Viata Rom. (R.), 1922, 14.3

INM se 


3004080 


lume No. 7 


> 
iaţa Rominească 


P REVISTÀ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ . i 


SUMAR: 


PR Pințaea la Bucureşti. 
mate O orig. = — Vis alb. 
$ 713. e ere Hultanul. J 4 
) Opatul, 
Vară. 
Ld 


Singe. Sa 
eră odihnel. - =“; 
in slujbo celorialii. 

Note şi omintiri din Muntele Athos (Sosirea). 


Fum 

Tendinţe “ale politicel economice mondiala (Pa- 
e eia Versailles şi impertalismul econo- 
mie 

Note pe margile cărjilor (Curiozttăji poetice). 

„„  Serisori din Germania. 

` OT Sertaori dim Londra ‘Aspecto de Illeratură com- 

parată.—Foltlar englez şi Folklor rominj. » 

. .  Cronlea literarð (Literatura japoneză în epoca 

clasică). r 

Cronica externă. 


o ọ ġe oio V 
ss... ss’ 


eant 2 4 za arata , Tue Exem- 
= a Roks trni n 
deal mari apărați di a D 3 [i a Er şi mite ari Pa bi dea east 
te Koratin iay Suplemen iri de 
ki a me 

i; iia Gengas (uatwi Qaepei. r te. — . 


de France) 
iN STRAMAT ATE: (Literatură — Piece. CA torii tstmtţe.— 
Meliciaā). 


+ 


De aşi E a d SR 
' „1922 -% ne Te y 
EEr me are Iuaar ca cel pufis 16o pagisi.— Abonamestul în garā, an aai 


P i . 


i 65 lei pentru străinătate. 


Pentru siguranța primirei regulate a Revistei D-nii abonaţi sint rugaţi a trimite odată 
$ 


cu abonamentul și 24 lei anual costul recomandărei pentru țară 


i 407 oma Ñ 
OȚE Pee Trn 


laşi, Strada Alexandri No. 10-12, 
ANUL XIV 


CUNDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. | până la No. 6 iø- 
clasiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. | pănă la No, 12 inclusiv. 

Abonamentele se po! face iînorice lună a anului, trimiţind 
sama prin mandat poştal, 

einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistel să na sufere intrerupere. 

Preţul abonamentului este: 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- ` 
prinderi comerciale, financiare şi Industriale, pe an . 300 lei 
Pentru particulari: 
ENEA n a îs d E n iri a E A 150 lei 
ro Pie: s o o o ee ce ca e: e e Fii 
Un domir i e e i e i ei S a i de EA 
ÎN STRĂINĂTATE: 
Popa. n e ne e: e: er se ce e NANU A 
De pimitate aa . s . S ren e <a AaS 
Un număr , î ni a . a 25, 


Abonaţiior if se acordă între alte avantagii şi reduceri în- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura » Viaţa Rominească”, asttel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe as, 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro- 
aimativ de le! 800, 
sa Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Ré- 
he an 15% aproximativ (adică în cazul nostru, lei 120) =cou 

pe an ar reveni de lu 3 
patit te a c| abonatului numai lu 30 lø, adici 


Administrație. 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi știinţitică 


VOLUMUL LI 
ANUL XIV 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ 
„VIAŢA ROMINEASCĂ." 
1922 


Altai. i 


La în... ... due | 
$ Întrai Inainte 3 
° de Snut 1933 ` 


IL ra 


Eminescu la București 


Mulţi au scris despre Eminescu, și intre multele cele spuse 

š mai de unul, mai de altul sint şi unele, pe care eu nu le-am aflat 

mai înainte de a le fi cetit, însă le socotesc nepotrivite cu firea 

cea adevărată a lui Eminescu şi deacela nu sint în stare să le 

cred, Aceasta cu atit mai virtos, cu citmi s'a Intimplat şi mie, 

că oameni cum se cade, a cărora bună credinţă nu pot so pun 

la îndolală, şi-au închipuit și au spus despre mine lucruri cu 
desăvirşire neadevărate. 

S'ar putea însă să mă 'mşel. Are orişicare om în viaţa lui 
clipe de avint, de desamăgire, de amărăciune orl de răzvrătire 
sullețească, în care face, zice ori scrie ceiace nu se potriveşte 
cu adevăratul său fel de a fi. Se poate deci ca Eminescu să Il. 
sa fi dat şi el pe faţă altora cum eu nu-l ştiu, Mai ales fiind 
vorba de viaţa petrecută de Eminescu la Bucureşti stărui deci 
în gindul de a le spune toate numai aşa cum le ştiu. Dac’ ar 
fi ca cineva să simtă trebuinţa de a se dumiri, va cerne şi u- 
nele şi altele şi va lămuri adevărul. 

a Cind a venit la Bucureşti, ca să iee asupra sa Sarcina de 

redactor al ziarului „Timpul“, Eminescu nu mai era omul de 

acţiune, care pusese la cale serbarea dela Putna, ba nici chiar 

d omul care-l ştiam din timpul pe care-l petrecuserăm im- 
preună la 


“Votul de blam, pe care după intoarcerea noastră dela Putna 
ni l'au dat oameni intraţi ad-hoc în societatea Rominia Jună, 
Vau sguduit adinc, nu insă pentrucă era el insuşi atins, ci pen- 
trucă ştia cu cită Inimă curată, cu cit zel, cu cită lepădare de 
sine osteniseră tovarăşii săi de lucrare. 

dupăce aţi păţit ruşinea aceasta,—zicea el,—cine o să se 
mai simtă indemnat a face ca voi!?“ 
Stăpinit de simţimintul acesta, incepuse memoriul, al că- 

è: sui manuscript l-a publicat d. Rădulescu-Pogoneanu. Mai ales 
N în urma stărninţelor mele, el a renunțat la publicarea memoriu- 

k 

di 


| 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ 


M 


lui, dar ioatà viaţa lui a rămas stăpinit de simţimintul, că nu 
e inzestrat cu însuşirile cuvenite spre a lua parte la viaţa co- 
mună, în care, la tot pasul e nevoit să se însoţească cu oa- 
meni, pe carinu poate să nu-i dispreţuiască. 

„A fi bun eo slăbiciune” — ne zicea el adeseori şi din ce 
in ce mai muit se pâtrundea de gindul că în viața noastră co- 
mună, nu poate să ră:bească decit cel ce, pe lingă toate cele- 
lalte, mal e şi viclean, de rea credinţă, necruţător, la nevoe 
chiar lipsit de mila firească,— tot însuşiri, cu care el însuşi nu 
se simțea înzestrat. Nu se mai însoțea deci cu nimeni, ci stetea 
la o parte, 

După ce-au venit la putere /unimiştii, pe care ii socotea 
oameni cum se cade, el s'a mai inviorat, | se părea ca sosit 
timpul faptelor bune. Cele petrecute în urmă l'au umplat cu 
atit mai virtos de mihnire, şi, cind a sosit la Bucureşti, el pre- 
simţea, că zile grele urmează pentru dinsul. 

Tot mai stâruia în convingerile lui, dar nu mai era stă- 
pinit de îndemnurile de mai înainte. 

Fără nădejde de izbindă nu intră nimeni in luptă. Avea 
deci şi el credinţa, că nu va osteni în zădar,. Siăbea însă din 
cind În cînd în el credinţa aceasta. 

„Işi face, zicea dinsul atunci,—lecare datoria cum ştie şi 
cum poate, dar răspunderea pentru efectele faptelor sale nici 
un om cu minte n'o primeşte. 

Azi, după 44 de ani, putem să ne dăm samă, dacă lucra- 
rea lui a avut ori nu efectele, în vederea cărora a fost så- 
virşită, 

Cind le scriam aceste, Adevărul dela 12 Octombre publica 
subt titlu Năzbitii următoarele : 

„D. Aurel Dobrescu, unul din membrii comitetului de con- 
ducere al partidului naţional, a spus că acum, cind se tratează 
colaborarea cu liberalii, e momentul cel mai potrivit ca să a- 
corde un interview, în care să arate că: |. Liberalii sînt aşa 
cum i-a descris Eminescu. Și se ştie, că Eminescu din hoți 
şi asasini nu i-a scos pe «roșii»". 

Adevărul e, că Eminescu nu de partidul naţional-liberal 
indeosebi, ci de aşa zisa pătură suprapusă în genere se plingea. 
Li s'a făcut şi le mai este şi azi, atita timp după moartea 
ui, multora urgisit pentrucă fie prin articole publicate în Tim- 
pu!, tie prin unele din poeziile sale, a biciuit uşurinţa, superfi- 
ctalitatea, lipsa de pregâtire, reaua credinţă şi nesaţiul multora 
dintre cei ce iau parte la viaţa publică pentru ca să-şi agoni- 
sească averi, să-şi asigure poziţiuni, să ciştige pe nemuncite, 
să-şi petreacă viaţa în imbuibări. lar altora li s'a făcut urgisit 
vorbind despre cei ce prin „protecţia de fuste“ răzbesc pe 'n- 
cilcitele căi ale vieţii şi despre destrăbălările vieţii familiare. 

Cind era vorba de asemenea păcate omeneşti, el nu făcea 
deosebire Între conservatori şi liberali, şi urgisit li s'a făcut 
tuturor celor ce nu erau cum se cade. 


EMINESCU LA BUCUREŞTI E, T 


Cind era vorba însă să dee exemple, el le lua, — fireşte, — 
dintre adversari, cum era bunăoară redactorul ziarului Rominul, 
Emil Costinescu, pe care în polemicele lui nu-l slăbea din do- 
lichodactilul, ceiace pe romineşte va să zică ghiare lungi, şi 
măgulltoare nu erau nici altele dintre epitetele ce-i mai dădea. 

Au fost atit între cei de atunci, cit şi între cei de mai 
tîrziu oameni, care îi dădeau şi vor fi şi intre cel de azi unii, 
care îl dau dreptate; acela însă, care cu atita stăruință a fost 

trăit de rău de câtră dinsul, a îngrămădit bogății, s'a bucurat 
mare trecere şi a avut parte de înmormintare națională. 

Ştiindu-le aceste, stai la îndoială, dacă nu cumva silinţile 
lui Eminescu în ceiace priveşte releie apucâturi ale contimpora- 
nilor săi au fost zădarnice, deci lipsite de rost ca fiind venite 
la timp nepotrivit, fie prea curind, fie prea tirziu, 

Intr'o scrisoare, pe care mi-a adresat-o cind mă aflam la 
Sibiiu, intru fericire pomenitul T. Maiorescu imi spunea, că 
cejace urmărim noi prin lucrarea noastră va urma neapărat în 
urma desfășurării fireşti a lucrurilor—fie chiar şi dacă noi în- 
şi-ne n'am voi-o. De adevărul acesta eram pâtenoii Eminescu 
şi noi cei ce porniserăm împreună cu dinsul mişcarea pentru 
intrunirea dela Putna a congresului studențesc, Nu ne îndoiam, 
că unirea într'un singur stat a tuturor Rominilor era neapărat 
să urmeze ca necesitate organică a vieţii europene. Eram Însă 
cuprinși de temerea, că unirea are să fie pentru noi o adevă- 
rată catastrofă naţională, dacă nu ne vom fi pregătit pentru ea 
închegindu-ne sufieteşte şi făcindu-ne oameni cum se cade. In 
vederea acestei pregătiri s'a desfăşurat întreaga lucrare a lui 
Eminescu şi acelor de un gînd cu dinsul, Deaceia tocmai as- 
tăi. nu sintem în stare să ne dăm samă despre efectele acestei 

lucrări. Are să mai treacă timp şi să mai urmeze fapte pen- 
tru ca să ne putem dumiri, 

Tot aşa şi in ceiace priveşte lucrarea literară a lui E- 
minescu, 

El e pus mai presus de toţi scriitorii romini şi, operele 
lui sint cetite cu admiraţiune. Admiratorii rămin însă tot cum 
au fost şi-şi urmează fiecare în felul său înainte drumul. Chiar 
şi în viața noastră se deslăşură toate caşi cind niciodată m'ar 

luat parte la ea şi un oarecare Eminescu, Ţi-e să te aştepţi 
ta efectele abia de aici înainte să urmeze. 

Mā voiu märgini deci la viaţa lul de om ca toți oamenii 
şi în deosebi la amănunte, pe care alţii nu pot să le ştie tot 
atit de bine ca mine, care îi eram în toate privinţele apropiat. 


|. Acasă la el 


Eminescu era om al singurătâţii: îi plăcea deci să stee a- 
casă şi, ținea să aibă locuinţa curată, luminoasă şi bine aerisită. 
n toamna anului 1877, cînd i-am făcut propunerea să vie 
la Bucureşti, el părea a fi fest lipsit de acestea, căci în scri- 


8 VIAȚA ROMINEASCĂ 


scarea dela 12 Octombre, prin care-mi dă răspuns, el zice în- 
tre altele: 

'am cu ce veni. Asta m'a făcut să-mi ţin gura pănă 
a a de fr. am pe lună; din ce dracu’ să plec ? hri 
bagage: cărți, manuscripte, cioboate vechi, lăzi cu perlei ŞI 
molii, populate la 'ncheeturi cu deosebite naționalități de ploş- 
nite. Cu ce să transport aceste roiuri de avere mobilă în sens 

vintului ?“. . 

ra Dupå ie venit dar la Bucureşti, gindul lui şi al nostru 
era să înceapă o viaţă mai potrivită cu slăbiciunile lui şi i-am 
căutat, înainte de toate, o locuinţă pe cir se poate de plăcută. 
Am şi găsit în strada Sperantei, unde acum se află, dacă nu 
mă înşei, locuinţa d-lui profesor Dinicu, o căscioară in stil ţă- 
rănesc, singură În curte, cu pridvor pe stilpi de lemn, două o- 
dăi la mijloc cu o tindă, în fundul căreia se afla o mică bucă- 
târie, un fel de cuib liniştit pentru un om cu slabiciuni de poet. 

Pe lingă aceasta mai avea la îndămină şi o babă, care i 
le ţinea toate 'n bună rinduială. 

Lărgime, lumină, curăţenie şi bună rinduială avea şi la re- 
dacţiune, al căreia local se afla în palatul de atunci al Da- 
ciei, strada Lipscani—colţ cu Podul Mogogoaii, In fundul cur- 
ţii la primul etagiu, două saloane mari şiun latac, pentru slugi. 
Aici mai avea şi „societate“, cind Haralamb Grandea, redactor 
la Războiul, cînd Scipione Bădescu, redactor şi el tot la Tim- 
pul, cind Ronetti Roman, care publicase poemul Radu, şi mal 
ales Caragiale cu care nu se potrivea, ce-i drept, la fire, la care 
ținea cu toate aceste mult fiindcă era om cu mijloace mari şi 
felurite de nu te mai săturai a sta de vorbă cu el. 

N'avea deci Eminescu nevoe să-și petreacă timpul prin ca- 
fenele, ceiace nu i-a plăcut niciodată, , 

Orişicit de mult i-ar fi plăcut însă discuţiunile, pe care le 
avea mai cu unul, mai cu altul, el tot acasă işi petrecea mai 
bucuros timpul, fie scriind, fie cetind, fie stind pe ginduri, fie 
mal ales dormind, ceiace în gindul lui era partea cea mai plă- 
cută a vieţii, 

Masa, cea mai urită dintre supărările vieţii, şi-o lua, cind 
o lua, mai ales ia birtul economic al lui Duro, strada Acade- 
miei colţ cu strada Doamnei. 

Pentruca să poată scăpa cit mai des de supărarea aceasta, 
îşi avea totdeauna pe masă maşina de cafea şi sertarul mesei 
era de obiceiu plin de fe! de fel de mezeluri, care nu arareori 
i se mucegăiau. 

Orişicit de nesuferit i-ar fi fost insă să lasă de acasă, nu 
cred că se va fi întimplat vreodata să fi lipsit dela redacţiune 
ori să fi venit prea tirziu, Nu era citeodată în stare să-şi dee 
samă dacă a mincat ori nu, dar nu uita niciodată să-şi facă da- 
torla, să se ţie de vorbă ori să se presinte la timpul hotărit 
pentru o intilnire. 


Deşi însă nicăiri nu se 


îfea atit de bine ca acasă la el. 
mult n'a stat în casa din str 


peranței, 

nume era retribuit la redacţi- 
a; fâră indoială nu destul pen- 
tru dinsul. Mai era apoi şi alta. Cită vreme se afla el acasă, 
baba n'avea voe să-l supere măturind, scuturind praful, dere- 
ticind, iar cînd pleca de acasă, el lăsa de cele mai multe ori 
masa plină de manuscripte şi cărţile, în care cetise, aşezate una 
ici, alta colo, incit numai ei însuşi ştia să se descurce din ele 
şi Încula uşa pentruca nu cumva baba, voind să i le pună în 
rindulală, să i le zăpăcească. lar îi erau deci toate clae peste 
grămadă şi pline de praf-—cum fuseseră la laşi. Nu mai era a- 
poi nici starea lui suiletească tot cea de mal inainte. El s'a 
mutat deci în curtea mânăstirii Caimata, care era atunci mai 
mult surpături decit zidire. 

Acolo, subt nişte bolți scunde şi afumate, şi-a mutat masa 
de brad, lăzile cu cărți şi cu manuscripte, scaunele scirțlitoare, 
şi aşa, cum au fost aruncate în ziua, cind le-a dus, au şi rămas 
tot timpul cit a stat acolo. N'a mai avut timp ca să le mute 
dela un loc la altul spre a le pune în oarecare rindulală şi se 
simţea În adevăr acasă la el în mijlocul „boarfelor* sale, cum 
zicea dinsul, 

Dus mereu cu gindul la altele si la alţii, el n'avea purtare 
de grijă pentru sine însuşi. Niciodată însă lipsa lui de pur- 
tare de grijă pentru sine n'a fost atit de deplină ca În timpul 
acesta. Treceau zile fără ca să minince, şi nopţi fără ca să 
se desbrace, săptămîni treceau fară ca să se priminească şi hai- 
nele se învechiau nescuturate şi neperiate pe trupul lui. 

"MA 'ntorceam intr'o zi de vară în tramvai dela Şosele, 
Era secetă şi zaduf. In fața Cişmegiului se urcă şi Eminescu, 
care se ducea şi el acasă. Avea omul incălțaţi galoşii peste 

hete, 
F „Dar tu?—Cu galoşi acum!?—il zisei mirat, 

El rise cu multă poftă. 

„Aveam,—zise—să mă întilnesc cu P. Milo la trei şi m'am 
pomenit cam tirziu, Incit nu-mi mai râminea timp să-mi curăţ 
dhetele, Am tras deci galoşii peste ele“, 

Aceasta e una din cele multe, 

El s'a imbolnăvit în cele din urmă,—o boală, care mie 
îmi părea foarte primejdioasă: i se umpluseră fluerele picioa- 
telor de nişte bube urite, care se întindeau, D-rul Kremnitz, 
care ţinea mult la el, l'a examinat Însă şi ne-a încredinţat, că 
bubele acelea sînt cu desăvirşire nevinovate, că le au adeseori 
oamenii, care trăesc în mizerie şi că se vor vindeca ele de ele 
dupăce Eminescu va fi trăit un timp oarecare mai regulat. 

A rămas deci ca el să plece la țară, şi reposatul Nicolae 
Mandrea i-a făcut rost să stee un timp oarecare la moşia Flo- 
reşti din Valea Gilortului, unde avea și aer curat, şi apă bună. 


10 VIATA ROMINEASCĂ 


Pentruca să nu stee de pomană, ceiace el n'ar îi primit, comi- 
siunea însârcinată cu publicarea documentelor rămase de la 
Baronul Hurmuzachi, i-a dat, în urma stăruințelor lui Teodor 
Rosetti, un onorar de citeva mii de lei pentru traducerea În 
romineşte a unui volum din Fragmente. A rămas însă, ca a- 
ceasta să fie singura carte, pe care o ia cu dinsul —căci câr- 
tile pe care le cetia, erau duşmanii lui. 

Am trecut peste citeva sâptămini şi eu pe la Floreşti şi 
Pam găsit acolo sănătos tun şi în voe bună. Era numai el la 
-onacul moşiei, singur, adecă în foarte bună societate. 

In timpul, pe care l’a petrecut la Floreşti, boarfele lui se 
aflau la T. Maiorescu, care rezervase pentru dinsul un iatac 
luminos, în care toate erau puse în cea mai bună rinduială, 

După Intoarcerea sa la Bucureşti, Eminescu era să rămie 
acolo, unde i se făcea parte de cea mai bună purtare de grijă. 
A şi tras acolo, dar n'a rămas decit vre-o două săptămini de 
zile. 
El nu era în stare să nu se supună până n cele mai 
mici amănunte la rindulala casei, în care se bucura de toată 
bunăvoința. Dimineţile se scula şi se îmbrăca la timp, la oara 
mesei, atit de prinz, cit şi de cină, era totdeauna present, se- 
rile, mai inainte de a se culca, îşi dădea hainele şi încâlțămin- 
tea, ca să fie curâţită. 

Aceste erau pentru dinsul jertfe grele, pe cart le aducea 
insă cu toată Inima. Ceiace trecea peste puterile lui era bună- 
voinţa de care nu se socotea vrednic şi pe care nu se simţea 
în stare so răsplătească. i 

|| ințelegeam şi-i dădeam dreptate. Am luat deci înţele- 
gere ca el să se mute la mine plătind chiria cuvenită, 

El şi-a schimbat însă gindul şi s'a mutat pe la biserica 
St. Constantin, în casele unui săpunar, unde închirlase două 0- 
däi cu intrare separată. Intrebindu-l de ce a făcut-o aceasta, 
el mi-a spus, că are să se căsătorească luindu-şi soţie pe Ve- 
ronica Micle care atunci era văduvă. 

Eram de părerea, că pentru dinsul căsnicia ar fi un marc 
noroc. El ar fi fost fără îndoială un foarte bun soţ, numai 
insă avind drept soţie o femee devotată, care-și da samă des- 
pre datoriile ce are după ce a primit sarcina purtării de grijă 
pentru un om ca dinsul. Nu îndrăzneam cu toate aceste să mă 
bucur, căci stăteam la îndoială, dacă e ori mu Veronica Micle 
o asemenea femee. Cu mijloacele de care dispunea, nici war 
fi putut apoi să întemeeze o casă potrivită cu exigenţele unei 
femei ca dinsa. 

Dindu-şi, precum se vede, şi el samă despre aceste, el a 

räsit după citeva luni noua sa locuinţă şi s'a mutat la mine, 
in Calea Victoriei, lingă casele, în care azi se află librăria Pavel 
Suru, aproape de redacţia, care se afla în strada regală, şi de 
birtul economic al lui Enache, care atunci se afla lingă minis- 
terul de interne, unde azi se află birourile siguranței. 


EMINESCU LA BUCUREŞTI LE) 


Eminescu era foarte bun 
chiriaş, un fel d 
i ari ea îi i E 
' va să supere pe cineva. G i 
viincios nu era la el cu putinţă bă p est necu 
eşea, la orişice ocară el numai biz proa “3 gura WA 
bet des i > 
pundea, şi nu-mi aduc aminte sa-l fi i, air pp 
te -l fi văzut vreodată certin- 
SN ie aer ouă foi dc 
toate aceste era totdeauna în vo PEE po Moga 
e bună, ridea cu mul 
e; cat zar şi Se me pupa. sep rt i se ibn prime 
chiria si- t ost, el nu se posomora, iar 
reală o plătea totdeauna Inaințe—pentruca nu cumva să se 
Oarecare rinduială în felul de 
i a-şi petrece 
a rari Singurul lucru neindoios ara. că 'n tim răi one 
nm e ieie Dien fai SID pese, fa da n 
de.dinieia odață pe i De oj "a masa cind n'o uita aceasta, 
aie apa s o înainte nu puteai să ştii, dacă 
iu e se did treaz, dacă scrie, ceteşte ori stă de vorbă, marea 
Rar de tot se întimpla să ti 
psească de acasă 
aice ae de undeva. Mai inainte stătea de: pas ori să ra 
poezie bee altul până noaptea tirziu fie la redacţie, fie la vre-o 
ARE, ee i mi lim Ac „ip e ie 
cineva să-l vadă şi a 
ună C el amne pentru care maşina îi stătea caci bg i 
ia a e aie aie „tii Mite, R Mee sta 
să de€'la tipografie manuscri și ca spera velit Și dea 
tru Timpul, de exemplu, le Le eri p cai EIES pen- 
' biceiu acasă, | 
glas tare, apoi le scria. Mal teal te í PE rii 
[le catia apal cuiva a, nte apoi de a le da la tipar 
şi, dacă nu era mulțumit 
ÎN ou. ia - ţumit cu ele, le prescria 
birti pre prejurul mesei lui de scris era deci mereu plin de 
t pentru lectură, el nu cetia în 
vintului n înţelesul obicinult al cu- 
aa „ pentruca să-i treacă timpul, ci studia spre a se du- 


Nu e ramură de ştiinţă, pent a 
a „Pârticulară släbiciuae“. şi d e udă vig odat w ceia 
E ie, Aa re întreg şir de cărți privitoare ia ea. Dacă nu 
ma evi “ipep a Leon Alcalay, care-şi avea atunci dulapurile 
cu CRE pe sdana, unde azi e „Cartea Rominească“, 
ie j bera upă ce le cetia, de obiceiu i le vindea 
Intre altele, incă find la Vi 
i ena, Nicolae T - 
o aaie spa reg iar la lecţiunile de” anatomie ale il ‘Hira 
fru Nsologie. Tredre Ta roologie yi ia botaalcs era eo, 
k a ` 
iar aceste nu putea să le "'nțeleagă fără de elan ai AIRI a Ae 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ___ ra 


D 


p 


redilecțiune 
în cele din urmă la satonat. een nAi dus E cele 
mea că tot ceiace are viață e aaea ematici diferențială nu 
f rea, € i morte 
ra n sare pavandem ad eael al, tin 
3, în ajun 3 
rd p ieia Daa a aieh pe care făcuse deprinderi de ca 
Li i k PA 
em i rr cit a stataici, cit şi în wan, g rară = a 
tat in piaţa Amzei (la etagiu, lingă brută ir) ae fagi 
Tit ie şi ia rinduială. Nu le păstra, če- f A aaia Mear 
i a AA cind, întorcindu-se acasă, Îşi g „e zise dare a 
si « Di rinduială. Dacă se 'ntimpla s'o g prera e 
- lâsase el pleca iar mărginindu-se a-l spune 
í d. 
s enya Eminescu a fost om nesăţios, pornit 
imbuibări, ba chiar şi spre destriu. ici Ain thingo! 
zu Eu nu pot să spun decit că nu-l ştiu aşa n aà la laşi, nici 
ə cate l'am petrecut impreună la Viena şi "n io dn îmi pre 
ae y les dela Bucureşti, unde numai rar de tot tre arrea eul 
ca să ne 'ntilnim, şi mi-e greu să cred cå faţă ahiri orina 
Taal făţarnie decit ani cu crini UL ela a” i upeate 4. ctteodată 
i veşta or < de 
ec în Ci spre ascheri, şi nu odată lam văzut supărat 
cat pe ar ali ca la laşi făcea cu Creanga, rni pe 
la Boltă Rece. Se poate. Creangă era pai re a rar 
dragul căruia bei bucuros u pro cp ea Arie pie 
3 a må rau "0. 7 A 
ae r rmai EA cu mine n'a chefuit niciodată, şi cu alţii 
ind, s 
= a bäut rege drept, şi el ca gripen A Norme 
E plăcută starea sufletească, în care te afli np e e paie că 
aşa mai pe gustate—citeva păhare de vin bun § pa Pilnā de 
A mulţumire să trăeşti in această lume de ann i n eee 
neajunsuri, De asemenea mulțumiri nu putem x Sb cai 
nii să avem parte decit påstrind măsura cuven ră abat 
bea decit rar, cind se nimerea ca cineva să-l închin Ash cete 
de vin bun, şi dela felul vinului atirna, cite pahare . 
singură dată l'am văzut ameţit de băutură. e sista dia 
Citeva zile după ce sa mutat la Bucuregt, d ara 
să-l vedem pe dr. Teodor Nica. Acesta primise Siu t taO 
butoiaş de vin, un tulburel inşelător, din care am a 
ună citeva păhare, nu multe, dar destule penaa ramde A 
selim. Eminescu îndeosebi tinea capul sus, umbla înţepat, | 
v simțea sburind prin aer. 
Pee ră sa, 'nțorceam la redacţiune era lapoviţă „N A rai 
pe ici pe colo prin băltoace. Trecind peste gE lal Credi- 
strada Doamnei, la colțul căreia se zidea atunci pala 


ILAB se 13 


tului Fonciar Rural, venea despre poşta centrală spre noi un 
om descult şi sdrenţăros. 


„Uite 1—grăi Eminescu arâtindu-mi-l—lată mizeria lumii, 
în care ne trăim zilele. 

Răzămai apoi de unul dintre pachetele de cărămidă, care 
se aflau în drumul nostru, ei îşi dete silința să se descalțe pen- 
truca să-i dee nenorocitului aceluia încâlțămintea sa. 

„Al căpiat omule ! ?—i-am zis.—O să-i dai tu ghetele tale, 
dar rămii însu-ți descult“. 


„Eu! ?- răspunse el.—De mine să nu-ţi pese. Eu pot să 
umblu şi descult: dar el,— saracul! ?* 
Aşa era Eminescu, dar in starea aceasta nu-l mai väzu- 


sem, nu lam mai văzut nici în urmă şi nu cred să-l fi văzut 
nici alţii mai nainte de a se fi 'nbolnăvit, 


li, In lume. 


S'a nemerit, că tocmai cind aveam să le scriu aceste s'a 
format in Rominia Mare un mare Minister in care mai mulţi 
ziarişti s'au ridicat la suprafaţă în viaţa naţională rominească. 
In același timp s'au făcut daraveri de milioane fie inflinţindu-se, 
fie punindu-se în vinzare ziare mai mult ori mai puţin populare. 


Pe timpul, cind trâia Eminescu, ziaristul şi scriitorul în 
enere erau un fel de 


oameni fără de rost. care nu ştiau să se 
olosească de darurile fireşti, cu care au fost inzestraţi. Mai 
era apoi şi că Eminescu încă din timpul copilăriei să 'ndru- 
maăşe a-şi petrece zilele în singurătate, li plăcea fară 'ndoială 
să Stee de vorbă cu cei ce li căutau societatea. fie chiar şi 
dacă aceștia nu îi erau simpatici, dar cele mai frumoase clipe 
ale vieţii sale tot numai singur le-a petrecut. 

In timpul anilor petrecuţi la Bucureşti nu avem deci să-l 

căutăm prin saloane, prin cluburi, pe la serate, nici chlar prin 
cafenele. Dacă se 'ntimpla citeodată să se rătăcească unde era 
lume multă, el era tot mai mult singur, un fel de om rătăcit 
printre ceilalţi. 
Centrul vieţii Iui sociale erau întrunirile literare ale „Ju 
nimii* dela care nu lipsea niciodată. S'a zis adeseori câ Juni- 
mea era o societate de admiraţiune mutuală, Eminescu fără în- 
doială nu era admirator al tuturor celor socotiți ca făcînd parte 
din „Junimea“, dar îi cunoştea din temeiu pe toţi, era dumerit 
atit asupra păcatelor cit şi asupra bunelor însuşiri ale fiecârula 
dintre dinşii şi avea o slăbiciune oarecum copilărească pentru 
orişicare potrivit cu felul său de a fi. 

Pentru dinsul „Junimea“ era o „bandă“, un fel de orches- 
tră în care chiar şi cel mai slab muzicant era un adevărat 
maestru in celace priveşte instrumentul lui. De sine se 'nte- 
lege, că adevărata «Junime“ era la lași, şi Junimiştilor din Bu- 
cureşti el le zicea Junimişti „in partibus intidelium“, Tocmał 


4 VIAȚA ROMINEASCĂ  — 


la întruni- 
: um sectar: nu vedea bucuros 
rege S ie de acela, pe care nu-i socotea Pele a ŞI Ju- 
H "Nu însă numai el avea slăbiciune pentru jinim ară din- 
nimiştii adevăraţi aveau op o dposebha Opa edi 1 
scrier > 
sul. Cind cona el vre-una că las foarte plăcut nu nu- 
luşit şi cu un glas 
cae purtare Et arte ge pi Cetitori atentia) pip 
ary x sul erau Maiorescu şi Caragiale, care a oja plă- 
Pevărat maestru în „abimarea“ scrierilor, ca 
Ceat Aare sărbătoare mal era la „Junimea“ şi cind se oim- 
la ca Alecsandri să cetească citeceva. tind, dădea pe faţă 
. El de asemenea era bun cetitor, şi, cetind, rii. Deşi poe- 
ultă pricepere în celace priveşte tehnica ra pi neg: 
ziii lui sint pe ici pe colo împestritate c ra inţarea ori a- 
i iv te fie ritmul, fie rima, fie alegerea, între iau, și cetind 
pr ta e vorbelor, el îşi dădea seamă despre, soas vaa ra 
Dita cu un tel de viclenie la Caragiale E a cm le zicea în 
a ji are se incumătau a-i face critică.  Adeseaori ilalţi nu'n- 
rela faceţi caşi cind nu vaţi fi dînd seamă, că ceilalţ 
ză Bucureşti întrunirile literare se ţineau la T. TAa ia 
mai rar la T. Roseti în cete, roze Are vea Jaques" şi 
reşti „iitu =: a 
preia a să, pe care-i punea mai presus in gindul 


3 Atară de „Junimea“ Eminescu avea numai de tot puțini 
rietini în adevăratul înțeles al cuvintului. PRAES 
p Unul dintre aceştia era Dionisie Miron, un te eta și 
simpatie, bănăţean pe cît îmi aduc aminte, care E do be e 
ese ional intro rominească plăcută mai multe din ba 
aur ti prietin îi era tînărul Costachi, id) cepats dă 
struit şi inteligent, cu care petrecea timp imp una! Boeg 
casă, luind cafele şi bind cite un pahar de vin s P iasi 
Lacrima Christi“, pentru care Eminescu was p ete 
slăbiciune. Tot ca tînărul Costachi petrecea cu Em cra Aaea 
rul Maroneanu, om cu multă învăţătură in ceiace prriveşie ş 
e i în cînd Eminescu lua masa la D. e oii 
des în familia Maiorescu, Și mai o la familia 
deauna Împreună cu mine. j 
cer i dintre ii de-se scris despre are ae pi ri 
că-şi face scrierea interesantă născocind fel n pa și Mie 
imposibile în ceiace priveşte Ste dintre Emin 
oscuta scriitoare. 

TE at bere că Mite Kremnitz era o femee ea o ger 
foarte întinsă, cu deosebire inteligentă şi in agree: ee di 
rară distincțiune. Ea seria mult, adeseori în colabo 


EMINESCU LA BUCUREŞTI 15 


Carmen Sylva şi ţinea, fireşte, să-şi cetească scrierile într'un 
cerc mai restrins, din care făceam şi noi.parie. 

In acelaşi timp ea se interesa de literatura romină, a luat 
cind dela Eminescu cind dela mine lecţiuni de limbă rominească 
şi a făcut cunoscutele traduceri din literatura noastră, pe care 
deasemenea le-a cetit cu noi. 

Numai oameni, care nu sint in stare să-şi dee seamă, că 
pentru cei ca Eminescu femeia este şi ea om, numai flecari au 
putui să născocească aci legături romanţioase. 

Tot cam acelaşi e adevărul şi în celace priveşte legātu- 
rile lui Eminescu cu alte femei dela Bucureşti. 

O singură femee a fost pentru Eminescu nu numai om. 

Am spus că "n timpul cînd locuia pe la biserica Sf. Con- 
stantin, Eminescu era hotărit s'o jee in căsătorie pe Veronica 
Micle, care rămăsese văduvă. Și-a schimbat însă, aşa se vede, 
gindul, căci după un timp oarecare a părăsit locuinţa acela şi 
s'a mutat la mine în Podul Mogoşoaei. Citva timp în urmă Ve- 
ronica Micle a venit la el unde a stat vre-o opt zile, apoi a 
plecat iar la lași, 

Singura explicare a acestei întîmplări este că după pleca- 
rea ei Eminescu s'a uitat lung la mine. 

„Iţi mulțumesc Doamne,—mi-a zis făcindu-şi cruce :—am 
scăpat însfirşit pentru totdeauna“. 

lar unii dintre cei ce-au scris despre Eminescu, pun a- 
ceastă ruptură în legătură cu imbolnăvirea lui, celace deaseme- 
nea nu e adevâraţ. 

Eminescu s'a imbolnăvit în vara anului 1883, incurind 
după desvelirea monumentului ridicat lui Ștefan cel Mare la 
laşi. Atunci el nu mai locula în Podul Mogoşoaei; ne mutase- 
râm in Piaţa Amzei, casele de lingă brutărie. Trebue deci să 


fi trecut la mijloc cel puţin Si. Gheorghe, dacă nu chiar şi St. 
Dumitru. 


III. Imbolnăvirea lui 


Despre boala lui Eminescu s'au scris multe, au fost pu- 
blicate fel de fel de adeverinţe medicale, a cărora temeinicie 
ng mi se cuvine s'o pun la îndoială, dar s'au spus şi multe, 
pe Care cu nu pot să le cred. Sint in deosebi oameni care se 
socotesc încredinţaţi că Eminescu n’a fost niciodată pe deplin 
sănătos, Adevarul este că el nu era ọm așa zis normal, întru 
toate deopotrivă cu ori şi care Stan ori Bran. Fiind sufleteşte 
mai presus de cei ma! mulți dintre contimporanii lui, el avea 
deo:ebitul său fel de a vedea lucrurile şi poziţiunea omului în 

a aceasta, Ceiace altora li se părea lucru de mare însem- 
Bătate pentru dissul era ceva de nebăgat in samă. El neso- 
cotea în deosebi propriile sale interese materiale și era mereu 
preocupat de ale altora. Nepăsător în ceiace priveşte nevoile 
cu gere avea så se lupte, el lua parte la bucuriile şi la dure- 


16 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


rile altora exagerindu-le chiar pe aceste citeodată. E deci lu- 
cru firesc, că foarte mulţi dintre oamenii normali sau aşă zişi 
„cuminţi“ îl socotrau „țienit“, „într'o ureche“, dacă nu T 
nebun. Judecat însă după adevăratul său fel de a fi, ela 

în toate imprejurările cel mai cuminte om. Ela putut să Ş 
virşască fapte, care nu se potriveau cu felul de a vedea a al- 
tora, dar nu intra niciodată în conflict cu sine însuşi. Un sin- 
gur exemplu din foarte multe. 

Dinsul ii dăduse d-nei Kremnitz lecţiuni de limba romină. 
După un timp oarecare d-na Kremnitz i-a dat 200 lei drept o- 
norar pentru osteneala lui. Eminescu a isbucnit intrun ris 
nervos. „Nu mi-aşi fi inchipuit,—grăi dinsul în cele din urmă,— 
că o doamnă atit de inteligentă ca d-ta nu e în stare să-şi 
dee samă, că mă jigneşte cind crede că eu in vederea unui 
ciştia material imi dau osteneala de ao învăța romineşte pentru 
ca să poată ceti scrierile noastre, între altele şi pe ale mele. 
Drept dovadă de sinceritate nu ai să te superi pe mine, dacă 
rump în bucățele mici aceste hirtii”. 

Aceasta era fără 'ndoială o faptă, pe care nici un om 
„normal“ nu era în stare să o săvirşească, şi asemenea fapte 
Eminescu a săvirşit în viaţa sa multe. 

Cu totul altul e felul de a fial faptelor pecare Eminescu 
le-a săvirşit cînd boala sufletească a început a i se da pe faţă. 

Pe cit ştiu cu nu din acte medicale, nici din adeverinţe 
oficiale, ci din spusele prietinului meu M. Eminescu, el a avut 
doi fraţi mai mari şi o soră mai mare, d-na Drogli, care s'au 
stirşit tot cam în felul lui, şi nu odată el era neliniştit de gtn- 
dul acesta. 

Cind cu desvelirea monumentului ridicat lui Ştefan cel 
Mare la laşi, Eminescu a scris poezia lui „Dela Nistru păn” la 
Tisa“, pe care avea de gind s'o cetească la serbarea desyelirii. 

S'a şi dus la laşi, dar nu numai că n'a cetit poezia, dar 
nici n'a luat parte la serbare. 

Intors acasă el era posomorii, 

„Nu mi-am cetit la desvelirea monumentului poezia, —mi-a 
zis el, — fiindcă nu mă simţeam bine şi eram chinuit de temerea 
ca nu cumva să zic ori să fac ceva nepotrivit cu împrejurările, 
incit lumea să ridå de mine“. ` 

Era cu desăvirşire schimbat. 


A 


Nu-mi aduc, precum am spus, aminte ca să-l fi văzut vre- E i 


odată supărat, nici mai ales ca noi amindoi să ne fi supăr 
unul pe altul, Cetace pe oameni de obicelu îi jigneşte pent 
dinsul erau nimicuri de nebăgat În samă. Acum era oarecum 
pervertit, se supăra pentru toate nimicurile şi era mereu 

n y 


cupat ca nu cumva să fie luat drept un smintit. I ebi cu 
mine se certa pentru cele mai mici deosebiri de vedi 

Era spre stirşitul anului şcolar, şi eu aveam la Azilul 
Elena Doamna, cit şi la Şcoala Normală a Societăţii, examene, 


= 


„de părerea lui Alecsandri, care stăruia 
denii nu sint oameni cu care se poate scoate la capăt celace 


17 


„EMINESCU LA BUCUREŞII 


incit alergam mereu de ici până colo. El se simţea adinc jig- 
nit, că nu stau de vorbă cu dinsul. 

Primise dela tatăl său o scrisoare in care îi spunea că 
fratele său, acela care fusese la Sibiu şi mai tirziu la Temi- 
şoară, Sa Întors acasă unde s'a imbolnâvit. Stăruia să vie şi 
să-l lee de „pe cap“, căci i s'a făcut lehamite. A rămas să se 
ducă, să-l ridice şi să-l aducă la Sanatoriul Suţu. Pentru a- 
ceasta era nevoe de bani. Pe cit îmi aduc aminte, în urma 
stăruințelor d-lui dr. T, Nica a şi găsit, nu ştiu cum, 2000 de 
lei: la Botoşani n'a plecat insă, căci s'a îmbolnăvit şi nu se 

ce s'a ales de cele 2000 de lei. 

Cind s'a intimplat aceasta, eu nu mă mai atiam la Bucu- 
reşti, plecascm la Viena, ca să consult medicii în ceiace pri- 
veşte o boală supărătoare de care suteream. 

Din spusele altora ştiu, că s'a dus la Băile Mitraşefski 
unde s'a 'nculat intr'o cabină şi-a dat drumul la apă, incit a 
fost nevoe să se spargă uşa. Acuma a fost dus el la Sanato- 
riul Suţu, unde după întoarcerea mea în ţară l-am văzut în 
mal multe rinduri. Părea că mă recunoaşte, dar de vorbit nu 
am putut să vorbim. Se plimba in sus şi'n jos prin grădină 
re e cu mult avint fel de fel de poezii, mai ales părţi din 

iada. 

Se ştie, că el a fost trimis apoi intrun Sanatoriu dia 
Viena, unde şi-a venit în fire şi de unde a plecat insoţit de a- 
micul nostru Kibici-Răvneanu în Italia. 

Cind s'a intors la Bucureşti, eu eram gata să plec la Si- 
biu, Numai citeva săptămini am mai petrecut impreună, Ami- 
cii noştri dela Sibiu stăruiau să vină şi el cu mine, căci nicăiri 
nu putea să se bucure de mai multă purtare de grijă deșit în 
mijlocul lor, El era însă cu desăvirşire schimbat, Deşi la 
Putna nimeni nu stăruise mai mult decit dinsul să plec la Si- 
biu cînd se va putea înfiinţa ziarul proectat de noi, acum era 
să nu plec, căci Arde- 


eu. 

Aşa, cum el era acum, a rămas în gindul celor mulţi, mai 
ales în al celor ce nu l-au cunoscut mai inainte de a se fi im- 
bolnăvit, om scirbit de lume, pentru care viața nu e vrednică 
să fie trăită. 

Cei ce-l judecau după aparenţă şi mai ales cei ce se so- 
coteau biciuiţi de dinsul şi-au dat silința să-l prezinte lumii 
drept un fel de descreerat, pesimist, care le vede toate în ne- 
gru şi urgiseşte pe ori şi cine care nu îi este pe plac. 

Se pune în deosebi mult temeiu pe vorbele Im „căci mute 
dureri sint şi puține plăceri“. 

Se cuvine să nu închelu acest şir de reamintiri fără ca 
să spun, cum am înţeles noi aceste vorbe. 

Nu mai încape nici o îndoială că peniru omul sănătos şi 
cuminte în viață covirgesc plăcerile de a fi. Este mai ales 


è 


18 VIATA ROMINEASCĂ__ 
N AŢA_ROMINEA: 


plăcere satisfacerea ori şi cărei trebuințe fireşti. Caragiale 
mergea chiar mai departe şi repeta mereu, că cu cît mai multe 
slăbiciuni ai, cu atit mai multe mulţumiri poţi să-ţi procuri şi 
cu atit mai mult iţi agree au viaţa. Pe lingă aceste mulţumiri 
rezultate din propriile trebuințe, noi oameriii mai putem să a- 
vem parte şi de mulţumiri mai senine, luînd parte la plăcerile 
semenilor noştri. Cel mai nesecat izvor de fericire omenească 
este iubirea de oameni, în urma cărela ne bucurăm de bucuriile 
altora. Cind Eminescu zice, că multe dureri sint şi puţine plă- 
ceri, el vrea să spună, că uitindu-ge împrejurul său în mijlo- 
cul societăţii în care şi-a petrecut viața, multe dureri simte şi 
de tot puţine plăceri. 

El nu s'a plins niciodată de irita ce îi s'au făcut lui 
însuşi, ci de faptele, prin care co ranii săi işi făceau unii 
altora nesuferită viața. Se vor împlini în curînd cincizeci de 
ani de cind el biciuia în coloanele ziarului „Timpul“ retele a- 
pucături ale multora dintre căreia Săi, care se minţeau, 


se amăgeau, se înşelau, se ne feplățeau, se aSupreau, se des- 
puiau, se calomniau şi se chin du în fel defel de chipuri unii 
pe alţii. El îşi găsea mingierea În trecutul plin de fapte fru- 


moase şi in viitorul neamului fominesc, pe care îl vedea plin 
de lumină. | 

Cind le scriam aceste, am cêtit din intimplare în „Uni- 
versul“, numărul dela 13 lanuarie 1922, pagina taţii, coloana 
a cincea, următoarele: „în această mociriă morală şi mate- 
rială nu mai putem trăi. Sint trei ani, ca să nu mai vorbim 
de epoca turbure a neutralității şi a războiului nostru, de cind 
fiecare din noi în fiece moment vede o ticâloșie, o nedrep- 
tate, -o turpitudine, de cînd o semmalează celor chemați s'o 
impiedice sau s'o îndrepteze şi nimeni nu face nimic. Unde 


Niciodată Eminescu n'a mers atit de departe. El constata 
faptele neertate, biciuia relele porniri, dar se mărginea la på- 
tura aşa zisă „Superpusă“ şi răminea în sufletul său senin, 
căci era încredinţat că fie din mijlocul maselor mari ale po- 
porului, pe care le socotea sănătoase, fie dela Rominii din tă- 
rile învecinate va porni o reacțiune sămătasă, care va indruma 
viaţa naţională rominească spre avinturile visate de dinsul, 

Imbolnăvindu-se, Eminescu a pierdut credinţa în o apro- 


adevăratul înţeles a] cuvintului, ceiace mu a fost până în ziua 
nd - ake pa goela Nistru pin’ la Tisa". »; 

u numai după intoarcerea lui din Italia, ci şi mai înainte 

de a fi isbucnit boala lui, el mi se plingea, că A mai are nici 


un rost in lumea aceasta și că este î i 
o sarcină pentru puţinii okaióni care-l Eat „zau a: 


In crîng 


Un flutur alb coboară din senin. 


Aripele-i stropite cu rubin 
Palpită 'n preajma crudelor răsuri. 


Din albele crenguțe de mâlin, 
Petale mici cu palide nervuri 
Imi plouă tot parfumul din păduri. 


In luminos şi fin painjeniş, 
Burateci verzi se apără de soare,— 
Smaralde incrustate în frunziş. 


Ş'un trandafir cu virful unui spin 
Pe braţul gol, cînd l-am răpit o floare, 
Mi-a dăruit o boabă de rubin... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Vis alb 


Zăpada neclintită 'n somnu-i veşnic 
Se pierde 'n cerul mut al depărtării. 
Un soare mort aprinde 'n fundul zării, 
La căpătâiul nopţii, palid sfeşnic, 


În revărsarea sură a luminii, 

Ca un aerian miraj de viaţă, 
Fantastic, dormitează pinguinii 
Pe blocurile străvezii de ghiaţă. 


De orizont s'anină nori în salbe 
Ca pinze de corăbii iluzorii, 

De parcă vin din Sud exploratorii 
Să tulbure tăcerea nopții albe... 


lar din obscura fantasmagorie 
Apar şi pier vedenii ireale 
Cind un reflex trandatiriu învie 
Singurătatea lumii boreale ; 


Fantome ninse 'n joc uşor de graţii 
işi flutură uşoara lor hiamidă 
lar cerul, pe corola lui fluidă, 
Desfâşură bizare constelații... 


Ca o banchiză pe-un ocean polar 
Sînt singură "n tăcerea-încremenită, 
Şi doar iubirea încă mai palpiiă 

In sufiet, ca 'ntr'un limpede ghețar... 


Otilia Cazimir 


Hultanul 


După ce se aşeză primăvara în valea Moldovei şi înfrun- 
zise mărunt mestecenii de pe culme şi dela fintiniţele din vale, 
Mârgârinta, gazda mea, începu a-şi orîndul grădiniţa din coasta 
căsei,—iar eu zburdam ca un căluț, înfiorat de soare şi de 
vinturile calde. 

lmi zicea manca, privindu-mă blind cu ochii ei sprince- 
nati: aa şi te joacă, dragul babei! Numai aşa ai să prinzi 
putere !" 

Eram cind în virful dealului, de unde priveam munţii poso- 
moriţi, cînd in vale la plirău, unde veneau fete desculţe de clă- 
teau cămăși şi le băteau cu maiurile pe lespezi de piatră ce- 
nuşie. Umblam şi după Irinuţa, care ducea vaca la imaş dez- 
dedimineață, ori aducea bobocii dela pirău; şi săream pirlea- 
zul şi la moşu Sava, tatăl babei mele Mârgărinta. 

La moşneag îmi plăcea mai ales să mă duc cind dădea 
cite-o ploae ori pornea un vint care suna prin livezi. Atunci 
toți tovarășii mei de-o şchioapă mă părăseau şi eu mă strecu- 
ram în ograda de alături numai cu Coiţun, cățelandrul cel ne- 

cu labele albe. Moşu-Sava era rotar; sta la cobilă şi Iu- 
cra cu tesla ori cu cuţitoala, meşterind schiţe şi ciolane de 
toate, Avea și el sprincene tufoase care i se ridicau de pe 
ochi cind mă apropiam de el. Contenea o clipă din lucru, zim- 
parcă ao didea cu dosul palmei peste mustaţa-i căruntă şi mă 


„Ce mai faci mata, domnu” liuţă ?* 
mindru că-mi! spunea aşa: domnu' /liuță, 
„Am fost şi m'am plimbat! îi răspundeam cu cu inirăz- 
neală. 
— Aşa ? şi ce-ai mai văzut? cu cine te-ai întiinit ? 
— Am fost ş'am văzut fintinițele. M'am întlinit cu băeţii 
lui Maftei Ciriig. 
—— Tare bine. Vra să zică îţi place la noi! 


i — lmi place. Nu mă mai întorc la tirg. _ 
kii, 


25 VIAŢA ROMINEASCĂ 
PERDS SAEN aa W pia 


= a nu se poate. Mata eşti boer. 

a5 Sa poi ! eu elir stau aici, la baba Mărgârinta,.. 

— Tare bine, tare bine! grăia moşu-Sava cu bunătate ; 
stai la noi şi te faci voinic (am auzit c'ai fost bolnav); ş'a- 
poi pe urmă om vedea ce-om mai face. Acuma, iaca şezi co- 
lea pe trunchişorul cela. la bărdiţa ceia şi ciopleşte o bucă- 
țică de lemn. Dacă zici că vrai să :taila noi, apoi am de gind 
să te învăţ meşteşug. Vrai să inveţi rotâria ? 

— Se 'nțelege t An a spun Dege! să-mi facă şi mie o şură 

ș un să fac şi eu roate!“ 
ai Mokas mi iși urma lucrul la cobilă, eu ciocirteam un 
lemnişor pe tiunchiu. Şi amindoi vorbeam cu gravitate despre 
roate, despre mesteceni, despre izvoare si boboci; despre Mår- 
gărinta şi lrinuţa ; despre purcei, curcani şi găini; despre tot 
ce alcătula lumea mea cunoscută, Colţun cățelul sta deoparte, 
şi cînd imi întorceam privirile spre el, dădea vesel! din ciotul de 
iată. 
PR E şopron se Învăluia ploaia pe vint, copacii din 
preajmă se scuturau şi oftau; dar în cotlonu! nostru era bine; 
mirosea plăcut a-fum, şi cînd mă întiora răceala, mă cuibă- 
ream în tohoarea miţoasă a lul moş-Sava, şi de-acolo imi ur- 
fatul. } 
Wa irita búni zi, în gospodăria babei Märgārinta, în viaţa 
noastră țicnită, s'a abâtut un duşman. A venit pe-un vint râu. 
Abia mă sculasem, şi eşisem la soare,— Găsii în dosul casei pe 
Mărgărinta şi pe lrinuţa rupindu-şi mîinile și văicărindu- se. 
M'am înspăimintat. Am rămas uitindu-mă la ele cu ochii mä- 
riți. Inţelegeam că mă aflu în faţa unei nenorociri. Manca mea 
má văzu gata să pling şi găsi de cuviință să-mi împârtăşească 
şi mie inti rea cea grozavă, 
ră e Dare, Mia! strigă ea repede, Mi-a luat hultanul 
găina cea mare, neagră. O ştii cit era de frumoasă! Şi matale 
ii ip AA luat-o hultanul > care hultan ? 

— Un drac de hultan! Ştiu eu cum a luat-o? S'a tot 
invirtit pe-aici; s'a repezit; cind am aflat noi, el o tiriia încolo, 
pe coastă !.. Bată-l Dumnezeu de duşman !" 

Infăţişarea mamei şa fetiţei era aşa de dureroasă, incit 
fără voe mă înfiorai, şi mi se năzări în închipuire duşmanul 
subt o formă nelămurită, uriaşă şi amenințătoare. Nu ştiam încă 
ce-i hultanul, i 

„Şi de unde a venit? intrebai eu privind în juru-mi, ne- 
ħotărit. 

— Parcă cine poate şti de unde vine dihania!“ zise Irinuța 

rivind în sus, spre cer. 
P Mä uitai şi Pe spre albăstrimea curată a văzduhului. “Nu 
vedeam nimic.—Întrebai sfios : 

„El şede la pădure? 

— D'apoi cum! acolo-şi face cuibul!..* zise baba Mär- 


E -S >". 73 
i „dpi HULTANUL 23 


gărinta. Şi cu lrinuţa începu a cerceta prin cotloanele ogrăzii, 
să vadă dacă toate paserile sint acasă. Din cînd în cînd manca 
scotea cite-o strigare de uimire i, de năcaz: înțelegeam că e 
îndreptată spre duşmanul cel nelămurit, Eram curios să-l cu- 
nosc şi eu, şi 'n acelaşi timp nâştea în mine teama, ca o ceaţă. 
Poate era un fel de lup,ori un balaur, ca'n poveşti, —cu ştiu ? 

Adouazi, la amiază, altă larmă, alte chiote. Colţun in- 
cepu să latre ; baba Mărgărinta şi lrinuța săriră de pe prispă 
şi prinseră a ţipa cu glasuri ascuţite. Iha ! ihaaa! 

Găinile cotcodăceau şi cîrcliau zburind spăimintate prin 


„S'a repezit la găinuţa cea porumbacă |! strigă lrinuţa, În- 
torcind obrazu-l roşu de tulburare. 

— A luat-o ? întrebă cu obidă manca mea, 

— Nu, mâmucă, răspunse fata; numai s'a izbit într'insa, 
A scăpat în tufe, şi dihania s'a dus...“ 

ba Mărgărinia îşi pocni palmele una de alta şi întrebă 
cu amărăciune: 

„Ce facem ? vai pe mine, ce facem ? De-acu s'a înădit 
la găinile noastre... Trebue să mă duc să spun tătucăi. Să se 
aţie el mini ori poimini cu puşca. Poate să scape lumea de-o 
răutate..,“ 

Eu ascultam cu luare-aminte, Priveam în juru-mi. Vedeam 
paserile pitite prin tufe; parcă nu îndrăzneau să scoată cape- 
tele la lumină ; cite-una intorcea un ochin în sus şi cirila uşu- 
rel... Tirziu cucoşul trimbiţă prelung : cucurigu!.. şi gäinile în- 
cepură a eşi in Soare.. 

Cu gindul la duşmanul liniştei noastre, la prigonitorul găi- 
nilor babei Mărgărinta, —sării pirleazul şi intral în şopronul lui 
moş-Sava, El cioplea domol, cu tesla, lemn de fag. 

„Ai mai venit pe la noi? întrebă el, fără să ridice ochii. 

— Da...” răspunsei eu. 

Volam să incep vorba despre fiara necunoscută care bine- 
tuia gospodăria noastră de dincolo de gard. Dar nu ştiu cum 

„se făcuse, deodată ii uitasem numele,—şi n'aveam cum să por- 
nesc din loc întrebările. 

Moşu Sava se opri din cioplit, ridică ochii şi zimbi. Zise: 

„Mi se pare că s'o izbit hultanul în găinile Babei... Am 
auzii zvoană |“ 

Eu tresării. Tocmai despre asta voiam să vorbesc. Por- 

cu mare însuflețire: 

„Apoi da! A lost. A grămădit într'un cotlon o găinuţă po- 
rumbacă, Da' eri ce năcaz ne-a făcut! Nici nu ştii dumneata! 
Eri ne-a luat hultanul găina cea mare neagră ! 

k, Cum se poate! grăi bătrinul, privindu-mă cu luare- 
aminte. 

— Da! Cind am eşit eri dimineaţă din casă, am văzut 
cum se vâicăreau baba Mârgărinta şi cu lrinuța şi le-am între- 
bat cum s'a intimplat.. Drept să-ţi spun, m'am supărat grozav. 


24 VIATA ROMINEASCĂ 


— Cred şi cu! zimbi mogşu-Sava. Dac’ o luat găina cea 
mare, nragră |... 

— ȘI baba Mârgărinta aşa-i de amărită! urmal eu. Are 
să vie să-ți spue... Zice că de-acu dihania are să minlnce toate 

dinile.,. 
Mei: Da’ nu le mai minîncă, domnu’ Iliuţă, că nu-l iasă moş- 
necazul. 
— Da' ce-ai să-i faci? 

— Am să-l pusc!“ 

Eu mä gindi!: Trebue să fie o dihanie mare şi urită! 

Moşu-Sava dădu de două oricu tesla în ciolan şi se opri. 
Zise iar: 

„Clan a luat-o din ogradă? 

— Da. 

— ŞI cum a putut s'o ridice peste gard ? 

— Cum să n'o ridice ? răspunsei eu cu târie., Dacâ-i di- 
hanie mare! i 

— Da’ nu-i aşa de mars, domnu” listä. Numa” cit îi în- 
drăzneaţă... 

— S'a dus la pădure; are acolo cuib !—urmai eu. 

— Asta numaidecit!“ aprobă movsneagal. 

Eu cugetam: Vra să zică nu-i tocmai mare dihania! 

Moşu Sava bătu iar de două ori cu tesia în lemnul de fag. 

„Deseară am să-mi încarce pușca!“ mormâi el, ca pentru 
sine. , 

Eu îl Întrebai cu vicleană nepâsare: 

„Şi unde ai sâ-! pindeşti ? 

— Apoi il vàd eu de-aici, că vine pe sus...” 

Hm! Eram uimit şi încurcat, 

„Vra să zică vine pe sus? 

— Fireşte. Dacâă-i pasere l.“ 

Aha! Acuma eram mai sigur de mine, deşi eram foarte, 
foarte dezamăgit! Nu-i nici balaur, nici măcar lup! 

Stătui puţin pe ginduri. Apoi întreba! cu hotărire: 

„Da' ai så mă laşi să stau şi eu aici, mini? 

— Cum nu! Stäm amindoi la pindă. Scăpăm lumea de-un 
rău 1...” 

Trecui repede gardul la noi în ogradă, căutai pe Mărgă- 
rinta şi-i spusei vestea cea bună, ct bucurie mare. Apoi, în 
felurite chipuri vorbind despre întîmplare, îi arătai că ştiu şi eu 
ceva despre hultan; îi arătai mai ales că nu-i cine ştie ce dihanie 
mare, dar e îndrăzneață. — Şi rămase hotărit că e o pasere; nu-i 
nici lup, nici balaur, nici vre-o altă dihanie: hultanul e pa- 
sere, Să se știe! 

Baba Mărgărinta zimbea la învâluirea mea de vorbe. 

Se aplecă şi mă sărută pe obraji. 

„Da” ce, puiule, îmi zise ea. Tu nu ştiai că hultanul c 
pasere ?" 

Scăpai cam ruşinat dela sinul ei care mirosea a busuloc 


+ 
t 
$ 


PPS 
A g 


HULTANUL = 25 


ş'a cuişoare, La colțul casei, cu năsuşoru 'n palme, ridea de 
mine şi lrinoța. Chemai pe Colţun şi pornii, neliniștit, la vale, 
spre fintiniţele asupra cărora fluturau crengile mestecenilor. 

Adouazi dezdedimineaţă, mă întâţişal la moşu Sava şi 
mă aşezai lingă cobilă. Puşca era aninată în părete, de-un cuiu 
de lemn. Bâtrinul lucra liniştit, parcă uitase de duşmanul nos- 
tru. Stătui un timp; ești apoi pe-afară şi prlvii mult în văz- 
duh; Imi aruncai ochii şi spre moşneag: el parcă habar navea ; 
îşi vedea de treabă. 

Tuşii, apoi zisei tare: 

„Nu se vede nimica...” 

Moşu' Sava ridică o clipă spre mine ochii şi zimbi. 

Cind intrai în şopron lar, el Îmi întinse bărdiţa şi eu mă 

ezai la trunchiul meu, urmindu-mi ucenicia într'ale rotăriei. 
Abia într'un tirziu, moşneagul îmi dădu o lămurire: 

„Şti mată, domnu” Iiuţă, cînd vine hultanul ? Cind ti 
foame și cînd S'adună gâinile la mincare... laca acuşi...“ 

d eram eu mai cu luare-aminte la bărdiță şi la aşchia 
mea de fag, moşu Sava se ridică sprinten din locul lui şi puse 
mina pe puşcă, Eu mă înflorai şi aşezai la o parte bărdiţa. 
După aceia mă strecurai afară din şopron. 

Era linişte deplină de-asupra satului, soarele de primă- 
vară lucea cu putere şi cerul era ca sineala de albastru. Moș- 
neagul privea cu luare-aminte, în naltul văzduhului. Eu aler- 
gam cu ochii pretutindeni, vedeam numai depărtări limpezi. 
Deodată departe, sus, zării un punct mişcător. Scosei un țipet 
uşor. 

„L-ai descoperit ?* întrebă rizind moş Sava. 

Incet-încet, in ceruri, punctul se apropia. Intr'un tirziu 
il văzui plutind asupra satului ca două şindrile negre, puse 'n 
cruce, 

„Acela-i hultanul ? întrebai eu, 

— Da“, imi răspunse moşneagul, neclintit. 

Auzii oţelele puştii țăcănind : închisei ochii. Cind ridicai 
pleoapele, nu mai văzui paserea, O căutam cu privirile în 
toate părţile, în naltul cerului, în zare —cind deodată o văzul 
plutind cu repejune chiar pe deasupra noastră. Mi se păru că 
vine asupră-mi şi inima incepu a-mi bate cu-putere. După un ' 
Ocol, ca 'ntr 'un vijiit de vint se năpustiaproape de noi şi-mi 
apăru mare şi fioroasă. Lingă mine, puşca lui mogu Sava trăsni 
scurt şi grozav. 

„Unde te duci, domnu’ Iliuţă ?* imi strigă rizind bătrinul, 
Eu mă repezisem spre fundul soproni, 

Mă întorsei la lumină ; mă luai după bâtrin. Sârirăm a- 
mindo! pirleazul. Venea din partea cealaltă, în fugă, şi Mär- 
gărinta. Prin jarba mare, in ograda noastră, țupăia, cu aripa 
îrintă, hultanul. Moşu Sava se apropie de el, intinse mina. 
Hultanul căscă ciocul cirligat şi, sprijinit în coadă, cu pieptul 
dirz, işi răstira în laturi aripile ca două evantalii. Cind bătri- 


1: AER E E a e Ca SR at ză a e 


nul îl atinse, duşmanul ciocni cu clonțul, apoi, prăvălindu-se pe 
spate, repezi ghiare ca de oțel, încleştind mina care vola să-l 
cuprindă. 

Moşu Sava scoase o sudalmă straşnică şi ridică în sus 
degetele singerate. Apoi, aplecindu-se, într'o clipă puse asu- 
pra păserei ciubota-i uriașă. Duşmanul bâțu pămintul c'o a- 
ripă, apoi rămase neclintit şi zdrobit. Avea în virful clonțu- 
lui o boabă mare de rubin. 

De departe găinile şi cureile ogrăzii, cu strigăte scurte, îl 
priveau uimite cind c'un ochiu, cînd cu altul. Baba Mărgă- 
rinta apucase de-o pană şi rizind ridicase în sus, În soare, o 
aripă uriașă, dungată alb, negru şi roşeat. Dar mie nu-mi ve- 
nea să rid, căci mina lui moşu Sava, cu care purta el tesla, 
era toată brăzdată cu rog. Cu ochii în lacrimi priveam în ju- 
ru-mi şi înțelegeam că duşmanul nostru, care venise din adin- 
cul cerului şi căzuse fulgerat, nu era o pasere de rind. 


Mihail Sadoveanu 


Opalul 


Toţi admirau opalul pe care-i avea la deget Miss Hunt. 
„L-am moştenit dela tata, Tata a fost multă vreme militar 
in Bengal; piatra o avea dela un Brahman“. Si Miss Hunt min- 
giia cu virful degetelor piatra mare, care lucea in fel de fel de 
ape.—„Să fie felul cum e cioplit ori bătala luminii, nu ştiu, dar 
uneori străluceşte aşa, pare că Sar mișca neastimparat ca un 
ochiu viu“, 
„Ca un ochiu viu“, a zis Mister Hargrave Jennings, dus pe 

ginduri. 
„Ti se pare ciudat ce am zis eu, Mister Jennings ?* 

' Au vorbit de concerte, da baluri, de teatre, de cite altele, 
dar iar la opalele din India ajungeau, 


„Despre ete aceste, despre aceste aşa numite pietre, a 
zis, în sfirşit, ter Jennings, aşi putea să vă povestesc ceva, 


dar mi-e teamă că Miss Hunt n'are să se mai bucure niciodată 
“de inelul ei. Dacă vrei) s'aşteptaţi puţin, mă duc să caut ma- 
e“, 


auscriptul în hirtiile me 
rau toţi foarte nerăbdători. 
a 


_wâscultaţi dar, vă rog. Ce vă citesc acum este o bucată 
din insemnările de călătorie ale lui frate-meu —atunci am hotă- 
rit să nu publicăm nimic din cîte am văzat impreună. 

h prin urmare : Lingă Mabhavalipur, jungia se duce ca o 
fişile îngustă mal pon la mare, Peste tot ținutul, dela Madras 
păn' aproape de Tricinopolis guvernul a făcut canale ; totuşi in- 
ara NR este neumblat şi nepătruns, ca o pustietate,—e cuib 

riguri. 


28 VIAȚA kOMINEASCĂ 


Tocmai sosise expediţia noastră, și servitorii tamuli, neam 
de oameni negri, descâărcase din bârci o mulțime de corturi, de 
lăzi, de cufere, şi le dăduse la oameni din partea locului, ca să 
ie ducă la Mahavalipur, oraşul stincilor, peste cimpurile de orez, 
din care se ridică pilcuri de palmieri de Palmyra, ca nişte insule 
pe un lac care-şi bate valurile verzui. 

Colonelul Strut, frate-meu Hargrave şi cu mine, am pus nu- 
maidecit stăpinire pe unul din templele mici tăiate, ori mai drept 
vorbind, cioplite dintro singură stincă, adevărată minune de artă 
veche dravidică. Lucrări fără seamân de ale Inzilor credincioşi, 
sute de ani au răsunat intr'insele cintările adepților infocați ai 
marelui Mintuitor; acuma, slujesc pentru cultul braminie al lui 
Shiva, caşi cele şapte pagode sfinte, cu galeriile lor de stilpi nalţi, 
lucrate cu dalta în pâretele de stincă, 

Din vale se ridicau neguri groase și pluteau pe ogoarele de 
orez şi pe şesuri, inecind ca într'un abur de curcubeu conturul 
căruţilor indiene tăiate din gros în lemn, care se duceau acasă 
trase de boi cu cocoaşe, Lumina se amesteca cu amurgul, se 
lăsa greu pe nervii noştri şi parcă ne vrăjea sufletul cu miros de 
iasomie şi de liliac, legânindu-l în visuri. 

In văgăuna prin care te urci la stinci se culcase Mahratta- 
Sepoli noştri, în portul lor sălbatic şi pitoresc, cu turbane al- 
bastre şi roșii; şi ca un meget de laudă câtră Shiva atotnimici- 
torul, vuia şi răsuna de izbiturile valurilor fundul pagodelor care 
se înşirău deschise dealungul! țârmului. 

Tot mai tare şi mai miînios creştea zgomotul valurilor, şi 
venea în sus la noi, cu cit ziua se cufunda după dealuri şi vin- 
tul pâtrundea prin sălile vechi, 

Servitorii adusese tăclii în templul nostru, și plecase în sat, 
la ai lor. Ne-am uitat, luminind, in toate unghiurile şi ocniţeie. 
Multe ganguri intunecoase erau în stincă. şi statul fantastice de 
zei, care păreau că joacă, intinzind minile cu palmele înafară, 
facind semne tainice cu degetul, şi ca nişte păzitori acopâr in- 
trările cu umbra lor. ] 

Puţini oameni ştiu, că toate aceste chipuri ciudate, cu rin- 
duiala şi aşezarea lor, cu numârul şi inălţimea stilpilor şi tainele 
Linganului, au un înţeles adinc, de care noi apusenii n'avem nici 
gind, 

Hargrave mi-a arâtat un ornament la un soclu, o vargă cu 
diouzeci şi patru de noduri de care atirnau, în dreapta și in stinga, 
nişte şnururi desfăcute la capăt: un simboi care intâţişeaza mä- 
duva spinării. Alături, table în care se explică extazele şi stà- 
fil: suprasensibile prin care ajunge un Yogi să aibă puteri mi- 
raculoase, dacâ-şi concentrează gindul și simţirea la anume părți 
din măduva spinării, | 

„Asta Pingala, fluviu mare ai Soarelui“, zice in limba lui 
stricati Akhil Rao, tâlmaciul nostru. 

Atunci colonelul Sturt m'a luat de braţ şi-mi zise: Taci— 
n'auzi nimic ?*, 


OPALUL 29 


Damea —— H aaa ama 


Am ascultat cu incordare, trāgind cu urechea înspre apa 
Gangelui, care curgea in întuneric, ascunsă de stawia uriaşă a 
zeiței Kala Bhairab. 

Faclille ardeau plesnind—altfe] tăcere de moarte, 

O tăcere viclean, care-ţi zbirleşte părul ; şi sutietul se cutre- 
mură și simte că ceva tainic și spămintător se naşte izbucnind 
că un fulger, ca o explozie şi că acum un șir de întimplan a= 
ducâtoare de moarte trebuesc să izvorască din intunecimea necu- 
noscutului,— din unghere şi din ocniţe. 

In clipe ca acestea, spaima se smulge gemind din ciocăni- 
turile ritmice ale inimi, şi pare că prinde glas, ca bilbiitul gil- 
giitor şi fioros al surdomuţilor: Ugg-ger,—Ugg-ger,—Ugg-ger. 
Am ascultat în zădar — nici un zgomot. 

Colonelul îmi spune la ureche: Par’ c'a fost un țipăt din 
adincul pâmintului : 

Mie mi se părea că chipul de piatră ai zeiței Kala Bhairab, 
demonul hoierei, se mișcă. In lumina tremurată a făciliior, cele 
şase braţe ale monstrului se clătinau, şi ochii, vopsiți negru şi 
alb, colcăiau ca uitâtura unui nebun, 

„Så eşim la aer, în uşa templului“, ne-a indemnat colo= 
nelu!”. Aici e urit grozav, 

Oraşul stincilor statea în lumina verde ca un descintec ìm- 
pietrit. 

Lumina lunii sclipea pè mare în dungi late, ca o sabie u= 
riaşă cu sclipiri albe, şi vi.tul i se pierdea în depărtări. 

Ne-am culcat pe terasă -vint nu bâtea, şi prin ocnițe era 
nisip moale. 

Dar somnul nu venea. 

luna se inălțase, şi pe fața albia stincii umbrele pagode- 
lor şi a elefanților de piatră se stiingeau luind forme fantastice 
de broaște, 

Colonelul Sturt imi zice deodată încet, neștiind dacă mam 


"adormit cumva: „Înainte de năvăiirile şi prădăciunile Mongolilor, 


toți idolii aceşiia ar fi fost, se zice, incărcaţi de pietre scumnpe— 

sălbi de smaragd, ochii de onix şi de opal“, 

Eu n'am răspuns. 

„Nici un zgomot, decit răsuflarea adincă a lui Akhi! Rao. 
Deodată am fost toţi în picioare, ingroziţi. Un pipát ingro- 

altor, — venind din templu, —un zbierăt or: un hohot de ris, scurt 

de trei ori, cu un răsunet ca de sticlă sau de metal spart, 
Frate-meu a smuls o aşchie care ardea în pârete şi am dat 

eri: pe gang, în intuneric.— Eram patru; n'aveam de ce ne 

eme, 


Corind Hargrave a zviriit tăclia: gangul dădea într'o vä- 
găună tâlată ivadins, fără tavan, Lumina lunii bâtea drept în- 
ir însa; şi deacolo am dat într'o grotă. 

De după stilpi se vedea zare de lumină: ne-am apropiat 
furişindu-ne în umbră. 

Pe un altar mie de piatră pilptia un foc, şi, în lumina luie 


30 VIATA ROMINEASCA 


se mişca împlețicindu-se un fakir, în zdrențe pestriţe şi cu lan- 
{uri de oase, cum se poartă închinătorii zeiţei Dhurga, în Bengal. 

Descinta şi, ca dervişii dăaţ 'itori, suspinind ş gemind, a- 
runca capul cu o luțeală nebună, în dreapta şi in stinga, şi apoi 
indărăt, de i se vedeau dinţii alb! în lumină. 

Două trupuri omenești zăceau, cu capetele tăiate, la picloa- 
rele lui şi după baine am cunoscut îndată că morții sind doi din 
Sepoii noştri, Țipătul de moarte care răsunase pân' la noi, dela 
ei trebula să fi fost, 

Colonelu! Sturt şi tălmaciul s'au aruncat la Fakir, dar intr’ 
aceiaşi clipă au fost svirliți de dinsul pănă 'n părete. 

Nu se putea înţelege atita putere, în trupul acela stors, de 
schivnic ; şi pănă să sărim noi, el ajunsese, într'o fugă, la gura 
peşterii. i 
Dindărătul altarului am găsit capetele tăiate ale celor dol 
Mahraţi. 

Mister Jennings strinse manuscriptul : 

— Aici lipseşte o foae; am să vă povestesc eu sfirşitul istoriei, 

Nu se poate spune ce era pe faţa morţilor. Şi acuma încă 
imi stă inima pe loc, cind îmi aduc aminte spaima care ne-a 
apucat atunci, Nu se poate zice că era frică pe obrazul morți- 
lor;—era ca o Strimbătură de ris nebun. Buzele, nările, trase în 
sus, gura deschisă mare, lar ochli—ochii — ingrozitor lucru: fn- 
chipuiţi-vă ochii — eşiţi din cap, n'aveau nici iris, nici pupilă, şi 
sclipeau cum sclipeşte piatra dela inelul lui Miss Hunt. 

ȘI cind i-am căutat deaproape, ochii erau prefăcuţi în o- 
pale adevărate, 

Asta s'a constatat şi mai tirziu, cu analiza himică. În ce 
chip globurile ochilor s'au făcut opale, n'am să pot ințelege nici- 
odată. Un mare brahman, pe care l-am intrebat odata, zicea că 
lucrul acesta se face prin aşa numitul tantrik, adică farmec prin 
vorbe, şi schimbarea se intimpla dintr'odată, ca fulgerul, şi pleacă 
din creier, Dar cine poate crede asta! Şi a mai zis brahmanul 
atunci, că toate opalele din India sint făcute aşa, şi că n'aduc 
bine cul le poartă, fiindcă pietrele aceste sint hotărite numai ca 
să fie inchinate zeiței Dhurga, distrugâtoarea vieții organice. 

Cei care ascultau rămăsese cu gindul la poveste şi nu spu- 
neat o vorbă, 

Miss Hunt se juca cu inelul...” 

Pe urmă a zis: „Mister Jennings, crezi dar că opalele a- 
duc nenorocire ? Dacă crezi, sparge te rog piatra!.... 

Mister Jennings a luat o bucată de fier ascuţită, care ţinea 
hirtiile pe masă şi a ciocnit încet opalul pănă cind s'a făcut tot 
numai fărime strălucitoare ca de scoică, 


Din nemjeşle de Anton Oherman. 
Å“ $ Gustav Meyrink 


Vară 


Peste lanuri lungi de griu, 
De cu ziuă pină 'n noapte, 
Umple soarele fierbinte 
Spice coapte. 


Pe-o cărare, 

La o margină de lan, 

Ca o floare albă 'n zare, 
Trece-o fată la fintină 

Cu-un ulcior albastru ‘n mină... 


Mai așteaptă, mai aşteaptă, 
Fată, pănă la fintină 
Sufletu-mi să te 'ntăşoare 
Caşi valul unui riu, 

Spic dogoritor de soare, 
Spic de griu!... 


G. Bărgăuanu 


Singe 


e tăia cumva Fetiţa sau numai se sgiria, se speria 
tare gri după Ţica. mru ţia F pacer e TA s 
nu se aplece fără voe la „buba“, se u Reser pe pre 
i frumoşi, cum nu avea să mai vadå la nimeni aşa 
ik er azi strins, pentruca bobul de singe să nu posre 
să-şi scoată mârgeluşa roşie ; dar avea Mama Ţica atunci o 
i urită. 
pa, dragostea Fetiţei nu 2 putea opri să gindească râu 
inderea asta: Îi descinta. j 
cope bodogănească cuvinte ge caie ep pie 
zea bine, nici nu le înţelegea, dar o supărau. „Nu enoe 
i in vorbele astea al căror Inţeles îi râm ne 
nak py irde să aiba vre-o pulere asupra ei. Nu edr A " 
înţeleagă şi nici să aibă ceva putere asupra è, în neş 
i. 
ata “i punea degetele pe frunte şi pe o jopăie punes 
doi cârbunași aprinşi pe care-i pa ae ppo. TO ZA odă 
tecul, Fetiţa bâtea cît putea ain e ea 
frunte, fiindcă Țica cea bună atune 
rug liberă îi ţinea amindouă minile sro, par kes agos 
că bătea din picioare, cu A del că ie capul, deg 
indeau, stau ca lipite de frunte. ca 
x gi zen putea suteri operaţia asta. O meri dh aa 
din fire. Ce erau prostiile astea ale Mamei mă şi c 
puterile acelea care dispuneau de binele şi râul ei SE 
La 9 ani Fetiţa era ra epicii soat ande ata ocrojiă: 
ia orice superstiție. in a , 
eri La s-a Soio casâ mai clare,, repetate azi, popi e 
pre aceleaşi lucruri, şi care ge me eg Jauti ae a 
bă bine cunoscută. Nu ştia C€ ' > 
i E me omeneşti, geniile mijlocii, care oan are eA 
meni şi divinitate, energiile intermediare ale existențit, 


SINGE 33 


menilor semne şi le dau ajutorul lor. Fetiţa era prea mică. 
Nu ştia incă nimic din adevăruri, 

Cind chinul descîntecului era prea lung, punea încet din- 
tii pe mina Țicăi. care tot n'o slobozea. Atunci apăsa dinţii 
mai tare şi cind Țica în sfirşit trå mina, avea pe ea înfipte 
patru lopăţele mici. Dar Fetiţa ştia bine că nu i-a dat drumul 
de durere, ci numai fiindcă isprăvise vraja ei nesuferită. 

Mai pâtimea la fel, nu numai cind se speria, dar şi cind 
mergeau undeva intre oameni mulți, sau veneau vizite multe 
la ei acasă, Asta era singura lor nelnțelegere. 

Legată, descintată, Fetiţa se întorcea la scăunaşul şi la 
treaba ei, care era niciuna. Sta aşa pe scăunel ceasuri întregi 
şi se gindea. Ea simţea şi credea că torsul subțire al gindu- 
E popili res e o vrednicie şi nimeni din jurul ei nu-i spunea 

e 


Vecinii credeau că e un copil foarte tihnit; copiii vecini- 
lor, că e o fată ingimtată şi ursuză; părinţii, că au o fetiță cu- 
minte şi Mama Țica credea că Fetiţa e o minune. 

u se gindeau copiii vecinilor că poate ar fi venit bucu- 
ros în grădina lor, unde erau poame multe, din care Fetiţa a- 
vea destule la masă, dar nu erau culese din pom şi pe cele 
din pom le-ar fi vrut, dar se sfia. : 

Nici vecinii nu se gindeau să-i spue, că nu e bună atita 
tihnă la un copil şi nici părinţii nu o sculau cu niţel zor de pe 
scăunel, să o trimită la joc, cum îi era virsta, 

ma Țica nu se gindea că oamenii, în mijlocul cărora 
odată îi vor da drumul să se descurce cu ei, nu o vor privi 
nici ținea ca pe o minune; şi cind se va înțepa mai tirziu, o să 
se uite cu ochi albaştri nedeprinşi la mărgeluşa de singe și, ca 
s'o astimpere, o să-şi sugă singură cu teamă degetul bobotit. 

Din fire nu ar fi fost poate aşa fricoasă de singe, dar 
crescuse ceas cu ceas alături de spaima celorlalți să nu i se 
risipească un picur de singe, nici să vadă picătură de singe. 

Grija asta—oare a cârei înţelepciuni ?— mergea pănă la as- 
prime ; nu avea voe să se uite cînd se tăia pasăre, nici să pue 
Mina pe carne crudă la bucătărie. Acolo, până şi Mama Tica 
era neinduplecata, 


— Nu e locul matale aici!-zicea cit putea mai răstit 
„Nu se putea răsti la Fetţă şi nici nu era nevoe ; asculta 
de cuvint. Nimeni nu o mustrase decit cu cuvintul, nici chiar 
cu „ Necum cu vre-o intruntare, aşa încît înţelesul de bine 
şi de rău al lucrurilor sta in rostul bun sau rău al vorbelor. 
„udată rostire în creşterea unui copii! Deprinsă să as- 
culte de cuvint şi de ințelesul lui, n'avea să se poată niciodată 
supune iniruntării şi pe nimeni atit ca pe ea nu avea să oọ 
doară infruntarea, 
lar „fapta” orșicare avea să i se pară totdeauna o taină 
plină de spaimă şi de vrednicie, uimitoare şi cu neputinţă. 


3 


34 VIAŢĂ  ROMINPASCA 


Nici singe nu avea să vadă cu nepăsare, ci mereu ca pe 
o alasmă închisă in vasul sfint şi scurgindu-şi picătura cu e- 
vlavie. 

Dar pentru Fetiţă, ca pentru toţi cei prea adăpostiţi, viața 
„punea deoparte vre-o lecţie mare, care în nepregâtire să gă- 
sească loc mai prielnic pentru învăţătură. 


Jos la cucoana Anica Popeasca, Fetiţa nu se ducea—deși 
odăiţele curate erau chiar în curte, în șir cu casa mare unde 
locui. u, deşi cucoana Anica (o bătrină siâbuţă, p'ăpindă, ofilită 
şi necâţită) era foarte detreabă şi fata ei, domnişoara Elena, 
foarte modestă şi harnică. 

Mama Țica se ducea Duminica şi sărbătoarea, între mese. 

— Şezi niţel singurică, maică ? o întreba. 

Fireşte! Ea totdeauna sta singurică. E drept că-i ve- 
gheau imprejur fâră sgomot. Uam alintată, ar îl vrut totuşi 
să spue că nu vrea så stea singură; chiar îi şi era cam frică 
ziua mare, dar o lăsa să plece—pentrucă frica asta fără pri- 
mejdi. îi plăcea niţel: era ceva nou care schimba viaţa ei pe 
scâunel, un fel de petrecere. 

O lăsa mai ales, pentrucă Țica se bucura de vizitele la 
gazdă şi Fetiţa iubea pe Țica mult, mai mult decit iubea ca- 
priciul ei de copil alintat. 

Doamna Popeasca avea totdeauna procese. Umbia cu o 
rochie de caşmir negru şi capeluţă de dantelă neagră cu bride, 
ca a Mamei Ţica, şi era totdeauna foarte amarită. 

Cind se intorcea Ţica dela vizită, trebuia să povestească 
Fetiţei multe noutăji; şi cum dela gazdă nu putea afla nimic 
nou, căci se vorbea acolo puţin lucru despre sănătate şi gos- 
podârie şi neobosit despre procesul Dumneaei, Țica repeta la 
fiecare dată aceleaşi mici vorbe şi întimplări pe care Fetiţa le 
asculta distrat ca pe un zgomot familiar care-i ţinea de urit. 

Odata Țica, pe o zi de ploae cu foc la sobă, luase cu ea 
pe Fetiţă—după multă chibzuinţă şi îndoială. 

Domnul şi cucoana Zina—cum zicea ea părinţilor Feti- 
țel,—m'ar fi dat voe şi chiar s'ar fi necàjit grozav. Dar cu 
toate că avea multă grijă de ei, nu se îndurase să lase Fetiţa 
singură în odae, cu focul la sobă. 

Fata ei, Doamne fereşte, nu se juca cu focul, nici nu fã- 
cea vreodată năsbiiii; dar nu ştii cum vine ceasul răul! 

Ar fi rămas Țica acasă, dar cucoana Anica avusese toc- 
mai în ajun înfăţişare în daravera el cu casele. 

Casele erau lăsate de răposatul soţ şi fireşte, după lege 
şi dreptate, ale domnişoarei Elena. Dar un frate al tatălui ei 
ridicase pretenţii, pentrucă pusese o sumă mică de bani la cam- 
părâtoare şi acum, prin nu ştiu ce învirtitură a dreptăţii celei 
mai limpezi, cerea casele ca fiind ale lui. 

Gindul că lienuța nu va avea zestre, usca pe cucoana A- 
nica, de felul ei uscăţivă. Fata era chiar logodită şi aşteptau 


SINGE 33 


sfirşitùl procesului ca să hotărască nunta. Cucoana Anica da 
zestre casa toată cu corpul mare al clădirii inchiriat, cu căsu- 
tele mici din curte, numai atit—să stea şi ea cu tinerii. 

Domnișoara Elena nu ştia lucru mare din toate nevoile 
astea cu care se sbâtea mamă-sa, care nici ea nu pricepea din 
ele lucru mare şi cu o inocentă nesocotinţă înrăia situaţia pro- 
cesului, ceilalţi speculind ignoranţa ei încrezătoare. 

Domnişoara Elena nu mergea la tribunal, loc despre care 
bătrina vorbea şopotit, ca de un scandal. De altfel nu trecea 
decit rar pragul porţii: la Paşte la biserică şi odată pe vară 
ia muzică în grădina publică. 

Nu trăiau în vre-o epocă patriarhală—domnișoarele de 
mahala umpleau grădinile şi berăriile de familie, se vizitau dela 
gard la gard—şi domnişoarele din societate aveau serate, ker- 
messe, sporturi şi după-amiezile amicale clevetitoare. 

Domnişoara Elena insă era crescută cu multă severitate de 
mamă-sa. Fata era singura fiinţă faţă de care cucoana Anica 
avea autoritate şi voinţă. Domnișoara Elena adeseori plingea 
din cauza mustrărilor materne. Cu toţi ceilalţi bătrina era sfi- 
oasă, zăpăcită şi neindeminarecă. 

Mustrarea şi creşterea aspră erau semnele unei dragoste 
nemărginite. Domnişoara Elena era un odor la care se uita 
vantas, de care vorbea lăcrămind, dar pe care îl ocrotea 
aprig. 

Dumnealor nu erau dela mahala şi nu aveau nimic deaface 
cu lumea şi obiceiurile deacolo. In societatea bună nu erau a- 
mestecate, fiindcă o văduvă săracă nu se poate ţine de lumea 
mare. Dar erau de familie. Domnul Popescu fusese secretar 
la Primărie douăzeci de ani şi, din partea cucoanei Anica, era 
neamul şi mai ales. Aşa că stau deoparte, cum se cădea pentru 
o iată mare orfană ca domnişoara Elena şi o bătrină necâjită. 

Ginerele nu era aşa cum s'ar fi cuvenit, dar era bâiat 

“cinstit, fără pretenţie. 

Venea Joia şi Duminica înaintea mesei de seară. Vara 
stau toţi trei atară pe scaune de vorbă. La plecare domni- 
şoara Elena Îl conducea până la portiţă şi punea frumos belciu- 
gul după el. Cu dulceaţa şi cafeaua pe care i le servea cu 
mina ei, erau singurele aspecte de logodna. 

„ Ginerele şi Mama Ţica erau dealtfel singurii vizitatori. Nu 
venea nimeni la aceste duuă femei singuratice. Rudele erau de 
partea cumnatului cu procesul; alte relaţiuni nu aveau, peoparte 
din stială, pedealta din mindrie—aşa ca jumătate din oameni 
acolo, în circomterinţa traiului lor, le ignora existenţa, jumătate 
le hulea şi pizmuia. 

Vizitele Mamei Țica din casele mari de sus erau deci un 
eveniment măgulitor şi plăcut. Pe obrazul cucoanei Anica a- 
părea un suris care întindea pielea uscată, iar domnişoara E- 
iena se scula grăbit dela lucru şi întindea scaunul cel brodat 
cu lină roşie pe speteaza de pai, ca pe o canava. 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cucoana Anica începea indată povestea încilcită şi neis- 
prăvită cu procesul, din care i se deslușea dreptatea și stinga- 
cia, cum şi paguba probabilă. Ea stăruia in vaete şi suspine, 
dar stăruia şi in credinţa cîştigului. 

Toate astea Fetiţa le auzise de două-trei ori cind o mai 
luase Mama Țica în ascuns jos la cucoane. 

— Vrei să mergi şi matale ?—o intrebase, ȘI primise. 

— Da’ Domnu’ o să se supere | — Fetiţa tacuse. Stia ea 
să păstreze o taină. Cu toate câavea capul întors dela lucru- 
rile dimprejur, nu slobozea cuvinte nechibzuite. Gindul era 
Strunit de ea ca o păpuşă, umbla şi se purta aşa cum îi po- 
runcea. Gindul ei era jucăria ei. 

Aşa dar Fetiţa ştia odaia cucoanelor : cu patul de tablă al 
bătrinei şi patul de bronz al domnişoarei Elena, intărcat cu a- 
țitea cuverturi şi perne brodate că nu răminea loc să te aşezi; 
masa acoperită cu o cuvertură de „pluş*“ grenat, brodată tot 
de domnişoara Elena cu bucheţele de mătase roz; şitonierul şi 
scaunele de paie; canapeluţa cu piciorul rupt. 

Domnişoara Elena îi arătase multe alte perne şi suluri de 
dantelă lată şi îngustă, industrie miraculoasă a igliței neobosite. 
lglița pe care şi Fetiţa încercase să o minuiască, dar îi luneca 
din mini, li strimba degetela,—aşa că obținuse så o lase în cu- 
tia de lemn a Mamei Țica, ca pe o unealtă care îi umilea ta- 
lentul. 

Gazdele serveau Fetiţei trei feluri de dulceaţă; apoi nu 
mai râminea lucru mare de făcut. 

Cind | se ura tare, trăgea de minică pe Mama Țica care 
sărea drept în sus, cu toate că cucoana Anica mai avea de un 
cot de povestit. Se şi apropia timpul temut al întoarcerii 
„Domnului“ şi al prinzului. 

Mama Țica, deşi era scumpă ca o mamă şi iubea pe Fe- 
țiță ca mama cea mai scumpă, nu era decit dădaca ei credin- 
cioasă şi avea grija datoriei: 

— ŢI s'a urit, maică ? — întreba. 

Domnişoara Elena avea cu orişicine puţin subiect de vorbă, 
nu numai cu Fetiţa cea tăcută. Cind uneori cucoanele, la zile 
mari, veneau sus la vizită,—tot aşa de repede isprăvea cuvin- 
tele. Fata gazdei nu era numaidecit fără inteligenţă, dar nici 
deşteaptă. Era timidă și deprinsă cu lunga rostire singuratecă 
a vieţii lor, aşa cum o duceau. 

In felul ei domnişoara Elena era frumoasă. Foarte albă 
la faţă, cu gitul rotund şi plin, bine incordat, mai ales la ceafa 
care purta arcuit povara unui pâr negru, minunat de lung şi 
luciu. 

Era o petrecere pentru Fetiţi, în diminețile de vară, să 
privească de pe terasa casei, cum işi impleteşte coadele, în geam- 
lic, fata de jos. Cum poate aduce minile drept la ceafă şi a- 
colo despărți şuviţele bogate drept în două, apoi în şase şi 
înoda din ele repede două coade netede, deopotrivă şi alătu- 


SINGE 31 


rate ca una singură! Cum se coborau degete agile treptat şi 
slobozeau in urma lor şarpele negru lucitor pe gitul alb ca o 
sedilă de caş, pe umerii cam laţi, pe câmaşa de percal puţin 
decoltată peste bustul cam greoiu ! Cum ajungeau minile pănă la 
genunchi cu serpentina inelelor umbroase, inlânțuite pe fusele 
albe ale degetelor. Apoi cu ace groase de fier rotea coadele 
strins, făcînd un colac mare. Atunci Fetiţa strimba uşor nasul 
mic, fiindcă şi părul şi domnişoara Elena se urițeau. 

Fetiţa nu avea incă vre-un gust dezvoltat. Mama ei nu 
era cochetă şi cucoanele care le vizitau, erau sau nu erau, 
nu bâga de seamă ; Mama Țica era Mama Țica, nu avea intà- 
țizare. Numai prin instinct nasul mic al Fetiţei se strimba cu ne- 
mulţumire, cînd liniile simple ale irumosului erau siinicite cumva. 

Domnişoarei Elena îi sta bine cind migrena de care su- 
ferea des, o silea să lase coadele atirnate până la giesnă, îm- 
preunate la virf cu o panglică neagră. 

Atunci răminea în geamlic şi, cu toate că avea pe frunte 
un tulpan ud, arăta mult mai bine decit cu pieptânătura covri- 
gată, pe care trebue s'o fi hotărit cucoana Anica. 

ot în zilele de migrenă ii sta frumos cind egea la ră- 
coare seara, fără batistă pe frunte şi pentru cuviință cu coa- 
dele Inodate peste cap ca o ghirlandă întunecată, 

Fetiţa nu desluşea legea formelor şi culorilor; dar şuviţa 
inelată ca un colan de jeuri cu ochiuri simetrice, în jurul frun- 
ţii albe, cam boltită şi fără umbra gindurilor, era o vedenie 
care pe modelul viu deprindea ochiul nou al Fetiţei, cu întăji- 
şarea artei plastice. 

Domnişoara Elena avea ochi negri blinzi, nasul drept, 
gura A a ăia şi ovalul feţei cam prea odihnit de orice expre- 
sie era frumoasă, era trumuşică şi neînsemnată. Numai på- 
rul foarte negru și pielea foarte albă erau frumoase. 

„Avea gitul acela plin, puternic şi trupul cam oblu, fără 
nici o mişcare, tăiat parcă dinir'o bucată neşlefuită, ca mai de- 
mult cind în blocul substanței vii nu se modelase incă inde- 
minarea mlădioasâ a formelor svelte, 

De aitfel cam taţi cei din jurul Fetiţei erau croiți după 
tipare simple : Mama ei puţintică şi înceată ; tatăl ei din linii 
drepte, mari, la trup, la minte, la suflet. 

Ea, Fetiţa, era numai o fârimă în pragul a ceiace avea 
să Wata pragul timpului şi şieluirilor viitoare. 

e scâunelul ei, dibuia singură in necunoscutul frumosu- 
lui. Poate o ajuta puţin bunica Bunica care murise de doi 
ani, cind Fetiţa avea abia şapte. Bunica adusese în singele Feti- 
tei picătura, Era de prin locuri şi neamuri care contemplaseră 
de multe veacuri aspectele artei, Ea indruma pe Fetiţă ca în 
priveliștea umilă a fetei gazdei pieptânindu-şi coadele, să deo- 


ta liniile Venerelor cam masive ale primei ere de artă 
că. 


La cucoanele de jos, cu bucătăria se necăjea numai cu- 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


coana Anica. Pe fată nu o suferea. In schimb acul, croşeta nu-i 
lipseau; cosea, broda neobosit. 

O fată—hotărise cucoana Anica—trebue să lucreze. 

N'ai fi crezut că se poate întîmpla în casa de jos vre-un 
eveniment mai mare ca procesul, 

Dar într'o zi, cînd Țica făcea plăcintă și Fetiţa avea 
voe să privească, fiindcă o întindea pe masa din sufragerie... 
— O făptură aşa de minunată-i foaia de plăcintă! Din ghe- 
mul mic şi moale de aluat, în care degetul se înfigea frumos 
făcînd gropiţe puhabe, se destacea o pinză care, asvirlită pe 
pumnii închişi ai Mamei Țica, fără să cadă şi făra să i se rupă 
pojghiţa subţire, se intindea cu repeziciune, acoperind faţa de 
masă de olanda pănă jos şi spumind ici-colo o beşică, care 
nu se spărgea—tot prin minune. 

Fetiţa avea voe să adune marginea mai groasă jur în jur 
şi să facă un bulgăr, pe care îl cocea singură. Puțin gustos, 
cruzit şi pirlit din nerăbdare, îi părea totuși grozav de bun, 

Foaia asta elastică şi diafană care se desvâluia ca o fașă 
de in din cocoloşul izbit şi iar izbit pe umerii minilor Mamei 
Țica, era foaia de plăcintă moldovenească şi Fetiţa hotărise că 
e o ţară foarte dulce şi frumoasă, în care sînt deprinderi gus- 
toase ca foaia de plăcinta şi graiul e îndulcit şi plin de vorbe 
moi cum era al Mamei Țica. 

Aşa dar într'o Duminică la întinsul plăcintei, Mama Țica 
spusese Fetiţei marele eveniment: cucoana Anica şi domnişoa- 
ra Elena mergeau la un bal, ne mai închipuit. 

Pentru Feiiţă cuvintul „bal“ răminea cam rece, cam lip- 
sit de interes. Dar pentru obiceiurile gazdelor era deosebit de 
insemnat. Cit trebuia să se bucure domnişoaru Elena! 

In adevăr nici procesul, nici logodna nu turburaseră cu o 
emoție așa de puternică viaţa ei incoloră. 

işi făcuse rochie albă de „mul“. Aşa chema Mama Țica 
ca pe vremea ei „tului“; cu „fioncuri“ de „faille“ roze şi unul 
pentru păr ; pantofi albi de atlaz şi ciorapi roz, 

Mama Țica hotărise că trebue să vadă și Fetiţa frumuse- 
tile astea; ea nu era tocmai atîta de ispitită, dar nu vroia să-i 
strice gustul. Pe cînd se cocea turta, Fetiţa se coborise cu Ţica 
care ceruse favoarea de a privi şi copila „tualeta“. ..Cu balul 
lucrurile se petrecuseră în grabă. Ginerele care era la un biu- 
rou comercial, adusese cadou biletele şi arătase pretenţia să 
meargă și dumnealor. Atunci cucoana Anica numai putuse sta 
la îndoială şi alergase trel zile, numai ea ştie unde, ca să reali- 
zeze capitalul extraordinar, cerut de bal. 

Balul era Marţi, ajun de sărbătoare. Bal mare al funcţio- 
narilor comerciali, la care luau parte prefectul şi toată lumea 
bună. 

Domnișoara Elena cu o fetiță de ajutor slobozise goana 
delicată a degetelor indeminatice şi, răsplătită de acul care Îi sta 
veşnic atirnat de mini, lucrase rochia primului bal, albă, spumoasă. 


SINGE 39 


— Păcat l—spunea mamă-sa — nici rochia de mireasă n'are să 
fie aşa frumoasă! Păcat că nu a fost nunta Inainte, ca să poată 
sluji de d.„uă ori. 

— Nu face nimic l—răspundea fata, puţin sepio pe obrajii 
albi, singurul semn de bucurie la firea ei domoală. 

S'ar fi zis că visul şi iluzia, puține cît încâpeau subt frun- 
tea el liniştită, erau răscolite mai mult de rochia primului bal, 
decit de vestmintul cununiei. 

De subt jugul adoraţiei materne, lipsită de frina mai slo- 
bodă şi mai puţin egoistă a iubirii de tată, domnişoara Elena o 
singură dată eşea la lumina şi muzica vieţii, pentruca apoi să 
treacă subt autoritatea tinărului funcţionar timid, care cine ştie 
ce concepţie tiranică a dreptului de posesor, putea avea. 

Intre cele două tiranii, domnişoara Eiena avea să petreacă in 
seara balu'ui comercial, care pentru ea reprezinta lumea cu plă- 
cerile ei ; şi gindul ăsta urnea puţină vioiciune în fiinţa ei tih- 
pită. 

La sosirea Fetiţei, domnişoara Elena tocmai repara dantela 
juponului care nu era nou. Nu o cosea sau o ţesea. Nici mai mult, 
nici mai puţin reconstituia punctul fin al dantelei. Asta pāru 
Fetiţei mai interesant ca orice alte cusături. Se uită lung şi se mi- 
nună. Domnişoara Elena făcea „pointă Vaiguille“ fără să ştie, 
cum nu ştia nici mica ei admiratoare. 

Fetiţa mai observă că faia gazdei e legată la git cu un 
tulpan subțire alb şi albu! pinzei pe albul de piatră al gitului 
trăgea o dungă strinsă. Ar fi vroit să spue Țicăi că tulpanele 
cucoanelor eşeau mai albe la spâlat ca ale lor, dar îi fu teamă 
că o supără, 

insitrşit putu contempla pe pat minunile. li plăcu spuma 
rochiei albe, care piutea imaculată pernele brodate ; şi culoa- 
rea cam aprinsă a fundelor de moire roz nu-i supâră ochii, de- 
prinşi 'otuşi cu tonuri estompate în lunga contemplare a zări- 
lor. Dar Fetiţa văzuse panglicile dintr'odată alăturate cu părul 
negru şi cu fața albă a domnişoarei Elena. 

Deschizind buzele anevoe despreunate, declarase că e „fru- 
mos'* şi domnişoara Elena care era aşa de mare de nouispre- 
zece ani — pe lingă Fetiţa care avea numai nouă, se roşise 
ca de un compliment insemnat, Pe gitul aprins tulpanul de- 
senase mai tare dunga lui albă. 

Emoţia balului mişca, în mersul lui nesimţit, singele ei pe 
drumuri nedeprinse. 

Fetiţa se gindi:—Ce mult singe are domnişoara Elena! 
De obiceiu e albi caşi cum n'ar avea deloci-—şi speră că la 
bal mare să fie roşie —din cauza fundelor de moire, roz-aprins. 

Asta era Duminică pe'la ceasul 11. Ca de obiceiu, urmă 
dejunul. Fetiţa se gindea deparie. Nu la bal, nici la găteli. In 
jurul acestor idei se formau aburi şi era cu atit mai distrată şi 
mai ocupată cu cît incerca să prindă aburii gindului. 


40 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Balul de jos alimenta cu simplicitate conversaţia dejunu- 
lui familial. 

Indemnată de buna dispoziţiea Domnului, care hotâra ba- 
rometrul, Mama Țica clevetea cu însuflețire. Balul, rochia, —toate 
găseau o aprobare simpatică, Atunci Țica se încumetă să spue 
că le-a văzut şi Fetiţa. Lucrul fu primit fără nici o mustrare. 

— Ai văzut ?—ţi-a plăcut ? 

Fetiţa se intoarse dela jocul ei cu aburii şi răspunse — 
da şi n: acolo unde trebuia. Avea deprinderea mecanică a sus- 
tragerii şi prezenţei simultane. Strins îngrădită de oameni şi 
de siraja lor lubitoare, se putea desprinde şi pleca cu ea sin- 
gură prin haosul de neguri al gindurilor şi simţirilor nedes- 
uşite. 

Adăogă chiar un cuvint de prețuire pentru tualeta de bal 
şi această vădire a unui gust la Fetiţa lor mări voia bună a 
părinţilor. Plăcinta era foarte bine reuşită. Fu un dejun plin 
de mulțumire. 

„„După-amiază pe la patru, Fetiţa cetea într'o carte legată 
cu roşu, ca Ín toate Duminicile, cind auzi un răcnet în care 
recunoscu cu spaimă glasul care niciodată încă nu izbucnise apa, 
al Mamei Ţica. Fetiţa aruncă cartea roşie şi fugi spre {ipåt, 
spre primejdie, spre Mama Tica. 

In uşa geamlicului de jos Mama Țica zbiera cu minile tn- 
fipte în păr, trăgindu-se de timplele negre tivite cu argint... a- 
poi ridica mîinile în sus... alerga doi pași spre poartă şi se În- 
torcea în geamlic... eșea iar pornind spre casa mare şi se 
înapoia ca nebună. 

Mama Țica care niciodată nu eşea din cumpătarea ei! 

In ţipătul ei smintit se auzea: ..„.Ajutor!.. Fetiţa mea t... 
Ajutorul îl cerea de pe stradă, dela oameni, de undeva de-a- 
fară. Pe Fetiţă o striga spre casă cu grija datoriei și dragos- 
tei; dar era ceva care nu o lăsa să pornească nici încotro și 
o întorcea mereu spre odaia de jos a cucoanelor. Acolo era 
grozăvia care înebunise pe Mama Țica, Mama Țicaera nebună 
şi Fetiţa alergă nebuneşte spre ea. 

înd văzu copila venind, îi strigă ceva sughiţat, oprind-o 
cu braţele întinse. Dar cine o putea opri! Mama Țica nu se 
arm nici ea deslipi de pragul acela de care o lega ceva 
vrăjit. 

Fetiţa agăţată de fusta cafenie a Țicăi care nici nu mai ştia 
ce face, intră în odaia cucoanelor, — Singe! 

Fetiţa nu văzu decit singe... numai singe.. Vederea toată 
cit încăpea în nesfirşitul vederii, era plină de singe. 

Abia pe urmă incepu să audă şi să vadă, Auzi iar ţipă- 
tul—de grija ei mai înăbuşit-—al Ţicăi şi un gemet gros, râku- 
şit, apoi nişte vorbe urite, ocări şi înjurături, pe care era de- 
prinsă să nu le asculte chiar auzindu-le. A 

Văzu pe cucoana Anica slabă, ca moartea de slabă, lipită 
“de uşa care da în bucătărie; ea gemea aşa sforăit. Vâzu pe 


. SINGE 4] 
doctorul Mihai, doctorul lor de casă,— nenea doctorul Mihai, — 
încovoiat peste patul de fier al cucoanei Anica. Era sumes la 
minici, gol până la coate şi roşu tot pe braţede un singe gros. 

in jurul lui pe scaune, pe canapeluță, pe jos, era singe şi 
cirpe singerate. Doctorul Mihai, răstindu-se la toţi, cerea me- 
reu alte prosoape şi ne mai găsind trăgea de unde şi ce a- 
puca, de pe pat, din sertarele deschise şi răvăşite, şi le muia 
mereu, le apăsa, le ghemuia într'un izvor nesecat de singe, ocă- 
rind mereu mai urit, parcă nu mai era el, motanul blajin, mo- 
latec la vorbă şi mişcare. 

Cu un blestem către biserică şi sfinți, ca o fiară rea şi 
crudă, se intoarse spre patul de bronz, vroind de acolo pinza 
„de in netivită, albă, subţire care acoperea rochia de tulle şi 
găteala toată. 

DA Atunci se auzi o şoaptă, dar puternică, poruncitoare: Nu! 
tü 

Doctorul Mihai trase înapoi mina nelegiuită întinsă spre 
podoabele albe. Peste cealaltă mină îi sta răsturnat capul dom- 
nișşoarei Elena şi coadele negre atirnau de pămînt. 

Din gitul ei încordat şi plin, curgea un şirolu de singe şi 
cămașa de percal decoltată rotund, era udă de pirăul lui; bluza 
sfişiată atirna deoparte. 

Doctorul trase mina şi domnişoara Elena căzu pe pat. Murise ! 
„Fetiţa vedea toate lucrurile astea limpede ca printr'o lupă și 
“se uita la ele cu o privire calmă, larg deschisă. Numai gura o 
Vinea strinsă tare, mereu mai strinsă. 

Fiecare obiect, fiecare cuvint, fiecare persoană, le desiu- 
şea. Un tablou impudic, barbar, necuvenit unui ochiu de co- 
pil şi la care se uita curios, în plin, fără sfială, 

„„Cucoana Anica nu mai gemea ; doctorul Mihai se şterse 
apăsat pe mini, trase în jos minicile hainei şi fără pălărie, mes- 
tecind încă între dinţi blesteme, plecă pe poartă. Atunci Mama 
Ţica căută Fetiţa care era lingă ea, o privi îngrijorată, se li- 
nişii şi se miră parcă văzind-o netulburată şi eşi repede spre 
casă ținind-o strins de mină. 

Afară Fetiţa începu să tremure: nu aşa cum tremura adi- 
pioarea varga uscată a trupului cucoanei Anica ; trupul ei mic 
de copii, cu încheeturile proaspete şi elasticele subțiri, se cu- 
tremura cu violenţă ca nueluşa verde care zbirnie învifor. Un 
frig de ghiață îl trecea ca o undă creață prin toată pielea; 
dinţii se ciocneau cuzgomotca şi cum ar fi fost gata să se spargă 
unii de alții; printre ferăstrâul lor sbuciumat glasul Fetiţei se lupta 
să-şi faca drum. Intrebă cu o voce izbită, clătinată ca un val 
rostogoliț:—Ce-a fost, Mamă Țico ?-— Ce-a fost ?2—cu încăpâţi- 
nare, cu neinduplecare. 

Atunci Țica cu un fir de glas perpelit şi sughiţat, ii spuse 
că Lenuţa făcuse un buboiu pe git tocmai atunci cu balul; şise 
inrăia şi se rugase cu mini împreunate de Mama ica să cheme 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pe doctorul Mihai, să-i facă ceva ca să poată merge la bal... 
şi Mama Țica trimesese după el. 

„Doctorul venise  numaidecit. Întrase mic cum era, cu 
gura mare, ca la oameni mai de jos, și glumind cu fata îi spu- 
sese că are leac de buba ei. Nu avea cu el nici un instru- 
ment, dar zisese că nici nu trebue. Luase de pe mesuţă, din 
teaca lui de piele veche, briciul răposatului secretar comunal, 
indoise capul fetei şi... tăiase. Intr'o clipă o lecuise. 

Mama Țica era acolo de faţă. Sărise un şuvoiu de singe 

Ă "n tavan şi doctorul se clărinase pe picioare ca și cum 
-ar fi izbit să-l răstoarne.. pe urmă cursese girlă şi înjurind 
virise în gitul fetei totce găsise, parcă vroia să astupe o gură 
de iad... li țăiase vina mare pe care era aşezat buboiul şi prin 
bortelitura mică şuvoiul se scurgea tot... Până se isprăvise... 

— Ce se isprăvise ? sîngele 2—îngăimă Fetiţa. 

Tremura acum mereu lingă sobă, frecată cu oţet, descîn- 
tată. Mama Țica începu să se vaete: —Mă omoară Domnu'! - 
dar Fetiţa nu putu suferi bocetul ăsta despre altceva şi-l zise 
poruncitor :—Taci | 

Apoi se sili să se stăpinească cit ii îngăduiau puterile. 
Să oprească tremurul. Se osteni să întărească elasticele mici 
frămintate de viforniţă. Intre voinţa ei de copil și spaima ei 
de copil fu o luptă înverşunată pentruca voinţa să pună stă- 
pinire pe trupul copilăresc şi să-l liniştească. 


Cu încetul se potoli. La intervale din ce în ce mai mari. 


avea tresaltări puternice şi un vuet ca de vint în streşini îi iz- 
bea glasul dinăuntru, dar se oprea pe buzele strinse. 

Se auziră ca un ropot paşii grabiţi ai tatei şi uşi scăpate 
din mini. Apoi vocea tremurătoare a mamei pe care glasul băr- 
bătesc, schimbat parcă, o împăca : — Nu e nimic dragă! nu e 
nimic. 

Amindoi veneau spre Fetiţă. O imbrăţişară cu pasiune, ca 
după o primejdie, fără să-i spue nici un cuvint. 

Mama Țica se sculă de pe lădiță și plingind în hohot, ca un 
vinovat înaintea judecătorului, mărturisi plecată spre orice ispă- 
şire :— Cocuţa a vâzut! 

O tacere scurtă urmă, apoi glasul Salomonului aspru zise 
incet :—Nu e nimic l—cuvintul ertării. 

Fetiţa cu voce firească spuse : „Săraca domnişoara Elena“ |— 
copilăreşte, cu milă şi cu nepăsare. şi încuiase sufletul în voinţă, 
caşi trupul. 

— Nu e nimic! -—zise iar tata cu un glas prins şi răguşit 
şi puse mina pe capul Fatiţei, mina mare şi grea care tremura 
uşor ; dar Fetiţa nu tremura deloc acuma. 

Atunci cei mari începură cite trei să vorbească cu întrigu- 
rare despre nenorocire. Tatăl Fetiţei aflase chiar dela doctorul 
Mihai care venise la el la birou şi, ca un criminal care se predă, 
ii spusese tot. 

Printre cuvintele povestirii se auzea:— Dobitocul ! Dobito- 


SINGE 43 


cul l—spus de tata cu forță, ca lovituri de ciocan pe o ţeastă, 
mai grele decit ar fi strigat: Mizerabilul ! Asasinul ! Se mai au- 
zea :—l-a tăiat ! 

„Dar Fetiţa nu mai asculta. Auzea vorbele ca prin zid. Se 
uita, asculta în ea. Vrea să vadă iar Singele, aşa cum il văzuse. 
Mult odată! Numai singe!... și vrea să vadă iar tot ceiace 
treptat | se desluşise pe pinza roşie şi udă care-i umpluse vede- 
rea întreagă... Cum apăruseră încet lucruri şi oameni până cind 
luaseră un relief puternic pe care nu-l aveau de obiceiu, parcă 
ar fi avut un ochelar de limpezire. Cum privise calm, nesfiit, 
drept în față Singele... un Ocean de singe... Tot... zisese Mama 
Tica.. Tot, până se isprăvise.. 

«Cum văzuse pe domnişoara Elena moale, albă, căzută pe pa- 
tul mamă-sei şi dincolo pe patul celălalt, tulpanul subțire peste ro- 
chia de tulle străvezie, neatinsă, 

Reconstituirea asta a crimei nu era uşoară. Era acolo în 
mintea Fetiţei o muncă migăloasă şi tainică care refăcea anevoe 
opera măreaţă a realităţii. i 

Simţea că se intimplase ceva mare.—0O măreție care o um- 
pluse cu groaza ei, şi pe care ar fì vrut s'o insemne în ea, så 
nu piară. 

Anevoe, răbdător, Fetiţa reușea plăsmuirea. Inchipuirea i 
se oprea ca la un prag măreț la momentul acela, cînd Elena sal- 
vase puritatea iluziei, închisă în spuma rochiei de tulle... Nu! 
Nu! şi murise... 

„ Pe ceilalţi actori ai tragediei îi vedea perfect cum stau 
nevolnici, țipind, mugind fără a incerca -vre-un ajutor ca şi cum 
fatalitatea le incleştase mişcările cu sentința ei de mai nainte 
spusă... (um doctorul cel mic scosese de subt masca lui ipocrită 
o faţă rinjită, strimbă şi rea, de fiară crudă şi, cu braţe cle- 
ioase de singe, cerca neobosit să inăbuşe scurgerea, luptind ca 
ia un stăviiar rupt, după ce cu mina lui de neputincios scobise 
spărtura în minunea inchelată a făpturii omeneşti. Nemernic 
siredeluş care niinerise la niturile miraculoase ale operei şi dă- 
duse cep vieţii. 

Tata zisese :—Dobitocul ! cu glasul care izbeşte, ca ghioaga, 
țeasta şopirlei răufăcătoare. Nu zisese :— Asasinul... ocnaşul | 

=. ÎI vedea bine pe doctorul Mihai frecîndu-se tare să şteargă 
singele, trăgind apoi minicele peste braţele misgilite şi fugind cu 
capul gol... 

+ Aici, inchipuirea iar se oprea. Nu mai regăsea tremurul 
acela cumplit care o scuturase, minutele cind bolise subt descin- 
tecul Țicăi, fără răsvrătire, Era liniştită caşi acolo la ceasul şi 
locul crimei, 

„„. Se ostenea acum să nu mai vadă oameni şi lucruri, să 
dobindească iar pe ochi Oceanul deplin fără alte imagini, ace! 
care-i umpluse întăiu vastitatea infinită a vederii cu Singe- 


-44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


După nenorocire, Fetiţa trebuise să stea în camera mamei, 
care da pe stradă, nu în curte. 

Foc bun, lumină mare şi mama nelipsită de lingă ea. Ma- 
ma cea plapindă, fetița cea plăpindă fuseseră adăpostite acolo 
de priveliştea jalnică. 

Jo*, cucoana Anica rămăsese lipită de părete. 
vea viaţă decit numai atit că nu murise. 

Mama Țicu, vecinele, pe care acuma trebuise să le pri- 
mească, şi feluriţi slujitori ai treburilor astea jalnice, trimişi de 
tatăl Fetiţei pentru : jutor, — orinduiau totul. 

Mama ica plingea de două zile in toată voia. 
cu pumnii capul, fiindcă ea chemase doctorul. 

Fetiţa ii spunea cu aprindere : Nu eşti tu de vină! Nu eşti 
tu de vină! ca pe un lucru ştiut de ea, sigur. 

Văzindu-şi copila turburată, Mama Țica inceta să se mustre. 
Cu tot bunul ei simţ şi buna creştere, nu se putea însă opri să 
nu facă istorisiri sfişietoare pe care cele două le ascultau. 

Elemente romantice erau din belşug: Logodna, balul, ro- 
chia cea albă lucrată „cu mina ei singură“, pe care o va purta 
ca mireasă a morţii... Cum nu avea Incă inel de logodna, fiind- 
că cucoana Popeasca hotărise să i-l pue pe deget numai in 
ajun de cununia civilă—că aşa era mai bine şi nu avea nimeni 
nimic de zis—...şi acum venise logodnicul şi i-l pusese în deget, 
pe patul morții... Bocetele care porniseră atunci, fiindcă plingea 
lumea toată: Cucoanele de pe strada lor și toate prietinele ma- 
mei Fetiţei, care toate veneau să facă vizita tristă. Era un caz 
aşa de rar şi de duios. 

Venise nobleţa toată cu care cucoana Anica nu se putea 
ţine în rind, deşi era la rind cu ea. Veniseră şi rudele: cum- 
naţii, verii, tot Procesul, 

Acum nu mai aveau îndoială: casa era a lor. Chiar dacă 
lucrul nu era aşa după lege şi dreptate; dar cea pentru care li 
se disputa prada, era inlăturată şi credeau că e înlăturată şi dis- 
cordia. Aşa că neamurile puteau plinge, puteau să-şi procure 
gustul cinstit al durerii. 

Mama Țica plingea ca un izvor. işi plingea tot necazul ti- 
nereţii, tot necazul vieţii pe care îl purta cu ochi uscați. Plin- 
gea tot plinsul strunit de grija celor ce-i erau stăpini şi de dra- 
gul copilei. Plingea toată lumea. 

Numai cucoana Anica nu plingea. 

Era uscată cu piele, cu os, cu singe, cu lacrimi, cu tot su- 
cul fiinţei cit îi mal rămăsese. 

Nici Fetiţa nu plingea. Sta liniştită subt ochii îngrijoraţi ai 
mamei, care din cind în cind o pipâia pe frunte, pe mini. Im- 
potriva obiceiului ei alintat, o lăsa. Era răcorită. Nu avea nimic. 

— Sint bine! spunea liniştit.—Mama se uita la ea cu grijă, 
dar și cu mulţumire. Noaptea iar o pipăia, o învelea. Fetiţa nu 
dormea; dar ţinea pleoapele lăsate lin peste ochi, ca şi cum ar fi 
dormit şi mama pleca impăcată să se culce, dar cu instinctul 


Nu mai a- 


Işi lovea 


SINGE era mie 


nelămurit că se făcea o lucrare măre, undeva în fetiţa ei, subt 
fruntea răcorită, acolo unde nu putea strabate. Că un mister 
răscolea şi pretăcea copila, care nu-i mai aparținea, 

In adevâr, subt pleoapele lăsate lin erau imagini grave, i- 
coane singerate pe care le păstra pentru ea singură ; în ființa 
ei mică şi slabă, Fetiţa creştea tezaurul uriaş de a fi ea însăși 
către legile severe şi crude ale vieţii, care o atingeau pentru în- 
tăia oară subt adăpostul pufos al aripei materne. 

Dar mama nu ghicea. Primejdia de care se temea şi o ve- 
ghea, era vedenia cumplită şi nouă a morţii. Idee grozavă cind 
o intiinești întăia oară, abia altoit cu viaţa. 

In casă nu se vorbea nimic de moarte şi de morți,—de tot 
ce împresoară viclenia asta fioroasă a naturii. 

Cind se auzea muzica funebră, se făcea zgomot ca să o a- 
copere ; dar prin obstacolul manoperei părinteşti, melodia fune- 
bră ajungea la auzul Fetiţei cu mai multă expresie, lipsită de ba- 
nalitatea stridentă a instrumentelor, cu unica nobieţă a ideii sum- 
bre pe rea 

trecea vre-un cortegiu, se lăsa perdeaua. Dealtfel Fetita 
sta mai adesea in odaia din fund cu Tica, aşa că mai nimic d 
var e strada daterer er din dosurile vieţii nu-i venea subt 
ă ar musafirii în i aveau darul 
tata în privinţa Fetiţei. zii arm E atu 
părere o fi avut despre influența vizuală a culoarei ne- 
gre = care e nu w mg mii care n'o străbate! 

+ era desigur o părere ştiinţifică sau agogică. Tata a- 
vea regiemente de opinii, de ră. er şi trăia fane pt şi după hi- 
„imperii  roeră Se Sea hogy e acel breviar, negrul era lovit 

He : —Nu e bine să vadă copiii negru l—s - 
gica neconrolabilă a caracterelor horiei. y cmc pata 
Dar cînd trecuse pe subt geamuri convoiul alb, de mu- 
selină şi tulpane—nu de chembrică lustroasă mai cernită ca do- 
roi real iubea ere alb = oh urmat de corul vocilor sub- 

e aie copilelor mici de şcoală, de muzica militară, tot 

sonvolul feciorelnic pe zăpada subțire a străzii, — Fetiţa se apro- 

ei arabi fără mă area nimeni şi mama, căreia ii 
5 e emo i era 

ea dela cealaltă fereastră. Pta et Vei) 


Feţiţa nu văzuse decit alb, ca şi cum pinza subțire de in de 
T 


-r 


pe patul de bronz crescuse şi acoperise nu numai rochia de tull 
coli tati gre ubt, ci tot cuprinsul. ză 
alb aşa cum era, trecea subt ochii Fetiţei moartea. 
Dar la indexul gesturilor simple din breviarul Ep măe spunea 
pe raeo că nu se poate intoarce fața dela convoiul domnişoa- 
rei Elena, cea scâldată în singele ei nevinovat de o mină nemer- 
nică. De aceia avusese voe să se uite. 
După Carul funebru cel dintălu mergea chiar tata, către ' 
care Fetiţa dela geam întinsese minile, cu o mirare bucaroasă 
j surizindu-i — dar le trăsese inapoi pâlindu- şi surisul. 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


Tata ridicase capul spre ele şi nu surisese. Era sever şi 
intunecat. Tata care vroia ca fetiţa lui să nu se întristeze nici- 
odată, hotărise că înmormintarea domnişoarei Elena era ceva trist. 

Dar în sufletul ei Fetiţa nu era tristă în ziua aceia. Albul 
zăpezii, albul convoiului, focul bun şi adăpostul din camera ma- 
mei erau lucruri care-i amorțiseră puterea întrisrării. 

Tata păşea drept, cu fruntea Intunecată, impunător în hai- 
nele de ceremonie. El care nu câlcase niciodată pragul căsuţei 
de jos, azi cind totul fusese gata, se scoborise marţial şi in- 
trase un minut în odala moartei, apoi se întorsese sus până la 
pornire, cind luase loc în fruntea celor ce urmau cortegiul pe jos. 

Mama se neliniştea să nu-i fie frig, să nu obosească :—Un 
om aşa de voinic şi de înăsprit cu munca în aer !- Ii aştepta ca 
femeia pe omul ei, care e plăpind în dragostea ei nu în puterea 
iul. Ai mers aşa de mult? 

Y Aşa trebuia. Nişte femei singure şi la astfel de întim- 
plare 

Fetiţa înţelegea foarte bine. Tata făcuse ceiace era frumos 
şi bine, pentruca urgia să nu se intoarcă tot asupra urgisiţilor. 
Năpasta să nu aducă şi mizeria părăsirii. Tata fusese acolo 
magul care împodobește locul. Aşa drept, sever, trist, e? dâduse 
tutulor comandâ—ca să fie cuviință în jurul acelei fecioare se- 
nine, o cuviință pe care mintea pierdută a cucoanei Anica şi bo- 
cetul mahalalei lăsate de capul ei singură, nu ar fi putut-o păstra. 

Tata spusese: Biata fată |—Era o mare aprobare postumă 
a traiului neînsemnat al domnişoarei Elena. 

Dar ceiace muţimea mult pe Fetyţă—deşi n'ar fi spus-o 
tare—era că tata fusese acolo o sentinelă falnică a dreptăţii. 
Spusese cu prezenţa lui: Femeile astea au fost prigonite şi meri- 
tau cinste dela semenii lor; să le dăm cinste. Cei cu procesul, 
cumnaţii care erau in spatele lui, auzeau sentinţa asta şi ştiau 
că tot a ra pe Elena e casa, orice ticăloşie ar face ca să o 
„dobindească. a ei! Bunul, zestrea dela tatăl ei! Asta e ade- 
vărul şi dreptatea ! 

iindcă acei oameni răi auzeau lucrul ăsta— nespus lor cu 
vorba- şi care poate nici nu avea să se legiuiască,—i se pârea Fe- 
țiței că sufereau şi erau ruşnaţi şi păgubiţi de casa pe care o 
răpeau hojeşte. 

Hoţia asta rotocolea in pleptul Fetiţei o miînie neputincioasă. 
De multe ori vorbise cu Mama Țica de nedreptatea asta mare, 
dar acum mai ales, vrea, vrea cu putere, casa să fie a domni- 
şoarei Elena. 

| se mai părea Fetiţei, și asta G bucura și mai mult, o bu- 
cura cu răutate, nici nu avea destulă putere cită răutate trebuia, 
i se mai părea că prezenţa tatei acolo, striga doctorului: Mihai: 
Ruşine!... Asasin L., Câlăul 

„„ Uite ce frumoasă cinste ! Ce alai frumos! Ce albă ne- 
vinovăţie fericită !.. Tu m'ai omorit! Tu nu „poti omori, om mic 
şi rău! Tu mai batjocorit o viaţă de copil! Tu eşti de batjocură 


NE I ë E AF 


ME 


SINGE 47 


şi de ocară! Tu nu poți nimic, fiindcă ai putut să ucizi!... Cine 
nu poate să ucidă I... Tu n'ai zdrobit tot! Nul.. N'ai nimicit 
tot :, şi nunta şi balul şi rochia albă şi pe singura fată a vå- 
duvei.. şi casa şi Procesul l.. Nai făcut tu toate relele astea 
fără de îndreptare ! Nu le-al fäcut L. Ai fi-vrut ca biata dom- 
nişoară Elena să plece de pe lume intr'ascuns? 

„ Uite ce frumos, ce alb, ce lumină !. Dobitoc! Dobi- 
toc! Dobitoc... 

Așa i se părea că spusese tata acolo cu statura lui mindră, 
cu fața lui frumoasă, gătit şi grav ca la ceremoniile oficiale, pe 
care el le credea de însemnătate şi tot aşa le săvirşea. 

Cu ochii strinşi şi închişi, cu dinţii stringi, cu pumnii mici 
şi strinşi, din toate puterile râutăţii, Fetiţa se bucura de pedeapsa, 
de ocara asta pentru doctorul, Mihai, în văzul şi auzul lumii. 

— Nu stringe aşa dinţii, şi nu stringe ochii, că te faci urită, 
Cocuţă — spusese Mama Țica, 

„ Chiar tata zisese că doctorul Mihai stă ascuns în fundul 
casei: Atunci Fetiţa H şi inchipuise ca pe o cirtiţă urită, moşo- 
s subt pâmint... care nu vede... care nu vede ce face... Chioa- 
Tå.. Writă.. 

EI, doctorul Mihai, el sta ascuns subt pămînt, nu domni- 
şoara Elena 1... In sufletul Fetiţei despre moartea asta nu pă- 
trunsese spaima Problemei. Fata gazdei era dusă într'un loc cu- 
rat, alb, luminos, cu muzici, aşa cum trecuse adinioarea. În 
besnă sta doctorul Mihai. Sta înfiptă drept pe scaun, față în 
faţă cu mama la masa rotundă, învâlită cu postav verde traforat, 

In necazul ei mare cu doctorul Mihai, pentru a da gindu- 
rilor o putere pe care nu o aveau, bătea hărțăgos din picioare. 
Da” pr tropăi aşa că mă doare capul—zisese mama care avea o- 

LR 
7 aa incetase, Freca numai genunchii golaşi ca pe nişte o- 
moi. 

Genunchii ăştia goi, aveau o pricină mare, despre care nu 
era bună înţelegere în sinul familiei patriarhale, 

Mama nu vrea să poarte jartierele decit subt genunchi din 
cauza circulaţiei singelui ; tata nu permitea „chaussete", fiindcă 
nu vrea să vadă fata lui cu pulpe goale; Fetiţa nu putea suferi 
buzele răsfrinte bleg ale ciorapilor şi trăgea mereu de ei dintr'o 
nevoe devenită obiceiu şi Mama Țica nu suferea să o vadă a- 
ponies mereu să ridice „colţunii şi calțavetele“—cum le zi- 

Deacela genunchii, goi subt rochiţa de flanelă, făceau un 
zgomot mătăsos pe care-l auzea numai Fetiţa. 

Pornise iar gindurile de ocară impotriva doctorului Mihai 
şi ar fi vrut să tropăie iar, 

Băgă atunci de seamă că poate foarte bine tropăi fără miş- 
care, nici sgomot, 

Talpile, deși lipite de podea, loveau scindurile cu acelaşi tă- 
rie ca adincoarea. 


ue 
F'TA i - 


48 VIAŢA ROMĪNEASCA 


Sapa loviturile în tact ropotit. Le simţea in trupul ei. — 
Era cavalcada ritmică a senzației musculare fn universul limitat 
al corpului, 

Mai minunat încă simțea că podeaua sufere şi ea aceiaşi 

durere ca adinioarea.—Era schimbul efectiv dintre energiiie inte- 
rioare şi obiectele exterioare fără deplasarea lor efectivă. 
___ Fetiţa nu era vre-un râsad de învățată. Acolo, într'un col- 
țişor, era o mică staţie Marconi a puterilor naturii, un mic mo- 
tor al mecanicii umane, cătră aceste legi naturale simple, chiar 
dacă încă nedovedite. 

Numai conştiinţa obscură de ea insăşi ca parcelă de uni- 
vers, o avea poate mai darnic ca alți copii de oameni, pentrucă 
sta mult singurică pe scăunaș şi învăţa şi se juca cum putea 
singură. Dar nu învăţa nimic din jocurile celorlalţi copii, pentru 
noimele viitoare ale traiului. 

Descnperirea asta distra nespus pe Fetiţa. Grăbi tropotul a- 
cela năsdrăvan la iuţezla unui galop. 

— Nu ştiu ce faci acolo, Cocă, că mă ameţești! 

— Nimic | 

— Văd eu că nimic, da’ tot faci ceva! 

Atlase deci şi măsura la care numai ea şi cu podeaua — care 
insă mavea gralu să spue—simțeau năzdrăvânia, cum şi măsura 
la care o simțeau și alţii în jur. 

Incetă, ca să nu supere pe mama, tocmai azi. Numai din 
cind în cînd, privind-o pe subt ochi, încerca iar jucăria noua, 
uitind pe doctorul Mihai şi crima lui neroada, 

Fetiţa nu se mai scobora niciodată şi nici nu se mai vedea 
nimic în geamlicul de jos, 

Cucoana Anica era acum acel negru vătămător, de care nu 
trebuia să se apropie. 

Săraca gazdă era caşi timpită, celace era lesne de crezut; 
chiar cam nebună la vorbă şi apucături, ziceau cei ce nu înţeleg 
cit poate durerea. 

Mama Țica în schimb, avea toată îngăduinţa så meargă 
să-i ție de urit. 

Ciudat era că Mama Țica povestea din nou despre proces. 
Cucoana Anica se zbuciuma inainte cu Îndirjire să-şi scape drep- 
tul din mîinile tălharilor. 

— Casa e a fetel! —repeta cu ură—cum credea şi Fetiţa. 
Lua advocaţi, se împrumuta, vrea să ciștige. Era la ea o pati- 
mă, rămasă din patima cu care işi iubise fata. 

Durerea ei înăsprită găsise încă altă îndrumare mai păti- 
maşă. Despre ca, Mama Țica adusese într'o zi la masă vorba, 
pe departe. 

— Ucigașul!.. Ucigaşul să stea la oznă!—zicea cucoana 
Anica.—Nu să se plimbe cînd fata ei fragedă putrezea. 

Cuvintul ăsta, urcase dintr'odat+ de acolo din odäițele mo- 
horite de jos, un svon de ură cumplită, de inverșunare, de te- 
nebre fioroase ale minţii şi sufletului şi ale morţii. 


mt 
î pp re 


b 


sioz ED tă E a Dai 


S 


Toată ziua aceia fusese uriţită. Fetița nu mai avusese poftă 
de mincare. ldeia putreziciunii despre domnigoara Elena o jicnise şi | 
se părea un blestem ca mamă-sa tocmai să vorbească şi să pri- 
vească în minte astfel de lucruri. 

Altfel, cucoana Anica avea dreptate. Doctorul Mihai era un 
ucigaş şi ucigaşii trebue să stea la ocnă, 3 

Tat atunci Mama Țica azvirlise timid, dar cu nădejde, o 
vorbă despre mărturie la Curtea cu Juri- $ 

Fetița asculta cu atenţie ca să vadă mersul dreptății. Ştia 
că tata crede in vina doctorului Mihai, ştia că nu se abate dela 
adevăr şi dreptate. ÎI şi auzea parcă, sever, impunător, pro- 
nunțind cuvintele care aveau săducă pe doctorul Mihai acolo unde 
li era locul: la puşcărie! 

Da |! doctorul Mihai, celmic şi rău, bărbatul doamnei Mihail 
—o doamnă politicoasă, care vorbea aşa de bine franțuzeşte şi 
cinta aşa de frumos la pian... i 

Nenea doctorul, tatăl Lucicăi şi al lui Gigel—cu care se juca 
uneori... avea să meargă la puşcărie |... de oarece era vinovat, 
ucigaș... să meargă !...—Era păcat de doamna Mihail şi de Lu- 
cica şi Gigell... dar nu fusese păcat şi de llenuţa, odorul cucoa- 
nei Anicăi |... 

Doctorul Mihai după ce stase ascuns douăzeci de zile subt 
pămint, apăruse, dar acum se uita imprejur ca un hoţ adevărat 
şi clipea, parcă îl supăra lumina. 

Venise chiar dăunăzi la ei. Fetiţei nu-i era frică de el! De 
loc!  Avusese o bubă mică pe bărbie şi se apropiase lăsindu-l 
să pve mina pe bărbia ei, Se uitase drept în ochii lui. Era aşa 
de scund incit un copil îi putea svirli în faţă disprețul. 

— Ştiu că nu mă omoril—zicea gindul Fetiţei.—Umbii cu 
grijă, Numai de o biată fată de văduvă ţi-ai bătut joc... Ti-e frică 


să mă omori! Eu am pe tata şi de tata te temi! Te prefaci 
numai că ai milă de mine! E numai frica de cei mat mari 
ca tinel. 


Inima îi bătea ca puiului de găină alb cind îl lua în palmă, 
şi doctorul Mihai n'o omorise. 

Bâuse destul singe. Era sătul. „Strigoiul“ 1—aşa zicea Mama 
Tica seara cind se pieptăna şi se închina. li pomenea nelipsit. 

Dar la vorba aceia despre mărturie şi judecată, tata răs- 
putisese cu un glas scăpătat ca niciodată şi după o tăcere: 

== Asta nu pot s'o fac! 

Se vedea totuşi că-l pare foarte rău, Îşi trecuse mina prin 
păr şi nu repetase prăjitură la sfirşitul mesei. 

Aşa dar nu putea da mărturie pentru dreapta vinovăţie pe 
care 0 cunoştea ? 

Mersul dreptăţii îşi făcea drum anevoe în mintea Fetiţei. 
Pricina lua încordare. Nu-şi putea nici o clipă închipui că tata 
făcea altfel decit cum se cuvine; dar dece se cuvenea altfel decit 
se cuvenea ? 

Bătrina acela prădată de suflet şi de minte de un ucigaș, 

4 


50. VIAȚA ROMINEASCA 


nu trebuia să găsească ajutor la oamenii buni şi drepţi? Mamă 
umplută de venin, tot atit venin cît singe cursese fetei, nu avea 
să capete sprijin şi răzbunare ? 

Judecata Fetiţei se oprea, şovăia. Oare tata se gindise la 
Lucica şi Gigel şi la doamna Mihail aşa de nobilă şi bună, cum se 
gindise şi Fetiţa la ei? 

Tata se spăla pe mini—cum cetise despre Pilat din Ponte— 
de singele acela fecioresc, vărsat prin nelegiuire !... Oare tot ca 
Pilat spunea :— Să cadă asupra voastră ? 

Asupra cui? Asupra doctorului Mihai şi familiei lui? A- 
supra tuturor hoţilor şi ucigaşilor ?... Aşa de mult siage ar fi 
e za ate peste toţi oamenii!... nu! Tata nu era aşa de 
crun 

Poate că nu cuteza să judece şi să osindească! El, aşa de 
scurt la hotărire şi de sever la judecată. El care ar fi putut 
spune judecății cuvintele, după care nu mai e nimic de adăogat. 

Rostise alte cuvinte, foarte abătut: — Morţii cu morţii... E 
destul o nenorocire! 

Doctorul Mihai nu avea să meargă la ocnă! 

Mama Țica ascultase cu nemulţumire dar cu supunere şi 
cucoana Anica, fără ăst sprijin hotăritor, pierduse nădejdea răz- 
bunării şi pedepsei pentru duşmanul ei. 

Pornise acum asupra lui un blestem neintrerupt, caşicum 
stăruința lui neobosită trebuia să aducă răzbunarea dorită, 

Procesul nu-l părăsea: 

— E casa fetei! 

De citva timp, Mama Țica avea aerul cuiva care plănueşte 
o bună ispravă, un aer tainic şi mulţumit. Ceruse îatr'o zi tatei 
lămuriri despre proces: 

— Cam ce credea domnul? Să fie ciştig? Fiindcă ar fi 
fost bine dacă se putea ciştiga. 

Vizitele jos erau acum prelungite şi Fetiţa răminea adesea 
singură, dar nu cuteza să se plingă. Cucoana Anica era aşa de 
singură! 

La întoarcere şi totdeauna în prezența tatei, Mama Țica 
vorbea numai de proces; 

— Cucoana Anica nu mai vrea nimic pe lume! Dar de ce 
să profite duşmanii ?... Mai bine oamenii buni să se bucure !... 
Cucoana Anica hotărise şi chiar vrea să scrie pe hirtie că face 
casa danie Mamei Ţica! 

Amuţiseră de mirare! Mama Ţica cea fără nici o ambiţie 
şi nici o nevoe, care-şi încheiase traiul, părea deodată lacomă, 
plină de năzuinţă, şi nu se stia de tata şi de mama! 

Fetiţa se uita la ea cu ochi rotunzi, dar Țica nu-şi pierdea 
aprinderea, nici curajul. : 

— Pentru Coca! zise triumfător, caşicum rostise cuvintul 
după care nu mai putea fi cumpănă, după care trebuia să urmeze 
o uimire fericită. 

* — Pentru Fetiţa! 


SINGE 51 


După o pauză, glasul tatei lovi puternic deşi stăpinit. Gla- 
sul miniilor mari: 

— Astfel dz lucruri să nu văd prin casa mea!—Judecată 
sumară, straşniză, care hotăra, executa definitiv, 

Mama Țica îngălbeni, dar tot mai ingăimă : Pentru Cozuţa ? 

— M'ai înțeles? Se râsti tata.—N'ai să mai calci jos la 
gazdă. Şi se stirşi. 

Casa cucoanei Anica, casa domnlşoarei Elena rămase pen- 
tru totdeauna în minile jefuitorilor. 

Atunci Mama Țica făptui ceva neobişnuit. Năbuşită de lä- 
crămi se sculă dela masă. Nimeni nu-i arătă nici © milă, dar 
Fetiţa nu putea să vadă pe Mama Țica plingind din pricina ei 
şi începu să pliugă, 

„Femeia asta strică copila!“ zise urit tata. Auzi! „Femeia 
asta“ despre Mama Țica ei, care era şi ea o cucoană! Era rău- 
tăcios, mavea nici o induplecare! 

ln breviarul lui, stau despre pricina asta idei sigure, lim- 
pezi, nu ca despre doctorul Mihai! 

Tata, despre a cărui dreptate nu pulea fi nici o îndoială, 
refuzase să pedepsească un ucigaş şi dimpotrivă nu primea o 
danie frumoasă pe care Mama Țica nici nu o ceruse şi nici nu 
© păstra, ci plină de iubire o dăruia Fetiţei? Cum oare? 

— Să nu văd astfel de lucruri în casa mea? Nu erau doar 
lucruri de ruşine, nici rele! 

Fetiţa petrecea un început de învăţătură despre cinste, Aşa 
cum o înțelegea tata! Alt izvor de cunoaştere nu avea deocam- 
dată. 

Numal Țica care nu se da bătută, bombănea seara la cul- 
care şi nea chiar lucruri cutezătoare! 

„grea mare şi mare minte!,.. Pentru Fatiţă ?...—să nu 


primească |... Auzi judecată!... Asta e încăpăţinare |... 


Aşa dar Mama Țica credea că e lucru drept şi bun să pri- 
mească casa. Cumpăna mică a Fetiţei atirna între două iubiri, 
între două credinţe. 

Fetiţa treera multe ginduri. Nu putea să vadă pe Mama 
Tica aşa neimpăcată şi nu putea suferi vrajba ei câtră tata, 
care era deasupra a tot şi a tutulor. 

După multe socoteli, luă o hotărire. Nu era lesne să iei o 
hotărire, dovadă că şi tata şovâia uneori. 

Intr'o seară la culcare apucă pe Mama Țica cu amindouă 
minie de obrajii moi şi o mingiiă, cum făcea totdeauna înainte 
de somn. li venea să plingă, fiindcă se simțea prea slabă ca să 
aducă. pate intre oamenii mari despre lucruri mari. Aşteptă 
pănă îşi înghiţi plinsul bine, apoi zise apăsat: 

— Mamă Țico! Lasă! Nu mai fii supărată pe tata... mie 
nu-mi trebue casa |! 

Mama Țica se uitase lung la ea cu ochii ei verzi stropiţi 
cu aur şi o sărutase, netezind-o mult pe păr. 

De-atunci nu mai vorbise în fața ei despre daravera asta. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O mai auzise şopotind deoparte cu mama, dar dela mama nu pu- 
tea dobindi nimic decit acelaşi: „Dacă aşa crede Domnul!“ chiar 
dacă sufletul i-ar fi fost niţel turburat. 


Fetiţa spusese: Nu-mi trebue! Din zumzetul lumii care 
pluteşte în jurul lumii, din lumea aceia de svonuri nepipăite, lu- 
mea undelor vibrătoare, mai puternică ca cea de pe pămint, nu 
pornise oare nici un ris, nici o batjocoră, cînd Fetiţa spusese 
despre bunurile păminteşti şi despre Dumnezeirea lor lumească 
a tot puternică :—Nu-mi trebuesc! Nici o stafetă nu trimiseseră 
spre ea! Sau poate risese văzduhul sau poate vorbise; dar ea 
nu auzise, nu înţelesese. 

Poate chiar pe aproape, în afară de casă, de ograda lor, 
erau risete printre oameni, 

Căci ei trăiau pe o insulă, De pe ea avea să se desprindă 
odată Fetiţa spre ţărmuri, în largul vieţii. Cu acele cumpene 
despre traiu pe care le dobindise acolo. Cu atita cuminție? Cu 
atit pămint drept moşie cit avea subt picioare, rupt dintr'o in- 
sulă, unde moneda şi socotelile vieţii erau ale lor singuri cei 
insulari. 

Aşa din turta ei mică se întindeau foile străvezii şi dospea 
aluatul tăptuirii depline de mai tirziu? 

Aşa creştea Fetiţa! Aşa murise domnişoara Elena ? 

Cind mama presimţise primejdia care otrocolea în jurul co- 
pilei, Puterea acela care aşeza icoane noi şi cumplite subt ple= 
oapele ei închise lin, nu era moartea, era viaţa. Viaţa prelucra 
mica făptură cu pilduirile ei, li da o lecţie mare, violentă, îi a- 
runca din treacătul gigant, săminţa unui rod uriaş. O învăţa 
taina Singelui. 

li umpluse ochii dintr'odată cu valul lui revărsat și sîngele 
ei firav îngheţase. Apoi se desmorţise şi o apucase tremurul 
cumplit care cere descintec. Singele ei simţise singele feciores= 
curs, Boabele lui închise tremurau spre cele revărsate. Singele 
vorbea. Spunea patima lui universală şi limba asta necunoscută, 
care glăsuia şi într'insa cuvintele grozave, o scutura de spaimă 
ca pe o coardă în vifor. 

Din Marele Basin, cite o picătură de singe prinde poj- 
ghiţă & îşi săvirgeşte acolo legea, 

el din jur o învățau să se sfilască de singe ca de o li- 
coare ermetică ; să nu lase să se piardă nici un strop din el, 
cel aşa de curat care Încă nici nu avea nevoe de primenire, căci 
nu fermentase. 

Afla acum, printr'o pildă brutală că pojghiţa se poate sparge 
din nimic, dintr'o mişcare stingace a ulcelelor cu singe, dintr'o 
minie care sălăslueşte tot în singe şi că se poate scurge tât— 
până la sfirşit, cum se scursese dintr'o fată nevinovată ! 

Tot sîngele, incuiat în invelitori de oameni şi dobitoace, poate 
curge chemat iarăşi la Marele Basin. 


„d 


i. biti 


SINGE 53 


„Şi ce era ele, ce lege avea, o învăța viața, tot, fără 
cruțare, timpuriu. Sîngele e cruzime! Sp 

Da ! Apa acela rubinie şi limpede, cu licărire mai pură în 
străvezirea ei rumenă decit chiar albastrul ceresc sau verdele o- 
dihnit al livezii — cele trei reflexe primitive ale naturil—apa aceia 
era un ocean cu valuri tresăltate, plin de vietăţi: de peşti care 
se sbat, de broaște viscoase, de monştri. 

Cruzimile mici şi mari... Cruzimea vieţii cătră oameni... a 
oamenilor între ei... cruzimea de tine singur! , 

Aşa timpurie, lecţia asta era totodată prea mare pentru aşa 
mică ucenică, dar tocmai de asta mai uşoară. Vătămată de as- 
primea ei, făptura copilărească se tămăduia mai lesne și semin- 
> e rogi creșteau incet cu ea deodată, mănunchiul crud al: 

Din aceste două învățături avea så rămie pentru totdeauna 
cu sfiala care sfirşeşte puterile în trup la vederea unei singure 
mărgeluşe roșii, iar subt pleoape avea să poarte inchisă, măre= 
ţia oae apap de singe. 

urburată intre cele două măsuri fără de mijlocie: gingă- 
şie şi cruzime. Sârmana Fetiţă! gan 


Hortensia P.-Bengescu 


Poemele odihnei 


O solitudo, sala bea!itu'o. 


Eu am venit să m'odihnesc de cărţi 
Printre găini, finețe, roabe, iepuri, 
Ca o torpilă adastind prin părţi 

De port stâtut şi potmolit cu şlepuri. 


Printre zăvoae, lotci şi bibilici 

De lux, in geamantan cu von Shakespeare 
Inofensiv, eu am venit pe-aici 

Sa dorm, să casc, să merg şi să respir, 


O, bucuria de a-ţi regăsi plăminii! 

Căci la oraş ți-i sustrăgea carbonul 
Pavindu-i surd în cursul săptân înil. 

Aici, din mina Domnului destulă, 

Ca foale-mi suflă culmile ozonul 
Deapururi tare binefăcător, 

Ce la oraş doar în laborator 

De-l poţi obține, vag, în vre-o formulă... 


Dacă vroesc să ştiu ce e aceia 
Ce-aiurea e H'- oxigen, 

Un porc cu 'nţelepeiuni de Diogen 
Şi cu un pai în gură-mi dă ideia. 


Cu vast „menu“ nu am un prinz sărac: 
In pomi cu mii de pofte mă impart; 

lar dacă 'ntind şi masă, ca Jean-lacques, 
Învit drumeţii...— cînele Descartes! 


Ca să mă joc apoi cu libertatea, 

Eu îmi exercit suveranitatea ; 

Şi 'n palmă sparg trei cepi de păpâdie 
Și toată seva lutului adie 

Şi fumegă la cer ca după-o crimă 
Din victima cu triplă scăftriie, 


POEMELE ODIHNEI 55 


Pătat (pe mini) nu mai puţin mă bucur 
De-a lui Descartes nestinjenită stimă, 
lar dacă de pe-un măr dau jos un ciucur 
De mucegai, e ca să mă răscumpăr — 
Pe viaţă, — şi din nou să nu m'astimpăr! 
Strivesc la melci şi armii de furnici, 
Distrug cu tot ce 'n talpă mi-a lăsat 
Oraşul vechi rereumatisat. 
Dar actul meu, comun printre aglici, œ» ==» 
Intrun picior trei gişte-a ridicat E 
(Aceste puritane "n alb orgoliu | | pă 
Au totdeauna 'n gind un Capitoliu) pet 
i iată că, proscris, după un sfat AAC 
umar, din plisc, cu petricele mici Li e sinea 
Din păr mă lapidează pitulici. 


Mă string de pom atuncea şi aştept 
Destinul să-şi consume legămîntul, 
Martir să mor în vers latin, ca Sfintul 
Sebastian, cu sulifa în piept. 


Sagittae tuae mihi sunt infixe.. 
Bolborosesc vre-o încă cinci sufixe 


ŞI "n toropeli de clasici atitudini 
Mă las pe țărmi de largi beatitudini... 


1: O, fericirea de a sta culcat 


Pe spate; drept, cuminte, față 'n faţă 
Cu cerul şi de cer imbrăţişat, 
Ca din påmint eşit la suprafață 
y cu pămîntul apoi paralel 

urgînd pe-albasirul fluviu ce ne 'nvaţă 
Că oameni, plante, lucruri sint la fel. 


Să-ţi simţi bătăi de inimă venind 

Din rădăcini care se rup subt tine 

Şi singe parcă *n tine 'mprăştiind 
Ameţitoare roiuri de albine. 

Din umezeala glici să absorbi 

Cu tot ce 'n iarbă mişună şi-i zarvă 
Acelaş suc ce face pori şi 'n larvă, 

Să vezi cu ochi închişi, cu ochi de orbi, 
Ca trandafirii soarele 'n pleoape, 

Sauzi cu toată liniştea ce-ascultă 

A lutului prefacere ocultă; 

Spre țevi ce duc de dedesupt prinos 
La cer, urechea 'n svon să se îngroape 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


i-astiel în tine 'ncet crescind din jos 
fii de Dumnezeu aşa aproape. 

Incet să-ţi pa că-! auzi în tindă 
Atunci cind pică-alăturea o ghindă. 
Cu el să mergi, din barba-i troenind 
Zăpezi pe drum şi dintr'un sac merindă, 
Sa mergi ca "n vis de pare că te temi 
Sä nu trezeşii ecourile 'n vremi, 
In paşii-i dispărind parcă te-ai teme 
Că ai venit pe lume prea de vreme, 
Să mergi pe zâri în paşii-i poposind 
In leagănul dintăi de lingă Ind, 
— Și să trăeşti astfel deasupra morţii 
La nesfirşit, deapururea, cu morţii 


Genia loci, 


In vreme ce spre un țărm oriental 
Mă las furat de-un vis orizontal, 


Un fir de mâturică 
Mi-a răsărit pe stn. 
Sä fiu şi eu bătrin 
Cum e pămintu-adică ? 


Ce legături să am 
Adinci, cu iarba mică 
De-mi urcă tam-ne-sam 
La sin o mâturică ? 


Intins pe spate cint 

In pom cu-o turturică, 
Pe cind în soare svint 
Gindaci cu iarba mică, 


MĂ "'ntorc, şi-atunci omor 
Cu'n gest o gârgârică 
Ce mă "'nsura de zor 

In zbor, cu-0,.. turturică, 


i de m'aşez puţin, 
osirea mea înfrică 
O lume cu destin 
La fel, de gărgărică... 


Sint Guliver legat 
In lumea lui pitică 
Al cârui respirat 

Un univers înfrică. 


POEMELE ODIHNEI 57 


In fire de paiajen 

Legat, cum mă furnică... 
Dar curg ca un Teleajen 
Pe lumea mea pitică. 


Din numai o arteră 
Sviznind ca o alică 
Fixez pe-a scoarţei sferă 
Un gnom ce mă furnică. 


Din inimă bătaia 

agos rs alt de para 
n preajmă-aşterne clala 
De vieţi, —ca o alică. 


Uzid, strivesc. Și pare 
Câ-mi sap cu-o pelricică 
O groapă, nu mai mare 
In jur, dar nici mai mică... 


Şi 'mgrop cu mine spini 
Insecte, viermi..—o clică! 
Şi boarea de arini 

— Şi "mi sap cu-o petricică 


O groapă tam-ne-sam. 
„Cu rochi de rindunică 
Ce legături să am, 

Şi musafiri... o clică...? 


Sā fiu şi eu bătrin 
Cum e pimintu-adică ? 
— Mi-a răsărit pe sîn 
Un fir de măturică... 


Mă scutur. Tari în preajmă-s miresmele de mac, 
ŞI oboseala ierbei mă urcă 'ntr 'un hamac... 


Inter mundanas varielates. 


Hamacul îşi ţese din aţe 

Un giulgiu, ca şi un vestmint 
In care te simţi ca pe braţe 
Aproape mai mult, de påmint. 


Le 'nfăşură 'n sus ca o goarnă 
Cu ţipete clare de fată, 

In jos insă cind te răstoarnă 
Eşti ţărină pusă 'n lopată. 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


In ochi ţi-oglindeşte tot cerul, 
Cu el subt pleoape cobori 
Intors, ce uşor uiţi eterul 

ŞI greu ţi se pare să mori. 


Hamacul te urcă, şi-oval 

Cu tine văzduhul îl sapă. 

— Ce diavol mic, lut şi opal 
Incearcă s'adune 'ntr 'o groapă ? 


Arbiler tenebrarum. 


Dar iată că în iarba colilie, 
Pătată de sălbatece muşcate, 
Un soare bun ce curge în dughie 
Apune 'n încăperi de iasomie 
Şi guri-de-leu de secetă căscate. 


Pentru-un popor de fire şi de flori 
Dispare-astfel în visele cimpiei 

Un călător ce singeră 'n bujori 

Şi 'n sdreanţa caraghioasă a mumiei 
Vorbeşte singur dind din subsuori, 


Prin gardul-viu întinde mini la vrăbii 
ŞI viră "n sac de umbră vreun bursuc, 
Pe cai aruncă şei, la un uluc, 

Şi'n aer joacă flusturatec săbii, 
Fixind un ochi in sus ca de năuc. 


ŞI "n pacea care vine dinspre tirle 
ubt cerul recules ca un conac, 
Stringind din cimpuri armii de şopirle 
Işi varsă fantesia lui în girle 

Spre alte lumi, neobositul vrac.. 


Deliciae meae puellae. 


„E ceasu’n care vast şi nevăzută 
In aer se desbracă o femee ; 

Uşor, dẹ parcă puful din cucută 
Agrafe sint ce 'n mers şi le deschee. 


Din umeri moi de dealuri curgă 

Işi lasă falduri clare îndărât e 
Şi dacă seara-i plină de paloare 

E că şi ea-i o ființă de omăt, 


POEMELE ODIHNE! 


dacă seara-i plină de răcoare + 
că deodată goală 'n scăpătat 

Cu-a regilor, cu-a apelor rumoare, 

De un fior şi ca a tremurat. 


Cu fruntea 'n sus un cer a luminat 
i visul pe pămînt se plimbă teafăr 
ind braţele pe spate şi le-a dat 

Şi-un viri de sin svicneşte în luceafăr. 


Coboară... şi văzduhu'n băi de aer 
Si-| toarnă cind, pe ape de tăceri, 
Cu mîna 'n drum desprinde adicri 
Şi scapă 'nfiorată cite-un vaer 

Cind unda rece-i trece peste baer. 


In foi de pâpuşoae işi usucă 
Un bol ce traged picură de rovă 
A în mătasa de porumb şi-apucă 
n moaţe noi cosiţele în două. 


Se piepteriă pe vintul care-i toarnă 
In şipote miresme din vecini, 
Făcînd libaţii cu miros de coarnă 
In smocuri ce le lasă 'n mărăcini. 


Dar simte că 'ntirzie. Işi aruncă 
Un văl pe umăr, şi la drum pe luncă 
Se-aşterne cînd, în susurul de mirişti, 
Paşeşte revărsindu-se de linişti. 


Par căile tăiate-acum de sus 
Ca să primească paşii lui Isus... 
i-atita pace 'n lanuri s'a ivit 
in repirarea ei, că din adince 
Tirii de codru buha a eşit 
Din mina 'ntinsă 'n cale să minince. 
— Cînd broderii din degetele-l curg 
In vii ce-s doar .. stropite cu salpetru 
e cuminţi sînt casele 'n rea | 
e parcă n prag le-a stat cindva în Petru. 


S'a depărtat. E ceru-acum în lună 

O frunte ce gîndeşte la o lampă. 

Ea-i lingă el, spre el se-apleacă 'n rampă 
De foşnet ce din urmă-i se adună, 

Şi ca deodată 'n noapte să-l îngroape 
Furiş, îi pune minile pe pleoape. 


53 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


O sacletas, sola felicitas. 


Din cimpul larg odaia mică 
ln casa mare m'a primit 
Ca o cabină pe ocean, 

Ce cu 'n pătrat de mică 
Sau geam încremenit, 

Ca printr'o lupă de ochean 
Då drept în infinit.. 


Trei veacuri lungi îşi odihnesc 
Puterile străvechi în birne 

Ce fac din casa toată-un neg 
In spatele cimpiei. 

Din mobile cu colţuri cirne 
Subt harul iasomiei, 

S'au adunat ca la un semn 
Lumi reci de piatră şi de lema. 


i-odaia mea-i atunci cutie 
vastă resoaanţă 
Ce vale, munte şi moşie 
Inchide 'ntr 'o romanţă. 


„„Pe-aici urcau boerii beţi 
Dela vinat de cerbi 

In şube ce duhneau a ierbi 
Şi ude boturi de mistreți 


Pe pragul mic ce-l vezi, în cismaă 
Sărind din şea domniţa 
Alunecă simţindu-i mina 

— Era slinta Troiţa. 

Cum el uita că-i e stăpina 

L-a _strins şi ea, de pismă,.. 

— ŞI, Doamne, mirosea a ismă! 


In colţu-acela care azi 

Modern se chiamă „pudrier”, 

Duduia care-avea un jder 

Şi a sădit cei patru brazi, 

Da buzna-atunci cind mosatfiri! 

Se anunțau în şir de sânii, 

Şi roabă pururi a privirii 
linzii celeia, mătânii 

Făcea 

Prin pâr cînd işi trecea 

Pudrată mult o mină mică, 


POEMELE ODIHNEI 


Turnindu-şi dintr'un virf de cep 
Parfum uscat de levânţică 
Sau moscul tare de Alep, 


Pe-aici aceleaşi scăpătări 
i răsăririle de-atunci 
rtară vestea peste lunci 
De vajnici coconaşi în scări. 


Aceleaşi cucuvăi cobiră 
i-acelaşi ulii au vinat 
i- aceleaşi babe povestiră 
Un basm cu fiul de 'mpărat. 


lar noaptea care-o vezi şi-acum 
Din întunerec, ca din scrum 
Reinviindu- şi lilieci, 

A stins şi paşii pe poteci 
De-atunci.. și a tăcut molcum, 
Fereastra-aceasta cind, stingher 
Deschisă 'n cîmp ca un echer, 
li măsura pe-acest perete 
Acelaşi umbră de erete. 


Aici eu dorm, ca altădată. 
La pat cu-acelaş chip de fa!ă, 
Pe masă-o lampă, şi o carte, 


— Şi morţii apoi, mai departe... 


Cu-atita lume în pridvor 
Să mori aproape că ţi-i dor 
d 'n uşe, uite, dinadins, 

tă pinul, ca un ins, 


Dragoş Protopopescu 


6t 


In slujba celorlalți 


—— 


PERSOANELE: 
Dunker, direclor de bancă  Feraru 


D-ra Edith, filca lui D-ra Damer 
Tumin Emanuel 

Bally Cubi, un intendent 
Lewinsky Un feclor 


Domni, domnlşoare, funcjlonari de bancă. 


ACTUL | 


(O sală de şedinţe. La mijloc, o masă lungă acoperilă cu zlare 
şi revisle. Pe paren citeva porirele şi de ambele pärji ale utii din 
fund cile o bibliolecă). 


Cubi.— (un spin inire două virste, cu ochil blinzi. Imbrăca! in- 
ir'o jileică lără mineci, aranjea-ă, la ridicarea cortinei, scaunele din 


jurul mesei şi ziarele depe masă). Asta nu-mi miroase a bine. 
Urdinul ăsta pripit să aranjez în grabă sala, azi, în zi de lucru... 
(numără pe degete) Simbătă seara, a fost întrunirea socialiștilor 
dizidenţi ; Duminica—şedinţa ordinară a funcţionarilor comerciali ; 
eri—şedinţa extraordinară a sindicatelor. Nu văd, zău, ce ar mai 
fi putut răminea... (cade pe ginduri). Se pregăteşte ceva ncobiş- 
nuit; mă prind că se pune la cale o lovitură (oftează). Ehe, cite 
nu s'au pus aici la cale! Numai eu şi duşumeaua asta tăcută 
(bate cu talpa) ştim cite „lovituri“ defuncte zac subt scindurile 
astea roase, (Indureral) Sărmani copii 1... Altfel ar fi, dacă a- 
ceşti pereţi ar adăposti uzine, iar eu aşi fi patronul... Dar, vai, 
aci nu-i decit un templu (adaugă după o clipă) ba şi un cimitir, 
iar eu—un biet cioclu (se desluşeşie lol mai mull zgomot de voci). 
Aha, se apropie furtuna. (Prin uşa din fund năvălesc, vocilerind, ci- 
teva zeci de tineri şi de domnișoare), 

Bally.—(cu voioşie) Sânâtate, Cubi. Ei, unde am ajuns cu 
cercetările ? Găsit-ai, însfirşit, piatra filozotală? 


ÎN SLUJBA CELORLALŢI 63 


Cubi.— Nici nu mi-am dat osteneala s'o caut. Eu, demult 
am învăţat să nu mai caut şi să nu mai vreu nimic. 

Un funcționar.— Atunci, ai găsit, totuşi, platra filozotală (ride). 

Lewinsky.—(bătindu-l pe umăr) Cubi dragă, ţine-o pentru 
tine piatra și n'o arunca tocmai astăzi în picioarele noastre. 

Cubi.—N'aveţi nici o grijă, mă cărăbănesc numaidecit (se in- 


dreaplă s uşa din slinga. in se intoarce și dă din cap cu 
polen ra orbi gia ne 


Lewinsky.—(cu voe bună) Băeţi, nu ştiu ce sentimente vă 
stăpinesc pe voi acum, dar eu retrăesc, parcă, un ajun de paşte 
din copilărie 


D-ra Damer, - Găsesc că-i prea liric pentru un revoluţio- 
par in spe. Vezi, eu, în locul tău aşi simţi (declamă) că pe piep- 
tu-mi de oţel uriaşe ciocane scuipă scintei de foc (toji rid). 

Feraru.—Ba, ca fidel scontrist, ar trebui să incerce senza- 
ţia unui scontro corespuns din capul locului (aprobări, haz) 

Ciţiva funcționari. —(simultan) Dar unde-i Tumin ? 

Feraru.—(eălre Lewinsky) Intr'adevăr, unde ţi-a rămas ido- 
lul ? (insinuant) Îl ştiu totdeauna excesiv de exact şi e ciudat că 
tocmai astăzi face excepţie. Nu găseşti ? 

Lewinsky.—Tu, in schimb, nu faci nici azi excepție: rău- 
iăcios ca totdeauna, (Se face haz. Grupurile din fund se agită şi 
rumoarea cteșie, Din cind în cind se aude ciie o exclamație: „fără 


erujare“, „asia nu mal e neglijență, ci disprel, bălae d i 
gruburi inainiează spre rampă). oprel e joc". Unu 


Feraru—Eu vă repet că Tumin mi-e Suspect. Sint sigur 
că va juca un ro! infam, Dacă se solidarizează cu noi, să ştiţi 
că tace jocul pa a 
, Bally.—Aşa-i. Prea face pe stintul şi eu mă tem de sfinți; 
subt pielea „lor se ascund adesea diavoli. 

Feraru.—Unde mai pui, că subt pielea sfintului nostru se 
ascunde ceva mai periculos: un procurist, o „creatură“, O ştiu 
pozitiv. Și cînd mă gindesc că s'ar putea să adere la mişcare, 
rerem povestea calului troian (aprobări, apoi strigāte de 
-> » ne . 

Tumin.—(iniră prin uşa din fund şi e re - 
sallat cu întrebări, Palid, dar cu Părerile e su admin gha faha 
cu mina, Se face tăcere) Situaţia, băeţi, e foarte limpede. Dunker 
ma răspuns nici la ultimul avertisment. Şi-a permis luxul unei 
uimiliri în plus. Cred că acest gest, ċàre-i seamănă, nu surprinde 
pe nimeni. Sinteţi, nu-i aja, hotäriți să trageţi concluziile, 

Feraru.—(răspiea!) Concluzia. Pentru mine Şi sper că pen- 
tru nol toţi nu există decit o concluzie (strigăle ca: „nu înlrerupe“, 
„Bşă-l” se Încrucișenză haoțic) 

Tumin.—Negreşit, concluzia. Aceia cu care am încheiat a- 
vertismentul : greva şi rezistența pănă la izbînda desăvirşită (stiri. 
găte de: „bravo!*, trăiască prima grevă a funcționarilor de bancă |”, 
Voci izolate sirigă : „răiască Tumin l". Unii îi siring mina; mulji se 
imbrăjişează. După un conciliabul, în surdină, taire Tumin, Lewinsky, 
Bally şi d-ra Damer, cei doi din urmă se încearcă să facă liniște). 

Tumin.—Vă rog luaţi loc ca să chibzuim în linişte ce tre- 


td 
PoS 


64- AȚA ROMIREASCĂ 


bue să facem (ioţi se grupează în jurul mesei, care pe scaune, care 
în picioare). Colegi, momente mari dar grele ne cer acum chib- 


zuială, hotărire, tenacitate. Intreprindem o luptă grea cu un duş- 


man infinit mai puternic ca noi. 
Feraru.— Ba, mă iartă. 
Tumin.—Dar vezi bine, că noi nu jonglâm aci cu fraze şi 

puterea reală—dece n'am recunoaşte-o—e deocamdată cu Dunker. 


E E aitia şi dreptatea, cumva. Frumos imbold (pro- 
s . 
Bally. — (maliţios) O să vedeți deabia acum unde ajunge 
(tumuli. Se aud sirigăle de: „și arată arama !", „sä nu mat conlinue !“, 
„ruşine!*, „aşa ințelegefi voi să duceji lupta !*, „lăcere!”, „tăcere !”. 
. Tumin.—(aşteaptă nemiscat și palid, pănă se face linişte). Vă 
conjur, să nu zădărnicim dela început ce abia ne propunem să 
înfăptuim. Să înăbuşim resentimentele pănă trece ora cea mare. 
Patima s'o punem, toată, în cucerirea drepturilor la care, deo- 
potrivă, năzuim cu toţii. Să nu uitâm că atară de Dunker ne mai 
paşte un duşman: neghina băncilor din capitală, Reptilele de a- 
colo se vor grăbi să alerge în ajutorul direcţiei ; trebue să avem 
puterea morală de a-i împiedica; mijloacele sper că nu vor lipsi. 
Lewinsky.—(ironic) Să afle Dunker de splendida noastră 
red ore i va îngriji el de „puterea noastră morală“ (aprobări și 
prolestări. 

Tumin.—Şi nu trebue să uităm că nu sint numai interesele 
noastre în joc. Noi am fost, pare-se, sortiţi, să strivim un sis- 
tem de impilare într'o instituţie care părea intangibilă, Noi 
creăm, deci, un precedent de a cărui importanță nu ne dăm încă 
indeajuns seama şi de reuşita sau eşecul nostru atirnă viitorul 
intregului nostru corp, care așteaptă doar semnalul. Pe umerii 
noştri apasă, aşa dar... 

Feraru.— (intrerupe violent) Plumbul scepticismului d-tale ! 

Tumin.—(cu linişte forțală) Pe umerii noştri apasă o răs- 
pundere uriaşă, de care cată să fim destul de pătrunşi ca să 
putem duce la bun sfîrşit lupta începută. (apăsat) ŞI aşa sceptic, 
cum sînt arătat, sint încredințat că victoria depinde în primul 


rind de noi (aprobări insullețite. Prin ușa din fund iniră Emanuel. 
Toţi aleargă în inlimpinarea lul. Cijiva il ridică şi înalntind cintă „In: 
ternaționala”. Treptat acompaniază şi cellalji). 


D-ra Damer.—(se desprinde din mullime și înainlează spre 
rampă, cu fața spre scenă. Se face linişte) Stop ! Eroul zilei vrea 
să ne ţie o alocuţiune (Emanuel prolesiează). Se preface, şiretul. 
Nu-l credeţi; a repetat toată noaptea şi acum vrea să-şi dea 
aere de improvizator. 

Bally.—(arătind obrazul inroşit al lul Emanuel) Un erou ruşi- 
nos ca o fată de pension (risele). 

Emanuel.—Sint urmele palmei directoriale, : 

D-ra Damer.—Binecavintată fie această palmă unică în a- 
nalele soldo-contiştilor! 

Lewinsky.—De azi înainte, nu ideile, ci palmele mari fac 


pe oamenii mari. E noua psicologie experimentală a lui Dunker 


oji rid). 


IN SLUJBA CELORLALTI 63 


Tumin.— (Inceareă să facă liniște) Băeţi, e timp să trecem 
la fapte al o hirtie dintr'un vrat): Mi-am permis să schiţez 
un proect de memoriu ce ar urma să-l inaintăm direcţiei. Dacă, 
cumva unii din d-voastră au făcut acelaş lucru, să le citim pe toate 
şi vom scoate din fiecare ce-i mai bun (mulţi răspund negativ): 
Atunci voiu citi şi vă rog să mă urmăriţi cu luareaminte, ca să 
evităm hotăriri pripite. Voiu începe deadreptul cu inşirarea re- 
vendicărilor, urmind ca introducerea de rigoare să se facă la re- 

dactarea definitivă: 

i) Directorul Dunker va cere scuze funcționarilor, prin de- 
legația lor, pentru ofensa ce li s'a adus in persoana colegului 
Emanuel. 

Tumin.— Aveţi ceva de obiectat ? 

Lewinsky.—Obiecţiunile le lăsăm pe sama lui Dunker. 

Mai mulți—Se admite, se admite. | i 

Tumin.— 2) Direcţia nu va aduce, în viitor, nici o jignire 
funcţionarilor. 

CĂ nara. — Ptătinda-le ținuta cu monedă egală (risete). 

Bally—Acest punct e condiţiune eftină. Vorba cela: „a 

ite nu costă nimic”. f 

Emanuel. După Feraru e, totuşi, vorba de „plată" (ride, 
cîțiva zimbesc din amabilitate). 

Tumin. — O condiţie care are şi ea sancţiunea ei: repetarea 

revei. ŞI, nu-i aşa! dacă izbutim acum, greva va deveni pentru 
Banker i mul Ata i, aşa-i; se admit 

Mai —Aşa-i, aşa-i; se e, 

ain A) Se Peirat 7 ore de lucru. Orele suplimentare, 
sint facultative şi remunerate îndoit. 

Mai mulți —E. o nimica toată. Socotiţi şi veţi vedea. 

Feraru.—Ar însemna să-ţi vinzi orele libere pe un blid de 
linte. Sună larg „remuneraţie dublă“, dar, ia împărţiţi salarul 
lunar în zile şi ore şi vă veţi face o idee pe cit va trebui să ne 
vindem şi bruma de libertate, pentru a face ore... facultative. 

Baily.—(insinuant) Conceptul e în general prea blajin. Cu 
ticăloşii ăştia trebue vorbit în alt ton : sula în coastă şi cit mai 
adiac. 


D-ra Damer.—(glumind) Incă n'ai ajuns la putere şi ţi-ai 
şi însuşit sistemul lui Durter. 
Feraru.— Dinte pentru dinte. 
Lewinsky.—Aşa înţelegi dreptatea ? 
Feraru.— Dreptul ! ŞI pe acesta nu-l vom 
forţa! 


cuceri decit cu 


D-ra Damer.—(cu graviliate prefăcută) Femeia în mine e pur 
şi simplu desgustată de... atita vorbărie (ris general). Ba, nu záu, 
gluma la o parte, dar cum văd eu, uu sfirşim nici mine. 
Tumin.—D-ta are perfectă dreptate. Dacă continuăm aşa, 

n'ajungem la nici un rezultat. 

i Ferara. (isti) Nu cumva ai de gind să ne impui cu forţa 
memoriul d-tale! (voci: „aşa-l!”, „nu sintem mamelucii”, „e vorba 
de soarta noastră l“), È 


66 VIA 


ŢA ROMINEASCĂ 
——————————— A SVMUNEASCA O 


Tumin.—(către Feraru) dacă credeți că vă stau in cale — 
căci numai aşa-mi explic aceste eşiri — sînt gata să mă dau în 
lături. Dacă atacurile voastre sint, insă, minate de resentimente, 
vă conjur să vă ridicaţi deasupra lor. E păcat să risipim bună- 
tate de energie şi pasiune într'o luptă cu morile de vint, cind a- 
vem de dus o trintă cu un atlet, Ca så ajungem mai repede la 
un bun sfirşit, retrag conceptul meu şi propun alegerea unei co- 
misiuni pentru redactarea definitivă a memoriului. Cred că o co- 
misiune de trei ar putea cere puteri discreţionare, spre a lucra 
mai repede, 

Feraru.—Asta ar însemna din lac în puț. Doar nu ne e- 
mancipăm de un jug, ca să ne virim în altul, mai periculos 
poate. Toţi deopotrivă vom hotări de soarta noastră. 

Tumin.—(enervat) Fireşte, alegind în toată libertatea comi- 
siunea. Rog pe Feraru s'o propue; prin vot secret ea va putea 
fi modificată, în voe, de cine o va crede necesar. 

Voci.—Nu se poate ! Alegere prin aclamații | 

Feraru şi Bally.—Ba numai prin vot secret! 

D-ra Damer.— Văd că tot mie mi-e dat să pun punctul 
pe i. Voi, bărbaţii, aveţi mania „pieilor roşii“, de a juca cea- 
suri întregi în jurul victimei, deşi din capul locului sinte fixaţi 
asupra sfirşitului ei. Pentru mine e clar că doriţi cu toţii comi- 
siunea — dealtfel, nu văd altă cale ; —alegeţi-o, pur şi simplu. Pe 
cine — asta-i lucru secundar. Oricine din noi poate şi trebue să 
ne reprezinte. Voiu desemna la intimplare (desemnează cu degetul 
pe: Feraru, Tumin, Lewinsky şi Emanuel), 

Voci.—ȘI D-ra Damer! 

D-ra Damer.— (glumind) Haide, să vă fac şi eu cinstea 
și strigăte de bravo). 

Tumin—Şi acum, cind nodul gordian e tăiat, vă propun o 
plimbare recontortantă. Fireşte, nu atit de dragul vostru, cit 
sprea a putea păşi noi, aceştia, la lucru (către d-ra Damer). Vezi, 
d-ră, începi de pe acum să plăteşti tributul „cinstei“ ce ne-ai 


făcut. 
D-ra Damer.—Și cu atit mai greu e 
colegii simpatici pleacă. 


Tumin.— Mulţumesc în numele acelora care rămîn... 
retrag prin ușa din fund, unii cîntind, allii diseulind, D-ra 
retrage cu Feraru în 
cind Tumin ia loc în 
privesc peste umerii 
pe masă), 

Tumin.— Ciudat. Nu ştiu cum se face, dar mă încearcă 
senzaţia a două contraste. Simt, pe de o parte, cascade de ener- 
gii, Stăruind să se reverse şi pe de altă parte, un hait care le 
stăvileşte. Curlos—nu ? Uite, am strivit, aproape, condeiut între 
degete, şi din tot noianul îngrămădit aici (se bate pe irunle) nu 
izbutesc să încheg nici un gînd, 

Emanuel. — (zimbind) Vorba lui Feraru : 
cismului* ţi-a pironit aripile. 


(risele 


tributul, cu cît... toți 


(toți se 

Damer se 
faja bibliotecii din stinga, vorbind în surdină, pe 
fruntea mesei. Emanuel şi Lewinsky, in picioare, 
lui Tumin le manuscrisele ce acesia le eșlerne 


„plumbul scepti- 


ÎN SLUJBA CELORLALŢI s67 


facem ? 
- Feraru.— (aproape simultan) Ei, ce ? 
Aa Daa ceara cu solemnitate plai) ja, ză 
firgit, în sanctuarul inaltei noastre misiuni ? p pri Se 
Slimbä acum radioşi cu speranța în suflet şi A, A 
e noi ne trecem vremea şoptindu-ne la urec Sa aai E 
Emanuel.— (uiliadu-se la ceas) E aproape ea 
ine să ne precipităm. Să ne întoarcem mai aa. și, para 
pra colegii, vom putea lucra în tihnă aptă saca po 
siri. Intretimp, vom avea şi noi prilejul să x ei 
tîrg. Bănuesc că vestea s'a şi împrăștiat ca fum 
D-ra Damer mPertect. AI 
emit St şi Eanan prens prin uşa din fund) 
— ce faci, Tumin 
p emaga Skai string calabalicul, apoi vin şi eu (Emanuel 
prn i alirnă o hîrlie în vitrina de 
A A prin uşa din dreapta șia : 
sticlă ae Simt pia par n abătul). Tumin, rău faci. Te joci 
u cărbunii aprinşi. À 
î e. rit hiriile) ŞI ţi-e milă de here rază P 
Cubi.— (se apropie) are pova asta nu trebu 
ă, evită dezastrul. f 
ară Ti mda s l apaa ironic} Văd că oraculul din SPER 
tn azi în tine, Cubi, dar vi geci asta nu-i deloc p 
vi ctă ipostasă a ta. 
a ASe Nu Siarat cu cele sfinte, i eri gl 
curcat băeții intr'o aventură periculoasă — pericu 
iz rd Am incurcat băeţii! ? intro a- 
in.— idică surprins) AM În ! 
eta Cata ir mal recunosc. Nu cumva eşti cumpărat 
Nu zău.., : 
= DEET de) at motivata grevel ; e ră pi Me, ig rad 
x de dureroase sint suferințe A 
Sis. Dat sea í în fruntea grevei stai tu şi asta înseamnă de 
„age Cubi! Căci îmi in- 
in. — ţii că devii interesant, 
eter pură grave nu-i arde de sofisme (il apucă de 
ă 
umăr). la lămureşte-mă, dragă. da: eă--te. dili 
— i) Colegii —cei mulţi c 
de Acea prea vertiginos ai ajuns şi fără să te fi umilit. A 
cest „noroc“ nu ţi se iartă. au că 
„—Vaâd că se încred în mine ş 
orga cuvint mai mult să te urască. Și te urăsc, 
zi Ti e za "oldatizarea mea e considerată de dinşii ca 


dă. E 
7 = az din duşmănie. Ei prevăd 4 par 
buşirea ta. Vorbesc, natural, de cei cîţiva inspiratori, 1 
Ce a A, mă scoţi din fire. Incep să cred că te-a pus 


mă apreciază. 
Tu- 


68 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cineva să-ți baţi joc de mine și mai ales de băe i 
aa sint pur şi simplu odioase acum, cind toţi oara Pate 
Pi revoltă de o inălțătoare demnitate. Ori tmi vorbeşti lä- 
murit, ori du-te în plata Domnului şi debitează palavrele cui are 
timp şi linişte să te asculie. 


Cubi.— 
„elis a iinn o eD Vrei să conduci o grevă şi mă trimiţi la 


Tumin.— i 
AR. BIR A, va să zică ai vrut să-mi pui răbdarea la ìn- 


truns între iine şi tot ce te înconjoară, incit 
roz-albul acestui văl. Cind aj pornit in fi 
= runtea j 
greul apasă asupra ta şi n'ai stat o clipă să XE mai că 
erp prea adra sea cu scăderile şi virtuțile tale ; empână 
9. Si rebi dacă unele sau altele nu vor fi stavilă ție, 
ORENA: = De de o deduci? 

UDi. — Din hotărirea-ţi de a indemna la 
ao cărela te-ai pus tu, invidiatul, suspectatul, m. ja ha pad 
letul SA a fragil, cu cugetul atit de virgin. dog 

umin--— (glumind) Prec i-ai i 
PN ha arc ara nd) + recum văd, ţi-ai pus în gînd să-mi pui 


Cubi.— Da, şi diagnosticul 
API re : Aias y e cit se poate de compromiţă- 


Tumin.—Te- - 
aa ÎN pci, e-aşi sfătui să i-o spui direct, dar vezi că paci- 
Cubi.— (îndurerat) N'o fi formal al 
adevărat că există. Prin forţa lucrurilor. D 
colegilor cinstiți, prin cea vinovată a celor 
cire, rata o ştii prea bine. 
umin. — Atunci nu-ţi rămine alt miil 
jloc de înlăturare, decit 
teroarea. Ce ai hotărit: ştreangul, otrava sau glontele. S e: 
că-mi aa a favoarea alegerii, e 
ubi.—Ce faci tu, e o sinucidere 
tatea alegerii. De altfel ţi-ai şi ales È A per apă 


E ci (aspru) Eşti foarte lugubru, dragă Cubi, dar ne- 


Cubi.— Cum ! 


dar nu-i mai puțin 
rin voința cinstită a 
răi, el, din nenoro- 


in joc nu-s numai zeci de impilaţi, dar, ci 
~ , Li ne t , 
a legiuni de proletari ai cifrei, di din baga pow Ay 
; ru j 
că la Artna e ai ajuns să te dăscălesc eu ol ue S 
E —Dacă aş fi ipocrit, ți-aş spune că grija de tine e 
ocmai de frica unui eşec al grevei. E probabil chiar că 


şi această grijă să fi mişcat vr’ 
tului meu, căci, de, ba zip zi ieri în subconştientul sufle- 


ÎN SLUJBA CELORLALŢI 69 


Tumin.— e. menu RE - (sarcastic) Am înțeles, (zimbește 

amar) Ceva mai n : simplu renegat. 

Cubi.-— De) Tumin ! Jiletca asta n'o mai lepăd pănă 
la moarte, scleroza mea, o ştii, nu-mi îngădue decit ciţiva stropi 
de lapte pe zi; vanitos nu eram nici cînd am fost de virsta ta. 
Atunci, ce preţ m'ar fi putut ademeni? Sint alci, cu voi, şi în- 
maintea voastră de o viaţă de om. Am fugit, îngrozit, din lu- 
mea acela unde armele cu care trebuia să-mi cuceresc locul riv- 
nit, cuvenit, Întreceau anemica-mi energie şi m'am refugiat aci 
să mă încălzesc la focul revoltelor şi luptelor voastre ; să ispă- 
şesc păcatul de a fi fugit infricogat din arenă, impărtăşind pa- 
šiv toate suferințele voastre, Şi-mi jurasem să vă servesc cu 
abnegaţia unui ciine, fericit de a se putea adăposti la umbra u- 
nui stăpin mare, Şi ani de zile nu era făptură mai fericită pe 
“lume ca mine, căci nu-i lucru mic să al parte, tu vierme fricos 
şi slab, dar pătruns de Înalte năzuinţi de mintuire, de atitea no- 
bile pătimiri, pe care nu ești pus să le provoci tu prin acţiuni 
violente, energice—de care n'ai fi capabil—ci doar să le împărtă- 
şeşti, Şi cu cit se inmulfeau suferințele, cu atit viziunea vremii 
de aur imi mărea lumina in suflet. Vedeam cu fiecare suferinţă, 
apropiindu-se mintuirea, pentru care dacă n'am avut puterea să 
lupt, am avut tăria să sutăr. Siguranţa că eu n'o volu,mai ve- 
dea cu ochi-mi, uşura povara laşităţii de altădată, imi răscum- 
pära păcatul trindăviei de azi. Intro zi mohorită de toamnă, 
umbra îndoelii mi se cobori, ca plumbul, in suflet. Un paian- 
jeniş de nepătruns s'a pus între mine şi viziunile luminoase de 
altădată și în locul vremii de aur nu mai vedeam decit fantome 
cu grumajii girboviţi, cu ochii injectaţi, cu spinarea frînță, cu 
pumnii ctispați. ŞI o jale grozavă mă cuprinse pentru zadarni- 
cii atleți de eri, prefăcuţi pentru vecie în umbre. 

Tumin.—Şi dincolo de baricade nu zăreai nimic ? 

Cubi—La început nimic, apoi—cela ce-i mai grozav—la 
suprafaţa nivelării sociale realizate, zării legiuni de martiri în 
“care recunoscui pe toţi privilegiaţii de azi şi chiar mulţi, foarte 
mulți din martirii de altă dată, cu pumnii ridicaţi, cu dinţii in- 
-cleştaţi. Pe feţele tuturor o jale sfişietoare vorbea de durerea u- 
néi lupte zadarnice de generaţii, care în loc să caute remediu 
instinctului, se mărgini să vază în stomac izvorul răului şi al: 
binelui. ȘI atunci o nouă revoltă mă cuprinse. Mă întrebam: 
dacă toate aceste legiuni în urmărirea unei năluci, sau pentru 
realizarea unui avorton sint menite peirii, cu ce drept tirăsc după 
ele Qaintesenţa spiritului şi a sufletului ? De ce nu s'ar salva in- 
dividualitatea din lupta stearpă a colectivităţi... 

Tumin.—Aha, acum am înțeles. Un fel de cult al suprao- 
mului. ȘI pe mine m'ai ales piedestal, pentru noul tău idol? Dar 
nu-ţi dai seama, nenorocitule, că înfigi piedestalul în mijlocul u- 
nor valuri furioase, ucigaşe, care il vor dobori, sfărima, duce la 
fund. Prin urmare, în locul unei morţi eroice, una absurdă, hidă, 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deşi nu mai puţin zadarnică! 
refugiu al laşităţii veşnic vagabonde? ȘI ţi-ai putut închipui un 
moment că ai putea tări după tine o întreagă mulțime care se 
pregăteşte de buna-vestire ? „Du-te la minăstire“, Cubi, acolo se 
ave prosena tăi. Dea Domnul să fie cel din urmă drum al 
pribegiei. 

Cubi.— (cu lanalism) Și tu mă vei însoţi, Tumin. Da, da, mă 
vei însoţi. Temperamentul tău vulcanic te mină voluptos la luptă, 
dar puterea-ţi slabă de făptuire, se va prăbuşi tocmai cînd vei 
urca baricada şi atunci groaznică va fi... 

Tumin.— (Tresare) Taci, taci! 

Cubi.— (din ce în ce mal violent) Da, da, ești slab ca mine. 
Mai slab, căci iţi lipseşte cu desăvirşire cruzimea şi cinismul 
care să fie pavăza sufletului tău generos de mare. Mărturiseşte-ţi 
o fără înconjur, nu te ingrozi de adevăr, altfel te paşte moartea, 
o moarte absurdă, hidă, cum ai spus tu. Fugi cit mai e vreme! 

Tumin.— (copleșit) La fel vorbea cindva călugărul Pafnu- 
tie, fermecătoarei Thais. Cind şi-a văzut idealul indeplinit, a ine- 
bunit de groază în faţa operei sale apostolice. 

Cubi.—Pafnutie a răpit-o pe Thais vieţii, eu vreausă i te 
păstrez, dar întreg, fainic (îndurera!). Lupta de clasă smulge vul- 
turilor clasei obidite penele din aripi şi vulturii cad la pămint şi 
devin viermi. Destul, destul ! De data asta voiu şti sa smulg 
revoltei mele toată energia de care o viață îmi fu sufletul înse- 
tat, ca să pot birui o lume întreagă —chiar şi pe tine—pentru a 
te scăpa! (Se repede la vitrină). 


(Va urma) Cortina A. la Zissu 


Dar nu vezi că aceasta-i un nou 


Note și amintiri din Muntele Athos 


Sosirea 


24 lunic, 1909 


După o noapte Intreagă, petrecută în mirosul statornic de 
ceapă şi de peşte stricat, —miros caracteristic pe tot bordul și 
în toate unghiurile „Delfinului“; după vre-o 2—3 ceasuri de 
„dans“, petrecute la eşirea din Dardanele; după ce ai privit a- 
poi încă vre-o 14—15 ceasuri aceleași stinci sterpe şi mărăci- 
niş ars de soare de pe insulele: Imbros şi Samotrace la dreapta, 
apoi Lemnos la stinga, apoi Tazos iar la dreapta,—stinci şi 
mărăciniş abia deghizate în sărăcia lor, de ceața alburie a de- 

rilor. —începi să găseşti înstirşit, că marea cu frumuseţile 
ei e mult mai bună pe pinza pictorului sau în versurile poeți- 
lor... „Verdeaţă de smarald, spumă argintie... Hm, nu mai ştiu 
ce melancolie... Goală prostie!..* 

Mort de oboseală şi plictisit de atita „spumă argintie şi 
melancolie“, te mai urci pe covertă, te mai cobori iar jos, mai 
dai prin salonul gol al clasei I, iar eşi pe bord, te întinzi pe 
intaiul jeț-lung, părăsit de vre-un alt pasager, tot aşa de plic- 
tisit, tot aşa de enervat... 

Soarele e spre apunere, căldura a scăzut demult, dar li- 
niştea și toropeala e aceiaşi, şi nu se aude decit gifiitul mo- 
noton şi obosit al „Delfinului“... Palicarul din cl, UI, care in- 
cercase în aján să întreţină cu mandolina inimile albastre ale 
puţinilor călători, a dispărut şi nu s'a văzut azi toată ziua. Toţi 
par morți, care lungit pe scindura goală împreună cu calabali- 
cul lui de drum, care ascuns—nu ştiu unde prin cabine,—care 
înlemnit pe jeţul lui, cu figura apatică, cu pecetea fatalismului 
în trăsuri, cu mintea şi privirea spre nimicurile Nirvanei... 

Sus, pe coverta cl. I, patru cadine cu ochi de ciută,—din- 


12 __VIAŢA_ROMINEASCĂ 


tre care cea mai în virstă numără abia vr-o şaptesprezece pri- 
măveri, dormitează şi ele acuma pe o bancă, una lingă alta, pe 
cind paznicul lor nelipsit, un copil de vr-o 12—13 ani, doar- 
me dus la picioarele lor, visind probabil, că sare niscaiva gar- 
duri, ca să fure mere de aur din grădina lui Mohomed.. 

Stăpinul lor, care stă acuma pe un jeţ în faţa mea, un om 
greoiu cu umerii aduși şi cu o senină şi neturburată prostie in 
trăsuri, îmi aminteşte mult pe cineva din scumpa noastră Mol- 
dovă, pe cineva... pe un medic militar de prin Bacâu, parcă, 
sau Piatra, 

Dar seninătatea Turcului în acest moment må plictiseşte, şi 
cu un fel de reproş rău plasat îi spun, că Muntele Athos, des- 
pre care zicea că-i aşa de aproape, tot nu se vede... 

— Mais ne voyez-vous pas cet ours... cet animai-lă, la 
gueule tout en haut? —îmi răspunde „băcăoanul“ meu, căzind 
din nou în toropeala-i de mai înainte. 

„Urs ? Hm, visează turcul meu! Dar oare de ce urşi, 
şi nu zmei sau balauri?" 

Privindu-l mă gindesc, ce rang o fi avind: colonel o fi, 
căpitan o fi? 

După corpolenţă i-aşi da rangul de colonel; după tunica 
slinoasă şi sabia-i ruginită, trebue sa fie, sărmanul, abia câpi- 
tan: n'o fi nici ăsta după gustul lui Abdul Hamid ?... 


lar mă scol, mă mai uit în direcţia Tazosului, pe care nu-l. 


mai văd... Aşi! lată-l colo, plutind în vălul de ceaţă alburie 
şi ținindu-se de noi scalu l.. 

Dar o privire întimplătoare mai inainte mă lăsă încreme- 
nit: în ceața cenuşie a asfințitului se arată într'o perfectă cla- 
ritate a liniamentelor trupului său uriaș un animal cu blana stu- 
foasă şi încilciiă, ocupind o jumătate a orizontului din dreapta 
poale, privind drept spre sud şi aţintad parcă drumul „Del- 
finului |... 

Ciudat! Cum n'am băgat eu de samă măcar cutele de apă 
din ce în ce mai invălmăşate şi clocotul de spumă din ce în ce 
mai frămintat din jurul „ Ifinului“, care tocmai acuma brăzda 
mai voiniceşte cu pieptul lui de fier, valurile infiorate din a- 
propierea Athonului ? 

Mă dau pe lingă un grec: 

— Tut esti to Aghion Oros? (Asta-i St. Munte ?), 

— Aghion Oros, răspunde Grecul, privindu-mă cam mi- 
nd a gindindu-se, probabil, în ce dialect grec ii voiu fi vor- 

nd eu... 

Dar simțind că mi-am sleit vocabularul elin, mă dau lao 
parte şi privesc în tăcere trupul enorm al colosului, din do- 
sul căruia sclipesc cele din urmă raze ale soarelui. Un aouraş 
rumenit de aceste raze, învălue capul monstrului zburlit şi ne- 
mişcat, cu privirea înspre sud... 

Nu ştiam că punctulețul albicios ce se vedea pe gitul a- 


N i dn 


NOTE _ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 73 


cestui „animal“ zburiit, era chiar ţinta călătoriei mele,—Provta, 
mânăstioara compatrioțiior mei din Basarabia... 

Dar iată că trupul păros al monstrului se întunecă, nou- 
raşul rumen de pe capul lui se topeşte în nestirşitul albastru- 
închis al sării, şi în locul „capului“, care afinea până aci ca- 
lea „Delfinului“, se vede acuma un turn ascuţit; în locul ani- 
malului păros cu privirea fixă spre sud, pe fondul întunecat al 
Apusului, se arată o colosală biserică veche, cu creasta acope- 
rișului vătâmată de vremuri, şi al cărui turn, singur întreg, se 
infige în ţăriile locaşului însuşi al Dumnezeirii]... 

— To Aghion Oros, to Aghion Oros l—repetă Grecii a- 
dunaţi pe bordul drept al vaporului, cu fesurile în mini, făcîn- 
du-şi semnul crucii. 

— Aineros, Aineros !—şoptesc Turcii, privind cu o frică 
religioasă inspre prăpăstiile Muntelui Sfint, cuprins de florii 
amurgului,—unde veghează în posturi şi rugăciuni necurmate, 
sfinții ghiaurilor. — Aineros l... 

Prin valurile din ce în ce mal încruntate „Delfinul“ nostru, 
gemind din fundul măruntaelor, ne apropie de ceva enorm, ne- 
mărginit, întunecos... 

Toată lumea e în picioare; şi în tăcerea incordată nu se 
aude decit lupta „Delfinului”, care rade acuma păretele moho- 
rit al Muntelui. 

Simt un respect adinc, nemârginit, pentru micuțul, orop- 
situl şi nespâlatul, dar viteazul nostru „Delfin“, care prin bezna 
întunericului şi necunoscutului, mă duce, iată, pe mine, cel de- 
prins a se incurca in toate drumurile şi a pierde toate trenu- 
rile—mă duce pe crestele turbatelor valuri ale Athonului 
("Aa dziasza), unde şi-a găsit peirea acum 2400 de ani flota 
celui mai mare împărat al Răsăritului l.. 

A incă 2—3 ceasuri de ocolire la dreapta Athonului, şi o să 
ajungem undeva... la portul Da/nis,—zice-se,—din golful Sfint, 
dela apusul Muntelui. 

Privesc în sus, spre virful învăluit în întuneric, şi habar 
Wam în acest moment, că trec pe lingă vestita localitate Ki- 
rașa, şi că între cele citeva lumini, ce se văd licărind sus, — 
sus tocmai În preajma stelelor. —e poate şi focul din ferestruica 
viitorului meu amic, pustnicul Pantelimon, din Cotijenii-Mari, 
ținutul Sorocii... 

Delfinul luptă mereu, tăind întunerecul şi stihia apelor, 

Nu mai e mult... Dar o neînvinsă oboseală mă cuprinde 
tocmai acuma; mă retrag În cabina mea, mă trintesc pe patul 
cu așternutul val-virtej şi adorm tun... 

Ceasul 12 din noapte. Linişte neturburată: doarme „Del- 
finu!“ ? Inecatu-s'a cu te în va alei golfului sfint 2... Ba iată 
că se aud nişte voci.. Es pe bord. 

Î eri pat a se văd lumini; unele se mişcă în dreapta 
şi în stinga. 


T4 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Vin călugării după închinători“. 

Luminile,—vre-o  patru-cinci,—se agită mereu, coboară 
una cite una... spre noi... 

Nişte luntri se apropie de vapor; luminile se mişcă odată 
cu ele, făcînd să strălucească din cind în cînd crestele neas- 
timpărate ale valurilor. 

Văd acuma nişte năluci negre cu bărbi lungi, cu trăsături, 
care amintesc pe Tolstoi şi pe Gorki, şi aud o limbă bine cu- 
noscută mie,—limba tinereţei, anilor mei de şcoală... 

Bietul Palinurus la apa Stixului nu s'o fibucurat la intii- 
nirea cu Enea, cum mam bucurat eu la vederea nâlucilor cu 
pometele late şi bărbile de culoarea măturii, care veneau a- 
cuma să mă ducă, poate, şi pe mine la țărm. 

Dar în clipa asta o adevărată bâtâlie navală pare a se 
incinge între nâlucile bărboase, răsărite din întuneric, şi echi- 
pajul vaporului. 

Unii dădeau buzna la scara coborită de pe vapor; alţii, 
de sus, de pe bord, se sileau să-i respingă din răsputeri; şi un 
schimb de cel puţin trei limbi se incrucişează deodată: /akși, 
iavaș, ciabuk, kerata, haraşo, durac, pastoi Ls. 

In fruntea atacului, îmbărbătind pe cei de jos, înarmaţi 
cu lopeţi, cirlige şi felinare, se distingea mai ales o energică barbă 
căruntă, în formă de lopată, care în mijlocul strigătelor şi balo- 
turilor răsturnate de sus, în luntri, îmi aminti,—nu ştiu de ce, 
—pe amiralul Hyden din vestita bătâlie navală ruso-trancezo- 
englezo-turcă dela Navarin, acum vr-o 80—90 de ani. 

Popa cu barba-lopată reuși înstirşit să se urce pănă sus; 
apoi făcindu-şi drum printre pasageri şi cufere ajunse pănă în 
dreptul meu, căutînd parcă ceva prin întuneric 

— Mă rog, părinţele, Sf. Voastră .. cum vă zice? 

— Prohor Smeritul! Sinteţi inchinător ?—răspunse câlu- 
gărul, gifiind. Singur numai? Aveţi numai un geamantan? 
Poftim. Cu păginimea asta nu te poţi înțelege... Poftim, poftim ! 

— Părinte Hyd.. Prohor, mai încet, mă rog, că prin in- 
curcătura asta... 

Dar călugărul meu putea să mă ducă în spate şi pe mine, 
nu numai geamantanul, Ghiontind Turci şi Greci în stinga și 
în dreapta, şi întrerupind descărcarea sacilor şi lăzilor, câlu- 
gărul mă cobori de braţ şi mă aşeză în luntre, cu îndemăna- 
rea unui marinar de profesie, 

— Aşteptaţi liniştit aci pănă stirşim cu descărcarea, că 
cu păginimea asta... 

Peste un sfert de ceas, între bărbi late în formă de lo- 
peţi şi mături, totre saci, cutere, felinare şi cirlige, plecai şi eu 
inspre luminile de pe mal. 

Aici popa Hyden mă plimba pe dinaintea unor oameni cu 
fesuri roşi, le arată mantaua mea de ploae, geamantanul şi teş- 
chereaua, vorbindu-le laconic in admirabilul lui dialect de la- 


NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 75 


roslav, pe care vameşii îl ştiau, cîtă turcească ştia şi câlu- 
gărul rus. 

Ne oprirăm undeva, un moment Apoi bijbiind cu toţii 
prin intuneric, şi bocănind cu picioarele, începurăm a urca un 
fel de scară întortochiată, cu treptele mobile ca clapele unui 
pian, pănă cind ne oprirăm undeva, unde era mai puţin întu- 
nerie: în vre-o odae desigur, judecind după o candelă aprinsă 
şi aerul destul de stâtut, cu mirosul bine definit de tămie, cu 
alte mirosuri şi mai definite, de ceapă, de haine asudate şi de 
rachiu de tescovină, 

Un chibrit tras de cineva în întuneric lumină o parte din 
odaia destul de încăpătoare, şi ne arătă citeva paturi de fer, 
o masă la mijloc, şi figurile flotante ale tablourilor de pe på- 
teji, — figuri obişnuite mai în toate otelurile cam de mina a 3-a 


* —a 4-a din Rusia : mitropolitul Filaret şi Si. Gheorghe cu Ba- 


laurul lui, generalii Cutuzov şi Bagration, alţi mitropoliți şi ar- 
hierei, alţi sfinţi... 

Pe masă fu aşezat un sfeşnicei aprins, care lumină ceva 
mai bine pe sfinţii şi generalii de pe păreţi. 

— Acuma bine v'am găsit, cinstiţi părinţi. Vā mulţu- 
mesc.. nu ştiu cum să vå mulțumesc. Dar... mă rog... unde 
mă găsesc cu ?.. 

— La Dafnis, arsanaua mânăstirii Xeropotam, şi anume la 
mitocul mânăstirii SI. Pantelimon, sau Rusicon, săi Russkii, cum 
îi zicem noi. Care nu se află o mai frumoasă mânăstire în tot 
Si. Munte, —mă lămuri intro pretențioasă limbă literară un ti- 
när călugăr, cu un pronunțat accent malorus. Sinteţi cu vre-o 
însârcinare dela gubernatorul? Nu ?... Va să zică, închinâtor ? 
Poftim. Poftim ia o gustare. 

— Gustare de Si. Munte, — zice părintele Prohor, aşezind pe 
masă o vastă strachină de lut cu un inextricabil amestec de 
masline, de castraveți muraţi şi verzi, de ceapă, de peşte, ba, 
pare-mi-se, şi de un fel de icre, sau poate şi ceva brinză, apoi 
un fel de raci, apoi probabil bucățele de pine de săcară, mor- 
cov, patlagele, etc...—iar totul întrun fel de sos de untdelemn 
cu făină și oțet, amestecat cu neînlâturatul cvas rusesc,—ames- 
tec în adevăr ingenios, dar nu tocmai specific Sf. Munte, ci 
cam obişnuit şi in Rusia, la anumite sărbători, cind se ospă- 
tează,— pare-mi-se, — sufletele celor morţi. 

— Larugăciune,— zise părintele Prohor, cam răstindu- se cătră 
cei chiva călugări, care obosiţi de descărcătura sacilor şi lzi- 
lor, priveau cu ochi dulci şi cam nerăbdători, spre strachina 
incârcată cu atitea bunătâţi. 

Ne scularăm un moment cu toţii pănă se rosti rugăciunea, 
ne aşezarăm apoi în jurul mesei, şi în tăcerea şi semi-obscurul 
odăii, lingurile incepură a se agita. Umbrele de pe pâreţi a- 
rătau În deajuns cu ce luţeală Incrau lingurile şi cum se ducea 
„ocroşca“ siintă ca pe guri de lupi... 


“si iu 


76 VIATA ROMINEASCĂ 


Mincam oare de bună samă şi eu, sau visam ?... Minca şi 

mitropolitul Filaret? ȘI generalul Cutuzov ? şi Bagration ?... 

incarăm, se vede treaba, mulţi de tot şi mincarâm bine, 
căci în mai puţin de 15 minute strachina se dovedi goală, iar 
in alte 5 se dovedi goală şi o garafă de vin roş, al cărui ni- 
vel scădea în chip aproape miraculos. 

Somnul şi oboseala se lăsă peste pleoapele tuturora. Pă- 
rintele Prohor interveni cu limba luide comandant şi „deslegă” 
pe călugări pentru odihnă, 

— Cite un semn de cruce şi—la culcare. 

Rămaserăm în odae numai trei: eu, părintele Prohov şi 
călugărul! literat. 

— Noapte bună. 


+ 


— V'aţi trezit? Ceaiul îl luaţi jos, la masa de afară. Ar- 
vanitul cu mularul (catirul) vine să vă ia. Timp minunat. Până 
la 12 sinteţi la Provata. 

La masă abia avui timpul să mă orientez puţin, abia sub- 
stituind labirintului fantastic din ajun,—cu luntri care se cla- 
tină în întuneric, cu felinare şi cirlige, cu fesuri şi călugări, cu 
scări întortochiate, sfinţi şi generali de ai lui Alexandru L— 
realitatea stincilor grandioase şi sumbre din juru-mi, cu întin- 
derea vastă a golfului sfint, adormit încă în umbra Muntelui, 
precum şi cele citeva amănunte mai puțin interesante, ca: ghe- 
reta vameşului, de o întăţişare destul de banală, nu mai ştiu ce 
clădire încă, aproape ruinată, şi chiar un fel de circiumă, — ţinută 
de un Grec bătrin, şi animată deja de vre-o 7-8 Albaneji: fi- 
guri aspre, cu priviri crunte, dar oameni paşnici şi de treabă, 
zice-se, zidari cei mai mulţi, veniţi în St. Munte pentru a-şi 
căuta de lucru. 

— Totu=i gata. lată şi mulargiul,—îmi arâtă câlugărul pe un 
tinăr colos cu grumaz de taur, care lega geamantanul meu de 
samar. Om vrednic, maveţi grijă. Ştie şi puţină rusească. A- 
veţi şi revolver? Foarte bine, Dă, ne-a ferit Dumnezeu... A- 
cuma.. mă rog, nici un ban... Suiţi călare. Aşa. Drum bun; 
poftim pe la Sf. Pantelimon! 

Nu-mi mal dau samă, cum mă volu fi Îngeniat să-mi ex- 
prim mulțumirea faţă de aceşti oameni admirabili, mai ales faţă 
de părintele Prohov, care face „treaba asta“ de vr-o 20 de 
ani : debarcă pe pasaseri, ziua sau noaptea, pe ploae sau vint, 
le plimbă buclucul şi teşcherelele pe dinaintea vameşului, îi 
găzdueşte şi-i hrăneşte cu ocroşcă, îi urcă pe mular;:ii fn- 
dreaptă în “era pe care o vor, a Muntelui, şi-i polteşte să 
viziteze pe Sf. Pantelimon. 

Eu călare, Albanezul pe jos, pornirăm pe un fel de drum 
plin de gropi şi de bolovani, neatins de roata vre-unui vehicul, 


NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTRLE ATHOS 77 
aaa cm în ăi di pr RE E RET 


probabil, de cind există Muntele sfint, şi împrejmuit de amin- 
două părţile cu stinci sau pizule: păreţi scunzi ra bolovani de 
piatră, fâră ciment, construiți probabil de secole, şi meniţi să 
pai cra e ie zare: din stinga şi dreapta drumului, — 
uiţi a azi de adinci bătrineţe, alţii 
de me In loc de foi. 00. dpi 
inaintea noastră, inspre nord, e poteca încurcală î 
stinci şi arbori; la stinga—apa golfului Sfint, la rirkami 
Sade e Sas an goi = desăvirşire sau deghizați pe 
ci-colea de vlăsțari tineri, rāsāriți di 
tt de ri a ți din tulpinele unor giganţi 
upă o jumătate de ceas începem să urcăm cui - 
pucind-o la dreapta, spre răsărit. Avem acuma: la pipe di 
trä, stinci şi arbori, printre care se intrevăd mormanele de clă- 
diri ale mânăstirii Xeropotam ; la drea ta—prăpăstii negre ca 
gura Tartarului, în urmă—suprafaţa înmărmurită a golfului sfint, 
inaintea noastră—coamele zburlite ale Muntelui,.. 
Un izvor. Descalec. Cite o ţigară... 
—- noa trecem muntele, vedem marea ? 
— a, 
= Ai eter ? 
rvanitul îmi arătă un hleab vechiu, dar enorm i 
gloanțe bune pentru carabina Be f . pr fura 
afg parea rdan de acum vre-o 40 de ani. 
— ied bun ? 
— lată revolver ; şi-i arâtâi brawning-ul 
pe re atu îl priveşte cu mare are releu, 
ocmai respect vroiam şi eu; după i 
nou şi ne inlundarâim intr'o potecă fm tg prin 
pătrunsă de dafini tineri, mereu il observam, cînd se apropia 
din urmă, mereu il furam cu coada ochiului... Dar aceiaşi ri 
Die, nel end amplu gi aja Da pe toată figura aces- 
e taur, la i 
cd să concep umbră fe iee na care numai neștiința må få- 
zvor, alt popas şi altă ţigară, in timpul câ - 
A an umeri de Ercul, culegea nişte fiori, ore die ră 


calibru mare, 


Apoi din nou stinci, din nou coti 
Pl ce aer £ cotituri, iar gropi. Apoi pă- 
arati aeae cani sălbateci. lar peste tot—o tăcere netur- 
a o cotiturä—o figură de om: un palicar cu f 
o ureche, cu mustâţile ca două săbii, în [stanci z Eerikin le 
atii a a aai, două hamgere la briu, un baltag. 
? resak Aria inainte, Privii intrebātor pe mulargiu. 
ar cotituri, iar sttnci, ripi, datini, bol 
' A , bolovani, 
d PN? popin de creasta Muntelui, nu mai înalt pe aici de 
e metri, şi prin ale cărui coame se intrevăd 


73 VIAŢA ROMINEASCĂ 


TaS BEE e a RE na ina im 


Dar răcoarea doang Ba pe prae şi 
or şi limpede ca în ziua a k 
iar rege e AA voinic: cu acelaşi ey renta aia 
leaşi mustăţi, carabină, cartuşieră, hamger Pa ajungea a- 
dar ăra inreg e lat pri tati Saniat abia până subt 
muss „la 
ebana jästnd Fluerele icioarelor cu amerga Arte a 
picioare—nişte apă Aag apitar "ai in această pusti- 
superb şi se sim 
reia ati cu pas sigur prin mijlocul PE RES Ra 
Sae L poliţie, —imi şopti mulargiul, şi salută a j 
aici se pe pre n La aşa păduri, aşa voinici!“ Dar mă cam gin 
al n sinea men, cum e gice, cam cum YOS pc, ue 
: oliţie. r 0 
mal cn gi salmet Muntelui- care se ininde departe a 

i nord,—zării în depărtare ceva ca n d- 

y estate Pe stinci mec : baoonjeraie de DEE era 
- väi : 

a re geane ireal ei fumurie, străbătută fn ajun de 

bravul nostru „Delfin“. 

32: Mänketiri ? schituri, chilli. Colo,—lvir, îmi arătă ghidul 
spre Co a TONA de stinci colosale, aşezate jos, pe ma- 
niz ici la stinga? lăaţi 

E: zel re oraş... orăşel. Caimacan, poliţie, 10 psi 

= roistos, mitoc.. mult mitoc, negus ior MARRA despre 
poner Hi lămuri ghidul în ruseasca lui abia pe) 4 e 
pe e administrativ. civilo-monacal îl perat e sar i da 

| eu pr e 

ES m rca A poteca cea mare,—drumul cel mare car 

e ap be pe mai spre dreapta, aer = i aci pr 

r dar tinind mereu coasta, mereu spre sk ascunde cu to- 

nu-i toaltă, mai doi pene a pegeeei i “tâtacimilor, cate 
ii, ne 1 

tul vederii numai pe alocuri din stinga potecei. ca 

r "D Alugări oare nu mal întilnim not pe z intunecoasi 

Ba iată parcă şi călugări. Dintr'o viguen oi pornea 

de coborim acuma, urcă ceva încet la ia ijită, cu doi 
S nasai O măreaţă barbă neagră şi bine regi aadh d până 
- hi semeți şi o camilaucă înaltă, care se megre aj ca atit rnai 
a umătatea dafinilor, dau personajalui o înfăţişare acest drum 
ah er cu cit bietul catir, care-l duce la peer amiar, A- 

tit de greu abia se mai zăreşte de subt mr RIRA și 
coperit cu atitea pir rarele Cu mite catirul acesta umil 

a câlugăru f kya 
eg Sba S jui blindå şi supusă, şi bagajul care-l a 


razele soarelui. 


NOTE $i AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS 79 
o ie m i e E E SI A, 


copere pănă în pămint, de ne mai aminteşte ceva din mersul 
modest al Mintuitorului prin mijlocul lerusalimului; căci la o a- 
dică, călugărul acesta, atit de măreț, cu camilauca lui înaltă şi 
privirea-i poruncitoare, n'ar admite în locuinţa sa poate, nici pen- 


tru curățirea ghetelor, pe sărăcăciosul şi pirlitul fiu a! Mariei din 
Nazaret, 


In urma lui un alt călugăr, tinăr, slab, foarte palid şi foarte 
zdrenţăros mina mularul băț. 


cu un 
— Evloghi (binecuvintează), — şopti ghidul meu, ridicindu-şi 
căciula şi dindu-se cu respect la o parte. 
Nu ințälesei răspunsul călugărului, care mă privi cercetător, 
şi nici peoa cu dragoste, 
— Grec ? 


— Da, proistos,—proistos Laura,—răspunse ghidul, ulitin- 
du-se la mine cu compătimire şi nedumerindu-se, poate, de ce 
m'o fi privind înaltul personaj dela Laura, cu atita dispreţ. 

Vederea spre stinga iar se deschide. Iverul sclipeşte acuma 
în soare cu acoperișurile albe ca zăpada. Dincolo de el, în cea 
alburie se vede fantoma insulei Tasos. Ne mai oprim, căci sin- 
tem destul de obosiţi amindoi, 

— Cunoşti insula de colo? 

— Da, Tasos. 

— Ai fost pe-acolo vr-odată ? 

— Fost, păscut capre. 

— Cum e acolo? 

— Sărac. Grec mult sär 
capre, săpat pămint femeia... 


— Aşa. 
=- Sâpat femeia cu copil traista, traista aiţi— spate ! 
— Copilul în spate ? De ce? 


— Muşcat copil şearpe. Mult saraca femeia! 
— Dar Grecu ce face ? 


— Fumat tutun. Stat pijor te pițor, fomat cră , titit 
tfemerida. Politica |... peste Di 7 puea 
lar stinci, iar ripi, desiş inextricabil, punți, gropi. 
— Ai fost vrodată la Provata ? 


— Da, sapat via. Mincat brinza viacha, mult buna brinza. 
— Pe drac. intiinim vr-o mănăstire ? 
— Da. ; 


ac. Piatră, şearpe, Păscut femeia 
mult şearpe ! 


de 
nainte a pridvorului acoperită cu sfinți şi 


80 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Mulargiul îmi făcu semn să descalec, căci nu se cuvine să 
stai călare în apropierea unei mănăstiri. Descalec, 

Un bătrin călugăr grec, cu faţa suptă şi cu două mătânii 
in mină, ne privi cam chiondoriş, cind ajunserăm la portiţa în- 
chisă, prin care continua drumul. Dar ghidul meu ştie regula 
mănăstirească. 

— Evloghi,—şopti el, închinindu-se în partea călugărului. 

Se opri apoi cu privirea spre icoana de deasupra portiţii, 
işi făcu semnul crucii şi deschise portița. Făcui şi eu semnul cru- 
cii şi trecui urmărit de privirile cercetătoare şi nu prea ospitaliere 
ale călugărului, Se cunoştea că, cu cit inaintăm în Sf. Munte, cu 
atit se înăspreşte ustavul mănăstiresc! 

— Mai e mult? 

— Mai. 

Peste vr'un sfert de ceas,—alt jghiab, alte pizule, alte gră- 
dini, şi tot aşa de părăsite: clădiri vechi şi larăşi de piatră, cu 
acoperişurile inegrite de vreme şi tot de piatră; apoi biserica cu 
pridvorul plin de sfinţi şi de draci, de o sluţenie indescriptibilă. 
Lingă pridvor un mular, care paşte in umbră. 

Trecem prin curtea pustie cu căciulile in mină, închinindu- 
ne amindoi în toate direcţiile: biserică, şoproane, sfinţi, — la tot 
ce vedem, 


Impresia lăsată de aceste locuinţi pustii e penibilă, lar tăce- | 


rea muntelui cu labirinturile ivi de stinci şi desişurile în care ne 
infundâm iarăşi, devine apăsătoare — cind la o cotitură, tabloul se 
luminează deodată ca printr'un artificiu, şi peste o vale adincă, 
inundată de o ceață uşoară, dinaintea privirilor noastre, răsare 
însuşi Athonul în întreaga lul statură: cu pădurile intunecoase 
dela poale, cu conul lui de marmoră albă, infipt în seninul ceru- 
lui, cu brăzdăturile adinci, în fundul cărora se văd mase consi- 
derabile de zăpadă; iar sus de tot, pe virf, o bisericuţă, care pare 
numai cît o gaiţă. 

Avem acuma în fața noastră: spre sud—conul Sfint ; la 
stinga, la cîțiva chilometri, spre răsărit, un unghiu aproape drept 
al Archipelagului, văzut prin deschizătura văii dela poalele co- 
nului; la dreapta, spre apus—stinci, dealuri şi păduri. 

Tabloul e grandios, aproape copleşitor prin măreţia lui, iar 
pustiul neclintit şi vraja unei tăceri de mormint, care domneşte 
peste mormanele de piatră şi coclaurile fioroase din dreapta şi 
din stinga noastră, inspiră sfială şi ceva ca un regret, că ai pă- 
şit poate într'o lume aparte, unde nu poţi fi decit străin, unde 
nu poţi fi privit poate decit ca dușman... Să mai inaintezi ?... 
Ce-ar fi... Ce-ar zice părintele Prohor, dacă m'aşi intoar- 


ce?... ; 
Mä las în voia catirului, tăcut şi el, caşi totul din juru-ne, 
şi gindindu-se, poate, unde o să ne oprim după un drum atit 


de obositor ? 
De bună samă, unde? Unde-s ei?... Unde-s ei, cei cres- 


cuți între orizonturile banale de pe malurile Răutului, Bicului, Ciu- 


NOTE ŞI AMINTIRI DIN MUNTELE ATHOS SI 


lucului... cu ogoare de popuşoae, de orz, de pări 
2 1g.. 

roase şi ingålbenite de arşită, de a7 alnar eee siara 
nul norog, umil şi intunecat, care n'a văzut în viaţa lui decit 
străzile bănoase ale Orhriului şi Tolcucica pestilenţială a Chişi- 
năuiui, —cum s'a Încumetat el să vie tocmai aici?... Sau s'or fi 
peig as şi ei 2... Or fi altfel ?.. Și atunci unde ar putea să fie? 
hori a arca sus, subt sprinceana Athonului; în prada ful- 
rr r, dar numai la un pas dela scaunul Dumne-= 


Aşi! Uite colo. Acolo tre 
i sa baga o trebue să fie: tocmai jos, unde se 
rin ceața văii, care trebue să fie grozav de adi j 
cr, lore vègn danunscoasa i aproape at ape Asus 
i ind... e de bună samă o locui i 
o figură de om? Ceva ca obăbu tere eb 
şcă bâtrină, care in- 
= mwaa haa arp genbar insă nu se poate Amerigo 
ună samă cu singurul ochiu, ce i- n 
şi e imbroboditā cu un testemel moldovenesc.. „E D de ză 
noi.. Acolo trebue să fie, Acolo, desigur. Aşa - da!“ Es 
> a făra i mai aştept ghidul, care rămăsese cam în urmă 
Singur a epui A caca ra inundate în ceaţă uşoară. 
x | maul umilinţii, pecetea sără S 
putiuţii... care din fundul vă E i 
gâunii albastre ridică rugi 
prea Bun, prea Puternic, cel de Sus i e rgrăe 
„prea ; căci cei de jos 
pere şi ei; şi nu cei slabi şi umili vor fatruată ieri o 
n negl i RI penta fericirea veşnică... Se înțelege: cine a can 
iz e atat rea măcar acolo, sus; cine a văzut iadul, 
i fără să bag de samă, deodată 
iar mă tr 
Dar patit in raiu de bună samă, sau e o balci aţi A F 
Pda or opata coasta unei vilcele înguste, dar foarte adinci 
sann p stioasă şi aceasta, şi care mai spre răsărit dă tot 
ia car mare, dau de un fel de şcsea îngustă şi nouă... O 
„vele oaze decit o alee dela Călimăneştii noștri ca lar 
E dreap urma ujei- o minunată pizulă, nouă-nouţă şi înaltă 
Gai aiu jen şi ceva; jar de pe pizulă atirnā viţe cu nenu- 
her guri, aproape formaţi. Pe stinga şoselei, dinspre pră- 
ne d parapat de lemn, foarte solid şi aproape nou. Mai 
nr pati apad fsm a, tat sec Şi aceasta, şi care arată că 
fi - — 
selă, luminoasă, nu ca cele prigen Cara Aa ue 
7 ar a P singur. 
A ce, bre, şoseluţa asta aşa de frumoasă 
rinpa Qa Aaa. Provata. Ajuns Provata, chilia ea - 
cita” doi ul, arâtindu-ini printre arbori vre-o două cladiri cu 
ef: lare: unite în formă de unghiu drept şi foarte co- 
rad orac mai la vale, în dosul unul şir de chiparoşi ti- 
cuţă boită cu roş, foarte mică, după toate a- 


6 


82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


parențele, foarte cochetă şi aceasta. Dar totul într'o neturburată 
linişte de cimitir, 

—  Provata? ŞI privii g Albanez cu mare atenție... 

— Glumeşti, báete! Chile „vlachā“ 7... Ştii tu ce-i vlach ? 
Treabă de basarabean, de „vlach“ e acest parapet? Dar această 
pizulă admirabilă, solidă, pentru a infrunta secole? Treabă de 
basarabean, de „vlach“, care in ţara luf îşi ingrădeşte casa cu 
nuele putrede, in dosul cărora zac pisici moarte şi înfloresc spi- 
nii? Sau în cazul cel mai bun—vreji de bostani, amestecați cu 
malaiu de mătură, calapăr şi lemnul Domnului... Un „vlach“, 
bre, n'a putut visa asemenea frumuseţă nici în împărâţia ce- 
rului | 

— Provata, bre?... 

— Provata, gospodin... 

Mă urcai pe o înălţătură de piatră, în formă de prispă, 
lungă de vre-o doi metri şi alăturată de pizulă, — înălțătură, cum 
am mai intilnit nu una până aici,--şi a căror destinaţie e să 
îngăduie călătorului de a se urca pe molar. Altfel încălecarea şi 
descălecarea ar fi toarte anevoiasă, căci samarul, care acopere 
tot trupul animalului, dela cap pănă la coadă, cu acoperişul de- 
desubt, cu lemnăria lui, cu alte acoperişuri, cu desagi, dinainte şi 
dinapoi, şi alte buclucuri: vre-o putină, pari, saci, ete.,—obişnuite 
în muntele unde nu se cunoaşte uzul căruţii, - aminteşte adesea 
bagajul de războiu al unui elefant din armata lui Hamilcar,— și 
nu îngădue incâlerarea în alt chip. 

De pe inălțătură privii peste pizulă: alte pizule, tot aşa de 
solide, dar mai joase, care formează terase plantate cu arbori şi 
mal ales vie. intre vitele de vie—nici un fir de buruiană... 

— Ce se vede, colo, sus, ceva ca o căsuță singuratică? 
Sau n'ai fost acolo? 

— Sterna: curze apa munte.. curze colo... zarzavat: tapā, 
pa'lazele —răspunse arvanitul, arătind cu mina spre prāpastie, 
după parapet. 

Mă  dădui jos şi privii după acest parapet: alte terase, 
plantate cu maslini şi alţi arbori, încărcaţi cu fructe, care țin pănă 
in fundul prăpăstiei; lar pe terasele de subt picioarele noastre 
chiar — nişte minunate straturi de zarzavat: „ţapă“, „patlazele“... 
Pe o terasă se văd înfipţi nişte haragi lungi. pe care se 
urcă curpeni de fasole, cu păstăi lungi aproape de un cot... Pe 
marginea unei terase, ocupind o fişie lunga de vre-o 100 de pași, 
dar lată numai de vre o jumătate de metru, se întinde un şir de 
patlagele roşii, care, în lipsă de spaţiu, mau libertatea de a creşte 
decit în sus, Sint deci susținute de un gard inadins făcut pe 
marginea pizulei, şi conţin cantităţi de roade care pot indestula 
15—20 de familii... f 

La capâtul pizulei o grămadă de pămînt negru, aşezat cu 
îngrijire, în formă de piramida. 

— Adus pămint pădure, sus pădure— zarzavat, ţapă, —mă 


be și d ma 
| das: | 


NOTE şi AMINTIRI DIN MI Eee 83 


tămuri arvanitul, pe care îl priveam din ce în ce mai bănuitor, 
mai convins din ce în ce, că-s obiectul unei mistificaţii. 

Mă stăpinii... ca să examinez chioscul.—un admirabil chiosc 
format din curpeni, din care atirnă sute de castraveți, tot aşa de 
lungi, cași păstălle amintite, In chioșc e aşa de curat, că poţi 
să azezi o masă și să stai cu o eu 

ȘI totul într'o ordine şi curițenie obişnuite la noi numai în 
stabilimentele balneare cele mai îngrijite. 

Imi luai aerul unui teribil şef de comitagii (apropierea unei 
locuinți omeneşti imi dadea curaj) şi-l măsurai cu o privire ni- 
micitoare, 


— in tele, ce limbi mai vorbeşti tu ? 

— MH albaneste, turțeste, greţeste, bulgăreste... răspunse 
Albanezul privindu-mâ cu mirare $i fici. x j 

— Ştii bine bulgăreşte ? 

- asa... 

— Bre, tost-ai tu vre-odată pe aici.? 

— Fost, gospodin! Asta Provata, chilia vlacha I—repetă co- 
pilul-atiet aproape cu lacrămi în ochi.  Mincat brinza vlacha, 
mult buna brinza ! 

~ Stăi. Dar matahala... băbuşca cea chioară de colo?... 

Eram convins că „băbuşca“ trebue să fie anume locul pe 
cate îl căutam cu. 

— Aia ce-i ?... Şi-l privii şi mai teribil, drept în ozhi. 

— Babusca ?—se miră Albanezul, neințelegind nimic. Colo, 
În vale? Acolo lac, acolo schit vlach. Acolo vale adine. Acolo 
umbră mult, întuneric mult. Da, schit vlach.—Aiţi zeţe minute— 
Kataţighi, tot chilia vlacha. Ama asta—Provata. Mincat brin... 

il lăsai şi mersei singur înainte, Trecind pe subt un fel de 
podej, aruncat din vie cătră grădina din prăpastie, vazul la o co- 

a şoselujei, un călugăr cu un tirnăcop în mină, răzămat de 

i ra un visjgan de flăcău, în haină călugărească, inalt, 
de ajungea cu capul până la creasta pizulei. 
„Flăcăul părea a ne fi observat demult şi. la apropierea 
continua a mă studia cu o privire care nu-mi mai lăsă 
nici o îndoială : recunoscui privirea iscoditoare, aproape poliție- 
nească, nu totdeauna inteligentă, dar mai totdeauna zeflemistă, o- 
la compatrioții mei de peste apa Prutului. 
i p rog, asta e Provata? Provata, căreia îi zice și 


Flăcăul continua a sta răzămat de pizulă şi-mi inspecta 
şapca, Apoi, cu privirea în direcția nasului său lung şi cam în- 
tro parie,--nas de răzăş de pe valea Răutului, —răspunse tot pe 
nas şi tr fiecare silabă. 

— na-pu.. ha-iasta-i. 

— Alasta, alasta, —repetă un alt călugăr mai în vristă, a- 
părînd pe scara de piatră de lingă bisericuţă.—Poftim, 


A. Frunză 


Fum 


E cea din urmă sea-ă—nu-mi ascunde ! 
Mi-e fruntea rece, glasul muicomit, 

Doar suflețu-mi de-o milă se pătrunde = 
Ce trist a fost! — şi totuşi m'ai iubit... 


Cum fulguesc aducerile- aminte 

Peste nădejdi ce 'n pilpiiri se sting! 
Și piere înţelesul din cuvinte, 

Şi, poate că nu sutăr, de nu pling... 


Nu lasă urme de neşiers durerea | 
Parfumul trist al florilor, cind mor, 
O clipă dac "a, 'ntiorat tăcerea; 

Se şterge încet, ca umbra unui nor... 


Se stinge azi iubirea ne 'ntrupată, 
Cum nici o floare 'n lume nu s'a siins.. 
ȘI visul trist din clipa fermecată 


Cind, aiuri!, la pleptul tău m'ai strins, 


Ce urmă va să lase 'n amintire ?... 


Partumu "'ndureratei sărutări 
S'o risipi în tainică undire 
Cu cele de pe urmă 'nfiorări... 


Sabina Georgescu 


i ara LIOTECA 
i awers AȚI 


3 ai: 


Tendinţe ale politicei economice mondiale 


Pacea dela Versailles și imperialismul economic 


Războiul mondial, început la 1914 şi sfirşit la Noembrie 
1918 prin prăbuşirea celuli mai puternic colos militar pe care 
l-a văzut vre-odată omenirea, a reînviat subt o altă formă, în 


lipa în care cel din urmă delegat al Puterilor Aliate şi aso- 
elate a imortalizat iscâlitura dedesubtul pactului dela Ver- h 


sailles, Pactul acesta, care trebuła să fie crainicul unei retn- 
vieri a vechilor virtuți morale, care urma să acopere cu aceiaşi 
aripă frăţească protectoare toate popoarele de pe glob, deschi- 
zind o eră nouă de pace şi înflorire, a avut efecte cu totul 
contrarii. Chiar în clipa în care a fost iscălit, autorul său 
principal, Wilson, îşi dădea sama că tratatul acesta de pace 
nu mai conţinea nimic din ideile iniţiale de pace şi unire pe 
care le formulase dinsul la început. Dar, cum spune atit de 
bine fostul secretar de stat Lansing în ultimele sale destăinuiri 
supra desbaterilor din Versailles, Wilson era prea slab şi 
prea neştivtor în afacerile europene ca să se impotrivească lui 

loyd Ge:orge şi lui Clémenceau, mai ales acestuia din urmă. 
A fost o tragere-pe“sfoară clasică, ale cărei urmări le plăteşte 
astăzi întreaga Europă, le plătim mai ales noi cei din ţările cu 
valuta depreciată. 

= Ră:Bolul pe care îl credeam atunci terminat, s'a întețit şi 
mai mult, trecînd de pe teritoriul restrinsal cîmpiilor de luptă 
europene pe vasta Întindere a întregului glob, pătrunzind în 
cele mai ascunse colțuri ale statelor moderne, atacind teme- 
liile foştilor beligeranţi caşi ale foştilor neutri, tirind în virtejul 
descompunerii toate economiile naţionala ȘI, pe zi ce trecea, 
pierderile se acumulau, luau proporţii gigantice, duceau spre 
acea desorganizare ne mai auzită a economiei mondiale, ai cărei 
martori neputincioşi sintem astăzi, şi ne îndreptau spre vremi 
de lipsuri şi de constrîngere. 


TENDINŢE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 87 


Aveau multă dreptate oamenii de stat care se temeau de 
beţia victoriei şi de prime Impărțelii. Nici Anglia, nici 
Franţa - pentrucă aceste două state au tras în Europa cele mai 
multe foloase de pe urma războiului—nu au fost în stare să se 
stâpinească, să dea dovada de măsură în beţia victoriei subite. 
Anglia îşi vedea implinit visul său de înțăetate comercială—vom 
vedea mai tirziu că s'a înşelat—prin distrugerea celui mai te- 
mut concurent al său, prin ştergerea de pe apele îndepărlatelor 
oceane a pavilionului german şi prin îrcătuşarea industriilor 
concurente germane în cătușele paragratelor puet din Ver- 
sailles. Franța de altă parte vedea desființat primejdia mili- 
tară dela răsărit, fapt care o ridica dintr'odatā la rangul de 
dictatoare a trebilor europene şi mai vedea pe lingă aceasta 
posibiitatea de a opri pe viitor orice încercare de restaurațiune 
a puterii militare germane prin mijloacele de control pe care 
i le dădea tratatul din Versailles din orice punct de vedere. 

Ideia iniţială a Invingătorilor anglo-franceji a fost aceasta : 
Dominaţiunea comercială în schimbul dominaţiunii militare. Dar, 
pe cind Anglia a vâzut repede că uitase să ţină samă în cal- 
culele sale de factorul american,—Franţa, mai fericită, izbutea 
să instaureze în Europa cel mai uriaş militarism pe care-l cu- 
noaşie istoria. 

imperialismul economic ni se prezintă astăzi, cit priveşte 
Europa, Înir'o formă mai aspră şi în orice caz mai puţin civi- 
lizată. Mijloacele paşnice comerciale intrebuinţate înainte de 

iu, au făcut loc altora mai puţin paşnice, pentrucă îndără- 
iul politicei comerciale a celui mai puternic stat continental se 
ap umbra înspăimintătoare a mai multor milioane de ba- 

nete. 

Imperialismul economic englez a suferit şi el modificări 
însemnate față de stadiul în care se găsea la izbucnirea răz- 
boiului. Ideia imperialistă confederativă a lui Chamberlain se 
găsea în 1914 in preziua realizării sale. Legătura intimă eco- 
nomică peniru care luptase acest om de stat era aproape fapt 
indeplinit. Coloniile—atit Crown Colonies cit şi Dominions — 
se obişnuiseră cu ideia Incadrării lor economice în Imperiul bri- 
tanic, Interesele vechei Gentry şi ale clasei capitaliste engleze 

au aproape satisfăcute în intregime. Războiul, accentuind 
deoparte legătura politică dintre colonii, Dominii şi Marea Bri- 
tanie, a rărit legăturile economice, prin condiţiile cu totul schim- 
bale care se ofereau comerţului internațional atunci şi mai ales 
dela Versalles încoace. In orice caz, veleităţile de indepen- 
denţă economică şi politică sint astăzi în diferitele teritorii ale 
imensului imperiu britanic mult mai numeroase şi mai puter- 
nice decit erau înainte. 

Aceasta nu însamnă că imperialismni britanic ar fi ince- 
tat acţiunea sa de penetrațiune, Nici grijile politice, nici obsta- 
colul valutei sale nu au fost în stare să-l impiedice. Cu sa- 
criticii enorme-—bugetele engleze sint cea mai bună dovadă — 


88 VIAŢA ROMINEASCA 


Anglia a căutat să-şi păstreze pieţele de desfacere, mai ales: 


piețele transoceanice şi nu s'a stiit să primească lupta cu fa- 
ponia şi Statele-Unile ale Americei de Nord, ambele în situa- 
ţiuni molt mai privilegiate  Imperialismul englez intrat în luptă 
cu imperialismul Statelor-Unite, acesta este fenomenul nou care 
imprimă caracterul său timpurilor de faţă. De rezultatul aces- 
tei lupte atirnă, în multe privinţi, conformaţiunea viiioare a 
globului. 


Frămîntările economice ale Franţei și Angliei 


ȘI Franta şi Anglia sînt prada unor frămîntări economice 
cum nu le-au cunoscut mai înainte. Dar, pe cind în cazul An- 
gliei, ele sint pricinuite din cauza valutei sale urcate şi a de- 
buşeurilor europene închise comerțului englez de astăzi, în ca- 
zul Franţei ele sînt datorite prcducţiunii simțitor res rinse a in- 
dustriei sale şi întirzierii cu care se restabilesc Întreprinderile 
productive franceze. 

Franţa nu a făcut nimic pentru refacerea efectivă a teri- 
toriilor devastate şi a industriei sale ruinate. Chiar acolo 
unde s'a făcu ceva, unde s'au restaurat fabricile demontate de 
cătră Germani, aceasta nu se datorește decit iniţiativei private. 
Oamenii de stat ai Franţei nu s'au putut lepăda de haina re- 
vanşardă, haină care nu mai are astăzi nici un rost, pentru a 
vedea cu ochi obiectivi adevăratele trebuinţe ale economiei na- 
tionale franceze, ŞI, cum pedeoparie productivitatea industriei 
sale era departe de a atinge nivelul dinainte de războiu, iar de 
altă parte bugetul său era din ce în ce mai desechilibrat, nu 
e de mirare că frămintările interne ale Franţei au mers cres- 
cind şi au luat din ce in ce proporţii mai fantastice. 

Lozinca Franţei a fost prea mult „L'Allem gne payera 
tout“. Potrivit acestei lozince, s'a încercat prin conferințe şi 
presiuni să se stoarcă ultimul pfenig din visteria republicei 
germane, înloc de a se întocmiun program serios şi, mai îna- 
inte de toate, posibil de reparaţiuni, care ar fi ţinut samă de 
nevoile tuturor aliaţilor. Puțin atentă la nevoile aliaţilor, Franţa 
a împins la acel acord financiar dela Spaa care nu ţinea sama 
decit de interesele celor mari şi jertfea statele mici, cărora nu 
li se acorda decît o cotă infimă din despăgubirea — şi aşa pro- 
blematică—impusă Germaniei. Propunerile reale venite din par- 
tea Germaniei de a reface Franţa de Nord şi de a livra mâr= 
furi, s'au lovit de opoziţia crincenă, nu a lucrătorilor fran xi, 
ci de a militariştilor şi a industriaşilor. O refacere cu munci- 
tori germani ar fi contribuit insă la o mai grabnică reintrare 
a Franţei şi a produselor franceze pe pieţele mondiale şi ar 
fi micşorat simţitor criza de şomaj care turbu:ă viaţa econo- 
mică a eji, chiar dacă, pentru o scurtă perioadă de tranz ție, ar 
ii micşorat cîşiigurile exagerate ale prohtorilor industrial. 


TENDINŢE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 89 


Aşa cum e astăzi situația sa, Franța nu se poate gindi la 
o competițiune serioasă pe pieţele europene. Şi puterea sa de 
concurență e cu atit mai primejduită, cu cit Anglia, care îşi dă 
astăzi samă de pgreşala politică faptuită la Versailles unde a 
dat mină liberă Franţei în Europa. crezind a căpăta mai multă 
libertate politică în Orient, este dispusă a face concesiuni Ger- 
maniei, pentru a o ridica din starea sa neputincioasă de astăzi 
şi a reface astfel unul din cei mai insemnaţi clienți ai indus- 
triei engleze. Dar această ridicare a Germanii nu se te 
face decit în detrimentul Franţei, căci oricit am ţine sama dein- 
terdependenţa factorilor economici, nu se poate să nu recunoaş- 
tem că întărirea Germaniei însamnă restabilirea puterii de con- 
curenţi a industriei germane, cu atit mai mult cu cit valuta sa 
ii dă alte posibilităţi decit le are industria franceză. Franţa se 
găseşte deci într'un cerc vițios: Ori admite restabilirea Ger- 
maniei şi atunci aceasta ii va plăti datoriile, dar va deveni un 
concurent teribil pe piețele de desfacere mondiale, ori prin 
mijloace militare inăbuşe în faşe orice incercâri de refacere şi 
atunci nu va vedea niciodată de-păgiblile enorme pe carei 
le-au fixat diversele acorduri financiare încheiate. 

Până acum, Franţa pare a se fi hotârit pentru această de 
a doua posibilitate, dind instrucţiuni comisiunii de control in- 
teraliate dela B. rlin—al cărui şef e un general francez—să stin- 
jenească pe cit e cu putință ridicarea tuturor industriilor ger- 
mane care ar putea să d-vie o concurenţă pentru industria sa 
proprie. Tot in sensul acesta pot fi interpretate şi diferitele 
propuneri din parlamentul francez, tinzind fie la o micşorare 
a productivității industriale germane, fie la o participare etec- 
tivă a Franţei—cu alte cuvinte un amestec direct al ei in tre- 
burile interne ale Industriei germane, deci tot o stingherire a 
acestela — prin atribuirea unei cote-pârţi din sporurile de capi- 
tal in industria germană (proectul Japy). 

Starea economică actuală a Franţei se resimte exact de 
politica militarista pe care o duce, Un buget slabit din lipsă 
de venituri corespunzătoare, o criză de şomaj puternică, un ex- 
port mărginit din pricina neput'nţii piețelor de desfacere eu- 
ropene cu © valuta slabă de a-şi implini lipsurile cumpărind 
din Franţa, o rejea de căi ferate cu un deficit enorm—in 1920 
de 3 miliarde frs., în 1921 de 18 miliarde trs.—gşi, celace e mai 
dureros încă, o datorie externă de 30) miliarde frs., care il ră- 
peşte în multe privinţi libertatea de acţiune, înfrodind-o poli- 
ticei creditorilor săi. Teama de primejdia unei Germanii de- 
zarmate, hipnutizează mişcările Franţei, îi paralizează inlreaga 
iniţiativă, o opreşte de a vedea clar adevăratele sale interese. 
Revirimentul care s'a produs în vltimul an în opinia publică 
mondială, reviriment atit de favorabili Germaniei, ar trebui să 
arăte Franţei că o continuare a paroxismului şovinist ln nişte 
vremuri cind mai toate statele europene luptă pentru însăşi e- 
xistența lor economică, ar insemna instrăinarea prieteniilor de 
care se bucura până acum în sinul popoarelor. 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cit priveşte Anglia, cine ar putea nega pierderile imense . 


pe care i le-a pricinut războiul mondial? Intreaga sa hege- 
monie—şi nu se poate nega exercitarea acest-i hegemonii ina- 
inte de momentul din 19:4—a fost sdruncinată. merţul său 
a fost redus simțtor din pricina pierderii debușeurilor sud-a- 
mericane şi a penetraţiunii japoneze şi americane în Asia de 
răsărit precum şi din ştergerea dintre popoarele comerciale a 
Rusiei sovietice. După cifrele pe care ni ledă „Board of trade“, 
volumul comerţului englez in 1921 a fost cu o treime mai mic 
decit acela din 1913  Luind ca bază a evaluărilor preţurile din 
1913 ni se dau urmatoarele cifre (în mii de livre): 


Total import Reexrorluri a gin mac A 


Comerțul în 1913 768 735 109 567 525 254 
Fă „ 1919 679.786 85.726 283. 05 
£ „ 19:0 679 274 98 909 372 476 
> „ 1921 570.912 85 612 261.647 


Procentual faţă de anul 1913, avem următoarele valori: 


1921 _ 1920 _ _4919 
Import total 743 88 4 88.4 
Reexporturi 78.1 90.3 78.2 
Export 498 70.9 54.9 


Până şi în propriile sale colonii, Marea Britanie se vede 
concurată fie de câtră străini, fie de câtră înseşi aceste colonii. 
Noua Zeelandă, Australia, Africa de sud, Canada, işi ridică ta- 
ritele şi întroduc în legislația lor vamală clauza de „Anti- Dum- 
ping” menită să le apere industriile nou create, nu numai im- 
potriva revârsării în teritoriile lor a produselor din țările cu 
valută depreciată, dar şi impotriva mârturilor din țara mumă. 
Turburări de ordin politic în lumea musulmană, în Indii caşi 
în Egipt, în Afganistan caşi in Asia Minoră, nu fac decit så 
accentueze tendinţa de emancipare a vechilor pieţe de desfacere 
ale comerţului englez, iar livra sterlingă. venerabila moneda 
care fusese atita vreme standardul monetar cel mai neclintit, 
care era unitatea monetară cea mai uzitată in plăţile interna- 
tionale, trebue să cedeze gloria sa dolarului american. Londra 
e detronată din locul său de Clearing al intregii omeniri şi în- 
locuită cu New-Yorkul. Wallstreet devine arbitrul financiar al 
globului. N 

Această situație se oglindește perfect în manifestarea ac- 
tuală a economiei engleze. Deoparte Anglia e inundată —în 
ciuda tuturor măsurilor luate pentru a impiedeca aceasta — de 
produsele industriale din ţările cu valuta depreciată, iar pede- 
altă parte, din pricina restringerii debuşeurilor, industria şi co- 


AN „d 
TENDINŢE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE 9 
___ TENDINŢE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE | 


merțul său trec printr'o criză de supraproducţie groaznică. Scă- 
racla inocentă i preţurilor produselor industriale care fe 
produs in primul trimestru al anului 1922 nu poate ajuta la ni- 
mic, atita vreme cit 300 milioane de oameni în Europa vor fi, 
din pricina valutei lor bolnave şi a unor consideraţiuni pol'tice, 
în imposib litate absolută de a redeveni clienţi normali ai în- 
dustriei engleze, Creditele de export engleze au ajutat într'a- 
devâr, la relativa îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă ale comer- 
tului Marei Britanii, ele au ingreuiat însă de altă parte simţitor 
bugetul Statului şi nu au putut schimba tendinţa generală care 
e impotriva schimbului comercial cu Anglia. 

Vacuumul acesta in Europa Centrală e unul din principa- 
lele motive ale şomajului englez, bine-inţeles afară de momen- 
tele de politică populaţionistă. Cu drept cuvint secretarul par- 
lamentar al amiralităţii engleze atrage atenţiunea asupra aces- 
tui moment. In anii 1914 pănă la 1920 ar fi trebuit în mod nor- 
mal să emigreze 1100000 persoane din Anglia. In realitate 
nu au emigrat insă de cit numai 340.000, Aşa că sporul popu- 
laţiunei, precum şi creşterea anuală a ei cu 60.000 oameni au 
şi ele, pe lingă criza industrială, o influenţă puternică asupra 
şomajului celor 2.000.000 de lucrători (la 30 Decembrie 1921 
erau 1.885.743 muncitori fără lucru), De altfel chestiunea emi- 

ării din Europa se va pune din ce In ce mai acut în discu- 
Sune, cu cit economiile naționale se vor descompune mai mult, 
cu cit deci puterea de cumpărare a statelor europene va scădea. 

Anglia vede cu grijă urmările în viitor ale teribilei crize 
de astăzi. Rolul ei de arbitru politic şi financiar nu mai este 
atit de necontestat ca în trecut, Politiceşte, Anglia n'a mai 
fost d-mnit nevoită să desvolte o acţiune atit de vie ca dela 
Versailles incoace, Prăbuşirea echilibrului european, prin eli- 
minarea Rusiei şi Germaniei din angrenajul politic al vechiului 
continent, a răsturnat bazele politicei britanice. Preponderenţa 
Franţei şi a Statelor mici care se mişcă în orbita acesteia esie 
prea efectivă, pentruca Anglia să poată continua tradiționala sa 
„politică europeană. Intreaga reinoire a spiritului care domneşte 
astăzi, atirna în primul loc de Franţa, de schimbarea mentali- 
tâții oamenilor săi de Stal, de înlocuirea concepţiunii despre 
intangibilitatea tratatului din Versailles printr'o altă concepţiune 
mai potrivită vremilor excepţionale de astăzi, precum şi de ho- 
țârtrea Germaniei de a dezarma într'adevăr. Excepţie fâcind 
de Siatele-Unita ale Americei, care stau deoparte, urmărind 
sguduirile continentului european, Anglia şi Franţa au în mină 
cheile pacilicării europene. Ambele, cu un imperialism mai 
pronunțat decit inainte, se pindesc, se bănuesc, iși dau reci- 
proc de lucru, işi tae drumul, lucrează una impotriva celeilalte; 
iar Germania, redusă la neputinţă, nu e decit instrumentul do- 
cil al celor două politici opuse. câutind să profite cit poate de 
rivalitatea anglo-tranceză şi incercind de altâparie să lasă din 
cercul de fier pe care i l-a pus tratatul din Versailles, printr'o 


92 VIAȚA _ROMINEASCĂ 


colatorare cu Rusia sovietică. Conferințele polilice şi econo- 
mice care s'au ținut pănă acum, nu sint decit o oglindă a si- 
tuaţiunii arătate. De fapt nu s'a făcut nimic in aceste confe- 
rinţe, de oarece statele mici nu au fost decit nişte simpli figu- 
ranţi, nişte pioni pe scindura de şah, iar oamenii de stat an- 
glo-tranceji au fost prea preocupaţi de popularitatea lor, prea 


geloși unii de alţi, prea egoişti intru cit priveşte interesele fă- 
rilor lor, 


Statele-Unite arbitrul situației europene 


In mijlocul desorganizării economice a Europei şi a riva- 
lităţilor anglo-franceze, un fapt cert se desenează din ce în ce 
mai limpede. Influența >tatelor-Unite ale Americei asupra tu- 
turor chestiunilor europene la ordinea zilei. 

Sratele-Unite s'au ținut intotdeauna deoparte de certurile 
țărilor europene. Ceiace le interesa inainte de ;nomentul din 
1914, era mai ales chestiunea Pacificului şi chestiunea debu- 
şeurilor sud-americane fâră a neglija însă şi latura politică a 
acestei din urmă chestiuni. Doctrina lui Monro& nu era numai 
o asigurare platonică a Statelor-Unite ale Americei tinzind la 
emanciparea întregului continent american de orice amestec al 
statelor europene. Ea urmărea incă, în germenii săi, o politică 
agresivă faţă de America centrală şi sudică, „America a Ame- 
ricanilor“ era Ințeleasă la Washington prin prisma intereselor 
politico- economice ale Statelor-Unite. E: nu excludea agresi- 
vitatea faţă de celelalte state armericane.. Era cu alte cuvinte 
o monopolizare a agresivităjii pe continentul nou. „The Mon- 
roë Doctrine was never a guarantee agains ambitions designs 
of the United States itself. The bottom principle of these va- 
rious forms of what might be calied „Monrovoid Doctrines“ 
was the right to despoil our neighbours" (Albert Bushnell 
Hart: The vionroë Docirine), In orice caz, chiar dacă s'ar pu- 
tea discuta în privinţa tendinței agresive a doctrinei lui Mon- 
roč în primele sale manifestări, tendinţa aceasta e certă dela 
1845 încoace. Cu industrializarea Statelor-Unite şi cu nevoia 
din ce în ce mai mare a acestor state de piețe de desfacere 
străine, a crescut şi interesul „» mericei de Nord la realizarea 

ideii monroiste. Războiul dela 1914 cu periclitarea comerţului 
englez in America latină de cătră crucişâtoarele auxiliare ger- 
mane, a accentuat monroismul şi a făcut din ideia panameri- 
cană o realitate, iar acordul dela Washington din Decembrie 
1921 a tranşat, cel puţin pentru o bucată de vreme, chestiu- 
nea Pacificului, care începuse să devie o grijă serioasă a po- 
liticei externe a Siatelor-Unite in ultimii ani. : 

O altă chestiune a luat locul vechii preocupări: Chestiu- 
nea europeană. - i 

Chestiunea aceasta, in care Statele-Unite au fost virite, 
fără de voe, numai prin interesele economico-linanciara, care 


TENDINŢE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE 93 


a ei, ocupă astăzi un loc de câpetenie în politica 
tare) PA Rerica e în mod eminent interesată în refa- 
cerea Europei, mai în'iu pentru a-şi putea încasa împrumutu- 
rile acordate aliaților săi şi apoi peniru a şi putea vinde pro- 
dusele sale. Atita vreme cît valutele europene vor avea disa- 
giuri mai mult sau mai puţin enorme faţă de dolarul american, 
nimeni nu se poate gindi la reluarea şi reactivarea comerţului 

re Statele-Unite şi ţările europene. 

p E drept cå, in ţa ile cu o valută sănătoasă, cum e de 
ildä Elveţia, Suedia, Olanda, comerțul umerican sa menţinut, 
ba chiar a făcut şi progrese. Dar aceste ţări nu joacă rol faţă 
de pierderile pe care le suteră exportul american de pe urma 
dispariţiei cumpărătorului rusesc, Spre acest cumpărător, spre 
refacerea acestui colos se îndreaptă asiăzi întregul efort puli- 
Weo-financiar al Statelor-Unite, Toate celelalte măsuri finan- 
ciare, printre care și creditele acordate de cână Statele-Unite 
țărilor europene cu valuta slabă, nu sint decit subordonate fe- 
lului principa!, care nu înseamnă decit subj garea economcă a 
Rusiei. Spre ajungerea acestui ţel, America nu neglijează nici 
un mijloc. Toată atitudinea ei de pânâ acum în chesiiun a re- 
paraţiunilor este o functie a preocupărilor sale economice, A- 
merica desface sau stringe şurubul datoriilor pe care le are de 
incasat dela invingători, după cum i se pare că interesele sale 
economi-e sint mai mult sau mai puţin primejduite de câtră a- 
ceste state. Pasivitatea Americei in chestia refacerii Europei e 
numai aparentă. De fapt ea urmâreşte cu cea mai mare aten- 
țiune evoluțiunea ideilor tinzind la o revizuire a di-poziţiuni- 
lor financiare din tratatul dela Versailles. O asemenea revi- 
zuire e dorită, nu din sentimentalism sau din dragoste pentru 
puterile centrale, ci din consideraţa practică că interdependenţa 
economică cere imperios restabilirea forței de cumpărare şi de 
producțiune a acestor puteri, pentruca economia naţională ame- 
ricană să poată trage maximul de folos posibil. Zadarnic sta- 
tele europene încearcă să scuture tutela din ce în ce mal ne- 
plăcută a Americei, Cele 12 miliarde dolari pe care le dato- 
rese Americei le impiedecă a-şi recăpăta libertatea de acţiune 
şi fac din America de Nord a'bitrul situaţiei politico-econo mice 
mondiale, cu atit mai mult cu cit S'atele-Uniie sint cel mai 
mare bancher şi singurul în stare a acorda ajutoare elective 
țărilor europene. Mal este poate şi Anglia, dar creditele aces- 
tei ţări sint date mai mult pentru a opri penetraţiunea mai de- 
parte a Americei şi a impiedeca instaurarea unei supremaţii e- 
conomice a Statelor-Unite în vechiul continent. 

„Dreptul de a despuia pe vecinii noştri“, cum caracteri- 
zează Hart doctrina preşedintelui Monruă, a căpâtat deci o altă 
însemnătate decit o avea înainte, El a fost intins şi asupra 
continentului european, unde America nu aşteaptă decit ocazia 
favorabilă pentru a pune mina pe bogăţiile Rusiei. Politica a- 


94 VIATA ROMINEASCĂ 


tit de simplă a Americei dinainte de războiu s'a complicat peste 
măsură prin intrarea ei în viitoarea intrigilor europene. Im- 
preună cu Anglia, Sratele-Unite duc astăzi cele două capete ale 
fringhi+i pe care vor s'o lege imprejurul comerţului internaţio- 
nal. Tendinţa lor este să-şi stabilească în mod necontes-a! do- 
minaţiunea Dacă vor izbuti, niciodată hegemonia nu va fi fost 
mai complectă. Concurența: germană nu însemna nimic faţă 
de concurenţa americană căreia economia europeană, siâbită de 
«fectele unui războiu teribil şi unei crize neasemuite, nu-i poate 
opune rezistența trebuincioasă. 

In America de Sud, Statele-Unite au izbutit să ancoreze 
adinc în economia naţională a țărilor respeciive. Germania şi 
Anglia au pierdut din pricina războiului aproape intreaga lor 
influență comercială. Pentru Anglia, care a dus ultimul răz- 
boiu numai spre a-şi Stabili mai puternic s"premajia sa eco- 
nomică, pierd-rea tirgului sud-american este mult mai dureroasă 
decit pentru Germania. Aceasta din urmă poate astăzi, la a- 
dăpostul valutei sale depreciate, reciştiga in parte pieţele de 
desfacere de acolo, ceiace il e cu atit mai ușor cu cit în Argen- 
tina, Brazilia şi Chill, cu alte cuvinte în cele mai insemnate ţări 
sud-americane, influența Germanilor emigraţi este destul de mare, 
pe cînd Anglia cu valuta sa superioară, cu grijile sale multiple, nu 
poate da toată atenţiunea trebuincioasă reciştigării pieţii sud- 
americane peste care domneşte astăzi dolarul american. 

Comerţul Statelor-Unite cu America latină, care la 1910 
era de 689 milioane dolari avea o tendinţă progresivă inceată. 
La 1914 schimbul acesta arăta o creştere de 10 jum. la sută, 
In 1915 el era de un miliard dolari. Dar dela 1915 pănă la 
1917 şi apoi dela 1918 până la 1920 creşterea este mult mai 
rapidă. Exportul S'atelor-Uaite în țările Americei latine a 
crescut în 1920 cu 58 la sută faţă de .919, iar importul din a- 
ceste ţări cu 34 la suţa. 

Pe piaţa aceasta Anglia nu mai poate detrona comerțul 
american, iar cit priveşte Europa, Statele-Unite, mulţumită si- 
tuaţiei de arbitru pe care şi-au creiat-o în decursul războiului, 
au putut cu mai multă inlesnire decit oricare dintre fostii aliaţi 
să cucerească pieţele neutnilor şi foştilor înamici In Elveţia 
importul cărbunilor de piatră din America s'a urcat în 1920 la 
peste 1,2 miloane de tone sau la de patru ori cantitatea im- 
portată în acelaşi an din Anglia. Aceste 1,2 milioane tone re- 
prezentau 63 la sută din totalul importului elveţian de cărbuni. 
Cit priveşte comerţul Americei cu Germania, care in 1919 se 
urca la valoarea de 10.000.000 dolari, el era în 19 '0 de 247 000.000 
dolari şi atingea in 1921 valoarea de 430.000 000 dolari, ceiace 
insamnă o revenire absolu'ă la cifrele normale anterioare răz- 
boiului, Numai în anul 1914, care a fost un an de record cos 
mercial, comerţul germano-american se ridicase la 535 mili- 
oane dolari. 


TENDINŢE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE 95 


- le A- 
iace interesează astăzi în special Statele-Unite a 
ic de Nord este tirgul european din răsărit, reprezintat 
prin Rusia şi prin ţările deja de bogății petrolifere pre 
cum şi Ost-Asia. Lupta care se dă astăzi Ja diferitele con sa 
rinje economice europene nu are ca mobil principal—oricit ! 
paradoxă ar părea afirmaţiunea aceasta —chestiunea ran 
nilor germane, ci chestiunea penetraţiunii economice a pe 
şi lupta intre Anglia, Franţa şi Statek-Unite de a stăp z 
voarele bogățiilor ruseşti şi dominaţiunea asupra petrolului. 
Dar despre aceasta În numărul viitor. 


30 Martie, 1922 Dr. Lazăr Iliescu 


p “. aweh, *fe 
g i da 
in. SR 


— 


Note pe marginea cărților 


CURIOZITĂŢI POETICE 


In opera multor poeți, mari şi mici, găsim citeodată cu- 
rioase greşeli împotriva bunului simţ şi scăpări din vedere care 
contrazic violent ordinea naturală a lucrurilor. 

Incepătorii excelează în această direcţie. Unul dintre ei, 
mai anul trecut, într'o poezie cu lună și cu ceaţă la mare, po- 
menea şi despre o cucuvae care cint... de-asupra valurilor mä- 
rii. Altul zugrăveşte în prima strofă părul blond al iubitei, care 
pār, în ultima sirotă, este „de abanos“. In stirşit al treilea, în 
versuri savant imbecile şi cu şiretlic şchioape, compară bolta 
cerului cu pintecele iubitei, avînd luna drept organ central. 

Dar să lăsăm începătorii. Să trecem la poeţii consacraţi. 

Inainte de războiu, într'un volum de poezii patriotice, un 
poet premiat de Academie vorbea într'un loc de nişte „stoluri 
de aquila“—uilind că vulturii nu sboară niciodată în stol, ca 
vrăbiile, Același poet, făcind genealogia unui oştean simbolic, 
spunea despre el că se trage din Roma „cea bâtrină“, — 


„VINA drept tată 
Un cioz ca virful de aramă ! 


In romineşte, Cintarea Cintărilor lui Solomon şi a d-lui 
Corneliu Moidovanu începe printr'un dureros de dulce pleonasm : 


Sărută-mă cu sărutarea gurei tale... 


Dacă după „gurei tale“ ar urma vre-un calificativ, inzis- 
tenţa speciticatoare a poetului ar fi justificată. Dar aşa, te În- 
trebi: cu ce oare ar mai fi putut să-l sărute neagra Sulamita 
pre înțeleptul rege ? 

E cunoscută intimpinarea adusă lui Alecsandri în privinţa 


* 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR i a7 
moşneagului din balada lui Groza: „Oameni buni, an iarna 
bordeiu-mi arsese şi, pe-un ger cumplit, nevasta cu pruncii pe 
cimp rămăsese“... Un moşneag nu putea, cu un an în urmă, 
să aibă „prunci“. lar dacă "i avea, nu erau ai lui. 

Dar în opera lul Alecsandri se intilnesc numeroase inad- 
vertențe, mai ales de expresie. 


Din virtul Carpaţilor, 
Din desimea brazilor, 
Repezit-am ochii mei 
Ca doi vulturi sprintenei... 


Lăsind la o parte faptul că diminutivul plural „sprintenei“ 
nu există în limba noastră, decit doar cînd ìl creiază ad-hoc o 
ananghie de rimă,—comparaţia însăşi nu ni se pare tocmai fe- 
ricită. Doi vulturi care se reped dintr'un loc, fiziceşte părăsesc 
locul de unde s'au repezit, —ceiace nu puieau să facă şi ochii 
Sentinelei Romine, fără un enorm prejudiţiu pentru intreaga e- 
conomie a acestei poezii pline de imagini vizuale. 


„Atunci viteazul căpitan 

Cu-o largă brazdă 'n frunte, 
Strigă volos: — Cine’! Curcan 
Să fie șoim de munte ! 


Da, ştiu, curcan şi şoim sînt aici în înţeles figurat. ŞI, în 
focul en care ia parte sulleteşte la asaltul redutei, cetitorul pa- 
triot nu bagă de samă. Dar cînd scrii la masă şi e cald şi te 
supără muştele (situaţie care explică până la un punct această 
butadă critică) cuvintele bravului căpitan obţin un efect cu totul 


neaşteptat. Cine"! curcan, să fie şoim! 
In unul din frumoasele sale „Cintece“, losif zice: 


Parcă niciodată 
N'am mal pomenit 
Noapte-aşa 'nastelată, 
Floare de cireș 

Mai strălucitoare... 
Adiocite 'A vis 
Florile grădinii, 
Gingaşul narcis, 
lasomia, crinii, 
Trandafirii 'nvolți 
Sub catapeteasma 
Uriașei bolți 

Îşi unesc mif easma... 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu. Cu neputinţă. Niciodată florile pomenite mai sus nu 
pot să-şi „unească mireasma“ în grădinile noastre, pentru că nu 
infloresc la aceiaşi epocă. Cireşii înfloresc în April, crinii mai 
tirziu, în lunie, trandafirii in Mai şi lunie, iasomia în Iulie... 
(Vezi şi Z. Panţu, „Plantele cunoscute de poporul romin“, p. 
62, Lilium candidum p. 76, Jasminum officinale p. 132, Rosa 
alba.—pumila—centifolia,—damascena,—adenophora, loc. cit. 
p. 302). 

Pasagiul acesta din cintecul lui losi! aminteşte cunoscuta 


strofă populară, care cumulează dinadins în fiecare vers cite o 
absurditate: * 


Astă vară — la Crăciun, 
Mincam pere dintr'un prun 
ŞI gutui dintr'un alun... 


Dar d. Goga? In primul său volum de poezii, găsim ur- 
mătoarea strofă : 


Departe-aş vrea de-aici să vii 
In alte lumi senine, 

In dimineața de Florii 

Să mă cunun cu tine, 


D. Goga trebuia să ştie că Rominii (creştini pravoslav- 
nici) nu tac niciodată nuntă în postul mare,—necum în pragul 
săptămînii Patimilor, cind cad totdeauna Floriile ! E un vechiu 
obicelu al pămintului. (Cf. Vornicul Ureche, în Letopisețe, |, 
p. 192, despre loan Vodă Cumplitul : „de lege își rtdea, că în 
postul mare s'au însurat...“) 


Şi credeţi oare că în Eminescu nu există asemenea scă- 
pări-din-vedere ? lată: 


Fruntea albă 'n părul galben 
Pe-al meu braț incet s'o culci, 
Lăsind pradă gurii mele 

Ale tale buze dulci... 


Incercaţi a vă reprezenta în inchipuire poziţia tizică a jiu- 
bitei... Dacă ea îşi culcă fruntea pe brațul lui, atunci nu poate 
lăsa „pradă“ gurii poetului decit... ceata. Căci „ale sale buze 
dulci” vin tocmai în partea opusă, la fel cu fruntea. Ca să-şi 
„lase pradă ale sale“ etc., ar trebui: A 
2 
Ceafa albă "n părul galben 
Pe-al meu braţ incet s'o culci... 


ceva-ceva din graţie şi poe- 


„Strofa, ce-i drept, pie 
zie,—dar cîştigă în exactitațe: 
5 lar Fone in Eminescu şe găsesc astfel de inadvertențe, 
e clar că nici un poet romih nu face excepție, Inverşunarea 
noastră, stimulată de muşte şi căldură în această după-amiază 
tropicală, v'ar putea oferi un şir nestirşit de spicuiri amuzante, 
din poeţi vechi şi moderni. Dar trebue să ne oprim. ŞI ca 
să isprăvim patrioti: aceste note ireverenţioase, trecem la un 
poet străin.— Musset.—Una din cele mai admirate poezii: Bal- 
lade à la lune. 


„Et, qu'il vente ou qu'il neige, 
Moi même, chaque solr, 

Que fals-ie, 
Venant ici m'asseoir ? 


Ja viens voir, à la brune, 
Sur le clocher jauni, 
La iune... 


E greu de închipuit că, atunci cind ninge şi viscoleşie, se 
mai SA vedea luna... Dar, poate, poetul a vrut să spună că 
chiar atunci cind e vreme urită el tot vine, din obişnuinţă, să 
vadă luna ?.. Nu. Nu, pentrucă o zugrăvește („comme un point 
sur un 1") şi dă amănunte descriptive precise („sur le clocher 
jaunt“). 3 ii 

„Nu mă lasă inima să termin, fără să fac o citaţie şi 
opera poetului Bucuţă: 


ŞI gindul meu setos de zări, 
Lovit, s'abate și se schimbă, 
De stinca unei intimplări, 
De nu mi-l mal cunosc pe limbă... 


i E prea 

Un gind care se abate pe o limbă... Nu pricep. Ep i 

adinc. Ai a pus pe „limbă“ ca să rimeze cu „schimbă“, 

nu 'aţeleg ce nevoe avea de „schimbă“. lar dacă avea nevoe 

de „schimbă“, pentru ce n’a evitat pe „limbă“? Căci „limbă 

intunecă complect sensul lui „Schimbă“, iar „schimbă“ nu jus- 
țifică de loc pe „limbă“, 


G. Topîrceanu 


Scrisori din Germania* 


Am sosit la Berlin venind din Italia, Eram, asttel, pregătit că. 
tră maximum de con'rast. Impresia a fost deprimantă, apăsătoare. 
Un oraş nordic în care mina omului n'a corectat nimic din culoarea 
cenușie a brumei în care e infășurat. Din contra, a încurajat-o, zt- 
grăvind casele lntr'un sumbru colorit. Străzile obsedant de drepte și 
de asemănătoare, te fac să te gindeşti că intreg oraşul a fost clădit 
din porunca unui rege fantast -de cătră un inginer magician, intr'o 
singură noapte. Opera timpului in succesiunea lui gradată, nu se cu- 
noaşte. Tot orașul pare să fi fost fabricat deodată de o maşină u- 
riaşă. Primele contacturi cu oamenii, nu sint nici ele mal inviorā- 
toare, O altă logică, o altă rasă, o altă mentalitate. Implintaţi in 
inima Europei de mai bine de un mileniu, asaltați în stinga de asal- 
tarile latinităţii, în dreapta de cele ale slavismului, acest popor păs- 
trează într'o Indărâtnică unitate caractere foarte specifice,  Exterio-- 
rul trădează foarte puțin din viața interioară a acestor taciturni. 
Cind îi famlliarizezi puțin insă, caracterele specifice apar mai clar 
ca la orice popor, fiindcă nicăeri exagerarea in toate nu e mai fi- 
rească ca aici. 

Ceiace te loveşte în primul rind în psihologia Germanului e fi- 
rea sa de om de nord—şi ceiace e mal principal in firea omului de 
nord e tristețea. In cafenele, in berării, rareori se poate vedea un 
om fizind. Cind intri întrun restaurant, părești forme omeneşti, re- 
culese, încordate, cu ochii in farfurie, parcă preocupate să săvirgească 
mu ştiu ce rit funerar. Doar sgomotul farfuriilor dacă tulbură atmos- 
fera tacituraă a celui mai gălâgiot moment al zilei, Căci de cind 
lumea, omul a considerat prinzul ca destindere a nervilor, ca un vese! 
armistițiu în munca zilei, Gindiţi-vă la atmosfera infernală a unul res- 
taurant popular Italian, rominesc ori francez. Neamţu! e trist chlar 
cind minincă. Dar nu numai la masă. in orice ocazie, un suris la 
Berlin e o raritate și o sârbătoare, La teatru, cind se reprezinta co- 
medii dafe (aproape toate pariziene), în momentele de comic culmi- 
nant, pe buzele spectatorilor abia dacă infioreşte un inceput de suris. 
Oameni care nu pot ride au pot îl oameni spirituali. Risul poate fi 
mai primitiv decit comicul, De pildă aşa numitul ris fiziologic. Co- 
micul însă nu se poate concepe fâră ris, Ce trist trebue så fie spl-- 
ritul unul popor care nu ştie să ridă! 


* Aceasiă Scrisoare ne-a fost trimisă cu mult înainie de ulti- 
mele erenimenie din Germania. N, R. 


SCRISORI DIN GERMANIA 101 


Ca să găseşti o explicație la această inaptitudine, trebue să te 

muţi cu gindul ja viața aspră de veşnică iarnă a triburilor septen- 
iriooale coborite din negurile Scandinaviei, a vieții medievale chinuită 
de groaza infernului, la tralul strimt şi sărăcăclos al unei imense po- 
pulaţii moderne pe un pămint nisipos și sterp. 1. Burckardt pretinde 
că sentimentul naturii sa născut intăia oară în Italia Renașterii, că 
l nu e cu mult anterior lui Petrarca, lui Aretio ori lul Franco Sa- 
chetti, Omul a trăit multă vreme fără să-și cunoască ambianța, cu 
atit ma! mult fără să o admire, Nu ştim dacă cel vechi cunoşteau 
sau hu adoraţia impersonală și estetică a naturii. Ce e sigur e că 
acest sentiment a trebuit să apară întâia oară tot la jurul Maditera- 
nel, Pănă tirziu, Germanul nu l-a putut cunoaşte sau, mai precis, nu 
i-a putut diferenția de aspectui său mitologic ori antropomortie. In 
dosul peisajului, ei trebulau să vadă demonul ori spiritul care-l do- 
mină.  Nicăeri magia medievală, cu cobolzii, gnomii sau salamandrele 
sale nu s'a perpetuat până în zorii erel moderne, ca in Germania. 
Hieraticul îi urmăreşte peste tot. Dela Dürer pănă la Bâckiin, toată 
pictura germană găsește de bun gust să furigeze în orice tablou un 
craniu de mort ori un lugubru schelet, la literatură, genul „terifiante 
al lui Edgar Poe şi Hofimann c reluat azi de un număr imens de scrii- 
tori populari. El a dat zeci de ediții Infricoșalelor romane alee lui 
H. H. Ewers sau Gustav Meyerink, Până şi arhitectura modernistă 
a caselor din Berlin, în liniile ei convulsionate, are ceva de coşmar. 
La acest popor ideia morţii pătrunde îndrăzneață, nestiită in piin 
set, XX. ŞI e de un straniu efect să o vezi amestecindu-se netul- 
burată printre maşinile celui mai burtă verde americanism, amintin- 
du i veşnic deşărtăciunea ambițiuailor sale. 

Ceiace poţi uşor observa, în al doilea rind, e că Nemţii sint 
total lipsiți de categoria plastică a exprimării. Ei nu sint deloc yi- 
zuati ; sint in schimb auditivi, muzicali. Că nu sint vizuali se poate 
uşor vedea din monstruosul prost gust pe care-l vezi în tot ce e cu- 
logre şi fozmă. Afară de pictura ultimului deceniu şi de cei foarte 
vechi, L. Cranach, Dürer ori Hoibein — mult mai importanți pentru 
profunzimea concepției decit pentru elementul decorativ ori plastic,— 
se poate zice că Germania aproape m'are pictură. Arhitectura ei, as 
fară de cea „renaissance“, împrumutată în bună parte, e oribilă. În 
"cë privește sculptura, gindiţi-vă la cavoul care se numește „Sieges 
allee" în Tiergarten unde cinzeci de Hohenzollerni, toți egali şi iden- 
tici se anulează unul pe altul. Nimeni nu se îmbracă mai prost, mai 
ridicul ca Neamţul, femee ori bărbat, Rareori culorile se pot impe- 
rechea mai absurd, mai inzolit ca alcl, 

Dar dacă forma spațială a culorilor şi formelor le lipseşte, a- 
cest popor poate exprima tot ce vrea la expresia muzicală. Mobili- 
tatea, intuiţia schimbării în timp, nuanțele fragile şi delicate ale in- 
tuiţiei, o lume întreagă care e dedesubtul şi deasupra simțurilor se 
poate exprima pe această cale. Mai mult decit atit, Neamţul care 
nu e spiritual deloc la literatură ori plastică, va reuşi să fie in mu- 
zică. De pildă „Rosen Kavaljer“ sau „Tili Eulenspiegel” a lul- Ri- 
chard Strauss, Oscar Wilde pretinde că un artist dat nu se poate 
„exprima decit intr'ùun anumit material. In această privinţă el ne po- 
„vesteşte de un sculptor care nu se putea exprima decit in bronz, lo- 
tr'o zi, impins de o puternică inspirație, voia să creeze statuia fe- 
ricirii. Dar bronzul de pe lume se stirșise, Na râminea decit o sin- 
„gură bucată pe mormintul nevestii sale din care modelase altădată 
-statuia durerii. Chinuit de nevoia creației, neputindu-se exprima in 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


alt material, ei fu silit să topească statuia durerii, pentru ca să mo- 
deleze din ea statula plăcerii. Cași artistul lui O. Wilde, Nemţii nu 
se pot exprima decit muzical, El vor transforma lumea spațială a for- 
mei şi culorii în cea temporară a sunetelor şi a imperecherilor lor. 
In fine, un al treilea caracter: impersonalitatea. Se pare că tot po- 
porul face economii de individualitate pentruca să dea naştere din 
cind în cind unor nelntrecute genii Omul de rind, intelectualul medio- 
cru e tot ce poate fi mai şters. Spiritul de disciplină merge până 
ia un instinct gregar. Totul se face în turmă: escursii, distracții, 
manifestații de orice fel. Individul primeşte şi respectă orice ordin 
oricit de absurd ar îl el, numai fiindcă vine de sus sau fiindcă e 
scria subt literă de lege. Nici o revoltă, nici o indignare. Nici mă- 
car resemnare, căci şi resemnarea e o formă de revoltă. Ascultare pur 
şi simplu ; ascultare pornită din venerație pentru stat şi autoritate. 
De aceia cind iși permit luxul de a produce o personalitate, aceasta 
ate în ea ceva anormal, formidabil de supraom, Se poate zice că 
celelalte țări pot produce talente, Germania e patria genillor. Kant, 
Beethoven, K. Marx, Goethe, Nietzche sint unici in toată lumea. Dar 
ei absorb toată energia națională, devin mari prin nulitatea celorlalți, 
consumă economia cetățenilor ordinari, In Franța de plidă inteligența 
e mai nivelată, mal împrăştiată peste tot poporul. Aici ea apare ca 
darul pe care-l oferă economia de toate zilele a plebei, oamenilor 
săi mari. 

De aici şi sentimentul de erarhie care e incă puternic in Ger- 
mania, Vocabularul nici unei țări din tume nu cuprinde atitea for- 
mule de servilism, de linguşire, în genul lui „hochwoblgeborene*, „sehr 
gechrtere, etc. Cum în vremurile noastre titlurile de nobieță au lú- 
ceput să sune prost, atunci au inventat formula „doktor“ pe care o 
atribue din spirit de Hatare oricui. Militarii sint încă temuţi şi res- 
pectați. In multe inimi dragostea Kalzerului nu sa stins, 

De acelaşi lipsă de sentiment individualist porneşte şi nerespectul 
faţă de individualitatea altuia, Dacă eşti un personaj important, ești'res- 
pectat,—dacă eşti mic, neglijat, In țara unde Kant a găsit sublima 
regulă morală, care a devenit in urmă postulatul oricărui socialism : 
„nu iatrebuința pe aproapele tău ca pe un mijloc ci consideră-l ca un 
scop În sine*,—această regulă e neobservată. |. Burckarăt spune un- 


deva că politeța e şi ea un sentiment individualist (în senzul respec-! 


tului persoanei celuilalt). Poate de acela Nemţii nu sint politicoşi. 
Femela e puţin respectată. În tren ori în tramvai, nimeni nu se scoală 
să-l facă loc. Acelaşi sentiment prezidă și in educaţia faţă de copil, 
unde bătaia e in floare, 

» zi G 

Care e politica internă a acestui popor după marele războiu ? 
Care e spiritul dapă care se conduce opinia sa publică ? Dacă tre- 
bue să credem ziarele franceze, conservatorismul şi reacționarismul e 
veşnic la putere. În schimb majoritatea ziarelor germane se pling de 
aviatul veșnic crescind al socialismului. 

Ceiace e curios e că ambele aceste opinii sint justificate, Men- 
talitatea naționalistă şi reacționară coexistă în Germania aproape în 
proporție egală cu socialismul. Mai mult decit atit—cele două ten- 
dințe viețuesc una lingă alta aproape netulburate. Motivul e lesne 
de găsit: el stă în absența unei clase intermediare, în absența micii 
şi mljlociei burghezii, 


SCRISORI DIN GERMANIA 103 


In Franța, țară agricolă, bogată, cu o lațiune inferioară 
normalului, cu o evoluție agricolă lentă care ra caen poi cu cad 
tul, într'o lungă perioadă istorică, proprietatea ia mina ţărănimi], clasa 
mijlocie, mica burghezie, e elementul dominant. 

In Germania, unde excesul populației depășea cu mult norma- 
lul, unde solul nisipos şi arid nu o putea hrăni, era normal ca legea 
proletarizării crescinde să fie mai accelerată. Incetul cu incetul, o- 
dată cu apariţia capitalismului industrial, mica burghezime era pro- 
letarizată, iar cea mare urma legea concentrației, Densitatea popula- 
ție! și sărăcia solului nu servea ca amortisor ca în Franța, nu lace- 
tineau ca acolo procesul social. Incă dinainte de războiu „lunkerii şi 

marii capitalişti* se găseau față în față direct cu soclal-democrația. 
Războlui a agravat încă şi mai tare acest proces, El a avut ca e- 
efect distrugerea aproape totală a micii burghezii germane. 

In adevăr, imprumuturile subscrise sub formă de titluri de rentă 
etc., erau acoperite în bună parte de clasa mijlocie care-și asigura 
acolo economiile. Dar aceste Imprumuturi astăzi nu se mai plătesc. 
Statul a ajutat ca complice la opera socializării. In al doilea rind, 
impozitele au lovit mai ales mica burghezime, căci pentru muncitori 
salariile se urcau odată cu jumătatea impunerii, lar capitalistul scăpa 
din ele prin legea repercusiunii care le svirlea în spatele consumato- 
fe eg pepi 3 micii Ari gpm aduce cu sine absența democraţiei, 

aceas n urmă f i 
sociai a Aat m ă formă politică e tocmai revendicarea 
stfel se explică dificultatea de a infiripa astăzi ia 
un guvern democratic. Dificultatea stă mai eră în dA jgn > 
putea constitui o majoritate, In fața blocului catolic unit, protestan- 
ţii stot scindați in două categorii. Apoi certurile de grupuri, de secte, 
de persoane ca cele Stinnes-Rathenau, ingreuiază guvernarea parta- 
mentară. Parlamentarism fără majoritate e greu de conceput și Ger- 
mania satisface cu greu această condiție. in aceste imprejurări, re- 
publica atacată dintr'un flanc de către „deutsch-oationalen“, din celalt 
de către comuniști, govăeşte, abia ţinindu-şi echilibrul. 
e e noa pa e jpa sociologic se adaugă o mulțime 
n economic, Dacă statul e aproape 
şi ae abaan particulară e în floare, să aere cala 
cimea valutei o face să exporte peste tot, să-şi reciştige a- 
pe pa brp pate relee; Fabricile abea şi ieri a Nici priit 
f contra se angajeaz : 
ed, fid opranih gajează mina de lucru striină, cea națio- 

ü toate acestea perspectiva viitorului nu se prezintă deloc in 
roz, Germania nu poate scăpa din ghiarele di-ri er dileme : A 
valuta cade subt zero și atunci o așteaptă soarta Austriei și a Ru- 
siel; ori valuta crește și atunci exportul german descrescind, goma- 
jul care va urma va fi poate mal îngrozitor decit cel din Anglia şi 
vă avea ca consecință poate chiar revoluţia socială. Ipoteza primă 
e mai probabilă, căci chestia reparațiilor va aduce zi cu zi o sporire 
de ti apar şi za eie o cădere a schimbului. 

această groaznică situaţie, Germania caută prietinl în afară. 
Rezultatul e tratatul comercial germsno-rus. Prietiaia pentru rave 
e veşnic crescindă. Dela comis-voiajorul care speră să realizeze bune 
ciştiguri vinzind Rusiei maşini contra aur, pănă la intelectualii care 
cintă „der Untergang des Abendiandes* și reimprospătarea culturii cla- 


-=r întine cu noi elemente slave, speranța tuturor Nemţilor e in 


E ir 


104 oa UFRN JONA i e a 


ŞI alianța morală creşte pe fiecare zi. In Charlottenburg se gä- 
sesc astăzi peste trei sute de mil de Ruşi, Te crezi intrun oraş ru- 
sesċ, Peste 20 de jurnale apar la Berlin. Inainte de a fi recunoscuţi 
la Genta, Cicerin şi Litvinov au fost entuziast primiţi la Berlin, lar 
guvernul le-a dat un prinz amical unde s'au schimbat diverse decla- 
rațiuni de dragoste. Care vor fi urmările acestei alianțe pentru po- 
litica Europei și pentru existența noastră naţională rămine de văzut. 
In orice caz ele trebuesc meditate. 


+*+ 


Probiema reparațiilor rămine pe planul intăiu al preocupărilor a- 
cestui popor. Economia sa națională e puternic zdruncinată,. Citeva 
cifre ne vor lămuri, Datoria consolidată a Germaniei era de 73 mil- 
liarde mărci, cea flotantă de 263 In Februar 1921. Intr'un singur an 
ea s'a mărit cu 100 milioane, Circulaţia fiduciară e de 130 miliarde. 
Ea creşte enorm în fiecare zi. „„Index-ele numbers" care erau 100 in 
lanuarie 1920, 143 în lanuarie 1921, 249 in Noembrie 1921, au a- 
tins 435 în Martie 1922. Cum în timp de pace cl se cota 9, se vede 
că nivelul preţurilor s'a scumpit de 50 ori. Numai în lunile Januar- 
Februar s'a ridicat dela 1640 la 1989adică cu 21°, fntr'o singură lună, 

Aspectul oraşelor e sărăcăcios, trist şi murdar față de ce cra 
inainte de războiu. Pentru orice articol cumpărat se plăteşte o groază 
de impozite. Salariile sint inferioare prețului vieţii, Astfel mizeria e 
mare, Se pretinde că în Berlin numai 20', din populație au venituri 
egale ori inferloare costului vieții. După statisticile oficiale prețul 
minim de existență ar fi: pentru un singur om 266 mărci săptăminal 
sau 44 pe zi, 13900 pe an; pentru o familie 91 pe zi, 548 pe săptă- 
mină, 25600 pe an. In lumea lucrătorilor putini ating aceste salarii. 
De aici necontenite greve. De aici o stare de semi-inaniţie care de- 
bijitează rasa, Cine a văzuttristul și imensul cortej de copii slabi şi 
palizi, purtind coroane roșii, cintind Marsilieza şi Internaționala, ma- 
nifestind de 1 Mal intr'o perfectă iinigte şi disciplină, putea vedea pe 
fețele ior suferința acestei clase. 

Partidele socialiste, împărțite In trei, nu mai au puterea dina- 
inte de războlu, ca atare pot ameliora puțin suferințele populare. Un 
congres cu scop de a unifica cele trei internaționale s'a iatrunit in Aprilie la 
Berlin, S'au intilnit acolo Wanderwelge şi Mac Donald cu Radek, cu 
Zinoviev şi Diumig. O prăpastie de vederi şi intrigile ruseşti au ọ- 
prit împăcarea, Deocamdată, in Germania sciziunea se accentuiază 
in fiecare zi, Comuniștii In directă dependență de Ruși urmează poli- 
tica Sovietelor, Social-democraţii, puternici in parlament şi sindicate, 
urmează politica lor reformistă dinainte de r&zboiu. Cit despre Inde- 
pendenți, care la un moment dat intruneau personalități ca Crispien, 
Kautsky, Hilferding, Breitscheid, sint pe cale de dizolvare, mincaţi şi 
din dreapta şi din stinga. E soarta tuturor partidelor de compromis. 

In apa tulbure a mizeriei populare, pescuesc pe cit pot regii 
trusturilor, printre care onorabilul domn Stinnes, Mentalitate, de o 
brutalitate prusacă, de realism trivial, deținător al unei optimi din eè- 
conomia națională germană, al unei bune părți din presă, al partidu- 
lui populist, el şi-a aliat o bună parte din foştii generali, din funcţio- 
narii imperiali pe care îi Intrebuințează In uzinele şi băncile sale. A- 


cești oameni continuă mentalitatea dinainte de războlu, Cu o periectă 


naivitate, caşi cu o perfectă rea crediaţă, îi auzi profesind pănă și 


bA 7.5” -.”.—._._."” "Nu A 5 +” r o =. 
. N 


SCRISORI DIN GERMANIA 105 


azi, după infringerea şi mizeria in care se afiä, ideia că Franța va 
f impärtitä, că Aagila va ti doborită, etc., etc. și că Germania va 
domina lumea. Averea lor creşte în fiecare zi prin depozite în bânci 
străine, datorită vinzărilor pe care le fac în afară. Intr'o bună zi ei 


i 
deveni poate iarăşi periculoși pentru pacea Europol. Fireşte, e 
sist aa Sont ca Rathenau, care fiind Evreware imaginație, deci idei 


t însă 
enerale, deci oarecare grijă de binele general. Pentru momen 
serico nu e prea apropiat. O serie de acorduri benevole şi directe 
intre Franţa şi Germania pe chestia reparațiilor poate ar întări cu 
mult creditul guvernelor democratice. Şi ia anumite indicii aceste 
acorduri par posibile intr'un viitor apropiat. 

orei poneret şi teatrul german intr'o viitoare cronică, 


Mihai D. Ralea 


„$. Rindurile da mal sus erau deja redactate cind am primit bro- 
sura Dai ea C. Rădulescu-Motru. Observaţiuni protunde, inimă 
largă care știe să facă credit unul popor, dar mal presus de toate un 
admirabi! curaj intelectual, Multe din observațiunile tăcute de mine au 

äcerea de a fi confirmate de cele ale d-lui Râdutescu-Motru, care 
a călătorit ia Germania cu o lună inaintea mea. Un singur lucru s'ar på- 
rea puțin deosebit : acela că o Germanie feudală coexistă simultan cu 
o Germanie socialistă. Eu am incercat să dau acestul fapt o explica- 
tie sociologică : absenţa unsi puternice mici burghezii ca In Franța. 
Dar lucrul acesta transpiră indirect și din broşura d lul Prof. Motru. 
De pildă conversaţia în bufetui unei gări cu un agrarian german— 

p. 14—15, 
M.DR.- 


Scrisori din Londra 


Aspecte de literatură comparată.—Folklor englez 
și Folklor romîn. 


Conferenţiarul de romineşte dela King's College din Londra, 


d. Marcu Beza, a ţinut dăunăzi acolo două bune conferințe publice. 
1 Percy's Reliques, Scotts Mistrelsy and the Roumanian folk- 
poems. 


2 Significance of some Roumanian superstitions. 

Celace poartă numele de Percy's Reliques e vasta colecție de 
balade și cintece poporane şi culte, a episcopului de Dromore, Thomas 
Percy, apărută în 1768 și de atunci mereu reapărută. Prin volum și 
calitate, şi mal ales cu revelarea unul luminos fond poporan in litera- 
tura engleză, foliul episcopului era hărăzit celor mai răsunătoare iz- 
binde. E de ajuns să spunem, aici, că alături de lirica în dialect a 
scoțianului Burns şi în ciuda alteraţiilor savante—gen Alecsandri—ale 
clericului, cartea numără în istoria literaturii britanice ca unul din 
promotorii robuști ai romantismului ce avea să freamăte mistic cu 
Shelley şi să tremure în floarea indoliată a poeziei lui Keats, după ce 
deciamase trufaş cu Byron şi Walter Scott. 


Pe continent ea n'a fost mai puțin norocită, dacă unda el a 
ajuns pănă la noi, adică pănă la Russo şi Alecsandri, 

Adevărul e că pretutindeni, după ce mai întăiu, desigur, în An- 
glia, Percy's Reliques a mişcat un va! de colecţii poporane inițiind 
astfel] scrisul cult la regăsirea de sine In Inspirația poporană, 

Sir Walter Scott's Minstre!sy o the Scottish Border e colec- 
ţia nu mai puțin numeroasă, dela 1802, de „Balade istorice şi roman- 
tice", cum le zice ciudat editorul, „adunate din districtele de sud ale 
Scoției, cu citeva de mai modernă dată, intemeiate pe tradiție locală“, 

E de aşteptat ca d. Titu Maiorescu să fi cunoscut într'un fel 


sau altul şi cele vre-o 54 pagini de „observări introductive asupra 
poeziei poporane= 


ale ediţiei dela 1830, ceva mai inainte dea fi scris 
faimoasa apologie. 


Cu prilejul conferinţelor sale de literatură engleză din ţară, d. 
Beza, după cum spune Singur, a fost minat să cerceteze mai cu luare 


aminte cele două colecţii și a fost izbit atunci de asemănări caracte- 
ristice, fle în episod, fie în factură, cu produse romineşti corespun- 
zătoare, 


SCRISORI DIN LONDRA 107 


| seeomoteitonoea 1 


ini Jetelor, din 
să le redâm sumar, Balada Copilu 
POOS RRA e Fata Cadiului a noastră (reluată de Eminescu 
"i ie ba de fuga, lzbutită, a doi 1aregosti. aia pri- 
cina unul alt pretendent nesuferit. Balada engle pin a ape a 
meni de o nătramă de mătasă şi inel de aur. e rea mpi 
devăr izbitoare. ŞI e poate interesant să papei ae pape an 
bietel dela valoarea de „Knichte (cavaler) la acela de... a rap 
ee) | Atmosfera medievală, cavalerească, o păstreaz 
jar in Lord Tho- 
rparetă și dulcele William ca și 
mas A aneri Asili, biletele pärechi iei fens na ee agree 
biserică, plante le cresc la căpătăin, i 
“i pen și Năframa, cu aceleași puteri pini ereet ea 
Beza — atribuite acestor două lucruri, în timp ce plantele va 
vie şi brad la mărâcini şi mesteacăn, spin și nepoată Moi ie 
Decit e bine să adăogăm, atita cit să putem pae e e 
că balada rominească mult mal personală, introduce viu pe oa a 
eroi, care ies parecă deadreptul din viață, poleiți numai cu 
ce clar de lună, în frumusețea lor de basm, 


Copiliţă Romineuţă, 
Toji vecinilor drăgulă 
Cum e floarea ctmpului 
La lumina soarelui, — 


' n corespondentul englez, unde o blondă convențlo- 
pini aajao e ări gulbn, iar William e, nu se știe dece ai 
nic „dulces, Mal mult mister curge in schimb prin pauza ră ps 
ladă a Margaretei cu statia acestela care, „cind ziua e pe eră f- 
moaptea stă să vie”, se aşează la picioarele drăguțului şi-l in 

z a doarme”. 

“a SSSRi Me garetel, dealttei, şi Stafia lul William fac ga: « 
multor variante, Nu e aceasta tema favorită a poeziei nordice E 
de citeori Shakespeare însuşi n'a fost adus pe scenă aşa cum e pe 
tat lui să aducă pe părintele nefericitului prinț, pe Clarence ; A m 
räş!] lul de moarte. Alte variante duc chiar la tragic.: tatăl în ră 
gostitălui li aruncă fata în lac şi acesta aflind se duce după ea, = 

vorbă părintelui nemilos, aare face ge iaat şi acolo 

găseşte do! Imbrățişați. Apol inmormintarea în . 

În ambele pian bă iasă acelaşi pantelsm ce unește rose 
muritorilor cu natura, transtormindu-le în plante după încetarea din 
deo altă tratare tragică a dragostei mal puternice ca moartea i 
lot în Fata scăpată dela spinzurătoare, motiv frecvent în raci e 
scoțiere, reluat şi de poeţi culțis Fata condamnată la neagă ve > 
in preajma execuţiei pe tatăl ei și îi imploră răscumpărarea. Aces 
refuză, Tot aşa rudele. Cind apare Iubitul : 


Eu vin să te văd mintultă 
Şi minluită tu vel fi. 


ici e 
Balada noastră Giurgiu Îl e aproape aldoma „numa! că a 
tinărul in primejdie și această primejdie răsare din împrejurarea că, 


1 RSS VIAȚA_ROMINEASCĂ 


adormit subt un copac, un șarpe | se viră in sin". Să scape pe ti- 
når nimeni nu cuteză, decit fata. Cind iată, in loc de şarpe, răsare 
o cingătoare de aur, răspiata dragostei credincioase. 

Nu putem să nu remarcăm şi aici admirabila prelucrare romi- 
nească, sau in rominește, a motivului, cu atita noutate de inspirație 
şi iscusită tratare a neprevăzutalui. 

Ce să mai spunem de Blestemul? D. Beza i-a găsit nu numai 
sinonimul, dar chiar cheia în faimosul Child Waters (nume propriu: 
„Child= - „copil“ apare adesea ca un titlu în poezie, titlu cavaleresc, 
Child Roland, Child Harold—e o tranziţie dela „infante“ la „cavaler“), 

la poezia din colecția lui Alecsandri ştim că o fată roagă pe un 
tinăr câlâreț să o ja cu dinsul călare, Acesta nu vrea. Fata atunci 
il mustră că a luat-o dela părinți şi izbucneşte intr'un blestem nesă= 
los ce vrea pe tiaăr rind pe rind căzut în mina Turcilor, mort după 
ca, căzut de pe cal şi chiar căsătorit de nouă ori... 

Deşi balada noastră e deajuns de... explicită, d. Beza e indrep- 
tățit să creadă că balada engleză cu amănunte mai concrete e parcă 
un prototip, un model mai timpuriu. In „Child Waters- mai naivă 
francheţă luminează situația cu mărturisirea pe cit de brutală pe atit 
de străvezie. Elena io chestiune face dela a doua strofă atent pe 
călăreț că: 


Cingăloarea de aur, prea lungă odinioară, 
Imi e acum prea scurtă. 
Rochia prea largă 
Imi e acum prea scurlă: 
| asia dia pricina unul prunc cu line, 
mă simi grea la pinlec. 


Englezul, admirabil... şi flegmatic, ti răspunde— de pe cal—să 
mu-i pese... căci: 


Dacă pruncul e al meu, frumoasă Elenă, 

Al meu fie, precum spui ; 

fa, atunci tținuturile) Cheshire şi Lancashire, amindouă 
Şi ale tale fie. 


Aceasta dă drept cavalerului să fle și mai fără inimă decit Ro- 
minaşui nostru și să-şi poarte ibovaica—ce de astădată nu-l mai 
mustră, nici blestemă—prin apă. Ajuns in sfirsit, Child Waters se 
-gindeşie la alte aventuri şi pe Elena, cu pârul şi rochia scurtată, o 
chei numai un fel de paj al alteței sale. Cind un cintec de leagăn 
al Elenei: 


Nani, nani, puiul mamei, 
Nani puiul mamii, 

De ți-ar fi tală un rege 

ȘI mama in sicriu întinsă, — 


trezește omenescul din acest Peer Gynt al baladei engleze și—câsă- 
toria se va face! 

Frumoasa poezie nordică, de un desen complet, cu amănuntul 
ate angajează, şi perspectiva de moralitate, e prin aceasta şi râs- 


SCRISORI DIN LONDRA 109% 


unzătoare de oarecare prozalzare a motivului. Nimic în ea ca: 
(fiindca în definitiv punctul de ajungere al oricărui paralelism literar 
nu e decit cel estetic) 


Puieuliţă, chip frumos, 

Eu fe-aş lua bucuros; 

Dar mi-l murgul sprintene! 
In picioare sublirei, 

Murgu-l mic, la drumul greu 
Abia duce trupul meu, 
Trupul cu păcatele... 


(versuri pe care citindu.le din memorie, avem teama să nu le greșim), 
versuri de o unică degajare și discreție, de un farmec neintrecut In 
ștrengăria epitetului și nepăsarea sprințară a debitului, 

E tinereță In balada rominească și sbuclum primitiv, ©... conju- 
galitate şi convenționalism în balada engleză, pe care numai farmecul 
feeric al unul alt motiv suprapus (viziunea casteluini cu cele... două- 
zeci şi patru zine înăuntru, dintre care cea mai frumoasă e a tină- 
rulul) o face, artistic, superioară. 

Interesantă, deşi motivul e mal general, e şi aproplerea dintre 
balada Fata judelui din Islington (aflată cu nu mai puțin de 14 va- 
riante— spune d. Beza) şi In marea colecție de Balade Engleze şi 


„ Seoţien= a jul Child, E vorba de o iubită ce se dă drept moartă ti- 


ărului care o vede deghizată după o lungă despărțire. Acesta cum 
află, vrea să-și curme zilele, la rindu-i: 


De-i moartă ea, tu ia-mi colul 

Și şeaua şi frîul deasemeni, 

Căci olu lua-o către o țară 'ndepărtală 
Unde nimeni nu-mi ba şti de urmă. 


Deajuns, ca tata să se desvălue şi să-l vrea de soţ. 

D. Beza cunoaşte trei variante macedonene ale motivului, găsit 
incă și mal dia belşug la Slavi și Greci. Numai că, în acestea iubi- 
tulai amăgit nu-i mai vine să creadă că fata e întradevăr cea de 

O aluniță la piept sau pe braț, va fi mal mult ca oricind, a-— 
tuaci, la locul ej... 

lar toate acestea amintesc în invers găsirea identității lui Odi- 
sea de câtră Penelopa şi Telemah. 


N 


la colecția Iai Scott, Minstreisy of the Scottisch Border, balada 
Lordului Randal aduce pe tinăr dela vinătoare, bolnav pe moarte, 
Mama li cercetează : 


O unde mi-al fost, Lord Randal, fiul meu, 
de mi-ai fost, frumosule fiu, 


După multe şovăeli tinărul răspunde: 


O, da ! sînt otrăoit ; mamă, Ță-mi patul curind 
PE Cdel mi-i inima bolnavă, şi stau să cad, 


110 VIAŢA ROMINEASCA 


Desigur o dragoste trădată şi răzbunătoare e la mijloc, Cel pu- 
țin o jumătate de vers, o sugerează. Balada pornește însă dela iz- 
voare vechi şi in acest Lord Randal sau Lord Ronald unii au văzut 
stirşitul Regelul loan, cu otrăvirea relatată de cronici și utilizată și 
de Shakespeare pe scenă, 

La noi, balada transilvăneană Wegață prezintă aceiași fată tra- 
dată, omorindu-şi—după punerea la cale a mamei—rivala, nu aman- 
tul, cu daruri fermecate, —motiv final ce urcă până ia fapta Dejanirei, 
victima centaurului, 

la Clerk Saunders, balada scoțiană pune pe universalli șapte 
frați să omoare pe drăguțul sorei lor, Margareta, ca în Mogoş Vor- 
nicul al nostru. Același lucru, în Margareta mindră domniță, unde 
cu un sentiment al teroarel ce va îl atras pe Edgar Poe, ucisul e fä. 
cut să revile ca strigoiu, apărind iubitei care vrea să-l insoțească. 
Celace face pe strigoiu să-i răspundă subpăminteşte: nu se poate. 


Căci viermii îmi stn? tovarăşi de pa! 

Şi lutul rece mi-l așternul 

Si cînd vinturi năpraznice bat 

Trupul meu zace și-l mult. 

t 
in balada macedoneană a celor nouă frați citată de d. Beza, 

Giamficheia, sora lor se intoarce din pejit in casa unde ciuma i-a 
stins frații și mama. În prag, cel mal mic, Constantin, îl răsare spre 
marea ei spaimă şi o întimpină: 


Cu dor mare mi-alăgai 
Vinin-ana di ti aştiptai, 1 


In acelaşi colecție a lui Walter Scott puternica in concisiune 
baladă, zisă Femeia lui Usher's Well, înfăţişează pe cei trei frați ma- 
tinari înecaţi care se intorc de dorul mamei ca strigoi. Mama se bu- 
cură că.i vede, dar la cintul cocoșului ei dispar ca prin farmec. Pro- 
fesorul Politis dă—cum afirmă conferențiarul—in monografia sa gre- 
cească, Cintecul poporan despre fratele mort, șaptesprezece versiuni | 
ale motivului, „căci balada.spectru e foarte răspindită în special în 
Balcani“. În una dintr'insele, strigoiul călărește cu iubita-i şi pasări | 
iau parte la minunea ochilor, clripind mirare. Motivul acesta ultime 
dus mal departe și aproape trecut pe un alt plan în Cucul și Tur- 
turica noastră, unde pasări iau forme omeneşti ca să se indrăgos- | 
tească, Această spiritualizare a iubirii şi mistică simbolizare a „gile 
cevei* 2 dintre duh şi ispită, înclină spre sursa persană a dualismw- 
lui Ormuz-Ahriman adus la noi, se ştie, pe cale bogomilitică. Moe 
tivul, adaogă d. Beza, şi-a găsit drum spre Provence, unde cu Mis- 
tral devine grațioasa baladă din Mireille. De acolo prin călători Cà- 
nadieni sau prin Normanzi, trebue să adăogăm, multe din baladele 
scoțiene revin la acest izvor, nu mai departe Child Waters citat ca- 
re-şi găseşte prototipul în Lai le Frêne, cum s'a afirmat—va fi tre- 


1 Citatul e al d-lui Beza. 
2 Cum spune Cantemir, 


SCRISORI DIN LONDRA Ni 


cut în Anglia unda Sir Walter Scott o redă in admirabila O, Gin, 
drăguța mea (0, Magali, ma bien aimée) : 


De-ai fi răsură roşie 

Ce creşte de zidul castelului 
lar eu un pic de rouă, 

Aş cădea pe răsura roşie. 


in a doua conlerință d. Beza s'a ocupat de un alt capitol de 
folklor: superstițiile, găsind apropleri nu mai puţin pline de 'ațeles. 

Tufișul de aur (The Golden Bongh) carei-a servit drept punct 
de plecare şi la care comunicarea sa inseamnă o contribuție, e „stu- 
diui in magie şi religie“ intins peste 12 volume al profesorului de an- 
tropologie socială dela universitatea din Liverpool, Sir J. Q. Frazer, 
un ciev al lul Manhardt, autorul Cercetărilor mitologice (1984), fa 
Intreprinderea „de a explica superstițiile vii ale ţârânimli“. Pornind 
dela mitui Dianei din Nemi care inspiră pasagiul infiorat din Virgil, 
ae hear n oră mai vastă —pe cit cunoaștem —analiză a tran- 
z eia magie la religie şi de aici | 
omeniri Snagi gie şi ici la instituțiile și viața socială a 

volumul ai doilea al operei citate e vorba de trad 

de ziua de 24 Iunie. Nu în multe locuri-—declară lire ala ar 
ceste tradiții se pot găsi incă atit de puternice ca In Macedonia. Cà- 
lătorul Somini de Mognancourt ln » Voyage en Grece et la Turquie” 
dă, cu motive ce urcă pănă la Odiseia, aceleași tradiţii. 

a satul mocedonean Clisura, in ajunul sfintului loa, fetele şi ti- 
merele căsătorite merg în grup la pădure, după erburi, ln cintec de 
care se umple cringul, fiecare îşi alege cite o larbă, o leagă în pan- 
air roșie și o furişe acolo subt frunze verzi, Ele fac apoi buchete 
S ge cu rost mistic şi suc aromat și, intoarse acasă, prepară ceiace 
fe masini galeata, pe care o 'mpodobesc şi in care aruncă un ju- 
a Ayn i, etc, O procesie se formează și gâleata e dusă pe rind 

fintiei în cintec. La fiatină un bâlat—cu părinţi in viaţă— 

= E $ sviriit o monetă înăuntru, umple și deşartă găleata de trei 

ha ingren e ferecată şi „pusă să doarmă“ acasă. Adouazi 

fetele „pentr men gaa. laria năzdrăvană, © nouă procesiune se 
e A pinen a e cite un tinăr, 

E căsătoria mist 

semn fatidic, ua obiect desciatat, 


„— explică d. Beza,—factorul mistic al ceremoniei, e de- 
Hia Da Viat, la Topps „nea = cărui părinți deasemeni aveau să 
Pi mente picturale şi scuipturale de odinioară e 
intățişat ca Eros, jar Aristofan la Păsările il descrie ca atare, țiatad 


frinele Ja carul-napția! al lul Zeu 
cofag dia > s şi binecuvintata Hera, Pe un sar- 
des rapiad ia)BOrgh=ze, acelaşi Eros figurează ca ghida lui Ha- 


Demetra, lar pe o camee din Vatican tot el 
iasoțeşte 
oct " Dionyssos, Toate acestea duc spre mitul Pomi ga 
chipurile) reia un nemuritor și o muritoare (reluat apoi in toate 
para vadis i ta cu firtatul şi cu fixarea norocului tinerei fete prin- 
Fä Gati pe "pre in iarbă şi un obiect, sint moaștele destigurate 
vești divine. La strămoşii noştri imediați, Fortuna iubea 


112 F VIATA ROMINRASCĂ 


pe muritorul Serviss Tulllus, după cum soția primului magistrat la 
Greci lua de soț pe Dionyssos, după cum tot acesta mal lua şi pè A- 
riadna, sau Adonis pe Persephona, sau Euridice pe Pluto al cintecu- 
lul orfic, 


ŞI desigur e un fragment de apus al gioriosului mit conunia 


mistică a Mioriţei, 
IV 


Apropierile făcute de d. Beza in studiul d-sale paralel trezesc 
prin urmare ecouri depărtate. Şi ele pun nu mal puține probleme. 
Negreșit, literatura comparată e localizarea în filologia a hidrei cu 
o sută de capete... ŞI trebue să fim circumspecți ca, tăindu-i un cap, 
să nu-l crească la loc zece! 

Dar coincidențele nu sint numai un joc al lntimplării, ŞI alese, 
cum e cazul de față pe aria unui suflet etern, ele nu pot să nu ne 
convingă. Literatura—ca să vorbim de celace ne privește—e marele 
„rendez-vous...* al neamurilor, la care fiecare aduce dragostea—și 
prin aceasta dreptul lui de viață. 

Am incercat în marginea celor spuse de d. Beza să giosăm cl- 
teva constatări. Lucrarea, care ar cere timp, ar da cele mai fru- 
moase iviri in scris a două suflete, două experiențe cu viața, două 
mărturisiri veşnice, Nu putem să nu afirmăm subt acest unghiu, su- 
perloritatea producției poporane, Dela ea până la producţia cultă ge- 
niul poetic al unui popor suferă saltul pe care îl face, sprea adapta 
figura filozofului german—avuţia dela aur la biletul de bancă. 

Din impresiile dobindite pănă acum putem atirma—şi nu desigur 
ca Romin numai—că avantajele nu sint totdeanna de partea geniului 
creator englez, Se vorbeşte de lirismul lui in raport cu cel francez. 
E adevărat, Francezul e cerebral, Dar nici nu trebue contundat li- 
rismul cu sentimentul teroarei. Convențional, acesta rămine adesea 
o viziune şi derivă în teatralism. E aceasta ceiace a compromis ro- 
manul—teroare al sec. XVIII englez, în frunte cu Horace Walpole, și 
care s'ar putea tot atit de bine numi romanul baladă. E aceasta iarăși 
ceiace a tăcut din scrisul lui Walter Scott o literatură in mare parte 
caducă, 

Dar încă alte probleme iau naştere. Aceia a folklorului in pri- 
mul rind. Capitol pasionant receat, al filologiei, el e destinat să de- 
semneze pe scoarța Europei în dire de fosile verbale inaintarea din 
trecut a sufletului neamurilor. La noi, d. Ovid Densuşianu a urmă- 
rit în legătură cu păstoritul și actul lui de seamă traashumanța, o 
viață care s'a prelins dealungul culmilor, dela Iran şi pănă 'n Pirenel. 

Lirismul poporan sudic, comparat cu cel nordic, nu e mal puțin 
vorbitor, Şi e un nou capitol la problema păstorului, credem, balada 
poporană. O vedem impregnată şi la Engleji de acelaşi orlentalism, 
folklorul In general patat de umbra aceluiaşi misticism păgin. Celace 
tămine nordic, pururi nordic, e tragicul moştenit dela Scandinavi, ei 
insuși de o natură explicabilă, după cum vom vedea. Restul e În 
mare parte de găsit pe drumul pe care l-au făcut acealași păstori— 
ție uneori... deghizați în călugări sau evoluaţi în trubaduri—de pe 
culmea Cevenilor, prin stincile normande şi de aici spre munţii şi la- 
curile reci ale Scoției sau colinele verzi ale „verdel Erin.” (Se ştie 
că elementul gaelo-celt, adică elementul poetic al Britaniel e acels 


care, domesticit de Caesar și părăsit apoi, s'a retras din fața Anglo- 


wA 


SCRISORI DIN LONDRA 113 


Saxonilor cotropitori spre coastele din fund ale regatului, menite să 
devie odată S:oţia, Irlanda și Wales). 

Chestiunea mai prezintă, in afară de cea istorică şi filologică, o 
lature pur literară, o iature estetică, 

O probiemă a genurilor literare. Estetica veche a socotit că le 
poate defini In ele lnşile. Creatorii rind pe rind au sfârimat aceste 
cotețe de porumbei, lar porumbeii au devenit sălbatici ; criticii gă- 
sesc dificultăți tot mai mari să-l prindă. Unii trebue să se sălbati- 
cească el taşişi» in poeţi... 

Oricum ar fi, balada a fost unul din genurile cele mai cadrate, 
intr'atit de mult incit 1 s'a putut găsi originea şi face genealogia. 
N'ar fi nimic de zis dacă aceasta s'ar fi tâcut pe cale de critică şi 
literatură comparată. Dar „genul“ admis aprioric, experiența a fost 
tăcută sclavă principiului, Sugestionați de etimologia cuvintului, pro- 
tesori ca Gummere, Kirtredge, moştenitori ai eroarei lul Herder, şi 
azi incă o bună parte din experți medievalişti pentru care trebue să 

punem poate pe profesorul Ker, dela University College din Londra 
(la lucrări de seamă ca Epic and Romance şi The dark Ages) au 
instituit balada ca o formă literar a dansului. De aici teoria „omo- 
geneității”, care face din baladă un produs al colectivităţii poporane 
meni! să acompanleze cu vorba jocul unei adunări de tineri şi tinere, 
2 înc negli refrenului ca punct caracteristic al plăsmulrii 

In: legem ce inseamnă o astfel de interpretare 
cele citeva versuri ce alcâtuesc balada în ae Socotită remedia 
accesoriu, ea nu a intirziat să devină un fel de artă decorativă, o 
artă aplicată la poezie. Nu sintem toți—partași obişnuiţi al iluziei— 
inciinaţi să privim balada ca un ornament. un pretext de poezie, un 
refren insfiryit. Ce alt ceva a făcut dintr'insa autorul baladel cade- 
ților ' şi su a ajuns balada un simplu cuviat, un epitet ornant la toți 
pen moi in frunte cu Paul Fort. O repetiție monotonă e tot cejace 
„acer o inelar grație, poeziei în care se topea tet sufletul tru- 

Teoria tecentă Insă, pornită „ad rem”, a luminat 
nouă viață, cea care i se sustrăsese de esteţii „in rezerve Trium- 
fátoare decurind în cartea critici americane Louise Pound (Poetic o- 
rigins and the Ballad), această teorie nu vede urmă de „audienţă fà- 
fânească oglindit in baladăe, Etimologia cuvintului nu poate servi 
ca document, Dintre elementele baladei medievale nici unul nu e mai 
puţin frecvent ca dansol şi cintecul. Refrenul insuşi e o armonie ce 
su pâstrează ritmul unor pași. „Lirica unul Shakespeare sau Shelley“ 
Š mal apropiată, ca ritm interior deun „cintec de joc“ poporan, decit 

ada Chevy Chase“. Dimpotrivă, toate, mai toate baladele reflectă 

O Viaţă aristocrată. Caracterul lor epic-dramatic concordă cu på- 

rerea noud că genul, ori spre a nu vorbi metaforic, caracterul liric 
papa pana în Hteratura celorlalte două, 

ormulă, un trubadur sau călugăr e autoru - 

haac ov numai unei audiențe, aristocrate, Nu ein read rare mi 

sm pe gaga Poporul intervine numai în recrearea baladei. 

cometa re man aceasta, o interpretare de dragul ştiinții, o 

principiului. Ea se imperechează minunat apoi, cu 

noua teorie deasemeni, a edelor scandinave. Criticii erau foarte a- 

måriți lo prima jumătate a veacului trecut că aceste cintece au ona- 


1 E caraclerisiică adoptarea baladei de căire arta dramatică. 
8 


i ui să i 


SCRISORI DIN LONDRA 115 


114 VIAŢA ROMÂNEASCĂ 
I 


rație atit de abruptă, șovăitoare chiar, și plingeau pa scaldul islan- i 
dez că inspirația lui epică şi lrismu-i primitiv ti sint atit de confuze 
şi sumare. O întreagă depreciere a minunatei poezii islandeze, a ur- 
mat, Aşa cum, în mic, am deprecla noi, invers, Miorița privind-o ca 
epică, in vreme ce lirismul e ceiace a produs o şi o menţine. Negre- 
şit însă că un idolitru al „genurilor, neadmiţind o decit ca ge^, nu o 
va admite lirică, neavină structura in consecință şi cu acelaşi conse- 
cință indreptățit va fi să nu o mai admită deloc (Punctul a fost pus 
la noi de d. Mihail Dragomirescu). Edele islandeze au fost găsi'e 
ca avindu-şi izvorul limpede în drama scandinavă. La această orti- 
gine tot caracterul lor dramatic se luminează şi perfecția lor nu mal 
intirzie să se ascundă. O dramă populară exista în Norvegia inainte 
de ruperea de trupul ei a răsvrătiților ce aveau să populeze Islanda, 
Scaldul insular ciatind apol, avea in ochi audiența și în auz sgomo- 
tul ce | face cuvintul care însoțește gestul, Ce.i trebuia lui atunci 
să „povestească ?* Ce îndrăzneală să se povestească pe el Insuși?e 
Era o faptă in urma lui care se ridica vorbitoare. Ca eroul unic al 
lui Aeschyle, scaldul primitiv e actorul lui însuși. Poemele lul deci 
trebuesc vâzute ca și „Prometeu înlânțoite, Cintecul lui Helgi, cen- 
trul acestei producții, dă mina prin Hamlet cu Orestele lul Sofocle, 
Dacă nu chiar un tragic, un „Aristofan al Westului** autor de „,mis- 
tere“ nordice e la baza literaturii... epice scandinave. 

Toate aceste teorii, care după ce au răsturnat crarhia genuri- 
lor, le a pus la discreţia genivini creator, —singur stăpin ale acestor 
lumi imaginare și singur în stare să le conducă şi transtigureze, să 
ie refacă după ce le-a nimicit,.—nu pot să nu privească și să nu fie 
privite şi de producția noastră poporană, cu atit mai mult cu cit, su- 
dică, ea poate aduce control şi confruntare din afară, 

Ca să vorbim de balada noastră—căci dela ca am plecat—vom 
da acum dreptate impresiei parțiale de superioritate exprimate la In- 
ceput. Mai discursivi, cași neamurile ce Ii dau naştere, balada su- 
dică e menită să prezinte avantajul corespunzător. Motive comune— 
şi ele pot merge până la Siegfried care vorbeşte ca păserile sau Freia 
dată giganților ca să clătească lul Wotan palatul ceresc (vezi „Cucul 
şi Turturica* și „Meşterul Manole...*)—capâtă în balada sudică gra- 
ţia povestirii şi ș+gâinicia cuvintului, ca iu cea nordică să dobin- 
dească tragicul gestalui şi misterul viziunii. Comparaţia s'ar putea 
urmări complect desigur cu poezia franceză. Lucrul s'a făcut pentru 
romanță Provansa şi in versificație—atit de refractară intluențelor— 
a inriurit producția engleză, 

Inseamnă insă aceasta ca originea baladei să fie aiurea alta ? In 
ce ne privește pe noi. absenţa frecventă sau rceinsemnâtatea refre- 
nului, evidențierea individului colorat totdeauna de simpatia sau an- 
tipatia poetului, Izbucnirile lirice şi episodul descriptiv, sentimentul 
poetic al naturii! care de cele mal multe ori e tovărăşia unul om cu 
„alma mater=, cind nuetiorul însuşi al singurătăţii, sint tot atitea lu- 
cruri ce ne trimet la voinicul care cintă pe-un picior de plai sau la 
gura codrului. Nu dans, nu asistența. Singurătate și indemn propriu. 
Viaţa noastră da altfel in evul mediu, lipsita de feudalismul occiden- 
tal, justifică aceasta. Cind țiranul nostru a inceput să ocupe tinda 
sau pajiştea in odihna stintă a duminicilor au tost horele —produse a- 


-- u adoptat batala piclorului sau bucuria jucăușe a sinilor. 
tg Narative, a urmare, în esență, individuale ca factură, bala- 
dele noastre sint şi ele un document şi o lumină pentru toțelegerea 
nouă a așa numitului „gen“, ŞI dacă nu sau putut contamina de e- 
lementul dramatic, universal al Nordului,—toate imprejurările exolică, 
—cu toate lipsurile pe care această naștere le reclamă, ele au evoluat 
mai liber și mai Inħoritor în impulsiuni de rasă şi natură. 

Toate aceste lucruri le oprim deocamdată aici, mărginite de im- 
prejurâri la schiţe şi sugestii. Ele vor fi semnalat cit de puţin puncte 
de vedere pentru cercetări care, in telul celor ale domnului Beza, pot 
4 täti roadele cele mal neaşteptate. 

ci peniru un suflet nesotisticatde ştiinţă, ele vor fi în stare să 
„ducă la faptul binecuvintat care e pe lume: înţelegerea dreaptă, ne- 
prejudecată, a citorva strofe ce-ţi pot cădea în mină şi care pot ti 
eventual o poezie, 


Dragoş Protopopescu 


1 Nu loidesuna „praciia“, cum căuta să arate acum cîlira ani în 
„Viaja Nouă” neuitatul Titu Diau. 


Cronica literară 


Literatura japoneză în epoca clasică 


Intr'un articol apărut în cursul anului trecut, profesorul unui 


liceu superior din Tokio, Jokichi Naito, mărturisea cit de puțin sint 


iniţiaţi Japonelii în cultura franceză, 

Pecind literaturile engleză și germană le sint deajuns de fami- 
lare, grație unor specialişti ca Tsubuchi și Mori,—abia se află un 
singur liceu—Gyosti Jakko—urmârind educația latină ; şi trebue så 
spunem că intimpină enorme diticultăți cu toate storțările de a-i ve- 
ni în ajutor pe care le face ambasadorul francez M. Bapst. 

Interesul economic pe care incepe să | aibă Rominia în Japonia, 
cum şi curiozitatea artistică ce-l arată, fac şi mal necesare cunoaş- 
terea şi răspindirea literaturii şi artelor noastre în regatul Nipon, a 
cărul psihologie, după cum voiu arâta,—nu-i lipsită de o oarecare ase- 
mănare cu a noastră, Pot zice „cu a noastră“ căci cele două cul- 
turi, fiice ale lupoaicei, oricit ar păstra caracterele lor personale, sint 


totuşi destul de inrudite ca să le pot considera ca una și aceiaşi fi- | 


Inţă, In faţa raţiunii Extremului Orient. 


Dar ca să ne putem desfişura extensiunea intelectuală in mij- 4 
locul acestul popor, trebue fireşie să-l cunoaştem noi înșine mai in- | 


tăl,—căci ce ştim pănă acuma, e mal nimica. Ştiu prea bine că iluș- 
trii scriitori franceji au scris despre moravurile sale lucrări vestite, 
şi că ofițeri de marină s'au gindit să ne desfâteze cu povestirea a— 
venturilor de dragoste petrecute prin ceainăriile Japoneze. Faima li- 
terară a unui Felicien Champsaur è destul de stabilită, și fiecare 
cam ştie ce preţ să pue pe un document ca „la Poupée Japonaise”. 
Dar e ma! grav cind stilul unui Pierre Loti pune în cumpână presti- 
giul farmecului său în sprijinul unci erori. Căci Pierre Loti a vâzut 


Japonia intocmal ca Englezul care, trecind prin Boulogne, zârește o 


femee roşcată— Dumnezeu ştie dacă era ori nu franceză |—se "toarce 


drept în cețoasa Albion, şi spune Londonejilor că toate francezele sint 


cu părul roșul 


De obicelu, mai toți străinii judecă uşuratec, fiindcă toate po- 


poarele vizitate de străini, se Impotrivesc instinctiv—ca orice orga- 


nism fiziologic—la strecurarea şi Invadarea grăbită a elementelor strå- 


ine în sinul lor. in contact cu acestea, ele caută să le menţină oare- 


CRONICA LITERARĂ 117 


cum la suprafață ; deaceia indivizii cu care călătorii via de dbicelu 


- în contaci, nu sint îndeobște din straturile alese ale națiunii, ba dim- 


potrivă. Locotenentul de marină J. Viaud (Pierre Loti), debarcind în 
portul unei insule nipone, are o legătură galantă cu o geisha,—legă- 
tură invălită de tot farmecul depărtărilor, al deosebirii de moravuri, 
plus nelipsita Ingimfare de autor. intors în Pranţa, scrie—şi cu ce 
talent stilistic l—că Japonia e „Madame Chrysanthème !* 

Este exact cazul călătorului uluit, care sosind în București, in- 
tiinește o demi-mondenă intrun dancing sau bal mascat, —şi fâureşte 
apol o mie și una de legende pe seama virtuţii acestui popor. Cași 
cum virtuțile unul popor trebuesc căutate, —cum fac unli aspri catoni 
al presel cu nuanță orlentală,—in baluri şi în doncinguri! 

De altminteri exa:titudinea nu-l darul lui Loti. Şi pentru a a- 
răta şi mai temelaic îindreptățirea obiecțianii ce ii fac, să-mi fie per- 
mis să deschid o paranteză, 

Un fapt, pe care mi-a fost dat să-l verific de visu, va fi dea- 
juns så dee ə idee do modul cum autorul acesta își scrie cărțile. In 
unul din romanele sale bretone, unul din erol! se ridică în clopotnița 
bisericii orășelului Saint Paul de Lion, şi priveşte de acolo petsa- 
glul ; e tradiționala descripție a cimparilor bretone, cu mici arbuşti 
infioriţi, Inconjurind vechi dolmenuri, și ia depărtări valurile veşnice 
ale mării fără limite... 

Ei bine, dacă Loti și-ar fi dat osteneala să se urce chiar el In 

acelei bisericuțe, ori cită bună volaţă şi-ar fi dat, nu pu- 
tea să vadă în largul cimpurilor decit straturi ingrijite de conopidă, 
anghinare și smeuriș... 

Nici ua strop de vai de marea! Lucrul acesta trebue reținut. 

Să revenim la Japonia. E vădit că nu vom cere informaţii a- 
supra moravurilor japoneze, dela fanteziile dulcege ale d nei Chrysan- 
theme, nici dela d-na Butterfly, La drept vorbind, numai un singur 
european a știut să pătrundă în intimitatea cugetării japoneze şi să 
descurce decsebirile adinci, încilcite. care separă lumea albă de lu- 
mes galbenă; unul singur care să cunoască geniul japonez in intregime, 

E Lafeadio Hearn Acest om nu și-a plerdut vremea petrecind 
cu „musmeele*, nu s'a oprit la mahalalele oraşelor japoneze. A in- 
drat în m jocul lor, și în inima vieții lor. Amator Indrâgostit de lite- 
raturile orientale, Lafcadio Hearn ajunse 'ntr'o zi profesor de limba 
engleză intro universitate japoneză, Se japoniză. Invăţă limba lor 

Ditä şi scrisă. Se supuse acelorași reguli de viață, moravuri, obl- 
celuriș se căsători după ritul sintoist cu o japoneză. A murit in țara 
adoptivă. Graţie iul, Europa putu să întrevadă ceva din marele miss 
ter galben Prin traducerile lul şi ale lyt Chamberlain, puturăm pä- 
trunde subt arcadele literaturii, $i oricit v'ar fi plăcut Japonia lui 
Pierre Loti sau Claude Parrâre să nu nădăjduiți că perspectiva pe 
care volu incerca s'o arunc aici asupra vieţii japoneze, uşa cum se 
desprinde din cârțile europeanului convertit la sintolsm, se aseamănă 
cit de puțin cu Japonia celor dol imaginativi... Ne vom desbâra dacă 
volji de orice spirit european ca să pătrundem în aceste texte, şi ne 
vom incerca să.] desprindem originalitatea, deslipindu.ne de prejude- 
sapie, SSe e saiga are par şi amintindu-ne de cuvintul pe 

icadio Hearn 1 a inscris drept titiual uneia din lucrările sale: 
Lumina vine dela răsărit. za 
De akfel, numai timpul ar fi deajuns să creeze în nol acea a- 


& 


118 VIAŢA ROMINEASCA 
titudine de spectator indiferent, pe care orice bună critică o reclamă 
dela cine are pretenția de judecător obiectiv, * 

Apogeul literaturii japoneze,—adică acela ce s'a convenit a se 
numi era clasică,—corespunde cu neagra şi imensa lacună care des- 
pică istoria civilizaţiei occidentale, co timpul în care Europa era prada 
războaelor şi superstițiilor. E tocmai pe vremea balaurului din Gué- 
vaudan**, în vremea spiimeice o trezea apropierea și împlinirea anu- 
lui una mie ***, în momentul acelui haos cind se ivea în zorile lui,— 
Evul-mediu ; In acelaşi timp, pe cealaltă față a globului pămiatesc, 
infloresc capo d'operele literaturii nipone. 

Dela ai VII la al XIII secol după Hristos, urmează generaţii de 
scriitori şi de artiști, unele mal strălucite decit altele și se inmulţesc 
operele de poezie şi de proză. Pe urmă, brusc, tocmai cind occiden- 
tul renaşte, tocmai cind minunatul umanism întioreşte printre ome- 
nii pănă atunci barbari, civilizația japoneză se opreşte, stagnează, 
caşi cum, ajunsă la perfectie, n'ar mai fi putut produce opere mai de- 
săvirșite. 

O mle de ani trece fără ca ca să dee un semn de viaţă. 

Ne apropiem acum de anul 2000; şi pe cind la noi, simțul Ite- 
relor şi al artelor, moare în materialismul ce! mal brutal, fruct al 
culturilor care nu sint latine,—lată că un freamăt abia simţit cutre- 
eră Insulele nipone, un fior le agită ca pe nişte aripi gata så se des- 
chidă ; Incă obscură, o mişcare de renaştere se desenează, Să fle 
oare efectul de oscilație al vreunei misterioase legi de alternanță? O 
influență ocultă să imbine oare, în naşterea și moartea lor, civiliza- 
țiuniln celor două emisfere, literaturile oamenilor albi cu acelea ale 
oamenilor galbeni,—Parnasul cu Tusi: Yama? 

Insolubilă problemă, pe care veşnic şio va pune spiritul u- 
man în sărâcia mijloacelor sale, și pe care fără s'o lămurească, nu 
poate decit s'o constate I 

lată-ne în preajma celul de al X-lea secol, în fața unei culturi 
intense, bogate, variate, nuanţate, a unei literaturi câreia nu-i lip- 
seşte decit numai genul oratoric, Dacă literatura japoneză e puțin 
cunoscută de Europeni, nu-ila fel cu arta propriu zisă: pictura, sculp- 
tura, ceramica ; nu-i, îndeobşte amator. amator de bibilouri, să nu 
albă o broască țestoasă de sculptorul Seimin, sau un Kakemono de 
pictorul Sonkenodon. Profit de cunoştinţa aceasta şi volu compara cu 
drept cuvint literatura cu arta lor plastică, fiindcă notele caracteris- 
tice fiind aceleași, vă veți face mal uşor o idee,—in lipsă de texte 
a căror traducere le-ar răpi farmecul, —despre ce sint poesille şi o- 
perile lor In proză. 

O să vă daţi seama de altfel, că cel puțin în tanca **** tradu- 
cerea e aproape de neinvias, și cind aşi cita texte, n'aşi putea-o face 
decit cu aproximaţie, 

Cind parcurgi opera Japoneză, o constatare se impune numal- 
decit spiritului: Japonezul nu concepe totalul, nu vede decit detaliul, 
Nici o vastă compoziție In pictură, nici o scenă genială în artă. Doar 
o pasăre care sboară, un anima! adormit, o temee mergind... 


* „In faja unei opere noi, fereşie-le de a o judeca în toiul entu- 
ziasmului, ca nu cumva să le fure ce-l nou în ea, în loc de celacei 
adine", zicea !. Malorescu. f 

* Reg'une în masivul ceniral al Franjei. 
** Peirea lumii prin trecerea comelei. 
** O lormă de poezie în 5 versuri, 


CRONICA UTERARĂ 119 


Artistul vede latura mică a lucrurilor, dar o vede bine. Cit a- 
devăr şi cită viaţă în modestele lor desenuri, şi de asemenea cit 
materialism! indiferent, cam sceptic chiar, inaintea ideilor mari şi 
in fața fenomenelor naturii, sufletul artistului nipon, filozof şi biazat, 
nu se emoţionează de nimic. Notează, cu o linie tind, un amănunt pe 
care un alt ochiu nu l-ar fi putut prinde in ansambliu, şi talentul lui 
face dia acest amănunt o operă de artă, 

Cercetați mijloacele de intăptuire ale picturii japoneze: le veţi 
găsi ciudat ce cumoătate la infățişare, După o răbdâtoare şi răspi- 
cati analiză a elementelor componente, artistul japonez a găsit tră- 

sătura. linia evocatoare a intregului. Nu trage decit unica linie care 
t-a izbit, lăsind asociaţiei de Idei a spectatorului grija de a intru- 
chipa testul; o singură lovitură de pensulă îl ajunge, ca să dee im- 
presiunea unul volum complex. Astfel două linii de cerneală de China 
pe un paravan sint de aluns, nu numai să reprezinte, dar incă să in- 
vieze intr'o athudine fireasca, o pasere de baltă din familia Alergă- 
toarelor. Sobra expresie a miştilor nu provine” decit din cumpătata 
ditormaţie a citorva linii ale obrazului, Rebeli nricării sinteze, tel 
puțin în materie artistică, Niponul impinge analiza pănă la paradox. 
O consecință a gustului acestuia, e pasiunea ce-o are pentru minia- 
tură. Cea mai tinică dovadă sint grădinile pitice cu care se fălesc 
grădiaarii lor. Silvicultura e pentru Japonez o artă, A gâsit mijlocul 
să påstreze exacte raporturile de môrime ce există Intre diferitele 
părți ale unui copac, și reducind dimensiunile, dar păstriud relaţiunile, _ 
a obținut nişte arbori pitici, care păstrează, în extrema lor micime, 
armonia urlaşilor păduri |! 

Aceste trăsături caracteristice geniului japonez se regăsesc ai- 
doma in poezia erei c asice, în poezia așa ziselor tanka şi hal-kai. 
Intiinim şi aici același iubire de miniatură, aceiaşi preocupare de a- 
minunt, precizat cu un lucru de nimic. Tanka e forma clasică prin 
excelență a poeziei japoneze. O tanka are in totul numai 5 versari. 

două versuri dintăi conțin un înţeles, Cele două care urmează, 
alt ințe.es, ne avind nici un raport cu cele dintălu. Singura legătură 
existentă Intre cele dou membre e un joc de cuvinte cuprins în ver- 
sul al treilea. VA dați scama cit e de greu să traduci o tanka, in- 

tr'o imbă europeană ; e cu atit mal greu adesea, cu cit jocul de cu- 
vinte care servá de inel între cele două părți, se învirte imprejurul 

"unor omonime geografice, cele mai multe necunoscute de no, Din cauza 
ingeniozitaţilor verba'e, tanka râmine deci aproape indescitrabilă lec- 
torilor din Europa. Şi cum oferă de altfel puţin interes, nu volu cita 
decit una, ca să | prindeţi mecanismul... Am ales-o totuși printre cele 
mai de înțeles. Cu lâmuririle ce le volu da, va putea fi complect pri- 
cepută. O femoe vorbește: 


Mineca mea s'a umezii (de lacrăml) 
Giadindu-mă la lericitul anolimp 

AI prunilor infloriļi, ce se înclină spre apă... 
Visul nem scat 

A tras limba clopotului... 


lată acum ce înscamaă această „tanka“: 

E votba de o femte părăsită de lubit. 

Cind vine primăvara „vremea prunilor înfloriţi* giadul o duce 
la primăvara lubirii ei, și ochii läcrimați ii udă mineca kimonouiul. 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


Totalul sunetelor traduse prin „infloriți ce se înclină spre apă“, for- 
mează in limba japoneză numele unui skit vestit; imediat se deg- 
teaptă In spiritul autorului viziunea acelui schit rămas nemișcat după 
ce s'a tras clopotul de vecernie sinthoistă, pentru a deștepta atenția 
lui Dumnezeu asupra rugăciunii făcute, 

De aici versul : 


Visul nemiscal! 
A iras limba clopolului. 


E suficient din cele spuse, cred, să intrevedeți tot „imbroglio* 
de care se izbește traducătorul unei „tanka“, 
Dar alaturi de această jonglerie verbala, stat şi tanka fără nici 
un joc de cuvinte, închizind în cinci versuri cele mai delicate cute 
sufietești ale unui spirit ales. 
lată citeva exemple, mai bune decit orice disertații, menite să 
vă transmită farmecul straniu al acestei poezii. 
Un exilat visează cu echii deschişi într'o seară, la casa pe care 
a trebuit s'o părăsească, şi o cugetare îl strătulgeră.., 
O notează, şi avem această delicioasă epigramă. 


Deşi casa mi-a rămas pustie 
becind mă pierdul prin lume, 
Nu uitaţi, flori de pruni, 
'mfloriț! primăvara 

La marginea coperişulul el... 


Nu-s oare aici, rezumate în cinci versuri, tot lacul, toată tris- 
tețea lui Olympio, toate teoriile şcoalel romantice asupra indiferenți 
naturii in fața suferințelor umane ? Nu-l aici toată durerea elegant 
ascunsă, subt amârăciunea unel lronii biazate ? 

Nu ne aduce aminte de pilngerile lui Ovidiu? După cit am im- 
presia, in nici o latură nu există un termen mal potrivit a reda a- 
ceastă „tanka“ așa de bine cum îl dă intraductibilul rominism „ml-e 
dor*, 

lată o altă „tanka“, de astădată cu caracter pronunțat occiden- 
tal,—preţioasă chiar. Este scrisa de pana poetei Ono-no-komuchi, 


doamnă de onoare la cartea Mikadcului, prin secolul al IX al erel 
noastre. 


Intre somn şi deșlepiare * 

Am văzu! pe cel mai drag, 

e Deer rămas din clipa-acela 
uspinind, spre lumea-ascunsă 
Dincolo de-al vieţi prag L.. 


„Tanka“ trebuia să dee naștere unul poem şi mai scurt, mal 


* In franjuzeşte : En un sommell léger 
V'ai vu celui que j'aime, 
Et depuis cet instant 
Je me suis prise a soupirer 
Après ce quon nomme le râvel 


CRONICA LITERARĂ 121 


Pi a n 


concentrat, numit „haka'*,—de trei versuri, Primul vers are cinci 


i te, al treilea iarăși cinci. 
ee: n ondaa „epigrame lirice". „E ca razi 
aice el—intredeschi<ă o secundă, un suspin intrerupt, in ugit, 
se fi lăsat auzit.“ 
eră i în acest cadru gio Erie ue a DOSa ue 
rtret, o idet. Dacă realireaz — 

peri parte em Danei pe care l-am înțiinit in pictură. (0) epopee 
una singură, dar caracteristică,—şi intregul se reconstruește îna anca 
ochilor noştri. Vreţi să vedeţi o rață? iată mijlocul pria care p 
tul o prinde Intr'an haikal : 


Uite-o cît esle de mindră, 
Că văzu şi fundul apei 
Raja mică! 


ind la 
n trel versuri, rața e vie Vezi în adevăr păserea reven 
gintas după ce s'a scufundat, scuturind din coadă şi măcâind. 

Japomezul e prin excelenţă, un vizual; e un sensitiv, nu un i 
motiv. Dar simţul critic este atit de desvoltat, incit îşi lucalizea 
cu uşurinţă senzațiile. Ha -kat e pentru el ua instroment mezi pA 
trivit să-şi noteze repede concepțiunile vizuale. lată un exemplu 
tademinare : 


Luna, — 
Dacă i-ai pune un miner, 
Ce frumos evantallu | 


S'ar putea Inmalți mereu citațiile de versuri „Ha'-kai=. Pretu- 
tindeni val intilni asi d ingeniozitate fină, aceinşi dragoste de pas 
mânunt. Dir lată anomalia. văzută cu ochil noştri de europeni. ln 
toate aceste Hrimituri de poeme care se inșiră de-alungul a a 
cole de literatură (fiindcă hai-kal s'a perpetua! până în epoca > n T- 
nà), Japonezulanaiizeazá senzațiile sale, şi rar sentimentele. lubi pre 
une e isgonită din literatura japoneză. Vom vedea că fie in operă de poti 
tle In operă de poezie,—inbirea nu figurează în operele nipone. e 
din faigs smerenie ? Nu. E o chestiune de caracter al civilizaţiei, de 
fundament, am putea zice. Literatura în mare parte nui decit refie- 
zul cugetării sociale a unul popor. ŞI dacă iubirea pentru o temee, 
porolad dela sentimentul platonic, ca să ajungă la dorința erotică, e 
obiectul de căpetenie al literaturilor noastre, pricina e că în mare 
parte actele societății occidentale sint faptele acestei deformațiuni a 
simțului genezic, numit Iubire. Cultura noastră a taconiurat, a im- 
podobit această atracție de ordia himic, care impinge unele către al- 
“tele organismele de sex opus, ct moralități de fabulă mal mult sau 
mai puţin postice, cercind să ridice actul fiziologic şi să | facă a se 
împărtăşi dia lumea morală, procurindu-l! in același timp şi rafinerie 
şi ingrijiri (necesitate de enervarea simțurilor blazate)—in interesul 
suprem al speciel. f 

f Dar metz Japon, iubirea între sexe rămine la definiția pe care 
„o dă Bitaille în Quadrature de l'Amour : 
L'amour ? Peuh |! Un frémissement de la chalr ! 
Chiar pentru Japonezul de azi,—și cu atit mal mult pentru Ja- 
;ponezul epocei clasice—iubirea vine în ordinea erarhică, după cultul 


e AN dvi ulei 


patriei, devotamentul câtră împărat şi respectu! fam 
nu ca la noi, în urma şi ca produs factice ei unor pane alor 
pria cei fire:scă a lucrurilor. ; 
0 psihologie care ne scapă puţin, atit e de pot 
noastre, D. Andre Ballesort, cu mira, celui de al a EE 
Japonia, se Incercă prin 1914 să joace acolo Cidul de Corneille, Plesa 
fu tradusă, a laptată scenei japoneze și literați universitari fură in- 
vitaţi s'a asculte, Deziluzia fu mare printre auditori; lH se anunţa- 
cp o capo d'operă, și el ou pricepeau nimici Nu puteau pricepe 
pa pane Mabi Maans OIADI le a datorie și iubire, oricit de e- 
ului le rură t 
ridicule caşi nehotăririle unul calator. care harn oara e bibe 
sta să şovălască anume ce să-și scape mal degrabă : soția sau ci- 
nele ? Exemplul acesta då o idee de psihologia acestui curios popor 
Să ne asucem aminte iarâşi de practicarea Hara kiri-ului şi aa. eta 
țelege de ce literatura noastră le este aşa de puțin accesibila Scoa 
teți în adevâr sentimentul iubirii din literatura curoveană ;—ar rimt- 
nea prea puțin lucru. Dimpotrivă, in Japonia, poeții și prozatorii se 
riza = prea cal ein la orice. Niponul preferă să descrie 
$ ască mici imprestuni, să. 
Desigur găsim și citeva tanka şi hai-kal de lg e că-n 
tea sint mal toate scrise de femei. poetesele palatului, care de altfel 
eretic iei O poeziei japoneze. Era firesc să nu lip 
s a excepție, genul dulos I j E 
s'o spunem în treacât, e A maj bogată re n aioin 
toate poemele din epoca clasică sint opera doamnelor de Sieis AA 
curtea Mikadoului, și se pare că lo spiritele feminine mai intâi n 
aa ein gone fină a literaturii nipone. 20 qâa 
acă spaţiul unul articol nar fi prea restr i 
analizez elementul feminin al acestei Ra Sa E Po Medi pri 
virilitate sint aceste poeme, În care nu mai extrema delicat 11 
neţea pipa a senzațiilor domină. i N: 
șa dar pentru a cinta, și mai ales pentru a 
grec lei pat rage 1 spiritul ladrazaaţ. maa rok mp ponei 
— stea scriu,— mamele de familie, nu. Eur 1 
să nu și închioue că literatura e prea răspind 4 i a iea 
neze. Surorile lor din Tokio nu ştiu puma i 1 er rr mud pre 
mai nefericite ca ele, din cauza asta. Anu see fl je Dh 
pitala lor, „Choukovo-lohano“ a deschis o pp sare pozat probl 
să n, asp asant arih sei senpre calităţilor necesare soțului ideal. 
och- intre ; 
Surile n'ar diferi mult de ale p aeiia certa rapa o voda jemen 
lulul de mai sus, calitățile bărbatului ideal sint: riii 
H să nu fie sgircit, á 
) nu se ocupe exagerat de toa 
3) 54 aibă înfățișarea ei os Aana eh 
4) Sâ nu fie familiar cu femeile. " 
5) Să vorbească răspicat, limpede, 
6) Să se hotăras:a repede. 
7) Să aibă un ideal. 
8) S4 nu apară pe la bucătărie. 
9) Sâ nu critice imbrăcâmintea sau coafura unei femel. 


10) Să nu-şi piardă vreme 
lul particulare. a a povestind femeilor despre gusturile 


11) SA nu fie bețiv, 


CRONICA LITERARĂ 123. 


12) Să nu fie ingimtat. 
13 Să nu (le prea gelos. 
Desigur, în toate ţările din lume, toate femeile vor fl de acord 
asupra primului punct: soțul să nu fie sgircit, Omul prițueşte prin 
intrebuințarea ce-o dă banului ce-l are. De pe vremea lui Danae şi 
până azi, cele mai bune mijloace de seducțiune au fost catourile,— 
jurul destul de trist. Dar nu vreau să rețin din această anchetă de- 
cît atit : tinerele japoneze nu cer un sof îndrăgostit. Cel mult,- şi 
tocmai în al 13-lea pun:t,—lucrucaracteristic—pun mal degraba um 
friu iubirii: să nu fle prea gelos, Câci—să nu ne ingelim—cind ele 
ii doresc rezervat cu doamnele, e numai o chestiune de cuviinţă sau, 
dacă vreţi, un semn de bună educaţie. In Japonia un om care tace 
curte femeilor, care îşi Intrebuințează tot timpul să placă lor, e un 
bădâran, un neciopiit,—concepţie cu desăvirşire opusă ideilor accep- 
tate in Europa. Cind am zis „femeilor“ nu am înțeles pe geisha, co- 
chetele, florile ceainăriilor, al câror rot social corespunde cu rolul re- 
zervat în antichitate cartezanelor. ŞI cutez s'o spun, japonezele sint 
atit de neştiutoare în arta iubirii, că nici nu ştiu ce insamnă särg- 
tatul. În limba japoneză nu există verbul a săruta, Pentru a exprima 
acest sama de daioșie, sint reduși să intrebaințeze o perifrază prin 
cuvintul nameru care inseamnă, . a suge! 

Obicelarile din prea] ma nunţii, dacă sar practica aici, fetele 
n'ar mai fi atit de grăbite la măritiș, căci la Kioto sau Yedo, tine- 
rele mirese In semn de complectă supunere bărbatului, şi! spre a se 
pune la adăpostul tentaţiilor, îşi rad sprincenele și îşi imegresc din- 
arabă lată lucruri pe care Loti nu le-a văzut nici nu le-a descris 

ată. 


Grija de amănunt, grija de precizie, atențiunea indreptată asu- 
pra lucrărilor mici, dă naştere la opere de proză foarte curioase. 

Dar ştim indeajuns ce importanță dă Japonezul sentimentului iu- 
birii sexuaie, ca să fim luminaţi asupra locului ce-i rezervă el inro- 
mane. Nu doar că în vremea de azi nu s'ar găsi şi imitaţiuni după 
romanul englez şi francez. Pot spune in treacât că s'a tradus Dama 
cu Camelii de Osada, şi Nôtre Dame de Paris de Koyo, unui din 
marii romancieri japoneji contemporani. Maupassant, Z lla şi Anatole 
France au fost deopotrivă introduși in Japonia, cași Flaubert, Mac- 
terlink, şi decurind, Romain Rolland. Dar în era clasică, romanul «ste 
necunoscut, —cel puţin în forma obişnuită,—câci exista un fel de ro- 
man (mult mai inainte de apariţia romanului europtan) de un gen cw 
totul particular, şi care ar merita să fie tratat in!r'un studiu aparte, 

Realismul japonez nu dă înapoi în faţa cuvintului precis şi lo- 
curtile unde se desfăşoară acțiunea acestor povestiri, sint pururia bă- 
ile şi ceninăriile, locurile pe care oamenii de treabă nu le cutreeră. 

rul își are acolo literatura lul, nu ca sentiment, ci ca senzaţie. 
Nici nouă, e adevărat, nu ne plac iadeobşte, în lucrările de prozā, 
cărțile îm special religioase. Literatura japoneză din epoca cea bună, 
nu este mistică, După cum vom vedea, budisnul n’a venit neatins în 
Japonia și wa mositicat intru nimic spiritul național.  Japonezul 
cu ochiul Imi deschis într'o veşnică ironie, p'are nici ua gust 
pentru problemele metafizice. Observația lui înceată şi pasionată a 
lucrurilor și oamenilor nu se intoarce spre meditațiune ; contempla- 
ţia mută a preoților chineji şi indieni, la el e necunoscută. Cugeta- 


126 VIAŢA ROMINEASCA 

bună înțelegere cu misticismul bodist,— budismul îndeplini în A- 
„rea m, po care i-a avut creştinismul în Europa. In sălbătăcia 
moravurilor încă barbare, introduse blindeţea cugetării, introduse mila ; 
dar pumai cind tu adaptat la obiceiurile naţionale, a creat această 
minunată civilizaţiune, atit e de adevărat câ numai vigoarea senti- 
mentului naţional poate infuza popoarelor forța necesară unul mare 
avint, 

Numai infiltrațiunile străine de geniul rasei în sentimentele in- 
time ale neamalui, cum e sentimentul religios, au ruinat naţiunile in 
cursul istoriel.* Roma antică a căzut in ziua cind a primit pe zeil 
Asiel şi ai Atricei; Japonia, singurul popor din lume, îşi păstrează 
de mai bine de două mii de ani integritatea și a teritorului şi a cu- 
getării sale, grație numai respectului său absolut pentru cultul părin- 
ţilor. Prea Indeminatec din fire, Japonezul nu se grăbeşte să fie in- 
tolerant ; de a eia va tolera în oraşele sale culturile religioase eu- 
ropene, ŞI el se duce în aceste biserici, dar veţi vedea in ce scop. 
in a doua jumstate a secolului al 19 o misiune catolică ridicase o 
biserică în Yokohama. Preoţii se bucurau vâzind că asistă la ser- 
viciul rellzios și un mare numâr de Japoneji. Mare le fu deziluzia 
cind îşi dădură sama că în biserica Iul Christos, J*ponejii veneau 
să se roage tot lul Buda şi Kamililor (spiritele străbunilor). 

intreg spiritul japonez se oghndește aici: se serveşte de străin 
numai spre a-și sluji scopul lui propriu. Japonezul a rezistat în de- 
cursul vremilor, a ştiut să se menție la rangul marilor puteri, numai 
din cauza solidității şi a unităţii sale naționale, Elnua îngăduit 
nisi unei influențe străine să-l dizolve. Metoda iui de impotrivire a- 
tit moraliceşte cit şi fiziceşte, este aceia numită Jiu-jistu : să te ser- 
veşti de insăşi forța adversarului pentru propria lul distrugere, 

Cartea lui Claude Parrâre: La Bataille, e semnificativă pentru 
această atitudine a Niponului faţă de strâlni. 

Din punctul de vedere literar, Niponul doarme—am spus—de o 
mie de ani, adică dela faimoasa perioadă a așa ziselor Tanka, ale 
căror aspecte m'am incercat să le schițez în fugă. Să nu credem 
insă că Niponul e mort, Aşteaptă numai clipa prielnică spre a eşi 
din letargie ; iși așteaptă cu răbdare ceasul. Baâtrina Europă se ros- 
togoleşte în norolu şi în singe. Sa ne aducem aminte de prezicerea 
lui Lafcadio Hearn: Lumina vine dela răsărit. Influența budistă a- 
supra creștinilor nu este inadmisibilă. 

Asistăm nol oare în urlaşa nârulre actuală, la o renaştere a cl- 
vilizației japoneze, renaştere proprie, particulară geniului acestei rase 
şi nu copiată după falga cultură a occidentului ? 

Ca acum o mie de ani și mäi bine, Japonezul se va ridica în 
splendoarea artei sale pentru a preumbia asupra lumii surisul tăcut 
àl ironiei sale misterioase și biruitoare ? Lumina singeroasă in care 
apune Europa, nu-i oare aurora redeșteptării japoneze ? In locul cursu- 
lui de bursă, auzi vom nol cintecul hai-kal? Viitorul o va spune. 

Dar nici o forță omenească nu se va putea impotrivi, ca soz- 
rele să se ridice dela răsărit. 


Jean Grimod 


ci * 

* Printre sentimentele intime ale unul neam, care lrebuese fe- 
ritë de dizoluțiunea inlilirațlunilor sirăine Maiorescu pune alăluri de 
senlimentul religi.s si sentimentul estetic, cind inlluenja venea dela 
decadența sirăind. De acela indrumătorii gustului artistic al unul po» 

creatorii de arlă în primul rind și criticii -au rolul unor preoii 
păsirători si integrității suileteşii a acestula. 


ec a II 


Cronica Externă 


La trei ani după semnarea tratatului din Versailles, Eu- 
ropa se infăţişează încă intr'o lumină turbure. Frâmintarle se 
prelungesc intens pretutindeni Nici unul din statele continen- 
tulu n'a parvenit să-și stabiiească un ch de şubred echilibru 
intern, Şi cum ar fi posbilă o asemenea consolidare izolată, 
cind în raporturile dintre state domneşte haosul ? 

„Norma ul”, această m piune scumpa de care ne acăţâm 
nădej iile şi pe care ne sprijinim juiecăţile dureroase, a dispă- 
rut de pe ve.hiul nostru :ontinent, din leagânul şi focarul ci- 
vilzaţiei abe. „Normaivl” acesta a pierit peste oceane: la 
dreapta şi la stinga Pacificului. „Norm.lul” e legat de aur. 
Europa. are hirtie tipărită de tot soiul. In Europa e foamete, 
e o în e multă ferà le. 

n ultima cronică publicată de mine mai demult aici, ve- 
deam nori «d nind--se în Extremul-Orient v: desam amenința- 
fea briaşă dintracoo cuprinzind cu to'ţa fatahtâţi Eurupa. 
Amenințarea aceta cra reală. De aceia sa reacționat la Wa- 
shington impotriva ei. Subt presiunea dominiunilor engleze s'a 
săvi şi! in politica mondiaiă a Marei Britanii o schimbare care 
insamnă o dată. Intrâţirea Arglo-axonilor din cele două con- 
tinente, realizată acolo, a fost, pentru cauza pâcii, cel mai fe- 
cund eveniment de după războu. După conterința dela Wa- 
shingion, norii din Ex'remul-Orient erau iniaturaţi:  Desfiinţată 
impoverâtuarea alai ţă a'glu-japoneză; limitate armamentele 
navale ; asigurată independenţ: şi suveranitatea Chinei, dar, fie 
reşte, şi pr: tectoratele puterilor; gejucată turburâtoarea hege- 
m nie a Japoniei asupra Chinei, prin garantarea „orţii des- 
chise“ peniru toată lumea.. adică pentru America şi Anglia. Se 


infåpiuise, cu aite cuvinte, o dulce concordie capiialistă. 


Zi E; 4 


128 ____ VIAȚA ROMINEASCĂ 


E E E CI A 


i din Pacific s'au mutat din nou, în gr uri pl 
ad ropei. Opera dela Washington ada gy i og 
arson rt a In primul rînd, desigur, pentru (De atunci ev 
os ca Dr apoi peniru că momentul nu sosise 
ips . 
aur petear AAR deajuns pentru ca ideia cobane kpr 
a eşiiă din imaginaţia practică a d-lui AE fps 
aov sta de attiea realităţi insurmontabile. tele 
fe mahi pi ută atit de zgomotos nu s'a în.heiat p nre 
meae naay i Sedi Imnurile de solidaritate dela ine - 
pare mate de un „sauve-qui-peut” in care onas pire 
portiera Va mas nesalva'e. A recapitula faptele Her e A mie 
ao portuicatopă a trece în revistă caaan hr re grea Aget 
re această pitorescă intilnir X 
segen as asabiiitaţi mape ni se pare astazi rii dorit si 
m aomata in acest eşec a fost acela ans Dora n 
T dominat superb gela distanţă: d R-ymon SE acre 
Cel tn înți nu au fost nici Germanii tratatului dela n Ayok 
pr eaipn “i Ruşii care stau astăzi la Haga. ipay aral 
desg ete rau miluiții faţa de care orice cuv ră pane 
rag i semniticuţia unui gest de ma aia aena mere 
KABIA prin rezoluții nile dela m lot er apă nem 
= moriul experților întruniţi la Londra. dear morii 
Pini ată sa asiste tâcută ş, la nevoe, să primea a 
crea tară peste povara dela Versailles Rusia vea a 
rr peer Infrintul dela Genova a fost acela care-şi a s aria 
radise personalităţii pe-a presei ÎL em d pm: 
oi—du sfirşi: — 
Fr rar be y az aere se vagon, deşi d. zi, ase pipaa 
Dita ircumstanţă, undeva, departe. Infrintul a ost vanda 
masndnteg fe Londra în gară şi = rr pap sm să s oká 
i simţiri inalte a 
Ru fani nice n d-lui a ra Până ciad va dura el? 
j n 
Aano piae a E A, tratatului nepa. S 
Sant Masgherita, după cum s'a vorbit de „perfida pr E 
A nIndouă aprecleriie erau hiperbolice. Tratatul prera e t = 
si orei AET E R 
zut in el şovinii din re i aprut mc 
ceiace vroiau să vadă mulțimile, gi Pe pelpaais. panon 
ania. Tratatul run-german a fost rodul prip 
er rateze El n'a trăit, de fapt, mai mult decit ea. i DR 
h S'a vorbit încă de strålucita intransigenţă roma > 
țăţile fascinante ale comisarului Cicerin. Decor și joc m par ir 
Fiecare congres diplomatic trebue sa-şi aibă atracţ A sa m$ cai 
Facultăţile tuscinan'e au existat. Graţie lor discuţia ek- H 
de suculentă şi de plină de mişcare. rabie afac nu, < 
tratativele diplomatice intransigența se exprimă altfe decit 


; 


b 


CRONICA EXTERNA 129 
„NE —_—_ A m a I I 
argumentele eşalonate ale mai multor note scrise succesive, A- 
ceasta nu e decit cea mai obişnuită tactică. Rusia venise pen- 
tru a capitula şi a capitulat, in principiu cel puţin. 

Coudiţiile capitulârii, momentul de aplicare a dictatelor eu- 
ropene, Într'un cuvin! detaliile se discută acuma la Haga. Dis- 
ctia aceasta poate fi mai mult sau mai puţin lungă, după cum 
şi capltulaţia poate fi mai mult sau mai puţin deplină. Dar faptul 
ese! fial rămine : Capitalul internațional va intra în Rusia. lar 
Rusia va face concesiile necesare. Felul cum se desfăşoară în 
capitala Olandei acele tratative, chestionarele reci şi calculate 
ale puterilor neruse şi răspunsurile prompte ale d-lui Litvi- 
nov indică cu prisosință mersul real al lucrurilor, 

A trage însă din aceste fapte concluziuni asupra solidită- 
ţii regimului sovietic, ar fi greşit. Numai o judecată simplistă, 
neştiutoare de realităţile politice din Rusia—care totuşi, astăzi, 
Sint deopotrivă de uşor de urmărit ca acelea dn orice altă 
jară—poate duce la afirmaţia că regimul sovietic ca atare se 
simte slăbit, că reacţiunea e în mers sau că retragerea lui Le- 
nin din fruntea sfatului de comisari al oporului inseamnă, nici 
mai mult, nici mai puţin, decit “firşitul bolşevismului. La masa 
de cafenea se poate vorbi astfel. Adevărul e însă ceva mai 

complicat. Guvernele care au tratat la Genova şi tratează a- 

cum la Haga il cunosc. Şi numai deaceia tratează. Cine ar sta 

la tocmeală pentru acordarea de credite câtră un regim con- 

damnat pieirii apropiate sau câțră o țară atlată pe pragul u- 

nei revoluțiuni în direcție contrarie ? Situţa bolşevismului nu - 
poate fi înţeleasă decit despârţind şi cintărind deosebit latura 

economică, cea socială şi cea politica. Indiferent de dispariţia 

lui Lenin şi de evoluţia economiei ruseşti, regimul sovietic— ca 

regim ee destinat să mai stee în picloare *, 

Orbeam mai sus de tratatul dela Santa Margherita. De 
sigur că Walter Rathenau nu a fost ucis din cauza lui, Căci 
nimeni mai mult decit conservatorii prusieni nu avea motive 
să ap'aude acest pact, care după concepţia lor putea primi 
intelesul. unei provocări şi conţinutul unui instrument de Weah- 
pohtik*. Walter Rathenau nu a fost nici măcar ucis pentru a- 
celace era, ci pentru aceiace simboliza, pentru celace înfăţişa 
în mod strălucit, prin darurile sale neobişnuite, poate în contra 
voinţei şi convingerii sale adinci. A fost asasinat pentrucă, 
fără voie trecea drept un exponent al elementului semit străin 
ce puritatea „germanică“ a Prusienilor de singe şi de suflet. 
In al doilea rind numai el a murit pentru fapiele lui proprii: 
pentru politica de executare, pentru politica aceasta care poate 
fi denumită: „Dârimarea tratatului dela Versailles prin de- 


Voiu căula în cronica viiloare, |inind sama și de concluziile 
ce se vor pulea desprinde din conferința dela Haga, să cerceler mai 
larg aspectul pur politie al problemei ruse. 


9 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 
SES o E m 


2 deosebire de poli- 
ce și prin persuasiune”, spre 
lea at penete prin une tape rob tar d pe a te 
i ar rar de pierde 
asraha Testini săvirşit de cei trei imberbi minaţi de a- 
i. 
pen ere per stins o viaţă atit de prețioasă so goes 
rturile, a scos în evidenţă toată slbiciunea nprs a 
OAA din Germania şi roze hiir, ri kihi aiig 
i acestui sta 
pene ler pr raspunderea slăbiciunii republicanismu- 
iui erman cade în parte asupra aliaţilor. Aai rn 
i Regino era Slab prin sine: Două ie A ehen gerra 
ramase nepedepsite din cauză că justiţia i ară rea 
minile vechilor judecători monarhici, au fost to e e mea 
g uverne, Lovituri de stat primejdioase, wgn e ce a 
tă ardei au fost îngâduite. Propaganda = ear rata 
aci menţinerea spiritului de „veche gardă“ în ar Sa: par 
i tari a republicei, manitestaţiunile pavan, prne = 
manir dh vechitor case domnitoare sau de generalii r e: gp R 
to te acestea erau cunoscute şi lăsate în voe de reg eta A 
din revoluția dela 8 Noembrie 1918. A fost nevoe A ua 
ul ministru în exercițiu pentruca să se voteze seta, Pi 
tru apărarea republicei, care ar fi fost datoria prime 
ilor, y 
Mi E og pe pier A fost şi mai mult slăbit pa per 
ile formidabile ale Antantei. Antanta a aa har pda 
Diicane germane, chiar şi atunci cînd dădeau adi a 
- ternică de bună credință, tot asitel cum ar i p 
i împăratului în persoană. Nici o NiRiinare, f pe or ml 
tra nu a fost cruţată pentru a îngreuia pina a eee aur 
osibilului acţiunea externă a guvernelor ş A prea du 2 
alta poziţia interná. Cum ar fi putut poporu Pia e 
acorde încredere şi chiar simpatie unui regim care pun pions 
ploconelile lui faţă ra ai- s A e eabar a A 
ificiu de po — E 
REM nulă ? Cm a nu se tatoaret PRET = aai 
zentanții vechiului regim : 
larja ergo ta Pe ii ee me) pipi rel ger! ri 
farâ—sint în stare să- 
na oe LOE timp o ordine internă, indiferent de 
everă şi riguroasă ? y 
Praa poti j S danai cind văd gri nr ie supă ina 
blican german şi întinderea din ce în ce F mar an 
lor reacționare, mai ales în burghezia atit de nu rosas ă 
fácut-au aliaţii ceva pentru a uşura guvernarea p rea bă 
ublicane şi a le păstra popularitatea? Aliaţii au v ysin 
tratatului. Ei nu au vrut insă să vadă că deasupra SmE a a 
stă cauza păcii—care nu poate fi împăcată decit prin exist 
şi întărirea formei republicane. 


CRONCA EXTERNA 131 
———————— PENA SO OOO 


Astăzi, după jertfirea lui Rathenau, lucrul acesta începe 
să fie înţeles și Ja Paris şi la Londra. Este o trezire care vine 
la timp şi care—să sperăm — îşi va produce efectele, Existenţa 
republicei germane este departe de a fi perdută. O restauraţi- 
une monarhică, o revenire la putere a naționaliştilor mi se 
pare în afară de posibilităţile imediate. 

Dar nu e suficient ca republica să continue o existenţă 
sbuciumată şi precară, în timp ce poporul se va istovi în lupte 
interne demoralizante, Interesul păcii şi al refacerii europene 
cere ca republicanismul din Germania să fie tare și ca unelti- 
rile reacționare să fie reduse la neputinţă, Antanta are un rol 
însemnat de indeplinit şi un interes vital, în această direcţie. 


12 lulie 1922, Eugen Filotti 


P. S. — Stirşitul precipitat al conferinței dela Haga nu 
desminte decit în aparență aprecierile noastre asupra politicei 
de concesiuni a Rusiei sovietice, Ceiace n'a convenit Ruşilor 
nici la Genova, nici la Haga, au fost tratativele în comun şi 
obligaţia de a tace concesiuni generale cu caracter principial, 
subt presiunea acţiunei colective a puterilor. Aceasta e, după 
pârerea mea, cauza intransigenţii lor. 

Cred că deindată ce puterile îşi vor relua libertatea de 
acţiune, Rusia va fi dispusă să trateze separat cu guvernele 
mal conciliante şi să facă acestora concesiuni speciale. Tocme- 
lie acelea vor fi mult mai atrăgătoare pentru ambele părți. 
Menţin deci și după eşecul de la Haga credinţa că Rusia se va 
deschide treptat capitalului străin. 


IT Julie 1922. E. F, 


Recenzii 


Eugen Reigis, (/mani/arsimul și in'ernaționala intelectualilor. 
[i A". 1922, Bucureşti. Í 
cera Aer dap din pulinii noştri intelectuali, care ~in faja de- 
zasirelor de io! felul, pe care păr oaae rāzboiul—a avu! curajul să 
il dicte constiinta. A 
stea mac er dor So i întreprindere să fi avut loc în alle țări, ea 
a tradus opera lul Nicolai „Biologia văsdolalut”, sone D'S io. m i] 
de un lirism Inspiral, nebulo A 
E e serg barbaria civilizație! rr sepia caşi credinja lui 
ʻo renaștere spiriluală a speciei. pai 

caza ia tiie mobilă lenaciate pe drumui pornit, iniro opua de 
serioasă cugetare, ar a 2t gA şi Sap Pae n A a dan y ree hama de s 
lect al mişcării începule de + 

A MiA deisani comune de regenerare, cași expunerea dog 
matică şi critică a doctrinei, mai degrabă a religiei pret , i 
Cartea începe cu o dromalică evocare a agoniei rr oa 

a convulsiilor sociale, care ou urma! războiului. După a ge er 
sullețită a precursorilor erei nol ORRO arie yi analizează diver- 
Tegore; Janta, flo deea retea z je intelectualilor din marele 
sele mișcări cu caracter internațional a e intelec Aerar 

- larte* (principiile şi e oluția 
țări ale apusului: acela a grupului „C e: meat gen aparte 
int bine scoase în lumină), acea protesiona x 
rateuri a a artelor, literaturii şi şiiințelor, al cărui iaipaior e e 
ville d'Hosiel, acea individualislă ce are ca ieoreliciani pe 2 ` at 
lante, Lelor!, uniunea peniru controlul democratic lundelă a pete 
în Anglie, mişcarea mal mit apina din Cereale Popa Lia 
ismul lui Kurt Hiller, acea a Hg! > 
ra in peer mișcările asămănătoare din țările mici ele apusului 
ărilene. 
sti a ano sa e bogală și solidă, dovedind o vastă leclură şi o 
ubieclului. 

w r pre bibeibar i mai aprofundate incă sînt capitolele caue: 
craie doclrinei, acele În care d-sa expune ideile lal Nicolai, pre: tez 
rul care a pus bazele ştiinţifice ale umanilarismului cași pag n 
care disculă raporturile umaaliarismulul eu individualismul unu E 

chailowsky, cu estellsmul lui Lacaze Duihiers sau cu religiile din loa 


4 rile. 7 
e le aduce socialismului și comanismu 
lui a pie etate a ridică impotriva oricăre! dictaturi, fie chiar 
a spiritului, sint desigur serioase şi judicioase d dei us 
Un generos entuziasm insullejeşte intreaga operă Par și 
ingrijii, şi pe alocuri poetic, e sirăbălu! de o căldură comunica 


2 9 5 ——_ "i 


tă 


g" 
"1 [i 
i 


RECENZII 133 


Nu mă po! opri de a nu cila citeva fraze caracterislice, din frumosul 
epilog ce Inchee volumul: „Cartea de față e birul şi darul meu: e 
gestul meu de libertate şi cuvintul meu de iubire. E rodul alilor roade 
pe care le-am cules din împărăția sniritului, din grădinile culturii, din 
paln'ele civilizației, din oceanul vieții umane, în care sini doar un val. 
Adevărul meu, e adevărul allior cercelători; năzuințele mele sini ale 
precursorilor ; credinla mea e a celor ce-au suferi! peniru dealuri: 
sin! datornicul luluror înaintaşilor, iar greșelile și umbrele cărții sînt 
ale mele.” 

Cu loală simpatio, pe care opera și cu deosebire alltudinea d-lui 
Relgis ne-o inspiră, unele din idei şi mail cu samă oplimismul său nu-l 
pulem împărtăşi in intregime. Temperamentul său caluziast, de vizio- 
nar și de anostol, îl face să treacă alăluri de unele coniradicții, de- 
zacordur!, obstacole, pe care în zidar am căula să le omilem, 

Fără o fi rămas insensibili la unele adieri idealisle şi mislice ce 
Înviorează almostera, istorismul, criticismul, pozilivismul şi pesimismul 
secolului lrecu! au picura! prea mul! în vinele noasire olrava indoe- 
lii. Această dispoziție sullelenscă ne face să privim fără mare in- 
credere vi!lorul şi, în faja vremilor care vin, să avem uneori impresia 
unui amurg și prea pufin acea a unel aarare. 

Cu o speranlă neşorăiloare, care aminteşte pe acea a filozofi- 
lor franceți din secolul al XVIII și a unul Condorcet, care în fafa o- 
rorilor revoluției nu se indola de iriumlul lina! al rajlunii şi de acei 
al progresului nedefinit pe loatle lărimurile, d. Relgis crede cu maes- 
trul său Nicolai că sintem în ajunul unei variații brusce a speciei, în 
ajunul mu'aliei umanilarisie, după cum, acum două mil de aul, popoa- 
rele din bazinul Mediteranei erau ia preajma acelei uriașe mulațiuni 

care a fost creşiinismul. 

Unele prevestiri favorabile nu pol fi desigur negate, Prinir'o ne- 
cesilale, care pare a f| mai presus decit rolinja indivizilor, relațiile e- 
conomice, lechnice, cullurale dinire popoare lind a deveni lol mai 
strinse. 

Ele par a anunja o nouă eră care va înlocui pe acea a şovi- 
nismului îngus! şi songuinar cu orizonlul lui mărginii, cu nesfirşiiele 
lui bariere, morale şi materiale. 

Observajia neprevenită a resliilății ne arală însă că omenirea e 
deparie de a se fi adaplal la noile condiții de viată: rămășilele arhi- 
ereditare. şi canibalice ale ferocilăţii războinice sia! incă alolpuler- 
nice și prejudecățile milenare stăpinesc majoritalea spiritelor 

Intre glasul lui Tolstoi şi acel al lul Molke, care e aslăzi cel 
mai ascultai ? America, pe core Nicolai o dă, şi in unele pririnți cu 
drep! cuvini, Europenilor ca un modei din punctul de vedere al u- 
manilarismului, nu are oare înlre toate najiile cel mai încărca! buget 
al războiului și nu privește cu un suveran dispre| toate rasele, alară 
de acea aibă ? 

E drepi că savantul germen susține într'alt loc că dispariția răz+ 
bolului e în legălură cu hiperirolia lui: „Technica modernă adaptată 
războiului îi este lolodată dușmană, ea îndreaptă războiul spre gigan- 
tanasie, ei va pieri asifel brusc, ca odinioară plesiosaurul, Ichilosau- 
rul şi alji moașiri greșiii ai nalurii,“ 

Dar cind şi unde se va intimpla azes! accident formidabil ? Am 
dori ne multă precizie, sau ne allăm numai in faja unei seducăloare 
analogii, 

In privinla scopului cași a mijloacelor, dociriaa umanilaristă mi 
se pare incă într'o fază embrionară sau cel pon confuză. Desigur 
cele mai strălucite nume ale vremii: Anatole France, Blasco Ibanez, 
Bernard Shaw, Benedetto Croce, Heinrich Mann, Einslein, au grăbi! 
să răspundă la chemarea lui Romain Rolland sau a lul Nicolal, 

ar între aceste spirite, unele profunde, altele subiile, va exisia | 

acelaşi armonie in celace privește caracterul mişcării, cind ea va 
işi pe calea realizării și va avea nevoe de unele precizări necesare? 
acă ne oprim asupra scopului, vedem că patriotismul european de 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


spirație goelhiană a lui Nicolal recunoaște un antagonism profund 
cr pirate, pe între rasa albă și cea galbănă, semnalind aici una din 
marile primejdii ale viitorului, pe cind panhumanismul larg al lui Ro- 
main Feliand imbrălişează toate rasele, nepulind concepe uniialea cul- 
turii, fără aporlul idispensabii al străvechilor civilizaţii asialice, 

În ceiace priveşie mijloacele, dirergenlile sin! desigur mai mari, 
E încă în aminlirea noastră duelul inieleclual dinire doi din lrunlașii 
mişcării, Romain Rolland şi Barbusse, din care unul poale îi conside- 
ral ca directorul de conştiinţă al umanitarismului, iar celälali ca omul 
de acliune şi un fel de „enfant lerrible” al său. Duel dramalic, care 
wa tulbura! desigur numai o conştiinţă ! 

Dacă în ţările mari sle’ apusului iniernaționala intelectualilor. 
desvoltindu-se mal mult sau mai pulin paralel cu acea a muncilorimii, 
poale area oarecare succese în lupia ei impolriva vechilor idealuri, 
—in lara noastră, cași pretulindeni la porțile răsăriiului, greutăjile pe 
care le are de înlimpinat sint neasămăna! mai mari. 

Proietoriatui nosiru îndusirial e redus şi dezorganizat, masele 
agrare au prin instinct cultul lradiției, ièr inleleciualui romina cind nu 
e legat cu lanțuri de aur de oligarhia slăpiniloare, rămine hipnolizai 
de amintirile irecutului, nevoind sau nepulind privi mai deparie de cio- 
polnița salului nalal, surd dacă nu ostil, față de loale chemârile mari 
ale vremii z 

Se intilnesc desigur şi excepiii, spirile ce aspiră spre spalii mai 
largi şi cu un aer mai lare; dar acestea se mullumesc să viseze cel 
mult în ciipe de medilație la unele lucruri, care ar irebui să fie. 

Cu toate rezervele pe care le-am lăcul, cartea d-lui Relgis mi se 
pare loluşt oportună. Dacă înaiale de războiul mondial, relragerea u- 
nor inteleciuali în turnul de fildeş sau indilerenja lor iatā de unele 
chestii putea fi ințăleasă, siluajia de azi e cu totul alla ; şi aiiludinea 
jor nu mal poale fi ingăduilă, 

Cum spune, atit de plastic, Nicolai în semnificativa lui pretală : 
„Corabia omenirii e acum prea rălăciiă în furtună prinire prăpăstii”. 
ŞI dacă cei responsabili nu sint in stare s'o conducă spre marea li- 
beră, „ea se sculundă cu oameni şi lucruri, iar odală cu ea sint piler- 
duie şi toale idealurile şi frumusejile ce cuprindea.” j 

Mai mult ca oricînd în cursul isloriei, intelectualii au în clipa de 
faţă o dalorie socială de indeplinit. Acei care nu admiră crezul 
etic al unui Barrès sau d'Anaunzio şi au un alt ideal decit ei, 
irebue să se grupeze, organlzindu-se şi alcăluind o forlă capabilă să 
infrunte idealismul poetic, dar orb al tradiției, cu armele suverane ale 
spiritului. 

Ziua în care vorbele lui W. Morris: „Nimeni nu e destul de bun 
peniru a Îl stăpinul altuia“ vor găsi un ecou în toale inimile - è încă 
deparle. 

Pentruca acea zi să răsară,c insă nevoe de oameni câre cu pu- 
leri reunile să spere, să creadă, să luple. 

i a tea erei Religis Ahire a din acest punc! de vedere, o pro- 
esiune de credință şi e un act de curaj, 
E OCTAV BOTEZ 


G. Bogdan-Dulcă, Viaja şi opera fntăiului [ărânist romi. 
lon lonescu dela Brad, Ldit. „Ramuri“, 1922, Craiova, Preţul 22 lei. 

Sint interesante din multe puncte de vedere paginile pe care ni le 
oferă d. Bogdan Duică. Ele ne desvâlue în rinduri vii şi pasionante 
vieja unuia dinire eroli revolujiei dela 1818. Caci şi lon Ionescu, fe- 
ciorul preotului dela Sf. Nicoiai din Roman, a fosi unul dinire el, iar 
visja sa nu e lipsită de culoarea romantică a epocii. 

Născul la 24 lunie 1818, in Roman, el işi coniinuă primele slu- 


RECENZII 135 


dii, începule cu lalăl său, la laşi în scoala dela Trel-Sfetitele, unde 
are ca profesori pe O. Săulescu, pe Fabian si pe bânățeanul Ellimie 
Murgu, spirit democrat, îndrăznej la vorbă si la faptă, care mai pe 
urmă a avul, la București, ca elevi ṣi pe N, Bălcescu și C. A. Roseni. 
Dela Trei-Sfetitele lrece la Academia Mihăileană, unde invājā fran- 
ceza cu Maisonnabe, prolesorul adus de M. Slurza. La 1853 plecă îme 
preună cu acesta, ca bursier al Domnului, să învețe agricullura ṣi e- 
conomia politică la fRooilie, prima fermā model infiinintă în Franja. 
Excursiile şiiinlilice prin diferitele regiuni ale Franței, cursurile de fi- 
zică, chimie, istorie naturală, audiate la Sorbona, de botanică şi e- 
conomie politică, de economie aplicală si economie industrială îi com- 
pleciează cunoşiințele şi lac din e! un serios agronom. 

Întors în fară e pus de ^lihai vodă Siurza mal mare peste vāca- 
rii dela moşia Cioara ; înir'un an de zile îngraşe două cirezi de vile, 
pe care le vinde la Pesta şi Viena şi se intoarce ln siăpinul său cu 
„desagii plini de galbeni“. Tot în acesi limp lraduce opera ngrono- 
mului scoțian David Low, Vilele oibe în Englitera şi scrie şi Calenda- 
rul bunului lucrător ue pâmint, pe care-l publică peste irel un! ca su- 
plimeni la Foala sătească (1843). Ajunge direclor al adminis!raţiei mo- 
siilor domneşii şi colaborează la Propâgirea, unde publică stallul /m- 
bunălăjiri In agricultura noastră, in care face apologia muncii şi des- 
voltă un înireg program în această direcție. |n 1846 se întilneşie la 
moşia lul C. Negri cu N. Bâicesau care-i imprimă „Convinejlunea pro- 
iundă că esie dè nenpărală irebuinjă a îmbunătăţi malerialiceşie şi 
moraliceșie soarla |âranului nosiru“, Aşa i-a cunoscu! Bălcescu şi oya 
se explică chemarea la Bucureştii a lui I. lonescu cind izbucneşie re- 
volujia munteană la 1548, 

Ca vice-președinie al comisiel de proprielari şi jăcani ce lrebuia 
să discute chesila improprielăririi, lonescu destășură o activirale neo- 
bosilă ; în lupta cu proprielarii şi cu susjinălorii mai pujian pasionaţi 
ai țărănimii, el își precizează şi complectează sisiemul său, pentru a 
cărui iniocmai aducere la indeplinire va avea să lupte înireaga viață. 
Sint cunoscule lungile, pasionalele discujii ce au urmal În àcea coml- 
sie. Stăpini pe situaţie, proprielarii nu au cedat nimic sau aproape; 
rerolulia fiind invinsă, chesiia a fost ingropală până la Convenţia dela 
Paris, care a redeschis-o. Dar a redeschis-o grejie lui Bălcescu, |. 
lonescu şi allora care seu luptat, cu persisieniă lenacilale şi ou jinui-o 
neconlenii la ordinea zilei Nu ne putem opri a nu cita din a lui Bâl- 
cescă Question economique ; „luvinşi de câiră jàrani pe lărimul dis- 
cujlei, pririiegiajii inturnară speranțele lor in pariea Locotenenjei dom- 
neşii, izbutiră să o intimideze și, două zile după aceast memorabilă 
şedinţă, ia 19 August, Locoteneniu inchise comisilunea mai inaiule de 
a fi slirșit lucrarea ei. Keacjiunea lriumiă, şi cei ce o combăleau furà 
numiți comunişti, numire ce denolă groasa iguorauță a privilegiaților. 
Însuşi Fuad-paşa, in lagărul deia Coiroceni, ne-a numii comunişii, Am 
protesiai atanci in faja lui; şi um răspuns şi prin presă că Kominil nu 
sint comunişii.” E o acuzare ce s'a repelnl și se repelă des apărălu- 
rilor țărănimii. 

lonescu, exila! împreună cu cellaiji revolujlonari, a trecut peste 
Dunăre. „Nu știam ce sa lac, cind iată mă pomenesc cu unul din de- 
putații țăranilor dela Bucureşti, lrimis de cellalji ca să-mi aducă bani 
de cheliuială şi să mă roage să mă duc lu Constantinopole şi să sus- 
jin la imparāție emanciparea și improprielărirea țăranilor cu despà- 
gubire. 

La Conslanlinopole, Ghica îi deschide drumul : il recomandă lui 
Nogués, direciorul jurnalului irancez de aici, unde lonescu iși publica 
articolul Excursiile agricole io Drusa, ce oirage asupră-l aleajia mui- 
nişirilor turci, care-l numesc membru in Consiliul de ugricullură, di- 
rector al şcoalei imperiale de ayriculiură, iar Keşid-paşa îl pune ad- 
minisiralor al moșiilor sale din iesalia, ele căror vemi il ridică dela 
250 mii lei la irei milioane. Dar face ceva şi mai mult: inilinjează 


136 VIAȚA ROMINEASCĂ 


acolo o școală de agricultură şi introduce moravuri occidentale în re- 
intre proprietar şi fărani. t 

iaia a Consianiioopole porni o aprigă propagandă in slerele condu- 
câloare peniru emanciparea țăranilor şi ajunse pănă la Sultan pe ca- 
re-l făcu să se intereseze de această chesllune ; memoriile şi slăruin- 
lele sale, câldura şi greutatea argumentelor cu care el apără țăranul 
romin în fala Conferinţei dela Conslanlinopole dau cistig cauzei sus- 
inute de el: Arlicol 17 n mewmorandul aceslor Conlerinţje propune 
răscumpărarea bocrescalul. 

tg E 1857 se inicarce în |ară odată cu ceilalji exilali și desrollă o 
vie propagandā rominească în judejele basarabene alipite Rominiei 
prin lralalul dela Paris; divanul Ad-hoc îi găseşte la postul său de 
hotării şi energic susținător ul emancipării şi împroprietăririi ; discută 
și combale diferilele sisleme ce se propun şi care nu-l mulțămesc, în 
al său Jurnal de agricultură ce începe să apără la | Auausi 1857, în 
Foaia de agrieul!lură practică, cum şi înlr'un memoriu: Chestiunea jå- 
ranilor, în care aporă pe V. Palace de atacurile aduse intr'o broșură 
de un proprielar Cornea. Se șile că această problemă a lrebuil în cele 
din urmă deslegală prinir'o lovitură de sta! şi lonescu are un rol pre- 
ponderea! in aplicarea improprielăririi. Până la sfirsitul vieții el ră- 
mine acelas cald apărălor şi luminălor al țărăal!mii, ca publicist (Ţă- 
tanul romin), ca slujbaș, ca depula! al colegiului al IV. Nimic din ce 
este alingălor de economia politică, de productie şi distribul'e nu-i rā- 
mine străin. Ar fl lung să urmărim cu amănuntul această vială atit de 
begală in agitație şi idei. Ionescu stirșeşie (i Ianuarie 189 ) idilic la 
maşioara sa dela Brad, unde-şi realizase ceva din visurile turcesti —o 
fermă model , inconjurai de dragosiea și respeclul sălenilor peniru 
care sirădânuise altita şi cărora neconlenlt se adresa in scris dindu-le 
samă de laptele sale şi lămurindu'le ideile cei le dictau. 

Trebue să lim recunoscălori d-lui Bogdan-Daică peniru multu- 
mirea sufletească ce ne-a procurat. E asa de rar lucru o viață inchi- 
pată în intregime luptei pentru o idee, incit era păcal să se piardă 
în uitare. Cu pasiunea sa de cercetălor al irecalului nostru, cu stilul 
său limpede şi ușor, d. Bogdan Duică a adas încă un apreciabil ser- 
viciu cunoașterii trecutului nosiru apropia! şi al idellor luptelor poli- 
lice care au lrăminiat veacul al XIX. 

M. JACOTA 


Dr. Emil Pracup, Viața și! opera lui lan Creangă, Gherla 1921. 

Dinlre scriitorii noştri mai insemaali, loa Greangă deşi este des- 
iul de răspindii şi cetit, nu a fost sludiat şi nici explicat cum lrebuia. 
O monografie asupra lul Creangă era necesară; insă era și foarte 
greu de elcăluil și, probabil, din această cauză ne-a venii așa de lirziu, 

Studiul acesta a fost pregătit în 1910 ia seminarul d-lui Weigand 
din Leipzig şi se înlemeiază pe cercelările apărule numai pănă în a- 
cel en. Literalura consulială de autor în 1910 este necompleciă, lip- 
sind unele izvoare principale (Em. Girleanu, lon Creangă, „Arhiva“ 
Iaşi 1902; Şezătoarea VIIL (1904) 155 1 3, elc.) şi neexactă (d. lbrăi- 
leanu n'a scris nici o carte „Note şi schije” şi „Amialiri despre loan 
Creangă“ în Şezătoarea V (1899) au fost scrise de M. Lupescu iar nu 
de Lovinescu). 

la primul capitol al cărții autoral arată deosebirea dintre litera- 
tara cullă și cea populară, importanţa și istoricul culegerilor de basme. 
Citează părerea lui Şâineanu, care lăcea pe Ispirescu superior del 
Creangă ale cărui povesti „nu sint adesea decit comblaaţiuai perso 


nale" și a unui all „specialisi promin în foiklor. Din alirmajiile lui BS 


Şăineanu şi ale d-lui Ibrăileanu (Note și impresii, p. 73 -79, dia care 
tace mai multe citaţii în pagialle urmâloare), ar [i trebui! să se con- 


E. __ RECENZII 137 


vingă că basmele lui Creangă nu sînf o colecție de b 
şi deci întreg capitolul despre literatura popul tei Vrea auto pa 
şi Ibräliseng, După războiu, p, 7). dini a sec oa 
hir'un capilol urmălor face un rezumat al curenielar literare 
n sec. XIX pănă la Creangă: influența grecească, lranceză, curen- 
ul latinisi, naționalist (Lazăr, Asachi, Eliade Rădulescu), continua! de 
seriilorii următori (Alecsandri, Cogălniceanu, Bolintineanu, Bălcescu 
ele) si „dreciia nouă”. d 4 
$ upă pulinele informații pe care le-a avut, încearcă is 
© icoană a înfățișării lui Creangă şi a personalității lul. Pineda as 
graiia mai bine informală (după „Amintiri“) peniru capilărie și mai pu- 
lin pentru celelalle subdiviziuni: ca insțilulor şi Pedagog, cunoştinţa 
şi Prietenia cu Eminescu și activitatea loi în „Junimea“, Arală ceiace 
sa afla! cu privire la manuscrisele lul Creangă, locurile in care s'au 
Publica! scrierile lal (care s'ar fi puiu! da mal exacie, de oarece se 
găsesc indicale în editia „Minerva”) și edițiile operelor lui. La ana- 
liza scrierilor lul Creangă, aulorul s'a servit foarle mull de articolul! 
d-lui torga din Convorbiri Liierare XXIV (1890). 
ar pentru cadrul unei monografii aulorul n'a reu 
un studiu rezumaliv asupra limbii din opera lui Creangă era e e 
care a stiut mai bine romineşie decil loli dedinainie de dinsul şi de 
după dinsul“ (A Philippide, Oramatică elemeniară a limbii romiae, p. 
582). Un asemenea sludiu nu-l vom avea deci! dela unul care cunoaște 
bine limba lul Creangă din uz, iar nu numai din Glosarul dela ediția 
„Minerva“, unde și un cuvin! ca /slegunsul < felegos “rupi, zerlumpl, 
modificai sub! influența lul funsul, deci un fenomen de riim, este în: 
semnal ca poreclă luătoare în ris". In privința senzurilor avem im- 
poriantele contribuţii ale d-lui H, Jarnik din Archiv f. d. SI. d. neueren 
Spr. u. Literal., Bd. 137, '8, '9;iar în ce privește sinlara, d. A. Philip- 
pota; 6). oxotlale rez pie în ta ea din Creangă, a dei la 1897 
niai sinlaxă a limbii romine (inainie sintaxele ar . 
esa mamalicela: Pda ere rea ax ateau schematis 
n cele două capitole urmitoare se fac ciieva obse ii as 
humarulul din opera lul Creungă (iot după d, Iorga) și părin at 
portaria lul Creangă peniru cultura rominească. La sfirşilul studiului 
sin! lipărite pariea a doua din Amintiri şi Soacra cu Irei nurori. Limba 
lui Creangă a fost făculă mai „iilerară“* aşa că vâ!ralul a devenii ud: 
frorul, benghiu 8 devenii bepchiu, elc. însă ce e ṣi mai grav, unele 
cuvinte du fosil schimbate incit de ex. pintul în furbarea sa a devenit 
vintul în turburarea sa (p. 63), mai jumatate de sat a devenii mai ju- 
mătate satul (p. 74) elc. Autorul deși măriurisește în prefață că are 
ampatie ar eian e de ranea a reuşii să-l schimbe com- 
tu numa! în privința vocabularului, dar şi 
Aea de acnee ei aa E 
mba greoae şi incurcnlă aduce foarte multă scădere 
studiu, Dar un defect capital al lui este fapiul că Serra nu roy n 


logiei , p. 278 e lua! al. 6, p. 7; ibidem, p. 230-1 e lualal ; 
din Prefaja dela „Opere complete“ (Minerva, 1909) =: 13; e Pur ap 
Ibidem, p. 15: al |, 2, 3, p. 55: din Lupescu, Şezăloarea V (1899) p. 
190 : al. 4, p. 25; ibidem, p. 189: al, 5, pP. 25; din O, Panu, Amintiri 


Ar mai îi fost de spus încă ceva: Crean ă esie unul 

noșiri scriitori care ap rjin ati! literaturii pe in cil şi tara are 
sale. El a fosi iradus în mai multe limbi: germană (Harap Alb, de O 
W eigaud in 1910; ef. şi H. Jar ik în Archiv í das Si d. n. Spr. u Lit., 
Bd, 135, p. 219—224), cehă (de H. Jarnik), engleză (în reviste şi anto- 


tulindeni a fost cetii, admirat și täudat. Creangă. Mni Di Saia a e 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dează nici unui 

| din Ilumuleşii „care, ca taleni, nu ce 
va Siaa yha lume“ (ibrălleanu, După războlu, p- 33), a ajuns un nume 
=. 
z Merial vaai Presup cu ser lipsurile și acă e Pee d 
i bună cunoașlere a marelui no - 
rar er rr rt operei lul Creangă insă rëmine o dalorie a vii 


torului şi dorim să-l avem cit mal curind. 1. SIADBEI 


le simple. 
. Adès şi A, Josivovici, £e liore de Goha l 
7 foare rit si lerbinte al Egiptului, p app porak ao: 
notonă ariere, se rolunjeşle in bolți si arcade a ce ts aaar EE pA 
geţile minaretelor. ziduri scunde ale arhiteclurii cva a adăp 
poporelie inpesirilală slăoiniiă de simbolul Islamului. au e 
Universilalea din El Caira (Cairo), metropole Se we Mea, pe 
prihânită a înțelepciunii musulmane, adună pe toți ate kit Doria 
iură dia intreaga lume a Coranului. Autorii ne intro “e mea ear 
diu al cugelării şi lo! ce culiura arabă a specula! ca na dr rr 
in căularea desnădăjduilă a alingerii dumnezeeşii pia v manas pu 
lor, a dobindi! în suoiiisarge caracierniai e „rapa i prea era 
asuallități moleşiie, se . 
reni a n viata a E a popor incremenit în necuriozilatea, iui su e 
siijioasă, pecelluită de formula nenorocită a misticismu d. 
f n fiigail El Zeki, savani muncit fără odihnă in cizelarea ere 
tul, duce pe umerii lui povara unei lungi erediiăți error o mpare 
oritale întipărită ca losie, silgmale ca epr agigi eg role 
i strălucite. Cu un ascu i că 
ena e peron al amănunlelor rare şi subiile, cu un pg semi au 
cret care a urmat dezamăgiri! religioase, txi Sapre seve ai pre g DA 
France şi loale Iristejile şi as a 
ia al dm rii iat ae tt Său 
făptuire. Şovăilor şi lipsit de roiniă in ejiuaii pe rit pa e 
i i în sine, de o largă și nebănuitlă ingăduință mo i . 
EI Kerg pag Areta cen mal e iuptată dlnire harem şi para tut pe 
tind ca Faust, bătrin şi dezemăgil de ştiintă, în dregosie n e ic 
laviorarea lnaslincielor amorțite. Regăseşii inir insul pe poore ea 
fata dramei conjugale, îngropind atit de adinc a ei arges R pe Hea 
cit fizionomia şi gesturile lui nu răsfring decii &calmia une 
” ce Zoki şi Goha cel sărac cu duhul sin! cele sut, sapen ie 
margine ale puterilor inielecivale, pe care, 9 ORQ in uzul stilizat al 
išli suflelesti Poole = fe itele lui ii, cu elevul favoril, trumo- 
bibliolecii şeicului, în elegantele lui disculii, c En ec Peene pg 
sul şi eleminalul Vada-Alisum, un Anlinous Oi rar pietre pala 
să-şi legene visătoria lui fără şir; © sulle 
baak $ Alairen de Tegåturile materiei şi plulind okagher n o ruse oi 
absiraciiuni, are paren de Err lui crudă, ca să-i dea alinger 
- me la rea » 
areri, ssi ela cu desăvirşire lrupească şi nebiruilă amis end 
cu alita jalnică sărăcie de pricepere, era desnădejdea orgoiluiu ar 
rintese şi hazul proverbelor și malițiozităţii obşlimit. Nici omisi si n 
meseriile, nu i-au nimerit vre-o destoinicie. Negustor ambulant A e s 
din urmă, el fuge de sirâzile popuiaie unde putea alia muşierii, pe 
iru a o lua pe drumuri pusilli, în spre oaze şi spre deseri, ea 
pielrelor şi palmierilor miraji de a vedea ua negustor prin singură 
tea lor, sirigălul prin care işi olerea maria lui umilă. Bg 
Fără intrigă, fără de |esălura unei acțiuni licluile, secat ca 
deslăşoară ca o inlsnțuire lirească de scene, de întimplări, legate pac 
ternie în viriulca invecinării lor cu o logică simplă, convingătoare. 


È à 
ĉas „dati 


RECENZU 139 


ralurile deschid inlerioruri lăinulle de muşarabiuri, unde in splendori 
de mătăsuri şi culori, subt luxul podonbelor grele, haremurile vege- 
lează în semiconştiința lor tiranică şi supusă. ÎIncăluşale de tradiție, 
deparie de orice cullură. nu au ca dezamăgitele lul Loli conștiința 
stării lor nenorocite ; nu doresc nlci nu presiml liberialea. 

rece o nunlă, cu alaiu de legendă, în caravană. Mireasa slind 
singură înir'un baldachin, pe o cămilă albă cu clopoței de aur, e fru- 
moasa Nur-El-Ein, de opisprezece primăveri, pe care şeicul sexage» 
nar, El Zaki, despre a cărui existență eu aflase în ajun, o cinsleşie 
iuind-o de soție. In cinlecul plingăior al bociloarelor, defilează o in- 
morminlare şi tof ce gindul orientului concepe despre moarie se 'n- 
foară într'un misticism cind blajin, rezignat, cind lugubru. 

lată amorb! dinlre Nur-El-Eln și Goha, o păreche de cel mal clu- 
dat şi mai absurd contrast -pe terasa albă, în nopți cu căderi de siele. 
Dar adullerul e descoperii ; urmează rumoarea grozavă,repudierea, is- 
păşirea vinovalei, cu viaja, execulală de chiar lalăl el, pe care cin- 
stea slrămoşilor il investeșie judecâlor și preot al unui ritual sinistru. 
Scena dinire tată şi liică, a cărei spaimă mată îi sugerează adevărul, 
slirnind urgia tradiției, — exemplu de alracţie hipnoiică a ideli, lradusă 
în fatalismul rasei —, e una dia paginile ceie mai dramalice și ma! mi- 
nunal pregăliie. 

Fără a ne prezenta o psihoză, ca cxlozurile misiice ale lui Sa- 
lammbo, sau palima bolnavă, viclenia cochelă a Salomeei, Nur-El-Ein 
cupriade în grația ei un germene de viciu, un amestec de perfidie și 
sensualilate, de roială şi pasiviiale, desvoliaie de regimul anormal în 
care lrăia. Amorul el nu e o poralre a simiurilor; se deslânțue ca o 
reacliune inlrigurată a vieții în faja necunosculului, a singurătăţii, a 
morții, a căror laină nelinişiise şi pe asialica Criseida din romanul lui 
P. Louys. Nelinişiea moriii o apropie pătimaş „de famiila celor vii”, o 
aruncă iniricoșată celui diulăi eşii în cale-i: frumosul si nevinovaiul 
oha. El e iără de răspundere ca în lol ce face; îl servește o ne- 
voe de iluzie, devenită inexorabilă ; doar cind şi cindo deșieaplă vag 
slupidilalea amanlului. 

A face din idiot figura cenirală a romanului, e un ges! reveliad 
indrărnaeaja conceplie a celor dol romancieri egipleni. Analiza lui Gona 
e făculă cu o pălrundere şi o lărgime de vederi in care se găsesc di- 
reclive temeinice de psihologie conlimporană, inrecinale cu leoriile 
cunoștinței, alingind subliiltăţi de metalizică: 

„Timpul trece. | se spune lui Goha: — Timpul trece și el nu in- 
țelege nimic, căci nu vede nimic lrecind. | se spune lui Goha: — Ne 
vine ceasul şi el în cerul albasiru nu vede nimic ingrijitor și nu vede 
nimic venind. Oamenii pe care îi inlresbă, îl duc în faja unui ceasor- 
mie :— Vezi, cînd acul ăsia mic face ocolul cadranului, o zi o trecul. 
Goha răspunde : aşa dar ăsia e timpul, dar ce urmâriare asupra mea? 
Acul se întoarce lără să mă alingă. N'are mai mult a face cu mine, 
ca foala carului care se 'avirleşie. I se răspunde: la flecare învirii- 
tură de roală, la fiecare vorbă pe care o rosteşii, timpul trece. Şi dacă 
tac ?— Timpul irece orişicum, —Peniru ceilalji, nu pentru mine.—Peniru 
ține şi peniru ceilalii. ȘI dacă merg să dorm in deseri ? Timpul er 
irece pentruca in pleplul lău inima ar bate încă.- ŞI dacă ași opri i- 
nima ?—Al opri timpul..." 

Inlălurind criieriul judecății profane, aulorii nu se opresc la e- 
pitetul comod, cu care lipsa de curlozilate zăvoreșie poaria necunos- 
cultului. „lateligenia lui Goha, spun aulorii, nu era mai pujină compa- 
rală cu a celorialji; era pur şi simplu diferilă. Ceiace oamenii nu- 
meau prosiia lui, era doar un fel de a ii deosebi! de al ior" postula- 
ial obieclivilății şilinjitice. Ca ideia acesiei ablineri de valorare in 
gradarea inicieclelor, e în bună parie greșită, cel pulin in faja prin- 

cipiului de conservare al individului şi al folosului social, -nu e locul 
s'o discutăm, căci auiorii nu fac teorii, ci ne dau doar indicaţii. Dar e prea 
aproape de sufletul obscur al dobilocului această cerebralilate redusă 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


la cieva bilele nojluni, unde procesul logic se lrăminlă, lampă săracă, 
prin nolanul da imagini care-i năpădesc conşilinia, neajulal de edu- 
cere aminie, fără pulinia de a-şi lămuri categorii, de a recunoaste. 
nedeosebind măcar lumea din afară de cea din lăunirul lui. Însirăi. 
nează și durerile lrupului, ca în rătăcirile bolnave ale simțurilor şi ex- 
teriorizează iot atit de confuz, de chinuit, negăsind un nume pentru 
simţăminlele care-l stăpinesc ființa înlunecală. Muncii de nevoia de 
a-şi lălmăci fenomenele din nalură, combină nojluni seurie cu dalele 
incercărilor lul sensoriale ; dar lipsit de liparele pe care uniformilă- 
te sulleleşii le pun la indămina intelectelor comune, gindul lui cre- 
lază, îşi plăsmueşie o lume a lul, în care trăeşie cu o intensă pulere de 
absorbire, „Domeniul său moral se modifica, aşa cum s'ar [| modili- 
ca! acel al unel ulemâle, inrenlalor al unui sistem filosSfic“, Analiza 
urmăreşte gindul lui turbure în alchimia unde se plămădesc glasurile 
conştiinţei, căulind să prindă legea organismelor de exceplie şi o cu- 
rloasă asemănare apropie pe idiot de omul de geniu, amindoi crea- 
lori, în felul lor, de sinteze personale. 

In desfăşurarea caracterului, Goha nu sirăbale fazele unei evo- 
luții şi nu lrădează nici o licărire care să-ți dea nădejdea unei schim- 
bări cu putință. Revolia lul în faja celei de pe urmă înjosiri, care ar 
fi ca un gesi de răscumpărare, nu-l duc după crima şi suprema criză, 
in deşeri, la vre-o faptă dovedind o regenerare. Cind după asta ni 
se elirmă că, norocii pe meaşteplate cu bogății şi fericlri, se simţi 
devenind un allul, primim neincrezălori făgăduiala. 

Carlea invălue cu un nimb de simpatie înăljătoare pe acesi crin 
al văilor, care nu seamănă și nu ară, şi care, în sărăcia lui persecu- 
lată, la de multe ori accenie de inspirație exolială, şi în păcal, în crimă 
chiar, îşi păstrează haina albă a une! nerinorăţii umile şi pline deo 
tragică poezie. 

Qoha e înlrupareaorienlului mislic contemplativ, halucinal: „tizio» 
nomla lui, cu buzele îniredeschise, cu luminile ochilor mările, era a- 
ceia a unul mistic, deținător al unul secret minunat". 

Pe o lreanlă ceva mal ridicală ca desvoliare a facultăților, stă 
negresa Hawa. E foarte lămariiă această gradare pe scara inleligen: 
lii care se însoțește insă cu o scădere, o sluțire sullelească prin in- 
leresul mărunt, prin vanitate naivă, prin lipsa de armonle senină. Du- 
ioşie şi brulalilale, amor propriu, orgoliu naiv, gelozie, laşitale năpă: 
desc scena suilelulul prin aceaslă zare de pricepere şi de instinct vl- 
ial. Un lung șir de chipuri se proeclează într'o lumină violentă, prinse 
in mimica lor de expresie și de mişcare, 

Cu un necrulălor realism ne desiăinuesc adevărul lucrurilor. Pri- 
velişte dureroasă, între allele, prealesele Milillei..., lirg al cărnel, con: 
curenlă infometală, piada lrecătoruluil chemat de pretutindeni de Iris- 
tele curlezane ale Egiplului, pe care nici Tanit, nici Alrodila nu le 
mai consacră unui cult oblăduitor. În acel tablou brutal, întilnirea lui 
Coha cu nefericila Amina, sclave favorilă e lui Nur-El-Ein, care-şi 
plinge pe umărul lul stăpina moariă, pune o notă de gingăşie iristă, 
ca o floare singuralecă pe un mormini uitat 

E cu deosebire remarcabil că individualităjile se desprind cu o 
viață distinctă, schiţind fiecare o linie deosebită de desen, răsiringiad 
o nuanță particulară de culoare, deşi spiritul de comunilale, obicelu: 
rile curioase compun un fond, care e pentru el singur o siare de su- 
let, absorbind interesul, topind în embianță contururile îinşilor. Fon- 
dul acesia izbeşie întăiu ochiul europeanului, furindu-l cu un 'element 
exterior, decorativ şi nu e de mirare că nici P. Lol, nici Claude 
Farrere, nici Myriam Harry, nici Claudel, nu ne-u fixat din lumea o: 
rleniului un singur individ care să fie el însuşi. Chlar frații Tharaud 
nu ne dau decii un caracter puternic de psihologie colectivă, oglia- 
dilă lrecălor înir'un tip sau altul. A irebuli să se analizeze singur a- 
cesi oet, peniruca ialna din ochii Ini melinișiitori să se lumineze 
către ri, l 


RECENZII 141 


e a o o mii 


Fa'alilăji mai grele, via nemăsural, închipuire mai stăpiniloare. 
Tăceri indelungi, muzici strigăloare, loale sporite fantasiic de pulerea 
soarelui, inpovorind ființele care vegelează, apalice, subi consiringeri 
seculare. Întreg Egiptul, oaze cu palmieri, nisipuri arse. acoperile cu 
hirburi, Idoli sparti, Nilul cu murmurul lui veşnic, oraşul incremenii 
in tăcere, ca o nălucire a clipelor, sau înviind cu rumoare monotonă, 
apare subi lună sau ferecal în aur şi lumină, sa o salbă de jechini, 
de mărgele roşii de mărgean, de amulete de mâărgărilare. Dar sub! 
cludăjenie și pitoresc, aceiaşi fire de nervi şi palimă, viciu, înteleclua- 
litate. josnicie şi elevaţiune -o gamă de neslirşile nuanțe, compunind 
sufletul omenesc, acelaşi subt deosebiri de rase și îndepăriări geo» 
gralice. Romanul celor doi Egipleni e o coniribulie glorioasă la psi- 
hologia universală, 

Din gesturi obişnuite, resplagăloare chiar, uneori, știu să scoală 
efecte strălucite de artă, lransfigurindu-le în simboluri Imaculate i vie 

e inobilată prin gindire, prinir'un determinism subtil care îafrumu. 
selează acțiunile, le impodobeşte cu un mare farmec de conlem lare. 
„Le livfe de Ooha le simple“ e un monumeni de poeliznre în stilui lui 
Flauberi, unde caracierul excesiv al melalorel şi oarecare şarjă în zu» 
mins: pre gi școală Dai nouă, 

n suris de ironie bine-voltoare râlăceşte prinire ini, färă 
scepticismul auloralui „Grădinii lui Epicur“, Tem A 7. 
CORA IRINEU 


Dr. loan Urban Jarnik, Sezători romtnesii de muntele 
Sion din Praga, Tipografia „Politika“, Praga. J 

Cunosculul savant din Praga, prolesorul Jarnik, cu toală vrisia 
înainială Își continuă studiile asupra limbil rominești, ocupația so de 
predilecție. Imensele sale muleriale lexicogralice pe care le-a acu- 
mulat o viață înireagă din scrierile romineşii, mai ales din acele popu- 
lare. regtelăm că nu le-a publicat încă, deoarece d-sa esie singurul 
in măsură de a da filologie! romine un dicționar complect din punci 
de vedere ai sinonimelor. Importanieie lucrări asupra limbii romine 
şi însușirile saie excepllonale de lexicograf (d. larnik este autorul In- 

lui la Dicţionarul elimologie al lui Cihac şi la Dicţionarul limbilor 
romăzice al lui Diez, el glosarului romin francez dela colecjia sa 
„Dolne şi strigături din Ardeal“, e!c.), ne dau o idee sulicienlă despre 
lucrarea sa manusctisă. inainte şi în timpu! războiului, d. Jarnik a 
colaborai in mod neinirerupi la ziarele romineşii din Ardeal, comuni” 
cind preduciiile poelice ale soldaților romina! răniți, de prin spitalele 
din Proga. 

În scessiă broşură autorul vorbeşie despre mănăstirea Sirahov 
(aşezală pe munlele Sirahov sau Sion) din districtul Hradciany din 

» despre abatele Metodiu Zavoral, superiorul mânăstirii, şi despre 
Rominli răniți din lazarelul n estei mănăstiri. Mănăsiirea Strahov a 
fost fondată de episcopul Earle Zdik le 1140, subt domnia regelui Vla- 
disiar II. Vremurile viirige care s'au scurs de aluaci, au fäcul ca a- 
ceaslă mānăslire să fie adesea alacală şi jeluită de armaieie care au 
trecut prin regatul Bohemiei. La 1648 Suedejii au devastat biblioleca 
mănăstirii, răpind un mare număr de cărți și manuscrise, care se gå- 
sese azi prin bibliotecile dia Stokholm și Upsala. 

Mânăstirea posedă cea mai bogată bibliolecă după acea a Uni- 
versității din Praga : ea cuprinde peste 100.000 de volume, 2000 de ma- 
nuscrise şi 1200 incunabile. Colecţiuni Imporiante de arme, insiru- 
mente vechi de lizică, minerale şi animale de mare se găsesc alături 
de o galerie care cuprinde peste 1100 de tablouri de cea mal mare 
valoare și o vistierie de odājdil şi vase siinie prețioase. 


142 VIAŢA ROMINE 


s 


Superiorul mănăstirii, abatele Zavoral, a transforma! in timpul 
răabolului sala de tealru în lazare! ṣi a învăa! limba romină ca să se 
înțeleagă cu soldaţi! care nu cunoşienu altă limbă. D. Jarnik face bio- 
grafia acestui cleric p care în 1919 a fost ales și membru cores- 

eni al Academiei Romine. 
pean La urma cărjii autorul povesleşie despre întrunirile la această 
mănăstire cu soldaţii romini și abalele Zavoral şi lecturile pe care le 
tăceau impreună, în romineşte, În text sint întercalaie otografille 
atatelui Zavoral şi a d-lui Jarnik, două vederi ole mănăstirii Sira”ov 
şi o fotografie în care abatele Zavoral şi d. Jarnik se g-sesc în mij- 
locul Rominilor din acea mănăstire. 

Cartea este scrisă înir'un graiu popular și curat, deoarece d 
larnik esie un admirator al bogăliei limbii romine şi dușmanul limbii 
gazetăreşti plină de neologisme, care e „o venelică îmbrăcată cu nişte 
sdrențe fără nici un prel“. >criind această broșură, aulorul doreşte 
să ademenească „pe Rominii care în călătoriile lor se opresc măcar 
citeva zile in Praga să nu pregele de a cercela comorile de toate fe- 
iurile“, care se găsesc în această mănăstire. L$ 


Istoria lui Vanderiip e acea a 
uni „self made man”, care prin 
vasta lui Icteliczență şi putere de 
muncă s'a ridica! la rangul acelor 
oameni de afaceri, cu care se 
mindresc Statele-Unile, llindcă sin! 
reprezenlalivi, în celace priveşte 
calitățile rasei şi spiritul ei de în- 


d stirea pr 

upă o carieră modestă ln ince- 
put, de redaclor, apol de proprie» 
tar al unei gazete din Chicago, e! 
a făcu! în 1901 o Imporianlă evo- 
Iulie, atceplind postul de vicepre* 
zident la National Cily Bank din 
New-]ork, cea mai puternică ban- 
că nallonală americană. La 1909 a 
deveni! prezidentu! acestei bănci 
și apoi prezident al unel mari $o- 
cletăți industriale: American In- 
ternational Corporalion. Cind Ste- 
tele-Unite au inira! în războlu, Van- 
derlip a lăcul frumosul gesi de a 
renunța la funcția sa dela Nalio- 
nol City Bank, peniru a pune ser- 
viciile sale la dispozijla guvernu- 
lui. El a acceplal un post Impor- 
ian! în secrelarialul de sia! al fi- 
nanjelor şi cind rolul său polilic 
s'a terminal în mod olicial odală 
cu sfirșilul războiului, nu a mai 
dari! să retie pe lerenul afaceri- 
lor, preierind să-şi întrebuințeze 
aclivilalea in anchete asupra si- 


Revista Revistelor 


luației Europei şi a formei subt 
care ajulorul american s'ar pulea 
eteciua. Cartea sa, de curind a- 
părul la New:]ork, „What next în 
Europa“, cuprinde rezullalul ob- 
servațiilor sale în această privință 
si în ea găsim și planurile lui de 
resiaurare economică și financiară, 
care În Europa şi America ou fă- 
cut obiectul alilor discuţii 

Opera cuprinde, în prima parte, 
o serie de judecăţi asupra Euro- 
pei, prezeniale de un American 
care a cules, înir'un minimum de 
timp, un maximum de idei, dia 
care ar rol să lragă salutare in- 
vălăminie. În acesi studiu consa- 
cra! haosulul economic al vechiu- 
lui continent, Vanderlip expune 
punciul de vedere american, du- 
pă care siaiele europene, dezor- 
ganizale şi dușmănouse, se zbat 
in mijlocul unor inexiricabile greu- 
täji. din care falimentul Germa- 
niet ar Îl cea mai rea din soluții. 
Tratatul dela Versailles poari 
după el, responsabiliialea tuturor, 
conflictelor prezente şi villoare, 
atunci cind faja lumii ar fi lost 
schimbală dacă sar îi aplical o 
formulā care-i este scumpă: cre- 
area Silalelor-Unile ale Europei. 
„Oirava dela Versallles* e tittul 
unuia din capitole, în care acest 
iastrument de pace, e condamnat 
ca o operă de ură, care nu poale 


144 VJAŢA_ROMINEASCĂ 


servi drep! hartă de reconstituire 

Europei noi. Cu lo! acest tablou 
înluneca! al situajiei europene, car- 
tea lui Vanderiip nu se termină cu 
concluzii pesimisle. Din contra, el 
nu poale crede că măresaia slruc- 
jură a Europei, această muncă a 
secolelor, ar pulea să se dărime 
cu folol, cind se înlilneșie altita 
bunăvoință, pentru a stabill o nouă 
ordine de lucruri şi a lunda pas 
cea lumii. 

Salvarea nu poale veni decit din 
America, care e azi cel mai mare 
rezervor de capitaluri și de Inijia- 
live, In ceiace priveşte proeciele 
lui Vanderlip, asupra ajutorului a- 
merican, ele incep cu o aprobare 
a principiului şi o-erel Socielății 
Naţiunilor. Desigur instilulia nu e 
perfectă, liindcă Slatele-Unile lip- 
sesc, loluşi ea aduce un spirit de 
juslijie în relaţi.le internaționale, 
afirmind soli -aritatea popoarelor 
şi comunitalea Inlereselor, Înir'un 
cuvint e o conlra-olrară împolriva 
exceselor mililarismului, urii de 
rase şi a lol ce precipită Europa 
spre dezasiru. Proeclul de orga- 
mizație bancară şi monelară prin 
care acesi financiar vrea să adu- 
că un remediu crizei primejdioase 
de inliajiune ce stăpineşie cele 
mai multe |ări ale Europei, e acel 
al unui nou bile! in dolari de sur, 
care ar trebui să intoculască lrep* 
tat monedele depreciate, mai ales, 
în plățile internalionale. In conte- 
rinja dela Porio Rose, Vanderiip 
a supus planul unei mari bănci ëu- 
ropene de emisiune, subt deasmi- 
rea de „Back for ihe United Sta- 
les of Europe“, concepulă după 
principlile legisialici americane din 
1913. Aceaslă instilujie bancară 
centrală ar grupa în jurul el un 
număr de bănci najionale. Capita- 
lul prevăzul pentru cremea aces- 
lei bănci ar pulea să alingă un mi- 
liard dolari, în aur. Stalele-linile 
ar furniza cu aurul lor o perie 
din capitalul de origină, care ar 
putea fi mai lirziu rascumpăral de 
capilalul național. Această organi- 
zajie de bănci suprapuse, după re: 
gimul bancar american, ar lrebui 
să luncjioneze ca un Însiilut de 
emisiune, punind în circulajie pen- 
iru Europa noi bileie de dolari în 
aur, pănă la cinci miliarde, Apor- 


pi antet m 


tul capitalului american ar fi, după 
Vanderlip, cam de 200 . e 
dolari. Ceiace lrebue ciat în 
această combinaţie e muli 
principiul. Siatele-Unite posedă 
azi cel mai mare stoc de aur 
lume, cam 3 miliarde şi jumălale 
de dolari în aur, din care mai 
m it de 600 milioane sint impro- 
ductive şi fără de obiect. Ca aceş- 
tia America ar pulea înzestra Eu- 
ropa cu un sistem de bănci fede- 
rale, procurindu-i În acelaşi limp 
capitalul. Programul lui Vanderli 
ar fi insă Imperfecti dacă nu ar fi 
complectal de un altul, privitor la 
grava chesliune a plății daloriilor 
interaliaie. După părerea lul, nu se 
poate suslinea că daloriile stale- 
lor europene călră Siatele-Unite 
lrebue anulele ca fiind pariea lor 
coniribulivă in ceiace priveşte chel- 
tuelile războiului. Toluşiel admite 
că recunoașterea daloriilor nu tim- 
plică că jările debiloare le pol 
plăti, nici că Slaleie-Unile ar fi 
interesale in priviula unei rambur- 
sări grăbile. Unde ar putea Euro- 
pa gasi 10 miliarde de dolari, cind 
America, întărind tot mai mult re- 
gimul protectionist, închide uşa la 
orice piată in măriuri importate ? 
Vanderlip propune combinația ur- 
mătoare : dacă kuropa ar da Sia- 
telor-llnlie garanții de bună con- 
duită, dacă ea nu-şi va mări ar- 
momentele şi nu va cere Germa- 
alei mai muli deci aceasia poale 
plăti, America ar renunța provizor 
la piata creaniei sale in dolari. 
Fidel idealul „i wilsonian de frater- 
nitate şi pace, pe care lralatul de 
la Versailles au l-a putul realiza, 
Vanderlip crede că sumele ce tre- 
b.e vårsaie de slatele debiloare 
péniru reglementarea datoriei a- 
mericane ar Íi mal bine afeciate 
la restaurarea Europei orientale. 
Aceasla are nevoe de mijloace de 
lranspori modernizate, de o utili- 
zare mei tastă a iorjelor hydro- 
electrice, de o imbunălățire a sis- 
iemului sanilar şi a lechnicei a- 
gricole. 

Oricare ar Îl judecala noasiră 
asupra ideilor lui Vanderlip, ire- 
bue să recunoaştem că ele por- 
nesc dinlr'un sentiment inalt: de 
iraternilaie inire pous El e 
dintre acei ce cred că Statele- U- 


nite au responsabililăţi faţă de Eu- 
ropa şi că lrebue să le asume 
prinir'o justă înțelegerea propriu- 
Imi lor interes. 

(Maurice Lewandowski. Revue 
des Doux Mondes, lunie). 


Poezia lui Thomas Hardy 


Cel mai mare romancier al An- 
glieli, octogenaru IThomas Hardy, 
e şi un mare poel, Moi interesan! 
e faptul că e un poe! nou. Nu fi- 
indcă a seca pe sp poa 
rr aae , dar ca îndrăzne . 


nlcă. 

Părăsind apronpe romanul! în care 
şi-a cistigat o faimă mondială și 
în care n lăsal opere clasice ca 
„Teis of D'Uberollles* şi „Jude Ihe 
Obscure” peniru care numai Ana- 
tole France a fosi in siare să-i 
dispule premiul Nobel de anul tre- 
cul, serillorul englez abia după 

1890, adică în a doua perioadă a 
vieții, s'a għicit poet liric. 

Acesia a rivalizal înir'alii cu ro» 
manclerul, inci! azi nu se șilie ce 
este precis Hardy și admiralorii 
lui trebue să delracieze pe poel 
ca să lubească în voe pe roman- 
cler—sau viceversa, . 

Unul dinire cei care vor să |ină 
umpăna e însă J. M. Hone, care 
ntr'un studiu lung, publicat în „Mer- 
curul englez*, consacră pagini in- 
teresanie poelului, 

„Cum Nielzsche spunea de Dan: 
te, lui Hardy il place să „poelizeze 
printre morminte". Aceasla nu l-a 
scăpal de oarecare nelericiri și 
Thomas Hardy, e sigur, şi-a cîş- 

liga! mai mul! decit odată tiilul de 
a inira înir'o anlologie a celor 
una sulă de poeme, cele mai proas- 
le ale scriilorilor cu faimă”. 

„Cel mai mareromancier englez 
e însă un poe! dislins”, 

Ințelegerea liricei lui, de o dis- 
poziție adesea ingrală, lrebue a- 
jutală de o subi-înțelegere a filo- 
„oftei lui obtuze, de dragul căreia 
poelul a scris mulle bucăţi de un 
conținut aproape metafizic impreună 
cu o serle de anecdole versilicale, 
un fel de Islorioare cinice, care 
au inşelal adesea perspicacillatea 
celllorului şi pentru care dinsul a 
găsi! numele general de „Salire 


REVISTA REVISTELOR 145 


ale împrejurărilor” şi „Mici Ironit 
ale vieţii“. 

Dinire acestea bucăţi ca „Ah, a! 
de gindsă säpi peste groapa mea”, 
„La morminlul mătușei“, „Nasi re- 
gali“ sint caraclerislice ca virluo- 
silale de a reda poeziei terenuri 
necallivabile. Subieciul lor e pur 
şi simplu oribil. In cea dinlăl ci- 
lată, o femee moariă aude surpa- 
rea pămintului de pe morminl. Veji 
crede că ibornical l-a venii cu 
flori, ori o rudă ori vrajmașa el 
de linereje. Nu. E cîinele care ii 
spune : 


Siăpină, eu sap pesle mormintu-ţi 
Ca să îngrop un os, peniru cazul 
cind 
Imi va fi foame prinpăriile acestea, 
Cind voiu lrece, culreerind zilnic. 
O larlă-mă, căci am ulial de lot 
Că era lăcașul lău de odihnă. 


Cam de aceleași lucruri, deo 
ingeniozilale sadică aproape, e 
vorba și în celelalie exemple de 
inspirație. 

Se ra întreba cineva :: E aici inal- 
iul Thomas Hardy ? 

„Şcolarul lui Shopenhauer, Kant 
şi Hegel“, cum se numeste singur 
în personajul poemei „Pielonul”, 
poelul şi-a străbălul o bună parle 
din viață în acesle „mauvaises-hu- 
meures” la care l-au impias un pe- 
simism aleic şi un crilicism cerlăre| 
şi amar cu Dumnezeu și lumea. 

Cind a făcul Canossa față de 
cer şi poezie, s'a luminat cu alte 
privelişti, dar arlislul care a reda! 
irumosului colțurile de mucegai și 
mlasmă ale vieții se dovredise cu 
un „[lair“ prea indrăznej ca să-și 
Părăsească prada. 

In bucala „Acolo unde fuse pic- 
nlo”, scrisă nu mai departe în 1912 
1913, ne întilalm cu viziunea lui 
Baudelaire din „La Charogne”, 

Melancolia lule însă special en- 
gleză. ŞI dacă e opoezie senlimen- 
lală care e lumină şi numai pe ju- 
mătate sinceră, să ne gîndi că e 
o alta care e poignanlă, chiar pō- 
țimașe. Tipul celei dinlăi e Tho- 
mas Moore la Eagleji. Thomas 
Hardy ol celei de a doua. El eto! 
ati! de indigen cit şi celălali; +! 
în lubirea lui de jară exprimală 


10 


>: 


adesea e ceva ce îşi are rădăci- 
nile în pămini, liberă de bănuiala 
vreunul conlaci cu alectări curen- 
te, literare orl polilice, 

g Hone. The London Mer- 


cury). 


la uriaşa literatură asupra ma- 

relui poet englez, merită un loc 
aparle cartea de curind aprulă 
în a doua edille, a lul Alvis Brend! 
„în colecția .Oeisleshelden“. Ea 
ore peste 500 pagini, în care sint 
minuna! condensale cercetările fä- 
cute asupra sublectului, in ullimul 
pāirar de veac. 

În priviața rezullatelor, autorul 
e cit se poale de prudenişi nu a- 
firmă nimic decit pe baza unor 
documenle sigure. Ceiace apare 

e primul plan în aceaslă biogra- 
fie e Shakespeare, ca aclor și re- 
gir de lealru. Caşi Molière, 
ptelul englez a fosi un produs al 
tealrului, fără acestia el nu poate 
fi înțeles, piesele lul nu au fost 
scrise penira a fi citite, ci urmă- 
resc mal ales elecie de scenă. 

Brand! arată cum mişcările ce- 
lor mal secundare personaje sint 
concepute de Shakespeare, în 
mod plasiic. Un autor, la care ac- 
iunea scenică era pe primul plan, 
nu putea să nu cultive şi iluzia ex- 
lerloară a lealrulul. Piesele lui 
Shakespeare au fosi desigur re- 
prezenlale în vremea lor, cu un 
sirâluci! apara! scenic. 

Deperie de a fi însoțite de un 
decor simplu, piese ca Hamlel sau 
Macbeth erou peniru masa pubii- 
cului un fel de filim de cinemato- 
graf, cu coslume bogale, lablouri 
viu colorate, lupte, dueluri și apa- 
riții de lot felul. Adesea pentru 
Shakespeare acțiunea exterioară 
şi nu idela picsel era holăriloare 
si asifel se explică şi parlès pe 
care o are în opera lui elemen» 
It berja, menil să airagă publi- 
cul 

În celace privește Shakespeare 
ca om, Brand! e foarle rezervai, 
căci lipsa documentelor e mare şi 
orice inlerpretare nu posie fi de- 

ci! subieclivă. Se pare însă că ide- 
ile umorisiice au avul în spirilul 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


lul Shakespeare o parle mai im- 
porlantă decil se credea. Lumea 
de gindiri y care o întîlnim în opera 
lui, poetul o dalora almosierel u» 
manisie a curții. El a cunoscul 

traduceri pe Ovid, Virgil, Plutarch, 
Seneca şi problemele filosofice 
din etica lul Cicero îi erau famil- 
liare. In privința vieţii lui Interne 
se poale alirma că era monarhisi 
şi disprețula domnia vulgului. O 
convingere religioasă și filozofică 
clară e greu de degaja! din pa- 
sajele în care e vorba de erlare, 
ispăgire, providență. Toluşi, Brandl 
crede că dacă Shakespeare nu a» 
parinea nici unei confesiuni dog- 
malice, el era însufleții de un pro» 
fund sentiment religios. In relațiile 
lui personale, documentele ca şi 
opera lui ne arală că era amabil, 
vesel, lin. Că în viața lui nu era 
preocupa! numai de probleme și 
slăpini! de viziuni şi că dorinja o- 
norurilor, a avruliei și a unel bune 
situații au avol un pref peniru din- 
sul, pare să ne-o dovedească re- 
nunţarea lui limpurie la teatru şi 
Brand! îl compară, din acesi punci 
de redere, cu Walter Scott. Dar 
cum se polrivesc cu aceasia gror 
zavele dureri ale regelui Lear, tira- 
gicul apăsălor din toate piesele ce 
s'au succeda! inire Cezar și Co- 
riolan, piese în limpul cărora 
Shakespeare nu a mai scris nici 
o comedie, penirua sfirşi cariera 
lui dramatică, cu romantismul din 
„Povestea de iarnă” şi din „Fur- 
luna“ ? La aceste îalrebări, ştiinla 
nu poale da, desigur, nici un răs- 


puns, 
(Wilheim Dibelius. Deutsche 
Revue, lunie). 


Probiema teatrului în 
Anglia 


Devine tol mal aculă. Se simle 
că cera lipseşte scenei care a 
moştenit pe hakespeare. Geniu, 
de bună samă. Dar n'ar fi nimic 
numai atita dacă arem mai ales 
in samă că un Barrie, Bernard 
Shaw şi pesie ocean Eugen O'Neil 
sinl ca să aducă pulere dramolică, 
poezie inlerioară şi ingenloasă 
noutale. : 

O problemă a lealrului există 
însă în Anglia mai ales cu privire 


REVISTA 


ia public. Căci desigur peniru re- 
<oltarea și îndrumarea lui se agi- 
tă lucrul atil de ciudat în Anglia: 
înființarea unui Tesiru Naliona! 
in Londra. Cunosculul Antoine al 
Angliei, Gordon Craig, a jinul dău- 
năzi o conferință care e numai o 
parte din mișcarea a cărui sediu 
e la South Rensington Museum, 
peniru înlemeerea unui astfel de 
teatru. 

Un alt om de lealru englez, au- 
tor dramatic el însuşi, anville 
Barker, a scris de curind, în ace- 
leași vederi, carlea numilă: Tea. 
trul Model. Nu trebue să. facem 
autorului englez nedrepialea de a 
crede că prin „modei” înțelege 
„năjional”. Darun mijloc prin care, 
după dinsul, în Anglia s'ar rezolvi 
multe probleme in materie ar fi 
şi ceiace Francejii ou sub numele 
ali! de nepopular azi la Paris, de 
„Comedie Française”, 

Ceiace e inleresani şi îndrăzneț 
este că Granville Barker cere nu 
numai un lealru de stal (nu al 
slatului), dar pănă acolo merge 
dinsul cu încrederea în această 
instiluile de cultură, incit vede tea- 
ire aparjinind diferllelor corpora- 
ti, untuni şi asoclaţii, Cum dintre 
aceslea cele mai consistente sint 
universitățile şi bisericile, Gran- 
ville Barker se înloarca la miste- 
rele erulul mediu și la piesele ju- 
cate În colegii pe vremea lul Hen- 
ric VIE şi diferite lealre alaşate 
la biserici şi la universități. 

E desigur pulin lanalism de 
breaslă în aceasiă,.. monsiruoasă 
viziune de paradis dramatic! Dar 
Du é mai puțin adevărai câ n'a 
fost în Anglia o mai frumoasă apo- 
logie a artel care frece azi prin- 
ir'o criză universală şi lrebue să 
ne ducem in Frania In Coppeau 
ca să osistim la atita înâițare a 
ideii de a face oameni să mimeze 
viața pe o scenă. 

Ceiace cu deosebire dă un ŝu- 
port de vădită sincerilale simpa» 
Hculul nostru entuziast e concep- 
jia sa adincă despre urla pe care 
o exallă. Nemulţumindu-se să ne 
dea pledoarii. dinsul alacă pro- 
blema teatrului În raport cu vieja 
şi lără să recurgă la Spencer, şi 
trecind dincolo de „Commedia 
dei'arte”, Granville Barker vede in 


d aami | 
DAR iii 


REVISTELOR ___ 147 


„aria de a juca” cea mal Inerenlă 
inclinare a omului. „Copiii, spune 
dinsul, Încep să joace imediat ce 
scapă de leagăn; cind dau din 
picioare şi mormăe în ei înşişi, 
poale că e la dingil o intenție dra- 
malică. Toate jocurile lor „de-a 
ceva” sinl o încercare de a inje- 
lege lumea apropriindu-și și adop- 
lindu-i caraclerele“., De aici na- 
tura artei dramalice ca „anil-ego- 
listă în ullimul grad“. 

Dela problema generală auto- 
rul procede cu acelaşi onest en- 
luziasm la chestlunile de tehnică. 
Unul din factorii mişcării conira 
decorului care îşi are la „Every- 
man Theatre“ (Teatrul orişiculi), 
centrul de graviinle, dar în parle 
şi de nesucces, scriilorul nosiru 
dă încă odată pildă leatrul elisa- 
betan și se plinge că introducerea 
monlării „à la francaise” pe vre- 
mea lu! Carol Il, Siuariul a de- 
Prins publicul englez cu o ere le. 

Nu lot e nou în „Tealrul Mod. 
Dar convingerea pe care o aduce 
înir'un sii} dramatic în care auzi 
pe autor jucindu-şi parcă pasiunea, 
face dinir'insa cum se vede cea 
mai vibrătoare apologie a mall in- 
cercatei în *remile noastre poe- 
zii dramatice. 

(Granville Sarker. The Exem- 
platy Theatre). 


Englezi mari apăraţi împo- 
triva posterităţii 


Times cu dala de 21 lunie a 
publica! (şi presa, cum și perlodi- 
cele au reprodus și comental), subt 
iscălitara marelui critic şi scriitor 
englez: băirinul Edmund Qosse, o 
scrisoare-prolesi în încercarea de 
a se publica o operă postumă a 
romancieruluil-poei alil de cunos- 
cal R. L. Slevenson. 

Inir'o vreme cind unii critici ro- 
mini atentează la gloria lul Emi- 
nescu prinir'o nouă ediție postumă, 
merită să traducem în intregime 
protestu! englez: 


Editorului ziorului „Times“ 


Domnule,—în „Times* de azi ci- 
tesc cu alarmă că o nouă canli- 
late de scrieri juvenile ale lui Ste- 
venson a fosi exhumală. Se atra- 


cenm 


CEA j 
a m a A 


148 A VIAȚA ROMINEASCĂ 


e o atenție specială asupra unei 
pori nepublicate, Monmouth, Pol 
spune un cuvint cililorilor Dv. a- 
supra acestei plese care peniru 
mine nu oferă nici o „surpriză“? 
Acum mal bine de 40 de ani, cind 
vedeam pe Stevenson aproape zil- 
nic, venea veşnic vorba de aceaslă 
iragedie. R. L. S. o privea cu un 
fel de complezenlă baijocoriloare, 
ca un mare caraghioziic. El obiş: 
nula să recile ciurucuri şi lirade 
de Monmouth ca exemple de „ce- 
iace nu trebue să faci”, ldeiavre- 
unei publicări a eivreodată o pri- 
vea cu indignare, dar eu, fiind u- 
nul dia cei palru sau cinci care 
încă dela acea dală credeam că 
scrierile sale vor deveni obiect de 
universală curiozilale, îl îndemnam 
să o ardă, El spunea că va face 
aşa, dar: 


Autorii îndrâgostiji de ei tsi tn- 
răgesc vlâstarele, 


şi R, L. S. nu era niciodală gala 
să-şi disirugă vre-o bucată. El își 
uită de Monmouth şi apol o pier- 
du. Acum ese la lumină. Ce-i de 
făcul cu ca? 

Cind am fos! încredinlei! cu pre- 
pararea Edijiei Pentland a a 7 hi 
lui Stevenson, am amintit de Mon- 
moulh  prietinei şi aproape poi 
spune colaboraloarei mele d-na R 
L. Stevenson. Dinsa era pronunțat 
de opinia că ar îl rău să dea pu- 
blicității o aşa de crudă şi absurdă 
producție. Vă scriu dela țară şi nu 
am prilejul să consull pe singurul 
arbitru definitiv in loale chestiu- 
alle Slevensonilene, Sir Sidney Col- 
vin; der cred să cunosc deajuns 
gindul său ca să fiu sigur că va 
fi de acord cu mine. 

Toetă chesliunna dea deșeria co- 
şul de hiriii din odaia de culcare 
a scriilorilor e minenţi în presa pu» 
blică e una din acele ce reclamă 
din ce în ce mai lare o holărire. 
Morții trebue apăraji împotriva pro- 

+ prlei lor negiijențe. Mă declar in» 
corigibil, căci am opri! irel irage- 

dii de linerele ale lui Swinburne 
de a fi publicaie. „Lucrul nu se 
mai sfirşeşie odală“, cum spunea 
John of Gaunt. Mi-ar plăcea să 
văd Monmoulh, dacă trebue să o 
păsirăm, în vre-o bibliolecă, unde 


orice sludeni să o poală cerceia, 
dar nu dată risului lumii, 


Sini, al D-tale supus 
Edmund Gosse. 


Adouazi în Times, Sir Sidney 
Colvin lăcea să apară scrisoarea 
prin care lol aiil de holării se ra- 
liază la părerea colegului său. 

. (Times) 


Est şi Vest“ la Rabindra- 
nath Tagore 


Carica engleză nouă a lui Ra- 
bindranath Tagore: „Unilalea crea- 
toare“ e o culegere de essay-uri 
prin care circulă ideia scumpă bar- 
dulul indic, de opoziție înire Apu- 
sul de civilizajie mecanică şi Rë- 
săritul suflelesc şi poelic. Ideie, 
alit de conlesiabhilă, dacă numai 
se gindeșie cineva că Apusul a- 
cesia uzat și mecanicizal e nu mai 
puţin acela care dă de cileva vea- 
cari toală creația ṣi direclira spi- 
rituală n omenirii, în vreme ce 
Răsăritul pănă la un veac nou rä- 
mine în veșnicul exiaz al expecia- 
țivelor, cind nu al amintirilor in- 
depăriaie,- capălă la poet violența 
conwngerli şi noulaiea lelişe. 

Ce să mai discutăm de pildă. și 
de ce să nu-l credem pe Tagore 
cînd frunlea lul se ridică în pros- 
lăvirea sectiei Baiil,o comunitate 
de asceli cersetori a căror religie 
depărtat răsărileană e legiferată 
in cintece. 3 
Ce-mi vli să ceri de pomană pentru 

cerşetor, Rege ol Regilor, 
Regatul mi-i orfan de el, odorul, 
şi în obidă mi-l aştepl. 


Mai serioasă şi lo! alil de fru- 
moasă e inițiativa Ualversitäjii 
mondiale indiene. Ideia e deajuns 
de faimoasă. Inleligent pe cit de 
nou è că în ea Tagore nu vrea să 
crească numai candidați la ratarea 
intelecluală cl să cullive În coo- 
perare cu salele de prinprejur 
„pămint, să crească vile, să jese 
vesiminle, să scoată ulei din së- 
minţe.” ci 

E o întreagă Georgică a învălă- 
minlului pe care noul Virgil vrea 
ceva mai mult decît să o cinte. 


Siatulul ei însă pare mai greu de- 
cii o rapsodie... 


Pericolele unei politici con- 
sequente 


Nereuș'la Conferinţe! dels Oe- 
mova repreziniă o vic!orie a poli- 
licel pe care o duce astăzi guver- 
mul Irancez. Bolșevicii au coniri- 
bull şi el la aceasia făcind să nu 
fim direci şi oficial răspunzători, 

Ne-am înlors dela Genova, spu- 
nea d. Poincart în Cameră, lără 
să Îi lăsal nimic din dreplurile şi 
din prelențlunile noastre. D. Bar- 
thou a răspuns luluror demersuri- 
lor bazindu-se pe lexie din irata- 
tul de pace, căci dreplul nostru a 
fost hotării odală peniru loidea- 
una, la Versailles. 

Cu loale asallurile pe care le-am 
primii, cu toală graba care se pu- 
nea ca acesi drept să [ie şters orl 
măcar schimba!, s'a păstrat Sia- 
lus-quo al dreptului consfinjii mal 
înainte, 

ȘI dacă ne mai gindim şi la per- 
souna genială a lu! Lloyd Oeorge 
~cu çare am avul de-alace la Ge- 
nova, trebue să admirăm tăria şi 
indirjirea pleaipotenjiarilor noştri. 
Cu privire la acesile merile, Ca. 
mera, și în oarecare măsură jara 
intreagă, și-au arălal admirația 
pentru d-nii Poincaré şi Barihou 
cere au slal neclinliji la postul lor 
pănă în clipa din urmă 

Dar... e bine să ne gindim - mai 
ales acum cind simpatia |ării in- 
conjoară pe cirmuilori, la valoa- 
rea aliludinii pe care au adoptat-o, 
la șansa pe care o au melodele 
lor de a ne scoale din incarcà- 
lura în care ne aflăm, şi la peri- 
colele la care ne expun aseme- 
nea metode 

Politica -asliel cum o duce d. 
Poincart -este de o consecrenlă 
nelăgăduilă, dar numai iormală, 
Ea constă în a |inea veșnic samă 

de litera Iratatulu! dela Versailles. 
Spiritul d-lui Poincaré lucrează nu- 
mai deduclir. D-sa se releră în 
orice împrejurare la „voința irata- 
tului”, ceiace ar presupune un fel 
de respect al juristului peniru legi, 
însă aceasia invederează şi slăbi- 


REVISTA REVISTELOR 149 


biclunea creerului logic de a visa 
şi clădi ceva nou, Aşa că politica 
noasiră se reduce în a repeta veş: 
nic aceleaşi măsuri, crerind că nu 
esle allă scăpare decit în impli- 
nirea a acela ce nol am concepul 
odală. 

Fără îndoială că prosperitatea 
economică a țării noastre nu se 
poale căpăla prin o polilică de 
concesii şi compromisuri. Dar pen- 
iru eceasla se cere ca omul care 
cirmueșie să fie slăpinii de un sin- 
gur gind: să conceapă și să prin- 
dă interesul najiona! cu o pulere 
neclialită și să-l urmărească ree- 
lizarea fără preget. Să-l conceapă 
nu în aparenja imedială așa cum 
oală lumea poale să-l vadă, cl în 
escala lui ascunsă şi adincă. Omul 
de sial cu adevăral mare esle a- 
cela care descopere laina neevi- 
dentă a erenimentelor şi sa con- 
duce de ea. 

Dar d Poincaré se ține de li- 
tera lralalului. Jocurile lui Lloyd 
George, de care ne venea a ride, 
au o unilale mai complexă, mai o- 
bieclivă. Ele imilă forma nepreci- 
să, caşi aliludinea reprezentaulu- 
lui Angliei, a aceia ce el vrea să 
cucerească. Şi chiar dacă se va 
înşela, tol el - mişcindu-se ma! mul! 
şi mai repede ~va avea norocul să 
prindă adevărata cadență a eveni- 
mentelor. 

Nici un om de sia! francez nu 
se osleneşie să adincească pro- 
blema viitorului ; nu există nici o 
dorință de înoire. Toală energia 
a fosi chelluilă peniru a relua ve- 
chile arme şi a inoi amenințările 
care ne-au instrăina! simpatia siră- 
inilor. 

Politica noasiră este de o con- 
sequență pur formală și penlru o- 
chil lumii 

Acest fapi provine de aliminire- 
lea şi dintr'o particularitate a rasel 

noasire, Francezul caulă să albă 
oricind drepiale în mod evident, 
logic. Denceia e pornit să-şi jus- 
tilice loidenuna cu argumenie de 
logică gindurile și dorinjele, ui- 
lind parcă, că lumea are capricii 
conira cărora nu pulem face ni- 
mic și legi pe care trebue să le 
ghicim. 

De aici, din această tendință de 
a îi veșnic conseguenți cu spirilul 


s 


150 


nosiru se pare că izvorăsc peri- 
coleie la care ne expune polilica 
ce o ducem. Uităm că fruciele po- 
llileei se pregătesc aliiel decit de- 
ducindu-le din drept și dreplale. 
Arborele pe care cresc acesle 
fructe esle cu tolul în afară de 
noi; elare legile lul de desvollure 
şi seva se urcă şi dă roadă prin 
jevile pe care singură natura le-a 
împărțit. Şi dacă la Genova poli- 
tica noasiră de acum a dus la iz- 
bindă, conlinuarea el ne poale duce 
în viitor la pericole neaşleplale. 

(Jaques Rivière. Nouvelle Revue 
Française, lulie)- 


orul englez judecat de 
ata an istorie al lui 


Unul din cei mal de seamă isto- 
rici englezi în vială, George Ma- 
cauley Trevelyan, ascos la lumină 
o Istorie a Brilaniei În sec. 19, * 
Deşi cu un singur volum dinsul a- 
copere un leren de 7 ori mai vast 
decit acela peniru care unchiul 
său, marele Macaulay, avea neroe 
de cinci volume, — carlea cea nouă 
e coasislenlă și critica engleză se 
arală muljumită. 

Pentru un străin ca oferă şi in 
leresul racial, E remarcabil de pil- 
dă pasajul în care istoricul, dedin- 
du-se la o caracierizare generală 
a poporului său, nu găseşte ali mo- 
lly de comparaţie decit Roma. 

După toate crizele princare a Ire- 
cut, cele mai mari poale ale Isto- 
riei, poporul englez a rămas tot 
el. Datorilă cărei forje inerente ? 
„insiiactal politic în care numal 
Romanii ne-au egala!” Acest in- 
slinct a jinut Roma în flinjā citeva 
veacuri mai mult decit ar fi putut 
vre-o rasă rezista decăderii 
nol, cu un geniu politic cel pulin 
egal, avem două avantagii faj de 
Roma. Nol nu avem sclavi și avem 
un sislem reprezenialiv. 

Sini, e drepl, şi la noi şi în Fran- 

a cileva semne urile de celace 

u fatal Romei. Franja alirnă, se 

pare, lot mai muli de „barbari“ 

niru apărarea el militară. Nu 
fiindcă Francejii au incetat de a 
fi buni soldați. Doamne fereşte l 
Dacă Francejil importă Africani 


1 4782 1901, 


VIATA ROMINEASCĂ — m 


lar, 


în armata lor, € numai îlindcă av 
lupta! odală aşa de bine că azi me 
au mal rămas decit o mină. Spe- 
ranje e la Liga Națiunilor ca ea 
să scape de Negri. Deși popula: 
ja el staționară aduce iriste amin- 
liri romane... Dar Anglia? Popu- 
lalia ei creşie. Dar pomana statu- 
lui cu gloatele ce-și pelrec zilele 
la foot-ball şi cinema nu aduce a- 
minte cu oricare fiori de „panem 
e! circenses“ al Romel? 

Dacă lotuşi leroaren sclavilor e 
incă deparie, sistemul reprezenta- 
tiv al Angliei e oglorie. „In ciuda 
lul Cromwell, poporul englez are 
incă un rege, Lorzi, Casa Comu- 
nelor şi o biserică ; lar dalineice 
în Parlamenti ar fi jumătate faml- 
liare lut Fox, dacă azi s'ar rătăci 
la vre-o desbalere." 

„Am ştiut cum să scoatem dinţii 
feudalismului casi ai monarchiei 
fără să le omorim; şi cel cele 
supravieluese rămina supuși! noș- 
iri”, 

ŞI nu fără semnificație va fi ca- 
zul cltat de un comentalor, că a- 
cum un an sau doi, pe vremea gre- 
vel miniere, cijiva Americani, so- 
sind in Anglis ca să studieze con- 
ijile ei industriale şi vizilind un 
proprlelar minier, acesla le spuse 
că n'ar putea să le araic minele 
ci minerii. li duse alunci afară la 
cimp, unde minerii grevişii erau 
angajaji în sporturi allelice avind 
cu arbilri pe conducălorii şi pa- 
ironii lor de mine, Americanii ră- 
maseră încremeniji. Unul dinire ei 
adresindu-se unui lucrător, după 
terminarea malch-ului, acesia a in- 
cepul, in faja patronului cere il 
declarase victorios, să lune şi să 
fulgere impotriva caplialismulul. 

Pimes Literary Supplemeit An. 
XXI No. 1062). 


Cerenssca republică din exlremul 
orien! are o siluajie politică in- 
ternă loarie cludală. Astfel iate- 
meială dela 1911, ea nu are incă 
un parlament ; asia insamnă că gu- 
vernul è lipsit de indicațiile pe 
care | le-ar putea da o repreren- 
tanță najională şi în acelaşi timp 
că miniştrii nu sin! răspunzători de 
feptele lor în fața poporului ci nu- 


REVISTA REVISTELOR 151 


mal în faja preşedintelui republi- 
cei, care l-a numit. Lipsa de par- 
lament face că nu este cu pulință 
nici o operă legislalivră locmai a- 
cum cind e urgenlă nevoe de pro- 
mulgal o înlreagă serie de noul 
coduri, In fine lipsa de parlament 
însamnă lipsa oricărei legăluri a 
guvernului din Peking cu deosebi- 
lele regiuni ale acestei [ări cu di- 
measiuni formidabile. 


Nu è numai alil. Nu are nici mi- 
nişiri republica oficlalð chineză. 
Căci numiți de preşedinlele repu- 
blicii, fără sprijla în opinia publi- 
că, ei sini la discrejia coleriilor și 
mal ales a comandanților militari, 
Astiel că din unsprezece minişiri, 
ciji are republica, numai trei sint 
În funcţiune. Ceilalţi, scirbiji de 
loviturile ce au de sulerii, sau spă- 
rieji de descoperirea delapidări- 
lor făcule de ei, fug la Tienisin, 
unde găsesc adăposi sigur În con- 
cesiile europene. 

Pujin lipseşte ca republica să 
n'albă nici președinle. Hsu-Chen- 
icheng, Illeral şi savani cu o fru- 
moasă carieră polilică la acilv, dar 
lipsit de energia cerulă de impre- 
jurări, se gindeşie serios să plece, 
sălul de a fi obiectul de chin al 
şefilor mililari şi desgastat de o 
situalle pe care o socoale insolu- 

La o restaurare o monarchiei, ori- 
cil ar fl de dorit lucrul, nu se 

ale spera; căci se opune ceala 

e poliliciani ce au interes să men» 
lină starea asia tulbure şi indife- 
renja maselor populare. 


Care sin! cauzele aceslel silua- 
Huni exiravagante ? Istoria de ciuci 
mii de ani a Chinei arală că se 
pol reduce la Irei grupe: Inlăi un 
iremediabil! egoism, veche achizi- 
ție arvieții normale din epocile pre- 
istorice şi conserva! inlaci până 
azi în China; apoi conruplia, evi» 
deată în loate ireptele vieții soci- 
ale şi cauză a alilor mari revolu- 
ţii şi în fine o indisciplină înăs- 
culă ce apare în cele mai mici a- 
mănunte ale vieții. Republica, in 
loc de a căula să inăbuşe acesle 
viții, le-a lăsal să se desvolle în 
roporții spăimintăloare. Pe cind 
aponia a dublat elapele şi azi 

jigurează cu cinste printre marile 


4 a 
$ 
: A 
N LA, 


națiuni, China nu a modernizal de- 
ci! viţiile sale. 

Inființarea republicei a permis 
fancțlonarilor să dee drum liber 
luluror polielor ; numărul delapi- 
datorilor a crescul în proporții de 
necrezul, fiece funcționar a devenii 
un comerciant ce-şi vinde cit mai 
scump serviciile. 

Aparența de unilale a statului. 
salvală sub! vechile dinastii, e se- 
rios primejduilă. Oamenii, cărora 
noul regim le-a incredinjal aulori= 
intea, o utilizează peniru a:şi crea 
feude lăiale din pămîntul țării: ṣe- 
fii mililari se sustrag controlului 
guvernului, își recrutează armate 
numeroase peniru a-şi asigura vil- 
torul lor personal, încasează ve- 
njlul provinciilor subi `pretexl de 
a-şi plăti trupele, lar acestea pen- 
iru a trăi se apucă de jafuri, A+ 
ceșii generali intră în lupilă unii 
cu alții pentru a-şi răpi reciproc 
izvoarele de veniluri şi deslănlue 
războiul civil pe lot păminlul chi- 
nez. In fața lor stă nepulincios gu- 
vernul din Peking lără bən! pen- 
iru a plăti funcţionarii, amplolaţii, 
prolesorii săl, şi nici chiar solda- 
lli rămași credincioşi, incapabili 
de a aven o armată puleranică prin 
care să punë friu mişcărilor revo- 
luționare și generalilor ce-l! duc în 
prăpasiie. Această anarchie a ge- 
neralizat în așa chip conrupția, in- 
ci! Peking and Tientsin Times a 
putul zice că „in loală administra: 
si chineză nu e un singur om cins 
s 

Astfel fără parlameni, lără gu- 
vern, fără prezident, lăsală la voia 
oltelor de nesătura! a lupilor po- 
itici, dinainiea Indilerenței abso- 
luie a poporului ce acceplă orice 
cu condiția de a nu suferi prea 
mull, China e în plină feudalitale ; 
şi aceasla, cea mai bogală de pe 
pămini, € în pragul falimentului, in- 
capabilă de a-şi plăli creanjele ce 
vin la scadență, pnas poporul 
29 are simțul solidarități! patrio- 
ce. 

(Bouchol. Mercure de France, 
lunie). 

O privire asupra conterin- 
tei dela Genua 


Rezultatul conferintei dela Genua 


~- 


„aceia Lloyd 


1:52 _NIAȚA__ROMINEASCĂ 


ne arală că polilica engleză nu a 
reuşii să izoleze Franla. Tralalul 
dela Rapallo, înlre Germanl și 
bolşevici, a avul ca rezullat exclu- 
derea Germaniei dela iralalivele 
cu Rusia, nu numai la Genua, dar 


“si la Haga. lar în chestia repa- 


rațiilor, cu toată dorința lui, Lloyd 


'George a lost neroil să cedere 


punclului de vedere francez, adică 
ca să nu [ie disculală la Genus. 

in chestia rusească deasemeni, 
nu se poale spune, că polilica en- 
gleză a triumfal impotriva celei 
franceze. Ceiace a minal pe bol- 
sevici și pe Engleji la Genua, nu 
e nevoia unui schimb de măriuri. 
Ruşii nu pol exporla acum nimic, 
căci şi aurul lor, după ce au pus 
mina pe odoarele din biserici, e 
pe slirşile, Celace bolşevicii mai 
au acum de vindut sirălnătăţii sini 
dreplurile de proprielale la male- 
rille prime şi întreprinderile in- 
industriale. Dar indusiria rusească 
are un caracter colonial, căci loale 
intreprinderile ei mari au fost fä- 
cule de ingineri străini, cu capital 
străin, Drepturile de proprietate 
în aceast domeniu se găsesc mai 


ales în mini franceze și belgiene. 


Bunurile franceze și belgiene au 
fosil expropriale de bolşevici, dar 
Belgienii şi Francejii nu recunosc 
aceaslă expropriere,cerind o res 
titujie a proprietăţii şi, unde nu e 
posi. o despăgubire integrală. 

lanul bolşevicilor era ca inire- 
prinderile şi industriile franceze 
şi belgiene, cu deosebire acele de 
pelrol din Caucaz, să le amane- 
teze Angliei în schimbul unui im- 
prumu'. Dar mu se pol amanela 
lucruri, care aparțin allui. Şi de 
orge a câăulai să 
convingă pe Franceji şi Belgieni 
să recunoască guvernul bolșevic 
şi exproprierea bolşerică, după 
cum a făcul Germania prin trata- 
tul dela Rapallo. 

Francejii și Belgienii au înțeles 
însă prea bine că îndărâlul pro- 
punerilor filantropice ale lui Lioyd 
George de restaurarea economică 
a Rusiei se ascundea dorinja an- 
glo-saxonă de a pune mina pe pu: 
țurile de petrol din Caucaz şi pe 
minele de ler şi cărbune din Su- 
dul Rusiei, In consecință, gurer- 


mul francez și cel belgian au re- 
fuzal să semneze memoriul, pe ca- 
re celeialie puleri, subt inspirația 
Angliei, îl prezentau bol X 
Dar îndală ce Franja şi ia nu 
renunțau la proprietățile lor din 
Rusia, Anglia nu mai avea ce o- 
feri bolşevicilor din punct de ve- 
dere financiar. Peniru proprieta- 
tea franco-belgiană din Caucaz şi 
Rusia de sud, ea ar fi plătil un 
pref bun Rusiei, —lucrul nefiind însă 

sibil, Anglie şa închis punga. 

olşevicii, văzind că nu e rosi de 
un împrumul după dorința lor, au 
respins memorandul, uzind bine 
înțeles de frazeologia lor obişnu- 
itë şi de intangibilitatea principii- 
lor comuniste. Lupta peniru do- 
bindirea tinuturilor cu materii pri- 
me ale Rusiei, care a formel ade» 
vāraľu! conļinu! al conferinței de 
la Genua, nu s'a sfîrşit desigur cu 
un Iriumf al Angliei. Opiniunea 
publică din America s'a declarat 
in limpul dezbaterilor dela Genua, 
pentru Franja. Şi inainte ca Sta- 
tele Unite să fi fost invilale la 
Haga, guvernul american a decla- 
ral că nu va participa la această 
conterință şi nu va sprijini pe bol- 
şevici în polllica lor. Nu fără 
drepiale, consideră „Le Temps“ 
acesi fapt ca un evenimeni capi: 
ial. De ce, se întreabă el, ira- 
tează bolşevicii cu puterile siră- 
ine ? Fiindcă au nevoe de mulți 
bani. Unde ii pol găsi? Numal 
in America. Dacă aceasta nu vine 
insă la Haga, Rușii nu mai au nici 
un interes să reinceapă acolo ira- 
talirele şi  înlreaga combinalie 
cade. Politica rermană la Genua 
a servii, poate lără să-și dea sa: 
mă, pe cea engleză, căci tratatul 
dela Rapallo, care recunoștea dic- 
talura bolşevică şiexproprierea bol- 
şevică a preprielății străine, a fost 
inirebulajat de Engieji, ca un fel 
de balon de incercare. 

Sperind că va izola asile! Franja, 
Germania s'a amesieca! fără nici 
un folos pealru ea, în lupia pen: 
tru slăpinirea ținulurilor cu male- 
rii prime ale Rusiei, sprijinind 
combinalia anglo-bolşevică a pe- 
rolului. 

Dar se pare, că e o specialilale a 
Germaniei aciuale, de a asculla 


 ——.—— 


cel mai mic semn dela Londra și 
a servi politica engleză, în schim- 
bul unor făgăduinţi platonice. 
(Ludvig Qnepel. Sozialistische 
Monatahefte, lunie). 


Formarea națiunii egiptene 


Dacă e adevăral ce spune Re- 
non că „0 naliuneeste o mare so- 
Idarilate, constilultă de senlimen- 
iul sacrificiilor ce s'au lăcul și de 
acelea ce sini gaia să mai facă 
încă membrii ei“, apol alunci E- 
giplenii abia cu revolujiadin Mar- 
ile 1919 s'au alirmal ca o naliune, 
căci numa! cu prilejul acesia s'au 
bucural, au sulerii, au speral im- 
preună. În epocile anterioare, cu 
loală lunga sa istorie, poporul e- 

iplean n'a lormal o najiune; a 

osl, caşi celelalle popoare orien- 
iale, © lurmă dusă de „un flu al 
soarelui sau al cerului”. 

Primii germeni peniru formarea 
unei națiuni îl somănă scuria ocu- 
pație franceză din 1798, căci ar- 
matele revoluției duc și alci prim- 
cipiile sale. 

Aceşti germeni sint desvoltaji de 
celebrul Mehmet Ali, care se re: 
vollă în contra aulorilății sullanu- 
lul și ridică steagul nealirnării e- 
gossa; încercările lui de occi- 

enializare a Egiplului,de adaplare 
a formelor de guvernămial napoli- 


REVISTA REVISTELOR __ 153 


mlene, au produs un Început de 
lrezire a conșliinjii naționale în 
stratul superlor al socielălii egip- 
lene. Fireşte asilel de adaptări 
violente la forme novă de viață au 
fost nelipsile de burlescul unor a- 
semenea lranslormări. Dar fela- 
chii, nenorocita populație jărăneas- 
că, a rimas indiferentă la toale 
storțările celebrului puşă. Şi după 
moartea lui, faimoasa lui najiune 
a privil cu Impasibililale fantaziile 
succesorului său. 

Prolecloralul englez, care a cu: 
fundal în aceiaşi masă exploalală 
loate siralurile societății egiptene, 
a acceleral luziunea lor şi a con: 
iribuit în măsură puternică la for- 
marea unei conşilinaji naționale. „E- 
giplul peniru Egipleni”, care in- 
semna la începul Egipial peniru 
nenumărați! efendi. amenlnjofi în 
exislenja lor de Europenii ce-l în- 
loculau în toate slujbele, a deve- 
nit cu vremea „Egiplul peniru toji 
pr narile căci toți aceşti olijeri 
şi domni s'au pus în fruntea popo: 
rulni oprimat mai ales în timpul 
războlulul european de rechizijii 
de animale, recolle și oameni pen- 
iru săpalul lranşeelor, l-au răscu- 
la! și au luplal împreună peniru 
nealirnarea țării lor. 

(Auriani. Mercure de France, lu» 
nie). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA 


Renė Descharmes, Aulour 
de „Bouvard e! Pteuchel*, Etudes 
documentaires e! critiques, Librai 
rle de France, Paris. 

R. Descharmes a adunat în a- 
ceastă carte loale cercelările şi a- 
nalizele critice, psihologice şi fi- 
filozofice asupra celei din urmă 
opere a lui Flauberi. 

-Bouvard el Pécuchel" nu va a- 
vea nicodală unanimitatea sufra- 
giilor. La apariţia acesiul roman, 
aprecierile crilicel, alară de cite- 
va rare excepții, i-au fosti pulin 
favorabile. De-atunci s'a produs o 
schimbare. Rémy de Gourmont 
spunea: „Bouvard e! Pecuchel este 
o operă cum nu se mal găsește o 
a dota cu care să poală fi ase- 
mănată, nici chiar Don Quichote“. 

Un capitol interesant din acest 
studiu este acela în care autorul 
caulă să slabilească cu ce inten- 
liuni cel doi prielini se aşează 
inaintea pupitrului şi incep să co- 
pieze. Ce aveau de gind să scrie? 
„Le dicilonnaire des choses re- 
“yes”, susțin unii. A admite a- 
ceasia, ar insemna că cei doi co» 
mişi se confundă cu Flauberi şi 
că autorul „inoind deodată psiho- 
logia personajelor, le-a imprumu” 
iat spiritul lui, admirabila lui pus 
lere sinielică, scepticismul, în- 
dignările, ura lui impolriva pros- 
liei". Bouvard şi Pecuchel ar fi 
făcut mai de grabă o colecţie de 


inepții, imputabile marilor maiștri 


serlitorilor obscuri,—un mij- 

loc prin care şi-ar fi putut demon- 
stra lor inşile propria lor superio- 
titale intelectuală. Suferind prin 
Proslie, ei voiau să se răzbune pe 
ea. După zece ani pelreculi în 
lovărăşia celor doi bonomi, o sim- 
lie incongiientă l-a lăcul pe Flau- 
eri să-şi închipue pe Bouvard și 
Pecuche! alcătuind un album de 
enormități. Astfel, la sfirşitul a- 


z (itor necazuri şi deziluzii intelec- 


male, ei au ajuns, întrucilv - 
ricalura lul a eee zar at 
Jean Carrèra, Les mauvais 
malires, Plon, Paris. 
Maişirii romentismulul repre- 


zintă, pentru Jean Carrère, exage- 
rarea unor porniri nesănăloare 
Cele unsprezece capitole ale 
cărții s'ar pulea rezuma în felul ar- 
mălor : Rousseau-egomania ; Cha- 
teaubriand — melancolia vinovată ; 
Balzac- culiul succesului ; Stend- 
hal — misantropia demoralizaniă ; 
Sand - victoria „spiritului-femelă“; 
Mussel - copilăria durerii amo- 
roase ; Baudelaire — lașilatea in 
faţa vielli; Flaubert - ura civiliza- 
tiei; Verlaine- decăderea morală; 
1o'a—Inteligența falșificată. Epilo. 
ul cuprinde pe Mistral- măreția, 
rumusejlea, virtutea clasicismului. 
Râmy de Gourmont, Poges 
choisies, Préface de Marcel Cou- 
lan, Mercure de France, Paris, 
Rémy de Gourmon! a fost un po: 
ligral : s'a ocupa! cu toale pro- 
blemele şi nici o știință nu l-a lš- 
sal nepăsător. „Pagini alese”, al- 
căluile cu grijă şi înțelegere de 
d. Marcel ulon, arată prelace- 
rile ciudale ale gindirii lui Gour- 
mont şi cum, de-alungul anilor prin 
meditarea faptelor, ajunge la doc- 
irine care ar părea că se conire 
zic, dar care lrebuiau, fatal şi lo- 
gic, să-l cişiige. 


Gabriele D'Annuntio, No- 
iurno, Treves, Milano. 

D'Annunzio a scris această carle 
în camera obscură unde a lrebail 
să rămină multă vreme, în urma 
unui alerisaj prea brusc cu aero- 
planul. Poelul a pierdut vederea 
ochiului drepi, dar a izboulit să sal- 
veze ochiul sting. Culcal pe pal, 
cu capul legal, d'Annunzio își scria 
cu ajutorul unui sistem de bande 
îngusle de hirtie, visurile, viziu» 
nele, amintirile, 

Aceste făşii de hirtje, puse u» 
nete lingă altele, alcăluesc scrie» 
rea de fală. 

Siilul este neaşleptal : în locul 
perloadelor lungi, încărcate cu ad* 
jective şi cuvinte rare, poetul in: 
lrebuințează acum fraze scurte, 
imbucătăţile, puse una lingă alla. 
Episodul copilăriei, episodul calu- 
lui favorit, episodul bălăliei dela” 
Marna, sial pline de melancolie și 
de simplicitate. 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 155 


FILOZOFIE 


Marie T. Collins, Some mo- 
dern conceptions of natural law, 
Longmans. Green and Co. Lan- 
casler and New-York. 

In filozofla engleză conlimpo» 
rană sini două felnri de a inje- 
lege noțiunea de lege naturală : 
inlerprelarea psihologică şi inter- 

pretarea logică. James Ward, 

Royce, C. S. Peirce sînt reprezen- 

tanții mai de samă ai celui dintălu 

mod de a vedea. El susila că in- 
lreaga realiiale a universului este 
făcută din spirite individuale ac- 
|ionind şi rencjionind unele asu- 
pra aliora. Legile sin! obişnuln» 

jele căpălale de aceste Aiințe li- 

bere, adică efectele sialislice în 

care se anulează vollliunile lor in- 
dividuale. 

Cu mal multă simbalie este pri- 
vilă teoria inlerpretării logice a 
lui Bosanquet : după acesta, legile 
exprimă caracterul organic al lu- 
mii, genul de ordine care rezultă 
dinir'o iolalilale, dinir'o Individua- 
liiale superioară in core asămână- 
rile sin! o condiție a dilerențeior, 
şi mecanismul un mijloc necesar 
al finalităţii. „Legea nu lrebue să 
fie considerală ca proprielalea u- 
nul grup de fiinje parliculare, ori- 
care ar îi ele, ci ca relajia unl- 
versală a luluror [iinjelor particu- 
lare, luaile la un loc, ca un liol. 
Din acesi punc! de vedere. spiri- 
iul şi maleria, externul și internul, 
cauza și scopul, laplul şi valoarea, 
apur solidare, neariud un injeles 
deci! prin prezenja opusului lor. 

Dr. Karl Gittier, binführung 
in die Geschichte der neueren Phi- 
losophie des Auslunades, Reihardl, 
Munchen. 

Lucrarea cuprinde o scurtă pri» 
vire, nu inloldeauna deajuns de 
bine inlormală, asupra doctrinelor 
engleze, lranceze, americane şi i+ 
ialiene.  Nolele asupra gindirii 
scandinave, asupra filozofie! in 
Ungaria, Ceho-Slovacia, Polonia, 
Rusia, Spania, esupra speculaţii- 
lor originale dia Asia, prezinlă un 
interes deosebil. 

4. Danysz, Lo genèze de l'é- 
nergie psychique, esso! de philo- 
sophie biviogique ; ed, ]. B. Bail- 
ilère, Paris. 


3 


Aulorul încearcă să arăle, cu a- 
jutorul fizicei şi al chimiei, evolu- 
lia maleriei şi a energiei dela e- 
ter pănă la om. Vorbeşte de al- 
cătuirea şi probrielăile alomilor, 
a coloidelor, albuminelor, a amino- 
acizilor a vitaminelor, Pleacă dela 
eteroal şi electroni şi ajunge la 
maăleria cerebrală, caulă în alrac- 
lia universală a eleclricilății tal- 
nele vieții și ale gîndirii. 

Omul actual nu e decil un sia» 
diu în cucerirea energie! spiritu- 
ale. El va [i înlrecul; omul viilo- 
rului va fi lol așa de superior ce- 
lui aclual, precum acesta esie o- 
mului din era de piairă. 

Autorul se întreabă dacă ener- 
glile nervoase au juca! vre-un rol 
în evolulie ; se ocupă apol cu pro- 
blema nemuririi sufletului și a le- 
lepaliei. 


CĂLĂTORII 


Henri Asselin, Lo Hollande 
daens le Monde, ed. Perrin, Paris. 

Un studiu amõnunjil asupra mi- 
cului popor pricepul şi acliv, care 
a juca! un rol alii de insemnat in 
istoria Europei. 

Caracterul populației ; guvernă- 
miniul, care nu-i decit o „repu- 
blică încoronată“ ; civilizalia olan- 
deză — savanji şi artiştii ; importanța 
uzinelor, a comeriulul, a posesiu” 
nilor coloniale, sini amănunțit des- 
crise. Numeroase ilustraliuni e- 
jută la înjelegerea aspeclelor spe- 
cifice ale aceslei țări. 


ISTORIE 


j. 1. M. de Groot, Die Hun- 
nen der vor christlichen Zeit. Chin- 
sische Urkunden zur Geschichle 
Asiens, Reimer, Berlin. 

Lucrarea cuprinde o Iraducere a 
lexlelor chineze relalive la Hung: 
nu, Hunii care au disirus imperiul 
Roman şi care în sec. Îl inainle de 
Cristos slăpineau loală Asia apu- 
seană. 

Textele sludiale sint luate după 
Che Ki şi Toien Han Chou— cele 
mal vechi documente asupra aces- 
ior barbari pe care Imperiul chi- 
nez s'a sirădui! să-i țină în afară 
de veslilul zid, 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


M, C. Burkitt, Prehistory, Stu- 
dy in early cultures în Europe and 
the Mediterruneun Basin, Univer- 
sity Press, Cambridge, 

Cercetări de isiorie comparală. 
Autorul încearcă să grupeze miile 
de dale răzlejile care conslituesc 
pănă astăzi şiilnin preisloriel. 

Ceiace dă un caracler de nou- 
tate lucrării este faplul că d. Bur- 
kii, care a vizitai el insuşi un 
mare număr de stajiual, a vrul să 
facă un manual peniru călătorul 
preistoric. El arată cărările care 
irebuesc urmate, greutătile de ac- 
ces la slajiuni, şi chiar cum s'ar 
pulea face încă alte descoperiri. 


CHESTIUNI SOCIALE 


J. L. Pench, La tradition so- 
rialiste en Fronce e! la Société 
des Nations, éd Oarnier, Paris. 

O expunere a docirinelor socia- 
liştilor francezi din prima jumă- 
tale a veacului al XlX-lea. Autorul 
găseşte în scrierile lui Saial-Si- 
mon, a discipolilor lui, a lui Four- 
rier, C. Pecqueur, Leroux, Proud- 
hon, o anlicipare a solujiilor as- 
izi în favoare chiar şi in Socie- 
lalea Naţiunilor. Anumite pagini 
din Prondhon sint în deosebi cu- 
rioase ; aposlol al principiului fe- 
deraliv, el vrea să-l aplice îalre 
națiuni, dar în lederalia viitoare, 
auloaomia fiecărei națiuni va ire- 
bui să fie respectată; el vrea să 
evite organizarea unui Supra-Slal, 
Acelaşi grijă a preocupat și pe 
redactori: paclului din 1919. 

dehan d'ivray, L'Egipie ë- 
ternelle. Renaissance da Livre, 
Paris. 

Un studiu asupra viejii. sociale 
a Egipiului. Auloarea arală ce mai 
dăinueşte încă din obiceiurile vechi 
in socielalea acluală egipleană. 
In deosebl se ocupă cu problema 
emancipării leminine, aşa de com: 
plexă în |ările mahomedane unde 
tradiția unei femei quasi-sclavă 
s'a perpelual aproape neșiirbilă, 

Urmează apol un isloric succial 
a! luptelor duse de patriojii egip- 
teni pentru ciştigarea independen- 
ței. Autonrea, care a locuit muliă 
vreme in Egipt, a văzul răscoalele 
şi represiunile singeroase care 
le-au urma! ; deacela poveslirea 


acestor faple e vie și uneori chiar 
emolionanlă. 

Jean Finot, Sa Majesté l'Al- 
cool, Bibl. din Musée social, Plon, 
Paris. 

Remediile care se propan al- 
coollsmului îndreplățesc disculluni 
şi protestări. De pildă regimul us- 
cat din America n'a dat rezullale 
prea strălucile. Jean Finot nu este 
duşmanul tuturor băulurilor care 
conțin alcool: berea, cidrul, vinul 
sini, după el, excelenie ; este insă 
dușmanul ncimpacal al spirtoase» 
lor tari, de genul absinlului, Re- 
medille pe care le propune sint: 
1) Să se despartă localurile cu 
băuturi igienice de acelea cu biu- 
turi alcăolice, care vor lrebui ta- 
xate mul! mai sever. 2) Să se dis- 
parlà debitele de băuluri de cele 
de tulun, țigări, etc. 35) Să se mic» 
şoreze numărul vinzătorilor de vin. 
4, Să se micșoreze orele în care 
crişmele pol fi deschise; de ce 
să nu li se aplice şi lor legea de 
8 ore? Astfel lucrălorii nu s'ar 
mal pulea opri la crișme inainte 
de-a intra la lucru. 

Impolriva spirioaselor, cel mai 
bun antidot este vinul. Chiar dacă 
la inceput s'ar consuma peste mă- 

sură de mult, totuși înlocuirea ra- 
chiurilor ar insemna un mare pro- 
gres in higiena socială. 


POLITICĂ 


Fålicien Challaye, Lo Chine 
èl lu Japon politiques, Felix Alcan, 
Paris. 

Aulorul se ocupă mai mult de 
Japonia decil de China. In carlea 
lui găsim Informații asupra politi- 
cel intèrne japoneze, asupra o: 
rienlării şi disciplinei partidelor, 
asupra erolujiei partidelor poli- 
lice, erolujia opiniei publice. 

Japonia suleră astăzi o iransfor- 
mare de o repeziciune neaștep- 
ială. Ea este prinsă peniru loldea- 
una in virlejul economic al vieții 
moderne. hina nu îndrăznește 
incă; ea lasă inijiativa pe seama 
slrăinilor. Japonia a îndrăznit, sabi 
vechile ei insiitujii, pe care ur- 
mează incă să le respecie, ea s'a 
europenlzal. Lucrătorii acjlonează 
ca Írajii lor albi. Ei proclamă drep- 
tul de a se conslitui în sindicale, 


de a organiza greve, cer ziua de 
8 ore, liberialea propagandei so» 
cialiste. La Tochlio şi la Osaka au 
început meelingurile lucrălorilor, 
fapl nou în analele ţării. La o a- 
semenea adunare, un lucrător din 
uzinele melalurgice, a dezrollal 
ideia că bogălla directorilor de In- 
terprinderi esle lăculă din munca 
grea a salariaților si că un palron 
chelmeşie într'o orgie de-o noaple 
1000 Yeni, pe care un lucrălor nu-i 
poale agonisi nici in zece anl de 
muncă. 

Incheind, aulorul își exprimă cres 
dinja că China evolulază „în a- 
dincime“, progresează pulin cite 
pulia în sensul sentimeniulul na- 
tional, al civilizației, al cullurii. 
Japonia, cu loală mişcarea munci- 
lorească, rămine supusă conducă- 
torilor imperialişii, care vor să 
careanizeze China și să dezrolie 
poseslunile coloniale al Mikado- 
ului. Aceste lendințe se vor lovi 
de rezistența Chinell, a SI. Unite, 
a Imp. Britanic, poale chiar a Ru- 
siei Sovietice. O Japonie desbă- 
rolă de Imperialism poale deveni 
însă „educaloarea Asiei”. 


HIGIENĂ ŞI MEDICINĂ 


Dr. Francis M. Pottenger, 
Tuberculosis and how ta combat 
it: A Book for the Patient, H 
Kimpton, London, 

Tillul cărții: „Tuberculoza şi cum 
s'0 combblem : o corle pentru bol- 
ner“, aral scopul în care a fost 


ser . 

Nalara maladiel, principiile tra- 
lemeniulul (aer, repaos, muncă, re- 
gim, climal, luberculină), simplo- 
mele (tusa, expeclorajia, dureri, 
hemoragie, greuiate, lemperalură, 
ete.) sin! descrise cu vădila preo- 
cupare de a informa pe bolnav, 
aşa că el nu se poale îngriji mai 
bine, păsirind loluşi optimismul ne- 
cesar- 

Peniru autor, „inleligenja este 
mijlocul cel mai pulernic de luptă 
împotriva boalei". crede că: 
„Orice întrebare pusă de un bol- 
nav serios merită un răspuns apro- 
fundal, şi orice nouă cunoșiință 
căpătată poale să-i ajule să-şi re- 
capele  sănălolea”,  Disimularea 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ IN STRĂINĂTATE 157 


răului de călre medic duce la răs- 
pindirea tuberculozei. 

Vindecarea boalei cere cunoaș- 
terea, înțelegeren şi colaborarea 
constanlă a bolnavului. 

Léon Bernard, La Tubercu- 
lose pulmonaire: Etudes de ph: 
sialogie clinique et sociale, Mas- 
son el Cie, Paris, 

O punere la punc! a luluror da» 
telor recente în [lisio'ogie și apli- 
calla praclică a prolilaxlei. 

Ideile asupra infecțiunii şi Imu- 
nităţii se înlemelază în mare parle 
pe observaţiile lui Calmette, ale 
aulorulul şi ale elevilor lui, Debré 
şi Jacquet. 

Autorul s'nlelizează clasificarea 
lormelor clinice inlr'o formulë, al- 
cătailă in lumina fenomenului 
lui Koch şia dilerilelor varialii pe 
care poale să le prezinte individul 
la infecțiune, imunitate şi supra- 
infeciune. 

Peniru pronostic, Dr, Bernard 
insislă asupra sludiului tensiunii 
arteriale şi a culireacliunii. 

In cela ce priveşte lerapeulice, 
este un adep! al pneumolhoraxului; 
vaccinurile nu-i par încă deajuns 
de bine studiale. 

Autorul sfirşeșie arălind necesi- 
tatea declarației obligatorii pentru 
a declanşa lol mecanismul de a- 
sistență, de profilaxie şi de irə- 
tament al tuberculozei. 

A. Einstein, l/o thcorie de la 
Relativité res!rein'e el généralisée 
(Trad. îrac. par M-lle }. Rouvière), 
Gauthier-Villars, Paris. 

O carte de vulgarizare scrisă de 
însuşi Einslein, 

Ín partea întăla a lucrării, Ira- 
lind despre relalivitatea resirinsă, 
aulorul studiază spaţiul şi timpul 
în Mecanica clasică și expune con: 
iradiciia aparenlă care exislă in- 
tre principiul relativilății ese cum 
Îl concepe această mecanică si 
legea conslanței vilezei luminii, 
aşa cum rezultă din experienia lui 
Michelson. 

Apoi Einstein arată cum se poale 
înlătura această contrazicere «ri- 
ticind profund nojiunea simultanei- 
tății în timp și în spațiu. Se ajunge 
asifel la formulele cunoscule ale 
lui Lorenz şi la modilicările linii- 
lor și a orologiilor în luncțiune de 


158 


mişcarea lor. Aceasla constitue 
esențialul  relalivilăjii restrinse, 
care, in afară de exp. lui Michel- 
son, se acordă perfecti cu expe 
riența lui Foucault asupra anire- 
nării luminii de un liquid în miş- 
care şi alcălueşie un cadru În care 
se adaplează de minune lcoriile 
elecirodinamice ale lul Maxrell şi 
Lorenz. 

Partea a doua e consacrală slu- 
diului relativității generalizale. Àu- 
torul arală în mod progresiv cum 
rezultatele leoriei reslrinse sint in- 
suficiente, idenlitatea între masa 
de greulale şi masa de inerție vi: 
ne in sprijinul unui principiu de 
relativitate generaliza! și ne face 
să pricepem cu ușurință diferhele 
dificultăţi întilnite, în deosebi im- 
posibilitatea de a reporia mișcările 
la corpuri solide și sensul eucii- 
aian al curinlului, dificultatea de 
a defini timpul înir'un sislem ne- 
galilean. Apoi arată urmările teo- 
riei: devialia razelor luminoase 
intrun cimp de gravilalie, Înainla- 
rea perihelică a lui Mercur, 
plasarea spre roş a speclrului ste- 
lelor. Sludlul se termină cu con- 
siderajii generale asupra univer- 
sulvui. 

R. M. èt J. Gattofossé, Nou- 
peaux parfums synihétiques, Pu- 
blicalions Plerre, Lyon. 

După o înlroducere asupra chi- 
miei parfumurilor şi o clasificare 
a parfumurilor de sinleză, autoril 
se ocupă cu fabricarea lor, Sludi- 
oază melodic fiecare parium ia 
parle, clasa! după luncțiunea chi- 
mică cărela aparține : alcooli, phe- 
noli, oxizi, cetone, elc. Intrun 
capitol mei amănunțit cercelează 
grupul muse, indol şi scatol. 

Proecte de insialațiuni de eleli- 
ere peniru fobricarea sullatului 
de metyl, a galacolului şi a vani: 
iinei, compleciează aceaslă lucra- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


re Ialeresanlă şi ulilă peniru teh- 
nicieni. 

A. L, Marchandier et d. 

on, Les poisons méconnus, 
Bibl. de phil. scientifique, Fiam- 
marion, Paris, 

Alimentele falsificate sin! un pe- 
ricol grav care ameninţă sănălalea 
şi vlața oamenilor din societatea 
modernă. 

Dacă unele din înşelăclunile care 
se practică cu pinea, laptele, vi- 
nul, sint cunoscute, nu se cunoaşie 
în deajuns toxicitatea mullor ali- 
mente, chiar în slarea pură. 

Şocolata, de exemplu, mincală 
în cantități mari în acelaşi zi, poale 
provoca accidente grave și chiar 
mortale. Ea conține un alcaloid, 
iheobromina (alimentul zeilor!) 
care este o olravă activă. 

Mierea conține principii venl- 
noase dacă e adunată de pe flo- 
rile de cuculă, de Belladonă, de 
digitală, chiar Azolce, Rododhen- 
dron, Oenit, Gylise. 

Vanilia, prin uleiul pe care-i 
conjine, poale să provoace acci- 
dente subt formë erysipilaloasă, 
care aling întãi minile şi mal a 
poi se pol intinde pe 19) trupul 
şi mai ales pe față şi pe git. 

Proprietăliie toxice ale planle- 
lor sint relative, depirzind de pă- 
mintul în care au fosi cultivale, de 
climă, elc. Aşa de pildă taso- 
lea care dă la nol o bă co 
meslibită produce, Planială in in- 
sulele Sonde, o boabă conținind 
acid cianhidrie în cantităţi mari. 

Fobia microbului duce, prinir'o 
slerilizare excesivă, la denalura- 
rea alimentelor. Căldura exce- 
sivă omoară toți microbi, dar in 
acelaşi timp distruge vi'aminele: 
Şi lipsa unor vitamine poale să 
producă orbirea, 


COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


Constanţa Marino-Moscu, Tul 
Romingertă.: 192 Bucuresti Prefa '20 see, nuvele, Edit. „Viaja 
„ O, jos atriarhale, Edil , r 
carea Prets yi ti d Viaja Rominească“, 1922, Bu- 
i uderman, Moora părâsită (Roman), T 
G. pita, Est: = viaja Fryar yt 1922, sara fa de he 
. vezi, Ip 
„Viata Kopincasea ‘1o22, Bucuresti, revizullă de lon Scuarlu, Edit. 
. oveanu, Povestiri E: b X i - 
căi: mà, Pueuresit a re ini r g m din râzboiu, Edil. „Carlea Romineas 
nescu, Proza literară, cu o înlroducere de Ion S 
Bibl. „Minerva“, Edil. Cartea Rominească“, 1922, Ikkitasi. certa 
j P. Rosiade, Morcovul şi olte legume, Bibl. „Cunoştinţe folo- 
sitoare”, Edil. „Caries Rominească", 1922, Bucuresti, Prețul 2 lei. 
ù o vV. Gheorghiu, Razele vizibile şr neulzibile, Bibl. „Cunos 
Sate olositoare", Edil. „Carlea Romineascâ”, 1922, kucureşii, Preţul 
Prof. M. David, Munţi! apuseni, Bibl. „Cunoştinţe f i zi 
Edi. bagy -po da nanenane vag, Domenii Prelul ih cnc nude 
. cene, NARE. à . 
i Preja Herry 3 Caricea Romlnească“, 1922, Bu 
phonse Daudet, Scrisori din moara mea, Trad. de Ni 
i i et, P „ de Nicolae 
paste EA „Minerva“, Edil, „Cartea Rominenască”, 1922, Bucureșii, 
Prosper Mârime&, Carmen, Trad. de Radu Baltag, Bibl. „Mi- 
nerva Fi Edil. „Cartea Rominească“, 1922, Bucureşti, Prejul 3 lei. i 
ar: ge Negruzzi, Povestiri, „Bibi. „Pagini alese din Scriitorii Ro- 
aa; 79, Edit. „Cartea Rominească", 1922, București, Preţul 1 leu. 
aghe Văcârescu, Poezii, Bibl. „Pagini alese din Scriitorii 
Romi o. 80, Edit, „Cartea Rominească*, 1922, Bucureşti, Prețul 


1 teu. 
lon Creangă, /iarap alb, Bibl. „Pa 
on f; A + „Pagini alese din Serii 
area i No. 81 —82, Edil. „Cartea Rominească“, 1922, București, perii 
Constantin Loghin, Curs li d 
Mei Ya e complec! de stenografie romină 
CI 3 AO a învăja singur), Tip, „Şcoala Romină“, 1922, Suceava, 
„ Shakespeare, Soneta (din eag) t 
Edil. Benedic! Téhunbaun, 1922, Dacaregi Prea at, gg 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Locot.-tolonel em May ar 1 Fallo; Tip. Şcolilor Militare 
lanterie și Administralie, „ Bucureşti. 
gik Mihail era Bu (Roman), Edit. H. Steinberg, 1922, Bucureşti, 


P 1 20 lei. 
As Contra-Amiral N. Negrescu, Criza Marinei Militare, Tip. 


Gutenberg, Bucureşti, Prejul 25 lel. 

Victor Babestu, Anuarul şeoalei medi! „Iosif Vulcan“ din A: 
rad pe anul şcolar 1921-1929, Tiparul tipogr. Diecezane, 1922, Arad. 

Toma B. Abure!, Dreptul de farmacie în Rominia, Tip. „Du- 
nărea“, 1921, Galaţi. 

Toma 8. Aburel, Les problèmes de la reconstitution cono- 
mique mondiale, Et. „Moldova“, 1922, Galaţi. 

Toma A. Aburei, Pacea lunii prin detronarea aurului, Edit. 
Isidor Weinberg, 1920, Galali, Preţul 5 lei. 3 

Nicolae Bogdanu, Anuarul liceului de fele „Regina Maria 
din Cluj (1921 1922), 1922, Cluj. 

N. Theodorian-larada, Eugeniu Carada, Tip. Qulemberg, 
1922, Pretul 20 lei. 

Ananie Boldor, Anuarul II al şcoalei medii de fete din Bind, 
Tip. Lingner, 1922, Bind. 

E. Lovinescu, Critice, rol. VII, Editura „Ancora“, 1922, Bucu» 
rești, Preju! 20 lei. 

lion Gorun, Nu fe supăra, Editura „Cartea Rominenscă” Bucu- 
reşii, Preiul 15 lei. 

Radu D. Rosetti, Roznoa, ed. I, Editura „Carlea Rominească“, 
Bucureşti, Prețul 15 lei, 

lon Gorun, Obraze şi Mâşti, Edil. „Cartea Rominească, Bu- 
cureşii, Prejul 17 lei. > 
S 1. Simionescu, Bucouina, Bibl. „Cunoştinţe folositoare Pre- 
ul 2 lei. 4 
1. N. Potapenko, /n slujba adevărată, Bibl. „Minerva“, Edil. 
_Carlea Rominească”, București, Prețul 5 lei. 

Kari Emil Franzos, Vrâj/toarea, Bibl. Minerva, Edit. „Cartea 
Rominească“, Bucureşti, Pretul 3 lei. 

1. A. Basarabescu, Ovidiu Şicană, Edil. Libr. Socec, Ploeşti, 
Prețul 6.50 lei. 

1. Karsai şi A. Domide, Anuarul al III-lea al Inlernatalui Tä- 
rănesc din Cluj, 1921—22, Cluj. 

Dr. Teodor Rişcanu, Problema Pămintului In Rominia, 1922, 
Bucureşii, Prețul 25 lel. 

E. tavaliari, G. Falcloneiii, A, Giraldi, A. D. Marcu, 
Fr. Picco, Spogli Bibliografici, Estrato dala „Rasegna”, 1921, Sociela 
Anon. Editrice F. Perrella, Napoli. 

Onisifor Ghibu, Universitatea din Cluj şi institutele ei de è- 
ducajie, memoriu înainta! M. S. Regelui Ferdinand |. 

lon Sandu, Consideraţii asupra problemei rusificării, Tip. Da- 
cia Traiană, 1922, Sibiu. 


Mercure de France, No. 574; Annales des Mines de Roumanie, 
No. 6: Paris-Bucarest, No. 3; Revista Moldovei, No. 2; Lumina 
Creşlinului. No. 6-7; Lupta eccnomică, No. 25-26; Vocea Romtniel, 
No 3-4; Gindirea, No, 5; Flacăra, No. 26; Revista Vremii, No. 18; 
Qindul nostru, No. 44: Ramuri No. 27; Arhiva C. F. R, No. 2-5; 
Cosinzeana, No. 12; Duminica Poporului, No. 26; Näzulaja, No. 3: 
Roma, No, 5; Hustraţia, No. 5; Revista Sănătăţii, No. 4-3; „li 
No. 13; Economia Nalională, No. 5—6; Arhivele Olteniei, No. 2-3; 
Cooperaţia homind, No. 6-7, : 


Audusr No. 8 


"Viaţa Rominească 


| REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINŢIFICĂ 


| 


SUMAR: 


Amintiri (Un boier mare o 
3 dela începutul estice nt e og n Dorel 
Studii re ros (Un părinte al critieismului en- 
glez: john Dryden). 
Oda I (după Pindar). 
eae: = îi unui solitar („Viziunea lui Ba- 
Călugărița rea, 
Răstignire. 
In dr. r S ng irii h 
Amintiri din Anu 
paragi Parana (Glesuri străine şt 
Dectrina finonciarului publice şi docirina fl- 
nanclarului privat (Consolidarea bonurilor de 
tezaur. Proectul d-lui Aristida Blank. 
Din alte vremuri (Neculai Beldiceanu), 
Teoria lui Einstein „pe înțelesul! tuturor". 
Scrisoarea a treia : Starea de fapt și de drept 


Radu Rosetti ..... .. 


Dragoş Protopopescu. .. . 
G. Murnu e a A A » . 
Ca. 


ẹ p Sour + . Li . . 


Mikai Codreanu R E IOE 
~ Codreanu d: Sile e 
DoE se vc... e 
Romulus Cioflec mez e îi 
D.1.Suchisnu ...... 


e = M. gep Bon. : Jurnal de bord, M, S4 —B. Pundaiann imagini și cărți dia Franța. 
; clologiei rosmine. 1. Şiadbei,— LD. Serada : He “Rădulescu, Inceput 
“cca da ratia à Gines, cere Strat. Albert Thibaudet: 1 La vie de Maurice Barrès, Octav ri 


Octa 
i 
A REVISTELOR: „Viaţa vani s 
Druz Mondeaj.—.1, de Regnier în crit serie $. Gabriel Livpmanu* (Daniel Nerthelot. Restus des 
E, Sha, Coreei Hamiti Le (The Times Literary Sappiement)-—„Mamie: redivivus* 


IAȘI 
Redacția și Administrația : Stras Alecsandri 12 
1922 


A 
D T ȚIN ATATA N T EA dala fară e 


| sint rugaţi a trimite odată 
65 lei pentru străinătate. 


și 


t 


regulate a Revistei D-nii abona 
| costul recomandărei pentru țară 


Pentru siguranța primirei 
cu abonamentul şi 24 lei anua 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alexandr! No. 10—12. 
ANUL XIV 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 
Cele semestriale se socotesc dela No, 1 până la No. 6 in: 
clusiv, sau dela No. 7 până la 12 Inclusiv, 
Cele anuale dela No. 1 pănă la No, 12 Inclusiv. 
Abonamentele se pot face înorice lună a anului, trimiţind 
in mandat poștal. 
einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei så na suferé intrerupere, 
Preţul abonamentului este : 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 


prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an 300 lel 
Pentru particulari: 
Pe un an . „1509 lei 
P- jumătate an To » 
Un număr . 15 s 
ÎN STRĂINĂTATE! 
Pe un an . ù . 300 lei 
Pe jumătate an „150, 
Un număr . 25. 3 


Abonaţilor li se acordă între alte avantagi! şi reduceri în- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura » Viaţa Romintască", astfel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe ar. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi aprc- 
zimativ de lei 800, 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
vistă fiind 15» aproximativ (adică în cazul nostru, le! 120)-—cos- 
tul reviste! pe an ar reveni deci abonatului numai la 30 iei, adică 
treizeci lei pe an. 


Administrația. 


-~ere 
` Temenos n 
| TI)? Arres l 


i 
d % 
i HUAN EA 


= | asa 


| UNIVERSITĂŢII | 
| IAS: 


m m 
—— e 


Un hoier mare și o casă hoierească 
dela începutul veacului trecut 


Deoarece, în biletul prin care se aduce 
delor şi a amicilor încetarea din viaţă, la 3 einer ep bn 
A su. marele logofăt Răducanu Roset, se zice că el era 
Aa 76 de ani,—reiesă că s'ar îi născut în anul 1762: ar 
P k eci cite treizeci şi opt de ani în fiecare din cele două 
h 7 pe urmă veacuri. Naş de botez i-a fost marele logofăt Ră- 
ucanu Racoviţă, intemeietorul mănăstirii Răducanu dela Tirgul 
semen i-a dat numelesău. Pare e fi petrecut aproape în- 
et cere (a i tr e cn 
-sa, 20e; e nişte ţi i 
„rată reg prenos „dn Transilvania ap (nemai 
- m se sute de lei. Această s 
acen o sutá şi cinzeci de galbeni, galbănul valorind pret a 
__ proximativ patru lei; şi o sută cincizeci de galbeni alcătuiau, în 
imprejurările economice ale Moldovei din a doua jumatate a 
secolului al optsprezecelea, o sumă însamnată, pe care comisul 
ara răche, om nevoieş, o datorea de vreme îndelungată. Țiga- 
a usese copiii la casa creditorului, un negustor din Kezdi- 
Day. care a trimes răspuns comisului că-i va libera in- 
e ma mâner age bn să fie fără grijă despre dinşii, căci 
É arte cu mare greu, numai cu ajut í 
par fost-au adunaţi banii şi încredințaţi cumnatului pai : 
lr , jitniceriului Manolache Dimaki, Acesta a trecut munții ca- 
pre şi, pisc a achitat datoria, a adus copiii acasă in doi 
ai agi soinzuraţi de oblincul șâlii, unul în dreapta, celalalt în 
nga: nen nu-și mai aducea aminte de această călăto- 
$. e por „ făcută cind era mic de tot, dar soră-sa, doamna 
oe, fiind cu un an sau doi mai mare, işi amintea bine toate 
sprit i yach bucuros le povestea. 
t 5 artea comisului Lascarache şi a so si 
tropia copiilor se cuvenea vornicului Recai Ama ra rară pt 


i 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


; iile dintre cei doi fraţi 
he, om bogat; dar relaţiile 
SD e atat bune, iar vorniceasa, papii „ata 
femeie fudulă şi grozav de zgircită: n'a vo Maria le 
la ea, silind asifeliu pe fratele mamei lor, pe] ia rari 
lache Dimaki, deşi încă burlac, să-i ice la d ne rari pei 
iul în curînd căsătorindu-se cu Balaşa, fiica ogo est 
i i Ruset Roznovanu, Zolţa a ramas in casa lor, ir retea 
fost luat de logofătul Neculai într'a lui, spre a i Ua 
asana cu fiul său, Iordache. Bunu-meu povestea ga in ei 
Sai cum vina iepurii cu ogarii în cimpiile Poeta Fir p 
alte distracții, mai puțin inocente, la care se A n kin 
de tinăr, nu ti povestea, dar au auzit ei dela bunica ş 
ne Cre mulți din boierii cei mari de pe pita, oo stai 
ona e ma. date ct a ale literaturii 
miliarizeze pe copiii lui cu ordine 
i "un călugăr dela vr'o mânăstire, vre A 
pre Ar ia Sopa din sat ui va T iera Cage g 
să scrie moldoveneşte, S'ar părea c > ONE ma sia 
că în casa logofătului se afla şi un eee rr frasi Bona 
va fi dat lecţii de limba franceză, câci fap rapire 
: ăzut chiar adrese iranțuzeşti, 
rupea puţin franţuzeşte ; am v once edr 
, de mina lui, cu slovă de 
cepe pars eta să capete aiurea această urat ps Bu 
întăiul Răducanu, dacă dela început a vădit der ia aia 
aplecări pentru câlărie, tragere cu pușca sau pia Sue Ai 
miti toi 19n fost un mea Era SE irama 
ii oc n'a fost u . , 
ait ix T aie putere musculară, din tinereţe evlavios şi 
i Dumnezeu. < 
a pieles 'tätine-sãu îl sar parta sarac, (e gr gr 
turiseşte în testament; Întregu-i ve Fa cpr e o 
de lei. Inceputurile i-au fost grele. Norocu Re alien pete i 
i ji sale, Zoiţa. Aceasta era de o fru 
prea poieni dealtmintrelea ari e a porran a odă 
sebit de deşteaptă. Fusese lua Ati „ară aa 
stantin Moruz Voevod, Aglaia Sulgiarogiu, ş af 
ärile noastre, cite 
dru Moruz, care însuşi a căzut domn în f e e 
i in Moldova şi în Țara Rominească, a to a 
rotor venire on te şi deşteapta orfană. onart pară 
dovei era atunci înduşmănită cu domnul din cauza tă a a 
nicului Manolache Bogdan şi a spatarului lon car: ge 
aceşti boleri conspirase impairiva După kielie fn curs, atunci 
lbe la Poartă impoiriva-i. _ 
„rare meritat 1A îndoială soarta aspră ahri 0 
avut parte. Dar ei aveau, mai cu samă Bogdan, bar ri urari 
bit de simpatic, de cult şi de deştept, mulţime de ue A 
rieteni care nu puteau lerta nefnduplecarea aratată ar A 
Î cesta ştia bine că această nemulţămire se traducea prin intrig 


UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 163 


urzite la Devlet împotriva-i. Spre a imbuna boierimea, el a 
consimţit fără niel o greutate la căsătoria lui beizade Alexandru 
cu această fată saracă, dar plină de neamuri care, prin deştep- 
tăciunea şi purtarea ei plină de tact, mai ştiuse să cucerească 
afecțiunea lui şi a doamnei. Alexandru Moroz nu a avut pri- 
lej să se căiască de alegerea tovarâşei de viaţă ce o făcuse. 
După mărturiile unanime ale tuturor celor care au venit în con- 
tact cu dinsa, după toate izvoarele contimporane, Zoiţa i-a fost 
o soţie admirabilă: iubitoare, inţeleaptă, plină de curaj, devo- 
tată, bună şi, celace nu strica nlmică, încă deosebit de frumoasă 
la vrista de cincizeci de ani trecuţi. Toţi străinii care au cu- 
noscut-o, vorbesc de dinsa cu respect şi chiar cu admiraţie. 
De oarece iubea foarte mult pe trate-său, căsătoria ei a 
avut o mare înriurire în bine asupra soartei lui Răducanu. Pe 
lingă număroasele favoruri ce a știut să i le obţie dela socru- 
său, la mazilirea acestuia, inainte de plecarea ei la Țarigrad, 
i-a dăruit întreaga parte revenindu-i din mica avere părinţască. 
Atunci un boier, foarte mare şi foarte puternic, de care 
se temeau chiar domnii, visternizul lordache Balş, l-a luat sub 
ocrotirea lui şi l-a căsătorit cu fiicâ-sa mai mare. Ileana, ce o 
avuse din întâia lui căsătorie cu domniţa Maria, fiica lui Con- 
stantin Mavrocordat Voevod. Vornicul lordache făgăduise o 
zestre prea frumoasă pentru vremurile de atunci, 70.000 de lei 
sau 17.500 de galbeni, bani în naht, dar bogatul şi puternicul 
visternic, unul din cei șăpte sttipi ai țării, era cumplit de zgir- 
cit; zestrea făgăduită a fos: platită numai cu ţiriita, achitarea 
desăvirşită făcindu-se numai în anul 1798, adică după săvirşi- 
rea din viaţă a Ilenei, veşnic bolnavă şi care hărăzise soțului 
ei şăpte fete, din care numai una, Zoe, a fost măritată cu Du- 
mitrache Ghyka, două călugărindu-se, iar celelalte trei murind 
de tinere: Tinerii soţi au trâit deci la început în împrejurări 
foarte modeste, „mutindu-se“, după o expresiune ce o găsesc 
într'un memoriu alcătuit posterior de bunul meu, „din isprâv- 
nicie în isprăvnicie“. Puternicului visternic îi venea mai uşor, 
se Vede, a pune pe ginere-sån in slujbă decit a se despărţi de 
banii fâgăduiţi ! 
Dealmintrelea visternicul lordache Balş şi frate-său, vor- 
nicul Constantin, erau vestiți, atit prin agerimea minţii cit şi 
prin reputaţia de oameni habsîni, aspri şi cumplit de zgirciţi. 
Constantin Balş, cu prilejul unei boli grele, căzind in letargie, 
a fost crezut mort. Clironomii s'au grăbit să-l pue în sâcriu 
şi să-l ducă la groapă. Dar cînd era să s'aşăze peste raclă 
capacul, pentru a o szobori în pămint, iaca că spre nespusa 
groază a privitorilor, mortul deschide ochii, se scoală, se ri- 
dică în picioare şi iesă din raclă. Apoi, rînjind, zice moşta- 
nitorilor: „Prea v'aţi grăbit! Mal aşteptaţi !* lar cînd a ajuns 
acasă şi l-a zărit maicâ-sa, ea şi-a făcut cruce strigind: „Nici 
dracul nu te-a vrut!" 


Ca ispravnic, Răducanu Roset s'a aratat, în toate tinutu- 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ __ 


i lacom, un în- 

cîrmuirii sale, un diregător ne j r 

ie happe ar vinātor de hoți, pe care il acra în per 
ORN a uean EA Cat pipe Şi re impotriva: 
in vremea râsbo ele geti: 

i lexandru Ipsilant, do 

turcilor, între 1787 şi 1792, A Parere lie 
Male e ap ggl nr bre pirat fiind SRPORRI so: nega 
enirea domnului în scaun, trim - 
Ir tirg era era ai unei mici cete de călăreţi moldoveni, 


ătoşi”, 
virşit ; zicea că sînt „nişte păc apan aran 
tä pentru Suvarov şi nu | 
ef oma eg delLpre izbinzile dela Focşăni şi dela Rimnicul 
faţă. 

Sati FA a poss ruşilor dela 1790, a ge deleaul e 
divanul Moldovei în tabăra rusască şi a fost de aţă o ee 
ediul Ismailului. Spiritui lui răsboinic l-a făcut s game 
activă la mai multe din operaţiile acelui asediu. intro aR er 
p ind îşi lua ceaiul în bordelul care-l adăpostea, a Ei 
e de o granată care făcuse ExpIote urme: gin acopere ii 
lui de stuf al bordeiului. Acea ran noar Be garde 

- -i aibă adus înainte în tot restu x i 
kiej pnp n rănit şi cenge d apati oe carg an sinjea g 
d şi astăzi ; mica bort 
Pe ja a pm ini astăzi ge pai pie rue ai a ai 
inal, care a pu i 
pile pgr Maer douăzeci de mii de morţi şi de răniţi. 
pi dn are ac n ai oanl lui Alexandru Moruz in Mo!- 
Cu prilejul întâii domnii a lui palatini fra 
792—1 193), soarta lui Răducanu sa sc 
red Mulţămit surorii sale, asupra lui se da irepelbuă spini 
de vamă pentru cîrduri de boi de negoţ şi POR Batar 
de ocà de sare, dānii repat de tigani domaat n parea 
ici, slujbe din ce în ce ma e 
răpire mm za iy oprop SN goman A ari ga 
cind Moruz, la „a fos Ji 
SR ga a l-a urmat acolo şi a ramas rocă aa pi 
cureşti după mazilirea E Im pie ea era în 
| lui Moruz, cu i 
a i Apele asediat în Vidin pe rebelul Pasvantotii; m A 
rovizionarea taberei împărăteşti, cel puţin în patit, h, : sar 
Saik domnului Munteniei. De aici nevoia pentru e brd a 
în tabără, ca mehmendar (funcţionar însărcinat cu pur 


+ i e 
n 


- A UN BOIER MARE ȘI O CASĂ BOIEREASCĂ 165 


griji a trupelor), un barbat de încredere, cuminte, harnic şi 
barbat in toată accepțiunea cuvîntului; o negligență sau o gre- 
şală din partea acestui reprezentant al său putind să coste 
domnului scaunul, poate chiar capul: ipsilant cunoştea pe Ră- 
ducanu din vremea domniei sale in Moldova, unde ştim cum 
l-a întrebuinţal; l-a insărcinat deci cu această slujbă grea şi 
primejdioasă (căci capul mehmendarului putea să zboare nea- 
samanat mai uşor decit acel al domnitorului), iar el a ştiut s'o 
poarte astfeliu în cit să procure domnului mulțămirile lui câpi- 
tan paşa care comanda trupele de asediu. 

Vorbea destul de bine turceşte şi 'n repețite rinduri a luat 

parte la asalturile date de oastea împărătească. Işi făcuse o 
mulțime de prieteni printre paşi şi agale. Un agă cu care era 
în relațiuni mai bune şi care făcuse mai multă vreme parte din 
garnizoana Brăilei, fiind rănit de moarte cu prilejul une! lupte. 
a trimes să-l chieme la locul unde zăcea şi ia spus că a in- 
gropat o sumă de bani lingă casa unde şădea, inir'un sat al 
hazului Brăilei. Apoi l-a rugat să meargă să desgroape acei 
bani spre a-i trimetė, la cererea lor, fetelor lui, aflate acuma 
in Stambul, însărcinînd totodată pe un servitor a! său să al 
ducă la cunoştinţa copilelor numete boierului din Moldova n- 
minile căruia se află banii. La întoarcerea lui în țară, bunul 
meu a mers la locul aratat de turc şi a găsit întradevâr ba- 
nli: trei sute de icosari deaur. Tinea aceşti bani de mai mulți 
ani la dinsul, cind a primit scrisori dela fetele turcului prin care 
aceste îl Incunoştiințau că au primit în sfirşit veste despre de- 
pozitul ce tatâi lor il lasase la dinsul, şi îl reclamau. Bunul 
meu a !rimes banii îndată, iar ele i-au scris din nou pentru a-i 
mulțămi. 

Această întimplare mi-a fost povestită de bătrinul ienicer 
otusbir, Hagi Mehmet Bairactar. mort în iarna anului 1877—1878, 
care fusese zăloagă la Bohotin (adică dat vechilului acelei mo- 
şii pentru a impiedeca jafurile oștenilor turci la 1821 şi în tot 
timpul cît a fost ocupaţiune turcească în țară). Mehmet arata 
cu o deosebită complezenţă o rană făcută, zicea el, de baioneta 
unul soldat francez in bătălia dela Abukir, cînd el era numai 
de şăsesprezece ani. Fusese vizitat, cu ceilalți răniţi, de Na- 
poleon, în spitalul de corturi ce se înființase acolo. Nu luase 
parte ia asediul Vidinului, dar luptase şi el împotriva lui 
Pasvantoglu mai în urmă. Rămăsese în țară după retragerea 
trupelor turceşti în calitate de vatav pe una din moşiile bunu- 
lui meu. Pe urmă s'a apucat de negustoria de cherestra la Pia- 
tra, la Broşteni şi la Tirgul Ocnei. A fost la Mecca, la anul 
1840 şi era foarte mindru de titlul de hagiu ce-l dobindise in 
urma acestul pelerinaj. Se căsătorise înaintea cadiului cu o 
moldovancă din Dorna, de o frumuseţă deosebită, pe care nici- 

„odată n'a izbutit s'o facă să umble cu faţa acoperită. Mărturi- 
sea că Paraschiva, astfeliu se numea ea, a fost singura fiinţa 
„de care i-a fost frică în viaţa lui, aşa era de rea. Mehmet era 


166 VIAŢA ROMINEASCĂ 
166 VIAȚA ROMIMBASCĂ o o 


i, chlar creṣ- 
te cinstit, pe care ceilalți negustori, 
tinl amo eră îl luau adesa ca arbitru în diferea Sire 
caz Era foarte bun de pua şi poesia Lu rau ae sr 
nesfirşit. Dar imaginaţia lui bogata, pu z iaee erori 
1 într'insele, eu nu prea usem c 
calo trei sute "de icosari de aur şi cu fetele agale! agite 99 
moarte la asediul freca eri pe a regia diete 
sori turceşti într'un vrat de hir oma 
i de limba turcă a ministeru 
spre traducere interpretulu ae n ay bran ere 
cerilor străine, cind mi le-a dat înap mata Re la cz 
indere, am constatat că erau scrisorile 
ul ele: da” Vidin, prieten cu bunu-meu, şi că eu pe nedrept 
bănuisem veracitatea lui Hagi Mehmet Bairactar. sa 
După mazilirea din rr otet A lui ipat opera 
lui Hangeriiu (1797), bunul meu 
mis eegegăr et aranjare treapta de postelnic, lar la a doua venire 
in scaunul Moldovei a lui Moruz, a fost făcut ea iau 
Hatmanul, logofătul cel mare, marele vornic a d incă 
Sus, marele vornic al eg ae mne negare vân are 
cei cinci boleri de rang A A 
sea ta din capul ierarhiei, apoi veneau, pe aceiaşi ropa, 
cei doi vornici şi hatmanul, după dinşii visternicul, e ae e 
pe urmă era postelnicul, Aceste St harii se mai y 
irea grecească de protipenda. ; 
nau robe se Aa iscălea, gos s Bopti m haiman 
lab Sucevskii, tiul era într ! 
DI use nu mal eve îns ceri OSE 
inea Austriei, iar hatmanul Mo 4 
sură apoi nu se poate ra aere s aici pae pei 
de arnâuți, calaraşi şi seimen i + gn 
ea dr pleca avat, ss haine ei penp P 
a publică în leşi, n ulum Ă 
azi Feng hatmanului şi aveau să silagă pia 
nici micilor cete de calarași, panțiri şi cazaci dela ga i 
st?nd sub poronca unor apua Sa OON avan a ingi ran 
t i de siguranţa pu np E 
zi pre şi de nişte servicii a ie aa Sear eroi 
i silite şi altele şi, îns : $ 
= gpl această armată, existind numai cu numele, ms 
o droaie de căpetenii cu nume samandicoase: vel pa pet 
hătmâniei, vel căpitan de lefegii, poruşnicul hătmâăniei, ap p 
nul de darabani, polcovnicul, stegariul hătmăniei, wss ngoi, 
etc., etc. Şi această oaste neexistentă avea O mulțime de s sp 
guri, mici şi mari, şi un număr mai mult decit îndesiulător de 
i 
jal r~ granițelor era încredințată unor căpitani de ar în 
care îşi cumparau posturile lor dela hatman şi erau însârc ați 
cu paza hotarelor şi cu împiedecarea contrabandei. noa şi 
făceau serviciul în chip mulțămitor, hatmanul îi destituia și vin- 


pi UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 167 


dea slujba la alţii. Ni putem deci inchipui ce minunat izvor 
de îmbogăţire era hătmânia peniru un om lacom de bani şi 
lipsit de scrupul şi din nenorocire ea prea adesa cădea in a- 
semene mini ! 

La 1865, cind, sub guvernul lui ion Brătianu, s'au luat 
întâile măsuri pentru a stavili cotropirea economică a ţării de 
cătră jidovi, bunica, care se afla la noi la Câiuţi, ni-a poves- 
tit într'o sară că, sub a doua domnie:a lui Alexandru Moruz 
în Moldova, cu vro doi ani inainte de căsătoria ei, au izbuhnit 
la leşi tulburări impotriva jidovilor şi, aceste tulburări luînd 
proporţii îngrijitoare, consulul austriac a venit într'o sară la 
vodă şi i-a cerut să iee măsuri energice pentruca să nu su- 
fere şi jidovii supuşi austriaci, destui de numâroşi în leşi. Vodă 
a chemat atunci pe hatman şi, faţă cu consulul, i-a poronci! 
să ice de sirg măsurile cele mai energice pentru a impiedeca 
orice tulburare a ordinel şi mai ales a liniştii supușilor împă- 
răteşti, făcîndu-l răspunzător de orice exces. Hatmanul a avut 
atunci buna ideie să se sfătuiască cu mitropolitul care a liniş- 
tit adouazi poporul cetindu-i pe stradă molitvele Sfintului 
Vasile. Acuma cîțiva ani, percurginrd la Academia Romină ra- 
poartele consulilor austriaci, am găsit faptul intervenirii consu- 
lului austriac şi a chemării hatmanului menţionat într'unul din 
rapoartele consulatului dela leşi. 

Averea i se făcuse foarte mare; cumparase pentru suma, 
enormă atunci, de 147000 de iei, toată averea lui Manolache 
Balş care, fiind polcovnic rus, se strămuta în Rusia (de unde 
apoi s'a întors pentru a muri în Moldova). Răducanu se bucura 
atunci de o mare vază şi era foarte iubit şi stimat de toţi con- 
timporanii lui. laca cum se exprimă asupra-i în Descrierea 
Moldovei ce a scris-o, sasul Wolff : 

„Casa Răducănească. Precum cinstea şi ospitalitatea al- 
cătuiesc însuşirile de căpetenie ale acestei case, se cade a se 
observa mai cu deosebire că copiii ei nu sint crescuţi, după o- 
biceiul ţării, de călugări ignoranţi sau chiar de țigani, ci de 
Străini învaţaţi. Părintele acestei familii stimabile este un bar- 
bat plin de probitate (ein Biedermann) de o neobişnuită acti- 
vitate precum şi de o onorabiiitate încercată, plin de un pa- 
triotism fierbinte. Pacat numai că zelul său pentru binele ob- 
ştesc, care nu poate totdeauna să-şi ajungă scopul, după cum 
îi impinge rivna pentru binele patriei sale, este prea adesa ză- 
dărnicit. Are o soră admirabilă, frumoasă, înţeleaptă şi făcă- 
toare de bine, care este soţia vocvodului domnind astăzi, Aie- 
xandru Moruz“, 

Şi venind iar vorba despre doamna Zoiţa Moruz, nu mă 
pot împicdeca să reamintesc următoarea întimplare povestită 

despre dinsa de postelnicul Manolache Drăghici în a sa /sto- 
rie a Moldovei pe 500 de ani: 

„După încheierea păcii din leşi prin murhajii rinduiţi de 
Poartă, s'au rinduit domn pe Alexandru Moruz, fiul lui Con- 


__ VIAȚA. ROMINEASCĂ__ 


ce era însurat cu fiica Răducan 
oset şi soră logofătului R 
i, logofătul Raducanu şi 
i de părinţii lor, s 
bătrina Dimakina, mama vor 
r mătuşă de pe barbat, cu- 
oset, n'au vrut să-i primească 
à, fiind femeie foarte avară 
să-i imbrăţoşeze pe 
Dar vrind Dumne- 
ptă înaltă şi venind so- 
fla loc de bucurie că nepoată 
ta ca pe maică-sa. 
pe dinsa. Pentru à- 
pre a se înfăţoşa 


stantin Moruz Voevod, 


a lui Lascarache) R ăducanu Rost, 


Zoiţa, doamna 


lui Moruz, răminind nevristnic 'au crescut de 
o rudenie departată ! 
culai Dimaki, pentra 
coana lui Baston båt 
in casa soțului $ 


şi mîndră, incit de nu $ 


rinul, ci era R 
äu, ca să-l creasc 
e găsea Dimakina 
la uşile străinii 
zeu a ridica pe copilă la asemen 
n leşi. Baston 
făcut doamnă, socoti 
neavind părinţi sau ru 
ceasta s'au dus cu marc 
in vremea ceremoniei obişnu 
de dinsa, Zoiţa insă, „ace 
mătuşă-sa, au primit-o c 
o familiaritate sinceră, c 
ei, precum au p 
veni toate cucoanele 
oamnei, că era un o 


nd că o va tra 
de deaproape decit 
nădejde la Curte $ 
ite, ca să o pue cel pu 
ică şi proastă”, 
doamnă de o sută de ani, 
i întocmai ca pe o cucoan 
rimit şi pe altele. In aceiaş zi a- 
din leşi, după datoria ce 
biceiu strict eti- 
r, s'au aratat nu tirziu şi Dima- 
a Zoiţa în salon, s'au sculat 
i-au zis mătuşă, 


precum îi zicea 


poi, urmind a 
se păzea, a se 
cheta acela în 
kina, pe care, 
de pe tron să o intimpine, 
precum se obişnuise a 
toată adunarea O au p 


vremea grecilo 
cum a zârit-o doamn 
au îmbrăţoşat-o şi 
umi din copilăria sa, cinste pe care 
văzind recunoş- 


ătruns pănă la sufl 
binefacerea bâtrinei 


tinere doamne ce nu au u 
n a cărei casă s'au norocit. 
laca acum cum se exprimă asupra 
Moruz, doamna Reinhard, soţi 
hard care indeplinea în anul 1 
Franţei la leşi: 
„Doamna, deși bu 
ție şi maniere plăcute ; 
fudulie, dovedesc cit d 
parte se adreseaz 
a ei are farmec, se e 


doamnei lui Alexandru 
lui plenipotenţiar Rein- 
805 însărcinarea de consul al 
nică, este încă foarte frumoasă, are gra- 
demnitatea ei inăscută, Hip 
e mult simte că omagiile de care are 
itei sale situațiuni. Conversa- 
limba franceză, 
O primire atit de 
că mă aflu la o curte di 
1?) nu ar fi admirat şi pi 
i mele. Doamna a avui 
țării, tăcîndu- mă să şăd 
in loc de a må aşaza pe dinsul tur- 
sint acuma deprinsă”. 


A mai ales ina 
xprimă cu uşurinţă în 
a noastră nu-i este necunoscută. 

amabilă m'ar fi făcut să cred 
ropa, dacă damele de onoare 
mina toate părţile imbrăcăminte 
litatea să facă o excepţie | 
alături de dinsa, 
ceşte, exerciţiu la care 


nia era loarie aproplelă, Dimakinn fiind Ba- 


i Dimpolriră rude 
ţia lut Monolache Dimaki, fratele mam 


inşu Rose! Roznoranu, so 


să 


___ MN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIERPASCA 169 


i mai d 
rii d eparte, după ce Moruz primeşte vestea mazili- 


„M'am dus la rindul meu | 
a doamnă, i 
e e pora morții unuta din nepoții a himera pere 
ră a fe s), întimplată cu o zi înainte, decit in urma mă ed 
mr KA ayat rr iak soțul ej a indeplinit până acuma de st 
oaze dpi pre pg tie joda p sa (gouverneur) atit in pere 
pot s'o surprindă. Totuş pată pi poeziilor soarte] pr 


avea de gînd să-şi inaugureze n petreacă trei ani la leşi şi 


ce avea s'o dee săptâmina. viito sentap printr’o mare serbare 


„Am găsit toate dam 
atit de iubită precit a Sr în lacrimi, căci doamna este tot 


Impărtă 
nuit: în urma plecării „Impărtăşese părerile de rău prici- 
care e a dana pierd singura societate femeiască 

estul vieţii doamnei Zoiţei a f 
rolei: ost un lun n 
i a sri Moruz, în urma trădării Fire ni der 
reşti, a fost î rapel cu prilejul incheierii păcii dela Baca 
pesti, â fost închis cu doamna şi cu copiii la Şăpte Turnuri. 
Gegin = e ie aceste împrejurări o tărie ie inimă pret 
barbat “fane vena şi o bărbăţie care ar fi făcut cinste oricărui 
iră soţ şi e ai Duck. şi devotamentul cel mai desăvirşit a. 
teresela copiilor upă ce a ramas vadani, a ştiut să apere în. 
r Cu O rară şi neobosită agerime. Imi pare râu 


că nu-mi mal amintesc | 

imea de 
copilăria mea, le- muiţ povestiri interesante ce în 
de tata. » le-am auzit povestite despre ea, de bunica. şi 


+ 


Câţră sfirşitul celei de a do 

ua domnii a lui 

pă eră alo, in primavara anului 1806, Tera ehe ea 
oh i ce motive, făcuse o călâtorie la Bicuregt, 
Ea perint, o inima, rîpită de prea frumoşii ochi și de jhe 
a dines Saam țărigrădene: Efrosina Manu, fica lui Du a 
Cara A re s dragoman al Porții şi a domniţei Marioara 
sisch ea că a ceata căsătorită in Bucureşti cu boterul ea 
A Seen r at olescu (tatăl lui Arapila Golescu) pe car "Insă 
iei cere r Gap puține săptămîni de căsătorie, fiindcă pp 
sa pa br A e Aa cale afară urită şi neagră. Elro- 
Fear der e re rturiseau toţi contimporanii şi dove- 


à şi 
museţă. absolut Piu grena făcută pe la 1810, era de o fru- 


lai era şi plină de 
sigma de ma Sou Îrumuseja oren ged Arso 
erea ei, 
rea tui avere va fi vorbit, şi ea, un ntre eo da a 


1 Lelires de Moda 
de l'allemand e! odame Reinhard d sa mére 1798— 
Paris, 1900, p. r pu Deda Par la baronne de Wimplien feri arrg 


in) O ERE EE A oa 


Indată după nuntă noli soți au plecat în Moldova. Răpo— 
sata Catinca Negri mi-a povestit câ maică-sa care, nu ştiu prin 
ce împrejurare, i-a văzut chiar în momentul sosirii lor în leşi, 
îi spunea că rar fostu-i-a dat să vadă aşa de frumoasă păreche. 

In lunie 1806 au plecat în călătorie de nuntă la Viena, 
unde umindoi au făcut impresie prin frumuse 
orientale (bunica cit a trăit nu s'a lasat de ele), 
a uimit pe austriaci, inşişi destul de meşteri de puşcă şi de 
pistol, prin chipul minunat în care trăgea la ţintă. Pe cind ei 
trăgeau cu carabinele, boierul moldovan întrebuința pistoalele 
sale Kuchenreiter, montate pe straturi uşoare de metal; pre- 
miul cel mare a fost luat de el precum dovedeau medalilie pas- 
trate de moşu-meu Lascar la Răducăneni. 

Atară de această călătorie şi de alta făcută cu puţini ani 
mai pe urmă la Mehadia, la băi, bunicul şi bunica n'au ma 
ieşit din ţară decit cu prilejul bejeniei, la 1821, şi cu acel al 
călătoriilor hatmanului în Basarabia şi la Odesa, pentru căuta 
rea averii ramasă peste Prut după ripirea Basarabiei, 

In toamna anului 1806, ruşii au intrat în țară sub pretext 
de a ni apara drepturile încalcate de turci, neieşind aceşti pro- 
tectori nepoftiţi dintr'insa decit după ce ni-au ripit toată partea 
dintre Prut şi Nistru. In tot cursul acelei ocupaţii nu vedem 
pe hatman ocupind nici o slujbă. Bunica vorbea de generalii 
ruşi. pe care îi cunoscuse, aproape pe toţi, în termeni care nu- 
mai măgulitori pentru ei nu erau. Zicea că afară de Prozorovski, 
care era un bătrin cinstit şi cuviincios, toţi erau talhari şi be- 
țivi. Mai făcea o excepţie la această caracteristică în favoarea 
emizratului francez Langeron: „C'en était un vrai gentilhomme 
et un home très cultive”. (Era un adevarat gentilom şi un bar- 


bat foarte cult), 
Radu Rosetti 


Studii engleze 


Un părinte al criticismului englez : John Dryden 


Englejii sint un popor lipsi 
psit de mentali i 
i DA pria pro riii lor autori, dela pipaita ie a 
rac A en french arinka ea goiide ie „Areta Pragae- 
radevâr o flagrantă deosebire în 
tre li 
a Re gpa Taie ae saraa francez e iri render perie a 
a îoape e a e aberaţia a: ora ai mare parte un produs 
mul francez—dacà se poate vorbi 

F IIS fon paaere a sufletului poetic in iek e adi n 
naivitatea ni a e toată bucuria şi durerea omului, adică toată 
cei franceji. Ori ciudat cit de tineri par liricii engleji faţă de 
Si un feki Sp de ftisie şi filozofic, Reats e pe iingă ră 
aa i vietii e țară cu ochii mari deschişi la minunile 
bilsaydi are Aaaa Nopiilor a atins, mai înainte de i "a 

$ nic şi fleca i 
jii RS oindie-gi o filozofie de kabar.. [kre eră 
e ni în sera atroce—cuviniul e al lui Rémy de ideia mă 
câ aan oag să free inconştienţă şi candoare. Un caicaiutoa. ZA 
Thomas de Qui urier nu există în poezia britanică ; iar dacă 
a fost în ncey a inspirat întreaga proză a lui Baudelai 
D a = eepreplis orgolioasă, de dandy, a lumii, şi fiindcă 
aveati eat pe aiora „Mărturisirilor unui mincător de opiu“ 
aiurea. » prin viaţa şi constituţia sa, un suflet de 

N 
umaj cine citeşte pe opiomanul Coleridge vede cit de pu- 


ţin poate să insem 
rea in poezie... neze, în contrast cu diferenţele etnice, o iarbă 


1 Vezişi si 
(April, 1924). şi studiul lui John Charpentier în Mercure de France 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ __ k STUDIE- ENGET: 173 
M FOZ citează din Greci şi Latini, cu tot tuzia 

devårat că, după cum Germanii înfâţi- > , entuziasmul pentru frumosul 

i a aA misijelsmul muzical (toată metafizica lor indi- etern şi cu metodismul tehnic ce face din ea primul manual 


i ii englez de poezie, cartea aceasta din urmă e 
gestă, in ciuda lui Nietzsche, e numai aceasta), Engleţii sint norocoase opuri ale istoriei literare. Căci lana o n em 


“i masivitatea unei literaturi revărsătoare 
poala cretina (a e isi dizolvantă (în care ironia abate eein perea Veena mea ra în artă şi declarindu-se par- 
elanurile, morala construeşte viaţa 1 şi scepticismul sfirşeşte un întreg eriticism bir pei cate pap sra să, dotiniie 
veritat i mistificare). 2 pul ei sumar 

ia e Pe. proba porn a neamului englez. Şi nu potis ie erat a celor, aproape, două veacuri următoare. 
rta poeziei engleze a lui Puttenham arată un 


i interesantă. Se pot deduce aproape e 
e oy acetuia pre aive ale sufletului saxon în literatură e a Parra pg apa FL cina mai departe problema 
din greşelile şi inditerenţele lui în irc Mai cena ama tie“ (adică proso die) şi e e A. Pe P e peor 
toate popoarele apusului in materie, ei nu şi-au putut- - rpad A ape i saN 
pria Ficlodată, iar doctrina estetică i-a găsit copii şi i-a lăsat lisabetane. Deajuns pea g păi aeoe pac edeme e Ace 
W "i trecut, marea ceartă dintre vechi şi noi care a pre- rindul perioadei jacoblane să reia opera lui Sidney. 


lungit ca o frondă, veacuri, cavalerismul pred i paste PE A pete Ama rio Leca ge ep a pozitivului Bacon, 
i i i e ca un ecou de jurnal prizārit p . 5 | 
fe r antum e MA pici pri porci A trebuit verva lui Pentru autorul celor două cărţi ale Creşterii şi Propăşi- 


y ril învăfăturii dumnezeeşti şi omeneşti (1605 
Swift ca să intereseze în faimoasa lui „Bătae a Cărţilor”. lingă istoria care se adresează eat e a aa ru bi 


Astăzi Croce şi Berenson sint autorităţile de senzaţie in adresează rațiunii, „un fel de invă A 
Anglia, în materie de esteticã, deşi expresionismul air ritmice care se adresează cu piper puma a i. CHViMR 
italian l-am găsit, spre multa mirare a noastră, in stu P aa in două feluri, privitoare la cuvinte şi materie“ rea zic ate 
tinereţe, cu mult mai timpuriu, al profesorului Wiliam se d fond şi formà) Dar „cuvintul“ în Pi aliere erh e: a 
Rar 3, despre care nimeni aproape n a vorbit în Anglia şi nu con are încă ințelesul medieval d y, Sar 


mai Tolstoi 4 l-a combătut; lar tactilismul şi dimenstonismul R arsămtat, dă Cota apropie, 


| nu adecuat fondului, acesta I į i 
esietului dela Nord se poate bine găsi In fiziologismul şi sec- printr-o viriualitate unică. E rate cable y 


ționismul lui da Vinci şi al discipolilor săi. Na este poezia „o istorie prefăcută“,  înfăţiş ; 
mat i ca E Tian, 7 toria cea adevărată „acţiuni şi evenimente“ ma por ea Mer 
regiei de suflet, moralității şi desiatăciunii“ ? 


“acela şi în împărţirea baconiană a poeziei în genuii 


Criticismul englez la naştere pe o chestie morală, pro- (oarati 2 
rativ, reprezentativ şi aluziv sau parabolic) nici 


blema sufletească a vieţii. 


á de 

Atacul puritan al lui Gosson Impotriva poeziei, cu fai- gen liric, desigur prea umil in simpla persoan ler 
moasa lui este Scoala Abuzului (August, 1579), urmată ante a simge la înaltele universale scopuri de ae a mha spre 
de Apologia Şcoalei Abuzului, este ecoul englez al az, sg ci tă vede bine că Bacon, oricit noroc ar fi avut să între 
acelor Mysomousoi ai evului mediu, părinţi ai bisericii din li- tură A Poeziei pe deschizătura sugestivă a cuvintului „invăţa- 
nia : Augustin, Tertullian, Lactantius şi Cyprian, care în -a misai face un pas mai departe de criticismul renașterii ita- 
meie platonismului creştin vedeau în poezie corupția realităț Za te i propierea dintre istorie şi poezie, care avea să trezească 
ea însişi o corupţie a divinului şi de aici o rătăcire a min Do eu lui Vico şi Herder in sec. 18, îi serveşte pedagogic si 
omeneşii e. vedenii neisprăvite, de seducţiune şi întunerec, gar, Verulanus moare lăsînd posterităţii literare moşteni- 
mare însemnătate pentru vremea ei, cartea închinată tocmai a- ran ră inventar a unui „loc comun“, cuprins intre indiferen- 
celula ce avea si-l dea răspunsul clasic, provoacă Replica lui hei ars est homo adilus naturae şi poezia are ceva divin tn- 

Lodge şi, mai ales: Apologia Poeziei (prima ediţie: 1595). i ii: 
Scrisă de un nume sclipitor al curţii şi literelor elisabe- sii E pene care îl citează nu e nici măcar un filozof. De 
tane: Sir Philip Sidney, autorul Arcadiei, cu toată erudiţia care aceia. şi, din teoria poeziei lui Sidney, cărturar şi abstract, el 
2 a pa E arme a îsaloioe în artă. Clasicist pe- 
„E. Fi : nclen el moderne. : , pretejele pieselor sale ce 5 
as Da aat n Les chapelles piiiérairea (Fr. are i pe pe iu me şi admiră pe Seneca şi ede pangas geia Paur 
n ' i 3 : 

Enero A Ac feature i N „Al poeziei, să informeze pe oameni asupra celui mal bun mod 


i 
h: 


174 VIAȚA ROMINEASCĂ  _ _ — ——— 


i 1605). Căci „nu 

a la Căderea lui Sejan, Tau 

= aen a Vp epil mai întălu un om oim S Rra 
PON ga Renaşterii cu izvor indepărtat în: » 


titerit” 1. 
possit poeta, qui non prius vir bonus ext dacātorul Artei 


i d reguli de scris, 
iu o imită în proză din cet 
oară 2 iniţt tehnice, făcind apologia poeziei eroice, fa 


vorita literar 


pori ră pe care O învățase, regretă că autorul 


egelui Lear nu ştia unde să se oprească, fiindcă, vai: suffla- 
azere 7 englez incepe în criticism subt sute vie: 
Cad a roape tot ce se va scrie în prefețe şi s cer Ă poezia 
Dryden şi încă după eh cu privire da Aien reverențios faţă de 
riaţii şi derogări prealabile, un dleta atin la mo dā, otk 
inal numai în aprecieri locale şi ducind, teii ja 
£ ire la conceptul poetic o discuţie care- go e i ei 
zy "Nu-l vom amănunţi căci greşelile şi şovâel! 
insuşi autorul ce ad 4 
sesc agitau in ATi tingem apariţii si curiozităţi. d ut 
Hobbes domină de bună samă în veacul cepe l-ar wa 
täcei. Mai mult, pe deasupra, (o Dryden, Picate v-a produs 
i capu £ 
entire Poate rebula ma terea ele de aproape ali a 
a să nu se fi remarcat c r 6), 

problema artei autorul ikae ei stea arae ieia ti 
1 ncear r, 

a e operă între sufletul creator şi opri Ca sat 

Dar nek aediititt afirmă numai metoda jeti ate eA roii 
fi ziologică a lui Hobbes, ce nu poate fi, ca i ce tanulul” por- 
ii arţial fericită; dacă deasemenea filozotul „ te e ei ca 
nete în critica sa cu prejudecata contra poea dela. Beal 
lei didactice, prima moştenită dela Bacon, Salei epice —ei 
Aristot şi cu prejudecata curentă în favoarea po taie şi încă 
e nu mai puţin cel dintăiu critic englez Sa Pi pe rar 
ctâruitor, esteticeşte cuvintul de „expresie ap ar Rhin 
i educaţia dau omului experienţă; experienţa di tiri a M 
a; memoria, judecată şi închipuire. Judecata 12). Cel vechi 
tură, inchipuirea dă ani gma Eine yan T be dia , 

e 
ui it, iai ideia n'a eşit încă din zgura tradiţiei, să 
t -= 
j ai T pa aae adevărata şi astrala SPOE ca 
» 

i e sînt: să cunoască ne, ed 
preiei angial ale naturii, distincte şi clare ; şi să cunoască 


1 Strabonis. Rerum Geogr. |. I, 2, 3. 


mult. Un semn al celei dintăiu este: perspicacitatea, proprie- 
tatea şi decența !. Al celei de-a doua: noutatea de expresie, 
care te mulțumește cu o aţiţare a spiritului; căci noutatea pri- 
cinueşte admiraţie şi admiraţia, curiozitatea care e o desfâtă- 
toare poftă de a cunoaşte. ...La proprietatea de expresie ali- 
pesc claritatea memoriei”. 

Poate să nu ne placă ratiocinismul moşneag al judecății. 
Dar e în pasajul acesta toată teoria expresionismului modern 
italian. Nu se găsește nicăeri o mai stringentă raportare a fon- 
dului la forma artistică, o implicare mai intimă a expresiei în 
substratul psicho-fiziologic al eului creator. „A cunoaşte mult” 

nu e unica diterenţiere,—cantitativă, nu calitativă—pe care o 
face Croce, între individul de rînd și poet, emendind „poeta nas- 
citur“ în „homo nascitur poeta“ ? 

A putea avea cit mai multe senzaţii despre lume şi aşi 
le aminti perfect—ceiace este tot „o scientia quantitatum*— 
în caracteristicul sintetic spiritual al expresiei ideale, nu e a- 
ceasta întreaga formulă a artei ? 

Fără să scrie un tratat, cu o dialectică sărmană dar bravă, 
‘Hobbes atinge această formulă în preajma Răspunsului către 
Davenant (cu privire la poemul acestuia „Gondibert“ şi trata- 
sul mops Naturii umane}. 2 

Să spunem, relativ la acesta din urmă încercare „asupra 
însuşirilor sufletului omenesc, că ea conţine pe lingă teoria „i=, 
maginaţiei sau concepția puterii în om“ 3, teoria risului citată 
de Bergson în cunoscuta lui lucrare, fără să precizeze că de- 
Tiniţii ca: „omul ride adesea de propriile lui acţiuni, cind ele se 
săvirşesc mult dincolo de aşteptările sale"; pasiunea risului 
purcede dintr'o subită concepție a vreunei abilități în cel ce 
tide“; sau: „şi dintr'o subită Închipuire al propriului său a- 
vantaj și superioritate în comparaţie cu infirmităţile altora“,— 
sint oportune sugestii pentru o teorie a risului ca o conştiinţă 
a fiinţei mecanice din noi. 

ar Hobbes e cu totul intimplător in veacul 17. Ceilalţi, 


aproape toţi, tratează chestiuni de... mi 
t 


eză, cind nu de grama- 
tică, literară, şi au mai mult valoarea pitorescului. 


iată, de pildă- cu cîtva de altfel înainte de Hobbes—pe 
Webster care, susținind că „regulele clasice sînt drepte dar li- 
bertatea romantică e prielnică, e un ecou al multor ţipete des- 
nădăiduite în Spania şi Franţa“, 

Chapmann, faimosul traducător al lui Homer (1610— 
1616 ?), afirmind după „al nostru prea serios şi judicios Plu- 
tarch, că poezia e o „divină infuzie“, lată-l pe: 


STUDII ENGLEZE sa 175 


1 _Cuvini pe care - ca și pe cel de discrejie în arlă - Hobbes e 
cel dintăia ce-l întrebuințează la Engleji. Dacă originea va fi „Ars 
-si celare artem" al lui Horațiu, aplicarea li e cu desăvirşire proprie. 

2 „Ediția |I (1651) mult mărilă şi îndrepială de autor cu mina Iui". 


3 Dinamiştii poeziei contemporane să-l recunoască pe Hobbes ta 
UR alrămoş îndepărta! 
e 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care în Prefaţa la Gentlemanal desăvirşii 
parry þe „bruna şi brava Lelesilla“, din eppen; rod 
căzind greu bolnavă a e ore de oracol să-ş ru 
uza Poeziei. f 
meze A rran pii concepție parta a pensii giae eo 
T 
Anglia mulţi superstiţioşi. Cel mai sla nger o pni A 
thomistes (1633) face o lungă şi er 

Ayaat a 5? a scrie mistic cu ajutorul măsurilor“ —aţi 
taiete că e vorba de poezie— pe care o descinde din Scientia 
Cabalae a Evreilor, „cabala“ fiind latinul „receptio“. Ms 

Reynolds citează din Pitagora şi Farra, Dante ş iage 
Politianus, dar mai ales se inchină lui Orfeu şi penan: kier 
lismului filozofic, Pico dela Mirandola, cu care Anglia ss 
cunoştinţă mai de mult, prin Thomas More, autorul ie 5 

Milton are în critică o intuiţie de poet. Pentru că pre 
e „mai puţin netă şi subtilă, mai mult simplă, sensuoa sip 
sionatá“, cuvinte ce sint la baza impresionismului din ai ca 
modernă. 1 Dar, ca orice poet, are prejudecăţi. Din arena spe 
care nu le justifică virtuozitatea artistică a Sirbain pier 
dut“, el e împotriva rimei in poemul epic—idiosincras Ai pr 
va da de vorbit un secol criticei engleze—, iar în prei a: ui 
Samson Agnonistes (1671) se vede partizan indiscutabil al u 
nităţilor clasice. d A Aga AET 

i amintim pe Sir William Davenant, p 
th şi dorii clapele care preia poola lee, 
i ează în concepţia poetului, A i 
„rana şi pe Abraham Coroley (Prefaţa Posmen 1 bar 
rind cristianizarea epicei cu motive de inspiraţie ib aa pă 
cum de altfel însuşi dă pita m paseia sau „un po 
mul lui David“, > 

jagi Ra e aia să ajungem la Dryden care, cuprinde m 
toți pănă la dinsul, cu toate greşelile şi ep ppm cer a 
însă în plus, menit să aparţină numai veacului 18 sau | 


ica lui Dryden e răspindită dealungul a vre-o 
două pir ada prefețe, mal lungi ori mai scurte, es orei 
lui piese de teatru, poeme şi traduceri. Căci, trebu ri ntre ke 
spunem pănă acum, prefața sau mai bine zis eee Ari rime ma 
caracteristică a criticei n rage Catei he, E ae ae gre 
care găseşie dela, CR giim genul ac ta făcut din pretext, cum 
gură dojană 2—pe cit ştim — genul acesta N e e 
inspirat la roi decurind 3, convenea 7 
tatalui si nonchalanţei engleze în critică. joha Buena ec 
mai cu prolitieri de critic liric îi sparge tiparele. e: a i aa 
inte şi după Dryden, se menţin în causerii cu motiv ý$ 


1 Vezi Saurès şi Visan asupra lirismului conlemporan, 
son : op, cil. j 
z miarki : „Viaţa Rominească”. 


STUDII ENGLEZE 177 


răspundere. E adevărat că tocmai prin deasa aplicare genul a 
ajuns aici la o maturitate ştiinţifică. Ta lui Thomas Babing- 
ton Macaulay e exemplul magnific. Şi nu ştim dacă şi în re- 
abilitarea essay-ului inițiatorul nu e tot Dryden. 


Dintre criticii care s'au ocupat cu criticismul lui Dryden 
și ştiinţa lui despre frumos, abia dacă doi sau trei au putut 
scăpa 0 apesalte de a-l fi găsit inconsistent şi contradictoriu. 

Unii s'au folosit chiar de viaţa 1 lui, cu mici şovăeli de 
atitudine şi mari complimente la adresa pontifilor zilei—ceiace 
de altfel era perfect în stilui epocei 2—ca să probeze acel fel 
de contradicții şi scăderi care sint fatale oricărui act de no- 
bilă gindire. 

Fără să imbrăţișăm pe criticul modern care spunecă „lo- 
cul geometric al prosiiei e pre tag! ile preferăm pe deantre- 
gul, părerii unor G. Stuart, Collins, Sherwood, Bohn, de pildă, 

aceia a lui Sainisburry care spune despre „marele om de 
itere englez“ — căci aceasta a fost mai inainte de toate Dryden 
—că „dinsul niciodată nu plăteşte, pentru ceiace i se acordă, 
dijma de a-şi preda părerea lui intimă şi adevărată“. 

Dar Dryden merită o justificare încă mai inaltă. 

Căci dacă în spiritul eminamente prozaic al secolului său, 
cum şi în critica franceză care—dela Rapin şi St. Evremond 
ta Chapelain, la Mesnarditre, Corneille şi Sarrasin—i-a inspi- 
tat judecata, criticul englez găsea o perfect de egală atmosferă, 
—cum se face că estetismul sâu nu păstrează totuşi o suprafață 
netedă ci se accidentează la fiecare pas cu sentimente de sine, 
gusturi şi preferințe şi, creind pe deasupra unui rationalism 
sever, mergind dincolo de principii, se distrează cu intuiții gi 
fringe tcgula critică în capriciu de inspirație ? 

E câ-—în ciuda caracterului disperat al prefeţelor sale — 
Dryden e mai puţin critic şi mai mult estet. Adică un om care 
iubea frumosul mai mult pentru el însuşi, decit pentru ceiace 
s'ar Dima vorbi despre el și il privea nu ca o realitate cit ca 
un ideal. Dryden se intimplase să fie poet (Nu ştim dacă în 
proporţiile pe care Saintsburry mai demult, van Doren 3 decu- 


1 4651—1700. Studiază la Trinity College, Cambridge și pare că 
o chestie de taxe ii impedică să procedeze la luarea filiului de Mas- 
ter of Arles. Simplu licenjial în Litere, în 1657- 1658 își ia reşedinia 
în Londra şi se dedă lileralurii irup și suflet. Membru al Societăţii 
Regale în 1662, M. A. onorific la 1663, Poet Laureat in 1670,—opera lut 
vastă pe cit de variată cuprinde: Opere dramalice (Femelle Rivale, 
impăralul Indian. Cucerirea Oranadei, Dragostea de seară, elc.), Poeme 
{Stanje eroice, Annus Mirabilis, Astraea Redux, Absalom şi Achito- 
phei, Mac Fieknoe), Traduceri (Juvenal, Persius, Virgil, Ovid, Homer, 
i yapa i k- y rar eri Feat şi rea = 
3 one (4 rol.). Opere Complete - ft (18 vol.). Rer: 
Dryden's Essays (2 vol). € ) 


Macaulay în Essay-urile despre Lord Bacon, Dr, 4 
3 John Dryden by ark ven Dorea. cap, Dr, Johnson, eles 


2 


178 ______ VIATA ROMINEASCĂ E 
dă). El a simţit deci trecînd adesea pe lingā el 
tied 1e port) aripi de scrum fantoma negrăită a frumuseți, 
Š o prindă în idee dacă nu s'o realizeze în scris, să o pri- 
e i in adincimile panenjo gaca en s Mi e Ae 
itmind în vers—a fost efortut vie d 
para Sr căruia a murit lansind poeţi tineri şi traducind din 
clasici, 3 EATE 
de critic a lui Dryden poartă—ca un stig 
oisol jeiitatoate la piesa „Dubla prefăcătorie“ a junelui de 
: in 1694 Congreve. 
á ui Si hadit véri a fost intăia „maitresse”-ă a tinereții sale, 
ars subt specie aeterni“ a evreului Spnoza, a fost acela a 
vieţii lui intregi. E greşala lui că l-a inşelat cite odată ? El a 
cintat-o într'una şi, in dorinţa de a o avea, n'a uitat-o niciodată. 
E o contradicţie în faptul că o îmbrăţişază ori decite ori o re- 
găseşte şi că e, de aceia, deopotrivă îndrăgostit de Virgil şi 
Stas ee A cind i se oferă să slugă tutte două lucruri, 
iunea copilului: le ia pe amindouă.. 
m or piere dedi opiniile estetice ale lui Dryden par a 
se contrazice şi oricit practica şi teoria sa literară ar avea ae- 
rul să se desavueze reciproc, ele se împacă în nestrămutata 
convingere că arta e una şi a Sara mara eng berea piepe. 
entiment adică, mai mult decit un x 3 
E scut un solo a aa ii miegi A - oga 
rețea lui creatoare. Dar Dryden în nr bi m 
lui cu care cea dintâiu încerca $ 
PU e stiință a frumosului în Dryden e subiectul nostru 


de căpetenie. 


ice ginditor literar, Dryden s'a intrebat şi dinsul care 
este da i artei ; şi dacă privitor la Anglia nu putem vip 
că „o reală discuţie a subiectului incepe Ia scriitorii englei ră 
mai cu începutul sec, 18“, e datorită storţărilor autoru a sete k 
de a se lovi veşnic de problema ridicată de soliştii Gre 
circulind de atunci dealungul epocilor şi literaturi s PER 
Ceiace putem spune despre veacul 18 este cå a - 5 S; 
şi nu în Angilia, ci în Germania, estelica începe ca o şt n = 
iceasta revelează tocmai locul pe care dela început uy “e îi 
ocupă intre cele două epoci: epoca veche în care Aristot e 


de veacuri singura autoritate în critica literară şi Enat pe dina-" 


3 dernă 
tulat, justifica toate aberaţiile; şi epoca mo 
nd, filozoful R contiauind să fie cel mai actual paro cei 
vechi, este acceptat cu objecții şi complectat, ca o sugestie, cu 
i ultate raționate. 
ORI E mtoe stra prin a fi unu! dintre cei vestă, A 
Adevăratul germen al greşelilor şi contradicţiilor rep s 
mului său este confuzia suora între rage Pat n A 
“stingâcia care caracterizează întreaga 
A, ui z ră organic, stărue cu mai multă ori mai puţină 
gravitate pănă în critica zilelor noastre, 


F W 


a _ STUDII ENGLEZE 179 


Ars-imitatio naturae e în ciuda caracterului său expedi- 
tiv o „petitio principii”. Și duce cu ea toată primejdia detiniţii- 
lor care nu spun nimic spunind totul. „imitație a naturii..* E 
in aceasta mai mult scris ca în cuvintul, numai, „artă“ ? Nu stn- 
tem ceruți imediat să ne întrebăm ce e acela: imitație a natu- 
rii sau, mai precis: care sau cum e acea imitație a naturii 
care e arti? Și atunci nuam ajuns acolo de unde părea câ am 
plecat ? 

Caşi problema uni ersului, problema artei suferă —ca să 
furăm termenul unui biolog francez modern—de „o eroare de 
limbaj”. Antropomorfici în judecata noastră cercetătoare, ne-am 
intrebat totdeauna „cine a tâcut lumea“, cind era mai simplu să 
spunem : „cum s'a făcut lumea”. Cea dintăiu întrebare duce la 
căutarea într'un trecut ce nea anticipat a unei ființe apriorit 
aidoma nouă —de aici cercul viţios al metatizicei; cea de a 
doua ne pune direct în procesul tehnic, de totdeauna, al cos- 
milwi actual, —celace e salvarea minţii noastre cu pozitivismul bio- 
logic. 

e Ca să ne întoarcem la artă, Dryden şi toți criticii vechi 
ny şi au dat seama de zădârnicia detiniţiei clasice, Subt iluzia 
că o stăpinesc real şi-au îngăduit. dimpotrivă, în numele ei, 
toata rispa de sufl-t, toate cheltuelile de argumentaţie. Discu- 
ţia lor devine atunci un vis... Visul artei. Şi acum orice vis 
păstrează aparențele vieți fără să fie totuşi viață, așa visul lor 
era fantoma artei. Un sistem divin, o religie, o teozofie. Mai 
concret: un t:mplu în care orice rit, orice mit, orice idoti pu- 
teau să în-apă. În care sacerdoții deveneau curind moralişti, 
mitomişti, istorici, psihologi, sociologi, închipuindu-şi nu mai pu- 
ţin că sînt pururea esteţi, 

Căci devierea era fatală. Neglijind chestiunea „imitaţiei“ şi 
declarindu-se satistăcuţi cu simplu! postulat al „naturii“, ei nu 
puteau să nu-și îndrepte vederile asupra acesteia şi să igno- 
teze arta. Divorțul era gata. Da aici toate tradările.. toate 
râtâcirile. Discuţia asupra artei devine o discuţie asupra natt- 
rii. ŞI cum sint mai multe feluri de natură—capitolui e foarte 
vas:—ca oameni de înaltă moralitate desigur aveau să prefere 
pe cea mai bună (ldealismul in concepția artei). Ca oameni 
de gust aveau să aleagă pe cea mai plăcută. (Hedonismul în 
artă), Ca oameni rafinaţi și de maniere alese... el aveau să pre- 
fere pe cea mai acuratà şi simetrică (Regulile şi unitățile cla- 
siciştilor Regelui Soare). 

Père Le Bossu va numi Iliada şi Odiseia: „două desfată- 
toare manuale didactice de sfaturi militare şi politice“, aşa cum 
mult Înainte-i Piutarch văzuse în poezie o filozofie îndulciţă cu 
fabule care ca vn vin bun te adoarme mai bine, ori Aristot de- 
finise frumosul: „acel bine care este bine fiindcă e plăcut** sau 

Dryden după ei toţi cade în dragoste cu poezia eroică, fiindcă 
ea „are a face cu virtuțile cele mai înalte ale omenirii“,.. 

Evreui spaniol Leone în „Dialogi di amore“ (1535) va 
v.dea în frumuseţe un lucru incintător, făcut „să transporte su- 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 
000 AA —————— 


lo, prietenul 
-i îndemne la dragoste“, cind Luca Paciolo, 
apia da Vinci, inventa de dragul unei m leg ci 
a artei aşa numita „lege a secţiunii de aur" 1, Dry pa 
comedia mult dedesubtul tragediei, fiindcă „se ocupi n mari, 
ţii ale naturii carea în Frasse preie ră ră 2 e 
țea de expresie şi „bienseance -ă, dă cer rsg 
devârata expresie a linie 
tirziu şi-l punea în femee ca adev ro debreiere 
Toate aceste disparate idei despre 2 aro arma 
e artei, Substiuirea chestiunii î ațle 
za aaa a are) cu acela a naturii (care e obiectul oricării 
ti). 
vemoiei emit a ne întrebăm: ce imitațiea naturii e arta 7 
adică ce fel, ce formă a naturii e arta, cum arta crelază na 
cal şi dela Rer> 
ico 2 la Baumgarten 3 şi Hamann 4 
la PE, a această chestiune n, aaa ap msg rr 
te filozofii care, printr o 
er be il ape a credem, estetica în psihologie, etnologie 
sau biologie). j „2 aha aias 
oratio sensitiva perfecta“ şi „poezia n 
ternă ei pir m fraze H Spire ae e ul „ars 
est imitatio naturae“. Procesul poetic, en ir orb 
i în „oratio sensitiva”. O natură de 
et ce pilot te Chestiunea formei este gina be 
în drepturile sale; arta ca conţinut e înlocuită de arta conţin 
toare. 
ază în fond aceasta ? 
A A efort de a tonia MAN inne art e Spona 
marea barleră a existenței materiale. Apacer ap e eră 
terială care este în afara noastră, we et gamp ne ri 
care e înlăuntrul nostru. De oarece: gama a A ee d 
terior nu numai că ne pune față în faţă cu 3 poaae 
tie stăpinite de conştiinţă, dar u n 
fapte, ce Ap aha ce apoge la panen me o Aceite 
colo un cu totul alt univers, de senza spa E pg 
izice, 'cu cît diferă de cosmul care le is, cu 
eri a a a fie raportate la el şi atribuite lui într'o in 
espondenţă. 
ari rusa rai între cei doi cosmi materiali, ale isi 
relația şi stricta pompar Mila e aa oa siati aara 
eîndemănatecă în m è e 
mac ee oe s de inextricabila lume din lăuntrul nostru, igno 
Dio şi, recunoscind ca singură reală, fiind mai objectivă, 
lumea din afară căreia îi dă legi şi apropieri. 


1 Reluală în legea lul Fechner. (v V. Basch). 
2 Science Nouvelle. 

3 Meditationes. Aesthetica. 

4 Aesthetica in nuce. 


5 Op. cit. 
6 L'Estetique. 


STUDII ENGI PZP 181 


Ujurinia de procedare e pedepsită cu puţinătatea rezulta- 
telor. Căci, cu cit mintea noastră ignoră complexul interior 
şi subiectiv, cu atit mai complicată şi lipsită de criteriu e cu- 
noştința. Astfel ştiinţa n'ajunge niciodată la un capăt. Se 
pierde in lumea fenomenelor, după ce a pierdut suportul în eul 
însuşi. 

Alteori dimpotrivă, mintea noastră adinceşte propria noas- 
tră ființă şi încearcă să găsească, acolo numai, dări de seamă 
despre existenţa externă. Acceptind datele ce le găseşte acolo, 
singura ei sirguinţă este să le curețe de sgura animală şi să 
reducă stările psiho-tizice ale senzaţiilor, excitaţior, impresiilor, 
la suprema intuiție, Mintea noastră revelă atunci în aceiaşi sã- ; 
geată de lumină cosmul exterior caşi cel interior. Balanța s'a 
aruncat, sinteza între noi şi univers s'a făcut într'o clipă de 
putere creatoare ; inspirația poetului este in acelaşi timp des- 
tăinuirea a două lumi ce nu mai au să alerge una după alta, 
ele fiind aşa de inseparabil unite, încit nu mai suferă alte co- 
necţiuni, legi sau referenţe. 

Imaginea în care artistul culege individualul lumii, esența 
ei inâscută care e şi esenţa noastră, e maximul de cunoaştere, 
ştiinţa definitivă. 

Astfel arta e un fel de a cunoaşte: cel mai bun şi mai 
expeditiv, lar cuvintul care fixează imaginea nu e nimic altceva 
decit imaginea insăşi, orice imagine fiind un conținut intelec- 
tual al senzaţiilor pe care numai cuvintul îl deţine. 

„Arta, desâvirşită cuvintare a simţurilor“ 1; „cuvintele, i- 


menai inaripate in care stă toată comoara cunoaşterii ome- 
negii”, 2 


Intre vechea şcoală estetică, acum, care dela Aristofane 
socotea arta ca un conţinut moral, în stare să instruiască pe 
om pentru un scop altul decit arta însăşi, şi şcoala nouă după 
care arta ca un conţinâtor teoretic este expresia supremă a u- 
nei cunoașteri, locul lui Dryden şi natura criticei lui vor apă- 
rea, nădâjduim, limpezi. 

Vom vedea dela în:eput că greşelile şi contrazicerile lui e- 
tau rugina unei uzate maşinării critice şi scăderile lui nu se dato- 
rau unei incongruităţi de judecată sau temperament, ci pur şi 
simplu unui sistem defectuos. 

Ele se găsesc şi în Aristot 3; și nu ştim care critic dela 
el şi până la Vico şi Baumgarten, şi după dinşii, pe urmele 
vechei şcoale, poate scăpa de pedeapsă. 

Hamelius—şi după dinsul Bohn, aproape paratrazindu-l— 
discernind în cunoscuta lui lucrare patru şcoli de criticism In 


1 Baumgarten op. cil. 
2 Hamana op. cit. 
3 Vezi Croce, op. cit. 


182 Vta Ta ROMINKASCĂ 
2 
fa b trait Sie + 


engleză a sec. 17 (Neoclasicismul francez, Raţionalis- 
saat piap Tongy: o manticii, Critica dn ak fer grei pi Dey- 
den „intr'o situație mijiocie“ a i pate 
ia. ca unul carea luptat şi a apărat pe toate fron > 
Si Seorg h incearcă = atle „O opper i par ainda so 
ii* e că Dryden „nici in propriiie si re, 
aici ta gustul Dava al vremii sale nu găsea un fir mg e 
aşa ca el să poate să nu se lase condus de poas x ş ee 
tinitoare lnclinări“... Dacă „criticul trebue să apar era şi 
timp ca clasicist şi romanticist, şi adesea ca oprite! s ai peor 
tivnic, originea acestei afară din cale purtări este (şi) activ 
tea sa ca traducător şi prelucrător de scrieri stăine A n et 
Pentru noi, tot criticismul rau şi şovăelnic al du fy , 
— atita cît se prezintă ca atare—se cuvine unei mici, în apareis 
dar in realitate fundamentală eroare—in raport cu pe e <e 
până acum -exprimată în trei pan paia din essay- sale $ 
i ritic nu pomeneşte. 
% A moi si Pictura —cel mai interesant essay al lui ari 
den, în ciuda celor care nu-l iau în seamă, şi cu it aek p 
resant cu cit este, cu mult înaintea Jui Lessing în piane a, 
cea dintăiu încercare de estetică comparată in Anglia, —găsim ur 
irmare: A za 
moara pa poezie expresia este ce'ace farmecă aie sed 
şi infrumusețează desenul care € numai linia eub ad 
bulei. Adevărat, poate fi «! insuşi bun ;.. dar ago a re 
nului (compoziţiei, vrea să spun:) să fie potrivit de bun, < 
fi ca o excelentă față cu trăsături indiferente : albul şi de e 
bine amestecate pe figură fac ceiace era înainte numai pasabi, 
să apară frumos. Operum colores e adevăratul cuvint pe € A 
Horaţiu îl întrebuinţează ca să fasemne cuvimele şi capela 
elegante în arta CANDIA el insuşi e un aşa de mare maestru în 
*.. mai arte: e 
cai med timp să Fitas prin lunga comparație de Borgesas 
şi umbre cu tropi şi figuri; totuşi, nu pot decit să atrag ra aut 
aminte asupra metatorelor care ca şi aceste Ron Și war 
bre) au puterea să micsoreze sau să mărească orice”. ŞI atu i: 
„Cele mai frumoase părţi ale picturii şi poemului au M 
fie cele mai desăvirşite, culorile și cuvintele cele mai ee S ci 
Prefaţa Fabulelor compară lără să corecteze : „Dinsul S 
Hobbes) ne spune că prima frumusețå a unui poem epic e 
în dicțiune, adică în alegerea cuvintelor şi argosi: sarahe, 
Acum, cuvintele sint coloratura lucrului, care in ordinea castrat 
rii e cea din urmă de realizat. Compoziţia, dispoziţia, man 
rele şi ideile sint toate inainte-i .. Cuvintele într adevar, ca pr: 
culori sclipitoare, sint cele dintăiu frumuseți care izbesc pire 
rea ; dar dacă desenul e falş sau olog, figurile rău sg za 
manierele obscure şi inconsistente sau ideile nenaturale, átu d 
cele mai frumoase culori sint numai misgilituri şi bucata e 


„artele în ; extensive (plastice), succesive (muzicale) şi energetice 


STUDII ENGLEZE 183 
cel mai bun caz un monstru frumos.—Nici Virgil nici Homer 
nu dădură greş în cele dintăiu; dar în această din urmă, care 
e expresia (2), poetul roman e cel puţin egal celui grec,—după 
cum am spus alurea, ajulind sărăcia graiului său cu urechea sa 
muzicală şi cu ei cai sa”. 

Mai discretă, Prefaţa piesei Dragoste de seară repetă lăr- 


gind: 

„Pe acest postament al piesei sint clădite caracterele, A- 
cesta odată tăcut, vin alcătuirea în acte şi scene, dispoziţia ac- 
țiunilor şi pasiunilor la locul cuvenit fiecăreia şi înfrumusețarea 
ambelor cu descripti, comparații şi proprietate de termeni”, 

Scurt, Dedicația traducerii Eneidei conchide: 

„E tăcută în vesuri, ca să poată desiata în timp ce in- 
strueşte“, 

Din toate aceste pasagli—şi sint multe altele, deşi mai pu- 
țin izbitoare : —putem vedea din partea lui Dryden eroarea a- 
supra formei în poezie. 

Desigur nu vom veni cu uruitorul greu angrenaj al este- 
țicei moderne să strivim uşorul şi... gingaşul lui criticism. 

Nu-l vom obliga deci să împaită împreună cu Herder » 
(poetice) şi atunci să ajungă la acel „sinniges Wort’ şi „sinnige 
Darstellung“ ; nici să le distingă alături de Monsieur, Faguet 3 
în arte ale formei, ale cuvintului şi ale ritmului şi să vadă ce 
le poate caracteriza în parte, pentruca unele să ne transpue 
în spaţiu, altele în timp, altele în afară de timp şi spaţiu. 

Dar ar fi să neglijim cu desevirşire chestiunea „Artă“ ca 
să nu observăm că dinsul vine după atiţia alţii ca să sape 
mai departe abisul intre cuvint și poezie, care in bună estetică 
nu sint decit unul şi acelaş lucru. 

Cura arta e expresie, cuvintul nu e decit această expresie. 
Este imaginea, intuiţia însăşi: apariţia neașteptată, dacă vrem, 
a formei spirituale, a auto-formei In care noi am turnat mate- 
tia psiho-fizică, acest cosm de senzaţii şi impresii care bat din 
adincurile obscure ale ființii noastre la poarta conştiinţii. „Arta 

atoare”, „revelaţia artistica“ e—cum spune şi Rer şi Croce 
— tocmai deschiderea acestei porţi în încăperea de lumină a cn- 
vîntului, 

Intre vorbirea de rînd şi cea artistică — diferenţa, încă odată, 
nu e În calitate, ci în cantitate: poetul pune în cuvintu-i ceva 
mai mult decit omul prozaic, din individualul lumii, din carac- 
ere tza existenței, din sufletul, adică, ajuns la posesiunea de 


Lund însă cuvintul în el insuşi, Dryden negreşit că-i va 
cere sclipire şi va visa o artă de ornamentaţie cind singura 


1 Vezi, de pildă, mai : 
3. krils Wian, 2 i. italia MORS Aae 
3 Op. cii. 


184 VIATA ROMĪNEASCA 


artă e adecuanța. „Operum colores“ citat e numai marca ar- 
tificialitāții în poeții clasici, devenită semn de decadență în O- 
vid, Catul, Propertius şi Tibul. 

Citaţia noastră din Prefaţa Fabulelor e încă mai semniti- 
cațivă. Ea ne redă un Dryden în contradicţie cu el însuşi, ca 
regăsindu-şi instinctul artistic—tocmai celace spuneam la in- 
cepul—atunci cînd refuză cuvîntului o putere de sine stătătoare. 
Dar vechea concepţie îl urmăreşte şi dinsul uită câ de îndată 
ce ideile sint nenaturale în artă, e fiindcă nenaturale sint chiar 
vorbele şi atunci ele nu mai pot fi frumoase ; şi că, spre deo- 
sehire de natură—aceasta e poate singura diferenţi—în artă un 
„monstru frumos“ nu numai că nu e admisibil, dar nici posibil. 

Am insistat prea mult asupra acestui moment din critica 
lui Dryden, fiindcă el e acel punct de unde putem desface zaua 
ca să descoperim talia şi forţa cavalerului... 

Astfel, puţin dacă ar fi pornit dela altă concepţie în artă, 
altul ar fi fost entuziasmul şi înţelegerea lui despre Milton. Şi 
ar fi scris asupra lui, în loc de pasagii răsfirate, un essay cel 
puțin tot atit de convingător caşi cel al lordului Macaulay. 
Dar nobilul retor al prozei pasionate exprima şi o nouă, deşi 
nu limpede concepție, în cuvintele în care exalta una din cele 
mai mari imaginații creatoare ale omenirii, i Dryden nu vede 
puterea transfiguratoare de viaţă a autorului lui Belzebut şi se 
opreşte asupra-l caşi predecesorii săi la chestiuni de rimă, de 
„maşinărie“, adică magic creştin, şi moralitate. 

Deasemenea cum ar fi putut autorul nostru să nu critice 
pe Shakespeare (şi Fletcher) pe motiv că nu au totdeauna 
„cuvinte alese“ şi „expresii fine“ ca să mulțumească un „gust 
de societate“. „Totuşi va fi îngăduit epocii actuale să ad- 
mită că limba ei s'a rafinat atit de mult dela Shakespeare in- 
coace, că multe din cuvintele-i şi mai multe din expresiile sale 
sint de neințeles. ŞI din cele pe care le înţelegem unele sint 
negramaticale, altele grosolane“. 

(Prefaţa la Troilus şi Cressida, 2 şi nu singura dealtfel 
deținătoare de astfel de afirmări. Cum arată dealtfel titlul chiar 
operei acesteia, nu s'a dedat Dryden cu mărinimie la o întreagă 
operă de... reabilitare a lui Shakespeare, prelucrindu-i şi cize- 
lindu-i din piese şi însemnind cu aceasta unul din cele mai pi- 
toreşti falimente în istoria literară şi un capitol măreț la psi- 
hologia cerebralului în literatură ?) 

Cum ar fi putut dinsul deasemenea scăpa, ca să ne întoar- 
cem, neplăcerii de a găsi în Milton „cuvinte învechite şi con- 
tinua asprime a sunetului lor” (Prefaţa Sylvae-lor). 


1 Macaulay spune chiar în essay-ul cital, simplu: treaba poè- 
zie! e Imaginea, nu cuviatul (în înțeles de ornameni). 
2 „Conlinind principiile de crilicism în materie de tragedie“. 


STUDII ENGLEZE 185 


Aşadar, aiurea decit in „activitatea i 
prelucrător de scrieri ale altora“, etc. e de Lai rozete y 
tudinea lui Dryden faţă de romantici, parţialul său antishakes- 
pernai AR ainoan = 1 şi intreg parti-pris-ul acesta 

re il împiedică să prindă limpede 
genială a celui mai mare poet al lumii şi A ei pen 


priveşte literatufa engleză, di 
son şi Fletcher. gleză, distanţa care îl separă de Ben jon- 


Dar vom continua în numărul viitor. 


Dragoș Protopopescu 


1 d. - - 
ELE Maniera golică” e „barbară“ şi „lragi-com edia engleză, lă: 


arte succesu-l, tr 
golică” (Poezie şi Pieturd), ebue să măriurisim că e pe deaniregul 


Oda | 


După Pindar 


Lui Hieron din Siracuza, 
învingător în Olimpia. 


Strofa A. 


Apa-i mai presus de toate, 

lar, ca focul care arde noaptea, 
Aurul străluce 'n fruntea 

Bogăţiei 'nălţătoare. 

Dar de vrei să viersui lupte, 
Suflete, nu căuta 'n pustiul 

Din văzduh luminător mai splendid 
Peste zi vr'un altul decit soarele, 
Nici să lauzi joc mai mindru 


Ca 'n Olimpia, de unde imnul 
Prea-vesti! răsună 'n ul 
Poeţilor, de cintă NA 


Pe-a lui Cronos fiu, sosind in casa 
Cea bogată, fericit’a lui Hieron, 


ODA | 157 
Antistrofa A. 


Care ţine sceptrul də dreptate 
In Sicilia păscută d: oi multe 
Şi culege floarea 

Tuturor virtuţilor, şi viaţa 


Şi-o desfată cu cintâri neasemuite 
Astfel cum în jurul astei mese 


Noi bărbaţii intonâm adese. 

la dar lira doriană 

Din cuier şi cîntă, dacă gloria 
Cetăţii Pisa şi-a lui Ferenicos roibul 
Mintea ţi-o supuse celei 

Mai plăcute griji, în clipa 

Cind se repezi pe lingă Alfeos 
Calul aprig imbiindu-şi 

Trupul neboldit la jocul 
Alergării şi, din fugă 

Biruind, işi ferici stăpinul, 


Epodul A. 


Regele iubeţ-de-cai din Siracuza. 
Astfel slava-acestui rege 

Luminează "'n colonia 

De bărbaţi înfloritoare 

A lui Pèlops Lydianul, 

Care fu iubit de zeul vajnie în putere 
Posidân, cuprinzătorul 

Pămintului, cind ziua torcătoare. 

A zilelor, din lucia căldare-l scoase 
Cu un umăr falnic măestrit in fiideş. 


“Ce minuni se spun ! Se trece 


Peste adevăr, şi basme 
Ticluind cu feluri 

De scorniri, de citeori se *nşală 
Povestirea lumii ! 


188 


VIATA ROMINEASCĂ O a m 


Strofa B. 


Poezia, farmecul vieţii tuturora 
Cu "'mputernicirea ei adese 

Face de crezut să fie 

Necrezutul. 

insă zilele ce vin sint martori 

Mai temeinici. Se cuvine 

Omului numai de bine 

A vorbi de zei; impuţinată 

l-ar fi vina. 

Pelops, fiu a lui Tantăl, rosti-voiu 
Despre tine alta, impotriva 

Celor inainte-povestite. 

Cind la masa cea mai cuvioasă 

A chemat pe zei al tău părinte, 

In oraşu-i drag Sipylos 

Spre a se plăti pentru ospeţe date, 
Zeul cu trident fâlos, orbit de dragu-i, 


Antistrofa B. 


| răpi atunci pe el şi-l duse 

Pe un car de aur spre locaşul 

Cel mai "nalt, unde domneşte Zeus 

Mare "n cinste şi 'n putere, 

Unde mai tirziu şi Ganimede 

A venit spre a sluji la fel lui Zeus. 

Astfel tu te-ai adus, şi cercetaşii 

In zadar te căutară pretutindeni : 

Nu te-au mai adus la mama. 

Şi pe-ascuns atunci pismaşi vecini zvoniră 

Cum că 'n preajma apei ce pe foc fierbea în clocot 
Zeii te-au desmădulat cu fierul t2 
Şi te-au merticit la masă 

Şi-au gustat bucăţi de carne dela tine. 


Epodul B. 


Greu mi-i mie 


Să învinulm pe un zeu de lăcomie, 
Mut rămîn de groază. 


Defăimarea-aduce adesea răul. 

Dac 'a fost vr'un muritor vr'odată 
Preţuit de cei care domnesc în slavă, 
El a fost Tantal. Dar dinsul 

Nu putu să-şi mistue norocul 

Cel covirşitor ; trufia 


Tatăl zeilor îi spinzură deasupra 
Frunţii o grozavă stincă. 

El tot luptă s'o dea "'nlături 
Dela creştet şi nu gustă 

Nici un pic de bucurie, 


Strofa C. 


Și-are viața desperată, 

Tot în cazne, 

Dimpreună cu trei alții, 

Soți de-osindă, 

Ca pedeapsă că furase 

Dela zei nectarul şi ambrozia, 
Hrana ce-i dăduse nemurirea, 

ȘI le 'ntinse la tovarăşii de masă 

E greşit cine socoate 
Că pe zei să 'nşele poate 

Cu-a lui faptă. De-asta şi nemuritorii 
Pe fecioru-i l-au întors la treapta 
Neamului cel iute- pieritor de oameni. 


L-ameţi şi grea peste măsură-i fu pedeapsa : 


189 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


lar cînd el în floarea anilor ajunse 
Şi tulelul il cerni bărbia, 
Se gindi la nunta ce-a fost gata 


Antistrofa C. 


Și-a peţit pe fata 
Cea slăvită 'Hipodă mia 
Dela regele din Pisa, al ei părinte. 


Merse lingă marea cea albastră 
Singur pe 'atuneric 

Şi chemă pe zeul cu tridentul 
„Mindru şi cumplitu 'n vuet; 
Else şi ivi din valuri 

Ling 'a lui picioare ; 

Pelops se rugă de zeu şi zise : 
„Dacă darurile scumpe ale Afroditei 
Au vran farmec pentru tine, 
Posidòn, opreşte lancea terecată 

A regelui din Pisa Enomaos, 


ŞI 'n Elida poartă-mă pe mine "n carul 


Cel mai iute şi dă-mi mie biruinţa. 
El răpuse treisprezece tineri 
Peţitori şi acu *ntirzie nunta 


Epodul C. 


Fetei lui. Primejdia cea mare 
Doar pe nebărbat nu-l prinde 
Dacă-i moartea dată, 


Ce 'n zadar să stai pierdut in noapte, 


Sa tirăşti o batriaeţă ruşinoasă, 
Gol de tot ce e frumos în lume ? 


Eu sint gata să m'apuc de lupta asta, 


îi ODA 1 


Fă-mă tu s'o 'ncheiu cu bine“. 
Astfel s'a rugat, şi vorba-i 


Na rostit-o în deşert, Cinstindu-l, 
Zeul îi dădu un car de aur, 


Telegari cu aripi neinfrinte. 


Strofa D. 


ȘI bătu pe Enomaos 

ȘI din fata lui făcu soție ; 

Șapte fii născu, toți buni şi vrednici 
Capetenii de popoare. 


pati zace lingă vadul lui Alfeos 
Și-are parte-aci de jertfe mindre, 


De mormint pe ling "altar umblat de oameni 


Cercetat de mil de oaspeți. 


Astfel gloria olimpicelor jocuri 
Raze 'mprăştie departe 

In arenele lui Pèlops, unde 
Repegiunea tălpilor se "ntrece 


Cu bărbat "a trupului virtute 
Și-are apoi izbinditorul 
Tralu senin, plăcut ca mierea, 


Antistrofa D. 


Rodul oştenelii lui. lar binele 
Statornic toată ziua e suprema 
Țintă-a ochiului. Deaceia 

Cată eu să te 'ncunun, o rege 

Cu un viers eolian în ritmul | 
Călăreţilor, ȘI am credinţa 

Că prin cotiturile măestre-ale cintării 
Dintre oamenii de astăzi 


191 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ  — — ———— 


1. A i DŘ 


N'oiu slăvi bărbat mai mare 
Ştiutor de ce-i frumos şi bine 
Şi mai falnic în putere. 

E un zeu ocrotitor în slavă, 
O Hitron, care-ţi poartă grija 
Şi-ţi ascultă păsul. 

Dacă nu te lasă dinsul 
Incurind, găsi-voiu cîntec 
Proptitor cu mult mai dulce 


Epodul D. 


Să te preamăresc pe tine, 
Repede venind cu carul 

Spre 'nsoritul Cronion, căci Muza 
Crește 'n sufietu-mi avintul 

Cel mai "nalt al poeziei. 

Alţii se măresc cu alte daruri, 
Culmea de mărire-i dată 

Regilor. Mai mult ca asta 

Nu dori nimic, Dea Domnul 

Să te ţii mereu pe-această culme, 
lară eu să fiu alături 

De învingători, şi'n vază 

Prin ştiinţa mea de liră 

Să mă 'nalț ca nimeni altul 
Pretutindeni în Helada ! 


G. Murnu. 


Din carnetul unui solitar 


l 
„Viziunea lui Babouc'* 


= Au trecut 174 ani decind a apărut celebra „nuvelă filozo- 
fică“ a lui Voltaire „Viziunea lui Babouc”. 

Mulţi văd, şi cu drept cuvint, —în Voltaire cea mai stră- 
tucită întrupare a geniului francez. 

Cred dar că nu este lipsită de interes amintirea cuvinte- 
lor scrise de el numai la vr'o 30 ani după moartea Regelui Soare, 
care simbolizează o altă epocă de glorie franceză. 

Babouc, un înțelept „scit“, în călătoria lui spre capitala 
Persiei, vede armata persană care e gata să se încaere cu ar- 
mata indiană. 


Înțeleptul scit se interesează despre cauzele şi scopurile 
războiului. 

„El întreabă despre aceasta — scrie Voltaire—pe un soldat 
pe care îl găseşte mai la o parte... 

— In numele lui Dumnezeu, răspunde soldatul, nu ştiu ni- 
mic despre toate acestea,—asta nu-i treaba mea; meseria mea 
este numai de a ucide şi de a fi ucis pentru a-mi cîştiga viaţa... 
Dacă vreţi să ştiţi pentru ce ne batem noi să vă adresaţi dom- 
nului căpitan“... 

Dar nici căpitanul, nici ceilalţi ofițeri, la care s'a adresat 
Babouc, în ordine erarhică, nu i-au putut da nici o lămurire 
despre cauzele şi scopul războiului. 

In sfirşit generalul comandant i-a putut răspunde mai mul- 
țumitor :—„Cauza acestui războiu care de douăzeci de ani pus- 
țieşte Asia, se trage din cearta unui eunuc, al unei femei a 
marelui Rege al Persiei, cu un conţopist dintr'un biurou al ma- 
relui Rege al Indiei. Era vorba despre un drept care valora 

cam a treizecea parte dintr'un daric (monedă persană). Primul 
ministru al Indiei şi al nostru au susținut cu demnitate dreptu- 


3 


| 


194 VIAȚA R OMINEASCĂ 


i t subt arme 
lor.. Amîndouă părțile au chemat $ $ 
sd ibm A soldați.. Cjnororat, mer daero AA 
vastările se înmulţesc, universul suiere f "l ' morte 
imul nostru ministru şi cel Indian p 
ei ri a pred. pro altceva, decit numai fericirea genului 
ud: şi la fiecare paie) a scone încă citeva oraşe 
i iteva provincii devastate ... 
m avout A avut norocul să asiste şi la incheerea păcii: 
Pacea a fost celebrată în gmks ageri sr ip vesteau 
r . 
irtuţii, întronarea fericirii pe pam nt”... 
rai trim pe prilej a auzit şi multe discursuri foarte 
elocvente, în care „oratorii jăudau două feluri de paraos > pe 
morţi şi pe ei inşişi“ şi „flecare din el solicita 0 slujbă de la 
le de om mare“... 1 i E 
sti ema din timpul conferinţii din Genova, caşi em 
timpul celei din Haga, 1 mi aduceam aminte mereu, nu ştiu pentrii 
č lui Bbaouc“,... 
= Ce til e pornită să vadă chiar şi în cea mal gro- 
zavă catastrofă mondiala, care pme potn, Apropos Ben (m 
foileton“ sau o melodramă, plină ae pe d 
le ies și fapte 'omantice intre cavaleri fără frică şi fark pri 
hană, pe de o parte, şi suflete negre de intriganţi şi criminalii, 
pe de altă parte. 4 ELANO 
chiar, că această metodă de apr 
EPA po Dea este de rigoare În zilele noastre pentru orice 
. „cugetă bine”. 
a ilele tal mi-a căzut în mină jurnalul unui Ni kra 
care a jucat un rol insemnåt, înainte şi în timpul i ului, 
d. Paltologue, fost ambasador francez la Petrograd. A 
"La data de 27 lulie 1914, adică numai cu vro E nel siie 
inainte de izbucnirea "ăxbplalai-— giae printre aceste inse 
e și următoarele rturisiri : d 
space d combinaţiunilor şi al artificiilor diplomatice a ze 
cut. Faţă de cauzele pe parter pi: adinci pr He pesti ari. 
i ctuală, incidentele zilelor ain mic, Nu 
Sal Baii fi iniţiativă individuală, nu mai poate Bde “a 
mencască care să mai reziste mecanismului automatic orţ 
lănțuite”,.. 2 í 
du za cinci zile, pentru d. Paltologue caşi pente. iti oaz 
menil de stat şi publiciştii care „cugetă bine”, catastro ra nd 
mai datorește decit relei voinţi a citorva suflete negre dei 
triganţi şi criminali: „cauzele îndepărtate şi adinci care Yat 
dică peste orice „iniţiativă individuală” şi peste orice „ 
omenească” sînt cu desăvirşire uitate... 


4 Oeuvres complăles de Voltaire, ed. Firmin Didol, 1854, vol. 
i 5 4 Poldologue : „Lo Russie des Tsars pendan! la grande 
guerre", vol |, p. 30. 


-ON CARNETUL UNUL SOLTAR: 195 


Nici măcar incheerea păcii n'a clåtinat această nouă me- 
1odă de judecată a evenimentelor istorice, 

Un caz interesant de aplicare a metodei ni-l înfăţişează 
conterinți din Genova, care a fost considerată de cei mai mulţi 
oameni de siat şi publicişti ca un formidabil „match Lloyd 
George-Poincart“,—cum chiar s'a ȘI exprimat un ziar italian. 
Numai că, pentru cei mai mulţi, rolul de cavaler fără frică şi 
prihană l-a avut de data asta premierul englez, iar d-lui Poin- 
cart i-a fost atribuit rolul de „suflet negru de intrigant“, care 
ar fi zădărnicii împăciuirea şi fericirea obştească.. 

Şi în timpul din urmă Franţa este cam des redusă, în presa 
aliată, la acest rol ingrat. 

Nu e de mirare că în ţara iul Voltaire această situaţie 
neaşteptată provoacă din cînd in cind o ripostă, care în con- 
certul elocvenţii... din „Viziunea lui Babouc”, tace să s'audă 
tot mai des o notă... realistă, 

E foarte semnificativă în această privinţă lucrarea publi- 
cată anul acesta de colonelul Ch. Gautier, şi consacrată rela- 
țiunilor anglo-franceze, | 

Autorul îşi bate joc cu o francheţă, am putea spune chiar 
cu o brutalitate soldăţească, de „literatura“ şi de „retorica“ tra- 

dițională, — relativ la scopurile Marelui Războiu. 

E suggestiv chiar titlul primului capitol al cărţii citate: 
„Războiul din 1914—1918 a fost înainte de toate un războiu 
anglo- german“. 2 

Daşi colonelul francez stărue mai cu samă asupra sco- 
purilor engleze, el nu face in această privință nici o ex- 
cepție pentru ceilalți aliaţi, nici pentru Franţa. 

Așa, de pildă, amintind intervenţia Americanilor în răz- 
bolt, bravul colonel scrie: 

„Să evităm, în ce îipriveşte pe ei, greşeala în care noi am 
căzut orbeşte cu Englejii, şi să nu ne inchipuim că ei au 
intrat în luptă pentru apărarea noastră sau pentru apărarea 

ului, La drept vorbind, noi am abuzat cam prea mult în 
timpul războiului de această literatură şi, mai cu deosebire, de 
această retorică... Nu, Statele-Unite, caşi Marea Britanie, cași 
oricine, mau fost atit de nebune să se arunce într'o aven- 
tură aşa de teribilă fără motive personale puternice“, 3 

Dar Marele Războiu fiind „înainte de toate un războiu 
anglo-german“, colonelul Gautier ține să ne lămurească, pe 
larg, mai ales în privința motivelor care au determinat atitudi- 
nea Marii Britanii, în războiu, şi după războiu. 


Vom cita numai pasagiile mai importante: Anglia ar fi 
urmărit : 


„Inainte de toate, a strivi în faşe puterea maritimă, co- 


1 Colonel Charles Gautier: „L'Angleterre el nous”, Paris, 1922, 
2 op. cit, p, ii 
3 loc. cil. p. 4. 


196 V:ATA_ROMINEASCĂ__ 


SD 


i i însăși 

i i4 germană, care ameninţa existenţa 
zare rr it a-şi atribui cit se poate mai mult 
i "2 si coloniile învinsului... | 
g rr) Societatea Naţiunilor trebue să se facă, (Andi 
ur măreşte) — a aranja rile ep za ca ea să fie inainte 

iunilor britanice... 

că pr de Tk trecătoare, În care războiul A 
aruncat lumea, spre a pme cit mai repede mina pe nui ba rs 
rămine disponibi! din pee Doga A folositoare, 

i cu samă în o. - 
dapenen n i: Imperialismul cel mai netnfrinat—acesia 
ar fi singurul scop, după părerea autorului nostru, care a insu 
flețit Marea Britanie în războiul mondial. ta 

Se cere multă naivitate, —spune el,—pentra a da c 

o 3 i acestui popor care ar fi 
ber emoţiunii noastre în faţa mărinimiei acestul p amr 
intrat în luptă pentru apărarea Drapelul pi pipi ar sea zeii 
năturii date în 1839 la Bruxelles nuu S rez ir apei 
stat, care În cursul unui veac a tăcut numa 

f bo'ul cu Burii, ale cărui scopur 
importante, şi anume în 1899 răz ale, căra oaii 
i zedee sint încă în amintirea tuturora, l 
la impotriva Chinei în 1839 spre a sili această ar at 
deschidă porţile la o drogă src dar vindută şi exp 
z mercianții engleji”... : i j | 
st =» aaee port er politica engleză na fost judă=cată 
inamici ! Ă i $ 
pr roade energie de expresiune nu implică, la distinsul ot 
ter superior francez, vre-o dezaprobare morală a polien cag re 
în fond. Nu numai că, cum am ve după erotioy N, eg Api a 
i ica, nici oricare alt stat nu $al „teribila 
opiu e! "războiului pentru ab relee gg S Dreptul sa ae 
lizaţa. ci numai din motive personae. f pap eri 
hiar categoric, cå Francejii „trebue să i 
pr pe bi ai Sali mare poor i paie per n reia 
dărătnicia lor neobos e d 
after prea toate mijloacele, agorde, spaa m fac rău asocia 
iatilor lor şi chiar amicilor lor =» » A ; 
tă e oea daara se ridică Impotriva ponis a, ge 
nu din consideraţiuni morale, ci din punctul e yeere: pa 
practic al intereselor franceze, opuntad imperialis s eng 
perialismul francez, moraliceşte deopotrivă de legitime. tă 

De sigur, e multă cruditate în această formulare a p onr 
melor de politică internaţională. Dar orice onua r? ne 
rabilă „oratoriei' din viziunea lui Bibouc“, care în pr N . 
trugere de oraşe şi devastare de provincii găseşte pri | 


disertațiune asupra fericirii genului uman, şi în care oratorii 


4 loc, cil., p. 90 -92. 
2 loc. cil. p. 26. 
5 loc. cit. 30. 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 197 
caută numai „să se laude pe sine şi pe morii, spre a solicita 
o slujbă de lacheu şi o reputaţie de om mare”... 

După conferința din Genova Franja a căzut, la rindul ci, 
victima retoricei lui Babouc ; şi criticile adresate d-lui Poincaré 
pentru atitudinea Franţei, de cele mai muite ori nu au mai multă 
valoare... 

Evenimentele istorice au întotdeauna „cauze îndepărtate 
şi adinci“, Desvălirea acestor cauze are cu mult mai mare in- 
ieres decit toate exercițiile de „procurori ai istoriei”, 

Vom căuta dar să analizăm situaţia obiectivă, căreia se 
datorește rezultatul negativ al conferinpi din Genova, ca şi al 
celei din Haga, ca şi al tuturor conferinţilor ce se vor mai 
" urma, pănă ce nu se vor schimba „cauzele îndepărtate și a- 

dinci“, care au determinat această situaţie însâşi. 

Bilanţul pur financiar al războiului pentru Franţa, pentru 
m şi pentru America se înfăţişează după datele adunate de 
|. M. Keynes, în chipul următor (in cifre rotunde, şi socotind 
livra sterlingă la :5 şi dolarul la 5 franci în aur): 


Franța datorește din Imprumuturi de råzboiu : 
Americii . 
Angliei . . 


. . . 18 miliarde franci în aur 
De re refire E = 
TEA 2 URA III DR r ARS 


Anglia datorește : 


Americii . EOE AORO 22", miliarde franci În aur 
Dar ca are creanţe asupra aliaților de 45 > » s o 
Diferența în favoarea Angliei . . 22", 


R, > =- i] - 


Aderica nu datoreşte nimânui, dar are creanţe asupra 
alizților în valoare de 55 jum. miliarde franci în aur. | 

Aşa dar America are un imens activ, fără nici un pasiv. 
Activul Argliei e de două oi mai mere decit pasivul; şi chiar 
dacă am ținea seama că unele creanţe nu sint realizabile (de 
pildă datoria Rusie ),—totuşi datoriile Angiiei din războiu sint 
pe larg compensate de creanjele ei asupra aliaților şi în pri- 
mul rind asupra Frarţei. 

Pasivul Frarţei insă nu se mârgineşte la datoriile ei că- 
bă Angilia şi America, chiar dacă ne mâărginim numai la sarcini 
născute din războiu. 

Chiar dacă n'am ţinea seamă decit de evaluarea devas- 
tărilor şi pagubelor din războiu, făcută de J. M. Keynes (care 
in această privinţă ajunge la cifre cu mult mai inferioare decit ? 
evaluările Francejilor înşişi), încă trebue să adăogim la pasi- 
vul Franţei cel puţin 22 miliarde franci în aur 2; astfel ajun- 


„1 j}. M. Keynes: „Revision des Friedens- Verirages" (N'am la tn- 
(gilas gar: lraducerea germană), 5 24i— 242 


, Keynes, loc. cit, p. 190 (18 miliarde mărci în aur). 


198 VATA BOMINRAICA Z 


— M 


i i i : adică pa- 
m la un pasiv formidabil de 54 miliarde în aur: a 
sivul Franței este aproape egal cu activul Americii! Acu dă 
Singurul activ francez i constitue creanța asupra Ge } 
niei. Dar ]. M. Keynes arată cu prisosinţă că până actor see 
speranţele bazate pe această creanţă s'au dovedit iluzori per e 
sumele efectiv incasate nu ajung măcar să acopere costu mij- 
loacelor de constringere (adică întreținerea armatelor de ocu 
paţiune, etc.) ! i LEA 
avantul profesor englez, susținind cu energie nec | 
de K ohom a tratatolti de Versailles, predică deci în acelaşi 
timp anularea creanţelor engleze şi amer cane. —adică peer aa 
că Franţa nu poate să renunţe la pretenţiile ei pănă la anula 
roprii. 3 
ac zen) page are Franţa să impună creditorilor săi a- 
c re? 
zi me mper altă parte, pot Anglia şi America să-şi anuleze 
“ 
ea rul chiar în afară de consideraţie faptul că anularea 
creanţei americane ar roca cae sarcină echivalentă să fie 
i i ililor americani. Ă 
inpia cont na indrăzni o astfel de operaţiune şi mai cu 
seamă o poate întreprinde guvernul trusturilor de miliardari ? 
Dar acestea sînt țări ale imperialismului capitalist trium- 
fător, ale căror interese nu se pot nici identitica nici coma: 
Intre Anglia şi America s'a şi incins o luptă încor - 
entru o preponderență economică şi comercială mondială. Răz- 
Polul dintre Standart Oil şi Royal Schell pentru stăpinirea iz- 
voarelor de petrol e o epopee prea cunoscută ca să fie nevoe 
tám, 
- pc iz za puțin cunoscută lupta dintre Anglia şi Franţa 
pentru hegemonie pe Coupen european şi pentru împărţeala 
luenţă” in Asia. 
ia piere E face acum pe Colonelul Gautier chiar rai 
afirme, că Anglia este singurul dușman ereditar al daia os = 
„Luptele noastre, — cetim în cartea amintită, — cu Te nii 
noştri dela Est sau dela Sud, în special împotriva casei de Aus- 
tria, n'au durat decit vr'o două veacuri, pe cînd cstilitatea ac- 
țivă a Angliei s'a manifestat necontenit de aproape zece veacuri. 
„Istoria în adevăr ne arată că dacă în această longă în- 
tindere de timp, noi am avut, în voia evenimentelor, ina- 
mici succesiv în toată Europa, unul singur ma dezarmat nici- 
odată, aşa incit aproape toate perioadele dificile ale vieţii noa- 
stre exterioare sint perioadele de luptă împotriva Angliei sau 
subt inspiraţia sau cu complicitatea Angliei”... 2 
Pentru a dovedi această afirmare, colonelul Gautier trece 
în revistă toată istoria relaţiunilor franco-engleze, începînd cu 
veacul al XI-lea. A 


i ibid, p. 156. 
2 Colonel Ch. Gautier, loc. cht.. p- 32- 


Dia àR 


AURUL SOLTAR t99 


Dar Anglia a fost de m 
şi aliata Franței, cum a fost şi 

Răspunsul e implacabil: 

„Anglia în persoana lui zic al Vill-lea,—alternativ aliat 
cu François I şi cu Carol-Q inaugurează faimoasa politică 
britanică de „Balance of powers“, în virtutea câreia această 
abilă țară aliază cu ultimul învins din Europa spre a impie- 
dica oricare putere de a ajunge la supremație pe continent şi 
spre a rezerva in consecinţă acest rol, cași cel de arbitru, in- 
sularului Albion. Acest principiu e încă la baza politicii alia- 
ților noştri. El are de corolar faptul pe care am vrea să-l re- 
cunoască toţi Francejii, şi anume că alianța engleză dispare 
forțat odată cu succesul” (subliniat de autor), ! 

Din cauza acestui conflict de interese e cu neputinţă, cel 
aap cîiă vreme imperialismul capitalist domină relaţiunile in- 

rnaționale, ca America sau Anglia să renunțe la Instrumentul 
de presiune politică şi economică pe care îi-l dau în mină 
creantele lor, 
entru aceste motive la conferința din Genova, convoca'ă 
poi a găsi mijloacele de reconstruire economică a Europei, 
tatele- Unite nici n'au fost reprezentate, încit chestiunea dato- 
fiilor interaliate nici n'a putut fi pusă. Franţa la rindul eia 
pus condiţia ca toate clauzele Tratatului de Versailles, şi în 
special chestiunea reparaţiunilor datorite de Germania, så nu fie 
discutate. 
i putea Franţa în situațiunea de fapt, să facă altfel ? 
tunci ? Conferinţa din Genova, evident, nu putea da de- 
cit ceiace a dat, adică nimic. 

Bunăvoinţa pe care opinia publică din Anglia şi America 
o manifestează acum faţă de Germania, e firească, 

In împrejurările actuale, activitatea industrială şi comer- 
cială a Germaniei nu numai că nu mai primejdueşte expansiu- 
nea imperialistă a vechilor ei rivali, ci dimpotrivă ii serveşte 
de auxiliar util. 

Doi distinşi observatori franceji înregistrează, de pildă, 
următorul fapt, datorit pedeoparte eftinătăţii muncii în Germa- 
mia, far pedealla imposibilității pentru ea, din cauza valutei, 
de a importa în cantităţi îndestulAtoare materiile prime spre a 
le transforma pe cont propriu: 

„Spre a profita de eftinătatea minii de lucru din Germa- 
nia, unele case engleze şi americane trimit materii prime indus- 
trialilor germani, care le transformă şi retrimit apoi produsul 
fabricat, după ce îşi rețin un profit fixat dinainte. Cu toată 
scumpetea transporturilor, această combinaţie a asigurat be- 
neficii importante comerțului englez şi american“. 2 


ulte ori în cursul vremurilor 
Marele Războiu ? 


4 Ibid., p: 35. 


2 M. Baumont el M. Berthela!: „L'Allemagne lendemains de 
Ouerre e! de Revolution“, p. 174. 


200 VIAŢA ROMINPASCĂ 


pn pi 


i i de a sprijini ac- 
dar al Angliei (şi al Americii) 
e a Germaniei e evident. Dar pe re 
ceasta Franţa nu poate renunța la singurul mii it a = 
stone impotriva aliaţilor ei: intransigența faţă de E Sa: 
x Şi citā vreme va dura această „conjmatură, ton LE mese 
lui Babouc despre „fericirea umană” nu poate du 
sarea struirea Europei” au 
discuţiile relative la „recon 
iale pă per şi la Gsen di. la Haga, numai la pro- 
mice a Rusiei. 
near eoa N ppm indiferent de incidentele esa 
mult sau mai puţin melodramatice care au interesat ps rapa 
dială, nu s'a putut ajunge, prin forţa lucrurilor, dec 
iar pepe e: țiindcă, evident, reconstruirea pera n ra 
funcţi« de reconstruire europeană, pentrucă numai În use a fo 
cesta s'ar mai putea găsi şi întrebuința cu profit enorme 
aur i eri rind,—şi aici iarăşi nu se poate pen vr'o 
identitate de interese Intre imperialismul englez și cel seg să 
Anglia tinde să vadă în Rusia numai ua cimp vast e 
ex tostäre capitalistă, fäcind tabula rasa de tone rs 
notoli vechi, E iper ese V căt 
~ ca : | 
agp capota disprețul drepturilor vechilor concesio- 
nari, expropriaţi de regimul sovietic. PE Di 
"Dar imperialismul francez nu paie, coacizăi m eră 
tare pur cap 
e on E SE iliarde plasate în Rusia ina- 
trece cu buretele peste zecile de m ra printre 
j i războiului, E natural că oameni 
Frona here valoritice a ASren Y Geet Ce e 
inteşte colonelul Gautier : w 
rari "că ară este astăzi singura fară mr venă ed 
dispune de o armată în adevăr serioasă”... (cursivu 
og A te rezista ? ŞI cum 
fața acestui argument, ce logică poa A 
PN re conferință ar putea duce, în aceste împrejurări, la 
? 
A pari Adept spre o catastrofă mal groaznică porn 
chiar războiul. Germania e la Marga i gerard ; ea pur 
ieire desăvirșită; chiar t 
ere acer dezechilibrului social, economic şi oo 
apoi proar bugetară În Frate, milioane de lucrător 
ți America, etc., etc. $ 
E Kpr ra toate aceste destule îndemnuri la modera 
iune ? 
pi re ea ao însă o situație catastrofală, ea insăş!; poale 
creia condițiuni prielnice pentru înavuţirea şi înâlţarea per : 
lemente sociale, al căror glas este hotâritor in viaţa pop à 


4 Colonel Ch. Gautier. loc chi, P- 505. 


e DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 201 


Să luăm de piidă Germania. Cu greu se poate imagina 
o prăbuşire mai grozavă pentru un popor, Nu numai la J. M. 
Keynes putem găsi datele care ilustrează desâvirșita ei ruină, 
O constată şi mulţi Franceţ,—de pildă cei doi savanţi, M. Bau- ” 
moni şi M. Berthelot, citați mai sus. Totuşi Tata cam ce spun 
ei, relativ la d. Stinnes : 

„E Sigur că Stinnes e unul din cei mai notorii «protitori 
de războiu», E! a avut numai 10 milioane de mărci în 1910 şi 
vr'o 30 milioane în 1914, dar acum i se atribue peste un mi- 
liard”. lar capitalul consorţiului care se află subt „controlul“ 
lui se urcă la vr'o opt miliarde! i! 

ŞI acesta nu este unicul caz de aceiaşi natură în Germa- 
nia; şi bine-ințeles fenomenul nu s'a produs numai în Germania, 

Cum sint cu putință asemenea anomalii ? 

Mecanismul este simplu: 

Sa ne inchipuim că într'o țară sint 500 întreprinderi în 
vre-o ramură industrială, cu un capital total de un miliard, — 
adică in mijlociu două milioane de fiecare întreprindere. Dacă din 
cauza rulnei generale a ţării acest capital este pierdut pe ju- 
mătate, iar jumătatea rămasă este în acelaşi timp repartizată 
numai între 25 întreprinderi triumfătoare, — rezultatul e lămurit : 
rulna țării, redusă la o jumătate din capitalul acestei ramuri in- 
dustriale, a avut de efect proletarizarea proprietarilor celor 475 
de întreprinderi învinse, dar în acelaşi timp o formidabilă con- 
centrare de avuţie la 25 biruitori, care acum au in mijlociu 
cite 20 milioane tiecare. 

Tocmai acest proces s'a produs peste tot în timpul răz- 
boiului și se accentuează încă in chaosul economic ce i-a urmat! 

Un profesor rus, refugiat actualmente în Elveţia, unde a 
fost angajat să țină un curs de finanțe la Universitatea din 
Lausanns, a studiat fenomenul acesta de repartizare a avuţiilor 
subt presiunea războiului, din nenorocire numai până la 1917 
inclusiv, pentru Anglia, Franţa, Germania și Rusia (binetnţe- 
les până la revoluţia bolşevică). 

Datele adunate de el iînvederează că avuţia națională a 
tuturor acestor ţări a scăzut enorm până la 1918, adică ele au 
sărăcit, fără excepția Angliei, şi anume: 

1. — Prin enorma distrugere a avuţiilor, datorită direct răz- 
bolului (casele şi orașele întregi incendiate şi rase de pe fața 
pâmintului ; fabricele şi uzinele devastate, cu utilajul lor şi cu 
materiile prime acumulate ; minele distruse; pădurile seculare, 
tăiate ; caii şi alte animale domestice, masacrate sau consumate ; 
stocurile de provizii, epuizate; vasele cu toată încărcătura lor, 
înecate, etc.) ; h 
2.— Prin scăderea producțiunii naţionale ; ' 

3 —Prin uzura utilajului mecanic al industriei, al căilor te- 
rate, al locomotivelor și altor mijloace de trânspori, a căror 


1 M. Beumont şi M. Berthelot, loc. cii, p, 162, 


202 O VIAȚA ROMINEASCĂ — £ 


valoare a scăzut din lipsa de întreţinere, de reparaţie şi rein- 
amp ră Pa “scăderea productivităţii solului, pe urma îngrăşă- 
intelor reduse, a pierderii inventariului, etc.; fe al 
ma 5.—Prin reducerea numărului de braţe de mun Arie va 
hecatombelor de milioane şi a marelui număr de sc 
E a exportul unei părți din patrimoniul reap prin 
vinzarea titlurilor străine şi prin exportarea apenn S SE 
La toate acestea mai trebuesc adăogate şi che p 
priu zise de războlu, care se zor reda tot în desființarea $ 
uctivă de avuţii. 
cons Din aceste mi deficitul real în avuţia mondială se urcă 
la aproape două mii de miliarde de franci în uri = 
Dar tocmai aceste sholus pianoak SAUE 
ic or de beneficii fa i i 
j yp masdi oieri în vederea apărării naţionale, br bne r 
dițiuni excepţionale, e pe rr. ogoare Speta eră 
i ănă acum, o adev Y 
mie meri e: un scriitor francez, M. Lebas. 
Vom cita numai citeva exemple: ADE AT 
Da Aa prinse or pl urcă la 
ficii; în 1916 aceste) i ș 
hrti some kai milioane in et org echivalează cu o 
iumă întregul ei capital socia 
ră e li ete mari fabrici de fontă din Franta, bu, 
3 milioane în 1913 ajung la 17, „milioane ie, "erie in 1919. jur- 
i . „Beneficiile e . r 
eo rii a dela 1915 pănă la 1919 intrec cu pi ilen : 
lioane, întreg capitalul social al întreprinderii 
n ipocrite arată că o companie de navigație, a reen 
torpilarea unei părți insemnate din tonajul ei, poa = mea 
următoarea progresiune a beneficiilor: în magie Re i ant 
în 1916—18 milioane, în 1917—23 milioane, tar 
mu trust anglo-olandez al petrolului, Da ge eee 
bele suferite în Rusia şi Rominia din cauza raSo u A A ocara 
lauda cu o piigrpas ia sangs me a ră cai Pii 
i tä: in 1909—13 milioane b 
Sana, în 1917—44 milioane, în 1918 —72 pna pi ză 
"Ca rezultat linal,—o enormă datorie pu s NADAS 
Franja peste 300 miliarde !—care cade ca 0 sarcin ea cd 
asupra maselor, dar care este concentrată, la urma u pas iod 
minile unul număr restrins de creditori ai lumii, care 
o nouă feodalitate. 


4 A. Michelson : „La Problème des Finances publiques aprez 
la guerre”, vol. + pe 32-35. 


anh DIN CARNETUI, UNUI SOLITAR 203 
Profesorul A. Michelson işi poate condensa concluziile, 
din această analiză a situației din cele patru mari state beli- 
gerante, în următoarele cinci puncte: 
»„l.—Scăderea capitalului național real (în natură, făcînd 
ab:tracţie de cifra nominală în monedă depreciată) ; 
„2.—Deticitul producţiunii naţionale ; 
„3.——Urcarea considerabilă a preţurilor pentru mărfuri și 
servicii ; 


i ena de vieți omeneşti (adică scăderea minii de 
ucru); 
„5.— 0 nouă repartiție a avuţiilor naționale : îmbogățirea 
magnaţilor marei industrii şi ai comerțului, urmată de concen- 
trarea tot mai accentuată a capitalurilor în industrie şi co- 
mert; sărăcirea în acelaşi timp a altor straturi sociale, pro- 
letarizarea claselor mijlocii“... + 
f Aceşti magnați ai capitalului, născuţi din războiu şi din 
ruina obștească, în mina cărora este concentrată şi cea mai 
mare parte a datoriilor publice ale tuturor statelor, sint în 
agree timp şi diriguitorii efectivi ai lumii de astăzi, —ei pun 
ia cale toaie conferințele pentru „reconstruirea Europei“ |... 

In camera actuală franceză se numără, de pildă, 120 de 
milionari, din care 30 au peste 100 milioane fiecare! (Din toţi 
aceştia numai zece au fost milionari şi înainte de războlu), Mi=- 
nistrul francez d. Loucheur, care este omul litic însărcinat în 
primul rînd să reprezinte interesele Franţei E. chestiunea repa- 
raţiunilor, singur dispune de un capital de peste un miliard 
de franci... 

Numai în America, cum am arătat în altă arte, s'au ridi- 
cat în cei patru ani de râzbolu peste 20.000 de arhimilionari 
şi miliardari noi ! 

Se prate dar aștepta lumea ca să vină pacea reală, să în- 
ceteze mizeria obştească prin acţiunea tocmaia acelor elemente 
sociale, care numai războiului şi ruinii mondiale işi datores: 
lantasiicele lor averi şi situaţia lor de potentaţi neîncoronaţi 
ai universului ? 

Evident că numai venirea la cirmă a claselor sociale, care 
au suferit şi sufăr pe urma războiului şi a dezorganizării mon- 
diale, sau cel puţin presiunea lor energică asupra „marilor duci“ 
ai imperialismului capitalist, ar putea pune capăt acestei fantas- 
magorii urile, 

ână atunci conferințele pentru „reconstruirea Europei“ vor 
urma una după alta, se vor ţine discursuri nesfirşite pe tema 
„fericirii genului uman”, în care oratorii „vor lăuda două cate- 
gorit de persoane—pe cei morţi şi pe ei înşişi, şi vor solicita 
pentru ei o slujbă de lacheu şi o reputaţie de om mare“,., 


int puţine perspective ca „viziunea lui Babouc“ să se 
imprăştie În curind... i 


16 lalie 1922. C. S. 


j. Y; ` | A. Michelson, loc. cil, p. 136. 


Călugăriţa 


indcă ziua avusesem mult de lucru p 


s artea 

i tare ostenit. M'am intors pe p 
ai zi E Bedoru: Dar atunci am mint = aens 
ea ta speriat somnul de tot. aA pe o fre ant 
t în pat. Dintru ntâiu 
rece Cara na ait er se intimplă noaptea, nu ştiam unda- 


uşa şi unde fereastra. Mi-a dat în 


i 'o si ie, dela miazănoapie 
decit intro singură poziţie, 
E artă, ei ca aveăm uşă în deep ȘI ae a Sef eur 
í a mea dormea nevasta, 10 4 
sri re peere ascultat ord ont ai A e d, seral 
i icat iar, încredinţat c 'j 

piară pi şi strașalc vis trebue să fi fost, pentruca un {į 


rea ` 


e locul unde se dărimă Ca- 


gind, înstirşit că, nu ştiu de 


i tre- 
st să fi pătruns aşa de lămurit până A de marginile tr 
kiei — Abia peste două ceasuri am adormi! s, Braata ia 
pri Ziua, treburile nu mi-au dat răgaz să-m ceia Bă 

sul, cu toate că gindurile tot într acolo mi se A 


du-mă printre ruine, conduceam şi 


privegheam lucrările de dăr- 


mare. Soarele ardea fără cruțare, praful zidurilor sparte mă în- 


văluia şi se aşeza în plămini. Ca 


in toate zilele, punct la uns- 


Lă 


şi m'a întrebat de mersul lucrului, 


Se interesa foarte tare de 


dărmarea clădirii acestela străvechi, din care unele părți erau 


mai- mai dela intemeerea oraşului. 


ŞI fiindcă arhivarul studia 


j din tăerea a- 
ii, avea nădejde să afle cite ceva, 
avi aani p. Stăteam în curtea cea mare şi ne uitam 


rători, cum dărimau catul intă 
j dea credință, zice, că avem 
curioase, cînd vom da de temelii, 


iu din aripa cea mare. 
să găsim încă multe lucruri 
Mărturiile trecutului trag $i 


SE CĂLUGĂRIŢA REA 25 


ele cătră fundul pămintului, caşi cum ar lucra şi asupra lor a- 
tracţia fizică. Nu pot să-ţi spun cit mă farmecă clădirile aceste 
vechi, cînd au avut o viaţă aşa de lungă ca asta. Mai întâiu a 
tost han de negustori, pe urmă mânăstire de maici, pe urmă for- 
tăreaţă iezuitā şi, la stirșit, cazarmă. Zidita pe o parte relativ 
prea mare a oraşului vechiu, care era închis cu ziduri de cetate, 
clădirea aceasta pare să fi fost atinsă de toate întimplările, să: 
fi supt într'insa toate manifestările vieţii, aşa că urmele lor să-i 
rămie imipărite. După depozite, după straturile aceste care ne 
arată suprapunerea vremurilor, am putea construi geologia is- 
toriei, Cred că avem sa găsim lucruri ciudate în zidâria asta 
veche, — nu numai oale cu monete şi trescuri şterse, dar şi intim- 
plări petrificate, și vieţi fosile. 

Aşa zicea arhivarul fanatic, lar în faţa noastră lucrau caz= 
malele în zidăria tare. Sus, stetea descoperită o galerie cu bolți, 
şi mă gindeam la negustorii, la călugărițele şi la iezuiţii care şi-au 
trăit o parte din viaţă subt arcurile sure și grele ale galeriei. Pe 
cind doctorul Holzbock își urma cintecul, eu, care nu pot rezista 
ispitelor romantice, luam hotărirea să viu odată noaptea in rul- 
nile aceste. Vroiam să mă cuprind de farmecul lor infiorător, 
să mă imprietenesc cu duhurile locului, 

În noaptea aceia m'am deșteptat, caşi in cea dinainte, şi 
indată am şi auzit țipetul groaznic. Mă pregătisem să-l aud şi 
mi-am dat toată osteneala să iau sama bine de unde venea. Dar 
tocmai cind a fost să fie m'a apucat o frică neințeleasă, aşa că 
n'am putut să aflu dacă venea dinăuntrul casei noastre ori din 
uliţă. Nu mult după asta mi s'a părut că aud, de jos din stradă, 
paşi de oameni care aleargă. Pâna dimineața am stat intr'o a- 
țipeală neliniştită, bătindu-mi gindul cu țipetul acela misterios. 
La cafea, i-am povestit nevestei; ea, dintru'ntâiu a ris. Pe urmă 
a zis, îngrijată:: „Mi se pare că începi să fii nervos, decind tot 
lucrezi în cazarma ceia veche a lezuiţilor. la-ţi odată congediu, 
şi pune un coleg să-ţi ţie locul. Eşti obosit din cale afară, şt 
"rebue să-ţi cauţi de sănătate“. Dar cu nu vream să ştiu de m- 
mic; fiindcă prinsesem patimă de săpăturile pe care le făceam. 
în molozul vechiu, de lucrurile pe care le căutam acolo şi dela 
care arhivarul aştepta atita, Numai un hair i-am făcut neves- 
tei mele: i-am făgăduit s'o scol şi pe ea, dacă s'o mai intimpla 
să mă trezesc noaptea. Şi în noaptea aceia, iar am sărit din 
somn; grăbit şi sperios am scuturat-o pe femeia mea păn' am 
trezil-o, şi amindoi alături şedeam sculați in paturile noastre. 
Atunci numai ce a venit şi țipătul, pătrunzător şi foarte limpede, 
—de jos din stradă. „Auzi, acu, acu... Dar nevastă-mea a- 
prinsese lumina şi mi-o ţinea în faţă: „Doamne, ce schimbat 
eşti! Da’ nu-i nimic. Eu n'aud nimic“. Eram aşa de furios, 

că am zbierat: „Taci odată... Şi acu’ aleargă, jos pe stradă“. 
„Mă doare“, striga femeia; că eu o stringeam de braț, parc'aşi 


fi vrut S'o conving cu sila. „Tu n'auzi nimic ?'—,„Nimic ; abso- 
lut nimic !“ 


205 VIAŢA ROMINEASCA a să, 


CĂLUGARIŢA REA 207 


că demult aierg aşa, și tot nu simţeam oboseală. Deodată a dis- 
părut femeia ; am mai văzut incă bărbaţii umblind în toate păr- 
iile, şi pe urmă s'a făcut că totul se topește in umbra nopţii. 
Mirat, m'am pomenit în faţa gardului de scinduri care imprej- 
mueşte cimpul dărmâăturilor cazarmei, La intrare, deasupra pe 
tăbliță stă scris: Intrarea oprită pentru cei care n'au aici de iu- 
cru 1—Am zmuncit uşa şi m'am repezit înăuntru. lacă paznicul 
de noapte, chiar lingă intrare, răzimat de o grindă. Mă salută, 
văzindu-mă deodată în fața lui. Mindru că l-am surprins la post, 
s'a ințepenit şi a vrut să-mi facă raportul. Dar nu l-am lăsat 
să inceapă: „N'ai văzut o femee? Chiar acu., Cu haină cenu- 
şie, lungă ; o ţinea strinsă, şi a intrat aici“,  „N'am văzut nimic, 
domnule arhitect, nimic“ —,„Dar ce dracul! n'a putut pieri în 
aer, Nu cumva ai dormit? Ai dormit cu ochii deschişi 2*—Paz- 
nicul s'a necăjit tare de bânuelile mele şi stăruia din toate pute- 
rile, că n'a dormit şi totuşi n'a văzut nimic. Atunci am Început 
să caut singur; m'am virit peste tot, m'am uitat în toate unghe= 
rele curților şi n'am trecut cu vederea nici una dia atite cămări 
şi cămâruţe, cu zidurile lor sparte şi dinţate, unde se răsfringea, 
din bolta nopţii, zarea luminilor oraşului. Am trecut peste râmă- 
şiți de zidărie, în primejdie să se năruiască cu mine dintr'a cli- 
pă într'alta, pentruca să mă pot uita în încăperile la care altfel 
nu puteam ajunge, Apoi iar am dat fuga prin galerii pe jumă» 
tate descoperite; pe zugrăveala lor murdară lumina felinarelor 
se juca în umbre ciudate. Biserica fusese odată cu totul închisă 
în clădirea veche, aşa că numai coperişul şi turnul se înălțau 
deasupra zidurilor sure; dar acum era ia mare parte descoperită, 
Şi acolo erau o mulţime de locuri ascunse. Dar nici acolo n'am 
găsit nimic. Cu capul greu şi tremurindu-mi genunchii, m'am 
intors acasă. Intr'una îmi trecea prin minte ce văzusem, şi ex- 
plicaţii după explicaţii căutam, dar tot mai rău mă zăpăceam. 
Dimineaţa, nevasta m'a întrebat : „Ei, noaptea asta măcar, 
n'ai auzit nimic !"—,Nu—am dormit greu“, şi mințind aşa, mi-am 
ascuns capul în lighean, ca să nu-mi vază femeia pe faţă ur- 
mele nopții aceleia. 
Adouazi am făcat pe locul dărmăturilor o descoperire care 
I-a încintat Straşnic pe arhivar. Scoţindu-se un portal frumos şi 
vechiu de mare valoare artistică, oamenii umblau cu mare bà- 
gare de samă, pentrucă volam să aşezăm altundeva monumentul 
acesta de artă veche. Pe doi pilastri bogat impodobiţi cu mo- 
tive de flori şi fructe se înălța un arc frumos deasupra intrării. 
Pe briul de deasupra arcului acestuia erau statui de sfinţi în sti- 
lul secolului al ş:ptesprezecelea. Sfinți care-şi țineau insemnele 
in minile lor întinse, ca niște hieroglife ale soartei lor. Cind au 
ridicat pe Sfintul lacob de pe postamentul lui, i-a căzut capul, 
rostogolindu-se ciţiva paşi mai incolo, şi s'a oprit în moloz. In 
locul unde era prins capul era o scobitură rotundă, caşi cum ar 
Îi fost prinsă cindva acolo o vargă de fer, Şi cînd i-a luat tru- 
„ s'a găsit o scobitură ia fel şi în trunchiul statul, Intăiu, 


istovit ca 
rät pe perne. Scâldat în sudoare, 
d ne: nr eră pasa nu eram în stare să grea odă 
ară ar nimic, ca s'o. pot linişti. Spre amengan A maras 
ca am ințeles ce trebue să fac, ca săe mi păs e page 
eroi i Ziua, m'am arătat de tot potolit şi enoei = ea 
ura fac pe nevastă-mea să crează câ m'am liniştit. en 
opens am făcut glume despre halucinaţiile mele de y su » 
i ii fagâduit să dorm pănă dimineaţă, şi să nu-m ore 
i ul cu țipătul şi cu gălăgia din stradă. Ba chiar eitas n 
S: isprăvi cu lucrările pentru care aveam mai grea area Ci 
der i congediu mai lung. D'abia am auzit-o, Sp E ne 
fla, că nevasta adormise, câ m'am şi sculat şi m idem 
la loc. Fiindcă nu voiam să m'apuce cine ştie ce gu hipa pot 
de. am luat Critica rațiunii pure a lui Kant, şi apere oaa 
n tir în şirurile acele de idei, stricte şi logice. in geet 
A I nopţii ma apucat o neliniște aşa că nam ma perete Been 
să inta mai departe. Nu puteam sā- mă supun = p bre 
mea cărţii. Ceva, mai puternic, mă îndepărta de dinsa. ere 
arăta idicat şi am eşit în faţa casei. Simţeam că e ap e > 
bre “ fiindcă tremuram mai tare. Ghemuit în a rea zo tii, 
onora A trebuit să-mi adun tot curajul, dar eram se - a 
sai pät chinului nopților mele descoperind repede cauz aa 
aati al La douăzeci de paşi ardea un felinar cu paz, şi acd 
La i | strada în faţa case! mele. Un tinăr, care eee 
ice ra rea a trecut pe cealaltă parte a stradei, până ra ie 
he eri de peste drum. Acolo s'a oprit s do pm 
încercări neizbutite, a reuşit să descue ușa. hr: e 
tul paşilor în tindă şi pe treptele dintăiu. Pe aere gr 
în linişte peste tot—ȘI deodată, -$ oa po rai r ei = 
i t indárăt în umbră, împleticindu-maă, 
aaar cei apei simţit în palmă matalul rece. aere ună $ 
Pmintit de groază, am dat să fug. Dar cu toate că n ear 
mag sl casei mam putut-o deschida. Atunci am a area 
mor Erăbiţi ca dela o mulţime de oameni care fug, Hi rcs s 
er ceva pe dinainte. N'am putut cunoaşte, dacă er mobi 
e bră ori chiar un om. Cind am văzut-o, nu anal sfata ai 
oii te omenească; totuşi numaidecit mi-a lăsat sei operare 
borsa) o femee, care venise din susul marei a cea a rara N 
o femee într'o haină lungă pe care, ca să fug a ame ti 
nea ridicată. Şi în urma ei, cițiva paşi în urm bei ȘI 
oameni, ciudat îmbrăcaţi, în haine necunoscute jor păr miza 
la dinşii acelaşi lucru: alunecau ca nişte ee a a 
presie de trupuri ep tgp rd pre ya SR morga Ar A per 
Lă , u Y 
arh ara s din ear furna care-i mai tare decit iien și et 
pe Pa soldatul în focul duşmanului. Niciodată n am -p im 
tunei: mu era atit fugă, cit o alunecare şi 0 plutire, oea n 
P ai în vis se află. Vedeam intr'una goana Dateie ai 
pier "n frunte şi mulțimea de bărbaţi după dinsa. se p 


208 VIAŢA _ROMINEASCĂ _ 


CĂLUOĂRIŢA REA 209 
O ri n E, 


į bägare de samă, dar 

lucrători că nu umblă cu gat 

„in Sergei să pata de ora ae zen page pi te nea 

cbr ge ger porta de mult. Şi nu-i rupt din intimplare, 
p £ . 


aşa numita curte a Treimii“. „Bine, 
samă că portalul acesta ajungea cu v 


e acestui al doilea cat?* 
. „Si utem merge să vedem“. „Stai. Așa este, fără nici o 
ci dinadins, şi nu m'aşi e ri lucrător la mine şi-mi dă un sul er nara Capetele unor figuri, de pildă a sfintului lacob, se pot 
(st 3 j ar lesne 
i E. kripen carei „Asta era colo 'm gaură”, zice; „poate P 
mic 


la mine şi-mi ia 
"insa,..*.— Arhitectul se uită x ; 
ae ia minà. pri mare luare aminte incearcă - aspa nr 
sulu t reuşeşte să-l întinză pe masa de desen, ekerin: 
Si edl prinsă cu finte. Era o bucată de serisurlle Și alte docu- 
n lia care se făceau înainte vreme Înscr turile acele de 
ars Pe aidai m'am încercat să înţeleg DI caicaltețele 
at rogii şi negre. Părea să fie un plan, za hes şi l-am lăsat 
pv hitect nu mi-au putut ajuta să-l pr ge afle desle- 
mels de Dar doctorul Holzbock a zis că e hotărit prez 
prince îrtiei şi m'a rugat să-i dau voe soia cu € - fielo a ai 
e nu | cetatem T D A ie sr eter şi m'a dus 
e lemn, m 
ap poea w ever unde nu ne putea agato heran gi 
pe 0 up ea urile lui purpurii ori verzi ca în cala  aopţii 
purta luntri viorii, care cu pinze albe pluteau rica pustie. Steş- 
purs nn din luminile aceste pătrundeau în bise - dea n roga s 
el ae în stil baroc, lingă noi păreau ae isteţea şi re- 
nioa poa în păretele dimpotrivă, îşi pierduse z 4, Statuile 
a i sdedu feţei sale o sensualitate re sie. i, — păreau 
flexele gp ranr îngerii de subt galerii erau ne ră liberi 
ina matii de puterea zilei Aee a a -e Daui, 
o viaţă cu = s 
de ti mad gem raat scoase planul ro E 
N -y zice, după ce m'am gindit puţin, că cepe E. 
Ami sit mare nici un sens, ori mai opn dea numai că-i 
Dasi to uiţi la amestecul acesta rele cy pn hirtie, după li- 
ări ce anum . 1 de 
arie pipe Ale ici- colo printre linii, pot aue prea 
te rele die să fie din secolul al papiera da încă = 
din a do janiai, adică! de pp dart e unde se vor- 
eu am R a- 
mr erei de rău, de mănăstirea Ne. aa Ama şi 
tanci se spuneau ee e bu prepare asta, dar nu prea 
ite scrie de „că 
ntre Dach presupunerea, oast că draga. 
hirtia gåsitä-i un plan, atunci s'ar putea ca Coot ei încarest așa; 
ce taine ale zidirii vechi ; şi dinadins a făcut să cred că 
ae -I priceapă alţii. ȘI încă o idee ma al început 
pa sat dreaptă. Mă rog, portalul, pe i ai dinăun- 
i trämuți astăzi, nu-i aşa că era in una din a intra amica 
ici Ba da. Era la intrarea aripel de a iata care dă pe 
de miazănoapte şi cea de miazăzi, şi anume 


bine poţi ascunde o hirtie primejdioasă 
cuta". „Vreai să zici adică...2* „Nu (i-am spus numaidecit, că 
ruptura nu-i nouă? Fi, acum eram deplin încredințat că miz- 


sc bine, înainte ca să-i aplic 


Ca unul ce 
multe ori ce de fe- 


multe rețete de scriituri cu taină. Cernelele 
rol, şi dintre toate cea mai simplă era ace 
dispar dupăce se usucă, și se a 
Dar aici nu putea fi vorba de aşa ceva, pentrucă planul nostru 
era mizgălit destul şi răsmizgâlit Dar poa 

liniile fară însemnătate 

prin Încălzire, ca să râmie numai liniile i 
încercare puteam face fară frică să-mi s 
dragă, am făcut încercarea, și am reuşit 
rog!" 

Doctorul Holzbock scoase o lampă mică din buzunar şi o 
aprinse. Pe urmă a lipit planul de cilindru, Aşteptam tăcuţi. A- 
murgul se lățea, şi numai lampa mică, cu lumina ei slioasă, i se 
impotrivea. După citeva minute mi s'a pârnt că văd cum se şterg 
unele linii şi apoi dispar cu totul, de au rămas la urmă numai 
citeva irăsături. „Un plan în toată regula, o schiță“, am zis eu. 
„Acuma-i treaba dumitale să-l ceteşti”.  Numaidecit m'am l- 
murit. „Aici avem curtea Treimii, aici este 
dela sacristie incolo pleacă.. Ce-i asta? Liniile aceste nu se 
potrivesc cu aici o parte a zidăriei; trebue... Da, fêr 'mdoială, 
asta-i o tainiţă pe subt mănăstire“, 
Arhivarul nu mai putea de 
vereau. Şi eu eram mişcat: fiindca 


tric comoara. Şi ulita, 
pe deplin. la vezi, te 


noapte. Fram gata să i le poveste 
oprit. M'am ferit întotdeauna să 
abia începute, fiindcă mi-e frică de puterea cuvîntului rostit. Cu- 
vintul este mai tare decit crede mintea noastră de toate zilele, 
are, neapărat, o tainică putere a 

Holzbock trebue să fi băgat ceva de samă la mine, fiindcă m'a 
intrebat cu grijă : „Ce ai de 


te uiţi aşa ciudat?* Dar eu, fără 
să-i răspund, l-am tras cu mine in sacristie, Aco 


să cercetez păreții după măsurile de 
| înceapă tainița pe subt pămint. am 


lo am început 
pe plan. Și unde trebuia să 
găsit un dulap straşnic de 


4 
i 
E» b 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e in părete. O ladă uriaşă, de acele în ud: 94 ra ară 
pată o avere întreagă de odăjdii şi scumpe i A aleg le 
artă vechiu, frumos lucrat. O dihanie, grea cit o incă, o. Ade 

turi bogate, un coios din podele până "n ras. prane mE 
zei că trebue să fie din pren păi grei pam gar 
că intrarea trebuia deam 
ae a Ti nu putem mişca monstrul, dacă m. Pra 
meșteșugul îebutit să A aro gri finete cu toate 
te dă dintre a DA "g eg rămin pe noapte in sacristie, 
că la început avusesem de gin Magi în + 
i i avut să esc de hoţi cine știe 
zu e A e hei ru şi presupunerile în uri cu gen 
i-au luat aşa de tare gindurile, incit nevastă-mea pema, pei 
de- tut buimac, Mi-a bătut capul ama bar - pieri oră d 
decit hotărisem. car că= 
congediu mai curind ; air: ge: posda 
-mi mai petrec şi noaptea asta pe ră, ur 3 
oras Padat, då frică 4 şi de curiozitate totdeodată m isi a77 = 2 
tept ceasul negru al op jos În asoa Seleni 4 o Meci soc 
i auzit ţipătul grozav. i è 
HI ponn e şi i ia a trecut pe dinaintea ap pleacă 
ai: în noaptea cealaltă, Acum am văzut lămurit a sapa p 
en ră haină lungă, călugărească, puțin deschisă la nips ap 
ză: şi-ar fi aruncat-o in grabă pe umeri. O clipă sa 


fața spre mine, o faţă palidă, frumoasă, şi nişte ochi negri care 


ulţi- 
 Varăşi nu m'am putut opri să fug după m x 
a pci iarăşi totul a dispărut la gardul de ge 
di ri care ocoleşte locul de dărmare. Dar imi părea : A nara 
e cum femeia urmărită a zmuncit uşa, şa intrat p 
Li 
» ee acum n'ai văzut nimic ?*, am zbierat la pasan a 
oapte. Omul s'a dat înapoi speriat, şi a zis că ta histol 
= i Dar eu ştiu ca intrat aici; trebue să fiv zu De 
Paznicul însă tot zicea că n'a văzut nici femee, +a; Ep SA 
eu l-am împins la o parte şi am inceput să ca- url beata 
dau altfel socoteală, de ce oare doream eu cu a Lă pe u od 
descopăr adevărul lucrului, mă căţăram pe are) rý a i 
arami pe ra E adin soe o femee într'o haină 
'a părul că v e 

ia soda călugărească. Odată n'am întors xa loc. SMES 
fiindcă mi se păruse, că femeia se fine după n, n ip 
nii, cu paşi moi, așa de aproape în spatele pr e, Larva 
să-i aud răsuflarea. Am descuiat biserica cu C N po eva 
ştiu cu ce gînd neclar o lăsasem  decuseară i atu brd nică 
cului. În clipa aceia nu mi-a dat prin cap că te ap a mape 
să se fi ascuns în biserica încuiată. După ce i a „Ia 

că nu era nici urmă de fiinţă vie inăuntru, am sea n. Sed sd 
tie, şi mi-am scos planul. Lumina lunii, clară Asa a bg 
dulapul vechiu, aşa că înfloriturile păreau A i n A m 
S ulpturile frumoase se ridicau ca de pe „un cimp 


CĂLUGĂRIŢA REA 211 
—————————— DA Ai 


tic; şi amoraşii neastimpăraţ! păreau că învie în lumină. Mi sau 
oprit ochii la un tablou de-asupra dulapului vechiu ; ziua nu-l 
bâgasem de samă. Era o pictură de demult, înegrită de fumul 
tâmiei şi al luminărilor; numai chipul sfintei zugrăvite acolo e- 
şea la iveală ca din umbra veacurilor. Ori nu era chipul unei 
sfinte? Nu era cumva portretul unei femei care a trăit odată in- 
tre păreţii aceştia ? Mi se părea mai viu şi mai personal decit o 
icoană sfintă ; şi acum, in lumina verde a lunii, mi s'a părut 
l că mai văzusem odată fața asta. Ochii negri și scinteetori pă- 
h trundeau arzind într'ai mei. 
și Tremuram de o frică neinţeleasă. Deodată mi-a dat prin 
minte un gind care m'a înficrat. Deseori simţi că gindurile a- 
ceste care-ţi vin dintr'odată nu se nasc în noi, nu sint bunul 
nostru, ci vin nu se ştie cum din afară, caşi cum ne-ar fi co- 
municate ca gindul unui om străin. Simţeam aceasta aşa tare, 
incit mi se părea că gindul acela fusese rostit alături de mine, 
caşi cum mi-ar fi zis cineva să mă păzesc.. O voce de femee 
imi şoptise să mă păzesc, Da, să mă păzesc... căci aşa era in- 
țelesul gindului aceluia străin: să ma păzesc. Parcă-mi spunea 
cineva la ureche, nu cumva să caut să aflu tainița însemnată pe 
plan. Am vrut să gonesc gindul acesta străin şi câutam să-mi 
inchipui că numai liniştea neobişnuită, tăcerea aceia pătrunsă de 
mirosul tămiei îl zămisiise. In zidăria veche a sacristiei, zdrun- 
cinată, se vede, de zguduirile dârmâării, de prăbuşirea clădirilor 
vechi deprimprejur, se auzea picurind într'una. Lumina lunii pă- 
rea că se pâtrunde de picurarea aceasta, caşi cum ar fi fost ea 
insăşi făcută din firele de nisip argintiu, care se scurg în clep- 
sidra timpului. Cu cît mai tare ma sileam sâ-mi fixez atenția ob- 
servind lucrurile din jurul meu, cu atit iot mai indărâtnic venea 
statul că trebue să mă păzesc: så mă păzesc de a-mi utma pla- 
nul, căci áltminteri m'aşteaptă o mare nenorocire, Şi iar incer- 
cam cu încordare să urmâresc jocul ciudat al luminii lanii, dar 
lot mai mult mă pătrundea şi se infigea in mine gindul străin. 
clipă mi s'a părut că-mi pune cineva mina pe umâr şi-mi 
ne ceva încet la ureche. lar pe urmă am simţit limpede cå 
! ință srăină voia să se facă stăpină pe voința mea. Am ri- 
didat capul şi m'am uitat în ochii negri, apriuşi ai tabloului de 
deasupra dulapului. 
Atunci numaidecit mi-a venit in minte cu o dureroasă cla- 
ritate: adineaori, cind a trecut goana pe dinaintea mea, am và- 
zut ochii aceştia ; erau ochii femeii fugărire. Deşi nu sint fricos, 
m'am speriat aşa încit mi-am perdut minţile. N'am tipat şi n'am 
fugit, dar ce am făcul, era şi mai rău: incet, cu ochii țintă în 
ochii portretului, m'am dat pas cu pas indârât, caşi cum aşi fi 
vrut să mă feresc de o primejdie adevărată. ȘI în mină ţineam 
strius o chee mare de biserică, aşa cum, surprins de hoţi, ia o- 
nul drept armă orice-i ese inainte. Insfirşit, am ajuns în bise- 
rică şi am trintit usa sacristiei. Boljile pierdute in intuneric au 
răspuns răsunind. lcoanele şi statuile păreau că şi-au schimbat 


212 __________— VIAŢA ROMINEASCĂ „> > EI 
poziţiile şi se uită la mine strimbindu-se batijocoritor. lute am 
i serică. ; 
nes e cercel n'am mai dormit, Numai in zori m'a luat 
somnul, dar m'am deşteptat curind, fiindcă vroiam să încep nu- 
maidecit lucrul în sacristie. Cu tot sfatul din cursul nopţii că 
trebue să mă păzesc, eram hotărit. Ziua, frica n'avea putere a- 
supra voinţii mele. Cind am ajuns la lucru, arhivarul era acolo, 
tot aşa de nerăbdător caşi mine. Am ales ciţiva lucrători pri- 
cepuţi şi le-am spus cum să facă să mute din loc dulapul uriaş. 
Tabloul de deasupra, la care mă uitam acum cu oarecare teamă, 
era o lucrare de rind, o pictură de duzină ascunsă subt o coajă 
groasă de murdărie, -din care se vedea mai bine doar numai o 
pată palidă—faţa sfintei. Absolut nimic straniu în el, şi vroiam 
tocmai să-l intreb pe arhivar ce crede despre portret, dar a in- 

ceput el vorba. 

„Ştii dumneata, zice, că trebue să fi fosttare frumoase pe- 
treceri în mânăstirea asta de maici. Aseară, tirziu, am luat iar 
cronica la cetit, şi cred că tainița are să ne descopere încă lu- 
cruri mari. Ti-am mai spus, mi se pare, ce zice cronica des- 
pre mănăstire. Aseară am mai cetit odată tot, crezind câ voiu găsi 
o bază pentru cercetările noastre. Aici, călugărițele, în loc să fi 
purtat grija să nu intre mănăstirea pe gura lumii, ajunsese la 
cea mai straşnică neruşinare. Depravarea cea mal mare era pe 
faţă, şi cronica zice că vecinii de multe ori auzeau toată roap- 
tea ciocnet de păhare şi risete desirinate. Trebue să fi fost o fu- 
rie, o turbare care apucase toată mănăstirea şi mina călugărițele 
să facă asemenea chefuri nebune. De multe ori orăşenii vedeau 
biserica luminată şi, după zgomot, se putea injelege că locaşul 
Domnului ajunsese loc de chef. La aceste benchetueli erau poi- 
tiji preoţii oraşului ; la inceput intrauin mânăstire numai noap- 
tea, pe ascuns, dar mai pe urmă veneau, fâră grijă, ziua mare. 
Adesea vedeai bărbaţi eşind de acolo împleticindu se, cu obrajii 
bugeţi, şi călugăriţe bete se poticneau prin curțile şi grădinile 
mânăstirii. Nu-i de mirare că orăşenilor li sa făcut groază de 
petrecerile acestea, şi s'au plins episcopului. Episcopul a venit 
chiar el singur în cercetare, şi a găsit o turmă de maici pline 
de evlavie, care trăiau aici în rugăciune şi cu gindul la cele 
sfinte, intocmai cum se cuvine unor mirese ale lui Hristos. S'au 
întrebat şi preoţii oraşului, şi ei au adeverit acest lucru. Birfi- 
torii au fost daţi in judecată şi, prin stăruința puternică a epis- 
copului, au luat pedepse grele. Cum a pleca! episcopul din oraş, 
au început lar chefurile neruşinate, Dar, de frica ped-psei, ni- 
meni nu mal îndrăznea să ridice piră. Intre cãlugärijele aceste 
stricate, sora Agatha era cea mai rea din toate. Ei nu-i ajun- 
geau petrecerile din mănăstire. Trebue să fi fost o femee cum 
nu se mai află, plină de pofte grozave, diavoleşii, care înghiţea 
şi nimicea tot. Trebue să fi fost nesățioasă ca o fiară de pradă, 
fiindcă cronica spune de dinsa, că adesea eşea pe ascuns din 
măr ăstire şi bătea ulițele noaptea prin oraş, În bordelele şi cir- 


CĂLUGĂRIŢA REA 213 


—————————— 


clumele mahalalelor, laolaltă cu derbedeii, cu cartoforii şi beţivii, 
de parc'ar fi fost d'ale lor. Şi era de viţă boerească, dintr'un 
neam din cele mai mari ale ținutului. Toate relele neamului ei, 
bine ascunse în curs de atita vreme, se dăduse in ea aşa de 
scirbos pe faţă. Dacă-i plăcea un băiat, il apuca şi nu-l mai 
lăsa ; turbată şi furioasă ca o bacantă îl trăgea cu dinsa. Cu- 
rind a ajuns s'o ştie tot tirgul ; vorbeau de dinsa ca de un vis 
rău, ca de o stafie. Nu-i mai ziceau decit „călugărița cea rea“. 
S'a mai intimplat să dea şi o boală ruşinoasă în oraș. Agatha 
s'a imbolnăvit şi ea, dar nu se putea stăpini, ci tot același traiu 
il ducea mai departe. Şi acuma tot juca prin circiume, şedea cu 
derbedeii şi, ca un strigolu, năvâlea la tineri pe uliţi“. ctorul 
Holzbock îşi curmă vorba: „Dar ce ai? Pari așa bolnav“. — 
l-am spus că n'am nimic, şi l-am rugat să se oprească puţin 
din povestit ca să văd cum merge lucrul Jurimpreiurul dulapu- 
lui se ridicase podelele, se luase tencuiala da pe păreți, dar du- 
lapul nu se putuse mişca nici deo muche de cuţit. Maestrul fe- 
țuitor zice: „Mi se pare că dulapu-i pironit în părete“, 

Așa trebuia să fie; dar atunci o fi fost prins în părete 
chiar decind sa zidit sacristia. Atunci, ori planul nostru e o 
păcăleală, ori... 

Ne-am uitat unul la altul, şi arhivarul a zis tocmai ce gin- 
deam şi eu: „Drumul e prin dulap“. Eram turburat, nu mai pu- 
team de nerăbdare din pricina opririi aceşteia, şi furios de ati- 
tea piedici. „Dar cum să aflăm pe unde era trecerea? Ar tre- 
bul să stărmâm tot dulapul în bucățele, şi asta nu se poate, că-i 
inventar de biserică! Ce să facem?“ Arhlvarul era tot aşa ne- 
răbdător cași mine. 

Pe cind doctorul Holzbock stătea pe ginduri, eu cercetam 
tot dulapul, apăsam pe toate florile săpate, trăgeam toate sår- 
tarele cite “mu erau încuiate, şi măsuram peste tot, doar de-oiu 
nimeri, prin vre-o proporţie care să nu se potrivească cu cele- 
lalte, unde ar putea fi vre-o uşă ascunsă. 

„Nu te mai osteni“, zice arhivarul, „dulapul acesta, care 
desigur și-a ascuns taina de atitea generaţii de curioşi, n'are să 
ne-o descopere nici nouă dintr'odată. Să căutâm prin arhive, 
poate...” 

Dar eu nu-l mai ascultam, căci măsurind din ochi înălțimea 
dulapului, dădusem de tabloul de deasupra. ŞI deodată mi s'a 
părut că tabloul are să-mi dea cheia secretului. Spre mirarea 
arhivarulul am poruncit să-mi pue o scară la dulap şi m'am 
suit sus, Aşa aproape de fața palidă, cu ochii în ochii portre- 
tului, iar a vrut să mă cuprindă groaza de as'noapte. Dar m'am 
stâpinit şi am început să cercetez tabloul. Prin scoarța de mur- 
dării groasă atit se putea vedea, chiar de aproape, că femela 
purta haină călugărească ; la cap nici panglici, nici broboadă, ci 
părul se desfăcea slobod imprejur. Ciudat era părul, impleticit 
ca nişte șerpi, aşa cum se zugrăveşte capul Meduzei. Dar, ae E 
starea proastă a portretului nu se putea hotări nimic sigur. 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rta un giuvaer, atirnat de un şnur. Nu era cruce, cum se 
Sia de ina la călugărițe, ci un fel de broşă,o simplă floare. 
un ornament, Se vedea să fie un crin închis într'un poligon. 
Mi s'a părut că mai văzusem floarea aceasta jos pe dulap: cri- 
nul închis ba intr'un hexagon, ba intr'un romb, ori, caşi aici, în- 

; ntagon. 
ci a, am strigat, codate a de pe scară, „mi se 
că am dat de rostul ghicitoarel“, 
aiii „ȘI tocmai acolo, svs, în portret, i-al dat de rost?" 

„Aşa cred, Cheia-i crinul în pentagon. Să căutam". 

Şam bine că văzusem floarea aceasta, totuşi eram aşa de 
zăpăcit, încît n'am găsit-o îndată. Părţile dulapului se topeau 
inaintea mea ca într'o ceaţă, şi degeaba luptam cu oboseala, pe 
care acum, în clipa hotăritoare nu mi-o puteam explica. Imi era 
aşa cum trebue să fie unui om care degeră, Atunci tocmai ar- 
hivarul strigă, lingă mine: „lată un crin într'un pentagon. Ei? 

Pe loc puterile mi s'au încordat iară, caşi cum m'ași îi gă- 
sit în faţa soartei reîn'ăturate, cînd nu mai poate fi îndoială în 
privinţa rezultatului. M'am uitat bine la floare ; lucrătorii stă- 
teau curioşi, roată imprejurul nostru. Mi s'a părut că lemnul 
se lasă subt mina mea, am apăsat cu toată puterea-— atunci du- 
lapul bătrin a gemut din adinc şi sa desfăcut de sus până jos, 
într'o spintecătură. Am pus umârul, dar ţitinele ruginite, de sute 
de ani nemişcate, se lăsau greu. Cu zmuncituri am putut des- 
chide ușa şi am avut timp să admirăm ingenioasa maşinărie se- 
cretă. Pedeasupra și aceasta parte a dulapului se potrivea în lä- 
time, dar cind apăsai pe floarea de crin fttele care păreau des- 
părțite se făceau o ușă, împreunindu-se. Pe măsură ce $e des- 
chidea ușa, rafturile dulapului se duceau în lături, și ne răminea in 
faţă fundul. Aici n’a nai greu să găsim şurupul care trebuia 

să deschidem şi uşa aceasta, 
ia perle se ierti intunecos, o hrubă. Am vrut să mă 
răpăd, dar arhivarul m'a oprit pe loc. „Ai răbdare, trebue să 
vedem mai intălu dacă înăuntru aerul e respirabil”. Am legat 
o luminare de un bâţ şi am întins-o în hrubă. Ardea cu flacără 
mare; stearina topită cădea în picături mari, în întuneric. 
intrat. 

e trepte în jos, pe urmă drept inainte, şi iar citeva 
trepte în jos, şi iar drept înainte. Arhivarul îmi şoptea: „Cred 
că sintem pe drumul călugăriții rele“. El credea numai, cu eram 
sigur. Cu toate că aerul era aici destul de răcoros, răsuflarea 

- ea. 
ag pe ret Domnului”, zise deodată lucrătorul care mergea In- 
naintea noastră cu luminarea şi se opri. Aici păreţii se pierdeau 
deodată in întuneric, gangul dădea într'un fel de criptă: în mij- 
loc, pe capre de lemn, patru cosciuge, tot de lemn, simpa de 
tot; dar după formă şi croială trebue să fi fost vechi de citeva 
sute de ani. Arhivarul ridică un capac: înăuntru o călugăriţă, 
cu chip uscat de mumie și minile încrucişate pe piept. Hainele 


CĂLUGĂRIȚA REA 215 


putrezise, aşa că pe unelocuri, prin rupturi, se vedea carnea ne- 
putrezită. Am ridicat capacele și la celelalte cosciuge. In cel 
de-al patrulea era Agatha, „câlugărița rea“. Am cunoscut-o in- 
dată; era femela care fugea noaptea pe dinaintea casei mele, 
gonită de o mulțime de bărbaţi furioși, —modelul tabloului din 
sacristie. 

Arhivarul zise atunci, stind lingă mine: „Dar ştii că între 
trupurile aceste trebue să fie şi sora Agatha, «câlugăriţa rea ?»“ 

„Știu; uite-o. O cunosc. Vezi că arată mult mai bine la 
faţă decit celelalte, Se cunoaște că celelalte sînt moarte de-al 
binelea, iar ea...“ 

Doctorul Holzbock m'a luat de mină şi a zis: „trebue să 
eşim degrabă din hruba asta; îmi pare că aerul e primejdios, 
Haide!“ 

Dar n'am putut merge mai înainte. La treizeci de paşi a 
trebuit să ne oprim. Căzuse tavanul şi astupase gangul; după 
socoteala mea trebuia să fim acum subt stradă, şi am văzut că 
prăbuşirea trebue să se îi întimplat de curind, prin zguduirile 
pricinuite de căruțele grele care duceau molozul clădirii bătrine. 
Era primejdie să cază şi alte părţi, şi am dat ordin ca numai- 
decit să facă o spărtură din stradă, să se cerceteze tot cu bă- 
gare de samă şi să se facă tot ce trebue ca să nu se intimple 
vre-o nenorocire. Trecind înapol m'am incredințat că văzusem 
bine. Intr'adevăr, ea nu semăna cu celelalte. Parcă era vie. Pie- 
lea întinsă, cu o umbră de culoare, şi fruntea netedă, lucea. Tot 
frumoasă era, şi în bătaia luminării mi s'a părut că i se mişcă 
de ate pleoape, caşi cum s'ar fi uitat viclean şi ascuns 

noi. 

Cind am ajuns în sacristie, a trebuit să m'aşez jos. Mi se 
tăiase răsuflarea şi-mi tremurau picioarele. 

Arhivarul zise: „să-ţi spun ce m'a făcut să zic că una din 
mumii este sora Agatha. Cronica mea explică în urmarea po- 
vestei mănăstirii. Molimaa cărei preoteasă era Agatha se laţise 
şi, însfirşit, s'a făcut o răscoală straşnică printre orăşeni. Au 
pindit-o pe călugăriță și au vrut s'o omoare. Dar pe semne că 
primejdia îi stirnea înca şi mai tare pofta de ticăloşii. şi făcea 
acum și mai rău de cap decit înainte ; şi-i ciudat că se găseau 
mulți s'o apere, printre tinerii care o iubeau, cu toate că ştiau 
că-i umplea de boală. Ţi-am spus că trebue să fi fost straş- 
nică femee. Asupra trupului bărbaţilor avea o putere fără mar- 
gini. Dar într'ozi a venit o mulţime de oameni înarmaţi în faţa 
mănăstirii şi au cerut să le dea pe sora Agatha. Furia norodu- 
lui era la culme, şi amenințau să ia mânăstirea cu asalt şi să-i 
dea foc, dacă n'ar să dea pe „câlugăriţa rea“. Stariţa se vä- 
zuse nevoită atunci să stea la vorbă cu răsculații. Le-a figi- 
duit să pedepsească pe sora Agatha, şi le-a cerut s'o îngăduie 
trei zile. Cei mai cuminţi dintre răzvrătiți au induplecat pe cei- 
laiți să primească cererea stariței, După ce au trecut cele trei 
zile, mulţimea iar a venit în faţa mânăstirii, dar au aflat dela 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stariţă că sora Agatha s'a imbolnăvit grabnic şi a murit. Cro- 
nica nu spune lămurit, dacă a fost numa! o intimplare, care a 
scăpat pe stariţă din încurcătură, ori dacă se făcuse omor, ca să 
se aÈ edor lumea. Vremurile erau aşa că putem crede tot 
aşa de mult şi una şi alta. Dar orâşenii nu s'au astimpărat, 
cum se aştepta. Cu toate că se făcuse îngropăciune şi se sco- 
borise un cosclug în pămint, cu toate că se încredințase oame- 
nii că pe groapa aceia se pusese piatră cu numele „Călugăriței 
rele”, s'a zvonit totuşi că sora Agatha tot mai trăeşte. Cum se 
intimpla adesea înainte vreme, lumea nu vroia să crează, de ca- 
mentii foarte mE sau foarte iubiți, că au murit; aşa a fost şi 
cu călugărița. Unii ziceau că au văzut-o in cutare ori cutare 
loc; spuneau cum umbla și prindea tineri şi, însfirşit, au ajuns 
să crează că stariţa a amăgit numai lumea, ca să indepărteze 
primejdia. Alţii, care vroiau să crează că sora murise, erau de 
părere că se pingăr- şte sfintul păminat al cimitirului, îngropin- 
du-se irupul călugăriţei lingă trupurile orășenilor cinstiţi şi cu 
frica lui Dumnezeu! Dar şi cei care credeau, şi cei care se in- 
doiau, cereau deopotrivă să se deschiză groapa, ca să se afle 
hotărit dacă-i înăuntru călugăriţa. Trebue să fi fost pornit gro- 
zavă ură împotriva femeii aceleia. Cind s'a aflat în mânăstire 
ce vroia lumea furioasă, av ridicat la vreme de noapte trupul 
din groapă şi l-au dus inapoi în mănăstire. Cronica scrie toată 
istoria aşa caşi cum ar fi fost mare răscoală în cetate ; cind au 
găsit groapa goală, orăşenii s'au sculat şi iar s'au adunat in faţa 
mănăstirii. Dela o fereastră li s'a arătat trupul călugăriţii. Pietre 
şi bucăţi de lemn zburau asupra moartei; unula tras şi un foc. 
ŞI cronica mal spune că între răsculați, cei mai turbaţi erau ti- 
nerii care o iubise pe cînd trăia. Cind au văzut în mănăstire, 
că nici moartă nu scapă sora Agatha de ura care o prigonea, 
au oprit trupul şi l-au îngropat în cripta unde se ingropau că- 
lugăriţele care, cine ştie din ce pricină, fusese ucise. Cripta a- 
ceia am descoperit-o noi astăzi. Este in drumul pe unde se du- 
cea călugărița după ticăloşiile ei 

„Aşa este“, am zis cu. 

„Dar să-mi spui acum: dumitale cum de ţi-a dat prin cap 
că am găsit chiar pe „călugăriță rea“? Dumneata incă nu a- 
uziseși sfirşitul povestei mele ? Şi cum de al putut zice că una 
din mumii este sora Agatha? Şi cum ţi-a venit în minte să 
cauţi tocmai în tablou semnul după care aveam să mergem mai 
departe ?* 

Ce era să spun arhivarului? Puteam să-i povestesc ce ve- 
deam noaptea? Am căutat să | pun pe cale punindu-i şi eu o 
intrebare : „N'ai văzut dumneata cum samănă portretul cu moarta 
din criptă ?*. „Nu“, zice doctorul Holzbock, şi se uită la tablou, 
care acuma se vedea bine de tot in bătaia soarelui de diminea å. 
„Ş'apoi ar trebui să ne uităm deaproape“. Și pune scara, care 
rămăsese răzimaţă întrun colţ. Dar n'a fost în stare să ia por- 
tretul din părete. Eu,—n'am vrut să-i ajut. Am chemat dol lu- 


CĂLUGĂRIŢA REA 217 
crători să-i ajute ei, şi i-am lăsat acolo; căci nu puteam să-mi 
alung un fel de gind superstiţios care-mi spunea că-i mai bine 
să rāmie portretul acela la locul lui. Astfel vedeniile din timpul 
nopții puneau stăpinire pe mine şi ziua. Mă vedeam prins în 
mrejele unor întimplări ciudate şi cu groază simţeam că nu pu- 
team să scap. Eram ca în late Stind afară, la lumina zilei şi 
în praful şi zgomotul lucrului, m'am hotărit fără să ma gindesc 
la ce s'o intimpla pe urmă, să spun că sint bolnav şi să cer nu- 
maidecit congediu. Dar mai intăiu vroiam, în noaptea asta chiar, 
să merg cu observațiile mele pană 'n capât, convins că acum lu- 
crul trebuia să se hotărască la un fel 

Peste un sfert de ceas a venit arhivarul cu cei doi lucrători 
şi mi-a spus că nu s'a putut cu nici un chip lua tabloul din pă- 
rele, decit dacă star apuca cineva să spargă rama ori să tae 
pinza. „Nu stringe din umeri, zice, dumneata parc'ai vrea să 
spui că despre lucrurile aceste ştii mai multe decit cronica mea. 
Trebue să-mi spui odată părerea dumitale, fiindcă am de gind 
să scriu pentru Foaia Societăţii istorice un studiu asupra deşco- 
peririlor noastre“, 

Pe urmă a plecat, lăsindu-mă să cred că am aface cu un 
om foarte cum se cade, învăţat, şi care nu prea are apucâturi 
romantice, 

Ziua aceia nu mai lua stirşit pentru mine. Ceasurile toate 
se strecurau pe dinaintea mea cenuşii, ca nişte umbre plictisite, 
greoae, Seara, nevasti-mea a băgat de samă că sint iritat, şi 
n'am putut s'o liniştes-, pănă nu i-am spus câ chiar de adoua- 
zi mă las de lucru, S'a făcut ceasul unsprezece, şi lumina incă 
tot ardea la patul femeii mele. Parcă tocmai azi nu putea s'a- 
doarmă ; şi eu nu mai puteam de frică, că planurile mele ar pu- 
tea fi spulberate. Insfirşit, mergea acum spre douăsprezecea, fe- 
mela s'a «pleca! incă odată inspre mine, şi fiindca mă prefăceam 
că dorm, a stins oltind lumina, şi peste două minute n'a mai 
fost în stare să auză cum m'am sculat incet şi am plecat din o- 
dae, Tocmai eşisem în faţa casei, cind bătea douăsprezece în 
turmul bisericii vechi din mănăstire. Am auzit ţipătul, pe urmă 
zgomotul oamenilor care fugeau; iată că a zburat femeia pe di- 
naintea mea— Agatha era, cu ochii grozavi de jaratic la mine— 
pe urmă a trecut mulțimea care o fugărea. Am luat-o şi eu la 
goană in urma lor. Şi tot aceiaşi alunecare şi plutire ca'n vis 
eră, şi casele, în dreapta şi în stinga, imi păreau ca nişte pä- 
reti drepţi care indemnau zborul nostru. Cei care urmăreau fe- 
meia, în faţa mea, cerul nopţii de-asupra noastră, invelit de 
brazde multe de nori albi, ca un riu acoperit de sloluri, în vre- 
mea desgheţului. Prin spintecăturile Şi rupturile brazdelor de nori 
se vedea, cind şi cind, luna în secere-—o luntre pe apele întune- 
cate şi fără fund ale cerului. Goana a apucat pe lingă ingră- 
ditura dărmăturilor şi acolo figurile n'au mai umblat decolo până 
colo pe dinaintea mea, ca altedaţi, ci au fost inghiţite ca într'o 


pilnie. Mi s'a părut că s'au înălţat invirtindu-se ca un sul de 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


le-a supt pămîntul. lar eu eram chiar lingă spăr- 
a, Aura cu zinā, după porunca mea. Păâmintul scos e 
tea împrejurul groapei; cîteva scinduri şi două felinare d, a- 
rātau trecătorilor să se păzească. Dar scîndurile de pe spărtura 
care ducea în hrubă erau date la o parte, Am zmuncit usa a 
colului de scînduri şi am dat fuga, fără să mai caut rara 
noapte—trebue să fi fost cine ştie în care parte, că locul era 
mare ;—am alergat printre grămezile de moloz, inspre curtea si 
mare, care se cunoştea incă după resturile zidirilor care o e 
prejmuiau. Nu ştiu ce glas îmi spunea, că trebue să fiu acolo; 
o poruncă de care nu puteam să n'ascult. Abia îmi găsisem o 
ascunzătoare, după o boltă mare nărultă, şi am şi văzut curtea 
iguri. 
wE C: m văzut atunci, aproape că nu se poate spune. Toate 
erau ca în vis, şi totuşi foarte clare. Figurile Veneau dinspre 
biserică, care-mi sta înainte, în bătaia lunii. Nu pot să sp, 
dacă veneau pe uşă, care stătea deschisă în lături sau eşeau m 
păreţi. Mi s'a pârut numai că sint aşa de mulți, că nici hg ri 
putut încăpea pe uşă. Mai ciudat însă era că vedeam toate 
gurile mişcindu-se foarte tare, făcind semne peste era Fi 
mina, le vedeam strigînd şi chemindu-se, împingindu-se şi ri 
năvală cu furie, dar n'auzeam decit doar zgomotul paşilor. ici 
o vorbă din cite vedeam că spun nu s'auzea, nici un strigăt n'a- 
jungea la mine. Era caşi cum aşi fi privit ce se întimplă ră 
scenă, despărțită printr'un părete gros de sticiă prin care ce 
mar fi pătruns; așa că vedeam mişcările, dar n'auzeam nim - 
Impresia era sporită şi prin acela că actorii acestei scene agi 
tate erau costumaţi. Aveau portul larg şi comod al at ăjeai o: 
din secolul al şasesprezecelea; unii din ei erau mai rca j iti 
la îmbrăcăminte, păreau a fi studenți; alţii, mal serios și mai de 
sărbătoare îmbrăcaţi, ca nişte domni din sfatul oraşului, 
Este un grad oarecare de spaimă, în care grija de sine piere, 
şi omul nu tráeşte atunci decit cu ochii, iar toate celelalte s pe 
turi par închise. La gradul acela ajunsesem eu şi pot ze ie - 
ce am văzut, se petrecea intr'adevăr. Toată curtea era plin as 
figuri, şi citeodată unele dintr'insele veneau aşa de aproape 
locul unde eram ascuns, incit puteam să le văd "ai picta, 
nu ştiu cum, cam impetrită. Dupăce au alergat o vreme A 
toate părţile, au început toți a se uita spre uşa ester a : 
sericii ; de aici a eşit o mulțime de bărbaţi care duceau, între pi 
o femee. O impingeau înainte cu pumnii, o loveau în obraz, ş 
o trăgeau de fringhia prinsă de git. Am văzut-o cum seră 
din umeri, parc'ar fi vrut să alunge o insectă supărătoare. a 
din studenţi a împins pe ceilalți la o parte, s'a repezit rapa ri 
i-a strigat, pare că, niş'e vorbe de batjocură în faţă, şi a ] e 
t-o de două ori peste cap cu latul spadei lucioase. Aua e- 
meia a ridicat fruntea netedă şi s'a uitat la om, cu ochii e za 
gri, aprinși. Sora Agatha era, câlugărița rea. Tot promt g 
dindu-i cu picioarele au tirit-o până *n mijlocul curţii, unde s 


CĂLUGĂRIŢA REA 219 
O i e ia a, O S -X 


teau mai mulți domni din sfat, îmbrăcați în negru. Am văzut-o 
dreaptă, în lumina palidă și sfioasă a lunii, în faţa cîtorva bär- 
baţi, care parcă adunase în ei toată ura mulţimii furioase, Vă- 
lul alb îi alunecase câlugăriţii de pe cap, şi ea era acum ca în 
portretul din sacristie. Atunci unul dintre domnii sfatului a făcut 
cițiva paşi înainte ŞI, pe cind mulțimea se îngrămâdea din toate 
pârţile, a rupt un bâţ alb deasupra capului câlugăriții şi i la a- 
Tuncat, cu mare scirbă, la picioare, Poporul atunci s'a dat in 
lături şi s'a deschis loc mare. Călugărița stătea ln picioare lingă 
un trunchiu, lar de pe trunchiu sa sculat un om intro mantie 
roşie, Am văzut cu deamănuntul toată execuția. Am văzut cum 
omul a tras o sabie lucie şi lată, şi a aruncat mantaua, cum a 
desfăcut haina călugăriţii de s'a văzut gitul și umerii frumoși şi 
cum a pus-o în genunchi în fața trunchiului, Aşi fi vrut să fip, 
dar eram bucuros că "nsfirşit ochii negri şi ameninţători, care 
în clipele din urmă se uitau țintă 
caşi cum m'ar fi zărit acolo, se întorceau, însfirşit, dela mine. 
Acuma capul era culcat pe trunchiu; am văzut cum sabia şi a 
luat vint, în lumina lunii, —şi numai ce a şi ţişnit un şivoiu de 
singe. Dar n'a căzut pe påmint, nu s'a improşcat în picături, 
ci a rămas în aer. de parcă s'ar fi impietrit într'o clipă. lar 
capul a căzut de pe trunchiu şi a pornit rostogolindu-se, mi- 
nat parecă de porunca cea de pe urmă a moartei, şi venind 
drept spre mina, Mulțimea şi-a aruncat căciulile în sus, şi a iz- 
bucnit de veselie mare ; mişcările le vedeam, dar tot n'auzeam 
nimic, ȘI ca dintr'o singură pornire s'au aruncat deodată toți 
asupra trupului, l-au imbrincit, l-au lovit, l-au tras în toate păr- 
tile, caşi cum turbarea lor tot încă nu se potolise, Dar, în vre- 
mea asta, capul se rostogolea tot înainte fără să-şi schimbe dru- 
mul, şi s'a oprit însfirşit, chiar lingă locul unde stăteam ascuns. 
Ochii negri, invăpâiaţi se uitau la mine, şi am auzit vorbe, cele 
dintàiu în toată această scenă, vorbe din gura capului: „adu-ţi 
aminte de călugărița cea rea !*—Pe urmă toate s'au făcut neva- 
zute, mulţimea turburată, capul, calăul cu trunchiu cu tot: nu- 
mai şivolul de singe împletrit, ca o secere roşie, a mal plutit o 
clipă în lumina verde a lunii. 

Mai râmine să spun, că adouazi trupul sorei Agatha s'a 
găsit, în criptă, într'o stare groaznică. Desfigurat de lovituri, 
zdrobit tot, lar capul despărțit de trup, ca retezat dintr'o sin- 
gură tăetură. S'a presupus că-i caz de nebunie sexuală, și s'au 
făcut Cercetări peste tot; am fost intrebat şi eu. Dar auterită- 


tile n'au ajuns la nici un rezultat, fiindcă eu m'am ferit să po- 
vestesc ce văzusem noaptea. 


* 


In dimineața de 17 iulie 19... 0 crimă ingrozitoare a pus 
tot oraşul în mişcare, Slujnica arhitectului Hans Anders, după 
ce a bâtut de mai multe ori la uşa odăli de culcare, a mai ve- 


220 VIAȚA ROMINEASCĂ 


că odată de clanță, pe la zece ceasuri dimineaţă. 

pr re 3 pen incuiat şi a intrat in odae. Tinăra i a da 
întinsă în pat, într'un lac de singe. De stăpin, nici urmă. i 
a fugii ţipind şi a apucat-o un plins cu sughiţ; cînd au pn 
insfirşit, cu mare greu, să atle dela dinsa ce a văzut, un A m ; 
tinär dela etajul al treilea, cel mai cuminte dintre tofi epr g 
uluiți şi ingroziţi, a trimes îndată la societatea de redă o e 
polițié. Comisarul a venit şi a constatat că este crimă. 

femee era moartă de citeva ceasuri, cu capul despărțit de tp 
retezat dintr'o lovitură care trebuia să fi fost dată cu ibe 
putere, Alifel, în casă, toate erau in bună regulă; numai un 
blou, în odaia de culcare, era scos din părete şi sfârmat pA k 
tul. Rama în bucăţi, pinza sfişiată ferfeniţă. Nici o urmă Ss 
cigaşul să fi pătruns de afară; slujnica spunea că stăpinii % c A 
case seara ca de obiceiu. Cind au intrebat-o, dacă in nepr 
din urmă n'au fost certuri intre Anders şi nevastă-sa, fata as er 
puţin pe ginduri, apoi a zis, că ea na văzut nimic, doar mar: 
că amindoi se făceau tot mai tăcuţi, iar cucoana avea cite 

un tremur nervos. Cu toată această mărturisire, a trebuit Pe 
admită că doamna Anders, din motive deocamdată recunoscute, 
a fost ucisă de soțul ei, şi că soţul a fugit după acous Eaz 
servaţiile locatarilor se potriveau cu ale slujnicei; dar, Ai 
aceste, nu se putea scoate că ar fi fost intre soți o cear er 
ca så fi putut urma o asemene faptă groaznică, Insă onn 
expert a zis că, dacă nu au fost semne vizibile de discordie 5 
familie, asta nu trebue să ne facă să credem că soţii ie a 
mare armonie, fiindcă tocmai la oameni de o înaltă mu A 
Hans Anders şi soția lui, asemene catastrofe se aeram E 
cere, în adincul sufletului. Spusa doctorului întărea şi ma Sar 
părerea comisarului, care numaidecit s'a pus, cu toată energia, în 

tarea bărbatului ucisei. 

ca "Pe Hans Anders l-au găsi!, după-amiază, pe o pad ka 
parcul oraşului, cu capul gol, cu pălăria şi bastonul lingă A pal 
işi făcea tocma! o ţigară. Fără împotrivire, a venit dp g a 
dist, şi zicea că şi el avea tocmai de gind să se ducă la noi- 
tie, să explice intimplarea. Zimbind şi foarte bine dispus a i 
trat în biuroul comisarului, şi l-a rugat să-l asculte un meg t, 
căci are să-i spue de ce a täiat capul Dea Cotiera e a 
uitat ţintă la dinsul, îngrozit: „Domnule. mărturiseşti că Ha u 
cis lemeia 2“. Anders a zimbit: „Femeia mea ?— Nu“, k; pe 
urmă a făcut o declarație aşa de ciudată şi încurcată, incit Bo 
comisarul, nici judecătorul, căruia chiar în seara aceia se fer 
afacerea pe mină, wau fost in stare să priceapă nimic, a 
au putut alege, că Hans Anders mărturisea c'a tăiat capul dm 
cu hangerul turcesc din colecţia lui de arme, dar susţinea to par 
că femeia aceia nu era femela lui. Cind a văzut că nu oi re a 
înțeleagă, Anders a pomenit de cunoscutul lui, doctorul Holz > 4 
arhivarul, care are să confirme, zice, tot ce a spus el. Dar inc 


CĂLUGĂRIŢA REA 22] 
m SORA 0 2 


inainte să fie citat, arhivarul a venit singur, dela sine, inaintea 
judecătorului şi a făcut această declaraţie : 

„Mă cred dator, să aduc, cu indicaţiile mele, oarecare tu- 
mină in grozava întimplare a lui Hans Anders, intru cit se mai 
poate aduce lumină în nişte împrejurări atti de misterioase, şi 
de ciudate. |! cunoşteam demult, şi mai in fiecare zi mă duceam. 
să-l văz acolo unde conducea lucrările de dărmare a foastei că- 
zărmi a lezulţilor. Studiile mele istorice şi arhealogice vă sint 
cunoscute; credeam să pot găsi oarecare lucruri interesante în 
minele clădirii vechi de mai multe veacuri. Anume semne m'au 
făcut să dau de urma unei hrube ascunse, şi Anders, arhitect de 
O capacitate necontestată, s'a ţinut de urma aceasta cu atit de 
multă pătrundere şi cu aşa noroc, incit am izbutit să descoperim 
o criptă veche, în care erau citeva cadavre mumiticate. V'adu- 
ceţi aminte că adouazi după descoperirea aceasta, unul din ca- 
davre s'a găsit într'o stare aşa, încit s'a putut crede că se pe- 
trecuse o crimă. Dar cercetările n'au dat atunci nici un rezultat. 
Peste citeva zile a venit Anders la mine. Trebue să spun de 
mai înainte că, de citva timp, omul îmi părea schimbat: era ne- 
liniştit şi, de unde altădată era energic şi totodată amabil, acuma 
era uneori cu totul dus pe ginduri, jar altadată ursuz şi violent; 
alteori, însfirşit, tremura caşi cum l-ar fi chinuit o straşnică groază. 
In ziua acela starea lui m-a impresionat cu deosebire, şi cind 
l-am întrebat ce are, mia răspuns ca de miîntulală. Mai pe urmă, 
cînd nu şi-a mai putut stăpini neliniştea, a zis: „Astăzi mi-au a- 
dus acasă portretul ei“. „Ce portret”. „Portretul sorei Agatha, 
călugărița rea“. „Da' ce vorbeşti ; portretul stă atirnat în sacris- 
tie; aşa de bine atirnat că nici nu se poate lua din părete“, 
„Nu-i aşa ? - zice, dumneata n'ai fost în Stare să desprinzi ta- 
bloul ? „Dar cu mă jur că acuma-i acasă la mine, în părete“, „Cine 
ți l-a adus“. „Nu ştiu. Nu eram acasă cind mi l-a adus. Dar 
jur că acuma-i în casa mea. Un străin l-a adus, l-a prins în 
părete, şi a plecat fără să spue cine l-a trimis. La urmă, m'am 
dus la preot, dar nici el nu ştia nimic de asta. L-am inirebat 

nare vre-o pretenţie, fiindcă tabloul este din inventarul 
bisericii, dar el a zis că-i bucuros c'a scâpat de dinsul; tot avea 
încă demult de gind să-l dea atară. Lucru grozav însă: „Nici 
aşi putea duce portretul la loc, chiar dac” aşi vrea“, „De ce?" 
„Pentrucă acuma stă tot așa de tare înfipt, la mine în părete, 
cum Stătea mai inainte în sacristi=. Nu-i de înțeles, dar aşa 
este, intocmai; şi te rog să vii la mine, ca să te încredinţezi 
că-i aşa cum zic“, Spun drept că Informaţia arhitectului mi s'a 
părut foarte ciudată, fiindcă portretul de care-i vorba, era, după 
cum zicea Hans Anders, al sorei Agatha, una din călugărițele 
ale căror mumii le găsisem în criptă, Ca sa-l liniştesc, i-am fă- 
găduit să må duc adouazi la dinsul; dar nu mi-am adus aminte 
de aceasta decit spre sfirşitul sâptăminii, cind din intimplare tre- 
ceam pe la casa lui. Hans Anders eșise în oraș; am găsit insă 
pe femeia lui, „Ah, bine-mi pare, zice, c'ai venit la noi; vroiam 


- 222 VIAŢĂ ROMINEA>CA 


tocmai să vin eu la dumneata. Eşti singurul cunoscut cu care 
bărbatul meu se vede mai des. Ține mult la dumneata şi de 
acela cred că ai putea avea oarecare trecere la dinsul“. l-am spus 
că sint gata s'o slujesc, dar ea a început ase tingui cu lacrimi, 
că bârbatul ei trebue să fie bolnav. Umbiă aşa aiurit, nu zice 
toată ziua o vorbă, şi noaptea se invirteşte in pat fără să poaţa 
dormi. l-a spus acum citeva zile că are să-şi ia congediu 
numaidecit şi să plece, flindcă vede că-i istovit şi ostenit peste 
măsură, dar că acum nu-l mai poate indupleca să plece din oraş. 
„Doamne, şi nici nu mai indrăznesc mâcar să pomenesc de doc- 
tor! Cind aude numai cuvintul, sare ars şi mă dojeneşie, parcă 
laşi îndemna la cine ştie ce faptă josnică“, 
l-am spus şi eu doamnei Blanca, că trebue să căutăm să-l 
convingem pe bărbatu-său să plece. Curind s'a întors şi Anders 
acasă. Mi-a dat bună-ziua vesel; l-a dat şi femeii jui buna- 
ziua, dar vedeam că este ceva între dinşii. O umbră, un lucru 
nepipăit, o putere nevăzută, care-i stăpinea pe amindoi, şi-i dez- 
bina. La doamna Blanca, puterea aceasta se arăta mai mult ca 
o frică, la Anders,—am crezut mai intăiu că mă inşel, dar pe 
urmă observaţiile mele s'au dovedit adevărate,—la Anders era o 
scirbă de nevastă-sa; o scirbă amestecată cu groază. Mi s'a 
părut ciudat, fiindcă ştiam că pănă atunci Anders îşi iubise foarte 
tare femeia. După o convorbire scurtă şi neinsemnată, doamna 
Bianca a eşit din odae, ca să-mi lase vreme sa mà ocup de 
Hans, cum îi făgăduisem. De abia plecase ea, şi Anders m'a 
luat de braţ şi m'a dus în odaia de culcare, şoptindu-mi: „Vino, 
s'o vezi”. Deasupra unei otomane, în faţa paturilor, era atirnat 
portretul din sacristie; alături, o perdea verde dată într'o parte. 
Portretul acesta era cam straniu, obrazul părea plin de păcate 
grele; şi dacă întradevăr este al sorei Agatha, apoi se potri- 
veşte bine cu tot ce spune cronica despre ticăloşiile acestei că- 
lugărițe. M'am apropiat de tablou, cu gind să fac o incercare, 
ca să-l scot din părete. Vroiam să-i dovedesc lui Anders că in- 
chipuirile lui absurde trebuiau să se dea Invinse în faţa realităţii, 
Dar el, a sărit atunci la mine aşa minios, că mam speriat, şi 
m'a imbriacit. „Ce vrei să faci? Nu se poate, Odată ce-i prins 
in părete, nici o putere din lume nu-i în stare să-l ia d'acolo“, 
Uitase, pe semne, ce-mi spusese cu citeva zile înainte: să viu la 
dinsul acasă, ca să mă conving că ce-mi povestise era adevărat. 
„Dar de ce, l-am întrebat eu, ai atirnat portretul tocmai in odaia 
de culcare ? Chipul acesta e în stare să turbure visurile cele mai 
paşnice“. „i-am mai spus, zice, că nu eram acasă cind mi l-a 
adus, Omul care a venit cu dinsul l-a atirnat aici, fară să intrebe 
pe nimeni; şi acum nu-l mai pot scoate. Am încercat să-i pun 
perdea pe deasupra, dar (şi glasul lul Anders suna răguşit de 
emoție), ea nu o sufere. Dacă trag seara perdeaua la miezul 
nopții o găsesc dată în lături. Se uită la mine, într'una se uită, 
cu ochii ăştia grozavi. Nu mai e de suferit. Şi ştii de ce se uită 
aşa ? Am să-ţi spun“, M'a tras la o parte de lingă portret, 


CĂLUGĂRIŢA REA 223 


Şi mi-a şoptit aşa de încet că abia l-am auzit : 

răzbune pe mine, Şi se ţine de vorbă, Plânueşte =. d aaile eg 

și cred că înțeleg ce vrea", Deodata şi-a schimbat şirul vorbii 
âcindu-mi o întrebare, care atunci mi 3a părut că mare nici o 

legătură cu gindurile lui: „Te-ai uitat bine la femeia mea ?* Dar 
nam apucat să răspund, şi ela zis mai departe: „Prostii, Prog- 
i si tă“, e: urmă iar 

sa intors la ce spusese: „Vrea să mă nimicească x 

descoperit hruba ascunsă şi am poruncit să se at airea din 

stradă ; prin asta am făcut să poată intra în criptă cei care o 


rit întocmai; fața arhitectului, care 

; fat k şoptind se apropia 
faţa mea, am s'o văd totâeauna inaintea ochilor. Din ea 
tarea lui vedeam că era bolnav rău; l-am Stătuit să plece din 


în zadar, „Trebue să rabd zice ; ar fi de 
i ue 5 , ; prisos să caut 
„= rapa La trei mii de metri m'ar nimeri caşi aici“, Mal m 
„7 piste predau, dinsul, câ-l vedeam lupiindu-se cu o 
l i ost o putere reală; şi i-am s us d =- 
nei Blanca, să ia sama Şi să caute să-l infi a 4 m 
i l i - uenţeze mai aj 
privinta aceasta, „Să-l influenţez ?—şi bietei besi porlana 
OAT r; nin ie putëre ca să mă lase s'aduc doc- 
s “i tac un bine femeii, am trimis ado i- 
eten, doctorul Engelhorn, la Anders. Dar ar ceas et rr 


ste gardul grădinii şi l-am văzut pe Anders A 
A zind 
Spun ipri ca, uma, "i cam uitasem de rear ai 
mi-a părut tare rău că-mi călcasem păn' intr? 
hega de prietin. Ca să aflu măcar ăcum ce-i cui din e 
intrat în grădină şi i-am dat bună-ziua. Se vedea că băuse mult 


tare, mă bucur peste măsură şi te saluti 

S ñ nu x 
Anders vorbea aşa tare că atragea atenţia celor einer run 
muşterii imprăştiaţi în toată grădina. Pe cind eu îmi beam sfer- 
tul de vin de Moravia, el bea trei; şi de abia pe inserate l-am 


Putut îndupleca să plecăm acasă. Mergeam de-alungul apei, şi 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care umplea valea se vedeau inaintea noastră lumi- 

aa Acia Moaie Craiului. insfirşit, Anders a început vorba, tot 
despre aceleaşi ginduri ale lul: „Acum, insfirgit, ştiu „ce vrea”. 
Dar nu mai tot vorbi de dinsa—m'am rastit eu ~ par'c'ai avea 
atace cu o fiinţă adevărată“. Hans Anders s'a uitat la mine fără 
să înţeleagă, aşa de tare era acuma prins de ideile lui. Şi ştii 
dumneata ce se întîmplă subt ochii mei? E grozav lucru. pus 
stăpinire pe nevastă-mea“, „Ei, dar asta ce-o mai fi?“ „A pus 
stăpinire pe nevastă-mea, şi schimbarea se petrece subt ochii 
mel. A început cu ochii: are o privire străină, care mă pindeşte, 
cînd vin, cind plec, pindegte tot ce fac. Cind zic ceva, ochii a- 
ceia grozavi lucesc batjocoritori. Pe urmă i s'a schimbat şi tru- 
pul. Femeia mea era mai scurtă şi mai grasă; iar femeia care 
şade acum lingă mine, şi doarme, sau se prefaze că doarme (fi- 
indcă prin pleoapele inchise mă priveste)—femeia rh sati 
naltă şi mai subțire. Mă Impresurä, mă prinde in mreje. Mi-a 
omorit femeia și a pus stăpinire pe trupul ef, ca să fie aproape 
de mine, şi în ziua cind are să semene întocmai cu portretul, 
are să mă stăpinească cu totul. Dar m'am hotărit să-i iau înainte“, 
Spertat, am înteles că iritația nervoasă a omului ajunsese acum 
aşa departe încît se putea zice că era nebunie. Nu mai era 
“timp de pierdut. Trebuia lucrat cu hotărire, şi adouazi ma 
sfătuiam tocmai cu doctorul Engelhorn, prietenul meu, ce se ta- 
cem ca să ajutăm pe biata femeie, cind doamna Blanca a in- 
trat in odaia mea. Părea foarte obosită, palidă, cu ochii căzuţi 
şi sperioşi; şi slăbise, aşa că părea mai naltă. „Ştiu tot, doamnă 
i-am zis. Dar ea a început a plinge: „Ah, ce poţi şti D-ta! Nici 
nu-ți fuchipui măcar ce sufăr eu, Viaţa mea e iad, Asta bi 
vorbă goală, în cazul meu, ci adevăr amar. Nu mal pot răbda ; 
bărbatul meu e schimbat cu totul. Vad bine că-i e scirbă de 
mine. Mă pindeşte intruna; într'una il simt cum se uită groaz- 
pic la mine, şi aşa par’ c'ar aștepta cine ştie ce rău din parva 
mea. Uneori se intoarce deodată în loc minios, par’ c'ar crede 
că mă ţin de dinsul furiş. Pe urmă nu vorbeşte mai deloc; R 
cind încep cu, imi răspunde aşa caşi cum ar vrea să o 
prinză cu fiece vorbă. Cind incerc să-l întreb de purtările lu 
ciudate, ride grozav. Aseară, dupăce toară după- amiaza lipsise 
d'acasă şi se întorsese cam bâut, steteam tocmai să mă dezbrac, 
cînd deodată m'am pomenit cu dinsul ta spatele meu. Fusese mai 
intăiu în odaia lui şi, prin ușa de sticlă, îl văzusem cetind şi răs- 
foind un caet. ȘI deodată a fost la spatele meu. Venise în pre 
mea fără să-l aud, şi cind m'am întors m'a luat de git şi a i 
„Frumos git—şi a fost tăiat odată“. Mi-a fost frică atunci, k 
am vrut să ştiu ce vrea să zică cu asta. Dar el a ris numai iar 
așa urit, şi a arătat tabloul care-i în odaia de culcare. sini 
b'o, zice, pe dinsa; ori mai bine intreabă-te pe tine singur E 
Nam putut dormi toată noaptea, gindindu-mă la vanai a i 
ciudate. Dimineaţa, m'am sculat şi m'am dus în odata y i 
iau caietul; mi se părea că schimbarea lui bărbatu-meu va fi a 


CĂLUGĂRIŢA REA 225 
S 2% 
Vind a face cumva cu caetul acela, Era incă pe masa de lucru, scris 
aproape tot, de mina lui. Mi-am adus aminte că de citeva săp- 
tămini scria într'însul, cu o grabă ciudată, de multe ori aiurit, 

are că, aşa de iritat, că orice zgomot in apropiere îl scotea din 
ire, şi mult aşi fi dat să ştiu ce lucrare era asta, care-l absor- 
bea şi-l irita atita. Cind am vrut să incep a ceti, ma apucat o 
frică straşnică, care mi-a învins curiozitatea. N'am avut nici mă- 
car curaj să-l deschid, fiindcă mă temeam să nu aflu ceva in- 
grozitor. De aceia am adus caetul, şi te rog să-l ceteşti dum- 
neta, şi să-mi spui pe urmă ce-i de făcut. Să-mi spui din el 
atit cit vei socoti dumneata“, Zicind aşa mi-a dat manuscriptul 
acesta, pe care vi-l predau dumneavoastră, domnule Judecător. 
Aveţi să găsiţi foarte curioase însemnări.  Rămine la judecata 
dumneavoastră să inţelegeţi această istorie care, mie, după ce am 
cetit, îmi pare şi mai neințeleasă *; doctorul și cu mine am cău-. 
tat să-i scoatem femeii din minte ingrijorarea ; cu toate că şti- 
am bine că primejdia-i aproape, i-am dat a înțelege că n'are de 
ce să-l fie frică. Şi aşa am făcut-o să plece acasă ceva mal 
liniştită, dupăce l-am promis să cetim însemnările bărbatului, și 
să-i raportăm despre asta chiar adouazi dimineaţă. Asta a fost 
o negligență a noastră de neiertat. Lipsa aceasta de prezenţă 
de spirit, de hotărire energică a prietinilor, a co:tat-o viaţa pe 
biata femee. Aşa-i cu noi oamenii; vedem bine pericolul, dar 
nu facem nimic ca să-l intimpinăm din vreme. Dupăce am ce- 
tit, doctorul Engelhorn şi cu mine, caetul pân' la sfirşit, ne-am 
uitat unul la altul. Eu am zis: e nebun, Dar doctorul e om 
curios. Deși profesează o ştiinţă pozitivă, are însă pe de lături 
şi superstiții : crede în tot felul de „Stări noptatice“ ale sufletu- 
lui, cum le zice el. La tot pasul are obiceiu să citeze: Sint lu- 
Cruri între cer şi pămînt, şi celelalte. lar cind ştiinţa medicală 
dă peste vre-o enigmă pe care n'o poate deslega, nimeni nu se 
bucură așa ca doctorul Engelhorn, De aceia nu m'am mirat prea 
mult, cînd s'a uitat la mine cu îndoială: „Nebun? Nu ştiu dacă 
ai tu dreptate. Mie nu mi se pare. Sint stari care samână straş- 
nic cu ncbunia, şi tot nu sint nebune. Ca să-ți pot explica asta, 
ar trebui.“ Dar eu i-am tâlat vorba: „Dar bine ce ar putea să 
fie ?*— El a strins numai din umeri: „Nu ştiu“,— Noaptea, tir- 
ziu, domnule judecător, am stat noi aşa de vorbă, cu prletinul. 
Adouazi dimineaţa am auzit că doamna Bianca a fost omorită. 
Numai dela Hans Anders insuşi putem afla ce s'a petrecut ina- 
inte de fapta aceasta grozavă. Noi putem numai! presupune că 
omul a vrut să scape, prin omorul acesta, de stafia lui, şi aşa 
s'ar putea înțelege destul de bine de ce portretul a fest sfără- 
mat. Judecata are să hotărască, dacă cuvintul din urmă, în a- 
ceastă stranie intimplare, nu trebue lăsat tot psihiatrului, 


* Însemnările lui Hans Andres "le-am pus la incepulul acestei 
dări de seamă. 


. 
© 


Da: 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aşa a declarat doctorul Holzbock, arhivarul. 

Cazul misterios a! lui Hans Anders sa isprăvit într'un fel 
peste două zile, prin moartea arhitectului. L-au găsit, în închi- 
soarea preveniţilor, şezind răzimat de părete, cu o mină pe ini- 
mă, cu braţul drept atirnind moale în jos, şi aşa de ciudat su- 
cit, incit doctorul închisorii a clătinat din cap, cînd a inceput să-l 
caute. A găsit că braţul era rupt şi scrintit in citeva locuri, 
caşi cum ar fi fost zdrobit cu o siraşnică putere. lar moartea 
a zis doctorul că į s'a tras dela inimă, din spaimă pe neaş- 
teptate. 


Din nemeşie de Anton Gherman, 


Karl Hans Strobl 


Răstignire 


Tu, Cel de-asupra judecății mele, 
De care însă sufletul! mi-l leg, 

Mă iartă că nu pot să te 'nțeleg 
ȘI-ţi cer lumină cu 'ntrebări rebele : 


De ce-ai svirlit în gol noroi de stele 
Şi 'n noapte golul l-ai sviriit intreg 
Absurd şi mut, de nu ştiu să desleg 
Enigma ta ascunsă ’n toate cele ? 


lar dacă sint la fel cu chipul Tău, 
De ce sint mic şi mărginit şi râu, 


- Cind Tu eşti bun, nemărginit şi mare ? 


Şi dacă toate 's după cum voeşti, 
De ce-mi pui crucea minţii în spinare 
ȘI pe "'ndoiala mea mă răstigneşti 7 


Mihai Codreanu 


e 


In slujba celorlalți 


ACTUL II 


(Odaia de lucru a lui Dunker. Mobilă grea de nuc, stil bizan- 
lin ; o garnitură de safian, slaluete, vazoane, covoare, perini orientale, 
draperii. In unul din fotolii Ediih citeşte o carle. Soneria zbiraie. O 
clipă mai tirziu intră feciorul prin ușa din fund), 


Feciorul—Un domn Tumin întreabă de domnul Director. 


Edith.— (tresare) Spune-i să poftească. (feciorul esă prin a- 
celași ușă) Ce intimplare minunată! De data asta nu-mi scapă 
ursul acesta ador:bil, (Batai uşoare în ușă) Intră. 

Tumin.— (e palid şi abăluli, Se înclină dela ușă. Ediih se ridică 
şi răspunde prietenos) Domnul Director mi-a trimis vorbă că la 
zece mă primeşte şi, cum îl ştiu exact, se pare c'am venit prea 
devreme. 

Edith.—(il musiră cu degetul) Foarte rău. Cind conducato- 
rul unei greve are norocul de a fi el chemat de patron, nu tre- 
ae ai se grăbească, Din contra, cinci minute întirziere nu 


Tumin.—Spre a simula indiferența ? 

Edith.—Nu, dar spre a demoraliza pe adversar, făcindu-l 
să aştepte. E una din cele mai înțelepte maxime ale lui Nietzsche. 

Tumin, — Demoralizarea aţiţă. 

Edith.—Asupra tatălui meu, mai exact, asupra directoru- 
lui În suspensă Dunker, ar avea un efect contrariu, i-ar fringe 
semeţia. 

Tumin.— (penibil) Se pare că-mi cunoaşteţi adversarul mai 
bine decit mine. (zimbește) 

Edith — E un atestat cam prost pentru dumneata. 

Tumin.— Dar cinstit mărturisit, 

Edith. — Nu foloseşte la nimic, din contra. 

Tumin.— Doamne, Doamne, cit scepticism. 


_____ ÎN SLUJBA CELORLALŢI _ 229 


Edith.—(cu o uşoară ironie în glas) Ce vrei, sint fiica direc- 
torului Dunker, 

Tumin.—(cu un gest de bruscă aducere aminte) Permiteţi-mi, 
domnişoară... 

Edith —( întrerupe) „Tumin, funcţionar de bancă“, cum 
glăsueşte tabloul de recensămint; „Capul grevei“, cum iţi zice 
azi tot tirgul şi „biblioteca ambulantă“, cum te poreclisem eu. 
Vezi cå nu mai era nevoe să te recomanzi ? 

Tumin. — (cam intimidat) Sînt sincer măgulit de... 

Edi'h. — (ìl cade în vorbă) De poreclă. N'ai, zău, nici un mo- 
tiv.  Ți-o dădusem dintr'un sentiment de ironie faţă de supe- 
rioritatea intelectuală cu care se părea totdeauna că jonglezi. 

Tumin. — Oricit de vanitos aş fi, domnişoară... 

Edith.— Nici o apărare ; e de prisos. Sint convinsă c'am 
greşit, altfel nu ge Spuneam aşa de brutal. Dar, dacă te lù- 
vinuisem pe nedrept de o atitudine calcula!ă, trebue să-ţi re- 
proşez acum, cu drept cuvint, exces de spontaneitate, ca să 
nu califice mai sever omisiunea de a te recomanda. 

Tuiin—(rusinoi) Într'adevăr, ce stingăcie supărătoare ! 

Edith —Dac'ar fi numai atit, dar asta denotă —iartă-mă 
că mi permit — timiditate, lipsă de calm, surescitare, Şi cu ast- 
fel de scăderi ai de gind să te lupţi cu tatăl meu ? 

Tumin.—(intuneca!) Ce-i drept, calmul nu-i apanajul revol- 
taţilor. 

x Edith.—Cit timp zac încă încătuşaţi— natural, dar lanțu- 
rile odałā scuturate, calmul şi energia sînt Singurele arme de 
biruinţă. În lupta cu un uriaş ca tatăl meu şi aceste arme de- 
vin neputincioase, dacă nu se pot ridica pănă la cinism şi bru- 
talitate. 

Tumin.—(cu insullețire) O mişcare care se bizue pe con- 
ştiinţa dreptăţii şi rezistenţa de granit a celor asupriţi, nu se 
coboară la astfel de mijloace. Triumful nostru nu trebue să 
fie rezultatul unei acţiuni de catastrofă sau şantaj. 

Edith.— (din ce în ce mai însuliejită) De ce nu? Cind eşti 
impins la extrem şi ai conştiinţa dreptăţii? Asta ar însemna 
sfială, laşitate. Căci laş nu eşti numai atunci cind loveşti pe la 
spate, dar mai ales cind n'ai tăria să loveşti, deşi eşti dator 
s'o faci. 


Tumin.—Chiar dacă, din repulsiune morală, nu poţi s'o 
? j 


Edith—Repulsiune morală ? Asta-i o virtute cînd lucrezi 
pe propria-ţi socoteală şi cind in joc sînt interese personale, 
alifel devine crimă, trădare. Domnule Tumin, îţi cer încă o- 
dată ertare, dar dumneata eşti slab, sfios. Teoriile dumitale nu 
duc la tăvăleală. (Tumin iresare şi se întunecă) Intoarce-te prin- 
tre ai dumitale şi imprâştie scinteile sufletului dumitale gene- 
ros unde-i nevoe de inflăcârare, de foc sacru. Incoace să tri- 
miţi pe cel mai acrit, pe cel mal cinic dintre voi, Veţi fi fie- 
care la locul lui şi amindoi o binecuvintare, 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


toată Înverşunarea: vom răscoli presa, vom pune în m 
Sindicatele, vom provoca o mare acțiune de solidarizare ! 

Dunker.— (ironic) Uli că voi n'aveți nici o organizaţie. 
Ce veţi face contra eventualelor defecţiuni şi desolidarizări din 
îns=şi rîndurile voastre ? 

Tumin.—Nu se vor găsi astfel de mişei | 

Dunker.— (cu Inditerență) Şase au şi sosit şi în acest mo- 
ment o parte din mesele părăsite de voi, sînt ocupate. ~- 

Dati. — (revolian Canaille 1 Vom şti să-i impiedicăm ! 

Dunker.— (ride) Va-să-zică nu ştiaţi nimic?! Şi cu o ast- 
fel de „vigilenţă“ aveţi de gind să duceţi lupta! Iți spun drept, 
mi-aşi fi dorit adversari mai vâjnici. A propos, Era să uit 
cauza principală, pentru care te chemasem. Ştii că acum trei 
zile consiliul nostru a avut şedinţă. Una din hotăriri te pri- 
veşte, Ai fost numit procurator cu delegația specială de... 

Tumin — (intrerupe indignat)... de trădător”, (sarcastic) De- 
sigur. Se putea să lipsească din program. Ți-am mai spus că: 
nu toate lucrurile-s de vinzare, dar nici toji oamenii, La perspi- 
cacitatea dumitale, m'aşi fi aşteptat să-ţi cunoşti mai bine omul, 

Dunker.—Aici ai dreptate. Zi cu zi te-am cultivat, ţi-am 
pregătit ascensiunea, pentrucă vedeam In tine un colaborator 
preţios, capa... 

Turmin.—Un instrument docil te incercal să faci din mine, 
o canalie | 

Dunker.—Vorbe. Un om inteligent nu-i niciodată instru- 
mentul altuia, ci al propriilor sale interese. Micile servicii ce 
ni le facem, sînt bazate pe reciprocitate şi-i treaba omului is- 
cusit să nu rămînă niciodată în deficit, Respingi, prin urmare, 
numirea. 

Tumin —Cu toată indignarea cuvenită. 

Dunker.— (etică de pe masă o mapă, mănulnd-o astfel, ca In- 
scripția de pe scoarță să vie văzulă de Tumin) Bine, (nonşalani)voiu 
comunica aceasta consiliului. 

Tumin. — Cind vă veți hotări să acceptaţi cele zece puncte 
din memoriu, stăm la dispoziţie, eu şi ceilalţi. (zăreşie mapa şi 
tresare) Dar ce caută cazierul unchiului meu, acasă la dumneata ? 

Dunker.— (zimbiad mefistotelic) Nu găseşti că eşti cam in- 
discret, ba chiar îndrăzneţ ? 

Tumin.— (violent) Ce-mi pasă mie de aprecierile dumi- 
tale! Trebue să ştiu, ce caută cazierul acesta aci. 

Dunker.—(aspru) Ori eşti cuviincios, ori... (îi arata uşa) 

Tumin-—(izbucneșie din nou) Desigur o nouă maşină infer- 
nală, (stringe pumati) 

unker.— (tremură de minie relinulă) MA priveşte. 

Tumin. — Bănuesc că pe mine mal mult | (disperat) Te rog, 
nu mă chinui. - 

Dunker.— Vezi, rugăminţile mă induplecă uneori; ele stat, 
adesea, începutul pocâinţii. E drept, Tumin, te priveşte şi E 
tine cazierul acesta. (Tumin deschide ochii mari) Şili că unch 
tău a gajat, dăunăzi, la noi tot depozitul. 


IN SLUJBA CELORLALŢI 233 
— I 


Tumin=— (sfirsit Ştiu. Mai departe. 

` sq anker.—Din buletinul de azi al bursei reesă o „baisse“ 
e las 

Tumin:— (din ce în ce mai incorda!) Actul de gaj mai sarge 
trei luni până la scadenţă. Tocmai atunci e toiul sezonului şi... 

Dunker.—Perfect, dacă n'ar fi forțat să vindă astăzi, 

Tumin. — (vocea-l iremură) Forţat să vindă ? Ştiu că dobinda 
e plătită, aşa că nu se poate cere executarea actului... 

Dunker.— (stidător) Nu se poate! Ar trebui să ştii odată 
că acest cuvint n'are înțeles pentru mine. 

Tumin.— Vorbeşte | Nu mă mai tortura ! 

Dunker.— Am cumpărat, chiar azi, accepte ale unchiului 
dumitale, in sumă de 50.000 lei, toate la vedere, deci pot fi i- 
mediat protestate şi... 

Tumin.— (scoale un sirigăi de disperare) Ce monstruozitate! 
(se repede la Dunker) Înfige-mi ghiarele în beregată, fără milă, 
fără cruţare, dar ce ţi-a făcut acest nenorocit. 

Dunker.— (sarcastic) Are nenorocirea de a insemna totul, 
„pentru acel care mi-a atirnat greva de git şi a incercat să må 
umilească. Cum vezi, Dunker nu ştie numai să ia dobinda, dar 
să şi plătească. Şi vai de acela care se incumetă să mă aibă 

datornic, 

Tumin, — (adrobu) Şi al îndrăznit să ne învinueşti pe noi 
de şantaj! 

Dunker.—(cinic) Ştiam că vă speriaţi de fraze, 

Tumin. — Dumneata, în schimb, nu te sperii de nimic. Eşti 
iadul şi diavolul la un loc. ŢII, dar, barda întinsa peste gitul 
meu. Bine. Pune condiţii. Udă pana in singele meu şi scrie ce 
vrei. Eu, nemernicul, voiu iscali orice, până şi sentința de 
moarte a tovarășilor. Dar repede, repede | 

Dunker.—lţi cer infinit mai puţin: încetarea imediată şi 
necondiționată a grevei. 

Tumin. — (izbucnind cu furie) Şi infernul să înceapă iar | (se 
repede la Dunker) Nu, monstrule | Fă ce vrei (vrea să-l apuce de 


gil, dar Dunker parează mişcarea cu pumnul și-l îmbrinceșie cu vi- 
viență). 


ki Panker.—Nebunule, tot încă nu-mi cunoşti puterea pum- 
u 


Tumin.— (zbierîind) Voiu merge la binefăcătorul meu și-i 
voiu spune că-i dau viaţa, că-i aduc cu frenezie toate jertfele 


Tumin.—Loveşte, zdrobeşte-mă; va fi cea dintăiu faptă 
bună a dumitale. 

Dunker.— (revenii repede în lire, iși aranjează părul şi zim. 
beşte Ironic) Bravo, Tumin! Asta zic şi eu c'ar fi o lovitură de 
"maestru. Tu (răspicat) învăţind pe unchiul tău să se des are, 


| 


234 f VIAȚA ROMIMBASCĂ _ 


subt pretext de falig, de datorii de onoare ale... tatălui tău. 
Deac Tumin. Intreci chiar pe un director de bancă. 

Tumin. — (scoate un răcne! inăbuşii, ii priveşte îngrozit pe Cuns 
ker şi sprijinindu-se de speleza unui fotoliu, îngină, |ininda-se de piepl) 
Datorii de onoare ale tatâlui... meu (împreună minile implorător). 

Edith.—(deschide zgomolos uşa din dreapia şi rămine, înmăre 
murilă, în prag. Pe [aţă | se cileşie o durere înăbușită. Murmură : in- 
Irinl, Către Dunker cu glas vibrător) De astă dată, tată, te-ai în- 
curcat în socoteli. Omul acesta nu va eşi de aici nici zdrobit, 
nici umilit. (Dunker păleşte şi sirigă furios) 

Dunker.— Asta nu te priveşte, Edith! 

Edith — Ba, foarte mult, Și de oţel de ar fi laţul ce i-ai 
fi pus în jurul ului, eu voiu şti să-l fring ! 

Dunker.—Tu!? 

Tumin. — Domnişoară, te conjur. 

Edith.—Eu. Dumneata nici nu bănueşti decind mocneşte re- 
volta in sufletul meu, pălmuit zi cu zi, ceas cu ceas, de cruzi- 
mea dumitale, adesea prefăcută, dar veşnic fără greş. Ajun- 
sesem să mă infior, îngrozită, de fiecare mingiere, de fiecare 
vorbă bună a dumitale, gindindu-mă : cine ştie dacă în clipa 
asta buze incleştate într'o dureroasă crispare nu-ţi aruncă un 
blestem. 

Dunker.— ţi ordon să părăseşti indată odaia | 

Edith.—Nu ! Pentru nimicin lume! Lava, odată izbucnind, 
nici o putere nu va mai fi în stare s'o inâbuşe, (Căire Tumin) 
Iti mulţumesc pentru acest mare prilej la al cărui nivel voiu şti 
să mă ridic. (Dunker umblă agitat prin odae), Ş 

Tumin.—Pentru Dumnezeu, domnişoară ! Cauza noastră 
nu-i incă pierdută, ca să aibă nevoe să alerge după minuni. 
Revolta dumitale generoasă è o mare mingiere pentru noi, dar... 

Edith.— Nici o împotrivire. Știu tot. (se adresează tatălui .a 
Am stat tot timpul ghemuită colo. O spun fără a roşi şi får 
regret, din contra, căci altfel, cine ştie dacă în clipa asta (către 
Tumin) nu erai doborit. Cauza voastră compromisă. (Tumin în. 
cearcă să se opună) Nu ştiu ce vrei să spui, dar orice vorbă e 
zădarnică. Tu nu trebue să eşi de aci nici micşorat, nici u- i. 
milit. (i stringe mina și vorbeşte mişcată) Pentru mine, nu! (Tas 
min tresare) (Edith se adresează lalălui ei) Triumful va fi de data 
asta al celorlaiți, căci sfinta lor dreptate a căpătat un apără- 
tor temut de directorul Dunker. A 

Dunker:— (ride sarcastic) Fiica în coaliție cu banda nea- 
gră. Senzaţional, n'am ce zice | Dă-i înainte! 

Edith.—Cinismul nu-ţi va folosi la nimic! A fi fiica lui 
Dunker e, în cazul nostru, o virtute de nepreţuit, căci ea ct- 
noaşte slăbiciunile tatălui Și va şti să țintească fra greş. Şi 
te incredințez că victoria lo 


numai biruinţa unei cauze mari, dar reabilitarea | 
dumitale, port și şi 


Dunker.—(i:bucneşte intr'un ris sarcastic) 


Cortina 


VE ÎN SLUJBA CELORLALŢI 


ACTUL Iil 


(Acelasi decor ca în actul |, La ridicarea corlinei Bally şi Fe- 
raru siau în fața uneia din biblioteci), 


EEE 


Feraru—Ce n'agi da să ştiu ce s'a pttrecut alaltăeri în- 
tre Cubi şi Tumin. Svonurile sint atit de fantastice încit imi 
vine să cred că na fost nimic ; că-i o legendă, ca toate legen- 
dele care se țesă in jurul acţianilor ce esă din comun. 
Bally.—Dar n'ai să spui că şi dispariţia lui Cubi e o nås- 
cocire. 

Feraru.— Fata croitoresei din curte se jură că l-a văzut 
pe Cubi incuind pe din afară uşa şi alergind ca un zănatec, cu pă- 
rul vilvoiu, cu ochii eşiţi din orbite, strigind cit il ținea gura: 
„În singurătate, singzuratecul se pierde el insuşi, intre oameni 
il pierde mulțimea“,—pâna a dispărut. Ceva mai tirziu, tot fata 
il văzu pe Tumin sărind pe fereastră şi descuind uşa. 

Feraru—L-ai sondat pe Tumin ? 

Bally.—E închis cu şapte peceţi. „Sfintul“ e mai mut 
ca oricind, 

Feraru—Are motivele lui. (Indigaat) Dar excesul lui de 
cavalerism faţă de stricătorii de revă, îţi place ? 

Baliy—Nu vă spuneam euD Nu pe ascunsele, nu după 
deget. Lovitura pe faţa şi în lături cu ei! (Ciliva luncjlonari intră 
prin ușa din dreapia, fâcind cerc în jurul lui Bally şi Ferara). 

Bally.—Nu trebuia cu nici un preţ să se accepte banii 
dela el, pănă nu arăta proveniența. Cica, dela amici generoşi. 
Bānuesc eu cine se ascunde îndărătul acestor „amici generoşi“, 

Toţi.—(misterios) Crezi ? 

Balily.—Ba bine că nu. Nu ghiciţi aci capul lui Dunker ? 
Socoteala e limpede: subt cuvint că-s cei mal nevoiaşi, a ales 
pe sprinceană pe cei mai sentimentali dintre noi, Ce şi-a zis 
vulpea : ăştia sint sensibili, ajutorul acesta misterios care mi- 
Toasă a ofrandă, îi va desgusta, li va duce la disperare şi în 
cele din urmă vor da semnalul răsvrâtirii şi al detecțiunii. (a- 
ProLări unanime 

Bally.— Credeţi că nu i-am dat a înțelege, că am miro- 
sit ceva ? 

Tofi —Ei, şi ? 

Bally —Făcea pe chinezul. (amenințător) Dar, lasă, il vom 
face noi să înţeleagă ! (tot grupul se indreaplă spre ușa din dreapta). 


Feraru.— Numai să nu fie prea tirziu, (pleacă toți. Prin uşa 
dia fund intră Tumin și Lewinsky), 


Tumin.—(amării) Ai väzu? A treia zi şi afară de tele- 
grame minuscule pe pagina inseratelor, nimic. ȘI eu, care tre- 
muram de emoție ia gindul că presa cinstită, democratică va 
pune totul în... 

Lewinsky. — (zimbeşte ironic) Presa democratică t.. Ce vrei, 
Dunker a ştiut să-şi asigure şi acolo prietenii, pe care tu ugor 


„i le-ai fi putut smulge. 


~ 


p C 


235 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Tumin.—(indigns!) Fireşte, numărind bani pe şin. Dar nu 
pricepeţi că nu mă puteam preta la înjosirea lor, la blamarea 
noastra ? Tu, bunăoară, ai fi fost în stare să faci aşa ceva ? 

Lewinsky.— Vezi, acesta ţi-e păcatul: eşti av de subiec- 
tiv şi e banal să-ţi mai spun că aceasta e dezastruos la un 
conducător de mase. El nu trebue să aplece urechea la bătăile 
inimii lui, ci la glasul acelora ce i-au încredinţat soarta şi mai 
ales inleresele lor. 

Tumin. —Știi bine că nu m'am impus, din contra, 

Lewinsky. - Trebuia să ai puterea de a te împotrivi îm- 
prejurărilor care te-au impus. Dacă n'ai putut s'o faci, fn- 
îruntă cu energie, cu brutalitate, la nevoe, orice tentativă recal- 
citrantă, izvorită din răutate sau din neînţ-legerea firii tale. 
Nu vezi în ce hal am ajuns? Râzvrătire pe faţa, intrigă pe as- 
cuns. Mai ales, intrigi ! 

Tumin.—Ce vrei? Sărăcia şi mizeriile l-au acrit pe ei ca 
şi bogăţia pe Dunker. Exiremele se ating şi aici. Burghezia de 
mijloc nici nu se revoltă, nici nu oprimă. Cum vezi, sint pa- 
cate sociale pe care le pricepi şi le erţi, 

Lewin:ky.—Vezi că nu-ţi iartă ei virtuțile. 

Tumin.—(suspină) Aci ai dreptate, E răzbunarea inconşti- 
entă a păcâtosului nevinovat. 

Lewinsky.— ŞI e o adevărată tragedie cînd nici nu-i poţi 
forța să-ţi respecte virtuțile, nici nu te poți cobori tu la rolul 
de simplu executor al capriciilor lor. 

Tumin.—(tară convingere) Poți evita tragedia, dindu-te în 
lături, 

Lewinsky.—Acumn e prea tirziu, Tumin, Şi pentru tine şi 
pentru mişcare. 

Tumin.—Asta-i o frază. O mişcare pornită din nevoile şi 
revolta celor mulţi, nu poate, nu trebue să depindă de un om. 
In ce mă priveşte (zimbeşie amar) am invățat să port poveri 
mai grozave, decit cancanuri de birtitori. 

Lewinsky.— (serulător) Tumin, tu porți, dela o vreme, o 
cruce grea în spinare. Sufletul iți pare mai chinuit ca oricind. 
Tu-mi ascunzi ceva. 

Tumin.—Nu te lăsa şi tu furat de susceptibilitatea fălcilor 
mele, Ele nu aşteaptă—o ştii, doar—cine ştie ce mare prilej ca 
să-şi manifeste, in felul lor, solidaritatea cu mine. 

Lewinsky —A propos: dela cine erau banii? 

Tumin.—Din economiile mele. Un simplu deburs, pănă 
sosesc banii anunţaţi. 

Lew.nsky. — (ulmi) ȘI mai spus-o ? 

Tumin. — Băeţii nu i-ar fi primit. 

Lewinsky.—Incorigibil. Seninătatea ta e fantastică. Nu i-ar 
fi primit ? Nu te-ar fi crezut, Sau ar fi simulat-o, cel puţin, 
asta aa, dar de primit !.. (chemat de cineva din odaia de alături, 

leacă). 
< Tsmin—{se line de piepi) ŞI inima asta bolnavă care nu 
se sparge! Şi creerul ästa care nu trozneşte! 


Aa | 


ÎN SLUJBA CELORLALŢI 237 

Lewinsky. — (se intoarce însoți! de domnişoara D Uita- 

-a Beg te întreb, la ce rezultat aj ajuns cu delegatul + dn Bu- 
Tumin:— (ironic) S'a căznit o jumătate de oră să-mi de- 
monstreze, după toate regulele artei, că funcţionarii de bancă... 
nu pot face grevă. După ce i-am arătat ingrata realitate, s'a 
subărat foc şi a plecat cu primul tren. (Din odaia din dreapta in- 
tră tineri şi domnișoare, care se grupează și discută. Cijiva îl întind 


Feraru.— Nu credeţi că-i timp să deschidem şedinţa ? 

Mai mulți.— Negreşit, negreşii. (toţi se string în jurul mesel). 

Tumin.—(e palid şi vorbeşte anevoe) Să-mi dați voe să vă 
faportez rezultatul mediaţiunii cu cei şapte stricători de grevă. 

Feraru — Reptilele ! (mai mulţi ridică pumnii rociterind). 

Bally —(indigna!) Ciomege, nu mediaţiune ! 

Tumin —Pe lingă car fi nedemnă de noi, violența ar fi 


gi pá semn de neputinţă, (protestări ŞI sirigăle: nu-i adevăral! 
lea sint speculați! savante 5) 


Tumin—Presiunile e bine să le rezervăm ca ultimă jin- 
stanţă. Oricum, trebue să auzim şi cuvintul lor, înainte de a-i 
răstigni. Am propus o intilnire cu delegaţii noştri. 

Feraru.—(maliţios) Să organizăm în cinstea lor şi o retra- 
gere cu torţe, 

Tumin.— Sarcasmul nu ne serveşte la nimic. 

Bally.— (cătră colegul de lingă ei) Nu cumva are de gind să 
le ia şi apărarea l (ciliva murmură). i 

umin—lnainte, însă, de a lua o hotărîre in chestia asta, 
țin să vă comunic rezultatul întrevederii cu delegatul direcţiei, 

Bally.—Nu înţeleg ce legătură ar avea una cu alta, ȘI nu 
pricep sistemul curios al Salturilor, Chestiunea celor şapte nu-i 
atit de simplă, după cum vrei să ne-o infăţişezi. 

Tumin.—(revolia!) Aibi odată curajul să spui verde ce gin- 
deşti! Insinuâri lage nu voly mai îngâdui, 

Feraru.— Nu vorbi de funie În casa spinzuratului. (mişcare) 

Tumin.— (tără să bage de seamă Înlreruperea) Viermele intri- 
gii roade tot mai mult mişcarea |! 


Sal, şi Feraru.— (simulian) Abia ai vorbit de insinuâri. 


paa rad Suba —afrme, Și n'aşi fi făcut-o nici acum, 
nu observam că, în uneltirile voastre, i 

săpa înseşi temeliile... Asset 
Feraru—Asta-i o amenințare sau... (tumult). 
Tumin—(cu glas Puternic) E un strigăt de durere! 
Bally.— (intimi 'at) Intrigi—ciod nu admitem să se petreacă, 

ip ştirea Peer ate anni care ne privesc? Uneltiri — 
vrem t i 

end her ştim dela cine vin banii ce nise oferă ? (aprobări 
Tumin.— Va-să-zică suspiciune i aci. SI to 
Feraru—lată te întrebi desde aci pa al 
Voci. — Cerem acum lămuriri ! 


- 


238 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Lewinsk y.— (indignat) Dar aveți aerul de a cere socoteală, 
nu lămuriri | 


Tumin.—Dacă o făceaţi din capul locului, cinstit şi pe 
faţă, vă dădeam, cu dragă inimă, răspunsul pe care eraţi în 
drept să mi-l cereţi. Acum, însă, pun chestia de încredere: ori 
sinteţi încredinţaţi că demnitatea voastră şi prestigiul cauzei imi 


sint prea scumpe, ca să mă fi pretat la o umilinţă şi atunci 
să-mi daţi voe să vă lămuresc cînd şi cum volu crede de cu- 
viinţă... (vorbeşte din ce în ce mai anevoios) Ori, persistaţi în provo- 
carea dumneavoastră şi atunci vă răspund îndată şi mă retrag. 
(murmure) Situaţia asta imposibilă trebue să ia sfirşit, atmos- 
fera asta înăbuşitoare, care ameninţă să ne... 

Feraru.— Deocamdată văd că ne ameninţi tu (aprobări şi 
protestări) 

Baily.—Aşa-i. (tumult. Cineva sirigă) O punte de retragere! 

Tumin.—Insist cu atit mai mult, cu cit se pare că ne a- 
flăm la o răspintie (se face tăcere) periculoasă, fn faţa căreia 
cată să fim un gind şi o simţire, ca să putem alege calea cea 
dreaptă. Delegatul direcţiunii a plecat îndirjit şi din cele ce a 
apucat să-mi spue, deduc că pe Dunker l-a apucat o adevă- 
rată frenezie de încăpăţinare. E nevoe, dar, să ne pregătim 
pentru o luptă disperată şi cine ştie cit delungă (murmaure). Nu 
vă spun aceasta, ca să vă demoralizez, Din contra, în ce mă 
priveşte (se opreşte o clipă şi respiră greu) sint mai hotărit şi mai 
plin de speranţă ca oricîni. Dar e de datoria mea să vă pre- 
vin, pentru a înlățura putinţa unei demoralizări. Avem în mij- 
locul nostru colegi-tineri, copii aproape, care pornind la luptă, 
s'au bizult mai mult pe noi, decit pe propriile lor puteri, Mă 
adresez, deci, in deosebi acestora şi... 

Feraru.—Dar pentru Dumnezeu, nu vezi ce deprimante-ţi 
sint cuvintele?! Decit să ne îndemni la un examen sufletesc— 
căci aci bânuesc că vrei să ajungi—ai face mai bine dacă ai 
da în vileag actele compromiţătoare ce le ai contra lui Dunker. 
Ar fi mijlocul cel mai sigur de a-l pune cu botul pe labe (siri- 
găle de: așa-l! o cerem! o vrem!) 

____ Tumin.—(tăcînd o storțare disperată) V'aţi eşit din minţi?! 
Nici nu neg, (voci: degeaba, ştim noi!) nici nu confirm dacă am 
Său nu ceva compromiţător în contra lui Dunker. Dar, oare 
pentru a ajunge aci, am pornit într'un avint de revoită gene- 
roasă, sau pentru a distruge un sistem josnic de veşnică împi- 
lare, de veşnic șantaj? Şi acum să ne întinăm sufletele cu no- 
toiul ce ne propusesem să-l ardèm? 

Voci.— Fraze, fraze, 

Bally.—No! trebue să învingem, restul nu ne priveşte. 

Feraru.- Cu orice preţ. 
nus ii SIE — Goman un atentat moral? (strigăte de: calom- 
i à 

Feraru— (insinuant) Atentatul a şi fost comis. 

Tumin.— Cum ? 


i = 
n a Sp a ai 


ÎN SLUJBA CELORLALŢI 239 
Feraru.—Cind te-a cumpărat Dunker ! 
Bally.— Cu acte cu tot. (sirigăie de: „trădător | aiară cu el!“ 


Se ridică şi pumni. Tumin încremeneșie cu gura deschisă, cu ochii 
îngroziți, cu minile întinse şi cu pumnii crispaţi. Scoale un horcâit şi 
cade greu cu capul pe masă şi cu minile înțepenite. Un sirigăl de 


roază răsună în sală. Unii aleargă in odaia de alături, alţii să 
ugă prin uşa din fund. Lewinsky sirigă dispera! : repede. a medie ! 


Ce dezasiru, ce dezasiru 15] 


Edith.— (deschide zgomotos uşa și în mină-! filfie o hirtie. Ex- 
clamă :) Victorie ! Victorie! Vic... (scoale un |ipăl ea Dia. 


tr'o săritură e lingă Tumin, îl siri l 
de un plins nervos). ringe capul in brajele el și e zguduită 


Cortina 


A. L. Zissu 


Amintiri din Anul Invierii 


Glasuri străine și graiu de departe 


In două zile soarele şi vintul ridicaseră omătul de pretu- 
tindeni deodată, caşi cînd l-ar fi aspirat—şi acum dealurile a- 
bureau lar copacii desfrunziţi se ridicau mai negri şi mai mari 
în lumină, eliberaţi din stralul alb, adormitor. Și toate parcă 
eşiseră din asprimea ernii ca dintr'o povară grea şi se în- 
viorau la soare, precum sufletul Rusiei se înviora subt para 
unul soare nou. 

Chișinăul e cuprins şi el de întrigurare, de infrigurarea de 
a deveni grabnic revoluționar. A fost mai greu până ce lu- 
mea s'a putut încredința că nu-i amăgire, a fost destul ca lu- 
mea setoasă de libertate să se asigure că trunchiul ţarismului 
a fost răsturnat şi trecut în istorie, pentruca şi provincia să 
facă revoluţie, pentruca şi ea să răstoarne şi să înlocuiască, 
la Chişinău ca în toate părţile... 

1—8 Martie... Ce zile chinuitoare pentru „sufletul revolu- 
ționar* al Basarabiei, care pentruca să nu rişte, era şi de astă- 
dată osindit să vie cu întirziere... Căci nu era nici o legătură 
telegratică cu Petrogradul, iar zvonuri destule... Şi, însfirşit la 
8 Martie Capitala Basarabiei era informată şi la 9 ale acele- 
iaşi luni a intrat şi ea în rînd cu lumea, adică a făcut proce- 
siune cu steaguri roşii, cu discursuri, cu strigăte, a dat jos pa- 
jurile împărăteşti de pe edificiile publice, lar „Moscalii“ au 
mărturisit credinţă noului regim vremelnic revoluționar şi, fi- 
reşte, hotărirea „de a continua lupta cu duşmanul din afară, 
pentru apărarea libertăţilor dobindite cu singe". 

Apoi şi ceilalţi, civilii,—cinovnicii — s'au pus pe lucru... 
La diferitele aşezăminte şi administrații publice se alcâtuese 
comisiuni şi comitete, se pregătesc congrese pentruca mulți- 
mea să-şi dea părerea în toate chestiunile mari şi tot aşa în 


toate chestiunile mici, a căror deslegare Rusia revoluționară se 
pare că O aşteaptă cu răbdare din toate unghiurile celor două. 


AMINTIRI DIN ANUL ÎNVIERII 241 
a APE 


continente încălcate de farism, in vederea „noii constructii” 
poe ama cae nege ză ph familii n seresa 
na — 

a n în ap edificiu, mate pf 
aşa, la Chişinău se fac toate cele cuvenite Î 
guberniei dintre Prut şi Nistru, pentru marea revoluție — cași te 
mad becali de ge A numai poate, că prin alte părți 

omitete se mai înțele Î - 

fară e misga Oraşului... citadin ele de 
u unii doar din acei Moldoveni ai Chişinăului, —ră- 

maşi Moldoveni prin Simţire, dar trecuţi şi ei prin cămaşa e 
cinsă cu frînghie a „mujicului“ din stepă şi instalaţi subt şapca 
uriaşă a cazacului,—numai ei priveau cam încurcaţi şi neincre- 
zători la praznicul acesta al „lumii revoluţionare“ şi adulmecau, 
mai schimbind cite-o pârere... Căci lumea aceasta, care răgu- 
şea vorbind de „libertatea norodului“ încă nu pomenise un cu- 
vînt despre libertatea noroadelor din Rusia. Și de bună seamă 
„Publica“ aceasta revoluționară ar fi rămas indignată să-i fi 
văzut, deodată, şi pe Moldoveni intrind cu nunta lor. Şi aşa 
În vreme ce la hişinău vintul revoluționar se Înteţea mereu, 
pătrunzind tot mai mult în arterele de viaţă ale fostei guber- 
nih „Cuvintul Moldovenesc”, neobişnuit cu asemenea intempe- 


li supăza ca şi căţeluşul din fabulă, n'a primit nici 
şi nici un ziar n'a luat notă de „hiritisirea“ Moldovanu s T 


pornească în cor, goană impotriva „Vandeii“ din B $ j 
retrogradă, iar mai tirziu părinţii revoluţiei aveau să tri 
jjetrograd acea eoni a celor 48 Basarabeni predesti- 
alizeze revoluţia în fost c 
prinejdioani a apd a gubernie din vecinătatea 


tiru Întăia adunare politică a femeilor subt cerul libe B j 
erau pe lingă cițiva curioşi din sexul vechiu-revoluționăr. Dla 
două-trei sute de femei. Păreau un mănunchiu de pâpuriş Intr'o 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care de fapt este intre două virste, prezidează li o masă, 
pe care rînd pe rind se sue oratorii. Costumele lor şovăesc 
între primăvară şi iarnă şi pe lingă pălării şi basmale toate 
culorile, se văd la auditoare şi nişte căciuli ruseşti cu margi- 
nile indoite—un fel de zăgărea ungurească — mari, copleşind 
şi sluţind chiporile mici, revoluționare... Un domn blond, buzat 
şi fanatic, ajută pe fiecare orator din sexul slab să urce şi să 
coboare, aplaudind cu oarecare întirziere... In margine, un gru- 
puleţ de bărbaţi face comentarii zimbind cu subinţelesuri şi cu 
un fel de teamă de „majoritate”... Din vreme în vreme prezi- 
denta, care înscrie mereu oratori, ia cuvintul şi parcă îndru- 
mează dezbaterile prin unele lămuriri de competenţă preziden- 
țială—şi e ascultată cu încredere de „publică“... 

Na mă pot înţelege cu nimeni, m'am resemnat şi casc o~ 
chii şi mă silesc să citesc mai mult pe feţele ascultătoarelor ori 
în gesturile oratorilor şi aşa mă tot învirtesc împrejurul pticu- 
lui. Din năvala de cuvinte, amestecate fără înţeles pentru mine, 
în haosul în care covirşesc consoanele, scapă uneori, ca piatra 
din praştie, cunoştinţele mele mai nouă: svobodnaia, velicaia, 
gàspada, nașa... 

Un părințel mărunt, blond, cu înfăţişare de călugăr, dar 
cu barba retezată şi cu un soiu de demi-joben cenuşiu, tocit 
caşi rasa lui de mohair, numai ce a sosi! şi se ţine mai la o parte. 

Nu e de acord!... Nu spune nimic, dar se vede... Sia cu 
more virite în mineci şi cu ochii lui mici cintăreşte „sobra- 
mia”... 

In adunarea aceasta era fix numai centrul cu masa prezi- 
denţială şi cu cei dimprejur, în majoritate oratori... Restul for- 
fotea împrejur, ca la adunări de acestea mici, convocate în lo- 
curi prea mari. 

— Ce zici, părinte, de adunarea aiasta ? (Căci pe nesim- 

te ajunsesem în dreptul Sfinţiei sale). 

La vorba mea părintele, care mă aştepta în linişte să-i 
vorbesc, încercă un fel de mirare. Căci, în afară de ţăranii mol- 
doveni, el nu mai întilnise om aşa greu de cap să nu fi putut 
invâți rusește... ȘI se grăbi să mă întrebe de unde sînt de nu 
ştiu rusasca. 

— Tare aşi vrea să ştiu ce se spune aici L.. 

Părintele nu-şi putu stăpini o uşoară mişcare de dispreţ: 

— ninic *. Fumeil 

— Femei... Dar vezi cum trăznesc ? l.. E drept—adăogai 
ca să mai aduc îndemn la vorbă—e drept că femeile vorbesc 
mult şi ispravă fac puţină; dar cînd nu înţelegi ceva, tare eşti 
curios să ştii... De-o pildă, ce spune domnu’ aista? (Cu ges- 
turi largi cuvinta buzatul). 

— E jidan. 

— Jidan... Şi ce spune, părinte ? 


* Adopt aces! semn al filologilor peniru n muial. 


AMINTIRI DIN ANUL ÎNVIERII 143 


— Da ñiñic. Chia tus-tri-s jidani !—ŞI arată spre masă.— 
Apu’ colo, adaose părințelul, iaca incă o jidaucă, aceia care 
face cu mina la publică să asculte—nu presidatelniţa... Cei de 
lingă ie, iaca altă jidaucă, ceia tinără, cu pletele tălete pocheşte 
și cu pălărie omenească, oratorşa care numa ce-a vorghit—tot 
in camitet.,, 

— lacă, de pildă, aiasta cu pălărie, ce spunea? 

— Da, iaca spunea că ami e ravnopravie; că fumeile o 
fost şi ele în robie—şi de-ami, să se grâmădesc să povăţu- 
iască Impărăţia, cum şi oamenii... 

Părintele îmi câtă în ochi... Apoi, după ce şi-a ascuns 
iarăşi minile în mineri, ochii să! cînd se opreau la adunare, 
cind rătăceau prin largul pieţii ori mai departe prin zarea dea- 
lvrilor—hăt încolo spre Buiucani şi poate se gindea ceva... 

Mai într'un tirziu, îmbrăţişind iar cu privirea toată adu- 
narea, Îngină cu seriozitate, fără să clatine din cap: 

— Nu-i ghine... De-ami şi fumeile strică poreadca. ŞI, 
respirind din adinc, adaose : laca, får’ de Împărat e rău. N'au 
avut dreptate Moscalii să-l gonească din prestol. 

— Ştie unul Dumnezeu, părinte, cum va fi mai bire. 

In fața acestei autorităţi, interlocutorul meu nu mai zise 
nimic, dar îşi mişca mereu degetele pe subt mineci... Trebuia 
să schimbăm vorba. 

— Sfinţia ta unde slujeşti ? 

— Eu îs diacon la prut 1 —răspunse cu grabă, mai des- 
gheţat şi fără mindrie. 

— Unde ? 

— La priut: unde-s copchiii cti rămaşi de părinţi, copchiii 
telor morţi la bătălie. 

Am stăruit atit asupra ortelinatului şi slujbei părintelui, 
că dela o vreme pornirâm la deal—ş! curind Îmi arătă o clă- 
dire nouă, în cărămidă roşie, cu etaj. Trebue mai întâiu să ce- 
rem deslegare dela „părintele nacialnic“... ŞI insotitorul meu 
intră înainte, iar după dinsul eu, într'un mic coridor, unde ne 
întimpină, venind de undeva de sus, o gălăgie infernală de co- 
pili. La stinga Imediat părintele bătu respectos în uşă şi cu- 
rind se iveşte un alt pârinte de statură înaltă, blond, cu barbă 
ingrijită, care mă privește rece, bânvitor din dosul ochelarilor. 
Şi, după ce m'am înclinat, stau cu un aer modest şi ascult vorba 
părintelui dela meeting şi o urmăresc apoi pe faţa gravă-resem- 
mată a celuilalt părinie foarta econom la vorbă, care prin aple- 
carea capului ori prin ridicarea sprincenelor părea a face unele 
întrebări... 

Simţeai că pentru aceşti slujitori credincioşi ai Împărăției 
nu mal sint zile de bucurie. „Părintele nacialnic* de pildă pare 
un învins. Cu acelaşi muţen'e îmi întinse mina foarte ceremo- 
los şi rece, cu un gest caşi cind mi-ar fi deschis un drum 
pe care nu ştia daca îl mai putea închide, Şi urcăm sus, unde, 
Antr'o sală largă, sprijinită pe coloane, e haos... Peste o 


—_— —— 


1 Priui = orfelinal. 


Fii 


244 EA VIAŢA ROMINEASCA 
—_— e ie ci e 
sută de copii de mai multe virste, băeţi şi feti „+ Se joacă şi 
- aleargă, toţi tunşi mărunt, toți îmbrăcați în nişte ai și 
caşi zidirea greoae ce-i adăpostea. Sint numai două Supraveghe-- 
toare călugărițe şi o servitoare. Invăţătoarele sint Greu 
mă mai pot înţelege cu părintele, aşa tipet, aşa plinset, atita 
goană se deslânţue, Şi printre toate acestea străbat asurzitoare 
tipetele celor mai măricei care, chipurile, vreau să-i înfrineze 


La Întrebările mele servitoarea, şi ea romincă, răspunde 
scurt, cu fereală şi se grăbeşte să adune pe copii pentru masă, 
Dar cind mă adresez copiilor, ei cască nişte ochi mari şi nu 
ştii ce să citeşti mai mult într'înşii. Căci pentru intăia dată aud 
ei pe un „nacialnic“ vorbind moldoveneşte .. Alţii, ajunşi prea 
de mititei in „Ocrotirea“ de aici, râmin cu totul nedumeriţi —şi 
cum fi duce cam cu sila supraveghetoarea la mincare, tot mai 
țin capul intors înapoi, caşi cind le-aşi fi adus aminte de ceva 
şi nu pe deplin... 

Plecăm. 


— Părinte — întreb pe însoţitorul meu care acum o luase 
înainte—Sfinţia ta ştii ce-au fost ienicerii ? 

— Cine ?| 

— lenicerii i—ţi Sirigai în ureche, ca să birui zgomotul 
ce abia începea să se potolească. 

— Nu ştiu, domnule, — răspunse părintele fără interes. 

înd am ajuns afară, era mai bine dispus. Se uşurase de 
O sarcină, 

— Domnule: zise părințelul, care se părea că-şi frămin- 
tase mintea, la Turc erau ianiciarii... Oaste... 

— Adevărat, demult — şi copchiii din priutul Dumneavoaşs- 
trå sint ieniceri din veacul nostru. Atita deosebire numai că 
pe cind taţii ienicerilor de altădată luptaseră pentru slobozenia 
țării lor, taţii ienicerilor de azi au căzut luptind să ducă robia 
lor către Apusul luminat al Europei. 

Dar părintele se pârea că nu aşa înțelegea lucrurile ori 
nu le înţelegea pe deplin—şi incă şi mai puţin ţinea să lun- 
Rească vorba. Și deodată se lăsă cuprins de resemnarea creş- 


— Toate-s în minile Domnului... 

— Nu zic ba. Dar acu mi Se pare că s'amestecă şi dia- 

volul,. 
— Drept '—exclamă părintele reînviorat, aduzindu-şi a- 

minte de femei—şi făcu semn cu capul spre „sobrana“ din. 

piaţă, unde discursurile curgeau înainte, curgeau mereu... 


Romulus Cinfiaa 


——— - =. — 


Doctrina financiaruloi public şi doctrina 


+ 


financiarului privat 


Consolidarea bonurilor de tezaur.—Proectul d-lui 
Aristide Blank. 


După cum spuneam într'un Studiu trecut *, cauza financiară 
a crizei romineşti este marea inflațiune de bonuri de tezaur. De 
aceia, cu un viu interes privim apariţia a două proecte, foarte 
deosebite, pentru consolidarea datoriei noastre publice. Unul este 
al guvernului, altul al d-lui Aristide Blank, tipărit într'o broşură 
subt titlul de „Contribuţiuni la rezolvarea crizei economice“, Le 
vom analiza pe rind. 

Citeva cifre, toate rotunde, adunate impreună și, la sfirşit,, 
O socoteală care iese. lată conținutul propunerilor d-lui Blank 
lar rezultatele : reducerea, după trei ani, a datoriei noastre inter- 
ne şi externe, revenirea leului la paritatea dinainte de războiu 
Şi, prin acestea, normalizarea intregei economii naţionale. 

Este firesc ca o asemenea ambiţiune să stirnească, la in- 
ceput, numai îndoiala. Totuşi, trebue să recunoaştem că, cel 
puțin în principiu, nu găsim in proectul d-lui Blank nici-o con- 
tradicţiune care să ne permită a-i contesta posibilitatea de rea- 
lizare, 

Atunci, pentruce nu s'a gindit încă nimeni la asemenea so- 
luţiuni ? Trebue să existe un secref care să lămurească totul, 
li vom găsi și explica la sfirşit. Deocamdată, să analizăm cu- 
prinsul broşurii. 


s y „Independența economică“, luna Iunie : Fenomene monetare 


„ramineşti, Incercare, de cercetare, în nici-un caz „soluționare“, 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DOCTRINA PINANCIARULUI PUBLIC ŞI PRIVAT 247 
Dad dili EEL E DE En 


Fundamentul este un imprumut de 2.350 milioane de franci 
aur, purtind o dobindă de 8 la sută, și gajat prin exploatarea 
terenurilor petrolifere ale statului (circa 150.000 ha.) în comem 
cu iri (45 la sută capital străin şi 55 la sută participaţia 
statului). 


cind toată suma de 160 milioane s'a epuizat, atunci, fondul se 
reconstitue prelevind încă odată 160 milioane, şi aşa mai de- 
parte. Ciclul este deci de 6 luni. Vom avea atunci: 


Datorie ia Banca Datorie în tit. Dirpnnibilul în 

: Naţtonaid în na- turi edird publice sirdindiate (In 
lată istrebuinjarea acestui imprumut : merar (în miliur- (în miliarde milioane de 
de Jei) iei). francă atir) 


La începutul primului 
semesiru 12 (datoria 23 —4 (tiluri — 1.400—1(0 (fon- 
veche) răscumpărale) dui cu care se 


300 milioane franci aur vor servi la răscumpărarea a 300 milioane în 
bonuri de tezaur din toialul de 1.200. Rămin 
deci 900 milioane, pentru care se vor da Iilluri 


+ 4 (cea total : 19 cumpără devize) 
nouă, purtind 8 la sută dobindă. Aceaslă do: nouă) 16 lotal : 940 
bindă este asigurală prin: Le sfirșilul primului i 
216 = 5 » pe limp de 3 ani. Apol, semesiru vom avea deci: 12 19 940 


150 și n - Tămin, caşi cei 215, în sirāinātate pealru 
comenzile C, F. R., indusiriale și ale Minis- 
lerului de Războlu. 

456 SS A » rämin de asemeni în străinătate, pe timp de 
3 ani, reprezentind dobinda de 3 la sulă la 
noul împrumut de 2,550 mil. ir. aur. 


Dacă continuăm, ajungem : 


La incepulul celul de-al 


doilea semeslru 1244—16 19 -4-15 940 - 160 780 
133 b D » vor Íl puse la dispozilia nezusiorilor romini La siirşiiul celui de-al 
care au datorii în valută ridicată în sirăină- doilea semestru ' 12 15 780 
tale, şi care vor irebul să verse cite 5 lel de La incepulul celui de-al 
liecare îranc francez, sau cite 10 de fiecare lreilea semesiru O 12416 15-4=11 780—160 = 620 
franc aur subt conirolul Camerei de comerj. La slirșitul celul de-al 
Insfirşli : ireilea semesiru 12 ii 620 
1.100 - . » Vor servi slalului peniru răscumpărarea in- La inceputul celui de-al 
iregii noastre dalorii publice interne şi, în alrulea semestru 1214-16 11—4-7 620 — 160 - 460 
mod automat şi simultan, la ridicarea leului. La stirşilul celui de-al 
Vom vedea cum. palrulea semeslru 12 7 460 
2353, e La incepulul celui de-al 
L jttaoiiea Varp Paja 12 +4—16 7-4-5 40 - 160 = 300 
: a rşilul celul de- 
Din această inşirare se vede că afectaţiunea imprumutului nu nh aa Bes semesiru 12 5 300 
este numai financiară, ci şi economică. Două din posturi. ser- La începului celui de-ai 
vesc la refacerea instrumentelor de exploatare care ne lipsesc, Eene saanee temti 3-329 300 —160 = 140 
şi restabilirea activităţii comerciale şi industriale private. APE ce e me bari 12 0 160 
să revenim jla partea pur financiará, care prezintă o J. (sumă dela care 


adevărată originalitate tehnică. 

Pentru a anula datoria noastră internă, statul va cere, în 
primul rind, un imprumut de 4 miliarde de lei dela Banca Na- 
țională, în bancnote nou-emise. Acest nou imprumut nu grevează 
intru nimic bugetul. El va fi restituit în cel 3 ani prevăzuţi. In 
plus va pune capăt crizei de numerar care Stinghereşie aşa de 
neplăcut piața noastră, deoarece ei vor fi întroduşi in circulaţie 
prin răscumpărarea titlurilor de stat. Insfirşit, această sporire a 
semnelor monetare nu va aduce o nouă scădere a leului. Infiaţi- 
unea În lei va fi exact compensată printr'o intlaţiune in sens in- 
vers, o inflaţiune de devize străine, Din totalul de 1.100 mili- 
oane, 160 (contravaloarea a 4 miliarde de lei în momentul cind 
scria autorul) se vor svirli, cu o luţeală variabilă după impre- 
jurări, pe piață subt forme de devize de tot felul după nevoile 
momentului, modificind cellait membru al ecuaţiunii schimbului 
extern, şi neutralizind modificările survenite in membrul intăiu, 
D. Blank a ales ca iuțeală suma de 1 milion de fr. aur pe zi; 


L d g Ă À x y p? =. 
> mme e r aa MEGER. $e ti b Di one — ii d T S n TA Pea 


s'a plecat) 


Astfel, după 3 ani, disponibilul nostru se va fi epuizat, dar 
vom fi redus datoria noastră internă dela 23 (titluri) + 12 mi- 
Harde (monedâ) la 12 miliarde — 160 franci aur (ca 4 miliarde 
lei) = 8 miliarde. 

„Este probabil“, spune d. Blank, „că şi această cifră să fie 
de asemeni micșorată la cel mult 4 miliarde, dacă nu chiar re- 
dusă cu totul, pentru unul din următoarele cinci motive, sau pen- 
tru toate laolaltă: 

1. Răscumpărarea rentei, mai cu samă a ace'ela cale pen- 
iru expropriere, rechiziţii şi despăgubiri ce războiv, se va putea 
face pe un preţ inferior nominalului, adică pe cursul zilei. A- 
ceasta va aduce tezaurului un beneficiu de citeva miliarde, poate 
trei sau patru; 


248 VIAŢA ROMINEASCA 
————————————————————[ UU 


2. Se va amortiza, anual prin buget, cîte un miliard dato- 
rie internă, în cursul anilor ce urmează. 

3, Schimbul biletelor actuale contra unui bilet nou de ace- 
iaşi valoare 1 (cu sau fără imprumut forțat), va da, asupra tota- 
lului de 14 miliarde actualmente în circulaţiune, un beneficiu de 
cel puţin un miliard, căci este ştiut că nici o bancă de emisiune 
nu-şi revede toate biletele pe care le-a emis, şi că cel puţin 7 
la sută din aceste bilete rămin pierdute. 2 

4. Cele 133 milioane franci aur ce urmează să se dea ne- 
gustorilor contra 1.330 milioane lei, pe care statul îi reţine, vor 
alcătui o altă sursă de intrări în visterie, 

5. Insfirşit, facultatea ce se va da ţăranilor de a-şi răs- 
cumpăra datoria contractată pentru pămintul obţinut prin expro- 
priere, cu o reducere de 25 la sută dacă ei se achită în momen- 
tul improprietăririi“, 3 

Recapitulind, vom avea, peste 3 ani, următoarea situaţiune : 

a) Datoria internă va fi stinsă. 

b) Circulaţia hirtiei monedă va fi redusă la mai puţin de 
4 miliarde de lei pentru o populaţie de 18 milioane de locuitori. 

c) Vom datora, e drept, străinătăţii : 2.350 milioane de franci 
aur + 900 milioane fr. aur (bonurile de tezaur consolidate) -+ 
350 milioane franci aur (rentă ştampilată în Franţa). Dar această 
datorie de circa 3.500 milioane franci aur nu stinghereşte intru 
nimic economia națională, pentru următoarele motive: 1) Prin 
împuţinarea şi regularea circulaţiunii fiduciare, leul se va apro- 
pia de paritatea francului, şi atunci vom avea o datorie externă 
de 3:: miliarde lei-aur pentru © populaţie de 18 milioane de lo- 
cuitori, faţă de Franţa, care va avea o datorie publică de 30) 
miliarde pentru o populaţie de 40 milioane de locuitori ! 

2) Această datorie va avea un curs ridicat, purtind 8 la sută 
dobindă, ale cărei areragii sînt, după cum am văzut, asigurate 
in timpul acestor 3 ani de fonduri special afectate acestui scop. 

3) Insfirşit, spune d, Blank, amortizarea noului imprumut se 


poate face, după calculele specialiştilor, din venitul exploatării 
petrolifere, 


+ 


Acesta este proectul propus de d. Aristide Blank. Noutatea 
sa este alta decit aceia care s'ar putea crede, Deosebirea intre 
acest împrumut și toate cele care s'au făcut pănă acum (şi mai 
ales acel al guvernului actual) stă in faptul că Pentru prima oară 


1 Pe care o propune, in lreacăl, autoral. 
2 Această operajiune, o remarcăm în lreacăl, mai prezintă și ma- 


rele avantaj de a pune fiscul în cunoștință exactă cu masa numeraru- 
lui impozabil. 


5 p. 32. . 


DOCTRINA FINANCIARULU! PUBLIC ŞI PRIVAT 249 


In istoria finanțelor romineşti o asemenea convențiune men- 
ționează explicit concesiunea făcută creditorilor; pentru în- 
tăia dată, concesiunea face parte integrantă din textul con- 
tractului. 

Pănă acum imprumuturile noastre nu lăsau să se vadă sa- 
criticiile statului. O dobindă normală, o scadență obişnuită ;— 
iată tot ce cuprindeau. Sacrificiile statului erau iscălite pe hirtii 
separate, care nu aveau comun cu imprumutul decit simultanei- 
tatea, în timp, a iscâliturii şi identitatea iscălitorilor, 

Acest caracter esoteric se datora, probabil, următoarelor 
două circumstanțe : Pe deoparte, sacrificiile fiind însemnate, di- 
vulgarea lor risca să producă oarecare inpopularitate. Pe de 
altă parte, aceste sacrificii erau făcute, desigur, in folosul cttor- 
va : acela tocmai care semnau convenţiunea. De aci caracterul 
lor cam imoral de bacșiş şi, deci, necesitatea de a răminea ṣe- 
crete. 

Ultimul avatar al acestor uzanțe este lovitura financiară a 
consolidării bonurilor de tezaur, care se infăptueşte deja subt o- 
chii noştri, 

Un consorţiu de bânci străine ne-ar acorda, pare-se, un im- 
prumut de circa 1 miliard de franci aur. S'ar aștepta ca o ţară 
sărăcită ca a noastră să nu obție o sumă aşa de mare (circa 27 
miliarde de lei!) decit cu preţul unor ipoteci materiale şi morale 
nemaiauzite, Nici de cum. Nici un gaj, nici o concesiune, A- 
tunci cel puţin dobinda va fi cămătărească ? Aci lucrurile sint 
şi mai neinchipuite. Intr'un moment cind Franţa, ţara cea mai 
prosperă, actualmente, de pe glob nu poate împrumuta cu mai 
puţin de 8—9 la sută, noi găsim creditori care se mulţumesc 
cu 4 la sută. 

Această incongruitate a avut efecte necunoscute pănă a- 
cum : ațițarea curiozității marelui public şi apariţia nevoii foarte 
noi de a cunoaşte dedesubturile împrumutului. 

Inainte vreme, numai iniţiaţii în ştiinţa finanţelor ştiau, sau 
mai bine nu ştiau (căci numai autorii imprumutului ştiau), dar 
işi închipuiau, îşi explicau logiceşte ce se ascundea in dosul con- 
vențiunilor noastre de credit cu Germania, Austria, Franja, etc.. 
Dar această situafiune era cu putință, pentrucă condiţiunile de 

verosimilitate erau satistăcute. s 

` Astăzi însă guvernul a socotit inutil să le mai satisfacă. Şi 
aceasta nu trebue să ne surprindă. Partidul liberal se află în 
apogeul său. Momentul acesta istoric este un punct culminant 
pentru progresele capitatismului rominesc, al cărui reprezentant 
eminent este tocmai partidul azi la putere. Cu toate dificultăţile 
pe care le traversează burghezia noastră astăzi, partidul acestai 
burghezii îşi atinge maximum-ul său de prosperitate. Şi atunci, 
o asemenea stingăcie ca aceia de a vorbi de o dobindă de 4 la 
sută ca dè un lucru real nu mai are nimic nenatural. Dacă cea 
mai bună definiţiune a inteligenţii este—spune Faguet—curajul 
nepăsător de a spune naivi'ăți, atunci, cu Siguranță, cea mai 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bună caracterizare a forței este: curajul nepăsător de a face 


naivităţi. 
Dar să revenim la noul' imprumut, 
lată cum ne explicăm noi această convenţiune, 1, 


Contractul a fost incheiat nu cu tofi deţinătorii bonurii 
noastre de tezaur, ci numai cu o miaa, Braap puii 
chiar ca mulţi din aceştia din urmă să nu fi devenit deținători 


de bonuri decit posterior iscălirii. 2 


Această minoritate, fiind alcătuită din oameni cu greutate 
„Morală“, cu prestigio, cu suprafaţă politică mare, putind „face“ 
presa, a obţinut, probabil, un fel de procură de fapt din partea 
masei mari şi mărunte a posesorilor de bonuri. Atunci, contrac- 
tanţii închee cu Statul rominesc o convenţiune oneroasă pentru 
ceilalţi deținători, dar foarte avantajoasă pentru ei inşişi. Atunci 
cel puţini vor spune celor mulţi că statul rominesc străbate di- 
ficultăţi teribile, că este deci posibil să nu fie plătiţi de loc, că 
ceva este mai bun decit nimic, că „un tiens vaut mieux que deux 


tu lauras“, ete. 


Nu este imposibil ca asemenea argumente, altoite fie pe 


r se te intim- 
pla şi contrarul. Deţinători cei mulţi îşi vor aminti atunci PR 


teamă, fie pe indiferență, să impresioneze, Da 


conversiune însamnă o alternativă, si că unul din membrii al- 

ternativei este rambursarea titlurior ia chestiune, Şi eret ea 

bursarea este cerută statului, atunci este dezastrul ără leac. A- 

tunci cuvintul faliment încetează de a mai fi o metaforă. Sta- 

tul nu are cu ce plăti, iar imprumutătorii noi nu vor mai fi ten- 

rar A m pe predecesorii lor. Vom fi siliţi, pur şi simplu 

eiuzăm de a face onoare iscăliturii, compro - . 

tru totdeauna în ochii țărilor străine. AA n 

Da ar 2001, im premi are două aspecte. 

că minoritatea ciştigătoare convinge majoritatea să se 

te A măr cepe Fe east copaci este a Moralmente 
iá, economiceşte însă ea consti 

Pepe rc cae, ustitue o bună afacere pen- 


Pas Mă însă se cere rambursarea, operațiunea devine dezas- 
Insfirşit, lăsînd la o parte amănuntele, rema i 
A rcăm, dintr'up 
punct de vedere mai general istoric, că noul imprumut este ul- 
timul inel al unui lanţ întreg de procedări analoage. El inchee 
lista, şi o inchee în chip triumfal, căci niciodată mecanismul cla- 
sic nu a fost impins aşa departe. Pentru public, pentru propa- 
e ` 
1 Ne grăbim a spune că esie n ai o pă 
a nipande ooa poze, rin detine, imprumutul avind e sd 
A e vorba, aici, numal de o nevoe logică a 
noastră, care ne obligă să găsi "ie 
men care nu esie vérosimil, ci modă pere onra Dar. pe rare ORE 
este deci! o părere, nimic nu ne opreşie să o spunem aşa cum am lës 
cul loldeauna pănă acum adică, fără mennjameale. i 
2 Putindu-se asifel cumpăra la 20 la sulā din valoarea lor. 


—— n ni e iii ip ai N a NE PP 


DOCTRINA _FINANCIARULUI PUBLIC ŞI PRIVAT 251 


ganda infăptuitorilor, se pune la valoare avantagiile unei dobinzi 
infime de 4 la sută. In schimb, se țin ascunse atit concesiunile, 
cit şi riscurile eventuale. 


Aceasta este marea deosebire intre un împrumut făcut de 
financiari publici şi unul făcut de un bancher. Primul, poate fi 
sau strălucit sau ruinător. Celialt, mai puţin ingenios, este, dacă 
se face, la adâpostul oricărui risc. 

A doua deosebire este caracterul esoteric, pe care îl găsim 


` la cel dintăiu imprumut, care lipseşte celui de-al doilea. 


Partea de concesiune din partea statului este, in proectul 
d-lui Blank, dată pe faţă. Ea face corp cu textul convenţiunii. 

Totuşi, trebue să adăogăm că, dacă din punct de vedere 
moral propunerea d-lui Blank este impecabilă, dacă din punct 
de vedere economic nu poate aduce decit servicii ţării, lasfirzit, 
dacă din punct de vedere logic nu se opune nimic realizării ei, 
—iîn schimb, dacă ne gîndim la atmosfera in care se elaborează 
şi se primesc actele publice la noi, ne dăm numaidecit sama că 
autorul atinge un subiect „tabù“ în societatea rominească. 

Ceva mai mult. Sintem de părere că chiar o concesionare 
definitivă a bogățiilor noastre petrolifere este mai bună decit si- 
tuațiunea care se perpeltuiază la noi. 

Dar in propunerea d-lui Blank chestiunea petrolului este un 
simplu detaliu. După cum am văzut, este vorba numai de o 
exploatare in comun, atita timp cit va dura împrumutul. lar a- 
cesta din urmă va fi repede amortizat, din chiar venitul exploa- 
tării, degajind astfel terenurile de participarea strâinilor. la plus, 
ps se alege cu toată experiența tehnică pe care personalul stră- 

o va fi lăsat-o aci. 

Dar, din nefericire, in Rominia cuvintele produc panică, și 
analiza situaţiunii ascunsă dedesubtul vorbelor nu se face nic 
odată. Poate însă că va veni timpul cînd tirania verbală se va 
mai atenua, cel puţin în această chestiune. Ne este permis să o 
sperâm, dacă ne gindim la un alt episod din gindirea economică, 
în multe privințe asemănător acelui care ne preocupă. 

Este vorba de impozitul direct şi de cel indirect, care di- 
feră între ele cam în acelaşi fel în care diferă cele două soiuri 
de imprumuturi analizate mai sus. 

Impozitul direct este mult mal democratic in fond. Darare 
nenorocirea că „se vede“, De aci, caracterul său inpopular şi, 
în parlamentele democraţiilor mai nouă, aparenţa sa nedemocra- 
tică. Dimpotrivă. Impozitul indirect este odios din punct de ve- 
dere al justiţiei, El loveşte mai cu samă pe cei mici. In schimb, 
are avantajul că „nu se vede“. Deaceia trece lesne, nu aruncă 
nici-o impopularitate asupra autorilor şi, pe un fond nedrept, işi 
aşterne o formă cu aparenţă democratică. 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 
is: ——————— 

Şi totuşi, am ajuns astăzi, la o quasi-unanimitate în tavoa- 
rea impozitului direct. 

In ceiace priveşte imprumuturile în Rominia, ne aflăm încă 
la faza întăia. Acel al guvernului este, în fond, ruinător, ne- 
drept şi riscat. In formă, însă, pare strălucit şi avantajos. Dim- 
potrivă. Cellalt proect este, a priori, impopular, deși, în celace 
priveşte fondul e avantajos pentru economia naţională, democra- 
tic-—pentrucă nu ascunde nici un dedesubt misterios şi nu în- 
cearcă să mistifice pe nimeni —insfirşit, echitabil, pentrucă nu 
prejudiciază o majoritate în folosul citorva. 

Totuşi, după cum Spuneam mai sus, nu este imposibil ca, 
in urma unor încercări repetate, în sensul acelei a d-lui Blank, 
să se descătuşeze opinia publică de fetişismul cuvintelor în im- 


* 


Rămine să mai adăogăm citeva cuvinte pentru t. 

Intr'un studiu anterior | puneam, dedesubtul titlului: Fe- 
nomene monetare rominești, un titlu secundar care Suna astfel: 
Incercare, de cercetare, în nici un caz „soluționare“. 

Or, atit d. Blank, cit şi, a fortiori, financlarii militanţi ai 
guvernului actual, cred că se poate, prin anumite mijloace, ridica 
schimbul leului nostru. Sä analizăm, pe rind, ambele aceste 
pretențiuni, 

În ceiace priveşte „Soluțiunea“ financiarilor publici, a finan- 
ciarilor militanţi, întimpinam aceleaşi dificultăţi ca mai sus. Doc- 
trina lor aci, ca în toate, are un caracter esoteric. Ea trebue 
„dedusă, pe cale logică şi reconstructivă, din anumite fapte. Şi 
este greu ca, din fapte menite să ascundă un lucru, să extragi 
tocmai acel lucru. Totuşi, o vom încerca-o, 

Prima mişcare pe care o face un guvern, cînd promite să 
asaneze schimbul, este suprimarea libertăţii operaţiunilor de de- 
vize, obiect, zice-se, al speculei care prăbuşeşte valuta. Numai- 
decit atunci, se înființează o comisiuna de control, care supune 
aceste operaţiuni unei autorizațiuni oficiale prealabile, 2 acordată 
conform unuia din acele criterii elastice, scumpe mai tuturor re- 
publicilor contimporane. 

„Ce se va intimpla atunci? la primul rind băncile afiliate 
partidului aflător la putere (toate partidele, aproape, au bănci 
proprii), vor avea monopolul de fapt al celor mai rentabile din- 
tre operaţiunile de bancă, iar băncile concurente vor vedea se- 
<ată o sursă importantă de ciştiguri. Aceasta este numai una din 


1 V. „Independența Economică“, luna Iunie. 
2 V. Arlicolul nosiru „Specula*, în „Independența Economică“, 
luna Marile. 


DOCTRINA FINANCIARULUI PUBLIC ŞI PRIVAT 253 


lui sd fabrice el o cifră după placul lui, căci nu ` 
minţită de nimic, fiind la adăpostul legilor cererii va rai 
Acest „poli iei A rc i Spmuitaie în toate ziarele 
E n chip elocvent imbunătă rea valutei naţi 

> ză pi va inunda de glorie partidul che afiător la matas 

r mai este şi o a treia consecință. Acest curs este mai puţin 
fictiv decit s'ar crede. Pe acest pref vor putea schimba, la vis- 
teria țării respective, moneda naţională pe monedă Străină toți 
acel care vor împlini condiţiile impuse de noua legislaţie ; 


e, cu atit noul curs al schimbului 
vV; şi cu cît statul sărăceşte mai mult, cu atit gloria idu- 
lui politic autor al sărăcirii va fi mai mare ie cind iesi 
va constata această sărăcire, si dacă o va constata, partidul po- 
psd n pipera va i fost renunțat mai demult la răs- 
a mai sta la cirma țării, - 

ste din loste Dii țării. Răul este solid şi înche 
Ceasta însă este situațiunea „în princi iu“, Est - 

tip“, la a cărei realizare complectă' d Sh ajas te ru 
care, in mod sociologiceşta necesar, trebue să se tindă. Nu s'a 
ajuns încă la o maturitate în Curaj şi la o realistă dispreţuire a 
scrupulelor. Apoi mai sînt dificultăţi, neinvinse incă. Actuala co- 


e se ambarasează cu 


Rămine însă neindoelnic, că orice partid burghe l ac- 
tual sau oricare altul, are înscrisă, în legea lui de existenti w 
T = felul „Rata schiţate mai sus. i 

n tot cazul, din toate aceste explicațiuni, reținem urmă= 
toarea constatare de ordin general: Financiarul ra nu poate 
rari m grin a n a exterior, decit in felul acesta 

ret, grație unei recluziuni foart 

măi Aa gr. oarte stricte a cimpului 


Regăsim aci caracterul fundamental al fi :: 
esoterisma. nanciarului public : 

impotrivă. In proectul d-lui Aristide Blank, este vorba 
de o ameliorare reală, bazată pe fenomene economice veritabile, 
ameliorare care ni se pare posibilă şi care nu contrazice cele ce 
scriam în articolul pomenit mai sus, 


Intr'adevăr. Spuneam că nu poate fi vorba deo „Soluţio— 


254 VIAŢA ROMINEASCĂ 


re“ a problemei schimbului nostru extern, întru cît nu este 
rr iliri cunoaşte cauza răului, dar mai e nevoe ca această 
cauză să fie din acelea asupra căreia să se poată influenţa cu 
mijloace științifice, lar nu cu simple exhortaţiuni morale. 

Or, cauza deprecierii leului pare că aparţine ultimei cate- 
gorii. Ea este datorită, scriam noi, separaţiunii impermeabile 
intre piaţa internă şi cea externă, ignoranței reciproce a celor 
ce se petrec dincolo şi dincoace de granițele rigide ale Romi- 

mari. 
si Și proectul d-lui Blank este, in ultima analiză, fundat toc- 
mai pe schimbarea acestei stări de lucruri: pe libertatea largă 
a exportului, pe desființarea caracterului reglementar al transac- 
țiunilor comerciale, pe colaborarea cu vecinii noştri, pe refacerea 
instrumentelor de circulaţie, şi deci uşurarea unui contact nein- 
cetat cu alte ţări, însfirşit pe răsturnarea vechilor uzanţe în con- 
venţiunile financiare cu străinătatea. In locul unor contracte „å 
huis clos", unde numai o duzină de oameni cunosc adevăratele 
condițiuni ale învoelii, d-sa vrea convenţiuni unde populaţia in- 
treagă a uneia şi celeilalte ţări contractante să cunoască, pe de- 
plin, sltuațiunea amindurora. i 

Cu alte cuvinte, este o adevărată revoluțiune economică, mo- 
rală şi politică, pe care o propune d. Aristide Blank. Această 
revoluție constitue fundamentul prealabil al refacerii noastre. Dacă 
reuşeşte cea dintălu, izbuteşte şi cea de a doua. Şi atunci, adăo- 
gäm noi, poate fi vorba de „soluționare". 

Cu această ocaziune, putem degaja o observaţie, care ni 
se pare importantă, cu privire la deosebirea dintre financiarul 
public şi financiarul privat. Acesta este tot deodată mai utopic 
şi -mai realist decit cel dintăiu. Mai utopic, pentrucă îşi robeşte 
planurile unor condițiuni greu realizabile in societatea prezentă. 
Mai realist, pentrucă tot trebue să găsim soluţiuni. Dacă ora 
nu le-a sosit încă, aceasta nu are importanţă. Și atunci, un spi- 
rit realist veritabil îi povăţueşte să nu caute soluțiuni decit a- 
colo unde... acestea pot fi găsite. In plus, dacă fiecare din fi- 
nanciarii privaţi se vor îndrepta, cu sinceritate, cătră aceste lo- 
curi, timpul ca să le ajungem ne va fi simţitor scurtat. Și efor- 
4ul autorului nostru este un bun început. 


D. |. Suchianu 


Din alte vremuri 
(Amintiri literare) 


Neculai Beldiceanu 


Fire cu desăvirşire simţitoare, temperament de artist, Ne- 
“<ulai Beldiceanu a fost menit să indure multe suferinţi, în mijlo- 
<ul unei societăţi care nu l-a inţeles, sau cu care el nu a putut 
să se asimileze, 

Fiu al unor părinţi cu stare, proprietari de moşie, deci fä- 
cind parte din o clasă oarecum privilegiată, ar fi avut dreptul 
să aspire la situaţii identice cu ale altor tineri de sama lui, şi 
ar fi avut putinţa să ajungă la demnități, pe care le atinseseră 
mulţi alţii care nu aveau meritele lui. Pe cînd oameni, care nu 
puteau să justifice măcar cunoştinţele celor patru clase primare, 
aveau ranguri in magistratură, unii erau chiar prezidenţi de tri- 
bunal,— Beldiceanu, care făcuse studii de liceu, s'a învirtit aşa de 
prost, că și-a inceput viața ca subprefect, poliţalu şi la urmă 
profesor de gimnaziu, pănă la stirşitul vieţii. 

In alegerea acestei cariere sărăcăcioase, cînd avea putinţa 
să se urce la demnități în țara aceasta, l-a îndrumat firea lui 
deosebită de a tinerimii cu care putea’ să stee în cumpănă. 

firea aceasta deosebită s'a manifestat de timpuriu. 

inceputul tinereţii a iubit cu patimă pe cea mai fru- 
moasă față din Moldova, de pe vremurile acelea, Smărăndiţa M.. 
Primele versuri i le-a inspirat fata aceasta care, încunjurată de 
„un roiu de plerde-vară“, cocheta cu fiecare şi nu arăta nimă- 
rui preferinţă. Beldiceanu, om dintr'o bucată, nu a făcut ca toţi 
ceilalţi fluturi, nu a sărit din floare 'n floare; el a prins rădă- 
cini şi, cind a trebuit să renunțe la visurile care-i tulburaseră 
mintea, a suferi! mai mult decit s'ar fi cuvenit unei minţi echi- 
dibrate. 
Trecuseră mulţi ani la mijloc, şi Beldiceanu era emoţionat 


cind imi. povestea cum, în casa părințască, din satul Preuteşti, 


stat săptămini întregi lungit pe un pat, cu faţa la părete, ziua 


256 VIAŢA kOMINEASCĂ 


cu storuri groase pe fereşii, noaptea fără luminare, torturindu-şi 
sufletul şi mintea, ca s'o uite, ȘI din chipul povestirii lui, și 
din fiorii frigurilor care făceau să-i tremure glasul, eu am inte- 
les că nici atunci incă n'o uitase. Și cînd mă uitam adeseori la 
ei, şi-i vedeam privirea care părea că se pierde într'o zare de- 
părtată, imi ziceam că poate el zăreşte zimbetul şi mlădierea 
fiinţei aceleia, despre care auzisem şi eu minuni, 

Cind l-am cunoscut eu, în laşi, Beldiceanu era in culmea 
puterii lui de producţiune intelectuală. Și l-am cunoscut subt trei 
aspecte : arheolog, poet și mediu pentru studii psihologice, 

Ca arheolog, cu toate că a desfăşurat o muncă uriaşă, se 
poate zice că nu a lăsat nici o urmă. 

A colindat Moldova şi Bucovina; a făcut săpături și a scos 
la iveală o sumedenie de antichițăţi. Colecţiile lui erau cele mai 
insemnate, pe vremurile acelea, în țara noastră. Avea cunoş- 
tinţi de numismatică şi făcuse o frumoasă colecţie de monezi, 
Dar munca rodnică a lui a fost pe cîmpul epigratiei. Numai 
sacrificiile vieţii lui ar putea să explice, cum a fost cu putință 
să adune, fără a dispune de mijloace băneşti,—căci nu avea alte 
venituri decit leafa lui de profesor, acel mare număr de docu- 
mente cu care se fălea. Avea hrisoave cu iscăliturile originale 
ale tuturor domnitorilor Moldovei. Un singur act îi lipsea, cu is- 
călitura unuia din primii domnitori, nu mal ştiu care, şi mintea 
lui era veşnic frămintată de gindul de unde şi cum să-şi pro- 
cure nestimata care trebuia să-i complecteze bogăţia. 

ȘI adunarea aceasta de vechituri nu o făcea Beldiceanu ca 
orişicare amator pasionat. Ca să poată sta de vorbă cu Voevo- 
zii, el învățase limba paleoslavă; şi de multe ori ne arăta şi do- 
cumenta greşeli de traducere ficute de savanții noștri, cu care 
nu voia să intre în polemici intructuoase. 

Cea mai istovitoare muncă a desfăşurat-o cu decalcarea 
inscripţiilor de pe mormintele din sute de ţintirime, de pe clo- 
pote şi de pe biserici, şi din puzderia de cărţi sfinte, aruncate 
prin clopotniţi şi colbăite în cafasuri şi prin unghere de altare. 

De multe ori l-am insoţit în excursiuni şi l-am ajutat la 
murcă. Se cățăra prin clopotniţe, ca o veveriţă, şi nici-o pie- 
dică nu exista pentru el, ca să copieze o inscripţie. 

Plănuise o lucrare monumentală, pe care cred că i-o inspi- 
rase Corpul de Inscripţii al lui Momsen. Voia să înceapă opera 
cu inscripţiile Iaşului, pentru fiecare biserică in parte, şi să o 
continue cu toate bisericile din Moldova. Din unele judeţe cred 
că adunase tot ce exista. Inscripţiile, insă, nu urmau să fie pu- 
blicate în reproducere cu caracterele îpopia ee întrebuințate zil- 
nic, ci să fie redate aidoma. De aceia toate erau decalcate, și 
numai puţine, acele la inălţimea cărora nu avea putință så a- 
jungă, erau desemnate cu credinţă, Beldiceanu ştiind să minu- 
iască minunat creionul pentru a reda întocmai forma slovelor 
paleoslavice şi chirilice. 

Pe atunci fotografia, la noi în ţară, era secretul unor pu- 


DIN ALTE VREMURI 257 


ţini profesionişti, şi Beldiceanu işi făcuse un ideal visind un a- 
parat de care să se poată servi cu înlesnire, pentru copiarea 
inscripțiilor, Dar şi dacă l-ar fi avut, tot era o piedică pentru 
săvirşirea lucrării lui: scumpetea clişeelor, care trebuiau să fie 
materialul fundamental al operei plănuite, 

N'am să uit niciodată fericirea cu care i-am inveselit sufle- 
tul, cînd i-am arătat iza 2 de a-şi vedea visul implinit. 

Cunoscusem pe un elev al şcoalei de Bele-Arte din laşi, 
pare-mi-se Hi-vsa, care lucra xilografie; aveam oarecare noţiuni 
despre practica acestei arte. Mai cunoşteam pe un tipograf care, 
pentru a imprima unele afişe, işi fabrica el singur litere mari, 
din lemn de teju. Dacă aşi incerca să fac Clişek pentru Beldi- 
ceanu? Și am reuşit, în parte. Decalcasem, la mănăstirea Rişca, 
un număr de inscripţii paleoslave de pe niște pietre de mormint 
zidite în temelia bisericii. Avind şi eu oarecare dispoziţie pentru 
desen, am redus una din inscripții la dimensiunile unui clişeu 
obişnuit, am desenat-o deaindoasele pe o bucată de lemn de 
tein, luat dela tipcgralul cunoscut de mine, şi cu un cuţitaş de 
buzunar am săpat in relief toată inscripția, pe care tipograful 
mi-a tipărit-o în mai multe exemplare. Lemnul de telu era bun 
pentru literele de o şchioapă ale tipografului, dar se aşchia cind 
săpam litere mici şi cerdace deasupra rindurilor, care mă sileau 
să sculptez caractere de cițiva milimetri. Cu toate lipsurile din 
corpul literelor, cauzate de așchierea lemnului. incercarea mea 
l-a entuziasmat pe Beldiceanu : îşi vedea opera îintrupată. Un 
lemn mai tare, special pentru xilograție, şi citeva instrumente 
tine trebuia să-mi procure Beldiceanu,—şi eu eram gata să intre- 
buințez o parte din viața mea pentru lucrarea care ar fi trebuit 
să-i aducă lui atita mulțămire. Imprejurătile au făcut, insă, ca 
intenția noastră să nu se poată îndeplini. 

Ce s'a facut cu materialul acesta, adunat cu sacrificii de 
atitea soiuri, intr'o viaţă întreagă, de un om care nu a avut 
pentru ele nici-o răsplată—nu ştiu, * 

Ca poet, Beldiceanu este aproape uitat ; și acei puţini care 
mai pomenesc acest nume, îl cunosc in prima fază a producţiu- 
nii lui poetice, fază care ni-i arată subt influenţa lui Alecsandri. 
Eu l-am cunoscut pe Beldiceanu cînd era frâmintat de ideia unei 
forme nouă a poeziei. 

in discuţiile fară de stfirşit asupra acestei chestiuni, Beldi- 
ceanu susținea că poezia, aşa cum o cunoșteam nol atuuci, şi-a 
trăit traiul, şi că nu mai merge cu înşirarea unor cuvinte care 
să alcătuiască versurile acelea ritmate și rimate după vechiul ca- 
lapod, versuri în care să se etaleze nişte sentimente falşe, pe 
care pretinsul poet îşi închipue că le posedă şi care sint numai 
nişte combinaţii ale simţirii altora sau emanaţiunile fantaziei 
unor minţi bolnave, Dragostea, zicea dascălul nostru, nu mał 
are ce căuta în poezie; au cintat-o, în cursul atltor veacuri, a- 


* Se află în posesiunea Acodemiei Romine (Nola Redacliel). 
7 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tita sumedenie de poeţi—şi unii aşa de bine şi de frumos —incit 
tot ce s'ar mal spune astăzi, ar ft o ridiculă plagiare. În poe- 
zie ne trebre un fond nou. Şi ca să ne dovedească nouă că un 
asemenea fond se poate găsi, 


formarea pămintului şi a viețultoarelor care-l locuesc, 
dela moneră şi stirşind cu idealul creaţiunii: omul. 
Poemul acesta nu ne cam plăcea ; şi cred că în alcătuirea 
lui, Beldiceanu a fost influenţat de reminiscenţele studiilor favo- 
rite din tinereţă, care mai tirziu l-au determinat să scoată în 
laşi o revistă: „Lumina“, în care a inceput un studiu asupra 


timpurilor haotice şi despre care „Contemporanul“ nu a vorbit 


tocmai bine, susținind că autorul nu ar fi tocmai în curent cu 
ultimul cuvint al ştiinţii, în această chestiune. 

Dacă fondul poeziei, contemporane lui, nu-l mulţămea pe 
Beldiceanu,— forma îl indigna, Ne cerea cu insistență o formă 
nouă, Şi cind, enervaţi, îi ceream să ne lămurească bine ce în- 
ţelege el prin acea „formă nouă“, ne-a cetit nişte versuri care 
ne-au plăcut. Şi în adevăr că forma era nouă. Nu mai erau 
versuri numărate pe degete, ca să iasă un acelaşi număr de si- 
labe, ci poezia toată era depănată pe nişte versuri cu totul ne- 
egale ca număr de silabe, alternind versuri lungi cu altele de 
citeva silabe numai, cam cum se scrie astăzi de unii poeţi, a 
cărora formă a întrebuințat-o Beldiceanu cu treizeci de ani în urmă. 

ideia de „nou“ in artă îl obseda pe Beldiceanu ; şi în goana 
după acel „nou“, ajunsese chiar să lipărească pe hirtie de invă- 
lit masline poeziile în care şi-a topit o parte din sufletul lui, la 
moartea lui Sorin, copilul frumos şi drăgălaș, a căruia 
a contribuit mult la dezastrul sufletesc în care s'a și stins. 

Beldiceanu era neegal în toate manifestările vieţii lui; şi a- 
ceastă notă caracteristică a păstrat:o mai ales în poemul „Pă- 
mintul“, care trebuia să marcheze o eră nouă în istoria poeziei 
noastre. Poemul avea un fond nou, dar forma versurilor era tot 
cea veche, Dar poate că şi cugetările lui desnădâjduite nu le-ar 
fi putut intrupa în alte versuri, cecit de acele lungi, care par fi- 
teşti pentru exprimarea melancoliei. 

In „Pămintul“, Beldiceanu are versuri admirabile. Nu ştiu 
dacă se mai păstrează undeva manuscrisul acesta interesant : şi 
din tot poemul imi amintesc numai aceste versuri : 


Cind vezi, în raza minţii, acest moluz de timpuri, 

Frumoasă epopee cu valuri drept Olimpuri, 

Cu adinciimi de ape ce-s tulburi ca infernul, 

Cu secoli ces o clipă alături cu eternul, 

Te prinde-atunci mihnire, te'ntrebi de unde vii, 

De ce sint umbre'n raze, de ce sînt morți şi vii? > 

zi pare rău de urma ce pe nisip o laşi, i 
nd ştii că vine vintul de-ţi şterge al tăi paşi. 


ne-a cetit inceputul unui poem, 
„Pămintul”, care-i consumase multe nopți şi în care povestea 
incepind 


DIN ALTE VREMURI 259 
Versuri poliritmice, aşa cum le concepea el, a scris Beldi- 
ceanu şi în „Dorman“, o dramă istorică în patru acte, un libret 
paa care d-nii Eduard Caudella şi Dr. Otremba au compus 
muzica. 

Opera aceasta, care a rămas necunoscută la noi, s'a repre- 
zentat, cu succes, pe scena din Viena. 

Acţiunea se petrece în anul 138 după Christos, într'o colo- 
nie romană din Dacia transalpină. la urcarea pe tron a lui An- 
toniu Piul. Dorman, fiul lui Galan, şeful unui trib de Daci, e 
crescut de Clodiv, proconsulul roman, a căruia fiică, Valeria, iu- 
beşte pe Dorman. Valeria află că Dorman iubeşte pe Menia, 
şi cintă: 


lubeşte pe alta... zeilor! 
Ce să mă tac ? Oftăr'lor 
Ruveţi firele 
Vieţii ; mirele 
Inimi! vie 
Să vadă, in groapă, 
Cum dragostea de vie 
Se 'ngroapă ! 
Menio, Menio, crudă rivală, 
Cind sărutări iți va da, o stială, 
O frică te prindă! lar umbra mustrării 
Ca negura sării 
In ceasul cel rău 
Coboare pe sufletul tău. 
Zgomot de luptă ucigaşă |! 
Moarte, nu fi laşă... 
Cruţa-l ! 
Alege-ţi alt täl. 

Moară toţi Dacii, cadă ca spicele de griu pe lan.. 
Cerul să se risipească, 
Numai el, Dorman, 

Trăiască | 


Cind mă gindesc la Beldiceanu, găsesc momente in viața 
lui pe care nu i-o pot concepe fără să-mi răsară în minte şi 
Eduard Gruber, care parcă-l complectează. Şi parcă mi-i frică 
să mă întreb dacă nu cumva prietinia cu acesta nu i-a răbit, 
dacă nu cumva chiar l-a produs, supraexcitarea Peena g care 
a fost fatală, şi unuia şi celuilalt. Poate era o prea mare afi- 
nitate intre ej; poate erau meniți să aibă acelaşi sfîrșit. 

In cercul nostru literar, Gruber era veșnicul aducător de 
lucruri senzaţionale  Căutind mereu o cale nebătută incă, pe 
care să ajungă in vază, Gruber descoperea, în lumea științifică 
din Occident, lucruri necunoscute in apropiere de hotarele Asiei, 
şi ne ţinea în curent cu toată mişcarea. Pe el ii interesau, in 
special, studiile psihologice ; îl interesa hipnotismul şi celelalte 


DIN ALTE VREMURI 261 


260 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pe la finele lui August 1888 am asistat la o scenă penibilž. 
Eram în Rădăşeni, la părintele Lateș, socrul lui Beldiceanu. 
Era nunta unei nepoate a părintelui. Şi atunci se nimerise în lo- 
calitate profesorul A. D. Xenopol din laşi, care aduna note pentru 
un articol despre acest sat vestit, pe care l-a şi publicat,—după 
cît imi aduc aminte,—ca foileton intr'o gazetă. Se înțelege că 
un asemenea oaspete ales a fost invitat la petrecere. Ce scene 
de gelozie a făcut Beldiceanu! Imi stă şi acuma în minte, cu 
faţa lui desfigurată, cu gesturile dezordonate, cu glasul detună- 
tor, plingindu-se şi blăstămindu-şi viaţa. 

Ce gelozie putea să-i provoace Xenopol! Şi cu toate că 
nu găsea nici-o vinovăţie ființei care ar fi trebuit să fie com- 
plice în motivele unei gelozii, el făcea scenele acestea, care te 
tăceau să te întrebi de nu cumva ai în faţa ta un nebun. 

In curs de ani întregi, pe Beldiceanu l-a per:ecutat gelozia 
nejustificată, care l-a chinuit întreaga viaţă ; şi adeseori i-a atras 
o deconsiderare, dacă nu un sentiment de neincredere, din partea 
prietinilor lui celor mai buni. 

Și gelozia aceasta a cintat-o în multe poezii ; şi a cintat-o 
intr'un poem, scris tot în versuri de forma veche. 

Poemul acesta, rămas fără titlu, nu ştiu dacă a fost is- 
„prăvit : 


chestiuni, pe care mahalaua noastră le confunda, şi poale Încă. 
le confundă, cu mesele care se învirtesc prin casă, purtate de 
spiritele care vin în contact cu lumea pămintească, prin acest 
mijloc ciudat. Cetitor pasionat, Gruber nu se despărţea de „Revue 
scientifique", de „le Livre“ şi mai cu osebire de Analele de la 
Salpetriăre, pe care le purta veşnic in buzunar. ln orice discu- 
ie, el găsea prilejul să ne vorbească de Charcot, de Ribot, de. 
net şi de alţi savanţi, ale căror lucrări ne erau acuma fami- 
liare, graţie stăruinelor lul Gruber, care ne făcea så le cetim 
sau să-l ascultăm pe el cetindu-le. 
Intr'o zi, Gruber intră ca o furtună în casă la Beldiceanu 
şi, abia răsutlind, scoate un jurnal franțuzesc şi ne ceteşte sone- 
tul astăzi cunoscut, dar atunci cu totul nou, al lui Arthur Rimbaud: 


A noir, £ blanc, / rouge, U vert, O bleu, voyelles, 
Je dirai quelque jour vos naissances latentes. 


Ce discuții au stirnit versurile aceste bizare, ce sarcasme 
la adresa lui Gruber, ce nedumerire pentru unii! 
Peste citeva zile, tot la Beldiceanu, ceteşte Artur Stavri una 


din poeziile lui frumoase, pe care o scrisese în uitimele zile. Cind 
ajunge la versurile: 


Pe prichiciul de fereastă, dusă 'n lumile oftării, 
Zoralia stă şi-o "'mbată răcoreala dulce-a sării. 
Gindu-i încilcit se duce, încotro ? nici ea nu ştie... 
Dintru 'ntài nedesluşite, fără şir încep să vie 
Amintiri — icoane şterse, clipe moarte în zădar.., 

De iubire 'n astă viaţă n 'a 'nsemnat un rind macar. 
L-a luat pe Loghin doară ca să fie măritată; 

Nu-l urăşte, dar desigur nu i-a fost drag niciodată. 


Rind pe rind, şi 'ncet, in tristul țintirim bătrin şi sfint, 
Lin se scutur” lilecii clătinaţi de-a! nopţii vint... 


Beldiceanu sare din fundul patului şi spune că el vede versurile 
acestea într'o culosre albastra. 

Unii zimbesc, crezind că Beldiceanu vrea să-şi bată joc de 
Gruber. Acesta insă dă o explicare logică faplului: Beldiceanu 
are ceiace se cheamă „audiție colorată“. Probabil că pentru el 
iitera / este de culoare albastră, şi in versurile lui Stavri predo- 
minind litera /: culoarea predominantă a totalului acestor ver- 
suri trebuia deci să fie cea albastră, 

_ De atunci s'a legat, între Gruber şi Be'diceanu, o prietinie 
specială, o intimitate care excludea prezența multora dintre obiş- 
nuiţii cercului nostru literar. Şi Beldiceanu s'a supus unor expe- 
riențe, unor cercetări asupra minţii lui, care au contribuit mult 
să-l dezechilibreze complect. 

Om normal nu era eldiceanu. 

intinse relațiuni sociale el nu avea. Ocupațiile lui îl ţineau 
legat de casa în care-şi grămădise cărţile şi comoara lui de an- 
era EA mi cr puţinii aonig venea mai des în contact, 

ca un om cu z - 
del m cu defecte. In realitate, insă, gi pri- 

Ca un mare defect i se socotea gelozia, care-i făcea lui 


nemulțămiri, precum altora le inui 
nu era ca a tuturora, PEM pie, za a x 


Loghin e poetul însuşi, care are un duşman: 


Doria, cit e de tînăr, ce duios la ea priveşte! 

i mai eri, la Nicolina, l-a 'ntilnit; vorbit-au multe... 
'a făcut că nul pricepe, dar i-i drag ca să-l asculte... 
E frumos la 'nfățişare şi e blind, să-l pui la rană, 

ŞI ce bine 'ntoarce vorba: e şiret ca o vadană. 

Şi tot fuge ca de dinsul, dar îl place ca să-l vadă. 

Nu mal vrea să-i iasă "n cale. hu se teme c'o să cadă, 
Nu-şi înşală ea bărbatul... 


Doria e o fire perversă: 
Lingă foc, pe-un scaun, Doria cufundat în ginduri şede. 


Ce frumoasă-i Zoralia! Inainte-i parcă o vede; 
Din jăratecul din sobă, doi ochi mari îl ard privirea. 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


» . . . . . 
. . Li - -. . Li Li > . . Li . . + 


„Trebue s'o scot din minte“. 
Işi tot spune: „nu se poate ca s'o las de-apururi pradă 
„Altei guri şi altor braţe. Vrau la pieptul meu să cadă. 
„Loghin o iubeşte, sigur, şi-a iubi-o viaţa "'ntreagă, 
„Dar de dinsul nici nu-mi pasă. Deşi mie nu mi-i dragă, 
„Totuşi dor nebun mă prinde de-a o ști că este-a mea“, 


Gelozia lui Beldiceanu nu era boala oamenilor de rind = 


ideia câ numai gindul cuiva ar putea să se înstrăineze de dinsul, 

zar sufere chinuri grele, sufletul acesta zbuciumat de ne- 
istfel pregătit sufletește, Beldiceanu putea să fie tulb 

de cercetările lui Gruber, e descoperise in el cel mai romeo 

cel mai complicat subiect de audiție colorată, care a fost citat 

în studile cunoscute pănă atunci, şi probabil şi până astăzi. 

Minunat de cele ce descoperea, Gruber bănuia, la inceput, 
că Beldiceanu simulează, şi-mi spusese odată vorba crudă ca 
Beldiceanu „minte“. Mai pe urmă, şi dupi o serie întreagă de 
experimentări, şi-a format convingerea despre sinceritatea su- 
biectului lui de studii, şi savanții specialişti din străinătate i-au 
confirmat această sinceritate, 

Celace se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri extraordinare ; 
şi Gruber, om inteligent şi cu o voinţă şi o putere de muncă 
neobişnuită, a ştiut să-l puie la contribuţie pentru a-şi crea o 
situaţie de invidiat, în lumea celor învăţaţi. 

După ce Beldiceanu a recunoscut că are audiție colorată, 
se făceau şedinţe la care asistau numai puţini şi dintre cei mai 
intimi, şi în care Gruber se arăta, adeseori, ingenios. 

Beldiceanu percepea o culoare pentru fiecare literă din al- 
fabet; distingea, prin urmare, o gamă foarte variată de culori. 
De notat este că, în nenumăratele dăţi cind il contemplam, el 
vedea aceiaşi culoare pentru aceleași litere, şi cind ii rosteai un 
cuvint, în aceiaşi secundă Iți spunea bandele colorate subt care 
îi apărea, 

Gruber a descoperit la Beldiceanu şi alte fenomene simi- 
lare, în afară ae audiția colorată. Pentru fiecare literă, el sim- 
fea un gust deosebit, un pipăit, o temperatură, o rezistenţă, o- 
motilitate deosebite ; avea, celace se numeşte: gustaţie, olfacţie 
tactilitate, temperatură, rezistență şi motilitate colorată. , 

Chestiunile acestea le-a studiat Gruber, cu multă inteligență 
şi pe cind la laşi, unii dintre noi ironizau pe Beldiceanu că la 
rostirea sau la reprezentarea unei anumite litere el simte că mi- 
nincă „răbdări prăjite”, că plpăe o blană de jder, că miroasă 
un crin sau că are altfel de senzaţiuni, greu de zugrăvit prin 
vorbe,—la Londra, în 1892, la Congresul de psihologie experi- 
mentală, Gruber, încurajat de celebrul Galton, işi desvolta con- 
ferința despre „Audiţia colorată“, în care, vorbind despre  su- 
biectul studiilor lui, despre Beldiceanu, îl descria ca pe un om 


e n pÅ- 


DIN ALTE VREMURI 263 


de o mare distincţiune intelectuală. „Este în acelaşi timp un poet 
„de mare talent, un novator în literatura rominească şi un ar- 
„heolog dintre cei mai distinşi. El singur, fără sprijinul vreunei 
„societăţi științifice sau al guvernului, a făcut cele mai impor- 
„tante descoperiri preistorice în Rominia. In acelaşi timp el cul- 
„tivă paleografia, epigrafia şi istoria civilizaţiei romine. E un 
„om extrem de conştiincios în toate cercetările sale, convins de 
„înaltele datorii ale investigatorului, nu se plictiseşte niciodată şi, 
„pentru observaţiile psihice, are darul de a se analiza cu o ex- 
„tremă fineţă şi fără milă. Aceste eminente calități de subiect 
„Şi de observator m'au pus pe calea acestor cercetări”, 

Aşa este. Dar studiul acestor fenomene, fie că sint de do- 
meniul patologiei cerebrale sau a fiziologiei normale, la obosit 
pe Beldiceanu şi—sint convins—a contribuit la stărmarea echili- 
brului unei minţi, care nici aşa nu era normală 

astăzi încă mă întreb ce trebue să cred despre afirma- 
rea lui Beldiceanu, că el simţea viața de celulă; se simţea pe 
el om-celulă cu toate însuşirile omul .i-om. 

Uneori se autohipnotiza şi cădea în stare de inconştienţă. 

Intr'o zi, întins pe pat, cu fața in sus, dicta lui Gruber nişte 
observaţii. Vorbea rar şi cu oarecare greulate. In spusele lui, 
amintea nişte „ochi mari şi umezi“, ochii aceia care-l duceau la 
paroxisme de gelozie şi pe care-i făcea să lăcrâmeze așa de a- 
deseori. Dicta in persoana a trela, Dela un timp tace. Gruber il 
întreabă dacă mai vede acei ochi. Cu faţa contractată, Beldiceanu 
incepe să dicteze din nou; şi cind i s'au cetit paginile, a afirmat 
că totul s'a petrecut în stare de inconștiență. i 

Judecind după cele ce se petreceau cu mine, cred că Gru- , 
ber a fost mult influențat de natura studiilor ce făcea cu Beldi- 
ceanu, care au contribuit să-i obosească nervii. 

Eu asistam numai citeodată la şedinţele lor şi ascultam pe 
Gruber istorisind rezultatele la care ajungea : şi incepusem să o'- 
serv la mine oarecare tulburări nervoase. De multe ori nu pu- 
team să dorm ; aveam halucinaţii hipnagogice, vedeam oameni 
fără de capete şi auzeam glasuri rostind cuvinte necunoscute in 
vocabulare. Gruber incepuse a se interesa şi de mine, şi găsise 
el, în nenumăratele săltare ale clasificaţiilor ce făcuse, o cutiuță 
în care să vire şi pe „Ezbazek“ al meu: în una din halucinaţiile 
mele văzusem o inscripţie, deasupra uşei unei case, pe care ci- 
neva nevăzut mi-a cetit-o cu glas tare: „Prix du mentor Ezbazek”, 

Oarecare împrejurări an provocat o răceală între mine şi 
Beldiceanu, pe care am inceput să-l văd mai rar; şi apoi nu 
ne-am mai intilnit. După citva timp, în urma unor scrisori ce 
am primit dela el, mam dus la laşi, anume ca să avem o ex- 
plicaţie. A urmat o scenă care ne-a tulburat pe amindoi ; şi ne-am 
despărţit stringindu-ne mina, el tot neincrezător, eu simțind a- 
ceiaşi compătimire pentru suferințele lui, provocate de o himeră — 
şi de atunci nu ne-am mai văzut. 

Artur Gorovei 


Teoria lui Einstein „pe înțelesul tuturor“ 


Mecanica clasică a intrat intr'atit in firea noastră, încit este 


depărtează de vechile invățăminte 
producă oarecare curiozitate, chiar printre profani. n ” 


ştiinţă au căutat să popularizeze a- 
ceastă teorie fie prin conferințe fie prin articole d tei 


Rezultatul este o confuziune generală. Convingerile căpă- 


natural ca o teorie ce să 


Numeroşi oameni de 


tate sint diverse, însă impresiunile ce public 


mână. 


Conterenţiarul, de obicelu, 
Michelsohn-Morley constitue pun 
sul acestei experiențe este nevoe 


intră viteze relative. 

bine cunoscute legate prin 
upă oarecare trudă, 

samă de vitezele „relative“ 

tivitatea“. Aşa cred mai 


„__ Pentru cei mai mulţi, 
o importanță secundară. 


ul culege se asea- 


procede cronologic. Experienţa 
ctul de plecare. Pentru ințele- 
de un calcul simplist în care 


Pe tabla neagră apare o problemâ,—se fixează două oraşe 


cale ferată, vapor sau aeroplan. Pu- 
blicul işi concentrează luarea aminte şi urmăreşte, sol nuit a 
mai puțin mersul problemei. 


constată cu satisfacție că, ţinindu-se 


ajungem la un rezultai, pentru unii, 
neaşteptat. Auditorului i se face o lumină: „Aceasta este rela- 


toți, 
restul conferinței sau articolului 


sau 


are 


Xpunerea experienţei Michelson urmează intr'o oarecare 


nedumerire mai cu osebire că se 


linii şi alte asemenea noțiuni enigmatice, 


După o laborioasă explicaţiune în care 
publicul dă confe- 
rențiarului cea mai larga încredere, se află cu surprindere că ex- 
periența a devenit celebră prin faptul că nu a dat nici un re- 


i fost negativ ?—Nu există oare re- 


zultaţ,—a fost negativă. Ce 
lativitatea înţeleasă mai sus 


vorbeşte de inverterențe, faze, 


TEORIA LUI EINSTEIN 265 


Publicul se obişnuise cu victoria uşoară. Unii rămin neclin- 
tiţi în convingerea lor,—zei mai conştiincioşi insă caută să afle 
firul fenomenelor. 

Nereuşita lui Michelson ne-o desvălue Lorentz şi Fitz 
“Gerald. 

Aici bintue popularizarea teoriilor: „Contracţiunea“ loren- 
tziană o aseamănă popularizantul cu turtirea pămintului la poll 
sau cu alte efecte dinamice din mecanica clasică. Publicul este 
astfel indus în eroare prin confuziunea ce se face între deforma- 
rea materiei şi contracţiunea spaţiului. 

„Timpul local“ lorentzian îi justifică, de pildă, prin bine- 
cunoscutul fapt că nu avem același ceas la Bucureşti şi la Viena. 
Aici găsim, cel puţin, confuziunea intre punctul fix de origină a 
timpului şi valoarea sa locală. 

Teoria electromagnetică a inerției insă nu se învoeşte cu 
nici o reprezentare de asemenea natură, —deacela nici articolul 
sau conferinţa nu incearcă a o face plastică. 

Sint noţiuni de fizică matematică care nu se pot concretiza 
fără a fi falgificate. 

Paralela intre equaţiile de transformare ale lui Galilei şi a- 
cele ale lui Lorentz răminind un mister pentru cei mai mulţi, nu 
aduce nici o mingiere. 

Ca o concluziune naturală, articolul san conferinţa ajunge 
ia lumea in patru dimensiuni exprimată în equaţii. Aici publicul 
devine atent. 

De mai mu'tă vreme se aude de această hypoteză, dar nu 
se da decit crezarea cr se cuvine unor teorii pur speculative. 
De data aceasta insă equaţia în chestiune este scrisă pe tabla 
şi dă la iveală energia latentă a materiei, 

Preocupările tuturor fiind actualmente găsirea a nouă iz- 
“oare de energie, este natural ca fiecare să vrea să afle cit mai 
mult despre această minunată descoperire. 

Cetirea articolului sau ascultarea conferinţei nu satisface 
pe nimeni. 

Sint anume ramure ale activităţii omenești care rămin as- 
cunse celor mulţi. 

Ştiinţa modernă este prea complexă, cere un capital prea 
mare de cunoştinţe de meserie pentru a fi la indămina oricărui 
iubitor de adevăr. s 
Telegrafia fără fir a pus pe ginduri mulți amatori care nu 
cunoşteau nici natura undelor sonore atit de uşor de inteles. A- 
cestea, la rindul lor erau asemănate cu increțiturile ce provoacă 
la suprafață o piatră aruncată în apă. Ce haos se petrece in 
reprezentarea Incepătorului cînd i se dă drept exemplu de vibra- 
țiune longitudinală un fenomen de vibraţiune transversală. 

Negreşit, aceste comparaţiuni fac impresie şi cei mai mulţi 
se declară mulţumiţi, convinși că au aflat adevărul. 


266 VIAŢA ROMINEASCA 


Cunoştinţele nesigure se adună, se a 

o go desăvirşită. CRT (pui a 
astein a dat explicaţia mutării pe elipsă a perihellului lui 

Mercur. Un „cunoscător“ a lui Einstein o reda cu parinti luind 
ca bază însă viteza luminii. Avea, desigur, o reminiscență a în- 
iiag eclipsei planetelor lui Jupiter. 

oate nu ar trebui turburate astfel de convingeri, căci f 
rr eră minei rai red de cunoştinţe pie de/că Tinere- 
ul insă trebue fer e obiceiul de a d 
atit S eftină şi nebuloasă, cea rea 

ste de toată lauda dorinţa de a-și face o icoană d 
teoriile cele mai complicate. Mulţi au a a-şi face şi e ci pi 
lectricitate o idee cit mai concretă. — Cu toate acestea, hypotezele 
descriptive ni se par azi deşarte şi electricitatea a rămas o fi— 
inţă pur matematică exprimată in equaţiile diferenţiale ale lui 
Maxwell care cuprind nu numai totalitatea fenomenelor electrice 
dar şi pe cele optice, 


N. ©. 


Scrisoarea a treia 


Starea de fapt și de drept a evaluării estetice 
l 


In scrisoarea de astăzi, pe care, caşi pe celelalte, o adre- 
sez fecundului domnevoastră obiceiu a! cetirii incete şi scrută- 
toare, nu voin mai incerca să filozofez in plin aer nici în gră- 
dina academică şi liberă dela Copou, nici pe imaşul de covor 
persan al Bahluiului ca pe malurile lui llisos de pe vremea cea 
veche a baicanicilor Socrat şi Fedru, nici râtăcind prin gale- 
rille deluroase ce înconjoară laşul ca un circ maxim. Voiu gindi 
totul -ce am de gindit, bun sau rău, şi vă voiu scrie astăzi din 
odă ţa mea cu mireazmă de busuioc, unde câldura şi lumina o- 
rientală se cerne prin storul lAsat. 

Stau la masa de lucru, şi privind în imaginaţie, mi se pare 
că am în faţă o mulţime de oameni, unde mai toţi vorbesc, 
gesticulează, incearcă direct sau indirect să se convingă, se 
sfădesc. se agreghează şi se zbat ca unde, ca valuri şi ca ta- 
lazuri. Motivele discuţiilor lor sint: dacă se poate sau n" se 
poate evalua estetic serios, adică de drept, şi dacă e bine 
sau nu e bine să se evalueze estetic de drept sau fie și nu- 
mai de fapt, și dacă da sau dacă nu, într'un caz cași în al- 
tul, subt ce anume condiții ? 

Dumnevoastră ştiţi că deobiceiu s'au redus răspunsurile 
acestor întrebări numai la două tipuri: la impresionism şi la dog- 
matism. Prin impresionism s'a înţeles că evaluarea estetică seri- 
oasă este posibilă şi recomandabilă, şi anume după simplu! gust 
variabil şi direct al fiecăruia; iar prin dogmatsm s'a înţeles 
deasemenea că evaluarea estelică serioasă este posibilă şi re- 
comandab'lă, insă nu după simplul gust variabil şi direct al 
oricui, ci după nişte aşa numite legi obiective, universale şi e- 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———————— "A ROMINEASCA 


terne de frumos, a căror respectare sau nerespectare se cerce- 
tează în obiectul de judecat.. 

Chestiunea aceasta ne interesează pe noi aşa de intim, 
căci estetismul nu ne este numai o chestiune de artă, sau de 
natură, ci una a vieţii de mai tot momentul, 

Şi la o asemenea diviziune sint de părere că nu ne pu- 
tem restringe. Dacă s'ar fi cercetat mai larg masa concepţiilor 
despre evaluarea estetică, s'ar fi văzut că impresionismul şi 
dogmatismul, la un loc, nu constituesc decit o parte, impor- 
tantă desigur, dar numai o parte a unuia din cele trei tipuri 
de atitudini posibile, atunci cind indivizii nu sint indiferenți. 
Deaceia să constatăm că răspunsurile sint cu mult mai va- 
riate, mai ales dacă ţinem în seamă nu numai pe esteticianii 
specialişti şi pe criticii de vază, după cum naturalistul nu se 
opreşte la crini şi la trandafiri in studiul plantelor, ci şi pe 
oamenii culţi în general, ci și mai larg, pe orice om existent 
sau posibil. Căci orice profan are o atitudine filozofică, şi 
filozoful specialist, fie şi cel mai singular, nu inventează 
atita, cit repetă inconştient sau conştient, şi aprotundează, a- 
titudinea existentă deja în stare profană. Psihologia descrip- 
tivă a maselor este mai bogată in idei filozofice decit oricare 
istorie a filozofiei. O filozofie, aşa cum o gindesc, inspirată în 
parte din cea populară necunoscută și dispreţuită, va deveni 
odată o necesitate, pentru un cerc mai larg, după cum o artă 
inspirată din cea populară este dedemult o realitate. Aşa că 
m'am simţit nevoit să consider o extensiune cu mult mai mare 
a opiniunilor decit cea obişnuită în studiile de estetică, şi pen- 
tru a întroduce ordine în studiarea acelor opiniuni, aşa cem 
vă place, cum în genere prefer eu insumi, şi cum ştiau aşa de 
multe ori s'o facă in întunecata lor armonie înţelepţii noştri 
romini de demult, am crezut că vă pot prezenta următoarele 
diviziuni spre meditaţie, j 

La întrebarea dacă o stare de drept In evaluarea estetică 
este posibilă şi recomandabilă, să deosebim simplu două cate- 
gorii: A.— categoria celor indiferenți la o asemenea intrebare: 
avalorismul, şi B.-— categoria celor interesați la ea. Apoi la ca- 
tegoria celor interesaţi la întrebare, în vederea unui răspuns, 
să deosebim trei categorii de atitudini: a.—unii care nu ştiu ce 
să răspundă, b.—alţii care neagă posibilitatea şi folosul unei 
evaluări estetice de drept, şi c.- alţii care o admit. Pe cei care 
nu ştiu ce să răspundă, să-i punem în categoria atitudinii, să zi- 
cem fireşte, haotice ; pe cei care neagă, să-l punem în catego- 
ria atitudinii, să zicem lesne, antevaloriste ; şi pe cei care ad- 
mit posibilitatea unei evaluări estetice serioase şi a unui folos 
normativ, să-i punem în categoria atitudinii, fireşte să zicem, 

“valoriste, 

Inainte de a vă expune într'o scrisoare viitoare, atituăi- 
nea ce prefer să se jee, şi întemeierea ei filozofică, să vă arât 
mai intim acuma ce gindesc descriptiv, clasificator şi definito- 
"iu, despre atitudinile tipice posibile, în general. 


SCRISOAREA A TREIA 269 


Il 
A.—Categoria celor indiferenți: avalorismul 


Un număr foarte insemnat de oamenii se dezinteresează 
de a lua vre-o atitudine, ori că unii nici nu şi-au pus in- 
trebarea dacă e posibilă şi recomandabilă, ori că au atins între- 
barea, dar mau crezut util să se ostenească a-i mai căuta un 
răspuns, ori că deşi interesaţi la întrebare, au perioade cînd le 
e cu toate acestea indiferentă, A dormi e aşa de bine. f 

Mențiunea celor indiferenți v'o fac nu numai spre a fi cit 
mai complect in prepararea unel concluzii, ci şi din respectul, 
pe care-l impune imensitatea de forța a nepăsării. E ca ma- 
sivuri şi mereu masivuri de munţi asiatici neexploraţi, şi cred 

că şi dumneavoastră veţi admite că nepăsarea este incă una 
din cele mai mari forțe omenești, poate cea mai mare. 


Ili 
B.— Categoria celor interesați 


Să inzistăm acuma asupra celor interesați în răspuns, a 
căror viziune m'şcată o avusesem mai înainte, şi pe care l-am 
grupat în a.—atitudinea haotică, b.— in cea antevaloristă, şi c. — 
in cea valoristă, 

a.— Atitudinea haotică. 

Pentru a lua un exemplu, care deşi necelebru dar e aşa 
de viu cunoscut nouă, fiird:ă ne-am petrecut copilăria şi o- 
parte a tinereţii în jurul lui, să ne întrebim dacă obiectul de 
artă care e gara din laşi este frumos ori nu. Acei pe care ti 
clasificăm În această categorie sint aceia care ar îl caracteri- 
zaţi prin indeciziune, dacă se poate spune că e frumoasă ori 

nu, Sau dacă poate o asemenea judecată să fie de un folos. 
Vă pare ciudată discuţia ? In oraşul nostru de discuţii unde 
subtilitatea bizantină se impleteste a subtilitatea rabinică, nouă 

re ciudată. Nu este aşa 

sa zi ad upă cum se vede, în cazul întăiu al posibilităţii, na- 
tura atitudinii este feoretică ; şi în al doilea al folosului, este 
practică, 
Pentru a poseda o ideie mai complexă, să distingem că 
motivele teoretice pot så fie metafizice, ca atunci cind s'ar sus- 
ține, cu dispreţ și prudenţă, că inteligenţa umană este impro- 
prie a cunoaşte definitiv totalitatea lumii, adică totalitatea con- 
diţiunilor unei afirmaţii, şi că fiind în lipsă de această cunoaş- 
tere indispensabilă, prea multe scrupule se ridică, sprea fi in- 
dreptățiți să afirmăm in roade posibilitatea evaluării estetice, 
sau în cazul special nouă frumuseţa gării din laşi; sau pot să. 


-270 VIAȚA ROMINEASCĂ 
A PO E 


fie empirice motivele, ca atunci cind, oprindu-se d - 
dicind din umere şi clătinind din cap, P tana aE y 
susține că din lipsă de informații suficiente asupra celorlalte 
gări existente, cu care să fie comparată, nu se simte îndreptă- 
ți! a se grăbi să iasă din scrupuloasa lul indeciziune teoretică. 
Motivele practice pot să fie de natură intelectuală sau sen- 
imentalo-volițională. De natură intelectuală e de pildă cînd 
în vederea perfectibilităţii practice a concepţiei, subţiind ochii, 
-8r zice rar şi sfâtuitor, cu minile în sus şi deschise, că mai 
acceptabil i se pare a fi ca subiectul Scrupulos să se mən- 
ție in rezervă, decit să se grăbească a se pronunţa, fără 
baze suficiente, pentru sau contra folosului dea evalua frumu- 
sefa gării din laşi, in complexul de opiniuni contrare ce s'ar 
isca, în locul comodei nepăsări de astăzi. Sentimentalo-voliţio- 
nală este natura motivelor, cind spre pildă, după punerea în- 
trebării, am fi luaţi de braţ, prietinos, îndepărtați de gară, şi 
aşezaţi pe o bancă a apropiatei grădini dela Rîpa Gal enă, şi 
ni s'ar spune, că asemenea ca pentru scepticii antici, care vizau 
la pacea s»iletului prin renunțare la orice problemă, să renun- 
țăm şi noi a ne mai intreba despre fo'osul evaluării şi despre 
esua ta gării fin Ani, ata jmepiadir-ae a urmâri cu privirea 
sinuozitatea cârărilor nii şi a respira, profu 
mireasma aora a brazilor se pai ci sm oii 

2.— Atitudinea haotică, pe lingă teoretică şi practică, mai 
poate fi, din alt punct de vedere, integrală şi parțială; inte- 
grală, cind se rapoartă la toate posibilităţile şi la folosul de e- 
valuare estetică, precum e în cazul scepticilor antici ; şi parţială, 
cind se zice de pildă, că nu se ştie dacă se poate compara 
serios frumuseţa străbătătoare din descripția largă a unor rup- 
turi de nouri, a unei ploi gigantice în codrii Carpaţilor, de 
Hogaş, cu frumuseţa isteaţă, şi de gen didactic din „Cinele şi 
cățelul” a lul Alexandrescu, deşi s'ar admite posibilitatea unei 
comparări de valori estetice între poeziile din läuntrul unui 
singur gen : intre două poezii lirice de Tudor Arghezi. 

3. Insfirşit să remarcâm pe lingă un haotism teoretic şi 
prac'ic, pe lingă unul integra! şi parţial, şi un haotism expri- 
mat şi altul neexprimat; exprimat, cind este comunicat altora 
printr'un mijioc oarecare, şi neexprimat, cind, ca din sfiiciune 
de pildă, ne ferim a ne pronunța. Această diviziune e foarte 
simplă şi o notez, fiindcă este importantă socialmente. 

b — Atitudinea antevaloristă. 

Avalorismul este negarea posibilităţii sau folosului unei e- 
valuări estetice. 

1.— Excluziunea antevaloristă este sau din punct de ve- 
dere teoretic, ca find evaluarea estetică imposibilă ; sau din 
punct de vedere practic, ca fiind nefolositoare. 

Atitudinea teoretică antevaloristă poate ti un corolar alu- 
„nel concepţii metafizice, de pildă cînd un tînăr şi convins berg- 
“sonian ne-ar asigura că esenţa lumii este o heterogeneitate ca- 


SCRISOAREA A TREIA 271 


litativă, că o comparaţie Între calităţi pure, adică fără o comună 
măsură între ele, este imposibilă, că o evaluare estetică pre- 
supune o comparaţie între calităţi estetice pure, şi că e deci 
imposibilă şi ea; sau poate fi empiricd, dacă de pildă se con- 
stată o prea mare distanţă calitativă între doi termeni infâţi- 
şați în comparaţie. ca între un vers al contesei de Noailles: 
„Est-il vrai que l’on meure, ayant tout aimé“ şi între ceva 
foarte indepåriat ca zbieretele exagerate ale magarului din Ita- 
lia, din Frascati, care mă trezea mai în toate nopțile. 
Antevalorismul practic poate avea motive intelectuale sau 
sentimentalo-voliționale. O tentativă modernă, cu foarte buna 
intenţie de a face să progreseze critica de artă, şi produsă subt 
influența ştiinţelor naturale, unde în genere se pretinde că me- 
toda strict ştiinţifică e numai de constatare şi de explicaţie nu 
şi de apreciere de valoare, cîţiva critici şi esteticiani ca Taine, 
He=nnequin, Grosse, Meumann, s'au pus în teorie şi pe cit au 
putut rezista şi în practică, esteticei normative, şi prin urmare 
şi evaluării estetice. Acesta e, după cum veţi fi observat, un 
caz de avalorism practic cu motive intelectuale. Și iată acuma 
un altul cu motive sentimentalo-voliţionale. Dumneavoastră 
care sinteti un bun cunoscător al operelor lui Jules Lemaitre, vă 
amintiţi ceiace scrisese el odată, că dacă se vrea să se evalueze 
estetic mereu serios, se simte un fel de oroare, un fel de con- 
damnare de a nu ceti niciodată o singură linie, pentru propria 
distracţie, şi de ceiace scrisese el altădată, că nu mai vrea să 
critice pretenţios, şi că simte o nevoe adincă de-a admira şi 
de a iubi fără de controlul critic al altuia şi fără de controlul 
lui însuşi. 
2.—Pe lingă un antevalorism teoretic şi practic, mai dis- 
tingem din alt punct de vedere, un altul integra! şi parțial. 
Voit riumi integral antivalorismul ce neagă orice posibilitate sau 
utilitate a evaluării estetice ; şi parţial acela a cărui negaţie se 
referă numai la anumite cazuri. Simţiţi nevoe de a vă co- 
munica mai interior ceiace este antevalorismul integral ? Apro- 
piaţi-vă, atuncea, de ceiace povesteşte Stuart Mill în memoriile 
sale, gindiți-vă dacă dumneavoastră însuşi n'aţi trecut printro 
stare analoagă celeia a lui Mili. Unii psihologi o numesc stare 
de depersonalizare afectivă. Şi eu, în cursul gindirii mele me- 
tafizice, am cunoscut-o în diferite împrejurări. Să v'o spun? 
Vă interesează ? Sprijinit pe intimplări defavorabile a propriei 
mele experiențe sau a celei străine, la un moment dat, admi- 
țind că materia pură este indiferentă din punctul de vedere mo- 
ral, şi că duhul, cealaltă metaforă subt care gindesc lumea, 
este in existenţa lui pură sau în diferite procese de adeziune 
la materie, creator tot aşa de indiferent moraliceşte caşi mate- 
ria pură, fui cuprins de o adincă descurajare de viaţă, de o 
înrădăcinată depersonalizare afectivă. Totul mi se părea egal. 
Nici stingherire estetică, nici mulțumire nu mai erau pentru 
mine.  Ceiace viața aducea ca recompensă a eforturilor celor 


272 VIAȚA ROMINEASCĂ 


SCRISOAREA A TREIA 273 
DA n 3 


mai adinci şi mai curate, mi se păreau, în acele vremi de gin- 
dire, ca din cale afară de insuficient. Căutai satisfacţie în alte 
direcţii. Imi ziceam revenind la vechi ginduri: a încerca sa 
clădesc o credinţă mai mare şi mal trainică decit tot ce s'a få- 
cut pănă acuma, sei între dune dobrogene umblătoare. Şi-mi 
răspundeam : ei şi! Tot nimic. Imi ziceam: voiu arâta cum cred 
că s'ar putea elibera evoluția biologică a omului. Ei şi! Ma 
desfacusem de instinctele vitale, ce prin satisfacția lor fac o- 
mul mulţumit cu multele şi măruntele plăceri terestre, şi într'o 
astfel de transformare sufletească, nu mai aflam nu numai nici 
o valoare morală, dar nici una estetică. Nimic, nimic. Era un 
antevalorism integral. Și voiţi un exemplu pentru a-mi interio- 
riza înţelesul antevalorismului parțial ? Raportaţi-vă atuncea la 
Henri Hauvette, cind scria că ar fi copilăros să se compare 
meritele lui Dante cu cele ale lui Ariosto, căci unele nu ar a- 
vea nimic de comun cu celelalte. 

3.— Pe lingă un antevalorism teoretic şi practic, sau din 
alt punct de vedere : integral şi parţial, să distingem dintr'un 
al treilea punct de vedere, socialmente important, un antevalo- 
rism exprimat şi un altul neexprimot, în senzurile evidente. 

€.— Atitudinea valoristă. 

Valorismul este afirmarea posibilităţii sau folosulul eva- 
luării estevice serioase. i 

1.—Această atitudine admite posibilitatea evaluării estetice 

serioase sau o recomandă, de unde ea are un caracter teoretic 
` sau practic. i 

Motivele teoretice ale valorismului pot îi metafizice, ca a- 
tunci cînd s'ar susține cu mult simpaticul filozof Pangloss, că 
lumea fiind perfectă în constituţia ei finalistă şi optimistă, sta- 
rea de fapt a judecăților estetice ar fi în acelaşi timp şi starea 
lor ideală, şi câ prin urmare ele ar fi totdeauna şi pretutindeni 
posibile şi recomandabile; sau motivele pot fi empirice, ca a- 
tunci, aşa de adeseaori, cînd se atrage atenția asupra faptului 
istoric, că unele evaluări estetice serios intemeiate, ca asupra 
lui Goethe sau Omer, s'au impus cu o foarte mare generalitate. 

Motivele practice ale valorismului sînt ori intelectuale ori 
sentimentolo-voliționale. Motiv intelectual ar fi atuncea cind 
de pildă sar susține că a aproba anumite feluri de evaluări şi 
a repudia altele, «ste un punct de vedere ingust Punindu-mă 
incidental în această atitudine, mă întreb: dacă a inţelege to- 
tul nu e oarea aproba totul? Motiv sentimentalo- voliţionai 
ar fi de pildă cind s'ar considera aprobarea unor feluri de ju- 
decăţi de valoare estetică şi excluderea altora ca o limitare a 
libertăţii şi a generozităţii creştine față de tot ce există. 

2 -in afară de un valorism teoretic şi practic, mai recu- 
moaştem din alt punct de vedere un valorism integral, cind se 
admite în toate cazurile evaluarea ca posibilă sau folositoare, 
fie ea judecata unui profan sau a unui specialist, a unul copil 
sau a unui om în vristă, a unui bolnav sau a unul om sână- 


tos, a unui sălbatec sau a unui civilizat, a unui pătimaş sau a 
unei naturi senine, a unui cretin sau a unui om de geniu; şi 
un valorism parțial cind posibilitatea şi recomandarea sînt pri- 
mite, dar subt anumite rezerve, care variază, după cum am 
văzut, dela impresionism la dogmatism. 

Valorismul estetic integral n’a fost reprezentat consecvent— 
dar timpul nu e pierdut—de vre- un scriitor aventuros pe mar- 
genile de prăpastie ale soluțiilor extreme, dacă numai am săvirşi 
indelicateţa de a trece peste incomparabilul filozof Pangloss; in 
schimb valorismul parţial este deviza acelora care aleg soluţiu- 
nile mijlocii. 

Valorismul integral intrucit nu face diferenţă între starea de 
fapt şi starea de drept este un valorism anarhic, monist şi ne- 
idealist ; pe cind valorismul parțial al impresionismului şi al dog- 
matismului admite o diferență între starea de fapt şicea de drept 
şi este deci un valorism ordonat, dualist şi idealist. 

Cam ce argumente se aduc în sprijinul valorismului inte- 
gral Şi a celui parţial ? 

entru valorismul integral am indicat deja opiniunea fina- 
listă şi optimistă în concepţia lumii, a lui Pangloss, după care 
totul fiind spre cel mai mare bine, orice evaluare estetică ar tre- 
bui să fie intemeiată şi folositoare. Dar pentru cel parţial ? In- 
teresante sint de indicat unele argumente ale impresionismului, 
Unii impresionişti aduc mai ales două argumente: unul metafi- 
zic şi altul empiric. Argumentul metafizic apare subt dosă in- 
făţişări. Prima, să zicem aşa, înfăţişare e că noi neputind cu- 
noaşte valoarea estetică pură a obiectului, ci numai valoarea sa 
amalgamată ineluctabil de subiectivitatea noastră, individuală şi 
de specie, de oarece fiecare om nu poale fi un alt om şi nici 
nu poate eşi macar pentru o clipă din specia lui spre a privi 
obiectul ca muscă sau ca urangutan de pildă, cum zice Anatole 
France ; deaceia toate judecăţile estetice intrucit sînt pe baza 
gustului direct, sînt deopotrivă de justificate, oricît ar fi de va- 
riate intre ele. A doua înfăţişare, foarte deosebită, este, că la 
dreptul vorbind, nici n'ar exista o valoare estetică obiectivă a 
obiectului, dar că obiectul n'ar fi decit ocaziunea pentru sublec- 
tivitatea omenească de a crea valoarea estetică, şi că judecăţile 
estetice de orice fel, întrucît sint întemeiate direct pe gust, sint 
deopotrivă de justificate. Si iată şi argumentul empiric al impre- 
sioniştilor : variabilitatea judecăților estetice. Această variabili- 
tate este şi naturală, după dinşii, şi încercările dogmaticilor de 
a alege printre judecăţi pe acele care se conformează unor anu- 
mite reguli, ba chiar legi, de bunăseamă nimic altfel decit raţio- 
nale şi naturale, după cum se pretinde, au eşuat, căci au căzut 
opere fără adevărată inspiraţie deşi se conformau acelor reguli, 
şi au avut succes indreptățit altele de mare talent sau geniu, 
care treceau peste regulele severe ale dogmaticilor, 

Nu mai puţin interesant este de indicat motive sentimentalo- 
voiiționale ale valoriştilor parțiali, care consideră ca utilă critica 


Q 
ï 


274 VIAŢA ROMINPASCĂ 


făcută în anumite condiţii. De pildă futuriştii au incercat să vree 
a admite critica, cu condiţia, poate după Nietzsche, de a se mă- 
sura printr'insa energia estetică produsă de obiect, dar indife- 
rent dacă e frumos ori nu, căci altmintrelea li s'ar părea căzind 
în impresionism sau dogmatism, adică in „pseudocritică“, in „fle= 
aie. vulgară“ şi vătămătoare,— mai cu seamă cind e în con- 
tra lor. 

3. — Pentru a fi, aşa zicind, complecţi, să menţionăm că pe 
lingă un valorism teoretic şi practic, că pe lingă, din alt punct 
de vedere, unul integral şi parţial, mai este socialmente utilă şi 
o diviziune în valorism estetic exprimat şi neexprimat, ìn sen- 
zul lesne de prins. 


Tendinţe ale politicei economice mondiale * 


y Rusia şi lupta pentru supremația economică 


Inainte de a ne despărţi pentru moment, cu scrisoarea aceasta, 
şi în așteptarea răspunsului dumneavoastră complex şi însorit, 
mă simt condus a conchide că starea de fapt şi de drept în e- 
valuarea estetică este cu mult mai vastă decit e conținută în 
tipurile de impresionism şi dogmatism, şi că o rezolvire a 
chestiunii dacă se poate evalua estetic, îndreptățit teoretic şi fo- 
lositor, presupune o discuție a tuturor tipurilor foarte variate, 
indiferente sau interesate: haotice, antevaloriste și valoriste. 


Posesiunea tirgului rusesc este astăzi obiectivul piarsa 
“urmărit de toate puterile Invingătoare şi, dintre învinşi, de că- 
ră Germania. Rusia impreună cu China şi cu Statele-Unite 
ale Americei de Nord sint singurele teritorii din lume, putind, 
la nevoc, duce o politică strict autarchică. Lupta pentru prin- 

iul porţii deschise, care s'a dat Înainte de 1914 şi se mai 
si în oarecare măsură şi astăzi încă în China, se repetă cam 
în acelaşi mod şi în Rusia sovietică. Toată indignarea, mai 
mult sau mai puţin prefăcută a marilor puteri, impotriva guver- 
mării bolşevice nu era atit de mult dictată de grija puterilor 
de biata populaţiune rusească, nici de atrocitățile făptuite, cit 
de pierderile pe care le sufereau de pe urma desființării sis- 
temului liberei concurenţe şi a anulării datoriilor vechi ruseşti. 
Şi dacă astăzi Rusia este atit de dezorganizată, dacă producţia 
sa nu e decit o inlimă parte din ceiace era înainte, vina nu 
este numai a guvernării bolşevice ci şi a Marilor Puteri, care 
voind să boicoteze pe cei cîțiva oameni din capul Rusiei, au 
boicotat 150 milioane de oameni, au intirziat refacerea acestui 
imens teritoriu şi, prin excluderea lui din schimbul internaţional, 
au pricinuit economiilor lor naţionale pagube imense. 

. Astăzi Rusia este-—dacă ne putem exprima astfel—in po- 
zițiunea privilegiată de a vedea cum puterile se bat între ele 

tru supremaţia pe tirgul rusesc. Ameninţările poliitico-mi- 
tare nu au intimidat nici pe Lenin nici pe Trotzki şi nu au 
dus la nici un rezultat. Niciunul dintre conducătorii bolşevici 
nu a luat drumul spre Canossa, cum îşi inchipulau diplomaţiile 
europene. Speranţa revoluțiilor interne a fost şi ea înşelată. 
Guvernarea bolşevică şi-a pierdut incetul cu încetul din vio- 
lenţa ei revoluționară, teoriile extremiste au fost părăsite sau 
modificate profund. Ca în orice revoluţie de intensitatea celei 
ruseşti, după o perioadă de teroare a urmat una de nivelare 
căreia îi va urma una de revenire la normal, 


Gheorghe Savul 


* Vezi No. 7 din V. R. 1922. 


276 VIAŢA ROMINEASCA 


Astăzi producţiunea a început să crească, muncitorii, la 
început imbătaţi de teorii revoluţionare, şi-au revenit în fire, 
măsurile extreme ca socializarea pămintului şi a tuturor mij- 
loacelor de producţiune au început să fie părăsite. >'a creat o 
stare de tranziţie, care arată că ziua revenirii la normal nu mai 
e departe. Dar caşi până acum, Rusia nu înţelege să se re- 
facă prin sacrificarea absolută a independenţei sale economice. 

ine-înţeles că conducătorii bolşevici vor fi nevoiţi să facă 
multe concesiuni capitalismului puterilor apusene cu atit mai 
mult cu cît işi dau poneo sama de imposibilitatea refacerii 
fără ajutorul capitalului străin. Dar tendinţa şefilor bolşevici 
e să elimineze procedeele coloniale pe care ar dori să le a- 
dopte finanța străină faţă de tirgul rusesc, i, după cum a- 
minteam mai sus, Rusia e într'o Situaţiune privilegiată, avind 
deoparte Germania care, fără prea multe condițiuni, e dornică 
să pătrundă,—nu numai din motive economice —pe piața ru- 
sească, iar de altă parte gelozia dintre Anglia şi Statele-Unite, 
fără a pomeni de Franţa al cărei principal obiectiv e de or- 
din politic. 

După cum se exprimă Preşedintele Consiliului economic 
suprem dela Moscova, Bogdanov, capitalul pur rusesc nu ar 
ajunge decit pentru refacerea industriei mici şi a celei mijlocii. 
Industria mare trebue refăcută deci cu capital străin, însă nu- 
mai subt anumite forme şi anume: 

1. In forma unui credit al băncilor străine pentru indus- 
triile ruseşti, ca astfel acestea să-şi refacă utilajul. 

.- Prin deschiderea unui credit prin mijlocirea noii bănci 
de stat a Rusiei, pentru finanțarea marii industrii, 

Prin încheerea de contracte de concesiuni. 

4. Prin crearea de societăţi pe acţiuni pentru finanţarea 
întreprinderilor comerciale şi industriale. 

Bogdanov eliminează deci dela început posibilitatea unei 
„maăinmise“ în felul aceleia pe care ar dori-o mai ales Franţa. 
Ea eliminează de asemenea şi întăetatea capitalului francez, a- 
dăogind că în viitor nu capitalul francez, ci capitalurile engleze 
şi americane urmează să joace rolul precumpănitor, Cit pri- 
veşte capitalul german, participarea acestuia „este dorită de 
câtră guvernul sovietic“, 

Faţă de punctul de vedere politico-militar al Franţei, în 
chestiunea refacerii Rusiei, Anglia accentuiază asupra momen- 
tului pur economic. In discursul său la deschiderea conferinţei 
dela Cannes, Lloyd George a atins această chestiune cu totdi- 
nadinsul spunind: „Faţă de bolşevism există o prejudecată.. 
Lumea se teme de efectele propagande! care s'a întins cu mult 
succes pe teritoriul englezesc, până in Indii. Dar, chiar dacă 
propaganda bolşevică aduce cu sine oarecare primejdii, nu e 
mal puţin adevărat că un insucces in refacerea economică a 
lumii ne-ar duce la o catastrotă. Trebueşte deci să ne hotă- 
rim. Nu e cu putinţă să respingem pe Ruşi subt pretext că 


TENDINȚE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALR 277 


minile lor sint pătate de singele atitor nevinovaţi şi să admi- 
tem pe Turci cărora Îl se impută crime analoage. Pentru a re- 
face lumea nu există decit un singur mijloc: Pacea“, 

Consecvent acestor idei, Lloyd George intocmise împreună 
cu Briand ace! memoriu dela Cannes, care nu însemna în fond 
decit recunoașterea guvernămintului actual rusesc, Se stabilea 
in punctul întâiu al memoriului principiul neamestecului în tre- 
bile şi forma de guvernămiînt a unui stat, adică tocmai ceiace 
se refuzase până atunci Rusiei. Acordul dela Boulogne, deşi 
a menţinut acest punct, l-a îngrădit, ca o urmare a concepţiei 
politice diferita a lui Poincaré, deo mulţime de garanţii de dat, 
îndepărtind asttel din nou clipa alcătuirii acelui bloc al State- 
lor- Unite europene pe care-l visa politica engleză la Cannes. 

Păcatul Franţei e că nu poate renunța la planurile sale 
militare. Prinir'un sistem de alianţe, ea a izolat Rusia de Ger- 
mania la vest şi sud-vest şi prin raportul experţilor francezi 
pentru Genua, care prevede refacerea mai intăiu a teritoriilor 
mărginaşe, a Caucazului și Ukrainei, Franţa voeşte,——aşa spune 
oficiosul rusesc „Isvestia“,—„să complecteze incercuirea Rusiei 
dela sud şi sud-est, pentruca teritoriile acestea să poată sluji 
eventual unei concentrări franțuzeşti cu scopuri intervenţioniste“. 

Franţa este prea legată de Polonia pentru a-şi putea 
Schimba linia de conduită faţă de Rusia. Incercarea ei de a 
trece pe umerii Micii Antante povara grijii ruseşti și apărarea 
Poloniei dinspre Rusia, pentru a căpăta astfel mină liberă in 
politica sa rusească nu va putea izbuti, din pricină că Ceho- 
Slovacia şi Jugo-Slavia nu au interes să-şi schimbe sentimen- 
tele ruso-file, iar Rominia, mai curind sau mai tirziu, —cu cit 
mai curind cu atit mai b'ne.—va trebui să recunoască faptul 
că nici Mica Antantă nici Marea Antantă nu-i vor putea fi de 
folos în cazul unel râtueli războinice cu Rusia şi că singurul 
lucru cuminte este discutarea sinceră,—nu cu aere de superio- 
ritate cum s'a făcut la Varşovia,—a chestiunilor litigioase, cu 
delegaţii sovietici. 

Oricum am judeca situaţia Rusiei de astăzi, nu trebueşte 
uliat un lucru: cu toată foametea care domneşte pe toată intin- 
derea ei, Rusia reprezintă incă un factor important, nu numai 
economiceşie, dar şi milităreşte. Spre deosebire de Germania 
dezarmată, Rusia poate fi şi astăzi un pericol. Toate incercă= 
rile Marilor Puteri de a răsturna bolşevismul au dat greş. Dim- 
potrivă, eşuarea lor a întărit ideia naţională rusească. Din in- 
demnul său propriu, regimul bolşevic a inceput să se adapteze 
sistemului capitalist, pâstrînd pe cit se poate aparenţa revolu- 
ționară, iar nepăsarea guvernanţilor bolşevici faţă de amenin- 
țările Antantei a adus iniţiativa de apropiere pornită din lagă- 
rul acesteia din urmă. Politica bolşevică se arată a fi fost justă. 

Pănă şi chestiunea datoriilor ruseşti dinainte de râzboiu, 
adică miliardele datorite Franţei şi cele 800 milioane livre ster- 


‘i linge datorite Angliei, chestiune care părea să fie obstacolul 


278 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


cel mai însemnat la reluarea relaţiunilor cu Rusia sovietică, se 
apropie de o soluţiune favorabilă Rusiei. In virtutea art. 116 
aliniatul 3 din Tratatul dela Versailles, Franţa se gindeşte să 
încarce contul reparaţiunilor germane și cu valoarea imprumu- 
turilor ruseşti. Chestiunea ar fi prin urmare formal tranşată şi 
relațiunile cu guvernul sovietic ar putea fi reluate. Păgubaşul 
ar fi deci iar Germania. 

Statele-Unite ale Americei de Nord stau într'o espectativă 
îndoeinică. Pentru ele Rusia nu are importanţă, atita vreme cit 
capitalurile străine nu sînt asigurate impotriva unor măsuri ar- 
bitrare din partea Sovietelor. Misiunea lui Vanderlip in Rusia 
nu a avut succes, S'a căutat atunci acapararea tuturor bogă- 
por miniere ale Rusiei în folosul Americei. Rezultatul nu a 
ost prea mulțumitor. În orice caz, politica de pătrundere a fi- 
nanciarilor germani a avut rezultate mai bune. In Siberia, ca- 
pitalul american, deşi a avut de luptat cu imperialismul japo- 
nez, a pătruns mai lesne, prin misiunile de ajutor ale Crucii 
Roşii americane, De altfel tot de Crucea Roşie se servesc şi 
Francejii în încercările lor de penetraţiune în Rusia europeană. 
Statele- Unite urmăresc însă foarte de aproape evoluţiunea idei- 
lor politice anglo-franceze privitoare la Rusia, Și fără indoială 
că, in clipa în care vor socoti că se trece peste interesele a- 
mericane, eliminindu-se colaborarea capitalului american, vor 
stringe şurubul datoriilor aliate, silind pe foştii lor aliaţi să țină 
samă de ele. Timpul însă lucrează pentru Rusia. 


Europa Centrală și politica de penetraţiune economică 


Teritoriul Europei Centrale cuprinzind Germania și sta- 
tele succesoare ale Austro-Ungariei este acela care, in afară 
de Rusia, pătimeşte astăzi mai mult de pe urma războiului. In 
aceste ţări, deprecierea valutei a atins un grad nelnchipuit ina- 
inte. Economia lor naţională a suferit din această pricină pler- 
deri imense, pierderi cu atit mai mari cu cit activuri însemnate 

"ale averii lor naţionale au fost instrăinate. 

In Germania, înstrăinarea s'a făcut atit din motive politice 
cit şi din motive economice. In întreprinderile de potasă ca 
şi în industria ferului şi oţelului, capitalurile franco-belgiene au 
izbutit să-şi asigure o influenţă însemnată. Mai ales în pro- 
vinciile renane și în Westfalia, marile bânci franceze şi-au tri- 
mis capitalurile spre a fi plasate în industrie. In intreprinde- 
rile germane din Silezia superioară trecută Poloniei caşi in 
întreprinderile nouă, înfiinţate de Polonej! în această provincie şi 
în Statul liber Danzig, cota capitalului francez e incă şi mai 
importantă, Polonia este citadela pa care marea finanţă fran- 
ceză a ridicat-o pentru penetraţiunea comercială a Rusiei şi a 
statelor mărginaşe. Mai în toate societăţile de export polone 
este astăzi capita! francez, după cum acest capital ia o parte 


___ TENDINȚE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE 279 


destul de activă şi în industria petroliteră din Galiția precum 
şi în societăţile de navigaţie polonă. 

ot în Germania, marile bănci franceze au deschis în 

provincia renană sucursale avind de scop-—după intormaţiuni 
oficiale —să ajute transacţiunile de bancă ale trupelor de ocu- 
paţie, în realitate însă să întreţină propaganda francofilă şi a- 
gitațiunea pentru alcătuirea unei republici renane cu o politică 
îndreptată impotriva Berlinului. 
apitalurile engleze nu au neglijat nici ele să participe 
la întreprinderile germane. Cox & Co, Lloyds National and 
Provincial Bank Ltd. şi altele sint pionierii engleji în regiunea 
renană. În Silezia superioară, industria ferului e în cea mai 
mare parte în mina unor grupe anglo-germane. Uzinele Henn- 
ckel-Donnersmark, Seine darie Schaffgotsch, Friedlaender, 
Oberschlesische Eisenbahnbedart şi altele au deschis, imediat 
după plebiscitul din Silezia, porţile lor capitalului englez, pen~ 
tru a impiedeca năvala capitalului francez camuflat sub! firma 
polonă. ln întreprinderi miniere caşi în societăţi de navigaţie 
s'a intimplat acelaşi lucru. Inşişi Germanii au ajutat această 
penetraţiune engleză din motive politice uşor de înţeles, 

Cit priveşte capilalurile americane, ele au fost printre 
cele dintăiu care au căutat să-şi facă drum în economia naţio- 
nală germană. In această privință trebuesc citate în locul de 
frunte convenţiunile de navigaţie dintre „American Shipping 
and Commerce Corp" finanțată de câtră Harriman, cu societa- 
tea germană de navigaţie „Hamburg Amerika-Linie“, precum şi 
dintre „United States-Mail-Steamship Co.“ şi „Norddeutscher 
Lloyd“. Prin aceste convenţiuni capitalul american capătă in- 
fluenţa predominantă în cele mai mari întreprinderi germane de 
navigaţie transoceanică. 

Capitalurile americane au, faţă de capitalurile anglo-fran- 
ceze investite în industria germană, caracteristica de a fi in- 
controlabile, Ele au pâtruns prin tot felul de chipuri, prin co- 
munităţi de interese şi participări tacite, atit în societăţile ano- 
nime cit şi în mulţimea enormă de G. m. b. H-uri şi firme 
private germane. 

In orice caz insemnâlatea lor este mult mai mare decit 
se crede în general şi ea se reflectează limpede în politica pe 
care o au Statele-Unite ale Americei de Nord față de Germa- 
nia în chestiunea reparaţiunilor. 1 


1 Ar îi locul aici să amintim cu citeva cuvinte şi însirăinarea 
avujlei imobiliare din orașele OQzrmaniei. O statistică generală a in- 
sirăinărilor nu a fosi încă dală în vileag. Vom da însă „à ttre d'in- 
tere!” cileva dale pe care le publică „Verband deutscher Slădiestatis- 
liker“, privitoare la lransacțiunile imobiliare din Berlin-Schoeneberg. 
Stalislica imbrăjlșează perioada dela 1 Ociombre 1918 pănă la 31 Mar! 
1921. In această perioadă lolalul lransacliunilor a fost de 535. Din a- 
cesie 535 vinzări, 446 au fost fâcule câlră persoane nalurale, iar 89 
călră socielăji. In cazul celor 446 persoane nalurale, 312 erau indigeni 
lar 154 sirăini, Din cele 89 socielăți, 33 aveau participare sirăină, 


280 VIATA ROMINEASCĂ 


Austria, teritoriul cel mai bolnav din Europa Centrală, 
este astăzi, putem să o spunem fără nicio teamă de a fi con- 
trazişi, un patrimoniu pur străin. Industria sa este finanțată 
în cea mai mare parte de marile bănci anglo-franco-germane ; 
iar împrumuturile de stat, menite să pue capăt mizeriei teribile 
a populaţiunii austriace, nu au făcut decit să complecteze opera 
de penetraţiune a capitalurilor străine. 

Oesterreichische Laenderbank, puternica bancă vieneză, a 
fost transformată după presiunea guvernului francez şi cu toată 
rezistența austriacă, în instituțiune pur franceză, Anglo-Oester- 
reichische Bank s'a schimbat nu demult în instituţie engleză. 
Capitalul ceho-slovac işi are exponentul în Zivnostenska Banka 
și în industriile atirnînd de ea. In industria hirtiei, în indus- 
tria hotelieră, în navigația pe Dunăre, oriunde am privi, găsim 
capitaluri străine. Controlul financiar care se institueşte acum 
“în Austria de cătră puterile creditoare, confirmă transformarea 
Austriei într'o colonie a marii finanţe europene. 

In Ceho-Slovacia avem două mari bânci care şi-au îndrep- 
tat activitatea pe tărimuri deosebite. Deoparte Zivnostenska 
Banka al cărei principal teren de finanțare este industria fe- 
rului, de altă parte Prager Kreditbank, care finanţează indus- 
tria zahărului. In amindouă însă, sint capitaluri mari străine 
la lucru, Capitalurile anglo-franceze luptă şi astăzi incă să pue 
mina pe societăţile de navigaţiune ceho-slovace pe Elba şi pe 
Dunăre. Până acum însă statul ceho-slovac s'a împotrivit cu 
succes acestor încercări de acaparare a navigațiunii sale flu- 
viale. Proectele de reclădiri ale porturilor Komorn şi Bratis- 
lava, prezintate de cătră Engleji, nu au fost admise şi Ceho-Slo- 


Domiciliul cumpărătorilor sirăini era: 


PETE o a BAA ei e A pa Suedia 

„ 25 š A E T AA E Olanda 

» $5 x sne iel ara la: o or APOG 

E 3 PARTES T OR + Rusia 

„ti i aY aA Stalele- Unite 
. s at T A E + Norvegia 
5 8 îi e poa aos îi > Anglia 
pS b è bi <. .« . Elveţia 

- 5 îi n. ele e . Belgia 
„3 a se ide: S vi o. a NINA 

= 5 pi dd AO eh Ungaria 
AS). zi șc''0par 70 Sat a mi 23 + Danemarca 
> 29 Š e Pee: oaie d alte țări. 


Valoarea lerenurilor cumpărate de sirbini era în medie cu 19 la 
sulă superioară celor cumpărate de indigeni. Casele cumpărate de 
Dia) ameten aproximalir 57 la sulă ma! mult deci! cele cumpărale de 

Numărul cel mai mare de iransaciiuni s'a fătul in Mart 1920. 
Cele mai mulle iransacțiuni cu străinii s'au făcul în Februar 1920. -A- 
ceste două lermene coincid cu perioada celei mal mari scăderi a va: 
lutei germane pănă în Mari 1921, 


(Wirtschaft und Statistik, No. 9, 


| 


i 


TENDINIE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 2i 


vacia îşi va reconstrui aceste porturi cu capitalul său național, 
după cum tot capitalul național ceho-slovac va îngriji de navi- 
gaţia fluvială pe Elba şi pe Dunăre. Foarte important e insă a- 
portul belgian in băncile ceho-slovace, 

De altfel Ceho-Slovacia e singurul stat din Europa Cen- 
trală al cărui credit s'a intârit în timpul din urmă, mulțumită 
îmbunătăţirii valutei sale. Experiența ministrului de finanțe 
Rasin, cu retragerea forțată a bancnotelor din circulaţie, a avut 
de rezultat o urcare însemnată a schimbului ceho-slovac pe 

iețele străine, Urcarea aceasta a redus dobinzile anuale ale 
mprumuturilor contractate în străinătate cu 72 milioane co- 
roane, iar valoarea datoriei publice în monede străine s'a re- 
dus deasemenea cu 3 miliarde. 

Foarte interesantă este chestiunea participării capitalurilor 
străine in Ungaria. Aici au fost mai ales capitalurile franco- 
italiene, precum şi capitalul englez prin exponentul său „Anglo- 
Magyar-Bank”, care a câutat să pună mina pe producţia un- 
gară, „Banque de Paris et des Pays Bas“ controlează indus- 
tria lemnului, „Union européenne industrielle“ a preluat o parte 
din noua emisiune a lui „Magyar Altalanos Hitelbank“, Banca 
ungară de credit şi-a sporit capitalul social dela 160 milioane 
la 280 milioane coroane cu ajutorul Franţei, iar Italia a achizi- 
ționat „Magyar Agrâr é; Jăradek Bank“, a creat Banca un- 
garo-italiană cu un capital de 30 milioane coroane şi a acor- 
dat un împrumut de 300 milioane lire italiene băncii „Magyar 
Fâbank“, finanţind industria forestieră. 

Cit priveşte Rominia, nu e nevoe să insistăm asupra par- 
ticipării capitalurilor strâine. Penetraţiunea s'a schimbat, după 
războiu, numai intrucit priveşte forma. Ca fond ea a rimas 
aceiaşi, Se urmează faţă de noi, caşi faţă de intreaga Europă 
Centrală o politică de penetraţiune analoagă aceleia urmată la 
finele veacului trecut în Turcia, în Mexico şi în Statele Ame- 
ricei Centrale. La San Remo unde marile puteri au împărţit 
între ele sferele lor de acţiune, am căzut, întrucit priveşte pe- 
trolul nostru, in sfera engleză. S'a dispus de noi caşi cum nu 
am fi existat sau cași cum am fi fost o simplă colonie din 
Africa centrală. Ce departe sintem de epoca de pace şi înfră- 
jire pe care o preconiza filozoful dela Washington în clipa 
plecării sale la Versailles | 

Aici ar fi momentul să atingem chestiunea imprumuturilor 
de stat acordate ţărilor Europei Centrale. Dar o evaluare e- 
xactă e cu neputinţă, avind in vedere că cifrele acestea sînt 
privite drept confidenţiale şi nu figurează niczirea. Ceiace ob- 
servăm ca linie generală este tendința de a nu acorda credite 
fără garanţii speciale din partea statelor cu valuta slabă, în 
special—aşa zice Le Temps in articolul său de fond dela 20 
Mart 192:—Rominiei, Poloniei, Jugoslaviei şi în oarecare mă- 
sură şi Ceho-Slovaciei. Dacă până acum s'au dat credite mai 

mult sau mai puţin în baza increderii ce inspira statul respec- 
V, în viltor aceste credite urmează să fie date numai ţărilor 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


care vor fi dispuse să admită un control mai efectiv al finan- 
telor lor, dînd în acelaşi timp gajuri speciale. E aceasta un 
tra de a-şi asigura o parie din bogăţiile țărilor cu valută 
slabă. 

Caracterul împrumuturilor acordate în ultimul timp, este 
şi el diferit de acel al împrumuturilor anterioare războiului. De 
obiceiu sint încheiate pe o perioadă mai scurtă şi dobinda pe 
care trebue s'o plătească creditorul e în cele mai mulie cazuri 
7 jum, ba chiar 8 la sută. Astfel sint de pildă toate împru- 
turile incheiate în America în ultimul timp. O excepţie fac im- 


prumuturile incheiate in statele cu valută ridicată al căror ex- E 


port stagnează. Statele acestea acordă condiții mai avanta- 
joase, atunci cind o parte din suma împrumutată este destinată 
cumpărării de mărfuri indigene. Aşa a fostde pildă imprumu- 
tul Titulescu în Elveţia şi imprumutul bulgar de 100 milioane 
leva emis tot în Elveţia cu o dobindă de 6 jum. la sută. Im- 
prumutul de 500 milioane coroane ceho-slovace caşi ajutorul 
anglo-franco-italian, acordat Austriei, au cu totul altă natură şi 
arată în mod clar tendinţele noii politici financiare a credito- 
rilor. Ajutorul acesta din urmă a fost dat cu condiţia institui- 
rii unui control financiar din partea creditorilor şi a revizuirii 
intregului buget prin majorarea tarifelor căilor ferate, a poş- 
telor şi a cheituelilor cu personalul statului. Din proectul Dela- 
croix dela conferința financiară din Bruxelles nu a rămas de- 
cit Idela—după cum, în privinţa creditului privat, proectul Ter 
Meulen a rămas şi el doar un deziderat. 


Regimul tarifelor vamale 


Aceiaşi tendinţă de urcare permanentă se observă în toate 
legislaţiile vamale de după războiu. Atit statele europene cit 
şi cele transoceanice se inchid din diferite motive îndărătul u- 
nor ziduri înalte də taxe vamale. Pe deoparte, aceste taxe 
urcate au de scop incurajarea industriei indigene şi procesul 
refacerii industriale, de alță parte ele tind la apărarea pieţii 
interne, şi deci a producției naţionale, de revărsarea produse- 
lor din ţările cu o valută depreciată. 

Intăia tendință, tendința educativă în senzul protecţionis- 
mului lui List a fost însă din ce înce mai puțin luată în samă. 
In locul ei a trecut ca o dogmă de fer neclintită hotărîrea de 
a se apăra invaziunea ţărilor bolnave. Am putea chiar spune 
că dela războiu încoace, nicăirea n'a mai fost vorba de o po- 
liticãă vamală pur protecţionistă în înțelesul clasic al cuvîntului. 
Interesele fiscale, dacă nu predominau, erau însă cel puțin tot 
atit de mari caşi cele protecţioniste, avind în vedere starea 
mizerabilă financiară a celor mai multe dintre statele foste be- 
ligerante şi a greutăților enorme a acestora de a-şi echilibra 
bugetele. 

Urcarea permanentă a tarifelor vamale a adus după sine 


TENDINŢE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE 283 


bine-inţeles o nesiguranţă generală pe tărimul comercial. Orice 
calculaţiune era imposibilă, orice fixare de preţuri o nebunie. 
Comerţul real, normal, comerțul legitim aşa cum îl avusesem 
inainte de războiu, pierdea din ce în ce terenul. Schimbul co- 
mercial trecea din mina vechilor negustori în aceia a elemen- 
telor dubioase, făcind comerţ ocazional şi profitind de starea 
turbure a economiei mondiale pentru a întrona cea mai sălba- 
tecă speculaţiune. Şi cînd instabilității tarifare s'au mai adiogat 
şi oscilaţiunile diferitelor valute, dansul speculaţiei a sărbăto- 
rit adevărate orgii, desființind aproape definitiv vechiul comerţ 
şi inăsprind—lucru de altfel uşor de înţeles, intrucit intotdeauna 
relaţiunile politice sînt în strinsă legătură cu cele comerciale — 
relaţiile de curtoazie dintre state. 

Cel mai mare pericol îl prezentau, imediat după închee- 
rea păcii, mârfurile germane. Germania eşise din râzboiu cu 
o industrie intactă bine organizată şi cu o putere de iniţiativă 
vrednică de urmat. Toate cătu;ele pe care i le-a pus tratatul 
dela Versailles nu au fost în stare să împiedice spiritul ne- 

oresc german de a căuta să rcinceapă in toată lumea re- 

țiunile întrerupte de războiu. Și nici dispoziţiunile tratatului 
de pace care prevedeau greutăţi deosebite pentru comerțul ger- 
man, nici taxele vamale din ce în ce mai urcate, nu au putut 
să oprească invazia articolelor germane, produse mult mai a- 
Cang e decit in alte ţări. 

i atunci, îngrijată, Marea Britanie aduce în parlament 
un „import and Export Regulation Bill“ regulind importul şi 
exportul și prevăzird taxe deosebite pentru cazurile de „Dum- 
ping”, cind marfa era vindută subt preţul normal din străină- 
tate, Legea aceasta a fost înlocuită în 1921 prin „Safeguar- 
ding of Industries Act“ a cărei insemnătate este eminentă. Prin 
noua lege se decretează protecţia industriilor „chei“, adică a 
acelor ramuri industriale trebuind să fie cu orice preţ apărate 
Epon iye concurenței străine. La importarea articolelor acestor 
industrii „chei“, legea prevede perceperea unei taxe vamale de 
33 şi o treime la sută. In cazul importării acestor articole din 
vreuna din coloniile alcătuind imperiul britanic, au se va per- 
cepe nici o taxă. Ca industrii „chei“ se citează industria stic- 
lei, a aparatelor fizicale, a articolelor electro-technice, a culo- 
rilor (Dyestuffs) şi a chimicalelor. 

Partea a doua a legii ia măsuri impotriva „Dumping'-ului. 
Insă Inţelesul „dumping“ este lărgit. Nu numai cazul mărfuri- 
lor vindute subt costul lor de producţie e caracterizat ca „dum- 
ping“, ci şi cazul special în care preţul acestor mărfuri este— 
din pricina deprecierii valutei ţării producătoare-—interior pre- 
tului cu care mărfurile similare pot îl produse cu profit in Ma- 
rea Britanie. Vom vedea mai departe că principiul acesta a 
fost mai apoi dus şi mai departe în legislaţia americană. 

Taxele de 33 şi o treime la sută în cazul dumpingului 
prin deprecierea valutară nu vor fi percepute, aşa specifică le- 


284 VIAŢA ROMINPASCĂ 


gea, decit atunci cînd această depreciere faţă de paritatea livrei 
sterlinge va fi de cel puțin 33 şi o treime la sută şi cînd se 
va fi constatat că perceperea acestei taxe nu are urmări rele 
pentru vreuna din industriile engleze care utilizează produsele 
în chestie. Comisiunea numită de Board ot Trade va avea în 
acelaşi timp să se convingă că fabricațiunea acestor produse 
in Regatul Unit se face în mod râțional şi economic şi că nu 
se jau măsuri în contrazicere cu dispoziţiunile aranjamentelor 
cu Statele străine. 
Statele- Unite ale Americei de Nord au dus încă dela 1889 
o politică strict protecționistă. Tarifele Mac Kinley şi Dingley 
fuseseră foarte ridicate. O excepţie o făcea tariful Wilson care 
nu a rămas Însă în vigoare decit dela 1894—1897 pentru a fi 
înlocuit de câtră tariful Dingiey. Tariful Aldrich-Payne dela 
1909 îngreuia mărfurile la import cu o taxă vamală medie de 
18,55 la sută. Tariful Underwood, care i-a urmat, moderase 
taxa la 6 la sută ad valorem, in lunie 1921 a început discuția 
asupra Fordney-Bill-ului, care însemna o majorare a mediei 
tarifare la 18—20 la sută şi care prin a sa „Valuation“ trebuia 
să stinjenească tot importul. Principiul de bază al Billului 
Fordn'y era taxarea mărfei la import după preţul de engros, 
pe care o maria similară fabricată în America l-ar fi obținut pe 
piaţa americană. Inaintea Billului Fordney se votase de cătră 
parlamentul american tariful transitoriu dela 27 Mai 1921 (E- 
mergency Bil) a cărui durată era fixată de mai Inainte la şase 
luni. Emergency Bill avea de scop să „creeze venituri“, să re- 
guleze comerțul cu străinătatea, să împiedece „dumpingul şi să 
Ordoneze valoarea monezii străine“. Billul avea dispoziţiuni 
foarte exact definite asupra „dumpingului“, asupra modului său 
de constatare, construia definiţii speciale pentru „preţul de cum- 
pârare“, „preţul de export“, „valoarea pe piaţa străină“ şi 
„Costul de produzţinne“. Un întreg sistem de control era pre- 
văzut, control care se intindea asupra registrelor exportatori- 
lor caşi a importatorilor cît și asupra facturilor. Ca un fel de 
anexă la Emergency Bill, întitlui V se prevedea prohibiţiunea la 
import a materiilor colorante şia chimicalelor. Excepţie se făcea 
numai în cazul cînd nu se fabricau produse similare în America. 
mergency Bill a fost aplicat toată vremea cit a du- 
rat dis:uţia asupra tarifului Fordney, incă în Noembrie el a 
fost prelungit peste 1 Februarie 1922 pănă la adoptarea defi- 
nitivă a tarifului Fordney. In Februarie 1922 insă, Fordney 
Bill a fost respins definitiv, primindu-se ca mod de taxare, 
propunerea Smoot. Amendamentul Smoot precizează că în vil- 
tor se va lua ca bază a taxării ad valorem prețul de angros 
pe care il poate obţine pe piaţa americană produsul importat. 
in locul tarifului Fordney s'a prezentat în Martie un alt tarif, 
-al cărui taxe sint ceva mai urcate decit acele ale tarifului Al- 
drich-Payne. Tariful cel nou e un ames'ec de taxe specifice şi 
ad valorem şi protejează în special industriile nou născute, în 


TENDINȚE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 285 


special industria culorilor, a jucăriilor, a instrumentelor optice, 

precum şi agricultura. Probabil că acest tarif va sluji în viitor 
de temelie convențiilor comerciale dintre America şi ţările străine. 
Ceiace interesează este faptul că nu industriaşii ci agricultorii ame- 
ricani au fost iniţiatorii şi cei mai fervenţi apărători ai tarifului 
protectionist Fordney, Cit priveşte clauza „dumpingului“, ea era 
preluată din „General Reserve Act“ din Septembre 1916, unde 
clauza „dumpingului“ fusese introdusă pentru întâia oară în le- 
gislaţia americană, 

Interesant e noul tarif vamal rusesc; pentrucă el arată 
pregătirile pe care le fac conducătorii sovietici pentru reintoar- 
cerea la schimbul normal de odinioară. Noul tarif vamal va fi 
introdus mai întăiu provizoriu pe doi ani şi va rămîne în vi- 
goare in intreaga republică sovietică, a cărei intindere va al- 
cătui un teritoriu vamal unitar Taxele vamale sint calculate in 
ruble aur. Toate articolele de lux, articolele de piele, textile, 
lină, bumbac, galanterie, ete., vor fi supuse unor'taxe foarte urcate. 

După deciaraţiunile comisarului pentru comerțul exterior, 
S'au urmărit nu numai scopuri protecţioniste ci şi fiscale. In 
general punctul de vedere fiscal a fost mult mai lesne de ob- 
servat decit cel protecţionist, intrucit trebuia ţinut samă de 
starea precară în care se găseşte industria naţională rusească, 
Aşa de pilda taxele vamale pe maşini şi unelte agricole, arti- 
cole pentru industria electrică, cereale, cărbuni de piatră, sint 
foarte reduse, pentru unele articole importate, trebuincioase re- 
tacerii, s'a admis chiar restituirea taxelor vamale vărsate, Un 
comitet tarifar va supraveghea permanent efectele noului tarif 
pentru a hotări schimbările tarifare, Tariful a intrat în vigoare 
la 15 Februarie 1922. 

Tariful vamal francez a fost modificat în ultimii ani de 
atitea ori, incit nu mai poate fi vorba deo operă unitară, cu 
o concepție fermă. Franţa îşi urcă la fiecare 3-4 luni taxele 
vamale, schimbă modul de taxare, îtroducind taxe ad-valorem 
în loc de taxe specifice şi nemuițumeşte atit pe producători cit şi 
statele cu care întreţine convenţiuni comerciale. Franţa a adop- 
tat la 1919 sistemul „coeficienţilor d: creştere“, care se adăoga 
taxelor vamale din tariful general pentru marturile ţărilor cu 
valuta depreciată. Țările cu care Franţa e legată prin conven- 
Huni se bucură de ratele minimale din tariful general, indepen- 
dent insă de coeficienții de creştere, care sint in orice caz apli- 
caji. Taxa se calculează înmulțind coeficientul cu taxa generală 
Sau minimală, Ultima revizuire a tarifului vamal francez a fost 
făcută în Martie şi în Iunie 1921. Taxele au fostridicate con- 
siderabii. Aşa cum se prezintă astăzi, tariful general francez 
e un tarif de războiu vamal. lu primăvara anului acestuia ur- 
mează să se facă o nouă revizuire generală a coeficienţilor. 1 

Italia şi-a menținut neschimbat în tot decursul vremii ta- 
riful vamal dela 1898. In 1913 guvernul instituise o comisiune 


1 Comisiunea însărcinală cu urcarea coelicieajilor a holărit în 
_ lune Mari sporirea coeticienlului pentru materiile colorante dela 3 la 6. 


286 VIAŢA ROMINPASCĂ 


care să studieze un nou regim vamal în vederea noilor con- 
venţluni comerciale care trebuiau să urmeze celor ce expirau 
la 1917. Comisiunea îşi depuse raportul în 1918. In August 
1920 şi în lanuar 1921, alte comisiuni au revizuit lucrările 
primilor redactori ai tarifului, ţinind seamă de schimbările e- 
conomice dela 1917 încoace, Un decret-iege dela 9 Junie 1921 
pune in vigoare noul tarif vamal, bazat pe lucrările comisiunii 
dela :913. Taxele vamale propuse atunci sint considerate în 
noul tarif ca taxe „minimum“, care ar urma să fie percepute 
subt condițiuni normale anterioare războiului. Pentru a adapta 
insă aceste taxe condiţiunilor actuale, s'a introdus o serie de 
„coeficienţi“ a căror menire este să umple vacuumul dintre ni- 
velul costului de producţie din Italia şi acela din alte ţări in- 
dustriale. Taxele tarifului vamal italian sint specifice. Asupra 
uleiurilor, parfumurilor sintetice, alcaloizilor şi sărurilor lor, 
taxele sint ad valorem. Coeficienţii tarifari figurează in a doua 
coloană a tarifului ita'ian, prima coloană conţinind taxa de bază. 
Afară de puţine excepţiuni ei nu trec de cifra 1 (unu) şi sint 
în ceie mai muite cazuri o fracțiune. Taxa vamală totală se 
calculează înmulțind taxa de bază cu coeficientul şi adăogind 
acest produs taxei din prima coloană. Aşa de pildă, coeficien- 
tul 0,50 însamnă că taxa din prima coloană trebue urcată cu 
50 la sută. Un coeficient egal cu 1 însamnă câ taxa de bază 
se dublează. Aproape toate poziţiile tarifului au coeficienți. Ex- 
cepţii fac materiile prime. Toate taxele se înţeleg în lire aur. 
in cazul in care importatorul nu vrea să plâtrască in aur, se 
calculează un „agio“, „suprataxă“ în baza cursului mediu al 
schimbului italian pe piaţa New- York-ului. Importatorul cum- 
pâră deci dela banca de emisiune Italiană certilicate speciale 
vamale al căror preţ este fixat la fiecare două săptămini de 
câtră Ministerul de Finanţe pe baza arătată. La publicarea ta- 
ritului, în lulie 1921 preţul certificatelor era de 400 lire pentru 
100 lire aur, celace însemna că „suprataxa” era de 30) la sută. 
Pentru a da mai multă elasticitate tarifului, decretul-lege italian 
autorizează guvernul de a modifica, atunci cind condiţiile eco- 
nomice indrepiăţesc aceasta, coeficienţii fixaţi. 

Spania şi-a revizuit de mai multe ori taritul în cursul a- 
nului 1921. In lulie 1921 a fost dat la iveală un nou tarif va- 
mal, complect schimbat, urmind să fie promulgat mai tirziu. 
in răstimpul dintre publicare şi promulgare, statele care aveau 
convențiuni comerciale cu Spania, convențiuni care fuseseră 
toate denunţate pentru a se putea trage foloase integrale, pe 
urma aplicării noului tarif, trebuiau să se pună in legătură cu 
guvernul spaniol, spunindu-şi părerea. La promulgarea noului 
tarif în Februar 1922 s'a văzut că şi taxele din lulle 1921 au 
suferit importante moditicări în senz protecţionist. Cele 1425 
poziţiuni din lulie au crescut la 1540 poziţiuni. Pentru multe 
articole, ca de pildă maşini pentru combustiune, instrumente 
muzicale, motociclete şi unele articole agricole, taxele specifice 
au fost transformate în taxe ad valorem, 


TENDINŢE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 287 


Tariful spaniol e un tarif de două coloane. Prima coloană 
reprezintă tariful general, pentru mârturile de orice provenienţă, 
pe cînd cea de a doua reprezintă tariful „minimum“ pentru sta- 
tele cu care Spania a încheiat convențiuni comerciale. In anume 
cazuri Spania moderează însă şi taxele coloanei a doua. 

Taxele vamale sint, conform legii din 1906, taxe aur. Cind 
plata se face în altă monedă, suprataxa este calculată pe baza 
raportului între preţul mediu al aurului în bare din Londra și 
cursul mediu ‚à vista“ al schimbului Londra pe piața Madri- 
dului în timpul lunii precedente. Pentru luna Februar, supra- 
taxa era de 28,55 la sută. 

Până la intrarea în vigoare a acestui tarif, Spania intro- 
dusese încă de anul trecut o suprataxă mobilă asupra mâărtu- 
rilor din ţările cu valută depreciată. Snprataxa aceasta creştea 
cu cit deprecierea era mai mare așa incit produsele romine de 
pildă plăteau, pe măsură ce leul se deprecia, taxe vamale mai 

urcate. Sistemul acesta a fost însă ridicat pe ziua de 16 Fe- 
bruar 1922, data punerii în vigoare a noului tarif. 

In Elveţia tariful vamal intrat în vigoare la 1 lulie 1921 
insamnă o accentuare puternică a notei prohibitive. Multe din 
articolele care erau libere la import au fost încărcate cu taxe 
vamale urcate. In consiliul federai noul tarif a fost foarte mult 
atacat obiectindu-se că guvernul ar fi mers prea departe cu 
majorările. Se hotărise în toamna trecută o nouă revizuire a 
tarifului vamal, care să fie supusă adunării naţionale în primă- 
vara anului 1922. Cu toate acestea la 22 Februar a c. con- 
siliul federal a majorat mai departe taxele, hotărind însă că 
aceste majorări nu privesc decit țările în care produsele elve- 
tiene sînt supuse unui tratament diferenţial şi că nu pot fi a- 
plicate decit prin decret. 

Decretul dela 5 Noembre 1921 a modificat sistemul va- 
mal portughez introducînd un tarif general pentru țările cu 
care Portugalia nu are convențiuni comerciale. Tariful conține 
taxe urcate de cinci ori pentru mărfurile şi vasele de comerţ 
din ţările care aplică suprataxe produselor portugheze şi ia 
măsuri impotriva „dumpingului“. Taritul în vigoare e socotit ca 
tarif minim. Tariful general se obține dublindu-se taxele tarifului 
minimal. Calcularea taxelor se face pe baza aurului. Urmarea 
imediată a aplicării noului tarif a fost o scumpire considerabilă 
a obiectelor de lux. 

Şi Jugo-Slavia a publicat un nou tarif vamal la 16 lule 
1921 care, păstrind aceiași clasificaţie ca vechiul tarif, urcă însă 
foarte mult taxele, Vechea taxă de 10 la sută ad valorem a- 
supra obiectelor de lux rămine. Se iau de asemenea măsuri 
pentru aplicarea de taxe suplimentare în caz de „Dumping“ 
sau de import din ţări cu moneda depreciată. 

Bulgaria a prezintat de curind Sobraniei un nou tarif. 
Faţă de actualul tari! în vigoare, taxele prezintă urcări im- 
portante. 


A 


288 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Belgia e pe cale de a-și revizui vechiul tarii. Ultimele 
schimbări s'au făcut aplicind „coeficienţii“ taxelor specifice ale 
tarifului ante-bellic. Legea din Iunie 1:21 dă guvernului bel- 
gian puterea de a aplica coeficienţii până la 30 lunie 1922, 

Danemarca face o mare excepție întrucit priveşte legisla- 
ţia sa vamală, fiind poate singurul stat care în mijlocul vintu- 
lui protecţionist, şi-a continuat politica sa tradiţională mode- 
rată, In ultimele decenii politica vamală daneză este caracteri- 
zată printr'o constantă reducere a taxelor pe articolele de con- 
sum paralel cu o urcare a taxelor pe obiectele de lux. Legea 
vamală dela 5 Mai 1908 prevedea că „guvernul va depune 
Rigsdag-ului în Octombre * 1916 un proect de revizuire a ac- 
tualei legi“. Din pricina războiului revizuirea sa aminat până 
după încheerea păcii, Noul tarif a fost prezentat parlamentu- 
lui în sesiunea trecută şi a intrat In vigoare la 1 April 1922, 

Pentru cele mai multe dintre cele 348 poziţiuni ale tarifu- 
lui se introduc, în locul taxelor specifice, taxe ad valorem. În 
expunerea de motive se arată că taxele ad valorem, cu toate 
desavantagiile lor ajută foarte mult unei diferențieri mai pre- 
cise a articolelor, obligă comercianții să facă declaraţiuni mai 
clare și dă statului posibilitatea să-şi adapteze veniturile va- 
male după nivelul preţurilor. O comparaţie precisă între fos- 
tele şi actualele taxe nu e posibilă, avind în vedere schimba- 
rea bazei de taxare. Dar după observaţiile anexate proectului 
de tarif, venitul total al vămilor subt noul regim ar urma să 
ție cu 50 la sută mai mare decit venitul ce s'ar fi putut avea 
pe baza tarifului specific din 1903. Taxele pe obiecte de lux 
au fost din nou urcate pe cind materiile prime şi produsele 
semi-manufacturate, care sint trebuincioase industriei daneze, 
sint scutite de vamă sau foarte uşor taxate. 

Cit priveşte celelalte articole, expunerea de motive asi- 
gură că noile taxe ad valorem sînt mai moderate decit echi- 
valentul ad valorem al taxelor specifice de pănă acum, calcu- 
late pe baza timpurilor normale şi că majoritatea industriilor 
daneze se plinge că noul tarif micşorează până şi modicul 
sprijin pe care îl aveau subt regimul tarifului dela 1908. 

Germania era legată prin tratatul dela Versailles ca, vreme 
de şase luni după ratificarea acestuia, să nu poată majora ta- 
xele sale vamale. Spre a face faţă reparaţiunilor, Germania a 
majorat considerabil, odată acest termen expirat, toate taxele 
de import, punindu-le pe baza aurului şi calculind pentru fie- 
care 14 zile suprataxa respectivă. Pentru a doua jumătate a 
lui Mart suprataxa era de 4400". Astăzi situaţia este 


astfel că nu pulem vorbi despre un regim vamal fix al repu- 


blicei zermane. El depinde de politica aliaţilor în chestiunea 
reparaţiunilor, deci are o tendinţă constantă de urcare. 

Tariful Rominiei a fost de curind revizuit. El e însă in- 
vechit încă din primele zile ale aplicării sale, din pricina fluc- 
tuațiunilor valutare. In orice caz „àla longue” nu putem merge 


w — aveng 
— T 


i 


TENDINŢE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 289 
inainte, cu acest tarif. Poate ar fi fost pe 
cilaţiunile leului nostru, mai rosti peri pe a Pakia 
specifice. combinate cu taxe ad valorem sau un sistem de coe- 
ficienți, după modelul Franței sau Italiei. Sistemul clasic speci- 
fic adoptat de noi, prezintă, e drept, superioritatea de a avea 
A mg: neclintită de calcul, dar întrebarea care se pune este 
că nu ar fi mai bine ca, în locul rigidităţii tarifului nostru 
specific, să introducem un sistem mai elastic, tinind samă de 
variaţiunile situaţiei economice generale. Atita vreme cit situa- 


ţia noastră nu s'a clarif : 
tru autonom. arificat, nu putem aplica nici tariful nos- 


Convenţiunile comerciale şi caracterul lor 


Dacă am căuta să 'ormulăm învățămintele 

dau puţinele convenţiuni comerciale el pr în Siy kia bea 
că statele europene privindu-se cu neincredere crescîndă, se 
feresc pe cit e cu putință de a se lega, ca în perioada anteri- 
oară pere Sei Asaa mai indelungată. 

vut prilejul să arătăm in capitolele pre - 
rea de nesiguranţă economică mondială Cole cea 
ciale cristalizează în ele această nesiguranţă. Ele au fost de- 
tronate la gradul de simple contracte incheiate pe cite un an 
pe se chiar şi pe trei luni, pierzindu-şi vechea lor în- 


sp ua sint însă tendințele convenţiunilor comerciale de după 
Intre foştii neutri şi aliați, cași între foştii neut 
mici, nu se poate găsi nimic care să ne ef naarheid pei 
într'o schimbare a sistemului dinainte de războlu, o favorizare 
sau desavantajare, Vechile tratate au fost, cele expirate, reînolte 
pe termen scurt, iar cele încă în vigoare, denunțate. Toate tă- 
d înregistrare ară amet generale economice, toate vor 
um-u i 
aie A de abia de curind nice es rea RoMaf (arte. Vamal 
e asemenea nu păsim nicăirea favoruri spe - 
date de câtră aliaţi între dinşii. Dimpotrivă e bena şi 
la unii caşi la alţii, aceiaşi tendinţă de a-și mări producția 
zi atei pe cit se poate produsele străine. Fiecare voeşte 
exporteze cit mai mult şi, dacă se poate, să nu importe ni- 
mic, Pretutindenea, chiar în ţările cele mal mici, tendința spre 
e pa ir: re acel , Geschlossener Handelstaat“ al lui Fichte. 
eomercantilisinul amenință să inece în năvala apelor sale 
toate principiile de politică comercială, care şi-au croit drum 
în dogma economică a statelor europene dela Cobden până la 
izbucnirea războiului. ŞI, din pricina acestui neomercantilism, 
Europa vede stingindu-se orice sentiment de solidaritate între 


popoare şi instaurindu-se o e 
veacului trecut. pocă lipsită de marile idealuri aie 


A | 9 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ 


In mijlocul dezorientării complecte a vieţii economice eu- 
ropene, o singură politică comercială se designează încă de pe 
acum limpede. Este vorba de politica Franţei, o politică de 
perpetuare a războiului economic şi de înjugare a tuturor sta- 
telor europene la carul intereselor franceze. Situațiunea este 
cît se poate de clară: Franţa se sileşte să-și ajungă cu orice 
mijloc obiectivul politico-militar, tinzind la distrugerea Germa- 
ntel şi la asigurarea dinspre Rusia şi nu neglijează nici con- 
venţiunile comerciale pentru ajungerea acestui obiectiv. In a- 
ceastă privinţă cele mai nouă convenţiuni fachelate de cătră 
Franţa, convenţiunea cu Polonia şi convenţiunea cu Finlanda, 
sint tipice. Ele insamnă, din punctul de vedere economic, o 
jerttire integrală a oricărei veleităţi de independenţă din par- 
tea acestor state, iar din punctul de vedere politic—înfeodare 
deplină în orbita germano-ruso-fobă a diplomaţiei franceze. 

Convenţiunea cu Finlanda, dela 13 lulie 1921, prevede în 
articolul 1 că „produsele naturale și industriale originare din 
Franţa sau din coloniile şi posesiunile franceze şi care sosesc 
de acolo să fie admise in Finlanda cu taxele vamale cele mai 
mici pe care Finlanda le-ar putea acorda vreodată oricărui alt 
stat". Clauza aceasta a naţiunii celei mai favorizate se întinde 
conform aliniatului 2 al aceluiaşi articol şi pa: pr cafelei, cea- 
iului, aromelor, tutunului, bumbacului, linei, mătăsei şi cauciu- 
cului, de orice provenienţă ar fi ele, atunci cind sint întroduse 
în Finlanda de cătră firme comerciale franceze. Alte articole 
de lux, ca de pildă ciorapi, pluş, săpunuri, parfumuri, etc., se 
bucură de un rabat asupra suprataxelor finlandeze existente 
sau care vor fi instituite în viitor. Materiile lemnoase şi celu- 
loza, de care ar avea nevoe Franţa sau coloniile sale, se vor 
bucura de o reducere de 30 la sută asupra-taxelor suplimen- 
tare de export finlandeze. De asemenea unele produse animale 
exportate in Franţa vor fi scutite cu totul de orice taxă de 
export sau dare existentă, 

Finlanda işi ia obligațiunea să cumpere în Franţa toate 
vinurile şi băuturile spirtoase necesare consumului, afară de 
specialităţile pe care Franța nu le produce, 

In schimb Franţa acordă unora dintre articolele finlandeze 
tratamentul naţiunii celei mai favorizate, iar altora li se acordă 
la intrarea în Franţa taxe vamale intermediare între taxele ta- 
ritului general și ale celui minimal. Pentru mărfurile franceze 
introduse în Finlanda şi depozitate acolo în scopul de a fi ex- 
portate apoi în ţările mărginaşe se prevede că ele nu vor fi 
supuse niciunei taxe de import sau export şi că vor fi libere 
în orice privinţă, chiar cînd importul sau exportul acestor mär- 
furi ar fi prohibit. In modul acesta, Franţa voește să-şi a 
transitul spre Rusia in cazul unei reluări a relaţiunilor comer- 
ciale cu republica Sovietelor, 

Convenţia, încheiată pe vreme de un an, mai conţine dis- 
pozitiuni speciale privitoare la mărcile de fabrică, la proprie- 
tatea industrială, dreptul de autor, etc.. 

Tratatul incheiat cu Polonia este aproape analog celui cu 


OOE 4 
] U i ti 


4 


k 


a 


nou aranjament comercial. 


ltalia, Franţa luptă spre a-şi crea o situaţie privilegiată, cu 


TENDINŢE ALE POLIȚICEI ECONOMICE MONDIALE | 291 


“Finlanda. El conţine dispozițiuni privitoare la concesiuni va- 
male reciproce, la liberul transit, etc.. Polonia acordă Franţei 
clauza naţiunii celei mai favorizate şi o reducere de 25 la sută 
asupra taxelor sale vamale. Aliniatul 2 al art. 1 din convenţia 
cu Finlanda figurează şi în tratatul cu Polonia. 

Pentru importul din Polonia în Franţa, e de remarcat că 
unele articole sint supuse tarifului minimal pe cind altele supuse 
tarifului maximal, cu reduceri variind intre 25—61 la sută. Cit 
priveşte articolele al căror import este prohibit în ambele ţări, 
se stabilesc anume cantităţi care vor fi permise la import. 
Termenul convenţiunii e şi aici de un an. 

Tratatul conţine pentru Polonia condițiuni şi 
decit le prezintă celălalt tratat pentru Finlanda, Organul cer- 
cutilor comerciale din Polonia, Nasz Kurier, pretinde că Franţa 
şi-a rezervat privilegii intinse pe târimul industriei petrolifere, 
al exportului materiilor prime poloneze, al navigaţiunii, etc.. 
Ziarul vorbeşte chiar de o gituire a comerţului polonez şi de o 
nesocotire a Poloniei, caşicum aceasta ar fi o colonie a im- 
perialismului francez. Deşi nu se poate pune prea mare preț 
pe o voce izolată,—totuşi, din însăși studiarea tratatului, re«să 
clar modul in care politica comercială franceză işi asigură a- 
vantagii mari, nevoind să acorde în schimb decit numai favo- 
rari neînsemnate. 

Cu Spania, Franţa a incercat aceiaşi politică, cercind să 
tacă iluzonu noul regim vamal. Cind guvernul spaniol nu a 
cedat presiunilor franceze, Franța a intrat în războiu vamal cu 
Spania şi a căutat de altă parte să provoace greutăţi politice 
guvernului spaniol, alimentind revolta din Africa spaniolă. Spa- 
nia nu s'a intimidat şi a promulgat noul tarif vamal, iar Franţa 
este, însfirşit, pe cale de a inchela un acord cu dinsa. 

Aranjamentul comercial franco- portughez prezintă de ase- 
menea o favorizare unilaterală a Franței. El prevede că până 
la Încheerea unei convenţiuni, ambele țări îşi vor acorda tra- 
tamentul naţiunii celei mai favorizate, conform vechiului acord 
dela 17 Februar 1911. Insă—şi acesta este punctul principal— 
guvernul portughez nu va percepe dela mărturile franceze taxa 
compensatoare de 50 la sută ad valorem prevăzută de art, 3 
al Decretului din 5 Noembrie 1921 ca recompensă. Franţa ad- 
her: intrarea în țară a 5000 hi. vin de Porto şi Madeira pe 
sună. 

Faţă de Italia, 
cesteia de aliata. 

Vechea convenţiune a Franţei cu Italia, dela 1898, a fost 
denunțată de câtră guvernul francez, denunţarea devenind efec. 
livă pe ziua de 1 Februar 1922, De atunci ambele guverne au 
convenit la crearea unui modus vivendi intemeiat pe aceleaşi 
condițiuni cași regimul de până acum, până la incheerea unui 

Dar şi în chestiunea tratatului cu 


mai grele 


guvernul francez face ape! la calitatea a- 


toate că şi până acum tratatul vechiu îi oferea ei mult mai in- 


242 VIAŢA ROMINEASCĂ 


semnate avantagii decit Italiei. In adevăr, convenţiunea dela 
11 Noembre 1858, prelungită la 1907 şi la 1917 Ca s'a per- 
mis intrarea în Italia a licheururilor şi a bâuturilor spirtoase 
franceze), avea la bază tariful vechiu italian care a rămas ne- 
schimbat aproape până la intrarea în vigoare a tarifului dim 
1921. in răstimpul acesta, Franţa ridica mereu taxele vamale, 
introducind ia 1919 şi sistemul coeficienţilor. Pe lingă aceasta, 
Franţa s'a folosit pe urma încheerii diferitelor tratate de co- 
mert între Italia şi Puterile Centrale, de toate avantagiile acor- 
date acestor ţări, în baza clauzei naţiunii celei mai favorizate. 
Cind, la izbucnirea războiului, tratatele comerciale între Italia 
şi Puterile Centrale au fost abrogaie,—Franţa a continuat să se 
bucure de avantagiile speciale acordate acestor puteri. Cu in- 
trarea in vigoare a noului tarif italian, bine-inţeles că regimul 
la care sint supuse mărfurile franceze este mai puţin favorabil 
decit era înainte, avind în vedere majorările de taxe și calcu- 
larea lcr pe baza aurului. Franţei nu-i convine lucrul acesta şi, 
pentrucă nu poate cere abrogarea noului tarif italian, se plinge 
că regimul general la care e supusă o pune pe acelaşi picior 
cu Germania. E drept că situaţia este astfel, dar ea e prin na- 
tura însăşi a lucrurilor astfel şi nu din pricina vre-unor con- 
cesluni speciale făcute de cătră Italia marfurilor germane. In- 
tr'adevâr, Franţa e ţară cu tarif dublu. Ea poate face o diteren- 
tiare acordind tariful minima! ţărilor cu care are convenţiuni: 
şi supunind mărturile celorlalte țari taxelor maximale din tari- 
tul său general. ltalia însă neavind decit un singur tarif, nu 
poate manevra astfel. lată de ce Franţa cere legarea condiţi= 
unilor tarifare şi renunțarea la coeficienți pentru mărfurile 
franceze. 

Și Ceho-Sloyacia se ridică împotriva tacticii franceze de a 
majora cît mai des taxele vamale, numai spre a anihila unila- 
teral efectele convenţiunilor comerciale incheiate. Presa ceho- 
Slovacă a cerut cu energie în ultimul timp, fiind vorba de o re- 
vizulre a tratatului de comerţ franco-cehoslovac, micşorarea u- 
nora din taxele tarifului vama! francez. Prin tendințele ultra- 
protecţioniste franceze, pănă şi puţinele avantagii pe care le-a 
acordat tratatul de comerţ în chestiune, au devenit iluzorii. Ger- 
mania livrează Franţei, în contul reparaţiunilor, cantităţi mari 
de mărfuri eftine,—aşa că Franţa, spre anu nimici industria sa, 
trebue să se apere împotriva importului din alte țări. In ge- 
neral, Franța nu acordă taxe minimale sau alte avantagii de- 
cit numai acelor state, cu care avea şi inainte de războiu 
convenţiuni comerciale. 

Din aranjamentele comerciale încheiate în ultimul timp mal 
trebuesc menţionate acela dintre Spania şi Ceho-Slovacia pte- 
cum şi cel dintre acest din urmă stat şi Italia. i 

In aranjamentul dela 19 Noembre 1921, Ceho-Slovacia a-- 
cordă Spaniei tratamentul naţiunii celei mai favorizate cu sin- 
„gura excepţie a concesiunilor făcute eventual ţărilor mărginaşe.. 
ka se mai obligă ca, atita timp cit va dainui sistemul de pro-- 


tu 


TENDINȚE ALE POLITICEI ECONOMICE MONDIALE 293 


dibiţiuni sau de control la import, să permită importul fără res- 
tricţie al mărfurilor spaniole din anexa l-a (orez, ulei de ter- 
pentină, rişină, plută, unt-de-lemn de măsline, minereuri, piei, 
materiale de tăbâcărie). 

Ceho- Slovacia îşi mai ia angajamentul să acorde favoruri 
speciale, în orice caz însă să admită mâăriurile din anexa Il-a 
în măsura contingentelor acolo fixate, printre care plută, şo- 
fran, stafide, struguri proaspeţi, tomate, conserve de peşte şi de 
fructe, portocale, țesături de lină, de bumbac, ghete, etc.. 

Mai departe Ceho-Slovacia va permite importul următoa- 
relor articole, ale câror cantităţi sint fixate în anexa Ill-a și a- 
nume: nuci, alune, smochine, sare, clrnăţărie, cacao şi vin. 

Aranjamentul e încheiat pe minimum trei luni şi se pre- 
lungeşte în mod tacit pănă cind unul dintre contractanţi îl va 
fi denunţat cu o lună înainte. 

Convenţiunea comercială dintre Italia şi Ceho-Slovacia este 
până acum singurul aranjament de acest fel dintre două state 
europene, care insamnă o reîntoarcere la normal, la principiile 

rofesate inainte de războiu in materie de politică comercială. 
Eele două ţări îşi acordă reciproc clauza naţiunii celei mai fa- 
vorizate cu o singură rezervă, care de altfel poate face iluzo- 
rie intreaga clauză, rezerva că, „dacă una din părţile contrac- 
tante nu acordă necondiţionat tratamentul naţiunii celei mai fa- 
vorizate vre-unei alte ţări, ea va avea dreptul să-l refuze şi 
celeilalte părți contractante, înştiinţind-o însă de aceasta cu 
două luni înainte”. Clauza aceasta deschide drumul unei poli- 
tici de compensaţiuni în felul sistemului profesat de Statele- U- 
nite ale Americei inainte de războiu. 

Prin convenţiune se stabileşte Triestul ca port de eşire 
pentru Ceho-Siovacia, acordindu-se supușilor ceho-slovaci drep- 
tul de a intreţine acolo o flotă comercială supusă însă tuturor 
obligaţiunilor, regulamentelor de port italiene. 

Convenţiunea e încheiată până la 31 Decembre 1925, deci 
pe o perioadă de patru ani, cu posibilitatea de a fi denunţată 
un an înainte. 

La expunerea tendințelor convenţiunilor comerciale înche- 
date după războiu trebueşte amintită şi poziția pe care o iau 
Statele aliate faţă de comerţul german. 

Tratatul dela Versailles acordă aliaților, întrucit priveşte 
relațiunile lor comerciale cu Germania, tratamentul națiunii ce- 
lei mal favorizate. Franţa a voit aci să-şi ia revanşa împotriva 
paragratului 11 din tratatul dela Frankturi din 1870 care o si- 
lea să acorde Germaniei pe vecie tratamentul acesta. Dar pe 
cînd în tratatul dela Frankfurt tratamentul acesta este reciproc, 
în tratatul dela Versailles el este unilateral, numai în favoarea 
aliaţilor, Germania neavînd dreptul să pretindă reciprocitatea, 

Toate sforțările Germaniei trebuesc deci să tindă în pri- 
mul rind la stabilirea de acorduri speciale, pentru a inlătura 
cel puţin în parte desavaniagiile pe care tratatul dela Versall- 
les le pricinueşte comerţului german. Formal, aliaţii nu au in- 


294 VIAȚA ROMINEASCA 
Di MATA. ROMI, 


teres să aducă nici o atingere dispoziţiilor tratatului. De fapt, 
însă, dezorganizarea actuală a economiei mondiale îi sileşte să 
câute a restabili starea normală. Fără aranjamente economice 
însă, nici o reîntoarcere la normal, 

O mare dificultate in reluarea relaţiunilor cu Germania o 
prezintă fâră îndoială paragraful 18 al art. 244 din tratatul de- 
la Versailles, El face posibilă, in orice moment, intervenţiu- 
nea de stat in scopul confiscării bunurilor germane care sint 
importate subt pretext că „Germania nu s'ar fi ținut de angaja- 
mentele sale“. Ofensiva germană în materie de politică comercială 
s'a îndreptat deci în primul rind impotriva acestui paragraf. 

Deşi până astăzi măsura nu a fost ridicată general, totuşi 
mai multe dintre statele semnatare dela Versailles au renunţat 
la aplicarea ei. Cel dintâiu Stat care a renunțat a fost Marea 
Britanie (Noembre 1920), apoi Belgia (Februar 1921), Japonia 
(lulie 1921). De atunci au urmat Ceho-Slovacia, Republica sud- 
africană, Portugalia, Grecia şi Jugo-Slavia. Italia, deşi nu a 
dat asigurări scrise, a renunțat însă şi dinsa prin declaraţiile 
verbale ale fostului său ministru de externe, Contele Sforza, la 
drepturile de urmărire pe care i le dă paragralul 18. 

Cit priveşte Rominia, deşi comisiunea pentru executarea 
tratatelor de pace s'a pronunțat ori decite ori a fost sesizata 
pentru renunţarea la drepturile $ 18, nu s'a luat incă o mā- 
sură generală, ci s'a lăsat a se hotari dela caz la caz, 

ar Germania a mers şi mai departe în ofensiva sa, iz- 
butind să inchee acorduri comerciale cu țările aliate, dintre care 
unele i-au acordat chiar reciprocitatea clauzei naţiunii celei mai 
favorizate, Aranjamentele cu Ceho-Slovacia dela 29 lunie 1920 
şi cel cu ltalia dela 28 August 1921 sint primii paşi în această 
direcţie. Fâră ca aceste state să-i acorde tratamentul naţiunii 
celei mai favorizate, ele făgăduesc o mulţime de avantagii şi 
uşurinţi, stabilind liste de mărfuri al câror schimb este dorit 
de o parte şi de alta. Aranjamentele acestea sint premergă- 
torii unor tratate comerciale normale, care desigur că nu vor 
intirzia să fie încheiate. 

Portugalia a fost primul stat aliat care a acordat Germa- 
niei, in tratatul dela 6 Decembre 1921 clauza naţiunii c lei mai 
favorizate in schimbul permisiunii de a imporia în Germania 
50.000 hi. vin în primul an şi 30 000 hi. în anii următori. 

Cu Jugo-Slavia tratativele au fost foarte dificile, din pri- 
cina presiunilor diplomatice franceze care nu doreau incheerea 
unui acord comercial intre acest stat şi Germania Discuţiunile 
au durat din Decembre 1920 până în Februar 192! “cînd au 
fost întrerupte. De abia în timpul din urmă au fost reluate şi 
au dus la incheerea, in: Februar 1922, a unui tratat comercial 
bazat pe reciprocitatea clauzei naţiunii celei mai favorizate. 

Situaţia pentru Germania este deci astăzi mai uşoara. Ba- 
zată pe aceste precedente, ea poate urmări mai departe inchee- 
rea de convenţiuni normale. 

In Anglia, mărfurile germane sînt Supuse taxei de 50 la 


TENDINŢE ALE POLITICE! ECONOMICE MONDIALE 295 
— > 


sută, hotărită odinioară de cătră aliați. De altfel Anglia e sin- 
gurul stat care ridică această taxă asupra mărturilor germane. 
Produsul taxei este însă pus, in baza lui Recovery Act, în con- 
tul reparaţiunilor, mai bine zis în comptul venitului de 26 la 
sută din produsul vâmilor germane, asigurat aliaţilor. 

Franţa aplică Germaniei tariful său general, fără a face 
uz de taxa de 50 la sută, în fond ea nuare nici un interes să 
îngreuieze peste măsură intrarea mărfurilor germane care ser- 
vesc, În baza acordului dela Wiesbaden, la plata datoriilor de 
războlu ; iar America aplică tariful Fordney, ţinîndu-se până as- 
tăzi de dispoziţiunile tratatului dela Versailles. 

O mare schimbare va insemna desigur pentru relațiunile 
comerciale dintre aliaţi şi Germania acordul incheiat la 27 Fe- 
bruar 1922 la Berlin de cătră belgianul Bemelmans ca repre- 
zentant al Comisiei de reparaţiuni şi Germania. Acordul Be- 
melmans e un fel de convenţiune comercială încheiată între Ger- 
mania şi aliaţi în felul aranjamentului dela Wiesbaden. Sin- 
gura deosebire între acest acord şi o convențiune comercială 
constă în faptul că una din părţile contractante, Germania, rè- 
nunţă la orice drept de a specifica valuta fn care au să se 
facă tranzacțiunile, ci este obligată a primi mârci hirtie, pe cind 
O sumă corespunzătoare de mârci aur va fi trecută in creditul 
guvernului german, in contul reparaţiunilor. 

Spre deosebire de acordul dela Wiesbaden, acordul Be- 
melmans înlesneşte tranzacţiile in contul reparaţiunilor stabilind 
că acestea se pot face direct dela interesat la Interesat şi nu 
prin intermediul organelor de stat care lucrează înce! şi greoiu. 

Foarte interesant prin conţinutul său este art 2 al acor- 
dului Bemelmans, pentrucă el e de natură a stinjeni libertatea 
de acţiune a statelor care adoptă acordul în chestiune, Se 
prevede în acest articol că, după ce comisiunea de reparaţiuni 
va înştiinţa pe aliaţi de modalitatea în care va urma să se facă 
schimbul şi după ce modalitatea aceasta va fi acceptată — ra 
poate fi respinsă, statul respeciiv este legat de acest acord şi 
nu poate întrebuința nici un alt procedeu care s'ar deosebi de 
acesta. 

Acordul rămîne în vigoare între comisiunea de reparaţiuni 
ŞI guvernul german pănă la 30 April 1923 putind fi denunţat 
cu o lună inainte de aceasiă datà. 

Fiecare guvern aliat care a adoptat acest acord, e obligat 
så facă uz de dinsul cel puţin şase luai. Dupâ trecerea aces- 
tui termen, oricare dintre semnatari are dreptul să ceară ex- 
cluderea dela beneficiile acestui acord al statului care se va fi 
făcut vinovat de vre-o nerespectare a d.spoziţiunilor sale. 

E incontestabil că acordul Bemelmans, oricit s'ar reduce 
+] la o regulare a furniturilor în contul reparațiunilor, va avea 
o Înriurire însemnată asupra schimbului comercial regulat cu 
Germania, deci asupra intregii politici comerciale a aliaţilor faţă 
de acest stat. 

30 Martie 1922. Dr. Lazăr Iliescu 


Recenzii 


Jean 
Romina oN Astala P, Boier), Jurnal de bord, edilia II-a, „Viaja 


Eugeniu P. Bolez este numele unui pe 
rso Î - 
ginena noasiră de azi, este numele roci ee pernele votive Ara 
sosi câ i pad pork: ic pal A, comiigasa Internallonală dunăreană: 
perle zar le alic și biajin, cu ioată întălişarea lui mar- 


Toi - 
Subt aces! romantic FE Ana ali Ai Won Ai psitamă Jena Bart. 


de pe. osiaga agp a ta din viaja de sil eu der era a 
} ero de irăil in vremea aceia, 

ani! Se 'nțelege,- insultătoarele peceji e ag rider tea hag nan 
roseră ; puleam visa și nădăjdul orice; şi cu douăzeci de bani in inā 
aşleplam, Duminica, la un chlosc, sosirea Paginilor literare Tinsteje 

Mei) și laine| Subt telul lui Eminescu, la Copou, prietinii edunali i 4 
jurul proaspelei fo! săptăminale, lăceam felurite supoziții şi prog 5 
ticuri asupra numelor nouă. Cine-i Jean Bart? Fără indolală Sa fas 
ricil între fericiți, care colindă lumea şi vede minuni, Cine-l Aimeid, a 
(care debuia ja Pagini literaro, alăluri de Jean Bart)? Asupra a i 

imi din urmă pseudonim, care nu şi-a jinu! dealiminieri făgădueliie. 
pănă aslăzi a rămas laină. Alăluri de aceşti dol, în foaia aceia rosa 
palică, tipărită de Gorun și Siavri, îndrăznea să lasă la lume şi e pi 
scrie aceste rinduri. Avea şi el un pseudonim, fireşi ra 


S. Cobuz.. Prielinii şilau ; cellalji bāeli din Iesu ee, îl chema M, 
$ si 
asia pulină mindrie, lucru pe core vanilalea sro Coe îi iale 


tegea și-i aproba. Era de nepricepul numai 
cum de 
inirengă cu dezlegarea pseudonimelor literare şi a de ce-are 
oameni! din lași cu Pagini literare, pe uli}, cetind și În pis 
Tirziu, după ant, va aflal cine-l Jean Ba | 
gini literare au rămas însă așa de durabile, 
pe Că urmau! de Bord e scris de un oarecare dom 
a dr . Bolez. Nu se poale. Acesie linere și fra impresif 
sint ale unui iinâr marlasr, care stă sus la comandă și priveste pai ch 
ei i orala pme vrea MS Ioasă; Marea veşnic schimbäloana i 
Tu-i; gün iar alb se leagănă inire cer spre 
răsării, ră ar duce cu el sullelul visătorului de grade pop: 
per ul de Bard e o carle de linereje. Râlăcirile brikului Mir- 
osa pe ariile Mării Negre şi 'n limanurile Răsăriiului, cerul şi apel 
„ bovarăşii de punte, Incordala luplă cu elementele, Caliacra, Garat 


7 ' aia S 


RECENZII 297 


i Trebizonda, cludatele peisagii ale Asiei Mici, oameni ṣi lucruri 
mouă, toale paginile acesiei cărți sini nălrunse de o însuflejire pe 
care numai virsia de aur o poale da. Le-am reciiii cu o deosebilă 
plăcere, inlorcindu-mă cu ani înapoi, cu zimbele și amintiri. Am avul 
impresia revederii c'un vechiu și bun prielin. Intre rindurile care vor: 
besc de răsvrălirea şi alinarea apelor, de Andrei Mastella, de Mora» 
riu cel iule și alți marinari care se miră de „harapii* de pe rmui 
Asiei, inire peisagiile novă şi proiilurile fugare, s'au ameslecal alites 
luciri din anii de demuli, alila primăvară a vielli, incit nu pol verbi 
deci! mișca! de această operă de atunci. Pentru aceste ceasuri plă- 
cule pelrecule cu Jean Bari în grădina Aminiirii, îi siring cu prieli- 
ale mina, salulind în acelaşi timp cu deosebilă siimă pe domnul Ev- 
geniu P. Bolez. ca. aa 


B. Fundolanu, /magini și cărți din Franja, Mäşti de Andre 
Rouveyre, Ed. librăriei Socec, 192?, uucureşti, 

Critic impresionist şi discipol enluziasi al lui Rémy de Gour- 
mont, d. Fundoianu care nu o cunoscul numai, ci „a trăil literatura fran- 
ceză” şi consideră pe reprezenianții el „ca pe niște scriilori nallonali 
mal mari”, a fosi ispiiii să ne facă confidente despre „oamenii și căr- 
tile pe care le iubeste“, oprindu-se insă numai „la acele care poł fi 
pilide sou hambare peairu nurrijia noastră, cârji care au surpat sau În- 
noit [linja noastră mentală, cu o nocă elapă, cu o nouă sensibililale”. 

Aceaslă sensibilitate are peniru d. Fundoianu un anumit caracter, 
care-l impiedică să scrie despre scriitorii Favoriji al marelui public: 
Bourge!, Loli, Bordeaux, dar ṣi despre alții, cel puţin semnificativi, ca 
Romain Rolland, Barrès sau Peguy, 

Seriilorii scumpi inimi! seie sint, dia cei dispăruji: Baudelaire, 
Maliarme, Flaubert, Huysmans, din cei conlemporaai : Jammes, Claudel, 
Maelerlinck, André Gide, virtuoși ai formei, simbolişii, decadenti, mis- 
tici, neoclasici, 

Critica e pentru d-sa o ariš, În care-şi face loc spontana erup- 
jie a unei personalilăji; peniru prelinsa critică şilinjilică a unul Taine 
sau Brunetiâre, „critică de dascali, nu de arlișii*, d. Fundolanu nu are 
decit cuvinie de dezoprobare (Despre Faguet nu vorbeşie decit odală, 
cu o sucră oroare). 

Nu vom căula să luăm apărarea dogmalismulul filozofic, biolo- 
gic sau esletic al acestei crilice, nici nu vom nega numeroasele el e- 
rori, Ni se pare, loluşi, că inire impreslonismul cepricio: și lanlezisi, 
chiar atunci cin. e justificat prinlr'o filozofie idealisiă, cum e carui 
la Rémy de Gourmoni, şi un dogmallsm care caută să îniroducă cu 
orice prej în crilică noțiuni şi melode împrumulale şiiinjelor exacle, 
—esle loc in această malerie peniru O aliludine care, plecind dela intu- 
ifia sau impresia subleciivă, nu se opreşte aici, nici nu fece din ea 
cenirul universului, ci caulă s'o controleze şi s'o limileze, pornind a- 
poi la analiza inirinsecă şi obiectivă a unel opere, cercelind raportul 
el cu personalitalea scriilorului şi: cu mediul, cu ajutorul unor daie psi- 
hologice cași istorice. 

var inloimajiile d-lui Fundolanu asupra crilicei franceze în se- 
colul al XIX nu sint totdeauna exacte sau cel pulin confuze. Sainte 
Beuve e, după d-sa, acel care o venii cu teoria mediului. Inovația 
iui Saiale Beuve în critică e inlroducerea puncluiu: de vedere psiho- 
!ogic şi biograiic. Inlluenja mediului în literatură lusese scoasă in lu- 
mină înainlea sa de d-na de Staël şi ideile ei fuseseră aplicale de 
Villemain. 

Taine a fost inspirat În crilice sa de filozofia biologică a lul 
Geoliroy St. Hiisire, mai mult decit de acea a lui Lamarck, și punctul 
său de vedere e mal degrabă static, decil evoluționisi. 


298 __VIAŢA_ROMINBASCA 


a aa Cd Cta ARI, 
Bruneliăre a suferit mai muli tan p reg lui Darwin, deci! a lui 

Spencer. Cind e vorba de „spencerismul lui isard", 

Hugo şi al romanlismului a 


nica însușire pe care d. Fundo'anu o apreciază la un scrilto—re 
siilal, imaginile, metaforele, 


intereseazā in deajuns. Deși tradind o uşoară notă de 


denigrare, pă- 
rerea neintrecalului critic üu mi se 


pare matei a re Saiammbă e 
undoianu, dar a- 

cu acel istoric) cosi 
Iniră, si ele, ca elemente deiepreciere ale u- 
nei opere? A |inea samă de dinsele, insamnă oare a confunda ca. 
tegoria esielică cu valori sirăine de ca, de nalura elică sau socială? 
Vorbind inir'ali loc despre Maliarme, d. Fundoianu scrie, lucru 
surpriazălor ia d-sa, că arta acesiuia, pe care o admiră de altiel, „are 
ca izvor rajlunea şi e lipsită de Pasiune şi de umanilale“, Nu se po- 


despre Finuberi, cu deosebire în 


in silă parie, criticul impresionisi allrmă dogmalic, că „o plesă 
care nu e poem, nu e arið şi că acțiunea, jintă a dramei—aces! pos- 
tulat conlemporan—e o slupidilate:. 


Afirmajie indrăzaca;ă și paradoxală, in sprijinul căreia am căula 
în zădar argumente. 
cind părerile și înclinațiile de care a fosi vorba, vom injelere 
uşor de ce acesi eslet, care-şi susține dealtiel nu fără bravură atiludinen, 
numeşte pe Baudelaire ce! mai mare poel al s 
uenja sa asupra sensibilităţii contemporane cu contagiunea unel boli 
sexuale prea răspindite, de ce vorbeşte cu dispreţ de anecdoclica lui 
Mussel sau Verlaine, de ce gindiriie lui Amiel, care era lipsit de da- 
rul divia ai stilului, i se Par „nişie bube disgrațioase şi penibile“, 
Sillu! acestui crilic care, în individualismul lui unsrhie şi amator 
de senzaţii, fuge de lot ce e comun sau banal, vizează loidea- 
una efectul, lradind o Inlensă dorință de singularizare. Afeciat şi pre- 
lios, el abundă în iiguri şi imagini, care nu sînt toldeauna lipsite de 
pitoresc sau de culoare. Cind însă aulorul ne vorbeşie de „coilui iite- 
Tralurii noastre cu cea franceză”, de „buricul naiurii“, de „tersul liber 
care a îngrășal cu cileva batigi nouă terenul literar“, de „pinlecul sau 
de mulele ideilor“ sau de „hollul puluro: al romantismului”, mă gin- 
esc că acesie expresii nu lesa iniilnit la moesirul său Rémy de Gour- 
moni, nici în literatura franceză „pe care a irăit-o*, ci ele vădesc o 
Prea cunosculă iniluenjă locală 
Vorbind despre „lon“ al d-lui Rebreanu şi de inferlorilatea a- 
cesiei opere din punct de vedere al formei, un polemist de o rară vi- 
goare spunea că stilul acesiul romancier „miroasă a brinză de one”. 
u am pulea spune că siilui unora dintre scriitorii noşiri ulira-moderni 
miroasă uneori a Rockfort? 

u toale acesie observaţii, ar fi nedrepi să lägādulm că d. Fun- 
dolanu reuşeşte nu odată să Caracierizeze In mod fericit pe unii scri. 
itori sau să disece, cu competinjă, o operă, 

ersonaliiatea complexă a lui Rémy de Gourmont, cu estelismul 
ca notă esențială, e lămuriiă cu multă pălrundere, deasemeni sini 


bine prinse Prolestănlismul și viața inlerioară a unul ijide, catolicis- 
mul grav a unui Claudel sau nalurismul de o simplicitale uneori. 
căulală a lui Jammes 


Meiatizica speciaculară a lui Jules de Gaullier e expusă cs. 
linejă, iar clasicismul lui Maurras e combăiul cu vervă şi abilitate, 
ŞI deși nu impărtăşesc loldeauna părerile şi mai Palin încă aii- 


er 


RECENZII 299 


f- 
. îmi e plăcul să alirm, că oricine poale să r i 
Merna aa asia galeria sa de porirele, fără a-şi pierde zădar 
nic timpul. 


i OCTAV BOTEZ 


M. Beza, Din Anglia (Insămnările unul literat), „Viaja Romi- 
N E eak şi analiza impresiilor nete es pere „Mast : ae, a 
nui popor sau a unui |inul, 
raor pan e pc a diterili ca Ooethe, Chaieaubriond, Stendhal sau 
pA an eped ae ea a plăcere esielică înteineioaiăe d 
torul irebue să lie, înir'o măsură mal mică sou mal pr = rr riar, 
0 ee a etc d rare ce Di ge arsa după slatal lut Maio- 
Braa gena ter E e în literatura autohtonă, alit de slab re- 
bee tei reni gpi de scriilori, monumente, poran. ppe. 
teatre, galerii de pa rains rege para den parea Ale page 
D a ne à Ă : 
iw marie de camara să trăim mediul încărca! de ore ma lor 
relui oraş în timpul războiului, ne duce să vizilăm Si Int. cea 
e et Pra aete feronerie mel re re 
e z : 
Dort antis premii a lui lohn Knox, predicalorul aspru 
Poema Arrapa i eralaelişii: Daniè Ga- 
cleristice ale pictorilor prera x 
briet er a, eg eenn Millais și Holman Hunt sinl evocale în pa 
= Aron de asemeni, din pusci de vedere literar, S aaae 
a ieairulut englez de ari, caşi porirelele ciiorva po eine 
atan) : Richard Middleton, lohn Masiefield, ia aia ra mot 
po autobiografia unul supravagabond), James Eiroy Flecker 
ar 7 în | ini poelice şi în 
într siil ales, bogat în Imag p 
Íraze Ae aa G fragore o r gpp aga as SEAN PS 
illorului (e vor 
argi paer E paper na eha din odae siau fiecare la locul lui: 
a muril Ruskin): „Si azi lucrurile din cere aptă volane ae Bom 
; pinzele lui Turner tot în pereţi; arde, 
e deag Sgonn en pd cert da dasane, Begora A i Stairs atei ere 
ry pe eee cas! gmp a a e. borprirae de ee cela, e 
Bia a ea a Padane d ea data 
prne porty nten g Forren eban cu lira, cinlind irumusețile noe 
eee aril pană la lei; căci asia e şi bună parie din Praeterita ş - a 
ca operare din urmă se inchid lot L ingr a Natalie dm rca t 
i ri porfum 
rage rela papă pet arad pari a pagana 1 secera miei = 
simbolizeze visurile noa 
Roza tpar aprind și aci se sting, în marea noapie ce 
aao o i ndy ie să vadă şi mal ales să in- 
lui intelectual, care şlie s Ș 
rr re darea niciodată pe acele ale unul gazetar prea premia x 
leagă, a anul îm ele găsim „un imbold de înălțare pas = periei 
hara preocupări ale zilei, dor și o lrisiejă nedespărțilă orelo 


culegere meditalivă”, mari 


300 VIAŢA ROMINEASCA 
e i ia a 


G. D, Scraba, /oan Heliode- Rădulescu, Inceputurile 
și Sooiologiei romlne, Bucureşii, Edit. Fundaţiei L V. Soona. treya 
S aag celor doi promotori al culturii romine din veacul trecul, 
a lui Ellade și Asachi, se consideră mare mai mult prin suprafață de- 
deci! prin profunzime, Asachi făcuse studii în nirăinătate de inginerie 
filozofie, asironomie şi pictură. Era deci bine pregătit pentru o acii. 
vitate culturală rodnică în Moldova. Eliade, în afa'ă de scolile gre- 
ceşii și acea a lui Lazăr, pe care apoi l-a succeda! ja Si. Sava ca pro- 
fesor, nu mai căpătase altă pregătire. Cultura și-a făcul-o singur si 
merilele autodidaclului sint desigur foarie mari. Însă meritele lul E- 
llade, care făcea literatură în politică şi politică în Hieralură, sînt re- 
ale numai pănă la 1848. Ia urma acesiul an, aclivilalea sa propagan- 
distă în străinătale (pănă la 1859 cînd se înloarce in lară) şi cena de 
ziarist, polilielan, filozol-mistic şi profei n'a avut aproape aici o influ. 
enjă asupra contimporanilor, care nu-l mai urmează şi Îl dau lot mai 
rar epitelul de „părintele iiteraturii romine“. Considerăm deci în viața 
și activitatea lui Eliade două epoci bine distincte : una inainte de 1848 
şi alla după aces! an. In mod analog se prezintă viața şi activilatea 
lu! Asachi, care după 1848 (an care coincide şi cu reiragerea lui din 
funcțiile pe care le ocupo), nu mal joacă nici un rol imporiant şi in- 
an În annene „ca un spic singuratic, pe care secerălorul a ultat 
In această carie, autorul este preocupa! de două idel: 
carea rominească dela 1824 desparie două repoa de dica m der a 
ere dara ra h cea rom prap și că Eliade are o mare im- 
ozot şi sociolog şi de aici dezvollare 
volum acestei pärii din activitalea lui. EE cadea 
n paginile care servesc de „Curvini intirođuctiv", se spune . 
pera de gindire a lul Eliad n'a fost cunoaculă și nicl stdiala mr ha 
buia, că Hllade a fosi filozof şi „pårintele sociologiei romine“ şi că 
ideia conducăloare in opera lui este binele. Apoi se arată slarea so- 
cială la incepulul secolului al XIX-lea cind s'au încrucișai cele două 
relee me ere par) şi manie a alinsase decit păturile înalle, alia 
osi moşten rin tradiţie, 
mai mai de dat i elevii lui, a ceozocnditzrnaiesazac a some 2 
ulorul întrebuințează peniru expunerea vieții - 
ade, propriile scrieri ale acestuia (p. 217: „Noi ii larg: aa 
Eliad prin e! însuși“). Citaţiile din diferitele lui opere sînt loarte nu- 
meroase : insă nu se arată locul de unde sinf luate. O monografie a 
cărei izvoare nu sint arătate decit intr'o bibliografie generală, pierde 
muli din valoarea ei şi nu este deloc utilă. Dar după cil se pare, 
scopul aulorului n'a fost să ne dea viața şi opera lui Eliade (în pre- 
față se spune insă că e „cercelerea operei și vieții lui Eliad"), ci o 
fad am ees ra rr barera in; filozofice rominești şi inter- 
a celor două cărji ale lui Eliade: , i f. 
“Istoria arde moare S ade: „Echilibrul inire antiteze şi 
n Siudiu Istoric lrebue să se distingă loldeauna in expunerea 
faptelor in ordire cronologică. In dlak anon însă, Bună itapa sa 
sumară şi bazală numai pe memoriile lui Eliade, se cercelează opera fi- 
lozolică, cu care se slirşeșie aclivitalea lui. Cronologia iaptelor în 
tratarea capitolelor este adesea inlălurală (cl. capitolele care iralează 
„Iaceputurile”). O monografie mai trebue să epuizeze subiecial. Au- 
torul cercetează cu competință aclivilatea lilozoiică a lui Eliade. Ce- 
lelaile părți însă: aclivitatea practică, istoria, limba și literatura sin! 
insuficient tralate deşi ele lormează inir'adevăr meritele lui Ellade. 
„Isahar » aBiblicele” și „Istoria critică universală”, autorul crede + 
ip. 50) că n'au fosi cunoscule liindcă au următoarele Irei mari scă- 
der! : 1. oriograiia italienizaiă, 2. lipsa de sistematizare, 3. un lim bagiu 
savani. Nu sial numai acestea scăderile acestor trei scrieri, „Echilibrul 
între anliteze” e plin de injurii la adresa „clocoilor*, cărora el prin 


RECENZII 301 
„E o L 


Proclamajia dela Islaz le dăduse egalilalea cu robii lor şi care lormav 
în majoritate clasa cullă. (Un exemplu. Opere complete, Minerva, p. 
114: „Anii aceștia îşi avură mai muli decti toţi şi ciocoii lor, mai nu- 
merosi, mai polenji, mai îindeminalici. mai trecuți prin ionale şcoalele 
tuturor cavalerilor de industrie, tuturor felonilor, ciocol organizaji în 
bande, violenji, aroganii, Imperlinenji ca niciodată, recrutați din toate 
națiunile... e!c.*) in „Echilibrul între aniileze“, sin! baljocoriii toli oe- 
menii însemnaii ai vremii: lon Ghica (Minerva, p. 83), N. Bălcescu 
(p 287 -8: „insirumenle condamnabile ale străinilor”), lon Brătianu şi 
C. A. Roselti ip. 197: „prodanii din 1848 ). Se găsesc expresii lrlviale 
şi comparajii hazardale, o ne:uzilă suficienjă şi megalomanie : se pre- 
zinlă ca Moise al poporului romin (p. 11), s'a considerat trimis de 
Dumnezeu, numele său loan îl socolea predestinal, se compara cu 
Dante in profetii, cu Luter ca traducător al Bibliei, cu Arislide şi Te- 
mislocle, elc.. Tol lucrari îngrijorătoare, de care a sulerii (insă ma! 
pulin) şi Asachi (O. Densușianu, Literalura romină modernă |, p- 170— 
171). Contrazicerile lui atii de numeroase, reprezenlind în acelaşi timp 
Idei care se exclud, aerul său de profet şi exagerarea lapielor dele 
1843 („Unul din cei dela 848"), apoi sfirşilul lul, loale aceslea au 
contribui! ca să nu mai lie consideral. 

Despre „Isloria critică universală”, pe care aulorul o socoleşie „o- 
pera fundamentală a filozofiei lui, nu Isahar, cum se crede” (p. 124), æ 
vorbit și Eliade in „Echilibrul între aaliteze” (Minerva) p. 12-15: „Le 
preliminarii la traiatul de islorie universală ce am elaborat... elc“. 
„Viala lumii- nu e de Niculae Costin (p. 111) ci de Miron Costin. La 
sociologie şi şliințele sociale, autorul nu pomeneşie nimic in istorie 
de Comilele d'Hauterive, care ore pagini interesante „Despre popor” 
(ex. Ed. Ac. Rom. p. +6: „Je n'elirayerai donc pas votre sensibilité, 
mon Prince, en vous annoncani que vous râgnerez sur un peuple a- 
bruti pur V'esciavage et malheureux de sa misère”), „Despre negulă- 
tori”, „Despre boeri", 

Eliade ca istoric nu are nici o valoare. El nu a cunoscut şi nici 
nu a inirebuinjat cronicarii (afară de Cronica lui Huru). Teoria orge- 
nizării statelor noasire, în care Radu Negru și Dragoş au dat drept 
legi Vechiul Tesiameni „Rominilor sau Romanilor” din „Echilibrul in- 
tre anlilez:* (p. 8-12) ori iratalul său de Istorie a ltominilor, apårut 
in 1869 după ce de muli apăruse „Cronica“ lui Şincai, mu au nici o va- 
loare. Amănunie care privesc Isloria literară ori isioria revoluției dela 
1848, găsim în scrierile lui (Echilibrul inire anliteze, Amintirile unui 
proscris , care lrebuesc ulllizale cu mullă crilică. 

In privinţa infiuenjii pe care a avulo Eliade, aulorul crede că 
Hasdeu n lua! dela dinsul filozofia Istoriei cu privire la desvrollarea 
popoarelor, ceiace rămine încă de dovedil, cași leoria ondulajlei pe 
care o găsim mai apol la Conta. Ideile acestea alit de vechi poste 
că sint numai coincidențe la Hasdeu şi Conta, fără ca ei să se fi ins- 
zoi Ptatea Conia mai sigar—din „Istoria crilică universală“ a iul 

iade. Deşi violența alucurilor din „Echilibru“ ne aminleşie Salira IIL 
ori arlicolele politice, credem că influenja lui Eliade asupra lul Emi- 
nescu a fost foarle mică, în „Epigonii* Eminescu ne-a vorbii de „ade- 
văr scăldal în minie", „munte ca capul de pialră de furtune de unul“. 
in allă parte ne spune că „labalele lui Eliade pline de aluzii polilice 

şi de pariidă nu merilă acest nume* (Opere complecie, Jaşi, 1914, p- 

376 o) și următoarele cuvinte, care sin! foarte adevărale: „Cam de pe 

ja anul 1845 începe insă in mintea scriitorului bucureştean o saliciență 

nepomenilă şi o decădere intelectuală cu alil mai primejdioasă cu cil 
Eliade era privit în vremea lui ca un fel de oracol... Oricine Ya scrie 
o istorie a culiurii pe malurile Dunării, va trebal să vadă înir'acest 
singur individ doi oameni cu lolul deosebiti: unul modest, ingădullor.. 
plin de bun simi, celaii sulicieat, invidios, trăind în ficjiuni şi lipsit de 
orice bun simi“ (Opere complecle, p. 377 b-378 a). 

In Bibliogratia dela urma cărții lipseşte Istoria Rominilor (1859). 


302 VIAŢA ROMINEASCĂ 


== ma 


Eliade ; la p. 317, auloral lucrării „Două acle oficiale necunos- 
dr de pe timpul Împăratului bizantin Isac Il Angel privitoare la Ro- 
minli din Peninsula Balcanică“, An. Ac. Rom. Seria 1, Tom. XXVIIN 
mu e N. lorga ci C, Erbiceanv. In „Gramalicii Romîni“, laşi 1914 de 
R, lonascu p. 96 109 se găsește un bun rezuma! al gramalicii lut E- 
Hade ; în „Satire politice“, culese de C. D, Aricescu, Buc., 1984, citeva 
salire de ale lui Ellade care au c!rculal în public manuscrise şi ano- 
nime înire 1840 şi 1866: în „Contribuții In Isi. Lil. rom., Il Scriitori 
mireni*, de N. Iorga, An. Ac. poem s. II, Tom. XXVIII, p. 22 - 26 seri- 

i nălale biograiică, etc., etc.. 
sii p Frege Soroka; deşi prezintă lipsuri capitale peniru ua siu- 
diu isloric, se distinge prin amănunțită analiză a lucrărilor filozofice 
ale lui Eliade ş prinir'o limbă clară şi concisă. Din aceste puncie de 
vedere ea ar putea [iun cișiig peues Ka literaturii noasire dacă 
inlul or fl fost așeza! mai! sislemalie. 
isaac Ea Tas nu àa reușii să ne schimbe părerea admisă și care a fosi 
atit de bine exprimată de Hasdeu: „Heliade nu era poel, nu era filo- 
zof, nu era Isioric; dar loluși era un om de geniu“. (Elym. magnum, 
1V, Inirod. p. XXI). i. ŞIADBE) 


Ibert Thibaudet, // Lo vie de Maurice Barrès, Trenle ans 
de rai Deuxième cdilion, Nouvelle Revue Française, 1921, 
Paris. 
nsibilitalea lui rafinală, elegantă, nuanțală, cu stilul lui las- 
luos, ag apwan lui lucidă, cu ironia lui subtilă, cu o morgă ar 
pregnată de almoslera saloanelor şi cu o alliudine superbă şi tealrală 
de paladin şi de prolet nl naliunii, în cureniele de Idei ce agită 
Franja actuală, Maurice Barrès e, fără îndoială, una din marele ei fi- 
i rezenlalive. 
puli i danso siudi} s'au scris pănă acum despre dinsul și nu = 
poale mira fapiul că Albert Thibaude!, critical pălrunzător şi urm 
„Nouvelle Revue Francalse“, a crezul nimeril să-i consacre wan r 
cele pairu volume ce formează opera lul sintetică in conis . zen e 
ans de vie franialse“ $alefaile pe pr Aare aaa „Lea idées de Maur- 
Sa Bergsonisme“ şi „Une génération 
sa pet poe pi PS zu e o monogra le compia: goael in 
informatii prelloase, în anaiize dellcaie, in observații ju erpa X 
Singurul cusur care | se poale reproşa, pe lingă unele oia 
de compoziție, e că e prea „louliue”. Abundenja detaliilor as tan 
venja digresiilor ne lac uneori să pierdem din vedere arhileclonlca + 
le ansamblului, 
ai mil faoa merilul deosebil al aceslei opere cași irmecul eya 
afară de o rară obieclivilate, e nivelul inalt, dela care aulorul prireșie 
lucruril-, aliladinea lul comprehensivă și europeană. iz 
Intr'o epocă în care ingusta megalomanie najională, caşi tg 
liranie a prejudecăților slrăvechi, apasă asupra spiritelor, igr tor i e 
a rezisiai acestei presiuni, reușind să rămină liberă. (E desiu LA 
comparăm, în această privință, poe pă lui Thibaudei, cu acea a lu 
entul său studiu). 
cp de rr pei na tref părți: în cea dintăiu e vorba de om şi de 
sensibilitatea lui, de ligura individuală şi socială a lui Barrès, în. coa 
de a doua de personajele cresie are E ua şi, în ultima, de tel nica 
rlistului, cași de doctrina gindilorului, . 
i Curba volujiei lui bras. dela egolismul şi arina» A 
liric, la nelionalismul integral, e explicală cu multă pălrundere. . 
„La lerre et les moris* are ca izvor dragosiea Lorenei şi poreon 
străbunilor, „discipiină pe care am găsit-o la umbra cimilirelor, in c 
predecesorii mei divaguu“, 


RECENZII 303 
a e — m L OoOo 


Ca romancier, Barrès nu e desigur un mare consiruclor de viață, 
din familia unui Balzac, Flauberi, G. Ellioi sau Dostoevski, Din figu- 
rile reale de dinsul, nu lrăesc deci! acele inrudile cu sensibilita- 
lea lul. 

Bérénice inirupează idealul lui feminin cu o deosebilă delica- 
tejă. Cel mai mare efort de creație obiectivă îl reprezintă „Les Dé- 
racines*, pe care—cu loale gravele lui delecie—Thibaudet îl consideră 
ca 0 culme, un plalou cu vederi largi din care pulem contempla in- 
'reaga operă, r 

Profesorul de filozotie Bouleiller și cei saple loren! au fiecare 
individualitatea lor pronunțată. Dacă figura lul Ehrmann din „Au ser- 
vice de l'Allemagne” e desenată, simplu, anlic, goethian, aceia a lui 
Leopold Baillard, din „La colline inspirée“, irădează la Barrès preo- 
cupăr! mistice şi obsesie bălrineții care se apropie. i 

Ca stilist, el e un scriitor de rasă, care ne produce o Înallă plă- 
cere, casi Chateaubriand, Fiauberi, Michele! sou France, deşi stilul 
său arlisi şi studia! na are sponlaneitalea şi facililaten, pe care o în- 
tiinim ia Lamariine sau Renan. 

Acest slil, mai mult senziliv decît Inteleclual, aparține generației 
simboliste, dela care datează Iransgresiunea muzicel în lteralură. In- 
dărătul irazelor lui, simțim deseori o emoție în adin-ime. Grajie emo- 
tiel muzicale, care e cenirul filajei, Barrès simpatizează, prin vibrați- 
ile lui, cu acele ale lucrurilor și imaginația lui fluidă reuşeşie să re- 
dea cele mai sinuoase colituri ale gindirii sau ale visului. Pelsajele 
lui au un caracter mai mult spiritua] deci! plastic, şi fraza se dislinge 
prin ritmurile cele mai variate. 

In politică, a inceput ca boulangisi şi socialist proudhonian, a- 
dică mic burghez, palriol şi individualist, In legătură cu programul lui 


Marile ambiţii naționale au succeda! apol boulangismului, cele- 
brele alaceri Panama şi Dreyfus au procurat lui Barrès o răzbunare 
și i-au permis să creeze o docirină. Predicind lupta împotriva duşma- 
milor dinăuniru și dinaiară, aceaslă docirină slăveşie iradiția, face a- 
pologia educatiei prin istorie, nu prin filozofie („Afacerea Dreylus a 
fosi o orgie de metalizicieni), exaltă forța şi lrumuseja militară, 

Dacă partidu! politic al lui Barrès și faimoasa „Palrie irancaise* 
au înregistra! un eşec in 1902, războiul a produs cu isosinlă senil- 
meniele sămănate de dinsul și, în cei cinci ani cil a durat, figura lui 
Barrès, moșienilor aulentic al lui Deroulede, n devenit in anumlie cer- 
curi iol mai populară. 

Literatura lui de războlu, atii de abundentă, are insă, după Thi- 
baude!, ceva convențional și academic. Cind Barrès numeșie pe Oer- 
mani „sale race“, el nu vorbeste decil ca loren, Indepărtindu-se de 
judecaia moderată și clară a inteligenjii franceze, în vremile de calm, 
nervozitalea lui belicoasă devine aiunci aproape comică. ŞI nu pulem 
ulla că acelaşi Barrès căula odinioară, în opera lui Wagner, „o supe- 
rioară etică”, 

Cu loaie incarnările lul variale, Barrès rămine totuşi unic, dar 
unitatea luf nu e ceva dal, sialic, ci o unitate in devenire, care se caută 
şi se descopere. Barrès a dal asliel, unei generații şi unei epoci, |- 
deia adevărată a unui echilibru, între cullură şi viață. 

Secolul al XIX reprezinlă duelul iragic dintre aceste două concepții. 
Epoca clasică irăise primatul culturii, romantismul după Koussenu a 
institui! pe acel al vieții. Cași Goethe şi Chateaubriand odinioară, 
Barrès a căula! să echilibreze cele două concepții, să pună in acord sen- 
sibilmatea cu analiza, sponlaneilalea cu disciplina. Aparținind unel 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ 


merajii de epigoni, celace a adus nou fajă de cei doi uriași, subf 
osani lul Michelet şi Taine, e transformarea culturii individuale in. 
națională, evolujia dela egotism la naționalism. | 

Dar lumea se schimbă şi războlul a scos în lumină o Europě 
nouă. Disciplina invocală de Barrès nu mal poale pune o stavilă „va- 
larilor de nihilism şi negrelor delire, care pe densupra Germanlei ne 
vin din profunda Asie”. Se găsesc spirite, lol mai numeroase, care 
acceplă aceste delire, le asimilează şi se nulresc cu ele, cași sloma- 
huri care le pol digera. . 

Şi cind Barrès scrie în „Amilie des Tranchees*: „E clar că mun- 
cilorii franceji care su adoptat marxismul, amatorii vis rilor wagne- 
riene cași curioşii we apisedš doirali lui Nietzsche, au lrădal cauza 
Franței“ —nu putem decil să suridem. 

dc aria e continuu efori, care are desigur nevoe de disciplină. 
dar acesi elort e limita! și cu timpul repetindu-se, el devine prada 
aulomalismului. Nici geniul individual sau etnic nu poale scăpa aces- 
tei legi fatale. „Romanul Energie! naţionale”, a lui Barrès, slirşeșie 
prinir'o variantă a principiului lui Carnol, asupra degradării energiei. 
ŞI totuşi epoca noaslră, în clipa in care incepealrăi altfel, va admira 
în el unul din cele mai irumoase desene, pe care le oleră viaja o- 


Eya OCTAV BOTEZ 


Caltus, La France d Ones (Un programme francais de recon- 

struction economique de l'Europe), Pion Nourrit, 1922, Paris, 4 fr. 

rută in ajunul Conferinței dela Genua, carica aceasta este 
menită să lămurească punclul de vedere lrancez in ce priveșie polli- 
lica de relacere a Europei, Se cunosc indeajuns originele acesiei. 
conferințe spre a mai slărul asupra lor. Fapt este, că silit de trebu- 
inji inierne cași de greulăli externe inexorabile, mercanlilismul bri- 
lanic, amenințat în înseși sursele sale de viață, a reușit să conroace 
Conferința dela Genua cu toate împoirivirile Franţei. 

Terorizală de cosmarul germanic, hipnolizată de insolubila pro- 
blemă a reperajiilor, Franja a adoptat o alitudine ostilă programului 
iansal de Lioyd Oeorge peniru reconstruirea economică a Europei 
Cartea lui Celtus eme p eaa = rea leze, opunind programului englez, 

amul guvernului Poincaré. 
caii seră a de a expune punciele programului francez, Cellus pro- 
cedează la critica economie! naționale britanice. El recunoaşie că An- 
glia lrece prin cea mai grozavă criză din cile a cunoscut în 150 de 
ani de viajă industrială. 

Anarhia monelară perzistenlă, apariția industriilor najionale im- 
colonii, domiali şi alurea l-au restrins văzind cu ochii mai loale de- 
buşeurile. Industrii ca metalurgia sint aliase de moarte. Din 510 te 
nale şi oțelārii în activitate în cursul anului 1920, nu mal lucrează 
sfirşilul iui Mari 1921 decil 125. Numărul oficial al someurilor se fi- 
dică in lunie 1921 la 2.185.000 şi foaie incercările guvernului englez. 
rămaseră inlrucluoase, căci ameliorarea in cursul anului acesia e & 

roape neglijabilă. 
R pt cae peniru oamenii de guvern nu răminea decil doar În 
reslabilirea vechilor curente comerciale cu Europa cealrală și cu P 
sin. Creind o nouă solidaritate inter-curopeană și mărind volumul i 
cii produclive în țările industriale şi în primul rind în Engiilera, A 
ropa ar Rae fi smulsă haosului economic și anarhiei financiare 
care se zbale dela războiu incoace. 

Mulțumită influențe! pacilicaloare a comerțului, Lloyd tere 
socolea că popoarele exasperale de şorinismul miop şi ucigăl 


ajunge să colaboreze la opera de refacere economică, tolerind pen-- 


__— RECENZII 305 


ete aceasia reintegrarea Qermaniei și Rusiei in sinul familiei eu- 
ropene. 

Asanarea economică şi financiară a Europei Centrale ar fi inlă- 
lurat concurența așa de primejdioasă a indusiriei germane și ar fi po- 
tolit posle focarul revoluționar dela Moscova inirejinut de izolarea în 
care se găsesle poporul rus. 

astia min 2 at decit să cişlige. 

nterinja dela Genua era deci soriilă să inf i 
rind yoe deziderale engiezogli. aino gonzi laa 
cestea lilnd elementele planului de refacere engle „ Celi 
demonsirează mai intălu răspunderile proprii poată britanic în 
ri a jee iae aparar era şi apoi marea doză de iluzionism 
nțelegere a rea or economice, care Y 
dela Sisse la pake: n complectă, pen dece ec 
n special polliica monetară a Angliei, iradițional deflati i 
volnd să slabilească în cel maiscurt timp paritatea see oniranran 
a nu pierde in mod definiliv supremeţia piejii financiare lreculă în po- 
pause New-Yorkului- a condus economia briiauică înir'un adevărat 

Nu trebue să uilăm însă, că interesele Angliei sint + 

An gag ` para wa Eige a agricole, sulicienle şi abion e aice: 
afară ma e de jumălale din hrană, . 
nedă 20 apere de cumpărare maximă. ii Ati r 
n acelaşi timp, fera industrială care lrăeşie di 
Le camie yad prime eA din fabricarea produselor tere ron spe 
e o monedă nu prea scumpă 4 i 
adica è Anne p. mpă peniru fările cumpărătoare. Con- 
olitica monelară sănătoasă şi justă a Angliei casi liti - 
nanciară plină de curaj şi de energie in aplicajicaite sala, spre 
pd Celius inoportună căci ea s'a intors în uliimă analiză impotriva 
soia intensiiicind criza şi asculind anlagonismele deja exisienie. 

A eniru el, noua polilică lndusirială a Angliei e cu desăvirşire 
ne moare In adevăr întreaga ei siiuațiune economică era fondală pe 
regimul liber schimbist, Kespeciul specializării teritoriale în producţi- 
unea economică, consecința naturală n diviziunii muncii era una dim 
dogmele caracierialic britanice, dinainte de războiu. Ea admiiea ast- 
iei speclaliţăţi naționale complimeniare, solidare şi nu antagoniste 

După războiu însă Anglia deveni proteclionistă, fără să renunţe 
pe tara ră in gai åelinitiv la lradijionalul liber schimbism, 

ncercind să conserve numai avanlagiile a două si 
polilica economică a Angliei deveni o polilică bastardă. pet trebui 
ză o conducă inta! în pragul crizei aciuale. Prin urmare în zădar con- 
ducătorii ei incearcă să facă din chestia reparsjiuniior şi din datoria 
de războiu a Germaniei japul ispășiior care să poarte lot ponosul cri- 
zei acluale. Din conira, aceasiă răspundere cade cu greuiale de 

mb pe umerii lor, ei singuri fiind vinovaţi de proasiu orienlare co- 
ps oma a Angliei cași de ilogismul îniregii sale Polilici economice 
ti critică deopotrivă iluziile nemăsuraie ale Angliei in ce priveste 
relacerea Rusiei, pe care o socotcsle ca un miraj primejdios : Ruina 
totalà a egriculturii, dezorganizarea iransporiurilor, lonmelea care n 
devasial provincii iniregi, starea morală şi malerială instaurulă de re- 
vimul bolşevic, lac din vechiul grinar ul Europei o jerá incapabilă de 
orice schimb comercial peniru cel puţin 10-15 anl. 

Comerțul cu Rusia s'ar reduce ia o simplă acordare 
consumale imedial,lucru vădit cu prisosință de rezultatul 
ai celor două conteriuje dela Genua şi Haga. In laja progr 
palo de reconstrucție economică, Cellus opune 

ancez, 


Primul punci al acesiui program proclamă | i | - 
telor consacrate de vicloria èliajilor. Paaa A NN: ac 


de credite. 
lamentabii 
amului bri- 
Programul guvernului 


pi 
is e 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„7. II EEE Iar 


Franja nu irebue şi nu poale fi sacrilicală pe altarul unei Eu- 
i ice. 
dt Isas al she își pr E drepiurile sale izvorile din uliimele tra- 
tote nu înseamnă că are o aliludine ostilă refacerii, o atitudine anti- 
europeană -ba din conira : căci „delandre son droit c'es! encore pro- 
clamer son droll“. 

Franja nu posie ignora desocierea impusă de tralalele 
dela Verodiles și E Qermain şi slărmarea solidarilății economice ce 
unea lerltorii trecute astăzi in patrimoniul allor state. 

Perlurbajlunea economică era o urmare isială a noii hării eu- 
tropene, 
noaşie, cu o obieclivilaie ce-l onorează, că prin am- 
PARE nare vechiul echilibra economic al Europei a fost stăr- 
mal. Regiuni agricole au fos! rupie de regiunile Indusiriale pe care 
erau menite să le hrănească, cum e cazul Prusiei orientale, al cărei 
debuşeu normal era Saxonia şi W esilalia. 
Prosperilalea lor paralelă era eşilă în primul rind din strinsa lor 
solidaritate. Resliluirea Lorenei călră Franta, organizarea sta: a 
Senei, a slărma! prolund unilalea și viabilitatea grupului metalurgic 
einer PIE desoclare economică dăunăloare avu loc prin dispariția 
li Ausiro-Ulagare. 
geti plecă conlinuð rin schimburi reciproce, uşurală de lipsa ba- 
rierelar făcea, din conglomeralul acesia de najluni rivale și disparate, 
omică. 
7 rai eaan E paprat S la fel cu noul pri tenaa clădit din frintu- 
irei grupuri economice distincte, 
go a ele deci, refacerea economică a Europei nu poale În- 
cepe deci! odată cu sudarea acestor organe disociaie, adunind in 
tr'u- lot armonic acesle „membra disjecia” spre a readuce la viață 
şi muncă fecundă corpul neinsulielii al Europei cenirale. A 
Convenjluni şi iralate comerciale, acorduri dela stat la slal: 
vamale, poslale, de cale ferată, lajajegari iniernajlonale intre produ- 
„ tónl | de o urgenlă necesilale. 
e S Celius piara alenjiunea asupra lipsei de diviziune 
internațională a muncii în noua Europă. El socoale că alilajul maie 
jurgie al Europei, e prea dezvoltat, laţă de pnierea de absorbțiune 
y plelejor hagita acesla e 0 adevărală inirecere inire slatele ti- 
nere a creia nol întreprinderi Indusiriale. Orice crealiune nouă in a- 
ceaslă direcție nu va face decit să mărească criza şi să ducă Europa 
ală. 
poi p eare ra ga aer în Europa rămine peniru dinsul cea mai se- 
rloasă garnnjle de însănăloșare economică şi de pace. Ci dapes ee 
facerea imedială a Rusiei, ea nu poale fi socolilă decit ca o iluz 
i ciune. 
p page pr cdi spune aulorul, Rusia va trebui să acorde gä- 
ranjii serioase, să recunoască datoriile contraciaie şi principiul pro- 
prielăii individuale, să revizulască legisiația comunistă, Cu alie cu- 
vinte bolşevicii sin! invitați să restaureze regimul burghez cu pa 
priile lor mini. Pănă alunci Rusiei nu | se poale acorda nici un rai a 
i opera de reconsiruciie va trebe se erre cu slale mai pul 
in bolnave decit Rusia. 

i a dtp y lucru se desprinde clar din chiar schilarea pro 
graemului francez de reconstrucție şi anume, că ullimele tals ref 
lal o siare economică primejdioasă vieţii europene şi că ori fahi 
de restaurare va [i imposibil fără recunoaşierea onestă a solidari! 
ce, trind-nevrind, leagă lsolallă inringători şi învinşi. 


GEOROE STRAT 


Revista Revistelor 


Viaţa unui savant: Gabriel 
Lippmann 


Fizicianul ilusiru, care a morit 
anul irecul pe cind se înlorcea 
dinir'o misiune pe care o avusese 
in America, s'a născul la 1345 la 
Hollerich în Luxemburg, Tatăl lul, 
casi acel a lui Pasteur, eraun lăbă- 
car de origine lsraeiilo-loreaă. 

ama, alsaciană, lemee inteligen- 
lā şi muzicantă distinsă, a avat a- 
supra copilului o mare inlluenlă. 

lreisprezece anl a inirat la li- 
ceul Hénri IV din Paris, unde a fost 
un elev disirot şi inegal, care se re» 
marca mal muli la studiul limbilor. 
Vocajiunea lui se manifestă la şap- 
lesprezece ani, subt înriurirea lui 
Charles d'Almeida, lundatarul „So- 
cietății* şi al „Jurnalului de fizică”. 
Rezislind indemnurilor profesoru- 
lui său de lilozotie Nourrisson, 
care vola să-i indreple spre stu- 
diul literelor, Gabriel Lippmaan se 
prezinlă cu succes la şcoala nor- 
molă superioară. 

Insărcinal de subdireclorul Ber- 
lin, care conducea „Analele de 
Chimie şi Fizică”, cu revista lucră- 
rilor sirăine, ei s'a inițial mai ales 
în studiul electricității. Cerceiă- 
rile iăcule de dinsul în aceasiă 
materie ou alras aleniia ministru- 
lul Jules Simon care in anii 1872— 

1875, l-a trimis în Germania pen- 


tru a face raponrie asupra labo- 
raloarelor de acolo. La Heidel- 
berg, el a lucra! cu Kirchhoff şi, 
la Berlin, cu Helmholtz. In leza 
lul de doctorat, susținulă la 1875 
şi care a făcul senzalie, Lippmann 
imbogățea fizica cu un nou capi» 
toi: elecirocapilaritatea, şi desco- 
perea cera mai lirziu un insiru- 
ment de o prodigioasă sensibilita- 
te, care serveşie și acum liziolo- 
gişiilor, chimiştilor şi medicilor: 
electromelrul capilar. 

Numi! maesira de conferinți la 
1878, cinci anl mal tirzia el into- 
cuia pe Briol la catedra de calcul 
al probabilităților şi fizică male- 
matică. La 1986, o schimbă însă 

niru acea de lizică generală a 
ui Jamia, luiad în același timp di- 
recția laboralorului de cercetări 
fizice. primul de acesi fel, creat 
la Paris. 

In ordinea leorelică, el a for. 
mulat două principii nouă, acel al 
conservării şi acel al Inerjiei elec- 
teicităţii, şi a studial cu predilecție 
problema unilăților elecirice ab- 
solule. Cunoscul în lumea savaniă, 
senzajlonala descoperire a folo- 
grafiei culorilor, l-a făcut popular 
şi în 1905, Academia de știlnji sue- 
deză i-a acordat premiul Nobel, 
pentru Fizică. 

Aulorilalea lui mereu crescindă 
a sirins în laboralorul său un mare 


308 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


număr de elevi, din care unii au 
devenii mai tirziu maeştri. Prinire 
aceştia po! îi menționați: Alphoase 
Bergel, Amâdte Guillei, de Wal- 
tewilleẹ, Louis Benvisi și savanții 
romini Hurmuzescu, Miculescu şi 
Vasilescu Karpen. 

In timpul războlului, Lippmann 
ya pus ştiinja sa în serviciul pa- 
ilei, ocupindu-se în parlicular cu 
problema submarinelor. 

Ca om, el era deo rară dis- 
lincție. In conversaţia zilnică, deși 
vorbea puțin și concis, avea umor 
şi ştia să dea un relief celor mal 
mici detalii. in consiliile universi- 
tare caşi la Academie, Interven- 
țiile lui aveau o mare greulale, 
datorită nu alii aulorității ştiinţi- 
fice, cil independeajii caracleru- 


lui său. 

Familiarizal cu muzica și iniția! 
de socrul său, romancierul Victor 
Cherbuliez, în pictură și arlele 
plaslice, Lippmann avea gustul 
clasic. i 

Liberat de orice dogmalism deşi 
părinții săi aparjinuseră conlesiu- 
nei israelile, el nu recunoștea nici 
o religie şi după voinja lui ultimă, 
inmormintarea i-a fost pur civilă. 
Cercetările lui îl conduseră incă 
la o credință splrilualistă, inrudilă 
cu teoria lilozolică a armoniei pre- 
stabilite. 

Unui amic, care îi punea inire- 
bări asupra concepilei generaie a 
umiversului, el i-a răspuns cu 8- 
ceastă rază, demnă de Pascal: 
„Cum oare absența gindirii ar pu- 
lea să creeze gindirea?” 

Una din lrăsălurile caracterului 
său, e prudenia. ln opera lui tin» 
tifică, nu întilnim efuzii mislice, 
nici anticipajii profetice, dar nici 
erori sau utopii, de aceia memo- 
riile lul poarlă pecelea perfecjiei 
Aceiaşi prudență o arāla şi în via- 
ja practică, aprobind pe Chevreul, 
care à servit în lunga lul vială a- 
tilea guverne și cate inlorcea ca- 
pul cu groază, cind se discuta ceva 
in raport cu religia, exclamind : 
„Să nu mai vorbim despre asia! sint 
chestii peniru care oamenii scol 
cultul”. 

(Danlei Berlheloi. Revue des 
Deux Mondes, lulie). 


H. de Regnier în critica 
engiazră 


Poezia d-lui H. de Regnier e i~ 
nevitabil legată ia mintea oricui 
cu de curind decedalul „Curent 
Simbolisi”, care era o revollă îm- 
potriva filozofiei pozilivisle, a roma - 
nului naturalist, a poeziei descrip- 
tive şi comercialismului. El era în 
esență o evadare a vieți, un re- 
fugiu dela plasa realității în pă 
dina fermecată a viselor. ar 
H. de Regnier n'a fost niciodată- 

oelul simbolisi „ă outrance“. De- 
a Mallarmé el a lua! numai cura- 
jul de a şi alirma idealismul, nmu- 
mal hotărirea de a slărul in acea 
mindră delicalelă a percepllei şi 
senlimeniului pe care Mallarmé a- 
imprimal-o asupra unei inlregi ge: 
ne;aţii de poeli. 

Dar H. de Regnier era în par- 
te dia şcoala lui Heredia și 
Leconte de Lisle; ca Sumala el e 
inelul între parnasieni şi simbo- 
lişii. Aşa că, deşi poezia sa are 
totdeauna ceva de vis şi e aprou- 
pe monoton simbolistă, În „deco- 
ruri* ea este helenică și nu cres- 
lină, e aproape loldeauna dacie 
tivā şi 'emarcabil de liberă 
„esielicele” exiravaganie ale lui 
1850 şi 1890, 

H. de Regnier, bine familia: 
rizai cu literatura țării sale, a fost 
toldeauna airas de şcoala lui kon- 
sard. Una din cârlile lui cele mai 
plăcule : „Les Jeux Rusi'ques et 
Divins" e in fond o modernizare 
a poeziei pastorale a lul Joachim. 
du Bellay ṣi a nenumaraţilor scrii- 
iori italieni. Oda şi odeleia, așa de 
muzicale în rimele Pleiadei, erau 
admirabil de polrivile peniru nouè 
dezvollare a acelui neregulal, u- 
meori rimal, vers liber in cate 
Kegnier excelă. Dinsul a scris 

ate o mal mare cantitate de vers 

ramcez regulal, dar farà de ci: 
teva bucăli (ca „lnseriplions” 
faimosul sonel „La Lune ja 

cea mal durabilă operă a d-lui R- 

de Regaler sint „Odeleitesele. 

(The Times Literary Supplement, 
XXI, 1057). 


PIRAN s 
O M Joia 


REVISTA REVISTELOR 309 


„IER L. 
Hamlet redivivus 


Critica engleză a fosi d î 
e r 
din nou agilală de umbra i haan 
let. In urma unor păreri recente 
ale criliculni ). M. Robertson, ex- 
primind dacă nu o delraciare, în 
“orice caz o micsorare a capoda- 
perei shakespereane, crilicul A. 
aaien- alea se Pre mal molt 
spuns, 
iul Shakesp an scos /amlolul 
ulton- Brock se ocu . 
Sse laberel pegua pr aea 
3 bertson şi T. Š. Eliot, alături 
e Profesor Sioll fac cu dislincție 
“dacă nu şi cu simpatie, parle. f 
Că Hamlet e o pică netache- 
-gală şi nesigură. Că Shakespeare 
însuși n'a şiiul ce vrea cu neno- 
rocitul prinț. De ce Homlei şovă- 
eşle să omoare pe rege ? lală veṣ- 
nicele întrebări la care adversarii 
plesei vor să prindă pe Shakes- 
peare, după nu mai știm a cita 
oară, în flagrant delici de Inspira- 
ție, dacă nu de... furi, căci aceas- 
"tă şovăire a piesei şi deslinare In 
episoduri ar duce la problema „a- 
ra aa de piese vechi“ ce ştim 
să, Dlanează asupra unul mare nu- 
lane. opere dramalice elisabe- 
„A ne inlreba însă dece H 
gorie e toi ali! de ro pia pn sad 
sei cil de sirăine ar păren sculp- 
lorilor venețieni întrebările pe ca- 
D Buokin și le pune casă răs- 
el asupra iale! . 
liefariior lor ri mi bi corni 
„in fond, cetind pe Hemlel, sau 
văzindu |, nu ne gindim serlos la 
&ceasla. Tol ce se întimplă sau 
-greșeşie să se inlimple, ne apare 
pur <A panair oovina, inevilabil”, 
numeşte 
documen! aera e eci Hamlet „un 
„O neincelală dublă con zi 
e soglia aceslui rinite ay 
E amle! e unul din aceia care 
s n conștienți nu nu: ai de dorin- 
tel e. scopurile, plăcerile ṣi dure- 
rile momentului, dar şi de pro- 
gis lor atitudine permanentă fală 
e toate lucrurile şi de o situajie 
geaen nu bumal a lor proprie 
ar şi a universului, Aceasta nu 
fiindcă el e un filozof de profesie 
sau un crilic, ci fiindcà miatea lui 


lucrează, nu ca mintea 
t celor 
mulți în unison cl în Menors are 
de aceia, uneori, în dezacord“, 
Hamle! prin urmare — şi în aceas- 
la slă unicilalea lui —nu eşulază, 
spune Brock, prin slăbiciune ome- 
pana El e un alenia! la legea 
al Aristotel asupra tipului lragic 
şi în opoziție cu eroii sudici care 
sadean victimă unui vicia sau de- 
ec! inereal. Hamlet „e impedecat 
sr FA pisali şi moral de chiar 
u 
estelle". morale, intelectvale şi 
in aceasia el è creşiin şi 
poale susiine cemipai aia cu Grea. 
tele grec decit în măsura în care 
el e la un loc toată tragedia. 


„liga dramatică brita s 
şi „Expoziţia de mio pre 
matică internaţțională:: 


E numele unei socielă|i d 
meni de lea!ru şi patroni literari 
engleji formală în scopul promo» 
ra dileritelor probleme în le- 
gi atâta: lealrul englez și chiar 

ceastă Ligă s'a manif 
org rang in conlerin a pen 
fon r ae paale la South Rensing- 

finire conferenliari î 
ri miră hei Gordan rar Me 

ther, Ş 
Galsworihy, E. sodna Show, lohn 

obiema unul leairu 
engiez, n decorului, a A mar 
problema publicului ca colabora. 
tor al autorului dramalic, au fost 
obieclul de căpetenie al conteria- 
jelor și desbalerilor ce au urmat, 

Complimeniar la această miş- 
care, o vastă Expoziţie de artă 
dramatică internațională a ocupai 
până la 15 lulie, 10 săli din marele 
pe ot Aikor: Victariš, 

putut vedea în Sala N 
în miniaturi de gips sau de rog 
luminate electric, vre-o 100 de mo- 
cote de scene din diferite piese. 
ir e Gordon Craig da trel scene 
ey Hamlet de o sobrielate Iragi- 

; C. Lovat Fraser, specialist in 
comedia şi drama de salon a sec. 
17 şi 15, a transpus cu loală po- 
ezia rococo clieva scene din 
„Opera  Cerşelorulul” de Ooy; 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fagan, dela „Court Theatre”, ne-a 
arăta! citeva scene din Shakes- 
are şi Bernard Shaw şi abi- 
ul Macdermolt dela „Everyman 
Theaire” ne-a reda! leoria dela 
YVieux- Colombier In simplilalea u- 
nor decoruri de cea mal interioa- 
ră poezie şi elocveniă probitate 
cu „Regele Lear” al său. 
Celelalte săli expuneau dese» 
nuri de monaliri din toale școlile 
lumii: dela Franceji la Olandeii. 
In afară de cunosculli Coppesu și 
Louis Jouvet, Firmin Genler şi 
Baty, şi chiar Granval cu „Les 
Fourberies de Scapin“ dela Come- 
dia Franceză, în alară de Rein- 
hardi dela Deutsches Thealer iri- 
umfind cu „Moariea lul Danton“, 
şcoala americană şi rusă s'au do- 
vedit de o dexterilale a perspecii- 
vei şi de un senlimental culoarei din 
cele mai avansale. Proectele de 
decor ale lui N. B. Geddes pen- 
tru „Divina Comedie” cu un cer 
in pilale pe marginea cărula trece 
umbra călăloare a fantasticului 
Danie, sînt la înăljimea viziunii 
marelui mistic. Jones e par şi sim 
pla zgudullor cu monlarea sa pen» 
iru „Cenci“. 
În siară de Larinov şi Komisa- 
revshi, cu Natalia Gonciaropa, 
şcoala rusă în plin cubism îşi men- 
iise iradiția rerolullonară în deco- 
rul violent propice muzicei lui Sira- 
vinski, Prokopiev sau Reval. Se 
are că Ruşii nu mai pot eşi din 
balet şi parodie, ŞI mica sală rusă 
revărsală în rîuri de roşu şi ver- 
de, şi plipiind cu siride.je de lu- 
mină asialică, sugerează în uşură- 
tatea molivului şi gravilalea sa- 
vantă a lralamentului o adevărată 
epopee a umorului. 


Shakespeare în Serbia 


in vreme ce la nol poelul englez 
se pregăleşie Înir'o serie de ira- 
duceri ce făgăduesc să ajungă 
pănă la capăl, nu va fi numai ua 
stimulent să aminlim că Sirbii ne-au 
luat demult Înainte. 

Ca să nu mal vorbim de iradu- 
cerile iui Laza Kostici, ială pe O- 
felo şi Hamlet în versiunea abilă 
a lul Svetislav Siefanovici. „Ele 
sint numai o parie dinir'o ediție 
uniio:mă a lui Shakespeare a a- 


celuia care a mal dăruli jara sa 
cu excelente redări ale lul Ten- 
nyon, Rosselli, Swisburne şi Wil- 


Acluala iraducere |inteșie la o 
mal mare fidelitate decit a lui Laza 
Kostici, fală de lext, şi e în ge- 
neral bazală pe o mai extensivă 
cunoaştere a crilicismului şi doc- 
Irinei shakespeariene. Slelanorici 
a prevăzul fiecare din acesle vo- 
lume bine lipărite cu o înlroducere 
şi note explicalive, care coniin 
fot ceiace e esențial pentru o in- 
țelegere a pieselor. 

E o izbiloare dovadă de chili. 
tate pentru Sirbi ca opere de ca- 
librul acesta să fie publicale și 
încă aşa curind după războlu, 

(The Times Literary Supplement, 
XXI, 1061). 


Paralizarea muncii şi a vieții pu- 
blice datorită greve! funcjionari- 
lor dela C. F. R. şi muncitorilor 
comunei Berlin a produs o mere 
depresiune în toale collurile şi 
clasele Germaniei. Cu loate aces» 
lea, lămuririie dale de guvern ca 
şi ordonanța prezidentulul Reichu- 
iul, au fost! rău primite, fiindcă ele 
conlesiau dreplul de grevă al func- 
|lonarilor, 

In răspunsul dat de gurera, la 
interpelarea deputatului Schmid!, 
se spunea Înire allele : „Statul ger- 
man recunoaşte dreptul de coall- 
lie al funcționarilor, Drepiul de 
grevă nu este însă in mod nece- 
sar legal de celdintăiu, căci gre- 
va nu e decit unul din mijloncele 
peniru a objinea condiții economi- 
ce mai bune, der nu singurul mij- 
loc, peniru a ajunge ia scop, Dacă 
acesi mijloc, irebue inirebuinjat 
sau nu, decid dreplurile şi dalo- 
piile ce există in privinja rapor- 

urilor dintre cele două pării. In 
celace priveşte raporturile dintre 


funcționari și stat, ce! dintălu nu. 


pot avea un drepi la grevă. Ra- 
poriul dintre luncjionari și stat e 
de incredere. Siatul lără de fuac- 
ponsa nu ponie oss o viață a 
donală, nici nu-şi poale 

voința sa. Funclionatul are obli- 
gajii cătră el şi depune, la inlrare, 
un jurămial. În Rici um caz, el nu 


E Myo ____3u 


poale părăsi lunejia lui în chi 
arbitrar, In schimb și fenoli sate 
rii sint numili pe viață şi nu pol 
fi înlăturați decit în urma unor 
măsuri disciplinare, ei au o leafă 
anumilă, drepi la concediu şi pen- 
sie. Funcjionarul care se pune în 
png soio saranin pe care 
` cul şi nu jine sam - 
rille funcției Ana tea 
Acesi răspuns clar şi holării, 
venea însă cam tirziu, căci pesle 
5 săplămini se întimplă aventura 
Kapp-Lătiwliz și guvernul însuşi in- 
vila la grevă pe funcilonari cași 
pe muncitori. De aici o confuzie 
pS cera Alpe ao azi parii- 
repiulu! ii- 
onerilor. > e grevă ai luncii 
era generală însă, din Mari 
1920, lăcută împotriva unei acțiuni 
de lrădare, care amenința exis- 
lenja republicei, nu are nimic co- 
mun cu drepiul de coalljie in do- 
meniul muncii, nici cu greva, ca 
ra, re economic. Greva din Mari 
a fost un act de răzbholu, identic 
ca arderea unui pod sau asvirlirea 
m aer a unui depozit, cind eşti 
urmări! de dușman, În acesi caz, 
îanciionarul refuză serviciul, nu 
siatului cl dușmanilor aceslula, re- 
fuzul său nu esie călcarea unei 
datorii, ci o necesiiuie de sial | 
Cu lotul all caracier, are însă gre- 
va, cind fupcjionerul o intrebuin» 
jează, ca mijloc de presiune im- 
polriva siaiului, peniru a obținea 
avaniaje economice, Nici un siat 
democratic nu poate permile drep- 
lul de grevă al functionarilor. 5i- 
lia lor, in ceiace priveşte sala- 
mul, caṣi condiţiile de muncă, e 
O parle a drepiului pubiic, siabl- 
IMă de parlament Orice incerca: 
re de a consiringe siulul la noi o- 
ajii, prin amenințări sau refuz 
de serviciu, inseamnă a nesocoti 
reprezenlanja poporului, în lavoa- 
298 acliunii arbiirare a unul grup. 
uncționarul devine aiunci, din 
Ri ireal sialului, liranul lui. 
e.. ice grevă, chiar justiticată, în 
silunțiu de azi a Germaniei, eo 
merg perene Evenimentele, de cu- 
ENE ari mplate În Berlin yi in res» 
- p rii, scoboară prestigiul și 
slăbesc pulerea republicei, arun- 
cind milioane de celăjeni in bra» 
jele politiclanilor reacţiunii, Şi 


cind aceşiia ar reuşi să cişii - 

lerea, vor recunoaste ei pă ets 

eoe de grova al fanctionarilor ? 
an 

Moretto cine. Sozialistische 


Retiexiuni asupra socia- 
lizărti 


In programul dela Erfuri di 
1591, considerat ca evanghelia S 
cialdemocrație! germane, sociail- 
zarea mijloacelor de productie 
juca un roi de frunte. Cind, în 
9 Noembre 1918, această social- 
democrajie a cucerit puierea po- 
lilică, a venil momentul ca ea să-și 
pună în praciică idealurile. 

Mulţi dia conducătorii saclalişii 
cred că numai datorită socializă= 
rii, situația economică a Germa: 
egal de Seea azi, va pulea 

se ridice iar la - 
ioa războiului, naese 

+ întrebarea însă, dacă el nu- 
în fac Samara slării de plat 

cilorimii de a 

caci be zi şi a limilelor 

părere răspindilă e 
după care muncitorimea e feram 
rul facior insemnat din viaja eco- 
nomică germană iar antreprenorul, 
Inveaialorul, inginerul, comerciun» 
tal, nu sint decil nişte bargheji 
exploatatori, care lrăesc din pilys- 
valoorea produsă de muncilorime. 
Inainte de a se proceda la socia» 
lizare, ar fi bine ca mu'cilorii să-şi 
dea samă de iunclia pe care an- 
lreprenorii, comercianții, invenia- 
torii, inginerii o indeplinesc şi, a- 
pol, care e imporlunța acestor 
cbr viaja economică. 

acă anireprenorii, ameni 
adesea de greva pen, Perna 
că au neroe de ajulorul lor, pen- 
iru a-și realiza Planurile, muncilo= 

rii nu-şi dau sama de cele mai 
mulie or! de insemnätalca unei in- 
lreprinderi, căci o grevă a anire- 
prenoriior care sā le arate clar 
aceasia, na existat pănă scum. 
Ținind samă de acest lapi, caşi 
de siluajia economică precară a 
Oermaniei, guvernul s'a ferit de 
ga la o socializare imes 


Toluşi, la 20 lanuar 194 y 
numil o comisiune care să ea Pila 
sociaiizarea minelor de cărbuni. 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 


"Aaa Metale REVISTA REVISTELOR 313 
“alia marelor oraşe din Pelr: 
i e ograd şi  demnilalea 
it cupa ae in care populația şi se lia pa de popor brusere trei 
e ermen n- parae = va mal vedea pentru a-l susține în lupia pn ra 
împarte o oplime ph fa-ti ce gri ear d 
entr 
pe m Ag A rypa forja morală cru arig pre Beeri tie arest e$ 
se poor a răsturna gurer- ek, armaiate roșii subit a 
şoviei; n’ 
aa Sep psonn al stabilită- guvernul Pietre e ra ef pa e 
li ret eră i eg lrebue căn- şi au grupat, prin e „poporul i, 
pei ptos le farae al Euro. toale elementele patrioți any ana 
ile a armare fă Bere. pete die. d ar leyin Io veri: “Boporii 
sorea ee în proclamaţiile lui şi a peri ve ppt ae a 
n pepe A À oaa „93 în trata.  vincille sale apusene de ice "po. 
a se he . ic Ale ndispune ma: lonia și Rominia p piar air a 
e mi , 9 în reşie senlimen» legale organic de Ru ia ptr 
ceplialişiilor și indignare conira  lizația rusă, sint fertile Ta ară 
ea pe An parea Căci oroa- dil peniru pacea lumii., n poao 
kss. de „sati a a Rusia după  aclivilale bolşevică Pen br de 
temea > alā esile aproape a-  siorea lor actuală d e A 
colea! ai aa Fuppi- A de „lira-  vapineeani la alle Ph Aron 
e p 
A Ruf e mara şi mai grav Priviiă ne- forja aarete os T eee pe 
e aa ari at naat unghiu, chestiu- cilii bolşevici pot u nonin că 
pat vie nu numai o chesiie  Yolle peniru eier r ae pk Son 
pei ae afine Braa șiochesilede iru care ofițerii ruşi pneuri E, cos: 
reap ernă peniru fiecare din  lujionari s'au lu i arin et 
Mârile « sn gr Căci pentru lucră- armatei roşii. a al în rîndurile 
ed À mod aparea suferă ar fi fost în morte a aci mai 
porer ara ae se pă piscina pene, dacă s'ar fi dal P kslot W- 
chestia rusă, ae i sie ia Ioril o soluție cere: > á 
vernbmin! aclual pre re degu, mis bolşevicilor să sa ec e ee 
ipi rival sa rus, ci în siste- supra senlimenielor Erie los și 
puterii „ peniru acest lu- er fi lăsa! ambelor päri vf 
le de incetar e a pune ca condi- lajic, pro-romină le rar 
fă ar te ir, Pairs plata deoparte, pro-rusă pă age 
„m aaa no ee capi alișiilor eu-  ranța unei soluții definitiv ciot 
o temi arendă gur, să con-  consimiită, după dărim = d A 
e a z tra senlimenie- niei bolşevice. Până adresa pari 
. rale" de proletar trebuit ca rolonia şi pe 


După o muncă neproduclivă, a- plica siabililalea regimului prin a- 
ceaslă comisie n'a ajuns la un re- cen ,„leroare ideologică“ favorizată 
zultal favorabil. Dar in urma lo- de marile curente de misticism po- 
viturii lui Kapp, din Mart 1920, cind litice ce alrag eileodală popoarele 
spariakismul a devenii iarăși pu- şi le maschează realitatea dură. 
ternic, guvernul a iăgădult sefilor Dar cel mal pulerale sprijinitor 
siingei, din motive mal! mult poli- al regimului bolşevist e foamea, 
tice, o grabmică socializare a mi- foamea, rezulială din socializarea 
melor de cărbuni, numind niru  tuluror mi ioacelor de existență, 
aceasta o nouă comisiune. exul. cere a redus populajia oraşelor la 
latul destalerilor a fosi publicat o siare de robie ṣi prostralie mult 
la 31 lulie 1920. Membrii socla- mai aplă de a asigura pulerea de- 
lişii și democrali at comisiunii au cil teroarea de baionete. Peniru 
redncial 2 proecte. Primul susținut că najionaliziad mijloacele de e: 
de Ballod, Hilferding, Hut, Kauis+  xistenlă din primul moment al ve- 
ky, conchide la expropierea ime-  niril sale la pulere, guvernul bol- 
diată a tuturor minelor de cărbuni,  şerie nu disiribue zilnic decit can- 
in 'avonrea slalului. Cel de al titatea de alimente absolut indis- 
doilea, Suslinul de Ralhenau, Wis- nsabilă hranei de fiecare zi, asl- 
sell, Balocki, Siemens, recunoaşie el că cel ce primeşie acea slabă 
in mod clar imporiania spiritului porjie nu moare imediat de inant- 
de ini ialivă al antreprenorului, O- tie, dar șlie că va muri inevitabil 
pinind peniru o expropriere suc" adouazi de nu va primi aceaslă 
cesivă, care să cuprindă un inter- indispensabilă şi minimă „rajle”. 
val de 30 de ani, Discula celor 2 Aceaslă leroare economică, in cü- 
proecte de socializare, in consiliul fe sint |inule masele orășăneşti, 
republicel, Institail peniru Indus- le face să rămină surde la oricare 
iria cărbunelui, a dat nestere la inițiativă de răslurnare & regimu- 
controverse violenle. Hugo Stinnes lui, oricii l-ar detesta. Cind nu 
a combătul cu putere ceniraliza. Sii de unde să lai piaea ca să nu 
rea economică, arălind interesele mori de foame adowazi, eşti in- 
comune şi raporiurile ce există capabil să le revolli conira celui 
între indusiria cărbunelui şi cele- 
lalie indusirii. mijloacelor de raiu. Caci cum să 
Părerile în conilici nu au pulul sfarmi maşina de d se 
li conciliate, dimpolriră opoziila le lemi că adouazi vei A] Fă e 
intre ele a devenii tol mal acută. foame, chiar inviagător fln um 


Pentru rezolvirea chestiunii, s'a pema 

numit o nouă comisie de 7. Rezul. pănă ce O nouă smar er Te 6- 

tatele la care a ajuns, nu sintincă așeza si va pulea procede 4 
prorizionarea popu 


cunoscule. aceast fi re să 
(Eugen Budde. Deutsche Revue). bui pentru ă d d ileva chiiogra* K Ouverneie esen - 
aibă o cosie y ev 1ă trăi pe" vernele apusene deci, în lup- ropel ș gat grec 
Motivele de stabilitate ale me de făină co, Pont asturea- la lor conira bolşevicilor, treb ora arie pi i Stii Sry fe 
puterii sovietelor rioada de tranziție inire r nu numai să aștepte momeaiul cind ra "d, Mee aie lira d i 
e elementele populației, 


c p 
e iiiv in şi-ar ł pre ări! un plebiscit a- 
el sè vor om romiie d finit fi g fi 


SOR p vorabil, car 
Pre sangerari dw să şi con- turile nA n Soi getag katari ea 
Di aaa dres. um ? laler- unei deslipiri de Rusia. p gpa 
paza sorielelor perene Ma d aer ea eră probiema aces: 
eră ) ° or teritorii $ 
Si iaz nie dee. Mi primejdia anei invan boie 
să pere jr d, cca „a ae res- emit eter ie ză nt 
lonală apos văi piară, re 
miere ru U erpen ră pat ta Apar: na alui, că ra 
ua alos i ie vae 
Are atzi ură a eliza capa- ies la arh pa aane s a- 
B vele sale și mp ai 
„de nemulțumire, îndată ce vede prim e E y pr mer 
- siñ acesi 


Cum se posle explica că popor rea func 
rul rus, cu ioale sulerialele ce! 
le aduce regimul sovietic, conli- nimeni nu le are şi deacela 
nouă să-l suporie? Care e secre- se cred obligall a veghea la oon? 
tul de ordin psichologic al siabl.  serrarea maşinii existente. Nimic 
täpi! acestui regim şi peniru ce mai umililor decit ac 
poporul rus nu-l poate răsturna 7 produsă de socializarea şi majia" 

u-i frica de batonete cauza de  nalizarea mijloacelor de exislea > 
prostrație in cere a căzul poporul cart, maulțămită loamei, sco 
rus, căci dacă baloneieie sint un pe oameni în rindul animalelor: 
toarte bun mijloc de a ajunge la Dacă Europa vrea scape Ku- 
uiere, ele nu sint deloc bune pen- sla de loame şi de regimul bolya 
iru ale așeza pe ele ṣi 8 rămine. vic, ea nu irebue să ajule salele 

Pănă la un punci s'ar pulea ex- indepårlate de pe yolga, cl popu- 


314 VIAȚA ROMINEASCĂ 
e i IA DONA RCA i 


caz, cine va spune că soldaiul ro: 
min, în loc să lragă conira acestor 
lărani care sînt compatrioții săi, 
nu va face cauză comună cu el?" 

Bolşevismul e prin definiție un 
egent al războiului, e personifica- 
rea supremă a morjii si disiruge- 
rii. Două fapte pun acest lucru în 
evidență: o foamete spăimintătoa- 
re cum n'a cunoscul lumea ṣi o 
armată formidabilă. Prin conterin- 
tele dela Cenova și Haga bolşe- 
vicii au prepara! un războlu „bun“, 
au căula! să creeze in splrilul ma- 
selor proletare din Europa impre- 
sia că lără voe, dupăce au slell 
toate mijloacele de apărare paş- 
nică a intereselor prolelare, se 
văd nerolji să recurgă la arme. 
Peniru asta „s'au umili! în augas- 
ta lor demnitate prolelară şi s'au 
adresa! Europei burgheze ceria- 
du-i să ajute populația flămindă a 
Rusiei“, Câci oricare ar fi fostre» 
zultalul, era egal de favorabil lor, 
Sau Europa it ajuta şi-i intrejinea 
vreme de ani, şi ei creșteau în 
puteri pănă puleau provoca rero- 
lujia mondială la care nu încetea- 
ză să viseze, sau nu-i ajula şi a- 
lunci erau la largul lor, luind se- 
rul celui lovit și umili, peniru a- 
părarea prolelarilor, să exclie sen- 
limeniul de ură şi dușmănie al po- 
porului rus contra Europei egois- 
te şi hrăparețe. 

In ce direcție vor pleca întăiu 
armalele roșii ? inspre Basarabia 
şi Balcani, şi aceastapenlru multe 
motive. Mai întăiu acolo e „pline“, 
Apoi Basarabia e singura provin- 
cie pe care bolșevicii, in risipa 
lor de teritorii, nu au cedal-o; 
prin urmare din punc! de vedere 


Juridic, ei pol prelinde că apără 
interesele ruse, lar ideologiceşie 
e poale singurul teritoriu unde pol 
specula asupra senlimenielor najlo- 
nale şi patriolice ale maselor. A- 
iei populația acesiei provincii, 
oarle bogată în produsele solului, 
e pe excelență țărănească, şi 
irebue ştiut că „această populație 
rurală, ca toildeauna mal pulin cul- 
tivată decit populajia oraşelor, s'a 
găsi! în limpul domniei rusești in- 
ir'o siluație ce nici nu poale fi 
măcar comparată cu acea a Polo- 
miei, care a sulerii alit de malt 
mai ales din pricina chestiilor re- 
ligioase*. Mai muli. Această popu- 
lajie e ortodoxă şi ea păsirează 
pentru Rusia, care a liberal-o de 
subi jugul turc, amintiri şi senii- 
mente pe care bolşevicii vor ști 
să le utilizeze pentru lriumful cau- 
zel lor. 

Mal este un mollv ce demonslră 
că Basarabia va fi prima elapă a 
atocurilor bolşevice. Conrinşi câ 
vor antrena cu greu în revoluția 
mondială masele culle ale Euro- 
pei occidentale, e probabil că bol- 
şevicii vor căuia să provoace as 
ceaslă revolujie întâiu in țările 
balcanice unde populațiile sint 
mai puțin culte și mai pulla aple 
peniru crilica bolșerismuul şi în. 
acelaşi timp păslrează o pioasă 
aminilre Rusiei „liberatoare“, 

Marile procese comuniste din 
Rominia şi Jugo-Slavia, tulburările 
dia Bulgaria a'ală cu elocvență în. 
ce direcție işi ajintesc privirile 
stăpinitorii din Kremlin, 

(uorovzev. Mercure de France, 
lalie), 


e r 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA 


Dmitri Mercjkowsky; Le 
Mufle Roi, Iraduitpar Denis Roche, 
éd. Bossord, Paris. 

Lileralura rusă a eşii de subt in- 
finenia crestinismului. Critica lui 
Merejkowsky ne arală cum, spre 
sfirgitul secolului s! XIX-lea, lite- 
rații, peniru o rugăciuze îndepli- 
milă îşi limiiază Dumnezeul, lar 
peniru una neindepliniiă îl păl: 
muesc. 

Perioada care urmează în lile- 
ralura rusă îndală după naturalism 
îmbrățișează o singură mișcare în 
care se leagă deaproape loale con- 
cepiele de Idealism şi Simbolism 
în cuvintul Decadenţă, care în ru- 
seşie p'are un injeles pejorativ. 
Merejkowsky analizează pe Her- 
zen, Cehov şi Gorky ; pe Andreievr 
d Maelerlincă ; discută cu Ana- 

le France şi cu Jaurès. In toale 
subieciele acesiea aşa de deose- 
bite el nu plerde legălura ideti 
lui principale: venirea lui Ham, a- 
dică a ilotului, a prosilei. Alci se 
întilneşie cu Flauberi, care spunea 

că Isloria universală cuprinde trei 
epoci: „le Paganisme, le Christia- 
nisme et le Mullisme*... 

Merejkowsky nu salirizează mica 
burghezie, nu atacă o clasă socla- 
lë ci o snumilă slare de spiril 
„„Barbaria esle rodal culturii mo- 
derne: indobliocire, sălbălăcire. 
Indobilocirea esie mai rea decil 
bestialiiatea; sălbălăcirea mal rea 
ca sălbălăcia”. 


_ Camille Mauclair, Pau! Adam, 
éd Flommarion, Paris. 

Faul Adam a vrut să facă din 
roman 0 frescă peniru ideile ge- 
nerale, arălind mulțimilor puleri- 
le care le cirmuese. Voia ca 
romanul, prin fast şi lirism, prin 
cele mai felurile Izvoare literare, 
să facă pe celilor „să se pasione» 
ze şi să fle miscat peniru lrumoa- 
sele conflicte de idei vii şi vizi- 
bile cu imense urmări sociale, 
cel puțin lot alit cit peniru drama 
resirinsă a iubirilor şi a urilor in- 
dividuale*. 

Paul Adam se slujea de roman 
peniru a ilustra ideile-lorțe şi a 
le dezvălui mulțimilor ca „zelţele 
dătăloare de viaţă ale lumii, im- 
brăcindu-le loluşi cu gălelile și 
ispilele ederăratei urle lilerare, 
peniru a se feri de aridilalea lu- 
crărilor de filozolie şi de socio- 
logie“. Cu ajutorul artel el a vrut 
să dea aceslor idel-forje plămada 
vieții, şi alci esie rolul lui de crea- 
lor. De acela, opera sa ra ră- 
mine și va infiuenja nu aumal via- 
ja lilerară dar şi viala socială. 

Henri Brémond, La conqut!e 
myslique : Vécole lran'alse (5e 
volume de l'Histoire liiicraire du 
senlimen! religieux en France), 
Edit. Blond el Gay, Paris. 

Cartea de mai sus esile al trei- 
lea volum din lIsloria lilerară e 
senlimenlului religios în Frana. 

D. H. Bremond sludiază pe ade- 
vărajii scriilori din sec. XVII care 
au rămas, și in scrierile cărora se 


316 VIAȚA ROMINEASCĂ 
PATA OA S E 


arală senlimenlul religios. Autorul 
nu se muljumeşie să înşire nume 
şi dale ca intr'an imveniar, ci în- 
tovărăşeșie lămuririle pe care le 
dă cu cliaii pofu din operele 
studiaie, formind asife! un fel de 
aniologie. 

Joseph Conrad, En marge des 
marées, Traduclion de Georges 
Jean-Aubry, Nouvelle Revue Fran- 
çaise, Paris. 

Povestirile din această culegere, 
în afară de „Hanul celor două vră- 
“itoare”, sîat mici romane cu ac- 
liune, care se petrec în limp de 
luni de zile şi cu multe personogii. 

Eroii nu primesc niclodată viața 
cu supunere, ci luptă, incearcă ioi 
felul de compromise inainte de a 
se da învinşi, de aceia au o viață 
Pa Dhologieă și morală foarie bo- 
gală. 


Iniimplarea pe care o poresleg- 
le Conrad cuprinde loideauna o 
mare problemă socială sau indivi- 
duală, care o inobileăză şi o adin- 
ceşle, De pildă în „Plaalalorul din 
Malata" pune o fllnjă care simbo» 
lizează perfecjia individuală, des- 
bărată de loale piedicile sociale, 
în foja alleia, care simbolizează 
perteclia vieţii sociale. 

nradrealizează in acelaşi timp 
un roman de avenluri, psihologie 
si social. 

Henri Davignon, Ainte Col- 
Tinet, Plon, Paris. 

Romanul unel fele belgiene din 
Siavelot, pe care inlimpiärile răz. 
boiului an făcut-o infirmieră în 
Anglia, Acolo ia în căsătorie un 
tînăr avialor englez, care moare 
curind după aceia înir'un raid a: 
supra Germaniei. Niciodată Aimée 
nu va uila icoana lugitivă a sofu» 
lui ei de-o zi 

Jean Galtier Boissère, Loin 
de la Riflette, Crès, Paris, 

O carie în care nise înfățișează 
© serie de privelişti din vremea 
războlului mondial. In acel timp 
omul se obişnula cu locul ori ser- 
viciul pe care îl indeplinea. Dacă 
era in linia de luptă săvirşea vi- 
tejii, ucigind fără leamă ; dacă era 
trecut in urma frontului, la vreun 
serviciu ajutător, devenea fricos și 
laş, tremurind numa! la celirea co» 
„municalelor. Deasemenea, dacă un 
„om din urma frontului era dus pe 


linia de foc, se lupta cu același 
curaj caşi cellalji camarazi, Cei 
mai mulți ar fi vrut desigur să fie 
cil mai deparie de foc. 

Aulorul vorbește pe un lon co- 
mic despre mijloacele pe care le 
intrebuințau oameni! ca să fie cit 
mal la adăposti de moarie. De 
mulie ori mijloacele erau așa de 
copilăreşii că oricît de iragic e 
războiul, nu ne putem opri de a 
nu ride, 


ISTORIE 


J. J. M, de Groot, Universi- 
simus, Die Grundlage der Religion 
und Ethik, des Staatswesens und 
der Wissenschaften Chinas, Rei- 
mer, Berlin, 

Cunosculul sinolog olandez a- 
nolizează fondul comun si nojiu- 
nilor melafizice și religioase care 
se găsesc aili la baza taoismului 
cil și a confucianismului, şi în care 
se traduce esenja mentalități chi- 
neze. Se precizează trăsăturile 
principale ale „Welianschaung“ 
chineze cuprinse în calendar sau 
în procedeele dirinatorii. 


SOCIOLOGIE 


Robert E. Park end Ernest 
W. Burg An Introduction fo 
the Science of Sociology, The U- 
niversity of Chicago Press, Chi- 
cago, 

Un manual care cuprinde o co- 
lecție de exirase din cei mal mari 
sociologi. El ajută începătorilor 
ca să-şi asimileze cu uşurinţă idei- 
le cele mai imporiaale ale „clasi. 
cilor” științei. Cartea cuprinde ur- 
mătoarele capitole: „Sociologie şi 
Ştiinfi Sociale’, „Nalura omului”, 
„Societatea şi grupul“, „Izolare*, 
„Alingeri sociale“, „Interaciiune 
socială“, „Forje sociale“, „Con- 
curență”, „Conflicie”, „Injelege. 
re“, „Asimilare“, „Control social“, 
„Conduilă colectivă“, „Progres“. 

La stirșilul fiecărui subiect se 
găsesc indicaţii asupra probleme» 
lor care se nasc din el, precum și 
o bibliograiie aleasă. ia 

j. 5. A, Godin, Les experi- 
ences sociales, imprimerie nou- 
velle, Paris, 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 317 


Oodin a crea! industria sobelor 

de tonală şi fier înființind mal tir- 
ziu o uzină modei din punct de 
vedere social: Familisterul dela 
Guise Această operă a lui Godin 
esie o adaplare la realitale a re- 
numitului phalanstăre al lui Fou- 
rier. Familisieru! dela Quise a in- 
făpini! marea problemă a dreplei 
impärjeli a ciştigurilor şi lrecerea 
proprielăjii sociale treptat lucră- 
lorilor desloinici. De cincizeci de 
aul lucrălorii sint proprielarii uzi- 
aél dela Quise care şi-a păsiral 
în industrie pănă astăzi caracterul 
el serios. 


POLITICĂ 


Maxime Gorki, Ecriis de ré- 
volutica, lraduiis par Andre Pierre, 
Siock, Paris. 

D. Andre Pierre a sirins și a 
lradus loale articolele seriilorului 
rus, din vremea revoluției, Gorki 
a primii revolujia din Marlie 1917 
cu mul! enluzinsm. A fosi apoi im- 
polriva loviturii de slal bolşevice 
pe care insă în cele din urmă a 
admiral-o și a început a apăra gu- 
vernarea sovielelor. 

Inir'unul din cele din urmă ar» 
licole, Gorki explică asilel admira. 
ila lui peniru regimul sovietic: 
„Gindesc caşi acum doi ani, că 
pentr” Lenin Rusia nu-i decii ma- 
terlalu! unei experiențe 'incepule 
pe scara mondială. Mai inainte, 
această idee, Înlunecală de un 
senlimeni de milă peniru poporul 
rus, mă indigne ; dar după ce am 
Observo! că mersul evenimenielor 
revolujiei rusești, lârgindu-se şi 
adiucindu-se, deşieapia şi organi- 
zează din ce in ce mai mult pule- 
rile în stare de a disiruge leme- 
liile regimului capilalist, gă:esc a- 

cum că dacă Rusia este soriilă a 
sluji de obleci de experienţă - ur 
li nedrepi să fac responsabil pe 
un ọm care se sirădueşie să pre- 
facă energia poiențială a meselor 
ei munciloreşii in energie ciae- 
că”, 

4. Caillaux, Où va la France? 
où va l'Europe?, Edilions de la 
Sireae, Paris. 

Cauza războiului a lost mai mult 
preiacerea lupieior iniusiriale în 


lupie najionaale decil faplul unor 
anumile guverne. 

Risipei demagogice a cărel sin- 
gură grijă era de a face războiul 
popular, i-au urma! în loate tările 
un şir de expediente financiare: 
împrumuturi, inflație fiduciară, fis- 
calliale rău stabilită, Incelul cu 
încelul Europa cade in decrepilu- 
dine, Abia se mai pol vedea ridi- 
cindu-se ca nişte „zgirie nouri 
prialre ruine“ mari concentrări ca- 
pilalisie, de altfel şi ele manifes- 
li ingrijiloare ale unei stări mor- 
bide. 


Care esle leacul alitor rele? O 
serioasă apropiere iniernajională, 
apropiere Íinaaciară prin novajia 
daloriilor de războlu, apropiere 
indusirială, prin care loate naţiu: 
nile se vor înțelege asupra repar- 
tijiei malerillor prime, a debuşeu- 
rilor, a regimului vamal, etc.. 

Louis Eichnar, La palx des 
peuples, éd. Rivière, Paris. 

D. Eichner analizeazā cauzele, 
pretextele şi urmările războaelor, 
demonsirind acțiunea nefastă a di- 
plomajiei secreie şi nenjunsurile 
pe care le cauzează in vremea 
războaclor progresele mecanice 
şi de organizare socială. Apoi a: 
rală că Decalogul lui Moise esie 
o lege „inajională” şi că numai a- 
plicarea aceslei legi va lace ca 
popoarele să lrăiască în pace şi 
bună înțelegere. ve vici, deduce 
un sistem de Socleiale a Najiuni- 
loc înlemei-lă pe echilalea popoa» 
relor. Acest proeci nu cuprinde 
numai dezvoliarea unei idei de or- 
dine religioasă, cl analizează lor- 
marea vnel Consiilulii, a unei ar- 
male ialernajionale, liberul schimb, 
colonizarea, moneda metalică şi 
liduciară, etc.. 


DREPT 


Gaston Morin, Lo révolte des 
falis contre le Code, Edit Ber- 
nard Orassel, Paris, 

Esie primul volum dintr'o lucra- 
re mai mare, pe care invăjalul pro- 
fesor de drepi l-a lipării. Se stu- 
diază in această carte organizalla 
economică a socielăjii Aulotrul 
consială că coniraclui, adică acor- 
dul voinjelor individuale care era 


318 VIATA ROMINEASCA 


lemelia organizării economice, este suspecte, În profitul cărei țări 
înlocui! treptat de obligația unila- exercită activitatea socială, în mi. 
lerală. Aces! lucru se indeplineste nile locuitorilor cărei țări se gä- 
asläzi fle de căiră Siat, care inter- sesc acțiunile, cine exercită con- 
vine să-și impue voința lui, fie de ducerea. Se m-a tă deci o des. 
disciplina sindicalistă care face  părțire complectă inire „sociela. 
ca holărirea majorității să dom- le“ adică aparența juridică şi „în- 
nească, Se duce vremea individua» lreprindere“, adică realitalea care 
limului; în locul lui, altă lume se ascunde subt eticheta juridică. 
nouă se pregăteşte: Astfel s'a născul noliunea de „con. 
A. Pepy, Lo Nationalité des trol”, de influență preponderanlă 
Sociélés, Libr. du Recueil Sirey, exercitată asupra activității socia- 
Paris, le, noțiune. care a fost adoptată 
Elementul omenesc dă najiona- de tralatele de pace și a primil o 
litalea societăților. Ele n'au o no- consacrare detinilivă dela Tribu- 
llonslitate deosebilă de a persoa-  nalele arbilrale. 
nelor ari le meta peri şi sara 
au asupra lor puteri depline de a 
le conduce înir'un fel sau altul. MEDICINĂ 
Aceslea sinl ideile care, în limpul 
războiului şi subf presiunea împre- Fernand Bezançon, Les ba- 
jurărilor, au dal naştere la juris- ses actuelles du probiane de la 
prudențe mul! deosebite de crite- tuberculose, Gauthier-Villars, Pa- 
riul clasic al sediului social stabi- ris. 
lli fără fraudă. Inaintea războlulul Această carle cuprinde o expu- 
chestiunea cure se punea era ina- nere in linii mari a probleme! ac- 
inte de orice de a se sti ce regim  tuale a tuberculozei, a principale- 
legal era aplicabil societăților pen- lor ei aspecie, precum și a melo» 
a evita ca ele să eludeze, în delor celor mai recenie intrebuin- 
scopuri maj mul! sau mai pulin a jaie peniru a o combate. 
vusbile, prescripțiile unor snuml'e En se adresează medicilor, hi- 
legi. Indată ce-au început ostilită- gieniştilar, intelectualilor, păriați- 
iile, a irebuil să se deosebească lor de familii, pentru ca fiecare, la 
inamicul de conaţional ; pentru a- sfera lui, să poală lupia, după mă. 
ceasia iribunalele diterilelor järi sura mijloacelor de care dispune, 
cercelează la socielăjile care par împolriva temalului liagel, 


BIBLIOGRAFIE 


lon Pas, Războiul (Culegeri din Romain Roland, Anatole France, 
G. Fr-Nicolai, Laizko, L. Tolstoi, L. Andreev, Tagore, [. Al. Brălescu. 
Vo'neşii, etc, elc.), cu o prefală de Henri Barbuse, Edit. „Cugetarea“, 
1922, carea. Preţul 10 lel. 

ai. Macedonski, Wăluc! din vechime, Bibl. „Pagini alese din 
Scriilorii Romini“, Edil, „Cartea Rominească“, 1922, Bucureşii, Prețul 
1 leu. 

Dr. Ovid Topa, Rominii din tara Şipeniţului şi din regiunea 
Ceremuşului. Biblioteca Revistei „Scoala“ No. 1, Cernăuţi, 1922. 

Henric Stahi, Țările Romineşti până în preajma timpurilor 
moderne, 4922, Bucureşti, Prejul 15 lei. 

Aristide biank, Contribuţiuni la rezolvarea crizei economlee, 
Edit. „Coltura națională”, 1922, Bucureșii, Preţul 6 lei. 

Dr. G. Banu, Protectia copilăriei, Edit „Asistenţei Sociale“, 
1922, Bacureşii, Preţul 12 lei. 

Dr. G. Banu, Mortalitatea copiilor în Romtaia, Edili. „Asisten. 
lei Sociale“, 1922, Bucureşti, Preţul 6 lel. 

Dr. Emil Gheorghiu, Sifilisul şi alte boale lumești, Bibl. 
Paeti Folositoare*. tdil. „Carica Rominească", 1922, Bucureşti, 
jul 2 lei. 
lui $. Mardaloescu, Versuri, Inst. „Ramuri*, 1922, Craiova, Pre- 

10 lei 

Contesa Calomira de Cimara, “Psaltirea lui David (Tălmă- 
cită după textul biblic), Tip, „Lumina Moldovei“, 1922, laşi. 

D. lonescu Morei, /nir'un adâpost (Schiţă dramatică inir'un 
aci), 1921, Bucureşti, Prejul 6.50 lei. 

Maftei Gradu şi D. loneacu Morel, Cartea cu laine (Pen- 
tru copii), Librăria „La popor”, 1922, Bucureşti, Prejul 12.50 lei. 

Fe |. Gheor hiu, Viaja Microbilor, Bibl „Cunoştinja folosi- 
toare”, No' 7, Edit. „Cariea Rominească“, 1922, București, Prejul 2 lei, 

c. Sandu-Aidea, Nuvele, Bibi. „Pagini alese din Scriitorii Ro- 
mini”, No, 87, Edil. „Car ea Rominească“, 1922, Bucureşti, Prejul 1 jeu. 

= Gane, Nuvele, Bibl. „Pagini alese din Scriitorii Romini, No. 
89, Edil. „Cariea Rominească*, 1922, Bucureșii, Preţul 2 lei. 

Alexander Dominic, Symphonie (>chauspiel in drel Akten), 
Oustav Kiepenheuer Verlag, 1922, Posidam. 

N. lorga, /ntroducere în studiul Romtalei şi Romtnilor, Tip. 
„Doina“, 1922, Beiuş. 


COMPILATOR 


“ERP, is ră Sci iti d be Tea ic T. daia 
f r $ — + < TIAS 


1922 Anur Xiv. Po No. 9. 
Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ 


í See re - 
Petru Suciu, Anuarul liceului de stat „Regele Ferdinand" dim 
Turda (1921 —22), Tip. Seminarului f c greco-catolic, 1922, Blaj. 
Dr. Vasile Stan, Anuarul Şcoalei Normole „Andrei Şi 
din Sibilu (19 20) ala Arhidiecezană, 1922, Sibiiu. 
Georges Z. Strat, Le consomateur dons l'économie mo 
Edil. „De la vie universitaire”, 1922, Paris, Prix 12 fr.. Ă 
Dr. loan Bunea, Anuarul JI! al Liceului de stat „Gheorg 
Lazăr” din Stbilu (4921 —41922), Tip. Dacia Traiană, 1922, Sibilu, 


N a't; : ` A% 
IO smani 
ean Bari .. . . 2 : ase “Prinjesa Bibija. 
agoş Protopop Se: Studii engleze (Un părinte al criticismului en- 
Ş glez: John Dryden). 
Otilia Cazimir. . .. - . . Lumini şi Limbre 
Radu Rosetti . . . . . +. . Un boler mare și o casă bolerească dela In- 
cepulul veacului trecut, 
G. T. Pallade . 


4 . . Bfeetele votului universal în Kominia, 
Demostene Botez . . . Primăvară, Presimțiri. - Religie. 
Mihail Sadoveanu . . 


Literare, No. 6-7; Rominia politică, No. 4; Datoria noastră, No, 5— 
7; Şezăloarea, No. 6; Cele trel Crişuri, lunie ; Buletin de studii şi 
informajiuni economico-financiare, No. 6; Izvorașul, No. 4-8; Co- 
sinzeana, No. 13; Rominia Militară, No. 5-6; Clmpul, No. 14; Ar- 
hloa pentru ştiiaja şi reforma socială (Prospec! și Tabla de Materii ; 
Sirius, No. 2; Ilustraţia, No. 7; Solidavitatea, No. 10-12; Pentru is 
nima copiilor, No. 9-10; Ideea europeană, No. 97 -98; Buletinul So- 
cietăjii Regale Romine de Geografie, Tomul XL ; Arhiva C. F. Re No. 
4; Cugetu! Romlnesc, No. 5; Romina viitoare, No. 3; Paris -Bucas 
reżi, No. 4; Reoista Moldovei, No. 5—4 ; Lumina, lanie ; des 
pene No. 7; Biserica ortodoxă Romină, No. 9; Adevărul literar şi 
arlis 


. >» Qrăädina Morții. 
G. Bărgăuanu . » . .  Stogurile de fin. 
Qh. Savul . . . . . . „ Note pe marginea cârților (Dr. Gauri! I, Kaza- 
LO DEVOA zur Kulturgeschichte der Thra- 
er”). 
Al. O. Teodoreanu. . , . . Cortina (Banalităţi paradoxale). 
Alexandru N. Nanu. . . . . Inserare. 
C.S... . . o s e e e a Din carnetul unui solitar (Suueranitatea najio- 
_nală şi Constituanta). 
Eugen Crăciun . . . . + +, Scrisori bucureştene (+. Mutăm Capitala >.” 
Bucureştenii şi gazetele, ele. etc.), 
Mihai D. Ralea . . Scrisori din Germania. 
Eugen Filotti .. . . . » Cronica externă (Criza germană). 
P. Nicanor & Co. . . . . +. Miscellanea (Moartea lui Andrelu Btrseanu. — 
+ Mihal Lupescu. - „Aur Slerp”). 


+ 
.. 
. 
. 


Recenzii; J. L, Caragiale: Versuri. G, îhrăileana.— Maria Theodoriny-Caraja - Eugeniu Carada 
G îm, Cancel: Despre „Rumiut şi despre unele probicnse lexicale vechi slavo-romine, f, Siadbei.— 
Georget 7. Sirat: Le ròle du Cânsommateur dang l'ecosomie woderne, Octav Intez.— Ange! Martmand: 
L'Espagne au XX-e sitcle, M, Jacotă.— Prof, Dr. A, Leon: Ainiai 6. L 

Revista Revistelor: „Catustihul vumilor Moldovei (1765) (Ok: Ohibânescu. Jon Nemir) —„Pre- 


turi de altădată“ (Gh. Ghibânenzu si M, Costăcbescm, Jan Weruice),— Un nobli trancez despre aşi din 
1507* {Sever Zotta. lon Necier).—„Tradiţii* (Jon Nrcomict)-—intivenga gerutang In Franţa” (Andră Hens- 
wier. edes Deax Mondes) —„tsernaniamal şi Pranţa* {Albert Thibanitet Nouneile Keme F'ramnpaisei- — 


„inţelectualii şi Revoluția rasă” (Maxima Corki, La bheconstrartian de fEurape).— „Rusia țarilor în timpul 
Sserelui răzhoiu. Misiunea Ini Albert Thomas” (Maurice Pattologut. Remis ides Deur Mandea), „husia” 
(John Morpnyd Keynes. La Reconstractian de ['Europe). —„Statele-Unite şi Paciticule (Revue Fronomigue 
Îatereationalei.— „Inipramutul internațional şi dutariile Interalinte” (© 1, Girwoux Merrure de France, 
„Problema hnvarazi* (Pranz Welsel. Deutsche Rands hau). „Centenarul Îmi Shelley" (The London Merrury) 
rea intelectuală în străinătate: (Literatură. —Pilologie.— Psihnângie,— torte. — Chestiuni 

sociale. — Politică, —Ştiizţă) 

Wibilogratis, 

Revista Caricaturii, 

Tabla Materiei. 


s! 

tg 

P: 

i IAȘI 

| ROSEE L 4 
Tila zi Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri No. 12. 
AA 4 . $ 1922 
i Bida r Sb de te $ e 
A i FA LDA a 4 ŢIC e PE Ir po.) ? VIATA ROMIXNEASCA apare junar cu cel putin D60 pagini=Abpnamentul în țară sa an lso lei: 


gafi a trimite odata 


şi 65 Iei pentru străinătate, 


gulate a Revistei D-nii abonați sînt ru 


ostul recomandărei pentru țară 


primirei re 
ci anual e 


P 
| 


Pentru aranja 


cu abonamentul și 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alexandri No. 10—12, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No, 1 pănă la No. 6 in- 
Closiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No, 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face în orice lună a analul, trimiţird 
suma prin mandat poștal, 

einoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentraca 
expedierea Reviste! să na sufere intrerupere, 

Preţul abonamentului este: 


IN ȚARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 300 lej 


Pentru particulari: 


Pe un an . Sine A a e m uree si 9 1005 ful 

Pe jumătate an . . . ` e e da e e ie RA 

Un număr... ,. e eee în în ce Ba 
ÎN STRĂINĂTATE. 

PĂR cra i i d S Și mu vez asacatt das sad 

Pe jumătate an . . . y E o eraa le, Sa A 

aa! i ARTEI: di O se ceea: ul BRL 


Abonaţilor li se acordă între alte avantagii și reduceri Ìn 
semnate de pref asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura » Viața Rominească", astfel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 150 lei pe an. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro- 
ximativ de lei 800, >- 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărțile editate de Re- 
vistă fiind 15%, aproximativ (adică in cazul nostru, lei 120)—cos- 
tal revistei pe an ar reveni deci abonatului numai la 30 lei, adică 


treizeci lei pe an 
Administraţia, 


Ki lorate, Ofijerii sint foarte câutaţ! 


l forme de protocol consular, c'o orientală. mindrie. 


Printesa Bibița 


bişnueşte, 
osmopolit dela gura Dunârii se obişn 

i Erei Doe rs fl să se numească srine a 
pa Sa Patru străzi nesfirşite tae în lung ingusta 


3 mint intre 
care desparte fluviul de baltă. O fāşie de pă să che 


două mări. Deoparte oglinda argintie a Mării-N m aa e 


te pinza aurie a må 
„2 uyg Capelan ipo pai —Pimpăraţia largă a ate Ap ră 
re statorniei şi leagănul strimt al lacomelor lăcuste 


| Agazarea asta în pustietatea deltei, perdută la capătul ţă- 


implare pe 

de rase, alcătuit de nevoi şi int 

e Tran apa Map apă, are o viaţă aparte, rară: numal cu 
iata unora dintre colonii se poate compara. unomnis 
OL Surada nidia, sheul, adesea puiu ser e, prin tar 

? clteo - 

m că urbe pete e stropit de apă pe fațadele, coasa thiar 
afp lant, îl turînd semeţe în batala vintului flamu = 

DR 20 pero ; preţul se menţine încă 


dicat, în lumea asta care imită, cu ceremonii învechite, anumite 


Du- 
stea Divizia de mare aci, la gura A 
a maggao 7 de tir. Pe lingă ofiterii veche ge oÑ 
e vims ini şi trainice legături in lum-a portu he Aeh aka 
jera e fțeraşi proaspeți, abia descâtuşaţi de peb pelle. gcom- 
„capi a t, străini şi stingaci, umblau cu toţii în g har 
crap srp pension scoşi la plimbare, fară să ştie oii 
Da on) ii splonav la fiecare pas din penumbra per 


c tradei intaia. 
ca peria pe rage e consuleasă, måreafa ruină—cum îi 


` spuneau ofițerii vechi—o fostă frumuseță c'un trecut glorios de 
iaa n g y tieira 3, exclamase făcînd ochii 
in uniforme nou 
ră oy Vai ES ha mai de crevete a adus escadra anul 
. » Li 


acesta“. 


e în culisele chestiei Dunării, la vederea 


pe * 


Da OT, ___323 


— - a. .— 


3 VIAŢA ROMINEASCĂ 
aţa Sci  O 


Crevete — mici “raci de mare-—aşa le-a rămas numele tine- 
rilor din ultima promoţie, cuno 
ra booi p tie, scuți pănă atunci subt numele 
rupul se micşora pe măsura noilor cunostinți - 
turilor ce se înodau zilnic. Mulți începură a ema pot mei 
ia lecţii de limbi străine. Unii englezeşte, alţii italieneşte sau 
grecește, ciţiva chiar armeneşte; dar nici unul nu se încumetase 
incă să înceapă a invăţa turceşte, deşi mulţi cătau lung În urma 
cadinelor, care se duceau în grup la bae, învelite, ca nişte mu- 
mil, din creştet pănă în tălpi in iaşmacuri vişinii. Nici unul nu 
îndrăznise să răspundă, deşi simțeau fiorii privirilor ascuţite 
care impungeau străbătind prin ochiurile gratarelor de lemn 
dela roz ra vecie case din jurul giamiei. 
asul-şcoală curat, lustruit, cu puntea albă 
sclipind in bataia soarelui, işi prăjea Kane fer ds ema a 
totdeauna în același loc; în dreptul unei case cu două etaje: 
fostul consulat grecesc, De pe puntea vasului te uitai drept în 
casă ; orice mişcare se vedea până fn fundul camerelor.  Bieţii 
oameni trebuiau să fie mereu cu grija stolurilor dela ferestrele 
dinspre cheu. Comunicaţia dintre vasul-şcoală şi etajul de jos 
al casei din faţă s'a stabilit din prima sară. După ultimele note 
grave, prelungite, ale semnalului de stingere de pe puntea va- 
sului ce părea adormit, nişte acorduri vesele, ca o jerbă de raze 
sonore, isbucniiră prin fereastra deschisă a casei de peste drum. 
Note limpezi şi sigure vibrau armonios in liniştea de sară a 
portului, pierzindu-se departe în pustietatea mării. Un ropot 
de aplauze tună pe puntea vasului Şi, după citeva minute, un 
cor bărbătesc răspundea însoţit de note picurate de mandolină. 
Dintre toţi cîntăreţii, Emil Vrinceanu, trubadurul bordului, în- 
cell eee voma 23 pre sară serenadele chiar la fereas- 
alcon, lăsată de 
n ton cbr obiceiu deschisă, dar totdeauna 
"0 uşoară gelozie era privit de toți la bord băiatul acesta 
slăbuţ dar vioiu — negrieios, cu ochii e Aa care izbutea să 
cucerească inimile numai cu îndrăcita lui fire de artist. In co- 
pilărie fugise de două ori dela şcoală, măturase scena unui 
teatru de provincie, bătut de părinţi fu adus cu forţa din nou 
la şcoală. Eşit nfiţer şi îmbarcat, în locul sextantului de care 
avea nevoe la calcule nautice, îşi cumpărase o mandolină pe 
Pie, scârpina = voluptate toată ziua. 
uzicanta de peste drum, domnişoara Luluca Luludi, o 
levantină mărunţică, rotundă şi săltăreață ca o minge de cau- 
ciuc, cu ochii negri ca nişte măsline mici—pentrucă era foarte 
ey A e on ochelari, ofițerii o numise Oarba din Sorento. 
; nare, cu - 
FĂ haine me » cun mindru dispreț, le spunea: cerşetorii 
e cind între vapor şi etajul întăiual casei din gä- 
turile să stringeau din zi în sorbi vapor şi etall f- 


nici nu se putuse stabili vre-o í 
aa at de mud comunicaţie. Toate încercările 


alconul turcesc modernizat, cu geamuri în loc de gra- 
tare da rata după care altădată cadinele vedeau fără a fi boa 
zute, şedea întotdeauna, în acelaşi colţ, domnişoara mega 7 
roflide, verişoara Oarbei din Sorento. Fiiză de consul, sp 
orfană, locula co mătuşă bătrină şi bigotă. O soră m "a; 
märilată c'an consul, plecase în Orient, şi ea se ofilea x a 
con, aşteptind cu resemnare de-attțea ani pe alesul inimii, ed 
nu putea fi decit tot vre-un membru al corpului Popup n 
bița se vestejise ca o floare fără putere de viaţă; o figur e 
medailon vechiu, cu trăsături regulate dar acrite, cu pars ară 
gru pe timple, c'un nas grecesc şi-o umbră de musteaţă în co 
tul buzelor subţiate, Acum, fără vristă, subțire şi uscată, aves 
un aer de martiră, umblind c'o gravitate monastică. Inv - sac 
la o şcoală de călugărițe aes = senee-piz a Să x ae 
ntimentală muiată în apă ue roza; 
oja a trăise, căuta să trăiască cel puţin „viaţa altora, a 
gură nu eşea din casă niciodată şi nimeni n'o văzuse vorbin 
cu vre-un bărbat. Prietineie o părăseau cind le venea vremea 
să se mărite, Bibiţa rămiînea același, veşnic rece, închisă în can- 
dida ei onestitate, mindră şi pură in mijlocul unei lumi apare: 
şi svăpăiate, Fetele ler, p ly rapi Ea 
se mărite cu Diadochuli._ iar onfe i 
oi Se poreclă: Pres Bapes, pigra E "otet 
a din Portici, Vestala, Rezerv g 
E a prerii cu vederea spre mare, ca o pasăre epava 
într'o colivie de sticlă, Prinţesa Bibija sta veşnic, sting ler si 
tăcută, cu ochii pe cartea sau pe broderia care-o ţinea pirm e 
de d:licateţă in minile ei subțiri, diafane. Jos la picioarele ei, 
se frăminta continuu subt balcon lumea amestecată şi sg 
motoasi a portului. E eceau roche mană ee rares 
cheflii, femei spolte, rizind şi cintind în rr A mec 
toată mahalaua inunda cheul, că te mirai unde p Aaea 
cursul săptăminii. Strigăte sălbatice, rise n 
e ee cintecelor peacărești, notele fputuare se ap 
nică scăpate din cîrciumele pline, a a arie pr remm 
malțimi de port în sbucium, se f ra n gin e 
balconului amestecate într'un vuet contuz E up Lap ee: 
dele, plimbările la plajă şi cu bar l u 
lună, a Aaa liki Prințesa nu lua parte la ele, nu aga ză 
noştinţă cu nimeni. Singură, mută, aa Api S vba Ai 
ei, în care s2 amesteca T 
act ere i e amt aone i 
nesimţite, o undă de răceală se fur taia recrea 
nedespârţite altădată. Se arrape „e: die dl Tea PE 
şi încetase cu totul plimbările ob'şn x r el OT i 
itor ar fi surprins o umbră de inv 
me par pg a, de eoii subt balconul el acosta barca 


at oil emoes "Oarba din Sorento, cu risul ei argintiu, s'a- 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 
——————————— CP 


runca de pe cheul inalt în barca prea joasă ca s'o prindă in 
braţe Emil Trubaduru. Intr'o sară, cind cerul cu stelele lui 
toate tremura tainic în oglinda apei mişcătoare, ei, dind drumut 
lopeţilor în voe, lăsă barca singură să lunece câlcind peste lu- 
mini ca pe o diră de pulbere fosforică. O adiere rece sufla 
din largul mării. Pe cind se alipea de trupu-i cald ca s'o in- 
veleastă în pelerina lui, ea, făcînd ochii mai mici decit erau, 
c'o gingașă viclenie ii şopti gidilindu-l în ureche : „Vrei să-i 
facem o zeta ipea ? 

— Cum 

— Să combinăm nişte scrisori de amor ca din ea u= 
nula dintre ofiţerii voştri. par 


ii Trubadurul stătu o clipă pe ginduri, apoi izbucni trium- 
or. 

— Stal, c'am găsit soluția problemei... s'o încurcăm cu 
Radu Solitaru... el singur a ramas stiagher. 

Radu, poreclit Solitaru, era cel mai cuminte dintre ofiţerii 
Danut sirene ~ şi pret si eşise din şcoală şeful promo- 

; puternic şi tăcut, fugea de lume, stăpinit de două asiuni : 
. matematica şi barca lul ca pinze. isa daia 

Până noaptea tirziu, pe cind toţi ceilalți hoinăreau prin o- 
raş, Radu Solitaru, afară pe punte, la lumina unui felinar de 
bord, sta singur lucrind calcule nautice şi astronomice ; în zilele 
cu vint prielnic se pierdea în largul mării manevrină cu artă, 
în volte agere, pînzele bărcii lui albe care zbura lucind ca o- 
lebădă în zare, 

De farsa ce | se pregătea cu scrisorile amoroase cătră. 
Prinţesa Bibiţa, la început nu ştiau decit vre-o ciţiva ofiţeri, 
Trei zile s'a chinuit Emil ca să combine prima scrisoare. Ina- 
inte de a fi copiată şi închisă intrun plic mov, o ceti cu glas 
tremurător Oarbei din Sorento, seara pe cînd şedeau lungiţi, 
ca nişte copii ştrengari, pe nisipul cald al plajei. Atita foc pu- 
sese în rindurile acele incit ea, veselă şi zglobie, ascultind din 
ce în ce mai atentă, se simţi mişcată subt farmecul frazelor 
Infiăcărate. Işi muşca uşor buza de jos şi lacrimele ii jucau în 
ochi ; cînd nu se mai putu stăpini, izbucni mustrindu-i ca un 
copil supărat: 

— Vezi, Emil, mie niciodată nu mi-ai scris aşa scrisoare. 

— Pentrucă m'a fost nevoe. Amorul nostru a fost ful- 
' gerător, dela prima vedere. Și ca s'o im incepu să de- 

clame c'o voce teatrală: „Inimă de piatră fie şi 'ncă s'ar zdrobi 
de-amorul ce-l aştern eu pe hirtie“. 


Factorul poştal n'a dat scrisoarea decit în mina Bibijet, 
cind a văzut-o singură pe sală. + Ea s'a uitat întăiu surprinsă 
la adresa c'ùn scris necunoscut. C'un ac de cap a desfăcut 
frumos plicul şi, deodată, a tresârit oprindu-se la primele cu- 
„Vine. A întors foaia răpede câtind iscâlitura: Solitaru,, Un fel 
“de spaimă a cuprins-o; tremurind, ascunse scrisoarea la piept 


PRINȚESA BIBIŢA 325 
a S a a e 


apăsind-o pentru a-şi stăpini bătăile răpezi ale inimii. 1 se 
părea c'o urmăreşte cineva, c'o spionează sute de ochi. Palidă 
intră cu grabă în camera ei de culcare şi închise uşa cu cheia, 
Lingă fereastra cu stolul coborit ceti pe nerāsuflate Intreaga 
scrisoare, Rămase în picioare aşa incremenită ; nu-i venea să 
creadă. Privi din nou plicul. Era numele ei scris corect. Scri- 
soarea asta de amor era adresată ei. li vorbea de marea, de 
vapor, de balconul misterios, de olendri şi de lămiiul ei. De- 
sigur, un ofiţer dela vaporul din faţă s'a înamorat de ea. Dar 
cine îi scria fără s'o cunoască? ȘI prin minte, c'o repegiune 
uimitoare, îi treceau toate tipurile văzute zilnic la vaporul din 
faţa balconului. Şi deodata gindul i se opri cu îndărâtnicie 
numai la unul singur. El era... desigur... ofiţerul acela înalt, 
îrumos şi tăcut, care umbla singur cu barca. Işi amintea bine 
că auzise de atitea ori pe ceilalţi ofițeri strigindu-l: Radu Soll- 
taru. El era... cu siguranţă... nu putea să fie altul. 

Incepu din nou scrisoarea, cetind rar, savurind fiecare 
vorbă sonoră care vibra repetată în minte, căutind să prindă 
înţelesul fiecărei fraze inflăcărate de-o patimă adincă. Cu scri- 
soarea în mină se intinse pe pat simțindu-se biruită de-un val 
de căldură dulce care-i cuprinse toată fiinţa. Era iubită... ea 
care a stat totd-auna deoparte, nu s'a amestecat în lume, n'a 
vorbit cu nimeni.. n'a făcut nici o cunoştinţă... fără să ştie era 
iubită în taină de un ofiter... tînăr... frumos... 


Jumătatea de soare, eşită din sinul mării, arunca razele 
oblic ca nişte săgeți aurite în perdelele ferestrelor, poleind c'un 
roșu-auriu păreţii camerei de culcare. Bibiţa, întinsă în pat, cu 
ochii pe jumătate închişi, prelungind dulceața amorţirii, căta 
printre gene la singurul tovarăş de care dragostea o legase până 
atunci. Un pisolu bătrin, cu blana tigrată, torcea somnoros, 
Împletit ca o reptilă între pernele unei sofale vechi. Semna- 
lele de trompetă dela vapor o făceau să tresară c'un fel de 
bucurie copilârească. Sunetele acelea metalice îi produceau bä- 
tål de inimă ; la fiecare comandă ce auzea pe vas îşi ascuțea 
auzul să poată prinde şi recunoaşte vocile ce răsunau pe apă. 
Furtuna stirnită în sufletu-i fecioresc îi aţiţa o dorinţă de miş- 
care şi de viaţă. Fereastra o ispitea continuu, O neintrinată 
curiozitate o atrăgea să vadă, să spioneze orice mişcare de-a- 
fară. Cu picioarele goale în pantofi, pe jumatate desbracată 
cum se Soula din căldura patului, se apropia încet, înfiorată ca 
la o înttinire, ţinindu-şi răsutlarea, uitindu- se împrejur cu teama 
de a nu fi surprinsă. Ridica discret colţul perdelei şi răminea 
acolo cătind afară cu priviri ascuţite. 

Dimineaţa, pe vasui inundat pentru spalarea punţii, mari- 
narii gol pănă la brilu, cu pan:alonii suflecaţi până la genunchi, 
alergau nebunește aruncind cu lovituri de ciocan gălețile cu 
apă rece. Era un amestec voios de braţe şi picloare goale, 
vinjoase, cu muşchi incordaţi Intr'un avînt de mişcare, de viaţă 


326 ' VIAŢA ROMINEASCĂ 


= 


ră şi sburdalnică. Din port plecau pescarii, chiuind în lot- 
us, negre, alunecind pe luciul apel care, la ora aceia A 
deşteptării, îşi schimba culoarea şi iți încînta ochii : albastru 
cerului senin, oglinda apei mişcătoare, portul întreg trezit din 
nou la viaţă, apăreau scinteind în culori ca într'o prizmă or 
nunată, în faptul dimineţii, pe cind marea îşi repeta eternu 

ovindu-se de cheuri. 

bac Tirela, cînd se simţea pătrunsă de fiori reci şi un tremur 
îi cuprindea tot trupul, Bibița se așeza pe margina patului, des- 
făcut încă, şi respira adine, întretăiat, urmărita parcă de-o a- 
meninţare nevăzută, Uneori, în beţia dulce a parfumului aces- 
tei tirzii iubiri nevinovate, un tel de vanitate o cuprindea, răs- 
colind dulapurile şi lăzile vechi până la fund. Işi alegea blu- 
zele în culori vii şi guleraşele cele mai fine şi complicat lucrate 
în măestrite broderii. Singură, cu stolul tras, se aşeza în fața 
oglinzii, îşi potrivea părul negru lucios, ridica sprincenele îm-- 
binate şi, dind capul pe spate, se retrăgea uşor pentru a-şi ad- 
mira talla sveltă, mlădioasă,. Aşezată în colțul favorit, în bal- 
conul misterios, ținea cartea in mini dar ochii îl lunecau pe 
rînduri şi gindurile îi rătăceau departe. Din cind în cînd, pe 
subt frunzele olendrilor, arunca priviri furişate spre puntea 
vaporului din față. In orele de exerciţiual bărcilor cu pinze, ea, 
ascunsă după perdea, urmărea cu binoclul zigzagurile volteler 
schițate de pinzele intinse în zare, ca nişte fluturi albi purtaţi 
de vint la suprafața mării. $i cînd bărcile se întorceau în 
port, întotdeauna ea urmârea țintă numai pe cea din cap, care 
se oprea brusc la cheu printr'o mâiastră mişcare de cirmă, pe 
cînd pinza cădea deodata ca o aripă rănită. Din fundul bărcii 
se ridica, înalt, puternic şi calm omul pe care-l visa şi de care 
se credea iubită. || urmărea, c'ă scînteere în ochi, nă ce 
intra la bord, călcind rar şi apasat, cu şapca albă tă pe 
ochi,—numai după mers l-ar fi cunoscut dintr'o mie. 


După citeva zile urmă o altă scrisoare mai înflăcărată, 
Bibiţa idt în taină frazele acele care li dau fiori de voluptate, 


le savura îndelung, repetind cu deliciu unele vorbe sonore şi * 


arzătoare, anume alese ca să tulbure un suflet slab.  Trezită la 
o nouă viaţă, plutind fericită în visul dulce și neînțeles al ini- 
mii, îşi retrăia în minte viaţa trecută, aşa de tristă şi de egală 
între balcon şi camera de culcare. Uneori o chinuia aşteptarea 
aceasta misterioasă. C'un fel de necaz se gindea la timiditatea 
lui. L-ar fi vrut mai îndrăzneţ, s'o privească în ochi, să-l vor- 
bească deschis. ŞI adesea se înspâiminta singură de gindurile 
care-i treceau prin minte, 

Simţea nevoe de mărturisiri. Se Pptogisne din nou de 
verişoara ei. Nu îndrăznise să-i vorbească despre scrisori, dar 
o ruga s'o însoţească la plimbare pe cheu, la plajă şi dumi- 
nica la biserică. Prin întrebări timide cerea lămuriri, trădin- 
du-se la flecare pas. Oarba din Sorento, c'o bucurie copilă- 


PRINȚESA BISITA 327 
n PONȚESA BISŢA______________327 


rească, abia a: cote urmărea efectele scrisorilor la care şi ea 
colaborase cu Trubadurul ei. In curind reuşise s'o convingă 
că oamenii de mare, cei mai indrăzneţi, sînt pe uscat cei mai 
timizi oameni. Şi Bibiţa, resemnată, aştepta ora care trebuia 
să sosească odată. 


La a trela scrisoare i se cerea o întlinire. El avea s'o 
aştepte cu barca la capătul digului, lingă farul de Nord, la ora 
1! noaptea. „Avea să se încredinţeze dacă ea îl iubeşte sau 
nu“ termină scrisoarea, Bibiţa fu cuprinsă de o spaimă cum- 
plită. Scrisoarea asta o lovise ca un trăsnet. Sta paralizată, 
neputind lua vre-o hotărire. Nu se aştepta la asta. | se ce- 
rea prea multi. Cum să plece ea la miezul nopţii pe ascuns 
din casă la o intilnire. Ce-ar zice lumea? Dacă o vedeci- 
neva 7... Nu... imposibil să se compromită, era peste puterile 
ei ce i se cerea... Sbătindu-se în chinurile şovăelei, o prinse 
un tremur nervos. Se abâtu pe pat cu capul în perne pe cind 
suspinele o năvăleau. Nevoia iubirii, care se trezise deodată in 
toată ființa ei, o chinula ca o durere trupească și, ca într'o beție, 
se simţea birnită parcă de-un abur ce i se ridica la crieri dîn- 
du-i felurite închipuiri. | se părea că stă pe marginea unei 
popes şi cineva o îndeamnă să se arunce cu ochil închişi în 

dul abisului. După ce se potoli din prima criză, rămase așa, 
întinsă, într'un fel de amorţire, pe cînd gindurile i se depănau 
în minte. 

Se vedea departe, în largul mării; portul în urmă nu se 
mal zărea ; ochiul roş al farului mai clipea în ceață; barca se 
legâna purtată în voia valurilor... şi ea, 'culcată, cu capul 
umărul lui... cele mai romantice tablouri din cărțile cetite îi de- 
filau prin mintea infierbintată. O clipă de intremare o îăcu 
să se ridice drept în picioare, hotărtiă, tare. Va merge... si- 
gur... va merge la far, la miezul nopţii să-l întilnească. Ce-i 
pasă de lume; poate să afle oricine; nu-i o copila. Ce, nu-i 
stăpină pe viața, pe trupul ei? Cine poate s'o oprească? 

Hotărită, eşi din camera ei după ce işi şterse ochii în faţa 
oglinzii, potrivindu-şi părul la timple cu'n gest nervos. Până la 
ora mesei se agită într'una fără să-şi găsească astimpăr. Eşi 
în balcon, udă florile, întră din nou în casă mutind scaunele 
dela un loc la altul, işi perie haina, bău citeva pahare de apă 
căci îl ardeau buzele cumplit. Cind se aşeză la masă, printr'o 
privire aruncată în oglinda, işi surprinse figura crispată şi o- 
chii scinteind. Se forţă luînd o expresie de linişte sfişietoare. 
Simţea că incepe din nou a şovăi în faţa bătrinei mătuşe care 
o intreba îngrijată ce are, de ce-i aşa de tulburată. —,„0O mi- 
grenă care mă chinueşte teribil“—şi'n modularea glasului recu- 
noştea bine cum i se trădează tot sbuciumul sufletesc. Sim- 
țind că nu se mai poate stăpini şi lacrimile îi dau în ochi, se 
sculă brusc dela masă intrînd în camera ei cu pumnii strinşi. 


338 VIAŢA ROM 


„Nu. nu putea să meargâ... i se cerea prea mult... şi pe 
cînd se fra minta cu mîinile la timple, deodată un gind subit îi 
apăru ca o punte de salvare. li va serie o scrisoare lung, 
îşi va vărsa tot focul care © mistue, işi va aşterne tot sufletu 
în ea, Incue uşa. Se aşeză la masă. Reciti scrisoarea pe care 
o făcuse citeva zile înainte şi pe care nu se hotărise so tri- 
mită. O rupse şi începu alta Toată comoara de sentimente 
adunată din literatura romantică pe care-o cetise, o risipi într'o 
noapte întreagă, in rindurile întlăcărate care cuprindeau o pa- 
limă până atunci înăbușită. 


La bordul vasului-şcoală, deși nu erau toţi în curent cu 
farsa scrisorilor, se petrecea de minune pe socoteala Prințesei 
din balconul misterios. Fiecare recunoștea că farsa reuşise; 
acum răminea rămăşagul asupra întilnirii. Va merge ta până la 
capăt? Va veni sau nu? Va vorbi Sfinxul? 

Radu Solitaru ştia mai puţin decit toţi ceilalți de farsa care 
se făcea în numele lui. Preocupat de calculele lui favorite, nu 
mai punea piciorul pe uscat, nu făcea nici o cunoştinţă şi nu 
petrecea decit cu barca în orele de repauz. Un ofiţer mai 
vechiu, care făcea haz de nebuniile crevetelor, începea mai tot- 
deauna la masă atacul, zimbind pe Subt musteaţă: 

— Domnilor, să ştiţi, că numat sondind marea poţi găsi 
un adăpost bun de ancorat. E ruşinos pentru un ofițer tinâr, 
debarcat, nou, într'o garnizoană să nu-şi poată găsi singur 
cuartir din prima zi, sau din prima noapte, dacă vreţi. Dar să 
sta! în pană două luni; asta însamnă că mai ochiu format de 

e lungă cursă, 
aria Nu stili că sint marinari care au groază să navige cu 
remorcă, orale aa un er: Sah 

— Depinde ce fel de remor i 

— In Fitrit, din atita tinereţă a e m cena Kaher 

ă unul care să deslege enigma, så moat r - 
regi inxului, să facă să vorbească odată şi Muta din Portici. 

vi ofijer tinăr, ghiduș, c'o mutră serioasă, se ridică vor- 

tènțios : 
joaca marim AR pot să vă aduc la cunoştinţă că, graţie mun- 
cii neobosite a unuia dintre camarazii noștri, s'a ajuns, după 
nestirșite calcule savante de navigaţie şi astronomie, cu Line 
ru! Yogaritmelor, să soluţioneze problema. Vă pot asigura c 
enigma s'a deslegat, inima de piatră a sfinxului s'a făcut deja 
moale ca ceara, şi că muta va ice pini va vorbi în cu- 

, revâărsindu-şi toată rezerva de tandreje. 
jr — Bravo! avo t.. strigarå mai mulți, aplaudind zgomotos: 

Un alt ofițer se sculă cu paharul în mină. 

— Nu uitaţi însă cît datorăm şi concursului dat, din 
culise, de concertul Trubadurului şi a Oarbei din Sorento, are 
cu privirea ei pătrunzătoare... şi vorbele se pierdeau în apr 
zgomotos, pe cînd işi aruncau unul altuia glume, Înţepături şi 


| ni tetin 
AT Y | 
$ - Reg à r 
| ed 


' PRINTESA A "320 


p- mi i 9 
crude ironii, în jurul mesei, care se prelungea până tirziu-atară, 


pe puntea vasulul-gcoală. 


Dar... o intimplare nenorocită veni să curme, pentru multă 
vreme, voioşia tinereţii bordului. 


Intr'o duminică, pe timp frumos, fără nici o grijă plecase 
‘la larg, cu barca lui cea albă, Radu Solitaru, singur, cum îi 
era obiceiul, De dimineaţă, marea ipocrită părea că doarme 
calmă, netedă, scinteind în bătaia soarelui de vară. Pinzele moi 
abia prindeau slabele adieri de vint care destramau un petec 
de nor pribegind pe albastrul cerului. Inainte ca soarele sä se 
“înalțe la amiază, se ivi la orizont, spre Nord, o creastă cenușie 
de nour. Deodată incepu vintul să sufle c'un şuerat ascuţit, 
prevestind vijelia care se apropia. In citeva minute şuerăturile 
s'au prefăcut în mugete nâpraznice, şi creasta de nour intr'o 
spinare de balaur, care creştea învineţind fața apei inspumate 
de turbare. In port toate vapoarele îşi întăreau legăturile la 
mal. lar corăbiile iși stringeau velaturile in grabă, descrucişind 
sburătorii din inâlțimea catargelor clătinate cu scirțiituri ca 
nişte vaete omeneşti. De pe cheu, de pe puntea vaselor, pri- 
viri pătrunzătoare cercetau orizontul inchis, de culoarea ara- 
mei înroşite în foc. Vre-o cîțiva fulgi albi mijau în zare, apă- 
rind şi dispărind în sbuciumul valurilor. Erau bărci de pes- 
cari. Prinse de furtună în larg se luptau să ajungă în port. Ca 
nişte păsări cuprinse de groază sburau disperate, cu aripele in- 
tinse, cătind scaparea în gura Dunării. Numai şase au izbutit 
să între la adăpost în port. Barca cea albă nu era printre ele. 
Tocmai subt sară o pilotină reuşi să iasă în larg. La citeva 
mile depâriare de țărm întiini plutind barca răsturnată, cu ca- 
targul rupt şi pinza sfişiiată. Cu mare greutate o luă pilotina 
la remorcă. Pe drum, aproape de port, pescui o şapcă albă 
Co singură tresă. Tocmai a treia zi căpitânia portului fu în- 
Ştiinţată de un pescar că valurile au aruncat pe plați un ca- 
davru. 


A fost o jale în tot portul cînd s'a aflat de moartea lui 
Radu Solitaru. Cosciuzul, inveiit întrun pavilion tricolor de 
răzociu, a fost dus de marinari până la cimitirul de pe malul 
mării,  Bubuitul unei salve de pluton, trasă spre mare, închee 
trista ceremonie.  Vasul-şcoală avea pavilionul coborit în bernă, 
in semn de doliu şi, dintr'un respect pios, nu se mai auzi nici 
o serenadă in tot portul. 

Pe mormint trebuia să se pună o colonă ruptă, de piatră, 
şi la colțuri patru ancoraturi legate între ele cu lanțuri. Emii 
Trubaduru avea să compună un epitaf pentru Solitarul, care se 
odihnea în nisipul amestecat cu scoici, pe plaja mării ipocrite. 


A doua zi, pe neaşteptate, vasul-şcoală ridică ancora şi 


„ datinse pinzele, Un ordin telegrafic îl chemase în grabă la Ga- 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i Se faceau pregătiri pentru o lungă călătorie împrejurul 
poe cu prilejul deschiderii canalului dela Kiel. 

După citeva zile, Emil Trubaduru primi din partea Oar- 
bei din Sorento o scrisoare pe cinci coale, scris: mărunt şi 
pâtată cu urme de lacrimi. După ce li arăta propriile ei dureri 
şi mustrări de cuget, descria pe larg disperarea şi chinurile Bi- 
biței. A leșinat de dauă ori. Doctorul stă la patul ei. E teamă 
să nu se omoare, căci spune că nu mai are de ce trăi după ce 
ea l-a omorit pe Radu. E convinsă că bietul băiat sa aruncat 
în valuri din cauză că ea n'a venit la întiinirea ce i-o ceruse 
el. Ideia asta fixă i s'a pironit în crier şi nimeni nu i-o poate 
scoate. N'a putut să-i spună toată farsa cu scrisorile, dar s'a 
încercat să-i arâte că tot amorul ei e o iluzie, că nici nu l-a 
cunoscut personal pe Radu. Ea nu vrea să audă de nimic. 
Plinge, îşi smulge părul şi zice că ea ştie bine că din cauza 
ei sa omorit. Și Oarba din Sorento, ca un copil vinovat care 
a făcut o poznă şi nu ştie cum s'o îndrepte, cere sfaturi lui 
Emil de cum trebue să procedeze cu Bibiţa. La urmă il mus- 
tră şi pe el, care s'a luat după capul ei şi a combinat scriso- 
rile acele de amor aşa de Înfocate pe care Bibiţa le-a luat în 
ia alte cîteva zile, o scrisoare scurtă îl anunţă pe E- 
mil că Bibiţa s'a aruncat în mare, de pe cheu, de lîngă farul 
de Nord. Nişte pescari din apropiere au salva!-o, E bolnavă 
în pat şi aiurează. Deși la toată lumea s'a spus că a căzut din 
intimplare, alunecînd pe cheu, oraşul tot ştie adevărul şi nu se 
vorbeşte decît de asta. Ce e de făcut ? 


Cu o zi înainte de a pleca vasul-şcoală spre Kiel, primi 
Emil a treia scrisoare. După o serie de aspre mustrări, Oarba 
din Sorento îi face cunoscut că Bibiţa s'a indreptat, dar e slabă 
de nerecunoscut. A căzut într'un fel de impietrire. Nu vorbeşte 
nimic, . Pe faţa ei citeşti un fel de linişte stăşiitoare. In fiecare 
seară se duce la mormîntul lui Radu, li schimbă florile, i-a pus 
răsaduri şi are să planteze doi plopi argintii şi două sălcii 
plingâtoare în dreptul fiecărui ancorat ; în sfirşit a făcut foarte 
drăguţ acolo. Peste citeva zile ele amindouă vor pleca la 
Constantinopoli cun vapor al Loydului. Pe Bibiţa o cheamă 
nişte rude la Corfu, ca să-şi caute sănătatea căci, „fie zis între 
noi, mi să pare că e deja atinsă la plămini”. lar ea o să ră- 
mină la unchiul ei, Xenofon, care are o vilă adorabilă pe Bos- 
for, la Terapia, în cartierul diplomatic. Comptează pe senti- 
mentele Trubadurului că n'o s'o dea uitării, că are să vie s'o 
vadă la vila Mon Caprice. O casă mare, cu terasa imbrăcata 
în ederă, şi doi m i la poartă, în faţa ambasadei 


Numai după ce s'a întors dela Kiel, a găsit Emil acasă 
invitaţia la nuntă. Oarba din Sorento se măritase c'un secre- 
tar dela legația rusă din Constantinopol. De Bibiţa nimic va. 
mai auzit. 


PRINȚESA BIBIȚA 331 


Anii treceau. Alte promoții de crevete se perindau pe va- 
sul-şcoală, care din cînd în cind se oprea la gura Dunărei şi 
arunca ancora tot în acelaş loc, prăjindu-şi coastele vechi la 
cheu, în faţa fostului consulat grecesc. 

Casa se vinduse unui cafegiu levantin, îmbogăţit ca ceauş 
de hamali în port. In etajul de jos avea cireiumă şi coloniale, 
debarcate din vapoare pentru a fi trimise prin contrabandă în 
porturile dunărene. In etajul de sus făcuse o cafenea-varieteu. 
Pe-o firmă vriaşă, aşezată la balcon, erau zugrăvite două stea- 


guri încrucişate, grecesc şi rominesc; iar sub ele sta scris cu 
litere mari: 


VARIETEU CU ŞAMBRURI 
Unica! local familiar 
SOCRATE FARDUL:S 


— Furnisorul Marinel Regale — 


Dela feseastra de unde altădată se auzeau serenadele dulci 
ale Trubadurului şi acordurile sonore ale Oarbei din Sorento, 
acum scăpau notele țipătoare de armonică și chiotele sălbatice 
ale cîntecelor ce pescarii ruşi le scoteau din gitlejele lor înăs- 
prite de băutură şi de umezeala mării. lar sus, în balconul in- 
chis ca o colivie de sticlă, în care altă dată Prinţesa Bibiţa 
tinjea visătoare, cu zimbitu-i de sfinx, între olendri şi lâmii, 
se vedeau adesea femei spoite şi desmățate, care-şi făceau vînt 
cu şăpcile marinarilor, pentru a se răcori din năbuzeala acră 
a sălii unde se cînta toata noaptea cind portul lucra bine şi 
aur curgea la chetă. 

Rar se intimpla chte un ofițer din promoţia Solitarului, 
plimbindu-se seara pe plajă, să ajungă până în dreptul cimiti- 
tului, Plopii argintii creşteau drepți, de-opotrivă, ca doi fraţi 
gemeni, şopotind veşnic în limba lor la cea mai slabă adiere de 
vint dinspre uscat sau din largul mării. Sălciile creşteau aple- 
cate ; şi'n plinsul lor se lăsau aşa de jos că acopereau cu to- 
tul movilița aceia de trei metri lungime sub care Solitarul dor- 
mea uitat de-ai lui. In anii cu apele mari, cind Dunărea se 
revărsa în bălțile Deltei şi se unea cu marea, mormîntul acela, 
tocmai la marginea cimitirului, era amenințat, Păzitorul, un 
moşneag şchiop, fost pescar, spunea rlzind: „Pe ăsta il cere 
înapoi apa... are să-l desgroape... c'aşa-i scris la unii care se 


îneacă, să nu-i îngroape în pămint, că el nu-i vrea, îi cere ina- 
poi apa“... 


Trecuse multă vreme la mijloc. „Dacia“, măreţul vapor 
postal, acostat la cheul Galata din Constantinopol, îşi flutura 
nerăbdător în virtul catargului semnalul de chemarea pilotului. 
Gata de plecare. Lume multă. O varietate de tipuri şi culori 


se încrucişa pe scara vaporului în forfotul sgomotos al orei de 
îmbarcare. 


-332 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Comandantul, cu fața bronzată, cu părul alb înainte de 
vreme, se plimba singur fumind liniştii, pe puntea care trepida 
in respirația maşinei gata sub presiune. Pe lingă el trecu un 
grup de calători spre cabinele de pe punte. O doamnă inalta 
şi uscată, in negru, cu bucie argintii; o alta scurtă şi groasă, 
trei fetițe şi un lanţ de hamali cu geamandane. 

Comandantul nici n'a observat privirea lungă aruncată de 
una din doamnele care trecuse pe lingă el. Cind comanzi mai 
mulți ani un vapor de pasageri, pe care se perindează zilnic 
athea tipuri de călători, ajungi să nu mai poţi deosibi figurile 
şi ţi se pare că toată lumea întilnită iți este de mult cunoscută. 

Tirziu, după eşirea din Bosfor, pe cind vasul, cu pieptul 
lui de fier, îşi tâla drumul obişnuit prin largul mării, coman- 
dantul cobori scările dela comandă pentru a-şi face, ca intot- 
deuna, inspecția pe punte. Cele trei fetițe, care se plimbau 
inlănțuite la braţ una de alta, trecură pe lîngă el măsurindu-l cu 
priviri furişate. De pe banca de sub comandă se ridică o 
doamnă scurtă, groasă şi rotundă, cu părul sur şi nişte ochi 
mici care îi surideau prin sticla ochelarilor. Se opri drept în 
faţa comandantului. 

— Aga-i că nu mă cunoşti ? şi obrajii i se inroşiră deo- 
dată. — Vezi cit mam schimbat? lată cu am recunoscut ime- 
diat pe Emil—şi intr'un ris sănătos complecti— Trubadurul de 
altădată. El, surprins şi tulburat, cu singele în obraz, zimbea 
cu toate că îşi stringea sprincenele chinuindu-şi mintea. Şi de- 
odată îşi scoase şapca din cap, trecînd minile prin păr: 

—A l.. da... D-na... şi se opri negăsind numele. 

— D-na Savici.. dar spune-mi ca altă dată cum ţi-am 
spus şi eu, Luluca, Oarba din Sorento. 

Zâpăcit, înduioşat, cu capul gol, se aplecă sărutindu-i mina 
moale şi grasă. Se aşezară alături pe bancă. O apăsare parcă 
îi ținu pe amindoi tăcuţi cîteva clipe, Năvălită de-o bucurie 
neinţeleasă ea, incepu intâiu : 

=— Mergem la Constanţa. Avem un proces de moştenire. 
Uite, cele trei fetițe de colo sint ale mele, Vezi ce mari sint? 
Cit am imbâtrinit... Stai să văd ciţi ani sint de-atunci... şi in- 
cepu o socoteală răpede cu datele de naştere a fiecărui copil, 
măritişul, piecarea Gin ară. 

El tăcea şi asculta c'un suris pierdut. Se simțea moale, 
tulburat de suvenirul vieţii de mult trecute, de intreaga tine- 
reţă, într'o singură clipă răscoliță de-odată. 

— Ştii că sint şi cu Bibiţa aici. Săraca a rămas singură. 
Sta la mine. Mi-i milă de ea. O viaţă pierdută. Inchipuè-ți, că 
a rămas aceiaşi, cum o ştii. 

— Cum, nu s'a măritat? Biata Prințesă l... 

— Nu, deşi a avut partide admirabile. ŞI azi îl plinge pe 
ofițerul acela care s'a înecat. Păştrează cu sfințenie şi citeşte 


Pr 
. 
[i 1. w 


> 


PRINȚESA BIBIŢA 333: 


scrisorile acele combinate de noi. A râmas până acum con- 
vinsă că el a iubit-o şi că s'a omorit din 3-a ei. N'a fost 
chip să-i scoatem din cap idela asta fixă, Umblă totdeauna 
în doliu şi-i face rău să vadă o imbrăcăminte de marinar. 

Dintr'o cabină de pe punte eși o femee înaltă, uscată, im- 
brăcată în negru. Vintul îi flutura crepul de sub care scăpau şu- 
vitele de păr alb ca zăpada, Păşea uşor cătind drept înainte. 
Cind ajunse în dreptul bâncii, se făcu deodată tăcere. Emil 
tresări şi, instinctiv, se ridică salutind respectos. Ea abea îşi 
înclină capul şi, c'un fior trecător, Îşi strinse şalul negru la 
piept, câlcind lin, cu paşi măsuraţi pănă la capătul punţii; se 
înapoie trecind uşor, ca o umbră, pănă se perdu în penumbra 
cabirei. Uşa se inchise incet şi o mină diafană, fină, ca de 
pere marul! a nea eneon peones de matase, care masca 

Otund de geam al cabinei inund 

aie a ni suite ate de magica lumină 


Jean Bart 


sS STUDII ENGLEZE 335 


Ceiace în stilul lui Dryden produce următoarele : 

„Lucan nu s'a folosit mult de ajutorul divinităţilor lui pă- 
gine; nu sint nici uneltiri ale zeilor, nici exaltări de suflet, nici 
“închipuire de profet în „Pharsalia“,.. 

i prin urmare : 

„Cit despre mine, sint de părere că nici Homer, Virgil, 
Statius, Ariosto, Tasso, nici Spenser al nostru n'ar fi putut ză- 
misli poemele lor așa frumoase fără zei Şi duhuri şi fără acele 
entuziaste pasagii poetice care alcătuesc cele mai nobile părți 
ale scrierilor lor“, 

Din toate aceste fragmente îmbinate şi adaptate unele la 
altele, ideia lui Dryden apare limpede. Poetul e un „vates“, Şi 
istoria nu poate fi poezie mal ales din cauză că ea nu conţine 
supranatural, ci numai realitate. Confuzia e iarăşi evidentă, Dife- 
rența cantitativă e la Dryden din nou o diferență calitativă. Is- 
toria e poezie cu mai multă memorie. Nu fiindcă istoria mare 
zel, dar fiindcă are prea multă realitate (şi Dryden s'ar fi putut 
-opri aci) este ea mai puţin poezie. 


Studii engleze 


4 
Un părinte al criticismului englez: John Dryden 


Ocupindu-se cu diferiţi poeţi ai antichităţii, Dryden a avut 


E am pen L e i zi r Dryden trebuia să facă onoare concepţiei lui idealiste 

e An suni arzi et ge fa pa ri „despre artă şi atunci recunoaşte cu un „totuşi“ hiperboiele lui 

ile cît şi eroii sint tot atit de eroici cit în orice p "poa SMilareaă odot, încearcă să scuze pe Lucan şi în cele din urmă dă a- 

decree ară zis para nu e aae hiy Brt să ceins mină sera) uze pe Lucan și în cele a i dă a- 
teva strofe care r Şi duhurilor, 

rm Aarra eee sau pe cel mai lung din Eneida. Pentru ia aa de IE aci, “pace a) PiS- 


aer rme penger dei le istoriei) pret rar di Shakespeare cu privire la piesele lui istorice care îi par condam- 
i e 
rimiţată, legată prea mult de legi 


rtea acelora care aşează pe Lucan printre tati pă a rr non ai e gel i tai) Ta ti AEErabă cro- 
vers, mal de po E pane porcji apiki” (PRENET E spună un cuvint de caractere ca Richard Ili şi Richard Il, 
Mirabilis"). 


p paag abora B c bligat ca in istorie, la o lite- colic adevărate şi mai tragic omeneşti cu cit omenescul lor are 
J zia eroică) o C | 

lä mia K apaa poetul ; dar eşti mulţumit Să (ag 
fără să fii înşelat de ficţiune, Totuşi chiar în ri e b 

Longinus citează pe Herodot cu prilejul hiperbolelor“. 
Prefaţa piesei „Don Sebastian”: i Ca ai 
ument poetic istoria mi l-a oferit... A pernă Miliar ca cati, dan  sttten discutate pâna 
d areia ani mari acțiuni e rămasă îndoelnică, acolo po- i 

unde săv! acum 


p ie" 
iară edr ane acestor aluzii la „istorie şi poezie" este fraza 


lui Petronius3 care a inspirat deasemenea pe Davenant în pre- 


faja poemului pomenit. 


Non enim res jestae versibus comprehendae sunt, quod 


: bages, deorumque mis- socotită p i 
longe m D compr nd o poilu juveatis n ră cepţia E ad pe be aproape identic act cu COa- 
tie pă Pi baieei, quam religiosae orationis, sub testibus, € de gindire şi vorbire*, şi ințelegem că ideja drydeniană e cel pu- 
c À țin nu tocmai clară. 'Apol „distincţia lui Richter intre fantezie 
- arai ii şi imaginaţie îşi găseşte in Dryden o aluzie în condamnarea far- 
: Vezi No., Bi dia V. s „Sei pe motiv că ea ne face cunoștință cu monstruosul, himericul 


$ Sayr. e 8. ) Şi, de aci, face apel numal la fantezie nu 


şi la judecata“, 
$ Saiyr. c 148. 


336 VIAŢA ROMINEASCĂ 


á Dryden imaginaţia ? 

Ca a atunci UDA ais Ya materie de imaginaţie e propriu e 

invenţia, adică aag TE arhe ga j e goun a e a ae > 

ţia, derivarea sau ticluirea pe tie 

tului; a treia este elocuţia sau ar 

rel ep ma idee, aşa găsită şi potrivită, în ainu re ee 

semnificative şi sunătoare cuvinte: vioiciunea de Imaginot sad 
vede în invenție, fertilitatea ei în fantezie, şi acurateţea In e 

presio, 3 tă mai aproape de analiza 

Dryden „n'a ajuns nicioda proa i 

iozofica desi În east eeehe date ar maree) și 

elocuţie, cele trei mo ale ima aa bai Di a flo 

vărat că dinsul îşi tulbură înțelegerea n re a 

tă, şi Îşi strică aceas 
prea mult dusă din urmă de judecată, gena pă 
ilej, că „a imagina propriu 

țelegere cind crede, cu alt pr | sa păi prope ae 

ceastă adevărată înălțime. şi viaţă a poez lia) i pi Amarna 

o descrie Longinus—un discurs care printr me Í gipsga 

dinară emoție a sufletului ne face s se p 

Taia Pe eri poetul ni le zugrāveşte aşa ca să fim încintafi 

ii ce pete. para 0 la cea dintăiu e tot atita cieva 

ca între hedonismul evreului Leone şi estetismul lui Vico. i 
tația din Longinus a fost fatală lui Dryden, ŞI nimic nu ara 


mai bine cum vechea şcoală ii alterează judecata ca aceste trei - 


l e aşa de aproape just cînd se încrede pto- 

alear bi afa e greşit cind face orbește apel la o au 
ă, 
Pete TA aci apar aşa ed je ge e ci pi pe 
i „Să ne mulţumim n „ Oric 
Hy pin up E Profesorului Ker distincţia aer 
fantezie şi elocuţie nu iri ML nu ne gindim e g 
tanța intre ele. 
gaip Bak pi er [dopat aere şi te A pa 
4 spunem totul, nu vedem cum „ 

mar Dvid xi iii printre poeţi şi, pentru Că Si rr 
Virgil“, Ovid e mai puțin poet decit Virgil, pur $ simpli, i 
indcă are mal puţină „imaginaţie . ar ave Ear 
„invenţie şi fantezie“ nu pricepem de ce nu ar avea şi m 


clocuție decit Virgil? Vorbeşte în poezle cineva în măsura în. 


care imaginează. ca tite id 
oala o pune în mintea lu y 
tacă i pese BAd ši peronai lui clare în materje ; de it 
katari modernă. A e, in Au. mpera Aia, + n dw 
care el le face intre A 
rad artă -i meritele cu care el înalţă pe cel din urmă. 


„bine decit 
are, care de multe ori a scris mai. b ecis 
Miz poet ii oricare limbă, e încă aşa departe dea scrie 


-o e 


POR | 
IM EA: AȚI ocne 337 


totdeauna cu spirit i sau ma acest spirit cu demnitatea 
datorită subiectului, înctt e adesea dedesuptul celui mai 


greoiu scriitor al epocii noastre sau vre-una precedentă. Nicio- 
dată nu s'a rostogolit un autor dela o aşa înâlțime de gindire 
la aşa de joase expresii ca el... Ci despre Ben Jonson, cel mai 
judicios dintre poeţi, el totdeauna scria curat şi după cum ce- 
rea Caracterul. Și că e fantezie pe cite şi judecată in el...“ 
(Apărarea Epilogului la Essay-ul asupra pieselor eroice). 

Aiurea, confuz, deşi mai bine îndrumat : 

„Dacă ar fi să-l compar (pe B. J.) cu Shakespeare ar tre- 
bul să-l recunosc ca cel mat corect poet, dar pe Shakespeare 
ca cel mai vast spirit. I1 admir pe B, Jonson dar il iubesc pe 
Shakespeare. Shakespeare fu Omerul, tatăl poeţilor noştri dra- 
matici, Jonson fu Virgil, modelul scrisului elaborat" (Essay, a- 
supra poeziei dramatice). 

Un singur cuvint, că Jonson era proză şi Shakespeare 
poezia insâși, că adică unul avea judecată, celălalt toată ima- 
ginaţia posibilă, ar fi înlăturat tot acest scolasticism critic stin- 


gaciu și superficial, datorit unui analism de benedictin în cadrul 
cuvintului imaginaţie. 


Am urmărit pănă acum neizbinzile criticismului de şcoală 
drydenian cu privire la poezie şi artă în general. 


Dacă dela artă în general trecem acum la artă în partica- 
lar, constată şi confirmà şi se adaugă la cele vechi. Rezumâm : 
Prejudecată contra comediei, tragi-comediei şi farsei. 

„Socotesc (comedia! în propria ei natură inferioară ori- 
căror feluri de scris dramatice“ (Prefaţa Astrologului caraghios). 
„Comedia joasă cere în deosebi, din partea scriitorului, 


mult din conversaţia cu vulgul şi multă natură rea în observa- 
rea nebuniilor lor* (ibid), 


„Și detestez farsa care nu-i în fond decit strimbătură* 
(ini)? gi 


„Comedia ne face cunoştinţă cu imperfecțiile naturii ome- 
neşti. Farsa ne întreţine cu monstruosul şi himericul* (ibid). 

lartă favoritului său, Ben Jonson, că „ă făcut oameni să 
apară plăcut caraghioşi pe scenă“, deoarece: „acesta era, am 
spus, talentu-i*, Dar „În aceasta el nu avea nevoe de culmea 
artei, ci de a judecaţii. Căci caracterele şi înfâţişarea nebuniei 
sint numai efecte ale observaţiei..; dar acel plăcut nu era pro- 


t In englezeşie wil, franjuzeşte espri!, ilalienesle iyegno, fal- 
mosul cuvint care constituia cheia de bollă a criticismulul enaslerii, 
cu mulle de nitel și contradiciorii uneori nuan e, esenja răminind în 
Bccepliunea dată de criticii l'anceji ai sec. XVII, 


i] 


338 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ba VIATA RONINEASCĂ 


priu zis spirit ori ascuţime de temperament ci naturală imitație 
i -o tragi-comedie: „trebue apria ai: age î 5 
deantregul gotică, lăsind la o parte succesu ial t fi socotite 
mere şi gravitate er bre Ari paa D lg de doliu“... 
(A Poesie și Pictură. Vezi de asemenea: Essay asupra Poeziei 
tu mir toate aceste aserţiuni nu merită să eg dupe eră 
a: atunci cînd ele sînt juste, sint pentru para în eealitit. 
ra al "cînd sint greşite, sint în special pentru ar robiei paoor ea 
e de diletant ar fi in critică Sir Robert Ho o ieprogă 
i Ducelui de Lerma“ şi prsepineuti WE Sapin a anen din. 
r intormă, părerea lu i » 
ke ‘Tragedie cpr nidie nu poate fi decit o chestie de gust, nu 
o ACA atare iară mu, e minile ma, prese în eritem 
sa: „cum se face X 
Ay sibil pe paon sa producă, bes nu pot uşor să-mi 
“ ul caraghios“). N = 
-i Creal tindca aceasta „imposibilă aventură Aiei 
bila. ı Dacă „farsa n 
leas cei: hppeap umane”, ea ne face puoopAuja. cava. tea! 
aa n „ri rfecţiile vieții umane. In o ob cepe ez aia dm 
tim lări şi incidente, farsa ne suggerează pa ce a destinului, 
re viaţa o implică. E nu mai puţin o voce că-n det 
„acea etul trebue să fie în stare să ne-o de pent eri să 
pe cam p dacă se căsneşte adesea să ne fac ası p agg A 
pe pala se recrează uneori, ironizindu-ne, Joan. eg 
pre sân şi de multe soi mai der erp TN git de a scrie. 
~ -comedia e 
eron dă Ii hakespeare e ez ana a rentă cea pozitiv 
ncepţie ne "i p o 
4 parea prls pate poezia „eroică p tragea i că a 
min ara în mai bine nu în mai rău”. Tapn, ean Danar 
mintat atitea miniaturi ale vieti umane (rac, E e de 
lungime“ (poeme ' 
prea vag că arta e alurea decit în ema: ' tragl-eple nu e 
= i ca despre ris, aşa şi despre plinsu tere în jurul la- 
imie mai pitoresc în Dryden, ca lunga darea), ala au, 
crâmilor lui Ahile și Enea, care deşi nu de... itori şi ploşi... 
ceri, drept să plingă In papă ia ierte Servit inså Mil- 
edi idei”). Nu cu aceia i 
ror pe pa aeia panpe, f e un aşa de mare poem, 
n . A 
toni Nu PTE ta Oih Deoratutii poate, o apariție 1hal epic 


i it mai 
decit Satan al inspiratului Englez, superior mult, şi mu | 


i Vezi şi Bergson, 0p. Cli.. 


———————————— SUD nui 339 


simpatic prin aceasta, însuşi Dumnezeului miltonian,—ceiace e 
maximul de virtuozitate poetică. 


„Dar poate, caşi Spenser, „căruia nu-i lipsea decit să fi 
pri regulele lui Bossu”, Milton putea să fi cetit mai atent pe 
ristot... 


Dar că acum întoarcem pagina şi căutăm să surprindem pe 
Dryden privind tnainte-i decit în urmă, obținem un cu desăvir- 
Şire alt aspect, 


Shakespeare e, după dinsul, lanus al poeziei. Dar poetul 
ar fi patat tot aşa de bine să-l numească lanus al criticei. 
Sigur că criticul englez are o judecată şi un instinct 
propriu. ȘI dacă nu și-a dat sama de valoarea teoretică a ar- 
tei şi n'a fost în stare, caşi atiţi alţi superstiţioşi, să se sugges- 
tioneze de vaga presimțire a lui Aristot că „imitaţia artistică 
place, fiindcă oferă li peace prilej să se informeze asupra ade- 
vărului şi falşităţii*,—L ryden nu mai puţin intră în secretul ar- 


tei cind se întimplă să discute cestiunea originalității şi inven- 
ției artistice. 


poate spune, dela început, că lunga dezbatere ce din- 
sul îi consacră în D 


edicajia Eneidei, e ultimul cuvint ce s'a 
putut rosti. 


„Dacă invenţia este să se ia într'un sens aşa de strict in- 
cit materia unui poem să trebuiască a fi complect nouă... e Ver- 
sallles mai puţin o clădire nouă fiindcă arhitectu-i a imitat al- 
tele clădite înainte-i ? Păreţi, uşi, 


ferestre, apartamente, oficii, 
camere de conveniență şi magnifticenţă, sint în toate casele mari. 


Aşa descrieri, figuri, fabule sint de găsit in orice poem. Ele sint 
materialul comun al poeziei, furnizat de magazinul naturii; orice 
poet are iot atit de mult drept la ele cit orice om la aer sau 
apă, Dar, argumentul lucrării, adică acţiunea principală, econo- 
mia şi dispoziția ei, acestea sint lucrurile ce disting copiile de 
original Li 


In ciuda lipsei de adincime şi prolixităţii de gîndire, inje- 
legerea de mai sus inchide în ea tot adevărul în materie de 
artă. Arta e formă. Anatole France ar fi spus, cu conziziunea 
geniului francez şi fantezia poetului: „poeţii mari nu stat cel 
care nu au lagia, ci acei care nu pot fi plagiaţi...* 

lar cină ryden adaogă dela Salomon că „nu-i nimic nou 
subt soare“ şi că „generalele caractere råmîn mereu în uma- 
nitate şi chlar in Anglia, deşi (à propos de Chaucer) ele sint 
numite cu alte nume decit cele de călugări, ermiţi, canonici, 
coconiţe starițe şi surori; căci omenirea este veşnic aceiaşi şi 
nimic nu se pierde din ea deşi totul se transformă“—ne găsim 


la înseşi izvoarele artei ca formă Supremă a cunoaşterii, „ars 
sub specie aeterni", 


ată de scolasticism. 


Dela aceste izvoare autorul işi va Împrospăta estetica pră- 
rm de tradiţie şi extenu 


In chipul acesta 


RF p. nu ne vom mira că aşa de curind Dry- 


340 VIAȚA ROMINPASCĂ 
M BET aa ara 


pnl page sg merita Rar engl ca toti 
S untocăle Pana la dinsul (Mr. alter şi Sir John Denham, 
sti alet gasim, Ticăcmie, eedta merge cat 
aaor raun n O hei aa deslanțuit un întreg curent 
j se pen ipren drydenian e încă mai distinct adevărat şi 
modern. 


'eit-motivul 
îndire şi de termeni” este iei l 
i over ati în el o obsesie a ideii că vez haa 
raa ceva mai mult decit sr aris pad aa toli imi 
deşi îl satisface „pr A 
e pooh ep pote aut prodesse desi] gre 
adesea iţi şi mal adesea, corape, sensul Intregul (ant, 
r : \ De a E i 
moarte Anp ega a avut ui zăduf cu chestiunea „ter 
> us Mirabilis 
rar sonore rime o mai bună înţelegere a naturii în 
artă trebuia să se trădeze odată. 


r 
mai bună natură“ şi de „natura cum ar 
b er ii = earo nu-i decit natura morală, Drga ea 
a ri idee mai estetică atunci cind înțelege pr ri ca scoica 
ră gindeşte drept...“ „realitatea copiată de artis 
ă: 
gr on eon place fiindcă „el p ae pelar 
simplitate şi urma Natora mal Acei; tarie de idel și cu- 
da acele mici ornamente a 
ori în Ovid o greşa 
iai ame sa oiaoi atunci cînd, în Prefaţa lui „Don 
Sebastian“, se grăbeşte să adauge: at dli dăăut 
(Poetul) poate clădi orice ți place Pe acest, fade it 
i să o facă dintr'o bucată şi după regule ep ra girl 
numai roli) în poezii sint poeticeşte buni dac at aa 
i Sate firmări ce vor fi făcut plăcerea lui Schi r a 
mie -i stetică a crimelor şi monştrilor morali în Mi a i 
pai reşit atunci va explica pe Caliban şi va 3i a za CA 
Falstaff Caa încă de dragul acestei nol mai y MRI ata 
iv i va cenzura necruţător pe Hippolyte a er aene (cad 
ia $ se pare atit de nenatural cit Îl vrea cril ar glez uio 
= i meri pod dă cu conştiinţă buzna la moarte, nic m Daph 
Ape gtadească la răzbunare, într'atit de repede arta po 


criticul dry- 
1 Care salislace poale prea repede pe Salntsburry, criti ry 
denian., 


peare el les iragiques grecs”. 


f kes= 
2 V. comentariul teoriei tal Schiller in Paul Stapfer: „Sha i 


STUDII ENGLEZE 341 


precipită puterea zeului asupra nevinoväției sale, dindu-ne prin 
aceasta o mai 


puternică senzație a implacabilităţii destinului), 

Tot de dragul acestei naturi nu va mai trata şi pe „Hen- 

tic IV“ drept „simplă cronică“, ci va opune vivacitatea şi na- 
turalul plesel—sterilităţii şi convenţionalismului tragediei fran- 
ceze. Va vedea marea distanţă ce separă pe marii clasici de 
cei decadenţi şi se va abține dela olfactisme de salon pănă a 


îmbrăţişa urlțenia în artă, găsind „tot atit de multă artă În 
Lazăr caşi în Venus". 


lată dar, în lineaţii de circumstanţă, teoria literară a lui 
D:yden : Un estetism de tranziţie, cu contradicții şi șovăeli cu- 
prinse în cuvintul acesta şi din care autorul nostru a putut eşi 
teatăr numai datorită unui admirabil bun simţ literar, clădit cu 
o vastă erudiţie— opera lui e a unui humanist şi controlat cu o 
inteligenţă critică dintre cele mai sigure. 

Nə, prin urmare, inconsistenţă de caracter, nici superfi- 
cialitate de cugetare și grabă de a atirma, ci luptă intelectuală 
dintre cele mai nobile spre a eşi la limanul unui adevâr zăbre- 
lit de prejudecăţi şi potmolit în faima autorităţilor consacrate. 

Cît despre practica lvi Ilterară—piese care, prin genul şi 
factura lor contraziceau unităţile şi zdruncinau principiile, po- 
eme şi traduceri frumoase în plină libertate de a compune—ea 


dovedeşte că accesul lui Dryden la lumina nouă estetică, nu 
era o dibuire nici un joc al intimplării, ci însăşi afirmarea, în 
ciuda tuturor, în ciuda lui insuşi, a unui instinct creator, 


Dar dacă cele spuse pănă acum nu ar veni —cu mai multă 
Sau mai puţină dreptate—decît să se adauge la un proces lite- 
rar dintre cele mai interesante, străduinţa lor ar fi încă puţin 
justificată. Estetica Iui Dryden este, e drept, estetica cea mai 
avansata a timpului său şi anunțind crezul altor veacuri ; dar 
cazul lui în literatura critică engleză—şi prin aceasta, univer- 
saliă—e nu numai de natură de 


a da calificative. El e prea e- 
fectiv pentru aceasta şi dacă deţine un loc onorabil în încăpe- 


Tea—poate... arbitrară—a gindului, tinutu! lui adevărat se întinde 
peste tot scrisul unor vremi din care S'a mărit inundindu-le. 


Criticismul englez—nu ca activităţi răzlețe, ci ca aspect 
statornic de literatură Incepe în jurul marelui Shakespeare. O- 
mul acesta, cum Suggerează Emerson, : adat prilej cîtorva ştiinţe; 


el a creat psihologie, Daia, antropologie; a deslânţult is- 
torie, istorie literară, esteti „ biografie şi a zămislit deabine- 
lea arta acela care constă în „transformarea obiectelor din jur 
în cîntec“ şi se numește: poezie, 


Dar mal presus de toate Shakespeare a născut pe lume: 


1 Shukespeare sau poelul : 


„a dal o nouă problemă melafizicel“. 


STUDII ENGLEZE 343 
342 VIAŢA ROMINRASCĂ ear Ai Fiii r E E Ari > 
ARII A a 


i traducerile 
-i revendică Germanii, cu Lessing $ 
here PA Schlegel, punet dealtfel promotor imho i igita. 
teraturi a Riaulul, Aceasta a aruncat chiar asupra Ang hai 
rea? că a fost cea din urmă—în sec. 19-—în ara pence E și 
pre gg x ra DĂ premi ži 7 doctorului 
j acul lu i 
n-a cei pie: Phonon poate, dintre veacurile literare, e şi un 
veac de criticism shakespearean. 
Ori, aceasta se datoreşte lui Dryden. e AEA 
Până la dinsul Shakespeare e un anonim. Bac pe 
meneşte, Ben Jonson o face numai cu multe pare —cu „Aaa 
văzut, Hobbes şi alţii nici rar pace: Bot ii prd herri 
cham îl omit în pomelnicele scriitor Pre as A A 
tica (1618) şi Despre poezie (1622), iar re: i god 
nolds 1627) îi consacră min 
O at nu s'a Strins rea în jurul acestul nume, 
rei sale nu s'a cules. 
m ae read pc dintăiu soi ee iarra ienee 
de Shakespeare, E o evidenţă shakespe pr a Ca Di 
oricît de inrudită cu cea a lui Ben Jonson pr pa A R 
ont Fletcher, atunci ciad, în 
mni ini arene l dramatice, ppe me Herea mes i pe 
i vechi, ela 
i pord Anei i hen imaginile Naturii erau încă prezente in 
el şi el le aşternu nu în mod laborios, ci fericit”, ast în 
Proeminenţa lul Shakespeare, în aceste cuvinte p 
igată. 
ze pie rr o critică cu aer, cel puţin, pino mea 
se înlătura bănuiala unui retorism de apologist mr E lan 
turea negativă pe care am văzut-o a criticism ot n 
despre Shakespeare. Intr'un fel şi într altul yaa g s 
ai apti = inlui- pu pe ot ore = a veacul: Airis 
„trivialului“, cum ştim, : 2 
Pol si orez adn Pa Ep aoe A 1 pe ahars 
lese, încărcate i s 
pr pa 19 marele istoric-critic Hallam şi după dinsul Ma- 
thew Arnold, —superstiție care a întreţinut numele Iu ară 
peare, cum focul—desigur nu... sacru— întreţine lemnul, c 
aae factură dramatică 
libertăţii, apoi, de creaţie şi factur r 
a Er aea n irg Je ginian TANN pe ej rasă 
re ca de o impletate. Dryden, i 
Es rotil, Biia ză în opoziție cu sterilitatea captat a poue 
ranceze. Lucrul era prea complicat ca să nu ridice lu A 
ontemporanul sãu, epigonul lui Rapin, autoritatea er 
atunci Rymer, ia ia adversă, In Scurtă priv r rora 
Tragediel, „cel mal prost critic englez", cum îl numeşte a Em 
burry, cum îl dădea Macaulay, se revoltă că Othello A gru 
la faţă cind o tragedie nu poate avea decit eroi albi (sic); | 


aci deduce că Shakespeare avea cel mult talent de comedie, şi 
il pune la carantină in portul cu linii drepte şi reguli de acu- 
rateţă al tragediei franceze, Discipolii urmează. lucă din 1694 
Gildon în Cftteva reflexii asupra vederii scurte despre trage- 
die a lui Rymer şi o încercare de a apăra pe Shakespeare, 
susține ca „pată nobilă iregularitatea lui Shakespeare” contra 
„gravilor pedanţi ai vremii“. John Dennis, deşi elev al lui Ry- 
mer, În /mparțială critică îi urmează. in schimb Lewis Theo- 
bald crede în reguli. Abil, Pope, deşi clasicist fervent, crede 
prea mult în zeu ca să nu-şi uite o clipă idolul: la fel Ad- 
dison, în Spectatorul său: „criticii noştri rămin nesimţitori fap- 
tului că e mai multă frumuseţă în opera unui mare geniu ne- 
cunoscător de reguli, decit în aceia a unui geniu mic ce le ştie 
pe dinafară .. Inimitabilui Shakespeare...“—E vocea lui Dryden 
după citeva decenii. Dr. Johnson, autoritatea vremii, îi dă ul- 
timul accent şi punctul pus de el e aşa de definitiv că închide dis- 
cuția, Nu vom face decit să amintim „controversa de 60 de 
ani“ a sec. 18 în jurul știinţii de carte a lui Shakespeare, Pri- 
cinnită de afirmarea lui Ben Jonson, tot Dryden dă in ea nota 
justă : „aceia ce-l acuză că i-a lipsit Invăţătura îi fac cel mai 
mare compliment: el era învăţat în mod natural; nu avea ne- 
voe de ochelarii cărţilor ca să cetească Natura“, 

Dar criticul englez pune la cale o desbatere mai intere- 
santă : nucleul creației shakespeareane, caracterele sale. Nici o 
aluzie la ele până la dinsul, Caliban, Falstaff, King Richard, 
Henry IV, răsar din paginile sale in uimitoarea lor arhitectură. 
E rindul ultimelor pâtrare din sec. 18 şi al întăiului din sec. 19 
să recolteze. Joseph Warton în Aventurierul (1753—4) consa- 
cră 5 essay-uri Furtunei şi Regelui Lear. Lord Rames în Ele- 
mente de criticism (1762) discută—reluind pe Pope din pre- 
fața Iliadei — adevărul naturii în Shakespeare. Willisem Richard- 
son în Analiză filozofică şi ilistrație a cîtorva caractere de 
samă ale lui Shakespeare îi închină prima carte de critică la 
1774. lar Observații asupra cîtorva caractere ale lui Shakes- 
Peare de Thomas Wately apar în 1785. 

Coleridge cu idealismul mistic al lui Schelling în Urme li- 
ferare închinate lui Shakespeare, în a cârui operă „ca în să- 
minţa plantei, e o vitalitate care creşte şi se desfăşura dină- 
untru”, şi Hazlitt cu ale sale Caractere shakespeareane apar. 


Cu dinşii secolul 19, dela Charles Lamb şi Pater, la Bagehot 
şi Bradley, 


„Protetul unei noi stări de suflet, maestrul mărturisit al 
poeţilor şi oamenilor de litere celor mai caracteristici ai vea- 
cului 18, Dryden a contribuit mai mult ca oricare scriitor en- 


glez, prin urmare, la a da exemplu şi ton criticismului aces- 
tul veac“, 


1 Vezi notele la lraducerea Iliadei. 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Meritul lui—nu vină, nu contradicţie—este că : fiind fixat 
deabinelea, cu un geniu adinc şi o vastă erudiție, pe tărimul 
unui lung şi clasic trecut literar, el arată nu mai puţin şi cheamă 
vremile ce au să vină. 


In vechea Eladă se găseau la răspintii statui ale divinu- 
jul Mercur: soclul odihnea bine pe pmintal vechiu al ţări! gre- 
cepas dar mina zeului, îndreptată inainte, arăta calea trecă- 
torilor... 


Dragoș Protopopescu 


INDEX BIBLIOGRAFIC 


Bosonquat : History of Aeslhellc. 

Butcher : Arisloile's Theory of Poetry and Fine Arl. 

G. Ch. Collins: Essays and studies. 

Spingern : Crilicism of Renaissance, 

Critical Essays: Oi Ihe XVII century (ed. Spingarn). 

Dryden : Essays (ed. Ker). 

Hamellua : Die Kriiik în der Engl. Lileralur des 17 uni 


18 Jahrhunderts. 
Dr. Johnson: Lives of the Poets (Dryden). 
Weselman : Dryden als Kritiker. 
Saintsburry : Life of Dryden. 
s : History of crilicism in Europe. 
Q. S. Collins: Dryden's Theorie und Praxis. 
Sherwood: Dryden's Dr. Theorie and Praclice. 
Bohn : The Derelopmen! of Dryden's criticism., 
Fry : Dryden and lhe canons ol 18 century. 
Gayley- Scot! : Methods and materials of Ii. criticism. 
Ww. Koight : The Philosophy of Beaulilul, 
Ward: Combridge History of Engh Lileralur. 
D. Nichol Smith: XVII cenlury Shekespeare criticism. 
r Essays of Ihe 19 century. 


D. P. 


bumini și Umbre 


Am închinat iubirii trecătoare 

Printuri de suflet şi seintel de rime, — 
insingerate jerbe funerare 

Pe un mormint în care nu e nime.. 


Lă 


Ades vorbeşti de lună şi de stele, 
Ți-i glasul blind şi ochii de ispită, -- 
Dar porţi in suflet pururi încolţită 
Săminţa aspră-a suferinţii mele, 


ha 


Surtsu! tău fugar ca o scîntee 
Ades mă face să tresar de frică: 
Te ştiu capricios ca o femce, 
Pertid şi alintat, — ca o pisică. 


| 


lubirea ta nu creşte şi nu moare, 

Ci totdeauna-i rece şi egală, — 

E ca o floare artificială 

Pe-o pajişte cu maci arzind în soare- 


Nu-mi stringe mina, — mina mea € frece; 


Surisu-mi, e surisul resemnârii ; 
Azi fiecare clipă care trece 
Se pierde 'n apă tulbure-a uitării. 


Pe zi ce trece "ţi samân tot mai multe. 
Aşa, izvorul ce s'aruncă 'n baltă: 
Se-amestecă cu milul laolaltă 

Şi "n loc să spă apele verzul, — 

Işi tulbură izvorul apa lui. 


Mă urmăreşti ca pasărea de pradă, 
Mă iscodeşti cu ochii reci şi răi, — 
ŞI uiţi că, dacă 's urme pe zăpadă, 
Noroiul e lăsat de paşii tăi... 


Te văd mereu ca `n clipa de pe urmă: 


incremenit în capul scării, 
C'un zimbet încrustat în colțul gurii, 
Şi 'm ochi, — tăişul crud al nepăsării. 


m LUMINI ŞI UMBRE 


Azi ma privit mai lung un trecător 
Şi m 'am uitat în faţa lui cu ură: 
Mi se părea că, din grădina ta, 
Pe-ascuns, o floare cu privirea fură... 


» 


Pleci ochii şi te uiţi în altă parte, 
Privesc în lături ca o vinovată: 
opas gind ce ne 'nfrățea odată 

Ne "'nduşmăneşte-acum, şi ne desparte, 


Străbunii mei cuminţi ce dorm în sat 
In ţărna melancolicei Moldove, 
Ce-au scris cu brazde negre pe ogor 
Și în ceaslov cu tremurate slove, — 
Atita moştenire mi-au lăsat : 
Amarul mut din sufletele lor. 


Otilia Cazimir 


ier mare și o casă boierească dela 
š e acapta veacului trecut 


te şi nu încape 

se căsătorise cu bunica din dragos 

P n ia intăil ani pre og se vpe Ap 
use : j , 

e aee cer a creşterilor nu a putut decit pei po. 

ducă efectul, căci atit firile cit şi creşterile lor erau cu 


El era un copil al naturii, cu prea pever, r a 
în copilărie şi in prima ținereţă urii n-a Ea trăi mra A a ei 
instinctele şi aplecările lui fireşti. n incapabil de dat 
inciuna, iubind numa 
trigă, urind şi dispreţuind minciuna, ai 
cuib tară bos la inimă şi milos, deşi kie EEP ei 
parayi dar nepismatareţ şi, încă din tinereță, „AA teară 
minie, lateligenţa lui nu trecea peste mijlocie, onora 
Por ra indulgent sira romi Pony S-ata rii vă 
i din cele auzite, sin rosie 

e arad Serge frumos. Nelacom de bani, dar g pod 


dică într'unul 

bunica fusese crescută în Fanar, a ture 

din Sarpe a mai rafinate din lume, par copen ve tata 

ățămint, i se întipârea în minte două ax ei eta Ta 

ti să se ferească cu străşnicie a-şi da gin a ane 

ain otrivă să-l ascundă cu cea mai mare y hat m 
Di pe căi piezişe se ajunge cu siguranţă 3 


* Din volumul „Aminiiri” care se află subt presă. Vezi şi No. 8. 


UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 349. 
a ORAS S 


în care, de mic, era deprins să intrebuințeze minciuna ca armă 
de căpetenie, atit în apărare cit şi în agresiune, un centru în 
stirşit care alcătuia cea mai adevarată şi mai neîntrecută acade- 
mie a intrigii. 

Trebuie insă să declar că bunica nu era nici falşă, nici in- 
trigantă, nici minciunoasă. Dar nu-i plăcea să „zică lucrurile pe 
şleau“, cum obişnuia hatmanul, ci bucuros lasa ceva de gicit in- 
terlocutorului ei. La caz de nevoie ştia să croiască o minciună, 
nu moldovenească, necioplită, cusută cu aţă albă ci una elegantă, 
plină de artă, grecească, lustruită, poleită. De loc nu a lasat re- 
putaţia unei intrigante, ca alte cucoane de pe atunci, nu numai 
fanariote, dar şi getbeget moldovence, însă cind era vorbă să-şi 
2demenească soțul la împlinirea vre unei dorinţi a ei, pe care o 
ştia potrivnică principiilor, obiceiurilor şi aplecărilor lui, se pri- 
cepea, spre a-şi atinge scopul, să intoarcă feliu de feliu de Şuru= 
buri minunate. 

Bunica era o cucoană mare (une grande dame) în toată ac- 
cepţiunea cuvintului ; amabilă, cu desăvirşire stăpină pe toate for- 
mele politeţei celei mai rafinate, avind simţul inăscut al „cuvi- 
inților” şi înzestrată cu un tact deosebit. Unul din dictoanele ei 
favorite era: On n'est jamais assez poli. (Niciodată nu eşti des- 
tui de politicos). i 

Dar era cam sacă la inimă, egoistă, dominatoare pănă la 
tiranie, necruțătoare faţă de cei ce-i erau supuşi şi, în momentele 

minie, capabilă de acte de o asprime exagerată. Apoi, lucru 
straniu, cu toată netăgădulta-i şi strălucitoarea-i inteligență, prea 
adesa lipsită de simţ practic şi chiar de bun simţ. 

Apoi iarăşi lucru straniu, acea fiinţă Iperinteligentă, care, 
pe deasupra, mai fusese crescută în casa unui părinte renumit 
pentru vasta-i învăţătură şi care mal poseda şi un frate, Neculai 
Manu, privit pretutindeni ca un învăţat în toată puterea cuvintului, 
era cu totul lipsită de cultură: deabie ştia să cetească şi să scrie gre- 
ceşte şi vai de scrisul şi de ortografia ei! Vorbea curgător fran- 
juzeşte, dar cu oareşicari grecisme, Spre exemplu, baga cite un 
en Înaintea tuturor verbelor active sau pasive. Nu zicea: il a 
dit, je vois, tu te trompes, ci il en a dit, j'en vois, tu Yen 
trompes şi alie asemene particularități comune multor persoane 
din epoca ei care fusese crescute în medii greceşti. Pe urmă in- 
Vațase a ceti franțuzeşie şi a vorbi romineşte foarte curgător și 
nu prea incorect, dar cu un accent foarte pronunţat şi ameste- 
cind pe ici şi colea cuvinte greceşti. Enigma este cu atit mai 
stranie cu cit această femeie atit de incultă avea aplecări inte- 
lectuale şi-i plăcea mult societatea barbaţilor culti dela care 
putea să înveţe ceva, Ateistă convinsă, discuta bucuros despre 
religie şi, dacă zicea lucruri crude despre popi şi despre ceremo- 
niile religioase, din gura ei nu ieşiau niciodată absurditaţi. 

Ciţiva ani după aşazarea ei în Moldova, bunica făcuse cu- 
noştința unui jezuit lepadat de călugărie, ajuns în leşi nu știu în 
urma căror împrejurări şi pe care îl numea: le pere Daniel. | 


350 VIAȚA ROMINEASCĂ 


1 tot!) şi-l 
tia (cumplit de puțin lucru era ace x 
pipare ingena ian deosebit de Invațat. Povestea cum js 
trecea cu dinsul argae i ri eg ee pissi e: eng mm 
i Je religii sisteme de £ 
rare bineinjeles cå și crai jetu eci = hira 
convins. „Dela dinsul“, zicea ea, „Înv Ke ealik coins a 
universului ca dumnezeul meu“. „Mozozo = pent siouai 
dumnezeul lui Franculica!“ (Acest pe 
ret premiera al ei, foarte parans erai regia n rare A mea 
i adăugia, ca dovadă a interesului ce- i 
arce iure era nu anant mire e aapa maem as 
usturolu şi că, dacă nu ar 

se tnt, nu kak fi suferit niciodată în proximitatea ar 
Bunica era o epicuriană În toată puterea cuvintulu Aa 
clama că viața este dată omului pentruca aaa pn Aa Ee 
multe bucurii e ae per Ata ni pe pah = ee 
frumos, nimica prea cat pen b Aare re 

ca a ei mai ales nicăiure nu se 

pir prag că a învăţat pe moldoveni cum, să mănânce şi 


apr Bunica avea cultul frumuseții: un barbat și mai pre că 
meie nu putea comite pacat mai mare decit acel br L 
cut sau mai ales neplăcută la privit. Nu erori ratb pa 
decit slugi frumoase. Dela început nu a primit i cere 
țigance, din cauza pielei lor smolite care-l aria aet maraga 
tetic: era totdeauna încunjurată de un adevarat $ “tipare 
dovence frumoase, nelepădindu-se de acest obicelu eră Aa pret 
Soarta acestor fete nu prea era de invidiat, căci da Aare 
nică cătră cele care erau supuse, o slujeau bine şi ai a poa 
să fse vire pe sub piele, palmele, bătăile ca pipor ş 
tele usturătoare curgeau pentru cea mai mică grepa > îi pool do 
Foarte mondenă, foarte cheltuitoare, mai iu n s jo aked 
cărți. Averea hatmanului fiind atunci foarte mare tm gară 
„racla tane Re ping alba lene abuzind de a- 
cheltuiască cît I plăcea. g N b 
moare libertate, mai ales în privința jocului = mi bri? 
zuse silit să stringă balerile pungii, tixindu-i pentru 


Basarabia. 
£ le stui jezuit lepada! de rasă în A 
Acuma arreko, oe Baaren w fr varen împreună cu tenre Bi cală 
nea p aai g up ean ner doamna Da, Donini amabila mea gez- 
prn taig ger a tanai alatai la Bälji şi fusese profesorul pū- 
rinlelul său. 


-_ —. DE 


UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 351 


plăceri o sumă hotăritä pe fiecare lună, Deşi această sumă, mai 
ales pentru împrejurările vremii, era foarte ridicată, nu ajungea 
niciodată cheltuitoarei şi neordonatei hătmănese. Din această pri- 
cină se iscau neconțenite certe între soți, în urma cărora de o- 
biceiu hatmanul plătea, iar cînd nu plătea, cucoana Frosiniţa fä- 
cea datorii care, la moartea bunicului, se suiau la respectabila 
sumă de 32.000 de galbeni sau 375.000 de franci în aur. 

Chestiunea bănească era departe ue a fi singura asupra că- 
reia soţii nu se ințelegeau. Pe cind hatmanul era cit se poate 
de evlavios, mergea la toate slujbele bisericeşti, ținea toate pos- 
turile, se spovăduia nesmintit de două ori pe an, am văzut că 
bunica nici nu credea in Dumnezeu și chiar îşi bătea joc de nu- 
mele lui. Și de oarece pe acest capitol hatmanul nu şugula şi 
pretindea cu tot dinadinsul ca toată casa să-l urmeze pilda, se 
isca mare gilceavă Intre cel doi soţi şi bunica era silită să se 
supue, deşi cu cea mai mare şi mai vădită rea voinţă, 

După o noapte petrecută la vr'o adunare, la ea sau aiurea, 
după vr'o partidă de preference sau de alt joc, mai puţin ino- 
cent, care ţinuse până tirziu după miezul nopţii, trebuia, dumi- 
nica şi în zilele de sărbători, să se scoale inainte de ziuă, iarna 
pe ger sau pe vifor, spre a se afla la biserica Sfintului Spiridon 
chiar la inceputul slujbei. 

Hatmanul trimetea soli peste soli la uşa camerei de toaletă 
a hătmănesei, pănă cind aceasta se hotăra să iasă spre a intra 
în careta de mult trasă la scară. Dumnezeu ştie cite palme, 
cite lovituri de papuc şi cite cuvinte de ocară aveau, în aseme- 
ne ocaziuni, să inghită, în fiecare dimineaţă de duminică sau de 
zi mare, bietele fete frumoase care o ajutau să se imbrace! 

O scenă asămănătoare se petrecea în acelaş timp în odaia 
băieţilor, pe care moş Poruşnic, un bătrin boieranaş care, In vre- 
mea cind bunicul era hatman, îndeplinea slujba de porușnic (lo- 
cotenent) al hătmăniei (un feliu de adjutant), avea acuma datoria 
neplăcută să-i trezască, Moş Poruşnic, ieşit de mult din slujbă, 
era om de încredere al hatmanului, ţinut în casă şi primit la 
masă. Se ducea pe rind la patul fiecăruia din băieţii fostului său 
şef, il scutura şi, cu un glas sfirniit, ieşind dintr'o gură lipsită 
de dinţi, rostea cuvintele: „Cucoane Răducane (sau Alecule sau 
Lascarache sau Mitică), scoală ! Cuconu-i gata, trăsurile sint 
trase la scară, îi tirziu, acuş începe slujba“. Dar băieţii, plini 
de somn, răspundeau fără respeci pentru persoana veteranului : 
„Fugi, moș Poruşnic ! Du-te la Alecu (sau la Lascarache, ete.)“, 
mai gratificindu-l uneori şi cite cu un picior. ŞI scena se re- 
peta de mai multe ori, până ce uşa se deschidea şi se auzea gla- 
sul răstit al hatmanului strigind: „Cinilor ! Nu vă este ruşine ?* 
intervenţie care avea darul să facă ca fiecare din ei să sară ime- 
diat din pat. 

Aproape tot atit de neplăcute erau bunicii aghiazmele şi 
rugăciunile pe care preutul venea să le facă acasă la hatman, la 
fiecare zintălu, ajun sau alte prilejuri obişnuite la noi. Popa, în 


352 VIAŢA ROMINEASCĂ 


timp de vreme rea, mai ales în cursul posturilor celor mari, ve- 
nea cu ciubote unse cu untură de peşte şi dupăce mincase ustu- 
roi, două miresme deosebit de antipatice odoratului ipersensibil al 
bunicii. Deoarece hatmanul n'ar fi tolerat ca vre unul din mem- 
bril familiei să lipsască dela rugăciunile sau dela aghiazmele 


cauțiunile. Punea în dreapta şi în stinga ei pe cite una din fe- 
tele de serviciu, care ținea in mină cite o farfurioară pe care 
ardea un câlugăraș sau lemn de odogaciu (aloes) şi, din cind 
în cind, cucoana Frosiniţa aducea cu mina fumul mirositor spre 
nasul ei clasic, strimbind dintr'insul şi scâpind cu jumatate de 
glas cite un: „Kako kronona i 

Şi popa venit cu aghiazma nu ieşea curind din casă, căci 
cu toată curăţenia exagerată a bunicii şi cu toate precauţiunile 
luate, greu scapai de insecte în acele vremuri în care zacherlina 
şi celelalte arme moderne împotriva lor erau necunoscute. Hat- 
manul primbla pe preut prin toate ungherele infectate, recoman- 
dindu-i să stropească cu deosebit de multă aghiazmă cutare sau 
cutare loc. „Aici, părinte, aici sint multe i= Va puteţi închipui 
disprețul şi scirba cu care eleva părintelui Daniel urma această 
procesiune | 

Hatmanul mai silea toată casa, dealmintrelea cum era obi- 
celu obştesc, să ţie cu cea mai mare rigoare toate posturile a- 
nului şi dumnezeu ştie dacă ele erau dese, lungi şi aspre aşa 
cum se țineau atunci ! Grozav era mai cu samă cumplitul post 
mare de şâpte săptămini. Şi până şi copiii deabie înţarcaţi erau 
puşi la post; de acela mureau în primavară ca muştele. Bunica, 
silită să le ţie şi ea, avea recurs la toate meşte şugurile gastronomiei 
celei mai rafinate spre a le face suportabile, dacă nu sănătăţii, 
cel puţin gustului. 

Cu tot egoismul ei, bunica era foarte generoasă şi binefă- 
cătoare ; această generositate era adesa rău plasată, obiectul där- 
niciei sale fiind de multe ori nu acel care era in nevoie ci acel 
care, prin mâgulire, îi ciştigase favoarea. ȘI de loc nu asculta 
în această privință sfaturile altora ; la observaţiile cele mai drepte 
răspundea: „Etsi thelo, etsi kamol (Aşa vreu, aşa fac), un 
principiu deahteliu destul de general pentru ea. Dar fapt este 
că nimica nu-i plăcea mai mult decit a da. Hrănea o mulţime 
de saraci şi căuta cu cheltuiala ei orice bolnav ii cerea ajutor. 
A înzestrat o mulțime de fete, înlesnindu-li astfeliu facerea de 
căsătorii bune. Una din acele facind pe lingă ca serviciul de 
cameristă, o nemţuaică din leşi numită lulia, deosebit de frumoasă 
şi foarte cuminte, à fost, cu aju'orul ei, căsătorită cu un barbat 
care încă sub Mihalu Sturdza avea o situaţie onorabilă, iar după 
Unire a ajuns primar al oraşului leşi şi chiar ministru. 

Hätmäneasa numai blindă nu era; accese de minie vădită 
ca soțul el nu avea, dar era fără milă pentru acei pe care li du- 


i Injurătură grecească inocentă, de salon, peniru uzul damelor. 


udă AA a aa n lezi 


UN DOER CASĂ BOJÈKEASCA 353 


paag poran Ace nemulţămească, Trata cu batae atit pe slugi, robi 
zilnic în caii și eco ara pri execuții se intimpla 
i e fără cruţare. Atit tata i 
şii mei cit şi foştii robi precum şi alți ae 
trase în această privință o fr se ele y dieta ae ră 
plăcută, pe cînd cu toţii işi parea ea cit se poate de pujin 
inte de hat 
mai mare drag. Bucatarii casei a gioas aiman ca cel 
y au vestiți, dar vai d 

aveau nenoroci . 3 e ei cind 
, de puț rea să greșască vr'un feliu de bucate, macar cit 

n lume, cu toată amabilitatea şi 

- politeţa 
aa er pai Baa m ana d 
e au trăit multă vreme în aminti A 
x kaara Ss spre exemplu, complimentul făcut airn pa ana 
imbrăcată in alb de dar negricioase, care venise să-i facă vizită 
Follette La remi ap pia d picioare: „Quelle délicieuse 
fait ung a er n dans du mie + ma chère, on dirait tout-ă- 
ne Înţâles cà avea grijă să facă asem 
e 

Di aigra unor persoane mai slabe în agrar ne 
era aşa de aahei y iEn ra cu dinsa, dar atunci răutatea 
aveai cum să 1 supei. udă în cit era greu s'o alegi şi nu. 

stfeliu, mamei mele, care avea 

reputați i 

și „iasă, a peog la un bal, la palatul ranan păi la Ara 
niseată 8: a! in dreapta şi din stinga, pe noră-sa rămasă pot 
pa: otoliul ci: „Quel beau marbre!* 2 "= 
da rudliieg deea pe mai răutăcioasă ce se 
drie a mamei: d concentrate, 
o statui: “pnl ame să te superi, fiindcă 


putea 
nu lipsite de mìn- 
eşti asamanată cu, 


+ 


Bunicul petrecea i A 
Goliei, vara şi toamna T DaT părințască din leşi, în strada 


leşului, iar pe urmă a in, care atunci ţinea de i 
trecut : finutul 
îmi aduc foarte bine la eee era al Fălciului, De cea dintăi 


a di ` 

eah siipi de lemn, încăperi ară rm pă y AE prilbe a ra 

ratia i roza lar în dosul casei, se afla una din c aero 

rara grădini boiereşti ale leşului. Pe urmă af i ea 
ul „Château aux fleurs“. pizza a 


ecum am aratat mai sus, la int ici 
Viena, în toamna anului 1806, ruşii au intrat p karppi 


nut-o ocupată, im 
> preună cu 
cînd ne-au părăsit luindu-ni ara a PE 1003; 


1 Ce deli 
eşli o muscă îi pere toaletă porți astăzi, 


scumpa mes, s'ar zi 
Ce mermură frumoasă | de 


i pE m 2: H i Mi, aa 
354 VIAŢA ELE i A | UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 355 
————— e H ———————————————————————— 


Se poate zice că, sub acea ocupaţie rusas:ă, s'a întemeiet 
în leşi ceiace se chiamă viață mondenă, inflorind însă odață cu 
ea adulteriul, despărţeniile şi jocul de cărţi. Bolerimea cea mare 
a adoptat atunci, pe cit i-a fost cu putinţă, modul şi formele o- 
bişnuite de traiu în lumea mare din statele apusene, schimbare 
in parte pregătită de emigraţii şi emigratele din Franţa, oploșiţi 
în ţările noastre în urma revoluţiunii franceze în calitate de pro= 
fesori, de guvernante, de frizori şi de bucatari. Armatele ruseşti 
au contribuit şi ele la această evoluţie în traiul boierimii, ajutind 
nu puţin la depravarea moravurilor şi... iutroducind în leşi dan- 
surile apusene. In arhiva ocirmuirii ruseşti în Principate în cursul 
acelei nenorocite ocupaţii, arhivă care se află la Chişinău, se gă- 
seşte un mic dosar, cuprinzind numai citeva file, din care re- 
zultă că octogenarul mareșal cneaz Prozorovski, un barbat dealt- 
mintrelea absolut cinstit şi foarte religios, a scris la Peterburg 
meşterului de curte Narişkin, pentru a-i cere să trimată la leşi 
un dansator al Curţii care să dee boierimii lecţii de dans. Na- 
rişkin i-a şi trimes pe dansatorul Ivanov, cu învolre să stee un 
an întreg în leşi. lar boierii se vede că au fost atit de încîntaţi 
de el în cit, la expirarea anului, au ademenit pe Prozorovsiki să 
scrie din nou lui Narişkin, cerindu-i să prelungească invoirea 
dată lui Ivanov, lucru ce i-a fost refuzat. 

Toji „boierii purtau atunci costumul oriental : anteriu, briu 
de şal, şalvari (care nu se vedeau sub anteriu), conteş şi giu- 
bea; în picioare meşti ŞI papuci, iar pe cap işlic. La baluri însă, 
unde nu jucau decit cei tineri, aceştia purtau ciubote de piele 
fină, roşie sau galbănă. Dacă acest port putea să şadă bine a- 
celor bătrini şi maturi, cadrind cu bărbile lor cele lungi, ni pu- 
tem închipui că era departe de a avantaja pe cei tineri, poalele 
giubelelor fluturind în vint cind valsau, invirteauo polcă sau bă- 
teau o mazurcă, astfeliu că comparaţia cu uniformele străluci- 
toare ale ofițerilor ruşi, ce vrind-nevrind erau ademenite cucoa- 
nele s'o facă, nu putea decit să fie in defavorul tinerilor pămin- 
teni şi ni dă cheia multor câlcări de credință de care cronica 
scandaloasă a acelei vremi povesteşte că unele din ele s'ar fi 
făcut vinovate, ` 

Bunica deci, dela începutul căsătoriei sale, a avut pe cine 
să ospăteze şi să intreţie la masă şi la adunări, unde să facă să 
strălucească frumuseţa şi spiritul ei, mai cu samă cu cine să 
ri partide de cărţi, lungi şi păgubitoare pentru punga hatma- 
nului. 

Ofițerii ruşi, găzduiţi prin curţile boiereşti, erau primiţi pe 
picior de prietenie, în curind chiar de familiaritate în familiile 
pămintene. Toţi boierii erau departe de a fi rusofili, mai ales 
după un contact mai prelungit cu oștirea împărătească, dar teama 
de puterea impărăţiei era mare şi, apoi, erau creştini pravoslav= 
nici, Prezenţa acelor ofițeri în casele boiereşti a ajutat mai cu 
samă la încetarea recluziunii femeilor şi a înlesnit mult liberta- 
tea raporturilor din toate zilele între cele două sexe, Vizitele fă- 


o. v 


ați femeilor în cursul zilei, mesele la care luau 
rea beri cucoane, obiceiul de a primi musafiri apr după 
masă, balurile, scrisorile dintre barbaţi şi femei pentru a das; & 
primi sau a refuza invitaţii, spre a se scuza re d gb ps s 
vr'o una primita şi cite altele, —toate contribuise x p 
barierelor adunate În Moldova de atitea secole uoce ne ti şi 
fanii TO aae sa Te AR e cete el emite că forma 
brăcămintei femeiești şi a traiu epoci 
exterioară a vieţii a început să se schimbe ou Rara saad Ee 
din pacate cu dinsa şi o e ta ami e reci pa 
nedespărţită de o atit de lungă onupai si oe ae 
mată apārținind unei ţâri corupte ş boig seat mitats, + SO 
birea legâturilor căsniciei şi lăţirea pat i ea e eya Maat det 
cit urmările fireşti şi inevitabile ale ace po apagara na 
Cind hatmanul s'a căsătorit pentru a u geba Karaan 
Bohotin numai curtea cea veche, clădită - ar peo -s 
băneasa Maria Roset, adică un şir de pa dp diferă cre 
rte strimt, cele două dela mijloc fiin părții 
n tre mai prin cite o şăliţă. Ele există y anae era 
fereşti mici, cu gratii de fier şi uşi intr'un acri A pie 
incunjurată cu un zid de bolovani destul de inalt, e = E = 
terezuri care, în faţă, trăieşte şi astăzi. Dealungul zi ma = 
atlau şi se află incă acuma, dar spote eri pini fe 
i tăria era aşaz , 2 k 
jr DE a tate de a ajunge pe masa stăpinilor tre- 
| să a întreagă. 
oi Ca Duca pir pre curte sărăcăcioasă € tito; 
fără de verdeață împrejurul el, ea a declarat gara: "e - e 
va n OES pere peri île pe bre pate fi sădit o 
este 
ep poli: zi înveselirea privelişti. Şi el, cu totul re iar yre 
Ei i st început clădirea curţii celei nouă, cu E nea ee 
vi 2 două odăi jos şi patru sus, la care mo;u-meu $ c mie 
Jz git mai tirziu alte trei camere, tot $45, paaa m a ia 
E ducată clădirea înfăţoşind un suiş pronunţat, dela faţă sp 


dosul ei. j ădinar neamţ care a plănuit 
Totodată s'a angajat un gr miazăzi, o m 
i ogrăzii, în partea despre , 4 
nl f spre pe ia 'ă la française, cuprinzind we tra- 
dar prea fru Această grâdină a pärut insă în cu 


mms bavuz cu țișnitoare. —. 530, împrejurările au de- 
icti. Cind, după 183), imp d 
er pier ist, sia dat jos partea zidiului despre apus, sau 


ini engleze şi s'a clădit o fiorărie mare 
Pe, Da A aE mărar copaci de alămii şi alte plante a- 


ainătate. : t 
m in keee me nouă: şădeau bunicii şi musafirii aproape tot 


i lul grec 
cea veche copiii cu Leonte, didasca 
pipote regi Bride Doctorul Roth, profesorul grisin, fiind 
4 Storit, locuia intr'o casă boierească afară din curte, 


Miu. 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ i 
S 


Musafirti erau totdeauna număroşi, atr mai ales de pa- 
tima vinatului : bunicul era un trăgător fără păreche in toată ţara. 
Vina şi cu ogarii şi cu prepelicarii şi cu copoii, făcea hâițuleli 
la iepuri, la sitari şi la capre, căci Bohotinul avea trei mii de 
fălci de pădure într'o întinsoare, mărginindu-se cu alte multe mii 
de fălci, mai ales mănăstirești, iar vinatul de tot soiul mişuna 
în codri, în cimpii, în luncile Jijiei şi ale Prutului, in stufăriile 
iazurilor, Şi bunicul a vinat până la sfirşitul vieţii, 

Cetitorul se va întreba fără îndoială cum, în aşa de pu- 
pe incăperi, se putea primi un număr mai mare de musafiri. 
nsă bunicii noştri aveau despre comfort idel mult mai simpliste 
decit noi. Era lucru stabilit ca boierii să fie adăpostiţi mai mulţi 
intr'o odaie, ceiace era inlesnit prin faptul că mobilarea odăilor 
era alcătuită aproape excluziv din așternuturi, adică din paturi 
de scinduri pe care se aşazau saltele de lină acoperite cu ma- 
caturi de cit. La părete se puneau perine de paie, acoperite cu 
eit la feliu, pe care se razamau perine mai mici, imbracate ca 
cele dela părete, dar umplute cu lină. O masă sau două, obiş- 
nuit de lemn de brad văpsit sau lustruit, acoperită cu covor de 
țară şi citeva scaune complectau, la începutul veacului trecut, 
mobilierul unei odâi de musafiri din oricare curte din Moldova. 

Paturile erau așazate dealungul păreţilor celor din faţa uşii 
şi mărginaşi cu aceasta, altidată de jur imprejurul odăii, rămi- 
nind liberă numai lumina uşii. In acest chip, intr'o odaie, să 
zicem de cinci metri pe fiecare lature, se puteau culca, pe pa- 
turi, dela şăse pănă la opt persoane, lar dacă se mai aşterneau 
saltele pe jos, celace se făcea totdeauna în caz de gloată, mai 
încăpeau Incă citeva. Şi pentru cucoane se proceda la feliu, O- 
dăile de culcare ale stăpinilor casei aveau pe atunci crivaturi, 
adică paturi de lemn indigen, lustruit şi lucrat după modelul pa- 
turilor din străinătate de stoleri nemți, unguri sau poloni. Mobi- 
lele de lemn de peste mare, mahon şi altele, erau extrem de rare, 
ele se aduceau din străinatate numai cu mare greutate şi cu mare 
cheltuială. Bunica, cu prilejul călătoriei sale de nuntă la Viena, 
cumparase citeva bucăţi pentru ietacul, salonul şi sofrageria din 
leşi. Cu prilejul bejeniei, între 1821 şi 1828, a mai cumparat 


UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 337 
———————— 2 0 CASA_BOIEREASCA O 3s 


Toaleta de dimineață a boierilor musafiri era necomplicată. 
Mai întăiu fiecare din ei aducea cu dinsul feciorul său particular ; 
un boier, chiar un bolerănaş mal cu dare de mină, s'ag fi privit 
ca desconsiderat dacă ar fi venit în casă străină fără de fecior. 
Dimineaja veneau, rind pe rînd, feciorii boierilor gāzduiți, urmați 
de clie un țigan sau de cite o țigancă a casei, care aducea o 
cofă cu apă şi feciorul aducea un lighean de alamă galbănă şi 
un ibric de acelaş metal cu gitul îngust, iar de umărul lui era 
atirnat un prosop cit o prostire. Ligheanul se aşaza pe un scaun, 
ibricul se umplea cu apă din cofă, feciorul dădea în mina boleru- 
Iul o bucată rotundă de sopon turcesc mirosind a mosc, ce-i fu= 
sese încredințată de cămărăşița curţii, şi boleriul venea ca să-i 
toamne feciorul apă, pe mini, pe care le spala, apoi işi spala cu 
ele obrazul, Cei mai civilizaţi din ei mal scoteau dintr'o cutie o 
perie de dinți şi un instrument alcătuit dintr'o fălioară, largă de 
mal puţin de un deget şi lungă cam de-o şchioapă, de argint 
Sau de balenă, cu minere mici de același materie, cu care işi rä- 
dea limba. Această toaletă ni se pare astăzi sumară, dar boie- 
rii de atunci nu se credeau de loc mai puţin curaţi decit ne cre- 
dem noi astăzi. 

Dată fiind prezenţa unor anumite utensilii, de formă arhaică, 
însă cu totul caracteristică, de ființa cărora îmi aduc aminte în 
letacurile şi în odăile de toaletă ale cucoanelor din generaţia buni- 
cii, am temelu a crede că toaleta lor era simţitor mai complicată, 

Se vede că generalii şi ofițerii superiori ruşi nu erau mai 
exigenţi, în ceiace privea comtortul, decit boierii moldoveni, căci 
am auzit adesa pe bunica povestind cum, după clădirea curţii ce- 
lei nouă dela Bohotin, a primit în vizită număroşi generali şi o- 
fiţeri superiori ruşi, 

Marele lux dela țară consista atunci în cai, trăsuri și mai 
ales in masă bogată şi —in această de pe urmă privinţă, precum 
am zis, Bohotinul ocupa locul de frunte în Moldova,—în slugi multe 
şi, la Bobotin, erau şi multe şi bine stilate; în sfirşit luxul mai 
consista în lăutari buni şi taraful dela Bohotin era vestit. 

Mulţi din număroșii vechili şi vataji ai bunicului erau, de- 


p : altmintrelea caşi acei ai altor mari case boiereşti, oameni de neam 
pepas pE şi = magie mau rd AR i nor A e hoi bun, feciori de boieranași sau de răzăşi sau oameni boieriți in ur- 
auna că, inain ptecarea lor in Germania, la „ÎŞI a- $ ma stäruinții hatmanului, cu boierii mici: pitari, medelniceri, jit- 
duc aminte de foarte puține mobile lucrate în străinătate, la niceri, şatrari, chiar sardari şi bani, etc.. Din urmaşii lor s'au 
leşi sat ŠA Bohotin. n Cu Sistemul descris mai sus, spre a ridicat, unii prin mijloace cinstite, prin muncă încordată, cinste, 
pu ete, a ae mana mulți, ajungea să dispui din bielșug de destoinicie şi economie, la stări frumoase şi au jucat oareşcare roi 
perine, de saltele, de oghealuri şi de albituri de pat. Și aceste politic în vremea domniilor regulamentare. Alții au ajuns şi ei 
erau, se vede, mai abondente decit albiturile de corp ale hatma- 


la situaţii şi stări la feliu prin mijloace necurate, prin furt, prio 
fraudă, prin înşălăciune și slugărnicie. Din nepoţii lor nu puţini 
ocupat-av, ocupă şi astăzi situaţii însamnate, ajungind chiar unii 

i sfetnici ai tronului. 
Nu trebuie să uit mulțimea clienților care mișunau în cur- 
„tea bunicului cași în acele ale tuturor boierilor mari de atunci și 
mai de apoi. O ocupaţie care absorbea o bună parte a timpului 


nului, căci după o catagralie ce o posed a lucrurilor din casă, 
făcută la 1807, constat că garderoba bunicului, cu toată bogăţia 
lui, era din cele mai răstrinse şi, amărunt tipic între altele: el 
au poseda decit şăpte cămeşi! Una din ele o posed şi astăzi; 
ce rău îmi pare că nu mi-a ramas nici un anteriu, nici un con- 
teş, nici o giubea, nici o păreche de meşti ! 


P 
niina a 


338 . VIAȚA ROMINEASCĂ 
358 VATA MOTE a 
era primirea în fiecare zi şi ascultarea dolean- 
lelt ppr aean a nevoilor oamenilor de casă, dictarea ape 
makia scrisorilor de rabie gs = span reci peer be 
re sau cutare interes al casei. € 
ps Hoba să ingrijască de interesele omului său de a yi 
cesta privea şi el ca o datorie să gb De ppt pă acea ga 
ocrotitorului său de cite ori acesta putea n e 
iutor. Aceasta fie că era numai vorba de un sfat, | 
roage aha de Indeplinirea unei misiuni cerind, cind l niaka 
istețime de minte, cînd indrăzneală mare şi dnan paee 
moarte, Printre aceşti oameni de casă se găseau unii e su 
tiri la minte şi foarte de bun sfat, alţii erau barbaţi ne X ti, 
in stare să treacă prin apă şi prin foc. Dacă ina: ue. și 
credința cătră stăpin nu era apanajul tuturora, mulţi din ci au 
frumoase pilde de devotament şi chiar de jerttă în interesul case 
F: pr vers E a in serviciul marilor boieri erau trataţi ra 
cinste şi, spre exemplu, cind erau in vristă matură, copiii ac 
rilor li ziceau, nu pe nume: Neculai, Gheorghe, lancule, vag i 
Marghioală, lieană, etc, ci moșu Neculai, mosu Ciu e, mery 
lancule, moșu Costache, mamă Marghioală, mamă eiai; etc.. 
Acelaş obiceiu mal exista şi în tot timpul copilăriei me A, i At 

Şi, după toate cite le-am văzut în copilăria mea H 
auzit dela bătrini din toate stările, dela țigan pânâ la logo! a 
nu era nimica sămănind a fudulie, a hauteur, în rapora a t 
tre boieriul cel mare şi omul lui de casă. Acesta era ae, az 
o familiaritate binevoitoare, adesa chiar atectuoasă. Boie - cea 
soția lui erau, în majoritatea cazurilor, nuni de căsătorie a e 
tejatului sau naşi de botez ai vrunuia sau ai mai multora ra 
copiii lui. Am cunoscut chiar cazuri în care gi rr d $ 
de botez al protejatului, nunul său de căsătorie şi naş e 
ai mai multor din copiii lui. Se stabilea astfeliu, între e eră r 
şi ocrotit, o rudenie spirituală, inființind legături de o oara son 
totul specială. Bine înţăles că nu am întenţiunea să gr & la 
se găseau şi boieri mari, de viţă veche, cu apucături fu m „e 
parvenit, care ar sta bine şi unui puternic aparținind på si pi 
nouă de astăzi, dar aceste erau numai rari excepţii. Mulţi din i 
însă erau barbaţi foarte accesibili măgulirii şi acei din oonan 
lor de casă cărora nimica nu li costa cind era vorba alge 
vr'un folos, întrebuinţau e succes măgulirea pentru a intra ma 
adinc în favoarea stăpinului. 

Am întrebat raci pe bunica cum îşi petrecea bena 
Bohotin cind copiii ei erau incă mici şi „din răspunsurile date K 
ea, mi-am făcut următoarea ideie de viața ce se ducea atunci 

în Moldova, într'o casă mare boierească : 

Mai niciodată nu erau fără musafiri. Toată lumea se scula 
relativ de dimineaţă.  Vinătorii, cînd era vreme de vinătoare, a- 
dică după ideile de atunci, aproape în tot cursul anului, plecau 
in zori de ziuă, luindu-şi cu dinşii un dejun copios. 


| 
| 
A 


a: 


ER 


UN BOIER MARE $I O CASĂ BOIEREASCĂ 


i 359 
———UN_BOIER_ MARE ŞI O CASA BOIRGASCA 3M 


Ceilalţi boieri se trezeau mai tirziu, iar îndată ce făceau ochi, 
inainte de a se spala și de a se imbraca, se aşazau turceşte pe 
pat şi li se aduceau dulceţi și apă, urmate indată de cafe tur- 
cească, Apoi veneau ciubucele, aduse de ciubucciul curții sau de 
feciorii lor particulari, aprinse gata, cu „Căimac cit un stog de 
fin” pe deasupra bucății de iască aprinsă. Mulţi din ei prefe- 
rau narghileaua, cu tigaia plină de tumbekiu aromatic, cumplit 
de tare, al cărui fum, după ce trecea prin apa din vasul de sub 
tigae, era dusă la gura fumătorului printr'un conduct flexibil al- 
cătuit dintr'o spirală, lungă de 3—4 metri, de sirmă subțire, în- 
vâlită în piele foarte subțire şi ea. 
îndată după dulceţi, cafe şi ciubuc, 
mal sus, 

Dejunul, zacusca cum i se zicea pănă pe la 1860, se lua 
pe la zece ore in sofragerie, iar după dejun se puneau la taifas, 
obişnuit cucoanele intr'o odaie, boierii într'alta. ŞI unii şi alţii se 
aşazau de preferință pe divanuri, mulți din e!, mai cu samă cei 
mai în vristă, turcește. Fiecare boler sau cucoană era nedespăr- 
ra, mătăniile sale ce necontenit, în chip ap!'oape mecanic, le 

a să-i alunece printre degete, uneori vreme de ceasuri. Acele 
mătănii erau făcute din materiile cele mai diverse: lemn de odo- 
gaciu, chiparos, fildeş, sidef, chihlimbar, cornalină, abanos, etc, 
adesa din două materii deosebite şi combinate, unele cu canaf, 


altele fără canaf, alcâtult din acelaş materie ca mătăniile, dar a- 
vind boabe cu mult mai mici 


Toaleta boierilor, care urma 
Sau nărghile, am descris-o 


Boterii fumau ciubuc după ciubuc, un ciubucciu stind necon- 
tenit in odaia de alâturi pentru a aduce un ciubuc aprins indata 
ce zuzea bătind în palme, procedeu adoptat atunci la noi obşteşte 
pentru a chiema slugile, pe care l-am mai apucat și eu, clopo- 
tele in copilăria mea fiind, mai ales la țară, o Taritate. Famau 
şi cucoanele, dar mai rar. Slujba de ciubuceiu, avind a ținea cu- 
rate şi a umplea ciubucele intr'o curte primind mulţi musafiri, 
era departe de a îi o sinecură. şi, cind numărul musafirilor era 
deosebit de mare, ciubucciul casei mai era ajutat de băieţi ciu- 
buccii şi de feciorii musafirilor, 

Boierii discutau mai ales asupra politicii, 
de a fi excluse şi alte subiecte : gospodărie, afaceri, amintiri, 
vinătoare, povestiri de tot soiul și cancanurile zilei. Erau în stare 
să râmie ceasuri întregi în acelaş poziţie pe divan, in meşti, cu 
papucii aşazaţi pe jos dinaintea lor. 

Cucoanele adoptase în timpul ocupației dela 1F06-— 1812 
aproape toate costumul european, numai cele în vristă şi alte 
puține excepţiuni mai rămăsese credincioase anteriului, şalvarilor, 
cațaveicii şi piubelei din trecut. Dela 1805 incoace aceste piese 
vechi de imbrăcăminte încep a dispărea cu totul din folle de 
zestre cari mu mai vorbesc decit de haine de modă. După spu- 

sele bunicii, îşi procurau de pe atunci publicaţii de modă fran- 
ceze sau vieneze. Ele bine ințăles vorbeau despre toalete, copii, 
gospodărie, cancanuri, discutau intrigile galante in curs şi sfar- 


dar erau departe 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mau fără milă zahar pe spinarea cazi aa Din cind în cind 
stăpina casei bătea în palme pentruca sofragiul să aducă dulceţi 
şi apă sau cafele turceşti (In odala unde se ţineau boerii, bă- 
ăile în palmă pentru aducere de cafe erau neasamanat mai dese), 

Citeodată se arata, la ușa salonului unde stăteau cucoanele, 
cămărăşiţa casei şi făcea sămn unei cucoant care se scula nu- 
mai decit şi dispărea cu dinsa spre camară, situată sub curtea 
cea veche şi care ocupa aproape jumatate din lungimea ei. Ina- 
intea uşii cămării se găsiau soba de fier pentru facerea dulceţi- 
lor şi materiile prime, mai speciale Bohotinului, pentru feliul de 
dulceţi ce voia să-l facă, pregătite de mai înainte. Aceste ma- 
terii, după cit imi aduc aminte, erau nufărul, cireşile amare, nu- 
cile şi trandafirii. Pentru aceşti de pe urmă bunicaa intrat mai 
pe urmă in mare concurenţă cu cucoana Sâftica Paladi, intăla so- 
ție a lui Mihaiu Sturdza care, după cum însăş mărturisea cu- 
coana Frosiniţa, a învins-o cu trandafirii de pe moşia ei Jijia, de 
lingă leşi unde, vreme de patruzeci şi mal bine de ani, mai toate 
cucoaneie din capitala Moldovei îşi făceau roduzaharui, şerbetul 
şi apa de trandafir. 

Ape feliu de feliu şi după cele mai minunate rețete țări- 
grădene se făceau şi la Bohotin; erau vestite în toată Moldova 
şi şpiţerii din leşi s'au rugat de bunica să-i iînvețea je face. in 
intinsa camară se găseau bunătăţi pe cit de minunate pe cit de 
deosebite şi în citimi urieşe. 

Limba de conversație era acea grecească care, în relativ 
scurlă vreme, a fost înlocuită cu acea franceză. Mai multe din 
cucoane vorbeau de pe atunci tranţuzeşte în chip curgător, căci 
profesori şi guvernante franceze se găseau în ţară încă inainte 
de începutul secolului trecut, goniţi până aici da revoluţia fran- 
ceză. Mulţi din”acei profesori erau sau barbaţi de meserie, clerici 
şi laici, sau barbaţi de neam bun cu cultură, dar nu lipseau nici 
aventurierii cu numele de profesori, ce şi-l dăduse numai ei in- 
şişi, iar în ţara lor fusese coafori, actori, bucatari sau simpli ca- 
valeri de industrie. Printre guvernante erau dame aparţinind şi 
celei mai bune nobilimi franceze, pe care o lipsă totală le silise 
să ceară mijloace de traiu unei creşteri ingrijite şi unor cunoştinţi 
deosebit de intinse şi de serioase pentru vremea de atunci, 

Intre două și trei ceasuri după amiază se intorceau de o- 
biceiu vinătorii şi lumea se punea la masă. Aceasta era din cele 
mai variate şi din cele mai copioase. Bunul-meu stăpinea moşiile 
Bohotinul cu Colţul Cornei şi Hiliţa la Fălciu, Căluţul la Bacău, 
Tureatca, Mirenii, Dragoslovenii şi Hudeştii Mici la Dorohoiu, Plo- 

nii la Suceava, Mihalaşa, Horbova, Stodolna şi Frăsineştii în 

sarabia, adică peste tot 14 moşii. Și bunica ţinea morți să 
albă, la mesele ei, cite un feliu de bucate, sau cite un mezelic 
sau macar un desert pentru fiecare moşie. Vedeţi deci că o masă 
la Bchotin nu era lucru de glumă. 

Bunicul avea în pivniţile lui vinaţuri minunate, căci poseda 


vii în podgoriile cele mai vestite din ţară : la Panciu, la Odobeşti, 


F 


o EREU | 
_______ux some mbebĂlb atleți 361 
la Cruce, la Spări Copou AN a deta Marmora, pe 
Bobota, A See pi pgi e buch Dar boierii 


din vremea de care vorbesc făceau prea puţin caz de vin, nu 
puțini din ei beau de obiceiu la masă numai apă, ceilalți numai 
cite un păhăruţ de vin, mult două. lar cucoanele nu beau vin 
aproape de loc. Pe lingă multele răutăţi ce ni le-a adus regi- 
mul fanariot, el a făcut ca boierii moldoveni, buni beţivi inainte 
de începutul veacului al optsprezecelza, să iee în privinţa băuturii 
minunatele obiceiuri de sobrietate ale țărigrădenilor. 

Bine înţăles că, în alcătuirea acelor mese date de bunica, 
atit la leşi cît şi la Bohotin, îşi dădeau intilnire toate bucătă- 
tiile din lume (afară de acea nemțască pentru care ea avea un 
dispreţ desăvirşit). In cinste erau, afară de feliurile obişnuite în 
țară și de multe excursiuni în bucătăria franceză, bucatele gre- 
ceşti şi turceşti: nenumarate feliuri cu unt de lemn, cataifurile, 
baclavalele şi caplamalele care mai trăiesc şi astăzi, precum 
altele din nenorocire defuncte da care imi aduc aminte cu jind: 
kuşkebak, tingirikebak, kafasaki, friptură tocată la frigare şi alte 
multe faliuri gustoase dacă nu tocmai uşoare de mistuit, ale căror 
nume chiar l-am uitat. Dealtmintrelea Bohotinul era în condițiuni 
gastronomice cu totul excepţionale, inlesnind mult ţinerea unei 
mese bogate, căci vinatul de toate soiurile, dela căprioară pănă la 
prepeliță, mişuna în păduri, în cimpii şi stutării, iar Prutul da 
cigă, viză, crap şi mihals în abondenţă, 

La masă serveau cel puțin trei feclori şi, dacă numărul mu- 
safirilor era mare, serveau mai mulţi. Erau doară destui băieţi de 
țigan bine dresați de sotragiul moldovan care, viriţi în haine cu- 
rate, {inute înadins spre acest stirşit, slujeau cu mare îndăminare, 
Vara, cind muştele erau supărătoare, doi pănă la patru asemene 
băieţi, curat îmbracaţi, aparau pe meseni de muște cu un feliu 
de apărători speciale făcute din pene de păun, 

După masă, după ce ligheanul şi ibricul, de astădată de 
argint, trecuse pela toți mesenii dearindul, după ce se luase ca- 
feaua şi vutca (ligueurul foarte gustos, dar foarte slab), cucoa- 
mele, de cite ori era vreme frumoasă, ieşeau la primblare în mai 
multe trăsuri, puţini din boieri le însoțeau. La întoarcere, mergeau 
să stee în grădină, unde rămineau pănă la căderea nopţii şi unde 
le intovărăşeau și boierii, 

Îndată ce inopta, se întindeau mesele de cărţi, la care se 
aşazau şi boieri şi cucoane, iar acel care nu jucau cărţi, se pu- 
neau din nou la taifas. Bunicul lua, arareori, parte la vr'o pré- 
férence, bunica nu se da în lături nici dela stos nici dela ghiordum. 

Pe la zece sara se servea cina, nu cu mult mal puţin 
coploasă decit masa, apol unii mergeau să se culce, alţii stăteau 
de vorbă pănă tirziu sau urmau să joace cărţi. 

Partea slabă a acestei ospătări era cu bună samă lumina- 
tul, dar nicăiure nu era mai bun. Lămpi de oloiu nu se vedeau 
încă decit foarte rar, luminările de său alcătuiau aproape unicul 
mijloc de luminat, atit la ţară cit şi în oraş. Acele luminări de 


362 WAŢA ROMINEASCĂ 


său, făcute în fiecare casă, pe lingă că dădeau o lumină dim 
cele mai păcătoase, aveau un miros cit se poate de neplăcut, 
apoi trebuia să al necontenit grijă să tai, cu un feliu de foarfeci 
numit mucări, mucul carbonizat. Luminările de stearină erau încă 
departe de a fi fost inventate, iar cele de ceară erau prea scumpe, 
dădeau şi ele o lumină destul de slabă şi rămineau rezervate a- 
proape exclusiv pentru ceremoniile religioase care absorbeau can- 
tităţi enorme. Bunica, pe masa ei de toaletă, dealtmintrelea 
foarte elegantă, cu accesorii numai de baga şi de argint, nu 
ardea decit luminări de său, insă în sfeșnice de argint. Mai 
mulţi bătrini aducindu-şi aminte de viaţa de inainte de Regula- 
mentul Organic, mi-au povestit de balurile dela curtea lui loniţă 
Sturdza, la care se ardea, în candelabre, tot luminări de său. 


Am zis că, în taifasurile lor, boierii discutau politică, A- ` 


ceastă politică, în timpul ocupaţiunii rusești dela 1806—1812, 
nu mai era, ca de obiceiu, redusă la discutarea chestiunilor in- 
terne şi a celor izvorind din legăturile de vasalitate cu Turcia: 
intrigi pentru inlocuirea sau menţinerea domnului in scaun sau 
sfaturi pentru a incerca să ferească ţara de vr'un jaf nou al 
turcilor. Revoluţia franceză şi epopeia napoleoniană stirnise şi la 
noi interesul obştesc. Volu arata mai departe cum o parte nu 
mică din boieri se hotărise să se indrepte cătră Napoleon pen- 
tru a-i închina ţara, spre a-l ademeni s'o scape de ruşi, care din 
zi în zi se făceau mai asupritori şi mai jacaşi. Dar, din nenoro- 
cire, lumea Ja noi era redusă la noutățile ce le capata dela ar- 
mata de ocupaţie şi ni putem închipui cit de adevarate puteau 
să fie asemene veşti, cind aveau să aducă la cunoştinţa ţării o- 
ce ea noutăţi ca acea a bătăliei dela lena sau a acelei dela Fried- 
an 


Corespondenţă regulată cu străinatatea nu exista inainte de 
inceputul veacului. Dela a doua domnie a lui Moruz s'a Infiin- 
tat poșta austriacă, menită a deservi trebuinţile Aghenţiel (con- 
Sulatului) dela leşi. Guvernul Moldovei asigurase transportul co— 
respondenţei, de care se folosea şi el, prin țimirași. iar cheltuiala 
privea Aghenţia. Prin acel canal pătrundeau în leşi şi citeva zi- 
are germane, primite de funcţionarii consulatului şi de unii su- 
puşi austriaci stabiliţi în capitala Moldovei : medici, spițeri şi ne- 
gustori mai de samă. Aceştia comunicau boierilor veştile aduse 
de acele ziare, aşteptate totdeauna cu cel mai viu interes. Spiţerul 
bunicâi, al cărui nume l-am uitat, era acel care, îndată ce-şi cetise- 
pachetul de ziare, venea să-i facă un rezumat al evenimentelor 
petrecute în Europa. Mare fost-a jalea ei şi a multor boieri şi cu- 
coane cind, în urma stării de răsbolu care a domnit, dealtmintre= 
lea puţină vreme, în 1812—1813, intre Rusia şi Austria, aliata 
silită a lui Napoleon în nebuna expediţie în Rusia, consulatul 
austriac din leşi n'a funcţionat citeva luni şi, prin urmare, n'a 
umbiat nici poşta. 

Tot bunica mi-a spus de repeţite ori că, afară de prea pu- 
tini boieri rusotili, ca spre exemplu Roznovanu, boierimea, a- 


f UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ | 363 


proape întreagă, făcea urări pentru Napoleon, dar în ascuns, căci 


frica de ruşi era mare. y a Taher 
i mei, precum oamenii vechi a 
ei, ei: mes ga e cind A der curtea dela leşi la Bohotin 


Bohoti de 
l , pornea din ogradă o tabără întreagă 
aer y “da roage: gi Pis harabale. In trăsuri erau prime 
hătmăneasa, copiii, profesorii, „gută a emană la gaina 
serviciu ale bunicăi, precum și mai a Pata a 
vence se aşazau celelalte slugi de sus, ape Ka zoz naa rA 
din casă, bâieții dela bufet şi cițiva jpt aşi in PeO " 
cauza specialităţilor lor. In harabale se incarca agp 
j ale ale călătorilor şi mulţime de unelte p 
ză ee arata eta care se ati intrun reno în 
i ativă de fier şi tingirile speciale 
er Paturi şi inda. a i ed repre e, perii 
as sau două în ; , 
„lg er Moira, Lea moşia ri nr a pater arii brend 
le, pentru a aprinde focul şi a pr 
Sa dn po A atacă de friptură rue apei orga 
, de cătră un bucatar special, nu 
proged sosirii maae, opreg poa pe, hr spaa a 
saltelele şi perinele puse de slugi pe n E Doai 
ră. Pentruca aşteptarea să nu pară lung i 
sabie Amber Văutari al cari, care totdeauna urma pir i N 
căruţă $ , executa ariile favorite ale stăpinilor, urmin le 
cinte, din instrumente (scripce şi cobze) şi din gură, în nule E 
mesti. lar după ce boierii îşi isprăveau masa, după ce lig er re 
ibricul, prosopal şi bucata de sopon turcesc trecuse, rind pe ie 
la toți mesenii, după ce se servise cafeaua şi hstmann i 
luase din mîna ciubucciului ciubucul aprins, de sub raze ap ba 
tuia ieşea un nour de fum, începeau să mănince şi slugile, = 
ințăles formind cel puţin trel grupuri: cele boierite, cele de s 
| cele de jos. 
ară că mi de lăutari urma pe hatman în toate sa] 
jătoriile lui, celace era dealtmintrelea obiceiul tuturor pi or, 
nu numai de mina întâia, dar chiar şi de mina a doua, al meri 
rilor buriaci ca şi al celor căsătoriţi. Cunoscut este doară are 
tul că bolerii noştri dădeau şi el serenade obiectelor dea e 
lor, dar totdeauna executanţii muzicii erau lăutari ai boieriului, 
sau alții, imprumutaţi sau tocmiți într'adins. N'am auzit ca un 
boler să fi luat el vr'odată scripca în mină sau să se fi incer- 
cat să moaie inima lubitei prin accentele glasului său, Suspinurile 
jucau un rol foarte insamnat în aceste cîntece de inimă al- 
bastră, dar totdeauna ieşeau din piepturile arămii ale ţiganilor. 
Cind boleriului i se părea că un suspin ar da mai multă putere 
cintecului zis de lăutar, el şoptea acestuia: „Oftează, cioară!”, lar 
dacă i se părea că suspinul nu este destul de adinc, poroncea, 
cu glas tot supus, dar ma! aspru: „Oftează mai tare, cioară 1“. j 
Acel lux cumplit în slugi şi în mese costa pe boier foarte: 


364 VIAȚA ROMINEASCĂ 


puţin. Slugile cele multe erau doară țigani robi, cărora nu H se 
plătea nici o simbrie şi care, afară de prea puţini, erau îmbracaţi 
foarte sumar, cu haine confecționate de alţi robi care, de mici, 
învaţase croitoria. Un număr relativ foarte răstrins de slugi de 
sus: vatav de ogradă, sofragiu, camardiner, cămărăşiță, dadacă 
la copii erau adesa, în casele mai mari, moldoveni şi chiar uneori 
moldoveni boleriţi, dar plătiți cu nişte salarii ce, nouă, astăzi, 
ni se par derizorii, valora banului fiind atunci, din pricina ra- 
rităţii sale, foarte mare ; apoi mulți din sotragii, camardineri, 
dadaci, slujeau numai în nădejdea că vor ajunge mai tirziu, 
barbaţii la situația de vatav de ogradă, iar femeile la acea de 
cămărâşiţă, aceste fiind i aipg ca cele mai cinsteşe, cea dintăiu 
trăgind mai totdeauna după ea bolerirea şi dind prilej de mai 
mare favoare şi, prin urmare, de mai mare folos dela dărnicia 
stăpinilor. 
laca cîteva din lefile ce le primeau lună Slugile moldo- 
venești libere, In timpul bejeniei ( 1821 — 1824) : un rs agr 
lei (16 franci}, un fecior tot atita, o dadacă 30 lei (20 franci) 
o mancă (doică) 30 lei (20 franci), fetele care slujeau pe bunica 25 
lei (16 franci), o cameristă peste ele (un feliu de comarera ma- 
yor) 30 lei (20 franci), o cămărăşiță 30 le! (20 franci), un intăiu 
vezeteu 25 lei (16 franci), un al doilea vezeteu 20 lei (13-14 
franci) bine înţăles franci în aur. 

Productele alimentare erau puțin căutate, exportul celor mai 
principale fiind permis numai pentru "Țarigrad, spre a indestula 
trebuințile „hrănitorului Devlet“, iar producerea lor fără cheltu- 
ială fiind asigurată prin clacă şi prin dijmă de o parte, de alta 
de nenumaratele turme de vite crescute de boieri şi de jarani pe 
întinsele cimpii nerupte încă de plug pe atunci. Nu se scotea 
deci pentru acea mulţime de robi nici un ban din pungă. Ali- 
mentele se vindeau pe preţ de nimica. Bunica şi alţi bátrîni mi-au 
povestit cum ţin minte de vremuri în care carnea de vacă se vin- 
dea cu o para oca, adică trei ȘI trei sferturi de bani (centime) 
pentru un kilogram şi un şfert | 

Bunicul administra însuş moșia Bohotinul, cuprinzind şăse 
mii de fălci de cimp şt trei mii de fălci de pădure. Dacă pe a- 
ceastă uriaşă întindere creștea 
schimb însă, cu toate braţele număroase de care dispunea, nu 
făcea decit prea puţină agricultură. Moşu-meu Lascar își aducea 
“foarte bine aminte să-l fi auzit enunţind, ca un pium desiderium, 
pe la 1830: „Dacă m'ar învrednlici Dumnezeu şi Maica Precurată 
ci de griu!" In anii dela ince- 
pe întinderea vechiului Boko- 


a. 


a Dmx m 


i 
| | 


P 


f 


UN BOIER MARE ŞI O CASĂ BOIEREASCĂ 36% 


Celelalte moşii erau căutate prin vechili, mai toţi boieranaşi 

sau mazili, cei mulţi din ei oameni vechi în casă şi de desăvir- 
_gită credinţă. 

Pretutindeni. se făcea agricultură prea puţină, pe multe mo- 
şii chiar se incasa claca în bani. Totuş suma totală a veniturilor 
acelor moşii alcătuia, mai ales pentru vremea de atunci, un to- 
tal cit se poate de respectabil. Apoi nu trebuie scapat din ve- 
dere că acei bani erau întrebuinţaţi aproape exclusiv numai pen- 
tru cheltueli de lux. 

Bunicul poseda peste cinci sute de suflete de ţigani, parte 
vatraşi, parte şatraşi. Cei dintâi trăiau în bordeie şi case mici, 
la marginea dela vale a satului Bohotin şi erau mai cu samă in- 
trebuințaţi pentru toate serviciile curţii ca: feciori mai de rind, 
lăutari, bucatari de tot solul, pitari, plăcintari, vezetei, surugii, 
grădinari, fete în casă, bâieţi la bufet, rindaşi la curte, la grajdiu, 
la pitărie. Alţii erau intrebuinţaţi la feliu de feliu de mese- 

rii: fierari, polcovari, lăzătuşi, lemnari, stoleri, rotari, mindirigii, 
plapomari, sfeidecari, ciubotari, croitori (pentru slugi), pietrari, 
zidari, varari, cărămidari şi cite altele. 

Astfeliu că o lucrare ca spre exemplu clădirea curţii celei 
nouă nu costa pe hatman decit o sumă minimă care-i ieşea din 
pungă, deoarece avea pietrari, zidari, cărămidari, salahori, lem- 
aari și fierari din bielşug, care nu-l costau nici macar un ban, 
varul îl scotea din gropile lui de pe moşie, iar lemnul din pădu- 
Tiie dintre Bazga şi Cozia. 

Restul vatraşilor se întrebuința la diverse slujbe ale moşiei, 
la tamaziicuri, turme şi hergheiii, numai prin excepţiune la munca 
cimpului. 

Slugile curții erau bine imbracate şi bine hrănite, restul va» 
trașilor era imbracat destul de sumar şi primea o hrană care nu 
s'ar putea numi decit frugală. 

Vatraşii meseriaşi insă, fiind lnvoiţi să lucreze, cind nu a- 
veau de lucru pentru stăpin, pentru socoteala lor, o duceau mat 
bine 


Femeile vatraşilor neîntrebuinţate în slujba curţii, erau puse 
la țesutul inului şi a cinepei din tuioarele ce taranii de pe deo- 
sebitele moşii ale hatmanului erau datori să i le dee din recolta 
acelor plante. 

Șatraşii, simţitor mal număroşi decit vatraşii, erau mult: 
mai fericiți. Impărţiţi în caldarari, ursari, fierari şi lingurari, 
erau Învoiţi, în schimbul unei plăţi anuale, să cutriere ţara spre 
a-şi agonisi viaţa după cum erau deprinşi din moşi şi strămoşi. 
Erau însă datori să se înființeze în fiecare toamnă la Bohotin, 
cu citeva zile inainte de Sfintul Dumitru, pentru plata dării, al! 
cărei nume l-am uitat, numararea şi impărechierea flăcăilor cu 
fetele, căci țiganul nu trebuia nici el să râmie stărp; era doară, 
ca orice vită, dator să dee stăpinului prăsilă dintr'insul. Tot a- 
tunci se alegeau şi se confirmau bulubașii cetelor şi se rinduia, 
de câtră stăpin, peste toate cetele, un başbulubaşă. 


365 VIAŢĂ ROMINEASCA 


Cu prilejul acestor două de pe urmă operaţii se iveau une- | 
„ori certe şi nemulțămiri mari între ţigani şi din partea țiganilor. 


Uneori se luau la sfadă pentru alegerea bulnbașei cetei și la ba- 


taje între dinşii, spărgindu-şi capetele cu ciomege, pari sau bo- 


lovani sau se înjunghiau cu cuţitele, de era silit vechilul să in- 
tervie şi să-i liniştească virindu-se în mijlocul lor cu harapnicul 
în mină. Cileodată curtea nu vola să aprobe alegerea cutărul 
bulubaşă împotriva căruia avea temeiuri de bănuială, îndreptă- 
țită sau nu, pretinzindu-se.că el cedase, altei cete sau altul stă- 
pin, cutare fată sau cutare flăcău, bine înţăles în schimbul unei 
sumi băneşti de care se împărtăşise toată ceata şi pretinzind că 
flăcăul sau fata în chestiune murise de boală, infăţoşind chiar 


mârturii minciunoase, capatate cu bani sau alte fapte de asemenea | 


natură. Altă dată ţiganii erau nemulţămiţi cu rinduirea başbu- 
lubaşei alese de curte, pretinzind că este aspru sau lacaş,. Aşa 
mi-a istorisit bătrinul Anton Skeletti, un mare credincios al hat- 
manului, că într'un an, nu-şi aducea aminte in care, în nefiinţa 
hatmanului, ţiganii s'au răsculat împotriva başbulubaşei reintă- 
rite din ordinul stăpinului, neputindu-l suferi, pe drept sau pe 
nedrept. Au declarat în gura mare că nu-l primesc, iar vechilul 
văzindu-i că s'indreaptă spre curte, unde se afla bunica cu co- 
piii, a pus să închidă porţile şi a postat pə zidiu pe la mete- 
reze, puşcaşi cu poroncă să tragă în țigani dacă vor cuteza să 
încerce a intra cu deasila în ogradă. ganii sau strins buluc 


la poartă, dar n'au îndrăznit să incerce a intra cu sila, mărgi-. 


nindu-se a strigă: „Nu primim pă hăst bulubașă! Nu ne su- 
punem! Să vie chiar cocon Readucanu batrinu, cu barba ha 
lunga și lata și tot nu ne supunem!“ Hatmanul, vestit d: un 
fecior boieresc înadins trimes de Skeletti, a şi sosit a doua zi; 
dar venirea lui numai spre bucuria ţiganilor n'a fost. Satele, 
sirinse inainte de sosirea stăplnului, au încunjurat tabâra şatra- 
şilor, apoi s'a procedat după obiceiul ţării şi mulţi şatraşi n'au 
mai putut dormi, o bucată bună de vreme, decit pe brinci. 


Radu Rosetti 


Efectele votului universal în Rominia 


Avem credința—se spunea acum cijiva ani in toate părţile 
“şi ocaziunile, prin presă şi întruniri—că reforma electorală nu 
mai poate întirzia. Dacă din împrejurările cunoscute votul u- 
niversal—care a fost unul din punctele de program şi ale par- 
tidului Naţional-Liberal,—nua putut lua fiinţă în 1907, din toate 
părțile sa continuat lupta şi propaganda până în timpul războ- 
iului mondial, cînd parlamentul dela laşi modificind Constituţia 
a hotărit că toți cetăţenii romini, majori, pentru viitor vor a- 
lege ieri vo mc otiastor, egal, direct şi secret, pe baza 
reprezentării proporţionale, deputaţii {är raparţional 
populaţia fiecăru, judeţ, D: PIERE NFS PRAI POR ep 
Se cerea demult votul obştesc, căci numai astfel „persoa- 
„ele vor pierde importanţa ce o au azi şi deci corupţia va 
„scădea“. | „Trebue să ridicăm pe ţăran până la noi şi noi să 
„me coborim până la dinsul, căci nu vom avea pace temeinică 
țară, nici progres real, nici nor >: gre națională, pănă ce 
iu vom ajunge ca fiecare din partidele politice existente: şi 
„Viitoare sa-şi aibă partizanii şi dintre ţărani, pănă ce ţăranii, 
„pâtrunşi de ideile moderne, nu se vor despărţi şi ei şi grupă 
„după partide politice“. 2 
- Cind votul obştesc s'a propus, nici o opunere, nist o pro- 
testare din partea nimănui; se părea aşa de prielnic momentul 
şi poporul pregătit pentru această reformă, încit nu se aştepta 
ep i diili ei: azo:darea egalităţii politice pentru toji ce 
nil. 
Prima manifestare a votului universal a avut lo: în luna 
Nombre 1919, in alegerile pentru Cameră şi Senat, pe baza 


1 O. Danielopol, „Volul Universal”. 
2 1. Teodorescu in „Viaja Rominească“, 1908, IX, pag. 409. 


368 VIAŢA ROMINEASCA 


reprezintării proporţionale numai peniru adunarea deputaţilor. 

Voiu căuta in rindurile de mai jos, să arăt carea fost 
rezultatul acestor alegeri, pentru Cameră, atit în 1919 cit și în 
ceilalţi doi ani 1920 şi 1922, urmind ca cetitorii acestei reviste, 
din cifrele şi calculele ce voiu expune, să tragă concluziile de 
care vor avea nevoe. 

Mă voiu mărgini la rezultatele alegerilor din vechiul re- 
gat şi din Basarabia, unde s'a aplicat în totul modificările 
constituționale, 

In alegerile din 1919, au apărut in luptă fățişă numai par- 
tidul Naţional-Liberal şi cel Conservator-Progresist. Evenimen- 
tele politice din ultimul timp au făcut să apară Liga Poporului 
de subt şefia d-lui General Averescu care, impreună ca parii- 
dul Conseryator-Democrat de subt şefia lui Take lonescu, s'au 
abținut dela aa aha din 1919. Abjinerea acestor partide, în 
special a Ligei Poporului (care avea aparența că ar reprezinta 
mai mult decit aite partide masele noi electorale, formatie in 
majoritate din ţărani), a dat loc apariţiei de noi grupări poli- 
tice dintre care unele s'au afişat in alegeri ca adevărate par- 
tide politice. Astfel avem Gruparea Țarânească, Socialistă şi 
cea Najionalistă. Gruparea Naţionalisi4 subt şefia d-lui lorga 
s'a manifestat şi subt vechiul regim electoral; acum însă apare 
ca partid politic, candidind în 12 judeţe din Rominia veche, 
subt forma de „Uniunea Democraţiei Naţionale“ în două judeţe şi 
de partidul Naționalist în celelalte judeţe. Mai apar grupările 
denumite : Dezidenţa Liberală, Conservator- Independentă, Cetă- 
țenească, Țărânească- Muncitoare, Țărănească şi Armoniei So- 
ciale, Dezidenţa Progresistă, Conservator-Unionistă, Social-Na- 
țional-Muncitorească, Conservator-Naţionalistă, Blocul Evreesc, 
Liga Sindicalistă, Liga Ligistă, Gruparea Independenta-Populară. . 

Chemarea maselor populare la exprimarea directă a drep- 
tului de vot a dat loc la interesante surprize cu ocazia des- 
poerii scrutinului. Se ştie că până la proclamarea votului uni- 
versal, partidul politic care reuşea în alegeri, era totdeauna cel 


care era la putere; garantarea mai mult sau mal puțin a se- , 


cretului votului în ultimele timpuri, a mai scăzut pe unele locuri 
această siguranţă. dar reuşita a rămas tot a guvernului. Votul 
universal chemind la luptă politică masele, părea să aducă o 
schimbare în această privință ; experiența a dovedit însă că, 
cel puțin pentru moment, alegătorul rămine tot subt vechea e- 
ducaţie de a fi în genere guvernamental, 

Lăsind la o parte orice consideraţiuni teoretice, volu cerca 
să ni care au fost rezultatele date în alegerile ce ne intere- 
sează : ts 


Alegerile din 1919 


In Monitorul Oticial se dă următorul rezultat al alegerilor 
pentru Camera Deputaţilor din 1919: (am urmărit numai aceste 


Prahova . 
Putna . . 


Rimnicu-Sărat j 


Vlaşca. ; 


nigi y | 
Ai - 


44585 __31097| 10771 
"1294295, 872979, 276404, 


ZRS 


= 


gasaga 


Din acest tablou reesă că din tolalul de 1,294,595 alegă- 


tori înscrişi, s'au prezintat la vot 872,979 alegători, ceiace vine 


că au votat în total 67,4 la sută alegători din numărul total al 


„celor înscrişi. 


4 


370 VIAŢA ROMINEASCA 

Propera pe judeţe a votanjilor variază între 80 şi 54", 

Astiel avem: 
] Vilcea. „e ue: 80.-2/, 18 Roman. > . . 19; 
2 Durostor . . . 78,8 19 Suceava . . . sro 
3 Caliacra + 77.5 0 DORI e cca e a, 638 
4: Go], 3 ii i 169 21 Neamţu . . . 67,8 
5 Tolcea ., . . . 76,4 22 "Constanţa. . . 67,8 
6 Mehedinţi. . . 75,8 23 Romanați. . . 66,8 
d Drina: 932 24 Tutova. . . . 662 
A Teo, m ss 225 25 Teleorman. 65,2 
9 Botoşani P a SS 26 Dorohoi 65,1 
10 Olit < TI] 27 R.Sărat 64,5 
11 Fălciu 71,0 28 laşi . 64,3 
12 Putna en TAT 29 fov. . 63,0 
13 Vaslui . . `. 704 30 Bacău . . . . 62.9 
14 Muscel. . . . 7041 31 Dimboviţa. . . 62,7 
15 Viaşca. . , . 69,7 32 Buzău . . . . 62,5 
16 Argeş . . . . 68,6 33 Covurlui ; 57,7 
17 lalomiţa. . , . 634 34 Prahova . . 54,6 


Din cei 872 979 alegători votanţi, 276.404—adică mai mult 
de 31 la sută din totalul votanţilor—au dat voturi nule. Dacă 
ținem samă că din totalul celor înscrişi abia 67,4 la sută s'au 
prezintat la vot, subt noul regim electoral care prescrie votul 
obligator, și dacă vom ţinea samă de marele număr al celor ce 
şi-au anulat votul, rămine abea 605.575 alegători care s'au ex- 

Pent me valabil adică 46,7 la sută din totalul alegători- 
or înscrişi. 

Proporția pe judeţe a numărului voturilor nule este urmă- 
toarea faţă de numărul alegătorilor votanţi: 


1 Caliacra . . . 7,0 Ya 18 laşi . . . . . . 29% 
2 Muscel. . , . 80 19: Baciu. 0:31 
3 Durostor . . . 10,0 20 Teleorman . . . 34 
4 Dimbovita. . . 10 21  Viașca, . „et e "84 
5 Vilcea: . 4: 14 22 Dolj . să 35 
© Paleiu 3 . 3: 15 23  Buzâu ste: 95 
7 Mehedinţi. . . 17 24 Tulcea . +- 35 
8 Dorohoi . . . 18' 25 llfov . 26 
O ce „ 18 26 Tutova > -0l 136 
10 Suceava . 20 27 Neamţ 38 
11 Tecuci 20 28 Gorj . $ + A42 
12 Brăila . 21 29 Covurlui . Ber 
13 Prahova 22 30 Romanați. . 47 
14 R.Sărat 24 31 Constanţa «..53 
15 Putna . | | | 26 32 E RI 
16 Argeş . . . , 27 33 Roman .. | . 67 
17 Vaslui . , . . 27 34 lalomiţa . . . . 68 


Lg =P 


EPECTELE VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMINIA 371 


Existenţa voturilor nule a avut întotdeauna rostul ei în 
iuptele electorale din trecut, Subt vechiul regim electoral nu 
S'ar fi putut evidenția cota voturilor anulate sau nule, dat fiind 
pluralitatea buletinelor de vot, întrucit fiecare candidat avea un 
buletin, iar alegătorul era obligat să prezinte preşedintelui biu- 
roului electoral toate buletinele de vot; o asemenea cotă s'ar 
fi putut calcula pentru fiecare candidat ceiace era mai mult un 
interes personal. 

După noua procedură electorală ca efect al votului uni- 
versal, apărind scrutinul de listă şi mai mult încă al buletinu- 
iui comun, neexprimarea voită sau inconștientă a dreptului de 
vot este uşor de controlat. 

In alegerile din Noembre 1919, marele număr de 'voturi 
nule se datoreşte: lipsei de experienţă din partea alegătorilor, 
apariţiei de noi grupâri politice, cum şi abţinerii unor partide 
politice de a candida, în speciala partidului Conservator-De- 
mocrat şi Ligii Poporului. 

Cum am spus mai sus, în alegerile din 1919, au luptat ve- 
chile partide politice Liberal-Naţional şi Conservator-Progre- 
sist, cum şi grupările Naţionalistă şi Socialistă şi a apărut gru- 
parea Țărânistă şi alte nuanţe politice. 

Tabloul No. 1 arată i ai judeţe numărul de voturi ob- 
ținut de fiecare listă propusă şi totalul pentru întreaga Romi- 
nie veche. 

Din acest tablou, extras din Monitorul Oficial se vede că 
în total au obţinut: 


Partidul Naţional-Liberal . A > 1,668,094 voturi 
Țărănesc . . . . 1,271,279 „ 
d Naționalist . - A 396,713 p 
$ Conservator-Progresist . 3 302,369 , 
N Socialist . pui s ` : m z 
Grupul Independent-Popular . ; 5 x al 
i Liberal Dizident . A . 199,966 N 
Liga Poporului . z è $ 113,227  „ 
Grupul Conservator-Independent. . $ 54,106 „ 
» Conservator-Unionist 14 681 i 
» Cercul Comercial y A à 7,006 . 
„» Dizidenţa Conservator-Progresistă 5836 , 
„Țărănesc şi Armoniei Sociale . 53 . 
„ Liga Ligistă ; P à R 4,689 ġ 
„  Liberal-independezt . - = 2164 , 
. Liga Sindicalistă . * Li 1,631 » 
» Social-Muncitoresec .» A š 149% s 
„  Conservator-Democrat à 1,158 ,„ 
„»  Evreese . è . s 706 a 
Diferite grupări fără nume . 3 r 216,417 >» 


EPECTELE VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMINIA 373 


Datorită principiului reprezintării proporționale şi deci al 
reprezintării minorităţilor, au trimes în Camera Deputaţilor: 


Liberalii! 100 depulaţi reprezinlind £12718 vol. din loial. de 1668094 
Conservalorii-Progr. 15 dep. m SM Oa d.p 992599 
Ţărăniştii 70 depulaji . 960865 >» o » „ 3274279 
Socialiştii 7 depulaţi S Sile alia a SATI? 
Liberalii-Dezid. 9 deputați - 41599 æ - . Li 199966 
Liga Poporului 7 deputaţi 3 N i "493097 
Naţionalișiii 21 depulaţi 5 R 1 e a Ses 
Independenți-Pop. 6 deputaţi .„ DR e ay co m IA 
Conservalori-Indep. 5 dep. > OE >. o o e O 
Conservslorii-Union. i dep. 2 SII 3 a AA 14681 
Independenjii 8 deputaji 4 22277 i . . . 216447 
| mosie | 
gE FF | Procedura nouă electorală din Rominia Veche s'a aplicat 
poi vera Z R: 333 | numai în Basarabia in alegerile care au avut loc în 1919, tot 
| pad. Y | in zilele de 2, 3 şi 4 Noembre. Rezultatul a fost următorul: 
| PE pe = R i 
Baa — E ————————————————— 
vaaplsad i. 5 sėyž J.es 
Er ai ani y SE g rnt è d SĂ st bi A 3 Epir 
ji pie di S | duberutr | it | 43 |ia] = |=iază 
Raa | gs a7 at £ X "Ui În 
S | = z t3 | 6 |ó«i} 
3 .———— — => — A < ad A LE, = ' o ER 
= = Bălţi „| 59190 44791. 756 19 
E 2 i EAR. 25561 20979 82,0 6| 
7 | Cetatea Albă . .| 71344) 53915 75, 6 
Ear s $ | Chişinău . . . .| 62458| 4021 64.3 
g - St: „Holm . . . .| 70600) 491751 696 10, 
£ | la VSEE 462 31764 68,7 | 
33 sgg (Oma... . .| 52914 34 64,7 14 
ZE Soroca. . . . .| 57774) 4159i 71,9 5 
SS Tighina . . a . __543 39920 7, 7, 
| 500379 ra 1 ‘ 
| 


Tabloul de mai sus ne arată că din totalul de 500379 a- 
legători înscrişi, s'au prezintat la vot 256538 alegători, votind 
astfel 71,2 la sută din numărul alegătorilor înscrişi în Basa- 
rabia. Proporția pe pei variază între 82 la sută (Cahul) şi 
64,3 la sută (Chişinău), 

A Din cei 3565*8 alegători votanţi, 32571—adică ceva mai 
„mult de 8 la suta din numărul votanţilor—au dat voturi nule ; 


IX 


papag) 
S339 


Dag 


ja 
1259 


Consianla 
Covurlui 
Dimbovi 


| 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 


prin urmare 323017 alegători din totalul de 500379 şi-au expri- 
mat votul în mod valabil, ceiace insamnă 64,5 la sută din to- 
talul alegătorilor înscrişi ; proporţia voturilor nuie față de nu- 
mărul piegătacilor votanţi este de 5 la sută, variind între 5 la 
sută (Chişinău şi Soroca) şi 19 la sută (Bâiţi). 

In Basarabia, unde pentru prima oară apare lupta electo- 
rală între cetăţeni ca Romini, nu s'au prezintat În alegeri de- 
cit Partidul Țărănesc-Basarabean, Liga Rominească, Partidul 
Democrat-Muncitor, gruparea d-lui Sergiu Niţă şi 3 grupâri in- 
dependente. Tabloul de mai jos arată, pe judeţe, rezultatul 
obţinut de aceste Partide şi Grupări: 


A 

Rominească 
pondel 
bea 


JUDEŢUL 


servalori 
Grnnal 
Sergiu Niţă 


Bastrahenn 
Dentocrat 
Naţionali gi 
Liga Po 
Berari 
Independent 
Democrat 
Independent 
Iudepi nileut 
Inc pemleat 


Can 


| 
f 


Alegerile din 1920 


Citeva luni ne despart de alegerile din 1919. Prefaceri 
necesitate de împrejurările politice, chemarea la cirma Statului 
a d-lul general Al. Averescu, transformarea cu această ocazie 
a Ligii Poporului în partid politic, şi atitudinea unora dintre 
oamenii politici dau loc la retragerea sau rezerva, cel puțin pentru 
moment, a unor oameni marcanţi cercaţi în luptele politice, tre- 
cerea altora in alte partide şi mai cu samă în noul partid. Vom 
vedea în alegerile din Mai 1920, Liberali și Conservatori, De- 


mocraţi ori Progresişti, deveniți Averescani, Ţărăniştii trans- f 


formaţi în Conservatori şi chiar Socialişii cadrindu-se în iîn- | 


ia pad ale căror principii politice le dezaprobase o viaţă 
ntreagă. 

Alegerile pentru Adunarea Deputaţilor din Mai 1420 (e 
vorba tot de alegerile din Vechiul Regat şi Basarabia unde s'a 
aplicat Decretul-Lege electoral No, :402 din 918), ne-au dat 
urmăţorul rezultat : ; 4 


E 


Alegāteri lu- 
icrişi 
Alegiitori vo 
Cata la sută 
a voturilor | 


- 


EDE 


E 


rA 


4 
4 
9 
„9 
7 
4 
6 
5 


me o = 
SEE 
E = ni = A 


Olt ,. . . .| 29214] 2497) 2060) 855! 
Prahova . . . .| 66063] 51430] 4370] 75,8 
Putna . . „ . .| 28834 25191) 24904 657,3 
Rimnicu-Sarat . .| 280221 24095] 1601 85,5 


Roman . . . „| 23178 
Romanați. . . .| 45796 
Suceava . . . .| 28272| 23089 2202|. 81,6 
Tecuci. . . . .| 23975] 20649 1165 85,1 
Teleorman . . .| 93714 45095| 2603 85,8; 


Tulcea. . . . .| 20096) 17045) 2674 84,8 
Tutova . . . .{ 24763 19835 1438 50,1 
Vasiui . . . . .| 21925 18828 1796 85,8 


MIA i 3 e 40353 34532 2236; 85,5 
Viaşca. . . . .|_ 44440] 39594) 3862) 39.0 
mm. 


1310070] 1100310 97555) 83,9) 


Prin urmare în alegerile din 1920, din totalul de 1,310,070 

alegători inscrişi s'au prezintat la vot 1,100,310 alegători, ceiace 

i vine că au votat în medie 83,9 la sută din numărul alegători- 
2 lor înscrişi. 

Proporția pe judeţe variază între 92,1 la sută şi 75,5 la 


| è sută astfel: 


376 — — VIATA ROMINEASCĂ 
1 Mehedinți 92,1%, 18 Tulcea 84,8 
2 iar me 89,9 19 Argeş 84,4 
3 Caliacra 88,4 20 Roman 84,4 
4 Fălciu 87,6 21 Brăila 9 
5  lalomiţa 87,4 22 Dimbovița 83,9 
6 Putna 87,3 23 Neamţ 82,3 
7 Durostor 86,8 24 Suceava 81,6 
8 Dolj 861 25 Dorohoi 80,9 
9 Gorj ` 86,1 26 Muscel 80,1 
10 Romanați 86,1 27 Tutova 80,1 
1} Tecuci 86,1 28 Buzău 79,7 
12. R.-Sarat 85,9 29 Constanța 79,5 
13 Teleorman 85,3 30 laşi 78,7 
14 Vaslui 85,8 31 lifov 76,8 
15 Olt 85,5 32 Bacău 76,4 
16  Vlaşca 85,5 33 Prahova 75,8 


17 Botoşani 84,9 34 Covurlui 75,5 


Din numărul de 1,100,310 alegători votanţi, 97555 alegă- 
tori—adică 8,8 la sută—au anulat votul ; față de numărul celor 
înscrişi în liste, numărul voturilor anulate este de 7,4 la sută 
cu 23,6 la sută mai puţin decit în 1919. 

Proporția pe judeţe a numărului voturilor nule şi anulate 
faţă de acel a! alegătorilor votanţi este următoarea: 


1 Durostor 5,3 18 Prahova 8,5 
2 Tecuci 5,6 19 Roman 8,9 
3 Teleorman 5,9 20 Dolj E: 
4 Constanţa 6,l 21 Covurlui 9,3 
5 Neamţu 6,4 22  Dimboviţa 9,3 
6 Vilcea 6,4 23 laşi 9,4 
7 R-Sarat 6,6 24 Suceava 9,5 
8 Gorj 6,9 25 Vaslui 9,5 
9 Tutova 7,2 26 Putna 9,8 
10 Romanați 7,3 27 Mehedinţi 9,9 
11 Caliacra 7,9 28 Argeş 10,3 
12 Brăila 8,0 29 Ilfov 10,3 
13 Fălciu 8,1 30 Bacãu 10,8 
14 Muscel 8,2 31 Dorohoi 11,9 
15 Olt 8,2 32 Botoşani 12,3 
16 Viaşca:. 8,2 33 Buzäu 12,9 
17 Ialomița 8&3 34 Tulcea 15,6 


Din tabloul No. 2 se pot vedea partidele politice 
şi A prepătile care au candidat în alegerile din 1920 cum şi vo- 
t obţinute de fiecare dintre ele fa fiecare județ şi ln total: 


OD0L6 $59g09 934214 


recita OEE 
ddd În în. EI "E Ş FES ERE Ei S 
3 stă E gacr BE:Sză că peospg e 
3| -A DEE DR a 
S| R SS gt tite e Baga u E E 
Ei B ag 


bari ta 
2 pa 
TN 
~} 
= 
= 
$ 
— n S i 
= 
rd 
pe a k — 
> 
sa 
AR 
i 
$ 3 
————— ——.——— = sa = 
2 
Pa 
Li 
PI) 
TER & a 
ze 
t 


a RIST AT] 
UNI ) 


Poporn iui 


Conservator 
Frogresist 


Socialist 
Evrelese 
eoe 


Naționalist 


Democrat 


Liberal 
Des:deat 


Paporslui 
Deaident | 


! 
——————0 


Ţirânist non | 
Patroiist | 


Munchorilor 
şi Ţaruniloe 
Naţional 
men 
Armoniei 
Sociale 
Gruparea 


Comercianților 


Grepal 
Ziariştilor 


Gapo 
Artiştilor 


Ordinea | 
Saciaii 


Geupâri 
SPA rea 


Z "ON "qe1 


378 VIAŢA ROMINEASCA 
Din acest tablou apare rezultatul următor obținut di 
tide şi grupări la alegerile din 1920 în Rominia Veche. A iii 

Partidul Poporului á è 

Federația Naţională Socială . ? E yed 

Partidul socialist . . |- l -613867 ” 
»  Național-Liberal `| 605.635 ? 
» Conservator-Democrat 137.894 ? 
» Evreiesc , Š i 116.403 à 
„ Conservator-Progresist 111.099 k 
„Naționalist .° 70 326e à ” 

Desidenţa Liberal - : ; e 370 
is Poporului ; A E 24.108 X 
»  "Țărănistă 11.880 | 

Gruparea. Ziariştilor ` A 104 84 $ 
F Naţional-Democrată 9,591 i 
= Comercianților K = 8.326 > 
-  Ordineř sociale ` | 6.18 2 
i Armoniei sociale 5.253 A 
> Petroligtilor . A 2.534 x 
A Muncitorilor şi Țăranilor . 1.704 i 

Fa Aigar EE 16i8 > 
Diferite Grupåri Independente 85.314 i 


Partidul țărănesc a luptat alături de partidul 
n 

art şefia d-lui N, lorga, întitultndu-se sdara oaae 
cială în 21 județe, afară de Dorohoi unde au candidat numai 
naționaliștii şi afară de 12 judeţe în care partidul țărănesc a 
candidat or deea de naționaliști. Cele 12 județe sint: Ar- 
ges, Buzău, Constanța, Dolj, Durostor, lalomița, Ilfov, Roman 
Totari, UIAA at, Tucan şi Vlaşca. In numărul de 975.000 
Meta iad nt obţinute de federeție şi restul de partidul 

In alegerile din 1920 a intrat în Camera Deputaţilor : 


Partidul Poporului cu 130 depuluii reprez. 2.818.279 votari din 3.622 715 


Federaţia 29 
. . . 302,936 5 > NS 
Pariidul Socialist „ 10 E 90.240 613 a 
= Liberal , 7 S i 37.672 E » 605.655 
» Naflonalist. 3 m, k 35.593 "63.246 
b Democra! „ 1 = > 6.475 5 13.789 


In Basarabia au fost înscrişi 504.498 
a | d alegători ; 
364.48, deci 72,2 la sută din numărul total peria e i-o 


$ 


| 


zi 


EFECTELE VOTULUI UNIVERSAL ÎN R^MĪNIA 379 
s'au anulat 48)83 voturi, adică 12,6 la sută din totalul votan- 
ilor. 

Rezultatul obţinut pe judeţe este urmâtorul : 


| 


Proporiia la | Cola la sulă 


Tighina 


53 53 59 | sulă avolanii-| a rolurilor 
z5 |38 PE lor fală denu- nule 
E v | 58 | mărul celor lață de vos 
=” z > înscrişi tanți 
58181) 42 5515 
26186. 20934) 1461 
36| 57857, 10695 
| 63722) 58018). 2M9 
67974 54571 8772 
47012, 27494 4653 
49594, 58078) 5895 
67658) 46655 4802 
| 54935) _41543/___ 6240 


504498 364492 48085 


In 1920 s'au prezentat în alegeri pariidele : Țărănesc- Ba- 
sarabean, Poporului, Federaţia, Liberal-Naţional, Conservator- 
Progresist, Evreiesc, Conservator-Democrat (numai la Bălţi), 
Democrat al Unirii şi diferite Grupări Independente, cum se 


vede din Tabloul No. 3 


Alegerile din 1922 


In 1929 din alegeri a egit cu o majoritate covirşitoare gu- 
vernul format de partidul Poporului şi partitul Conservator- 
Democrat. Lupta dintre partide—pe bază de reforme, atitudini 
de guvern, sociale, politice, morale, etc., a dat ca rezultat că- 
derea dela putere a guvernului de coaliție, formarea unui gu- 
vern Conservator-Democrat şi speranţa unui concurs al Parla- 
mentului noului guvern. Un vot de neincredere face a fi che- 
mat la putere partidul Liberal-Naţlonal. Natural, se impunea a 
fi consultată Țara, guvernul neavind decît ciţiva partizani în 
Parlament. Ambele Adunări sint dizolvate şi noi alegeri sînt 
fixate în luha Marte i422, care dau următorul rezultat: 


a e.a Cota la su 
sulă a vo- 
Judeţul taajilor faj prag ia 
n 
celor îns- pr Aee- rul 
aiii criși anților 
Ar 
25 zi 
Brâila 4 
Buzău 23 
Caliacra 17 
em p Pi 
Covurlui | p 
Dimboviţa | 
Dolj 3 
Dorohoi a 
Durostor , 
Fälciu | ar 
Gorj 3' - 
Ialomiţa | , 
laşi 2,1 
Ilfov 
Mehedinți 
Muscel 
Neamț 
Olt 
Prahova 
Putna 
R.-Sarat 
Roman 
Romanați 
asasi 
ec 
Teleorman 25) 
Tulcea 2,9 
Tutova 2,4 
Vaslui 1,7 
Vilcea 3 20 
Vlaşca Îi ore sa A 1172 27 
l 1202769, 25159 2i 


De această dată sint Iñscrişi tru alege 
1407228 alegători, votează 1202700, celace peria a Ag, 
83,4 la sută din numărul celor înscrişi în listele electorale, 


EPECTELP VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMINIA 381 


Pe județe proporţia variază între 93,3 şi 78,0 la sută după 


cum se vede mai jos: 


1 Via 93,3, 18 Argeş 86,2], 
2 Brăila 91,9 19 Muscel 85,9 
3 Mehedinţi 90, 20 Suceava 85,9 
4 Putna 89,8 21 Dimboviţa 85,7 
5 Vaslui 89,0 22 Neamt 85,6 
6 Vilcea 88,8 23 Prahova 84,0 
7 lalomiţa 88,8 24 Covurlui 83,7 
8 Fâlciu 88,4 25 Tecuci 83,0 
9 Olt 88,4 26 Tulcea 82,9 
10 Durostor 88,2 27 Callacra 82,5 
11 Romanați 88,0 28 Tutova 82,5 
12 R.-Sarat 87,5 29 Buzău 82,0 
13 Gorj 87,4 30 Constanţa 81,5 
14 Teleorman 86,9 31 Dorohoi 81,5 
15 Roman 86,8 32 Bacău 30,6 
16 Botoşani 86,7 33 la 80.6 
17 Dolj 86,6 34 Ilfov 78,0 


In 1922 au votat 1202769 alegători, dintre aceştia numaf 
25159 au dat voturi nule sau care au fost anulate; explicaţia 
este că de această dată alegătorii au fost mai conștienți de da- 
toria lor şi că s'au obişnuit să voteze în modul cerut de noua 
procedură electorală. Nu este de înlăturat şi faptul că de a- 
ceastă dată contra partidului dela guvern—Naţional-Liberal— 
s'a dus o luptă mai asiduă şi de toate partidele, spre deose- 
bire de alegerile din 1919 şi chiar de cele din 1920. Aceasta 
explică întrucitva şi faptul că de această dată numărul voturi- 
lor nule şi anulate este cu 28,9 la sută mai mic decit în 1919 
şi cu 5,3 la sută mai mic decit în 1920, 

Proporția pe judeţe în 1922 a numărului voturilor nule şb 
anulate faţă de acel al alegătorilor votanţi este următoarea: 


| laşi 0,1". 18 Tulcea 2,4" 
2 Putna 1,3 19 Muscel 2,5 
3 Argeş 1,4 20 Suceava 2,5 
4 Caliacra 1,7 21  Vlaşca 2,7 
5 Olt 1,7 22 Teleorman 2,9 
6 Tutova 1,7 23 lifov 3,0 
7 R.-Sarat 1,8 24 Gorj 3,1 
8 Romanați 1,8 25  Brâila 3,2 
9 Dimbovița 1,9 26 Dolj 3,2 

10 Vilcea 1,9 27 Mehedinți 3,3 
11 Vaslui 2,0 28 Tecuci 3,6 
12 Fålciu 2,1 29 Covurlui 3,8 
13 Ialomița 2,1 30 Roman 4,3 
14 Bacău 2,3 31 Dorohoi 41 
15 Buzău 23 32 Prahova 47 
16 Durostor 2,3 33 Neamț 5,5 
17 Constanța 2,4 34 Botoşani 5,6 


8 


Tab. No. 5 


; P a 
ELTA 


juap 
-uadapu 


paun 1? 
‘Dowag 


| 932411 
Jeuoj|eN 


gubiodog 
eaunyu 


| 


ȚS PU 1072% 


| 


pijozapaa 


4528 
152514 

t 54654 
"039 


ja poma 
‘adast = + 

i er = S 
uuaupwgd > 


J 
| 
H 
| 
| 


ssopounpi 
SLETT ITAN 


BE 


; | 
i 
| 
2452 303 
| 
pi 5531 
| 


2198 


25373243 


"saabozq 
"413su0) 


14976 
2409 


| 
| 


pmynzodogq 


LA 3 

| 

16649 
53409 
657038 


uoaqvavsog 


+ 
+ 


Celalea Albă 
Chișinău . 
Hoila 

Ismail 
Orheiu 
Soroca 
Tighina 


Bălți 
Cahul 


EFECTELE VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMINIA 333 


„Lupta electorală în 1922 se dă—cum am spus mal sus— 
contra partidului Najioagiă Liberal, de toate celelalte partide po- 
litice în toate judeţele afară de Conservatorii Progresişti şi de 
Socialişti care nu candidează decit în citeva judeţe; la Cons- 
tanţa Progresiştii luptă pe acelaşi listă cu partidul Poporului. 
Şi de această dată apar grupări independente ca: Lista Cetă- 
țenească, Naţional al Muncii (Olt), Desidenţă Liberală (Brăila, 

Neamţ, Romanați, Tecuci), Democrat-Independent (Durostor) 

şi alte diferite grupări independente fără nuanţă politică deter- 

minată. 

Din tabloul No. 4 se poate vedea numărul de voturi 
pe judeţe şi total obţinut de fiecare listă propusă în alegerile 
din Marte 1922: 

Se vede din acest tablou următorul rezultat general din 
Rominia Veche : 


Partidul Naţional-Libera! a obţinut 4797294 voturi 
„` Ţărănesc n 1352380 a 
„> Poporului pi 699601 a 
„i Naţionalist- Independent A sita 289699 a 
Saeni Tárănistã-Naționalistă „  „ 83002 e 
Grupul Social- Comunist ET. 82287 = 
Partidul Conservator-Progresist , „ 6888 
» Social-Democrat Ae E 55664 F 
» Conservator-Democrat „ „ 44656 A 
Desidenţa Liberal-Democrată Ver 23608 i 
Lista Cetăţenească a “A 15659 £ 
Grupul Național al Muncii b Ga 3288 d 
»  Naţionalist-Doctrinar [SC 2161 p 
Diferite Grupări Independente „  „ total 20893 „ 


- De notat este că in alegerile din 1922 partidul Naţiona- 
list al d-lui lorga a luptat în cele mal multe judeţe alături de 
partidul Conservator-Democrat, că la Constanţa partidul Popo- 
rului a luptat în cartel cu partidul Conservator. Progresist, că 
la Dolj parane Naționalist a fost în cartel cu Desidenţa Țără- 
nistă şi la Dorohoi a fost cartel între partidul Țărănesc şi cel 
Naționalist al d-lui lorga. 

Aşa cum s'a dat lupta în alegerile din 1922, au. intrat în 
Cameră : 

Partidul Liberal-Naţional cu 142 deputaţi avind 3851232 
voturi din numărul total de 4797294, 

Partidul Ţărănesc cu 22 deputaţi reprezentind 207710 vo- 
turi din totalul de 1352380. 

Partidul Poporului cu 11 deputaţi ce reprezintă 105501 vo- 
turi din totalul de 699601, 

Partidul Naţionalist-Independent cu 3 deputaţi insumind 
21090 voturi din totalul de 259699, 


Ji 


ugdo 
3Ha. 
j muag 
19 jouorieN 
| suap 

i1jouorjoN 


Tab. No, 4 


J9230w3q 
"4135402 


RRG 
| eiuapisală 


_ 
| 
| 
| 


PTT fer 


e | 
jsjunwog 
apog 


E 

v 

h 

1950|) 2445] 4 
1457 

i 
124253 


3659 
592 
| 
| 


19136, 
1500, 44284! 


"uaj 
vaadi 


: 
| 1264 
110 
2772 


z e EI emo = 
a hi fatala n 
Pon 388 S Sg Ş & 
“"puadapuj ei Teo 
isipuoroN | SXSSE $ 223 


$ 


342306 12 
23691, 
25701 


paagi 
IeuoijaN 


. 
9 .'?.. . € . ..... . .. . 
. . a . . 


LIK AN AE 2A o AT 
i aa A A A A R S A a. . 
. ..". . . 


e . + oÑ 
s... ++ 
hn da a da 
. 


| IATH 

Desidența Liberală a obţinut un „de deputat (Matei 
YV. Sassu la Brăila) cu 3334 voturi CO fel to at Democrati 
un loc (I. Măgură la Covurlui) cu 8714 Ÿ 

Celelalte partide şi grupări n'au putut n loc. 

La alegerile din 1922, în Basarabia au fost inscrişi 487988 
alegători, au votat 380370, deci 78 la sută din numărul alegă- 
torilor înscrişi, şi au dat voturi nule sau anulate 21194 alegă- 
tori—adică 5.6 la sută din totalul votanţilor. 

De această dată în Basarabia a crescut numărul alegăto- 
rilor votanţi cu 5,8 la sută faţă de alegerile din 1920 şi cu 6,8 
la sută faţă de alegerile din 1919. 

Rezultatul obţinut pe judeţe este următorul: 


| Proporția la | Cota la sulă 


Szi 
SS | >= sulă a volanli- a voturi] le 
Judetul | 33 | Ş3 or laj de nu- fojă de mamă- 
A = 9 mărul alegă- i 
= „e lorilor înscrişi ral votenjios 
Bălţi 57744 45099 78,1 5,0 
Cahul 261426) 21290 311 5,5 
| Cetalea-ÀIbĂă 68237) 5945353 87,1 5,1 
Chișinău 649 1 43532 66,7 47 
Hotin 69217) 51:57 74,1 8,7 
Ismail 39828| 30972] 77,7 8,9 
Orhei 53819 40379 75,0 10,8 
| Soroca S421i6| 44768 82,5 0, 
Tighina 45640 ___80,9 45_ 
487988) 5380370) 21194 78.0 56 | 


Pariidele care au luptat în alegerile din 1922 în Basara- 
bia sint cam aceleaşi ca în 1920; de această dată insă s'au 
prezintat mai multe grupări independente. 

Tabloul No. 5 ne dă rezultatele pe judeţe obţinute de fie- 
care grupare politică. 

comparaţie a rezultatelor obţinute în cele trel alegeri 
ne dă Tabloul No. 6. 

Drept consecință a acestor voturi obţinute au trimes în 

Camera Deputaţilor : 


In alegerile din 1919 1920 1922 
Partidul Național- Liberal . 109 7 143 deputaţi 


si Țărănesc © >. e 70 29 22 B 
- Naționalist. . . . . 2I 3 3 = 
= Conservator- Progresist 13 î 

=» Socialist. Se 7 10 i 

„ Poporului. . + . * T 130 TH ý 

»  Conservator- Democrat. 1 | î 
Grupul Independent-Popular . 6 si 
„= Conservator-Independ. 5 4 

" . Unionist . 1 g 
Diterite Grupări independente . 8 3 
Total 247 180 180 m 


A 


meg 
Mea 


GRUPAREA POLITICĂ 


R 


Partidul Naţional-Liberal . . 


FETE 


06! 
ses 


0L 


wiz TES BOLIT |, 


i 


DEO. 


| 


LTI THIS 


6 
| 


'0600s 


6 


DLEE | 


lEzca/s6uz: 


HISLI 


SESSE 


F 
| 


EFECTELE VOTULUI UNIVERSAL ÎN ROMINIA 387 


Tabloul No. 6 ` 


Volturi obiinule 


PARTIDUL 
sau 


1658094) 603635] 4797294 
1271279) 975000. 135238 
113227 ne 


Ţărănesc (Pederaţin în 1920) 
Poporului . . s > 
Naționalist. . . 
Conser, -Democrat 


Independent- Popular . . 
Liberal-Dezident 


- 
„  Conser.-Independent . 5 
> A Unionist . | 
» Cercul Comercial . . 7006 
» Dezid. Cons.-Progres. 5836 
s iu pet Ra 5383) 5253 
" a Ligistă . 4589 
n Li eral independent . 2164 
„ Liga Sindicalistă 1631 
„Social Muncitoresc 1495 
Evreese . , 706 116403 
Diterite Grupări fără nume | 216417 86814 20893 
Grupul Dezidenţa Poporului . 24108 
E „OŢăranistă .| 11980, 83302 
„ Organizarea Ziariştilor 10054 
a Naţional-Democrat „| 9591| 
» Comercianților . . + 8326; 
„ Ordinei Sociale . | 6188 
„ Petroliştilor . . al | 2534, 
„ Muncitorilor- Țăranilor. 1704 
d stialiiot . ~>- > f 1618 
„Lista Cetăţenească | 1565 
» Naţional al Muncii . | | 3288 
fă 2161 


Naionallat - Doctrinar | 


Cera) | | 


388 VIAȚA ROMĪNEASCĀ 


Diferența numărului de ați intre 19 
ani provine din faptul că prin D, L No. 146) a 28 Mol 
No. 1868 din 26 April 1920, numărul mandatelor de deputaţi a 
fost redus pentru vechiul teritoriu la 180. 


Rezultatele expuse mai sus evidențiază 

efectel 
de votul universal în primele alegeri = au avut Oe here: 
teritoriu subt noul regim electotal, rezultate pe care la început 
re oagpna tea şi mai apoi dorinţa de a le face cunoscute şi cetito- 
rilor acestei reviste m'au determinat să le culeg. 


G. T. Pallade 


Primăvară* 


Azi e 'ntâia zi de primăvară. 

De departe se aude rar, încet şi cadențat 
Goarna la o 'nmormintare militară 

De soldat... 


Ca pe o cutie de mister l-au dus. 

A trecut de-alungul tirgului agale: 
Umbra unui corb ce-ar fi sburat pe sus 
Indrepiindu-se spre ulițele goale. 


Pe acelaş drum, în două săptămini 
Prin grădini vor înflori cireşi, 

Şi-or eşi la porţi lubitele-i chiar mini 
Cu crenguţi de zarzar prinse în cămeşi. 


Urcă-acuma dealul dela cimitir ; 
Goarna mai răsună iar victorioasă 
Prin văzduhul tot sonor ca un clavir. 
E o primăvară-atita de frumoasă! 


* Din volumul „Povestea omului”, ce 7a apărea. 


Presimţiri 


In oraşul nostru de provincie, În care 
Citeodată numai cineva mai moare 

Şi se ştie-a doua zi tot ce va fi, 

Au murit cinci oameni într'o zi. 


A zburat iar teama morţii prin oraş, 
Liliac tăcut şi uriaş, 

Speriat din ceruri pe o zi frumoasă; 
ŞI vroia să intre 'n fiecare casă. 


Clopotele toate-au început să bată 
La biserici, toate, dintr'odată, 

Şi s'au atirnat pe stilpul porţii 
Draperii... s'alunge liliacul morţii. 


Fiecare-a fost atunci o zi mai bun, 

Și-a simţit bătaia inimii ca un lăstun, 
Prins în pieptul strimt de zile “multe ; 
Fiecare s'a gindit că o să moară, 

S'a temut cînd a văzut că-i sară 

Şi cînd clopotele au tăcut... să se asculte, 


e = 7 PAN UPN "] 


Religie 


Omule, ce urci pe şcheli mereu 
Caărâmizi, de dimineaţă până sara, 
Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara, 
S'o 'mpârțim, să nu-ţi mai fie greu. 


Cmule, care-ai bătut la uşa mea 
Gol şi flămind şi-aproape fără grai, 
la-mi hrana mea şi cel din urmă strai 
Şi bucură-te cit vei mai putea. 


Omule, care-ai trecut pe lingă mine 
Purtind tăcut dureri ce nu le spui, 
Dacă-ai iubit durerea orişicui 
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine. 


Demostene Botez 


Grădina Morţii 


Cind eram copil, mă duceam 
deseori | 
ST tornei nosiru Paşcani. Drumul n în ră 
gr i reala deobiceiu copiii îl fac cu zbeugulii şi ns ro y 
atr, p å ecere aleasă, umblind în urma convolurilor se: 
rea raen la mormîntul mamei, pe care am iubit-o A 
gr și ei a murit aşa de tînără. Mä duceam cu str 
saro ata, la sfirşitul şcolilor, în căldura Sinpietrului, cînd 
a u ca sineala şi griele pirguite se api i da 
mer zur vintului, pie 
n marginea şoselei, se arăta o arcadă 
pad Zugrav scrisese cu litere mari albe A fn Et mită i. 
orga pe erai art pe eg neințelese şi d da O 
„ îndată se făcea linişte, i 
a stan nena ogoare de-ale pai ec din satul de lingă 
n Îi afl Aypara ra veni câlcind umbrele și luminile 
ie 2-1 înălța un turnişor ler PR ATRD Maea 
ra pace la poarta limanului; suna necontenit ţiriitul mo- 


noton al greerilor ; cîţiva 
puişori cu puf 
ra măruată, In casă, se simțea Rr prd pre ia 
priga mătuşă Ileana. : arnica 


e moş Gheorghe, paznicul şi 
ee, în împrejmuirea bine ținuta? tare Bof i sorpo Unah 
ter Prece e şele, şi-şi cam tiria pe pămînt ciubotele-i 
ilie a mbrăcat țărănegte, cu strae al e şi chimir, şi de subt 
roca neag plete scurte. li zicea moş-Gheorghe Talianu. 
A s umea fl ştia aici, paznic în grădina morţii : 
3 Ci: y Asian pona vechiu: ' 
j -Gheo 
— Me. Pazese pe cei A pe eri 
— o mai duci cu bătrineţele ? 
— Bine şi cu bâtrineţel:, mă 
2, Măcar că 
pănă departe. Eu ți-oiu spune dumitale : ahri ara Pr 


Eici 393 


p: 


dar ea nu prea dă pe-aici; are ba incolg, în lume. Imi 
trimete muşterii : ş'apoi aici se ligiştesc şi toţi sint 
cumsecade...» 


MA privea zimbind, bucurindu-se parcă el singur de vor- 
bele-i giumeţe. Ochii lui negri, pe obrazul smead, se mişcau 
cu violelune, Avea totdeauna gust de stat moş-Gheorghe, ca 
un locuitor al tăcerii ce era. ŞI grâia colorat şi cu tilc, deşi 
i se simțea bine accentul străin. ci moş-Gheorghe era talian, 
cum îl arăta şi porecla. Văzuse lumina lumii în fericita patrie 
a lui Dante. 

Pe vremea aceia eu nu-mi dădeam samă de ciudăţenia lu- 
crului. Ce căuta ltalianul acesta la noi, de peste nouă ţări şi 
mouă mări? Cum de se aşezase aici şi devenise moldovan 
de-a noştri ? 

Bine nimene nu putea lămuri lucrul. Auzisem de citeva 
ori pe sătenii din Vatră vorbind: că moş- Gheorghe „o fost o- 
dată talian şi papistaş“; dar acu-i „de-a noştri“. A trăit el 
poate odată într'o țară departată şi nedesluşită, dar acu stă aici, 
la marginea tirgului, cu mătuşa Ileana, şi de-aici n'are så se 
mai ducă nicăeri. Din şoacăță ce fusese, femeia îl făcuse om. 
Acu era În rind cu lumea. Gospodarii din sat îi ziceau „mo- 
şule“, „ntnaşule* ; unii ii sărutau mina; cu mulţi bătrini din Va- 
tră era cuscru; umbla la nunţi şi la botezuri şi avea scaun în 
statul celor cuminţi. 

Eu aşa îi apucasem, şi nu mi se părea la el nimic ciudat. 
Umblam cu dinsul printre mormintele tăcute, Vorbeam despre 
vreme:și despre holdă. Din loc în loc ne opream şi moş- 
Gheorghe îmi arâta gropniţi vechi. Imi lămurea cine doarme 
dedesubt şi-mi arăta cu mindrie verdeaţa întlorită dedeasupra. 
Apoi mă oprea lingo tufă mare de lemnul-Domnului şi se in- 
turna cu blindeţe câtră mine: 

«Aici, domnişorule, doarme maica dumitale...» 

El se ducea înainte, tiriindu-şi ciubotele mari; eu rămi- 
neam o vreme cu capu'n piept, cu ochii aţintiţi la brazdele de 
iarbă care mărgineau mormîntul; soarele umplea de lumină 
grădina, şi era o tăcere ş'o pace dulce în juru-mi, ca pe un 
tārim al visului. Cireşe şi vişine luceau în pomi; albine jucau 
în jurul unui plic de rozetă ; gizele nenumărate se țeseau in- 
tr'o viaţă invierşunată şi neştiută la rădăcina ierburilor. 

Apol ridicam ochii din ţărina unde mama „dormea“, cum 
spunea moş-Gheorghe, à priveam fn juru-mi, la alte morminte. 

Ţintirimul acela al Paşcanilor era vrednic de luare-aminte: 
— groparul cel bătrin era aşezat la poarta lui ca ceva sim- 
bolic. Cele mai multe morminte erau ale străinilor, veniţi cu 
companiile drumului de fier. Se adunaseră aici din patru vin- 
turi ale lumii, şi pămîntul ii primise pe toţi. Ba întrun colţ 
al grădinii se afla ş'un mormint mare, al prizonierilor turci, 
căzuţi iarna aici, la 77. Moş-Gheorghe venise dela Marea 
Albastră şi-i păzea pe toți. 


A —— niita E 


394 VIAŢA ROMINEASCĂ 
P S—————————— N ¢ųűġO 


Pe cruci felurit colorate, table însemnau în li 
numele celor intrați Intru hodina Domnului şi cele pi seg 
vinte obişnuite de durere şi veşnice păreri de rău, Erau morţi 
Insemnaţi cu vorbe nemțeşti şi poloneze. Erau Armeni, eram 
Unguri, erau Cehi din Boemia. Erau şi Franţuji, şi Italieni, 
Toate mormintele acestea umbrite de copaci, in pămîntul pri- 
eat ră apa rural Er rude, de amici, de cămin, — morminte 
„ Ge „ de lecioa e, A a 
colică frăţie, triste morminte pice vtr Dre 
întorcea pe-un drumuşor, 
rulană rea de pe brazde, 
pe-o creangă Insorită. 
“Au crescut frumos 
mai vine nimeni să-i ude, 
maea: 
n după-amiaza fin - 
despre ceia 4, moş-Gheorghe Talianu imi vorbea 
ntr'un rînd, cu glas mişcat, începu să-mi istori $ 
«„Acu cițiva ani, Spada el, veneau doi copii i e A 
zau În genunchi la mormintul mamei lor, şi-i presurau fiori pe 
groapă. Uite, vezi ? Este o cruce de piatră roşcată ş'o tablă 
e aramă. Dumneata poţi ceti; acolo trebue să scrie /rena 
Zabrowska. i plingeau amindoi. Erau doi orfani mititei, ba- 
lani şi cu ochii albaştri. Pe urmă nu i-am mai văzut. Am a- 
flat că s'or fi dus departe, intr'un tirg mare, la Varşovia şi 
mormintul a rămas singur. Dar am primit dela ei răva să-l 
îngrijesc. Am săpat stratul, şam plivit florile, ŞI iar p meam 
cite-o scrisoare în care găscam ruble de hirtie. Ş'aşa au tre- 
cut anii. Mi-am insurat băeţii ş'am rămas singur cu baba, Şi'n 
rimăvara asta, cind a deschis flori trandafirul de lingă cruce, 
ca intră pe poartă doi tineri. Parcă-i mai văzusem/eu odată 
dar nu-i mal cunoşteam. Erau un bâiat ş'o fată. Amindoi fru- 
moși, nalţi şi subțiri şi albi la obraz. Au venit drept aici, la 
mormint,—şi l-au găsit curat şi 'ngrijit. Ş'atunci şi eu i-am 
cunoscut. Şi cind au căzut în genunchi şi s'au plecat ş'au sä- 
rutat pămintul, m'a apucat așa o sfişiere i inimă,.. Hei, dom- 
nişorule, la multe se gindeşte citeodată omul | 
-— La ce te-ai gindit, mog-Gheorghe? 
ii er n amdan i oN că fiecare om din lumea asta a 
mi morminte: ȘI nu trebue să crească burueni 
Storisiri multe de-acestea 
atunci nu le intelegeam git a e e 


de pribegi. ŞI nog Gheorghe se 
şi iar se oprea, clugulind cite-o bu- 
ori rupind un clomburel uscat „de 


pomii, zicea el încet; măcar că næ 
l-am ingrijit eu: mie mi-i milă de 


395 


GRĂDINA MORŢII 


«Ara, cuconaşule, îmi zicea cu glasu-i ascuţit; da’ ce stai 

? Eu să fiu ca mata, numa 'n petreceri aşi umbla, nu mi-aşi 

mai face ginduri. Ce să-i faci? Aşa-i pe lumea asta: unul 

se duce, altul vine. Noi trebue să ne luăm de samă: viii cu 
viii şi morţii cu morţii! 

— Femela-i tot minte slabă! răspundea pentru mine, cu 
glas grav, moş-Gheorghe. Este vreme şi de petrecut, Ileană ! 
adăogea el, zimbind. 

— Apoi neată tot aşa spul, că trebue să ne întristim pen- 
tru morți! Acu mi-i. şi acru sufletul de-atita jAlanie! striga o- 
țărită mătuşa Ileana. Da’ să mai ridem şi cu viil,—că şi noi 
ne-om petrece ca mini, cu frunzele! 

— Ueană | tu trebue să mininci mazere şi să taci!» fn- 
cheia sentenţios moş-Gheorghe. 

Bătrina eşea mormâind ciudoasă ceva, Parcă zicea: «şoa- 
căţa dracului !», ori «iriticule l», — dar nu mai lungea vorba. 
Vedeam eu, după toate, că'n casa de lingă ţintirim nu cîntă 
găina ; însă şi mătuşa Ileana avea o gură ascuţită ca o sable. 

Băâtrinul răminea ginditor o vreme, apol se apleca şi-şi 
scotea din tureatca clubotei luleaua afumată. Din chimir tră- 
gea briceagul cu tot felul de cuțitaşe şi stricnele,—un briceag 
vechiu legat c'o curăluşă. Dintre feluritele unelte, amestecate 
între piăselele galbene de alamă, alegea și ridica un su- 
vac cu care-şi curăţea şi-şi desfunda ciubucul. Dintr'o stră- 
veche beşică de porc scotea apoi tutunul şi, cu tact şi linişte, 
indopa pipa, apoi, tot cu briceagul, scăpăra într'o cremene ş'a- 

rindea un fir de lască, Toate acestea moş-Gheorghe Talianu 

implinea caşi oricare dintre Moldovenii noştri. Şi povestea 

tot incet şi aşezat, scuipa printre dinţi într'o parte, şi-şi bătea 
luleaua înfundată de virful ciubotei. 

Intr'o vară, stind aşa de vorbă cu paznicul din grădina 
morţii, l-am întrebat cum îl chema înainte vreme. 

«Cum mă chema inainte vreme, domnişorule ? grăi el ri- 
zind. A! nu mai ţin minte. Mie, în ţara unde m'am născut, 
Îmi zicea Giorgio, adică tot Gheorghe. Mă chema Giorgio Ma- 
zarini. Dar eram un copil cind am pornit în lume. M'au pur- 
tat vinturile ca pe un grăunte de colb. Dar vinturile stau p'am 
să mă liniştesc şi eu. 

— Georgio Mazarini? Frumos nume ! 

— Da. Eu, domnişorule, m'am născut in Toscana. Cite- 
odată mă“ntilnesc cu unul de pe acolo şi vorbesc cu el, Imi 
spune că-l frumoasă țară. Eu am uitat-o», 

Moş- Gheorghe tăcu, răsutiind prelung. Îşi fuma luleaua 
şi se uita posomorit în pămint. Eram pe-atunci în liceu şi 
tocmai Învăţasem despre celebrul Italan care a fost ministru 
mare al Franţei şi amant al Anei de Austria. Nu ştiu de ce 
mi-am închipuit că moş-Gheorghe, care fuma în faţa mea, în 
pragul căsuţei dela ţintirim, era vre-o rudenie, vre-un urmaş: 

= prăpădit al cardinalului Mazarini. Moş-Gheorghe Talianu pen- 
tru întăia oară Imi apåru intro lumină tainică. ŞI deodată in- 


396 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


cepui să-mi închipui despre groparul nostru cele mai stranii 
lucruri,—intocmai ca în romanele de aventuri pe care Incepeam 
a le răstoi la epoca aceia... 

| pară petale movan ina = Amsa Ka nu era nici cri- 
minal fugit, nici pribeag din rare de dragoste; poate nu 
era nici rudă cu Mazarini. Cine ştie! — Citeodată totusi mă 
gindesc că se putea prea bine să fi fosi ceva adevărat din 
toate prepusurile mele. — Mă uitam pentru întăia oară la 
Gheorghe Talianu cu ochi măriţi; iar el trăgea grav şi trist 
din poe de lut ars. 

oate se gindea la pămîntul în care s'a născut şi la mor- 

mintele părăsite. De asta sint aproape sigur, căci ochii lui a- 
veau o expresie de deşteptare, de întoarcere îndărât, pe care 
nu i-o mal văzusem. 

De cind am plecat şi nam mai văzut ţintirimul acela fn- 
florit, am auzit de multe năcazuri ale lui moş-Gheorghe. L-au 
călcat hoţii în căsuţa lui singuratică ; i-a murit baba ; a rămas 
singur numai cu luleaua. Pe urmă, într'o vară, şi pulberea lui 
toscană s'a alinat, cind a stat şi pentru el orice vint. Subt 
flori şi pomi sădiţi de dinsul, Intre crucile atei veri strâini, 
sa așezat şi mormintul lui sărac, fără rude şi făra prietini. 


Mihail Sadoveanu 


Stogurile de fin 


Călătorind pe lespezi de lumină 

Ce Í s'aştern în drum de luna plină, 
Ca o şopirlă de argint, uşoară, 
Pirăul printre sălcii se strecoară... 


Din marginile luncilor tăcute 

La munţii care străjuesc în zări, 
Cu umbra lor, hotarul altor ţări,— 
Pe albe temelii de pajişti mule, 
S'a ridicat, nebiruit stăpin, 
Poporul stogurilor mari de fin. 


De pretutindeni, firele de iarbă 

S'au intrăţit, cind au ştiut că mor, 
Cu frunza buruenilor sărmane, 

Ş'au înălţat din trupurile lor 
Biserici fără cruci şi fără de icoane, 
Ca 'n ele sufletul să li se 'nchine 
Nemărginirii nopţilor senine.. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu-i ochiu mai larg decit privirea lunii 
Să oglindească jertfa rugăciunii... 


La umbra stogurilor, tremurind, 
Cad în genunchi şi razele de lună; 
lar grierii de veghe se adună 

ŞI din fuioare limpezi, cînd şi cînd, 
Pe scara lor de sunete, mâiastră, 
Torc fire lungi de linişte albastră... 


“Călătorind, călătorind într'una 

Pe calea lui de unde şoptitoare, 
Pirăul printre lunci arată luna 
Cum ţese linişte din zare 'n zare... 


Şi adormit în leagăn de lumină 
Ca un copil sălbatic şi bătrin, 
Tăcerilor pămintul se închină 

Cu ceata stogurilor lui de fin... 


G. Bărgăuanu 


3 
3 
x 

3 
3 
= 

= 
R 
3 
. 
i] 
& 
3 
z 
ia 


Note pe marginea cărților 


Dr. Gawril I. Kazarow : „Beiträge zur Kulturgeschichte 
der Thraker“. 


Onorabila lucrare a învățatului bulgar este de preistorie, 
arheologie şi istoria antică. rcetarea ei priveşte direct pe 
specialiştii noştri, dela a cărora conlucrare cu învățații ţărilor 
megieșe am folosi cu toții, după cum i-ar îl folosit şi invața- 
tului bulgar să fi fost în curent cu interesantele studii romt- 
neşti asupra vieţii trace, dela cele ale lul Tocilescu până la 
cele ale d-lor Pirvan și Andrieşescu. Cei care în viaţa Tracilor 
nu ne interesăm pănă la atita de punctul de vedere pur isto- 
ric, ne putem apropia de erudita lucrare fără intenţii normative 
a lui Kazarow, pentru a ne întregi imagina largă, unde mişună 
o viață înrudită cu a noastră, patrimonială, sugestivă pentru 
a tea şi viitorul nostru. Căci preistoria, arheologia şi 
istoria antică nu sint numai discipline de curioase cunoştinţi şi 
de poezie didactică şi romantică deghizată în ştiinţă, ci şi iz- 
voare de răsunete mai practice în multe direcţii ale vieţii ele- 
mentar biologice şi ale culturii înalte. 

Sintem mai intăiu curioşi să ştim cine au fost locuitorii 
care ne-au precedat pe pămintul Daciei. Şi dacă lăsăm la o 
parte populaţia cu totul primitivă, deosebită ca neam poate de 
Traci, şi despre care ştim şi vom şti aşa de puţin,—predeceso- 
rii noştri au fost desigur acea populaţie mai mult sau mai pu- 
țin tracă, a cărel viaţă, deşi dincolo de hotarul strict al romi- 
nismului, formează totuşi fundalul, ca nişte munţi albaştri, şi o 


cauză a perspectivei noastre istorice, Oamenii aceia mal mult 


blonzi şi cu ochi albaştri, cu sumedeniile de triburi roind în 


“Carpaţi, peninsula balcanică, Asia Mică şi Caucaz, au fost prin- 


tre strămoşii noştri ai Rominilor şi, să zicem drept, ai fraților 


400 VIAŢA ROMINEASCĂ 


noştri Ucrainieni, Bulgari, lugoslavi, Albaneji, Greci, Turci, Cau- 
cazieni, Unguri, Cehoslovaci şi Poloni; căci la aceștia sint de 
căutat neamurile noastre cele mai apropriate şi nu prin Franţa, 
desigur dragă, sau Portugalia. 

Mai interesant ap noi neistoricii este răsunetul ce viața 
tracă îl poate avea în dirijarea propriei noastre vieţi, dela o 
politică pan!racă sau tracotilă, una din liniile de forţă din al 
căror total va rezulta politica noastră de mine, pănă la filo- 
zotie sau arta arhitecturală, industrială, muzicală, sculpturală, 
dansatorie, picturală, literară, decorativă, asupra vieţii trace 
sau în spiritul mai mult sau mai puţin trac. 

Asupra vieţii Tracilor ar fi atitea de lucrat, prinzindu-i 
în viața lor de senzuali sau de puritani sectari, de mincăcioşi 
şi beţivani vestiți sau de moderați sau de asceţi, de războinici 
tipici orl de blinzi sectari comunişti; în jocurile lor; în arta 
casnică, în muzica lor care a dat pe legendarii Orfeu, Musaios 
şi Thamiras; în contribuţia lor la cultura mediteraniană şi in- 
tern europeană, În cintecele și dansurile ca acele ce poariă nu- 
mele lui Zamolxis, cîntece, dansuri şi poezii ce au făcut din 
Tracia patria muzelor pentru antici; în moravurile lor sexuale 
interesante; în sectele lor morale ca aceia a poliştilor aseme- 
nea Esenienilor evrei; în caracterul lor boeresc; în revoluţio- 
narul lor Spartacus; în legile versiticate ale Agatirşilor; în pa- 
Siunea pentru frumuseța pitorească ; în vrăjile, legendele şi 
credinţele lor religioase de nemurire; in mindria lor faţă de di- 
vinitate şi în profeții lor; în zeil lor cu profunzi ochi albaştri 
şi lungi plete de foc, pe care fantazia noastră îi vede trecind 
departe în zbor, liberi şi maestoşi şi teribili în marii nouri de 
furtună, în amurgul roş, deasupra piscurilor CeahlAului: Gebe- 
leizis, Zamolxis, Bendis, Dionisos, lambadule, Kotito. Mai sînt 
filozofii lor Aglaofem, Zamolxis*, Deceneu ; regii lor viteji, cu 
banchetele unde se bea din cornuri de bos primigenius cu mar- 
ginile aurite sau argintate; cu nobilii Agatirşi care-şi boiau în 
albastru pietele spre a se distinge de plebe; cu cruzimea faţă 
de alţii dar şi cu eroii lor, sinucigindu-se pentru libertate, cu 
acel Decebal despre care Alecu Russo spunea că a fost „ca 
stelele călătoare ce se zăresc pe cer, fără a se şti de unde vin 
şi unde se duc“. Cine va scrie căderea Sarmisagetuzei într'un 
nou Salammbô ? 

In Spiritul mai mult sau mai puţin trac s'ar putea com- 
pune atitea. Incercasem să arăt aiurea diferite izvoare ale fi 
lozofiei romineşti de mine; iată în viaţa tracă încă un izvor, 
deşi, desigur, în general de-o importanţă secundară. Din felul 
de viaţă al Tracilor, din credinţele lor despre lume, se pot e 


” Peniru cine ar voi să scrie o monogralie despre Zamolxis, & 
irag alenjia că la biblioteca dela Briiish Museum se găsesc două € 
rare,—Alhanas Rhousopoulus: De Zamolxide. Goltingoe 1852 (i! 
ceșie) și Carolo Lundio : Zamolxis, Upsallae (in latinește). j 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 401 


trage unele sugestii ori afla oarecare sprijin pentru anumite 
concepţii filozofice. Tradiţia tracă nu putem să o părăsim cu 
totul. E drept că acuma focarul activităţii trebue să ni-l pu- 
nem În originalitatea națională şi mai ales în cea individuală, 
în creare T expansiune; dar aceasta nu distruge acuma tradi- 
ţia şi nu o exclude totdeauna, căci—după cum spune vorba po- 
pulară— „inţelepiul adună, iar nerodul risipeşte“. După secolul 
renașterii de pregătire (1821—1921), intrăm acuma in renaşte- 
rea trepidantă de creare și expansiune, in epoca noastră pe- 
ricleică, în Sturm und Drang-ul nostru; dar cum o cultură nu 
înaintează în toate ramurile ei pe acelaşi front, sint ramuri de 
cultură rominească unde tradiţia are încă un rol foarte însem- 
nat şi se impune cu tot ce are ea duios, solemn şi util. In fi- 
lozotia rominească, acuma, o tradiţia adincită până chiar în 
lumea tracă nu poate fi vătămătoare,—dimpotrivă. Sintem In 
faza cînd însăşi tradiția are ceva creator, fiindcă e încă neex- 
ploatată, şi in orice caz mai natural, mai mindru e să ne ins- 
pirăm dela Traci, decit dela popoarele îndepârtate. ȘI care 
sint punctele de tradiţie filozofică tracă ? Rămine ca fiecare 
să şi le aleagă după propriile-i înclinații. 


è Gh. Savul 


0 f Ar, Daí „Ci 
Pe # SAS | 
Š. ad Și Și 
~AD | 


Cortina 


— Banalităţi paradoxale — 


I 


Taina fericirii constă in a avea un ideal, 
Durata ei e condiționată de neîmplinirea lui. 


N 


Dascălii începuturilor noastre cărturariceşti, credincioşi ero- 
nologiei sacramentale, impârţeau istoria simetric, pe fiţuici re- 
zumative. Epocile se deosebeau categoric şi nu mai mult ca 
straturi de legume: lăptuci, harpacic, spanac. 

O linie cu creta pe tabelă despârțea vremea: In stinga ev 
mediu, în dreapta ev modern. Ghilotina nu desparte altfel cap 
de trup, nici cuțitul feliile de cantalup. 

Lumea veche sfirşeşte cu prima statue păgină dărimată 
de noua credință. Exact în acelaşi moment apare o alta. De- 
ces şi apariţie simultane. Pe ruinele templului, catedrala go- 
tică, peste noapte. Schimb de năzuinți ca de cărți de vizită. 
Precis şi uşor de reținut (bucuria elevilor), 


III 


Profesorii noştri au ris. Au făcut comparații şi mal bune 
şI mai proaste (În felul celor din Cap. H), pentrucă ei au aflat 
că, între momentele istorice, există un „infinit de stări interme- 
diare", imperceptibil. Ei ne spuneau: „domnilor (sau chiar 
domnilor mei), cînd afirmăm că evul mediu începe la 1201, nu 
vrem să înţelegem că el începe la 1201. Aceasta este o sim- 
plă ficţiune, o convenţie impusă de metodă pentru a facilita 


CORTINA 403 


reținerea, Evul mediu exista mult inainte de această dată. Ca 
să zicem aşa, el se pregătea şi, în momentul în care îi notăm 
apariţia—citra e tiranic poate că o altă epocă începuse. E- 
poca istorică e asemeni stelei din versul lui Eminescu: 


Era pe cind nu s'a zărit, 
Azi o vedem şi nu e"—ş. a, m. d. 


1V 


După aceştia timpul face un fel de repetijie—pe ascuns— 
pentru a juca un „rol nou“, 

Rolul nou e de obiceiu o încăerare singeroasă. 

„Infinitul de stări intermediare“ e literatură. Istoria îl 
constată (cel mult), ia act, cum se zice, în pagini introductive. 
Imixtiunea lui, în chiar cuprinsul ei, e in afară de subiect. 
Punctele cardinale ale istoriei sint marcate de „rolul nou“, Lui 
i se rezervă paginele de cinste. „Infinitul de stări intermediare“ 
nu interesează decit ca interval între două „roluri nouă“, 


V 


Mulţi tăgăduesc valoarea educativă a unei astfel de învă- 
Mituri. Pomelnicului războinic i sar substitui cu folos o isto- 
rie a gindirii, Ei socot o împărţire istorică după cugetători şi 
poeţi cel puţin mai frumoasă, 

Invățată aşa, istoria ar fi un cintec trecut din tată în fiu, 
din gură *n gură, din generație în generaţie, un cîntec frumos. 

Imn de slavă ar creşte dela primul om, stingindu-se cu 
cel din urmă, imn de slavă s'ar înălța spre stele, imn de slavă 
ar rătăci prin haos, tirziu, ca un ecou al cintecului planetei 
moarte. 


VI 


S'a remarcat că după o infringere se cîntă mai bine. To- 
tuşi, nimeni n'a urmărit infringeri. Dar, optimist, omul a con- 
ceput infringerea iminentă şi chiar necesară. Pentru comodi- 
tate a imaginat progresul, civilizaţia, ascensiuni cromatice şi 
teoretice. „Mai binele“ și „mai răul“ nu s'au sfiit să alterneze 
capricios. După un „scop nou“, urmărit şi atins, n'a urmat tot- 
deauna „mai bine“, implinirea a dat loc cel puţin la nebunie și 
cel mult la blazare. i 


VII 


Aceste reflexii, oarecum nepermise, le făceam răsfoind un 
volum de versuri patriotice. 


404 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Hirtia a scirțiit subt peniţa bardului ca o placă de gra- 

n. 

Premiarea volumului e semnificativă : gramofonul place, 
VIII 


Cintecul victoriei 2 Imnul eroilor ? 
Eroii nu-l aud. 


Victoria e teritorială, străină sufletului, e a pămintului mai 
gras. Drumul la noile hotare duce printre cruci ce veghează 


„morți pentru gorie: 
Fericiți adormiţii, căci ei nu văd pentru ce-au luptat. 
IX 


Singurul cîntec sincer de triumf e al cocoşului, cin] cheamă 
Soarele. 


iri pm e To Mc ba şi lipsa de memorie i-au 
X 
` Idealiştii de după războiu sint cocoşi. 
XI 
„Infinitul de stări intermediare* comenteze-l profesorii. 


Noi am asistat la o schimbare bruscă. Pe fiţuica noastră rezu- 


mativă insemnăm cu roşu: anul 1916, luna August, ziua 16-a, 
ora 12 p. m, 


XII 


Mobilizarea ne-a găsit la operetă. Comandantul pieţei ve- 
nit s'o anunțe, emoționat de insemnâtatea evenimentului, a in- 
găimat zăpăcit : „Starea de asediu e declarată, mobilizarea a 
sunat peniru această scenă“, 


Nu greşea, 
XUI 


Cortina se läsa pe-o lume pentruca, instantaneu, s'o 
de alta. 


at 
Actorii au porait cu săbii de lemn la lupta cea adevăi 


CORTINA 405 


Au pornit voloşi, pentruză Intimplarea trebuia să sfirgească o 
tristă piesă prea lungă. 


XV 


Nu s'au întors decit mutilaţi şi istoviţi. In schimbul mini- 


lor şi picioarelor li s'au dat prea frumoase decoraţii. Publicul 
i-a aplaudat. 
Piesa se jucase bine, 


XVI 


Lumea s'a obişnuit cu ei. Se pregătea o nouă piesă. 
Chiar pentru teatru sînt preferabili oamenii valizi, 
Eroismul se demodase. 


XVII 


Actorii au aflat însă din ziare că sint eroi. Un comunicat 
oficial — ultimul—le aducea la cunoştinţă că şi-au atins /dealui. 


XVIII 


Idealul nu-l vedeau. 

Vedeau în schimb in jurul lor oamenii roind buimaci ca 
muştele ce-şi indreaptă sborul spre azur şi se lovesc idiot de 
sticlă, 


XIX 
Ficţiunea Incetas=. 
XX 


Şi-au dat seama că omenirea caută alt /deal. Ei şi-l a- 
tinseseră: nu mai aveau ce urmări. 

Au încercat să ridice cortina operetei, dar nu mai func- 
ționa. S'au strecurat cum au putut în dosul ei, resemnindu-se 
să privească viaţa prin gaura din pinză. Cind după atitea 
jertfe găseşti atît de puţin înainte, e cuminte să te întorci li- 
niştit înapoi. 


XXI 


Au încercat să joace din nou opereta, dar costumele erau 
decolorate, vocile lor sunau straniu. Sgomotul celorlalți, de-a- 


fară, îi acoperea, covirşitor. Glasul lor îi irita, 


Ba 


406 VIATA ROMINPASCĂ 


Căutau ficţiunea. 
XXII 


Am asistat, demult, la prima intrunire a conservatorilor- 
democrați. Pe vremea ceia, în laşi, era mare lipsă de apă. Un 
orator spunea: N 

„Domnilor, cu ce v'ați ales de pe urma lungii guvernări 
liberale? Atit, că pe timpul ei, a vrut Dumnezeu să fie cra- 
mele pline de vin. 


Ei bine, noi vă aducem apa“. 


Inevitabilul cetăţean turmentat remarcă: „Dar era mai 
bine înainte”. 


XXIV 


Trăim din :mintiri, cum fumăm mucuri de ţigări cind is- 
prăvim tutunul. 


Al. ©. Teodoreanu 


inserare 


Pe-un drum ce coboară spre palida moarte, 
Cu razele 'nfipte în stoguri de fin, 
Se-opreşte, o clipă, un soare bătrin... 


Un cint de lumină se stinge, departe.. 


O umbră de codru, din dealul tăcerii, 
Pe stină, pe cîmpuri cu "ncetul se lasă, 
Ca valuri uşoare de moale mătasă.. 
— E sufletul tainic, e sufletul serii, 

O umbră de codru din dealul tăcerii... 


Ciobanul visează cu ochiul deschis: 

Fiori de răcoare — parfumuri de mintă — 
Ca degete albe pe frunte-l alintă; 
lubita-i suride din raiul deschis; 


408 VIAŢA ROMINEASCĂ 
me E O e ARE i 


Respiră trecutul, gindeşte pămîntul, — 
Şi gindul spre vale alene se "'nclină 
S' adoarmă cu vintul, 

Pe flori de sultfină... 


Cu lacrămi de ceară, subt soare 'n declin, 
Pirăul durerii abia de mai plinge; 
Pe unde lumina cu 'ncetul se stinge. 


ȘI fumegă seara tăceri de suspin... 


Alexandru N. Nanu 


| NE s 
r Li 
ip d 

h 41.7 Pa | 


Aud ta) hu 
A TAE at 
i 4 


" 
f 


Din carnetul unui solitar 
II 
Suveranitatea naţională şi Constituanta 


„Il est donc manilesie quela Nalion 
esl enpleindrolide former elle même 
sa Conslilution et de régler à sa Yo- 
lonié tout ce qul concerne le gouver- 
ne menl, sansque personne puisse l'en 
empêcher. Le gouvernement n'esi é- 
labli me pour ia Nallon, en vue de 
son Salul el de son bonheur”. 

Wattel,— „Le Droll des Gens*, v. 
l, ch. II, §34. 


Cum, în ce condițiuni şi în ce formă poate fi votată Cons- 
titufia nouă a Rominiei ? 

Pentru a răspunde la această intrebare, trebue mai întăiu 
să lămurim oarecare principii ale Dreptului public modern, şi în= 
măinte de toate concepţiunea de „Națiune“, care apare ca sub- 
strat al întregii vieţi de stat. 

Dela început ni se impune o distinețiune între noțiunile de 


grupare etnică şi de Naliune, ca termin juridic. 


O grupare etnică e un fenomen natural ca oricare altul— 
un produs al forțelor oarbe ale naturii, caşi speciile regnului a- 
nimal sau vegetal, cași oceanele şi munţii. 
~ Pentruca o grupare etnică, sau chiar mai multe grupări im- 
preună, să se înalțe pănă la acea formă de asociare de ordine 
superioară, care este Najiunea, sint necesare două condițiuni: 
prima-—-ea gruparea determinată să fi ajuns la conştiinţa de sine, 
să-și Îi afirmat voința de a trăi ca o fiinţă naţională distinctă; 
şi a doua-—ca ea să poată avea caracterul juridic de „persoană 
morală“, de subiect al Dreptului public, — adică să fie constitu- 
itä într'o societate autonomă, pe baza principiului de suvera- 


nitate națională. 


410 VIAŢA ROMINEASCĂ 


După concepţia de drept, care s'a im lumii civilizate 
urma Marelui războiu, a doua condiţiune pac ea să rezulte he 
cesar din cea dintăiu,—dar această concepţie nu este atit de nouă 
cit se pare. À 

ilozofia Dreptului, cu mult inainte de Revolutia franceză 
a văzut în principiul de suveranitate națională rnan insăşi a 
Dreptului public, o condiţiune necesară prealabilă a oricărei 
ocine, de, devi oondiiiays impusă de „Dreptul natural“, 

u trecut aproape două veacuri, decind V 
preia, Diestatut natural că: jz: a 

„Societatea naturală a Naţiunilor nu poate subsista, dacă 
„drepturile pe care fiecare din ele le- i 
per especialo" ai e le-a primit dela Natură nu 

„Este dar evident că Națiunea are dreptul desävtrsit 
„a-și face ea însăși Constituția ei şi de a regula, după măr 
„ti, tot ce priveşte guvernarea el, fără ca nimeni să-i poată a- 
„duce pe drept vre-o piedică. Guvernul nu este stabilit decit 
„pentru Națiune, în vederea salvării şi a fericirii ei", 1 
NE arm prana de suveranitate naţională apare ca o 

r me $ x 
Et a Are z care era dezminţită cu cruzime de rea 

Nu trebue să uităm însă că Vaitel, caşi J. ]. Rousseau 
pentru care noţiunile de „Suveran“ şi „N. “se c 2 
pér cela ba peta pa n” şi „Națiune“ se confundă, 2 

u e aceasta o simplă Întimplare, fiindcă se poate s 
că vechile comunităţi elveţiene, dela inceputurile lor rea A că 
depărtate, apar ca organizaţiuni politice intemeiate pe principiul 
de suveranitate populară. 

Savantul jurisconsult elveţian, Th. Curti, ne spune: 

„Dreptul poporului de a legilera apare chiar la inceputul 
„Confederaţiunii elveţiene. Noi găsim legislaţia populară aproape 
„cu desăvirşire desvoltată în vechile state libere Uri, Schwyz, Ob- 
„balden, Nidwalden, Gersau, Zug, Glarus, cele două Appen- 
„Zell... Aici libera comunitate populară, din veacul al XIII-lea şi 
„al XIV-lea, îşi dă legile în adunarea plenară a cetățenilor (Lands- 
miig a Ii 

ar, în realitate, suveranitatea populară în cantoanele el- 
veţiene nu datează numai din secolul al XI 

din ovans citate. NS Pi aia 
ctul din 1 August 1291, prin care cele trei cantoane pri- 
mitive,—Uri, Schwyz şi Unterwalden,—se leagă să-și apere să 
turile şi libertăţile, invocă expres „forma străveche a Contede- 
rațiunii lor, confirmată prin jurămint* : Antigăam confederatio- 
nis formam juramento vallatam presentibus seoan A y A. 


1 Vattel,- . - 
ER . Pr liminaires, ara Spear oa Krlaciops de la Loi Naturelle”, 


J. J. Rousseau, - „Du Conirat Social“, Ch. VII: „Du 


5 Curti, — „Oeschichte der Schweizer! V “pi 
4 Dierauer, -„H-re de la eră Prerefren aerul 


ver 


+ 
A 


DIN CARNEIUL UNUI SOLITAR 4iţ 


Dar şi înainte de orice Contederaţiune comunităţile primi- 
tive din Eiveţia aveau o organizaţie democratică, iu care toată 
puterea reală era in minile adunării plenare a cetăţenilor, — „Lands- 
gemeinde“. 

Un istoric al Dreptului constituțional elveţian descrie astfel 
atribuţiunile acestor vechi adunări populare: | 

„Adunarea obştească a cetățenilor rezervă pentru deliberă- 
„rile ei toate chestiunile mai importante; cele mai puţin insem- 

` „mate le lasă spre hotărire Consiliului”. 

Astfel, el crede că raporturile dintre Adunarea cetăţenească 

' „ra pot fi caracterizate intocmai de cuvintele lui Tacit re- 

„ lative la consfătuirile triburilor teutonice: „De minoribus prin- 

, cipes consultant, de mojoribus omnes“—,„în chestiunile secun- 
dare hotărăsc capii; în cele mai insemnate hotărăsc cu toţii“, 

te Cind la inceputul veacului al cincilea triburile alamanice au 
pătruns în Elveţia actuală, ele s'au aşezat în văile din jurul la- 
cului celor patru cantoane în obștii de ţărani liberi, „care nu re- 
cunoşteau nici un stăpin deasupra lor şi nu-şi ţineau pămînturile 
dela vre-o curte seniorală, ci trălau pe moşiile lor proprii”. 2 

Aceste obşiii ţărăneşti şi-au păstrat, şi in noua lor țară, 
neatinse instituţiunile democraţiei primitive, admirate de Tacit,. 
Și le-au desvoltat treptat, dela străvechea „Landsgemeind=“ până 

Constituţiile actuale, în care principiul de suveranitate na- 
ţională este dus pănă la ultimele lui consecinţi. 

Este interesant că şi celebrul istoric al Constituţiei en- 
gleze, Ed. A. Freeman, îşi începe lucrarea deasemeni prin des- 
crierea unei „Landsgemeinde” din Uri şi prin citatul din Tacit, 
spre-a duce originile consiituţionalismului englez pănă la insti- 
tuțiunile primitive ale triburilor teutonice. 3 

Desigur „metafizica“ politică a lui Vatiel sau a lui Rous- 
seau a fost influențată de instituţiunile ţării lor. 

„Contractul social“, în special, a fost vădit scris subt im- 

resiunea luptelor politice din Geneva, care, izbucnind cu vio- 
bnjä la 1707, nu incetase incă la data apariției celebrului tratat 
—lupte care au fost duse tocmai pentru afirmarea principiului 
de suveranitate naţională. 

Faptul are însemnătate nu numai pentru justa interpretare 
a concepţiunilor lui Vattel sau Rousseau, dar şi pentru lămurirea 

+ priaciplului insuşi de suveranitate naţională, in desvoltarea lui is- 
torică, pornind dela realităţile vieţii politice din Elveţia, 

Nu în zădar un istoric american al democraţiei elveţiene, 
a putut da lucrării sale subtitlul: „Studiu asupra unui popor su- 
veran“. 4 

1 Flumer,— „Slanis:und Rechisgeschichie der Schweizerischen 
Demokralicen”, vol. I, p 279. 

ig a rarr p p. 34; CË şi Dierauer, op. cil, 
că 3 Freeman,— „Le développement de la Consiilulion anglaise“, p. 3.- 

4 H. Demarest Lloyd, - „The Swiss Democracy. The Study ol a 

Sovereign People“, 


412 VIATA ROMINEASCA 
AI O 


Nu e mai puțin adevărat insă că numai în urma marii Re- 
voluţiuni franceze principiul de suveranitate naţională a fost ins- 
cris în dreptul pozitiv al marilor națiuni europene— şi într'un 
veac s'a întins asupra lumii civilizate intregi ca temelia neclin- 
tită a Dreptului Constituţional. 

„Declaraţiunea drepturilor omului şi ale cetățeanului“, ins- 
pirată de „Contractul social“ al elvețianului J. J. Rousseau, îl 
clasează între „drepturile naturale, inalienabile şi sacre ale omu- 
lui”, Art. 3 din „Declaraţiune“ suna ritos : 

„Principiul întregii suveranităţi rezidă esenţialminte în na- 
„ţiune ; nici un corp, nici un individ nu poate exercita vre-o au- 
„toritate, care nu ar emana expres dela ea“, 

Dar până la Marele Războlu principiul de suveranitate na- 
tonală a rămas limitat la sfera Dreptului public intern, regle- 
mentind raporturile dintre cetățeni şi puterea de stat; el a fost 
distinct de concepţia „Suveranităţii de stat“ din Dreptul interna- 
ional public, care privea raporturile dintre organismele politice 
ndependente. 

Rezultatul cel mai insemnat, poate, al „Pactului Societăţii 
Naţiunilor“ constă în dispariţia acestei distincțiuni şi, putem spune 
chiar, în identificarea noţiunilor inseşi de „Națiune“ şi „Suvera- 
nitate“, ca la J. J. Rousseau. 

Ar fi greşit să vedem aci o „transformare bruscă şi quasi- 
revoluționară a principiilor de Drept. Deşi necontestabil grăbită 
de conflagraţiunea mondială, noua concepţie a fost pregătită 
de o lungă evoluţie politică la un popor care are cea mal pro- 
fundá aversiune pentru principii abstracte, dar care a ştiut să-şi 
asigure o situațiune dominantă în politica mondială... 

E cunoscută butada lui Gladstone: „Englezii detestă mai cu 
seamă două lucruri in lume: pe Papa şi principiile abstracte“... 

Totuşi necesităţile concrete de guvernămint au dus consti- 
tuționalismul englez la o evoluţie care treptat a transformat Fm- 
perlul britanic într'o adevărată „Ligă a Naţiunilor“ şi a determi- 
nat chiar o definiţie empirică, după met engleză, a ideii de 
„Națiune“, care se apropie curios de „abstracţiunile“ unui Vattel 
său J. J. Rousseau. 

„Definiţia naţiunii,—serie un distins jurisconsult şi publicist 
„francez,—luată din Filozofia dreptului sau din Istorie, se regă- 
„seşte în Constituţia engleză“. 

„După concepția engleză, —spune e! în altă parte,—numai 
„grupările capabile de un self-government, respectuoase de li- 
„bertatea individuală, ar putea aspira la o autonomie naţională“, 1 

ȘI mai precis: 

»O națiune este un popor care e capabil să exercite 


„sel/-government-ul, şi care are conștiința unității. pe care i-o 
„Crează această acțiune“, 2 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 413 


Numai un popor care ajunge astfel o „Dațiune* îşi poate 
găsi locul în sinul acelei „Commonwealth of Nations“, al Co- 
munității naţiunilor, care vrea să fie astăzi Imperiul britanie, 

Ideia unei societăţi generale a Naţiunilor, născută din răz- 
boiu, pentru asigurarea păcii mondiale, apare astfel ca o genc- 
ralizare g lărgire a concepţiunilor empirice, care sint la baza a- 
cestei „Commonwealth“ britanice, Dar eaa trebuit fatal să ducă 
la identificarea noţiunilor de „Suveranitate naţională“ şi de „Su- 
veranitate de Stat” fiindcă „Liga Naţiunilor“, evident, numai a- 
tunci îşi va putea realiza scopul,—asigurarea păcii, — cind națiu- 
nile înseși vor dispune de dreptul de pace şi războiu. 

Bine înţeles însuşi cuprinsul acestei noţiuni juridice a tre- 
buit să sufere oarecare modificări şi limitări. 

Opera de generalizare şi de lărgire a concepțiunilor en- 
leze se datoreşte mai cu seamă unui vechiu profesor de Drept 

onstituțional, pătruns de spiritul instituţiunilor anglo-saxone, pe 
care războiul l-a găsit în fruntea unei mari Puteri mondiale. 

Pentru preşedintele Wilson o legătură indisolubiiă există 
între triumful principiului de suveranitate naţională — şi garanţia 
păcii, subt scutul Ligii Naţiunilor. 

Intr'unul din vestitele lui mesagii el declară categoric: 

„Nici o pace nu poate dăinui sau n'ar trebul să dăinuiască, 
„dacă ea nu recunoaşte şi nu acceptă principiul că guvernele 
„Cupătă toate puterile lor juste prin consimțimîntul popoare- 
„lor guvernate“. 

e aci rezultă că: 

-„Autocraţiile nu mai au loc in Societatea Naţiunilor ; ele sint 
„primejdioase prin rezerva puterilor personale, pe care ele vor îl 
„ispitite să le îndrepte impotriva liniştii Societăţii Naţiunilor. Sta- 
stele particulare într'o federaţie, Naţiunile în Societatea Națiuni- 
„lor işi trag puterile din consimţimintul celor guvernaţi“, 

Noua ordine internaţională trebue să aibă, prin urmare, la 
bază următoarele postulate: 

„1. Distrugerea oricărei puteri arbitrare, oriunde s'ar găsi... 

„2. Regularea tuturor chestiunilor... pe baza liberei accep- 
„tări de cătră poporul imediat interesat...“ i 

Aceste declaraţiuni au fost întrunite de fostul preşedinte al 
marei Republici Americane într'o singură formulă : 

„Societatea Naţiunilor nu este cu putință, dacă popoarele 
„fiu dispun ele înseși de dreptul de pace şi de războiu, dacă ele 
„hu exercită controlul asupra acţiunii diplomatice, şi dacă, intr'un 
„cuvint, chiar în viața internă ele nu sînt stăpine pe destinele 
„lor prin Adunări reprezentative şi prin sufragiul universal“.2 

$ Observaţie necesară: doctrina expusă nu e decit o desvol- 
tare a dreptului public englez, sau mai bine zis britanic. Dar, 
bine înţeles, pentru Englezi principiul de suveranitate naţională 


1 J, Teherno//,— „Les Nations el la Société des Nations“, p. 50. 
s 2 Ibid..— prelaja, p. XIV. 


1 Cila! in Tchernoff, op. ctl, p. 182 - 188, passim. 
2 lbid., preleta, p. XVIIL 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sau self-government-ul, nu se poate identifica cu forma republi- 
cană de stat,—nicăeri monarhia nu are temelii mai solide ca în 
Anglia, însă, cum arată comentatorul francez al „Dreptului Cons- 
tituțional britanic“, acest principiu exclude orice regim irespon- 
sabil şi personal: 

„Un regim autocratic, cu o rezervă de putere personală, 
„putind ameninţa pacea lumii civilizate, este evident contrar i- 
„deii însăşi a Ligii Naţiunilor, dar după concepţia engleză, forma 
„monarhică, caşi forma republicană, pot cuprinde condiţiunile 
„necesare unei vieţi pacifice, şi anume: respectul drepturilor in- 
„dividuale, respectul minorităţilor, fără deosebire de rasă şi de 
„religie“, — şi înainte de toate: „self-governmentul“. 1 

Din complexul acestor declaraţiuni se poate astfel uşor for- 
mula, în termenii lor proprii, dispoziţiunile esenţiale ale Consti- 
tuţiel unui stat, intemeiat pe principiul de suveranitate naţională, 
Coustituţie care asigură „Self-governmentul“, în înţelesul englez, 
i anume: 

i ] Această Constituţie trebue „să recunoască și să accepte 
principiul că guvernul îşi primeşte toate puterile legitime din con- 
simţimintul poporului“ ; 

2 Poporul trebue să dovedească, prin Constituţi», că e „stă- 
pin pe destinele lui prin Adunări reprezentative şi prin sufragiul 
universal" ; 

3 Constituţia trebe să rezerve poporului însuşi, prin repre- 
zentanții lui, „puterea de a dispune de dreptul de p=ce şi de 
războiu şi controlul asupra acţiunii diplomatice” ; , 

4 Insfirşit, Constituţia trebue să asigure „respectul dreptu- 
rilor individuale şi respectul minorităţilor, fără deosebire de rasă 
şi de religiune”. 

Intr'un cuvint: Constituţia trebue să facă cu neputinţă „un 
regim autocratic, cu rezerve de putere personală”. 

Un popor a cărui Constituţie nu e zidită pe aceste princi- 
pii, nu constitue o Națiune şi nu poate fi admis în Societatea 
Naţiunilor. 

Aceste principii nu se prezintă ca o simplă doctrină de teo- 
reticiani. Ele au fost considerate ca norme de drept internaţio- 
nal, şi au şi fost aplicate de multe ori, chiar înainte de închee- 
rea Pactului Societăţii Naţiunilor. 

In temeiul acestor principii s'a cerut Germaniei să îndepăr- 
teze dinastia Hohenzollern şi ca noua ei Constituţie să dea ga- 
ranții că pe viitor poporul german va dispune efectiv el Insuşi 
de Si pr de pace şi de războiu. 

Și pe baza acestor principii a fost construit tot „Dreptul 
de auto-determinare liberă a popoarelor“, cu aplicaţiunile lui cu- 
noscute, în virtutea cărora națiunile, ca atari, au putut apărea, 
pentru prima oară în istorie, ca subiectul real al Dreptului | 
ternațional public, chiar indiferent de legătura formală de st 
şi mal mult, chiar indiferent de orice legătură teritorială : naţiu- 


1 Teherno/f. op. cli, p. 68. 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 415 


nea cehoslovacă a fost recunoscută înainte de a se fi născut sta- 
tul cehoslovac, iar pentru poporul evreu s'a creat în Palestina 
un „cămin naţional“, cu toate că de milenii el a fost lipsit de 
orice bază teritorială. 

In sfirşit, aceste principii au fost consacrate şi formal, prin- 
tr'unol din cele mai solemne acte ale istoriei mondiale, prin „Pac- 
tul Societăţii Naţiunilor“. 

În adevăr, chiar primul articol al Pactului stabileşte urmă- 
torul principiu general : 

„Orice state, dominiuni sau colonii, care se guvernează li- 
„ber, pot deveni membri ai Societăţii Naţiunilor“... 

Atit faptele şi declaraţiunile autorizate, care au precedat în- 
tocmirea Pactului, cit şi aplicaţiunile care i-au urmat, nu îngă- 
due nici o îndoială in ce priveşte înțelesul acestei formule: 

„Dominiunile* şi coloniile nu sint state independente, nu au 
„suveranitatea de stat“, după concepția tradițională a Drep- 
tului internaţional, totuşi ele pot face parte din Societatea Naţi- 
unilor, şi, deci, sint recunoscute ca Națiuni, sint considerate ca 
subiecte ale Dreptului internaţional public, „dacă se guvernează 
liber*,—expresiunea prin care se traduce termenul englez de Self- 
government. 

Pe de altă parte, această formulă exclude din Societatea 
Naţiunilor toate statele „care nu se guvernează liber“, pentrucă 
popoarele lor, fiind dată forma lor de guvernămint, nu pot cons- 
titui o Naţiune,—oricită „suveranitate de stat“ ar pretinde stă- 
pini! lor, cu vechile manuale de Drept internaţional în mină! 

Se poate discuta dacă „Pactul Societăţii Naţiunilor“ a reu- 
şit să creeze un organism desăvirşit şi viabil; se poate discuta 
de asemeni, dacă aplicațiunea principiului, chiar in cuprinsul 
Pactului, e intotdeauna fericită sau consequentă, 

Dar desigur, Pactul a consacrat detinitiv o normă de drept 
internaţional public, clară şi precisă, care rămîne dobindită ome- 
nirii, orice soartă ar avea sau orice evoluție ar trebui să sufere 
ulterior organizaţia creată de el. \- 

De alttel chiar printre semnatarii Pactului apar, alături de 
Marea Britanie, şi cinci Colonii ale Imperiului britanic, care sint 
declarate şi membri originari ai Societăţii Naţiunilor, şi anume : 
„Dominiunile“ Canada şi Noua Zelandă, „Republica“ (Common- 
wealth) Australia, „Unlunea“ Sud-Atricană şi India. 

Aceste colonii sînt dar „Națiuni“, care deşi fac parte din 
comunitatea particulară a Imperiului britanic, sint totuşi şi mem- 
bri ai Societăţii Naţiunilor, deopotrivă cu toate statele, „care se 
guvernează liber“, 

În acelaşi timp, o analiză cit de superficială ne invederează 
ce situaţie de inferioritate, ca să nu spunem de degradare, estd 

creată statelor „Independente“ care ar răminea excluse din So- 
cietatea Naţiunilor. 

lar în ce priveşte grupările etnice, pe care art. 22 al Pac- 
tului le declară expres ca „incapabile de a se dirigui*“, ele sint 


"E O .—.. 95 Pi DP... a 4 — 3.79 


416 VIAŢA ROMINEASCĂ 


numai nişte „populaţiuni“, care urmează să fie puse subt „tutela: 
naţiunilor desvoltate“ ; caracterul tutelei va airna de „gradul de 
desvoltare a grupării respective“. i 

Astfel postulatul de „liberă guvernare de sine“ sau de „Self- 
government” serveşte de temelie pentru noua ordine internaţio- 
nală. Pe această bază se încheagă, printr'un şir de acte şi tra- 
tate, care au urmat Pactului,—un sistem de drept, care, spre deo- 
sebire de vechiul Drept internaţional, se sprijină pe sancţiuni re- 
ale,—ori-it de greoiu sau, în unele direcţiuni, chiar puţin eficace, 
ar fi, pentru moment, mecanismul acestor sancțiuni. 

Pe temeiul textelor şi al aplicaţiunilor, putem rezuma ast- 
fel principiile esenţiale ale acestui sistem: 

Națiunea, ca atare, e subiectul real al dreptului 
tern şi extern; ea este—în terminologia juri tradiţională - o 
persoană morală necesară; forma stat sau organizațlunea 
politică pe care o naţiune şi-o dă, nu e decit o haină juridică 
pe care ea şi-o pune, în virtutea „dreptului de liberă auto-de- 
terminare“, 

Dar nu fiecare popor sau grupare etnică constitue o Naţi- 
une ; ele nu pot intra în categoria naţiunilor, dacă nu au conşti- 
infa de sine, dacă nu sint capabile de „Self-government“, sau 
dacă nu dau dovadă că vor şi pot „să se guverneze liber“, — adică 
dacă nu afirmă principiul de suveranitate naţională chiar prin 
organizația sau stituția pe care şi le dau. 

Din Societatea Naţiunilor pot face parte numai Naţiunile, 
indiferent de forma organizaţiunii politice în care trăesc, 

In ce priveşte popoarele care nu au ajuns la maturitate şi 
se dovedesc „incapabile de a se guverna“, trebue să deosebim 
două ipoteze posibile : : 

Poporul care nu a reuşit incă să-şi creeze vre-o organiza- 
ție politică mai desăvirşită, trebue pus „subt tutela unei naţiuni 
desvoltate“, în forma potrivită pentru „gradul de desvoltare“ a 
acestel „populaţiuni“. 

Dacă însă poporul „incapabil“ trăeşte subt „un regim au- 
tocratic, cu rezerve de putere personală“, statul din care face 
parte nu este admis în etatea Naţiunilor, — ceiace, în realitate, 
pune acest stat în afară de ordinea de drept, şi în orice caz 
duce la consecinţi mai grave decit orice „tutelă“, îl expune la o 
iujosire permanentă şi la o izolare desăvirșită, e o stare de fapt, 
care poate fi tolerată subt presiunea Imprejurărilor, dar e recu- 
noscută de contrară dreptului. 

O consecinţă logică a şi fost de mai multe ori dedusă 
din aceste principii, şi aplicată în practică: un popor oprimatde 

„UN regim autocratic“, —cu toate că ar fi conştient de sine $ 
şi-ar fi afirmat voinţa „de a se guverna liber“ — poate fi rec 
noscut ca subiect al Dreptului internaţional şi, ca atare, post 
ris rd gitura drepialul de liberă auto-determinare, Dric 

ră pe emanciparea lui, şi poate cere sprijin 
ocrotire din partea Societăţii Naţiunilor VA membrilor el. 


lic in- 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 417 


Desigur, aceste norme încă multă vreme vor fi aplicate nu- 
mai în măsura raporturilor reale de putere, dar principiul de 
drept nu mai poate fi contestat; el va triumfa şi se va impune 
în măsura în care noua ordine internațională se va întări şi se 
va desvolta. 

Concepţia Poporului suveran, în lăuntrul vieţii de stat şi 
în sfera raporturilor internaţionale, identificarea noţiunilor de 
„Națiune“ şi „Suveranitate*,—aşa cum le-am văzut formulate în 
doctrina Dreptului natural, inspirată de instituţiunile elveţiene, şi 
aşa cum au fost proclamate de Revoluţiunea franceză,—se află 
astfel la temelia Dreptului public pozitiv al lumi! civilizate. 

Nici o naţiune nu se poate abate dela normele stabilite de 
acest Drept, fără a comite o infracțiune, prevăzută, în drept, cu 
sancțiunile cuvenite. 

In ce priveşte, mai cu seamă, naţiunile mici şi mijlocii, ele 
numai subt scutul acestor norme îşi pot asigura viitorul lor de 
stat şi de neam,—fiindcă față de ele mecanismul sancţiunilor 
poate funcționa fără greş. 


Rominia, ca „membru originar“ al Societăţii Naţiunilor, a 
colaborat direct la formularea şi consacrarea principiilor nouei 
ordine de drept. Este evident dar că intreg edificiul el politic 
urmează să fie zidit pe temelia acestor principii. 

Dar îndatoririle Rominiei în această privinţă nu izvorăsc 
numai din Pactul Societăţii Naţiunilor, fiindcă ea se atlă,— nu sin- 
gură de al:fel,— graţie unor „mici defecte ale mecanismului“, in- 
tr'o situaţie specială. 

Incă înainte de întocmirea Pactului Societăţii Naţiunilor, pri- 
mul ministru englez, d. Lloyd George, a avut prilejul să declare 
relativ la „tinerele naţiuni născute din războiul actual” că: „re> 
cunoaşterea acestor state, cum sint Polonia şi Boemia, şi chiar 
recunoaşterea statelor mărite prin efortul tuturor aliaților, cum 
este cazul Romîniei şi al Serbiei, —este o operă colectivă, care 
poate fi înconjurată de garanții şi condițiuni, punindu-se in 
joc o Ligă a Naţionilor”, ! 

In urma Pactului Societăţii Naţiunilor, şi în temelul art. 60 
din tratatul din Saint-Germain, Rominia a încheiat cu „princi- 
palele puteri aliate şi asociate” o convențiune deosebită, care, în 
fond, are în vedere, cum vom vedea, aplicarea, la o chestiune 
specială, a principiilor fundamentale ale nouei ordine de drept. 

Nu din acest punct de vedere dar s'ar putea ridica vre-o 
obiecțiune impotriva acestei convenţiuni. 

E de regretat numai, că în loc de reglementare generală, 


lor, s'a recurs la stipulaţiuni particulare. Astfel, în aparenţă cel 
puţin, s'a dat un caracter de excepţiune unor dispozițiuni generale, 


$ în condițiuni de egalitate pentru toţi membrii Societăţii Națiuni- 


` s 1 Tchernoff;—op. clt., p. 67. 


418 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


de decurg necesar din clauzele esenţiale ale Pactului Naţiu- 
or. 
Oricum, convențiunile încheiate de „principalele Puteri ali 
i asociate“, pe baza Pactului Naţiunllo: cu Rominia. Polonia, 
ugoslavia și Cehoslovacia, au mare însemnătate atit pentru pre- 
cizarea principiilor generale ale Pactului, cit şi pentru lămurirea 
ete a că Se Taar țări, şi în special a Rominiei, în 
ațiunilor. Ele f 
ordine internaţională P POE EM e ate 
umai din acest punct de vedere mă voiu opri - 
rari pice ge Sa, ominia, fără a-i mai ai par vha far 
e vedere rivința principiului 
pă consequenti. p ţa principiului de egalitate şi a spiritului 
n preambulul convențiunii găsi 
Wa rezumă o area esi găsim următorul considerent, 
„Con nd că Rominia, din propria sa voință, dor 
„da garanții sigure de libertate şi de dreptate ath iradia Aen 
soror brad vocal regat al Romîniei, cît şi celor din terito- 
K e curind transferate, fără d ] 
elitunea sorina Pc eosebire de rasa, limba sau 
cest considerent cuprinde, dar, declarațiunea formal 
praga Sept) rE se gmane liber“, ca o june porsan 
k mitate c A 
Naţiunilor u dispoziţiunile art. 1 al Pactului Societăţii 
e temeiul acestei d 
ia spala eclaraţiuni primul articol al Convenţiu= 
„Kominia se obligă ca stipulaţiunile cuprinse i A 
„din prezentul capitol să fie recunoscute ca Tegi Pairs 
ara o lege, nici un regulament, nici un act oficial să nu se 
„ae î lasne pe a na opoziție cu aceste stipulaţiuni, şi ca 
» [] uia 
Zprecädere Srs i ment sau acţiune oficială să nu aibă 
pulaţiunile menţionate sînt simple i - 
piului general la diferite cazuri rel eg parti dă 
e cu putință ca Rominia să asigure minorităţilor etnice şi con- 
fesionale toate libertăţile şi drepturile, incluziv „autonomia lo- 
ereu pe arme religioase şi şcolare“, fără ca aceste libertăţi şi 
garantate totalităţii enilo 
cu Pecera din considerentul ră aie a o age 
rin urmare acest articol se reduce la obliga —car 
de altfel rezultă, cum am văzut, nu numai din ecran din 
certe dar şi din însuşi Pactul Na or, de a înscrie în 
onstituție („de a recunoaşte ca legi fundamentale“) garan 
ae oroare şi drepturi cetăţeneşti, pentruca „nici o lege, 
> Tea sau acţiune oficială să nu aibă precădere faţă 


Particularitatea situaţiunii Rominiei (şi a țării 
chelat convenţiuni analoage) rezultă ad. g iiny 12 al por 
venfiunii, care îi Impune consimţimintul expres „ca aceste sti- 


„DIN CARNETUL UNUI SOLITAR ` 419 


pulaţiuni să constitue obligaţiuni de interes internaţional şi să île 
puse subt garanția Societăţii Naţiunilor“. 

Dar Pactul Naţiunilor ar fi un cuvint deşert, dacă aceste 
obligaţiuni, care izvorăsc din spiritul și din litera lui, ar răminea 
cu totul lipsite de sancţiune faţă de oricare membru al Ligii, 
indiferent de consimţimintul lui expres. 

Nu e mai puţin adevărat, că în afară de normele generale, 
care sint la baza Pactului Naţiunilor, guvernarea liberă a Romi- 
niei, care să asigure libertatea şi dreptatea tuturor cetățenilor, 
fără deosebire de rasă, limbă şi religiune, este pusă sub garan- 
ţia Dreptului internațional public, printr'un tratat formal. 

Mai mult. In fruntea preambulului Convenţiunii din Saint- 
Germain se mai află un considerent, care motivează aceste sti- 
pulațiuni impuse Rominiei, — considerent a cărui semnificare nu 
-va scăpa cetitorilor: 

„Avind în vedere că, in virtutea tratatelor pe care princi- 
„palele Puteri aliate şi asociate şi-au pus semnatura, sporiri fn- 
„semnate teritoriale sînt dobîndite de Regatul Romîniei...“ 

Astfel „semnătura“ Marilor Puteri pentru „sporiri însemnate 
teritoriale“, care au rezuliat din unirea provinciilor romineşti, este 
condiţionată de obligaţiunez Romîniei de a se guverna ca o na- 
țiune liberă, subt garanţia Societăţii Naţiunilor. 


Regatul Romin este ţinut să-și rezidească edificiul politic 
din teralie, în conformitate cu normele notei ordine de Drept pu- 
blic şi cu obligaţiunile lui internaţionale. 

Poporul rominesc, constituit ca o singură Națiune, este che- 
mat să-şi dea acea haină juridică, care este statul, să-şi întoc- 
mească „pactul fundamental” care să-i servească de temelie. 

Imprejurările istorice, în care s'a sâvirşit unirea, hotărăsc 
imperios calea ce are de urmat Regatul. 

in adevăr unirea nu a putut fi înfăptuită decit în virtutea 
„dreptului de liberă-autodeterminare“. 

Regatul Romin, ca stat al întregului popor rominesc, a fost 
astfel născut prin afirmarea principiului de suveranitate nafi- 
onală.. 

dar, condiţiunile şi formele în care urmează să fie În- 
tocmită şi acceptată constituția acestui Regat nu pot fi în con- 
trazicere cu principiul de suveranitate națională. 

Constituţia din 1866, subt regimul căreia a trăit vechiul Re- 
gat, nu poate fi deci întinsă „asupra provinciilor unite, fără vo- 
inţa lor expres şi liber declarată. 

Cum spune foarte bine d. Romul Boila, în expunerea de 
motive a proectului său de Constituţie, e o deosebire între suve- 
ranitatea colectivă a întregii Națiuni, din Regat şi provincii, şi 
organizaţia politică care privea numai viaţa de stat a vechiului 


Regat. 


420 VIAŢA ROMINEASCA 


Provinciile ele înseşi S'au pronunțat în această privință: 
Adunarea Naţională din Alba-lulia şi Sfatul Ţării din Lotte 
au cerut, chiar prin declarațiunile de unire, convocarea unei Cons- 
tituante alese pe baza sufragiului universal. |, 

Prin aceasta provinciile nu stipulau, bineînţeles, vre-o „com- 
dițiune rezolutorie” ; dar reclamau împlinirea unei îndatoriri ine- 
luctabile, impusă de situaţia de drept şi de fapt, şi a cărei neso- 
cotire ar putea avea urmări grave, 

lată in adevăr cum se prezintă această situaţie : 
bă mere st ar er nara eri dreptului de li- 

uto-determinare, tratatul pentru Basarabia | i - 
pres Cei Sfatului “Țării ; zi că e 

oporul rominesc din întreg cuprinsul teritoriului lui etnic 
s'a constituit ca o singură Națiune, fiind deci > 
bil m se pra liber“; eae aiiin saa 

egatul Romin face parte din Sozietatea Naţiunilor, deci 
recunoscut, prin insăşi acceptarea Pactului Naţiunilor, priacipiul 
de suveranitate naţională ca temelia vieții sale de stat; 

El s'a angajat printr'un tratat internațional formal „de a da 
garanții sigure de libertate şi de dreptate atit tuturor locuito- 
rilor din vechiul regat al Rominlef, cit şi celor din teritoriile de 
curind transferate, fară deosebire de rasă, limbă sau religiune“; 

El a recunoscut acestui angajament caracterul „unei obli- 
Peel de Drept internaţional, pusă subt garanţia Societăţii Na- 

De această obligaţiune a fost condiționată „semnătu 

! Fă ra Ma- 

CE. Palo pentru sporirile teritoriale“, rezultate din unirea pro- 

Cum dar ar putea fi întocmită şi acce 

ptată Constituţia Re- 

gatului altfel decit prin manifestare i i j 

hapiunii led ife a desävirşit liberă a voinții 

aceste condițiuni, orice încercare de a i - 

tuţie, violentind sau chiar numai nesocotind na, Dans 

o: ră rd Kayapa solidă edificiului politic al Regatului şi ar pu- 
e cărarea unor eventualităţi, la ca 

drep'ul să expună viitorul țării. ' t g o Tn aiak 

E evident dar că numai o 
aleasă subt toate garanţiile de m 
onale, işi poate lua sarcina 
gâtului Romin. 


Constituantă, anume convocată, 
anifestare liberă a vcinţii nați- 
de a intocmi noua Constituţie a Re- 


» + 
i o Constituantă ? g 
Fă Rd airan nti nu poate fi alcătuită decit dinir’'o singură 
Mai intăiu, pentru considerațiuni de' principiu: a 


Constituţia este o supremă manifestare a i 

a stve na- 
tionale ; numai ea poate delega anumite atribute ale si AA 
ţii diferitelor organe ale puterii de stat ; numai ea poate preciza 
atribuţiunile lor şi delimita sferele lor de competenţă. 


.—— e poi p ME" oT a 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 42! 


De aici rezultă că pentru întocmirea şi acceptarea Consti- 
tujiunii e necesară o directă şi expresă delegaţiune din partea 
- naţiunii, şi In al doilea rind, spre a asigura afirmarea reală a 
voinţii naţionale, Adunarea constituantă trebue să fie o icoană 
credincioasă a naţiunii însăşi. 

Conştiinţa cetăţenească în toată lumea civilizată găseşte a- 
ceste condițiuni realizate numai într'o Adunare aleasă prin sufra- 
giul universal, pe baza reprezentării proporţionale. 

Cum dar hotăririle unei asemenea Adunări ar putea fi puse 
in cumpănă prin votul unei alte Adunări, alese pe altă bază şi 
care nu reprezintă decit o minoritate ințimă a naţiunii ? 

Cu sistemul actual de vot pentru Senat, dacă în fiecare cir- 
cumscripție luptă trei sau patru serii de candidaţi, majoritatea 
Senatului ar putea reprezenta numai o treime sau chiar o pă- 
frime din numărul de votanți,—nu mai vorbesc despre totalita- 
tea cetăţenilor, 

In temeiul cărei delegațiuni acest Senat,—care nu are mä- 
car în dosul lui vechea Constituţie, cum ar fi în cazul unei sim- 
ple revizuiri, -ar putea paraliza hotăririle Adunării izvorite din 
sufragiul universal şi proporţional ? 

Ar fi o flagrantă contrazicere cu principiul însuşi al suve- 
kuni i naționale. 

r şi din consideraţiuni de ordine practică şi technică, o 
„Constituantă bicamerală“ ar duce numai la absurd sau la ne- 
putinţă, 

ln adevăr, fiecare din cele două Adunări alese pe baze deo- 
sebite,—dacă ele nu sint simple fabricate guvernamentale, ci iz- 
vorăsc din votul liber al alegătorilor,—ar reprezenta desigur alte 
elemente sociale şi alte grupări de interese, şi deci ele ar îl a- 
nimate de tendinţe divergente şi chiar contrarii. 

Ce s'ar intimpla în cazul unui conflict dintre ele,—repet, 
conflict inevitabil;—dacă ambele nu sînt o simplă emanaţiune gu- 
vernamentală ? 

Intr'o legislatură ordinară sau în cazul unei revizuiri, solu- 
țiunea este simplă: legea, asupra căreia nu s'a stabilit acordul, 
mu este votată sau revizuirea nu are loc, şi deci rămin în vi- 
goare vechile dispoziţiuni. 

Dar cînd Adunările sint chemate în calitate de Constituantă, 
tocmai fiindcă nu există Constituţie, ce eşire poate fi din impa- 
sul acesta ? Doar nu poate răminea un loc gol în constituţie! 

Dacă nu admitem dar ca acordul dintre cele două Adunări 
să fie prestabilit, după metoda tradiţională de presiune guver- 
namentală,—şi în cazul acesta, nereprezentind decit această pre- 
siune, ele nu pot avea chemarea de a vota Constituţia, —nu poate 
fi decit o soluție, chiar din punctul de vedere pur practic: o 
singură Adunare Constituantă. 

In împrejurările concrete ale !vieţii noastre politice, cu tra- 
diţiile ei înrădăcinate de armonie prestabilită, faptul însuşi că o 


Constituţie ar fi trecut prin ciurul bicameral, ar lipsi-o de te- 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


melie legală şi în orice caz dela inceput i-ar răpi acea putere 
morală, pe care nu i-ar putea-o da decit numai credința unani- 
mă a = intrupează, cu adevărat, voința liberă și neprihânită 
a națiunii. 

De altfel nu cunoaştem in istoria constituțională preceden- 
tul unei Constituante bicamerale,— care e o contrazicere în ter- 
menii înşişi. 

In urma războiului, trei naţiuni au fost ţinute să-şi dea Con- 
stituţia în condițiuni, se poate spune, identice cu ale Rominiei.— 
Polonia, Cehoslovacia şi Serbia ; Constituţiunile lor au şi fost in- 
tocmite și votate peste tot într'o singura Adunare constituantă, 
deşi Polonia şi Cehoslovacia au adoptat sistemul bicameral pen- 
tru legislatura ordinară. 

n trecutul nostru, în temeiul „Statutului“ funcționau două 
adunări, Constituţia din 1866 a menţinut sistemul bicameral, dar 
ea însăşi este opera unei singure Adunări Constituante. 

Ideia barocă de Constituantă bicamerală se datorește, pro- 
babil, simplei întimplări că războiul ne-a surprins în mijlocul u- 
nei proceduri de revizuire constituțională, care a rămas nedesă- 
Virşită, In discuţiunea ce a urmat, dacă Adunările noua pot con- 
tinua opera Camerelor de revizuire din 1914, mulți au scăpat din 
vedere că nu mai este la ordinea zilei revizuirea Constituţiunii 
vechiului Regat, ci zidirea constituțională a Statului născut din 
unirea vechiului Regat cu provinciile emancipate, şi că prin ur- 
mare nu mai pot avea vre-o chemare Camerele de revizuire ci 
numai Adunarea națională Constituantă. 


.*. 


Trebue să mă opresc aici un moment asupra iezel susţi- 
nute cu mult talent de tinărul deputat de Vilcea, din Camera tre- 
cută, d. Adam lonescu, care a invocat autoritatea profesorului 
dela facultatea de Drept din Paris, A. Esmein, pentru a afirma 
caracterul de Constituantă al Adunărilor alese subt guvernul d-lui 
general Averescu... 

D. Adam lonescu a citat însă în er tezei sale tocmai 
pasagiile din manualul profesorului A. Esmein, care se referă, 
cum se exprima autorul, la doctrina de „drept revoluționar“ de- 
dusă din „precedentele istoriei revoluționare franceze”. 1 

lată cum descrie ilustrul savant Situația pe care o presu- 
pun aceste precedente? =, 

„O revoluţie a triumfat... Regimul vechiu e trintit la pă- 
„mint... Dar revoluţia n'a măturat toate autoritățile guvernării 
„dispărute, în iiaa ae au rămas in picioare una sau malmulte 
adunări reprezentative“... Acestea, fie chiar Consiliul comunal din 
Paris, punindu-se în fruntea revoluțiunii sprijinite de masele po- 
pulare, au putut să exercite unele acte de „putere constituantă“. 


1 A. Esmein,— „Droit Consiilutionnei”, ed. 1906, p. 485 și 455. 


DIN CARNETUL UNUI SOLITAR 423 


Desigur, d. Adam lonescu nu poate lua în considerațiune 
cazul „loviturilor de stat“ sau al „Constituţiunilor octroiate“, 
care nu caută justificări juridice pentru puterea lor „constituantă“ ! 

Dar şi in „Dreptul revoluționar“ propriu zis, Adunările im- 
provizate se mărginesc de cele mai multe ori la acte pur nega- 
tive, sau chiar numai la consacrarea faptelor implinite pe calea 
revoluționară, —dar şi acestea sint intotdeauna sancţionate sau 
reformate de Adunarea raţională, aleasă regulat în urma revolu- 
țiunii. Chiar Napoleon Iil a făcut apel la un plebiscit pentru 
a-și legitima lovitura de stat. 

Dar se potriveşte situaţia actuală din Rominia cu descrie- 
rea de mai sus, făcută de profesorul Esmein? 

La noi „n'a dispărut“, slava Domnului, guvernul, ci mal cu- 
rind nu prea vedem „rămase in picioare“ acele corpuri repre- 
zentative, sprijinite de masele revoluționare, împotriva regimului 
răsturnat, — dacă... nu vom hărăzi misiunea revoluţionară Adună- 
rilor „alese“ prin graţia unui guvern de partid... 

Poporul rominesc n'a răsturnat vre-un regim rominesc, el 
n'a sfişiat vre-un Pact constituțional rominesc, n'a gonit vre-un 
guvern rominesc ; ci patru ramuri răzlețite pănă acum şi-au cons- 
tituit statul, în virtutea dreptului de liberă determinare a po- 
poarelor. 

Acest stat are dar nevce de Constituţie nu pentrucă revo- 
luţia ar fi abrogat vechea lui Constituţie, ci pentrucă Istoria a- 
bea acum a îngăduit Națiunii romine să-şi dea haina juridică în 
forma unui singur organism politic național, 

Şi d. Adam lonescu crede, pentru motivul că la 1870 un 
consiliu revoluționar, adunat în Hôtel de Ville din Paris, şi-ar fi 
„exercitat puterea constituantă“, proclamind republica, — d-sa 
crede serios că această practică revoluționară poate indreptăţi 
orice guvern de partid să vină, fiecare cu „constituantele“ lui, 
chlar fabricate cu ajutorul stării de astdiu şi al cenzurii, şi s% 
decreteze, legitim şi definitiv, în numele națiunii întregi, Consti- 
tujia Regatului Romin ? 

Prin ce deriziune o doctrină revoluționară ajunge să justi- 
fice abuzul gol de putere guvernamentală şi politica de opre- 
siune ? 

Nu poate fi nici o analogie intre opera săvirşită de aduna- 
rea revoluționară la Primăria din Paris,—care de altfel, după ce 
a proclamat republica şi a numit un guvern provizoriu, a hotărit 
convocarea Constiluantei, —şi misiunea ce are de îndeplinit as- 
tăzi Constituanta in Rominia. 

D. Adam lonescu nu a observat că învățatul profesor fran- 
cez arată el insuşi—pe aceiaşi pagină—că „dreptul revoluționar“ 
este in contrazicere cu adevăratele principii de drept constitu- 
tional relativ la exerciţiul puterii constituante : 

„După aceste principii, în adevăr,—cetim pe acea pagină,— 
„0 constituţie scrisă nu poate fi modificată decit în conformitate 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„cu procedura de revizuire stabilită de ca însăşi; şi, dacă ad- 
mitem că ar putea să dispară constituţia altfel şi că 
„moment jara se află fără Constituţie, constituţia nouă, ni se 
„pare, nu poate fi întocmită decit de o adunare constituantă sau, 
„cum se zicea în secolul al XVIil-lea, de o Convenţiune... O a- 
„dunare aleasă ca o simplă legislatură nici într'un caz nu poate 
„vota Constituţia“. 1 

Am subliniat cuvintele : „pentru moment țara se află fără 
constituție“. Acesta este cazul Rominiei de astăzi, în care— după 
profesorul Esmein-—trebue convocată Adunarea Constituantă sau 
„Convenţiunea“ —în orice caz numai o singură Adunare. 


a 
+ $ 


Aud intrebarea : dar nu avem nici o constituţie, trăim subt 
un regim autocratic ? 

Nu, nu trăim subt un regim autocratic, sau mai bine zis, 
nu putem /egalminte trăi subt un regim autocratic, —dar nu a- 
vem totuşi Constituție. 

Două fapte precizează regimul nostru legal : 

Vechiul Regat constituia, ca formă de Stat, o monarhie 
constituțională. Toate provinciile unite au acceptat expres această 
formă de stat, chiar prin declaraţiile de unire, cînd au făcut apel 
la Coroană, ca simbol al unității naționale. 

In al doilea rind: Constituţia din 1866 afirma cu vigoare 
principiul de suveranitate naţională, declarind că „toate puterile 
Statului emană dela naţiune“ (Art. 31). 

In ce priveşte provinciile unite, am arătat că actele de unire 
sint intemeiate pa dreptul de liberă auto-determinare a popoare- 
lor,—adică pe principiul de suveranitate naţională. Toate provin- 
ciile au afirmat şi formal acest principiu, cerind în temeiul lui 
Convocarea Constituantei, pe baza votului universal. 

Prin urmare Statul Romin, prin voința expresă a naţiunii 
intregi, e constituit pe temeiul principiului de suveranitate naţio- 
nală, în forma de monarhie constituțională. 

Aceasta presupune, pe de o parte colaborarea dintre Co- 
roană şi Națiune la legiferare şi la guvernare, după normele şi 
uzurile dreptului constituțional modern ; iar pe de altă parte—ga- 
ranţiile drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fără de care pu poate 
fi nici un regim constituţional. 

Orice guvernare împotriva acestor norme este ilegală, 

Din nenorocire, neexistind actul urna Acne acceptat de 
țară, necesar pentru aplicarea şi precizarea formelor şi a nor- 
melor constituționale, caşi pentru asigurarea respectului lor, —s'a 
născut acea dureroasă contrazicere dintre starea de drept şi sta- 
rea de fapt, care caracterizează haosul în care ne sbatem. 


1 A. Esmein, op. cits p. 485, 


DIN CARNETUL UNU! SOLITAR 425 


Mintuirea nu poate veni decit dela singurele realităţi ale 
vieții noastre de stat, care stau astăzi faţă in faţă: națiunea u- 
tă şi Coroana. s 

si "Cdliticuanta convocată, cu toate garanţiile de manifestare 

desăvirşit liberă a voinţii naţionale, poate da ţării, în colaborare 

cu Coroana, aşezămintul ei ia aa ppt care va face, in sfirşit, 

viaţa politică normală. 

pr rile răpesc naţională, mai presus de orice altă 

consideraţie, ne impune această cale spre ordine şi libertate, 
“Pentru închegarea desăvirşită a vieţii noastre de Stat, în 

aceste vremuri crunte şi tulburi, poporul romînesc trebue să simtă, 

prin conştiinţa fiecărui cetățean, că asupra lui însuşi cade răs- 

punderea viitorului. 

= Pentru aceasta, numai manifestarea solemnă şi liberă a in- 

tregului popor poate pune hotatul vremurilor nouă. 


C. S. 


fam 
po / 
w. } i, 4 


Scrisori bucureștene 


«.„.Mutăm Capitala ?...» — Bucureştenii 
gazetele. Candide, filozof naţional. aa pro și 
contra.-— Asigurări pentru Braşoveni.—Răminem 
Capitală! 


Septembrie, 1922 


Nu trebue să se creadă că zvonul mutării Capitalei a trezi 
prea multă emoție în Bucureşti. Faptul in sine pa. atit de rai 
țin probabil, că bucureşteanul cu bun simț—şi care este, Doamne, 
bucureşteanul lipsit de această imponderabilă însușire — refuză să-i 
i prea erp atenţie. : 

această stare de spirit contribue şi împrejurarea 

nul a căpătat publicitate prin gazete, Dacă pe paria rebelă 
nunțuri volante, sau dacă apărea pe ecranul cinematografelor, 
ştirea ar fi putut afla oarecare crezare... Dar prin gazete! Bu- 
cureşteanul este o fire ciudată. El rabda cu uşurinţă seceta gro- 
zavă a robinetelor, vara, rabdă infecția tot timpul anului, su- 
portă cu eroism lipsa de untură și lipsa de locuinţe, admite chiar 
lipsa de distracţii cind nu are parale,—dar nu tolerează să i se 
răpească gazeta lui cotidiană. Vai de bietul purtător al Univer- 
sului care întirzie dimineaţa cu cinci minute, sau de distribuito- 
rul Adevărului care cade seara în acelaşi păcat!... Şi totuşi nu 
este o ştire, nu este un rînd, nu este un cuvint în gazeta aştep- 
tată cu atita energie, care să nu fie pus la carantină şi ciuruit 
prin sita celei mai maliţioase îndoeli. Gazeta ?.. Dar bucureş- 
teanul n'o ceteşte decit ca Să ridă de ce pot crede vecinii, şi 
pentru „Mica Publicitate“. Este o mare plăcere, cind nu-ți lip- 
seşte nimic, să vezi atiția care „caut“—ă, şi o dulce consolare 
în cazul celalt; câci de găsit nici vorbă. Un om serios, preocu- 
pat de pornirile spiritului public, ar putea găsi interesantă ma- 
terie de studiu în acest discredit al gazetei. De vină nu e, de- 
sigur, nici cetitorul, nici tiparul, şi cu atit mai puţin gazetarul, 
rața este şi el o mlădiță asortată a simpaticei societăți romineşti. 

e vină sintem, poate, noi cu toții, care glumim la biserică, glu- 
mim la tribunal, glumim acasă, supărindu-ne niţel doar cînd. sin- 
tem noi în joc, şi găsind că totul este de minune îndată ce su- 
părarea a trecut. Nici nu putea bânui autorul lui Candide că fi- 
lozofia blîndă a eroului său va ajunge cindva a doua religie—cu. 
mult mai bine servită decit cea dintăiu—in cea mai frumoasă şi 
mai amabilă dintre țări... Dar să ne întoarcem la Capitală, 


_______ SCRISORI BUCUREŞTENE z 427 
* 


Dacă zvonul mutării ar fi venit pe o cale demnă de in- 
credere, bucureştenii tot n'ar fi avut de ce să se indigne. Căci 
intre dinşii am putea afla două soiuri: mai întăiu, cei cărora 
Capitala nu le stă nici în clin nici în minecă, şi care din cauza 
ei plătesc toate de trei ori mai scump, trăind de trei ori mai 

rost decit aiurea,—şi cei care au totul cu Capitala şi nimic cu 

cureștii, acei care pot plăti oricit trăind tot aşa de bine ca 
oriunde, ca unii la care printr'o neințeleasă fatalitate se string 
toate prisosinţele... Cei dintăiu, chiar dacă li s'ar zgiria puţin a- 
morul propriu, n'ar putea să se simtă decit bine după mutarea 
Capitalei, iar pe ceilalţi chestia nu-i interesează, căci orişiunde, 
Capitala se va muta cu ei. 

Rămine ţara... lată, vai, pentru bucureşteni, o consideraţie 
secundară. Vom examina-o totuşi, pentru cetitorii noştri din pro- 
vincle. 

Țării i-ar sta, fără îndoială, mult mai bine cu o Capitală 
demnă de dinsa, aşezată într'un loc sănătos şi nu prea depărtat 
de unele ţinuturi, apt să capete desvoltarea măsurată şi îngrijită 
care se cuvine oraşului-fruntaş. Faţă de Bucureştii de azi, mo- 
notonă cetate prătuită a cimpillor de griu şi de porumb, absurd 
ungher de Orient fără culoare, Braşovul cu cununa lui de munţi 
şi stăpin pe ţara Birsei, sau mai degrabă Galaţii, cea de pe urmă 
strajă a Dunărei regale, apar ca arătări de vis. Şi cu unul şicu 
altul am reintra în Europa. ara nu s'ar mai cobori spre Ca- 
pitală ca spre o concesie, pe care i-au smuls-o cele citeva vea- 
curi de istorie balcanică, ci s'ar ridica cu puterile-i întregite 
spre noima ei cea nouă. 

Dar, Încă odată, toate acestea sînt fantezii, A crede că o 
chestie atit de serioasă poate fi, in Rominia noastră, altăceva de- 
cit un obiect de gilceavă şi de speculație între partide, este a nu 
fi bun romin, Și cum fără atare insuşire, formidabila forță mo- 
rală care-şi zice Opinia Publică nu te rabdă pe nici un tărim; 
de activitate socială,—departe de noi asemenea nechibzuință..- 


+ 


Aşa dar, vom răminea Capitală, 

Gazetele vor mai putea anunța din cind in cind mutarea. 
Cutare bărbat politic — deopotrivă politic şi bărbat — va putea 
reda chestiei oarecare actualitate sgomotoasă. Braşovenii să n'aibă 
nici o teamă, şi Gălăţenii la fel. Primejdia cea mare nu-i ame- 
as, Cumplita fericire care se cheamă guvern—ca toate bu- 

ile legate de dinsul: Samsari, Cocote, Siguranţă, Holeră, etc., 
ete.—rămine o pacoste legată incă pentru multă vreme de ca- 
petele bucureştenilor. 

Numai un mare cutremur, de pămînt sau altfel, ar putea 
schimba lucrurile acestea,—şi pe celelalte. 


Eugen Crăciun 


Scrisori din Germania 


„Avez-vous lu Baruch ?*—era întimpinarea pe care și-o făceau 
“cărturarii pe vremuri. De unde se poate constata că snobismul lite. 
rar—caşi celelalte—e de ciod lumea. 

Astăzi în saloanele mondene, cu teme fixate pentru fiecare ṣe- 
dință, caşi in conversațiile de o sigură şi senină competență a co- 
mis-voiajorilor, În vagoane de clasa doua, Intrebarea care revine ca 
o obsesie e aceasta : cunoaşteţi ultimele producţii ale expresionismu- 
lui? Şi de aici o discuție doctrinală asupra subiectului. Dela o bu- 
cată de vreme chiar Einstein şi „psyho-analiza” lui Freud, sint ne- 
dreptățite,  Mărturisesc că aceste discuții mă umileau, Implintat fo 
mijlocul apusului de aproape trel ani, nu ştiam Incă precis, după ati- 
tea şi atitea discuţii din jurul meu, ce se ințelege precis şi clar prin 
expresionism, Citeva luni de anchetă m'au făcut să ințeleg acest 
umil adevăr, că banalitatea n'are nimic comun cu evidența. Din con- 
tra, se poate susține exact opusul : banalitatea se altoeşte pe obscur. 
Acesta e fermentul care-i convine. Căci credințele moderne, derivate 
din cele ancestrale religioase, sint cu atit mai puternice, cu cit sint 
învăluite de necunoscut și de mister, 

Expresionismul nu corespunde la nimic precis. El nu è o for- 
mulă ori o doctrină de artă, cum e simbolismul, romantismul, ori im- 
presionismul în pictură. El e, mai degrabă, o stare de spirit, Starea 
de spirit, penibilă, a epocilor de tranziţie, în care dezgustul de tradi- 
ție e înfăptuit, fără să-şi fl aliat Incă procedeele nouă care trebue s'ọ 
inlocuiască, In aceste condiții, expresionism e tot ce nu e tradițio= 
nal, e tot ce nu corespunde vechilor manifestări de artă. El se po- 
triveşte la tot ce e îndrăzneț, exotic, insolit, nepermis. Expresionis- 
mul e gazda ospitalleră a tot ce nu e ceva ce a mai fost. lată for. 
v a mantia la care se poate ajunge, Şi poate e încă cea mal po- 

vă. 
A spune celace ou e un lucru, nu însamoă a-l caracteriza. ŞI 
puţină lume se mulţumeşte cu o prudență așa de cuminte, Să incer- 
căm a pătrunde şi alte caractere ale acestei manifestări artistice, cu 


SCRISORI DIN GERMANIA 429 


teama însă, că acestea nu vor îl tot aşa de definitive, tot aşa de a- 
podictice în simplitatea lor, cum era caracteristica de mai sus. 

După cum ne-o spune teoreticlanul cel mal autorizat Kasimir 
Edschmid (Uber d, Expresionismus. Berlin, 1919), expresionismul a- 
pâre ca o reacţie contra impresionismului. După această alirmare, 
explicațiile teoreticlanului se opresc, fiindcă probabil el o consideră 
ca stificientă. Sintem siliți să o intregim noi pe cale logică-con- 
structivă. Probabil că eminentul critic vrea să facă o trangată cón- 
diționare psihologică între impresie şi expresie. Dar care e deosebi- 
tea dintre aceste două momente sufleteşti ? Zărese una. Impresiile ne 
vin succesiv, ele se perindează In timp. O culoare, un sunet, o miş- 
care,— care puțin mai tirziu se topesc într'o impresie de ansamblu, 
Totuşi, percepția, cara le totalizează, rămine fatal o operă de sinteză. 
Ea păstrează un caracter atomistic, in care diverse elemente disparate, 
diverse şi succesive, s'au unit fatr'un tot. Impresia e o operație 
sintetică. 

Să ne transpunem acum În momentul expresiunii. Forma pe 
care vrem š'o dăm unei idei, unei Imagini etc., dată dela Inceput 
d'emblée“, Ea ni se impune ca o unitate indecompozabilă, ca o in- 
dividualitate specifică, Numai în urmă ne gindim la elemente, numai 
în urmă le dăm un anumit rol, In raport cu caracterul unitar al tn- 
tregii expresii care trebue să se oglindească același în fiecare părti- 
cică, Procesul psihologic e invers ca la impresie: expresia e de ôr- 
din analitic. Aşa se explică de ce expresioniștii nu admit descripția 
metodică a detaliilor —aşa cum o face naturalismul. Aşa se explică 
mai ales pretenția lor de a degaja „spiritul* unei situaţii, aspectul 
specific, total, la „qualité maitresse” a unul lucru, Ei vor o evoluție 
„vom Schildern zum Ceist*, Aceasta trebue să reiasă dintr'odată, 
printr'o expresie unică și nu să se intăptulască progresiv, treptat, aşa 
cum se întimplă atunci cind ascultăm una după elta impresiile care 
me vin dinafară. 

Procedeul expresionist e integralist. El se opune atomismului 
și asociaționismului. Urmează de alci o consecință. Dacă expresia 
trebue să predomine, dată ea vine dinăuntrul elaborației mentale și 
se aplică—aproape se impune— lucrurilor, ca trebue să conție în ea 
ceva activ, 

Tocmai asupra acestui caracter lnsistă tinerii scriitori germani, 
opunindu-l pasivității Impresioniste, Expresionismul e creator. El 
taventă o altă lume sau da celei vechi o altă semnificație. Răstur- 
nător de valori, de percepții şi de perspective, el vrea să sc asamene 
criticismulul Kantian, care mută dela exterior la interior condițiile cue 
noașterii, Ambiţia e nobilă, fiindcă e tinerească şi fiindcă în can- 
doarea el se măsoară cu modele mari, Realizările insă, cum vom ve- 
dea mai jos, sint Inferioare. 

Cu aceste însuşiri, noua formulă de artă, ca să fie consecventă 
ar trebul să negiijeze complect preocuparea psihologică. In adevăr, 
numal impresia se amplifică, se asociază, se opuse, creiază celace se 
numeşte conflictul sufletesc, Expresia e indiferentă acestul proces o- 
riginar, genetic, fiindcă ea nu se ocupă decit de rezultatul lui final 
şi de exprimarea iul în afară. Astfel in locul unei arte psihologice 
interioare, expresionismul nu vrea decit ună exterioară, formală. A- 
ceasta se poate vedea din grija şi preocuparea scriitorilor mai tineri 
din Germania, de perfecțiunea și originalitatea formei. De unde, li- 


-430 VIAȚA ROMINEASCĂ 


teratura germană a deceniilor trecute prezinta de cele mal multe ori 
neglijențe de stil și de ținută exterioară, ultimele manifestări se epul- 
zează din contra, la căutarea unei prețioase ori ingenioase haine ver- 
bale. 

Ca să fim complecți, să amintim că noul curent literar se leagă 
adesea și de o atitudine etico-politică. El vrea să se prezinte ca o 
reacțiune contra burgheziei, capitalismului ori naționalismului aşa cum 
face un H. Mann („Macht und Mench* Essays 1920), un G. Kaiser, un 
F. Werfel sau din cei mai vechi, Frank Wedekind, 

Ce are comun această atitudine umanitară cu teoria pur este- 
tică de mai sus ? Nimeni n'ar putea să ne-o spue. De unde se poate 
vedea că nevola de noutate, de schimbare e singurul temelu al soli 
mișcări. 

PT in loc de sinteză, activism în loc de pasivitate, cult pen- 
tru formă, anticapitalism şi antinaționalism : iată caracterele expresio- 
nismului literar german. Nu aveţi impresia că ne găsim în fața u- 
mor rețete teoretice, a unei certe gratuite intre critici grăbiţi să dea 
o definiție pripită unei mişcări informe care se caută ? Că critica 
expresionistă depăşeşte puțin producţia literară reală ? E o Indolală 
firească care nu trebue să ne ducă insă, la concluzia că expresionis- 
mul è o simplă modă efemeră ori o plantă de seră fără contact cu 
palpitarea adevărată a vieţii. Un fenomen, numai flindcă există, tre- 
bue să fie adevărat. E vechiul argument ontologic al scolasticei me- 
dievale. Şi e de un nepleritor adevăr. 


Franța e țara care are cea mal puternică tradiție literară, A- 
colo genurile, curentele se repartizează in categorii stricte, pe care 
generaţiile, in strins contact unele cu altele, și le transmit plos, ase- 
menea fäcliilor antice. In alte ţări se întimplă mal mult ori mal puțin 
la fel. ia această privință Germania tace o excepție. Aici tradiție 
națională lipsește. Facultatea de „evoluție“ a acestui popor, ntintre- 
cut în acest spirit, decit poate de Evrei, justifică toate tendințele, ad- 
mite toate incercările. Rezultă din aceasta un haos de producții sin- 
gulare, adesea lipsite de directivă și de unitate. Talente reale rătă- 
cesc izolate, fără crez şi fără alfabetul în care şi l-ar putea exprima. 
Se incearcă veșnic în Germania. Nimic nu rămine definitiv. Acest 
popor conservator în politică e un revoluționar cronic în artă. De- 
sigur multe incercări rămin neselectate, fiindcă mu aduc nimic cu a- 
devărat interesant, 

Totuşi în această anarhie haotică, se pot distinge astăzi citeva 
curente predominante care grupează, intr'o anumită tehnică, anumiţi 
scriitori, 

Intiuența occidentului, a Franţei In primul rind e senzibilă, Ori- 
cit ar arăta un E, Curtius (Das Neue Merkur, lulie 1921) tăcind cor 
lui O. Spengier, că curopenismul, occidentalismul, e mort în Germa- 
nia, din cauza ostilității franceze şi că ea se îndreaptă cătră Rusia, 
cătră extremui orlent China, ladia, Japonia, mulți scriitori se adapă 
incă la tradiția greco-latină transmisă prin intermediul Franţei. 10 
primul riad scriitorii mal vechi pe care Ii preocupa mal ales analiza 
psihologică subtilă, observația ascuţită a realității, compoziția clară 


SCRISORI BIN GERMANIA - 43 


şi unitară. Merite ilustrate de realismul și naturalismu! de acum 
20—30 anl. 

Printre aceştia trebue să menționăm pe Thomas Mann, compa- 
fat cind cu Maupassant, cind cu Anatole France, observator conştiia- 
clos şi pătrunzător al vieții burgheze ca în „Buden brooks“ ori poet 
de o ironică melancolie ca în seria de nuvele „Der Kleine Herr Fried- 
mana“ orl „Tristan“, Dela războiu incoace, Th, Mann pare preocu- 
pat maj mult de politică decit de artă, silindu-se să apară un bun 
naționalist pangermanist. In această privință sint caracteristice ale 
sale „Betrachtungen eines Unpoiltischen“, 

Acel care reprezintă incă strălucitor calitățile realismulni în ro- 
manul germana e vienezul Artur Schnitzler, cunoscut doar pentru ple- 
sele sale gratuit şi abundent indecente, necunoscut insă, pentru re- 
marcabilele sale nuvele „Leuetnant Gustie sau „Der blinde Geronimo 
und Sein Bruder“, neintrecute prin analiza lor tăioasă caşi prin sen- 
timentul uman pe care-l degajează, Schnitzler poate fi comparat cu 
Dostoevski şi ceilalți Ruşi pentru pătrunderea sufletească a eroilor 
săi. Filozofia sa e apăsătoare şi deprimantă: omul e un animal ci- 
„ic in care funcțiunile biologice primează. Elementele de elită care-și 
depășesc animalitatea rămin izolate şi neințelese. Pe deasupra vici- 
situdinilot omenești, cind tragice, cind groteşti, moartea se aşterne 
ca o ultimă consolație. Paginile care descriu sentimentu) stirşitului 
sint din cele mai puternice ale acestui autor. Intreaga Germanie li- 
terară, mai presus de şcoli şi de cenacle, l-a sărbătorit cu ocazia Im- 


„plinirii a 60 ani, în numărul din Mal al revistei „Neue Rundschau", 


Atunci s'a văzut cit e de populară arta sa. 

Mai popular însă decit Schnitzler, e Gerhard Haupimann care 
a devenit acum un fel de Victor Hugo al Germaniei. Pide! in prima 
sa manieră naturalismului tip, Hauptmann a evoluat din ce în ce că- 
trä stirşitul carierei prin dramele sale „Der Bogen des Odiseus (1915) 
sau „Winterbaliade* (1917) caşi prin ultima novelă „Ketzer von 
: Soana” (1918), cătră un puternic misticism religios. 

Ultimele producțiuni ale puternicului romancier Jacob Wasser- 
mann au fost o decepţie. Talentul tumultuos, nervos, adesea obscur, 
in care dragostea și fraternitatea umanitară se impleteau cu cinismul 
cel mal egoist, Wassermann ne-a da! romane definitive ca „Die Ge- 
schichte der jungen Renate Fuchs, Ultimele saie romane insă, prin- 
tre care „Christian Wahnschaffe* (1919), arată un manierism artificial, 
formal, o virtuozitate exterioară, goală de conținut care au inăbuşit 
cu totul vechile calități de fond. 

Influenţa occidentală, franceză, in poezie, s'a mărginit tot la 
vechii scriitori. Richard Dehmei, Hugo von Hofmansihae au rămas 
-Ja vechile procedee dar nu ne-au dat nimic care să insemne o cou- 
versiune În evoluția lor literară, Nu același lucru se poate spune des- 
pre Stefan George. Simţitor influențat in primele sale volume de 
Beaudelaire, Mallarmé și Verlaine, el se degajă incet, incet, de laflu- 
ențele străine, regăsindu-se Intr'un fond profund religios, intro ple- 
tate catolică prezentă in toate inspirațille sale. Ultima sa culegere 
„Der Stern der Bundes* e cea mai reprezentativă in această privință. 

In fața acestul curent Sud-occidental, se ridică un altul în care 
influențele nordice ori orientale predomină. Claritatea adesea sim- 
piistă, logica simetrică, retorica lapidară sint inlocuite printr'un simţ 
obscur şi intim al vieții interioare, printr'o intuiție subconștientă a a- 


432 VIAŢA ROMINEASCĂ 


devărarilor de „peste* simțuri, printr'o muzicalitate ta expresie. Dos- 


toevskl, Knut Hamsun, lacobsen sint idolii ia care se închină aceşti 


scriitori, Strindberg e tradus complect In nemțește în trei ediții. Tot 
aşa Knut Hamsun. Uneori, sentimentul hieratic, înfricoșător al nordu. 
lui dă naștere Ja o literatură de teroare în genul iui Edgar Pot, Vil- 
liers de l'Isle Adam orl Hoffmann. În acest gen și-au tăcut nume un 
Gustav Meyrink sau H. H. Ewers. Acel care reprezinta mai bine 
ca toți acest curent a fost Frank Wedekind (mort în 1912). 

Talent inegal, de cele mai multe ori Insă, viguros, sălbatec, 
Wedekind se inspiră din Nietzsche și din O. Wilde. Puţine opere au 
stirnit mal multă pasiune ca plesele sale „Frihiings Erwachen“, „Erd- 
geist“ şi „Die Bichse der Pandora“, trecute de trei ori prio curtea 
cu juri și de trei ori achitate. Wedekind n'are nici o măsură, El cere 
desrobirea copilului, a femeii, a bărbatului, de prejudecată, de Ipo- 
crizie şi de societate. instinctul, în primul rind cel sexual, sint sin- 
gurele mijloace de orientare ale omului, Din libera şi armonica lor 
dezvoltare reese fericirea şi puterea. Individul e un scop în sine. El 
au poate fi subordonat nimănui și nici unui lucru, Dar societatea ac- 
tuală din contra comprimă natura adevărată—recte animală—și prin 
aceasta o falșitică. Mai de vreme ori mal tirziu natura se răzbună. 
Ca să ilustreze aceste principii în general juste, în detaliu simpliste, 
Wedekind întrebuințează maniera tarë: acuplări sexuale pe scenă, ò- 
moruri, discursuri amorale, etc.. Nevoia de „epatare“ şi nesincerita- 
tea se simte și la cl. Unele din piesele sale iți lasă impresia teatru- 
lui de parodie a cruzimii, care se cheamă la Paris „Grand Guignol". 
Alături de aceasta Insă, episoade de o poezie așa de omenească, ren- 
bilitează imediat orice lacună anterioară. 


In faţa acestor două curente, deja vechi, un altul, tinăr, suplu 
piin de sevă proaspătă îşi incearcă astăzi sorții. Sint scriitorii, des- 
tul de diferiți intre ei, care se numesc cu un núme comun, expresio- 
niști și de a căror teorie am vorbit mai sus. Trebue să amintim 
însă, că el n'au nimic comun cu doctrina sus amintită, decit titlul pe 
care binevoese să şi-l! atribue. 

Nici o disciplină uniformă de şeoală nu-l leagă. Fiecare In- 
cearcă pe alte căi, în felul său propriu, diferite procedee, diferite 
concepții. De pildă H. Mann, care e băgat cu deasila în rindul cu- 
rentulul nou, e un talent clar, „latin“, ale cărui romane răbdător ml- 
Buțioase se ocupă cu descrierea realistă a mediilor mici, umile, sau 
a pasiunilor banale la oameni mari. „Die Kleine Stadt”, unul din 
cele mal bune din romanele sale vechi, redă cu un homor cind tole- 
fant, cind amar, cadru! unul orășel provincial, foarte asemănător cu 
acela unde se mişcă Mr. Homais sau M-me Bovary a lui Flaubert, 
In „Professor Unrate se demască filistinismul didactic. „Die Jagd 
nach Liche* sau „Zwischen der Rassene nu caută să fie altceva de- 
cit documente exacte ale vieții sociale din timpul nostru, Ultimele 
sale romane „Armene sau „Untertan“ sint lucrări cu tendințe politice 
democratice ori revoluționare. In afară de pledoariile sale pentru 
schimbare, progres, noutate și democrație, personalitatea lui H, Mann 
m'are nimic revoluționar În technica literară modernă, 


an 


n ' = ze N x, 


PI SI) A K 

SCHISORI DIN ÓraMANIA. ? 433 
sanai FAGA ps 
Nu acelaşi lucru se poate spune însă aart dinir Edschmid, 
teoreticianul expresionismului, la care slorțarea cătră 
sie e vizibilă. El n'a publicat decit două-trei e de 
gur roman : „Die achatenen Kiigeln“, Arta 
analizat, Ea constă din multă culoare, din ritm, multă senzaţie. 
Se Incheagă din date și asociaţii senzoriale, care se percep tot sen- 
zortial, In afară de aceasta, multă poezie a situaţiilor şi a caracte- 

relor. Totul exprimat condensat și reliefat pănă la exces. 

in teatru noutatea technicei e mai izbitoare ca oriunde, Dacă 
un Carl Sternheim se mulţumeşte cu o biciuitoare analiză a lumii 
burgheze exprimată pregnant și caracteristic, un G. Kaiser vrea să 
reinolască procedeele teatrului tradițional. Personajele sale sint ti- 
puri abstracte aproape matematic, Ele nu se cheamă Miller, Kurz 
ori Hesse, ci Mant, Frau, Mädchen, Miliardăr, eine Stimme, mehrere 
Stimmen, etë., etc.. Ele servesc de cele mai multe ori ca simboluri 
pentru a combate o formă socială, ori un viţiu moral. Aceste ființe 
omeneşti simplificate reuşesc insă de multe ori să aibă o individua- 
litate și Incă una foarte specifică, Atunci autorul devine artist „en 
dipit* sau tocmai „en depite de son procédé... ca în „Die Sorina“, 
ca în „Gas” ori ca in „Die Koralle“. 

Fritz von Unruh e un fost oliţer prusac care face mult sport 
şi de multe orl bune nuvele şi mal puţin bune piese de teatru. Ve- 
chea sa profesie se resimte în alegerea temelor, luate de multe ori 
din trecutul Prusiei sau din viața de cazarmă, Antorul, fiind destul 
du tinăr, m'a putut să ne dea incă măsura talentului său, Sa vor- 
beşte mult şi de Waller Hasenciever, „der politische Dichter“, a că- 
rul energie pusă in slujba idealurilor nouă e inepuizabilă, a cărui 
drame „Die Menschen”, „Jenseita* orl cea mai recentă „Entscheidunz* 
sint adesea prea tendențioase ca să fie in adevăr frumoase. 

Nu trebue de vitat talentele in adevăr reale ale unui Reni Schi- 
kele, Max Brod orl Leonhard Frank, temperamente nervoase, senzi- 
bile, care ne-au dat bucăţi remarcabile în arta nuvelei, 

Rezultatele cele mal fructuoase au fost reallzate de tinăra ge- 
nerație, mal ales in poezie. Rainer Maria Rilke, deşi cronoiogiceşte 
trebue plasat in generaţia anterioară, prin structura adevărat modernă 
a poeziilor sale— „Das Studenbuch* ori „Neue Gedichte“ — face parte 
dia eforturile tinerei generaţii, cel puţin ca precursor. In primele 
sale versuri, nalve şi sentimentale impresii din locurile natale, se 
simţea, Incă de atunci, o puternică inclinație mistică, Sentimentele 
sale erau pioase ca ale unul călugăr, pline de adoraţie adincă şi de- 
lizată în acelaşi timp. Mai tirziu, el se stabili la Paris, unde fuoc- 
tiong cităva vreme, ca secretar al sculptorului Rodin. Influența pi- 
mintească a capitalei pâgine se strecoară simţitor în senzibilitatea 
misticului. Adoraţia vieţii inlocueşte adoraţia divinității, In versuri 
in genul jul E. Verhaeren, cintă in această epocă, bucuria de a trăi, 
aspectele infinite ale existenței, dela materia netosuflețită la gindurile 
filozofului. Rainer Maria Rilke a incercat şi proză—nuvele şi ro- 
mane—daâr cu mal puțin succes, Senzibilitatea sa delicată nu e de 
ajuns pentru virilitatea masivă a prozei. Speranţele celui mai tinâr 
public, se Indreaptă Insă cătră Franz Werfel. Fire haotică și dezar- 
monică, în acelaşi timp extrem de personală, de subiectivă, Werfel 
pare că se caută incă, in încercări inegale, citeodată stranii in fru- 
musețea lor, da cele mai multe or! penibile şi confuze. Ultima sa 


D 


434 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dramă : „Spiegelmensch* e o întreprindere temerară în care pune și 
cearcă să rezolve marile probleme ale existenței : temă care a sedus 
şi adesea a pierdut majoritatea scriitorilor germani, care nu știu să 
reziste atracției uriașulu! şi grandiosului, 


Alături de mişcarea belatristicei, cuvintul unor critici 
ascultați altădată pare a îl neglijat. Bismarkianul flora Pt 
den, ciştigat complect de democraţie, dela războiu incoace, se infundă 
din ce în ce mai mult în problemele şi agltațiile politicei, părăsind 
literatura şi critica. Acelaşi lucru se poate spune despre Wilhelm 
Herzog, a cărui revistă „Das Forum* e o tribună harnică a socia- 
lismului comunist, cu rare și răzlețite pagini de literatură. Alfred 
Kerr, „arbiter elegantiarume al criticei berlineze, călătoreşte în Ame- 
rica şi iși reeditează opere vechi, Critici mai noi nu se afirmă, ŞI 
dacă s'ar afirma, poate n'ar fi ascultați. Intr'atit năzulnțele anarhice 
aie paza ince ia se concep libere şi nestăvilite în avintul lor hzo- 

i ecuna, 


Mihai D. Ralea 


Cronica externă 


Criza germană 


Diferitele probleme dominante ale politicei mondiale se 
succed cu o periodizitate neregulată pe primul plan al actuali- 
tăţii. După ce chestiunea rusă a ocupat intens primăvara, pentru 
a cădea acuma într'o bizară şi amenințătoare tăcere, lunile de 
vară au fost umpluta de diferitele aspecte ale problemei ger- 
mane. Acum chestiunea Orientului tinde să ocupe platforma. 
Avem aci mai mult decit o simplă coincidenţă. hestiunile a- 
mintite nu sînt decit diferite terenuri pe care se desfăşoară al- 
ternativ, cu violență diferită şi cu mijloace schimbate, acelaşi 
pugilat dintre Franţa şi Anglia. Prin identitatea rivalilor se 
exclude simultaneitatea luptei pe acesie scene. 

opresc de astădată la chestiunea germană, O scurtă 
călătorie în Bavaria mi-a dat putinţa de a urmari direct des- 
făşurarea faptelor din vara aceasta. Părerile exprimate acum 
două lumi aci nu au fost schimbate de această verificare. La 
ele se adaugă însă altele care merită o expunere. 

O frâmîntare generală. o nemulţumire unanimă caracteri- 
zează situaţia actuală din G:rmania. Enervarea aceasta se simte 
în toate ramurile vieţii publice şi produce cele mai ingrijitoare 
efecte. Un aer prevestitor de catastrofe adie acolo pretutin- 
deni. Germania străbate o criză al cărei punct culminant nu 
pare a fi departe. Numai un reviriment total, o trezire a cu- 
getelor în toată Europa poate face ca să urmeze o întremare, 

Faptele la care am asistat mi-au apârut ca preludiile unei 
descărcări. Trei din ele sint mai însemnate: Diferendul dintre 
guvernul bavarez şi autoritatea centrală a republicei germane 
şi, în legătură cu el, manifestările reacționare din Bavaria. In 
a! doilea rind discuţiile privitoare la moratoriu şi agravarea ches- 
tiunii reparaţiunilor. In fine, prăbuşirea mărcii cu toate conse- 
cințele ei economice. 

$ 


Conflictul de autoritate dintre guvernul Bavariei şi guver- 
nul Reich-ului işi are originea indepărtată in structura specifică 
a confederației germane şi pe cea imediată în constituția dela 
Weimar. Cauza şi obiectul diferendului a fost legea pentru a- 


436 VIAȚA KOMINEASCĂ 


părarea republicei a cărei votare fu provocată de asasinarea 
lui Rathenau. Diferendul a avut un aspect formal, extrem de 
interesant din punct de vedere al dreptului public, şi unul po- 
litice foarte indicat pentru a lumina frămintarea de care am vor- 
bit. Legea republicană, deşi combătută in Reichstag de toţi 
reprezentanții Bavariei, fusese votată cu o majoritate zdrobi- 
toare. Se prevedea în ea înființarea unui tribunal al republi- 
cei—instanţă mixtă politico-judiciară—pentru reprimarea lovi- 
turilor contra formei de guvernămint. Se aducea deci o atin- 
gere justiţiei ordinare şi Implicit suveranităţii judiciare a dife- 
ritelor state germane. In același timp se înființa o poliţie cen- 
trală a republicei, destinată sā facă urmăriri după ordinul pro- 
curorului special în tot cuprinsul Germaniei. Şi aci se aducea 
o atingere autonomiei polițienești a statelor federate. 

Legea întațişa, desigur, un pas spre centralizare, mai bine 
zis spre uniformizare. Consttuţionaliceşte ea era în:ă inataca- 
bilă. Guvernul Bavariei, care se opusese zadarnic la votare, 
invocă atunci pretextul drepturilor sale particulare pentru a 
refuza aplicarea legii. Era însă evident pentru oricine că ade- 
văratul motiv al refuzului stătea in nepo'rivirea dintre tendinţa 
legii şi curentele politice din Bavaria. Ce altă carză ar fi pu- 
tut duce guvernul din München să p':ovoace în'r'o vreme atit 
de critică o criză de stat atit de gravă ? Fără ca primejdia 
deslipirii Bavariei să fi existat vreodată În cursul diterendului, 
el era grav prin faptul că răscolea ptimi, siăbea coheziunea 
față de greutăţile dinafară şi submina autoritatea guvernului 
central şi a preşedintelui republicei, înăuntru. 

Nu voiu relata aci toată desfăşurarea tratativelor care au 
dus la aplanarea conflictului. Ceiace interesează, pentrucă inve- 
derează forţa regimului republican şi autoritatea guvernului ac- 
tual, este că în cele din urmă rezistența Bavariei a fost în- 
frîntă. | s'au dat ce e drept satisfacţii de ordin formal. S'au 
respectat unele drepturi tradiţionale particulariste. Politiceşte 
însă, punctul de vedere dela centru triumfa, Nu era o victorie 
a Prusiei, ci a Statului german, precum şi a constituţii repu- 
blicane. 

Prin ce mijloace s'a ajuns la acest rezultat politic? Prin 
atacurile întregii prese, prin stâruinţele tuturor guvernelor pro- 
vinciale. Dela Stuttgart până la Hamburg, dela Leipzig până la 
Karlsruhe, din Colonia până la Breslau, atitudinea Bavariei nu 
a stirnit decit indignare. Cum ar fi putut contel: Lorchenield 
să reziste + Legea pentru aplicarea republicei fu recunoscută 
de el şi, odată cu ea, autoritatea Reich-ului. S'a spus după 
aceia în Germania. că diferendul ar fi avut avantajul de a de- 
monstra străinătăţii că unitatea germană nu poate fi zdrunci- 
mată cu uşurinţă. E posibil să fie aşa. Dar faptul că diferen- 
dul s'a produs şi că a luat un aspect atit de serio:, arată că 
viața de stat din Germania e departe de a fi inchegată şi că 
frămintări interne grave se pot ivi oricind, în ciuda presiunilor 


j shui, i 


CRONICA EXTERNĂ 437 


exierne. S'au schimbat în cursul acestui conflict atitea cuvinte 


crude intre cele două tabere, s'au spart atitea capete, s'au chel- 
tuit atitea energii, încit toate îngrijorările erau şi rămin în- 
dreptăţite, 


+ 


Am avut în Iulie și August o nouă fază acută a chestiu- 
nii reparaţiunilor. Ea nu este nici azi încheiată, Aceste faze 
pot fi cu uşurinţă cunoscute după anumite simptome sigure: 
i) D. Poincaré înaugurează che un proaspăt monument come- 
morativ şi in discursul ocazional, după reinoirea cunoscutelor 
fraze paterice, el anunţă solemn sancţiunile. 2) D. Lloyd George, 
alarmat, invită pe d. Poincaré la Londra sau pleacă să-l 
întilnească la Boulogne. 3) Marca sufere scăderi importante la 
New-York. Simptomele sint invariabile şi infallibile. 

Criza din vara aceasta a fost criza moratoriului. Cum 
criza era grea, simptomele erau foarte puternice. D. Poincaré 
şi-a multiplicat discursurile, D. Lloyd George a fost foarte a- 
larmat. lar marca sa prăbuşit pe deplin. Dacă înainte de 
arătarea acestor semne insolvabilitatea Germaniei putea fi pusă 
la îndoială, ea a devenit după aceia patentă. Dar cum politica 
d-lui Poincaré nu este politica plăţilor, ci aceia a tancţiunilor, 
insolvabilitatea nu schimbă întru nimic situaţia, adică nu schimbă 
atitudinea Franţei. 

in lulie, Germania ceruse moratoriul. Imediat d. Poin- 
cart s'a urcat în tren şi a ținut undeva un discurs. D. Lloyd 
George era de altă părere. Si de unde era firesc ca acea ex- 
celentă, dar neputincioasă Comisie a Reparaţiunilor să exami- 
neze cererea şi să se pronunţe, au urmat o serie de discuţii 
vehemente, o intrevedere la Londra şi citeva călătorii de an- 
chetă în Germania. Şi pe cind vremea trecea fără rost, bursa 
din New-York confirma falimentul finanţelor germane. Aria în 
primele zile din Septembre Comisia Reparaţiunilor putu să ia 
o hotărtre echivocă. Se „refuza moratoriul“, dar se acorda 
Germaniei o păsuire de 6 luni pentru ratele exigibile până la 
sfirşitul anului, cu condiție insă ca creditoarea acestor rate, 
Belgia, să primească garanţii pentru achitarea la scadenţă. Tra- 
tativele care au urmat după aceia între guvernul german şi cel 
belgian nu au dus la nici un rezultat. Dacă ele nu vor fi re- 
luate, Comisiunea Reparaţiunilor va fi din nou sesizată, iar d. 
Poincait va ţine un proaspăt discurs. Şi intr'o bună zi, cind 
Angiia va fi primit în Orient compensaţii, pe care Franţa vic- 
torioasă le poate acum împărţi, sancțiunile vor putea în tine să 
intre în aplicare. D. Poincaré va îi mulţumit. Dar chestiunea 
Reparaţiunilor nu va fi nici atunci inchisă, 


Că jocul acesta produce în Germania enervare, nemulțu- 
mire şi pe alocurea ură, nu e greu de dovedit. Căderea mâr- 
cli stă la baza acestei indispoziţii primejdioase. In două luni 


438 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de zile valuta germană a perdut două treimi din valoarea el. 
In patru luni, nouă zecimi. Urmarea simplă este scumpirea 
vieţii dincolo de orice margini accesibile consumatorului. Bel;u- 
gul şi petrecerile care se văd şi care impresionează pe câlă- 
torii străini sînt numai un fenomen superficial. Participă la ele 
doar o minoritate privilegiată. Marea masă, în special burghe- 
zia ne interesată în afaceri, trăeşte într'o mizerie de neînchipuit. 
Spectacolul pe care-l oferă viaţa de familie a acestei burghe- 
zii străinului care reuşeşte să pătrundă în ea este înduioşă- 
tor. Numai o lungă educaţie sufletească și o voinţă neînfrintă 
de a indura, poate face pe aceşti oameni să reziste cu demni- 
tate. Sint acestea adevăratele victime ale războiului caşi ale 
păcei. Dela ei nu se poate aştepta plata miliardelor de aur, 
iar marele capitalist, singurul in stare să le producă, cu timpul, 
îşi transportă baneticiile în străinătate, în dispri tul celui mai 
indirjit control oficial. Cetăţearul şi muncitorul e condamnat 
să-şi interzică orice cumpărătură, să renunţe la toate nevoile 
spirituale, Este un traju care duce la abruti.are. 

Este sigur că viaţa economică și socială a Germanie! va 
avea de îniruntat în iarna care vine greutăţi necunoscute până 

acum, Imposibilitatea. unui import de alimente va determina o 
lipsă de hrană asemănătoare cu acea din timpul blocadei. Lipsa 
de cărbuni care, după constatarea intemeiata a lui Nitti, este 
cauza principală a crizei, va paraliza industria şi va impune 
populaţiei chinurile gerulvi. Se vor realiza în regiunile mai 
populate şi mai sărace toate condiţiile sociologice din care se 
nasc răscoalele. Criza economică va fi urmată de una morală. 
lar după aceia, viața politică va fi atinsă. | 

Dacă arât aceste lucruri aci, nu o lac pentru plăcerea des- 

cripţiei. Crisa Germaniei atrage în mod inevitabili o criză ev- 
ropeană. Agravarea ei înseamnă agravarea haosului general. 
Europa poate cu oarecare sforțâări să suporte sărâcirea şi ca- 
tastrofa republicei austriace. Şi totuşi găsirea unei soluţii se 
impune şi în privința acesteia. Dar cum ar putea ea să îndure 
cătastrofa unui organism de întinderea şi insemnâtatea celui 
german ? 

Formele acestui desnodămint nu pot fi prevăzute. Ele 
rezintă de altfel un interes secundar. Există însă un remediu? 
n teorie, de sigur. În practică, nu. Încercarea de a stringe la- 

olaltă energiile colective ale continentului a esuat acum citeva 
luni în condiţii lamentabile. Gindul unei nouă încercări nici nu 
mijeşte incă, Egoismul naţional este legea ce stăpineşște clipa 
actuală şi care lasă liberă panta prăbuşirilor. lar egoismul 


egoismelor izolează America într'o inditerenţă stranie. În ase- 


menea împrejurări nu ne rămîne decit să aşteptăm, Vom avea 
încă lucruri interesante de văzut. ŞI pline de farmecul sălba- 
» tec al noutăți. 


Eugen Filotti 


Miscellanea 


Moartea lui Andrein Birseanu 


Dacă moare un ministru, în locul lui vine alti; sint gata 
să vie chiar mai mulţi. Cind moare Eminescu, in locul lui nu 
poate veni nimeni, în vecii vecilor. De aceia prietinul meu, care 
formula această observaţie, îmi mărturisea că la n.oarta oa- 
meniior mari are de multe ori o nepăsare de care oarecum i-i 
ruşine cind vede zvona din juru-i, eLovit nu mă simt, zice el, 
decit cind moare un om care nu poate fi irlocuit: un artist, 
un mare cărturar.» 

Andrei Birseanu, mort zilele trecute la Sibiiu, face parte 
din familia celor care nu s'au zbâtut pentru trecătoarele măriri 
de-o zi, care n'au urmărit situaţii, n'au pindit între culise şi 
n au făcut pontaje in cluburi: a fost un bărbat care o viaţă sa 
străduit pentru ridicarea sulletească şi cultura neamului său, 

Era un simplu profesor la gimnaziul din Braşov şi la şcoala 
comercială. Ținea prelegeri de limba şi literatura rominească, 
de istorie şi geografie. Scriitor modest, a început a tipâri in- 
cercări în publicaţii vechi şi acum uitaie. In tovârăşia lui loan 
Popeia a tipărit odinioară, pentru Ardeleni, Scoala și Familia. 
L-a avut pe vremuri colaborator şi Gazeia Transi-vaniei. Poe- 
zii de-ale lui a tipărit Familia şi mai apoi Convorbiri literare. 
În colaborare cu prea cunoscutul profesor ceh Dr. Urban lar- 
nik, a dat la lumină frumoasa şi importanta colecţie de liie- 
ratură populară: Doine şi strigături din Ardeal. Viaţa lui plină 
de preocupări naţionale şi culturale s'a petie:ut în mijlocul o- 
bijduiţilor valahi de subt stăpinirea maghiară : pentru ei sa 
frămiîntat, pentru ei a lucrat, pentru ci a scris: ş'a avut fericirea 
să vadă cu ochii un vis împlinit, o incununare a zbaterilor ş'a 
străduinţilor lui de jumătate de veac. Unirea l-a găsit preşe- 
dinte al Asociației din Sibiiu pentru cultura poporului romin, 
preşedinte ai Asoc!afiei generale a corpului didactic din Romi- 


440 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nia, director al revistei Transilvania, membru al Academiei 
Romine. Puţine vieţi s'au împlinit aşa de armonic ca acela a 
lui Andrei Birseanu. Caşi fericitul Simeon, putea să spule în a- 
murgul anilor săi: «Acum slobozeşte, Doamne, pe robul tău 
în pace.» — M. Sd. 


+ Mihai Lupescu 


Incă unul dintre cei aleşi, care se duce. Mihai Lupescu fă- 
cea parte din acea frumoasă pleiadă de invăţători din judeţele 
Suceava şi Neamţ, care au crezut în cultură şi au muncit cu 
rivnă, până la jertfă, pentru ridicarea „prostimli”, A fost o undă 
de avint şi de eroism carea cîştigat multă „dăscâlime*: de aici 
a eşit şi puternica mişcare a cooperației, pe care aşa de înțelept 
a ştiut s'o conducă şi s'o canaliz:ze marele Spiru Haret. 

Numele lui Mihai Lupescu însă se leagă mai ales de tol- 
klor. Abia eşit învăţător dela şcoa'a „Vasile Lupu" din laşi, în 
virstă de douăzeci şi doi de ani, la 1824, începe s'adune şi să 
publice literatură populară în Contemporanul de pe vremuri. 
Trăind în munte, la Broştenii Sucevii, avea prilej să scoată la 
lumină, ca un sculundător, o mulțime de lucruri necunoscute 
şi interesante. Mai erau în vremea acela în munte oam:ni care 
nt coboriseră încă la tirg. 

Cea mai mare parte din acest material l-a publicat în Şe- 
zătoarea, cea dintăiu revistă specială dela noi, întemeiată de 
el, de Artur Gorovei şi alţii, în Folticeni, în 1892. După cea 
trecut la conducerea orfelinatului din Zorleni, în 1898 a cunos- 
cut învăţători şi cârturari birlădeni; în vremea din urmă s'a 
legat cu regretatul şi neprețuitul Tudor Pamfil, cu care a scos 
o altă revisiă de folklor, /on Creangă. Legăturile lui cu Suce- 
venii n'au incetat niciodată: «bădia Mihai», cum îi ziceau în- 
văţătorii tineri, era o pildă vie pe care mulţi o urmau, conti- 
nuind o bună tradiţie. Cind părăseşte Zorlenii, în 1929, Lupescu 
se intoarce în Suceava şi s'aşează la Bogdâneşti, lingă satul 
său natal Spătăreştii. Aici lovitura năprasnică a Celei veşnice 
şi neinduplecate l-a surprins între livada lui de meri şi cîn- 
tecele simple care i-au fost aşa de dragi, în peisagiul poetic 
al apei Moldovei, la poalele pădurilor de brazi. S'a stins în 
laşi, la 17 August, în spitalul Sfintului Spiridon. — M. Sd. 


„Aur Sterp'“ 


In editura „Viaţa Rominească* a apărut în cursul verei 
volumul cu acest (tlu, care cuprinde admirabilele poezii ale 
d-lui Al. A. Philippide. Recomandăm aceste poezii, care vor 
data ìn istoria literaturii noastre, 


P. Nicanor et Comp. 


i 7 “ dý Kani 
: KAY Y ? 
la, dy, 
E 


Recenzii 


l. L. Caragiale, Versuri, „Viaja Rominească“, 1922, Bucureşti. 

D. Barbu Lăzăreanu a aduna! în aces! volum aproape loale ver- 
surile lui Caragiale, lipările pe vremuri cu sou fără iscălliura lui, 

Cit timp seriltorul irăesle, denunțarea lui ce aulor al bucălilor 
Jul neiscăl ie e o nedelicalelă. După mosrie însă, se pare că volala 
lui mu mal lrebue respecială, Prelulindeni, i se „compleclează” opera 
«a tol ce a tipărit. Dor d. Barbu Lăzăreanu mai are şi o aliă indrep- 
tățire. D-sa spune că fiul defunct al lui Caragiale, depozilarul lesta- 
menlului literar al latălul său, avea degind să publice aceste versuri, 
vealizind, astfel, intenția ori dorința lui Caragiale. 

O înlrebare se impune loluşi: Va fi înțeles Caragiale să i se pu- 
blice şi „Ce-mi spui de poezie”, de care şi-a bălul joc mai tirziu sin- 
gur? De ce ar fi |inul el să se publice această poezie ? Ca dovadă 
că a debula! în lileralură ca poet submediocru? ȘI va fi intelese! 
să publice ori să i se publice „Pohod na şose:", o cronică în genul 
lui Marlon dela „Universul”, scrisă mal înainie de a se fi format ca 
seriilor ?— Caragiale din 1912 nu putea să nu similè că cel pulin aceste 
„poezii” sinl nedemne de el. À 

Rămin bucățile de mai lirziu, din „Moflul romin* ṣi de aiurea. 

Să zicem, cu d. Barbu Lăzăreanu, că autorul lor nu le-a aduna! în vo- 
lum, penlrucă n'a avut limp nici răgaz, — deşi în ullimii zece ani pi vieții 
sale Caragiale a scris atii de pulin, inci! nu prea injelegem cum de 
n'a ayut posibilitaiea să-și îndeplinească dorința de a le scoale in 
volum, 

? Versurile aceslea, aproape loaie, nu numsi că sini mai prejos 
de talentul lui Caragiale, dar sint o lileralură slabă, chiar lără 
nici o comparalie cu resiul operei sale. Siroiele din bucata 
compusă împreună cu Teleor, nu sini superioare celor ale lul 
Teleor. Ba s'ar pulea spune contrariul. Și door Teleor nu era un lu- 
ceaiăr. lar în lupia de epigrame cu același Teleor, nu Caragiale are 
avaniajul Parodiile din „Moftul romina“ au mai înlăiu deteciu! de a fi 
invechile, modelurile lor liind de domeniul mărunțişurilor istoriei lite» 
rare. Apoi nu sîn! eminenle nici peniru cine cunoaşte modelurile şi 
se poale pune în almosiera de alunci. Peniru a parodia trebue să fil 
şi poel şi crilic. Caragiale era numai crilic. Poet in lirism nu era. 
P_niru „ă la manière de”, ii lipsea puterea crealoare. Parodiile sale 
reuşiie sin! în proză, adică În domeniul sdu, de pildă „Smărăndila”, 


442 VIATA ROMINEASCĂ 


în care a şarjal maniera lui Delavrancea. In parodiile,de care ne os 


cupăm acum, - lucru curios, cînd e vorba de Caragiale— ` 
proape cu lotul hazul. in acesie parodii Caragiale e MN Ppa y ba 
poa me In loc să scoală în relief însușirile modelului, e! alribue mo- 
elurilor sale noie străine, El atacă pe cel pe care-i parodiază, îm- 
prumalindu-le, de pildă, elemente triviale, care nu există in opera lor 
i eee cum a (ăcul un scriilor, care a scris la adresa d-lui Minalescu 
„Romaniţa celor irei sarmale“. Polemismul lui Carngiale se vede cu 
nais clarilalea în parodiarea lui Bolintineanu, unde smeslecă și note 
Sa dota apei ba imiaoneat (itemi €lc,). Notele aproape por- 
rea lu sbuc nu si x 
aici, irehuia să fie în direcția idllieă. stea EDE tri E. i AI 
í abulele „marelui anonim” sin! färä îndoială „cele mai nejustl- 
d Zarllopols o ale lul Caragiale", cum se exprimă, cu drep! cuvint, 
ai reuşile din parodii, sini cele din grupul „A. Museus“ ` 
torica naiv grandilocreniă, incult lapidari. ellin srolelieă și imba 
gazelărească din Bolinlinesnu (care de aliminlrelea øre şi calități) și 
mat ales caraclerul eleric al ospiraliei eminesciane sint bine incon- 
deiale în parodiile respective. Dar se pulea și mai bine, 

Mai puțin reușite deci! acesiea, sint parodiile „moderniştilor” 
contemporani lui Caragiale. ŞI aceasta cred că se daloreşie insesi 
perna or. Poe| | simbolişii şi decadenți, pe care i-a parodiat în „Mof- 
lul romina“, sîn! greu de parodial, penirucă opera lor ore deja carac- 
terul parodiei, arodia nu mai poale fi deci! o copie. lar dacă lolusi 
line să şarjeze, cade înir'o exagerare, e nu mai are nimic artistic. 

Aces! lucru se observă și în parodiile d-lul Topirceanu, pe care 
lrebue să-l aduc ac! în cauză, d-sa flind singurul parodisi! adevăra! in 
literalura noasiră. D. Topirceanu, înzestra! cu desiul spirit crilic, fiind 
apoti ceiace nu era Caragiale - poet și stëpia absolul pe lechica versu- 
ui, ne-a dal cileva bucăii reușite, în care a conceniral, șarjind în Justa 
aderă, celace e caraclerislic scriitorilor parodiaji (Goga, Sadoveanu, 

ogar, Patrașcanu, elc.). Cind insă a parodiat pe „modernișiii” de 
acum zece ani, n'a pulul face mai exagerat şi mai cu haz decil ei in- 
şişi, exceplind parodiarea d-lul Minulescu, care, fiind un poet real, cu 
o Individualitate bine pronunțată, a dal ocazie d-lui Topirceanu să 
serie genere ger t a „auiomobilului”, 
su al cuvinlele „o individualitale bine pronunțală“, peniru 
adi, se posle parodia cu un succes desăvirşii deci! sare Aer A unor 
= el de scriilori (adică a celor adevărați), Ceilaljl, nu numai că pro- 
i n ag apii ar pi şi propria lor parodie, dar incă, scriind 
A u are un obiect bine deli „îi şar- 
jeze un gen, adică ceva mai puţin sa are: oda atei 


Desigur, „versurile“ lui Caragiale sin! binevenile peniru noi. L 
ra sp bgereaă gt ca avem nevoe să cercelăm ailea pubi caţii 
veo si peniru tale. rsuri” nu sinfi, o spunem cu hoiärire, bineve- 

upă ce mor, scriitorii meri au nenorocirea de a li se d - 
Par 90 au scris—şi devin asilei mai mici (Am vorbii alci pă mb 
re alu! — acesta e cuvintul! - pelrecul cu poeziile și romanele 
a: rece ale lui Eminescu). Apoi, cu vremea, opera aceasia slabă 
ra E] Rea slabă publicală de scriiiorii înşişi) cade in uitare, rămine in 
circu aiie numai opera lor bună —și ei devia din nou mal marist 
INER Desigur, se vor mai tipări „volume” de Caragiale. ŞI va lrebul 
So părească. Va lrebul însă neconlenii anunța! că în opera sa 
SA a o selecile cil a trăi, - şi că, dacda avul cumva de gind 
ri câ pa în voie ai a avea gindul acesta dovedeşte o slă- 
atit de nemiloasă auicezitică, maene Mem.» «a 
G IBRĂILEANU 


RECENZI 443 


Mariu Theodorian-Carada, Eugeniu Corada, „Gullenberg”, 


1922. 


Figura atit de enigmatică a acestui important personagiu din Yre- 
mea organizării slalului nosiru burghez se lămareşie cu greu din fap- 
tele, mal loale istorice, pe care le-a adunat cu atita sirguință şi pie- 
late d. Mariu Theodorian-Carada. In biogra'la aceasta, lipsesc foplele 
mici, ziinice, concrele, anecdolice, acele în care se traduce sponian 
nalura intimă a unul om şi care sint muli mai proprii a reconsiilui și 
caracleriza o personalilale. 

Totuşi, din această biografie, putem intrezări nalura morală a lui 
Eugeniu Carada. Spirii realist inzesiral cu o energie exceplională şi 
cu o admirabilă lenacitale, lipsit de senzualilale, fire abstractă de pu- 
rilan şi de seciar, Eugeniu Carada a avul de unde chellul acele insu- 
siri, care În mijlocul vorbăriel și desirăbălării obşiesii i-au da! posi- 
billintea să făurească apronpe, în orice car să consolideze și să con 
ducă indelung şi cu dibăcle, opera pozilivă a liberalismului romin, or- 
ganizarea economlei burgheze nolionaie- 

Afară de „43%*, cind nu putea foce alicera decil „revolulie“, Eu- 
geniu Carada a făcul numai atila poliiică—și din umbră—de cilă avea 
ae partidul său ca să lie insiramentul de burghezire al |ării ro- 
mineşii. 
Rolul acestia serios, Idenlisi în definitiv, căci nu era vorba de 
prosperilalea lui proprie, ci de aceia a unei clase, cu care, ia spiri- 
tul său, se confunda prosperilatea şi mărirea țării, — rolul ocesla cerea, 
ori presupunea, acea onorabiliia e personală, acea asprime de mora- 
“uri, acel inleres viu purtat tuturor manifeslărilor de vigoare nalională, 
care fac din acesi linanciar tăcut una din figurile cele mai originale, 
şi mal impunătoare ale isloriei veacului noairu trecul, 


G.L 


p. Cancel, Despre „Rumtn” şi despre unele prâbileme lexicale: 
pechi slavo-romine, Bucureşti, 1921. 

Una studiu special asupra numelui „rumin” în afară de acel al 
lui Oariner, Uber die Volksnamen der Kamănen, 1895, nu s'a mai făcul. 
Era admis de toată lumea că rumin < ial romanus, deoarece deriva- 
rea e conformă cu vocalismul limbii romine. D. Cancel! aimile ace- 
iaşi derivare ; însă cu privire la run- — rom- crede că ar li o subsli» 
tujie fonelică auiochlonă moi mult, deci! o dezvoltare lonelică. Docu» 
menlările sludiului sint întreruple de chestiuni incidentale cu privire 
ia legăturile lracoilire ori scilo-lrace care, deşi ingreuiază mul! ceti- 
rea, sin! lonrle interesante- 

Siudiul numelui „rumin“ se reduce la cele două dezvollări fone- 
ice: o >u şi an > în. Autorul sa ocupat numai de întâiul fenomen 
din grupul rum- (ne surprinde părerea (p. 7) că rum- din cuvintul ra- 
min“ ar forma o silabă. Peniru despărlirea silabeior ci, A. Philippide, 
Gramaiică elementară a limbii romine, p. 8-9 și Seelmann, Aussprache 
d. lal. p. 139). Jasă nu a cercelal fenomenul fonetic o > u, cl numai 
felui in care apare numele cu o vocală sau alta. Din aceaslă cauză, 
autorul pune nişle graniji prea depărlaie peniru uceasiă translormare 
(colonizarea ca terminus a quo şi despărțirea dialecielor ca lerminus 
ad quem, p. 7). Chestia lui rumin” ta realitate e muli mai simplă şi 
mai pulin nebuloasă (capilolele inciden:ale contribuesc mul! la această 

ărere). 
R Transformarea lul 0 alon > u, Schuchardt, Vokalismus o admile - 
ca lalină populară și o consideră ca incepind dela 100 ori 50 e. Chr- 


444 VIAȚA ROMINEASCĂ 


în jos. Deci rom- a avui limp pănă la imprumulurile de elemente latine 
ale Goţilor (sec. I I p. Chr. după Kluge) să se fi lransforma! în toată 
pensaia Balcanică io rum- şi asifel refiexele din golă şi celelalte 


mbi cu care latinii dunăreni au venii apol succesiv în slingere, să 
la 


apară in majoritate subt aceasiă formă din urmă. Mohl, Inirod. à 
chron. du lal. vulg, p. 118. spune că în limba oscă „i long sboulit ré- 


gulitremen! à îi* şi aceasia pănă la sfirșitul Imperiului. De asemenea 
peniru alle dialecte ilalice, Mohi, p. 152, spune acelaşi lucru. În spe- 
cial asupra schimbării o > u din limba romină, Mohl, p. 189 crede că 
noi am fi păsira! vocalismul clasic, ceiace numa! cu greu am pulea ad- 
miile. Că fenomenul o > u e propriu limbii romine, în vreme ce res» 
lul popoarelor romanice îl au foarte rar (mai des în spaniolă) a ară- 
tal Diez, Oramm. d. rom. Spr. `, |, 163 Că e propriu mal ales limbilor 
balcanice a arătat Miklosich, Die si. Elem.. p. 7 pentru bulg., rom. și 
alb, (și socoli! de el ca „alteinhe!misch“) şi în Beiträge z. Lauilehre, 
p. 61 -62 peniru rom, alb., bulg., neogr şi neapol. Acest fenomen e 


propriu şi limbi! dalmate, ceiace se constată în actele din Jire“ek, Gesch. 
d. Si. Dalm. Ar fi de presupus o influenjă aulochionă, duvă cum cre- 
dea Miklosich pentru limbile balcanice și după el G. Meyer pentru 
neogreacă. Aparilia fenomenului în neapol. şi span. însă, ne sileşte să 
ne oprim numa! ia consialarea lui 

Cu privire la o > u este demn de nolal că la Procopio: apare 
Gemellomuntes, De aedil., ed. Bonn, 307, 38; însă tot la el găsim Ro- 


maniana (Serdica) şi Romuliana (Aques). C. Jire“ek, Die Roumanen, |, 
p. 20 nola, admile ca romineşii ma! mulie nume care au o > u. Dar 
peniru cronologia fenomenului rominesc, socotim de cea mai mere im- 
porlanță cele ce ne spune Priscianus, I, 26 H: Fuates pro fontes frun- 

s pro frondes.., quae lamen a lunloribus repudiala suni quasi rus- 
lico more dicte”. 

Autorul admite (p. 5) că forma romin e semisavaniă. Această 
formă există şi în diolect si e dalorilă dilerenjleril caşi formele cu- 
prind şi corrind comprehendo, acopâr şi acupăr < cooperio (dis- 
cuția la A. Philippide, Un specinlisi romin la Lipsca, p 39). Cum că 
elemenlele comune limbii romine și albaneze s'ar fi dezvoltat în mod 
independent în ambele limbi, din acelasi fond primiilv (p 13-21), a- 
ceastă părere a mai los! susținilă de Kopitar şi apoi de Hasdeu (cf. 
Philippide, Principii p. 288 sqq.). Asupra valorii acestei păreri cf. Den- 
sușianu, Hist. d, 1. langue roum, I, p. XXVI- XXVII Compararea lim- 
bilor balcanice pentru allarea de caraciere primitive cerută de aulor 
(p. 46 -48) a fosi aplicată de Koplier, Miklosich, Schuchardt și Hasdeu. 
pi ot ai deslul de infruciuoase se găsesc in Densuşianu, H. l, r. 

In afară de problema social-jaridică, numele „rumin“ mal siă in 
legătură cu problema continuității, după cum a arălal - deşi neconvin- 
gător - V. Pirvan, Coalribuţii epigralice, p. 92 -96, 

În a doua parie a lucrării, se arată inconrenlenlele peniru de- 
rivarea din limbi slave a cuvinlelor: bai/tă, cătun, gard, groapă, jupta, 
smintină, stină, sîmbătă şi troian, Discutind alirmalia lui Brückner, 
Indog. Forsch 23 (1908) 217 că Jupan în slava primilivă să fie luat dela 
Avari, autorul presupune şi posibilitatea unei lransmileri directe a cu- 
vinlului dela Avari la Romini. Cu'inlui smintină care se găseşte in 
isiro-romină subt formă roiacizată şi ar presupune deci un element 
vechi cași cel latin, a fost găsil în giosarul oset al lui W. Miler: 
zmântin „zusammeamischen” Bogăția de material şi bibliografia utili- 
zală la cercelarea acestor cuvinie este remarcabilă 

Dela Miklosich, SI. Elem, im Rum., 1862 şi A. de Cihac, Dic- 
lican. élym. daco-roum,, 1879, nu s'a mai lăcui nici o cercelare lexi 
cală cu privire ia elemenlele siave din limba romină. Din această 


IGT. > a 


RECENZII 445 


cauză, elemenlul slav ai limbii romine eslile un izvor nesecal de cer- 
celări. Pănă aslăzi nu şlim care sin! elemeniele slave comune luturor 
celor pairu (cu megienila) dialecie, lucru care ar aduce alila lumină in 
chestia originilor poporului romin şi nici adevărala măsură in care e- 
lemenlul slav iatrā in fiecare dialect. Cercelări în domenial limbilor 
slave, vor aduce mulie şliri nouă cu privire la elementele sirăine din 
limba romină, pe care le-am considera! pănă acum de origină slavă. 


|. ŞIADBEI 


Georges Z. Strat, Lo rôle du Consommaleur dans l'écono- 
mie molerne, Paris, Edilions de la vie universitaire, 1922. 

Din muliiplele probleme, pe tare economia polilică le imbrāji- 
sează, acele priviloare la consumajie sin! azi pe primul plan, 

Orice războiu reprezială, din punci de vedere economic, o pe- 
rloadă de supra onsumație şi de dezechilibru înire producţie şi consu- 
malie. Războlul mondial a disirus însă, în chip sălbalic, bogălii acu- 
mulate de generalii, pe cind capacilalea de produciie a scăzul în pro- 
porții neliniştiloare. 

Cum poate fi acoperii acesi deficit de producile, cum poale fi 
organizal, in chip economic, consumul maleriilor alimealare, hainelor, 
combuslibilulu:,— ială marea grijă a luluror najlilor, de mai bine de 4 ani, 

In acesie împrejurări, în care avărarea consumatorului a deve- 
nit o necesilale nnțională, lucrarea d-lui Siral, care lralenză acenslă 
problemă subt toate aspeclele ei variale, răspunde unei nevoi şi e de 
o vie aclualitale. 

Prima ei parle, cuprinzind evoluila faplelor și a docirinelor, în- 
cepe cu analiza lenomenelor de consumajle şi a rolului consumaloru: 
lui în evul mediu si apoi în vremea vechiului fegim. În această epocă, 
piaja e resirinsă, adesea pur locală, comerțul aproope nul. Erul me- 
diu are oroare de intermediari și Idealul său economic e exprima! in 
formula elico-religiousă a „prețului just". Stabilirea acestuia, presu- 
pune implicit, slabilitatea raporturilor dialre producălori şi consuma- 
lori, o economie sialică, o societate hierarhizată şi patriarhală. Aulo- 
ritalea locală caulă să |ină balanja egală, între cele două grupuri, ne- 
cesar legale unul de aitul. Peniru a proteja pe consumatori Impo- 
iriva exucliunllor producălorulul şi chiar pe producători, unul falà de 
altul, ea reglemenieuză şi limilează concurența. 

În toi timpul evului mediu și chiar al vechiului regim, puterile pu- 
blice s'au opus la ridicarea prelurilor și peniru a o combate, s'au silit 
prin procedeele cele mei diverse sau să mărească abundența, sau să 
impedice cişiigurile excesive și acaparările. Practica prețurilor mini- 
male, pe cale de nulorilale, a fost ceva consiani in vechea Franlă. 
Taxajiunile inlerveneau mai ales in perioadele de scădere a pulerii 
banului, de lulburări monelare sau de foamete. Obieciele laxale erau 
in genere acele de primă necesilale : pine, carne, lemne, haine, În- 
călțăminte. 

istoricii şi economişiii, care au studia! această politică de laxare, 
o judecă cu severilale, nesocolind datele cele mai sigure ale econo- 
rc polilice ; ea a pus piedici producției, fără a reuşi să scadă pre- 
urile. 

E adevăral că prelurile maximale descurajau pe producălori, in- 
depărlind produsele de piață, iar ingeniozilalea producătorilor şi a ne- 
gustorilor, de conivrență cu o edminisirajie venală, găsea adesea mlj- 
locul de a ocoli legea,—totuşi obsiacolele puse libertăţii schimbului, nu 
trebue in mod absolul condamnate., Fiind dale condițiile economice 
ale epocii, concurența lără de coalrol şi friu ar fi ajuns la un mono- 


446 VIAŢA ROMINEASCĂ 


“pol de fapi, adică la sflărimarea micilor consumatori, de călră marii 
negustori. 

s Transformarea lechnicei industriale, ca urmare a marilor invenții 
fācule în Anglia, în cursul secolului al XVIII, a adus nu numai o re- 
volujie a producției, dar și o schimbare complectă a condițiilor de vială 
a coleclivilății. Producătorul irece pe primul plan al scenei economice, 
lăsind pe consumalor tol mal în umbră. Frigurile produeliei cuprind 
omenirea şi, odală cu ele, un spirit nou. Idealul, în faja ochilor hipno» 
iizaji ai oamenilor acestei epoci, e căpliia-ul de industrie, indrăzne| și 
avenluros, care caută în lume debuşee pentru produsele invențiilor și 
a industrie! sale. Se produce şi se fabrică acum, nu peniru o regiune 
sau o |ară, ci peniru lumea înireagă. 

Ua asemenea producălor, în noul regim economic, nu e dispus să 
Arateze dela egal cu consumatorul, nici să se supună reglemenlelor 
si preseripililor autorității sociale. El concenirează și multiplică la in- 
finit mijloacele lui de producie, accelerind şi crescind rendementul, 
şi singura lege de care ascullă e acea a profitului. Lumea devine o 
imensă pială, pe care marii căpiiani al indusiriei şi-o dispută ca pe un 
cimp de bălălie. Peniru aceasia, ei au nevoe de liberiale, de loală 
liberialea în ceia ce priveşte oamenii, lucrurile, technica, organizarea. 
Vechiul sistem reglemeniar crapă, subt avalanșa viclorioasă e noilor 
principii. Guvernele nu p>! rezista curentului unanim, căci producãio- 
rul a devenii factorul primordial al națiunii. Ele renuală la inlerven- 
|lonism, iar şcoala liberală engleză nu face deci! să consacre prin 
doclirină această siare de fapi. Apărălori eniuziașii ai producălorului, 
economişiii clasici, reflectind fidel epoca lor, Ignorează pe consuma: 
lori. 

Trecerea dela o economle domeslică și rulinară la acea de fa- 
brică şi de concenirare capilelislă nu se pulea face insă fără de cloc- 
niri şi dureri şi revolulia industrială aduce aniagonismul inevitabil al 
claselor sociale. Optimismul pe care-l inspira specincolul unei activi- 
išti febrile, începe să dispară înainlea viziunii armalelor proletare, 
aruncele în neagra lipsă, de şomaj ṣi de crizele periodice. ; 

Repartiția bogăliei intre diverşii factori ai producilei intră in dis- 
culle, problema socială e astfel pusă. Der în docirină caşi în fapt, 
aceas!a conduce la consumâior și la consumație, scopul ultim al ori- 
cărli aclivilăji economice. 

Spre deosebire de economiştii clasici engieji, ]. B. Say cere a 
lransplanlai şi vulgariza! opera lor în Franja, îniroiuce în lratalui și 
cursul său un capilol asupra consumației, ler Sismondi, impresiona! de 
pauperism şi de crizele economice, se ridică contra exagerărilor școlii 
engleze, susjinind că binele public nu trebue vărul în bogății, ci în fe- 
ricirea celor mulli. 

Dacă aceşii doi economişii nu au atins deci! în lreacăi și de 
deparie problema consumației, Fourier a alacat-o în mod direct. In a- 
ces! nebun de geniu, pe care unii îl consideră comunist, alții socialist 
liberal, d. Sira! vede in primul rind pe economistul consumației și a- 
părălorul consumatorului, cel dintăiu care a înjeles intinderea şi im- 
por lanie aceslei probleme. Ridicindu-se impotriva comerclanților, care 

ntrejin parøzitismul economic şi a spirilulu! mercantii, care a falşifi- 
cal ioale ruajele vieţii, el nu a denunja! numai răul, cu o vervă caus: 
tică ci a indica! şi remediul : organizarea consumajiei, prin intermediul 
sistemului asociației în producție şi consum, adică a Falanslerului. Prin 
teaca parte conslruciivă a operei, el e aderăralul strămoș al coope- 
1 alismului, 

Pe cind socialismul revolujionar, în a doua jumătate a secolului 
al XIX, disirăgea alenjia economiştilor dela probiemele de economie 
pură, concentrind-o asupra chestiei sociale, apar unele docirine, care 
avind o bază elico-socială profundă, urmăresc alături de armonia in- 
ire clase şi proleciia consumaloralui. Aceste docirine sint: şcoala lui 


Le Play, solidarismul și cooperatismul şcolii din Nimes. la persoana 


ră dl 


m M | 


Jul Charles Gide „solidarismul religios, suflul evangelic al unul Tolsto! 
ce ein fourleristă a asociației formează un tol compleci şi ar- 
In partea a doua a lucrării, e vorba de realizările indeplinile in 
favoarea consumatorului. Educaț'a acestuia e, după d. Siral, o nece- 
silale adinc simiilă și ullimul războiu, scoțiad în Tumis vițilie econo- 
miei y aooga mpa i y prin de ameliorare. 
sa cași serviciile de siatislică pol da, asupra prețurilor, in- 
iormaţii prejioase. Dar mijlocul cel mal sigur de pe lā a anena i 
de consum, care în ilmpul războiului, în loale țările Occidentului, a do- 
vedli o forță și o vivacilate, care permit cele mal mari speranje. 
Deşi cooperalismul de consum sau chiar acel integral nu po! 
schimba fața lumii, revoiujionind socielalea acluală de schimb, după 
cum cred unii, el are o importanță fundamentală peniru cumpărălorul 
modern. Alt rol insemnat in aceaslă privință, Îl joacă ligile sociale 
de cumpărători, din care prima a fost înființată la New York în 1490, 
pentru a remedia siluația lucrălonrelor și vinzăloarelor din alelierele 
* mea ea = limpul dara ee anans ligi au devenit însă institu 
rare ale consumalorului, destăşurin i i 
o largă actlivilale educativă. x PTS OARE A Poeți 
Intervenția comunelor in domeniul exploalării economice, subi 
numele de regie direciă, aiit de rău văzulă de adepţii şcolii liberaie, 
a adus de asemeni consumalorilor insemnate servicii în timpul răz: 
bolulul. In Lyon. Tours, Monipellier, Sirassbourg, municipalitalea a 
șliul să luple cu succes conire scumpelii Iraiului, asigurind aprovizio- 
narea cași o justă repartiție a stockurilor şi a mărfurilor. 
Dimpoirivă, intervenţia Sialului în domeniul consumației, île prin 
e provizionare, fie prin laxajiune, nu a fos! lipsilă de grave erori şi, 
deși necesară, ea nu a fosi totdeauna fericilă. Politica consorliurilor 
său a aprovizionărilor adminisiralive preziniă abuzuri şi inconveniente 
peniru economia unei tări şi prejurile plătite de consumalori, peniru 
unele tei pai au pre Adesea deparie de a il cele juste, 
ce privește lnxaliunea sau fixarea prejurilo: mi * 
scopul ei nu a fosi deci! parțial alins şi Armia de fost Le rm 
Liliima parte a lucrării tratează despre locul consumatorului în 
structura economică modernă. Şcoala psihologică, peniru care valos- 
rea exislă în rapori cu dorințele omului şi nu în lucruri, priveşte cu 
tolul alliel deci! vea clasică situalia reciprocă a producătorului şi a 
consumatorului. Fixitatea face loc mobilității atitudinilor şi diversității 
rolurilor, pe care le implică dinamismul economiei moderne. Locul con- 
sumalorului in siruclura economici acluală apare lol mai Important şi 
mai activ. Criza economică din 1920 ne procură un exemplu convin- 
gălor in această privinjă. Dacă războiul a insemna! peniru mulle ra- 
muri un monopol de lap! al producătorului, peniru Europa această criză 
a fost inainte de toale una de subi consumatie, de absllnenlă a con- 
eraa. ” prasci de beat e iu economică de după războlu, 
n Franța cag in ermania, forja consumalprului 
lui încep a îl reclamale in lexiele legisialive. tepi OES 
In consiliul economic al muncii, a cărei creație a iosi decisă de 
congresul genera] a! muncii la Lyon in Seplembre 1919, consumalorii 
sint reprezeniaji cu aceleași drepiuri și in număr egal cu muncitorii 
Lima mecii parameter agriculiură, comeri. Legea din 
clombre asupra G. F. R. recunoașie „usa ilef* e 
loni n orumi a gorusas 7 PEAT S: 
n proiectul de socializare al lui Oilo Bauer și in toal Š 
iėèle analoage apărule in Germania, consumatorul fă un va Ama iget 
producătorul, în consiliile ce lrebue să dirijeze produciia şi consumalia. 
Dacă insă unii economişii ca Charles Gide vorbesc cu entuziasm 
de viitoarea republică cooperalivă, în care consumalorul va domni ca 
stăpin. d. Sirat nu merge pănă acolo. Desigur consumatorul irebue 
„resiaura! in dreplurile sale, susline d-sa, dar nu e bine ca el să devină 


Ta na Sp, > 
"2 4 A 
Vie dn, To 


: RECENZII 


`~ # 

indisciplină, dezasiroase peniru ordinea socială; penira ar e s! 3 
și guvernele care le in i Si, p iare 
că sini guverse ra curajează sau profită de le ni po! prelinie 
allă cauză e că conslilulionallsmul nu a găsii - 
dilie imediată pe care să se sprijine ; an enres sa xi ee xtro 
servilă şi necompleciă a celace se petrecuse în Franţa, Şi asife! din 
lipsa unei puternice opinii publice, puterea absolută n'a fost desflin- 
lată ; e trecut dela rege la miniştri. „Maunicipalităţile depind de mi- 
nioun ; subvențiile de minisiru ; drumurile, căile ferate, porturile, tolul 
n line ce poale interesa orașele şi poale oferi un cimp larg deschis 
paattatt de cișlig, egiolagiului şi vițiului, depinde de ministru... Minis- 
pe peer centrul călră care converg loale ambițiile şi toale pretențiile”, 
fa rată e nu sînt decit un compromis între puterea centrală şi poil- 
cianii de meserie“, Ele nu pol reflecla opin'a publică. ŞI nici întrodu= 
goas volului universal n'a putul remedia aceasi siare; după, casi 
inainte, gurernul a rămas slăpin pe soarla jârii, iar Camerele au con- 

it e 1 asmtte, zi un repi ce nu poale fi clasificat. 

molivul acestei contradicții inire lege şi reali 

ri preparare a claselor populare peniru sed dee g Aalena pe 
Asi erenia lor peniru afacerile publice, dar moi ales abiinerea oamenilor 
luminaji și culji ai clasei mijlecii core au permis să fie falşificată 


Angel Marvaud, L'Espagne au YX-e siècle, Paris, 1918. maşina parlamentară. 


Din pricina asta infi le, 
E un siudiu compleci, alcătuit din pairu părți. Prima sludiază luncjionează în mea Împerieci, alotpulernicia, poh nde alei, aniversa 


Spania politică, cauzele decăderii, regimul conslilajional şi parlamen- 

tar, adminisirația publică, raporiul dintre rege și partidele polilice, as- Stai laiana se (et Persona), care pasediad în Jocalitalea sa o» 

gitațiile separaiisle in Calalonia și Butii, clerul și chestia f pe epeen zează pe sprijinul absolul al Savaro ainai ; püļine scrupule, se ba- 

şi slirşeşle cu armala., A doua privește Spania din punci de vedere ii este suficieni : grație centralizării P piesien prar here s 
u 


448 VIATA ROMINEASCĂ 


un liran, primejduind asifel echilibrul economic. Inleresele sale ire- 
bue depois. să lindă a se ermoniza cu cele ale producătorului și 
chiar ale anireprenorului, io! alit de legitime. 

Convins că adevărul nu se găseșie aiciodală în aliludinile ex. 
ireme, partizan al solujiilar mijlocii, autorul are ca ideal colaborarea | 
luluror laclorilor economici, pentru salrarea a două principii superioare: 
progresul economic şi dreplalea socială. Dacă acest ideal e realizabil, 

e o chesliune care nu e le adăposiul obiecţiilar și unele din afir- 
mațiile d-lui Stra! nu pol fi desigur admise fără discuţie. 

Lucrarea sa insă, bazată pe un bogal malerial, e serioasă, con- 
şliincioasă și clară. Scrisă pe alocuri cu căldură și atini, ea poale 
interesa nu numai pe specialişii, dar pe orice inaleleciual, care line să 
se orlenleze în complexa şi chaolica resalilale economică socială is- 
care ne zbalem și care ne apasă cu a lol puleralcia el. 


OCTAV BOTEZ 


ni 


economic : Finaajele, polilica vamală, agricallura, subsolul, industria, edieaie d 
5 t Ti lä formează obiectul părții a ireia e de care dispune o pulere executivă 
comerțul şi navigația. Chesiia socială formeaz ectul părj re cură de o asiiei de pulere, incil nu e decil aguiren pe e 


şi se ocupă de conlliclele dinire capilal şi muncă, lol mai dese și mai 
violente in ultimele decenii, de situația mizerabilă a lucrătorilor rurali | Daai daie zi cu același sprijin care-l poate învinge, grație unei schim- 
care părăsesc păminlul sirămoşes-: şi caulă pesie ocean o palrie mai chia notabili > kat ee pih in oale jārile cu regim parlamentar oligar- 
bună, de politica intervenjionistă a statului ce volează nenumärale legi t şi Frana de pa ruciul acesiul regim. Deosebirea e că în Anglia 
sociale menite să dea claselor de jos o mal bună stare, dar care rå- dau socoleală d » aceşti poiilicleni râmin în contact cu alegătorii, le 
min neaplicale din pricină că sint imitații străine şi na jin socoleală unde au-i opisi Și satre şi caulă să-i satisfacă,—pe cind in Spanie, 
de condițiile specifice ale Spanlei. la fine politica colonială, chestie zijiei, se face pir uree alegerea deputa ilor majorit jii, casi ai opo- 
Marocului şi mişcarea americanislă este subieciul ullimi părți. i vărală instiluție, S camerele minișirilor, Acest cacichism esle o ade- 
Vom insisia în special asapra aspectului polllic al Spaniei, căci | negulele, gata Ri! rgunole sale sini permanente, ruajele perfecte, 
prezintă pentru nol un deosebi! interes. Caşi Rominia, Spania esle drid". E feudalis ia a luncție Ia cel mai mic semnal pleca! din Ma- 
deabia acum pe punctul de trecere dela forma feudală la cea demo- cul de mijloc xp iar ern substitui! feudalismului războinic din ves- 
cralică modernă: „...Spania ne dă impresia unei țări în care ideile Abuzarii nad oji agenţii subalterni necesari. 
urile eleclorale comise de acești polilicieni sin! nenumărale. 


moderne sini în laplă cu forțele lreculului. Etichelele s'au putul schimba, 
starea de lucrări anterioară, în mulie privinți, a rămas același. Siste- 
mul parleamenlar nu luacționează deci! in aparență. Adevărata pulere 
nu € în deputaţi care, în niciun chip, nu pol preiinde că reprezintă na- 
|lunea, ci în minişiri. Aceştia depind, la rindul lor, nu de pariameni, 
care le daioreșie lor existenia, ci numa! de încrederea regelui, adică 
în ullima analiză depind de vechea camariila”, 

O ialşilicare a vieții parlameniare care, cum vom vedea, işi ma- 
niiestă efectele în toale ramurile de aciivilaie și core are adinci rădă- 
cini în sulletul poporului spaniol. 

Lungile veacuri de absolutism, slăpinirea excesivă a clericalis- 
mului, lipsa unei clase mijlocii muncitoare şi luminale sint, în esenţă, 
cauza că poporul spaniol n'a putul evolua poliliceşie. Cu toate nume- 
roasele revolie care au lrăminial Spania în cursul veacului trecul, a- 
ceasiă |ară n'a pului face o singură revoluție. in o sută de ani au a- 
vut 21 schimbări de guvernămint şi 10 constilulii; dar nu opinia pu- 
bilică a evoluat, nu ea le-a produs. Schimbări de guvernămin! şi con- 
siitujii au însemna! iriumful trecător al unor generali care au făcu! şi 
destăcul guvernele după fanla:ia lor, subsiiluind voința lor sureranilă- 
jii naționale. Chiar republicanii visează şi azi inlronarea republicei tot 
printr'o lovitură a arma ei Însă ssemenea rerolulii nu sial decit acie de 


Cilăm citeva ; liste elecior 
$ ale care nu se retizuese, asifel că . 
r Ponte sola de mai mulie ori, lar morții învie şi vin la- vots cană 
aibe un altal ai paaveraalai p engan de a substitui volu- 
Í niazia sa; bande de bătăusşi ce; ; 
e A şi ce ieror'zează 
pe adversarii polilici; in fine invelidarea celor aleși fără voia guver- 


2e mr 


Fireşie Camera asifel aleasă m’ 

are nici prestigiu, ni 
iade ilaro, comeriul, pe ide ore Aer 5 Are pie rera 
altfel “rembang eea 7 a pe ee enii de meserie și... funcționarii. De 

| ) ul rudimeniară de alfacerit 
Tate cale: sint lipsiţi de o cultură generală suficieală şi re ger 
Galie e Paperas ignoranță a celor mai elementare principii de adminis- 
ete: și ia Parlamentară esle in stari condilii inexisteniă : ea se re- 
eye Ra hoye Bs aniuare şi re fai personie; rezulial al unor ambi- 

ruşine. Depalajii sint grupați in colerii 
conducerea unor şeli şi aceste colerii f premiate 
guvernămint care allerne.ză tegulai la laleta: inaite Ae nana ia de 
pulere. Lipsite d 

e rege dor portanja acestor partide și colerii depinde ie abilitate pi pui 
cia „şelului” căruia se supun. Depulajii nu au diurne, însă cei mai dibaci 


3 


450 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A50 o o ——— 


ză în consiliile de ad ninistrajie ale societăjilor ce au relații 
kd “telal. Cilăm un pasegiu din carlea profesorului A, Posada pen 
dios sobre el regimen parlamentario-—pag. 91 —ce oi pr tg - - 
mirabil activitatea depulalului spaniol, „In biblioteca per ectului parla- 
menlar nu poate fi carie mai ulilă decii acein pe care o area, cum am 
auzit, un politician, care a ocupal cele mai importante lancţii în slal. 
În această carte figurau, pe minislere, cele mai flagrante nereguli ad- 
minisiralive, comisii gras plătite și care nu lac nimic, sinecurişii, con- 
iracte dubioase, echipagii fără corăbii, eic.. Cind polilicianul dorea 
soluția unei anume afaceri şi ministrul nu se grăbea să-l salisfacă, 
vicieanul Machiavel recurgea la carlea sa si anunța minisirul că are 
să-i pună o intrebare Indiscrelă... Se pare că procedeul izbulea loarle 
agy i că denunjarea popa chiar dacă se făcea dela tri- 

ului, răminea îfără sancțiune. 
ae his ne de regim parlamentar, se înțelege ce poale fi ad- 
minisirația publică : Juastijla este pusă ia discreția puterii executive, 
demcralizală şi incapabilă de a asigura distribuția dreptății, cind a- 
ceasla poate jigni inleresele politicienilor dela guvern. Domnia incom- 
pelenței în toale ramurile administrative, —căci minişirii n'au la dispo- 
ziție un personal de carieră stabil, insirul! şi experimentat, de oarece 
işi aleg colaboralorii numai printre prielinii politici. Şi fiindcă guver- 
nele nu ştiu să sacrilice Interesele personale celui general, poporul 
spaniol, ce-şi vede volul neconleni! violenta! şi lalşilical, s'a obişnall 
a nu vedea în ocîrmullorii săi deci! nişte dușmani; in consecință prin- 
cipiul autorității a suferit o scddere regretabila. Situația este agra- 
vală printr'o centralizare excesivă: numirea unui simplu canlonisi ire- 
bue să se facă in capitală; afaceri de minimă importanță necesilează 
dosare voluminoase, ce dorm cu lunile în carloanele ministerelor ; ne- 
rezolvarea nici-unel afaceri lără sprijinul unui politician infiuent, elc.; 
toale acesiea ucid orice vială municipală şi regională şi dau oraşelor 
„oriental“. i 

x p E pierre politic al cărui pivol este „cacichlsmul” se caracte- 
rizează prin mizerie și mediocritate ; marile probleme najlonale sînt 
subordonate ambițiilor personale şi luplelor de parlide. Guvernele În- 
seşi, în ullima analiză, sin! prizonlerele imensei harka de cacichi, ce 
păd In sta! numai instrumentul satisfacerii ambițiilor personale. ln- 
ireaga viaţă economică și intelecluală a țării se resimte de această 
detestabilă viaţă politică : „Planuri de şosele, drumuri de fier rămin 
simple planuri, legile de proiejare a agriculturii, măsurile economice, 
tarifele vamale, bugeiele, e!c.,—nimic nu se face ținind socoleală de 
adevăratele nevoi şi posibililăli linanciare ale națiunii”. 

Remediul nu poale veni deci! in ziua cind regimul parlamentar 
va deveni o realilale. Atunci cele două parlide de guvrernămini, care 
allernează la pulere, o imitație a sistemului englez, „partidele legale”, 
cum li se zice. vor dispare şi odală cu ele va dispare și munosa 
vieţii politice. Căci şi partidul conservalor și cel liberal, de mal bine 
de o sulă de ani, de cind lunacjionează sub! diverse titulaluri, nu sinl 
„decil slomacuri fläminde sau għiftuile” adanale in jurul șefilor, care-și 
cedează pulerea succesiv cu perfectă grajie şi linişte, grupuri lipsite 
de orice comunilale de idei, „bande* organizale pentru sapiosiaren 
venilurilor țării. Rezullalul : creșterea indilerenjei masei peniru poti: 
ticã, disparilia idealului ape ga regim de compromisuri şi jumătăi 
de măsuri, de incapacitate moralitate. 

Şeili politici, fberali şi conservatori, s'au substiiui! puterii rege- 
jui, ale cărui prerogalive şi privilegii le inirebuințează cu ajulorul ca- 
mariiei dela curte, penru salisfacerea lendinjelor de dominație abso- 
julă. Nu-i de mirare că decăderea poporului se accentulază, dosa- 
jaren şi lincezeala se intinde ca un vâl asupra Spaniei, lar elementele 


E A RECENZI 451 


viguroase ele populației irec pesie ocean, lără gind de reinloarcere: 
Spania pierde prin emigrări în fiecare an peste 150,000 de oameni. 

Celelalie partide politice, carlişiii, republicanii, socialişiii, nu se 

deosebesc esenila! de pertidele „legale“: acelaşi personalism le zo- 
racierizează ; la baza grupărilor sin! mai pulin convingerile şi mal mult 
interesul. Din cauza neinjelegerilor. reduși la Inacliune, nici republi- 
canli, nici carlişiii nu pot rezolvi marile probleme, religioasă şi mili- 
tară. Căci armala și clerul continuă a fi cele două forje ce conduc 
Spania ; ele au juslijia lor aparte ce coexistă cu justiția civilă: Iribu- 
nalete militare şi-au lărgi! competența pănă acolo că „un birjar ce 
slinjeneş'e mersul unul balalion, un bețiv ce nu-i destul de respectuos 
cu o sanlinelă, lofi care vorbesc rău de armată, sînt judecați de trl- 
bunalele mililare chiar în limp de pace“. De altfel armala nu face 
decit politică ; schimbările de guvern adesea nu-s deci! rezultatul lup- 
te! de preponderenlă ce se dă la curle între cler și armată. „Pronun- 
cismentele” sint irecvenie și tind să mențină la infinit regimul preto- 
rian, introdus odată cu sistemul conslilațional. Numai pălrunderea cul- 
turii în toale lreplele sociale și stabilirea unui adevăra! regim de su» 
ore ES națională l-ar putea ialătura. Dar aste cere vreme indelun- 
gală... 

Penirucă învălăminlul e incă subi supravegherea și sirinsa de- 

pendenlă a clerului; cu toale că Spania numără mulji bărbeji distingi 
în diferite ramuri de aclivilate ştiințilică, analiabelismul predomină, 
scolile secundare sin! slabe, iar învălăminiul primar e În maujorilole 
preda! de călugări. Or, intregul viitor al Spaniei depinde numai de po- 
sibilitatea de crolujie a două clase sociale: burghezia mijlocie şi mică 
și prolelariatul rure! ; aceslea sin! cele mai imporianie ca număr şi 
mu los! cele mai negiijole pănă acum de puterile publice. Prin instruc- 
We și educație lrebue să se dezvolle in ele demnitatea socială şi con- 
siiința politică, căci fără ele o adevărală viajă celăjenească nu e cu 
putință. $i peniru regenerarea Spaniei all drum nu esle. 

ărăsim cu regret acesi volum elit de bogat în fapte, alit de ju- 
diclos și insiracliv. Citirea lui e loarle sugestivă pentru noi: silualia 
polilică în regatu! dunărean are mulie puncle de coniac! cu regimul 
ce stăpineşte la sudul Pirineilor. 


M. JACOTĂ 


Prof. Dr. N. Leon, Amintiri, „Viaja Rominească”, lași, 1922. 

Inire 1880 şi 1890 a fost in lași o puternică aspirajie câlră ştiin- 
iiie pozitive ale naturii, care şi-a găsii formularea mai ales în revista 
„Contemporanul“. În vremea aceia iriumlul darwinismului e deja asi- 
gurat şi, cu Posleur, apare şliința microorganismelor. lar la noi s'a in- 
timplal ca spirilul pozitivist să-şi facă aparilin in toate ramurile toc- 
mai aluaci: Conta, Lambrior, literalura de observalie, etc.. 

D-rul N. Leon și-a făcut educația spiritului in almoslera acestor 
aspirații şi preocupări. Alras de științele naturale și de fecunda leo- 
rie a lui Darwin, se holări să se ducă la marele apostol al lransior- 
mismului dela lena, Ernst! Haeckel. Intors doctor în şiiinli, după dife- 
rite peripejii, d-rul Leon ocupă caledra de științi nalurale dela Fa- 
cullalea de Medicină din lași. 

„Amintirile“ ne vorbesc de mediul intelectual dela iena, de ma- 
rii savanți şi profesori din acea mică Alenă a Saxoniei, de coniribu- 
ţia -pe ioate căile, adică prin loate ramurile ştiinții -la consolidarea 
şi la elucidarea teorici darwinene, —loale acesiea expuse cu enluziasm 
și cu plelale pentru Inslituție și peniru maeşiri. 

În partea din urmă a cărții, d-rul Leon scrie pagini interesante 


452 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu privire la rio gem ring de Medicină din lași și în special 
stilulului său de paraziiol' glie. | 

ea Dar d-rul Leon nu rămine pe terenul strici al faptelor. D-sa lace, 
incidenial, şi unele prolesil de credinlă, din care se relevă ca un „li- 
ber cugelător“, ori mal bine ca un cugelălor liber de: ocrat, parti» 
zan al emancipării femeii, antimiii'aris!, apărător al libertății de con- 
şliință, - însuşiri safleleşii, care se daloresc, lără îndoială, și preocu- 
părilor sale ştiinţifice, caşi almosferel morale în care a inceput să cu- 

ete aici în laşi. Şliințele nalurii sînt şcoala cea mal bună peniru e- 
Îucajla sullelească a unul om. lar almosfera morală a iașalui de a~ 
cum patruzeci de ani, datorilă în parie şi „Coniemporanului” (datorii 
el insuși momentului istoric), a fost dia cele mai curale şi mai invio- 
răloare din tot cursul desroltării noastre din urmă. 

Peniru acesi laşi, care lot încă mal adăposteşte în ulijile lui i- 
cule lipuri curioase care adună de pe „galbenele file“ lucruri lără 
nici-o legălură cu realllalea praclică şi deci irivială—derul Leon are 
accente de o [ilială pletale. 


Haeckei, lena şi lașui sin! ființele lui iubite -din acesie„,Aminliri“. 


G. I. 


| 


| 
| 
| 


Revista Revistelor 


tatastihul Vămilor Molda.- 
ve! (1765) 


D. Oh. Ohibănescu, cărturar 
vechiu şi cunoscul, care se inde- 
leiniceşie cu urice, surele, ispi- 
soace și alle rămășiţi ale Moldo- 
vel de odinioară, publică în revis- 
la Joan Neculce, buletinul Muzen- 
lui municipal din lași, fascicola pe 
Iulie 1922, un prea interesant sin- 
din asupra unui catastih al vămi- 
lor depe Nistru, dela anul 1765, 
Acesi „rborale economic” a fosi 
găsii de d:sa in satul ldrici din jl- 
nulu! Fălclului, Ş'a fosi, în vechi 
zile, alcătuii, după nouă şi dom- 
nească rinduială, de dumnealui 
Gheorghe Curida, vame; la Mo- 
vilâu. 

Condica aceesia veche, Scăpală 
că prin minune de loc, de apă şi 
de sfişiere în folosul garanoase: 
lor cu compoluri şi dulcețur!i, păs- 
lrează În foile el ceva din pulbe- 
rea altor vieți, în all veac, şi mul- 
te mărturii despre un lraiu pairi- 
arhal, usor și bințin. 

Kir Gheorghe Curldas era un om 
de pripas în jars noasiră, Qrec, 
simpatrioi cu Domnul și cu mulji 
mar! slujbași, vine la Moldova să 
se Pricopsească. Umblind încolo 
şi 'ncoace și cercind, nimereșşte şi 
se însoară la ldrici în 1762, pri- 
măvara, cu dumnenei Paraschiva, 
[iica lul Toader Oalencu. Şi după 
cum cu însăși a sa mină însamnă 
în grecește, pe una din foile ca- 
tasiihului, această „trea scumpă 
şi prea iubită solie” îi dărueşie doi 
băeji ş'o duducuţă : pe cel dinlălu, 
Dumitrache, i-l bolează sora Dom- 
nului; pe cellall băial, Alexandru, 
şi pe copilă ii bolează Domnija 
Mărioara Mavrocordal. Mijlocind 
aceste înalle cumelre ale sale, 
cum «i alte slăruinji, kir Gheorghe 
Curidas e pus în pine. Vistieria îi 
încredințează vama Movilăulul şi 
vadurile dela Cremencluc şi la- 
rova. Atunci, în 1765, se înlemeia- 
ză calastihul, ș'un grămălic, ajutor 
al său, cu numele Teodor Orecul, 
ii scrie cu grijă titulatura : Calas- 
tihul vămei domneşti a Bogdoniei, 
după porunca domnească, cum se 
arată prin pecetea domnească ce 


se ia la vamă peniru fiecare lu- 
a In altă parte, tot Teodor Ore- 


cul, scrie larăşi: Aces! catasti- 
este al fericitului Gheorghe, pro- 
numit Curidas, şi care, pentru c 
să nu se înlimple schimbări neco» 
recte, trebuie să fie la ştilaja fiet 
cdrei persoane, amin, 

Şi iată aşezal în calasiih, tariful 
vamal peniru felurile lucruri care 
lreceau prin vămile Moldovei, in- 
cărcale în chervane și insolite de 
negustori bărboși. 354 articole sin! 
arătale, flecare solu de marlă cu 
vama lui: aba, alămii, anason, a- 
ramă, allaz, balgam  (chilimbar 
prost), barile!, baliage, bilală (ferd), 
cecum (hermină), cahfè (cafea), 
calem (condeiu), camhă (damasc), 
cara boia (viiriol), ceadirbez (pinză 
de cor!), ceamsaciz (rişină), chl- 
limuri, covoare, poslaruri clviie 
(indigo). conțuri de hirile, posia- 
vuri de felendreş (Flondra), ibri- 
şim, iminei, ladan (laudanum), me- 
şini (marochin), naramza, suliman 
(ros), lerlac (opiu), tiriplic (ală de 
cusul), ş. a, ş.a. 

Vamă peniru abă albă se plătea 
1 leu vechiu 14 bucăţi; peniru a- 
lune 50 bani cialaral ; pentru allaz 
14 coji, 1 leu; pentru argint, > lei 
oca. Alie măriuri se vămulau cu 
carul, după încărcătura în oci; vi- 
nul și rachiul cu rasul: bariică, 
bule, poloboc, colă (antal). 2 groși 
şi 12 aspri pentru o „clohă horilcă 
ahiarlic*“ (2 lei vechi și 12 bani 
peniru un butolaș de spiri rafinat 
pentra farmacie); 7 groși (7 lei) 
Es ua poloboc horilcă (5 ve- 

è). 

Treceau negustori ruși, liporeni, 
armeni, unguri, leşi, greci, turci, 
foarte mulji ovrei, destui romial. 
Dar drumurile-s grele și încete, 
larmaroacele și lirgurile apusului 
depăriale, schelele răsăritului de 
asemenea, și negusloria se face 
cu trudă şi gimeni; In lulie 1765, 
vama din Movilău incaseazð 82 
groși şi 18 aspri în primele cinci- 
sprezece zile. In Noemvrie 1765 
încasează 235 groși şi 15 aspri. Un 
gros e un leu vechiu; un leu vechiu 
22 centime. Cum se vede, sumele 
acestea mări atunci, ajulind pe kir 
Gheorghe să facă avere,—po! pune 
înir'o comică uimire pe vameșii de 
astăzi. 

Incet-incel și zi cu zi, incasind 
vămi pe baibarace şi zurumbal, pe 


454 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ceamsaciz şi duşeclicuri, pe vin şi 
horilcă, dela lovan Sapunov rusul, 
ori dela Hrislea armanul, ori dela 
Mihai Bola ungurul, ori dela sim- 
palrioji ca lane Safir şi Hagi Ta- 
nasă, ori dela Turci cu nume gra- 
ve: Ibraim Paşa, Mola Hasan, On- 
tobas Aga; dela Ovrei: Solomon 
din Suceavă, Marcu Slarosiele dela 
lași, lic şi Leiba din Focșani, 
Avram a Sprincenalei, Haimanana 
dela Holia, şi dela Moldoreni din 
ielurile |inuluri, — kir Gheorghe 
Curidas îşi pune lemelia gospodă- 
riei şi averii în pămintul Moldovei. 
Cu banii slirinși, dumnealui se irs- 
ge lingă socrul său cuconu Toa- 
der Oalencu, la ldrici, şacolo a- 
mindol lucrează pămintul şi gos- 
podăresc. Însemnări pe calastih 
pomenesc mai lirziu de sămință 
de pește cumpărală peniru iaz, de 
stupi cu albine, unii bătuți, aljii lă- 
sali de sămință ; înslirșii, în zile 
de răgaz şi de huzur, o mină ho- 
dinilă serie pe o pagină, în 1775: 
„Mari 1, puținlică ploaie și cald; 
al doilea zi cald cu ninsoare și cu 
vini; aj treilea, ninsoare cu fur- 
lună, viscol cu soare ; al patrulea 
zi soare cu vinl din sus, mal mult 
frig ar cald ; a! cincile zi nour 
şi frig..." 

Dela păminaleni, străinul pripăşit 
poale învăța şi ce-i de lăcul pen- 
iru „lulgeralui la dobiloace“, Ca- 
lasiihul cel vechiu a păslral re- 
tela. Şi stind în colțul lul de masă, 
subt icoane, a fos! credincios mar- 
tor al familiei lui kir Gheorghe şi 
al jupinesel sale 'araschiva, şa 
văzul crescind şi făcindu-se Mol- 
doveni pe Dumilrache, pe Alexan- 
dru şi pe duduca Mărioara. Pe toți 
îi adăposleşte acuma pămîntul pri- 
milor sub! cerul cel adinc- și din 
loale de odinioară a rămas numai 
calaslihul, care, după curgere de 
un veac şi jumălale, vorbeşie u- 
nul cărturar despre lrecul. 


Preţuri de altădată 


Dinir'o serie de acle vechi din 
veacurile XVII şi XVIII, publicale 
de d-nii Oh. Ghibănescu şi M. 
Gostăchescu în „lon Neculce”, bu- 
letinul muzeului municipal din laşi, 
fascicola Il, Julie, 1922, rezumăm 

va, ca să se vadă cil de scump 


era banul odinioară şi cu ce pre- 
juri se vindeau proprielăli în cen- 
irul laşilor (ulila Talpalari, lingă 
scoala de Belle-Arie; ulița Sir- 
bească, astăzi strada Lăpuşneanu), 
elc.. 

Leii vechi despre care e vorba 
în zapisele acesiea irebuesc so» 
coliji drept 22 cenlime. Poirovicul 
e a î2-a*parte dinir'un leu vechiu. 

25 Mai, 1693, lași,—lon, fratele 
lul Paraschiv, cumpără cu 50 polra- 
vici casele Anilel şi a fiului ei Lu- 
pul. (50 potrorici, aproximativ 90 


cenl.) 

25 lulie, 1706.—lonijă Porusnic 
cumpără cu 15 lei cusele lui Pa- 
raschiv, în Talpalari (3 fr. 30 cen!.), 

20 Seplemurie, 1710. - lon Goro- 
vei căpitan cumpără cu 90 lei ca- 
sele lui Vasile Dumilraşcu în Tal- 
palari (19 ir. 80 cenl.). 

2 Fevruarie, 1749.— Teodor Scor- 
jescul logolăi cumpără cu 30 lei 
casele lui Pavă! Talpalariu, gine- 
rele lul lon Gorovei, de lingă ţin: 
tirimul bisericii Talpalari (6 ie. 
60 ceni.) 

8 Mart, 1760, — Pavăl Blanaru 
cumpără cu 100 lei locul de du- 
gheni al lul lacob Jidov din Ro- 
man, rămas lul amanel dela o da- 
torie a lul lon Sucmânarul (22 ir.). 

12 Julie, 1762. — Gavril Corrig, 
slarosie, cumpără dela Oh. lon 
Sucmănaru', cu 155 lei, un loc de 
dugheană pe ulița Hagiosia in Tir- 
gul de sus (29 fr 70 cenl.). 

7 Woemurie, 1702. — Gheorghilă, 
biv-comis, vinde lui Savin, vel-ban, 
o casă cu pirniță şi loc în ulila 
Cărvăsăriei, drep! 70 lei (13 ir. 
40 cenl.). 

2 Mai, 1742. — Marla căpităniia 
lul Toader căpilanu dă un loc ce 
casă în ulița Sirbească preolului 
loan dela biserica Banului, ca să-i 
facă un sărladar! 

Proprielăţile aceslea, mai ales 
cele de pe foasta ulilă Sirbească, 
se vind astăzi cu prejuri de o sută 
de mii de ori mai mari. 


Un nobil francez despre 
iaşii din 1807 


Un pasagiu din carlea Souvenir 
sur la râvoulion, l'empire et la 
restauration, par le gâncral comle 
de Rochechouart, Paris, Plon, 1892: 


„In luna lui Fevruarie 1307, o 
ambasadă compusă din irel boeri 
moldoveni, lrimişi de divanui lor, 
veni să roage pe ducele de Ri- 
chelicu „să le onoreze capllala cu 
prezenia:| auguslă”, cuvinie iex- 
tuale, scrise in franțuzește. Ducele 
primi; ambasadorii piecară în gra- 
bă să veslească izbinda misiunii 
lor și să pregătească primirea, 

Suita d-lui de Richelieu se com- 

nea din dol edjulanți, un linăr 

ivonian și cu ; un secretar rus, 
un medic francez, dociorul Scu- 
dery, şapte servitori ; în lolul două- 
sprezece persoane, impăriile in 
irei trăsuri cu cile sase cai. Dela 
Odesa ne-am opri! ş'am mas la 
Tiraspol, pe Nistru, în foja Ben- 
derului ; a doua zi ne-am opril la 
Chişinău, cel dinlăia oraș al Mol- 
dovei, 

Domaii Balş şi Canano ne aş 
teplau aici, insărcinaj! de divan să 
complimenleze pe ducele de Ri- 
chelleu, să-l escorleze pănă la laşi 
şi să comande caii de poştă ire- 
baliori lrăsurilor noasire. 

Moldova e o lară incintăloare, 
c'un pămini foarte roditor, Popu- 
latlia, de origine romană, cum uşor 
încă se ponte vedea după regala- 
rilalea trăsăturilor și constituţia 
puternică a locuitorilor, mal ales 
a țăranilor, poate da prilej la in- 
leresanle studii. Dacă limba nu 
le-ar aminti obirşia. cu greu al pu- 
tea găsi, în înfățișarea umilită, ti- 
riloare și fricoasă a luluror cla- 
selor urmare a unei lungi servi- 
tuji - pe coboritorii acelor soldați, 
[ii și părinți al slăpinilorilor lumil. 
Limba uzuslă a Moldovei e un a+ 
meslec de latinilale cu vorbe lur- 
ceşt!, slave ori greceşti introduse 
de birultorii barberi. 

Inainie de a ajunge la laşi, am 
vizitet faimosul val al lui Traian, 
întărilură lungă de douăzeci şi 
cinci de leghe înăljală după un 
sanj larg şi consirultlă de neobo- 
sijii legionari romani spre a pune 
siavilă câătră hoardele vecine. 

Gazda la laşi ne-a fost rinduilă 
in palatul d-lui Costachi Balş, fra- 
tele delegalului venit iniru intim- 
pinarea noasiră. D-sa ne-a făcut 
o Îrumoasă primire şi ne-a insla- 
iai _sompluos. 

Oraşul era plin de generali, de 
olijeri de stel-major de toate gra- 


REVISTA REVISTELOR 455 


dele, căci Ruşii făceau încă răäz+ 
boiul după moda veche (se odih- 
neau larna). 
Incerc să dau o idee despre so- 
clelatea din lași la acea epocă. 
Bărbajii aveau bărbi lungi, pur- 
tau in cap calpace, un fel de tur- 
banari de blană, erau imbrăcaji 
cu bogate stole şi încălțați cu pa- 
puci galbeni,—inir'un cuvin! păs- 
irau loală înfălişarea orienlală. 
In aliladinea lor aveau gravila- 
lea pliclisitoare a Turcilor, şi lo- 
luşi, ca să se arale Euaropeni ci- 
vilizaji, lăsau, împolriva voinlii şi 
obiceiurilor lor, o libertate fără 
margini femeilor, care fără indo- 
ială abuzau de ea. Aşa ele urmau 
m'dele dela Paris și Viena, imi» 
lan alurile vechii Curi a Franţei, 
chiar şi mobilele şi le aduceuu 
din Paris. D-na Cosiechi de Balş 
ne primi într'o zi, la amiază, slind 
in pal, subi prelexi de migrenă, 
coalată cu o bonetă dinire cele 
mal cochele, imbrăcală cu o camil- 
zolă brodală impodobilă cu dan- 
tele magnilice şi cu lioncuri roze; 
un şal de casmir foarle scump a- 
caperea palui, vase splendide de 
porie'an cu florile cele mal rare 
impodobeau ioale ungherele; un 
semlinluneric savani calcula! com- 
plecia aceaslă mise-ec-scâne și ne 
amintea buduarurile eleganielor 
S 5 E AT E d e. este 
(Sever Zolta, „loan Neculce”, Bu- 
lelinul muzeului musteipal din laşi, 
Fascicola Il, lulle, 1922). 


Tradiţii 


25 Mai, 1758, - Postolachi Dirlă 
cu frajti tăi! Înir'alitea rinduri ali 
avulgiudecală cu pircalabul Gheor- 
ghe ca să eşiji de pe moșie; ia 
toale giudecăjile v'am dal ca să 
eşiji de pe moşie; care şi Înaintea 
me ați zis că ali eşit de pe mo» 
şie ; ce? eşli fecior de curvă? 
că-jl poruncesc ca să eşi de pe 
moşia lui ; că, neeşind, olulrimele 
şi le-oiu aduce şi le-oiu mialui în 
bălăl, ca pe un nesupultor de giu- 
decăji. Aceasta. — Toader Canta, 


n. 

(Din Documenilele publicate de 
„lon Neculce”, buletinul muzeului 
municipal ain laşi, fasc. Il, Iulie, 
1922). 


456 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Influența germană în Franta 


L. Reynaud a scris o lucrare se: 
alnă şi imparțială asupra influen- 
tii germane în Franje, în secolul 
al XVIII și al XX. 

Caşi invaziile, care au reinoll 
poporul francez şi Reforma care 
a aprofunda! sentimentul religi- 
os, înterrenția germană a avul, 
după părerea lui, o influență bi- 
nefăcătoare. 

In a doua |umălale a secolului 
al XVIII, cirilizajia franceză pre- 
zenia semne de oboseală. Atunci 
„in'luenţa germană ne-a reda! sim. 
jul simplicilății şi al familiarului şi 
ne-a pus în conlaci cu natura. Ea 
a favoriza! deştepiarea sentimen- 
tului liric și mai Hrziu, rafăciad 
educajia noastră filozofică, ne-a 
obişnuit a privi îndărătul fenome- 
lor observabile, a imbrălișa umt- 
versul şi inlinilul. Ea e necesară 
pentru a explica un Chaleaubriand, 
un Lamariine, deşi ei nu îi dalo- 
resc lotul; şi chiar un Musset, un 
Gautier, un Flaubert depind de eo 
În oarecare măsură. Sufletul! frau- 
cez a losl considerabil lărgii prin 

ezia, senlimenlalilalea şi specu- 
alia germanică”, 

„In şilinjele morale datorim in- 
luenţii germane ld-ia de a urmă: 
ri munca surdă a maselor În cursul 
secolilor, ideia de a nu omite e- 
feclul instinctelor ce mină pe in- 
divizi, comprehenziunea a lo! ce 
e popular, primitiv, involuntar şi 
o noțiune mal exaclă a deiermina- 
tului, necesarului în eroluția Isio- 
rică, a solidarității fenomenelor 
omeneşii şi a dependenjii lor, de 
mediul fizic şi moral“. Pe scuri 
„un Michelet, un Taine, un Renan 
nu-l pulem concepe inir'o Franţă 
eare nu ar [i fost secundală de Ger- 
mania, poale deasemeni un Viclor 
Hugo şi un Leconte de Lisle şi 
acestea sini cele mai mari nume. 
Mai aproape de noi, influența ger- 
mană & pus în onoare, în tilolo- 
gie şi în isiorie, severele metode 
pe care le aveam odală şi pe ca- 
re leam lăsa! să se piardă ; ea a 
format pe G. Paris, P. Meyer, Ar. 
bois de Jubainville, Monod. la ar- 
heologie, Istoria artelor, geogra- 


fie, economie polilică, ea a fost 
deasemeni un maestru uiil Ori- 
unde e vorba de a simii, injelege 
şi interpreta reailialea subi diver- 
sele ei lorme, ii dalorim enorm“. 

Beaunler conlesiă, cel pulin în 
unele privinţi, aceste alirmalii care 
i se par prea generoase, peniru 
Germania. 

Ea a imprumula! lieraluri! Iran» 
ceze cileva „lanlome poelice de 
dincolo de Rhin“: Margerela şi 
Fausl, Mignon, Lenora lui B :rger, 
eroii iuj Hofmann, Helena din al I 
Faus!’ Dar romanlici! franceji n'au 
fost în stare să prindă din produc- 
tiile germane, decit partea lor pi- 
iorească. Fără influența germană, 
Franja ar [i avui totuși romantis- 
mul, pe Chateaubriand, Lamartine, 
Victor Hugo, Mussel, Gautier. 

ina doua jumălale a secolului 
ireċat, erudilii, Ilozofii și isloricii 
Irancej! au făcut mare caz de şli- 
ința germană, declarindu-se disel- 
poli ai ei. Dar melodele germane 
veneau din Franța, care din ve- 
chime a avut erudiji ca benedicti- 
nii, ce au practicalo muncăimea- 
să şi înleligenlă, niciodată intre- 
ruptă. Ceince a lăcut pe savanții 
franceji să studiere la universilă- 
lile germane a fost anticlericalis- 
mul, răspiadii la 1343. Dalorită lui, 
ei au prefera! pe Germani, călu- 
gărilor. Cit despre Ideile şi doc- 
irinele, pe care ginditorii franceji 
le-au importati din Germsala, cele 
mai multe sial azi disculale și res- 
pinse, Ele au indus fa eroare pe 
Michelet şi pe aljli şi, dacă în fi- 
lozatle rolul lor a lost imporiani, 
nimic nu a contribal! mai muli la 
dezordinea de idei, care e unul 
din caracterele secolului trecul. 

Intiuența germană a modificat 
muzica franceză, însă mu a modi- 
ficat decii prea pulin sau deloc ll- 
teralura. De alilel propaganda ger- 
mană urmărea lie leluri, deci! 
cele literare. Ea a utilizat Illera- 
tura peniru scopurile el, căutind 
să răspindească în Franţa mèn- 
ciuna unei Qermanii amabile şi 
pacifice. Poeţii și scriitorii, pe ca- 
rei făcea cunosculi, prezentau © 
Oermanie blindă, visătoare, muzi 
cală, melalizică, melancolică, pe 
cind Prusia se înarma. 


Dacă Germania a pulul lnșeta 
asifel cițiva oameni de sia! fran- 
ceji şi pe consilierii lor, filozofi 
ai istoriei, sau pe ciliva gindilori 
elocrenţi, ea nu a atins spirilul 
francez, nici lileralura, care a re: 
zistat frumos şi simplu. 

(Andre  Beaunier. Revue des 
Deux Mondes, August). 


Alitudinea anli-germanistă pe ca- 
re inleligenja iranceză a lual-o în 
limpul războiului a fosi un fapt na- 
lural şi necesar. Tot ce susținea 
forțele războinice, io! ce punea 
Franța în stare de apărare impo- 
iriva străinului putea fi ținul drepi 
bun. Spiritul trebuia și el să facă 
gimnastica necesară penlra a păs- 
tra, odală cu libertatea lui, condi- 
{ille acestei libertă|i, adică o pa- 
irie. 

Lipsa de supieje, înlirzierile „de- 
mobilizării spirituale" a Franjei se 
explică in bună parle prin consi- 
derajiun! foarte serioase, şi prin- 
tr'o siluajie malerială incă şi mai 
serioasă. Era lo! așa de inevitabil 
ca furia împolriva germaniemului 
să suprime aproape cu totul cu- 
renluil schimburilor intelectuale, 
cum sin! inevilabile negurile loam- 
na ori căldurile in luna lui Cuptor. 
Dar nu line mereu acelaşi vreme. 
Ar fi periculos ca reatjiunea ne- 
cesară organismului după războiu 
să devie o siare cronică și gene- 
realizată. Ar însemna, vorbind fără 
inconjur, să se slabilească in Fran- 
ja un curent xenofob. 

Aceste reflecții nasc în chip fi- 
resc cetind cartea d-lui L. Rey- 
naud: /'/nfluence allemande en 
France au XiX-e siècle, Cu loale 
că prin formă ar părea diameiral 
opusă, cartea profesorului dela 

versilalea din Clemoni poale 
(i aşezală alături cu Stupide Xi X-e 
siècle a d-lui L. Daudei şi cu Ko- 
maniisme jrançais a d-lui P. Las- 
serre. Toate vor să arale că vea- 
cul al XiX-lea a iosi o perioadă 
de ocupaţie sirāină in Franja. D- 
Reynaud nu denunță numai influ» 
enja germană, ci inlluenja sirăină 
in general. Osiiiilalea dintre Fran- 
ja şi Germania tinde să se mā- 
rească cu ostilitatea dinire Franja 


| 


n 


` 


ri TN ~ wa 
A, "pa = 

"IM hu Et zs 
REVISTA reve ioi Ar 4 437 


f Fo 
$i tonai a avale Meiace în- 
: enință o criză de 
xenofobie lolală. i 

Nu lrebue să patugalim aici 
sislema şi imaginile militaralui sau 
ale economisiului, urmăreşte 
o țară prin efortul militar? Forja: 
Ce caulă prin efortul economic? 
Proiiiul. O forță care vine să slin- 
gherească forja noasiră, o obligă 
să-l pună slavilă cu tranșee şi for- 
luri. O producțiune care vine să 
ne  slingherească  produciiunea 
noasiră și să ne micșoreze proli- 
tul este conirolală de râmile noas- 
ire. Dar întrucii celirea Logicei lui 
Hegel de călră un filozof francez 
poate îi asemul'ă cu o „oiensivă” ? 
Intrucii studiul leoriilor seiecilei 
nalurale, lăcul de un naturalist 
francez, poale să lie asemănal cu 
un „lranspori* de bumbăcării en- 
gleze, pe care publicul francez va 
trebui să le cumpere dacă sini 
mai elline ca cele din Rouen? O 
marfă străină poale îi utilă sau 
dăunătoare ; -peniru ca s'au insili- 
tull vămi şi tarile. Dar o teorie 
engleză esle adevărată sau falşă 
exaci in acelaşi fel şi peniru ace- 
leaşi motive ca o leorie formulată 
de un nauralisi din Auvergne sau 
de un filolog catalan. Un tarif va- 
mal nu laxează o blană penirucă 
nu-i elegantă sau practică, ci pen- 
lrucă nu-i de labricalie franceză, 
Inteligenjo, gindirea fac cu totul 
aliceva. Ele se latemelară pe ideia 
că pănă astăzi adevărurile şliinjļi- 
lice și marile doctrine filozofice 
au fost găsile de oameni de na- 
|luni deosebile şi câ şi de-acum 
inainte se va inlimpla același lucru. 

Să lăsăm deoparie preocuparea 
care în limpul războiului a mobi- 
lizat atitea condee peniru a face 
mulțimile să subscrie la imprumu- 
turi. Să ne restringem in cimpul 
crilicei literare şi să căulăm, cu 
ajutorul lileralurii comparate, să-i 
uşurăm o cil mai grabnică „de- 
mobilizare“. 

Carlea d-lui Reynaud este incă 
„sub! arme“. D-sa socoleşie că 
Franja şi Germania au fost, în loată 
perioada care precede anul 1870, 
nişte realități politice, asemână, 
toare cu Germania unilă şi dașmă. 
noasă de după 1871. Desigur, oa. 
menti polilici ar fi trebuit să ana, 


458 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


lizeze mal bine posibilitatea unei 
Germanii unificate. Dar Germania 
care a exercitat asupra Franjei o 
influență inlelectuală vie, prin ar- 
tistii şi gindilorii ei, nu era încă 
Germania unilicată. Era numai o 
expresie geografică cuprinzind pe 
oamenii care vorbesc şi scriu nem- 
teste. 

D. Reynaud numeşte galolob pe 
Rousseau, care a arälal intotdea- 
una © mare Iubire peniru Franja. 
lar despre M-me de Siail spune: 
„senlimeniul național nu exislă 
peniru |ara noasiră la această 
scriitoare“, 

Totuşi M-me de Siatl este Fran- 
In care se formează, îinlr'o peri- 
oadă de lranslormare şi de ex- 

anslune. Ea are caracier pro- 
und francez în geniul conversa» 
tiei şi al soclelății, desfăşura! in 
liberalism, împins spre morile su- 
biecie și răspindit in marile cu- 
renle. 

Secolul al XIX francez avea ne- 
voe de o sgudulre peniru a pro- 
duce ceva nou. În malerie literară 
iojl novalorii simi nevoe să se 
sprijine pe un exemplu, pe aulo- 
riiatea unei tradiții. Şi în limp şi 
în spațiu: în timp, clasicismul s'a 
sprijinit pe cei vechi, romantismul 
pe Shakespeare. În spațiu, Pleia- 
da a cerul un imbold laliei, se- 
colul al XVII Spaniei, secolul al 
XVII Angliei, secolul al XIX Qer- 
manlel. Dar loale aceste influenje 
wau sluji! decil drep! cauze oce- 
zionale. Cind geniul unel |ări este 
sănălos şi viguros, ele o lac (var. 
bind în felul lui Platon) să-și a- 
minlească ceiace șiia fără să ştie, 
ele pun o etichetă străină și un 
decor plin de strălucire pe fructe 
autohlone. 

Pentruce să învinuim ‘pe M-me 
de Staël că a tăcul cu putinţă a- 
pariția unui Taine, mai ales înlr'o 
jară unde un Taine nu împiedică 
ivirea unul Lemailre așa cum mă- 
rul din Bretagne nu împiedică creș- 
terea lămiiului în Provence? Sint, 
peniru o operă, peniru o ințluența, 
două mijloace: provocarea unel 
imitațiun!, provocarea unei reac- 
iuni. Imitația și reacţiunea alcă- 
ivesc urzeala și bălălura cu care 
viața unei lileraluri iși țese coto- 
rul el bogat. 

(Alber! Thibaudel. Nouvelle Re- 
sue Française, No. 108). 


intelectualii şi Revolu- 
ţia rusă 

Prelulindeni, în Europa, s'a in- 
rădăcina! Ideia că revoluția rusă 
e groaznică mai ales, prin cruzi- 
mea ei; şi intelectualii conlinen- 
tului vechiu para o socoli ca e: 
feclul desorienlării unui slal semi» 
barbar. Părerea aceasla e cu lo: 
lul neiniemelată, căci s'au peire- 
cul ṣi se pelrec evenimente care 
înirec cu mult în cruzime revolu- 
lia din Răsări!. Ba mal muli; cru- 
zimea a avui eslejii şi lcorilicianii 
ei. Menialilalea acestora a fost 
loarile bine lălmăcilă în citeva cu- 
vinte de unul din sirăbunii politie 
cianilor de aslăzi, celebrul asasin 
montol | jinghiz-Khan : 

„Omul e în culmea fericirii cind 
a nimicii pe răsvrătiți, cind a in- 
vins şi despoial dușmanul de ave- 
rile lui, cind jara cucerilă răsună 
de plinsele și cind durerea urii 
mule apasă poporul inlreg”. 

Şi dacă aces! ucigaș ar fi scria 
o apologie a cruzimii, carica a- 
ceasia ar ÍI cea mai populară și 
mai răspindită în toată Europa creş- 
lină modernă, S'er celi mai cu sa- 
mă in Franja peniru a indrepiäți 
iratalul dela Versailles; s'ar celi 
in Germania pentru a hrâni sen- 
timeniele de ură şi de revanșă 
care cresc din zi in zi; în Nalia 
s'ar inspira iasciştii ; ar Îl desigur 
leclura zilnică a anlisemililor și a 
sprijinilorilor jusiijiei sumare lață 
de Negri. Ar îi găsit celilori pāti- 
masi chiar prinire compalriojii mei 
— emigrajii Ruşi — care nu visază 
decil o intervenție armală pentru 
a masacra pe bolşevici cù femeile 
lor, copiii şi animalele domestice. 

Şi astiei in conlinenlul nosiru 
civilizal, cuprins de negura greşe- 
lilor, cruzimea e legiiimală de po- 
liliciani şi cîntată do poeți. Renu» 
mitul istoric german Trelischke 
spune : „slăbiciunea esie cea mai 
grea şi mai urii dia toate greşe- 
lile politice, E păcalul conira sfin- 
tului duh al cei”. Această fi- 
lozolie de şi foc ne-a dat 
priveliștea brutală şi fără samān- 


de crudă dela 1914—1918. Microbul 


cruzimii hrâni! în domeniul politi-- 
cei a otrăvii sufletul Europei. 
Faţă de cele spuse mai sus dës- 
pre conducătorii polliici, cruzimi- 
ie maselor ar lrebui să ne apară 


REVISTA REVISTELOR 459 


mai nalurale, penirucă izvoarele 
ei se găsesc in originile biologice 
animale ale omenirii. Nu se poale 
tăgădul că sistemul sialnlui capi- 
talisi a întări! acesie origini ani- 
malice. Căci e greu să rămii bun, 
— chiar dacă te-ai născut asilel — 
în mijlocul unui sistem social care 
sileşte milioane de oameni să lră- 
lască în mizerie, în neşliință şi de- 
sirăbălare, să recurgă la belie ca 
la ullima izbăvire sau la munca 
silnică în oenele Siberiei, în vre» 
me ce allora li se îngădue a Irăi 
în lux neruşinal. E greu să rămii 
bun cind ai luat parie la un mā- 
cel de patru ani de zile, Aceas- 
tä neegalilale saclală, aces! sis- 
tem al claselor provoacă ura, rāu- 
lalea şi cruzimea ; în ea sint rä- 
dăcinile luturor lragediilor şi re- 
zullalul neinlălural va îi stărima- 
rea civilizaliei europene. 

In Rusia, cileva sule de oameal 
invățaji se pusese în fruntea mii- 
lor de muneilori și alcăluise un 
partid, Volnu să desființeze slarea 
de lucruri ce domnea intr'o [ară 
de 150 mil. loc. cu 85 la sulă fä- 
rani neinstruiți, şi să clădească o 
nouă |ară pe mai mullă dreptate. 
Planul era nebun, dar mult mai 
pulin nebun decit războiul mondial. 

La începul am fost impotriva re- 
vo:ujiei: mă lemeam ca zdruncinul 
anarhie să nu nimicească lol ce 
are mal adinc și mai bun sulieiul 
rusesc. Dar astăzi, sim! că cea 
mai mare importanță ce a avut-o 
revoluția rusă pentru lumea civili- 
zală stă În faptul că ca a dal un 
avini luluror puterilor crealoare 
şi produclire ale omenirii, şi a în- 
lării puterea individului. Se spune 
că Sovleiele au recunoscul capi- 
ialismul = că necesilalea lslorică 
va iriumfa iarăşi. Nu, După pasul 
mare ce s'a făcul călră liberiaie 
rupin:u-se lanjurile necesităţii — 
după avintul dat |ăranilor —sar pu- 
putea face un pas-doi câlră vechiul 
regim—dar 0 reintoarcere esle cu 
nepulință. 

ces! cişiig de liberlale s'a în» 
făptuit cu mullă vărsare de singe, 
Dar loală risipa de energii, de 
pierderi morale şi malerisle pe 
care le-a suferit Kusia prin ea in- 
săşi -nu sini așa de grozave ca 
acelea pe care le-a sulerii în 4 
ani de măcel, Europa. 


Conducălorii revoluliei au lăcul 
şi greşeli mari. Una din ele, cea 
mai gravă, esie aprecierea lalşă a 
imporlanții ce o au în dezvoltarea 
ideii revolullonare intelectualii in 
genere şi în special lehnicianii. 

Din aceaslă pricină s'au dezbi- 
nat intelectualii și revolulia a pler- 
dul mulți bărbali poale mai buni 
deci! Lenin, Trolzki și Krasin. 
Dacă sovielele ar îi recurs la ser- 
viciile oamenilor lechnici, deres- 
irul indusirial nu ar îi fost așa de 
mare, 

lată una din cele mal lolosiloa- 
re leclii pe care revoluiia rusă a 
dal o intelectualilor și muncitori- 
lor din apus. Cu cil participarea 
inleieciualilor la mişcarea re- 
volulionară e mal mare, cu olli 
lransformarea în ordinea socială 
este mal grabnică, lără a se văr- 
sa aliia singe, fără a se nimici a- 
lila materie cerebrală care face 
loale minunile în ştiinţă, în arlă şi 
în ie. hnică. 

(Maxim Gorki. La Réconsiruc- 
tion de l'Europe, Iulie, 1922), 


Rusia țari:ior în timpul ma- 
reini războiu. Misiunea 
tul Aibert Thomas 


Ministrul armamenlului și fabri- 
cațiilor de războiu a Franţei a 
sosi! la Pelrograd, însotit de o lun- 
gå suită de otljeri şi secrelari, in 
ziua de 22 April 1917. A doua zi, 
reunesc la dejun in jurul lui Al- 
beri Thomas pe Miliokow, Tere- 
ichenko, Konoralow şi Neralow. 
Cel trei minişiri ruşi sinl optimişti, 
Miliukow explică cu buna lui 
poziție obişauită și cu o mare lr- 
gime de idei, coniliciul isbacalt 
inire el şi Kerensky. Alberi Tho- 
mas oscullă, Înireabā şi se pro- 
nunță puțin, numai peniru a acor- 
da Revoluție! ruse un credit Imens 
de incredere și un tribal elocvent 
de admirajie. 

La 24 April, am pus in contact 
pe Alberi Thomas cu minișirii An- 
gliei şi ai lialiei. Cariolli se de- 
clară de păreiea mea, cind alirm 
că trebue să susjiaem pe Miliukow 
conira lui Kerensky şi cā ar li o 
greşală gravă să nu opunem so~ 
vielului autorilalea polilică şi mo- 
rală a guvernelor aliate. Conclu- 
zia mea e următoarea: „Cu Miliu- 


460 VIAŢA ROMINEASCĂ 


kow şi cu moderații din guvernul 
provizor avem oarecare şansă de 
a opri în loc progresele anarhiei 
si de a menținea Rusia în războlu, 
Cu Kerensky, e lriumlul sigur al 
Sovietului, adică dezlănțulrea pa- 
slunilor populare, distrugerea ar- 
matei, ruplura legălurilor najiona- 
ie, stirşilul +lalului rus. Dacă pră- 
bușirea Rusiei e Ineviiabilă, cel 
pulin să nu punem m'na la ea. 
prijinit de Buchanan, Alberti Tho- 
mas se declară calegoric peniru 
Kerensky; „oală forja democra- 
ilei rase este în elanul ei revolu- 
ilonar. Singur Kerensky e capabili 
de a funda cu Sovietul, un guvern 
demn de încrederea noastră". 

Millukow imi spune, în dimmea- 

ja de 26 April, cu melancolie: 
„Soclaliştii dv. nu îmi ușurează sar- 
cin | La Soviel, Kerensky se laudă 
că ie converii!i pe loji, chlar pe 
Albert Thomas la ideile lui şi se 
crede deja singurul slăpin al po- 
lilicei externe. El a anuniai prin 
presă că guvernul provizor prepa- 

„ră o notă călră pulerile sillale pen- 
iru ca acesiea să expună in mod 
precis scopurile de războlu. ȘI eu, 
ministru al afacerilor sirăine, ailu 
din gazele uceastă prelinsă hotă- 
rire a guvernului provizor., lală 
cum sin! lralal! Voesc desigur 
să-mi forjeze mina. Voiu pune în 
astăsară chestia in consiliul de 
miniştri“, 

Relleclind la orieniarea impri- 
mală de Alberi Thomas misiunii 
sale, mă decid a trimite lui Ribot 
telegrama următoare: „Dacă gu- 
vernul rus ne solicită să revlzulm 
acordurile noastre anlerioare a- 
supra bazelor păcii, noi nu trebue 
să ezilăm a declara că noi menfi- 
nem acesie acorduri, afirmind in- 
că odală holărirea noastră de a 
urmări războiul pănă la victoria de- 
finitivă. Dacă nu înlălurăm nego- 
cieriie la care conducălorii social- 
democraji şi chiar Kerensky speră 
să ne aducă, urmările poi fi ire- 
parabile. Primul efect va fi de a 
ridica orice credit oamenilor gu- 
vernului provizor ca prințul Lvow, 
Guichkow, Miliukow, Singarew, ca- 
re luplă alil de curajos pentra 
deşieplarea palriolismului rus şi 
salvarea Allanjei. In același timp 


| 


vom paraliza lorjele, care in res- 
tul țării şi în armată, n'au fosi încă 
alinse de propaganda pacliislă. A- 
cesle forje sint prea lenle peniru 
a pie piesa împotriva preponde- 
reații despolice a Pelrogradului, 
penirucă sînt rău organizale şi ri: 
siplte; ele consliiue loluși o re- 
zervă de energie najlonală care 
poale exercita asupra continuării 
războlului o influenlă enormă. A- 
lilmdinea pe care v'o recomand, 
riscă desigur de a avea drepl con- 
secinlă exiremă, rupture alianței. 
Dar orlci! de gravă ar Îl această 
evenlualilate, eu o preler încă ur- 
mărilor unei negocleri echivoce. 
In cazul în care vom lrebni să 
continuăm războiul fără concursul 
Rusiei, vom puiea oblinea pe so- 
coleala el, o samă de foloase a- 
preciabile. ŞI această perspectivă 
impresionează pe mulj! patrioji 
ruşi. In cazul conirar, mă tem că 
Sovielul din Pelrograd va deveni 
repede slăpinul siluației şi că, prin 

complicilatea paciliștilor de pre- 

înlindeni, el va impune pacea ge- 

nerală”, 

Cilind această lelăgramă lul Al- 
beri Thomas, inninte de a o trl- 
mite, e! imi răspunde cu un lon 
sec: 

— Opinia mea e absolul con- 
rară. Tezele noastre sin! opuse, 
Ceiace ne separă e că d-la nu ai 
incredere in virlulea forțelor re- 
volujionare, pe cind eu cred în 
ele in mod absolut. 

Sint gala să admit că la po- 
poarele latine şi anglo-saxone tor- 
lele revolujionere su adeseori o 
viriule uimitoare de organizare şi 
de renovare. Dar la popoarele 
slabe, ele nu pol Ti decti dizol- 
vanile şi desiruclive, sfirşind cu a- 


narhia. 

La 11 Mai, dejunez la ambasada 
Naliei cu Miliukow, Buchanan, pre- 
zidenlul consiliului din Rominia 
braliano, care a sosii la Petrograd 
peniru a conferi cu guvernul pro- 
vizor, prințul Borgheze, conleie 
Mocenigo, etc.. Peniru înlăia oară. 
Miliukow imi pare alins în cura- 
josul lui optimism, în voința lui de 
incredere și de luplă. Dacă. 
vorbă aleclează aceiași sigur 5 
cu lofii siniem izbiji de t d 


l su d al vocii şi de aspeciul figu- 


rii, care lrădează nelinişiea lui in- 
lerioară. 

După dejun, Bratiano Îmi spune 
înspăiminial: „În curind vom pier- 
de pe Miliucow... Apol va veni 
rindul lui Gutchkow, e prințului 
wow, a lui Şingarev... Atunci re- 
voluțin rusă va cădea în anarhie. 
Şi noi, Rominii von fi pierduţi!” 

O lacrimă îl veni în ochi: die 
repede îşi ridică capul, reluindu-și 
slăpinirea de sine, 

(Maurice Palcologue. Revue des 
Deux Mondes, lulie). 


La izbucnirea războiulul euro- 
pean, Rusia avea o populajie cam 
de 150 milioane sullele. Creşlerea 
anuală era, incepind de atunci, de 
aproape 4 milioane, O populatie 
mereu crescindă ca acela a Ru- 
siel avea neroet, ca să poată iräi, 
pe lingă izvoarele de bogălie na- 
turală ale Țării, de /nstrumenite de 
muncă şi de organizarea muncii. 
S'au găsit capitalişii sirâini care, 
inainie de războiu, au căulal să-i 
împlinească acesie lipsuri. Capi- 
inlurile țărilor apusene, värsate in 
Rusia subt diferite forme, au fost 
în mare parte risipite sau chel- 
luite zădarnic de vechiul regim 
care, deşi a inmuljii călie ferate, 
a perlecliona! porturile șia infin- 
ja! multe fabrici, nu a sporii pro- 
ducția destul ca să poată indes- 
tula norodul şi să poală intrebulața 
tojli oamenii în stare de a munci. 
Populatia creștea mereu până ce 
a ajuns ca în fiecare an să exisie 
aproape í mil. de braje de mun- 
că nouă. 

Acezl popor cu pulere de in- 
muljire aşa de mare acoperind a 
şaptea parle din globul pămintesc, 
a fosi stăpinii de cel mai corupt 
şi mai incapabil din loale guver- 
nele numite civilizate. Pălura con- 
ducăloare era lormată din cijiva 
capilalişii engleji ori indigeni, pro- 

rielarii tuiuror bogăliiior ţării. 
e se o viață de lux și lrindâvie, 
Dar dedesubiul aceslei pojghile, 
o clasă inireagă de reroluilonari 
pregăleau prăbuşirea. Nepricepe- 
rea şi neștiinje guvernului se vădi 
odală cu începerea războlulul De 


REVISTA REVISTELOR 


A.. 


acela revoluiia a izbucnit în mod 
felal. 

In 1917, la deslănțulrea revolu- 
liei, irei elemenie au luai puterea: 
Ţăranii, parilzanii dogmei comu» 
niste care credeau în milul revo- 
luției, şi acei ce doreau pur şi sim- 
plu dărimarea vechiului regim. 

Lenin şi olijerii lul făceau parle 
din această din urmă calegorie; 
el s'a servit de leoria economică 
comunisiă, peniru care se pare 


“că mu area simpalle, ca să la in 


mină irinele pulerii. Istoria aces» 
lei revoluții nu cunoaşte nimic mal 
măre! și mai sirălucitor deci! ca- 
rlera lul Lenin care se plerde in 
inlunericul suierinți! fizice. 

A doua cale gorle, doclrinarii cò- 
munişii erau de © mediocritate in» 
spătmintăloare, Atesli oameni nu 
cunoşieau nalura pulerilor econo» 
mice care siăpinesc toale societă- 
file şi erau incapabili sů deose- 
beascà celace lrebuie să rămină 
din vechiul regim şi ceilece ire- 
buia şi se putea schimba. Regimul 
comunisi a şi dat lalimeni in 1921. 
Acum s'ar li pulut îndeplini opera 
lui Lenin Dar populajie Rusiei 
crescuse mereu și mulle milioane 
de onmeni oliasese vrista de mun- 
că. Cimpurile, apele şi stepele 
care hrânise odală pe păriujii lor 
nu-i mai putea indesiula, Cal fe: 
rale, fabrici, insirumenie agricole, 
nu se mai găseau deajuns in a- 
ceaslă lură dezorganizaiu. ŞI foa- 
melea s'a deslănțuii asupra lor în 
cele din urmă că singurul mijioc 
ai naturii de a stabili echilibru in- 
lire oameni și cele incunjurăloare. 

care a fost înriurirea celor pe: 
irecule în Rusia, asupra Europei? 

La inceput, toale sialele apuse» 
ne s'au cuiremurai de spaimă, Do- 
vagă sint numeroasele expedilii 
militare și chelluelile lăcule pen- 
iru a nimici pulerea revolujlonară 
ca să Du se întindă asupră.je. in 
al doilea rind, siaiele apusului e- 
rau îngrijaje ca, odată Rusia să- 
căluilă Cconomiceşie, să nu le lie 
slinsă Proprielalea lor. Deacela 
preferă să cheltuiască cu ajutoare 
economice peniru repunerea Ru- 
siei în stare de a produce. $i a- 
ceaslă jară trebue ajulală lără æ 
inca samă de cererile credilori- 
lor vechiului regim şi de dușmă- 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nia emigrajilor care urăsc pe bol- 
şevici. Cererile creditorilor sint 
anulate prin însăşi starea de lu- 
cruri care domneşte acolo. 

Revoluţia rusă are cauze adincl 
și nu trebue judecală usor. Tolsloi, 
cel mai mare dinire Ruşi, ne în- 
vajă cum lrebue privită istoria : 
„martie revoluții sau evolujii nu re- 
zullă din judecala a cijiva indivizi, 
ci din aclivilalea luluror acelora 
care lau parte la eveniment și care 
sin! veşnic aşa fel organizaţi încil 
acel care diriguesc alacerile să-şi 
ia asupra lor cea ma) mică parle 
de r'spundere. 

„Timp de douăzeci de ani mulle 
cimpuri n'au fost lucrate, case au 
fost arse, comerțul şi-a schimbat 
cursul, milioane de oameni se im- 
bogălesc ori sărăcesc, schimbin- 
du-şi aşezarea. Şi milioane de 
creșiial care proporăduesc religia 
iubirii, se omoară intre ei. Ce în- 
samnă loale aceste? Care sin! cau- 
zele? Cine a impins pe oameni 
să-şi ardă casele şi să-și ucidă 
fraţii ? 

„lată răspunsul A a care-l dă Islo- 
rie modernă : Ludovic al XIV era 
un om foarle mindru şi incăpăli- 
nal. Avea culnre ori culare mai- 
iressă, culore ori cutare ministru, 
și cirmuia rău Franța, Urmaşi: lui 
eràu oameni tot așa de slabi care 
mau cirmuil mai bine şi aveau fa- 
voriji şi mailresse. Mai mull, erau 
În acea vreme oameni care scriau 
cărți. La siirşilul sec. XVIII erau 
la Paris cijiva cărturari care in- 
cepuse a spune că oamenii sini 
liberi şi egali ; ceiace făcu ca in- 
lreaga populație a Franjei să se 
ucidă cu pumnii și cu săbiile“. 

Aşa işi bale joc Tolstoi de isto- 
ricii al căror răspuns e acela al u- 
nul om care observă mişcarea tur- 
mei lără să observe dilerilele ce- 
lități de pășune, nici munca pâs- 
lorului şi care crede că lurma è- 
pucă pe un drum numai peniru- 
că s'a intimpla! că un animal să 
apuce înlăiu chiar pe acea cale. 

Kusia se va resiabili economi- 
ceşie. Căci, cum individul nu-i 
desiul de lare să conducă ereni- 
mentele care sia! rezullalul final 
a mii de acliuni deosebile, mi se 
pare că totalilafea voinţelor indi- 
viduale bine îndreplate vor fi in 


slare să repare pagubele pe care 
o altă totalitate de voinje râu fm- 
dreptate le-a pricinuil, 

(lohn Maynard Keynes, La Ré- 
construction de l'Europe, lulle, 
1922}. 


Statele-Unite şi Pacificul 


Comer|ul exterior al Slatelor-U- 
niie esle linăr, avind incepulul lui 
abla acum lreizeci de anl. Neceal- 
țățile de impor! și export în siina- 
ia aciuală însă a Silalelor-linile 
en impus o Acjiune economică 
pulernică în alară, inclinală de 
toale circumstanțele călră țările 
Pacificului. Avind de exporta! fa- 
bricale peniru toale clasele deim- 
porlatori, cea mai mare plajă de 
desfacere a Siaielor-Unile o re- 

ezinlă zona care se înlinde în 
urul Pacificului, pănă la Indii, şi 
care reprezintă ca populajile mai 
mul! de Jjumălatea omenirii ; Ja- 
ponia, Ausiralia engleză, India. 

China, America lalină, insulele O- 
ceaalei. 

Acelaşi zonă le produce si tol 
ce le este necesar pentru import: 
zahăr, cafea, ceal, cacao, banane, 
cauciuc, malerii textile; aproape 
toale alimentele şi materiile indus- 
triale produse de zona tropicală. 

Astfel că Statele-Unite, eșind din 
provincialismul lor economie şi de- 
venind pulere mondială, lrebuiau 
să-și înloarcă privirile călră do- 
meniul Pacificului capabil de-a le 
furniza produsele brule şi de a 
le absorbi produsele de menulac- 
tură. Şi cu toate că sialele dela 
Pacific nu reprezintă deci! 9 la 
sută din populația tolală a Siate- 
lor-ilnite, loluşi ele exercilă o ac» 
lune serioasă asupra polilicei ge- 
nerale prin 22 reprezenianli in Se- 
nat. Polilica economică asifel in- 
drumală are următoarea directivă : 

Paza de „invazia galbenă“, dar 
a face tolul peniruca Statele-U- 
niie să aibă cu rasa galbenă cele 
mai largi relații comerciale n 
porturile americane ale Pacificu- 
iui. 

la timpul războlului, dispariția 
Germaniei şi absența parțială a 
Angliei, Franței şi a întregii Eu- 
tope depe piaja Pacificului, au în- 


lesnil acțiunea viguroasă a Siale- 
lor-Unile în Marele Ocean. 

A coalribull apoi la aceasta şi 
creiarea unei mari flole comer- 
ciale care azi se urcă la 42 mili- 
oane de lone, şi în line deschide- 
rea canalului de Panama inaugu- 
rată la 15 August 1914, care a dal 
posibililalea ca comerţul american 
cu Pacificul să nu se facă numai 
prin poriurile americane siluale 
pe acesi ocean, ci și prin poriu- 
rile Atlanticului, și ma: ales prin 
New-York. Astfel azi New-York-ul 
însamnă singur irei oplimi din 
schimbul Siaielor-Uinile cu japo- 
nis, jumătate din imporiul Ame- 
picei şi a șasea parle din export. 

Acţiunea Slalelor-linile In Oces- 
aul Pacific s'a maniiesia! mai in- 
lăiu in propriul lor domeniu colo- 
nial: Insulele Hewa’, Arhipelagul 
Filipinelor. Din Hawai importind 
zahăr, a cărui cultură au intensi- 
lical-o acolo sistematic, înflinjind 
in Honolulu un intreg sia! major 
de etperii, ingineri agronomi, chi- 
mişti, mecanici, astiel că astăzi 
metodele coloniei americane fac 
şcoală. De asemeni imporiul aces- 
lor insule se lace aproape exclu- 
siv din America. 

Arhipelagul Filipinelor prezintă 
o imporianță mai mică din punct 
de vedere comercial, fiindcă incă 
in 1905, mai mult de nouă zecimi 
din leriloriu era acoperii de pă- 
duri, și fiindcă populația esie foar- 
le rară și înapolală (25 locultori 
pe km. pairat). Politica americană 

Arhipelag a los! să inlensilice 
cultura porumbului şi a orezului 
care sini hrana lor obişnuilă pen- 
iru a nu fi obligaţi să facă import 
slrăin 

Din suma insă de 2.278 milioane 
dolari care repreziniă comerțul 
Stalelor-Unile cu țările Pacificului, 
abia 136 milioane insamnă comer- 
jul cu Filipinele, Principala actiu- 
ne economică e deci în afară de 
„colonii, şi în primul loc cu Japo- 

care joacă lajă de America 
rolul unei järi noi, lurnizoară de 
alimente şi materii prime. In pri- 
mul loc imporiind : ceai (din 25142 
lone cil a exporta! Japonia in 1918 
18,990 tone au fosi rari de 
America), mălasă brută (51.3 la su- 
tā din exporiul Japoniei), și di- 


REVISTA REVISTELOR 462 


verse labricale a căror impori a 
început să scadă de cind Qerma: 
nia şi-a reincepul aclivilelea co: 
mercială ; - și exporiind în Japo- 
nla : pelrol şi bumbac. 

In genere Induslria mătasel şi a 
celuloidului depind în America de 
importaliunea japoneză, și indus- 
iria metalurgică şi lexiilă depinde 
in Japonia de imporiajiunea ame- 
ricană. 

In marele comer| american pe 
Pacific, Japonia însamnă azi 34 la 
sulă (776.5 milioane de dolari din 
totalul de 2,278 milioane, din anul 
1919), 

Cu China raporiurile sînt mult 
mai reduse, importu! fiind în 1919 
de 154.2 milioane de dolari şi ex- 
poriu! 105.5, 

India, Australia britanică şi Sia- 
lele Americei de Sud riverane Pa- 
ciiicului, nu inleresează comerțul 
Statelor-llniie deci! dela războiu 
incoace și intr'o măsură care des- 
creşie cu recișiigarea pielii de 
călră Anglia în Apsiralia și India. 
Numal cu America de Sud comer- 
jul creşie fără concurența Japo- 
niei şi Angliei. 

Extinderea comeriului american 
în Pacilic a crelal porturi mari ca 
Page! Sound, Seatle, Tacoma şi 
Poriland. 

Din 2.568.608 lone a vaselor ce 
su irecul canalul de Panama 
în 1919, 1.684.575 (adică 65.5 la 
sulă) erau consacrale comerțului 
Siatelor-Unile a Allanticului cu 
diferite regiuni ale Pacificului. 

(Revue Economique internalio- 
sale). 


Imprumutul internaţionali şi 
datoriile interaliate 


Tot mai mult se depărtează pen- 
iru ranja ziua incasării despăgu- 
birilor de războlu dela Germania. 
Paginile acesiul sludiu arată fa- 
zele succesive prin care a lrecul 
aceaslă problemă dela semnarea 
tratatului la Versailles pănă astăzi 
şi precizează punctul de vedere 
irancez in eceastă iriiantă ches- 
liune a reparajiilor, 

Dală fiind mărimea daloriei ger- 
mane, Francejii dela începu! au 
voji să mobilizeze creanja luală a- 
supra invinsului prin emiteri de 


AG MAȚA ROMINRASCĂ 


bonuri la purtător, privilegiale, fală 
de datoria inlernă germană. A- 
cesle bonuri ar fi dat creditorilor, 
în special Franţei şi Belylei, po- 
sibilitatea unei plăți rapide şi in 
același timp, colindu-se pe princi- 
palele piele mondiale, ar fi dal a: 
laţilor o monedă internallonală ce 
le-ar fi servi! să-si plătească da- 
toriile reciproce. Tralalul de pace, 
cum si înțelegerea dela Londra 
din Mai 1921 care a redus datoria 
de războiu, hotărise să se emilă 
trei serii de obligajiuni în valoare 
de 152 miliarde mărci-our cu dò- 
bindă de 5 la sulă. Internallonali- 
zarea creanjei nu s'a pulul insă e- 
leclua. În ălu penirucă Germania 
nu inspira încredere în solvabilila- 
lee el, al doilea fiindcă dobinda 
era prea mică fejë de 6 la sulă 
plătită de stalul francez și de 8 
la sulă luată de bancherii ameri- 
cani pe propriile lor piețe, - unde 
se spera tocmai că vor fi absor- 
bile cele mai mulle din nolle obli- 
galiunsi, dată fiind abondenja de 
capilaluri. Cu toale acesiea, pen- 
iru reluarea normală a relațiilor 
economice, era necesar să se re- 
zolve problema reparajiilor, cum 
conslală în raportul ei şi comisiu- 
nea Camerelor de comer ameri- 
cane care a parcurs Europa în 8 
nul 1921, - Intre timp siluajia econo- 
mică a Cermaniei se agravează ; 
la Cannes es obline un moratoria 
provizor pănă la lanuar, ièr în 4 
Mai 1922 cancelarul german, prin» 
ir'un memoriu adresa! comisiei de 
reparajiuni, cere un imprumul ex- 
tern, care să-i furnizeze fondurile 
cu care să acopere piäjile fäcute 
dela 1 Aprilie 1922 în monedă siră- 
ină. Această comisiune insărci: 
mează un comilel de experţi cu 
studierea cererii, 

Raporlul aceslui comilel, înain- 
ini la 24 Mai cureni, e foarte im- 
porlani: in silunjia serioasă a Ger- 
maniei, conchide la un imprumut 
resirins, garanlal şi pe lermen 
scari—cela ce, în lreacăl fie zis, a 

rodus o impresie dezasiroasă în 
ranja, — dar in aceleași limp condi- 
ționează împrumutul de limitarea 
datoriei germane si, în proporie, 
de reducerea datoriilor interaliale. 
Formula era cu ali! mai ispilltoare 
cu cit acesle datorii consiilue o 


piedică foarle serioasă lichidări 
financiare a războiului, Sint prea 


cunoscute cifrele acestor datorii, 


ca să le mai redăm ; deslul să a- 
mintim că din primul ceas al ins 
cheerii păcii, ele au preocupat 
cercurile conducâloare și au pro- 
vocat diferite planuri, care loale 
lindeau să arunce acesle sumi în 
spalele Qermaalei. Dar Sialele:-U- 
nite au refuzat calegoric să ac- 
ceple hirilile fără valoare germane 
în schimbul polițelor engleze și 
lranceze și adunarea depulajilora 
holării să la măsuri legislative 
peniru a converti şi consolida su- 
mele datorile de foşiii allaji. E 
clar însă că Franja nu-şi poale 
pišu daloria decit pe măsură ce 
încasează dela Germani, căci au- 
rul este peste ocean şi, în mărfuri, 
e cu nrpulință de oarece tocmai 
acum Siatele-Linile, peniru a res- 
laura legăturile comerciale cu ră» 
sărilul osialic, au pus laxe vamale 
prohibilive asupra produselor euro- 
pene. 

Impasul peniru Franja esie ira- 
gic: pedeoparie esie imposibil să 
plaseze în sirăinătale bonurile de 
reparalluni germane, iar pe de alta 
cel doi principali creditori al săi, 
Anglia şi America, vor să opereze 
fără Întirziere acoperirea crean- 
telor lor  Ce-l rămine de făcul? 
Să opereze o formidabilă presiune 
asupra Liermaniei spre ao sili île 
să plălească ea însăși, fie să-şi a- 
melioreze astfel linanțele incit să 
iacă posibil un împrumul inlerna- 
jional. Va renşi? 

Un singar lucra e sigur: dela 
Mai incoace Germania scoboară 
cu un pas în prăpastie la fiecare 
termen de plală ce se apropie. 

(C. L Gignoux. Mercure de 
Frace, Augusi, 1922). 


Problema Bavarază 


Problema înglobării Bavariei in 
statul german chiar alunci cind sa 
creat imperiul, a avul nevoe pen- 
iru a fi rezolrilă de loală aria po» 
litică a unui Bismarck, Sirăvechea 
independență a Bavariei și faptul 
nu mai puțin însemnal, că ca eal 
doilea mare sta! din imperiu, după 
Prusia, dă pretențiilor sale o for- 
jā internă, pesle care pumai un 


i AR 
diletant poale trece cu ușurință. 
În iransformarea acluală a sia- 
tului german, Bavario a devenit 
iar o problemă, am pute 
problema germană. Acel e in- 
vinuesc Bavaria de irădare fală 
de imperiu, o judecă pasional! sau 
superlicial, fără a căula să înță- 
leagă Yoinja proprie a poporului 
bavarez, nici tendințele lui pro- 
funde. Căci problema bavareză nu 
irebue concepulă, nici separatist, 
nici unitar, nici monarhic, nici re- 
publican, nici parlamentar, impo- 
iriva reprezentării profesionale, 
nici rural împotriva Indusirialismu- 
lul. Ea nu poate fi redusă la u- 
nul din aceste elemente, deşi le 
cuprinde pe toale. 
oale incercările de a rezolvi 
problema bavareză au dal greş, 
Hindcă au nesocolil dezvoliarea 


-organică şi condiţiile viiale ale a- 


ceslui slal. Prima eroare a fosi 
introducerea sisiemului parlamen» 
tar la sfirşilul anului 1918, cu pu- 
tin limp inalnie de izbucnirea re- 
volujiei. Aceasiä incercare era un 
păcal de moarte împoiriva siruc- 
turli inlerne a poporului bavarez ; 
ea s'a lermina!l în mod necesar cu 
diciatura lul Eisner. 

Democralismul poporului bava- 
rez are un caracter conservator și 
profesionali şi nimic nu e mai 
străin de nalura sa deci! paria: 
meniarismul. Țăranul bavarez nu 
ştie ce să lacă cu această insti- 
iujie, el aspiră la o guvernare cu 
un caracter personal ; lui îi impun 
figurile marcante de conducălori, 
ca regele Ludovic | sau al ii, Dr. 
Heim, Dr. Kahr. Cu bunul lui simi 
rural, el cere inainte de toste, in 
vremile de criză, eulorilalea abso- 
lulă a unei voinți puternice. De 
acela, în urma revoluţiei, un par- 
lament de partid cu un caracler 
demagogic nu se pulea menline, 
ci numai o cameră economică, a: 
vind în frunlea ei o viguroasă dic- 
talură personală. 

Cu un instinct jusi al situației, 
Kurl Eisner şi-a da! samă că alei 
e nodul vital al problemei bava- 
reze, răzămindu-şi diclalura sa pe 
consiliile de muncitori, Țărani şi 
soldați. Cu tot diletanlismul lul sin- 
geros, Eisner cişiigase increderea 
maselor populare şi e probabil că 


fi 
împărtășită d 


E ES azot, st 465 


menjinea. Încercările 
i Tirolul Bavariei, do- 
ri Ji, iar allludinea 
ă fojā de Berlin, era 
e cea mai mare parle 
a poporului. Nimeni nu poale spu- 
me ce ar fi devenii Bavaria dacă 
el nu ar fi fost ucis de contele 
Arco la 2i Februar 1919. Succe» 
siunea lui a lost luată de social- 
democrali conduși de un Sugat şi 
fanatic docirinar, învățălorul Hofi- 
mann. Acesiaa guvernol, dela Bam- 
berg, Bavaria cu retete socialiste, 
încercind s'o încorporeze in Oer- 
mania unitară şi să facă din ea o 
simplă provincie, cu o umbră de 
adminisirajie proprie. Politica lui 
Holiman a inlimpina! însă o rezis- 
tenjă îndără!nică în poporul ba- 
varez, iar cind lovitura de stal a 
lui Kapp a avul loc, gurernul so- 
clalist a fosi răsturnat. 

Guvernul Kahr, care a luat fri- 
mele, a iniral in conflici cu Berli- 
nul, el nu a găsii însă in parla- 
mentul bavarez pulerea de rezis- 
teajă care pulea să-i asigure suc- 
cesul. Nevolt să se re!ragă, Kahr 
a lăcul loc unui diplomat Lerchen» 
feld, care s'a ferit pănă acum să 
alingă rădăcinile problemei. 

Peniru a face Bavaria să rein- 
ire în dreplurile ei vechi, unii po- 
liticiani se gindesc la incheerea 
unui pact cu Franja sau la dep- 
ieptarea federalismului in provin- 
ciile renane, Saxonia, Hessa, pen: 
ira formarea unui froni de apă- 
rare impolriva centralismului pru- 
sian. O incercare franceză de a 
separa cù forja Bavaria din im- 
periu, ar aduce însă probabil o 
restaurare violentă a monarhiei, 
siata! bavarez avind nevoe, în mo- 
menlele de criză, de o mină lare. 
Dar partidele burgheze nu sint re» 
galisie, lar un monarh pulernic nu 
ar putea guverna cu Landiagul şi 
cu un minister, care să depindă 
de parlament. 

Primul pas penlru rezolvirea pro- 
bleme! bavareze ar Íi crearea u- 
nei camere prolesionale sau eco- 
nomice. Bazele ei se pol găsi în 
Bavaria : în asociațiile rurale, sin- 
dicatele industriale, asociajiile co- 
merciale, acelea ale luncjionarilor 
sau a proleslilor libere cași in 
comunitățile religioase. 


dr 


10 


. 


465 VIATA ROMÎNEASCĂ 
S a ar n 


Acesle grupuri ar avea indără- 
tul lor puterea reală a staiului, ele 
nt forma adevarala reprezeniare 
a poporului. 

Deslegarea problemei bavareze 
ar fi însă incomplectă dacă sialul 
nu ar avea în lruniea se un pre- 
zident cu puteri depline. El nu tre- 
hue să alirne de parlameni, ci fun- 
dameniul aulorilății sele să fie 
camera economică. Dacă acesi 
prezident trebue să fle sau nu, un 
precursor al monarhului e o ches- 
He secundară, căci alci e vorba 
de clădirea organică a statului și 
nu de forma lui. Această soluție e 
însă singura care corespunde na- 
turii poporului bavarez şi numai 
asifel, el poale deveni o parte in- 
tegrantă şi vie a patriei germane. 

(Franz Welzel, Deutsche Rund. 
schau, lulie). 


Centenarul lui Sheliey 


„Spre deosebire de cel al lui 
Keals de anul irecul, centenarul 
lui Shelley în Anglia şi aiurea n'a 
trezit atila plelale; aminiirea nu 
s'a încălzi! prea mult cu recuno 
lință, după cum șilinia liierară n'a 
crescul cu nici-un „Memorial” sau 
monografie. 

Anglia puritană are desigur un 
din e impotriva impiului svintural. 
ŞI fraza criticului Matheo Arnold, 
judele lui Hades în literalura en- 
yleză, alirnă încă greu ve lrăge- 
zimea nouă a aceslui „frumos in- 
ger lără rosi, bătind în vid aripi 
de lumină zădarnică”, 

Un srticol care face toluşi mai 
mul! chiar decilo reabiliiare mo- 
rală, îi închină cea mai de samă 
revislă literară engleză: 

„Shelley în orice caz era o ființă 
exiraordinară. N'a făcut nimeni 
apropiere intre el şi Sir Bysshe 
Shelley, bunicul ciuda! născul în 


America, un medic oleacă sarla- 
lan, cu o înclinare deosebilă să 
se însoare cu moşieniloare bo- 


e. 
Pe deasupra acestui sirămo 

Shelley ma! träl în epoca ce kiol 

excesivă a Europei moderne, cu 

războaele napoleonlane şi congre- 
sul din Viena, Sfinta Alianţă și 

Războiul Liberajiei greceșii şi Re- 

forma în Anglia. 

Caşi vremea sa, Shelley era i- 
pul susceptibilului. Cind își aruncă 
pamilelele polilice în sticle pe 
mare ca să fie distribulie, — mal u- 
şor, am zice noll, sau cind se 
plinge de ollica, pe care nu o a- 
vea, şi de „elephaniiasis“, care 
nu pulea să o vadă, nici în proe- 
minarea nasului nici a bărbiei! 
vedem bine un incepul de nevro- 
pat dintr'un hipersensibil, 

Pănă ce împrejurările, şi mai a- 
les o Anglie care exasperează ca 
o cușcă, să-l ducă acolo, Shelley 
a ajuns la „Prometeu deslănjuit în 
suprema libertale“, 

E In acest cimp deschis nervii lui 
s'au destins, și dedindu-se la loate 
voile el a iremura! o zi, ca o mi- 
mosă în soare. 

„Shelley e în literatură adoles- 
centul perpetuu”. Lirismul lui e 
senzație si sfidare, Versul lui, ima- 
ginea, lrăesc înir'o mişcare des- 
trinală. [negal tocmai de aceia, de 
o improvizajie care a uimil pe Poe, 
el e creația care apropla misterul 
în frăminiatele plăsmuiri din Epie 
psychidon sau Alastor Prometeu 
sau Revolta Islamului. 

„Byron pentru băeli, Shelley 
peniru tineri, Keats peniru os- 
meni” e o vorbă curentă în criti- 
ca engleză. 

Shelley n'are dece să se pliagă“, 

(The London Mercury, Vol. VI 
No. 32). 


e—a 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA 


Elėmir Bourges, Le nef, Siock, 
Paris. 

Opera aceslui aulor vrea să fie, 
caşi Fausi, poemul neliniştii ome- 
neşli, al căutării fericirii şi, cași 
Divina Comedie, poemul cauzelor 
primare şi al sonriei Universului. 

Ea este alcăluilă din treizeci şi 
irei de scene. Singurul erou al 
dramei e Promeleu, care apare 
în fiecare scenă inconjura! de deo- 
sebile personagii. Acțiunea esie 
comenială de un cor anlic, corul 
Arpomaujiloe unii uneori cu acel 
al femeilor caplivre de pe corabia 
Argo, cu al oamenilor, Titanilor, 
Cenlaurilor. 

Prometeu, care a fos! înlănjui! 
pe slincă, esle eliberat de Hera- 
kles. Astfel domnia lui Zeus se 
slirşeşte și toale luminile din iz- 
vor dumnezeesc se sling în za 
victoriei prietinului oamenilor. 
locul acelor lumini, șapte stele 
țişnesc din fruntea lul omeleu, 
sapie lumini nouă, de obirşie o- 
menească. Dar mal înainte de a-l 
da lumină nouă, Universul trebue 
vindeca! de sulerinje. Promeleu 
xeprezintă rallunea umană în luptă 
cu răul. El trebue să învingă mai 
înțăiu pe Zeus cere stăpineşte ce- 
vul şi trăsnelul. Deacela Promes 
ieu işi făurește aripi şi incearcă 
să deschidă cerul cu ajutorul ce- 
lor şaple lumini: Inteligenta, Cu- 
vintul, lubirea, bucuria, Dorinja, 
intelepciunea, Armonia, — veşnic 
contrazise și amenințate de; Ma- 
terie, Moarie, Ură, Durere, Mär- 
ginire, Ignoranlă și Discordle. 

Dar Prometeu nu poale învinge 

Zeus, au poate stirpi răul din 
ume şi nici nu vrea să mai relacă 
vechea allanță dintre oameni şi 
zelăţi. 

Onul rămas singur, față 'n fată 
cu propriul lui gind, se întreabă 
cine-i va îl Dumnezeu ? Rind pe 
rind, Prometeu înlătură conceplia 
unui Dumnezeu personal și lrans- 
cendeni!, conceplia panleistă a 


Dumnereului-fiinţă, concepția ma- 
lerialisiă, concepția hegeliană e 
idealismului absolul, concepția l- 
denlității gindirii cu ființa. 

Prometeu vrea să creeze o nouă 
omenire. El pregăleşie lulul dar 
Gala, mama păminlului, nu-i poale 
da, odală cu viala, nemurirea şi 
fericirea visală de Titan. Demo- 
nul morții însuflețeşie lutul şi-i dă 
viață muriloare, căci moartea naş- 
te viață și citimea de energie este 
neschimbală in Univers. 

In cele din urmă, Promeleu se 
mulțumește să se facă stăpin pe 
cele două locuri ale morții: focul 
roşu şi locul alb. Ar vrea cel pu- 
țin să însulle zămislirii lui locul 
alb al inleligenții. Dar fără locul 
ros (curlozilate, dorință, aspiratie, 
neliniște) crealura nu poale avea 
o adevărală existență. Copilul se 
naşie din pămint; el e orb. Astfel 
s'a răzbunal Dumnezeirea. ŞI cum 
cheia lainei aceşiia nu se allă pe 
pămin!, Promeleu îşi ia oppitej pe 
umăr și përāseşte păminiul in cãu- 
larea secrelulul prin care să dee 
vedere copllulul său. 

Şi oamenii resemnaji în igno- 
ranja lor vor lrăi cinslind zeii care 
poate nici nu sint, Lupta cea mare 
se slirşeşle cu infringerea rațiunii, 

A. Kouprine, Sulamite, Ed. du 
Monde Nouveau, Paris. 

Kuprin, unul din cei mai de 
samă dintre tinerii scriilori ruşi, 
este inspira! în carlea aceasia de 
poveştile biblice ale lui Flauberi, 
şi mai cu seamă de „lerodias". 

Poeliul semi-asialic lralează lema 
biblică cu totul deosebit de Fran- 
cezul din Normandia. 

„Sulamita” esie inspirată de 
„Cintul lui Solomon” și rorbeşie 
de Regele Solomon şi de Regina 
din Shaba. 

Zugrăvind pe regele înjelepl, 
Kupria nu urmează versiunea bi- 
blică şi tradiția. Inir'un loc, ei 
pune pe rege să vorbească des- 
pre proprietățile magneiice și în- 
trebuințările tainice ale pielrelor 
prejioase, 


A ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sulamila este o simplă fală de 
ară, o păsiorilă care slă smerilă 
a picloarele regelui Solomon ca 
Ruih la picioarele lul Booz sau ca 
fala cerșeloare la picioarele re- 
gelui Cophelua. 

Volumul are o interesanlă pre- 
toii de Camille Mouclalre. 

etronius Arbiter, Le Saty- 
ricon, Iraduit par Laurent Talihade, 
ēd. de la Sirène, Paris. 

Manuscrisul Saliricon-ului a fost 
descoperii acum vre-o Irei suie de 
ani în Dalmajia. S'a găsil numai 
un fragment din lucrarea originală 
cu muli mai mare. Autorul a fost 
recunoscut de loji afi Tilus Pelro- 
nius, descris cu de-amănunlul de 
Tacitus in Anale. Peironius, al că- 
rui bun sim} şi gust era vesiii, 
descrie cu dispreţ vulgaritalea. El 
era singurul om în siare să facă 
portrelul satiric al parvenilului din 
acea vreme, şi-l găsim în episo- 
dul întilulat „Banchetul lui Trimal- 
chio". Trimalchio a slujit multă 
vreme ca sclav la un stäpin bogal, 
a moștenii bani dela el, a cons- 
trui! corăbii, a fäcul nego| cu vin, 
cu grine şi cu sclavi, a făcul și 
cămătărie. Apol şi-a prefăcut co- 
liba înte'un palal care conlinea pa- 
iru săli de mincare, douăzeci de 
iatacuri, două porlice de marmură, 
încăperi separale peniru el şi al- 
tele peniru sojla lui. 

Traducerea lui Lauren! Thail- 
hade, riguroasă şi în spiritul tex- 
ului latin, face din ediția aceasta 
o carle ulilă şi prejioasă. 

Grazzla Deledda, |! segreto 
dell'uomo solitario, Treves, Milan. 

Cristian, eroul romanului, s'a re- 
iras pe malul mării înir'o colibă 
unde îl slujeşie Ghiana, o fală 
sărmană. În viaja lui de singura- 
lic, el disprejueşie iubirea și pe 
semenii lui. 

Intr'o bună zi, se clădeşte o vilă 
în apropierea colibei lui Cristian. 

O pereche vine s'o loculască: băr- 
batul e neurastenic, cileodală tre- 
ce chlar prin crize de demenţă; 
femeia, Sarah, frumoasă şi sănă- 
toasă, își Îngrijeşie bărbalul cu 
devolamen!. Totuşi cind părăseşte 
casa, simle că soarele, marea, il- 
nerejea îi cer cu pulere să lrăias- 
că. Sarah și Cristian încep să se 
iubească. Bărbalul moare. Vor 


pulea ei acum să île fericiţi ? Aici 
intervine deslăinuirea lui Cristiana: 
el a Íost nebun cași primul bâr- 
ba! al Sarei, La începul, iubirea 
pare mai lare decit leama, Sarah 
e gala să-și lege din nou viața de 
un neuraslenic. Dar încelul cu 
încelul vieja birue, ea părăseşie pe 
Cristian. 

i. Joseph Renaud, Sur le 
ring, ed. Eugène Fasquelie, Paris. 

Un şir de poveşti despre box și 
boxori. Ele ne lac să înțelegem că 
în luptele de întrecere sin! rivali. 
lăți aprige, palimi şi superstiții 
care fac din lumea boxului o lume 
aparle. 


FILOLOGIE 


Hermann Hirt, Der indoger: 
manische Vokalismus, Carl Win- 
ter, Heidelberg. 

Lucrarea profesorului de sans- 
crită dela unlversilalea din Oies- 
sen alcălueșie tomul al doilea din- 
ir'o gramalică indo-europeană care 
va cuprinde palru volume. În cei 
dinlăiu va fio înlroducere şi seva 
vorbi despre consonalism, în al 
treilea despre accenluare, în al 
patrulea despre formarea temelor 
şi despre moriologle, 

Tomul al doilea, singur tipărit 
pănă acum, lralează despre voca- 
lismul indo-european şi despre à- 
fonia lui. Un mare număr de efl- 
mologii adopiale în cursul secolu- 
lui al XIX-lea, apoi indepăriale ca 
fiind în contrazicere cu legile fo- 
netice, primesc o lumină nouă prin 
inlerprelarea proprie a autorului. 

Giulio Bertoni, //alla diale!- 
tale, Hoepli, Milan. 

G. Berloal rezumă înlr'un volum 
de aproape lrei sule pagini, ce se 
şile despre fonetica şi sinlaxa l- 
taliei de nord, de mijloc şi de sud. 
Primul! grup cuprinde dialectele t- 
talo-galo-lalin și venețian. Noliu- 
nea de dialect, nedespăriilă de le- 
gea lonelică, este o construcție a 
spiritului nosiru. Geogralia lingu- 
islică a lăcul să pulem înjelege 
aceasta. Se vede cileodală un 
dialeci dezvroliindu-se in afară de 
provincia lui. lialia are insule lin- 
guisiice, pe care autorul le nu- 
meşie colonii dialectale, de plidă. 
dialectul genovez la Bonitacio (Cor- 


= 
Li 


Ye 


sica) sau cel italo-galo-lalin in Si- 
cilia. 


PSIHOLOGIE 


k. Lâvy-Brâhi, Lu mentalité 

primitive, ed. Alcan, Paris. 
samă de lucruri interesanle a: 
supra menialilăjii primitive. 

Faplul esențial in mentalitatea 
primilivă esie indilerenia fajă de 
cauzele secundare. Dacă pe un 
sălbatic îl interesează un fenomen, 
ei se gindeşie numaideci! la pute- 
rea ocullă pe care-o manilesiă a- 
cel fenomen şi nu le o cauză nö- 
iurală. 

„Cauzele secundare sint necu- 
noscule” spunea un misionar en» 
glez; „o Influență invizibilă le jine 
locul“. Astfel, supranaturalul, care 
subsistă în stare de explicație ul- 
țimă la oamenii cirilizaji, „esie ca 

inea de loale zilele” peniru säl- 

ci; la ei, nu omori, ci eşli o- 
morit; nu le naşii, ci reîncarnezi 
pe un sirăbun. 


ISTORIE 


Edmond Pillon, Sous l'égide 
de la Marne, Bossard, Paris. 

O descriere și un istoric al riu- 
lui Marna, pe jărmurile cărula au 
fost cişligale cele mal decisive vic- 
torii franceze. 

Tărmurile Marnel au fosi mar- 
lore la o izbindă militară încă de 
la 454, cind, după Vicior Hugo, 
„cimplile Champagne-i au inghilii 
pe Huni“. Sosirea Janei D'Arc 
subi zidurile celăjii Troyes a in- 
semnal începulul minunalelor ei 
isprăvi. Mai lirziu, în 1814, Na- 
poleon luplă pe amindouă malurile 
Marnei în limpul vesiilei „campa- 
nii din Franja" apreciată de cu: 
neonan aure y ina pg m 
său militar. Apoi ajungem la Mar- 
na lui Gallieni ere şi cele 
două bălălii dela 1914 şi 1918 care 
salvează din nou Franja. 

N'au fosi uitate nici aspectele 
paşnice al Marnel, frumusețea ma- 
lurilor după care Walleau a zu- 
grăvii una din cele mai frumosse 
pinze ale lui: l’ Embarquement pour 
“Cythere“. Un capitol special este 


_______ MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 469 


consacra! recolielor bogale şi re- 
numitelor vinuri ale Marnei, 

Raffaello Petazzoni, Le Re- 
ligione nella Grecia antica fino 
ad Alessandro, ed. Zanichelli, Bo- 
logna. 

Volumul de fală face parie din 
colecția îniiiulată „Storia delle rel- 
ligioni”, care va cuprinde două- 
sprezece volume. 

R. Pelazzoni se foloseşie de cele 
mal noi cercelări asupra religiei 
grecești; d-sa nu dă o prea mare 
alenjiune cullurilor mislerioase. 

Lucrarea are urmăloarea impăr- 
lire: L ete ned, formele elemen- 
tare ale religiei, Il. Despre polis; 

lileism olimpic şi religie civică. 

IL Plebea; culturile agrare şi mis- 

licismul. 1V. Precăderea religiei 
olimpice; atracţia cullurilor agra- 
re în orbiia religiei civice. V. Or- 
fismul ; noi curente mistice şi ten- 
alive de reforme religioase. VI. 
Filozoile; gindirea speculativă im- 
polriva lradiliei. VII. Atena şi răz- 
boaele medice. Religia lradijio- 
nală consacrată din nou de senli- 
meniul pairiei şi el artel. VIII. A- 
lena în limpul lui Pericles; religia 
palrlei, echilibru şi mărire. IX. 
Criza solismului ; Socrate. X, Sfir- 
silul elenismului antic; Individue- 
lism și umanism. 

La finele fiecărul capitol se gă- 
sesc bogale nole bibliogralice. 

Albert Carnoy, Les /ndo-Eu- 
ropéens, cd. Vromani, Bruxelles. 

Aulorul caută să reconsiilulască 
viaja materială, intelectuală, mo- 
rală şi religioasă a Arlenilor din- 
nainte de separajia lor, cind siră- 
banii Orecilor, Indienilor, Perşilor, 
elc. loculau încă in cimplile Ru- 
siei meridionale, cam pe la anul 
2000 inainte de Christos. Mijlocul 
de care se slujeşte aulorul mai 
cu osebire esie linguistica, Mulle 
din cele ce se alirmă in aceasiă 
lucrare sint încă supuse coniro- 
verselor, Toluşi cartea aceosia va 
aduce serioase servicii. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Robert Vayssie, Le régime 
des huit heures en France, Ed. du 
Monde Nouveau, Paris. 

Autorul disculă siluajla care de- 


470 VIAŢA ROMINEASCĂ 


curge din legea volală în April 
1919 peniru op! ore de lucru în 
Franja. 

Muncitorii vor menținerea legii 
şi acuză pe criticii el că urmăresc 
consolidarea privilegiilor şi profi- 
turilor capilalismului, cerind redu- 
cerea salarului şi mărirea orelor 
de lucru. 

Patronii airibue criza economică 
actuală legii de opł ore. Ei arată 
că din loate țările care au fostre- 
prezentate la Conferinţa dela Wa- 
shingion in loamna anului 1919, 
numai pairu: ladia brilanică, Ore- 
cia, Rominia și Ceho-Slovacia au 
ratifica! convenția zilei de opl ore 
recomandată de Conferinţă. 

Ei prelind că Germania nu apli- 
că contenila, lucrează cu mull pes- 
ie opi ore şi că, după declaraţiile 
Prezidenlului Slalelor-Unite la un 
banchet din Mai 1922, ziua de două- 
sprezece ore esle obișnuilă în fa- 
bricile de fier americane. 

Pairoali cer, deci, desliinjarea 
legii volate de Parlamentul fran- 
cez în April 1919, susjinind că men- 
|inerea ei pune Franja în Inlerlo- 
ritale cu concurenlii ei. 

Deşi expune ambele puncle de 
vedere, R. Veyssie simpalizează 
cu acela al palronilor. Cartea este 
compieclaiă cu numeroase răspun- 
suri dale la această chesliune de 
reprezentanți din amindovă labe- 


rile. 

Gânera! Spiridovitieh, Fs- 
folre du bolchenisme en Russie, 
Mercure de France, Paris. 

Un mănunchiu de conferinje pe 
care aulorul, celebrul șel al Ohra- 
nei, le-a jinu! suballernilor săi din 
poliție şi jandarmerie. 

Materialul întrebuința! se spri- 
jină in cea mai mare parle pe ra- 
poariele poliției secrele din lim- 
pul jarilor. 

Autorul face isioricul bolşevis- 
mului dela 1895 pănă lo 1917. In- 
ceputurile acestei mişcări, după 
d-sa, pornesc dela răscoala mari- 
nărilor de pe cuirasatul Potemkin, 

Urmează apoi istoricul renumiiu- 
lui sta! al delegajilor muncitorilor 
şi soldajilor alcătuit cu prilejul gre- 
velor din 1905. Odată cu aceasta, 
şi din inițialiva social-democrajilor 
menșşevici apăru la :i. Fetersbarg 
primul „sial al delegaților munci» 


tori al oraşului Pelersburg“,—cel! 
dinlăiu soviet ay reprezenian! le 
50) lucrători). In Noembrie 1905- 
sovietul area 562 delegeļi care re- 
prezeniau 147 fabrici şi uzine, 34 
aieliere și 16 uniuni profesionale. 

Sovietul avea un organ de exe- 
culie: „Comilelul execuliv”. Era 
deci prololipul organizației bolşe- 
viste de astăzi. Cel dinišiu soviet 
a irālt pulin. Președintele Khrous- 
lalov-Nassar a fos! aresial la 27 
Noembrie 1905, In locul lui fu ales 
Trotsky. Acesta începu să pregă- 
lească răscoala armală și la 2 De- 
cembrie 1905 apare renumitul ma- 
ifesi „Cătră Popor” îndemnindu-! 
să nu plătească birurile, să reluze 
serviciul militar, și să ceară plala 
salariilor în aur. La 3 Decembre 
fol comilelul executiv a fost ares» 
mp Astfel a muri! cel dintălu so- 
viel, 

Bolşevismul —caşi alle mişcări re- 
volulionare rusești, a lrecul prim 
perloada de zeilicare a poporului 
şi mulți social-democrali voiau să 
imprime mișcării socialiste un ca- 
racler religios. După ei, poporul 
e Dumnezeu, orb ca o forță nalu- 
rală. Trebue să | te pleci nu din 
dragoste ori de lenmă, ci să le lo» 
peşti în el, să-i sacrifici personali- 
tatea, roința, cultura, 

Profetul acestei docirine a fost 
Lunatcharski —aclualul comisar al 
poporului la Instrucilunea publică, 
lar Maxim Gorki a lost ăcilo- 
rul el. 

Cartea d-lul gontre! Spiridovitch 
conține biografiile tuturor șefilor 
bolşevismului aclual, 


POLITICĂ 


Ambroise Gott, L'Avenir des 
relollons franco-allemandes, ed. 
Chiron, Paris. 

D. Goil arală că după sfirşilul 
ostilităților, Fraaja ar fi evul pri- 
iejul să iniărenscă şi chiar să con- 
ducă mişcarea domocrală care se 
maniiesia în Qermenia. Dar Fran- 
cezii nu s'au amesiecal în acea 
ară pănă la îacheerea păcii, cind 
clauzele vexatorii și greulalea re- 
parafillor cerule avură ca urmare 
o reinviere a elemenielor najlona- 
lisie care porniră o vie campanie 
anli'franceză, 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE ATI 


Cu toale aceslea astăzi pulerea 
esle în minile moderajilar. Parti- 
dul centrului și social-democraţii 
sini peniru pace şi regimul repu- 
blican. 

Oameni eminenji ca Pr. Foers- 
ter, publicişii ca O. Bernhard, M. 
Harden, M. Cohen sint peniru o a- 
propiere sinceră de Franja. Dar 
această jară nu cunoaşte nici căr- 
țile şi scrierile acestor oameni e- 
minenți, nici că ele determină bu- 
navoința masei lucrălorilor, acest 

zid indesiruclibii al Germaniei 

oi", 


Tabăra opusă se alcălueşie din 
nobili, funcţionari ai regimului ire- 
cul, magnali ai industriei ca H. 
Stinnes. 

Aulorul îşi exprimă cu căldură 
dorința ca parlidele moderale de 
ambele părți ale Rinului să se cu- 
noască mal bine şi să-şi dea mina. 
Alunci rivalilățile din trecut s'ar 
uita într'o frucluoasă colaborare 
economică. 


ŞTIINŢĂ 


E. M. Lemeray, ['6ther ac- 
tuel et ses précurseurs, Gauthier- 
Villars, Paris. 

Fierul fizicienilor, aceaslă mis- 
terioasă substanță cu proprietăți 
contradictorii, a avu! mulle de su- 
ferit în istoria ştilnjelor. Descar- 
tes umple car e cu eler, New- 
ton îl suprimă. Fresnel şi Max- 
well îl readuc, şi 'n veacul al XIX 
elerul lrlumiă. Dar cu Loreniz, 
Einstein şi relalivişiii, el cade din 
nou în ultare. 

D. Lemeray, fiind relativisi, nu 

ea crede in exisienja elerului. 

-sa explică tendința unor savanţi 
de a menținea noțiunea de eter cu 
toale că s'a dovedit atit de nesia- 
bilă în limp, prin aceia că ea a 
prins rădăcini în credinjele ances» 
trale. Pentru a-și demonstra punc- 
tul de vedere, studiază pe scuri in 
cursul vremii, începînd dela filo- 
zofii greci, evoluția conceptelor de 
care se leagă ideia de eter. 


Victor Auger, Les principes 
de l'Analyse chimique, ed. Colin, 
Paris. 

D, Auger expune celace chimis- 
lul trebue să şiie peniru a inje- 
lege şi a perfecjiona analiza chi- 
mică. Mullä vreme analiza în chi- 
mie a fost considerată ca fiind al- 
căluilă numal din reacjiuni şi re- 
jele conventionale. Dar dela lu- 
crarea lui Osiwald asupra Princi- 
plilor analizei chimice. autorii au 
făcul un loc şi peniru noțiunile leo- 
relice elemeniare. În carlea de 
care vorbim, începălorii vor vedea 
legătura care înlănțueşie reacji- 
uni în aparență independenie sau 
care, cileodală, par chiar în con 
trazicere. Praclicienii din vechea 
şcoală vor găsi o expunere a noi- 
lor metode cu care nu sinl încă 
desiu! de obişnuiţi. 

L. de Launay, Traité de géo- 
logie ẹt minéralogie appliquées å 
l'art de l'iogenieur, éd. Baillière, 
Paris. 

Carien aceasta este reproduce- 
rea cursului profesal de autor la 
Scoala de Poduri şi Şosele din Pa- 
ris. Ea are de scop să arale ce 
este şliința geologiei şi să den cu- 
noşiințe generale îndestulăloare 
peniru a pulea consulta cu folos 
lucrări mai amănunțite sau specia- 
lizale. 

La partea întăin se expun ele- 
menie de mineralogie, pettografie, 
paleontologie, straligralie și lec- 
tonică. 

Partea praclicei cuprinde expli- 
cațiuni asupra hărților geologice 

i asupra felului de inlrebuinjare. 
Înir'un capilol intitulat Melaloge- 
nia, autorul arală slarea geolo- 

ică a materialelor celor mai fo- 

osiloare în industrie: mal. de cons- 
trucție, sulf, sare de mare, cărbuni 
şi peirol, loslați, metale. Apoi lrece 
la lucrările publice, arălind că 
esle necesar să se facă un serios 
sludiu geologic înainte de a porni 
la execularea unui protcl ; aceas: 
la ajulă la organizarea melodică 
a muncii ullerioare şi evilă ade- 
sea accidente grave şi greşeli cos- 


tisitoare. 
COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


|. Creangă, Dănilă Prepeleac, Bibl. Pagini alese din Scriitorii 
Romini, No. 90—91, „Cartea Rominească“, Bucureşti, Preţul 2 lei. 

i. Nisipeanu, feligia pentru copii, Edit. Libr. H, Sleinberg et 
Fiu, Bucureşti, Prețul 18 lei. 

Virgil Benişache, legea csupra dreptului proprietarilor re- 
zultind din contractele de Inchiriere şi de arendare, Partea a Il-a, Imp. 
„Independenţa“, Bucureşti. 

Anuarul al [II-lea ol Şcoalei Medii de stat din Hunedoara, anul 
şcolar 1921 -22, Tipografia lui losi! Wachter, Hunedoara, 1922, 

A. Vlahuţă, Dreptate, Edil. „Carlea Rominească“, 1922, Bucu- 
reșii, Prejul 15 lei. 

„Dr. V. Teodoru, Boalole venerico-sifililice, Edil. „Cartea 
Rominească“, 1922, Bucureşti, Preţul 15 lei. 

Mihail Lungeanu, S/Irșituri, Edil. „Cartea Rominească“, 1922, 
Bucureşii, Preţul 16 lei. 

lon Gorun, Robinson În țara romtnească, Edil. „Carlea Romi- 
nească”, 1922, Bucureşti, Preţul 16 lei. 

D. Anhel, Poezii, Edit. „Cartea Rominească“, 1922, București, 
Preţul 20 lei. 

1. Agirbiceanu, /n întuneric (Povestiri şi schițe), Edit. „Car. 
lea Rominească”, 1922, Bucureşii, Prețul 20 lei, 

N. W. Gogol, Taras Bulba, Trad. de L. L. Brinză, „Biblioteca 
Minerva", No. 16—17, 1922, Bucureşti, 2 vol., Prețul 6 lei. 

tvan Turghenev, Poves!iri oinătoreşti, „Biblioteca Minerva“, 
No. 21, 1922, Bucureşti, Preţul 3 lei. 

1. Stavici, Din valurile vieţii, „Biblioteca Minerva”, No. 19, 
1922, Bucureşti, Prețul 3 lei. j 

Concursuri tru premii, „Academia Romină”, 1922, Bucureşti, 

T. A. Bădărău, Furnicile, Edit. „Carlea Rominească”, 1922, 
Bucureşti, Preţul 2 lei. 

P. Ispirescu, Aleodor Imparat, Bibl. „Pagini alese din Scrii: 
torii Romini“, Edit. „Cartea Rominească“, 1922, Bucureșii, Prețul 1 leu. 

P. Dultu. Din isprâoile lui Păcală, Bibl. „Pagini alese din 
Soori Romini*, Edit. „Carlea Rominească", 1922, Bucureşti, Preţul 

G. Rotică, Poezii, Bibl, „Pagini alese din Scrillorii Romini", 
Edit. SORIA Rominească“, 1922, frana li, Prețul i leu 


. Nastase, fasarabia, Bibl.) folositoare“, Edil. 
-Cartea Rominească“, 1922, Bu pOSmoţănle folositoare”, Edi 


© ee 


E> De — > 


s roc TU 
F It ha Li 
BIBLIOGRAFIE 1473 


ONE Ep 


V. Alecsandri, Dridri, Bibl., «Pagini alese din. SEMS Ro- 
mini“, Edil. „Cariea Rominească“, 1922, Bucuresii, Prețul 2 lel 

+ Gr. Oprişan, Lanţuri frinte, Tipografia „Lupta“, 1922, Bucu- 
reşii, Preţul 7 lei. 

Dr. Emil Precup, Dor şi jale, Tip. Dlecezană, 1920, Oherla. 

Teodor P. Păcescu, Evonghelizările neo-protestante şi evan- 
ganizo Orto Edit. Nouei Revisie Bisericeşii, 1922, București, 

re e 

N. Popovschi, Problema Najionalizðrii în Basarabia, Tip. „Lu- 
cealărul“, 1922. Chişinău. 

Dr. Emil! Precup, Anuarul liceului Petru Maior din Gherla, pe 
anul 1921 —922, Tiparul tipografiei Augustin S. Deac, Gherla, 1922. 

Otto Bauer, Novo orientare în Rusia Sooielică, în romineşie 
de Maria Voinea, Edit. Cercul de Siudii C. Dobrogeanu-OGherea, 1922, 
Bucureşti, Prejul 4 lei. 

Dr. Eugen Seleş, Anuarul! al III-lea al liceului de stat Mihail 
Eminescu, Sotu Mare, pe anul 1921—1922, Tip. |. Simon, Salo Mare, 
1 


2. 

Virgili Gabrielescu, Consiliul legislativ permanent, insi. Arte 
Grafice „Samiica“, Cralova, 1922, Prețul 20 lei. 

lon Cheri, Anuarul liceului de băeţi „Al. Papiu Ilarian“ din 
Tîrgu-Mureş. Tip. „Ardealul”, Tirgu-Mures. 

G. Tutoveanu, Balade, lip. „Convorbiri Lilerare*, 1919, Bu- 
cureșii, Preţul 4 lei. 

G. Tutoveanu, Albastru, Birlad, 1918, Preţul 3 lei. 

Anuarul I-iu al Scoalei Medii (civile de fete din Cluj pe 1921 - 922), 
Tipografia Bernaii, Cluj, 1922. S 

Anuarul ii al Şcolii medii p. bãefi şi fete din Satu-Lung Săcele, 
1924 —4922 întocmil de I. Oder, Braşov, 1922. 


„ Adevărul Literar şi Artistie, No. 91; Solidaritatea, No 1-3; 
Rominia Politică, No. 5; Bulelinul de studii și informaţiuni e-cnomieo- 
financiare, No. 7; Buletinul Muncii, No. 1, 2 şi 5; Mercure de France, 
15 Act; Rom?nia Politică, No. 5; Ideea furopeană, No. 99; Résumé 
mensuel des lravaux de la Société des Nalions, No. 7: Arhiva C.F. 
R.. No. 5-6; Sămânălorul, No. 5-8; Rominia Politică, No. 5; Paris- 
Bucureşti, No. 5; Sereni No. !; fzvorašul, No. 9-12; Artele 
frumoase, No. 6; /lusiraţia, No. 7; Şcoala, No. 9 10; Påszľortūz, 
No. 35—34; Lumina, No. 4; Curentul Artelor, No. 10; Slove, No. 4-5; 
Ctmpul No. 16. 


Grânicerul Banatului ; Gazeta Transiivaniel; Dacia; Glasul 
Bucovinei ; Infrăjirea ; Patria: America ; Galajii Noi; Făclia; Unirea 
Poporului ; Foaia Diecezană; Soarele ; Nădejdea ; Primavara; Drum 
Nou. 


Revista Caricaturii 


Caricalurile reproduse, fără să angojeze direclia revisiei, aw 
scopul să dea cetilorului, subt o formă disiraclivă, ecoul preocupări- 
lor care agilă aslăzi lumea. 


Uiciorul la apă... 


— lalā ce-l aşleaplă pe Aliaji, dacă nu se hotărăsc să usureze sêr- 
Cina măgarului german freparețiuni, întrețiverea armulei de ocupalie, 
Deprecierea n.ârcii germane, e!c.]. 

(Der Wahre Jacob). 


Arca lui Noe O partidă lrumoasă 


Noe {Lloyd George) -Dacă ursul 
moscovit nu-i dă pace cocoșului fran- 
cez, o să [iu nevoit să-l arunc peste 
bord: e prea „ancombrani”. 

(După Le Rire) | 


Posed cileva sule de kilograme 
de cartofi şi o arlerio-scieroză des- 
tul de înaintată. Pe deasupra, şiiu şi 
unde se allă asasinii lui Erzberger. 

(Lustige Blaelter) 


Mirajul pelrolului_rusescțişi Iluluriijde 
(lh Travasi) 


Spectrele din Rusia, călră Polacare : 
Alianța de războlu dintre Rusia țaristă și noaple 
Franja. |i-a plăcul mai mul! deci! alianța 
peniru pace dintre Germania și Rusia so- 


vietelor | (Simplicissimus) 


In vilegiatură 


Tabla de Materie 


| 
| 
y VOLUMULUI LI 
H (Anul XIV, Numerele 7, 8 şi 9) 
I. Literatură. 
Bart Jean.— Printesa: Bibia ea > e; o sioi 32% 
Bărgăuanu G.—Vsră . e ps SU 31 
„ —Stogurile de "fin d si 397 
Botez Demostene. — Primăvară, —Presimilri-—Religie 339 
Cazimir Otilia.— mn cring.— Vis alb . 19 
— Lumini şi Umbre . . 345 
Ciofiec Romulus —Amintiri cin Anul Invierii (Ġla- 
suri străine şi graiu de departe) . . A 240 
Codreanu Mihai.—R]siignire . . 227 
Frunză A.— Note şi amintiri din Muntele Athos (so- 
sirea) , dia E De a 71 
Georgescu Sabina. —Fum T 24 
Gorovei Artur.—Din alte vremuri (Neculai Beldi- 
ceanu) . . A A i doara 255 
Meyerink Gustav.— Opalul - E i E E N Je 27 
Murnu G.—Oda | (după Pindar) A i oein 26 4 186 
Nanu N. Alexandru —lnserare . . . .,.,.... 407 
P. Bengescu Hortensia—Singe . . zl mă i 32 
Protopopescu Dragoș.— Poemele odihnei A 54 
« Rosetti Radu.—Amintiri (Un boier mara şi o casă bo- 
ierească dela începutul veacului trecut) . . i61 
«Rosetti Radu.— Amintiri (Un boier mare şi o ast i bo- 
lerească dela începutul veacului trecut) . . s 348 
Sadoveanu Mihail —Hultanul , . ol mA a e 21 
— Grădina Morţii ea ăi îi 392 
Strobl "Hans Karl. —Câlugăriţa rea. . 204 
Teodoreanu O. Al..— Cortina amalia paradoxale) 402 
Zissu L. A..— In slujba celorlalţi . s: 
- - bun aerul pe aici, pe ls domneavoasirā ? VERA a , > A Ps "D ? AN popi O S 22 
- p oli s u ai 
dea e ce Maia II. Studii.—Articole,—Serisori din țară şi din 
Ia ID ASE 17 NORI a E Al a iti a re-an străinătate. 
_Probliema reparatiilor C. N.— Teoria lui Einstein „pe înțelesul tuturor“ . 264 
Crăciun Eugen—Scriso:i Bucureştene («...Mutăm Ca- 
pitala ?...— Bucureştenii şi gazetele. —Candide, fiio- 
zo! naţional. - Motive pro şi contra. —Asigurări pen- 
i tru Braşoveni.—Râminem Capitală!) . . . 426 
A Iliescu Lazăr, dr..— Tendinţe ale politicei economice 
f mondiale > deta Versailles si ES e- 
conomic) Ra a ra e i A ve pe 85 


Ei bine, da! Trom lăcul o perel în postav, dar asta nu în- 


scanat să mă pui să-|l plătesc ioată casa 


“Lusilaa Hioaliari 


Iliescu Lazăr, dr..— Tendinţe ale politicei economice 
orei ză (Rusia şi lupta pentru supremaţia econo- 
e a e ee ea lea. 0 ne da 

Pallade T. G..—Efectele votului universal in Ro- 
SIR i e ai pi O E T E EN E a T aie 

Protopopescu Dragoş. — Scrisori din Londra (Aspecte 
de atacă comparată. Folklor englz:z şi folklor 
DOR) < > e seara e ae E A RR 

Protopopescu Dragoş—Studii engleze (Un părinte 
al criticismului englez: John Dryden) . . . ... 

Protopopescu Dragoş—Swdii engleze (Un părinte 
al criticismului englez: John Dryden). . ... . 

Ralea D. Mihai.—Scrisori din Germania . . . 


S. tr i carnetul unui solitar („Viziunea lui Bà- 
Done) ye e mia cre alta vi i ANa 
S. C..—Din carnetul unui solitar (Suveranitatea na- 
țională şi Constituanta) . . . . . . . . . . 
Savul Gheorghe.—Scrisoarea a treia (starea de fapt 
şi de drept aevaluăriiestetice) . . .. . . . 
Slavici [—Eminescu la Bucureşti  .. . . . . 
Suchianu I. D..— Doctrina financiarului public şi doc- 
trina financiarului privat (Consolidarea bonuriior 
de tezaur.—Proectul d-lui Aristide Blank) . . 


III. Note pe marginea cărţilor 
Savul Gh.—Dr. Gawril |. Kazarow: „Beiträge zur 


Kulturgeschichte der Thraker* . .. . . 
Toptrecanu G.—Curiozităţi poetice . . . . . « 
IV. Cronici 


Filotti Eugen.—Cronica externă . . . . . . 
E în > (Criza germană) . 
Grimod Jean.- Cronica literară (Literatura japoneză 
în epoca clasică) . . . Say LS 


V. Miscellanea 


MUF MEN a oa leioa e e ce e 
Sd. M..— Moartea lui Andreiu Birseanu . . . 
Sd. M.—ţ Mihal Lupescu . .... e 


VI. Recenzii 


Adès A. și Josipovici A..—Le livre de Goha le sim- 
1 ple Cora Irineu . - >» -. . . Li - - . La - 
- 7 ean — jurna de bord (M. Sd.) . e e a e 


— sih 


Ca n 3 


Toad 


Beza M..—Din Anglia (0. B.) . . BE > . - . . 
Bogdan-Duicå G. — Viaţa şi opera întăiului ţărânist 
romin. lon lonescu dela Brad (M. Jacotă) 4 . . 
Cancel P—Despre Rumin şi despre unele probleme 
lexicale vechi slavo-romine (|. Șiadbei) . . 
Caragiale L. 1.—Versuri (G. Ibrăileanu) 
Celtus—La France à Gênes (George Strat) . b 
ji og B..— Imagini şi cărţi din Franţa (Octav 
rsa Aa Prof. dr.i-—Aminiri (G. L) a OE RE 
arvau ngel.—L'Es - 
pi), A p E A Av die iei preia 
recup Emil, dr..—Viaţa şi "Creangă 
B. qone) A -a o s zR A pir Antreu 
eligis Eugen —Umanitarismul şi i iala inte- 
lectualilor (Octav Botez). . şi EVNER pei 
Scraba D. G.—lon Heliade Rădulescu, Inceputurile 
filozofiei şi sociologiei romîne (|. Şiadbei) . . . 
Strat Z. Georges—La rôle du Consommateur dans 
l'économie moderne (Octav BOW a a a 
Theodorian-Carada Marin. — Eugeniu Carada (G. L) 
Thibaudet Albert— 1l La vie de Maurice Barrès 
P iig Botez) . E TOE- 1 
rban Jarnic loan, dr..— Sezători Î de pe 
muntele Sion dia A $) rea a mpi 


. . 


VII. Revista Revistelor 


Auriant.— Formarea naţiunii egiptene (Mercure de 
ENOS a i a i cea e ea a. 
Barker Granvilie — Problema teatrului în A 
Da etipacy „Centru II SI ilie 20 A ngii K e 
eaunier André—intiuența germană În . A 
vue des Deux Mondes)” Si A- x ja le 
Berthelot Daniel—Viaţa unui savant: Gabriel Lipp- 
mann (Revue des Deux Mondes). ...., 
Bouchot —China suverană (Mercure de France) . . 
Budde Eugen.—Reflexiuni asupra socializării (Deut- 
oz a aha AIE APUNE SASI 7 cai AO I Ca NIC bec ac 
Dibelius Wilhelm —O nouă biografie a lui Shakes- 

eare (Deutsche Revue). . . . . . 
„Est şi Vesi“ de Rabindranath Tagore . . . . 
Ghibânescu Gh..—Catastihul vămilor Moldovei ( 1765) 
ai CAINII e AO De e poe cet 
Ghibânescu Gh. şi Costăchescu M..—Preţuri de al- 
SR E a l I 1 ar E 
Gignoux i. C.—Imprumutul Internaţional şi datoriile 
interaliate (Mercure de France) . . . .. . 


. . - 


Gorki Maxim.—Intelectualli şi ceia rusă mai Ne 
Réconstruction de 

.  Gorozvev.—Motiyele de stabilitate ale puterii sovie- | 

l re (MORIRA lie ae balet S 

Hamlet redivivus . . . . Lă . . . 

Hone M. J-- Poezia lui Thomas Hardy (The London 


 Mercu my) P . . - . . . +. . Lă 
«lon parii Mă Tradiţii l 
Kepes, i Maynard John.— Rusia (La Réconstruction 


fleri sada t Maurice. Ideile lui Frank Vanderiip 
(Revue des as areal A A 
„Liga dramatică b “ şi „Expoziţia de artă dra- 


Paltologue Pacepa SĂ parilor în timpul Mares- 
- lui Ràzboiu. me rara lui A Thomas „aaa 


nepel Ludv vire asupra” Conferinţei dela 
9 pe ate O priyire asupra” 
Revue Economique sri perete liniile Ua şi 
neg i: 


Rivière Ji — Pericolele unei polici consequente 


ela ye ea d despre laşii din 1807 


(lon Niculce) 

The Timea Literary Supplement: —H, "de Regnier în 
critica englez 

me Acea pete Supptement.— Shakespeare ta 


„ The London Mercury.— Centenarul lui Shelley a SA 
Thibaudet Albert.—Germanismul în Franța . i 
Te — Eaghail mari apăraţi împotriva posteri- 
Times Literary S Sup plement— Poporul e englez jude- 
Wetzel Franz—Problema bavareză (Deuische Rund- ; 


schau 
Wo fgang Heine. Dreptul la grevă ‘(Sozialistische í 


, VIII. Mişcarea intelectuală în străinătate 154, 315,467 
1X. Bibiografie . . . . . . + . » + 159, 319,472 

g pr 

X. Revista Caricaturi . . . o <5 eo |