Viata Rom. (R.), 1922, 14.4

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Di E Magi $ solitar (Supremaţia legii).
Recrealii DUR EE =Po apele Domnului. Ro-
gn Cubismului.

aguna.
Petit GETI Nemesis, — Eleolra, — - Cons
MI KS familia și anturajul lòt.

hee
EE
KS ; lea (Sporirea emisiunii Băncii
i a A d ea elt: Buguropil - Don fi ca etala
| a pre rares Două cumelre. `
ae i Se LE ai K
Ce,

Mi e
sl almacian ` Hans Ka
EE
ke Seege Wenger E gie Ee

Pentru siguranțajprimirei regulate a Revistei Datt abonaţi sînt rugaţi a trimite odată
cu abonamentul şi 24 lei anual costul recomandărei pentru ţară şi 65 lei pentru străinătate,

VIATA ROMINEASCA

REVISTĂ LUNARĂ
Iaşi, Strada Alexandri No. 10—12,
ANUL XIV

CONDIȚIILE DE ABONARE

Abonamentele sint: semestriale şi anuale.

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No, 6 in-
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv,

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 Inclusiv.

Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimiţind
suma prin mandat poştal,

Reinolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentraca
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere,

Preţul abonamentului este:

IN ȚARĂ:

Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre-
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lel

Pentru particulari:

DR A n ei pane Ce deg cer AI Să

Pa miile: aa i n ci e a 3 ee aia EE

Di e reiese ce me m o "EE RI
ÎN STRĂINĂTATE:

Pama caii "8 0 3 A ei 0 EEN

Pe Pnl o n n e: ce oile e AR

ër mie aa e i e e e KE Be ai Da

Abonaţilor II se acordă între alte avantagii şi reduceri io-
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de
Institutul de arte grafice şi editura „ Viața Rominească”, asttel
că abonamentul revistei le revine aproape gratis,

Un exemplu:

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe an,
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro-
ximativ de lei 800,

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re-
vistă fiind 15% aproximativ (adică în cazul nostru, lei 120)—cos-
tul revistei pe an ar reveni deci abonatului namai la 30 ied, adică

treizeci lel pe on.
Administrația,

|
D

em SE —— `

G. IBRĂILEANU

A | pipitu Critic în ===
; =— Cultura Romincască

Prețul 26 Lei

Amint data Där

C. HOGAŞ

It Muntii nitt

Prețul 15 Lei

AL. A. PHILIPPIDE

R STERP

(VERSURI)

Preţul 12 Lei

SULZER

PRERCS

- Strada Dimitris A. Sturdza No. 12 ==
BUCURESTI

MOTOARE DIESEL

MAŞIN: DE ABURI!
CAZANE DE ABURI

FRIGORIFERE

POMPE CENTRIFUGALE de toate mărimile se găsesc în perma
nenţă în depozitul nostru din Bucureşti.

DE EE D, O

-Laboratorul AL. ITEANU `

Pentru, industria chimico-ftarmaceutică și Parlumeria

„FLORA S5

wads is 1898 în R.-SARAT,,
Strada Vasile Lascar, 3.

Adresa ieiegralică :

Produsele medicinale ale Laboratorului

Wem ixi

SOLVAN `
Po

iransterat şi reorganizat la DUCUREŞE

Telefon 33:78

LABORIT BUCUREŞTI

Anemia, Clorosa, Debiittalea generală
Serotuloza, Rachilism

Tralamen! lodal o am

Tuse, Bronchită, Tuberculosa incepăloae

Reumaiis
lod sub forma

m, Guta, Sclerosa
ma ceslmai

D Prodiise cosmetice (de toaletă)

PUDRA...
sipun... .-
LAPTE DE CRIN ,
tAPILOGEN. . .

1 z
BEAU DE COLOGHE ,

APĂ op GURĂ
PASTĂ Dz jpinți

ng nm w IN TUBURI

PRAPDE DINȚI
ANTIODOR
notite

ey
MARCA, ETICHETA Şi ENEA-
LAJULISUB DENUMIREA

FLORĂ

BUCOL

INREGISTRAT

PRODUSELE e TOALETA ALE LABORATORULUI INTRUMESE La
e MAXIMUM TOATE CONDIȚIUNILE CERUTE DE HICHENÄ, 4

.
e DCH

Lei 2.000,000 deplin vărsat

—— SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ —
AA

RI HIT DE TRANSPORTURI

Capital Social:

===

O a] ==

CI IEC aaa CI

)
|

Banca Comercială Italiană şi Română

i SOCIETATE ANONIMĂ CAPITAL SOCIAL: LEI 50.000.000
SEDIUL CENTRAL: BUCUREȘTI. — STRADA BURSEI No. 2
SUCURSALE: Brăila, Str. Vapoarelcr No. 2. — Chișinău, Str. Alexandru cel Bun
No. 41. — Galaţi, Str. Colonel Boyle.

AFILIAŢIUNI : Banca Agrară Timișana S, A. Temişoara. — Casa de Economie
Agrară S. A. Tîrgu-Mureş.
Adresa telegrafică;: ROMCOMIT
TOT FELUL DE OPERAȚIUNI DE BANCĂ; REPREZENTANŢA :

Banca Commerciale Italiana Banca della Svizzera Italiana
Sediul Central: MILANO ugano (Elvelia)
Capital Sec Lit, 400 000.000 — bon Lt, 120.008.400 BANCA UNGARO-ITALIANA
76 Filiale în Italia Budapesta
Böhmische Union-Bank, Praga

Filiale în sirăinălate :
Londra, New-York, Constantinopol
punc Laut: Ka Zou || Im Wu 90 e H

Marsilia, Nisa, Mentone, Coasta de Azur Lincolin Trust Company

BANCA FRANCESE E ITALIANA PER New-York `.
Paris— Breziiia- Argentina Banco DS A di Lima

Credit Anversois Società Commerciale d'Oriente

Società Italiana di Credito Commerciale Banca și tati i Sean S. A.

Milano — Triest — Viena Oradia Mare

e e e

9 S a | E) St j

Gan EZ Géi GI A A mad GIE

SS g dw S BS | Op omg D KEI =E
oS =z = » === i o Lg
ssza ZS Bag LE SI lge
23240 S S e S Ka S 53| Ié SS
co ës a P SEN PI ae E SIRES] =
SSES e ESEJ Ge e Eli?

235208 08 ege d E. Claicl&
SOL SES Esec
` WER >= 00 a mată DES CES Elzlal SS
395 = 8 d i Ee o 2-3 EISA! 3

DOI Er e S ea (25 |2| zju!
We i e zë: VEI
păsa Ess s i Al ëlslclël =
eesti lasi ks <j zE 3

E Fe RK sech II = o gg „1 wl

SZ Slua, ozs; $0’ viëigiei "H
LA wl P. — ce Si e WË E Se ici es?
Së Ae Zë "75 al el S
SP că E 3 . S Slu lg

ară eluizle
3 Zi e SEsSU SS i glas
r a e S|S| *|z| "=

mw $ o — e E "|6

bg i == j S-E

< R = ES

Şoseaua Kiseleff, No. 53 — Telefon 42/71

Schenker & Co. Bucuresti

« Transporturi Internaţionale,

CU FILIALE IM:

Arad, Brăila, Braşov, Cernăuţi, Cluj, Constanţa, Galaţi, Hate,
Nepolocuţi, Oradea-Mare, Orșova, Satmare, Timișoara.

Reprezentante in toate orașele Rominiei Mari
a FIRME ALIATE: *

Zehenber & Co. Viena, în: Bozen, Schânker & Co. Budapest, n: Be
Bregear, Feldkirch, Graz, lansbruck, dapest, Bruck a. d. Leitha,
Lisz, Odérberg, Paris, Salzburg, Tri- Schenker & Co. Fiume, în: Fiume
` este, Villach, Viana. Schenker & Co. Londor, In: Ani:
Taano Bsa. Toner su Tn: Am- e ei Karegg-e L "dee,
+ Rotterdam. chaonkar Co. Praga, in: Auassig,
Ichanhar & to. Berliin, in: Berlin, Bercgszas, Bria, Oimai, Pilsen, Prag.
Breslau, Chemnitz, Coeln a. Ri Dan- Pressburg:
sig, Dresda, Flensburg, Hamburg, Schenker & Co, Teschen In: Be
arisruhe, Königsberg | Pr. Königs. denbach, Eger, Oablonz, Haida, Ret-
hütie o-s. Leipzig, Lübeck, Ludwigs- chenberg, Gecke Zeie Tetschea.
hofen, Mannheim, Memel, Milleiwalde, Wugosiavische Transport A. G.
Stettin, Stultgar!, Kopënhagen, chenar & Co., Int Agram, Bel-
ar. Transpori-Compiloir Sthan- grad, Marburg, Saloniki, Sissek.
ker at Co.: Furih im Wald. Lich- Finland Spedition - Central A-S.
lenlels, Lindau, Markiredwilz, Mün- 0 -Y Adt: Schenker & Co, Tor
cheu, Nürnberg, Passau, Regensburg, lelsingiors, Hangö, Abo, Kolha.
Simbach, a. inn, Zwieselim beyer. New-York: Uniled Slates Forwarding

W aid, A
Schenker & Co. Buchs In: Buchs, GO- POSNER- IO

Romanshorn, Si. Margarelhen. a è
D IMM

SE e

e a

SSON

Kb 9

LICHIORURI ES
COGNACURI E
SIROPURI! |

ai "e

` Ea ee e

CREDITUL MINIER

Societale Anoalmă Romină peniru dezvoltarea Indusiriei minlere
Capital social 150.000.000 lei complect vărsat
Sediul central : Bucureşti, Bulevardul |. C. Brâlianu 75

Teieion 39 41 şi 47.36
Sucursala: Bucureşti, sirado Marconi No. 5 Telefon 159
"Direcjlunea lechnică a pelrolului: Ploeşii, str. f. C. Brălianu Telet.
CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE:

Preşedinte : Inginer N. |. Şielăne:cu. Vice-preşgedinie: Inginer
D Lucaci. Director-general: Ingingr I. |. Demetrescu.
Administratorl-delegoji : Ingineri : V, Alimâneşieanu, V. Banciu,

Ă d , Consianlineseu, P, Lucaci, V. Tacil.
Membri : Ingineri: C. Brălăşanu, C; Bușiiă, LL Demetrescu, A.

G. loschimescu, C. Osiceanu, V. Puşcariu, Dr. Lauren}! Pop.
" Cenzori : O. Ciolleea Inginer P. Moscos, Dr. G. M, Murgoci, In»

giner N. Sacrgiv, loginer Th. Zernoveanu.

intreprinde : Siudii, expertize, calcule de rentabilitate, pro-
ecie de explorări pentru dovedirea şi punerea în valoare a ză:
cămintelor de pelrol, gaze nalurale, cărbuni, minereuri, carie:e
şi ape minerale

Expioatează : Obiecle miniere pe conl propriu și în parili-
clpajie.

Acordă crediie : Inlreprinderilor exinlenle și în formajie.

Cumpără şi vnde: Produse şi privilegii! miniere, rede-
venle, etc,

Reprezm ă case importante : Peniru mosini și materiale
necesare industriei miniere.

Banca Țârâneasea

SOCIETATE ANONIMA

CAPITAL SOCIAL LEI 60.000.000
Prima emisiune Lei 30.000.009 deplin vârsat

Sediul Central BUCUREȘTI

Str. Raymond Poincaré No. 2 fost Academiei, Telef. 2/000

Sucursala Temişoara
Face toate operațiunile de Bancă

Li [e A ON PP PI PEOS EAD

„ELECTRICA“

SOCIETATE ANON MĂ ROMINĂ
SEDIUL : Bucureşti strada Matei illo No. 2
Caaan proprii pontea pm energie! gin +
Cimpina, e Siza Aen,
Dist ibuirea energi-i e'ectrica în toată regiunea
petroliferă şi indusiri JÄ a Văei Prahovei

Depozit de materiale şi Birouri tec^nice în Pucureşii
sirada Matei Millo no, 2, Cimpina și Sinaia

Depozit de maşini, aparate şi materiale electrice

INSTALAȚIUNI ELECT: ICE DE FORȚĂ, LUM':NĂ
ȘI TOATE APLICA IUNILE RESPECTIVE

e + - a A H s
Siunii do tot feiui de inslalaţiani pentru pre-
tucarca şi instalarea energiei electrice,

gid Romine dela Dunăre

2 SLI Cf CHE a

CAPITAL SOCIAL LEI 20.000.000 DEPLIN VĂRSAT
Sediul : București, Str. Matei MI No. 2

Reparațiuni de orice fel de vase maritime și fluviale

Gonstrucţiuni și reparațiuni da vn fa! de mașini

Turnătoris de fontă şi bronz pentru piese-
mecanice şi articole de vomarţ e

SPECIALITATE: Bucșe pentru căruțe tip. G. F.

Balli?

Societate Romină ===
== de Mine şi Petrol

Capital Social 25.000.000 lel

Sediul: București

Strada Brezoianu 9

Exploatări petrolifere la :
BORDENI, BUȘTENARI,
GROPI.

Presedintele Cansilla mi de Administratie:
HIM BUBEAT DE RUN
Administratori-delegaţi :
C. C. Arion, V. V. Malte-
zeanu, l. | Birnberg

GT ON“ moner 120

RECORDUL PERFECŢIUNEI

° „REMIN

f CLASIFICATA
H l-a la

| CONCURSUL INTERNAȚIONAL Societate de Tractiune Automobilă din Rominia
CLAVIATURA SPECIALA QARA) şi UZINE MAGAZINELE

4 LIMEEI ROMÂNE i Strada Cuțtitul de Argint 10 Bulevardul Carol ti
éi Telelon (91 Piața Rosetti, Telefon 46/61

UNIVERSALA ! OTODATA
REPREZENTANT GENER.

PENTRU

13 îi Mare expoziție cu prețuri de concurență ;: rn

AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII,

ROMANIA
; Brevet ! NEW-YORK, NEUMATICE, BANDA i un bogat asorti-
$ Dre Ee A "NICOLAE IVANOVICI og Co. pi de LANȚURI e RUL EMENT de BILE
| ȘTI, CALEA VICT j
SAKANTIE S ANI SE = Ateliere speciale pentru reparațiuni şi vopsitorie

v : "e x l IT? | te și autobuze, în toată țara
j } A LA H Transporturi cu camionete ș b
»DACIA-ROMANI. e 8
Societate Generală de Asigurare în Bucureşti Cta SD a SU Z à ,
— Întemeiată la 1871 —

Capital de acţiuni. , . . . Lea 000 000 deplin vărsat
Rezerve statulare |, , Ee ai A a

Diverse garanţii . ,. ae e a STIA!

Averea Fondului de asociațiuni . „ 3261497

Garana totală . , . Lei 102.739.868

Daune plătite în anul 1920 < . Leif 16.527.589

Daune plătite dela inființarea Societ. „ 371.315.0832

„PETROŞANr `

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ
PENTRU

„Dacia-Rominia“ este societatea cea mai veche şi mal pu-
ternic din ţară. Trecutul ei, insemnatele sale capitaluri șI per-
soancle cari o conduc, dau asiguraţilor cele mai depline garanţii, Exploatarea Minelor de Cărbuni
pentru asigurări cit de mari în ramurile: Incendiu, Grindină,
{unpor Viață, Accidente, Furturi prin spargere şi auume, Capital social Lei 100.000.000
în condiţiuniie cele maj prielnice pentru asiguraţi.
parerii se dau de îndată, la cerere, în Bucureşti, la BUCUREŞTI
sediul Societăţii, str. Wilson No. d Sau la agenţiile ei princi- , Aurel Viaicu 22
Dale din str Stavropoleos No. 15 şi Regală No, 5, in judeţe la eg
agențiile ei din toata oraşele, iar în ţinuturile alipite, în urmă-
toarele oraşe: go f , Adr. Telegr.: PETROŞANI &
Arad, str. Unire! No, 7: Braşov, Banca Rominească; Buziaş, Telefon 39/71,

la Banca Temişana ; Cernduţi, |. Flondor No. 22; Chişinău, str,
E No, 25; Cluj, Calea ictoriei No. 27; Dicio Sin Martin,

la Banca Comercială și Industrială din Valea Tirnavei; Lugoj;
Lovreni; Lipova; Oradia- Mare, la Banca Rominească; Tg Mu *
reșului, la Banca Rominească; Sibiu, la Banca Roiminească:
Temişoara. la Banca Romincască; Vinga

ara denera lei huma

CAPITAL STATUTAR LEI 150.000.000
aa EMIS Şi VĂRSAT LEI 60.000.000
masea REZERVE LEI 48. 10.000

OG Sediui Central: București, Str. Lipscani 10 |
——— i m .
CH ' SUCURSALE: D
BRĂILA, BRAȘOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA,
GALAŢI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEŞTI,
SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGURELE
—
BANCI AFILATE:

BASCA BASARABIEI, CHIŞINĂU,
CU SUCURSALE IN

== HL, RL, DEI, SOROCA, CETATEA ALIA, gi (bz =

Paoa orice operaţiuni do Bursă.

AO MER EES er, e

e e o pi a H
gicu de Gg Din mag [n bg
La acest Officin se răsesc spre vinzare, predabile ime-
diat eer fugă conlittanile din comande, următoarele

stii dia laăricile Letea, Uu:zegi, Cimpulung Petriialău,
Piatra-Neamț şi scăeni:

anil sibi şi esloraiă pesku impechmarea maieriiler ase;
sibi de imparhetat; Gë geen CS

pesatinali ; friie renistentă de impachetat,

PRIMEȘTE COMANDE DE ORI-CE FEL DE HIRTIE
agata darsi: Gan vom NL — MERENI

SS INDUSTRIA SONICA

SOCIETATE ANONIMA

EXECUTA ORICE FEL DE COMENZI PENTRU APLICAȚI-
UNILE NOUE! ŞTIINŢE SONICE LA INDUSTRIE PRECUM:

Transmisiuni de energie și distribuţie de forță
motrice în ateliere, uzine metalurgice, laminoare,
fabrici, mori, cherestele, ete.

Ciocane de tot felul pentru uzine, perforatoare
pentru stânci, unelte pentru cariere ai mine, sten,
muri; uneite de ca angerie şi alte scopuri similare.

Motoare și transmisiuni de energie sonică pentru
industria petrolului, pompe fără supare Ste

Locomotive sonice, vagoane auto-motoare, tram-
wae, camioane, omnibuze, tractoart agricole ete.,

d Transmisiuni pentru acționarea elicelor la va-
poare, vinciuri, troliuri, cabestanuri, pompe; trans-
misiuni pentru şlepuri, bărci automob le, aero-
plane etc.,

Motoare industriale cu benzină, gaz, petrol,
distilat sau păcură,

Aparate acustice, sirene pentru fabrici, vapoare
etċ., trompete automatice, regulatoare de viteză;
aparate de sincronizare, semnalizare automatică
pentru căi ferate ete.

PENTRU ORICE INFORMAŢIUNI A SC ADRESA LA
"eessen SEDIUL SOCIETATE

= INDUSTRIA SONICA“ 2E

Str, Brezoianu No. © bis Dacuzeeti

i KI Se ee $ Si

| Uzinele de Uu şi Domeniile din Regija

È Societate Anonimă

Direcțiunea Generală
Bucureşti

Telelon 9/39
Str. Povernei Nn. 2

— ER

FABRICATE

Fier brut Bulonne și nituri

Fonta de fier și oţel Piuguriși mașini agricole
Table, șine și traverse § Unelte de sapat

Fier în bare și fasonat Amoniac sulfuric

Tabla Lemne de foc și con-
Piese de fier forjat ' strucţie
Material de cale ferată LI Mangal

Armament şi munițiuni Ẹ Var alb

Mine, Oțelării şi domenii la Reșița, Anina,
Oravița, Bocșa, Nadrag, etc.

Peniru comenzi şi inlormaliuni a se adresa. la :

Direcțiunea Generală,
el dare Soreni Timişoara,

r. lonovici, Ko a sau la re ntant
Creditul Technic, Bucureşti. Str. eg:
coni, No. 3. i

$ GREG TUR`

Fabrică de ULEIURI VEGETALE, LACURI și KITT

Societate Anonimă veniru Industria și Comerjul de Uleluri. Vapsele
şi Produse Chimice

CAPITAL LEI 4.000.000.-—DEPLIN VARSAT

Fabrica și Laboratorul = sală Magazinele .„VULTUR*
SOS ti ucursala $ (Dustăcerea nro usilor Fabr
Ri pala ” Calea Mosilor, 392 i K Gett ZER
Str. Calje! 7 bis Piața H. Gherghe)

Biroul Central: Str. BURSEI No. 5 Et. I -Telefon 23/83
Brăila : Sir. Regală No. 39. - Olurglu: Sir. Priacipele Nicolae 12

Costică Constantinescu

— Import-Export engros — |
București, Calea Victoriei 98, Bulev. Lascar Catargiu No.3

Adresa Telegralică : „TITINEL*
Telefon.

EXPORT:
CEREALE
PRODUSE PETROLIFERE

IMPORT :
COLONIALE
MANUFACTURĂ
INCĂLŢĂMINTE

WIEDER & Co.

— BUCUREŞTI —

Sucursale: LONDRA: E. c. 3. Gracechurch St. 52
BERLIN: W. Potsdamerstrasse 124
GALAȚI: Str. Portului 41 (Cassa Suré)

Adrese telegrafice : BUCUREŞTI — WIEDER"
i LONDRA — „LOMORFA"
BERLIN — „LOMORFA"

— „WIEDER“

GALAȚI

Codes: ABC 5 th Edition
Bentley
Liebers

e DESFACEREA EXCLUSIVĂ A PRODUSELOR
MINEI „VULCANA -PANDELE“

"e emm" =

Tame mre o "mega `

„TROIANO BROTHERS, |

Departamente : Mărfuri: Technic
BUCUREȘTI
Birou Str. Matei Milo 1 —— Depozit Calea Griviței 252 |

Livrează prompt din deposit
CU PREȚURI REDUSE
ARTICOLE DE MENAJ
| VASE de EMAIL şi ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA,
de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstahi)
CUȚITARIE de TOT FELUL (Fsbricațiune Solingen)
CAPSE PATENTE (Koh-i-noor) toate mărimile albe şi negre
ACE DE CUSUT toate dimensiunile |
BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS |
FOARFECI asortiment complect
COASE de calitate superioară 75 cm.
(Oestanzi. nachyahămmert)

~ ARTICOLE DE PIELE sep

GEAMANTANE, PORT-VISITE, GENŢI de DAMA
MAPE de BIROU vie, calități superioare

ASOR '1'ENI COMPLECT <
Expediț'i şi In provincii

e a a a
Compania Generală = =- =

>= = de Electricitate

SOCIETATE ANONIMĂ ROMINĂ
a BUCUREŞTI ie s

Face cunoscul că și-a compleclal depozitul de matertale electret cei
. » CONDUCTE, BECURI, TEAVA, ISO. ,,
ss LĂTOARE, INTRERUPTORI, elc, ei, 2:

si larilă vechea sa clienielă a-l adresa comenzile cu loală increderea
ca și în trecul;

Face orice fe! de instalațiuni de azini electrice centrale de tranumiae
uni de lorță precum și Instalaliuni de lumină sleclrică În legălură en
rejeaua eiecirici.a oraşului,

Miere stoo de Recuri on Ire metalio de 10 lumini cu conavmalle geg

> mol redusd ż: ;?
importuntie transporturi de maşini ——
şi materiale electrice pe drum

Birourile şi depozitele : Sir. C A. Rosetti ş,

NCIRTATEA GENERALĂ
" Construcţiuni și lucrări Publice o

SOCIETATE ANONIMĂ
Capital social lel 60.000.000, — Prima emisiune de lei 20.000.000
BUCUREŞTI
Sir. Gh. C. Cantacuzino 2 (colţ ca B-dul Carol)
Adresa Telegra' că: „PUBLICWORKS*, Bucureşti
| Telefon 5191 şi 5180
Serviciul da constricţiuni
Studii şi execuții de Re ferate normale si inguste.— Şosele, — Poduri de Lemn,
Beton armat și Metalice. — Rezervoare,— Construcții metalice şi de
orice Batură. — Porturi fluviale şi met time, — Canaluri; — îeigaţiuni. - Navigabiti-
tale —Witilizarea câderilor de 2pă.- Ridicâri planuri de hărți prin fotegrame-

trie (din Avioane).
Construcţii demoninbile de lemn şi alte materiale.
Constructiuni de cârâmiă și beton amar Ulădiri Industriale şi Economice. —

Ferme de lemn în arc, sistem Heizer pănă la deschideri de 60 metri
Serviciul Electric

Reprezentanja generală şi exclusivă a 'abricelor Thomson-Houston
Studii şi Moatapii de tot felul de instalațiuni și Masini Electrice, Specia-

litabe : lasialaţii pentru Sonde de Petrol. — Tracţiune Electrică. Transmisiume

de energie la distanţă, — Tolesrație, Telefonie automatică şi normală.

e tant i aen Sete pe i & Koppel
eprezentanja generală şi exclusivă a fabricelor Orenste
Locomotive, Vagoane şi lot felul de Materiale pentru gale normală die:

guată, - Tot Zeie de Masini de ridicat.—Drage. - Excavatoare, — Maşini şi Ca-

zane de Aburi, Motoare Diesel.—Motoare cu Bemaini:- Turbine de ÀA-
buri și Hidraulice. — Mașini Junelie, — Vapoare,— Material ftotani de tot felut.—
instalații indnstriale de tot feint.
Serviciul de edilitata ©
Canalizări.— Alimentări cu apā—Utiizároa punoarelor, — Abatorii.—Pa, cari, —

Pavage. — Clădire raținn:l4 de cartiere economice, etc.

Serviciul de foraj şi materiale pentru Petrol şi Mine
Reprezentanţi Generali si eucluuivă a Uzinelor Galizische Karpathen-

Petroleum-Aktiengeselischait iost Bergheim & Mac Garvey,

Foraje in acord după sistem propriu: Hidraulice şi Canadian combinat, — Ma-
teriale pentru industria extracției petrolului și pentru mise, Conducte de petrol,
Fabrici proprii;

Industria lemaniui, fostă Bucher & Durrer. Fabrică de tot felul de ki-
crări in lemn, Bucuresti; Șoseaua Basarab 97—29 Teleton +84.
Fabrică de Produse Cernamice Tigiă şi Cărămidă, kat Richard

Schmidt, Cimpina, câtunul Broaștele,—Teief. n,

Fabrică de produse de timent, beton armat
gager Poigar ṣi Societatea Generală de Construcții şi Lucrări Publice).
— Menger, — Plăci de Mozaic. Dalagii. Carrelagii, etc, Timişoara, RI —
Bwevardu! Carol | No. 46 —Teieion 37. e
Aielier de Consirucjluni Economice în Lemn. Cluj, Sir, Teglas i7.
Fabrica de Var Alb şi Var Hidraulice „Prahovila“. Societatea Generală
ge Construcții şi Lucrăzi Publice, Soc. Anonimă şi A. Torjescu, Azega.
„Fortuna“ Fabrică de parchete: Mobi'= de lemn curhat și okee abicete tz
lema, ap, Str. Pavlov, 6.
Dapazit= proprii de Materiale do construsţiuni
Bucureşti, Calea Steg 232- 234. —
Pic: şti, Bereasca de Sus (comuna Plocștiori), ms
Sucursale: 0:

iara aer W.—B-dul Carol | No. :6.— Telefon 77.
Ciuj, Strada Morilor a

(m mm GEL de COMERT și MOTRE:

BANCA NAȚIONALĂ |
A ROMANIEI

Capital Social vărsat 12.000.000 Lei Pi

pg e

i ADRESA TELEGRAFICĂ: mp
AE A PC 2 PN T

O paT. ki

Societate anonimă

Capital 12.500.000 lei

Biroul Strada bascar Catargiu No. 8
BUCUREŞTI

À = Telefon No. 47 | 24

| Exploatarea atelierelor

V C.F.R. Griviţa d AGEN :
Kä Arad e Mare
Bacău Piatra-N.
Bârlad Pitești
— dere - Bazargic . Ploești
| ` Botoşani ` `. Râmnicu-Sărat
d i | y ct Brăila Râmnicu-Vâlcea
IC | U Car ON] CT CO Brașov Roman a
7) Buzău A Satu Mare
e 3 Călăraşi >. Sibiu
Societate anonimă minieră Câmpulung . Sigişoara
` Carnet t ee tea Marmaţiei
ki > Cernăuţi >- Histra
Capital 55.000.000 lei Chişinău pă piece Silvaniei f
. Cluj Pa latina i
Biuroui central BUCUREȘTI. aere a ssd Târgovişte d
Craiova -4 ârgu- Jiu ji
Strada Lascar Catargiu No. 8 Dorohoiu `, 3 VEC il
Teleton No. 45/85 Fălticeni ` — Tecuci |
Exploatarea minelor de cărbuni in Tempoa |
C ti, Vermești și L Les
omăânești, Vermeşti si Leorda Turnu-Măgurele |!
| Judeţul Bacău Turnu Severin |
i

Vaslui

FABRICA DE ARMATURI
N. PEDVISOCAR & CO.

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ
București.— Strada Vultur No. 20. Teieton 55/19

ËTT gr ep

Societate în nom- colectiv pentru comerțul şi industria

| petrolului
BUCUREŞTI, Str. loan Ghica 9
Adresa telegr, „ATLASPETROLe
Zeieion 26 53
EXPORTA în tancuri şi în cisterne:
H: nzir de aviaţie, uşoară, mijlocie şi grea,
Whit spirit, motorină şi petro! l: mpant.
chiri mineruie destilata și rafinate
e

de orice viscositate,

Wëlle, e, ee

Execută prompt în condițiuni avantajoase e:
: SE

Armături Pentru apă, gaz şi aburi (a Le, o mm f (TO d emca oa
Ventil: de aburi, Robinete de apă şi gaz. | E. W - IF F N APATIN

BUCUREŞTI — STR. SF. DUMITRU 3

Ariicole Technice.
Rezerve de automobile. Fabricele metalurgice Ja Filare! şi Conslanin: Cazane de

Rezerve peniru maşini Agricole şi Industriale. aburi, Rezervosre de fier de orice mărims. Constracliuni de Her, Trans.

N
isiuni, Înjecloare cură. ` ie, çar `

Pompe de vin, apă şi incendiu şi rezerve peniru vi- pgp mapke See egen ie ` şi de ars

nicullură, cu păcură. i

f Aparale de ars Păcură, SE repre agil teg Motoare ce ek dei d

d injectoare de alimentat cazane de aburi. scole enpiaresc, ele

i Turnătură brută de alamă, bronz, aluminium, zinc,

i bronz fosforal,.

Schlaglo'h.

Compozilie de metal alb antifricțion metal,

Sfeşnice şi Policandre.

Capele de sifoane de aluminium,

Stereotyp şi Linotyp meta].

Alămărie în general.
H

Reparaţiuni mecanice.

Banca Romînă
DE
Comerţ şi de Credit din Praga

Bocietate Anonimă `
CAPITAL. STATUA LEI 75.000 000
PRIMA EMISIUNE: LEI 20.000.000 i

Adresa telefonică: Cominbanca—Bucureşti Str, LipsPani Ne. 3
ep CR TELEFON 15! 10

Se primesc lucrări aniru ; i Face toale operațiunile de bancă în lară şi străinătate,
PH ) —Primeşie depozite spre fructificare.— lnlesneşte

NICHELAT, ALĂMIT, ARĂMIT și OXIDAT oricr operațiuni financiare. 2
gg

E EK CN

SOCIETA ANONIMA PER L'INDUSTRIA €D Ib
COMMERCIO DEL LEGNAME
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VĂRSAȚI

E AD PEDE IN Juano

REPREZENTANŢA BUCUREȘTI
STR. CAROL 109
Fâbrici de Cherestea şi Depozite de Material:
COLONIA BANFFI-SALVA || GHEORGHENI
ILVA MICA | ODORHEIU
TG. MUREȘ | ZSIGMONDTELEP
REGHINUL-SASESC || SCUTARU

SALARDU | ONEŞTI
DEDA || BARAȚCOS
RATOŞNEA i LUNCA DE MIJLOC
GHILKOSTO H GHIMEŞ

DITRO f LONEA

Porturi de încărcare și Depozite:
Galaţi, Brăila şi Orşova

Rep ezentanţe: Viena, Budapesta, Praga Var-
șovia, Constantinopole.

Filiale: Cluj, Tg.-Mureș, Arad

țiune de mobile, placaje, furnire, con-
irea de clădiri de lemn.

Viaţa Romînească

Viaţa Romiîinească

Revistă literară și științitică

VOLUMUL LII
ANUL XIV

IAŞI

INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURA
„VIAȚA ROMINEASCA
1922

SS al acestei

Din carnetul unui solitar
II
Supremaţia legii

„La ley est le plus haute inherilance
que leroy ad; car por la ley, Îl même
e! loules ses sujets soni rulés, el ai la
ley ne fuli, nul roi, e! nul inheritance
sera”,

Year Books, XIX. Henry VI.

(Cita! de tege, Las ol ihe
Consliiulioa”, p. 175).

Tratatele engleze de Drept Constituțional afirmă, adesea
cu mindrie, că supremaţia legii,—„the rule of law“, este ca-
racteristica esenţială a regimului constituţional englez, —e chiar
temelia lui.

In adevăr, vechile „hrisoave“ englezeşti abundă în enun-
țări de ee oct dictonul Curţilor engleze ales ca motto
ra aceata articol, In care şi regele este declarat subt puterea

gii.
Dar poate fi undeva un regim constituțional fără tegali-
tate? Nu e oare caracteristic oricărui stat constituțional toc-
mai faptul, că el are la temelie ordinea de drept?

Apoi, ware, de fapt, constituționalismul lumii civilizate
intregi ca obirşie chiar Constituţia engleză ?

Cum dar ar gm îi supremaţia legii caracterul distinctiv
onstituţii ?

ntrebarea are un interes deosebit în momentul acesta,
cind urmează să se întocmească noua Constituţie a Rominiei.

Cercetind însă interesantul şi elegantul volum, în care au
lost publicate conferințele asupra „Nouei Constituţii a Romi-
niei“, ţinute la Institutul social Romin, se poate uşor constata
că această chestiune nu a fost mâcar atinsă de cei mulţi dintre
distinșii conterenţiari.

6 VIAȚA ROMINF ASCĂ

Dar, probabil, că nici într'una din ţările, care şi-au însuşit
regimul constituțional, nu a fost cerută cu atita insistenţă „dom-
nia legilor".

efunctul Gherea a putut spune odată că cea mai mare
revoluţie din Țara Rominească ar fi rezultat din respectul le-
ilor.
8 Dar „domnia legilor“ este oare numai o chestiune de mo-
ralitate sau de temperament național, cum pare a rezulta din
toate lamentaţiile în această privinţă ?

Obiectul acestui mic studiu este de a dovedi că domnia
ilecalității izvorăşte din înseşi instituţicnile noastre constituţio-
nale, — adică din condiţiunile și formele in care constituţionalts-
mul quasi-englez a fost copiat în aceste instituțiuni,

pe Anglia, precum se şiie, nu există Constituţie scrisă ; din
cauza aceasta nu e întotdeauna uşor să imbrâţişezi cu o sin-
gură privire tot complexul normelor şi instituţiunilor ei consti-
tuținnale ; jar ţările continentale şi, mai cu deosebire Rominia,
au copiat adesea numai instituţiunile centrale, care isbeau mal
mult atenţiunea, nesocotind in acelaşi timp însăşi temelia a-
cestora.

In ce, dar, constă şi in ce se manifestă această caracte-
ristică a constituţionalismului englez,—. supremația legilor ?

Din răspunsul la această intrebare vom vedea însă şi care
sini condiţiunile necesare ale oricărui constituţionalism şi ale
oricărui democratism.

Din studiul instituţiunilor engleze reese lămurit că apara-
tul central de guvernămint, parlamentarismu), — constitue în An=
glia numai o suprastructură, şi că întreg edificiul constituţional
se razimă pe cei doi stilpi ai dreptului anglo-saxon cutumier
——„Common law“: garanția drepturilor şi a libertăților indi-
viduale şi autonomia locală.

llustrui profesor de Drept Constituţional din Oxford, de
care mă voiu călăuzi mai cu samă în această parte a expu-
nerii mele,—identifică „domnia legilor“ cu asigurarea dreptu-
rilor individuale, chiar prin definiţia pe care i-o dă: „suprema-
Ha legii sau garanţia pe care Constituţia engleză o asigură drep-
turilor individuale“, ı

Şi în adevăr, numai înfrinarea oricărui arbitrar guverna-
mental poate asigura respectul drepturilor individuale,

„Cind spunem,—urmează profesorul A. V. Dicey, — ch su-
„premaţia sau domnia legii e caracteristică pentru Constitu-
„ţia engleză, noi cuprindem în această expresiune trei idei dis-
„lincte deşi inrudite“,

Și anume:

|. „Inţelegem prin aceasta, mai întăiu, că nimeni nu poate
„Îl pedepsit, sau nu poate suferi vre-o atingere în persoana lui

1 A. V. Dicey, - „Introduciion to ihe Study ol the La» of the
Conslilullon* (ediția 1897), p. 176.

DIN CAPXFTUL UNUL SOLITAR T

„Sau in bunurile lui, decit pentru vre-o violare a legii din par-
„te-i, stabilită, în conformitate cu procedura legală ordinară,
„Înaintea tribunalelor ordinare ale ţării, In acest sens, domnia
„legii este necompatibilă cu orice sistem de guvernâmint, inte-
„meiat pe exerciţiu, de cătră persoanele de autoritate (orga-
„nele de guvernâmint), al unor puteri de constringere largi,
„arbitrare şi discreționare”, |

2. „Inţelegem, in al doilea rind cind vorbim despre edom-
„nia legii», ca o caracteristică a ţării noastre, nu numai că la
„Doi aici un om nu este deasupra legii, dar (ceiace nu-i ace-

lucru) că orice om, oricare ar fi rangul sau condițiunea
zt este supus legii ordinare a regatului şi poate H chemat în
„judecata tribunalelor ordinare... La noi, orice funcţionar, dela
„prim-ministru pănă la sergent de stradă—sau perceptor, este
„supus aceleiaşi responsabilităţi, caşi oricare alt cetățean, pen-
„tru orice act săvirşit fâră justificare legală“. 2

3. Al treilea înţeles al „domniei legii“ se datoreşte fap-
tului specific englez, că înseși normele constituţionale apar in
Anglia ca rezultatul unei evoluțiuni săvirşite subt înriurirea lup-
tel, în faţa tribunalelor, pentru apărarea legală a drepturilor
individuale. s

Pentruca să ințelegem ultima afirmaţiune, trebue să ne
dăm samă, că A. V. Dicey, ca orice englez, pune foarte puţin
preţ pe „declaraţii de principii“,

Chiar din acest punct de vedere însă, în Anglia Hberta-
tea individuală a fost „garantată“ cu multe veacuri înaintea al-
tor ţări.

(ës mai veche „garanție“ cunoscută este cuprinsă în
„Magna Charta Libertatum“ din 1215—gi ea este chiar mai
largă decit dispoziţiunea art. 13 din Constituţia noastră din 1866:
—anume—art. 39 din Charta sună :

„Nici un om liber nu poate fi arestat, nici închis, nici de-
„posedat, nici pus în afară de lege, nici exilat, nici maltratat
„În ori şi ce chip, şi noi nu vom pune, nici nu vom face să se
„pună mina pe el, decit numai în virtutea judecății legale a e-
„galilor săi și după legea țării“. +

In cursul istoriei engleze această garanţie a fost „confir-
mată“, —precum şi Charta din 1215 în fond numai confirmă pe
cele mai vechi, care nu au ajuns până la noi,—de cătră dife-
ritil regi de treizeci şi opt de ori!

Dar toate „garanţiile“ şi „contirmările“, nu ar fi ajuns
încă să întroneze singure desăvirşita „supremație a legii“, prin
asigurarea drepturilor individuale,

1 Dicoy, en. cit, p. 179.
2 ibid; p, 185.

5 ibid,—p. 187.

4 lală acesi celebru lex! în original: „Nullus liber homo capia-
tur, vel imprisonetur, aut dissolsiatur, aut ullagetur, aut exuletur, aut
aliquo modo destruatur, nec super eum ibimus, neo super eum mlite-
mus, nisi per legale judicium parium suorum vel per legem terrae”,

8 VIAŢA ROMINEASCĂ

„Chestiunea de a şti,—spune A. V. Dicey,—dacă dreptu-
„rile individuale sint realminte garantate, atirnă, în mare parte,
„dela răspunsul la Intrebarea, dacă person care, conștient
„sau inconştient, zidesc Constituţia ţării lor, încep prin defini-
„țiuni sau declaraţiuni ale drepturilor sau dacă dimpotrivă în-
„cep prin găsirea mijloacelor practice (remediilor!, care ar pu-
„lea să impună sau să asigure garanţiile drepturilor...

„Dar cunoştinţa istoriei ajunge pentru a ne dovedi că pe
„Continent constituţionaliştii, cînd s'au ocupat cu definiţiumle
„drepturilor, nu au acordat o atenţiune indestulătoare necesită-
„ţii absolute de a prevedea şi mijloacele practice adequate, prin
„care drepturile proclamate de ei să poată fi impuse şi asigu-
„Tate...

: „Dimpotrivă, prin toată Constituţia engleză trece ca fir
„conducător acea legâtură neseparabilă între mijloacele de asi-
„gurare a unui drept şi dreptul insuşi, care este puterea legis-
„laţiunii judiciare...

„Axioma ubi jus ibi remedium... în ce priveşte Dreptul
„Constituţional, înseamnă că Englezii, au ţinut cu mult mai mult
„să găsească mijloacele practice pentru asigurarea drepturilor
„Sau pentru prevenirea relelor determinare, decit să redacteze
„Yre-o declaraţie a Drepturilor omului sau a Drepturilor En-
„Slezilor. Actele Habeas Corpus nu declară nici un principiu
„Şi nu definesc nici un drept, dar, în practică, ele au mai multă
„Valoare ca o sută de articole constituţionale despre garanţiile
„libertăţii individuale“. ı

ŞI în altă parte şi mai categoric:

„Toată istoria mandatului (writ) de habeas corpus ilus-
„trează marea însemnătate ce se atribue în Constituţia engleză
„“remediilor», adică procedurilor prin care se asigură respec-
„tul unui drept legal! şi prin care un drept numai nominal se
„transformă într'un drept efectiv şi real...

„Nu e nici o dificultate,— şi adesea e de prea puţin folos,
„—Să se proclame existenţa drepiului la libertatea individuală,
„Dificultatea reală e de a-i asigura în fapt respectul, Actele
„Habeas Corpus au realizat acest scop, şi desigur ele au făcut
„mai mult pentru libertatea Englezilor decit tot ce ar fi putut
„tace vre-o declaraţie a drepturilor“. 2

Desigur nu cu atit de puţină dificultate au fost smulse
aceste „declaraţii“; ele au fost scăldate în valuri de singe, şi
vieţile nenumăraţilor fruntaşi ai omenirii au fost jertfite pentru
ele în cursul veacurilor. Şi nici chiar în dreptul englez ele
mau fost aşa de inutile, —altfel acest practic popor nu ar fi
luptat atita ca să impună de 38 ori regilor săi o nouă confir-
mare a aceleiaşi Magna Charta Libertatum.

Cu mult înainte de celebrul Habeas Corpus Act din 1679,

1 (id, pn. 189, 191, passim.
2 Dicey,- op. cil., p. 211-242,

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 9

A însuşi profesorul din Oxford,—în vechiul Com-
osii Fiegen: — prea acele „remedii“ şi chlar ves-
titul „writ of habeas corpus", — remedii consacrate definitiv de
marele document legislativ din secolul al XVIl-lea, care inco-
ronează numai o lungă idea S procedurilor judiciare pen-

turilor uale,
gie Kri Geng insă, evident, a fost săvirşită subt im-
boldul şi subt presiunea luptelor pentru „declarafiuni” şi „Ba-
ranții“. Acestea sint dar tot atit de necesare cași „remediile“.

Nu e mai puţin adevărat, totuşi, că istoria constituţională
engleză ne dovedeşte că declaraţiunile și garanţiile solemne din
textele Constituţiunilor, singure, au relativ puţină valoare pen-
tru realitatea regimului consti'uţionai, dacă ele nu sint spriji-
nite de „remedii“, care să asigure înfăptuirea drepturilor pro-

te de ele,

E mulțumită acestor remedii s'a putut introna acea
„supremație a legii” în care Englezii cu mindrie våd esenţa
constituționalismului lor,—şi care este, în realitate, esenţa ori-
cărui regim constituțional şi democratic. După întroducerea
lor în dreptul pozitiv, Anglia nu a mai avut nevoe de veşnicile
„confirmări“ ale marei Cârţi constituţionale din 1215! i

Nu în zădar studiului acestor „regule de procedură“ este
consacrată de obicelu partea cea mai mare şi cea mai însem-
nată a tratatelor engleze de Drept Constituţional, caşi a tra-
tatului citat al ilustrului profesor din Oxford,

Miraculoasele „remedii“ sint, în adevăr, simple regule de
procedură judiciară, nişte mijloace practice de apărare legală,
dar pe care legea le zën acc a oricărui cetățean, ori-
cind vre-un drept al lui ar n

z Aceste mie? de proc:dură se rezumă în două feluri de
acţiuni, pe car: le pot exercita cetăţenii englezi, pertru a-şi Lë
păra drepturile, care au de obiect sau satistacțiunea nedreptă-
titului sau împiedicarea directă a nedreptâţii, şi anume:

Orice cetățean are dreptul mai întăiu să cheme la răspun-
dere civilă sau penală, în faţa instanțelor judecătoreşti ordi-
nare, pe orice agent al puterii publice, pentru actele lui ilegale,
şi să ceară dela justiţie satisfacție —daune sau pedeapsa vi-
novatului,—pentru orice nedreptate a cărei victimă ar fi fost,

In faţa acestei acţiuni, judecata, — la care iau parte, even-
tual, şi juraţii,—are de stabilit un singur lucru: este sau nu
este actul incriminat ilegal, ţinîndu-se samă de împrejurările
concrete în care a fost sâvirşit ? A

In cazu! afirmativ, agentul subt nici un cuvint nu se poate
sustrage dela răspundere: el este personal responsabil de ac-
tele săvirşite de el; ordinul primit dela vre-un superior ierar-
hic nu poate justifica un act ilegal,—„chiar dacă ordinul de a
săvirşi actul ilegal ar fi fost dat chiar de rege“. ı

1 Dicey, op. cil, p. 200 -202, passim.

10 VIAŢA ROMINEASCĂ

Ve Ja a EE CHE

Posibilitatea „satisfacţiunii“ (redress) pe această cale ar
avea puţin interes pentru un arestat, deţinut ilegal subt pază,
cită vreme el nu-şi poate recăpăta libertatea.

Mandatul habeas corpus îi dă însă un mijloc sigur de eli-
berare: atit arestatul, cit şi oricare cetățean care ar fi aflat
despre arestarea lui ilegală, pot cere unui judecător ca in nu-
mele Curţii să lanseze acest mandat; astfel arestatul este, pu-
tem spune, automatic adus în faţa justiției şi imediat pus în li-
bertate, dacă arestarea nu are justificare legală. Un sistem de
amenzi mari (500 lire sterlinge,—adică, după cursul de azi,
peste 300,00 lei!) în folosul celui interesat,—și la care con-
damnă jurații,—asigură indeplinirea întregii proceduri de că-
trä Ree le agenţii forţei publice,

rofesorul Dicey poate dar cu dre e
mai mulţumită acestor emedi g sei caii Zeg

„Garanţiile libertăţii individuale sînt astăzi în Anglia atît
„de complecte, pe cit legile le pot face. Dreptul la folosinţa
„libertăţii individuale este absolut recunoscut. Orice încălcare
„a dreptului este pedepsită cu închisoare sau amendă ; şi orice
„persoană,-—fie acuzată de vre-o crimă sau nu. daca este nu-
„mai bănuiala că ar fi fost arestată pe nedrept, are,—dacă se
„găseşte măcar un singur om să-şi dea silințå în interesul vic-
„timei,—certitudinea că afacerea ei va fi cum se cuvine cerce-
„tată, şi, dacă a fost nedreptaţită, să-și recapete libertatea“. :

Dar asigurarea desăvirşită a drepturilor şi a libertăţilor
cetăţeneşti e numai o faţă a „supremaţiei legii“: a doua teme-
mit constituţionalismului englez o constitue autonomia lo-

Profesorul Redlich, a cărui autoritate în materie e
noscută și în Anglia, relev stitu.
rue engleze : g vează astfel această lature a institu-

„Antiteza dintre funcțiunea centrală a statului şi activita-
„tea locală a cetăţenilor, prescrisă şi reglementată a ka Sone
„titue caracterul distinctiv al guvernåmintului local englez. Ad-
„ministrația afacerilor locale nu poate fi asigurată decit prin
„autorităţile locale. Autoritatea suverană trebue să-şi exercite
„acțiunea printrun intermediar local, ea nu poate lua, ea in-
„Săşi, în mină afacerile guvernămintului local... ȘI dacă auto-
prea ine, EE pga sale, sau nu-şi îndeplineşte
N > e responsa e ex
„êl, per tribunalele ordinare“, 2 E Ee

niiăţile administrative din Anglia,—cum a -
cut istoric al constituţionalismului Se nu sint pee roper
cumscripţii, create artificial în vederea acțiunii administrative :

„Ele nu sint de loc diviziuni, ele nu sint nişte împărțiri
„ale Regatului, ci elemente primitive din a căror adunare s'a
„născut Regatul. Anglia este mai nouă" decit Comitatul York-

1 Dicey,—cp. cil., p. 210—2t1.
2 Rediich, „Le Qouvernement local en Angleterre“, vol. 1, p. 6.

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 11

„Shire, subt numele lui vechiu de Deira; iar Deira este mai
„puţin vechiu decît districtele din care se compune“... lar cea
mai veche dintre toate e unitatea inferioară — „nucleul întregii
noastre vieți politice- adurarea parohială“, —care s'a desvol-
tat din străvechile adunări ale triburilor teutonice!“;

Toată taina vitalităţii insttuţiunilor engleze şi a energii
triumfătoare a poporului englez izvorăşte din faptul acesta:
Statul unitar englez, născut din fuziunea treptată a acestor u-
nitâți primordiale, nu numai că nu a înăbuşit viaţa lor pro-
prie, dar şi-a clădit întreg edificiul politic pe această temelie.

„Această conservare a vechilor diviziuni locale cu limi-
„tele lor istorice, — spune autorul citat.—nu este decit expresi-
„unea concepţiunii engleze a statului, ca o asociație a comuni-
„ldților autonome... Privilegiile lor de self governement nu a-
„ling întru nimic unitatea politică a naţiunii”. +

Instituţiunile centrale ale parlamentarismului englez apar
şi istoricește, ca o excrescenţă a autonomiei locale:

„Camera Comunelor, alcătuită cum ea era din delegațifco-
„Mitatelor și ai oraşelor, constituia recunoaşterea cea mai for-

-„mală a vechilor diviziuni teritoriale.. Ea era aproape o Ca-
„meră a unor state confederate, unite st încorporate într'un tot
f ra acțiunea plenipotenţiarilor fiecărui membru (deputaţi-
plor)".

Instituţiunile politice engleze, chiar atunci cind ele au fost
încă colorate de supraviețuirile aristocratice, — au fost totuşi în-
totdeauna caracterizate prin intensitatea vieții locale, —prin
„Spiritul comunal“, cum se exprimă A, de Tocqueville.

In această „atmosferă comunală“ se naște şi creşte un
anglo-saxon ; pe ea o duce oriunde cu sine, „intre bagajele
sale“ impreună cu „supremaţia legii“, asigurată de common
law ca temelie naturală a vieţii publice.

Acum aproape o sută de ani, A. de Tocqueville descria
cam în aceleași cuvinte, caşi profesorii Freeman şi Redlich, ins-
irren transplantate de coloniştii englezi în America de

ord:
; „in America comuna a fost organizată înainte de comitat,
„comitatul înainte de stat, şi statul înainte de Uniune...

„Comuna rurală (Township) îşi numeşte magistraţii de tot
„telul ; ea se taxează singură; ea repartizează şi-şi percepe
„Impozitele. Reprezentaţiunea nu este admisă în comunele din
„Nova Anglie. Afacerile care privesc interesul obştesc se dis-
„Cută În adunarea generală a cetăţenilor în piața publică ca la
„Atena“, 4 ca la strămoşii lor din triburile teutonice descrise de
Tacit, ar fi spus profesorul Freeman:

1 Freeman, La Conslilalion anglaise“, p. 10.
2 Redlich, op. cil., vol. II, p. 13.
5 ibid., vol. Il, p. 30; Cf. Stubbs,-,H-re Constilulionelle“, vol.
I, p. 115 urm.
4 Tocqueville, - „La Démocralie en Amérique“, vol. L p, 65—64.

12 VIAȚA ROMINBASCĂ

Acelaşi spectacol poate fi văzut şi astăzi nu numai în Sta-
tele-Unite, dar și în Adunările parohiale din Anglia, caşi în
Canada, în Australia, în Noua Zelandă sau în Alrica de Sud,
—oriunde Anglo-Saxonii s'au aşezat temeinic.

In aceste instituțiuni a fost demult recunoscută cauza
principală a expansiunii triumfătoare a rasei anglo-saxone, Íz-
vorul puterii care La asigurat dominaţiunea lumii. În această
privință sint de acord şi un American modern, un om de acţi-
une practică, ca miliardarul Carnegie, şi un vechiu teoretician
şi învăţat francez, ca Tocqueville. |

Țările care Introduc instituţiunile centrale din Anglia, co-
plate cu oricită minuţiositate, dar care nesocotesc premisele în-
seşi ale constituţionalismului englez, nu merg dar pe calea,
care le-ar putea duce spre o viaţă constituțională şi democra-
tică sănătoasă.

Fără „supremaţia legii“ şi fără autonomia locală, —adică
fară asigurarea libertăţii individuale şi a libertăţii comunale,—
or de perfecţionat ar fi aparatul central de guvernare al a-
cestor ţări, constituționalismul lor va răminea o simplă fațadă,
in dosul câreia se poate ascunde arbitrarul şi despotismul cel
mai neînlrinat.

Şi dimpotrivă, oricît de rudimentar ar îi aparatul ei cen-
tral, o ţară,—avind pe deplin asigurate drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti şi autonomia locală —va avea, desigur, o bună şi
democratică guvernare,—fiindcă poporul, care se poate răzima
pe aceste chezăşii, va şti să tragă din ele tăria necesară pen-
tru a birui toate neajunsurile instituţiunilor centrale,

Anglia a ajuns o puternică democraţie, cu toate că nu a
avut garanţia unei Constituţii scrise şi cu toate că pănă în tim-
pul din urmă un corp de privilegiați, Camera Lorzilor, putea
paraliza orice acțiune a reprezentaţiunii naţionale.

lar în Stateie-Unite cele 13 colonii iniţiale, cu o popula-
ție de abia vre-o trei milioane, au putut într'un singur veac să
se afirme ca cea mai formidabilă putere mondială, cu toate de-
tectele unei Constituţiuni ale cărei imitațiuni au nenorocit po-
poarele Americei latine, fiindcă acestea n'au ştiut să importe,
odată cu Constituţia nord-americană şi acel common law care
ii răscumpără toate păcatele.

e Ë e

Rominia poate servi de pildă clasică a unei țări, care s'a
E să copieze instituțiunile centrale ale parlamentaris-
mului.

Modelul de copiat a fost perfect: Constituţia belgiană
despre care profesorul Dicey spune că ar er ei er ee

1 Stead, — „Americanisaliona of the World”, p. bk —
op. cit., vol. Í, p 44 şi sol. I, p. 423. WEG mm

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 13

reuşită incercare de a redacta în scris principiile esenţiale ale
i. ze. |
gen re din 1866 a fost pe vremuri din cele
mai înaintate din Europa; ea proclamă in abstracto toate li-
bertăţile si drepturile individuale cași „descentralizarea admi-
nistrativă* şi „Independenţa comunală“. Din nenorocire însă
nu Lan urmat în fapt, nici garanţiile reale ale drepturilor şi li-
bertăţilor cetăţeneşti, nici instituţiunile de autonomie locala.
Libertăţile şi drepturile individuale, ca să incepem cu a-
cestea, pot fi asigurate şi pe altă cale decit prin „remediile
descrise din sistemul englez. Se pot combina în această pri-
virt „Wisieme” foarte variate. Pe Continentul european, de
pilda, la acelaşi rezultat duce, în adevăr, sistemul „contencio-
administrativ”,
ta Dar Rominia n'a adoptat nici unul din aceste sisteme!
Prin aceasta cetăţeanul romin a fost lipsit de orice mij-
loc de apărare legală nor ră ap pote i drepturilor şi a li-
lor „garantate“ platonic de Constituţie. '
TR. Sg al Constuuţiunii din 1866 parcă ii dădea dreptul
de a chema la răspundere pe funcţionarii abuzivi şi chiar „fără
nici o autorizaţiune prealabilă“. Dar acest articol trimite în a-
celaşi timp la codul penal. lar în codul penal, subt degen
„Atentate în contra libertăţii“, găsim art. 99, în care, pe de
o parte, se prevăd sancţiuni pentru „un act arbitrar prin care
să se atace libertatea individuală... sau Constituţiunea wn,
dar imediat urmează un aliniat, care adaogă că atunci „cin
se va dovedi că el (funcţionarul) a sâvirșit asemenea faptă după
ordinea superiorilor säi, va fi apărat de pedeapsă, care în a-
semenea caz se va aplica numai superiorilor ce vor fi dat a-
semenea ordine”... Și pe scara „superiorilor care dau aseme-
nea ordine“ bietul cetățean ajunge lute până la ministru, ep
care, tot după Constituţie, miri vc? poate da In judecată, ma
tru „asemenea ordine
a "8. za eg mai adăogim că odată cu legile franceze
am întrodus şi jurisprudenţa şi doctrina asupra Ps ur
instanţelor judiciare ordinare de a judeca acteie administrat r
(ceiace în Franța se explică, fiindcă acolo există ep ieri e
administrative, pe care noi nu le-am avut!), şi că, "p E
ne-am însuşit şi teoria „actelor de guvernămint”, atunce ua
lesne de ințeles, că, de fapt, in ciuda tuturor „garanţiilor
constituționale nu putea fi altă stavilă pentru arbitrarul guver-
namental şi administrativ, decit bunul plac al aceloraşi „supe-
riori care dau asemenea ordine“...
Timidele încercări din ultimii ani de a da Curtii de Ca-
sație oarecare atribuţiuni de „Contencios administrativ“ nu au
adus, nici nu au putut aduce o reală imbunâtaţire. 2

Di vr" D L . 85. S A

i Genee d et a scriitorului acestor rinduri de a pro-

pune un amendamenl la legea „Contenciosului”, spre a modilica dis
poziliunlle ciiale ale Codului Penal, n'a reașii.

14 VIAŢA ROMINEASCĂ

Rezultatele sint cunoscute. Nu e nevoe să descriem în
detaliu acel „regim constituţional“, în care satele au fost lăsate,
fâră lege şi fără drept, pradă jandarmilor, şi chiar in oraşe
masele muncitoreşti nu au cunoscut ai garanție constituțio-
nală decit... „beciuriie poliţiei“.

Efectul cel mai trist al acestui regim a fost mentalitatea
specifică a reprezentanţilor puterii publice, la care s'a stins no-
iunea însăși de legalitate.

Un fapt recent ne poate ilustra această mentalitate. In-
tr'o localitate o patrulă a împuşcat doi jandarmi.

Această nenorocire a fost oficios, cu multă candoare, jus-
tificată sau explicată ca o „greşală“ a soldaţilor, care „dela
distanță“ au luat pe cei doi jandarmi drept „bolşevici“...

Un fel de... „eroare judiciara“ |...

Candoarea aceasta e mai grozavă ca zece mii de asasi-
nate, fiindcă ea invederează o mentalitate sau chiar o „doc-
Irina de stat“, care implicit recunoaşte dreptul oricârui agent
al puterii publice, numai prin faptul că are arma în mină, de
a judeca, de a condamna și de a executa pe oricine i s'ar på-
rea „dela distanţă” că e „bolşevic“,—chiar dach inculpatul nu
face nici un gest agresiv, cum nu l-au putut face biet jan-
darmi din Orhei...

Subt regimul acestei „dortrine de stat", evident, cetăţea-
nul cel mai inofensiv nu poate fi la adăpostul „erorilor judi-
clare” de această natură, — mai cu samă, cind nu are macar
scutul uniformei de jandarm.

De altfel pentru aceste cazuri „doctrina“ a ajuns la ge-
niale simplificări de procedură. Zilele trecute ziarele au pu-
blicat mărturisirile unui inalt administrator, că el ar fi to-
lerat dacă nu chiar comandat execuţiuni fără judecată, — „în in-
teresul superior al statului“,

A, Doamne ! Nici măcar „erori judiciare“: simple măsuri
de profilaxie administrativă !...

Ce valoare poate avea cel mai ingenios aparat de guver-
nămînt central, cel mai perfecţionat mecanism parlamentar, dacă
masele sint silite să trăiască subt regimul unei asemenea doc-
trine de siaj, fără ca cetăţenii să aibă un alt mijloc de apă-
rare impotriva celor mai extravagante aplicațiuni ale ei, decit
înaltele considerațiuni ale înalților administratori asupra „inte-
resului superior de stai“?

Dar subt acest regim au trăit milioanele de țărani romini,
lungi decenii, subt fațada Constituţiunii din 1866 |

Aşa stăm, dar, cu „Supremaţia legii”.

In ce priveşte autonomia locală, —cealaltă condițiune esen-
ee? a unui regim democratic, — situaţia nu e mai puţin deso-
antă.

Constituţia nu a precizat normele de organizare a autori-
tăților locale „pe baza de descentralizare administrativă mai
complectă şi de independenţa comunală“, —iar nenumăratele

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR dc

i si de legi de organizare administrativă, adoptate
e eer GC nu numai câ au ignorat cu desăvirşire
prescripţiunile constituţionale, dar au ajuns, —caşi în cazul li-
bertăţilor cetăţeneşti, —să mistifice la clasa noastră dominantă
ideia însăşi de autonomie locală.

Dovada cea mai elocventă o găsim în situaţia creată po-
un tale. a
E Granit nu trăesc împrăştiaţi pe păminturile lor,
ca în cele mai multe țări din Apus, ci se grupează în sate şi
ge" fi, din punctul de vedere al autonomiei locale, o
idee mai simplă şi chiar mai necesară, decit ca aceste centre
naturale de populaţiune, în care trăeşte majoritatea covirşitoare
a națiunii, så formeze punctul de plecare al organizaţiunii ad-
ive? i
"e in legislaţia noastră satele şi căiunele nu există ca
unităţi administrative! Din textul legilor noastre un străin nu
ar putea ghici măcar că poporul nostru trăeşte în aglomeraţiuni
săieşti, fiiudcă organizarea noastră administrativă se razimå pe
o unitate artificială, „comuna rurală”, pe care, fiecare „refor-
mator“ se crede in drept să o „combine“ şi să o remanieze
după plac. Sint comune care cuprind sate indepărtate la 20
şi 30 kiiometri, şi ai căror locuitori nici nu se pot cunoaşte
re eil
ES Atel, subt acest regim „constituțional”, populaţiunea
noastră rurală râmine de fapt o masă amorfă, penirucă în to-
carele naturale ale vieții naționale, in sate şi câtune, nu s'au
putut naşte şi desvolia centre de activitate cetâţenească,—80 la
sută dintre cetățeni au jost excluși din viața publică ! Subt
regimul Constituţiei din 1866, ţara a fost dată, in această pri-
vin, indărăt chiar față de străvechia întocmire a satelor, res-
pectată in vremurile „absolutismului“! N
Consecințele, îmbinate cu regimul „garanţiilor constituţio-
pale* fără sancţiune, au fost imediat şi dureros simţite.
Consiliile comunale şi judeţene, create pe această teme-
lie, aveau fatal numai o existenţa fictiva,—vegetau, fară atri-
buţiuni efective de autoadministraţie cetâțenească, ca simple
biurouri de înregistrare a poruncilor de sus. Nimeni nu se mai
mira că la fiecare „schimbare de regim“, provocată adesea de
un Scandal de stradă din Bucureşti sau de o intrigă de culise,
se schimba şi faţa ţării: ca prin minune în 24 de ore nu rá-
minea in picioare un singur consiliu judeţean sau comunal. Ni-
meni nu se mai mira, fiindcă toată lumea s'a deprins să vadă
in acesie „consilii autonome“ un mijloc uşor şi „eftin“ de răs-
plâtire a serviciilor electorale mai mărunte...

1 Socol că julnicele „sfaturi“ ai „delegaiuni săteşii“, pentru pri-
ma oară iniroduse în legea din 1907, ca răspuns la proteslările aulo-
rului acestui studiu, nu merită o mențiune deosebită.

16 VIAȚA ROMINEASCĂ

lar bărbaţii de stat, cu prilejul vreunei „reforme comunale
şi judeţene“ recitau totuși cu gravitate textul constituţional, re.
lativ la „descentralizarea administrativă mzi complectă şi inde-
pendenţa comunală“ (Art. 1(7 al Constituţiei din 1866).

Nimic nu poate caracteriza mai bine mentalitatea bolnavă
creată de această stare de lucruri decit ultimele încercări re-
formative.

Demult se simte nevoia creării unor unităţi administra-
tive mai largi, erei cae judeţelor. At proectul adus de d.
Argetoianu în Camerele trecute, cit şi proectul partidului naţio-
nal liberal, elaborat în urmă, caută să dea Satisfacţiune aces-
tei nevoi.

Intr'o atmosferă de viaţă de stat sănătoasă, unde ar fi fost
normal să fie căutată soluţia problemei 3

Rominia de astăzi cuprinde mai multe provincii, care sînt
formațiuni istorice; fiecare din ele are un trecut secular de
viaţă deosebită, are şi o mentalitate, moravuri, condițiuni cultu-
rale şi economice deosebite, şi formează deci o unitate bine
caracterizată,

O organizare administrativă cinstită şi seriosă nu poate
face abstracţie de realități ; ca trebue să se răzime, cit e cu
putinţă, pe organisme vii, nu pe nişte mecanisme abitrar şi ar-
tificial combinate, fără viaţă proprie. Numai astfel pot lua
naştere izvoare bogate de energie naţională şi activitate cetă-
țenească.

Se poate spune că nu e un bărbat de Stat sau om de
ştiinţă în Franţa, incepind chiar cu A. de Tocqueville,—care să
nu deplingă rezultatele fragmentării revoluționare a ţării în de-
partamente artificiale.

Ce ar fi mai natural deci, ca organizarea viitoare a Ro-
miniei så utilizeze provinciile ca unități administrative ?

Dar spiritul care, în trecut, a dus la ignorarea centrelor
naturale de populaţiune, n'a putut lua în samă, pentru viitor,
nici aceste formaţiuni istorice. Au fost astfel preferite nişte
„regiuni“ fantastice: unul din proectele amintite combină o re-
giune din patru teritorii distincte, — fracțiuni din Basarabia, Mol-
dova, Muntenia şi Dobrogea! Şi nici o regiune nu e „combi-
nătă” din mai puţin de două bucăţi, luate la noroc din provin-
cii deosebite, —adesea fără comunicațiuni directe între ele.

Această ingenioasă croitorie administrativă este motivată
de „interesul unificării“!

Dar o unificare de acest soiv nu poate fi confundată cu
unirea. Şi noi avem doar nevoe nu de uniformizare mecanică
ci de unire intimă în cuget şi în simţire, care nu poate rezulta
decit din respectul particularităţilor şi al caracteristicelor natu-
rale ale fiecăruia şi din activitatea cu adevărat liberă a tu-
turora.

Puterea reală niciodată nu poate izvori din monotonia u-

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 17

nei mecanizări exterioare, ci numai din diversitatea organică,
plină de viaţă.

In otganizația administrativă din Sud-Estul Angliei, după
mai bine de un mileniu, se recunosc şi acum urmele efemerei
ocupațiuni daneze; iar insulele Jersey şi Gurnsey,-— resturi ale
vechiului ducat al Normandiei, incorporate in Anglia dela 1166,
—şi astăzi incă nu numai că își păstrează organizaţia lor de-
os bit, dar şi limba oficială franceză. Și desigur nu se va
găsi nici un om de stat englez, care să se pindearcă de pildă
la „unificarea d Ja roumaine a Scoției sau a Țârii Galilor.

i nu e vorba aici de vre-otederaţiune sau mâcar de Im-
periu! Britanic, ci de Regatul unitar al Marii Britanii.

Și reformatorii noştri ar voi ca, după istoria lui milenară,
Ardealul sá nu formeze măcar o circumscripție administrativă,
ca organ de simplă autonomie locală.

himera un-i vniformizări mecanice e natural „să răsară,
in sufletele pustite de un indelungat despotism, din disprețul
libertățiior publice şi al viet cetăţeneşti, —dar subt regimul u-
nei Constituţiuni, întemelate pe principiul suveranitāții națio-
nale, cum S'a putut naşte această mentalitate nefasiă, grație cã-
reia, pentru provinciile emencipate, unirea a avut ca prim e=-
fect dispariția până şi a germenilor re autonomie locală, pe
care le aveau subt opresiunea stiănă ?

Acesta este rezultatul firesc şi necesar al faptului că su-
prastructura parlamentară, sobt regimul Constituţiei din 1866, a
rămas fără temelia ei naturală:

Fâră legalitate la baza acţiunii guvernamentale şi admi-
nisirative, fară garanţii de libertate şi de dreptate, fară toare
de viaţă cetăţenească în adincimile corpului naţional. regimul
constitițional din Rominia a fost faişilicat din rădăcină.

Minciuna dela temelia vieţii de stat a adus după sine,
fatal, şi falşificarea spiritelor şi a simţirilor. S'a nascut chiar
o întreagă şcoală de filozofie politică, care motivează opoziţia
impotriva tuturor revendicânlor de legalitate şi libertate cetă-
țenească prin interesul de consolidare a Statului Romina“,

A, consolidarea statului !

După această filozofie politică, evident, consolidarea nu e
compatibilă cu cele mai elementare libertăţi publice şi cu o au-
tonomie administrativă cit de modestă,—nici mâcar cu alegeri
curate"; s'ar părea că inchegarea necesară a statului nu poate
fi asigurată decit prin arbitrar guvernamental şi administrativ,
prin strâşniciile stării de asediu şi prin inepţile cenzurii, prin
eternizarea „Comisiunilor interimare“ şi prn falşificarea siste-
matică a alegerilor, chiar pentru parlamentele rahitice moşte-
nite dela „vechiul regim“ !

t CI. Ed. Jenks, - „Le Oourernemenl local en Angleterre“, p. 103
și P. Posener,— „Die Staatsveriassungen des Erdbells*, p. 60%.
2

18 wat ROMINEASCA

Cind poporul englez săvirşea revoluția lui din secolul al
XVIl-lea,—spre a putea consacra, între altele, şi vechile ga-
rant de libertate prin celebrul Habeas Corpus Act, el nu era
decit un popor de ţărani cu puțin mai numeros de cinci mili-
oane de suflete, aşezat pe un teritoriu care, de asemeni, intre-
cea cu puţin în intindere vechiul Regat Romin.

Şi acest mic popor de ţărani, mulţumită tocmai libertăți-
lor înrădăcinate in viaţa lui publică, a găsit în sine puterea şi
energia necesară pentruza numai in vre-o două veacuri şi ju-
mătate să creeze Imperiul Britanic şi cea mai puternică şi bo-
gată republică din lume—Statele-Unite din America de Nord,
„care împrevnâ stăpinesc 600 milioane de suflete şi o întindere
de 50 milioane de kilometri patraţi, adică peste o treime din
populaţia lumii şi peste o /re:me din suprafaţa Continentelor,
ee? in acelaşi timp şi dominaţia desăvirşită a oceanelor şi a
m or.

Şi aceste adevărate „impărâţii* mondiale, cum incă n'a
văzut istoria — şi astăzi trăes: pe temeiul aceloraşi libertăţi ce-
tăţeneşti şi a autonomiei locale, duse la ultimele ei consecinţi.

Nu sint oare Imperiul Britanic şi Uniunea Americană state
consolidate ?

Metoda de „consolidare“ a Imperiului Britanic poate fi i-
lustrată de un fapt istoric recent.

Republicele bure din Africa de Sud au fost cucerite în-
t'un râzbolu singeros. Dar în curind după victorie, Marea
Britanie nu numa! că le-a acordat deplină autonomie, dar a şi
iniesnit acestor duşmani abla învinşi federaţia cu coloniile en-
gleze vecine, Intro Uniune Sud-Africană, în care ei au pre-
ponderenţa politică hotăritoare.

Rezultatul ?

La Conferinţa de pace din Paris, Uniunea Sud- Africană a
fost reprezentată, ca o Națiune liberă, de câtră doi generali,
care au comandat forțele Burilor în războiul împotriva An-
Vie generalul Louis Botha, primul ministru, şi generalul lan
Cedies Smuts, ministrul de războiu al Uniunii, — din care cel

n urmă e cunoscut ca cel mai energic si
free gie. britanic ! E WE

n două cazuri Anglia s'a abătut dela riguroasa
a acestei metode de „Consolidare“,—și atunci aer ia spin
George IL, a pizrdut coloniile din America, care s'au constituit
eege Rer, Ee Wed d Se doilea—chiar în zilele

e pe cale ardă Irlanda, D
dicat steagul independenți. dur a
f ar ne-ar trebui oare să mergem aşa departe pe
invedera deosebirea, — în consecinţele e Barb pei DE a
solidarea după metoda britanică, prin libertatea cetăţenească şi
autonomia locală, şi „consolidarea“ prin teroarea albă, prin
Starea de asediu şi cenzură, prin execuţiuni fără judecată, prin
arbitrarul administrativ, prin „comisiuni interimare“, prin vio-

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 19

r,—şi în cazuri chiar cind nu este vorba de
bei ech cu arma, ci de vechi provincii, lo-
cuite de același neam, care, după lupte şi suferinţi seculare,
s'au unit de bună voe cu țara mumă?
filozofia politică a tuturor Bismarckilor din Levant,
“Turcia lui Abdul Hamid şi Rusia lui Nicolae Il, cu regimul lor
de hatir şi teroare, ar fi fost state mai consolidate decit Ma-
rea Britanie şi Uniunea Americană, intemeiate pe libertate şi
ger Nu, nu interesul real de consolidare a statului motivează
opoziția împotriva garanţiilor de libertate cetăţenească şi de au-
tonomie locală, ci numai egoismul unei clase dominante, care
nu se resemnează în faţa cerinţelor vremii.

In lupta ei pentru renovarea vieţii de stat, democraţia ro-
minească trebue să-şi dea samă că nodul întregii probleme
constituționale se află aici: în asigurarea efectivă a condițiuni-
lor de libertate şi de intensă viaţă cetățenească.

Dacă viitoarea Constituţie a Rominiei nu va aduce în a-
ceastă privinţă remedii eficace, dacă nu va pune la dispoziţia
cetățenilor mijloacele reale de apărare a drepturilor şi a liber-
tăţilor individuale, dacă nu va crea centre de radiare a acti-
vităţii cetăţeneşti, — în sate, oraşe, judeţe şi provincii,—atunci,
oricare va fi aparatul central adoptat, nu vom avea un regim
constituțional real, nu vom avea un stat democratic, nu vom a-
vea măcar ọ ordine de drept, în înţelesul adevărat al cuvin-
tului.

dăoga însă, pe lingă asigurarea libertăţilor în ge-
nere, pori cEndiţiune P antai a oricărui regim constituțio-
nal, la care nici un european, desigur, nu se va gindi, dar
care, fiind date realităţile vieții noastre politice, nu poate lipsi
dintr'o Consti'uţie deser ene: es GE „supre-

ii“: asigurarea libertății alegerilor.
me nl ariasnentelor „fabricațe” trebue să dispară, ca
să se poată aşeza în Rominia o viaţă liberă de stat european,
—dar ea nu va dispărea numai prin predicarea principiilor de
morală publică, dacă ae ace mea înseşi nu vor, face cu nepu-

biceiuri „balcanice“.

bk mech sint cele trei puncte esenţiale, din tot com-
plexul dispoziţiunilor şi instituţiunilor constituţionale, pe re
se sprijină tot dreptul public al statelor civilizate: IR
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, autonomia nean, şi, n
sfîrşit, asigurarea sincerităţii şi a libertăţii sufragiului po
Pula de mare însemnătate ar avea celelalte revendicări
ale democraţiei romîneşti, ca sistemul unicameral şi reprezen-
taţiunea profesională, referendumul şi inițiativa populară, etc.,

20 VIAȚA _ROMINRASCĂ

— realizarea lor imediată nu este indispensabilă pentru o viaţă
de stat cinstită şi ordonată,

Dar crearea instituțiunilor necesare pentru asigurarea ce-
lor trei condițiuni de viaţă naţională liberă, nu poate îi zădăr-
nicită, nici măcar aminală, fără a ne pune in cumpână şi exis-
tenfa de stat şi unitatea naţională,

ȘI numai prin realizarea acestor condițiuni un popor îşi
asigură acel self-government, (org de care, după concepţia mo-

dernă a ordinei mondiale, el nu se poate măcar constitui ca
Națiune.

C: S.

Cel din urmă basm

jopu incepea dela păpuşi ; Nuni şi Suzica se culcau pe
urmă.
Pâpuşile se pregăteau de culcare cu minile fetițelor, in-
tocmai ca ele: îşi scoteau pantofii şi şosetele; iși dezbrăcau
rochiţele înfoete, cămeşuicile scurte de zi, cu inițiale potrivite
poreclelor.—şi le pătureau pe taburetele dinadins aduse pentru
aceasta ` își desfăceau lundele din pâr; se legau cu cite un tul-
, ca să-şi ocrotească rolul buclelor în timpul somnului ; fm-

Pitan lungi câmeşi de noapte, care din albe deveneau roze
pe trupul lor; işi făceau rugăciunea: păpușile aveau cite o
iconiţă prinsa de pâtucul lor ;—şi apoi se culcau.

Suzica, mai duioasă, îşi adormea păpuşa legănind-o în
braţe ; cind îi venea somn Suzicăi, păpuşa se culca.

Nuni, mai autoritară, după ce şi-o acoperea părinteşte, cu
oghialul, "1 inchidea pleoapele pe rind, cu virful degetului.

— Nani-nani, şoptea dezmierdător Suzica, purtindu-şi pă-
puşa pe toată întinderea covorului

— Să dormi, Puşo ! cuvintă sever Nuni, care ştia prea
bine făţărniciile ochilor închişi cu deasila.

— Nuni, parcă ar fi timpul să te culci și tu, îi răspunse
din odala de aläturi doamna Balş, arătindu-se în prag.

— Mă culc, mămăică..., dai Suzica de ce nu se culcă?

Suzica îndreptă spre Nuni o privire piezişă! Avea doi
ani mai mult decit Nuni!
— Numai să adoarmă păpuşa, şi mă cule îndată, mămăică.
Nesocotind-o pe Nuni, îşi căuta mai departe, de păpuşă.
Tocmai atunci intră şi Sonia ; Nuni îi sâri în braţe,
— Sonia, îi şopti ea la ureche, fă-mi un epuraş |
Doamna Balş făcu Soniel un semn, pe furiş.
— Nuni dragă, tare mi-i somn...

22 VIAŢA ROMINEASCĂ

Și căscă doveditor, abia stăpinindu-şi zimbetul.

— „ți fac mini doi epuraşi... trei, ciți vrei tu! Acuma
ne culcăm: nu?

— Ei, Sonia!—stai măcar să-mi fac rugăciunea !

— Hai şi tu, îndemnă doamna Balş pe Suzica.

„„Fetiţele se suiră în paturile lor; doamna Balş şi Sonia
ridicară fileturile dela margini; apoi fetiţele îngenunchiară,

Suzica începu domol :

— Tatăl nostru, carele eşti în ceruri...

Şi Nuni după ea, fuguţa:

— «in ceruri...

Călcăile lor rotunde, rumene, răsărite de sbt cămeşuici,
se alăturau cuminţi, ca merele căzute în iarbă după ploae.

Deia mijlocul rugăciunii, se Iech o luptă de întrecere fn-
tre cele două glasuri. Evlavia pieri...

Rugăciunea incepu să alerge, zvonind învălmâşit, ca zur-
galăul unei sânii la vale,

Suzica rostea mai uşor, fiindcă ştia mai bine rugăciunea;
o lăsase pe Nuni in urma ei.

Trâgind cu coada ochiului la Nuni—care făcea la fel —
sări un cuvint, două, trei...

— „şi nu ne duce pe noi... ispită... cel rău...

— Amin! se stropşi Nuni, văzînd că nu mai are încotro!

— Nu mă ţin, Nuni! Ai sărit! Hai inc'odață, dela inceput.

— Eu mă culc ! Mine seară... dacă vrei!

— Mamă...

Ştefănel intră la fetiţe, din odaia doamnei Balş ; zărind-o
pe Sonia, se opri.

— Ce vrei, Ştetânel ? Iţi trebue ceva ?

— Nimic-nimic..., noapte bună!

— Tefânel! nu mă săruţi ?

Glasul lui Nuni îl opri din drum. Uitase deprinderea fetl-
telor. Se îndreptă spre patul ei, resemnat. Nuni îl luă de git
sl sărută din răsputeri, pe amindoi obrajii.

Dădu să plece.

— Şi eu vreau să te sărut, Tefănel!

Se aplecă stinjenit şi pe patul Suzicăi, Alte două sărutări
tăsunară, arătind că Suzica ştia să facă cel puţin atita zgomot
cit şi Nuni!

Ștetânel se înroşi. Eat din odae privind în pămînt.

Intrind la el, auzi pe coridor paşii Soniei, Aşteptă să
treacă, apoi se intoarse îndărât.

— Ce-i Ştefânel ?

— Mamă, dă-mi te rog, o cămeşă de noapte.

— A! pentru asta ai venit adineaori! De ce nu mi-ai ce-
rut atunci ?

— «Dă... nu puteam...

— Îţi era ruşine de Sonia ? Mâi-maăi!

Ștefănel tăcu, — dar simţi bine, că Sonia asta D plictisea.

> aul

CEL DIN URMĂ BASM

+
+ .

„Any, sint la Medeleni...

Auzi tu ce plin şi ce involt sună: Medeleni!

Te 'ntrebi: E numele firesc al unui clopot florentin? al
unui șipot de munte ? al unei cantilene ?

«dn amurg, cind se întorc c'rezile dela păşune, tălăngile
destramă un vaer plingător, prin care lâmuresc, silabă cu si-
labā : Medeleni... Medeleni... Medeleni...

Şi-mi pare că ascult în glasurile-acestea clopotele denii-
lor păgine, prin care ogoarele, pădurile şi apele jelesc pe nimfa
sau zeița Medeleni...

Ințeleaptă Any, te-ai incruntat: știu!

Nu mai încape vorbă că mai ales acum, după o atit de
longă despărţire, —imnul Medelenilor te interesează mai prejos
decit o „succintă relatare a vieţii şi planurilor mele!“ lartă-mi
un surts maliţios | Această reţetă anti-hiperbolică, pe care mi-ai
prescris-o odată, se potriveşte apucăturilor mele epistolare în-
tocmai ca ochelarii prin care se incruntă bunicul, pe nasul ne-
poţelului ghiduş... şi cirn.

lată ce se cuvine să rett din palavrele mele: Că însfirşit
am scăpat de tifos; că doctorul ma indemnat-—cu multă på-
rere de rău şi lepădare de sine: o să-ţi istoris=sc indată,—să
stau măcar o lună, la aer curat; și că... iată-mă la Medeleni;
e un făcut: toate pindurile duc la Medeleni,

Doctorul tifosului meu se numeşte /enică: diminutiv mai
exotic decit lonică!

Miroasă ca mai toți doctorii, a dop de sticlă cu iod, ai
mai miroasă, fiindcă e şi june, a parfum de lăcrămioare: une
larme de Muguet ! Minueşte termometrul cu delicateţă, — tinind
degetul cel mic incovrigat in sus; după ce-ţi ia temperatura,
spune merci, —caşicum i-ai fi oferit o linguriţă cu dulceaţă.

Nu-i chip să-l priveşti în faţă — poate fiindcă n'are oche-
lari: deindată roșeşte și bilbie, obligindu-te astfel să-ţi cobori
privirile ; şi așa îi descoperi şi li măsori cu deamănuntul. cio-
rapii de iină albă, tricotaţi, legaţi cu funda subţirică a panta-
ionilor aduşi ad-hoc pănă la glezne: o nevinovăție! Cind stă
pe scaun, ghetele lui Jenică stau pe covor cam într'o rină, cu
urechile scoase înafară ; diavolul risului necuviincios Îţi suflă
la ureche, că sint priponite numai de picioarele respective, şi
că acuş-acuş or să pornească razna, tirind ciorapii după ele.

Mia ingrijit cu un „devotament îngeresc“: expresia ea
mamei. EI e „un băiat de aur”: corolarul e tot al mamei. lar
eu sint „nerecunoscătoare şi clevetitoare“: iarăşi mama; lui nici
nu-i trece prin minte una ca asta.

El (palid, der hotării).— Dudue Sonia, am admirat în repe-
tate rînduri distinsul dumneavoastră talent de pianistă: cp
sublim lucru e muzica,— dudue !

Eu (modestă, dar convinsă). — Adevărat |

pis" ~

24 VIATA ROMINEASCA

El (priazind culori). — s.

Eu. —

El (pe cărbuni). — —

Eu. — „

El tes ca sfecla cea mal clasică, — luindu-și Inima în dinţi).
— Simeţi ostenità.., vă las...

Intr'un cuvint, s'a fnamorat de mine! Mă socoate melan-
colică, v:sătoare, şi má poartă la el în suflet. ca pe un fel de
cromolitogratie a damei-cu-camelii ! E sublim !

Bietul Jenică! Mai pomenesc odată numele lui, şi îl arunc
ca pe un nas fuguiat de hirtie,—și am scăpat de el, răbda-
toare Any!

Inchipueşte-ţi că tocmai lui îi datorese Medelenii! E de
prisos să-ţi istorises: totul. Pe scurt, tată: Curind după ce in-
irasem În convalescenţă, ne pomenim intr'o zi, acasă, cu doamna
Zoe Balş: prietină cu mama intru vristă, şi cu mine intru mu-
zică. Aflind dela Jenică, acesta îngrijis: pe Nuni,—o delicioasă
fetiţă a el, bolnavă de titos cam în acelaşi timp cu mine,—ca
am neapărata nevoe pentru a mă intrem, de „binefacerile ae-
rului de ţară“ —venisa să ma poftească la Medeleni (află la urma
acei, că Medelenii « o moşie) unde pleca şi ea dimpreună cu
copiii,

Popas! Nu mai am cerneală în stylo, Puţintică răb-
dare, Any.

Se auzeau bătăi în uşă, întovărăşite parcă de o dojană
birbiveasca.

— Cine-i ?

— Eu, duducuță!,.. Ga-ga-ga...

Sonia asculta neuumerită,,.

— Intră, Pachiţo!

— Iindată, duducuţă, se răsti ciudat glasul de dincolo.

ŞI iarăși :

— Gu gaga...

— Uşa-i descuiată, Pachiţo ! De ce nu intri ?

instirşit, prin uşa zgircit întredeschisă, se ivi înveselitor,
menind a belşug şi voe bună, — chipul de lună-plină- de-sacară
al Pachiţei: zimbea cu dichis, stind locului.

— Hai, Pachiţo, intră odată |

— Vâlul... Piiu, spurcatule !

Pachiţa se mistui, irintind uşa.

Dela mâsuța de-o şehioapă, pe care scria aşezată tur-
ceşte pe covor, — Sonia sâri sprintenă, se repezi la uşă, o zmunci
in lături, privi o vin prin umbra coridorului:

— Ce-i, Pachiţo... ce s'a "ntimplat ?

Ținiadu-şi şorțul sumes, cu o inişcare de formidabilă pu-
doare, groasa Pachiţă lupta cu un ginsac; încăerată cu el, se
napusti şeniopâătind spre fundul coridorului... Sonia se inapve
în odae, suricind, Luă styloul de pe mâsuţă, destupă flaconul
cu cerneală. Începu să ridà:

CEL DIN URMA BASM 25

„„„„Asta trebue să i-o scriu... Idila pedepsită de zei să fie
căsnicie ; Leda ajunsă țaţă, şi Lebada ginsac, =- sfădindu-se !*
— L-ai văzut, duducuţă ! Sa luat după mine, afurisitul,

4 cat de picior !

y we EESE tulpanul strimb de subt care viscoleau
şuviţe cărunte, cu ochii aprinşi, Pachița intrase în odae.

— Da' acolo ce ai, Pachiţo? o întreba Sonia. arătindu-i

care tot şi-l mai ținea sumes,
prin IE Ti-am adus şi eu ceva! Da’ să umbli binişor

L
a el Dstăctadu-gi şorțul, Pachiţa răsturnă încetişor, pe diva-
nul infáțat pentru dormit, o grâmadă aurie și piuitoare, de tru-
puşoare pufoase ` puişori de găină şi boboci de giscă.

— Vezi! m'am ţinut de cuvint, duducuţă!

— Ü mithreii, dragâlaşii... piu-piu-plu..

Ingenunchind lingă divan, cu ù vioiciune de fetiţă, Sonia
începu să-şi alinte obrajii, de blänițele de caise ale pulişorilor.
Buclele ei negre, cu afunduri roşcate ca ruginiul din blana de
lutră, se învălmâşeau printre puişori, împodobindu-se cu vii
cununi de lalele.

— Nal. că erai să mi-l răstorni.

Pachiţa opri pe margina divanului un boboc cntezător.
Sonia zimbi. Era mai mare dragul să-l vezi atit de mic și atit
de inimos! Adevărată miniatură in miez de cozonac, a ginsa-

ului.
` — Ei, duducuţă, de-acu' ţi-l iau... Că mă găteşte, afurisitul
cela de pinsac!

incepură culesul. Rind pe rind puişorii, cu spaime bionde
şi soprane, treceau din pumnul Soniei în pumnul Pachiţei.

— Mai lipseşte unu, duducuță!

D căutari... şi-l gâsiră tupilat după o pernuţă, rotund şi
luminos ca un luceafăr de sulfină.

— Lasă-mi-l mie, Pachițo !

— l-auzi!

După ce eşi Pachița, Sonia se întinse îmbrăcată, pe di-
van, —cu ochii închişi, cu minile subt cap. Se gindea la puişo-
rii care trecuseră prin odae, înviorind-o grațios, ca un menuet...
Şi-i inchipui ciugulind iarba fragedă,.. Murmură ginditoare :

Vine primăvara, vine primăvara...“

Se sculă, îşi acoperi umerii cu un şa! turcesc răstrint pe
speteaza unui scaun, micşoră lampa incet-incet, până se stinse
dela sine.

In încăperea albă, cu ziduri groase şi bâtrine, noaptea
îşi răspindi clara frâgezime ca un parfum de violete într'un
arhondaric de schit...

Sonia deschise o fereastră, Se așeză deacurmezişul, pe
pervazul adinc. Răcoarea crudă îi sărută nările, îi umezi tim-
plele, înfiorind-o toată, din creştet până'n glezne.

Primavara...

26 VIAŢĂ ROMINEASCĂ

Atita nelinişte se însuflețea de pretutindeni, încît neclin-
tirea nopţii părea încordare pentru o năvală, — tăcerea, preajma
unui muget sfişietor.

„Livada moşiei, livezile satului din vale îşi inălțau cren-
gile abia inmugurite, străpungind umbra: pilcuri, pilcuri de cerbi
sihaştri, fugiți grămadă din păduri, — opriţi la pîndă pe hotarul
nopţii... Vedeai sullările lor calde aburind văzduhul; simţeai
pămintul scurmat de neastimpărul copitelor; simţeai nârile lor
căscate adulmecind cu boarea, zările, depărtările ` simţeai dirza
incruntare a coarnelor ruginii.

ȘI aşteptai din clipă în clipă, și aşteptai, izbăvitor să rí-
sune galopul plin al Celei-mult-riynite, —şi să deziănțue mā-
celul: prăbuşiri de copite; trosnet de coarne izbite, sfărmate ;
mugete jalnice sau biruitoare; ..şi singe cald, bogat ca umbra
de rubin a toamnei... subt ochii blinzi şi umezi ai Cerboaicei
cu coarne de argint spumos...

„Sonia tresări: răsunase un țipăt?

Din fundul livezii, două umbre se desprinseră To goană.
Le zări: se fugăreau; se apropiau. Le auzi ropotul—le lămuri.

Se aplecă pe fereastră, destăcind crengile zarzărului dela
geam,—şi desluşi trupul infuiorat al unei țigânci pesemne, cu
saibe sunătoare pe grumaji, fugărită de un fläcãu.

Isi simţi sufletul tirit în fuga lor, şi inima zvicnind mai viu:

— O ajunge... nu: a scăpat... a prins-o.. iar a scãpat-0... ol

laväluitā în brațele fiäcãului, tiganca se zbătea mlădie,
zgiriiniu-!, muşcîndu-l.

dobori...

Sonia tremura. Inchise ochii, se tăcu mică, zgribulindu- se

în ea, —spâimîntată şi firavă în faţa primăverii.

„Reincep. M'am odihnit puţin: ostenesc atit de uşor!

e Mi-e inima o minge nervoasă, cu care nu ştiu să mă mai
joc : o string în mine cu teamă parcă să nu se spargă, şi-mi
scapă, şi sare pripit, cu hopuri tot mai repezi, mai mărunte,—
până ce stă, dureros de încordată.

„Any, mi-e dor de sănătatea cu obraji de măr domnesc:
de robusta sănătate care scutură viaţa rizind, în clipe coaote
şi elastice ca zarzărele arămii, din pomi bogaţi ; de sănătatea
care-adoarme şi deşteaptă hărniciile cuminţi : mi-e dor de mine
de odinioară,

O! preajma primâverii e povară pentru o biată conva-
ema “d,

u nu mai ştii, tu ai uitat urgia primăverii dela tară!
Abia de-o mai zăreşti pe cea dela oraş! Şi cum s'ar ia a-
semui, drăgălaşa, zburdalnica fetiță cu ochi verzi şi graiu ciri-
pitor, care dealungul uliţelor voastre, dănţuind, işi oglindeşte

CEL DIN URMĂ BASM 27

în zarzări şi în pruni, şi pune pete de carmin pe gura

riant a e ş'apoi se înfăşoară şi se desfaşoară în vä-
tul florilor de mär, — cu apriga ibovnică a ogoarelor!

Incolăciţi subt cerul larg, pămîntul şi cu primăvara sint

două trupuri goale,—sint două guri fläminde care se muşcă

m E a tot miroasă a iarbă, şi cringurile-s vinete de

violete. Sonia"

— Unde eşti, duducuţă. |
— St, că doarme, îşi răspunse Pachiţa cu glas tare, rîn-
duind tablaua cu lapte, apă şi dulceaţă, pe măsuța de noapte.
După ce îndreptă mane un aprinse subt iconostas,

ie în virful picioarelor, de divan:

i E Denta |. enge pi leg "o norocul! Cam slăbuţă,
mai |... Lasă c'o îngrăşăm noi
çë Işi scoase din + de subt broboadă, o panglicuţă roşie,
pe care o agâţă cu un bold desprins dela piept, În scoarţa pă-

retelui mârginaş:

— Ptiu-ptiul Să nu te deochi! s

Iscodind cu o căutătură ageră, prin toate ungherile odăii,
zări pe măsuţa de scris o cutie deschisă, Luă din ea, fără so:
vâire, un pumn de ţigări aurite pe care le ascunse în sin. Mai
luă din treacăt o sticluţă rătăcită printre cărţi, pe o poliţă-
colţar; o duse la nas, destupind-o, şi se oțări: era iod. Apoi
eşi, oftind. s

Sonia deschise ochii împovăraţi de nesomn, se ridică spri-
jinindu-se într'un cot, intoarse perna pe dos şi se culcă iară.

„Capetele perdelelor de borangic se infiorară alene, se
mlădiară spumos : odaia se umplu de noapte şi de lună proas-
pătă. Luminiţa candelii se stinse deodată: buzele sfinților de pe
icoane o sullară ? Perdelele oftară adinc, răscolițe, şi cu o fil-
fire şerpuitoare strinseră în braţe moi, trupul fugar al vintului...

+„.Do-re-mi-fa-sol-la-si-do; do-si-la-sol- fa-mi-re-do ..

Sunetele gamei alergau unele după altele, mereu-mereu,
ca un cird de şcolăriţe în cămeşi de noapte, pe paturile dor-
mitorului : dintr'un capăt în celălalt, —şi iar îndărăt,

Ștefănel se deşteptă, neluind în samă gamele ; gîndi doar
atit: „Nu cintă Suzica“. Asta însemna: cină Sonia.

Deşi treaz deabinelea, nu se hotări incă să deschidă o-
chii : mai zăbovi in el. d

Clipa SÉ acoperea ochii cu mioptele era darnica şi
leneşa domniţă a clipelor lui. Cind era mic, ea îi spunea câ

28 VIAŢA ROMINEASCA
Pi FA SI

peste noapte au venit şi au rămas subt perna lui: alune pră-
jite, migdale zăhărite, grămădite în cornete de hirtie colorată ;
sau mere, calde ca dintr'un cuibar ; ori soldaţi de plumb ; sau
rățuşte de celuloid, pentru băile de frunză de nuc. Și nu-l a-
măgea ! Pe-atunci trăiau bunicii! Trecuseră anii copilăriei—a-
vea cincisprezece ani trecuţi, acum—subt pernă, fireşte, nu mai
găsea nimic, decit doar cartea din ajun,—dar aceiaşi clipă ştiută
dedemult îi aducea bucuria ori Supărarea pe care celelate clipe
ale zilei nu făceau decit s'o împartă Între ele ascultătoare,..

:+.Do-re-mi-fa-sol-la-si-do; do-si- la-sol-fa-mi-re-do...

Delaolaltă cu gamele, năvăliră bucuriile : vacanţa abia la
început; cărți de cetii, din belşug; libertate nestinjenită ; şi
mai era ceva... parcă.. poate...

Ne mai găsind nimic, deschise ochii: holdiţe de soare im-
belşugau covorul,

Coborindu-se din pat, se îndreptă spre geam, călcind le-
neş căldura de pe jos. Deschise geamul, răsturnind în odae
uiciorul de răcoare vitat de noapte pe pervaz.

Se auzea cotcodăcitul gâiuilor, gurultul hulubilor, piuitul
vrăbiilor, şi alte sunete blajine sau isteţe. Ștefănel privi o clipă
pe afară,—şi lacom şi înfrigurat, începu din nou să-şi adune,
să-şi socoată bucuriile lui. ȘI le înşiră pe toate, preţuindu-le
una cite una; şi pe măsură ce şi le inşira, simţea că-i piere
voioşia dela inceput, că se posomorăşte. Era nedumerit: ce i se
întimplase? Se întoarse ginditor spre pat..

Lăsind la o parte bucuriile, se gindi la supărări...: dar
nu prea avea!

ela o vrame, descoperi că întradevăr ar avea o pri-
cină de nemulțumire,—dar atit de neinsemnată : Sonia. Odata
cu venirea ei, îşi pierduse, mai întăiu, odaia lui de totdeauna :
odaia cu zarzărul deja geam ; apoi, întăctatea în casă. Sonia
Îi termecase pe toţi: incepind cu mama lui, pe care —decind
venise Sonia—n'o mai inăbuşa fumul de ţigară, numai-fiindeă
Sonia fuma ; urmind cu Suzica şi cu Nuni, care hotăriseră —
cu mintea lor copilărească, ce-i drept!—că Sonia cintă la pian,
mai bine „chiar decit mămăica“ şi că e „mai deşteaptă decit
Tefánel“ ; şi încheind cu Pachiţa care se jura „pe ochii ei" ca
„duducuţa se indoae pe spate, mai tare decit cuconaşul Ştefänel“,

— Fieacuri!

Atunci P...

Ostenit de-atita trudă indeşert, necăjil că-şi stricase dimi-
neața, şi poate ziua întreagă,—Ştetâne! hotari cu glas tare:

— Bine! Atunci sînt trist ! N'am deci: să mă culc!

Se culcă fără chef: nu-i mai era somn... Și ne mai gin-
dindu-se la nimic, se pomeni din senin, vesel, uşurat.—ca un
Şirengar pus la colf, pentru vre-o ispravă, care zăreşte, tră-
gind cu coada ochiului: prin oglindă, surisul îngăduitor al pă-
rinţilor. =

„Do-re-mi-fa-so!-la-si- do ; do-si-la-sol-fa-mi-re-do...

CEL DIN URMĂ BASM 29
DR S a N N RE ad

Pio

Dimineaţa era naivă, cu soarele şi cuiburile el..

Sonia cînta sonatine de Mozart. Cind şi cînd, degetele ei
poposeau pe luciul sonor, sprintene ca după o alergătură prin
rouă, după fluturi ` atunci, piuitul cuiburilor de subt streşini
ingina candoarea sonatinelor.

La spatele Sonie!, Nuni, suită pe un taburet—ca să fie
mai înaită decit clapele — privea mai mult decit asculta. Ea cu-
noștea pe nume fiecare deget al Soniei: agerimea, felurimea
mişcărilor muzicale şi uneori repeziclunea lor, o minunau ca o
joacă de báeți.

Site ei plinuț şi rumen de păpuşă a piersicilor se
apleca pe nesimţite; minuţile ei pluteau ritmat de-asupra acor-
durilor, părind că dezmiardaă şi scutură lăcrămioare imbrobonate.

— Sonia, dai tu de ce nu porţi inele ? şopti ea la urechea
Soniei, vrind parcă să nu afle sonatina de întrebarea el.

— Aici îmi erai floarea-mirârii ?

Lăsind sonatina neisprăvită să murmure fărimițată în
coardele metalice, ca o ploiță pe un ar. Sonia inâlţă pe
Nuni de subţiori, aşezind-o pe genunchii ei.

Un marea baia Wis pe fereastră, tirind în zborul lui
o notă zbirntitoare de violoncel.

— Sonia, ne minincă!

Inchizindu-şi ochii, Nuni işi ascunse capul, cu o spaimă
prefăcută. la pieptul Soniei... Bondarul zbură afară: Nuni inviè:

— Sonia .. spune-mi o poveste! ?

Sonia privi romaniţele neastimpărate din ochii fetiţei, fi
dezmierdă părul, se gindi, — şi incepu zimbind :

— Să vezi... Era odată un motan tare cumsecade — Mo-
tanschi- Voevod, — cărunt de batrin ce era, — şi cam ludul de
urechi...

Cuum! ?

— Adică auzea cam greu. Ei.. şi motanul nostru şedea
tolănit toată ziulica, pe o canapea, — şi moţăia. Aşa : mo-ţă-ia...
Şi şoricuţii, dacă au văzut ei şi-au văzut, că Motanschi doarme
mereu, au inceput să-i fure mincarea.

Mirarea zbură din guriţa lui Nuni, lăsind-o ca o cireşă
lita. ,

— Aşa |... Şi bietul Motanschi ne mai avind de mîncare,
slăbea văzînd cu ochii, şi se tinguia: „sărac' de mine sărac”,

. mă uită stăptuii, ş'am să mA prapădesc!*

— Šaracu l... Sonia, da" Motanschi ştia să vorbească ?

— Sigur, învățase el asta, fiindcă era bătrin |

— Sonia, da’ de ce nu s'a plins Motarschi stăplailor ?

— Ştlu eul... Fiindcă nu vroia să-i supere... Ei, ş'atunci
să vezi minune! Zina-Laptelui, care iubeşte pe motani, s'a dus
tiriş-tiriş până în camara la Zina-Zaharului şi la Zina-Vaniliei,

30 VIAŢA ROMINEASCĂ

şi le-a rugat să pedepsească pe şoricuţi, că altminteri bietul
Motanschi moare de foame. Ş'atunci,..

— Ş'atunci ?
te Ş'atunci Zina-Laptelui împreună cu sora ei, Zina-Va-
niliei. .

— Sonia, erau surori?

— Sigur, Nuni!... Şi, cum spun, Zinele amîndouă —supă-
rate ele mai demult pe şoricuţi, fiindcă şoricuţii nici pe ele nu
le lăsau în pace, —s'au gindit ce s'au gindit, şi au născocit un
pian mic, mic detot—ca o cutiuță de bomboane—cu clape albe
de zahar şi clape negre de vanilie, şi Lan aşezat în taină, pe
canapeaua lui Motanschi... Bun! Şi şoricuţii, mirosind a dulce,
au venit grămadă cn mic, cu mare— s'au cățărat unul cite u-
nul pe canapea, au cercetat pianul cu deamânuntul,—şi unul
dintre ei, mai inimos, şi-a ridicat lăbuţele de dinainte, le-a lă-
sat pe clape, şi văzind că nu-i primejdie, a început să ronţăe
feliuţele de zahar şi bastonaşele de vanilie. Şi pe cind ronţăia
el mai bine, iată câ pianul incepe să cinte, ŞI...

— Sonia, cum cinta şoricuţul ?

— Uite-aşa Nuni :

Luind minuţele fetiţei în minile ei, Sonia începu să le pi-
cure, deget cu deget, pe clapele cele cu sunet subţire.

— Ce frumos!.. Sonia, şi pe urmă?

— ŞI pe urmă Motanschi- Voevod a deschis un ochi...
Adică nu! Pianul era fermecat, şi cum a inceput să cinte, şo-
ricuții au început să țupăe, să ţupăe.., fără să se mai poată
opri. Şi ce så vezi! Un şoricuț. în focul jocului, îl calcă pe
Motanschi, tocmai pe coadă! Atunci...

— „„Motanschi a deschis un ochi, urmă Nuni aprinsă.

— Daa... L-a deschis şi pe celălalt, şi-a zburlit musteţile,
s'a strop mita întins laba... şi...

— Şi

— Şi iac'aşa a fäcut...

Incruntindu-se amarnic, Sonia cuprinse capul fetiţei, cu
degetele înțepenite in chip de ghiare,—şi îl acoperi cu sărutări.

— Sonia, Sonia, se scutură Nuni, nu i-a mincat Motanschi
pe Sorten! ? ?

— Nu! l-a ertat, fiindcă erau mititei şi cintau frumos.

Nuni oftă uşurată. Apoi, gindindu-se la încruntarea mo-
tanului şi la spaima şoricuţilor, începu să ridă cu toţi clopo-
teii hazului copilăresc.

Ştefănel, aşezat pe divanul din fundul salonului, cu car-
tea pe genunchi,—întoarse fila surizind. Incepind rindul de sus
al filei următoare, băgă de samă că ascultase povestea înloc
să cetească:

— Nu mai am linişte, în casa asta!

Din odala de alături se porni un ropot, o nâvală; ușa
se deschise cu zgomot, şi Suzica dădu busna în salon, urmată
de Pachiţa, strigind pe nerăsutlate:

CEL DIN URMĂ BASM 31

— Poftim la dejun, Sonia; eu am ajuns înaintea Pachiţei !

— Vă polteşte cuconiţa la masă, — ut! era să mă rás-
toarne !

Glasul gros al Pachiţei şi glăsuşorul Suzicăi răsunară odată.

Sonia închise pianul şi se Inireptă spre uşă, tinind feti-
tele de mină, deoparte şi dealta a ei. Alaiul trecu prin dreptul
lui Ștefânei,

a Buna-dimineaţa, Ştefănel. Cind ai intrat? Nu te-am
auzit

„ — Buna-dimineaţa, domnişoară, —mai demuli,— ceteam.

— Pachiţo, ce-avem la dejun ?

— Numai poftă de mincare să ai, duducuţă, —c'avem: mã-
a Mé Gu caş proaspăt şi cu ochiuri, miel fript cu salata de

„„După ce eşiră toţi, Ştefânel se ridică de pe divan, mo-
tocănos ` „gălăgloşi ma! sînt!” Plecind spre uşă, zări o batistă
căzută pe covor. O ridică: inițiala S brodata într'un colţ a-
răta că e a Soniei. Cu o mişcare nepregetată, de copil care
priveşte prin gaura cheii, o apropie de nări: mirosea simplu,
a olandă de curind spalată şi a livânţică: „Să i-o duc... ?*
Dind din umeri, o lăsă să cadă jos. Trecind prin faţa oglinzii,
se opri : işi trase în jos, de jur-imprejur, marginele bluzei ru-
seşti ; îşi netezi cu amindouă minile părul castaniu, descopr-
rindu-şi fruntea scurt arcuită, se privi lung: ar fi vrut să fie
foarte frumos, fără să ştie de cel Oare era ?... Porni la masă.

„În salon, rămase numai batista pedepsită.

Cu capul descoperit, purtind pe braţ pelerina cenuşie ale
cărei pulpane atirnau prin iarbă,—Ştefănel intră în livadă, lā-
sindu-se în voia paşilor,

Ar fi putut merge cu ochii închişi oriunde prin livadă!
Copilăria cu genunchii zgłriați l-ar fi călăuzit pretutindeni, din
pom În pom, ca pe un voevod orb, prin potecile cucerniceale
norodului său.

„„Lăsase livada astă toamnă, cenuşie de ploi, impotmolită
în glodul mohorit ; o regăsea ageră, plină de cer, inmugurind.

„În cale îi eşiră mert, vişinii, piersicii, renclozii... Şi rind
pe rind, buzele lui murmurau:

— lată Morii ; iată Vişinii ; iată Plersicii...

Aşa cum ar fi spus: bine v'am găsit, Merilor; bine v'am
găsit, Vişinilor ; bine vam găsit, Piersicilor...

„„Ocoli întreaga livadă, şi la urmă de tot se îndreptă
spre pomul dintre toți mai drag, spre zarzărul dela geamul
toastei lui odăi. „S'a mai schimbat oare ?* ŞI-I amintea de cînd

32 VIAŢA ROMINEASCA

era mic: şi el şi zarzărul. Copilăriseră... Crescuse cu încetul,
rizind cu dinţii de lapte ai mugurilor fiecărui April, înăiţindu-se
pe treptele primăverilor, spre fereastra odăii. Şi intr'o dimineaţă
neuitată, copilul în cameşă de noapte şi pomul în câmeşă de
fiori, Îşi întindeau minile la geam: pe pragul prin care zarză-
rul inţra in odae, cu vintul şi cu soarele...

wll văzu de departe, și-l auzi—şi se grăbi să-l întimpine.
Pe zidul alb, zvintat de soare, crengile se desprindeau armo-
nioase, ca braţele inâlțate în ritmul unui inceput de däntuire ;
mulţimea mugurilor ţesea un abur umed de mărgăritare ruginii,
Părea imbujorat zarzărul, şi surizător, ca obrajii bucuriei...

„lată şi Banca fr O biată bancă fâră de spetează, putredă
şi zbircită, pusă subt zarzăr să fie uliţă căderii florilor şi frun-
zelor, tumbelor zarzărelor. Ştelănel o iubea, fiindc* şedea subt
Zarzâr totdeauna,

Se intinse pe bancă, cu faţa în sus, aşternindu-şi pelerina
drept căpătăi ` soarele se sculă de pe bancă,

Inchise ochii și simţi mai bine, mai aproape, câldura ri-
zindu-i pe faţă ; îi deschise, şi văzu crengile şi mugurii şi o
vrabie, şi i se Där câ vede sufletul şi fericirea lui oglindite
în ochii albaştri al cerului ; iar îl închise: era aşa de bine şin
el ş'afară | 3

Işi lăsă braţele să atirne în jos ; cu virful degetelor sim-
Lea clipind Ierburile.

Braţele i se legânară tot mai incet, tot mai domol, pănă
cind, blind, somnul le statornici.

„Trupul lui era o barcă, cu vislele atirnind lenite, deasu-
pra căreia primăvara învolbura pe nesimţite piuzele de flori
ale zarzărului inmugurit,

«O fată îndrăgostită de părul ei, —de pârul eiatit de lung,
că despletit, o plouă toată până la câlcie,—şi moale ca polenul
dus de vinturi —patit de cald, ş'atit de biond, câ'nvâluite'n el
s'ar coace piersicile mai aprins, — Ş'atit de luminos, că dacă
ochii ei ar plinge, în el ar ride curcubee...

O fata goală, ascunsă in pârul el, îşi coace trupul, şi
cintă, şi ride, sărutindu-şi părul : amiaza singură subt cer,
soare, albine...

„Ochii Sonlei inverziră de subt gene. Se dojeni singură +
— lar am aţipit,—şi la noapte n'am să mai pot dormi!
Nuni of uşurată, văzind că Sonia sa deşteptat. Ca să
nu-i turbure somnul, stătuse locului, până atunci, vorbind pă-

CEL DIN URMĂ BASM _ H 33

puşei la ureche,—deşi păpuşa n'avea urechi, Astfel, Nuni izbu-
tise să-şi vorbească singură, la ureche |
Toate sunetele agonisite în căpuşorul ei, se risipiră dar-
nic, în hohote de ris, ca bănuţi de argint rostogoliţi dintr'o puş-
culiță spartă. MN
— Ce-i, Nuni ? E N,
Risul fetiţei conteni, Privind galaş păpuşa:
— Puşo, roagă tu pe Sonia sá ne ducă la plimbare!
ss | De
Sonia se ridică de pe divan, alene, cu mişcările învăluite
în moliciunea Mie e ie ura soarelui ca în faldurile
unui aal venețian, ` n
a Vai! ce-i în capul meu !
Un vălmăşag lucios de tumbe brune neliniști luciul oglin-
zii ovale: părul Soniei după somn.

Luind de pe mis, GG un flacon şolduros, cu poteap de ar-
gint aurit, i-l încredință lui Nuni:

— Ţine-] bine, şi desfă-l cu bägare de samă, dach vrei
să ne phmbâm!

In timp ce fetiţa, devenind gravă deodată, desşuruba do-
pul, Sonia începu să se pieptene. Pe rind, piepteneie şi peria

„ biruiră buclele îndărâtnice, pănă cind supuse, alunecară deo-
parte şi dealta a cărârii, pe timplele palide, pe obrajii cireşii
de somn, incolăcindu-se mocnit în jurul grumajilor,

Sonia înâlţă ochii, pe subt sprincene : prea era linsă!

Scutură capul : buclele o năpâdiră ca un stol de pasări
bunduce. Nuni incepu să ridà:

— Sonia, tu te joci, şi Nun face treabă!

Lasă, Nuni, că vine şi răsplata!

Nani zimbi; işi luase singură, răsplata: o pată umedă de
parfum, pe rochiţă.

— Sonia, cum se cheamă parfumul tâu ?

Eau de lavande.
Livânţică ? |

mg Da, Nuni!

Sonia, da livănțica parcă-i albastră ! De ce nu-i şi par-
fumul la fel?

Sonia ridică din umeri, încurcată...

— Nuni dragă, nici, ploaia nu-i albastră, şi doară cade
din cer!

Ce păcat... Sonia, Sonia, îmi dai în ochi! Sonia!

Cu fața încreţita de plăcere, fetița primea botezul dorit,
din minile Soniei.

— Sonia, toarnă-mi şi în mini!

Na! na! ţigâncuşo !... 10 ajunge?

O adiere călduță, flutură prin toate ungherile,—y'atit de
firesc se imbină cu suflarea florilor de luncă, incit încăperea
pâru că respiră lung, prin geamurile deschise, îndepărtata mi-
reasmă a cerului albastru...

34 VIAŢA ROMINEASCĂ s

erai se deşteptă.
uă mini calde îi apăsau ochii, Şi un parlum, cunoscut
parcă, îi pătrundea prin nări, nelinişiindu-l,

ine era?

Işi aminti deodată, batista căzută pe covor, parfumul de
livânţică... Şi fiindcă nu vroi să se teamă, se temu tare, tare
de tot. Inchise ochii mai strîns şi fugi afund în el, ducind fio-
rul parfumului de livănţică. a D

— Tetănel, da’ tu nu te mai scoli?

z, Tu erai, Nuni 1... Ce 'nseamnă glumele acestea ?

Sărise de pe bancă, drept în re; glasul răsunase
aspru, caşi privirea. Zărind-o pe S | la cîțiva paşi de el, se

înroşi. Plecă ochii în jos. EA

— Bine, Ştefănel, de ce eşti aşa brutal ! Nu ţi-a făcut ni-
mica fetița!

Auzind vorbele Soniei, Nuni se hotărî să fie nenorocită,
şi fugi izbucnind în plins.

— Lasă, Nuni, că nu-i nimica! Noni... Nuni...

Sonia porni prin livadă, după fetiţă,

Răminind singur, Ștefânel se simţi rind pe rind şi delao-
laltă, ruşinat, stinjenit, minios, nedumerit, trist, umilit...

Se aşeză din nou pe bancă, Și ridicind ochii în sus, privi

lung crengile zarzărului, întrebindu-le parcă, dacă vor inflori `

sau vor plinge,
+

— Hai, Ştefänel, îm ăcaţi-vă : cere frumos ertare lui Nuni,

Dela spatele fetiţei ăgezite de plins şi de alergâtură, So-
nia se uita rugător la Ștetănel. Subt marginile plecate ale pă-
lăriei de paiu albastru, care-i umbreau faţa, ochii ei luceau mai
verzi, mai umezi..,

Inălţind-o pe Nuni în braţele ei, îi apropie obrazul de al
lui Ștefănel.

O sărutare zbură gureşă: a lui Nuni.

Ştefänel işi lipi numai buzele închise de obrazul fetiţei:
se sfia să sărute cu adevărat, subt Surisul buzelor de zmeură,
pitit îndărătul lui Nuni, în umbra pălăriei albastre.

pes Lage = ştii e gä Uite-aşa se sărută.

ute, sărutările se topiră lung, pe un obraz şi e celă-
lalt; obrajii lui Nuni, răsăriră pă ș EZ

— Aşa! Acuma sărut-o şi tu... din toată inima!

Ştefânel se aplecă spre Nuni, cu genele tremurind... şi o
sărută pe frunte.

«Pe geamul larg deschis, al zării de apus, nourii de sară
îşi revărsau învăpăiatele căderi de măcieşi ; desprins din re
purile lor bogate, soarele căzu...

CEL. DIN URMĂ BASM 35

Amurgul se înălță învăluit în umbre albăstrii Sin luciri
roşii, răspindind miros de ierburi, ca o ţigancă despletită, cu
maci în pâr şi maci în gură...

e Ze

. H D D AER Li H
d: 8

— Mâmâică, roagă tu pe Sonia să cinte ceva!

— Suzico dragă, —poaie că-i ostenită, poate vrea să se
ulce !
` — Eli, mamă! Spune-i tu!

Urmată de Suzica, doamna Balş intră în salon, ţinind în
mină un sfeşnic cu luminarea aprinsă. Sonia fuma, aşezată pe
divanul de lingă geam, cu Nuni în braţe. Fetiţa îi şoptea ceva,
alungind cu minuţele rotocoalele de fum care uneori aşterneau
o perucă pudrată pe cirlionţii ei.

— E uneltiţi acolo ?

— Nuni mă roagă să cint;

Suzica acair.

— Şi eu, eu

— d te faci, Sonia ? Cu soborul nu poți lupta !

— MĂ supun... cu o condiţie!

— So auzim!

— Cintâm împreună,

— Sonia-Sonia|! Asta-i curată răzbunare! Minile mele-s
bune doar pentru făcut dulcefi şi cozonaci ! — Ş'apoi nici n'am
mai pus mina pe pian, de-o groază de vreme!

— Nu-i adevărat, mamă |! Cinţi foarte bine!

Glasul lui Ştefănel izbucni aproape minios. In faţa Soniei,
vorbele mamei lui — deşi glumeţe—il umileau.

Fetitele [i Gau isonul întrun glas:

— Cintă cu Sonia, mămâică |

— Te rog, mămăică !

— Hai, mâmâică |

— Bine-bine ! M'aţi asurzit. Cint,

Suzica deschise repede, pianul :

— Eu întorc filele.

— Şi eu ba! măsura, adăugă Nuni, de pe genunchii
Soniei,

— Ce cintăm, Sonia ? Cruţă-mă numai !

Cercetară împreună un vrat de note...

— Să încercăm Sheherazada ! e

— „Fiel... Am intrat în horă, trebue să joci

Se agezară la plan: Sonia, la dreapta doamnei Balş; ug
zica, la dreapta Soniei, pe un scaun cu trei perne,—emoţionat

— Incepem? ,

— Incepem..

36 VIAȚA ROMINEASCĂ

Fe D wilgi VR ECO

— Cuconiţă...

Giasul Pachiţei căzu din senin, picilind tăcerea.

Toţi izbucnira în risete; Pachiţa, oprită în prag, nu se

dumirea.
— Cuconiţă..

- Afară! Afară! Afară!

Pachiţa fugi de subt grindenă. Risetele se potoliră... Urmă

un răstimp de tăcere... Deoparte şi dealta a planului, masivele

policandre de aramă, fluide în capetele luminărilor aprinse, se

înălțau ca doi şerpi ruginii, cu nenumărate capete de foc, pă-

zind intrarea unei pen vräjite...

„„Întăiul acord împodobi tăcerea, înscriind cu o şerpuire

de rubine şi peruzele, litera muzicală dela începutul bas nului

celor „o mie şi una de nopţi“.

we. Cadinele! Ce grele-s genele cadinelor,

şi ce puternică
e patima care-și indoae aşa ujor- zăbrelele,..“

Ștefânel işi răsturnase capul pe spate. Ochii lui visau, a-
tit de negri, că ovalul Te părea palid ca lumina lunii, căzută
pe mure.

„Mai este mult oare ?* gindi Nuni, care ştia că după ce
Ši Ee muzica, vine dulceaţa. „... Lasă cá mă trezesc eul!“

i căscă.

„„Stringîndu-şi timplele în mini,
cu ochii toropiţi,

Instelări fugare, înfiorau zările,
îmbelşugât, pleptănat prin intuneric.

„„Acordurile întețite, feinte, deziânțuite,
dente, ca trupuri goale de gitane,
de jar.

„„Ștefânel îşi strinse genunchii unul în altul, apropiindu-l
de bărbie; işi apăsă mai tare timplele. Îşi ţinea capul dogorit, |
în minile reci, ca un potir în care ard garoafe roşii cu mi-
reasma înverşunată de preajma furtunii. .

Ştefânel privea noaptea
ca scinteerea unui păr

- se năpusteau stri-
alergind pe pajişii lungi

«Cu trupul învolt de sevă, primăvara se ridicase din ier-

buri, şi intrase în odae, ademenită de mirodeniile basmului o-
riental.

Lé

— HIT Nu mai pot!'—Eşti mulţumită de mine, Sonia?
— Mulțumită ?... Sint umilità ! s

— Făţarnico ! — Suzica spune Pachitei să aducă A şi
dulceaţă! o - scari

Sonia se ridică
nile ostenite:

— wA adormit, Nuni! Priviţi-o ce drăgâlaşă-i !

de pe scaun îmbujorată, întinzindu- şi ml-

CEL DIN URMĂ BASM 37

Fetița adormise, căzind cu fața pe divan. Nemişcarea tru-
pului o arâta tot sprintenă: părea doar aplecată, pentru o clipă,
să sărute minu somnului,

— Vai! Nu mai am ţigări!

Sonia privi prin salon... `

— Ştefänel, fii tu ban şi adă-mi din odae cutia cu țigări :
o găseşti pe măsuţa de scris... sau pe pol... însfirşit o gä-
seşti undeva |

— Poltim ?

— Bravoo! Şi tu ai adormit, Ştetânel?

Repetă răspicat rugămintea.

tā ce eși din salon, Ştefănel se sprijini de păretele co-
ridorului, cu ochii turburi. O întrigurare ascuţită îl străbătu,
vuindu-i În urechi ...

— Ce trebue să fac?... A! Să-i aduc ţigări.

Intră repede în odaia Soniei, şi se opri pironit pe prag —

pragul foastei lui odăi—caşi cum din nebăgare de samă ar
K Vie într'o încăpere străină, fâră să bată la uşă: prin in-
tuneric, îl intimpinase parfumul de livănţică.

— Unde-s ţigările 2... Pe măsuţă... Pe măsuța de scris.

Incepură să i se deprindă ochii, cu intunericul. Desluşi
măsuţa joasă—odinioară, măsuţa lui de jucării. Dibuind prin
umbra, din ce în ce mai străvezie, se apropie de măsuţă, luă
cutia, — şi înloc să plece, se opri in mijlocul odâii, respirind
intunericul.. O suflare răcoroasă, ca de fintină adincă, îi netezi
obrajii. Şi abla atunci luă în samă geamul deschis, crengile zar-
eme? Se deşteptă deabinelea, Uitase de zarzărul lui, şi poate
întlorise, şi poate căzuse bruma pe florile plăpinde!

Incălecind pervazul ferestrii, se aplecă spre crengi, le pi-
păi indelung,—câutind cu degete înfrigurate, de orb, surisul
chipului drag...:

— N'ai înflorit încă ! Lasă că nu cade bruma!

«Cu izbucniri melodioase în glas, — alunecind în curbe
galeşe Sau răsucindu-se "o spirale moi, zvicnind în salturi
rintene, fringindu-se intro oprire scurtă din care iară s'a-
ta,— Sonia venea pe coridor, cu paşi povestitori de Shehe-
E
— Vai de mine! Ai căzut rău, duducuţă ? 3
Pachiţa, care venea domol în urmă, cu luminarea şi ţigă-
rile, ridică pantotul zviriit ca din praştie, punindu-i-! în picior.
— Cinci ţigări, răsplată, pentru culegătoarea-de-papuci !
— Sârut mina, — da” ţi-a trecut ?
— „Ştii ce, Pachiţo? Eu mă fac dansatoare şi te lau
cu mine!

— Doamne, duducuță ! Ce-ţi mai trece prin minte!

38 VIAŢA ROMINEASCĂ

Intrară în odae. Sonia se azvirii pe divan, lepădindu-şi.

pantofii cu o zmuncitură a picioarelor.
Pachiţa se muncea să aprindă lampa.
— Ei, Pachiţo! vii cu mine?
Îra, duducuţă ! Se mai poate una ca asta!

— Îra, Pachiţo ! Da' eu nu ți-s dragă ?... ŞI unde mai pui:
bani, flori, parfumuri, mătăsuri: trăim impârâteşte, Pachiţo!

Vezi şi ţări străine! Şi cite şi mai cite!
Pachiţa oftă din greu şi murmură ca pentru sine:

fânel !
— Ce?
Pachiţa se bătu peste gură:
— la o vorbă... Da’ zâu Car fi bine!
— De ce, Pachiţo ?
— lac'aşa ! Nu te-ai mai duce: ai rămîne la noi!
Lămurind înstirşit gindul Pachiţei, Sonia se încruntă in

— CH, Pachiţo !

— Duducuţă..., da’ ţigările ?

— Numai două-ţi dau: pedeapsă fiindcă spui prostii!
li dădu un pumn întreg,

— geg mă duc; sărut mina, duducuţă! Somn uşor |
— Ce-i

Capul Pachiţei se ivise din.nou, prin uşa întredeschisă.
T ducuţă ! Să nu pomeneşti cuconiței de ce te-am

Sărind de pe divan, incepu să se dezbrace, cu mişcări re-
pezi, iscusite: rochia lunecă dealungul trupului şi foşnind i se
încolăci la picioare...

Amintindu-şi de vorbele Pachiţei, zimbi:

— Auzi ce-i vine'n minte !

Dezbrăcindu-se mai departe, se gindi in treacăt, la Sie-
fânel : îl văzu tăcut, lăuntric; cu glasul înăsprit de timiditate
şi de adolescenţă; cu mişcările ostenite armonios de copilăria
din care abia eşia, ca după un lung înot în mare...

„ — Ce s'o fi ascunzind în capul lui?

Punindu-şi cămeşa de noapte, cu brațele aduse deasupra
capului, zări în oglindă palida z.icnire împietrită in sini; îşi
aminti mirările nevinovate care-o ingindurau pe-atunci cind a-
dolescenţa sufia molatec în pieptul ei de copil, ca o adiere în
somnul perdelelor de vară...

Imbrăcă un kimono, micşoră lampa ; se rezemă cu coa-
tele de pervazul ferestrei deschise...

«Primăvara era un val uriaş, care 'nălțase întreg pămin-
tul în verdele jui avint, şi care din clipă în clipă, avea să se
prăvale spart, înspumind livezile, înverzind pădurile.

— Ehei! Ce păcat că nu-i mai mare cuconaşul Ște-

CEL DIN URMĂ BASM 39
UI

„Sonia se întorcea dela cring. O ademenise plimbarea ca
o primejdie,—şi o întruntase.

Ca să ajungă la crîng, trebuia să răzbată prin satul plin
de cini, la capătul căruia se oprise o şatră de țigani; să urce
şi să coboare spinarea blindă a unui deluşor; şapoi să intre
în cring,—şi să iasă.

«O lătraseră dulăii, silind-o să alerge prin zarva hămăi-
rilor ca o dânţuitoare printre lănci, în svonuri indirjite de tal-
gere de-aramă. O inconjuraseră dancii, stirniţi de paşii ei, ca
diavoleşti virtejuri de vorbe şi de zdrenţe: se dezbărase de ei,
dăruindu-le toate ţigările, fiindcă bani mavea, Suise şi cobo-
rise deluşorul care se da deadura cu vintul şi cu ierburile, cu
florile şi fluturii... Şi intrase in cring atît de veselă de truda
ei, încît luase'n braţe cel dintăiu copac, şi-l sărutase,.,

” — Sa-ți ghicească baba, prinţeaso! se răsti cătră Sonia

o țigancă tinără, momind-o cu ochii măslinii.

— N'are bani prințeasa ! Vino la curte după-amiază !

— Da-i babei o floricică, că tot îţi ghiceaşte baba! i

Un ţigan înalt, cu plete lungi, se opri lingă ele incruci-
Şindu-şi braţele pe piept,—trulaş ca un plop negru. Ochii lui
stăruiră aprinşi pe trupul Soniei; ochii ţigănci se inăspriră,

Sonia porni degrabă inainte, lăsind în urma eio bulb
boană de sunete minioase, pe două glasuri.

— Degrabă a mai întinerit, baba ! e

«La intrarea În sat, un bou intoarse capul după ea şi o
privi cu atita gravitate, incit intoarse şi ea capul, cam înfri-
coşată, gata să-i spue: „buna-dimineaţa !*

— Vå Sărutăm dreapta.

O ceată de ţărani cu sumanele pe umeri o salutari dela-
oialtă, cu gestul larg şi paşniz al cumpenelor de fintini.

«Din urmă, de departe, răsuna un trap de cal: o toacă
the, mai Inte pe măsură ce se apropia.

bia avu răgaz så se ferească; de-asupra ei răsună zmun-
cit, din fugă, Intr'un nor de colb:

— Buna-dimineaţa, domnişoară !

— EI, Ştefänel l.. mulţumesc pentru pudră! `

Ştefänel opri calul peioc, asaan R > tinind Intro mînă
dirlogii, pălăria in cealaltă, se apropie de Sonia, zimbind:

— lattă-mă, domnişoară, te-am zărit prea tirziu!

— Nu face nimica: mă şterge Pachiţa!—De unde vii?

— Dela o moşie din apropiere: cu treburi,

Sonia dădu din deget:

— Stefânel, Șietânei! Ma duc cu jalba la mama!

Ştefánel se intoarse cu vioiciune spre cal, netezindu-i fruntea:

— Cuminte bäiatu, cuminte !

A0 VIAŢA ROMINEASCĂ

„„Intrind pe poartă fură întimpinaţi de doamna Balş care-i
zărise apropiindu-se, din cerdac.

— Ujărnico, de unde-mi vii ?

Sonia întinse pumnii plini de flori, ca o ulcică.

— Ai fost la cring ?

— Fireşte |

— Val de mine! Singură ?!

— „Şi m'am întors teafără!

— Doamne-Doamne !—Şiefănel, ce răspuns ai adus ?

— Ne trimite seminţele după-amiază, mamă.— Vezi, domni-
şoară ! urmă Ștefănel dojenitor, câtră Sonia.

— Ce s'a intimplat?

— Nimic! D necăjesc pe Ştelânel!

e Ze

— Ce-am să fac eu toată după amiaza ? se întrebă Ste-
fänel, sincer, urmărind pe geam alunecarea silnicãa unui nou-
raş pornit parcă să hotărnicească cerul.

Se întinse pe pat, =

— Cum imi mai pierd vacanța!

işi încreţi faţa, trecindu-şi palmele peste ochi, cu o apă-
sare ursuză, i

„Murmurul albinelor stăpinea tăcerea începutului amiezii ;
din lerburi se ridicase în pomi, ca un ghioc cules din valuri şi
dus la ureche, cu vuetul lor...

Ștefanel îşi ispiti uritul, înşirindu-şi bucuriile risipite pe-a-
fară: „Livada... zarzărul... călărie...“. O uşoară tresărire lăun-
trică ; alt nimic,

— Ce om sucit mai sint!

-işi aminti o întimplare dela şcoală, din anul trecut: pro-
fesorul de limba romină avea un băiat, coleg cu dinsul. In a-
junul tezei hotăritoare, pe bimestrul al patruluea, băiatul a-

ase intimplător subiectul şi-l destăinuise celorlalţi în schim-
bul unei cutii cu bomboane: „Despre Epopee“. Ștefânel stăpl-
nea literatura, mai presus de orice teză: cei mai mulţi dintre
colegi, însă, făcură îndeaproape cunoştinţă cu epopeia şi cu e-
roismul, dealungul unei nopţi istovitoare... La ora nouă fără
cinci, profesorul se aşeză pe catedră: „Veţi scrie despre E-
popee : aveţi un ceas intreg !“ Cond:ele Infrigurate incepură cu:
„Epopeia este...*, căci titlul înfrumuseţa caligrafic fruntea pa-
ginei, cu mult înainte de intrarea în clas: pentru cruţare de
cp l.. Incepură să se audă pălmuirile uscate ale intäilor pa-
gini întoarse în goană... Ștefânel privea, asculta, medita,—dar
nu scria nimic: atita hărnicie sə desfăşura in jurul său, focht
il cuprinsese lenea! Câpătas: nota unu la tezi de romină,
fiindcă nici titlul nu-l scrisese ca lumea. In loc de: „Despre
Epopee" scrisese distra: „Epopee la limba romina“.

CEL DIN URMĂ BASM $ 41

— „«Caşi atunci, gîndi Ștetânel, ascultind murmurul ne-
contenit de-alară.

Cineva ciocănea în partea mai de jos a uşii.

pa sper d neliniştea clanţei

O ghicise, privind nelin `

Nuni iatea, închise uşa la loc după oarecare luptă cu a-
ceiaşi clłanță şi se apropie cu paşi mârunţi de patul lui Ste-
fănel. Era gătită : pantofi albi cu fionguri late ; gosete albe, bine
siatornicite pe picior; rochiță scurtă de mătasă, tot albă, fireşte.
Mergea cu bägare de samă, simţindu-şi găteala primejduită la
to: pasul.

— Ce-i, Nuni? E ziua ta?

— Ei!

ita zimbi tainic şi recită:

Wo see Sonia A polteşte să ei cialul la dinsa in odae,
la patru (făcu o pauză peniru respirajle) impreună cu noi.

Şi ne mai putind înăbuşi vestea, izbucni:

— Tetânel, este îngheţată de vanilie şi zahar-ars; Suzica
a văzut-o pe Pachiţa cum învirtea, urmă ea retoric.—Vii, Te-
fănel. a
— Nu pot veni; mă doare capul: așa să spui.
Fetiţa îl privi nedumerită: A "0
— Cum, Tetânel? Nu mininci Ingheţată de vanilie si
zahar-ars!!?

a... .

— Lasă, Tefânel, iţi aduce ene hotări fetița, alinindu-şi

închipuirea de o aşa de mare nenorocire.
i După ce elt Naak, Ştetâne! privi în gol, cităva vreme...

— Adică de ce nu ery duc la ceal ?..

— Fiindcă n'am che

Și or ae casa întreagă i-ar fi devenit deodată străină,
duşmâănoasă,—simţi nevoia să iasă cît mai degrabă, să scape
de casă,

— Şi se furişă afară, cu sufletul Cenugăresei din basmul
de demult cetit.

e Ze

„Pornind din satul alb, prin pacea asfinţitului, bătaia toa-
cei trecu înainte, răsunind prin tot văzduhul: paşi de căpri-
oară de-asupra cerului...

De ach inflorit zarzării ? Se duc la denii?

i +

D furnică lucioasă i se sui pe deget, gidilindu-l.

Stetänel ridica palma încrustată cu ţârnă şi fire de iarbă,
privi furnica, masei Ar şi dindu-şi bine samă cît e de uriaş,

42 VIAȚA ROMINEASCĂ

se imbună: turtindu-şi din nou palma, pe iarbă, răstiră cinci —

poteci îngăduitoare, pentru făptura rătăcită.
x
„Cu multă blindeţă, soarele apuse prin rariştea de nouri
albi, a zării.
Pe-acolo cerul ridicat din ierburi se inroşi, treptat-trep-
tat, ca toamna crîngurilor de mesteacăn...
Lé

— Bietu Corbu! Tare-a mai imbătrinit |

Ştetănel privi induioşat cinele negru care păştea cu re-
semnare fire de iarbă.

Cinele se apropie de Ștefănel, cu sufletul umed, în ochi
şi umil întinse capul, cerşind dezmierdarea sau ocara.
— Tare-ai mai îmbâtrinit, Corbule !

«Cine ştie unde, un mieluşel cu trupul îmbrăcat în lăcră-

mara de lină, cu mers mihnit şi şovăelnic de copil în cîrje,—
ehăi.

ŞI nimeni, şi nimeni nu întinse mina să şteargă o lacrimă
prelinsă pe genele primăverii... Cine ştie unde...
+
„Şi fiindcă era singur, şi fiindcă era în iarbă, Ştefănel
dezmierdă iarba...
Şi iarba îi dezmierdă minile...

«O zi întreagă a trecut domol luminoasă şi s'a dus pen-
tru totdeauna, cu clipele ei, cu clipele noastre.

Ștefanei rămase pe påmint în urma zilei, ca un spic su-
flat de vint dintr'un car cu fin deapururi dus...
Li

Noaptea | Vine noaptea |!

Poate că-i frig la noapte, poate cade bruma! Ş'aşa-i de
firavă oer de zarzăr, —ş'atit de tinără |
una

Priveşte răsăritul lanei! Priveşte cum invălue lumina ei,
floarea de zarzăr|

Ca o fetiţă care-aşterne şalul ei de lină albă, de pe umeri,

pe un copil care s'a dezvelit prin soma,—uşor de tot, să nu-i
deştepte,

— Ştelânel dragă, ce ai?
— Mai nimic, mamă: mă doare capul !

na: 4

CEL DIN URMA BASM 43

Doamna Balş se aşeză pe margina patului, începind să a-
linte, îngrijorată. fruntea lui Ștefănel.

— Slavă Domnului! N'ai căldură !— Ce-ai făcut după a-
miază ? De ce n'ai venit la Sonia?

— Cum! n'a spus Nuni, că mă durea capul ?

— Ba da, dar am crezut că-s vorbe! —Tu unde ai fost?

— Am cetit în livadă,

— De nu-i fi răcit, Ştefânel! Cum te doare ?

— Fruntea şi ochii, ştii! d

— Nu mai veni la masă; culcă-te. Poate c'ai cetit prea
mult! Vrei să-ţi trimit ceva de mincare?

— Nu, mamă: mă culc.

— Să-ţi inchid fereastra ?

— Las'o aşa: vine răcoare...; mă invelesc eu bine!

Turnindu-şi cite puţin dintr'o sticluţă cu oțet de tranda-
fir, doamna Balş îi netezi fruntea şi timplele, răcorindu-i-le,

— De-acum culcã-te; pănă mini, îţi trece! ŞI mai lasă

titul, Ştefănel dragă!

y Aan Balş e fără zgomot, luind de pe măsuţă paha-
rul cu îngheţata topită : Nuni nu-şi călcase cuvîntul !

„Deşi era intuneric, deşi era singur, deşi minţise,—Ştefă-
nel nu zimbi,

Se simțea convalescent, fiindcă dealungul unei amieze de
primăvară fusese trist.

Un nouraş lunar, albind din zbor înalt, adincul unei fin-
tini: visul...

Visul trecuse.. De ce-i bătea inima ca în preajma unei fe-
riciri ? De ce-i venea să plingi ? li era dor: de cine?

„„Buzele se deschideau tremurind, braţele se intindeau cu
teamă de amăgire,—spre cine? spre cine ?—şi se deşteptase
singur... Deschise ochii: nimeni, intuneric. Inchise ochii: nì-
meni, întuneric.

= ag

„Ochii îi străluciră, inima fi crescu,—şi proaspăt şi plă-
pind ca făclia de umbre a unui stinjenel, visul năluci: o lu-
mină albastră care pogora, îi chemase ochii; și desprinzindu-se
din ea, ca dintr'un nimb, un chip numai gropițe de zimbete şi
soare, se aplecase asupra lui, şi lung şi blind cum ai topi un
frag cu buzele, îi sărutase gura... Undeva, pe o zare umedă,
visul se stinse; sufletul se întunecă... Visase? Nimeni nu se
aplecase asupra lui ?.. Atunci pentru cine toată dragostea din
el? Pentru cine, pentru cine dorul şi mihnirile cosite "mn rouă?

„Noaptea era deasă în albăstrimea ei jilavă, ca parfumul
| ineţi, după ploae.
me K Gett Stetănel se apleca întrebător şi trist a-

44 VIAŢA ROMĪNEASCA

supra nopţii: visase! Spre cine să-şi întindă minile ? Pe cine
să înduplece ?

+. În basmul cu Cenuşăreasa, prinţul îndrăgostit stringea în
mini condurul străveziu, ca un zălog.

„„Uşa abia scht, Trecu prin coridor, în virful picioare-
lor ; cobori scările ; descue uşa din față, lăsind-o în urmă, in-
tredeschisă.

Gravă ca suflarea unui codru, răcoarea sfirşitului de noapte
îl învălui, făcindu-l să se stringă în pelerină.

Sst, Corbu !

Gudurindu-se, cîinele se luă după el.

Ocoli casa, trecu prin faţa grajdurilor, — îndreptindu-se
spre livadă. Deschise săltind-o, poarta naltă de nuele imple-
tite; vrăbii zburlite zbughiră sfiriind. Intră în livadă,

— Hai, Corbu!

Inchise poarta la loc.

Livada inflorea.,.

„„Prin umbrele nopții, un zarzăr în spume albe se scu-
tură: apusul lunii.

Atita linişte...

Lin, Calea-Laptelui curgea pe prundul stelelor: pămintul
îi asculta murmurul, îi simţea răcoarea...

„Dus pe ginduri, Ștefănel netezea în neştire, cu virturile
degetelor, zbirciturile băncii. Işi pironise privirile asupra ct-
nelui incolăcit la picioarele lui.

Nu aştepta pe nimeni, nu aştepta nimic! Sedea pe bancă,
palid de nesomn, cu ochii încercânaţi,

In jurul lui, singurătatea veghea singură.

„Noaptea se limpezea, adinc străvezie... Abia mai pilpiia
vioriul pe påmint... Inceput de luminiş într'o pădure.

O zare suflă argintiu; noaptea se stinse. În golul fraged,
suflarea zării stărui, brumind, infiorată,..

Pe cimpli, tăcerea îşi deschise ochii umezi de rouă, scu-
turind o eg în

Păsările incepură să incerce mirate fluere căzute în iarbă,
uitate pe crengi.

„Lumina creştea firavă, ca fumul unui foc de vreascuri,
pe acoperişul unei case de țară...

„„Amintindu-şi de dinsul, Ştefănel se ridică de pe bancă,
întăşurindu-se în pelerină. Corbu ridică ochii în Sus, cercetător.

age ` ci A EET E ut dee SCHU,

CEL DIN URMĂ BASM 45

— Da, Corbule ! Plecâm !

Făcu un pas, doi paşi.. se opri.

Uitase ceva ?

Se întoarse deodată, privi... îşi acoperi ochii cu mîinile, or-
bit; Inima se prăbuşi în el, ca un mal surpat de ape repezi.

„Un chip numai gropițe de zimbete şi soare: desprins
din cerul zorilor, zarzărul în floare, il chema...

Cu un avînt în care toate izvoarele copilăriei, slobode,
se dezlănţuiră,—Ştetânel sări pe bancă, Îşi culundă faţa între
crengi, şi cuprinzind-o cu amindouă minile, pe cea mai plină,
O sirinse aşa de tare, o sărută ati! de aprig... incit zarzărul în-
cepu să plingă, albindu-i părul, obrajii, hainele şi banca...

Zorii! Zorii!

Tinăra dimineaţă, cu picioarele goale în rouă şi braţele
goale pe cer,—szutură voiniceşte, scuiură nebunește cireşul
nalt al zorilor.

Scutură, scutură cireşe coapte, —cad grindeni, grirdeni de
mărgean: să aibă toate buzele cireşe şi toate bucuriile, cercei.

Zorii | Zorii!

Soarele! Cercelul dimineţii!

(Sfirşitul în numărul viitor) Ionel Teodoreanu

Lard

hecreaţii

Confesii

Surorii mele Viortea

In mine-i duhul vechiu rătăcitor

ȘI iubitor de lume al bătrinului

Ce mă ţinea cu cartea pe picior.

— Era atita linişte 'n pridvor

Că-i desluşeam, cetind, bătaia sinului...

Ba uneori, de-atita gălăgie,

Nu mai puteam în gînd să-mi termin lecţia ..
Mă învăţa pe-un petec de hirtie

Să scriu atunci,—de unde predilecția

Mea tinără pentru ortografie...

Apoi, mi-aduc aminte că avea

Un fel al lui ca să privească florile
Și-atit spunea de mult că-l plac 'culorile,
Că soarele ades cînd apunea

Pe faţa-i parcă mal întirzia,

RECREAŢII 47

Vre un pahar de-i aduceam cu apă
Sorbea în fundul lui parcă izvoarele,
— In zori, cind cerul de lumină crapă
Fereastra-şi deschidea ca pe o mapă
Sin ea, cu mina, îşi schița ogoarele.

La lampă dacă mă vedea cu-o hartă
Ca să mă cruţe, 'mi povestea din țările
De el umblate, şi cu-atita artă

Imi aducea în faţă toate mările

Ca Nilul parcă se vărsa în poartă.

«Odată scotocirăm prin hirtii

Pe care le stringea "'ntr'un isgirci cu patimă!
Citii : Vederi din Cypru .. Colonii,

Parisul, Londra, Indii... şi citii

In ochii lui albaştri, ca o lacrimă,

Nu mult după acela, la un an,

— Era pela sfîrşitul lui lanuarie,

Mi-a scris. Era pe-atunci în Assuan.

Mi se plingea acolo de-o malarie

— ŞI că-i bolnav, i-i dor... Văd parcă micul
Lui plic şi-acum... şi scrisul lul...— Bunicul !

Aşa copile, 'ncrede-te în vislă

La țărm aruncă grijă, carte, haină,
Ştiinţa uită-o toată, ca prin taină,
Pe iarba verde "pn şapca ta de pislă.

VIAŢA ROMINEASCĂ

Cu capul gol şi liber parcă 'n vint
Şi cu cămaşa fluturind în baer
Să-ţi pară că pe tine alt vestmint
Nu ai, decit o pătură de aer,

Şi tae'n soare-atunci cu barca lacul
In două, fin şi drept ca din echer
Și-alungă-ţi umbra'n apă sub copacul
Bătrin şi girbovit ca un Omer.

Sub el o clipă-opreşte-te, şi-ascultă-i
Pornită rapsodia-i încăodată
Şi-observă'n canavaua-i cit de cultă-i
O pitulice sus, parcă brodată.

Ce fină-i şi ce vie această bossă
De'nţeicpciune mică pe o cracă

Şi cît de bine ştie ea să facă

La toată-antichitatea lui, o glossă ;

Uşoară printre ramuri să se-ascunză,
Din scoarță să trezească gindâcei ;
Aşa de simplă ’n tot că nu ştii de-i
O vorbă în copac sau doar o frunză,

De armonia-aceasta a cuvintului,
Copile, cu ştiința=i te îmbată.
Şi afā că e lirica pămintului

In pasărea din cintece filtrată.

RECREAŢII

Cu pilda asta pleacă mai departe,
Cultivă graţii pela cotituri

ȘI cu plămini deschişi ca nişte guri
Aspiră cerul tot, ca pe o carte.

In fluturi alergaţi ca de copii
Primeşte zaț de litere solare.

ŞI cu-alfabetul lor de forme clare
Și-accente'n aer scoase de cimpii
Ca Dumnezeu învață-te să scrii.

lar de-au lărgit paianjeni cu un gaz
A sălciei mătasă pin” la tine,

Să ştii că'n surde rituri sibiline

E'n aer o'ncercare de extaz,

Să țeşi şi tu natura-atunci cu acul...

„ȘI cum pe apă-o lebădă îşi Une
Modelul ideal pentru-o scurteică,
Să-ţi fie luntrea, fină, o suveică
Ce alergind cu inima iți bate,

Şi-aşa torcind cu unden larg copacul,
Cu faţa'n sus, şi tot mai mult pe spate,
Să simţi că una te-ai făcut cu lacul,

Romanţă saxonă

Avea ceva într'insa din cocheta
Sălbatecă a pajiştei, numită

De unii şi de alţii mărgărită;
Insă aşa cum n'ar gindi cocheta
Venea la întiiniri cu bicicleta!

VIAȚA ROMĪNEASCA

Avea ceva în singe, de bretonă,

Căci parcă prea se supăra subit.

Dar fața ei subțire de saxonă

Aşa cum nu se întimplă cu-o bretonă
O vorbă o-aprindea ca un chibrit l...

In părul ei uscat ca buruiana
Lăsase adieri un vint salin

Ce-i înnecă şi-un frate în Guyana;
Dar rugineau în păr ca buruiana
Reflexe de amurguri de pe Rin.

Cînd am făcut cu dinsa cunoştinţă

Mi-a spus în graiu-i: „how do you do ?* !)
Şi mia întrebat de ştiu cu prisosinţă
Foot-ball şi tenis, goli,—ce cunoştinţă ?...
Am fost aşa de trist să spun că nu!

— Că sint Latin..—,„A, de pe continent!“
Făcu mirat.—,„Și-urmezi Literatura !“

Imi regretă cwa gest din cap cultura
Şi-mi afirmă că s'a născut în Kent

ȘI cîtuşi de puţin pe continent!

Venisem de vacanţă la o fermă.
Cu-obiectele patrate zise texte.

O lună-am căutat mereu pretexte
Să nu citesc, Și, cu-o voinţă fermă,
Am reuşit să'ncep să joc, la fermă.

1) „ce mat faci?" — formula de prezeniare
engleză,

RECREAŢII 51

O ce descurajări... dar deopotrivă
Curind ştiam să sar, să canotez,
C'un tenis combăteam pe Suarăs,
lar tenul meu cel palid, deopotrivă,
Prindea o sânătate de olivă.

Ciad m'a văzut mi-a spus: „nu-i admirabil?”
Şi prima-mi lovitură de rachetă

Păru, fandind în aer, o floretă !

De-atunci ştiam că nu sint admirabil

In ochii ei saxoni, ci: impecabil.

De- atunci venea mai des cu bicicleta..
Creştea din cimpuri, alb, ca o dantelă;
Şi-un iureş prin pietriş ca de şrapnelă
M'asigura'n curind că e cocheta !

Mefisto mi-o-arăta rizind: „a ta-i!*

Dar într'o zi venind mi-a spus : „good by !* :)
— Și-a dispărut în cimp, cu bicicleta.

Dragoş Protopopescu

1) „Le revedere“.

Note asupra Cubismului

Acestea nu sint un elogiu şi nu sînt o apărare a cubismu-
lui; nu sint nici o critică a sa în înţelesul care se dă de obiceiu
acestui cuvini. Cubismul există. A-I nega nu Însamnă a-l su-
prima. A-} dispreţui nu însamnă a-l intrece, Pentrucă există
trebue să răspundă şi unel necesități şi observatorul are oca-
ziunea să fixeze citeva note care pot d interesante. «Ars longa»
a proverbului poate fi interpretată şi altfel de cum e amintită
acolo. Producţia artistică a unei epoce intrece adeseori limita
ei normală de ințelegere nu numai pentrucă, după cum se spune
cu oarecare emiază, încearcă o sinteză pe care numai viitoru-
lui îi este dat s'o desăvirşească, dar uneori pentrucă analizează
şi pune in libertate elementele unei vremi
pregâtind şi o înţelegere mai adincă a trecutului. A trata cu
intoleranță o mişcare artistică nouâ,—fie ea excentrică sau chiar
anarhică,—însamnă a avea puţin simţ pentru totalităţi, A-i o-
pune o siguranță îngimiată de principii însamnă a dovedi tot-
mai lipsa însuşirii care impodobeşte mai mult pe filistinul cul-
turii, lipsa prudenţii. Ritmul precipitat şi atitudinea extatică a
pronor trebue să ne r

vorba să indicăm in trăsături scurte dimensiunile ideii cu-

NOTE ASUPRA CUBISMULUI 53

tistice care s'au scris vreodată. Contrastul dintre ideia „nouă*
şi exemplul vechiu, asociarea dintre violența iniţiativei şi liniş-
tea tradiţiei, şarja împotriva „academismului" contemporan tot-
mai în numele acelora care păreau a fi părinţii lui legitimi,
caracterizează deopolrivă toate încercările de a introduce o a-
titudine recentă. d poziţie disociativă vine să controleze aci
contextele fixate de şcoală şi să obte din variarea raportului
elementelor un nou punct de vedere, O revoluție artist 3 este
rareori aşa de radicală pe cit o crede privirea alarmată a pu-
blicului contemporan; ea este mai degrabă o încercare de a
improspăta problema eternă a artei. ȘI artiştii sînt cei dintâălu
s'o recunoască. Nu trebue să ne mire astfel dacă—într'un cu-
rent care şi-a făcut loc mal ales în Franta am văzut repre-
zentanţi ai unei inspiraţii foarte îndrăzneţe reclamind moşteni-
rea unui Cezanne sau Courbet, a unui Ingres sau El Greco, a
cutărui mare maestru venețian sau florentin, Urmărirea unei
succesiuni aşa de indepărtate ne-ar aduce totuşi să rătăcim.
Gisirea atitor puncte de contact ar risca apoi să piardă din
vedere celace este specific şi ceiace rămine în definitiv de sub-
liniat. Legătura cu trecutul cel mai apropiat este o metodă mai
sigură, pentrucă ea ajută să desprindem nu numai ceiace este
ideal-istoric, ca un element repetat la intervale mari de timp
din necesitatea unui complex analog de condiţii, dar şi ceiace
este istoric-cauzativ în experiența de artă de care ne ocupăm.

Impotriva tehnicii şi viziunii impresioniste care punea greu-
tatea pe factorul „coloare”, cițiva artişti mai tineri au opus
importanța factorului „desemn“. Invăţătura lui Cézanne care
voia să inlroducă în pictură elementele de impresie ale arhi-
tecturii şi ale modelajului s'a cristalizat în cuvinte de ordine
şi a devenit prima bază de tradiţie a unei mişcări în dezvoltare.

Deşi încă un mare colorist, maestrul dela Aix încetează
de a insista asupra jocului luminos al atmosferei şi asupra al-
ternanţelor vii ale tonurilor. Servind o inspiraţie rai idealistă,
ambiţiunea sa nu se mărginește la acea stinulare a sensoriului
care, purtîndu-ne prin medii călduroase sau reci şi făcindu-ne
pârtaşi la vennal. universal al luminii, alcătuia întreaga poe-
zie fiziologică a impresionismului. Coloarea sa foloseşte tonuri
mai puțin variate şi se adună în mase mari şi în contraste e-
pice. Umbra şi lumina se distribue în za der sale după in-
dicaţia unui gest larg şi tinde să ne dea ideia unei acţiuni ge-
nerale. O preferință vădită pentru mecanica fabuloasă a naturii,
pentru energiile ei posibile sau actuale, constitue substratul re-
ligios al inspiraţiei lui Cezanne. In locul naturii aceleia pe care
impresioniştii o ofereau sufletului dornic de o senzaţie agrea-
bila şi repauzantă, apare aci o natură care trebue adorată. Va-
lorile ei nu le va găsi omul civilizaţiei noastre în felul său de
a vedea natura: ca pe o tovarăşe a clipelor de linişte sauve-
selie, Natura lui Cézaune este mai degrabă un complement ne-
cesar al fiinţei omeneşti, menit s'o întregească şi s'o înalțe la

54 VIAŢA ROMINEASCĂ

o conştiinţă cosmică, Poziţiunea aceasta proprie ființei religi-
oase, devine ea însăşi motivul inspiraţiei în acele pinze sim-
bolice in care, om şi natură găsindu-se impreună, gestul fiin-
telor este reluat de lucruri şi multiplicat în toate detaliile unui
spațiu colosal. Aşa de pildă în cunoscutele „Bacanale“ unde frä-
mintarea personagiilor se repetă in volbura fantastică a norilor,
sau în piuza „Les Baigneuses* în care graţia caracteristică a
trupurilor găseşte un ecou în subțirimea şi curbura analoagă
a copacilor care le protejează. Dacă impresioniştii erau mai
ales lirici, Cezanne este mai ales dramatic. O acţiune este tot-
deauna motivul lui şi er aceasta li trebuia o reprezentare
mai iere a Spaţiului tridimensional. El reuşeşte să întreacă
astfel convențiunea vizuală care se obţine din descrierea în supra-
faţă, reprezentarea în spaţiu şi ajunge oarecum să dea un sis-
tem de echivalenţe pentru realitatea rotundă a obiectelor, pentru
adincimea lor. O problemă nouă se punea picturii care se gă-
sea de-acum în măsură să stringă mai de aproape legăturile cu
surorile sale în plastică *. Printre consecințele acestei idei tre-
bue căutată şi revoluţiunea cubisiă,
In acelaşi mod artiştii germani pun în lumină relaţiunea
lor cu un moment anterior al evoluţiei. Influența pe care a e-
xercitat-o în ultimii douăzeci de ani opera elveţianului Hodler
nu pare a fi fost de mică impcrtanță, Dacă impresioniştii in-
sistau asupra uniiăţi! obiectelor vizibile intrucit ele nu exprimă
decit grade felurite de intensitate ale luminii, dacă ei le inun-
dau în aceiaşi bae de raze și notau apoi puterea de răsfrin-
gere a fiecăruia din ele, Hodler accentuiază tocmai indepen-
denta obiectelor întrucit fiecare manifestă un dinamism parti-
cular, Dacă se mai poate vorbi cn toate aceste de o unitate a
obiectelor, ea nu este acela a unui mediu care le cuprinde la-
olaită, ci aceia a unei legi care le comandă deopotrivă. Ori-
cine a văzut vre-o pinză de-a lui Hodler poate verifica aceste
impresii. In gWilhelm Tell“, eroul care sparge norii şi 'ese la
iveală, cu arcul în mina stingă, cu mina dreaptă ridicată, a-
mindouă braţele deschise larg, păşind înainte şi în momentul
în care greutatea cade pe piciorul Sting, este strict individua-
lizat într'un contur aproape schematic, Nici o comunicaţie in-
tre statura eroului şi mediul ambiant; aşezarea ei in spațiu şi
caracterizarea acestuia din urmă rămine numai o problemă de
decoraţiune. Apoi, aşa cum impresiunea se produce, sintem maj
puţin înclinați de a inchipui continuitatea mişcării personagiului
în spaţiu, ci îl menţinem mai degrabă in această scurtă clipă
de odihnă în care se exprimă, concentrindu-se până la explo-
zia apropiată, energia pe care artistul a dorit s'o giorifice. De-

* Se citează expresiunile proprii ale lul Cézanne : „tout dans la
nature se modèle selon la sphère, le còne ei le cylindre, il faul s'ap-

prendre a peindre sur ces figures simples, on pourra ensuite faire
loui ce qu'on voudra”,

NOTE ASUPRA CUBISMULUI 55

este dat picturii să fixeze din mişcare decit un mo-
Seege lucru! acesta a fost de multă vreme re-
cunoscut. La Hodler insă momentul ales este mal mult simbo-
lic, decit reprezentativ ; el tinde mai puţin să integreze o evo-
luţie unitară, cît să suggereze fondul simplu şi general al unei
individualităţi, ideia unei legi permanente a vieții. Cu drept cu-
vint Fr. Burger a putut vorbi de o „teorie a cunoaşterii“ a
lui Hodler ! Ideia de iege este factorul de unitate şi in pinze
de compoziție ca acea numită: „Lupta dela Näfels“. Elementul
individual este încă mai absent aici. Fizionomiile sînt acoperite
de braţele care se ridică. Dar intenţiunea care grupează in mod
simetric cele cinci staturi principale şi mişcările lor respective
nu poate lăsa nici-o îndoială. „Hodler nu descrie, spune Fr.
Burger, personalităţi diferenţiate, ci numai, prin ajutorul repe-
tiției regulate a unui aceluiaşi motiv de mişcare, mesager ez
inţei care conduce şi stăpineşte pe luptători“ (Cezanne und Hod-
ler, pg. 46). À i
ra acțiunea necesară a unei legi implică, pentru
E hee respectivă, o simpliticare a contururilor
el până la cele mai generale dintre liniile de forţă care au pro-
dus-o. Acţiunea formei este imanentă materiei, după Aristoteles.
Şi în realitate obiectele vii au particularitatea de a manifesta
o lege aşa de variată în acțiunea ei, cu puncte de sprijin aşa
de apropiate, răsfrintă in zeci de componente care se concu-
rează, se sprijină şi se combat, incit întregul armonios SE
rezuită, nu lasă să subsiste nici-o idee in afară de obiectu S
sine,—tare Încintă, O infringere, o particularizare aşa de varia -
a legii unei structuri lasă impresiunea accidentului, a jocului ş
a libertăţii. In frumuseţea omenească nimic nu vine să rea zi
doneze impresia unei idei; nici un destin nu apasă din a ar
şi nimic nu te invită la reflecțiune. Totul işi ajunge sieşi; eo
faptă completă şi liberă care nu cere explicaţia unui mov, Am
spune, dimpotrivă, că „uritul* şi „caracteristicul“ sint EE
tele în fața cărora li place filozofului să se oprească. Ac j
presia atirnă de o idee. Aparența invită la refiecţiune. A
structura acestor obiecte, legea de producere respectivă schi-
ach un traiect energic şi mal simplu Ea subțiază sau ascute
toate liniile feţei ca li forentinii lui Donatelo sau împinge v 3
Xilarul inferior într'un prognatism monstruos ca la unii la
Habsburgii spanioli. Un sens unic sau o trăsătură singulară do-
mină aceste (eur), —și ea ne vorbeşte de o idre care a lucrat
in materie cu forţa inexorabilă a unui destin. v
O asemenea idee rămine legată de o individualitate. Nu o
asemenea idee şi nu o lege particulară vor cubiştii să ne E
gereze. În ce are ea mai general legea unei structuri este engt
mecanică şi forma care o manifestă mai bine este acea cr e? i
lină. Acesta este unul din postulatele cubismului care poate
astfel considerat ca extrema stingă a ariei de caracter. =
La Hodler legea fenomenului nu era incă mecanică; dar

56 VIAŢA KOMINEASCĂ

tendinţa de a reprezenta legea, adică celace în individ este su-
praindividual, am întilnit-o de pe atunci. Imprejurarea aceasta
tacea din „Tell“ un simbol al mişcării în nemişcare. Potenţialul
energiei era ridicat aci pănă în pragul exploziei. La cubişti ori-
ce interes este retras fenomenului; problema care li se pune este
numai acela a felului cum legea activează sau a activat în a-
Dären, Lucrări ca renumita sculptură „Dansul“ de Alexandru
Archipenko, în care braţele şi picioarele devin simple pirghii,
este montarea plastică a unei ralaţiuni de forţe. In „Pierrot dor-
mind” de Hetiner, nu mai este reprezentată legea In funcţiune,
ci așa cum ea a lucrat pănă a invinge intreaga rezistenţă a ma-
teriei vii, Personagiul este literalmente mineralizat; el zace la
pâmint ca o bucată de stincă martoră a forțelor care au com-
primat-o o vreme îndelungată. Ovalul feţei este descompus în
suprafețe, Suprafeţele adinci cu cele verticale complectează pre-
tutindeni o structură cristalină. Ceiace la Cézanne rămine incă
un sistem suggestiv de echivalențe pentru realitatea spaţială a
obiectelor, devine aci o reprezentare hotărită a celor trei di-
mensiuni, *

Metodei cubiste, pe care am caracterizat-o astfel în mod
general, i se pot găsi şi alte antecedente însemnate în tre-
cutul artei, O apropiere ideal-istorică de data aceasta vine să
precizeze mai de aproape atitudinea el, S'a observat că de cite
Ori între artist şi natură a apărut un raport religios specific,
care poate fi desemnat prin numele de „transcendenţă“, am avut
şi o artă tinzind către o reducțiune cristalină a obiectelor repre-
zentate. A cere conformitatea cu natura, a adora în mod exclu-
siv frumuseţea, înseamnă a rămine numa! în punctul de vedere
greco-romanic. Punctul de vedere primeşte insă o modificare
insemnată dacă ne intoarcem către producţia dezvoltată în cul-
turile asiatice sau in acelea care au suferit influenţa înţelegerii
de viaţă asiatice, Lucrul a fost bine pus în lumină intr'o lucrare
devenită celebră: „Abstraktion und Einfühlung“ de Wilhelm Wor-
ringer și care face uneori impresia unui prolog la cubism.

Worringer socotește că însăşi estetica modernă, aceia care
a făurit noțiunea de „Einfiihlung“ : contopirea simpatică cu lu-
crurile, păstrează acelaşi exclusivism al punctului de vedere me-
diteranean. De el se deosebeşte tendința abstractivă a asiatici-
lor care, deparie de a manifesta aceiași simpatie şi pierdere în
lucruri, vor mai degrabă să reţie ceiace în ele este permanent.
„In timp ce tendința simpatetică („Eintihlungsdrang“), spune
Worringer, are drept condiţie o fericită familiaritate panteistă în-

* O apropiere analongă inire Cézanne şi cubişii se poate întilai

și la criticul german Paul Fechier, Der Expressionismus pg. 37--38.—
n același ordine de idei sint interesanle de citat cuvinlele cubistului

Picasso: „Inir'o pictură de Raphael esie cu neputinţă de a determina

cu preclziune distanța dela exiremiialea nasului la gură. Eu vreau să
clez porirele în care lucrul acesta să lie posibil“ (vd, şi Daniel
enry, Der Weg zum Kubismus, München 1920),

NOTE ASUPRA CUBISMULUI 57

tre om şi fenomenele lumii externe, tendința abstractivă este
consecința unei mari neliniştiri a omului de cătră aceste feno-
mene şi corespunde subt raportul religios unei puternice colorări
transcendentale a tuturor reprezentărilor sale. Am dori să numim
această stare ` „spaima spirituală de spațiu“ (pg. 19—20). Ea
s'ar putea compara cu acea agorafobie, frica de locurile întinse,
care stăpineşte in mod bolnăvicios pe unii oameni. O explicaţie
curentă atribue fobia piețelor unei râmăşițe din faza de dezvol-
tare a omului, în care orientarea în spaţiu era încredinţată deo-
potrivă ochiului şi pipăitului. Ridicarea pe două picioare l-a a-
bandonat numai conducerii ochiului şi lucrul acesta n’a putut
merge la început tără un anumit sentiment de nesiguranţă. A-
cest sentiment revine apoi cind şi cind chiar dacă dezvoltarea
ulterioară i-a dat odată cu avantagiul obişnuinţii, siguranța su-
periorităţii sale intelectuale. In același mod, dezvoltarea raţiona-
listă a umanităţii a putut reprima subt anumite condiţii frica pri-
mitivă a omului, aşa cum el trebue să se fi simţit pierdut în
mijlocul universului. Instinctul metafizic al popoarelor orientale
sa opus însă unei asemenea dezvoltări raţionaliste şi ele au con-
tinuat să resimtă relativitatea dureroasă a fenomenelor, vălul
Majei aruncat peste fața adevărată a lucrurilor. Acela ce s'a
numit: spaima spirituală de spaţiu, a stăruit să subsiste deşi nu
în fața cunoaşterii, în faţa enigmei mute a lumii, ci deasupra ei,
deasupra enigmei socotite de-acum nedeziegabile (pg. 20—21).
„Chinuite de complexul confuz şi de veşnica schimbare a feno-
menelor externe, continuă Worringer, popoarele acestea erau stă-
pinite de o mare dorinţă de liniște. Nevoia de fericire prin artă,
ele nu o căutară în contopirea cu lucrurile, în trăirea fericită în
ele, ci în extragerea din arbitrarul și accidentalui lumii și, prin
apropiere de formele abstracte, în eternizarea lor și in găsirea
unui punct de odihnă din mijlocul gose! neincetate a aparențe-
lor“ (pg. 21). Aşa s'a întimplat în Egiptși în intreaga Asie. Aşa
s'a intimplat orideciteori pe cale religioasă sau altfel o concep-
țiune orientală s'a impus în Europa—la Roma in antichitatea tir-
zie, in Bizanț, etc..

Infräțirea cu orientul este unul din motivele favorite lale
teoriei cubiste. El există în complexul interesului pe care mo-
dernit îi acordă, de citeva decenii, artei asiatice. Dacă însă în
adevăr abstractismul unui Picasso de pildă exprimă un nou mo-
ment de dominație a atitudinii religioase orientale, o nevoe nouă
de asceză şi un nou pesimism al cunoaşterii, rămine numai o i-
poteză. Ea poate fi supusă studiului ca un capitol curios al mis-
ticii moderne.

intrun punct esenţial mi se pare însă că vederile lul Wor-
ringer nu se pot susține, A face din simpatia estetică un pro-
ces limitat la înțelegerea artei greco-latine este celace poate
stirni împotrivirea cea mai categorică. Dacă noțiunea de „Ein-
fiihlung” valorează ceva, e numai întrucit desemnează un mod
general de apercepere a obiectelor estetice. Un mod general, şi

ToT E e fiii

58 VIAŢA ROMINBASCĂ

să adăugăm îndată : un mod elementar. In fața unor obiecte de
artă de oarecare complexitate, procesul schematic al simpatiei
se infăşură in atitea straturi de asociaţii, pune în mişcare ast
menea mase de reprezentări, incit înfăţişarea sa primitivă de-
vine de nerecunoscut.

Estetica simpatiei joacă asupra analogie! cu actortal. După
ce într'o fază anterioară, filozofia artei făcuse din contemplato-
rul de artă o ființă pasivă, folosind în nemişcare avantagiile u-
nei inexplicabile stări de graţie, estetica modernă îl prezintă
dimpotrivă ca esențialmente activ. Asemeni cu actorul, «le cart
un salt peste rampă îl apropie, mărginit însă la jocul im racourci
al „imitaţiei interne“, el reface în sine direcţia, proporţiile sau
forma obiectelor ce i se oferă. In spaţiul restrins al modificări:
lor organice, el poate să aibă salturi svelte de curbă, ondulaţi
nesfirşite de valuri, ascensiuni graţioase de spirală, se poate simți
vast cit o cîmpie şi predominant ca un munte. Calitățile male
tematice ale lucrurilor se transformă în adjective morale. Totul
il stimulează la activitate şi propriul lui orginism devine un sis-
tem de interpretare a lumii, un dispozitiv abil care primeşte im-
pulsii şi dă inapoi valori emoționale. Lumea la rindul ei devine
un prilej de imitare, o invitaţie la joc; subt scoarța ei se re-
varsă substanţa actorului, il împrumută un sens, o ins tafleţeşte,
Actor şi lume se unifică astfel şi realizează pentru imtăia oară
o conştiinţă care nu mai suferă presiunea și limitele unui „eu“.

Nu, simpatia estetică nu poate fi socotită ca valorind nu-
mai pentru produsele artei greco-latine. Jocul de forțe din „Dan
sul“ lui Archipenko nu devine o realitate estetică decît în më-
sura În care imitaţia internă il reproduce, Numai în felul acesta
se desvoltă în noi o conştiinţă de mişcare şi putem vorbi de di-
namismul compoziţiei ca de o însușire estetică. ŞI dacă aici poaie
fi descoperită încă ceiace Worringer numeşte „linia vieţii“, vom
spune că însuşi portretul lui Hettner nu devine o asemenea rea-
litate decit subt condiţia de a reface în noi raportul împietrit al
suprafețelor sale, de a ne simţi intr'un fel noi înşine criăstalizaţi,

De unde atunci deosebirea pe care Worringer credea so
poată face intre „Finfihlung“ şi tendinţa abstractivă, cînd înseși
reprezentările fixate de aceasta nu dobîndesc realitate estetică
decit prin mijlocirea aceluiaşi proces de simpatie? De unde deo-
sebirea dintre o frumoasă statue grecească şi unul dintre exent
plarele comune artei orientale și încercării cubiste ?

K. Gross observă undeva că în „imitaţia internă“, specta-i
torul de artă se comportă asemănător servitoarei care vrind să
aranjeze obiectele de pe o masă în opt colțuri, o înconiură fără
a reface in mod exact conturul el geometric. Servitoarea poate
să refacă totuşi acest contur cu cea mai mare îngrijire şi cu ð
atenție deosebită pentru ritmul paşilor ei: mişcarea ei poate să
dea atunci idee de imitația internă cerută în cubism.

Dar chiar dacă această imitație ar urmări de aproape com
tururile unel frumoase statui greceşti, impresia rezultată nu va fi

NOTE ASUPRA CUBISMULUI 59
E e o e cat cb ce CE a e E A aa

aceia severă şi concentrată pe care o procură conștiința unei
legi dominind deasupra lucrurilor. Linia frumuseţii, spunea pic-
torul Hogarth, este serpentina şi curba ondulatorie a valurilor.
Este, adică, aceia în care progresul desfăşurării dela A la B este
aşa de uşor, incit urmărirea ei produce simţirea nemijlocită a
spontaneităţii. Ea este produsul unei mari mulțimi de rezultante şi
dă tot atit de puţin socoteală de componentele care au produs-o,
după cum o bilă care ar urma-o în cădere ar fi conştientă de cau-
zele mecanice care o mişcă, In forma cristalină, dimpotrivă, imi-
taţia internă sufere o desintegrare. Ea nu mai este un act liber
fără o conştiinţă de motive ; ci o faptă care in desvoltarea ei
expulzează subt forma reflecțiunii cauzele care o determină. Tot
astfel omul care merge sau citeşte ritmic, proectează in afară şi
menţine înaintea ochilor minţii principiul care îl comandă. Inte-
resul pe care îl poate purta unul astfel de exercițiu, este de a
se simţi în acelaşi timp actor şi spectator conștient al propriului
său joc. Este secretul actorului stilist sau a! preotului care ofi-
ciază, al tuturor acelora care ascultindu- se cind vorbesc şi privin-
du-se cind se mişcă, extrag din această dedublare o îmbogăţire a
sensaţiei, o conştiinţă îmbătătoare de ritmuri. Această stare a
fost puţin studiată de psihologie; ea poate însă bine explica ge-
nul de saţisfacţie procurat de arta abstractă a orientalilor şi de
unele din produsele cubismului modern. Ea prezintă pe de altă
parte avantagiul de a nu restringe, fără îndeajunsă motivare, pre-
misele generale ale esteticei simpatiei și de a menţine cu toate
acestea însuşirile unei atitudini estetice în adevăr originale.

Ne putem întreba dacă această modalitate a simpatiei în
artă nu ne conduce şi la o înţelegere a stării de suflet culturale
destinate să explice arta orientalilor-—şi pe aceia a cubiştilor.
Civilizaţia preoțească a Egiptienilor sau Bizantinilor, felul so-
lemn şi oficiant pe care îl introduceau în toate manifestările vie-
ţii, nu-l deprinsese oare cu ceiace am caracterizat drept o con-
ştiinţă ritmică şi nu era firesc ca el s'o caute şi în artă ? In si-
metria unul mozaic sau a unei piramide, ei puteau bine recu-
moaște ceiace mai dinainte găsiseră in ordinea scandată a unei

ni, a protocolului de curte şi a ritualului religios. La mo-
derni, apoi, aspiraţia cătră decorativ, care în ultimul timp a in-
cercat atitea stiluri în mobilier sau arhitectură, corespunde dea-
semeni trebuinței generale de a supune formele curente ale vie-
unui principiu de ritm şi simetrie. Un Jacques Dalcroze sau
Isadora n au conceput chiar o reformă artistică a ținutei
in mers şi o ordine nouă în mişcări. Cubismul nu oferă oare co-
relatul acestei aspirații cătră o cultură estetică generală ? Este
o ipoteză care poate fi şi ea încercată.
Ea poate valora cel puţin pentru una din formele cubismu-
lui. Lupta dintre estetica formei şi acela a conținutului, care s'a
purtat cu atita îndirjire polemică în secolul trecut, pare a se fi
decis, În experiența cubistă, în favoarea celei dintăiu, In teorie
muzicală un Kirchmann şi împreună cu el toţi wagnerlenii, a-

60 VIAȚA ROMINEASCA

cordau muzicii capacitatea de a exprima sentimente bine defi-
nite, conținuturi sufleteşti foarte diferenţiate; impotriva lor un
Hanslick nu lăsa muzicii decit putinţa de a reda dinamica sen-
timentelor, modalitatea şi forma lor în durată. Subt o altă întă-
țişare se relua lupta dusă mai ales în Franţa pentru o artă pură
(cunoscuta „l'art pour lart“) şi care menţinută pănă în pragul
ultimilor ani perpetua un motiv favorit al romanticilor minori,
al unul Gautier sau Banville, de pildă. Problema care se punea unor
asemenea artişti era de a exclude din creaţia lor orice conţinut
relativ, legat de experiența şi de interesele mai mult sau mai pu-
țin particulare ale sufletului, şi de a extrage din condițiunile ei
formale singurul gen de satisfacție legitimat în artă. O artă țără
subiect cerea Flaubert a cărui înclinaţie puristă este bine cunos-
cută. Viitorul artei el îi vedea într'o asemenea eterizare incit
creațiunea respectivă să se ție numai prin véi relațiunilor de
stil „după cum pămintul se fine în aer fără a fi sprijinit“, * Aga
cum estetică şi artă se pot determina una pe alia, sau cum ele
impreună se desfac dintr'o tendință mai generală, curentul acesta
a fost incurajat. Estetica simpatiei nu cerea prezentării artistice
decit valoarea unui simplu stimulent şi contemplatorului de artă,
o simplă atitudine imitativă. Știința părea să confirme astfel in-
tviția artistică şi ajuta la isgonirea definitivă a cogjinuturilor re-
lative. Jocul nervos al dimensiunilor lineare şi respiraţia liniş-
tită a volumurilor păreau să constitue de aci înainte o ocaziune
suficientă de artă. Impresioniştii se contormară cei dintăiu, în
pictură, înclinației puriste, întrucit renunţind la compozițiunile a-
necdotice în atita cinste la începutul veacului trecut şi la teatra-
lismul din pinzele romanticilor, fixau celace în natură este ne-
mijlocit. Un moment elementar difuz domina în atitudinea im-
presionistă, Simpatia estetică cerută aici nu era tocmai aceia
dinamic-imitativă preconizată în „Einfihlung“, ci mai de grabă
una pe care am dori so numim himică, o transpunere în starea
de impresionabilitate a epidermei sau retinei subt anumite con-
diţii de temperatură sau lumină. Am văzut care a fost fapta de
artă idealistă a unul Hodler sau Cezanne. Cubiştii înstfirşit soli-
cită pentru întăia oară pe contemplatorul pur activ, imitativ. Ei
trag şi ultimele consecințe ale ideii de artă pentru artă. Cela-

* Intregul pasaglu foerle caracierisiic sună astfel: „Ce qul me
semble beau, ce que je voudrais faire, c'est un livre sur rien, un livre
sans alache exicrieure, qui se lendrail de lui-même por la force In:
terne de son style, comme la lerre sans Gite soulenue se llent en
l'air, vn livre qui waural! presque pas de sujel ou du molas où le su-
Je! serali presque invisible, si cela se peut. Les oeuvres les pius belles
son! celles oi il y a le moins de malière; plus l'expression se rap-
proche de la pensée, plus le mot colle dessus e! disparait, plus c'est
beau. Je crois que l'avenir de l'art esl daas ces voies; je le vols å
mesure qu'il graadit s'élhérisant tant qu'il peut.. C'est pour cela qu'il
n'y a nl beaux n! vilains sujets ef qu'on pourrail presque élablir comme
axiome, en se posen! au point de vue de l'art pur, qu'il n’y en a aucun,
le siyle clan! a lui louf seul une manière absolue de voir les choses"
(Flauberi, Correspondance, Ile série. pg. 86).

NOTE ASUPRA CUEISMULUI 6!

ce Flaubert cerea pentru literatură şi Hanslick recunoștea în mu-
zică, cubiştii realizează în plastică, Prezentiadu-ne "zen simple
în diferite raporturi, ca in desemnurile unui Leger sau Picabia,
ei fac apel la simpatia noastră estetică elementară. Nici unul din
interesele omului social sau religios, ori în ce fel idealist sau in-
teresat, aducind cu sine predispoziţiile unei educaţii sau culturi
sau sensibilitățile unei clase şi ale unei națiuni, nu mai vin să
se amestece aci. Totul se rezolvă în celace am numit o invita-
ție la joc. Sint rostogoliri de cercuri şi impietriri de cuburi, ca
in „Contrast de forme“ al lui Fernand Léger, întregul compri-
mat în planuri verticale aşa de apropiate, încit el nu mai exprimă
raporturi de spaţiu reale, cl mai de grabă proecțiunea unui jn-
stinct primitiv de plasticizare, de a fasona obiecte şi de a gindi
proporţii. E un fel de „scherzo“ pictural, jocul şi parodia repau-
zaniă a facultăţii care face pe artist. Guillaume Apollinaire nu-
meşte (în „les peintres cubistes*) speța aceasta a cubismului—
woriică” şi o desemnează ca pe un „agrement estetic pur“,
Putem intrezări mal bine acum ceiace deosebeşte abstrac-
tismul orientalilor de acel al modernilor de care ne ocupăm. In
adevăr, un acelaș instinct de ordine plastică determină ambele
producţii. Dar pe cind la orientali era vorba de instinctul unei
societăţi intregi, a cărei viață in momentele marcante se des-
făşura după o ordine protocolară şi ritmică; orfismul cubiştilor
moderni corespunde numai instinctului de artă al unei elite. De
aceia în primul caz aveam deaface cu arta unei civilizaţii, pe
cind aici cu estetismul unui grup.
poate spune că speța aceasta, care în producţia cubistă
ocupă ea însăşi extrema stingă," încetează într'un fel de a mai
aparținea artei. In plastica tradiţională, reacţiunea emotivă era sti-
mulată şi se contopea cu o reprezentare determinată, care avea
o semnificaţie şi pentru înţelegere, şi care se găsea astiel inzes-
trată şi cu o valoare simbolică. Reacţiunea cubistă nu are insă
niciun înțeles empiric ; ea rămîne o simplă ocaziune de reacţii.
In satisfacția care rezultă nu mai subsistă conştiinţa unei relaţii
dintre subiect şi obiect—şi ni se retrage celace ne place să re-
ape in artă ` pecetea unei personalităţi originale care priveşte
a şi o influenţează pe a noastră. Cubismul orfic se poate
oi: ayia astfel condiţiilor unei experienţe de psihologie, Nici o
să din simpatia cu o individualitate de artist, din acel deer-
tament caracteristic pe care spectatorul il resimte faţă de artis-
tul care este şi maestrul său ; din consimțimintul încintat la pre-
siunea unul punct de vedere aşa de productiv incit toate aspec-
tele vieţii capătă o adincime, o strălucire şi o bogāțje vie ne-
așteptată. E vorba numai de a stirni în noi un joc de forme şi
dimensiuni. Totul se mărgineşte în subiect şi e ultima faptă a
atitudinii teoretice sau creatoare care vede în artă nomai emo-
tiunea spectatorului.
; u aceasta au fost Indicate cele citeva trăsături necesare
pentru o orientare mai mult teoretică în producția contemporană

62 VIAŢA ROMINEASCĂ

a cubiştilor. Simmel vorbeşte undeva de cele trei dimensiuni ale
unei idei artistice, Potrivit programului său am putea spune că
in adincimea sa sentimentală cubismul străbate pănă la tragicul
forțelor impersonale ale naturii. In această direcţie ei are un pre-
decesor neintrecut în Cezanne. Urmind exemplul acestuia, el a
incercat să înfăţişeze corporalitatea masivă a obiectelor pentru
a ajunge apoi la suggestia forțelor care lucrează in spaţiu, In
inălțimea sa conceptuală cubismul urcă pănă la ideia d: necesir
tate şi tinde să dea reprezentarea plastică a unei legi abstracte,
acolo unde un Hodler nu încercase decit fixarea unul impuls viu,
dar primitiv şi identic în sine. In lungimea sa, faţada cubismu-
lui este concluzia finală a luptei purtate în ultimul secol subt
steagul „artei pentru artă“. A alege insă din toate direcţiile nu-
mai lungimea fațadei sale ar fi desigur a-i face o nedreptate.
Există ceva serios şi fâră indoială legat de interesele cele mai
importante ale culturii noastre în experienţa aşa de indrăzneață
a acestor artişti. Atitudinea filistină care acopere subt dispreţ
sau ignorare ceiace este demn de luare aminte în această expe-
rienţă este cea mai puţin îndreptăţită. Analiza ne arată că ea
nu este nici așa de radicală pe cit se crede; că ea conduce mai
de grabă pănă la un mare grad de încordare citeva din tendin-
tele unei contemporaneităţi mai largi ai se singularizează astfel
pe o direcţie acolo unde antecesorii găsiseră incă o formulă de
conciliare. De fapt, se pare că in cubism se luptă încă două di-
recţii: una care năzueşte câtră o artă nutrită de simţ religios, o
alta care aspiră cătră un nou dorianism al formei, către o vizi-
une mai clară în spaţiu. Care din aceste curente va învinge a-
lirnă de evoluția ansamblului cultural, după cum el se va orienta
cătră acea renaştere mistică de atita vreme pravestită, sau câtră
acel clasicism al raţiunii despre care dela un timp a început ia-
răşi să se vorbească. In ambele cazuri | se va recunoaşte cu-
bismului celace noi astăzi nu putem prețui decit în raport cu
trecutul : importanţa unei intervenţii analitice care a liberat anu-
mite tendinţe şi a favorizat o nouă constelație.

Tudor Vianu

Laguna

Omul cel alb, sprijinit cu amîndouă minile de acoperişul
căsuţei de dinapoia bărcii, zise cirmaciului :

„Vom poposi pe noapte în luminişul lui Arsat, E tirziu“.

Malaezul abia mormăi ceva şi mină înainte privind țintă la
riu. Omul aib îşi răzămă bărbia de brațele incrucişate şi se uită
după dira bărcii.

La capătul aleii drepte, tăiată prin păduri de strălucirea
vie a riului, se arătă soarele orbitor, pe cerul limpede, cumpe-
nindu-se deasupra apei care lucea potolit ca o tăşie de metal.
Pădurile, întunecate şi amorţite, stăteau tăcute şi nemişcate de
oparte şi de alta a riului larg. La picioarele copacilor mari şi
trufaşi, eşeau din milu! țărmului palmieri de nipa fără trunchi, în
mănunchiuri de frunze enorme şi grele care atirnau neclintite
deasupra roatelor cenușii ale virtejurilor.

In liniştea cuprinsului, orice copac, orice frunză, orice ra-
muri, orice circel de curpeni şi toate petalele florilor mărunte
păreau vrăjite într'o desăvirşită şi veşnică impietrire. Nu se mișca
nimic pe riu decit cele opt visle care se ridicau fulgerind ritmic,
se cufundau deodată cu o singură improşcătură, în vreme ce cir-
maciul mătura la dreapta şi la stinga cu scinteerea neașteptată
a lopeţii, închipulind un semicerc strălucitor deasupra capului,
Apa aruncată la o parte spumega dealungul bărcii cu un mur-
mur nedesluşit. Şi luntrea omului alb, înaintind pe riu cu zgo-
motul ei slab, părea că intră pe porţile unei ţări din care pănă
şi amintirea mişcării plerise pentru totdeauna.

Omul cel alb, întorcindu-se cu spatele la apusul soarelui,
privi peste întinderea goală şi largă a mării. În cele trei mile
de pe urmă ale cursului său, riul rătăcitor şi şovăelnic curgea
drept în mare ispitit parcă puternic de libertatea orizontului des-

64 VIAŢA ROMINEASCĂ

„—curgea drept spre răsărit, spre răsăritul unde poposește şi
are E d Ftescdest, Chemarea repetată a vre-unei paseri, un
țipăt tulburător şi slab, răsărea în urma bărcii peste apa lină şi
se pierdea mai înainte de a fi ajuns la celălalt mal, în tăcerea

fleţită a lumii.
pia Ze işi cufundă lopata în riu şi cu braţele înţepenite,
cu trupul plecat inainte, opri în loc. Apa vijila cu zgomot, şi
deodată intinderea lungă şi dreaptă păru că se învirteşte in ju-
rul ei însăşi, pădurile se clătinară în semicerc şi razele piezişe
ale apusului atinseră coastele bărcii cu o strâlucire de foc, arun-
cînd umbrele subţiri şi nelămurite ale echipajului peste luciul vris-
tat al riului.

Omul cel alb se întoarse ca să privească inainte. Luntrea
işi schimbase mersul deacurmezişul apei şi capul de dragon sculp-
tat la proră era îndreptat acum cătră o deschizătură in tufişu-
rile inciucurate de pe mal. Aluneca între ele sbirlind crengile
care atirnau deasupra şi dispăru de pe riu ca o făptură sveltă
şi amfibiană care părăseşte apa pentru a se duce la vizuina ei
din pădure.

Golful îngust era ca un şanţ: întortochiat, foarte adinc şi
plin cu intuneric subt petecul străveziu de azur lucitor al ceru-
lui. Copaci uriaşi se inălțau nevăzuţi în dosul draperiilor înflo-
rite de curpeni. Ici şi colo, lingă negreala scinteetoare a apei,
bolta încovoiată a vre-unui copac se arăta printre încilceala fe-
rigelor mărunte, negre şi amorţite, răsucit şi fără mişcare ca un
şarpe impietrit. Vorbele scurte ale lopătarilor răsunau printre pă-
rel de vegetaţie trişti şi nepătrunşi. Intunericul se strecura din-
tre copaci, prin labirintul încilcit al curpenilor, de dincolo de frun-
zele mari, fantastice şi neclintite, întunericul tainic şi nebiruit;
intunericul imbălsămat şi veninos al pădurilor nestrăbătute.

Oamenii minau cu prăjina prin apa scăzută. Golful se lăr-
gea deschizindu-se într'o lagună pașnică. Pădurile se depărtau
de ţărmul mlăştinos lăsind o (sie verde-deschisă de iarbă cu
stuf să încadreze albastrul răsfrint în apă al cerului. Un nour de
lină roşietică luneca pe deasupra strecurindu-şi coloritul delicat
al umbrei lui pe subt frunzele plutitoare şi florile argintii de 10-
tus. O căsuţă urcată pe stilpi înalţi se arătă neagră în depărtare.
Alături, doi palmieri înalţi care pâreau că veniseră din pădurile
din fund, işi răzâmau cu grijă şi cu duioşie tristă creştetele lor
încărcate de frunze pe acoperişul zdrenţăros,

Cirmaciul, arătînd cu lopata, zise: „Arsat e-aici, li văd lun-
trea legată între stilpi“,

Vislaşii rinduiţi pe laturile bărcii se ridicară să privească
peste umeri la ţinta călătoriei din acea zi. Ei ar fi vrut mai
bine să-şi petreacă noaptea altundeva decit pe această lagună
cu înfăţişare sinistră şi cunoscută de toţi ca un loc necurat. Dar
mal cu samă nu le plăcea Arsat, pentrucă era străin şi pentrucă
el, care drege o casă ruinată şi locueşte în ea, strigă că nu-i
este frică să trăiască printre duhurile locurilor părăsite. Un ase-

LAGUNA 65
TL ESA S

menea om poaie să tulbure mersul soartei prin vorbe sau pri-
viri, căci stafiile care ascultă de el nu pot fi imblinzite de nişte
Diet drumeţi asupra cărora ele aşteaptă să îndeplinească gindu-
rile rele ale stăpinului lor. Oamenii albi mau a se îngriji de
astfel de lucruri, fiind necrediucioşi şi în unire cu Tatăl Râului
care-i călăuzeşte teferi prin primejdiile nevăzute ale acestei lumi,
La înştiințările celui Drept ei răspund cu o neîncredere batjoco-
ritoare. Ce-i de făcut ?

Aşa gindeau lăsindu-se cu greutatea trupului lor pe capă-
tul prâjinilor lungi. Barca mare alunecă lin şi fară zgomot câtră
luminişul lui Arsat, pănă ce, într'un lung scrîşnit de prăjini in-
fipte şi în murmurele desluşite de „Alah fie lăudat!“, ea ajunse,
cu o ciocnire uşoară, lingă stilpii sfrimbi de subt casă.

Luntraşii cu fețe lungite strigară: „Arsat! O, Arsat!* Nu
veni nimeni. Omul alb incepu să urce scara necioplită care du-
cea la podeala de bambus dinaintea casei. Șeful bărcii zise
morocânos :

„Avem să ne gătim de mincare în barcă şi-avem să dor-
mim pe apă,

— Dă-mi păturile şi coşul“, —vorbi scurt omul alb.

El îingenunchie pe marginea podelei ca să primească legă-
tura. Apoi barca se indreptă spre larg şi omul alb, ridicin-
du-se, întilni pe Arsat care eşise prin uşă joasă a colibei. Era
un om tinăr, cu pieptul lat şi cu brațe musculoase. N'avea nimic
pe el decit sarorng-ul. Capulii era gol. Ochii lui mari, blinzi pri-
veau ciudat la omul alb, dar vocea și înfăţişarea lui erau poto-
lite cînd întrebă, fără să-i ureze bun sosit:

„Ai doctorii, Tuan ?

— Nu, zise oaspetele cu glas speriat. Nu. Ce? E cineva
bolnav în casă ?

— Intră şi vezi”, răspunse Arsat tot aşa de liniştit; şi în-
torcîndu-se scurt trecu iarăși prin uşa îngustă. Omul alb, arun-
cindu-și legătura, îl urmă,

In lumina tulbure a încăperii se arătă pe un culcuş de bam-
bus o femee întinsă pe spate subt o învălitoare de pinză roşie
de bumbac, Zăcea neclintită, caşi moartă ; dar ochii ei mari, larg
deschişi, sticleau în întuneric privind nemişcaţi în sus la căprio-
rii subțiri, fără să-i vadă. Avea călduri mari şi era fără cunoş-
tinţă. Obraţii îi erau supţi, buzele abia deschise și în fața ei ti-
nără se citea expresia fatală şi fixă —expresia pierdută și con-
templativă a celor fără cunoştinţă care sint aproape de moarte.
Cei doi oameni se uitau la ea în tăcere.

„A fost bolnavă multă vreme ?—întrebă călătorul,

— N'am dormit cinci nopți, răspunse Malaezul cu graiu
cumpenit. La început auzea glasuri din apă care o chemau şi se
lupta cu mine cind o opream: Dar astăzi, dela răsăritul soarelui,
mu mai aude nimic, nu mă aude nici pe mine, Nu mai vede ni-
mic, Nu mă vede nici pe mine—pe mine!“

Rămase tăcut o clipă, apoi intrebă încetişor :

66 VIAȚA ROMINEASCĂ
EE

, are să moară?

To tem că da“,—zise omul alb cu întristare. Cu-
noscuse pe Arsat cu mulţi ani înainte, într'o ţară indepărtată, în
vremuri tulburi şi de primejdie, cînd nu dispreţueşti nici un fel
de prietinie, Şi de cînd prietinul lui malaez venise pe neaştep-
tate să trăiască în coliba de pe lagună cu o femee străină, dor-
mise de mai multe ori la el în drumurile pe care le făcea în sus
şi mm jos pe riu, li era drag omul care ştia cum să-şi ţiră cu
credință cuvintul şi cum să lupte fără frică alături de prietinul
lui alb. Il iubea-— poate nu așa de mult cum îşi iubeşte un om
cîinele lui drag—dar il iubea destul ca să-l ajute şi să nu-i pună
unele întrebări, ca să se gingească uneori nelămurit şi trist, la
omul singuratic şi la femeia cu părul lung, cu chip îndrăzneţ şi
cu ochi biruitori, care trăiau împreună ascunși de păduri —sin-
guri şi temuţi. `

Cind omul alb eşi din colibă, privi urlaşul incendiu al
apusului covirşir de umbrele care, ridicindu-se repezi şi pe furiş
ca un abur negru şi uşor deasupra copacilor, se imprăştiau pe
cer potolind flacăra de cirmiz a nourilor plutitori şi lucirea roşie
a zilei călătoare, In citeva clipe răsăriră toate stelele peste intu-
necimea deasă a pămintului; întinsa lagună, scinteind deodată
cu lumini răsfrinte, semăna cu o bucată ovală de cer căzută în
noaptea prăpăstioasă şi neindurată a sălbățăciei. Omul alb
scoase ceva de mincare din coş, apoi adunind citeva gâteje de
pe podeală, fâcu un foc mic, nu pentru căldură, ci pentru fum
care să-l apere de ținţari. Se faväli în pături şi se aşeză cu
spatele la păretele de trestie al casei, fumind ginditor.

Arsat eşi pe uşă cu paşi uşori şi se ghemui jos la foc.
Omul alb îşi feri puţin picioarele lungite,

„Răsuflă“,—zise Arsat cu glas scăzut, ghicind Întrebarea pe
care o aştepta. Răsuflă şi arde ca de-un foc mare. Nu vorbeşte;
m'aude ; şi ardel

Se opri o clipă, apoi întrebă cu glas domol, neiscoditor.

„Tuan... are să moară ?*

Omul alb clătină din umeri încurcat şi murmură cu şo-
văire...

„Dacă așa i-i scris...

— Nu, Tuan, zise Arsat potolit. Dacă aşa mi-i scris. Aud,
văd, aştept. Mi-aduc aminte... Tuan, ţi-aduci aminte vremurile
trecute? "Tu minte pe frate-meu ?

— Da", — zise omul alb. Malaezul se ridică deodată şi
plecă, Celălalt răminind afară auzi vorba în colibă. Arsat zicea:
„Ascultă-mă! Vorbeşte!“ Urmă o tăcere desăvirşită. „O Dia-
melen!" strigă el deodată. Un suspin adiac isprăvi strigătul a-
cela. Arsat veni afară şi se prăbuşi pe locul de mai inainte.

Şedeau tăcuți lingă foc. Nu era niciun zgomot în casă,
niciun zgomot în jurul lor, dar departe pe lagună auziră glasu-
rile luntraşilor răsunind viu şi desluşii pe apa adormită. Focul
din barcă clipea în depărtare cu flacără roşie înegurată. Apoi

LAGUNA 67
N

se stinse. Glasurile conteniră. Pămintul şi apa dorme -
zute, neclintite şi mute. Părea că n'a e ach pe Én Ge
raza Stelelor care străluceau neincetat şi zădarnic, prin tacerea
neagră a nopții. Omul alb privea drept inainte în întuneric
cu ochi larg deschişi. Frica şi uimirea, suflul şi minunea morţii
— a morţii vecine, neînfăturate şi nevăzute, — îi trezi neliniştea m
tenită din neam în neam şi-i răscoli cele mai adinci şi mai ne-
lămurite ginduri. Bănuiala vie a răului, bănuiala ucigâtoare as-
cunsă în inimile noastre, se revărsa în liniştea adincă şi mută,
şi-o făcea să pară vicleană şi rea, ca masca nepăsătoare şi ne-
pătrunsă a unei asprimi neinţelese. Pămintul, în pacea luminată
de stele, se prefăcu în cimp de bătae al stafiilor, care se răz-
boiau pentru stăpinirea sufletelor noastre neputincioase.

Un murmur jalnic se înfiripă în noapte; un murmur trist şi
intricoşetor caşi cum marile singurătăţi ale pădurilor dimprejur
ar fi venit să-i şoptească la ureche înţelepciunea nemaărginitei şi
sublimei lor nepăsări.

Sunete şovăitoare și nelămurite pluteau în aer, se prefăceau
tirziu în cuvinte ; şi în cele din urmă curgeau uşor ca un rîu şop-
titor de fraze blinde şi monotone. Se ridică ca un om care se
deşteaptă şi-şi schimbă incetişor locul, Arsat, întunecat şi ne-
Se cu capul plecat subt stele vorbea cu glas stins şi vi-

or:

„...Căci unde ne putem lăsa povara sbuciumului decit în i-
nima unui prietin? Un bărbat trebue să vorbească de războiu
şi de iubire, Dumneata, Tuan, știi ce-i războiul şi m'ai văzut în
vreme de primejdie căutînd moartea după cum za 3 caută viaţa!
O scriere poate fi pierdută; o minciună poate fi scrisă; dar
ceiace-au vâzut ochii este adevăr şi rămine în suflet.

— Mi-aduc aminte“, zise molcom omul alb.

Arsat, urmă cu graiu întristat:

„De acela să-ţi vorbesc de iubire. Să-ţi vorbesc noaptea.
Să-ţi vorbesc înainte ca noaptea şi iubirea să fi trecut—şi ochiul
zilei să privească peste durerea şi ruşinea mea; peste faţa mea
cernită ; peste inima mea arsă“.

Un suspin scurt şi slab însemnă o oprire aproape nesim-
țită şi apoi vorbele lui curseră fără o mişcare, fără un gest.

„După ce trecuse răscoala și războiul, şi tu plecaseși din
țara mea intru marea dorințelor tale pe care noi, oamenii din
insulă, nu le putem pricepe,—eu şi cu frate-meu ajunserăm iarăşi
ca mai inainte, purtători de sabie ai stăpinului. Știi că eram oa-
meni de viţă, dintr'un neam stăpinitor şi mai în stare decit ori-
care alţii să purtăm pe umărul drept semnul puterii. Sin vremuri
bune Si Dendring ne-a arătat bunăvoință, după cum noi la vreme
de cumpână kam arătat toată vrednicia noastră. Erau vremuri
de pace. Vremuri cu vinători de căprioare şi jocuri, cu taclale
nestirşite şi ciondăneli nebunatice între oameni Sătui și cu arme
ruginite. Dar sămănătorul veghea fără teamă creşterea spicelor
verzi de orez; şi negustorii soseau şi plecau, veneau slabi şi se

68 VIAŢA ROMINEASCĂ

j BN Leg

asi în vremea aceia. Ei aduceau şi veşti. Aduceau
uge? Leg amestecate, încit nimeni nu ştia cind să se
bucure şi cind să fie năcăjit. l-am auzit vorbind şi despre tine.
Te-au văzut ici şi te-au văzut colo. Şi-mi plăcea să-i ascult,
pentrucă mi-aduceam aminte de vremurile răscoalei ; şi eu Get
deauna mi-am amintit de tine, Tuan, pănă, ce veni vremea cin
ochii mei nu mai putură să vadă nimic în trecut, pentrucă ei
priviseră asupra aceleia care moare acolo—în casâ”. : A
Se opri să rostească într'un şoptit arzător: „O, A ara a-
hia ! O, blestem !" apoi urmă să vorbească puțin mai tare: `
„„„Nu-i duşman mal rău şi nici prietin mai bun decit un
frate, Tuan, căci fraţii se cunosc unul pe altul şi în deplina cu-
noaştere stă puterea pentru bine caşi pentru rău. Imi iubeam
fratele. M'am dus la el şi i-am spus că nu mai puteam să pri-
vesc decit un singur chip, să aud decit un singur glas. El mi-a
spus ` „Deschide-ţi inima ca să poată vedea ce-i în ea, şi aşteaptă.
Răbdarea este înţelepciune. Inchi Midah se poate să moară sau
stăpinul poate să-şi uite de o temee!... „Am aşteptat !.. Ţi aduci
aminte, Tuan, de femeia cu faţa acoperită şi de slăbiciunea sã-
pinului nostru pentru şiretenia ei ? Şi dacă ea dorea pe servul
ei, ce puteam eu face? Dar mi-am hrănit foamea inimii cu pri-
viri fugare şi cu vorbe furişate. Ziua hoinăream pe cârarea care
ducea la bae; şi cind soarele cădea după pădure, mă strecuram
dealungul gardului de iasomie al grădinii ei. Nevăzuţi, vorbeam
unul cu altul prin mireasma florilor, prin vălul frunzelor, printre
firile erbii lungi care sta neclintită în fața buzelor noastre. Aşa
era de mare paza noastră; aşa era de slab murmurul dorului
nostru. Timpul trecea repede... şi se şoptea printre femei şi
duşmanii noştri pindeau, — fratele meu era posomorit, iar eu înce-
pul să mă gindesc la omor şi la un sfirşit groaznic... Nol sintem
dintr'un neam care ia ceiace doreşte—caşi voi, Albii. Vine o vreme
cind omul uită cred.nța și respectul. Puterea şi trecerea sint date
stăpinilor ; dar tuturor oamenilor le este dată iubirea, voinicia și
îndrăzneala. Frate-meu spuse : „Trebue s'o iei din mijlocul lor.
Noi doi sintem unul“. ȘI eu am răspuns: „Cit mai curind, căci
lumina soarelui nu mâ'călzeşte dei nu străluceşte dela ea".
Prilejul veni cînd stăpinul şi toţi cei mari plecară la gura riului
să pescuiască cu faclele. Erau sute de bărci; şi pe nisipul alb,
între ape şi păduri, fusese clădite locuinţe de frunze pentru fa-
miliile Rajahilor. Fumul focurilor dela bucătării eraca o ceaţă al-
bastră a sării, şi multe glasuri răsunau în ea pline de veselie.
Pe cînd ei îşi pregăteau bărcile ca să prindă peşte, frate-meu
veni la mine şi zise: „La noapte”. Mi-am cercetat armele şi cînd
veni vremea, barca noastră îşi luă locul în rîndul bărcilor care
purtau faclele.
„Luminile scinteiau pe apă, dar înapoia bărcilor era întuneric.
„Cind începură chiotele şi cind aţiţarea îi inebuni aproape,
noi ne-am răzleţit. Apa înghiţi focul nostru şi plutirăm înapoi
la țărmul întunecat, cu pilpiiri de jar numai ici şi colo. Auzeam
vorba selavelor printre colibe, Găsirăm un loc deşert şi tăcut.

LAGUNA 69

CC ——— i

Am aşteptat acolo. Ea veni. Veni alergind dealungul țărmului,
repede şi fără urmă, ca o frunză mînată de vint în mare.

„Frate-meu zise : „Du-te şi o la; ad'o în barcă“. Am luat-o
în braţe. Suspina. | se sbătea inima la pieptul meu. Am spus:
„Te iau dela oamenii aceştia. Ai venit la strigătul inimii mele,
dar braţele mele te jas în barca mea, fără vola Lui“. „E drept!
zise frate-meu. Noi sintem oameni care luăm celace dorim şi-l
apărăm împotriva oricui. Trebuia so fi luat la lumina zilei“. Am
zis: „Să plecăm; căci de cîndea s'a urcat în barcă am început
să mă gindesc la mulțimea de oameni ai stăpinului“. „Da, să
plecăm, zise frate-meu. Sintem surghiuniţi şi-acum barca asta
ni-i ţara şi marea adăpostul nostru“, El aştepta cu piciorul pe
țărm şi eu l-am rugat să se grăbească, pentrucă mi-am adus a-
minte de bătăile inimii ei la pieptul meu şi m'am gîndit că doi
oameni nu pot sta împotriva la o sută.

„Am pornit vislind în josul rîului pe lingă mal ; şi cînd am
trecut pe la ghiolul unde pescuiau, chiotele contenice, dar susurul
glasurilor se auzea ca biziitul gizelor la amiază. Bărcile pluteau
în roiuri, în lumina roşie a faclelor, subt un acoperiş negru de
ium ; şi oamenii vorbeau de jocul lor. Oameni care se lăudau și
glumeau — oameni care dimineaţa ne-ar fi fost prietini, in noap-
tea aceia se făcuse deodată duşmanii noştri. Nu mai aveam prie-
tini în țara unde ne născusem. Ea stătea în luntre, la mijloc, cu
faţa acoperită ; tăcută cași acum ; nevăzută caşi acum—şi nu-mi
părea rău după ceiace lăsasem în urmă, căci puteam să-i aud
suflarea lingă mine, cum o pot auzi şi acum“.

Se opri ascultind cu urechea întoarsă cătră ușă, clătină din
cap şi urmă:

„Frate-meu vroia să-i cheme la luptă cu un singur strigăt,
ca să ştie lumea că eram hoţi de neam slobod şi ne'ncredeam în
braţele noastre gn marea fără margini. Şi iarăşi l-am rugat în
numele iubirii noastre să tacă. Nu auzeam suflarea ei lingă mine?
Ştiam că urmărirea va începe îndată. Frate meu mă iubea. şi
inmuie lopata fără zgomot. Spuse atit: „Acum numai jumătate
de om en tine, cealaltă jumătate en femeia asta. Pot aştepta.
Cind ai să fii iar om întreg, ai să te întorci aici cu mine, să-i
chemăm la luptă dreaptă. Sintem feciori dintr'o mamă“. Nu i-am
răspuns, Toată puterea şi tot cugetul meu erauin minile cu care
țineam lopata—căci doream să ajung cu Ea într'un loc păzit, din-
colo de cuprinsul miniei oamenilor şi a urii femeilor. lubirea mea
era aşa de mare incit credeam că mă putea călăuzi cătră o ţară
unde moartea nu era cunoscută, numai dacă aşi fi putut scăpa
de furia lui Inchi Midah şi de sabia stăpinului, Visleam cu gră-
bire suflind printre dinți, Lopeţile muşcau în apa netedă. Am e-
şit din rîu; am scăpat în canalele limpezi printre vaduri. Mer-
geam pe lingă coasta neagră; mergeam pe lingă malurile de
nisip unde marea vorbeşte in șoapte uscatului; şi strălucirea nb-
sipului alb fulgera în urma bărcii, aşa de repede alerga pe apă.
Nu vorbeam. O singură dată am zis: „Dormi, Diamelen, căci în

70 VIAŢA ROMINEASCĂ

UC ———

curind vei avea nevoe de toate puterile tele“, l-am auzit glasul
dulce, dar nu mi-am întors capul. Soarele răsări şi noi mergeam
mereu. Apa cădea de pe faţa mea ca ploaia dintr'un nour. Sbu-
ram prin lumină şi arşiţă. Nu priveam deloc în urmă, dar ştiam
că în spate, ochil lui frate-meu priveau ţintă înainte, căci barca
mergea drept ca săgeata unui Boşiman cind pieacă din coarda
arcului. Nu se afla vislaş mai bun, nu se afla cirmaciu mai bun
decit fratele meu. De multe ori, împreună, biruisem la alergări
cu această barcă. Dar niciodată nu ne-am stors puterile ca a-
tunci—atunci cînd pentru cea din urmă oară visleam împreună.
Nu se afila om mai viteaz, nici mai virtos decit frate-meu in
țara noastră. N'aveam putere de prisos să-mi întorc capul şi să-l
văd, dar în orice clipă auzeam şuerul suflării lui cum se făcea
mai tare îndărătul meu. ȘI nu scotea o vorbă. Soarele era sus.
Căldura mi se lipea de spete ca o flacără de foc. Coastele mi-erau
gata să plesnească, şi tot nu puteam stringe destul aer în piept.
ȘI atunci am simţit că trebue să strig cu cea din urmă suflare:
„Să ne oprim...“ „Bine”, răspunse el; şi glasu-i era hotărit. Era
tare. Era viteaz. Nu ştia ce-l frica, nici ce-i osteneala... Fratele
meu!“

Un murmur paşnic, un murmur nemărginit şi pierdut—mur-
murul frunzelor tremurătoare şi al crengilor care se mișcau, a=
lerga prin adincurile ascunse ale pădurilor, alerga peste întinsul
instelat al lagunei. Apa, printre stilpi, plesnea citeodată lemnă-
ria cleioasă cu o împroşcâtură neaşteptată. O adiere caldă atinse
fețele celor doi oameni—o adiere tare şi scurtă ca un suspin a-
dînċ al pămintului care visa.

Arsat urmă cu glas coborit şi egal: „...Minarăm barca la
malul alb al unui mic golf lingă o limbă lungă de uscat care
părea că ne tae calea;—un cap lung împădurit care pătrundea
departe în mare. Frate-meu cunoştea locurile. Dincolo de cap se
afla gura unui riu, şi prin jungla uscatului trecea o cărăruşă. Am
făcut foc şi am fiert orez. Apoi ne-am întins să dormim pe ni-
sipul moale la umbra bărcii. Ea veghea. Abia închisesem ochii
cind l-am auzit strigătul de alarmă. Am sărit în picioare. Soa-
rele era la jumătatea drumului pe cer. Şi văzurăm răsârind la
deschizătura golfului o corabie înarmată cu mulţi vislaşi, Am
cunoscut-o deodată; era una din corăbiile Rajahului nostru, Pin-
deau ţărmul şi ne vâzuse; au bătut gong-ul şi au întors capul
corăbiei inspre golf. Am simţit că mi se oprește inima în piep:.
Diamelen se lăsă pe nisip şi-şi acoperi fața. Nu mai era chip de
scăpat pe mare. Frate-meu ridea. El purta pușca pe care l-ai
dat-c, Tuan, înainte de-a pleca, dar avea numal o mină de praf.
Imi zise în grabă: „Fugi cu ea pe cărare. Am să-i alung, că
n'au arme de foc; şi dacă slobozi o încărcătură în faţa unuia,
mor cîțiva fară greş. Fugi cu ea, De cealaltă parte a pădurii se
află casa unui pescar şi o barcă. Dacă mi-oiu isprăvi încărcătu-
rile vin şi eu. Sint bun la fugă şi vom fi plecaţi mai înainte ca
ei- să ne ajungă. Am să mă impotrivesc cit oiu putea. căci Ea

LAGUNA 71

nu-i decit o femee care nu-i în stare nici să fugă, nici să se
lupte, dar ea ţine inima ta în mîinile ei slabe“. El se dosi după
barcă. Corabia venea. Ea şi cu mine fugirăm şi pe cind ne re-
pezeam pe cărare, auzirăm îimpuşcături. Frate-meu împuşcă o-
data, de două ori—și răsunetul gong ului încetă. Se făcu tăcere
in urma noastră. Gitul acela de uscat e îngust. Inainte de a auzi
pe frate-meu impuşcind a treia oară, am văzut ţărmul povirnit
şi am zărit iarăşi apă: gura unuiriu mare, Am trecut deacurme-
zişul unei rarişti cu iarbă. Ne-am coborit spre apă. Am văzut o
colibă joasă pe milul negru şi o luntre legată la mal. Am auzit
o altă impuşcătură îndărătul meu. Mam gindit: „Asta-i încăr-
cătura lui cea din urmă“. Ne repezirăm la luntre. Un om venea
în fugă dinspre colibă, dar m'am aruncat asupra-i şi ne-am rosto-
golit amindoi în mil. M'am ridicat după acela iar, el rămase în-
tins la picioarele mele. Nu ştiu dacă l-am omorît sau nu. Eu şi
Diamelen împinserăm luntrea pe apă. Auzii Upeie înapoi şi vä-
zui pe frate-meu alergind prin rarişte. Il urmăreau mai mulţi oa-
men O luai în brațe şi o aruncai în barcă, apol sării şi eu.
Cind mă uitai în urmă, văzul că frate-meu cădea. Căzu şi se
ridică iar, dar oamenii se strinseră imprejurul lui. El răcni: „Am
venit Ir Erau lingă el. Privii. Oameni mulţi. Pe urmă m'am ul-
tat la Ea. Tuan, am împins barca! am impins-o la adinc. Ea în-
genunchiase repede privind la mine rugător şi deel: „la ţi lo-
pata“, pe cind eu loveam apa cu a mea. Tuan, l-am auzit stri-
gind. L-am auzit strigindu-mă pe nume de două ori şi am au-
zit glasuri urlind: „Ucide! Loveşte!* Nu m'am intors deloc inapoi.
L-am auzit chemindu-mă pe nume din nou cu un țipăt prelung,
ca şi cum viaţa îl eşea odată cu glasul—și tot nu mi-am întors
capul. Chiar numele meu... Fratele meu! De trei ori a strigat—
dar cu nu eram sătul de viaţă. Nu era Ea acolo în barcă? ȘI
nu puteam găsi cu ea o ţară unde moartea este uitată — unde
moartea-i necunoscută dr

Omul alb se sculă. Arsat se ridică şi el în picioare, —
un chip nelămurit şi tăcut deasupra jarului care murea. Peste la-
gună se tra o ceaţă leneşă şi joasă, ştergind încet imaginile
scinteetoare ale stelelor, şi'n curind o mare întindere de abur alb
acoperi pămintul : curgea rece şi cenuşiu în lutuneric, se încolă-
cea în virtejuri fără zgomot împrejurul trunchiurilor de copaci și
in preajma podelei dela casă, care părea că pluteşte pe o închi-
puire de mare fără odihnă. Numai în depărtare creştetele copa-
cilor se desemnau pe luciul cerului ca un țărm, posomorit şi de
care nu te puteai apropia — o coastă amăgitoare, nemiloasă şi
neagră. Giasul lui Arsat răsună tare în pacea adincă :

„Ea era acolo! Era lingă mine ! Ca s'o ciştig, m'aşi fi im-
potrivit lumii întregi. Dar era lingă mine... şi...“

Vorbele lui se distramau pierzindu-se În depărtările pustii.
Se opri şi părea că le ascultă cum se sting foarte departe şi
fără ecou. Apoi zise cu linişte:

m. Tuan, l-am tubit pe frate-meu“-

2 VIAŢA ROMINEASCĂ

O suflare de vint il infiora. Sus, deasupra capului, —sus, dea-
supra mării tăcute de ceaţă, frunzele lincede ale palmierilor se
loveau una de alta cu zgomot trist şi stins. Omul alb îşi in-
tinse picioarele. Bărbia lui se sprijinea pe piept. Murmură cu
tristeță fără să-şi ridice capul: „Toţi ne iubim fraţii”. Arsat iz-
bucni cu o puternică îndirjire in şoaptă:

„De ce să port grija celui care murea? Nici eu n'aveam li-
nişte în suflet“.

Păru că aude o mişcare în casă,—-ascultă; apoi păși înă-
untru fără zgomot. Omul alb se ridică în picioare. Stelele lu-
ceau mai palide ca şi cum s'ar fi dus în adincurile îngheţate ale
spaţiului nemârginit. După o suflare rece de vint urmară citeva
clipe de linişte deplină şi de tăcere desăvirşită. Apoi, dindărătul
liniei negre şi filfiitoare a pădurilor, o coloană de lumină aurie
Ven! pe cer şi se desfăşură peste semicercul zării dinspre răsă-
rit. Soarele răsărise. Ceaţa se înălţă, se frinse în pinze plutitoare,
se risipi în subțiri cununi zburătoare; şi laguna desvălită zăcea
lustruită şi neagră în umbrele grele, la picioarele păretelui de
copaci. Un vultur alb se ivi deasupra ei cuun zbor greu şi pie-
ziş, ajunse în lumina limpede a soarelui şi se arătă o clipă scin-
teind orbitor, apoi înălțindu-se mai sus, se făcu un punct negru
şi nemişcat înainte de a se pierde în albastrul cerului, ca şi cum
ar fi părăsit pămintul pentru totdeauna. Omul alb care sta
inaintea uşii, privind în depărtări, auzi în colibă un murmur tn-
cilcit şi frint de vorbe zăpăcite, care sfirşiră cu un gemät greu.
Deodată Arsat eşi împleticindu-se cu minile întinse, se cutremură
şi se opri cităva vreme cu ochii împietriţi. Apoi zise:

„Nu mai arde“.

In faţa lui soarele îşi arăta marginea peste virfurile copa-
cilor, ridicîndu-se puternic. Vintuleţul se răcori; o mare strălucire
izbucni pe lagună, scinteind pe apa tremurătoare. Pădurile eşiră
din umbrele limpezi ale dimineţii, se desluşiră, ca şi cum ar fi să-
rit mai aproape—ca să se oprească deodată Intro mare vilvă de
frunze, de crengi care se plecau, de ramuri care se legănau. In
lumina fără milă a soarelui, şoapta inconştientă a vieţii se făcea
mai tare, vorbind cu gias neințeles, în jurul întunecimii mute a
acelei dureri omeneşti. Ochii lui Arsat rătăciră Grein, apoi se
țintuiră asupra soarelui.

„Nu mai văd“, îşi zise cu jumătate de gură.

„Nu-i nimic“, zise omul alb mişcindu-se spre marginea
podelii şi făcind semn cu mina cătră barca lui. Un fluer slab veni
d lagună şi barca începu să lunece câtră sălaşul prietinului sta-

or.

„Dacă vrei să mergi cu mine, aştept toată dimineaţa, zise
omul alb privind departe pe apă.

— Nu, Tuan, zise Arsat blind. N'am să mminc nici n'am
să dorm în casa aceasta, dar mai întăiu trebue să-mi aflu dru-
mul, Acum nu pot să văd nimic... nimic: nu mai este lumină

LAGUNA 73

nici pace în lume; ci moarte—moarte pentru toţi. Eram copiii
aceleiaşi mame... şi l-am lăsat în mijlocul duşmanilor; dar acum
mă'ntorc înapoi“.

Scoase un lung oftat şi urmă cu glas visător:

„In curind voiu vedea destul de limpede ca să lovesc., să
lovesc. Dar Ea a murit, şi... acum... întuneric“.

Lei întinse braţele larg, le lăsă să cadă dealungul trupului ;
apoi rămase neclintit, cu fața nemişcată şi cu ochii de piatră,
privind la soare, Omul alb cobori în barcă. Sus, în partea
dinapoi a bărcii, cu capul înfăşurat în zdrențe albe, şeful sta
mihnit, lăsîndu-şi lopata să se tirie prin apă. Omul alb, ră-
zămat cu amindouă braţele de acoperişul ierbos al căsuţei, pri-

, vea inapoi la clătinarea scinteetoare a direi din urma bărcii.
Inainte ca ca să fi trecut din lagună in golf, îşi ridică ochii.
Arsat nu se mişcase. Stătea singur în bătaia pătrunzătoare a soa-
relui şi privea dincolo de lumina zilei fără nouri, în intunericul
unei lumi de amăgiri.

(Din englezeşte de Stejar lonescu şi Gh. Bărgăuanu).

Joseph Conrad

Peisagiu de toamnă

Totu-i cop!. Lumina

Şi-a "'nchis portalele de aur greu;
Zârile-şi fac semn clipind mereu —
Păstoarnă-şi cupa de parfum, verbina.

Balul verii s'a 'ncheiat. Arar
Mai ride'n mirişti roşul unui mac.
O butie răsună sub hamac —
Inima toamnei, inimă de dogar !

Ferestrele încet le-a 'nchis o roabă.

Tu din cerdac priveşti la toamna care vine
Și ciuguleşti în vis dintr'un ciorchine
Strivit încet în gură, boabă de boabä...

F. Aderca

Terpsihore

In spaima nervilor exaltaţi, tresari, bucurie a frumuseţii!

Extazul tău mă alungă din mine în gesturi lingede de
dans funebru, în rotiri pătimaşe de balei nesfirşit, în neaştep-
tată schimbare de bucurii şi tristețe. Gesturi zugrăvind tur-
burarea extremă a durerii şi a însufleţirii, vorbind ochilor prin
graiul înfăţişării despre simţimintele adinci ce zgudue ființa
Ma tremurind de vibrarea neînțeleasă a acordurilor
plingătoare ; gesturi sculptind ritmuri line sau zguduite, cize»
late ?n răstringeri de umbră şi de lumină. Visul larg le ’nti-
păregte blindeţea cind se abat braţele cu filfiirea înceată e
aripi ostenite, sau oglindind melancolia frunzelor uscate ce cad-

Neastimpăr tineresc al naturii, zbor avintat ca trilurile We
hotitoare, virtej al patimilor biciuite de furtuna orchestrei, horă
zimbitoare, molcomă ca fluerul blind de păstor.

Dor fără nume ce alergi purtat de picioare repezi—su-
veici de aur țesind o pinză nevăzută, — legănind trupul uşor
subt vălurile fiuturate de adiere, ca o floare pe lujerul ei
Le înfiripată cu prima stea ce s'a smuls din odihna
abisului şi cutreeră veşnicia împinsă de voinţa neclintită a des-
tinului,

76 . VIAŢA ROMINEASCĂ

Cătră Nemesis

O Nemesis, întoarce din spre mine fața ta întunecată, fu-
depărtează privirea ta necruțătoare !

Uite, iți închin darul meu de flori şi parfumuri, primeşte
obolul meu smerit.

O, aşi vrea să mă mistui toată ca boabele de tămie din
jertfelnicele tale de aur; să mor şi să rtinviu ca trupul lumi-
nos al Selene-ei; să-ţi inalf mireasma corpului meu stirşit şi

mereu refăcut, al sufletului meu renăscut şi împlinit, odată cu

fumul tămiei care a ars.

O Nemesis, primeşte umilitele mele daruri, conteneşte a

mă Go cu privirea ta neindurată !

Tu turburi sufletele muritorilor; tu trimiţi To nervii mei

o intrigurare, amestec de frică şi durere ; tu răscoleşti tot răul
din firea mea de foc şi pămint şi mi-l deştepţi în mustrarea
de cuget; tu trezeşti furiile adormite, cu şerpi în jurul capete-
lor şi le goneşti, le goneşti mereu pe urmele nefericiţilor.

O Nemesis, opreşte Eriniile, ascultă ruga mea, primeşte
darul meu de flori şi parfumuri.

Electra
Surorii mele Margareta.

Ascult murmurul valurilor, cutreer zădarnic țărmurile pus-
tii ale mării, cu ochii în zări, Cel aşteptat cu frică şi nădejde în
Argos, nu se arată,

Lumină prietină a lui Apolon,—ca floarea soarelui te ur-
măresc şi te sorb cit ţine zina; dar iată că scazi, se 'ntind
umbrele tirindu-şi trupurile negre, cuprind pămintul intreg. Cu
ele cresc şi gindurile; dela răspintie Hecate prinde a mă tur-
bora cu taina chipului ei întreit. Cască ochiul speriat Selene,
cînd trece de pragul netființei şi umbrele se furişează printre
coloane, pătrund prin metope, coboară scări de piatră adincin-
du-se In subieranele palatului. Odrasiă de rege aruncată "ntre
sclavi, tinerețea mea se mistue în singurătate şi'n aşteptare,

ELECTRA TT

Râtăcesc în zdrențe cernite, cu doliul urnei în părul meu nein-
grijit ; n'am impodobit niciodată cu mirt sau cu trandafiri alta-
rele Afroditei. Tainicul miosotis, floarea aducerii aminte, mi-e
singur prietin. Grea datorie de ură imi apasă umerii; mi-e
gura plină de blesteme, mi-s pleoapele înflorite de plins, fulgere
îmi aprind privirea. Durerea mea, pasăre neagră, se roteşte
stingheră în amurg; vaetele mele le turbură bucuriile ospeţe-
lor şi ale odihnei. Dorm acolo sus, în patul adulterului, tră-
darea şi ruşinea! Aleargă orele, aleargă, creşte groaza—e clipa
cind a strălucit securea în minile femeii necredincioase.

Şi cel aşteptat cu frică şi cu nădejde în Argos, întirzie

äl

i deg chinuite ale viselor. Tată, tată, simt prin somn
cum Îţi laşi pe pieptul meu capul urgisit şi mă zgudul toată
de curemurul plinsuiui tău. Ca o peşteră îmi răsună în inimă
gemetele tale, dar nu pot scutura întepenirea somnului să te
mingii de dragostea de fiică şi eşti iar departe, departe şi ee
priveşti din întunecimile Stixului cu jalea incremenită în vg i
tăi sticloşi. O, sfinte Pămînt, pe eroul llionului, pe mindrui ş
generosul Atrid, l-ai coborit cu atita necinste la Hades !

Se luminează săli şi bolți. De pe pirostrii de argint, din
mangaluri, parfumurile răsucese şuviţe subţiri de fum armată
Vibreazi Urele şi tremură acordurile harpelor eoliene, sclavele
duc flori şi pene, licăreşte aurul,—albe, roşii, verzi, eege
scîntee pietrăriile, trece alaiul cu bici, foc, țipăt, flacără ş
Wer ` Ciitemnestră trufaşă şi crudă, poruncitoare şi umilită,
zădarnic îmbii harpiile negre cu ghiarele intoarse, la tapete)
tale de noapte ; zădarnic hecatombele victimelor tale, e v ra à
geschat vraja nestimatelor, căci toatå purpura din gr e să
riei nu poale înăbuşi spaima viselor grozave care ţipă p
"Si mi Ciitemnestra, acolo în noaptea anilor, strälucegte
mereu din întuneric oţelul securii, şi singele e SC curge;

i o speli, mereu se roşeşie,
v Ren veşnic c sită. E un mire
regâtesc fetei de rege
pan el ~i Argos, răzbunătorul, nu mai soseşte.
Oreste e mort, Oreste nu mai vine !
Oreste a venit!

78 VIAŢA ROMINEASCĂ

Impacă duhul tatălui nostru, Oreste, răzbună în sînge um-
bra lui neodihnită !

Ucide, Oreste, ucide! Stirpeşte neamul tiranului, pedep-
seşte cu moarie trădarea şi omorul ; ucide, Oreste!

Să răsune zangăte de spade, să se cutremure palatul de
strigăt, să vuiască pămintul! Crainici, sunaţi vestea dreptăţii,
Parcele îndeplinesc porunca Destinului. Să fumege hecatom-
bele; Hades, Zei sub-păminteni, primiţi parfumul jerttelor calde,
ascultați răsufletul greu al agoniilor pănă ce trandafirii zorilor
sè vor aşterne peste muribunzi |

Vibrează iar lirele, tremură acorduri pe harpele eoliene,
săltaţi glezne subţiri, avintaţi-vă de pe soclul coloanelor, zbu-
raţi paşi uşori ai picioarelor goale —albi porumbei ingemănaţi;
braţe slabe, intoarse din spre rostul vostru de pace şi de min-
giere, legănaţi lampadarele destăşurind în văzduh panglici de
lumi nă, sărbătoriţi orgiile mortuare ! Veseliţi-vă copii prigo-
niți de vitregie, sărbătoriţi trista voastră izbindă! Coboară
nebunie, amestecă sufletele in delirul bucuriei, ia-ţi tirsul şi
joacă, joacă minind hora desnădejiilor înăbușite, şi rizi cu ho-
hot de măcel şi de sînge, pănă cind paşii obosiţi te aruncă în
leşinul odihnitor al răzbunării şi al morţii!

Constanţa în 1916

Valurile îşi ridică şi şi risipesc spectrele zdrenţuite subt
lună.

Vechiul Tomis doarme somnul îndurerat al celor pe care
doar visul îi mai mîngie de încercările soartei. Numai tu, trist
latin, stai de veghe, abătut pe ginduri cu pumnul subt bărbie,
pe nopţi viforoase cînd se cutremură soclul tiu de piatră, cu
ochii pierduţi în largul mării, unde farul tirăşte o diră de singe.

— Asculţi răsunind prin furtună glasuri barbare? Sint
Gefi? Sint Sarmaţi? Martor tăcut al veacurilor, priveşti,
lingă zbuciumul mării cum se perindă valurile frămintate ale
seminţiilor.

In jurul tău orele se alungă, împinse de graba Clepsidrei.
De pe minarete, glasul monoton al muezinului salută arătarea

CONSTANŢA ÎN 1916 i 79
lui Hiperion şi pe un altul il sărbătoreşte cultul sveltelor ba-
zilize. in preajma ta, pe țărmurile stincoase, singuri salcimii
infloresc subt adierea sărată a mării. Doar Memoria, -cu pi-
cioarele repezi, aleargă printre secole rechemind trofee,

Tu, care ai trăit atitea tragedii, în ceasul acesta amuţeşte
din nou o idiomă care ţi-e dragă. Casele sint iar pustii ca şi scoi-
cile de pe maluri din care melcii au pierit. Ochiul îngrijorat
al pilotului priveşte în zare. În jurul tău aleargă umbrele,
vintul, orele fugare. 4

Şi valurile repetă mereu dorul tău spre Cetate şi vintul
geme răsfoind Tristele pe nopţile viloroase, cînd se cutremură
soclul tâu de piatră.

Cora Irineu

Mihaiu Sturdza, familia şi anturajul lui"

Mihaiu sau, cum i se zicea de obiceiu, Mihalache Sturdza
era fiul marelui logofăt Grigoraş Sturdza şi a domniţei Mărioara
Calimah. El a avut norocul să fie crescut de un foarte distins
cleric francez, abatele L'hommt, care a stat in țară ani îndelun-
Sat, Nu încape îndoiala că, în ce priveşte cultura şi pregătirea
pentru viaţa politică, profesorul şi elevul şi-au făcut reciproc
cinste. Mihalache Sturdza a fost fără îndoială barbatul de stat
cel mai capabil ce l-a produs Moldova de două veacuri incoace
și mare pacat este, nu numai pentru Moldova, dar chiar şi pen-
tru întreaga Rominime, că strălucitele lui însuşiri politice au fost
patate de neastimparata sete de bani de care era stăpinit.

a ocupat de tinăr de treburile publice şi unele din me-
moriile adresate de el cabinetului dela Peterburg arată cit de se-
rios îşi studiase fara de timpuriu şi cum mintea lui puternică şi
clară işi făcuse de pe atunci o idee exactă de adevarata ei stare
şi de adevaratele ei nevoi. Din tinerețe a aspirat la domnie şi
a ştiut să dobinde:scă favoarea Peterburgului fără de care orice
năzuinţă la scaun ar fi fost zadarnică. Raminea să obţie invoirea
sultanului şi aici o împrejurare sentimentală i-a pricinuit greu-
LA mari. Despărţit de întăia lui soţie, de graţioasa i buna E-
liza Rosetti, el legase relaţiuni de dragoste cu o vară mai de-
partată a sa, cu Smaranda Balş, născută Sturdza, şi era hotă-
rit s'o iee de soţie cind, in urma stăruinţilor Rusiei, Poarta s'a
hotărit să-l numească Ja scaunul Moldovei şi l-a chiemat la Ța-
rigrad spre a-i da investitura. Mihalache Sturdza s'a grăbit să
plece, luindu-şi ramas bun dela iubita lui şi făgăduindu-i că o
va lua de soţie îndată ce se va întoarce ca domn.

Ca să-şi pregătească venirea în scaun, făcuse incă de ani
cheltueli însamnate, şi la Peterburg şi la Stambul, spre a-și a-
sigura burăvoinţă şi sprijin la amindouă curţile, cheltueli cari îl

* Din volumul „Amintiri“, care se pune în vinzare zilele acestea.

MIHAIU STURDZA SI

lise să s'incurce în datorii grele. Puțin înainte de chiemarea lui
i Țarigrad, tată-său, ajuns la adinci bătrineţe, murise gri
o avere foarte mare, pe baza căreia a contractat alte dat
menite să-l pue în stare să obție bunavoință a valideelor şi a
marilor demnitari turci, fără de care ştia bine că nu se ES
conta nici pe învestitură grabnică, nici pe domnie liniştită. porta
cu care a putut să s'imprumute astfeliu nepărindu-i indestu a
toare, amanta lui i-a mai încredinţat, pe lingă toţi banii de ca
dispunea în acel moment, şi toate juvaerurile ei cari erau de mare
amaneta.
gin lisă, ef la Țarigrad, a dat de o piedecă aj Spice
Vechia noastră cunoştinţă din vremea Eteriei, Ştefanache Vogo-
ridi, fostul caimacam al Moldovei, care ştiuse så ciştige pre
sultanului Mahmud al Il-lea, fiind chiar numit, pe o bucată
timp, beiu de Samos, de loc nu-şi părăsise aspiraţiunile la scau-
nul Moldovei, pănă în momentul în care Mihalache Sturdza a
fost oficial desemnat ca viitor domn. Indata ce Sturdza ek
la Constantinopol, Vogoridi i-a een SE dë ug een
-į reutăți dacă... noul domn d -sa,
et isa sigur de sprijinul Rusiei şi faper
ambasadorul acestei eet a eră un Gegen engen e reg
v. Atunci Vo i, ca
E st. prilej să facă Turciei un mare serviciu cu dee:
ziunea încheierii unei convenţii comerciale cu Anglia, a GE e
tanului o audienţă în care a expus lui Mahmud al II-lea ei di
ca, el neputind fi domn al Moldovei, cel puţin men sri
acelui memleket (provincie) să aibă a lua soție an E
Smaranda. Sultanul, pe de o parte doritor să facă un bei
voritului său, lar pe de alta e lia ri ri space ës ei ni
impus de Rusia, a făgăduit lui Vogoridi c lg Bento
noului domn al Moldovei numai după ce se va ia iai
kb „Si, într'adevăr, data investiturii nu se mai îixa, ne
rent y be ei topia în cheltueli la zener
fie nai rea Spa rs oder Ala sprijinitorii lui din
4, nici pro d
emie Kéi putut obtine pe die ek kaspay ; dë Te ma
teri neintrecuți în materie de tragan EEN
Sturdza era mai înainte de toate un barbat cu ma opac. gin
H de că trebue să jertfeasc
es Ze Aai nean pna iron) g altfaliu turcii îl ng
rien în Țarigrad, ceiace va însamna ruina lui desăvirşită.
$ rit să renunțe, la dragoste. s
We "Wi această Kries juată, tirgul cu Vogoridi Ber Lë
pede făcut: grecul a mai cerut şi ba eem ried ora
zestre frumoase pentru fiică-sa şi postul de pi Sean?
ze DEE Gopi
celace i sa admis de a A echte
căsătorie şi noua păreche domnească a plecat la leşi. C e

82 VIATA ROMĪNEASCA

butit noul domn să mingie pe iubita părăsită şi dacă a min-
giet-o nu ştiu, cred însă că datoria cătră dinsa a fost platita i-
mediat.

Această împrejurare politico-romantică mi-a fost povestită
de răposatul Dimitrie Sturdza, fostul set al partidului liberal. El,
date tiind legâturile de familie şi de afaceri ce-l legau de fostul
domnitor, precum şi a nepărtinirii cu care judeca pe Mihaiu
Sturdza, era şi în măsură să fie bine informat şi merită toată
crezarea. Un vice-consul prusian, care a trăit ciţiva ani în leşi
şi a scris o carte care nu este decit un violent pamflet impo-
triva ţării noastre, povesteşte împrejurările intr'un chip mult mai
puţin favorabil pentru domn, însă chipul răutăcios in care cartea
este scrisă face ca atirmările lui să fie mai mult decît suspecte.

Cea dintăiu grijă a domnului a fost să scăpe de urieşele
datorii contractate pentru dobindirea domniei. In acest scop sa
hotărit să se folosească de nemulțămirea generală pricinvită prin
năvălirea, mai ales după izbuhnirea răsboiului ruso-turc dela 1828
incoace, a unui adevarat potop de jidovi, Intemeindu-se pe ingri-
jirea stirnită de această invaziune a unui elementstrăin şi cotro=
pitor a tuturor poziţiunilor economice ale ţării, a instituit o co-
misie insărcinată cu cercetarea condiţiunii și a stârii materiale a
jidovilor veniţi în urmă, stabilind totodată condițiuni foarte grele
pentru a-i invoi să s'aşăze în țară, Deoarece foarte puţini erau acei
cari întruniau acele condițiuni, n'a fost greu a face citeva exem-
ple, desțărînd peste Dunăre un număr, dealtmintrelea destul de
mic, de jidovi veniţi mai ales din Rusia şi din Galiţia. Dar a-
ceste puţine expulzări au ajuns pentruca să inspăiminte restul ji-
dovimii şi so ademenească să caute, după obiceiu, în bani, li-
man de scapare împotriva cumpiitei nevoi la care era expusă.
Aproape toate datoriile domnului fusese contractate la jidovi:
s'au sfătuit deci între ei şi au hotărit ca obştia jidovilor să a-
chite toate datoriile domnitorului, dacă acesta se va îndatori din
parte-i să modereze asprimea condiţiunilor în cari jidovimea era
ingăduită să între și să locuiască în Moldova. Insărcinat cu ne-
gocierile acestei afaceri a fost bancherul Michel Daniel, a cărei
familie era aşezată de mai demult în țară şi care avea cu dom-
nul relațiuni bănești, fiind unul din creditorii lui de căpitenie.

Daniel s'a pus în legătură cu Petrache Asaki, adiutant al
lui vodă şi omul lui de incredere. Tirgul a fost răpede făcut:
s'a convenit ca Michel Daniel să restitue domnului toate sine-
tele ce el le iscălise către bancherii şi oamenii de afaceri jidovi,
lar domnul să ice măsurile trebuitoare pentruca jidovii să poată
intra şi vieţui în ţară. Nu ştiu dacă sinetele s'au remis domnu-
lui cu ceremonialul descris de suspomenitul vice-consul, cred mai
probabil că Daniel le-a predat lui Asaki,—sigur însă este că pe-
deoparte Mihaiu Sturdza a îndulcit condiţiile aspre puse întrării
şi așăzării în Moldova a jidovilor veniţi de peste hotar, iar pe
de alta a mai avut grijă ca aceste condițiuni, chiar aşa de în-

MIHAI STURDZA 83

dulcite cum erau, să nu fie aplicate. Astfeliu influxul jidovimil
în țară şi-a urmat mersul inainte, înecind Moldova cu comer-
sanţi şi meseriaşi jidovi, cari gan întirziat să ucidă comerțul şi
meseriile pămintene.

Această urită faptă în sarcină întăiului domn regulamentar
este mai presus de orice îndoială, și era povestită cu indignare

ontimporanii.

e "A reper: ră vreme nu s'a mai vorbit de afaceri de acest
feliu făcute de domn, dar el nu şi-a putut stăpini lăcomia vreme in-
delungată şi a început să vindă slujbele pe de o parte, drepta-
tea pe de alta. Nici o hotărire a divanului domnesc, instanţa
supremă de atunci, nu era valabilă până ce nu o întăria dom-
nul cù iscălitura sa şi Mihalache Sturdza, în cauzele grase, nu
o dădea decit în schimbul unei sumi de bani variind după in-
samnatatea pricinii. Nenumarate hotăriri de ale divanului ramas-
au astfeliu neîntărite până la ieşirea din scaun a acestui domn,
el incăpăţinindu-se să nu întărească inainte de a i se fi dat, lar
impricinatul în favoarea căruia hotărise divanul încăpăţinindu-se

ți Gan din această pricină au devenit în curind atit de frec-
vente, în cit guvernul din Peterburg a ordonat consulului gene-
ral al Rusiei din Bucureşti să meargă la leşi şi să facă o amă-
runțită cercetare asupra abuzurilor denunţate. Consulul ar fi
constatat într'adevăr săvirşirea unor mari concusiuni, luarea de
sumi însamnate dela număroşi impricinaţi pentru a H da drep-
tate. Parte din acele sumt au şi fost restituite, iar complicele
domnului, Lupu Balş, un concusionar vestit, a plătit pentru toţi,
fiind departat dela logofeţia dreptății. Scandalul a fost chiar a-
üt de mare în cit el a fost silit să plece în străinătate. stind
timp mai îndelungat la Paris. a vae m a fost suparat de

tut urma acelaş joc mai departe.
ZS Se a mai slăbi opaițe împotriva-i, a numit în locul lui
Lupa Balş pe Costache Sturdza, care până atunci fusese căpete-
ilor,

pg Seier grijă să numească printre judecătorii Cem?
lui domnesc şi oameni cari îşi plătise luncţia şi creaturi aS e
caracter, cari ascultau morțiş de poruncile lui. Aşa era ju -
tor la acel divan un boier numit lacovache Paladi care avea tre-
cere mare pe lingă colegii săi, El îşi vindea glasul prea an
i-l plăția, dar dacă, pe urmă, venia altul şi-i oferia o E Ze
mare, vindea acestula majoritatea divanului, asupra spir elor
cărela era atitputernic. ŞI dacă cel dintălu i se pagea er
s'a ţinut de cuvint şi i-a luat bani degeaba, lacovache ES ra
răspundea indignat: -Cum mä poţi învinovăţi de apen >
şălăciune ? întreabă pe oricare din ceilalţi judecători - ES
fost pentru dumneta şi dacă nu m'am pus din toate puteri A: p :
tru ca să ți se dee dreptate dumitale! Dar ce să sc K - sri
cind toţi ceilalţi au fost pentru potrivnicul dumitale a

84 VIAȚA ROMINEASCĂ

decit un om nu sint!* S'inţălege că, după o bucată de vreme
trucul lui era cunoscut şi nu mai putea prinde decit asupra u-
nor oameni cu desăvirşire naivi și ruginiţi din provincie ` glasul
lui nu mai avea preţ, era redus să vindă numai majoritatea.
Divanurile de Apel, în Cari intrase mult tineret, erau mai
bine alcătuite şi mai independente decit curtea supremă ; îi plă-
cea lui Mihalache Sturdza să-şi dee aerul că rindueşte in ma-
gistratură oameni independenţi şi de o cinste care nu se putea
pune la indoială ; ştia doară că cauzele mănoase tot aveau să
treacă în ultimă instanţă dinaintea divanului domnesc a cărui
deg trebuia so întărească şi ciştigul lui la urmă tot avea
să S
Alcătuirea tribunalelor de ţinut era insă mai prejos deori-
ce calificare: numia într'insele mai cu samă oameni fâră nici o
cunoștință de legi, inculţi, cunoscuţi ca necinstiţi; dar cari plă-
tiau slujbele ce le capatau, sau lui sau creaturilor sale, iar după
o bucată de vreme îi scotea din slujbă. ȘI dacă acei scos din
slujbă venia să se tinguie, capata dela domn răspunsul stereotip:
„Ticălosule, te-am pus în pine şi n'ai ştiut să te chiverniseşti Ir
Insă Mihalache Sturdza era un administrator de mina in-
tăia : în tot timpul domniei sale, păcătosul budget al Moldovei
s'a scldat necontenit cu excedente şi ţara nu a ştiut ce este să
fie datoare. Adevarat însă că avea grijă să pue Obşteasca Adu-
nare, tot atit de ascultătoare la poroncile lui ca o cameră de
astăzi la acele ale primului ministru care a ales-o, să-i facă, la
sfirşitul sesiunii, o adresă prin care ruga pe Măria Sa: „sâ bine-
voiască, ca un semn de recunoştinţă pentru osirdia și rivna puse
în administrarea visteriei, să primească acel excedent". ȘI nici-
odată nu a refuzat acel dar.
Dealtmintrelea Obşteasca Adunare, care după Regulament
trebuia să fie un organ de control al domnului, a fost în cu-
rind transformată în adunătură de creaturi ale sale. Barbaţii in-
dependenţi, in stare să se opue abuzurilor şi brnului plac al lui
vodă nu erau lasaţi să pătrundă intr'insa. Acei cari, prin sur-
prindere, izbutiau să fie aleși, păţiau cum am arâtat mai sus că
a pâţit moşu-meu Lascar. Păţania lui Mihalache Cantacuzino-
Paşcanu arată cum domnul, dela inceputul domniei lui, ştia să
îniăture candidaturile independente cind avea cunoştinţă de ele.
Cu puţine zile inainte de alegerile dela 1839, Mihalache
Paşcanu a primit dela logofătul Lupu Balş, şeful departamentu-
lui justiţiei, lista boierilor ce domnul îi desemnase spre a fi a-
i deputaţi ai marilor boieri, printre cari figura Şi el, cu invi-
tarea să voteze pentru ei. Dar Paşcanu a scris sub lista în ches-
tiune ` „M'aţi inşalat în alegerile trecute, Aceasta nu se va mai
intimpla a doua oară, apoi incă mai puţin sint dispus să con-
tribui la înşalarea celorlalți alegători.“ Şi iscălind, a remis pa-
chetul, după ce l-a pecetluit, aprodului care-l adusese. Pachetul
a fost apoi dus pe rind la ceilalţi boieri alegători şi, după ce a

MIHAIU STURDZA 85

trecut pe la toţi, adus înapoi logofătului Lupu Balş. Acesta La
primit pe cind se afla la palat şi l-a deschis în faţa domnului,
spre a găsi că toți boierii scrisese sub cuvintele Paşcanului men-
țiunea : „Vô et approuvé“ (Văzut şi aprobat). A doua zi un de-
cret domnesc declara pe Mihalache Paşcanu în stare de tulbu-
rare mintală, astfeliu incapabil să-şi exercite drepturile de ale-
gător şi-i ordona să părăsască în douăzeci şi patru de ceasuri
leşul, spre a merge så stee la moşia sa Cepleniţa. Acest decret
urma să fie publicat în foaia oficială, dar vodă temindu-se să
nu prea jignească familia puternică şi bogată a Păşcăneştilor,
decretul a fost tipărit intrun singur exemplar al foii, care a fost
înminat lui Mihalache Paşcanu în momentul plecării. Surgunul
acestui boier a fost astfeliu de scurtă durată.

incontestabil este că a făcut multe lucruri bune : a stirpit
tälhärlile, căci hoţii au fost urmăriţi fără milă, prinşi şi spinzu-
ap. După puţini ani securitatea pe drumurile mari se făcuse a-
gr de desăvirşită în cît se zicea pretutindeni că: „şi în mijlocul
drumului poţi dormi cu saci de aur drept căpătăiu.“

Metodele întrebuințate în administraţie erau deplorab le : ba-
taia era nu numai ultima, dar chiar şi prima ratio de ocirmuire.
In această privință mi s'a povestit de un marior ocular o scenă
care descrie moravurile administrative ale vremii, mai bine şi în
chip mai plastic deci. ar putea so facă un intreg volum,

Martorul meu se afla la agie (prefectura de poliţie) pe cînd
aga în funcțiune atunci, Tudurache Gheuca, a pus să chieme pe
starostele de casapi şi dintăiu La certat şi l-a batiocorit cum-
plit pentru nu ştiu ce vină, cu mare adaus de mame, bunici,
dumnezei, cruci şi luminări, Apoi a poroncit slujitorilor să-l in-
tindă jos, la scara poliţiei și să-l tragă un număr foarte respec-
tabil de lovituri de nuiele. Zis şi făcut: starostele de casapi a
fost umflat de cazari, cum li se zicea, dus afară, în uliţă, ca să
vadă lumea, întins la scară şi imprejurimile agiei nu au întirziet
să răsune cu strigătele lui de: aleu! valeul Aceste strigăte au
adus la fereastra biuroului său pe Ghiţă Căliman, care de pe
atunci era director al aglei şi cunoştea bine amăruntele impre-
jurării care supărase pe agă. Starostele de casapi fiind un pro-
tejat al lui, care-i îndestula casa cu belşug de muşchiu gratuit,
aleargă la agă incepind cu un:

ziua e Series po? orce sg Sa facri

Apoi îi povesteşte cum stau într'adevăr lucrurile,

Atunci d en avea deplină încredere în subordonatul lui,
se scoală, se duce la fereastră, o deschide şi strigă cazacilor :

— Lasa bre !

Apoi omu le hgk cătră Ghiţă Căliman, adaogă în moldo-
venesca lui de grec:

— Ke deit, arhon comise, pune să-i scrie la catastih
număro loviturilor primite pentruca să se scadă din (ele țe are
să le meritarisască is tin exohin (până la urmă).

86 VIAŢA ROMINEASCA `

In ramul judecătoresc a luat multe măsuri practice şi înţă-
lepte. El a hotărit ca, într'un termen anumit, toţi acei cari se
țin că moşia H este cotropită de vrun megieş, să deschidă ac-
țiune de impresurare, căci după trecerea acelui termen nu li se
vor mai ține în samă pretenţiile. A pus astfeliu capat la nenu-
măratele procese de hotărnicie cari răsăriau în fiecare zi şi ab-
sorbiau tot timpul judecătorilor.

Lui i se datoresc cele dintăi şosele ce au existat în Mol-
dova, înlesnind astfeliu foarte mult, cu toată sărăcia reţelii lasată
de ei, comunicațiile pănă atunci atit de anevoioase. | s'a făcut o
vină din faptul că acele şosele erau totdeauna croite astfeliu in
cît să treacă pe la vr'o una din moșiile lui, dar nu se poate tã-
gădui că nu numai el, ci ţara întreagă s'a folosit de ele. Se mai
poate adăugi că de atunci nu s'au mai construit şosele atit de
bune şi de frumoase.

Mihalache Sturdza nu avea pretenţia să se priceapă în tre-
burile milităreşti, nu avea de loc spiritul militar şi era convins
că niciodată Moldova nu va avea să se apere cu forțele ei pro-
prii. De aceia miliția, cum i se zicea atunci, a fost în vremea
domniei lui cu desâvirşire neglijată şi chiar înloc de a face pro-
grese, a dat înapoi din ceiace fusese la înființare. Nedindu-i nici
o importanţă, domnul distribuia cu cea mai mare uşurinţă gra-
dele militare tuturor tinerilor cari aveau gust de uniformă otite-
rească, aceasta fără ca ei să fi fost in prealabil supuşi vre unei
pregătiri militare serioase ` după o slujbă de citeva săptămini
ca cadeți erau făcuţi ofiţeri. Pentru patru companii de infanterie
şi un escadron de cavalerie cari alcătuiau toată puterea militară
a Moldovei, existau, la mijlocul domniei lui Mihalache Sturdza,
vro două sute de ofițeri de toate gradele, dela praporcie (en-
seigne, Fihnrich) până la hatman.

In schimb însă era un barbat politic de o destolnicie cga-
Hnd talentele lui financiare și administrative. Dealifeliu îi trebu-
iau o minte deosebit de ageră şi de fină, un tact şi o prudenţă
cu totul deosebite pentru a se putea strecura între nenumaratele
obstacole pricinuite de situaţia rău definită a ţării. Între curtea
suzerană şi acea protectoare, între tendinţele cotropitoare ale ce-
lei din urmă şi acţiunea de aparare a celei dintăl, intrigile boie-
rilor cari voiau să-i iee scaunul, atacurile partidului naţional, do-
ritor de reforme, amestecul in toate afacerile publice şi private
al consulilor ruşi cari aveau ordin să-l susţie, dar să impledece
ca el să-şi facă o situație prea puternică, putind oareşcum să-l
facă independent de bunăvoința Rusiei, ci dimpotrivă să-l si-
lească să simtă totdeauna nevoie de proiecția Peterburgului în
faţa greutăților din lăuntru, caşi a lăcomiei unor pașale puter-
nice din Stambul, deprinse de veacuri să exploateze aceste ne-
norocite ţări. Apoi nici consulii „augustului protector“ nu tot-
deauna dispreţuiau banul și domnii noştri au avut de contat şi
cu lăcomia lor, această lăcomie uneori fiindu li de folos, altădată
pricinuindu- li greutăţi.

MIHAIU STURDZA 57

Mihalache Sturdza, fiul celi mai frumoase femei care a
trăit în Moldova în a doua jumatate a secolului al XVII-lea şi
in întăiul şfert al acelui următor, era un barbat roşcovan, mic
la stat, urit la faţă, cu picioare strimbe şi glas stirniii. "Tous
acei care l-au cunoscut, recunoșteau într'un glas că acest barbat,
atit de rău tratat de natură în privinta fizicului, făcea, oriunde
se arata, impresia unui grand seigneur şi a unui barbat cu totul
superior.

Sexul frumos îi plăcea şi adesa avut-a doamna temeiuri de
gelozie, dar succesele ce i s'au atribuit trebuesc puse mai mult
pe socoteala situaţiei decit a persoane! sale. Era prea puţin fru-
mos şi prea hursuz pentru a plăcea femeilor. Mi s'a povestit că
o cucoană mare, vestită pentru frumuseţa ei şi care „mai avea
reputaţia să fie foarte miloasă pentru suferinţele ce le pricinuise
farmecele ei, căreia Mihaiu Sturdza, înainte de domnie, 1 se plin-
gea că este din caleafară crudă câtră el, i-ar fi răspuns: „Ce
vrei? Am prostul gust să iubesc numai barbau frumoşi!”

Dealtmintrelea chiar adversarii lui recunoșteau că el totdea-
una a ştiut să păstreze aparențele şi că niciodată nu a dat pilda
scandalului.

Mai trebuie să recunosc că, după toate cite le-am auzit
despre dinsul, şi dela oameni cate de loc nui iubiau, el era
destul de îngăduitor câtră adversarii lui şi că celor care l-au lo-
vit şi pe care i-a lovit şi el în aparare, nu li-a făcut nici juma-
tate din răul ce i-ar H fost în putinţă să li-lfacă, fâră a ti taxat
de om răutăcios sau crud. Era in fond om de omenie; bunāta-
tea de inimă înăscută în moldovan nu era cu totul străină de
dinsul. Ce pacat că era atit de ahiiat după bani!

Această lăcomie cumplită de care a fost stăpinit întâiul domn
regulamentar al Moldovei, a fost o mare nenorocire, poate nu
numai pentru dinsa. A venit in scaun in momentul cind țara do-
bindise o alcătuire care, cu toate cusururile ei, era totuşi cu
mult superioară acelei care o ocirmuia până atunci. Daca, pe
lingă cultura lui serioasă, şi strălucitele însuşiri de ocirmuitor cu
care era înzestrat de natură, ar fi avut parte de desinteresarea
de care au dat dovadă nu tocmai puţini membri al boierimii
moldoveneşti din aceiaş vreme, nu incape îndoială că el ar fi
fost în stare să stavilească corupțiunea domnind în treburile pu-
blice, rezultat firesc al unui trecut dezastros. e

In loc de a aduna imprejuru-i o mulțime de indivizi fără
caracter, fără cultura, fără creştere şi mai ales fără scrupule,
care se imbogăţiau prin toleranța lui, el ar fi putut să fie stea-
gul imprejurul căruia s'ar fi strins toate elementele sănătoase şi
curate. Autoritatea lui ar fi crescut în chip neasamanat şi intriga
nu ar mai fi avut nici o putere impotriva-i. lnspirind respect şi
in ţară şi în Stambul şi în Peterburg, ar fi fost în măsură să
ducă ţara pe calea progresului cu paşi urieşi, aşăzind acel pro-
gres pe temelii sănătoase.

Dar din nenorocire, stăpinit de setea banului, dind însuş

88 ` VIAŢA ROMINEASCĂ

exemplul prevaricaţiunilor, în loc să fi pus stavili corupţiunii tre-
cutului, a mai adăugit la ea, favorizind ridicarea şi imbogăţirea
prin jaf a unei întregi clase de barbaţi fără scrupule, dar care
erau unelte servile ce le putea întrebuința pentru interesele lui
personale.

Ţările romine n'au avut noroc cu domnii rinduiţi la 1834:
talentele extraordinare ale lui Mihaiu Sturdza nu-şi puteau da
roadele ce țara era în drept să le aştepte, fiind paralizate prin
lăcomia de care era stăpinit, iar desăvirşita incapacitate a lui
Alexandru Ghika nu putea fi compensată prin disprețul său pen-
tru ban.

Dar, este mai mult decit probabil că dacă unul din ei ar fi
avut şi insuşirea pecare o avea celalalt iar lui îi lipsia, Rusia nu
ar fi consimţit la numirea lui.

Mihaiu Sturdza, din intăia lui căsătorie cu Eliza Rosetti, a
avut doi DI care, amindoi, au trăit pănă la adinci bătrineţe: bei-
zadelele Dumitrache şi Grigore Sturdza. Cel dintăiu a dus o
viaţă liniştită, trecînd drept un barbat de inteligență mijlocie,
despre care nu s'a vorbit decit puţin şi nu s'a zis niciodată nici
un rău; beizade Grigore a dat însă lumii neasamanat mai mult
prilej de vorbă.

Amindoi şi-au început educaţia în țară cu un profesor fran-
cez. După suirea in scaun a părintelui lor, amindouă beizade-
lele au fost trimese la Lunéville, spre a-și urina acolo studiile
sub direcțiunea fostului profesor al domnului, abatele L'homme.
Dar faptul că domnul Moldovei îşi creştea fiii în Franţa uzurpa-
torului şi liberalului Ludovic Filip, a acelui care Slujise în arma-
tele revoluţionare şi al cărui părinte votase moartea vărului său,
Ludovic a! XVI-lea, a scandalizat In cel mai mare grad pe im-
paratul Neculai |. Această suparare a pravoslavnicului imparat a
fost transmisă domnului Moldovei cu sfatul că, dacă nu voeşte
să crească pe fiii săi în Rusia, cel puţin săi trimată într'o ţară
în care domnesc principii mai sănătoase decit în Franţa. Miha-
lache Sturdza de nimica nu avea să se teamă ca de pierderea
favoarei împaratului Rusiei, totuş trebuie să inscriem la activul
sáu că, om luminat cum era, cunoscind bine Rusia unde fusese
de mai multe ori şi știind prin urmare ce rezultate slabe putea
să dee o creştere făcută în împărăţia lui Neculai I, cu rizicul de
a pierde ceva din favoarea imparatului, a preferat să trimată pe
fiii săi în altă ţară şi a ales în acest scop Berlinul, Prusia fiind
atunci, după Rusia, statul din Europa în care domniau principi-
ile c-le mai absolutiste. Impreună cu beizadelele, a emigrat dela
Luntviile la Berlin şi tinărul Mihaiu Kogălniceanu care plecase
din ţară odată şi studia la Lunéville împreună cu ele.

Au stat mai mulți ani la Berlin; nu ştiu ce feliu de studii
au făcut, dar beizade Grigore, pe care l-am cunoscut foarte bine,
era fără îndoială un barbat cult, care avea cunoştinţi serioase în
multe ramuri,

Nu ştiu cum, în urma căror împrejurări, ambii fraţi, fără

MIHAIU STURDZA 89

a fi slujit în armata rusască au obţinut aminaoi, dela împaratul
Neculai, gradul de polcovnic (colonel).

După ce s'au Întors în ţară, beizade Dumitrache a fost nu-
mit de tată-său hatman sau gheneral-inspector al miliției Mol-
dovei, în care calitate funcționa în momentul mişcării dela 1848,
iar belzade Grigore a dus o viaţă în care capriciile şi fanteziile
momentului au jucat rolul de căpetenie.

Barbat de o statură înaltă şi înzestrat din naştere cu o pu-
tere musculară neobişnuită, n'a cruțat nici o sin pentru a o
mai spori prin tot feliul de exerciţii. Gelos de isprava lui Mi-
lon dela Crotona, şi-a pus în gind să facă la feliu. Spre acest
sfirşit a început să poarte în spinare un vițel mic, în fiecare zi,
în cursul vnui timp anumit, urmind să repete această manoperă
pănă ce viţelul a ajuns juntan. Această ispravă fiind cunoscută
în țară, belzade Grigore a capatat dela popor porecla de: Bei-
zade Viţel.

ai urmat exerciţiile de gimnastică până la bâtrineţe, per-
fecționindu-le necontenit. Mi-a aratat, la 1875, sala lui de gim-
nastică, plină cu tot soiul de aparate pentru exercitarea şi întă-

firea tuturor muşchilor. Imi aduc aminte că avea aparate spe-
ciale pentru a întări diferitele degete dela mini şi dela picioare
şi a li spori flexibilitatea,

Beizade Grigore era un admirator pătimaş (şi nu platonic)
al sexului frumos; succesele lui pe acest cimp, în tinereţe, au
fost multiple. Mult sgomot a făcut dragostea lui pentru contesa
Dash, cunoscuta scriitoare franceză. O cunoscuse în Franţa, pe
cind el era foarte tînăr, iar ea se apropia de vrista matură, dar
mai avea urme număroase și încă vii ale unei mari frumuseți.
O adusese în Moldova făgăduindu-i că o va lua de soţie şi era
foarte hotărit să se ţie de cuvint. Amorezaţii se stabilise la Pe-
rieni, o moşie din imprejurimile leşului, aparţinind mamei beiza-
delei.

Cind vodă a fost pus de fiu-său în cunoştinţa proiectelor
sale matrimoniale, le-a intimpinat cu un veto din cele mai ca-
tegorice, Dar beizadeaua nu s'a lasat învinsă şi a început să
ducă pe contesă pe la rudele sale, prezentind-o ca logodnica lui.
Vodă se temea mai cu samă de o căsătorie clandestină şi, în u-
nire cu mitropolitul, luase măsurile cele mai aspre pentru a im-
pledeca ca nu cumva vre un preut să celebreze cununia în as-
cuns. Pentru a pune capăt desăvirşit romanului, vodă, barbat
practic şi hotărit, a trimes pe neașteptate la Perieni, într'o noapte,
o roată (companie) de intanterie şi un pluton de cavalerie, cu
ordin să încunjure curtea şi să nu lese pe nimene să intre în-
tr'insa ; şi ordinul a fost executat ad litteram.

Ca mara dela Perieni era foarte bine aprovizionată, dar în-
timplarea făcuse ca cei doi amanți să fie înzestrați de natură cu
cîte un formidabil apetit, iar slugile caset erau multe şi deși fu-
sese puse din doa dintâiu la eich de porţii, tot trebuiau hră-
nite. După prea puţine zile, numărul slugilor se impuţinase, dar

90 VIAŢA ROMINEASCA

totuşi nu mai rămăsese nici macar fărmătură de lucru de ale
mincării şi dragostea a trebuit să capituleze inaintea foamei. A-
manţii şi-au luat ramas bun unul dela altul, făgaduindu-şi să se
regăsască in Franţa și teizade Grigore, calare, inarmat pănă în
dinţi, a pus să se deschidă porţile ogrâzii şi a năvălit ca o fur-
tună asupra lanţului de sentinele care incunjura curtea. Nici una
nu s'a gindit să-i ţie piept, ci cu toţii s'au grăbit să se dee in-

napoi, lasind tinărului calea liberă. Contesa Dash, ramasă prizo-.

niera oastei învingătoare, a fost inainte de toate pofiită să ieeo
masă substanţială, căreia sa grăbit să-i facă cinste. Apoi i s'a
pus la dispoziţie o trăsură cu doisprezece cai de poştă şi un 0-
fier spre a fi dusă la Galaţi. Aici a gâsit locul ei pe un vapor
plătit până la Constantinopol, pe lingă o rinduială de bani per-
miţindu-i să-şi urmeze în chip cuviincios călătoria pănă în Franţa.

Pe urmă beizade Grigore sa apucat de speculă şi a luat
în arendă un mare număr de moşii mănăstireşii din ţinuturile
Neamţului şi a Sucevei. Noi toţi, cei care am cunoscut bine pe
beizade Grigore, ştim că nu era nici lacom de bani nici zgircit,
dimpotrivă era foarte generos, chiar risipitor. Dar din nenoro-
cire a pus pe acele moşii, ca să le exploateze, nişte vechili leşi,
care au jâfult pe ţarani In chip ingrozitor. Lascar Catargiu care
a fost mai pe urmă prefect de Neamţu şi insârcinat de ocirmui-
rea lui Grigore Ghyka cu cercetarea nenumăratelor jalbe ale ţa-
ranilor de pe moşiile în chestiune, mi-a povestit lucruri îngro-
zitoare despre jafurile acelor leşi (poloni). Imi aduc acuma a-
minte de un singur amărunt: puneau taranului in socoteală, pen-
tru o păreche de opinci, care atunci se vindeau pretutindeni cu
preţ maximum de un leu (32 bani), o carboavă (4 lei), iar pă-
şunătul unei vaci cra socotit pe un preţ aproape echivalent cu
valora vacii,

Bejzade Grigore a fost dintăiu căsătorit cu Olga Ghika din
Țara Rominească, o femeie distinsă sub toate privirile şi foarte
frumoasă, sora cunoscutei scriitoare Dora D'Istria, care a fost
căsâtorităa cu un principe Masalski. Se zice că frumuseţa, creg-
terea deosebită, distincţiunea şi celelalte însuşiri strălucite ale so-
ției sale nu au fost în stare să păstreze acesteia credinţa sbur-
dainicului ei soţ. A murit de tinără, lăsindu-i trei copii deose-
bit de frumoşi, care s'au stins foarte de tineri şi ei.

In timpul războiului din Orient, beizadeava noastră a luat
serviciu în armata turcească unde i s'a dat gradul de general de
brigadă sub numele de Mubhliz Paşa. In această insuşire el s'a
distins în lupta dela Olteniţa, în care Turcii au învins pe Ruși,
izbinda fiind datorită mai aies acţiunii îndrăzneţe şi bine exe-
cutate a lui Muhliz Paşa, apoi in bătălia dela Eupatoria unde a
comandat cavaleria turcească şi a contribuit mult la victorie.

In tinereţile sale, beizade Grigore trecea drept o natură ne-
roniană ; nouă, acelor care l-am cunoscut în urmă, nu ni-a făcut
de loc această impresie; voiu mai vorbi de el în mai multe lo-
curi din aceste Amintiri,

MIHAIL STURDZA OI

Mihalache Sturdza a mai avut, din a doua sa căsătorie, încă
un fiu şi o fiică. Fiul, căruia i se dăduse numele de Mihaiu, a
murit înainte de a ajunge în vristă bărbătească şi această moarte
a alcătuit pentru părinţii lui o lovitură din cale afară crudă ; fiica
a fost căsâtorită cu principele Gorciacov, fiul cancelariului lui A-
lexandru al il-lea,

Deoarece am pomenit mai sus numele cumnatei lui beizade
Grigore Sturdza, frumoasa şi talentata Elena Ghika, căsătorită
cu un principe Masalski, dar cunoscută mai ales sub pseudoni-
mul literar de Dora D'istria, voin povesti aici o intimplare din
viaţa ei care ni dă o icoană drastică a regimului ce domnia în
Rusia din vremea lui Neculai Pavlovici.

Dora D'istria trăia atunci în Peterburg şi, din pricina fru-
museţii, a culturii şi a spiritului ei, era foarte apreciată de cele
mai distinse cercuri ale aristocrației ruseşti, Era o adeptă a i-
deilor liberale și naţionaliste. Deşi avea grijă să-şi exprime pă-
rerile în Chip cit se poate de chibzuit, silindu-se sá nu jignească
intru nimica principiile stabilite la curte, gura trada prea adesa
tendințele ei liberale şi simpatiile ce le hrânia pentru cauza li-
berârii popoarelor asuprite. Se vede că rău voitori au adus la
cunoştinţa autocratului, denaturindu-le, unele cuvinte scapate
ale i,
Fapt este că Dora D'Istria a primit într'o zi o scrisoare
din cele mai amabile dela ministrul poliţiei, rugind-o să-i facă
cinstea a-l onora, în aceiaş zi, cu o vizită la oficiul său, unde
va avea plăcerea să-i comunice o veste care 0 va interesa foarte
mult. Dora D'Istria s'a dus şi a fost intimpinată, la uşa cabine-
tului său, de ministru care, sărutindu-i mina şi oferindu-i brațul,
a condus-o, după ce La mulțămit pentru amabilitatea ei, intr'un
salon alăturat. Cind au ajuns în mijlocul acelei încăperi, minis-
trul s'a oprit brusc şi a bătut odată din picior. Inainte ca Dora
D'isuia să-l fi putut întreba ce se intimplă, ea a simţit câ par-
chetul cedează sub dinsa şi trupul ei a dispărut pănă subsuoare
în etajul de jos. Apot a simţit că i se ridică rochia şi fustele şi
a început a simţi lovituri de vergi: a fost fustigată in acelaş
feliu în care sint fustigați copiii care s'au făcut vinovaţi de vro
greşală. După ce a primit numărul de lovituri ce trebuia să i
se dee, trapa s'a ridicat în sus şi ministrul, cu o adincă reve-
rență, i-a oferit iar braţul şi a dus-o pănă la trăsură, nevitind
să-i sărute mina înainte de a se despărţi de ea.

N'am nevoie să adaug că biata femeie n'a mal stat mult
in Peterburg, ;

De asemene tratament s'a mai împărtăşit in vremea lui Ne-
culai Pavlovici multă lume care a avut pacatul să aibă aplecare
cătra idei, în deobşte foarte moderate, dar jignind principiile au-
tocratului ; printre acei nenorociţi a fost şi marele poet rus Puşkin.

Dat fiind caracterul intăiului domn regulamentar al Moldo-
vei, era lucru firesc ca el să se incunjure de preferinţă cu bar-
baţi fară de caracter, ale căror situaţii să atirae numai dela fa-

92 VIAŢA ROMINEASCĂ

voarea şi poziţiunea lui, creaturi care să i se plece în toate, multe
din ele fără scrupule, gata să-i împlinească orice dorinţă,

Dacă în Gheorghe Asaki găsise un barbat cu o şiră a spi-
nării destul de mlădioasă, dar neprevaricator şi nelacom de bani,
fratele acestuia, Petrache, virit în miliţie, făcut adiutant domnesc
şi înaintat foarte răpede la gradul de colonel, mi-a fost descris
de toţi bătrinii ca un instrument absolut orb al voinţii domneşti,
veşnic gata să îndeplinească orice poroncă a stăpinului; fireşte
că nu era nici iubit nici stimat,

Alţi doi barbaţi de mare încredere ai domnului erau fraţii
Lascarache şi Mihăiţă Mihalache, boierănaşi din ultima treaptă,
barbaţi fără cultură, dar deosebit de subțiri, meşteri neintrecuţi
în minuirea tuturor șferilor, absolut dispoieţi de scrupule, adine
corupți, slugarnici la culme, tămiitori neobosiţi ai lui vodă şi ne-
dindu-se înapoi, spre a-i face pe plac, înaintea nici unei fapte.
Erau zilnic la curte, făceau partida de préférence sau de whist
a domnului şi au ocupat slujbe din cele mai înalte,

Ca adiutant alegea de obiceiu tineri din familiile micii bo-
ierimi sau fii de boieri scapataţi. Dacă printre adiutanţii dom-
neşti a figurat şi Mihaiu Kogălniceanu, acest fapt se datorește
imprejurării că era fiul unui om de casă al logofâtuiui Grigoraş
şi, după cit îmi aduc aminte sä fi auzit, fin de botez al lui vodă.

De altfeliu cei doi fii ai Moldovei care, in veacul trecut, au
întrecut în agerime de minte pe toți contimporanii lor, nu au
putut ţinea timp mai indelungat casă bună împreună. Kogălni-
ceanu nu era barbat să se mulţămească cu un rol de unealtă
subalternă, în curind a ajuns cu vodă la cuțite.

Dumitrache Mavrocordat mi-a povestit o anecdotă foarte
nostimă din vremea în care era adiutant domnesc împreună cu
Kogălniceanu, am uitat în care an.

Era atunci agă (prefect de poliţie) Ştefănică Catargiu, nu
ştiu care, tatăl lui Lascar Catargiu sau acel al Beduinului, căci
A unul şi altul era desemnat sub acelaş diminutiv de Ștetănică.
n fiecare dimineaţă, aga venia la vodă şi-i prezenta raport scris
de evenimentele ce avusese loc în cele douăzeci și patru de cea-
suri expirate. Obişnuit acel raport nu cuprindea aproape nimica,
doară vr'un mic incendiu, furturi de puţină insamnatate, acci-
dente pricinuite de vite scapate, bătăi pe la crişme. lar Ştefă-
nică Catargiu avea obiceiu ca, la sfirşitul raportului, după ce mai
adăoga, cu citeva rinduri mai jos, formula stereotipă: „al Mä-
riei Tale prea plecată slugă”, să lese un lung spaţiu alb, iscă-
lind tocmai jos: Aga Ştefan Catargiu. Kogălniceanu şi cu Ma-
vrocordat au avut ideia să iee acest raport, pe care vodă fi a-
runca totdeauna în paner, să tale partea lasată în alb, sub ra-
port, cu iscălitura și să scrie deasupra acesteia următoarele cu-
vinte: „Timofte! Vei slobozi aducătorului o ocă de cofeturi bune“,
Apoi preţioasa hirtie se dădea, într'o zi în mina amantei lui Du-
mitrache Mavrocordat și în cea următoare în mina drăguţei lui
Kogălniceanu: bine înţeles a amante! în acel momentin uz. Ti-

MIHAIU STURDZA 93.

mofte, cofetarul de atunci al curţii domneşti, văzind iscălitura
agăi, slobozia indată cofeturile. Lucrurile au tot mers asttellu mai
multe luni, pănă cind Timofte a constatat că socoteala se ridică
la mai bine de o sută de galbeni (oca de cofeturi se vindea de
el cu un galbăn). Văzind că boieriul nu plăteşte şi închipuin-
du-şi că nu-şi dă samă că socoteala a crescut într'atita, i-a tri-
mes-o. Mare surprindere a lui Ştefănică Catargiu care trimete
vatavul lui de ogradă se vadă ce incurcătură este la mijloc.
imofte arată atunci vatavului teancul de ţiduli cu iscălitura a-
Sat, Vatavul recunoaşte semnătura stăpinu-său şi, cerind ţidulile
dela Timofte, le duce Catargiuiui. Deşi nu din cale afară deştept,
aga pricepe de unde provine mulțimea de iscăliluri ale sale şi,
prin cercetări făcute la Timofte, aflind la cine merg cofeturile,
giceşte cine sint autorii înşălăciunii. Nu zice nimica, dar pe ra-
portul următor, după ce dă samă de întimplările din oraş, a-
daogă: „Doi aghiotanţi ai Măriei Tale fură pe aga în fiecare zi
cu cite o ocă de cofeturi“. Apoi iscăleşte, dar imediat sub for-
mula: „al Măriei Tale eic,“.

S'ințălege că vodă, cind a văzut mențiunea de la sfirgitul
raportului, a cerut agăi lămuriri pe care acesta s'a grăbit să ile
dee. Vodă a făcut mare haz de „pozna“ făcută agăi sale, atit de
mult haz în cît a rupt peniru odată cu obiceiurile lui mai mult
decit parcilmonioase. A chiemat pe cei doi delincvenţi şi, cu gla-
sul lui sfirniit, li-a ţinut urmâtorul limbagiu:

— Ticăloşilor, nu vi-i ruşine să vă apucaţi de tălhării şi să
pradaţi tocmai pe aga? Vi s'ar cădea să vă dau pe amindoi
atară din slujbă şi să vă ţin închişi până ce-ţi plăti banii cofe-
tarului. Dar de data asta iaca vă iert şi voiu achita eu pe co-
fetar, dar să ştiţi că de vă veţi mai apuca de asemene tălhării,
vă trimăt la gros!

Bine înţăles că la curtea lui Mihaiu Sturdza nu exista mai
nici o etichetă. Aproape oricine, dacă era om ceva mai de samă,
putea să vadă pe domn fără a cere audienţă de mai inainte şi
fără a se imbraca in frac. Ajungea să mergi, în ținută de vizită
sau cel puţin în haine curate, la adiutantul de serviciu şi så zici
“că doreşti să vorbeşti cu vodă. Dacă venial în ceasurile desti-
nate de domn pentru primire, erai sigur să fii primit.

Mihalache Sturdza de loc nu era zgircit cu invitările la masă:
lon Ghika, beiul de Samos de mai tirziu, ni-a povestit in una
din admirabl'ele lui scrisori, cum Mihaiu Sturdza, auzind dela el,
cind era profesor de matematică la leşi, că „nu prinzeşte” ci:
„mânincă“, voind astfeliu să arăte că stă foarte rău în privinţa
mesei, i-a răspuns să vie să mânince de acuma inainte la el.
Tinea dealtmintrelea masă foarte bună şi bine servită.

Li
+ +

Nu se poate vorbi de domnia lui Mihalache Sturdza fără-

a face mențiune de mitropolitul Veniamin, acea „podoabă a bi-
sericii răsăritene”.

94 VIAŢA ROMINEASCĂ

Precum am arătat mai sus, mitropolitul Veniamin, prin bu-
patatea lul nemărginită, curăţenia desăvîrşită a vieţii, evlavia lui
sinceră şi adincă, a lasat o amintire neştearsă în mintea şi inima
tuturor contimporanilor din toate clasele societăţii. Scoaterea lui
din scaunul mitropoli'an a stirnit în ţară cea mai vie indignare,
poporul din leşi a fost pe punctul să se răscoale și mult a con-
tribuit acest act al lui vodă la creşterea impopularităţii lui.

Dar dacă Veniamin Costache este fără îndoială cea mai no-
bilă figură cu care se poate fāli istoria clerului nostru, şi se a-
propia de o stare de adevărată sfințenie, totuş nu era decit un
om şi ca om nu putea să nu aibă şi el cusururile lui, Am
văzut mai sus că era prea din cale afară îngrijit de siguranţa
lui personală, apoi era slab cătră acei din imprejurimea lui; nu
ştia să refuze cererile chiar nejustificate ale acelor care-i cişti-
gase afecțiunea şi, în stirşit, din prea mare bunatate şi genero-
sitate era risipitor. Totdeauna gata să aline orice nevoie, să a-
jute pe orice nenorocit, dădea fâră a socoti, dâdea peste puterile
bâneşti ale mitropoliei care, sub acea păstorie, a fost necontenit
incurcată în datorii. Pentru dinsul ii trebuia prea puţin, viaţa
ii era cit de simplă putea să fle atunci viaţa unui chiriarh al tä-
rii. lubia mult pe un nepot al lui, boier cu vază mare, care
deşi moştenise o avere frumoasă, deşi ocupase (şi a ocupat a-
proape pănă la moarte) posturile cele mai înalte ale ţării, —în
cari, după glasul unanim al contimporanilor, niciodată nu a ne-
glijat ciştigurile ilicite, —din cauza număroasei sale familii şi a
traiului nechibzuit era veşnic în lipsă de bani. Veniamin necon-
tenit Îl ajuta din veniturile chiriarhiceşti (de care dealtmintrelea
el era în tot dreptul să dispue fără control) şi, sfătuit de zisul
nepot, încheia felu de felia de transacţiuni păgubitoare pentru
mitropolie care, la inceputul celei a cincea decade a veacului, se
găsia într'o stare de inextricabil desordin financiar,

In asemene împrejurări domnul. în anul 1842, a găsit cu
cale să inlocuiască la logofeţia dreptăţii pe nepotul mitropolitu-
lui prin alt boer care, pentruca să fie numit în acel post, se zi-
cea că-i dăduse 6,000 de galbeni. Mitropolitul văzînd ci, cu
toate insistenţele lui, vodă nu consimte să lese nepotului său og
gofeția dreptăţii şi, rău sfătuit de acesta, şi-a dat demisia, cre-
zind că vodă avea să dee inapoi in fața nemulțămirii pe care
acea demisie nu putea decit s'o stirnească, precum a şi stirnit-o.
Dar domnul, foarte bucuros să se scăpe de un chiriarh care, din
pricina marei sale autorităţi morale, era cu totul independent de
èl şi de multe ori îi impunea voinţa sa, s'a grăbit să primească
demisia oferită. Veniamin vâzind că şi-a greşit cu desăvirşire
efectul, că domnul nu cedează şi că nemulțămirea stirnită la
vestea demisiei, dacă a pricinuit pretutindeni măhnire, această
mâhnire nu se manifestează in chip mai activ, şi-a retras de-
misia. Dar domnul, prea mulțămit că demisia i se oferise, cu
toate demersurile patriarhului Țarigradului şi chiar a unor mai
slabe insistențe ruseşti, cind a văzut că Veniamin întirzie cu ple-

MIHAIU STURDZA a5

carea din leşi, a pus de l-a ridicat din locuința chiriarhicească şi,
sub escortă, La trimes la Slatina, unde a ramas până la moarte.
A fost, timp de vr'o două zile, mai ales prin mahalalele leşului,
o fierbere ingrijitoare şi a existat temere serioasă de răscoale,
dar ocîrmuirea a izbutit să impiedece orice izbuhnire.

In locul lui Veniamin, a fost numit episcopul de Roman
Meletie Brandabură care, zice-se, era fiul unul neamţ din Buco-
vina. Se zvonia că Mihaiu Sturdza i-a luat, pentru a-i încredința
scaunul chiriarhicesc, frumoasa sumă de patruzeci de mii de
galbeni,

Maică-mea mi-a povestit în această privință următorul fapt
ce-l ținea dela tată-său, care asista la investitura lui Meletie în
insuşire de visternic. Cum însoţia pe noul mitropolit pănă la ca-
reta lui, acesta, cind i s'a deschis oblonul, a aratat lui Grigore
Ghyka litera M, cusută în nenumarate locuri, pe perinele, pâre-
ţii şi tavanul trăsurii și care se numia atunci mi (prescurtare a
numelui slavonesc de mislete), mai zicîndu-i cu jale:

—— Multe mii, cucoane Grigore, multe mii!

Altă figură ce nu se poate despărți de domnia lui Mihaiu
Sturdza este acea a logofătului Costache Sturdza. El era un bo-
ler foarte bogat, plin de duh și care, în cursul celor patruspre-
zece ani de domnie ai întăiului domn regulamentar, n'a făcut de-
cit să se stădească şi să se împace cu dinsul.

lşi avea curtea pe locul unde se află astăzi clădirile şeoalei
militare, ţinea casă deschisă, masă imbielşugută și i se zicea
bețivul. Ştiţi pentruce ? EI nu se imbatase niciodată în viaţa lui
şi, la masă, nu bea vin de loc, dar după masă lua cite un pă-
hăruţ de vutcă (liqueur). Pentru obiceiurile cumpatate adoptate
de boierimea noastră cea mare sub regimul fanariot, acel pâhă-
mi de vutcă luat zilnic de Costache Sturdza alcătuia un exces!

EI, cind trecuse bine de tinereţe şi era văduv, cu copii a-
junşi în vristă bărbătească, s'a căsătorit cu frumoasa Marghio-
ta Ghyka, care se despărțise de beizade Neculai Sturdza. Işi
iubia soţia cu pasiune, iar ea, dată fiind vrista soţului, nu-l plă-
tia cu bani de aceiaş natură. Unul din Don Juami leşului, Ne-
culai Roznovanu, i-a rlpit-o în împrejurări destul dé tragice. Si-
finţile soţului părăsit, pentru a face ca biserica să nu permită
cununia pârechei îndrăgostite, S'ar putea numi omerice, depunîn-
du-se de câtră el în acest sens stăruinţi şi bani, atît la curtea
rusască cit şi la patriarhatul din Țarigrad. Domnul a ajutat
din răsputeri pe vărul său; dar Roznovanu, care era foarte bogat
şi de loc nu cruța banul, a ramas în sfirşit învingător.

Costache Sturdza nu-și putea uita nenorocirea şi pănă la
moarte a urmărit pe foasta lui soţie şi pe Roznovanu cu o ură
salbatecă.

Se zice că era hatirgiu, dar bani nu lua. Despre dinsul
se povestește următoarea anecdotă nostimă:

Precum am zis mai sus, Costache Sturdza ținea casă mare,
deschisă şi masă bogată, la care erau poftiţi in permanenţă toţi

96 VIAŢA ROMINEASCĂ

prietenii şi cunoscuţii lui. Musafir zilnic era, printre mulţi alţii
şi consulul sarac şi foarte prost plătit al tinărului şi neinsamna-
tului regat al Fladei. lIntr'o zi, s'a incins, la masă, o discuţie
intre consulul şi logofătul, care se vede că nu avea mare consi-
deraţie pentru reprezentantul regelui Oton L Impacientat că a-
cea fiinţă neinsamnată îndrăzneşte să-l contrazică, i-a spus să
nu mai vorbească prostii. Atunci grecuşorul, jignit în demnita-
tea lui de reprezentant al gloriilor trecute şi viitoare ale Eladei,
a răspuns gazdei sale:

— Cum de-mi vorbeşti astfeliu? Nu ştii că sint proxenos
sol)?

(soi) La ceiace Costache Sturdza a răspuns:

— Proxenos, proxenetis, pezevenkis, exo gaidare ! (Pro-
xenos (sol), proxenet, pezevenchiu, işi afară, magariule !

Grecul neavind ce face, a ieşit, dar s'a plins guvernului şi
acesta a pretins, la Constantinopol, satisfacere pentru ofensa a-
dusă reprezentantului său dela leşi. Cit de mică era Elada, ea
era regat neatirnat, iar Moldova țară vasală: a trebuit să se
dee satisfacere. Postelnicul de pe vreme s'a dus la consulat în
mare uniformă şi, acolo, a tăcut consulului scuze pentru ofensa
ce o primise dela logofătul Costache S'urdza. Regatul elin a
fost astfeliu satisfăcut, dar consulul său nu, căci era acuma redus
la hrana ce şi-o putea procura din leată şi, precum am spus,
aceasta fiind sărăcăcioasă, hrana ce şi-o putea inchipui acuma,
pe lingă acea cu care se deprinsese la masa lui Costache Sturdza,
ii părea adevarat post impârătesc, apol trebuia să tale din cele-
lalte cheltueli, cu care se deprinsese. hNeputindu-se impaca cu
un asemene regim, grecul şi-a calcat pe mindrie, s'a rugat de
cunoscuți să facă ce vor şti şi să-l împace cu Costache Sturdza.
Logofătul, pus în cunoştinţă, a consimţit fără greutate să pri-
mească iar pe grec la masă, dar a pus ca condiţie să-i facă mai
îintâiu scuze şi să-l sărute mina faţă cu toţi musafirii lui. ŞI, cu
toată jignirea ce o asemenea smerire o aducea însuşirii sale de
reprezentant al unui regat neatirnat, grecul a primit. Adovazi,
în momentul in care sofragiul, deschizind amindouă canaturile
uşii care ducea în sofragerie, pronunţa cuvintele sacramentale:
Poftiți la masă! grecul apărea in salon şi, cu aer smerit, apro-
piindu-se de Costache Sturdza, il ruga să-l ierte şi-i săruta mina
ce logofătul i-o întindea zicind:

— Haide la masă, grecule, dar să nu mai vorbeşti prostii!

Costache Sturdza era un reacţionar convins; făcea nestir-
şite glume pe socoteala tineretului care voia să impue lui Mi-
haiu Sturdza reforme liberale. El i-a mai poreclit şi bonjouriști,
după haina care atunci era la modă şi ţinea locul jachetei de as-
tăzi: un compromis între frac şi redingotă.

Radu Rosetti

Scrisoare

În rent nostru vechiu, pe care-l ştii,
Cu tei schilozi pe uliţe pustii
Şi ciori flăminde croncănind într 'una,
E toamnă — ca intotdeauna...

În Great nostru vechiu, pe care-l ştim,
Duc toate străzile spre ţintirim...

Pluteşte-aceiaşi linişte cludată.,.

Şi paşii sună tot aşa de grei

Ca şi-altdată...

Şi toamna nu mai pleacă niciodată...
lar soarele imbătrinit coboară

Spre- acelaşi vechiu apus (tot violet)
Ca un decor banal, mincat de molii,
În care veşnic stă să moară
Caricatura lui Hamlet...

VIAŢA ROMINEASCĂ

În tirgul nostru vechiu, pe care-l ştim,
Duc toate străzile spre ţintirim.

Spre sară vintul mînă cu mina lui domoală
Prohodul lung al frunzelor de tei,
Deavalma svinturind şi paşii mei

Pe Strada goală...

Doar rar de tot mai iese lumea "o poartă
Cind trece-un mort cu muzică sau cind,
Duminica, vre o flaşnetă spartă
Scinceşte "np colţul străzii, tremurind..

Acelaşi spini cresc lungi pe la ferestre,
Umbrind ca şi "on trecut aceleaşi vieţi...
Şi- aceleaşi case stau de ani de zile

Cu schelele înfipte în păreţi,..

Şi "a tirgul nostru vechiu, pe care-l ştim,
Duc toate străzile spre ţintirim...

AL. A. Philippide

Note pe marginea cărților

Pe marginea „Cărții de cetire'“

Intr'o dimineaţă aurie de început de Septembre—stii vechiu 1—
treceam pe lingă o şcoală primară. Ferestrele erau deschise și
pănă în stradă răsuna victorios un glas de copil, care declama
subțirel, cu tot zelul inceputului:

„EI, vezi mă rog, ce nătărău!
Tot inapol se dă“.

Aşa un rac pe fiul său

Odată ocăra.

Nu m'am oprit în loc sascult. Prin împinzirea gindurilor
mele străine, versurile fabulei au trecut mecanic, salutate de un
zimbet absent.

„lar seara tirziu, în întunericul intim, în cea mai dulce
singurătate, gindurile zilei se deapănă fără legătură aparentă.

Un greer citadin şi „desrădăcinat“, imprietinit de multă
vreme cu odaia mea, susură cu disperare, undeva, aproape. Din

. neguri subțiri luna trimite prin fereastră o părere de lumină.

100 VIATA ROMINRASCĂ

in auz imi răsună, parcă alături de mine, un glas copilă-
resc şi alintat:

„EI, vezi mă rog, ce nătărău!
Tot inapol se dă“,

Deschid ochii în noapte... Greerul ţirie incetişor, cu pauze
din ce în ce mal prelungi. Abia se mal aude... Adoarme în cå-
suța lui tainică, în culcuş de frunze uscate şi tăcerea lui mă deg:
teaptă dintr'un somn de citeva clipe.

Limpede mi se desluşeşte în minte povestea scurtă a celor
dol raci, vers după vers. Cind ajung la replica:

„O, bunul meu părinte, —
Răspunde racul-fu,

Cum mergi tu inainte

Mă artă, că nu ştiu“...

mă văd cu mulţi ani în urmă, şi retrăesc plăcerea mare ce-mi
pricinuia acest răspuns, obraznic În fond, dar plin de ipocrită
smerenie în formă. Dintr'un sentiment de solidaritate foarte ex-
plicabil eram, bine înţeles, de partea „racului-fiu“ şi, cu el, ge-
nerajia mea întreagă se răzbuna pe cei mari care, uitători de
propria lor copilărie, aveau absurda pretenţie ca povețele lor
să fie înţelese şi urmate. Fabula era de partea noastră.

Dar aceşti doi raci fictivi au stirnit în mine o căldură ne-
aşteptată, o agitaţie care inlătura orice veleltate de somn. Cre-
deam că intregirea fabulei vers cu vers, va potoli duhul zglobiu
al fragedelor amintiri. Amarnică înşelare ! Un crimpeiu nou răsare
in mintea mea stirnită şi un cortegiu de amintiri se desfăşoară:

In a momiţelor țară
Ce nu mai are hotară...

Fantezia mea de copil mă ducea în regiuni misterioase, in
care nu indrăzneam să localizez nimic precis sau cunoscut..

ŞI lată că la momiţă
Se arată două mije...

NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 101

Versurile scurte şi săltăreţe nu scot oare din intuneric la
lumină toate „miţele* copilăriei noastre? Și pe bătrina mea An-
gora,—pisică „obişnuită“, dar sanctificată, de cind auzisem şi
ințelesesem nelămurit că se trage din neamuri venerate, dintr'un
tărim îndepărtat... Parcă mă văd aşezind-o pe un scaun de pae,
ca pe un tron aurit... cum apoi mă prostern înaintea ei şi, cu
un fior de evlavie, îi sărut pe rind lăbuţele de dinainte. Pisica
stă plictisită şi, cu ochii pe jumătate închişi, primeşte cu indul-
genä omagiul...

Pe un asemene teren, ce recoltă trebuia să dee mai tirziu
„Momiţa şi două mije !“ Deliciosul moldovenism mie" mă fá-
cea să mă simt la mine acasă şi povestea scrisă căpăta o ire-
zistibilă culoare de realitate.

Zgiriate, Incruntate,
In prigonire de moarte...

Aici, de bună seamă, era zugrăvită Angora mea cea albă
și pisica vinătă de peste gard, de al cărei nume n'am voit nici-
odată să ştiu.

„„„Apol caşul drept în două
Rupindu-l ea prea frumos,
A pus întru amindouă
Cumpene cite un bot,

Frumos timează cu bot, Ce-are aface! Bine a făcut, cel ce
a scris fabula, Ca spus aşa! Parcă vedeam momiţa, cu labele
ei umane, rupind „prea frumos“ caşul. Acest „prea frumos“ nu
putea fi sacrificat. lar în cumpene, ce alt avea de pus decit, a-
nume, „cite un bof" ?

Pe momiţa judecătoare o vedeam iarăși aevea şi la chip:
mică, vicleană, clipind nervos din pleoapele sure, fără gene, a-
poi muşcind cu un drăcesc suris interior, din boțurile de caş...

Dar „al doamnei Vaci fiu“ nu v'a încintat? Nat învăţat
cu uşurinţă şi cu plăcere versurile candide, aşa de aproape de
înţelegerea şi de simţul nostru estetic ?

ȘI cind aţi rostit:

Noi vrem egalitate,
Dar on pentru câţeil

102 VIAŢA ROMINPASCĂ

nat simţit, caşi mine, o vie indignare impotriva nedreptăţii şi
o dulce solidaritate cu „căţeii“ 3.

Versuri naive, versuri proaste, versuri substanțiale însă |
Ele evocă pe neaşteptate şi intim copilăria noastră, a atitor ge-
neraţii, care privim cu spaimă Inainte şi cu duioşie în urmă.
Ele îmi recheamă în minte sufletul şi viața mea măruntă de a-
tanci: rochiță scurtă, sort pătat adese de cerneală, lampă mică,—
martoră familiară a serilor de iarnă trecute cu „grele“ invăţă-
tari, —toate cufundate într'o negură depărtată, care atit de scump
se limpezeşte cite o clipă în tăcerea nopţii, în murmurul mic ai

greerului, îngînat de cantilena mută şi monotonă a versurilor co-
pilăreşti.

L. M.

ba o casă nouă

Abia de-acum în casa asta nouă
Vor plinge noaptea monoton şi rar
Ulucele pe la fereşti cind plouă,
Şi-or conteni, şi vor începe iar...

Abia de-acum vor descărca 'ntr-o sară
intăii oameni care vor veni

Să stea 'mpreună pănă ce-or să moară
Cindva, în casa asta, într-o zi... A

Şi pe păreţii reci şi goi acum
Vor pune cei ce vor veni aici
Fotografii ciudate de bunici

Ca nişte pagini rupte din album.

104

VIAŢA ROMINEASCĂ

Va sta tirziu o fată la fereastră

Stan tînăr va tot trece pe la poartă
Cum am trecut şi noi în viaţa noastră
Parodiind mereu acelaşi soartă.

Va creşte prin ungher ca un strigoi,
Aşa cum ştim în casele bătrine,
Un suflet care umblă printre noi
Și care după ce-am murit, rămine...

Cu vremea vom simţi mai mult pe zid
Inscripţii nevăzute ce mai sint

Ca ’n nişte file care se deschid

Cind bate sara prin fereastră vint,

Ver cobori din cadrele străvechi

Cu vremea, cel care-au venit întăi,
ŞI-şi vor vorbi în taină la urechi

Cei ce-au murit pe-aicea, prin odăi...

Şi-aşa 'ntre zidurile azi pustii

Şi noaptea "9 scirifitul dela porți

Tot mai puţin vor mai trăi cei vii

ŞI tot mai mult, şi tot mai mult, cei morţi.

Demostene Botez

Insemnarea lui Pafnuţie

De trei zile ieromonahul Painuţie nu mai are hodină: in-
drugă la psalmi, bate mătanii, ceteşte canoane de pocăință,
cercețează tratate de morală cu întrebări și răspunsuri. Ceilalţi
călugări ti cunosc de mult rivna cătră cele sfinte, dar tot se
miră. Se miră şi-l privesc cun fel de teamă religioasă. Işi zic
în gindul lor: îl la în stăpinire pe stareţ duhul stințeniel.

Nici hodină, nici somn : toată noaptea priveghează în bi-
serică. ŞI ochii-i ard şi obrajii lui bărboşi sint tot mai palizi,
şi Palnuţie slăbeşte văzind cu ochii.

Nime nu cutează să-l intrebe ce are Nici el nu se uită la
fraţi, dimpotrivă le incunjură privirea.

Abia-i trecut de patruzeci de ani şi e stareţ de şase. Om
cu carte, dar mai ales curat și aspru în moravuri. E cunoscut
în tot ținutul, şi multă lume s'a îndepărtat mingiiată de subt
patrafirul lui cu miros de tămie şi zmirnă. Veneau bărbaţi, ve-
neau femei din mari depărtări, să-şi uşureze sufletul de păcate,
să-şi schimbe viaţa după sfaturile acestui om al lui Dumnezeu.
li mersese vestea şi păcătoşii se apropiau de el cu încredere,

Şi, cu toate că zi de zi i se destăinuiau atitea fărădelegi,
el răminea liniştit, cuminte, senin şi nepătruns, caşi codrul se-
cular în Inima căruia era ascunsă mănăstirea. Dar acum, de
trei zile, nu se mai putea linişti, cum nu se poate hodini ste-
jarul bătut de vint. Îşi simţea râdăcinile credinţii şi a legii lui
Hristos adinc înfipte în viaţa sa, şi totuşi în zbuciumul său îi
părea uneori că se cufundă în!r'o prăpastie.

Chinuia rugăciunile, cărțile şi gîndul sâu, să afle tflcuirea
unui păcat pe care l-a săvirşit înainte cu trei zile. Se chinuia
să ştie dacă-i păcat sau nu, dacă-i de moarte sau uşor, şi să
se dumirească, dacă-i de moarte, cum l-a putut săvirşi ?

Greutatea cea mare era că nu putea judeca liniştit, nu
patea spune o rugăciune cum se cade : în mijlocul unei citanii
ochii fugeau pe carte iar gindul într'altă parte. Il mistuia ceva
ca o suflare arzătoare, şi nu-i dădea răgaz să cumpănească în
şir cele petrecute.

106 VIAŢA _ROMINEASCĂ A
lată ce se petrecuse înainte cu rel zile:

leromonahul Pafnuţie cetea, în chilia sa, Paraclisul Maicii
Domnului, după ce s'a inapoiat dela liturghia de dimineaţă. De-un
şir de ani el făcea canoane peste cele statornicite de rinduiala
monastirească, Cetea cufundat în laudele aduse Preacuratei, cind
in uşă se auzi o bâtae uşoară.

— Ce veste, Damiane ? întrebă el pe fratele portar, un că-
lugăr slinos pe rasă, pe faţă, pe mini, caşi cînd viaţa lui in-
re. P ar fi avut de lucru tot cu poloboace pline cu petrol sau
cu ulei,

— Un om, un domn, vrea să vorbească cu Sfinţia-ta.

— Vrea să se spovedească ?

— Nu ştiu. Nu l-am întrebat.

— Să vie,—zise stareţul; şi liniştit, făcindu-şi o cruce
largă, continuă să citească.

Străinul, un bărbat voinic, frumos, nu voia să se spove-
dească el, ci voia să aducă pe altcineva la spovedire. La 'nce-
put era s?ump de tot la vorbă, aşa că stareţul nici nu pricepu
ce vrea anume, Dar fie că blindeţa călugărului, vorba lui cu-
minte şi domoală, curăţia ce i se cetea din ochi, din faţă, t0-
piră toată sfiala străinului, fie că acesta nu-şi mai putea stă-
pini incordarea nervilor, ieromonahul se trezi de-odată că oas-
pele îi îmbrățişează genunchii, izbucnind într'un plins ce-l
zguduia ca nişte friguri.

Monahul îl ridică în grabă, uimit de purtarea lui, il puse
să şadă pe un scaun. După ce se potoli, străinul începu să-i
Spună durerea şi nenorocirea lui. Era o poveste cum nu mai
auzise stareţul, din gura nici unui păcătos. Străinul îi povesti
traiul lui cu nevastă-sa: toate păcatele fireşti şi impotriva firii le
det femeia acela, ȘI-I ducea şi pe el, pe bărbat, în fundul
adului.

Starețul rămase adinc întristat la sfirşitul povestirii.

— Nu văd altă mintuire pentru dumneata decit să te des-
parți de femee,—zise el într'un tirziu, suspinind din adinc.
Et de femei ca aceia a dumnitale sint menite peirii, şi duc în
pierzanie şi pe bărbat. De ce nu o laşi? E păcat la ce te sfă-
taesc eu, da'i mai mare păcat să mai trăeşti cu ea.

— Am cercat, părinte. Am lăsat-o de zece ori până acum,
de nenumărate ori a fugit ea. Fuge cu ori cinei place. Dar
şi cind am lasat-o eu, şi cind ma părăsit ea, tot eu am fost
acela care am căutat-o,

— Vezi, pierzania ți s'a şi început, —suspină ieromonahul
supărat de moarte. Te-a legat cu legăturile păcatului. Te-i tot
tinea pe urma ei până-ţi va zdrobi capul. Dar bine, nu ești
dumneata birbat ?

Străinul îi privi sprincenele încruntate. Nu-l pricepu.

— Inţăleg dacă eşti bărbat să fii una din două: ori stă-
pin pe voinţa dumnitale, ori stăpin pe voinţa ei. Acum, pe-a
dumitale nu mai eşti: te-a legat cu legăturile păcatului, cele

INSEMNAREA LUI PAFNUŢIE 107

mai tari legături. Dar fil stăpin pe voinţa ei. Braţ n'al ? Funie
n'ai ? Par n'ai? Sint femel care numai aşa pot fi stăpinite. Cu
un cuvînt ai bătut-o vr'odată ?

Străinul clătină îngrozit din cap.

— Poate că nici dă-te'n colo nu i-ai zis ?

Omul aprobă din nou.

— Nam putut, nu pot!-—zise el sĦrgit.

Călugărul îl privi cu băgare de seamă: e om în toate
minţile ori ba ?

— Nu pot so bat, nici s'o cert !—oftă el.

— Atunci leagă-te de coada ei şi daţi-vă de-a prăstăvala
în iad, —zise cu minie şi cu desgust, stareţul. Eşti numai bun
tovarăş pentru stricata aceia. Nu'n zădar e zicala că orice sac
işi găsește petecul. Nici nu'nţeleg pentru ce m'al căutat pe mine
în — gp woe Wal i

| se ridică şi-şi luă cartea. -

— Uite ce e, părinte stareţ. De-o săptâmină sar părea
că-şi vine'n minţi. A fugit mai pe urmă cu feciorul pădurarului
meu, Dar s'a inapoiat ea de bună voe; nu ştiu ce va fi pâţit.
Dar zice că i s'a urit de toate, că ar vrea să se spove-
dească, dar că-i trebue un preot strajnic, care s'o lege cu ju-
rămint şi cu greu de rugă Leger să nu mai poată păcătui.
De-aceia am alergat pân `

Starețul Ree şi privi îndelung prin ferestuică.

— Asta-i, zise iar străinul, — jurămînt şi canon straşnic,
iată ce cere eal

$ — Tocmai ce-i lipsea din partea dumnitale : pedeapsa. Hm!
dar nu se leagă păcatul prin pei Mila Domnului e insă
nemârginită. Te vei duce acasă şi vei aduce-o, peste-o săptă-
mină, peste două, cu cit mai tirziu, cu atit mai bine: va fi semn
că hotărirea-i e statornică, şi că nu-și bate joc de cele sfinte.

Străinului i se luminară ochii pe o clipă, dar îndată se
tulbură din nou. Starețul îi făcu semn c'au isprăvit, dar el
SE eng Er adus-o acum,—zise el în silă, Ea a vrut să vină.

Monahul simţi un fior ca de frig.

— Cum? E ES 3

— iul vecin. ;

— geg Domnului | — zise călugărul. Spune-i c'o aştept.

Işi deschise cartea şi se cufundă în rugăciuni.

Pe la ujina cea bună sosi păcătoasa: o femee de vre-o
douăzeci şi cinci de ani, tulburător de palidă şi de frumoasă,
c'o nevinovăție în ochii melancolici, ca la copii, ca la tat
intreagă era puţintică, delicată, se pierdea aproape în hainele-
scumpe. Călugărul, cum o zări, îi păru că străinul îşi bătuse
dei Weg" cit ce-şi puse patrafirul, se încredinţă îngro-
zit, că bărbatul avuse dreptate. Asculta fără de legile spuse cun
glas cintâtor, cald, mai grozave de cum le istorisise bărbatu', er)
multe, mai păgineşti, şi se gindea mereu la înfruntarea amar

108 VIAȚA ROMĪNEASCĀ

ce-i va face, la canonul greu ce-i va da, la jurămintul înspăi-
mintător pe care păcătoasa va trebul să-l facă.

Dar în aceiaşi vreme, monahul avea mereu senzaţia că
subt patrafir e un giuvaer de mare preţ; şi fără să-şi dea sea-
el cum, sufletul lui se umplea de milă, de înduioşare, de în-
cintare.

Pâcăroasa se plinse că nu mai poate sta în genunchi, şi
Pafnuţie se grăbi să-i dea un scaun. ȘI ea, cu ochii plecaţi
spunea mereu, descoperea prăpăstii morale cum nici nu-i tre-
cuseră călugărului vre-odată prin cap că-s cu putință. .

Groaza, scirba de păcat, îl întăritau şi îl făceau să sta-
tornicească, în cap, canonul greu şi cuvintele jurămintului straş-
nic; dar in aceiaşi vieme, cum se uita la fruntea ei, la părul
ei greu, la obrăjorii ei palizi, la intreagă frumuseţa asta de-
licată, desăvirşită, simţea ca sufletul i se induioşează, că | se
umple de bunătate şi câ o iartă.

Cind păcătoasa isprăvi pomelnicul lung al fărădelegilor,
Eat o mustră cu mare blindeţe şi-i dete un canon de mìn-
ulală...

Cum s'a putut întimpla aşa ceva? lată ce-l frămință şi-l
arde pe ieromonahul Pafnuţie de trei zile. Cum nu şi-a inde-
plinit el datoria de duhovnic, ca totdeauna până acum, şi chiar
in cazul cel mai greu ce l-a avut? lată pentruce bate măta-
ni, egen ër en? e eh A tratatele de morală să afle

e mare păcatul lui, dacă-i păcat; -
E Deech păcat; şi ce l-a putut îndemna

Din ce ceteşte, din ce află in cărți, crede uneori că nu-i
nici un păcat: i-a dat canon mai mic, a înfruntat-o mai cu blin-
defe, nu s'a mai gindit s'o jure, fiindcă păcătoasa era pocâită
însăşi avind hotărirea de a se indrepta. Altfel pentruce ar fi
venit să se spovedească și chiar Ja el? Se vede cå în fuga ei
cea din urmă via fi luminat-o Dumnezeu. Altfel pentruce s'ar
fi întors, singură, de bună voe la bărbat, întâia oarâ în viaţa ei?

„Cind se gindea aşa, starețul se mai răcorea şi rugăciuni-
le-i erau mai cu şir. Dar cind îşi amintea grozavele fărăda-
legi ale femeii, şi că el, în loc de canon de ani de zile, abia
GEN were ëng E post, fără ajun, fără mă-

, sat-o să se cuminece îndată,—ti
capu ae ei Gë A venea să se dea cu

e l-a putut Jua minţile, lui, duhovnic cu atita experienţă ?
Ce i-a îndulioşa! atit de t -

Ca D are sufletul, ce i-a muiat voinţa lui ne-

Din clipa'ntăiu în care-şi puse întrebările acestea
limpede răspunsul: nu-i dădu Genf de grija să era Armia
ceasca genunchii; nu-i dădu post și ajun de teama să nu se
imbolnăvească ; n'o puse să jure pentrucă el n'o mai credea

ÎNSEMNAREA LUI PAPNUŢIE 109

primejdioasă. Dar tocmai fiindcă se îngrozea de răspunsul a-
cesta, şi fiindcă, venindu-i în minte, bătea prin sufletul lui un
vint arzător, şi nu putea duce nici o cetanie pănă la stirşit,
—cerca să-l alunge mereu.

„Fugi încolo, satană l—îşi zicea el. Cum, adecă, eu să mă
gindesc la ispitele lumii şi acestea să-mi fi poruncit ?“

Şi avea dreptate stareţul: el nu se gindea la ispitele lu-
mii; nici o dorinţă păcătoasă nu-i veni în apropierea sau la
gindul acelei femei. Şi totuşi, după zbucium de trei zile, nu se
mai putea îndoi: dacă păcătoasa acela nu ar fi fost aşa de fru-
moasă, el ar fi canonit-o straşnic, şi ar fi legat-o şi cu jură-
mint îngrozitor.

Nu se mai putu îndoi: cu cît îi văzu mai bine frumuseţa,
farmecele, cu atita se umplea de-o bunătate neînțăleasă faţă de
femela aceia. O terta vâzind cu ochii. Cum? Nu-şi putea da
seama. Dar înțelegea că dacă păcătoasa ar fi fost frumoasă
numai ca altele, ori dacă ar fi fost uritä, el şi-ar fi implinit cu
străşnicie datoria.

Dar, ajuns odată aici, stareţul căzu pe ginduri şi mai grele:
El săvirşise un păcat, neimplinindu-şi datoria. Dar păcatul l-a
săvirşit datorită milei, iertării şi bunătăţii ce o revârsase în su-
tlet frumuseţa femeii. Insă frumuseţa trupească e un dar dela
Dumnezeu. Cum poate un dar al lui Dumnezeu să-l ducă pe
cineva la păcat?

ŞI de-odată un gind grozav îi trecu părintelui Pafnuție
prin minte: Dar dacă a fost numai o ispită? Dar dacă însuşi
diavolul a încercat să se apropie de el subt chipul acelei fe-
mei? Dar dacă toată istoria asta cu bărbatul şi cu nevasta e
numai o țesătură diavolească să-l ducă pe el în ispită, să nu-şi
facă datoria de bun duhovnic, nefăcind mustrarea trebuincioasă
şi nedind canonul greu ce se cuvenea ? Nu s'a putut el gindi
mai de mult la asta? N'au fost din iad fărădelegile neinchi-
puite ce i s'au povestit? Na fost o apucătură diavolească
la femeia aceia, să o doară genunchii, pentruca stind pe scaun,
el să-i poată vedea farmecele d

„Dacă a fost o ispită a satanei, apol lată a izbindit”, işi
zicea stareţul în groază şi în desnădejde.

Dar a patra zi străinul veni iar la mânăstire, cu părul
vilvoiu, cu ochii bulbucaţi.

— Daţi-mi-o!

— Ce să-ţi dăm?

— Nevasta |
— Nu-i aici.

— Ba-i aici!

— Cind iți spun că nu-i!—repetă cu groază starețul,
— Ai ascuns'o dumneata!

— Eu?

— Mi-a spus că-i place de Stinţia-ta şi că vine aici.

Călugărul se umplu de scirbă.

110 VIAŢA ROMINEASCĂ

— Nu-i, fiule, aici. De-ar fi, ţi-aşi aduce-o de plete, in-
nainte

— Atunci a fugit cu țiganul!—făcu străinul privind ţintă
la stareţ.

— Cu ce ţigan ?

— A văzut unul într'o laie, pe drum. Unul blond şi înalt,
abia-i mijau mustăţile,

— Ptil | diavolul !—şi stareţul după ce stupi, îşi făcu cruce:
been? pe mine, frate! Nu mai alerga după ea: e dracul,
nu-i muere

Dar omul il privi năucit, şi părăsi ca o furtună mănăs-

Seara tirziu, singur în biserică, Patnuţie, în strană, scria
insemnarea următoare pe o pagină din mineiu, presărată şi cu
alte însemnări mai vechi:

„Ghiavolul su’ feliurite forme se arată. Mai iute tə duce
în inspită cind s'arată su' formă de muiare, şi te piarde cînd
ţi se arată su' formă de mâîndreaţă mare fumeiască“.

trea.

a I. Agiîrbiceanu

Scrisori din Germania

— „Adevărata Germanie“ —

In Heidelberg, vacanția e în plin, Nicăeri nu se simte mai bine
sărbătoarea şcoalelor ca In această seculară cetate universitară ; ni-
căeri reculegarea celor două luni de vară nu e mai fericită, mai li-
beră, mal meritată, ca la acest popor unde munca e o stintă datorie.
Afară de aceasta, Neamţul are pasiunea escursillor. Din susul Riau-
lui, înspre Mainz, pe Inălțimele Harz-ului, pe colinele lui Schwartz-
wald, peregrinează în ritm de ghitară sau de minunate coruri, cohorte
de copii, de bătrini profesori, de liniștite familii burgheze : adevărata
Germanie, blindă şi măreață în anonimatul ei. O frenezie Interloară
iluminează, la freamâtul pădurilor şi al guvoaelor, fețe uscate de su-
terința ai abstinenţa orașelor tentaculare. Indiferenţi pentru o lună
la mizeriile cotidiane, politice ori financiare, el îşi scaldă in aerul
proaspăt al naturii, suflete prematur Imbătrinite de americanismul u-
nei civilizaţii pe care o suportă fără vola lor.

Nici martirajul celor patru ani de războiu, nici atrocele umilinţe
de după armistițiu, n'au adunat asupra poporului german atitea sufe-
tințe, cite I-a plăcut soartel să-i dăruiască in ultima lună. Compri-
oan intre intransigența Franţei și ipocrizia in aparență generoasă a
Angliei, el şi-au văzut, întro singură lună, economia total distrusă,
spectrul foamei bătind la ușa acelui popor care plăteşte în monedă
străină o treime din celace consumă, In plus o ocupaţie străină e in
o perspectivă aproape iminentă. Trei pătrimi din populaţia Germanlel,
care nu cunoaşte burghezie mijlocie capitalistă, sint salariaţi. Ei tră-
csc din pomana statului, a patronilor, exploataţi in aceste tulburi
timpuri şi de toți speculatorii intermediari. Consumaţia a ajuns mi-
nimă ` margarină, surogate chimice, cartofi, Şi acelea In raționată can-
titate. Marca a ajuns 0.50 centime franceze, dolarul costă în loc de
4.25 mărci peste 2400; ca consolaţie, ultimatumuriie și amenințările,
dela un timp, curg ploae. E trist şi penibil de trăit in Germania, in
aceste momente, căci e trist să asiști la asasinarea lentă a unui po-
por în agonie,

Şi totuși poporul cintă, pădurile răsună de coruri, cortejul ex-
cursloniștilor trece liniştit intr'o nepăsătoare indiferență față de prac-
tica zilei. Abulie? Nesimţire? O spun unii, Nouă ne apare o altă
semnificație : adevărata Germanie renaşte. |

112 VIAŢA ROMINEASCĂ

Un popor de metatizicleni naivi, de poeţi panteişti, de Incorigi-
bill visătari, trebue să sufere, într'un moment dat al istoriei lumii, o
stranie aventură, Dia cauza unor anumite condiţii istorice, o proprie-
tate comercială și industrială ne mai pomenită se instală într'o bună
zi la ei acasă, La inceput poporul fu surprins. Mal ia urmă iasă,
cum fericirea e mal puternică decit pasiunea, poezia şi metafizica
fură impinse in colțuri depărtate de suliet, păstrate în straturi de
naftalină, ca vechi moaşte familiare, bune doar pentru zile comemo-
rative. Deasupra, la suprafaţă, apăru josnice instrumente de ciştig,
triviale apucături comerciale. In citeva decenii abia, neamul filozofi-
lor se traastormă intrun admirabil popor de parveniţi. Astfel popo-
rul german își minți destinul şi își trădă misiunea sa istorică.

Se poate insă paradox mai categoric decit altoirea precipitată a
celui mal patent americanism peste firea celul mai visător dintre
neamuri ? Compromisul acesta șchlop nu intirzie Insă mult şi-şi a-
rătă consecințele, Se văzu în primul rind, că acești naivi filozofi,
chiar sever educați la școala celui mai autentic „tradical-empirism“,
nu ştiau să facă politică. Cum se intimplă în viața turmentată a co-
piilor care se joacă de-a „imparatul“, ori de-a războiul, mania grandorii
ii stăpini intr'o bună zi. Negustori şireți și militari brutali, ştiură să utili-
zeze din umbră, pentru scopuri personale, noua stare de spirit a filozofi-
lor rătăciţi, Atunci, cel mal nepolitic dintre popoare, declară Io cele mai
politice momente, războiu lumii. Fatală, catastrofa urmă și groteasca
aventură a metatizicianului care voi Intr'o zl să joace rolul banche-
rului american, se sfirşi, tristă ca toate sfirșiturile, ca un vis urit,
Istoria ştia să recheme pe cel care deviază din drumul ei, O socie-
tate care a trăit cindva o anumită viaţă rămine cel puțin cu tradiţia
ei. Germania nu poate fl azi dezorientată. Pur şi simplu èa se va
intoarce la frumoasa el viață de altă dată.

Sufletul german e universalist, El pricepe întăiu totul şi pe urmă
părțile, întăiu infinitul și pe urmă finitul, Intălu socletatea apoi indi-
vidul. Urmează de alci o aprehensiune intuitivă a valorilor cosmice,
a dialectice] existenței, Particularul, actualul e înecat intr'un presen-
timent larg şi generos al firii. Dar tocmal aceasta e esența metați-
zicei. Nici un spirit n'a exprimat mai universal formula procesului
existenței şi al transformării, ca un Hegel și Kant.

Această stare de suflet nu e insă numai esența filozofiei, Ea
e și a poeziei intrucit şi aceasta e un sentiment cosmic, un fel de
conștiință a pulsului vieții. Poetul englez Keats scrie cu drept cuvint
undeva aceste citeva cuvinte: „The poetical nature has no Seit H is
evorything and nothing; It has no character... ...A poet has no
identity — he is continually in for and (lag some other body“.
Cine a putut ințelege mai bine această constatare decit un Novalis,
ua Rainer, Maria Rilke orl un Richard Dehmel? La popoarele neo-
latine, ultimul ideal etic e a deveni o „personalitates, Mon gin-
ditori germani au insă oroare de această individualizare., Dela mis
ticul medieval lacob Boheme şi pănă la prințul Herman Keyser.
ling, nevoia contopirii sufletului cu universul a fost prima preocu-
pare a tuturor sufletelor de elită de aici. in minunata sa lucrare,
„Jurnalul de călătorie a unui filozofe, H. Keyserling explică moti-
vele volajulul său imprejurul pămintului: „Incepusem să-mi dau samă
cu groază, că „devin o „personalitate, Atunci am înțeles înțelep-

SCRISORI DIN GERMANIA 113

clunea unui Platon ori a unul Pitagora, care vagabondau pănă la a-
dinci bătrinețe, ca să-și varieze mereu sufletul, să scape de acel
groaznic proces de cristalizare care atinge pe filozof la o anumită
vristă ; acesta trebue să rămină proteic, căci numai naturile protelce
sint chemate la preoția metafizicei*, A avea insă sentimentul totului
înseamnă a nu avea pe acel al particularului, al actuslulul. De alci
nevoia Nemţilor de „uriaş“, de aici incapacitatea lor politică, lipsa lor
de simț real, de tact, de măsură. De aici mal ales neputința lor de
exprimare, de exteriorizare, care constitue un tragic dualism între in-
nălțimea cugetării şi mediocritatea vieţii. Neamţul nu-şi poate trăi
cugetarea. Un Hegel, spiritul cel mai sublim al cugetării veacului
trecut, rămine în viaţa de toate zilele un mic burghez. La tel Kan'.
Dacă aceasta e mentalitatea culturii germane,—şi ea reesă din
afirmarea celor mai caracteristice momente,—se poate vedea cit de
utopică era credința acelor care credeau că pot duce destinul societă-
tii germane pe calea realului şi practicului. Deziluzia e azi iofäp-
uită, Tradiţia a căzut. Ne-o spune aspirația deocamdată nesigură
a tineretului german către tot ce e altceva decit ce-a fost eri: ex-
presionism, activism, theosophie, reraştere religioasă, Ne-o spune
mai ales indreptarea hotărită a Intelectualltăţii germane câtre extre-
mul orient.
lțurile Europei s'a auzit, mal mult ori mal puţin de
DĂ deo a iut O. Spengler: „Decadenţa occidentului”, Ca
conținut, această operă e o decepţie : o raivă țilozotie a istoriei >
tată pe criterii nesigure ca acelea aproape uitate ale contelui Go A
necat sau Chamberlain, care distingeau „rase superioare“ şi eee pata
ciclu istoric, teoria Iul „ricorsi*, etc.. Sinteza faptelor e eg z
bărțată şi de un extrem simplism. Pentrn valoarea iarta pă
meritat poate să se vorbească atita de ea. E interesantă ins p> ra
starea de spirit pe care o desvălne, Graba cu care a fost Ser
şi aprobată arată afinitatea ei cu opinia publică, Spengler dis age
două tipuri principale de ew'tură : apolinică (greco-romană, E e
terizată prin preponderența plasticei şi a tuturor formelor DER SE
geometrice), faustică (dela Lë ie ap enden WE e za bk Ban
Infinit se exprimă m -
ere a i Ge uşor ch clasificaţia e luată după alte ace ong
distingea tipuri apoliniene şi eent gg După anumite simptome,
nýa ultimului tip.
agg i ps pipeline unei culturi nu poate fi o beren?
de ştiinţă, de constatare obiectivă. Niciodată pippo) gei pie
caci i page zi e ca A a ieri nu se con-
ul, Printre Ă
ză gruia m unui din cele ma! luminate spirite panne eg
Germaniei contemporane, Cartea sa „Das Reisetagebuch ceea Tae
losophen“ e desigur—chiar și după opinil dopat Par oa Fra
kreie e jasegi o paren saae äech său,
s mai bine ca `
Bi a dat er gegen, spiritului practic oportunist, care te agp Sit
devărata natură germană. A și indicat remediul, päesch pă =<
iismu! de altă dată nu se poate realiza decit printr e Seege" ën
rile culturi rea aie E eg za Se e
de frica de a nu deveni o „per e Ke dee
i rin aceasta în el curiozitatea noutâţii, evo
angel că pe sie a interprins o călătorie în jurul lumii, din a

114 VIAŢA ROMINEASCĂ

cărui note a eşit admirabilul volum mal sus menționat. Adevărul dela
care pleacă el e că: „Der kürzeste Weg zu sich selbst tührt um die
Welt herum“ (cel mai scurt drum cătră tine Insuţi e acela care duce
in jurul lumii). Grădinile mistic parfumate ale orientului vor revărsa
peste meschinăria, în care e scăldată Europa, un val de improspâtare
ideală. Germania va deprinde din nou calea speculaţiei, Ca şi pe vre-
mea reformei, a kantismului sau a hegelianismului, ca în vremea mu-
zicei lul Wagner, ea va şti să dea omenirii sufletul pe care-l caută
Intr'o tragică dezorientare, Ea poate şi trebue să-şi ia Insărcinarea
de a oferi Europei insetate religia câtre care năzue. Rolul viitor al
Germaniei trebue să rămină pur cultural, aşa cum a fost inainte de
Bismark şi de ultimii Hohenzollern.

Opinia aceasta a lui H. Keyserling e astăzi a întregii intelec-
tualități germane. Un protesor, cu care mă primblam pria pădurile
Heidelbergulul, imi spunea: „Trebue să revenim de unde am plecat,
Politica nu ne-a reuşit. Ea nu e o haină pentru corpul nostru, Ne e
cind prea strimtă, cind prea largă. N'o pricepem în esenţa ei, fiindcă-o
exagerăm, amestecind.o cu acel gust de absolut care e caracteristic
speculației, dar străin realității. Vom continua să servim umanită-
til ideaturile, imprumutind la rindul nostru realitățile gata făcute de
alții. Prin suferința pe care o ducem de atițea ani ne antrenăm la
educaţia ascetismului, fără de care ideia pură nu e posibilă“.

Pedagogia durerii inchide infinite posibilități creatoare, pozitive,
în sinul ei, „A quelque chose malheur est bon“ eo consolaţie de un
optimism cam ipocrit. Ea e totuşi justă de atitea orl. Există desi-
gur în misterul universului un calcul special care se chiamă compen-
sația. El ştie să derive totdeauna din cauze pierdute efecte surprin-
zător da mari şi de sănătoase. E celace filozoful Wundt numește legea
„ctarogeniei scopurilor“. O acțiune făcută pentru un anumit scap Tei
poate deriva efectul, Şi poate e drept şi e moral de crezut că ha-
zardul e maj cuminte decit cauzalitatea regulată. De subt ruinile subt
care trebula să fie Inăbugită, Germania se ridică inviorată de o nouă
viață.

De acela veselia şi exuberanța escursioniştilor, care colindă cres-
tele munților, nu trebue să insemne nesimţire ori apatie față de suterin-
tele neasămuite prin care trece azi Germania.

Din contra ea insamnă triumful spiritului asupra trivialității
practice, Cintarea pe care o repetă ecoul tuturor pădurilor, transfor-
mind infinita Germanie tatr’ orgiacă sărbătoare, e imnul pe care idea-
lismul renăscind și-l aduce propriei lui desrobiri.

Mihai D. Ralea

Cronica fantezistă

Muzei mele

Prin ce ţinuturi rătăceşti
Pribeagă ?

In care grotă din poveşti

Ai hibernat—o vară "'ntreagă d

O, muza mea cu nasul mic

ŞI sinuri fine,
Abia sculptate din nimic,—
De ce te-ai dus de lingă mine?

Te-a amăgit bătrinul Dante

Să te reţie în Intern

Cu-a lui metafore savante ?
Sau, poate, vre-un poet modern

Te-a fermecat cu vre-o cabală
Obscură ca un logaritm,

Ori te-a sedus cu o greşală
De ritm Vd

116

VIAŢA ROMINEASCĂ

Te 'mtorci în vălu-ţi diafan,

La sin cu veştede buchete

Sin părul galben—un scaete
De-acum un an,

De cind ai rătăcit prin vii,

Pe-o zi de aur şi lumină,

Şi mi-ai venit cu poala plină
De Rapsodii...

Pe chipul tău copilăreac

Acelaş zimbel parcă plinge.

ȘI 'n dreptul inimii zăresc
Un strop de singe.

Da, ştiu... Ades am împârțit

Durerile pe jumătate.
Bine-ai venit,

Tu, sora mea de caritate!

De cite ori în nopţi pustii

Şi fără lună,
După-agilate insomnii
Mi-ai spus la ziuă: noapte bună!

CRONICA PANTEZISTĂ

Şi ce cuminte, la război,

Mi-ai stat alături în vultoare,

Pe-un cîmp de singe, de noroi
Şi de onoare,

Şi mai tirziu, cînd primăvara
Cu fiori exotice in blazon,
M'a regăsit pribeag prin ţara
Lui Alexandru Machedon ;

Prin munţii-i suri, în lung şi 'n lat,
ŞI peste ape sin tot lozul

Pe unde, singur şi uitat,

M'a dus în voe nenorocul ;

Cind zbuciumat de-un aprig chin

Rugam pămintul să mă "'ngroape,—

Sub depărtatul cer străin
Tu singură mi-ai fost aproape!

Văzui peisagiul devastat
Pe unde 'n lunga-i pribegie,
Odată, Byron şi-a plimbat
Superba lui melancolie.

117

REG

118

VIAŢA ROMINEASCĂ

Pe-aici trecu spre miază zi,
Prin trista țară musulmană...
Și nu-l puteai deosebi

Din caravană.

Dar sub costumu-i de turist
Cu tocă veche,

Un paşă fizionomist

La cunoscut după ureche,

Departe, zugrăvit cu tuş
Pe cerul palid al Egeii,
Crescu mai dirz All-Butuş
Să-i amintească Pirineii.

Şi însuşi tragicul Pirin
Trezit din sumbra lui visare,
Spre 'ntunecatul pelerin
Privi cu spaimă şi mirare...

Aici, sub maluri de nisip,
işi înălța odinioară
Palatul regelui Filip

Ar hitectura lui barbară.

CRONICA FANTEZISTĂ 119

Sub bolta-i sură de granit
Din care pulberea s'alege,
Aristotel a instruit

Un flu de rege,

Un prinţ sălbatec ca Ahil,
Visind, cu arcul şi cu spada,
Din visurile-i de copil

Să făurească Iliada.

Pe cînd un sclav oriental,
Cun lung toiag proptit în barbă,
Scotea pe miadrul Bucefal

Să pască iarbă...

Pe-aici, de-a lungul unui zid
Inmormintat subt păpădie,
Trecu pe vremi Euripid
Visind o nouă tragedie.

Nelericit şi mizantrop,

La curiea regelui ilustru
Ducea o viaţă fără scop
Şi fără lustru.

VIAŢA ROMINEASCA

Şi-adese ori, cuprins de dor,

Simţind ce iute sboară timpul,

Privea spre sud, întrebâtor,
Olimpul...

Dar voia zeilor păgini
Anume-l depărtă din ţară, —
Să moară sfişiat de cini
Intr'un amurg de primăvară.

+".

Pe-aici, şi eu am suferit
De nostalgia lui fierbinte...
O, muza mea, dece-ai venit

Să mi le-aduci aminte ?

Deca-ai venit să mă 'ntristezi
In zi de toamnă fără soare?
Mai bine du-te prin livezi

ȘI pe ponoare!

De nu vrei ca, din nou posac,

In gura călimării crunte

Să moi un deget şi să-ţi fac
Un benghi in frunte. °

G. Topirceanu

Cronica externă

Un epizod în chestia Orientului

Desfăşurarea ultimelor evenimente orientale a fost rapidă

ai plină de neprevăzut. In primele zile din Septembre, atunci

cînd atenţia Europei era îndreptată în altă direcţie, aflarăm
deodată despre o impetuoasă ofensivă turcă. Surpriza era prea
mare, pentruca primele veşti să nu fie primite cu neincredere.
Ce e drept, înaintarea Grecilor spre Angora făcuse loc încă
din anul trecut unel retrageri lente şi discrete; car echilibrul
forţelor şi oboseala ambelor armate du:ese—cu tot insuccesul
ultimei încercări de mediaţiune din primăvara acestui an—la
stabilizarea frontului, aproape la înacţiune.

In efectele propunerii Consiliului Suprem fusese totuşi ceva
semnificativ, dealtfel caşi în destăinuirile asupra acordului în-
cheiat de d. Franklin-Bouillon cu privire la Cilicia şi alte ches-
funi mai enigmatice. Ua ochiu atent şi cunoscător ar fi putut
distinge. de pe atunci, din refuzul Turciei de a primi acele pro-
puneri din încheerea tratatului dela Angora semne prevestitoare
ale sitrșitului războiului din Asia- Mică—aşa cum l-am văzut a-
cum. Se pare că aceia care aveau tot interesul de a împiedica
acest sfirşit, n'au ţinut sama de acele indicii clare sau nu
au avut putinţa de a combate primejdia (Eu înclin cătră pri-
ma ipoteză). In interval, Turcia primea prin porturile Marii
Negre armamente proaspete, despre a căror provenienţă d.
Franklin- Bouillon ştie cite ceva, concentra forţe pe care ser-
viciul de informaţii somnolent al comandamentului eleni: le-a
ignorat, pare-se, pănă în ultima clipă; ŞI cînd mişcarea de
învăluire se desiânţui, armata greacă plerdu jumătate din efec-
tivele ei, pozițiile cele mai insemnate şi, pe deasupra, moralul.

122 wat ROMINEASCĂ

Retragerea până la Smyrna a fost o chestie de citeva zile. Mus-
tafa Kemal Paşa intra acolo inainte chiar ca telegramele să a-
nunţe iminența căderii. In ziua aceia, marea a înghiţit, im-
preună cu atite materiale ale armatei greceşii, și ultimele res-
turi ale tratatului dela Săvres.

Ah! Tratatul acesta, care se va adãuga ca piesă docu-
mentară la acele „cent projets de partage de la Turquie“, pe
care le colecţionase cu răbdare un distins diplomat romin,—
cită înțelepciune a prezidat la facerea lui şi cîtă funestă inca-
pacitate şi rea voinţă i-a zădărnicit aplicarea! Acum se va lu-
cra la înlocuirea lui. La interval de doi ani aceleași puteri sem-
natare ne vor dărui un document, în cele mai multe puncte,
diametral opus. Ni-I vor da cu greutate şi in convingerea că
printriinsul se pune capăt războiului şi se împacă interesele
adverse, Care poate fi moralitatea, legitimarea istorică şi cul-
turală, care, în fine, durabilitatea păcii de mine,—iată ce trebue
stabilit de pe acum.

Bazele noului regim, care va ci din tratativele dela Ve-
Delia sau de aiurea se cunosc de pe acum. Turcia va lua în
toate locul Greciei, izgonită de pe coasta Asiei Mici nu numai
politiceşte ci şi economiceşte, prin foc şi sabie, silită să eva-
cueze Tracia de soldaţi şi de elementul muncitor şi civilizato-
riu al negustorimii şi înghesuită iarâşi in graniţele ei dinainte
de răzhoiu. Sfidători şi barbari, urmaşii ienicerilor vor intra
iarăşi în Europa, în Constantinopole, purtind numai numele u-
nei civilizaţii distruse de ei până în temelii. Subt steagul mi-
cului general îndrăzneţ, Kemal Paşa, trimişi Asiei, goniţi pentru
o clipă, vor relua iarăşi drumul dela răsărit spre apus, vor da
din nou subt ocrotirea inconştientă a arbitrilor lumii curs Hber
acelui „Drang nach Westen”, care de cinci sute de ani asal-
tează cu efecte de aiite ori dezastruoase continentul nostru lu-
minos. Turcia europeană se reînființează subt rezerva insuti-
cientă a neutralizării strimtorilor. Cu asentimentul Europei se
comite o crimă în contra Europei. În numele cărui principiu,
pentru ce scop 3

Goliciunea morală, substratul meschin al tratatelor înche-
iate după marele războlu, în numele justiţiei imanente învingă-
toare, apare acum pe deplin. Justiţie imanentă— cine a fost oare
retorul inept care a lansat cuvintul ? —insamnă: in 1920—dis-
irugerea Turciei europene, accesul Greciei la marca de Mar-
mara, In Tracia şi în porturile egeice ale Asiei- Mici, stabilirea
căminului naţional armenesc, pedepsirea Turciei pentru alianţa
ei cu Germania învinsă. In 1922: restabilirea suveranităţii tur-
ceşti în cadrele dela 1914, desființarea capitulațiunilor. sacrifi-
carea Armenilor, recompensarea alianţei cu sovietele. Şi naivii
cei mai creduli pot măsura acum moralitatea aşezărilor inter-

EE în fruntea cărora figurează pompos tratatul dela Ver-
es,

CRONICA EXTERNĂ 123

a meritat Grecia furia de azi, prin ce s'a reabili-
tat Tuas Ni se va răspunde prin cuvinte de gazetari ne?
fabeţi: Germanofilie, principiul naționalităților, interesele en

Germanofilia regelui Constantin ? Dar poate uita cineva
că Turcia a luptat timp de patru ani în contra aliaţilor; că nu
se poate invoca principiul autodeterminării pentru Tracia în
clipa cind se sacrifică Armenia ; că statisticele Traciei, ri ea
slujit la soluția dela Sèvres, pledează contra Turcilor; H in rs
resele păcii de azi nu garantează cu nimic pacea de m ar P
sfirşit că nici un argument, dar nici unul afară pe ee a .
bioasă a lui Kemal Paşa nu justifică anularea hotăririi lvate i
puteri în 1920. Să mai păsa e egene egen ei

omancier naval sentimental r u
jeran arabescuri şi legende de harem cruzimea, EEN a
incultura 'Turcilor. Feminismul nu se poate pune în ca
marilor țeluri ale civilizaţiei.

j i este o
A ajungem la realitate. Soluția orientală de az
ADE es a marelui antagonism franco-englez, Supă
cum tratatul dela Sèvres a fost rodul unel clipe de concor e.
Pugilatul dintre Franţa, care revine ca un leitmotiv în toate mo
nicele mele, a trecut în aceste zile prin cea mai interesin. ec?
Caşi la Genova, caşi in discuţia reparaţiunilor, succesu d
pănă acum al Franţei. E un moment istoric demn de toa
ct tele recente
ica orientală a Marei-Britanii evenimen
nu ege o ër ege Zeck e = ie Ngy i
la 1914 şi până azi politica e , i e
in aiae t log Fazele ulterioare se og? GE e
tina, Smyrna, Galipoli, Last, sec), Franja ja
e politica Franței. In mod conş 2 area eet
in Turcia şi față de Anglia locul Germaniei şi i Sa
lor britanice, aţiţind elemen
se opune fâră teamă tendinţe sëtze capata
turc de pretutindeni împotriva marelui imp Beien
4, care este folosul ei pr
tat Franţa această politică temerară, arta sort a
tic? După mine el nu există. Motivele - rare
i . Unii vorbesc de necesitatea de a
Ge est a reg ee aa, a ine via
. Este o formu ră p 2
Bac ad h Maroc se întemeiază, caşi a Angliei în Egipt,
- forţa şi pe prestigiul organizaţiei. Atit timp cit Ek Ai
Marocul va răminea supus. Şi dacă Anglia, care bien er:
apărat şi atitea alte zone de influenţă În lumea maho Ee
îşi poate permite luxul unei politice antiturceşti, Franţa ri ta
sch nici un motiv pentru a face o politică opnsă şi v ot
vocatoare. Alţii vorbesc de nevoia de expansiune a

124 VIATA ROMINRASCA

Dacă se accentuiază asupra nevoii, atunci motivul este neinte-
meiat. Franţa nu are nici puterea economică, nici puterea na-
vală, nici surplusul de populaţie care să :mpună o expansiune.
Dispunind de un imperiu colonial considerabil şi foarte bogat,
ea are nevoe mai mult de o politică intensivă pentru consoli-
darea lui, decit de una extensivă care ar slăbi coheziunea. In
ce priveşte Turcia însăşi, Franţa nu poate invoca nici o ra-
țiune de prudență sau de apărare. Domeniul colonial francez
nu are nici un punct de contact cu imperiul otoman. Mai su-
gestiv, dar tot aşa de falş este motivu! influenței culturale și
civilizatorii. Generalul Gourraud ne vorbeşte din cind în cind
despre progresele civilizaţiei in Cilicia şi Syria. Nu se fac cu-
ceriri costisitoare şi eforturi politice pentru asemenea scopuri
ideale. Influenţa culturală a Franţei in toată Turcia nici nu
are nevoe de ocupaţiuni militare.

Prezenţa Franţei în Asia Mică şi turcofilia ei nu are decit
un Singur motiv şi anume de a face o spărtură în sfera inte-
reselor britanice, Scopul ei este pe deoparte de a avea o che-
zăşie, un atout în diferitele discuţii cu Anglia, iar pedealta de
a face, fără determinante econonice, o politică mondială, o
weltpolitik după ex-mplu wilhelmin, ca simplă manifestare de
forţă victorioasă i de vitalitate. La baza acestei politice stă
p'ezumţiozitatea. Este politica panaşului, politica gestului e-
legant şi a discursului frumos, dar nu şi politica rațiunii sau
a legitimei apārāri. Dela Baltica până la marea Roşie, Franța
trage sfori pentru simpla satisfacție a atletului care-şi joacă
muşchii. Dar politica fără suport economic şi fără necesități
vitale nu poate trăi. i

ŞI totuși, pentru moment, Franţa înregistrează o victorie
cu răsunet. Ea dictează la Londra cași la Atena condiţii şi
trage cu autoritate suverană hotarele. Anglia are în toate a-
ceste fapte ponoasele invinsului. Ca un pis-aller ea sacrifică
Grecia plictisită de războiu şi se reconciliază cu Turcii, păs-
trind totuşi un suris acru pè buze. Pentru un războiu anglo-
ture nu a venit momentul şi lipsesc mijloacele. Marea-Brita-
nie suferă asifel o întringere de prestigiu, cauzată, fără indo-
iali, de propriile ei greșeli,

„Dar Înfringerile acestea îşi reclamă mai curind sau mai
tirziu satisfacția. Ele se trec pentru lichidâri viitoare în con-
tul general de profit şi perderi. Esie posibil, fireşte, ca sol-
dul acestui cont politic să fie aruncat, caşi cu alte priiejuri,
pe umerii Germaniei. Dar umerii aceştia încep să fie prea
slabi pentru asemenea poveri,

Adevăratul clou al evenimentelor îl constitue insă Intra-
rea în scenă a Rusiei ca factor de politică internaţională. La

CRONICA !XTERNĂ 1:5

apariţia acestei cronici, delegaţii sovietelor vor sta poate ală-
turi de celelalte puteri la masa verde. Situaţia bizară a ad-
miterii la conferinţă a reprezentanţilor unul regim care nu a
fost recunoscut de drept şi căruia la Genova şi Haga i san
pus condiţii atit de stricte, denotă că şi aci s'a petrecut o mare
schimbare. Trebue şi aci să däm de urmele rivalităţii franco-
britanice.

A incerca o reglementare a chestiunii Strimtorilor, fără ca
Rusia să participe la discuţii şi fără ca interesele ei vitale să
primească satisfacţie, înseamnă a clâdi pe nisip. O simplă
schimbare de regim nu poate modifica aceste interese şi nu
poate duce Rusia să privească cu pasivitate şi să accepte tran-
şarea unei probleme peniru care ea s'a frămintat timp „de vea-
curi şi care încă acum şase ani fusese deslegată hirtie cu
totul în avantajul ei. A incerca o soluţionare fără Rusia, ar
însemna a nesocoii tot trecutul problemei orientale şi a exclude
din calcule una din forţele elementare nu numai ale viitorului,
ci şi ale prezentului.

Dar cum se impacă interesele Anglici şi Franţei faţă de
acest adevăr. Antagonismul ruso-britanic In Orient a continuat
să existe şi după revoluţia din Octombre 1917. In Persia, în
Turkestan, în Georgia şi aiurea s'a destăşurat neintrerupt o
luptă aprigă Inte Anglia şi Rusia, mai aprigă poate chiar decit
aceia din vremea ţarismului, pentrucã la factorul politic se a-
dăugase în luptă cel social. Victoria a suris în multe locuri
sovictelor şi Anglia s'a văzut silită să cedeze terenul aproape
pretutindeni, Discuţiile economice dela Londra, care nu au pu-
tut duce niciodată la un rezultat practic, nu au atenuat şi nu
au ascuns nimic din această rivalitate. Alianţa, mai bine zis
tratatul de garanţie dintre naționaliștii turci al Rusia sovietică,
avea şi el un ghimpe ascuţit întors in contra Angliei. Și dach
ne gindim la Strimtori, aturci prietinia ruso-tureă, oricit de pa-
radoxală ar părea în sine, nu-şi poate avea rostul decit tot nu-
mai ca un mijloc de apărare în contra Marii-Britanii. Prezenţa
Rusiei la Conferinţă este, în situaţia dată, un râu inevitabil pen-
tru Anglia.

Prin politica ei antibritanică şi filoturcă Franţa se găseşte
dela sine alături de Rusia. Este şi acesta unul din paradoxele
situaţiei. Sărind peste cei va ani ai politicei „cordonului de
sirmă ghimpată“, Franţa revine aproape automatic la ad kuch
rile dinainte de Revoluţie. Sovietele apar ca moştenitori legi-
timi ai politicei ţariste. Pentru moment lucrurile nu merg prea
departe, Chestiunile economice, revendicările detentorilor de
rentă rusă şi de părţi de interese industriale constituesc încă
o barieră puternică. Politiceşte însă o apropiere vizbilă s'a
realizat. Inițiativa admiterii Rusiei la conferință porneşte „Data
Franţa, în timp ce harnicul primar al Lyonului se află la A
cova în misiune informativă. Sovietele, fireşte, se grăbesc s
tragă din aceste împrejurări foloasele posibile.

126 VIAŢA ROMINEASCĂ

Nu vreau să pornesc pe calea conjecturilor. O sumede-
nie de combinaţii viitoare se impun imaginaţiei : Alianțe conti-
nentale, reconcilieri bizare şi rivalități neertâtoare. Nu este lo-
cul pentru ele aci şi acum. Ne mulțumim pentru moment cu
constatarea că Rusia intră în joc ca factor politic în mijlocul
frămintărilor imperialiste, cu toată prăpastia economică şi s0-
ciala care o desparte de foştii ei aliaţi.

Pacea care se înfăptueşte prin întrinarea silită a unor a-
nimozităţi atit de mari, prin sacrificarea atitor interese şi am-
biții, prin combinaţii atit de elastice şi mai ales pe temeiul unui
echilibru de forţe atit de şubred, nu poate întruni condiţiile
unei existențe durabile. In clipa, care poate fi prevăzută de pe
acum, cînd echilibrul se va deplasa, ea va dispare ca toate al-
câtirile puse la cale în această parte a lumii în trecut. Nu-
mai consensul benevol al tuturor puterilor ar putea crea in
Orient o stare politică trainică. El este insă, practic, irealiza-
bil. Deaceia, oricit de mulţumiţi am fi de încetarea războiu-
lui chiar cu preţul unei păci anacronice, nu putem vedea in e-
venimentele din Orient decit un epizod ca atitea altele.

Eugen Filotti

Cronica economică

Sporirea emisiunii Băncii Naţionale

Pentru a scoate viața economică din strimtoarea in care
se găseşte astăzi pe urma deprecierii constante a valutei naţio-
nale şi a restringerii creditelor, conducătorii Bâncii Naţionale
au hotărit să sporească clrculaţiunea noastră tiduciară prin a-
runcarea pe piaţă a unui nou miliard şi jumătate de bancnote
ale Institutului nostru de emisiune. Hotărirea aceasta a stir-
nit o aprigă discuţiune în cercurile economice şi pseudo-econo-
mice, mai ales în acestea din urmă alcătuite din SES şi me-
dici. Niciodată nu s'a scris atita economie politică în țara ro-
minească, niciodată nu au apărut peste noapte atiţia economişti,
atiția reformatori, Fără să exagerăm, am putea spune insă că
mai toţi cei care s'au ocupat de chestiunea valutară ignorau cele
mai elementare noțiuni teoretice asupra „banului“ şi asupra ro-
iului acestui „ban“ în economia naţională.

Discuţiunea care s'a încins a urmat pe tema: Inflaţiune
sau Deflaţiune, fără a se ține samă de factura speclală a vre-
murilor prin care trecem şi de interesele economiei noastre. A
pune însă astfel chestiunea insamnă a nesocoti aceste interese
incă dela început. Intr'adevăr, aici nu este vorba de o discu-
țiune principială asupra metodelor de însănătoşire a valutei na-
tionale, ci de o chibzuire asupra măsurilor ce trebuesc luate
pentru a da oxigenul necesar organismului economic strins în
corsetul de fier al unei emisiuni mărginite care—oricit de um-
flată ar fi în teorie—nu ajunge pentru desfăşurarea nestinjenită
a tranzacţiunilor comerciale.

Intr'un studiu anterior al nostru, apărut în paginile aces-
tei reviste *, ne ocupasem pe larg de raportul dintre valută şi

* Valuia şi Băncile de Emisiune, „Viaja Rominească“, No. 5, 1922,

128 VIAŢA ROMINEASCĂ

Bancile de emisiune şi recomandasem o deflaţiune lentă prin
plata de cătră stat a datoriilor sale câtră Institutul de emisi-
une. Spuneam atunci că „hirtia-monedă râmasă pe piaţă nu tre-
bue să mai fie depăşită. Ea va fi considerată ca o limită su-
perioară. Exceptii sar putea face numai în cazuri extraor-
dinare. Ne-am apropia în modul acesta de principiul Bâncii
Naţionale elveţiene şi de propunerile comisiunii valutare engleze,
admise de cătră guvernul Marei Britanii. Comisiunea engleză
propusese ca circulaţiunea efectivă a notelor < Curreucy» În de-
cursul unui an să fie considerată ca limită superioara legală
pentru circulaţiunea anului viitor, afară de cazuri cu totul ex-
cepţionale. ca de o pildă în vremurile de criză”.

Ceiace spuneam atunci, susţinem și astăzi în aceiaşi mä:
sură. O creştere a circulaţiunii tiduciare fără un acoperemiut
suficient (şi cind zicem acoperemint, nu ne gindim numai la aur
ci şi la alte bunuri) este condamnabilă, netâcind decit să des-
trame şi mai departe cursul valutei naţionale pe pieţele străine
şi să scumpească viaţa printr'o revoluţionare a preţurilor. Insă,
nu trebue uitat un lucru: influenţa infiaţiunii monetare asupra
preţurilor nu mai poate fi judecată după preceptele teoriei cla-
sice a monedei. Conform acestei teorii, puterea de achizițiune
internă a monedei naţionale era- o funcţiune a preţului, care
varia în limitele creşterii sau reducerii cantităţii monetare exis-
tente, Această putere de achiziţionare internă influența de altă
parte cursul extern al monedei. Infiaţiunea juca deci atunci un
rol eminent,

Nu tot aşa este astăzi. Inflaţiunea a devenit aproape ge-
nerală. Rolurile s'au intervertit. Nu puterea de achiziţiune in
interior a monedei influenţează asupra cursului aceleiaşi mo-
nede pe piețele străine, ci cursul devizelor străine fixează pre-
țurile pieţei interne şi puterea de achiziţiune a monedei naţio-
nale. E trist, dar e adevărat. Ceiace rămîne de făcut Institu-
tului de emisiune este să caute a ține samă de această schim-
bare, ajutind după putinţă comerţul, căutind să vegheze ca piaţa
să aibă întotdeauna numerariul suficient.

Politica de bază a Institutelor de emisiune creiate pe baza
etalonului de aur este bine-ințeles silită să se miște în jurul u-
nor anumite limite trase de cătră imperativul acoperemintului
metalic—şi el ceva valabil în vremurile noastre de răsturnare
economică, Această politică de emisiune, calculată pentru tim-
puri mijlocii nu trebue să fie contrarie intereselor imediate ale
comerțului. Aici e momentul de a arăta că însăşi inflaţiunea—
atunci cind partizanii ei o privesc ca ceva temporar—se poale
concepe in cadrul politicei tradiţionale de «misiune. Trebue să
facem deosebire intre politica statică şi cea dinamică de emi-
siune, Siatica emisiunii socotește cu spaţii mai lungi de vreme,
in decursul cărora principiile clasice despre „Curreucy” tre-
buesc să râmină în picioare, pecind dinamica lucrurilor poate
foarte bine cere o deviare momentană dela aceste principii.

CRONICA ECONOMICĂ 129

meschen

laţă ceiace nu se înțelege în destul de cătră diletanţii va-
lutari ai noştri. Clasiciştii ţin morts la principiile rigide ale
politicei de emisiune clasică, iar inflaționiştii predică inflațiu-
mea din convingerea contrarie. Nici unii nici alții însă nu-şi
dau seama că situaţiunea ne impune alte metode, care de fapt
nu se depărtează în spaţiu şi timp de vechile metode sănă-
toase g meng

nflaţiunea care S'ar produce aruncînd în circulaţie un
miliard şi jumătate de bancnote nouă işi va avea enen
sa mai tirziu, nu se poate nega. Niciodată în istoria Institute-
lor de emisiune, inilaţiunea nu a rămas nerăzbunată. Goschaen
aminteşte în „Théorie des changes étrangers“ pilda Statelor-
Unite ale Americei de Nord din al şaselea deceniu al veacului
trecut. Inflațiunea produsă atunci întirziase a-şi face efectul
rău preconizat de clasicişti. Dimpotrivă, piaţa se uşurase sim-
țitor şi tranzacţiunile s'au putut face în mai mare libertate şi
mai nestinjenite. Deabia după un an a venit criza, o criză
destul de violentă şi dezastruoasă.

Lucrul acesta se poate întimpla şi la noi, e chiar foarte
probabil să se intimple. Dar intrebarea care se pune este dacă
e mai bine să ruinăm acum întreaga piaţă financiară prin lipsa
teribilă de numerar sau dacă e mai bine să dăm vieţii econo-
mice acum oxigenul necesar, tinind însă seamă de primejdia
care ne ameninţă în viitor şi luînd încă de pe acum măsuri de
pază, măsuri de contracțiune ulterioară, singurele capabile a
restabili echilibrul rupt pentru un spaţiu oarecare de timp.

La drept vorbind, În starea de constringere monetară de
astăzi, o nouă sporire de un miliard şi jumâtate nu ar fi prea
gravă şi nu s'ar face prea observată pe piaţă. S'ar uşura doar
situaţiunea băncilor private care, față de lipsa de numerar, au
fost silite să adopte tezaurizarea, peniru a dispune la fiece mo-
ment de numerar. Și nu numai băncile, ci şi comerţul şi in-
dustria au început dela o vreme încoace să-şi caute refugiul
la tezaurizare. Acest regres economic,—căci tezaurizarea nu
poate fi altfel caracterizată —nu poate fi combătut decit uşu-
rind piaţa monetară prin pomparea numerarului din bănci, în
afară bine-înţeles de cerința generală a pompării numerarului
dela sate.

In rezumat, sintem de părere că o nouă sporire a circu-
lațiunii fiduciare cu un miliard şi jumătate, departe de a vătă-
ma economia naţională, i-ar da dimpotrivă tonicul de care simte
nevoe în momentul de faţă. Inflaţiunea aceasta ar însemna o
intervenţiune chirurgicală preventivă, menită să salveze orga-
nismul economie de un dezastru ulterior complect. Accentuăm
încăodată că stăm şi astăzi caşi mai înainte pe temeiul ve-
chii politici de emisiune din vremurile anterioare războiului,
duşmane înverşunate ale inflaţionismului neacoperit. Dar, cum
am spus mal sus, aceasta intrucit priveşte Statica şi nu Dina-

130 D VIAŢA ROMINEASCĂ

mica politice! de emisiune. In studiul nostru „Valuta şi Bän-
cile de Emisiune” propusesem limitarta circulaţiei fiduciare la
cifra actuală şi plata treptată a datoriilor statului câtră Banca
Naţională, care urma ca sumele plătite de siat să nu le retragă
din circulaţie, ci să le dea comerțului sub formă de credis, Ex-
punerea ministrului de finanțe la consfătuirea dela 29 Sep-
tembre dela Banca Naţională arată că guvernul are aceiaşi
concepție despre revenirea la normal a Institutului nostru de
emisiune. Până cind însă statul va fi în măsură să-şi plă-
tească datoriile sale, acest Institut trebue să mai sporească fn-
căodată emisiunea, dacă vrea ca industria şi comerțul să nu
sufere dezastrul care bate la ușă.

Lazăr Iliescu

Cronica teatrală

— BUCUREŞTI —

Scrisoarea pierdută.—Macbeth —Ciuta.—Don Juan.
Liliom.—Triunghiul.—Două cumetre.
—Scaiul.—Manasse.

De cite orl se joacă Scrisoarea pierdută, toată Inmea constată
că, în ciuda prevederilor unor critici, capo-d'opera lui Caragiale e
mereu tinără și nouă şi chiar actuală. Pentru o comedie virsta de a-
proape patruzeci de ani Insamnă perspective de trăinicie solidă. Căci
nimic nu se învechește mai repede ca tocmai comedia. O dramă de
acum treizeci de ani, chiar mediocră, poate să stoarcă jacrămi şi azi;
o comedie bună de acum zece ani, azi te plictiseşte încit te întrebi
mirat cum al putut ride odinloară de asemenea... prostie. Dealtfel
conducătorii de teatre işi dau bine sama de fragilitatea existenței co-
mediilor şi mal curind vor relua zece drame invechite decit o singură
comedie răsuflată. Apol, în literatura dramatică universală, comediile
clasice se pot număra pe degete, în vreme ce tragediile care au in-
truntat vremea sint cu duiumul, Şi nu pentrucă s'ar fl scris mai pu-
ține comedii. Spectatorii de totdeauna au mers la teatru mai cu samă
să petreacă și să ridă. Intocmai caşi azi cind trei sferturi cel puțin
din piesele care se joacă sint diverse specii de comedie...

Evident că pricina de căpetenie a nedurabilității comediei se
află în marea ei dependenţă de actualitatea imediată. Risul însuși e
prieten bun cu actualitatea. In realitate nici o operă de artă nu dis-
prețueşte actualitatea. Atita doar că talentul adevărat ştie sā des-
prindă din actualitate clementele eterne. Actualitatea din comediile
lui Aristofan e vie şi astăzi,

In Scrisoarea pierdută actualitatea e cadrul ; miezul insă e in-
rudit cu veşnicia. Toată acțiunea exterioară e pură actualitate pe
care insă o ține pe umeri o serie de oameni vil, comici prin esenţa
lor, comic} prin caracter. Cită vreme vor fi în lume bărbați inșelaţi
ca încrezătorul Trahanache, demagogi ca „plastogratul* Caţavencu

132 VIAŢA ROMINEASCĂ

funcționari ca Pristanda, etc., Scrisoarea pierdută va stirni acelaşi
veselie ca acum treizeci ei opt de ani şi ca astăzi,

Teatrul Naţional a deschis stagiunea cu Scrisoarea pierdută,
anunțind că va juca-o în „costumele epotele. Exagerarea aceasta a
iost cel puţin depiasată. In afară de rochia „coanei Joițica“ și de
cițiva pantaloni cu supieuri, epoca nu oferă prilej de costumare isto-
rică. Dacă e vorba deculoare şi atmosferă, n'ar fi trebuit să lipsească
pitoreştile inscripţii deasupra uşilor, în sala de intrunire: „Arfiva“,
„Ofiţer tivil", „Cabinetul Primareluis, „Reghistratura“. Fiindcă trebue
să se vadă că întrunirea se ţine în „sala cea mare a pretoriulul Pri-
mării“,

S'a jucat cu vervă, Distribuţia a întinerit în parte. ŞI e bine
aşa. In contact cu creatorii rolurilor (lon Petrescu, Brezeanu, To-
neanu), generația nouă de actori păstrează tradiția caragialeană...

Macbeth a fost pregătit de d. Eftimiu, dela traducerea d-nei
Miller-Verghi pănă la decorurile şi costumele d-lul Pojedalefi. Don,
aproape trei rinduri de interpreţi: doi pentru Macbeth şi trei pentru
Lady Macbeth. Cel mal reușit însă a fost d. Bultinski, în Macduff,
afară de costumul clovnesc care, fireşte, cade în sarcina d-lui Poje-
daieff, Dealtfel d. Bulfinski sa dovedit mal demult ca un talent de
mina întâi. Inteligent, harnic, înzestrat cu fantezie în compoziţii şi
cu un temperament totdeauna impunâtor, cu o gamă vastă de reali-
zare şi exteriozare, acest artist ar putea întrupa aevea şi pe Macbeth,
In orice caz Macduff rămine definitiv cîştigat... Cele trei intreprete
impreună poate că ar tace pe Lady Macbeth; cei dol protagoniști
care au jucat şi joacă acuma pe Macbeth, cu siguranță că nici im-
pteună nu vor Întruchipa niciodată pe cumplitul erou al Ivi Shakes-
ptare. Intr'un fel Macbeth e mai greu de realizat chiar decit Hamlet,
Prinţul Danemarcei e vorbăreţ, işi cintăregte şi-şi explică mereu gin-
durile şi faptele, pe cind tragedia lui Macbeth se comprimă din ce în
ce in sufletul său, in tăcerile sale, descărcindu-se în puține vorbe și
multe fapte, Dificultatea, pentra interpretul lui Hamlet, stă în găsirea
axei centrale a personagiului, pentru cel al lui Macbeth in dozarea și
gradarea dramei interne şi cu deosebire în exteriorizarea ei...

Macbeth, cași Lady Macbeth care s'a numit Gruoch, cași Dun-
can sint personagii istorice ; au trâit pela inceputul secolulul al XI-lea,
Shakespeare însă a luat subiectul din cronicile lui Holinshed, împreună
cu mal toate persoanele, adaptindu-l şi complectindu-l, fireşte, după
trebuinţele tragediei, Dacă astfel Macbeth e situat în timp şi spațiu,
fantezia d-lui Pojedaleff apare exagerată şi chiar vătămătoare. Cos-
tumul şi decorul trebue să se subordoneze textului, în nici un caz nu
poate să tulbure atmosfera dramei sau chiar să o schimbe, Macbeth
se desfăşoară Intro atmosieră sumbră, gravă, încărcată dela inceput
pănă la sfirgit. Nici una din operele lui Shakespeare nu e atit de
strinsă, lipsită de digresiuni, unitară, aproape fragmentată în acțiune...
la asemenea piesă ceţoasă costumele in culori strigătoare nu pot face
decit un efect burlesc şi deci dăunător. Bogăția de culoare cu orice
preț aici jicnește textul. Caracterul scoţian al costumelor nu cere ne-
apărat excesul coloristic oriental.. Mai fericit a fost taleatatul pictor
rus cu decorurile din Macbeth. Nu èe vina d-sale dacă unele tabiouri
n'au făcut impresia dorită ; decorul cere anume efecte de lumină, care-
au lipsit la Teatrul Naţlonal,..

De un timp Shakespeare è cel mai gustat autor în București.

CRONICA TEATRALĂ 133

Hamlet, Regele Lear, Ce-aţi voi (atita figurează in repertoriul ro-
minesc, pănă azi) însamnă oricind săli pline. Cu atit mal mult Mac-
deth, cea mal teatrală din tragedille marelui Will, Dar dacă e aşa,
n'ar fi oare vremea să traducem complect toată opera, din original şi
in formă originală ? Oare Teatrul Naţional n'ar putea şi mar avea
datoria să ia asemenea inițiativă ?... Traducerea d-nei Miller-Verghi
e expresivă ; totuşi fiind în proză, nu poate avea sobrietatea necesară,,,

Intăia noutate rominească a stagiunii a fost norocoasă, Ciuta
d-lui Victor Popa s'a bucurat de o primire deosebit de caldă şi, tn
bună parte, meritată. Tinărul autor apare cu atita talent incit n'are
nevor nici de exagerările cu care l-au gratificat cronicarii cotidiani
şi nici de menajamentele pe care le cer debutanții plăpinzi. D. Victor
Popa merită adevărul întreg, lar cel diatăiu ar fi că Cinta nu va rä-
mine piesa d-sale cea mai bună,

„Cluta“ e o fată bogată care vrea să trăiască în iubire şi feri-
cire, şi care, intocmai ca o căprioară hărțultă, se sinucide cind vede
că visurile de viață îi s'au dărimat,

Din Ciuta tocmai eroina pare mal puțin vie. Caracterul ei se
rezumă intrun retorism literar şi gol. Totul se traduce laca In fraze,
mai ales insă pasiunea lubirii şi a vieţii. Chiar cind se refugiază la
omul iubit, pare că o face numai spre a debita avalange de vorbe
umflate, De acela şi actele ei, altfel justificate, par nefirești, teatrale...
De boala eroinei suferă, poate prin contagluae, și iubitul ei,

O slăbiciune a piesei este apoi construcția în ultimele două acte.
După şovăirile actului al doilea, unde acţiunea stagnează şi se arti-
ticializează, in actul final ai mereu impresia că respirația autorului
s'a poticait,..

In faţa și deasupra acestor tatonări de începător se ridică însă
o sumă de calități prețioase care asigură d-lui Victor Popa un viitor
de samă in teatru... Actul înțăiu e plin de viață, de atmosferă şi cu-
loare, Aici construcția simplă şi solidă invederează instinctul drama-
tic al autorului. Alci chiar şi eroina palpită sincer. Interiorul burghez
e zugrăvit cu un farmec biedermeveresc, Doctorul Mincu e o figură
care poate aspira la viață lungă. In actul acesta d. Popa are obser-
vația remarcabil de ascuţită, A văzut tot şi a ştiut să găsească ex-
presia cea mai potrivită intr'un dialog natural, grăbit, viu, susținut,
deopotrivă de incăpâtor pentru expoziţia acțiunii cași pentru ciocnirile
din cursul desfășurării... Prin puterea de observație, prin intuiţia
compoziției dramatice şi prin darul de-a crea oameni, d. Victor Popa
îndreptățește speranţe frumoase.

Dintre interpreții Ciutei, d. Soreanu, în doctorul Mincu, reamin-
teşte cele mai bune creaţii ale d-sale.

După Napoleon şi Prometeu, d. Eftimiu atacă un nou subiect
de lexicon şi la modă: Don Juan. Şi cum în toată vasta sa operă a
umblat veşnic să reabiliteze pe marii ncdreptâțiți al omenirii, e lesne
de înțeles că reabilitează şi pe Don Juan. Rămine in sarcina posteri-
vom fericite să stabilească de ce Don Juan a avut neapărată nevoe
de reabilitarea fericitului autor romin, Eu unul fmi declin compttința
şi mă mulțumesc să constat cu plăcere că d. Bulandra şi-a deschis
stagiunea iarăşi cu o plesă rominească, precum se şi cuvine,

134 KH VIAŢA ROMINEASCĂ

Liliom a tost, dacă nu mă ingel, prima incercare a celui ce pe
urmă a scris Diavolul. E sigur că, de n'ar fi iscălită de Franz Mol-
par, Liliom war fi încăput pe afișul Teatrului Bulandra. Şi bine ar
fi fost. Căci, înafară de un oarecare pitoresc nu tocmai de calitate
superioară, Liliom nu cuprinde nimic deosebit, Amestecul de real și
nereal constitue cel mult un element de fecrie pentru copii, deşi, după
succesul răsunător cu Diavolul, lansatorii autorului au căutat să gă-
sească şi în Liliom ceva „adince.

Molnar mai are lucrări teatrale care ar putea obține favoarea
publicului nostru, Cu cit s'a cheltuit la Liliom, s'ar fi putut monta
Povestea lupului, de pildă, şi desigur că ar fi dobindit mal mult ai
teatrul şi publicul...

Teatrul Mic n'a găsit ceva maj bun pentru deschiderea staglu-
nii decit pe d. Verneuil cu al său Triunghiul. Pornind la drum iarăşi
cu „principiile“ crimpeiului de stagiune de astăprimăvară, rezultatele
vor rămine aceleași. Un teatru nu se poate menţine fără o seriozitate
in conducere, Altfel riscă să nu fie luat în samă alci chiar de ama-
torii de bulevardisme.

Triunghiul: amantul de inimă, amanta, amantul cu punga. Actul
intălu: amanta iubeşte pe amantul de inimă şi toți trăesc bine din
banii amantulul cu punga. Actul al dollea: nenorocire — amantul cu
punga e ruinat şi amana, din pricina aceasta, îşi simte zdrobită iu-
birea pentru amantul de inimă. Actul al treilea: tout s'arrange—a-
mantui de inimă s'a îmbogăţit şi devine amantul cu punga, lar amanta
iubește acuma cu pasiune pe amantul ruinat care astfel devine aman-
tul de inimă.

ŞI ca să vezi Triunghiul acesta, jucat de altfel cu mult brio de
trinitatea Iancovescu, Elvira Popescu, Mihalescu, plăteşti 100 Lei sta-
lul. Şi se mal miră cel interesați că sala nu se umple!

Donă cumetre, deși mult mai tinere ca Scrisoarea pierdută, nu
prezintă decit cel mult un interes... istoric. E o legendă că a avut
succes odinioară. N'a avut niciodată. Alin Burlănescu numa! cu o ro-
manță a trăit ai numai o zi.

Scaiul, da, a inveselit sute de mli de spectatori, Pe-atunci La-
biche era, cum s'ar zice azi, „regele risului“, Vremea însă l-a rugi-
nit. Glumele lui, care odinioară făceau să hohotească Parisul, acuma
nici la Teatrul Popular din Bucureşti nu mal prind. Nici chiar situa-
Hie comice nu ne mai bucură, Tot nl se pare cusut cu aţă, și cu ce
aţă |... După ce al văzut Scaiul, trebue să vezi şi Scrisoarea pier-
dută, dacă vrei să inţelegi cit de mare şi cit de trainic e Caragiale...

Teatrul Popular a vrut să dovedească tuturor că Manasse se
poate juca oricit de mediocru şi tot Manasse rămine. A izbutit. la
cluda d-lui Cirjă și a celorlalți „Interpreţi“, Manasse umple sala.

In definitiv şi aceasta se chiamă succes. ŞI doar în teatru orice suc-
ces e binevenit,

Septembre, 1922, L. Rebreanu

CRONICA TEATRALĂ 135
— IAŞI —

Clădirea.—Răsvan şi Vidra.-—O noapte furtunoasă.—
Romeo și Julieta.—Erou și soldat.—Actorii.

In timpul verii, presa eşeană s'a ocupat de clădirea Teatrului
Naţional. Unii susțineau că teatrul mal-mai se dărimă... alții dim-
potrivă—că niciodată vre-o construcție n'a fost mai solidă. Un raport
de experți constata stricăciuni grave. Alt raport conchidea că, dech
spectatorii vor merge în virful degetelor prin vestibulul din stinga,
„teatrul va fiinafară de orice primejdie“. In ajunul deschiderii stagiunii,
Primăria a lipit pe străzi chiar un comunicat; Teatrul poate funcţi-
ona fără pericol de prăbuşirea, —căci reparaţiile sint în curs, lar pla-
nurile fundațiilor vor fi în curind cercetate...

In prima sară de spectacol—sala arhi-plină, de altfel caşi "mn
celelalte sări. Pasiunea de teatru aduce publicul chiar subt nişte
bolți care, după semnalul ziarelor, îşi desfac zi cu zi Incheeturile.
în pauză, un inger de pe plafon parcă-şi desprinde up picior din
ghips și, ca 'atr'o figură de dans modern, se pregăteşte să se
pogoare, cu aripile intinse, asupra spectatorilor. Publicul se uită în
sus, Teatrul—țiaind ochil spectatorilor indreptați spre cer—realizează
astic! unul din scopurile superioare ale artel.

Dar publicul aşteaptă în zădar. Teatrul se încăpăținează: nu
se mal prăbușește. Pe semne fundaţiile Ini sint mai tari decit argu-
mentele adversarilor...

Cortina se ridică în timpul meditațiilor noastre arhitectonice.
Spectatorii, Intorşi de curind din vilegiatură, nu-şi isprăviseră discu-
Gite : mode, impresii de voiaj, punerea la zi a cronicii scandaloase...
—„Stai să vezile ...Printurile de conversaţie din sală se amestecă
cu replicele din „Răsvan şi Vidra“, Versurile lui Hasdeu, im-
pleticindu-se la fiecare pas, îşi fac insă drum, incet-incet, prin va-
carmul public. Nişte actori cu bârbi mari și cu porturi pitoreşti de
altădată gesticulează grav o Imprecație împotriva „tiocollore. Publi-
cul din loje şi staluri simte o uşoară indispoziţie, stind citeva cea-
suri înaintea unor puști, care răzbună nedreptăți sociale. Dar dacă,
—totuşi... iau foc armele ?...

Spectatorii, scăpind de apostrofele violente din „Răsvan şi
Vidra“, intră cu satistacție,—cum se spune familiar, —in „morişca
lui Caragiale. Se joacă „O noapte furtunoasă“,

De cite ori am cetit şi am văzut piesa aceasta! O ştim, EP
proape toată, pe derost. Piesa n! se joacă în gind, cei puțin c'o re-
piică inaintea artiştilor; iar cind unii dintr'inșii aşteaptă prea mult
sutleurul—chiar cu o scenă întreagă... şi noi, din cind in cind, ne to-
toarcem În urmă să vedem unde au ajuns şi actorii.,

In No, 2 din 1922 al „Vieţii Romineşti* d. G. Ibrăileanu a pt-
biicat analiza piesei „O noapte furtunoasă”. Cetitorii, desigur, o cu-
nosc,

In privința interpretării, vom cita totuşi un pasagiu din artico-
lul d-lui Ibrăileanu, relativ ia rolul Vetel:

„In chipul cum se joacă „O noapte furtunoasă" (cel puţin cum
am văzut-o noi cu mai multe rindari de actori), Intriga dintre Chi-
riac şi Veta devine, în adevăr, ridicolă. ŞI aceasta pentrucă Me
este reprezentată intotdeauna ca o femee prea in vristă, ŞI atuac

136 VIAȚA ROMINEASCĂ

efuriunile ei sentimentale, patosul lui Chiriac, cintarea romanțelor
sentimentale dinainte de apariția lui Rică sint de-adreptul hilariante“.

D. Ibrăileanu pledează pentru tinereţa Vetei, care ar fi o fe-
mee între treizeci şi treizeci şi cinci de ani. Argumentele d-sale, an-
grenate Co logică impecabilă, nu pot fi clintite din loc. Intr'ade-
văr, Veta.i o femee tinără,

„Cind Veta e reprezentată insă,—coatinuă d. Ibrăileanu,—ca o
femee intre patruzeci şi cincizeci de ani (am văzut-o şi de cincizeci-
şasezeci de ani), nu numai ea, dar intreaga intrigă produce un efect
ridicol care nu se justifică prin piesă. Ba toată afacerea are ceva
odios şi respingâtore,

Şi mai departe: „O noapte furtunoasă este destul de întune-
cată, destul de „pesimistă“, prin mizeriile și ridicolele de tot felul
zugrăvite de-alungul ei, şi nu mal are nevoe de un amor senil cu un
subaltern pervers“,

Artista care reprezintă la laşi rolul Vetei a trecut demult vrista
fixată- de d, Ibrăileanu, In plus ea dă roiului niște proporții fizice,
ce depășesc cu mult limitele normale, fixate de legile esteticei şi
ale amorului, În alte piese, această artistă venerabilă şi-a purtat cu
demnitate persoana,—cam exagerată, ce-i drept... Insă nu din punctul
de vedere al interpretării,

D. Vernescu-Viicea a jucat, co naturaleță desăvirşită, rolul lui
Jupin Dumitrache care—protund îndurerat de ştirbirea „onorului de
tamilist-—sa primblat pe scenă, atit de serios şi de tragic, incit
spectatorii, uneori, nici nu ştiau pe cine-l aplaudă: pe autor sau pe
interpret. Verva d-lul Vernescu nu avea decit un obstacol: opera-
Ha de memorie a unor parteneri, inainte de a-i aruaca replica...

In tragedie, audiția sutleurului poate deschide pauze intre cu-
vinte și intre părțile componente ale unui dialog, Aceste pauze sint
uşor suportate de public, Spectatorii le utitizează, după ameninţări
şi omoruri, pentru reluarea respirației şi ştergerea lacrămilor. Apoi
pauzele pot fi astupate de actorul tragic printr'un gemät sepulcral,
Care mărește impresia de teroare.—La comedie însă, replicele trebue
să cadă una după alta, ca nişte lovituri de floretă, Spiritul separat
al trazelor capătă o plus valută din imbinarea lor rapidă, Spectato-
rii vor să ridă intens şi continuu. Lor nu le place să-i vadă pe ac-
tori aplecindu şi urechea spre sutieur şi călcindu-se pe picioare in
fața cuștei miraculoase, în care parcă au tendința să dispară...

SR dracu poate un actor să nu ştie pe derost rolurile lui Cae
raglale

O domnişoară de-alături,—care asistase fără nici-o îndoială, în
multe stagiuni, la reprezentațiile pieselor lui Shakespeare, (7 măr-
turisea dăunăzi unui tioăr de salon aversiunea pentru „Romeo şi
Julieta“. Tinărul clàtina din cap,—afirmativ...

Dacă domnișoara din stal gare motive personale Impotriva bal-
conului şi a priviahetorilor,—care pot fi, oare, considerentele d-sale
artistica ?

Am căutat pe marii detractori al lul Shakespeare. N'am avut
la îndămină decit articolul lui Tolstol, care poate insă da argumente
tuturor generaţiilor de fete, trecute prin vastul cimp de observație al
vecinei, cit şi tuturor tinerilor din saloanele noastre,

Tolstoi, cu vervă diabolică, aduce toate obiecțiile, pe care un

hi bm,
_
-

CRONICA TEATRALĂ 137

realist le poate prezenta unui romantic, —adăugind observaţia că 'n
„ piesele aristocratice ale lui Shakespeare, poporul—cu durerile lui e-
pice—nu-şi găseşte locul, pe care-l merită în preocupările artistice
ale unui scriitor de talent.

Dar nici domnişoară, cu lorgneta rigidă Intre două degete, şi
nici tinărul nu cred să fl avut vre-un raport cu Tolstoi în alt fel decit
doar prin intermediul unui roman de senzație, mult timp expus într'o
vitrină alături de „Războiu şi Pace»,

De ce dar „Romeo şi Julieta“ nu-i încintă pe vecinii noștri de
stal? Argamentele lui Tolstoi mau acționat, desigur, asupra lor, A-
tunci... sufletul I-i pustiu, sterp,,. Sau poate ei nucunosc acest stră-
lucit imn al iubirii decit din traducerea lui Haralamb OG. Leca l...

Altfel, cum ar putea privi cineva impasibil scena balconului
sau a despărțirii, cind—indărătul tinerilor amanți—parcă trece, în
răstimpuri, caraula întunecată a morții?

Ştim eroismul militar din piesele şi din poeziile patriotice, de-
clamate la 10 Mai de vre-o citeva eleve blonde de conservator în cos-
tam național, care îşi alcătuesc, în fața şcolilor primare, o» mască fio-
roasă şi își string cu ură pumnii micuţi, ameninţind—peste capetele
spectatorilor în minlatură—un inamic Invizibil, dar desigur zgribulit
de emoție undeva, departe...

B. Schaw își bate joc de eroismul oficial. O mişcare contrară
tuturor regulelor strategice,—că 'n „Erou şi soldat*,—determină o
victorie şi creiază un erou... numai fiindcă bateriile adverse aveau
obuze care nu explodau,

li cunoaştem pe soldaţii din cromolitogratiile de propagandă,—
dar adevăratul soldat de pretutindeni este Bluntschli care, obosit și
tiĂmind, se strecoară cu abilitate printre primejdii, gindindu-se mai
mult la bucata de şocolată din cartugieră, decit la decoraţiile în
perspectivă,

Atiţia oratori de piețe publice preamăresc eroismui—mutind pe
rind, una în spatele altela, foile dintr'un discurs fără stirşit, B. Shaw
dă cu dosul palmei peste filele din mina acestor oratori.

Latzko, ca un justițiar sever, cere cu asprime socoteală femel-
lor, antrenate de romantismul militarist, şi care—vrind să-şi impodo-
bească pălăria cu faptele de arme ale celor scumpi lor—nu H s'au in»
cieştat de git, în ziua mobilizării, oprindu-i acasă sau în gări... cl,
cu entuziasm, le-au fluturat de pe peron batista... B. Shaw ride nu-
mal, cu aroganță, în fața acestor partizane ale gloriei de arme,

la risu-i contra societății actuale, B. Shaw are insă ceva din
ferocitatea Iriandejilor, care aruncă bombe pe străzile Dublinului,

Spectatorii eşeni au primit plesa „Erou şi Soldat" cu acelaşi
calm, cu care unli dintr'inşii urmăresc amănuntele războlului civil din

Irlanda, Parcă plesa nu-i priveşte și pe ei.

Totuşi publicul, şi chiar militarii I-au aplaudat pe B. Shaw,—poate

din pricina... traducerii |...

Actorii eşeni în deobşte muncesc serios. El prezintă, în fiecare
săptămină, cel puţin o premieră, Inti'adevăr,—prea mult. Reprezen-
tațiile însă nu revoltă. Publicul,—un public de altfel foarte puţin

138 VIAŢA ROMINEASCĂ

pretențios,—frecventează teatrul cu deliciu. Sint oameni de patruzeci-
cincizeci de anl care asistă acum pentru intăla dată la „Romeo şi Ju-

lieta*,—aceasta fiind şi prima piesă văzută de dingii, în toată viața

lor. Nu-i greu deci de provocat aplauze,
insă sint reuşite, chiar în sine,

Direcţia, cu sirguință şi pricepere, conduce trupa cu maximum de
succes posibil,

Elementele actuale ale teatrului ar putea da reprezentații şi mai
bune, dacă şcoala declamatorică ar îl definitiv izgonită de pe scenă.

Ascultăm pe cineva care povesteşte simplu o întîmplare tristă,
istorisită şi jul de alții. Glasu-i e stăpinit, gesturile— reținute... As-
cultătorii au lacrimi în ochi, De ce? Fiindcă povestitorul e sincer,
natural,—așa cum e şi viaţa. Vorbele lui domoale, uneori şoptite,
iesă parcă tulburi din sufletu-i in emoție,

La teatru insă, deşi artiștii îşi răstoarnă ochii peste cap, ca
scamatorii—nişte bile albe; deşi glasurile lor izbucnesc ca într'o luptă,
a cărei canonadă vor s'o domine; deși gesturile le sint cu greu mär-
ginite de păreţi şi tavan,—spectatorii râmin de piatră şi privesc, ca
la o joacă de copii, cum personalul de serviciu curăță scena de ca-
davre penftu a putea continua acțiunea,

Dacă in tragedii oarecare grandoare solemnă este trecută cu ve-
derea de o parte din public, genul declamatoriu Insă în piesele mo-
derne,—În care apar oameni cași noi, Co viață sufletească exterio-
rizată mal mult printr'un suspin, un zimbet sau o şoaptă,—acest gen
este expulzat din artă de toată lumea deprinsă cu cărțile şi teatrul.
Spectatorul, la astfel de reprezentații, are o impresie penibilă : parcă
artistul îi pune, în palmă, un aricia...

Dar in afară de aceasta, artiștii sint robii „cligeulule. Un cu-
vint, o frază—au acelaşi contur şi rellef aproape în gura tuturor ac-
torilor ai 'n toate plesele. Arartori întilnim rivna artistică de a da
mertu o altă expresie cuvintelor care, în afară de sensul din dicțio-
nar, mai au unul,—veşnic nou... Acest sens trebue să fie redat de
actor prin modularea vocii, pria gesturi elocvente, prin expresia pu-
ruri mobilă a figurii.

Actorul trebue să fie și al scenei, nu numai al rolului propriu,
Cind un artist rosteşte o frază, ca trebue să facă efect, nu numai a-
supra lui şi a spectatorilor, dar şi asupra celorlalți interpreți. De
multe ori insă actorii sint preocupați numai de dinşii, contractindu-şi
mușchii feței după rolul lor, nu—gi după al partenerilor. Cind nu vor-
besc ei inşişi, uni! actori parcă-s absenţi pe scenă. Doar spre sfir-
şitul tiradei celorlalți, actorul „în chestie“ incepe să dea semne de
nelinişte, aşteptind ultimol cuvint: parc'ar pindi—ca la țic—o gaură
liberă în care să-și plaseze, în loc de minge, replica...

Regretăm că sintem nevoiți să mai punem în evidență astfel
de adevăruri elementare,

Pubilcul a aplaudat mal muit pe d-nli Vernescu-Vilcea, Bol-
desca, Petrone, Momuleanu, Ghiţescu (numai în „Romeo şi Julieta“,
—in care a fost mai uman), pe d-ra Sorana Topa, etc... Despre noli
artişti, —intr'o cronică viitoare,

Unele reprezentații

M. Sevastos

Recenzii

St. O. losit, Patriarhale și Cîatece, Edil. „Viaja Rominească*,
Bacureșii, 192, Pretul 12 şi 16 lei.

Despre losii sa spus la inceput că face parte din şcoala lul
Coşbuc. Şi de atunci așa a rămas. El a fos! definiti» categorisii în
conştiinţa publicului, după criiica grăbilă de alunci, subt aceasi eti-
cheță sumară şi precisă. Celace părea că juslilică aceaslă apropiere
a fost faplul că amindoi poeţii aduceau in opera lor subiecle şi almos-
feră dela tară, ai anume din Ardeal, iar losii venea in urma lui Coş-
buc cu ciliva ani. Dar tot aşa s'ar putea spune, de pildă, că păunul
samănă cu vulpea fiindcă amindoi au coadă lungă.

In afară de valoarea lor prea inegală, cel doi poeţi sial profund
deosebiți : prin temperamentul lor poelic, prin atitudinea in faja vielii,
prin sublecie şi natura in:pirajillor ca şi prin însăşi realizarea tech-
nică, nu numai stilistică, a aceslor inspiraţii. Coșbuc era mai ales un
more arlist al caviniului, un poet expresiv şi aproape de loc suggestiv
şi liric ` Iosif- tocmai dimpolrivă : un poet senlimenial liric, reilexiy.

Despre Coşbuc, cu clasicismul lui cronoiogiceşie exolic, sa

spus de aillea ori că e un fenomen literar siraslu, o apariție unică în
literatura modernă. Pulea oare acest poel să aibă imilalori de talent ?...
Ca să fie viabilă, poezia coșbuciană de după Coşbuc lrebuia să pur-
cendă măcar in parle din complexul aceloraşi condijiuni malliple şi
excepționale, cu neputinţă de regăsit de două ori in acelaşi veac. Și
nu e nevoe să sirăbaiem şirul de cauze pănă la nebuloza primilivă, ca
să ne dăm sama peniruce melancolicul şi limidul dezrădăcinal care a
fost osii nu putea să aibă, nu numai seninălalea sulleiului mindru,
sprințar şi inalt al ţăranului din Năsăud, dar nici cultura lui clasică și
gustul lui peniru clasicism. Vioiciunea artistică şi lemperamenială a lui
Cosbuc, neastimpărul sănătos, copilăresc, strălucitor, nu sè găsesc ni-
cãiri in opera unul poel atit de slălos, de „cuminie”, cum se zicea pe
vremuri, şi de amării ca losif. Versilicajla bogală, riimul săltărej, rima
abundentă, în cascadă, puieau fi mai degrabă imitate. Dar losii nici
pe acestea nu le-a imilal. I-se face deci o nedreptate cind e privil,
subi un unaghiu de eclipsă, ca un satelit în orbites luminoasă a maes-
trului,

140 VIAŢA ROMINEASCĂ

losii n'a fost un poet de talia celor mari, dar a fost din aceiaşi
familie. Între el şi oricare dinlre liricii de elilă, nu a fosi deosebire
ca între opalț şi lună, ci inire stea şi lună: o sciniee, dar o schniee
de loc ceresc.

Poezia peniru el a fost o mingiere, versul o necesilale. De acela
arta lui a fos! lipsită de orice șarlalanism ascuns ori superficial, de
aceia nu s'a Încurcal el niciodoiă în ieorii estelice si nn sa înregi-
mental în școli. Inslinciiv a înțeles bonalul adevăr pe care orice an»
lologie îl ilustrează: că sincerilalea simlirii e singura condijle în poe-
zio lirică, unde talent nu înseamnă allăceva decli posibililatea de a fi
sincer cel pulin cu Une însuji.

Am răstoil cele două volume cu un sentiment! curios de însirăi-
nare și melancolie. Fără să se fi „învechii* propriu-zis, poezia lui Io-
sil pare deparie în timp. De ea cnşi de lot ce-a fost atunci, ne-a des-
părții Războiul, cit un veac de intuneric.

N'am găsi! în acesie pagini cele mal bune poezii ale lui losil,
care au lost, printr'o ciudată contradicție cu nalura lui subiectivă, nişte
balade cu caracter popular, legendar sau isloric: Orula, Doi voinici,
somnul lul Corbea, şi altele. Am regăsit însă, şi în Pafriarhale dar
mai cu seamă in Cinlece cu acelaşi emojie, o poezie curală, alingă:
iloare şi simplă ca un suspin,

Dacă lui losii l-au lipsit violciunea şi doza de copilăreac etit de
necesare unui liric, dacă a fost adesea prea slătos în lon şi prea cu-
misie în expresii, e că a sulerii prea de timpuriu în lupta aspră cu
viala,—sulerinţă slearpă, mohorilă, de nemăriurisii, care lae aripile
unui poe! şi imprimă în toate manilestările lui o timiditate fără leac.
losif a fosi naiv şi dezarmal, ca om. Pe deasupra, i-a venit pe cap şi
nenorocirea unui amor,—cu deznodăminiul fatal al oricărui amor, care
pe oamenii de aceaslă natură ii sfarmă infailibil. La treizeci de ani,
osii iubea ca un adolesceni şi se plingea ca un copil. Cu sensibililale
de poet bolnav —bolnar în însăşi struciura adincă a organismului -a
trebuit să suporie durerea hărăzilă unui bărbat..

Şi nici ca prolesionisi n'a avui satisfacțiile, pe care le au mai
sigur cel din arena de Jos a literaturii. Căci deşi era mic, era totuși

poe! aulentic și asupra lul apăsa bieslemul care apasă asupra marilor
damnajl.

G. Toptrceanu

Otto Bauer, Nouo orientare în Rusia sovietică, |n romineşie
de nai Voinea, Editura cercului de studii „C. Dobrogeanu-Ghe-
rea“, .

Broşura Iruntașului socialisi ausiriac, care e şi un leorelician
remarcabil, e o lucrare de o deosebită Importanță.

Cu o privire pătrunzătoare și sigură, el analizează evenimentele
recenle din Rusia, căulind să inlerpreieze, din punci de vedere marxist,
adevăralul lor sens istoric,

Caşi toale revrolujiile burgheze anlerioare, acea engleză din se-
colul al XVii-lea și acea francezë din al XVill-iea, cea rusească a in-
cepul în Merlie 1917 cu ridicarea burgheziei impotriva absolutismului
şi a feudelismului. Caşi cele dinlătu, ea a chema! pe cimpul de lupiă
masele mari ale poporului, pe lucrători şi țărani. Dezlănțuirea anlago:
nismelor de clasă, pe care guvernele de coaliție ale lui Kerensky au
câula! zădarnic să le iempereze, a dus în siirşii la diclalura celui mai
indrăzne| dinire partidele revolujionare, Şi aceasiă dictatură a fost

RECENZII 141

mălura de lier care a înlătura! resiurile absolulismului şi ale feuda-
lsmuiui. Ea a distras aparalul miliiar şi biurocralic de dominalie al
jarismulul. Ea a slărima! conslitujla semileodală, a împăriii țăranilor
pămîntul proprietarilor funciari şi a pus lu sate temelia orinduirii
burgheze.

Insă revolulla a trebuit să fie dusă cu mull! pesie scopul ei,
Punctul de plecare al dicialurii a fost ridicarea soldaților impoiriva
războiului şi a țăranilor, conira consiitulie! agrare. Proleiarialui Indus-
trial a reuşit să se pună în fruntea acestei revoluţii a soldaților şi jā-
ranilor şi sa folosească peniru inlăptuirea slăpinirii unui partid pro-
letar. Scopul dictaturii acestuia trebuia să lie clădirea unei orindulri
socialiste. Această |intă măreață, menilă să enluziasmeze, a fosi la în-
cepul un Izvor de putere al revolujiel, a dal lucrălorilor lăria să
flăminzească vreme de palru ani, să sulere și să lupte peniru revolu-
ție, Ea a da! armalei roşii entuziasmul care a infrint armatele conira-
revoluției. Insă pe dală ce in al palrulea anal diclalurii s'a restabili
pacea cu Polonia şi irupele lui Wranghei au (os! bătute, pe dalā ce
războiul a lua! slirşit şi diclalura a fosi pusă în faja problemei refe-
cerii economice, —sconul subleciiv al diclalorilor a ajuns în conflict cu
eieclul obiectiv al diclalurii.

Scopul subiectiv a fosil orinduirea socialistă, rezullalul obiectiv
impărțirea pămintului boeresc, inlemeiarea, mărirea şi întărirea a mi-
lloane de gospodării ţărăneşti. Scopul subleciiv ai dictaturii cerea gos-
podărirea mijloacelor de Irain, în mod socialist. Interesul real de clasă
al maselor țărăneşii reclama comerțul liber cu produse agrare. Tä-
ranii au supus interesul lor de clasă scopului dicialorilor, alit timp cit
dictatura a fost amenințală de Colceagi, Denikini, Wrangheli; căci în
lupia împotriva conira-revoluiiei, diciatura apăra pămintul tăranilor
împotriva proprietarilor lunciari, care voiau să revină, să smulgă |ăra-
milor păminiul. Pe dată însă ce conlra-revolujia a fost inlrintă, intere-
sul obiectiv al țăranilor a invins scopurile obiective ale diciatorilor.
Ţăranii au impus dictaturii reinliinlarea comeriului liber. ŞI urmările
inevilabile ale comerțului liber sint: restaurarea capitalului comercial
şi industrial, restabilirea capitalismului, |

Asilei revoluila rusă, care —după cuvinlul lui Engels-—a lrebuil să
ile dusă tremelnic peste scopul ei, Ben wg iarăşi la acesti scop.

ul istorie al „orientării nouă“.
VE ea tip comunistă a tevroluliei ruse a fost una din acele ideo-
logii entuziaste, iluzlonare și Soo: in care cade loldenuna revolu-
jia burgheză in faza ei plebee, ictalorică. Ea are aceiași Le sep
iale în mersul dezvoltării revoluliei ruse, pe care a avul-o ideologia
„impărăţiei lul Israel” în revolulia engleză, ideologia jacobină a ega-
ză.
nN E sem pie pia Sa pi socialismul unui prolelarial malur, edu-
cat şi dezvolta! pe baza cepilalismului inaintat, care este in măsură
să ducă lupta reală pentru socializarea producției şi schimbului de bu-
nuri-—ea însăşi pregălilă și devenilă obiecliv cu putință, prin dezvolta-
"tg eg tus a fost dimpolrivă iluzia maselor plebee ale unei
țări care deabia a scăpat de căltuşele feudalismului, a unor mase echt
— azviriile vremelnic la putere de Feelt burgheză — caulă SÉ e
să-și realizeze Ideaiurile, pentru a se stărima de gradul inapoiat de
dezvoltare al forțelor productive şi a alla că domnia lor nu ponie rea-
liza idealul comunist, ci ea a fost numai mijlocul istoric de a disiruge
toate rămășițele feodalismului şi a crea astfel condiția prealabilă, ne:
cesară dezvoilării capitalismului, pe o bază nou lărgită, Se,

Esle un mare meri! al guvernului sovielic că in fala root apr
lui militărizării industriale şi subt presiunea revoluțiilor țărănești ; n
primăvara anului 1921, a şliul să rupă ia rreme cu iluziile economice,

142 VIAŢA ROMINEASCĂ

Inir'una din cuvinlările lui |inule în faja congresului organizării
enirn luminarea politică, Lenin a arălal cu o desăvirzilă limpezime că
în Rusia lipsesc Încă loale condițiile prealabile necesare peniru reg-
lizarea socialismului, înainte de tonie prima sa condiție: existența u-
nul prolelaria! modern. „Capilalişiii vor irage desigur profitul lor din
politica noastră. Insă e! vor crea lolodală proletarialul industrial, care
la nol din pricina războiului şi a declasării a eşit din calea sa de
clasă și a încelal de a mai exista ca prolelarial“, ŞI Lenin irage ur-
mălonrea concluzie : „Alăluri de roi sell găsi pe capilalişii, precum şi
copilalişii sirăini și concesionari, care scol sule de proceule cişiig şi
care se vor îmbogăli prin voi. Să se îmbogălească! Voi să învățați
insă dela ei să gospodăriii şi atunci deabia veți [i in stare să clădiți
republica comunistă“,

Aceasia e măriurisirea că Rusia va Ireni să lreacă înlăiu prin
capilalism peniru a dezvolla condițiile prealabile necesare unei ade-
virale revolujii socialiste : exislența unul proletariat numeros sl edu-
cal, Esie mărlurisirea că rezultalul obiectiv al revoluției ruse nu poale
fi decit dezrollarea capitalismului rus pe baza țărănească, lărgită de
revolulie şi dezbărală de căluşele feudale. Prin aceasta, dictatura se
recunoaşte pe sine, cà o fază a unei revoluții burgheze, Ideologia co-
munisiă esle distrusă, Frazele şi închipuirile sînt slărimale. Realitatea
reroluliei ruse a devenit vizibilă în noua el orienlare. Insă bolşevicii
mai nulresc încă o Iluzie. Ei cred că vor pulea săvirşi reclădirea ca-
pilalismulai sub! „dictatara proletariatului”.

In toamna anului 1917 această diclalură a fosinecesară, căci nu-
mai ea pulea să iniăpluiască formidabila revolulie agrară, sfărmind
câlușele feudale, cu care era legal |ăranul rus. Intre 1918 -1920, dicta-
iura a fost necesară, căci numai ea pulea stringe forjele porului
rus laolallă, pentru lupta împolrira conira-revoluției agrare. Astăzi, pe
lingă faptul că proletariatul s'a dizolvai şi că dictatura nu se mal poale
răzima pe nici o clasă socială palernlcă, problema care se pune Ru-
siel, e cu lotul alla,

Reclădirea unel gospodării capilalisie nu poale avea loc subt
dictalura portidului comunist, „Noul curs” in economie cere un „nou
curs” în polilică. Țăranul rus ere nevoe de unelie, indusiria rusă de
mașini, căile ferate de locomotive. Reluarea legălurilor cu plaja mon-
dială esie acum o imperioasă necesilale, Insă ea presupune impori
de capital şi importul de capital presupune o siguranță juridică, pe
care nu o poate garanla nici o diclalură.

Astiel dictatura, după ce şi-a implini! marea sa luncţie istorică,
a deveni! o pledică peniru dezvollarea forjelor productive ale muncii
ruseșii și ale pămîntului rus. lichidarea ei este inevliabilă. lasă a-
ceaslă lichidare poale avea loc in diferite feluri, Se poate ca partidul
care domnește acum în Rusia să recunoască el însuși necesilalea e-
conomică şi să înlăture paşnic, încetul cu încetul, dicialura sa, făcînd
să participe la pulere cercuri lo! mai largi din socletalea rusă, slă-
bind cătușele cu care leroarea a imprejmuil soclelatea, refăcind acele
garanții de drep! peniru inlengibilllatea persoanei al a proprietății,
fāră de care nu poate exista nici un stat burghez, nici o economie
capilalisiă. ŞI în acest caz ullimul rezulial al revolujiei nuar pulea fi
decit o democrație burgheză. Insă in cazul acesta, ar pulea să rămină
najionalizală o mare parle din indusiria rusă, proletariatul ar pulea
să-şi mențină cuceriri esențiale din revoluție şi elemente importanle
din constituția sovietică ar pulea irece in democrația în formalie. De-
mocralia rusă ar putea căpăla asiiel elemenie sănăloase peniru o dez-
voltare socialislă şi Rusia ar răminea un sprijin al dezvoltării social-
democrale din intreaga lume.

Dacă insă bolşevismul rus se agajă de absolulismul său, dacă
nu se holăreşie din limp peniru lransiormerea pașnică a regimului sọ-

rica. ` RECENZII 143

vielic, atunci şi noul său curs se va sparge de barierele pe car .
latura le pune imporiului de capilal. Rusia merge in CAE AKUNA la
o calastrotă economică, în care masele llăminde şi desnădăjduile vor
răsturna diclolura. Din haosul care va urma va izrori contrareroluția
singeroasă, care nu numai că va răpi lucrătorilor ruşi toate cuceririle
revolujionare, der va fi și peniru contrarevoluția internațională un in-
demn seet: și un sprijin,

ecologia comunistă a revoluției ruse a ascuns, maselor
din toate țările, adevăratul ei conjinul economie şi social, nt nege
ținutul unei revoluții burgheze. Această eroare n dezbinal proletaria-
tul din toale țările, alrăgind păluri lergi proletare pe că: greşite şi
BEER | Kai e

rmele analizei istorice a lui Marx ne lac însă să pălrun
înțelesul tragediei ruse, Ea ne dezvălue, în dosul ideologiei ee og
realitatea revrolujiei burgheze, eliberind astfel proletariatul de o ne-
înțelegere care duce pe căi greşile.

Căci, alirmă Otto Bauer, melodele fazei de dezvoltare plebee

diclatorică ale unei revoluții burgheze, nu pot fi în nici un caz melo-
dele revoluției proletare socialiste.

Octav Botez

Maurice Caullery, Les problèmes de la sexualité (Bibliotă-
que de philosophie scientifique) pg. 332,

Fără nici un prestigiu de stil, fără nici o ideație-sau desmin-
|ind-o cu spaimă de "'ndată ce a îndrăzni! să aibă o idee generală—
proiesorul dela Sorbonna cercelează problemele sexualilății, olături
de geamurile cu culluri și iîmprejult cu rapoarie precise de experlenje.
Omul de şiiință e dezamăgii: nu mai crede in propriile sale idei pe
care le bănueşie a îl scos din realitale doar faplele comode. Holări-
toare după el sin! numai faptele - chiar cind pun în mare incurcălură
cele mai acceplabile presupuneri generale. Totuşi nu se poale face
proces unui om de şilință care ia atii de mulle măsuri de pază - încil,
inire allles baionete, este el Insu:i un prizonier!

Maurice Caullery n'a voit să facă mai mult dech să expue ter-
menii problemelor sexuale (în 1915), deşi îşi dă perleci seama că- mai
cu seamă in biologie —lără o idee generelă (chiar eronată in parle)
nu foci decil să le loveşii cu capul de loli pereții, pe 'aluneric. Dar
faplul în sine că a irebuii să scrie o certe de biologie a silit pè au-
lor să facă o clasificare a fenomenelor. Clasificarea e didarlică—şi
aiii. Carica începe cu o cercelare a celulelor sexuale (gamete) şi se
conlinuă asilel: ege Bora maur (reuniunea sexelor), Qonocorismul
idespărlirea sexelor). ela Problema delerminării sexului la anima-
lele gonocorice se trece la Parlenogeneză (fecundarea lără ajutorul
gumelei mascule) de-a dreplul : nici o punte de legătură. O carte a-
supra sexualității lrebuia să mai cuprindă ai astfel se inchee carlea—
Sexualitatea la vegetale şi la organismele inferioare.

Aceasiă metodă- sau mai curind lipsă de melodă-a lul Maurice
Caullery e sirict ştiințilică. E cum am văzul—lăria şi slăbiciunea el.

încerca! - ca leclura să nu fie de lol stearpă—o consiruclie
a fapielor într'o clădire cil de cil armonică. O asilel de sinteză nu
se face fără riscuri, Experienje asupra unor înirebări fundamentale
sini în curs și nu loate faptele sini inlerprelale cum se cuvine. Excep-
jii sau fenomene privile de noi ca atare -pol da la pămini toată con-
siruciia, cu aulorul lor cu tot

Totuși am lăcul, de bine-de rău o sinteză. Și o redăm mal la
vale fără alle pretenjiuni decit ale unei curiozităji care neapăral um-
blă după desfătări de er fi să găsească ai basme de copii.

144 VIAŢA _ROMINEASCĂ

Celace izbeşte spiritul, după eliminarea luluror contradicțiilor şi
a ignoranielor, in fenomenele sexualiiății, este o dublă alternanță —
foarte înrudită cu dubla rotație a planetelor.

E în primul rind alternanța sexuală-asexuată care se prezintă la
toate viețuiioarele —planle şi animale - gonocorice. Pilda clasică o pu-
lem găsi la lerigă (archegonială) care are o generație asexuală (planie
lrunzoasă produce sporili) şi o generajie sexuală (sporili căzind în pä-
mini produc protalui pe care apar arhegoanele si anieridiile) Antero-
zolzií din anteridii vor fecunda ooslerele din arhegoane, și din acest
ou se va produce iar feriga frunzoasă. Sini și cazuri de arhegoniate
care irec prin mal mulie generalii asexuale, pănă a trece din nou
printr'o generajie sexuală. La plantele superioare (lanerogame) fap-
lul se conilrmă dacă nu cădem în eroarea de a confunda grăuntele de
polen cu un anterozold (gamel mascul). Grăunlele de polen este de
fapl un proial care pune în libertate, prin ajutorul lubului polinic, în
ovul, la două nuclee fecundăloare-—adevăraji anterozoizi care şi-au
perdut aparatul mator, cilii vibratili, La aparatul femel al faneroga-
melor, protalul ¢ reprezentat prin celulele sacului embrionar. Se cu-
pongle ` Ia Gimnosperme — starea de tranzijie marcanlă, Faptul a fost
confirmet şi de paleontologia vegelală,

Apol este allernanja moscu/-femel.

La animale aceste două allernanțe se confundă şi se deosebesc
intr'o varietale de forme, aspecte, îmbinări de forme şi aspecle care
compromil orice încercare de orinduială. Aci ne convingem deliniliv
că nalura are oroare de tipare lixe, că mijloacele noasire de In:
vesiigajie sini fundamental nepolrivite intrucit nalura are numai fem-
dinje — iar noi cercelăm numai înfdptuirile, care sini ioideauna dincoace
sau dincolo de fluviul nevăzul şi impetuos.

Ipoleza lui Remy de Gourmoni e aci îmbietoare : la inceput a
fost femela din coapsa căreia Dumnezeu a scos E sox Adam.

Mai drept ar fi iniracit la pasări şi mamilere, în genere băr-
balul este superior femeii, pe cind la animalele inferioare şi mal cu
seamă la insecte contrariul e adevăral —să respingem şi ipoteza lul Gour-
monl., Şi apoi această idee foarie generală: „Femela e lotul ei fără
bărbat nu e nimic“ trebue să ne facă să revizulm cei doi termeni ai
sexualității, dacă nu chiar însăşi înțelesul pe care-l dăm sexualității.
Ideia de mascul-femel deși domină noțiunea sexualităţii, este totuși nu-
mai o formă care s'a generalizal. E cum spuneam mal sus — numai o
tendință. Vieluitoarele unicelulare sint, prin multipliciiatea formelor
lor sexuale, de un interes putem întrebuința acest limbagiu palpitant.
Injelesuri noi desigur că nu animalele superioare ne pot oleri asupra
vieții -cu formele lor aproape rigide, şi a căror rigidilale e menjinulă
tocmai de o precisă reproducere sexuală, cil animalele interioare,
plulind cu tendințele lor - deși foarte vechi -in diverse direcțiuni, tără
a se li pulut holări pentru o formă oarecare, slidătoare a mediului.

La incepul a fos! deci—nu bărbatul, nici femeia - ci doar celula
Se hrănindu-se (adică asimilind, crese!nd) are tendința să se mul-
liplice.

De-aici incolo, bărbatul sau femeia vor redomina, vor alterna
se vor confunda - tendința de Inmulfire se confundă cu însuşi curen-
tul vieții. Există lotuși un curent contrariu, menținerea ptimei forme a
vieţii, care e un curen} prin excelență conservator şi care s'a mani-
E de indală adică la animalele cele mai inferioare —prin sexua-

tale.

Viața apare astfel cə un circuit, ca un viriej de apă -ca infinite
virtejuri -pe un fluviu care curge nu em incolro.

Sexualiiate: e tendința în circull a speciilor. Sexualilalea nu ar
voi să ingădue nici o „selecțiune naturală“ (de care s'a lăcut atita caz).
Sexualitatea elimină toate immixiunile, toale resturile promiscullăţilor,

2 RECENZII _145

E o iluzie, probabil, a speciei... Valul mai puliernic al viei! o duce, o
contopeşie şi sexualilatea e soriilă să fie principiul conservator al
unor nouă unilăji vilale.

Astfel privită, problema sexualității nu mai are nimic exclusiv.
Toale „aberajiunile“ naturii işi găsesc rațiunea lor. Hermafrodismul
subt toale formele lui (simultaneu, succesiv, excepțional) poale fi şi o
stare secundară a speciilor şi o siare primară. Tendinţa dimorfică a
sexualității — singurul fel ca perpeluarea să lie conservalivă—e evidenlă.

ull mal periculos peniru ipoteza de mai sus e fenomenul
porenogonissi, cînd ovulele fecioare devin fecunde (ër ajulorul e-
ementulul mascul. Partenogeneza experimenială pare a da elemen-
lului mascul Dëse rolul de a pune în mișcare ovulul, adică un rol pur
mecanic. Dar faptul că aces! fel de perpeluare nu are sorți de viață
îndelungală fără o revenire la fenomenul sexual, sau fără o reintegrare
conlinuă a mediului nuiriile -celoce esto acelaşi lucru, sexualitatea
fiind în definitiv un fenomen de nutriție "e dovada sigură că aller-
ag e e sua azi e lendința pe care nalura o imprimă speciilor, de-
a obirşie.

Nu trebue să se ulle-ca să revenim la allernania sexuat-ase-
"ugi "ch la anhwalele cu organe diferențiale, conjugarea nu se face
inire mascul şi femel, ci printr'o altă generație: spermatozoid şi ovul.
Soma (spre deosebire de germen) n luat—in special la vertebrate- o
dezvollare disproportionalā, cuprinzind organele miraculoase ale celor
5 simluri, plus conștiința la om, celace îndrilue să se presupue vieţii
și tendințe cu tolul de altă natură decil lendința exclusivă de inmul-
jire a speciei,

Allernanța soxual-asexua? am văzut-o. Nu şlim încotro iinde:
poale spre un nou chip al vieţii...

liernanța mascul-femel are menirea să alenueze influenja me-
diului. E aci indicajia sigură a unei forje care se opune, se răzvră-
leşte şi crează! Nicăeri nu o vezi, nu o pipăi mal cu adetăral. E
ceiace face ca dimorlismul sexual —deși numai fisiologic în hermalro-
dism, deşi deszis parcă de parlenogeneză, care vrea să reducă mas-
culinul la o funcţie /ndiuidualizată, mecanică ab se conlunde cu în-
suși chipul de azi al vieții.

Probleme. lată problemele pănă azi nerezolvate : `

Se presupune cronozomilor (diviziuni celulare urmäloare luziu-
nii nucleelor celor două gamete) însuşiri calitalive diferile—celace
le-ar ingădul să fie purtătorii caracterelor hereditare ` Caullery tace
parie dinir'o minoritate de blologișii care nu dau crezare acestel i-

oleze.
N Nu se şiie prin ce mijloc o singură femelă din specii de Bom-
bicienl (insecte) chenmă în juru-i, dela mare distanță, numeroşi mas-
cull. Se presupune exisienja unei miresme, nepercepulă de nările
noastre. N'avem dovada.

Nu se cunosc factorii precişi ai determinării sexului; dacă se
produce inainte, în timpul sau după fecundare, Se observă doar CR
galiiaie numerică eproximalivă a sexelor, la cele mal multe animale.

Agent prin care se provoacă parlenogenezn experimentală sint
numeroşi; nu se cunoaşte mecanismul delerminării, i

In privința dimoriismului sexual, Caullery crede că „gamelele

* „La diverse Prolozoare, aclul sexual, conjugarea, nu e de loc
urmat de înmulțire. Impreunarea celor două gamete, ol căror Boat
e diferii, poate fi concepută ca restabilirea unei conslanie, a unu e
chilibru fisico-chimic care, înir'o generajie asexuală, puleau li desem:
pânite prin scțiunea continuă şi prelungită a unor condilii speciale
p 5i0

146 VIAŢA ROMINEASCĂ

au fost la începul asemănăloare. Apols'a siabilit progresiv între ele
divizia muncii care a dus la formarea orulului şi a «permelozoldului,
la macro-gamela plină de hrană și nemişcaiă pe deoparte, la micro.
gameta mobilă si lipsită de hrană de rezervă“.

Lipsuri, Am văzul sexualilalea în spajiu. Nu o vedem destul de
limpede în (mp, Tablouri în aces! sens nu cunoastem și nici nu cre-
dem să existe. Cinemalogralui n'a fost încă întrebuințat de nimeni,
spre a se povesli penirn unlialea noastră de timo — isloria individului
sau a speciilur. Poale că mulle lacune le-am fi împlinit cu Imagina-
la -verificată apoi — dacă nu cumva m'am lzbuli să aflăm lendințe ne-

nulte.
F. Aderca

Dr. Jan Urban Jarnik, Zo jazykem rumunskym, Praha.

Cu palru decenii în urmă, aulorul acestei cărți era unul dintre
puținii învățați străini care cunoșteau şi sludiau limbo romină. Dier,
cu slabele cunoşiinii pe care | le oferea Lexiconul dela Buda (1825)
sl Cronica lui Hum d prirna cu limba alit de incurcelă si siricală,
după Episcopul Melchisedec, Cronica Hușilor, 1869, p. 15 „cea mai
frumoasă reliquă a gloriosului nosiru trecut"), ne dăduse renumita Gra-
malică în mai multe edijli; Mussafia studiase citeva chestii de fonolo»
gie şi morfologie rominească, lar Miklosich tipărlse sludiile lui asupra
elementelor slave și asupra dialectelor romine.

In țară la noi se mal conlinuau încă zedarnicele discuții asupra
ortografiei şi Infruciuoasele „polemici“ filologice dintre București și
laşi pline de înțepăluri, care desigur nu lămureau deloc chestiunea ;
se consiltula un dicționar fictiv, care a ulmil lumea prin îndrăzneala
aulorilor de a schimba realitatea.

In al şaptelea deceniu al veacului lrecul, d. Jarnik a început să
siudieze limba romină şi în scurlă vreme, la 1578, ne-a dal prima sa
lucrare despre limba basmelor romineşti, cu care şi-n alras de pretu“
findeni cele mai mare elogii (inlre alții, A. Oraf, în Zeitschrift f. rom.
Phil. Il (1878) p. 623 spune că lucrarea sporește pariea gramalicel lul
Diez destinată limbil romine şi lolodaiă că aulorul „sa che le lingue
non si fanno e non si sulano con placili academici*). Acesi lucru se
poate explice, cred, prin fapiul că in acea vreme Rominii erau de-
prinși ca din străinălale să vină părerile și „teoriile“ lul Rösler, To-
maschek, eic., atit de supărăloare peniru pairioji şi o lucrare „obiec-
livă* era ceva exceplional.

Cu această carle. aulorul a voil să informeze publicul ceh asu-
pra lucrărilor sale despre limba romină. In mare parie amânunlele
blogralice şi relaţiile de călătorie in Ardeal și in Bucureşti, le cunoș-
icom din seria de arlicole „Drumul pe care am mers” (in Convorbiri
Literare XLIII (1909), 12 ariicole). Amintiri ca acele asupra Academiei
Romine şi inlrunirilor dela „Junimea” din București la 1379, sînt con-
iribuţii pretioase pentru istoricul literar.

in partea a doua a căriii, autorul vorbeşie despre lucrările sale
asupra limbii romîne, foarte mulie necunoscule incă, deoarece sini pu-
blicaie în revisie pulin accesibile şi în limba cehă. Asliel este studiul
asupr. sulixulul -sa/ă din limba romină, publica! în Listu Filologickyeh
(1385), glosele la parica rominească a sinlasei din Oramm. d. rom.
Sprachen a lui Pleyer-Lubke, în Casopis pro mod. iil. elc. D. Jarnik
ne atală lucrările sale in ordine cronologică, aşa că avem o biblio»
g'alie compleciă a recenziilor numeroase publicate in revistele ger:
mane e a celor peste o sută de articole din revistele şi ziarele romi-
neşti, La liecare arlicol se erală împrejurările in care s'a scris și lol
asilel la lucrările mai mari.

|
|

EE
+

D. Jarnik a arălal cel dintăiu, în lecţia de deschid
său la Universitatea din Viena a aride sas siud!ului limbii ai?
lucru care a fosi accentual cu mult mai tirziu de aljil (aşa am găsii
pe Meyer-Lübke, care în Litèralurblalt f. germ. u. rom. Phil, VI, 298
spune că limba romînă „mehr alsirgend eine andere Sprache für die
Erkenniniss des Vulgărlaleins massgebend Isi"). De cel mal mare me-
rit sin! însă lucrările lexicogralice : indicele la Diclionn, d'Giem, daco-
rom. äl lui Cihac; Index zu Diez, elymolog. Wb. d. rom. Spr. (X-+-552
pp.) ; o amănunțită crilică a Dicţionarului Universal de Şăineanu ; un
excelen! glosar romin-lrancez la colecția Doine şi strigături din Ar.
deal, publicată împreună cu A. Birseanu ; un cuprinzălor şi migălos
studiu „zur Phraseologie von da im Rumânischen“.

6 activilale lo! atit de intensă a avut autorul și în sludiul limbii
albaneze, publicind colecții numeroase de lexle populare albaneze,
inainte ca O. Meyer să fi publica! seria de studii, gramatica si dictio-
oarul elimologic al acestei limbi. Amănunjile recenzii deasemenea a.

ublical în Zelischriit f. rom. Phil. şi Liieralurblaii f. germ. u. rom.
hil.. Asupra aclivilății sale în acest domeniu, autorul a scris în 1916

un arlicol în re'isla „Osvela” (cultura): „Za jazykem aibânskym”,

Carlea acensia, deşi scrisă Intro limbă slavă puţin cunoscută la
nol, esile de mare importanță peniru istoria literaturii și filologiei ro-
mine, prin bibliografia pe care o pune la îndămina cercelălorului,

I. Șiadbei

Revista Revistelor

Războiul mondial a agravat, dacă
nu a crelal, În America dificuliăți
interne, polilice casi economice,
Poporul american face responsa-
bilă de acesi fapi, cel pulin în
parie, Europa și de acela simile ne-
vola să se reculeagă, nerăbdător
de a se degaja de complicațiile

' europene, care se prelungesc şi
devin din zi în zi mai mari. El
retine astiel la vechea lui politică
de izolare şi de independenţă.

Dar guvernul american a căulal
mol înlăiu să-şi asigure, pria u-
nele precauţii, această liniște do»
rilă si necesară. Plictisii de ne:
număralele conferinți, față de care,
nepulindu-le dirila, a stal în re-
zervă, a holăril să organizeze una
la el acasă, cu un program stabi-
lit dinainte. Tema era: limilarea
armamenielor, iar obiectul princi-
pal: menținerea slării acluale în
Pacific. Rezultatul cel mai clar a
lost, înalară de unele avaniaje
precise, pozilive, imediale, dea
delașa lo! mal mult America de
bătrina Europă, cu rivalitățile, ge-
loziile şi neincrederea ce există
imre popoarele ei,

Franja, fiindcă a insistat la Was-
hinglon asupra primejdiei unei si-
luajti, în adevăr tragice, a fost a-
cuzală de militarism şi Imperialism
şi i s'a reproșai de a fi, prin pre-
teaļille el, un obslacol în calea re-
concilierii și a reconstrucțiunii u-
nirersale.

Valului de senlimeni, care în
1917 a ridical națiunea americană
in favoarea Franjel, La. succeda!
un allui, care a antrena! opinia în
sens invers, îndepăriind de ep
simpatiile.

Un jurnal englez, amic Fraujei,
constală, imediat după conlerinjă,
că dacă Franja nu a cauzat eşe:
cul ei, cum o acuză unii, după pă-
rerea autorizaiā a minisirului Hug-
hues, ea a pus în primejdie rali-
ficarea lralatelor. Opinia publică
e mal ales sensibilă la un argu-
ment suprem: dacă Franja ar fi
acceplal programul anglo-ameri-

Can, o reducere considerabilă în
lonajul submarin sau destiințarea
lotală a acesluia, povara impozile-
lor plătite de contribuabili s'ar fi
micşora! simților şi camaraderia
înire nații ar îi fost întărită.

lar d. Mark Sullivan a scris
Înir'un mare ziar din New-York:
„Franja a proceda! rău. Ea e „noul
sărac” prinire nai, ŞI are loală
susceplibilitalea celor sărăciți de
curind. Ea e beneficiara unul
mare număr de opere caritabile,
organlzale de erica. Ea e ruda
noasiră săracă, arilind o mindrie
care se înlilneşie des în această
situație“,

O schimbare s'a produs însă,
În oare care măsură şi la Genua.
Franja a recișiigai în perie tere-
nul perdul la Washinglon. Alitu-
dinea adopială de ca, față de bol-
şevici, a găsii aprobare în presa
americană.

New-York Herald scria, în April
1922 „că Franja are drepiale in
ceia ce priveşie datoriile Rusiei şi
proprieialea străină in Rusia, caşi
atunci cind afirmă caracterul sacru
S obligațiilor și al proprietății stră-
ne“,

Pe de allă parie, mediul oficial
din Washington nu a avut niciun
momen! încredere în rezullaiele
conlerinjei dela Genua, mai ales
în ceia ce priveşte reglementarea
problemei ruse. Frank Vanderlip,
marele bancher din New-York, a
declarai înir'un interview, că res-
iaurarea economică și politică a
Rusiei e desigur un scop impor-
tani dar la Genua nu se va putea
face mare lucru în aceasiă pri-
vință. Falimentul Rusiei e prea
complect şi greulalea de a stabili
relajiuni, prea mare. Refuzul A-
mericei de a pariicipa ia această
conlerință a scos încă odată în
lumină seniimentlul anlieuropean,
care s'a propagai în sînul najiu-
nii, caşi hoiărirea guvernului a-
merican de a nu intra Intro ICH
legere detinilivă cu Europa, cit
limp diversele națiuni nu s'au pus
de acord asupra gravelor dilicul-
tji care le divizează și le opun

REVISTA REVISTELOR 149
LTT ER

una alteia. Pănă cind acest acord
nu va fi realizal, Statele Unite nu
vor să fie anirenale în chestiile
de politică europeană.

Ele nu vor să vadă însă că in-
tervenjia lor e indispensabilă. Nu
numai Europa, ci lumea Zei RA
formează o unllale economică. În
această lume, America are azi
primal rang. Sialele Unite dețin
cea mai more rezervă metalică în
aur; dolarul a deveni! etalonul mo-
nelar universal.

Prin forja lor economică, prin
creanțele lor asupra Europei, ele
dispun de o pulere incomparabilă.
Reconsiruirea Europe! nu se poale
efectua fără ajulorul lor, pe care
—dacă îl refuză - primejdia nue mal
pulin mare peniru ei, ca peniru
europeni. Izolarea lor nu poale
fi decit provizorie. Sialale Unile
care an ojulai pe aliați să cișlige
războiul, trebue să-i ajule ozi să
poală cișiiga pacea. 5e spune că
ele așieaplă ceasul. In războiul
mondial, Stalele Unite au venit pe
cimpul de lupiă, după treizeci şi
două de luni; şi nu a lipsit mult,
ca venirea lor să fie prea lirzie.
E de dorii pentru Europa, caşi
peniru ei, să nu sosească prea
lirziu de dala aceasta.

(Firmin Roz. Revue des Deux
Mondes, Seplembre).

Anglia și Ilalia, în această con:
lerință, după unele ezitări dalo-
rile dilicultăților situației, au făcut
dovadă, în faja lribanalului lumit
intregi, de voința lor fermă de a
face o polilică de pace. E drept
că, în domeniul polilicei, numai ac-
țiunea pozitivă comptează. Dar
nimic nu poate mal bine produce
asemenea acte, decii mentalitățile
generale care domnesc și leudin-
lele care formează jocul forțelor.
Animale de una adeväral spiril de
pace, Anglia şi italia îşi dau bine
sumă că popoarele Europei, avind
terilorii mici şi populații nume-
roase, nu pol (ht decit din co-
merțul de schimb. Nimic de alifel
nu face mai paşnic omul, decit ne-
cesilatlea de a iace comerţ. Ni-
meni nu poale ajunge azi la pros-
perilate, fără prosperilalea altora.

Franja, al cărui teriloriu după răz-
bolu e mai mare ca al Germaniei
şi populația mai mică dech" a lia:
lei, dispune azi, după trata'ul de
la Versailles, de "7. din minereu:
rile de fer ale Oermaniei. Ea po-
sedă cele mai vasle colonii, după
Anglia, şi materii prime în o aşa
cantitaie, încil tinde să se izoleze,

Sia! mulți oameni în Franja, care
cred că tera lor poale să lrăiască
din propriile ei mijloace. ideia
de a distruge imperialismul ger-
man a înflăcărat inimile şi le-a
dat în limpul războlului forja de a
face sacrificiile cele mai grele.
Dar ideia de a creia nouă forme de
imperialism, de a distruge unitas
lea germană, de a suprima popo-
rul german și de a-l fărămăji, re-
pugnă ca ceva odios, peniru men:
ialitățile britanică și italiană.

Condiţii imposibile ca acele pri-
viloare la reparajii, mijloacă de
presiune ca ocupajia provinciilor
rhenane, sancțiuni mereu reinolie,
din care unele mai absurde decit
altele,—nu conslilue numai un pro-
cedeu primejdios, dar contribue la
prelungirea situației crlilce de ari,
care impedică comerțul liber inire
popoare, producind in acelaşi timp
o teribilă depresiune.

ldeia de a conlinua războiul
prin mijlocul lralalelor de pace,
idee care Joacă un rol imporiani
in unele cercuri franceze, lormează
un program, care nu poale li a-
cel al Angliei, nici al lialiei. E
drepi că Franţa a suferit mull Dar
şi plerderile comerțului britanic,
luale în lotalilalea lor, au fosi e:
norme. Viaja economică a llallei
a suferit mai mult deci! acea è
Frenjei. Toluşi nimeni nu a ce-
rul în Halia, nici chiar cei mai ṣo-
vinişii, ca ca să lie reconstruilă
prin reparalii. Ee nu are o do-
rință mai mare deci! acela dea
face comer| cu poporul german ca
şi cu celelalte popoare. Cea mal
bună indemnizare e loldenuna con-
ştiinţa că èl slăbit inamicul într'un
aşa grad, inci! nu iji mai poale
face rău. Azi, relaliile comerci-
ale dinaialea războiului irebue
reluate. Conferința dela Genua
are, în faja Statelor Unile ṣi a Ne-
uirilor, marea semnlficaļjie de a fi
dovedit spiritul de conciliere $i de

150 VIAŢA ROMINEASCĂ

moderalie, care predomină în Eu-
ropa, scajiad în lumină conlrasiul
inire două polliici.

Chiar dacă lonlă lumea ar con-
veni că Germania e înaintea lulu.
rora responsabilă de declanșarea
marei catasirole, care a fosi răz-
boiul mondial, nimeni dinire po-
poarele beligeranle nu va putea
spune, că e cu lotul inocen! şi că
o parie, lie aceasia cil de mică,
din responsabilitalea nenorocirii
generale nu trebue pusă şi în so-
coleala lui.

(Francesco NIII. La reconstrue-
tion de l'Europe, No, 3).

Schimbările valorii banului
şi consecinţeia lor sociale

Banul are o valoare numai prin
capacilalea lui de achiziționare. O
Huciuație uniformă a uniiăţii mo-
nelafe nu are nici o consecință,
Fiucluaţiile neregulate au insă o
mare Imporlanță; şi se ştie că ciş-
ligul unui parlicular n'a crescat în
proporție cu chelluelile. Schimbă»
rile care se lac În preluri şi sala-
rii lovesc diferite clase în mod
diieril.

După 1914 fluctuațiile valorii ba-
nului su devenit evenimentul cel
mal important în isloria modernă
a economiei polilice.

Pentru siudierea efectelor so-
ciale produse de schimbarea va-
lorii banului, Socielalea s'ar im-
părți praclic in Irei:

1 Clasele care plasează bani.

Unele scopuri, la care serveşie
banul, depind în primul loc de
taplul că valoarea reală rămine a-
proximaliv conslanlă un timp. Dia
acesle scopuri cele mal importante
sin! în legătură cu coniraclele re-
lative la plasameniul banilor. A»
cesle contracie formează baza sis-
temului de plasameni, opus sisie-
mului de posesiune în general.
Subt acesi sistem care denameşie
era capilalismului din veacul zl
19-lea, au fost luale multe măsuri
peniru a ușura separarea adminis-
trajiei proprietății de dreplul de
posesiune, măsuri de Irel categorii:
1) cele după care proprietarul care
renunță la administrația proprie-
tājii conservă totuşi dreplurile de
proprietale (ex.: propriela'ea re:

prezentală prin acliunile unei sọ-

cielă|i) ; 2) cele referiloare la lo-

cațiunea proprietății; 3) cele în
care proprielarul se separă efec-

liv de proprielale lemporar peniru

o sumă de bani (categoria rentei,

ipotecilor, obligaliilor, imprumuturi

pe gaj).

Localiunile, ipotecile și impru-
mulurile pe lermen lung aveau im-
porianță sl în secolul al 18-lea
(Compania Indiilor Orientale). In
sec. al 19-lea Importanjaa crescul
Împărțind proprietarii în două gru-
pe : oameni de alaceri și cei care
lac plasamenie,—grupe cu inlerese
divergente în parie.

Grajie acesiui sistem, clasa ac»
Dep a oamenilor de afaceri a pu-
tul apela la ajutorul economiilor
unei iniregi socielăți, iar clasele
oamenilor de profesii şi proprie-
tari puleau găsi pentru capilalurile
lor un plasament fără grijă, lără
responsabililaie, cu riscuri minime.

Acesti sislem a fosi aplica! un
secol și a contribui! enorm la creş-
Ieren arujiei. Proceniele erau ca-
pitalizate, capiialul creșiea. Mo.
rala, politice, literatura şi religia
epocii noastre inlluenjală de acesi
lriumi predicau economia. Dum-
nezeu și Mammon erau impăcali,

Aceșii bani însă, cărora clasele
ce împrumulau îşi dădeau loală
proprielalea, nu erau aur, ci „co-
piii (sau demonul) Sialului*,. Ni-
mic nu justilică în istorie presu»
punerea că banii reprezintă o can-
titate consianiă de metal delerml-

nal, şi că are o consianlă capaci-
tate de achiziție, În Anglia la 1914
nu era etalon de aurde un secol.
In toale lările însă cu o istorie e:
conomică se constală o depreciere
progresivă a valorii eleclive a di-
verselor mijloace de plală care
reprezintau banul.

ceastă scădere a volorii banu-

lui în cursul istoriei e cauzală de
două forje : lipsa de bani a stalu-
lui, şi influenja polilică a clasei
debitorilor.

Un stal în războlu are nevoe de
mai mulji bani deci! iși poale pro:
cura legalmenie. Nici un slat ă
nu mărturiseşte bancrula cilă vre-
me are la indămină insiramentul
deprecierii banului, Scăderea sis-
temului monetar e ultima resursă

REVISTA REVISTELOR 151

a unul sial. De avantajul acestei
deprecieri se loloseşte statul, dar
și loli acei ce au deplălii o sumă
de bani. Deprecierea aceasta face
să scadă averea celor care o su
prin moșleniri sau sirinsă din pro-
cenle. In felul acesta fiecare ge-
nersjie poale să desmoştenenscă
în parle pe moşteallorii predece-
sorilor lor : şi tenlativa de a crela
o avere durabilă rămîne zadarnică,

Dar azi credinla în sol'diialea
unui conirac! monetar e aen de
înrădăcinată, că o obligalie asigu-
rală (Ipotecară) e simbolul a lol
ce poale Îi mai sigur (Fondurile
legal administrate : tulori, dote nu
se pol plasa deci! astfel).

Considerală în lumina evenimen-

telor de azi, această credință pare
stirante. Omul însă a începul a con-
sidera banul însuşi ca elalonul ab»
solul el valorii ; şi de acela cre:
dinja aceia rămine. Preţurile in
veacul al 19-lea, în anii 1826, 15841,
1855, 1567, 1567, 1871 şi 1915 au
fost aproape constanie. Dela 1826
la începulul războlului fiuctuajiu=
nea prelului a fost de 30 puncte,
adică între 130 şi 70, dacă luăm
100 ca cifră indicalivă a acestor
ultimi ani. Şi alunci nu e de mi-
rare că am rămas la credinja sta-
biiității esențiale a contracielor
monelare cu termen lung.

Asiiei a crescul in cursul sec.
19-lea o clasă de oameni pulerai-
că, onorală și bogată care n'area
nici case, nici melaie prejioase,
ci numai drepiul ia un venil anual
in mijloace legale de platā. In
special economiile clasei mijlocii
erau gsiiei piusate, Uzul şi expe-
rlenaja favorabil a dai aceslor pla-
sămeunle un renume de siguranţă
absolulă. Războiul însă a lăcul să
se pladă din celace reprezeniuu
acesie averi mijlocii, în Anaig",
în Franja */:, în Deia", in Ger-
mania jı, din valoarea lor reală.
Posesorul unel renie a suferit o
dublă perdere : în capiial și in ca-
pacilatea de achiziţie, dacă banul
a perdul valoarea.

Capacilalea de achiziție a veni-
tului imprumulurilor consolidate
socolind că la 1914 era de 100, la
1920 a ajuns la 54, în 1921 la 55,
iar aceiaşi cepacilale a valorii ca-
pilalizabile în 1920 a scăzut dela

100 în 1944 la 22, şi la 50 în 1921.
Aceaslă capacilate a variat dela
1815 - 1896 între 61 şi 139.

Efeciele războiului şi polilica
moneiară a lua! clasei proprieta-
rilor o mare parle din valoarea
reală a proprielății lor. Asla a a-
dus o schimbare considerabilă în
siluajia relativă a diferitelor clase.
Fondul valorilor reale, de care
clasele bogole nu los! deposedale,
a trecut în parie la stal şi a fost
chellui! în războlu. Totuşi acesie
avuţii au fos! și reparlizale în par-
le la oamenii de afaceri şi lucră-
tori, care au profilat.

Il Clasa afacerilar.

E bine cunoscu! că o epocă, în
care prelurile cresc, simulează
spiritul de întreprindere ai aduce
beneficii oamenilor de efaceri. În
primul loc fiindcă procealele ce

'irebuesc să plătească, fală de va-

loarea scăzulă a banului, nu in-
samnă mai nimic. Prejurile cres-
cind în fiecare lună. neguslorul va
cumpăra înalale de a vinde şi va
avea cel mai mic risc asupra unei
pării din sioc în caz de schimbare
de prej. In asemenea epocă en:
merjul afacerilor e extrem de u-
şor. Ridicarea preturilor stimulca-
ză specula şi creşte cererea de
imprumuturi făcute la bănci. După
o sialisiică, cine a imprumutat bani
la bancher şi a cumpara! malerii
prime, a puiul încasa în 1919 un
beneliciu de 46 la sulă anual,
Cind prelurile se ridică, omul
de aiacere mal prolilă și de fap-
iul că fabrica, Imobilele şi insta-
larea exploatării sale l-au coslal
muli mai pulin decit l-ar îi cosini
cu prejuri actuale, celace îl pro-
Lei elicace conira întreprinderi-
lor noilor concurenţi; el va pulea
vinde cu Drei mai mic ca noul in-
lreprinzălor, care are de scos ve-
niiu! caăpilalului enorm investii în
intreprindere. Apoi noul concu-
rent e ingroziti de instabiliialea
prelurilor şi de leama că ridica-
rea nu va dura loldenuna. Aceasia
tinde a consolida situația inire-
prinderilor care exislă deja. ` _
Omul de alaceri e supus insă
şi oprobriului. Peniru consumator
beneficiile jul sint cauza şi nu
consecința ridicării enorme a pre-
țului. El însuşi se simle cuprins de

152 VIAŢA ROMINEASCĂ

————————————

o ruşine seml-conşiienlă. A trans-
forma omul de afaceri în prollior
e a da o lovitură capitalismului,
căci asia distruge echilibrul psi-
hologic care permile continuarea
étage kee? inegale. Dacă scăde-
rea valorii banului descurajează
pe cei ce plasează banii, ea dis-
crediiează de-asemeni și înlreprin-
derile.

DI Salariaţii,

Salariile vin schiopătind după
prețuri. Venilurile salarialului deci
scad, lemporar cel puţin, în peri-
oada urcării. Totuşi unele calego-
rii în Anglia au putut objine sala-
rii care să însemne o reală ame-
liorare. Și aceasia datorilă orga»
mizării unor clase de lucrălori,
care-i mal bună ca allădală. Viaţa
ia armală a mării pentru prima
oară în Istorie măsura conveulio-
nală a necesilăților; soldatul era
mel bine imbrăcai şi hrăni! ca lu»
crălorul. Şi datorită apoi cîştiguri»
lor mari ale profilorilor : cişiigind
enorm, el puteau ceda presiunii lu-
crălorilor și mări salariile fără di-
ficultăți financlare.

Această ridicare de salarii nu
se datoreşie însă Nuctuațiilor per-
maânenie ale iaclorilor economici,
care deiermină repariijia produc-
liilor nejionale la diverse clase,
ci influenței Irecäloare a iniajiu-
nii. Scăderea banului permile să
trăeşti din capital fără a-ţi da samă.

Lucrălorii ao fosi! mai muli io-
viți sub formă de ‘omaj dech prin
diminuarea salariilor.

Ciasa mijlocie à suporial mult
mai mull sarcina acestor împreju-
rări dificile.

S Diminuarea producției avuliilor
în Europa s'a produs în dauna
capitalurilor acumulate. Şi cu toate
acestea, o populație crescindă are
nevoe pentru menlinerea nivelului
ex'slenjei ei de o cregiere pro-
porțională a capitolului. Condiţiile
avorabile economiilor din veacul
ai 19-lea asigurau această creştere
Deel Perlurbarea echili-
rului precedent îulre clase a dis-
trus poale acesie condijii favora-
bile. Din cauze adinci Europa tre-
ce prin pericolul de a vedea scă-
zind mereu nivelul exislenjei ei,
dacă injelepciunea conservatoare
nu-și va exerciia conirolul,

E posibil ca conseciniele acn-
mulaie să provoace o decadență
a Şliinjei şi a arlei.

John Maynard Keynes. La Re-
e ron de l'Europe, lulle,

Datoriile internaționale de
războlu

Problema regulării datoriilor in-
lernaționale de războiu, repusă din
nou în discuție, impune o verifi-
care a dalelor esenţiale ale aceslor
datorii. Ele se impari în două ca-
iegorii : datorii interaliatle şi da-
lorii pentru reparajiuni impuse
Germaniei de Tralatul din Ver-
sailles.

Tripla Intelegere a avul datoria
de a reni în ajulorul țărilor mici
care s'au alial, şi care, ocupale
apoi de inamic şi devasiale, erau
lipsite de orice resurse financiare.
Franja, care a suporiai și ea pri-
mă lovitură a trupelor germane, a
făcul şi ea apel la finanțele An.
gliei, a Sialelor-linite. Anglia a
devenii și ea debiloare prin pro-
priile ei imporiajiuni, şi mal ales
prin foptul că credilele acordale
de ea aliaților erau întrebuințale
la cumpărături în afară, mai ales
in Slatele-Unile. Anglia pănă la
1917 a făcut față acestei situații,
vinzind tillurile străine deținute de
naționali şi uzind de aurul ce-l fu-

sese remis de celelalte puleri ale
Antaniei, şi mai ales de Franța.
La 1217 inirind America în războiu,
problema plălii nu s'a mai pus.
America a da! la dispoziția aliați-
lor europeni toți dolarii de care
aceștia aveau nevoe. Şi această
datorie a mal crescut apoi cu pre-
jul de cesiune al materialului de
războlu, lichida! la repalriarea er,
maleior americane.

Şi astfel după războlu, namal À-
merice esle crediloarea luluror
celorialie siate ` Anglia şi rranța
sint şi creditoare și debitoare, ier
celelalte sini numai debitoare.

La 3i Decembre 1921 creanja
Siatelor-Unile asupra Europei era
de 10.150.000.000 dolari capiial şi
1.179.000.000 dolari procenie, din
care :

REVISTA REVISTELOR 153

Anglia dator. 4.675.492.000 dol.
Franja - 5716.514.000 .
Talia » 1.850.514.000 .
Belgia a 420.26 :.000 >
Celel. stale , 666,697.000 „

Din aceslea, 575 milioane dolari
esle prejul de lichidare a male-
rialului de războlu, creanță repre-
zenială prin obligajiuni cu scaden-
je diferite variind intre anii 1922—

929,
lar în alară de acesie datorii,
două alle socielăji!, organizaţii de
sial, sînt een crediloare cu 141
milioane dolari, cu dobindă de 5
la sulă şi scadenje inire 1921—1925.
Grosul datoriei Americei, cons-
Wuind principalele avansuri de
războlu, era reprezentat in Te-
zaurul american prin obligalii ram-
bursabile la vedere cu procent de
5 la sută. Asupra modaliiăților
de platā cu privire la daloria Fran-
jel sint în curs discaliunl.
La 541 Marile 1922 Anglia era
crediloare cu 1.948 milioane lire
slerlinge. repariizale astfel: Ru-
sia 655 milioane, Franja 584, Halta
505, Belgia 81, Diverse Siale 92.
Avansuri Belgiei şi altora 55.
Acesle avansuri au fost resli-
zale prin sconlare de bonuri de
tezaur din partea statelor impru-
mulăloare, adăogindu-se agiul la
fiecare reinoire. La 1919 s'a con-
veni! ca piata procentelor să fie
suspendală pănă în Mai 1922, In
April însă printr'o notă guvernul
britanie & comunica! guvernelor
aiiaie că-și rezervă dreptul de a
cere plaa procentelor Irebuind să
le ireacă in bugel peniru piaia în
Oclombre şi Noembre 1922 a pro-
cenielor dalorile de Anglia, Sia-
telor-Unile.

La aceiași dală Franja era cre-
diloare cu 15.181 milioane franci
aut din care: Rusia 5.959 milioa-
ne, Belgia 3.654, Jugo-Siavia 1795,
Rominia 1,134, Polonia 1.036, Ce-
ho-Slovacia 574 milioane.

doilea elemen! èl balanței
complurilor sialelor e constituit de
creanja Allajilor asupra Uerma-
niei în virluiea Tralalului de Ver-
sailles. La 5 Mal 1921 această da-
torie a fost lixală la 152 miliarde
mărci-aur, şi ulterior, după oere-
care aranjamente, la 120 miliarde
mărci-tur, — celace ar face 150 mi-
liarde franci; şi a fosi repartizată,

—excluzind Siatele-Unite care au
renunța! la reparajiuui, — astfel :
52 la sută peniru Franja, 22la sută
Anglia, & la sulă Belgia, 10 la sută
ltalia, 8 la sută peniru loale cele-
alte stale aliate.

Combinind aceste date și fäcind
balanța creanjelor şi datoriilor,

'reesă că sint creditoare :

Statele-Tulte cu 45.679 milioane franci aur

Angila wa 57983 D D D
Prante Sa D e D
Belgia e 3370 D D 8

iar debitoare :

Italia en 7.9 milioane franci aur
Husin . 23-38 e D D
Germanis w t30.000 e D D

La aces! rezullal lrebueşie de
observa! că datoria Belgiei nu pri:
veşie statul belgian, ci se adaogă
la datoria de 150 miliarde a Ger-
maniei,

%'a suggera! şi s'a vorbii însă
de o reducere a daloriei germane
numai la 50 miliarde mărci-aur prin
anularea obligaţiilor din seria c
din traial. În acest caz Franja ar
avea de primit numai 26 miliarde
Ír. aur. Cu această sumă și pro-
dusul creanjelor sale la aliaţi, —
în cea mai mare parte foarie greu
de incasat,- Franja ar area abia
cu ce să-și acopere daloriile sale
exterioare, şi nu i-ar mal răminea
nimic peniru a repara perderile
de războiu, care se urcă la cilre
exlraordinare.

Până acum Franja a debursal cu
ütlu de reparalii peste 90 miliarde
franci ; pensiile peniru vădure şi
orfani se urcă apoi la 40 50 mi-
liarde, lar resiaurarea regiunilor
devastale cel mai modest la 60—80
miliarde. Această sarcină leribilă
ar răminea să lie suporială numai
de Franța lără nici o compensalle,
dacă sar reduce datoria Germa-
niei lo 50 miliarde mărci-aur, după
cum Se propane.

Aceaslă reducere nu esle drep!
să se conceapă în afară de un
plan general de aranjameni şi Ii-
chidare a tuturor dalorillor inler-
najlonaie de războlu. Dacă lrebu-
esc făcute sacrificii, trebue ca fle-
care să-și ia partea lul. A

(Pierre Guâbhard. Revue cono-
mique ințernationale, Augusli, Aan)
14, No. 2).

154 VIAȚA ROMINEASCĂ

Un poet t
P nans La ki teg :

Pe o culme a väli Minsteruln
in Vosgii de Sus, imorejmait Le
romaniică poziție alpină, se află
solul Meizeral, astăzi aproape dis-
irus de războiu. Aceste locuri izo-
late sint produciire și Industriali-
zale şi au o populație robustă care
se ocupă vara în special cu păs-
foritul şi chirisligia, iar iarna...
hibernează.

În aceste mindre şi binecuvin-
lale locuri a lrăi! poetul Hane Karl
Abel, pănă în 1919, cind la vrista
de 40 de ani a părăsi! Alsacia de-
verilă franceză şi s'a stabili! la
Degerloch lingă Siultgari

Din punelul de vedere al arlei,
Alsacia este mai mult reproductivă
deci! productivă. De decenii, ea
n'a produs un mare scrillor în a-
fară de Friedrich Lienhard, (e
in poezie, lie in ali gen de ariä.
Inclinaţiunile locale conduc lalen-
lele poelice spre ario palriolică.
In acest domeniu, Abel a produs
opere remarcabile, alăluri de Ma.
rie Hart st Christian Schmitt.

d Ca poel, Abel își irage inspira-
lia din poporul țărănesc al văti
Munslterului, în inima şi spiritul
căruia a pătruns odine, În timp de
Patru ani (dela 1900 la 4904) a seris
irei din primele opere populare
alsaciene, care prin simplicilatea
şi forja lor, sini premer-ăloare
ale iragedlei jărăneșii „Die silber-
nen Glocken vom Hienkopi” (1915).
Aceasla s'a jucal cu succes la
Hofihealer în Siuligari, de cätră
țărani alsacieni şi chiar subt con-
ducerea personală a aulorului.

Romanul „Die elsissische Tra-
gădie” a fos! tradus în ranjuzeşie
în 1912; în a doua ediție s'a lipă:
ril cu tilul schimbai „Der Ruf in
der Nacht”. în 1916 a npărul lim-
pedea și slilizala descriere a Vos-
gilor : „Was mein einst war“,

Dar forja poelică a lui Abel nu
se află nici pe lărimul dramalic,
nici pe cel epic; el vădeşte în li-
rică o deosebită delicateță a sim.
țurilor. Lirica lui impresionează
prinir'o naivitate poporană şi se
culundă în intimitatea frumuseţilor
cîmpeneșii.

Acum de curind, Abe! a publicat

volumul „Briefe eines elsăssischen
Bauernburschen aus dem Welt-
krieg 1914 - 1918 an seinen Freund”.
Peniru acel care nu iubește viaja
cimpenească şi nu înjelege sufle-
lul popular, lucrarea aceasta nu
prezin'ă imporianță; nu-i nici li-
lerară, nic! poetică. Dar ea are o
valoare cultural-najională st poli-
tică. Respiră într'insa palriotism
senin şi dovedeşte exisienja unui
simiimin! tainic al Alsaciei, care
păstrează devolamen! pentru spi-
ritul germanic, Abel este un pa-
iriot şi oferă pagini de imbărbă-
tare peniru nalionaliștii germani.

(Karl Walter. Der Tiirmer, Stutt-
gari, Augusi, 1922),

Leonid Andreev

Opera lul Andreev nu poale fi
profand înțeleasă numai din anali-
za el, oricit de [lină și de amă-
nunțită... Stadiul acesiel opere
lrebue să aibă în vedere şi si.
tuația istorico-soclală din Rusia în
cursul veacului al XIX-lea și de mai
tirziu, Toate frămintările gindirii
ruseşti, din acel limp, lrebuesc cu
deamănuniul cunoscule.
1812 cumnania lui Napoleon
- adus În Rusia un spirii nou. Idel-
e revoluției franceze au rămas în
imperiul dela Nord, chiar după
relragerea lrubelor franceze.
Infeleclualitatea rusă s'a des-
părții! slunci în două iabere ` „sla-
vianofilli" ai „apusenii” (râpadni-
cli). Cei dintălu susțineau că „for-
mația psihică a poporului rus e
alia deci! cea a apusennului: și
de sceia viața socială şi stalul rus
se înjqheabă inir'alifel decil so:
clelățile şi statele apusului. Sufle-
iul rus îşi are elemente proprii și
deosebite, care impun o altă viață ;
şi acesie elemente, în dozroliarea
lor normală, sint de-ajuns să pro-
ducă acea faimoasă cullură slavă,
moele, duloasă și exclusiv nobilă,
care să meargă în frunien celor-
alte culiuri slave, realizind poate
şi dominalia culturală asupra ce-
lorlalte popoare. Pravoslarnicie,
monarhism, naționalism — lată prin-
cipiile lor”, - „Ceilalţi, „spuzenii“,
răspundeau că limpul moderna şi
unilalea culturală și civilizaloare
a omenirii intregi nu admiie un

REVISTA REVISTELOR 155

separalism cultural. Principiul „a-
pusean“—cullura europeană—e ce-
va sublim în tendințele sale de
înobilare a lumi! și poporul rus
fără să-şi piardă psihologia spe-
cial slavă se poate adăpa dela a-
ceaslă cultură“

Aceste două curen!e au frămin-
tat, to! veacul al IX-lea, gindirea
rusească, — allernind cind unul,
cînd allul pe primal plan al preo»
cupărilor înlelectuale ale vremii.

După asasinarea Țarului Alexan-
dru al |l-len, începind leroarea,—
„apusenii se irunsformă în lerorişti
şi intră în „subsol“, unde plăsru-
esc revolte, revoluții și zguduiri
de slal; iar s/avlanafili! arborează
steagul celei mai negre reacții”,

Idealismul celor două curenle se
descompune. O prăpastie psihico-
soclală se deschide în Rusia.

In aces! timp, a apărul Leonid
Andreev, care și-a juat persona-
jele operelor din viala reală, nu
dinir'o imaginajie bolnavă, Cum
cred unli.

Țesălura operelor sale e ace-
laşi: „frica de moarie, frica de
viață, absurdilalea vieţii omenești,
neputința falală și deprimală a o-
mului, supunerea voinții lui ele-
mentelor necunoscule, negarea li-
berului arbilru“.

Andreev îşi apăra cu înterşu-
nare concepliile, „totdeauna scum-
pe“, pe cure le punea la bata o-
perelor sale febrile.

(O. M. Ivanov. Adevâru! Literar
şi Artistice, No. 97),

Giasuri nouă în critica
engieză

Corespondeniul londonez al re-
vistei americane The Dial a dal
de curind un atac la adresa uno-
ra dintre poeții engieji şi ameri-
cani cate, muljuminda-se cu un
public mare şi o artă intimă, dorm
pe paluli de trandafiri al gloriilor

lejul au fosi cele două anto-
logit de poezii recente, cea en:
gleză „A Versului Modern” și „Po-
ezia Modernă Americană“ a d lui
Unlermeyer.

Cuvinie care desvăluesc, nu fā-
ră oarecare amărăciune, o siare
generală a poeziei. nu se pol re:
pela niciodată, mai ales la nol, în-
dealuns.

„Noi avem alunci un numär larg
de scriliori dind publicului celace
îl place; și un larg corn de revu-
işli spuniadu-i că e dreni să-i
EN celace îi place ; şi Morning

osli care să spună că lol ce e
nou eo simplomă bolşevică; şi
vre-o revială care să alirme că a-
cest public e asa de lumina! încii
celace lui nu-l place nu poale

lăcea într'adevăr. Nu spun că un
urnalism mal inieligeni ar pro-
duce poeți mai buni ; această pre-
să neinteligeniă e o la'ure numai
a silvaliei; o lature a acelei mo-
derne lalşe „democrajii” care pa-
re să producă lol mai pujial și mal
putini indivizi”.

„Limba engleză impune mai pu-
jin asupra scriitorului decil cea
franceză, dar cere mai muli dela
el. Cere moi mare și mai cons-
tantă variajle; fiecare cuvint Ire:
bue încărcal cu energie proaspătă
la flece moment; limba noastră
cere o „animosiiale* care lipseşle
in mod unic acelor autori locmai,,

pe care publicul îl aclamă ca sti-
lişti.

„Lipsa de integrilale sullelească
care e, cred, la spalele tuiuror a-
cestor imbecililăți superficiale ale
versului englez contemporan, luai
în parle (imbecililă|i- pe care un
public american e gala să şi le..
asume), e deghizată în diverse
chipuri ; mai ales în forma nobi-
lelor gindiri şi pomposilății ne-
slirşite,

Şi criticul numeşte alunci cu
predilecție pe d. Sandbury peniru
că e „loc comun“ şi convențional,
Lindsay (cel cu motivele negre şi
„arta peniru eomgniinie" în poe-
zie) fiindcă e lipsit de semnili-a-
ție și sfirșeșie odihnindu-ş! resem-
narea pe umerii adevăraji al ir-
landezului Joyce, aulorul recent
al lui „Ulysse“.

(r. S. Eliot. The Dial).

Mișcarea intelectuală în străinătate

—

LITERATURĂ

Anatole France, La vie en
Fleur. Calmann Levy, Paris,

Analole France ne dă cel din
urmă volum din seria de Amialiri
din copilărie, din care fac parte :
Le Livre de mon ami, Pierre No-
zidre, Petit Pierre,

Cu La ple en fleur, neintrecu-
lul maesiru începe amintirile din
adolescență. d

Atit pulem spune în rubrica noas-
liră despre eceastă carte. Cine ar
putea prelinde să-l rezumăm pe

mpniole France ?

Manuel Galvez, La tragedia
do un Hombre fuerte, Biblioteca
de Norvelisias mericanos, Bue-
E enen

uiorul, unul din romancieri! cei
mai de seamă al Argentinei, cau
lă să dea în ecensiă operă spiri-
tul din zilele noastre al aceslel
lri, sludiind în același limp si
schimbarea modului de iubire la
Bnenos-Ayres,

Eroul, urmaşul unei vechi fami-
lii spaniole, esle cuceri! de ideile
nouă ale vremii. El reprezintă spil-
rilul dinamic al meiropolei in luptă
cu acel „sialie* al provinelilor ;
disprejueşte cela ce-i spaniol, ire-
cuiul național si tradiliile ; iubeşte
Lee, acțiunea ge acli-

alea „mecanică* . H
ricanilor. praz

Dar, purtind in singe înclinarea
romonlică a părinților lui, caulă,
neliniştii, iubirea pe care nu a
găsil-o in căsătorie. Rind pe rind
are mai multe amante care i se
dau lără muliă şovăire. Eroul vede
in aces! lucru evolulia logică a a:
morului. Spiritul dinamic a cişti-
gal şi pe iemee; rezulialul va fi
sădirea unei morale nouă în care

cele două sexe vor
liberiate, vea Soran

Lilian Winstanie Macbeth,
King Lear, and pretul Ataia His-
tory, Cambridge, University Press,

Biografismul englez duce la ex-
cese în carlea aceasta care, caşi
cea precedenlă. de acelaşi au-
loare, despre Hamlet, Încearcă să
lraseze genealogia ftecărul per-
sonaj din Shakespeare şi să-l gă-
sească chiar in persoana vreunul
om de curte sau cap iîncoronal al
vremii,

Cu un spirii al paradoxului re-
marcabil, auloarea vrea să lichi-
deze dela începul dificultatea e
senjislă care se ivește în întreba-
barea : de ce, luate, să zicem din
plină viaţă politică a zilei, pie.
sele shakesperiane se depăriează
totesi alit de mult de realitalea
isiorică ? Oricine ar răspunde :
fiindcă era Shakespeare cel ce
scria, și fiindcă geniul lui crealor
nu pulea însemna ceva mai mul!
deci! lransfigurare.

Auloarea insă, fidelă punctului
său de vedere strict isloric, cu un
lur de forță logică, spune; fiindcă
pur şi simplu, constient de împru-
mutui ice îl face, Shakespeare era
deslul de sirguincios să-l ascundă
deformind situațiile şi deghizind
personagiile.

Scriind atunci „Macbeth“ şi „Re.
gele Lear”, Shakespeare nu făcea
o incursie in prelinsele cronici
scojiene relalire ia „inlimplările
casnice ale unul îndepăriai rege
din Epoca Bronzului“, ci o simplă
vizită mascală a Masacrului Sfin-
iului Bartholomeu, a omorulul lul
Darnley, tavorital şi viclima Maxiei,
en najela ier ppsa acestui mare

anl svintura .
GI care a fosi Bolh

a Hamle! auloarea deja ne spu-
sese că vede pe jacob I regele
scoțian care ar fi avut un taiă şi
o mamă cam ca în piesă, Așa

MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINATATE 157

Macbeth e pur şi simplu Bolhwell
care omoară pe Darnley, cum a-
leslă isloria, nu un general suges-
Honal de vrăjiloare care-si ucide
regele binelăcălor. Lady Macbeih
deasemenea nu e dech Mary Siu-
ar! şi pănă şi portarul bine dispus
în zorii monstruoasel crime e bine
cunosculul curtean de mina a doua,
rubicond şi bulonic, Quy-Fawkes.

Ce să mai spunem dacă chiar în
„Regele Lear* e lranspusă în fa-
milie, cearta dintre Franja şi An-
gila sau dinlre Frania st Liga Ca-
tolică care s'a purlal cu aceasta din
urmă exact cum bătrinul monarc
a fosi frala! de felele sale.

E mul! oțios si multă Ingrală
caznă literară în lucrarea aceasia
care, dacă n'ar avea darul unei
erudiții oneste st unul devolameni
benediclic peniru marele Will, ar
fi deajuns ca să întoarcă privirile
entuziaste ale celilorului universal
dela aceia ce constitue mai mult
ca orice poezie şi mai pulin ca
orice „lileratură”,

E, ni se pare, locmal această dis-
tincjie care se pierde din vedere
de criticii germano-saxoni ai lul
Shakespeare alunci cind se ira-
tează opera lui cu un spirii fidei
dar sărman de stalistician.

Şi cazul cărții de fală, autoa-
rea intră atit de mulle ori în ci-

ire şi dale, in evenimenie seci şi
nume proprii, incit tragedia care
cu consensul crilicei universale e
cea mai mare din loale lileralu-
rile, devine o placă de fonograf
pesle care o păreche de ochelari
se miră că găseşte toale urmele
melodie! divine care se aude.

STUDII CRITICE ŞI FILO-
` ee

Irving Babbit, Rousseau and
romanticism, Honghton Mifflin Co.
Boston and new- York.

Această carle nu-i, după cum ne-
ar face să bănulm titlul, o carte
de istorie lierară suu de istoria
ideilor, ci mai degrabă un studiu
de filozofie morală.

Autorul expune trei concepții a-
supra vieții, cărora lileralura și
aria le dau o expresie concrelă.
Mai intăi concepția clasică, — us
măanismul poziliv şi critic, al lui

Aristot şi-a budismului adevăral :
individul se limilează, pentru a
se pulea defini şi alcătui, prin e-
torturile coordonate ale inteligen-
tei ale imaginației creatoare.
In al doilea loc vine conceptia neo-
clasică care neglijează Imaginaţia
şi linde să disciplineze pe om,
după tiparul unui Up cu totul i-
muabil.

In al treilea loc este concepția
romantică care în forma dală de
Rousseau esie de un naluralism
emoțional. Cileodală acea! natu-
ralism se combină cu naluralismul
ulililarist şi siiințilic (Bacon), pro-
gresul ştiinţific dind omului o nouă
încredere în sine-insuşi.

Rousseau-ismul se explică în
parle prin Insuficienja nen-clasi-
cismului, dar remediul e mai rău
decit răul. Filozofia lui Rousseau
şi, În măsura în care-l contamina-
të, loală filozofia occidenială, sint
nesănătoase.

Remediul este înir'o reintoarce:
re la clasicismul pur, printr'o re-
conclliare inire rațiune și imagi-
nație, una devenind Imaginativă şi
cealaltă rațională.

Marcei Barrière, Essai sur
le donjuanisme contemporain, E-
dition du Monde Nouveau, Paris.

Inslinelul amorului a rămas a-
celași de cînd e omul. Numai fe-
lui în care pasiunea se manifestă
s'a schimbal. Donjuanismul este
cea din urmă formā de a înțelege
şi de a practica amorul în zilele
noasire. X

D, Barrière studiază aces! in-
semnat fenomen psihic şi fiziolo-
gic. Amorul se naşte şi se dez.
vollă la oamenii moderni prinir'un
acil gindit de voință: seducjiunea.

Bărbatul, inzesiral cu calităji de
seducălor, atrage femeia şi o cu-
cereşle adeseori fără să o lubeas-
că. Un asllel de bărbal esie un
ariisi in donjuanism, celace in-
samnă astăzi cea mal înaltă cuce-
rire a ariei asupra nalurii.

Donjuanismul are două pricini :

Intoarcerea Spiritului omenesc
la idealul păgin, aşa cum îl inje-
leg adevărații artişti, şi opunerea
din ce în ce mai îndrăzneală a in-
dividului impotriva legilor care îm-
piedică sau orinduesc prea aspru
libertatea de a iubi.

158 VIAŢA ROMINEASCĂ

Din înlreaga lucrare se des-
prinde o morală nouă. Una din ur-
mările acestei morale a donjua-
nismului este de a conlribui la e-
manciparea femeii: „Prin faptul
că el nu impune nimic femeilor,
că le lubeşie sau se face iubit de
ele lără condilii, seducătorul le
obişnueşie, prin pilda lui însuşi,
să se desfacă de prejudecălile lor,
să scuture jugul opiniei sau al
moralei. Le dă, înir'un cuvint, fru-
Dee îndrăzneală de a iubi, „cri-
minai” cum spun legișiii, popii,
bărbaţii şi mamele“. p

CĂLĂTORII

Pierre Loti ct Samuel
Viaud, Suprâmes visions d'O-
rieni, Calmann Levy, Paris.

Sint noleie celor două de pe ur-
mă călălorii ale lul Pierre Loti in
Turcia. Jumălatea a doua a cărții
este scrisă de fiul lui Loti, Sa-
muel Viaud, după insemnările ta-
lălui său.

Printre aminiirile care-i nără-
lesc în suflet la vederea locurilor
din linereță, Pierre Loti înseamnă
schimbările pe care „progresul“
le-a făcul ici și colo.

La Conslaniinopol găseşte al-
moslera de ailădală şi chipuri fa-
miliare. De aici irece pe țărmul
Asiei la Candiliy unde stă mullă
vreme la nişie vechi prielini,

Aliădală se alla in Candiliv un
cimitir lurcesc care se cobora
pănă la mare, umbrii de o pădure
de Chiparoşi, Loil găseşte in lo-
cul mormlalelor o uzină elecirică şi
un horn uriaş dela o fabrică insta-
lată de instituția americană Ro,
yal's College“, reprezenlanla ci-
vilizației. Mal deparie vorbeșie
de moarlea bălrinilur cini al ora:
șului. Descrie loculajele pitoreşii
de pe Bosior și de pe Coasta dim-
poirivă a Europei cotropilă acum
de clădiri în felul celor dela Mit-
nich, E vorba să se dărime ve-
chile consiruciii care se apleacă
asupra apelor sirimlorii, şi să se
iniocmească un cheu pe unde să
poală umbia aulomobile,

Samuel! Viaud a adăogal la vo-
lum şi irei scrisori de-ale tată-
lui său din Adrianopoli publicate

în 4915, Citeva arlicole asupra
Grecilor, scrise de Pierre Loti,
compleciează volumul.

RELIGIE

P. Heinisch, Personificallonen
und Hypo tasen im Alten Testa-
ment und im Allen Orient, Aschen-
dorii, M nsier.

P, Heinisch compară „personi-
ficăriie* conlinute în Vechiul Tes-
lameni cu cele din Hieralara re-
Igioasă a vechiului Orient, Den
se ocupă cu deosebire de perso-
nilicările calităților divine.

In religia egipteană, babilonea-
nā şi persană, calitățile supreme
ale zeilor au fost adesea irans-
formale în zei noi. Nu se initil-
neşie un Inn asemănător în reli-

ia lui Israel, Sin! numai două ex-

plii: misteriosul „Inger al lui
Dumnezeu” din cărjile islorice şi
divina Injelepciune din cărțile în-
jelepciunii.

Din aceste fapte autorul deduce
o probă în favoarea iarței interi-
oare a monoleismului israelit. Cul-
iul olicial n'a cunoscul niciodată
decil un singur Dumnezeu. „Lingă
lehova nu era niciun loc peniru
zei inferiori",

Charles Guignebort, fe pro-
blème religieux dans la France
d'aujourd'hui, Garnier, Paris,

Lăsind deoparie protestantismul
și iudaismul, autorul arală siarea
catolicismului în Franja din punct
de vedere polilic, social, intelec-
lua] şi religios. In capitolul in care
siudiază problema religioasă din
punciui de vedere social, începe
prin a dein alitudinea tradijio-
nală a Bisericii, subliniind nepo-
Irivirea inire doclrina socială şi
socialism. Incă dela incepal Bise-
rica nu a los! o insiituție de pro-
gres călră o organizare socială
mai bună, ci dimpolrivă a fosi o
pulere conservalivă. Apol, se o-
preşie asupra aliludinii bisericii
după separajiune. Găseşte că loaiă
acliriiaiea nouă a bisericii după
această datà esie oportunistă. In-
chee cu observația cå, conceplia
socială u bisericii e prea veche
ca să mai poală prinde rădăcini
în popor.

__ MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 159

CHESTIUNI SOCIALE,

be ee Hoyde, Abriss der
Sozialpolitik, Quelle u. Meyer,
Leipzig-

O privire generală asupra direc-
livelor polilicel ai a legislației 50-
clale în Qermania şi în Austria.
Fără a lua în considerație legiui-
rile schiloade conleclionale în
limpul războiului, aulorul a reunit
documenie importanie asupra pro"
gramuiui şi isioriel politico-sociale
incepind dela 1848,

in partea a Dia a volumului
găsim descrierea legislației socia-
le în Germania şi Ausiria în 1920,
Pe lingă enumerarea și comenta-
rea diierilelor legi, L. Heyde cer-
celează problemele la care aceste
măsuri vor să răspundă și încear-
că chiar să găsească solulii ori-

ginale.

Erik Sjoestadt, Le Secre! de
la Sagesse française, Edilion des
Letires Françaises, Paris.

O carle elogioasă despre Fran-
ja scrisă de un Suedez.

Autorul pane printre cele dinlăiu
caliiă|i aie poporului irancez : „dra-
goslea de muncă şi muljumirea
lucrului implinit; lenacitaiea, spi-
giw) de familie, economia, indivi-
dualismul”.

Femeia franceză este lăudală
peniru energia, blindela și vioiciu-
nea ei. În loc să facă o vină felelor
tinere peniru purlările lor prea
libere, cum obișnuesc ail scrii
lori, Sjoesiedi le laudă, susținind
că în nici o allă țară curienia nu
esale aşa de perieciă.

Ocupindu-se ai cu defectele po-
porului francez, autorul crede
lipsa de spirit public şi nepăsarea
îi iac mult râu. Scăderea conslantă

a aalalității și Influența nefastă a
alcoolismului sini faple care-l in-
grljorează.

ŞTIINŢĂ

Paul Painleve, Les oxiomes
de la mécanique, ed. Gaulhiers-
Villars, Collection des mailres de
la Pensée scieniilique.

Mecanica clasică esle o şliinlă
deduclivă care se dezvollă în mod
logic plecind dela un oarecare
număr de axiome. Două secole de
*erilicări experimentale păreau a
fi dat edificiului mecanic construit
de Galileu, Newion, d'Alembert,
Lagrange, o tărie indisiruetibilă.
Der la inceputul secolului XX, teo-
riile relalivitājil au dat o grea lo-
vitură mecanicei clasice, alacind-o
în înseși principiile el. D. Painlevė,
încă dela începulul profesoralului
său, a observat limpede lacunele
acesiei şilințe şi cursurile Hau-
le la Sorbona şi la Școala Poli-
techaică nu avut intotdeauna mai
mulie lecții asupra axlomelor. Vo-
lumul de falà cuprinde esenla a-
cestor cursuri. Aulorul pune mai
întălu în evidență geneza istorică
a mecanicei şi arală cum axiomele
ei sînt luate din filozofia şi mela-
fizica scolastică, dar corijale prin
observarea directă a naturii, Apoi
enunță iniregul acestor axiome,
subi forma precisă in care le-a
condensat şliinja modernă, arā-
tind cum se leagă de principiul de
cauzalitale.

Lucrarea mai conjine o nolă a-
supra propagării luminii în care
se compară leoriile emisiunii şi
ondulajiunii, şi se discută greulă-
tile care, in această din urmă leo-
rie, au dus la noile teorii relati-
viste.

COMPILATOR

BIBLIOGRAFIE

Agiae Pruteanu, Amintiri din teatru, „Viala Rominească“,
1922, laşi, Preţul 22 lel.

Aureliu Weiss, Studii literare (George Diamandy. Qabriele
d'Annunzio, Oscar Wilde, Bernard Shaw, Paul Hervieu, Georges de
Porlo-Riche, die: de Curel, Henry Borbusse, Drama socială con-
iai cer Ar „ Steinberg, 1922, Bucureşti, Preţul 20 lei.

A. Schor, Fabricarea săpunului, Bibl. „Cunoştinţe folosiloare“,
Edi!. „Viaţa Rominească”, 1922, Bucureşti, Preţul 2 lei.

D. G. Chitoiu, Temeiul tmbunătă iii vitelor, Bibl. + Cunoşiiaje
folositoare“, No. 9, Edil. „Cartea Rominească”, 1922, Bucureşti, Preţul
2 lei.

Dr.iEugen Mezei, Abizuri, Libr, Lepage, 1922, Cluj, Preţul 25 lel.

Asociația patronală, Inst. „Speranţa“, 1922, Bucureşti.

Noua constitulie a Romîniei, 32 prelegeri publice organizate de
Institului social romin, -cu o anexă cuprinzind noile constituţii euro-
pene, Edil. „Culiura Naţională”, 4922, Bucureşii, Preţul 425 lei.

Aiexandru Lapedatu, Comisiunea monumentelor istorice,
Secţiunea din Transilvania şi linulurile mărginașe (Raport cu privire
ia lucrări'e din primul an de lunclionare 1921 — 1922), Tip. Dr. I. Bor-
nemisa, 1922, Cluj.

Ai. Odobescu, Doamna Chiajna, Bibl. „Pagini alese din Serii-
torii Romini* No. 94 95, Edit. „Carica Rominenscă*, 4922, Bucureşti,
Prețul 2 lei

Trecerea învălăm!ntulut comercial! și Industrial la ministerul fn.
dusiriei şi comerțului (Raportul Camerei de comeri şi iadusirie din
Botoşani), Tip. „Reinvierea“, 1922, Bo'osani.

Lucian Costin, Cintecele mele, Edil, „Carlea Rominească”,
1922, Bucureşii, Preţul 10 lei.

Ignotus, n umbră şi tăcere (Poezii), Edil. „Cartea Rominens-
că“, 1922, Cluj, Preţul 20 lei.

ignotus, Fericirea (Dramă în trei acte), Edil. „Cartea Romi:
nească , 1922, Bucuresti, Preţul 12 lel.

Anuarul şcoalei medii civile) romine de sint din Ocnele Mure-
şului peniru anul școlar 1921 1922, Tip. Frații Kupterslein, 1922, Cluj.

Anuarul inslilutelor de invălămini gr.-cal. din Blaj pentru anul
şcolar 1921 - 1922, Tip. Seminarului teologic greco-catolic, 1922, Blaj.

Mercure de France, No. 582 - 583; Revue internationale du travail,
No, 2; La nouvelle Revue Française, No. 109: /deia europeani, No.
100—102; Adevărul literar şi artistic, No. 95—98; Foala plugarilor,
No. 8—9; Buletin de st. di şi informa tin! economico. financiare, No. 8:
Revista Infanteriei, No, 24) -250 ; Ramuri, No. 32; (deea, No. 3 ; Lutetio,
No. 1; Duminica poporului; Kominia poillted, No. 6 8; /lustrajia,
No. 8; Cimpul, No. 17 18; Gřndul nosiru, No, 13-16; Paris- Bucarest,
No. 6; Convorbiri literare, No. 8 9; Analele Dobrogei, No. 5; Fia-
mura, No. 5; Ramuri, No. 34: Romtala Viitoare, No 4; Pdstortăz,
No. 35—39; Arhiva C. F. R, No. 8-9; Sirius, No. 3; Revista stin-
Hiied „V. Adamachi“, No. 4; Prolom, No. 13; Năzuința, No. 4; Re-
pista Vremii, No, 19; Școala Noud, No, 14 15: Cosinzeana, No 16 17;
Ramuri, No. 36; Educaţia, No. 7-8; Biserica Ortodoxă Romină, No.
11; Roma, No. 10 -41; Sburătarul literar, No. 41; Noua KRenistă Bi-
sericeusscd, No. 9-11; Cugetul fomtnesc, No. 6; Fiamura, No. 6:
Vocea Rominiei, No 5.6; Annales des mines de Roumanie, No. 9;
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, No, 1; Artele frumoase, No.
7; Lupta economică, No. 27-28; Cuvintul, No. 8-9; Invădțălarul ro-
min, No. 6-7; Școala Basarabiei, No. 5-4; Lamura, No. 10-11; Ar-
mg? No. 4; Buletin de studii st Informațiuni econainico-financiare,

o. 9.

BANCA

UI IO TA +

DIN

ROMANIA S, A,
Puceresti, Palatul Camerei de Comert

Capital social Lei 10.000 000
Adresa legr. „Molino“

Teletón 25 | 3i, 49! 94
—

anent de articate
t d materiale pentru in-
dustria morăritului. Se ocupă cu
desfacerea produselor morilor
din Raminia. Cumpără şi vinde
cereale ţi saci.

a MOTT |

i E, e F i Bucarest :
E,

Wee Vtt AER A E

“BANCA MINELOR.

SOCIETATE ANONIMA
CAPITAL LEI 60.000.000
Bucureşti, Str. Scaune Na. 7 (Piaţa Rosetti). Telef. 39.60

Banca Dome |

Banca Agricolă

SOCIETATE ANONIMĂ
= e Capital și Rezerve Lei 149.832.653.43 ss

Sediul central: BUCUREŞTI, str. Lipscani No. 1

Preşedinte Th. Gh. Rosetti.
Director general Or. E. Qolesen.

Face tot felul de operațiuni de Bancă, impri-
mută pe gajuri, cesiuui, ete,

Se ocupă în specia! eu:

agita ei și explorări miniere, participări la
ntreprinderi miniere, construcții de ateliere,

f ici
abrici și instalațiuni miniere X ȘT pa WE
ucursale, Agenţii şi Reprezentanţe:

Brăila, Botoşani, Buzău, Bazargic, Craiova, Calafat,
Constanţa, Oalaţi, Giurgin, Călăraşi, Tecuci,
Cernăuţi, T.-Măgurele, Tulcea,

Cumpără şi vinde produse miniere,
ce

Primește depuneri. spre fructificare,

Pe,

o Ratia eu Execută ordine de bursă, plăți și Incasări, emite

cecuri şi scrisori de credit asupra

Banca, de Scont 8, Romiînigi | tuturor țărilor.

Avansuri pe fonduri publice și action)

N Face toate operațiunile de bancă în general.

SOCIETA
Capital Lei 80.009 GG EE Avansuri pe recolte, cereale și mărfuri în gaj
:000.000. — Rezerve Lei 25.000.000 .
Sediul Central: BUCURES 4 d | Deschide conturi curente gl scontează
Sucursale: Coasta G ër in Lipscani 5 | efecte de comerț
vw nja CR
Ces, dee R.-Vălcea, Sibiu, | ee însărcinează cu vinzarea de cereile în comision
E Pa primeşte depozite spre fructilicare,
xecută toate o uni —-
și vinde efecte piira de Bancă, cumpără, Se fac împrumuturi ipotecare plătibile prin
Suri asupra ROEA Şi acțiuui, face avan- anuități în termen inng A
scrisori d d de bursă, emite Emite în realizarea lor obligaţiuni ipotecare WI
Gul LI de garanţie 5 la sută

pentru Străină
Ar, BE admise drept garanție şi seutite de impozit d
timbru ca şi efectele de atat.

PRIMEŞT._ DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE

Secţiune specială pentru măriuri "2

Banca Populara din Pitești

Societate anonimă, Sediul principal Piteşti.
Agenţie la Găești.
Gapital social: Lei 3.000.000, deplin vărsat
Fonduri de rezervă: Lei 1.655.000,

— -~

Face toate operațiunile de Bancă

la parte la întreprinderi comerciale și industriale,

AGRICOLA“

Societate Anonimi de Asigurări Generale din Bucureşti
Cant Social Lei 10.009.000.—deplin vărsaţi

Tolalul fondului de garanție la 51 Decembrie 1921 Lei 21.649.427,14
Sume plătite la 31 dezente Lei 35.992.536,42

Direcțiunea Generată In Bucureşti II] Direcţiuni Repgionnie ia:
Patrini Societati H. Cluj : Str. Nicolae lorga No. \igila
Calea Victoriei No, îi i| laşi ; Sir, Carol 33 colf cu Asdchi

Birou penru eg tati de iraneportur IiE

kètrezhtanje generale la:
Timişnara, Craiova, București,
Cernăaţi yi Chişinău.

ta BRAILA
Stiada Imparatul! Traian No. 6

— Agenţii în toate te orașele din țară —

Face asigurări în condițiuni avaniajoase în ramurile:

INC. NDIU, FURT, GRINDINA, VIAȚA, TRANSPORT
ȘI ACCIDENTE

MEVE IDAD EE, DE Porc TA PEE PIE

„NATIONALA“ >%

SOCIETATE GENIRALA da ASIGURARE

PONDapa LA wei
CAPITAL DE ACŢIUNI LBI 40.000.000
FONDURI DE REZERVĂ „68.900.009
Daune > plătite delia fond. fondarea Socletäpi: Lej 155.020.009 Le
NAȚIONALA" primeste asigurări în ramurile
INCENDIU, GRINDINĂ, TRANSPORT, VIAŢĂ
ACCIDENTE, RĂS:UNDERE CIVILĂ ŞI FURT PRIN SPAROERB
in condițiunile cele mal ataniajoase

Sediu soolal ; .
Strada Paris No. 14; 12 {Palatul ul Societăţii) i
& AGENŢII ÎN TOATĂ TARA m i

“PAVEL NEGREANU $I FIU şi CARL FLEISCHER

FABRICĂ DE PIELĂRIE

|
ZE Bneureşti, str. Verzişori No. 4 şi Cuza Vodă No. 73 e
|

ENEE rit |

„PETROL. BLOG d

=== SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ ———
CAPITAL LEI 100.000.000
15 3 Sediul în Bucureşti, Str. Nic. Golescu 5 arr :

SOCIETATEA ANONIMA
„Economia din Focșani“ ge

Fondată în 1874

j Capital Social 10.009.000 Lei
— Tot fciul de operațiuni de bancă —

S] — e $

BANCA !
Marmorosch, Blank & Co.

SOCIETATE ANONIMA

CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000
DEPLIN VARSAT

REZERVE: Lei 164.600.000

SEDIUL RIN BUCUEȘTI

SUCURSALE ŞI AGENŢII:

în străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20, ®
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han
E - Agenţie în Stambul,
NEW-YORK, Broadway 31—33.

în fară: BUCUREȘTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri-
viței, Piaja Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O-
borului).
ARAD, BRAILA, BRAŞOV, CERNAUŢI, CLUJ,
CONSTANŢA, GALAŢI, ISMAIL, ORADEA-
MARE, TÎRGUL-MURŞEULUL.

Operațiuni de Bancă:
Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde,
$ Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri,
| Avansuri comercianților și industriașilor, E-
| misiuni, Safe.

j
f
|
|
|
|
|
|
l

a
Nee ere

e Em vm mm DN a

A re ër mm me

Face orice operațiuni de bancă, participă,

finanţează întreprinderi industriale
și comerciale

Director General
Dr. Const. B. Maltezeanu

BANCA IAȘILOR

Societate Ageaizc pe acțiuni
Capital 10.000.000 Lei
IAȘI, — STR. ŞTEFAN CEL MARE Ne. 47
Sucursale : Chisinău şi Galați.

Face orke operațiuni de bancă i neral: Cum
vinzări de efecte publice, avansuri pe eng de efect ghi
go ra ergin financiare ; conturi Curente şi petre aa enn
raita, redit pentru orice ţară; participațiuai industriale şi or

cl [|]

” BANCA MOLDOVA"

SOCIETATE ANONIMĂ e
Capital şi Rezerve Le! 30.000.000

CENTRALA: IAȘI

Sucursale: Galaţi, Chișinău, Bălţi,
Cetatea Albă (Ackerman) Orhei,
Leova şi Reni

„Face orice operaţiuni de bancă. Primește
bani spre fructificare contra scrisori de depu-
neri și libret de economii, primind vărsăminte
de la lei 5 în sus. Emite cecuri și face plăţi
în toate oraşele mari din România Mare, A-
merica gi Europa.

S Ee

Bi —

ainaani nnan ne

CHAMPAGIIE (Gf

inuy

„PEN ERA LA:

RA Se gend

Ee "Deg e: SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA
i a SI B Ze 4 —— ÎN BUCUREȘTI
/ Dr E:
D 7? UL | Si Capital deplin vărsat Lei 15.000.000
ȘI A SEERE Fonduri de garantii ia finele anului 1920 Lei 79.036.264.32
Se Ve: Face asigurări în ramurile

0 $ „Incendiu“ | ariet PPR
Gustati-o si să Abie | Viaţa“

după cevă
veți convinge că i eşti cea
mai superioară marcă.

BUCURE STI.STRD! FELIX. get CEREȚI-O PRETUTINDENI

|
!

În condițiunile cele mai avantajoase.
Reprezentanţe și agenții în toată țara =

——

BANCA CEREALIȘTILOR |

SOCIETATE ANONIMĂ

Capital lei 50.000.000 deplin vărsat
Sediul Central : Bucureşti, Strada Lipscani No. 8
Sucursală : Consianţa, Bulevardul! Elisabeta 4———
Agenţia : Brăila, Sir, Impăralu Traian
Telelon 18 | 37 & 5357|55

E gege

Geng ru e Ser SÉ Í
FONDATA mme „21 ELEFOR 30/62
Sg IMBRĂCĂMINTE BĂRBĂTEASCĂ

DEPOS T DE POSTAVURI
ATELIERE DE CONFECȚIUNI

Face toate operațiunile de Bancă, în general. Cumpârari sf

şi vânzări de efecte publice, Avansuri pe valuri în depozit,
precum şi orice fel de tranzacțiuni financiare, Emite acreditive
asupra legăturilor sale din țară şi străinătate pentru cumpărări

de mărturi,
Secţiune specială de cereale și mărfuri precum şi orice a-

faceri în legătură cu aceste operațiuni.

— SOCIETATE ANONIMA —

Capital Social Lei 100,000,000,
Emisiune de Lei 45.000.000.

Bocareşti, str. Bursei No. 2 Telefon 4| 99

Agenţii : DRAGAȘANI, F FOCŞANI, CERNAUŢI

Banca Viticoli a Rominiei face orice fel de opera-
Vun! de Bancă, comerciale și industriale în ţară şi strå-
Inătate ;

„1 Fac avansuri şi deschide credite in cont curent ga-
rautate cu recolte şi cu produsele lor, sau cu gajuri
asupra proprietății viticole şi pomicole;

Deschide credite pentru exploatarea viilor şi pentru
comercializarea şi industrializarea fructelor ;

Deschide credite pentru plantațiani din nou sau pentru
complectarea celor existente, precum şi pentru reface-
rea sau compieciarea gospodăriilor viticole ;

Cumpără şi vinde vinuri, spirtoase și derivate atit
pe cont propriu cit și pentru contul clienților săi;

Procură vițe, arbori fructiferi, pueți, semințe de îm
felul, produse himice necesare viei, îngrășăminte, vase

pentru conservarea şi transportul vinului şi spirtoase-
Joc, instrumente de lucru, maşini viticole, cazane de
distilat, baraci, stlipi de fier de beton, sirmă,
de sirmă, ete. ; Pe

Construiește şi organizează pivnițe sistematice pem-
tu depozitarea, păstrarea şi îngrijirea vinurilor incre-
e d spre desfacere sau gajate;

nizează comerțul de vinuri şi spirtoase
şi ln afară. oi ` mu
3

| e Jefa

| Capital Social lei 150.000.000

Societate anonimă privilegiată pe acţiuni

Prima Emisiune lei 25.000.000, Plus
Aportul Statului

IMPORT-EXPORT
Aprovizionarea în comun a Industriei din ţară, mari |
şi mici cu maşini şi materiale.
Export în comun de produse industriale romineşti.
DEPOZITE

Depozite permanente de materiale şi maşini indus-
triale rezervate exclusiv industriei mari şi mici, ¢,
COMISION şi CREDIŢ
Inlesneşte importul de maşini, combustibile, materia-
le prime comandate direct de industriaşi prin acordare
| de credite, garantat cu acele materiale,
Avansuri pe mărturi Incredintate spre vinzare.
Sediul Soclelăiei:
BUCUREŞTI.— Palalul Câmerei de Comeri, eleloa 40 31.

Societate anonimă
Str. Bursei No. 4.— BUCUREŞTI
Capital social 100.000.000 Lei
Ep eg ZE ée 6 tiglione
Filiala la Pàris: ue de Cas
Sucursala: Alexandria, Cimpina, Caracal, Giurgiu, Roșiori-de-Vede,
Siatina, Slobozia, Turnn-Măgurele,
Ageaţil : Costești, Kees Făurei, Găeşti, Drăgăneşti, (Olt) Pucioasa,
S

Vida (Vlașca) Zimnicea
Face toate operațiunile bancă in fară şi străinătate,
Deschideri de credite ră g Curent, scont d rescont de cambil
cumpără şi vinde fonduri publice şi acţiuni romine şi
[] străine, schimb de monede şi bancnote străine, [7]
emite cekuri şi scrisori de credit. /
Execută ordine de Bursă, avansuri pe fonduri publice, recolte şi
waraare, face tranzacțiuni comerciale, industriale şi agricole,
primeşte mârtari în consignaţie şi comision a. c. L

industria Română de Petrol

“mii, pe H
Societate Anonima pe Acţiuni

Cupital social Lei loo.000.000
Telefon 3287, 33,23.
SEDIUL:

„Strada Romană No. 72, Bucureşti. e

ERASERS E ORAA aaa a
P Li -

„METALICA“ « 8

SOCIETATE ANONIMA PE ACȚIUNI e

= PENTRU = vi
COMERȚUL DE MAȘINI ȘI MATERIALE ` S

DE CONSTRUCŢIE Ei

; CAPITAL SOCIAL LEI 4.540.000 S
VINDE : Mașini, Scule şi Materiale de ci

i 14.
zi e šos. Mihai-Sravul 8 şi 10, elei. 5339. &

LE RTE WE E TF Wad ZE + LE ZE ZC LERE TE FFA HE TE TER
E tea e it Sia ET

Fierănie şi Construcţie

INCHIRI:AZA : Materiale de Cale
Și Construcție
Execută diferite reparațiuni in această branșă
Fabricațiune proprie de var uras MATEIAŞU (Cimpu-Lung)

ei Sediul ; BUCUREŞTI, STR. MARCONI No. 3
== (Palatul Societă |ai „Agricola*) Telelon 53| BL. Ss

Calea Rahovei 22, Telet., 3067.
Dapozite: | Str. 13 saptembrie 210, gend 3314

ERT

$ . + 4 LH

Wë, -

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ
PENTRU

INDUSTRIA OXIGENULUI

Acetiienei şi altor gaze
BUCUREŞTI

str, Măgurele No. 95 bis.
os

Re Noret „ONRC uter DAt ORO DANEAT

Aceiflena Disolvald

Telefon 14/49.

\ d
Oxigen Sudură /utogen [ ;
sielor (com primată
Indus. și Medicinal Tăialu melsie 2 pri PE
cemprimal Generalori de aceta eegne: | pre
p lehid. Acoseerti ponire sudură Mare

re, hoteluri,
Insialajiuni de luminal cu LE pentru șaalie

Luminalul imruriter și a ori ce fel de focuri maritime
Divise gratuit la cereri

gege

rm Gun. TS, KI EI
M. DE BROUSSE

At Wee Variae Por

PARIS bach enne, D

ȘI Bëee, pes Săcatsales! Zagreb, Prague, ai
Cons!antinople.

Bucarest, 2 Str. Bursek;

Trains spéciaux de France pour la Roumanie ei de
la Roumanie pour ia France.

Expéditions par wagons isolés.—Transports sur le
Danube.—Afrâtements Assurances.

Agents Généraux de la Soc. Franco—Roumaine de

iransporis aériens.
Bucarest, 2 Str. Bursei.

oua Sociztatz. a Atelierelor

„VULCAN“

FABRICA DE MAȘINI ŞI! DE VAGOANE
SOCIUȚAŢE ANOMIMĂ -
Str. Honzik.— BUCUREȘTI Gara Dealul Spirei
Secţia de Vagoane Bucareşti- Noi
Birou. — PLOEŞTI Str. Rudului No. 81

EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI:

CAZANE DE ABURI K

Brevet Babtok și Wilcox, Multitwbulare en eircula|lune de ap,
Cornwall, Tischbein, Lachapelle, etc.

TURNĂTORIE DE FONTĂ şi METAL-

Piese fine de maşiul, Tue! de comerciu,— Executare lreprogabită.
Preţari convepabile,
S SPECIALĂ pentru: Transmisluni de førið. Cuatneţi
eu bile, Acuplăr! de friețtune, „Pates! Bonn“, Construețiuai Kë
de fler, Coşuri de tablă, Forme. 4

gd
Aparata do eurbiat apa, Dreve? „rada $
Moloare de benzină,
ea DIN =

PE agită

“LLOYDUL MARTIM ROMAN

Societate Anonimă Români de Navigaţiune
Capital s-a! 90.900.000 Lei
Prima Emisiune 20.000.000 Lai

EDIUL BUCUREȘTI Str. WILSON No. 3
Diirecțiunea Brăila Str. impăratul traian No. =

fxeculă remorcaje în Dunăre şi alluenți navigabil. Posedă re-
gsrchere cu pescajul cel mai redus.

——— = e — 2

o == =
“ANCA „CETATEA S. A.
Capital social statuar Lei 100.000.000 =
Capital social deplin vărsat Lei 30.000.000

Pear

SEDIUL CENTRAL BRAȘOV

Sucursale în fuscțiune: Bacurești, Rupea,
Odorheiu, To Via, Romina, Gherla,
uf, Galați.

Corespond în străinătate: New-York, Clewe-
warts, aylin, Bruxelles, Viena,
Milano, Praga, Sotia, ete.

Face feiu] de epeøraiiuni de bancă: Sconi, Lombard,
Credile së Au Se e wlpoiecară, Coni-cureal, Schimb,
Devize, Cezari, eng Fransleruri de bani, depuneri spre
frneiilieare pă libre! de depunere şi în Coni-curenl, Financiali-
sări, Parteipalluni în industrie Comatri ele.

s © >

7 REDEVENIA:

Soe. anon. pentru exploatarea și comerțul prodeselor subsolului
Capital social Lei 25.000.000 deplin vărsat
Sir. Karagheorghevici, 4-Palalul Băncei de Scont e Rominiel
TELEFON 2549

CUMPĂRĂ Şi VINDE
Titel şi tot felul de produse petrolifere
EXPO

TEAZ
Petrol, Benzină, Motorină şi Uleiuri Minerale
Teren e bila = sta ță şi participă f
etrolifere, Drepturi de redevenţă g
E Eploataţiuni şi întreprinderi miniere E

„FORAJUL“ a

So, ANON. PE ACȚIUNI PENTRU SONDAJE PETROL ȘI MINE
Capitai social lei 45.000.000 deplin varsat. Sediul social; Bucureşti
Str. Karagheorghevici No. i Palatul Băncei de Scont
E zu ti ii a Romăniei, :: î: zi?

EXECUTĂ Lucrări de sondaje pentru exploatarea petrolului.

DISPUNE De forja motrice proprie. >
DEPOZIT Permaneni de materiale de sondaj.

Face orice operatiuni ve Bancă și comerț.

— Primeşte bani spre fructificare —
2 Fiiborează livrete de economie.
Emite cecuri și face plăţi ln toate orașele din Romieite Mare
Deschide conturi curente simple şi garantate, face avansuri ass-
pra electe publice, mârturi în expediţie sau depozitate in maga-
sinele Bäech, cumpără şi vinde efecte publice evacuate la Mos

egen. montează cupoane, ete "A RD Ka

PENTRU AUTORI

Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lu-
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despre
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului,

Redacţia îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd
ya crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech-
nice şi editoriale.

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să
ne comunice şi onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa
de cătră Direcţiunea Revistei.

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co-
recturile şi prin urmare sînt rugați să-şi redacteze manuscrisele

definitiv şi citef.
E

Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacția Revistei „Viaţa
Rominească“, strada Alecsandri, lași.

Institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Rominească“, Gre:
cum şi revista „Viaţa Rominească“ sint reprezentate la Bucureşii
de d. D. D. Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57.

Pentru cetitorii din București

Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească“, ca: a-
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa
Rominească din lași, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su-
cursalelor din Bucureşti :

Viaţa Rominească S. A.— librăria Alcalay — Calea Vi-
ctoriei 37.

Viaţa Rominească S. A.—librăria Alcalay — Str. Lips-
cani 88,

Din editura „Viața Rominească“ au apărut:

Demostene Botez
Floarea Pămintalul a Lei 10
(operă premiată de Academie)

Mihai Codreanu

Cyrano de PDergetac (versi-
use în rominegte) . , - -= Lel rs
ARTTA u uti e e A
$ e FTOR es lọ
Š premiată de Academie)
G. Galaction
Hăboji pe bradul verde , . . Lei 9
G. Ibrăileanu
Note şi Im age eeébëët A
Bär éi laz eks o'a +... 5
Jean Bart
([Bugeniu P. Botez)
urma] de bord , sp... e Lei 33

torii uitate s.s.s... s 1

G. IBRĂILEANU

SPIRITUL CRITIC IN CULTURA

ROMÎNEASCĂ
PREŢUL 26 LEI

I. I. Mironescu
Oameni și Vremuri .. ... Lei 10

D. D. Patraşcanu
Schițe şi amintiri s.s- >» Lei 25
Timotheiu Mucenicul . +s.: e 20
Candidat fără noroc.. =» e H

Radu Rosetti
Povești Moldovenești , . « . Lei 13
Mihail ete oc
Umbre - e .. a Lei to
Cocamireul albastru. . - » + e 14
Strada Lâptigneanu e e I6
C. Siors
In literatură s.» á Lei 12

G. geg

Strole alese (Balade vesele
pe pre Da E Lei 6
Povestiri Pantastice Lei t3
(Culegeri alese şi trad. de M. Carp)

AL. A. PHILIPPIDE

AUR STERP

Versuri
Prejul 12 Lei

PREȚUL 15 LEI

M. SADOVEANU

NEAGRA ȘARULUI

Prejul 18 lei

CG Hogaş |

Vum Du

Preţul 15 Lei

| C. HOGAŞ

d SADOVEANU

rih sa Lei
D. e Ve , BARNOSCHI

ORIGINILE DEMOCAATIEL ROMIE

__ Prețul 26 Lei

| ANA CONTA-K CONTA-KERNBACH

Boabe de M Mărgean

PREȚUL 12 LEI

“RADU ROSETTI

i dn ue e Mai

Preţul 22 Lei |

A.M?

1922 ANUL

Mihai! Sadoveanu
Demostene Botez
loan C. Filitti. .
Ionel Teodoreanu
G. S. D D D D D

Otilia Cazimir . e

M. Så. . D + +
G. Ibrăileanu .
F, Aderca . .
M. Sevastos .

Mihai D. Ralea
P. Nicanor A Co.

genwirt. F. Aderca.
magè dans diiitrents
de eut h igar De. A

„Aderca... e

Eugen Crăciun .

NoEMBRE No. 11

Viaţa Rominească

REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTIINȚIFICĂ

Recenzii: D. V. Hamas;
a re „le Bi ia robia i stai. G.
Ovit

tica eene Se Se e

L-—Aetet
tareasci în
iè Data

N.
alai debu € somiti forti. A. arcu. — Dr.

ann ROMINBASCA a
emätgte an 7. lei, Samârul 15
iuias lel. eur detalii a sc vedea poe dei =rnătoare,

SUMAR:

Fintina re plopi.

Sehelelului.

Originile democrației romine. “

Cel din urmă basm.

Din carnetul unui solitar (Garanţiile drepturi-
lor cetăţeneşti în Ante-proectul de Constitu-
ție al Partidului țărănesc).

Plrăul.

Note pe marginea cărților {Remy de Gourmont :
Physique de l'amour - Essai sur l'instinct se-
xuel).

O nouă variantă a Mioriţii,

bar" specific najional ta Hietatura ro-

nā.

Cronieă artistică (Salonul de Toamnă).

Cronica teatrală : Craiova (Castelul istoric.—
O scrisoare pierduld. — Manasse),

Cronica teatrală: laşi {V'a vehit numirea. -
Ciuta. ` Actorii).

. » Serisori din Germanie.

Miscellanea (Libertatea presei. - Palitică.... —
Alfred Espinos - O editură nouă).

mate democraţiei romina. Oetav Botes, —K, Kisutskp - Dela de-

Cantacuzino ` Elementele dreptului civil. Demostene Botea. —

zis soaatră populară, A. a udbei, Dr. I.

GE virt, Lazăr Iliescu —
de Alluuande depuls la

A grea E Statis-
ax Trerkan
Ae, M, 54.. statisti ag da cehă.

E sot A Ra De. A. Stocker. —Finetuations dea salaires dng ditiorenta ays

wu: G- Logic wl liceulni işareac din Nâsăâml. 1,
D. rd mese pri Kimp: Atome ege era

viitorul Europei” qara e g -ah 2 n de
SR France). — „Intiațiunea co-siterată ca eech de E Johs

la Récans Losch de l'Europe). ar Sin îmteraațlonală a Olandei” (IK. Ten vag
—„Nouă - dhstribaţie a tocțelor în in: ie
T Europe). ee a pe posti americani”

A aaa e
ruta Spem

gria Fig. nl bagir,- — $ (H
og AMercury)— „Antonio Canora“ (Adolfo

s lui Oscar (70 Lee Tne Timia. — ETA G. Weis vo critica en-

gh Isi Wilbeim nl If-lea" (Henry Bidou. La Revue de Paris. —

ciolan Zeche Ranrdschan).—eAptituidine pentru viaja bingt" (Dr. Max
Albert ro
iti d intelectuală în străinătate: (Literatură. Pilozntie,—Chestiuni sociale. — Pinunțe,
Polltics.—
bu e.
Late a EE

IAŞI

Redacția și Administraţia : Strada Alecsandri No. 12.

1922

are lunar cu cel putia Wo pagini.—Ahosamentul în țară mn aa 150 lej :
i — Petru pirăinataţe ` na an zoo lel; jumătate de Le ran Aert, Nnmh-

Reproducerea oprită

înt rugați a trimite odată

ostul recomandărei pentru țară şi 65 lei pentru străinătate.

rimirei regulate a Revistei D-nii abonaţi s

i anual e

Pentru siguranţa

cu abonamentul și

VIATA ROMINEASCA și ciur pe pr ase. a d -

REVISTĂ LUNARĂ $ NEFER ON A "EE, S
lași, Strada Alexandri No. 10—12. i EE "rr i
ANUL XIV G IBRĂ KAS a
IL
CONDIȚIILE DE ABONARE | EANU `, ,

Abonamentele sint: semestriale şi anuale

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 lm- iti Critic in —

clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv, =
Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. | E: ` 4 P
Abonamentele se pot face inorice lună a analui, trimiţind E Hi

Ze 1 =0ultura Ror
me deg eg E lună înainte de expirare, pentraca |! pe A PRR ura Rominească

Preţul 26 Lei

expedierea Reviste! să nu sufere întrerupere.
Preţul abonamentului este: |

IN ȚARĂ:

Pentru Atocitii,. lasinte, Societăţi şi Intre-
prinderi comerciale, clare şi industriale, pe an . 300 lei

Pentru particulari:

Rd Sc SN éi E eier delia Ge HEN

C. HOGAŞ

Dei huma m ee a degen SE Ze WTI
Ka me 8 e cc e NA av Mie i E
ÎN STRĂINĂTATE:

EG cm ca ce teama 8 Ae e ene o NEL II

Pe jumătate ap ... . . e eeng MEA

E ia A a a SE

Abonaţilor Ii se acordă între alte avantagii şi reduceri in-
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de
Institutul de arte grafice şi editura „ Viața Rominească”, asttel
că abonamentul revistei le revine aproape gratis.

Un exemplu:

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe an.
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va H apro-
ximativ de lei 800.

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re-
vistă fiind 15* aproximativ (adică în cazul nostru, lel IK

G. F |
tul revistei pe an ar reveni deci abonatului numai la 30 lel, adică i À | R $
treizeci lei pe on. | Al

Administrația

TERM |

(VERSURI) d
k ka au Prețul Gei Är
ÎN

AA j"

= ai

evistei D-nii abonaţi sînt rugaţi a trimite odată `

ndărei pentru țară și 65 lei pentru străinătate.

Pentru sig

3
=
E
v
E
E)
3
e
3
o

VIATA ROMINEASCA

REVISTĂ LUNARĂ
laşi, Strada Alexandri No. 10—12.
ANUL XIV

CONDIȚIILE DE ABONARE

Abonamentele sint: semestriale şi anuale.
ale se socotesc dela No, 1 pănă la No. 6 im-
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv,
Cele anuale dela No, 1 pănă la No. 12 inclusiv,
Abonamentele se pot face înorice lună a anului, trimiţind

suma n mandat poştal.

eînolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca
expedierea Revistel să na sufere intrerupere,

Preţul abonamentului este:

IN ȚARĂ:
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre-

prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lel

Pentru particulari:
Pe unan . .
Pe jumătate an .,.. enne . eS T5 o
Un număr

ximativ de lei 800,

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re-
vistă fiind 150e aproximativ (adică în cazul nostru, lei 120)—cos-
tul reviste! pe an ar reveni deci abonatului numai la 30 lel, adică
treizeci lel pe on

Administrația

[i G. IBRĂILEANU a
Preţul 26 Lei

NR ID DEET

: i C. HOGAŞ
y Prețul 15 Lei
Prețul 15 Lei

a ae

AL. A. PHILIP? PIDE

AUR STERP

(VERSURI)
| Preţul 12 Lei -
, e

SULZER

/ PRERES

= Strada Dimitrie A. Sturdza No. 17 ==
BUCURESTII

pm iuli — LS E

D ew EE
E?

COGNACURI |
SIROPURI ;
; ai

E At i OE În i ii da

SEET

Schenker & Co. Bucuresti

» Transporturi internaţionale ,

CU FILIALE N:

Arad, Brăila, Brașov, Cernăuţi, Cluj, Constanţa, Galaţi, Haiti,
Nepolocuţi, Oradea-Mare, Orşova, Satmare, Timişoara.

Reprezentante in toate orașele Rominiei Mari
? FIRME ALIATE: +

Lenz app & Co. Viena, în: Bozen, Schenker & Co. "Budapest, n! De
Di egen, Feldkirch, Graz, Innsbruck, dapesi, Brack a. d. Leithe.
Liar, Oderbera, Paris, Salzburg, Tri- Schenkar & Co. Fiume, fer

este, Villach, Viena. Schankar & to. Loadon, in: Ast
irhonker & to. Rotterdam, în: Àm werpen, Constantinopol, | Ar,
sterdam, Rollerdam, Schenker & Co. Praga, ia: vg
lexenher & Co. Berlin, In : Berlin, Beregszas, Brân, Olmúlz, Piisea, Prag
Breslau, Chemnilz, Coelan a. Rh., Den: Pressburg
M (8) T O A R E D | E€ LG E L rig, Dresda, Flensbarg, Hamburg, Schenkor "a to. Teschen în: Be-
Karlsruhe, Kdalgsberg i Pr. Kânigs- de abach, Eger, Gabloaz, Halda, Ret-
orge EA DEE, ee Ludwigs- chenberd, Sie! inschönau, Tehrhea,
olen, Mannheim, Memel, "llielwalde, Yu „siavische ranspori ÄÄ, 9.
M A Ş INi DE AB u R V esa, Stul Hows Sr er E a to. în: Agran, Det
Sayer. Transport-Comptoir Schons grad, Marburg, Saloniki, Sissek,
CAZANE DE ABURI her e! Co.: Farih Ad Wald. Lich. Finland Spedition - Contrat A-8.
F R | G O R | F E R E lenicis, Lindau, Markiredwiiz, Mūn- O- Y Abt: Schenker & Co. fei
Ess Nürnberg, Passau, Regensburg, Heisingiors, Hangö, Abo, Koiha.
POMPE CENTRIFUGALE de toate mărimile se găsesc În perma- Gë a. Ina, Zwleselim bayer. N i-a det United States Forwar diag
r o Broadway No.
nență în depozitul nostru din Bucureşti. ichenker co; Buchs In: Buchs,
predea 1. Margarelhen, Ei

DI Ta ei

== - "e S3 z => 3 DEER pm
E > = a , S LA e jla” sa
SEE = BR ga < o Ss 8 |
GER 2320 a Ch = HE ER E st
= 93 nu Sa = 93 Haas E Daj ulol S
E ve Ss St SZ e Bee Bes a gz S|u [2 3
Seck e2aZO 8 = KAES ZI Eu] S
Z = f == Ba şi == se Sie: 210] e E
Se "ëss e 5 Ä' ez f Si ajke ZI
ae Ln Se Ba Es 133 | EIS oi, eg
e Wie Zë eh E e SS e P Í i d d S dl OI = ==
ES E - 9 V Ser ` HS d S Geen " Ce 'Zlui s
ges Sab Sego ăi echt si BR m E 9 UZ SI 31 î g
ee H Z E eo e Sé e D mg f 5 y Olze ei I =
Q Hi PE a wg ER RP Mamma $ o selfie | See e
w Gë Et Se 5 "Ss Sg e ZG Gees ` 2 = LEI SE aw
Li 25 EE) EN H = 0 Tis
3 ed SE N e e a 02. ulz Rl PR:
= d RS T d E Bam H d ZS. “%29 Gol
TEN KETT SS e 2 5 juj žk z= $
ŢII a "Be éi Sa === s gjej» es
E AG 3 s = Sr . ă SS -|2 = $
pea] 2- JE S "E Gy em De 5/5! =|5 ZS
krommen wé ` Za = | $ 2j9|
Ta = RE g | cicis

SOCIETATE ANONIMĂ CAPITAL SOCIAL: LEI 50.000.000
SEDIUL CENTRAL: BUCUREȘTI. — STRADA BURSEI No. 2
SUCURSALE: Brăila, Str. Vapoarelor No. 2. — Chişinău, Str. Alexandru ce! Bun
No. 41. — Galaţi, Str. Colonel Boyle,

AFILIAȚIUNI : Banca Agrară Ti a S. A. Temișoara. — Casa de Economie
Agrară S. A. Tirgu-Mureș,

Adresa telegratică : HOMCOMIT

TOT FELUL DE OPERAȚIUNI DE DE BANCĂ; REPREZENTANŢA :
Banca Commerciale Italiana N Banca delia Svizzera Italiana

Sediul Central : MILANO Lugano (Elvetia)

Capital Sci Lit. 8 RER — farma lt. DR DR `. BANCA UNGARO-ITALIANA
76 Filiale în italia Budapesta
Piliale în străinălate : Băhmische Union-Bank, Praga
Londra, New-York, Constanlinopoi haag MI italiana H d
pp Seneamdalo Ring fm | Wu UC?
Marsilla, Nisa, Mentemn, Coasta de Azur Lincolin Trust Company
BANCĂ FRANCESE E ITALIANA PER New-York
4 Sne ae eri Banco Italiano di Lima

Paris — Brazilia—Argealina . Gen
A
EE? Cita ca Sëch sats Società Commerciale léien `
2 Milauo—Consiaslinapo

Milan» — Triest — Viena Oradia Mare

| e Banca Comercială Italiană și Română |
l
gren

- ELECTRICA” »

SOCIETATE ANONIMĂ ROMINĂ
SEDIUL : București strada Matei Millo No. 2

EE pradwerga energiei vele Së

COira pin ia
e a a

Dist ibuirea energie electrice în toată regiunea
petroliferă ai industrială a Văei Prahovei

Depozit de materiale şi Birouri technice în Bucures i
strada Matei Millo No. 2, Cimpina şi Sinaia

Depozit de maşini, aparate şi materiale siactrice

INSTALAȚIUNI ELECTI-ICE DE FORŢĂ, LUMINĂ
ŞI TOATE APLICAȚIUNILE RESPECTIVE

Studii de tot teiul de instalațiuni pentru pro-
ducerea şi instalarea energiei electrice.
TEE eegener

Santierele Romine dela Dunăre

SOCIETATE ANONIMA
CAPITAL SOCIAL LEI 20.000.000 DEPLIN VĂRSAT

Sediul : Bucureşti, Str. Matei Millo No. 2
SANTIERE LA GALAȚI

Constracținni de vapoare, remorchere, şlepari
şi orice construcțiani navale
Reparațiuni de orice fel de vase maritime și fluviale

Construoțiuni d reparațiuni de orice fel de mașini

Turnătorie de fontă si bronz pentru piese
mecanice şi articole de comerț “*€

| SPECIALITATE : Bucșe pentru căruțe tip. OPE.
Siza

Li N e

E CREDITUL MINIER a

Socle!ate Anonimă Romină penirv dezrollarea indusiriei miniers
Capitai social 150.000.000 lei complect vărsat
Sediul ceniral : Bucuresti, Bulevardul |. C. Brâllanu 75
Telelon 39 41 ap 47 36
Sucursala : Bucureşii, sirata Marconi No. 3 Telefon 159
Direcţiunea !echnică a petrolului: Ploesti, sir, I. C, Brătianu Telef.
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE:

Preşedinte : Inginer N. |. Sieiänr cn, Vice-preşedinte: Inginer
P. Lucaci. Direclor-general : inginer |. i. Demelrescu,
Adminisiratori-delegați : Ingineri: V. Alimâneşteanu, V. Banciu,
M, Constantinescu, P, Lucaci. V. Tacit,

Membri : Ingineri : C. Brâlăşanu, C, Buşilā, |. I. Demetrescu, A,
O. loachimescu, C. Osicsanu, Ve Pușcariu, Dr. Laurenti Pop.
Cenzori : O. Ciotlec Inginer P. Moscos, Dr. O. M. Murgoci, in-
giner N. Ssergiu, laginer Th. Zernoveanu.
Intreprinde : Siudii, experiize, calcule de renlabililate, pro-
ecie de explurări peniru dovedirea şi punerea in valoare a ză-
cămintelor de petrol, gaze naturale, cârbuni, minereuri, cariere

şi ape minerale i
Exploatează : Oblecle miniere pe con! propriu şi în parti-
cipație.
Acordă credite : Ialreprinderilor existente și În lormajle.
Cumpâră şi vinda: Produse și privilegii miniere, rede:
venje, elc.
Reprezin .ă case importante : Peniro mașini și maleriale
ecesare Indusiriei miniere.

Banea Țărănească

SOCIETATE ANONIMA

CAPITAL SOCIAL LEI 60.000.000
Prima emisiune Lei 30.000.000 ceplin vărsat

Sediul Central BUCUREŞTI

Str. Raymond Poincaré No. 2 fost Academiei, Telef. 2/000

ə Sucursala Temişoara
Face toate operaţiunile de Bancă "

TEE

—

Cen

ee - =

- Laboratorul AL. ITERNO

Pentru industria CAUCO- tar apa şi Partumeria

Ona" no

ndal la 1898 In R.-SARAT, transterat şi reorganizat la BUCUREZT:
Strada Vasilie Lascar, 3. Telelen 33 70

Adresa lelegralică : LABORIT BUCUREŞTI

Produsele medicinale ale Laboratorului

panoran . . . IFEANU, Anemia, Clorosa, Debi'itatea pener sii
HEHOIO sp + Sereluloza, Rachilism

ViN ES, „TANIC s ` Tralameal iodat rajional

PECTOSIR. . - w e Tuse, Bronchilă, Tuberculose incepåiosre
UROSOLVAN e nm e Reumalism, Oula, Sclerose

iObICPON . . wm , iod seb forma ceafmai sstmilabilă

Produse cosmetice (de toaletă)

CREMA >» ıs . E E . y

A E RENE Y eat: MARCA, ETICHETA ŞI! EMAS-
Weg a 8 SKS LAJUL SUB DENUMIREA
MAPTEDECRIN ......: ES Aë
CAPILOGEN. . nen E Gë RA
POMADA en

SAU DE COLOGNE.. s» INREGISTRA TE

zarea | BUCOL

- i €
PRODUSELE DE TOALETA ALE LABORATORULUI INTRUNESC LA
© MAXIMUM TOATE CONDIȚIUR LE CERUTE DE CTT) d

ZA,

Societate Romină ===
= Mine Și Petrol

Capital Social 25.000.000 ll

Sediul: Bucureşti

' Strada Brezoianu 9

Exploatări petrolifere la :
BORDENL BUȘTENARI,
GROPI.

Presedintele (oasiila ai de Administralie:
HUN WU DE BELLOY
Administrator i-delegaţi :

C. C. Arion, V. V. Malte-
zeanu, |. | Birnberg

„VULTUR" "i

Fabrică de ULEIURI VEGETALE, LACURI şi KITT

Socielate Anonimă pentru Industria și Comerţul de Uleiuri, V apsele
şi Produse Chimice
CAPITAL LEI 4.000.000.—DEPLIN vaasaT |
Fabrica şi Laboratorul EN - Magazinele „VULTUR"
OS d Sucursala : (Desincerea vro lissior Puurieei
ŞOSEAUA VIILOR 35 n Calea Moşilor,5392 Detail)
Telefon 16/40 Str. Coljei 7 bis (Piața Sl. sg

Biroul Central: Str. BURSEI No. 5 Et. 1 Telefon 23/83
Brăila : Sir. Regală No. 32. Oiurgiu : Sh

- Qiurgiu : Sir. Puincipele Nicolae 12

Costică Constantinescu

— Import-Export engros —
Bucureşti, Calea Victoriei 95, Buer, Lascar Catargiu No.3
Adresa Telegratică: „TITINEL*

Telefon.
IMPORT: IP EXPORT:
COLONIALE e | CEREALE
MANUFACT UR
PRODUSE PETROLIFERE
INGĂLȚĂMINTE u

— BUCUREȘTI —
LONDRA: E. c. 3. Gracechurch St. 52
BERLIN: W. Potsdamerstrasse 124
GALAŢI: Str. Portului 41 (Cassa Sur€)

Sucursale :

Adrese telegrafice: BUCUREŞTI — „WIEDER*
LONDRA — „LOMORFA”
BERLIN — „LOMORFA*

GALAȚI — WIEDER?

pou

ABC 5 th Edition
Bentley
Liebers

—

DESFACEREA EXCLUSIVĂ A PRODUSELOR
MINÉL „VULCANA - PANDELE“

` emmmer ee? reg E EE

ge E -

apta Generat, tarai onines

CAPITAL STATUTAR LEI 150.000
.000

aa EMIS ŞI VĂRSAT LEI 60.000.000

vosaus REZERVE LEI 48.0.000

Sediei Central; București, Str. Lipscani 10

— a

(IS
g

SUCURSALE:
ORĂILA, BRAŞOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA,
GALAȚI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEȘTI,
SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGURELE

Eed
BANCI AFILATE:

BARCA BASARABIEI, CHIŞINĂU,
CU SUCURSALE IN

=> HL ERTL SUA, SOROCA, CETATEA ALEA, V (ut = 0

Fao» orice operuţiuni de Nursă.

x z: euei EEN vr e E Eh i
oi de dp Diir wan Tai
Bd de ug Hu podese ia Jai
Best Mich se găsesc spre vinzare, predabile ime-
Mae. în. cupă wgl cir din renta următoarele
i | e te i
en Aa: rr e voce pia eo a

Hârtie =pacială peniru docameale
şi Huert : Hirt
va fägreme ; H rie ministerială şi Pita GE RK
fen „Wrsui" „Lesi, simple şi rărgate liniate seu dt i
datt: ten es albă și colorată ; Hirlie spec'ală de desemna și re
„set oda e colorate; Hirie colorată zisă „Nalur”; Carlan elb
căzji viată ; Garton fim colora; Carta, ue jui A şi een
PE pră ae eng s ee, ai nts şi de aliag ; He per dr
"ab a acheiarca maleriii 8
Sé de is Kë acelei : De EEN Baslo, pre Ar wi
SE $ en vesiateută de impachelal, precum: Manila (taue 2
SR EE
È e d y
S $ Le SES armacii; Mucavale: gris,

PRIMEŞTE COMANDE DE ORI-CE FEL DE HIRTIE
gy eg ` vo Loan d, — BO

Duma ET e

B ——————

SOCIETATEA GENERALĂ
E
Ə Construcfiuni și bucrări Publice a

SOCIETATE ANONIMĂ
Capital social lei 60.000.000, — Prima emisiuve de iei 20.000.900
BUCUREŞTI
Str. Gh. C. Cantacuzino 2 (colț cn B-dul Carol)
Adresa Telegrai că : „PUBLICWURKS", Bucureşti
|Telefon 591 şi 5180

Serviciul de construcţiuni

Stadt şi execuții de linii ferate normale și inguste. — Şosele. — Poduri de Lemn,
Cărămiâă, Beton armat și Metalice. — Rezervoare, — Construcții metalice și de
orice natură. — Porturi fluviale şi mar time. — Canaluri; — irigaţiuni. — Navigabili-
tate. — Utilizarea câderilor de apă. — Ridicări planuri de hărți prin fotograme-
trie (dim Avioane),

Construciii dementahile de lemn şi alte materiale.
Comstrucțiuii de .ârâmrdă şi brun armat, - Cladiri industriale și Economice. =
Ferme de lemn în arc, sistem „Hetzer“ pănă la deschideri de 60 metri

Serviciul Electric
Reprezentanla generală şi exclusivă a tabricelor Thomson-Honaston
Studii şi Moatagii de tot felui de instalațiuni și Maşini Electrice, Specia-
litate ; Instalații pentru Sonde de Petrol — Tractiune Electrică. Trassmisiuoe
de energie la distanți — Telegrafie, Triefanie automatică şi normală.
Serviciul Mecanic
Reprezenianja generală şi exclusivă a iabricelor Orenstel & Koppel
Locomotive, Vagoane şi tot feist de Materialie pentru cale normală y in-
gustk, - Tot felul de Masini de ridicat. —Drage.— Excavatoare, — Ma imi şi Ca-
zane de Aburi — Motoare Diesel.—Motoare cu Benzină:— Turbine de A-
buri şi Hidraulice. — Maşini Favelte. - Vapoare. — Material flotani de tot bist, —
instalații imdastriale de tot felni.
Serviciu! de ediiitate
Canalizări.—Adimentări cu apă. — Utiizarea gunoaselor.— Abatorii.— Pa. uri. —
Pavage.— Clădire rațiovrlă de cartiere ecnromice, etc.
arviciul de foraj şi materiale pentru Patrol şi Mine
Reprezentanţa Lieneral și exchusivă a Uzinelor Galizische Karpathen-
Petroleam-Aktiengoselischait fost Bergheim A Mae Garvey.

Foraje m acord d sistem propriu: Higraulic și Canadian combinat. - Me-
teriale pentru industria extracției petrolului și pentru mise, Conducte de petrol.
Fabrici propriii

Industria lemnului, fostă Bucher & Durrer. Fabrică de tot felul de lu-
crâri în bema, Bucures, Şosenna Bagareh 97-20 Tekton 4104.
Fabrică de Produse Cernamice Tigiă și Carămidă, fcsiā Richard
Schmidt, impina, carunul Broaştele, — Tele! n.
fabrică de produse de ciment, beton armat
er Poigar şi Societatea Generală de Coastrucțium și Lucrări Publice).
_ Tuburi Monier, — Duc) de Moral, Dina, Carrolagii, etc. Timişoara, El-
| Carol 1 No. 44 — Teleton 7
Atelier de Constrectinni Economice în Lemn. Cluj, Ste. Teglas 17.
Fabrica de Var Alb şi Var Hidraulice „Prahoviţa“. Societatea Oenerală
ge Constructuni $ Lucrări Pubiice, Sec, Anonima şa A. Torjescu, Azega.
„Fortuna“ Fabrică de parchete: Mobi '* de lemn curbat și oriee gert ig
lemna, ‚ași, Str. Parlov, 6.
Depozite proprii de Materiale do construaţiunai
Bucureşti, Cata H-hovn 25 — 24 -

Pioeşti, Bereasca de Sus (comuna ‘Proestiori). 8
Sucursale:
rem W. - B-dul Caroi I No. 6, — Leteton 7T.

iara
Cal, Strada Morilor

Cut Sarada Be

eee EE

FABRICA DE ARMATURI
N. PEDVISOCAR & CO.

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ

București.— Strada Vultur No. 20. Telefon 55/19

Execută prompt în condițiuni avantajoase

Armăluri Pentru apă, gaz şi aburi

Ventil- de aburi, Robinele de apă şi gaz.
Articole Technice.

Rezerve de automobile.
Rezerve peniru maşini Agricole şi Industriale.

Pompe de vin, apă şi incendiu și rezerve pentru vi-
nicullură.

Aparale de ars Păcură.
Injecloare de alimeniat cazane de aburi.
Turnăltură brută de alamă, bronz, aluminium, zinc,

bronz fostoral.

Schlaglo'h.

Compoziţie de metal alb anlifricțion metal,
Sleşnice și Policandre.

Capele de siloane de aluminium,
Stereo!yp şi Linolyp meta].

Nămirie în general.

Reparaliuni mecanice.

Se primesc lucrări pentru:

NICHELAT, ALĂMIT, ARĂMIT şi OXIDAT

|
|

EE ES
(Banca NAȚIONALĂ
A ROMANIEI

nn >
Capitai social vărsat 12 000.000 Lei
: a

Arad
Bacău
Bârlad
Bazargic
Botoşani
Brăila
Braşov
Buzau
Călărași

Câmpulung `

Caracal
Cernăuţi
Chişinău
Cluj
Constanța
Craiova
Dorohoiu
Fălticeni
Focşani
Galaţi
Giurgiu
Huşi
laș

B7 DRESA TELEORAFICĂ:
| BANCANAT

AGENŢII: H
| Oradia Mare |
|i Piatra-N. |
|| Pitești

Râmnicu-Vâlcea
Roman
Satu Mare
Sibiu
Sigişoara
| Sighet. Marmaţiei

Ploesti
| Râmnicu-Sărat

. Siistr
«fi | Simiäul Silvaniei
Va Slatina

P. W Târgovişte

-` á ÎI Târgu-Jiu
` Târgul Miueș

Tecuci

A Temişoara
= Tulcea
Turnu- Măgurele
Turnu Severin
Vaslui

B INDUSTRIA Sonic $p

SOCIETATE ANONIMA CG

„EXECUTA ORICE FEL DE COMENZI PENTRU APLICAȚI-
UNILE NOUEI ŞTIINŢE SONICE LA INDUSTRIE PRECUM:

Transmi:iuni de energie și distribuție de forţă
motrice în ateliere, uzine metalurgice, laminoare,
fabrici, mori, eherestele, etc.

Ciocane de tot felul pentru uzine, perforatoare
pentru stânci, unelte pentru cariere şi mine, Sieg:
muri; unelte de ca angerie şi alte scopuri similare.

Motoare și transmisiuni de energie sonică pentru
industria petrolului, pompe fără supare etc.,

Locomotive sonice, fajoké auto-motoare, tram-
wae, camioane, omnibuze, tractoare agricole etc.,

Transmisiuni pentru acționarea elicelor la va-
poare, vinciuri, troliuri, cabestanuri, pompe; trans-

misiuni pentru şlepuri, bărci automobile, aero-
plane etc.,

Motoare industriale cu benzină, gaz, petrol,
distilat sau păcură.

Aparate acustice, sirene pentru fabrici, vapoare
etc., trompete automatice, regulatoare de viteză;

aparate de sincronizare, semnalizare automatică
pentru căi ferate ete.

PENTRU ORICE INFORMAȚIUNI A SE ADRESA bA
scoe SEDIUL SOCIETATE

= INDUSTRIA SONICA >=

a Str. Brezoianu No. 9 bis Bucureşti

GTO Dirr MODEL 1920

RECORDUL PERFECȚIUNEL
CLASIFICATA

t-a la 7
CONCURSUL INT ERNAȚIONAL

CLAVIATURA SPECIALA
LIMBEI ROMÂNE

UNIVERSALA ! OTODATA
REPREZENTANT OENER.

PENTRU

IVANOVICI & Co,

„DAGIA-ROMANIA”

Societate Generală de Asigurare în Bucureşti
— Intemeiată la 1871 — ei

( mm GENERAL de COMERT gi HE `

| Societate anonimă |

Capital 12.500.000 lei

Biroul Strada bascar Catargiu No. 8
BUCUREŞTI

Telefon No. 47 | 24

Exploatarea atelierelor

| EA
NK

T REMIN

——

Capital de acțiuni . ees" Lei 24.000.000 deplin vărsat
Rezerve statutare . e . . . = >» 18.339.230

Binen l hei n d E SE 2 side ° e i i
verea Fondalul de asociaţiuni . » 3251 ( d | | dp

Garant totală ee Lei 102.739.863 IC | U cali onli E
Daune plătite în anul 1920 . . Lei 16.821.589 Li

Daune plătite dela înființarea Societ, „ 311.315.083

„Dacia-Rominta” este societatea cea mal veche şi mal pu-
țernică din ţară. Trecutul ei, insemnatele sale capitaluri şi per-
sranele cari o conduc, dau asiguraţilor cele mai depline garanţii,
pentru asimurări cit de mari în ramurile: Incendiu, Grindină,
Transporturi, Viaţă, Accidente, Furturi prin spargere şi anume,
lo condițiunile cele mai pricinice pentru asiguraţi.

Lămuriri se dau de îndată, la cerere, in Bucureşti, la
kt Societății, str. Wilson No. 3, sau la agenţiile ei princi-
pale din sir Stavropoleos No, 15 şi Regală No. &, în judeţe la
esti pp ei din toate oraşele, iar in ținuturile alipite, în urmă-
toarele oraşe: e

Arad, str. Unirei No. 7; Braşov, Banca Rominească; Buziaș,

la Banca Temişana; Cernăuţi, |. Flondor No. 22; Chişinău, str.

Puskin No. 25; Ciu, Calea — fetoriei No. 27; Dicio Sin Martin,

la Banca Comercială şi Industrială din Valea Tirnavei; Lugoj;
Lovrenl: Lipova; Oradia-Mare, la Banca Romiacască; Tg Me >

veşului, la Banca Romintască; Sibiu, la Banca Romineascăţ

Temişoara, la Banca Rominească; Vinga. i

Soc'eta'a anonimă minieră

Capital 55.000.000 lei
Biuroui central BUCUREȘTI.

Strada Lascar Catargiu No. 8
Telefon No. 45/85

Exploatarea minelor de cărbuni Qin

Comănești, Vermeşti și Leoroa
Judeţul Bacãu

ETICE EN EEE NEI 8 S RRE

ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ

Moşiilor şi Fabricelor
Principelui B. Ştirbey

Bucureşti. — Calea Victoriei 121 é

S RS SRRRRRE

atrata cu maşinele cel mai moderne pentru o produe-
riimică de 20.000 cutii. Conservează legumele y
Mi fructele, cultivate pe ferma „Buftea“, imediat după ce au
1 fasi păstrindu-şi astiel gustul şi frăgezimea e
gd extrait. tabricei precum :. C de ke-
gume, Compoturile, Marinata de pește sint recanosciute
ca cele mai bune, De vinzare pretutindeni.

Fabrica de Vată și Pansamente „Butica”.
Singura fabrică în România. Furmizoarea autorităților, éro-
gheriiloc pi farmaciilor pentru: Vată hidrofilă, in orice
mărimi de pachete, 7ifox Hidrofil şi Fezi de tifen de
mwensiunile, Calitâţi superioare.

toate di

Pivaițite Știrbey, Farnizorii Serviciului Martti
Romin şi al Companiei internaționale a Vagoamelor Re-

stau ante.

„TROIANO BROTHERS,

Departamente : Mărfuri: Technic
BUCUREȘTI
Birou Str. Matei Milo 1 —— Deposit Calea Orlviţei 252

Livrează prompt din deposit
CU PREȚURI REDUSE
ARTICOLE DE MENAJ
| VASE de EMAIL şi ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA,
de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstaht)
CUȚITARIE de TOT FELUL (Fabricaţiune Solingen)
|! CAPSE PATENTE (Koh-i-noor) toate mărimile albe şi negre
ACE DE CUSUT toate dimensiunile
BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS
FOARFECI asortiment complect
COASE de calitate superioară 75 em.
| (Gestanrt, nachpahămmert)
UA ARTICOLE DE PIELE oe
GEAMANTANE, PORT-VISITE, GENTIL de DAMA
MAPE de BIROU ete., calități superioare
A

SORII+EN! COMPLECT a
Expediţii și In provincii

e m

Compania Generală = = =

~» = = de Electricitate

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÍNĂ
wë BUCUREŞTI Se +

Pace cunoscut că și-a complecial depozilul de materiale eleomie cu?

.. CONDUCTE, BECURI, TEAVA, ISO- ,,
ss LATOARE, INTRERUPTORI, gie, ele, +-

Şi invilă vechea sa clientelă a-i adresa comenzile cu loală Increderee
ca și în lrecul;

Face orice fel de inslalajiuni de uzini electrice ceni
rale de transmisi-
uni de lorjā precum şi insštalalluni de Inmină elëcirică în legātură es
rejeaua electrică e orașului,

Mare stoc de Becuri cu fir melalic de 10 lumini ou eonsumalie co
22 ri mal redusă A4 s?
împortunte transporturi da maşini ——-
— şi materiale electrico pe drum
Birourile şi depozitele: Str. C. A. Rosetti 3,

i EE

—

afet

>
SAT
E DIA Ser E DA "emmer E EE > "a
.. o P wS - 2
SÉ

me , amarat
: STAR N

Societate în num

i colectiv pentru comerțul şi industria
| petrolului
E?

; ' ia M BUCUREŞTI, Str. loan Ghica 9
d Societate de Traciiune Automotilă din Rominia E Adresa telegr. „ATLASPETROL+
4 Pr MAGAZINELE A Yelefon 26 53
E E A e > =
, ig D eege 10 | Bulevardul Carol H f EXPORTA în tancuri şi în cisterne :
i Strada Caţitu Piața Rosetti, Telefon 46/61 Benzină de aviație, uşoară, mijlocie şi grea,
) Telefon 1/91 í Whit -spirit, motorină şi petrol lumpant.
) vm an Mare expoziţie ca prețuri de concurenţă :: îi:

Uleiuri minerale destilate şi rafinate

AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, py egen tera

7
j iti- lå
d PNEUMATICE, BANDAJE şi un bogat aso A
$ ment de LANȚURI şi RULEMENȚI de Lëps V sa d Ee
d i şi vopsitorie | Ip + ss: Gees
Ateliere speciale pentru repar țiuni ş A WO k F
d Transporturi cu camionete şi autobuze, În toată țara Ad Fe Ea agenta f ai t r
y ——. ARA BUCUREŞTI — STR. SF. DUMITRU 3
AS we d aa lé GË, zi f Ava Pad [34]

Fabricele metalurgice la Filnre: ai Con lanja: Cazane de
eburi, Rezervosre de lier de orice mărime, Consirachunt de fier. Trana»
misiuni, Injec'onre de păcură. Balamale, broaste, saruiere.

Birou Technic: Instalajiuni de apă, de calorilere şi de are
ca păcură,

PENES

PETROŞANI”

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ
PENTRU

- Exploatarea Minelor de Cărbuni
Capital social Lei 100.000.000

BUCUREŞTI
Str. Aurel Vlaicu 22

Depozit de articole technice, Moloare cu benzină, unele,
ërmäturi, pietre smir

ghe!, cabluri i
ten mieten? uri de sirmă de oiel, pompe, ojeli de

Banca Romină
DE

Comerţ şi de Credit din Praga

Bocietate Anoni:mā
OAPITAL STATUAR LEI 7500o 000

PRIMA EMISIUNE: LEI 20.000.000 3
Adresa teletonică: Cominbanca—Bucureşti Str, Lipscani Na. %
d Adr. Telegr.: PETROŞANI & TELEFON 15; 19

Telefon 39/77. Foce toate operațiunile de bancă în tară şi străinătate,

— Primeşte depozile spre fructificare.— Inlesneşis
orice operaliuni linanciare.

EE M a em rengen e mie

MICA”.

| Societate PAnonimă Română

| Capital Social 25.000.099 Cei complect vărsat
| Sia Can: bon, Pa imel RI

| EXPLOATĂRI PROPRI:

Vâlcea

| Mică — Voineasa Jud.

| en et —Ruda 12 Apostoli, Brad Transilvania
| MiNe de cărbuni — Tebea Transilvania ri
| | iere de piatră de construcţie granit și gip

| i aud Albeşti, Câmpulung
SOCIETATI AFILATE:

onimă
Uzinele Electra Mecanică, Soc. Capital 3.000.000

Sediul Calea Victoriei No. 77 Bucureşti

| Fabrica din drumul a „tei 29 |
| ii electro-mecanic d

| Seoti palti fabricarea de pile electrice

| um d EPERE ETH
` mm LA mm DH Q MUST

bengigry Datz Ou ez äm) L Lea)
| Vite As 7 tC C wio g Pasi Tesian

I o Mit geil vm d Dë

Uzinele da tier gi Domenii din Regia

S Societate Anonimă

SEN

Direcțiunea Generală Telelon 9/39
Bucureşti

Str. Povernei Nn. 2

FABRICATE

Fier brut

Bulonne și nituri
Fonta de fier şi oțel

Pluguriși maşini agricole
Table, şine şi traverse 8 Unelte de sapat

Fier în bare și fasonat
Tabla

Piese de fier forjat
Material de cale ferată § Mangal
Armament și munițiuni & Var alb

Amoniac sulfuric
Lemne de foc și con-
strucție

Mine, Oțelării şi domenii la Reșița, Anina,
Oravița, Bocșa, Nadrag, etc.
Peniru comenzi şi informaţiuni a se adresa la:

Direcțţiunea Generală,
Direcțiunea Comercială Timișoara,
Str. lonovici, No.» sau la representanța
ki

Creditul Technic, București, Str. Mar-
coni, No. 3.

SÉ PEE d Ri
FORESTA

SOCIETĂ ANONIMA PER L'INDUSTRIA €D Ib
COMMERCIO DEL LEGNAME
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VÄRSAȚI

ial Pepe IN Murano
E RP RI e e E ape E as

REPREZENTANŢA BUCUREȘTI
STR. CAROL 109
Făbrici de Cherestea şi Depozite de Material:

COLONIA BANFFI-SALVA GHEORGHENI
ILVA MICA ODORHEIU

TG. MUREŞ ZSIGMONDTELEP
REGHINUL-SASESC SCUTARU
SALARDU Î ONEŞTI

DEDA U BARAȚCOS
RATOȘNEA | LUNCA DE MIJLOC
GHILKOSTO GHIMEŞ

DITRO | LONEA

“ Porturi de încărcare și Depozite:
Galaţi, Brăila şi Orşova

Rep'ezentanţe: Viena, Budapesta, Praga Var-
șovia, Constantinopole.

Filiale: Cluj, Tg.-Mureș, Arad

Materiale fasonate (bad și mol de cea
mai bună calitate în toate dimensiunile; lemne
de construcţie, cioplituri de brad, lemn rotund
(brad, molift) piloţi și margini de mine, fa-
bricațiune de mobile, placaje, furnire, con-
irea de clădiri de lemn.

Fintina dintre plopi

Soarele bătea pieziş în hanul Ancuţei, scinteind în gea-
murile zăbrelite. utarii se sculaseră din cotloanele lor şi-şi
stecleau dinții; Ancuţa cea sprincenată ațița iar focul în covrul
vechiu de spuză; noi gospodarii şi cărâuşii din Țara-de-Sus
ne uitam numai cu coada ochiului la oalele goale înşirate pe
lîngă proţapuri. Dar scripcile şi cobzele încă p'aveau câtare,
Şi nici comisul loniţă dela Drâgâneşti nu-şi începu povestea
pe care o aşteptam. Căci pe şleahul Romanului se vedea ve-
nind un călăreț, învăluit în lumină gi'n pulberi uşoare. Calu-i
pag, cu grumazul încordat şi cu coama fluturind, în buestru
iute, parcă luneca spre nol.

Înspre munţi erau picle neclintite ; Moldova curgea lig j
in soarele auriu Într'o singurătate şi 'ntr "o linişte ca din veacu

și cimpurile erau goale şi drumurile pustii în patru zări; iar |

Ji
f
|

călăreţul pe cal pag parcă venea spre noi dedemult, de pe de- |
părtate tărimuri. Şi cum ajunse drept han coti, căci aici îi e- }
rau sorții să se oprească,—işi scoase pâlăria de pislă neagră: `

şi ne pofti la toți buna-ziua şi noroc-bun.

Era un om ajuns la cărunteţe, dar se ţinea drept şi sprin-
ten pe cal, Purta ciubote de iuft cu turetei nalte gun ilic de
postav civit cu nasturi rotunzi de argint. Pe umeri, ţinută nu-
ma 'ntr'un lănţujei, atirna o blăniţă cu guler de jder. Avea
torbă de piele galbenă la şold şi pistoale la coburi. Obrazu-i
smad cu mustăcioară tunsă şi barbă rotunjită, cu nas vulturesc
şi sprincene întunecoase, arăta încă frumuseţe și bărbâţie, deşi
ochiul drept stins şi închis îi dădea ceva trist şi straniu,

Cum cobori de pe cal zimbind cu prietinie şi privindu-ne
cu ochiu-i limpede şi albastru, comisul loniţă îl cunoscu şi se
şi răpezi din locul lui, înălţind braţele şi strigind cu mare gias:

«Oare mă 'nşel? Nu eşti domnia-ta prietinul meu Necu-
lai Isac, căpitan de mazili Ze bss?
eg Zimbetul câlăreţului pieri şi ochiu-i crescu, rotund şi a-
tintit.

S €
r —

La
Le VIAȚA ROMINEASCĂ Re

- sînt Isac.
l cu glas moale şi blind ; eu
A Lage, neg Dumneata eşti comisul loniţă, dela

„ta ~ Drăgăneşti... läcere, văzul pe cei doi oam: ni imbrăţişindu- se;
le gi wee onia erau maint de asta. ŞI ochii Angie

| TR d' e de bâtrină şi slabă a comieului rînji şi rincheză în

Gabi Pi meu din tinereţe», zise comisul ridicind ca-

b- indu-şi braţele.
Zem premi a dee ochiul ie dihania cea bătrină şi
we? 4 să pară prea mirat.
poi ra am batea, m, ema
bătut drumuri - a
i aduci aminte ne-am despărțit Insă, văd că ai pierdut o lu

m BE lasu-i blind. Am pierdut.
ei 9 -— spunse călătorul, cu g 4 .
Am iaia i ar SST ŞI Dumnezeu ma întors ia
KA da eet Leet EE avut această eg zeckt VK i
He~ e? Da prietine. Ingădule-mi dE Jaee ae be ege
j : i să-i dau grăunţe.
wé dăpost, să-l grijesc şi $ ir
IR t-oiu povesti ce nu ştii... Ca
e ră. azilul trecu spre grajd, duciadu şi
e, bal D Ko uta răsărind ca dintro amintire, privi
"TE Ze ?

D tă, spre comis: $
à aapi r pai per da Țara-de- Jos, de care vorbea maică

ara ca => nr misul: Neculai Isac dela Bălăbăneşti,
d nu E Am fost prietini buni în tinerepete nosstre,
"y unea maicà-mea, urmă Ancuţa, că a ayut ari Gë

u ku omoare nişte "Tean aici, la vad A so că
Lëns > te înfricoşată, de care nu-mi mai aduc bine ew: Ka
e gë Atuncea are să ne-o spue singur căpitanu E grauri
intă cu mare mulţămire răzeşul. į Să ştii rea peria 7
Fo a că acest mazil dela Balăbâneşști, care se u beet?
3 la noi şi grăeşte aşezat, a fost un om oe? nu iere
og Moldovei. Voinic şi frumos — şi rău. bătea a ies
A Kind -şi dra stele; se suia la mănăstiri şi cobora Ke
pace şi sh muere care-i era dragă, îşi punea 10 erg

Zen d Fo a fost. Dia avut ibovnice câtră ups D
Sue? ste aere, fără hodină NEE de- Sus,
rbe, noi, i d
pipi arti 1 alţii prea bucuroşi şam gr E
i | trebue să fie un om cum ne place nouă, ri A e
n ără şi-a înălțat sprincenele 2imbind, şi-a poii» geogr
RS it şi cirligeie de păr la urechiuşi. Şi cînd v: we Ama
SE Ware spre noi, îl trecu pe dinainte, uşurel, m A

d cum ştia ea că-i şade bine.

`
4 Ef
PP

PINTÎNA DINTRE PLOPI 163

Căpitanul Neculai EY la butucul din preajma focului. Işi
scoase blăniţa şi işi iînfășură în contăş pistoalele. Puse şaua
şi friul deasupra şi se aşeză mulțămit alături, privind în jurai.

Caşicum ar fi ştiut ce doreşte, Ancuţa ieși ca o şerpoaică
pe gura girliciului, aducind in dreapta cofăel plin şi'n stinga
ulcică nouă. Cu obrajii rumeni şi gifiind, se opri lingă foc
şi intinse mazilului uicica. Lăutarii se trăseseră pe nesimţite
béie şi rinjeau cu viclenie, sunind din strune.

ind văzul pe moş-Leonte, cetitorul de zodii, că-şi caută
loc lingă cei doi prietini, fără să stau prea mult la îndoială,
mă ridicai dela projapuri, făcui doi paşi şi grăli cu îndrăzneală :

«Prea cinstite căpitane Neculai! Noi sintem aicea mai
mulți gospodari şi cărăuşi din Țara-de-Sus care foarte dorim
să cinst mniata o ulcică de vin nou şi s'ascultăm in-
timplarea cea dedemult,.. m

— lubiţilor prietini, imi răspunse mazilul, mie mi-a plăcut
totdeauna să beau vinul cu tovarăşi. Numai dragostea cere
singurătate. Divanul nostru-i slobod şi deschis şi-mi sînteţi
toţi ca nişte fraţi 1»

Pe loc cufundind noi ulcelele în cofăel, le-am închinat
căpitanului şi ne-am strîns imprejurul lui, iar lăutarii au prins
a cinta cu jale cintecul cucului batrin CI nu mult după aceia,
cind am istovit vinul, s'a ridicat şi Ancuţa dela foc cu puii
fripţi în ţiglă.

Dupa ce-a venit alt vin sam închinat iar, Intro vreme a
rămas câpitanul Isac dela Bălăbâneşti puțintel mihnit, şi cuprin-
zind pe comisul loniţă de umăr, a oftat ş'a zis uitindu-se spre
picia munţilor, la asfinţit :

«Sâracă țară moldovenească ! erai mai frumoasă in tine-
rețele mele ie

Pe urmă s'a întors spre Ancuţa, tulburat, îngînind uşor
cel din urmă viers al lăutarilor :

Trage, miniro, cu bobii...

Trage, mindro, şi-mi gtceşie
Codrul de ce 'ngălbineşie, }
Omul de ce 'mbăirinește... |

A apucat pe hangiţă de mină, şi ea nu s'a stiit, ci numai
clipea domol ca o miţă dezmierdată. lar noi am rămas CEA

căci am înțeles că mazilul vrea să ne spuie intimplarea lui
de demult.

Domnilor şi fraților, a vorbit căpitanul Isac dela Bălăbi-
neşti,—ascultaţi ce mi sa intimplat pe-aceste meleaguri, cînd
eram tînăr. De-atuncea au trecut ani peste douăzeci-şi-cinci :
catastihul acelor vremuri a început să mi se incurce. Eram un

GE az

Gi
P
Li
Je?
îi
SÉ e
ST ef

f |

164 VIAȚA ROMINEASCĂ *

om buiac şi ticălos. Calul meu sta hojma cu şaua

şi bâtrinii mei nu-mi vedeau obrazul cu

mea mă bocea în fiecar
turghii lui popa Nasta
lar tatu-meu tăcea Sin
mine şi-i făcuse multe

spun c'am fost. Aveam oi şi imaşuri $

pe dinsu:

săptăminile. Malcă-

e Duminică şi mă blăstăma şi dădea le-

se, ca să mă liniştesc şi să
privea 'mtr'o parte, căci şi el

mă 'nsor.
fusese ca

zile amare. Om nevrednic nu pot să

| neguţam toamna vi-

nuri; dar îmi erau dragi ochii negri, şi pentru el călcam multe
hotare. Dumnealui comisul loniţă poate să vă spuie
el avea patima mea in zilele lui şi e-

muri am bătut, căci şi

ram de multe ori tovarăşi.

Aşa, într'o toamn
cevel. Şi eram în po
cu antalele. Şi mă af
din anul acela se desf

A ca asta,

cite dru-

duceam vinuri la ţinutul Su-

as aici, la hanul Ancuţei, cu cărăuşii şi
am în mare mihnire, căci dragostea mea
runzise cu vara. lar mama acestei An-

cuţe se uita pe subt sprincene la mine şi ridea, căci

nu-mi plăcea, nici pe lAutari nu-

şi wm i ca un cu

nici vinul

i sufeream. Umblam bezmetic

e.
ta într'o Simbătă, pe la toacă. Am Încălecat sam pur-
ces încet, pe-un drumuşor, printre mirişti. Ş'ascultam în sin-
rătate, pe sus, cocoarele care se călătoreau. Cind
la malul Moldovei, am luat-o încet la vale, printre apă şi luncă.
IntPun răstimp au început clopotele la biserica dela Tupilați.
Am oprit calul şi le-am ascultat cu jale, până ce-au

Şi-mi aduc aminte

că după ce-au stat clopotele acele

am ajuns

contenit.
a, am au-

zit altele, dela bisericile altor sate, — și picurau depărtate şi
stinse ; parcă bâteau în inima mea. M'am trezit într'un tirziu

"—privindu-mă Într'o revărsare de apă ca air
spăriat de mine, ca de o vedenie.
Am pornit iar, şi umblam pe

zvon de glasuri. Treceam pe după o

mai vedeam balta. Am cotit intr'an corn de luncă

arătat deodată girle arzind în soarele asfinţi

tare. So liotă de Tigani tocmai sfirşeau de răstocit
a apel, aproape, ş'acuma se imprăştiau după peşte
țupăind ca nişte diavol.

Am strunit calul. Am auzit un glas gros: parc'ar fi dat
o poruncă. Puradeii şi muierile s'au oprit. Pe urmă, la ace-
laşi glas, au pornit înainte. lar dela răstoacă un Țigan bă-

trin şi nalt, în durligi, s'a îndreptat spre mine,

pe catalige, prin girlă.
Cineva l-a strigat din urmă:
<Und'te duci, mäi Hasanache ?»
El nici n’a catadiesit să răspundă. Putăind di

apropia de mal.
Din altă parte,

dicîndu-şi la subsuor
inaintea bâtrinului.

'o oglindă, şi m'am

ginduri ; până ce-am auzit
perdea de răchiţi şi nu

și mi s'au

tului, printre scrun-

o creangă
răcnind şi

păşind rar, ca

n lulea, se

porni după el o fetişcană cu fusta roşie.
La un braț de apă dădu la adinc şi prinse a țipa şa ride, ri-

i fusta. Trecu răpede şi porn

i pe prune

FĪNTĪNA DINTRE PLOPI 165

Hasanache răcni
GE ER răguşit după ea, ameninţind-o cu pumnul:
a-şi scutura capul gol, şi-şi ste
LS R clea dinţii. Aproape d
ge? se opri şi mă privi uimită, parcă vedea o salbătăclune

«Fă 'napoi
pe naar -~ apii a Margă | strigă lar Țiganul cel bătrin. Lasă
a făcu iar semn de împotrivire din ca
3 i
tru d ra o fetişcană ce optsprezece ani. i roca ră
ia bor a nët Zeg a Sta aproape de mine seet
; 4 | îi era copilăresc;
sul arcuit, cu nări largi, şi ochii tuti pilăresc; dar na-
simţit în mine ceva fierbinte : ben mă tulbarară deodată, Am
i fi înghiţit o bă
Hasanache o ajungea, eh be ti Inghiţ utură tare.
mă ocoli în fugă şi trecu i rațul ridicat. Ea feri în lături
pri i incepu din Ki e lei în dud gag La malul apei se o-
rou scoase e
dinţii dinainte $ aiii gi scuipă, şi rinji negru. Toţi
«Sărut mîna, bei
NS Ma eşit incă în H băga în samă. E-o fată proastă,
` Marga chi
bekie ott e seg? la malul bălții, şi păru-i negru şi lins a-

Hasanach
spre mine. che o ameninţă cu luleaua. Apoi iar se întoarse

«Dumneat
ENF mm a trebue să fii boerul care-a poposit la han, cu
-- Se dar de nace ştii ?
— -au spus lăutarii, cari-s de-al
it Lois şam înțeles că dumneata e Aero ai ein Dac
TA de-o ees:
à un gan båtri
EE
du-mă cei dela spate E EA
pe după umerile celor di i
uta ava De pe nainte. Unii în-
SN i P E ie ra le răspundea şoptit şi mă privea
m tras dela şold taşca, am deschis-o si
kee de argint. Hasanache l-a prins din Se pg a Lë
Béne, gri. Geen ea o ban sam făcut un semn Tt
Zen șa primit tsch kd dintre Țigani, s'a zvirlit spre
nac č
geg o prinse a urla cătră ceilalţi ş'a-i mina înapoi
u mal aveam de ce sta, Era prea mul
mpa ig ën spre han; insă cu aw f e
ES ESCH mai întors odată capul, Pe Marga n'am
Eram nemulțămit. Calul mergea d
omol
şi eu mă gindeam la fel de fel deem: eieiei

", tră, între

£ fntina singurattca; înceă asfințitul. r
RA Sia e ag cu mina streşină la ochi. A sa părut?

em
gl

"as f Zi WI Gë

NW
e Ge"
e 7

166 d "eur ROMINEASCĂ
fustă roşie. Cotii după colnic; şi dintr'odată
o JEE e ha verde, o fintiniţă cu colac de pia-
patru plopi. Era un loc tainic şi singuratic. Apa
neclintită, aproape de ghizdele, parcă avea în ea ceva viu : miş-
carca măruntă şi necontenită a frunzişurilor. $
“Calul înclină capul şi rupse O gură de iarbă. li strun
şi-i dădui pinteni. După o vreme, incepui : dt: rare a
tunci mai privii de cea din urmă oară „Îndăr KA n Zi WE

A fost o arătare? Am zârit-o numaiĵo clipă, cit a ţinut şi
jucirea soarelui dedeasupra.

Pe-atuncea nu cunoşteam, ca acuma, sufletul femeilor. Cu
toate acestea, adouazi dimineaţă, o aşteptam pe Marga. Za
cînd oamenii pregăteau boii ca să-i înjuge la cară şi moş-za-
haria, vatamanul cărăuşilor, îmi lămurea ce drum trebuie s'a-
pucăm, eu tot fulgeram cu ochii drumeagul Tupilaţilor. Ce aş-

insă nu se vedea.
weg eră potrivit coburii, am cercetat pistoalele. Mam ple-
cat apoi, ca să string chinga calului, hotărit să încalec. Cind
ridic capul, Marga la doi paşi de mine, Intindea mina, ca să
mingiie botul roibului. ŞI ridea. Era îmbrăcată cu fusta e
roşie și cu polcă albastră. La cap îşi potrivise o batistă ca
sîngele, Gitul îi era plin de hurmuzuri. In picioare avea în-
câlțări nouă. Cu berg, ei Minipa de căpriţă neagră,
esise din påmint. Insă nu mă privea,
uc "en? simtit inima bătind, gam văzut că mi-i dragă, mă-
car că era o Tigancă proastă. Cind o întrebai: „Tu eşti ?*,

i şi i se înfiorară nările.
are ent mîna, boerule, eu sint. Am venit să-ţi mulțămesc.
Asară, abia am aşteptat să iasă Jidovul din Simbătă şi m'am
şi dus la el cu carboava dumitale. Mi-am ales ciuboțele !»

SE arătă pe rind ei de, demm, cite-un picior şi

i el fusta cu virful degetelor.
E Maé-Zekaa se trase ag) la EN oe? Lo cunoş-
le. Mă apropiai de fată. zisei rizind:
d SE våd, air eh de Duminică. Eşti frumoasă
duducuţă.»
GH Variasi făcu mare plăcere. Singele-i rumeni obraji. CIă-
țină din cap şi mă privi în faţă:

«Nu m'am imbrăcat PS biserică |

— Atuncea pentru ce

— A at plăcut mie. Am venit la orîndă, să iau ra-
chiu pentru uncheşu Hasanache. Şi să mulţămesc boerului, cum
am spus.

Gë Eu socoteam c'ai venit să-mi giceşti.

PINTINA DINTRE PLOPI 167

-— Nu, cuconaşule, că nu-s babă, nici spun minciuni. Ce
ți-aşi fi ee? gici ?

— Credeam că mi-i gici cu cine-aşi dori eu să mă'ntil-
nesc într'un loc.

— Unde? şopti ea rizind cu toată faţa,
tre plopi ?

— Da.

— Cu cea pe care-ai văzut-o acolo asară ?

— Da: de-atuncea o doresc.

— Se poate, cuconaşule, îngină ea blind, şi ochii i se um-
briră ; dar aceia-i o biată fată din șatră şi dumneata numaicit
şăgueşti, şi te duci. laca, boii îs injugaţi şi carăle pornesc.
Incaleci şi dumneata, şi ea te poate aștepta hât şi bine. De-
sară cine şiie unde ai să inseninezi dumneata !

— Ba s'aștepte, îi răspunsei eu privind-o ţintă, fără zīm-
bet, La două ceasuri după inserat, eu mă'atorc şi sint acolo...»

Ea-şi plecă nasu'n pămint şi tăcu un răstimp. Apoi, târă
să mă privească, incepu cu alt glas:

«Dar după ce duci vinul unde trebuie, nu te intorci tot pe
acesta drum şi nu poposeşti aici?

— Ba da. Insă poate fi întirziere, dacă nu mi-a pregătit
boerul dela Paşcani banii.

Aşa Ze

La fintina din-

Se răsucea uşor în loc, la dreapta şi la stinga, mlădiin- |

du-şi mijlocul şi privindu-şi cu Stăruință cluboţelele. Apoi de-
odată îmi apucă mina cu care ţineam dirlogii calului, mi-o să-
rută, se întoarse şi fugi. Se mistui undeva, pe subt zidurile
hanului. O mai aşteptai o vreme cu ochii, dar go mai văzul,

Ancuţa ieşi în uşă, ca să-şi primească banii de gardă.
Măcar că nu mai era tinără, era frumoasă femee, plină şi voi-
nică. Imi zimbea viclean, clătinind din cap, căci toate le pri-
cepea şi toate le vedea. Era caşi Ancuţa astălaltă, care se uită
acuma la mine şi ride. Dar asta-i mai tinără şi mai frumoasă,

Oamenii îndemnau boii şi carăle ieşeau scirțiind la şleah,
Cind a trecut şi cel din urmă car, al unsprezecelea, mam zvir-
lit şi eu în gen Lăutarii s'au ploconit cu cuşmele în mină, din
colțul girliciului. Eu am trecut la drum, şi Lupei, cinele cel
mare, sur, siobozit de moş-lrimia din lanţ, începu să latre şi
să salte imprejurul roibului.
nină de toamnă în valea Moldovei. Se auzeau clopote de bi-
serici sunind în depärärt Acuma zvonul lor venea pănă la
sufietul meu blind şi cu dulceaţă.

Am mers multă vreme aşa, avînd soarelen spate şi apele
Moldovei în stinga. Am trecut prin satele răzeşiior dela Mi-
teşti, Năvrâpeşti şi Miroslăveşti. Pe urmă am lăsat valea Mol-
dovei ş'am prins a sul dealul cel lung spre Brâteşti. Cindam
ajuns acolo, in codru, sub: schit, am făcut popas, Dar eu nu
v'aşi putea spune ce-am grăit cu oamenii pe unde am trecut,
nici ce-am văzut; căci aveam în mine chipuri şi vedenii care
mă duceau ca'n zbor alurea.

Era o dimineaţă limpede și se-!

168 VIATA ROMINEASCĂ ooo o

fințitul soarelui am fost la Paşcani şi mam şi
Ben e mu "am inchinat cu sanatate în faţa lui Canta
şi i-am arătat că i-am adus vinul tocmit. Dumnealui m'a bă-
tut pe spate şi mi-a zis „brava“ ; mi-a orinduit odaia de pe
şi mincare, ş'a rămas hotărit să descărcăm adouazi. Mi-a sia
ovestit domnia-sa cum i-a bătut piatra în anul acela viile dela
otnari; dar nu prea băgam de samă, căci se ridicau picle de
i venea sara. :
E "SE ce-a mincat g'am făcut cercetarea oamenilor şi rîn-
duiala pe noapte, am spus o vorbă tainică lui Moş-lrimia, care
mi-a scos pe furiş calul la poarta curții. Cu Lupei după wen
am pornit îintăiu la pas. In sat am luat-o în trap uşor. fe
urmă am pişcat roibul cu harapnicul. Sam mers Toto intin-
soare, cu şuer de vint în urechi, domolindu-mi fuga numai d
sate. Şi la două ceasuri după inoptat am văzut hanul Ancule
scinteind c'o singură lumină. L-am ocolit sam apucat E
mirişti. Am dat pe urmă în drumeag. Sam pus pe roib în
pas cind am simţit că m'apropii de fintina cu patru plopi. ee?
bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort. O lun
ştirbă şi roșcată se ridica din răsărit ca te o pustie.
Deodată, cînd simţii freamâtul plopilor, Lupei mirii uşor.
Atunci descălecai. Poruncii cu glas scăzut ` «Fii cuminte, sr
pei!» Şi mă opril. Am avut O tresărire năpraznică în toa
fiinţa. Marga era lingă mine. In lucirea ştearsă a lunii, er
puțin întoarsă, cu fruntea grămâdită în cotul minii stîngi. Cin
am atins-o, şi-a lăsat brațele în jos şi mi-a făcut faţă. O rar
rizind încet. Purta pe ea toate podoabele: le simţeam pipă-
ind-o. N'avea duh de tutun, şi capu-i mirosea a flori.

n acei ani ai tinereţii, nopţile-mi păreau mai scurte. Şi
ch mal puţin. Cum a astinţit luna, roibul a nechezat în-
cetişor. M'am înălţat în picioare, lingă ghizdelele fintinii. Marga
mi s'a aninat de umăr, şi-a grămădit capun pieptul meu ş'a

a plinge. '

EDA fil proastă şi nu plinge! i-am zis eu. Desară mi-i
drumul înapoi. Vreau să-ţi aduc o scurteică dd hulpe dela
Paşcani.»

Ea se stringea in mine suspinind, d

«N'ai să te'ntorci. Căeu îs o roabă So nemernică. Dar
am să te-aştept Sam să mor lingă fintină dacă nu vii K

Am stăpinit-o un răstimp subt braţ, ş'am învălit-o'n con-
Ga, căci tremura toată, Şi după ce ma sărutat şi i-am mingi-
iat ochii, am lăsat-o arzind, în lacrimi. Am încâălecat sam pur-
ces răpede, c'un gînd necontenit şi stăruitor, să mă opresc şi
să mă'ntore spre ea. Cu cît mă depârtam, cu atita o simţeam

mai aprig in mine.

PINTINA DINTRE PLOPI 169

` La Năvrăpeşti, am prins a zări pe Moldova picle nedes-
luşite sin răsărit s'a arătat geana de ziuă. Cind am coborit la
Paşcani, răsărea soarele'n negura Siretului. "Am descălecat la
poarta curţii, mi-am dus calul la grajd. M'am întors la ciuş-
mea și mi-am stropit obrazul cu apă rece. Pe urmă m'am în-
ER spre pivniţă, unde auzeam glasul supărat al lui moş-
rimia.

Am descărcat cu bine vinul. Și toate antalele dela pod-
goriile cele dedeparte, după ce-au călătorit în schitt de cară
şin soare de toamnă, au coborit la întuneric, în hrube. Oame-
nii boerului le ciocăneau, trăgeau pe vrană vin cu trestioarele,
Și la urmă a venit şi boerul în ființă şa gustat o cupă, ş'a
ciocnit cu mine şi mi-a zis iar: Brava. «De-acuma, câpitane
Neculai, a urmat el, să vii după mine în cerdac, să facem so-
coteală şi să-ţi dau dreptul tău!»

Cu ce mi-a dat boerul, florini de argint, mi-am umplut
taşca. M'am închinat supus câtră cinstitu-i obraz, i-am pu-
pat mina vam coborit cătră tovarăşii mei. Era vremea de-a-
miază. După prinz, am hotărit să luăm drumul înapoi, câtră
locurile noastre.

Dar mincarea, pentru mine, m'avea gust şi preţ. Am Infu-
ticat hulpav ceva, în fugă. Şi, cu gindurile nopții, mi-am lā-
sat tabăra sam dat o raltă printre oamenii şi siujbaşii curţii,
intrebind de-o scurteică de hulpe. Banul bun găseşte ce'ntreabă.
Aşa c'am găsit îndată o blâniță cu faţa de postav roş. Sam
simţit, luînd-o în mină, plăcerea Țigăncuşei, gi'n suflet mi-au
scăpărat ochii ei iuți.

Am făcut calea'ntoarsă încet, în pasul boilor. Era o zi
lină, fără boare de vinti Sin făgetul nalt, bătut de brumă, frun-
zele se desprindeau singure şi cădeau domol fişiind: codrul
parcă era o fiinţă şi ofta trudnic. Mergind în pas leneş, min-
giiat de soare, dormitam În sen Şi-mi visam ibovnica la fin-
tina cu patra plopi,

Cu carăle, am mers astfel pănă cătră sară. N'aveam de
ce mă grăbi, Pe urmă, cind a întrat în mine neliniştea ca un
pojar, m'am alăturat de Irimia, la carul cel din cap, şi i-am
spus Încet:

«Moş-lrimie, popasu-i la han la Ancuţa, Eu mă duc fna-
inte. V'aştept acolo.»

Bâtrinul şi-a întors cu mustrare ochii cătră mine:

WW «Bine, căpitane Neculai, Du-te unde ştii şi ne-om vedea
a nan.»

Am dat pinteni calului. După douăzeci de obraţe, în jurul
meu începu să salte şi să latre vesel Lupei.—Moşneagul, mă
gindeam. eu, e cu grijă, ca totdeauna. Mi-a trimes străjer.

Am pus calul în buestru iute şi-i ascultam în liniştea inse-
rării bâtaia potcoavelor pe şleah. Stele se aprinseră în cerul
curat. Citeva focuri clipiră şi parcă le răspunseră pe dealu-
rile de dincolo de Moldova. Drumul era fără oameni, şi cim-
purile înţeleniseră fn linişte, ca'ntr'o taină,

170 VIAŢA ROMINEASCĂ

Mi-am împins roibul de-adreptul spre locul ştiut. Luna
i

om Cie Gg la finfină în vălcică, era mai întuneric. M'am
apropiat pe jos, cu friul calului trecut prin cotul mînii stingi.
Cind m'am oprit, am simţit numai freamătul neostoit al frun-
zarului. Am legat calul subt sans S plopi, de-o tufă. „Lupei
4 t subt botul lui, în pâiuş. i
TA ele tat o vreme ; nu multă. Cind ieşi luna în răsă-
rit ca un ochiu de spaimă, cinele mirii. Dar Gen îndată, căci

— cunoştea pe cel ce vine. Pâşii spre fintină. Zării prin intu-

bra Margâi: parcă venea fugind. Se opri, c'un țipăt
inalte i rii (ee se răpezi şi mă cuprinse de gru-
maji. Ota şi mă stringea câtră ea, scincind. Rămase lipită
de mine; şi după ce se potoli, suspină prelung şi adinc.

Lepădai contăşul în iarbă, aproape de colacul de piatră
al fintinii, şi mă lăsai jos. Fata ingenunchie lingă mine.

i, minglind-o:
vorbi farsa, ieri-noapte îţi era răcoare şi tremurai. Tam

scurteica juruită.» )
vam Ea pipăi Leg hzina, rizind fericită, şo trase pe minici.

i du-se:
SS See Kr boerule, că ţi-a fost puţintel dor de-o biată
fată...»

Se întinse lingă mine. Am cuprins-o în braţe. O dez-
mierdam şi ea Ai intiorare ş'un gemât ca de sâlbâtăciune

itä. e
ra «Ce ai tu, Margă ?» am întrebat-o eu într'un răstimp.

Caşicum aşi fi lovit-o, răsări în capul oaselor şi prinse

bate fruntea cu pumnii. |
SE oegeke ! Gate picioare, anpa şi zviîrle-mă'n

tină, căci nu ţi-am spus mai degrabă |»
et Tam den brațele strins, îngrijat deodată.

«Ce este? Nu înțeleg. Vorbeşte lămurit !»

Ea acuma plingea, şi se apleca spre minile mele, săru-
mg ce nu mă baţi ? de ce nu mă zdrobeşti ? laca ce-i.
Uncheşu- Hasanache m'a trimes jeri dimineaţă la crişmă. A bă-
gat de samă că te uiţi lung la mine şi mi-a spus să viu şi să-ţi
intru'n suflet şi să ne'ntiinim... ŞI să-i spun lui unde mă gă-
seşti. ȘI el, cu cei doi fraţi mai mici ai lui, Dimachi şi Turcu,
să vie cînd ii fi cu mine, unul să-ţi fure calul şi ceilalţi doi să
sară şi să te doboare...»

P ia-i desluşeam vorbele din tinguire.

«Şi tu ce-ai tăcut? Le-ai spus unde vin să te găsesc ?

— Le-am spus, că altfel mă omorau.

— Şi de ce mau venit asarâ ?

— $ aşteptat să i-a cu paralele de pe vin.

— S'acuma au să vie

-- ch să vie! răcni ea, înăbuşit. N'am putut răbda de

` i i ` e d?

ô Tob AA | PA Ca SN 2
KT arabe "Zu pam Darie, ve
— PINT.NA DINTRE PLOPI AS AI Rai:

dragoste, sam vrut să mai stai cu mine, de-aceia nu ţi-am spus
cum am venit. Dar acuma nu mai pot, şi-ţi spun; căci vor
să te omoare şi să-ţi ele banii. Au mai făcutei fapte de-aces-
tea şi nu se tem de nimica! Acuma ştiu c'au să mă înjunghie,
căci au înțeles că-mi eşti drag, gan să priceapă de ce-ai scă-
pat, dar de-acuma înainte nu-mi mai paså l»

Eu mă ridicasem din locul meu, răcit de-un fior. Fata
îmi îmbrăţişă genunchii:

«Du-te răpede ! du-te răpede !»

Giasul ei era plin de groază. Era prea tirziu, Cinele fn-
ceptu a hămăi deodată sălbatic, întăritat şi duşmănos. Mă ră-
pezii spre cal. «De-acu mă omoară, căci mau auzit!» răcni
Marga cu obrazul la påmint. În urma mea, în întunecime, cu
ură, izbucni un strigăt gros: cunoscui glasul lui Hasanache.

Am fost din cîteva sărituri lingă cal. Lupei, cun urlet,
se izbise de ceva în tufe şi prinsese, rupind. L-am indem-
nat cu glas apăsat: «Prinde, Lupei! Nu te läsa!» Era un
cine tare şi ager la colţ, în care-mi puteam pune nădejdea.

Am zmuit friul, am încălecat g'am deschis coburii. Cu
pistolul în mină, am dat pinteni calului şi l-am räāpezit după
larma cinelui. Din urmă-mi am auzit urlete omeneşti de indemn.
Cum suiam din vălcică, în goană, am desluşit pe zare, la lim-
peziş, mogildeaţa Țiganului care fugea de cine. Am tras cu
pistolul; am auzit zăpâitul cinelui după el: nu-l nimerisem.

Ajuns sus, îmi indreptai calul după glasul lui Lupei. Eram
tare în şea, aveam arme la mine şi nu mă mai temeam. Dar
cum goneam pe cel dinainte, din urmă simţeam că mă alungă şi
pe mine cineva. Auzeam glasurile de indemn tot mai aproape,
din urmă şi pe două Gärt, caşicum ar fi vrut să-mi taie la-
turile. Pe mirişti, luna ştirbă vârsa o lucire slabă. Pe fugarul
dinainte Îl vedeam. Intorsei capul la dreapta şi la stinga. ȚI-
ganii din urmă se ţineau de mine zvirlindu-se în prăjini. Şi
răcnetul lor, acelaşi cuvint, il răpezeau din cînd în cind celui
dinainte. Deodată-i ințelesei, — cînd băgai de samă că alergau
cotit.. Cel gonit de Lupei fugea şerpuit prin mirişte; cei din
urmă mă ajungeau.

Şi deodată-mi ieşiră pe laturi înainte. Săltau ghemuiţi şi
răsucindu-se ca nişte diavoli negri. Unul dintre ei rămase pe
pâmint şi Gen pieziş din dreapta câtră mine, Cellalt imi căzu
şi el în stinga. Inţelesei intr’o clipă primejdia. Dar eram a-
vintat în goană. Auzii vijiitul prăjinilor aruncate în picioarele
calului. Am avut un virtel scurt, Sam căzut. Insă eram de-

rins şi cu de-acestea. În clipa prăbuşirii picioarele nu-mi erau
n scară. Mă rostogolii în mirişte, mă ridicai iute din şale şi
făcui faţă. Țiganii veneau peste mine. C'un zbirniit mă pā-
trunse o lovitură de fier ascuţit la coada ochiului drept. Ridi-
cai pistolul şi fulgerai la un pas, între ochi, pe cel ce mă in-
căleca. Se in ste mine, stropindu-mă cu singe. Ş'auzii
in preajmă şi h tul sălbatic al lui Lupei care rupea pe cellalt.

172 VIAŢA ROMINEASCĂ

Sim subt şold şpanga ce mă lovise. O mir şi mă
opintii în sus. In ochiul drept aveam o săgetare a încă şi for-
fotit de singe. Cu ochiul teafår zării spre şleah lumina hanu-
jui şi începui a răcni c'un gas schimbat de tulburare şi de du-
rere. Lupei prinse a gifi imprejurul meu ş'a-mi da tircoale.
Ceilalţi doi duşmani se mistuiseră în întuneric. Dinspre han, por-
niră a-mi răspunde chiuituri prelungi şi se aprinseră făchii.

Până ce mi-au venit tovarăşii, mi-am legat strîns cu ba-'

tista dela git ochiul atins. Calul icnea la cinci paşi de mine
şi se opintea din cînd în cind să se scoale. Cind l-au împre:
surat cărăuşii şi Lan cercetat, i-au găsit picioarele de dinainte
rupte, L-am lăsat acolo ; şi cu acelaşi glas schimbat şi răgu-
şit am îndemnat pe toată lumea îndărât. Au pornit cu tăchiile
inainte spre plopi, şi sileam şi eu scrişnind din dinţi, ameţit,
slabit şi mişel. La fintină i-am găsit pe toţi cu capetele buluc
asupra colacului de piatră. Subt lumini lucea singe proaspăt.
«Au stropşit-o gan prâpăstuit-o în fintină... am grăit eu slab.

— Pe cine au prăpăstuit, pe cine au zitt Ze mă întreba
moş-lrimia.

Eu n'am mai simţit puterea să răspund. Pe subt batistă
mi-a năboit iar singele; mi se prelingea prin mustăţi şi-mi in-
tra în gură. Şi parcă gustam din singele imprăştiat pe cola-
cul ifntinii.

Cind îşi sfirşi căpitanul Neculai istorisirea, astinți soarele
în munţi şi se întinse umbră peste valea Moldovei şi asupra
hanului. Focul se stinsese. Noi gospodarii şi cărăuşii din
Țara-de-Sus am rămas tăcuți şi mihniţi. Numai comisul loniţă
mormăi ceva şi se uită cu fudulie în juru-i, Ancuţa cea tînără grăi:

«Tot aşa imi povestea şi mama demult despre întimpla-
rea asta. Țiganii ceilalţi doi au fugit şi s'au mistuit în codru...

— Da, aşa-i, asta-l o intimplare din vremea noastră...»
întări, tot fudul, comisul Ioniță dela Drăgâneşti.

e Na îndrăznit şi eu să ridic glasul intrun tirziu, Sam În-
rebat:

«Mai este în ființă fintina cu cel patru plopi?

— Nu mai este.. a răspuns încet moş-Leonte, cetitorul

de zodii. S'a dărimat, ca toate ale lumii...»

Cu toate acestea, căpitanul de mazili o vedea, Sta împo-
vărat în locul lui, neclintit şi cu capul plecat. Obrazul drept,
boţit spre ochiul stors, parcă era incleştat şi pecetluit pe totdeauna
într'o durere. lar ochiul cel viu, mare şi neguros, privea ţintă
în jos, în neagra fintină a trecutului.

Tirziu, la înserat, s'a aprins iar focul. Şi că itanul Isac
s'a ridicat din locul lui, a prins pe Ancuţa de mină ş'a cerut,

entru sine şi pentru soţi, vin vechiu în oale nouă.

Mihail Sadoveanu

Scheletului

Eu te-am purtat cu seriozitate
In trupul inestetic şi vulgar:
O îngăimare de eternitate

De clar de lună mort, şi var.

Te-am deghizat cum am putut mai bine
Păstrindu-te intact ca pe-o mumie,

Şi ai crescut neturburat în mine

Aşa cum scrie în Biologie.

Subt carnea inutilă şi greoae

Eu te-am simţit păşind aristocratic,
Cu capul tău rotund de cucuvae
Și nostalgii străvechi de asiatic,

De cite ori în viață am crezut,
De cite ori am plins şi am iubit,
Eu ţi-am simţit în mine risul mut
De craniu filozof şi mucalit,

174

VIAŢA ROMINEASCĂ

Dar trupul obosit şi mai departe

Te va purta în el şi te va duce
Fatal şi credincios pănă la moarte
Aşa cum ar purta pe-ascuns O Cruce.

In tine simt superba melodie

De flaut sterp şi înălbit în stepe,

De fluer şuerind a veșnicie,

Pe care n'am s'o mai aud cînd va începe.

in mine dormi cum ar dormi un mort
O clipă deşteptat de visuri rele;

ŞI te-am purtat, şi încă-o să te port,
Alb mărţişor al veşniciei mele.

Demostene Botez

et" alu

Originile democraţiei romine

Subt acest titlu, d. D. V. Barnoschi, cunoscut pentru serie-
rile sale juridice cărora a datorit cooptarea de câtră Univer-
sitatea din Cernăuţi ca profesor de sociologia şi filozofia drep-
tului, publică o nouă şi importantă lucrare. Cetind-o, am do-
bindit trei impresii dominante.

Barnoschi este mindru de a fi moldovan şi de a fi urma-
ul unuia din „cărvunarii" de neam vechiu care au colaborat
a redactarea aşa zisel „constituții“ dela 1822. De acest s:n-
timent de altfel firesc, se resimte însă imparţialitatea judecății
sale istorice.

Barnoschi este D de De aceia, aflindu-se în faţa unui
„proect de lege“ in articole care pot fi analizate exegetic
şi critic, nedreptăţeşte alte proecte de reformă care, într'o formă
mai modestă şi „nearticulată“—dacă mă pot exprima astfel—
conţin şi ele principiile constituţiei carvunare.

Barnoschi este sociolog şi mai ales sociolog—cum a ju-
decat și Universitatea din Cernăuţi—şi de acela paginile sale
despre teoria interdependenţei sociale şi aplicarea ei la studiul
kA Ae democrației romiîne sint, după socotiota mea, cele

luminoase ale cărţii şi demne de o deosebită atenţie,

„Boerii valahi—scrie Barnoschi (p. 7)—n'au fost preo-
cupați de chestiunile sociale moderne decit mai tirziu şi ur-
mind drumul deschis de frații Moldoveni“. — „Individualităţi
combative, spirite mai îndrăzneţe din marea masă a boerimii
secundare, însumează ceiace s'a numit partida novatorilor sau,
puțin mai tirziu, șleahta carvunarilor. Aristocraţia le mai zi-
cea, in bätze de joc, ciocoi... Din acest partid a eşit constitu-
va dela 1822 şi lui se datoreşte îndrumarea societății romineşti
pe calea democraţiei moderne” (p. 57).

176 VIAȚA ROMINEASCĂ

Ce e

Filiaţia novatorilor moldoveni, Barnoschi o urcă la Mano-
lache Bogdan şi lon Cuza care an complotat impotriva lui
Const. Vodă Moruzi (p. 68) la 1778. Dar cu trei ani mai na-
inte, un complot similar pusese la cale în Muntenia boerul băş-
tinaş Cindescu impotriva domnitorului fanariot Al. Ipsilanti. Au
fost însă, mai degrabă, nişte manifestații paralele ale naţiona-
lismului incontestabil al boerimii de toate treptele, din amin-
două principatele, mînată de instinctul de conservare.

Legătura dela 1782 de care vorbeşte apoi Barnoschi (p.
67) a boerilor Moldoveni, de a fi „toţi într'o unire şi dragoste...
pentru folosul... patriei”, era eşită din rindurile boerimii mari
şi menită, pe deoparte, a nu lăsa „pe străini sau pâmînteni a
prohorisi cu vrajbe şi amestecâturi spre vătămarea cinstei sta-
tului boerimii“, iar de aităparte, a păzi „pronomiile statului
boeresc“. Aşa că această legătură pare să fi fost mai degrabă
indreptat împotriva unor îinaintaşi ai „carvunarilor“ de mai
tirziu.

Barnoschi notează apoi „revoluţia“ dela 1804 din Moldova,
adică manifestul anonim al boerilor „din starea de mijloc“, care
a făcut atit singe rău protipendadei şi a provocat un firman
turcesc de dezaprobare, In acest libel trebue să vedem cu
drept cuvint cea dintâi „carvunărească“ manifestaţie cunoscută
până azi în Moldova. In Muntenia însă, apăruse încă dela
1797, în greceşte „Poezia morală a vestitului Alex. ie tä-
rigrădeanul, câtră nepotul său din Bucureşti“. Calfoglu fusese
boer muntean şi cartea acestui grec, crescut fără îndoială în
tradiţ ile culturii clasice eline, este o izbucnire de indignare îm-
potriva josniciei cirmuirii. Se găseşte în „Poezia morală” nu
numai descrierea decăderii morale a clasei conducătoare, dar şi
compâătimire peniru starea ţăranului. Dar Muntenia şi-a avut
răzvrătiți ei şi înainte de 180. Pe Scarlat Cimpineann din
protipendadă, tatăl revoluționarului dela 1848 ; pe boerii mă-
runţi de peste Olt, un fel de „carvunari“ deci, Milcoveanu, Vul-
turescu şi Gigirtu care nu recurg la anonime, ci îndrăznesc să
vie pănă în divan să protesteze impotriva abuzurilor cirmuirii,
Un răzvrătit de felul lui Cuza dela 1804, este în Muntenia, la
1803, loan Facă, prigonit de Const. Vodă lpsilante pentru că
a început „să gonească vinturi şi să risipească birfeli de cu-
vinte netrebnice... trăind în fandasti”.

In Moldova, în primele două decenii ale sec. XIX-lea, de
suferinţele claselor de jos se preocupă boerii Vasile Mâlinescu
şi lonică Tâut. De acesta din urmă, mă mir că Barnoschi care,
cu drept cuvint, îl preamăreşte (p. 111), nu menţionează că
este autorul probabil al „Cuvintului unui țăran câtră boer", a-
tribuit de obiceiu lui Vartolomei Măzăreanu,

In Muntenia, după boerul Caltogiu dela 1797, un om din
popor, Naum Rimniceanu se plinge, în scrisori dela 1815 câlră
„boerul doctor“ Silivestru Filitti de poverile, siluirile, nedrep-
táțile, jafurile, pustiirile pe care le îndură „obştimea“. Dar şi

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 177

un boer mare, /ordache Golescu scrie

Romineşti în zilele Mariei Sale lon rotii bla pat ee
cheltuiala săracilor, din ce a mai rămas". Avem şi "alte andre

aen din acelaşi vreme... dar Barnoschi nu le cunoaşte,

939 cum munteanul Pompiliu Eliade ı nu cunoştea pe lonică
āut, spre legitima indignare a lui Barnoschi (p. 73 nota 2),

Tot atit de greşit este Barnoschi în a
precierea -

sr dela 1821. El scrie că inimoşii boeri passadas daman
veni sint acei care „au îndrăznit să vorbească padişahului des-
pre vechea autonomie a ţării” şi că rezultatul pe care l-au ob-
ținut „este pentru ei un titlu de câpetenie la recunoştinţa ur-
mapo romini de pretutindeni, mai ales a Muntenilor care au
paa EE Keen? Este știut că libertăţile obţinute de
moldoveneşti p Si). , au venit ca o consecință a acțiunii

e orbind de delegaţiile celor dovă principate |

a Von Bissone zice că Muntenli rară Ser

L retrăsese arzul b

dpi Kë retrograde V rs oerimii mari a Moldovei, ca
: rept c şi răposatul Xenopol a scris -
pan, de Cape? în Moldova şi, ca o it ës Ms:
Së upă arzul novatorilor moldoveni“ (citat de Barnoschi

In fine, mai scrie Barnoschi că „francofilia B
1 % uc

ŞI partidul lor naţional nu i-a ridicat până la pes pere

S E Muntenia nu are loc în izvoarele democratice decit
pr în Lee" care juca acelaşi rol cu pușca piăeşească ca lo-
enka AE zeg şi stăruință în politică (expresia lui AL
e B şi rol, dar mult mal secundar“ (adaogå Barnoschi

oroc pentru bieţii munteni că adevărul istoric este

S Dep de acord cu Barnoschi că mişcarea lui Tudora caras
Wei n „mizerid poporului, pus în mişcare de ura, mindria
ia ma, curajul şi ambiția lui Tudor“ {P 68) şi că n'a izvorit

> „preocupări doctrinare“ (ibid.) ar este incontestabil că
aie ară: Tudor a fost o zguduire care s'a resimţit pănă la
Geen dn şi a atras mai mult atenţia Turciei şi Rusiei a-
supra stării interne a principatelor decit condeele novatorilor
Le ba sau moldoveni, Cit priveşte acţiunea socială a pat-
ea ului naţionali muntean, pe care Barnoschi o neagă, ea a fost
E mpotrivă covirşitoare atunci. Partidul național muntean a
a acela care a ademenit pe Tudor,—de altte! un boernaş şi
el, un sluger recent eşit din rindurile unor vechi moşneni,—şi

1 P. Eliade nu cuno
rirea nedumeririlor lui e dE Kee We

n de Mei IATA ROMINEASCĂ e a ORIGINILE DEMOCRAȚIEI ROMINE 179

anstormat mişcarea lui, cu caracter social agrar la început, vechile obiceiuri ale pămîntului să ne alcătuim
a ara 1 onală contra Grecilor, cum a fost dela început patriei... ca să nu urmeze mai mult Reeg de Se
şi exclusiv mişcarea dela 1821 contra eteriei în Moldova şi Deg voia slobodă a domnilor... Să fim miluiţi a ni se da voe.. să
este arătată mişcarea lui Tudor în manualele de şcoală. Mul- se hotărnicească toate moşiile... In purtarea tuturor trebilor
țumită acestei dibăcii a boerilor munteni, partida naţională sa patriei să fie orînduiți... din toate neamurile de boeri pămin-
afirmat în ochii Porții ca fiind partida tuturor claselor sociale teni.. Domn.. din însuși neamul moldovenesc, pe care obştea-l
din Muntenia, ceiace va fi cîntărit mai greu în hotăririle curți- va alege.. Capichehaiale din boerii pămîntului“.
lor suzerane şi ocrotitoare decit orice fel de scrieri. i Caşi în arzul muntean din Martie, cereri naţionaliste. In
Tudor cerea, în Februar 1821, desființarea domniilor plus, dreptul de a alcătui pravili în limba patriei şi revendica-
greceşti; o armată națională de cel puţin 12.000 oameni ; a rea de clasă a carvunarilor, leit-motiv al politicei lor, ca în
xarea dărilor pe şapte ani de câtră o adunare națională. e slujbe să fie orinduiţi boeri păminteni „din toate neamurile“.
Martie 1821, înţelegerea între Tudor şi boerii munteni era d Dar, fără a se mai adresa Porții, boerii munteni continuau
cută şi împreună denunțau pe domnitorii străini ca autori a a redacta, la 1821, cereri de reforme.
tuturor nenorocirilor. Printre cei 56 semnatari munteni care Boerimea munteană reacționară voeşte, în loc de Domn
dau lui Tudor adeverinţă că mişcarea lui este „folositoare şi un divan boeresc. Este o dorinţă caracteristică a protipenda-
izbăvitoare” întilnim boeri de citeşi trele treptele, printre care dei reacționare în amindouă principatele. O găsim în cererile
urmaşi scăpătaţi ai unor neamuri odinioară puternice, şi chiar desțăraţilor moldoveni dela Cernăuţi şi în alte două proecte
boernaşi, aşa câ întreaga boerime munteană se dovedeşte na- moldovene citate de Barnoschi (p. 94—5). O mai găsim, izvo-
ţionalistă. In acest senz se trimite Porții, încă de atunci, prin- rită însă din alte consideraţii, şi în proectul marelui boer pro-
oun boer secundar, Borânescu, un arz pe care însă il opreşte ER pomii cai ert A prin 107. Conservatorii
Silistra. nun nici unul din privilegiile boerimii.
Ps dica re Munteniei de cătră Turci în Mai 1821 contribue scutiri de orice dări; ruzumaturile sa e) dea în pe bca
şi mai muit să schimbe politica boerilor, care fug peste munți, cit boerilor ; să se respecte monopolurile boereşti; ţăranii să
şi s'o indrepteze iarăşi spre Rusia, dar tocmai ca o protestare clăcuiască 24 zile pe an în loc de 12; scutelnicii să rămie în
împotriva călcării autonomiei țării şi nesocotirii dorințelor na- fiinţă (ca în „constituţia“ carvunarilor dela 1822). Dar şi con-
ționaliste. De aceia şi boerii munteni, spre deosebire de pro- servatorii munteni sint naționaliști, Caşi in arzul carvunarilor
resiştii moldoveni, nici nu se mai adresează Porții. Dar ru- moldoveni din Octombre 1821, ei voesc ca dregătoriile să fie
sofilia aceasta a întregii boerimi muntene are deci cu totul alt rezervate pâmintenilor ; negustorii străini să se înscrie în com-
caracter decit rusofilia protipândadei moldovene, dictată de ri- paniile celor păminteni; averile mănăstirești să fie subt con-
valitatea ei cu novatorii carvunari. Cea dintăiu este motivată trolul ctrmuirii pâmintene.
de interese naţionaliste, cea din urmă de interese de clasă. Boerimea progresistă munteană îşi are şi ea la 182| pro-
Pentrucă in expunerea lui Barnoschi despre arzurile dela gramul, care merită mai mult decit o menţiune în treacăt, într'o
1821 — 22 este oarecare contuzie, citeva precizări mi se par notă (Barnoschi 93 ni, lată-l: Domn pămintean ales de cler
necesare. ` şi națiune pe viață ; adunare obștească, compusă din arhierei,
La 27 Martie 1821 trimete boerimea munteană Porții ar- boeri şi deputați trimiși de prin județe, care să fixeze buge-
zul pe care-l opreşte paşa din Silistra. À tul anual şi dårile; desființarea veniturilor dregătoriilor altele
In Octombre următor abia porneşte la Silistra arzul car- decit leafa ; boerii şi dregătorii să nu preleveze nimic din ve-
vunarilor moldoveni pe care Barnoschi nu-l reproduce, deşi este . nitul huzmaturilor ; reorganizarea poştelor aşa Joch să nu mai
esenţial pentru cunoaşterea revendicărilor lor şi a le compara fie povară satelor; restituirea de cătră Turci a poziţiilor du-
cu cele muntene. Ei cereau „pronomiile, obiceiurile ce din pr. despăgubiri dela Turci pentru ce luaseră prea mult
vechi a avut norodul Moldovei, care din vreme în vreme şi-au n Muntenia dela 1812 incoace A i inţelege deci de ce aceste
pierdut mai de tot ființa lor“, "după cum în arzul muntean fu- ef "en se puteau indrepta cătră Poartă) ; libertatea negoţu-
sese vorba de „stricarea dela o vreme a dreptăţilor țării re- u A bertatea navigaţiei în apele şi porturile turceşti pentru
cunoscute din vechime de Poartă“ — „din întrebuinţările cele vasele romine, subt pavilion romin ; gardă națională pentru si-
rele a domnilor greci”. „Să fim miluiţi, —continuau St a Pra publică ; fixarea părții cuvenite locurilor de jos din
rii —a ni se da în purtarea de grijă a noastră pămintenilor toate venitul mănăstirilor închinate; apoi cereri relative la intensi-
mănăstirile cu moşiile lor... făcute din invechime de strămoşii Machen 7 economice, înființare de fabrici şi exploatarea
noştri pentru sprijinirea săracilor patrioţi şi pentru dare... de subsoluiul..

embatic la letusalim.. Să fim miluiţi a ni se da voe ca după Acest proect cred că poate suferi comparaţie nu numai cu

18) VIAŢA ROMINEASCĂ

arzul carvunarilor dela 1821, dar şi cu proectul lor de „consti-

imis de
182| Poarta, ca răspuns la arzul tr
Kee anunţă că S E delegaţi ai aminduror
- xprima
principatelor spre aranea Constantinopol în primăvara Sieg
N ad Fastrucțiile date de carvunarii moldoveni ES éi
É reng red că erau aceleaşi ca cele cuprinse în ie CN
Oct kre recedent. Cunoaştem însă cererile delegat ` m Ei
t ma E ve) ales, pe viață de cătră boeri ; geg mz eh e
SE
ici; capichelaia ; h

E eech? să fie izgoniți din țară ; Kei ES a
ase S imească străini ; consulii să fie supuşi ai Dr p
în wei rezintă, iar nu greci. Cred că aceste cereri po Seng
faţă cu ar a moldoveneşti. Şi în ele, ca in proectul milan
del 1882, se prevede un sfat boeresc care nu cuprinde eg
boiim “ea mare şi în atribuţiile căruia intră Reeg <A
nului şi votarea bagoia Ceiace gre: A mersi ee si e
A este cere A

bedeite? gé? neamuri şi postelnicei, fără consimţimin

idoveni,

j mea munteană tot cit şi carvunaril mo b
EH vs: olteni cer noului domn național spa
scă pe lordache şi Grigorii, fiii răposatului vtori yi S vii
Oieteligana care murise tinâr. EI au învăţat maton aS g em
făcut ingineri hotarnici. Domnul să se milostivească dea
st neam căzut „pentrucă ne este la toți cu e wë? =
Selai pe urma slugilor boerești și eo, prep Doos der vi
r cu dare de bani, sau i

pa tin, inele tb altfel carvunarii de neam vechi mol

| două delegaţii s'au
o arzurile celor do u

BE pageti 4 dh dorințele, pace rata ră
e: domn pămintean; inde

eg Ea mänåstirile ien vé gp iere te?

imobile ; desfiinţarea starostilor, a a ve ior. orar

ji pe care O repreziniă ; cap
ele A tipla oii Berg numărul neferilor turci pe

i la
g i de Poartå diferite firmane privitoare

ind era ea pair mânăstirilor închinate, la iată iurozea
străinilor din slujbe, la dreptul de petiție cătră Poartă, a

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 181

Domnii insă au fost numiți de Poartă. In Moldova, nu-
mirea lui loniţă Sturdza care era carvunar, a fost fireşte pri-
mită bine de partidul său pentru care era un triumf. Boerimea
munteană a primit însă cu rău vestea că domnul fusese numit
şi a rămas cîțiva ani încă neincrezătoare in Turci,

Cred că expunerea, prea lungă, de pănă aici şi pe care
aşi fi preferit ao pot evita, dovedeşte greşala lui Barnoschi
cind scrie că în Muntenia „carvunarismul se reperculase cel
puțin atit cit era nevoe ca boerimea conducătoare să priceapă
interesul de a urma acţiunea Moldovenilor“ (p. 3'2).

Trec acum la aşa zisa „constituţie“ a carvunarilor mol-
doveni dela 1822, analizată de Barnoschi cu aţita lux şi com-
petinţă juridică.

Cind anume fost-a redactată ?

Mihai Sturdza scrie la 1823 că loniţă Vodă a autorizat pe
carvunari să se adune şi să voteze asupra unei constituţii pe
care au redactat-o anul trecut (Barnoschi 57—8). Aşa dar
„constituţia“ fusese redactată la 1822. Se știe de altă parte că
era gata la 13 Septembre 1822. Dar fusese ea redactată încă
înainte de plecarea delegaţiei moldovene la Poartă în Marte
1822 şi prezintată Porții de delegaţie? Ori s'a redactat pe
cind delegația se afla încă la Constantinopol? Ori, în fine,
după întoarcerea delegaţiei în vara 1822?

Redactorii acestei „constituţii“ o numesc, mai modest:
„Cererile cele mai însemnătoare ce se fac din partea obştei
Moldovei, în atocmire cu cele cuprinse prin obşteasca jalba sa
trimisă cătră prea înaltul devlet şi in temeiul... împărătescului
firman ce s'a slobozit la (loc alb) ca să fie obşteşte stinţite a-
ceste cereri spre a sluji păminteştel ocirmuiri de temelie pănă
se va putea înştiințţa pravila ţării într'o desăvirşită alcătuire“
(Barnoschi 129 n.).

Din text rezulţă că aceste cereri nu sint identice cu chiar
jalba cătră Poartă, dar în atocmire cu cele cuprinse în ea,

Dacă aşezăm o virgulă după data lăsată în alb a firma-
nului, mai rezultă că cererile au fost redactate în urma firma-
nului dat de Poartă şi că se prezintă acum spre a fi „obşteşte
stințite“,

Dacă punem virgula după cuvintele „ca să fie obşteşte
sfinţite acaste cereri“, atunci s'ar inţelege că un împărătesc fir-
man $'a dat ca să fie obşteşte sfinţite aceste cereri.

In „Încheierea“ dela sfirșitul constituţiei se zice iarăşi că
„aceste plecate cereri s'au alcătuit încit sau putut mai atocmit

cu cererile cuprinse prin obșteasca jalobă cea mai dinainte tri-
misă cătră prea înaltul... devlet şi cu hotărirea cea milostev-
nică a sf. împărățesc firman ce sa slobozit asupra norocitei
înciri a domniei pămîntului nostru“ (Barnoschi 113 n.).

182 o au VIATA ROMINEASCĂ S o

firman special
t text nu mai poate fi vorba de un
Geer? e ci de firmanul dat lui loniță Vodă după nu-
alee pm ve pi sa păstrat. El nu vorbeşte nimic de A
pravilă nouă ce ar urma sr SC ST E sp S
ilor cătră Poa n
ec? EC S incuvilnţa „alcătuirea unei pravile în limba
patrie) H z | „învrednicindu-ne
„încheere” cetim că impăratul „înv

cu ar din e vedea acum înainte ocirmuitor din adevărații
noştri păminteni şi cu intemeerea celor din vechi npa ës
vili cum şi orindueli RRE tg zen
întărirea acestui privilegiu prin inaains... Aen Zeen s

mărturiseşte în destul de luminat Impår SA
e Van de a desrădăcina din sinul pămîntului nostru ne-

irea...“
een oare că a fost un înadins firman care er
ne este cunoscut, ori că firmanul ce-l cunoaştem, Ai Weken
sai generali despre „edr HE F amate, Poarta Incuviința
carvunari, în „indestul de R Parri
blema nu-i lâmurită (Barnoschi 119, Í

sa PA eo eer ef că dacă un înadins firman ar fi aprobat
constituţia dela 1822, Domnul n'ar mai H dat-o in peace
obştei la 1823; „cererile“ ar fi avut „fiinţă legală”, ce se?
suşi Barnoschi recunoaşte că n'au avut (p. 258) şi, în e e?
constituţia s'ar fi aplicat în întregime, pe cind nu se con
decit timide încercări de aplicare parțială (p. 110).

deci a face cu un „proect” de constituție, care a
Zeg Wes? ca atitea alte proecte de reforme şi ae şi
moldovene. Este o amplificare Și eine ` SS e nte Eë
se găsesc nu numai în arzul trimis i vi ir Jochen ge
admite şi Barnoschi (p. 119) dar şi — ceia sa SE
le de reforme ale boerimii muntene. Şi pen
aeren? mai citez încă un asemenea proect e eeng
dela boerimea cea mare conservatoare din Muntenia. i
titulat „Indreptarea țării după cele ce a pâtimit dela strâini la
1821*. ” In loc de domn se cere un divan săvirșitor compe
din mitropolit şi patru boeri mari. Apoi un al doilea r
compus din episcopi, boeri mari şi un „nomicos (legist). E
se înființeze un departament penal) specie aaa ara Ss
în afară de departamentele e 1 E
i ii decît pe cele
un nomicos. Vistierul să maibå alte atribuții i pegele
Ispravnicii județelor să se orinduiască de
mmm: dotă de că le din SE: unul Ze Kg E
tani şi să caule de ju
penea MEP județului să niaibă alte atribuții decit

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 183

strîngerea dărilor. Zapciii să se numească de ispravnici ; ei
să cerceteze şi pricinile mărunte dintre locuitori. Polcovnicii
şi căpitanii de judeţe să se numească de intăiul divan. Ei să
nu umble prin judeţ decit cînd ispravnicul sau zapciii îi trimit
cu slujitorii în căutarea tilharilor. Şi proectul adaogă—să nu
fim farisei şi să ne indignăm prea muli—,„să nu ia nici o aţă
din ce găsesc la tilhari!*

Proectul reduce pe dregători la leafă, caşi în proectul dela
1821 al boerimii progresiste. Voeşte să se înfiinţeze, pentru
străjuirea ţării, ogeacurile slujitorimii păâminteşti cei din ve-
chime, seimeni, fustaşi, cazaci, catane, lefegii, dorobanţi, vină-
tori, poteraşi, plăeşi, slujitori dela judeţe şi alte bresle slujito-
resp, Numai aceștia să poată purta arme, lar străinii nici mã-
car cuțite la briu.

In fine, cererile naționaliste: depărtarea străinilor din slujbe;
restituirea de cătră ei a scutelnicilor; să se strice „chipul ar-
năuțesc“, dindu-se la isnafuri dacă au meserii, iar de nu, să se
lsgonească. Străinii nu se pot îndeletnici cu negoţul şi mese-
rille, dar supunindu-se la regulele isnafurilor ca pămintenii.

Avem acum elementele necesare pentru a face o compara-
He nepârtinitoare între ideile şi dorinţele carvunarilor moldo-
veni şi ale bocrimii muntene progresiste Sä luăm dar pe rind
principiile cuprinse în „constituţia“ moldovană dela 1822.

Autonomia nu este de loc o cerere specifică a carvuna-
rilor moldoveni (Barnoschi 53). Erau unanimi in această pri-
vinți boerii munteni la 1821 —2, caşi inaintașii lor dela 17/2
care ceruseră Rusiei „domn de aceiaşi credință cu noi şi să
fim subt ocrotirea celor trei mari autocraţii, a Rusiei, a Austriei
şi a Prusiei“, iar Porții si-i trimită numai suma din vechime;
cași înaintaşii dela 1790 cînd loan Cantacuzino- Măgureanu de-
clara la Sistov prusianului Luchesini că Rominii vor fi de par-
tea celor ce le vor garanta drepturile, adică „dreptăţile ţării
recunoscute din vechime de Poarta“, cum se exprimau Tudor
şi naționaliștii munteni la 1821.

Alegerea domnului de câtră o obştească adunare de ar-
hierei şi boeri, este cerută şi de boerimea munteană progresistă
în proectul ei dela 1821 şi We delegaţii munteni la Constanti-
nopol la 1822.

Impozitele liber consimțite de națiune (naţiune=—boerimea
de toate treptele, Barnoschi 105 şi 140 nota) este un deziderat
atit al carvunarilor cît şi al progresiştilor munteni la 1821,

mis! canta financiară age stirpirea abuzurilor (Bar-
noschi 186) este propusă încă dela 1819 în Muntenia de marele
vistier Barbu Văcărescu. Acesta cerea ca boerii mari să nu
mai ia havaetari nelegiuite dela slujbaşii subalterni, pentruca
nici aceştia să nu fie siliți să jefuiască pe locuitori. Să nu se
mai aşeze, în mod arbitrar, birnici in rîndurile privilegiaţilor. Nu-
mai feciorii pi — wi să fie admiși la rinduiala părinţilor
lor. Zapciii, vâtaşii de plaiu, etc., să nu mai fie numiţi pentru

184 VIAŢA. ROMINBASCĂ ` ` m
KE Ep

„ Să se respecte
tuj sau havaeturile ce dau ispravnicilor
e iile mazililor și o protap Dar eege?
şi neamurilor să nu se ma pci et se E dud
că li se pogoară neamul din neamuri e oaie par pr
i, iar et după întimplarea au ajuns inir e
Wéer marilor lor“. Avea deci boerimea rr sară
teană, spre deosebire de protipendada gene mm pere mere ar
unarii o acordau urmaşilor
Po A Caşi carvunarii, marele pal regc ag ien GE
ilor, mazililor şi ruptaşilor så nu a
Get in Zeene an. Dar acest membru al protipeadadei mun
tene mergea mai departe decit carvunarii moldoveni : el cerea
să nu se mai acorde scutelnici, ceiace fireşte ar fi fost ou
ntru dajnici.
e A8 red, abuzurilor funcționarilor se ocupă nu ee
constituția carvunarilor (Barnoschi 189, 201) dar şi opes 4
rea lul Vâcărescu dela 1989 3 weng citat al boer mar
untene dela 2, v
ie racire eta închinate subt cîrmuirea națională
(Barnoschi 211) am văzut că este D deziderat comun al car
ilor şi al întregii boerimi muntene. j
iu eege unei miliții naționale (Barnoschi asi e
rează, chiar mai accentuat decit la carvunari, în cere pi ,
Tudor, în proectul boerimii aparea weg la 182! şi în
boerimii conservatoare muntene
ee rr iara străinilor dela slujbe (Barnoschi 194), pan
ruzumaturi (20;), dela dreptul de a avea scutelnici (210) Let
poseda imobile (217) este SCH un deziderat unanim al bo
din amindouă principatele. `
iz Tot astfel libertatea negoțului (Barnoschi 151, sură =
de navigație subt pavilion național vorbeşte numai ri
munteană la 1821! Sei
iarea învățămtntului nu este un postu at specifi
dee Şcolile ur de: e în. Mennen pe ir
t sprijinite, inainte Ge A
ore Bg er et CA, de altfel, învăţămintul era deschis
tuturor chiar în epoca fanariotă, devedeec hrisoavele lui Se-
Mavrocordat 1746, Grigore Ghica 1745, Al. Ipsilanti şi Gri-
gore Ghica 1776, Mihai Suţu în Moldova 1793—6.
De obligativitatea invâţămintului nu vorbeşte decit p
ectul marelui boer moldovean D. Sturdza (Barnoschi $9, 235).

it priveşte ideile democratice ale carvunarilor moldo-
veni es os a rpinesc ia egalitatea de drepturi a boerilor Si
toate treptele, ale boerimii mărunte cu protipendada (Barnosc
138, 162—3, 198—9, 241),

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 185

Concepţia socială a carvunarilor este următoarea :

Națiunea o formează partea conştientă a poporului. A-
ceastă parte este reprezintată prin boerimea de toate treptele,
care formează impreună „obştea“. Carvunarii revin astfel la
teoria socială din vremea cronicarilor care vorbesc de „obştea
boerimii“. Greşeşte însă Barnoschi (p. 168) cînd crede că nu-
mai de pe vremea fanarioţilor luau parte la divan numai cîțiva
boeri, Este destul a compara numai divanele din sec. XVIII-lea
cu cele din veacurile anterioare. Totdeauna în divan n'au fi-
gurat decit ciţiva reprezentanţi ai obştei boerimii,

Teoria veche insă, reluată de carvunari, că boerimea de
toate treptele formează o singură clasă socială, a fost admisă
şi de Austriaci în Bucovina, şi de Ruși în Basarabia, cum bine
observă Barnoschi (p. 198).

Pentru această obşte (adică boerească) există în constitu-
ţia carvunarilor egalitate desăvirşită de drepturi (Barnoschi
241). Această obşte este reprezintată in sfatul obștese, com-
pus din arhierei, boerii divanurilor şi boeri aleşi de ţinuturi
din obștea boerilor ținutași (Barnoschi 16! — 2), intocmai ca ìn
proectul boerimii progresiste muntene la 1821.

Barnoschi face carvunarilor moldoveni un titlu de laudă
că această obşte boerească o deschideau meritului (p. 162).
Decit, această concepţie era mai veche decit carvunarismul.
Porţile boerimii au fost totdeauna deschise „meritului“ în in-
ţelesul elastic ce i se poate da. Şi pitacele de boerie din vre~
mea Fanarioţilor tot pentru „merite“ şi servicii aduse—reale
sau fictive—se dădeau.

Inovația carvunarilor, tot miezul preocupărilor lor, a con-
sistat în aceia că boerii de toate categoriile puteau ajunge în
cele mai înalte slujbe. In acest scop, slujbele aveau să fie date
de domn cu avizul conform al sfatului obştesc, în care boeri-
mea măruntă avea majoritatea.

Au legiferat carvunarii, în proectul lor, un sistem nenoro-
cit al epocei fanariote, acel al schimbării cît mai dese a func-
ționarilor pentru a mulţumi pe cit mai mulţi boeri,—şi au fi-
xat durata slujbelor la un an. Justifică Barnoschi acest sistem
prin aceia că voiau carvunarii o elită socială cit mai nume-
rgasă şi cum nu era chip de a boeri pe cineva decit prin slujbă,
aceste slujbe trebuiau să fie vacante cit ma! des (p. 197). Dar
carvunarii au adoptat şi alt sistem fanariot. Fanarioţii găsiseră
mai dinainte un alt mijloc dea „Inmulţi elita“ : boeriile fără
slujbe; carvunarii creiază inobilarea independent de slujbe
„pentru merit şi ca răsplată pentru servicii aduse patriei“ (p.
22) tot de pe vechiul tipic.

„Obştea boerească a carvunarilor nu înțelege să renunțe
la nici unul din privilegiile boerimii”. Nu renunţă la scutel-
nici (Barnoschi 203 - 210) spre deosebire de ce găsim în pro-
ectul dela 1819 al marelui vistier muntean Văcărescu; nici la
veniturile dregătoriilor în afară de leafă, spre deosebire de pro-

186 TA ROMINEASCĂ

dc ee

muntean progresist dela 182! şi chiar de cel conservator
ra as dela ET fine, obştea boerească nu se supune
la impozite ; poartă grija „dreptului cîştigat” al mazililor și
ruptaşilor, intocmai ca în proectul vistierului Văcărescu, şi in-
troduce în aceiaşi categorie pe feciorii de preoţi (Barnoschi 206).

Are deci dreptate Barnoschi cînd zice că „dacă democra-
ţie însamnă îmbunătăţirea soartei a cit mai mulţi, atunci con-
stituţia dela 1822 ajunge la acest rezultat, pentru națiunea con-
ştientă, pe calea privilegiului*. Dar nare dreptate Barnoschi
cînd crede că s'au uşurat sarcinile pentru restul po ulaţiei,
pentrucă s'au stavilit unele abuzuri. In folosul „restului popu-
Late" nici nu se poate cita decit formula vagă a art. 53 des-
pre ţărani! şi art. 61 care desființează „dările abuziv înființate
dăunătoare comerțului şi asupritoare poporului“, pe velniţe,
vin, păpuşoi, perje, tescovină, EE potere de crişmă, a-
bator, care interesau şi pe boeri, Era prea puţin, în raport
cu privilegiile menținute pentru o boerime tot mai numeroasă

. 256).
e Ge nejustificată fraza lui Barnoschi că „pe cind demo-
craţia carvunarilor lăsa ţăranului bogate întinderi de pimint”,
Regulamentul organic le-a restrins considerabil (p. 314). Me-
ritul carvunarilor în această privinţă este cu totul negativ: de
a nu fi agravat starea de lucruri pe care au găsit-o, adică ur-
la 1805.

perla fer cred că tot Xenopol avea dreptate că „în afară de
citeva principii generale, constituția nu ţinea prin nimic la in-
dreptarea stării mulţimii” (citat de Barnoschi 210).

Dar tot de acela, spre deosebire şi de Xenopol şi de Bar-
noschi (p. 296), cred că faimoasa „anafora pentru pronomiile
Moldovei“ pe urma cârela Ioniţă Vodă a încuviințat la 1827
scutirea boerimii de orice dări cătră stat, nu reprezinta numai
dorința protipendadei întoarse dela Cernăuţi, ci şi a carvuna-
EES Găsim proecte mai democratice decit al carvunarilor, atit
in Moldova, cit şi în Muntenia. In Moldova, proectul marelui
logofât D. Sturdza, cum constată însuşi Barnoschi, care-l gă-
seşte insă prea înaintat pentru vreme (p. 106—7), ceiace este
altă chestiune. Apoi „îinchipuirea“ de reforme, pe care; Bar-
noschi n'o citează, a marelui boer lordache Roznovanu, Acesta
vola desființarea privilegiilor față de impozite, pentrucă „0b-
şteasca legătură în contribuție va face legătura naționalicească”.
Atunci „dela cel mic... şi până la cel mare... vor fi legaţi a spri-

Ari. 55: Să se reguleze raporiurile inire țărani d stăplaii mo-
şiilor, tel ca nici 99 Fola nu De păgubili pentru pămialul ce-l pes
locuitorilor ca să se hrănească, dar nici locuitorii să mu fie asupriii
Bees, Ioniţă Sturdza, caşi colegul său Ghica din Munie:
nia, au încerca! zadarnic să pună impozite pe boerime (Ci. Bar-
noschi 266).

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 187

jini cu un deopotrivă interes şi durere aşezarea aceasta... şi
cine va putea atunci să biruiască neamul unit?“ Pentru Roz-
novanu deci „neamul“ nu era numalboerimea. În fine Rozno-
vanu voia şi desființarea scutelnicilor, pentru a uşura vistie-
ria, ca Barbu Văcărescu in Muntenia.

Ceiace într'adevăr lipseşte din proectele de reforme mun-
tene sint părţile din constituția carvunarilor, inspirate sau tra-
duse din declaraţia franceză a drepturilor omului. Este sigur,
cum arată Barnoschi (126, 229) şi contrar credinţei lui Xeno-
pol şi lui P. Eliade, că unii novatori moldoveni știau tranţu-
zeşte,—printre care fără indoială şi strămoşul lui Barnoschi,
de oarece s'a păstrat exemplarul său adnotat din Jean Jacques
Rousseau (Barnoschi p. 46). Acestora şi în primul loc tinâru-
lul entuziast lonică Tăut, cred că se datoreşte întroducerea în
constituţie a acelor articole pe care ei le vor fi impus colabo-
ratorilor mal temperaţi (cf. Barnoschi 112. 117—120, 2-0). Dar
acestea nu erau decit „principii generale“ din care, cum con-
stata Xenopo!, nu rezulta nimic practic pentru marea mulțime.
Ori cum, este interesant de a le vedea figurind, fie și numai
„ad pompam“, într'un proect de acum 100 de ani. In proectul
carvunarilor pe întâia oară la noi principiul exproprierii
pentru cauză de utilitate publică, Ei mai afirmă supunerea au-
torităţilor, chiar şi a domnului şi a sfatului obştesc, la hotări-
rile pravilelor.

De altfel, cum însuşi Barnoschi recunoaşte, novatorii mol-
doveni „nu erau decit işlicari, ce nu voiau decit întinderea
dreptului de conducere asupra întregei elite, adică a întregei
națiuni conştiente, lar pentru restul populației.. oblăduirea a-
cestei elite întregite... urma să fie mult mai puţin apăsătoare”
(p. 78). lata concepţia specifică a carvunarilor. Cit despre
preocupările lor naţionaliste şi de stirpirea abuzurilor, le gă-
sim şi in proectele muntene. Sint chiar proecte muntene și
moldovene mai democratice decit ale carvunarilor.

Meritul carvunarilor este de a fi dezvoltat şi codificat,
in amănunte, dorințele boerimii progresiste din amindouă prin-
cipatele. Proectul lor de constituție poate deci fi considerat
ca „tipul“ reprezentativ a acestor dorințe, deși erau, şi în
Moldova şi în Muntenia, boeri care mergeau mai departe pe
calea democrației. Astfel înțeleasă „constituția“ carvunarilar
înseamnă întradevăr punctul de plecare al regenerării noastre
şi aniversarea ei merită să fie sărbătorită. Bine a tăcut Bar-
noschi că a atras atenţia asupra ei. Analiza juridica pe care
o face, cu atita competență, a „constituţiei” carvunare, este
din cele mai instructive, dar deşteaptă totodată, în mai multe
Jocuri, părerea de rău că vechile instituţii ale principatelor au
fost aşa de puţin studiate.

188 VIAŢA ROMINEASCĂ

VIAȚA ROMINEASCĂ O —

bue
rivinta luptei dintre aristocrați şi carvunari, tre
BS hiodh reg o greşală şi o nedreptate pe care o face
Barnoschi, iar de altă parte meritul său de a fi pus pentru în-
täia oară în lumină o latură neobservată a chestunii. zii
Este exact că la inceputul sec. XIX-lea conducerea $

i Vi-lea şi XVI len, Cantacuzino, Catargi, Rosetti,
ate Aer Îi râtaă, numărau printre boerii mari ai Mol-
dovei încă din prima jumătate a sec. XVIl-lea. Cit pire
pe fanarioţii veniți în Moldova în sec. XVII -lea, Dimachi,
Moruzi, Sutzu, Plagino, Rallet, la origina Jor sta un ar amr
îmbogăţit de pe la mijlocul sau sfîrşitul sec. XVII-lea, rend
în mahalaua greacă din Constantinopol, Fanarul, care prg
fiilor sai toată cultura posibilă pe atunci în Orient, aşa că a
doua generaţie a acestor neamuri era reprezintată prin curte:
rari, moştenitori ai tradiţiilor vechei Elade şi iubitori de bi-
biioteci,

ovatorii moldoveni erau de proveniențele cele
mai atv D cum se vede din chiar listele date de Barnoschi
(62—3 şi 305 nota). Erau, unii, membri ai aceloraşi em)
care figurau şi În protipendadă. Erau, alţii, reprezentadji a
vechei şi ilustrei boerimi moldoveneşti din sec XV-lea şi XVI-lea,
căzuţi în răzâşie, dar conştienţi incă şi mindri de ni cepe
mal aristocratică decit a unora din membrii protipendadei. De-
căderea lor din starea lor de odinioară nu fusese însă, oe

spune Barnoschi, consecința introducerii domniilor fanariote, c
adesea şi anterioară printr'un proces firesc de ridicare şi sco-
borire a familiilor în sinul nobilimii chiar, nu numai la noi.
Insuşi Barnoschi arată că la curtea lui Ludovic XIV-lea nu stră-
iuceau urmaşii baronilor lui Henric IV-lea (p. 26) şi totuşi în
Franţa n'a existat influență fanariotă. Mai erau printre nova-
tori, reprezentanţi ai multor neamuri boereşti care nu se do-
vedesc mai vechi ca veacul al XVil-lea,—caşi cele mai multe
familii din protipendadă. Mal erau şi neamuri şi mai recent
cunoscute, din sec. XVIll-iea, şi nu numai de origină moldove-
mească, dar şi grecească, fanariotă sau levantină, aşa câ nu
era un monopol al protipendadei de a număra în sinul ei ase-
menca elemente. Mai erau în fine boeriţi proaspeţi, adevăraţi

ciocoi“ deci, pentrucă boerimea în toate timpurile se adăo-
gase cu elemente nouă, care deveniseră apoi venerabile prin ve-
chime; pentrucă novatorii înşişi au pus în programul lor za

cesibilitatea în boerime a celor meritoşi, deşi tot ei vorbesc m
tirziu cu dispreţ de boer lui Mihail Stur (Barnoschi 296).

—

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 189

Greşala protipendadei era de a confunda pe toţi novato-
rii cu uitima lor categorie. Greşala lui Barnoschi, caşi a lui
Alecu Russo de altfel, este de a înfăţişa pe novatori caşi cum
ar fi fost singurii reprezentanţi ai nobilimii ilustre din sec.
XV-lea şi al XVI-lea şi de a-i opune ca atare protipendadei
paârvenite şi otrăvite cu singe străin. De o parte „fiii şi co-
boritorii vitejilor ce-şi ciştigase boeria cu sîngele vărsat pe
cimpiile vestite ale Rominiei” ; de altă parte „societatea egoistă
născută în năpădirile Fanarului“ (Barnoschi 65). Se păcâtuește
adică prin exagerare, atribuind celor două grupări rivale însu-
şiri sau defecte care sint numai ale nnora din membrii lor. Se
ridică un fel de zid chinezesc intre aceste două tagme boereşii
care În realitate erau comunicante.

Barnoschi voeşte ca boerimea mâruntă să fi fost străină
de influenţa grecească; dar tot el spune că cultura cărvunari-
lor „din copilărie şi mai ales a părinţilor lor era grecească”
(p, 28—9) Este evident că nu mazilii care-şi petreceau viaţa
în satele lor, pe săraca lor răzăşie, puteau avea această cultura.
Ca să cunoască teoriile lui Aristot despre viţiile aristocrației,
(p. 29) carvunarii trebue să fi trecut prin şcoală grecească, şi
implicit Barnoschi recunoaşte că această şcoală a servit la ceva
bun. Dacă Fanarioţii, deşi cultivați, care ap şezut în scaunul
domnesc şi în divane, au fost luaţi de virtejul vanităţilor de-
şerte şi au dat pilde de trufie şi lăcomie, alţi greci intelectuali,
dascăli şi medici, care cunoşteau şi ei şi propovăduiau pe A-
ristot, au adus în principate de o parte iubirea de libertate,
dorința de a scutura jugul străin, de alta consideraţia pentru
omul cult, prețuirea meritului individual, ceiace constitue pri-
mul pas spre o democraţie bine înţeleasă. Au şi ei deci o
parte de merit în însuşirile novatorilor şi naționaliștilor romini.

Dar lui Barnoschi îi revine meritul de a fi pus cel din-
tălu în evidenţă o altă latură a rivalităţii între aristocrați şi
carvunari. Anume că aceştia, pentru a-şi putea impune pre-
tenţiile de egalitate cu ceilalţi, au aşezat in primul rind al fron-
tului de luptă pe cei care erau într'adevăr „fii şi coboritori al
vitejilor*. Au înţeles să opue mindrei protipendade, boeri cu
prestigiul naşterii tot atit de vechi sau chiar mai vechi. Ia
acest senz au fost încurajați mai întzlu de Scarlat Vodă Cali-
mah, el însuşi eşit din rindurile nobilimii mărunte, şi un fel
de domn al carvunarilor, turcofil şi francofil (Barnoschi 75—6),
apoi şi mai ales de loniţă Vodă Sturdza (Barnoschi 254 şi
urm. $ K
Barnoschi a arătat că Ioniţă Vodă a urmărit refacerea unel
boerimi conştiente de rolul ei social. Pentru aceasta trebuia
fnfrinată atotputernicia protipendadei. In acest scop, domnul
carvunar a înălțat sistematic pe urmaşii decăzuţi ai vechilor
neamuri ale Moldovei, pentrucă aceştia, pe deoparte, ru puteau
fi decit progresişti, lar de altă parte aveau autoritatea morală

ost a se impune, care lipsea fireşte celorlalte categorii ale-
oerimii mărunte,

490 ` mp ROMINEASCA o

Tradiţia sau legenda pe care Barnoschi pune atit preţ
(p. 19) şi care în speţă se întoarce împotriva lui, tradiţie sau
legendă creată de aristocrați, contestă carvunarilor cu nume
ilustre filiaţia cu care se mindreau. Dar nu poate fi o simplă
coincidenţă împrejurarea că loniţă Vodă a ridicat la cele mai
inalte trepte tocmai pe carvunarii care purtau asemenea nume.
De astă dată cred că „şoaptele intuiţiei” (Barnoschi p. 16, 19)
mau înşelat pe Barnoschi si că el aduce într'adevăr o intere-
santă contribuţie la istoria clasei noastre conducătoare din trecut,

Barnoschi nu lipseşte a aminti că într'un arz al carvuna-
rilor la 1824 se cere ereditatea domniei şi că în lumea car-
vunarilor, între 1824-—8, se agita ideia dinastiei străine precum
şi a unei confederații a principatelor romine şi Sirblei, bine
inţeles subt heghemonia Moldovei.

Am de adăogat că aceste idei frămintau tot atunci şi boe-
rimea munteană. Constantin Bălăcianu era în fruntea partidu-
lui zis „al independenței“ care voia o existenţă ete în neatir-
natà subt scutul tot mai slăbit al Turciei, în loculce ul tot mai
greu al Rusi-i ; se gindea la unirea principatelor, cu capitala
însa la București, pentrucă acest oraş era mai departe de ho-
tarul rusesc. Bâtrinul vornic Grigore Filipescu voia domn
străin, cu condiţie să nu fie nici turc, nici rus, nici grec, nici
evreu, şi garanția marilor puteri, pe care Muntenii o ceruseră
încă dela 1772. Dinu Golescu este prea cunoscut. lar din
pleiada de tineri progresiști de atunci, mă mărginesc a aminti
pe lancu Vacărescu, cel cu stihurile naţionaliste la condica lui
Caragea; pe Costică N. Filipescu in a căruia frumoasă cores-
pondenţă, publicată de P. Eliade, se vorbeşte de domnie ere-
ditară şi de neatirnarea ţării; pe C. N, Brăiloi care din occi-
dent unde studia, se interesa de soarta sârmanilor țărani. Toţi,
caşi carvunarii moldoveni, aveau concepţia că rezolvirea pro-
blemelor sociale este de competenţa exclusivă a clasei condu-
cătoare, dar şi că această clasă are datoria de a se interesa de
acele probleme. Nu pot vedea deci superioritatea necontestată
a civi izaţiei Moldovei în vremea aceia (Barnoschi 316).

Dar în Muntenia se aude, încă dela 1822, un glas care
în Moldova DES După cum mişcarea lui Tudor pornise
inițial împotriva boerilor, fie romini sau greci, tot astfel se
ivesc „apeluri câtră Romini”, opere a unor intelectuali din clasa
de jos și îndreptate contra privilegiaţilor. Era obştea cea mare
a poporului care începea să murmure împotriva obştei boereşti.
Avem, de oparte, din 1822 un jurâmînt al boerilor „pentru u-
aire Tore ei—în care definesc patria „societatea celor... Im-
părtăşiți unul de cătră altul“, care se strică prin „Inculbarea străl-
nilor* din pricina desbinărilor. Avem de altă parte, tot de a-

ORIGINILE DEMOCRAŢIEI ROMINE 191

tunci, o violență diatribă impotriva „blagor ~
privilegiaților şi „fandasiilor* (eg din are parai reg
cişarea locuitorilor“. Neamul rominesc a ajuns la pustiire*
în 1821 pentrucă avea un „cap străin şi mădulare foarte in-
poncişate”. Privilegiații se mulţumesc „că se trag din naştere
trupească din cutare şi din cutare“. Boer se numeşte „acela
care poate să înjure pe cel mai mic patriot cînd va voi“, Ade-
vărul este că nu boerii fac ţara, dar țara pe boeri şi că boer
este omul cel mai de folos compatrioţilor săi, fără preocupare
de naştere. Se cere ca fiecare să poată ajunge la cele mai
înalte situaţii prin „învățătura, silinţa şi vrednicia sa“. Trebue
rs D er ge pri de cite doi deputaţi de judeţ, aleşi
eţuiu

m, nationale. şi să se stăruiască pentru înmulţirea şco-

ată, încă dela 1822, glasul revoluţiei muntene de
tonul proclamației dela Islaz că ţara Giel să fie aa
toţi fiii săi, o concepţie cu totul diferită de a boerimii progre-
siste din amindouă principatele dela 1822.

O lume de idei nouă, cercetată de Barnoschipe care nu-l
mai pot urmări în cadrul acestui articol şi aşa prea lung.

M'am mărginit, în limitele modestei mele competenţe, să
fac, din punct de vedere istoric, analiza critică a unei părți din
cartea lui Barnoschi, rezervindu-mi de a continua într'un nu-
mc Gees Luz sere mele vor fi preţuite, nădăjduesc, de

potrivit cu intenţia mea: de a ad
prinos unei lucrări de valoare, ter at

loan C. Filitti

Cel din urmă basm

`" “Sonia dragă, ai să-ţi strici minile,—ai să te plictiseşti?
— Se m că nul Dimpotrivă, mă distrează !
— Bine! atunci să te fac gospodină ! — Suzica, uite cheile :
du-te cu ele în etac, deschide şifoniera şi caută în colțul din
stinga al raftului de ee e găsi un teanc de şor-
A frumos pentru Sonia.
we Ge e D ween Ban să răstoarne pe Nuni, care toc-
mai atunci intra încet, ținind cu amindouă minile castronul cu
migdale opărite.
— ical o mustră Nuni, încruntindu-se.
— ierg dara mamei ! Aşa-s copiii! Mai bine spu-
ne-mi cite ai ës pe ri
SC et Ati. d out, migdalele si iei sama
totodată, să nu minince Sonia şi cu uzica strafidele: da?
Ei!

Suzica intră pe uşă, cu sort în mină, ronţăind pe in-

fundate ` e
— i uitat şocolata în şitonieră! S'o aduc
— i şi Aas l.. Aceia nu-i pentru co-
wm ër ` nici pentru botişorul tău!
a Pachiţa: = É
eg deg am bătut la uşă, dai m'a răspuns; să mai
bat ?

CEL DIN URMĂ BASM 193

— Dă-i pace băiatului, Pachiţo ! Lasă-l să doarmă!

— Cuconiţă, oule-s gata: să le aduc? întrebă dela uşă
bucătăreasa.

— Adă-le.

— Ce-i cu Ștefănel ? întrebă Sonia.

— Cred că nu-i nimica! A avut asară o migrenă şi
doarme mai tirziu: asta nu-i strică !

Zant abia izbuti să ocolească un zimbet: Ştefânel bol-
nav

Intîmplarea îi dezvâluise o taină, prin crengile zarzărului
dela geamul ei: Ștefănel, alergind în zorii zilei prin livadă, cu
pulpanele pelerinei tluturind în vint, cu părul cărunţit de flori,
ca un copilăros arhanghel de umbră şi argint, al fluturilor: de
unde venea ? Unde-şi petrecuse noaptea ?....

— Sonia, pentru tine.

Minuţa lui Nuni îi strecură printre buze, un miez jilav de
migdală.

Ugub.. ugub... uguub, răsună în dreptul geamului deschis,
chemarea galeşă de contraltă, a unui hulub, —urmată de guera-
tul picurat al curcilor.

Mârunt-mărunt, degetele Soniei şi ale Suzicăi, incepură să
desprindă codiţele stratidelor ; în răstimpuri Suzica se apleca,
obidită, ca o cusutoreasă care tot rupe in dinţi aţa mereu in-
nodată, — şi buzele ei culegeau o strafidă.

Aşezată la loc mai ferit—la poalele feţii de masă, pe un scă-
unel—huni curăța spornic migdalele: o migdală în farfurie,
ună în buzunarul şorțţului; o migdală în farfurie, una în gură.

Galbene, sinelii, roşii, vişinii, violete, îimpestrițate,—oule de
Paşti - tolănindu-se uscate pe sugători sau încâlecindu-se lucii
in castroane—râspindeau în so!rageria albă, zarva lor colorată
de iarmaroc,

— Mor de cald l—Copii, luăm o dulceaţă cu apă rece?

— Luam, luăm!

— Pachiţo,—cu vintul |

— Buna dimineaţa... buna dimineaţa.

Ştefănel intră în sofragerie, aplecindu-se pe rînd, in fața
Soniei, în faţa mamei lui,—cu obrajii vămuiţi din treacăt, de
buzele lui Nuni, de buzele Suzicăi.

— Cum iţi mai este, Ştefănel?

— al Al Mi-a trecut; am şi uitat!

— la să te văd... eşti palid, Șiefânel, tare palid! Ai dor-
mit bine ?

— "MI Aşa gaga!

194 VIAŢA ROMINEASCĂ

Simti că privirile tuturora ti măsurau, şi că începe să se

igap Aa eşit bine cozonacii ?

i tor !—Nu-i aşa?
— este ! De-abia i-am pus la cup
A eegen pe Pachita care intrase chiar an
dën Vai de mine şi de mine, e nb E se m
3 'or diochie, fereasc n A
Na Ze s aarti tablaua de argint, pe e, reper gl
mau lacrămind în jurul chiselei, — Pachiţa se Opr k

faţa Soniei.

— Dula ghiaţă, duducuţă, se mindri ea.

— Ştii ca-i tirziu, mamâ

; nu mincâm ?

_ Za bine zici! Mam zăpăcit, cu-atlta treabă! Și ţie

trebue să-ţi fie foame cu-adevărat !

Hai, copii, repede!

bla: linguriţele zăn-
turora forfotiră zorite spre ta d
äni nech? de caise al chiselei scâzu; paharele e pă
SS _ Pachiţo, nol fugim să ne gătim ; tu pune 4 `
copil! Să vedem care-l gata mai degrabă

Se răspindiră spre ușă, glumin

d
— Ştetânel, îmi torni apă de spălat pe mini?

— Cum nu, domnişoară!
Sonia porni inainte pe coridor,
fänel o urmă,

destăcindu-şi şorțul; Ste-

ul pe divan, îşi su-
în odae. Sonia îşi aruncă sort
Iech Cl bluzei ; intinse minile asupra ligheanului

— Che puţin! Incetinel !

Ş rui deget a-
ei se adunau haziii: virful Tech d
vea „Desstele Past vopsea, colorată vioiu ca florile de por

ZS „Ce mini de copil are Sonia” !

îi turna apă.

se miră Ştetănel, pe cînd

uite-l.. Dacă nu te-ai uitat ! E
zarit golire Soniei, clăbucul se risipise ca năluca u

f de păpâdie... j
sg repere îngăduitor

upă ce-şi şterse minile "indelung, deget cu deget, Sonia

se opri în faţa oglinzii, luă flaconul

îni, pe batistă :
sg Ştetânel, vrel ?

cu levânţică, îşi turnă pe

3 îi |
; mai am! Ţine palma; nu aşa
et Late arătător, Sonia ii im E Kon omg
palmei, silindu-l să şi-l cufunde şi să-şi ridice deg

unate.
_— Aşa! --De-ajuns ?
— Muitāmesc-mulțamese !

— Nu da pe faţă! E prea tare! Indărătnicule !

Cu fața Increțitä de furnicături,
reastră, să se răcorească,

Ştetănel se apropie de fe-

CEL DIN URMA BASM 1%

O adiere cu miros de faguri, un freamăt spumos îl få-

cură să tresară: prin arşița parfumului de levănţică, simţise a-
dinc dojana blindă a zarzârului sărutat,

Eşind din sofragerie în urma celorlalți, Ștefănel zăbovi pe
Drag: egelg să apuce ? Spre odaia lui, singur ? spre salon, cu
ceilalţi >...

SM ştia cum să-şi treacă mai lesne după-amiaza, in aş-
teptarea nopţii!

— lar te duci la culcare, Ştefănel 2

— Nuu, domnişoară! Veneam spre salon!

Şi în aceiaşi clipă se simți umilit: nu minţise cum trebue!
„De ce n'am răspuns: mă duc să cetesc la mine!“
Inainte de-a intra in salon, se opri nehotărit, cumpânind:

„Adică ce-ar fi dacă tot m'aşi duce la mine?... Nu: ar fi ne-
cuviincios !* Gr intră,

Storurile lăsate în jos şi zumzetul molcom dindărătul lor
vesteau că o zi văratecă se răzlețise printre zilele primăverii.
Pe un divan, Sonia fuma, jucindu-se cu fumul. Buzele ei,
dinadins rotunjite, aruncau inele mai mici, pentru degetul lui

Nuni, aşezată la dreapta el,—inele mai măricele, pentru dege-
tul Suzicăi, aşezată la stinga ei,

Fetitele ţineau socoteala cu glas tare:

— Eu am cincisprezece rotocoale |

— Eu şaptesprezece!

Degetele lor iscoditoare păreau că se girbovesc din ce
în ce, subt povara covrigeilor brumării.

— Am cincizeci de rotocoale! hotări Suzica, nerăbdâtoare,
ridicind degetul spre adeverire |

— Nu-i adevărat, Suzica ! Nu încap atitea pe un deget!
Eu am şaizeci: pe fiecare deget cite zece!

— Fireşte, fiindcă tu ai cite şase degete la o mină! adăugă
Ştefănel, care urmâărise jocul.

— De ce te amesteci Tetănel! se oţări Nuni.

___— Lasă, Nuni, tu ai cîştigat! Drept răsplată ia-mi ţigara
şi arunc'o in sobă.

Nuni luă ţigara, cu jos, ai se "'ndreptă spre sobă, a-
runcind Suzicăi o privire cu mult înţeles,
Eni

— Ştefănel, ştii concina ?
— Care concină, domnişoară ? Știu mai multe!

196 VIAŢA ROMINEASCĂ O _ —

— simplă: cărțile, două puncte, concina cea mare,
tot Pipe a cea dch şi treflele, cite un punct. lei popă
cu popă, damă cu damă; cu ege? iei E cărţile, Nu-i voe

i | Sonia cu degetul. J
= Wu eg dEr. cerură socoteală într'un glas, fe-
DES. vw priviţi!
— Vol priv
“le că se întunecă, Sonia urmă:

Ter am găsit !—Tu, Nuni, du-te la mama şi
cere-i un pumn de stratide; tu, Suzica, cere-i un pumn de mig-

E, are? Aţi înţeles?

SS Se dër cărţi amestecate, Ştefânel începu să
aleagă şi så impârecheze cincizeci şi două, pentru concină. i

Intretimp, fetiţele se inapolară cu cite o ceşcuţă wg ea
neagră: plină cu strafide a lui Nuni; cu migdale, a Suzicăi.

— Strafidele să vie la mine! $

Cu ceşcuţa încrustată în pumn, Nuni se ghemui pe a
îndărătul Soniei; Suzica se aşeză la margina divanului, ling

è indu-şi ceşcuţa pe covor.
e RE Sonia dădea cărțile: Ștefănel şi le destăcu
rotat între degete, pe-ale lui.

— Avem fante! proclamă Suzica.

Cu fantele, Ștefânel strinse cărţile de jos; Suzica le gos-

ji luă glasul Suzicăi, Nuni înţelese ceva, şi mincă o
wegen arie cea mare luată de Şrefănel, momi clştigul. Căr-
tile de lingă el sporeau necontenit. Bucuria zugrăvea pe obra-
jii Suzicăi doi mari aşi de cupă, din ce in ce mai aprinşi.

— Sonia, cum stäm ? înirebă Nuni care nu ştia jocul,
— Radu, Nuni dragă ! Ne bat migdal=le !
Nuni ot, şi se tupilă tainic în fundul divanului.
- „Am cărțile, începu Ştefânel, cu un zimbet modest. —
Una, două, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt: şi tretlele le am!
concina cea mare...
at bag Neak dă strafidele! porunci Suzica. E A
— Poftim! răsună răspunsul resemnat, însoţit de cegcuţă.
— Nuni H. Să ştii că te spun mămăicăi!
oală.
Së Si gtetânel şi ale Soniei măguliră zimbetul iui

Nuni.

„Dindu-şi samă că e foarte bine dispvs,—Ştefänel se
posomori.

Rugată de Sonia, Suzica se aşeză la plan şi începu să
cinte un menuet de curînd învăţat, pe dinafară...

CEL DIN URMĂ BASM 197

„+. Disară, după ce se culcă toţi, mă strecor în livadă...“

Gindul se opri o clipă, îmbătat de presimţirea dragostii,
ca nările de-aroma zmeurei...

„Cu şovăiri graţioase şi line lunecări de picături dea-
lungul coapselor unei amfore, sunetele menuetului se fugâreau...

e MA apropii prin întuneric... mă aplec pe sub crengile
piersicilor...,“

Un istovitor tril de privighetoare, vesti gindul aplecat
subt piersici: bătăile inimii,

„O pauză... şi-acordurile menuetului se înfiorară sprinten,
ca ţişnirea apelor unui hayuz...

wl mă aşez pe bancă...“
Cuminte de atita fericire, gîndul se lăsă pe bancă...

„„Un acord aproape grav... şi sunetele menuetului se ri-

sipiră mai zglobi, ca risul unei fetițe de după evantalul
desfăcut.

„Si stăm pe bancă...“

Ca doi copii îndragostiţi fără să ştie, lăsaţi să stee sin-
guri în grădină,— şi stind alături, împreună, aplecaţi pe-o carte
pe tare n'o cetesc, ca să fe mat alături,—şi fericiţi că vintul
le amestecă şuviţele de păr, dezmierdindu-i cu sfiala şi parfu-
mul lor: gindul şi cu zarzârul şedeau pe bancă...

„„Suzica isprăvi menuetul cu un acord falş şi cu un zim-
bet pocăit.

Sonia se ridică de pe divan, îndreptindu-se spre fereastră.

„„Ștefănel deschise och, ai plecă de pe divan, fiindcă
simțise deodată că şedea singur pe bancă.

„„Asupra zărilor trandafirii şi violete, asfințitul pogora
tremurător, ca roiuri dese de albine pe piersici înfloriţi.

Din zarzării livezii curgea înspre prisacă un riu de mur-
mure care spunea că a trecut o zi de primăvară, şi că mierea
nouă in faguri e surisul melancoliei florilor de zarzăr...

„Se frăminta în lung şi mn latul odâii, necontenit.
Se oprea în treacăt la uşă, asculta, jar pornea; se oprea

mn DE ROMIMBASCĂ O —

la fereastră, privea,—şi iar îşi incepea colinda, în lung şi ng lat.

„„Trecură paşi pe coridor; răsunară glasuri, risete: se a-
mestecară, se răsfirară, se indepârtară,.. Izbituri de ușă, apoi
cheile întoarse, hotărniciră liniştea de noapte.

Ştefânel stinse luminarea. Lal ghemui neliniştea pe pat,
aşteptind încă... Nimeni nu tia, şi nimeni nu trebuia să afle că
el se întilneşte noaptea, în livadă, cu cineva...

Cite o teamă fără de rost ii închidea ochii, adunindu-i
privirile în el, spre zarzărul de lingă bancă: nu plecase, fi-
reste ! Ca un fum de țămie în lumina lunii, zarzărul albea fn
el... Ce bine-i in odala Soniei! Zarzărul e lingă geam; întinzi
mina şi-l alinţi; de pe divan îl poţi privi până adormi... Oare
se culcase Sonia?... Sonia!.. ŞI o nedumerire mihnită îl cu-
prinse, descoperind că zarzărul iubit din zori, mavea nume...

Singurătatea întinsese buzelor lui un fluer mut.

„„Două aripi crunte, săgetară larg în dreptul lunii.
Văzduhul se intunecă, pămîntul se mistui; şi prin prăpas-
a eee prăbuşirea îngerului negru, blestemat de lună, —

Ştefänel se repezi la geam: se stirnise furtuna ?
Nu! Trecuse doar un nour!

Ce spaimă!

Ce uşurare !

„„Culeată pe pervazul ferestrei, Sonia încercă, apăsind cu
tot braţul, tăria unei crengi. Deşi mlădie, creanga era voinică,
Se aplecă mai tare în afară, rezemindu-şi obrajii, increzătoare,
pe maramele zarzărului.

Tresăriri de aripi, zboruri sperioase, o legănată roire fu-
murie, —vestiră cuibul nou, oblăduit de crengi.

Iscodi cu privirea prin livadă: se vedea bine, şi nimeni
vo putea descoperi acolo: în odae stinsese lumina.

„inchise ochii, îmbinindu-şi genele cu florile. Ciipi. Zimbi...

In răstimpuri limpezi, mlădiţele H adiau parfumul lor dulce,
umed, ca suflări de copii adormiți.

Desprinse o floare cu buzele; O alungă cu suflarea.

Culese altă floare, alta, înşirind mătâniile uşoare de pe
braţul crengii.

„Auzi tămurit poarta livezii deschizindu-se ; apoi, paşi Se
dădu îndărăt la adapostul florilor. Asculta: paşii se apropiau.
E en aplecă, pindind. I zărise pe Ştefănel : se indrepta spre

ancă.
Sonia se uită în jos, subt zarzăr: nimeni pe bancă! A-
tunci aştepta pe cineva!

CEL DIN URMĂ BASM 199
Ce ridicase de pe iarbă? O scrisoare mototolită ?

ee o batistă de departe, grămăgioara de flori scu-
Abia le culese şi le şi risipi, deschizi
git,—şi repede le culese iară: erau doar Bak per Îi a
e ac prs mai de mult, cu pînea ! Bunica îl învăţa: „Şte-
Gen păcat să arunci pinea pe jos, fiindcă pinea e trupul
omnului nostru. la sama! Te vede Cel de Sus!“. El uita po-

vata bunicii şi arunca rămăşiţele dela masă, oriunde se ma
rea: pe-afară, după vrăbii ; prin odae, după muşte. Şi cum le
SCH imprâştiate, işi aducea aminte, se temea de minia Ceru-
oaie + se trudea să adune de pe jos, ceiace risipise în joacă
eee mpeg |... Odată, călcind din greşală un miez de pine
ia ah 7 n ogradă, ceruse ertare miezului de pine şi lui Dum-

Cum îl furase gindul!

De cînd şedea pe bancă? Şi pentru ce şedea!

Un fulger violet înflori şi se scutură pe zare
ca -
ci mia de lilieci nervoşi; pămîntul tests să aen

Eege
el... tot mai încet... şi îi Ap e bune tra pă O apleacă apr
Cu o infrigurare deznadajdultá, inchise ochii. căuttad, ch
ptn, Sein: zarak, E ee male n ne-
ştire, Si pe minile lui cădea intuneric, re ra PEA: A

O zare se cutremură, gemind înăbuşit. Orbitoare i
K lum
de fulger viscolirä cerul. Și la lumina lor biciuitoare, SE
se simţi atit de singur, atit de părăsit, încît minile | se impre-
unară dela sine, fruntea i se aplecă, şi incepu să murmure cu
negrăită umilință, rugâciunea amarului lui: să se îndure de el;
să nu vie incă furtuna; să-l mai lase lingă zarzar: să nu i-l
scuture, saracul! Şi så aibă milă de el, şi să-i dea indârăt dra-
emm e onge! E să i-o dea indârăt!
entru e entru
SE e Lig 3. p zarzărul lui, Ştefănel făcu semnul

su: Deavalma, fulgerele desţelinau noaptea: cind vinătă, cind

209 VIAŢA ROMINEASCĂ

burile tremurau: cînd palide, cind negre.

SH funduri căscate — rupind în dinţi zăbala unul trăs-
net,—un vint porni în goana mare, prăvălindu-se bubuitor, pe-o
zare spartă. SE

Şi vinturile toate se dezlânţuiră: cind palide, cînd negre,
—cind vinete, cind sure.

Miresme crude alergau tirite *n vinturi.

Se opla.

Şi Ge singerii şi zvicnitoare vine de trăsnete—
năpraznica inimă neagră, bătu, bâtu, bâtu...

Ploaia !

— Ştefănei! Ştetănel! Sai repede pe geam!

Tresări.

— Ştefănel, degrabă !

Boabe reci îi ciuruiau timplele.

Petale albe se leese în pilpiirea tulgerilor, ca fulgii

upra unui măcel de lebede.
Le O răsucire, un saltşi sfărmind în picioare spaima florilor,
ER ven? geg d
crean zgirie; o frinse.

Din zborul florilor, o zmuneitură îl aruncă pe cr en
ferestrei. Cuprinzindu-l de mini, Sonia îl trase inlăuntru. Abia
mai avu răgaz să închidă geamul pe pumnii ploii,

— Duducuţă-duducuţă !

— St, Ştefânel! şopti Sonia, punindu-i mina pe gură,

— Scoală, duducuţă! Dă-mi drumu să "nchid geamul |

— L-am închis, Pachiţo! Te poţi duce liniştită!

Ştefănel făcu doi paşi, şi ameţit se aşeză pe covor, la
margina divanului.

— Ştefânel nu ţi-i bine?

La lumina fulgerelor, petalele-i sclipeau în păr, pe haină,
lunară zale stişiată.
d Sonia tanc cu faţa spre el, punindu-i minile pe
umeri: "
_ Uită-te la mine, Ştefănel: ce ai?

I se “învălmășau în minte virtejuri repezi, frinte: zarzărul,
Sonia, visul, furtuna, levănţica.

Cuprinzîndu-i capul de subt bărbie, Sonia îl inălţă spre
ea... Doi ochi mari, mari,—şi genele iute se plecară.

Strîngindu-şi deodată timplele cu pumnii, Ştefânel începu
să tremure de hohote înăbuşite...

— Hai, Ştefânel! Lasă, Ştefaânel |

„Lacrimi rotunde Ti înstrugurau obrajii, se stringeau spre
bărbie de unde picau grele.

CEL DIN URMĂ BASM 291

— Eşti băiat mare, Ștefănel!... Te-a uitat, ma venit! Nu-i
nimica | Asta trece!

Minile Soniei ti învâluiau fruntea, tîmplele
îl dojeneau, îl mîngtiau... plele; minile Soniei

Şi el plingea,—plingea ca să-l aline încă, un chi
gropiţe de zimbete şi soare. un chip numai

Ostenise stind în genunchi. Se aşeză pe covor, lingă Ste-
fănel, sprijinindu-se de divan. „Pe ngå Şte

Cuprinzindu-i virful degetelor, cercă să-i descopere o-
brazul ; își simţi mina culeasă de minile umede, lipită de obra-
zul ud: i-o lăsă,

Căzind, un tunet bubui deasupra casei: geamurile se cu-
tremurară.

Sonia tresări înfricoşată, trăgindu-şi mina; cu ea, işi a-
duse a piept capul lui Ştelânel: îl pâstră.

urgeau şuvoaele ploii, duduind pe acoperiş, ropotind în
geamuri, stişiindu-se departe, cu şuere sirepe de codri îndirjiţi...

— ta trecut, Ștefânel?

Se strinse mai tare la pieptul Soniei, copilăreşte: să nu-l
alunge !

Florile de zarzăr încălzite în părul lui miroseau proaspăt.
l se păru Soniei că în braţele ei inflorise o creangă de

zarzăr. Cu blindeţă îşi încolăci braţele goale în jurul gruma-
jilor supuşi

Ștetănel îşi tinu suflarea.

Inima Soniei îi zvicnea în urechi, pe timple, pe inima lui,
ca o ploae de vară.

Cintecul streşinilor, cîntecul crengilor.

Cu fluerul pe buze, ung cînta frăgezimea primăverii după
ploae

Incercănaţii ochi de cicoare ai seninului, visau.

„Prin somnul lui uşor, sărutarea căzu ca o garoafā in-
tr'o fintină... infiorat, deschise ochii: visase?

Mina Soniei ii acoperi ochii:

— Dormeal aşa de frumos!... Mai plouă?

„Sonia descue uşa, o deschise cu încetul; înaintă pe co-
ridor în virful picioarelor... Ascultă: tăcere, toţi dormeau. Ina-

202 VIAȚA _ROMINEASCĂ
poindu-se în odae, un val umed ii răcori obrajii aprinşi, îi spul-
beră şuviţele de păr.

— „| Unde eşti, Ştetfănel ?

Zeit? de afară, prin geamul deschis, o creangă de zar-
zăr căzu pe covor, risipindu-şi florile şi picăturile de ploae...

— Buna dimineața, domnişoară, îngină Ştefănel, aplecin-
du-se în fața Soniei.

Şi în adincul sufletului—ca pe o iconiţă de lemn sfint, a-
tirnată cu un lănţuje! pe căldura pieptului gol,— Ştefânel simţi
numele pe care buzele nu-l rostiseră.

— Sonia, mai få-mi un castel !—Vezi ce-ai făcut, Tetănel!

Jalnică, Nuni arătă ruinele castelului de cărţi de joc, ni-
micit din greşală de Ştefănel.

— Lasă, Nuni, că-ţi fac eul

Luînd înaintea Soniei care tocmai vroia săse aplece, Ste:
fänel se aşeză alături de Nuni, pe covor şi strînse .cârțile im-
prăştiate, laolaltă. Apoi, subt ochii neîncrezători al fetiţei, în-
chipui din două cărți iscusit sprijinite una "n alta, un cort, pe
care-l întări cu alte două cărți proptite pe delături.

După multă migăleală castelul începu să se 'nfiripe.

Ştefanel se infierbintase.

` Nuni, mai adă-mi opăreche de cărți! Să vezi ce fru-
mos ţi-l fac! V

Nuni plecă, umblind cu sfială, de teamă să nu turbure
bicisnicile ziduri,

Răminind numai cu Sonia, Ștefânel se grăbi să îndrepte
o carte cam şubred aşezată; castelul leşină... şi rămase turtit.

Sonia începu să ridă:

— Fugi, Ştefânel! Nu te pricepi! Lasă-mă pe mine!

Se aşeză pe covor, alături de el.

Vroi să şi înceapă, dar o supăra părul. Cuprinzindu-și
cu amindovă minile buclele care-i năvâliseră pe obraji, le grå-
mădi îndârât, după urechi: năvăliră la loc, atirnindu-i până pe
grumaji, ca cercei rotunzi şi grei, de abanos şi de mahon.

— Cum a putut oare Meșterul Manole să zidească în mă-
năstire pe iubita lui ? se întrebă pe sine dragostea lui Ştefănel.

Veni şi Suzica să privească. Mai dărimă şi ea castelul, cu
o făţarnică suflare dinadins:
— Nu eu, Nuni! Zău că bate vintul!

CEL DIN URMĂ BASM 203

Sonia îl începu din nou, născocind o temelie mai trainică.

— Păcat că ware geamuri! oftă Suzica, cu gind să necă-
jească pe castelana Nuni. :

—- Tu nu vezi că are ! îi răspunse Nuni îndată. Numai că-s
storurile trase,—fiindcă bate soarele !

Sonia dădu dreptate lui Nuni. Intorcind pe faţă una din
cărţile laterale :

— Cum nu, Suzica! Se poate să n'aibă geamuri! Uite un
Fante care tocmai stă la geam!

Şi aşezind tot pe faţă, un zece de cupă din mină:

— Priveşte: vezi coşul cu cireşe din camara castelului ?

Suzica se dădu bătută.

In Turn Soniei, încetul cu încetul se adunară şi lumini de
soare, şi linişte: biajină linişte de covor bătrin. Fetiţele urmă-
reau cu luare-aminte sporul clădirii. Zburdălniciile izgonite ci-
ripeau la geamuri...

Sprijinit într'o mină, Ştefănel respira pe furiş părul So-
niei, privind cu părere de rău desăvirşirea castelului rivnit de
Nuni: abia începuse şi iată că se şi apropia de stirşii fericirea
lui de levânţică.

Pachiţa se ivi pe prag, cu vorbe,—turburind paşnica mi-
cime a celor de pe covor:
— Vă pofteşte cuconiţa la dejun.
Ce repede trecuse dimineaţa !
en Ştetânel, mi-am uitat chilimbarul în salon; adã-mi-!
te rog
Se întoarse în salon, luă şiragul; Sonia îl aştepta pe
coridor.
— Poftim... domnişoară.
Un zîmbet lăuntric învioră ochii Soniei:
— Ştefânel, de ce nu-mi spui pe nume ?
— Fiindcă...
i se înroşi.
um să-i spue că numele ei era o taină pe care go pu-
tea destăinui, ziua, în faţa tuturora !

Aromă trindavă a căldurii de cuptor, mirosul cozonacilor
domnea în sotragerie.

După ce se aşezară în jurul mesei, doamna Balş se in-
dreptă spre bufet şi cu oarecare solemnitate glumeaţă ridică
fața de masă, descoperind cringul castaniu şi puhav al cozo-
nacilor proaspeţi.

201 VIAŢA ROMINEASCĂ

eme

— Cum îţi par, Sonia?

— Straşnici|

— Mămâică, dă-mi-l pe-al meu!

— Şi mie, mămâică!

— Bine, Nuni, da’ tu nu ştii ce păcat mare e să mininci
cozonaci în săptămina Patimilor ?

— „Am să fac mătânii, mămâică!

Neşilind să se împotrivească, doamna Balş luă din frun-
tea cozonacilor pe mezinul lor şi-l dădu lui Nuni

— laca şi ţie, Suzica.

Suzica luă in primire pe gemenul bosumfiat al celui din-
tāiu, ciupindu-i egreta de migdale de pe boneta brună.

— Sonia, şi pe tine te-am pus în rîndul copiilor: îl vrei
acum ?

— Mulţămesc, nu! Eu îs cuminte... şi mă înfrupt din på-
catul lui Nuni!

— Da’ tu, Ştefânel ?

— Nici eu, mamă!

La masă, Ştefânel îşi avea locul între Nuni şi Suzica. Işi
lăsase cozonacul să stea lingă al Soniei,

După prinz, Ştefănel intră la el în odae,—şi rămase a-
colo.
Sonia se plimba în livadă, cu mama lui şi cu fetiţele. So-
“ia era a celorlalţi, după amiază. De aceia el venise in odaia
iui: mîhnit? Nu! Dimpotrivă!
Sun el era o livadă,—şi o bancă pe care aşteptarea scu-
tura flori tinere,

— Zarzărul...

Cum murmuri numele unui copil care ţi-a fost tovarăş bun
de joacă, și nu-ţi mai poate fi prietin, căci a rămas copil şi nu
mai eşti ;— şi-ţi pare rău că te desparţi de el, şi-ţi pare bine
ca eşti mare...

„„1Şi aminti,—şi surise unei uitate dimineţi de primăvară...
Fugea prin livadă, fugărindu-şi cercul. In toiul alergăturii, de
după trunchiul unui plersic, zarzărul îi răsărise in faţă, atît de
eech, incit mirat scăpase cercul din mini: niciodată nu vå-
zuse afin fluturi strinşi laolaltă. Era ca întrun basm: toţi
fluturii livezii invăluind zarzărul, gata să-l ducă în nouri.

CEL DIN URMĂ BASM 205

Dintăiu chibzuise să-i sperie, azvirlind în crengi beţişorul
cu care-și mina cercul. Apoi se hotărise să prindă cit mai mulți.
Se apropiase tiptil, se suise pe bancă, întinsese mina cătră
crenguţa cea mai joasă, — şi... în loc să prinda şi să sperie flu-
turi, scuturase flori!

In ani avea pe-atunci ?... Cinci an. Alun I,
prindea fluturi... 4 ga cercu

Zimbi... Era ora lecției de pian...

In loc să se ducă în salon, unde îl aştepta pianul des-
chis şi mama,—se căţărase în zarzăr, cu praştia in mină, cu
buzunarul doldora de pietricele.

Fugise, fiindcă nu-şi învățase lecţia. Aşa se intimpla
primăvara !

Mama îl strigase pe-afară, prin odaia lui. De unde să-i
treacă prin minte că el era în zarzăr!

Ora lecţiei de pian trecuse uşor. Dar isprăvise şi pietri-
celele, şi pe deasupra se temea să nu fie pedepsit.

Şi o albină binevoitoare, Îl inţepase in deget, scăpindu-l
o săptămînă încheiată, de lecţii de pian,—şi de mustrări!

„Se înroşi: sărutase zarzărul |... Era naiv pe-atunci !

Se inroşi mai tare: cu cttă uşurinţă, cu cită nepâsare rup-
sese o creangă inflorită !... O dăruise Soniei. Zimbi...

Se întrebă: ce-ar face dacă ar trebul să aleagă între So-
nia şi zarzăr? Ar tăia zarzărulca să râmle Sonia mereu la ei?

— Aş ruga-o frumos pe Sonia, să-l ingădue la fereastră,
—şi Sonia l-ar cruța !

— Bietul meu zarzăr !

O cârte de basme, cu poze stingace, cetită în copilărie, şi
aruncată şi uitată intrun Col, pe care-o mai deschizi odată,
răsfoind-o indelung, cu înduioşare, fiindcă în foile ei ai ascuns
şi ai găsit intăia scrisoare de dragoste.

„De cind o iubea pe Sonia?

Străbătu noaptea furtunii, noaptea visului, îmbinate una in
alta: trecu înainte.

Din flori în flori, din flori în muguri, străbâtu împrimă-
vărarea zarzărului: trecu mai departe.

„„Cit de dragă-i era Sonia!

Inotâtorul care spinteca împotrivirea riului,—înâiţindu-şi
braţele spre soare, se râsuci... şi cufundindu-se din nou se lăsă
dus de goana revărsării apelor...

06 VIAŢA ROMINEASCA
206 VATA BONE E ——

„„Chiue primăvara prin lumini tomnatece.

ëch zării de iech scuturindu-şi chica roşcovană,
soarele—arămiu la trup, calcă apăsat, strivind puternic, cior-
chine umbroase de coarnă: must vişiniu,„—rumene clätte de bu-

: must ruginiu,

wee Leef en? vine de departe, din vii roditoare,
din viile lunii.—cu braţele pline de struguri brumaţi de argint,
şi viespi pofticioase de aur.

— Ghiorghe, vrasăzică ne-am înţeles. Mini, disdedimi-
neață mi-l aduci pe Roibu la scară.

— Da, ratei Gett

— Vezi e bine poteov d

,— N'ai teamă, cuconaşule | Am eu grijă de toate!

— Ghiorghe, şi încă ceva: dacă vezi că întlrzii, trimite-o
pe Pachiţa să-mi bată la uşă. Nu uita! Ține-o tu din scurt |
Noapte bună.

— Sărut ër Dësen kee

tefänel se grăbi spre casă, îngindurat...

SE ef Ve So vadå pe Sonia inainte de culcare!
Trebuia neapărat să-i vorbească... să-i spue,.. Ce să-i spue?

Se opri sperios, pe scara cerdacului din faţă, mal-mai să
se întoarcă îndărât, Dacă-i răsărea Sonia deodată, în faţă? Ea
singură cu el! Ce i-ar fi spus! l-ar fi spus... i-ar fi şoptit
din toată inima: „Sonia!*; şi-ar fi fugit... Dar nu se arăta ni-

i dac!

e ae în casă. Prin coridor era întuneric. Se opri. Ce co-
pil era! Dacă i-ar fi eşit Sonia înainte, i-ar fi luat minile, i le-ar
fi strîns aprig—cum string marinarii, în preajma plecării pe
mare, minile iubitelor Jor, şi i-ar fi spus, privind-o drept în
ochi:

mec Sonia ! eu plec mini dimineaţă! O zi întreagă o să
fim despărțiți...

Skar i simțit atunci minile ei îndurerate de strinsoarea
nemiloasă.

Dindu-şi samă de sâlbătăcia lui, Ştetânel işi muşcă bu-
zele până la singe, şi dezmierdă—neindrăznind să le sărute—
ca pe nişte aripioare de flutur bolnav, minuţele vătămate de
închipuirea lui...

— Cine-i?

— Vail... Cum m'am speriat, cuconaşule !

— Tu erai, Pachiţo!

— Of} eu eram!

CEL DIN URMĂ BASM 207

— „„Pachiţo, dumnealor s'au culcat ?
— Numai duducuţele cele mici; cuconiţa şi cu duducuţa
se plimbă afară,
tefânel respiră adinc şi intră în salon.
e întinse pe divan deadreptul, fără să malaprindă lampa,
—cuminţit ca după o primejdie,— în aşteptarea alteia,

— De ce nu se culcă mama?

Nu mai veneau; nu mai veneau!

Măcar o clipă s'o zărească! Să-i spue doar bună sara!
S'ar fi mulţămit şi cu-atit!.., Să oo mai vadă pănă mine sară!

Se sculă de pe divan. Lipindu-se de uşa salonului, as-
cultă... Nu mai putea gindi nimic! Incepu să numere, fărimi-
ne zbuciumul în numărătoarea tăcută.

un ceasornic de nisip.:

— Una, două, trei, patru, cinci...

Unitorm, migălos, monoton.

„„Portiţa cerdacului scil ; se auziră paşi pe coridor,—
un glas:

— Pachiţo...

— Dacă nu es din salon, i se întimplă Soniei o nenoro-
cire, se îmbărbâtă Ştefânel.

Deschise uşa.

— Aici erai, Ştefânel! N'ai văzut-o pe Pachiţa ?

— Nu, mamă: ai nevoe de ea?

— Da,—adică nu! Du-te tu atunci în livadă şi du-i So-
niej paltonul. Eu mă culc... Stai, Ștefănel! Unde te duci? N'ai
auzit ce ţi-am spus? Du-i Soniei paltonul.

— A! dal.. Unde-i paitonul ?

— Unde vrei să fie! In cuer, Ştefănel!

„„Zmulse un palton din cuer, şi abia înfrinindu-şi porni-
rea de fugă, eşi din casă, Odată afară, o luă la goană. Se o-
pri la intrarea în livadă, sprijinindu-se de poarta deschisă, cu
suflarea tăiată: iar se temea! S:mţind paitonul de pe braţ, îl
strinse mai tare, ca braţul cuiva care-l putea ocroti.

— După cine fugeai, Ștefănel ? îl întrebă Sonia pe neaş-
teptate,

N'o auzise apropiindu-se.

— M'a trimis mama...

Intinse paltonul.

Sonia D luă, îl desfăcu, privindu-l cu tot mai multă nedu-
merire,— şi nemaiputîndu-se stâpini, începu să ridă, să ridå...

— Mie mi l-ai adus?

Era paltonul Suzicăi.

— „Nu te mal osteni degeaba, Ştefânel! Mă duc eu, s
mă culc! Noapte bună! Tu mai rămii.

208 VIAŢA ROMINEASCĂ

Ştetânel încleştă pumnii, implintindu-şi unghiile în podul
palmelor; îşi pironi ochii în pămînt ; şi surghiuni din el, răsu-
netul paşilor care se depărtau.

r fi vrut să-şi zvirle inima ca o piatră după Sonia : s'o
lovească.

„Tu mai rămti“. Da! răminea: livada era a lui! Putea
să stee şi singur în livadă, dealungul unei nopţi întregi, fără
de poruncă batjocoritoare, — de dragul livezii !

Şi singur, târă (ot, plecă deacolo, despărţindu-se de lo-
cul umilinţei,

„„Ingrămădiţi unii în alţii, iezii coboriţi din sting lunii,
dormeau cu botul în je: bag, Chipuri de umbră cu ochi verzi,
în glugi de fiori,—prunii şi cireşii păstoreau turmele lunii...

Desfăcîndu-şi haina şi cămeşa, şi ţinindu-le în lături cu
minile,—Ștefânel grăbi pasul. Răcoarea îi sufla deadreptul in
pieptul gol.

Mai tăioasă, mai aprigă ar fi vrut să fie răcoarea nopţii:
să-l nimicească.

S'ar fi dus aşa, cu pieptul gol, cu capul drept, pănă în
fața Morţii, şi inchinindu-i-se, ar fi stat să-i sufle şi să-i stingă.
Ea, flacăra roşie din piept.

ŞI 'n urma lui să sufere toţi,—şi Sonia.

„Şi se trezi lingă zarzăr.
Cind plinge un copil, cu capul în pernă, înăbuşit, să nu-l
audă şi să nu-l ştie nimeni —şi cind îl descoperi îngenunchiat
patul lui, făcindu-și rugăciunea, cu faţa plină de lacrimi şi
ochii plini: nu-i trist?
Banca şi iarba erau albe de flori; din crengi se prefirau
Gate şiroae încete, fără de vint; şi — atita singurâtate şi
cere
Ştefänel îşi închee haina, se alipi de trunchiul zarzărului,..
şi tără minie, începu să plingă.

„Lumina lunii abia ajia—albă,.. viorie... albă—în perde-
lele străvezii.

Sonia dădu laoparte perdelele, cu dosul palmelor, cum
despici o unda, şi se culcă dealungul pervazului ca pe un mal.

Noaptea intindea peste toate o lene de apă limpede, în
care se stingeau plingiud zorii argintii ai florilor de zarzăr, şi
mijeau înfioraţi zorii tragi ai florilor de piersic.

„Să-ţi culci pe noapte trupul gol, ca pe o apă, să ţi-l
mlădii... şi să te tot duci, şi să te tot duch,

„„Ştetănel Işi şterse ochii, ca să mai plingă.

CEL DIN URMĂ BASM 209

Zarzărul făcea un alb descîntec pentru mihnirea lui: lu-
necau din crengi, lucind, florile, şi se stingeau în ape albâstrii...

„Căderea unei stele îi aplecă ochii spre zarzăr

Căderea florilor îi călăuzi privirile géie tefănel.

magi Kag isa ion d Din ge e „ Din pricina mea!

opil plingea la geamul ei, Cu o singură bā—fi

dojană, fie orice— l-ar fi alinat. zii wer E

Respirind aroma de lacrimi a nopţii, îşi plecă zimbind ca-
pul într'o parte şi privi...

Crude şi fermecătoare, mîinile primăverii irosau zarzărul,
picurindu-l floare cu floare, cum storci un fagur plin,—de dra-
gul belşugului.

„„Pulberi palide... raze frinte.. scînteeri aurii... viscoliri
blonde. . fumegări chilimbarii : soarele.

Aşa răsări soarele care pe semne se rostogolise prin fin
şi prin sultnă ; şi-un freamăt lung de aur trecu prin lanul de
cicoare al cerului,

Roibu răscolea pămîntul umed, măcinind salturi.

Impărtaşindu-i neastimpărul, Sreiänel îl imbie lovindu-l
cu mina:

— Hai, Roibule !

Trecură poarta în trap învălurit. Roibu încordă capul.
Copitele ropotiră; țărna roi

Inălţindu-se în scări, Şteiănel întoarse capul spre geamu-
rile Indărttul cărora dormea Sonia.

Fără voe, zmunci dirlogii.

Roibu se cabră nechezind, ca săgetat de vitorul unul ga-
lop deziânţuit spre casă, — şi indirjit se năpusti.

„„Scăpărind albine, deoparte şi de alta a drumului, live-
zile se întreceau În goană de argint.

+
> Li

„Eu, slavă Domnului, sint voinică.

Toate bune, numai pe tine de te-aşi şti înzdrăvenită de-a-
binelea ! Caută de te îngraşă, Sonia! Hrâneşte-te cite puţin, de
mai multe ori pe zi; stai cît mal mult afară, la soare; nu te
osteni din cale-afară cu pianul; şi mai lasă fumatul: asta-ţi
strică pofta de mincare!

Mult mi-ar tihni să te ştiu măcar o lună la ţară. Atirnă
numai de bunul tău plac: Zoe te iubeşte—gi te răsfaţă desigur
—ca pt copiii ei.“

210 VIATA ROMINEASCĂ

— Duducuţă...

— Intră, Pachiţo,

— Duducuţă, întreabă cuconiţa dacă vrei mata să mergi
cu dumneaei, până la tirg, după cumpărături ?

— Da, Spune că merg... Adică... ştiu eu! Poate să m'aş-
tepte ? Š
— Cum nu, duducuță! Mai este vreme berechet! Nici n'a

us caii la trăsură!
e — Bine, Pachiţo! Atunci, pregăteşte-mi repede baia.

— Indată, duducuţă !

Zăbovind dezbrăcată, pe margina divanului, Sonia se grăbi
să isprăvească scrisoarea, căutind totodată să-şi nemerească pa-
pucii cu virful picioarelor.

„Doctorul se interesează statornic de sănătatea ta: ce
om cum se cade! Iți trimite multe complimente și urări de så-
nătate. Ai putea să-i serii măcar un rind de mulţămire!

Nu uita să transmiţi Zoei, din partea mea, cele mai bune
urări de sfintele sărbători.

Ce mai fac fetiţele ? Am pregătit pentru ele o sumedenie
de jucării, între care două păpuşi înzestrate de mîinile mele cu
toate cele trebuitoare. Nu mă incumet să le expediez prin poştă:
mă tem că s'or strica! Dacă vine încoace vre-un om dela mo-
şie, îndreaptă-l pe la noi, să-i incredinţez pachetul. Tot prin
el scrie-mi cam ce socoti că i-ar face plăcere băeţelului? Iji
spun drept că nu ştiu ce să-i cumpăr,

Sărută-i pe toji din partea mea. Pe tine te sărută cu
multă dragoste,

Rindurile din spre stirşitul scrisorii treziră treptat pe o-
brazul Soniei un zimbei,—curmat deindață de o îngindurare
posomorită, Se ghemui pe divan, inindu-şi bărbia în mini...

— „„„Nu-nu: trebue să plec numaidecit: trebue.

— Gata baia, duducuţă!

= Pachiţo...

— Poftim d

— Pachiţo... eu plec!

— Unde duducuţi?

— Acasă.

— Cum asta! Rizi de mine, duducuţi! Doar acuma ai spus
că mergi la tirg?

— Nu... nu mai pot eich Trebue să plec... mă cheamă
de-acasă... e bolnavă mama. Du-te şi spune cuconiţei că mă
cobor îndată... Hai Pachiţo! Doară nu mă duc la moarte!

— laca mă duc! Da” ştii una, duducuţă ? Tare m'am de-
prins cu mata: are să-mi vie greul

— Ce să fac! Dacă trebue! şi mie-mi pare râu, Pachiţo!

Pachiţa eşi.

CEL DIN URMĂ BASM 211

Sonia se opri în mijlocul odăii, dusă pe ginduri...
„„Părea că priveşte ochii unei căprioare care-şi frinsese
picioarele venind spre ea.

"äu

Zvicnean copitele agere, scăpătind.

Grindina trapulvi bătea drumul de-alungul, stirnind pulberi.

Una cu trapul calului, Ștefânel privea zarea, neclintit, po-
runcindu-i să vie înspre el, să se apropie mai repede, — aṣa cum
porunceau pe mări şi oceane, chipurile săpate în prora stră-
vechilor trireme... j

„„Plute de vînt, umbrele norilor lunecau pe linul cîmpii-
lor... cirneau... şi se pierdeau sorbite în livezile satelor...

— Soniil!
Ca o rîndunică avintată din inima lui: Sonia...

„„La o cotitură, sprinten ca saltul de zviriuză dintr'un salt
de val,—verde, un plop izbucni, se mistui...

<a goană săltată intră; în goană săltată eşi, — Wat
ni.

Satul vuia, vuia,— de parcă s'ar fi prăbuşit prin sat, tur-
bat, clopotul bisericii...

de ci

Un ser lung.

Cu soare *n geamuri, fumegind, cu roţile de-a rostogolul,
trenul venea. Părea că şarpele de beznă şi funingine al tu-
nelurilor, izgonit, fugea, cu lancea soarelui sfărmată 'n coaste.

regi încreţi fruntea: bariera lăsată îi stăvilea drumul,
oibu scutură capul, sforăind,

Aşteptară ca pe-o punte pe subt care, vijelioasă, goana
lor îi îndemna mereu.

— Un soldat scuipă o săminţă... un copil scoase limba... un
per îşi îndreptă ochelarii... un frinar îşi aruncă ţigara... un
chip...

M
+ =

Nuni adormise pe un colţ de divan, stringîndu-şi păpuşa
la piept,

212 VIAŢA ROMINEASCĂ

MUER oe

Păpuşa nu plinsese, dar căzuseră lacrimi darnice şi pe o:
braţii bw Obrajii Papușii erau la fel cu al lui Nuni: rotunzi,
îmbrobonaţi şi aprinşi.

In odae nu mai era alt nimeni, decit plecarea Soniei şi

mnul lui Nuni.
wë Fusese şi un zarzăr înflorit la geam: acum, —ca rochia de
mireasă a unei strabunice, mincată de molii intratit, că o su-
flare îi spulberă mâtasa uscată, —cu dantelele prăfuite, atirnind
ca pinze de paianjeni vechi..

E Florile ase ne răspindeau o melancolie de veac mort, prin
geamul deschis asupra lor ca un capac de cufăr cu vechituri şi
amintiri...

O lacrimă izbuti să alunece din colţul umbrit al genei,
A în colţul gurii.
EN Nuni un Ai suspinind. Prin somn, rind pe rind, suspi-
nele se potoliseră. Doar cite unul se mai răzicţea... trecea...
şi sntiarea lui Nuni curgea mai departe, liniştită, ca un izvor
care-a săltat peste un vreasc,

Apusul soarelui tremură prin zarzăr şi intră în odae.

O lumină aurie prătui luciul oglinzii.

Sfinţii se coboriseră de pe icoane, să-şi privească in o:
glindă bâtrineţele de aur.

Nuni visa...

Brajele ei se indepărtară. Păpuşa căzu pe covor, şi fiind-
că nu mai era culcată, deschise ochii pe jumâtate: numai de-
getul lui Nuni ridica deabinelea pleoapele păpuşi.

Deschise ochii. Clipi, clipi... şi văzind că păpuşa căzuse,
începu să ridá :

— AL căzut, Puşo! Dacă nu stai cu Nuni!

Adorimise plingind, se deşteptase rizind, ca o crenguţă de
piersic înflorită prin somn.

Nuni privi cu smerenie, flaconul cel frumos : Sonia i-l dă-
rise ei, aproape plin.

Işi aduse aminte cît de râu îl părea că Sonia plecase: dal...
dar acum avea flaconul ei cu livânţică!

Turnindu-şi cu multă bâgare de samă puţintică apă din
flacon, îşi umezi amindovă palmele; apoi îşi umezi şi părul cu
ceiace râmase pe mini; pe urmă şi le şterse de rochiţă: aşa
făcea şi Sonia !

— Suzica mare parfum |

CEL DIN URMĂ BASM 213

Nuni dezmierdă flaconul,—şi uitind de uşă, eşi grăbită
din odae, ducindu-se să închidă în pitt re er elka nu
avea- Suzica !

In încăperea deșartă, păpuşa uitată pe covor—cu brațele
tapene şi ochii pe jumătate deschişi, —nu putea să plingă.,

Un zumzet tot mai pierdut, mai depărtat, tremura deasu-
pra înfloririlor.

Şerpuind răsfirate pe seninul încă luminat, cirduri călă-
toare intrau în primăvara nouă.

Inserarea mijea.

De dincolo de zare, soarele scăpase un zmeu făcut din
stinjinei prăfuiţi de polen: se spulberau petale vinete, albastre,
viorii; slăbea murmurul zbirniitoarei ; şi vintul despletea şi im-
pletea in voe, cozile slobode...

«Cum şi-ar fi schimbat trupul şi sufletul, cu zarzărul de
lingă el: aşa vestejit cum era!

Sa ti rămas el în livadă pentru totdeauna, —și zarzărul,
în locul lui, să se ducă la şcoală, să aibă părinţi, surori, să se
cheme Ștetănel... s'o iubească pe Sonia...

ŞI cu banca ar fi schimbat!

Legănat de vint, geamul scht,

Ştefänel întoarse capul, privi printre crengi cătră odae..,
plecă iar capul spre påmint, mai abatut.

Incăperea pustie intrase în sufletul lui: simţea acum dela-
olaltă, că Sonia plecase şi florile se trecuseră: nimeni în odae,
şi zarzărul la geam... `

Oare zarzărul putea fi induioşat ?

Dacă ar fi fost el zarzăr, cită milă ar fi avut de Ştefă-
nel,—şi cum ar fi duşmănit-o pe Sonia!

Nu-nu: şi chà nepăsare ar H avut pentru Sonia!

O minge-i căzu umâr, săltă pe bancă şi deacolo căzu
drept în braţele lui Nuni care oprindu-se dintr'odată, răsări
înfiorită la capătul alergāturii ei.
— Tetânel! Tefănel! nu ştiil? şi Nuni merge disară la
Inviere |

Fetiţa ridică sprincenile, mirată.

214 VIAŢA ROMINEASCĂ

DI AA Se

Dumerindu-se că-l supărase, se apropie de el şi împăciui-
toare, incepu să-i dezmierde mina:

— N'am dat înadins: din greşală! Te-ai supărat, Te-
Dne

| 71
Răspindea | tainice adieri de levânţică. Din părul, de pe
rochița, de pe minuţile ei, creştea amârăciunea lui Ştefănel.
ntoarse capul încet, ferindu-se de privirea lui Nuni;
colțurile buzelor i se plecară în jos; îşi apăsă ochii pe furiş,
cu vîrful degetelor.
— Lasă-lasă, Tefănel! suspină fetiţa, trintindu-şi mingea
de pămint.
Mingea picii de citeva ori, şi se opri mirată,
Plingeau. Tăcea toată livada,

„Nu ţi-a făcut nimica fetiţa!“; dojana Soniei se ri-
sipi ca un şirag rupt dela gitul lui... Cite zile trecuseră
de-atunci ?

Sonia avea o pălărie albastră cu margini plecate; o
ținea pe Nuni în braţele ei: zimbea...

— Hai, Ştetânei! Impăcaţi-vă! Cere frumos ertare lui
Nuni !

Limpezindu şi ochii impaenjeniţi, Ştetănel întoarse capul :
Nuni plingea cu tot trupul, stind în picioare; îşi acoperise o-
chii cu mînuţile, ţinind coatele pieziş inatară.

Aplecindu-se, cuprinse capul fetiţei şi sărută pe frunte
—cu sufletul departe—mărunţica troiță aşezată de primăvară
la răspintia de unde se desparte copilăria de tinere

Ionel Teodoreanu

Din carnetul unui solitar

Garanţiile drepturilor cetățenești
în

Ante-proectul de Constituţie al Partidului țărănesc

„L'intervention de l'adminisiralion
dans la justice dâprave les hommes
et lend à les rendre tont à la fois
rerolutionnaires ei seryiles",

A. de Tocqueville, - „L'ancien ré-
gme e! la Révolution" (ediţia 7-a),
p. 18.

Constituţia din 1866 a ignorat, după cum am văzut, 1 atit
mijloacele de apărare a libertăţii individuale, cit și in genere
toate mijloacele de asigurare a „supremaţiei legii“, lăsind pe ce-
tăţeni dezarmaţi în faţa abuzurilor de putere din partea agenți-
lor forței publice.

Ante-proectul de Constituţie intocmit de secţia de studii a
Partidului țărănesc, publicat zilele trecute în editura „Vieţii Ro-
mineşti“, în deosebire de celelalte proecte apărute până astăzi,
vede tocmai în organizarea acestor mijloace de apărare legală a
libertăţilor şi a drepturilor cetăţeneşti, centrul de gravitate al ìn-
tregului m constituţional.

In articolul de faţa voiu căuta să analizez dispoziţiunile e-
rime a acestui proect, care ţintesc să ne asigure „suprema-

gi.

Problema asigurării libertăţii individuale nu prezenta nici o
greutate intrinsecă. Cum spune un bărbat de stat francez de
autoritatea d-lui A. Ribot: „In ce priveşte libertatea individuală

1 „Viaja Rominească”, No. 10,—„Supremajlia legii”.

216 VIAŢA ROMÎNEASCĂ

nu se poate închipui o garanţie care să egaleze pe acela pe care
o dă habeas corpus“. i

Ante-proectul Partidului țărănesc caută dar să adapteze la
condiţiile vieţii noastre publice dispoziţiunile celebrelor acte le-
gislative engleze, cunoscute subt titlul general de Habeas corpus.

In virtutea acestor dispoziţiuni, atit arestatul, cît şi orice ce-
tăţean care ar fi aflat despre o arestare ilegală, pot pune în miş-
care o acţiune judiciară, care va duce la cercetarea urgentă a
cazului şi va determina cu siguranţă punerea în libertate a ori-
cărei persoane arestate sau deţinute impotriva legii.

Procedura sumară, răspunderea personală a agenţilor şi a
magistraţilor pentru orice abatere dela prescripţiunile Constituţiei,
amenzi mari în folosul celui arestat — spre a-l îndemna la
exerciţiul acţiunii, care este în interesul obştesc —cit şi acţiunea
directă în faţa Curţii cu juraţi, vor reduce desigur la minimum
arestările ilegale şi, în orice caz, vor asigura automatic elibera-
rea grabnica a arestatului (Art. 10).

Se pot, desigur, combina mai multe variaţiuni pe această
temă, dar in fond nu poate fi o mai bună garanţie a dreptu-
rilor cetăţeneşti, decit a încredința cetăţenilor înşişi apărarea drep-
turilor lor. Dela gradul de desvoltare a conştiinţii cetăţeneşti a-
tirnă de fapt măsura în care libertatea individuală va fi pusă la
adăpostul tuturor încălcărilor.

Altfel stau lucrurile în ce priveşte asigurarea generală a
„supremaţiei legii“.

In adevăr, în orice țară organizată pe temeiul dreptului pu-
blic modern, conflictele care fatal, în diferite ocaziuni, se nasc
între cetăţeni şi organele puterii publice, găsesc o soluţiune nor-
malá, din care este exclus arbitrarul sau bunul plac al stăpinirii.

Cu alte cuvinte, cînd agenţii puterii executive jignesc vr'un
interes sau vr'un dreptal oricărui cetățean prin acte săvirşite în
exerciţiul funcțiuni lor, şi chiar cu toată buna credinţă din parte-le,
în nici un „stat de drept“ cetăţeanul nu poate răminea fără
vrun mijloc legal de apărare şi reparaţiune.

Dar, dacă nici un stat care asigură respectul legilor din
partea agenţilor puterii publice,— nu numai faţă de autorităţile
superioare, ci şi față de întreaga obştie cetățenească, — nu se
poate lipsi de organizarea apărării drepturilor cetăţeneşti —această
organizare poate avea totuși la bază principii deosebite.

ȘI se poate spune că ţările, care au servit de model în
dreptul public pentru toate popoarele civilizate, — Franţa și An-
glia,—au ştiut în această privință să creeze două sisteme de le-
gislaţie, întemelate pe principii opuse,—sisteme tipice. Toate ce-
lelalte state constituționale se pot împărți, din acest punct de
vedere, după cum organizaţia lor a fost influențată mai mult de
sistemui francez sau de cel englez.

1 In Prefaja la traducerea franceză a tratatului de A. V. Dicey,—
„Inlroduction à l'élude du Droit Consiilulionnel*, p. KIX.

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 217

In sistemul francez se poate pune ca principiu fundamen-
tal că toate conflictele ce se pot ivi între cetățeni şi organele
puterii publice,—dacă acestea ar jigni în exerciţiul tuncţiunii lor
vr'un interes sau vr'un drept, — sint sustrase competenţii tribuna-
lelor ordinare judecătorești şi aduse inaintea unor jurisdicţiuni
administrative de diferite grade, care formează sistemul de Con-
tencios administrativ,

Acest sistem se întemeiază pe norme juridice, elaborate pe
cale de precedente, mai ales în cursul veacului al XIX-lea, cu
un întreg și însemnat edificiu juridic,—partea cea mai esenţială
a dreptului administrativ francez, cu toate acele distincţiuni de
„âcte de gestiune“, „acte de autoritate“, „acte de guvernămint*
sau „politice“, care servesc pentru delimitarea competenţii tri-
bunalelor administrative“ („Tribunalul de conflicte“, mixt după
compunerea lui, e n creaţiune relativ recentă și se poate consi-
dera ca un început de deviaţiune în senzu! sistemului opus).

Sistemul „Contenciosului administrativ“ este atit de străin
ideilor şi instituţiunilor engleze, incit profesorul A. V. Dicey se
crede dator să prevină pe cetitorii săi, că „Dreptul administra-
tiv“ francez e un adevărat „Drept“, şi nu un haos, în care ce-
tățeanul ar fi lăsat la discreţiunea arbitrarului administrativ, deşi
pentru Englezi e peste măsură de greu să pătrundă in misterele
acestui „Drept“. .

Să-mi fie permisă o citație cam lungă, dar foarte carac-
teristică, din ilustrul constituţionalist englez :

„Termenul de drept administrativ,—spune el, —n'are vr'un
„echivalent în terminologia juridică engleză. Această lipsă în
„limba engleză a unei expresiuni, care să poată traduce exact a-
„Cest termen, e semnificativă; ea provine din faptul că Englezii
„nu cunosc nici lucrul desemnat prin el. In Angiia,caşi în toate
„țările, cum sint Statele-Unite, a căror civilizaţie izvorăşte din
„izvoarele engleze, sistemul de Drept administrativ şi chiar prin-
„cipiile pe care el se întemeiază, sînt în realitate necunoscute”... 2

„E cu desăvirşire greşit a crede,—cetim în altă parte, —că
„Dreptul administrativ francez corespunde vre-unei ramuri a drep-
„tului englez. In Anglia, de pildă, puterile Coroanei şi ale ser-
„vitorilor ei pot, după timpuri, să fie mai mari sau mai mici,
„Puterile acestea însă, oricare ar fi ele, trebue exercitate în con-
„formitate cu principiile ordinare ale dreptului comun (common
„law), care regulează raporturile Englezilor între ei. Un inspec-
„tor industrial, de pildă, are puteri speciale acordate lui de lege;
„dar, dacă în exercițiul acestor puteri, fără justificare legală,
„cauzează un prejudiciu, el e responsabil pentru acest prejudiciu şi
„e justiciabil înaintea instanţelor ordinare, neputind alega, pentru
„apărarea sa, că s'a supus strict ordinelor superiorilor säi ierar-
„hici. Dreptul administrativ francez, din contra, are la temelie

1 A. V. Dicey,—lraducere franceză cilală, p. 454 urm.
2 Ibid., p. 286.

218 VIAŢA ROMINEASCĂ

„două idei absolut străine dreptului englez: cea dintălu,—că ra-
„porturile dintre cetăţeni şi agenţii statului sint guvernate de
„principii esenţial deosebite de regulele dreptului comun, care
„guvernează, de pildă, drepturile persoanelor private faţă de ve-
„Ccinii lor. A doua idee, —că chestiunile relative la aplicarea
„acestor principii nu intră în competinţa tribunalelor judiciare
„ordinare, ci trebue judecate de tribunale speciale, cu caracter
„administrativ. Această deosebire esenţială face cu neputinţă
„Orice asimilare între dreptul administrativ francez şi vre-o ra-
„mură a dreptului englez. Şi deci trebue considerate ca lipsite
„de orice înțeles în dreptul englez toate chestiunile, care cu drept
„cuvint preocupă pe scriltorii francezi asupra dreptului adminis-
„trativ, cum sint de pildă definiţiunea exactă a Contenciosului
„administrativ, deosebirea precisă între acte de gestiune şi acte
„de autoritate sau de guvernămint, şi în genere limitele intre com-
„petinţa tribunalelor judiciare şi a tribunalelor administrative“. 1

onsecințele acestei deosebiri de sisteme aucreat şi o pro-
cedură radical deosebită în toate cazurile de conflicte intre ce-
tăţeni şi organele puterii publice.

Dacă un cetăţean se simte jignit de vre-un act al agentu-
lui administrativ, de o măsură administrauivă, de o ordonanţă sau
un regulament de administraţie publică,—el trebue, în sistemul
francez, să se adreseze cu plingere la tribunalele administrative,
care vor judeca după norme speciale: vor cerceta, de pildă dacă
actul în contra căruia se plinge cetăţeanul întră in categoria „ac-
telor de autoritate" sau în categoria „actelor de guvernămint*
(cu distincţiuni de o subtilitate infinită, fără să mai vorbesc că
In doctrină se discută chiar existenţa „actelor de guvernămint“ !),
dacă agentul e acoperit de ordinele şefilor săi ierarhiei sau nu,
dacă el a fost de bună credință, dacă a comis o greşală gravă
sau numai o greşală de serviciu („faute de service“), dacă poate
cetăţeanul invoca un „drept“ jignit sau numai un „interes“... 2

Dacă cetăţeanul se adresează la justiția ordinară, aceasta
işi declină competinţa sau, în cazul contrar, se naşte un „con-
flict de atribuţiuni“, care înainte de crearea unei instanțe mixte
compuse din magistrați şi reprezentanţi ai administraţiei („tribu-
nalul de conflicte”, în care însă predomină tot elementul admi-
nistrativ) se judecă iarăşi de o instanță administrativă (Consi-
tiul de Stat)

In schimb, jurisdicțiunea administrativă nu se pronunţă nu-
mai asupra conflictului concret adus inaintea ei, ci poate anula
actul administrativ însuşi; şi hotărîrea ei, în anume condițiuni,
nu are valoare numai intre părțile în litigiu, ci erga omnes, etc..

Nimic din toate aceste nu e cu putință în Anglia, fiindcă
după sistemul englez, dacă un act oarecare jigneşte un drept

i Thid., p. 452 urm,
2 Ci. despre acesi labirini de subillitäji: A. Degré, —„Serleri juri-
dice“, v. IIl, p 552 urm..

DIN CARNETUL UNUI SÖLITAR 219

sau un interes particular, e indiferent cine a săvirşit actul incri-
minat, o persoană privată sau un agent administrativ în exerci-
tiul funcţiunii, precum e indiferent de ce natură este actul, —
„act de gestiune” sau „act de autoritate“; problema juridică rá-
mine aceiaşi şi se rezolvă după aceleaşi norme de drept,

Cind vre-o faptă oarecare,—fie a unul particular, fie a u-
nui agent al puterii publice,—cauzează cuiva o daună, jigneşte
un „drept” sau un simplu „interes“, judecata are de cercetat,
caşi în orice conflicte de drepturi sau interese, — numai un singur
lucru: dacă această faptă are vre-o justificare legală, adică
ari făptultorul n'a depăşit normele sau condiţiunile prescrise

ge.

Numai în cazul afirmativ agentul puterii publice, caşi ori-
care particular, poate scâpa de răspundere, Altfel, cum am vä-
zut în articolul precedent, în zădar ar invoca vr'un agent al pu-
terii publice ordinele superiorilor sau buna lui credinţă,—singu-
rul lucru care îl poate apăra de condamnare civilă sau penală
este dovada că actul lui este legal, adică că el, în împrejurările
concrete, a fost în drept, după prescripţiunile legii, să-l săvir-
şească,

i asupra acestui lucru pot hotări numai instanţele judecă-
toreşti de drept comun, care singure au delegaţiunea suveranilă-
ţii de a judeca.

Dar, dacă toate actele agenţilor administrativi,—fie simple
măsuri sau ordonanţe administrative, fle regulamente de admi-
nistraţie publică,— sint astfel supuse judecății tribunalelor ordinare,
justiția engleză nu poate anula, cum face Consiliul de Stat în
Anglia, actul sau regulamentul administrativ însuşi.

Un savant şi om de Stat englez, James Bryce, al cărui
tratat monumental asupra instituţiunilor americane se bucură de
o reputație mondială, observă cu drept cuvint, că dreptul tribu-
nalelor americane de a se pronunţa asupra constituționalităţii le-
gilor nu este decit aplicarea riguroasă a normelor de drept en-
glez în condiţiunile speciale, izvorite din adoptarea unei Constituţii
scrise „rigide“ (care, cum se ştie, lipseşte în Anglia). i

Tribunalele americane nu pot anula vr'o lege, care ar fi
contrarie Constituţiei, dar, — judecind un litigiu concret între păr-
He în instanţă, cind una din ele invoacă o dispoziţiune legală,
iar cealaltă îi opune un text contrar al Constituţiei, —dau ciştig
de cauză acestei din urmă, ca singură întemeiată în drept.

Prin acest mijloc se menţine armonia între Constituţia fe-
derală t legile şi Constituțiunile statelor particulare, fără să fie
nevoe de anularea directă a dispoziţiunilor legale contrarii Con-
stituției.

CH tribunalelor engleze, faţă de actele şi regulamen-
tele administrative contrare legii, e identică: aceste acte şi regu-

1 James Bryce,—,Republique Amâricalne”, v. |, p. 350 urm.

220 VIAŢA ROMINEASCĂ

lamente, fiind în contrazicere cu dispoziţiunile legii, nu pot forma
o justificare legală a faptelor unui agent administrativ, şi cetă-
țeanul care se plinge impotriva lor are ciştig de cauză, fără ca
justiţia să fie silită să le anuleze.

+*+

Deosebirea atit de adincă dintre instituțiunile franceze şi
engleze, în ce priveşte organizarea apărării drepturilor cetăţeneşti,
izvorăşte dintr'o concepţie radical diferită a raporturilor dintre
puterile fundamentale ale Statului.

Dacă instituţiunile engleze au suggerat lui Montesquieu
doctrina lui asupra separațiunii puterilor în stat, în realitate
ideile engleze în această privință se deosebesc aşa de mult de
cele franceze, încît A. V. Dicey s'a crezut în drept să spună, că
doctrina franceză asupra separațiunii puterilor „e rezultatul unei
duble erori. Montesquieu n'a înțeles, în această chestiune, ade-
văratele principii şi practica Constituţiunii engleze, iar apoi teo-
ria lui a fost, putem spune, rău inţeleasă şi mai rău aplicată de
oamenii de Stat“ L.. 1

Dovada cea mai bună în această privință ne-o poate da
Constituţia, care aplică principiul de separaţiune a puterilor cu
mai multă rigoare decit oricare alta,— Constituţia Statelor-Unite,
care nu numai că nu admite sistemul de „Contencios adminis-
trativ“ francez, dar recunoaşte tribunalelor dreptul de a judeca
şi constituţionalitatea legilor, tocmai în numele separațiunii pu-
terilor.

lar pe de altă parte, în Franța apărătorii cei mai energici
ai jurisditţiunilor administrative, cum este profesorul de Drept
administrativ al Facultăţii din Paris, H Berthelemy, tăgăduesc
autorităţii judecătoreşti caracterul de putere distinctă şi văd în
ea numai o ramură a puterii executive. 2

Cit de greşit e, în adevăr, a întemeia organizaţia „Conten-
ciosului administrativ“ francez pe principiul separaţiunii puteri-
lor, se poate vedea din faptul că această organizaţie s'a dezvol-
tat în cursul veacului trecut, mai ales, în urma Constituţiei din
anul al VIll-lea.

Insă tocmai această Constituţie, precum şi toate celelalte
care i-au urmat în Franţa, timp de mai bine de un veac (afară
de o excepţie efemeră în Constituţia din 1848), nu recunosc au-
toritatea judiciară ca o "aa distinctă, alături de puterea le-
giuitoare şi cea executiv;

Pe cind in Constituţia din 1791 un capitol este consacrat
„puterii judiciare“, în care un articol (art. 5, t. I1) spune anume :
„puterea judiciară e delegată (de naţiune) judecătorilor“, —în Con-

1 A. V. Dicey, op. cil, p- 201.
$ 2 H. Berthélemy,—,Droll Administratif" (ed. 1902), p. 14.

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 21

stituția din anul al Vill-lea, după ce se vorbeşte despre organi-
zarea puterii legislative şi a celei executive, titlul al Vi-lẹa se
întitulează semnificativ „Despre tribunale“.

De asemenea, în Charta din 1814, dela care datează pro-
priu zis constituţionalismul francez, rubrica corespunzătoare este
intitulată „Despre ordinea judiciară“. Mai mult. Stabilind în
art. 13, că „puterea executivă aparţine numai regelui“, —in art.
57 această Chartă spune expres: „Toată justiția emană dela

ge. Ea se administrează în numele lui de judecâtori, pe care
el ii numeşte şi îi institue”. Aceste articole au trecut nemodi-
ficate şi în Constituţia din 1830.

Acelaşi lucru il găsim în Constituţia din 1852 şi în cea
din 1870.

In sfirşit, în legile constituţionale din 1875, subt regimul
cărora trăeşte astăzi Franţa, —deşi una din ele (cea din 25 Fe-
bruarie 1875) e intitulată „legea relativă la organizația puteri-
lor publice“, iar alta (din 16 lulie 1875) „legea constituţională
asupra raporturilor dintre puterile publice“, —se atlă numai
dispoziţiunile relative la puterea legiuitoare şi cea executivă, fără
ca un cuvint măcar să pomenească despre existența puterii
judiciare.

Pentru Franţa aşadar, doctrina profesorului H. Berthélemy
e perfect justificată, intrucit putem constata, că în dreptul pozi-
tiv francez mai bine de un veac, tocmai in epoca de organizare
şi dezvoitare a Contenciosului administrativ, autoritatea judiciară,
in mod constant nu constitue o putere distinctă în Stat, ci este
considerată numai ca o ramură a puterii executive. |

După principiile esenţiale ale constituţionalismului englez,
ea formează, din contra, o putere distinctă, deopotrivă cu cele-
lalte două puteri ale Statului; şi instanțele judecâtoreşti au, in
consecinţă, delegațiunea excluzivă de a judeca toate conflictele
de interese şi drepturi ce s'ar putea ivi.

Şi deosebirea aceasta neapărat a provocat şi deosebirea din-
tre cele două sisteme de organizare a mijloacelor de apărare im-
potriva arbitrarului administrativ.

Jurisdicţiunea administrativă, evident, nu s'a putut naşte
decit în lipsa acelei separaţiuni a puterilor, în care dreptul de
judecată intră în atribuţiunile excluzive ale unei „puteri“ distincte.

Dovada peremptorie ne o prezintă Constituţia belgiană care,
cum am mai văzut, constitue după A. V. Dicey cea mai desă-
virşită reproducere scrisă a Constituţiei engleze.

Constituţia belgiană, în adevăr, consideră autoritatea judi-
ciară ca o putere distinctă şi independentă în Stat, care direct
rr dela naţiune“, caşi puterea legiuitoare şi cea executivă
ar mg HM

Dar fiindcă națiunea le poate exercita numai prin delega-
ție, Constituția belgiană arată cu preciziune organele care au de-

1 CL A. Esmein,- „Droit Constitulionnel", p. 531 urm..

legaţiunea excluzivă de a le exercita „în chipul stabilit de Con-
stituţie“, şi anume: „puterea judecătorească se exercită de Curți
şi Tribunale“ (Art, 30).

Cunoscutul comentator al Constituţiei belgiene, J. J. Tho-
nissen, profesor la Universitatea din Louvain, în comentariile de
subt art: 30, relativ la delegaţiunea puterii judecătoreşti, arată
lămurit, că prin acest articol membrii Congresului naţional bel-

ian, care au votat Constituţia, au voit anume să excludă siste-
mul contenciosului administrativ francez, aşa cum ela fost or-
ganizat în urma Constituţiei din anul al Vill-lea, — fiindcă ei,
spune Thonissen:

„Au cunoscut, din experienţă, rezultatele triste ale încălcă-
„rilor săvirşite de puterea executivă in domeniul justiţiei, dela
„Constituţia anului NI incoace“...

Aci, în notă, Thonissen citează tocmal acele legi şi decrete,
prin care s'au organizat în Franţa Consiliul de Stat și celelalte
tribunale administrative, ca instanțe de Contencios administrativ.

„Ei ştiau— urmează profesorul belgian,—că singurul mijloc
„ca încălcările să dispară şi ca întoarcerea lor să fie pentru tot-
„deauna cu neputinţă, e consacrarea independenţii absolute a pu-
„terii judiciare, punind-o din toate punctele de vedere pe aceiaşi
„linie cu puterea legiuitoare şi cea executivă. Ei wau zis, ca
„Charta franceză din 18:0, că toată justiția emană dela rege şi
„se administrează in numele lui, Puterea judiciară emană şi ea
„dela naţiune“. 1

Criticile profesorului Thonissen, trebue să spunem, foarte
drepte pentru vremea cînd au fost scrise, nu SC mai potrivesc
faţă de jurisdicțiunile administrative actuale din Franţa.

Dreptul administrativ francez de astăzi e foarte deosebit
de cel dela începutul secolului trecut, chiar de cel dinainte de
stabilirea definitivă a republicii. Treptat, printr'o lentă evoluție,
mai cu samă în urma reorganizării Consiliului de Stat, deciziu-
nile instanţelor de contencios administrativ au căpătat caracte-
rul unor adevărate hotăriri judiciare. Funcţiunile judiciare, de pildă,
ale Consiliului de Stat, s'au separat cu desăvirgire de funcțiunile
lui executive ; şi acest proces de diferențiare a dat naştere unor
tribunale administrative, a căror legătură cu puterea executivă
nu este decit o reminiscență pur istorică.

Un critic atît de competent al sistemului francez, ca pro-
fesorul A. V. Dicey, a putut spune:

„Punctul cel mai izbitor din istoria dreptului administrativ
„francez e că, din aranjamentele care au fost create pentru a fa-
„voriza exercițiul prerogativei arbitrare, a izvorit un sistem de
„drepturi recunoscute şi de procedură jurisdicţională, care se a-
„propie mult de administraţia justiției după regulele stabilite ale
„dreptului... Autoritatea arbitrară a puterii executive, așa cum
„a existat ea la 1800, a luat sfirşit pentru toate chestiunile cu-

1 J. Y, Thonissen,— „La Constilulion Beige”, p. 124—125.

DH CARNETUL UNUI SOLITAR 29

„prinse în competința tribunalelor ad
air gr =. r administrative. Dreptul ad-
"e eră astăzi cu desăvirşire de maximele puterii
acă în Franţa cetățeanul, pentru apăr.
e porcu zip! „administrativ, e silit astfel sr Se pe
ale, celor care judecă conflict +
comun,—el nu mai puţin (tree
RE hëls Lunch poate fi sigur de a găsi o judecată
, Cum spune d. A.
ceză a tratatului E Dec T EE
22 d puterii judiciare nu este o dogmă; esenţialul este
pr > persoană, care se plinge de vr'un act arbitrar, să fie
e eui Apir găsi judecători.“ 2 j
„qu toate acestea, chiar în Franja sint
deeg. or 2 Le Care er ca ee E
ente a judeca, fără À
flictele de drepturi şi intere e ee e
se. Int j
savant E EE profesorului gwana y ARRA
n al vremii, sint interesante argume
paoman sistemul Contenciosului wdegakatengge aa see scht
ui, i d tree ca profesorul H. Berthelemy za
esta, tăgăduind „Separaţiunea puterii à ud w
ura or necesitatea „separaţiunii funcțiuni fa iberia Sa
cra det, şi asigură pe oponentul său Jacquelin, că:
„salar ce tat ln, SE ée me
E Deche ustiția, indiferent dacă tre-
| pune capăt unui conflict intre
„sau Le, re peace activităţi administrative iech Coen
D utor, eu n'am cetit o luc i
rege tee, imposibilă, dacă dn Ga si
f.. Întrucit ar fi primejdios
„jia să nu fie supusă nici unui eg Kee
i control jurisdicțional, e
„Sar ca să fi i. $ iinis-
: ară SE R jurisdicțiuni speciale, în sînul adminis-

Care este sistemul de apă ]
tarilor eise Kell, ebe egală a libertăţilor şi a drep-
rarului admi
sau eri ia plat in Rominia ? HE SC
a din 1856, care a tradus literal dis
dee d relativ la separaţiunea puterilor, Det en Ge
mul Contenciosului administrativ, cu atit mai mult că

1 Dicey,~lo
2 ibid, f x Vii an p. 460- 462, passim..
4

f. Jacquelin, — „Principes dominants du conlenlieux adminis-
H, Berthélemy, op. cti., p. 544 și 848, passim.

224 VIAŢA _ROMINEASCĂ

ea cuprindea şi o dispoziţiune expresă, care împiedica Înfiinţarea
unui Consiliu de Stat „cu atribuţiuni de Contencios administra-
tiv* (Art. 130).

Din nenorocire, legislația noastră caşi practica judiciară şi
administrativă au zădărnicit la noi şi adoptarea sistemului engiez.
Astfel că subt regimul Consttuţiunii din 1866 s'a creat tocmai
acea situaţie primejdioasă, —cum se exprimă profesorul H. Berthé-
lemy,—în care, administraţia nefiind supusă nici unui control ju-
risdicțional, arbitrarul guvernamental şi administrativ nu a avut
de fapt nici un friu, chiar după ce s'a atribut Curţii de casaţie o
competință mărginită de Contencios administrativ.

Ante-proectul de Constituţie al Par'idului ţărânesc menţine
principiul din vechea Constituţie relativ la separaţa puterilor în
Stat şi deci este necompatibil cu funcţionarea integrală a unui
Contencios administrativ, după sistemul francez.

Acest sistem, de altfel nu poate fi întrodas în Rominia şi
din considerațiuni de ordin practic.

Sistemul francez e rezultatul unei evoluţiuni, pe care el a
străbătut-o în cursul unui veac, dela principiul „justiţiei reţinute“
până la cel al „justiţiei delegate", după terminologia doctrinei
franceze. El este intemeiat, nu atit pe dispoziţiuni legislative po-
zitive, cit pe precedente acumulate, prin practica îndelungată a
jurisdicţiunilor administrative. Astfel, A. V. Dicey, cu drept cu-
vint, îl poate compara în această privință cu common law-ul
englez :

s „Dreptul administrativ francez,—spune acesta, — este, c:şi
„common law, un corp de case-law, de judge-made law (drep-
„tul jurisdicţional, dreptul creat de judecături). El nu poate fi
„gesit în nici un cod ; el se razimă pe precedente, iar juriscon-
„Sulții francezi înclină să creadă că el nu poate fi codificat, pre-
„cum şi jurisconsulții englezi susțin că dreptul englez nu trebue
„să fie codificat”. 1 e

Un astfel de sistem, desigur, nu poate fi transportat în altă
țară, cu atit mai puţin, că organizaţia noastră administrativă nu
prate avea analogie desăvirzită cu cea franceză şi, in mod natu-
ral, va tinde tot spre o mai mare diferențare. `

lar a lăsa ca practica jurisdicţiunilor administrative, în curs
de cine ştie cite decenii, să elaboreze pe cale de precedente
un sistem propriu,—ar însemna să riscăm, faţă de moravurile înră-
dăcinate de arbiirar guvernamental şi administrativ, ca apărarea
jegală a drepturilor şi a |ibertăţilor cetăţeneşti, care şi in Franţa
a fost atita vreme prea neindestulățoare, să nu ajungă niciodată
o realitate in Rominia.

Pentru aceste motive, ame-proectul Partidului țărănesc, în
conformitate cu normele dreptului englez, stabileşte in principiu
responsabilitatea penală şi civilă, în faţa justiţiei ordinare, a tu-
turor agenţilor puterii publice, fără ca să fie nevoe de vr'o au-

———

= 4 Dieey,-loc, cil., p. 462.

)
3

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 225

torizare prealabilă şi fără ca răspunderea să poată

pe ordinele neaga ierarhici (Art. 35 şi 136). ee iati
cale este asigurată „reparația“ pentru toate abuzuri -
rile drepturilor zare e fă EE

In caz de pasivitate a Ministerului public, se asigură păr-
glo interesate dreptul de a sezisa direct Curtea cu juraţi, — după
analogia cu prescripțiunile legii electorale în ce priveşte delictele
electorale (ultimele aliniate din art. 10 şi 35).

Bine-inţeles, instanțele judecătoreşti, caşi în Anglia, nu vor
putea anula actul administrativ însuşi şi nu se vor putea sub-
stitui autorităţilor administrative, pentru a le da vr'un ordin,

Dar aceste regule, din common law-ul anglo-saxon nu pot
fi indestulătoare în Rominia.

In adevăr, instituţiunile anglo-saxone nu cunosc propriu-zis
administrația de Stat în inţelesul continental al cuvîntului (fară
să mai vorbim de înțelesul lui asiatic). Anglo-saxonii nu au în
realitate alte organe ale acţiunii de stat, în sfera administrativă,
decit tocmai organele instituţiunilor de autonomie locală.

Nici Anglia, nici Statele-Unite nu au vr'un aparat adminis-
trativ analog cu Ministerul nostru de interne (Secretariatele lor
de Interne sint departamentele ministeriale cele mai lipsite de
orice putere reală).

Administraţia întreagă fiind astfel încredințată organelor lo-
cale elective, chiar prin faptul acesta este asigurat controlul ce-
tăţenesc şi sint impiedicate cele mai multe abuzuri de putere.

In responsabilitatea penală şi civilă a funcţionarilor în faţa
instanţelor judecâtoreşti—şi în sistemul de control asupra orga-
nelor administrative inferioare de cătră organele superioare ale
autonomiei locale, alese de ei, cetățenii au în minile lor toate
mijloacele necesare pentru a impune respectul desăvirşit al legii
şi al drepturilor lor.

Nu putem încă, desigur, multă vreme ajunge la acest grad
de descentralizare şi autonomie în Rominia.

Acesta este motivul pentru care şi în Franţa sistemul de
Contencios administrativ nu va putea H desființat cel puţin în ce
priveşte acele atribuţiuni în virtutea cărora jurisdicţiunile admi-
nistrative pot anula actele administrative înseşi şi au dreptul să
impună autorităţilor prin ordine exprese, de a-şi indeplini inda-
toririle legale şi, eventual, de a lua ele înşele dispoziţiunile ne-
cesare, cum poate face Consiliul de Stat.

Pe temeiul aceloraşi consideraţiuni, şi cetăţeanul romina tre-
bue să aibă nu numai posibilitatea de a cere dela justiţie repa-
rația pentru abuzul săvirşit, — daune şi pedeapsa vinovaţilor, —
dar şi mijlocul legal de a impune tacerea sau refacerea chiar a
actelor administrative, în conformitate cu prescripţiunile legii.

in scopul acesta e necesară crearea unor jurisdicţiuni cu o
sferă de competinţă bine delimitată faţă de instanţele judecăto-
reşti ordinare.

Spre a satisface această necesitate a vieţii noastre publice,

226 VIAŢA ROMINEASCĂ

ante-proectul Partidului țărănesc prevede înfiinţarea Tribunalelor

administrative provinciale şi a unui Consiliu de Stat (Art. 116—123).

Instanțele judecătoreşti vor avea deplina şi excluziva com-
petinţă de a hotări în toate conflictele de drepturi şi interese,
dar cetăţeanul va avea dreptul, pe deasupra, dea ataca înaintea
jurisdicținnilor administrative, — independente faţă de guvern, —
orice deciziune sau act administrativ, a oricărui organ adminis-
trativ, pentru motivul de ilegalitate.

De asemeni cetăţeanul se va putea plinge Înaintea aceloraşi
instanțe în cazul cind vrun reprezentant al autorităţii nu şi-ar
indeplini îndatoririle legale, precum şi dacă acesta ar refuza sau ne-
glija să ia vr'o deciziune cerută de lege.

Jurisdicţiunile administrative vor avea dreptul de a anula
sau de a reforma orice deciziune sau act administrativ contrarii
legii, precum şi de a ordona autorităţilor competente să-şi înde-
plinească îndatoririle, de a le impune să-şi dea deciziunea sau
eventual să dea chiar ele înşele deciziunea cerută de lege. ` Dar
aceste jurisdicţiuni nu vor putea propriu-zis judeca conflictele de
natură civilă sau penală, între cetăţenii şi agenţii puteri: pu-
blice, fie chiar din cauza exerciţiului funcţiunii lor.

In caz de conflict de atribuţiuni, rămine în competinţa
Curţii de Casaţie să hotărască, în conformitate cu principiile
adevărate asupra separaţiunii puterilor,

g Organizarea, adoptată de ante-proect, apare astfel ca o
“sinteză între sistemul englez şi cel francez, potrivit cu condiţiile
| speciale ale vieţii publice din Romiînia,

Prin acest complex de dispoziţiuni, respectul legalităţii şi al
drepturilor cetăţeneşti va fi pe deplin asigurat.

Desigur, soluțiunile propuse vor provoca protestări sgomo-
toase, subt pretextul că ele ar paraliza acțiunea de guvernămint.

Subalternii să poată discuta legalitatea ordinelor superiori-
lor lor îerarhici? Bărbaţii de stat din Rominia, deprinşi cu a-
totputernicia, nu vor putea admite asemenea abominaţiune...

Privit prin prisma execuțiilor fără judecată „in interesul
superior al Statului“, gindul acesta, în adevăr, trebue să pară de
o îndrăzneală nebună,

Dar numai printr'o sforțare eroică putem ajunge la intro-
narea libertăţilor publice şi a legalităţii în viaţa noastră de stat.

După o criză îniţială,—provocată de rezistenţele vinovate
ale unul aparat guvernamental viciat, —se va stabili starea
normală, cînd mecanismul „remediilor“ va funcţiona uşor şi fără

Guvernanţii romini vor înţelege, în sfirşit, că funcţionarul
nu este un rob, ţinut să săvirşească, din ordin superior, toate
fărădelegile şi.—ca în toată lumea civilizată, ei nici nu se vor
mai gindi să dea ordine ilegale; iar dacă, din inadvertenţă, le-ar
şi da, guvernanţii vor fi recunoscători cind li se va atrage aten-
ţia din partea subalternilor.

De altfel, dacă in Imperiul Britanic, de pildă, respectul drep-

DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 227

tului duce la „slăbiciunea acţiunii de guvernămînt“,— bărbaţii de
stat din Rominia sar putea resemna la măsura de „tărie“, pe
care a avut 0, în zilele roastre, un Lloyd George sau, pe 'vre=
muri, un Gladstone, un Beaconsfield, un Palmerston sau un Pitt...

H
"e a

Consiliul de Stat, după ante-proectul Partidului țărănesc,
are o mare însemnătate, pentru întronarea regimului de legalitate,
şi prin funcțiunea pe care trebue să o îndeplinească in aparatul
de asigurare a regularităţii şi a libertăţii alegerilor, precum şi
prin rolul ce i se atribue impreună cu celelalte jurisdicţiuni ad-
ministrative, pentru ocrotirea autonomiei locale.

E un complex de instituţiuni, menit, în cazul dacă proec-
tul s'ar infăptui in lege, să creeze în Rominia un adevărat „Stat
de drept”.

Dar asupra aceastei chestiuni voiu reveni, poate, altădată,

C. s.

Pirăul

Ce-o fi cintind pirăul pe subt maluri ?,..
In albia-i ce 'n munte-adinc se sapă
Zvirlugi subţiri alunecă pe fund

ŞI păstrăvi din cotloanele de prund, —
Pumnale de argint, — se 'nfig în apă.

Stropind cu spumă albă stinca sură
Aleargă-apoi la vale şi, din goană,
Invălmăşit s 'asvirie 'ntr-o bulboană,
Ca o cascadă în miniatură.

Pe subt stejari cu braţe ostenite
S'ascunde "n tute mici de calapăr
Şi-acolo parcă 'şi potoleşte-avintul, —
Dar din păduri se furişează vintul

Şi undele-i tiptil le ia 'n răspăr,

De cite ori n'am aruncat cu bulgări
In apa lui curată de topaz!

Se "'nvineţea atunci şi din viltoare
Mă biciula, sburdalnic, în obraz

Cu stropi mărunți şi aurii de soare.

PIRĂUL

ŞI 'n ochii-mi de copil al nimărui
Cam unda lui se răsfringea seninul,
lar sufletul mi-era ca unda lui.

In sara asta-i mut şi potolit,

Căci vremea ce s'a dus domol pe valuri,
Pe amindoi ne-a 'mbâtrinit.

Cuminte, doarme între roase maluri

Și ?n liniştea pădurii îl ascult

Cintind în mine cum cînta demult,

Pe vremea cind ştiam şi eu să cint.

Işi oglindeşie "o apă luna plină
Tremurătorul talger de lumină.

O pasăre de noapte "mm sboru-i frînt
Trezeşte-un fişiit uscat de lască,
Deodată vintul scutură o ghindă

ŞI, speriată de pe mal, o broască

Din întuneric sare drept în lună

ŞI-o sfarmă 'n mii de cioburi de oglindă.

Şi iar răminem singuri impreună,
Pirăul meu bătrin şi eu..

Şi 'n mine
Pe nesimţite amintirea vine
ŞI se distramă 'n lungi păreri-de-rău,
Cum se distramă undele 'n pirâu.

Otilia Cazimir

Note pe marginea cărților

Remy de Gourmont: Physique de Pamour
(Essal sur Pinstinct sexuel)

Reținut la masa lui de lucru de o foarte veche boală de
piele, Remy de Gourmont şi-a invertit toată forța temperamen-
tului în forţă pur cerebrală. Posibilităţile acestei personalităţi
au fost nenumărate; omul s'a resemnat la gîndire, Creerul lui
se pare că n'a cunoscut voluptatea lenei şi asemenea indivizilor
care au avut menirea să împlinească un secol cu resonanţa vieţii
lor, Remy de Gourmont —cunoscut la noi şi apreciat mai cu
samă de poeţii simbolişti—a fost totuşi un spirit universal. „Fi-
zica amorului” nu aduce,e adevărat, fapte nouă în domeniul se-
xualităţii, necunoscute între 1901 —1903, cînd a scris cartea. Au-
torul utilizează o bibliografie nu prea vastă şi se pare că me-
morile entomologice ale lui Fabre i-au dat materialul cel mai de
e Prin acest caracter —aproape metafizic — volumul intere-
sează nu numai pe oamenii de ştiinţă, cl şi pe filozoti—în care
intră deobiceiu şi romancierii şi poeții şi criticii literari.

Remy de Gourmont construeşte o lume cu totul deosebită
de cea pe care ne-o oferise Darwin cu toţi discipolii transfor-
mismului. Viaţa se arăta a fi un fel de palat care avea la te-
melie caşi la culme acelaşi unitate: celula vie. Animalele şi
plantele se îmbinau Intro serie simetrică dela celula simplă, la
complexul celulelor, ca desfăşurarea unei formule matematice
in dezvoltare. Lacunele existente în această perfectă serie nu
dovedeau altceva decit că sintem ignoranţi, că am apărut prea
tirziu pe pămint ca să fl cunoscut inlănţuirea tuturor formule-
lor, descinderea lor logică—adică necesară din una mai sim-
plă. în cea următoare mai compusă, Astfel, se ştie că oame-
nii se trag din maimuțe, păsările din reptile—ba embriologia
ne-a dovedit că fătul uman, în nouă luni, repetă toată formula
biologică dela protozoar,—prin tiritoare-—pănă la cimpanzeu |...

NOTE PE MARGINEA CARTILOR 231

S'a vorbit mereu de „scara animală“. Remy de Gourmont
dimpotrivă nu vede pe om in culmea vieţi. EI vede mai cu-
rind viața „ca un evantaliu desfăcut“: „omul este în natură
una din unităţile vieţii şi nimic mai mult. E produsul unei e-
voluţii pa Hale şi nu produsul evoluţiei totale“. Situarea omu-
lui în animalitate, pe același plan, e în fond, scopul acestui
studiu—posibilitatea de a vedea perfect de bine şi la dreapta
şi la stinga noastră.

Este o eroare fecundă, Remy de Gourmont—pretum vom
vedea—scoate cu fineţe o seamă de observaţii de cea mai mare
însemnătate, pentru morală şi estetică. Din punct de vedere
strict științific însă, e foarte hazardată aducerea pe același
plan—tfie şi numai pentru explicarea instinctului sexual—a in-
sectei şi a omului. Adevărul la care ajunge Remy de Gour-
mont e cel vechiu : viața se naşte din ou, şi numai din ou. Par-.
tenogeneza este o iluzie, întrucit după citeva generaţii, specia
recurge iar la unirea elementului mascul şi femel pentru pro-
creare. Partenogeneza, e adevărat, apare astfel ca o fecundare
a citorva generațiuni deodată. Oameni! de fapt trec şi ei prin-
tr'o fază asemănătoare, intrucit uniunea nu se face direct între
bărbat şi femelă, ci între spermatozoizi şi ovule, care sint o
generațiune partenogenetică,

Nu se poate insă nega o scară a evoluţiei în viaţă, ori-
cit am fi de protivnici unui finalism. Noi nu putem, firește,
indi:a naturii un scop, dar nu urmează de aci că trebue să ne
legăm la ochi cu propria noastră neîncredere, cînd e vădit câ
natura a părăsit amiba şi a năzuit şi a creat pe om — chiar dacă
după om a creat abia pasărea.

Cel mai preţios argument ni-l oleră chiar Gourmont:

„Orice animal organizat are un stăpin ; e sistemul lui ner-
vos ; şi nu există Ia adevărată decit acolo unde există și
sistem nervos, fie că e arborele măreț, infinit ramificat, al ma-
miferelor şi păsărilor, funia dublă cu noduri a moluşcelor, ca-
pul de piron înfipt, la ascidii, intre orificiul bucal şi orificiul
anal. îndată ce această nouă materie apare, ea domnește
despotic şi neprevăzutul îşi face apariţie în lume. S'ar zice că
e un cuceritor, sau mai curind un intrus, un parazit intrat pe

şi care s'a ridicat la rangul de rege“. Dealungul tuturor
paginilor, Remy de Gourmont nu încetează de a sublinia insem-
nătatea excepţională a sistemului nervos „care tiranizează* ma-
teria vie, supunind-o la activităţi fantastice fără a-i fi pus tot-
deauna la indemina organele necesare.

Nu vor fi trecut prea multe mii de ani de cînd, în locul
omului de azi, rătăcea prin păduri o hoardă de primate infe-
rioare—adică fără unghii, fără coarne, fără colţi, fără păr a-
bundent pe trup. Această inferioritate a silit acele primate să
trăiască în hoardă, şi deci să intemeeze primele instituţii so-
ciale— printre care şi limbagiul—să creeze unelta : cauza şi e-
fectul cerebralitaţii, a civilizaţiei umane ! Vor fiexistind insecte

232 VIAŢA ROMINEASCA

care se înțeleg intre ele şi a căror activitate socială să fie mai
puţin mecanică decit a albinelor- dar ele, deşi au apărut cu
cine ştie cite mii de ani înaintea omului, n'au lăsat o urmă
de trecerea lor pe acest påmint. Omul nu numai că şi-a in-
semnat trecerea lui, dar e pe cale să schimbe cu totul înfăţişa-
rea planetei, ba e gata sà cuprindă şi celelalte constelații în
rețeaua unică a creerului său l

Nu vedem ce ramură a „evantaiului vieţii“ ar putea trece
dincolo de punctul „om“. Mutaţiile brusce, de care s'a vorbit
atit de mult, se observă abia la vegetale. Omul a râmas în
culmea piramidei biologice—şi nici un raţionament nu-l poate
detrona |...

E drept însă că — imaginea evantaiului fiind istoriceşte
falşă—preţulrea la egal a manifestărilor vieţii se impune. Remy
de Gourmont putea astfel să-şi construiască volumul nu pe u-
nitatea instinctului sexual—care e totdeauna tendința de unire
a două elemente de sex opus -ci mai curind pe unitatea feno-
menului nutriției, la care faptul sexual se poate reduce, Ani-
malitatea ar fi putut fi astfel privită dinir'un punct de vedere
şi mai cuprinzător. Remy de Gourmont n'a făcut însă studii
speciale de biologie. „Fizica Amorului“ este fructul lecturilor
unul spirit care are totdeauna ceva de spus — şi de imaginat.

Dela această observaţie de fond. putem trece fără teamă
la generalizările surprinzătoare şi delectabile ale lui Gourmont.
Ele sînt încă puţin cunoscute— şi e o pagubă.

Remarcăm pe cele mai de seamă,

La început a fost femeia; bărbatul este numai un organ
sexual individualizat, chiar cînd a ajuns să acumuleze forţele
musculare şi cerebrale ale omului. E o generalizare seducă-
toare, evident, dacă scopul vieţii ar fi numai perpetuarea vie-
tii — ceiace este indoelnic. Este indoelnic mai cu samă pen-
tru om!

De acelaşi viciu suteră morala animalică pe care Gourmont
— care e atit de puţin animal! — o sugerează. „Trebue să
devii tot mai discret, privind la tabloul prodigios al obiceiuri-
lor erotice ale animalităţii, şi cu toiul neputincios să hotărăşti
dacă da sau nu, un fapt este sau nu este natural. Intr'adevâr,
totul este natura!!*—gi-ţi vine să pui autorului intrebarea dacă
ar fi natural ca oamenii să imite felul de iubire al acelor vermi,
al căror orificiu bucal—cînd „iubesc”—se suprapune orificiului
anal! De altfel anumite perversiuni sexuale au fost explicate—
precum sodomia-—printr'o insuficiență a glandelor interstiţiale,
ceiace, deşi e foarte „natural” e însă respingâtor de insuficient !...

Tot atit de puţin justificată e cruzimea, pe care Gourmont
o pune la temelia vieţii, și deci şi a vieţii oamenilor. Mai cu
samă aci, măsura joacă un rol hotăritor, Nu vom propaga

vegetarianismul. De altfel plantele sînt şi ele o părticică din
miracolul vieţii. Nimeni nu poate nega faptul că sintem para-
ziţi şi sintem parazitaţi. E deasemenea adevărat că anume fur-

NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 233

nici au „sclavi“, care țin loc de vaci A
îndeajuns că acei „sclavi“ sint ere Die Si specie ei
cruzimea animală. s'a exercitat, în generalitatea cazurilor a ge
pra speciilor străine, şi în afară de cruzimea unor teme! yA
insecte care-şi devoră masculul în chiar timpul în care sint f ea
condao Oen inferioare omului, chiar acelea care des
= egen Ban end 3 e iS ER asasinatul în eat?
astă C i omulu
falşe justificări. Să ne mulțumim cu A tenta i e eg in Se
nător Fri ee reen „naturale“ l.. į men
al puţin impunătoare însă e sclavia
> ine her i aerogar d Coen ada „Se ştie A eh es
rnicilor negre, le răpesc nimfele c -
voltate în captivitate, devin excelente servi ră bn
, toare, ascultito i
supuse. Umanitatea albă s'a găsit și zi ys at a
istoriei în faţa unei asemenea par v id d Ge e
; dar ma -
ope det Ke ee că E ocazia din es atei
b -şi astfel destinul, renunțind, -
at n Lagere Weieen? şi ein Aare
A să-ţi arăte ca fiind antina!
sclavia, care e dimpotrivă starea normală şi dea Eiter
la ein pr Ach dintre animale ?* p
:my de Gourmont a disprețuit economia politi
~ Ee fi oe SCH span ee gn i
. primul rind oamenii mau renu -
em e sentimentalism şi nici europenii din pricina ed
= A d sclavie. Această nobilă instituţie animală a fost des-
e țată de evoluţia procesului de producţie economică, N'a mai
st utilă. Rasa albă îşi urmează astiel „destnul“... Dar să
ro exagerâm: ea a transformat numai acea sclavie ordinară şi
ntr'adevăr prea animală, într'o sclavie ceva mai subţire, co-
harrarnar cu „destinul“ civilizației de azi: sclavia salaria-
n ui—şi nădăjduim într'o perfecționare a acestei sclavii, pănă
arate ei de orice inveliş omenesc degradator, până la ine-
ga PSren, hpi einer dea indivizilor umani.

5; rebue să umblăm după corijarea naturii“, suride
een, Dar de mii de ani nu facem dech s'o der cere
tra copilului, caşi întrebuinţarea săpunului, a bäi cu a-
See medica mentelor, a pieptenului des, e de-adrepiul „cori-

naturii“, a naturii care ne umple de păduchi cu aceiaşi
graţie cu care ne scutură în plete petale de mår! Fără corec-
` or amn, am trăi şi azi in cabanele lacusire. Existența
peciei—care e totdeauna reacționară, Une lotdeauna la inte-
grarea formei inițiale -s'a opus acestei corectări. Dar tendința
Agro deşi nevăzută a Naturii (de data asta cu N mare!)
p zm virşire şi simplificare artistică, a creat citeva legi de
evo uti une care dau un ritm acestei indefinite „corijāri". Nu
nu e de loc probabil să ne prăbușim în neant din pricina blîn-

234 VIAŢA ROMINEASCĂ

234 -O IATĂ ROMINEASCĂ O —

deţii noastre, pradă unor animale superioare În bestialitate, ci
se pare că vom pieri mai curind printr'o cruzime uluitoare —
căci e exercitată asupra noastră înşine, printr'o stupiditate u-
nică—de oarece e pentru neant!

Devierea instinctului estetic din cel sexual, ni se pare a fi
ipoteza cea mai de preţ. Remy de Gourmont a mai disociat
astfel instinctul sexual, într'un capitol cu totul uman din volu-
mul „Chemin de velours“. De data aceasta instinctul artistic
se vădeşte nu numai in cîntările anumitor insecte şi păsări —
aceste cimtări ar putea fi strict necesare—dar in inutilitatea „Ca-
selor de plăcere“—adevârate camere mobilate !—pe care o pa-
săre din specia Paradis le construeşie, în vederea amorurilor
sale, „Manifestările noastre estetice nu sint decit desfăşurarea
aceluiaşi instinct de a place care iradiază in unele specii la bår-
baţi, în altele la femee. Dacă e un surplus, el va fi cheltuit
fară scop, pour le pur plaisir: e arta omului !* Am putea
complecta ideia lui Remy de Gourmont cu diversi'atea expre-
şiun i estetice—care dă, în definitiv, toată valoarea „instinctu-
lui“ nostru. Omul are cuvintul, sunetul, plastica—şi cea mo-
bilă—ideia, sau îmbinarea acestora. Legi independente stăpi-
nesc, în viaţa noastră sufletească, fiecare expresie —și sînt atit
de depărtate de origina lor genezică, încît o bună parte din
capodoperele artistice ale gen'nlui uman au fost create în com-
plecta ignorare a originilor instinctului estetic, Preţul operei
de artă nu se poate astfel socoti în aproprierea tau depărta-
rea lui de instinctul sexual—cum ar judeca un biologist con-
secvent—cl In originalitatea sau în pertecţia expresiei artistice.
E încă o dovadă a excepţiunii animalului omenesc care, trăind
instinctual pe acelaşi plan cu toţi fraţii lui de viaţă, trebue cău-
tat re a fi găsit cu adevărat—în cu totul alte regiuni.

mal puţin curaj însă ne opunem ipotezei lui Gourmont
in explicarea instinctului şi a inteligenţi. In deobşte instinctul
era socotit asemenea pâmintuiui în care florile inteligenţei işi
înfig rădăcinile şi-şi trag hrara. Un fel de dualitate asemână-
toare materiei şi spiritului. Remy de Gourmont crede că „in-
stinctul şi inteligența sint fenomene de acelaşi ordin, deci re-
ductibile unul în altul—dacă nu voim ca problema să fie inso-
lubilă l.. Şi presupune totuși inteligența ca fiind anterioară
instinctului—acesta constituind de fapt limita inteligenţei. Toate
fenomenele de inoire ar fi ale inteligenţei, iar toate cele de con-
servare ale instinctului. Ipoteza aceasta însă se loveşte de ci-
teva serioase obiecţiuni: în primul rind, a pune inteligenţa
înaintea instinctului însamnă a muta doar termenii problemei,
iar nu a rezolva problema. Dar dacă unele probleme se pot
mai uşor rezolva prin această mutare de termeni, inteligenţa
creatoare de instincte conservatoare s'ar confunda cu însăşi
fluviul vieţii, care curge subt toate vieţuitoarele- -chiar acelea
care n'au propriu-zis inteligenţă. ŞI, însfirgit, cum se face că

NOTE PE MARGINEA CÂRŢILOR 235

toate înoirile în lume. vegetala j
: şi animală sau Ton
ori iva EE ga el ematpecker ba ae teg
ncar -
me KEE cu iațelipetița. Rëttgen Belg
m spus că nu ne opunem hipotezei | —
rss citeva obiecțiuni ne ispites= costat Na agpoieaă ce
det e vedem la capătul nostru degit alte ipoteze—adică alte
s$ pie A7 Ne gindim la memorie ca bază a conşitiinței—gi ni
effi era palate formele activităţilor miraculoase
S - , la e ce renunțâăm să i
priul nostru vas, această problemă, Be beaa Dee

dată, să 8
eer Z- râminem în larg —şi să destindem pinzele asupra nedu-

F. Aderca

O nouă variantă a Mioriţei

Idova dela Nistru (anul Ill, No. 8—9) d. M. Costă-
deser: Ge publică o nouă variantă a Mioriţei, auzită a-
cum douăzeci de ani într'un sat din judeţul laşi.
E interesant din multe puncte de vedere acest «Cintec al
ei».
wer E găseşte în el cuvinte nouă ca gomân (cintec, e
net), sîniori (revărsatul zorilor), lance 'în înţeles de cață, in-
strument de prins oile), ş. a.. Cercetătorul literar întiineşte
minunatele amănunte artistice din varianta Alecsandri, ceiace
dovedeşte că acest juvaier n'a fost alterat, nici forțat de marele
poet dela Mirceşti. Instirşit găsim în Cîntecul Mioarei şi alte
pietre rare, enee in ale variante, surprinzătoare prin
eţe, delicate şi artistice.
citi In (tee inceputul baladei se adresează ochilor. In
Cîntecul Mioarei, poetul popular incepe c'o pătrunzătoare Ono-
matopee :

E)
S'aude, s'aude
Deparie, la muale,
Gomăn gomanaș
Gias de Duciumaș
De trei ciobanași,
Gomăn gomănind
Oile pornind...

Cine a auzit glas de bucium şi-şi Inchipue aceste versuri
cintate, înţelege mai bine frumuseţa lor.
Mai departe:

Oe pornind

De un picior de munle
Cu hațaşuri mulle.
Sule şi coboară

Zi mare de vară

Din vărsal de zori
Pân'la țărcălori,

Şi din |ărcălori

O NOUĂ VARIANTĂ A MIORIŢEI

Păn “la siniori,
Trel cîrduri de oi
De oi bucălăi
La lină aa.

237

Ciobanul ungurean şi cu cel vrincean se sfătuesc să o-

moare pe Moldovan:

Da’ cel Ungurean
Şi cù cel Vrincean
Pe cel Moldovan

Ei mi s'au grăli

Mi s'au dămolit

Ca să mi-l omoare
In apus de soare,
Umbre cînd pornesc,
Neguri se oprese
Pe munji și pe ape-
Dòrm oile toate...

Mioara grăeşte câtră Moldovan :

Cioban stăpinese
ecloraş domnesc...
Ciobanaş cu lance,
Dă-ji oile 'mcoace
La verde zăvrolu,
Că-i iarba de noi
ŞI umbra de vol:
Sus frunza rolundă,
Jos larba măruntă...

Versurile ingropării aa fluerelor:

«Spune-le iu loale,
Ca să mă îngroape
in sirunga de ol,
la jocul de miei,
In dosul stinii,

mă urle cinii,

lar lu din gluguţă
Să-mi faci Iconiţă,

i din lrişculiță

ă-mi faci cruciliță
ăi din buciumaş

ă-mi faci prăpuraș.
Tol să mă mingii,
Tu la cap să-mi pul:
Flueraş de os
Că zice duios,
Flueraş de soc
Că zice cu loc,
Flueraş de fog
Că zice cu drag.

e-or zbiera

i m'or cula,

ind vinlu-a sufla,
Flueru-a cinta.

238 VIAŢA ROMINEASCĂ

In varianta pe care-o dă d. Costăchescu, înaintea maicei
obanului e vorba de copila care i-i dragă:

lar dacă! zări,
Dacă i intilni

Mindră copilijă
Albă la pelilă,

Păcat că Gheorghe a Vasiloaicei, din Lungani, dela care
d. Costăchescu a auzit cintecul, n'a fost un rapsod desăvirşit.
Depozitul pe care l-a avut îl alterează vădit, In două trei
locuri, la inceput, memoria îi şovăeşte. lar la sfirşit il trădează
cu desăvirşire. Versurile mamei sînt confuze, ale nunţii lipsesc.
Sfirşitul variantei se vede c'a fost uitat şi slab improvizat. Pen-
trun început aşa de frumos, poetul adevărat care a suspinat la
piciorul Ceahiăului această variantă, fară 'ndoială că a avut un
sfirşit la înălțime, In varianta pe care-o dă d. Costăchescu
nu-l găsim, şi e păcat.

Cindva, Coşbuc a încercat să probeze că Miorița «este o
baladă ardelenească. Din pricina lte! birsane din varianta lui
Alecsandri, ar urma că şi baciul e Birsan, adică om din Ţara
Birsei, şi nu Moldovan ; şi cintăreţul moldovan pe care l-a au-
zit Alecsandri, din motive lesne explicabile, ar fi substituit nu-
mal pe Birsan prin Moldovan. Se cunosc însă şi variantele din
Muntenia şi Ardeal ale Mioriţei. Intr'amiadouă se vorbeşte de
un baciu moldovan. Aceste variante mal au apoi adaosuri nouă
de fapte, în armonie oarecum cu firea Muntenilor şi Ardeleni-
lor. Dacă mai adăogăm la aceste argumente şi faptul că din
Moldova au ieşit şi ies variante nouă, în condiţii artistice su-

rioare, socot că nu mal poate fi îndoiala că acest cintec fără
păreche s'a născut la poalele munţilor moldoveneşti. Cîntecul
Mioarei e interesant şi din acest punct de vedere,

M, Sd.

Caracterul specific național in
literatura romînă

Spuneam într'un articol d
à e acum citeva luni
el GE mg nai Gezei de reatitàțiie e
GE prin citeva cca ai EECHER
catea Ge E mda Ce aceasta èste cauza
p: Muntenia. cultivată mai mult în Moldova decit
roza de observaţie, care redă
realitat
ng și reprezentare, a apărut în Seria ale A yo
em b Lag de epoca Eminescu, Moldova se exprimă eat
Kl E DEE
V at şi un mai e
EES Zeien Es o Se de prepare să mă,
Nica neanu, Creţeanu, Depâră
e, aita piota Mpa Zeper aamiais ge e eege
oe , Prin «Ciocoii vechi gi -
Kee ; E Ze secundar ca artă şi prin Scrierile eg?
ageet e ca artă, insă neinsemnate ca «documente
Dar mai bine să i
diid nşirăm pe scriitori, fără să
Srecan aE EH cita pe cei mai recunoscuţi, indiferent cote
Obiective) Ahe i pentruca premisele argumentării să fie cit mai
robe Ké îngă cei trei prozatori munteni citați mai sus
went i Galati aragiale, Delavrancea, Brâtescu-Voi-
eege n; lar în Moldova, la Negruzzi vom adăoga
oe Wel Gries Kogălniceanu, Gane, Creangă, Vlahuță (mai
calitate din bea den a mai ales mult mai Important în această
vedere al evoluției literaturii romîne), Emi-

240 7 VIAȚA ROMINEASCĂ

îrleanu, Anghel

art. Sadoveanu, Hogaş, Patraşcanu, G z

ec iscâlită cu St. O. losif "e ge Der

tru care «
pentru aceleaşi motive pen Par gedeng er
— vezi recenzia noastră despre «Hetan ee era
„n'a scris proză ca Anghel, ceiace ara
en rE acesta din urmă era prozator). lar eg
am adăoga şi pe alții, munteni şi moldoveni, propoiţa ar
i favorabilă tezei noastre.

E fbe. Duiliu Zamfirescu nu l-am pus la socoteală, Geschter

fiind din Focsani, nu ştiu cum să-l clasifice, deşi «<junimismul» lu

E eg egen, de samă că genurile literare, în care se

redau mal bine şi mai mult realitățile specifice ale unui prea

sint nuvela, romanul şi teatrul—epopeia erei en? Kiesch)

z ela sau Într'un roman—a

—şi E rien e Lat din viaţa naţională, excepţiile

fiind rare, aproape curiozităţi. GE SCH arenda acei îi

semenea opere — mai puţin pentru H 4 n
—autorul trebue să cu

des de rezolvarea unor «probleme» —au S

i ăţile ce are de zugr

noască cit mai variat şi mai adine realit '

: —Ọ bună parte însă din poezie, şi
vit, adică pe cele naționale. O bu sc muză pe vata
lirică. nu are de zăgrăvit realități obiectiv
SL at. Tn (aspecte de natură, farmecele er e re

in ori tără de nici un caracter spe A
een pekar obiectivă, balada mailt néier Ae et de
i alitatea obiectivă, p
zugrăvit dech puţin din rea Gene paine ge er
-est gen sentimentul şi arta. Şi să se obse
ee £ ibiectul in poezia obiectiva dech în proză—vezi Byron,
Hugo, Leconte de Lisle, etc, comparaţi cu romancierii şi nu-
i ile respective.
baut Sue go Kc hei cea lirică, cea mai seacă e
speciile genului __ exprimind mai ales afectivitatea unui a -
vid şi concepţia lui de viaţă. e naţională adesea porganla
aiita intrucit sufletul unui individ poartă pecetea sufletului po
e face parte.
ele) element e SCH Apare și M er
a mal obiectivă. atitudinea
iară a pair Acest element se adaogă, deci, Și el, la ce-
lelal:e, adincind caracterul specific națonal al prozei. WA
Aşa dar, dacă poezia, cînd e foarte naţională, e expr A
sufletului unui popor, — prozā, cind e haită, at şi Ke e
i oglinda vieţii acestui popor. a
Le heg KO aan naţionale, subiective şi obiective.
Acum, dacă Moldova e mai bogată în prozatori chiar
numai din această cauză literatura ei e mai bogată În rea aa t
de ale noastre. (Alte cauze le-am văzut în articolul trec ).
Comparind proza moldovenească cu cea muntenească îi n
alte puncie de vedere decit cel cantitativ, vom găsi mai întâlu

CARACTERUL SPECIFIC NAŢIONAL ÎN LITERATURA ROMINA 24l

că în Moldova cimpul observaţiei e mai întins, realitățile trans-
portate în literatură sint mai diverse, aduse din medii mai va-
riate,—caracter care apare ca Intro sinteză, chiar şi în opera
unui singur scriitor, d. Sadoveanu, care ne-a zugrăvit atitea
aspecte ale vieţii naţionale, din vremurile aproape legendare
până în zilele noastre, dela ţărani până la protipendadă, dela
viaţa tihnită din mahalaua moldovenească până la tumultul de
pe cimpul de bătae...

Vom mai găsi apoi că influența ex:esivă a literaturilor
străine a redus importanţa unor însemuaţi scriitori munteni și
mai ales a lui Bolintineanu, ale cărui romane ar umplea altfel
un gol în proza muntenească din epoca respectivă, dar care,
nu numai din cauza lipsei de forţă creatoare a acestui scriitor,
ci şi din cauza influenţi romantismului francez de mina a cincea
asupra lui, sint sărace ca document, ne dau atit de puţin—mai
nimic—din viaţa epocei de-atunci şi tot atit de puţin din sen-
timentul ori atitudinea specific rominească faţă de acea viaţă.
Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea
doar printr'o deosebită putere de a crea imitini viaţa) chiar
cind localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea
atit de mult dn realităţile noastre, o atitudine atit de naţio-
nală şi o limbă atit de rominească şi caracteristică personagii-
lor, încît comediile lui localizate sint documente indispensa-
bile pentru cunoaşterea concepţiei de viaţă (noi l-am utilizat
pentru a defini «spiritul critic» al epocei) şi pentru cunoaşterea
societăţii din vremea lui—caşi a limbii d--a'unci (d. A. Philip-
pide a utilizat aceste piese de teatru ca un izvor de primul
rang, în alcătuirea dicționarului limbii romîne).

S'ar părea că un mai mare fapt d: influențare decît loca-
lizarea nu se poate. Şi totuşi, localizarea la Alecsandri nu în-
samnă în genere altceva decit că iu un model, după care apoi
lucrează punind propria-i substanţă.

Factorii specific naţionali, de care a fost vorba până acum,
se găsesc la toţi scriitorii moldoveni şi i-am putea descoperi,
prin analiză, la oricare din ei. E de ajuns însă să scriem aici
două nume, ale lui Creangă şi Sadoveanu, care reprezintă în li-
teratura noastră maximum de rominism. Căci nu există niciun
scriitor, care să se poată compara cu ei în privința rominităţii
d'n punct de vedere al subiectelor, al vieţii redate în operă,al
sentimentului ori atitudinii şi al limbii.

i, încaltea să mergem până la capăt.

urentele mari de naţionalizare a literaturii (cași a cul-
turii) au plecat aproape intotdeauna din Moldova ori dela Mol-
doveni, Scoala critică dela 1840 (Kogălniceanu, ete), Junimea,
mişcarea dela «Sămănătorul» începută de Vlahuţă şi ardeleanul
Coşbuc (vezi, despre poziția literaturii ardelene faţă cu aceasta
problemă, articolul trecut şi mai jos în aces! articol) şi con-
tinuată de d. lorga—şi, în sfirşit, «Viaţa Rominească».

242 VIAŢA ROMINEASCĂ

lar scriitorii munteni, care au depus în opera lor mai multă
realitate specific rominească—mai mult decit toți ceilalţi scriitori
munteni la un loc—vorbim de Caragiale şi Brătescu-Voineşti
— aceşti doi prozatori, cu un atit de pronunţat caracter de ori-
ginalitate naţională, s'au raliat, se poate zice, la curente moldo-
veneşti, au debutat şi continuat să apară în «Convorbiri literare»,
imbrăţişind critica şi, pănă la un punct, ideologia Junimii — ori
întilnindu-se cu ea.*

Nu e fără interes să lărgim problema şi să vedem cum
s'a comportat cu realităţile naţionale şi ştiinţa. Cu aceste reali-
Gu se ocupă mai ales istoria politică şi socială, istoria limbii şi
istoria literaturii unui popor. Comparaţia, din acest punct de
vedere, dintre Moldova şi Muntenia, justifică încă şi mai bine
constatarea noastră, decit comparaţia celor două literaturi. Is-
torla politică şi socială, istoria limbii şi a literaturii sint culti-
vaie mai mult de Moldoveni. Nume: Kogălniceanu, Hasdeu,
Xenopol, Onciul, lorga, Radu Rosetti, Lambrior, Philippide, Den-
suşianu — ca să citām numai pe cei bătrini, consacraţi, pentru-
ca premisa să fie cit mai obiectivă. Muntenia a avut numai un
singur mare istoric al lucrurilor noastre, pe profundul Bălcescu,
căci Tocilescu—pentru cei care l-ar cita ca istoric de valoare—
sa ocupat mai mult cu lucruri şi vremuri ante-romineşti.

Dacă apoi ne îndreptăm atenţia la un gen care ţine şi de
istorie şi de literatură—<amintiriiex—atunci constatăm acelaşi
lucru, Faţă cu opera neîntrecutului Ion Ghica din Muntenia—
în Moldova avem, ca să dăm citeva exemple, bogatele «Su-
venire contemporane», singurele pagini de valoare ale lui G,
Sion ; încintătoarele «Legende», singura operă viabilă a mult
productivului V. A. Ureche, care a fost, de altfel, şi istorie şi
nuvelist; evocatoarele «Amintiri dela Junimea», ale lui G. Panu,
pline de tipuri vil ca un roman; «Amintiri din Junimea», cea
mai bună operă a d-lui lacob Negruzzi, şi mai ales amintirile
din copilărie dela sfirşitul cărţii, care sint unele din cele mai
substanţiale şi mai frumoase pagini despre trecutul societăţii
moldoveneşti; şi bogatele, Insiructivele şi plăcutele volume
ale d-lui Radu Rosetti, «Povești» şi «Alte poveşti moldove-
neşti>, «Amintiri» —şi romanele sale «Pacatele Sulgeului» şi mai
ales Cu paloşul», romanul cel mai palpitant scris în limba
noastră, atit de plin de viaţa veche rominească, istorică şi le-
pan. Ke să mai adaogăm romanele istorico-sociale ale lui

. Moruzi.

* Despre curentele critice moldoveneşii, vezi volumul nosiru „Spi-
ritul erte în cultura rominească”. Apariția acestor curente în Mol-
Ge mg. o altă dovadă, și cea mal imporianiă, peniru teza acesiul
articol.

CARACTERUL SPECIFIC NAŢIONAL. ÎN LITERATURA ROMINA 243

Dacă, însfirşit, ne întoarcem privirile la o altă preocupare cu
“ale noastre», foarie interesantă, la folklore, constatăm că primii
colectori ai poeziei populare şi primii teoreticiani ai curentului
poporan (incă dela 1840) au apirut în Moldova, unde găsim
şi pe cel mai mari folklorişti, pe S. FI. Marian şi Tudor Pam-
file -precum şi publicaţia cea mai valoroasă din acest domeniu,
bâțrina «Șezătoare» a d-lui Artur Gorovei, elinsuşi un eminent
folklorist.

Aşa dar, şi istoria literaturii şi istoria ştiinţei romine do-
vedesc cu prisosință teza noastră.

Legătura dintre ataşarea şi preocuparea de realităţile noas-
tre pe deoparte şi înflorirea prozei artistice şi a ştiinţelor is-
torice pe de alta, se confirmă şi prin istoria literaturii şi a
ştiinţei ardelene.

În Ardeal, unde scriitorii mau mai avut nevoe să se in-
loarcă înspre popor.—ca cei din Moldova—pentrucă erau În-
şişi «fij ai poporului», nedesrădăcinaţi, caracterul specific naţi-
oaal al literaturii e poate şi mai pronunțat decit în Moldova.
Si sau deci—proza este cultivată în proporţia coresounză-
toare. Dintre puţinii scriitori de adevărată valoare din Ardeal,
trei sint prozatori (şi pictori ai celor mai specifice aspecte ale
vieţii romineşti): Slavici, Agirbiceanu, Rebreanu şi, dacă am a-
dăoga şi pe scriitorii secundari, de pildă un Pop Reteganul,
etc., constatarea noastră ar căpăta o şi mai mare consistenţă.
De altmintrelea, caracterul naţional al literaturii ardelene e att
de puternic, încit cel mai naţionali poți dintre toţi poeţii ro-
mini de pretutindene şi din toate timpurile, sint Coşbuc şi Goga.
Chiar genul poeziei ardelene, e aceia în care poate apârea mal
vădit caracterul naţional,—la Coşbuc zugrăvirea unor aspecte ale
vieţii naţionale, la Goga năzuinţeie naţionale.

lar cu privire la ştiinţa ardeleană, vom constata că dacă
la istoricii şi filologii moldoveni avem de adăogat atit de pu-
tini Munteni, în schimb istoria şi filologia rominească dato-
resc enorm Ardelenilor. Şincai, Kiain, Maior, Laurian, Pumnul,
Cipariu, Bogdan-Duică, ca să citez tot numai pe cei mai bă-
trini, sint destule, prca multe nume pentru răzleţitul neam romi-
mese din Ardeal.

Atenţia la realităţile specific naţionale—contactul cu popo-
rul, ori cu literatura populară—cultivarea prozei—cercetările
istorice şi linguistice — sint, şi in Moldova şi în Ardeal, fapte
concomitante şi legate cauzal între ele.

Dar să ne întoarcem la literatura propriu zisă.
Deosebirea de conținut dintre cele două literaturi, cea
moldovenească (şi ardeleană) şi cea muntenească, este şi una
de valoare ?
sigur.
Am arătat în articolul trecut că
influențată de literaturile străine

oezia muntenească e mai
ecit cea moldovenească,

244 VIAŢA ROMINEASCĂ
E aproape însă de mintea oricui că un lucru imitat —e o
imiteţie şi că în artă imilaţia e tot o imitație. Și dacă s'ar
pune scriitorii romini pe două coloane — într'o coloană după
talent şi în alta după gradul în care au imitat sau nu,—credem
că cei mai talentaţi ar coincida de cele mai multe ori cu cei
mai naţionali («De cele mai multe ori», şi nu întotdeauna, pen-
trucă lipsa de imitație, singură, nu poate ținea loc de talent).
Această «lege» se verifică chiar prin cei doi scriitori munteni,
citați mai sus, căci nu credem să fie o simplă intimplare că
Brătescu şi Caragiale sînt tot odată şi cei mai însemnați prozatori
munteni şi prozatorii munteni care au zugrăvit lucruri mai ale
noastre, numai ale noastre şi văzute prin proprii lor ochi, nu
prin cărțile cette,

Dar să intrăm mal În miezul lucrurilor, să ne apropiem
mai mult de celace poate fi o «dovadâ>—pe cit se poate do-
vedi ceva în ținutul esteticei.

Există o constatare, ajunsă banală de adevărată ce e, şi
anume cà influenţa literaturii populare asupra celei culte a fost o
cauză esenţială de inviorare şi de progres estetic a celei din urmă.
Această intluenţa însă s'a exercitat cu adevărat numai in Mol-
dova, unde a şi apărut şi a fost cultivat aşa numitul «curent
poporan>. Dar ce lucru poate fi mai «al nostru» decit litera-
tura populară,—opera literară, în care se oglindesc cele două
mii de ani de viaţa subiectivă şi obiectivă a poporului romin
în mediul natural, în care a fost el menit să trăiască ?

Şi nu poate fi nici o îndoială câ dacă Alexandrescu (na-
tură profundă și cu o puternică rezonanţă la lumea încunin-
rătoare) ori Bolintineanu (care a fost un adevărat poet, ori-
ce s'ar zice, —intr'o privinţă mai «poet» decit Alecsandri) —
nu poate fi nici o îndoială ca dacă aceşti doi poeţi ar fi trăit, ca
bardul dela Mircesti, în atmosfera şi cuitul poeziei populare, n'ar
fi fost mai buni poeţi decit sint.

Până spre 1880, în vremea cit s'a format limba literară
şi s'au pus începuturile unei literaturi naţionale, literatura popu-
iară a fost un factor indispensabil al literaturii culte. Cel mai bun,
singurul prozator artist muntean din vremurile acele, Odobescu,
este un tervent lubitor şi admirator al literaturii populare. ȘI,
credem că nu e, iarăşi, o intimplare că acest singur artist al
prozei muntene dinainte de 188) este şi singurul reprezentant
al curentului poporan din Muntenia din acea vreme şi, încă,
un reprezentant al curentului istoric— unul care «şterge colbul
de pe cronice bătrine>—un alt curent care a fost un factor in-
semnat al literaturii romine, pentrucă «cronicile», aproape caşi
poezia populară, conţin lucruri «ale noastre», foarte națonale.
Originalitatea naţională a primului prozator romin, a lui C. Ne-
gruzzi, se datorește şi poeziei popii şi «cronicilor bătrine».

lar—ajungem acum la cel ma mare scriitor al nostru `
opera lui Eminescu, marele pelerin in toate ţinuturile romine 0.

______ CARACTERUL SPECIPIC NAŢIONAL IN LITERATURA ROMINA 245

şi însuşi colector de poezie populară, poate fi co
xistența curentului poporan. a literaturii po Se, cht e
uităm, a «cronicilor bătrine», în care a trăit cutundat toa
vai Diac: existenţa celor două izvoare de lucruri «ale noa

Nu trebue să părăsim acest capitol, fără să

cuvint despre limbă. Limba este, dance punct zen e:
mare parte din ceiace se numeşte «artă». Cuvintul, doară
exprimă toiul într'o operă de artă. Cuvintul propriu, cuvintul
sonor, vecinătatea cuvintelor, bogăţia şi varietatea vocabula-
tului. Dar cel mai buni scriitori ai noştri sint —mai trebue oare de
spus acest lucru ?——cei mai buni cunoscători ai limbii. Altfel, nu pu-
Lean spune ceiace voiau. ŞI cei mai boni cunoscători ăi limbii sau (e
de obicelu acelaşi lucru) cel care au limba mai bogată şi mai fru-
moasă, toți s'au împărtăşit din izvorul cel mare al limbii popu-
lare: Odobescu, Eminescu, Sadoveanu şi incomparabilul Creangă
Prozatorul cel mai mare-—acest Creangă—e chiar un om din po-
por ; scrie cum vorbeşte poporul; e singurul care are limba per-
EE (d. A age în sintaxa limbii romine, ia

í ape numai din cl, căci num -
sari A di gg ai traza lui nu e influen

şa dar, valoarea estetică a unei opere lite

legată de originaliratea ei specifică de rond ia ni gi
poate spune că dintre doi scriitori cu un egal talent nativ, a-
sar ya fi mai wgs în opera căruia se va simți mai puternic

e poporulu se vor ogiindi -
lităţile vie i atleta. BE ab za ba

Să discutăm acum, privită din acest
poezia «nouă» (nu şi nou). GE EE

Am spus câ insâşi poezia lirică «veche» conține mai puţin
element național decit proza, pentrucă, prin definiţie, conţine
puţine realităţi obiective şi are naţional în ea aproape numai
ceiace e naţional în sentiment şi in concepţie.

Poezia «nouă» însă e mult mai lipsită de caracter naţio-
nal, pentrucă, mai întăiu, in bună parte, e mai mult o poezie de sen-
Sat, iar senzaţii cu caracter specific naţionale greu de imaginat.
Există deosebiri dela popor la popor în susceptibilitatea la a-
numite senzaţii, in intensitatea senzaţiilor — dar în felul senza-
țiilor, nu. Şi, apoi, chiar dacă ar exista deosebiri şi 'n această pri-
vinţă, consecinţile ar fi neinsemnate, din punctul nostru de ve-
dere, pentrucă senzaţia, element primar al sufletului, n'ar putea
da decit puţin din acea complexitate care e psichologia unui po-
por. Senzaţia tine numai de fiziologie şi psichologie, in deosebire
de sentiment ori concepţie, factori ai poeziei «vechi», care

246 VIAŢA ROMINEASCĂ
eleng, SE

i de ve-
ciologie. (Nu vorbesc din punct
fa dela A Sa mă ee éi la SEN, BEE fei a
st psihic nu -
istoriei speciei umane. Ştiu că ace el en
dus la o specie animală, care a tr
aripi BEE a abstracţie şi de apornas gae, ben?
al vieții sociale, pentru existenţa psihiculu EL.
să spun numai atita: că senzaţia O p
fară KS scht al vreunui element psihic de provenienţă
am lucrurile stau astfel, atunci poezia, cu cit este mai
«nouă», cu atita exprimă mai puţin sufletul unui popor. Sr
Sufletul unui popor insamnă mai ales sentimentele, ide ei
concepţiile sale, şi nu-l poate exprima decit poezia de e `
ment şi de concepţie, în contra căreia se ridică teoretician
Li >, +
o Wei rînd, poezia «<nouă»,—căre procede, toată, dela
Baudelaire tul orăşan al lucrurilor exclusiv şi siret
tic orăşâneşt _este o poezie orâșenească. lar viaţa orăşeneasc
este mai a vibe er decit restul vieţii unul popor. da,
Sterilitatea de sentimente şi de concepții, caracteru Aa
niversalitate al senzaţiei, <orăşenismul» — iată Sasa. pe a
care poezia «nouã> e atit de e rr urme ae Be
se pot socoti, cu drept cuvint, ca facin E, RE
ă general europeană decit din
ratb ir da lată, apoi, cauza re cr ees i
chiar transpunerea în romineşte a poezie «nou e e
lucru foarte natural, pe cînd imitarea p
Eta. strălat sare A, în ochi şi se vădeşte imediat cn
lantă exotică. lată, cu alte cuvinte, pentruce e natural ca poezia
are «nouă» să fie, în bună parte, o anexă a celei franceze
şi să nu aibă nici o legătură cu literatura romină—a cărei e
Zeien, de altfel, şi în chipul cel mai logic, teoriticianii «noi»
ENEE din articolul amintit
, repetind o consideraţie din a
că DN een age era nouă în Franţa, acum vre-o pa-
truzeci de ani,—foarte mulţi reprezentanţi ai ei erau străini ris
nit de aiurea-—celace ni se pare că confirmă observaţia noastr
cu privire la legătura dintre realităţile specific naţionale şi po-
ezia «nouă» a unui popor.

laplul că,
` id ică slăbiciunea simbolismului prin '
in PAPA prendr ege eg simbolişiii n'ou aval o ne eg eat
țică, adică o concepție geun. ee" L Te a SG
miaireiea, ären Ti Ifoeoa ( simbolul" simbolisi e un a-
ra ej pe cm e ec) evoce anume slări de sullet), dar se
pega tea conctpe o preienjie mal absurd pretenlloasă deci! aceia rd
e teg concepții despre lume prin mănunchiuri sau roluri de senzaji

CARACIERUL SPECIFIC NAŢIONAL ÎN LITERATURA ROMINA 247

lar poezia noastră «nouă», aceia pe care am definit-o mai
sus, infioreşte mai ales în Muntenia, unde literatura, cum am
văzut, este în genere mai puţin legată de realităţile naţionale
şi unde-—e acelaşi lucru —influenţele străine au fost şi sint mai
operante; şi mai ales în Bucureşti, „oraşul“ nostru prin exce-
lenţă, un mediu atit de favorabil poeziei „nouă“,

Evident că articolul de față conține o triplă quintesență de
«regionalism». Dar măcar să se constate că acest «regionalism»
este, oricum, destul de larg. Este moldovano-ardelenesc, căci
caracterele literaturii moldoveneşti le-am găsit şi In cea arde-
leană, cum spuneam şi in articolul la care mă refer neconte-
nit—cum s'ar zice articolul cu pricina,

Numai cit, imi permit să cred că la noi nu se prea Înţe-
lege bine ce însamnă cuvintul «regionalism»,

E prea la modă, ca să mai poată fi intrebuinţat în ade-
vărata lui accepţiune. E, cam ceiace era odată «<şanticler» ori
«findisici» (fin de siècle).

A constata caractere deosebite în literaturile a doua regi-
uni locuite de un popor șia căuta explicaţia deosebirii; a cons-
tata, în genere, orice deosebiri, în orice privinţă, între docă
regiuni ale aceleiaşi Ort nu poate însemna regionalism, in vo-
lumul nostru «Spiritul critic in cultura rominească»>, am relevat
deosebiri mai adinci între culiura muntenească şi cea moldove-
nească, şi nimene n'a mai găsit «regionalism», E drept, pe-a-
tunci cuvintul nu era la modă. Mare lucru e moda în lumea
aceasta ! lar cind Russo spunea că «Moldova e ţară rece.»
şi că «Lauda Moldovei...» ; cind Alecsandri spunea «Tot Mol-
dova...», ba cind, boer moldovan, antiburghez şi spirit sarcas-
tic, incondeia pe Munteni cu tot felul de epitete — şi foarte
pe nedrepi—erau «regionalişti» acești doi mari şi întlăcăraţi
unionişti ? |

Una din publicaţiile alarmate de <regionalismul» nostru,
făcea concesia, ca să nu fie prea rea cu noi, că literatura mol-
dovenească e mai... melancolică şi mai romantică decit cea
muntenească, căzind astfel şi ea, fără să-şi dea samă, în re-
gionalism-—şi în oarecare erezil istorico-literare. lar o altă pu-
blicaţie, egal de alarmată de acelaşi «regionalism», recenza din
intimplare, în acelaşi mumăr în care se alarma, articolul unui
scriitor francez care, „regionalist” se vede, şi el, constata că
spiritul francez dela Nordul Loirei e romantic şi cel dela Sud
clasic. Ce uşor e să cazi în regionalism!

Dar aceşti alarmişti nici idee mau la cit regionalism e si-
lit să se dedee cel care studiază istoria literaturii romine, căci
această literatură s'a desvoltat deosebit În cele trei regiuni ro-
mineşti, în Moldova, în Muntenia şi în Ardeal,

248 VIAȚA ROMINEASCA

Ga emm

Ardealul n'a avut o literatură şi o epocă „pseudoclazică“ cum
a avut Moldova (Conachi, etc.) şi Muntenia (Văcâreştii, etc.
Ardealul, în vremea aceia, a avut o literatură populară scri
de origină cultă, pentru popor (Barac, etc.) —eşcoală> ori e-

A literară pe care, la rindul lor, Moldova şi Muntenia n'au
avut-o. Ardealul, apoi, n'a avut o epocă literară intelectualist-
pesimistă ca Regatul (Eminescu, Caragiale, etc.). Ardealul nu
se ințilneşte cu + Principatele» decit—foarte puţin—în epoca
Alecsandri (prin Mureşanu) şi în epoca Sadoveanu (prin Goga,
Agirbiceanu). . =

lar dacă limităm ciscuţia la literatura de dincoace de munţi,
găsim că poezia pseudoclasică boerească e aproape exclu-
ziv erotică în Moldova, pe cind În Muntenia e, deja, şi patriotică
ori naționalistă; găsim, a oi, în epoca urmâtoare, că literatura
Moldovei (Negruzzi, Geck e mai ales clasică şi mai ales în
proză, iar a Munteniei (Bolintineanu, etc.), romantică şi aproape
toată în versuri.

Ce orgie de «regionalism» !

Pe urmă vine epoca Eminescu în Molcova şi Macedonski
în Muntenia —de care am vorbit în trecutul nostru articol—cînd

oeziei moldoveneşti îi corespunde numai proza muntenească
Caragiale şi Delavrancea).

Aceste lucruri nu-s dorințl subiective, ci fapte.

Sau poate e «regionalism» la mijloc, pentrucă cel care
scrie aceste lucruri stă în laşi? Dar să se bage de samă că
nu stă şi în Cluj— căci regionalismul său e, cum se vede, şi mol-
dovenesc şi ardelenesc...

Dacă cineva din Chişinău ar face constatarea, adevărată,
că Tirgoviştea a dat, ea singură, mai mulți scriitori de valoare
decit orice oraș, — pe Eliade, pe Cirlova, pe Gr. Alexan-
drescu, pe Brâtescu Voineşti, — nu va fi, credem, învinuit de
regionalism tirgoviştean. Dar dacă acest adevăr l-ar spune
un publicist din Tîrgovişte, nu-i aşa că.. «regionalism», etc.?

Dar subsemnatul are la activul (ori la pasivul) său lu-
cruri care, dacă îl pot «pune bine» cu Muntenia, îl pot strica
cu Moldova şi mai ales cu publicul politic din Moldova. ŞI
anume «regionalism» muntenesc.

In «Spiritul critic» spun că Muntenia face în veacul al
19-lea o operă mai utilitară decit Moldova: ea îşi cheltueşte e-
nergia in lupta pentru schimbarea ordinii sociale, caută să trans-
wg din Apus formele nouă şi organizează Rominia mo-

rnă.

In adevăr, instinctul puternic de regenerare apare acolo.
Muntenia are pe Tudor Viadimirescu. Ea face revoluţia, Ea
are idealişti generoşi ca Goleştii şi „Rosetti şi organizatori ca
Brătianu şi Carada.

Muntenia este mai politică decit Moldova. De aceia ge-
nul oratoric infioreşte mai mult acolo. (De aceia poezia ei
dinainte de 1880 e mai propagandistă). Şi astăzi partidele se-

CARACTERUL SPECIPIC NAŢIONAL ÎN LITERATURA ROMINĂA 249

rioase,—li |

-a Mai pr opener țărănismul, socialismul, —sint mai puternice
i— a organiza un stat nu e un lucru d i

ales că «primum vivere, deinde philosophari», gemir a

servâm însă că, la această organizare, nu s'a ţinut indeajuns

samă de realităţile noastre, asupra cărora au atras atenţia me-

reu ginditorii politici mol EN $
tura romineasd*). oldoveni.—Vezi „Spiritul critic in cul-

Dar, victimă a unei prejudecăţi învechite
besc de o literatură mar ar ba incă Sintali Ga
tanfa deosebită a prozei. Şi mai mult. Vorbesc caşi cum am
avea o literatură de o vechime deja respectabilă, care se poate
împărți în epoci, in şcoli, in cureme ş, a. ca orice literatură

După ultimele descoperiri însă, se pare că, mai întâiu,
DI ate zc due ien al doilea rind că literatura ro-

abia de - i
E an Aer ouăzeci-treizeci de ani, e alcătuită nu-
ceastă desființare a lui Conachi, Asaki,

Eliade, Cirlova, Alexandrescu, Bolintineanu, Ar ua "Sin
leanu, Nicoleanu, Filimon, Odobescu, Negruzzi, Alecsandri
Russo, Kogălniceanu, Gane, Caragiale, Delavrancea, Brătescu-
Voineşti, Duiliu Zamfirescu, Creangă, Slavici, Eminescu, Vla-
but, Coşbuc, Goga, losif,* Sadoveanu, Jean Bart, Patraş-
canu, Hogaş, Girleanu, Agirbiceanu, Rebreanu, Hortensia Papa-
dat-Bengescu, Codreanu, Cerna, Alice Călugăru, Topirceanu,—
această desființare a atitor scriitori, epoci, şcoli, curente are
ca pricină concepţia, ca să zicem aşa, nostimă, ch «literatură»
e numai cela ce-mi place mie, şi nu producția scrisă, în care
s'a exprimat un popor la un moment dat şi carea fost recu-
noscută de acest popor ca expresie a lui.

O cu totul altă concepție avea acum cîțiva ani un gei

" Teamä ni-i ca Iosif, dal afară din (iere
Lg dëi Curea ees Funigeilor, eeh n Ga E: neg
, ul lu rea, eic., căci nu d că, i
ing acesie opere scrise in lovărăşie Aa vibe EE e
imagini EE EE GER

e o evăral, „ fiind că

mareei ës să ne exprimăm absolula noasiră KE aa ` i
GES > S un „simbolist: ? Primele poezii, deși bogate în einer da
are să wc ie ai sna pg pes au toale caraclerele zeg

e s. a Vlabuain, mal ales în stil alt
KSE şi Caleidoscop se rosiandizează pe ao a a pr a
pore deloc simboiisiic.. Mai „simbolistă“ ar fi Legenda Funi il vg
un Lee nu vede că losif, cel dal afară din literatură peniru ie preia
EE GE k are mai muli amestec in uceasiă Legendă decit în ode i
. oscop ? - Conslderajia ullimă e destul de puleracă să
ca losif să fie reprimi! în liieratura romină. ra zu

250 VIAŢA ROMINEASCĂ

«simbolist», cind <romanţele» şi le destina «pentru mai ttr-

ziu», crezind că vremea aceia nu eră a simboliştilor, iar revista

KZ numea a «celorlalți», avind impresia că locul era ocupat
e alţii,

Ca amator, oricine are dreptul să guste ce-i place şi să
arunce restul cu dispreţ. Ca cercetător—hai să zicem cuvintul
cel mare: ca om de ştiinţă — nimene nu pa face abstracţie de
nici o manifestare literară, pentrucă orice şcoală sau curent e
un fenomen tot atit de real şi de legitim ca oricare altul. Dom-
nişoara care se plimbă printr'o grădină, e firesc să se exta-
zieze înaintea trandafirului mareşal şi să nu bage "pn samă vizdoaga
şi chiar bujorul. Botanistul care ar face ca dinsa, ar îi un do-
bitoc.

E drept, într'o operă literară, elementul «frumos» e o
not, esenţială pentru definirea şi - clasificarea literară, —
şi istoricul literar, mai ales criticul, nu poate face şi nu tre-
bue să facă abstracţie de acest element. ŞI cum -frumo-
sul» este o impresie subiectivă, istoricul şi criticul literar nu
se pot comporta exact ca un botanist. Dar idealul lui, ambi-
ţia lui cea mare trebue să fie, pe cit e cu putinţă, apropierea
de obiectivitatea omului de ştiinţă. De aici, pentru istoric şi
critic, nevoia de mult recunoscută și necontenit recomandată,
de a se sili să se transpună incit mai multe stări de suflet, în
cit mai mulţi oameni, spre a-i înţelege din punctul lor de ve-
dere, spre a analiza «frumosul» din punctul de vedere al con-
cepţie! lor, al frumosului lor. vi

Astăzi asistăm la o privelişte aproape zoologică: Cei
«vechi: se uită la cei «noi» şi aceştia la cei dintăiu, cu ură,
ca la nişte monştri, ca la nişte duşmani.

Şi fiindcă tot am evadat din subiectul nostru, indi-
cat prin titlul acestui articol, să atingem încă una din ma-
nifestările acestei opacităţi sufleteşti şi, cu această ocazie, să
spunem un cuvint în sprijinul poeziei nouă,

Voim să vorbim de <obscuritatea» de care e învinuită a-
ceastă poezie și de care se face uz ca de «une fin de non-
recevoir»,

Spuneam acum citeva luni, repetind lucruri spuse de ati-
tea ori în această revistă cu ani în urmă, că dach uneori <ob-
scuritatea> este invingibilă, căci se datoreşte felului însuşi
de a concepe al poetului, — apoi, alteori, această <0b:cu-
ritate» nu însamnă decit nedeprinderea cetitorului cu forma şi
fondul unui poet nou şi refuzul lui de a face oarecare storțare
de atenţie.

Celor care cred că au şi strivit pe un poet nou numai

prin simpla formalitate de a declara că ei nu l-au înţeles, le

vom atrage atenţia asupra faptului că la început nu era <înţe-
les» nici Eminescu.

CARACTERUL SPECIFIC NAȚIONAL ÎN LITERATURA ROMINA 251

Acum douăzeci de ani—preocupat de alte pro
<obscuritatea> poeziei nouă — scriam aceste rînduri Kee pa
nirna ME meet rog eg fie tradus prin, de pilda, ale-

, iar <tendinţă» prin atitudi i,
oei n Sentiment): p dine în fața vieții, ori chiar

«Cin inescu a început să devină «eminescian»
1870... patruzecioptiştii nu-l puteau înțelege, pentrucă If) edi
vorbea altceva. «Frumosul» din Eminescu nu putea să fie
priceput de dinşii, pentrucă tendința dominantă din Eminescu
aceia care a grupat elementele acelui «frumos», era deosebită
de tendinţa dominantă a patruzecioptiştilor, etc.

Un poet nou vine cu un fond nou şi cu un stil nou. Dar
fondul şi forma sint numai două feţe ale aceluiaşi lucru, văzut
din două puncte de vedere deosebite. Ceiace e obscur în
formă (vorbim de poeţii adevăraţi) e obscur penuucă ni-i
străin fondul, pentrucă ceiace spune poetul nu poate găsi e-
cou În sufletul nostru, pentrucă—cu un termen pedant, dar just—
nu avem cu ce apercepe celace spune el.

Este drept însă, că acea poezie nouă, care are ca mate-
rial de expresie mai mult sensaţiile, va fi mai obscură, în sine
prin definiţie, în mod absolut — indiferent de noutatea apariţiei
ei în lume,— pentrucă sensația e mai puțin socială, adică îm-
părtăşibilă altora, decit sentimentul şi mai ales decit ideia, con-
cepţia, etc.; pentrucă cuvintele, exprimind noţiuni, sint un ma-
terial rebel la exprimarea sensaţiilor ` pentrucă sensajiile poeţilor
noi sint adesea stranii, curioase, chiar morbide, deci şi mai
nesociale, ceiace agravează şi mai mult putinţa exprimării lor.
Această greutate ajunge extremă cind, ceiace este adesea ca-
zul, poetul nou aruncă sonda în subconştient,—căci, dacă orice
introspecţie e anevoioasă, sforţarea de a pâtrunde în regiunile
a gi SE Beier a ei în şi mai anevoioasă, iar greutatea

e ai recoltat pe -
netu a a penibil în lumea ascunsă a su

ar oare poezia «veche» este întotdeauna uşor d
Nu e și ea per deprindere ? Pre Nea
escu chiar, care unor spirite excesiv de artiste,

complicate, de grăbite şi de distrate, li se pare atit de ee
atit de compromiţător de simplu,—e oare atit de simplu? E
re atit de uşor de înțeles, c pentru spiritele complicate
Şi «artiste», poezia Cu mine zilele-ți adaogi ? Sau, imagini ca
acestea (iau citeva bazate pe aceiaşi analogie):

Memfis, arginios gind al pustiel
ori

Ee, copila cea de aur, visul negurii elerne (luna)

252 VIAŢA ROMINEASCĂ

ori
Căci e vis al nefiinjei universul cel himeric,—

tit de pe înţelesul oricui?
za Zeg Wee de An sensara unei poezii nu e vinovat intot-

că
tul. De alimintrelea, noi sintem porniţisă credem
ën es multe ori <obscuritatea» reală, numită şi ere
sitate, e voită şi prin urmare e o şarlatanie,—un fapt care in
teresează mai mult etica decit estetica literară.

G. Ibrăileanu

Cronica Artistică

Salonul de Toamnă
13 Septembre.

Trebue să deplorăm odată mai mult condițiile cu totul nepriet-
nice în care tinerii noștri artişti sint siliți să prezinte expoziţiile lor.
Salonul de Toamnă este o înjghebare recentă— numără abia două „..
primăveri — menită tocmai sa lupte impotriva acestor greutăţi. El
cată să stringă laolaltă cit mal multe participări, care izolate m'ar
putea infrunta decit anevoe celace merită să se cheme devizul unei
expoziţii, Bucureştii noştri, în care se află cite o bodegă pentru zece
capi de familie şi cite un cinematograf pentru cinsprezece locuitori,
nu ascunde decit trei sau patru — să le zicem săli, să le zicem loca-
Inn: — în care se pot anina tablouri cu intenția de a fi arătate. Prea
multă alegere nu incape aga dar. Cu durere în suflet, nețericiții ex-
pozanți trebue să se lase puşi la Intmaeric, Intr'unul sau altul dintre
aceste localuri. Preţul unui asemenea sacrificiu? Nu intrebați. La
Ateneu, care este o instituție onestă — adică politică — se cere şi se
plăteşte opt mii de iei pe lună pentru o frintură din ceiace a fost
cindva Sala Exarcu, infamii de speculanți iau aproape tot atit şi dau
cu mult mai puţin. In atare condiții un pictor trebue sa fie mal cu
seamă un om de afaceri. In ceasurile libere poate fi și artist,

lată ce gindeam cătind să-mi deprind ochii cu lumina — ar tre-
bul să scriu cu „ecierajul* — Salonului de Toamnă, După oarecare
străduinţi, şi cu ajutorul electricității, am putut să mă simt la largul
meu. Spectatorul ware de ce să nu fie om de treabă. Intrat ziua
la expoziție, el trebue să primească cu gentileţă ipoteza că s'a inge-
lat şi că e noapte. Uzina, care n'a ars decit spre a face mizerii domnilor
dela Primărie, îl va răsplăti Indată cu cea mai strălucitoare lumină
pe care o poate da un voltaj debil, şi pinzele colorate subt razele
soarelul sau geamul atelierelor vor suride de nevoe ca nişte cocote
în baine de bal. Cer de aceia ertare prietinilor pictori dacă la in-

254 VIAŢA ROMINEASCĂ să

certitudinile gustului meu critic se adaogă de data aceasta lacunele
electricităţii. Trăim tatr'o țară de aproximație, şi nu ne putem lua u-
nii altora in nume de rău dacă verdele bate prea mult in roşu şi ro-
şul în stacoşiu.

Dar să vedem Salonul,

Afară de maestrul Vermont, ale cărui țigăncuşe se pierd în
noaptea timpului ca şi originele nu mai ştiu cărei societăţi alese, toți
ceilalți participanți sint tineri. EI ar putea fi avangarda picturii
noastre, şi surprinde dimpotrivă cuminţenia lor potolită şi lipsită de
avint. Nici un pic de îndrăzneală, nici un fel de orizont, ci numai o
datorie resemnată şi ostenită care-şi poartă crucea. Arta este altă
ceva. Ea este în primul rind o sărbătoare, o exaltare a tuturor pu-
terilor sufletului. Pentrucă este creațiune. ȘI creațiune, cu indife-
rență, nu merge. Penelul este emoție, este căldură, este sensibili-
tate — sau nu este nimic. Şi mai degrabă toate extravaganţele şi
toata erorile de gust decit această sumbră piatitudine ia care dispar
toate licăririle,

SA fle o criză de pesimism şi de neincredere? Se poate: tim-
pul solicită astăzi toate descurajările. Dar pesimismul, în pictură ca
şi în poezie, cind se intinge pe un temperament puternic, se manifestă
prin altceva decit printr'o factură diluată şi prin lipsă de accent.

Le spunem toate acestea na pentrucă am disprețul ceiace am
văzut la Salonul de Toamnă, cl tocmal pentrucă sint acolo citeva ta-
lente care merită să U se vorbească deschis.

Intre acestea, insemnăm cu bucurie numele d-lui /onescu-Doru,
in care am văzut altădată o făgăduință, pentru a culege atiția ani
pr urmă numai decepții.

D. lonescu-Doru a fost victima uşurinții sale de factură, A gă-
sit o tormulă — dacă se poate zice că d-sa a găsit-o — şi citeva cli-
sep, pe care le-a exploatat până ia stirşire. Acum a luat-o dela ca-
pät, Am dori să nu ajungă la altă formulă. Peisagiile din Balcic,
cu care se prezintă, arată in orice caz dorința de a privi subiectul cu
sinceritate și de a-l trata artistic, adică cu inteligența scopului şi a
mijloacelor. lzbuteşte să ne dea, tocmai de aceia, lucruri nouă, pito-
reşti, construite simplu şi solid. Remarcâm în deosebi „La Cigmea“,
„Malul Mării*, „Balcicul spre mare“. Cadrul alb subliniază fericit dis-
creția de bun gust a ansamblului.

Pe acelaşi panou, d. Adam Bălțatu contrastează puternic prin
pasta sa strigātoare şi bogată. Repetăm: d. Bălţatu are netăgăduite
insușiri picturale ; îl place culoarea și o pune tără teamă, Dar nu

ştie nimic din artă, sau ştie prea puțin spre a face artă personală.

Lucrările d-sale „Izvor în Munţi“ şi „Ploae pe Munte" sint tipice în
această privință. Asemenea fel de a picta este faţă de pictura artis-
dech celace este melodrama față de teatrul care se respectă: un pri-
sos de evenimente, primite fără discernămint şi sortite să impresio-
neze nu prin raportul dintre diasele, ci prin acumulare. Pentru a ọb-
ține efect, d. Bălțatu are nevoe de nouri, de ploae, de trăsnete, de

CRONICA ARTISTICĂ „255

fulgurații solare superlative, care se traduc toate i
convenționale, de cel mal indoelnic gust. Arta ee EE
lecție şi este un meșteșug, Natura are alte perspective şi alte mij-
loace, Nu poate fi permis artistului tot ce se permite naturii. Atita
timp cit va rivaliza cu Jupiter tonans, d. Bălțatu nu poate conta se-
rios să ne miște, Il stătuim să se coboare la realitate. Este un te-
ren mal modest, dar mai sigur. |n „Amiaza de vară* a d-sale, de
pildă, cită risipă de mijloace şi cit convenționalism: cerul este por
verde-azuriu, ca Ip zori — dar să zicem că titlul e greşit; depărtările
du există insă pentru d. Bălțatu : ochiul său vede tot atit de limpede
ciobanul culcat din primul plan şi dealurile care inchid orizontul plus
toate detaliile dintre dinsele. Intr'o galerie din München este un ta-
biou cu acelaşi subiect: Ciobanașul lui Lembach ; un fläcãiandru răs-
tarnat pe un colnic, la fel cu al d-iui Bălțatu, și pe imensitatea ce-
rului albastru vibrația citorva fire de larbă. Nimic din luxul de a-
pere risipite ale pictorului nostru; şi este cu mult, cu mult mai
Să ne intoarcem la Bucureşti. In aceiaşi sală, Marinarul Flo-
rian, care a intrat aici nu ştim prin ce imprejurare, otensează și e?
mai grăbită privire, iar d. Veliseratu pictează atit de confuz că nu

se poate vorbi, în ce-l priveşte, nici despre l
eh geng şt pre valori, nici despre com-

In sala de alături H j
en găsim pe d-nii Biju, Schweitzer-Cumpăna,
D. Biju s'a plimbat la Balcic, ca atita lume.
este un fel de institut geogratic: a fost la Mamaia, ptr ae
cala, anul acesta e la Balcic. Vom avea, cu incetul, o fotografie ge-
nerală a țării). Şi d, Biju putea nimeri mai rău. Căci la Balcic =
am văzut din cele arătate de d. lonescu-Doru — e destul de frumos
D. Biju a avut, probabil, ghinionul să locuiască un cartier ceva mai
puțin atrăgător, Pictura domnlei-sale se resimte. Este totusi o in-
cercare onorabilă de a reda cele văzute. S'ar putea enges insă o
rug ugi $ el erger Rorer lea — cafenelele, de pildă, cum le face
b — prezintă ace tonalitate, sau
palija Zen? S ae te, sau aproape, cu cela mai lumi-
„ Schweitzer-Cumpăna, care are vlagă, nu na d
decit o bucată cu totul lipsită de egene „La eege eech
ap, nestudiată, „La secere“, j 3
u totul altfel, se prezintă d. Lucian Grigorescu. Nu
Îrumos şi-i dorim să regăsească gloria din cula D, mea a
duce în artă o sensibilitate delicată, plină de nuanţe. Studiile sale
eer A, câm subțiri pe alocurea, sint In genere de o calitate deose-
A. Ele au atmosferă, poezie şi nu caută să cucerească publicul
prin nici un fel de efect eftin. Pasta se intinde egală şi fluidă, tn-
tr'o gamă de valori cu ingrijire studiate și armonizate cu discreție
Este un succes pe care Il salutăm bucuroşi, i

Intro a treia sală š
aid, Chirovici. » ne aşteaptă d-nii Bulgăraş, Moida, Pan loa-

256* VIAŢA ROMINEASCĂ

D. Bulgăraş s'a specializat în portrete. Domnia-sa a reuşit,
nu demult, să facă din regina noastră o femee urită și din rege un
bărbat ţanţoş cu cască de fler. De cițiva ani, aceste obsesiuni ne
chinue din geamurile librăriilor şi dezonorează Dinastia pănă an cea
mai umilă din reședințele comunale. Cu aceiaşi înverșunare, d. Bul-
gäraş continuă a face victime în rindurile simplilor particulari. D
priveşte şi îi priveşte, Noi vom ignora aceste atentate contra bune-
lor moravuri estetice,

D. Pan Ioanid este un om de treabă. Domnia-sa nu are nimic
cu familia regală. Il lertăm că a maltratat o viață întreagă Hora —
pentrucă Hora, ca şi Doina, este o mare figură anonimă care nu poate
fi compromisă, şi pentrucă se pocăește. Studiile sale pe plajă arată
o dispoziţie nouă, pentru care ţinem să-l felicităm. Ele sint lumi-
noase, vii, pitoreşti. Aşteptăm urmarea.

Cu o mențiune pentru portretul în pastel al d-lui Molda, vom
trece la d, Chirovici, artist dulceag între dulcegi. D. Chirovici iu-
beşte subiectele à la Milet: un fel de momente solemne ale naturii,
„Semănătorul* (care seamănă de zor pe pâmintul verde, luminat de
soare de după un deal), „Rugăciunea Drumeţului”, „Trolţele din Dim-
bovița* sint palide ecouri ale lui „L'Angélus“ și celelalte... Aquarelele
d-lul Chirovici ne arată totuși o sensibilitate interesantă și oarecare
simț critic,

Vom închela cu d-ra Silvia Mihăileanu ; d-sa expune flori des-
tul de obișnuite şi două naturi moarte care ne dau dreptul să reji-
nem numele,

Ceiace se chiamă, În catalog, Arhitectura şi Sculptura nu con-
tează,

Eugen Crăciun

Cronica teatrală
— CRAIOVA —

Castelul istoric.—O scrisoare pierdută. —Manasse

Nu-mi puteam erta că „Viaţa Rominească“, avind un co-
laborator cu destule legături la Craiova, a apărut luna trecută
fără o cit de scurtă însemnare asupra Teatrului Niţional cra-
iovean. lată de ce, cu riscol vieții şi al bunului gust, ne-am
repezit cu acceleratul peste două poduri care scirţie amarnic
deasupra apelor adunate cu furie ale Argeșului şi Oltului, şi
din loja poetei Eiena Farago am luat aceste citeva Insemnări
teatrale.

Am deschis ochii in teatrul Theodorinei, asupra unei foarte
vechi— gi mai cu seamă învechite—comedii de Bisson. N'am
fost jigniţi de acest fapt: pe neaşteptate, pianola noastră sen-
timentală a inceput să cînte o arie din copilărie, iar papaga-
lul din craniu ne-a fluturat, în ciocul lui colorat, o „planetă“
cu numere cîştigătoare. Era singurul fcl ca manieratul croni-
car dramatic să fie înşelat în estetica lui şi transformat mira-
culos în copil - copilul de altădată din Craiova—aşa cum erau
de altfel toţi tovarășii lui de spectacol.

Comedia e amuzantă. Revii la nde Dumnezeu
ştie dacă nu e cea mai bună! —că teatrul trebue să desfete pe
spectator, şi actorul care te face să rizi—numai el e adevăratul
artist! Am înţeles pe dată acest fapt,—atita vreme inexplicabil!
— de ce teatrele de provincie au actori comici mult mai nu-
meroşi şi mai în vază, care rămîn adevărații stilpi ai teatru-
lui, ei, susținătorii unei atit de fragile tradiţii dramatice. Acest
fel de actori n'au geniul creator, evident, Dar cu accentul, cu
costumul şi mai cu seamă cu buna dispoziţie a spectatorului—
prevenit că e vorba de comedie !— hazul se provoacă tot leauna.

258 VIAȚA ROMINRASCĂ

Priveşti bine chipul artistului: e tot capul lui de cetăţean
(ar fi putut fi negustor, perceptor, dascăl) cu ochii lui de toate
zilele pe care-i roteşte pe scenă, cu aceia simplitate cu care-i
roteşte cindiese la plimbare, pe calea niri“ sau la berăria
Minerva.

Nu e cazul tuturor artiştilor Teatrului Naţional din Cra-
iova—precum se va vedea mai la vale. Dar în Castelul isto-
ric, biet actori jucau cu toată hărnicia roluri care-i prindeau
mai mult sau mai puţin bine. N'are a face!... Jocul artiştilor
e entuziast, entuziasmat de efectul nemaipomenit ce-l produce
asupra tuturor spectatorilor: funcţionarul dela prefectură din
stalul |, medicul-spiritist din loiă, ţiganca pâtată incă de varul
dela bina, din galerie!...

Fără sfiiciune, ca atunci cind am văzut pentru prima oară
pe Novelli, ridicat de pe scaun, ne-am înălțat în virful picioa-
relor, am aplaudat cu furie şi am strigat: Bravo!! Bis!!...

Intrucit vom reveni asupra talentului artiştilor, dăm de
data aceasta cuvintul—precum e şi politicos-—cronicarilor dra-
matici al ziarelor craiovene. Astfel „in fruntea interpretării se
fixează d. Alexandru Dan printr'o savuroasă creație de mare
comedian“ (vă spuneam eu ?), iar d. Mih. Jonescu a stirnit
„şi de data asta hohote de ris“. D. I. Brădulescu e „un co-
mic rutinat şi bine apreciat“; d. I. Dordea, firește „a fost plin
de amploare comică“. Tonul criticei se schimbă cind vine
vorba de tinăra artistă, d-ra Rozina Viguelin care—dám cuvin-
tul colegului nostru - „e minunată şi cu fizic foarte atrăgător”,
celace e perfect adevărat.

Ziua următoare—care s'a nimerit a fi Duminică—ne-a dă-
ruit cele două capodopere ale poeziei dramatice romine: O
scrisoare pierdută şi Manasse.

S'a scris în cronicile dramatice bucureştene: cine va mai
juca rolul cetăţeanului turmentat, după moartea lui Brezeanu ?...
Ei bine, mai avem un „cetăţean turmentat“ în teatrul rominesc :
e Mihalache Ionescu dela Teatrul Naţional din Craiova l.. In-
teligenţa, verva şi fantezia artistului sint demne de creaţiunea
lui Caragiale: ansamblul cel mai inegal nu poate anihiia jocul
lui Mihalache lonescu. Domnii directori de teatru, şi domnii
confrați care nu cred cele de mai sus, poftească într'o Dumi-
nică la Craiova |...

lar în ce priveşte pe Caţavencu, d. Al. Dem.-Dan este—
după opinia noastră —azi singurul actor romin care îl întăptu-
eşte. Nu e vorba de retorica eroului——atit de uşor de realizat
şi azi atit de superficială—cit de linia sinuoasă, de perfidia te-
nace şi de privirea reptiliană a eroului: d. Dan posedă in toată
măsura aceste însuşiri |

De Manasse nu avem de spus multe lucruri. Am fost ui-
mit încă odată de amploarea liniilor dramatice, de cizelatura—
impertectă la citeva personagii secundare—a eroilor, de suflul

CRONICA TEATRALĂ 259

de iubire care trece, ca o uriașă flacără de purificare
inima piesei. Ne-au rămas in minte cuvintele Ldliei, nu ca vie
convingerea frumoasă a aw'orului, ci doar ca o floare lillală a
unei inimi de fecioară: „Eu stau la hotarul a două lumi, pe
care vreau să lempac prin iubire!* Ronetti Roman trebue
să fi avut în auz, cind a scris rîndurile de mai sus, un glas de
fată... Le-ar fi putut rosti oare un bărbat, care ste că de cînd
EES au desbinat pe oameni—mai inainte de a-i con-
unda ?...

Forţele actoriceşti ale Teatrului Naţional din Craiova au
fost inferioare lucrării lui Ronetti Roman. Acuzaţia nu e prea
gravă: n'am văzut încă, nicăeri, nici măcar la Bucureşti — o de-
săvirşită realizare a lui Manasse.

De curind Teatrul Naţional din Craiova a pierdut un fru-
mos talent prin moartea tinerei actrițe Marioara Farcaşanu,
la al cărei grațios joc de scena se adăoga un fermecâtor graiu.

D. Drăgoescu, actualul Director al Teatrului, posedă o
Tranche care-i ingădue să vadă realităţile, Nădâjduim câ
va ști să adaoge un plus de artă—şi mai cu seamă de artă
dramatică romineascâ—realităţilor craiovene: e şi raţiunea ideală
a unui Teatru Naţional care nu urmăreşte să tacă, nici opgre-
tei, nici cinematografului, concurenţă.

F. Aderea

— LAŞI —
V'a venit numirea. -Ciuta.—Actorii,

„Ciuta“ — piesă in trei acte de d. Victor Popa—s'a repre-
zentat cu succes şi la laşi, caşi la Bucureşti. Liniştea sălii n'a
fost tulburată decit de aplauze, în afară de prima sară, — cind au
fost şi fluerături. Nu insă pentru „Ciuta“... ci pentru „V'a ve-
nit numirea“, un nostim „lever de rideau“ al d-lul Al. O. Teo-
doreanu. Adică, drept-vorbind, nici pentru „V'a venit numirea“,
înca a Mii, care a jucat intr'acest act, şi care — la con-

ui naționalităților, exercitat de cîțiva cenzori D
eşit tocmai Gas i ZE

„De aceia şi „Ciuta s'a reprezentat într'o „atmosferă incăr-
cata”...—Pe scenă, un unchiu şi o mâtuşă (Dr. Micu şi d-na
Anta) au, respectiv, un nepot şi o nepoată (Octav şi Carmen).
Aceştia—cum e şi natural —simt înclinații reciproce, care tind la
realizări concrete. O declaraţie-—in cazul nostru : a lui Octav—
produce asupra domnişoarei Carmen un efect deprimant... poate
printr'o intviţie tragică a lucrurilor omenești... şi determină ex-
clamaţia-i violentă, dureroasă şi ne-lalocul el: Dobitocule 1...

260 VIAȚA_ROMINEASCA

Dar chestia nu-i atit de simplă,

Un om de afaceri (Moceanu) se pune de-acurmezişul acestei
intrigi. lui îi place Carmen. Și el vrea să „irăiască* — in
mod egal cu dinsa (Aceasta-i, după Carmen, chiar definiţia dra
gostei : „Ori trăești cu mine, ori te ucid“). Moceanu are afa-
ceri cu d-na Anta, care a cheltuit in taină toată zestrea nepoatei
şi care, peste trei zile, trebue să achite o poliţă de 100400 lei
în ordinul lui, Atacerea se complică. Carmen sau primeşte pro-
punerea lui Moceanu,—şi atunci.. chestia financiară se „aran-
jează”. Sau nu,—şi atunci... dezastru: d-na Anta trebue să-şi
vindă casa şi via, işi pierde amantul (Voinea), care-i şi declară pe
şleau: — „Ce? Să vinzi? Și eu cu ce rămii? Ba nu zău,—fă-o
şi pe asta, dacă vrei să nu mă mai vezi“, lar pe-deasupra, ma-
joratul domnişoarei Carmen cade, ca o lovitură de teatru peste
o săptămină. Lipsa banilor va fi deci dată 'n vileag. Scandal!
Puşcărie...

e D-na Anta şi Voinea o iîmpresoară pe Carmen cu pledoarii
insistente. lar Moceanu îi propune lui Octav afaceri rentabile,
in schimbul unei cesiuni pe terenul sentimental. Acesta însă refuză.

Carmen se inăbuşă in casa d-nei Anta; de-aceia, intr'o
noapte, ea fuge la Octav, care se grăbeşte sa-şi valorifice ime-
diat drepturile dragostei, explicindu-i apoi brutal inutili'atea re-
zeryelor de pudicitate: — „Dar adineaori... acolo... numai noi
(arată dormitorul)“.

Carmen îşi clâdise fericirea pe avere. Amindoi vor merge
„undeva la ţară”, vor bea „lapte cald, proaspăt”, vor „hoinări
pe meleaguri“ şi se vor culca „pe urmă, pe patul tare, cu ve-
linţe aspre şi curate“. Octav se va ocupa numai cu dragostea.
„Căci, —spune Carmen,—nu-mi pot inchipui un bărbat să trä-
iască în afară de mine. Nu, nu,—nici slujbă, nici ocupaţii ca
să-i gonească Sufletul dela mine. Aş sfişia in bucățele registrele
pe care Sat apleca. OI ce oribilă trebue sa fie iubirea în care
sufletul se împarte între soţie şi ocupaţie“.

Dar Carmen nu-şi poate realiza idealul. In urma stăruinţii
lui Moceanu, — Octav este dat afară din slujba-i dela Bancă. lar
Carmen, fără acele registre damnate, nu poate crea viaţa do-
mită: d-na Anta îl irosise zestrea. Atunci—nu-i mai rămine de-
cit o soluție: revolverul!

Carmen ca ciuta-l, — explică dr. Micu, — „Singuratecă mal
tot anul. li place să stea sus... sus... „.De-o alungă vre-o fiară,
ciuta fuge şi se sue pănă în cel din urmă steiu de stincă. lar
dacă o fiară mai poate să se urce după dinsa... de acolo ciuta
închide ochii... îngenunche ca de rugăciune... şi se prăbuşeşte în
prăpastie, strivindu-se de stinci“.

Eroina-i, într'adevăr, o fată sălbatecă—mai mult însă obraz-
nică (Carmen o întreabă pe d-na Anta, mătuşă şi tutrice, în casa
acesteia, —şi inainte de explicația asupra zestrei: — „Tot aici
erai?" şi închee astfel o discuţie : —„Am terminat 1“)

CRONICA TEATRALA 26!
WEE EG

Idealul el este extrem de simplu, şi la modă:

Carmen. — „Banii mei sint hărăziţi fericirii mele, şi fericirii
mele ii închin...

Emma (o prietină).—,„ŞI atunci toată viaţa ta se razimă
pt averea ce-o ai?

Carmen, — „Mai mult decit se poate socoti, Am deschis ochii
ştiind c'o am şi am crescut cu ea. Ea mi-a dato asprime care
ma ferit de greşeli. Prin ea am avut răbdare să-mi aştept dra-
gosiea de acum. ȘI tot averea imi va ocroti dragostea asta şi
mi-o va da toată...

Emma, MA întreb ce-ar fi fost de wai fi avut avere ?

Carmen —„Mă mulţumeşte gindul că am.

Emma.—„ȘI dacă într'o zi se va sfirşi?

Carmen.— „Atunci, probabil, se va sfirşi“.

Eroina se ţine de cuvint. După citeva tirade preţioase, în-
grâmădite în actul al IIl-a,— Carmen „Sfirgeşte'... (Autorul parcă
imparte pe acte debitul verbal al actorilor, —echilbrindu-l, oare-
cum. Dr. Micu de pildă vorbeşte mult în primul act... chiar
poate prea mult; el tace, în schimb, în celelalte acte. Carmen
dimpotrivă tace în cele dintăiu două acte,—pentruca să se des-
păgubească cu prisos în actul din urmă).

Octav gare caracter ferm. Om cum-se-cade, dar naiv, lip-
sit de voinţă... Asupra lui cad, ca niște lovituri de secure, fi-
nalurile primelor acte: — Dobitocule ! (Act. D ..— Nevolnicule !
(Act. 11). Finalul act. II fiind pronunţat de revolver..

Moceanu : om de afaceri, abject. Şarjat însă. In piaţă,
aşa-l: „Ne învoim ? Îţi dau, imi dai... și sănătate... Nu ne pu-
tem învoi ? Nu-mi dai... nu-ți dau... şi iar sănătate. Aici soco-
teala e limpede“ (Moceanu). Dar într'o „afacere“ de însură-
toare, nimeni nu poate pune chestiunea atit de brutal, — nici în
fața tutricei, căreia-i oferă în schimbul pupilei 100.000 lei, nici
în faţa rivalului pe care vrea să-l plătească—pentru renunţarea
Int — cu tantiemele unei societăţi solide sau, pur şi simplu, cu
200.0/0 lei... chiar după fuga lui Carmen, noaptea, la Octav.

D-na Anta, şi ea, a vrut „să-şi facă, cu banii, fericirea“.
Operaţiile ei financiare însă s'au încurcat. Păcat că ma jucat
pe acțiunile dela „Metalurgica“, — cum a sfătuit-o Voinea, aman-
tul ei amoral şi grobian. Poate reuşea...

r. Micu un bătrin bun, simplu, neafectat, care se poartă
idilic cu soţia Ini: Madam Micu. Dialogul potolit între cei doi
bătrini e plin de duioşie. Acel: Madam Micu, pe care doctorul
ii repetă cu afecțiune, este un adevârat trouvaille (=0 „găsel-
niţă",—cum ar spune d. Davidescu,—dacă acest cuvint p'ar fi
numele unui vierme al stupilor !).

Dr. Micu, deși-i om vechiu, priveşte uneori lucrurile dintr'un
punct de vedere înalt. Cind o vede pe Carmen la Octav, în
noaptea lor de Quasi-nuntă,—dr. Micu îi sfătuește : — „Mine...
mine la primărie... cinstit... şi așa e cinstit... poate e mai cinstit
așa !.. Dar pentru Madam Micu“...

262 VIAŢA ROMINEASCĂ

Autorul a greşit punind în gura d-rului Micu—un om atit
de natural —preţiozităţi, ca acestea ` — „L-aşi ţine (pe Octav) cu
mine şi Lag purta peste tot ca pe-un inel scump. Îți mâreşti
prețul cind te vede lumea cu ei",

ŞI a greşit, de-asemeni, autorul— insistind asupra lipsei de
memorie a d-rului Micu. Un defect, oarecum anatomic, nu pro-
voacă niciodată ris de bună calitate,

In general, glumele d-lui Popa nu produc efect prin ele in-
şele, cl numai graţie sufleurului, care—sticlindu-şi din cușcă dinţii
— indică interpreţilor momentul hilariant. Un exemplu:

Madam Micu. — „Apoi dragostea de-acum: —« Mulţi bani ai ?
— Am o câldare... — Te iubesc şi nu prea-prea. — Di mai am
o ladă mare. — Vino'ncoa, iubita mea».

Dr. Micu (rîzind).- „Ha, ha, ha! Ştii că ai haz, Madam
Micu! Chiar aşa-i, zău aga-i. ȘI zij: Şi malam o ladă mare...
Vino'ncoa, iubita mea. Ha, ha, ha! Bravo, Madam Micu”.

Care-i sensul acestei piese? Un fel de brand-ism bucu-
reştean... Carmen, caşi Brand, se urcă pe mumie „Sus... sus",—
dar nu spre un ideal de esenţă superioară, în care spiritul de
jertfă constitue trăsătura-i caracteristica: „Tot sau nimic“.. ci
spre un ideal personal, egoist, consolidat financiarmente. Carmen,
— eroina idealizată de autor,—concepe viaţa ca o existenţă pa-
razitară a doi indivizi, cramponaţi asupra unei averi dobindite
de alţii. Dacă această avere nu mai există, eroinei nici prin gind
nu-i trece soluţia normală și onorabilă : munca... ea îşi îndreaptă
brusc revolverul spre inimă. Carmen nu înţelege viata ca un şir
de storțări şi suterinţi.—în slujba unui ideal omenesc... ci ca un
traiu de trindăvie şi huzur. De-aceia zbuciumul acestei eroine,
care — subt lovitura unui crah bănesc—nu gâseşte resurse su-
fleteşti de viaţă... nici nu ge prea interesează.

D. Popa ne-a redat un document omenesc cu semnificaţie
meschină,.. Dar tocmai din această pricină „Ciuta“ a pasionat
mai ales acel public din Capitală şi din lași, a cărui viaţă este
bazată, caşi'n piesă, pe planurile d-lui Voinea cu acţiunile dela
` „Metalurgica“, pe „casa şi via“ d-nei Anta şi pe zestrea domni-
şoarei Carmen...

Am dat proporții mari acestei recenzii teatrale, fiindcă
„Ciuta” corespunde gustului public, atingind însăşi inima socie-
tăţii noastre „selecte“, şi fiindcă d. Popa este un adevărat crea-
tor de viață. Personagiile d-sale trăesc.

Dacă autorul ar suprima tiradele afectate şi pretenţioase,
dacă ar renunţa la situaţiile de prost gust (de exemplu: scena
cind Madam Micu spune că soțul ei, care-l îmbrăţişase pe Oc-
tav, „s'a apucat de dragoste“ cu dinsul... că „rău lucru-i bătrineţa“...
„dapoi nu vă mai las singuri“... şi cînd dr. Micu îi ripostează:
„Aşa-i... al ajuns geloasă”) şi dacă şi-ar revedea stilul („Ştii tu

CRONICA TEATRALĂ 263

ce duş rece ar fi pentru ea. Efectul ar fi garantat. Numai să
te faci a-i spune ce-i cu averea el şi ai vedea cum şi-ar muia
E Liesch CS ri putea fi privită ca o piesă de va-
oare, perspective mari, ce-i drept, dar expri

caz rupt din viaţă. a EC EE

*
= =

D. Vernescu-Vilcea a jucat, în „V'a venit numirea“, rolul
gardistului Corcoduş,—un tip caragialesc. Gardistul a apărut pe
scenă cu groblenia-i specifică. După ridicarea cortinei la „Ciuta“,
d. Vernescu-Vilcea ne-a adus pe scenă — ìn dr. Micu—nu nu-
mai o altă înfăţişare fizică... dar şi o delicateţa lăuntrică, expri-
mată de o vorbă caldă, de-o privire extrem de bună. Direcţia
parcă într'adins a făcut această distribuție: ne-a expus două per-
sonagii, în timp de un ceas, din două lumi deosebite, —unul: be-
Ur, moie, slugarnic... celălalt : plin de-o rară distincţie, —amîn-
două fiind perfect reprezentate de acelaşi actor, care pe stradă se
primblă subt un aspect atit de aparte...

Rolul lui Carmen a fost susținut de d-ra Sorana Țopa,—
la început cu naturaleţă şi, cu furie disgrațioasă, la urmă...

Ceilalţi actori şi-au făcut datoria.

M. Sevastos

Scrisori din Germania

o ——

Social-democrațla germană şi-a regăsit vechea unitate. Impă-
carea între grupul independent și cel majoritar s'a înfăptuit, cu mici
concesii reciproce, în luna Septembre, ja Nürnberg. Programul dela
Görlitz, care abroga pe cel clasic dela Erfurt, a fost modificat în ci-
teva puncte după propunerea independenților. Kautsky, aşa de ofi-
cial ascultat altădată, s'a mulţumit, intr'al 70-lea an al vieții sale,
să compue din inițiativă particulară un program pentru marele pu-
blic, adică pentru cine-o vrea să-l citească. Volumul a apărut zilele
acestea In librărie subt titlul: „Das proletarische Revolution und ihr
Program“, Afară de cunoscutele critici aduse regimului sovietic şi ci-
teva retractări subtile față de intransigenţa zilelor dela Erturt, volu-
mul nu aduce nimic nou, decit doar oarecare tristeță comună tuturor
apusurilor,

Omul zilei, în lumea socialistă-germană, pare a fi astăzi Cris-
pien, Susţinind un punct de vedere mal inaintat decit acela al majo-
ritarilor, ceva mai potolit decit al comuniştilor, ei a reungit să Gär,
treze măsura justă și să ofere astfel maselor, totdeauna iubitoare de
mediocră justiţie, idealul cuminte care le convine. Ledebour s'a ri-
dicat neimpăciuitor să amintească datoria luptei de clasă şi a revolu-
țiunii În permanență. Dar a fost dezaprobat. Crispien a ciștigat
duelul şi programul adoptat prevede printre alte puncte şi colaborarea
cu guvernele burgheze,

Pe cind se infăptuia unitatea socialistă, Hugo Stinnes a porun-
cit partidului său populist un alt congres, la Breslau. Avocatul cel
mai indirjit dacă nu şi cel mal talentat, al trusturilor germane, Stre-
seman, a ținut un lung discurs ca să se arăte gata de a incheia ali-
anța cu socialismul, dacă acesta renunță la... socialism, Nu-
mai că socialişiii se grăbiseră să denunțe orice alianță cu susnumi-
tul partid, ale cărul ipocrite principii anunță peste tot largă democra-
He, dar a cărui acțiune găseşte veșnic nol metode ca s'o combată.
Liberalism desăvirşit, adică tatal libertatea celui mai tare, iată ce vor
populiștii. In privința aceasta ei nu se Înţeleg cu rămășițele reacţio-
nare şi militariste care vor ca și socialiștii o puternică intervenție e-
tatistă, dar la aită direcție,

Dezbaterile procesului Rathenau aduc mereu probe nouă despre
gindurile conspiratoare ale fostului regim. De cind durează acest
proces, în care Helfferich, Ludendorff şi cu alți prietini intimi ai ex-
Kalzerului sint direct implicați ca autori morali al asasinatelor Erz-
berger şi Rathenau, reacţiunea sa potolit și s'a retras oarecum deo-

SCRISORI DIN GPRMANIA 265

parte, găsind o consolare în lectura memoriilor fostului Impărat pe
care Lokal Anzeiger* le publică în fiecare zi. Aceste memorii insă,
care vorbesc detallat de toată politica Europei intre 1878—1918, sint
inadevär interesante pentru oricine. In primul rind fiindcă sint scrise
trumos şi flindcă tratează chestiuni multiple din toate domeniile dela
artă, la politică, armată, biserică şi știință. In al doilea rind fiindcă
aruncă o lumină mai dreaptă asupra acestui personaj desigur de o
tunestă amintire, dar nu de o banală valoare,

Cititorul european al acestor însemnări, care vor apare în librä-
rie pe la mijlocul lui Noembre, va inţelege că autoritatea „eroilor“,
ori cit de mari ar fi ei, e neputincioasă în a schimba după plac des-
tinele Istoriei şi că există mici și Infinite imponderabile care reduc a-
desea la puțin lucru vanitatea arlechinească a marilor căpitani. Şi
de multe ori vavitatea nici nu ea ior. E a legendei mitice pe care o
plăzmuește mulțimea despre ei, ŞI „eroli* nu numai că o suportă, dar
adesea îşi modifică condulta şi personalitatea după ea. Nu ştiu care per-
sonaj al lui Anatole France, om blind, pozitiv, cuminte, posedă o pe-
reche remarcabilă de mustăţi galice. De aceia ei a fost poreclit Ver.
cingetorix. Se zice insă că Galil erau oameni extrem de senzuali, că
sexualitatea lor cra veșnic agresivă. In consecință, toată lumea din
orăşelul X era convinsă că domnul Vercingetorix e un incurabil don
juan: De moravuri sexuale mai mult decit paşnice, el a incercat să
desmintă luni dearindul legenda care, fără vola lui, i se atribuia. Dar
nimeni nu-l credea, Atunci, a inceput să se creadă el insuşi, incetul
cu incetul, asemănător omonimului său pe care-l! crease opinia publică
și a trebuit să joace in viață rolul pe care il cerea societatea. Din
ziua aceia, deşi o făcea „ă contre coeur", nici-o servitoare nu scăpa
asiduităților onorabilului domn Vercingetorix, lată ce puțin ne apar-
ținem ! Dar incă oamenii mari! Care e în definitiv psihologia fos-
tului impărat? E aceia pe care o crede toată lumea, adică a omu:
lul ambițios, reacționar, inconștient In visurile sale de mârire? Sau
aceia pe care incearcă să o degage W. Rathenau (în volumul siu
„Der Kaiser”) după care fostul monarh, era o personalitate efeminată,
care purta brâţeri ca ofițerii de cavalerie şi se ulta toată ziua in o-
glindă ; incapabil de gesturi mari şi de voinţă tenace ? Din frinturile
de însemnări pe care le-a publicat până acum „Local-Anzeiger* t
greu de avut o impresie de ansamblu. Tipul popular al „Kaiser“-ului
trebue insă cu mult rectiticat.

Dar aceste memorii au și un ait interes. Ele aduc diferite fapte
necunoscute din lumea politică a diplomaţiei europene inainte de 1914.
Capitolul cu care incepe, se intitulează „Bismarke. Se incearcă acolo
să se arâte toate lipsurile și defectele politicei marelui bărbat de stat.
Se aruncă in treacăt oarecum şi vina războiului european pe politica
tundată de acesta, Două sint reproșurile pe care į le face fostul im-
părat: la primul rind Bismark wa înțeles decit politica europeană,
Pentru politica mondială, pentru viitorul colonial şi maritim al Ger-
Daniel, îl lipsea orice comprehensiune. De acela au trebuit eforturile
posterioare ala Kajserului ca să Inzestreze Cermania cu o flotă,

In al doilea rind, Bismark a greşit cind a văzut In Rusia uni-
cul şi cel mai puternic dușman al Germaniei. Astiel el a răcit rela-
Hlle de tradițională amiciție intre Prusia și Rusia, in loc să caute să
ascută mal malt rivalitățile intre Anglia şi imperiul țarilor dela domi-
natia Constantinopolului. In aces: conflict imperiul german ar fi a-
părut ca arbitru și şi-ar îl făcut in această situație partea leului. In
alte pagini fostul impărat se ocupă de știință, de economie, de reli-

266 VIAŢA ROMINIASCĂ

—

gie, de arheologie, Se pare că și în aceste memorii, care apar ca o
justificare a condultei sale, vanitatea de a arăta multiplicitatea ocu-
paţillor sale, nu l-a părăsit. Sfirşitul memoriilor arată umilințele și
suferințele prin care a trecut in zilele care au precedat revolutia şi
abdicarea sa, La un moment dat el îşi pune intrebarea: „pentru ce
n'am slirşit-o mai iute printr'o sinucidere care mi-ar fi scutit sufe-
rințele posterioare ale exilului ?* Şi tot el dă acest răspuns pe cit
de naiv, pe atit de comod: „fiindcă credința mea creştină interzice
astfel de actee,,,

Deși păsultă puţin cu plata reparațiilor câtre Franța, Germania
asistă cu fiecare zi la dezastrul total al finanțelor sale. In Mai 1922
dolarul era cotat la bursa din Berlin 300 mărci, în Iulie 500, la tance-
putul lui August 1400, astăzi peste 4000. Din Mal și pănă acum pre-
țurile au devenit de 12 ori mai mari. Toate măsurile de ordin legis-
lativ, menite să impiedice această bancrută au fost neputiacioase,
larna cu toate greutățile ei se anunță inspăimintătoare. Germania
care, ca toate țările sărace, trăiește exclusiv din prefacerea alimente-
lor prime, trebue să importe mai mult de jumătate din ce consumă,
Dar cum va putea importa ca grinele trebuincloase din America de
sud pe preţul de 4000 mărci dolarul?

Cancelarul a lansat deocamdată ca consolație, intr'un discurs—
cum se face de obicriu în împrejurările grele — o formulă.panaceu:
„zuerst Brot, dann Reparationen”- Şi sint mulți pe care cuvintele
oamenilor mari fi liniştesc, Se pare insă că, şi in Franța, a inceput
să prindă credința că Germania e aşa de sărăcită incit nu poate plăti
ce | so cere,

Care sint cauzele acestei vertiginoase şi permanente căderi a
mărcii? E uşor de răspuns cind trăeşti in Germania și observi viaţa
de toate zilele de aici. Cauza inițială e incontestabil plata reparații-
lor. Aceasta a zdruncinat increderea poporului german to propria sa
moned4, Economia, în senzu! de „cpargne*, a devenit imposibilă,
Piecare se gindește că e inutil să capitalizeze un ban, care mine poate
avea numa! jumâtate ori un sfert din valoare. A urmat de aici o
extindere enormă a consumației. Localurile de petrecere, cafenelele,
barurile sint mai pline acum în Berlin ca niciodată. Nimeni nu mai
stringe pentru bâtrineţe ori pentru copil. Din contra preferă să-şi a-
melioreze traiul imediat. Gustul și grila pentru viaţa imediată a a-
dus un val de epicureism, de imoralitate, necunoscut pănă acum aces-
tui serios popor. Până și amplolații interlori, cind au un ban beau cu
el „sekt“ (şampanie) într'un local de noapte. Fiecare iși face rezerve
de haine, de ghete, de alimentație. Patronul hotelului unde locuesc
imi spunea cà atit el cit şi nevasta sa posedă fiecare cite treizeci de
perechi de ghete ! E un mijloc ceva mal sigur de a plasa economiile,
Cum insă bunurile de consumaţie sint limitate, Nemţii au căutat un
alt mijloc de a-şi asigura in ceva stabil capitalizările, ŞI au găsit
dolarul, Orice Neamţ, cu excepție poate a țiranilor—posedă citeva
bilete de monedă americană. Servitoarea din hotel are deja cinzeci,.
Dolarul a devenit astăzi o psihoză naţională. La teatru auzi în per-
manență vecinele de stal: „Edgar mi-a cumpărat azi iar o sută de
dolari“, In tramvai, la restaurant, la biserică, peste tot același ma-
gic cuvint. La ora două cind se anunță buletinul bursei, mulțimea
e mai avidă să-l citească, decit era acum patru ani pentru comuni-

SCRISORI DIN GERMANIA 267

catele oficiale. Incetul cu încetul, moneda națională germană se in-
locueşie cu alta străină. Nu ştiu dacă acest fenomen prezintă avan-
tage ori desavantage economice mal îndepărtate. Pentru moment el
aduce căderea zilnică a mărcii, cu toate urmările el: nesiguranţă, ne-
mulțumire, spirit de revaltă. Nu se ştie dacă larna care vine nu va
aduce nouă tentative de revoluţie socială. Şi revoluția socială în Ger-
mania nu e va joc inofensiv ori chiar profitabil reacţiunii ca in Franţa,
Prea sint desvoltate și indeplinite condiţiile obiective ale socializării,
pentruca pericolul să nu fie amenințător, Recenta luptă de stradă
intre comuniști şi naționaliști e un simptom. De aceia și partidele
burgheze, cu toată ura care le disparte, iși mențin coaliția, Alege-
rile prezidențiale care trebuiau să aibă loc la 3 Decembre, s'au a-
minat pină în Iunie 1925, Toate partidele au acceptat această ami-
nare, de frică să nu deschidă din nou, in momente aşa critice, lupta
civilă, Numai „deutsch-nationalen” s'au opus, filndcà pregâtiseră cu
mari speranțe candidatura lui Hindenburg la preşidenţia republicel.

Fără îndoială teatrul care se joacă acum la Berlin e superior
în multe privințe celui din Paris. In primul rind prin evoluţia tech-
nicei,—la Paris domină incă lumina rampei, decorul tradițional, culisa
artiticială. Aici totul e nou și eforturi nouă se fac incă. Jocul lomi-
nitor e făcut aşa ca să dea maximum de rendement pictural, costu-
melor decorative, Scena e mobilă ca să permită o mai mare elasti-
citate în montare. Muzica şi dansul sint aliate textului dramatic,
după indicațiile wagneriene. După exemplui Iui Max Reinhardt, o
mulțime de tineri regisori harnici incearcă fel de fel de procedee, care
aduc scenei perfecționări neincetate, In al doilea rind prin varietatea
repertoriului. La Paris domină exclusiv repertoriul național şi din
cel național două genuri : cel istoric-clasic, ori cel frivol — buievar-
dic, Aici numai în luna Octombre sa jucat din Shakespeare, B.
Schaw, O. Wilde, Scribe, Cehov, Strindherg, Merejkovski, Sardou,
Ibsen, alături de autori naționali,

Printr'o singură lature teatrul berlinez e Interlor celui parizian:
calitatea jocului actorilor. Actorii germani sint departe de naturale-
Ia simplă, de varietatea imensă de mijloace, a colegilor lor franceji,
Deşi nu intră în cadrul unor „scrisori din Germania”, trebue de men-
Vonat totuşi aici, în citeva cuvinte, incomparabila artă a regiso-
rului rus Stanislavski şi a trupei sale, care au dat douăzeci de re-
prezentați! la teatrul „Lessing“ din Berlin. In special două plese ale
lui A. Cehov: „Kirschgarten” şi „Drel Schwestern“ au fost un triumf,
Arta lui Stanisiavski constă în a crela din o serie de detalii imper-
ceptibile, nuanțate, atmosfera în care e scăldat un mediu, Ea reali-
zează în teatru ceiace a realizat Tolstoi în roman prin naturalismul
său. În special atmosfera de plictiseală a unui oraş de provincie din
Rusia, în „Drei Schwestern" a lui Cehov, redat aga de „altfel” decit
pănă acum, a arătat ce posibilități de revoluție inchide în ea arta
dramatică, crezută pe nedrept Incremenită și ce rol va avea In această
transformare teatru) rus,

Mihai D. Ralea

Miscellanea

Libertatea presei

Se vorbeşte de restringerea libertăţii presei, prin deferi-
rea unor anumite „delicte“ tribunalelor ordinare.

Ar fi de prisos să mai discutăm şi noi toate neajunsurile
acestei „îmbunătățiri rele“. Ele au fost arătate de mult de oa-
meni mai competenți decit noi. De altmintrelea problema e des-
bătută şi acum în presă, așa incit ne socotim cu totul dispen-
saţi să mai aducem şi „luminile“ noastre.

Voim să stăruim puţin, în calitatea noastră de publicişti
nepolitici, asupra primejdiei pe care ar aduce-o această refor-
mă liberei desvoltări a ştiinţei şi a literaturii,

Excitarea la rebeliune impotriva ordinei stabilite poate fi
provocată şi de /mpărat și proletar al lui Eminescu. Versurile
Suggestive în care proletarul predică distrugerea societăţii sînt
cei mai puternic „j'accuse“ rominesc împotriva ordinei sociale şi o
adevărată predică bolşevică.—, Nol vrem pămînt“ al lul Coşbuc
e o instigaţie admirabilă pentru orice „1907*.—,1907“ al lui Vla-
huță poate fi socotit un pamflet insidios impotriva monarhismu-
lui. Un magistrat, care ar lua act de astfel de producţii lite-
rare, nu ar fi un caraghioz, pentrucă poeziile citate—tocmai fiind-
că sint poezii minunate—sint mai suggestive, mai determinante
pentru voinţa cetitorului decit nişte biete articole de ziar,

Posibilitatea unei învinuiri de ofensă adusă ordinei sociale
printr'o poezie. o poate documenta foarte bine d. Halippa, carea a-
vut destule incurcâturi cu autoritatea rusă, cînd, subt ţarism, a tipă-
rit la Chişinău, intr'o publicaţie rominească, „La icoană“ a lui Via-

MISCELLANEA 269
WEE.

huţă,—po=zie care ar putea fi urmărită şi la noi, ca aducind
atingere religiunii dominante în stat, celace e O adevărată „re-
beliune” (Vlahuţă a fost atacat şi la noi pentru „1907*),

Dar proza ! Ce elev nu ştie că Werther ai lui Goethe a
provocat o epidemie de sinucideri ? Şi dacă literatura poate
determina sinuciderea, ea poate provoca, a fortiori, sentimente
împotriva ordinei stabilite.

Orice personaj „subversiv* dintr'un roman sau dintro nu-
velă—indiferent de opinla autorului—poate H un model mai in-
Win, un advocat al subversivităţii în al doilea rind.

Imaginaţi pe cel mai mare scriitor al lumii de azi, Anatole
France, sub! regimul unei prese aşa cum ni se făgăduește că
vom avea. Gindiţi-vă la atitea tipuri ale lui prin care vorb-şte
—chiar el—de toate instituţiile societății moderne şi mai gindi-
ți-vă că „societatea“, prin reprezentantul ei legal, ar avea mo-
tive să pecetluiasca această divină gură.

Acum cincisprezece ani, d. Spiridon Popescu a zugrăvit
e un țăran naiv, care face reflexii asupra civilizaţiei noastre.
âranul spunea multe lucruri comice, dintre care unele „sub-
versive”. Autorul a fost imediat invinuit că el spune acele lu-
cruri—şi a fost taxat ca instigator de răscoale. Noroc că d.
Sp. Popescu avea o decorație dela Lascar Catargiu, pentrucă
contribuise pe vremuri la potolirea unui început de răscoală
în judeţul său, care era şi al lui Lascar Catargiu

Acelaşi lucru şi cind e vorba de idei! Şi nu ne gindim la
exprimarea unor consideraţii pur politice, ca de pildă acele ale
marelui Haret, care se isprăveau cu vorbele că „vor sâri pietrele
de pe străzi” ca să loveasca pe impilătorii țărănimii, — ci la stu-
dii oricît de teoretice.

O carte profund ştiinţifică şi obiectivă, în care—ne pu-
nem în situaţia dinainte de răzbiiu—un istoric savant ar fi a-
râtat cum au fost deposedați țăranii ori răzeşii în cursul vea-
curvor de pâmintul lor, ce instigare mai puternică a claselor
rurale, ori, mai ales, a fiilor culuvaţi ai acestor clase!

ro carte de istorie, in care s'ar preamaări Revoluţia
Franceză cu toate ale ei, „in bloc“, după concepţia lui Cl&men-
ceau, care spune că acea Revoluţie nu se poate înţelege decit
in totalitatea ei,—celace explică şi îndreptâţeşte totul ?

ȘI am putea aduce tot felul de exempie, care să ilustreze
ideia noastră. Căci este foarte adevărat că instigaţia se as-
cunde pretutindeni, chiar unde te-ai aştepta mai puțin. Prive-
liştea vieţii este ea insâşi o instigaţie mai puternică decit ori-
care alta şi atit ştiinţa cit şi literatura tratind viaţa, conţin, prin
definiţie, elemente instigatoare. Dar în propaganda pe care o
face viaţa, nu poate interveni nici o autoritate...

Nu poţi opri viaţa şi nu poţi opri nimene s'o vadă,
In acest moment, se petrec în țara noas lucruri, care sînt o

270 VIAŢA ROMINEASCA

instigaţie mult mai primejdioasă decit bietele idei pictate cu
cerneală cenuşie pe hirtie de calitate proastă.

Dar „calomnia“,—ca să mai vorbim de unul din „delictele“
date în competenţa tribunalelor ordinare!

Un ziar, oricit de cinstit şi precaut ar fi, poate fi dat in
fiecare zi în judecată pentru acest delict, căci imediat ce „nu va
fi adevărat“ că sergentul din pont a bruscat pe un țăran—ca-
lomnia s'a consumat. Imaginaţi-vă cită putere de hotărire, ce
temperament napoleonian, ce alea jacta presupune, in aseme-
nea condiţii, a da „bun de tipar” unei informații, in care se
vorbeşte de un abuz!

Desigur, la noi se calomniază cu neruşinare, şi poate nici
un delict nu e mai ...criminal decit calomnia. Dar iarăşi, nimic
nu e mai necesar decit denunţarea ticăloşiilor. Şi, dacă de frica
de a nu „calomnia” fără voe, presa ar amuţi, unde ar fi cişti-
ul ?

y Noi nu sintem ziarişti, aşa dar nu vorbim în interesul nos-
tru — şi, cu toată scirba noastră pentru această cea mal laşă
laşitate care e calomnia,—vom spune că muţeniei trebue preferată
calomnia aceia pe care nu o condamnă juraţii, căci nu se dă
foc morii ca să ucizi şoarecii şi nu se dă cu parul în capul
cuiva ca să-l scapi de o muscă,

Dar şi publicistica literară e primejduită! lată, de pildă,
problema plagiatului. Se ştie că intre imitare şi plagiare nu
intordeauna e uşor de făcut diferenţă. Dacă un critic, cu toată
bunâcredința, Învinueşte pe un poet că a plagiat şi tribunalul
crede că a imitat numai, orică e o coincidenţă, ori dacă nu vede
asâmânarea ? Căci lucrurile astea sint cam subţiri... Dar dacă
cumva apreciarea foarte defavorabilă, a unui poet, făcută în-
Von stil coroziv, trece drept calomnie ?

Acum clțiva ani un versificator ne-a dat în judecată pen-
trucă am susţinut că nu are talent. Se supărase că i-am ales
anume versuri slabe... Vedeţi, chestia juridica se complică deo-
dată cu probleme de estetică literară. Dar pe-atunzi chestia
era „în civil“ şi era o biată mică chestie. Cind însă e vorba
de „penal“, cind chestia poate D mai mare, şi cind vremurile
sint tulburi şi „dictatoriale“, lucrurile devin grave de tot!

Dar se va spune: Bine, dar se poate fără justiție? Se
Dose să nu existe sancțiuni pentru calomnie? lomnia nu
se judecă şi azi, la juraţi ?

Vom răspunde că trebue să existe sancţiuni pentru calomnie.
Şi exista. In adevăr, avem instituţia juraţilor, Dar juraţii achita! E
drept, abuzează de dreptul de a achita. Så se reformeze atunci in-
stituția juraţior. Dar să nuse dea aceste procese la tribunal, pentru
că... dar mai e nevoe de slabele noastre argumente ? Instituția ju-
raţilor a izvorit din enţa omenirii civilizate, ca a fost
justificată de o mie de ori mai bine decit am face-o noi. Jura-
tul vede înaintea lui un om; judecătorul e pornit să vadă un

MISCELLANFA 271
a E

vinovat, Juratul e numai cetăţean. Judecătorul e justițiar. Dar
am inceput să argumentăm, şi nu-i nevoe. Toată lumea (de-
sigur că şi reformatorii) simte ca „reforma“ asta nouă însamnă
o resiringere a libertăţii de a exprima gindirea—şi că este un
regres În viaţa noastră sociala.

Prin noua reformă e vorba să se introducă şi pedeapsa cu
moarte (şi de aici incolo vorbim dezinteresat, căci credem ca
ne-a feri Dumnezeu să scriem romane atit de,instigatoare, încit
să ne Daca pe eşafod),

u vom spune, cum sa zis, cà viața eo aşa de mare
minune în univers, incit nimeni nu are dreptul s'o ja afară
de Dumnezeu. La urma urmei, un asasin ordinar, care ucide
cu singe rece chiar şi copii pentru o sută de franci—e o viaţă,
dar nu e un om. Milă—o asemenea brută nu poate inspira. El nu
e dintre noi. Ele un strigoiu. EI vine din caverne (Asasinul
„din amor“ e şi mai mizerabil, pentrucă-şi omoară „iubita“),

Dar nu despre aceste filozofii e vorba. latrebarea e pentruce
să te injoseşti Şi să omori pe un asasin, adică să faci exact caşi
el? Căci pedeapsa cu moarte nu impuţinează crimele. Ea
face numai ca eroarea judiciară să nu mai poată fi reparată.
ŞI decit un om nevinovat omorit, mai bine o sută de asasini
vii, ori chiar nepedepsiţi. (Aici, da, se poate vorbi de sancti-
tatea vieții, de viața care e una, singură dată cuiva en trăiască
în infinitul timpului, şi de crima oribilă comisă de societate, nu
de o stirpitură degenera!â).

Râmine atunci, răzbunarea. Omoritorul să fie omorit şi
el. Dar e înjositor să te pui în locul lui, în mintea lui. Afară
de asta, justiția nu are de scop răzbunarea, „pedeapsa“, ci
ferirea societăţii de individul vâtâmâtor, exemplul pentru alţii
şi ameliorarea vinovatului.

Dar există pedeapsa cu moarte în ţări mai civilizate de-
cit a noastră!

Ei şi ?

Se uită un lucru. In ţările acele civilizate schimbările se
tac evolutiv. Dela caznele dela 1700 (care totuși nu mai erau
aşa de oribile ca cele dela 1300) s'a ajuns treptat la indepàr-
tarea tuturor torturilor, râminind să se suprime cindva, şi pe-
deapsa cu moarte—ultima rămăşiţă de barbarie, din acea bar-
barie care se poate închipui cind vizitezi inchisorile din vea-
curile -trecute (azi ajunse „muzee“), ca de pildă celulele dela
castelul episcopal din Salzburg.

Dar la noi? Noi am întrodus la jumătatea veacului tre-
cut nişte forme de civilizaţie, rupind cu tot trecutul, Se poate
` zeg? desigur, că unele lucruri părăsite erau bune şi rău s'a
făcut că au fost părăsite, că altele erau rele și bine s'a fâcut că
au tost părăsite,

Şi dacă cumva pedeapsa cu moarte face parte din faptele

272 VIAŢA ROMINEASCĂ

eg beet, n

de categoria a doua, atunci trebue să ne felicităm că acea ru-
pere cu trecutul—pe lingă efecte rele-—a avut, între ig d g
pe acesta bun,—că am abolit ceva care aiurea dâinueşte încă,
pentrucă acolo nu s'au intim lat salturi ca la noi,

Ideia că trebue să întroducem pedeapsa cu moarte, pentrucă
ea există în Franţa şi în Anglia, nu-i departe de aceia că de
oarece Francezii seriu homme şi pronunţă om, trebue să scriem
şi noi kommu—cu toate că la Francezi aceasta e o greutate or-
togratică, explicabilă prin faptul că pronunţarea a evoluat (cine

utea s'o oprească ?), iar transcrierea a râmas staţionară prin
orţa inerţiei.

Dar dacă nu mai voim să scriem cum se va fi pronunțat
la 1200, ori să scriem cu cirilice ca pănă la 1860 ` putem relua
firul în privinţa presei şi a zech capitale. ȘI se vede că
o să-l reluăm. ŞI cu această consideraţie, să părăsim idealis-
mul şi să facem puţină... ştiinţă.

La noi, din cauze știute, În veacul trecut s'a inlocuit struc-
iura socială feudală cu una modernă. Aceasta se putea face şi
țără a introduce numaidecit toate libertăţile „belg ene", Ca în
Germania ori Austria, chiar ca în Rusia. Noi însă am devenit
„Belgia Orientului“.

Liberalismul integral, adoptat cu entuziasm, a convenit per-

fect claselor noastre stăpinitoare. Singura rezervă au făcut-o
junimiştii, pentrucă, mai inteligenți şi mai departe văzători, au
înţeles câ într'un viitor oarecare, de acest liberalism-—de liber-
Gu sat putea folosi şi poporul sau, cum s'ar zice, clasele
apâsale.
Liberalismul era forma politică în care trăiau perfect tir-
goveţii de până aproape de periferia oraşelor. Aceşti oameni
— şi bineințeles mai ales cei bogaţi ori boerii din naştere —
puteau face ce volau. Să ne amintim pănă unde se putea a-
junge cu insultele ia adresa Regelui. Sa ne mai gindim că nici
un om din clasele de sus n'a tostbăgat vreodată la ocnă peniru
omucidere. Pentru țărănime însă, liberalismul nu exista. Tå-
ranii n'aveau voe să cetească constituția. Constituţia era legi-
ferarea drepturilor noastre, Ei nici nu trebuiau så afle despre
aceste drepturi. Ca măsură preventivă pentru orice posibili-
tate de schimbare a acestei stări, ţăranii erau aruncaţi într'un
gu electoral „minciună“, la început al 4-lea, mai pe urmă
al 3-lea.

In nici o societate istorică, credem, n'a existat mai multă
„libertate“ pentru cei de sus. Constituţia „belgiană“, care le

aranta libertatea aceasta, era o evanghelie pentru el, —mal a-
es că aveau şi libertatea suplimentară de a o câlca, cind ve-
neau lucruri neaşteptate, care nu se Împăcau cu dinsa.

In timpul din urmă, sau schimbat lucrurile. Clasele in-
ferloare s'au trezit ori au fost trezite, mai ales din cauza răz-
bolului. Apoi în statul nostru au intrat şi o mulțime de străini

_ SABLER ORE SE 273

Insfirşit s'a dat votul universal, me
A nit să mait
pe n deja lea Acum, de constituţia vor. treba ze
cer şi aceştia. Şi atunci trebue de băgat bine” de
rech ut ri această constituție. Avind a se mai
r oarte mulți, ea nu mai te
iae ës og ce lt wéi proripendada de ae Bn
$ e făcut? Mai bine oarec -
pri şi Dia noi, decit deslânțuirea subversivitaţilor. primej-
mai N de asta, chiar cind unii dintre noi, clasa ajunsă
i E m „la putere”, no să ne apucăm doar de nebunii Se
vi Duo ëch ei DA ere dominantă, cu perspectiva
av i
ENT nu va fi a de dee EC
şa dar, nu vom mai fi atit de „belgieni“. N
zo ien wë éi er cip a eege age D
inspre „ e ar fi trebuit să urmeze vechiului
el ice. a oieri | Şi cenuşa EE va eo sot
j ma“ se va intoarce inapoi A co-
respundă cu „fondul" "după un divors de vr Sagegl de e
CO i
Dort ia 1800 ori kreie og pentru „belgianism-. Kë
3 , încă odată, pent i er
gh e evident, ar A ost areant cati AER
osibilitatea acestei intoarceri (intoarcere încă i mal
> egener? z prince chiar în proeatul de prime
războiu, cind vechea constitu
în desuetudine din cauza dreptului marţial. Ar fi Ss e
„ Ar fi fost mai d
trecut deodată dela ceiace era în 1914 la i Bet în
eiace
dee cei cîţiva ani de încetare a „stării de iba et pe
ét eng terenul pentru starea cea nouă—in realitate
pu iei zarea stării care trebuia să urmeze vechiului nos-
La această sincronizare, dacă se
P poate spune -
Se Ce Dong SE contribuit şi valul preiei
i i a. in toate ţările invingătoare put
n ër cele mai conservatoare, iar ageri eiia s A
` „ albă, Din cele învinse, Rusia dă replica Italiei eu dic-
= în ei roşie, iar unele din celelalte, cum i se şede mai bine
ri țări bătute, au guverne mai democratice, dar spiritul na-
tiilor “gală e şovinist şi revanşard.
e altă parte, se pare că şi clasele dirigen
S băgat de samă că libertatea, care le-a folöelt er rel sea
nu mai e atit de bună acum, cind ar putea fi prea utilizată de
d rotai pena Lenin ei. „Belgianismul“ nici acolo nu mai
Benetiiat € z e EE D primejdios celor care au
vident, e mai bine să ni se mai restringă
aar prăzi e GE deg i en CR ee Wee pre
şi idealismul se exclud prin d
apoi este foarte sânâros şi nu are nimic codec ati. ZS

274 VIAŢA ROMINEASCĂ

Vom avea, aşa dar, un regim mai aspru. ldealiştii vor
lupta pentru libertăţi—cum s'a "'ntimplat în toată lumea. Liber-
tâţile, ciştigate prn luptă, vor veni la vremea lor şi vor îi mai
scumpe, mai sigure, mai trainice.

ar literatura, pe cit va pierde, pe atita va şi cîştiga. Se
va desvolta talentul de a spune esenţialul printre rinduri, va
progresa ştiinţa stilului, fineţa. Apoi aluzia, parabola, etc. care
cer cultură dela scriitor şi dela cetitor. '

Se va desvolta, însfi an, literatura de ideal, ca în Rusia...

O începusem pes mist, pentrucă Dream sentimentalism şi
o isprăvim optimist, pentrucă o isprăvim ştiinţific. —Şul. ţa e
întotdeauna optimista (vezi Renan).

Po!'tică..

Pacea n'a fost cucerită încă. Ba nu s'a așezat definitiv
nici măcar teorețiceşie. lată un tratat -olemn, definitiv, etern,
cel de'a Sèvres, desființat în favoarea Turciei, care fusese des-
membrată pentru a satisface principiul naţionaliteţilur şi care
fusese pedepsită peni!rucă în vremea războiului a dezertat dela
cauza civilizaţiei şi a făcut ati'a râu Aliaților, mai ales izolind
SH şi punind-o astfel în nepuținţă de a fi ajutată de tovară-
şii ei.

Cineva, care a Început så nu mai fie atit de antipatie ca
mal înainte, este Rusia bolşevică. Dar cind nu va mai fi bo gevică...

Rusia, refăcută cit de puţin, recunoscută de pu'erile mari,
putind să importe materii prime şi fabricate, această țară—a-
cest conilnent— de o sută clucizeci de milioane, e un teribil
punct de întrebare pentru noi. Ca bolşevici, Ruşii vor să se
întindă spre a lerici pe cei cotropţi, ca burghezi, ei vor să-şi
refacă graniţele şi, ca orice popor mare, deci imp: rialist, vor
să-şi întindă cel puţin „sfera de acţiune“, dacă nu şi graniţele,
vor să cigiige debuşeuri, să pună mina pe puncte importante
pentru războiu şi comerţ—. tambul, gurile Dunării, şi mai sit
ce, Doamne fereşte |

Și vor năzui incă mai mult, dacă „revoluţia“ se continuă
cu o epocă napoleoniană (şi de ce nu, cînd până acum au tre-
cut prin atitea faze ale revoluţiei franceze, şi cind revoluțiile
se repetă plicticos de la fel!).

ar dacă Ungurii şi Bulgarii devin şi ei cumva, caşi Tur-
cii, necesari şi (deci) simpatiei ? In Anglia şi America mai a-
ls Ungurii au o reputaţie neinchipuită; in bună parte uzur-
pată—dar o au!)

Cui i se pare exagerată grija exprimată aici, să-şi aducă
aminte că punctul central al istregii politici f'anceze nu e, după
mărturisirea tuturor oamenilor politici din Franţa, decit grija de
o Viituare Germanie, care ar periclita achiziţiile păcii. Şi doar
Franţa e țară mare, puternică; iar primejdia unci viitoare Ger-

— "wm TN WT Zerf: WE

MISCELLANEA 275

manii pentru ea nu se poate compara cu acela a unei viitoare
Rusii (plus Unparii şi Bulgari:) peniru noi!

Acum p'iviţi la ctiəce facem noi în toate domeniile vie-
ţii şi, mal aks (ceia-e e interesant în primul rind din acest
punct de vedert), în admini-traţie şi in politică. Parcă m'ar
trebui să ma! avem ni-i o gr jå!

Organismul nostru social e, vădit, într'o stare care nu se
poate numi infioritoare. Dar numai un organism robust poate
rezista in concurenţa vi ţii E un fapt elementar de biologie,

lar toată această stare se explică în bună parte prin lipsa
unei vieţi cetăţeneşti.

Dacă am avea un regim în adevăr parlamentar, dacă li-
bertatea individuala ar fi respectată, dacă am îi mai politici în
provinciile foaste subjugate, atunci energiile individuale şi co-
lective ar creşte şi din insumarea lor, din coniucrarea lberă a
cetățemlor şi a partidelor, a provinziilor,a raselor din cuprin-
sul Ruminiei ar ieşi, obiectiv, o nouă creştere a fortelor noastre
şi, subiectiv, o incredere În acesie forțe, încredere care, la rindul
ei, ar înzeci energia naţională.

Alfred Espinas

A murit pentru ştiinţa socială un prietin bătrin, şi un in-
temeetor: Alfred E-pinas Intr'un timp cind Sociologia in
Franţa consta din trivole disertaţiuni, es-al-uri superficiale, in-
t'un cuvint poezie in proză, fâră nici o preocupare ştiinţifică;
în momentul cind Gab'iel T. rde, prin pana sa mâiastră com-
promitea în mod el: quent orice încercare de sociologie obiec-
tivă,—apare Espinas care cu metoda, cu siguranţă şi opiimism
pune bazele unei sociologii franțuzeşti veritabile,

Pe atunci era la modă în Germania aşa zisa „şcoală or-
ganicistă“, care asimila societatea - nui organism biologic. Ast-
fel erau Schäffle, dar mai ales Lilhenfeld, pentru care fluviile
erau vine, stilpii de telegraf centiii n rvoşi, bursa inima, etc..

Espinas ştie să se țină departe de această tendinţă şi pre-
feră să proced-ze cu mijoace care să nu datorească nimânui
nimic.

Astfel, prima sa lucrare a fost în 18:7, un studu de a-
tunci rămas clasic: Les socieleles an'males. Apni, la 1882, face
bilanțul critic al sociologiei franceze („Les études socia es en
France“), Tot în domeniul p'imeor 'nvestigaţiun', cu care un
sociolog trebue să înceupă, scrie magistralele sale „Origines
de la technologie“, carte care, de asemeni, Se citează azi ca au-
toritate de lucru judecat.

Dela a sa „Philosophie sociale du XVili-me siăcle et de la
Revolution“ s'a început a se câuta +ocialiştilor precursori, In-
sfirşit, Espinas dă Franţei prima sa Istorie a Doctrinelor eco-
nomice,

lată contribuţiile serioase, fundamentale, pe care valoro-

216 i VIAŢA ROMINEASCĂ

sul dispărut le-a adus științei franceze. Lucrările sale rămin
şi azi nouă pentru materialul de fapte şi soliditatea—puţin obiş-
nuită în sociologie—a concluziunilor.

Punctul său de vedere general, fireşte, e azi cam invechit.
Şcoala, şi mai riguros obieciivă, şi mai fecundă in descoperiri,
a lui Durkheim, l-a depăşit. Dar fără el, apariţia acestuia din
urmă poate nu ar H fost cu putință, DL S.

O editură nouă

Cărţile apărute în editura „Culturii nationale" sînt tipă-
rite admirabil, europeneşte. Fiecare volum e un obiect de lux,
celace nu e deloc banal în vremea asta de lipsă de hirtie, de
cerneală, de caractere tipografice şi de gust.

Asupra „exteriorului” acestor volume vom face numai o mică
rezervă. Ele au un format mai puţin obișnuit, sint mai scurte
şi mai late decit cărțile romineşti şi franţuzeşti din bibliotecile
noastre şi, în rafturi, alăturea de cele din urmă, iau parcă ae-
rul de broşuri.

Dacă trecem acum la conţinut, ne Intoarcem din Europa
spre țară. Una din plăgile publicisticei noastre sint greşelile
de tipar, semne, şi ele, ale stadiului nostru cultural (la nol nu
s'a sinucis încă nici un corector!). In unele din aceste

frumoase volume sint destule greşeli. Chiar în fRevizuirile

d-lui Sireittman, una din cărțile cele mai bine corectate, s'a
strecurat oribilul „intinerar*. ȘI dacă greşelile de tipar sint
supărătoare oriunde, apoi în aceste cărți de lux, sint şi mai su-
părătoare—căci „nobleţa obligă“...

Perfecţia execuţiei tehnice, face pe ctitor mai pretenţios
cu textul.— Introducerea, atit de stingace ca fond şi formă, dela
„Lirica armeană“, de pildă, are ceva asămănător cu o nuntă de
suburbieni în salonul unei case boereşti. lar iraducerea „lubirii
iubiriior" nu e, nici ea, la înălțimea tiparului,

Dar ct lucru nu are şi nezjunsuri! Observațiile noastre
sint un omagiu. Ele dovedesc importanţa deosebită a acestei
intreprinderi, datorită interesului ce poartă d. Aristide Blank
„culturii naţionale”.

D. Aristide Blank care, ca un alt Carnegie, a înțeles cå
omul de finanţe e „vechilul lui Dumnezeu pe pâmint“, va tre-
bui amintit întotdeauna în istoria cărţii şi a culturii noastre din
acest timp.

P. Nicanor & Co.

——.—. 39

Recenzii

D. V. Barnoschi, Originele democrajiel romine, („Ca
, („Carvunarii*,
ST Moldovei dela 1822), Edit. »Viaja Rominească”, 1922, leşi,

__Nu mal mult deci! acum citiva ani, pă
ganic ar li prima noasiră Conslitulle met e E EEN WK
Descoperirea făculă de Alexandru Xenopol, în 1898, în arhivele
consulalului rusesc din lași, urmată de studiile d-lui lorga, a scos Însă
la lumină textul Constituţiei moldoreneșii dela 15 Sepilembre 1822 pe
care Xenopol il numeşie „cea dintălu manifestare politică liberală şi
unul din scheie cele mal insamnale ale lreculului nosiru“, Azi, cind
s'a împlinit o sută de ani de slunci, d. Barnoschi consacră aces»
lui aci o monografie serioasă și Inleresaniă, supunind unei lemei-
néi ug aen? snoite, porav care au da! naṣlere Consilluliei,
conducăloare, chi -
cb n evolutia culari ie Opa cum a fost aplicală şi rolul ei isto
ocietalea rominească, la slirsilul veacului al XVIII, irai H
k; regim de privilegiu şi de arbilrar, slāpinilā de o aristocrație sibol.
GE care se ridica la cijiva zeci de lallifundiari. Impolriva el însă,
ere: e: e d — ei mici, a celor de |ară și a mazililor, a cilorva
venea tol ber eră, chiar a unei mici calegorii din protipendadă, de-
ormaliunea inteleciuală a „cărvunarilor” e dal rită inf
poleas; răs Vă prin numeroşii refugiați, a celei meeega Ze
a en în principale scrierile enciclopedişiilor în original grec, cu de:
si voleria e marii revolojii. Agent! Franței, emigreții ca
armate, care au găsii un adăposi Í i
ep d A, SH Propegandiști politici. $ f GE SECH
co a crescut î.că, în limpul ocupațlanii ru i
1306 Se k o gen in ee boerimi GE ca
ne revolujia franceză a iransi |

nemulțumiți, în novatori activi și în cărvunari fenalici. ET eco
dovadă de iniluența ei, cași de deștepiarea conştiinţei sociale,

278 VIAŢA ROMINEASCĂ
DO e

o avem în revoliele din 1804 1805 casi in analorava de atunci a lui
Moruzzi ce vorbeşte de un pasque! impolriva stăpinirii, şi muslră pe
aulorul lul necunoscul, peniru „nesimiirea dobilocească ce l-a lăcul să
culeze a amenința cu cugelul răzvrătirii franțozesşii*

Căderea lui Moruzzi, provocală de intervenția Franjei şi numirea
tul Calimahi, încurajează pe novatori, iar Eteria înlesneşte cârvunari-
lor desroliaren acțiunii lor. Ei iau pe fală şi cu energie parlea Tur-
cilor, impolrira Grecilor răsculați, făcind în acelaşi limp, mari planuri
de autonomie a |ării pe baza vechilor tralate.

Depulaţia, trimisă de cărrunari cu un art, probabil Iden'ic cu
Constituţia din 1822, e bine primilă de pașa din Silistra, pe cind ma-
rele boier Balş, care era venii cu un arz din pariea prolipendadel, e
nevolit să semneze pe acel al cărvunarilor.

La Conslanlinopol, Turcii speriaţi de Elerie și de Tudor şi bine
ialenționaţi peniru Romini. În acel moment, acordă Moldovenilor alege-
rea domnului păminiean, in persoana marelui logofăt lon Sandu Slurza
şi consfințesc, după oarecare discutii, Consiilutia scrisă, prin înalt fir-
man. Domnia najională e reslituilă în Muntenia, tot după arzul nova-
lorilor moldoveni.

Autorul principal al Constituţiei din 1822 e comisul Ionică Tâulu,
de profesiune inginer, pe care Alecu Russo, ce'i cunoşiea manuseri-
sele, conjinind romanul mişcării cărvunare, îl comoară cu *igurosul
pamiletar P. L. Courier, Dar lonică Tăutu, născu! la 1793, nu avea a-
lunci deci! douăzeci şi palru de ani; şi el a fost nevoit desigur să țină
samă de sfalurile lovarăşilor săi mai în virstă, a căror inliuență e vi-
zibilă în redactarea lexlului, unde sinlem deparie de a avea atace cu
un si gur stil. Colaboratorii probabili al lui lonică Tăulu au fosi pe
lingă marii vornici lordache Drăghici şi lon Tăutu, bunicul comisului,
paharnicul Va-ile Barnoschi, Andronache Donici, Antohi Sion, marele
vornic lordache Catargiu, sărdarul Siavăr, aga Oreceanu, vlădica Me-
lelie si Hușului,

Avalizind exegelic şi crilic cele 77 de ponturi ale Constiluliei,
d. Barnoschi găsește, că ele sîni, în cea mai mare parte, laspirate de
faimoasa declarație a drepturilor omului și celâleanului, adañtate însă
realități! naționale. Cărvunarii par mai de grabă nişte spirile inain-
tale ale evului mediu din Occident, decil niște revoluționari moderni.

Dacă el adoptă mai toale principiile doctrinelor constituționale,
între care şi egaliialea înaintea legii, nu admit însă şi dreplul tuturor
de a concura personal la facerea legilor, căci înțelegeau fericirea Do:
porului, „a plebei Inconşliente” fără participarea ei.

Suveranitalea după cărvunari aparline obșilei, dar ea o exercilă
prin delegație: in numele ei, vorbește o singură clasă, boerii. Acest
corp electoral, care irimilea cile un deputat de finul in sfatul obşiesc
aloipulernic, nu se deosebea mull, după d. Barnoschi, de colegiile
noasire cenziinre, căci boerimea era larg deschisă peniru merit a
oricine avea o siare şi oarecare silualie, Dien deveni boer.

Constitulia din 1822 nu a căpbial ființă legală. Domnitorul nu a
promulgal-o subt nici o formă solemnă, iar Sultanul nu a hărăzit-o po-
porului moldovan, în sensul în care cu cilira ani mai inainie Ludovic
al XVIII a ocirorgi una osămănăloare Fronte), Sprijinindu-se pe u-
nele documenle ale vremii, d. Barnoschi afirmă însă cå, in ciuda for-
melor, principiile Conslitujiei au fos! aplicate. lonilă vodă era crvu-
nar şi cil a pului, patru ani, a guvernal numai cu cărvunari. Decre-
tarea solemnă a Constiluţiei și promulgarea ei au fos! impledecale
numai de opoziția atolpulernică a Rusiei.

In aces! limp insă, cărvunarii au mării considerabil numărul cla-
sci conducătoare, ridicind obșlea boerilor dela o sută, la irei sau pa-
iru mii de persoane. lonijă vodă s'a grăbi! mai ales să căftänească
neamuri şi mazili, de acei dirzi in mindria lor de „boeri de vilă” şi

Ken, E A RECENZII 279

față de care mulți boeri mari
erau nișle parve
ER * gralie prolipendadei, combat retele Ei n dt vo zi
E 2 feige rde a biede e originii nobile, die
regenera! ssifel ellla, pe de
RE pu ra ți crt zi nemire a
° D regimulu! fanariol. Tendi vită
a fosi armonizarea claselor sociale. Nu di pom Agar ora
. rila arislocraţiei şi
puleraicia poporului, ci deniooretiaei ék socios i EE
i feodal
eg A mea care singură, după d. Barnoschi, fie, mm em pila
ai ar ae sa e societatea moldovenească a fos! casi asnsinală
A fe Gard KE? nu a fosi înăbușită numai activita-
material omenese d SEA we ă, dar a fost nimici! aproape însuşi
uma, holera, lonmelea, focurile eu pustiit
era rar: mg dig nd e Tipan omenească, în majorilaiea
z numai au ajuns
marea KE EE ragaie ar i "lut Îi conti
el e o lege a vremii, în care lol opere se m eri Marele ar
adie ek. se daloreşie emil egal ceata crea ei a ai
a e dE 148 a adus o nouă ruplură şi soluție de continuitate
S Des oldota nu mai are inijialiva transformărilor sociale.
kat. Lengt Zen cere la 1548 numai aplicarea clastilă a regulamenlu-
rca oră Se hie = nd di paai Sote pindonitiei treculul, în-
şi dela sirăinii civilizați. Generaji râul ret? ga rm pe Br
DIE sabt eech ven pă Keen 2 »ž neaga regat a servi! cu cre.
țării prin două forme dr vaghe Gem Ga EE inseeeee
a ter ` $ enjia din Paris și Statului din 1864
së, conte > ari d ae noralori, idealul a fosi realiza! prin adopta-
oidovra care nu a prea dal roși, are glori
lujia de conlinuital ée net aer Er hg
totul, insâmlajăeii seen mă ec E ge
«ocărvunarilor de aici Alecu Russo, Kogălni
Pate: Saca e ip ioreeia arăta sea cuiinizale eneen rr
si Rat a Se ee egăturilor cu lrecutul politic
u social și il D
RÉI cu sufletul ei debil, dezrădăcinat, fără de eng) Goy og Gs
He, 2. reprezintă deci! prea pulin poporul... Se
Gite Gage ărerile d-lul Barnoschi, in celace priveşie condițiile in
A Per sp coastiiujia din 1822, scopul caşi guvernarea cârvu-
red ni e za arareori ee ge dpovmenie, cl een pe iniwijii
> ` är in genere judici i H
ie iegeg virulenie pe care d-sa le f woer E genier ft imi
maina ase cae Sec din 1866, crilici inspiraie de dog-
onalis conservralor al
tare Le Bon, ară a se par tetiea ne laisei, partia ca pă
usca introducere a principiilor democralice in soci b
gn ës În epulul secolului irecal, care ne-a făcut să Ee se
end a cerea nu a fost alit rezulialul unei ideologii imporiaie ee
Par pp pan å ușurință, cil mal degrabă o necesitale istorică, o conse-
Leen Chapetzeng economice aie țării, schimbale in urma iralalului
eee), - gg subt presiunea fatală a capilalismalui occidenial,
pripite pa en tindenu cu o forjă elemeniară la formorea unei bur-
Lens? re p~ pe care d, Barnoschi evilă să-i pronunje, şi deci la
p ari be repi corespanzăioare, care nu pulea D objinutā decit prin
Cu e Zeiten: sad d tere right relajiua! feodale.
noi elile, creaie de patr i
reale, inerente insă tuturor epocilor de Haag me Ärger

280 VIAȚA ROMINEASCA

In ceiace priveste libertălile proclamate in constilulia dela 1866,
nu mi se pare deasemeni că ele merită ironiile autorului.

Ceiace ar D mai degrabă de reproşa! oamenilor politici de a-
lunci, e că nu s'au gindi! şi la unele garanjii necesare În celace pri-
veșie sincera lor aplicare.

In orice caz, mă indoesc dacă Sialulul lui Cuza Vodă, cu abso-
lulismul lul napoleonilan şi cu acel corp ponderalor, pe care il admiră
atit d. Barnoschi, şi acestea de provenienlă străină, ar fi patut fi mai
prielnice unei evolujii normale a ärt,

Dar aceste rezerve, care îşi au lireşie izvorul în înclinații po-
iliice casi înlr'o aleciivitate cu lotul opusă aceleia a aulorului, nu pot
scădea interesul caşi aciualilalea unei lucrări meriloase și suggestive.

Octav Botez

K. Kautsky, Dela democrație la robia de stat, în romineşle de
Şerban Voinea, Edil. „Cultura Najilonală“*, 1922.

Aces volum este replica bătrinului teoretician la Anilkausky al
lui Trolzki, —

n aceaslă polemică, nouă nl se pare că dreplalea e de pariea
ambilor combalanți,

Xautsky susține că comunismul e imposibil în Rusia, care nu-l
matură peniru acessiă alcălnire socială, nici prin condiliile obiective,
nici prin cele subieclive (nregălirea sufletească a proletariatului).

Trotzki susiine că, fiind comunist, elev al lui Marx, teoreticianul
expropriării exproprietarilor prin dicialura proletariatului ajuns la cirma
stalula! -nu putea face decti să-şi aplice „programul“.

Kauisky are drepale că Rusia nu-l „coapiă“ — contorm cu Marx —
peniru comunism, Dar și Trolzki are drepiale cind spune că, venii la
pulere, nu pulea aplica ali regim deci! ecela pe care l-a făgăduil și
penlru realizarea cărula a grupat pe periizani si a luplal,

Greşale lui Troizki e veche. Ea s'a produs alunci cu zeci de
cal în urmă, cind s'a crelat în Rusia un pariid marxist, adică alunci
cind o sumă de inleleciuali ruşi au crezul că socialismul marxis! se
polrivește cu condițiile ţării lor înapoiate și cind au anunjal că luptă
peniru a pune mina pe siat și a introduce comunismul prin dictalură—
conlorm cu marxismul.

lar greşala lul Kautsky e fot atit de veche. Ea s'a produs atunci,
cind el a privit aprobaliv socialdemocralismul marxisi rusesc, în loc să
Încă celace face azi, adică să spună acelor oameni că Rusia încă nu
are nevoe de un asilel de partid, penirucă, după chiar conceplia mar-
xislă, condițiile obleciive sint Iinexislenie şi că în Rusia e de ajuns
un pariid democral consiilujlonalisi,

După ce al lăsal—şi ai incuraja! -să se alcăiuiască un partid
neconform cu conduite unei |ări, şi cind acel partid îşi înlăplueşie
programul pentru care a luplai, e prea tirziu să-l Combat,

Praclica bolşevică, rezullaleie ei — caşi aliludinea lu: Kaulsky
faţă cu bolşevismul, îndreplălesc postum poziția luată de d. Siere faţă
cu soclaldemocralismul rominesc in aludiul său „Soclaldemocralism sau
poporanism ?*. D. Stere spunea, înlemelal pe docirina marxistă, că
n Rominia nu e locul peniru un partid, care să organizeze prolelaria-
tul în vederea cuceririi slalulul spre a organiza socielalea in chip co-
munisi prin diciaiura proieiarialului, penirucă condițiile sini-așa cum

"le zugrăvește acum Kaulsky pentru Rusia.

Nu ne aducem aminte, dacă nu s'a omeslecal cumva şi Kaulsky
în procesul dinlre poporauişiii şi socialdemocralii romini. Un lucru
stim, că aces! corileu al socialismului inlernajional a dat înloldeauna
dreptate social democralismului romin („Socialdemocratism”, inainte de

RECENZII 281

războiu, nu insemna ca azi un socialism moderal, ci marxismul in-
legral. socialismul extrem, intransigeni, opus aceluia, mai lemperal, al
unui Bernsleia sau Jaurès) și mai șlim că socialdemocrajii german! au
ajulai! intoldeauna moral şi material socialdemocralismul rominesc al
D-rulul Rakovsky.

Acum, dacă la noi, din cauza cine aile căror calaclisme, ar fi a-
juns la cirmă soclaldemocralii și şi-ar pus în praclică programul (căci
re puteau să facă ? Să spună: pardon! am spus noi nişie vorbe așa
in vini vre-o douăzeci de ani, cind eram „în opozilie“, dar acum, cind
a veni! vorba ln adică, declarăm că am glumili, ne-am bălui foc de
muncilari ?), fără îndoială că Kaulrky, lrezi! la censul al irelsprezece-
lea, l-ar fi fulgerai prin broşuri polemice, după ce-i incurajase in
toele chipurile !

Dar la urma urmei loale acesiea sînt vorbe.

De fapt, bolyevismul este o fază lalală din marea rqudulre a
Rusiei, esie un lenomen cosmic, ca vulcanli şi culremurele -ca loate
evenlmenlele istorice.

Acest fenomen poste fi judecai, fireşte, cum poale Îi judecată,
admirată sau blesiemală o eruplie a Einei. Dar un lucru e sigur,
Dacă s'a înlimpla!, trebuia să se intimple. A fost fatal ca unii intelec-
luali să creadă in posibililatea realizării socialismului indusirial într’o
ară Înapoială, u fos! fatală revolulia rusească, a lost latală venirea
la cirmă a ecelor socialişii ulopişii, a fost falală „experimeniarea“ lor. -
ŞI, cine nu injel- ge că, chiar fără existenia partidului bolşevic, Rusia
or fi căzul ia haos şi ia calasirolă, date îlind loaie celelalie condiții
din 1917! Căci nu sini vremile subi cirma omului, ci bielul om subl
vremi. ȘI nimeni nu site cum ar fi fost acel haos, ce lormă ar fi luai
şi cit ar DU ținut.

ŞI atunci, nalural, der mai cu seamă ulil, e să lupii impolriva
lapielor cu inple, să le slavileşii, să le distrugi, să faci ca Wrangel
ori ca Kolceag, cum ai ridica zăgazuri in faja oceanului deslânțuii, -
orl să asişii ai să explici stiințilicește calasiroie, așieplind să vezi,
dacă-ți va da Dumnezeu zile, ce oscilații are să mai facă limba pen-
dulei și unde are să se oprească- undeva inire |arism şi forma bol-
şevică. Dar să combaţi cataclismele naturale cu articole polemice!

Şi lotuşi, loji facem așa, conduşi de iluzia liberului arbilru, pe
care | imprumulăm și unei uşi, cind ii dăm pumni, pentrucă ne-a lovit
peste degete.

Q. E

Matei B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Edil. „Car-
lea Rominească, 1922, Bucureşii, Prejui 120 lel. ~

Subt vin „Elementele dreplului clvii”, d. Matei Caniacuzino a
adunal, sintetizind principiile drepiului civil rominesc, și o conceplie
de jurist adine cugelată. £

Apårut în vitrinele librăriilor cu infāțisarea sobră a unei cărți de
ştiinţă, acest volum răscoleșie sufletul alitor generalii care-au ascul:
lai de pe bâncl cuvintul profesorului Matei Cantacuzino, ca un îndrep-
lar lăsat fiecăruia din elevii lui. Căci acesi volum odată cu Garten
lui de ştiinţă, cuprinde o admirabilă alitudine morală, manifestată în
soluțiile ndopiale de sutor, în partea socială a drepluiui.

Aşa cum şi-a manifestat credințele de pe caledră, învlind noţiu:
nile de drept cu acel dar dumnezeesc pe care Îl are curiniul lui
și punindu-le să meargă alături cu însuși viaja, aşa prin concep-
lia unitară şi adinc cuprinzăloare, aces! lom însamnă un sistem filozo-
fic şi social de SIE EEree a gielt juridice şi a organizării sociale.

Iniroducerea în drepiul civil, nojiunea de drept subiectiv, noliunea

282 i VIAȚA ROMINEASCĂ

de palrimoniu şi cea de persoană, aşa cum sin! redate şi concepute
de d. Canlacuzino, sintetizează în ele un volum înireg de filozofia
dreptului şi Ilusireazā o conceplie ouă şi originală demnă să Iresch
hoiarele acestei țări,

Intregul tratat de alifel este sirăbătul de personalilatea d lul Can-
lacuzino, care l-a consiruii cu o pricepere și şilințilică şi arlisiică de
arhilec!-ertisi.

Concenirarea materiei aminieșie siruclura minunală a unui fa-
gur în care-i sirins și pretăcul cu o lainică menire tol ce-au purial
mal frumos și mal armonios cimpuri intregi de flori.

Din fiecare cuvint creste un neam adine de idei, cu care aulorul
populează nemăsurat liecare chestiune.

Cu aceste însușiri care fac parle din pulerena de creație şi de
concepție a d-lui Matei Cani'acuzino, la care se adaogă şi o muncă de
cercelare neobosită de o viață inireagă în lol ce a pulu! insemna nou
în șiiința dreptului, d sa a da! cea întăiu lucrare și desigur cea mai
strălucită peniru cine şiie cită vreme, în acest domeniu.

Toală experiența unui Jurisconsult încerca! şi lol celace poate
da o medilsjiune serioasă de o viață de om asupra problemelor juri-
dice, și mai ales asupra a ceilece es e esențial şi social-omenesc în
aceste probleme, se găseşte în lucrarea d-lui Cantacuzino, cu care
docirina juridică îşi începe viaja în jara roasiră,

Dreptul civil aşa cum a fost ințeles şi predat de d. Mate! Can-
lacuzino apare în toată incemnălalea pe care o are În edificiul social,
apare ca un lol organic armonios construi!, nu din precepie metlice-
loase și disparate, ei din priacipii fundamentale şi unitare.

Volumul nu conţine şi SCC nu a pului să redee lol farmecul
apei tar cu care cuvintul d-lui Caniacuzino şlie să imbrace fiecare

ee. |

In elevii d-sale, în cel care l-au auzit expunind aceste principii cu
o claritate suverană şi cu o magică pulere de a caplira, fiecare cu-
vini din aceaslă carle poarlă partumal cuvintului rostit. Pentru aceş-
tia volumul acesia e caşi vorbii, fiecare cuvint îşi poartă și el acea
armonie specială care Une de sulleiul d-lui Canlacuzino şi de dra-
gostea cu care se adresează elevilor d-sale.

Acei care n'au avut fericirea să-l asculte nu vor simți răaăe ind
în minte, ca nişte aminiiri dragi din copilărie, dezvoltările şi explica-
iunile orale „in care se lraduce vieja şi căldura operei de inrâțălor*.

E insă vor înțelege cu mintea toată noulalea şi intinderea con-
cepțiilor.

+ Matel Cantacuzino şi-a lubit ën el sa de învățălor cu o
Palimă care l-a făcul intodeauna să sea reseze elevilor cu o bună:
tale și cu o câidură de părinte care vrea să-şi inveje copilul carle,
cu orice chip.

Astăzi cind la Universilalea de Drept din laşi nu se mai găsesc
nici materii prime-(lemne, cărbuni) decit foarte rar, necum prolesori
unirersilari, d. Cantacuzino coalinuă să o ilusireze cu o muncă in
date conşiiinjiozitalea profesiunii se egalează cu competința ŞI capa-

lalea sa.

Cugelălor adinc şi soliter al vieții şi rosturilor omeneşii, chinuit
de medilajii şi nedumeriri care rămin loideauna fără răspuns dar ne
lasă de mulie ori cu ochii umeziji, ca atunci cind am privi lix la ceva,
d. Caniacuzino vorbeşte în prelața volamului de „Dotara anilor care
începe pi prevesii inchelerea muncii şi a progresului“.

lar incheierea aceluiaşi „cuvin înainte" vorbeşte ca înir'un a-
posiolai, ca 'nir'o dramatică şi omenească parabolă spre învățătura
luluror de „nevola imperioasă e omului de a nu se simfi de prisos",

Prin sulletui pe care d. Caniacuzino îl pune in fiecare cutial,
loală vorba capâlă un prestigiu mişcâlor aproape mistic, ca rostită dis-
ir'o evanghelie sau venită de undeva, de deparie.

Demostene Botez

RECENZII 283

Ovid Densuşianu, Viaja păstorească în Poezia noastră popu»
resti, 1922, VIIE 127 po..
Rb We STE e care ar aduce mai mullă lumină asunra origi-
allor popor lui romin. este îndeleinicirea cu lucrarea pâminiului ori
cu creşlerea vilelor, Aslăz! pe lerlloriul daco:romin ocunpalla de căne-
lenie este agricultura ; la Macedo-Romini, păstoritul şi negusioria. De-
osebirea dintre aceste ocupații a fosi un argumen! cu care isloricii
nostri au combălul „Teoria lui Răsler”, cu privire la origina i eren
a celor două neamuri nord şi sud-dunărene (A. D. X nopol, Rev sia
Isi, Arch. şi Fil, IV (1885 p. 531 584). Chiar şi acum se susține 5
KA din slinga Dunării „au fos! înainte de loale muncilori de p a
mini“ (N. Iorga, Romini şi Slavi. Romini şi Unguri, p. 25) ori că oR u
garul era tolodalā şi păstor, iar păcurarul făcea şi plagārie* (J. rear,
Emigrările de pesie munţi, An Ac. kom., ist., Seria IL Tom. X YI
„ 817), lucru ce ar împăca oarecum concluziile filologilor cu er
ricilor. Căci și în această chestiune, caşi în acea a conlinuilății,
concluziile iiologilor sint conirare cu acele ale istoricilor. să
Incă dela 1879, Miklosich în lucrarea rămasă și azi unică, s er
die Wanderungen der Rumunen In den Dalmatischen Alpea ma, ar-
paihen (Denkschrift, d. kais. Akad. d Wissenschaften, phii.-Kist. l asse
XXX, Wien), a probat că răspindirea Rominilor până în Istria ş en
lii Galiției, Sileziei și Moraviei se datorește faptului că în primul Gs
acesi popor a fost un popor de păsiori, Acesl lucru este suficien i o-
vedil prin aceia că inire elementele romineşii împrumutate eer? d
Huţuliior, Moravilor, Sirbiior şi Slovaci or, majoriinlea se reler L
ăslorii. A nu admite aces! lucru ar însemna să negi „evidenia d
ași neexnlical faptul că se vorbeşte un dialect rominesc fn, sirio,
apoi pe Morlachii medievali, pe Valaşii moravi şi din Siezia, e omon“
tele romineșii topice din Galijia şi elemeniele rominesti din pere u
țulilor, Rutenilor și Poloailor. (la legenda sf. Kunigunde, Be ei
de păstori KEN ia 1400 în Oalijia vestică. I. Diugosz, Hisi. Pol,
ez. |, 320).
eg i râzi pă ec esle o contribuie înlregiloare la lucrările ante-
rioare ale auiorului cu privire ee ech Ba arală chipul cum se re-
ăsiorească în poezia populară.
sec: Poerio populară privâșie viaja păstorească „cu alternanță Se ue:
lori încintătoare și intunecate”, de cele mai mulie orl ca bună, i S
nu se relevează cinlecul (care e alit de răspindii) în care cio par
Renorocil se pliage că e menit să râlăcească „dind țărilor ocol e şi
blastămă mama că nu |a tăcul fală (Şezăloarea XVI, p. 154). poi
cele de dor" ar proba ch tocmai culorile E sinl m
Mallie Viaja păslorească apare insă cu o vară deosebilă are:
dinjele creştine, atit de numeroase, dovedesc cil de mult e cinsiilă g:
ceaslă indeieinicire In acelaşi limp insă, visja păslorească d .
rizal. Autorul explică foarte bine acest lucru prin anlipa a aire
păstori şi agricultori, puniad pe socoleala acestora din urmă reaga
ivire la păstori.
We pede A ara În pcezia populară rominească două
straturi folklorice : unul păstoresc, plin de vigoare, cu un egene
lism puternic şi o inspirație coacenirală, altul in legālu A cu v eja 5
gricolă „cu versuri sărace, prozaice trâgănale, cu umplulari i a
sebirea înire aceste două slraluri a fosi făcută şi în „Graiul din sie
Hațegului”, p. 14). Cale mai vechi poezii populare (iaire care pi
„Miorija*) sint cele păsioreşii, ee fiind o moştenire sirăveche. =
amestecul cu Siavii s'a acceniual viaja agricolă şi am avui o Kee
plugărească, asemănătoare in mulie priviule cu cea panaros A y
cauza imprumulurilor pe care le-a fácut dela aceasta. A. D. Xenopol.

284 VIAŢA ROMINEASCĂ

slav inire Romin

Istoria Rominilor, admisese că aşezarea elementului
anume Înlărire

n insolit „o schimbare pelreculă în forma vieții lor,
îndeleinicirilor agricole și prelacerea poporului romi
ales păstoresc în unul cu deosebire agricol“.

de „primavara, moma noastră" infr

Slóerðd", Poeziile în care esle cinlală primăvara,
»ebită, deoarece poezia Ppăslorească a imprumut
gricole şi probabil şi eg agricolă cele!
intreg ale cârul Där numai cu greu pot
în care ni se arală lristeja loamnei, sini e
păstoreşti
Cîntecul cucului stă în slrinsă legălură cu venirea primăverii,
Deşi poporul îi zice „măria ia” şi „sfinția ta“, deși despre această pa-
săre se vorbeşie bine și în poezia păslorească şi in cea plugărească,
'oluşi numărul poeziilor în care ele biăslămală e foarte mare şi la
celace ni se spune (p. 39, nola 4), aceste poezii ar irebui re
levate penirucă stow în iegălură cu credințele populare. Astlei într'ua
cintec se vorbeşie de cucul care a cintal „ot a sfadă ş-a război“,
„lot a sfadă ş-a ruşine" și pasărra cu „pene sure” esile iajurală (Şe-
zătoaree IV, D 13`); cucul esie blăslămat liindcă a cialal „rău“ cuiva
care se plinge de singurălale (Tiplea, Poezii populare din Maramureş,
D 35); cucul cîntă „a rău“ şi este blăstămal să-i cadă ciocul (Orid
Densusianu, Graiul din Țara Hafegulut, p- 130, 3), etc. Deasemenea
credinjele populare slau în contrazicere : nele cu allele (A. Gorovel.
Credinj! şi supersiiţii, p 85 sqq.: no. 949 in conirazicere cu 930: 974

o arată ca aducăloare de chinuri ei revesliloa ti
»wlisfăcăloare a acesior conirazicerii inta ar fi 2, Se Aen e:
Esle curios cit de pulin accentuate au rămas în poezia populară
migrajlunile păstoreşti mai vechi, Din exemplele cilale de autor (p.
60 61; 66, nota 2), baladele a căror origină nu poaie fi prea veche,
nerau păstra! cele mai mulle urme. Numai siudiu! limbii ne poale a-
răta adevărala măsură în care se efectuau aceste migrajluni, care au
fost aiii da prielnice imprăşlierii moliveior populare. Peniru a admite
vechimea unui cinlec popular liric, ne-ar Pulea servi drept crileriu

exlensiunea acelui cintec i i i
difere baer arai ciate Pe intregul teriioriu daco-romin sau in puncie

Tul vrea să se urce pe munți să-şi vadă neamurile i
S » “pecilicindu-se nu-
gale muntelui : urlnațieşul (Şezăloaren X, p- 12%; = 5 şi eg rule

a Pune capål „dorului, ciobanul pleacă la munie cu „mindra* lui

iss sioaren XI. p. 16>; XVI, 9i; c si Graiul din Tara Hațegului, p.

t RECENZII 285

În cîntecele lirice ale poporului romin. caracierizale prin me-
lancolie, d, Densuşianu relevează „o mare varietale de forme de ex-
primare de imagini poelice, care toale „au ca punti de plecare perin-
dări vii de impresii, străbaleri largi ale denirlărilor* și care ør fi la-
răşi o urmă a pribegiilor păsloreşii, de oarece „e ia firea păstorului
să De şi visălor şi energie“; visăior în singurălale şi energic în äi.
cirile nesfirşite cu lurma.

Carles, în afară de consialările pe care le-am eräiet, vine să în-
lăture o prejudecată. Pănă acum perzisiă părerea că nu ar exisla un
folklor specific unul neam, ci un folklor general. Acenstă părere a
fost astfel formulată de James Darmsteler: „loul ce qui est dans le
folklore francais se relrouve dans lous les aulres ; Il n'ya pas, A pro-
premeni parier, de folklore français. ou allemand ou ltaiien, mals un
seul folklore européen“ (Romania. X, p. 286). Din acensiă cauză ceiace
este_specilic fiecărui popor, nu s'a cercelat de cãiră folkloristi. Astfel
M. Gasler, Lileralura populară romină, p. 475 spune că: „Aceslea |cin-
lecele lirice ale poporului romin, doine şi hore] pol fi cercetate nu-
mai dinir'un punc! de vedere estelic, şi cind er li vorba de poetica ro»
mină, iar nu aici unde căulăm izvoarele și liliajiunile lileraturii popu-
lare". Cartea d-lui Densuşianu avind în mare parlie drep! documeniare
poezia lirică populară, a aräiel că acest material poale servi ai la all-
fel de cercetări deci! estetice.

Insă cea mai bogală sursă de informație cu privire la păstorit
sint credințele, superslițiile și tradițiile. Poezia populară nu ne aduce
deci! ciiera elemenie păsloreşii sigure ; celelalle sini așa de gingaşe
incit e foarle greu -dacă nu imposibil a deosebi cele două straturi

folklorice. I Şiadbei
~ laa?

Dr. |. Teodorescu, Sjatisiica Societăților pe acjluni din Ra-
minia în anul 1921 .

D. Dr. |. Teodorescu, Directorul General al Slatislicel, dă la iu-
mină o slatistică a socielăților pe acliuni din Rominia in anul 192),
statistică interesanlă din foale punctele de vedere, cu toate lacunele
pe care le prezintă. Aceste lacune sini independenie de voința aulo-
rului siatislicei, care şi-a dal silinja să facă din acesi volum o carie
la înălimea publicațiunilor similare din Statele occiderlale. Intr'adevăr,
cine cunoaşie modul greoiu de a lucra al organelor exierioare depin-
zind de Direcjiunea Generală a Comerțului din Ministerul Industriei,
pricepe loarie lesne cum, cu loală munca depusă de un statistician e:
rudit, maleriaiul pe care se bizue lucrarea acestuia, este neindesiulălor.

Pe de allă parte centralizarea Serviciilor Statistice, care a avul
loc acum cijiva ani, esle In A departe de a fi o centralizare efectivà.
Acel oficiu ceniral de siatisiică pe care il avem de obiceiu în Sialele
occidentale cu o sialislică inaintată, nu există încă la nol, deşi Direc-
llunea Generală a Statisiicei de pe lingă Ministerul Indusiriei şi Co-
merțului ar D irebuit de fapt să indeplinească acest rol de oficiu cen-
iral. Fală însă de slăbiciunea în deobșie cunosculă a aulorilății la
noi e ușor de înțeles cum această Direcliane Qenerală a Siaiisiicei nu
a ajuns incă să-și impune voinja şi directiva sa celorialle Ministere,
care continuă să scoală publicajiuni sialisiice de cele mai mulie ori
lipsite de orice bază ştiiațitică, alcătuite de oameni lipsiţi de cele mai
elementare noțiuni de statistică.

D. Teod.rescu îşi imparie lucrarea în şase grupe de soclelăți
şi anume : bănci, societăți industriale, societăţi comerciale, societăţi
imobiliare, societăți de asigurare și socielăji diverse.

286 VIAŢA ROMINEASCĂ b

Din cifrele pe care ni le dă d-sa vedem că la slirşilul anului
1920 functionau în întreaga Rominie 542 băncel cu un capital de aproape
2 miliarde lei fală de 486 bănci cu un capiial de 711 milioane lei în
1919. Cel mal mare număr de bëncd îl are județul Timiş Torontal, lu-

de credit din Banat îl arală și capilalul aceslor bănci care deaben a-
lingea 65,7 milioane lei. In schimb județul [ifov cu numai 51 de bănci
dispunea în aceste instituții de un capilal de mal bine de 1 miliard lel,
adică două lrelmi din lol capitalul investi! în bănci.

lia simptom foarle îmbucurător peniru politica prudentă a bān-
cilor noastre esie creşierea considerabilă a ondulul de rezervă ban-
cor, deşi proceninal acesi fond de rezervă a scăzul dela 42 la sulă la
35 la sută. In schimb însă beaeticlul băncilor în 1920 a fost de 20 la
sulā fată de capitalul vărsal, în loc de 14,6 la sulă în 1919,

Capitalul societăţilor indusiriale în 1920 arată o creștere de
pause lei față de 1919, Activul acestor societăji crescuse cu
260 la. s lā.

O oglindă fosrte credincioasă a considerabilei creșteri a valori-
lor şi în acelasi limp a trislei silualiuni a valutei noasire nalionale ele
contul de mărluri al aceslor soclelăji. care reprezintă un plus de 800
milioane lei față de anul precedenl.

In privinta soclelăților comerciale, vechiul regal! deline aproape
monopolul intrucit 98 la sulă din totalul acestui fel de socielă|i se gä-
sesc în acest leriloriu.

La aceste socielă|i fondul de rezervă a scăzul simlilor căci, unde
in 4919 el reprezinla 18 la sulā din copital, in 1920 nu mai reprezinia de-
cit! 7 la sulă. Deasemenea beneficiul nel al acestor socielă|i a scăzul
dela 27 la sută la 14 la suiă,

Cum om spus la începul, lucrarea d-lui dr. Teodorescu este
foarte Insiruciivă şi interesantă, cu loste lacunele pe care le prezinlă.
In introducerea d-sale autorul afirmă că a |luul sama de toate socie»
iățile pe acliuni din intreaga |ară. Alirmaliunea ncensia este numai
relativ adevărată, căci se raporiă la loaie societăjile pe acliuvi din ve-
chiul regal care își publică bilanturile in Monitorul Oficial. Un foarte
mare număr însă de socielăli din noile teritorii îşi publi ă bilanlurile
in foi locsie, lâră ca Direciia Generală a Siatislicei să poată lua cu-
noşiință de aceste publ'caliuni Denbia aluaci cind organele exile-
rioare ale Direcţiunli Qenerale a Comeriului vor lucra in mai strinsă
legătură cu Sistisiica ai cind toale socielălile din noile ietilorii vor fi
obiigøle să-si publice bilanjurile in Monilorul Olicia', vom putea avea
o statistică inir'adevăr complectă a soclelăţilor din Rominia-Mare.

Lazăr Iliescu

Max Freyhan, Das Drama der Gegenwart, 1922, Berlin.

Din orinouitea şi slslemaiizarea unor cuvintări ținute la „Inslilu-
tul Central pentru Educaţie şi lustruciie” din Berlin, alorul a liciuil
această cuprinzătoare și larg injelegâioare carle. Drama conlempo-
rară germană e prezenială in aspeciele ei cele mal noi- şi pulem a-
dboga - surprinzătoare. Siniem ioarie departe de ceiace se face la
Paris, şi deci la Bucuresti.

Max treyhan porneşte dela principiul, care a fost atît de lecund
in toale artele veacuiul irecui, că aria e in primul rind o copie a na-
turi, o imilajie a realității. Devierea a incepul — cu Sirindberg, cu

aci DOSAR Pi SE

Wedekind și chiar cu Ib de!
Debra geen E sen de'a presupunerea că realilalea,
Zei let. rla, nu e numai existența lucrurilor, ci și pinoa
fci si tol înțelesul dram
alurg'ei -
bine `? vag he iragediile Esop dia pepe, tape aN Zeien
EN cË va g CH „Erdgeisi* şi Merchizul von Ke ih, dia asipo
pona lira dă Gerd ze vi. la pasionala într'o etloresceală por ca
gengen contele păr ese Da crea personagii isterice, eier
Cen e îs esen|ă ne uralistă. Poate SO ee dëst de
„Sin berg şi Wedekind: i
Een : în desi şuraren :aturalismului î
srann elh y capălui unul drum, dacă nu chiar păz torii la Barilla
e alci iccolo, metoda de cer
„i cèlore a |]
een n nie bar evidenjiere a speci icului Sei) GE S ais
e ear ee Ze cercelajli Drama germană acte ge?
orară deg Mă, impache!ală în formule şi orinduită pene g tge
gt rege d A >'è inlimplat ca o operă siudiată së den $ ri e
en îi pu Wir ior un sulor să fie cilat, de ging ori premia
Loes aen has: eloda işi art loluşi valoarea el, oare priae
Siess, Gë copii onee ale tealrului Krier ie
le alilalra Forţelor) e il i E
Giwi ee: uzirală de Fritz von Ù
af Ata er, Cari Sternheim şi mei au samă Angust Stramm (în ere
Faiotieg int'uențală d i
i ! lă de Idealul dionisiae i
me sd deele ect Ernst Toller, ee gn Dep
asar EE rela vom reveni în curind), Walter Husenciever şi
Sinteza- în c re socotim că
i ar pulea,
See sus e H sirată Kéi pat eet zi:
Şi petenta Rakek à Lontpner şi alții. Stin
area adevărală chee a G | $
e pericolui ce amenință aceastò poezie en? Tarral aede

acesi pericol
leatrale. ol e în ducerea pănă la absurd a dinamicei, a exiaiicci

Cercelar: a unei
ar Irece În iot cazul d
do r această scuriă o
„Ver colul"
lHaupi an. f

gel Zosen ceva moi cuprinzătoare: caracierele drame! con-
2 dor ane hpi scapă a Aa sma rusă, cehă, ausiriacă și ilaliană
ei Gen T aiia innen ieyhan ar îi luai ale proporiii—dar
re mâinii om li văzul şi iil i
cind şi mai limpede cît si

ment A ară scela „uiiime noutăţi” poi eg geed eet
"meet El Husiralion“, de-adrepiul pe scenele najionale | e
nerin ek » bèl cu amă de sieri nien cure Ieini pind vea
ege, e tea enaren SE? nu pol scoale odată og GE
iti i pieilie și cure cred A
bune drama ica e piä ia muşchii er. ilor lak hote Secu a

F. Aderca

asemenea opinii ar ocupa prea molt

ro era e: ara unei recenzii, Balen
: drama conlemporană a È

Care amenința la un moment dei drama pentr dgie rer

Lă
. .

Paul Gen e
1920, Paris, 220 eco A Loroce Allemande depuis la défaite, Payol,

Av'orul, în urma unei anchele | i
, āculā în G
face alcnji pe aliaţii bizuiiori asupra Goes, Goerend ere

Ve Je

288 VIAȚA ROMĪNEASCĀ

Nemţii, observă el, sinl meşteri în operaţiile de camuflaj. Tratalul dela
Versailles îl obligă să-și reducă armasta, înir'un timp determina! (lulie,
1920). la 100.000 oam ni, irapă, ofiteri şi depozile—și această armală
urmează sā fie întrebnințală numai la năsirarea ordinel în fară şi la
paza holarelor.— incepind dela lulburările spariakiste și subi cuvial de
a preinlimpina primejdia bolşevică, Germanii îşi relac pulerea militară,
căutind să eludeze în loale chipurile prevederile tratatului de pace.—
Germania militaristă a căzul fără îndoială; un spirit nou democratic
însulleleșie şi poporul şi nous armală; loluşi d. Paul Gentlizon vede cu
neliniste pretutindeni voinia germană de a reface pulerea distrusă și
doriniu arzătoare și ascunsă a unel reranşe viitoare. Conducălorii
democraji, peniru a relace această armală, nu sien la îndoială să
cheme în serviciu pe vechii olije:i de carieră, monarhişii şi absolulişii
şi, dacă sint mal capabili, să-l prelere chiar ofljerilor republicaai. In
locul morei armale imperiale dizolrale, onducălorii Reichului in scurt
su pus bazele alior forje militare Pe de oparte au păsiral nucleele
vechilor formații, schimbindu-le numele; pe de alla au imaginat for-
majii nouă, în aparență inolensive, pe lingă trupele prevăzule de tra-
lat. Asilel, după infringere și după revolulie, au apărul pe rind pe
leritoriul repubilcei aşa zisa Sicherheifpolizei, poliție militarizată, apoi
Zeitfreiwmiliiue, rupă de voluntari, după aceia binwohnerwehr, un
fel de gardă celăjenească şi Verkelhrswehr, gardă a traficului, insfirşii
Technische Nothhilfe, guardà de ajuior technic. De curind s'au mai
adăoga! irupe peniru paza coaslelor. Toate aceste lormațiuni sint pre-
văzule cu loale armele de război; puşti, lunuri, mitraliere, arunc-
ioare de mine, granale Trebue să se mal adaoge la asia şi faptul că
linerelul, mal ales cel universitar, e indemnat să inire în irupe de Yo-
lunteri ori în socielă|i de spori, să se pregâlească, să se anlreneze, să
fie gala impolriva oricărui duşman dinlăuniru, ori din alară, cind ora
va suna.

D. Oeniizon nu poale privi aceste fapie de îl din punctul de ve-
dere francez şi vede ia ele nu alil înarmare și pregălire contra bolşe-
vismului, cil o încordare leribilă a biruijilor pentru un râăzbolu viilor.
Germania s'a ridical după lena, in veacul trecut. Primejdia refacerii
şi ridicării ei ne aşieaplă şi 'n acest veac. Cu pulerea lor de orga-
nizare, cu palriolismul lor, Germanii vor ai mască şi acu'a, ca şi "un
irecut, înarmările lor şi, la ua monent dal, o caiasirolă nouă poale
singera Europa. Autorul cere deci ca Germanii să fie reduși la ob-
servarea siriciă a Iralalului, mai ales că primejdia bolşevismului nu
mai e decil un mil,

lia ce spune d. Genlizon, în concluziile sale (pag. 171—172):

„faptul că posedă (Germanul) uzine admirabil utilate; ii poale
ingădui subt masca labricalelor inocente, să pregâlească maşini sau
materii proprii, să asigure unei lrupe chiar slabe şi neolelile, o su-
periorilate de surpriză conira unei armele mai numeroase și bine
înarmale. De asemeni ce ne rezervă in viilor progresul aviaţiei ?
Nimic nu ne probează că, in vre-o zece ani, zece mii de avioane,
lransportind liecare zece laniasial și manevrind loarie uşor, nu
vor pulea aleriza unde le ra plăcea, dejucind asile! cele mai bine con-
cepuile planuri ale Siatelor-majoare, Şi ce să mai spunem o ipoteză
inire o sulă ulleie de o noua utilizare a undelor herțiene, care ar
face să explodeze stocurile inamice de munilii ia disianjă, în anume
zi şi 'n anume clipă? Acelaşi problemă se pune dacă ie gindeșii la
meslalornicia echilibrului politic şi la ușurinla cu care o jară, chiar
fără arme, poale să şi le procure cu ușurință dinir'odală, cu sprijinul
allel puleri care i-ar fi deveni! ailală sau chiar numai prielină..*.

Teama autorului de uzinele germane, de societățile de spori și
formaţiile quasi-mililare, de neslaloraicia alianțelor aciuale, se reper-
culează astazi in toate sufletele Francezilor. Teama aceasta e cu altii

RECENZII 289

mai justilicală cu cil, in adevăr, din felurite pricini, lireşii ai politt
cil şi din cauza relel așezări a păcii, nu fei sina nici dech eng
nici spre linişiea regeneraloare.

M. Sd.

Statistique du châmage dans différents pays de 1910 à 1972 (E-
ludes et documenis du Bureau internalionol du Travail). 1922, Genève.
Biroul internațional al Muncii de pe lingă Liga Najiunilor, din
Genera, a ceniralizal, în vederea conferinjei dela Genova, care s'a jl-
nui în vara aceslui an, loală documentarea pe care a pulul-o aduna a-
supra negri menel.
a nd ulilitalea şi valoarea unei asemenea documentări,
Lee a decis publicarea subl formă de studil speciale a cilorra ches-
u

Unul din acesle studii cuprinde „slalisticele şomajului în diferite
țări dela 1910 pănă la 1922", a căror imporleniă, din mea de vedere
al crizei economice prin care jrece lumea de astăzi, este indisculabilă.

Cu drep! curini, în nola preliminară a numilei publicalluni, se
observă că „nici un program de reorganizare a industriei sau de re-
înolre a vielii economice a țărilor core sulăr de pe urma războiului,
nu va pulea Íi siabilii fără a jine socoleală de aces! factor Imporiani”.

Publicaţlunea esie un expozeu de lablouri sialislice edilicale de
cele mai bune izvoare. De fapi, acestea sinl de mai mulie feluri ai
cele mai de samă sinl; 1 sialislicile patronale ` 2 statisticile biurouri-
lor de plasare ; 5 statisticile sindicale ; 4 stalisiicile asigurărilor con:
ira şomajului.

Stetisiicile primei calegorii sinl cele mai puțin numeroase, dat
fiind că loarle pujine järi publică acest gen de slalistici ; ele nu cons
țin, de altfel, decit indicaliunal indirecte și aproximalire asupra silus-
Uuntt ES e

tatislicile biurourilor de plasare, dimpotrivă, sinl cele mai nume-
roase, dal fiind că majorilalea |ărilor au insliluii blurouri de plasare.
Din nelericire acesi gen de statistică nu poale da numărul compleci
al celor lipsiţi de lucru, din mai multe cauze: înscrierea celui lipsit
de lucru lu un biurou de plasare este neobligalorie ` cererea de lucru
poate D făcută de un muncilor care nu şi-a părâsii încă ocupalia de
care nu esie muljumit; acelaşi muncilor poale cere în același timp o:
cupalie la mai mulie biurouri de plasare (din acelaşi oraș), In stirşit,
siabilirea numărului indice de şomaj) se izbeşie de dilicullalea creală
de diversiialea melodelor de compilare a statisticilor, variabile dela o
lară ln alla.

Staiislicile sindicale au o valoare reală, deoarece ele den numă:
rul celor lipsiți de lucru alăluri de numărul total al persoanelor cu-
prinse în sialisiică ; în alară de aceasta ele sint publicate de obl-eiu
la date reguiale ai dezvoltarea lor a crescul muli în ultimii ani, To-
tuşi şi ele au defectul lor: variabililaiea numărului sindicatelor și a
sindicalizajilor ; slaba reprezinlare a munciloriior necalilicaţi, elc..

Asigurarea şomajului, prin interesul pecuniar al celui lipsit de
lucru de a se declara, dă inflormaliuni mai sigure. Parlea rea a aces-
tui sistem residă în necoincidențe duratei drepiului la indemailale şi
a aceleia a somajului,

Biaroul internațional al muncii a bazal siaiisticile sale pe aceale
două din urmă calegoril de izvoare st cilrele de care dispune sini ex-
puse in două categorii de lablouri:

1 >talislica şomajului pe järi ;

2 Stalisiica şomajului pe industrii.

290 VIAȚA ROMNEASCĂ x

Alături de acestea, două mici tablouri suplimentare cuprind :

3 Alte sialislici ale şomajului ;

4 Situația miaii de lucru în Statele-Unite.

Dinire membrii sindicatelor muncitoreşti :

1 Qermania a avul în 1910 un proceni de 1,7—2,6 lipsiţi de lucru,

Maximul somajului (isa la sulă) a fost alins în Oclombre 1914 ;
minimul de 0,6 la sută a căzut în Oclombre 1917,
2 Australia a avut în 1910 un procent de 5,0 lipsiți de lucru,

m 1921 > > æ si " » — » -
Maximul şomajului (12,5 la sulă) a fost atins în lalie 1921; mi-
nimul, d be zicea prin 5 la sulă, este acel din lanuar 110.
3 Belgia a avui în 1910 un proceni de 1,5 - 2,1 lipsiți de lucru
1 17,4

- Maximul somajului (17,4 la sulă) - care cupriade şi Somajul par-
(in), cete atins În Ianuar 1921; minimul (1,4 la sută) cade in Oclom.
e

Anii 1915 - 1920 inclusiv lipsesc de pe tablou,
4 Canada a avut în 1916 un proceni de 1,5 80 lipsiţi de lucru,

TB a zip fc uz zar
Maximul (16,5 la sulă) cade în A b i
in Iulie 1918 ) cade în April 1921 ; minimul (0,5 la sută)

Danemarca a avul în 1910 un procen! de 6,9 -10,6 lips. de lucru.
15,1 -28,6

- i DI a . > a L4
Ultima ciiră reprezinlă imul ?
ME er ee eu PR Keis maximul (Februar 1922); minimul (1,8

6 Massachusetis a evul în 1910 un procent de 56 9,41: d.l.
1

` Bd, SE Ee. a
Maximul a fosi atins de ullima cifră (i 1924) :' minin
esie reprezintat prin 5 la sa 8 (lulie 1948). (lanuar 1921); minimul

horvegla a atut în pila un procent de 1,5 - 6,1 lips. de lucru.
Maximul corespunde. acesiei lin Ire (lauuar 1922); miat
mul a fost 0,4 la sei în lulie 1947. Kelte, el 6:
Țările de jos au gent în 1910 un procent de LA L d, L
Cé TI SÉ 6,4 -159
Maximul (31,4 la sută) a fosi eil în O b ` minimal
Casa ipere e Dea ns în Oclombre 1914: minimul
Britaniu a avul În LG un procen! de 2,8 — 3,7 lips. de lucru.
> 1 r E? Ei

Maximul (17,8 la sală) a fost atins f ` mi d 5

uta) în KEE ei E e atins în Iulie 1921; minimul (0,5 la

Acesle cifre au fos! lurnizale de Asigurarea — some
Sindicatele au dai pentru 1910 un proceni 5,7- "es E de lucru,
1

Maximul (25,1 la sulă) datorit repereujiunii nei geni e
lucrătorilor din minele de huilă, -a teg elias in julie Ëer,
sasen - April 1917) corespunde cifrei 0,5 la sulă.

Suedia a avul în 1911 un procent de 2,5 -10,4 lips. de lucru.
` 15 2

Maximul a fost reprezinta! prin 34,8 la s "DT EES pote N
minimul a fost 2,2 la ouik ia ră d ; di la sută (Februar 1922);

Dr. A. Stocker

Fluctuations des salalres dans différents pays de 1914 à 1921,
Reeg et document: du Bureau internaliaaăl du Travail), 1922,

In seria „sludiilor şi documentelor“ publicate de „Bluroul interna-

PECENZI 291

ional al Muncii“ a apărut de curînd o brosură care se ocupă de
We An salariilor în diferite [ări dela 1914 la 1921".

Este un studiu care se ocupă c>. aa a gz owe a-
ing imediat şi uneori dureros pe muncitori” şi care preocupă pe Dë:
e wat i-a în ceasurile în care, în plin dezechilibru al schimbului,
apare femula concurență internațională”.

Publicaţiunea a fost considerală ca o datorie față de programul

care şi l-a fixa! Biaroul Inlernajlonai al muncii care, tinind samă
de laturea delicată și conlestabilă a unei asemenea lucrări, nu a pu»
tul să nu se hotărască să se „abordeze acest domeniu“ cu „toată aten-
țiunea şi uneori cu lvală rezerva, de care este nevoz în asemenea ma-
gz Meiodp inirebuinială a fos! calcularea unui număr indice cu aju-
iorul Fecărel serii de cifre pe care le-au furniza! diferitele izvoare,
(pe cìl era cu palință, oficiale, îniinzindu-se asupra seriilor de salarii
nominale cotidiene sau săptâminale peniru industriile şi țările cele mai
imporianle),—luind ca bază cifra anului de inainte de războiu care era
lală prim 100, h
deeg Zeie nomisal fiind un „salar exprima! în bont" s'a proceda! la
transformarea în „salar real”, —(în calcului căruia intervine costul gie:
jii,- diviziad numerele indice ale reg H nominale, prin acelea ale
d d i Hind ultalul cu `
gert Dën ege procedeu au fosi stabilite lablouri sialislice
asupra : :
“luctualiunilor salariilor în diferitele tări In timpul războiului
(Anania, e et de jos, ltalio, Sialele-Uaile, Canada, Atrica de
è tralia). i
w regrete e salariilor înainte şi după războiu.

a) pe industrii, în fiecare jură (Anglia, Suedia, Danemarca, Tă-

rile de Jos. Elveţia, Franţa, Halia, Germania, Austria, Slatele-linile, Ca-

, Australie).

me: "es Ko pentru fiecare Indusirie (Mine de cărbune, industrie

melalurgică, edilicii, Industria lexiilä, indusiria chimică şi agricullura :

pentru aceasta din urmă s'au înlocmii greu siatisticile din cauza di-
ijiunllor

copii gege Sie lablouri statistice, studiul consacră un ca:

pitol „concluziunlior generale egene reale dela 1914 ia 1921",
ie principale sini urmâloareie:

e per pg rare generală a adaplajiunii salorulul la cresterea scum-

pelei de viață, delerminind asifel o scădere a salarului real care pare

a fi losi cea mai considerabilă in pa beligeranie ale Europei cen-

i dale siulisiice precise
kat (A zen dale a 1924 au fosi palin mai ridicate decii acelea de
inainte de războiu. Această consialare insă nu poale fi generalizată,

3 Deia 1914 la 1921 se remarcă o creştere a salariilor reale ale
muncitorilor necalilicali tală de acelea ale munciiorilor caliticaţi.

4 Inleleciuaiii şi rupe pair sint plătiți cu salarii reale mal mici

it acelea de inainte de războlu.
bäi "ëamteren proporțional mai mare a salariilor lemellor mun-
iloare.
7 6 Creşlerea pulin mai accenlunlă peniru muncilorii oraşelor
mici şi ai provinciei față de acei din orasele mari și din capilale.

In sfirsit, lucrarea contine o Anexa asupra salarilior nominale şi
reale, dela 1913 la 1921 în Buigaria, anexă care a fost clădilă pe da-
tele oblinule din Buletinul lunar de sraristică a! regatului Bulgar.

După cum accenlulază și introducerea publicețiuaii, „ar [i de do-
rit ca acesi siudiu să airagă alenjiunea guvernelor asupra necesității
de a publica siatisiici de salarii mai complecie, şi asupra interesului
de a adopia regule unilorme de prezeniare care să permită compa-

rajiuni mai precise”. Dr. A. Stocker

292 VIAȚA ROMINEASCA
etnici a DĂ O D Se

N. Drăganu, G. Coșbuc, poetul liceului grănițăre-c din Născud.
(Extras din , ransilranla*),

Esle cunosculă argumen!area lui C. Dobroneanu-Gherea, la ince»
pulul studiului său „Poelul țărănimii“, că până la Cosbuc „Transilvania
nu ne-a dat nici un scriilor de laleni; lieralura originală de peste
Manli e aproape nulă şi deci avem și noi dreptul s'o ignorăm-. ai Pa
une! literaturi originale in Ardeal o consialase incă din vremea „Ro-
miniei llterare Alecu Russo, în „Cugelările* sale („Ardealul nu a dal
Rominiei pănă acum o singură carte de închipuire şi care să răsbală
inimile”) în limp ce însuşi recunoşiea că „muilă știință, muliă erudiție
e in Ardeal". A exislal acolo însă o literatură de lraduceri și imitatii
după autorii clasici şi rodnica activilale de lraducălor a celui dintăiu
poet ardelean pare a fi continuarea acestui curent clasic.

Broşura d-lui Drăganu ne aduce știri nouă din viala acelui co:
pil genial care „la santesprezece ani crează capod'opere" (Gherea).
Amintirile din copilărie pe care le-a scris Coșbuc sini toarle p ţine.
Inire ele, sint amintirile „Heu quale porienium" și acea in care ne
spune că ar li rămas rapsodul saluiui, dacă nu ar fi învăța! carle. S'au
panel insă la liceul din Năsăud, în arhivele socleiăjii elevilor numită

irtus Romana redioiva, toale lucrăriie care s'au citit in sedinie, la
almanahul monuscria „Muza Someşană* pe anul 1882 3 se găsesc 51
poezii de Cosbuc-—pe atunci eier la acel (een - majorilalea originale,
reslul imilaji: sau lraduceri, ale căror titluri sial date la p. 5 a aces-
lui studiu. in onul următor 1883 4, se găsesc: o poezie - Vorba“,
două poezii şi o nuvelă traduse din nemieşie,
rinire_poeziile iraduse, găsim una frumoasă: „haâsbunarea flo-
rilor” după Freiiigraih ; apol „linda mării“ după Petăli, „Arabii şi dra-
cul” și „Chidre" după Rückert; alleie din Kosegarten, Bodensiedi şi
chiar Heine. D. Drâganu arală cum Coşbuc ui.ă să noleze unele poe-
zii iraduse, fapt care, repetat mai lirziu, i-a cauza! atilea neplăceri şi
acuzații. Cind s'a arătat cå „Wugămiutea din urmă" este inspirată din
Lermon!ov, Coșbuc a tăcul, de oarece lucrul era evident. Peniru is-
toria literara, credem importaatå o notă din »Viaja“ (| ( 895), No. 3),
în care Viohujà, exesperal, spune: D, Coșbuc stă la o parte, şi pri-
veşle c'o neeriala nepăsare la osieneala pe care si, deu cijiva priè-
lini ciusiiji, ca să-i apere originalilatea talentului său, originalilate
din ce în ce mai șubredă, şi mai cu dreptate alacală. Tăcerea Dumi-
sale începe a ne da o impresie dezastroasă. Poale că niciodată nu
s'a peirecul in literaiura vreunei lâri o asemenea mistificare. Şi poe-
lul tace. Fericilă natură!” „ui. Zorab", despre care d. Dräganu ne
spune că seamănă cu o bucată in proză „Calul arabului” dag carte
de citire franceză, e in adevăr aproape o iraducere din „Die Perle
der Wilste” a contelui Strachwitz (cum a erålat O. Lazăr în Conv, Lil.
H (1919) p. 264 -271),

inire poeziile originnie, o mafe parie sin subieclive, contrare
operei sale ulierioare în care, după Gherea, domină ciemenlul nara»
liv sau epic. Găsim şi ua basm versilicat „Pepeiea din cenuşă", in care
(după fragmentele dale, basmul avind aproape 600 de versuri) remar-
câm ușuriaja de a versilica şi vedem pe cresiorul ueinireculeior pos
veşti in versuri din „lribuua“.

Auiorul arată că in poezia „Tablou de seară” se găsesc nole din
„Noaplea de vară” şi „În miezul certi“. Diniee cele cileva epigrame,
unele sint imitații,

Demnă de o mai mare slenjie este poezia „Pilda de gralu tystaş
de prin părțile Ardeliului de miazd-noapie” (d. Draganu ne då ʻa p.
22 - 23 numai două sirofe), în care avem o incercare de a scrie ver-
suri in dialeci, precum a scris mai lirziu V., Viad dela Marina în gra-
iul bănățean.

SENEN. RECENZII 293
e a E SEE

Versurile sini uneori defectuoase, rimele simple usonanțe. „Va
mai lrece multă vreme, cum spune d, Dră
muncă şi pregălire pănă va ajunge „Poetul“ de mai lrziu”,

sbuc a fosi o puternică individualitale. Dacă sub reporiul li-
lerar, am privi ca European, după cum socolea Brunetière „celace a
îmbogăli! sufletul european cu vre-un elemeal care rămăsese specific
najiona! sau etnie“, desigur alunci Cosbuc, ca şi Creangă, este un
seriilor european. (Poate, avind in vedere acest caracier, d. Ibrăt-
leanu în „După războiu”, p. 32, a pus pe Cosbuc inaintea lul Emi-
nescu, la inşirarea celor irei scriitori romini de valoare europeană).
Despre Eminescu, s'a scris loarie muli şi nu loideauna bine. Avem
asupra lui însă sludii înlinse și chiar cu muliä pătrundere. Despre
Creangă s'a făcul o mică incercare, din nefericire, nereușilă. Coșbuc
însă, în alară de cileva cercetări critice, între care fruntea o line stu-
diul - după noi cel mai bun al lui Gherea, n'a avul un cercetător har-
pic și cu pricepere. Nepăsarea lajă de „adevăratul şi poate singurul
poe! al păminiului şi al neamului rominesc cel etera“ (Ibrăileanu, Note
și Impresii, p. 249) este prea mare și ar lrebul să inceteze.

I. Şiadbei

Mario Puccini, Uomini debioii e uomini forti, Treves, Milano,
1922, („Le Spighe”). Ce Sg
„Puccini, de loc de lingă Ancona, pe malul Adrialicei, esie un
seriilor harnic, un nov-lisi si—îa urmă—romancier, destul de bine cu-
noscut, in Helie, în Franța, în Spania şi în Germania.

Este un scriitor harnic şi scrisul său se resimle din Cauza ces-
tei robusleți volunlare care adesea ii strică efectul povestirilor și ro-
manelor sale

Romane propriu-zise a publicat puline dar, în aces! moment, are
gata încă vre-o douã-irel, dela care speră mult. Dar crilica a primit
cu destulă rezervă pe cel mei bine conturat, Dore è |! peccala è Dio.
Aceaslă răceală însă nu l-a descuraja! pe energicul Puccini, căci iată
ce mărlurizeşte el inir'o scrisoare receniă, pe care io adresa unui
amic: „Nu mă mir deloc. In critica ce mi se aduce văd o siare
sullelească de aşleplare care-ar putea D luală și drepi neincredere:
„Unde-o s'ajungă oare Puccial şi ce-o fi zāciad in &? O să fie mare
ori mic?" Problemă inleresantă şi curioasă, din care nu lipsesie un
sens de adevăr şi de umanitate. Inir'adesâr en nu prezint încă, spre
deosebire de slji scriitor: deja conturați, de-o pildă Moretti ori Lapo-
naro +0 fizionomie nelă şi desăvirşită şi care să se poală şii inco-
iro şi în ce măsură se va defini, Aceasiă îndoială a crilicei, pentru
moment, n'am nici o nevoe s'o lămuresc, Să mai așlepie alie irel ori
pairu ärt de-ale mele, acei domni: și-alunci vor vedea o panoramă
nu numai luminoasă și expresivă, dar ingădue-mi să nu fiu modest —
care nici gind să fie... mică şi banală“,

Aceaslă conlesiune oarecum dureroasă, poale lămuri dinir'o
dată şi caracierul scriiiorului ceși locul pe care-i deține azi in con-
şliința laliei culte.

Cronologia nu ne auloriză a socoli culegerea de nuvele de care
ne ocupăm aici, drepi una din cărjile în care Puccini ş-a pus atil de
mare nădejde, Dar chiar de n'ar |: aceasiă piedică, cunviagerea noas-
iră e că ambilia lui Puccini e să devină mare romancier iar nu sim-
plu nuvelisi, deşi credem că multe din povreslirile cuprinse in recenta
culegere Racconti cupi, pol ii socotite adevärate opere de artă. lar
dacă Uomini debiuli e uomini forti e un volumaş in care publică doar
tret nuvele, nu-i mai pajis propice momentul să ne ocupăm de Puccini,

294 VIAŢA ROMINEASCĂ

care şi aici publică o nuvelă demnă de tot interesul şi capabilă să ne
den intreaga măsură a talentului său de masiv si sobru povestitor.

Culegerea de față este în sirinsă legătură cu disculalul roman
„Unde-i păcatul este şi Dumnezeu”, căci surprindem şi aici aceiaşi
conirapozitie inire „oamenii la'i ai oamenii slabi“. Avem deci a face
cu o prolundă convingere ariislică a lui Puccini.

Dacă in prima din cele irei nuvele /Un marita), Puccini are me-
ritul de-a ÎL dai visja unei mase de gelatină ambulaniă şi de-a fi re-
făcu! în mod arlisiic povestea Leneşului cu „mueli-s posmagii 7 — la
celirea nuvelei, le izbesc unele repelijiuni care dou impresia de șarjă

i de caricatură, cu atita mai muli, cu cil esie vorba de... Imbogātitil
e războlu.

Cu moll superioară este însă imaginea femeii voluntare și ge-
loasă de sirăduințele ei, dar lot atita de dispretuiloare fajă de trindă-
via bărbatului care lincezeşte umilit (Omobono; si ar merilu să lasis-
țăm asupra acesiei nuvele dacă cea următoare (Quello delle amielizie)
n'ar D o... „adevârată operă de ariá”. lar pe aceasta am analiza-o în
detalii- căci merilă, —dacă spatiul destinat unei recenzii nu ne-ar opri

Mai folositoare pentru publicul nosiru vor [i desigur cileva ob-
serrajiunl generice.

Primul lucru de care trebue să se debaraseze Puccini, este a-
cea hărnicte plina de calcul şi premedilare care le duce cu gindul! la
„cel dinlăiu în clasă” din Lomo Finito a lul Papini. Stilul se resimie
apoi de un oarecare cerebralism care înlunecă pe nensieplale pagini
de prolunde şi vii observațiuni psicologice ori alirnă ghiulele de plumb
multor personagii, deplasindu-le complect cenirul lor liresc de gravi-
iaie, Tot voltă -credem este și opacilatea slilulul care cu limpul poale
deveni cu toiul original dar cure, pentru moment, este de-o sabrielale
osientalivă, cu scopul de-a reacjiona conira presupusului dannunzia-
nism, mull anilpatizat de Puccini.

Remarc în schimb o mare pulere de caraclerizare Și viguroasa
plasticitale care nu recurge nicludală la elecie de culoare ori ia sim-
pie iluzii opiice care s'ar putea lua drepi iascenări tanlastice: caşi
Vergo, Puccini işi croeşie o brazdă in pămini sânăloa şi tolul e să
cadă ploaia la limp, căci de pine poale fi mai mult ca sigur.

in fine, credem că se va pulea debarasa de preocupările rell-
gioase, insuficient susiinule de convingeri prolund mislice, şi în ace-
laşi timp şi de atmosfera lantastică ce ne aminieşie mai maull pe Char:
les Nodier dech pe Pot. Dacă va rămine pe linia humorismului senin
şi tempera! din Quello delle amicizie, nu va intirzia desigur să fie in-
scris prinire Íruniaşit literaturii italiene de azi,

A. D. Marcu

Dr. Alfred Klaus, Alome, Elekironen, Quanten, 1921.

Paralel cu invazia de broşuri care incearcă să lămurească şi
să popularizeze celebra leorie a relativilății, in publicistica șiiiațiiică
sirăină -in special germană - mai de curind multe lucrări apar cu me»
nirea de a conduce pe dorilori pe câile lizicei moleculare spre inje»
legerea savantului german Max Piauck, a cantelor de energie, teorie
faj de care „reialivitalea” va avea să-şi dea proba de acceptabiiilate.
Mai pulin cuprinzăloare în idei filozolice, e mai rain cunosculă şi mat
pulin accesibilă marelui pubiic intelectual

ideia alomisiică a maleriei, născală prin sec V-lea inainte de
Cristos, din şcoala lui Leukipp și Demokrit, desfaculă cu incetul in
cursul desrollării şiiințeior de subsiralul exclusiv meializic, ajunge as-

Ze RECENZII 295

tizi la un punct de desrolliare critic, culmini
iertoă, EA SCHER SE ulminind în concepțiile lul Ru-
enomenele de difuslune şi absorpțiune
rea moleculară browniană, observaţiile gn afm ioo ees ege
renja prin refracjle a razelor Rönigen, legea proporțiilor multi ie la
e'ementele chimice, concepjia căldurii ca miscare moleculară c ga a
consecințele ce rezullă, fenomenul de osmoză, noțiunea de See ës
greulaie şi mulle alle dale experimeniale sau lcorelice, au daer? id
pe fizicieni la studiarea mai profundă a consliluției alomisiice a er re
riei, Astfel cercelindu:se legile mişcării moleculare, Maxwell dă lor-
mula probabilității ca o moleculă să poseadă o anumilă viteză : Bo le
Lussac, van der Wals stabilesc relajiile dinire volum, presiune şi Zack
peralură, iar Bolizmann introduce noliunea de Entropie. Ajungem asl-
fel să calculăm niteza unei molecule 492 m. pe secundă: iar lucrări]
mai nouă ale fizicianului lrancez Perrin ne dau lungimea drumului Kä
bâtut de o moleculă între două ciocniri: 3,5 m.. Molecula suleră în
medie 6000 cioeniri pe secundă; are o masă com u 10 urmat de 21 de
zerouri, EN un gram. Înlr'un e m & ar fi cam 70 tiriiiogone mo-
ez eră in S ametrul unei molecule e apreciat la o milionime dinir'un
Dar incă mai compleci decil mişcările moleculare S
alomislica maieriei, este sludială alomistica elechricutății, ie pote Mar
electricilății asupra lumii moleculare şi mişcarea atomilor în interiorul
unei molecule. Cunoscuta lege a electrolizel (Faraday): canlilalea de
tee descompusă de acelaşi curent eleclric esie direc! oroporiio-
nală cu greulatea alomică şi Invers proporțională cu numărul valen-
jelor, i-a condus pe Helmholiz să admilă că electricitatea esie legati
de malerie, şi anume, În cantităji care sint multiple ala unui quantum
elemeniar de electricitate, electronul. Pe aceaslă cale s'a calculat
canlilalea de electricliale dinir'an gram (incărcălura specifică): 96494
coulombi pentru hidrogen, Inir'un quanlum elementar ar fi cam 1,44
wieder, na 2 Le de eet. coulombi. à
ul razelor calodice, razelor canal ale lui Goldstein,
posibilitatea să apreciem raza unui alom cam la a 10 urmat de e?
parle dinir'un cm.. Să ne inchipuim, spune aulorul, o moleculă mare
ci! un balon cu diamelrul de 20 m. şi înalt cii o casă cu cinci rînduri, —
un eleciron ar D deabia perceplib'l în nacela acestui balon, mare cil
un grăunie cu diameirul cit o cincime de milimelru! Kadiajiunile fa-
dioaclire şi folograliarea lor de călră Wilson au dai legea lui Rulher-
ford a lranslormărilor spontane a elemenielor, lăcind posibil studiul
familiei radioaclive ; pulem calcula durela de rieluire a elementelor
radioaciive: Radium träeşle 2009 ant, Radium X patru zile, Thorium C
SE neta Aa pipan de sosna, elc. kor legea lui Baimer, ra-
e corpurilor negre, legile lul Wien şi Rayleigh sini
că!lră conceplia lui Plauck. gx: sine: Zeg
Marele fizician german supunind unel anelize mai prolunde no-
iunea repartizării energiei, cunosculă dela bBallzman, ajunge la con-
cluzia neaşiepială şi emolionaulă că energia este absorbit numai în
mod continuu, dar emisă In grupuri de cantităţi foarte mici, numite
de ei conte, - aşa dar discontinuu ; şi el parvine asilel să siabilească
legea radiajiunii, cea mal generală, cunosculă pănă acum. ldela aces-
tor „cante” de energie este astăzi pusă de călră pleiada de fiziciani—
care lucrează la exlinderea ei în lol domeniul fizicel, ia baza teoriei
gazelor şi fluidelor, a siudiului căldurii speciiice a corpurilor solide
(Einstein), şi dă o nouă lumină problemei constituției alomilor, Am pu-
lea:o on et Den at 3 a ef i
eneral, broşura de faţă, pe lingă înșirarea alrăgătoare -
leresanlelor probleme aminiile aṣa de palid in aceaslă nolā, Sahla
numeroase demonsirajiuni elemeniare foarie laleresanie a citorva for-
mule celebre ce se inliinesc în cursul leoriei. Ea nu numai că fami-
liarizează cu chestiunile moderne de fizică, dar poale coasiitui şi un

incepul de studiu elementar.
Ioan Î. Plăcințeanu

Revista Revistelor

Restaurarea Rusiei şi vil-
torul Europei

Orice om în slare de a gindi
trebue să fie preocupat de pro-
blema restaurării Rusiei. ȘI nu
se află inimă, oricii de aspră, care
să nu se simi uşurală ia gindul
că o mare slorjare se føce pen:
iru a îndulci suferințele poporului
rus. Dar dacă acesi fapi nu spu-
ne deslul, eu nu voln cerca să in-
duplec inimile cu cuvinte; ci înde-
părtind orice senliment de filantro-
pie și umanitate, volu vorbi rallu:
nii practice și volu [inea samă nu-
malde interesul najiunilor din Apus.

Anumite principii evidente se im-
puneau politicii aliaților de multă
vreme. Dacă nu s'a finut samă de
ele pănă acum, ele nu mal pot fi
nesocolite şi de astăzi inainte.

lată unul din acele mari princi-

îi: „Atita vreme cil Rusia nu va

intra! în rindul națiunilor, nu va
fi nici echilibru economic în Eu-
ropo, nici liniste”,

Penirucă Rusia, deşi lipseş-
ie din ambasəde și din piețele lu-
mii, n'a muril; exislă cu cele 120
mil. loc., cu pelrolul şi minele ei,
există la Răsărilul Europei cu mi:
zeria ei de acum şi cu bocăliile el
viiloare, cu foamelea ei şi cu pä-
mintul rodnic. Cu greutatea ei e:
normă, ep pasă ca o grozavă a-
menințare asupra villorului celor-
lolle națiuni. ŞI întrebarea care
se pune esie de a se sii dacă a-

cesle naliunl vor fi în siare, prin-
tr'o slorțare ordonată, să organi-
zezė Rusia în înțelegere cu ea,
ori dacă inirarea maselor rusești
în ritmul vieții universale nu va lua
înfăţişarea unei cnlasirofe deslăn:
julile de oarbe şi nepololile lăco-
mii.

La incheerea păcii, aliații invin-
gălori se aflau în fala a trei pu-
teri polrlvaice ` germonismul, bol-
şeoismul şi islamismul turc. Cele
trei puleri, Germania, Rusia şi Tur»
cio, deopolrivă igonile dinire nafl-
unile Europei, se puleau şi se
poi oricind alia, Rusia [ind nodul
principal. Dacă logica ne spune
asilei, desigur că împolriva Rusi-
el, deci impolrira bolşevismului,
lrebuia să se ducă dela inceput o
luptă hotărită şi bine chibzuilā.

Fală de bolşevism se puleau in-
chipul două polilici: ori lupla în-
dirjită impolrira-i, ori o deplină
înțelegere cu reprezenianlii aces-
tui nou regim.

O luptă cu sorți de izbindă nu se
pulea duce fâră alianța Germani-
ei; dar nu s'a găsi! nimeni dinire
Aliaţi să propună o asfel de lo-
vărăşie.

Despre o înțelegere pe cale
pașnică cu bolşevicii nu pulea fi
vorba, căci aliații nu le lăceau a-
ceastă cinsle. Şi esilel, neprimind
negoclerea cu Sovielele şi respin-
gind campania din Rusia şi cola-
borarea Cermaniei, aliaţii au e-
Juns la acea polilică hibridă, niot

Weg

REVISTA REVISTELOR 297

pace, nici războlu, la o izolare
dușmănoasă ori la expediţii care
n'au dal nici un rezultat.

Convingerea mea personală a
fosi de a negocia cu Sorielele
încă dela armistițiu. Aceasia ca
singura soluție polilică mai pulin
rea. Şi dună armistiiiu diplomația
aliată, cu ajulorul lumi! intregi, pu-
lea să creeze o evolutie binefăcă-
ioare a regimului sorielic şi res-
inurarea Rusiei ar fi fos! mult mai
grabnică şi mai uşoară decii a-
cum. Rezultatul polilicei duse dela
1918 încoace a fosi mărirea lero-
rismului, dispariția clasei inlelec-
tualllor şi e cls-elor mijlocii, dis-
irugerea mijloacelor de iranspori,
elc., eic.

Astăzi, peniru siguranța Europei,
se pune problema: cum să se ză-
dărnlicească alianța germano-ruso-
turcă ; jar peniru economia Euro-
pei: cum să se orgonizeze Rusila
ca să devie larăşi puterea consu-
maloare ai producătoare dinaiule
de 1914?

Cel din urmă pairu ani ne spun
că nu lrebue să mai şorâim. Ul-
timele conferințe au arâlal că ne-
goclerile cu bolşevicii pu mei sînt
o piedică. Țările aliale vor irala
izola! căulind cișligur! mari, ori vor
trata în deplină înțelegere cu So-
vielele ?

Până acum nu exislă un acord >

perfect inleralial. Aceasia din ca-
uza chestianii proprielâjii particu-
lare, ridicală sub! formă absolulă
de Belgie, Franja şi Sialele-Unite,
Der bunurile Rusiei siat pelrolul,
uzinele și minele. ŞI proprielalea
subsolului este aceia care în loale
sialele e, în teorie, precară şi su-
pusă drepiurilor regaliene ale sin-
lului. În Rusia tocmai acesi fel de
proprielale interesează pe naliuni
și nici nu-l nevoe să se ceară Ru-
șilor admilerea dreplulul absolut

de proprielaie nojiunilor sirâine —

pealrucă bogăţiile subsolului lor
sint luate in înalreprindere de ca-
pilalişti străini dela inceput. Chiar
proprietarii Ruși, Ou sint, lucrează
CH capitaluri împrumulale în Fran-
ja şi America. Aceasta dovedes-
le că lără capilai străin nu se
poale lucra.

Prin urmare cen mai bună so-
lujie practică ar fi: Aliaţii să se

înțeleagă între dinşii, să facă re-
ertoriul luturor întreprinderilor
n Rusia şi a participanților—în
care să Între şi ullimele concesii
făcule sirăinilor de călră bolşevici.
Să se slabiiească o regulă de im-
părțirea ciștigurilor înire capital şi
slatul rus.

Aceasta ar fi și o lemelie seri-
coasă de tralalive cu Ruşii şi o me-
lodă practică. Reorganizarea Rusiei
în acest fel de călră aliali încamnă
zădârnicirea alianței germano-ru-
so-lurcă,

Se cer insă peniru ducerea la
bun sfirsit a unel asemenea solu-
ţii, citeva condiţii esențiale: Fir:
mele şi 'rusturile să renunle la lo-
vitarile lor ascunse, la cuceririle
lor lacome şi să consimlă a lucra
deschis. Să nu urmărească des-
potismul economic, căci nu-i vorba
de a exploaia o colonie ca un ţi:
nul onrecare din Africa, ci e vor-
ba de resiaurarea unei țări în care
loji vor avea beneficii legilime, şi
care va înirema economia Europei.

(Paul Painlevé. Réconstruction
de l'Europe).

Franţa tert schimbă politica
față de Rusia

Chesliunea relațiilor cu Rusia
dă mul! de lucru presel şi opiniei
publice franceze. D. Herriol, pri-
marul radical el Lyanului, deabia
sa întors dela Moscova şi „Le
Pelit Parisien” n publ'ca! notele
şi impresiile lui din jara comunis-
mului — conchicind iînsuș! marele
cotidian că relațiile dintre Rusia
şi Frania sini necesare,

Peniru a aprecia imoorlania ai
posibilitalena consecințelor vizitei
lul Herriot ar trebui să ştim ce
părere are d. Poincaré asupra de-
clarațiunilor și anga'amealelor ad-
versarulu! lul, Câci nu trebue sch.
pa! din vedere că d. Herriot este
şeful partidului soclalisi radical,
dusmanul partidului Blocul Natio-
nal pe care se sprijină astăzi
Poincaré-

Dar se pare că esle ceva serios
lo mijloc, căci însuşi Le Temps,
care in deobșie exp imă polilica
guvernului irancez, 1: ullimul limp
a iual aceiași allindine caşi d. Her-
rio! față de problema rusă. Aşa a

293

publica! de curind un erlicol în
care necesilalea „unul loc peniru
Rusia în polilica europeană“ (a
place for Russia in European
policy) a lost subliniată cu Im:
tenție... ŞI acesi curios arlicol
a evul ecou în opinia publică, de
oarece a avul un argumen! spe»
cilic francez- că o apropiere in-
Ire Rusia și Franta ar irila pe Oer-
mania ai ar... displăcea Angliei.
De bună samă că Parizienii ar
susline cu lo! sufletul o asemenea
polilică. Dar un desacord puler-
nic intervine intre concenția lul
Herriot şi aceia a lui „Le Temps",
Herriot si partidul său vrea ca, a-
propiindu-se de Rusia, să aducă şi
pe Germania în orbita intereselor
franceze şi să inchee o sirinsă a»
lianță cu Berlinul. Ni se pare
surprinzdloore schimbarea quasi-
oficiosului francez Tata de Rusia,
căci n'am vitat îndemnurile lui,
ocum un an, la războlu contra Sol,
elelor. „Le Matin“, Jurnal anglo-
fob, primeşie cu bucurie aceasiă
polilică a lui lHerrio!, mai cu semă
că este bună ocazia de a | se
face Angliei ceva neplăcul, De-
sigur că Herrlol se bucură de o-
noarea unei opoziții: d. Bainville
şi exlrema dreaplă reluză cu o-
roare să alingă mioa pătată de singe
(touching the blooisiained hand).
M. Lauraim este un adversar de
neinduplecal şi în general majori-
lalea este osiilă unei apropieri
politice față de Kusia,—peniru una
comercelală, nici o obiecțiune |

Totuşi sint considerajiuai puler-
nice care ne lac să ne indoim de
EE rezulia! al politicii ini Her-
riot:

1 Chestiunea dalorillor şi resil-
imirea averilor privale (care au ni-
mici! Genua și Haga) ;

2 Frica constantă de doctrina
bolşevică ;

3 Riscurile de a susține o Ru-
sie slabă, in conira Angliei,

Se vede dar clar cit de mult ar
sacrilica Franța peniru a se eli-
bera de jugui... Angliei. Căci nu
trebue uitat că, inainie de Wa-
shingion, in presa franceză s'a ex-
primal dorința unei alianțe cu
America coaira Angliei. Franţa
esle „dispusă så reinvie vechea
alianță cu Kusia, să se dispenseze

VIAŢA ROMINEASCA

de Anglia, peniruca să capele mi-
nă liberă în Europa. Că şi în
m'nlea lul Poincaré sinl asilei de
Planuri, o vedem după atitudinea
lui chiar în polilica inlernă. Așa
acum el lucreazăpentru a infăptu' o
nouă alianță republicană în parla-
meni pentru a zdrobi pe regalișii,
proeci cere l-ar apropia de radi-
calii lui Herriot. Dar no! credem
că selia acestui grup este rezer-
vală lui |. Caillaux și desigur că
alegerile viitoare nu ne vor des-
minţi. Dar la cîte surprize nu ne
putem aşiepia ? Misiunea lui Fran-
klin-Bouilion în Orieni şi acea a
lui Herriot în Rusia coincid în mod
cu tolul semnificativ a, în al dol-
lea rind. amindoi sini din același
pariid. Totuşi Bouillon a fos! re-
chema! şi acum se allă in disgra-
Le şi Poincaré neagă cà eler H
acela care l-a lrimis la Angora...

Cine şiie ce va spune mine des-
pre vizila lui Herriol. Din toate
aceslea se degajează două idei
distincte:
E Vorinja de a indispune pe An-
glia.

2 Coincidenţa intereselor iran-
co-ruse faţă de Slrimiori.
VW The Manchester Guardian Wee-

DÄ

Datoritie interaliate

Multă vreme s'a păsiral lăcere
asupra datoriilor de războlu din-
tre aliaji. Franța a icul din prici-
nă că era preocupală mai mult de
problema reparațiilor germane şi,
in calitaie de deblioare a Slalelor-
Unie şi a Angliei, nu i-ar fi con-
venii să pară că le cere vre-o
favoare.

Acum iasă dupăce Siaiele-Unile
au inlocmii o comislune cu insâr-
cinarea de a consolida daloriile
aliaților tără să admilă vre-o enu-
lare, să hotărască un procent de
cel puţin 4.5 la sută şi să nu se
involască pe un lermen mal mare
de 25 ani, acum cind Marea bri-
tanie a cerut cu incepere din Oc-
tombre 1922 piala dobinzilor la
creanjele sale, — se poale vorbi
deschis despre compiicala ches-
lune a datoriilor inleraliale.

Care samt daloriile, se poale ve»
dea in tabelele de mai jos.

RE VISTA

1 Greanlele Siatelor-Unite
(în dol

ari)
Anglia. + >» + + + 4,577,000,000
Ausiria ` = > + e 2. 000 (Hl
Belgia . . . . . + _ 412,000.000
Franja. . . . + + 5,681 000,000
Hala ss... 1,811,000,000
Polonia . . . ` 149,000.000
Rominia >. . . e 40 000,000
Rusia . . + ie 212,000,000
Serbit, o e 56,020,000
Ceho-Siovacia. . . 100,000,000
Alte țin ee 77,000,000
Total . . 11,141,000,000

Il Creanjele Angliei

(în dolari)
Belgia. . . + + . 425.000.000
Franje. . . . . . 21i 000,000
Halia `. . . . + + 2,010,000,000
Rusia , . e , 2,761.000,000
Dar ee? 92,000,000
Alte țări . . . . . 229,000,000
Dominions . + +» _ 852,000,000
Total , 8,426,000,000

Hi Creanjele Franjel

(în dolari)

Diverse järi . . . 2,415,000 000

IV Creanjele Japoniei
Diverse țări . 574,000,000

Se vede de aici că daloriile din-
tre aliaji se ridică la 22,590,000,000
dolari şi dacă se mai edaogă 31
miliarde dolari, pe care irebue să
le plătească Germania cu lillu de
reparalii, ne ridicăm la "3 miliarde
59J,000,0.0 dolari, - sumă care s-
pasă conlinenalul vechiu.

Din punci de vedere Juridic,
dreptul |ărilor crediloare nu su-
leră disculle. Conlraciul exisiă.
Executarea acestui coniract ridică
insă numeroase impolriviri,

Au losi propuse mei multe solu-
HL Dinire aceste una este aceia
a anulării tuturor daloriiior. Dar
aceasiă solujie nu este primilă de
mici o jară. S'a propus de alji e-
economişti plala în mărfuri cu anu-
milie termene şi condiții — fiindcă
pinia in aur e imposibilă din cau-
za lipsei aurului in aşa de mare
caniliate.

Staieie-linile insă caşi Angiia, fi-

REVISTELUR

D
4

nind semă de opinia publică din
acele fjöri - nu îndrăznesc să se
gindeaacă la anularea creanţelor
şi cer plată fără să primească nici
a dova condiție — adică plate în
mărfuri cu Wmpul.

În acest scop cele donä țări cre-
diioare au ajuns la un prolecțio:
nism îngust: Porlomeniul englez
a volal „legea peniru salvarea in-
dusiriilor” şi Congresul Slatelor-
Unite sludinză un nou proeci va-
mal cu tendința de a închide pie-
lele americane mărlurilor euro-
pene, impledicind nsifel pe vlieji
de n efeclua vrărsăminle spre pla-
ta daloarillar, care însă li se cer cu
cruzime,

Până cînd va dura această si-
tuajie paradoxală şi contrazică»
toare ?

In aceste condiții, nici Franja nu
poate renunța la creanța ei asu-
pra Germaniei, nici nu-i poale in-
lesni plata. Stalele-lnile si Anglia
vor lrebul să ajungă în cele dim
urmă În una din cele două soluții.

(Henri Verhille, Kevue de France).

Infiajțiunea considerată ca
metodă ae impunere

Orice Sial poate plăti în felul
său Imprimind hirlie-monedă. In
modul acesta îşi asigură o resur-
să lol aşa de reală cași o impu-
nerc. Aceasta e forma subl care
poporul e mal greu să evite im-
pozitul, şi la care guvernul cel mai
slab îl ponte impune cind nare
alicera de impus.

In argumeniația ce urmează, au:
rul e consideral că reprezintă re-
sursele reale. Quanlumul banilor
în circulaţie depinde de nivelul
prejurilor. Dacă consumaţia și pro-
ducția mărturilor acluale nu se
schimbă, iar prețul și salariile se
dubiează, vor lrebui de două ori
mai mulți bani ca inainte peniru
a iace o afacere. Valoarea reala
a hirliei-monedă În circulație rå-
mine aproape acelaşi dacă mijloa:
cele reale de care dispune comu-
unitatea sub! formă de bani sint
consianle,

Să admitem că sint în circulație
9.000.000 bilele de bancă cu o va-
loare de 56 milioane dolari-aur.

300 VIAŢA ROMINEASCA

Së presupunem că guvernul Impri-
mă din nou 5 milioane de bilele
de bancă, asilel că în lolal sini
12 milioane. Ele insă echivalează
tot pumai cu 36 milioane dolari.
In prima perioadă fiecare bile! e-
chivala cu 4 dolari, în a doua nu:
mai 3. Prin urmare cele 9 milion-
ne bilele deținute de publie valo-
rează acum 27 milioane dolari în
loc de 56, şi cele 3 ullime mili-
oane de bilele emise de sint va:
lorează 9 milioane dolari. Astfel
imprimind un supliment de bilele,
Sialul a făcul să lreacă dela pu-
blic la el un quantam de venituri
egale cu 9 milioane dolari, şi asta
cu acelaşi succes caşi cum ar D
încasal această sumă prinir'un im-
pozit.

Imoozilul lovește în aparență pe
deținătorii celor 9 milioane de bi-
lete dela început, care au pierdul
25 la sulă din valoarea pe care o
aveau mai inainte.

Același fenomen se repelă cu
ocazia unei noul emisiuni.

Acesie preluări insă de îndată
CCS exagerale, diminulază pros-
perilalea comunității şi scade mă-
sura normală a mijloacelor de e-
xislență, scădere care atrage şi
pe aceia a hirliei-monedă. lar da-
că scade valoarea hiîrliei-monedă
trebue ca şi cantitatea de bilele de
bancă, pe care Sialul lrebue să le
emilă peniru e objine un rezulta!
dal. să fie majorală în propor-
lie.

Cum se poale proleja publicul
conira acestei ingeniouse spolia-
uni ? Să-și schimbe obişnuința în
felul de a vza de ban. Har aceas-
tă schimbare se produce înlăiu în
rău.

Publicul deprins a considera ba-
nul ca cea mai reală normă, de
îndală ce cresc prețurile, aș'eaplă
să scadă şi siringe banii, amină
cumpărălurile. Şi incă alunci cind
ec een banului se reperculă în
valulele străine, publicul crede că
scăderea e temporală şi cumpără
bilele peniru a le siringe.

Vine insă a doua perioadă cind

blicu) vede că dejinătorii de bi-
feie sini loviți de impozii prin sch.
derea valorii bileielor aduaale şi
ölunci schimbă și : 1) sau cumpără
ariicole de valoare durabilă (biju-

terii), 2) sau chelluesc tolli banii
pur şi simplu, 5) iar aljii pot să în-
trebuinleze monedă străină în
lransacții,

Circulaţia banului se accelerea-
ză de îndată ce fiecare vede că
biletul pe care-l deline scade me-

reu, și alunci canlă <ă-l den ime- ,

diat. In acesle perioade ale inflațiu-
nii, creslerea prodigioasă a rapi-
dităjli de circulație poate să aibă
mai mull efec! asunra urcării pre-
țului și a deprecierii schimbului,
deci! înmulțirea biletelor în circu-
Jalie. Valoarea hirliei monedă din
aceaslă cauză cade mai jos decit
ar lrebul în proporție cu mărirea
numărului bilelelor,

La Moscova nimeni nu vrea să
ție banii. Cum [i-a vindut cineva o
martă, Imedia! fuge să răcumpere
peniru a-și reiînoi slncul. Asta im-
pledică noua burghezie să crească,
La Viena un consumator care co»
mandă un fap, se grăbeşte să-l cos
mande și pe-al doilea chiarcu ris-
cul de a-l bea cald, penirucă în-
Ire (mn s'ar pulea să crească
prețul.

In ultima fază a căderii, biletele
au tendinja să cadă mai repede
deci! creşte inflajlunea, ceiace
esle considera! ca un fenomen a-
norme! şi temporar. Aceasla însă
esle singura posibililale pe care
o are publicul de-a scăpa deo
sarcină zdrobiloare.

Acest adevăr se ilusirează şi
prin cifre.

ln Germania :

| cu o Marcă au.

let. em

aloarea nom
de de mârci hir
Norul de mărci
hirtie echiral.
de mărci aer)

nala în mit
Ve al

| Valoarea bil
| emise (tu müjar-

E?
re
KI
E?
Es

In (mp ce emisiunea biletelor a
fost pulin mai mult de cit dublată
în timpul perioadei de mai sus,
valoarea biletelor a scăzul la mai
puţin de o cincime, ceiace insam-
nå că scăderea a progresai de

două ori mai repede decit lafla-
liunea.

la Austria, în Decembre 1920, va-
Joaren nominală în miliarde de co-
roone-hiriie de bilele emise era
de 30 şi 60 de coroane-hiriie e
chivalau cu o coroană our, iar în
lunile 1922 valoarea nominală a
biletelor emise s'a ridica! la 470
miliarde, şi 3.45: coroane-hiriie
echivalează cu o coroană pur ; a-
dică inflajia a crescut de 16 ori,
iar valoarea bilelelor a scăzut de

de ori.

În Germania s'ar mai pulea res-
tobili valoarea mărcii prin o dimi-
nuare a rapidilații de circulație
produsă de o ridicare a credilului, —
și aceasi restabilire independent
de o diminuare a numărului de bi-
lele in circulație. Deci dacă s'ar
pulea crede că inllațiunea a ajuns
la stirşii, valoarea biletelor ar
creşte, lără ca o deflajiune să lie
necesară in prezeni.

In Rusie cifrele sint si mai edi.
licaioare;

la lanuar valoarea nominală a
biieleior era de 6i miliarde ruble-
hirtie, şi 105 ruble-hiriie echiralnu
cu o rublă aur. In Mai 1922 valoa-
res nominală a hirliei emisă era
de 145.635 miliorde rubie-hiriie, şi
o rublâ-aur echivala cu 3.300.000
ruble-hiriie,

Rusia prin urmare e în ultima
lază.

Metoda aceasta de impunere a
lost foarte eficace in lrecul. Ou-
vernul sovietic calculează capaci-
tatea de . umpărare asigurată Sta-
tului prin imprimare de bilete dela
anul 1918 la 1922, la suma de 130
miiloane lire sierlinge.

in același mod guvernul german
a realizai înire 75—100 milioane
lire sterliuge. Aceasiă sursă de
venit începe insă a seca. Germa-
nia ta ajunge iaza in care Austria
şi Rusia au precedal-o şi în care
venilul real al imprimării bilelelor
incepe să scadă cu pași mari.

In Anglia zviriim ja coş chitan-
lele pe care Perceplorul ie dă
pesiru impozitul pe venii; în Owr-
manaia, dia conira, oamenii numesc
chilanțele biieie de bancă şi le
Pun in portieuille; în Franţa, în
cele dia urmă, poartă numele de

REVISTA REVISTELOR

301

rentă și sini închise în casa de
fier a familiei,

(lohn Maynard Keynes, La Re-
constraclion de L'Europe).

După părerea unor oameni po-
Ditert, Olanda în urma războlului
mondial și a inlălurării Germaniei
din rindul marilor puteri, e inte-
resală în mod vital, în conflictul
anglo-irancez. Amenintală dela sud,
pr irebue să se aprople de An,
glia.

Parlea slabă a acestei păreri e
că se consideră politica Olandei co
anuloagă cu acea a unei mari pu-
leri. E adevărai că Olanda a in-
cercal să joace un rol conducă-
lor in timpul Stadhuderului Wil-
helm (ll, care a derenit apoi rege
al Angliei; de atunci insă, ea nu
a avui deci! o singură polilică ire-
dijională, acea pe care Lincoln a
Propovâduil-o poporului american:
nu faceți alianțe. Şi Olanda s'a
lemul totdeauna că o alianță ar
pulea s'o aducă inir'o siiuajie de:
pendeală, care ar permite un s-
mestec sirâiu, În afacerile olan-

ere, Ea a câulal, dimpoiriră, să
aibă relații prietineşii cu toate pu-
terile. Politica aceasta a fost dic-
lată Olsndei de siluația ei politică
şi economică, istoria i-a hărâziiua
imperiu colonia), care e dinire cele
dintălu din lume, şi prin populația
lui intrece pe acea a Franjei şi a
Angliei, a cărui situație insă e lot
alit de delicală ca şi acea a Oiun-
dei in Europa veslica.

Oianda nu poate dori o creșlere
a domeniilor, nici a izvoarelor gi
economice, căci are deja prea
multe griji, de a-și procura oa-
meni şi capital pentru acele pe
care ie are. Polilica ei irebue så
Tămina dar celuce esie şi să des,
lepie destulă incredere, ca nici
una dia marile puteri, temiadu-se
de dinsa, să nu caute oi alinge
independența,

Aceasta a losi polilica Olandei
înainiea războiuiui caşi in cursul
lui şi au există aici un motiv care
ar pulea-o face să o schimbe.

302 VIAŢA ROMINEASCĂ

ă cum înainlea războiului, O-
E s'a opus unei legăluri mal
sirinse cu Qermania, de nalură e-
conomică sau vamală, la propune-
ren pe care i-a făcul:o de curind
Belgia, de a inira împreună cu ea
in alianță cu Anglia, ea a răspuns
că vrea să-şi păslreze libertalea
politică şi Independenia, pe tări.
mul internalional şi de aceia nu
poale încheia cu nimeni o alianță

litică.
; Sau înşela! densemenl acei care
au crezul că, din cauza slianlei
dintre Anglia si Japonia, politica
colonială a Olandei va linde asc
o mal intimă legătură cu cele dan
puteri, Indiile Olandeze sint în
sirinse raporiurl economice cu A-
merica şi Oianda nu are nici SA
interes să ia o pozilie în conllic-
iul americano-japonez, în chestia
Pocificului. In aceiaşi lumină Ire-
bue privită şi chestia zăcămintelor
de petrol din Djambi, care a pri-
cinuil unele neinjelegeri cu On:
xernul ien şi CH veslita Stan-

H mpany.

dei O s'a Seet alirma că Olan-
da tinde la o apropiere de Anglia
e că deocamdată, în ceiace pri-
vesle interesele lor economice şi

ilice, există un paralelism. Am-
ele lări au interes ca să existe
o Belgie pulernică şi independentă,
ar me a 1 su acelaşi grijă în cela-
ce priveşte polilica lor colonială
casi restaurarea comeriului mon-
dial şi a navigației. Asla nu in-
samnă că Olanda nu are unele in-
terese comune și cu alie puteri,
in deosebi, cu Germania. Cu toaiă
mizeria el aciualä, aceasta nu va
răminea loideauna în acelaşi si-
tuajie. Şi Olanda işi dă bine samă
că nu e tocmai îndepărta! viitorul,
în care Germania va deveni iarăşi
o forță considerabilă in maşinăria
lumii,

(H. Dresselhuys. Deutsche Rund-
schau).

distribuţia a forțelor
RW industria metalurgică
europeană

ă ricultură, cea mai im-

en din oale ehren gne
le ur producţia

H e oțelului. De en alirnă

osperilalena comerțului, uşurarea
transporturilor i cea de cum-
ărare n une ë a
g lată pentruce schimbările în im-
părțirea izvoarelor de Industrie
metalurgică europene ~ făcule prin
tratatul dela Versailles vor area
urmări însemnate în economia Eu-
ropei. Nu s'ar pulea însă holări cu
preciziune care din |ările conti-
nenlului va orea inlăeialea pe ie-
renul indusiriei melalurgice, căci
superioritatea melalurgică a unel
țări nu depinde numai de bogățiile
ei maieriale, ci şi de alți factori
ca : menlalilalea Ge edu-
ia, experienja, elc..
WË oliu că cele două materii
indispensabile indusiriei melalur-
gice sint huila şi mineralul de fier.
Uermania era în fruniea Euro-
pei. Prin trataiul dela Versailles
bogățiiie ei de huilă şi minerai au
fost mull reduse. Toaie zăcămin-
tele de minerai de fier din basi-
nul Briey au fost airibuile Fraujei
dimpreună cu multe uzine, Prin a-
ceasia, Franja poaie. într'un viilor
apropial, să înireacă produciia de
fier şi olel a vecinei de pesle Rin.
De asemenea Germania - prin
ocuparea lerlioriului Sarre-i si ce-
darea Sileziei de sus a pierdut şi
izvoare bogaie de cărbuni, încil
produclia ei loisi a scăzul dela
15,800,000 lone lunar—ci! era ina-
inie de războiu—ia 12,300,000 lone
lunar. l-au rămas numei minele
din basinul Ruhr. Din cărbunele
scos de alci se face coxul cel mal
bun peniru cuploarele melalurgice.
Produclia de cox e de 1,575,000
tone pe lună. Cu acesi combusti-
bil ar pulea fabrica cam 800,000
lone de fonlă. Dar din lipsă de
mineral de fier, nu posle fabrica
deci! mult mai pulin. Germania, în
hotarele în care se găsește acum,
nu are deci! 8,000,000 lone mine-
rai pe èn ai are nevoe peniru
cuptoarele sale de cei pujina 26
milioane tone pe an. Ar lrebui deci
să Împorie 18 milioane tone de mi-
rai de fier pe an.
"Prata, dimpotrivă, dela 18 mil.
601,000 lone de minerai sar putea
ridica la 40 mil, tone ṣi ar putea
să ajungă cea dintăi țară din lume
în producția lieruiui şi a oțelului
după Siateie-Unile. Cu atii mai

mult cu cit prin fratalul din Talie
1919 a cistigat numeroase stabili-
mente indusiriale. Numai în Lo-
rena | s'au juat Germaniei 68 fur-
nale înalle, 27 convertisoare Bes-
semer și 10 cuptoare Marlin care,
adunate cu cele pe care le avea
insinte, Franja are acum 128 fur-
nale, 52 convertisoare Bessemer şi
21 cuploare Marlin. Toi pe terito-
riul Lorenei a mal luail şi opi u-
zine principale ` Thyasen, Rombas,

ayange, Knuiange, Uckange, O-
lange, Audun-le-Tiche şi Redange.

Celelalte (ër din Europa au su-
ferit deasemenea schimbări

Polonia căpătiad mulie fabrici
În Silezia de sus, va pulea produce
anual 620,000 tone fontă şi 600,000
tone oțel. Ausiria care era a pa-
ira fară de pe continent în pro-
ducția fierului şi a oțelului nu mal
complează asiāzi. Cehoslovacia,
dimpoirivā. e ajuns lao Producție
de un milion tone pe an. Ungaria
a pierdul si en tloale zăcămintele
de mineral şi siabilimealele prin»
cipale de industrie,

Şi astfel prodacjia Germaniel,
care era in 1915 de 19,309,000 lone
de fontă şi 18,900,000 fone ojel, a
ajuns în 1921 la 6,250,000 tone fontă
şi 7,700,000 lone ojel.

Pericolul care amenință indus-
iria metalurgică a acestei järi, pro»
vine din acela: că izvoarele natio-
nale nu o pof aproviziona cu loaie
maleriile prime de care are ne-
voe și va Debut să imporie. Tot-
odală Germania a plerdui şi multe
debușeuri in deosebile părți ale
lumii. Ea expedia pe apă 316,000
tone pe jung "jn 1913: în Februar
anul acestia numai 170,000 lone.

Franja expedia in 1915, 48,000
lone pe lună. acum expediază 100
mii. Acesie două ări au însă ne-
voe una de cealaliă. Franta are
nevoe de coxul din Wesiialia, iar
Germania de minerai de fler din
Lorena. Peniru prosperilalea me-
talurgică a Europei vor irebui să
se închee neapăral conveajli co-
merciale intre ele pe bazele unei
polilici de înțelegere.

„ Cole Estep. feconstruclion
e L'Europe).

Citivas poeţi americani
E o aclimatizare care începe, a

poeților americani în Anglia. Cu-
Viniul poale părea ciudal, dar e

REVISTA REVISTELOR 203

de ştiut că dacă poelii „Nouel Àn-
glii“ au pătruns cînd şi cind în
„Anglia veche“, — numai în ultimii
ani și nu mai mul! de irei sau pa-
iru dialre cef nol, şi-au cişligat cu
aderăral un public,

Aceslora cu deosebire, poela a-
mericană Miss Amy Lowell le face
loc În cariea sa recentā: „Tendinţe
În poezia americană modernă”,
antologie din care se prolilează
limpede valori ca E. A. Robinson,
Robert Frost, John Gould Eieicher.

Dinire acestia cel mai cunoscut,
dar nu și cel mai pulernic, e Frosi,
poale flindcă e mai-muli decit toji
asimilați spiritului englez în poezie.

Sin! aljii însă care pe allă cale
au abordal gie afin engleză şi lată
pe Cari Sandburg, Conrad Aiken,
Sara Teasdale, Biiss Carman, J.

Weaver, dintr'odeaiā editati sau
reedita|i în Angiia... consacrārilor.

Aceasta dă prilej directorului
revisiei The London Mercury, po-
elul şi crilicul d- marcă J}. C.
Squire, să tie pe alocurea nemul:
tumit,

toemele [dlui Sandburg, spu-
ne ei, sint mai muli schife de-
scene din Middle West. Urbane
sau rurale, ele sin! mai muli con-
uze: e germen de simțire Latein,
sele, dar imaginele se dau peste
cap cu prea pulină grijă de or-
dine şi formā, A menționa pur şi
simplu toale obiectele inir'o sce»
nă, fie că sini coşuri de casă,
iromboane sau lrandaiiri. nu dă
plăsmuirii impresia de viață; şi niel
o noulale de scenă nu va scuti de
necesilatea artei. Bucăţile mai
mari ale d-lui Sandburg sint Whit-
mon-eșii ; in cele mai scurte el
seamână adesea cu Lee Masters.

De pildă:

Legeu spune, că eu şi tu ne apar-
|inem, George.
Legea spune câ-s ai !du şi ua
S mea, George.
Și e un milion de mile de furtuni
de nea, un milion de cuploa-
re ale iadului
Intre scaunul pe care stai Şi scau-
nu! care slau,
Legea spune că i străini vor
dejuna 'mpreuud după nopţi pe
cornul lunei Arctice,

„Lucrul plicticos e că e un poet
desigur în d. Sandburg, dar nu
ştie cum să-l trateze“.

304 VIAŢA ROMINEASCĂ

D Carman, Canadian născul,
rămine Canadian. El a scris cile-
va poeme bune; dar opera sa din
urmă nu | ca cea diniălu. Pare că
scrie ușor; posedă loale formu-
lele în virlul degetelor; adesea
îşi bate toba sieşi în cea mai pală
dintre prăvālil.

Cind Jrunzele sboară

Pe cerul de “zur,

Toamna din virful dealului

Se intoarce să spună „la revedere“,

In tunica-i de aur roşca!
Ca o regină din Est,
Cu nestinjenit curaj,
Cu mina vio entä. (sic!)

(The London Mercury, No. 32)

Biograiil cei mai moderni ai lui
Gheors Asaki nu s'au ocupat
incă în amănunt de șederea lui la
Roma şi în special de amicijia sa
cu „grădinăireosa mazziniană” —
Bianca Milest- Mojon, care-l intro-
duse in atelierul lui Antonio Ca-
nop. Şi cu loale că aceasiă la-
cună n'ar pulea fi suplinită lără
cercelări speciale, oarecare lumi-
nā s'ar pulea procecla asupra pe-
rioadei de formajiune spiriluala şi
mai ales politică a scriitorului mol-
dovean, dacă aceşii biografi s'ar
fi adresa! celor mai moderne mo-
nogralii asupra Biancăi Milesi şi
a lui Antonio Canova, Privilor la
prima, aminiim în treacă! pe acela
a Mariei Alessi, care-a scos come
pleci din circululie pe Emile Zou:
vesire; cil despre Canova în a
nul acesia | se săbătureşie cen:
ienarul şi ltalia, ca in alilea alle
ocazii, va şii desigur să-l impros-
păleze memoria prin cil mai amâă-
nunțile studii biografice şi ilusira-
tve ` indicii bune sen ai aratal.

Cu mulie rezerve s'ar puiea a-
plica articolului de fajā observa-
jiunea de mai sus, referitoare la
Aseki ai nostru ; dar figura lui Ca-
nova interesează pe oricine, în a
loră de orice considerent! local și
de aceia redăm în linii largi fap-
tele insemnsle din viaja lui și ca-
raclerele esențiale ale artei sale.

S'a născut în 1757 în sotul Pos-
sagno (Veneio) şi a debulal ca
sculpior la 10 ani; modelind in
unl un leu intraripat peniru ban-
chelul unor pairicieni din Venezia.
Aici îl găsim puțin în urmă în a-
telierul cloplitorului Torretl : ca să
inrețe meş:ieşugul şi să sludieze
mulajele de gips după slatuele an-
lice Tot in Venezia sculplă prima
sa operă de dala asia în marmo-
ră: două coşuleje cu fructe ler
pe cind avea 16 ani frecventa
cursurile serale ale Şcoalei de
nud de pe lingă Academia vene»
ziană. Începură şi recompensele
precocilăjii sale : renumele şi cl:
Dou (după crelarea capodoperei
de linereje : /caro şi Dedalo). Cu
chipul acesta işi realizà visul de
a me:ge la Roma. Aici admiră arla
anlică dela care învălă cei mai
rămăsese şi avu norocul să se
bucure de proiecția ambasadoru-
lut Zulian, în casa căruia rămase.
Fu mai! pulin norocos În dragosie,
de oarece prea lrumoase Dom»
nica, fsla grproruiut Volpalv, de
unde la inceput se aralase bucu-
rousă a-l lua de bărbal pe Anto-
nio, chiar în ziua nunţii îl acht:
bă cu ua eler el iatălui sâa!
Singură dragostea pentru arlă îl
mingie de aceasiă irădare: recă-
pălă seninătalea-i înâsculă, dar
jură să nu se mai însoare (deşi
„curleullor” rămase şi un exem-
piu ne oleră „aveni ra“ cu Bianca
Milesi în tovărăşia căreia colindă
muzeele Romei),

Consacrarea definilivă a artel
sole datează din 1782 (avea 25ani),
cind lu desvelit in Sliniul Petru
mormintul lui Clemeni al Ălil-lea,
Se văzu glorios, dar rămase mo-
desi; căci ială ce răspundea Pa.
pel care-: cerea să explice taina
forjei sale creatoare - „Am izbuiil
cu ajutorul dărniciei acestui cer
al nostru, al acestui sullu de viață,
al acesiui spirii poelic, al aceste!
inireceri generale inire arlişii şi
principi, de-a creia şi de-a prole-
ja disciplinele liberale; căci a-
ceastă lorţă a tlemperomen ului ila-
lian a mării al valoarea unui Bo-
tardo, unui Arlosto şi a unui Tasso“,

Odaia cu maturilalea îl ajunse
iule din urmă universalitatea. Din
aceaslă epocă dalează faimoasa-

MEIER am

călătorie la Paris, amiciția cu Na-
poleon Bonaparte (care-i poză pen-
tru cunosculul bust) şi mai ales a-
ceia cu piciorul David; iar ca o
pere de plină maluritale mențio-
nām statule culcală a Paolinel Bo-
naparie B rgheze, azi allăioare la
Roma. Şi lot ca etape ale faimei
sale mondiale insemnăm trecerile
sale prin Londra, Petrograd şi Vie-
na unde se află bună parte din
lucrările sale,

Muri în virsiä de 65 ani, acum o
sută de ani exaci (1822), după o
viață închinată numai frumosului
(simplu, linear, deşi cam roman-
ame raze condusă cu cumpă-

» Inielepciune şi spirit pr

(Adolio Padozen. Letlura) SÉ 7

O piesă necunoscută a lui
Oscar Wilde

Din dragoste pentru Rege (Mae:
huen ed.), mica țandără sărită a-
lăturea cu drumul, din opera dra-
match a lui Wilde, a fost scrisă
pe la 1894 nu spre ase juca cht
reesă din corespondența lui Wilde
în legătură cu piesa, cit spre a îi
celită, şi a fi cetilă mai ales de
aceia cărela piesa se adresa ca
ua complimeni, d-na Chan Toon,
soția unui avocal din Burmah.

orma dramalică poale era cea
mai oportună, dintre formele poe-
lice, sviniuralului geniu al cărui
lirism violent și crud avea peroe
de abținerea şi obiectivilalea pe
care genul dramatic le impune.

Dela soțul doamnei poelul că-
pase ceva impresii de „culoare
ocală“ din insula a cărei splen-
doare hipersensibilitatea lui o di-
a visiuni de „o mie şi una de

ola celor 100 de uşi, elelanți
care aşleaplă olară, păuni, piim-
biindu:se seme| in lumina orbitoa-
re de soare a după-amiezilor lir-
zii, Regeie Heng Deng pe perna
cusulă cu rubine -sint un vis scris
care invită ochii.

Cit despre acțiunea celor trei
acie, eu e un roman de corie. Re-
gele peirece cei dot ani dinaintea
câsăloriei cu Prinţesa Ceyion ulul,
în Burmah, unde cade in dragosle
cu o linără lialiana. După ce re-
gina lui moare, el irimete după ceł

doi fii al lui, dar mama lor, cere

a un vrec oriental să o prefacă
= pna sort, pă peer veni după ei,

H asc să-şi de
viaja pentru Rege. iri azere,

un basm, cum se vede, a cărui

hibridilate o măreşte convren[lona-
lul iscat in prezența nelipsitulut
Prim- minisiru ai allor „ejusdem fa-
rinae", cum și a vracului etera.

ar de ea marele svăpăial îşi
legase nu mai pulin un vis, După
cum spune în corespondența-i, —
visul unui roman „frumos şi com-
plicat ca un covor de rugă per-
san, din care „să-şi scalde fruntea
în mireasma nuferilor", vis care
să se joace nevea in propria-i gră-
dină „pe o noaple cind cerul e un
aşiernut violet şi sietele sinl ca
ochii femeilor“.

(The Times),

H. G. Wells şi critica
engleză

Caşi impotriva lui Bernard Shaw
e 0 reacțiune, incepulă nu de un
an, impotriva romancierului englez.
Pe cel dinlăiu | au micsorat cri-
ticii din America, pe cel din urmă,
am zice, polilica din America.
„De fapi se pare ch Wells se
insirăinează din ce în ce de llle-
ratura propriu-zisă ; şi conferința
dela Washington in care eiocven-
a iui Hughes, senatorul, şi a lui
riand l-a eclipsai, nu e decil e-
șecul unor escapade care, admi-
eg 3 se dovedi aiins
a po an el H
Heng? erën.
oale de aceia abilul critie d
The London Mercury, Genie
Shanks, a găsil cu cale să dreseze
un vast biianj al operei sale lile-
rare, engen şi oportun pentru
romancier, dacă nu ar s
D SE Kater
elerindu-se la primele sal .
mane, Shanks se gindeșie că Wells
e „dinire loji scriitorii buni cel
care € mai pujin un om de litere”,
porali cu o cultură „grolesc de
en) , Însă ei Sei nu mai pu-
o e =
u sitoi Doch de Ldolnrie pen
s'a apuca! să scrie deci ro:
mane şiiinjilice e nalural... r iya
lăcuro cu atita viziune plastică,

Zë

cu o minle parecă înir'alii uimilă
de invenţiile-i proprii şi alit de
pasionată de descoperiri, incit vi-
sul lui, cu toată imposibililalea, de-
vine palpabil ca o bogăție alinsă
în somn.

In fond, spune criticul, e o şar-
läiănie în Omul care devine Invi-
zibil, sau cel care descoperă sub-
slanța din singe a cărei producere
artificială să dea loc la creșteri
fără margini („Hrana Zeilor”). Dar
şariătănia e slrecurală cu discre-
lia cu care devine arlă at cu pa-
slunea care o face dureroasă şi
ironică.

Intre basmele lui Wells şi cele
ale Sheherazadei sinceritatea ira-
ge alunci linia de unire, Wells e
un admirabil „făcător de mituri”.
Şi nu trebue să fii sallan, nici o-
rienlal ca, în stilul lui rerliginos,
să urci în „Lună“ sau În „insula
Aepyornis*, sau sn râmii caşi paz-
nicul Pernolan ului! in „Țara Or-
bilor” şi să te decizi chlar să iei
pe una din „oarbe“, cu condijia
ca deteclul de a area un ochiu să
fie înlătura! prin prealabiiă eatir-

aile (lucru pe care nici nol nici
eruvianul nu-l poale admite, şi
fuge 1).

Nu E, așa vorbește Shanks şi
de opera din urmă a lui Wells,
dela 1906 încoace, cu caracier di-
daclic cind nu politic, din care,
dacă „loana şi Peire” e inconsis»
tentă, „Anna Veronica“, cea mai
bună, e caducă; iar cârli ca "ag
niamentele Istoriei” sau „Noul Ma-
chiavelli* în siare să lie scrise
de oricine,

Dacă ne intrebām ce va celi vii-
torul din Wells, va D Insula Doc-
torului Moreau, Hrana Zeilor, O-
mul Invizibil şi încă două - irel.
Celelalte vor pasiona lol alit de
mult cii şi lragediile lui Voilalre.

(The London Mercury).

Memoriile lui Wilhelm
al Iren

Anglia a rămas rece la publica-
rea acesior memorii Ereignisse
und Oesiallen—şi de acela un jur-
nal ca Times le ignorează. in l-
talia mnumal Corriere delia Sera
le publica, însă le comentează as-
pru de tol. Chiar in Germania nu-
mai două gazele le-au inserat:

VIAŢA ROMINEASCĂ

Hamburger Nachrichten şi Lokal
Anzeiger. Pe cind Berliner Tage-
blatt a aruncat manuscrisul la coș,
iar Frankfurter Zellung s'a mul-
lumii să le rezumeze. Numai în
Franjo, o presă naivă ai curioasă
le-a da! o extensiune mare publi-
cislică.

Toală presa, în mod unanim, a
recunoscul mediocrilalea noului
Leien e german. Chiar opinia p
mană este foarte aspră. -
liner Tageblatt din 26 Sept. spune
„că în prima parte a chriel sale
„nu-l nimic nou care să fie demn
„de point și nici un fapt imporiani.
„Slilul este palid şi ansamblul lu-
„crării are mal de grabă ca-
„raclerul unui raporl polilic decit
„acela al unor memorii care-şi
„irag farmecul lor din trăsăturile
„surprinzăl are sau amuzante“,

Memoriile fosiului Impăra! ger-
man sini impăriile în cinsprezece
capitole : 1. Bismark; 2. Caprivi;
3. Hohenlohe; 4 Bulow ; 5. Beth-
mann ; 6 Colaboralorii mei în do-
meniul guvernamenlal; 7. Ştiinţă
şi Arta; 8. Raporiurile mele cu
Biserica; 9. Armata si Flota; 20.
Războiul lzbucneşie; 11 Papa şi
Pacea; 12. Siirşilul războiului;
relragerea mea şi abdicare mea:
13. Tribunalul duşman şi neulru;
14 Chestiunea răspunderilor ; 15.
Tulburarea viitorului Germaniei.

Primul capitol este unul dintre
cele mai slabe. Este vorba des-
pre raporturile lui Wilhelm al
Illea cu Bismark Aici explică fă ă
convingere lole disenlimenlele
dinire ei amindoi şi, cind alacă, a-
pare periid ai neexaci

Aduce lui Bismark două acuza-
iuni: prima că n'a injeles nici o-
dată nevoile poporului german şi
& doua că n'a avui perspicacilalea
necesără asupra poliiicei moadi-
ale. Adevărul esie că Bismark a
câuial, prin poililea lul, apropierea

Angiia, ceiace n'a lăcul Wil-
helm ai |l-lea. Dia conira kaise-
rul a lăcu lot ce i-a sial in pu-
Unité ca să indepărieze pe Uer-
mania de Anglia cu toare că Chame
berinia era parlizau sincer al unei
alianțe cu Germania, iar lordul
Salisbury in anul .595 a făcut pro-
punerea unei alianțe intre acesie
două ţări.

REVISTA REVISTELOR 307

In ce priveşte relallunile Oer-
maniei cu Rusia, Wilhelm al II-lea
caulă să dovedească că a lucrat
mult mai mult decit Bismark pen-
irucă apropierea inire aceste două
Siate să fie cil mei sirînsă şi cri-
ch pe Bismark că is Congresul
dein Berlin, oprind expansiunea
Rusiei în exlremul orient, a pre-
parai alianța lranco-rusă.

Nu rorbeșie nimic despre cau-
zele disgrațierii fostului cancelar.
Capliolul Il- foarle scurt — este
consacra! celui de al doilea can-
celar, Caprivi (1890 — 1894). Prin-
jul de Hohenlohe a succedat a-
cestula (1594 1900). El face subiec-
lul celui de al treilea capitol.

Fosiul Impärat inventea:ā un
prelins trata! Anglo-Franco- A-
merican (1897) avind de scop dis-
trugerea Germaniei. Se referă
probabil la lucrarea lui Usher,
Pongermanisme (1913) pe care n'a
celilo, dar a văzul-o cltală înlr'o
lucrare snonimă din 1914, The pro-
blem of japon. Insă Usher vrea
să spună cu lotul altceva asupra
acestei prelinse alianțe.

(Henry Bidou. La Revue de Paris).

Poelul sărbătorii astăzi, la Bres-
lau, de oficialitaiea şi o mare parle
din poporul german, a los! carac-
terizal de unii, ca poelul milei, ŞI
desigur. de aces! senlimeni sint
insuilețile primele lui opere: „Ha-
muele” și „Die Weber”. Dar ace.
laşi om în piesele de mai lirziu e
aspru şi lipsit de milă, lață de u-
nele din creațiile sale. Intre in-
semnările lul Hauptmann de acum
zece anl se găseşte urmăloarea
rază : „Acelaşi lucru poale Îi bine
exprima! in elilea creații, incil e
dureros să le decizi peniru una
singură”. Semnliicalivă în această
frază e durerea pe care o pro:
duce decizia. Sufiei.l lui Haupt-
manu simie orice decizie ca o
concluzie şi orice conciuzie, ca o
limitare. Obieciivilatea, caşi na-
luralismul său, nu îşi are izvorul
Intro teorie sau un principiu ar-
listice, ci în diviziunea interioară
de forje a sulletului.

Ceiace predomină In persona-
Hiatea lui, nu e acțiunea, care e

totdeauna decizie, ci senlimeniul,
Haupimann e poetul senlimenielor
nedefiniie şi confuze, care în va-
gul lor cuprind loaie posibilităţile
viitorului. În opera lui, nu găsim
răspunsuri la marele probleme, ci
numai dispoziiii afective. Dar toc-
mai, celace i s'a reproşat, că în
poezie lui nu înlilnim erol, a fost
o condiție a succesului. Pentrucă
Haupimann a renunțat la oameni,
stăplait de un singur sentiment, de
o idee sau de un scop, evocind
dimpolrivă personaje care în mul-
liralitalea simiirii lor îşi caută dru-
mul, penibil şi fără succes, ela
găsit un ecou în burghezia ger-
mană a fostului imperiu.

Cine vrea să cunoască epoca
cuprinsă între anul 1890 şi 1914
lrebue să cilească „Einsamen
Menschen”, „MichaelKramer“, „Oa.
briel Schillings Fiuchi*, „Pippa“
sau „Die vermukene Olocke“,

Felul de a simļi al pălurilor bur-
gheze ale Germoniel, in aceşii ani,
se oglindeșie in aceste opere,
creale de un om care a Irāil,
cu loală iniensiiatea, viața timpu-
lui său. Personaje ca Heuschel,
Wilhelm şi Rose Bernd, Schluck
şi Kramer ca şi mobe allele sint
oameni vii, spirite nehotăriie şi
şovălloa e, burgheji, chiar atunci
cind aparțin allor clase.

Ele vor răminea ca mărturii ale
unei epoci curloase, iar energia
crealoare care le-a insullejit me-
rilă stima noastră, fiindcă nu este
produsul unui capriciu, ci îşi are
izvorul înir'o lege eternă.

Paul Fechter. Deuische Rund-
schau),

Aptitudinea pentru viața
lungă

Aslăzi cind se anunță conlinuu
nouă metode și leacuri ce loaie au
minunalul dar de a prelun | bātri-
neja şi chiar dea o vindeca, e
bine să se pună lucrurile la punct:
peniru a lrăi muli, nu este nici re:
gulă, nici metodă specială, nici
chiar higiena, oricil ar părea de pa-
radoxal, nu poale prelungi cu o
singură zi viaja pesie limitele fi-
xate de heredilale. ci numa!
herediiaiea are o lalluență covir-

şitoare asupra longevilății lo unii
membri din familie : părinţii, şi mai
ales tatăl, transmit din generație
în generație copiilor o putere de
rezistență, mai mică sau mai mare,
morții. Astfel că prima condiție
peniru a ajunge bâlrineje adinci,
e să moşteneșii această aptitudi-
ne; a doua e să o conservi, să o
culiivi cil mai bine spre a:i per-
mile să dea maximul la fiecare
din noi; a treia e norocul, acel
fericit concurs de împrejurări, fără
care nimeni nu are dreplul să spe-
re ceva bun în viața asia,

Este vreun indiciu care să ne
permilă să recunoaştem pe cei ce
au primii ca moștenire această pre-
țioasă apliludine ? S'au făcut mulie
alirmații priviloere la caracteris-
ticile celor dotali cu însuşirea lon»
GAN ; sigur însă nu e nimic.

ici sănălalea și vigoarea fizică
nu conslilue un indiciu: s'au vă-

VIAŢA ROMINEASCA

zul nonagenari care au fosi toată
viața debili și bolnăvicioşi: New-
Ion, Voltaire, Victor Hugo, Hobbes,
Fonienelle, étc..

Care e mijlocul de a conserva
> mem pentra longevitale ?

iciunul, afară doar de regula
foarte simplă: uti non abuti; şi,
dacă ne gindim bine, nici asta. Fs-
toria cunoaşte tipuri de aventuri:
eri și desirinaji, care, cu loale ex-
cesele, au lrăi! bălrineje adinci şi
viguroase : ducele de Richelieu,
ducele de Lauzun, Abatele Bucquoi,
eic., elc. Toale pretinsele regimuri
alimentare, sporturi, elc, n'au ce
căuta, sin! bune peniru cel bol-
navi, pentru cei slabi și pot fi u-
neori recomandale, dar ele nu vor
prelungi cu o singură zi viaja. To-
tul depinde de vitalitatea celulei!
organice moştenile.

Dr. Max Albert Legrand, Mer-
cure de France).

Mişcarea intelectuală în străinătate

LITERATURĂ

Paul VWalëry, Charmes ou
Sajane; Nouvelle Revue Française,

aris.

In poezia jul Paul Valéry se in-
irevede mirajul care airage spiri-
tul artistului, chinul pe care il su-
fere și de care esile izbăvii prin

vers,

ulul se seint cu-
lezăloare şi luminoase, dar mereu
sub! conirolul simțurilor,

Fiecare poem e o îndoită sufe-
rimță. Paul Valéry cunoseind veş-
nicul avini al ființelor spre izbă-
virea de chinuri, le compălimeşie
peniru sforțările lor zădornice. Co-
pacul in zădar îşi zbuclumă romu-
rile în vint, căci este legal de pă-
mint cu rădăcini, şi nu se va pu-
iea avinia în nemărginire.

Acesle chinuri sin! evocale mai
ales in poemele: Lo Pyihie și
Fragment du Narclisse,

Alteori Paul Valéry ne dă bu-
căji de o grajie molalecă şi senm-
zuală ca Le Rumeur, Interieur,
I'Abeille, sau lermecâăloarea Dor-
meuse din care cilăm;

a
r de doar e fi ?
Acte ee ee

Gë. s'a die Ea. sie

Dormense, amar dord d'ombres et ff abandans

CNI Ai EL Ac d d en DR E A

Tod sw WE wl . e

Ta forme an ventre pur gege Be {Mide
rape

Veilie, ta jorme peille, et mès peur sont
omm ts.

Edmond Jaloux, L'Escalier
d'or, ed. La renaissance du Livre,

Paris.

Valėre Bouldouyr este un Poel
cludei, aproape nebun. Locueşte
o casă lo! așa de foniasiică caşi
el, in aproplere de Palais-Royal,
unde slărue încă un farmec usor,
un parium din veacul lui Vollaire.
Trăeşte în alară de realilale şi
crede că visul are drepl de înlăe-
tale, că lrebue să ne domine şi că
rostul lui e să înlrumusețeze ne-
inceta! viața. El spune oaspelelui
care urcă scara casei lui: „O nu-
mesc scara de aur. Aşi vrea ca
pornind pe ea, să ajungi in allă
parte, înir'un loc unde celelalie
scări nu le pot duce, in Iluzie,

ale”.

Valtre Bouldouyr vrea să comu-
nice nepoalei lui, Françoise Cha-
digny, pulerea de a se depăria de
prezeni, de a se ridica pe scara
care duce pe culmi nealinse.

Pentru ca Fran;olse să lie re.
vansa lul asupra vieţii”, poetul în-
muljeşle iluziile în jurul lul, Aju-
lat de vorbă şi de muzică, inṣe-
lind timpul prin travestiri, el își

310 VIAŢA ROMINEASCĂ

lransformă casa înlr'un domeniu
feeric, unde uiţi viala.

Atit cit rămine lingă Valère,
Françoise crede că unchiul el are
dreplate și lubeşie celace este
poetic şi sublim. Dar e de ajuns
să se depărleze, să alingă numai
o clipă viața şi îndală firea ei,
practică în fond, invinge Pe cind
Bouldouyr vede, odală cu epropie-
rea morții, falimeniul visului său,
Francoise se adaplează fără prea
multă melancolie la mizeriile exis-
tenjei, renunță la iubirile imposi-
bile şi se căsătoreşte cu un foarte
cumsecade notar. Ea va lră! fără
să fie nici prea lericilă, nici prea
nenorocită ; va lrăl ca loată lu-
mea.

ŞI, sflrşeşle autorul, „am înțeles
atunci că nu poli ajunge la nie,
lepciune urcind o scară de aur ai
că numai adevărul înseamnă ceva
in lume...“

Abeil Hermant, Le Pell! Prince,
La Clef, Ed. Flammarion, Paris,

Două poresliri vesele, schilind
două tipuri de lineri care au su-
ferit influentele războiului,

Le Petit Prince, este un copil
de porlar cu infălişare şi suflet de
prinj. Alirmindu-şi pretutindeni su»
perioritatea, politeja, laclul, ajun-
ge cu limpul sfetnicul intim al u-
nul sutor dramalic. Inainiea lui se
deschid perspective frumoase. Răz-
bolul însă pune capăl acesiul siră-
lacii Inceput de carieră.

In ja Clef, autorul povesteşte
cum Jacques Moesar, copil de
cincisprezece anl, ajunge şei de
familie. Timp de şase ani cit tatăl
lui era dus pe front, Jack domnea
asupra mamei lui, işi dadea aere
de stăpin al casei. Dar dorinlele
lui imperialiste au irebull să su-
fere umilinje amare. Cind lată! s'a
întors acasă, Jacques a văzul că nu
mai esie decii un copil care lrebue
să asculle şi să siea linişti! în colțul
lui. Ce lovitură peniru micul tiran !
El se rerollă şi încearcă să se è-
firme altfel, devenind amantul
unei femei mārilale. Aceasta îl
face să ucidă cu revolverul pe
bārbal. latè-! criminal, Dar şi de
aslădală el simte cu durere că
nu-i decil un copii: în loc să lie

inaintea Curţii cu Juri, el este
judeca! de Tribunalul pentru copii.

Disperat, Jacques incearcă să
se spinzure înalalea casei iubilei
lui. Dar și această ispravă dă greș,
căci este observa! la timp şi dat
jos din latul funesi.

Florence Ayscough and
Amy Lowell, Fir-flower Tablets,
emm Mililin Company, New-

ork.

Ceiace s'a lăcul de curind în
frantuzeşie cu China poeziei ia
modă, s'a (ăcul şi în englezeşie in
Antologia cărela l-am zice în ro»
mineşte „Flori de brad așlernule”,
— de poeme chineze traduse şi
relraduse unele, în englezeșie de
d-na Florence Ayscough şi de mai
cunoscula poetă d-ra Amy Lowell.

Versurile chineze... moderne, a-
dică nu mergind mai inapoi de a-
nul 427 dela Crislos, coincid mult
cu miniatura versului european
aclual, lucru foarie îmbucurălor
pentru tinerețea noastră a tuturora!

Ceiace n'a pulul colncide lol aşa
de bine e verbosilatea.. engleză —
a ullimilor laconici ai Europei - cu
concislunea descurajaloare a su-
fletului unul T'as Ydan-ming şi
T'ao Chien, Cu eloriuri infinite,
lraducăloarele abia au ajuns mai
jos de dublul număr de versuri,
ca să nu mal vorbim de cuvinte,—
înir'o poemă ca, de pildă:

Satul. Ceaţă. Ceajă.
Ceja are suge mlaștina deschisă.
Un cine lâtră pe poteca înfundată
pria sa!
Un cocoș cnid deasupra rugului
tuns,

Nu-i praf, nici sgomot

In curtea din fala casei.

Odâile mele-s liniștite,

Calme cu odihna lunei prin uşa'u-
tredeschi să,

Demult trăese într'o colivie,
Acuma am ieşit pe-afară

Căci trebue să ieşi pe afară
Să te'mplineşti pe tine.

E. Malaczewski, Kon nå
wzgârzu, UOebeihner, Varşovia.

E. Malaczewski, mori de curind,
a tăcul parie din linerii scriitori
şi poeji apăruji in timpul rozboia-
lui. El a avul în acelaşi timp şi
darul vibrajiei lirice intense şi si
observației ascujile asupra lumii

MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 211

din afară. In culegerea de nuvele
„Calul pe plalu“ (Kon nà wzgórzu)
se simile aces! dualism care-l face
de mulie ori să şovăiască. In pri-
ma jumălnle a volumului, domină
caraclerul narativ al povestirii,
uşor colorală de emoliunea per-
sonală. Aolorul urmărește domina-
rea morală a ororilor războiului,
si o face aceasla punind în evi-
dență elementul comic ascuns in
orice înlimplare. ( Wielka bien
narodoro”, „Blokhauz pod Syrena“).

Ia parlea a doua a volumului, e+
molia lirică izbucnesle, acoperind
limpezimea și obieclivilatea poves-
(ei

FILOZOFIE.

Sir Charles Walison, Har-
monism and Conscious Evolution,
Murray.

In carlea aceasta se reia cu dez-
vollări nebănulte idela scumpă lul
Henri Poincaré, că inire emalia
eslelică şi ceo şiilajilică, adică între
starea hedonică a gindilorului po-
ziliv şi cea a arlislului crealor nu
e o deosebire de fond.

Sir Charles Waltson porneşte
dela ideia care, irebue să spu-
nem, nu-i aparjine—că principiul
e-lelic e la baza reală a luluror
ielurilor de aclivilale omenească.

Esenţa aceslul insliaci estetic
esle predilecția peniru armonie

Negreşii, problema retine la
ceiace Înjelege autoral nostru prin
cuvinlul acesta cu mii de adoplări,
Din celace spune dinsul se vede
însă lămuri! că nu lrece pesle con-
cepjia Pyihagoreică a armonlei,
cere ar li expresia relațiilor din-
ire lucruri definite şi susceptibile
măsurii, fapt care duce, cum șiim
la adoplarea numerelor ca esenje
ale lucrurilor.

Aceasta aduce ușor estelismul
lni Sir Walison la arilmelică ai cu
un efori care e cu elit mai mic cü
cii n'a fosi al d-sale cel dinlâiu,
autorul negresit poale face apro-
plerea dire notele muzicale ai
precizlunea numerică, de pildă.

Din nefericire, acesi fel de ar-
monie råmine un cuvini sau o ge-
neralilale alunci cind e vorba de
armonia unui poem sau nurelă, a
unui bust sau peisaj chiar.

Nu se mai poale vorbi de ace-
laşi precisiune În armonia acestor
feluri de compoziţii, ca să nu mai
cităm mari frumuseli de crealie
arlistică al căror secrei e desar-
monia, după cum pure de mulle
ori... falşă cheia măsurilor cu lerță
imperieclă din care se nulreşie
aşa numitul „verticalism” debus-
sisi, în muzică chiar.

Dar acesiea sini pur şi simplu
sicane. . lucrarea de fajã e a unui
om cum se cade, care ferindu-se
să lae făgaşuri nouă, dar inexis-
tente în fond, a pus în circulaţie
axiome neglijale șia scuiural pra»
ful de pe forme estelice ulale,

O singură obieclie se poale a-
duce mai serios. Crileriul estetic
e pare-se, unul la care știința a
renunial. Ocometria lui Euclyd, nu
e şi a lui Elastein, astăzi. lar im-
perlecția sialică a sistemului so-
lar din asironomia lui Plolemeu a
evoluai călră raporturi impercep-
bile îmire entilăji mal vagi și toc-
mal de aceia relalive

Louis Rougier, La structure
des théories diductives, Alcan,
Paris.

Autorul susjine că „orice teorie
deductivä este o teorie pur for-
mală, o schemă logică, o tabelā
de deduciii făcule dinainte, sus-
ceplibile a se aplica la obiectele
şi relajille pariiculare cele mai
varisie”,

L. Rougier se sprijină pe lucră-
rile şcoalei logislice a lul Russel,
Whitehead, Coulurai asupra ratio-
namentului malematic.

S'a semnala! de mulle ori anli-
nomis dinire caracterul apodiclic
al raționamentului geomelric şi ca-
pacilatea de progres și de Imbo-
găjire nețărmurilă a geomelrlei.
După Rougier, solulia anlinomiei
este dată de principiile forma-
toare, „Prin ele se manileslă, in-
ir'o teorie deductiră, activitatea
crealoare a spiritului“,

CHESTIUNI SOCIALE

Tchédomir Srebreno-Do-
linski, Lo riarmo agraire en
Yougo-Slavie, Ernest Sagot, Paris.

Cartea cuprinde studiul chestiei
agrare in Jugo-Slaria incepind din
evul-mediu și coalinind relațiuni

312 i VIAŢA ROMINEASCĂ

asupra silusțiunii subt dominația
turcească,

Deşi punctual de vedere din care
sint lralale problemele agricole
esle cel polilic, loluşi se găsesc
dale interesante asupra înlinderii
păminlurilor cullivale şi a celor în
curind cullivabile. Serbia este sin-
gura regiune în care o mare por-
liune de ieren este inutilizabilă
peniru cullură.

Aproape 85 la sută din popu-
lajie se îndeletniceşie cu agricul-
lura. Vara, munca la cimp Une a-
deseori 16 și cileodală chiar 19
ore pe zl.

E. Ciarence Bonnett, Em-
ere Associations in the Uni-
ted States, Macmillan Co, New-
York.

E vorba de mişcarea sindicală
din Staleic-Unile. Lucrarea începe
cu un capilol asupra conflicielor
indusiriale. Cele treisprezece ca-
pitole care urmează cuprind fie-
care Sludiul unel organizaţii ca-
racterislice. În incheere autorul
face un rezumat a celor spuse în
paginile anterioare.

rganizajiile sindicale studiate
aparțin la felurile indusirii : pairu
la industria ferului şi a olelului,
două la indusiria conslrucțillor,
două la indusiria cărților, patru au
scopul de a răspindi şi de a schim-
ba legislația, lar cea din urmă or-
ganizajie studiată este organiza-
ţia locală.

Caricea dă amănunle asupra nu-
mărului celor ce împărtăşesc ase-
menea idei, asupra slalutelor, or-
ganizației financiare, indaloririlor
membrilor. Mai arată și principiile
diriguiloare ale asociajilor, evolu-
ţia și activitatea lor.

FINANŢE

Jean Teliliard, Les emprunis
de guerre, ed. Felix Alcan, Paris.

Un sludia bine documenlat şi În-
zestral cu numeroase dale stalls-
tice.

Examinind care ar fi posibililă-
tile peniru indrepiarea stării ac-
luale, autorul studiază cu deose-
bită atenliune „leoria devalutării“
a profesorului rung Mall și pro-
eclul lui Holimann asupra revizuirii
deeg datoriilor de räz-

iu.

Bruno Mall concepe reiragerea

din circulație a unul număr con-
siderabil de hirtie monedă, Cu
loale nedreplălile inevitabile care
vor urma, ex leniul acesta nu
va fi alit de crud ca falimentul
hirtiei- monedă. Prin retragerea
parțială se poale opri scumpirea
artificială in măsura in care este
cauzală prin inflaţie, îmbunătăţi:
rea schimbului şi reluaraa comer-
ului normal cu sirăinălalea. A.
ceaslă măsură ar pulea D combi-
nată fie cu o reducere imediată şi
moderală a daloriei consolidale,
He cu o conversiune forjală in
oarecare limile.

Hoffmann preconizează o deva-
lutare o datoriilor bazală pe revi-
zulrea și conversiunea în franci
elvețieni a tuluror datoriilor de
războiu. După ce au lost supuse
slampilării, reniele ar continua să
fie plălite în monedă națională,
dar după cursul schimbului: cu El-
vejia. Această măsură nu poale D

rejudiciabilă penirucă ea asigură
iecăruia același putere de cum-
părare și aceiași garanjie de pu-
tere ca înainte. Pe de altă parie,
semnele monetare în circulație se
vor micșora și valoarea lor va
crește în proporile.
aces! proeci d. Telillard o-
pune două grave obieclii: 1. nu e-
xistă o măsură exaclă a deprecie-
rii ; schimburile nu pol să deter-
mine ele singure mărimea reală
a acesiei deprecieri. 2. Această
măsură ar fi foarte rău primilă de
urlătorii de (url, care ar con»
unda-o cu bancrula parțială, ceia-
ce ar aduce un mare prejudiciu
statului.

D. Telllard aralā că origina
grenlăjilor financiare stă in fap-
tul că în timpul războiului popoa-
rele au consuma! mai mult decil
au produs,

Orice sistem care nu se va in-
spira dela aces! principiu va in-
răulă|i situația,

POLITICĂ

Alfred Fabre-Luce, La crise
des Alliances essal sur les rela-
lons iranco-britanniques depuis la
signature de la Paix (1919 22),
B. Gresset, Paris.

Incă dela Congresul din Ver-
sailies, Anglia, care iși realizase
toale scopurile, se teme ca nu
cumva irilind pe cel invinşi să se

MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 313

întirzie „lichidarea tuturor aventu-

wi aces! spiril vine ea la
conlerințele din 1920 ; soluţiile da.
le targ epes şi jresiabilirea
regelui anilin pe ironul Ore-
ciei lrădează, sub! o unire aps-
renlă, profunde divirgenii în sinul
Antan!ei. Dezacordul lranco-englez
we Bcceniuiază și mai mult prin
politica deosebilă dusă de oceste
țări faţă de Rusia.

La începutul anului 1921 izbuc-
neşie in Europa o mare criză e-
conomică. Anglia o pune lo! mai
mul! pe sama păcii din Versailles
și marii indusiriași englezi cer fără
aici un inconjur revizuirea irata-
tului. Dimpotrivă, Franja. sărăcilă
și derasială, vede în reparajiuni o
chestie vitală. Guvernul britanic
se raliază lără convingere la po:
litica sanciiunllor şi prin acordul
dela Londra, din Mai 1921, D ani-
hilează efectele.

Cea din urmă perioadă se în-
cepe odată cu anul 1922, cind,
cum spune autorul, „se lac încer-
cări pentru a adapta alianța la e-
venimenlele săvirșile şi la nece-
sitățile viitorului“. Adapiarea s'a
dovedi! greu de realizat, aducind
eşecul conferinței dela Washing-
ton şi apoi rupiura dela Cannes

rin căderea minislerului Briand.

n această zăpăceală, Lloyd Ocor-
ge a reușii lolușisă lanseze ideia
Pactului european şi a Conlerin-
fei economice internaţionale la
care să lie chemale şi Sovielele.

Bilanțul cooperajiei aliaților. la
a irela aniversare a lralalului din
Versailles, apare cu un mare de-
licii. Curba polilicei engleze şi-a
reluai linia ei tradițională, despria-
să dela polul de atracție al peri-
colului comun, pe cind Franța cu-
noaşie aces! pericol de veacuri şi
suleră încă prin ultima lui izbuc-
nire.

Aulorul se întreabă dacă aceste
două puncte de vedere deosebile
vor duce la o ali orieniare în
polilica Franţei, şi crede că a so-
sii momeniul unel lichidări cu ve-
cina ei insulară.

G. Pannunzio, La Russia dei
Soviet, Maria Capua Vetere, Casa
edlirice La Fiaccola,

Prima parte a cărjii cuprinde
o serie de arlicole pe care auto-

rul le-a scris în Finlanda şi în
Estonia unde urmărea operațiile
războiului dintre armala albă și
bolşevici, din primăvara şi vara a-
nului 4949,

Acesie arlicole fiind favorabile
bolşevicilor n'au fos! publicate a-
lunci în Îniregime.

A donn parie a cărții cuprinde
impresii asupra Rusiei din 192! şi
amănunte despre luncilonarea re-
g'mului sovietic, mal ales cu wie
vire la insirucjiunea publică şi e,
sislenja socială,

ŞTIINŢĂ

Dr. Simon Freud, /ntroduc-
tion à la Psychanalyse, lradull de
l'allemand par le Dr. S. Jankélé-
vitch, éd. Payol, Paris.

Savantul profesor dela Facalla-
lea de medicină din Viena a le-
ga! numele său de psiho-analiză,
adică de analiza psihologică apli-
cală în domeniul inconştientului,
prin cercelările sale asupra trate-
meniului boalelor nervoase, și mai
ales asupra manifeslărilor vieții
subconştiente.

S. Freud cercelează mal intătu
„&clele neizbutite” : lapsus, gre-
sell de cellre, alirmajii eronate,
şi găseşie senlimentele, gindurile
latente ale autorului lor. Din punc-
tul de vedere al teoriei sale, vi-
sele au cea mai mare Importanță.
Ele se impari in visuri somatice,
rezullale din slarea organică, fără
interes, şi visuri psihice, for-
mate cileodală din idei coheren-
te, dar de cle mai multe orl vagi
şi flolanle. Adesea, visul aduce la
supralață dorințe slăpinite în fim-
pul zilei de eul conştient, idei la-
tente pe care le in ăşură în sim-
boluri, pentru a nu nelinișii con-
şliiaja şi a trezi pe cel care vi-
seuză. De aici rezullă greulalea
de a creia din nou visul cind sîn-
tem treji Tot alci îşi găsesc
explicajia acele idei de crimă, răz-
bunare, de salistacere a dorinje-
lor, mal ales acele „visuri mur.
dare” cum le zicea Horaţiu ai pe
care Freud le numeşie libido, Subi
pătura educației, a religiei, a mo-
ralei, inslinelele animale con pri-
male se întorc le scopuri utile,
lac să revie în moi primilivul.

314 VIAŢA ROMINEASCĂ

De aici d-rul Freud scoale o
serie de conseciale foarie impor-
tante.

Primilivul se găseşte la copil,
ale cărui vise sint manifestarea
ideilor impure. O dovadă este mi-
iul clasic al lui Oedip, asasinul
lalălui și apoi solul mamei sale,
Freud conchide că afecțiunea co-
pillor peniru mama lor ascunde în
ea o influență sexuală.

El crede că visul este logic, de
unde responsabililatea ființei imo-
rale și abjecie a celui care vi-
scază.

A doua parle a lucrării se ocu-
pă cu studiul „nevrozelor“. O mică
depăriare desparte Dinis sănătoa-
să de cea morbidă. Freud se o-

cupă de aminlirile lraumatice, de
izbilurile bruşie şi violenie care
produc oarecare sări patologice.
Cind e sănătos, omul alungă Ideile
lulburătoare, le slăpineşie și le a-
fundă în subconşiieni. Dar ele pot
să Izbucnească fie în vis, fie în
somnul provoca!, fie în altfel Şi,
bine înțeles, prinire acesle idei,
acele născule din libido sina! cele
mal vii. Medicul trebue să caute
prinir'o anchetă indeminalică și
meliculoasă care sînt ideile ta-
tente ale bolnavului pentru a le
găsi lralamenlul căci, după des-
coperirea lul Braver, simptomele
maladiei disper indală ce cauze
lor a devenii conştientă.

COMPILATOR

BIBLIOGRAFIE

Ante-proeei de Constituţie, întocmit de secția de studii a perie
țărănesc, cu o expunere de motive de C. Stere, Edit. „Viata Romineas-
că”, 1922, Bucureşii, Prejul 20 lei.

Kari Kautsky, Dela Democrajie la Robia de stat, Bibl. Polilică,
Edi. „Cultura Naţională”, 1922, Bucureşti, Prelul 25 lei.

Mircea Gheorghiu şi Gr. Avakian, Din lirica armeană, Tra-
duceri, Edit. „Cullura Naţională“, 1922. Bucureşii, Prelul 35 lei.

Mihai! Sorbul, A doua tinerețe, Edil. „Cultura Najlonală“, 1922,
Bucureşti, Prejul 25 lei.

Duiliu Zamtirescu, Viaja la țară, Edit. „Cullura Nalională”, 1922,
București, Preja! 30 lel.

Sarbu Delavrancea, Paraziţii, Edit. „Cultura Najională“, 1922,
Bucureşti, Prețul 25 lei,

loan Margall, Coude, irad. de Al. Popescu-Telega, Edil. „Cullura
Naţională“, 1922, Bucureşti, Prelul 30 iei.

H. St. Streitman, Revizulri, Edit. „Cultura Naţională”, 1922, Bucu-
resli, Prejul 25 lei.

Benedetto Croce, Elemonie de Estetico, trad. de SI. Neniles-
cu, Edit. „Cultura Naţională“, 1922, Bucureşti, Prelul 24 lei.

€. Sandu-Aldea, Despre sămânuturi, Edil „Cullura Najională”,
1921, Bucureşti, Prețul 14 lel.

lon Enescu, /ngr șămintele şi folosirea lor practică în agricul-
tură, Edil. „Cultura Naţională”, 1922, Bucureşti, Pretul 30 lel.

Ramiro Ortiz, Renoşierea la Florența, Edil. „Cultura Nalională“,
1922 Bucureşii, Prețul 45 lei.

Ricardo Léon, Jubirea iubirilor, tradus din spanioleşie, de Al.
Popescu-Telego, Edit. „Cullura Naţională”, 1922, Bucureşti, Pr. 35 lei.

Nicolae Patr -scu, Fenomenele sociale în Statele- Unite, Edit „Cul-
lura Nalională*, 1922, Bucureşti, Preţul 24 lei.

lon Popovici-Bănăţeanul, D n viaja meseriașilor ardeleni, Bibl,
„Pagini alese din Serlitorii Romini”, Edil. „Cartea Rominească“, 1922,
Bucuresti, Prelul 1 leu.

N. Gane, Nuvele, Bibl. „Pagini alese din Scrillorii Romini“, Edil.
„Cartea Rom'neuscă“, 1922, Bucureşti, Prețul 1 leu.

M. Eminescu, Proză, Bibl. „Pagini alese din Scriitorii Rominl“,
Edil. „Cartea Rominească”, 1922. București, Prejul 2 lei.

316 VIAŢA ROMINEASCĂ
A EE EES

A. Gorovei, Voju! obştesc, Bibl. „Cunoșiinţe Folositoare* No. 10,
Edil. „Cartea Rominească“, 1922, Bucureșii, Preţul 20 lei.

Mariu I. Stănoiu, Regimul cerealelor şi dezastrul economic, Edit.
„Ramuri”, 1922, Craiova, Prejul 6 lei.

Prof. i. Simionescu, Finlanda, Bibl. „Cunoştinţe folositoare"
No. 4, dit. „Carlea Rominească”. 1922, Bucureşti, Prețul 2 lei,

Dr. Emil Gheorghiu, Sifilisul şi alle boale lumești, Bibl. „Cu.
noșlințe Folositoare* No. 8, Edit. „Cariea Rominească”, 1922, Bucu.
rest, Prelul 2 lei.

+ lphonse Daudet, Niverneza, irad. de lon Birseanul, „Biblioleca
ausera", No. 26, Edit. „Carlea Rominească*, 1922, Bucureşti, Prețul

e Ki

Louis jacoliiet, /n fara Fachirilor, Trad. de Nicolae Pandelea,
EK, urna No. 27, Edit. „Cartea Rominească“, 1922, Bucureşti,

rein el.

Maria N. D. Costeanu, Sbuciumul! unul savanti, Edit. „Cartea
Romineasci*, 4922, Bucureşii, Prețul 16 lei.

Pierre Loti, Pescar de Islanda, Trad. de C. Sandu-Aldea, Edil.
„Cartea Rominească”, 1922, București, Prețul 18 lei.

N. Batzaria, Sârmana Leila, Edit, „Carlea Rominească“, 1922, Bu-
WR a e — lei, Ce? A o

. C. Vissarion, t călcâi ote şi schije din tim Nemji-
lor), Edil. „Cartea Rominească*, 1922, Bucureşti, Prețul 20 tei e

M. Sadoveanu, Amintirile căp arulul Gheorghiță, Edil. „Cartea
Rominească“, 1922, Bucureşii, Prejul 20 lei.

G. Nastase, Basarabia, Bibl. „Cunoșlinţe folositoare" No. 6, Edit.
„Cartea Rominească“, 1922, Bucureşti, Prețul 2 lei.

Petre Ispirescu, Få -frumos cu pârul de aur, Bibi. „Pagini alese
din Scriitorii Romini* No. 98 99, 1922, Bucureşti. Prejul 2 lei.

Anuarul fi pe anul şcolar 1921 1922 al Liceului „Dragoş Vodă“ din
Cimpulungul Bucovinei, 1922, Cimpulung.

Căpitanul lulian Popovici, Cang Galileii, Edit Librăriei „Lu.
mina“, 1922, Bucureşii, Prețul 20 lei.

A. Maior, Omega (Tragi-comedie), Atelierele „Adevrărul”, 1922, Bu-
cureşii, ak 20 lei.

Marcel Bibiri Sturia, Asasinatul Zenoidei noscu, (Spoveda-
aiile unui acuzat. Impresiile unui depula! în temniță) 37 schije in texi.
La chioșcuri şi librării, Prejul 18 lei.

N. Caşcovici, Principiul Najionalităjilor şi Societatea Naţiunilor,
Edi. „Cartea Rominească“, 1922, București, Prețul 30 lei.

ek Boureanul, Mitologia Eddelor (scandinavă), Edit. „Sportul“,
1922, București, Preţul 15 lei.

Eug. Boureanul, /ntr'u noapte de vară, Edit Casa Şcoalelor, 1922,
Bucureşti. Prejul 16 lei.

Eug. Boureanul, Comoara Logofătului, Edil. „Sporlul*, 1922, Bu-
cureşii, Prețul 15 lei,

€. Rădulescu-Motru, Wie/zsche, Fäi. „Relorma socială”, 1922,
București Preţul 43 lei.

D. Drăghicescu, Dart de politice şi clase sociale, Edil. „Reforma
socială“, 1922, Bucureşti, Preţul 20 lei.

Alexandru Eiiciurescu, Morţii (Versuri), Tip. „Convorbiri Lite-
rare“, 1922, Bucureşii, Prejul 10 lei.

Rominii din patru unghiuri, Bibi, „Pagini alese din Scriitorii Romini*
No. 100 102, Edil. „Ca tea Rominească“, 1922 Bucureşti, Preţul 5 lei.

Vasiie Vircoi, Gral şi su/lel, încercare de palhologie a poporu-
lul prin studiul limbii, Tipograiia Bejan, 1922, 7. everin, Pr. 20 lei.

Mercure de France, 15 Novembre; Adevărul Literar şi Artistie,
No. 100 105; Solidaritatea, No 4-6; Buletinul! Muncii! şi al ocroti:
rilor sociale, No, 4 -5; Résumé mensuel des travaux de la Société

BIBLIOGRAFIE 317

des Nations, No. 10; /zvoraşul, No. 2; Ilustrajia, No. 10; Scoala
Basarabiei No. 5; Slove, No. 6; Cimpul No. 19. Revue Internationale
du travail, No. 4; Foala plugarilor, No. 10 i1: Revista Infanteriei,
No. 251; Ideea Europeană, No. 106; Oindul nostru, No. 18; Fla-
mura, Octombre ` Năzuinţa, No. 5; Revista Vremii, No. 23 ; Cosinzea-
ma, No 19 20; Educaţia, No. 7-8; Biserica Ortodoxă Romină, No.
12; Sburătorul literar, No. 42-47; Noua Reoistă Bisericească, No.
LH: Annales des mines de Roumanie, No 9; Lupta economică,
No. 29-55; Muguri, No.1 4; Pastortiz, No. 47; Copilul evreu, No. 1;
Biblioteca Copiilor şi a Tinerimel, No. 11 12: Chosos de théâtre, No.
11; Jora noastră, No. 8; Bull tin de la Section Selentifiq e, No. 1-2
şi 7 | 10; Muzica, No. 5; Albina, No, 28-37 ; Revista Societăii Tine-
rimea Romtad, No. 5-6; Pandectele Romtne, No. 10; Transiloania,
No. 7-8; Revista Moldovei, No. 6—7; OQindirea. No. 6 7; Lumina
creștinului, No. 8; Dobrogea economică, No. 5 6; Sămănătorul, No.

10; Moldova dela Nistru, No. 8 -9; Hiena, No. 2-3: Viaja Agri-
colă, No. 1—21; Drum Nou, No. 8.

Duminica poporului, No. 40. Danubiul, Glasul Bucovinei, Infră-
firea, Patria, America, Gazeta Transilvaniei, Siraja (laşi), Presa Sa-
aitară, Unirea, Galaţii Noi, 1üz, Primăvara, Rominia, Cuvintul Popo-
rului, Buharestskia Novosti, Victoria, Stroja (Craiova), Şcoala Nouă,

Revista Caricaturii

Caricalurile reproduse, fără să angajeze direcția revistei, au
scopul să dea celilorului, subl o formă disiraciivă, ecoul preocupări-
lor care agilă astăzi lumea.

Pentru cucerirea Rusiei

Europo.— Nu mă slringe aṣa lare!

EI zic: „Pace“, dar?gindesc—,„Pelrol“, Rusul.—lmi pare rău, dar d-'a m
` à invitat la joc şi ăsta e felul meu de
(Simplielssimus) dansă... (Le Rire)

Chestiunea Datoriilor

Bătrina turopă, călră Unchiul Sam: - Va
să_zică vrei să mă despoi de lol?...
(UI Travaso),

Sfintul Oficiu interzice întreaga:o-
perä a lui Anatole France.

Moestrul.—In”sfirşii,” Pedauque,

ților mele incepuse să meargă cam slab

era și vremeal! Vinzarea căr:

(Le Rire)

Problemă fără deslegare

Tralatul din Versailles şi numeroasele conferințe care l-au urmat,
consiitue un aparat cu mecanismul de sigur defectuos. Cum s'ar pulea
nădăjdui că acul va trece dela cuvintul „Războiu“ la cuvintul „Pace“ ?
(Notenkraker)

Un celebru doclor, descoperind în lacrămi cileva prejloase pro-
prietăji antiseptice, a instalat numaidecit o uzină care să-i exploaleze

descoperirea,

(Punch). ,

BANCA
MI MII

ROMANIA S. A.
Bucareșii, Palatul Camerei de Cameri
Capital social Lei 10.000.000

Adresa legr. „Molino

Teletea 25 | 31, 491%
Å

Depoeit permanent de articole
technica şi materiale pentru in-
dustria morărttului. Se ocupă cu
desfacerea produselor morilor
din Rominia. Cumpără şi vinde
cereaia H saci.

e AM

TD >

e „NATIONALA“ vw] nl ui in pie

SOCIaTATE GENERALA DE ASIGURARE
FOSDArA LA Mët
CAPITAL DE ACȚIUNI LEI 40.000.009

m EEE en, H | Banca Agricolă

NAȚIONALA” primeșie asigurări În re marie

INCENDIU, GRINDINĂ, TRANSPORT, VIAŢĂ CAR
ACCIDENTE, RAS UNDERE CIVILĂ ŞI FURT PRIN SPAROERS ` SOCIETATE ANONIMĂ |
in mon et ei avanlajoase Ss Capital şi Rezerve Lui 149.832.653.43 ss
u so 4 2 Di .
Strada Paris No. 12 (Palatul Societăţii) | Sediul central: BUCUREŞTI, str. Lipscani No. 1
et CP O il at srpa mni aie amet o a a ` mmm A Preşedinte Th. Gh. Rosetti.
ei AGENŢII ÎN TOATĂ ȚARA wé Diato Set RTE

éé ` K Sucursale, Agenţii şi Eeprezenlanje:
wb E T R O L- B S O (CA Brăila, Botoşani, Buzău, Bazargic, Craiova, Calafat,
Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Călăraşi, Tecuci,
SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ Cernăuţi, 1 ..Măgurele, Tulcea,
CAPITAL LEI 100.000.000 —-

ur nt Sediul In Bucureşti, Str. Nic. Golescu 5 1: 13

Face toate operațiile de tancă în general,

Execută ordine de bursă, plăți şi Incasări, emite
cecuri şi scrisori de credit asupra
tuturor țărilor.

Avansuri pe fonduri publice şi acțiuni
Avansuri pe recolte, cereale şi mărfuri în gaj

SOCIETATEA ANONIMA
„Economia din Focșani“ a

Deschide conturi curente și contează -
efecte de comerț

Fondată în 1874

Capital Social 10.000.000 Lei
— Tot feiul de operațiuni de bancă —

Se însărcinează cu vinzarea de cerc„le în comision
primeşte depozite spre tructificare,

Se fac împrumuturi ipotecare plătibile prin
anuități în termen lung

Emite în realizarea lor obligaţiuni ipotecare

S mn vom yl my mm. wun | crime drept SCAS de Impozit y

Ki Bacareşti, str. Verzizori No. 4 și Cuza Vodă No. 73 O

PR n E E

ET geg BEE, A EE zi

La -

Banca Populară din Gig

ce anonimă, Sediul principal Pitesti
Agenţie la Găești.

Capital social: Lei 3.000.090, deplin vărsat
Fonduri de rezervă: Lei 1.655.000,

CHAMPAGNE i3 =
LA VICE el după cevă

nm d veți convinge că este cea

DEME e SS mai superioară marcă

și CERETI-O PRETUTINDENI

Gustati-o și

Face toate operațiunile de Bancă

ta parte la întreprinderi comerciale st industriale,

"mun Sr |

SOCIETATE ANONIMĂ _————

Capital lei 50.000.000 deplin vărsat
Sediul Central : Bucureşti, Strada Lipscani N». 8

~~~ Sucursal: Consianţa, Bulevardul! Elisabela 4—

AGRICOLA

Societate Anonimă de Asigurări Generale din București
Capital Social Lei 10.000.009. —dep!in vărsati

Totalul fondului de garanţie la 3t Decembrie 1921 Lei 21, 449,427,44
Sume plătite la 3t Decembrie Lei 55.3)2.536,42

iunea Generată in Bucureşti |T| Direcţiuni Regionale la:
ia e Societatii Ga i Cluj : Si. Nicolae lorga Na. (ail Agenlia : Brăila, Sir. Impărain Traian
Calea Victoriei No. îi i| tayi: Sir. Carol 33 colț cu Asachi KEE Ce
Birou pentru asigurări de transporturi TE = keprezentante generale la:

la HRAILA , H Timişoara, Craiova, Bucureşti,
Staada Imparatul "Traian No. 6 |. CernSuţi şi Chişinau,

— Agenţii în toate oraşele din țară —
| Face asigurări în condiliuni avanlajoase în ramurile : `
H INCENDIU, PURT, GRINDINA, VIAŢA, TRANSPORP

Face toate operațiunile de Bancă, în general. Cimpàrari
şi vânzări de efecte publice. Avansuri pe valori în depozit,
precum şi orice fel de tranzacţiuni financiare. Emite acreditive
asupra legăturilor sale din țară și străinătate pentru cumpărări
de mârturi,

Secţiune specială de cereale și mărluri precum și orice a-
faceri în legătură cu aceste operaţiuni.

|
D ES 3|

ȘI ACCIDENTE

NE Se =

''* Refacerea industrială”

| | Societate anonimă privilegiată pe acţiuni

| Capital Social lei 150.000.000

Prima Emisiune lei 25.000.000, -Plus
Aportul Statului

‘VOPSEA CU LAC

IMPORT- EXPORT
| Aprovizionarea in comun a Industriei din țară, mari
şi mici cu maşini şi materiale,
Export in comun de produse industriale romineşti,
DEPOZITA
Depozite permanente de materiale şi maşini indus-
triale rezervate exclusiv industriei mari şi mici, ,
COMISION şi CREDIȚ
Inlesneşte importul de maşini, combustibile, materia-
le prime comandate direct de industriaşi prin acordare `
| de credite, garantat cu acele materiale,

Avansur! pa mărturi Incredinjata spre vinzare.
Sediul Sacielălei;
BUCUREŞTI. ` Palaiul Camerei de Comeri, lelelona 40 31.

Li D

EE
gd BANCA FRANCO-ROMANA

Societate anonimă
Sir. Bursei No. 4.— BUCUREŞTI
Capital social 10000000 Lei
Emisiune 50.000.000 t
i Filiala la Pâris: 5 Rue de Castiglione
Sueursale: Alexandria, Cimpina, Caracal, Giurgia, Roşiori-de-Vede,
Siatina, Slobozia, Turnu-Măgurele,

Agenţii : Costeşti, (A Făurei, Găeşti, Drăgăneşti, Pucioasa,
z WEI Vida (Viaşca) Cake Aen (0%

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ
PENTRU

INDUSTRIA OXIGENULUI

Acetilenei şi altor gaze
BUCUREŞTI
3tr. Măgurele No. 93 bis. Telefon 14:49,
Adresa Telegralică „OXRC*
2 Adminisirator Delegal: GEO DAURAT

Pace toate operațiunile pe bancă în țară şi străinătate,

Oxigen Sudurăd - utogenă Acetilena Disolvată Deschideri de E Ve Corte, ră A SE de cambi `
Indus. și Medicinal Tălatu metalelor (comprimală) | e ch d dee cară a de și Kache ari. şi
Aer comprimal Generatori de sceltlină Sangen | presiune | emite cekuri şi scrisori de credit, *
Aer lichid Accesori: pentru sudură Mare Execută ordine de Bursă, avansuri pe londuri publice, recolte şi
aulogenă b waranre, face tranzacţiuni comerciale, industriale și
lustalațiuni de lumina! oa sotilenă peniru șaniiere, hoteluri, primește mâriuri in consignaţie și comision a. c. L
vile şi case

Luminalul farurilor si a ori ce fel de focuri maritime
Divize gratuli ia cereri

e
8 ee,

BANCA |
Marmorosch, Blank & Co.

SOCIETATE ANONIMA

CAPITAL SOCIAL : Lei 125.000.000
DEPLIN VARSAT

REZERVE: Lei 164.600.000

— mm ` "mme

SEDIUL RIN BUCUEȘTI

SUCURSALE ŞI AGENŢII:

în străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20. ®
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Han

Agenţie în Stambul,

NEW-YORK, Broadway 31—33,

în țară: BUCUREȘTI, Calea" Victoriei 42, Calea Gri-
viței, Piaţa Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O-
borului).
ARAD, BRAILA, BRAŞOV, CERNAUŢI, CLUJ,
CONSTANȚA, GALAȚI, ISMAIL, ORADEA-
MARE, TIRGUL-MURŞEULUL.

mei ff

Operațiuni de Bancă:
` Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde,
Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri,
Avansuri comercianților și industriașilor, E-
misiuni, Safe.
| D Ki

ëmge

EE EE

LEE ff mb mg —— ge "fen e

ÎN a fe a — ww

mm E EE E gn

e “REDEVENȚA" e

Zoe, anon. pentru exploatarea și comerțul produselor subsolului
Capital social Lei 25.000.000 deplin vărsat
Sir. Karagheorghevici, 1— Palatul Bincel de Scont a Romialei
TELEFON 2549

“CUMPĂRĂ ŞI VINDE
Ţiţei şi tot felul de produse petrolifere
EXPORTEAZĂ
Petrol, Benzină, Motorină și Uleiuri Minerale
ACHIZIŢIONEAZĂ:
Terenuri petrolifere, Drepturi de redevenţă și participă
la exploataţiuni şi întreprinderi miniere

„FORAJUL“ 4

SOC. ANON. PE ACŢIUNI PENTRU SONDAJE PETROL ŞI MINE
Capiia! social lei 15.000.000 deplin varsat. Sediul social; Bucureşti
Str. Karagheorghevici No. 1 Palatul Băncei de Scont

wi îi t: t: a Romăniei. :: ż: îs

EXECUTĂ Lucrări de sondaje pentru exploatarea petrolului.
DISPUNE De lorja motrice proprie, D
DEPOZIT Permanen! de maleriale de sondaj.

Banca Dacia

SOCIETATE ANONIMĂ — IAŞI
Capital Lei 12.000.000, —deplia vărsat

Face orice operațiuni de Bancă și comerț,
— Primeşte bani spre fructiticare —
CA Eliberează livrete de economie.

Emite cecuri şi face plan în toate oraşele din Rominta Atare,
Deschide conturi curente simple şi garantate, face avansuri ase-
pra etecte publice, márfuri în expediţie sau depozitate in maga-
gipck Bancii, cumpără şi vinde efecte publice evacuate la Moe-
cova, šŝconteară cupoane, etc, e

(E EP pet e) EN

-BANCA MINELOR +

SOCIETATE ANONIMA
CAPITAL LEI 60.000.090
București, Str. Scaune No.7 (Piaţa Rosetti). Telet. 39,60

GENERALA“

SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA
ÎN BUCUREȘTI

———

Capital deplin vărsat Lei 15.000.000 ~
Fonduri de gurantii a finele an lui 1920 Lei 79.036.204.38
Face asigurări în ramurile

Face tot felul de operațiuni de Bancă, împru-
mută pe gajuri, cesiuni, etc.

Incendiu" 13] „Furt“
"Orindină“ lg „Accidente
„Transport“ | | „Viaţa

întreprinderi miniere, construcții de ateliere,

f dițrunile cele mai avantajoase. KE d
Wm US fabrici și instalațiuni miniere

= Reprezentanţe și agenţii în toată țara =

Ei a

a e ET mr frm

Cumpără și vinde produse miyiere. e:

Se ocupă în special cu:
Exploatări și explorări miniere, participări la
Primeşte depuneri spre fructificare, |
o

Banca de Scont a Rominisi
SOCIETATE ANONIMA `

Capital Lei 80.009.000. — Rezerve Lei 23.090.009

Sediul Central: BUCUREȘTI, Strada Lip caul 5

Sucursale: Constanţa, Galaţi, Focșani, R.-Vâlcea, Sibiu,
T'-Măgurele, Tulcea.

Execută toate operoțiunile de Bancă, cumpără
şi vinde efecte publice şi acțiuui, face avan-
suri asupra valorilor dé bursă, emite
scrisori de credit și de garanție
pentru Străinătate

PRIMEŞT : DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE

STA. SELARI 3, 4 B: J Aa Zen Covaci}

KH "SS Sa SÉ
FONDATA VB SEL ET CH 30/62

SE IMBRĂCĂMINTE BĂRBĂTEASCĂ
DEPOS T DE POSTAVURI ——— .
ATELIERE DE CONFECȚIUNI

Y Secţiune specială pentru mărfuri '*

RASONS (TEGO, TERRESTRES, Vu
M. DE BROUSSE

Beirrade, Web zg ec
bach, Vienne, Budape
a Bou. Maisssherdes Sacaesale: | Zagreb, Prague, Sotia,
Coustantinopie,
Bucarest, 2 Str. Bursaki

Trains spéciaux de France pour la Roumanie ei de
ia Roumanie pour la France.

Ezpiditions par wagons isolts.—Transports sur le
Danube.—Alrâtements Assurances.

Agents Généraux de la Soc, Pranco—Roumaise de
Transports atriens.

Bucarest, 2 Str. Bursei.

II -< e a
HI
Noua Societate a Rtelierelop ?

„VULCAN“

FABRICA DE MAŞINI ȘI DE VAGOANE
SOCIEȚAŢE ANONIMĂ ——
Str. Honzik. — BUCUREŞTI Gara Dealul Spirei
Secția de Vagoane Bacureşti- Noi
Birou. — PLOESTI Str. Rudului No. 81

EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI:

CAZANE DE ABURI

Breve! Babcok şi Wilcox, mulfitubulare ou eireulațiune de apă,
"“Cornwal, Tischbein, Lachapelle, ete.

TURNĂTORIE DE FONTĂ și METAL

Piese fine de maşini, Tuci de comerviu. — Execulure iropragabită, |

Preţuri convenabila,

SECȚIUNE SPECIALĂ pestru: Transmistuni de forið, Cusineji |

cu bije, Acupiăr! de frichiune, „Yateni Bean“, Coansirucțluai P
de jier, Coguri de tabia, Ferme.

Aparate da curâtat apa, Brevet „Breda
Motoare de benzină,

' Banca Viticolă a Rominiei
— SOCIETATE ANONIMA —

Capital Social Lei 100.000.000,
Emisiune de Lei 45.000.000,

Bncareşti, str. Bursei No. 2. Telefon 4! 99

——

Agentii : DRAGAȘANI, FOCŞANI, CERNAUŢI

— Li

Banca Viticeiă a Rominiei face orice fei de apera-
Hund de Bancă, comerciale și industriale în țară şi stră-
imătate ;
| w+ Face avansuri şi deschide credite in cont curent ga-
| cantate cu recolte şi cu produsele lor, sau 'cu gajori
asupra proprietăţii viticole şi pomicole ;

Deschide credite pentru exploatarea viilor şi pentru

comercializarea şi Industrializarea fructelor `

Deschide credite pentru plantaţiuni din nou sau pentra
complectarea celor existente, precum şi pentru reface-
rea ṣan complectarea gospodăriilor viticole ;

Cumpără şi vinde vinuri, spirtoase și derivate arm
pe con! propriu cât şi pentru contul clienţilor să;

Procurâ vite, arbori fructiferi, pueți, semințe de tot
fehd, produse himice necesare viei, îngrășăminte, vase
pentr» conservarea și transportul vinului și spirtoase-
lor, lustrumente de lucru, mașini viticole, cazane de
distilat, haraci, stilpi de fer sau de beton, sirmă, plase
de Semi, ete. ;

Construleşte și organizează pivnițe sistematice per-
En depozitarea, păstrarea şi îngrijirea vinurilor încre-
dințate spre desfacere sau gajate `

Organtzează comerțul de vinuri și spirtoase în ară
gi lb atară.

+
P —
` = TEEN

“TLoyDuL MARTIM ROMAH

Societate Anonimă Romiră de Navigaliune
Capilai $. l»! 00.000.000 Lei
Prima Emisiune 20.000.000 Lei

— —

EDIUL BUCURESTI Str. WILSON No. 3

DWazecţiunea Brăila Str. Impăratul ı raian No. 35

pasie D
Execulă remorcaje în Dunăre si afluenj! aatigeabil'’. Posedă re-
fmetohere cu pescajul cel mai redus,

ÎN maangas Te aa ici e a e

socretutda akaa
I FORESTIERA UNION |
È, IN gi |
BUCURESTI!
nemmen mmm i

BANCA CETATEA” DA.
Capital social statuar Lei 100.000.000
Capital social deplin vărsat Lei 30.400.000

SEDIUL CENTRAL BRAȘOV

Sucursale în funcțiune: Bucureşti, Rupea,
Odorheiu, Topiiţa-Rumână, Gherla,
Ciuj, Galați.

Corespondenţi în stră'nârate: New-York, Clewe-
land, Paris, Berlin, Bruxelles, Viena,

ES Milano, Praga, Sofia, etc.

Face to! feiul de eperniluai de bancă: zent, Lombard,
Crediie cambiale cu acopere hipo ecarà, Coul-rvreni, Schimb,
Devize, Cecuri, Asignuie, Transleruri de ben, depuneri spre
fruciificere pe Ubret de depunere şi in Conl-cureni, Financiali-
sări, Portcipojluni în indusirie Comori rie,

Industria Romină de Petrol

a
e
R
să
ză
H:
Za
Ki
S

LR DR j
Societate Anonimă pe Acțiuni

Capitali social Lei 100.000.000
Telefon 3287, 33,23.
SEDIUL:

Deg Romană No. 72, București. ei

ENEAS E AA AAA ARA

ACT ALICR. =

SOCIETATE ANONIMA PE ACŢIUNI

PENTR
COMERȚUL DE MAȘINI $I MATERIALE
DE CONSTRUCȚIE

CAPITAL SOCIAL | \L LEI 4.590.000
VINDE : Maşini, Scule şi Materiale des
Ficrărie şi Construcție

INCHIRIAZA : Materiale de Cale
şi Construcție
Execută diferite reparaţiuni în această branșă
Pabricaţiuna proprie de var gras MATEIAȘU (Cimpu-Lung)

Sediul: BUCUREȘTI, STR, MARCONI No. 5
E= (Palniu! Societjei „Agricola”) Telefon 53 | 91. 33 D
Caiea Rahova! 22, Telef, 5067.
Depozite: | Str. 13 Saptembrie 210, Toiati. 331
Şos. Mihai-Bravul E şi 10, Telef, 33:29. Lë GH

v
tt Ae KA ei Ri AA să E

D H

Baar aaa

SINDICATULUI AGRICOL IALOMIȚA

3 Bucureşti, Calea Victoriei No. 30

— |

Face orice operațiuni de bancă, participă, |
e Mantea tot eprinded industriale |
şi comerciale

PENTRU AUTORI

Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lu-
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințaţi, despre
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului,

Redacția îşi rezervă dreptul să tipărească articolele cînd
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech-
nice și editoriale.

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să
ne comunice și onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa
de câtră Direcțiunea Revistei.

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co-
recturile și prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele
definitiv şi citet.

Á=

Director General
Dr. Const. B. Maltezeanu

Societate Asesinsd pe acțiuni
Capital 10.001.000 Lei
IAŞI, — STR. ŞTEFAN CEL MARE Ne. 4,
Sucursale ` Chișinău și Galaţi

Pentru tot ceiace priveşte redacția: manuscrise, reviste
ziare, cărţi, etc., a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa
Rominească“, strada Alecsandri, laşi.

|
Face orke operațiuni de bancă im general: Cumpărări ¢
sinzări de efecte publice, avansuri pe tepozite de efecte publice
și orkce transacțiuni financiare ; conturi curente şi emisiuni de eg:
sori de =
mercia

Institutul de arte grafice și editură „Viaţa Rominească“, pre-
cum şi revista „Viaţa Rominească” sint reprezentate la București
de d. D, D Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57,

Credit pentru orice țară; participa industriale şi ce:

> BANCA MOLDOVA“

SOCIETATE ANONIMĂ &
Capital şi Rezerve Lei 30.090.000

CENTRALA: IAȘI |

Pentru cetitorii din Bucureşti

i, Chişinău, Bălți
Sucursale: Galați, Chiş d ti, Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească”, ca: a-

bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su-
cursalelor din Bucureşti :

Viaţa Rominească S, A.— librăria Alcalay— Calea Vi-
etoriei 37.

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Str. Lips-
cani 88.

< oee o e me ET a e sr

Cetatea Albă (Ackerman) Orhei,
Leova şi Reni

Face orice operațiuni de bancă. Primește
bani spre fructificare contra scrisori de depu-
neri şi libret de economii, primind vărsăminte
de la le! 5 în sus. Emite cecuri şi face plăţi

“în toate oraşele mari din România Mare, A-
merica și Europa. 9

É
= ` KI

Din editura „Viața Rominească“ au apărut:

Demostene Botez
Floarea Pâmtnatulei .... , Lelio
(operă premiată de Academic)

I. I. Mironescu
Oameni și Vremuri ..... Lei to

D. D. Palrapeanu

Ce Schi amintiri 4...» Lei
Mihai Codreanu che: Muceslesi. ... a si
Reg, CR (ar Candidat rh eagog wm 17
ege ` i Radu Rosetti
KEE
G. Galaction - Mihail Sadoveanu
° Hwbee , — 31, pw e Lal
Bibaji pt bradul torst . $ iai p Cocostireul albastru... e Le
G. Ibrăileanu caza E ze e H
Impresii... . Lai e d
EE E EE In literatură `... Lei ra
Jean Bart G. Topirecesnn
(Eugeniu P. Botez) Strofe alese (Balade vesele
arnal de boed ......,, Lei 38 gi triste) „ic... ef
otii uitate se... ee erg Povestiri Pantastice . „ Lel ı

(Culegeri alese pi trad. dem. Carp)

G. IBRĂILEANU

SPIRITUL CRITIC IN COLTURA

ROMÎNEASCĂ

| Versuri
PREȚUL 26 LEI |

Preļul 12

PREȚUL 15 LEI

M. SADOVEANU

NEAGRA ȘARULUI

Prelul 15 lei

M. SADOVEANU
LACRIMILE

HINN D

Preţul i2 Lei

D. V. BARNOSCHI

„MILĂ DN Wun `

Prețul 26 Lei |

||
|

C. „Hogaș

N MUNȚII NEAMTULUI

Preţul 15 Lei

f ANA CONTA-KERNBACH

KAS Lei | Boahe de Mărgean
PREŢUL 12 LEI

| RADU ROSETTI O |

AMINTIRI

Prețul 26 Lei

C. HOGAŞ

Amintiri dintro Călătorie

PREȚUL t5 |El

e | Decemaae No. 12

iata Rominească

REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ

SUMAR:

„ Situația în Rusia înainte de războlul mondial.
, Crudă diatribă împotriva femeilor nesuferite, ~
de aiurea, .
Pe drumul spre Emaus.
Note și omintiri din Muntele Athos (Un istorie
pe scurt),

r. P, Cazacu. , gd Ze
ÎMI Läd ie de ee

Cind Economia Politică va D o ştiinţă...

La jderi (Din carnetul unui otnător).

Serisori din Germania (Un moment din mişca-
rea pedagogică).

Cronica artislică (Expozijiile : Rodica Mantu.

Bunescu. - Demian. — Expoziția Artistelor

pictori şi sculptari).

Cronica Lë? | Reorganizarea Invățâmintului
secundar),

Cronica rimal (Meditaţiile unui gazetar).

Cronica internă (Congresul partidului țărănesc].

Cronica externă (Trei guvarne.— Conferinţa dala
Lausanne).

Cronica teatrală (fon Petrescu.—Inşiră-le Mär-
gădrite. - Nunta lut Figaro. - Răzbunarea. - bca-
terina Ivanovna, — Paquebot Tenacity, - Patima
Roşie. - Doud orfeline, etc.).

, Nicanor & Co. . . , . . Miscellanea (Literatura nouă. — Regimul presei).

Recenzii: P. Amtrel: Sociologia revviuţiei. Octav Beier. JL. Lapaz: Cen mal veche revistă tite-
ch tominească. I Șiadbei. Almanahul ziarelor „Adevârul” şi „Dimineața“ pe 1925. M. Seegatos,— Gror-
rs Sorel; Metlexinua mur la violence şi Les iliusions du progrès. F. Aderca -Afar Lasiri: Lu service
vilgatoise de travail en Bulgarie, Mission d'étude du Bureau international du Travail, Dr, A. Stocker.—
fans Thirring : Die hiep der Relativitătsthearie, loan I, Plăcințeanu,

Revista Revistelor : „Problema reparațiilore (Rapbaei Georges Levy. Revue des Deux Mantea]. —
opra: de guvernăâmint a partidului socialist belgian” (Emile Vanderrelde, Sozialistisehe Monaishejiey-—
Ke me usică ln Rasis sorieticã" (3. Posner, Mercare de France). —„Paguhele de căzbotu ale Rominiei"

Dues. La Ricansiraeiion de l Earope),— Serbia și problema reparațiilor“ (Dr. Lazare Marcovitach.

a Raorao de lEuroptj—erodblenin reparațiilor bulgare" (S. Gatehoti, La Reronztrurtion de
rapa). tan în Roman” (Albert Thibamilet, Nouvelle Rerne Français) „Opera lal Adam Miiller
attunbrană (Perdlnană Beet Gruber, Driitsrke Randsehuu).

Mişcarea intelectuală în străinătate: (literatură. — Arta.— Filozotie,
rept — M edicisi. — Ocultism,

Bibliografie,

+ Yoptrceant . , . ,
udor VIN. e e e

sw sx wv Victima (Manuseris găsit),
> es oe Amtgitireg,
+... » Din alte vremuri (Eduard Gruber),
e a we În zori.»
k Eäwëhieng s o o o ae

gen Crăciun . . .

PA Băaărăe ,. sk... g

e Davusioa. A — w

ERT R 16,905 at

ugen Filotti .

D
D
D
D
D
D

+ Rebreanu. e

Economie socială.

IAȘI
Redacția şi Administraţia : Strada Alecsandri No. 12.
1922

A UNE EARCH apara Bes ce cu cet et 2 16) pagini. —Abanameutul în ţară ep ar 2 dei ;

es z0 ded. = o PIAA EWECH BL Spee
ira detalita ae vedea pagita E

d Reprodacerea oprită

rimirii regulate a Revistei D-nii abonaţi sînt rugați a trimite

ranța p
PET”

Pentru sigu

cu abonamentu

"odată
V e

i anual costul recomandării pentru țară și 65 lei pentru străinā i

PERE „i i să

VIATA ROMINEASCA „~

ANUL XIV

CONDIŢIILE DE ABONARE:

Abonamentele sint: semestriale şi anuale,

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 I
clasiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv,

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv.

Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimi
suma prin mandat poștal,

Reinoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentr
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere,

Preţul abonamentului pe anul 1923 este;

IN ȚARĂ:

Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre-
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300

Pentru particulari:

Pee piei 26 e An el e Eiere 200 lel

Pe jumătate aan .. . . 3 « 4 ae e.n. DI e

AR wen: aaen, A E e e 8 ise 20
ÎN STRĂINĂTATE:

ÎN UR Aia 3 e: e. E feb "e 350 lei

Pe jumătate an. o c-o o . &Ñ 174 «

tege a a E e e Ae

Abonaţilor şi Acţionarilor Societăţii li se acordă o red
cere de 10 la sută din preţul volumelor editate.

Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se ei
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de:
100 lei colecţia pe 1920
120 „ e „ 1921
160 „ KW „ 1922
inclusiv spesele de porto.

Administrafitu

“ Splritul Critic în
=—bultura Rominească

Prețul 26 Lei

e" ai.

C. HOGAŞ

in Io

Prețul 15 Lei

Minti Dir Dau

Prețul 15 Lei

AL. A. PHILIPPIDE

“AUR STERP

(VERSURI)
Prețul 12 Lei

BRESSON

SULZER

FRERES

=== Strada Dimitrie A. Sturuza?No, 17 ===
BUCUREŞTI

LICHIDRURI
COGNACURI

SIROPURI
REAL i rs

ANI)

CSS e a GN
KE e

e Transporturi internaţionale ,

CU FILIALE IN:

Arad, Brăila, Brașov, Cernăuţi, Cluj, Constanța, Galați, Hate,
Nepolocuţi, Oradea-Mare, Orşova, Satmare, Timişoara,

Rsprezentanțe în toate oraşele Rominiei Mari
d FIRME ALIATE: e

Schenker & (o. Viana, în: Boren, Schenker & to. Dudapanst, fer Be
Bregenz, Feldkirch, Oraz, Innsbruck, dapesi, Bruck a. d. Leitha.
Oderberg, Paris, Salzburg, Tri- Zchenker & to. Fiume, In: Fiume

A este, Villach, Viene, Schankor A Co. kondon, In: Api

S ge Ces E E Zehsnher Sta, Rotterdam, In: Am- werpen, Constantinopol, ! (dra.
e gege sterdam, Rollerdam, Schonker & Co, Praga, ia: Aussie,
ichenker a Co, Bertin, In 9 Berlin, beregszas, Brún, Olmiilz, Pilsen, Prog,

Breslau, Chemnliz, Cocina. Rh., Dan» Pressburg.

zig, Dresda, Flensburg, Hamburg, Scheaker E Co. Tezchen In: Be

Karisrahe, Königsberg i Pr. Königs- denbach, Eger, Gabionz, inida, Reb

hüle o-s., Leipzig, Lübeck, Ludwigs. chenberg, Sieinschënnu, Telschen.

hofen, Mannheim, Memel, Mlifelwaide, Yunoslavizche Transport A. @.

Sietiin, Stuligari, Kopenkogen. Seheaker 8 So., Tn: Agram, Beb
Bayer. TransporiComptoir Sthen» grad, Marburu, Saloniki, Sissek,

MOTOARE DIESEL
MAŞINI DE ABURI
CAZANE DE ABURI

F R | “| - her et Co.: Furih im Wald. Lich- Piniand Soedition - Centra! A,
G O R | F E R E. i eg Linden, Markiredwiis, Mün- O» Y ab ae ent Vi Zeien Ta a
chen, Niirnberg, Passan, Regensburg, Heteingtars, Hangö, Abo, Kotha.
OMPE CENTRIFUGALE de toate mărimile se găsesc în perma- Simbach, a. lan, Zwiesel ap act New-York Uniled Siales Forwardiag
nență în depozitul nostru din București, PER .8 d dee Wiere dee, Co. Broadway No. 33.
Pe pa a a a a A E. Romanshorn, St. Margarethen, Bi

rz" EE
i

te E KE Cl VEER | (e
Di gi e e fas SN a
=æ | g 9 g £ E > gjHjesjg
= Ki _ ba Zë ée e ëmm D || D
45 BRE SS (5 Odile ë
EN Zg RA a = e ée, 33 Ela Ss e
z S ===> T =3
m i e e Q E e S e Oolal-lei SS?
= E E ZE a. 8 = d = ia ` Y sl "le aa E
Keng ka ez a de ES: E a 5 se Cju pjo m e
> € -- d KI bai ` ER
Eg Soia Ss SS: | ce". oljni e S
= CG SEA SE Ee: éi BI oi EE sizëiEiOo SSC
GE SS SEZ ENER gr, i] SBS eil Ss
Ess Fa e MH ze e o H S — FE m 8 i D e Š | os Z
ES Caii TAE E E cs: 35 Si =
SCH SERA Sas IB isn zima, m
EEGEN | Ul Ss | zg S y
O = BI? SW => 3 L o Sg sg elt: lg ai
ES 3 ese: sana em TEEN Cp Cent
DCH 23 e br å ba
S Data e Si - li A E ari E
z3 S CEZEEE TE ii = * ala
KE > = i
===] 3 Se e Es IN === 3 SIN Z
= ai i las s OH?
n ES Fa | e vg
ES = Nome ti TESE
. Ki zt SE

We
e Banca Comercială Italiană d Română »

SOCIETATE ANONIMĂ CAPITAL SOCIAL: LEI 50.000.000
SEDIUL CENTRAL: BUCUREŞTI. — STRADA BURSEI No. 2

SUCURSALE: Bră: la, Str.
No.

Vapoarelor No. 2. — Chișinău, Str. Alexandru ce! Bun
41. — Galaţi, Str. Colonel Boyle,

AFILIAȚIUNI : Banca Agrară Timișana S. A. Temișoara. — Casa de Economie

TOT FELUL DE op
Banca Commerciale

Sediul Central: MILANO
Capital Sgr Lit. 400 600.080 — fun Lit. 178.000.000

76 Filiale în italla
Filiale în st-ăinătate :

Londra, New-York, Constantinopol

Agrară S. A. Tirgu-Mureș,
Adresa telegrafică : ROMCOMIT
ERAȚIUNI DE BANCĂ; REPREZENTANŢA:

Italiana Banca della Svizzera Italiana
Lugano (Elvetia)

BANCA UNGARO-ITALIANA
Budapesia

i Böhmische Union-Bank, Praga

Bama Conmerdalo Ialiena e Bulgara

kana semportlale lan (Pranto) Sofia — Varna

Marsille, Nisa, Regie. Coasta de Azur

Lincolin Trust Company

BANCĂ FRANCESE Y ITALIANA PER New-York

L'AMERICA DEL SUD

Paris— Brazilia— Argenlina

Crédit Anversois

Bruxelles — Anters

Banco Italiano di Lima
Lima (Peru)

Società Commerciale d'Oriente š

C M'lano— Constantinopol
Socletă italiana di Credite Fommerciale K
Milan» — Triest — Viena A Banca şi Gasa Gen Fuzionate $, A.
Ee Te DES

a |

€ CREDITUL MINIER a

Societate Anonimă Romină penirv dezvoltarea indaatriei miniere
Capit»i social 159,000.000 lel complect vărsat
Sediul ceniral : Bucureşti, Bulevardul i. C. Brătianu 75
Teleion 3941 şi 47 56
Sucursala : Bucuresti, sirada Marconi No. 3 Telefon 139 ,
Direcţiunza techaică a petrolului: Ploesti, sir, î. C. Brătianu Telet.
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE +
Preşedinte : Inginer N. 1. Şielâne cu. Vice-preşedinie : Inginer
P, Lucaci. Direclor-general : Inginer |. |. Demelrescu,
Administratori-dalegaji : Ingineri: V. Alimänesteanu, V. Banciu,
M, Constaniinescu, P. Lucaci, V, Tacit,
Membri : Ingineri : C.: Bràläşanu, C. Buşiiă, LL Demetrescu, A.
O. loachimescu, C. Osiceunu, V. Puşcariu, Dr. Laureaţi Pop.
Lenzori : O. Ciollec Inginer P. Moscos, Dr. G. M. Murgoci, la»
giner N. Saergiu, Inginer Th. Zernoveanu.
intreprinde : Siudii, experlize, calcule de reniabililate, pro-
ecle de explurări peniru dovedirea şi punerea în valoare a ză:
căminielor de peirol, gaze nalurale, cărbuni, minereuri, carlere
şi ape minerale.
Zoe ratata : Obiecle miniere pe con propriu şi în parii-
cipație.
Acordă credite : laireprinderilor existente şi ia formație.
Cumpără şi vinde: Produse și privilegii miniere, redes
venje, elc.
Reprezin'ă case importante s Penira mașini şi materiale
necesare indusiriei miniere.

Banca Țărânească

SOCIETATE ANONIMA
CAPITAL SOCIAL LE! 60.000.000

Prima emisiune Lei 30.000.009 teplin vărsat

Sediul Central BUCUREȘTI

Str. Raymond Poincaré No 2 fost Academiei, Telef. 2/000

& Sucursala Temisoara
Face toate operațiunile de Bancă €

Wegen E

i a

` Laboratorul AL. ITEANG

Pentru industria chimico-farmaceutică și Parfumerie,
LOR a ep pr

sedat la 1898 în R.-SARAT, transferat şi reorganizat la SUcunazy
Strada Vasilie Lascar, 3. Teleton 33. 79

Aeresa ielegralică: LABORIT BUCUREŞTI:

Produsele medicinale ale Laboratorului

HEMOFER . . . ITEANU, Anemia, Clorosa, Debiltiaiea panerală
HEMOIOD ... vm ev Scroluloza, Rachitism

VIN IODO-TANIC m» Tralameni iodat rajional

PECTOSIN. ., nmn xv Tuse, Bronchită,. Tuberculosa imcepiloara
UROSOLVAR . e + Reumatism, Gala, Scierosa

WODIOPON ., e , liod forma ceeğmai asimilabilă,

d Produse cosmetice (de toaletă)
CREMA ..... o E is Le
POD aicea ME UMARCA, ETICHETA ŞI EMRA-
SERII n TA WE AS LAJUL' SUB DENUMIREA

LAPTE DE Cit ,...,.

moara... FLORA

POMADA 5 19 . . Li . . KL
EAU DE COLOCHE

INREGISTRA TE

|
PE! BUOOL

PRAF DE DINŢI
ANTICDOR
MOLIN

INREGISTRAT

PRODUSELE DE TOALETA ALE LABORATORULUI INTRUNESC LA
e MAXIMUM TOATE CONDIŢIUNILE CERUTE DE NIGIENĂ EN

* „ELECTRICA“ «

SOCIETATE ANONIMĂ ROMINĂ

| SEDIUL : Bucureşti strada Matei Millo No. 2 .

i IDURZ KU RU! FORD Dm Ven ;
` Cimpina Sinaia
` Distribuirea ercrgiei electrice în toată regiunea
petrolifera și industrială a Văei Prahovei
i Depozit de materiale si Birouri technice în Bucureşii
pi sirada Matei Millo No, 2, Cimpina și Sinaia
Depozit de maşini, aparate şi materiale clectrice
INSTALAŢIUNI ELECTRICE DE FORŢĂ, LUMINĂ
ŞI TOATE APLICAŢIUNILE RESPECTIVE
h Ba Taila
i

; Studii da tot felul de instalațiuni pentru pro-
ducerea și instalarea encrâiei electrice.

santierele um dela In

CITA TIE ANONIMA

CAPITAL SOCIAL LEI 20.000.000 DEPLIN VĂRSAT
Sediul : București, Str. Matei Millo No. 2
— SANTIERE LA GALAŢI ===

Construcțiuui de vapoare, remorchere, ṣlepari

şi orice construcțiuni navale

Reparațiuni de orice fel de vase maritime şi fluviale

| Gonstrucțiuni și reparațiuni de orice fel de mașini

Turnătorie de fontă şi bronz pentru piese
mecanice şi articole de comerț $

SPECIALITATE : Bucșe pentru căruțe tip. G. F.

n NDS PS DI E PDA a EE e TONE TR II TEI

Mall)

Societate Romină ==
==> de Mine şi Petrol

Capital wd 25.000.009 ll

Sediul: Bucureşti
Strada Brezoianu 9
Exploatări petrolifere la :
BUORDENI, DUSTENARL
GROPI.
Poceilatele Costin de Lait. `

BOU, WU DE BELLO á
Administrato: i-delegați :
C. C. Arion, V. V. Malte-
zeanu, |. I Birnberg

(E INDUSTRIA oz?

SOCIETATE ANONIMA

EXECUTA ORICE FEL DE COMENZI PENTRU APLICAŢI-
UNILE NOUEI ŞTIINŢE SONICE LA INDUSTRIE PRECUM ;

Transmisituni de energie gi distribuţie de forță
motrice în ateliere, uzine metalurgice, laminoare,
fabrici, mori, cherestele, ete.

Ciocane de tot felul pentru uzine, pertoratoare
pentru stânci, unelte pentru cariere și mine, ştea-
muri; uneite de ca angerie şi alte scopuri similare,

Motoare şi transmisiuni de energie sonică pentru
industria petrolului, pompe fără supare etc.,

Locomotive sonice, vagoane auto-motoare, tram-
wae, camioane, omnibuze, tractoare agricole etc.,

” Transmisiuni pentru acționarea elicelor la va-
poare, vinciuri, troliuri, cabestanuri, pompe; trans-
misiuni pentru șlepuri, bărci automobile, aero-
plane etc.,

Motoare industriale cu benzină, gaz, petrol,
distilat sau păcură.

Aparate acustice, sirene pentru fabrici, vapoare
etc., trompete automatice, regulatoare de viteză;
aparate de sincronizare, semnalizare automatică
pentru căi ferate etc.

PENTRU ORICE INFORMAŢIUNI A SE ADRESA LA

== INDUSTRIA SONIGA >=

o Str. Brezoianu No. 9 bis Bucuresti
E

IS
a
D
QJ
e
K
EI
A
3
m
ka
HM
H
a
a
2
a
a
r3
fsa

STAR

Societate de Tracjiune Automobilă din Romînia

GARA) şi UZINE MAGAZINELE
| Strada Cuţitul de Argint 10 Bulevardul Carol ii

Telefon 4/91 Piața Rosetti, Telefon 46/61 |]
îi îi Mare expoziție cu prețuri de concurență "rn

AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII,
PNEUMATICE, BANDAJE şi un bogat asorti-
ment de LANȚURI și RULEMENȚI de BILE

Ateliere speciale pentru reparaţiuni și vopsitorie |
Traasporturi cu camionete şi autobuze, în toată fara

„PETROŞANI

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ

PENTRU `
Exploatarea Minelor de Cărbuni
Capital social Lei 100.000.000

BUCUREŞTI
Str. Aurel Vlaicu 22

Adr. Telegr.: PETROŞANI
Telelon 59/77.

GTO N moner 19%

RECORDUL PERFECȚIUNEI,
CLASIFICATA

l-a la w
CONCURSUL INTERNAȚIONAL

CLAVIATURA SPECIALA
LINBEI ROMSNE

UNIVERSALA 'OTODATA
REPREZENTANT OENER.

PENTRU

VAR Ti l ROMANIA
Bescht la NEW-VOPK. NICOLAE IVANOVICI & C

ARANON ed, BUCUREŞTI, CALEA VICTORIEI No. 28

»DzA CIA-ROMANIA “

Societate Generală de Asigurare în Bucureşti
— Întemeiată la 1871 —

e ,REMIN

Vu
|
d

Capital de acțiuni. . . . . . Lei 24000000 deplin vărsat
Rezerve statutare . e... a 18.359.230

Diverse garanții `. s eos e . SIM LAT

Averea Fondului de asociațiuni . . 3257497

Garanţia totala e, Lei 102,733,868

Danze plätite în anul 1920 . Lei 10.821.589

Daune plătite dela infiinţarea Societ. „ 371.315.083

„Dacia-Rominia“ este societatea cra mal veche şi mai pu-
ternică din țară. Trecutul el, însemnatele sale capitaluri şi per-
soanele cari o conduc, dau asiguraţilor cele mai depline garanţii,
pentru asigurări cit de mari în ramurile: Incendiu, Grindină,
Transporturi, Viaţă, Accidente, Furturi prin spargere şi anume,
In condițiunile cele mai prieinice pentru asiguraţi.

Lâmuriri se dau de îndată, la cerere, in Bucureşti, la
sediul SE str. Wilson No. 3, sau la agenţiile ei princi-
pale din str Stavropoleos No. 15 şi Regală No. ë, în judeţe la
agerițiile ei din toate orașele, iar în ţinuturile alipite, în urmă-
toarele oraşe:

Arad, str. Unirei No. 7; Brașov, Banca Rominească; Buziaș,
ia Banca Temişana; Cerndaţi, |. Flondor No. 22; Chişinău, str,
Puşkin No. 25; Cluj, Calea ` ictoriei No, 27; Dicio Sin Martin,
la Banca Comercială şi Industrială din Valea Tirnavei; Lugoj;
Lorent ; Lipova; Oradia-Mare, la Banca Rominească; Te Mu +°
reșului, la Banca Rominească. Sibiu, la Banca Romlnească:
Temişoara, la Banca Rorainească; Vinga. ;

RE piere deet Ke

FABRICA DE ARMATURI
N. PEDVISOCAR & CO.

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ
București.— Strada Vultur No. 20, Telefon 55/19

Execută prompt in condițiuni avantajoase

Ventile de aburi, Robinete de apă şi gaz.

Atiicole Technice.

Rezerve de automobile.

Rezerve peniru maşini Agricole şi Indusiriale.

Pompe de vin, apă şi incendiu şi rezerve peniru et,
nicultură,

Aparate de org Păcură,

injectoare de alimentat cazane de aburi.

Turnătură brută de alamă, bronz,
bronz fosforal,

Sehlagloth. .

Compoziţie de metal alb antifricțion metal,

Sieşnice şi Policandre.

Capele de sifoane de aluminium,

Stereotyp şi Lino!yp meta.

Alămărie în general.

Reparajiuni mecanice.

aluminium, zinc,

Se primesc lucrări peniru :

Armături Pentru apă, gaz şi aburi

NICHELAT, ALĂMIT, ARĂMIT și OXIDAT

(Co

e e
-+

E) D Emm

C SE
E EE

LÉI

| BANCA NAȚIONALĂ
e A ROMANIEI e

Capital Social vărsat 12.060.000 Lei:

BAA
| ADRESA TELEGRAFICĂ:
E A. PC A PN DI"
L p | e

AGENŢII:
Arad E Oradia Mare
Bacău ae Piatra-N,
Bârlad Z- jj Pitești
Bazargic i. Ploești
Botoşani „-. Râmnicu-Sărat
Brăila », Râmnicu-Vâlcea
Brașov © .- Roman
Buzău SIR Satu Mare
Călărași ~ Sibiu
Câmpulung `" Sigişoara
Caracal `, Sighet. Marmaţiei
Cernăuţi 2 . Siiistra
Chişinău a" Simlăul Silvaniei
Clu A Ro Slatina
Constanţa =- Târgovişte
Craiova ` .— IW Târgu-Jiu `
Dorohoiu „3 ||| Târgul Miues
Fălticeni ` "7: Tecuci
Focșani ée ? Temișoara
Galaţi ek Tulcea
Giurgiu Turnu-Măgurele
Huşi Turnu Severin
lași Vaslui

Compania Generală = = =

a» m. de Electricitate

SOCIETATE ANONIMĂ ROMINĂ
a BUCUREŞTI z N

Pace cunoscut că și-a complecia! depoziiul de materiale gleeweg cug
. » CONDUCTE, BECURI. TEAVA, ISO. ,,
* LATOARE, INTRERUPTORI, eic. ete, ».

şi invilă vechea sa clienlelă a-i adresa comenzile cu loală increderea
ca şi in trecul;

Face orice fel de instalațiuni de uzini electrice centrale de transmisi
uni de iorță precam şi lustalațiuni de lumină electrică in legătură ce
rejenua elecirică a oraşului,

Mare stoe dă Becuri cu fir metalic de 10 lumini cu consumaţia ese
i? 7? mol redusd rz?

importunta transporturi de maşini
A şi materiala electrice pe drum

Birourile și depozitele: Str. C. A. Rosetti 5,

_TROIANO BROTHERS ,

Departamente : Mărfuri: Technic
BUCUREȘTI
Birou Str. Matei Milo 1 —— Deposit Calea Griviței 252

Livrează prompt din deposit
CU PREŢURI REDUSE
ARTICOLE DE MENAJ

VASE de EMAIL şi ALUMINIUM, TACIMURI de ALPACA,

de ALUMINIUM, BRITANIA (Zinnstahi)

CUȚITARIE de TOT FELUL (Fabricaţiune Solingen)

CAPSE PATENTE (Koh-i-noor) toate mărimile albe şi negre

ACE DE CUSUT toate dimensiunile

BRICEGE, BRICE, APARATE de RAS

FOARFECI asortiment complect

COASE de cantitate superioară 75 cm.

(Oestunzt. nachgahămmeri)

zess ARTICOLE DE PIELE ~~~

ORARAR ES PORTIA Ce bech), de DAMA

MAPE d ROU etc., calități superioare

E ASOR HIEN 1 COMPLECT EI
= Espediti şi În provincii

ari intai

CAPITAL STATUTAR LEI 1592.000.000

aa EMIS ŞI VĂRSAT LEI 60.009.000

Sëggge REZERVE LEI 48.200.000
Sedii Central: București, Str. Lipscani 10
— C

SUCURSALE-
BRĂILA, BRAŞOV, CLUJ, CONSTANȚA, CRAIOVA,
GALAŢI, GIURGIU, ORADIA MARE, PLOEȘTI,

SEPSI-SÂN GEORGI, TURNU-MĂGURELE

BANCI AFILATE:
BANCA BASARABIEI, CHIŞINĂU,
CH SUCURSALE IN |
SH, RL D. SOSCA, CETATEA ALIA, gi lu == Cp
reene f

orice operaţiuni de Fiozeë.

l-a acest Oficiu se cănese spre vinzare, predabile ime-

diat pac apă condițiunile din comande, următoarele

hârtii din fabricile Letea, Buşteni, Cimpulung Petritalău,
Piatra-Neamţ şi Scăeni:

Birthe specială peniru docnmenle şi Hier): Hirtie specială de mină, cu
să

u fară
Trei Steile,” „Ursul,“ „Leul,“ simple şi
Hirite sugūişare aibă şi colorală ; Hirlie specială de desoma şi re-

de chelai,
grid-les, parchemin : Hire de Celaloză pe o te satiaată ` Hiriie
Bad Bebe? ; Hirie subiire peniru farai Mucatale ;
bruna çi aibe și macara de paie,
PRIMEŞTE COMANDE DE ORI-CE FEL DE HIRTIE

ac See? bc uiaei M — Gemen

al LG A”.

Societate Anonimă Română

Capital Social 25.090.000 Lei complect Vărzat
SN ICH bei, Ca Denn

EXPLOATĂRI PROPRI:

Mine de Mică — Voineasa Jud. Vâlcea
Mine de Aur —Ruda 12 Apostoli, Brad Transilvania
MiNe de cărbuni — Tebea Transilvania
Cariert de piatră de construcție granit și gips —
Albești, Câmpulung
SOCIETATI AFILATE:

a canică, Soc. Anonimă
Uzinele Electra Me enge E
Sediul Caiea Victoriei No. 77 București
Fabrica din drumul la Tei 29
Secţii eicctro-meacanică
Secţiune pentru fabricarea de pile electrice
———zaa

TOBH A EIPERTHE Kanu
UN LA WE) REIH ȘI RO

aag

tă

|
sët eg de kiniaiskalie Fred C [osdi

2
Tei a o LL diea p) Paal in RH
glann d G. ei i
ta
al

Mulalstateri delegaţi B

P d TI Du e

da (E L e GA : ES KS sgespeueeggenee

Societate în num: colectiv pentru comerțul şi industria
petrolului
BUCUREŞTI, Str. loan Ghica 9
Aduesa telegr. „ATLASPETROLe
Teicon 26 53
EXPORTA în-tamcuri și în cisterne:
Binzinā de aviaţie, uşoară, mijlocie şi grea,
Whit-spirit, motorină si petrol lompant.
Uleiuri minerale destilate şi ratinate
de orice viscositate.

ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ

Moşiilor şi Fabricelor
Principelui B. Știrbey

Bucureşti. — Calea Victoriei 121

OANEI ae aaa cae i me o gd
Fabrica de Conserve „Buftea“,
Sirată ca maținele cele mai
Ziinică de Lu 3

———

== E WOLFE
BUCUREȘTI — STR. SF. DUMITRU 3

Fabriceie metalurgice -la Filaret şi Conslanţa: Cazane de
aburi, Rezervoare de fler de orice mărime. Constraciiuni de fer, Trans-
misiuni, lajectonre de păcură. Balumale, broaş!e, saralere.

Birou Tachnic: lnstalajlunal de apă, de csalorilere și de erg
cu păcură.

Depozit de articole technice, Moloare cu benzină, unelte,
armături, pietre $mirghei, cabluri de sirmă de olel, pompe, olel de
scule ènglerese, pte

Fabrica de Vată și Pansamente aftea“,
Singura fabrică în România. Purnizoarea e mau dro-
gheriilor şi tarmacillor pentru: Vată idrofilă, in orice

i
:
z
:
:

Banca Romină m Ze, Jion Hidrofil și Zen de tfan de
i ` Pivaițile Ştirbey.

Comerţ şi de Credit din Praga ÎI Mpi ee Eni. Serviciului Marim
Booietate Anonimi = .

DAI 3, STATUAR LEI 75.000.008 D
PRIMA EMISIUNE: LEI 20.000.000 4 x

Adresa telefonică: Cominbanca—Bucureşti Str. Lipscani Ne, $ !

a TELEFON 15; 10

Face toate operaţiunile de bancă în (ară el străinătate;
—Primeşte depozile spre fructificare.— Inlesnește
orice operațiuni linanciare. De

| Societate anonimă

| Capital 12.500.000 lei
| Biroul Strada Descar Catargiu No. 8

| BUCUREŞTI

íi z= Telefon No. 47124 Se
| Exploatarea atelierelor
|

C.F.R. Griviţa

Creditul carbonifer“
H `
Soretär: anonimă minieră

Capital 55.000.000 lei
Biuroui ceniral- BUCUREŞTI.

Strada Lascar Catargiu No. 8
Telefon No, 45/55

| } Om
Exploatarea minelor Ode cărbuni |
Gg Vermeşti Și Leorda ®
Judeţul Bacău

E D A EEEE o TEDO NESO
mm ali "eg ees

gun ONE 4 IRE)

ŞOCIRTATEA, GENERALĂ
= Construcfiuni și Lucrări Publice ð

SOCIETATE ANONIMĂ
Capital social lel 60.000.000, — Prima emisiune de lei 20.000.000
BUCUREŞTI
Str. Gh, C. Cantacuzino 2 (colţ cu B-dul Carol)
Adresa Telegraticā : „PUBLICWORKS*, Bucureşti
ITolefon 5/91 şi 5180 .
Serviciu! de construcțiuni

E normale şi inguste," Sosele, — Poduri de Lemn,
Cârămidă, Beton armat și Metalica. — Rezervoare, — Construcții metalice şi de

şi maritime. — Canaluris - iesen. — Navigabii-
tate. — Utilizarea câderilor de på —Ridicări planuri de hărți prin fotogrames-

trie (din Avioane).

Construcții demontabila de lemn şi alte materiale,
Conmstructiuni de + as amidă Si be tun amar, - Cladiri industriale şi Economice, =
Ferme de lema în arc, sistem „Hetzer“ pănă ln deschideri de 60 metri

Serviciul Electric

Reprezentanja generală ei exclasivă a iabricelor Thomson-Honston

Stodi şi Montagii de tot felul de instatățiuni și Maşini Electrice. Specia-

3 Instalații pentru Sonde de Petrol.— Tracţiune Electrică. Transm oine

de energie ta distanță -Teleratie, Telefonie automatică şi normală,
Serviciul ÞMecanie

Reprezentanţa generală și exclusivă a fabricelor Orenstei & Koppel

Ot tehi de Materiale nentru cale normali si im-

gustă, Tot tele! de Masini de ridieat.— Drage.— Excavatoare, = Maşini și Ca-

cu Benzină: Turbine de A-

Vapoare. — Material flotant de tot Leit, —

Serviciul de edilitata

Canahizări.— Alimentări cu apâ.—UHiizarea gunvarelor.—Abatorii.—Pa. uri, —

Pavage.— Clădire raținrală de cartiere ecpoomice, etc.
Serviciul de foraj şi materiale pentru Petro! şi Mine

Reprerentanța Generală «| excinsivä a Uzinelor Galizische Karpathen-
Petrolenm-Aktiengeselischali lost Bergheim & Mac Garvey.

Foraje în acord după sistem propriu; Hidraulic și Canadian combinat. - Ma-
teriale pentru industria extracție! petrolului și pentru mine. Conducte de petrol,

Fabrici proprii;

Industria lomnelni, fostă Bucher & Durrer. Fabrică de tot felul de Iu-
crâri in lemn, Bcuresti; Soscnug Basarab 27—20 T «

Fabrică de Produse Cernamice Tiglă şi Cărămidă, fcată Richard
Schmidt, Cimpina, cătunul Broaşteie, — Tolek n.

Fabrică de produse de ciment, boton armat

iner Po Societatea Generală de Coastrucțiuai ad Lucrări Pubhice),
Bn Moar eg de Mozaic. Dolagii, Carrelagii, etc. Timișoara, HL —
Buievardul Carol | No. 48.— Teietan 17.

Atelier da ee ipeețianigE conomice în Lemn Chp Si, Tagias "7.
Fabrica de Var Alb şi V draulic „Prahoviţa“, ietatea Generală
ge Construcțiuni și Lucrări Publice, Soc, Anonima şi A. Torjescu, Azega.

„Fortuna“ Fabrică de parchete: MA" de lemn curbat și ocice abae, bp in
lemn, lași, Str. Parlov, &

Depozite proprii de Materiala de constracțiuni
Bacurești, Calea Rihovei 231- 234.
şti, Bereasca de Sos (comuna Ploestiori),
emigoara, M B-dul Caroi Kee Pelia NI.
fi - kel, ZK?
Ciuj, Strada Morilor

erem `

+ VULTUR“

LR D

Fabrică de ULEIURI VEGETALE, LACURI şi KITT

Socielate Anonimă ventru Industria si Comerjal de Uleiuri, Vapsele
şi Produsa Chimice

CAPITAL Lg: 4.900.008, -DEPLIN VARIAT

Fabrica şi Laboratorul = zin Magazineia vuLrug:

e ct ae
elefon 16 40 Sir. Coliei? bis Piata DL Gagn)
Biroul Central: Str. BURSEI No. 5 Et. 1-— Telefon 23/83

Brăila : Str. Regală No. 39. — Olurgiu: Sir. Principele Nicolae 12

e Societate Anonimă

-- — —

Direcțiunea Generală Telelon 9/39
București
Str. Povernei Nn. 2

Lă
—

Costică Constantinescu

— Import-Export engros —
Bucureşti, Calea Victoriei 98, Bu'ev. Lascar Catargiu No.3

Adresa Telegralică : „TITINEL*
Telefon,

FABRICATE

. Fier brut Buloane și nituri
Fonta de fier și oțel Pluguri și mașini agricole

e K IMPORT: EXPORT:
Tabie, șine și traverse ji Unelte de sapat COLONIALE j | CEREALE
Fier în bare și fasonat H Amoniac sulfuric TE (II PRODUSE PETROLIFERE

Tabla Lemne de foc şi con-
Piese de fier forjat " strucție
Materia! de cale ferată d Mangal

WIEDER & Co.

Armament și munițiuni & Var alb — BUCUREȘTI —
Sucursale; LONDRA: E. e 3. Gracechurch St. 52
e ării ei ii i i BERLIN: W. Potsdamerstrasse 124
Mine, Lier ȘI domenii la Reșița, Anina, | GALAȚI: Str. Portului 41 (Cassa Sur)

Oravița, Bocșa, Nadrag, etc.

E
Mäer telegrafice : BUCUREŞTI — „WIEDER”
y LONDRA „LOMORFA"

Peniru comenzi şi informaļiuni a se adresa la: bruton 1 BERLIN E ' LÓMORFA"
El ag GALAȚI — WIEDER:
Direcţiunea Generală, r! -n02 3 -ara
Direcțiunea Comercială Timișoara, Codes: ABC 5 th Edition
Str. lonovici, No.» sau ia representanța Bentley
o Creditul Technic, Bucureşti, Str, Mar- Liebers
poun în +| | DESFACEREA EXCLUSIVĂ A PRODUSELOR
MINEI „VULCANA -PANDELE« ep

"ma wf e Ai T a = wm

FORESTI

SOCIETA ANONIMA PER L'INDUSTRIA ED Ib
COMMERCIO DEL LEGNAME
CAPITALE LIRE 100.000.000 DEPLIN VĂRSAŢI

SEDE IN Murano

REPREZENTANŢA BUCUREȘTI
STR. CAROL 109
Făbrici de Cherestea şi Depozite de Material:

COLONIA BANFFI-SALVA GHEORGHENI

ILVA MICA ODORHEIU

TO. MUREŞ ZSIGMONDTELEP
REGHINUL-SASESC SCUTARU
SALARDU | ONEŞTI

DEDA | BARAȚCOS |
RATOŞNEA 1 LUNCA DE MIJLOC
GHILKOSTO GHIMEŞ

DITRO LONEA

Porturi de incărcare și Depozite:
Galaţi, Brăila şi Orşova

: Viena, Budapesta, Praga Var-
DEE şovia, Constantinopole. iis

Filiale: Cluj, Tg.-Mureș, Arad

Materiale fasonate (brad și molift) de ga
mai bună calitate în toate dimensiunile; lem

de construcţie, cioplituri de brad, lemn rotund
(brad, molift) piloți şi margini de mine, fa-
bricaţiune de mobile, placaje, furnire, con-
struirea de clădiri de lemn. ie ini

Situația în Rusia inainte de răzhoiul mondial

—

Apărată la Nord de Oceanul Glacial şi teritorii imense, din
toate celelalte părți de sărăcia proprie, care nu ispitea pe vecini;
liberată de Tătarii Cazanului şi Astrahanului, prin decăderea a-
cestora, — din secolul al XVIl-lea Rusia a devenit stat absolutist
militar, acaparator al vecinilor.

Subt felurite devize nobile, mai ales ale ortodoxismului, e-
liberator al Creştinilor 1 de subt jugul păgin sau al țăranilor 2
de subt stăpinitorii lor, catolici sau protestanți, — absolutismul ru-
sesc s'a întins pe două continente, dela Marea Baltică până la
Marea Neagră, dela Marea Galbenă, dincolo de Munţii Cauca-
zului pănă la Dunăre şi Prut şi pănă în Galiţia, Posnania, Sile-
zia şi Prusia.

Adunind şi supunind un imens teritoriu, 3 cu o sută opt-
zeci milioane de locuitori; stăpinind şi dispunind de bogăţiile şi

1 În ce priveşie Balcanii şi Caucazul.

2 Finlanda, Polonia, Letonia.

3 „Apologişiii ţarismului găsesc foarle nalural că o prelinsă fa-
lalilate istorică face din Rusia un stat „in perpetuă lormajiune”, chiar
vorbind în sens strici geografic, şi că imperiul se măreşie in fiecare
secol cu citeva zeci de mil de kilomelri palraji (50.000), aşa încii,—
după vorba panslavistului Acsacov, - după o exisienjā milenară, „păreții
casei" pe care o locuese Ruşii, nu sin! încă așezați deliniliv și nici

chiar temeliile săpale pretuiindeni”, (Mex Hoschiller. Le mirage du so-
vletisme,— Paris, 1921, p. 78).

322 VIAŢA ROMINEASCĂ

rezervele popoarelor subjugate consecutiv: Tătari, Turci, Fini,
Estoni, Ucrainieni, Moldoveni, Bulgari, Nemţi, Evrei şi multiple
neamuri din Caucaz, Turchestan, Siberia, Coreia, Manciuria, etc.;
exploatind veacuri intregi puterea de muncă, energia, capacita-
tea fizică şi psihică a peste douăzeci de seminţii de oameni, de
diferite rase şi temperamente şi crescuţi în diferite clime,—Impe-
riul Rus şi-a constituit o faţadă strălucită.

Pădurile din Siberia, Arhanghel şi Vologda ; cărbunele din
Polonia şi Ucraina ; petrolul din Caucazia ; orezul şi bumbacul din
Turchestan ; fructele, vinul şi tutunul din Basarabia, Crimeia, Cau-
caz şi Turchestan ; griul din Basarabia şi Ucraina, de pe Volga
şi Don; fierul din Urali şi Ucraina; aurul, platina, argintul, plum-
bul, blănurile şi pietrele preţioase din Siberia; bogății diverse şi
imense de subt toate altitudinele şi longitudinile, erau la dispo-
ziţia imperiului rusesc.

Nu este de mirare dacă, cu resurse așa de mari şi de va-
riate, s'au format în Metropolă o cultură şi o civilizaţie puter-
nică, subt conducerea străinilor importaţi din Occident la înce-
put și subt acea a localnicilor, formaţi mai tirziu de străini, a-
ducindu-se pe deasupra, din toate părţile lumii, cele mai moder-
ne (după timpuri) producţii şi invenţii ale artei, ştiinţei şi tehnicei.

Ca în toate imperiile autocrate din lume, incepind cu Vavi-
lonul, Ninive, Egiptul, etc., oraşe, cetâţi, porturi, catedrale, teatre,
monumente, muzee, etc., se clădeau subt conducerea artiștilor
celor mai mari, de cătră satrapi, însărcinaţi să pue la muncă
sclavii meşteri şi salahorii, din ordinul stăpinitorului.

„Aşa s'a clădit Petrogradul în mlaştină, pe oasele a zeci de
mii de oameni, oprindu-se construcțiile de piatră in toată Rusia,
subt ameninţare de confiscare a averii şi deportare, obligindu-se
toate vasele, care veneau la Petersburg din Ladoga precum şi
toate căruțele, să aducă piatră şi să o predea ober-comisarului.
Cine nu executa, plătea amendă mare“,

„Aşa Sau clădit torturile cetăţii Petrogradului în mocirlă,
cărindu-se pămint din depărtări în saci şi rogojini. Muncitorii,
fără pine şi adăpost, mureau ca muştele. Construirea cetăţii
Petru şi Pavel a costat viaţa a o sută mii de lucrători“.!

Aşa s'au clădit palate superbe, catedrale solemne, conce-
pute de artişti vestiți, În cea mai mare parte străini.

Dorinţa de a străluci în faţa Europei, de a pune în uimire
sau a sfida popoarele subjugate, determina clădiri de catedrale
acoperite cu aur (Varsovia), oraşe nouă ca Odessa, Cherson (cons-
truit de Hovard), Libau, Port-Artur şi Dainii, construite sub Ne-
culai al II-lea,

Gusturi rafinate erau satisfăcute, construindu-se muzee, —ca
Ermitajul Ecaterinei II sau muzeul Alexandru III, în care se a-

1 Merejcovsky vol. XII pag. 8, Curcubee de iarnă.

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 323

dunau minuni ale artei mondiale, —sau inălțindu-se monum

cel făcut de Falconett, „reprezentind Rusin primitivă, LCE
unui cal sălbatec, ridicat asupra prăpastiei în două picioare de
pintenii şi friul stăpinului călăreț, Petru Te. sau ca acel, făcut de
Trubeţcoi, „reprezentind Rusia secolului XIX, subt forma unui
cal înfipt fără mișcare in pămint, cu capul plecat şi îndoit subt
greutatea lul Alexandru al III-lea, intors cu spatele spre capitală“,—
şi sute de alte monumente şi statui de impărătese, impăraţi, ge-
asa etc.—care iîmpodobeau țara şi eternizau fala stăpinito-

Capriciul direct al monarhului ori slugărnicia celor din ju-
rul lui, doritori de a-i realiza chiar şi un gind neexprimat, di
terminau tăierea de bulevarde drepte, luminate, plantate, pavate
trecind în cel mai scurt timp peste toate piedicile unui oraş
ie

priciul stăpinului Nicolae | hotări ca linia de cale ferată
Petrograd-Moscova, să fie matematic dreaptă, fără deviare sau
abatere la vre-o altă aşezare omenească din apropierea ei. 3

Poezia cultă incepe cu moldovenii Cantemir şi Herasc(u)ov
şi prin cîntarea Ecaterinei 1 de cătră Derjavin şi Lomonosov.

Istoria incepe cu Caramzin din anturajul lui Alexandru l, şi
cu Bantăş (Camensky)

Teatrul, baletul, muzica şi literatura, încep incurajate fiind
de împărătese şi împărați.

Se înţelege că, la inceput, toată arta, cultura şi civilizaţia,
născute din voinţa sau subt scutul Curţii şi cu resursele impe-
riului, erau sclavele unui cerc restrins.—iIncetul cu încetul, trecind
generaţii, lărgindu-se cercurile, inmulţindu-se populația orăşenească,
ratinindu-se gusturile, selecţionindu-se forţele, poezia, literele, is-
toria, ştiinţele, artele, tehnica şi meşteşugurile, ne mai putind fi
stăpinite şi prin natura lor însăşi, ajungind la o maturitate şi la
o existenţă semi-independentă din resursele ţării—s'au eliberat
de subt influenţa directă a stăpinitorilor,

Incontestabil că literatura rusească, izvorită din adincimile
diferitelor rase, creată în limba rusască de cătră autori de di-
ferite neamuri, este una din cele mai bogate producții asemănă-
toare ale omenirii intregi.

Arhitectura, sculptura, pictura, muzica, ştiinţele, au primit
şi ele contribuţiuni dela toate neamurile din Rusia.

Metropola era plină de bogăţia şi strălucirea artelor şi şti-
inţelor, a culturii şi a civilizaţiei.

In provincie, cu toate storţările satrapilor, trimişi din Me-
tropolă, resursele fiind mai mici, literatura şi arta, cultura şi ci-

1 Merejcovsky, vol. XII, pag. 156—157 „Scroafa mamă”.

2 Bulevardul Camenoosirovsky, construii în trei luni peniru Alex.
HU, dela Palatul de iarnă din centrul orașului, la periferie,

3 Merejcovsky,

324 VIAŢA ROMINEASCĂ

vilizaţia erau inferioare, reflectind totuşi o parte din strălucirea
şi solemnitatea centrului,

Toate lucrurile din Rusia erau mari şi se exprimau cu cifre
absolute imense.

Armata ` milioane.

Drumuri de fier: zeci de mii de kilometri.

Culturi agricole şi păduri: milioane de hectare.

Caârbune, păcură, fier, oţel, tuciu, bumbac, lină, stofe, hirtie,
minereiuri, care, grăsime, mărfuri,—import, export: milioane de

tone.

Vite de toate felurile: zeci de milioane.

Bugetul statului, finanţele, împrumuturile, băncile, comerțul:
miliarde de ruble aur.

Maşini, f motrice: milioane de cai putere.

Marina: mii de vapoare.

Gr poliţişti, funcţionari: milioane.

rt, reviste, jurnale: tiraj de sute de mii de exemplare...

Organizarea de stat rusească era veche, încercată, făcută
de străini, chemaţi încă dela începuturile statului rusesc, căci le-
topiseţul lor spune: „Au chemat pe străini, zicînd: Țara noas-
tră este mare şi bogată, dar rinduială gare: veniţi şi ne stăpi-
ni: Şi mai tirziu, familiile domnitoare au adus străini, ca să
siăpinească şi să civilizeze Rusia.

In capul statului era o dinastie, cu o vechime de peste trei
sute de ani, rusască după nume, dar dela Petru al III-lea (1742)
străină, după singe (Holstein Gottorp), înrudită cu toate dinastiile
mari şi mici din Europa, înconjurată de un număr mare, poate prea
mare, de mari-duci, prinți, conți, etc.,—rude de aproape.

Puterile ţarului erau nelimitate ; nici parlamentul, nici o ins-
tituţie sau persoană nu le putea atinge sau micşora. Voința lui
era lege.

n jurul ţarului o nobilime veche și nouă, de diferite rase şi
ranguri, supusă şi credincioasă, trăind în razele căldurii şi stră-
lucirii tronului,— conducea statul.

Cum în Rusia şeful statului era şi şeful religiei ortodoxe, —
unsul lui Dumnezeu,—imediat după tron era clerul înalt, mitro-
poliții şi episcopii cu st. Sinod,—toţi credincioşi monarhului, care
H numise şi le dădea puterea şi strălucirea. Apoi venea: Consi-
liul de Stat cu oameni albiţi în serviciul tronului şi statului; se-
natul, suprema instanță judecătorească şi administrativă ; miniş-
trii, numiţi şi revocaţi după voinţa împăratului,—cei mai credin-
cloşi servitori ai lui; armata credincioasă, strălucitoare de uni-
forme nouă și luxoase, cu cele mai ecte arme şi înzestrări,
compusă din milioane de soldaţi, zeci de mii de ofiţeri şi mil de
generali, stilpii şi baza tronului şi statului.

Ca o concesiune pentru cerințele timpului şi o dovadă de
progres, pentru gustul occidentalilor nepricepători ai stărilor su-
fleteşti din Rusia (aşa se zicea), exista de curind Duma, Parla-

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 323

ment rusesc cu opoziţie şi partide, chiar socialiste.
ët e ng in furata eg
provincie, organizarea statului era mai n st
şi solemnă, dar după același tip. BARERA

In fiecare provincie un guvernator, de obicelu un general,
reprezentant al ţarului şi al guvernului; lingă el mareșalul nobi-
limii şi episcopul reprezentant al ortodoxiei ; apoi veneau : Justi-
tia, rare ug etc..

n toate şi peste tot, in Metropolă ca în provincie, era
poliția urbană şi rurală, cea văzută şi eet. care asigura er-
dinea, liniştea şi credinţa cătră patrie şi tron, suprimind orice
manifestaţie prin viu gralu sau prin scris, pe față sau pe as-
cuns, împotriva stării de lucruri existente.

Mai erau reprezentanțe : ale oraşelor - primarii; ale județe-
lor—zemstvele ; ale negustorimii, breslelor, tagmelor, nobililor,
tirgoveţilor, ţăranilor, etc..

intreaga faţadă a Rusiei era solemnă, strălucitoare, splen-
didă şi cu aparenţe de aşa mare tărie şi soliditate, înctt toţi ve-
cinii se temeau de ea.

China, Persia, Turcia, Rominia şi parte din Austria, erau
socotite nu numai de cătră Ruşi, In total sau in parte, ca vii-
toare pradă a lor. Cei vizaţi işi orientau toată politica, plecind
dela considerarea pericolului rusesc iminent.

Germania singură, bogată şi puternică, cu structura ei se-
mi-autocrață, analoagă cu cea rusească, era tratată de Ruşi cu
o deieren oarecare, — celace nu impledeca pe Germania de a
se lega cu Austria, Italia şi Rominia, pentru a se asigura mai bine
impotriva pericolului rusesc.

Franţa, furnizoare de milioane de aur pentru militarismul
rusesc, care trebuia să o asigure impotriva militarismului ger-
man, era tratată de Ruși cu o condescendență adesea umilitoare.
Englitera era privită ca o rivală îndepărtată şi pururi vicleană,
cu care se pot stabili înţelegeri utile in China, Turchestan, Ti-
bet, Persia, Balcani şi pe mări. Depărtatele State-Unite, care
îndrăzneau să protesteze impotriva ne-vizării de consulii ruși a
paşapoartelor pentru „Americanii“ de rit mozaic, erau privite in
mod dezagreabil.

De şi toată organizarea, cultura şi civilizaţia Rusiei erau
importate dela străini, în special dela occidentali (afară de reli-
gia ortodoxă împrumutată dela Greci şi impusă prin foc şi sa-
bie țăranilor), —începind cu dinastiile de varegi şi nemți, cu ins-
tituțiile de stat semi-prusace, curentele filozofice, artistice, politice
şi literare (pseudo-clasicism, byronism, sentimentalism, roman-
tism, realism, simbolism, etc.) şi sectele religioase (stundism, ana-
baptism).—totuşi atit de mare în cifre absolute era puterea im-
părăţiei ruseşti şi atit de sănătoasă se credea încit, în Rusia, a
fost posibil să se dezvolte, să devină puternic şi să dicteze la
curte, în publicistică şi în societate un curent, care declara Occi-

S SÉ ER ti

326 VIAŢA ROMINEASCĂ

dentul „imbătrinit, ramolit, putred“, Germania—moartă, Franţa—
aproape de prăbușire, Europa—un cimitir, ı—iār Rusia singură
chemată a o reinvia, a o reface, a o civiliza... cu toate că Ru-
sia urăște această Europă. („Luind Constantinopolul, care trebue
să fie al nostru“ printr'un războiu paneuropean care este „nece-
sar“, Rusia va mintui Europa, stabilind capitala rusească, „cea
de a treia Romă“ la Constantinopol, și se va creia astfel „impe-
riul universal rusesc subt stăpinirea ţarului autocrat”), 2

Acest curent se vede nu numai la conservatorii, reacționa-
rii, n aliştii şi slavotiiii Ruşi, dar şi la revoluționarii, care dă-
deau drept tip pentru viitoarea fază a evoluției omenirii starea
primitivă — comuna rusească (mirul) — bineinţeles după dogma
marxistă, aşa cum o înțelegeau ei.

Dar toate aceste aparențe de statornicie, bogăţie, putere,
cultură și civilizaţie erau reale numai relativ,—şi foarte relativ.

Dacă războiul este privit ca o boală, care pune la încer-
care rezistenţa întregului organism, sau ca un concurs, ca un e-
xamen (şi, pănă la un punct,se poate privi aşa), An concurenţă
cu alte state de talia lui imperiul rus era foarte slab: ori de cite
ori s'a pus la încercare cu statele orientale, el a reuşit să sal-
veze totdeauna numai aparenţele,—cu mare greutate multă
diplomație; ori de cîte ori însă s'a pus la încercare cu Occiden-
tul, sau cu o putere cu forțe occidentale (Japonia), a fost regu
lat bătut şi s'a văzut atunci neputința lui, şi cea internă și cea
militară, aceasta din urmă constituind totuşi singura bază a exis-
tenţei lui ca stat, 3

Pănă cind în războiul mondial, imperiul rus n'a reușit să
fie bătut şi descompus, alături de toţi aliaţii lui victorioși, lumea
Wa crezut în slăbiciunea şi putreziciunea lui.

Curentele ruseşti opoziţioniste, reformiste sau revoluționare,
popoarele subjugate sau persecutate, revoltele periodice, indicau
demult lumii slăbiciunea colosului dela Nord cu picioarele de lut.
Democraţia europeană independentă (afară de cea franceză, care
avea nevoe de Ruși, şi atita timp cit a avut această nevoe) ştia
şi discuta slăbiciunea imperiului. Dar bănulala că se iau dorin-
iele drept realităţi, precum şi contrazicerea aparentă a tuturor
celor care afirmau pe de o parte slăbiciunea Rusiei cu „toate re-
sursele ei imense“, iar pe de alta se temeau că ea va acapara
pe toţi vecinii (începînd bine-inţeles cu Constantinopolul şi Bos-

1 Dostoevschi după Merejkorschi, vol. XI, p. 179, „Profetul Re+
volujlei ruseşti“,

2 Ibidem, vol. XI, pag, 192.

3 Războiul cu Napoleon nu contează: Napoleon a fost învins de
iarnă în Rusia și de Engleji peste fol.

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 327

forul, „fără care nu poate trăi”) făceau să nu se vadă situaţia
reală, care era cu totul contrarie aparenţelor.

Cifrele absolute, deşi exacte, inşelau ; ele arătau albul fără
umbre; numai proporţiile la sută indicau realitatea. ȘI prima re-
alitate, şi cea mai gravă, era că Ruşii, în imperiul rus de 180
milioane locuitori, nu erau decit o minoritate de 43.3 la sută, iar
neruşii constituiau majoritatea de 56,7 la sută; şi aceasta după

„statistica Imperială Oficială din 1897. ı

1 După recensăminiul din 1897 Imperiul rus avea 129 milioane
de locullori:

Numele poporului Mii la sută
Ruși mari . . . . . 55.675 45,5
Ucrainleni. . , . . 22445 17,4

Wie ara s-o a 7.931 6,2
mg mb a 3 e 5.886 4,5
Oi e se ve 5065 3,9
Căii a, AE 4.084 5,2
Clip 2 EE A ie e 3.738 2,9
„LI GI, „1.790 1,4
LMuanieai vs 3. > 1.658 1.5
Başchiri şi Tepteari . . 1,439 11
RADOI. 5-3 si rare 1.435 1,1
a EE A ar ée 1.352 1,0
Arie i. o e... onio 1.173 0,9
Moldoveni. . . a 04433 9,9
Digi Ge dl 1.024 0,8
Estoni . se "cp 144009 DÉI
Sai) RE 969 0,7
ete.

S'au înregisiral alunci 146 limbi şi dialecie (vezi Siankevici, Soar a
pop. Rus., pag. 4 şi Diclionarul Brochauz Efron edit. II).

Inir'’o broșură oficială a Minislerului de Instrucție publică din
Rusia (1916, Pelrograd), asupra recensămîntului lăcul în ziua de 18 la-
nuăr 1911 în școlile din Rusia, găsim clasificarea elevilor după limba
maternă. Această clasificare lăculă de profesorii |. A. Bodouin de Cour-
iaineu, S. C. Bulici, N. Mar, A. D. Rudnev şi A. N. Samollovici ne dă
ca limbi materne vorbile în Rusia :

I. Grupul slav

1) Ruşilor mari

16) Englejilor
17) Suedejilor

2) R 18) Norvegienilor

5) "ef ell 19 Danejilor

4) Polonitor 20) V. Limba greacă

S Cehilor 21) VI. Albaneza

6) Bulgarilor 22) VII. Grupul indian, limba ji-
7) Slovenilor găneoscă

VII. Grupul Iranie
23) Tadjicttor

8) Sirbo-Horvatilor
IL. Grupul baltic

9) Letonilor 24) Persanllor

10) Liluanilor St Kenn
UI, Grupul roman SCH Fraai

11) Romîallor 28) Aiganilor

12) Francejilor 29) Ironilor (Osetini)

15) Halienlior IX. Grupul semitic
IV. Grupul germanic 30) Arabilor

14) Germanilor 31) Ovreilor

15) Hollandejilor 32) Sirienilor

328

Dacă luăm

găsim următoarele date :!

In Finlanda: 2
La o populaţie de 2.921.217

D D
D .
D D
D D

Alte neamuri .

X. Grupul iafetic arioeuropean
33) Armenilor
AI. Grupul iafetic sudie
34) Grauzinilor (carti)

35) Mingrelilor
36) Sanilor

XII. Grupul iafetic nordic
37) Lezghinilor
een

urinilor

10) Lekilor Lezghini
41) Udinilor
42) Darghinilor
43) Cecenilor
44) Inguşilor
45) Tova-Tuşinilor
46) Cercheşilor

48) Abhazilor
XIII. Limbi fino-ungare

| coma

Cerkeşi

49) Pinilor

50) Carelllor Grupul

51) Estonilor Baltic

52) Cludinilor

55) Ceremişilor

54) Mordvinilor | Grupul Volga

55) Mocșanilor

56) Voleacllor

Permeacilor | Grupul
58) Zirenilor Cama
59) Loparilor

1 Aceste cilre sin! luate după lucrarea lui V. Stenkieviei : Soaria

popoarelor Rusiei, Berlin, 1921.

2 Finiandejii, împreună cu Eslonii, după Maghiari, consiitue cea
masă dia marea masă de rasă finicā,
cotropilă în mare măsură de rasele vecine. La același grup aparfin :
Careiii, Estonii, Laplanaii, Ceremisii, Mordva, Zirenii, Permeacli, Vo-

mai însemnală insulă najională, ră

teacii, Osleacii, Vogulii.

Finli au apăru! in actuala lor jară între anli 400 - 700 după Chris-
tos, ca un reflex nordic al năvălirilor barbare.
put să-i alace vecinii: Daneji, Suedeji, cu
scopul de a-l subjuga și apoi sub! pretextul de a-i creștina. — După
lupie de secole cu vecinii, din 1325

Din secolul X au înce

au împărlăşil-o pănă la 1809, cind

VIAŢA ROMINEASCĂ

unile mărginaşe ale imperiului rus, atunci

2.571.145 (88 la sută)
338

60) Maghiarilor
61) Vogulilor 2
62) Osieacilor
63) Samoezilor

XIV. Limbi altaice
64) lacujilor
65) Allai

rupul Maghiar
e pe ovi”

66
67) S

Si Tarancinilor

69) Turcmenilor

70) Turcilor

71) Osmano Turcllor
72) Azerbedjainilor
75) Nogailor

74) Cumiţilor

75) Talsrilor

76) Başkirilor

77) Mescereacilor
2 Teptearilor

Grupul
Turcesc

79) Ciuvaşilor j
80) Mongolilor
H Bureajilor ) Grupul Mongol
82) Calmuellor
pe SR RI
ocenilor |Mandjuro- z
85) Gold Uor
XV. Grupul Nord American
36) Ghilleac-ilor
87) XVI. Chinez
XVII. Corean
ei XVIII. Japonez
90) Necunoscul

sint supuși Suediei, a cărei soartă
au fosi e bi: la Rusia,

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 329

Adică Ruşii nu formau din masa autohtonilor nici 1 la sută.

D
SS

Finlanda are o intindere de circa 377 mil km. patrati, din care
42 mii lacuri şi, din aceaslă cauză se numește „jara de mii de lacuri”.

E jară săracă cu pulină agricullură, multă creștere de vite, pă-
duri şi industrii.

Conșiiiaja națională şi politică sint foarte desvoliale. E jară cu
cultură mare, aproape fără anallabeji, de religie luterană.

Imperiul rus a căula! să-şi exercile şi aici principiile absolulisie
de rusificare, a înlimpinai însă o mare rezisiență, cu toale sirăşniciile
ce le aplica. (Toate datele sin! luate după V. Siaaklevici, Soarta po-
poarelor Rusiei, Berlia 1921).

330 VIATA ROMÂNEASCĂ

SITUAŢIA ÎN RUSIA INAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 331
In Estonia: 1

(Guvernămintul Estland şi ţinuturile Pernov, Dorpat, Fal-
lin, Verros şi Oesel din Liflanda şi Sotuchezia). deeg
Populaţie totală 958.351.

Estoni . 907.136 (94 la sută)
Ruși... . . + 37.577 (3 la sută)
Mem şi alte naţii . 13.638 (2 la sută)

In Lituania: ı
(Ținuturile locuite de Lituanieni în guvernămintele Covno, Su-
valky, Vilno, Curlanda, Grodno). Populaţie totală 2.158.630.
Lituanieni 1.434.428 (65 la sută) Poloni 195.480 ( 9 la sută)
Ruși . . 96916 H că. la sută) Nemţi 48.408
Y e 3

w N

„210.920

Um.

în

Dr LN
DIDA JS
= ONT
e

S-

Wi
|

UD
W

mu
rel

Les
oe Á
-m
— meer

|
we

II
"0

ji
Pi

părul inire secolele IN NI după Chr. în ve pe care o ocupă
È Au fosi subjugali de Cruciajii nemți, dela 1227.
Desi iobăgia a fosi abrogală încă dela 1816, iotuṣi poporul era
exlrem de exploalal de proprietarii păminlurilor,
Incepulul învierii cullurale a aceslui popor datează de abia
dela 1845 si se daloreşie nreolului luleran Iohan lansen.
In Eslonia, cași în Finlanda și Letonia, nu există neştiulori de
carte.
Prin ajulorul asociațiilor: economice, culturale, bancare, agri-
cole, expozițiilor şi cooperatirelor, exlrem de numeroase, s'a dezrol-
iai conştiinla nalională și polilică. Organizaliile economice au deve-
nii în scurt timp aşa de puternice, incil Eslonienii au ajuns slăpini in
oraşele lor şi lormenză în ele marea majoritate, fenomen singular,
întru cit la vecinii lor, Letoni şi Liiuani, orașele sini insirăinale.
a sai esie jară de agricullori şi crescălori de vile. Sint mulle
păduri.

Imperiul Rus și aici ca şi în loale părțile, a căutat fără succes
să rusilice m

asa,
(Tonale datele, = V. Siankevici. Soarta popoarelor Rusiei).
1 Li'uanlenienii sint un popor cu o limbă veche, indo-europeană,

332 VIAȚA ROMINEASCĂ

In Letonia: 1 j

(Guvernămintul Curland, Ținuturile Riga, Valc, Venden,
Volmar din Liflanda, Latgalia ; ținuturile Lințin, Rejița şi Dvinsc).

Totalul Populaţiei 2,000,000.

Letoni . . . . 1.316.169 (68,2 la sută)
Ruşi. e 233.667 (12,2 la sută)
Nemți . . . . 136552 ( 7,1 la sută)

Ovrei . . . . 119.569 ( 6,2 la sută)
Lituani ..., 25.315 ( 1,3 la sută)

cu foarle mulie asemănări cu sanscrita; el alcăluiau allădală un sia!
puternic, în luptă cu Cruciajii germani, apol cu Poionii, în stalul că-
rora au inirat formînd uniune peniru a fi subjugaji pe urmă de Ruși.
An piei Germanilor, Polonilor, Rușilor, păstrinda-și cultura najio-
na NM
Rușii Lan persecutat rău, în special dela 1865, cind le-au inchis
loale şcolile locale, inclusiv universitatea din Vilno, și au oprit tipa-
rul cu litere laline (1865), celace s'a socolil ca lovilură împolriva reli-
giel (Lituanienii sînt calolici şi nu sint slavi). Părea, peniru cercelă-
torul superficial, că Lituanienii siat „candidaji“ la rusificare compleciă.
S'a încercat pănă şi confiscarea cărților lor de rugăciuni, cu litere la-
line. Toate aceste brulalilăţi au siingherii, au întirzial cultura, dar au
ovocal ură și rezistență. Instinctul naţional şi căutarea culturii i-au
mpins spre Prusia, unde îşi tipăreau cărțile, punindu-le dale anteri-
oare anului 1865 și locul tipografiei Vilno, căci cărțile vechi in minile
pin e eri d erau lăsale. În ultimii ani mişcarea culturală najională
uase agin Subt formă de cercuri culturale, corale, agricole, coo-
peralive, ele, se utilizau toale momentele de slăbiciune a supraveghe-
5 = E alta asiiel pănă la formarea de partide politice. (După V.
anke S
1 Lelonii n'au reușit să formeze stal, au trecut în jug pe rind la
Nemi, Suedeji, Ruși; sia! populaţie țărănească, profund exploalaji de
baroni şi conți germani, susținuji de statul rusesc, în loale formele de
stăpinire medievală. Cu lo! trecului istoric foarle dureros şi alcălul-
rea socială bolnavă, poporul s'a menținut cu indirjire și a progresat. O
parte din țărănime prin economii şi muncă, a lrecul in orașe formînd
ghezia şi inieleciualli, între care a incepul mişcarea natională, cul-
turală mal întinsă, formindu-se cercuri.de cetiri, coruri, socielăți a-
gricole. Muli au contribuit la renaşierea Letonilor, pastorii luterani,
reușind să facă ca intre credincioşii lor, să nu existe neşiiulori de
carte. Organizarea culturală și economică era aşa de pulernică, încit
cu toală stăpinirea nobilimii germane locale a tot puternice, au rezis-
tai, nu fără revolte, reprimate violent. Nobilii germani aveau în mi
nile lor administrația, poliția, eg școlile (politehnica Riga şi u-
niversilalea Dorpat), dreptul de numire al preoților luterani, creditul.
ul rusesc nu făcea decil să ajule pe Rem! presind pe Letoni să
se rusifice. -(După V. Stankievici).

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL

Poloni . .
Estoni . .

62,700 ( 3,3 la sută)
17.700 ( 0,09 la sută)

In Polonia

(In hotarele oficiale rusești) !

Poloni mii
Ruși .

a n 08 6,6 la sută)

. 7.032 (74,8 la sută)

1 „Tribuna ovrelască”, Paris, 1920, pag. 6.

333

334 VIAŢA ROMINEASCĂ
Germani mii . . . 420 d 4,5 la sută)
Opel . . . . . 1.321 (14,1 la sută)

In Ucraina Centrală, aşa cum o admit Ruşii 1

Populaţie

Guvernăminlele totală Ucrainienl Ruși Ovrei
mii mii moi mil

Volia `. oaie 52 en, SE. 105 . 395
Poltava .. . ... RR . . SE. Ta HO
Ecaterinoslav. . `. . 2.113 . . 1.456 . 365 . 99
HDR i A m. AP, 44l . 13
Kiev o, wegen E a SM e 209 . 4:0
Cherson . . . . . 2.733 . . 1462 . 575. 322
Podolia S=, e ie 7 9018 2.442 . 99 . 369

uas SATO RF j 14567 1.867 1738

75 la sută Olasută 8la sută

1 Uerainlenii (Ruleni, Moloruși, Rusneaci) şi după dale aniro-
pologice și după limbă (Academia de şiiințe din Petrograd, 20 Febr.

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RAZBOIUL MONDIAL 335

190b, comisia specială compusă din membrii Academiei: Zelinsky,
Cors, Lippo-Danilevsky, Oldemburg, Faminiţin, Foriunalor, Şahmalov,
constată : „Imprejurările lslorice au concura! la deplina disocinre a
regiunii ucrainiene de regiunea Ruşilor ` de aci deosebiri In limbile
ambelor naţionalităţi : rusească și ucrainiană. Viaţa istorică nu le-a
crela! o limbă comună, din conira a mării deosebirile dialectale cu
care au apărul a") şi după treculul istoric, constitue un popor
aparte. Independenji la incepul, trec subt jugul latar, apoi în siatul
polono-litunn, și de abio la 1654, teoretic, şi la 1785 efectiv subi Ruși.
Statul rusesc a avat o politică, care nu l-o făcul simpatic. La 1743 pen-
tra pierderea independenței politice, clasele superioare ucrainiene au
fost plătite prin îniroducerea iobăgiei lăranilor. Cit privește cultura,
Peiru cel Mare dela 1720 a opri! tipărirea a oricării cărți in hotarele
ucrainiene, afară de cărțile bisericeşti, iar acestea lrebuiau lipările în
limba rusă. Un egumen a fosi oprit a tipări un acatist scris de mitro-

336 VIAŢA _ROMINEASCĂ
In Rusia albă!

(Regiunea Grodno, Vilno, Vitebsc, Moghilev, Minsc, Smolensc).
Populaţia totală 8.040 mil,

Ruşi albi . . . . 5.740 mii (71 la BS
Ruși . . . . . 500 mü (pa sută
Ovrei . . . . . 1.000 mii (12 la sută
Germani . . . . 800 mii ( 9 la sută

polii în limba ucrainiană, lar la 1769 Mănăstirea din Kiev a fost oprită
de călră Sinod de a lipări un abecedar în limba ucrainiană.

Limba ucrainiană ajunge a fi numai a țăranilor; clasele avute se
rusifică. Totuşi instinctul naţional şi influențele culturale sirăine ire-
zesc conștiința națională, care culminează in poetei lor Şevcenco, pri-
mit rău de criticii Ruși, chiar de radicalul Belinsky.

Harcovul şi Kievul devin centrele mişcării lor najionale în Rusia.
Ucrainienii sin! persecutați, chiar în epoca liberalismului rusesc: La
1863, Valuev, ministru de internae, dă ordin să nu se lipărească nici o
carte în limba ucrainiană („nici un fel de limbă deosebită, ucrainiană,
n'a fost, nu esle și nici nu poale să fie“, zicea Valuev), iar sf. Sinod
a da! ordin să nu se tipărească traducerea Evangheliei în aceaslă limbă
și alte cărji cu conjinul religios. Au fost expulzați o mulțime de mun-
citori pe ogorul naţional, cultural şi polilic uerainlan. La 18 Mal 1876
s'au oprii: 1 imporiarea din străinătale și tipărirea în întreaga Rusie,
a orice carle În limba ucrainiană, 2 reprezenilările leatrale, lecțiile,
cîntecele. Acesie opriri au durat 50 de ani. Mişcarea a emigrat în
străinătale (Helveţia, Dragomanov), în special în Galiţia, unde s'a cre-
ial Plemontul ucralnalan.

Ucraina esie o jară agricolă foarte bogată. Avind cărbune și Der.
s'a pulut desrolta acolo cu ajutorul capitalului francez o mare industrie.
Ucrainienii, caşi noi, caşi Polonii, le zic Ruşilor: „moscali”. (Toale
datele după Siankerici),

1 kuşii albi din secolul XII au făcu! parie din statul lituanian,
apoi polon, avind centrele de culiură occidentală, Vilno, Varşovia.
De abia dela 1772 au intrat subt stăpinirea rusească. Pănă la 1865 in-
cepulurile religioase, literare şi culturale au fost lăsate în pace. La
1865. după revoluția poloneză, sa opri! orice tipărire cu litere la-
tine, cu care scriau Rușii albi; s'a Inceput bolezarea catolicilor în or-
lodoxie : înir'an cuvint, întreaga ch ee a sialului militar-polițienesc rus,
subt deviza creştinismului ortodox în Jop cu lalinismul occidental
polon. Cu toate acestea poporul a rezisial, mişcarea națională şi cul-
lurală a continual, S'au creiat cercuri culturale şi politice, care au
edilat pentru popor, cărți, calendare, eic..

Paralel ca mişcările naționale ale altor popoare. a apărat ideia
aulonomiei, mai cu seamă pe la 19025, Dela 1906 a inceput mişca-
rea cullurală mai intensivă, cârii, revisie săptăminale, gazete. Toală
această renaștere culturală era supusă la șicane, piedici, opriri, ares-
tări, conliscări din partea slalului. La elementul național, cultural și
religios de nemulțumire, (‘s de Ruși albi sînt calolici), se adăoga
şi elementul social-economic. Păminiul in această regiune este sărac,
proprietatea mare este înlinsă,—un element puternic de nemulțumire,
mai cu samă fajă de 'endiniele de colonizare rusească, Al ireilea e-
lement era inliuența poloneză. Indepăriaţi dela orice funcţii de siat,
Polonii s'ou dedal in Rusia la întreprinderi şi comerţ, căulind să rè-
mie loluşi, ci! mai aproape de cenirul lor. In Belorusia băncile, în-
lreprinderile agricole şi industriale erau în mina lor şi influența lor
asupra populajiei era insemnală; dar ea desigur nu se exercita in fo-
losul satului rusesc, ci locmal dimpolrivă (După Stanchevici).

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 337

In Basarabia!

Totalul populaţiei 1.935.412.
Moldoveni . . . 920.919 (47,6 la sută
Ovrei . . . . . 228.168 (11,7 la sută
Ruși . . . . . 155774 (8 la sută)
Bulgari . . . . 103.225 (5,33 la sută)
Ucrainieni . . . 382.169 (19,75 la sută)

In Caucazia 2

(Afară de regiunea Stavropol, Cubani şi Tersc)
Totalul populaţiei 7 milioane.

Turco-Tatari mii . . 2.403 (34 la suiã)
Armeni > a e 14787 (25 la sută)

1 L'occupallon Roumaine en Bessarabie, Paris, 1920, pag. 16,
2 Armenii sini un popor vechiu, cunoscul incă la 521 inainie de
Chrisios, cind s'a răsculal impolriva lui Dariu. Au format ua stai mare

338 VIAŢA ROMINEASCA

Gruzini ee, L784 (25 la sută)
dE ke 1 ERT di EE (13 la sută)
Rase de munte . . 117 (3 la sută)

t
Cl-

e
T
Ge

Yranscau ca

Hurta

şi pulerale, consiiluind în Orient un focar de civilizație; au primit
creslinismul înaintea Rusiei, cu biblie tradusă în secolul V. Au fost
supuşi de Turci şi Talari. După lungi luple, statul armean pleri, dis-
lrugindu-se clasele sociale şi răminind un singur demos. Aniagonis-
mul dintre învingători şi învinşi, musulmani şi creștini, oameni civili-
zaļi şi sălbaleci, perzistă şi aslăzi ; loluși credința, limba, cultura şi o»
biceiurile şi le-au păsirat ` mai mult, aceste elemente le-au servi! spre
a deveni pulernici în sfera economică, recompensind in aceaslă di-
recție pierderile polilice -formind o burghezie influentă, o izală și
puternică în toată Asia anterioară și reinviind ideia asțională baza
aulonomismului bisericesc, cere era păstrai. De indată ce periul

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 339

Nu am la îndămină datele asupra regiunilor Crimeii, Caza-
nului, Astrahanului, în majoritate tătărăşti, a Turchestanului, a Si-

beriei şi altor regiuni cu populaţie mongolă, turcească, etc., foarte
variată.

Rezumind, avem:

Regiuni: Populație: Aulohloni Ruşi
I Finlanda 2.921 2.571 (33 la sulă) H
Il Estonia 958 907 (94 „, 37 (5 la sulă)
II Letonia 2.000 1.316 (68 . 255 (12 e
IV Lituania 2.158 1.454 (65 , 96 (4 e d
V Ucraina 19.682 14.867 (75 . 1.867 (9 F
VI Polonia 9,581 7.032 (M4 e 605 (6 e (
VII Rusia Albă 8.040 3.740 EH `> 500 f 6 S
VII Basarabia 1955 920 (47 . E Lg A e
IX Caucazia 7.000 6.000 (84 „

)__913 (5 d
Tolai 54.075 40,787 (75 Ta sula) 4.418 (5 la sută)

Turc a inceput să decadă, elemenlul armenesc a apărul pe terenul po-
Hiic. Rusia dela Pelru cel Mare ajungind în conflict! cu Turcii, a ali-
jal toale najionalităţile creştine împolriva lor. Subt Alexandru | Ruşii
au luat hanalul Carabah dela Turci și hanatele Erivan şi Nahicevan
dela Perş! (loale locuite de Armeni). Asa că încercările de eliberare
au ajuns la impărțirea Armenilor inire irei stăpini: Ruşi, Turci, Persani,
Situația Armenilor in Rusia era mai bună, poale fiindcă Ruşii, urmărind
alipirea restului, îi lăsau în pace. Totuși, lupta națională și democra-
Mică organizală impolriva Turcilor, |inea ridicată conşiiința ; iar măsu-
rile de proteciie a claselor suprapuse lurco-talare supărau pe Armeni
impolriva Rușilor, care pe lingă loate la 1897 le inchid școlile, edilu-
rile, Instituţiile de binefacere, şi le iau in administrarea slalului ave-
rile bisericeşii ang că partidele revolujlonare armeneșii se îndreaplă
nu numai impoiriva Turciior ci şi impolriva Ruşilor (Daşracjutlan}.
(După Slankevici).

Oruzinii încă inainte de era creşiină au formal un siat, care
a rezislat fie independent, île aulonom în alle formațluai politice. Ma-
ximum de inflorire l-a ajuns Oruzia intre anii 1192 —1212. impreună cu
pulerea polilică s'a desrolia! şi cullura; epoca de aur a literaturii gru-
zine a lost inire secolele X şi XUI (celebrul poe! Soin Rusiavelli). —
Mongolii i-au subjugat. Dar pesle o sută de ani, ajung din nou inde-
pendenii. În timpul căderii Bizanțului, sia! inconjurati de lumea mu-
sulmană şi îşi pierd energia în lupte cu colropitorii. In secolele XVII
şi XVIII reușesc să se întărească și să alace. Caulă aliați în Persia,
Austria, Prusia şi Rusia, Regele lraclie II a supus Gruzia Ruşilor

eniru a se apăra de Turci, rezervinadu-și Înlreaga aulonomie (1783).

Dar de pe la 1801 Alexandru | o anexează. Poporul obosit de lupte
secalare se supune. Nobilimea sărăcită, primind avanlagii şi slujbe,
s'a supus rusilicării. Tārānimea, legală de pămini şi sărăcie, şi-a păs-
tral compleci naționalitatea, dar în stare de necullură, Numai preoți:
mes legală de popor, dar conştientă şi cuilă, supărată că î.s'a supri-
mat autonomia și i s'au sechestrat averile peniru rusificare, a luptat
cu înverșunare. Din acesle elemente s'a renăscul lileralura şi teatrul
gruzin; apoi au începu! organizări polilice subt firme soclalisie, lără
să existe ua însemnat proletariat indusirial. Elemenle culte şi sărăcile
din nobilime, preolimea, decăderea bisericii, lipsa lormelor najionale,
au dus la fenomene de acuitate socială,

Oruzinii ocupă un leriloriu intins în partea Nord-Vesiică a Cau-
cazului, iormind o masă compaclă pe acel leriloriu. (După V. Stam-
kievici).

340 VIAŢA ROMINEASCĂ

Pentru toate aceste mase de rasă şi de limbă străină, arta,
ştiinţele, literatura, cultura şi civilizația rusească nu existau de-
cit la cei conștienți că în contul muncii şi puterilor lor, creşte şi
înfloreşte cultura străină, neamurile lor fiind lăsate în ignoranță,
sau avind rolul de gunoiu pentru ingrăşarea culturii străine,

Mai mult, statul rusesc, față de toate aceste popoare avind
o atitudine de stăpinire militaro-poliţienească pentru distrugerea
naţionalităţii şi a culturii lor, nu le putea inspira decit o ură as-
cunsă

In sudul şi sud-vestul imperiului rus, exista încă un po-
por vechiu, conștient şi puternic—Evreil.

Dacă toate celelalte popoare erau oprite în cultura, desvol-
tarea şi civilizarea lor din consideraţiuni de stat, de teama sepa-
ratismului sau din cauza rezistenței la rusificare, Ovreil au fost
singurul popor din Rusia, care s'a supus complect rusificării, ca
nici un alt neam, dar a fost respins şi persecutat, din cauza
deosebirii de religie (Ovreii botezați nu erau persecutați), caşi din.
consideraţii economice sau de politică internă,—in mod sistema-
tic prin legi de diferite feluri, prin măsuri polițienești şi econo-
mice şi, în afară de orice lege, prin organizări speciale de per-
secuții indreptate contra lor. Ovreii nu aveau dreptul să fie pri-
ml în şcolile statului decit în număr limitat, un quantum la
sută ; maveau dreptul de a poseda roprietăţi rurale, deci nu
puteau avea ocupaţii în agricultură. Nu aveau dreptul de a lo-
cui decit in anume localităţi (iar acolo veneau pogromurile) +
Chişinău, Odessa, Belostoc, etc..

Partide politice puternice erau antisemite, Aceste partide a-
veau conducători din elita socială şi înalții funcționari (contele
Bobrinsky, marele duce Serghie Alexandrevici, ministrul Plehve,
contele Conovniţin, guvernator al Odessei, generali Caulbars, Sca-
lon (Polonia), Herchelman (Moscova), Meller Zacomelsky, regiunea
Baltică ; episcopii Hermoghen, Evloghie, Serafim, etc), din ime-
diatul anturaj al ţarului, care purta insignille acestor partide, le
trimetea telegrame de încurajare la congrese şi le asigura im-
punitatea oricărei acţiuni şi amnistia oricărei crime pe acest teren.

Se înţelege bine că Ovreii nu puteau iubi imperiul rus, care
urmărea faţă de ei o politică „vindicativă şi inumană“.

Asupra rezultatelor acestei situaţii şi a acestei politici, cer-
curile ruseşti diriguitoare erau puse în cunoştinţă.

Contele Witte în memoriile sale serie: „Este imposibil de
a guverna o astfel de ţară şi de a nesocoti aspiraţiile nationale
a grupurilor neruseşti, care constitue în mare parte populaţia a>
cestui imens imperiu. Politica aceia care are de scop så con-
vertească pe toți supușii ruși, în adevăraţi Ruşi, nu este idealul
care va topi toate elementele eterogene ale imperiului, într'un
singur corp politic. Ar fi mult mai avantajos pentru noi, admit,
ca Rusia să fi fost o țară de naționalitate uniformă, şi nu un
imperiu eterogen. Pentru a atinge acest scop, nu este decit un
singar mijloc: a abandona provinciile noastre dela frontieră,

Po. Tä "` "WE A a Ani, ASE i alai a da

SITUAŢIA ÎN RUSIA INAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 341
——— e

„pentrucă acestea nu se vor acomoda niciodată cu politica de
rusificare intransigentă. Dar suveranul nostru nu va voi, de
altfel, niciodată să ia în consideraţie o astfel de măsură. Dim-
potrivă, nemulțumit de a cuprinde în frontierele noastre Poloneji,
Fini, Germani, Letoni, Georgieni, Armeni, Tatari, etc, am fost
cuprinşi de dorinţa de a anexa teritorii populate de Mongoli,
Chineji, Coreeni). 1

Incă dela 1905 se văzuseră bine sentimentele populaţiei ne-
rusești din Rusia faţă de imperiu. Tot contele Witte semnalează
acest lucru :

„Provinciile dela frontieră se folosiră de slăbirea din Rusia
centrală, pentru a-şi arăta colții“. 2

Perioada dela 1905 pănă la 1914 n'a putut să le schimbe
sentimentele ` dimpotrivă, prima încercare le-a servit ca imbold
şi mijloc de propagandă; conştiinţa anti-rusească, tendințele se-
paratiste, deghizate subt forma de autonomism şi federalism,
creșteau.

Dacă factorul naționalitate era singur suficient, pentru a o-
pune popoarele neruseşti regimului statului rus, chiar dacă acest
regim ar fi fost binevoitor, din punctul de vedere al respectului
pentru cultura şi desvoltarea națională, factorii: economic, admi-
nistrativ, polițienesc şi politic, nemulțumeau profund naţionalită-
Hie, Dacă într'un stat ca Austro-Ungaria, cu regim parlamen-
tar, cu administraţie relativ bună şi tolerantă, naţionalităţile nu
erau mulțumite ` dacă Anglia cu constituţionalismul ei, cu cultură
veche şi toleranța, are acum greutăţi cu naţionalităţile (lr-
landa, India, Egiptul), ca o dovadă că nimic altceva decit for-
marea de state independente nu poate satisface naţionalităţile, —
se injelege bine care erau sentimentele şi părerile intime ale po-
poarelor subjugate din Rusia absolutistă, centralistă, polițistă,

Pusă timp de secole la muncă pentru extinderea graniței,
suportind toate greutăţile politicei care, pentru a menţine pres-
tigiul, aparatul. forţa, fațada, armata, clasele sociale, biurocraţia,
privilegiile, apăsa mai cu seamă pe centrul rusesc, mai sărac
prin natură,—masa mare a poporului rusesc nici ea nu putea
fi mulțumită.

Publicistica rusească era plină de zeci de ani, de studii a-
supra epuizării centrului. Această epuizare se manifesta nu nu=
mai prin sărăcie, foamete periodică, etc., ci şi prin forme mai
violente, indicind schimbarea spiritului poporului. Intr'adevăr,
conştiinţa maselor evoluase.

Increderea În instituția fascinantă a străbunilor, în ţarul cel

1 Memoires du Comte Willie, pag. 236, Paris, Plon 1921,
2 Ibidem.

342 VIAŢA ROMINEASCĂ

alb, care susţine credința ortodoxă şi împarte dreptate poporului,
după secole de nedreptăţire, scăzuse așa de profund—încit străne-
poţii, subt stăpînirea realităţilor, o plerdură cu totul.

Generaţia improprietărită la 1863, după un dezastru extern,
de un ţar, murise; generaţiile nouă, împărțind acelaşi pămint, să-
răcise și aşteptau cu nerăbare crescindă, dela fiecare ţar nov, o
nouă împroprietărire, care nu venea.

Ultimul ţar şi-a început stăpinirea printr'o mare nenorocire
populară: la încoronarea din 4 Mai 1896, circa 2009 de oameni
au fost omoriţi la o serbare, şi „citeva ore după acest dezastru,
țarul asista la un concert, dirijat de celebrul Safonov, lar seara
a deschis balul, dansînd cadrilul la ambasadorul francez, mar-
chizul de Montebello“. i

Războiul cu Japonia, pe care l-a provocat şi l-a pierdut, o-
morind zeci de mii de oameni, nu i-a ridicat prestigiul

Manitestaţia poporului, care venea la palatul de iarnă, în
lanuarie 1905, să arate țarului sentimentele de credinţă, dragoste,
dar şi suferinţele, a fost intimpinată de gloanţele armatei lui—şi
acest lucru s'a aflat în intreaga Rusie.

In ultimii ani, faimosul Rasputin, țăran şiret, hoţ de cai, cu
reputaţie rea bine stabilită, cere numea miniştri, dicta ja curte,
sfătuia pe ţar în treburile externe 2 şi interne, n'a contribuit la
mărirea prestigiului familiei ţarului.

Toate aceste lucruri se discutau în toate straturile sociale,
din gură în gură, pătrundeau adinc în popor, cu adaosuri fan-
tastice, care nu erau de natură a mări încrederea şi prestigiul ins-
tituţiei personificate de Neculai II.

Promisiunile mereu reinoite prin diverse mesagii, cetite în
biserici, că se dau libertăţi şi pămint, şi mereu dezminţite de
realitate, au dezrădăcinat din sufletul poporului ultimele iluzii
despre țar şi țarism.

Formele şi aparențele, bine-înţeles, erau păstrate ; la apa-
riția ţarului era acelaşi fast, aceleaşi clopote şi lovituri de tun,
steaguri, decoraţii, demnitari şi armată, acelaşi popor aplecat şi
ingenunchiat, tăcut sau strigind ua", dar fără nici un pic de
credință.

Altă bază morală de odinioară a statului rus, era ortodo-
xismul, biserica ortodoxă,

Despre starea el, contele Witte, colaboratorul lui Pobie-
donosțef, scrie: „Decăderea bisericii oficiale ortodoxe şi stinge-
rea popor a spiritului religios, este cel mai mare pericol pen-
tru Rusia“.

1 Memoriile Witte, pag. ól.
Wa „Era prietin și găzduia la Sazonof, ministru de externe“, Wille,
pag.

SITUAŢIA ÎN RUSIA ÎNAINTE DE RĂZBOIUL MONDIAL 343

„Fără o biserică vie, religia devine o filozofie și pierde pu-
terea de a pătrunde în viaţa oamenilor şi de a o îndruma“.

„Biserica noastră este din nenorocire moartă de mult
ie ` Este o instituţie biurocratică şi preoţii noştri nu servesc
pe Dumnezeul suprem al unei ortodoxii inalte, ci pe zeii de carne
ai păginismului. Treptat, noi devenim mai puţin creştini decit
membrii oricărei alte biserici creştine“, ı

Necontenit se alcătuiau comisii pentru întroducerea toleran-
tei religioase, pentru reforma bisericii, a Sinodului, pentru întro-
ducerea patriarhatului, pentru convocarea soborului. Dar de re-
alizat, nu se realiza nimic,

Orice mişcare religioasă era supraveghiată şi urmărită de
cătră biserica ortodoxă cu ajutorul poliției şi jandarmilor.

Ortodoxii arhaic), tari în obiceiurile şi tradiţiile lor pur-
ortodoxe şi extrem de conservatoare, aveau aceiaşi soartă ca
sectele raţionaliste (duhobori, molocani, stundişti) ; toate aceste
secte cn cît erau mai persecutate de cler prin poliție, cu atit se
pu şi se propagau mai mult, prin martirajul creat de auto-
rităţi.

In centrul bisericii la Petrograd, în Sf. Sinod, numirile de
episcopi, mutările, etc. se făceau subt influenţa diferitelor cer-
curi (şi de înalte personagii feminine) şi din diferite ordine. Pănă
şi sfinţii erau canonizaţi din ordinul ţarului. Aşa este Sf. Sera-
fim din Sarov, canonizat din ordin, „pentrucă țarina, făcind bae
la izvorul miraculos, să conceapă un băiat, după ce născuse pa-
tru fete“ (Witte),

Toate intrigile, scandalurile, absolutismul şi polițismul bi-
sericii, legate de forma de stat, compromiteau biserica impreună
cu organizarea de Stat, pe care o susţinea şi de care era susţinută.

(Sfirşitul în No. viitor) Dr. P. Cazacu

i Wilte, pag. 198-199,

Crudă diatribă împotriva fe-

meilor nesuferite,—de aiurea

Femeile cu sini absenţi

ŞI cu picioare extraordinare,
Cu dinţii mari şi ochii mici,
Cu vorba de popici
Rostogolite 'n coridoare;
Pasionate după adevăr,

—ŞI fără păr,

Cu spaimă înnăscută de năluci
— Şi cu peruci!

Femeile ce cred în Dumnezeu
Şi nu în om,

Beau rom

ŞI spun că vinul e ateu,

lar că amorul e o tenie

Ce strică tenul

—Dar pentru-a căror urițenie
Adam ar pierde inc'odată-Edenul,
Femeile ce au oricind păreri
Dar despre-a cărora filozofie

CRUDĂ DIATRIBĂ

Pascal ar spune că-i o pălărie
Cu fundul nicăeri; .

ȘI pentru care-un tenis e un mit,
lar Crist s'a răstignit

Pe lume „cărţile“ să fie.

— Socot că risul e-o impietate
Și-un spirit, atentat

(La maquiaj—cind nu la sărutat),
lar o contesă, o divinitate

Care se uită intre ele

Ca hiene prin zăbrele

ŞI numai două la un loc

Ah, sfirte ca merele pe foc.
Femeile care "'nsfirşit sint rudă
Cu musca, viespea şi cu papagalul
Şi pentru care intelectualul

E-un fel de Budă,

Buna religie

O somieră

Şi-orice idee nouă-un fel de mingie
Căzută 'n pudrieră, —

Femeile acestea toate

M'au supărat

Fiindcă în viaţă caşi mine au oftat,
Au ris şi-au plins, şi 'n fiecare seară
Femeile-acestea-au respirat

Un aer ca şi-al nostru de curat;

ŞI anual au îndrăsnit să ceară

In anotimpul învierilor

Mireasma merilor

Cind iarna-au tremurat

VIAŢA ROMINEASCĂ

In trupul jderilor,

Pe frunte & și mine au purtat

Tăria verilor

—ŞI 'n nopţi de-Octomvrie dumnezeeşti,
De la fereşti

De vreme au intrat

in casă ca de obiceiu, şi c'un oftat:

Peruci, peruci străvechi au pieptănat.

Dinu Lance

Pe drumul spre Emaus’

Sfintul evanghelist Luca era de neam din Antiochia Sirlei,
şi din tinereţe s'a deprins la înțelepciunea elinească şi la meg-
teşugul tămăduirii de boale, făcindu-se doltor iscusit. A cu-
noscut apoi şi limba egipteană, cu toate învăţăturile ei din
veacuri. Ş'a fost şi zugrav ales, avind dar să scrie cu colori
moarte laudă vie lui Dumnezeu. lar după ce s'a deprins de-
săvirşit şi cu învăţătura evreiască, s'a dus la lerusalim.

In vremea acela, Domnul nostru lisus Christos petrecea
pe pămînt între oameni, sămănind cuvintul mintuirii. Şi a că-
zut învăţătura Domnului în inima lui Luca ca într'un påmint
bun, şa dat însutită roadă. Inţelegind ceiace puţini înțelegeau
atunci, și-a plecat fruntea şi a urmat pe Cel ce trebuia să se
jertfească, fiind unul din cei şaptezeci de apostoli pe care sin-
gur îi pomeneşte in evanghelia ce ne-a rămas dela el. Zice a-
colo: «A arătat Domnul şi pre alţi şaptezeci şi i-a trimes cite
doi înaintea feţei sale în toată cetatea şi locul». Deci a foce-
put a umbla înaintea feței Domnului, propovăduind şi încredin-
tind noroadele că Mesia cel aşteptat s'a arătat în lume, Şi îm-
prăştia curatele cuvinte ale Izbăvitorului, învăţind bunătatea,
mila şi iertarea.

lar cind a venit vremea patimilor mintultoare,—ş'a fost
bâtut păstorul şi s'au risipit oile,—fericitul Luca umbla tinguin-
du-se şi plingind pentru Domnul său. Căci blindul fiu al Fe-
cioarei a fost batjocorit şi bătut, şi încununat cu spini şi răs-

" Dintr'un volum: „Din viețile sfinților“ de H. Sadoveanu ai D. D.
Palraşcanu, care Ya apare în curind.

B aaa

330 VIAŢA ROMINBASCĂ

A propovăduit astfel Luca lumina credinţei celei adevă-
rate în eg cetatea Cesarilor, cu suferinți şi multă trudă.
Apoi eşind din Roma, a străbătut Libia şi a intrat în Egipet,
luminind Tebaida. Şi a dus mingiere robilor şi sărmanilor,

In" la marginea pustiei. Şi de-acolo s'a întors în cetâţile Be-
oţiei, rinduind bisericile, hirotonisind preoţi şi diaconi. Şi pre-
tutindeni a dus mingierea cuvintului celui curat, ca un adevă-
rat doftor al sufletelor. ŞI cind i s'a încheiat această viață
de trude, a pus minile pe piept şi-a adormit. Şi-a văzut în
cea din urmă clipă pe Hristos cel blind, zimbindu-i în lumină
şi vorbind cu dulceaţă în asfinţit de soare pe drumul dela le-
rusalim la Emaus.

Mihail Sadoveanu

Note şi amintiri din Muntele Athos

Un istoric pe scurt *

+ Din peninsula Chalcidică,—partea de miazăzi a Macedoniei,
—inaintează în apele Archipelagului trei peninsule mai mici, trei
limbi de pămint.

Dintre acestea, cea dela răsărit, şi care de departe, dinspre
insula Tasos, seamănă de obiceiu cu un enorm animal zburiit,
cu capul învăluit în nouri, iar pe timp senin—cu o colosală bise-
rică veche, cu virful clopotniţei înfipt în tăria cerească, se nu-
meşte Muntele Athos zg.

In anticitate se făcea o deosebire intre peninsula Athonită, sau
„limba“ de pămint în întregimea ei, numită Acte ('Axri) „şi „clo-
potnița“ sau piscul ascuţit dela sud, numit de nol Aton sau Af-
ton, de Slavi Afon, iar de Greci—tot Athos încă din epoca o-
merică,

Intreaga peninsulă Atonită are vre-o şaizeci de km. în lun-
gime, vre-o zece in lăţime, iar la nord, la unirea cu continentul,
numai vre-o trei.

Incepind dela nord, pe o distanţă de vre-o 12 km., penin-

„Sula deabia se ridică deasupra mării şi e aproape plană. aici

insă, sau dela marea stincă numită Megali Vegla, se ridică un
lanţ neîntrerupt de munţi, din ce în ce mai înalţi, ajungind pănă
la 1000 de metri. lar la extrema parte de sud deodată se ri-
dică Atonul, înalt de peste 2000 de metri,—pe virful căruia în
anticitate se afla templul lui Zeus Athoos ; iar azi, mica bisericuţă
a „Schimbări la faţă“,

Izolată de lume prin păreţi de stinci, înalţi pealocuri pănă la
150 de metri, peninsula Atonită trece drept inabordabilă şi, prin

* V. începulul articolelor despre M. Alhos, V, R., August a. c-
“ D. W. Gass, „Zur Oeschicle der Alhos- Kldaler: şi a. găsesc,
că Muntele Athos se aseamănă cu un om „care inoală“,

352 VIAŢA ROMINEASCĂ

aspectul el inospitalier, inspiră un fel de frică religioasă; lar
lingă malurile-i abrupte se înregistrează paufragii zguduitoare.

Intretăiată pe toată întinderea de văi piezişe şi prăpăstii
ameţitoare, deghizate pe-alocuri de păduri nepătrunse, peninsula
a posedat intotdeauna bogăţia de frumuseți ale Traclei vechi, spre
care se îndreaptă de atitea ori visul lui Virgiliu; iar Atonul, cu
virful lui bătut de fulgere, era socotit drept cel mai înalt munte
din lume, şi servea drept punct de orientare pentru neastimpă-
raţii fii ai Eladei, in zbuciumul lor pe toată jumătatea de nord
a Archipelagului. Se afla chiar un far sus, lingă templul lut
Zeus, şi incă la luarea Troei—spune legenda— semnalul, dat prin-
trun foc mare depe virful Idei, fu repetat şi pe virful Atonu-
lui, de unde fu văzut tocmai în Pelopones, vestind pe Clitem-
nestra—că-i vine bărbatul...

Dar dacă poeţii, dintre care unii, ca Virgiliu, fără să fi vă-
zut vre-odață Atonul, l-au dat totuşi atita atenţie, nu l-au trecut
cu vederea nici minţile reci ale oamenilor practici, nici privirile
scrutătoare ale savanților. * Dar imaginaţia pare să fi partici-
pat mult şi aici. O minte cu totul rece, de pildă, un oarecare
Dinocrate sau Stăsicrate, mare arhitect antic, dar mai ales mare
admirator al lui Alexandru cel Mare, propune odată unuia dintre
Ptolomei,—nici mai mult nici mai puțin,—decit următorul plan,
vrednic de imaginaţia unui grec: să prefacă Atonul într'o sta-
tue a lui Alexandru, care avea să ţie în mina dreaptă un oraş
cu 10,000 de locuitori, iar în cea stingă—o urnă tot aşa de res-
pectabilă, din care trebuia să curgă un pirău de munte, lar in-
vățații caută până azi prin defileurile, locuite odinioară de Greci
tesalioţi şi barbari traci, şi prin prăpăstiile, unde nu găseşti un
stinjen pătrat de loc plan,— caută şi găsesc urme de civilizaţii
şi oraşe „nfloritoare“...

Unele dintre aceste oraşe ar fi avut numiri foarte sugges-
tive, ca Acroathoon, de pildă („situat pe virfuri“), altele ar fi ex-
celat prin comerţ, ar fi jucat chiar rol însemnat în războaele
medice,,. e

In cit priv minunea cea mare, minunea cu Canalul lui
Xerxe, satiricul luvenal, care nu-şi prea stilizează părerile nici
in alte privinţi, spune că-i curată minciună grecească, născocită

umflată de sforăltoarea şcoală retorică,**

Dealitel civilizaţia vechei Acte pare să fi fost de scurtă

durată, căci frumoasele „oraşe“, citate de Erodot şi Tucidide, iar

mai tirziu de Strabo şi alţii— Pliniu (sec. | d. Ch.) abia le mai gă-

seşte sau le găseşte cu alte numiri...
lar de aci despre zburlita peninsulă nu se mai aude nimic,

* D. P. Boissier în „Prommenades archéologiques” crede că

Virgiliu n'a putul să vadă Alonul nici de departe. Pe de altă te d..

Pavlovschi înir'un „Conducălor” prin M. Alhos, Mosera 1905, dă exem-
plul episcopului Filare! din Cernlgor care, cintind inir'o poezie fru-
musejele Si. Munie, SR că nu l-a văzul niciodată,»

ZE Sal. X, 175-1 CH

NOTE Si AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 353

sau mai nimic: fie că (mai ales în e i
poca invaziilor) va fi -
tiită y~ de tot, fie că va fi fost ocupată numai ret te În lei. sera
puţin pe e ură = me forki, şi ai cărei descendenți s'au păs-
e ne păn » Şi anume: căprioare, -
rali lupi; sau şi alte jivini, mult mai mici. dar ai poe: A
n gh eo Are ag eg Despre Muntele Athos nu

, n proză, nici in versuri; în tă
curilor fioroasa peninsulă, martoră a sin i premia tă
gerosului cult tracic, de-
vine încetul cu încetul loc de reculegere, de mintuire cregtioeiuscă
de ispășirea păcatelor... i
Dar de cind?

Câlugării susțin că luminile evan
l gheliei pătrund in M
ear ga pri plagi vă ur însăşi Maica Serge?
€ coclauri, sosi

SEN KC numai de pronia perete EES

n priveşte vechimea mănăstirilor, călugării nu se H
esc că acestea există incă de pe vremea lui Corstantia cel reg
È Cum însă succesorul acestuia, lulian Apostatul, se grăbeşte să
distrugă, Maica Domnului iar trebue să intervie ; şi intervine, se
nţelege, cu succes. Se întimplă, înadevăr, că o furtună surprinde
undeva, pe lingă insula Tasos, tocmai pe fiul Impăratului Teodo-
E l—pe neprocopsitul Arcadie, care recurge îndată la Maica
i aa că ee e EE Domal nu stă mult la indo-

- ras m t A

dp pe sapera- Där e salvată şi depusă intr'un

e ştie cu ce procopseală s'a ales Imperiul d
tinărul Arcadie, dar călugării din Muntele Athos a ana
de bine : chiar pe locul, unde fusese descoperit tinărul naufragiat
impăratul Teodosie construi indată o mănăstire care, după cum
susțin călugării atoniţi, ar fi—nici mai mult, nici mai putin dech
actuala mănăstire Vatoped (dela ges ò zabi iv sh Bă),

Se înțelege că etimologia Vatopedului, dată de evlavioşii fi-
pe preia şi Sr suride e e plăcut călugărilor greci, nu

admisă azi; şi nu maie admisă nici
x manastiri. $ vechimea aşa de mare
ealitatea seamănă să fie cu totul alta : abia prin se

sau VIII, iar după acte autentice tocmai în i. IX, E
greci, dupăce zădarnic au tot aşteptat împărăţia lui Christos, par
a se hotări însfirşit să-şi fondeze o împărăție proprie. e

Apar însă la început numai treptat şi în grupuri mici, şi
mSS SE în ës mai însemnate. i

„Cum însă neamul grecesc, buclucaş cum e de
nu s'a schimbat nici subt haina kenge Äer şi n'a Set get
fiinţeze un stat mai mare măcar aici, unde republicanul Zeus fu
înlocuit cu monarhicul lehovahal neamului. —tot aşa de buclucaș,

354 VIAȚA ROMINEASCĂ

dealtfel, al Evreilor, — şi în Muntele Athos, caşi în alte locuri,
noile colonii au apărut tot subt aceleaşi forme de mici republici,
fiecare cu templul şi sfinţii ei, caşi în vechea Grecie. far cind
episcopul din Hierisso,—dela nordul peninsulei, —incearcă să for-
meze o mică monarhie, supunind autorităţii sale pe coloniştii răs-
pindiţi prin văgăunile Muntelui, Grecii, geloşi ca întotdeauna de
independenţa lor, sau deprinşi a suporta şi cel mai greu jug, dar
numai dela micii tirani, pe care într'o bună zi îi pot lega şi a-
runca de pe o stincă,—recii fac îndată o gură şi o zarvă, care
ajunge tocmai la Constantinopole. Atunci împăratul Leon Filo-
zotul (886—912), şi după el Const. Porfirogenetul (912—959) in-
tervin. Aceştia liberează pe călugări de tirania episcopului din
Hierisso şi le dau un şef propriu, aşa cum vor ei, un protos.
ll pun însă subt atirnarea patriarhului din Consantinopole,—o a-
tirnare, dealtfel, pur nominală, — le dau, cu alte cuvinte, o auto-
nomie, pe care nu încearcă s'o reducă mai apoi nici chiar Sul-
tanii.

Vom mai vedea dealtfel, cum a fost înlăturat şi acest „pro-
tos“; vom vedea şi noua alcătuire federativă sau „amficţionie“,
stabilită în Munte şi rămasă aproape intactă pănă azi; destul
deocamdată, că afacerile călugărilor încep să meargă de aci aşa
de bine, mănăstirile se înfiinţează cu atita repeziciune una după
alta, incit rămine discutabil, care ar putea pretinde azi la o ve-
chime mai mare, la o sfințenie ma! mare: Lavra sau Vatopedul,
Ivirul sau Xeropotamul ?

Se admite totuşi ca cea mai veche Lavra, înființată pe la
960, după care ar urma celelalte trei; apoi Esfigmenul şi celelalte.

Dar progresul călugăresc din pustietatea acestui Munte şi
intensitatea de energie, manifestată în opera de mintuire veşnică,
se resimt de o expansiune juvenilă, puţin potrivită cu darul că-
lugăriei şi pun pe ginduri lumea evlavioasă. Atunci călugărul
Atanasie, celebrul stareţ al Lavrei, om sfint şi mină de fier, întoc-
meşte un regulament sever, căruia îi supune pe călugării de subt
conducerea sa, ba reuşeşte, în urma unui Ordin al împăratului,
să-l impună şi altor locaşuri, existente, sau pe cale de a
se înfiinţa,

Dar cu toată severitatea noilor pravile, cu toată grija şi
dărnicia împăraţilor, mai ales a lui Alexie Comnen (+ 1118), care
nu cruţă nimic pentru sfintele: locuri, mintulrea merge greu de
tot. Călugării cred, că raiul a şi sosit; şi nu se mai gindesc
decit la plăceri. Pildele rele se înmulţesc şi cer şi aspre măsuri
nouă de indreptare.

De astă dată,—cine-ar putea-o crede ? — desordinile ar coin-
cide cu apariţia noastră, a Rominilor, pe arena istoriei univer-
sale !... Ar fi nemerit în această epocă, tocmai în pustietăţile Sf.
Munte, o ceată rătăcitoare de păstori valachi,—vre-o 300 de fa-
milii de ciobani de ai noştri, —oameni darnici şi cu frica lul Dum-
nezeu care, pe lingă renumele ademenitoarei urde romineşti, in-
troduc Jär să vrea şi fără să ştie cum—nişte gusturi și mora-

NUTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 355

vuri cit se poate de dăunătoare mintuirii. Și nu atit ciobanii ar
H fost de vină, cit mai ales tinerele ciobance, a căror evlavie
ar fi scos pe călugări cu totul din minţi, ar fi dat naştere la a-
devărate ispite diavoleşti. lar cînd interveni severa autoritate a
stareţilor, şi după ea nu mai puţin mişcătoarea despărțire dintre
cei vinovaţi, s'ar fi auzit nişte „plinsere“ şi „bocete“, pe care le
pot înţelege numai cei ce au fost nevoiţi cindva să schimbe de-
odată dulcele fruct al păcatului cu amara cupă a mintuirii.

Lăsind însă la răspunderea altora exactitatea faptului,* obser-
văm numai, că isgonirea din Sf. Munte a femeilor şi a oricărei
ființi de sex feminin,—supuse voinţii omului, —devine de astă-
dată fapt îndeplinit şi irevocabil, şi că de aci înroin Muntele A-
thos îşi capătă şi numele definitiv de sfint: Té Zoos "Opss în gre-
ceşte, Sfeta Gora în bulgăreşte şi sirbeşte, Sfataia Gora în ru-
seşte, Monte Santo în italieneşte, Sfintul Munte în romineşte.

De aci neamul călugăresc („gens acterna, in qua nemo nas-
Our") se mai poate înmulţi numai prin imigrări, care sporesc
mereu din Serbia, din Bulgaria, din Rusia, bine-înţeles, Valachia
şi Moldova, ba şi de aiurea, Georgia, Italia...

Tot in această epocă încep a se fonda şi celelalte mănăs-
tiri mari, care rămin celebre până în ziua de azi: aşa, de cătră
Ruşi se fondează mănăstirea Russicon sau Russic, cu un trecut foarte
turburat şi dramatic; de cătră Șt. Niemanea, jupanul Sirbilor, se
fondează Chilindarul; de cătră Amalfitanii veniţi din Italia, pe la
1204—mănăstirea Molfino, aflătoare azi în stare de ruină, şi
aşa mai departe.

Tot aci ne-am putea opri puţin asupra neînțelegerilor sau
chiar luptelor, — fireşti şi omeneşti, — dintre raseatit de deosebite.
Dar în această epocă instinctele de rasă sint incă în letargie. Că-
lugării uită de ţările lor, vită de alte împărăţii, afară de impă-
răţia cerului ; şi dat fiind că St. Munte, şi deci şi împărăţia
cerească, aparțin mai ales Grecilor, toţi devin de aceiaşi naţio-
nalitate, adică Greci. Luptele de rasă, ceva mai conștiente,
apar tirziu de tot; şi chiar singeroasa luptă dintre Greci și Ruși
de pe la sfirşitul secolului al 18-lea, se datorește nu atit unor
conştiinţe etnice, cit temperamentului aprins şi hărţăgos al călu-
gărilor greci.

Observăm numai că Rominii sint mai ales scutiţi de orice
ambiţii naţionale și păminteşti, şi că banii romineşti, care încep
să curgă spre Sfintul Munte, poate, încă înainte de Neagoe-Vodă,
nu fac să răsară aici nici o singură mânăstire rominească. ȘI,
pe cind Slavii se aleg la urma urmelor cel puţin cu cîte o mä-
năstire : Bulgarii cu Zograful, Sirbii cu Chilindarul, Ruşii cel pu-
ţin cu Russiconul,—Rominii sint singurii care în tot St. Munte, și
cu tot numărul lor destul de însemnat, nu s'au ales cu nimic sau
aproape cu nimic.

Oricum, separate de lume prin malurile aproape inaborda-

"TV. Oelzer, Vom Helligen Berge, Leipzig, 1904, p. 12,

356 VIAŢA ROMINEASCA

bile ale Muntelui, şi sprijinite de simpatiile din afară, mănăstirile
atonite duc o viaţă liniştită şi plină de evlavie, al cărei răsunet
umple întreg Orientul. Numai din partea piraţilor, iar în prima
jumătate a secolului XIII din partea Imperiului Latin, avură de
suferit din cind în cînd şi călugării. Dar în contra piraţilor mă-
năstirile au ziduri solide, ba maitirziu şi tunuri, iar Imperiul La-
tin dispare încurind impreună cu cruciații cari l-au fondat. Cru-
ciaţii lasă abia citeva amintiri, destul de triste, cum tristă e şi
ruina mânăstirii lor Molfino, vizitată azi numai de fiare sălbatice.
In schimb însă, cind, după căderea Imperiului Latin, tronul bi-
zantin revine dinastiei naţionale a Paleologilor, călugării atoniţi
ajung la aşa grad de prosperitate şi de influenţă, chiar la Con-
stantinopole, încit mai nu se petrece act mai însemnat la curte,
unde să nu se țină samă de sfatul sfinţilor din Muntele Athos.
Şi nu-i de mirare: printre aceşti sfinți vedem pe un Niemanea,
fost jupan al Sirbilor, sau învăţaţi, ca istoricul Niceforus Gre-

Venirea Turcilor păru singură fatală şi pentru Sf. Munte.
Armatele turcești procedară intocmai cum au procedat de atitea
ori şi cele creştine: s'au pus pe pradă, pe jaf, pe omor. Sf.
Munte era pe pragul pieirii...

Dar călugării reuşiră şi de astădată să aranjeze lucrurile de
minune. Moştenind darul politicii turceşti încă dela moşi-stră-
moşi, încă inainte de a se pomeni de neamul Turcilor, călugării
greci ştiură să incinte pe Mohamed II aşa de bine, incit Turcul
rămase cu gura căscată, cînd se văzu comparat cu cel mai mare
erou din lume despre care auzise, se vede, şi el: cu Alexandru
al Macedoniei... D. Langlois abia îşi stăpineşte indignarea în faţa
lipsei de demnitate a Grecilor care de frică au uitat orice res-
pect peniru „gloriosul trecut“ al neamului.* Istoriograful francez
uită că „gloriosul trecut“ fusese uitat de mult de tot. D. Lan-
glois uită, că tot Greci erau şi acei atenieni de pe la jumătatea
sec, | în. Chr., care găsesc de cuviință să logodească pe Pallas-
ge d apei şi neînfricoşata apărătoare a cetăţii lor—
cu... cine? craidonul fără seamăn,— triumvirul Antonius,—pen-
tru Care păreche divină străneponeţii Maratonomachilor votează
şi o dotă cuvenită, de citeva mii de talanţi...

Oricum, Turcul rămine foarte mulțumit de purtarea prois-
toşilor, cu plăcere le lasă neatinsă intreaga lor autonomie, şi mai
cu plăcere le încuviințează A o altă cerere, la care deloc nu se
aştepta, anume ` ca picior de femee în Sf. Munte să nu calce...

CA vor mai fi urmat totuşi şi alte barbarii? Negreşit. Dar
Sultanii iau măsuri severe, iar Selim Il face celace nu prea fac
împărații : vizitează singur Muntele Athos, se poartă față de sfin-
țeniile creştine cu mult respect, reconstrueşte chiar unele mănăs-
tiri şi, în general, stabileşte faţă de călugări o linie de purtare
dreaptă şi omenească,

* Le Mont Athos el ses monastères, p. 10.

NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 357

Şi de aci incolo o singură grijă şi Îndatorire mai au şi călugă-
rii: haraciul. Il plătesc însă foarte regulat, mulțumită ajutoarelor
date de principii creştini şi mai ales de domnitorii noştri,

Se mai putea intimpla totuşi, ca administraţia să mai tur-
bure din cind in cind liniştea mănăstirilor ; dar lucrurile se aran-
jară iarăşi de minune: dată fiind pe deoparte arta călugărească
de a veni cu bacșişul tocmai la timp, pe de altă parte faptul,
că in Sf. Munte intrarea femeilor e cu totul oprită, Turcii nu se
pot oploşi aici o clipă; şi chiar Caimacanul, reprezentantul ofi-
cial al Sultanului, s'a considerat aici intotdeauna mai mult ca
exilat, decit ca autoritate : a căutat să se amestece în daraverile
Muntelui cît mai puţin şi să lipsească dela post cit mai des,—să
lipsească, se ințelege, pentru nevoile imperioase ale Turcului: pen-
tru femei.

Dar alte nemulțumiri, alte turburări ? Curente nouă,disidenţe
religioase, erezii ? Sf. Munte oa cunoscut alte turburări religioase,
afară de secta Bogomililor, alt curent, afară de curentul trecător al
Tăcuților (îsrpâtor=s),— curente cu totul nevinovate şi întimplate
incă inainte ue venirea Turcilor.* Prin însăşi poziţia sa de insulă,
pierdută în mijlocul oceanului otoman, Sf. Munte a fost păzit aşa
de bine de pierzătoarele curente ale Luterilor şi subversivele idei
ale Voltairilor. încît, în mijlocul fierberii generale din sec. XVII
şi XVII, rămine farul neclințit al credinţii pravoslavnice, şi a-
runcă luminile lui pănă în intunecimile cele mai profunde ale
Carpaţilor şi departe, peste stepele mute ale Rusiei.

Din partea curentelor eretice sau subversive— nici o supă-
rare. Alte boclucuri, alte ispite pierzătoare, aproape fatale, pin-
desc sfințenia călugărească din sec. XVII şi XVIII: ca o molimă
se răspindeşte în această epocă luxul şi destrăbălarea în tot Sf.
Munte, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu cresc procentele, datorite
Evreilor din Salonic; o sărăcie şi o pustiire generală se arată
în tot Muntele, cum pănă aci nu se văzuse.

Lăsind însă tot la răspunderea altora şi această constatare,**
şi mărginindu-ne a crede că de vină n'a fost nici de data asta,
nici Turcul, nici pierzătoarele idei voltairiene, ci curata ispită
diavolească, observăm numai. că lupta cu Diavolul părea de astă
dată pierdută definitiv, şi că un mare astru al ortodoxiei era
expus la o irevocabilă pieire.

Dar aici intervine un popor,—un popor „mic, dar voinic“,
care nu odată incrucişase sabia cu duşmanul Crucii, şi care ar fi
încrucişat-o și acuma, dacă duşmanul gar fi fost însuşi Diavo-
lul, dacă nu s'ar fi schimbat însăşi arma de luptă: arma nu mai
era sabia, ci punga!

Acest popor ciudat,—un cu gură rea, dar cu inimă
de aur, care nu odată a prihănit cele sfinie, dar şi-a dat pentru

* V, de ex. Gass, Zur Geschichie der Alhos- Klösier, p. 22—25.
zi Tot Gelzer, p- 24—25.

358 VIAŢA ROMÎNEASCĂ

ele banul şi sumanul,—popor înadevăr ciudat, pe care mai adi-
neaori l-am văzut noi apărind pe arena istoriei cu fermecătoa-
rea lui urdă ciobănească şi introducind ispita prin şi mai ade-
menitoarele catrințe ale clobancelor, nu era altul, decit tot noi, —
tot Rominii |...

Dar modestia ar trebui să ne impiedice de a ne prea cinta
dărnicia ; lăsăm deci tot pe alţii să ne judece și de astădată.*
Adăogăm numai, că prin domnitorii noștri, recrutați dintre cei
mai evlavioşi fii al Fanarului, noi, Rominii, nu numai am trezit
St. Munte la o nouă viaţă (după cum am trezit dealtfel şi alte mă-
năstiri din Orient), ci prin banii noştri şi supremaţia ce o dă
banul, am făcut şi pe alţii: Ruşi, Sirbi, Bulgari, să-şi piarda mä-
năstirile lor în favoarea Grecilor.**

Dealtfel această supremație morală şi mai ales materială
nu le prea ticneşte, la urma urmelor, nici Grecilor. Văzindu-se
stăpini, aproape fără rivali în tot Muntele, văzindu-se proprietari
de nenumărate moșii în tot Orientul, iar pe la sfirşitul sec. XVIII
reuşind să distrugă într'o luptă singeroasă pe toți Ruşii dela St.
Pantelimon (Russicon), pe care ii îngroapă cu ärt cu tot, că-
lugării greci încep să se simtă o mare putere; lar la 1821, cind
Grecia ridică steagul răscoalei şi independenți, călugări: atoniţi
sar și ei în ajutor...

Dar semeția călugărească nu rămîne nepedepsită: Turcii in-
vadează Muntele, pradă mănăstirile, impun dispăgubiri de răz-
boiu, batjocoresc sfinţeniile creştine, ard manuscripte... Şi dacă
nu interveneau Puterile, şi mai ales Rusia, Turcii nu lăsau poate
piatră pe piatră.

Aripele morţii mai fiifiiră astfel încă odată deasupra mănăs-
tirilor, dar norocul le salvă; creștinătatea (mai ales Rusia) le
veni apoi cu nouă ajutoare, lar Turcii le lăsară în pace din nou.

In general, stăpînirea Turcilor avu asupra Sf. Munte osin-
| medn influență dezastroasă, —dacă se poate zice dezastroasă:
âcu să dispară încetul cu încetul orice urmă de cultură; și ma-
nuscriptele vechi, doveditoare de existența unor oameni Cult, care
odinioară continuau să citească în această pustictate pe Omer,
pe Sophocle, etc..—manuscriptele incep să intereseze încetul cu
încetul numai rasa guzganilor. Mai ales manuscriptele de perga-
ment se întrebuințează foarte original: călugării prefac pagini
intregi din Pindar, Terenţiu, Aristotele, etc. în gologoaşe de nadă
pentru peşti.

Şi au dreptate călugării; căci azi cu Sophocle, mine cu A-
ristotele, iar mai apoi cu Darwin: unde ajungi cu mîntulrea ?**e

* V, dealtfel şi T. Burada, „O călătorie în Muntele Alhos* (stirșitul),
** V. tot Gelzer, p, 25-26.

** Eroica, dar zädarnica incercare a savantului Eug. Bulgaris dela
slirşitul secolului al XVIII, de a retavia şilinia in Muntele Alhos, se
sfirşi in chip iragic. Academia lui fu de scurtă duraiă, căci călagării
se èdunară cu lopoare și lirnăcoape și prefăcură în ruină acesi cuib
al „plerzaalei*,

NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 359

Oricum, pe deoparte, grație autonomiei, respectate de Poartă,
pe de alta, graţie feciorelnicei nevinovăţii culturale a Rominilor
şi Ruşilor, care vin în ajutor tocmai la timp, grație apoi neclin-
titei pravoslavii şi simțului de conservare, mănăstirile din Muns
tele Athos îşi urmează înainte existența demult milenară şi in-
fruntă cu nepăsare duhul pierzător al vremurilor nouă. Mai mult:
mănăstirile atonite nu numai nu dau un pas îndărăt în faţa ate-
ismului şi darwinismului din secolul al XIX-lea şi începutul celui
de al XX-lea, ci tocmai azi, în plină inflorire a aeroplanelor şi
razelor x, capătă un avint şi mai puternic, tocmai azi mănăsti-
rile din Muntele Athos sint stăpinite de o patimă ne mai pome-
nită pentru construcţii, adăpostesc o populaţie de vre-o 14 mii
de locuitori şi ard o cantitate de luminări şi de tămie, potrivită
numai cu nesfirşitul noian de păcate, cite se comit şi se ingră-
mădesc mereu, şi fără preget, pe această întinsă şi întunecată
vale a plingerii...

=
L -

La numărul populaţiei s'ar cuveni, poate, să ne oprim mai
mult. Și se înţelege că, privită istoriceşte, chestia ar fi şi mai
interesantă. Dar cine poate şti cind şi cum s'a făcut că popu-
laţia Lavrei, de pildă, care număra într'o vreme vre-o mie de că-
lugări, s'a redus azi,—cu toate bogăţiile ei, — numai la vre-o sută;
sau dece schitul Sf. Andreiu creşte azi așa de vertiginos, ajun-
gind la 1000 (după unii la 5000) de călugări?

Dar nu se poate şti cu precizie nici populația de azi. lar
incertitudinea vine şi din pricina, că asupra numărului popula-
Dei au fost întrebaţi numai proistoşii, adecă numai Grecii care
niciodată nu spun adevărul. De ce? Mai întăiv, pentrucă adevă-
rul,— oricui ar fi, şi unui străin mai ales,—proistosul niciodată nu-l
spune. Al doilea, dind un număr cît mal mic,—deobiceiu șase-
şapte mii, —uşor se lasă a înțelege, cit de grea e opera minutt,

i cum din cele vre-o două miliarde d: oameni, ciţi locuesc glo-
ul pămintesc, se găsesc numai şase mii de sfinți în totul. Apoi
proistosul, care se roagă dinaintea unor icoane aurite sau citeşte
cărți legate tot cu aur, nu poate concepe cu mintea, că un in-
divid oarecare, demult însălbătăcit undeva, În pustietatea Atonu-
lui, în societatea stincilor şi fiarelor, ar putea fi tovarăș cu el,
deci tot sfint, că ar putea fi cindva candidat și el la impărăţia
cerească. Dar e greu de aflat adevărul şi dela ceilalţi, chiar de
la ai noştri; căci şi aceştia sau sînt conduşi de aceiaşi credință,
sau dau numere după imprejurări: cînd cer vre-un ajutor dela
stat, dau numere enorme ; iar cind Caimacanul trimite după bir,
cel puţin o jumătate din călugări se dovedesc mort?

* S'ar pulea demuli obiecia, că de cind cu lrecerea Muntelal A-
tħos subi stăpinirea Grecilor, se vor fi schimbat mulle: și caimacan,
şi sistem de impozile, eic.. Nu știm, dar un lucru e sigur: călugării

360 VIAŢA ROMINEASCĂ

Afară de asta, niciodată nu se ţine samă de aşa zişii si-
romachi (sau „trăistari“),—călugări vagabonzi, adesea peste o
mie la număr care, deşi dispreţuiţi şi oropsiţi de cătră cei mari,
se pot prezenta odată (se înţelege, pe cealaltă lume) cu reven-
dicări întemeiate pe drepturi foarte solide şi reale: evlavie, pos-
turi—mai ales posturi — rugăciuni, etc., care le dau dreptul a fi
socotiți şi ei tot drept călugări.

i atunci care-i adevărul? Adevărul e, că numărul adevă-
rat ni-l poate spune numai Dumnezeu. poate lua totuşi ca
real numărul de 14—15 mii, Şi atunci, luind după naţionalitaţi,
am avea cam vre-o 8500 de Ruşi, 4500 Greci, 800—900 de Ro-
mini, 200 şi ceva de Bulgari, iar restul—Sirbi, Georgieni, etc..

Destul că Romini sint nu 200—300 (nu 288, cum spune
păr. Archimandrit V. Pulu),* ci cel puţin 850, dintre care Romini
din Regat vre-o 300, Romini de peste munţi vre-o 40—50, iar
restul de vre-o 500 Romini basarabieni, răspindiţi prin toate mă-
năstirile şi văgăunile Muntelui.

Am amintit înadins şi despre naţionalităţi, pentrucă dela o
vreme chestia aceasta n'a lipsit nici în Sf. Munte, Am mai spus,
cum Grecii, totdeauna singuri conştienţi de naționalitatea lor, au
ocupat toate locaşurile ridicate sau susținute de alte țări, şi cum
azi se socot numai ei stăpini ai Sf. Munte, şi prin urmare stă-
pini Kë raiului.

ar lucrul acesta oa ţinut la infinit; şi luptele naţionale,
trezite în lumea dinafară, s'au resimţit şi aici; şi au luat o formă
potrivită cu caracterul, pe cit de trufaş al Grecilor, pe atit de in-
căpăţinat şi de iritabil al celorlalți călugări. Cine-i mai mare?...
Ruşii au ridicat cei dintăiu steagul neamului şi, ca un potop, au
năvălit pănă în inima peninsulei sfinte, întroducind bogăţia de
construcţii, moravurile, limba şi chiar moneda lor. Bulgarii, care-s
şi mai aprinşi, au început să amenințe dela Nord; și azi cetatea
bulgărească, Zogratul, nu-i mai puțin dirză decit Sofia printre re-
gatele dela Dunăre, Şi tot aşa de dirz şi Chilindarul Sirbilor,
cu cei 30 de călugări ai lui...

Dar Rominii?

E greu de închipuit mihnirea sutletelor evlavioase, aproape
dezastrul sufletesc al bieţilor oameni, care singuri în tot Sf.
Munte mau mânăstire, n'au reprezentant, n'au vot. „Străini în
ţară străină”, Rominii sint singurii, care se ştiu ţinuţi „de po-
mană“, care pot fi izgoniți la orice moment; căci chiar „ma-
rele“ nostru Prodrom și tot aşa de procopsitul Lacu, nu-s decit

au să ofteze mullă vreme după „Jugul* turcesc, căci biurocrajia poli-
listä şi prădalnică a noilor stăpinilori, se gindeşie desigur să se a-
mestece și în afacerile călugărilor. Dar să n'avem grijă : să poltească
bicisnicele creaturi ale Venizeloşilor şi Constaniinilor de azi să in-
cerce a schimba o lotă din Constilujia celei mai vechi republici de pe
glob, care a ingropat deja alilza imperii şi va mal îngropa l..

" Luindu-se după Gelzer în carlea SI. Sale „Din istoria vieții mo-
“ hale“, București, 1911 (sfirşii).

NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 361

simple schituri care atirnă de bunul plac al mănăstirii suzerane,
dar cu drepturi de vasalitate nulă, plătind embatic la rind cu
orice chilie sau colibă, putind fi evacuate insă în orice moment.

„Aşa, ca Jidanii. Parcă n'am fi creștini...“

Dar unde nu-s drepturi, e şmecherie şi incăpăţinare, e „po-
litică* şi „invirteală“,. Luptă deci, se „invirtesc“ şi ai noştri, şi
„nu se dau“. Incit n'au ce le face nici Grecii...

Dar mai ales sint „tari“ Rominii basarabieni, şi tari anume
prin ajutorul „lul Dumnezeu“. Ca printr'un cerc de fier au cu-
prins oamenii noștri mai tot nordul d apusul Atonului (iocagurile
Catafighi, Provata, Lacu, Turlutin, Prodrom, Vigla ş. a.), ocu-
pind partea cea mai sălbatică, dar şi cea mai frumoasă a Ato-
nului. „Stăpinim Aftonul! Cu toată zavistia grecească“]... Dar
pănă cind?,.*

Dar partea cea mai înaltă, — reduta cea mai crincenă, unde
se incrucişează fulgerele şi se rostogolesc cu zgomot stincile de
marmoră ale Atonului,—o ocupă mai ales pustnicii basarabeni,
intrepizii mei contrat de peste apa Prutului, care impun limba
şi cultura basarabeană, - dacă nu oamenilor, cel puţin şacalilor
şi căpriorilor, cu care se împacă de minune. „Nici o supărare
de-amu... Nici noi lor, nici ei nouă. Tot zidirea lui Dumnezeul“

Aceştia sint, se înţelege, şi mai siguri...

Ferice de cei care au avut norocul să dea peste asemenea
locuri, care au avut bărbăţia să se urce pe asemenea înălțimi. E
grea viața, se înțelege, între cer şi apă, pe stincile sterpe ale
Chiraşalei, subt ploaia de trăsnete sau vijeliile Apoilor, dar o-
chiul muritor încă n'a văzut frumuseţele firii, răspindite de mina
largă a Creaţiunii şi gustate de aceşti oameni, n'a simţit atin-
gerea zilnică cu suflul dătător de viaţă al Dumnezeirii]...

e Te

Trecînd la locașuri, e timpul să specificăm diferitele lor tipuri,
după drepturile şi importanţa politică.

Impărțirea e următoarea:

1. 20 de mănăstiri sau mănăstiri propriu-zise (termen de
mare importanţă), toate ori mai toate aşezate pe malul, sau a-
proape de malul mării, în jurul peninsulei şi care şi-au împăr-
Dt Muntele în porţiuni sau moşii aproape egale. Mănăstirile,
sint singurele proprietare de pămint, singurele au dreptul de a-l în-
chiria la cei mici; schituri, chilii, colibe; singurele care au toate
drepturile politice, singurele care au cite un deputatin parlamen-
tul Muntelui.

Aceste 20 de mănăstiri, între care 17 greceşti, una rusă,
una bulgară, una sirbă, sint şi celebrele mănăstiri din Muntele

* Nu ştim dealtfel, cum o mai fi azi, dar cel din Provala au fost
dzgoniji din Si. Munie adouazi după venirea stăpinirii grecești. Se
vede, prea „s'au băga! în polilică“.

362 VIAŢA ROMINEASCĂ

Athos, în care cititorul îşi va fi inchipuind şi singur tot numă-
rul nesfirşit de icoane făcătoare de minuni, moaşte, bucăţi din
Lemnul sfint, aghiezmuri, evanghelii aurite..., şi un număr foarte
însemnat de manuscripte preţioase, dar deteriorate azi şi ținute
ascunse Sau arâtate numai după multe greutăţi, în urma unor in-
tervenţii şi împuterniciri căpitate pe cale oficială sau cel puţin
hatiruri şi bacşişuri,*

După localităţi, mănăstirile se pot împărți în două grupuri de
chte zece, şi anume: pe malul apusean, incepind dela Nord spre
Sud, avem mănăstirile: Zograf (bulg ), Castamonit, Dochiar, Xe-
nof, Russicon (rus.), Xeropotam, Simopetra, Sf. Grigorie, Dio-
nisiu, Sf. Pavel.

Din partea de răsărit: Chilindar (sirb), Esfigmen, Vatoped,
Pantocrator, Stavronichita, Ivir, Cotlomuş, Philoteu, Caracala, La-
vra,—aceasta din urmă aproape de colțul de Sud al peninsulei.

2. Un număr de // — 14 schituri, —număr discutabil, pare-se,
din pricina rangului ce şi-l însuşesc unele din ele. Schiturile
sint dealtfel lipsite de proprietate teriană şi n'au, cum am spus,
nici un drept politic, nici un deputat, cu toate că populaţia u-
nora e foarte însemnată. De aceia un schit, ca Sf. Andrei, de
pildă, care are o populaţie de peste o mie de călugări, mare vot,
pecînd mănăstirea Chilindr, numai cu cei vre-o 30 de călugări,
ei ie drepturi, caşi Rusiconul, care numără peste 2009 de

uitori,

3. Un număr de vre-o 200 de aşa zise chilii, — mici mănăs-
tioare cu cite 4—5, mai rar 20—25 de călugări,—stabilite pe lo-
Curi închiriate dela mănăstiri, toate aşezate prin părțile cele
mai sălbatice ale Muntelui. Origina lor, caşi a unora dintre
schituri, poate să fie foarte veche, mai veche poate decit a må-
năstirilor. Imprejurările istorice insă și încălcările exercitate de
vecinii mai puternici, le-au oprit de a se desvolta şi le-au redus
la starea de mici filiale, cu o existenţă foarte precară. Starețul
chiliei închiriază bucăţica de pămint din jurul locuinţiii sale de
obiceiu pe viață, se socotește însă proprietar al chiliei, are
drept să lese chilia ca moştenire vre-unul „ucenic“, care la rin-
du-i o poate transmite altuia, dacă acesta poate plâti chiria...
In realitate mănăstirea stăpină uzează de proprietatea ei cum
vrea, urcă chiria după plac, adesea o evacuiază cu for
sau o desfiinţează. In general chiliile sint foarte exploatate de
stăpinele lor, m'au nici un drept politic şi n'au alt recurs decit la
Dumnezeu,

4. Peste 500 de aşa zise colibi, lipsite de biserici şi aşe-
zate de obiceiu prin locuri pustii, închiriate iarăşi dela mănăstiri.
Colibarii trăesc de obiceiu numai cîte doi-trei, mai rar cite unul.

5. Peşteri în număr de vre-o 10—20, după epoci, numite
astfel după forma lor. Peşterile au ceva înrudit şi cu chiliile, tn-

* Depre aceste dificultăți v. depildă plingerile archeologului şi
paleograiulul francez E. Mitter, însărcina! de Napoleon UI cu niște
cercelări în Muntele Alhos și insula Tasos, p. 142—157.

NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 363
|

tru cît unele au biserici, şi cu colibele, cind n'au biserici, şi-s
adesea simple vizuini, cu totul ascunse de ochiul lumii. Unele, prin
trecutul şi sfințenia lor, sint celebre.

Mai observăm că colibarii plătesc şi el (Dumnezeu știe de
unde) dări cătră mănăstire; uneori sînt evacuaţi cu forţa, une-
oti trăesc în ascuns (au şi unde se ascunde) sau trec din loc în
loc...

In privința autorităților, care planează peste această po-

„pulaţie, — flotantă prin însăşi natura lucrului, —rare ori controlată şi

unde adesea intră indivizi suspecți, adăugăm următoarele :

Autoritatea cea mai mare e Caimacanul, adecă reprezen-
tantul Sultanului (azi, se înţelege, reprezentantul lui Georgios),
însărcinat cu poliția, cu stringerea birului, cu controlul poștei şi
vămilor, Dar am spus, cum caimacanul, „din interese familiare“,
e veşnic în concediu ; şi atunci ne inchipuim libertatea de care
se bucură călugării...

A doua autoritate e Protata. Ce e protata?

Liberindu-se de subt autoritatea episcopului din Hierisso
încă dela fondarea primelor mănăstiri mari, liberindu-se apoi şi
de aşa zisul Protos, cu apucăturile lui de monarch, şi păstrind faţă
de patriarh o supunere curat nominală, cele 20 de mănăstiri, geloase
fiecare de independenţa ei, şi-au ales un corp deliberativ comun sau
parlament numit Protata (Tó moúcxtov) sau Kino (Kawsms), în care
rezidă azi cei 20 de deputaţi sau antiprosopi (ăwimpigumas), pre=
zidați de ciţiva epistați (èzstáms), însărcinaţi cu conducerea ge-
nerală a Muntelui, dar fără cel mai mic amestec în administrația
interioară a fiecărei mănăstiri în parte. Ne vom mai întilni poate
şi cu această protată, şi cu deputaţii ei,—cele mai grave per-
sonagii, ce se pot închipui într'o republică aşa de veche,
Destul că numărul greşit de 21 de mănăstiri şi deci 21 de deputaţi,
daţi de unii autori, şi nu 20, stirneşte intre proistoşii locali un ie
omeric la adresa ignoranței străinilor, care nu ştiu atita lucru:
că în Sf. Munte sînt 20 de mânăstiri, iar nu 21, şi 20 de depu-
taţi, iar nu 21,—ignoranță tot așa de mare, cum ar fi fost să
zici acum cițiva ani, că numărul Puterilor mari din Europa e de
35, iar nu de 5!

Numărul de 20 de mănăstiri şi 20 de deputaţi, stabilit de-
finitiv încă din sec, XVI, ține singur tot echilibrul politie al St.
Munte, şi fără grave zguduliri şi cataclisme, nicio putere pămin-
tească n'ar fi în stare să dea rangul de mănăstire unui schit,
oricit de mare sau bogat.*

" Adăogarea unui singur Sowia kr souar de k dE
eren independenței vre-unul schili, de ex. a ar D e
Keser Rușilor ca şi mai rău: independența |anjoșului Prodrom

E oo e olaia Bann sud Viosiilari Aici. în oani Lavra
L

SL Atanasie?

364 VIAŢA ROMÎNEASCĂ

In privinţa constituţiei interne observăm două tipuri:

Mai întăiu mănăstirile așa zise idioritmice (Uëxäiëréëta povas-
riza), în care regăsim supraviețuirea cea mai credincioasă a ne-
Stirşitei varietăţi de republici antice, de tip ionian, cu exaltarea
patriotismului de cetate, cu sfinți protectori locali, cu tot corte-
giul aparatului politic şi moravurile unui popor, a cărui deviză a
fost libertatea. Dar lăsind pe sama istoricilor de resort descrie-
rea luptelor pentru desfiinţarea tiraniilor de pe vremuri, obser-
văm numai că, graţie sforţărilor eroice ale unui întreg şir de
Harmodii şi Aristogitoni locali, toate sau aproape toate cele 17
mănăsiri greceşti de azi au un regim mal mult sau mai puţin
democratic şi republican, unde opera mintuirii nu neglijează o
iotă din cadrul vechilor constituţii moştenite, unde nu lipsesc nici
chiar cele trei sau chiar patru clase sociale din anticitate, cu
drepturi şi datorii bine definite ; căci mănăstirile atonite sint sin-
gurele conglomerate de viţă elenică, unde sau păstrat mai bine
tradiţiile rasei şi structura politică a statelor elenice,

Avem deci mai întăiu clasa proistoşilor (=peeszis- fruntaş), sau
aristocraților (ăpiszeapăza:), adică a celor bogaţi, care au contri-
buit cu ceva la avutul mănăstirii. Corespunzind parte cu evpa-
trizii vechi, parte cu pentacosiomedimnlti din pei ma soloniană,
proistoşii sint singura clasă socială, din care se aleg anual epi-
tropii, sau archonții (Gesocesc), în număr de obiceiu de 9, din-
tre care mai importanți sint 3. Dar e impunător mai ales epi-
tropul întăiu (apereesc),—ceva ca archontele eponim din Atena
veche,—a cărui înfăţişare aminteşte de obiceiu, cînd pe cumplitul
Sf. Atanasie al Lavrei, cind pe seninul Zeus Olimpianul.

Mindri de poziţia lor socială şi preocupaţi de politică, pro-
istoşii se ţin cu totul deoparte, adesea lipsesc ehiar dela biserică,
ascultind serviciul divin din vre-o odae vecină, şi se amestecă
cu mulţimea numai pe timpul alegerilor. Dar rezervind tot isto-
ricilor de resort descrierea luptelor, adesea epice dela aceste a-
legeri, adăugăm numai că nu prea au dreptate Ruşii, Bulgarii
şi nici chiar ai noştri, cînd critică prea aspru intrigile, ingerin-
tele şi chiar păruelile electorale ale Grecilor; mai întăiu fiindcă
clocotul de patimi şi chiar violențele nu lipsesc nici în alte mă-
năstiri, al doilea păruelile acestea dau rezultate minunate şi, după
cum vom mai vedea, servesc aceiaşi operă, —opera comună a
miatuirii...

A doua clasă o formează călugării de rind, în care, dacă
am urma analogiile, am regăsi poate ceva din clasa cavalerilor
(îns=is) din aceiaşi anticitate, dacă rolul social al noilor „cavaleri“
nu s'ar reduce la atita, că adapă şi ei cite odată catirii mănăs-
tiri. Toți aceştia sînt oameni de o evlavie, care li indritueşte să
privească de sus pe însuşi patriarhul dela Constantinopole, dar
au şi slăbiciunile lor: cei mai mulți sînt rogi de zavistia cea nea-
grá şi adeseori trăesc şi mor cu zadarnica speranță de a ajunge

NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 365

vre-odată aristocrați, adică proistoşi. Printre ei se găsesc une-
ori şi cite un Romin doi care, dacă nu se amestecă în „politică“,
o duc destul de bine, căci se simt cel puţin liberi. Inadevăr, în
mănăstirile de tip idioritmic, călugărul trăeşte cum vrea: poate
avea proprietate, caşi proistoşii, poate eşi din mănăstire cind
vrea, poate minca și carne, dacă are bani. Poate mai ales posti
în voe-—lucru ce se şi observă uşor după expresia de mumie a
unui asemenea călugăr, față de tenul foarte sănătos al aristo-
craţilor.

Nu lipseşte, se înțelege, nici ceiace am numi noi poporul,
compus din fraţi (cunoscuţi şi la noi), şi chiar clasa sclavilor sau
posluşnicilor, — foarte anemici şi unii şi alţii,—şi de o culoare cu
totul pămîntie. At poporul, cît şi sclavii, pe lingă munca zil-
nică şi funcţia de slugi pe lingă cei mari, sint ţinuţi să asiste şi
la serviciul divin.

Mai adăogăm, că într'o comunitate de 100—150 de oameni
Ìn termen mediu, pentru întreținerea şi reparația localurilor, în
care ar putea sta cite un regiment întreg de cavalerie, mai e
nevoe încă de o clasă. Aceasta se compune însă din oameni stră-
ini de mănăstire, de obiceiu tot Greci sau Albaneji: lemnari, zi-
dari, fierari, etc., care adesea însoțesc pe archonţi chiar în stră-
inătate. Adesea proistosul, care pleacă în străinatate pentru a
lua în primire administraţia vre-unei moșii mănăstireşti, are ne-
voe de o suită întreagă de călugări, fraţi, posluşnici şi chiar
meseriaşi-specialişti. Nu vom mai urmări pe aceşti arhonţi
în administraţiile lor, nici reputaţia ce şi-au făcut-o chiar prin-
tre proprii lor contrat, ln Rominia aceşti călugări-potentaţi au
fost bine cunoscuţi pănă mai dăunăzi, până la „hoţul de
Cuza“.*

Al doilea tip de mănăstiri sint chinoviile (xowâfta),—un fel
de falanstere, pănă la care gar fi putut să ajunga, cu toată i-
maginaţia lui, nici mult hulitul Fourier,—falanstere idealmente co-
muniste, unde toţi, dela stareţ la mulargiu şi dela teologul imbui=
bat de texte pănă la analfabet,—toţi duc acelaşi viaţă, merg la
acelaşi biserică, minincă la aceiași masă; unde nu lipsește totuşi
o oarbă supunere stareților şi duhovnicilor ; unde sacrificiul vo-
inţii, eroismul smereniei şi geamătul surd al sărmanei cărni o-
meneşti, duc la aceiași uitare de sine pe timpul vieţii, la aceiaşi
fericire egoistă pe cealaltă lume.

Regimul chinovit domneşte în mănăstirea rusească Russicon,
in cea bulgărească Zograf, în mai toate schiturile şi în toate
chiliile mai însemnate, — ruseşti sau altele.

* Despre „holul de Cuza“ v. Em. Miller, „Mualele Athos”, p.
23—25. Vestitul arheolog, spre a obține permisia de a sludia manus-
criptele, se prelăcu că susline pe călugări pe lingă Napoleon III, care
s'ar Íl aratat dispus a iedeca pe „holul de Cuza“ de a face secu-
larizarea. Zădarnice însă au fos! loale șmecheriile bielului francez,
care la urma urmelor numeşte și el pe călugări lot hoji. V. mai ales
p- 142, 144, 145, -

366 VIAŢA ROMINEASCĂ

Dar, se înțelege, se găsesc unii care nu se pot impăca,
nici cu mediul prea libertar idioritmic, nici cu disciplina de fier
a vieţii chinovite. Şi atunci fug de „lume“, se aşează prin peş-
teri şi colibe, prin văgăunile cele mai retrase ale Muntelui, unde
pot trăi numai pentru mintulre, unde se simt inadevăr liberi de
toate cătuşele păminteşti.

Cititorul, care va fi avind şi el timp liber, ne va însoţi
mai aoe aia true E
eci—la pustaici! Prin păduri, prin văgăuni coclauri
pela 1000—1500 de metri, ba şi mai Sus, deasupra ir Ar-
chipelagului...
La pustnici. Dar lucrul nu-i așa de uşor. Pănă la pust-

nici mai e: trebue să facem cunoştinţă mai întâiu cu amarul vie-
zii chinovite,,.

A. Frunză

Victima

— Manuscris găsit —

Eram comandantul unui obuzier de cetate, împrejurul Cer-
navodei, pe dealul dela Cochirleni. Venisem acolo de-o lună;
şi de pe Valul lui Traian priveam în amurguri de sară, pe za-
rea roşietică, pumnii de fum ai șrapnelelor. Loviturile de tun
se auzeau până la noi inăbuşite, ca nişte bătăi surde subt pä-
mint. Apa Dunării galbenă şi murdară schimba rar culoarea
cind vre-un amurg violent se scâlda în ea. Umbra pădurii de
sălcii din ostrov ascundea, neagră, o canonieră care sta de pază.
in urmă monitoarele grele şi negre fumegau gros şi obosit,
mişcindu-se din cind în cind, lente; cînd începeau să tragă,
apele Dunării se deşteptau purtind prin pădurile de sălcii ecouri
speriate, ca nişte duhuri sburătucite. Undele se 'ncrețeau mai
des, parcă stringindu-se să poată suferi detunătura, şi zările
păreau că se depărtează subt un vuet şuerat şi prelung care
umbla pe sus,

Războlul avea aşa pentru noi de-acolo şi cele citeva ba-
terii fixe deprimprejur ceva decorativ, de peisagiu epopeic şi rar.

Dincolo de dealul Raşovei, Intro vale largă cu păreţii de-
părtaţi, pe-o ceaţă de toamnă şi de sară, bubuiturile se inteţiră,
și tumul alb al exploziilor aburea stăruitor, fără să se simtă de
unde. Parcă acolo în fund se fierbea ceva tăinuit şi misterios.

Adouazi înţelesesem ce s'a intimplat. Noaptea în spas-
muri dese de lumină, care deschideau in întuneric guri lumi-
noase şi efemere de tuneluri, scăpărară tunurile; şi huruitul a-
cela surd şi acoperit ca de-o mină uriaşă pusă deasupra, nu
conteni.

Spre dimineață lupta incepu să se decidă spre nenorocul
nostru. Telefoanele începură o activitate imbelşugată. Firele
de telefon întinse misterios prin miriştile şi popuşoii la fel de
uscați şi pustiiţi, începură să vibreze ca un gigantic sistem ner-
vos al pămintului.

De după creasta unui deal depărtat, soldaţi răsleţi înce-

368 VIAȚA ROMINEASCĂ

pură să apară, rari, apropiindu-se, în scoborit grăbit pe coasta
fără adăpost, pustie,

Se retrăgeau...

După citeva ceasuri au ajuns pănă la noi, oamenii aceia
cu faţa şi cu trupul pline de pămint, scuipind singe şi glod,
cu capetele goale, cu ţărină prin păr, cu hainele desfăcute şi
rupte, tremurind, cu ochii mari, Deel, privind în nicăeri,

Au năvălit spre sară căruţe sunind fierărie pe drumuri şi
de-adreptul prin bulgării de pe cimp cu cai speriaţi şi tremu-
rind şi ei ca varga, cu tărgi care cădeau în fugă cu răniţi cu
tot pe marginea drumului, ţipind:

— Nu ne lăsaţi, fraţilor...

Rugămintea lor stinsă şi trăgănată contrasta ciudat cu miş-
carea aceia violentă şi febrilă.

Parcă toţi erau cuprinşi de friguri.

Războiul nu mai era ceva decorativ,

Noaptea trecu cu veghe atent, can așteptarea unui ceas
mare, cu telefonul la ureche ; — observatorii pănă tirziu au auzit
prin Rip huruit surd de roţi şi cai, pe care l-au ascultat cu
urechea la pămînt. Nu ştiau dacă din ţărna neagră a nopţii
esă trupe de-ale noastre întirziate sau trupe duşmane înain-
tind în beznă.

Am stat aşa o noapte izolaţi, fără să ştim unde să tra-
gem, dacă înainte e cineva, duşman sau amic,

Spre dimineaţă, cu lumina care-a alungat necunoscutul şi
nălucile lui, ne-am desmeticit puţin. Totuşi, toţi oamenii erau
ca electrizaţi, aveau faţa contractată ca de-o aşteptare sau de-un
E See şi o tremurare electrică în ochi, în mini, în mers,
n vorbe.

S'au adunat rămăşiţele, s'au făcut convoiuri de sacrificiu
şi eroism care-au pornit din nou înainte, în răsăritul soarelui
de toamnă, luminind crestele dealurilor. Era răcoare, ceafa de
pe vale şi de pe Dunăre brumase funigeii prinşi pe mirişti ca
o plasă cu farmece.

In dimineaţa aceia am avut misiunea să barăm inamicului
creasta dealului din faţă.

In bătaia soarelui care lumina coasta, începură să apară,
rari, cîte unul, puncte negre, care se mişcau Încet spre noi. Pe
cimpul golit de toamnă, apăreau ca nişte haldani de cînepă ine-
griți de brumă.

In valea dinspre fintina lui Cuciuc, în stinga noastră, punc-
tele acestea se adunau unul che unul subt malul drept al ripei.
Nu ştiu H erau, cl se adunaseră. Subt umbra malului se
presimţea numai o furnicare vie şi neagră.

Poate numai eu îi văzusem.

Şi-am Început să trag. Toată amăreala din ajun şi grija
acela cruntă şi gigantică de ceva necunoscut şi de neînlăturat

i. Renăscui ager şi conştient ca un simplu om de sport,
cîntat că poate face-un exerciţiu, Eram deodată ca un cine
de vinătoare pe care-l deştepţi din somn şi-i arăţi puşca.

VICTIMA 369

Am căutat calm şi satisfăcut pe hartă, am măsurat, am
calculat şi am dat comanda,

Obuzul a plecat trăgind pe deasupra mea suluri foşni-
toare de aer şi a căzut la dreapta ripei, nu departe, ridicind
brusc un copac de fum şi pămint care se mistul,

In văgăună mişcarea crescu. Cum aşi fi vrut să îndrept
obuzul dela prima lovitură acolo! Mi-am indreptat greşa
şi-am SECH să trag apoi răpede în fundul acela prăpăstios
de vale. Loviturile cădeau acolo una după alta, fumul negru
se ridica deasupra ca din iad. Simţeam o satisfacţie de vinâtor
dibaciu. Nam avut o clipă gindul că se poate să ucid un om.
Să ucid.. să Kä carne omenească, să fac durere, să fac să
se deschidă ochi mari, mari şi înspăimintaţi.

Eu mă distram. Eram vinător.

Nu ştiam sigur dacă acolo sînt mulţi, dacă au plecat pe
undeva pe vre-o ripă ascunsă, dacă au rămas, dacă au murit,
dacă au fugit Şi mam să ştiu niciodată. Daracum am o in-
doială care mă chinueşte. Mă tem că am ucis, şi mi-i frică.

Pe urmă, din necunoscut, o baterie a Inceput să tragă în
noi. Telefonul a sărit în țănduri, țărnă mi-a umplut gura şi
ochii. Abia atunci mi-a părut rău de bucuria mea.

Spre sară a ajuns până la noi ordinul de retragere; şi
lupta s'a închis noaptea, cind am părăsit locul acela, pe care
l-au însemnat trei suflete ridicate de lingă obuzier, ca trei ne-
văzute şi albe flamuri de pace.

Au trecut de-atunci ani. Am purtat in mine ruşinea bu-
curiei aceleia ciudate de vinător inconştient de Ori pe care
m'am înţeles-o nici atunci, şi nici de-atunci incoace. Dar tot
păstram o nădejde limpede că n'am ucis pe nimeni. Că m'am
bucurat zădarnic, că oamenii aceia s'au ascuns, că au scăpat,
că mam ucis...

Şi eram împăcat.

Pierdusem trenul într'un oraş necunoscut din nordul Ger-
maniei. Eram obosit. Se intunecase şi trebuia să aştept în
gară aproape toată noaptea plecarea altui tren. Sala de aştep-
tare era înaltă şi vastă. In ea răsunau cuvintele străine ca
nişte farfurii stricate. Obosit şi resemnat m'am așezat pe-o
bancă, la o masă mai retrasă, unde nădăjduiam să-mi rînduesc
un colţ de odihnă până spre dimineaţă.

O bucată de vreme se perindă lume multă prin sală, lume
grăbită şi gălăgioasă. Pe urmă luminile se împuţinară şi se
făcu linişte

Deasupra tejghelei, un ceas rotund bătea regulat, răsunind
ca dedeparte, La o masă ciţiva întirziaţi vorbeau tare şi rar
imprejurul unor halbe de bere pe jumătate golite. Fumul al-
bastru de havane îi învăluia, ridicîndu-se deasupra lor şi um-

370 VIAŢA ROMINEASCĂ

brele li se mişcau ciudat şi gigantic crescute pe păretele din
fund,—pe care era parcă o masă strimbă de umbră, cu căldări
negre pe ea şi cu alţi oameni, mari, mari şi negri împrejur.

Pe-o altă bancă, cineva care aştepta ca mine, se auzea
sforăind. Sutlarea lui pripită scăpă prin torsul acela întrerupt,
ca o răsufliare de piston cu aburi.

De-afară, din noaptea pustie cu ciţiva ochi colorați care
jucau mişcînd lumini lungi pe şinele lucii, veneau în răstimpuri
GE scurte de maşini şi huruitul lor de roți care se de-
pârta...

Era tirziu,

Nu se 'ntimpla altceva nimic decit sforăitul de pe banca
cealaltă, tic-tacul ceasului şi semnalele rare deafară,

„ Cei dela masă adormiseră unul în faţa altuia cu capetele
căzute moi in piept, ca nişte oameni care-ar fi muritaşa de-o-
dată, stind pe scaun.

Nu ştiu cit am stat aşa. Olu fi aţipit poate şi em, căci
m'am deşteptat deodată speriat în gălăgia ce se 'ntețea în sală.
A GE să se-adune lume. Se-apropia se vede plecarea

enuiul.

La masa la care stăteam veni o bătrină, puse un geaman-
tanaş pe masă şi se aşeză lingă mine, cu minile în poale şi
cu ochii înainte.

A stat aşa o vreme, liniştită. N'a spus nimic. Din cind
in cind işi așeza minile mai bine; şi parcă buzele îi tremurau,
vorbind singură fără voia ei. Poate-i vorbeau gindurile între
ele, fără să ştie,

Era 'nbrâcată în negru, fața-i era suptă şi sbircită, ochii
verzi şi vagi, gura afundată ca într'o bortă, parcă s'ar fi re-
tras. Subt pălăria neagră aşezată cu inutilitate pe virful ca-
pului, părul alb cadea strîns subt o panglică tot neagră.

La un timp se aplecă spre mine şi mă întrebă:

— Cit e ceasul ?

=: ir ee un sfert.

upă felul în care i-am vorbit, a cunoscut că nu si
Neamţ, şi după ce rămase mai multă vreme iarăși sel

— E gie pr wi H

— Eu u sint din Rominia, si Š -
zit pivot de Rominia, eu ` pe cz "ER

3 m crezut că mi se pare o tresărire în toată
M'a privit lung ca pe-o cunoştinţă de demult, sau ca Zone ZG
man 2 Goma) pa, care l-a repăsit aşa deodată,

ei verzi, parcă cotliți, map privi li
a râmas iar dreaptă, privind inainte. NEI Lg
BW ec vorbească mai repede, căci buzele Îi umblau, mute,

M'am simţit o clipă stră
o privire le de Zeng în şi părăsit. Surprinsesem parcă

Am rămas tăcuţi. Ceasul bătea
goal, paşii celor ce veneau, răsunau Doud d wg: sălil

VICTIMA 371

Bătrina se întoarse iar spre mine şi începu să vorbească
mai prietinos :

— Eu am cunoscut mulţi Romini. Au fost mulţi aici în
lagăr ca prizonieri ; eu am cunoscut pe d. colonel Petrovitz,
dacă mata ai să-l vezi, să-i spui complimente dela d-na Schultz.
El mi-a spus cum îi în Romiînia..

Şi bătrina se intrerupse deodată din vorbă, răminind cu
ochii mari deschişi, Dean pe geamul lucios de întunericul de-a-
fară, în care se vedeau mişcind ca un fum umbrele noastre şi
feţele galbene ca de ceară... Am avut impresia că cineva
s'apropie de dinsa, şi că de-aceia se uită aşa de fix. In o-
glinda neagră a geamului se vedea mişcind un călător care pleca
spre uşă, şi parcă venea spre noi. Apărea negru şi el şi cu
fața de ceară.

Bătrina se Induioşă. Ochii îi clipiră de două ori repede,
şi gura i se mişcă ca într'o înghiţitură amară.

Simţeam că are ceva de spus, că vrea să-mi spue şi nu
ştie ce să facă.

— Eu am avut un fecior locotenent, care a fost în Ro-
minia.. A fost rănit acolo grav, şi mai pe urmă a murit aici
în spital, în fața mea...

Ochii verzi aveau sclipiri ciudate de moarte veche, pe
care-a crescut muşchi crud ca buratecul.

— Eu am stat la căpătâiul lui multă vreme, fiindcă s'a
chinuit mult. A avut o schijă de obuz care i-a atins rinichii.
A fost rănit la lupta care s'a dat în jurul Cernavoada. Este aşa
o cetate la dumneavoastră ?

— Da, Cerna-Voda !...

— Elera printre cei dintăiu care trebuiau să meargă înainte,
şi era cu soldaţii lui Intro văgăună, şi acolo a tras un tun şi
acolo a fost ucis, l-au scos şi l-au adus aici mai mult mort...
Aşa mi-a spus el.

nm Ochii katcdeet maveau în ei minie. Lacrimi săcătuite in-
cepură să curgă sărace, ca o burā dureroasă de ploae pe un
cimp uscat şi gol. Lacrimile curgeau fără voe. Poate spusese
istoria morţii copilului ei la atiţea. Trebuia vo spueşi in sara
aceia, cînd un Romin îi adusese în minte toate, Era prea sin-
gură ca să fi putut tăcea. Eram doar amindoi, oricum, dol
oameni.

Eu am rămas ca halucinat. Mi se părea că visez, căam
ajuns In ziua judecății mele,—că bătrina aceia e şireată şi rea,
că mă acuză pe mine. Că ştie că eu l-am ucis, şi se preface.

Nu, nu se poate, Eu eram demult liniştit. De-atunci,
trecuseră ani. Eu nu văzusem nimic, Nu ştiam nimic.

Şi-acum tăinuirea bătrinei aceştia după ani de zile, la ce-
lălalt capăt al pămintului, a venit ca o acuzare precisă, de ge:
înlăturat, ca o mustrare a conştiinţei mele, ca un suflet al vic-
timei care ma urmărit pretutindeni.

In geamul negru umblau oameni negri, cu feţele galbene,

372 VIAŢA ROMÎNEASCĂ

de ceară, ca nişte înviaţi izvoriţi din întuneric, ca
mine, Ge paeen, să mă scil EEN
na crezu emoţionat de suferința ei; şi în această
tovărăşie, se simţi și mai nenorocită, Lacrimile-i a mal del
şi, aşa cum era aplecată spre mine, pe haina mea.
Mi-am tras repede pardesiul, să nu rămînă urme pe el
urme ra $
cia crescu în mine ca o umbră tică,
strivească : — Eu l-am ucis. so» Rit să
ir tan care veneau spre mine prin geamul negru, oare
Bătrina îmi înțelese gindul. Buzele ei se mişcară iute, şi
cu mini osoase şi tremurinde destăc:
Scoase fotografia lui. get 9a HRS
— Uite. Era aşa de frumos l...
Am luat-o în mină. Tremuram tot. M'am uitat lung
Era ri peer risca Şi doar nu-l văzusem niciodată, `
u ochii ca ras, cu nasul f
bătrinei de lingă zi ien dE e SCHÉI e
= nu mai este,
n geamul negru porni, ridicată deoda
mine, cu minile atirnind greu in jos, cu SE Ze

Dar oricum, nu vroiam să mă urmărească.

Afară aerul nopții mă izbi rece în față. Tremuram de
groază sau de frig. Pe canal o sirenă de vapor Tuer? sinistru.

Poate toate se pregăteau contra mea.

L-am ucis, Trebue să mă ascund. Mama lui Ştie.
Dar m'a vrut să-mi spue. E bună şi n'a vrut să-mi spue, sau

In mersul trenului, sgomotul roatelor cînta monoton ; şi

— Eu l-am omorit, eu i-am omor l
Pe linia dublă de-alături, un tren oui e gl,

SECH EC în noapte două lumini verzi, stranii... ochii lui...

D. Razu

Amintirea

De n'ai fi tu, inveninată muză,
Trecutul n'ar avea nici spini, nici flori;
Sentința ta ne umple de fiori,

Cind glasul tău ne iartă ori ne-acuză,

Dar mai cu seamă nopţile, Meduză,
Ne impietreşti cu ochi tulburători,
Cind printre ani, ca raza printre nori,
Bronzezi în noi lumina ta difuză.

De "'ncerci să minţi al vremii adevăr,
Ţi-arunci în Stix reptiiele din păr
Şi te prefaci în hienă, Amintire,

„„Şi-atunci, cu pasul tău din iad trimis,
Pătrunzi în suflete ca 'a cimitire
Spre-a desgropa cadavrele de vis,

Mihai Codreanu

Din alte vremuri

Eduard Gruber
$
Un nume necunoscut generaţiei de astăzi, deşi poate fi

dat ca pilda omului care nu cunoaşte oboseala, şi pentru care
nimic nu pare cu neputinţă.

leşan prin naştere, puţini vor mai fi astăzi în la i care
să-şi amintească de tinărul nalt şi slabânog, fbeieate vogali |

în o redingotă ale cărei pulpane H bateau nunchii, şi pur-
îi > Dante Inaltă, pe care o ţinea in wä pe pe-a de
ură,
Am fost prietin intim cu el; cițiva ani am fost nedes-
pärțiji; nu am avut de ascuns nimic unul pentru altul, şi mă

intreb dacă astăzi mai sint cu putință astfel de legături sufle- `

teşti, în lumea asta pentru care multe sentimente, chiar dacă
ar fi cunoscute din nume, par cel puţin ridicule,

Viaţa lui Gruber a fost o veşnică luptă, ca să poată cu-
prinde cit mai mult cu mintea lui setoasă, şi poate ca să-şi
eem dorinţa firească de a fi şi el «cineva», în lumea celor
aleşi.

A făcut literele la Universitatea din laşi, unde a luat li-
cenţa în 1884, prezentind ca teză un studiu asupra genului ele-
mentelor latine in romineşte, în comparaţie cu celelalte limbi
gg EE bi slavice dela

edra mbi slavice dela Universitate îl tea. In
1886 işi la un concediu de un an şi pleacă la Pe E pita face
studii la Sorbona, la Ecole des Hautes Eudes, la Ecole des
Chartes, la Collège de France, la şcoala de limbi orientale.
Şi a muncit din răsputeri, şi ar fi fost în stare să asculte cur-
surile şi altor şcoli, dacă ar mai fi fost și altele.

Pentru catedra de limbi slavice, Gruber a concurat şi n'a
izbutit. Cu deosebire însă de alți concurenţi, el recunoștea
că dan era mai bine pregătit.

ncursurile parcă ar fi fost o manie a lui Gruber. Imi
aduc aminte, cu un fel de spaimă, de zilele şi nopţile petrecute
de el cetind, mincind cu cartea în mină şi dormind numai pa-
tru ceasuri, ca să se prepare pentru concurs la catedra de Îs-
toria Artei la şcoala de Bele- Arte din laşi. Dela filologia slavă
trecuse la Istoria Artei; dar a reuşit un alt concurent, pe care
nu-l mai considera superior, d. Meşederu. Atunci l-am văzut
furios, pe omul cumpătat' de obiceiu.

In 1888, cind am legat eu prietinie cu Gruber, el era în
căutarea unei forme definitive a lucrării «Stil şi gîndire», ches-
tiune despre care ținuse o conferinţă la Ateneul din Bucureşti
şi în urma căreia obținuse chiar o subvenție dela Ministerul

DIN ALTE VREMURI 375

Instrucțiunii pentru a se duce în străină'a'e A studieze... Ce
credeți? Fiiologie ? Literatură ?.. Asil., Trebuia să studi-
eze: «Starea higienică în şcolile din Franţa şi Germania». Şi
doar ministru era... Maiorescu. Gruber însă a fost mai deş-
tept: a încasat subvenţia, a plecat în străinătate, a uitat filo-
logia slavă, a uitat Istoria Artelor şi a studiat... psihologia.

Cercul literar dela Beldiceanu şi «Albumul literar». care
trebula să fie o icoană a Intregei noastre activităţi au 'ostlu-
cruri care Lan preocupat aşa de mult, că parcă viaţa lui nu
ar mai fi avut şi alt scop.

lată însă că un nou zbucium îl pindeşte ; și bietul Gruber,
prins de patima unei alte dragoste, nu mai are linişte şi în-
elen din nou să scrie versuri al căror meșteșug credeam că-l

tase.

Gruber scrisese şi versuri într'o vreme, şi din pricina lor
işi stricase unele prietinii. Erau oameni ciudați, care nu volau
in ruptul capului să găsească vre-o valoare literară Ofeliei, ver-
suri la care el ţinea aşa de mult:

Pesle codri pace-adineă,
Apele şoplesc sub! stincă
Vraja negrelor virteje...
Oh |! opriji, mindra fecioară
E rāpiiä! O doboară
Valu ’n recele lui mreje!

Nu era copil pe vremea aceia, era născut la 1861 și la
21 de ani el făcea copilării. Noaptea, pe cînd se mai astim-
pāra lumea prin case, treceam cu el prin ţintirimul bisericii St.
Teodor, săream gardul într'o grădină vecină şi de acolo în
curtea casei galbene, cu două rinduri, ca să privească pe fe-
reastra neoblonită, pe studenta graţioasă, care se fâcuse acum
stăpină pe inima prietinului meu. ŞI o iubea cu toa'ă patima,
şi —celace nu s'ar crede—in dragostea din urmă se reflectau a-
mintirile altor iubiri de mai înainte, incit adeseori mă întrebam:
e cine iubeşte Gruber ?

g Ca un ch al acestei nedumeriri, cînd îl vedeam că-şi
îndreaptă paşii întru întimpinarea dragei lui, îi cîntam: <Ylang,
Ylang zboară voios la Terbelcheţonora». cuvint care cuprin-
dea unele silabe din numele simpatiilor lui.

Gindul lui nu era să caute aventuri; avea intenţii seri-
oase, voia să se însoare, după cum îl ispi'ise inima şi cu ce-
lelalte, dar nu avea noroc: cind credea cà- şi atinge ţinta, toc-
mai atunci primea răspunsul care-l făcea să se îngâlbencască
şi să tremure. ënn sfirşea cu lacrimi, şi apoi alte pre-
ocupări îi întunecau suferinţa.

sd toate că avea desch motive care să-l amărască, Gru-
ber era vesel, Îşi iubea mama, care era bolnăvicioasă, din care
pricină era aspră și puţin sociabilă. Deşi mă întilneam cu el

376 te ___MIAȚA_ROMINEASCĂ

în fiecare zi, eu pe mama lui nu am văzut-o niciodată, dar nici
nu l-am auzit făcind o aluzie măcar despre nemulţămirile ce avea
in casă. Orice ar fi avut pe suflet, între noi era vesel şi tot-
deauna gata de giume.

Rimbaud, cu sonetul vocalelor, şi Beldiceanu, cu audiția
lui colorată, l-au îndrumat spre studiul EE e

Trebuia să plece la Leipzig, să audieze cursul de psiho-
logie experimentală al lui Wundt. Şi a plecat.

Cu o mie de lei în buzunar, cu observaţii asupra lui Bel-
diceanu în sacul de călătorie, cu sufletul plin de iluzii şi cu
ere? pregătită pentru muncă ordonată, a luat drumul străi-
nătăți i
La 30 Maiu 1889 l-au condus la gară prietinii, cărora
le-a cerut, cu multă stăruințã, să aibă grijă de mama lui,

Deşi plecase în străinătate în scopul de a studia chestiu-
nea pentru care Maiorescu ii dăduse subvenţia, Starea higie-
nică a şcolilor, Gruber nu a stat pe ginduri şi a inceput să
asculte cursurile de psihologie experimentală în seminarul lui
Wundt; şi graţie devotamentului ce avea pentru munch, a fost
primit să lucreze cu profesorul Kiilpe, la aparatul pentru reac-
țiuni sensoriale şi musculare, şi a fost bine apreciat chiar de
Wundt, pe care l-a pus în curent cu cercetările asupra lui Bel-
diceanu. Celebrul profesor a găsit prea interesante observa-
tlile lui Beldiceanu asupra «simțului muscular», una din feţele
audiţiel colorate, precum şi observaţiile acestuia asupra «lumii
interne», şi l-a îndemnat pe Gruber să le cetească la congre-
ES de psihologie fiziologică din Paris, care se deschidea la 5

ugust.

In sën din Leipzig, Gruber a studiat celace avea Togir-
cinare, şi în scrisorile lui vorbeşte cu entuziasm despre bātri-
nul Noeldecke, directorul şcoalei superioare de fete, «o auto-
ritate în Germania pentru învăţămintul fetelor»; apoi a plecat
la Berlin, în același scop. «Aici am fost cu Galino de am fà-
cut o vizită lui Tobler, cel mai mare romanist german. Vara
aceasta o va petrece impreună cu Gaston Paris in Bretagne.
Amindoi erau colegi şi elevii lui Dietz. Halal de aşa oameni»,

In Paris, la congres, il cuprind aceleaşi friguri, venind în
contact cu lumea alergată din toate părţile pămintului, ca să
contribue la limpezirea atltor chestiuni. «Am găsit un belg,
care se ocupă de audiţia colorată, şi mi-a recomandat obser-
vaţii în italieneşte şi englezeşte. Un rus mi-a indicat în ru-
seşte, un finlandez mi-a vorbit de un caz ce cunoaşte el. Vezi
dar ce proporţii ia chestia».

La congres «chestia: a fost desbătută pe larg. El îmi
scrie: «Asupra audiţiei colorate a făcut o comunicație de Va=
rigny şi apoi am făcut-o şi eu. Cazul lui Beldiceanu e cel mai
tipic, mai complect până acuma. Am fost ascultat cu foarte

* Vezi AN. R.* No. 8 (1922),

DIN. Sg VREMURI STI

Lag e o en

mult interes. Comunicaţia a fost găsită ca foarte interesantă.
Apoi s'a angajat o discuţie în care a vorbit Benedikt dela Viena.
Am propus formarea unei secțiuni pentru audiție colorată şi
celelalte senzaţii duble. Am fost numiţi şapte, un finlandez,
un belg, un sviţeran, un german, un austriac, un francez şi eu.
Am fost ales de secretarul acestei secţiuni, şi azi am cetit ra-
portul cu chestionarul de studii de făcut».

Intors în ţară, în Septembre 1889, Gruber e luat iarăşi
de curentul mişcărilor din laşi, de observaţiile aprofundate a-
supra lui Beldiceanu, şi mai cu samă îl muncea gindul să st
menţie cercul literar de odinioară. Acuma îi venise în ajutor
prietinul Grig, Grigore Alexandrescu, ale cărui nuvele din «Con-
vorbiri literare» erau bine apreciate de Maiorescu. Prietinos,

, precum era, Gruber stătea în aceiaşi casă cu Grig.. La 20 Ia-

nuar 1890 îmi scrie: <A venit Morţun. Asară a fost întrunire
literară la noi. A fost Xenopol, Cuza, Creangă,* Anghel, Popa
Enăchescu. Un aşa entuziasm au provocat poeziile lui Raul
Stavri, încît cit ce voiam să-i däm o telegramă, Noi am
cumpărat dela Mart editura operelor lui Creangă».

Gruber înţelegea prietinia într'un chip deosebit de alţi oa-
meni: cine-i era prietin, era pus în curent cu bucuriile şi cu
durerile lui.

La 5 Decembre 188), pe o hirtie indoliată, mi-a scris la
Birlad, unde eram, numai aceste cuvinte: «<Alalţăeri am avut
durerea de a inmorminta pe mama».

La 5 lanuar 1891 îmi scrie astfel: «Te vestesc că În sara
de revilion m'am. logodit cu d-ra Virginia Micle. Bucură-te,
dar ! Îţi scriu această veste după execuţia logodnicei mele, şi
cu mina purtată de a ei, căci altfel nu ştiu cînd aşi fi scris chiar
prietinilor mei cei mai buni».

Era fericit. Prin lunie fmi scrie că va publica un volum
cu o sută de poezii: «cincizeci ale mele şi cincizeci a Virginiei».

Volumul însă n'a mai apărut,

In toamna 1892 pleacă la Leipzig, unde incepe o muncă
istovitoare: <M'am înscris la facultatea filozofică, cum se nu-
meşte aici, şi urmez următoarele cursuri: istoria filozofiei la
Wundt, foarte bine făcută, psiho-fizica la Kilpe, Afară de a-
ceasta lucrez în Institutul de anatomie şi la anul voiu face fi-
ziologia. Această ocupaţiune deja imi este destulă pentru se-
mestrul acesta: dela 9—12 dimineaţa lucrez la eg A? Am
căpătat de preparat un picior ; am preparat deja muşchii exte-
riori şi acuma pătrund in interior la vine, artere, nervi. Vre-o
două zile la inceput mă incomoda mirosul, acuma m'am deprins,
parcă lucrez de nu ştiu cind. Voiu lucra însă cu deosebire sis-
temul nervos. După masă dela 4—5 am cu Kilpe şi dela 5—6
cu Wundt. Afară de aceasta mă mai duc prin laboratorul de

hologie experimentală».
psi Get a, potrivită pentru un tinăr student începă-

* Fiul lui Ion Creangă.

378 VIAȚA ROMINEASCĂ
ATA ROMA

tor, o făcea Gruber la virsta de 31 dz ani şi după ce, cu trel
ani în urmă, făcuse comunicaţii la congresul din Paris şi stă-
tuse alăturea cusatiția oameni mari.

T, la Leipzig, îşi mal petrecea vremea şi cu altceva:
«Aice am dat peste un american dela Hartford care are audiție
colorată foarte bogată și foarte vie. Mai mult, colorile sune-
telor fundamentale a, i, o sint aceleași ca la Beldiceanu. El
are o audiție colorată a numerelor, a zilelor săptămînii, a nu-
melor de oraşe, a sunetelor muzicale. Insfirşit colorile H deş-
teaptă sunete Iti poţi inchipui bucuria mea. Veritie tot ce am
lucrat cu Beldiceanu».

O parte din viața lui Gruber s'a scurs scriind scrisori.
Am primit dela el unele de o lungime neobişnuita, de zece şi
mai multe pagini, scrise mărunt şi des, şi cu o calligrafie fără
de cusur. Maiorescu ne spunea că tot așa de lungi scrisori
primea şi el. Puterea de muncă a lui Gruber era vimitoare,

In August 18°2, Gruber s'a dus la congresul de psiholo-
gie din Londra, unde a avut satisfacția de a-şi vedea munca a-
preciată. Ca un copil, vesel că a capătat o jucărie, el îmi
scrie: «Nu-ţi pot înşira multe de succesele mele dela Londra,
Am fost strălucit. Am fost felicitat de cei mai iluştri psihologi
engleji, franceji, germani, etc. O mulţime au făcut cunoştinţă
cu mine, Am fost unul din cei mai aplaudaţi. Să-ţi spun cit imi
pare de bine.—nu pot! Vad că nu m'am înșelat întru nimic,
cind am început aceste studii, am văzut dela început clar im-
portanța lor cea mare... însfirşit congresul dela Londra a con-
sfințit munca mea de patru ani de zile. Azi am primit o 'scri-
soare dela Myers, unul din cei mai iluştri, secretar al con
sului, Îţi transcriu sfirşitul : «J'espire que vous avez trouvé
M-me Gruber bien portante. Je vous prie respectueusement
d'assurer cette dame que votre voyage valait bien la peine, si
nous en jugeons parle plaisir et l'interet scientifique que nous
avons éprouvé ă vous voir et à vous entendre». Vezi, am şi
eu cu ce să mă fălesc. Am fost felicitat de marele Bain şi de
Savantul Galton (un fel de om din familia Darwinilor). Gal-
ton a vorbit după mine și a adus fapte care ilustrează père-
rile mele. Nu-ţi spun mai mult că ameţești. Probabil că cele
mai multe părți din lucrarea mea le voiu publica în reviste en-
gleze. A apărut o dare de samă în Times şi azi am văzută
l'Indépendance roumaine mă tratează de «le savant professeur
de Jassy!» Sint răzbunat acum de toţi gogomanii, idioţii şi
invidioşii care mi s'au pus în cale».

ŞI aşa era. Nu numai că ajunsese un subiect de ridicul,
pentru acel care ar-fi fost în măsură să aprecieze şi Ins*mnă-
tatea studiilor ce: întreprinsese Gruber, cit şi puterea de muncă
ce desfășura omul acesta, dar s'au găsit invidioşi care, pentru
a-l pune stavilă, stăruiau la Minister, prin politicianii zilei, să
i se retragă însărcinarea ce-i dăduse iorescu

Un altul, un simplu vanitos, s'ar fi mulțămit cu laurii de

DIN ALTE VREMURI 379
la congresul din Londra, şi ar fi trimbiţat valoarea, S'ar fi gu-
dorat pe lingă puternici de ai zilei, ar fi ajuns profesor uni-
versiar,—to' ce ar H putut să aspire mai faalt ae fi exploa-
tat, ca mulți alţii, o situaţie repede ciștigată. Gruber însă era
din alta plamădeală. Reintors in Leipzig s'a pus din nou pe
muncă. Şi ce fel de muncă! Wundt îi dăduse ca teză de doz-
torat, să facă studii d-spre «lumina specifică a colorilor>. Un
pro!esor dela Praga, Hering, susţinea că fiecare coloare are o
lumină a sa proprie, specifică, pe care o raneto Wundt voia
så verilice această teorie, în laboratorul său. Dar studiul a-
cesta migălos, cerea cunoştinţi de fizică, în special de optică şi
acustică. Acestea, la rindul lor, se sprijină pe nişte rezultate
obținute cu ajutorul calculului diferențial, inte gral şi al proba-
bilitâplor. lată-l pe Gruber afundat în aceste studii, pentru
care nu mai stiu cum puteau să-i ajungă zilele vieţii.

In vălmăşagul a-esta de ocupaţii, audiţia colorată nu e
neglijată. Gruber a alcătuit un lung chestionar, asupra aces-
tor chestiuni, pe care l-a trimes la cinci sute de intelectuali
din Germania: scriitori, poeţi, pictori, muzicanți, profesori, ru-
gindu-i să se observe pe ei înşişi, dacă au aceste fenomene.
şi să-i comunice rezultatul. Caa mai mare parte au răspuns, şi
tot acest material, care avea să servească la lucrarea lui fun-
damentală, am putut să-l văd şi eu, clasat cu metoda al cărei
secret parcă numai Gruber il poseda,

Imprejurările i-au fost favorabile pentruca acei cărora
se adresase Gruber să pue oarecare interes în chestiunea a-
ceasta. Tocmai atunci era la ordinea zilei, în Franţa, o ceartă
Intre presa din Paris şi acea din provincie, pe tema audiţiei
colorate, Alfred Binet, un savant, publicase un studiu de po-
pularizare asupra audiției colorate, în «Revue des Deux Mon-
des». Georges Der+pas, un profesor din Toulon, îl acuză pe
Binet că a plagiat această lucrare după teza de doctorat a lui
Jules Millet, un tînăr doctor ce murise la Senegal de friguri
galbene. Situaţia lui Binet, la Paris, unde era ajutorul direc-
torului laboratorului de psihologie fiziologică, lucrările lui an-
terioare, pe de altă parte apărarea lucrării unui tinăr inteli-
gent, mort pentru Franţa în Africa, au făcut ca chestiunea să
ia o Intăţişare interesantă. Peste treizeci de jurnale din pro-
vincie s'au năpustit asupra lui Binet, cele din Paris l-au apă-
rat şi rezultatul a fost că toată lumea ştia ce este aceia <au-
due colorată» şi ajunsese până la cunoştinţa intelectualilor

din Germania, prin repercutarea în lumea lor a certelor din
Franţa.

incidentul acesta s'a sfirşit ca Într'o lume adevărat civi-
lizată, Derepas, prin o scrisoare cavalerească, a recunoscut
că a tratat prea sever pe Binet, dar că şi meritul lui Millet
l-a pus în evidenţă.

In disputa aceasta a avut şi Gruber încă o satisfacţie:
ziarul Gaulois citează pe Gruber ca unul care a făcut cele mai
bune studii asupra chestiunii desbătute,

aD. ` wu gewesse ue

In 1893 Gruber a luat doctoratul la Leipzig și prin o te-
legramă de trei cuvinte mi-a împărtăşit şi această bucurie: «Sa-
lutare ! Doctor Gruber».

Dela această dată încep să observ o schimbare caracte-
ristică in ființa lui Gruber, şi care mă pune pe ginduri, Seri-
sul lui este alterat. Până acuma scrisorile lui puteau fi date
ca model de caligrafie.

Lucrul acesta mă punea pe ginduri. Un prietin al nostru,
cind s'a îmbolnăvit şi a trebuit să fie retras dintre noi, tot
prin alterarea scrisului i s'au manifestat primele simptome.

Cind s'a întors în ţară, n'am putut să-l văd îndată. Fä-
cea un curs la Universitate, unde începuse a-şi instala un la-
borator de psihologie experimentală, o parodie a aceluia din
Leipzig. Scrisorile lui devin mai scurte, şi în ele apare mai o-
bosit. Entuziasmul pentru viața intelectuală din capitala Saxo-
niei se transformă într'o plictiseală, pe care o zugrăvește chiar
trivial: «bine c'am scăpat de parşivii cei de saxoni».

Pe la mijlocul lui Martie 1894 eram in Constanţa şi pri-
mesc o cartă postală, fără dată, semnată de el, dar cu scrisul
şi mai alterat. Zicea: «Te salut din virful Predealului. Mă duc
la Roma, invitat oficial şi telegrafic de profesorul Lombroso.
lenger mi-a acordat un credit. Ți-oi scrie mal apoi mai
multe».

In Maiu primesc o altă scrisoare, tot la Constanţa, prin
care mă invită să stau la el cîteva zile, la via dela Piscul So-
colti, invitaţie pe care o repetă în Iulie, cînd eram la Birlad,
prin o cartă postală fn care cu greu mai pot recunoaşte scri-
sul vechiului meu prietin. In alte trei scrisori insistă mult să
vin la el, avind a-mi vorbi lucruri foarte importante.

Aveam presimţiri rele; m'am dus să-l văd.

Gruber nu mai era același.

L-am găsit umblind descult prin vie; făcea cura lui
Kuch, Mai făcea şi o cură de soare. Mi-a arătat materialul
de audiție colorată, adunat cu atitea sacrificii, mi-a vorbit des-
pre multe, dar n'a atins chestia «foarte importantă» pentru
care mă chemase. Am stat la el două zile și am fost trist
Intr'una : vedeam că se aprople un stirşit, pe care mă temeam
să mi-l mărturisesc. 4

Ultima lui scrisoare e din 17 Februar 1895, și în ea îmi
spune că n'a putut pleca în Italia, din cauză că La întirziat
concediul: «acum prin Aprilie sau Mai gindesc să fac o cură
serioasă în altă parte».

Sfirşitul de care mă temeam s'a îndeplinit.

Luat şi eu de alte griji, nu i-am mai scris; şi cînd am a-
flat ce se petrece cu el, era zădarnic să-l mai scriu.

Artur Gorovei

TE eewer

Și cum tăcerea nu-i nici veselă, nici tristă,
Din lumea care doarme "n moalea nepăsare,
Un singur fum uşor—ca o batistă,

Se flutură pe zare...

Se 'ndepărtează noaptea pas cu pas;

In fund, pe mănăstire-a mai rămas

O umbră de răcoare...

Presimt o filfiire de aripă...

Sfios şi pal, cu fiecare clipă,

Prin linişte străbat mirezme moi...
— Să fie zborul vremii pe cimpie,
Pe flori ce se deschid încet şi-adie
Lumina peste noi ?..

Căci zarea parcă bate ca o pleoapă;
Şi boarea "'ntinde-alene pe pămint,
Pe ziua ce din noapte se desgroapă,
Acelaşi bar al crucii bun și sfint...

VIAŢA ROMINEASCĂ

lar dacă viaţa 'ncepe să foşnească,
Pădurea pare incă adormită, —

Stau frunzele tăcute, stau ca "0 templu,
S'asculte ruga calmului izvor,

Să simtă-aşa, în proaspăta răcoare,
Cum trece blind şi ultima suflare

Din visele ce mor...

Mici aburi calzi se'nalță din morminte,
Cind sufletu-mi, ca un copil cuminte,
Ingenunchiază "mn dulcea lui neștire,

Cu spatele spre sumbra mănăstire,

Cu faţa 'n răsărit...

Suris de inger alb pluteşte "o infinit...

Alexandru N. Nanu

Cind Economia Politică va fi o știință...

(Lecliune de deschidere)

Deşi mai bătrină ca Sociologia, Economia Politică este de-
parte de a prezenta caracterul ştiinţific care nu lipseşte celei
dintăiu.

O asemenea socotință poate părea ciudată. Intr'adevăr, azi
„legile“ economice sint cunoscute, popularizate, ba chiar vulga-
rizate, dacă nu trivializate. Tot azi, Sociologia este învinuită în
tot felul, dar mai ales i se face gravul reproş că nu există.

Credem, totuşi, că ce spuneam mai sus rămine adevărat.

E drept, putem susţine că Sociologia nu există. Dar acest
refuz de existenţă chiamă o samă de observaţiuni destul de de-
licate. lată cum trebue înţeles.

Sociologia tinde cătră rezultate foarte mari. Ambiţiunile
sale sint nemărginite. Scopurile pe care le urmăreşte depăşesc
desigur, în linii generale, mijloacele contemporane de investiga-
ție. In sensul acestor imposibilităţi, poate momentane, poate
foarte durabile, în nici un caz eterne, nu e neadevărat să spu-
nem : Sociologia nu există.

Dar dacă ce pretinde nu poate ţinea, aceasta nu însamnă că
ce pretinde nu este perfect ştiinţific. Ba chiar apariţia ei se da-
toreşte tocmai necesității ca, deasupra acelui noian de simple
opiniuni, care juridice, care economice, care politice, care morale,
care estetice, care religioase,—să se constitue o disciplină unde să
regăsim unitatea rdută, fărămiţată în doctrinele particulare,
particulare fiecă din aşa numiții „factori sociali“.

ință şi multiplicitate sint două noțiuni care se exclud.

entru a reintroduce unitatea s'a constituit, se constitueşte

sau se va constitui Sociologia. Deja trecută, deja prezentă sau
incă numai viitoare,—nu importă; în măsura in care Sociologia

384 VIAȚA ROMÎNEASCĂ
E e e >

există, ea trebue să fie o ştiinţă. Dacă nu e acest lucru, atunci
nu mai este de loc, Nu mai rămtne atunci din ea decit o tablă
de materii care cuprinde capitolele diferitelor disciplini sociale,
particulare (Dreptul, Economia Politică, Religia, Estetica, Mo-
rala, Politica).

Pentruce nu s'a spus şi de Ecenomia Politică că nu există?
„Legile“ ei sint tot atit de vagi, de imperfecte ca ale oricărei fi-
lozofii. Pentruce multiplicitatea de doctrine intro aceiaşi ches-
tiune nu îi atrage interdicţiunea existenţei ?

Foarte uşor de răspuns, Economia Politică poate să fie
Sau să nu fie ştiinţă. Nimic nu se opune să rămină o colec-
țiune de simple opiniuni,

Dimpotrivă. Sociologia nu are dreptul să fie multiplă, nu
are voe să nu fie ştiinţă, căci altminteri işi pierde insăși raţiu-
nea sa de existență, care constă in a aduce unitatea inerentă
E pe deasupra doctrinelor economice, juridice, religioase,
p :

Liberalism, Intervenţionism, Kateder-socialism, etc..

Această multiplicitate, incompatibilă cu ştiinţa, trebue să
dispară, Vom vedea mai la vale de ce şi cum. Vom vedea că,
strinse mai de aproape, fenomenele economice sint obligate, vol-
lens-nollens, să intre în sociologie, subt riscul de a nu mai avea
nici-un înţeles.

Pentru moment, constatăm că Economia Politică se prezintă
subt forma unei bogate colecțiuni de doctrine. Prin aceasta
ea se asamănă cu surorile sale Religia, Politica, Etica, Dreptul,
Estetica. Ceiace o deosebeşte de ele, este un caracter foarte
curios, o trăsătură dintre cele mai interesante, care se poata Tor,
mula astfel: pretențiunea de a fi ştiinţă, Sistemele filozofice,
programele politice, dogmele religioase, construcţiunile juridice

dau sama că multiplicitatea lor le interzice să aspire la ca-
racterul ştiinţific. Lucru ciudat însă : Economia Politică, unde gă-
e totuşi recordul multiplicităţii contradictorii, are această am-
une.

Dacă prin Doctrină, spre deosebire de Dogmă, Sistem, Pro-
gram, etc., ințelegem o disciplină care în mod nejustificat pre-
tinde a fi științifică, înțelegem şi sensul definiţiunii pe care am
dat-o mai sus: Economia politică — un ansamblu de doctrine.

Cind vom analiza faptele economice, vom descoperi cauza
acelei multiplicităţi care impiedecă Economia Politică de a fi:

CIND_ ECONOMIA POLITICA VA FI O ŞTIINŢĂ sua 385

E Cind o vom cunoaşte, vom putea şti ușor cînd şi dacă
nele Economice vor deveni acest lucru.

Pentru moment constatăm că teoriile economice au carac-
terul unor doctrine, adică a unor opiniuni pretinzind a fi ştiin-
Hifice, pretențiune nejustificată, dată fiind multiplicitatea lor
contradictorie incompatibilă cu noțiunea de ştiinţă. 1

Vom vedea cum această multiplicitate nu este singurul mo-
tiv pentru care Doctrinele Economice nu sint decit doctrine. E-
conomia politică nu numai că nu are unitate în teorii, dar îi lip-
seşte însuşi obiectul. 2 In faza prezentă a acestei discipline, ne
este cu neputinţă să găsim cea mai mică încercare de a limita
domeniul economic de teritoriile învecinate. Dar să nu antici-
păm. Ne rămine să analizăm un foarte important corolar al
constatărilor de ma! sus: relațiunea dintre idel şi evenimente.

Problema raporturilor dintre fapte şi teorii, a înriuririi lor
reciproce nu se pune decit în Economia Politică. Numai aci se
poate pune întrebarea dacă anumite evenimente au stirnit apari
țiunea unor anumite concepțiuni teoretice, sau dacă, vice-versa,
o doctrină a determinat apariţia cutărui fapt istoric însemnat.
Această chestiune este numai economică, şi vom vedea îndată
pentru ce.

eTo

Doi mari ginditori au fost ispitiți de alunecoasa problemă a
rèlațiunilor dintre fapte şi idei: /fegela şi Marx.4 Din neferi-
cire, pe vremea lor Sociologia abia se năştea, aşa incit institu-
tiile lor au fost silite să rămină simple intuiţiuni geniale. Fără
sprijinul unor instrumente pozitive de cercetare, lipsiţi de o ter-

Se poale vorbi de muliiplicitalea în timp a unei Ştiinţe. Pen.
iru R a Ra însă, aceasta nu este admisibilă. Se poale vorbi de
L'Erolution d'une science: la Chimie", titlul unei lucrări a lui Ost-
wali —nu însă de o descriere a diverselor docirine chimice de azi.

7 Ceva mal mult. Această mulliplicitate și lipsă de generalilale
nu o găsim nicăeri mal exagerală ca la Docirinele Economice. Teo:
riile morale, religioase, polilice, filozolice Îi sint superioare atii din
punctul de vedere al generalității cit si al unității. Cita durai cea
mai durabilă dintre Docirinele Economice, de pildă Mercanillismal,
față de Caiolicismul creștin sau Logica lul Aristo! ? Cite vorbe ter-
minate în ism sint în domeniul religiunii, şi cite în domeniul economic
pe un loc dat, de pildă, înlăuntru unei țări? Şi este cu eil mal cu-
rios cu cil: 1. Morala, Politica, Dreplul, Religia, Filorolia nu pretind
a li Ştiinţe; 2. Economia Polilică nu numai că prelinde a fi una, dar
3. economiştii cei mal mulji refuză caracierul șiiiajilic unei disciplini
care, ea, Îl are in mod incontestabil: Sociologia.

$ Ir Mer lat dl Seeleaföhrer der Geschichie", spune el în

5
hie der Geschichte,
Tee en e pir ata rea la vie materielle determine, en

2, Cri.
encral, le processus social, politique ei intellectuel de la vie“,
ob Ze Politique, p- V

386 VIAŢA ROMINEASCA

minologie clară şi riguroasă, cei doi filozofi nu au putut dech
bănui, în mod sentimental, că există o dualitate: fapt-idee, cu
înriurire reciprocă posibilă. Mai departe insă nu au putut merge.
Atit explicaţiunile unuia, cît şi ale celuilalt nu puteau aduce re-
zultate ştiinţifice adevărate, intrucit materialul însuși asupra că-
rula operau, avea nevoe de o definiţiune. Astfel vom vedea la
Marx conceptul: fapt identificat aceluia de fapt economic, ba
chiar, adesea, restrins la înţelesul de tehnică industrială şi co-

mercială ; iar prin idee, autorul Capitalului işi reprezenta, de-a-

valma, Dreptul, Religia, Politica, Ştiinţa, Filozofia. Cit despre
Hegel, acesta comite o generalizare inversă. Toate cite la Marx
erau idei, la el sint fapte. Idee nu este decit gindirea logică şi
metafizică.

Din această deosebire de a concepe cele două noţiuni : fapt-
idee, decurge şi chipul diferit de a explica inriurirea lor mutuală.
Marx, care aprofundează mai mult ce e economic, va acorda su-
premaţia : faptelor. Hegel, care adinceşte mai mult abstracţiile
filozofice, va rezerva ideii locul cel intălu în determinismul so-
cial. De aci materialismul istoric al unula şi idealismul celui-
lalt. Marx vede cauze în lucruri ca: moară cu braţe, cu vînt
şi cu aburi, iar în instituţiile politice, juridice, religioase : efecte
ulterioare ; | Hegel le consideră, dimpotrivă, rezultate, urmări
noona, datorite faimosului său proces dialectic: teză-antiteză-
sinteză,

In realitate, pe vremea lor nu se ştia care e deosebirea dintre
fapt şi idee, De aci deosebirea de ederi,

Anumite idei pot deveni fapte dacă se cristalizează fie in
instituțiuni, fie în curente.2 Ăcele idei speciale, care laolaltă
alcătuesc avuţia ştiinţelor exacte, sint adevărate instituțiuni so-
ciale. Anumite teorii filozofice, juridice, politice, morale sau re-
ligioase, de îndată ce capătă, prin repetiţie, oarecare consistenţă,
se organizează şi devin adevărate curente de opiniuni, 3 Dacă
procesul acesta de solidificare se continuă şi merge progresînd,
se ajunge în curind la așezăminte morale, moravuri, cutume, —
deci pes Ben

In ambele cazuri avem de-aface cu adevărate fapte,

Care sint, atunci, ideile care nu sint şi nu rămin decit idei?
Numai pe acestea le putem opune faptelor. Numai cu ocaziu=
nea lor se poate vorbi de o înriurire reciprocă. Numai prin ele
se poate şti dacă Marx sau dacă, dimpotrivă, Hegel a ghicit
realitatea ; dacă, eliminind ceiace ideia la Hegel avea prea ab-
stract şi la Marx faptul prea concret, este cazul să conchidam,

în cele din urmă, pentru o concepţiune idealistă, materialistă sau
dualistă a societăţii.

1 „Nu ceiace se face ci cum, pria ce insirum le d. i
Sie iw o Con „eponomice”. Misère S i. Philosophie, pag, Ka o
piioiul consacrat analiz apfel ocial
Règles de la Méthode sociologique. i a văl EE

3 În această privință găsi b
ini Sighele, Tarde, EEN ba e tz undentă literalură în scrierile

CIND ECONOMIA POLITICĂ VA PI O ŞTIINŢA... 387

Cind zicem însă dualism, nu trebue să-l înţelegem în felul
filozofului german Stammier.

Stammler, în critica pe care o face marxismului istoric, a-
junge la concluziunea că societatea prezintă două aspecte: o ma-
terie şi o formă. Cea dintăiu este Economia ; cea de a doua
Dreptul. !

Ta afară de caracterul cam scolastic al acestei distincţiuni
aristoteleiene, se mai poate obiecta că dacă ea explică raportu-
rile dintre Drept şi Economie, ea nu rezolvă întru nimic pe acel,
cu adevărat important, între idei şi fapte (care pot fi tot atit de
bine economice, cași juridice). 2

Cit despre sociologul francez Durkheim, el nu este nici i-
dealist, cum s'a spus, 3 nici realist,4 nici dualist, ci pluraiist.s
El crede a combate materialismul istoric afirmind că există oin-
terdependenţă a tuturor factorilor : social, juridic, economic, po-
litic, etic, estetic şi religios.7

Dar această interdependenţă și condiţionare mutuală se pe-
trece înlăuntrul unor fapte care, dacă prezintă deosebiri speci-
fice, rămin totuşi: fapte. Despre relațiunile între ele şi idei nu
aflăm însă nimic. 8

După cum spuneam mai sus, pentru a pune această pro-
blemă trebue să stabilim, în prealabil, care anume idei nu sint
susceptibile de a deveni fapte? Care idei nu se pot preface,
fie în curente de opiniuni, fie în instituțiuni sociale? Care idei
sint și rămîn numai idei ?

Singure Doctrinele Economice pot răspunde la asemenea
condițiuni. Lipsa caracterului ştiinţific, pe de o parte,— preten-
țiunea de a-l avea, pe de alta,—le fac să nu poată H ştiinţă, şi
totdeodată să nu se poată rezigna la rolul mai modest de sim-
ple curente d: opiniuni. De îndată ce devin unul sau altul din
aceste lucruri. —încetează de a mai fi doctrine. Acestea au, ca

1 Stammler: Wirtschaft und Recht nach der malerialistischen
, pp. 28-85,
Reen ec keng vag, DP. 28 de metodă în Istoria l)oclrinelor Econo-
— pg. 85. S
ga, ei IV IP kioha în „Viola Rominească“, 1921, Iulie, p.
oa egellan.

ee ri rece Sg mere ni ge Durkheim de a fi exagerat încă şi

mai mult materialismul mi monezi: Aa lui Marx: Grundriss der Allge-

chard : L'idée d'évolution dans la Science et dans stoire. Aa
6 v. Suchlanu : Chestiuni de Melodă în Istoria Docirine S co

mice, în Archiva peniru Şiiinja şi Reforma Socială, Anul IV, No. 3,

ot y C f lui Durk-
lebra publicajlune l'Annċe Sociologique, opera

beim Men e există numai grație aceslei concepjluni a inlerde-

puas ae a spune că dacă Durkheim aduce mullă lu-

mină în chesilunea legălurilor dinire diferitele fapte sociale, în schimb

problema raporiurilor tuturor acestor faple cu ideile nici nu o alinge.

388 VIAŢA ROMINEASCĂ

trăsătură distinctivă, de a fi suspendate între două posibilități de
cristalizare în fapte, şi de a nu putea realiza pe niciuna. In sfîr-
şit, aceasta le permite să fie disociate de fapte.

Impotriva acestui mod de a vedea, se poate aduce o obiec-
țiune. Nimeni nu poate constata că faimosul Code du Travail
al Republicei franceze sau legislațiunea vamală protecţionistă nu
constitue instituțiuni sociale, deci fapte sociale. Dar la aceasta
se poate răspunde că Economia Politică refuză să primească în
sinul ei toate aceste sistematizări, unde dacă obiectul este de
natură economică, teoretizarea prezintă un caracter curat juridic
sau juridico-politic. Economia Politică are ambiţiuni mai mari,
şi am văzut care anume. ı

Reţinem din toate acestea că singurele idei câre, atita vreme
cit rămîn economice, rămin: idei, nesusceptibile de a se cobori
în rindul simplelor curente de opiniuni, dar şi inapte de a deveni
IA e în felul ştiințelor,—sînt Doctrinele Economice.

ecapitulind, vom spune:

Economia Politică, din punctul de vedere al chipului în care
teoretizează realitatea, se poate defini ca:

Un ansamblu de doctrine, adică de opiniuni pretinztnd a
avea caracterul de știință ;

pretențiune nejustificată, dată fiind multiplicitatea lor, in-
compatibilă cu însâși noțiunea de ştiinţă ;

putind rămîne numai doctrine, fără riscul de a deveni
fapte — (curente de opiniuni sau instituțiuni sociale) ;

putind deci fi disociate de fapte, dind naştere la impor-
tanta problemă a raporturilor dintre fapt şi idee în determi-
nismul social, problemă ce nu se poate pune decit în Econo-
mie Politică. 2

Această chestiune însă nu facem decit să o pomenim. Dis-
cutarea d mai pe larg reclamă un spaţiu care ne lipseşte. Ne
mărginim a-i semnala putinţa de existență.

acum, trecem la partea a doua a Economiei Politice: ma-
terialul de fapte asupra căruia doctrinele se exercită, — faptele,
evenimentele, acţiunile omeneşti pe care este chemată să le in-
terpreteze.3 Intr'un cuvint: obiectul Economiei Politice.

1 In Cursul său de Economie Politică, i, P. 4, Qide separă cu
multă grijă Şilinţa Economică, unde se studiază celace este, de Poli-
lica Economică unde nu este Yorba decit de ceiace ar lrebui să fie.

2 Am ales, peniru loală această mentare, lermenul de Doc:
irină. Cuvintul nu are imporisnță. Am găsi totuși că el se polriveşie
cel mai bine. Se vorbeşte, e drepi, de Doctrine religioase, politice,
gen, -- ret m E estelice. 5

o e coreci a se spune: Dogmă religioasă, Program

litic, Sistem filozofic, Concepliune morală, rezervindu-se Pee peer

doctrină numai pentru teoriile economice. Rămin Disciplineie Ju-

ridice unde expresiunea de Docirină este consacrală, De acela ire-

bue păstrată, dar deosebită de doctrinele economice. Doctrina juri-

dică nu prelinde a sluji Adevărul, ci un stăpin care nu are nimic co»
mun cu Șilința: Echitatea.

3 v. Suchlanu, op. elt. capitolul Intitulat : Metode decurgind din
Inrlurirea reciprocă dintre fapte şi idei, pp. 85—94, ;

CIND ECONOMIA POLITICĂ VA Fi O ŞTIINŢĂ „se 389
E a e S

II. Faptele economice

Vechea economie politică a putut să se împartă într'o mul-
fime de Discipline particulare (Demografia, Finantele, Economia
agrară, Ştiinţa bancară, economia muncitorească, etc.). In schimb
toate faptele, pe care aceste discipline le explică, păstrează le-
gături de rudenie. Toate sint: fapte economice. Rămine însă
de văzut ce insamnă a fi economic,—ceiace nu e tocmai uşor.
In economia politică se procedează deobşte prin intuiţiuni şi pu-
ternice convingeri. Un fapt se prezintă, intuitiv ştim că este de
natură economică ; această particularitate sare în ochi; cu ne-
putință să ne fi inşelat. i şi de fapt, rar se întimplă să ne in-
şelăm. Dar tocmai de aceia, tocmai pentrucă particularităţile
economice ale lucrurilor sint atita de (ise, este de mirare că nu
sa găsit încă un criteriu după care să verificăm economicitatea
faptelor, pentru a nu le confunda cu cele juridice, morale, re-
ligioase, etc.. 2

Ce este economic ? Care sint faptele pe care le studiază
Fconomia Politică ?

La această întrebare s'au dat multe răspunsuri. Toate Însă
au un caracter empiric. Răspunsuri date, de mintuială, în capi-
tolele introductive ale manualelor, sau răspunsuri interesate, pen-
tru a justifica de ce autorul s'a ocupat mai cu samă de cutare
problemă. Un Walras, partizan al unel economii politice „pure“,
unde nu se vorbeşte decit de „preţuri“, va susține că Economia
Politică are ca obiect legile privitoare la determinarea prețurilor. 3
Pentru Marx, ea are de obiect diferitele manifestări ale pilus-
valutei.4 Pentru Hedonişti, utilitatea finalā.5 Pentru un so-
cialist ca Oppenheimer, repartiţia şi în special renta funciară ;6

1 Simiand, în : La méthode positive en Science Economique in»
sislă mul! asupra felului cum se aleg faptele in Economia Polilică.
Procedeul cel ma! obişnuli constă în a se opri la acele lapte qui vont
de sól, p. 70.—v. şi pp. 50 51, 190-497.

2 Peniru că orici: de manifeste ar li acesle particularităţi, e-
xisiă fenomene care se găsesc la granița dintre economic şi Juridic,
dinire economic şi estetic (de pildă luxul), dintre economic şi moral
(snobismul), dinire economic şi religios (cum se înlimplă în majorila-
lea cazurilor la societăţile sălbalece), elc..

Walras : Economie Politique Pure, pag. 306.

4 Întregul Capital al lui Marx nu este ali decil analiza diferi-
telor avataruri, diferitelor peripejii, în limp şi în spaliu, stalice şi isto-
rice ale acestui fenomen ingenios de plus-ralulă, suprairavaliu, muncă
neplătilă, supralimp, elc.

i 5 Cel mal parte BA aulor din această şcoală, Böhm Bawerk,
spune că „Ulililalea finală esie panaceul universal al Economiei Poli-
lice, cheia tuluror fenomenelor, oricit de complicale ale vieţii econo-
mice, care permite a desiega cele mai incurcale probleme ale ştiinţei”,
in The Austrian Economists, Annals of the American Academy of po»
litical and social Science, 1591. Variante ale aceluiaşi punci de ve-
dere vom găsi in operele unul Menger, Wieser, Jewons, Clarck,
Smari, etc..

6 In Der Staat, şi în Tratatul său de Economie politică. In a-
Celia ordine de idei Ai şi Henry George, autorul celebrei: Progress
and Poveriy.

390 VIAŢA ROMINEASCĂ

pentru un Sorel, clasele sociale, etc., etc.. In stfirşit, acei care
se feresc de a alege, se folosesc de străvechea împărţire a Eco-
nomiei Politice în: producţie, circulaţie, repartiție şi consumaţie,.
şi transformă tabla de materii în criteriu de definiţiune.

Este curios cum chiar Durkheim, dela care ne-am fi aştep-
tat să avem, înainte de toate, un criteriu prin care factorul eco-
nomic să poată fi distins de celelalte (moral, religios, juridic, po-
litic, estetic), numai odată atinge, foarte în treacăt acest subiect,
şi pare a considera economic sinonim cu avuție. 2

Dar toate aceste criterii nu sint numai interesate pledoarii
pro domo; mai sint în plus şi incomplecte. Ele traduc evoluțiu-
nea gindirii economice, şi simbolizează perfect imperfecţia acesteia,

De aceia, analiza lor, oricit de sumară, este indispensabilă.
Numai epuizindu-le pe toate, vom avea şanse ca noul criteriu la
care ne-am putea gindi să nu aibă aceleaşi cusururi ca cele an-
terioare,

1.—Avuția. Se spune că, până la economiştii clasici, Eco-
nomia Politica a avut ca obiect avuția. Lucrarea celebră a lui
Adam Smith se numeşte: Cercetări asupra avuției naţiunilor.
Dar mai cu samă la scriitorii mercantilişti noţiunea de avuţie re-
vine ca un leit-motiv. Abia la Ricardo găsim, în ale sale Prin-—
cipii, un capitol prea frumos tratind asupra diferenței dintre a-
vuţie şi valoare. 3 Gide, într'o conferință despre materialismul
contemporan în economia politică, se felicită de desrobirea aces-
tei ET de vechea şi grosolana copceptune de știință a a~
vuției. 4

In realitate, mercantiliştii au fost mai puțin materialişti de-
cit o cred comentatorii de azi. Preocuparea lor nu a fost de a
căuta ştiinţei economice un obiect, şi de a fi crezut că l-au găsit
in noţiunea de avuţie. Pe vremea lor asemenea ambiţiuni teore-
tice nu existau. Insuflețiți de dorința de a asigura ţării o gos-
podârie cit mai prosperă, ei se mărgineau să-şi pună următoarea
intrebare ` Ce lucru anume constitue avuția unei națiuni : grt-
nele sau produsele manufacturate? Articolele de consumaţie sau
banul? Intre ceiace noi numim mai multe soiuri de avuții, ei
vroiau să aleagă pe una, mai bună, mai rentabilă decit toate.

Aci este vorba numai deo judecată de valoare, toarte jus-
tificată şi foarte asemănătoare cu acela pe care o fac copiil cind
sint întrebaţi: ce e mai greu? un kilogram de fier sau un kilo-
gram de fin?

1 In Reflexions sur la violence. Lisia explicaţiunilor „perso-
nale“ e deparie de a fi inchelală. Un Bastia! va spune că Economia
Politică e ştiinţa serviciilor, nu a muncii aici a furtului; un istorian ca
Bucher va ES în ea știința diferitelor faze, etape, ale gospodăriilor

elc., elc..

2 nolä, in concluzia dela lucrarea sa: Les formes 6ldmen-
taires de la vie religieuse.

3 v. Suchienu : Le moment historique de 1815 ef ses enseigne-
menfs économiques à travers l'oeuvre de David Ricardo.

4 Le Malcrialisme actuel, pp. 88-89,

GĪND ECONOMIA POLITICĂ VA PI O ŞTIINŢA... 391

Dacă în loc să se pună chestiunea asupra greutății, s'ar
Spune ce are mai mare valoare: de dol lei fin, sau de doi lei
fier, atunci s'ar putea răspunde în favoarea unuia din două.
Acest răspuns este pe deplin justificat. El implică o scontare a
viitorului, a unui viitor în care unul din articole va putea să su-
fere o depreciere față de celălalt,

Acesta este sensul în care mercantiliştii îşi puneau intre-
barea : ce anume constitue avuţia naţiunii ? Este bine să aibă
mai mulți bani decit lină, mai mult grîu decit articole manufac-
turate,—sau invers? ]

Din punctul acesta de vedere, gindirea mercantiliştilor di-
Ier foarte puțin de aceia a fiziocraților. Aceştia din urmă se
deosebesc de ceilalţi prin preferința lor pentru produsele agri-
culturii, Structura raționamentului rămine, însă, identică. 2

Nici chiar Adam Smith nu scapă de tirania acestui raţio-
nament de trei ori secular. Atita numai că în loc să dea un sin-
gur răspuns, dă mai multe, după cum, în momentul cind scrie,
este entuziasmat pentru muncă, industrie sau agricultură. 3

Aşa încît ajungem la concluziunea că avuția, aşa cum au
ințeles-o acel care au utilizat-o în construcțiunile lor teoretice,
este o judecată de valoare, iar nu un obiect al unei ştiinți. lar
Ricardo, cînd înțelege prin avuţie cantitatea totală de bunuri,
cîştigă o victorie uşoară, căci acest înțeles este făcut de el, şi
altul decît acel al mercantiliştilor. La ei avuţie înseamnă ceva
precis. Dimpotrivă, totalitatea bunurilor este un concept vag
care, departe de a servi drept definiţie, trebue mai degrabă de-
finit el însuși,

Totuși, acuzind ştiinţa anterioară de a fi avut ca obiect o
asemenea noţiune neprecisă, Ricardo stirneşte nevoia dea se găsi
un altul, mai precis.

Acest nou obiect. economiştii au crezut, atunci, a-l fi găsitin:

2. Utilitatea. Nu orice lucru este economic, ci numai a-
cela care satisface o nevoe.

1 Unele siai dădeau un răspuns, altele pe celalalt; de acela
mercantilismul na e un sislem uniform din punclul de vedere al solu-
liilor. Unitatea trebue căutată nu în răspunsuri, ci în întrebări, care
erau una și acelaşi: ce face avulia comunilălii; The way/o win wealth
esle lillul reprezeniativ al unei cărți din 1614.

2 „Munca este slearpă prelulindeni afară de acela e păminiului“,
spune unul din fiziocraţi, Le Trosne. Toate clasele sociale, afară de
aceia a agricullorilor sint numite de Quesnay sterile, și aiurea o fraz
şi mal caracteristică : „Agricultura este izvorul întregii eut! a Statu-
lui şi a tuturor cetățenilor“.

3 Prima frază a celebrei sale cărți este declarația că munca
este sursa unică a avuţiei; apol în tomul I, cartea |], îiopune anterio:
ritatea şi prioritatea Caplialulu!; în stirşii, în cartea IV susține că ac-
livilalea cea mai meritorie inir'o societate este agricultura, o compară
cu o căsnicie care dă irei copii spre deosebire de indusirie și comerț
care nu dau decit doi, iar despre rentă spune che „efectul nalural
al unei calități dăruită de Dumnezeu pămintului“.

392 VIAŢA ROMINEASCĂ
O i ei EE TT e Dë RE

Dar şi aci, ne lovim de o piedică hotăritoare.1 Ce anume
nevoi trebuesc satisfăcute ? Există nevoi de ordin moral, este-
tic, religios. 2 Atunci, revine la a spune că: este economic acel
lucru care satisface o nevoe.. economică; şi astfel definiţiunea
a încetat de a mai fi o definiţiune,

3. Preţul. Pentru aceste motive, hedonigtii cei mai ortodoxi,
partizanii cei mai decişi ai utilității finale au transformat puţin
teoria in acela a costului marginal, 3 şi astfel au ajuns la un
fenomen unic, clar, simplu, precis: prețul. Dacă un lucru are
preţ, atunci este bun economic; dacă nu, atunci iese din sfera
acestel ştiinţe. 4

Această concepțiune a avut marele merit de a restringe
cadrul cercetărilor economice, şi prin aceasta de a putea apro-
funda cîteva probleme, Grație ei, Economia Politică a putut
chiar ajunge la o formulare matematică. s

Inconvenientul acestei doctrine este de a reduce toată viaţa
economică la un vast comerţ, la o simplă circulaţiune. Fenome-
nele de producțiune şi consumaţie sint considerate ca modalități
ale acestui schimb general, cirmuit de legea cererii şi a ofertei.

Dar toate aceste elemente, de abia alungate, vin numai de-
cit să-şi valorifice drepturile. Doctrina de care vorbim a ales
fenomenul schimbului fiindcă este, din toate, cel mai uşor reduc-
tibil la acte individuale. Dimpotrivă, producţia—este un feno-
men maf cu samă social.

Un sociolog francez din şcoala lui Durkheim, partizan al
unei cît mai întinse introduceri a sociologie! în domeniul cerce-
tărilor economice, vine şi arată cu multă fineţă că ce este mai
important în determinarea preţurilor e de natură colectivă.5 In

1 Care, fireşte, nu e singura. impotriva Hedonișiilor, care fac
din „utilitatea finală“ chela Economiei P. ilice, s'au adus mulle critici.
Un englez s'a exprimai asupra neanlului acestei școl! în chip foarle
spiritual, vorbind de The fina! futility of the final utility. Din toate
criticile relinem pe aceia care ni se pare mal hotăriloare.

2 Wagner, în al său Grundlegung, ed. 3, | $ 50 55, găseşie 5
ra i activității omeneşii, dintre care numai unul singur esle eco-
nomic

3 În iralalul său de Economie Politică, J. Lehr vrea să arale că
fenomenul Pref se găseșie nu numai în domeniul Schimbului, dar in
formele de aciivilale economică cele mai elementare.

4 Walras, Pareto, Clark, Irwing Fisher eu redus asilel fenome-
nele economice care în faza anlerioară, la Hedonişii, erau considerate
psichologice, la sing) laple fizice, la fenomene de mecanică. In a-
fară de chestiunea fehilibrului între prețuri, nimic nu mal inleresază
pe aceşșii aulori,

5 Asupra legilimității şi mal ales allt introducerii malema-
licel in Economie, v: Bouvier: La mâth. mat. en. Ee, pol., Simiand:
op. cii. ap Lee, malem,; Leseine e! L. Suret: Introduction
math, d l'étude de Ire pol., şi pretaja malemalicianului Painlevé la
traducerea franceză a Manualului lul Jevons ; cariea mai recentă esie
acela a lui Anloneiii.

6 „Viciul radical al acestei teorii (a prejului) esie deci, în cele
din urmă, acela de a voi să explice un fenomen de naiură socială prin
fenomene individuale care, tocmai, derivă din acest lenomen social el
însuşi, şi numai prin el există“. Simond, op. cit., pp. 201 — 202,

CIND ECONOMIA POLITICĂ VA PI O ŞTIINŢĂ... 393

momentul cînd se desbate preţul unei mărfi pe piaţă, fluctuaţi-
unile datorite cererii şi ofertei au loc în limitele unor situaţiuni

date dinainte. Există un preț social, pe care cererea și oferta

unui moment şi unui loc îl modifică într'o măsură foarte mică.
Esenţialul este acest pref social, a cărui origine stă într'un con-
cept foarte complex: costul de producțiune.

4.—Cele patru mari fenomene economice. lată dar că la
fenomenul Circulaţie se adaogă, automat şi acel al Producţiei, E
adevărat că economiștii „puri“ 1 susţin că întreg procesul pro-
ducţiei se reduce la un vast schimb de valori, al cărui centru
este antreprenorul. Acesta cumpără muncă, local. capitaluri,
personal tehnic, materie primă,—gi plătește salarii, chirii, fermaj,
dobinzi, onorarii, etc. Insfirşit, produsul fabricat e vindut şi în
schimb se obţine un pref.

La această asimilaţiune se poate răspunde cu o alta. Orice
schimb e o producţie de valori. Circulaţia bunurilor le face să
crească în valoare. Comerţul crează, nu se mulţumeşte să facă
numai să circule avuţia,: Toată circulația se reduce, deci, la
un proces de Producțiune.

Dar Producţiunea este la rindul el reductibilă la un al trei-
lea fenomen: Consumaţiunea. 3

Tot ce e producţie e şi consumaţie, şi viceversa, Lucrăto-
rul consumă alimente. Prin aceasta se produce energie motrice.
Munca se consumă în fabrică şi produce articolul în chestiune,
Cu materia primă acelaşi lucru. Cărbunii sint consumaţi ca să
producă forţă calorică; pe aceasta o consumăm, dar producem
forţă motrice, consumată la rîndul el pentru a se produce arti-
colul, care este introdus în comerţ, unde este cumpărat, apoi
consumat, primo usu, sau nu; însfirşii, prin consumarea lui se
produce o nouă cantitate de energie, şi aşa mai departe, Inde-
finit. Ori şi ce act de consumaţie este şi unul de producţie.
Sint cele două feţe ale aceleiași chestiuni, Şi cum producţia, după
cum am văzut, este unul şi acelaşi lucru cu circulația, urmează
că fenomenele economice au întotdeauna trei feţe identice, dife-
rite numai cu numele.

„Teoriile echilibrului economic sin! independenie de leoriile
suită i aale", spune un reprezentan! eminent al amindorora: V. Pa-
relo, în brosura sa: L'Economie Pure, 1902

2 vw, Gide, Cours, I, pp. 584 şi următoarele.

3 Plasamentul de Capilal într'o întreprindere industrială, acesi
plasameni creator esle o consumalie. D. Rist arală foarte ingenios în
Cursul său din 1919—20 că Elementul de absfențiune nu e specific pla-
samentului. A face economii nu insamnă a te abjine dela consumajie.
Să ne inchipuim că holărisem să p m bani în calare acțiuni care
ni se păreau pline de viilor. Intre timp se imbolnăveşte copilul nosiru,
şi obligă ca banii pe care l-aşi D consuma! în plasamentul dorii, să-i
chelluesc. Va lrebui deci să mă obiin dela plasare. lată deci cum
Consumajia nu esie aniagonistă nici ideii de plasameni, nici aceleia
de abslențiune. Consumajla este și ea, caşi produclia, caşi circulația,
creatoare de valori.

394 VIAȚA ROMINEASCĂ
RA EE E ees

Dar înşirarea acestor trei vorbe: producție, circulaţie, con-
sumaţie, chiamă peoa patra: repartițiunea. Aceasta nu poate şi
ea fi redusă la una din celelale trei, sau la tustrele ?

Credem că nu. Fireşte, fenomenul repartiţiunii implică exis-
tența celorlalte trei şi are loc cu ocazia lor. Dar nu se confundă
cu niciunul din ele, cum era cazul la acestea din urmă,

Din cele patru mari serii de fapte economice, singură re-
partițiunea pare a avea deci o semnificație mai autonomă.

De aceia, le vom lăsa deocamdată pe celelalte, şi o vom
cerceta mai de aproape pe aceasta ultimă.

In căutarea unui criteriu de diviziune a faptelor în: econo-
mice și neeconomice, am mers eliminind progresiv, complectind
şi lepădind. In drumul său, critica ne-a pus în faţa problemei
repartiţiunii. Să o analizăm.

5.—Repartițiunea este împărțirea avantagillor izvorite din-
tr'un act de producție (circulaţie, consumaţie, cum o vrea să i
se zică) între diferitele categorii de oameni, sau cum se spune :
între clasele sociale.

lată-ne, atunci, ajunși la o altă noțiune nouă: clasa socială.

Ce este o clasă? Prin ce se deosebeşte de alte impărțeli
de oameni În categorii ? Care este criteriul de diviziune ? Care
este caracteristica claselor sociale ?

în popoare, toate celelalte diviziuni implică intr'o măsură foarte
mică ideia de luptă. Rivalitatea are loc mai mult între categorii
identice, sau intre membrii unei aceleiaşi categorii. Intre o ca-

poate vorbi de rivalita-

fari, Între şofeuri şi profesori, între femei şi bărbaţi, între copii,
adolescenţi, oameni maturi şi bâtrini, cu alte cuvinte între mem-
brii a două categorii deo:ebite de Oameni cu greu se poate vorbi
de o rivalitate. Relaţiunile între acestea nu sint permanente, şi
atunci cind au loc, se reduc la un schimb amical de servicii şi

Clasele sociale, dimpotrivă. alcătuese singura împărțire a
oamenilor care chiar se bazează pe rivalitate.

6.— Rivalitatea 1 intre clase nu este însă un criteriu suficient,
Ea poate întrupa aspecte prea deosebite. Deia răscoală la revo-
luţie, dela incăerarea de stradă până la înlocuirea regimului, dela
simpla animozitate surdă pănă la lupta prin cuvint sau prin scris;
dela campania de presă pănă la propaganda efectivă în sinul

1 Am despre clase și despre rivalitalea lor există o bibi fie
nestirşită. Ne mărginim să cilăm o carte unde se face un fel de fi-
lozolie a rivalități, scrisă foarte sugesiiv, Este: Tarde: L'oppositiom
sociale, Alcan.

CÎND ECONOMIA POLITICĂ VA Pi O ŞTIINŢĂ». 395

parlamentelor, dela nemulțumire pănă la grevă şi lock-out, există
o serie nesfirşită de manifestări, La care să ne oprim? Care
este cea mai primitivă şi, deci, cea mai generală 3 Care este
forma permanentă, latentă a nemulțumirii unei clase? Care este
felul în careo clasă îşi exprimă, în plină pace, revendicări ostile ?
Care este cea mai simplă grupare a claselor, în vederea luptei?
Care este ideologia conservatoare a unora şi doctrina revoluţio-
nară a altora ?

La toate aceste întrebări se poate răspunde cu un cuvint:
teoria valorii, 1 Asupra acestui punct s'a săpat cea mal insem-
natà prăpastie între clasele litigante. Există două teorii cu pri-
vire la valoare : una a clasei capitaliste, stăpinitoare, avută,—alta
a clasei proletare sau, cum i se mai zice: asuprite şi desmogte-
nite, Amindouă aceste ideologii sint deopotrivă de tendențioase
şi exagerate. Ambele sint pledoarii pro domo, lată in citeva
c „la ce se reduc:

Weeer va spune ; —Dacă acest obiect are vre-o valoare,
ea revine muncii mele şi a camarazilor mei care au făcut-o. Un
articol nu este alt decit „munca cristalizară“. E drept că şi ff
treprenorul a muncit, dar nu se poate compara munca placută ş
uşoară de supraveghetor sau de controlor, comod instalat ră un
fotoliu de piele, cu munca efectivă a lucrătorului. Invenția ar
este oare echitabil ca o invenţie puerilă ca aceia a omului care
a descoperit butonul de manşetă sau ceasul-brăţară să se fi eg
dus in milioane întregi ciştig? Daţi-ne şi nouă o bună digesti-
une; luaţi-ne grija chinuitoare a zilei de mine, şi atunci Big
da astfel de invenţiuni geniale cite zece pe zi. Pentru toa pa
ceste frumoase servicii, vom plăti antreprenorului, directoru ui,
controlorului un salariu, ca al nostru. Poate mai mare, erai Lë
gal, poate mai mic dar nu mult diferit. Cit despre capitalistu
rentier, care făra a munci de loc, încasează dividente, acesta a
necesită nici un fel de retribuţiune. Nu se poate vorbi ir: mane :
sa ca element constitutiv al valorii obiectelor., Această m
„furată. 3
ps Leed At insă va ține un discurs cu totul diferit i el sa
spune :— Activitatea gg bere E We, igran A er:
ara cu a Directorului. i x
fizică, şi chiar cînd e nervoasă, rămine brută. es savi, y
tinea ete pent în a ha un al dolea a atata e
ficiul unet maşini ; apoi a
E E e ee
oboseşte mai mult ner SS, eeng
i ită pregåtire; se învață dintr
Pe ră D fre rea Fani a ajunge la achiziţia criză
ror cunoștințelor tehnice necesare unui antreprenor ! A arati
nii neplăcute pănă să se ajungă la acel simţ comercial,

1 V. oarecare delalii asupra acestei chesiluni în Suchianu : Le
moment historique de 1815.

396 VIAŢA ROMINEASCĂ

„fler“ al afacerilor, la acea ghicire a dis unii pieţii! Inven-
țiunea, după ce a fost făcută, pare simplă. oul lui Columb
şi descoperirea Americei au fost şi ele considerate foarte
„après coup“, Insfirşit, adăogaţi la toate acestea, elementul de
rise, necunoscut proletarului şi veţi vedea de ce ordinea actuală
este re mai echitabilă,

„Acestor două moduri dea vedea corespund două ideolo
distincte. Există o Economie politică burgheză şi una ete a
rească. Aceasta din urmă se bazează pe echitatea distributivă
a cererii şi a ofertei, a concurenţei egale pentru toţi, a interesu-
lui individual, a moralității unui preț stabilit prin libera desba-
ae, părți emca ciroza Cealaltă Economie Politică se

n doctrina marxistă a muncii furate, a ti i
plătit şi a plus-valutei. cei gl pir arad

Şi una T alta sint exagerate şi neşștiințifice. Dar nu aceasta
ne interesează. Disciplinele economice nu sint ştiinţe, ci doctrine.
Ce trebue să reținem de aci este că orice obiect care urmează să
fie un produs economic trebue să conțină în el o ceartă intre
cele două clase potrivnice care i-au dat naştere. 2 Orice eveni-
ment care vrea să aibă caracterul economic, va implica o gil-
ceavă, o opoziţie de pretenţiuni, ambele justificate din punctui
= D e al ideologiei de clasă.3 Acesta este criteriul pe care

Se numeşte economic acel fapt, act, obiect (material sau
nematerial), eveniment, instituțiune, vorbei a el elemen-
tele unei Rivalități In evaluarea importanței aportului adus de
fiecare din clasele sociale litigante, care au colaborat la exe-
oct lui.

öt ce nu cuprinde elementele u
are ma grata economic. 4 D DE

Cest fel de rivalitate este cel mai general din toate. D
cum se poate observa, o asemenea rivalitate nu are nevoe a
mină întrupată în conştiinţi individuale. Ea este depersonaliza-
bilă, universalizabilă în lucruri neînsuflețite, şi în instituțiuni so-
ciale obiective. Un bun economie nu este, cum spune Marx,
muncă proletară cristalizată, ci luptă de clase cristalizată.

Dar acest mod de a vedea ne sileşte să constatăm că toată

1 Reprezenlantul ce! mai oplimis! al i

Dinpetrisg. Sei mal mie fi i în dë acesiei școll e Bastiai.
, Su nu, op. cil. Capitolul d l

rraian pe K ef espre valoarea la Ricardo,
wa 4 Însislăm asupra acestei formulări: selemeniele unel rivalități“.
nir'adevăr, la incepulul unul regim, clasa dominată nu suilă, şi ideo-
logia clase! dominante e singura care se maniiesiă. ă lipsă de
rivalitate actuală şi efectivă nu însamnă că fenomenele economice nu
ee în asemenea socielăji (cum era În gr perioadă e Evului me-
iu, > hp ie verile nete. End ed destul ca să exisle ele-
meniele ace riva uca fenome
pasne dar. m iibi pe e nul in chestiune så copete

CIND ECONOMIA POLITICĂ VA FI O ŞTIINŢĂ me 397

Economia Politică gravitează în jurul unei chestiuni de valoare.
Rivalitatea fundamentală de care vorbeam, nu este decit opoziţia
a două judecăţi de valoare. Problema valorii care a fost rind pe rind
o problemă de producţie, | apoi de circulaţie, 2 însfirşit de consu-
mae, 3 — devine acum o problemă de repartițiune. 4 Ea nu va
mai putea deci fi rezolvată nici pe cale logică, nici aritmetică,
nici mecanică, nici psihologică. Ea devine o chestiune, mai în-
nainte de toate, sociologică. 5 Atita vreme clt există o teorie
a valorii socialistă şi una capitalistă, teoria însăși nu putea fi
ştiinţifică. Intriînd însă în sociologie, problema valorii inaugu-
rează primele sale începuturi de rezolvare ştiinţifică.

Sociologia, deşi mai tinără decit Economia Politică, prezintă
în schimb un caracter de Știință pe care cealaltă nu îl are. In-
tradevăr Sociologia este întotdeauna mai presus de rivalităţile de
clasă. Discaţiuni pot avea loc cu privire la metodele de între-
buinţat, la organizarea cercetărilor, la instrumentele de investiga-
țiune, la preferinţele diferite ale autorilor pentru cutare sau cu-
tare subiect. Sociologia este la debutul carierei sale. Are de in-
timpinat dificultăți inerente începuturilor. Dar Sociologia este a-
vin pe temelii ştiinţifice incontestabile. Intrebarea este dacă

ologia poate să realizeze ce-şi propune. Dar ce-şi propune,
este perfect ştiinţific. 6

Dacă cele două Economii Politice, cu muitiplele lor va-
riante de amănunt, silite de problema valorii, care este o pro-
blemă socială de re ifiune, vin să facă apella luminile So-
ciologiei, putem vedea aci primul pas făcut de Doctrinele eco-
nomice pentru cucerirea caracterului de ştiinţă.

Ca să ne dăm sama cht de puţin este preocupată Econo-
mia Politică să cucerească acest caracter, nu avem decit să a-
mintim o prea curioasă întimplare.

1 In teoria costului de producție.

2 In teoria echilibrului economice

3 In teoria utilității finale.
4 V. în aces! sens Suchianu, op. Cil. Introducere și capliolul
Ricardo.
gek? K ari eang din nefericire nu locmai izbulilă, în acest senz,
Bouglé, nou lucrare despre valoare. d
w Două sint reproșurile care i s'aduc sociologiei, Unii spun că
nu e ştiinţă, alții că nu există, pur şi simplu. Oricil de paradoxa! ar
părea, irebue să recunoaştem că mai degrabă | se poale Impula că
nu există decit că nu e şiliniă, Inir'adevăr. Dacă Sociologia are un
rost, apoi acesta esie desigur, și în primul rind, ridicarea deasupra
ideologiilor pariiculare de clase. Multe nu poale face, pe care Eco-
nomia Polilică le poate. in schimb, dintre toele disciplinele sociale,
Sociologia e singura care poale să se ridice deasupra ideologiilor de
clasă. Acest avanlaj e poate cel mai pulernic drepi lao exislenjā au-
tonomă care să île mai mult decii o sistemalizare a Disciplinelor so-
ciale particulare. Dacă insă se spune câ așa cum e aslăzi, se allă
prea insuficient constituită peniru a pretinde la autonomie, şi că deci
nu există încă, alunci această afirmare poale D indrepiățilă, căci ea
insamnă că Sociologia mu există /ncd, dar irebue să existe cindva,
căci corespunde necesității de a se ridica deasupra ideologiilor de
clasă. Cpr. cu Inirod. acestui siudiu.

398 VIAŢA _ROMINEASCĂ

Am văzut că numai printr'o rezolvare a chestiunii valorii
ea se poate indruma cite un inceput de Știință adevărată. EI
bine, tocmai această chee a viitorului, economişti eminent! vor
So svirle, Ei declară că problema valorii e de prisos, că Știința
conomică se poate lipsi de ea, că este Det mai mult să în-
curce decit să lumineze, că, în consecință, ar trebui izgonită din
teoriile economice, i

Vom vedea altcîndva semnificaţia adincă a acestei renun-
țări. 2 Pentru moment, constatăm Economia Politică îşi tae
singură de subt picior craca pe care s'ar putea sui până la Ști-
inţă ; însfirşit, că această renunțare nu are dreptul să o facă, şi
că teoria valorii, cu tot caracterul său cam abstract, este pro-
blema ce reclamă rezolvarea cea mai grabnică.

Atita numai că de data aceasta, nu o vom mai cere-o
nici producţiei, nici circulaţiei, nici consumaţiei, ci: Repartițiunii.

„ Valoarea este o chestiune socială de distribuțiune a avantagiilor
între diferitele clase sociale, şi totdeodată cel mai expresiv sim-
bol şi rezumat al luptei de clasă.

Dar aceasta, — altădată.

Acum, ne rămine să încheiem.

Am văzut care este definițiunea cea mai bună care con-
vine teoriilor economiei politice, precum şi faptelor asupra că-
rora se exercită:

l.—Din punctul de vedere al felului cum Economia Politică
teorețizează realitatea, se poate defini ca:

a) Un ansamblu de doctrine, adică de opiniuni, pretin-
zind a avea caracterul de Știință ;

b) pretențiune nejustificată, dată fiind multiplicitatea lor,
incompatibilă cu însăşi noțiunea de Știință ;

. c) teorii putînd, deci, fi disociate de faptele pe care le
interpretează, dînd astfel naştere la foarte importanta problemă
a raporturilor dintre idei şi fapte;

d) problemă ce nu se poate pune decit in Economia Po-

litică, căci numai o Doctrină poate fi și râmine numai doc-

— a -

1 Sint propriile cuvinte ale lui Jevons, unul din chiar inventalorii
ei. v, şi Aupetit : Monnaie, p. 85.

Am arălat in Le moment historique de 1815 că teoria utilității
finale este cea mai abilă şi machiavelică pledoarie capilalistă. Ea in-
samnă maximum de sforiare din partea clasei burgheze de a învinge
prolelariatul pe tărimul ideologic prin excelenlă, acel al valorii. Vom

ta mai pe larg, cum leoriile muncitoreşti ale valorii sint prea so-
lide ca să [le dărimate chiar cu arme periecie ca utililatea finală, De
aceia clasa dominantă a ales o soluție şi mal bună : suprimarea luplei
pe lărimul ideilor. Aşa se explică renunjarea, in aparență stranie, la
propriile lale invenliuni. Sia! interese de clasă mai mari decil amo-
rul propriu de autor.

CIND ECONOMIA POLITICĂ VA FI O STIINTA... 399

trină, fără a risca să devină fapt (curent de opiniuni sau ins-
tituție socială).

i ir Ca punctul de vedere al obiectului: Se numește ` eco-
nomic :

Acel fapt, act, obiect material sau nematerial, eveniment,
instituțiune, care cuprinde în el elementele unei Rivalitâţi în
evaluarea importanței aportului adus de fiecare din clasele
sociale litigante care au colaborat la executarea lui.

Din combinarea celor două definiţii putem obţine cauza
pentru care Economia Politică nu este Știință.

In prima detinițiune, avem obstacolul multiplicității. Cum
nu Ştim însă cărei pricini este datorită această multiplicitate, nu
ştim nici cind va înceta, nici deci dacă Economia Politică va fi
cîndva o Ştiinţă.

Dar a doua detiniţiune ne explică multiplicitatea doctrinelor
printr'o multiplicitate fundamentală, care se referă la ideia de
valoare, Unificarea acestei idei va aduce, ca un corolar, unitate
în întreaga Economie Politică, permiţindu-i să pășască pragul
ştiinţei.

Dar oare ideia de valoare poate H unificată ?

Economiştii actuali, care nu văd in ea decit o problemă de
producţie, circulaţie sau consumaţiune, par a renunţa la rezolva-
rea ei.

Dimpotrivă ; nol, care vedem în valoare o problemă de Re-
partiţiune, credem că, problema fiind aşezată pe adevăratele ei
baze, restul nu mai e decit o chestiune de aplicare şi de răbdare,

De răbdare, căci in faza in care se găsesc azi luptele de
clasă, cu greu se poate aprecia în mod obiectiv aportul fiecărei
clase la săvirşirea unui act economic. Măsurători și statistici
presupun o doză de bună credinţă care lipseşte ambelor clase
potrivnice dela care sintem nevoiţi să puizăm aproape totalita-
tea datelor problemei.

De râbdare, pentrucă mijloacele contemporane de investiga-
țiune sociologică sînt destul de înapoiate pentru țelul pe care ni
l-am propus. Va veni un timp cind etnografia, statistica și isto-
ria ne vor da instrumente de lucru perfecte.

Pănă atunci însă va trebui să așteptăm.

De bună samă, dat fiind că problema este pusă aşa cum
trebue, devine posibil să culegem, cind și cind, cite o informați-
une obiectivă. Trebue deci să stăm la pindă în ceiace priveşte
prezentul, să aşteptăm viitorul şi să scotocim cit mai mult tre-
cutul. Intr'adevăr, Istoria este sigurul,loc unde pasiunile luptei
de clasă au (Gent, Dacă învingem dificultăţile inerente cercetării

unor lucruri moarte, deci numai parţial transmise, tot ce cule-
gem are mult mai multă garanţie de obiectivitate ştiinţifică decit
observaţiunile făcute în lumea economică de azi, unde ne vine
greu să ne desbrăcăm de propria noastră ideologie de clasă.

In Istorie deci trebue să căutâm, in primul loc. Ba chiar,
inainte de Istorie, trebue să ne adresăm acelei Preistorii uşoare,

400 VIAŢA ROMINEASCĂ

acelei Preistorii contemporane ` societățile primitive pe care le
studiază etnografia comparată.

Dacă aplicăm acestor societăţi criteriile pe care le-am de-
gajat mai sus, vom obține rezultate foarte curloase. Un exemplu :

La triburile totemice, unde constringerea religioasă este cea
mai puternică, unde deci clasa dominantă este mai cu samă cea
letz avem o noțiune religioasă a valorii economice, şi
ată cum, '

Să ne inchipuim că un aborigen din Australia Centrală "se
întoarce dela vinat cu traista plină. Pentru un european, valoa-
rea animalelor vinate se datorește iscusinţii, forței fizice, arme-
lor, vinătorului. Pentru preotul din aceste societăţi însă, valoa-
rea este cu totul alta. Ea stă în întregime în amuletele, descin-
tecele, vorbele sacramentale care au făcut cu putinţă ca vina-
tul să vie în faţa vinătorului, şi ajutorului pe care spiritele to-
temice, rugate preot, l-au dat vinătorului îndreptinda-i lovi-
turile astfel încît animalul să fie ucis. Munca propriu zisă nu
intră în socoteală. A-i atribui vre-un rol ar fi ca şi cind, în Eu-
ropa, cetăţeanul care ar fi găsit o pungă cu bani pe stradă, ar
fi atribuit muncii sale de a se fi plecat şi a fi ridicat punga de pe
jos valoarea bancnotelor dinăuntru. Tot atit de falşă cum ni se
pare nouă o asemenea judecată, îi apare şi Australianului evalu-
area noastră cu privire la munca lui.

De aceia, schimbul de utilități care are loc între Australian
şi casta dominantă a preoţilor totemici se conformă acestei jude-
câţi de valoare. Ce e mai bun din vinat, li se dă acestora din
urmă pentrucă ei au colaborat cel mai mult la dobindirea lui. !

Ce se petrece într'o astfel de societate se deosebeşte de
ceiace are loc în societă capitaliste de azi, într'o privinţă,
printr'o diferență de grad în inegalitatea dintre clasa dominantă
şi cea domina

Dar mai este o deosebire. Acea ceartă, acea rivalitate de
pretenţiuni de cele mai multe ori nu există acolo. Există o E-
conomie Politică a clasei stăpinitoare. Nu există însă una a ce-
lei asuprite. Aceasta nu apare decit din cind în cind, în mo-
mentele pe care etnograful Fazer le numeşte: momente de criză
e: Aresia praz aa m amp RER -e Se și ne-

e perioade asuprire. Abia secolul a a incepe
po Economie Politica d claselor de jos, Abia atunci Economia
tică îşi capătă un obiect, Până atunci obiectul său era cc-

1 Așa para vorbi faplele relatate în abundenia literatură elno-
E contemporană. Dar asupra acestei chestiuni, asupra noțiunii

valoare la sălbaleci, vom face un studiu separat,

2 Frezer: Les origines magiques de la Royault. Aceasta nu
Însamnă că neexisiind aceasiă dualilate de ideologii de clasă, nu e-
xistă nici fenomene economice. Am arătal, (+, supra) că pentru aceasta
nu este nevroe de o rivalilale de clasă aciualizală; existența elemen-
telor acestei rivalilăți esle suficientă. 2

CIND ECONOMIA POLITICĂ VA no ŞTIINŢA... 401

mun şi confundat cu acel al politicii, religiei, moralei. Pănă a-
tunci ideologia claselor asuprite nu căpătase forma organizată de
Disciplină.

Pănă la apariţia unei Economii Politice proletare, Economia
Politică nu există ca disciplină proprie. Azi, în schimb, ea şi-a
căpătat autonomia. Mai rămine să-şi cucerească şi caracterul
de ştiinţă.

După cum am văzut, multe lucruri din Istoria doctrinelor
economice îşi vor schimba aspectul, dacă incercăm să uniticăm
ce este multiplu în Disciplinele economice, Ciudăţenii ca aceia a
ideii de valoare la Australieni nu e desigur singura.

Cind Economia Politică va fi o ştiinţă...

Dar aci ni se opreşte dreptul de a mai anticipa, —şi rămi-
nem numai cu acela de a aştepta, şi de a căuta.

D I. Suchianu

La jderi

Din carnetul unui oinător,

Intro dimineaţă zării pe moş Toma Gaiţă
dure, cu pușca ferită subt zeghe de nu i-
tirnind la spate, ca o coadă.

Eram prin clasa a doua de liceu, venisem numai -
săptămină acasă, în vacanța Crăciunului, şi aveam şi va eet
de puşcă, mică şi ruginită, cu care speriam sturzii şi mierlele
din măcieşii dela marginea pădurii,

e clipă am fost gata.

! insese toată noaptea din belşug. Prin ză
palme m'am ţinut după urma ge şi Eine a i $ ung
Toma şi in curind l-am ajuns din urmă, în poiana cea mare a
Rudăriilor. Cu zeghea pe umeri, indoit din mijloc cam intr'o
parte, cu mersul lui indesat şi mocnit de ţăran care se duce la
anume treabă, tăia de-a curmezişul poiana netedă şi albă, lăsind
în urma lui on şir de găuri mari în zăpadă. Şi cum mogneagul
era cam surd, nu ma simţit pănă ce m'am alăturat de el,

— Incotro ai plecat, moș Toma?
— se E imi răspunse, morocănos.
— Apoi... tot la j !
seninătate, călcind gelt, 2 d T'as
Moşnea gul mergea acum hursuz,
cind cu ochii lui în culoarea solzului
şi spină, cu cîteva fire țepoase în barbă, sculptată parcă în lemn
Le încreţise şi mai tare acum iar năsul, subțire şi coroiat, pă-
rea că i-se lungise de necaz. Dar eu mă bucuram în inima mea

in drum spre pă-
se vedea decit țeava a-

şi mă fura numai cind şi
de peşte. Fața-i amărita

sach i

LA JDERI 403

că i-am făcut'o, fiindcă niciodată nu venea să mă cheme şi pe
mine cînd pleca la vinat.

— Al duat niscai tutun de-acasă ? întrebă el, după un răs-
tmp.
Da, cu toată graba, avusesem eu grijă să «iau» şi niscai
tutun—aşa, cit apuci între degete—şi să-l impachetez repede in-
tr'o foaie de caet.

Moş Toma îşi viri, tăcut, tutunul în chimir. Şi pornirăm
mai departe, el înainte, eu in urmă, prin pădurea încremenită în
lumina rece şi albăstruie a dimineţii de iarnă. Crengile încărcate
de zăpadă moale stăteau pretutindeni, cit vedeam cu ochii, in-
tr'o neclintire bizară, ca braţele unor nenumărate policandre de
argint. O linişte mare învăluia somnul pădurii. Cunoşteam bine
jocurile de cu vară; dar toate păreau schimbate acum, subt far-
mecul acesta misterios şi alb,

Pe-aici, în mijlocul fiecărei poene, stă mindru ca un mo-
narh cite un cireş sălbatic cu crengile inalt răsfirate în văzduh.
lar vara, după Sin-Petru, cînd rodul mărunt şi negru le năpă-
deşte frunzişul, cireşii din poene sint loc de intilnire şi de ospăț
pentru toate sburătoarele neastimpărate din imprejurimi. Ceasuri
lsngi de vară culcat în iarba plină de zumzet, cu puşca lingă
mine, culegeam a lene din juru-mi cireșe stafidite ori priveam
fără ginduri seninul gingaş printre frunzele de sus, aşteptind.
Mierle răzlețe se abăteau la răstimpuri, ca nişte pietre aruncate
în cireş din marginea pădurii, asupra crengilor stropite cu negru,
Dar vinatul cel mal de seamă erau cocoșarii, păsări viclene şi
spărioase, care zăboveau multă vreme in desimea fagilor şi nu
veneau la cireşe decit trimiţind iscoadă înainte să cerceteze locul.

Cind le auzeam glasul gutural de departe, inima începea
să-mi bată cu putere şi rămîneam nemișcat în iarbă până ce is-
coada, ocolind in sbor pe deasupra mea cireşul, se întorcea să
ducă ja tovarăşi vestea că nu e nici o primejdie. Atunci stolul
intreg se abătea pe spicul clreşului, prin crengile de sus, şi în-
cepea să ciugulească, cu grabă şi cu lăcomie, bobiţele amare. lar
cind pușca trăznea fără veste subt ei, stolul, învălmăşit de o
spaimă cumplită, sbura ţipind in toate părțile : „Să scape cine

oate 1...“

£ Subt cireşi venea citeodată şi moş Toma Gaiţă la pindă.
Dar puşca lui crăpată de-alungul ţevii şi cirpită cu plumb, nu
făcea nici o ispravă. Moşneagul trăgea intotdeauna cu ea spri-
jtnită pe „crăcană“, ţintea cite un minut întreg... şi adesea imi

404 VIAŢA ROMINBASCA
pierdeam răbdarea pănă ce auzeam o pleznitură pi €
pifigäiată, ca
din bici,—însoţită de o injurătură, Moş Toma făcea economie de
pulbere la încărcătură şi halicele lui, tăiate cu cuțitul dintr'un fir
de plumb in patra muchi, abia sfredeleau frunzişul de pe poale,
Tirziu, cind soarele cobora spre astinţit şi cînd moş Toma işi lua
nădejdea de spre partea cocoşarilor, chitea şi el cite-o gaiţă care
venea să i-se aşeze, mare şi proastă, drept de-asupra capului,
lar ra „emana ucisă pica moale în iarbă, moşneagul o cerceta
cu re-aminte şi pe-o parte şi pe alta, apoi, œ H
Ee $ şi poi, cun gest hotă
— Cică-i spurcată... Da” ce, nu-i tot pasăre? mormăia el,
RA w e zm adus uşor într'o parte, pornea la vale, spre
A H pricina asta moş Toma fusese pore
partea locului. SE EE

La răspintia de cărări din faţa Mlăcilor, m
» Moşneagul se opri

şi-mi arătă în zăpadă nişte urme mărunte care se încilceau printre
fagi, ca un şirag de puncte în zigzag.

— Urmă de vulpe...

Mai departe alte urme, lungăreţe şi îm

părechiate, tăiau Ju-

minişul în două locuri, se incovoiau in dosul unei tufe, unde bă
= area eeh arăta un popas de o clipă, şi se pierdeau

un dimb cu mlădiță deasă. Aceste
Toma nu le luă în seamă. ST EE

Trecurâm pe lingă Hoaga-cu-feri

gă, adincă fioroasă i

muţenia ei, apoi ieșirăm de-asupra, la Surle. mă loc Bech,
een tevărsarea albă a pădurilor se ivi subt picioarele noastre.
nălțimile acestea diafane păreau ca plutesc, învăluite în aceiași
eee pi pese zu culme, cîţiva mesteceni îşi înălțau din albul
mini pezii tulpinile lor fumurii, ca nişte colonade subţiri de

Cind am ajuns în vale, la gura Goi

` m T

uşurel cu mina în piept: gerne ve

E Iaca şi lupu’! şopti el.

capătul celalt al poenei, afară din bătaia
, puştei, un lu
puii. ca e open ai smoc în ferigă uscată şi, întors pe in.
oi cu ne

reng, ` Zoe păsare, Apoi, din citeva sărituri,

— Hai după el! zisei eu, cu inima svicnind,

— Bal răspunse moşneagul, nepăsător ca şi lupul,

LA JDERI 405

Făcurăm la stinga, printre fagi. Și deodată moş Toma in-
cepu să privească cu luare-aminte în sus,

— Pe-aici a trecut ern", zise el încet.

Abia acum pricepui de ce moş Toma, de cind am intrat în
pădurea mare, umbla tot cu ochii pe sus... In horbota albă de
de-asupra se cunoştea bine locul pe unde jderul scuturase în tre-
cere povara de pe crengi, lăsind acolo sus o urmă aeriană, mai
sigură decit pe pămint. lar dedesubt, zăpada căzută însemnase
şi ea o diră de adincituri uşoare.

Călăuziţi de această îndoită urmă, ne-am oprit în fața unui
fag bătrin şi scorburos, la marginea unui povirniş de ciţiva stin-
jeni pe lingă care, vara, şopoteşte o aţă de pirău printre frunzele
uscate, Văzurăm sus gura scorburii pe unde intrase jderul la a-
dăpost. Jos, ca la un stat de om, pe partea dinspre povirniş,
moş Toma descoperi altă gură de scorbură, mai mică.

Rinind zăpada cu piciorul, moşneagul alese din stratul gros
de frunze jilave o mină de foi mai svintate; după acela rupse
din scorbură o bucată mare de putregai afinat şi, cu şomoiagul
gata, se intoarse spre mine:

— Al v'un cribit? mă întrebă el.

li întinsei cutia cu chibrituri. Moşneagul stătu o clipă la
indoială... apoi virt cutia în chimir. Scoase amnarul, cremenea
şi iasca, şi începu să scapere. La urmă, aşeză şomoiagul jos,
in gura scorburii, suflă de citeva ori şi se intoarseiar spre mine.

— Suflă! îmi zise el,

Am răzămat puşca de fag, am pus piciorul pe o indoitură
de rădăcină lunecoasă şi cuprinzind cit puteam ajunge cu bra-
tele trunchiul aspru, am început să suflu din toată inima. Scor-
bura se umplu de un fum alburiu care, pe jumătate, răzbătea în
afară şi se prelingea pe lingă scoarță. Mă usturau ochii... După
citeva clipe, o pocnitură de puşcă râsună lingă mine. Un foşnet
scurt, o fulgerare întunecată printre crengile albe de sus... atit

am apucat să văd. De surpriză, piciorul imi lunecase pe rădă-
cina udă şi, în cădere, m'am dus (eis pănă la poala povirnişului...

Eram pe vremea aceia un copil rumân, sburiit şi rău din
cale-atară. Intro clipă am fost îndărăt, sus. M'am repezit la
moşneag, l-am prins cu amindouă minile de pieptarul zeghei
Sam început să-l scutur:

— Unde-i jderu'? Ce-ai făcut cu jderu'? De ce m'ai pus
să suflu cind ştiai că iese?...

— Nu te pune cu mine, mäi ţincule, că eu acu te-azviri în
zăpadă! făcu moş Toma, speriat. Şi cuprinzindu-mi minile în

406 VIAŢA ROMINEASCĂ

mina lui neagră, uscată și tare ca o cange, mi le aruncă în
lături.

— Uul.. Surdule! i-am Gpat la ureche.

Imi venea să pling de ciudă. Mă uitam să ghicesc încotro
apucase jderul... dar cine ştie unde era acum lighioana ușoară,
mai sprintenă decit o veveriță, sărind dintr'un copac in altui,
ca pasărea |!

Moş Toma işi infunda, amărit, luleaua cu tutun.

— Hai să-l căutăm,—zisei eu, mai impăciuitor.

— Geaba! De-acu' nu-l mai găseşti! răspunse moşneagul.

In adevâr,—soarele se ridicase deasupra pădurii şi ramurile
incepeau să-şi piardă pe nesimţite horbota de argint. Crengi u-
şurate de povară tresăreau ici şi colo. Rostopane moi şi albe
picau pretutindeni in jurul nostru şi toată pădurea era plină de
foşnete uşoare şi misterioase.

La intoarcere, rămineam mereu în urmă. Moş Toma mă
aştepta din loc în loc.

— De asta îmi pare rău, ziseiu eu într'un rind, că n'am a-
pucat să trag măcar un foc...

Moşneagul se opri, luminat la Lat.

— Trage la sâmn, zise ei, Ştiu că tragi tare bine...

Şi numaidecit imi alese, pe scoarţa unui fag mare, un loc
mai curat pe care-l netezi de muşchiu, cu palma.

Ştiam eu de ce mă măguleşte aşa. Dar tot îmi făcea plă-
cere lauda lui,

Am pus un genunchiu în zăpadă şi-am tras... Cind am a
lergat la fag, am găsit scoarţa ciuruită.

— Ei, ce zici? intrebai eu vesel, intorcindu-mă Spre moş
Toma. Moşneagul nu-mi răspunse. Se aplecă, tăcut, şi incepu să
culeagă halicele din scoarță, una cite una, cu virful cuțitului, şi
să le stringă cu grijă în chimir.

M'am uitat lung la el. Apoi am pornit încet spre casă, sin-
gur. Zăpada topită se prelingea în lacrămi lungi pe trunchiuri,
şi din scoarța umedă a fagilor un abur uşor se ridica în soare,
Nici o vietate, in nici o parte...

Numai aproape de marginea pădurii, o cinteză alarmaţă mă
întimpină cu cicălitura ei sonoră şi mă petrecu multă vreme, din-
tr'un măr sălbatic, aruncind după mine buchete de ciripituri lim-
pezi în lumina primăvăratică.

G. Topîrceanu

din Germania

Scrisori

Un moment din mișcarea pedagogică

CâlAtorul este surprins, încă din primele zile, să observe
in Germania o întreagă lume de tineri intre 15 şi 20 de ani,
şi ceva mai în virstă, care Imbrăcaţi în pinze uşoare, cu gitul
desfăcut şi picioarele goale, strâbat nu numai cîmplile şi tre-
zesc în cîntece ecourile pădurilor, dar cu un aer de protest in
figură miră trecătorii străzilor din oraşele mari. Aparenţa lor
este concentrată, privirea nu li se abate în părţi şi din totul
respiră că ceva ii desparte de restul lumii. Intre ei, oamenii
aceştia îşi dau, ca in sectele monacale, un alt nume, un tipic
deosebit ordonează salutul, formulele de politeţe şi de aclama-
ție şi se simt frați chiar atunci cînd nu se cunosc. Sint aşa
numiții „Wandervogel“, sau se numesc altfel, după societăţile
numeroase care îi Li pere Aparţinind şcolilor secundare sau
aniversităţilor, ei nu alcătuesc numai rînduri vesele pentru pe-
trecerile de Duminică şi puterea care îi ține laolaltă întrece cu
mult interesul pentru excursii şi sport. Originile mişcării se
fixează cu toate acestea în 1896 cind studentul în drept Kari
Fischer avu ideia să prefacă asociaţia de stenografie de pe lingă
gimnaziul din mahalaua berlineză Steglitz, într'o tovărăşie de
excursii. Exemplul a fost imitat şi toată tinerimea aceasta, e-
vadată din oraşe, a gâsit cu timpul un nou conținut de viaţă.
Fi ştiu de-acum că virsta puberă nu trebue socotită numai ca
o pregâtire pentru maturitate, şi că într'un fel ea alcătueşte un
ciclu încheiat al vieţii, cu destinaţia şi fericirea ei proprie.
Şcoala, familia şi societatea îi tratează, totuşi, fie cu severităţi
de penalişti care reprimă delictul în simbure al temperamentu-
lui juvenil, fie cu îngrijiri moleşitoare ca acelea de care au ne-
voe bolnavii. Nici un bine nu poate răsări dintr'un regim de
educaţie care aduce la capâtul lui o maturitate încărcată de re-
grete, după ce, între timp, a abătut virsta primei tinereţi dela

SCRISORI DIN GERMANIA 409
———— ÎI

408 VIAŢA ROMINEASCĂA
i

destinația ei originală. Afară, în natura liberă, mişcaţi de o
nevoe de sinceritate care dezveleşte cu graţie trupul şi împru-
mută caracter cugetului, stimulindu-se in camaraderii din acelea
in care pururi impulsurile nobile ale vieţii şi-au găsit izvorul,
scoţind din sburdălnicie, prin forța exemplului şi a grupării,
argintul curat al seninătăţii, lumea aceasta tinără trăeşte, într'o
activitate fizică fără împiedicare, fericirea spontaneităţii şi în-
cintarea regenerării uşoare şi indefinite. Scopuri sociale şi re-
li e au venit cu timpul să se adauge. Mişcarea luă atitu-
dine faţă de școală şi familie, faţă de întreaga lume a „adulţi-
lor“, şi căpătă atita întindere, ocupă un asemenea loc în com-
pass curentelor publice ale Germaniei încit în 1914 deputatul
chlittenbauer ridică un protest în Landtagul bavarez, veşte-
jind-o ca pe o „luptă impotriva casei părintești, a şcolii, a orl-
cărei religii pozitive şi a atriotismului“, Ideia nu făcu totuşi
decit să se răspindească Revoluţia o interesă încă mai mult
la viaţa publică—deşi, de data aceasta, împărţi simpatia adepți-
lor ei între socialişti şi naţionali. Numai citeva dia grupările
„mişcării tinerimii“ (Jugendbewegung) înțelese să se menţină
exclusiv pe un teren de acţiune etică şi normalizare A
Alarma cercurilor oficiale în 1914 a fost prilejuită de ma-
nitestările dela revista „Der Anfang“ pe care, cu un an mai

sau lipsurile de inteligenţă pe care le-au putut observa la pro-
fesori, părinţi sau adulți indiferenți. In numărul prim din 1921
se publică fragmentul dramatic al unui autor de 17 ani în care
eroul, gimnazistai Harder, pronunţă o tiradă înfiăcărată : aE
laudă ne-au crescut. De ce ne-au crescut! N'au facut-o
oare numai din egoism? Ca să le fim urmaşi şi imitatori ! Ca
să le îngrăşăm cimpurile! Ca nu cumva să creştem de-asu-
pra lor—ci, robiţi de pilda pe care ne-o pun Înaintea ochilor,

căutăm veşnic cătră ei. Da, ne-au crescut pentruca ei ìn-
şişi să se simtă mai sus“, Din aceleaşi cercuri pare a rezulta
şi scrierea cuiva care iscăleşte Lilli Braun: „Die Emanzipation
der Kinder. Eine Rede an die Schuljugend“ în care, nu numai
cu toată seriozitatea, dar cu tot focul unei conştiinţe de clasă,
se propovădueşte „cruciada copiilor“.

Excesele sint de natura polemicii. Dimpotrivă, în „comu-
nitatea şcolarâ“ (Schulgemeinde) pe care Wyneken a înteme-
iat-o ia Wickersdort, se implineşte o operă pozitivă şi tot ce
se face acolo merită să reţină atenţia cea mal binevoitoare.
Reluind o problemă care datează dela Fichte, Wyneken o re-
zolvă caşi acesta: educaţia se poate face cu muli mai bine în
institute model, decit în familie. Ciţi dintre părinţi au reflectat
vreodată la condiţiile de dezvoltare ale copilului. Aproape nici
unul nu stăpineşte ştiinţa şi experienţa unui pedagog j foarte
rari sint aceia care să fie fnzestrați cu darul subtil a vinaţiei
sufletului. Să liberăm pe copil din cercul familiei! ŞI să nu
vină cineva cu obiecţiunea sentimentală că odată cu aceasta ar
dispărea şi vechea intimitate şi căldură a căminului în care pu-
ruri omul a găsit o mingiere! Instituţia morală a „căminului“
este complementul acelei forme de viaţă economică şi socială,
in care raporturile insului cu factorii generali şi extrafamiliari
alcătuiau constelații simple şi în care totul desfăşurindu-se după
un ritm liniştit şi în sfera mărginită a tradiţiilor, fiul continua
activitatea părintelui său şi căuta să sporească numai bunurile
moştenite dela acesta. Vechea formă a familiei patriarhale a
dispărut, Complexitatea vieţii moderne diferenţiază cu violență
pe individ şi crează intre o generaţie şi alta contraste revolu-
ționare. Nu atit ascultarea oarbă şi pietatea trebuesc incura-
jate în copil, cît conştiinţa unei sarcine independente şi iniția-
tiva internă. Scopul familiei este procrearea şi organizarea
regimului economic de consumaţie. Ea va păstra DE pănă la
virsta în care fiziceşte poate să se ajute singur. aci incolo
el revine „comunităţi şcolare“.

Aci va afla omul tinăr mediul care i se Za iere O e-
Xistență liberă și neintimidală îl va permite trăiască inten-
siy toate valorile temperamentului său. Ziua i se împarte İn-
tre studiu şi exerciţiu fizic, munca serioasă și productivă a cim-
pului şi a grădinii. ı Jocul, sportul şi luptele se execută, ca

pg. 34 şi 38), In încercările de reformă, destul de rare şi ti-
mide şi acelea, cunoscute subt numele de „şcoala muncii“ (Ar-
beitschule), în grija de a nu cere dela individualitatea copilului

copil ; stima şi credinţa în el rămîn însă bazele unei re-
orme care pănă acum nu s'a incercat. Ce spunem, reformă ?

emenea punc! de program este realiza! şi în școlile așa
E Be riicanrezi Lee die entschiedenen Schulrelormer, al

410 VIAŢA ROMINEASCA

în vechiul gymnasion, în nud, şi ele trebuesc să sporească sim-
tul pentru plastica omenească, aşa cum el figura ca un moment
spiritual în educația antică. Membrii comunităţii şcolare sînt,
în sfirşit, stăpini la ei acasă. Un parlament care poate fi con-
vocat de direcţiune sau de o treime din vocile autorizate are
să hotărască asupra tuturor afacerilor interne ale şcolii, dis-
ciplina casei, orariu, serbări, etc. Nu este nici de cum vorba
de un parlament—imitaţie şi joc (Wyneken ne atrage în mod
special atenţia asupra acestui punct), corpul profesoral înțelege
să treacă în mina elevilor întreaga conducere internă a institu-
tului ; el o face cu toată sinceritatea şi se fereşte de a influența
opinia publică a şcolii. O instanţă de arbitraj are să hotă-
rască asupra neînțelegerilor uşoare.

Cu aceasta raportul dintre educator şi elev nu este încă
stabilit. El rezultă dintr'o dublă acţiune de selectare care a-
dună în jurul unui profesor mai mulţi şcolari iubiţi şi care îl
Iubesc. Sint aşa numitele „camaraderii“ anaran “In-
tr'o scriere recentă, „Eros“ Lauenburg 1922, pe care Wyneken
o publică cu ocaziunea unei cauze judiciare menite să zdro-
bească viața acestui om dotat cu o rară fantazie practică şi cu
intuiţia poetică a motivelor care lucrează în sufletul tinâr, ni
se afirmă încă odată valoarea creatoare a Erosului în legătura
care uneşte pe cei doi factori ai raportului pedagogic. Este
vorba de Erosul platonician din Symposion şi care acolo încă
era înfățişat drept mijlocul excelent de a propaga perfecțiunea
etică. Temeiul lui este jertfa Eternului in Om şi recunoaşterea
nostalgică a sufletelor in robia existenței pămintești. Acolo
unde nu-l mai putem urmări pe Platon, psihologul poate cu
toate acestea să exprime în termeni moderni o stare de suflet
cunoscută în mod general oamenilor de şcoală. Este, pe de o
parte, cochetăria inerentă temperamentelor de elită în virsta
puberă, acea bună prevestitoare şi demnă de încurajat ambi-
țiune de a plăcea. Este, de altă parte, la educator, fericirea
de a căpăta o privire întrun suflet mai proaspat şi omeneşte
mai întreg, un factor pozitiv de regenerare în virsta maturității. 1
In „camaraderiile” dela Wickersdort tinde a se realiza această
bună emulaţie între două virste şi se inlocueşte de fapt intimi-
tatea pierdută în familie, Lucrurile, fireşte, nu se pot codifica;
totul atirnă de atmosfera generală a şcolii, de unitatea de ati-
tudine a profesorilor, de pasiunea neobosită a cuiva care se
pricepe să menţie această excitare productivă în inimi.

Problema educaţiei intelectuale este şi ea discutată de Wy-

căror şel și inspiralor esie consilierul şcolar Paul Oestreich, în Neu-
Kölin (Oartenarbeitsschule), Hamburg (Lichiraschule), Frankfurt a. M.
eged ege Copiii lrebuesc aduşi să lrăiască siructura economică
a societății şi in afară de aceasia școala să se meajină malerialiceșie
prin proprille ei forţe.

1 Asupra acesiui ullim punci vå. şi Wyncken, Schule und Ju-
gendkullur, cap. Ocmeinschaliserziehung.

SCRISORI DIN GERMANIA A1)
Pa EE, Î

neken. Filozoficeşte, autorul nostru se aşează din punctul de
vedere al antologiei lui Hegel și, impreună cu acesta, vede in
procesul lumii o liberare şi o autoconsclentizare treptată a spi-
ritului universal. Istoria omenirii este, pentru Wyneken, isto-
ria culturii omeneşti şi datoria etică o datorie culturală. De
cit mai multe valori universale de ştiinţă şi artă te vei pătrunde,
atirnă valoarea ta morală şi conştiinţa că în lumea aceasta ţi-ai
făcut datoria ! Lucrind la realizarea spiritului universal în tine,
lucrezi pentru mintuirea lumii. Nu există o lege etică mai
înaltă! Trebue considerat ca un simptom a! lipsei de idei de
care vremea noastră sufere, curentul predominant astăzi în pe-
dagogie şi după care scopul invăţămintuiui este consolidarea for-
mală a puterilor sufletești. El îşi avea încă rostul lui în pra-

l vremurilor moderne, cînd avintul nou al ştiinţei, în lupta
ui cu o autoritate de texte, cerea din toate părțile concursul
unei gindiri cartesiane, sigure şi independente. Poziţiunea spe-
cială de control a omului reformei, progresul „luminilor“, îna-
intarea claselor active ale societăţii cu nevoile lor intelectuale
sumare şi orientate exclusiv în vederea unei atitudini agresive
în viaţă, toate imprejurările acestea au solicitat sau încurajat
concepţiunea educativă care şi astăzi domină. Societatea de
azi, mecanizată şi specializată, poate să considere ca o râscum=
părare a ei, admițind ca undeva, întrun loc frumos al naturii,
umanitatea să trăiască o existență mai potrivită destinaţiei ei
cosmice | Şcoala trebue să râmină o cetate a spiritului. Tine-
reţea este epoca oportună de receptivitate pentru valorile uni-
versale ale vieţii; e timpul cavalerismului spiritual. ŞI poate
că ceva va trece și dincolo, în virsta matură. Adinciţi în u-
manitatea lor, luptătorii vieţii vor aduce în faptă o armonie
necunoscută astăzi. Pe aceleaşi baze, combate Wyneken şi ideia
unei şcoli diferenţiale (Begabungschule) în care se stipulează,
ca un drept al elevului, preferința materiilor de studii după na-
tura aptitudinilor sale, ô asemenea şcoală prepară specialiști,
oameni aşa cum îi reclamă lupta pentru existență, dar ea ne-
socoteşte norma maximală care cere, cel puţin pentru o vreme
mărginită, o lume împăcată cu scopurile ei.

Programul de studii pe care Wyneken îl schițează cu pri-
lejul acesta în „Schule und Jugendkultur“ cuprinde tot timpul
până la şcoala de specialitate. El trebue să integreze o icoană
ştiinţifică a lumii și să fortifice simpatia cu spiritul culturilor
trecute. In ce priveşte primul punct de program, opera edu-
cativă începe cu un „invăţâmint local“ (Heimatsunterricht) in
care se expun pe bază de empirie fenomenele văzutului apro-
piat (floră, faună, loc geografic, etc.), a celui depărtat (sori şi
planete, epoce geologice, etc.) și a nevăzutului (bacterii şi mi-
crobi, etc.). Intr'o a doua grupă de clase se procedează la a-
naliza lumii şi accentul se pune pe ştiinţele izolate, respectin-
du-se însă un progres al cunoaşterii paralel cu procesul de di-
ferenţiare al lumii, ceva ca dela fizică la biologie. Ştiinţele se

412 VIAŢA ROMINEASCĂ

vor preda fără nici un aparat de erudiție şi din mulţimea a-
mânuntelor, care împovărează într'atita învățămîntul actual, se
va extrage numai silueta lor generală. Aşa dar, de pildă nu zoo-
iogie şi botanică, ci teoria descendenţei şi biologie generală, In
grupa superioară care urmează, preocuparea este mai mult sin-
teiică şi ordinea temporală a disciplinelor nu mai imită mersul
naturii, ci erarhia spiritului. Nu fenomenele naturii vor fi în-
făţişate aici; ci mai mult legile ei. Fizica şi matematica do-
mină. Invăţămintul cultural-istoric începe de-acolo unde el pre-
zintă încă legături cu științele naturii (epoci preistorice, teoria
raselor, etc.) şi urmind prin expunerea succesiunii istorice, dar
cu grija de a pune în evidență mai ales faptul cultural, el cul-
minează în înţelegerea epocelor diferite ca nuanţe absolut indi-
viduale ale spiritului omenesc şi sprijină astfel intuirea artei
trecutului, In tot acest timp, secţiuni de specialitate (pentru
Ştiinţe, istorie şi filologie, tehnice, etc.) funcţionează pentru fo-
losul a două sau trei din aceste instituții centrale. Elevul are
libertatea să opteze pentru una sau alta din aceste secţiuni. O
asemenea organizaţie favorizează înclinația diferențială a omu-
lui o, fâră să ştirbească temelia de universalitate care i se
cuvine.

Cu aceste puţine indicaţii, căpătăm şi icoana năzuințelor
intelectuale care mişcă o tinerime cunoscută mai întăiu ca aspi-
rind câtră independența temperamentului. Dacă ne întrebăm
asupra condiţiunilor care împrumută caracterul său special a-
cestui plan pedagogic, răspunsul nu poate fi decit unul singur.
Este şi aici unul din semnele desrădăcinării omului modern in
lume şi a hotăririi de a găsi altceva decit celace religiile pro-
tejate sau tolerate de stat ne pot oferi. Intro lucrare apărută
în lunile din urmă, Das neue Weltbild în der Erzichung, lena,
1922, Max Bondy, directorul comunităţii şcolare dela Sinntalhot,
observă că instituţiunile de felul acelora pentru care Wyneken
a creat un model, sint departe de a fi subordonate unei struc-
turi sociale oarecare şi de a-şi scoate indreptăţirea lor din ge-
neralitatea unei mentalități etice şi a unei viziuni despre lume.
Din acest punct de vedere, şcolile statului au o necesitate in-
ternă mult mai marcată. Ele sint instituţiile burgheziei dom-
nitoare, servesc orientările ei practice, spiritul cetâţenesc in
care sint comprimate reflexele morale ale unei aşezări politice
confortabile şi un raţionalism religios menit s'o garanteze. La
Wickersdorf, dimpotrivă, învăţămintul dogmatic al religiei este
eliminat şi un curs de istoria religiilor i inlocueşte. Este drept
că şcoala nu este colorată politicește în niciun fel, în schimb
s'a admis sistemul fibertății de examen. Toate ziarele politice
pâtrund în şcoală şi diferitele tendințe sint comentate, In ziar
găseşte elevul şi o cunoștință directă şi aplicativă a chestiuni-
lor de economie politică şi drept public. Directiva morală este
aceia care rezultă dintr'o poziţiune idealistă, din ceiace am vä-
zut că se poate numi un cavalerism spiritual. Nici o tendință

SCRISORI DIN GERMANIA 413

propagandistă, în sens social conservativă sau agresivă, nu
este admisă. Este totuşi uşor dea descoperi subt această neu-
tralitate, spiritul de opoziţiune al unorelite radical nemulțumite.
Wickersdortul, şi toate comunităţile școlare care îl imită, sint,
în civilizaţia noastră, insule inconjurate de zidul unei protestări
mute. Pe această fizionomie a lucrurilor ne întemeiăm noi cînd
Incercăm să adincim motivele „mişcării tinerimii“. Vioiciunea
unei adolescenţe, doritoare să trăiască mai independentă cu spi-
ritul şi corpul său, nu poate singură să explice un curent care
uneşte într'o camaraderie aşa de caracteristică două virste deo-
sebite ale vieţii. Sensualitatea spirituală a adultului, aşa cum
Wyneken însuşi o.arată ca pe un motiv secundar, nu poate
nici ea să explice solicitudinea lui neîmpărțită. Motivul cen-
tral şi hotăritor este pentru noi nemulţumirea adultului, Adul-
tul este fermentul „mişcării tinerimii“. Şi este anume acela
care prin critică istorică, prin adincire artistică, prin individua-
lism filozofic, printr'o supracultivare care îl face domnul uni-
versulul moral după cum contemporanul său filistin incearcă să
devină stăpinul universului tizic, a ajuns la antipodul luptelor ci-
vilizaţiei noastre. O epocă foarte materialist îşi găseşte tot-
deauna complementul Într'un spiritualism excesiv. Molochul a-
frican află la Alexandria un tovaräş: Molochul intelectual. Tem-
plul lui este o bibliotecă şi erudiția îi este cult; în pintecele
lui de aramă se toarnă miriade de glosse. Apoi din însăşi a-
ceastă supracultivare care nu adună numai un material, dar
care rafinează instrumentul cerebral, împrumutindu-i ascuţimi
de compas şi vibratilităţi de antenă, se degajează o facultate ca-
pabilă să resimtă intens brutalitatea epocii. Din tabăra aceasta
se ridică heralzii care ii vestesc moartea apropiată. Unde vor
putea găsi ei tovarăşi de luptă şi rezistenţa dacă nu în tine-
rime care este „virsta de receptivitate pentru valorile absolute
ale spiritului“ ? N'avem decit să examinăm figura de scriitor
şi polemist a lui Wyneken pentru a înţelege dintr'odată că a-
vem de-a face cu altcineva decit cu pedagogul tradiţional care,
prin reprimare sistematică a subiectivităţii, prin respect față de
nişte premise pe care va avea mai mult să le aplice decit să
le controleze, capâtă o modestie cu o cunoscută pedala de la-
şitate bonhommä. Wyneken este revoluționarul în şcoală şi ca
atare încetează să devină pedagog, dacă prin meseria acestuia
înţelegem ordonarea şcolii în structura necesară a societăţii. El
este reprezentantul elitelor nemulţumite care, dintr'un tel de
instinct politic, dă mina cu tineretul. y
Scopul şcoalei Wyneken este ceiace am vol să numim vi-
talizarea tipului. Cind ajunge la problema „educaţiei persona-
Hut", Wyneken arată puţină bunăvoință înclinaţiei de a favo-
riza În tinâr variaţiunea individuală a atitudinii şi a părerii.
E necesar mai degrabă, observă el, să iîntărim legăturile sale
cu exemplarele reprezentative ale omenirii şi să-i sporim de-
votamentul pentru geniu. Cum au putut unii dintre criticii lui

414 VIATA ROMINPASCĂ
Eeer NARA

Wyneken să descopere în inițiativa dela Wickersdori un inte-
lectualism reinoit prin intensitate polemică ? La capitolul învă-
țămintului intelectual, am văzut că se cer valori universale şi
integrarea unei icoane sintetice a lumii, Cunoştinţa rămîne însă,
în faza actuală a ştiinţelor, o chestiune de analiză şi de desin-
tegrare. Nu atit cunoştinţa, cit trăirea cunoașterii trebue să
distingem în aceste cerinţe. In ce priveşte educaţia fizică, ni
se indică un alt drum decit acela al formulei americane aşa de
respectate de reformatorii de azi. Este vorba de a crea gus-
tul pentru plastica umană şi acel „sentiment al corpului” în
care se exprimă primul echivalent al rasei în individ. Pretu-
tinden! tendinţa de a vitaliza în ființa izolată, tipul,

Nu întru totul ra Apima lui Wyneken găsesc aprobare.
Max Bondy desfăşură in această privinţă o ideație la care am
vrea să ne oprim altădată mai pe larg. E! socoteşte că în
ideia virstei pubere şi adolescente trebue recunoscută numai o
etapă din istoria eului. In evul-mediu, spune Bondy, omul se
simţea dependent de forțele extraindividuale în felul în care
noi, numai din cînd în cînd, presimțim că un „destin“ ne gu-
vernează. Renaşterea descopere eul autonom, ea trezeşte con-
ştiinţa acelui uomo singolare care ştia că tiparele i-au fost
sdrobite după faptul incomparabil al creațiunii sale. Ştiinţiti-
cismul modern, aşa cum işi găseşte expresia in socialismul ma-
selor, afirmă diu nou dependența omului de lume, de data a-
ceasta de complexul legilor fizice şi sociale. O adevărată mo-
rală insă şi o adevărată viziune despre lume nu mai este po-
sibilă, daca vrem să găsim aici sinteza universului cu omul prin
adincul lui, prin partea lui de instincte. Viziunea ştiințificistă
pune în faţa lumii o ființă care este numai înţelegere. Morala
ei a pierdut temelia misticismulvi şi construeşte un sistem de
consecinţe sociale pe premisa abstractă a unui Dumnezeu în
care nu mai crede sau a unei carităţi care nu mai vibrează în
carnea şi singele nimănui. Mişcarea „secessionistă“ dela in-
ceputul veacului caută astfel să se despartă de o mentalitate
care nu mai răspundea nevoilor de adinc ale generaţiei. Ea
înaintează din nou în primul plan ideia originalității eului, prin-
tre ale cărei consecințe trebue să socotim şi „mişcarea tineri-
mil”, Secessionismul a produs însă în mare parte aspectul
haotic al culturii noastre. Noua degajare a eului a atras după
sine şi disoluția formelor. Eroul modern este neuroticul care
nu mai plasticizează în niciun fel realitățile vieţii. lată că ti-
nerimea germană nu-și mai găsește scriitorul său în Goethe şi
nici măcar în Nietzsche, ci în Dostoevski! Afinităţile sale o
poartă câtră prințul Mişkin, personagiul epileptic din „Idiotul”.
Există în această tinerime însă un instinct care poate s'o min-
tuiască. E o nevoe de formă dela care sintem indreptăţiți să
aşteptăm şi o morală nouă. Ea lucrează cu putere în lumea
aceia pe care am văzut-o grupindu-se din iubirea unei alte vieţi.
Atrage atenţia elevului tău—recomandă Bondy colegilor săi pe-

SCRISORI DIN GERMANIA 415

dagogi—că ţinuta lui fizică este n gentă sau că vorba îi este
trăgânată, îl vei vedea îndată înroşindu-se : un semn că în su-
fletul lui trăeşte nerealizată o nevoe de formă. Dela aceasta
putem spera că adolescentul de azi va găsi o nouă demnitate
etică și o nouă poziţiune activă în societate. Ea va afla că
„formå“ înseamnă limitare şi că o adevărată formă omenească
nu se obţine decit acolo unde eul, pareis şi afirmativ, se de-
votează cuiva. Acest instinct plastic trebue cultivat în „comu-
nităţile şcolare“, în burgurile tinerimii, şi de acolo va răsări o
clasă care societății moderne îi li eşte ` o aristocrație cavale-
rească—de data aceasta nu numai un cavalerism al spiritului.

Este de prisos să spunem că toată această bucată de cri-
ticism cultural nu atinge educaţia wynekistă. Aspiraţia câtră
tipic nu este ea însăşi esențial plastică şi nu fereşte în de a-
juns de desagregarea de care ni se spune că suferim? Ideile
lui Bondy merg însă mai departe şi poate mai adinc intru cit
găsesc o nouă posibilitate de ordonare a şcolii în societate.
Pentrucă lumea este rea, s'o prefacem. Să-i creăm o nouă
noblețe! Wyneken este un tevoluţionar. Bondy încearcă să
devină un pedagog.

Tudor Vianu

Cronica artistică

Expoziţiile : Rodica Maniu. — Bunescu. — Demian.—
Expoziția Artistelor pictori și sculptori,

13 Decembre

Mai întăiu citeva cuvinte pro domo.,

Sarcina cronicarului artistic este departe de a fi o sinecură. A.
firmind aceasta cu o parte din orgoliul de care ne simțim în stare,
nu vrem să spunem că munca pe care ne-o impune un mare periodic
ca „Viaţa Rominească“ ar îi excesivă. Nu. Cu atit mai puţin cu cit
articolele din Septembre despre expoziţiile din August apar citeodată
in Noembre, ceiace prelungeşte oarecum termenul de închidere a a-
cestor manifestații trecătoare, aducind astfel un nepreţult serviciu ar-
tiştilor, şi îngăduae cronicarului să uite măcar o lună ingrata sa meserie.

Căci este ingrată. ŞI de acela nu e sinecură.

Ce ne-au tăcut, la urma urmelor, nouă cronicarilor artei, atiția
oameni detreabă de amindouă sexele care nu pot închiria şi el numai
o lună, sau chiar jumătate, o prăvălioară spre a-şi vinde marfa, fără
a vedea unul sau mai mulți domni cu sau fără ochelari, butonați de sus
pănă jos în rigiditatea conștiinții lor care nu se influențează — Doamne
păzeşte | — prin nimic, mişcindu-se dela articol la articol ca umbra
bătrinului Hamlet şi stringind fo buzunare toată pelteaua sau toată
flerea aprețulrilor de mine.

— Vol ăştia dela reviste, îmi mărturisi un expozant, treacă
meargă : scrieţi mai politicos și nu vă cetește nimeni. Dar m... HIE
lalți dela gazete...

Am mulțumit pentru ăştialalți, jurind să ne păstrăm obiectivita-
tea —și am trecut înainte. Rugăm insă să se știe că meseria croni-
carului de artă nu este o sinecură,

Scriem destul de rar, e drept. Dar ne mişcăm, cum se zice, în-
tr'un material dificil. Pictorul sau sculptorul romin—căci „numerus
clausus* are drepturile sale şi pe acest teren — suportă elogiile cu
demnitate, dar nu admite rezervele, El vrea sau lauda integrală,
celace nu este pentru modestia sa decit o dovadă că l-ai „inţelese,
sau o execuție pe toată linia care să dovedească și nalvilor că ai

CRONICA ARTISTICĂ 417

ceva cu dinsul. ŞI critica noastră urmează în bună parte aceste do-
nt : ea nu cunoaşte mijlocie ; sau laudă superlativ, făcind din orice
Popescu un Corot, sau—erte-ni-se cuvintul — beşteleşte ca în gura
Oborului. Mai de obicelu laudă. Sint totuși cițiva nepricepuți care
nu pot admira tot ce li se recomandă și nici osindi pentru veşnicie
orice încercare neisbutită, Departe de a vrea să dea cuvintul lor drept
o prețuire infailibilă, ei cată mal mult să arate ce-au văzut, să cearnă
prin simţirea lor sensibilitatea artiştilor, să noteze paralèle şi linii de
evoluție, orientind gustul public nu atit prin calificative fără replică,
ci mai mult prin încercări de analiză și de studii.

aceasta poate displăcea cutărul sau cutărui „maistru“ deprios
să exprime opiniile sale de estetică prin onomatopel sugestive, lucrul
nu prezintă prea mare însemnătate. Cu oarecare mindrie socotim cri-
tica drept o parte integrantă a artei. O parte modestă, lipsită de
glorie, palidă imagine a realităţilor artistice, dar esențială cași ideia-
cuvint, imagine palidă a vieţii.

Pictura d-rei Rodica Maniu este unul din subiectele spre care
ne intoarcem cu plăcere. De dol ani, n'am mai vorbit despre dinsa
cetitorilor acestel reviste, și-l putem Incredința că anii n'au trecut
fără folos. D-ra Maniu nl se prezintă astăzi în toată puterea frumo-
sului său talent. Cele aproape cinzeci de picturi ai peste o sută de
aquarele care impodobesc galeria Mozart ar putea tace cinste oricărul
artist cu renume şi ele sint o vle dovadă că d-ra Maniu n'a aţipit pe
laurii ciştigaţi.

ET Re aproape un obicelu In critica noastră de artă și in
lumea artiştilor care, fireşte, o influențează, să se atribue aquarelelor
d-rei Maniu primul plan în opera sa, descalificindu-se astfel printr'o
stratagemă discretă, dar nu lipsită de colegială pertidie, lucrările sale
de pictură în uleiu. Nu vom protesta impotriva acestor mijloace de
luptă. Aquarela, gen cu totul delicat și care cere totce poate fi mal
desăvirşit ca gust şi înțelegere artistică, nu este un teren atit de dis-
putat ca pictura obişnuită, O compeţitoare mai mult în grădinile
aquarelei, atit de bogată in spațiu viran, nu contează, Cu totul alt-
ceva este pentru pictura propriu eene care fiecare locușor este lici-
H nverşunare și prin orice monedă.

6 "ui Going Gase poieni să opunem un gen celuilalt. După cum
in muzică sint sentimente şi idel care se exprimă mal bine printr un
instrument decit prin altul, tot așa în pictură sint unele senzații care
se transpun mai potrivitprinuleiu și altele prin aquarelt. Fiecare gen
are sfera sa de expresie, și de aceia cel dintăiu lucru pe care trebue
să-l priceapi—sau să-l inveţe—un aquarelist, este că mijloacele fle-
cărula din ele sint deosebite şi nu pot fi Intrebuințate fără greșală
unele In jocul altora. Mai feminină și mai gingașă, aquarela este D
o întrebuințare mai dificilă şi mai redusă, Bărbătească şi zg A
pictura in ulelu poate spune mai multe, fără ca aceasta să insemne

* totdeauna şi mai mult. Tot ce se cere unul bun pictor—ştiinţa dea

de a intrebuința tehnica adequată subiectului, viziunea

justă Ka şi Smart de a le exprima prio linie și prin culoare

— se cere şi aquarelistului, dar pe o treaptă de delicateță și en?

virşire în execuție care mu poate face din aquarelă o artă weng `

Lucrurile „mari“ au se pot exprima în aquarelă, bine "oteien, Dar lu-
H

418 VIAȚA ROMINEASCĂ

crurile intradevăr mari se exprimă aşa de rar şi în ulelu,că ne poate
fi îngăduit să adresăm nuanței—suprem mijloc de expresie al sensibi-
Mtăţii artistice—toate omagiile noastre.

D-ra Maniu este, nu nol vom tăgădui, o aquarelistă fără pă-
reche, Stăpineşte ca nimeni altul intrebuințarea culorilor de apă, şi
sensibilitatea sa cu multiple reflexe se oglindește nealterată în această
undă limpede. Aquarelele d-re] Maniu—şi in special cele mai isbu-
tite din ele, cum ar fi în expoziția recentă Casele din Genzano, Ve-
nezzia noaptea, Ponte Vecchio, vederea de pe chelurile Romei, etc.—
nu sint insă simple impresiuni, notate în fugă, subt lumina unul sin-
gur aspect, Sint compoziții în toată puterea cuvintului după toate re-
gulele artei, care apare la această lastinctivă subt minimum de pe-
danterie cu putință. Şi aici țin să observ progresele drei Maniu.
Dela aquarelele de acum trei ani—subiecte feminine, redate pentru
aparența lor amabilă din care se făcea ua simplu pretext jocului de
culori—pănă la cele de acum, este o cale considerabilă, Atracția cu-
lorii perzistă—şi nu noi vom imputa-o drei Maniu, în aceste timpuri
de cacofonie sau mai corect zis de cacomanie vizuală—dar culoarea
se complectează astăzi printr'o amploare deosebită fn așezarea su-
biectului, în prezintarea lui în adincime, In crearea și armonizarea
ambianţelor. Nu vom spune, firește, că d-ra Maniu este preocupată
vădit de toate aceste probleme, S'o ferească Dumnezeu de asemenea
excese, Sensibilitatea sa artistică a ciştigat însă ca volum şi cali-
tativ, instinctul său se afirmă tot mai puternic prin experiență, şi de
aceia lucrările de astăzi încep să aibă temelnicia pe care o dă apro-
pierea maturităților rodalce.

Pictura In uleiu a d-rei Rodica Maniu nu este întru nimic mai
prejos. O comparaţie cit de fugitivă intre pinzele vechi din expozi-
ție— Bretona, Spălătoresele, Lavoarul breton, etc.—şi lucrările nouă ta-
vederează că artista a tăcut ai in pictură progrese cel puțin tot atit
de semnificative. Ea este astăzi stăpină pe mijloacele sale de reali-
zare, şi deaceia schița face tot mal muit loc tabloului, Compozițiile
d-rei Maniu capătă astfel un echilibru, o stabilitate pe care nu o à-
veau in trecut ai înfăţişarea lor, care a fost intotdeauna picturală,
se complectează acum printr'o grijă in execuție care este suprema
probitate a artistului, Notăm in această privință Satul tătăresc şi
Fintina din Balcic, vederea Arnului cu podurile care leagă malurile
sale florentine, şi mal cu samă cele două Venezzii, netâgădulte lu-
crări de măestrie ale d-rei Maniu.

Copille după Veronese şi Ghirlandajo sint cu totul personale şi
pot să ne arate la ce școală a dobindit artista, învățind dar nu imi-
tind fără alegere, insuşirile pe care le-am relevat mal sus.

Nu se poate tire mai deosebită de a d-rei Maniu decit aceja a
colegului ei de artă Marius Bunescu.

Tot ce este la Rodica Maniu graţie, sensibilitate, Instinct, este
la Bunescu muncă, pricepere, stăruință,

indată după războlu, Bunescu a expus in salonul „Minerva“ (as-
tizi „Cartea Rominească*) o serie de lucrări in uleiu—vederidin Con-
stanța şi din sudul Basarabiei, cea mal mare parte—care sau impus
atenție! generale, Bunescu se arăta cu acel prilej un aprig cercetă.

CRONICA ARTISTICĂ 419

tor al probiemelor luminii, şi am recunoscut la vreme calitatea joer,
rilor sale şi grija, deosebită la nol, pe care o punea in studiul com-
poziţiei. Partea picturală—materia, valorile, culoarea—lăsau Insă de
dorit, şi manifestările artistului care au urmat păreau să arate, din
nefericire, că Bunescu nu are cunoștința acestor lipsuri, Expoziţia
de acum, în atelierul propriu din curtea Muzeului Simu, risipește a-
ceastă impresie. Spunem cu bucurie: Bunescu este pe drumul cel
bun. In iucrările sale din urmă—marine din Budachi sau Constanța,
privelişti din Cimpulung sau Cetatea Albă—toate calităţile artistului
perzistă și defectele sale se atenuiază, dispărind cu totul pe alocuri.
Cu riscul de a ne repeta, subliniem grija pe care o arată Bunescu
compoziţiei, sirguința cu care urmăreşte linia decorativă. Fiecare
pinză a sa cată să fie un tot care se susține, după legile unei armo»
alt străine de orice efect etftin. Mijloacele sint din ce în ce mal
simple şi mal potrivite subiectelor tratate. Pasta, în stirşit, începe a
prinde consistență și culoarea care nu are incă strălucire se aşează
cuminte şi egală in valori, observate just de cele mai multe ori,

Pilda d-lui Bunescu este un frumos exemplu de celace poate să
dea In artă munca dezinteresată și conștiința profesională,

La Maison d’Art s'a deschis zilele acestea expoziției artistelor
pictori şi scuiptori.

După Saloanele de primăvară şi de toamnă, am avea Salonul
Femelior, stăpine pe toate anotimpurile.

Nu ştim dacă această separație a sexelor artistice este o mi-
soandrie specială, sau numai un feminism de speţă aleasă; salutăm
In orice caz cu toată simpatia manifestarea colectivă dela Maison
d'Art, care nu este intru nimic inferioară manifestărilor masculine de
aceiaşi natură.

Intre expozante, vom nota dela inceput numele cunoscute ale
drei Nina Arbore şi ale d-nelor Cuţescu-Stork şi Greceanu.

D-ra Arbore evoluiază fără a schimba manierele la flecare ex-
poziție, ca atiția din colegii sët, Portretele soților Greceanu şi Au-
toportretul ne arată că artista ințelege progresul ca o simplificare
continuă a mijloacelor de expresie în căutarea caracteristicelor pe san
se Intemelază stilul. Vecina sa de panou, d-na Olga Greceanu, pă-
şeşte pe aceleași urme, „Muscalul* său, de un albastru atit de cu-
tajos, portretul d-lul V. A. sint serioase lucrări de analiză care ug
rită toată stima. D-na Cuţescu-Stork a voalat puțin paleta d-sale
pentru a ne da cele citeva peisagii din Balcic, între care falezele en
ectate pe orizontul mării albăstrii sint de un efect cit se poate de
tericit.

in acelaşi salon expun d-nele Risa Propst-Kraid, portretistă de
viguros tatuat. (Țăranul gë Băneasa, Panoul din stinga erer be)
şi d-ra Elvira Gelbescu cate se ege „ri pictura morbidă, `
tind să ne intereseze aproape în tot ce . ?

, Intre eesti e e d ra din expoziții anterioare, e Ara re
d-na Brateș, aquarelistă mult mai interesantă la Maison eg
ja Ateneu, unde selecția lucrărilor infăţişate este mai puţin e v
pe d-na Detavrancea-Dona, cufundată în amintirile sale grigoreş ve
pe d-ra Elena Popeia cu cele mal neisbutite din vechile sale ai ri,
Intre numele nouă, am remarcat pe d-na Elisabeta Braun-Mellinger,

420 VIAŢA ROMINEASCA
ORI E 2

cu două portrete solide alături de citeva naturi moarte şi un pelsagiu,
nesigure în compoziție și valori,—pe d-ra Lucia Demetriad, talent
destul de plăcut de amatoare (v. portretul Fetej în bleu) —şi în spe-
cial pe d-na Esmée Gafencu, sculptor de foarte frumos viitor. Com-
poziția sa „Cintecul Lebedei“ este o schiță de o grație deosebită și
vădește un simț ai armoniei ln poezia mişcării, cu totul aparte. Cele
două busturi au insușiri de modelaj, dar pluteşte în jurul lor un nor
de intenții neexprimate. Aşteptăm.

La Ateneu, alături de d-nele Brateș și Popeia, despre care am
vorbit mal sus, expune numai claci pinze desenatorul „Gindiriie, tinărul
artist de peste munți Demian,

Sinat două madone, două studii de nuduri şi o compoziție în aer
Uber, Dar prețuesc nestirșit mal mult decit toată risipa de material
dimprejur.

Demian, pictorul, păstrează toate insuşirile desenatorului, Are
eleganță, are stii și dacă nu e totdeauna de o originalitate indiscu-
tabilă, compozițiile sale au un accent sufletesc care face dintr'iasele
ceva mai mult decit simple opere decorative.

Madona cu pruncul în brațe, săracă și pură in mantia ei intu-
necată, subt care seninul ochilor și dira albă a basmalei de pe frunte
sint puncte de reazim suggestive, este o compoziție cu totul fericită,
Compoziţia În aer ilber poate fi, în intenția artistului, o replică a fal-
mosului „Prinz de iarbă“ a lul Manet; nouă ne vădește mai cu samă
'asuşirile sale de peisagist,

Despre Demian vom mal avea să vorbim,

Eugen Crăciun

WA =. dd,

Cronica școlară

Reorganizarea învățămîntului secundar

„ La Ministerul Instrucțiunii s'a întrunit, în primele zile ale
lunii Decembre, o numeroasă comisiune de profesori şi direc-
tori care, urmind directivele unui program, aveau să indice au-
torităţii spiritul de care noua reformă trebuia să fe călăuzită.

Iscuţiunile din secţiuni s'au adunat în şapte rapoarte ce
s'au cetit în prima şedinţă plenară, aşa că din ele se poate
desprinde impresiunea că, cu toată diversitatea de păreri per-
sonale şi de spirit tradiţional regionalist, predomină în corpul
profesoral citeva directive, ce credem folositor de adus în dis-
cuţia publică.

1. Ministerul, suggestionat de regretele exprimate de unele
personalităţi înalte americane şi de năzuința cercurilor condu-
cătoare din Franţa, înclină spre o „revenire la clasicism“. A-
ceastă năzuinţă n'a găsit însă aprobarea majorităţii comisiunii
in care s'a discutat problema, şi e sigur că nu găseşte majo-
ritate nici în corpul profesoral întreg.

Fără a se tăgădui folosul cunoaşterii vocabularului şi gra-
maticei er ti—căci de frumuseţile din autorii clasici, gustaţi
in para atgo viet vorbă nu poate fi: două secole de cultură cla-
sică stau mârturie,—fără a se tăgădui aceste foloase şi nevoia
pentru o parte a tineretului universitar de a se servi de acest
instrument de cultură în cercetarea chiar a trecutului nostru,
aproape unanimitatea membrilor comisiei s'au pronunţat contra
reintroducerii limbii eline în liceu, S'a admis ca cel mult în ul-
timii doi ani de liceu, şi mai mult ca un auxiliar al limbii la-
tine, să se dea un restrins vocabular şi cunoștințe sumare de
gramatică grecească.

Chiar în ce priveşte limba latină comisiunea a găsit că nu
e vremea să i se dea locul principal în programa liceelor. Ea

422 VIAŢA ROMINEASCĂ

va începe în clasa Il-a şi va continua tot cursul superior cu
un numâr mult mai mic de ore decit la secția modernă actuală,

2. Nici cultura matematică, aşa de preţuită în actuala or-
ganizare a lr Zerf n'a găsit sprijinitori. S'a constatat
de profesori judicioşi că cele mai multe din chestiunile de ma-
tematică din programele secţiunii reale nu pot fi cuprinse de
majoritatea şcolarilor. De aceia şi numărul orelor de matema-
tici s'au redus simţitor, dindu-se prin aceasta indicaţiuni comi-
siunii de injghebare a programelor de materia ce urmează a
se propune în licee.

3. Odată aceste constatări făcute, se înţelege cum s'a so-
luţionat problema bifurcării. Majoritatea membrilor comisiilor
—căci în două comisii s'a discutat chestiunea-— au opinat pen-
tru învățămînt liceal unitar şi pentru un an preparator bi sau
trifurcat la licee sau la universitate.

4. Directivele acestea fiind principial admise, urma să se
examineze În amânunte problema învăţămîntului secundar.

Cea mai arzătoare discuțiune s'a incins asupra învâțămin-
tului pom porc

tit comisiunile ce au discutat principiile reformei învăţă-
mintului primar şi normal, cit şi comisiunea de reformă a în-
văţămintului secundar, au ajuns la concluziunea, că la zece-
unsprezece ani, cind şcolarul termină clasa IV-a primară, nu
e timpul prielnic a i se da o indrumare. De aceia tru co-
piii care nu pot frecventa o şcoală secundară, şcoala primară
E, obligator trei ani, cu aşa numitul învățămînt compli-
me $

Acest invățămint complimentar, condus de învăţători și
institutori, va întregi învăţâmintul primar şi va da societăţii
oameni cu ştiinţă de carte, care se vor putea folosi de cele in-
văţate şi nu vor deveni analfabeți după trei-patru ani, dela is-
prăvirea cursului primar.

El va putea deveni şi un învăţămint practic, complectin-
du-se programul de studii, cu lucrări agricole, manuale, conta-
bilitate, aşa încît să ţină locul actualelor școli elementare de
agricultură, meserii, comerciale—aşa numitului fnvățămint pro-
fesional elementar.

E drept că în comisiunea plenară problema nu s'a pus
aşa de simplu, dar aceasta din e rezultatelor obţinute în
şcolile medii, civile ş. a. din noile teritorii alipite.

5. In afară de acest învăţămint post-primar s'a recunos-
cut necesitatea unui învățămînt secundar elementar, aşa numi-
tul ciclu inferior, gimnaziul, progimnaziul, şcoala pregătitoare...
căci propunerile pentru numiri au fost diferite,

Pentru a evita epitetele Il voiu numi gimnaziu.

Gimnaziul va dura trei ani, cu un ciciu de cunoştinţe în
care limba maternă şi limba franceză vor ocupa jumătate din
e de studiu, iar învaţămintul științific (matematici, geo-
grafie, istorie, religie, ştiinţe fizico-naturale)—restul.

CRONICA ŞCOLARĂ 423

După amezile vor fi rezervate educaţiunii estetice, muzi-
cale, potire şi religioase.
imnaziul va fi temelia tuturor şcolilor secundare: liceu,
şcoala comercială, normală, seminar, de arte şi meserii, agri-
cultură, poşta-telegraf-telelon, mişcare, notari, etc., etc.. E
Rămine dar copilului între zece și patrusprezece ani, tim-
pul să se prepare pentru o îndrumare ce-i va hotărt cariera.
Cum tendinţa generală e de a urma liceul, se vor cere două
condițiuni pentru admitere:
i a) Recomandarea conferinții profesorilor ciclului gimna-
zial.
b) Reuşita la un serios examen de admitere în liceu.
i găsiţi neapţi pentru studiile teoretice, care caracteri-
zează liceul, vor apuca unul din drumurile care duc spre ca-
riere: comercială, învățămînt primar, seminar, etc., etc..

6. In liceu se dă importanţă aproape egală: limbii romine,
franceze, germane sau engleze (după alegere), latinei, istoriei,
ştiinţelor fizico-chimice şi naturale şi matematicilor. Geografia
numai în primele două clase, filosofia şi dreptul în ultimul an.

Aceste sint în rezumat directivele care se desprind din
rapoartele comisiilor, privitor la organizarea învăţămintului.
Celelalte probleme discutate nu privesc numai reforma proec-
tată, ci chiar actuala stare de lucruri, şi le trecem subt tăcere,

Cu acest plan de organizare facem un progres? Aproape
sigur : nu”

e Evident: cunoştinţe mult mai puţine şi mai confuze, oricit
s'ar susține să materia programelor va fi redusă la strictul ne-
cesar. Parcă acum nu se putea reduce? Și nu se reducea de
unii profesori ? Educaţie poate mai bună, dindu-se timp în-
destulător pentru toate îndrumările ce contribue în deosebi la
educaţie. Dar şi aceasta e condiţionată de atitea imprejurări ne-
prielnice pe care nu ştim cum le vom putea învinge, încit nu
e exagerat a fi foarte sceptici privitor la progresele ce va a-
duce noua reformă, pentru învăţămintul liceal.

Admiţind ca inovaţiuni fericite : învățămîntul complimentar
obligatoriu, - cu elementară specializare practică: meserii, a-
gricultură, comerţ,—şi ciclul gimnazial unic ca baza tuturor
şcolilor secundare ce dau cunoştinţe ce pot duce la o cultură
generală şi Îndrumări spre cariere, credem că organizarea li-
ceului (adică a cursului secundar superior teoretic) ar putea ră-
minea bifurcat: secția clasică şi secția reală, cu programe de
diferenţiare foarte redusă, așa câ trecerea dela o secție la alta
să se facă foarte lesne, mai ales în primii doi ani.

Dind, de pildă, ore de latină şi matematici în primele
două clase la ambele secţiuni, dar în număr dilerit (ex. patru
ore latină şi două matematici la modern, patru ore matematici

424 VIAŢA ROMINEASCĂ

şi două latină la real) şi lăsind toate celelalte cursuri comune,
şcolarul intre patrusprezece E şaptesprezece ani işi va putea
cunoaşte aptitudinile şi înclinările şi se va hotâri mai uşor în
ultimii doi ani pe ce cale să apuce.
Chiar In aceşti doi ani din urmă, diferenţiarea nu trebue
exagerată. Se va da doar un număr mai mare de ore de la-
tină, respectiv matematici şi se va introduce la modern limba
elină, iar la real ştiinţe şi matematici aplicate. Căci ni se
pare nefiresc să constringem un şcolar, care gare aptitudini
pentru limbile clasice ori matematici, ba chiar are aversiune
pentru una din aceste dinpipila, să le urmeze patru ani con- ?
tinu regat — u majai ţii tot an de aiurit asupra ra-
murii de stu trå care ar fi să se îndrepte, cum erau pănă i i
acum get gimnaziului la trecerea în liceu (curs dare Cronica rimată
secundar
Uşoara diterenţiare între secţiuni ar da tuturor putinţa ob- |
tinerii unei bune culturi generale şi n'ar înfrina prin studii re-
pugnante înclinările, ce încep a miji tocmai la virsta de şase-
sprezece la optsprezece anl.
Redusă reforma la aceste uşoare schimbări, sdruncinul în

Meditaţiile unui gazetar

Decemb
E ech ar fi vg? iar ol ene ce se WEEN TONNS
e Minister—cu atenția cuvenită educațiunii ice, artistice, etc. | e ; Zi
—se poate înfăptui prin revizuirea şi nemiloasa reducere a Demult n'am mai compus, glumind, un vers,

he erei = studii, care d unele IT pps particular la Aşa demult... că ritmul parcă-mi scapă,
matematici—sint neomenesc încărcate, iar la alte materii— la- t diverse,
tina—sint obositoare prin monotonia lor şi prin neputința ado- Cu agerimea unui „fapt div i
lescentului de a gusta cultura clasică cu pricepere. Pe care la biurou îl uit în mapă.

T. A. Bădără
de Dar am concursul vechei cutezante :

Spre versuri fac un gest imperativ,
Cind imi transpun articolul în stanţe,
Cu rime pe la margini — ca un tiv...

O, aş dori — ca ziarist cu tact —

Să-i fac naturii loc mai mult, şi-i logic..
Noi în jurnal luăm cu ea contact

Doar prin Biuroul Meteorologic.

Dar dela geam, prin crengi de rouruscă,
Văd aplicat pe jos acelaşi ton, —

Şi 'n odălţă bizie o muscă

C'un zvon întirziat şi monoton,

426

VIAŢA ROMINFASCĂ

„Cum spre ziare ochii mi-am întors,
Cu telegrame noui, — am sentimentul
Că "'nfăşurat în mii de bande Morse
Expiră, ca un bolnav, Continentul.

Dar intru în imperiul altei rubrici...
Am atribuţii de resort monden:

O cronică picantă pentru lubrici,
Cu notele luate pe teren.

Acesta-i unicul subiect permis

De forţa publică și anonimă, —
Deci toate-acum indiferente mi-s,
Pin’ la „măsura“ care mă reprimă,

De-aceia voiu vorbi de cite 'n lume...
Chiar astăzi cronica timid mi-o 'ncep, —
ȘI nu cu nişte chestiuni... „anume“,

Ci printre evoluţii de one-step.

Aş vrea, subt bolta clară de Provence,
Să văd dansind pe pajiști zine goale,
Cu ochii mici şi umeziţi de dans,

Cu sinii în poziţii marţiale.

Privesc pe geam troenele grădinii...
lar viforul, cu pătimaşu-i gest,
Dezmiardă recele-armonii de linii,
Mobile cași marea la Triest...

M. Sevastos

Cronica internă

Congresul partidului țărănesc

In atmosfera politică şi socială atit de tulbure a vremii, congre-
sul ținut luna trecută de partidul țărănist la aşi, e pentru observa-
torul nepărtinitor al vieții noastre publice, o manifestare interesantă
şi semnificativă.
Obiectul principal ai acestui congres a fost desbaterea largă, am
putea spune populară, a programului, procedare care, dacă nu-i lip-
sită de unele dezavantaje, nu cadrează desigur cu deprinderile adso-
lutiste ale vechilor noastre organizații politice, unde normele impuse
de şefi, şi serwil acceptate, nu admit din partea celor mulţi, reflexi-
unea, nici replica.
Delegații trimişi de țărănime din toate județele vechiului regat,
caşi din acele ale Basarabiei, au fost numeroși. Bucovina şi Ardealul,
in care partidul Incepe a se organiza, erau reprezentate şi ele.
Trebue să recunoaștem insă că printre delegaţi, sumanele nu
formau majoritatea, căci țăranii se deplasează greu şi învață deabia
să-şi teimită, din sinul lor, mandatarii. Totuşi, nu odată, sâteni şi
muncitori au luat parte laolaltă cu intelectualii, la dezbaterii vii şi
uneori pasionate,
Cuvintările delegaților țărani, din care unti au cunoscut pumnul
jandarmulul şi prigonirile stăpinirii, erau cu deosebire impresionante.
Nedeprinşi cu frazele meşteşugite şi eftene ale tribunilor de
profesie şi de suburbie, care fireşte nu au lipsit nici alci, vorbele lor
curgeau inclicit, incet și greoiu, şi cugetarea nu izbutea să se tacă dela
inceput înțăleasă. Ea apărea totuși la urmă, serioasă, plină de mlez,
însuflețită la unii de un entuziasm aproape mistic, de o credință pro-
fundă și sinceră, în dreptatea cauzei caşi în destinele viitoare ale
partidului lor. $
Două personalități au BT aaa Vadu insuşiri excep-
onale caşi prin prestigiu, d-nii Mihalache ere,
V Modestul tvăţator din Topolovenii Museziului, e desigur în
viața noastră publică o originală și interesantă apariție, lar pentru
clasa pe care o reprezintă —o speranță şi un simbol. Pornit dintr'un
mediu în care ua spirit ingust, unele prejudecăţi tradiționale şi obscu-
rantiste sint incă în floare, el a reuşit totuşi printr'o muncă de fie-
care zi să-și lărgească orizonul şi să-și complecteze cultura, lar ln
contact cu stăplaitorii vremii să-şi Imbogăţească tot mai mult cunoş-
tințele în ceiace priveşte oamenii caşi experienţa vieții.

In atmosfera viciată a politicianismulai romina, sufletul său a ră-

t
D

+ Taniel majorit

provinciile alipite cu deosebire prețioasă*_roiul menit să-l joace ca
mijloc de rezolvire a contiictelor totdeauna posibile între suveran şi |
guvern şi mal ales importanța lui ca mijloc de educație cetățenească,
Aceasta nu se face decit prin lupta politică şi, țlaind poporul departe
de ea, nici ridicarea lui culturală nu poate deveni o realitate.

€

)

— 3

428 VIAŢA ROMINEASCĂ

——

mas insă curat, cum era la inceput, neintinat de spiritui de intrigă şi
de acel de bizantinism autohton, în pătura noastră conducătoare. Minte
limpede și vioae, convingeri protunde şi neclintite, lipsa oricărei por-
niri demagogice, răbdare, tenacitate, sănătatea şi equilibrul moră! ai
ruralilui,—iată citeva din trăsăturile acestul fruntaș, care tinăr incă,
dacă nu e menit să aibă la nol rolul unui Witos sau Stambulinsky
în țări de puternică democrație agrară, e desigur una din rezervele
insemnate ale viitorului,

Oratorul e sobru, fără gesturi largi, mici porairi avintate, fra-
zele lui curg clare, ușor şi simplu, cugetarea e măsurată și abilă,
Impresia pe care ţi-o lasă e acea a unei forțe liniștite care fără grabă,
dar fără şovălre inaintează sigură de dinsa spre țintă...

Un sentiment de rezervă, al cărul rost e uşor de ințăles, mă
oprește să insist asupra personalităţi! atit de cunoscute a d-lui Stere,
şi să mă opresc numai asupra activității sale în cursul congresulul.

Raportor al problemei constituționale, d-sa a arătat de ce par-
tidal țărănesc, deşi considerat ca un partid de clasă, era ținut mai
mult ca oricare altul să-şi însușească revendicările constituționale ce
îmbrățișează interesele obşteşti, Pactul fundamental a! țării ca să aibă
© valoare durabilă nu poate fi o operă impusă de un partid, ci pro.

dusul unel singure adunări naţionale, liber aleasă,

In celace priveşte Organizarea puterilor statului, partidul țăra-

mesc e Impotriva sistemului bicameral, ducind insă principlul suvera-
p OI naţionale pănă la consecințele

lui necesare, e! prevede un re-

ferendum popular, în unele cazuri stabilite de constituție,

In jurul acestui punct, care poate părea Indrăzneţ "la prima ve-

dere, discuția a fost cu deosebire insuflețită și vie.

tire și maturitare a țărănimii,

Nu au lipsit glasuri țărăniste care să invoace lipsa de pregă-
slăbiciunea ei față de aparatul guver-

namenta! şi toată seria de argumente care se aduc și se pot aduce
împotriva sutragiulul universal.

Raportorul a izbutit insă să convingă adunarea, scoţind în lu-

mină rolul Ger ca o armă necesară a opoziției Impotriva tl-

raportor în celace priveşte unul din punctele capitale din programul!
cași din anteproectul de constituție al partidului țărănesc,
de apărare legală a drepturilor cetățeanului impotriva oricărul abur
de putere din partea organelor statului.

prisos să insistăm, sentimentul legalității e aproape stins în repre-
zentanții autorității publice, instaurarea acelui „la

protejă pe cetățeanul englez, e desigur una din necesitățile imperioase
şi urgente ale vremii,

tid, a tost tratată cu multă competență de d. Mihalache,

parte de a se fi închis cum cred atiția naivi sau interesați prin le-
gta votată de

fruntaşului țărănist de o concepție reacționară.

parlamentare fabricate, —armă ce poate fi pentru

Cu muit interes urmărite au fost deasemeni lămuririle aduse da

mijloacele

La nol, unde din cauze prea cunoscute și asupra cărora e de

beas corpus* care

Problema agrară, atit de importantă pentru viitorul acestui par-
Ea e de-

parlamentul Averescu, lege Inspirată după părerea

CRONICA INTERNĂ 429

Idealul agrar urmărit de ţărănişti e trecerea treptată a intregu-
lul pămint subt formă de proprietate individuală, In mina celor care-l
muncesc fără intermediari, caşi crearea unui regim de iziazuri şi de 4
păduri comunale. Impotriva proprietarilor mijlocii, care sint cei mai
mari speculatori ai țărănimii, clasa micilor proprietari trebue organi-

a cooperativă.

zau p geek: de vedere care nu poate fi neglijat în discuţia privi-
toare la această problemă e că unele glasuri dintre intelectuali şi fä-
tani au cerut ca marea proprietate ce a rămas incă neexpropriată,
să treacă subt o formă colectivă în mina obștiilor comunale. Cu toată
Improprietărirea, un proletariat sau semiproletariat rural e în proces
de formaţiune în satele noastre şi, odată cu el, antagonisme or
mice, in germen azi, vor creşte dealgur cu vremea, nerăminind f
de influență asupra structurii partidului caşi a orientării lui,

Spaţiul nu-mi ingădue să insist mai mult asupra celorlalte pro-
bleme ale programului : acea administrativă, judiciară, socială, finan-
clară, educaţia, armata, pana EN ies de raportorii respec-

tdeauna specia n materie.
a p miiy sare m g şi clară a d-lui lunlan, raportul solid şi
documentat al d-lui Madgearu, cuviatările luminoase și substanțiale
ale d-lor Călinescu şi Răducanu au fost cu deosebire remarcate,

Tactica partidului a ocupat aproape în intregime ultima ră
congresului, într'o atmosferă de discuții aprinse ai violente. Dou
teze se izbeau intre ele. Una, după care reprezentanții partidului
trebue să continue a evita contactul cu parlamentul, activind insă
lupta extrapariamentară ; alta, după care In faţa constituției nd carta
guvernul va incerca go aducă, reprezentanții ţărănişti să rein ră ñ
parlament fără a-l recunoaşte totuşi legalitatea, ai să caute a sara e-
deca cu orice preț opera guvernului, retrăgindu-se pentru a continua
lupta inatară de parlament per genera cind toate mijloacele de per-

IA vor îi fost epuizate.
ge e) primei pet aduceau argumente mai mult araga
și logice, acei al celei de a doua se fntemelau mai ales pe ett aa
fapt, invocind dificultățile, perspectivele oos răspunderea unel ac-
țiuni extrapariamentare, cu deosebire in Basarabia, å üü

Sa E e EE agea

tribuit la triumful e
en gh eg d-lui Cezar Partenie cași acea cumpănită şi
D che.
PRS en) dëi Eegen de credința în posibilităţile de dan
lizare ale democraţiei, geg KH ni E eben
venit, cele
iui berg state de spirit nelămurită şi eg In care unele
speranţe nu au putut invinge compiect pr gf gun
Programul discutat şi adoptat de tinărul partid cas SS o
tul său de constituţie, pe ar ri eiir ri ekaan SE =
e aduc, ofer. .
ierg ett e eo aipear sinceră gege ierra yit
de azi și de mine, un D D
E E ră de eet a vieții noastre publice. f gena
colele ce stau în calea partidului țărănesc sint însă nenumărate și că-
lg ef A pi EE DÉI ig EI
n ac H
Romi mi adincă a sufletelor, sint formidabile şi, cind

n A IE VIAȚA ROMINEASCĂ

e vorba de revendicări legitime, totdeau
na coall
ere doine Vintul de întunecată reacțiune, care reper ra nisa bor
See le face mai cutezătoare incă. op
versarul cel
Gë însă treci mal amenințător al partidului țărănist nu mi se
n sinn său se găsesc, și nu
putea îl altfel, unel

care, dacă au reet formal o nouă ideologie, au gt eege
ea mentalitate. Atrase de mi d

tor al puterii, ele sint dispuse la anumit repară cea
enden şi la unele compromisuri Steeg pas str-la SH
en cl Gees şi mai ales personal, dar nu pot fi de cele mai mită
SE regel SH eeben principiilor de viață ale partidului d

a ne intenționate, făcind e
pra puterilor proprii și scomptind s e enert
prijinul eventua
mg - un romantism naiv ai dispuse la digera ent
a =e longdini a reală și raportul actual de forțe, ee Pisga
ez » dacă nu la ciocniri fatale, cu incalculabile con-
Avind designr rădăcini adinci în or
d
ra: n mimi eo partidul țărănesc are acei A et erste masei
paie rares răbdătoare, temeinică, în care lupta politica aa
et e cadrul vieţii legale, să-i complecteze educația ër Si
re Lie ënn A n aperi și reali intelectual şi gel,
interesul lul nu o dorim apropiată EE
tr'o E ma Poirier solida şi dee ze „cina eter de
nale rețete de cumințenie practică

riența, dar le nesocot A A Rota a ARO
ra a otesc muritorii grăbiţi. Am dori totuşi să le ve-
Partidul țărănesc nu trebue să uite că o covirșitoare răspundere

apasă asupra-i. Destinele d
mai pe umerii lul fragezi e rege a Et Lee EE

O. B.

Pe
.

Cronica externă

Trei guverne.— Conferinţa dela Lausanne.

Dela cronica mea precedentă au trecut două luni pline de `
primejdii şi de prefaceri însemnate: Pe diagonala continentului
şase guverne au fost înlocuite, doi monarhi şi-au pârâsit tro-
nurile, iar în ultimele zile, în trei oraşe diferite şi foarte depăr-
tate: la Londra, Lausanne şi Moscova, s'au ţinut conferințe ho-
tăritoare pentru principalele probleme internaţionale.

Intre crizele de guvern din Anglia, Italia şi Germania nu
a fost desigur nici o legătură cauzală. ȘI totuşi un înțeles
comun le caracterizează: Toate trei crizele s'au petrecut în a-
fară de parlamente, toate trei au fost rezolvate prin formarea
unor guverne nouă impuse parlamentarilor, toate trei au mar-
cat falimentul coaliţiunilor- mentale de partide, toate
trei, în fine, au însemnat o evoluţie, cel puţin a arență, spre
dreapta. Imprejurările căderii guvernelor Lioy George, de
Facta şi Wirth esă cu totul din comun. De acela ele merită o
scurtă cercetare.

Răsturnarea guvernului Lloyd George, în deosebi, este un
fapt de îinsemnâtate istorică. Oricum ar apărea în lumina po-
lemicelor pătimașe de astăzi, fostul prim-ministru este una din
cele mai strălucite figuri care au ilustrat politica imperiului bri-
tanic. Numai o personalitate de proporții atit de neobişnuite
a putut domina, în cei mai grei ani războiului şi ai frămin-
țărilor pentru , destinele ţării sale şi ale lumii. Tenacita-
tea cu care a făcut războiul, abilitatea cu care a participat la
tratativele de pace şi mai ales conştiinţa înaltă cu care a in-
cercat în primâvara acestui an să scoată Europa din mociria

în care se afundă, toate acestea sint merite ce nu pot fi re-
duse prin nici o defăimare interesată. Este suficient să ne
gindim la înţelepciunea minunată de care a dat dovadă în re-
zolvirea curagioasă a problemei irlandeze în mijlocul celor mai
îndrăcite greutăţi, la curajul arătat în tratativele dela Washing-

432

VIAŢA ROMINEASCA

ton, unde ideile lui vorbeau în fiecare clipă prin glasul lui Bal-
four, şi să trecem în revistă superbele discursuri care jalonează
destâşurarea ultimilor ani posta a cuprinde, în parte cel pu-
țin, dimensiunile personali DI lui David Lloyd George. Cetiţi
mărturiile, adeseori ironice, ale lui Keynes despre zilele dela
Versailies, ascultați impresiile acelora care au asistat la şedin-
tele dela Genova: Omul acesta depăşea vădit cu citeva capete
mulțimea adunată acolo, în mijlocul căreia se aflau totuşi a-
proape toţi şefii de Se ai Europei.

Cum a căzut Lioyd ong di Exact ca atitea personagii
de talia lui, în trecut, Lloyd George se uzase în cursul ani-
lor de guvernare. Popularitatea lui scăzuse cu timpul la pro-
porţiile modeste pe care le-au dovedit alegerile recente. r-
tidul unionist nu mai putea să îndure să fie la remorca aces-
tui străin, acestui uzurpator acceptat subt porunca solidarităţii
patriotice din timpul războiului. El îşi simţea forța să renunțe
a concubinajul prejudiciabil în favoarea unei guvernări izolate.
Cu citeva luni Inainte incercarea de răsturnare a lui Sir Youn-
ger, şeful fracțiunii anticoaliţioniste, eşuase. Lordul Chamber-
lain care ocupa un loc important în guvern, izbutise incă a-
tunci să menţină la tele său majoritatea partidului. Intre
timp însă parlamentul ales în primele zile de după armistițiu
se apropia de sfirgitul vieţii sale. Campania electorală se des-
chidea şi trebuia să fie ciştigată printr'o manevră rapidă. Pri-
lejul fu găsit; insuccesul grav pindit de atita vreme se ivise.
Anglia era înfrintă în Orient,

Atunci partidul unionist
fu decisivă.
Acesta eşise
yd George şi, subt pretext de boală,

2. Un discurs energic fu

Lordul Chamberlain

guvernului sprijinul său. Rămas în spa-

fracțiune liberală coaliționistă, Lloyd George de-
misionă. Bonar Law formă guvernul impreună cu Lorzii Zeien j
şi Derby. Lozinca noului minister era: „Stirşitul aventurilor ; í
politica ideilor sănătoase şi a Progresului liniştit”. Cu acest
program, alegerile fură ciştigate după o scurtă propagandă, y

Este sigur cå in acel moment Lloyd George devenise cel
mai detestat bărbat politic din Anglia. Presa fu unanimă să
salute căderea ca o mare şi fericită uşurare. Un foc concen-
tric conservator, libera! şi travailist urmări pe acela care pleca.
Şi a fost normal ca fostul prim-ministru rămas singur în luptă
să nu poată cuceri mai m t dech 35 de locuri în alegerile ce
au urmat. Semnificaţia acestor alegeri trebue căutată cu totul
în altă LA şi anume în succesul partidului socialist, în nål-
țarea lul la rangul de principal partid de opoziţie. lată încă
un fapt istoric. Tradiţionala alternare Intre liberali E conser-
vatori, între whigs şi tories este deacum înlătura Infrint

CRONICA EXTERNĂ 433

caşi Lloyd George, venerabilul şef liberal Asquith cedează lo-
cul socialiștilor. Şi a fost desigur o zi memorabilă acela in
care muncitorul Ciynes se aşeza pentru prima oară in banca
întâia a opoziţiei, ca „leader“ în faja primului-ministru con-
servator.

Insamnă guvernul Bonar Law o schimbare radicală a po-
liticii britanice? Răspunsul e mal curind negativ. Am arârat
mai sus motivele căderii: Partidul conservator a vrut să-şi
ciştige libertatea de acţiune şi rolul politic la care-l chema
prestigiul lui. Politiceşte el nu a desaprobat decit anumite pro-
cedee, am putea spune anumite extravaganţe ale lui Lloyd
George; dar şi-a insuşit aproape fără rezerve fondul gîndirii
al acestuia. După indicaţiile de până acum se poate spune ca
guvernul Bonar Law va continua cu mai multă fermitate con-
secvență, cu mal multă conştiinţă a intereselor permanente bri-
tanice, poliica lui Lloyd George. Prima dovadă am avut-o cu
prilejul conferinţei dela Londra a d-lor Poincaré, Mussolini şi
Bonar Law. Premierul britanic s'a opus cu o hotărire mult
mai dirză proectelor de expansiune ale primului ministru fran-
cez, Acolo unde Lloyd George ar fi găsit poateo formulă co-
modă, dar echivocă pentru a ceda, Bonar Law a păstrat o in-
transigenţă absolută. Pentru prima oară d Poincaré a avut
sensaţia rezistenţii absolute a Angliei şi intr'o vădită indispo-
ziție el s'a grăbit să părăsească Londra. Tratativele vor fi re-
luate la Paris in momentul apariţiei acestei cronice, De pe a-
cuma însă guvernul francez a înţeles că pentru a ajunge la un
rezultat, care să nu însemne o ruptură cu America şi cu Anglia,
el trebue să-şi reducă pretenţiile la proporţii decente.

Schimbarea de regim din Italia este, din punct de vedere
internaţional, mult mai puţin interesantă.

Fascismul este, după părerea mea, mai curindo problema
de psihologie etnică decit de politică pură. Cá în nordul Ita-
lei s'au putut forma la un moment dat prin subvenţiile marilor
intreprinderi industriale gărzi albe, înarmate cu sprijinul oficia-
(at, pentru a combate puterea din ce in ce mai amenințătoare
a mişcării socialiste; că s'au găsit ofițeri demobilizaţi şi tineri
rămaşi fără ocupaţie în urma războiului pentru a forma cadre
regulate şi o întrezgă organizaţie militară care teroriza munci-
torimea; că această muncitorime printr'o serie de greşeli de
tactică şi-a compromis, la fel ca în alte ţări, propria cauză po-
lică,„—toate acestea sint fapte banale. Aspectele fascismului
au devenit interesante şi au luat o alură istorică în clipa cînd
agitatorul dibaciu şi oratorul facil Benito Mussolini a schimbat
frontul mişcării, a reuşit să întindă organizaţiile spre sud unde
nu mai erau muncitori de combătut şi a pregâtit cu energie o

434 VIATA ROMINEASCĂ

îndrăzneață lovitură de stat. Din momentul acela fascismul a-
meninţa guvernul şi parlamentul, ba amenința chiar tronul.

Este sigur că guvernele italiene din ultimul timp fuseseră
slabe şi că această slăbiciune izvora din însăşi structura parla-
mentului actual. Multe din problemele legislative ale vremii
nu putuseră fi deslegate, astfel că situația financiară şi econo-
mică era din cele mai grele. Fascismul voia acum să înlocu-
iască acest regim. El nu venea în numele unor principii de-
mocratice şi a unul program stabilit şi nu şi-a putut formula
programul nici chiar dupăce pusese efectiv mina pe putere.
Ideia dominantă a fascismului era cea naţională, dar metoda de
guvernare preconizată era dictatura.

Puterea fu cucerită prin forţă, printr'o campanie civilă a
legiunilor de fascişti: vestitul marş asupra Romei, Revoluţia
plutea în aer și numai simţul de răspundere al guvernului: Facta,
care ştiu să cedeze puterea fâră a rezista, Gr chiar a aplica
starea de asediu, a impedicat vărsări de singe îngrozitoare.
De o egală înţelepciune a dat dovadă regele, încredinţind lui
Mussolini guvernarea îndată după ultimatul lansat de congre-
sul fascist dela Neapole. Chemarea fasciştilor la putere a fost
singurul mijloc pentru a salva ordinea de stat şi regimul mo-
narhic, In definitiv, incercarea trebuia făcută : Guvernarea fas-
cistă avea să dovedească, mai curind decit orice rezistenţă,
absurditatea politică a mişcării. De sigur că acesta a fost şi `
gindul care a inspirat parlamentul cind a acordat încrederea
ministerului Mussolini,—căci nu este de admis ca acest vot să `
fi fost dat numai de teama disolvării. Parlamentul italian a
înţeles că în clipa unei asemenea experienţe, datoria ce-i re-
venea era de a răminea la postul lui.

Acţiunea de pănă acum a ministerului fascist a dovedit
cit de sărac este bagajul său politic şi cit de goală formula re-
torică prin care a fost înflăcărată mulţimea. Discursurile lui
Mussolini, pline de trufie provocatoare, au decepționat pe mulţi
aderenţi. lar primele încercări ale guvernului, l-au făcut să
simtă singur cît de mare este distanţa dela mişcarea de stradă
pănă la opera de guvernare. În politica externă, cei distăiu paşi `
au fost lamentabili. Mussolini nu a parvenit să mascheze nici `
la Lausanne şi nici la Londra prin aroganță o lipsă de pregă- |
tire surprinzătoare. Se poate afirma că niciodată, în cursul a-
nilor din urmă, ltalia n'a fost reprezentată în tratativele inter-
naţionale cu mai puţin prestigiu şi cu mai multă mediocritate. `
In fovărăşia d-lor Poincaré şi Bonar Law, a Lordului Curzon
şi chiar a lui Ismed Paşa, Mussolini a apărut ca o cantitate
neglijabilă. Părasit de nimbul popular care-l înconjoară subt
cerul Italiei, conducătorul fascist a făcut impresia unui figurant
a cărui opinie poate lesne fi nesocotită. provocarea dela
Territet a fost comentată în toată lumea ca o naivă ambiţie
de parvenit. F

Dacă acesta este omul dela care poporul italian aşteaptă

CRONICA EXTERNĂ 435

ridicarea autorităţii în relaţiile internaţionale, el s'a înşelat.
Atit în chestia Orientului, cit şi în acea a reparațiunilor, Mus-
solini nu a putut aduce nici o idee nouă, lar politica pe care
o vor face in numele lui diplomaţii, nu va putea diferi de acea

pe care ar fi facut-o orice alt guvern. Da ce? Pentrucă si-

tuaţia momentului nu permite Italiei o politică independentă şi
cu atit mai puţin una intransigentă. ltalia ca toate statele tre-
bue să înţeleagă că soluția problemelor de azi stă în colabo-
rare şi în concesii reciproce şi că izolarea egoistă este o impo-
sibilitate. Obiceiul meu nu este de a merge prea departe cu
deducțiunile. Situaţia guvernului Mussolini mi se pare insă
prea limpede pentru a nu putea fi formulată aici: Sau guver-
nul acesta îşi va adapta politica la posibilităţile externe şi in-
terne şi atunci va avea existența firească a oricărui guvern
normal, sau va stărui pe calea utopiilor şi a năzuinţelor ab-
surde şi atunci evident va dispare la primul insucces, la prima
clocnire serioasă cu realitatea. ŞI într'un caz şi Intr'altul însă,
fascismul işi va fi încheiat rolul istoric — dacă se poate vorbi
de un astfel de rol.

Criza recentă din Germania a fost cași cele anterioare un
rezultat al ciudatului raport de forţe dintre diferitele partide
politice. O problemă parlamentară esenţială domină acolo toate
discuţiile : înfăptuirea unei mari coaliţii republicane Care så
meargă dela socialdemocraţii uniticaţi pănă la populişti, inglo-
bind centrul catolic şi partidul democrat. Dacă desideratul n'ar
fi îndrăzneţ, problema n'ar exista. El este insă de o necesi-
tate imperioasă. Dacă facem abstracţie de grupările extremiste
ale comuniştilor şi ale conservatorilor, marea coaliţiune ar tre-
bui să concilieze şi să unească, pe terenul unui program de
cirmuire, stinga socialistă a muncitorimii cu dreapta populistă
reprezentind marea DES Aşa dar: nu numai o problemă

litică, ci şi una socială.
a a Wirth care s'a străduit timp de atliea luni să
deslege problema a căzut în cele din urmă victimă dificultății
de a ajunge la un rezultat. Nu este locul să ne pierdem în
detaliile tratativelor, ci ajunge să reținem că neputind să ob-
țină colaborarea populiştilor şi nevrind să se dispenseze de a-
cea a socialiştilor, cancelarul Wirth s'a retras înainte de a fi
infruntat noile greutăţi externe şi, mg rocă e og ştia
le poate înfrunta cu un guvern n A
Ge T'geetrgtsg la meritosul Erector al. societății Hamburg-
America-Linie, Cuno, Preşedintele Ebert nådäjduia că acest om
nou şi în afară de partide va putea realiza mai uşor coalițiu-
nea cea mare. Legăturile lui Cuno cu marea finan şi cu mag-
paul industriei aveau să-i cîştige increderea populiştilor. Această

436 VIAŢA ROMINEASCĂ

speranţă se şi împlini ; în schimb însă socialiștii refuzară cola-
borarea. Ideia coaliţiunii căzuse din nou, şi atunci Cuno form
un guvern neutru în care menţinu pe mulţi din miniştri demi-
sionari. Noul minister, avînd o pronunțată culoare populistă,
se prezentă Reichstagului cu un program ponderat, dar promi-
țător, şi obținu pe lingă voturile entuziaste ale dreptei şi pe a-
celea, ce e drept, rezervate, ale socialiștilor. Cu toate acestea
el nu pare destinat să dureze multă vreme.

Misiunea guvernului Cuno, caşi soarta lui, stă in rezolvi-
rea chestiunii reparaţiunilor. Sprijinul uliştilor îl dă o cali-
ficare deosebită pentru această operă, Le în ce priveşte Ger-
mania, cheia problemei se află in minile marei industrii. Dacă
Franţa va reuşi să traducă în fapt, fie chiar subt o formă de-
ghizată, intenţia ei de a ocupa basinul Ruhr, turburarea vieţii
politice germane va deveni atit de gravă, incit prima consecință
va fi o criză de guvern. lar dacă nu, adică dacă Anglia şi,
prin presiuni indirecte, Statele-Unite vor impedica în cele din
urmă gestul provocător de catastrofe al Franţei, dacă Germania
va primi moratoriul cerut, în schimbul unor garanţii mai puțin
distrugătoare pentru ea,—atunci firește opera guvernului Cuno
va fi uşurată. Stabilitatea lui va rămine, chiar şi in acest caz,
ameninţată în permanenţă de dezechilibrul vieţii parlamentare.
germane.

Voiu avea de sigur să revin maipe larg peste o lună asu-
pra soluţiei ce va fi adoptată în acest interval cu privire la

reparaţiuni şi la datoriile interaliate. Până atunci să ne ocu- /

` påm puţin de Orient. Conterinţa dela Lausanne s'a desfăşurat
pănă acum în linişte şi fără incidente neprevăzute. Dealtfel,
în urma faptelor politice şi militare petrecute inainte de con-

vocarea ei şi comentate în cronica mea precedenta, propune- —

rile ce aveau să fie făcute la masa verde puteau fi întrevăzute.
Deşi în momentul acesta nici una din chestiunile în discuţie nu

a fost încă deslegată definitiv, este probabil că delegaţia turcă |
nu va duce rezistența ei până la o ruptură, ci se va mulțumi

să obțină dela marile puteri maximul de concesii posibil.

Subt raportul diplomatic se cuvine să notăm abilitatea cu
care Venizelos a ştiut să recîştige, în ciuda procedeelor sălba-
tece ale guvernului revoluționar dela Atena, o parte din sim-
patiile pierdute ale Greciei, atenţia de care s'a bucurat primul-
ministru bulgar Stamboliski, importanța acordată Romîniei în
discuţia asupra regimului strimtorilor şi atitudinea, mai puţin
sfidătoare decit la Genova, a Ruşilor,

Lăsind la o parte chestiunile de interes mai special, cum
este acea a insulelor din Marea Egee sau acea a petrolului
din Mesopotamia, discuţiile dela Lausanne poartă asupra urmă-
toarelor trei chestiuni: 1 Delimitarea Turciei europene şi sta-

ul | i

_ CRONICA EXTERNĂ f 437

bilirea debuşeului bulgar. 2 Regimul Strîmtorilor. 3 Protecția
minorițăţilor şi soarta Armenilor.

Se poate considera ca stabilit de pe acum că noua gra-
ai torcă va coincide, dela Marea Neagră până la fluviul Ma-
Cla, cu graniţa sudică a Bulgariei, stabilită prin tratatul dela
Neuilly, iar deacolo până la Marea Egee cu linia naturală a
Mariţei. Adrianopolul impreună cu toată Tracia orientală vor
reveni deci Turciei, Grecia va păstra suveranitatea asupra Tra-
ciei occidentale. In ce priveşte Bulgaria, ea va beneficia de
neutralizarea şi aşezarea subt control internaţional a liniei A-
drianopol- Dedeagaci, ceiace-i va garanta un debuşeu liber spre
acest port devenit franc. Discuţiile mai au de obiect stabilirea
unei zone demilițarizate dealungul noii graniţe,

In chestia minorităţilor, discuţiile au fost destul de aprige.
Pe un ton foarte amenințător, care a dat la un moment im-
presia că discuţia ar putea duce la o ruptură, Lordul Curzon
a cerut în numele puterilor garanţii pentru toate minoritățile
creştine din Constantinopole şi Asia-Mică, înfiintarea unui că-
min național armenesc şi intrarea Turciei în Liga Naţiunilor.
Până acuma Ismed Paşa a acceptat ca Turcia să aplice mino-
rităților regimul ce le-a fost asigurat fn celelalte state euro-
pene. De asemenea el a declarat că Turcia este dispusă să
intre, îndată după încheerea păcii, în Liga Naţiunilor, sperind
sá dea prin aceasta o dovadă a intenţiilor sale pacifice. De-
legația turcă a refuzat însă cererea relativă la autonomia Ar-
meniei. Dezbaterile vor continua încă asupra acestui punct

Am rezervat pentru sfirşit problema principală: Regimul
Strimtorilor. Din capul locului un punct fusese stabilit: Tur-
cia va păstra suveranitatea teritorială. Rămineau numai să se
stabilească condiţiile de navigaţie In timp de pace şi în timp
de războiu. Asupra acestui punct vechiul antagonism „FUso-
britanic, despre care am vorbit în cronica precedentă, s'a ma-
nifestat in toată amploarea, potrivit aşteptărilor.

Punctul de vedere turco-rus era următorul: Turcia trebue
să păstreze suveranitatea deplină asupra strimtorilor, garantind
singură trecerea liberă a vaselor de comerţ şi interzicind în
mod permanent circulaţia vaselor de războiu. În timp de răz-
boiu Turcia va avea dreptul să controleze navigația şi să o:
prească contrabandele. Marea Neagră va fi în întregime de-
militarizată, astfel că niclun stat să nu poată întreţine forţe na-
Wm La pari teză a fost opusă cu toată energia cea engleză,
susținută dela început şi de delegaţia noastră. Ea avea la bază
formula generală: Libertate deplină a navigaţiei atit poniru
vase comerciale cit şi pentru vase de luptă, atit în ps e
pace cit şi în timp de războiu, Strimtorile aveau să f sp
zate subt controlul permanent al unei comisiuni internaţionale
formată din delegaţii marilor puteri şi ai statelor interesate.

438 VIAŢA ROMINEASCĂ

Se refuza Turciei dreptul de a inchide strim
torile in caz
râzboiu, Cu excepţia vaselor aparţinind statelor cu care së
să afla în conflict. Teza britanică a primit un amendament
a partea Franţei, în sensul că vasele de râzboiu ce vor trece
prin strimtori nu vor putea depăși ca forţă şi ca tonaj pe a--
celea ale celei mai puternice flote din Marea Neagră.
Discuţia este incă deschisă şi e posibil ca ea să aducă
TE modificări de detaliu punctului de vedere al puterilor.
eren va H însă menţinut chiar dacă Rusia s'ar retrage dela
ri mă mg ex Turcia a ar accepta decit subt imperiul
aloarea regimului sta -
tiuni a gien ép Deet ae SOA
n ce priveşte Rominia, interesul ei nediscutat
susține proectul puterilor, chiar dacă el ar conţine Bogote
anumite riscuri şi ar implica anumite angajamente, Indată după
Me la păcii orientale însă şi ca un corolar indispensabil, ea
e datoare să lămurească definitiv raporturile ei cu Rusia şi să

l
er apari punct de frecare cu marea republică comunistă

Eugen Filotti

Cronica teatrală

lon Petrescu.—lInşiră-te Mărgărite.—Nunta lui
Figaro Răzbunarea. - Ecaterina lvanovna—Paquebot
Tenacity.- Patima Roşie. — Două orfeline, ete..

În cadrul unei reluări a feeriei /nșiră-te Mărgărite, s'a săr-
bătorit, la Teatrul Naţional, jubileul de cincizeci de ani de teatru
ai d-lui lon Petrescu. Au fost aplauze, discursuri, cadouri, emo-
ție pe scenă şi în sală...

Sărbătorile Bctoriceşti, pe scenă, cu concursul publicului, au
totdeauna ceva teatral şi artificial, şi nu sint simpatice, Sărbăto-
rirea d-lui lon Petrescu, deşi pe dinafară nu s'a deosebit mult
de altele, a fost totuşi îinduioşătoare şi chiar înălțătoare. Omul
care a slujit cincizeci de ani arta dramatică rominească nu poate
să nu-ţi impună respect. Dar încă un artist ca lon Petrescul

Debutind pe vremea cind în teatrul nostru stâpinea roman-
tismul, cînd repertoriul se alcătuia din melodrame tenebroase şi
operete melodioase, d. lon Petrescu a rămas romantic pănă azi.
Dealtfel temperamentul, vocea, „fizicul“ îl predestinau pentru ro-
lurile eroice, pentru tiradele bombastice, caşi pentru cele de fä-
rani sfătoşi, cuminţi şi mindri. Nici un actor tomin nu poartă
costumul istoric rominese cu mai multă prestanță. Figurile de
boeri şi țărani, întrupate de d. lon Petrescu, vor răminea neuitate.
E poate singurul actor a cărui artă e specific rominească şi care,
in rolurile străine, se simte parcă stingherit. Rominească i-e vo-
cea, puţin voalată şi totuşi sonoră, romineşti îi sint gesturile, miş-
cările, înfăţişarea, bonomia...

D. lon Petrescu a jucat mult şi multe roluri populare. Cu
toate acestea nu e un actor popular. E stimat şi admirat de cu-
noscători şi de iubitorii de teatru, fără a avea popularitatea glo-

440 VIAŢA ROMINEASCĂ
ii nt o SES
riilor bulevardiere, fiindcă niciodată
credincios Teatrului Naţional cinci
d zeci de ani, n'
ken, ye de trupă, nici în „turneuri er mme? ee,
SH ne şi nu şi-a exploatat niciodată talentul, pentrucă şi-a
agp ei Cu o pasiune mai presus de toate, A fost un idealist
accepţia cuvintului şi va trebui arătat veşnic ca un mo-

del tinerei generații de
simplă meserie daer tori pentru care teatrul a devenit o

nu s'a comercializat. A fost

Eftimiu suferă, în ţii
„ în producţiile sale, de o
incurajată de succese de public din ce Ten
șiră-te Mârgărite poartă marca autorului,
şi Keier bës copleșită de calități şi promisiuni
utiliza pentru teatru minunatele figuri d -
E ef E i alisi Nouă, la Lab d
mult, Intrebuințind insă numai fi
Kerg ir dan Mărgărite ar fi rămas o feerie e. mp
mei an GR ponen ru mai reprezentative, scu-
c al d-lui Eftimiu s'au manif
deoparte in amestecul elementul seet
ui de basm cu viaţa d -
lele a poporului, deci ceva analo; elitaire s
í g cu „Han Sai
lui Hauptmann, şi pe de altă parte, Gem A ie
dramatică, în încercarea de-a răsturna
tie eeng ale eroilor.
sant teatraliceşte, desconsidera totuși
giilor. Făt-Frumos şi Smeui- Smeilor, întruchipează principiul bi-

ului pe care-l simbolizează
naiv-filozofică a basmelor wa?
Versurile d-lui Eftimiu, deşi goale, sint teatrale şi fastuoase,

potrivite cu atmosfera piesei. Se cinta uşor, plac actorilor, plac l
i
3

publicului şi alcâtu i
Jet Margarite., H SIE "7 element de succes trainic pentra

Teatrul Naţional e foarte sgircit cu
noutățile în
i mere e mirc end a treia a ra bn |
` o. rcenia i-o incura ý i
zeit e e Aen in dech seară sala, Leen nene EE
e vaită de „criză“. Prea mare sgirce
poate să De păgubitoare pentru rolul Teatrului Național re SE

CRONICA TEATRALĂ 29

carea noastră dramatică, Deşi, la prima vedere, nu s'ar putea o-
blecta nimic afişelor săptămiuale (in afară de Scampolo şi Tai-
fun care nu mai merg azi pentru primul teatru rominesc), totuşi
nu trebue să se uite că Teatrul Naţional, pe lingă menirea de-a
fi o academie actoricească, are şi chemarea de-a oferi autorilor
dramatici romini posibilitatea să se manifesteze, şi în deosebi ce-
lor tineri. Ciuta nu e deajuns pentru patru luni de stagiune.
Desigur, acest deziderat nu însamnă obligaţia de-a juca, cu orice
preţ, noutăţi romineşti mediocre, dar nici severitatea nu poate fi
exagerată pănă la a cintări operele dramatice nouă exclusiv prin
prisma şanselor de încasări serale. Ar trebui să se găsească o
soluție care să împace interesele administrative cu cele literare
romineşti... A nu face reţete cu o piesă rominească meritoasă e
tot atit de onorabil ca a faca serie cu Macbeth.

Nunta lui Figaro, dealtfel caşi Macbeth, s'a mai jucat pe
vremuri la Teatrul Naţional. „Premiera“ de-acuma însă va în-
cetățeni capo-d'opera lui Beaumarchais în repertoriu, atit prin tra-
ducerea d-lui Cazaban cit şi prin montarea foarte îngrijită.

La 27 Aprilie 1784, după o luptă de ani de zile, mai ales
impotriva voinţii regelui, s'a reprezentat la Comedia Franceză,
pentru întăla oară, „La folle journée ou le mariage de Figaro”
de Caron Beaumarchais. In seara premierei a fost atita îmbul-
zeală la casa de bilete că mai multe persoane au fost strivite, Se
ştia că regele, atit de slab de obiceiu, s'a opus până în ultimul
moment, chiar după ce o serie de censori speciali declaraseră că
piesa e minunată şi că ar fi o plerdere ireparabilă dacă nu s'ar
juca. Fiindcă rezistenţa regală era pricinuită de atacurile în con-
tra nobilimii, autorul isteţ a izbutit să stirnească şi să atz toc-
mai curiozitatea marilor seniori care, în cele din urmă, au smuls
consimţămîntul suveranului.

Cu toate că piesa işi bătea joc dearistocraţie, a fost pri-
mită cu mare entuziasm. Pe cind însă aristocrații, cunoscind
slăbiciunile personale ale autorului, nu-i luau în serios înţepă-
turile şi-i aplaudau numai verva aproape moliărească, burghe-
zimea dornică de emancipare vedea în Figaro pe reprezentan-
tul mulţimii prigonite şi saluta piesa ca un semnal de alarmă.
Faimosul monolog al lui Figaro, in actul al cincilea, se zice şi
azi c'ar fi fost prologul marei revoluţii.

Fireşte că, din Nunta lui Figaro, tocmai satira socială,
care pe spectatorii de atunci i-a pasionat, pe cei de astăzi nu-i
interesează de loz sau cel mult ca document istoric, Insuşi „pro-
jogul revoluției“ pare partea cea mai plicticoasă. În schimb lupta
dintre Figaro şi contele Almaviva a râmas interesantă şi plină
de viaţă. Figaro nu mai e răsvrâătitul impotriva nedreptăţii so-
ciale, ci reprezentantul deşteptăciunii fireşti care triumfa asupra

rostiei înzorzonate aristocratice... Odinioară fiecare persona-
giu din Nunta lui Figaro trebuia să simbolizeze un viciu; azi
țiecare e preţios prin elementele de viaţă ce le cuprinde...

Chiar reprezentaţia dela Teatrul Naţional numai prin a-

442 VIAŢA ROMINEASCA

cestea a stirnit interes şi a izbutit să romi
nizeze pe Bea -
în Dale a ORI Ponte el neaga 3 si vera wo
doar costumul. rsonagiile nu sint nici Fra SE Eal a

ranceji, nici

e Sa Peer „tata uree cont
e e in Germania, s'a făcut o in-

cercare curioasă: s'a jucat Tartufe în e
piesa a rămas în picioare Și Nunta lui Se H gie
. igaro, în ciuda fas-
tuoaselor costume de epocă, a suferit Și beten
de atmosferă la Teatrul Naţional şi totu eterna n
tuşi Beaumarchai -
Sg Gage ge nedreptatea criticilor care susţin că Gg
Se Lë r mai interesa azi decit ca libret Ge operă-co-

Valoarea spectacolului însă se mi
Orează de ĵÎ
trecem dincolo de ansamblu, „Creatiile? individuale de See

preti
a? ed sint nule, în afară de d-ra Toto lonescu, în rolul pa-

te apere din tabs Gat dal Bet
inta ne ră lumea, s'a Mu | i
pri E
Versuri, admirabilă. Pricina ? In reg Éiere

bita şi aproape să-şi piarză şi viaţa, Ginevra, Wi Gk-
E fost răpită de cătră bătăiosul Neri Coat ` Z
Ba aş, răzbunător, viclean şi stăruitor, Gianetto s'a jurat să

răzbune. N'ar avea însă şanse impotriva fraţilor Chiara-
mantesi, faimoşi aventurieri şi chef, dacă Laurenţiu, care nu
putea suferi pe cei doi fraţi, nu i-ar veni în ajutor. `

demeneşte i
l-au batjocorit, la o cina bogată care va fi Ste pe cei ce
e ince S
rii lui. Peripeţiile acestei răzbunări alcătuesc eege

patru acte pline de mişcare, culoare, pitoresc at

unarea avea toate elementele de-a Pre i li
ebe = Sem Benelli nu e novator şi piesa, înafară de
ae ră Geet: d cere sforţări spectatorului, nici de a-
ST pregătire, A fost ucisă de actori, cu însuși d,

e pe urma r
PRE ceea Eia ei Srpen råmine însă o mingiere: tra-

CRONICA TEATRALĂ 413

Revizorul, Azilul de noapte, Puterea Intunericului, Nuşa...
Atita s'a jucat pâna eri, din teatrul rusesc, pe scenele romineşti.
Anul trecut s'a mai adăogat Nyu... Dealtfel tot cam atita s'a
jucat și în restul Europei, căci noi numa! pe Francejii medio-
cri îl jucăm înaintea altora, pe propriile noastre riscuri. Acuma
vine Ecaterina Ivanovna, dramă în patru acte de Leonid An-
dreiev. Mirare: Leonid Andreiev a scris şi teatru!

In realitate Ecaterina Ivanovna, caşi celelalte plese ru-
seşti (afară de Revizorul), e o nuvelă dialogată. Conflictul e
consumat inainte de ridicarea cortinei. Piesa poate fi privită
ca un epilog al unei drame. Până cind Gheorghe Dimitrievici
Stribelev, soţul, trage cu revolverul în Ecaterina, s'au intim-
plat poate lucruri tot atit de interesante caşi cele de după fo-
cul de revolver. De ce o fi pus autorul la inceput focul de
revolver, în loc să-l fi pus la stirşit? Căderea Ecaterinei, din
ce În ce mai jos, inconştientă şi fatală, e „dramatică“ numai
pentru roman, unde prăbuşirile sufleteşti au mijloace de expri-
mare lente, adecvate alunecărilor fără precipitări. În teatru,
dizolvările sufleteşti trebuind să se întrupeze în scene determi-
nate, crează o atmosferă de arbitrar. Acţiunea, oricit s'ar strā-
dui reformatorii teatrului cu orice preţ, e un element indispen-
sabil. Viaţa omenească, în clipa cînd n'ar avea nici o ţinta, ar
pierde orice valoare, Naturalismul a mai încercat să suprime
acţiunea din teatru şi să o înlocuiască cu „adevărul în sine”.
Acţiunea a rămas... í

Şi Ecaterina Ivanovna vrea să dea la oparte acțiunea de
dragul analizei sufleteşti. A reuşit doar să o deplaseze. Dacă
piesa interesează, este că spectatorul urmăreşte soarta eroinei
in conflict permanent cu lumea ce o înconjoară şi chiar cu a
însăşi. Etapele căderii ar putea fi altele şi interesul nu s'ar
micşora.

Ecaterina Ivanovna zugrăveşte o lume zugrăvind ciţiva
oameni. Lumea trăeşte, oamenii trăesc—iată meritul adevărat
al piesei. Ecaterina Ivanovna, caşi Puterea Întunericului sau
Azilul de noapte, ware a face cu „teatrul pentru mai tirziu”...

Totuşi succesul unor piese ca Ecaterina Ivanovna e sem-
niticativ, câci vădeşte reacţiunea din ce în ce mai pronunţată
impotriva industriei bulevardiere parisiene care de cincizeci de
ani cultivă „adulterul pentru adulter“ şi care, prin favoarea ce
i-o acordau spectatorii tuturor teatrelor, ajunsese să scoboare
poezia dramatică ja nivelul varieteurilor... rectorii de teatre,
chiar şi la noi, au inceput să bage de seamă că lumea s'a să-
turat de toate variantele „triunghiului“ şi caută alte orizonturi,
revenind la piese în care iubirea e mai mult decit o întrecere
de-a pune coarne sau de-a le purta...

VIAŢA ROMINEASCĂ
———————O O L o

sn AI

Tatonările Teatrului Mic ar putea sluji de învăţătură şi
altora, în multe privințe. Aici s'a căutat mereu a se ridica la
rangul de principiu frivolitatea pariziană, intocmai precum sim-
paticii îndrumâtori dela „Rampa“ declară că „Îmbogăţesc vo-
cabularul şi inoesc sintaxa rominească“ atunci cînd umblă să
scrie „radical“ de dragul cetitoarelor din Lipscani. Nereuşind
a atrage lumea cu principiul lor, conducătorii dau vina ba pe
presa care nu-i încurajează, ba pe publicul care nu-i ințelege.
(Caşi cînd ar fi nevoe de mare înțelegere pentru a aprecia
picioarele şi toaletele eroinelor adultere !) Teatrul Mic nu vrea
să înțeleagă că niciodată, decînd e lumea, nu s'a făcut vad de-
cit la prăvălii cu marfa de calitate bună,

Se intimplă uneori ca nici marfa bună să m'aibă trecere.
Mai ales cind se desface la o prăvălie cu reputaţie dubioasă.
Aşa cu Paguebot Tenacity care ar fi meritat o soartă mai
bună. Paguebot Tenacity a plătit greşelile trecutului...

Stăruim neîncetat asupra alcătuirii repertoriului, fiindcă a-
vem convingerea că aici este buba „Crizei“. Actorii in general
şi cel romini în special sint dispuşi a crede că lumea merge
la teatru numai spre a-i vedea pe ei, fiindcă uneori se intim-

lä ca, într'adevăr, să contribue şi el la succesul cutărei piese.
nchipulrea aceasta nu e periculoasă ci vreme actorul e pus
să joace, dar provoacă „crize* cind actorul rămîne să-şi aleagă
el rolurile. Directorul de teatru care, la facerea repertoriului,
a e ze stare să uite că e actor, riscă să nu scape niciodată
e „crize“.

Teatrul Mic, cu cei trei artişti talentaţi din fruntea trupei,
Dovada reprezenta-
ţia cu Patima Roșie. S'au ferit de piese romineşti de frica in-
alde „triunghiuri“,
ŞI iată că primul succes adevărat, sincer, tot cu o piesă ro-
minească l-au cules, cu Patima Roşie. Niciodată n'au fost la

oncluziile mai
Despre Banco şi Domnișoara... mama mea ce s'ar putea
spune ? E prea mult că am însemnat aici titlurile...

Pentruză unul dintre numeroșii directori ai Teairului Mie
ar fi insultat pe cronicarii dramatici... la cafenea, Sozietatea Cri-
ticilor a hotărit să pedepsească Teatrul Mic, ignorindu-i ac'ivi-
tatea pe un răstimp de citeva luni, Hctărirea Societăţii Criti-

CRONICA TEATRALĂ 445

nedreaptă, şi neumană. Un critic (si cu atit mai vir-
Sé pp femei de critici) nu are voe să se lase influențat de
insultele de cafenea“ ale culărui director giră-spartă. De ce
să poarte un teatru întreg ponosul neseriozităţii unui director ?
Apoi, indiferent de orice insulte, un critic nu poate să ignoreze
nici o activitate artistică meritoasă fără riscul de a fi taxat ca
lipsit de obiectivitatea indispensabilă iîndrumătorului conştiin-
cios. Critica sau cronica, cel puţin în materie de artă, nu ar
trebui să fie în dependenţă de relaţii personale şi nici să "e
vească supârările sau impăcările criticului. Și însfirşit nimeni,
nici chiar o societate de critici, nu poate fi în acelaşi pu lu
decătcr şi parte, precum deasemeni nimeni nu poate fi wen -
inainte de-a fi ascultat sau apärat.. Eminenții mei con rat
din Societatea Criticilor, pionieri înfläcărați ai democrației, rd
trebui să-şi ulte principiile umanitare nici cind se iveşte prile-
jul să le aplice în practică...

+
Teatrı l Popular joacă Două orfeline şi Bâiat de viaţă,

amindouă potrivite cu menirea ce şi-a dat. Dar de ce „orfe-
line“ ? E ingrozitor „orfeline“!

Octombre-Noembre, 1922, L. Rebreanu

Miscellanea

Literatura nouă

S'a vorbit in această revistă destul, poate chiar prea mult,

despre literatura nouă.—De obiceiu acest cuvint |-

mele, nu cu intenţii de ironie, ci pentrucă

am pus în ghili-
era citat şi noi nu

puteam să ne luăm răspunderea conţinutului lui,

O literatură ca să se numească nouă,
greu, desigur, de stabilit cită vreme un

trebue să fle nouă.
lucru e nou şi cind

incepe să fie vechiu. O pălărie nu mai este nouă după vre-o

două luni. lar dacă iți cumperi o
fără să se fi învechit, Dvina ster
O literatură e nouă, fără îndoială, mai

alta peste o lună, cealaltă,

multă vreme decit o

pălărie, dar nu poate fi nouă şi după treizeci de ani dela apa-

DD ei, Literatura „patruzecio tistà", care

incepe cu mult inà-

inte de 1848 şi ține până la | nu mai era nouă nici măcar

pe la 1860, deşi nu apăruse o alta

care să-i ia locul.

Literatura noastră „nouă“ a apărut, după unii, îndată
Eminescu, după alţii odată cu Macedonski şi şcoala lui, et

acum peste patruzeci de anl,

Hotărit, obiectul e prea vechiu ca să mai
x poată benefici
de eticheta tinereții. Cu aceasta literatură se intimplă ceiace za

intimplat cu Junimea. Pe vremea lui Voda-C

Care aveau cam vre-o douăzeci şi patru de a

uza, clțiva oameni
ni, san grupat in-

tr'o societate căreia i-au dat un nume potrivit cu virs

ta lor, Da
ei au rămas mereu „Junimea“, şi cum Dumnezeu le-a dat la toţi
a er ză de lungă, această junime era alcătuită la urmă din

Şi mai curioasă ne apare denumirea de
care vorbim acum, cind ne gindim că d

„nouă“, a literaturii
upă ivirea ei, a a-

MISCELLANEA 447
EE,

părut şi o altfel de literatură (Coşbuc, Goga, Sadoveanu, şi toată
şcoala lor) care a stăpinit cu putere conștiința rominească — și
1otuşi nouă a rămas tot literatura aşa numită „nouă“,

Ori poate ne inşelăm cind spunem că Coşbuc e posterior
lui Macedonsky, Goga lui Petică (dacă Petică e „nou“j, Sado-
veanu lui..—dar şcoala „nouă” nu are prozatori. Ca să găsim
predecesori „noi lui Sadoveanu, trebue să ne adresăm doar lui
Macedonski cu ale sale nuvele. Dar oricit de geniale ar H a-
ceste producţii, ele sint mai vechi decit Neagra Sarului.

Cronologiceşte (şi anume dacă o pălărie e mereu nouă
până îţi cumperi alta, ceiace insă e excesiv) literatura nouă e
şcoala Sadoveanu, căci dela această şcoală încoace proza romînă
nu a mai făcut o altă evoluţie, Și nouă ar mai fi şi literatura lul
Goga dacă acest poet ar mai scrie, căci el a apărut după sim-
bolism.

In realitate, nu avem o literatură nouă. Şi credem că vom
fi de acord cu toţii asupra acestul punct, dacă vom consacra un
mic moment de atenţie acestei mici probleme.

Şcoala Sadoveanu nu mai e nouă căci are virsta de două-
zeci de ani trecuţi. Simbolismul nu mai e literatură nouă căci,
cum pretind înşişi crainici! săi, virsta lui e respectabilă : patru-
zeci de ani după unii, treizeci după alţii, douăzeci după cei mai
modeşti.

Scriitori noi avem fireşte, adică tineri talentaţi care au in-
ceput să scrie de curind. Dar dacă ei se pot însuma la vre-un
curent literar mai vechiu, sau dacă sint izolaţi şi nu au creat
un curent, evident că aceşti scriitori noi nu formează o literatură
nouă. Bolintineanu a venit cincisprezece ani dupa Cirlova, a
lost aşadar un poet original nou tat cu Cirlova, dar cu el nu
a inceput o literatură nouă. Literatura sau şcoala „Cirlova“ a
ținut până după moartea lui Bolintineanu. lar Hogaş este un
izolat şi nu reprezentantul unui curent literar.

ar astăzi o literatură nouă nu poate fi o literatură care să
aibă vre-o asemânare cu cea dinainte de războiu. Un eveniment
atit de mare ca războiul lumii, o schimbare atit de totală a aşe-
zămintelor omeneşti ca cea datorită acestui cataclism, trebue să
aibă ca efect apariţia unei literaturi cu caracter fundamental deo-
sebit de al întregii literaturi de mai înainte. După marea Revo-
jupe tranceză a venit romantismul, adică o răsturnare totală a es-
telicei care dominase literatura Franţei, Intro formă sau alta,
peste două veacuri. Dar această literatură nouă n'a apărut îndată
după Revoluţie, ci după două decenii, adică atunci cind au putut
să-şi spună cuvintul cei care crescuse în împrejurările cele nouă.

Literatura noastră nouă — expresie şi oglindă a lumii celei
nouă — va fi determinată de condiţiile în care cresc (se for-
mează) acuma băeţii și fetele din şcolile primare şi primii ani
de liceu. Pănă atunci vor continua curentele şi formulele dina-
inte de războiu,

448 VIAŢA ROMINEASCĂ

SNE EE

Că literatura de azi nu se resimte de loc de războiu şi de
noua stare de lucruri, nu se poate spune. Poezia d-lui Demos-
tene Botez şi a d-lui Philippide nu se poate înţelege complect,
dacă nu ţinem samă de tot ce s'a intimplat dela 1916 incoace.

Dar literatura lor foarte originală, e veche, in inţelesul că
se poate insuma ia anume curente dinainte de războiu. Si—ca
să vorbim tot de colaboratori de ai noştri, căci avem mai mult
curaj să le negăm noutatea decit altora, care s'ar supăra prea
tare pe noi—dacă Lucia Mantu sau d. lonel Teodoreanu nu gato-
resc, nici ei, nimic vre-unul scriitor romin anterior sau contem-
poran, totuşi literatura lor nu e provocată de imprejurările cele
nouă sociale şi morale,

Gustave Lanson (cel mai insemnat istoric literar de astăzi
din Franţa ; şi problema noastră e de istorie literară) spune că
literatura nouă, determinată de condiţiile cele nouă, nu a apărut
incă nici in Franţa.

Condiţiile de apariţie a unei literaturi corespunzătoare pro-
blemelor puse de lumea cea nouă eşită din războiu, le-am dis-
cutat şi acum patru ani. Consideraţiile unui ginditor ca Lanson,
contirmind cele spuse de noi atunci, nu pot dech să ne intă-
rească în convingerea că literatura nouă va fi opera unei gene-
rații care incă n'a apărut pe scenă. *

Regimul presei

Ordinea, intemeiată chiar pe tiranie, trebue preferată anarhiei.
lar ordinea e acea stare in care prevenit ce trebue şi ce
nu trebue să faci, în care el mai dinainte binele sau răul care
va urma, pentru tine, din faptele tale.

Să vedem cum stăm cu presa, din acest punct de vedere.

După regimul vechiu, publicistul ştia că dacă se intrece
cu atacurile impotriva Regelui şi a capetelor incoronate străine,
putea fi dat în judecata tribunalelor şi condamnat. Dar mai ştia
— cel puţin înainte de războlu — că aproape cu Siguranță nu
i se putea intimpla nici acest lucru, căci injuria la adresa Re-
gelui, aşa de intrată în obiceiul pămintului, ca armă a opoziţiei
impacientate, era un ritual ajuns atit de anost şi de banalizat,
că nu mai făcea nici o impresie. La această impunitate contri-
buia şi faptul că Regii sint prea sus puşi — şi prea magnanimi
prin poziţia lor—ca să dea importanţă la asemenea injurii, care
dovedesc un nivel intelectual şi moral inferior la cel care in-
jură. intelectual— pentrucă faptele politice se judecă şi se ana-
lizează, nu se înjură; şi pentrucă chiar dacă concepi lucrurile po-

După ce am scris aceasiă noliță, am văzul același părere èx-
primală de Benjamin Crémieux,

MISCELLANEA 449

litice subt categoria „vinei“, nu Regele e vinovat, ci partidele po-
litice, etc.. Moral — pentrucă, a insulta pe cineva, care nu se
poate pune la polemică cu d-ta, e un fel de laşitate. ŞI este re-
gretabil că un om ca George Panu a făcut asemenea lucruri.
E drept că temperamentul acestui om nu era la înălțimea talen-
tului său.

Pentru celelalte culpe rămineau juraţii. Dar juraţii con-
damnau foarte rar şi foarte blind.

Aşa dar subt regimul presei de pănă astăzi ştial la ce te
poţi aştepta: — la impunitate, afară de accidente. Accidente se
pot intimpla însă in orice afacere a vieţii, Pe cea mai bună
stradă poţi să aluneci şi să cazi cu timpla de trotuar,

Mai degrabă puteal să ai diferende cu particularii, cum ne
arată suferinţile tinărului Edgar Bostandaki, care pentru acea o-
ribilă greşaiă de tipar cu privire la Madame Athenats Grego-
rachko şi pentrucă n'a pomenit („măcar“) în carnetul monden pe
M-me Buzdrugovici, a trebuit să fie victima unor varii şi ne-
meritate brutalităţi. Sau ca de pildă cind se supăra vre-o gru-
pare mai mare şi-ţi spărgea geamurile ori chiar şi capul,-—dacă
autoritatea, caşi jandarmii lui Offenbach, venea la Spartul iarma-
rocului. E drept, în cazuri rare, mai sus menţionata autoritate
se intimpla să asiste şi să se comporte contemplativ, cum s'ar
zice—intr'o atitudine estetică. Atunci afacerea lua aspectul unei
pedepse aplicată de autoritate, prin procură. Dar lucrurile aces-
tea erau rare caşi patinarea despre care am filozofat mai sus.

Am spus cu altă ocazie că în interesul societăţii este mai
degrabă impunitatea decit botniţa, Și am arătat pentru ce. De
acela nu mai revenim.

Acum ni se anunţă crearea unor delicte de presă şi defe-
tirea lor tribunalelor ordinare.

Intr'o notiţă din trecutul nostru număr am arătat prin cì-
teva exemple, scoase din publicistica literară, că scriitorul nu va
mai şti ce-l este şi ce nu-i este permis să scrie, căci cu oare-
care bunăvoință se va putea descoperi in scrisul său şi instiga-
ţa la rebeliune, şi calomnia, şi celelalte,

Această nesiguranţă, această neprecizare (şi sintem gata să
declarăm că neprecizarea e în natura lucrurilor şi deci tatală),
această neprecizare cu privire la ceiace pot ori nu pot scrie, a-
cest deficit de „ordine“ —vezi definiţia de mai sus—aduce ceva
din ceiace se numeşte anarhie. Nimeni nu va şti dacă nu cumva
a păcătuit şi în ce categorie poate cădea posibilul lui păcat.
Apoi un publicist va putea fi acţionat şi condamnat pentru ace-
laşi lucru pentru care eri a fost lăsat în pace şi pentru care al-
tul chiar azi va fi lăsat în plata domnului,

Decit această cenzură represivă, e mai de preferat cenzura
preventivă. ,

E mult mai simplu şi mai comod pentru toată lumea -au-
toritate şi publicist—şi mult mai uman peniru acesta din urmă,
să se trimită articolele la cenzură şi să se respingă cele care

450 VIAŢA _ROMINEASCA

nu convin autorităţii, decit să se jese publicarea lor liberă şi să
urmeze procese, condamnări, etc..

Apoi trebue de adăogat că condamnarea nu va impiedica
articolul subversiv să fi circulat şi să fi făcut tot răul de care e
capabilă o idee subversivă. Rău, datorit ideii însăşi mai întăiu-—
şi apoi propagandei deşănţate pe care procesul şi condamnarea
o vor face acelei idei în lumea celor susceptibili la ideia in
cestiune,

„Libertatea“ aceasta de a tipări idei subversive pentruca
apoi s'o păţeşti din pricina lor, ni se pare un fel de cursă întinsă
scribilor naivi (ca să nu zicem proşti), căci cei inteligenţi n'au să
se apuce să se arunce singuri în laț. Dar pentruce să întindem
curse bieţilor proşti ?

Scriind aceste lucruri, simțim cum ne încălzim singuri de
deia noastră, Avem viziuni idilice: Nici o bătae de cap, nici o
emoție: scrii articolul, îl trimiţi la cenzură (recrutată din cate-
goriile sociale cele mai interesate la păstrarea ordinei), primeşti
articolul cu aprobarea de a-l tipări, dacă ai brodit-o, ori cu in-
terdicția, dacă al nimerit-o ca lrimia—şi viaţa curge lin şi pa-
triarhal.

Dar pentruca lucrurile să fie perfecte, mai este nevoe de o
condiţie, şi anume : Articolele date la cenzură ar trebui să nu se
ştie dela cine vin—ca anumite opere trimise la academie spre pre-
miare, ori ca lucrările, scrise la concursuri—căci altfel „autorul“
ar putea suferi vre-un neajuns, pentrucă şi-a permis să aibă
ideile din articolul său. Articolele ar fi depuse toate într'o mare
urnă, din care, după cenzurare, autorii şi-ar alege fiecare pe al!
său. Dacă cumva vreunul şi-ar însuşi opera altuia — şi cum cel
frustat n'ar putea să reclame, căci s'ar viola secretul — lucrul
nu ar fi atit de grav. Dar aceasta este o pură ipoteză, căci
fiecare autor crede că articolul său e cel mai bun din toate,

P. Nicanor & Comp.

Recenzii

P. Andrei, Sociologia revoluției, laşi, 1921,

Epoca noastră de lichidare a războiului mondial e caracierizală
prin revoluții şi conirarevoluții, ieroare roşie şi leroare albă, În Rusia,
Europa cenirală şi poale mai departe, în Italia şi Orecia.

Mai mult decit oricind, problema revoluției se impune oricui mal
incearcă să cugele, în aceste vremi sbuciumale... De alci numărul
„mare de lucrări consacrate în ultimul timp subiectului, înire care e
imbucurălor că pulem menționa şi una rominească.

Autorul e un linăr și harnic gindilor, cunoscut deja prin mai
multe studii serioase şi mal ales erudile.

depi al unul idealism al valorilor care se resimle de influen
lui Rickert, d. Andrei incepe prin a caracterize fenomenul revoluție in
raport cu concepția filozofică a istoriei.

Utilizind ingenioasele reflexii ale lui Simmel supra „lragediei
culturii”, d-se consideră in senz larg revolujia, ca o lendință de crea-
jie ai de aulonomie a spiritului, în luptă cu totalitatea produselor lul
anterioare. Faţă de ordinea istorică exislentă, care tinde la conserva-
Lem, revolulia are o aliludine critică şi raționalisiă, reprezentind liber-
lalea, În luptă cu necesiialea, Noțiunea de revoluție, înlrebuiniată in
acesi senz, nu se roporiă numa! la revoluțiile politice și sociale, cl şi
la acele ştiinţifice, rel'gioase, literare.

Violenja nu e, cum cred unii, un element necesăr al revoluilei
şi ea îşi găsește explicația, în pelimile ajițale de anumite idealuri sau
in atiludinea reactiunii.

Revoluliile sint totdeauna pregătile de ideile anierioare şi de
cursul fenomenelor ; ceiace e brusc în ele, e numai schimbarea orga-
nelor ce execută anumile luncții.

In orice revoluiie distingem: 1 lupia subieclivă conira normelor
obleclive, pregălirea spiriluală a revolujiei, 2 exteriorizarea aciivă a
laptei prin răsturnarea ordinei existente, fenomen voluntar şi dinamic,
5 elementul reformator, afirmarea conşlieniă a unui drepi şi a une!
nol valori. Cind acesi ultim regen lipseşte, avem aface cu o simplă
revoliă, ienomen patologic şi desiructiv.

Din punciul Co vedere al formei sau metodei de transformare a
ordinei obieclire, caracterul esenjial al revolujiel e socialilalea. Lupia

subieciivă contra aulorilății lrebue să (ie obiectivală şi adoplală de
societate,

Cauzele lipice ale revoluției, d. Andrei le clasifică în seg
sau economice şi ideale (juridice, politice, islorice, religioase), $
ceiace priveşte psihologia revolulionarului casl laclorii pietre bila
Tevolujiei, dap adoplă părerile lui Taine, Gustave le Bon, Tarde,
Rădulescu-Motru. e

Discutind diferite feluri de a clasa rerolujiile, d-sa Ree înce :
1 revoiulii pur ideologice (şilinaţilice, estetice, religioase, filozo ce),
Z sociale in care intră cele politice, economice, juridice şi islor că

Primele sin! mai mult intelectuale şi lipsite de violență, pe Cé
cele de ai doilea au un caracler mai mult practic și sint seg? wi
sojile de manifestări brutale. inire ambele grupe de revolujii en ceea
o slrinsă legălură, căci revoluțiile morale şi religioase pot produc

t iale şi invers.

e TE gett etică a revoluției, d. eg aue

cu Kautsky şi impolrita lui Trotsky, că valoarea morală a e EE

depinde nu numai de alegerea scopurilor ci şi de acea a mlj ag rai
Revolujia e un fenomen voluntar, deierminal de rațiune ș pri

limenie, care sint supuse aprecierii. In revolujie e o luplă ozn we

loare nouă care caută să se realizeze şi o siruciură arenei ex ere

neadequală timpului. Dacă însă Ia procesul de inloculre, ene

nare, sau de lranslormare se distruge prea mult, n aere gr mpa

culturală integrală, alunci revoluția nu e admisă din punc

eliç",

452 VIAŢA ROMINEASCĂ
————————————— 00 RORREAS A

Vielenia nu e scuzabilă „deci! în oarecare măsură“, atunci cînd
reprezentanți! clase! conducătoare se identiiică cu instituțiile existente,
apărindu-le cu forța. Revoluţiile singeroase sin! legilime numa! cind
au un caracter național, idealul cultural găsind în națiune prima cale
a realizării sale, sau atunci cind e vorba de salvarea unui popor.

Oprindu-se mai mal! asupra soluiiilor sociale, dan inlălură con-
ceplia socialislă care caulă să le explice prin lupia de clase, adop-
lind concepția tilozolico-juridică, întemeiată pe armonia claselor so-
ciale, prin egalitatea polilică şi cea de drepi.

zele revoluției sociale moderne se pun în secolul al XVI cind

se alirmă puleraic tendința călră independență, fală de auloritatea re-

ligioasă. idéia de religie naturală a adus pe acea de drept nalural,

în opozijie cu cel scris, producind o adevărată revoluție în spirile.

Dintre cugelălorii moderni, Hegel a coniribuli, mai ales, le formularea

drepiului de revoluție, prin alirmarea coalradicției ca element nece-
sar al brat universale.

evoluția socială se poate îndeplini e irel căi: politică, e NM

mică şi pria reforma want educativă. Á sai dree:

edinja în puterea revoluție! polilice peniru schimbarea ordi-

nel sociale o afirmă blanquismul, anarhismul, nihilismul şi bolşevismul.

. Andrei expune cu un mare lux de amănunte aceste doctrine

Revoluția socială pe cale economică e reprezenială prin mar-
xlsm şi sindicalism, Deşi marxismul oscilează inire delerminismul e-
conomie şi curenlul revoluționar, el concepe lranstormarea socială în
mod evolulir economic, Comparind bolșevismul cu marxismul, d-sa a-
rală după Kautsky şi Bernstein deosebirea dinire cele două docirine :
„Bolșevismul este prin frază marx!si, prin esență blanquist”.

Punciul slab al marxismului e disprețul său peniru factorul ideal,
etic și rolul lul în transformarea economică,

„Revolutia bună, admisibilă e posibilă numai pe calea eroluliv
morală“. Problema transformării sociale e idenlică cu acea a lrans-
lormării morale a omului. Revoluţiile sint prea ades manilesiarea u-
nul primilivism politic, după cum spune Masaryk, şi peniru evilarea lut
e nevoe ca orice tendlajā de autonomie rațională, orice creare de va-
lori nouä să fie canalizală şi salisfăculă prin reformă. „Progresul se
face prin acumulare, nu Prin disirugere de valori şi revoluția, oricît
de blindă ar fi ea, poale disiruge numeroase valori”,

Lucrarea d-lui Andrei dovedeşte o inteligență disciplinală şi sis-
temalică, o vastă lectură, o reală pulere de asimilare, sbiliiate in mi-
nuirea absiracțiilor. In celace priveşte metoda, caşi unele idei sus-
linuie de dan, ea nu mi se pare insă la adăpostul obiecțiilor.

Deşi lucrarea sa e intitulată „Sociologia revoluției“, ea cuprinde,
mal degrabă deci! analiza obiectivă a acesiul fenomen în realiialea lui
istorică, consideraţi filozofice şi etice asupra lui, desigur interesante,
dar în mod necesar subleclive, ragi, lăsind nu odată de dorii, ar spune
un adepi al melodei severe a lui Durkheim, din punctul de vedere al
preciziei şiiințifice.

lată un exemplu lua! la intimplare. Vorbind de cauzele istorice
ale revoluției, d-sa afirmă „că o jară agricolă în care spirilul proprie-
II e cu necesliale dezrolial se va preta mul! mai greu la o revolu-
lie, căci ea are o lradijie mai mult sau mai pulin conservatoare“.

Fără a menjlona numeroasele răscoale |ărăneşșii pe care le în-
regislrează isioria și care desigur nu pol D considerale ca retoluji,
e desiul să amintim cazul Angiiei şi acel al Franței. Cea dintălu a
lrecul prinir'o periodă de revolujil, în secolul al
farà agrară. De cind a devenit insă industrială, ea cunoaşie desigur
mişcări populare, dar nici o revolujie adevărală. Franja dimpolri ză

RECENZII 453
me S a Z

merită numele de țară clasică a revoluțiilor, deși are un caracier a-
grar, mull mai pronunjal,

În celace priveşte lalurea explicalivă a revoluțiilor, d. Andrei
face, cred, o parie neasemăna! prea mare ideologiei, neglijind — din cauza
concepției sale filozolice-—un factor, cu deosebire Imporiani, acel al
laptei de clase. Dacă acest factor nu poale explica în mod sulicieni
revolujiile religioase sau naționale, dacă elemenlul ideal sau etic nu
trebue eliminat sau redus la rangul de eplienomen, cum fac marxişiii
orlodoxi, nu e mal pujin adevărat că, răminind numai pe lărimul ideo»
logic, plulim înir'un formalism adeseori vid și arbiirar, care face ab-
stracție de unele forțe motrice concreie şi vii ale Istoriei. O sinteză a
ambelor puncie de vedere, core de alifel nu se exclud, ar fi—cred
-mal eproape de adevăr şi ar corespunde mai bine complexității fap-
telor. In orice caz, interesele economice ale dileritelor clase, anta-
gonismul caşi raporturile de forță ce există intre ele, alcătuind echi-
librul social la un moment dal, sint realități care nu t fi negli-
jaie, cind e vorba de a injelege geneza și mai ales cursul revoluțiilor,
cu deosebire a celor moderne.

Oarecare regularități, dacă nu nişte legi precise și immulabile,
par a guverna raporiurile cași variațiile de forță a diferitelor clase.
Cea mai organizală și mai conștientă, de pildă, din clasele oprimate
îmbrățișează şi Interesele celorialle; și ele lupi coalizale, pănă în mo-
menlui, cind acestea devin opuse propriilor el Inlerese.

Marx a aplicat în chip magistral acesi punct de a vedea în „Lupta
claselor în Franţa 1848—50" ; și în urma lui, în opera unui Gumplovicz
sau Simmel, pulem găsi în aceaslă privinţă utile indicații,

Omisiunea acestui aspect al problemei l-a făcut 2 d. Andrei să
vadă in revolujia franceză, mal ales lalura ei filozo ico-politică, pe
cind caraclerul el e, cel puțin în aceiași măsură, social şi agrar. Bur-
ghezia, în lupia impotriva nobilimii, a avu! și concursul ărânimil, ale
cărei revendicări şi le-a însuşii, desfiinlind sarcinile leodale ce o în-
câluşuau şi conliscind o parle însemnată din marea proprietale rurală,
Acelaşi cauză il face să exugereze influența ocazional și problema-
lică a aliaților, în geneza revolujiei ruse,

Desigur privile prin prisma unul leleologism, pălruns de feii-
şismul ideilor, raporiul dintre clase, cași aniigonismul lor, pol apărea
ca niște simplisie considerații de mecanică socială. Peniru explica.
rea cuuzală a faptelor, ele nu mi se par însă de dispreluii.

Idealismul filozofic al d-lui Andrei e insoţi! de un oplimism ge-
neros şi ulopic, care il face să creadă in armonia claselor sociale
alit de scumpă avocajilor rajlunii de stali, caşi în eficacilalea refor-
melor şi a educației, peniru a preinlimpina revoluțiile.

ceasiă credință nu mi se pare insă în deplin acord, sau cel

Pulin se împacă greu cu felul cum delineșie D-sa revoluția, in prima
arte a lucrării,
S Două tendiaji par a fi în luplă, și a-și dispula Toiäieaieg în spi-
rilul autorului, contribuind să dea pe alocuri gindirii sale un carac»
ler neholării sau şovăitor. Cea dintălu e acea a omului de idei și a so-
clologuiui, care recunoaște rolul revoluțiilor, ca factor necesar al is-
loriei, cea de a doua e acea a omului practic ṣi a moralistului, impre-
sional de violenja, distrugerea valorilor şi disoluția socială, care mal
toldeauna le insojeşie. Cugelălorul caută să inlăleagă şi să explice,
dar e adesea siingherii de moralisi, care face mereu resiriciii, apre-
cinză şi judecă, după principiile conservatoare şi lradijionalisie, ale
unul Comte, Taine și Gustave Le Bon.

Credinţa în armonia socială şi in elicacilalea reformelor și a e
ducației sial menite să concilieze cele două lendințe contrare. Mă in-
doesc insă dacă aceasiă leză corespunde realității.

Clasele dominante sint loldenuna inleresale la conservarea or-
dinei istorice existente și din principiu ostile oricărei manilesiări de
sulonomie a spirilului, care le-ar putea primejdui stăpinirea. Dacă pu-

TA VIAŢA ROMINEASCĂ

mi se pare indoelnic. Cuge
rintele iuluror lucrurilor“
alițea cugelălori dela

Octav Botez.

L a moi veche revistă literară r
rul Instit. de Islorie Najională, Ciuj, 1922, | gie
roectele peniru publicar
numeroase încă pe la slirşitul veacului al
planurile lui lon Piurariu (
vestilei gramalici romine lipărită la VI
1795, voise in trei rinduri să
cerca! acelasi lucru cu Paul
au fost impidecaji de guvernalo
drept moliv al neaprobării ieam
licanae Licenliae principia”,
tipărească la Sibiu „Vesiiri filozof
și celelalie două proecie
e (mentionate şi in Ovi
» inire acestea ar f
Asaki, care în 1820 înain
unel foi romineşi
proectul însoțindu-l de interesante
voir vous engager A y observer
vers la religion, le respeci di
jamais de la plus siricle obser
e! la décence" (Uricarul, VII
imprejurări, un ziar ar fi fost
u revistă liter:
„Bibliotecă romina
celor 12 luni, ia
harta para

se pules alunci deci! să i
lurindu-se chipul lui ui
biicării în iragmente
citeva ee Kark

mesapi (în Anua-

Observajiilor"); insă
Iran rapori, aducea:
„Pernicioslssima Gal-
e din Ardeal spera să
ceşii care n'au avul rea-

d Densuşiunu, Literatu
lrebuli să fle indi
lase un memoriu
i quasi-oticiale.

"a romină me,
ca! și proectul lui
ky peniru tipărirea
pril 1520 a aprobat
cependant de-
vénérolion en-
ă ne vous écarler
concernan! les moeurs
elege, că in astiel de

Miaciaky la 7 A

iar în Gerten înlăia Ga înce
cu așa cers -/sforia Romanilor.
trămoşul Rominilor* a
a Istoriei romane (din
aleki arc uneori acceni
a „Dialogului* din frunt
n'am înlilait, în
„Frajilor! Toale neamuril
cell şi a şti faptele sirămo
4 ; cu cil mal virtos se cur

pe — şi nici nu

+ În motivarea pu-
care părintele Lupaş ne då-
din „Istoria peniru ince-
Lexiconului de Buda
adevăr, la Peira Malor
mici să [ie a-
şilor săi, măcar
ine, ca voi lap-

apărul mal lirziu,
fraze de aceslea:
celea și apuse insele
că pulin vestiți au fost acei

RECENZII 455

ele Romanilor celor vechi, a sirămoşilor vosiri celor slrăluciți, să le
celiji și să le cunoaşteţi”... elc. ori „eu sint Roman şi toji Românii Ro»
mani", Esie evideni, că aici avem Inlluenia acelui mare lsioric şi filo-
log, care a da! o chee pentru înlocuirea cu litere laline a „caliceştilor
chiriliceşii petice" şi care —dinire Romini-a agila! înlăia oară chesti-
unea originilor înir'o lucrare specială,

Despre Zaharia Karkaleki se aile că era Macedo-romin şi se afla
în Budapesia la incepulul sec. XIX, unde s'a căsălorii la 1812. La 1825,
înir'o carie apărută la Buda: „Carle de mină peniru Neie Rominească“,
èl anunță continuarea revisiei care încelase chiar in primul en. ln
programul publica! în acea carie, educe laude lui lenăchiță Văcă-
rescu, ne face o confesiune, poale sinceră („fiind eu cu ioiul şi In
loată viaja mea holării a sluji neamului meu în tipărirea cărților”) şi
Închee cu vorbele: „rămin prea supus în slujba neamului men", Bis
blioteca Rominească” reapare abea la 1829. Istoria Rominllor, scrisă de
Damaschin Bojincă (mal pe urmă reclorul Seminarului Veniamin), con»
linuată de Grigore Cuciurean din Holoţani (despre care ni se spune că
„loale ceasurile... le petrec în citirea şi lălmăcirea cărlilor celor mai
alese şi folosiloare neamului”), de Consianlin Leca şi loan Triliu (mai
tirziu loan Maiorescu), ocupă primul loc. Apar chiar sludii de istorie
romină : despre Dimitrie Cantemir, Radu Şerban, Mihai Viteazul, Dra-
goş și Sieien cel Mare.

Părintele Lupaş ne spune la p. 155 că: „Punclului privilor la a-
precierea lileralurii romineşii şi la răspindirea ei cu ajulorul acestei
revisie a căulal [Karkoleki] să-i dea oarecare alențiune“. To! acolo,
d-sa reproduce ca exemplificare a curinlelor de mal sus, un mie arli.
col publical in partea V-a (apărută în 1830; cl. p- 130) a „Bibliotecii“:
Despre literatură, Acest arlicol insă nu-i ceva dalorit lul Karkaleki,
ci este o reproducere din „Albina Romtneasod* din 15 lunle 1829 (al
5-lea număr dein apariția aceslei gazele „plilico-lilerală”). Ortogralia
este pulin schimbată şi moldovrenismele lăcule mai „literare* (intde—
întiie, franjezul — Francezul, el!c.). Obiceiul de a en mea arlicole
era după cum vedem loarie răspindii la cele trei publicaţii periodice
romineşii din 1829—1830. Asilel Asaki reproduce în Albina Komfneascà*
(1829, 23 lunie, No. 8) „Sonet despre pace“ al „M. Logofăt lancu Vä-
cărescu, peniru virtulea poeziei sale intilulal Anacreon al Rominilor“
din „Curierul Rominesc” No, 17 (1329) al lul Eliade; Karkaleki repro-
duce în „Biblioteca” sa (p. V-a, p- 56-57, 1330) „Ruinele Tirgoviştei*
a lui Cirlora, care șlim că apăruse in „Curierul Rominesce* (1830, 20
Martie) elc, elc.

şa dar cea dinlăiu revistă lilerară rominească, a apărul În anii
1821 şi 1829—1854. Colaboralorii principali al revistei au Lost Damas-
chin Bojincă, loan Triilu-Maiorescu şi aulorii căror || se reproduceau
scrierile,

Regrelăm că părintele Lupas, resirins în limileie unel comuni-
cări la Academia Romină (măsurală adesea cu ceasul), nu a slăruli
mai muli, în interesantu! său arlicol, asupra aceslei prime revisie în
limba rominească,

I. Șiadbei

Almanahul ziarelor „Adeoărul* şi „Dimineaţa pe 1925, Bucureșii,
Prejul 15 lel.

Direcţia ziarelor „Adevrârul” şi „Dimineața“ a avut o bună idee,
dind publicului nostru un almanah european. Caracterul enciclopedic
predomină în aces! volum.

Almanahul aduce date nouă şi inleresanle, indispensabile orlcă-
rul celălean, asupra siluajiei create in urma războlului, Evenimentele
de prelulindeni din uilimul limp, cași problemele curente, sin! trecute,
pe rind, în revtisiă.

Rominia insă are primul loc. Almanahul, - pe lingă informațiile

456 VIAŢA ROMINPASCA
a.

de care celilorul are nevoe În fiecare zi, ca: laxe fiscale, tarif pos-
lal, mers de irenuri, ele. — cuprinde arlicole instructive asupra futu-
ror ramurilor de activitate din lara noasiră. ;

ar aulori! aimanahului merg și mal deparie: ei discută, cu com-
petinjă și taleni, chestiile la ordinea zilei, de ex. problema chiriilor,
— păsirind veşnic o poziție democralică.

Almanahul are şi an bogal material literar, de cele mai mulie ori
bine ales,—dar uneori strecura!, în paginile lui, parcă după alle consi-
derenie deci! cele de ordin pur artisiie, Sii păca! ca admirabilele articole
de specialitate, bucățile d-lor M. Sadoveanu, Oalaciion, elc., cași „la-
rilul posial, telegrafic şi telefonic", să poarte — în spa

tele lor — un
an întreg, producțiile unor „literaji”, care se încăpăținează în contacto]
cu literele şi cerneala.

u această mică şi neinsemnală rezervă, almanahul ziarelor sÀ-
derärai: şi »Dimineaļa" rămine o carte foarie utilă şi frumoasă, care
~ Pe masa [lecărula — merită un loc de cinste.

a M. Sevastos,

Georges Sorel, Réflexions sur la violence, avec plaidoyer
pour Lénine (Eludes sur le devenir social), 454. p.
ulorul a murit de curind. Omagiile cele mal prețioase l-au fosi

aduse de adversari: iar inteleciualil—pe care Georges Sorel i-a deles-
lat dinir'o sinceră

adversitale prolelariană ` şi-au luat sarcina să-l a-
şeze acolo unde George Sorel toală viața lui s'a lemul să şadă : prin-
ire metalizicieni. E un loc de glorie. poale siagura glorie a scrii-
torilor politici.
upra scriilorului care a ridicat violența la un principiu activ
de viață, a căzu: din neştiință mullă negură, iar de cind cu revoluția
rusă şi de cind cu „pledoaria" peniru Lenin, destulă oroare... Pe ne-
drept: Scriitorul n'a lăcul, propriu zis, politică, A rămas inire căr.

comis, În afară poale de
presupuse violenje de siil (Azi, violenja de stil e mult mai violentă !).
A fosi un om candid. Această îngroziioare “carle e inchinală memo-
riel lovarăşei lui de linerejă, iar ultimele rinduri pe care le:a scris pe
ultima ediție, sin! un adevaral psalm al fericirii casnice : „Fericit o-
mul care a dal de femeia devolată, energică și mindră de iubirea ei;
ea îi va reaminti pururea tinereja lui, nu-i va lăsa odihnind pe lauri,
îl va readuce, pururi vii, indaloririle pe care și le-a luat si adeseori—
îi va lămuri propriu lui geniu“.

Originele cărții sînt umile : citeva articole publicate Zaire revisiă
ialiană JI Devenire sociale. Cartea a apărut în 1996 n Le Mouoemen?
socialiste, lar in volum in 1908,

Neobserrală în deajuns limp de mai
ne de zece ani, „Réflexions sur la violence" a de

dată cu isbucnirea revolujiei ruse. Georges
le inteleciusl al lui Lenin.

Scrisă lără nici o sirălucire de ail, fără o evideniă legătură in-

ire capilole, ba foarie arare ori cu însullețire —sarcasmul e singura
pilpilre a acestui creer —carlea erocă imaginea unul car în fiare pe
care-l irage un bou uria

$ cu un singur cora în frunte: iluzia violentă
a unui meializician l...

Lipsa de pricepere in ale scrisului şi compunerii se vădeşie nu-
mal decit: ideia care susține în definiiiv toală „morala“ cărții și care
ar fi trebuii dată ca molto, e sirecurală înir'o noliță dia josul paginei;
„dacă socialismul piere, acest lucru se ta dalora imprejurării câ-l va
fi fost frică de barbaria iul“.

Georges Sore! a fost orinduit ca o floare specială pe arborele
atit de bogal al lui Bergson. E cu putință. Pentru a înțelege insă—
nu adevărul (core în asemenea chestiani nu există IL, adevărul de care
Georges Sorel face atila caz — ci valoarea milulul grevei generale, in

RECENZII 457

i iolenia proletariană, e mal dreni să aminalim
sin căreia s ei pa SS, te lui fam ma di în feel ag
is aceste rinduri: „Quan bk
logie, cu siguranță că ar fi scr „seed. nous one:
- avons créé un monde tonl ar ei, pla
sei del pede pete) de mouvements în dé andet gapo” rg
începem o acliune Înseamnă ch am crelat o lume RS ee
zentului, alcăluilă de mişcări care jia de n Š
ice) Kee o în spectacolul factice care delermină în bună parle
e.
me in erën eege? se ridică: întrucii acest spectacol aolica
te schimba celalalt speclacol, al realilajilor palpabile, nui ră
Ísptuile ? Doamna Bovary rezolvă rea gs în sed ez? s Iganie
le opr cum s
See e e e că bolșevismul rus nu dove-
violenței proleiare ? (Pulem ptesupun ag ere or lee t
- loală părerea conlrarie a lui Oeorge
ra drept e numai o revolujie burgheză care din repezeală a ire
cul dincolo de lrăsura in care vola să se urce!). ease
Intrebarea le imbie la un nou „speclacol” care nu grms
acelaşi: fiecare melafizicien E d cine nu e metafizician în
„socielalea lul viiloare” !. <
Ss grojo 1) die S wl ear EE ză once peer
e es dorel, devine faclor îs
ae gn Sie generală e leng ceri me Benz Areng
Rezulialul lupiei n'are nici o însemn ere en beggen d
deveni forja creatoare. Lupia he ee Arcelor e Pope digi ir
cale de orice ideologie e rea amore ec dag AE cea
in mijlocul muncitorilor industriali, căro een
t sortiji să devie creato
jia revoluționară, ei care sin eror iritat prost
țilitatea intelectualilor. „Orig
poze Deet et Stee cu e: ore poeu ep e eg. venat Cu
libereze, lără a fi silit s p
Poienii, poale. să ei inteligenței". Şi această analogie istorică:
prolisionelilor burgheji ai Intelig e ng rg ode pop al
inlimple proletariatului celac
Genren een eegen roman: le fu ruşine de ees fe
E lecții dela reiorii decadeniel latine : şi rău le va fi p
vom ege a lui E teg Sege e ZC
denjei industriale
grele Berg rd poi perie pa violenței... Salvarea Rusiei e in aceaslă
; D
WE pa rata A
f socie capita D h S
SEN un ceesornie NS cu E E genera le-a
torma pe dată înir'un bufet bine asoria rh aal ep agg eaa
ericole : in primul rind „de o e
E muri perie) şi în al doilea rind de o insinuare a ca
i itoreşii.
sita Zieler frehen nu pol fi scăpaţi decil, poate, de...
inteiectuali, care sin! conducătorii locomolivei m rari mir neta!
7 De al doilea pericol... aici Georges Sorei crede in ot pier
liigi munciloreşii ; avanigarda proletară. Oamenii ari mar A aaa
Nu toți. Dar exisia posibilităţi pr are bag ară a Se sA pre ZE
sibilitatea unei ialregi răsturnări sociale, ` apreta
i ările de pănă acuma
ceplională mină de lanatici. EN SS E
| se aşieplo. nin, c
găină, greng e a Cpai gereest lul franceji dela
1789 |...

b titlul:
i ii unor asilel de ulopii mai pol găsi una su l
E de dE eh (E. Aderca > Idei şi Oameni) E san e ES
Zou e: pus la coalribulile însăşi Wagon d gg geg

aer A lul Georges Sorel.—Dar nu e, probabil, cea a beg

SE Ma

Teama lui Sorel e alil de mare
— adică cel
an de e !— incit nu se sileşie a emite S beet slal
Pe pe (és de. Sdt ger Wach l pp $ vede în oioienio pro-
labera fa MO e menirea de a menține distincie cele două
SE să amin Pa i Javali Durghezisi cași prolelarialului, ardoarea
eniru această francheță — aproape arisi =

ema ra Les el clericali dim Dani, LR EE = SS

În m crilalea care | -
kret Kee cind toale posibilitățile de ege fr d sini
acea erai EE păr = Senn eren care are menirea să

- en f
pe en iluzii ale veacului recul, “Omul (rpm ei s Aere e ae
Kee Se - eite agerar Istoriei intre iesen rafluri de cărți, 'a volt să
ee perle Gg repede, celace lrăeşie din cărbuni şi fer, și
F. Aderca

.
e .

Geor
ES socia! pos. Sorel, Les illusions du progres (Etudes sur le de-
arlea e scrisă imediat după „Rellexii
Seite Ze În revisia „Mouvement Sociale da I A a a.
speră Tarraa progresului"—studiul asupra ideli progresului la oa-
cin pere el secolului al 18-lea-—e o cercelare lălurainică. Ea n’ `
fan re deci! a pune istoricilor, pe masa lor de lucru, bus la lui
ai aa Segal ore, a moda dar reru
: loate opiniile
ia ii Le a indemnat la lucru pe George Sorel. polei înec
et Sne: ni c! a urmäloarei credințe marxisie, formulată în Manif `
zf gek „Să lie oare nevoe deo Pălrundere adincă See
Enarari i deiile oamenilor, viziunile lor concrete caşi lau l e
de exisienjā. ping bortini por neagă de i Lane conditie
R k aja lor social
ege Aer! page n Eer ber produsa pei ara cre ma că
limp Maa Som decit idelle clasei dee PETER Ge ew
EE
dei! eben? edit a legală de Pee rend RH
si punct de vedere, o lumină c
äech de" secolului al XVII-lea și P Soss e Sie, seri
E păi grimasele inconşileni impuse de clasa cea gege aa mia
pa A = arie își plerd cu totul vremea, cind vor să pătruntă ee
Sh pf rara e e Kee E ; aceştia sini palavragii, sage
generale". şi mai cu samă bufonii unei aristocrații de-
rilica esle erident severă —
tentă in disprejul unei clase care A KEE Ceci Léen R
en 1a monumente neperiloare, lrecerea ei pe pămint, Nedr pă.
E Kë ideologia poliiico-fllozofică dominantă —comună deg ges
hel e scriilori—e materialul de rej al veacurilor, cil ceiace
zeg vi acea ideologie şi, irecind dincolo de veac şi de clasă
care ect sa primeessa fard Punci de vedere putem spune acelora
eorge Sorel, că veacul al 18 lea fran te Ze iesen
H cez fil
eeng polies ` clasei care cucerea puterea. Re cb, Agen? e?
n veacul urmăior se pol redeg ai pe loate ramurile Prater

cerebrale. Oe
kek e sarl pică orel a venit cu sacul la poaria grădinii, cind a-

RECENZII 459

„Ceiace lrebue să lacă revolujlonarii e sd Judece faptele pre-
zentului în rapori cu viitorul pe care-l pregătesc" —lără îndolală, căci
(precum am văzul in „Reflexii asupra violenței“) imaginea viitorului are
o inlluenlă hotăriloare asupra oamenilor în acțiune. Şi alunci rămi=
nem uimiţi in fala acesiei concluzii reacționare a lui Sorel: „Eu şi
prietinii mei nu Încelăm a sfälui clasele muncitoare să nu se lase
frite în făgaşul ştiinţei său al filozofiei burgheze”. Ceiace inseamnă
că villoarea clasă dominantă - prolelarialul—ar lrebul, după disirugerea
puterii burgheze, să creeze din nou, astfel, o altă ştiinţă şi deci o
altă filozofie !

Filozofia uşoară a gazelelor democrale, desigur, va fi inlocailă,
Dar ştiinţa ? Dar arla? Ele să lie despreluile de pe acum numai
penirucă burghezia și-a crea! cu ele civilizaļjla-i proprie? Norocos,
ba foarte norocos ar lrebui să se simtă prolelarialul revoluționar, dacă
ar pulea conserva și duce mal aaar opera creerului burgheziei.

E - în haosul forțelor şi al hazardului—poale cea mai de samă
garanjie de izbindă a proletariatului, dacă viziunea lui e sortilă cum-
va să aibă norocul civilizației burgheze.

F. Aderca

Max Lazard, Le service obligatoire de iràvail en Bulgarie,
(Mission d'étude du Bureau internallonul du Travail), Geneva, 1922, 17.
P- Editura B. |. T., Prejul 3 franci elveţieni.

Prinir'o scrisoare oficială din 16 Seplembre 1921, şeful secreia-
riatului bulgar de pe lingă Liga Najiunilor a adresat Biuroului Interna-
țional al Muncii o cerere, rugindu-l să inslilue o anchelă asupra apli-
cării şi rezullalelor legii asupra serviciului obligator de muncă (eu:
dova povinost). 5

Importanța chestiunii precum şi faptul că, atit in Bulgaria cil și
dincolo de granilele ei, această relormă a fosi cind apărală, cind ata-
cală cu palimă, au determinat Bluroul dela Geneva să se folosească de
ocazia olerilă de guvernul bulgar.

In dorința de a asigura loale elementele de informajluni posi-
bile, dala anchetei a fost stabililă pentru o epocă în care legea pulea.
D judecală,-— cel pulin în parle,-după roadele el: în April 1922, d.
Max Lazard, preşedinlele asocialiunli franceze peniru lupta în conira
somajului, a fost delegat de Biuroul internalional al Muncii să cerce-
leze la fajla locului renumila reformă, aplicarea şi efectele ei.

. Max Lazard nu s'a mărginit să studieze numai „legea“, cl ai
psihologia aulorilor ei, precum şi mediul în care ea a fost aplicală.

Aşa fiind, este natural ca expozeul ancheiei sale propriu-zise
să-l găsim precedal de cilera dale asupra caracterislicii economice
şi politice a țării în care mentalitatea creală de tradiția cooperațiu-
nii palrlarcale, - zadruga, - 8 permis realizarea unel reforme care de-

sigur ar fi dat greș in allă parie.

Analizind apoi pe scuri perlurbajiunile rezuliale pe urma răz-
bolului şi activitatea partidului agrar, autorul ne pregăteşte pentru ine
elegeren obiectului cercetărilor sale- „prestalia obligatorie“ —, căruia
ii consacră cea mal mare porle a publicajiuaii.

Legea este studiată alit in treculul ei, trecul cunoscu! prin ne:
muljumirile pe care le-a produs peste holarele țării, - cil şi în faza sa
actuală, aşa cum se aplică, în urma modilicărilor ce i-au fosi aduse
prin protestul Conlerinţei interaliale a ambasadorilor, care, vedeau in
ea un spiril miiitarial în conlrazicere cu clauzele Tratatului dela Men:

Corespunzind insărcinării primite, aulorul examinează În mod o-
bieciiv „serviciul regula!“ şi „preslaliile temporare", pe care bărbații

-460 k

IAŢA ROMINEASCA

RECENZII 461

sint dalori să le aducă Palriei, cit şi mu

care fetele intre 16 şi 30 de ani E pri Pi pei yi por bet fe

cu regulamenlul de administrație pubiică din 8 Marlie 1922 ra
Vorbind despre atitudinea opiniei publice ?

“produsul docirinelor agrariene ale partidului lui

fia resirinsă creală la 1905 şi cea generalizală expusă prin 1915-1916.
Peniru relalivilalea restrinsă meritul fundamental al lucrării de faţă
esle că nu cencenirează alenjia exclusiv asupra unei excesy de va-
riale or! piloreşii povestiri cu trenuri sau vapoare, cum se face de o-
biceiu, peniru înlroducerea ideii de relativilăți. ci dă dela începul un
scuri şi exacl isloric al stării cunoștințelor fizice anterioare şi chiar
alie încercări de teorii unitare (de ex.: Riir) care lindeau să rezolve
conflictul capilal dintre principiul relativității aplicabil pănă la Einstein
numai fenomenelor mecanice și principiul conslanței propagării lumi-
nli (exaci : Independența propagării luminii față de mişcarea izvorului
emisiv), Căci după ce se înțelege necesitalea Ivirii acestul conflict,
dacă ne mărginim la fizica veche pe deoparte, iar pe de altă parle
impoșibililatea logică şi experimenială a dăinuirii şi chiar a exislenlii
lui —dilemă în care s'au sbălul multe forje- consecinja imediată, nalu-
rală: principiul einsteintan decurge fără arlilicii ori rajionamente ob-
scure și greone. Şi odală precizat sensul Ideilor einsteiniene asupra
timpului şi spațiului, rezuliale din analizarea adincă a ideii de simul-
laneilale, enunțarea relativității restrinse urmează ușor: loale legile
naturii își păstrează forma dacă le privesc din locuri ce s'ar mişca u-
nul față de celălalt în linie dreaplă şi cu lujeală consiantă (acesie
restricţii 11 dau numele de „resirinsă“),

Consecinjele leoriei in chipul acesia nu mai apar ca nişte mași-
națiuni ale unor rătăcili mistici: explicarea abaterilor dela legea lui
Prout e o simplă luare in considerare a voriabilității masei electronu-
lui în mişcare; crearea aşa numilei teorii a siruciurii fine (Fein-
siruklur! a liniilor spectrale de călră Sommerfeld esie o frumoasă a-
plicare a mişcării relativislice şi, pe lingă aliele, admirabila clădire
arțistică de cāirā Minkowski a lumii palrudimensionale a permis ridi-
carea castelului celui mal mărej pe care știința l-a avut după crealo-
rul Newton şi arhileciul Lagrange, al teoriei relalivității generalizate.

Dor dacă până alci ne permileam luxul să păşim pesle cele cì-
teva simbole și rajlonamenie malemalice, înțelesul riguros al ldellor
lui Einstein din această a doua parie a leoriei sale este înloldesuna
deformal, adesea chiar denalural! - în orice caz logica eslelică a con-
strucilei marelui gindilor, înlunecală — atunci cînd se evită aparatul ma-
tematic Înlrebuinjal aproape exclusiv în aceaslă coalinuare subiilă a
primelor concepţii,

Totuşi Thirring, învingind parlea din aceste dificultății inerentes
reuşeşte să ne evidențieze cum existenței unei mişcări accelerate | se
poale subslilui prezența unui cimp de gravitație (şi viceversa) arătin-
du-ne ce lrebue să înțelegem cind ni se spune că „inerția“ esle echi-
valenlă cu „gravilalea” ; scoate de alci, in chip ingenios, injelesul cur»
bării razei luminoase care ar lrece pe lingă soare; explică amănun»
jit rezultarea mișcării periheliei lui Mercur din ecuaţiile lul Einstein,
şi ne dă o idee de posibililăjile conirolării experimentale a prevede-
rilor aulorului relativității, foarle insiructivā. Interesante sintinsā pa-
ginile in care autorul se căsneşie să fixeze sensul curburii spaliului
irldimenslonal şi al lumii palrudimensionale ` şliul esie că dacă peniru
a vedea curbura unei supraieje (două dimensiuni) avem peroe de spa-
jul nostru cu irei dimensiuni din care s'o pulem privi, apol, penlru a
sedea curbu'a spajiului insuși ori a lumii einsleiniene ne-ar irebul un
spațiu cu şase respectiv zece dimensiuni (noi înşine avind lo! aiilea
dimensiuni) din care să le pulem privi. Autorul izbuleşie însă să ne
contingă de necesilatea iniroducerii acestor noliuni de-o abstracie
pur matematică, din mersul firesc în şirul de raționamenie chemate să
sprijine Idela lundamenială care s'ar pulea exprima cam asilel: legile
naturii lrebuesc să fie aceleaşi (invarianie) ori de unde am privi fe-
nomenul descris de ele!

una din rindurile comuniste și socialiste egale au | se aduce nici

gheze, pe de o parie ele se e
doctrină, mai ales în oo ec? de

sincer, pe cil se
o vedea urbanizală prea curind“, EE

lucrarea sa „săplăminii
z 3 apunt we Omarcevski, a
cu

atit de elevi cil şi de invățălori* ai ale cărei rozaltalo olai gg

ă „săplămina de prestație

elevilor se ridică in conira principiilor actuale al KS 8
strigă în favoarea soarelui, a aerului și a libertăţii în eroare eg w
Honai al Muncii şi
umoase pe care le
` cătuii de concluziuni, nu n tem i

d. ege ig mea D document, obiectis a Saoer (aa,

' anexe, a lexiel igi
cunoştinţa marelui public pe care-l interesează ra Pe pei

Dr. A. Stocker

Haas Thirring, Die Idee der Relativi
täfst 5
Minunala teorie a relativilății, dela een e ee EE nu nu-
noșlințelor omeneşii—d

irea omenească, nu esile nimic mai muli dech e eeh $ Wel
xperiențe și probleme de nalură pur fizică.
ceasia se daloreșie numai împrejurării că ea duce la pr ege?
tilozofic, asupra naturii spațiului şi limpu-
mii științelor !), Şi
ă emojionania leo-

cu se poale alege din ce-i

de care ne ocupam a maui prole da era ban Valoarea! Mota
ne alleie, cum ar fi de pildă: Was k

email: ron don elalivilăistheorie verslehen a lui P, BE p

rie Einsteins de M. Ba Lë panali expus

leci cu care ne necăjeam in timpurile fericile de şcolari ; Zur Ein-

asslerer, “care ratează robi

Pele Genie A rapit i et Vu.
excursie

pae Ge în celebrelor observaţii făcute relalivității de nd if

pere ce" E P. Poinlerc.- ne-a indemna! să alragem alenfia
TD lui Thirring, mai riguroasă decit prima şi mai i

tenjioasă deci! celelalie, acelora care a gn

tea e impăriită, cași teoria insäşi, in dorg mori altă răbdare |

Ioan I. Plăcințeanu
în două mari capilole : leo-

Revista Revistelor

Aces! subieci, dezbălul cu aprin-
dere de patru ani, pare că sein-
lunecă pe măsură ce experții mul-
liplică consultațiile lor pririloare
la capacilalea de plală a Germa-
niel. Ei au stirșii prin a nu mal
considera decil o singură parle a
problemei, acea a posibililăjii plă-
iilor imediale in monedă, alunci
cind exislă alle moduri de lransle-
rare a unei părji din bogăția de-
bilorului, la credilorul lui. Teza
îngustă şi imexaclă care conchide
la nepulinja Germaniei de a plăti,
celace daloreşie aliaților, a găsit
un nou avocai în Mac Kenna, fostul
ministra de finarje al Angliei, azi

tezideniui uneia din cele mai mari
nci ale Londrei.

Intro cuvinlare, |inulă la New-
Yorck, Înaintea asoclajiel banche-
rilor americani, el a alirmal că
ceiace e importent! în situajia ac-
luală, nu e de a considera ceiace
Germania produce ca bogălle, dar
de a siabili celace poale plăli
sirăinătăjii. De sceasla lrebulau
să se ocupe aulorii păcii dela
Versailles. Nimeni nu pune la in-
doială imensa forță economică a
Oermaniel, dar produclia în sine
nu e deajuns. E nevoe de debuşee,
căci numai cu ceiace exportă,
Germania poale plăti.

Mac Kenna reaminleşie sumele
vărsale pină acum de Germania :
zece larde de franci în aur.
Toluși această mică cantitate de
monedă a cauzal scăderea mărcii
la o sulime din valoarea pe cure
o avea în momeniul semnării ira-
talului dela Versailles. ŞI această

cădere se accelerează pe liecare
zi, în curind, hirila monedă ger-
mană va fi pierdul orice valoare.
Aceaslă scădere a lavorizal ex-
porlul german, toluși cifra lul nu
depăşeşte acea a importului, căci
Relchul esile obligat să importe
olimenie, fer, cărbune. El nu ar
pulea deveni credilorul străinălății,
decit exporiind mal mulle obiecie
manufvcturaie. Dar aliații apără
piala lor inlernă impolrira produ-
selor germane, ridicind larilele
vamale. lar pentru a lupia cu Ger-
mania pe pielele neulre, sint si-
lite să scoboare prețul mărfurilor,
reducind salariile muncitorilor.
Mac Kenna recunoaște că Germa-
nii sini mai putin impuşi decit En-
glejii Dar el nu vede cum ridi-
carea impozitelor ar pulea slimula
comerjal lor de expori. Inirebin-
du-se : ce poale E e Germania,
admite că mulji Germani posedă
averi imporianie în străinălale, ce
ar lrebui să le vindă guvernului
lor, care le-ar remile comisiei de
reparații. Suma lor ar întrece după
dinsul un miliard de dolari. O iară,
alirmă Mac Kenna, nu poale plăti o
datorie exlernă deci! cu ajulorul u-
nui activ acumula! în alară de fron-
lierele ei. Singura națiune euro:
eană, care e azi in acesi cez, e
nglia ce are de două sau irei ori,
cu ce să acopere datoria sa, fajè
de America. După el, nu s'a inlă-
les până acum adevăralele con-
din în care se lac plăţile inlerna-
ionale : această ştiinţă lrebue in-
vățală de acum inainie. Raţiona-
meniul lui MacKenna insomnă insă
o denaturare a problemei, căci ei
nu poale dovedi de ce o nație, de:

REVISTA REVISTELOR 453

biloare, nu ar pules să cedeze cre-
ditorilor ei o parte din bogăția ei
interioară. Acei care o neagă nu
Un samă nici de timp, nici de fac-
toral economic, numit eredit, Tras
talul de Versailies se bazează pe
aceaslă dublă conceplie: el a pre-
văzul creajiuni de unt cărora
Oermanla lrebue să le sigure un
serviciu anual, celace ar trans-
forma sarcina, în aparență enormă
de 132 miliarde mărci în sur, înlr'o
anuilale, care mu are În ea nimic
excesiv. Ar fi deajuns,peniru irans-
lerarea imedială a acestui capital,
de a lace negociabile obligaţiile
germane. Sumele pe care OQOerma-
nil le au înafară de frontierele lor,
ar pulea asigura, pentru mai mulți
ani, serviciul acestor obligaţii. Pro-
blema consistă, în a consiringe
particularii care le posedă, să le
pună la dispozilla guvernului. Dar
acesta nu e singurul mijloc prin
care Germania s'ar elibera de da-
torii, O parie din averea ei nalio-
nală, consislind în Imobile, intre-
prinderi industriale, bancare co-
merciale, ar pulea îi remisă drept
plată creditorilor, care ar deveni
asife] proprietari. O combiaaţle
posibilă ar [i acea prin care inire-
prinderiie indigene s'ar obliga
să-şi crească capilalul, înlr'o pros
porjie determinată, de exemplu 25
la 400. Acţiunile reprezentind â-
cesie 25 la 100 ar fi remise aliaţi
lor credilori. Mac Kenna crede că
legile ce reglementează lransfe-
tarea capilalurilor pe supralaja
globului sini rău cunoscute.

Cei care au sludia! problema
silu însă, că exislă un Insirument
modern care operează acesle mi-
gtajiuni de bogăție şi care se nu-
meșie valoarea mobiliară. Orajie
el, diversele elemente ce formează
aclivul unei najli, poi imbrăca o
formā care să le permilă o depla-
sare instanianee lără a modifica
condițiile de luncţionare ale înlre-
prinderilor.

După Mac Kenna simpla Irans-
lerare de 575 milioane dolari în
aur, adică plata efeciuală pină a-
cum de Germania aliaților, a de:
terminal căderea mărcii. Această
alirmare e falşă, căci cauza câde-
rii mărcii nu e decit multiplicarea
nebună a hirliei neconvrertibile.

Dacă această cădere, tulbură in

fiecare minul viaja economică a
|ării ai consecintele ei sint de cen
mai mare gravilale, ele nu ating
fundamentele bogăție! naționale a
Germaniei. Solul arabil, pădurile,
casele, căile navigabile, cele fe-
rate, ulilajul electric, manufacturi-
le, minele subsislă, fie că marca
valorează a zecea parle dinir'o
cenlimă sau un franc şi două zeci
şi cinci cenlime,

Loucheur la Wiesbaden şi Lu-
bersac în lralalivele lui cu Sinnes,
au căulal să facilileze Germanllor
lichidarea datoriei lor. Dar Irans-
ferarea călră creditorii aliați, a
unei părți din averea germană, prin
intermediul valorilor mobiliare, e
un mijloc desigur mai perfectio-
nal de plată, decit cărămizi şi gea-
muri.

(Raphael Georges Levy. Revue
des Deux Mondes).

Opera de guvarnămint a
partidului socialist belgian

Soclalişiii belgieni au fosi cei
dintăiu care, după isbucnirea răz-
boiului, au purlicipal la guvern.
Toi ei au fosi cei din urmă, care
în stalele aliate, după sfirşilul răz-
boiului, au părăsi! guvernul. Fap-
tele care au determina! inlrarea
minişirilor socialișii în guvern la
1914, sint bine cunoscule și ele
intră desigur în cazurile, despre
care a vorbi! odinioară Kausiky, în
rezolujiile dela Paris și Amster-
dam. Situaţia însă s'a schimbat cu
totul în ziņa incheerii armistițiului,
Trel posibilități existau în acel
moment peñtru pariid. El pulea să
întreprindă o acțiune revolulionară,
să treacă in opozilie sau, inlrind
într'un minister al refacerii najlo»
nale, să pariicipe la răspunderile

uvernării. O acțiune revoiulionară,
mir'o jură care suferise pairu eni
de ocupație militară, nu avea şanse
de reușită. Trecind în opoziție, par-
tidul socialisi, ar fi lăsat parlide-
lor burgheze, răspunderea situației

i reconstruirea [ării s'ar fi făcul
ară şi impotriva clasei muncitoare.
Democralizarea Belgiei, care Un:
dea la relorma consilitujlei, ar îi
fost de asemeni impiedecată. Nu
trebue să uilăm că Belgia, deși a-
vea un pariid socialist numeros,
era în unele privinți o jară inapo-

4 m i" Fisa 7 8,27 5

464 VIAŢA ROMINEASCĂ

lală. Sistemul elecloral asigura
celor bogați 3 sau 4 voluri, fală de
unul săracilor.

Dreplul de grevă era limila!, prin
legi de excepție, care amenințau
pe muncitori cu pedepse exorbi-
lanle. Dreptul de coaliție era in-
lerzis. O legialajie în celace pri-
vește asigurările muncilorilor bă-
trîni, bolnavi sau fără lucru, erg
neexisleniă. Pe scuri, muncitorii
belgieni nu se bucurau aproape de
nici unul din mijloacele obicinulte
de luptă, de care dispun țările de-
mocralice. Aceaslă stare de lucruri
trebuia schimbală si, aproape în
unanimilale, clasa munciloare a
ajuns la convingerea, că parlici-
parea socialişiilor în gurernămini
era o necesitate.

Pentru parliciparea la guvernare,
parlidul socialist a pus partidelor
burgheze liberal şi calolic, Irei
condiții simple ; 1) Desființarea vo-
tului plural şi introducerea sufra-
giului universal, 2) Dreptul de coa-
Die pentru muncitorii din intreprin-
derile statului cași din cele pri-
vaie. 3) Măsuri impoiriva prolito-
rilor de războlu. Sub aceste con-
dijil, 3 dinire șefii socialișii au în
tral în Noembrie 1918, în guvern,
volul universal a fosi inlrodus,
dreplul de coaliție recunoscut. Nu-
mărul muncilorilor organizaţi, care
era de 125,000 în 1914, a crescul
la 720,000 în 1921. in alegerile din
1919, parildul socialisti a irimis în
parlament 70 deputați, față de 72
clericali şi 52 liberali. In congre-
sul din acel an au fost adopiate
ca puncte esențiale ale programu»
lui: impozilul pe venit și succe-
sioun, ziua de opt ore, elalizarea
minelor de cărbuni din Campine,
asigurările sociale. Grupul comu-
nist al parlidului condus de Jacque-
molle a combălul în acest congres
participarea la guvernămini ca flind
in contrazicere cu principlul luptei
de clasă, însă în urma explicajiilor
dale de De Brouckère, participa“
rea a losl admisă cu 1415 roluri,
contra 146. Ea a durat pină în a-
nul 1921 și în acest nap cea mai
mare parte din punciele progra-
mului de acțiune au fost realizale.
Belgia esie astăzi o democralie.
Dreptul de coalijie nu mai cunoaşte
ntel o îngrădire, cele opt ore de
muncă sini inlroduse, asigurarea

muncillorilor a devenii o realilale.
Dar cuceririle aceslea nu s'au fă-

cul fără greula'e și lără de luple.

Nu odală minișirii socialiști au voit
să renunțe la portofoliile lor, exer-
eliind un controi moral peniru a
conslringe la conceslunl o burghe-

zie pe care leama de bolşevism o

stăpinea. Greulățile s'au ivit dela
începul, mai ales în domeniul po-
Dien internajlonale, creind o se-

rie de situații, ce au adus ciocniri

in guvern, a căror urmare a fost
relragerea minișirilor soclaliști.
Prima greulaie a fost aliludinea
aceslora față de pacea dela Ver:
sailles. Cerind revizuirea tratatului,
ei au prolesia! împolrira ripirii
coloniilor germane cazi a anexiu-
nei linuturilor Eupen şi Malmédy-
Mai pulin cunoscute sint slorjările
pentru a impiedeca lendinjele ang:
xlonisle a unora din compatrioții
lor, În ceiace priveșie Olanda. In
chestia raporiurilor cu Rusie, ei
au condamna! orice lalervenjle mi:
lilară, refuzind recrutarea de vo:
luntari peniru armata din Archnn:
gelsk casi lransporiul maleriale-
lor de războiu. In timpul războiului
polono-rus, atitudinea lor a pro-
vocat chiar demisia ministrului de
exlerne Hymans. In ceiace pri-
veşle problema reparațiilor, Van-
derrelde a ameninjat cu retragerea,
în caz de ocupajie a regiunii Ruhr.
Presa burgheză a atacat atunci cu
violență partidul muncii, căulind să
pună un sfirşii „diclalurii asupri»
toare a miniștrilor socialiști", după
expresia minisirului preşedinte
Carton de Wiari. Ocazia binere-
nilă a fost incidentul dela Lou-
viere, unde se făcuseră demons-
trajii nalionalisie împolriva dele-
atului soclalisi german Sassen-
ach. Parliciparea la o înlrunire
de prolestare a ministrului socia-
list Anseele a fost denunțală de
colegul său dela războlu, ca o me-
nitestajie aniimilitaristă. Ministrul
prezideni, fiind de aceiaşi părere,
miniștrii socialişii s'au solidariza!
cu Anseele părăsind guvernul de
coaliție. Trei săplămial mai lirziu
au atu! loc noile alegeri, în care
loate pariidele au luptat coalizale
conira socialiștilor, acuzați de bol-
şevism şi de germanolille, Toluşi
rezulialul a lost minim. Dacă so-
clalişiii au perdul 2 locui la ca-

i REVISTA REVISTELOR 465
EE `

meră, au cişiigai, 30 la senat. După
alegeri, guvernul a oferit din nou
poriofolii pariidului soclalisi, însă
aceslea au fos! refuzale Luindu-şi
adio dela colegii săi din guvern,
Anseele a spus in momeniul ple-
cării: „Am Iniral în guvern pertru
a apăra cileva idei mari: demo-
crajia, dreptul de coaliție, coniro-
lul muncii. Ezim azi peniru a apăra
altele : apropierea intre popoare,
lupia conira militarismului, inter-
najionala. Din cauza divizlunii sau
8 greulălilor ce le intimpină rela:
jille internaționale, atitudinea par:
lidului socialist belgian a lost a-
desea lalş apreciată. Conducâlorii
Séi au însă conșilinia de a fi ser-
vii cu folos interesele proletare.

(Emile Vandervelde. Soziallsiis-
che Monatshefte).

Bolșevicii, cînd au venii la pu-
tere, su găsil în ce priveşie Invă-
lămintui, o întreagă serie de re-
iorme elaborale sau in stare de

occt, Ei au înlătura! totul şi au
ntrodus şcoala unică; diviziunea
învățăminiului în primar, secundar,
diferitele tipuri de şcoale profe-
sionale fură suprimate şi in locul
lor o singură specie de școală:
„Şcoala unică a muncii“.

Şcoala unică cuprinde două gra-
de : În primul, durata studiilor e
de şaple ani; primii doi ani sint
preparalori, cellalji cinci sin! nor-
mali. In al doilea grad sini palru
clase şi ullima e clasă de specia:
zare; ea cuprinde două secţii:
litere şi pllințe nalurale.

Universitatea şi alle şcoli supe-
rioare formează un al lrellea grad.
Trecerea dela o şcoală de grad
inierior la una de grad superior
se face (ra examen ori concurs.

Sistemul e simplu ai logic; nu
are deci! un cusur: există numal
în teorie. În realilale vechea îm-
părțire în școli primare şi secun-
dare pănă în ultimul timp era ceva
obisnuit. Programele primelor cia-
se nu erau intocmite astfel, ca să
uşureze lrecerea la şcolile de al
doilea grad; Ier, din lipsă de locuri,
erau concursuri destul de grele;
ultima clasă de specializare nu
exista incă in 1921.

După proeci, copiii sînt primiţi
în clasa preparaloare la 7 ani. La
14 ani intră in şcoala de al doilea
grad şi iesă la 14 ani - virala obi3-
nuită de sfirsitul studiilor secun-
dare in Rusia.

In ce priveşte programele cursu-
rilor, guvernul bolşevic intenționa
să le refacă compleci. în anii 1917-
18-19 profesorii nu şliau cum sā
expună elevilor lecţiile, cele de
umanilăți mai ales, pentrucă aulo-
ritățile fulgerau înir'una contra „ine
noculării de prejudecăţi burgheze
în copii“. Se introduseră cursuri
de economie politică, sociologie,
istoria artelor; insă prelulindeni
prolesorii continuau să predea du-
pă programele vechi.

Prea mullele cursuri avură de
geiert că elevii lerminau scoala
fără a-și fl patut asimila cunoş-
tințele indispensabile, exceplle fä-
cind numai citeva şcoli din Petro-
grad și Moscova.

Şcoala unică urmăreşte mai ales
scopul de a infiltra în copii men-
lalitatea marxistă, in special co-
munistă ; istoria, literatura, socio-
logia şi economia polilică lrebue
predaie conform idealului bolşe-
vic. Unii profesori caulă să com-

lacă in mod servil aulorităjilor

olşevice, dar nu sin! nici iubiţi,
nici siimați de copli.

In general mersul normal al şco-
II, ce fusese deja slingherii de
războiu, a lost tulbura! incă mai
mult de revoluție şi elevil sial de
o mare slăbâciune. Căci noile
cursuri au imprăşilal atenția in
prea multe direcții; iar profesorii,
rău plătiți, insuiicient hrăniţi, rău
imbrăcaji şi încălziji, au părăsi! cu
grămada prolesiunea lor.

Formarea unei menialilăți bol-
şevice în copii s'a urmării şi prin
adunări de elevi, unde somitaji so-
vielisie veneau şi pronunțau dis-
cursuri, S'a renunjat la acest mij-
loc din pricina atitudinii nepăsă-
toare sau baljocuriloare a copiilor,
şi s'a procedat la formarea de „nu-
ciee comunisie*” prinire elevi, Se
dădea membrilor acestor nuclee
diteriie privilegii, fapt ce irita masa
celorlalţi elevi.

Ameslecul copiilor din deoseblie
clase sociale, promiscullalea de
sexe au accenluai această irilare,
Munca obligaloare peniru a obiş-

466 VIAŢA ROMINEASCĂ

nul copiii cu dînsa, Idee excelenlă
în sine, dar rău aplicală,a dalre:
zullate execrabile : „peniru copiii
burghej! a devenii o calasirofă,

peniru cei proletari o deziluzie..

In ce priveste parlen financiară,
e drep! că suma alocală ministe-
rolul insirucțiunii publice repre-
zini o paira parie din bugetul to-
tal al Rusiei şi peniru 1920 bugetul
inväțämintului ae cifra lo 114.366.070
ruble ; însă trebue (out samă de
valoaren cu lolul depreciată a ru»
, biei şi în ruble:aur suma de mai
sus nu reprezintă decit 25, 3 mili-
oane ruble. Ceiace e grare că
aceste sume înscrise în bugel nu
reprezintă decit credite; sumele
primile în realilale sint cu mult
inferioare. Dinir'un articol publi-
cat de Lunaciarski, comisarul ins»
truejlunii publice (Ekonomiceska-
ia Jizn 25 Sepi, 1921) rezultă că
chliar de s'ar acorda 8 "4, dia lo»
talul emisiunii de ruble, incă n'ar
fi suficient peniru a acoperi foale
cheliuellle necesare : „lală de ins-
fitutori statul e dator cu mal multe
miliarde de ruble. Sini guvernă-
minie in care nici un institutor nu
şi-a primii salarul dela incepulul
anului”. lar Liilkens, ministru ad-
interim ai insirucțiunii, declară la
songresul secliilor pedagogice a
pariidului comunisl că comisario-
lul nu acoperă, în reulilate, decit
7'lu din totalul necesar: „Statul nu
intrejine clădirile, nu plăleșie sa-
lariile amploiajilor, nu-i hrăneşte”,
ele.

Stalul bolşevic a luat asupra sa şi
hrana și îmbrăcămintea prolesorilor
şi elevilor ; însă din cifrele date pe
anul 1920 se vede o disproporiie
spăiminlătoare inire ce s'a cerut
și ce s'a acorda! eleciiv, Cităm
pe cele privitoare la materialul di-
dactic. S'a cerul peniru un şcolar,
in medie: 30 foi hirtie, s'a acor-
dat 1 | 13 de fone; 5 creioane, s'a
dal 4 60; 17 penite, s'a dat i 2;
1 condelu, s'a dal 1 |22; 6 ceele,
sa dal 1:2; 1 călimară, s'a dat
1. 100.

Sălile de clas nu sint încâlzile
iarna ; geamurile sparle, murdăria
şi colbui pretulindeni. „Ce lipseste
scolilor noasire”, se inireabă Prav-
du din Pelrograd (5 Decembre
1921) şi răspunde: „mal iniru
hainele. Jumălate din elevi msu

paltoane, nici blăni; n'au gheie ;
n'au invelitori pentru noaple. Şco-
lile nu-s încălzile deajuns: in loc
de 110,000 siinjeni de lemne s'au
dai 5000 de lemn verde și ud. Con-
duclele de apă siat sparle, căldă-
rile lipsesc; nu sint vase de bu-
călărie, nu-s creioane, penlje, hir-
lie, nimic. Cele din Moscova nu
siau mal bi-e.

„lastrucția publică e în primej-
dia“, serie Lunaciarski în /zvestia,

Ca să înlăture calasirola, gu-
vernul a lrebui! să inchidă o parle
din şcoli; în Samara, Saralor si
Pensa 89 ^; în Ţoriţin şi Astrakan
35 "3 în Nijni si Kazan 60 "4; în
Petrograd 25 şi Moscova 13“, iar
ca să salveze resiul s'a adresa!
geg țării ca să-i vină în a-
utor. A suprimat graluilatea sco-
lilor şi a lrecut grosul chelluelilor
asupra instituțiilor şcolare; a re-
dus Învățălorii dela 700 de mi! la
200.000. Pe de allă parie taxele
şcolare Ke mari: 60 ruble-aur,
gonesc din şcoli un număr enorm
de copii, iar comitetele, ce s'au
formai peniru ajulorare şi înireți-
neren şcolilor, înțeleg să se a-
mestice şi în chestiunile de pro-
gram ai administrație. De aici con-
jete între aulorilățile sovietice și
comileie, conflicie în care, de o-
biceiu, populația invinge și con-
lribue la renașterea şcolii rureşii.

(S. Posener. Mercure de France,
No. 585).

Pagubele de războlu ale
Rominiei

In cursul războiului, Rominia—
pe lingă pagubele suferite în re-
glunea froniului—a suporial o o-
cupatie străină asupra a două Ire-
Imi din leritoriul său. Trupele de
ocupație au ridica! din regiunile
invadale — vile, material de căi
ferate şi maşini industriale, pre-
cum şi materii prime.

Valoarea acestor pegube, aşa
cum au lost ele prezeniale de de-
legalu! romin comisiei de repara»
luni (Februar, 1921), se urcă la
suma de 17.722.302 997 lranci-aur.

Această sumă nu cuprinde valoa-
rea inslalajiilor peirolilere disiruse
de Rominia in Noembre 1916 şi
nici tezaurul evacual la Moscova,
care se compune din 515.000.000

REVISTA REVISTELOR 467
OSTUR o O N

franci-aur ai Băncii Najionale, în
alnră de numerar, liluri, bijaterii,
diterite valori ale pariicu arilor,
ale Instiluliilor publice sau privale,
ale băncilor, -in lola! 70 miliarde
lei sau, după cursul de atunci, 5
mi'iarde frani. .

În suma de 17 722.502.997 franci-
aor nu-s lrecule sumele care pri-
vesc conlul ruso-romin : furniluri
predale de Rominia trupelor ru-
seșii materia! romin lăsa! în Rusia,
eic, şi nici pierderile monetare,
care au rezulial! din lichidarea Bān-
cil Generale, cași depozitul romi-
nesc dela Reichsbank.

Am pomenit de disirugerea in-
slalaļiilor petrolifere, care nu intră
in socoteala de mai sus. Acenie
instalații au fost disiruse din ordi-
nul Marelui Sia! Major, căruia |
s'a cerul a est lucru de misiunea
engleză, Aliaţii! dind loale garam-
Ile cerule. Incendiul a disirus
mari stocuri de peirol și derivale,
în valoare — după cursul de otunci —
de 180.000.000 franci. Valoarea
(1916) instalațiilor disiruse esie e-
valuală aproximativ 15 000.000 livre
slerlinge.

Tolodală trapele romine au dis:
lrus mari can'ilăți de cereale şi
mașinlle uzinilor care, direct sau
indirec!, ar fi pului servi armate-
lor inamice.

Rominia a plerdul în războiu,
după dalele oficiale, 335.000 de
solda|i morți şi dispărull (In acest
număr sint cuprinși şi tinerii din ul-
limele contigente, care au fost che-
mate, în urmă, subt drapel). Pierde-
rile loiale ale Rominiei ar fi 650.000
de oameni, care-i cuprind şi pe vic-
timele epidemiilor, o cifră enormă
peniru o populalie de 7.000.000 lo-
culori,

Acesteg-s, pe scuri, jerifele ro-
mine alt, Ele merilă o parle legi-
mä din reparaţii şi despăgubiri.

DOG Duca. La KReconst
de l'Europe, No. gi

—_ ie

Serbia şi problema repa-
raţiiilor

Inainlea problemei reparajililor,
Moriie Puleri şi-au Izei o pozilie
cu muil mai avanlejoasă decit a
jariior mici, a siale.or „cu lulerese
lumiate”, adică - spre deosebire de

cele dinlăiu—cu mijloace de con
siringere limitate:

Pornind pe această cale, Anlanla
a repelal greşala lăculă de Oer-
mani, disprejuind popoarele mici
şi nesocolind, in raporlurile cu ele,
elemeniul moral.

Serbia, după enormele-i! jertfe
din limpul războiului, a fos! pără-
sită de Allai,- rămininud să se re-
facă prin propriile-i mijlosce. Alis-
H. în limp de pace, n'au menținul
biocul lor unitar,- cl fiecare stat
şi-a lual liberialea de acțiune.

Jertiele serbiel sinl uriaşe. Ser-
bia, după războlul balcanic, îşi de-
mobiiizase armala de-abia în De-
cembre 1913. In lulie 1914 ea şi-a
chemat iarăşi subi arme trupele.
Au fosi luaţi toji bărbaţii inire
21 54 de ent, Serbia s'a văzul
deodală luplind pe irel fronturi,
unde erau şi regiunile ei cele mai
bogale., Războiul a poralizal in-
lreaga vială economică a |ârii,
fiindcă comerțul sirb din limpul
normal era orlenial spre nord, spre
Puterile Cenirale. — Serbia, pe
lingă lrei ofensive în 1914, a su-
feril si o ocupație lolală in 1915,
Războlui a fost suportat, pulem
spune, nu numai de armală, cl de
intreaga populație sirbească. - Epi-
demiile au desăvirşii dezastrul, Ti-
osul exanlematic, l'losul inteslinal
şi febra recurenlă au avul vre-o
450.000 de viclime,— deci 10 la sută
din populaţia loială.

In 1915, in urma alacului con-
ceniric ai lrupelor germane, aus-
lro-ungare şi bulgare.—Serbia a
fost ocupală în imiregime. Popu-
Join a sulerii toate vexajiunile unei
ocupajii lără milă. ln plus, rezer-
vele de hrană au los! lransporiale
pesie graniță,

in 4918, fiind rupt frontul dela
Salonic, ermata sirbă in palruzeci
de zile a ocupal tol teriloriui țării.
Dar in ce siare! Armatele de o-
cupalie, in relrageri, curâlise tolul
de pe taja pâmiuluiui:; căi leraie,
poduri, telegraf, lucrări de artă, —
tolul fusese demonial şi lranspor-
lal, sau visirus.

În aceaslă situație, Serbia punea
mari speranțe in concursul Aliaji-
lor penaltu refacerea «i Deceplla
ia losi enormă. Poporul sib, şi
numai el, prinir'o muncă intensā de

468 VIAŢA ROMÎNEASCĂ

fiecare zi, a reuşii să repare, în
mare parie, pagubele războiului.

Serbia a volat în 1920 o lege re-
lalivă la despăgubiri. Principiul
era : sialul le ia asupra lui. Dar
sialul n'are bani să răspundă an-
gajamenlelor.

Serbia, în cursul anilor 1921 şi
1922, a primi! în nalură mărluri şi
alie articole. Aceste reparații sint,
fără îndoială, ulile, dar, peniru
a-şi ajunge scopul, regimul lor
trebue să lie imbunălăţii. În al
doilea rind, Serbia are neroe și
de bani în numerar peniru pensiile
imvalizilor şi ale familiilor celor
căzuli în războiu, casi peniru si-
nisira|i. Germanii, fără îndoială,
nu pol plăti lotul dintr'odată. Dar
o soluție medie trebue să lie gă-
silă, - o soluție care să nu ruineze
economiceșie Germania, dar care
să asigure serviciul reparațiilor în
numerar și în natură.

Problema reparațiilor este acum
pe primul plan al preocupărilor
sirbeșii.

(Dr. Lazare Marcovilsch. La re-
consiruction de l'Europe, No. 8).

Problema reparațiilor
bulgare

Prin tratatul dein Neuilly, Bul-
tote a los! obligată să plătească

liaților, ca reparații 2.250.000.000
francl-aur. In Noembre 1919, cind
s'a incheia! lralalul, 100 franci aur
valorou 600 leve bulgare. In Au-
gust 1922, 100 de franciaur lăceau
3200 de leve.

In Noembre 1919, două miliarde
şi jumătate de lranci-aur repre-
zentau 135.500.000.000 lere, -lar in
Avgust 1922 — 72.000.000.000 leve.
(Din această sumă Angila, Franja
şi ilalia vor lua 70 la sulă, iar
celelaile siale 30 la suiă).

Bulgaria, pănă la slirșilul lui
Mai 1924, -conlorm allor clauze
din (rein, — a vărsa Anlanlei
1.091,842.645 leve, cu tillul de ; chel-
tuel de ocupație, coslul materia-
lului de drum de fier, costul căr-
bunelui livrat Serbiei; costul vi-
telor predale Serbiei, Romiaiei și
Oreciei ; chelluelile de inirejinere
a comisiunii interaliale şi a celei
de control, precum şi costul şi in-
trejinerea aulomobilelor necesare
dilerilelor comisiual,

Pe lingă acestea, Anglia, Franța,
lialia şi Japonia pretind dela Bul-
garia : 130.000.000 leve-—cheltulala
misiunilor militare aliate în Bul-
garia ; 204 324 000 leve — valoarea a
128.015 tone de cărbuni, pe care
Bulgaria irebue să-i livreze Jugo-
slaviei ; partea din daloria publică
olomană, cedală Bulgariei în vir:
lules iralatulul dela Conslanlino-
pol (1915; şi chelluiala comisiuni-
lor aliale pentru o jumătate din
acest an. cași pe anii viitori.

Traiulal dela Neuilly prevede mo-
dul de plată a acestor datorii, pen-
iru execularea cărora Anlanta în-
fiinjase o comisiune inleraliată la
Solia. Aceaslă comislune, din pri-
cina unor neinjelegeri în privinja
plăjei, a nolificat la 21 lulie 1922
guvernului bulgar, că execulla pur
şi simplu a tratatului dela Neuilly
iniră aulomalic în vigoare. Deci
Bulgaria până la sfirşitul anului
trebue să plălească 3,600.000.000
leve, celace reprezintă prima anui-
late a daloriei reparațiilor, Şi, din
1923 ea lrebue să plătească, în
fiecare an, cile 4.185.445 760 leve.

Venilul național al Bulgariei este
socolil 20 miliarde leve. Dacă din
aceasiă sumă exiragem 4 miliarde
jum. de leve, impozile luate de
sial. şi vre-o 2 miliarde de leve,
impozilele judejelor şi comune-
lor, — râmin 15 miliarde jum. de
leve peniru subsislenja unei po-
pulajii de 5 milioane locuilori.
Adică 2700 lere, sau 90 franci-asr,
de locullor. Cum er pulea con-
iribuabilul, - care n'are decit 24 de
cenlime pe zi pealru locuinţă, hra-
nä, imbrăcâminie, - să plălească
enormele anuilăji ale datoriei re-
parajiilor ?

Bulgaria n'ar putea plăli aceste
sume deci! prin expori. Dar in
ultimii doi ani, deşi importul erti-
colelor de lux este oprit şi deși
recolta a fosi excelentă, importul
a înlrecul cu mult exportul.

Comisiunea interaliată ar irebui
să verilice toale preiențlunile bă-
neșii, pe care Buigaria le ridică
asupra Aliajilor, faciadu-se com-
pensejia Jusiă. Aceasta comisiune
ar irebul spol să verilice, râmi-
nind în spitilul tralalului, capaci-
latea de piată a Duigariei, care
esie silită să lacă faja unor obiil-
galii prea mari. Exigeaja Alialiiur

REVISTA REVISTELOR 469

cu alit mai mult nu-l explicabilă,
cu ci! aceştia nu shau îndeplinit
obligaţiile lor față de Bulgaria.

(S. E. Guéchoff. La Reconstrue-
tion de l'Europe, No. 8).

D. Paul Bourge! spunea, cu zece
ani în urmă, că una din calitățile
romanului „fără de care nu există
capodoperă desăvirşilă“, — este
compoziția,

In noua su carie, „Nouvelles pa-
ges de critique e! de doctrine”, stă-
rueşle asupra aceleiaşi idei: „In
această arlă așa de complexă a
romanului, mal esie in alară de
eiemeniul adevărului- un element
de lrumusejţiă. Acesi elemeni de
frumuseță esie, după mine, com-
poziția”, Şi înşiră o serie de ro-
mone bine compuse: Eugénie
Grandet, Colomba, Madame
vary, Oerminol, François de Cham-
pi, le Nabab, şi allele rdu com-
puse : Wilhelm Meister, les Puri-
lains, David Cooperileld, le Mou-
lin sur la Floss, Ana Karcnine,
Crime et Châlimeni.

Dar, după cum scriam și în 1912
lo! în paginile acestei reviste al
tol cu prilejul ideii de mai sus, èx-
primală de d. Bourgel, compoziţia
are dilerile înțelesuri după arta la
cure se releră. Cind e vorba de
literatură, ideia de compoziție se
leagă numai de două genuri care
cer prin nalura şi scopul lor să
lie compuse: discursul şi poemul
dramatic. Ambele aceste genuri
au inflori! în epoca clasică. Cel
dintătu trebuia să se folosească de
argumente bine inlānjuile şi ois-

puse oarecum in progresie geo:
meirică peniruca, într'un limp de-
lerminal, scopul de a convinge să
lie elins, Tol așa și în genel dra-
malic trebuiau inlrebuiniate anu-
miie procedee, pentruca opera să-și
ajungă scopul față de spectatori.

Şi asliel compoziția apare ca o ne:

voe imperioasă peniru cele două

genuri.

Nu se poale spune acelaşi lu-
cru despre epopee şi poezia ll-
rică. Niciuna din marile epopei,
Iliada, Odiseia, Eneida, nu sint
cu adevâral compuse. Oricare
parte din aceste opere de arlă,
luată singură, esle Írumoasė in sine
—ceiace insamnă că nu compoziția
este lucru esențial în epopee ; pe

cînd dacă s'ar scoale o singură
scenă din Oedip Rege- piesa in
întregime n'ar mal avea nici un
înțeles, fiindcă aici compozijia este
esențială.

Nu mal vorbim de poezia lirică,
unde este o loială lipsă de com-
pozițle.

Romanul care a lua! locul epo-
peii de allădală, nu trebue să fie
compus,

D. Bourget scrie romane cu
lezā. Deaceia ulilizează discur-
sul ca un orelor şi procedeele dra-
malice ca aulorii de lealru. Cu
dan romanul se schimbă în ora-
torie şi dramalurgie. ŞI | se pare
foarie firesc să facă din aceasta
condiția necesară a genului.

Dar romanul este viață. Cea
mai mare parle din romanele eu-
ropene, individuale sau nalionale,
nu seint compoziții oralorice sau
dramalice, ci viajă care se crează
ea însăşi într'o succesiune de e:
plsoade, caşi in epopela de altă»
dală. Episoadele sini menile să
ne facă cunoscule aceleași perso-
nagii, pe care să le vedem trăind.
Fiecare episod lua! în parie e
compus, dar loale episoadele se
leagă unele de allele pe nesimliie,
fără ca romancierul, care oul o:
ralor sau dramalurg, să compue
romanul cum compune episodul.
Romancierul, dupăce a concepul
personagiile, irăeşie cu ele, se lasă
dus de cerințele lor de vială şi
se fereşte să le închee viaja mal
inainie de a li lrăilă de ele.

Aşa că in arla Mierer sint in
reaiiiate două mari diviziuni : Arla
peniru care limpul e măsura! şi
arta care dispune liber de limp.
Discursul, conierinja, lesirul, ng:
velo, deşi sial gemuri deosebile,
au carucierul comun că uillizează
minimum de timp peniru maximum
de fecil. De aici nevoia de com-

poziţie. Lirismul epopela, roma»
nul, dispun de timp ca insâşși na-
iurë. Acelaşi sentimeal, iubirea
sau melancolie mort se pol ex:
prima într'an sonet, dar şi înir'un
poem luug sau chiar nai multe.
Ele nau nevoe de compoziție. Ro-
manul insamnă viaja care curge
caşi un fluviu, ca Les Miserables,
Jean Cristophe, romanele ru-
seşii, etcs

(Alberi Thibaudei, Nouoelle Re-
oue Franpalsej,

470 VIAȚA ROMINEASCĂ

Opera lu! Adam Mütter
Guitenbrun

Secriilorul, sărbătorii de curind
cu ocazia implinirii a șaptezeci de
ani dia viață, e un fiu al Banatu-
Int, un descedent al coloniştilor
șvabi ai acestui Unat, Din copilărie,
el a simțli dureros pe băncile şcolii
tendința de maghiarizare o stăpi-
nirii. In tineret, ca absolvent al
școlii comerciale din Viena, a cu-
noscul greulățile și mizeria, debu-
Und pe cind era funcționar lo poştă,
ca poel dramalic, la lealrul din
Linz. Piesele sale, insplrate de o-
pera unul Augier şi Dumas-fils,
au alras alenlia lui Henrich Lau-
be. La Viena, nu a avul insă mull
succes ca bulor, ci mai mull ca
critic. Două broşuri ale lui mu a-
vul mai ales o influență însămnată.
Una, intitolată „Wien war eine The-
alerstadi*, a coniribuii la fundarea
lealrului popular german şi alla
„Lektire des Volkes“, la fundarea
unei societăți, peniru răspindirea
în popor a culturii. După ce a func-
fonat mulți ani ca director de tea»
iru. de unde s'a reiras în urma
unor intrigi politice, desgualal de
viaja marelui ores, el s'a simiil
alras de palria lui adevărală.
După o carte de schije, „Deul-
sche Kuliurbiider aus Ungarn“, în
care descrie viaja de sal o Bana:
lulai şi ciocnirile șvabilor cu Ro-
minii şi Sirbil, la virsta de cinci-
zeci de ani, a descoperit adevă-
rola lui cale, scriind înllăcăralul
romen „Gotzend'mmerung”, operă
care a avul un adinc răsunel in
umea germană şi a coniribull la

deșleplarea sen!imenlului național,
amenința! de şorinismul și apăsa-
rea maghiară. Dacă aces! roman
are mal mul! un caracter polilic,
cuprinzind un tablou plin de viață
a înlregului sta! unguresc, în cel
următor, intitula! „Die Glocken der
Heimat": pulsează insăşi inima po-
elalai,

Moiivul său, sint salele şrabe
in veșnica lor luplă cu Maghiarii
sau cu inundațiile Tisei şi ale Ju-
aării,

Treculul a inspiral apol pe scril-
lor în irumoasa lui irilogie „Von
Eugenlus bis Josephus", istoria Şva-
bilor din Banat, Istorie care arată
originile caşi rădăcinile puterii
coloniștilor germani ai |inutului.

Un roman cu un caracier mai
idilic e „Meister Iacob und seine
Kinder“ care cuprinde poveslea
proprie! lui copilării, pe un fond
poillic, in care lrăesc peripejiile
revolujiei dela 1548.

Miller Outtenbrun a atins punc-
tul culminant al vieții sale sl cer-
cul romanelor lui din viaja cultu»
rală a Banalului e închis. Toluşi
el şi-a consacra! ullimii ani unei
opere, care dovedeşte mal ales
desărirşirea lui arlisuică, „Trilogia
lui Lenau”, în care răstoarnă toale
fabulele răspindiie asupra originii
cil şi a artei lui maghiare. in ma-

rele poel, a cărui viajă și operă
o analizează cu adincime, el vede
dimpotrivă prima personalitate de
insemnălale europeană pe care au
dat-o Şvabii Banatului.

(Ferdinand Ernst Gruber. Deu-
ische Kundschau),

Mişcarea intelectuală în străinătate

LITERATURĂ

Jărome et Jean Tharaud,
La Randonâo de Samba Diouf, E-
mile Paul, Paris.

Samba Dival este un pescar din
salul Niomi, aşezat înire cele două
fluvii care curg prin regiunea À-
îrlcel numi!ă Dakar.

Samba Diouf moşlenesie o cl-
readă de vile dela un unchiu mori
intr'o bălălie în (ara Fulabilor.
Dar abla iniră în siăpinirea clrezii
şi este lual de auiorilățile france-
ze ca să se rbzbolnscă în Europa,
Samba se supune sorții cu blajină
resemnare ` e fatalist. Incorporat
în batalionul 115 de senegalsii,
după o sumă de accidente pline
de haz, ajunge în primele linii.
Samba Diouf ştie să răspundă la
loale chemările destinului: el e
un bun soldat cum er D fost un
bun stăpîn.

Fiind rânil într'un alac, è scos
din rinduri și peste o vreme Sam-
ba se'nloarce în jara lui decoral.
Acolo îşi găseşle averea risipliă ;
nu i au mai rămas deci! vre-o ci-
teva vite. Dar el se muljumesie

"cu puţin. Işi regăseşte ai logodni-

ca, însă acum en este mamă, iar
copilul nu-i al lui Samba c! al u-
nui negustor ambulant. Toluşi cel
care primeşte mustrări dela logod-
nică, e lol Samba: de ce a lipsit
aşa de mull ? de ce-a pierdul a-
țitea viie? Samba Diouf tace şi
se clisăloreșie cu ca. Aşa se sfir-
şesc lrăminiările acestui negru,

vestile cu aria bine cunoscală a

alilor Tharaud.

Paul Brach, Gérard e! son té-
moim, Ed. de la Nouvelle Revue
Française, Paris,

Oerard ese un linăr bogal cu
destul gust şi spirit peniru a dis-

ejui mediul în care lrăeșie, dar
ipsit de facullățile ce l-ar pulea
ridica deasupra acestui mediu. In-
Ire aspiraţiile și pulerile lui este
o mare deosebire, un dezechilibru,

Lipsa aceasta de echilibru face
obieciul de studiu al autorului. El
ne arală pe Gérard mal înlăiu a:
tras de literalură, apoi renunlind
la ea, peniru a duce impreună cu

.
alji Loser Zei o viață de trindăvie,
suspinind meren: „Tralul acesta
nu mai poale dura”, Gérard in-
cearcă să dea prel vieți! prinirun
sentimentalism rafinat. Îndrăgosiii,
el îşi analizează senlimentele, își
cerceieară lubite cu spiritul critic
slendhal-ian, lransformă în foc
cerebral! avenluri dealul de banale.
Dar meseria de smani Inlelectual
nu-l aduce dacii nemullomiri El
renunță cu înjelepelune la slirşi-
tul povestirii, lăsind allora rä,
minlările consilinjei şi nuanțele
senliment!ale”

E romanul rn'alalui din vremea
noasiră, al omulu! de lume care în
linerețe „a avu! dispoziții” si care
va răminea loală viaja prialinul ti-
mid și melancolie al nriişiilor.

Noâila Rogar, La nouveau
déluge, Colman-Lévy, Paris.

Autorul presupune o enormă re-
vărsare de oceane asnpra pämin-
tului, un nou potop.

Cileva familii mal norocoase Iz-
bulesc să scape de moarie ai să
se refugieze pe virluri destul de
inalte ca să nu le ajungă inunde-
ila. Acolo, de bine de rău, viaja
reincepe O viață primilivă, care
se folosește de stărimălurile și o-
minlirile vieţii trecute. O vială care
suprimă convențiile sociale, apro-
pile clasele şi inimile, aşează pe
noi temelii solidaritalea omenenas-
ch, Prinlre r'ine, se naşle o dra-
goste, se crează un nou cămin, şi
„Iincăra care nu lrebue să se slin-
gă” se aprinde din nou.

Edouard da Pomiana, Bien
Manger pour Bien Vivre, essai de
gastronomie Ihcorique, Albia Mi»
chel, Paris,

Penlru aulor, gaslronomla esie o
şiiință şi o artă. Esle oșliinlă care
cere cunoşiinți precise, porzilive.
Şi în adevăr, capilolele asupra di-
feritelor alimenie, asupra meca»
nismelor digesliuuli, asupra ab-
sorbliunii şi asimilajlunii, asupra
influenlei psihismului în digestiune
sini scrise cu compelinja unui fi-
ziologist.

Gasironomia este însă și o ariä.
Peniru a ne convinge, e de-ajuns
să celim capitolul d-lui Pomiane

472 VIATA ROMINEASCĂ
GER CN

asupra „menu-ului*, Trebue, spune
el, la orice masă, un fel care să
[ie punctul culminant. Tot celace
precedă, lrebue să lihdă a pregăii
simjurile noasire peniru degusia-
rea acelei mincări: lol ceiace ur-
mează, va trebui să alenueze nu-
mai impresiunile noasire, aşa ca
să nu regrelăm prea mull că nu
mai mincăm.

Interesante sinl paginile asupra
brinzelurilor. Mirosurile şi aromele
diferitelor brinzeturi sini datoriile
descompunerii variale a albumine»
lor. Numai omul rafina! ese ca-
pabil să găsenscă o plăcere în a
consuma acesle produse ale pu-
trefacției. „Numa! națiunile ulira-
civilizate, najiunile care au avul o
Renaşiere arlisiică, au o gamă de
brinzeturi : Franţa are Camembert,
Brie, Roquelori, elc, Halia are
Corgonzola Cacecavallo, Parme-
san Brinzelurile elvejiene, engle-
Ze, germane sinl preparate cu mal
multe complicaţii, poate, dar sînt
mai inferioare din punct de vede-
re microbian și arlistic. Sint bein.
zeturi din țări protestante“...

ARTĂ

Henri Marce! Magne, L'Ar-
chitecture, Rieder ei C-ie, Paris.

Un sludiu asupra arhitecturii din
cei din urmă ani. Aulorul esle mo»
dernis! şi se ridică împolriva ar-
hilecților care întrebuințează sti-
luri vechi penira trebuinje nouă
şi care dau băncilor şi halelor in»
fățișări de temple greceşti.

Oăsim o expunere limpede a
nollor preocupări ale arhitecților
tineri, precum şi cercelările lor a-
supra materialelor nouă : belon ar-
mi, cimeni, eic. D. H. M. Magne
scoate in lumină cerințele de hl-
glenă și estelicã la care arhitecjii
de azi sin! chemaji să dea solu
lunile cele mai bune şi mai utile.

Numeroase reproducțiuni ne e:
rată ciieva din rezulialele acestor
sforțări: grupuri scolare, case pen:
iru mai multe familii, oteluri popu-
lare clădile asa fel ca să dea cil
mai mullă lumină lutaror cumere-
lor, săli peniru magazinele mari,
case demonlabile, etc..

FILOZOFIE

M. Grabmann, Die Philoso-
pile des Mittelalters, col. Oăschen,

erlin.

O lucrare destinată studenților.

Esile un Grundriss clasic şi com-
pleci, deşi foarile condensat. In-
lreaga mișcare filozofică din se-
colul IX pănă în secolul XV esile
cuprinsă în volum, fără să se fi
uitat vre-o tendinţă sau chiar vre-
un nume mai de samă.

Din cauza spațiului resirtas în
care s'a ingrămădi! aliia materie,
lucrarea suferă de oarecare uscă-
ciune. Sin! citeva capilole, acel a-
supra caraclerelor generale ale
filozofiei scolastice şi acel unde
se rezumă filozofia sfintului Toma,
care nu prezială nici o lipsă.

Antonio Renda, La validità
della Religione, „il Solco", Citta
di Castello,

Aulorul critică mai inišiu doc-
trinele care nu vor să recunoască
religiei nici o valoare leoretică
sau praclică. Apoi arală că activi-
talea religioasă nu poale îi redusă
la un mod oarecare de cunoaș-+
lere. Ea nu se poale delini ca o
luncliune leorelică a spiritului, E-
senja religiei se găsește inir'un
proces prin care conștiința omu-
lul încearcă necontenit să depă-
şească mărginitul; luncția activi»
II religioase este de e îndrepta
viaja călre o mărire a valorii spi»
ritului in faja unei puteri dușmă-
noase și de a subordona acesi
scop luluror celorlalte scopuri.

Arthur Lynch, fihics, an ex-
, omg of principles, Cassel, Lon:

on.

Obieclul morale! ca şliință este,
după A. Lynch, a deiermina locul
omului în univers și a găsi numai
cu ajutorul judecălii, dacă nu sco-
pul vieții, cel pulin marile linii ale
dezvoltării lul

Morala are principii fundamen-
lale de o valoare universală, im-
personală şi obieclivă. Aceste prin-
cipii sint: adevărul, energia, sim-
palia. Adevărul iși găseșie expre-
sia în şHinjă care luminează şi
conduce acliunea, dezrollă spiri-
lul, arală omului int-resele sale
superioare, Energia, subi loate for-

MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 473

mele, îl ajulă să le realizeze. Sim-
palia îşi are temelia în nalura o-
menească, esle baza luturor insti-
tujiilor şi principiul cooperării și
al vieții sociale.

Prin adevăr, soarge şi simpa-
lie, omul se ridică deasupra ani-
malului ; prin ele indivizii și po»
poarele se ridică unele mal sus
ca altele, prin războlu sau prin
civilizație ; prin ele se siabileşie
ordinea valorilor,

Călăuzii de acesle principii, au-
rul siudiază chestiile de guvernare,
războlul, virlulile cele mai lăuda-
te: curajul, Îndrăzneala, cumpă-
tarea, sacrificiul, elc..

ECONOMIE SOCIALĂ,

Guillaume de Greef, L'Eco-
nomie Sociale, d'après la mâthode
historique e! au point de vue $o»
elologique, Office de publicité,
Bruxelles.

Toate fenomenele sociale nu pol
fi pe deplin explicale deci! dacă
le punem in legătură cu acelea
care alcăluese cimpul de studii al
altor ştiinţe, Nu e vorba numai de
alle ştiinţe sociale precum esie
psihologia colectivă, arla, morala,
elc., dar de loale celelalie șliințe
organice şi neorganice, In felul a-
cesia concepe autorul economia.
El se foloseşte Intro largă măsu:
ră de meloda Isiorică, arălind că
evolujia faptelor și a docirinelor
economice conslilue o evolulle na-
turală, dindu-ne pulința să consla-
(äm direcția spre care "nd insili-
tujiile economice, Faplul economic
este un allaj. în alcăluirea căruia

intră loale celelalie elemente so-

ciale,

Flecare capilol al lucrării ince-
pe cu o expunere și o discufie
docirinală ; apoi urmează eplica-
țiile, cuprinzind descrierea feno-
menelor considersle în diferite
ări şi înlemeiale pe numeroase
date statistice,

La inceput d. de Greef studiază
fenomenul] economic al circulației.
Pentru dan „consumația și produc»
ţia lrebuesc priviie ca cei dol poli
al unui fenomen general și comun
fiecărela din ele: o mișcare, ©
deplasare. o circulație“.

Cea mai mare porte a lucrării

este consacrată însă descrierii şi
studiului organismelor financiare,
Funcționarea emisiunii, bursele,
slabilimentele de credii, camerele
de compensație ale luluror ţărilor
Sint analizate cu deamănuniuj,
Concluzlunea la care ajunge a.
ulorul este că: „Noi lrăim în rea-
litate înir'o lume nouă, dar la care
nu s'au adopia! Insiiluiiile noastre
sociale; de aici rezullă forma de
barbarie neaștenpială și amploarea
crizelor economice care caracte-
rizeară dezechilibrul aclual. Re-
mediul ar îl să se organizeze o
circulație comună inire un mare
număr de stale. Inăunirul unei net.
fe) de soclelăii ar exisin mai ales
plăți fiduciare, bilele de bancă,
cecuri, compensajii, ele. O eco-
nomle pur fiduciară ar fi realiza-
bilă dacă economia internațională
ar deveni mondială. Direcţiunen
unică a circulației ar aduce după
sine, dela un limp, o direcție me-
lodică a productiei şi consumajiei”.
Vorbind despre comerț. aulorul
arată că de obiceiu el a preceda!
industria şi chiar agricultura, Dă
exemple de observațiile făcule a-
supra populațiilor primilive, pen-
tru care gindul de căpetenie esie
traficul. Comerţul actual se carac-
lerizează prin acela că În mare
parte el este international, De aici
rezullă marea însemnălale a ope-
rațiilor de schimb. D. de Greci
aprofundează teoriile şi doctrinele
aclaale asupra acestei chestiuni,
Una din concluziile cu care au-
torul îşi închee volumul este că
inainte de orice, lrebue să se cre-
eze noua ordine economică im-
pusă de felul nostru de traiu deja
internaționalizal, solidar şi comun.
Un organism desiinal să asigure
circula la mondială va putea să
realizeze echilibrul înire produc-
jle și consumație ; reslul va veni
dela sine, răci o siruciură econo»
mică stabilă aduce liniștea şi pa-
Cen,

DREPT,

Harlian-tugăâne Read, Lo li-
mitation de lhéritage, ed fran»
caise. Préface de V. Cambon, ed.

Payol, Paris,
Un studiu crilic şi o pledoarie

gik VIATA _ROMINRASCA

peniru instituirea unel ixe pro-
ureslve pe mosienire în Statele-
Unite, Astăzi chestiunea prezinlă
un dublu inleres: găsirea de fe-
soret: perire pais cheltuelilor de
zboiu şi impledicarea H
Hunii de bogății, zaț
utorul insistă asupra pericolu-

lui politic şi social al concealrării
de averi, care jace să se nască in
Slaiele-linite adevărule fiefuri feo-

Disculiad principial moşlenirii,
d. H. E, Read spune că a airibui
o bogăție unui om numai pentrucă
lalăl său era bogat, nu e nici mai
logic nici mai Jusi ca de a spia-
zura un fiu pealru că tatăl lui era
un ucigaș. Aulorui respinge de a-
temensa drepiul nellmiiai de a
dispune prin lesiament, El ciieazā
din scrisorile lul Jefferson : „Bu
nuriie păminteșii sinl făcute pen-
tru cei vil, deci cală a fi supuse
aer celor vii, lar nu a celor
morfi", Abuzurile dreptului de a
face donnite aling ordinea publica,
punind în minile unul singur om
ua insirumeal social de o pulere
periculoasă, aservind acesiui om
mii dintre conilemporanii lui. Ceia
ce primeşie moşienilorul, plăteșie
națiunea prin munca sa, penlrucă
în definitiv orice venii lrebue să
He creia! de cineva,

Soluţia ideală ar îi acela dală
de Sinari Mili, care admile liber-
taiea de a face lesiameni şi de &
moştenl, dar legatarii să nu pri-
mească mal muli de ua maximum
fixat prin lege, Imposibilitatea de
a evila fraudele insă, face pe au-
lor să preconizeze impozilul pro-
gresiv după tariful stabilit in Fran-
ja la 1920. În acesla el vede un
foarte bun mijloc de a favoriza
dezvoliarea clasei mijlocii, care
in Stalele-Unile este foarte puţin
numeroasă,

MEDICINĂ

Dr. Eikin P, Cumberbatch
Diathermy, ifs production and wei:
in medicine and surgery, W. Hei-
nemann, London.

O lucrare de speclaillate cuprin-
zînd indicaliuni precise asupra a-
plicajlllor medico-chirurgicale ale
elecielor calorilice dale de curen-
lii de înaltă frecvenţă, noțiuni in:
leresanie asupra diferilelor dispa-
zilive înirebuinjale peniru a pro:
duce acesti curenți şi studiul sa-
mar al electeior lor fiziologice.
Carlea poate interesa şi pe fizi-
cieni care, cunoscind numeroase.
le alecjiuni lralnie cu succes prin
dialermie, vor fiispitiji să perfec-
lioneze gèneratorii de curenii de
inaiiă frecvenjā in aşa fel incil să
poată D puşi la îndămiua tuturor
medicilor,

OCULTISM

Dr. 4. Maxweili, Lomagie, Les
formes e! les procédés de la Magie.
Les Erocalions. La lorce magique ei
les bases psichologiques de la Ma-
gie, Bibiloihăque de Philosophie
scientifique, Flammarion, Paris,

Magia a evolua! mereu, dela
vrista de piairă până aslăzi, Evo-
lujia ei esie greu de urmărit căci
de mulie ori se confundă cu unele
praciici religiouse, simple inter-
prelări de lormule magice mai mul!
sau mai pulia delormaie.

Aulorul caulă să dea 9 interpre-
lare a laplelor de magie, inter-
prelare bazată pe cele mai noi
metode de invesligajie, mai ales
in ce priveşte rolul Magiei asupra
formării soclelăjilor,

După ce detineşie origina Ma-
giei, obiectul, formele şi proce-
deele ei, d-rul Maxwei siudiază
forja magică, magia naiuralá, re-
lajiile intre magie şi şillaja mo-
dernă, în sfirşii, viitorul magiei.

COMPILATOR

BIBLIOGRAFIE

Jean Bart (Eugeniu P. Botez), Prinţesa Biblja, Edil. „Viaţa
Rominească”, 1925, Bacuraşii; Preţul 15 lei.

Demostene Botez, Povestea Omului, Edit. „Viala Rominească“,
1922, lasi, Preţul 28 jei.

Şalom Alaham, Cartoforli (Schlje si nuvele umoriallee), traduse
de C. Săleanu, Edit. „Viala Rominească”, 1925, lași, Preţul 26 lei,

Almanahul ziarelor „Adevăru!* şi „Dimineaja” pe 1925, Bdil. „Ade-
vărul”, 1922, Bucuresti, Pretul 15 lei.

loan Georgescu, Avram lancu, Edil. „Asoclajiunii*, 1922, Sibiiu,

Prelul 4 lei.
Vasile Ai. George, Põnn? (Poezii). Tip. Dr. S. Bornemisa, 1922,

Cluj, Pretul 20 lel.
Calendarul gospodari'or (4925), Edil. „Carica Rominească”, 1922,
Bucureşii, Preţul! 7.50 lel.
i. Popovici-Bănăţeanul, fo lume, Bibl. „Pagini alese din Scril-
torii Romini”, Edil. „Carica Rominească”, 1922, Bucureşii, Preţul Z lei.
M. Mihălieanu, Și totuşi, presu lrebue sd fie liberă, Tip. „Tran-
silvonia“, 1922, Pitesti, Pretul 6 lel. i
` Asoelaţia patranală, Edit. Minisierulul Sănătăţii publice, al Muncii
şi Ocrolirilor Sociale, 1922, Bucureşti. S
Valeriu D. Bulgaru, Legislaţia exceplională (Studiu de drept
politic), AL. Oralice „Tipurul Rominesc*, 1922, Bucureşti, Preţul 16 iel.
Const. V. Descu, Creşterea porcilor, Bibl. „Cunoştinţe lolosiloa-
re“, Edit. „Cartea Rominească“, 1922, Bucuresti. Prejul 2 lei,
Dr. Radu Chernbah, Nol cercetări orilice asupra legii sanitare,
Ale!. Corlăteanu, 1922, Husi, Prejul 5 lei.

Upton Sinclair, Regelə aurului (Din viaja miliardarilor americani),
Edin |. Hrănişteanu, 1922, București, Pretul 12 lei,

Duelul! Rote Me? (Polemici comuniste), Edil. |. Brănișteanu, 1922,
Bucureşti, Prelul 3 lei.

Plan er Let al oraşului Bucureşti (Ediţie de buzunar), Edil. „Car-
lea Romineascâ*, 1922, Bucureşti, Preţul 20 lei.

Prosper Mărimea, Colomba, Trad. de Notalia losii, Bibi, „Mi.
merra* No. 28, Edil. „Cartea Rominească“, 1922, Bucureşii, Preţul 3 iei.

Anton Pann, O șezătoare la țară, Bibl. „Pagini alese din Serii-
torii Romini“, No. 107—108, Edil. „Cartea Rominească”, 1922, Bucureşti,
Prețul 2 let.

1. L. Caragiale, Teatru (Conu Leonida fală cu reacţiunea; O noapte
furiunoasā ; D'Ale Carnavalului), Edil. „Eminescu“, 1922, București,
Prelul 20 lel.

l. L. Caragiale, Tegiru (O scrisoare pierdută ; Năpasia ; 1 Aprilie),
Edil. „Eminescu*, 1922, Bucureșii, Prejul 20 lei. e

Mariu Ştetănescu, Fiosofia romtnească, lasl. Räsëritial", 1922,
Bucureşti, Preţul 45 lei.

Lazăr Popescu, No! Indrumări administrative, politice şi sociale,
Tip. Dumliru Apreolesei el Andrei Grabowski, 1922, Rimnicu-Vilcea.

Anuarul liceulul de stat „Aurel Vialcu*, Tip. „Libertatea“, 1922,

Orăştie. É
Claudia Millian, Cintari pentru Pasărea albastră, Edil. „Vlaicu“,

1922, Bucureşti, Preţul 25 iei.

416 e VIAŢA ROMINEASCĂ
SI M

Dr. Coriolan Petreanu, Muzeele din Transilvania, Banat, Cri-
Song şi Maramureş, Edit. „Carlea Rominească“, 1922, Bucureşti,

Steaua copiilor şi a tinerimii, No. 1, Edit Ig. Heriz, 1922, Bucureşti,
Prețul 4 lel,

Astra Nouă, No. 1, redactată de lon Gorun, Edit. Ig. Heriz, 1922, Bu-
cureşii, Prețul 5 lei,
Calend!

arul „Lumea Ilustrată” pe anul 1925, Edil Ig. Heriz, 1922, Bu-
cureșii, Prețul 25 lel,

Cezar Papacostea, /nire divin şi umon (Orienlul egyplo-semitic
şi lumea homerică), Tip. „Convorbiri Literare“, 1921, Bucureşti,

Ce s'a scris, ce s'a vorbit şi finerartile la moartea lui Take Ionescu
(21 Iunie 1 lulie 1922), Edil, „Severinul”, 1922, Turnu-Severin,

Guy de Maupassant, Povestiri alese (Traduceri de M. Sedo-
veanu), Edil. „Cartea Rominească“, 1922, Bucureşii, Prețul 24 lel

. D. Barzan, Probleme răscule după războlu (economice-linan-
Core: sociale), Edil. „Cariea Rominească“, 1922, București, Pr 18 lel.

Ludovic Leist, Le frangats parlé, culegere de Conversajiuni
froncezo-romine), Edit. „Caricea Rominească*, 1922, București, Preţul

ei.

Ludovic Leist, Deuisches Lesebuch fir die Privat-Elemeniarschu-
len Rumiiniens, Edit. „Carlea Rominească”, 1922, Bucureşti, Pr. 27 lei.

Vasile Pop, Ce păleşte omul bun, Edit. „Carica Rominească“.
1922, Bucureşti, Preţul 15.50 lel.

. L. Caragiale, Teatru (O moapie furiunoasă.- D'ale carnavalu=
lui. - Conul Leonida față cu reacliunea), Edit. „Carlea Rominească”,
1922, Bucureşti, Prețul 20 lel.

Cisj Procopovici, Probleme vechi și nouă, Edil. „Ardealul“, 1922,
D

Eugen Relgis, Principiile umanitariste, Edil, „Umanitatea“, 1922,
Bucuresii, Preţul 6 lei.

lon Dongorozi, Cum s'o despărțit Tanti Veronica, Edit. „Scrisul
Rominesc*, 1922, Cralova, Preţul 15 lei.

Dr. G. k. Constantinescu, Fredilatea experimentală (Studiu bio-
logic cu explicaţii la creşlerea animalelor şi planielor), Tip. Ignaz
Spitz, 1922, Viena..

Eliodor Constantinescu, Liceul Rominese, Tip. „Convorbiri LI.
terare”, 1922, București,

La Nouvelle Revue Française, No. 111; Mercure de France, No.
587; Muguri, No. 5; Buletinul cercului de studii şi propagandă coo-
peratistă „Fotin Enescu”, No. 9— 12 ; Revista Infanteriei, No, 252 ; Roma,
No. 12; Sburâtarul, No. 30; Buletinul Seminarului pedagogie univer,
silar din laşi, No. i; Vocea Rominiei, No. 7-3; Cimpul, No. 20;
Rominia Militară, No. 7 - 9; Arhiva C.F.R. Ghimpele, No. 2; Viaţa
Agricolă, No. 22; Albina, No. 58 3; Foala Plugarilor, No. 12; Pdsz-
tortüz, No. 48; Prolom, No, 16-17; Gindul nostru, No 19; Sburătoral
Literar, No. 46 ; Suplement au resume mensuel des travaux de lu So-
ciélé des Nailons, Octobre ; Ideea Europeană, No. 105- 107 ; Rominia
Politiei, No. 9- 10; Culisele, No. i; Revista Vremii, No. 22; Arhiva
pentru şilinja şi reforma socială, No. 2; Adevărul literar şi artistie,
No. 106; fevista Moldovei, No. 8; fara noastră, No. 8-9; Gindirea,
No. 9; Biserica ortodoxă roimină, Noa. i.

Duminica Poporului, Patria, Rominia, Solidaritatea, Primăvara, So-
ita, Unirea Pa ului, Glasul Bucovinei, Gazeta Transilvaniei, Danu-
biul, Straja (Craiova), Gataţii Nol, Victoria, Rador (Buletin economie

şi financiar), Komfala Viitoare, Albina, Soarele, În răjirea, Naşa Reci,
Frăjia Rominească, Cuvintul Poporului, Monitorul Jud. Brăila, Jurna-
lut Chiriaşilor, Presu Sanitară,

Tabla de Materie

VOLUMULUI LII
(Anul XIV, Numerele 10, 11 şi 12)
` -

I. Literatură.

F.„—Pelsagii de toamnă > . . . . e

j P r Aiel (eene li GES A
nostene.—La o casă no ES he O p

` age, —Schelețtului . uo e . eà

imi CR PRE Ye e cere a
Codreanu rara pepe tă i we Si Räis i i dë
Conrad Joseph. GE un din Muntele Athos (Ua
istoric pe scurt! . . . e.s å E RN

i Artur.—Din alte vremuri (Eduar

Geng derbi! rat? — Câtră Nemesis,—Elec-
-r in 1 . . D - D D D D D D
d'ac Ce? diatribă impotriva femeilor ne-
suferite, —de aiurea D . D e D D . m D a R
Nanu N. Aaroni s Sech DN pă ZA
i i ide A. sa.” D D D D SA d
popni escu Dragoş—Recreații (Confesii—Pe a
pele aere edeme. e Da SR E
— Viktima anuscris EE sula
epes ie Sturdza, familla şi anturajul

lui Se Sea ISI EEN VE

Mihail.—Fintina dintre plopi .

SA M O nouă variantă a Mioriței. . e

Sadoveanu Mihail.—Pe drumul spre Emaus .
Teodoreanu lonel.—Cel din urmă basm .

Topîrceanu G.— a Gert "(Din carnetul unui vinător)

IL Studii.—Articole.— Scrisori din ţară și din

străinătate.
Cazacu P., dr..— Situaţia în Rusia inainte de războiul
mondial d LEE eat cost tară “e io
„Originile democraţiei romine —. .
ir A fură Caraetecal specitic naţional în litera
Ralea D MML- Scrisori din Germania („Adevărata
Oermanie”) `, . . . . sin e S
— — Scrisori din Germania . . . . »
Supremaţia legii) .
S. C..— Din carnetul m SC Seele dreptu:
? rilor cetăţeneşti in Ante-proectul de Constituţie a
j $ . . Ki D KL H E? E KL KE? kd
Bän za lacas Economia Politică va fi o şti-

Mro “Tudor.—N oie asupra cubismului . . ..

Vianu Tudor.—Scrisori di
din mişcarea pedagogica) CS, SE E

Ili. Note pe marginea cărților

prove dng) de Gourmont: Physique de Pa-

M. L.—Pe marginea cărții de cetire” ` ; ki
Aderca F.—Cronica BS? Pra (Castelul ist
p "6 Sectoare pete: eg
ia ae ER wn e én ETNE
Badăru A, Lë Cronica școlară (Reorganizarea în.
Suen Vereen a Șalonui de Toarină)
eebe
tia Orientului) `... A Pen iat
ee GE Gi ees :
corean perserna ale - ati ` ae
SE, BAC
Een UE ca rR
ptr Mae Ti
Roşie. Doua orfeline, ct) . ENI ANEN

Sevastos M..—Croni:a teatrală: laşi "iren. — Ras:
S : laşi (Clădirea.— Pie.

van şi Vidra.—O noapte furt —
eu je: s soldat.—Actorii) > Y ne o
— — ronica teatrală: 4 ‘numis
rea.—Ciuta.— Actorii) , i KR T d glia (IA
zetar) A GER, imi Stage Ge
Topirceanu G.—Cronica fantezista (Muzei mele)

V. Miscellanea

Nicanor P. & Co..— Libertatea Së
Alfred Espinas — 0 editură ee ` ëmge:

— Literatura nouâ.— Regimul presei
VI. Recenzii
Andrei P..— Sociologia revoluţiei (Octav Botez) , ,

Almanahul ziarelor AY | e e x
1923 (M. Sevasiog Adevărul” şi „Dimineața“ pe

Barnoschi V. D — Ori K. PESE E cea
BA Botez) 5 „Originile democrației romtne (Oc-
auer Otto —No EN D EE,
tav Botez) zi orientare Pi Rusia sovietică (Oc-

130

439

Cantacuzino B. Matei. — Elementele dreptului civil
(Demostene Botez) . ... . . . . . . w
Caullery Maurice. — Leg problèmes de la sexualité
(E. AGO): A E E pei e. voie wan, Pe
Densușianu Ovid.— Viaţa păstorească în Poezia noas-
tră populară d. Şiadbel) . .. .., ... .
Drăganu N.—G. Coşbuc, poetul liceului grăniţărec
din Nasaud (|. Şiadbei) . . . . . . . . . e
Fluctuation des salaires dans différents pays de 1914
51921 (Dr. A. Stoeiar) . ANED dain eu
Tigan Max.—Das Drama der Gegenwart (F. A-
NA — cerere: af ro ieste ate Auer
ae Paul. —L'armâe allemande depuis la défaite
Iosif O. St.— Patriarhale şi Cintece (G. Topirceanu
Jarnie Urban Jan, dr..— Za jazykem rumunskym (|.
Şiadbei) L4 . . . . ké kl Li Li . . D + D -=
Kautsky K.—Dela democrație la robia de stat (G. Li
Klaus Alfred, dr.—Atome, Elekironen, Quanten (loan
Kätgdetegeg și a A es gi eta,
Lazard Max —La service obligatoire de travail en
Bulgarie. Mission d'étude du Bureau Internation du
Arata (D.A. Soci) e n. NR ni: ea N
Lupaș A.. Cea mai veche revistă literară romineas-
că (l. Şiadbei) ET sp “pacii ua”. pete
Puccini Mario.—Vomini debioli e uomini forti (A.
ET e tame on al ÎN cat cca ee ara
Sorel Georges.— Les illusions du progrès (F. Aderca)
e s Rétlexions sur la violence (F. Aderca)
Statistique du chômage dans différents pays de 1910
ENEE AE ro In ARDERE a ER weie AR
Tevdorescu I, dr..—Statistica societăţilor pe acţiuni
din Rominia în anul 1+2i (Lazăr Uiescu) . e
Thirring Haas —Die Idee der Relativitătstheorie (loan
în: Piaeinieank i ai wei. élu. 8. e ew
VII. Revista Revistelor
Bidou Henry.— Memoriile lui Wilhelm al ll-lea (La
Revue de Paris . SE dinte d, Zéi Ni Lë
Dresselhuys H. — Situaţia internaţională a Olandei
Deutsche Rundschau) > © . © . è e s o
Duca G. 1..—Pagubele de råzboiu ale Romîniei (La
Réconstruction de l'Europe) . . . . e..
Enei o T..—Glasuri nouă in critica engleză (The
De ege a Te e "ep 9) a a alai Ae
Estep Cole H..—Noua distribuţie a forțelor în industria
metalurgică europeană (Reconstruction de l'Europe)
e ie Mate Hauptmann (Deutsche Rund-
SURA) un. ee stie, e Die a 3 SC
Gruber Ernst Ferdinand. Opera lui Adam Miller
Guttenbrun (Deutsche Rundschau) . . . . . .
Gucebhard Pierre.— Datoriile internaţionale de războiu
(Revue économique internationale) , . gi sud

Guechoff E S..— Problema reparațiilor bulgare (La
Reconstruction de Europe) . >... -
Ivanov M. G..—Leonid Andreev (Adevărul literar şi
artistic) EE e Ee e MEA e E (a
Keynes Maynard John. Schimbările valorii banului
ŞI consecințele lor sociale (La Reconstruction de
ëch, ce! ARE 0 EC Ati PNI a eta ti
Keynes Maynard John.—Inflaţiunea considerată ca
metodă de impunere (Reconstruction de l'Europe}
Legrand Albert-Max, dr. Aptitudinea pentru viaţa
ungă (wercure de France) `...
Lévy Georges Raphael.— Problema reparațiilor (Revue
des Deux Mondes) ...,..... îi »:
Marcovitsch Lazare, dr.—Serbia şi problema repa-
raţiilor (Reconstruction de Europe) . Be ș
Nitti Francesco.—Conterinţa dela Genua (Reconstruc-
fag-de Zb , > e E
Padovan Adolfo.— Antonio Canova (Lettura) z
Painleve Paul—Restaurarea Rusiei şi viitorul Europei
(Reconstruction de l'Europe) e n AA șia
Posner S..—Şcoala unică în Rusia sovietică ( Mercure
WE DI ee 8 ee ET
Roz Firmin.— Opinia americană și Franţa (Revue des
Deux Mondes) BLR ug E m i ei piatra
„The London Mercury“, — Ciţiva poeţi americani
~ k 5 —H. G, Wells şi critica engleză
„The Manchester Guardian Weckly“.— Franţa işi
schimbă politica faţă de Rusia ., . . . Ne
„The Times" —O piesă necunoscută a lui Oscar Wilde
Thibaudet Albert.— Compoziţia în roman (Nouvelle
Revue Francaise) a i ae rai retea ine a a
Vandervelde Emile, - Opera de guvernămint a parti-
dului socialist belgian (Sozialistische Monatshefte)
Verhille Henry — Datoriile interaliate (Revue de France)
Walter kort, Un poet popular alsacian: Hans Karl
Adel Der Türme); 3 o s.e \ ane A

VIII. Mişcarea intelectuală în străinătate 156, 309, 471

E, Bädieeeefte -AY a i ing 160, 315, 475

X. Revista Caricaturi . . . . ..a

318

BANCA

HTH HI

Lei 40.000.000
Cepttgl social Lei 10.000.
Adresa . Molino"
Teieten 2$ 1 31, 49194

—

bor

Bucarest F

CHAMPAGNE

T A:

Gustati- DS
după ce Vă

p Gm CHAMPAGNE
ve ie Cea 93
et convinge că este Kä? LA VICTOIRE"
CERETI-O PRETUTINDENI + DEMISEC. =
DEER BEEN ee i lau Rear

BUCUREȘTI. STROE FEUASI

Wee

BANCA CEREALISTILOR |

SOCIETATE ANONIMĂ

Capital lei 50.000.000 deplin vărsat

Sediul Central: Bucureşti, Strada Lipscani No. 8
~~ Sucursală : Constanța, Bulevardul! Elisabela 4——
Agenlia : Brăila, Sir. Impăralu Traian
Telefon 18| 37 & 37|55

Face toate operaţiunile de Bancă, în general. Cimpârari
și vânzări de efecte publice, Avansuri pe valori în depozit,
precum şi orice fel de tranzacţiuni financiare. Emite acreditive
asupra legălurilor sale din țară şi străinătate pentru gumpărări
„de mărturi,

Secţiune specială de cereale și mărturi pracum şi orice s-
faceri a legătură cu aceste operaţiuni.

— rn

m ——

„DENERALA*

SOCIETATE ROMÂNĂ DE ASIGURĂRI GENERA
— ÎN BUCUREȘTI

Capital deplin vărsat Lei 15.000.000
Fonduri de garantii ta finele anului 1920 Lei '19.036.264.38
Face asigurări în ramurile

diu „Purt“
„incendii „Aceidente'
„Transport“ „Viața‘

În condițjunile cele mai avantajoase.
Reprezentanţe și agenţii în toată țara =
a

e IMBRĂCĂMINTE BĂRBĂTEASCĂ
DEPOS-T DE POSTAVURI
ATELIERE DE CONFECȚIUNI

BANCA -
Marmorosch, Blank & Co.

SOCIETATE ANONIMA

CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000
fè DEPLIN VARSAT

REZERVE: Lei 164.600.000

— —

SEDIUL RIN BUCUEȘTI

SUCURSALE ŞI AGENŢII:

s ~ Agenţie in Stambul,

NEW-YORK, Broadway 31—33.

în fară: BUCUREŞTI, Calea Victoriei 42, Calea Gri-

viței, Piaţa Sf. Anton şi Calea Moşilor (Gura O-
borulul).

ARAD, BRAILA, BRAŞOV, CERNAUȚI, CLU),
CONSTANȚA, GALAȚI, ISMAIL, ORADEA-
MARE, TIRGUL-MURŞEULUL.

Operațiuni de Bancă:

Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, H

Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, Cecuri,

Avansuri comercianților și industriaşilor, E- į
misiuni, Safe. š

P RIPOUN X

"VOPSEA be LAC

„SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ >
PENTRU

INDUSTRIA OXIGENULUI

Acostilenai şi altor gaze
BUCUREŞTI
>it, Măgurele No. 93 bis.

Adresa Telegralică DARC
Adminisiralor Delegal: OEO DAURAT

Telefon 14/49.

Oxigen Sudură utogenă Acetilena os spa
Re şi Medicinal o Tăialu ge ken ` rm
er zi ai eneratori de ncetilină
Aer lichid Accesorii peniru seducă VM: Mar Gene
aulogea

lasialajiuni de luminat cu acelilenă peniru șantiere, holeluri,
vile și case

Luminalul farurilor şi a ori ce fel de locuri marilime
Divize gratuit la cereri

i: Maer Veit

| Capital Social lei 150.000.000
Prima Emisiune lei 25.000.000. -Plus
Aportul Statului

Va
i i o w
Banca Agricolă
SOCIETATE ANONIMĂ
SS Capital și Rezerve Lei 148.832.653,43 = z
Sediul central: BUCUREŞTI, str. Lipscani No. 1

Preşedinte Th. Gh. Rosetti,
Director general Gr. E. Golescu.

IMPORT. EXPORT -
| Aprovizionarea în comuñf a Industriei din țară, mari
şi mici cu maşini şi materiale,
Export in comun de produse industriale romineşti.
s DEPOZITE
Depozite permanente de materiale şi maşini indus-
triale rezervate exclusiv industrie! mari şi mici, A
COMISION şi CREDIȚ
Inlesneşte importul de maşini, combustibile, materia-

Sucursale, Agenţii şi Repre:enlanțe:
Brăila, Botoșani, Buzău, Bazargic, Craiova, Catatat,
Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Călhraşi, Tecuci,
Cernăuţi, T.-Măgurele, Tulcea.

le prime comandate direct de industriaşi prin acordare
| de credite, E acele materiale,
j Avansuri pe mârturi 1 ediniate spre vi o
Face toate operațiunile de bancă în general, ansuri p SC de Ge pre vinzare
mmm) Emmer?

BUCUREŞTI. Paialui Camerei de Comeri, jelelog 40 31.

e EH — — — Fame

Execută ordine de bursă, plăți şi Incasări, emite
cecuri şi scrisori de credit asupra
tuturor țărilor.

Avansuri pe fonduri publice și acțiuni
Avansuri pe recolte, cereale şi mărfuri în gaj

Deschide conturi curente şi contează”
efecte de comerț

=>
BANCA FRANCO-ROMANA

Societate anonimă
Str. Bursei No. 4.— BUCUREŞTI
Capital social 110 000.000 Lei
Emisiune 50.000.000
Filiala la Paris: 5 Rue de Castiglione
Suoursale: Alexandria, Cimpina, Caracal, Giargia, Rogiori-de-Veda,
Slatina, Slobozia, ebe mie On) Pucioasa,
Agenţii : Costeşti, (Argeş) Fsurei, Găeşti, Drăgine (
Spinei. Vida (Viaşca) pre e

Pace toate operațiunile pe bancă în ţară și străinătate,
Deschideri de credite ia Cont Curent, stont şi rescont de cambil
cumpără şi vinde fondun publice şi acțiuni romine şi
a străine, schimb de monede și bancnote străine, EN
emite cekuri ai scrisori de credit,

Execută ordise de Bursă, avansuri pe fonduri publice, recolte şi
waraart, face tranzacțiuni comerciale, industriale și agricola,
primeşte mâriari in consignație și comision a. c £

Se Insărcinează cu vinzarea de cereale în comistoa
primește depozite spre fructificare.

Se fac împrumuturi ipotecare plătibile prin
anuităţi în termen lung
Emite în realizarea lor obligaţiuni ipotecare
5 la sută
admise drept garanție şi scutite de impozit și
timbru ca şi efectele de stat.

Banca Populara aia Piteşti

sat anonimă. Sediul principal Piteşti.
Agenţie la Găeşti.
Capital social: Lei 3.000.000, deplin vărsat
Fonduri de rezervă: Lei 1.655.000.
5 Hf ei

> Face toate operațiunile de Bancă

“Banca ViticolA a Rominiei

SE — SOCIETATE ANONIMA —

Capitali Social Lei 100.000.000,
Emisiune de Lei 45.000.000,

Bucureşti, str. Bursei No. 2. Telefon 4 | $9

Agenţii ` DRAGAŞANI, POCŞANI, CERNAUŢI

la parte la întreprinderi comerciale şi indastriale,

| Banca Viticelă a Rominiei face orice lei de opera-
iuni de Bancă, comerciale şi industriale în țară şi stră-
Imătate ;

Face avansuri și deschide credite in cont curent ga-
rantate cu recolte şi cu produsele ior, sau cu gajuri
asupra proprietăţii viticole și pomicole; Lé

Deschide credite pentru exploatarea viilor şi pemu
comercializarea şi industrializarea fructelor ;

Deschide credite pentru plantațiuni din nou sau pentru
complectarea celor existente, precum şi pentru reface-
rea sau compleciarea gospodăriilor viticole `

Cumpără şi vinde vinwri, spirtoase şi derivate arit
pe cont propriu CH și pentru contul clienţilor săi;

Procură vite, arbori fructiferi, pech, semințe de tot
felul, produse bimica »ecesare viei, ingrăşâminte, vase
pentru conservarea şi transportul vinului şi spirtoase-
lor, instrumente de lucru, mașini viticole, cazane de
“distilat, baraci, stiipide fier sau de beton, sirmă, plase
de sirmă, ete. ;

Construieşte și organizează pivnițe sistematice pes-
We depozitarea, păstrarea și ingrijirea vinurilor îmcre- |
dintate spre desfacere sau gajate; |

“

„NATIONALA“

SOCIETATE GENERALA DA ABIGURARE
FONDATA LA wat
CAPITAL DE ACȚIUNI LEI 40.900.000
FONDURI DE REZERVĂ 65.000.099

Dauna plătite dela tondares Äegetzp Lei 90099099,
NAȚIONALA” primeșie agigertet ia ramariie

—

INCENDIU, ORINDINĂ, TRANSPORT, VIAŢĂ
ACCIDENTE, rás AUNDIE CIVILĂ ȘI FURT PRIN SALCIE ` a

cele mai avaniajaașe
soaiai ;

Strada a Paris No. 12 2 (Palatul ul Societăţii) 3

AGENŢII ÎN TOATĂ TARA

„PETROL. BLOG

SOCIETATE ANONIMĂ ROMÎNĂ
CAPITAL LEI 100.000.000
$}: tt Sediui în Bucureşti, Str. Nic. Golescu Art

Organizează comerțul de vinuri şi spirtoase îm ţară

| și în afară. e
i Li

mu, D. MUNTAS ET
M. DE BROUSSE

Belgrade, Varsovie, For-

PARIS ach, Vienne, Budapest,

Di Bouiv. Maleasharbea gel Zagreb, Prague, Sotia,
} Constantinople.

Bucarest, 2 Str. Burse

Trains spéciaux de France pour la Roumanie et de
ia Roumanie pour la France.

Exptditions par wagons isoléės.— Transports sar le
Danube.—Airâtements Assurances.

Agents Généraux de la Soc. Franco—Roumaine de
Transports aériens., .

Bucarest, 2 Str. Bursei.

Wi Romină de Petrol

we E e

Societate Anonima pe Acţiuni

Capital social Lei loo.009.000
Telefon 3287, 33,23.
SEDIUL: i

Strada Romană No. 72, București,

„a

“PEIDEVENIA" . .

Soc. anon. pentru exploatarea și comerțul produselor subsolului
Capital social Lei 25.000.000 deplin vărsat

Sir. Karagheorghevici, 1- Palatul Bănes! de Sconi a Rominiel
TELEFON 25349

” CUMPĂRĂ ŞI VINDE
Ţiţei și tot felul de produse petrolifere
[XPORTEAZĂ
Petrol, Benzină, Motorină și Uleiuri Mineřale
ACHIZIŢIONEAZĂ: geit
Terenuri petrolifere, Drepturi de redeventä și partiolpă
la exploataţiuni şi întreprinderi miniere

„FORAIUL“ +

SOC. ANON. PE ACŢIUNI PENTRU SONDAJE PETROL ŞI MINE
Capital social lei 15.000.000 deplin varsat. Sediul social; Bucureşti
Str. Karagheorghevici No, i Palatul Băncel de Scont
St 43 33 a Romăniei. :; 33 3

AXACUTĂ Lucrări de sondaje pentru exploalarea petrolului.
DISPUNE De forja motrice proprie, : D
DEPOZIT Permanent de materiale de sondaj.

Banca Dacia

SOCIETATE ANONIMĂ — IAŞI:
Capital Lei 12.000.000,— deplin vârsat

Face orice operațiuni de Bancă și comerţ.
— Primește bani spre fructiticare —
9 Eliberează livrete de economie,
Emite cecuri şi face plăți in toate orașele din Rominia Mare:
Deschide conturi curente simple şi garantate, face avansuri aso-

pra efecte publice, mărfuri în expediţie sau depozitate în maga-
«mele Băncii, cumpără și vinde efecte publice evacuate la Moe-
cova, scontează cupoane, etc. e

D — ti e ——_———— SS

BANCA IAŞILOR

Societate Anonimă pe acjiuni
Capital 20.000.000 Lei
IAŞI.—STR. ŞTEFAN CEL MARE No. 47.
Sucursale : Chişinău şi Galaţi,
Face orice operaţiuni de bancă in general: Cumpărări şi
vinzări de efecte publice, avansuri pe depozite de efecte publice
şi orice transacţiuni financiare; conturi curente şi emisiuni de scri-

sori de Credit pentru orice ţară; participaţiuni industriale şi co-
merciale.

p eg e — Kees
—-

(BANCA SINDICATULUI AGRICOL IALOMIȚA |
i Rucureşti, Calea Victoriei No. 39

Face orice operațiuni de bancă, participă, |
finanţează întreprinderi industriale |
și comerciale

Director General
Dr. Const. B. Maltezeanu

"BANCA MOLDOVA"

SOCIETATE ANONIMĂ 42
Capital și Rezerve Lei 30.000.000 -

CENTRALA: IAȘI

Sucursale: Galați, Chișinău, Bălți,
Cetatea Albă (Ackerman) Orhei,
Leova și keni

Face orice operaţiuni de bancă. Primește
bani spre fruclificare contra scrisori de depu-
neri și libret de economii, primind vărsăminte
de la lei 5 în sus. Emite cecuri şi face plăţi
în toate oraşele mari din România Mare, A-
merica și Europa. -

"LLOYDUL MARTIM RORAN

Societate Anonimă Remână de Navigatiune
Capitali 3. ial 59.000.000 Lel
Prima Emisiune 20.000.000 Lel

EDIUL BUCUREŞTI Str. WILSON No. 3
Drecțiunea Brăila Str. Impăratul i raian No. 35

Execulă remorcaje în Dunăre ai afluenți navigabil. Posedă re-
mwtchere cu pescajul cel mai redus.

Societatea Anonimă
„FORESTIERA UNION

BUCURESTI

ANCA „CEIAICA "S. A.
Capital social statuar Lei 100.000.000 “3
Capital social deplin vărsat Lei 30.000.000

SEDIUL CENTRAL BRAȘOV

Sucursale în funcțiune: Baturești, Rupea,
Odorheiu, Topiiţa-Română, Gheria,
Ciuj, Galaţi. |

Corespbodenţi în străinatate: New-York, Clewe-
land, Paris, Berlin, Bruxelles, Viena, i
Milano, Praga, Sofia, ete.

Face lei felul de operațiuni de bancă: Sconti, Lombard, |
Credite cambiale cu acontrire hipoiecară, Coni-cureni, Schimb,

Devize, Cecuri, Asignuie, Transleruri da bani, depuneri spre
frucHhiemre pe bret de depunere și in Conl-cureni, Pinancini:-
sări, Pariietpajluni în Industrie Comer} eg,

Noua Societate a
"ST

„VULCAN:
FABRICA DE MASINI SI DE VAGOANE

SOCIEȚAŢE ANONIMĂ ——

à ik. — BUCUREȘTI Gara Deaiul Spiret
za pieri de Vagoane București- Noi
Birou. — PLOESTI Str. Rudului No. Si

EXECUTĂ IN CELE MAI BUNE CONDIŢIUNI:

CAZANE DE ABURI
Brevet Babcok A mulfitubulare en elroulațiune de apă,
geet: Tischbein, Laehapelle, etc.
TURNĂTORIE DE FONTĂ și METAL
Piese fine de mașini, Fuel de comerciu.— Execulare ireprogabtid,
Preţuri convenabile. zi E?
SECȚIUNE SPECIALĂ pentru: Tronamisluni de forf ei
cu bila, Zeg de kg «Pateni Benn“, Consrrucjlual
| de fler, Coşuri de labis, Ferme.

perata da curătat apa, Brevet „Breda
s Motoare de benzină,

beggen „DD

“PANEL nn $I rd CARL FLEISCHER

| FABRICĂ DE PIELĂRIE
Ei Bucureşti, str. Verzișori No. 4 și Cuza Vodă No. 73 Gi

ANONIMA
„Economia din Focșani“ en
Fondată în 1874

Capital Social 10.000.000 Lei
— Tot felul de operațiuni de bancă —,

! BANCA MINELOR

„SOCIETATE ANONIMA
CAPITAL LEI 60.000.000
București, Str. Scaune No.7 (Piaţa Rosetti). Telet. 3980

Face tot felul de Operațiuni de Bancă, împru-
mută pe gajuri, cesiuni, ete.

—

Se ocupă în special cu:
Exploatări și explorări miniere, participări la
întreprinderi miniere, construcții de ateliere,
fabrici și instalațiuni miniere

Cumpără şi vinde produse miniere.

Primeşte depuneri spre fructificare,

Banca, de Scont a Romîniei

SOCIETATE ANONIMA
Capital Lei 80.000.000. — Rezerve Lei 25.000.000
Sediul Central: BUCUREŞTI, Strada Lip cani 5

Sucursale: Constanţa, Galaţi, Focșani, R.-Vălcea, Sibiu,
T'-Măgurele, Tulcea
Execută toate operațiunile de Bancă, cumpără
şi vinde efecte publice și acțiuui, face avan-
Suri asupra valorilor de bursă, emite
scrisori de credit și de garanţie
pentru Străinătate

PRIMEŞT. DEPUNERI SPRE FRUCTIFICARE

——

Secţiune specială pentru mărfuri +

ÎN a a N o a A a

—_.

wl Social Lei 10.000.000. dep
Sume plătite la 51 Decembrie Lei

— Agenţii în toate ora; orașele din țară —
Face asigurări în condițiuni avantajoase în ramurile :

"mr, FURT, GRINDINA. VIAȚA, TRANSPORT

E AANA BENNA

„METALICA“ «

„ SodiETATE ANONIMA PE ACȚIUNI
“De Zei geg
CAPITAL SOCIAL | SOCIAL LEI 4.500.000 `

VINDE - Maşini, Scule şi Materiale de
Bi ` Fierărie şi şi Construcţie ` =
INCHIRIAZA: : Materiale de Cale .
| şi Construcţie äi
Execută diferite reparaţiuni în această branșă

Pabricațiuae proprie de Var gras MATEIAŞU (Cimpu-Lung)

Sedini : BUCUREŞTI, STR. MARCONI No. 3
== (Palatul Societăței e eg, Telelon 29" 01. SES

praz EE AC Kg e

PENTRU AUTORI

Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la
redacție, nu se înapoiază ; în schimb, acei autori ale căror lu-
crâri urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului.

Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cînd
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după considerații tech-
nice şi editoriale,

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să
ne comunice și onorarul dorit ; în caz contrar, acesta se va fixa
de cătră Direcțiunea Revistei.

Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co-
recturile şi prin urmare sint rugați să-şi redacteze manuscrisele
definitiv și citef.

—— —

——

———

Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste
ziare, cărți, etc. a se adresa la Redacţia Revistei „Viața
tominească“, strada Alecsandri, laşi.

Institutul de arte grafice şi editură „Viaţa Rominească“, pre
cum şi revista „Viaţa Rominească* sint reprezentate la București
de d. D. D. Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57.

Şc ———=
n = ———
ep =

Pentru cetitorii din București

Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească”, ca: a-
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa
Rominească din lași, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su-
cursalelor din Bucureşti :

Viața Rominească S. A.— librăria Alcalay — Calea Vi-
ctoriei 37.

Viața Rominească S, A.—librăria Alcalay — Str. Lips-
cani 88,

Din editura „Viața Rominească“:

JEAN BART DEMOSTENE BOTEZ
(EUGENIU P. BOTEZ) Sen E pe

PRINTESA BIBITA ` POVESTEA OMULUI

PREȚUL 15 LE! PREŢUL 28 LEI

G. IBRĂILEANU AL. A. PHILIPPIDE

SPIRITUL CRITIC IN CULTURA AUR STERP

PREȚUL 26 LEI

PREȚUL 15 LEI

M. SADOVEANU |
3 SE LACRIMILE
NEAGRA ȘARULUI | sale 111111]
Preţul i8 let |} See
| D. V. BARNOSCHI |
|

c Hogas | DMMNAS OENOCAOTEI AMINE

Prejul 26 Lei

M MONTI Eu Ke?
e A. See Boabe de Mărgean
- PREŢUL 412 LEI
Za Sek ; | RADU ROSETTI |
Amintiri dintro ID AMINTIRE
PREȚUL 15 LEI | i Preţul 26 Lei