Viata Rom. (R.), 1922, 14.1

IUII] 2204278 


Viaţa Romincască 


Revistă literară și științitică 


VOLUMUL XLIX 
ANUL XIV 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 
„VIAŢA ROMÎNEASCĂ.* 
1922 


inta ane Fără graiu 


`y 


- se Alu dă (Roman) 
i ý 5 JUL 1094 : In locul meu de naștere—gubernia Voliniei—in acea parte 
În dada caoeaze aa oaan a el, unde prelungirile Carpaţilor trec în şesurile miâştinoase 


terne un şes mare, acoperii în întregime cu holde, care spre 
orizont trec în liniile albastre ale pădurilor, cîte s'au mai pâs- 
trat încă. Peici-pecolo, mai ales subt razele soarelui în apu- 
nere, strălucesc lacuri întinse, lar printre acestea şerpuesc 
nişte riuleţe subțiri, care pe timpul verilor se usucă, 

Meleaguri liniştite, pașnice, chiar destul de somnoroase, 

rul samănă mai mult a sat, decit a tirg, dar odinioară 
a cunoscut şi el zile, —dacă nu mai bune, — dar cel puțin nu 
aşa de somnoroase. Pe tăpșan s'au mai păstrat încă urmele 
unor săpături de tranșee, iar deasupra lor se leagănă azi iarba, 
al cărei foşnet păstorul caută să-l redea cu trişca lui nemeg- 
teşugită, pecînd turma obştiei paşte liniştit în umbra gropilor, 
pe jumătate năruite. 

Nu departe de acest pagor deasupra riulețului încolă- 
cit, stătea, —sau poate mai stă încă şi acuma, —un mic cătun, 
Riuleţul, din pricina loziċi, care-i acoperea din belşug malurile, 
a căpătat numele de Lozova ; dela rluleţ cătunul se numi Lo- 
zişti, iar dela cătun locuitorii se numesc şi ei cu toţii—Loziş- 
teni. Apoi, pentru a se deosebi mal bine unii de alţii, Lozig- 
tenii mai adăugau la numele lor comun — și cite o poreclă: de 
aici—paseri şi fiare loziștene ; pe unul Îl numeau P corniţă, pe 
altul Roată, pe un al treilea chiar Cărămb... 

„E greu de spus, cind s'a așezat acest cătun chiar subt coasta 
tirguşorului. Desigur încă pe vremurile, cind deasupra şanțu= 
rilor se vedeau încă tunuri, iar tunarii se schimbau într'una: 
cind stăteau cu fitiluri Leşii, îmbrăcaţi în contuşii lor împestri- 
taţi, iar Cazacii şi golânimea ridicau praf de jurimprejur, nă- 


TA OA — 


ras din toate părţile... ; cînd, din contra, trăgeau 
probat A iar asupra tranşeelor se aruncau cetele de 
Lesi. Se mai spunea, că Loziştenii au fost odată cazaci trecuți 
în poe şi că primiseră fel de fel de privilegii dela caii le- 
şti. Se spunea ooa cum că ar fi fost hărăziți cîndva, şi nu 
u boeria... 
ii rca Ag a s'au uitat demult, Pela anii şaizeci a mu- 
rit bătrinul, de o sută de ani, Lozinschi Șuleac, In anii rar 
urmă acesta nu mai vorbea cu nimeni, ci numal se ruga lu 
Dumnezeu cu glas tare, sau celea biblia slavonească. Dar lu- 
mea încă ţinea minte, cum povestea el despre vremurile de o- 
dinioarž, despre Zaporojie, despre Haidamaci, şi cum trecea el 
Dniprul, de năvâlea apoi cu tovarășii săi peste Hliebno şi Cle- 
van, şi cum Haidamacii, împresuraţi într'o casă, cuprinsă de 
flăcări, împuşcară din ferestre, până cînd începură a le crăpa 
ochii de fierbinţeală, şi ploştile cu praf li se aprindeau singure, 
ŞI bătrinul fulgera din ochii lui stinşi, dar sălbateci, şi spunea: 
„He-he! A fost odată şi vremea noastră. . Eram şi noi slo- 
bozi!..* lar Loziştenii,—acuma al treilea, sau al patrulea rind 
de oameni, — ascultau aceste povestiri, îşi faceau cruce şi zi- 
ceau: „ba mai bine să ne ferească Dumnezeu l3. i 
in cît îi priveşte pe ei, demult şi-au îngropat toate privi- 
legiile subt arăturile lor, şi trăiau acuma lingă marginea iir- 
şorului, nici ţărani, nici tirgoveţi. Vorbeau parcă ruseşte, 
ne intrun graiu volinian deosebit, cu amestec de cuvinte le- 
şeşti şi ruseşti ; țineau de credința greco-uniată, dar mal apoi, 
după oarecare încurcături, fură alăturaţi de enoria pravoslav- 
nică, iar bisericuţa veche fu închisă şi cu încetul începu a se 
dărima... Arau pâmintul, umblau în sarici albe ori sure, cu 
brie albastre sau roşii; purtau pantaloni largi, şi căciuli de 
oae. ŞI, măcar că erau poate mat săraci decit vecinii lor, 
dar o slabă amintire despre un trecut oarecare mai bun, tot 
mai ţinea încă subt streşinele de pae ale caselor din Lozişti. 
Umblau Loziştenii mal curaţi decit ţăranii, cunoşteau mai toţi 
slova bisericească, şi le mergea vorba, că se ţin prea mindri. 
Ce e drept, un străin cu mare greutate ar fi putut băga de 
samă aceasta, căci ori de cite ori se întilneau cu boerii, sau 
cu oamenii stăpinirii, cîrneau şi ei din drum cu aceiaşi grabă, 
se plecau şi ei tot aşa de adinc, sărutau şi ei uneori cu sme- 
renie minile boere;ti, Şi cu toate astea, era ceva la mijloc, 
şi lumea cunoscătoare băga de samă acel ceva. Despre Lo- 
zişteni se spunea, că-şi aduc amini- despre ceva, că au 
în mintea lor ceva, că-s nemulţumiţi de ceva. Inadevăr, cînd 
îi întiineai şi-i Întrebai, ca de obiceiu: „cum o mai duceţi“, sau 
„Cum vă ajută Dumnezeu”, Loziştenii, înloc de „slava Domnu- 
lui“, dădeau numal din mină şi ziceau: 
„D'apoi asta-i viaţă ?“ Sau: „trăim ca bobul de lingă 
drum”. lar alţii, mai îndrăzneţi, se puneau pe înşirat uneori 
nişte lucruri, pe care nici nu-ţi mai venea să le asculţi. Mai 


PĂRĂ CRAIU 7 


aveau pe lingă toate şi o judecată lungă cu un moşier vecin, 
pentru nişte pămint—pentru un cinș; *—o pierdură, apoi nu 
se ştie cum s'a făcut, că moştenitorul boerului a dat îndărăt... 
Se spunea, că după asta Loziştenii au devenit şi mai „mindri“, 
cu toate că mai mulţumiţi tot nu se arătau, 

Apoi nicăeri nu erau mai bine primiţi călătorii, care pu- 
teau povesti cite ceva despre lumea cea largă a lui Dumnezeu... 


I 


Și iaca aşa trâia în Loziştii lui şi un oarecare Osip Lo- 
zinschi : trăia adică, la drept vorbind, nu grozav. Pâmint 
avea puţin, arenda era grea, gospodăria scădea. Era acuma 
însurat, dar copii m'avea, şi nu odată se gindea, că copiii, cînd 
îi va avea, au s'o ducă tot aşa de rău, sau şi mal rău. „O- 
mul, cît e tinăr, spunea el deobiceiu, şi cit nu-i ţipă copiii la 
spate,—atunci să caute el, unde i s'a rătăcit norocul“, 

Nu era nici cel dintâiu, nici cei din urmă dintre acela 
care, luîndu-şi rămas bun dela rude şi dela vecini, şi-a luat, - 
cum se zice, tălpăşiţa şi a plecat să-şi caute norotul, să mun- 
cească, să lupte cu amarul nevoilor şi să minince pîinea a- 
mară din cuptor străin, printre străini. Nu puţini dintre aceşti 
oameni neastimpăraţi plecau şi din Lozigti ; plecau şi cite unul, 
şi cite doi, lar odată—o grămadă întreagă, luindu-se după un 
şmecher de agent ncam|, şi strecurindu-se peste graniţă noap- 
tea. Numai că toață treaba se sfirşea cu nimic, sau şi mai 
rău. Se întorceau, care rupt şi flâmind, care dus de Nemți cu 
funia până la graniţă ; care se şi prăpădea fără ştire, ră'ăcin- 
du-se cine ştie unde prin lumea cea largă a lul Dumnezeu, ca 
un ac într'un car cu fin. 

Lozinschi Osip lu, pare-se, încă cel dintălu, care s'a gă- 
Sit, nu s'a pierdut, Era om, pe cit se vede, cu cap: nu dintre 
cei care se pierd, ci din cei care mai scotşi pe alții la drum. 
Oricum, peste vr'un an-doi, sau poate mai mult, sosi la Lo- 
zişti o scrisoare cu o marcă mare roșiatică, cum până la acea 
vreme, prin acele locuri nu se mal văzuse încă, Multă mirare 
a stirnit scrisoarea aceia; au cetit-o şi au răscetit-o la voloste, 
şi pisarul, şi învățătorul, şi preotul, şi altă lume mai de samă, — 
toți chi au avut curiozitatea; iar la urma urmelor au chemat 
totuşi pe Lozinscaia şi l-au dat scrisoarea, -într'un plic rupt, 
pe care numele îi era scris totuşi foarte lămurit: Caterina Lo- 
zinscala, femeia lui Josif Hiuba, la Lozişti. 

Scrisoarea era dela bârbatu-său, din America, din guber- 
nia Mianesot, dar din ce uiezd şi sat, acuma e greu de spus, 
fiindcă... Dealtfel asta se va vedea mai încolo. 

În scrisoare era scris, că Lozinschi, slavă Domnnnlni, e 
bine şi sânătos, lucrează la o „farmâ* şi că, dacă-l ajută Dum- 


* Proprielale embaticară. N. Trad. 


8 VIAŢA -MOMbASCĂ _ 


-a alutat pănă aici, nădăjdueşte să ajungă şi el 
stăp în cum a, Ir ca lucrător stă mai bine acolo, decit un 
ar : şi că-i libertate mare prin acele părţi. 
gospodar din Lozişti; şi € mea 
Pămint destul, vacile dau cite o vadră de mpe aomu ara) 
iar caii sînt cît tauri. Omul cu cap şi cu braţe e prefu A 
chiar pe dinsul, pe Loziuschi Osip, i-au întrebat ma! dâun ri 
cine vrea ei să aleagă de preşedinte, mai mare peste toat 
mă ŞI nici dinsul, Lozinschi, n'a votat mai rău decit alţii ; 
şi cu foaie că, la drept vorbind, lucrurile n'au eşit aşa, cum 
au vrut ei cu stâpînul lor, dar tot i-a plăcut că, oricum, a fost 
întrebat şi el cu oamenii. Intr'un cuvint, e libertate şi e foarte 
bine. Numai că lui Lozinschi ii e foarte dor de nevastă, şi 
de acela a căutat să muncească foarte mult, lar cei dintăiu 
bani i-a dat pentru tichet, —-pe care i-l şi trimite în această 
scrisoare. lar tichetul e acea hirtiuță albastră, care trebue pă- 
zit4 ca lumina ochilor. Pe ea e făcută o maşină cu vagoane 
şi un vapor. Asta înseamnă, că cu acest bileţei, pe dinsa, pe 
Lozinscala, au s'o ducă fără plată, şi pe uscat şi pe apă,—nu- 
mai să ajungă ea la oraşul nemţesc, Hamburg. lar pentru ce- 
jelalte cheliueli să vinză casa, vaca şi avutul. 

Pecind Lozinscaia cetea scrisoarea, oamenii se uitau la dinsa 
şi-şi ziceau, că ulte cum un fleac de hirtiuță are atita putere, că 
te duce pănă la marginea lumii, şi plată nu-ţi cere ricăeri! Ei, 
dar se înţelege, îşi dadeau samă cu toţii, că hirtiuţa trebue să-l 
fi costat pe Osip Lozinschi bani şi bani. Care va să zică, nu 
degeaba a plecat Lozinschi prin lume, şi că pe lumea asta, cînd 
ii căuta bine, omul tot işi găseşte el norocul lui... 

Şi fiecare se gindea : ce bine ar fi, dacă şi eu... Chiar pi- 
sarul (tot din Lozova de felul lui) nu dintr'odată dădu femeii scri- 
soarea și biletul, ci le ținu o săptămină întreagă, gìndindu-se : 
mucrea e proastă, iar cu scrisoarea asta un om deştept ar putea 
să vază şi America, să-şi caute şi norocul pe acolo... Dar pe 
bilet, deşi nu cu slova noastră, era scris foarte lămurit: missis 
Katharina loseph Lozinsky—Oglobea. losif Oglobea, —asta încă 
n'ar fi mare lucru, dar Katharina — lămurit lucru, că-i femee; a- 
poi chiar missis trebue să fi insemnind muere. Intr'un cuvint, 
chiar în clipa din urmă pisarul, deşi parcă tot ofta şi privea u- 
rit scoţind din saltar biletul, pe care il pusese mal la o parte,— 
dar tot l-a dat. Lozinscaia l-a luat, s'a aşezat pe o bancă şi a 
inceput să plingă amar. 

Se înțelege, de scrisoare era ea bucuroasă, dar omul plinge 
doar şi de bucurie. Apoi, oricum, avea să părăsească şi satul, 
şi rude, şi vecini, Apoi trebue să spunem că Lozinscaia era fe- 
mee tinără şi, cum se zice, împlinită. Fără bărbat cite nui se 
pot întimpla unei femei ? Ba de cita ori n'a oprit-o în cale chiar 
pisarul, iar la spovedanie trebuia să mărturisească chiar, că n'o 
lăsa în pace nici „Dușmanul“. Cind şi cind numai ce-ţi şopteşte 
cineva la ureche, că Osip Lozinschi e departe, că nimeni încă 
din nişte ţări aşa de indepărtate la Lozişti nu s'a întors, că poate 


-e Vii orau 9 


1: |] 

corbii au imprăştiat vesel kra Sons ei în vr'o pustietate înde- 
părtată, iar ea îşi risipeşte zadarnic anii tinereţii : nici fată, nici 
văduvă, nici femee cu bărbat. Adevărat, Lozinscaia era femee 
cuminte şi cu greu putea fi ispitită, dar cind veni scrisoarea, se 
văzu, că inima nu-i e la log; deodată îi năvăliră în suflet şi bu- 
curia de azi, şi amărăciuneăziin trecut, şi toate gindurile pline 
de păcate ale tinereţii, şi nopţile nedormite, cu visurile lor 
fierbinți, Intr'un cuvînt, a căzu leşinată, şi a trebuit s'o 
ducă acasă, pe braţe, fratele ei bun, Mateiu Lozinschi, după po- 
reclă Oişte. 

Şi începu vorba prin sat: că Osip Lozinschi sa îmbogăţit 
în America, că a ajuns om de samă până la atita, incit e intre- 
bat acuma, cine să se aleagă preşedinte... Incepură băeţii mai 
tineri să zăbovească mai des pe la circiumă: beau bere şi med, 
trag din lulele, stau pănă pe după miezul nopţii, fac gălăgie, 
sfătuesc şi se laudă. De le asculta cineva vorba, ar fi crezut, 
că nu mai rămîne la Lozişti pănă la Crăciun un singur om tînăr... 

Dacă pănă şi pe Osip l-au întrebat, pe cine vrea el de preşedinte, 
apoi unde n'au să ajungă alţii, care-s mai ceva decit Osip t.. 
Fiindcă acolo e libertate! 

Libertate! Această vorbă destul de des se rostea în circiuma 
evreului Șlema, care asculta liniştit de după tejghea. La drept 
vorbind, nu oricine dintre Lozişteni înţelegea bine, ce însamnă 
vorba asia. Dar ea parcă luneca mal uşor pe limbă, şi răsuna 
într'insa ceva, de parcă simțea omul, că a mai crescut, şi 
parcă aducea aminte de ceva nmelămurit, dar plăcut... Ceva 
despre care prin acele locuri bătrinii parcă ştiuseră odată, iar 
copiii lor se prefac uneori, că înțeleg şi ei.. 

Dar cite nu flecăreşte omul ! Au vorbit, au făcut gălăgie 
şi au lăsat-o moartă... r s'au găsit dol și dintre aceia, cărora 
nu le place să vorbească în vint... S'au gindit, s'au stâtuit la 
o parte între ei şi s'au pus să-și vinză casele şi pămintul. Nici 
nu prea aveau dealtfel ce vinde, iar cînd totul a fost gata, au 
şi spus-o : mergem şi noi la Osip cu Lozinscaia, ca să nu se 
piarză siugură pe drum. 

Unul ii era rudă deaproape: era chiar fratele ei, Mateiu 
Oişte, strănepotul de singe al lui Lozinschi Şuleac, fost haida- 
mac, om de o statură uriaşă, lat în umeri mai de un stinjen, cu 
minile—cit nişte greble, cu capu-i balan şi părul creț—cit un cea- 
un : adevărat urs din Puşcea! Se spunea, că la faţă ar fi să- 
mânat cu bunicu-său. Numai ochii şi inima îi erau ca de copil. 
Insurat încă nu era, casă avea proastă, iar mogie—atita, că, de 
s'ar fi culcat un om aşa de uriaş deacurmezişul stoarel lui de 
pămint, ar fi ajuns cu picioarele pe locul altuia. Vorbea puţin, 
ridea rar. Avea o biblie veche dela bunicu-său, pe care ii plăcea s'o 
cetească,—şi adesea cădea pe ginduri, ruşinos şi mihnit. In Lo- 
zişti ma fost socotit de deştept niciodată ; şi flăcăii adesea îşi 
băteau joc de el, poate fiindcă,—cu toată puterea lui neobicinu- 
Mă,—nu-i plăcea să se bată, 


10, VIAŢA ROMINEASCĂ j 


Avea un bun prietin, pe Ivan Lozinschi Dima—om cu to- 
tul de alt soiu: mărunt, fără putere, dar vesel, vorbăreţ şi as- 
cuțit la minte. Dima «ra uscăţiv, guraliv, violu, păru-i din cap 
—ca peria ; ochii — neastimparaţi şi strălucitor; limba—lute şi 
gata la răspuns; mustăţi avea lungi, căzăceşti, lăsate în jos. 
Nimeni nu-l socotea prost, şi nu se lăsa nici el pe jos. Dar cind 
înțepa pe vr'o unul cu vorba, căuta totdeauna să se ţină mai pe 
aproape de Mateiu, căci braţul îl avea slab şi la bătae nu ținea. 

Cind se atlă în Lozişti că şi aceşti doi sint gata de ple- 
care în America, nimănula nu-i fu parcă pe plac, . 

— Dar unde ești tu în stare, bre Mateiu, — ti spuneau prie- 
tini! —să te duci tu de aici ìn aşa depărtare ? Tu eşti prost, 
şi Ivan slab; d'apoi acolo, in America, pe voi au să vă da în 

icioare tele. è 
E rău tot flecăriţi; cum o da D-zeu. Eu am să mă 
țin de soră-mea şi de Dima. 

Şi au şi plecat toţi la un drum aşa de îndepărtat... Nu face 
să mai înşirăm, cum au trecut graniţa, cum au trecut prin ţara 
nemţească ; lucrul nu-i aşa de greu. Apoi în Prusia se găsesc 
mulţi şi de ai noştri, care iți puteau arăta, cum ai să faci pe drum, 
Destul să spunem, că au ajuns la Hamburg şi că, luindu-şi bu- 
clucurile, plecară fără multă bătae de cap spre riu, la debarca- 
der, ca să afle deacolo, cînd trebue să meargă mai departe. 

lar Hamburgul, oraş nemțesc, stă pe o apă mare, nu de- 
parte de marea, iar de aci corăbiile pleacă în toate părţile. lată 
că văd Loziştenii noştri intr'un loc, pe mal, —o mulţime nespusă: 
aleargă din toate părțile, se grăbesc şi se ghiontesc, de se pare 
omul —un butuc pe drumul mare. lar de pe mal, dela debarca- 
der două vaporaşe duc şi duc lume, spre o corabie; fiindcă co- 
răbiile, care umblă pe ocean, stau la mijloc,—mai depărtişor,— 
unde-i locul mai adinc. Văd Loziştenii, că corabia aceia scoate 
fum, iar vaporaşele mereu se apropie de ea. Aruncă în ea lume, 
cufere, buccele şi geamantane, şi îndată—indărăt la debarcader, 
şi iar se încarcă, iar duc. 

ȘI lată că Ivan Dimă, după ce se uită bine la toate astea, 
înţelese cel dintăiu, 

— Dar şiiţi voi ce,—zice: asta trebue să fie corabia pen- 
tru America, fiindcă-i foarte mare. Am nemerit întocmal. Ma- 
teiu, hai să ne facem drum şi noi Înainte, 

Au pus femeia cu biletul înaintea lor şi au început s'o 
impingă prin mulţime. Ajunseră până la marginea debarcaderu- 
iui, cind colo—primeau, pe cit se vede, tocmai pe cei rămaşi 
mai în urmă. Doamne, ce mal ferbere! ȘI pling, şi ţipă, şi rid, 
şi se îmbrăţişează, şi se înjură, şi fiifie din batistă. Și rari fețe 
nu erau mişcate, şi în rari ochi nu străluceau lacrâmile despăr- 
țirii... lar jurimprejur — numai limbă străină ; un graiu necunos- 
cut îţi loveşte auzul,—neinţeles, sălbatec, caşi valurile, care arun- 
cau spuma pe subt picioarele lor. Şi se invirtiră capetele Loziş- 
tenilor noştri, li se bătură inimile; cu ochii întipţi tot înainte, 


FĂRĂ GRAIU ti 


căutau să nu rămie cumva de ceilalți, să nu fie lăsaţi cumva in 
această bătrină Europă, unde sau născut şi şi-au trăit o jumă- 
tate din viaţă... 

Mateiu Lozinschi fără greutate crol drum pentru toţi, şi 
peste două minute Lozinscaia stătea cu cufărul el lingă punte, 
tinind in mină biletul. lar vaporul şueră de dovă ori jalnic şi 
subțirel, şi fumul negru pulni din lui, în văzduhul umed: 
se cunoştea că vrea să plece în Şi pe cind Loziştenii se 
uitau în toate părţile, răsună şi o a treia şuerătură, şi ceva clo- 
coti cu atita putere subt picioarele lor, incit ai noştri tresăriră, 
şi fără voia lor, se dădură indărăt, lar în timpul acesta un 
neamţ uriaş, cu ochii holbaţi şi plin de năduşeală, care se fră- 
minta mai mult decit toți pe debarcader, zări pe Lozinscaia, Ti 
inhájä biletul, îl privi, i-l puse în 'mină,—şi m'apucară Loziştenii 
să prindă de veste, cind, —şi femeia, şi bocceaua ei se aflau pe 
vaporaş. lar în timpul ăsta alţi doi mateloţi lzbiră puntea deo- 
dată, dădură fos pe Dima, împinseră îndărăt pe Mateiu—şi tra- 
seră puntea la debarcader. Se puseră Loziştenii noştri, pe capul 
Neamţului celui înalt. 

— Pie-ţi frică de Dumnezeu, omule | — strigă Dima. E doar 
buna noastră soră, nol vrem să plecăm împreună. 

Dima a întrebuințat o şmecherie, se înţelege, numindu-se şi 
pe dinsul bun frate cu Lozinscaia; dar unde dracu mai e sșme- 
cheria, cind Neamţul nu înţelege o vorbă! lar vaporul a şi in- 
ceput a se mişca, iar Caterina de colo—pe bocete: de i se auzea 
glasul până şi dintre atitea glasuri nemțeşti. Băgară Loziştenii 
minile prin buzunare, scoaseră ciţi bani aveau, îi strinseră în 
palmă, şi incepu Mateiu să lucreze din nou cu coatele. Eşiră iar 
inainte, de unde să poată sări In vapor, şi arătară Neamţului 
banii, ca să nu creadă, că vor să plece tustrei cu un singur bi- 
let femeesc, Dima alese chiar o mică monedă, o bâgă încetişor 
Neamţului în mină. După ce i-o băgă, îi mai strinse şi mîna, ca 
să nu cadă moneda,—şi»i arătă vaporaşul şi femeia, care acuma 
începuse să-şi piardă vocea de spaimă şi de plins... 

N'a eşit nimic. Neamţul, ce e drept, moneda n'a aruncat-o 

a zis chiar ceva cu destulă bunăvoință, dar cind prietinii nog- 

făcură un pas îindărăt, ca să-şi facă vint, să se arunce pe 
vapor, —Neamţul făcu dinjochi celor doi mateloţi; iar aceştia e- 
rau oameni, se vede, depriaiii ji luară în primire aşa de bine pe 
amindoi Loziştenii, că de sărit n'a mai fost nici vorbă. 

— Mateiu, Mateiu,—apucă să strige Dima,—ia încearcă cu 
ei cum ştii tu! Tocmai acum e nevoe! Dar în clipa asta se 
pomeniră aruncaţi amindoi cit colo, şi Dima se rostogoli cu pi- 
cioarele în sus. 

Cind se ridică, vaporaşul luneca deja, apucind-o dealungul 
debarcaderului. Se înviriiră roţile, scăldind debarcaderul cu stropi 
tulburi, o coadă de fum atinse fețele mulţimii înghesuite, apoi 
trecu faţa scăldată de lacrimi a L.ozinscăi speriate, şi păste o mi- 
nută—între debarcader şi vapor rămase o diră de apă invălmă- 


12 VIATA ROMINEASCĂ 


rbure, de vr'o doi-trei stinjeni. Roţile se puseră pe lo- 
ke dia se lungi la vr'o douäzeci-treizeci de stinjeni, iar va- 
poraşul incepu a se micşora, fugind prin văzduhul umed, subt 
un cer tulbure, pe riu! tulbure... ta 

Loziştenii priveau cu gurile câscate, cum vaporaşul s'a a- 
propiat de corabia cea uriaşă, cum s'a întins ceva depe dinsul, 
spre corabie, întocmai ca o nuelușă subțire, pe care, ca nişte 
turnici, începură a se mişca oameni și lucruri. Apol corabia rā- 
bufni şi ea un fum negru, mugi cu glas adinc şi răsunător, ca 
un buhalu uriaş într'o clireada de vaci, şi plecă încet pe riu, 
printre vasele mărunte, care stăteau pedelături, sau se dădeau 
iute la o parte, 

Loziştenii abia Işi ținură lacrămile, petrecînd cu ochii această 
namilă, care le lua de subt nas, spre America îndepârtată, pe 
biata femee, 

Mulțimea începu a se imprăştia, iar neamțul cel înalt îşi 
ridică pâlăria-l rotundă, îşi şterse cu o batistă faţa inăduşită, se 
apropie de lozişteni şi zimbi minzeşte, întinzind lui Mateiu Oişte 
laba. Nu era om, se vede, care să poarte supărare. Cind în- 
ghesuiala şi imbulzeala depe debarcader se stirşiră, Neamţul se 
lăsă de apucăturile lui şi vru, pe cit se vede, să mulțumească 
Loziştenilor pentru dar. 

— Ei, vezi ?—zise Dima.— Acuma vezi ? — zici bună ziua, 
ca un om de treabă, dar ia gindeşte-te, ce ai făcut cu noi: a 
plecat soră-mea singură. Du-te dracului! Dima scuipă cu su- 
părare şi intoarse Neamţului spatele. 

lar corabia era acuma cit colo, mai lăsă fum, tot mai pu- 
ţin, tot mai departe, apoi nu puteai să deosebeşti printre alte 
vase, —ba încă şi prin ceaţă,—nu numai pe Lozinscala, dar nici 
corabia. Parcă îi gidili ceva în git pe amindoi. 

— Ce cine de om ești l—zise Mateiu Oişte cătră Neamţ. 

— Atita rău, cit te înțelege, —îl intrerupse Dima necajit. 
Dacă-i trăgeai una bună la vreme, cum iți spuneam eu, poate 
că acuma eram pe vapor. Apoi deacolo, oricum, nu ne aruncau 
ei in apă! Mai ales, că era să fie sora cu biletul! 

— Cine ştie, —răspunse Mateiu, scărpinindu-se in ceafă. Ii 
spun drept, de tras omului una bună, nu-i treabă grea; decit, 
m'am văzut în viața mea, să iasă de aici vr'un lucru de seamă. 
N'om fi brodit-o nici noi bine, crede-mă ce-ţi spun. Treaba ta 
eră să te pricepi, fiindcă tu treci drept om cu cap. 

Cum se intimplă adesea, prietinii căutau să dea vina unul 
pe altul. Dima zice: trebuia să dregi treaba cu pumnul ; Mateiu 
dă vina pe capul lui Dima. lar Neamţul tot stă şi dă din cap 
prietineşte la amindoi... 

Apoi Neamţul coase moneda, pe care |-o băgase în mină 
Dima, şi o arată Loziştenilor. Se vede, tot i-a mai rămas ruşine 
acestul om: n'a vrut să ia banii degeaba, îşi dădu o sfirlă peste: 
legătoarea dela git şi zise: „$naps” ; arătă apoi cu mina spre 


PĂRĂ GRAU . 13 


o circiumă. „Șnaps*“ : asta se ştie in toate limbele, ce înseamnă. 
Dima se uită la Mateiu, Mateiu se uită la Dima şi zise: 

— Acum ce să-i faci? Se ințelege, trebue să mergem. Cu 
picioarele pe apă m'ai să alergi, iar dela dracu de Neamţ poate 
tot ne alegem cu ceva... 

Merseră. lar în circiumă stă un om bătrin, cu părul cărunt, 
ca peria, şi pe faţă—tot perie. Se cunoştea îndată, că ori cit 
s'ar rade,—dă barba din pielea lui, cum dă otava după o ploae 
bună. Cum dădură prietinii noştri de un om aşa de páros prin- 
tre Nemţii cei netezi şi curaţi, [i se și păru că-i ceva cunoscut. 
Dima zice incetişor: ästa trebue să fie din gubernia Minsc, ori 
din Moghiliov, ba şi din Puscea. 

Aşa şi era. După ce vorbi cu Neamţul, ctreiumarul aduse 
patru pahare de bere (al patrulea pentru sine) şi începu să vor- 
bească, făcu pe Lozişteni gogomani şi-i lămuri, că singuri sint de 
vină.—„ Trebuia să treacă după colţ, unde e scris pe uşă: Bil- 
letencasse“. Billeten—asta şi un dobitoc o înţelege : înseamnă bi- 
let, iar cassa—e tot casă. Şi voi vă tăgaţi ca turma în ocol, fără 
să ştiji a deschide poarta“, 

Mateiu lăsă capul în jos şi se gindi: „are dreptate“ ; fără 
limbă omu-i caşi un orb, sau ca un copil mic, lar Dima deşi, 
poate, se pindea la fel, dar fiindcă eraom cu ambiţie, lovi cu pa- 
harul în masă şi zise: 

— Mult ai să tot înjuri, unchiaşule ? Mai bine mai adă 
cite o bere, şi spune ce să ne facem ? 

Asta plăcu la toţi,—înţeleseră că-i om cu ambiţie şi om is- 
tet. Neamţul lovi pe umăr pe Dima, iar gazda aduse incă patru 
beri pe o tava. 

— Ei, cum s'o ajungem ?—întrebă Dima. 

— Aleargă după dinsa, poate o ajungi —răspunse cîrciu- 
marul.—Tu crezi, că pe marea e ca pe cimp, cu căruța, Acum,— 
zice,—voi trebue să aşteptaţi încă o săptămină, cind o merge 
altă corabie de emigranți; ori, dacă vreţi, plătiţi mai scump : in- 
curind merge un vapor mare, şi cu clasa a treia pleacă multă 
lume din Danemarca şi Suedia, ca să se tocmească slugi în A- 
merica ; fiindcă Americanii sint un neam, -— se zice, liber şi min- 
dru, şi dinti'inşii slugi se găsesc cu greu. Suedezele şi Danezelee 
tinere în doi-trei ani îşi adună acolo zestre bună. 

fi cam scump, — zise Dima; dar Mateiu îl intimpină :— 


— 0 
- Fie-ţi frică de Dumnezeu. Doar nu putem lăsa femeia să aş- 


tepte o săptămină intreagă. Doar are să se siirgească de la- 
crămi!  Matelu işi inchipuia, că în America, pe deburcader, sora 
lui are să stea cu bocceaua întocmai ca la satul lor, pe mal, are 
să privească marea şi are să plingă... 

Petrecură noaptea la păminteanul lor ; acesta lăsă pe Lo- 
zişteni in grija unui tinăr Suedez, care îi duse la debarcader, le 
cumpără bilete, li aşeză în vapor, şi la amiază Loziştenii noştri, — 
Dima şi Oişte, — plecară, ca să ajungă pe Lozinscaia Ogloblea... 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ E 
d a Laana 
ii- 


o zi, trec două. Soarele apune în mare de o parte, 
IER pă ridică din mare de altă parte. Se zbat valurile, 
trec nouri de piclă, zboară după corabie păscăruşii, se aşează pe 
catarguri, apoi parcă sint smulşi de acolo de vint şi, legânin- 
du-se, cind pe o aripă, cind pe alta, ca nişte bucățele de hirtie, 
râmin, rămin şi pler în urmă, zburind îndărăt, câtră pămintul 


el: şi pescăruşii se tem să meargă mai înainte, şi noi fi dăm 
ea Şi stă sugrávitá in fața lui o pădure de brad, subt pă- 


corâbiei străluceşte soarele, deasupra corâbiei stă noapte întune- 
coasă, deasupra corăbiei ginditori atirnă nouri, sau furtuna vu- 
eşte şi urlă peste ocean, şi fulgere cad peste apele lul legănate ; 
iar corabia merge şi merge... 

Mateiu Oişte vorbea totdeauna puţin, dar adesea se gin- 
dea la lucruri, pe care m'avea chip să le spună niciodată prin 
cuvinte. Și încă niciodată n'au trecut prin capul lul atîtea gin- 
duri încurcate şi nelămurite,—ca şi aceşti nouri şi aceste valuri, — 
şi tot aşa de adinci şi de neinţelese, caşi această mare, Gindu- 
rile acestea se năşteau în capul lui şi cădeau, şi el mar fi pu- 
tut, şi nici n'ar fi stăruit să şi le adune, dar simţea lămurit, că 
din pricina acestor ginduri ceva se frămintă şi se clatină în a- 
dincul sufletului său, dar n'ar fi putut spune nici el, ce anume... 

Spre seară oceanul se acoperea ca de o perdea, cerul se 
întuneca, iar virturile valurilor se aprindeau de o lumină deose- 
bită... Matelu Qişte a băgat de samă mai întălu, că valul dela 
ciocul cel ascuţit al corăbiei e parcă prea alb in întunericul, că- 
zut demult și peste cer şi peste mare. Mateiu se plecă în jos, 
privi în adincime şi rămase nemișcat... 

Apa delingă corabie se lumina, prin apă se mişcau încet 
nişte focuri palide, aprinzindu-se, stingindu-se, eşind deasupra a- 
pei, pierind din nou în adincimea tainică şi fioroasă... ȘI lui Ma- 
teiu i se părea că toate astea sint vii: şi mersul corăbiei, și 
vuetul plingător, şi zgomotul valului, şi mișcarea oceanului, şi 
tăcerea misterioasă a cerului. Se uita în adincime, şi | se părea, 
că şi deacolo se uită cineva la dinsul. Cineva necunoscut, cineva 
mirat, cineva speriat şi nemulțumit... Din vecii vecilor marea 
îşi merge drumul ei; din veci se ridică şi cad valurile, din veci 


PĀRA OQRAIU 15 


marea îşi cîntă cintecul ei, neînțeles pentru auzul omenesc, şi 
din veci— în adîncimea ei se petrece o viaţă, pe care noi n'o in- 
țelegem. Şi iată că acuma în această armonie de veci şi de 
veci, în această mişcare vie s'a amestecat mersul îndrăzneţ şi 
măsurat al corăbiei... Şi cintecul mării a tresărit și s'a schimbat, 
şi valurile s'au curmat, s'au frint, şi cineva din adincime ascultă 
cu groază mersul monstrului necunoscut, dintr'o altă lume neîn- 
țeleasă. Se înțelege, Lozinschi nu le-ar fi putut spune toate 
astea cu vorbe, dar simțea spaimă în faţa adincimii tainice a 
mării, Şi i se părea lui Lozinschi, că iată se uită cel cu frică 
de sus, lar la dinsul se uită cn acelaşi groază cineva de 
jos. Se vită şi se minte, şi trimite iscoadele lui cu nişte lumini, 
care es deasupra și umblă încolo şi incoace, şi cercetează nu 
tiu ce, şi se sfătuesc încet despre ceva între dinsele și se cu- 
dă totuşi mihnite în genunea necunoscută, fără să înțeleagă 
nimic. lar corabia aleargă într'una câtră țelul ei, cu mersul ei 
nestinienit,,, 

i se gîndea mult în ceasurile astea Mateiu Lozinschi— 
păcat numai, că toate aceste ginduri se ridicau şi cădeau ca 
valurile, fară să lese vr'o wmă deseamă, fără să se închege 
într'o vorbă, isprăvită, pilpiiau şi se stingeau ca focurile din 
adincime.. Dealtfel o spunea el mai tirziu şi singur: că nici 
odată m'are să uite marea!—„Omul se gindeşte la multe pe 
marea, domnule,—îmi zicea el,—la fel de fel de lucruri: des- 
pre dinsul şi despre Dumnezeu, despre pămînt şi despre cer... 
Fel de fel se gindeşte omul pe ocean, despre viață, domnule, 
şi despre moarte“... ȘI se vedea după ochii lul, că ceva, cao 
flacâră mică încerca să străbată înafară din adincimile nebă- 
nuite ale acestul suflet neprefăcut şi nedesluşit. Fără îndoială, 
râmâsese în acest suflet ceva din marea... 

Da, fără îndoială, rămăsese... Sufletul Iul se legăna, caşi 
marea, şi în inima lui simţiile se perindau caşi valurile. Şi cite 
o lacrămă îi umezea cite odată ochii și cite odată, — îţi vine să 
rizi chiar,—lui, unul zdrahon de om, greoiu, cum era,- îi venea 
să sară din corabie şi să zboare,—să zboare caşi aceşti pes- 
căruşi care au inceput lar să se arate, dar acuma dinspre A- 
merica... Să zboare undeva departe, unde se sting zorile, 
unde trăesc oameni buni și fericiţi... 

Mai apoi Lozinschi mi-a povestit şi singur, că lui în vre- 
mea asta Îi veneau nişte ginduri, care niciodată nu-i veniseră, 
nici la Lozişti, cind mergea după plug, nici la biiciu, în tir- 
guşor, nici chiar la biserică, Acolo erau tot gînduri obişnuite, 
care trebue să şi fie la locul cuvenit şi la vremea cuvenită. 
Dar pe ocean gindurile îi erau tot de alt soiu şi neobişnuite. 
Se ridicau de undeva, cași aceste focuri de mare, iar el căuta 
să le privească mai deaproape, caşi pe aceste focuri, Dar ză- 
darnic căuta : cit timp nu le urmărea, treceau unul după altul, 


[apan deodată şi se stingeau, mînguindu-i sufletul şi inima; 


dar cum dădea să le prindă, cum încerca să şi-le spună prin 


16 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cuvinte,—indată fugeau ; iar capul începea să-l doară şi să se 
învirtească... 

Se înţelege, toate astea din pricină, că de atita timp 
mWavea nici o treabă, iar pe dinaintea ochilor oceanul se mișca 
şi se legâna, şi tuna, şi fulgera, şi se lumina, şi se întindea 
departe, în nemărginit... 

În a treia zi de călătorie, eşind pe covertă, văzu mai 
inainte o corabie. La început i se pâru, că o micăcorăbioară, 
in chip de jucărie, s'a incurcat printre vintrelele vaporului, pe 
care mergeau ei. Dar asta, fiindcă văzduhul străveziu şi lim- 
pede făcea să pară toate apropiate, lar jurimprejur, afară de 
apă, nimic nu se vedea. Corabia cu pinzele ei se legâna şi 
creștea, şi cînd fu alături de dinşii, Lozinschi zări pe ea nişte 
oameni veseli, care rideau şi salutau şi-şi căutau de drum, 
parcă m'ar fi avut nici o grijă, şi parcă şi viaţa lor ar fi fost 
mereu tot aşa de veselă, caşi corabia, dusă de un vint prielnic. 
Altădată, în timpul unul zbucium mare, pecind capătul covertei 
lor era scaldat de o urgie intreagă de stropi, privea iarâşi, 
cum o corabioară la fel, lăsindu-se cu totul intr'o parte, zbura 
ca o pasere. Valurile saltau şi cădeau ca nişte munţi, 
şi uneori, şi Lozinschi, şi ceilalţi călători cu stringere de inimă 
priveau, cum îndrăzneţul vaporaş nu se mai vedea... Dar 
vaporaşul se avinta din nou pe virturi, şi pinza lui, ca o a- 


ripă de rindunea, atingea din nou spuma, iar el se legăna şi" 


mergea, mergea şi se legăna. lar Lozinschi se gindea: ăştia 
trebue să fie numaidecit Americani. Oameni îndrăzneţi, se 
vede treaba! Şi iată-l pe dinsul, un Lozişiean de rind şi stios 
ducindu-se la ei... Cum au să-l intimpene ei oare şi la ce le 
e bun el?.. Şi cum are să fie el însuşi peste vr'o zeceani?.. 

Şi i se pârea, că chiar acuma e altfel, că nu mai e acela, 
care mergea după plug la Lozişti, sau privea în zi de sărbă- 
toare bilciul din oraşul vecin. Chiar faptul, că a văzut ma- 
rea asta fără sfirşit, corabia asta, oamenii aştia ciudaţi şi străini... 
Faptul. că ochiul lui privea taina mării adinci şi că o simțea 
in sufletul lui, se gindea la ea şi la aceşti oameni străini, şi 
la sine însuşi, cînd va sosi la dinşii..—toate acestea făceau 
din el parcă alt om. Şi Lozinschi privea înainte în albastrul 
viu al cerului, sau la vălul piclelor, căutindu-şi parcă acolo 
locul şi viitorul său... 

Intr'una din clipele acestea, pecind nişte ginduri şi nişte 
simţiri, nebănuite pănă aci, izvorau din adincul sufletului sâu 
nedesluşite, ca nişte mici scintei din adincul mării intunecoase,— 
Lozinschi câută pe covertă pe Dima şi-l întrebă: 

— Ascultă, Dima. Cum socoţi tu înstirşit: ce fel de li- 
bertate au ei acolo? 

Dar Dima îi răspunse minios: z 

— Pleacă deaci.. Apucate-ar frigurile, ori vr'o dambla! 
Träsni-te-ar din sănin]... 

Asta, fiindcă bietul Dima abia vedea lumea cu ochii în 


PARA GRAU 17 


Í 
clipa asta, Căci pecind corabia se legäna in dreapta şi în 
stînga, cînd dinspre cîrmă spre bot, cînd iar dela bot spre 
cirmă,—i se pârea, că cerul iată-lată are să se prăbuşească 
este mare, iar apoi marea din nou se înalță deodată câtre cer. 
in pricina aceasta lui bietul Dima i se învirtea grozav capul: 
simțea un fel de gol subt lingurea şi mereu se apropia de bor- 
dul corăbiei şi atirna cu capul în jos, ca o cirpă, pusă pe un 
gard, la uscare. Bietul Dima avea o greaţi groaznică şi striga, 
că această blestemată de mare are să-l întoarcă pe dos, şi 
ruga În numele lui Dumnezeu, ca corabia să se oprească la vr'o 
insulă, iar pe dinsul, Dima, să-l lese măcar şi in vr'o insulă, 
la niscalva sălbateci, dacă nu vor să piarză un suflet creşti- 
nesc. La inceput Mateiu se mira foarte mult, că Dima se a- 
rată de un caracter aşa de capricios, şi chiar încerca în tot 
felul să-l facă să se ruşineze. Dar mai apoi văzu, că-l așa 
na numai cu Dima: mulţi oameni de seamă şi chiar domnişoa- 
rele din Danemarca şi din Suedia, care mergeau în America, 
peniru a se tocmi ca fete în casă şi ca bucătirese, atirnau la 
fel de borduri, şi li-se intimpla, caşi lui Dima, Atunci Mateiu 
înţelese, că pe ocean asta-i lucru obicinuit. Chiar lui îi venea 
uneori greu, dir — atita; lar Dima,—om nervos, — se blestema, şi pe 
sine, şi pe Osip, şi pe Caterina, şi corabia, şi pe cel care a 
născocit-o, şi pe toți Americanii, chiar pe cei care Încă nici nu 
s'au născut pe lume... Uneori părea gata chiar să prihănească 
şi cele slinte, dar se tot stăpinea... Fiindcă pe marea lucrul 
siti-] aşa de uşor, cum e uneori pe uscat... 

Şi totuşi gindurile despre libertate nu-i eşeau lui Matelu 
din cap. ŞI încă pe mal, in Europa, cind se luaseră ei de 
vorbă cu circiumarul din Moghiliov, Dima l-a intrebat cel 
dintatu, 

— Dar, mă rog dumitale... Ce fel de libertate, ci că au 
ei acolo ?.. 

— De! şi stizie gitu! unul altuia, —asta-l toată liber- 
tatea, — răspunse circiumarul morocânos.— Dealtfel, - adâugă el, 
sfirşind paharul cu bere,—treaba asta se face şi la noi drept 
dragu. Din pricina asta iți spun drept, nu pot eu înțelege, 
dece unor prostânăi le place să fie jupulţi numaidecit în A- 
merica, şi nu acasă... 

— Baţi şeaua, mi se pare, ca să pricep:m.. noi,—zise 
priceputul Dima, 

— Puțin îmi pasă de şeaua aliula, — răspunse omul dela 
Moghiliov, ascunzindu-şi gindul,—eu zic numai că pe lumea 
asta,—cine a frint gitul altuia, are şi dreptate... Dar cum are 
să fie pe cealaltă lume, o să vedeţi cindva şi singuri... Nu cred 
însă, să fie cu mult mal bine, 

„_ Circiumarul incercase, pe cit se vede, multe neplăceri in 
viața lui. Răspunsul nu plăcu loziştenilor și chiar îi cam jigni 
puţin. Că oamenii se stişle peste tot locul,—asta nici vorbă, 
poate să fie şi adevărat, dar libertatea,——se gindeau el,— trebue 

8 


18 VIAŢA ROMINEASCĂ 


să fie alt ceva. Dima crezuse de cuviinţă să răspundăia un 
e jignitor. 
pon: igk să-ţi spun eu dumitale, aşa-i peste tot locul: cum 
te porţi tu cu cd fe | aşa şi ei cu tine; pentru cine-i moale, 
şi scindura e moale ; cine-i osos, — şi pe perre e iot virtos. 
Apă om aşa colțuros, ca d-ta, iţi spun drept, eu încă n'am 
varul.. 
Muha se siirşi asifel atunci cam acru.. 

Acuma impreună cu loziştenii era in corabie şi un ceh, 
om deja bătrin şi nu prea vesel de felul lui, dar plăcut. |! 
chema fiu-său, care se aşezase bine în America. Bătrinul se 
ducea, dar după vorba lui, ar fi fost mai bine, dacă fiu-său 
şi-ar fi făcut rostul acasă. Atunci nici m'ar fi fost nevoe să 
se mai ducă. Limba cehă e, oricum, slavă. Unui polonez i 
s'ar fi părut că vorbeşte ruseşte, iar unui rus-—poloneşte. Dar 
loziştenii noştri vorbeau în graiul volinian: nici rusește, nici 
leşgeşte, şi nici cu totul pe ruteneşte, ci din tustrele limbile cite 
ceva. Din pricina asta le venea mai uşor, şi Dima, care nu 
era greu de cap,—începu vorba îndață. Unde nu-i ajungea 
limba, se ajuta şi cu minile, şi cu capul, şi cu picioarele. Ici 
plesnca din limbă, colo din buze, dincolo lovea cu palma,— 
într'un cuvint iute, nu ştiu cum, se imprietinise el cu cehui. 
lar Cehul mai vorbea şi nemţeşte, va să zică, se putea afla 
ceva şi despre Nemţi, lar prin Nemţi,—şi despre Engleji... 

Şi cind vintul se potolea, şi timpul se mai insenina, pe 
Dima şi pe ceilalţi ii mai slăbea boala, şi pe vapor se făcea mai 
vesel. Atunci călătorii din clasa a treia eşeau pe partea de 
dinainte a coveriei, un lungan de ungur începea să cinte din 
trişcă, un neamţ tinâr —din scripcă, iar tineretul lua pe domni- 
şoarele suedeze de mijloc şi se învirtea, ferindu-se cu băgare 
de seamă de oigoanele și lanţurile depe covertă. ŞI deasupra 
oceanului sunetele muzicii răsunau cit colo, iar valul ținea 
hangul şi arunca strengăreşte în sus spuma albă şi stropi, şi 
delfinii alergau. întreciadu-se cu corabia. lar la inimă se făcea 
şi vesel și trist. 

Aiunci Dima cu cehul se aşezau undeva, într'un colţişor, 
mai luau cu ei vr'un Englez, sau un Neamţ cu ştiinţă, şi Dima 
începea să înveţe a vorbi. Englezul spunea Neamţului, Neam- 

tul Cehului, apoi Cehul-— lut Dima Mai înainte de toate învăţă, 
se înțelege, socoteala americană, şi o zicea mereu, îndoind de- 
etele, Apoi află, cum se zice pine şi apă, apoi plugul și ca- 
ul, casa, tintina, biserica. Și pe toate le insemna pe hirtie 
şi le spunea în gind. Câuta să înveţe şi pe Mateiu, dar Ma- 
teju mergea greu. Atita englezească a învățat şi el: „trei", — 
fiindcă la dinşii trei se zice caşi la noi, 

Mai apoi Dima întrebă pe Cehul cel bătrin, ce-i liber- 
tatea? E la el, zice, un chip de aramă, aşa, pe o insulă. E 
mai înalt decit toale casele şi bisericile cele mai înalte, cu 
mina ridicată în sus. lar în mint—o torță, mare aşa, de lu- 


` 


şi la fiecare dată se fringea inima în pieptul lui larg, 


PĂRĂ GRAIU 19 


minează până departe în marea; iar înlăuntru-—o scară, de te 
poţi urca până in cap şi în mină, şi chiar pănă în virful tor- 
tei. Noaptea se aprinde o lumină în frunte şi lingă torţă, şi 
atunci ese o strălucire, caşi dela lună, şi chiar mai vie. ȘI se 
cheamă acea femee de aramă—libertatea. 

Dima a povestit despre această convorbire lui Mateiu, dar 
amindurora li se păru, că trebue să fie alt ceva ; unul spune: 
„Îşi rup gîtul“, altul spune: „un chip, care luminează“. lar 
Mateiu işi aduse aminte, cine ştie cum, tot despre bătrinul său 
bunic, Lozinschi-Şuleac, care i-a dăruit biblia. Bâtrinul a mu- 
rit încă pe cind Mateiu era copil; dar îşi aducea el aminte 
despre niște povestiri neințelese ale bunicului despre vremurile 
din bătrini, despre războae, despre Zaporojie... undeva în ste- 
pele dela Dnipru. $i acuma, ca amintirea unui vis ciudat, po- 
vestit de bătrinul său bunic, i se înfăţişa dinaintea ochilor a- 
cea lume veche, şi un fel de zări deschise, şi un fel de volni- 
cie sălbatică... „lar dacă se intimpla, să întiinești un Tătar, ori 
şi pe altcineva... Ei, atunci—pe care îi ajuta Dumnezeu“, —gi-a= 
ducea el aminte de vorbele bunicului... Atunci,- îşi zicea el,— 
se cheamă, tot „gitul işi rupeau“, Apoi îşi aduse aminte, că 
a venit peste norod „libertatea“ boerului, Apoi a venit liber- 
tatea dela țar... Dar libertate parcă tot n'a fost. Ise învirtea 
capul, gîndurile i se turburau, iar in suflet li răminea numai 
întrebarea, şi tot nedesluşită.., 


IV 


in ziua a şeaptea căzu peste mare o ceaţă straşnică, 
ceaţă, că botul vaporului parcă se sprijinea a. un părete Aga 


por trecuseră un fel de erburi de mare, şi Lozinschi crezu, că 
acuma e aproape America. Dar Dima află prin Cehul lui, că 
aci e tocmai Dice oceanului; numai că nu departe, spre a- 
miază zi e un loc puţin adinc; şi că aici curentul cald se lo- 
veşte de acel loc puţin adînc, şi o ia spre miazănoapte, şi tot 
aci vine şi curentul rece dinspre mările dela miazănoapte. Şi 
deaceia deasupra mării în locul acesta stă mereu ceaţă, Va- 
porul mergea încet, şi şuerul lui, neobişnuit de puternic, mu- 
gea surd şi plingător, şi acest strigăt se izbea de păretele de 
ceață, ca râsunetul într'o pădure deasă. Tuturora le era frică 


„„__ ŞI în timpul acesta pe corabie muri un om. Se zicea, că 
s'a şi urcat bolnav; a treia zi i s'a făcut rău de tot și a fost 
dus într'o cabină, de o patte. Se ducea acolo filcă-sa,- o fa- 
tă tinără, pe care Mateiu o văzuse de citeva ori cu ochii pins, 


nstir- 
pecînd corabia mergea încet prin picla deasă, printre că- 


Îători se răspindi zvon că bolnavul a murit... 


20 VIATA ROMIREASCA 


inadevăr, pe corabie toţi au simţit moartea... Printre 
estate ka făcu liniste, doctorul umbla posomorit şi întunecat, 
căpitanul cu ajutorul său se sfâtuiră între ei, apol peste o zi il 
îngropară in mare: îl invåliră intrun giulgiu alb, ii legară de 
picioare o greutate; un om cu surtuc lung şi cu un guler alb 
şi lat, care, pecit i se păru lui Mateiu, nu sămăna deloc a 
preot, ceti o rugăciune; apoi mortul fu aşezat pe o scindură, 
scindura fu pusă pe bord, şi peste citeva secunde, în mijlocul 
unel linişti de mormint, se auzi ua plescăit... In acelaşi timp 
cineva ţipă tare, fata se repezi spre marea, şi Mateiu auzi 
desluşit o vorbă din limba Ivi: „tată, tată”! Intre acestea co- 
rabia, care lucra incet din maşini, se îndepărta de acel loc, şi 
inseşi valurile depe acest loc se amestecară cu picla cea albă. 
Din om n'a rămas nici urmă... Picla se închise din urmă ca 
printr'un părete gros, —piclă era şi înainte,—lar maşina vapo- 
rului se văeta şi mugea parcă din adine asupra sărmanei 
soarte omeneşti, 

Incurind însă alte întimplări făcură să se uits această 
moarte... În aceiaşi zi o mică barcă cu pinză, abla-abia scăpă 
de subt botul vaporului. Dar asta încă nu era nimic. Oamenii 
depe barcă îşi fluturară pălăriile cale de vr'o cinci stinjeni. 
Erau cu nişte scurteici de muşama şi nişte pălării ciudate... 
Altă dată era să iasă şi mai rău. In mijlocul zilei în ceafa 
albă ca laptele, căpitanului i se pâru, că vede ceva. Opriră 
vaporul, apoi se dădură indărit, parcă s'ar fi ferit de cineva, 
care se mișca prin ceaţă. Apoi se opriră în aşteptare. Şi 
deodată Lozinschi zări, parcă, sus, prin ceață, cum se ridică 
un nour cu marginile strălucitoare, iar în văzduh se făcu mai 
rece, şi se simți un vint ascuţit. Vaporul se întoarse, începu 
a se trage încetizor ca pefurig, prin adincimea piclei spre 
stinga. lar din dreapta era nu un nour, ci un munte de ghi- 
aţă. Lozinschi nu-şi Inchipuia, că ar putea zări cineva deodată 
un munte aşa de uriaş de ghiaţi curată. Dar asta au văzut-o 
toţi. Pe vapor se potoli totul, chiar maşina lucra mai cu bă- 
gare de seamă şi mai încet. lar muntele plutea legânindu-se 
încetinel, şi deodată se făcu cu totul nevăzut, parcă sar fi 
topit in picia cea albă ca laptele... 

Cei doi Lozinschi ai noştri şi Cehul îndată îşi ridicară 
căciulile şi-şi făcură cruce. Nemţii şi Englejii n'au obiceiul de 
a-şi face semnul crucii, decît la rugăciune. Dar cred şi ei în 
Dumnezeu, se roagă şi ei, şi cind vaporul trecu mai departe, 
tînărul domn cu surtuc negru şi cu gulerul alb la git (nai ti 
spus niciodată, că-i preot) veni în mijlocul lumii pe proră şi 
începu să zică o rugăciune cu voce tare. Şi lumea se ruga cu 
el şi cinta nişte cînturi, şi cintarea siintă se amesteca cu stri- 
gătul surd şi pingan al maşinii, care trimitea din nou inaintea 
sa semnale, iar păretele de piciă răspundea din nou, dar frică 
şi mai jalnic, încă şi mai înăbuşit... 

Marea se potolea tot mai mult, şi lingea coastele corăbiei, 


FĂRĂ GRAIU 21 


parcă se linguşea şi cerea omului ertare... Femelle au plins 
după asta mult şi nu se puteau linişti. Mai ales fi era milă 
lui Lozinschi de iinăra orfană, care se ţinea deoparte şi plin- 
gea ca un copil, ascunzindu-şi fața cu colţul unel broboade de 
lină. Nu ştia nici el, cum s'a făcut, că se apropie de ea, fi 
puse mina sa grea pe umăr şi zise: i 

— Nu mai plinge, letişoară. Bun e Dumnezeu. 

Fata ridică ochii ei albaştri, se uită la Lozinschi şi răs- 
punse: 

— Cum să nu pling... Mă cuc singură în ţară străină, 
Acasă a murit mama, pe corabie tata, şi fraţii sint în America, 
dar unde, nu ştiu. Ce mă fac eu acuma ?.. 

Loziuschi stâtu puţin, se uită şi nu-i spuse nimic. Nu-i 
plăcea lui să vorbească în vint, apoi şi soarta lui era tot în- 
tunecoasă, Numai că deacum, oriunde se afia, orice făcea, tot 
la fată se gindea şi o urmărea cu ochii. 

ȘI tot atunci Loznschi şi-a zis: „laca, dacă-mi găsesc 
cu in acea lume largă şi străină norocul, apoi norocul meu va 
fi şi al tău, fetişoară, căci omul parcă ar dori să ocrotească 
şi să lubească pe cineva, şi mai ales cind omul e între străini“. 


Traducere de A, Frunză E 
(Va urma) Wiadimir Corolenco 


Din registrul ideilor gingaşe 


II. Ideal și Ene-gie 


In 1915, pe cînd măreţul Războiu era în toată splendoarea 
tinereţii sale, iar norocul militar imbăta încă alternativ ambele 
tabere cu ademenitoare cochetării, bătrinul feldmareșal Von der 
Goltz cinta, într'un ziar foarte răspîndit, cu simplă şi sigură 
mulţămire, prohodul pacifismului—a cărui grabnică moarte des- 
chisese_dintr'odată toate căile virtuţilor eroice, atita vreme pără- 
site. Cu solidă consequență atăca venerabilul soldat mişeliile care 
copleşesc pe oameni in vremuri de lungă pace. Dintre toate il 
supărase cu deosebire abuzul de prevedere şi economie ; fiind- 
că slăbiciunea aceasta ajunsese, cum se pare, un izvor de tică- 
loşire fără pereche, în viața  Europeanului înainte de 1 August 
1914. Sistemul asigurărilor pe viaţă, de exemplu, şi mai ales 
organizarea asigurărilor uvriere umpleau de mare scirbă pe feld- 
mareşal; căci el, cu speciala pătrundere a spiritului militar, des- 
coperise numaidecit, in aceste pernicioase excrescenţe ale vieţii 
paşnice, izvorul unor otrăvuri perfide, care ar fi putut ucide e- 
roismul, obligatoriu şi totuşi sublim, al datoriei de singe. 

Nu încape îndoială: Von der Goltz a simțit exact şi a in- 
trebuințat ingenios contrazicerea perfectă dintre tipul clasic al 
războinicului şi organizarea minuțioasă a prevederii cu termen 
lung. Trebue amintit însă, că prevederea este o veche boală, 
care a infectat eroismul curat şi genuin, chiar de atunci decînd 
neprihăniţii noştri strămoşi au renunțat pentru întăia oară să-şi 
minince imediat duşmanii învinşi, fripţi ori chiar cruzi, hotărind 
să-i păsreze ca provizie pentru ospeţe viitoare, sau chiar ca ins- 
trumente de lucru,—de cind adică temperamentul originar al o- 
mului a început să se altereze şi splendoarea perfectă a erois- 
mului primitiv a început să aibă umbre. Dar constatarea aceasta, 
că mucegaiul pacifist venise încă din cele dintăiu vremuri să 


minince virtuțile, nu infirmă, ci tocmai împlineşte ideile clare și. 


sănătoase ale valorosului militar. 


DIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞS 23 
ie ta i aa: APO 


Scurtă vreme după apariţia studiilor sale generoase şi utile 
asupra războiului, Von der Goltz a avut norocul să moartă de ciu- 
pitura unul păduche exantematic, neprețuitul auxiliar al diverse- 
lor idealismuri eroice cu care se impodobeşte lumea de cițiva ani 
incoace. Pe pămintul sfint al Asiei, cuibul religiilor, al molimi- 
lor grozave şi fantastic murdare, departe de laşităţile prudenţei 
europene, şi-a sfirşit bătrinul viața, în chip nu se poate mai fru- 
mos şi mai exemplar pentru cei rămaşi, nici maiarmonic şi min- 
gietor pentru sufletul său militar, Orientul plin de mistică lu- 
mină şi de păduchi, de sublimă și rezignată înţelepciune și idea- 
listi: dispreţ pentru săpun și celelalte mişelnice deșărtăciuni ale 
Apusului, a fost sortit să primească, într'o armonie oarecum mi- 
raculoasă, răsuflarea din urmă a unui om care arâtase atit de 
lămurit fundamentul adevărat al eroismului pur și consequent, 

Era lucru văzut însă că Europa toată, ea însăşi, începuse 
demult să lupte, cu subtilă stăruință, în contra putrejunilor păcii. 
Virtuţile capitale, zeci de ani înăbuşite, incepuse a fermenta în 
măruntaele Occidentului bolnav de bunătaţile înșelătoare cu care-l 
imbuibase geniul practic şi cel artistic, susținute de o pace mult 
prea lungă. ȘI această virtuoasă regenerare s'a indreptat, îintoc- 
mai cum trebuia, după sentența memorabilă a lui Moltke: „Cele 
mai nobile virtuţi se dezvoltă în războiu. Fără războiu, lumea 
ar dospi şi s'ar pierde în materialism“. —Şi Virtute însemnează 
doar Energie, adică tărie de voinţă, iar voinţă fără ideal este un 
non-sens. Cu aceste idei simple şi clare în cap, Europa a inay- 
gurat, acum opt ani, regimul strict al virtuților autentice... 

Cine ar putea socoti exact în ce proporţie a crescut, de 
vre-un sfert de secol încoace, intrebuinţarea cuvintelor : energie, 
voință, ideal, în debitul european, scris şi vorbit, ar ajunge la 
numere mari de tot. Acest calcul eu nu-l pot face; dar' cred că 
ar fi şi ciudat şi nedrept să mi se ceară atit de migăloase soco- 
teli, tocmai astăzi, cind filozofii diverse se intrec, cu eleganță ar- 
doare, să discrediteze inteligența şi toate socotelile ei, şi să în- 
troneze, în materie de cunoştinţă, intuiţia şi instinctul. Am să 
mă folosesc dar de acest drept, consacrat de ginditorii plini de 
viciciune ai timpului meu, şi am să vă vorbesc din instinct, am 
să vă luminez prin intuiție. 


Toţi acei care nu sint atit de energici şi activi, încit să nu 
mai poată gindi logic şi îngăduit, se vor fi Intrebat, ce însemna 
acea obsesiune fanatică a voinței, ingrijorarea aceia alarmată, 
care nu se mai sătura să se tingulască de lipsă de energie, toc- 
mai într'o vreme cind lumea se storcea în muncă productivă şi 
inventivă, cu o febrilitate făra pereche. In publicistica europeană 
apăruse un fel de iara politică, al cărei ton fundamental 
cra un țipăt exasperat şi exasperant după energie. Ce lucru 


24 # VIATA ROMINEASCĂ 


pofteau acele capete—omeneşii totuşi, pe cit se părea—cind zbie- 
rau sau miriiau, fără preget şi cu nervozitatea timpltă a vraci- 
lor descîntători, cuvintul energie ? 

Acum putem zice că am înţeles. Se pregătea cea mai stră- 
lucită explozie de energie pură din cite au fost, de cind voinţa 
ugiversală s'a incarnat in oameni. Schopenhauer spunea numai 
un simplu adevăr, cind dădea ca exemplu clasic de manifestare 
a voinței propriu zise pe nebunii furioși. Europa se pregătea 
dar pentru o formidabiiă activitate convulzivă, — iar acei care con- 
duceau pregătirea nu prea vroiau, se pare, să afişeze clar ros- 
tul propagandei lor energistice; astfel ea trebuia să apară neini- 
țiaţilor ca o ciudățenie maniacă. Era o prudenţă elementară din 
partea acelor care aveau să-şi păstreze în tot chipul singele rece, 
pentruca, sigur adăpostiţi, să alimenteze energia furioasă a ce- 
lor destinaţi să Intrupeze voinţa sublimată, cit mai bine curăţiră 
şi ferită de infiltrările primejdioase şi nesuferite ale inteligenţei. 

Trebue să luăm bine sama la această împărţire de roluri: 
ea este un semn mare al naturii războlului modern. Ciţiva, din 
biurouri, cafenele și redacţii, ţipă şi se agită, cu singe rece, să 
aprinză furie eroică, să elaboreze, cum se zice, pregătire sufle- 
tzască, în ceilalți care-şi sparg capetele şi-şi spintecă pintecele, 
prefăcuţi în centre de energie distilată şi rectificată la absolut. Cei 
dintăiu, vedeţi bine, au realizat, pe sama lor, pacea perpetuă, şi 
duc pacifismul internaţional pănă la a face, cu o discreţie gene- 
roasă, negustorie cu dușmanul; iar celor din urmă le revine ro- 
lul, cu deosebire nobil şi frumos, de a perpetua, cu cea mai pi- 
torească energie, virtuțile aspre ale strămoşilor. Cum s'ar zice în 
stil modern: cei dintăiu sint apolinici, cei d'al doilea dionizici,— 
admirabilă împărţire şi de gust, a rolurilor, în drama socială. 

Distribuţia aceasta, cu deosebire amabilă şi distractivă pentru 
cine are răgaz să dea atenție contemplativă unor fenomene atit de 
simple şi evidente, nu s'a obţinut, cred eu, cu mare greutate; 


cred, fiindcă sint convins, în contra unor sfinte formule, că as- » 


tăzi, caşi oricind, capitalul de voinţă covirşeşte enorm capacita- 
tea de reflecţie, în mulţimea umană; şi asupra voinţei se ope- 
rează uşor, cu cele mai grosolane şi mai simple suggestii. De a- 
cela întreprinderea a reuşit peste aşteptările celor mai scrupu- 
loşi idealişti, peste închipuirea celor mai delicaţi imperialişti, Eu- 
ropa a intrat în această epocă ilustră de acţiune convulzivă cu 
un avint şi un brio vrednice de vrista cea mai jună a speciei 
noastre, pe cînd voinţa funcţiona absolut, ncimpiedicată de reji- 
neri meschine şi bolnăvicioase, Regia a fost perfectă; drama se 
urmează cu un neasămănat pitoresc de surprize şi de combina- 
ţii logic fatale,—un film miriametric, deliciu suprem pentru re- 
porteri, voiajori de comerţ şi samsarii gigantici care duc lumea, 
gaina reprezentative ale timpului acestuia de colosală îinfiorire 
a voinței, 

Printre pregătitorii literari ai acestui vertiginos chef de e- 
nergie, cine poate uita pe feciorul micului pastor saxon, pe vul- 


DIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞE 25 


garizatul aristocrat Friedrich Nietzsche? Acest suflet de preot 
ps naştere, un eviavios deghizat în ateu, veşuic iritat de pro- 
leme de-viiţor şi de- mintuire, a fost idolul cărturăresc al multor 
care pe faţă nu-l mărturisesc, ori il hulesc chiar, coplindu-l pe 
ascunsele. Un filolog” genial şi histeric, în ființa cărula se a- 
amesteca micul burghez neamt, hipnotizat încă de lustrul pres- 
tigios al cizmei iunkerului, cu un humanist poet, cu mintea spas- 
modic zbuciumată de icoane din străvechea tragedie grecească ; 
—pentru dinsul catastrofa violentă şi perpetuă. ajunge dogmă 
Supremă și singurul postulat nobil. Omul trebue să trăiască in 
primejdie continuă, veșnic biciuit de emulaţie, turbat de pofta de 
intrecere, Ideia de luptă dușmănoasă cu celalalt, în grad de ob- 
sesiune absolută, rivalizarea ridicată la manie, extaz războinic la 
paroxism. 

Un diavol însă, de cea mai infernală isteţime şi divin iro- 
nic, pindea soarta poporului care născuse pe acest profet, care 
din amintirile vechimii inchipuise năluci zmintite şi măreţe. ŞI 
acest diavol a pus împărat în capul poporului german, o incom- 
parabilă incarnare a spiritului commis-voyageur, o Încarnare de 
o perfecţie ciudată, trăsnitoare, neverosimilă prin chiar desăvir- 
şirea ei. Minte umplută cu gălăgie pripită şi grosolan fanfaro- 
nà, voinţă clâtinată de îngimfări puerile, lăcomie fără friu şi 
quasi-demență de a se amesteca în toate, beţie plebeie de cos- 
tum şi paradă, idei ca din capul unui regisor de varietăți care 
vrea să filozofeze, semeţii inutile şi amabilităţi alături cu drumu', 
—in totul un balamuc de impulsuri incoherente, inzorzonate cu 
atitudini de panopticum, cu gesturi de gravură populară, cu bom- 
bastică cazonă, cu literatură de supeu militar. Această arătare 
a avut slujba istorică să simbolizeze şi să călAuzească energia 
patriei imperiale a lul Nietzsche, tocmai atunci cind ea se arunca, 
cu avint disciplinat, peste marginile existenţei sale paşnice. Pro- 
fetui care vroia să supună viaţa unei solemnități etern tragice a 
fost cu bajocură blestemat să vorbească poporului care se su- 
punea prea-plecat celui mai humoristic simulacru, celei mai ex- 
Cal Vaate ma oien Af zar: reuşite parodii a supraomului, 

cu atita cheltuială de pa 

aie evlavie patos juvenil şi de lirism 

ă îndoială, exemplul este de o expresivitate prea con- 
centrată, ca un caz frumos de patologie ; fiindcă în Ri se arată 
un popor intirziat, grăbit și stingaciu, incapabil să-și învălue, 
cum trebue, Impulsurile cu gentilețele internaţional consacrate ; 
iar Zzrathustra, în momente lucide, se cinta melancolic pe sine 
însuşi: Ich bin, ach, nur Narr,nur Dichter! — Indiferent: ener- 
gomania este acum atit de universală, încit putem zice că toată 
suflarea omenească, triburile europene caşi popoarele Polineziei 
şi ale Africei, armonizează astăzi desăvirşit intr'o războinicie e- 
sențială, aceasta fiind punctul unic, venerabil şi solid omenesc, în 
care se pot împăca perfect varietățile speciei noastre, 


26 VIATA ROMINEASCĂ 


= 


Elementele voinţei sint: sforţarea şi scopul. Unele scopuri 
se numesc idealuri. idealurile sint scopuri prin excelență nobile, 
De dinsele ne apropiem numai prin eroism, moral—cum este, de 
exemplu, lupta sublimă cu vorba şi condeiul în versuri şi în 
proză,—ori material—cu capul sau cel puţin cu spatele in bătaia 
puştei şi a spangei. lar tehnica voinţei, în forma ei superioară 
şi delicată se numeşte, prin urmare, idealism.  ldealistul, care 
nu-i decit idealist, are, la rindul său, nevoe de o tehnică specială 
a vieţii. El nu poate rămine închis în „turnul de fildeş” al e- 
goiştilor — clădire bine cunoscută din Hteratura moralei civice— 
ci se aruncă în viaţa intensă, cu tot riscul funcţiunilor şi misiu- 
nilor şi al atribuţiunilor şi retribuţiunilor fatale de care te leagă 
orice situaţie activ socială. Toate aceste fatalități materialistice, 
idealistul trebue să le imbrăţoşeze cu eroică prudenţă, cu preţul 
unor lupte sufleteşti, în care el nu poate triumfa decit dacă me- 
canismul voinţei sale este sigur şi simplu, 

Noi, cei din Rominia veche, am avut întotdeauna o puter- 
nică aplecare spre ideaiism; ceiace se vede de acolo că tindem 
cu o grabnică energie la posturile grele şi cu răspundere mare, 
la locul ideilor largi, a vastelor sinteze, a principiilor mari in- 
drumătoare, —cu o formulă concret trivială : dela atelier şi ghişet 
la fotoliul directorial. O apucătură de rasă nobilă, de sigur, a- 
ceastă îndepărtare zeloasă dela ocupațiile stereotipe şi migăloace, 
cum le cere exerciţiu! specialităţilor propriu zise, spre locurile 
înalte, unde se inspectează, se critică, se veghează. Astăzi, cind 
pămintul întreg trece pe o culme de idealism, țara noastră wa 
putut rămine în urmă în producerea de spirite mari cerute de 
timp, caşi cum natura ar fi vrut să ne răsplătească de scăde- 
rea, oricum regretabilă, a producției de materialități prozaice, şi 
să dovedească, cu această ocazie, contrar unei păreri pesimiste 
prea acreditate în biologie, câ şi tipurile superioare se înmulţesc 
uneori aşa ca să îngălbenească de gelozie chiar şi cele mai infe- 
rioare, dacă n'ar îi, ca inferioare ce sint, cu totul lipsite tocmai 
de pasiunea peloziei, cea cu deosebire idealistică şi născătoare de 
geniu. Cunosc oameni care se recomandă ca idealişti, aşa cum 
in vremuri prozaice şi neeroice, se recomanda cineva ca doctor 
în medicină, moaşă diplomată, sau cu orice alte abilități folosi- 
toare, Recomandarea idealistului se face totdeauna cu un tonde 
elegantă descurajare, cu gesturi de rezignare ostenită, care une- 
ori merge pănă la cel mai amar desgust deviață. Ca orice erou, 
idealistul declarat este o victimă: el stă prins în mecanismul ne- 
indurat al carierei sale, rob al datoriei istorice care nu-l iartă o 
clipă. Aproape invariabil idealistul oftează după viaţa contem- 
piativă, căci, din natură, el iubeşte fără noroc îIntelectualitatea 
pură,—este un intelectual etern sacrificat misiunilor neîntrerupte 
care — blestem caracteristic al vieţii idealistului I—l fac să voia- 


T 


la nihilism, pănă la ză quoi bon tout cela 


DIN REGISTHUL IDEILOR GINOAŞE 27 


jeze aproape într'una. Cunosc idealişti desgustaţi de viață pănă 
, Damevni, în adincul 
sufletului lor, cu totul detaşaţi de viaţă, şi numai prin fatalitate 


exterioară atașați de slujbe—un perpetuu conflict tragic, iarăși 
ca în orice catstenţă de erou, Șt 


Wilhelm Wundt, astăzi răposat, vestit profesor pe vremuri 
şi autor de manuale filozofice cu incomparabil succes de librărie, 
a scris, pe vremea războiului, o carte—se inţelege, din inspiraţie 
patriotică — despre filozofie în legătură cu caracterul popoarelar. 
Acolo el spune, în stilul său neutru și biurocratic, pe un ton ca 


țional (cum se poate vedea şi din cintecul Marseillezei unde zice: 
le jour de gloire est arrive!) ;—iar filozofia engleză, cu excepţii 
care se explică şi se înlătură foarte uşor, oglindește, cu o fide- 
litate deosebită, caracterul distinctiv al Anglo-Saxonului: egois- 
mul centripetal (cel franțuzesc, zice Wundt, este mai mult cen- 
trifugal), sau, mai direct spus: filozofie de oameni sătui, Până 
aici lucrul se prezintă simplu şi amabil. Dar Germanii ? 

Ei au avut parte de idealism,—sau, explicit: de ideia då- 
toriei, cu supunerea cătră voinţa generală, un idealism care lu- 
crează deopotrivă în sufletul naiv al omului de rind, caşi in 
a e e Dotat a celui cultivat. . 

re mărturisit că era greu de făcut o clasificare mai 
satisfăcătoare, dacă ținem seamă de persoana şi situaţia autorului, 
interesul expunerii mele însă, cred că pot să complectez pe 
Wundt astfel : de oarece filozofia engleză este a sătuilor, pro- 
pun să numim, măcar de dragul unei concizii elegante, idealis- 
mul filozofia flăminzilor sau, după voc, a însetaţilor. Tot se zice 
pp ca Ier sa ki pr Dareia ee: Lechzen nach dem Ideal, 
u m formulei profesorului o paral 
pme și. cu ou neg ahis, ht. se pare, tulcea a 
propriu zis idealistică — zie eu acum, combinind cx- 
plicaţiile inalte ale filozofului cu simplele mele observaţii de mai 
etica starea acelui care aşteaptă, care m'a ajuns şi se tru- 
e grozav să ajungă. Rog pe cetitor să facă aici singur a- 
plicaţiile necesare, dacă este curios să interpreteze în detaliu cele 
se brar ne vaas man, on ajutorul formulei atit de comode 
rapernah meu mă sileşte să trec numaidecit 
in această dispoziție a puterilor sufleteşti, ori şi ale trupu- 
lui, pe care am numit-o stare idealistică, silinţe îndărătnice tre- 
mură să se rezolve Intr'o satisfacere, natural nestabilā, dar a că- 
rei plenitudine trebue să ție cumpână sforţărilor crunte care au 
impins spre dinsa. Numaidecit se înţelege că pentru asemenea 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 


exaltare a energiei voluntare, condiţia primă este o reducere a 
gindirii la forme simple schematice, o simplificare care să se 
apropie de monoideism, Inteligența trebue atunci strinsă în forme 
cațehizmatice, pentruca voinţa să poată lucra suveran. 

Forma perfectă a voinței suverane este spiritul militar, Mul- 
țimea oamenilor a simţit totdeauna o dragoste caldă combinată 
cu o tainică admiraţie pentru manitestările invariabil vioae şi 
colorate ale acestui spirit ; fiindcă el este perpetuarea statornică 
şi drăgălaşe a inseşi copilăriei neamului nostru, Tipul militar 
este băiatul răstățat şi irezistibil al istoriei, La timp hotărît, el 
porunceste cu o încintătoare Încruntare, să Ise dea pe mină tot 
ce se află in casă. Mindru şi frumos îmbrăcat, el reprezintă 
forma cea mai seducătoare a atotputerniciei păminteşti, Candid 
şi zglobiu, distruge, cu citeva mişcări grațioase, toate materiali- 
tățile care nu-i sint imediat consumabile ; şi astfel el ni se arată 
ca înger al idealismului curat, care vine să ne inveje a nu ne 
lega inima de cele păminteşti, a uita de grija meschină a viilto- 
rului, ci, asemenea pasărilor cerului crinilor cimpului, să ne 
lăsăm în voia Domnului, căci el este Dumnezeul tuturor oştirilor, 
a celor luptătoare caşi a celor sedentare, 

Distrugerea generoasă de aşa numite bunuri materiale este, 
semnul cel mai curat şi mai luminos al intensității idealismului 
actual; şi acei care se pling de acest efect izbăvitor şi sfint al 
spiritului idealistic dau numai dovadă de o scandaloasă perver- 
sitate logică şi morală. Sintem la o răspintie de mari solemni- 
tăți istorica: de aici, ori mergem vitejeşte spre viaţa curat idea- 
listică, purificată de toate scirbele complicate ale falşei civiliza- 
ţii, ori ne întoarcem în mocirla materialismului din care abla am 
eşit, lar regimul vieţii de pură şi simplă virtute, hotărit nu se 
poate obţine nici susţine, decit numai dacă perpetuăm cu toată 
energia starea de războiu, pănă ce vom reduce strict matertalită- 
ţile la cele mai venerabile forme, la plugul de lemn şi la ghioaga 
mr ea atingind astfel gradul cel mai sublim de rafinare idea- 
istică. 

Aici însă iarăşi se invederează inferioritatea Apusului. Nu- 
mai Rusia, sfintă şi rurală, încălzită de suflul vechiu al Asiei, 
ne mai dă doar exemplul unul idealism autentic şi consequent în 
sublimarea pănă la anthilare a blestematelor valori materiale, Dela 
Răsărit lumina, acum caşi în toţi vecii. 

Dar cilă vreme va mal putea ţine şi acest cuib de acţiune 
perfect idealistă ? Semne urite se arată peste tot: insistent se 
vorbeşte de aşa numita refacere a lumii, eufemism în câre se 
botează şiret ticăloasa reacțiune materialistă... Şi împacare alci 
nu încape : ori Dumnezeu, ori Mammon. lar Dumnezeu nu poate 
fi decit idealist: el este Dumnezeul războaelor. 


Acum vre-o cincizeci de ani erau foarte la modă studiile 
asupra inteligenței animalelor. Furnicile se distinsese eminent; 


- 
| ad DIN REGISTRUL IDEILOR GINGAŞE 29 


lor ii se consacra o literatură cu deosebire entuziastă, Mark 
Twain povesteşte cum, atins de curiozitatea pasionată a zoopsi- 
hologilor, s'a apucat şi el să observe furnicare, Rezultatul ob- 
servaţiilor n'au confirmat, pentru diusul, aşteptările teoriei, De 
cite ori furnicile lui întilneau un fir de palu ori de iarbă care li 
se înălța în cale, ele nu-şi urmau drumul, scurt, pe lingă baza 
obstacolului, ci se urcau mai întăiu, pe o parte, până "n virf, şi 
apoi de acolo se dădeau binişor jos, pe partea cealaltă.. Despre 
furnici aceasta se prea poate să fie o glumă calomnioasă, dar 
pentru crizele istoriei umane, drama hazlie a lui Twain pare că 
nu-i decit un exact simbol, 
intelectualii, care nu-s decit intelectuali, şi nu-s absorbiți 
de practicarea energică a vreunui idealism oarecare, încearcă 
uneori să întrebe, care ar fi bilanţul crizei sublime în care ne 
găsim. Ca de obicelu, intelectualii se arată a fi şi acum intem- 
pestivi; de acela sint trimişi la plimbare, fără lungă explicaţie, 
dar cu mult temperament. Fiindcă pămintul stă pironit în zodia 
impintenață a cizmei militare, care de nimic nu se impacientează 
aşa rău ca de socoteli complicate : simplicitatea este natura in- 
săşi a idealului în acţiune, 


Anton Gherman 


Duminici 


Pe strada 'n care au eşit căţei şi slugi, 
Trec în rind recruţii tunşi şi clăpăugi, 
Ingăimind din gură-un cîntec de ostaş 
Ce deşteaptă casele-adormite prin oraş. 


Stau la gard bătrinele, în soare, 

Stau cu minile la gură, gînditoare. 
Cinii-ar vrea să-i latre dar li-i lene, 
Şi se uită după dinşii printre gene. 


- Dind la geam perdelele 'ntr'o parte, 
Un copil privind afară ca 'ntr'o carte, 
De pe care nu-a 'nțeles nimic 
Şi-i arată sie însuşi, cu degetul cel mic. 


DUMINICI 31 


S'au oprit. Şi unul a 'nceput să le arata 
O biserică cu zidurile crăpate, 

Ridicată de vre-un Domn mai inainte... 
Prinprejur sînt pietre de morminte, 


Inălțat în ceru-albastru și senin. 

Se ridică 'n floare albă, un mălin 

La care 

Un recrut rămas în urmă se închină 
Ca la o bisericuţă de lumină 
Ridicată numai pentru el, în soare. 


It 


Duminică. Pe strada luminată 
Trece-un lucrător vorbind cu-o fată. 
Ea cu-o batistă albă 'n briu la fustă, 
El cu-o cravată roşie şi 'ngustă, 

Rid amindoi o clipă, apoi tac... 

Ea muşcă 'n gură flori de liliac 
Dintr'o crenguță veștedă și moale 
Ce-și pleacă virful bolnav de petale. 


Pe subt crengi de tei care s'apleacă 
Cu un gest de binecuvintare, 

Trece fericirea lor săracă 

Strinsi "n haine noui de sărbătoare. 


Merg încet şi rar şi nu-şi dau samă 
Unde merg şi undeau să ajungă, 


Dar se duc, așa... spre >anoramă... 
Ziua asta îi așa de lungă ! 


32 


VIAȚA ROMINEASCA _ 


Dinspre hală vine-un cîntee de flaşnete, 
Simt în ei atita 'atristătoare fericire! 

Ea mergind tot mușci în neștire 

Din mănunchiul veşted de flori violete... 


1 


Afară-i frig şi viscoleşte; parcă-i sară 
Sau parcă e o noațt: zlbă, 

Așa cum spun nebunii. 

Vintul tîrie 'n zăpezi pe case ciarul lunii, 
Pänă o să moară, 


Toate sirăzile due azi într'un pustiu, 
De-aceia ni mal trece nimenea pe ele- 
La fereşti se uită oamenii printre zăbreie 
Pănă nu mai văd nimica, și-i tîrziu. 


Afară-i frig şi viscoleşte ; poate-i sară, 

Trec oameni ca nişte păpuşi de anu! nou. 
Şi pe stradă, ca pe-un drum deşert de țară 
Cu părul vinăt, sa oprit un bou. 


Fiindcă e Duminică, seminariști 

Tot stau în frig uilindu-se pe la vitrine, 
La ceasornice de nichel, la rubine.., 

Şi la Internat se 'ntore copii tăcuţi şi trişti. 


IV 


Doamne, un prietin al meu a murit... 
Şi astăzi e Duminică, 

Eu stau în casă singur, împietrit 

Şi nu 'nțeleg nimic din ce sa întimplat, 
Din ce-are să mai [ie de acum. 
M'am ascuns în casă parcă alungat 
De un gind care-a venit după mine 
Pe drum. 

Am închis geamurile toate, 

Şi totuşi se aude bine 

Cum sună clopotele pentru el; 

O clipă se opresc şi 'ncep din nou 
La fel, 

Necontenit. 


Doamne, un prietin al meu a murit. 


De n'ar fi fost măcar o zi de sărbătoare, 
Aşa de tristă şi aşa deșartă, 

De n'ar f fost măcar atita soare 

Şi-atita dezolare 

La fiecare poartă. 


Doamne, un prietin al meu 

Se plimbă-acum prin grădinile tals, 

Şi îngeri cu minile pale 

Pil aduc în cale, Dumnezeu; — 

Şi vel avea de-acuma un copil mai mult. 


Dar clopotele oare de ce nu mai tac? 
Cum aşi putea să nu le mai ascult? 


H VIATA ROMINEASCĂ 


in E a SR RR RI RI 0 0 a 


Ştiu, astăzi un prietin al meu a murit, 

Şi oameni merg pe stradă fără nici un gind, 
De nu ştiu singuri unde-or li mergind, 
Şi-au trecut pe-aici 

Şi copii în boneţele albe, mici... 


Dar atunci de ce mai bat, 
Atitea clopote neincetat ! 


Soarele a asfinţit ca 'n orice sară, 

Şi-o să vie întuneric, 

Si mă tem şi eu. 

Mi-a murit azi va prietin, Dumnezeu, 
Oare lumea toată cind are să moară?... 


Demostene Botez 


4, 


La Mestecânei 


Ascultă, să-ţi spun nişte întimplâri. Nişte Intimplări de 
demult, decind eram eu în anii tăi. Decind adică incepeam să 
mă fudulese că dezleg buchile. 

Eram pe atuncea mititei, stios, cu capul mare şi cu părul 
zbirlit. Eram şi alb, și slăbuţ, și urechile parcâ-mi mai cres- 


` cuseră din ce erau, ca nişte toarte deoparte şi de alta a capu- 


lui. Abla mă ridicasem de pe o boală îndelungă; se dusese 
de pe mine pielea ca de pe şerpi, şi în ochii adinciţi îmi lu- 
cea încă lumina frizurilor, , 

Intro zi, bunicii, stind pe scaune la o mesuţă nas lingă 
nas şi sfâtuindu-se, hotăriră să mă trimeată la țară, la Meste- 
cănei, la Mârgărinta, manca mea cea bună, din sinul căreia 
supsesem lapte doi ani şi jumătate, căci eu, drăguță, n'am a- 
vut parte de mamă, ca tine, 

1 “«Acolo, soro,—zicea bunicul ridicind în sus arâtătorul mi- 
nii drepte, are aer curat, căci muntele e la doi paşi; se poate 
vamă, în vole; ş'are să se bucure încurind de dulceaţa primă- 
ver 

— Cum hotărâşti dumneata...» răspunse bunica; şi-i cur- 
geau lacrimile deoparte şi de alta a nasului. 

Bunicul se uită la ea, se întoarse şi spre mine, îşi plecă 
barba în piept şi mă aținti peste ochelari. Făcu un pas şi-şi 
puse mina-i osoasă in creştetul meu: 

«Aşa-i, liut, că te duci la biba-Mărgărinta ? 

— Mä ducl» răspunsei eu, c'o voce subțirică şi slabă. 
| Nu puteam să rid şi să sar, câci fusesem moleşit de boală, 
dar mă bucuram, pe rucă baba, cum îi ziceam eu mantei mele, 
rm era dragă, şi la Mestecânei mai petrecusem eu multe zile 

une. 

Era pe după sărbătorile de iarnă şi frigul începea să se 
moale; omățul insă era gros pretutindeni şi drumurile de sanie 
luceau ca oglinda. Alexa cel chlor; viziteul bunicului, m'a in- 


La 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


välit bine într'o blâniță, a umplut săniuţa cu paie, a înhamat 
pe Sura cea bătrină, s'a cuibărit lingă mine şam pornit pe-o 
vreme cu soare. Frig era numai cit trebuia ca să nu se dez- 
gheţe zăpezile; înghiţeam aerul curat c'o plăcere nespusă ; sim- 
team cum îmi bate singele în obraji. Tot drumul ne întiinirăm 
cu oameni care fugeau în săniile lor cu oplene şi se harioiau 
la povirnişuri, pe calea sticloasă, Pădurile se arâtau goale şi 
cafenii, munţii albaştri. Atita amintire mi-a rămas, —ş'o lumină 
argintie, nestirşită şi dulce. Imi era cald în blăniţa mea; eram 
în cel dintăiu ceas fericit de care-mi pot aduce aminte. Alexa 
mă privea din cind în cind cu ochiul lui verzulu, apoi îndemna 
pe Sura, şi citeodată incerca un fel de cintec, pe care nicio- 
dată nu-l isprăvea. Il mormăla şi-l întrerupea la mijloc: 


Intr'o grădină, 
Subt o tulpină, 
Creştea o floare... 


Cind am ajuns la Mestecănei, asfinţea soarele; şi pe munți, 
pănă 'n naltul cerului, piclele şi nourii inălțau o blindă lumină 
trandafirie. Am cuuoscut îndată satul pe coasta lină, cu mes- 
tecenli înşiraţi ca o zăbrea pe culme, neclintiţi în rumeneala 2- 
pusului. M'am bucurat cind am văzut şi căsuţa babei în vale, 
aproape de plrău, cu grădinița ei inchisă cu ostreje. Am re- 
cunoscut şi mestecenii cel tineri la izvoarele pe subt deal. Nu- 
mai cățelul care a ieşit zăpăind la poartă era altul, i 

„„Apoi ce s'a bucurat Mărgărinta cind ne-a cunoscut ; ga- 
poi cum a prins a plinge in casă, cind m'a scos din blană şi 
m'a văzut aşa de puţintel şi slăbuţ! De durerea ei sa indu- 
ioşat şi Alexa şi şi-a şters cu minica sumanului ochiul lui cel 
verde. 

«Dragu' babei! da’ de ce-ai fost aşa de bolnăvior! Da' 
cum n'am ştiut eu, să viu să te îngrijesc! Cine ştie ce ti-au 
dat Nemţii ceia dela tirg, de te-au slabit aşa de tare. Eu, cu 
ale mele, te ridicam mai degrabă pe picioare, caşi atuncea cind 
ai mai fost bolnav, după ce te-am înţercat!» 

Vorbind, işi ştergea ochii, işi trăgea din nas lacrimile şi 
umbla grabnic prin casă. Intro clipă a adus lapte cald şi pine 
meagră de griu pentru mine, şi o strachină de borş pentru À- 
lexa. Eşea afară, intra iat,—işi cufunda capu 'ntr'un dulap, — 
apoi se repezea, mă săruta şi mă mingiia, şi iar se înturna la 
treburile ei. 

Baba Mărgărinta—trebuie să ştii—nu era chiar o babă. 
Aşa mă deprinsesem eu să-i spun. Era o femee tinără încă, 
voinică, rumenă şi sprincenată. Şi cînd mă cuprindea şi mă 
stringea la piept şi se înduioşa de starea jn care mă attam, li 
mirosea sinul a busuioc g'a cuişoare. i 

Dar iată că intră În casă ş'o altă cunoştinţă a mea: Iri- 


LA MESTECÂNEI 37 


nuţa, fata Mârgărintei, cu vre-o trel ani mai mare decit mine. 
După cît puteam eu pricepe, Mărgărinta şi lrinuţa rămăseseră 
singure în căsuţa lor: gospodarul mancei mele murise în răz- 
boiul cu Turcii... Cind a sosit vestea aceasta, manca. mea era 
cu prunc mic, de care m'a avut parte. Atunci, după cea ră- 
mas văduvă, a venit de m'a hrânit pe mine, cel rămas fără 
mamă. Acuma Mărgărinta şi cu fetiţa trăiau în oarecare biel- 
şug, alâturea de gospodăria socrilor, care erau oameni cuprinsi. 

«lrinuță ! strigă Mărgărinta; iaca, a venit lliuţă ! Val, da' 
tare-i slăbuț, mititelul 1» 

Fetiţa veni lingă mine, şi amindoi începurăm a ne privi 
curioşi, fără a ne spune o vorbă. Babei incă nu-i trecuse 
uimirea. 

«Ba zău, bădică Alexa, ia spune şi dumneata: treabi-i 
asta ? Cum să lase un puiu pe mina Neamţului? Uite, îl dă 
vintul jos! 

— DA! răspunse vizitiul cu dispreţ. Parcă ei ce ştiu? 
Ei socot aşa că doftorii au găsit scara la cer», . 

Eu nu înțeleg nici acuma cum de-am putut minca aşa de 
mult în sara aceia. Să mă fi văzut bunicuţa că indes pe gură 
atita pîine neagră și beau atita lapte, şi mai adaog nişte ouă, 
go bucată de friptură de pe s'ar fi spăimintat grozav, şi-ar 
i pus minile in cap ş'ar fi trimis îndată pe Alexa după doc- 
tor. Dar Mârgărinta știa pesemne mai mult decit Neamţul buni- 
cilor, căci, inainte de culcare, mi-a mai dat nişte pere uscate, 
şi nişte nuci, —pe care le-am ronţăit pănă ce-am Inchis ochii. 
Am dormit foarte bine şi nu mi-a fost nimica. 

Adovazi m'am sculat cu noaptea 'n cap: îndată ce gaz- 
deie mele au prins a roboti prin casă, la lumina gazorniței. 
Zădarnic îmi aşeza baba capu 'n perină, şi mă mingiia, şi-mi 
potrivea pe irup poclada vristată, — căci nu voiam să mai dorm 
eu nici-un preţ. M'am sculat, m'am spălat, mam îmbrăcat sin- 
gur,—ş'am prins a mă ţinea de lrinuţa. Am văzut aşa, în zori 
de ziuă, coteţul cu doi porci care grohăiau cam supăraţi şi în- 
tindeau riturile spre noi; am fost de faţă la ieșirea din poiată 
a gâinilor şi la trimbiţările fudule ale cucoşului; şi ne-au îm- 
presurat giştele găgăind cu larmă şi mirare, neinţalegind ce 
caut eu acolo. Apoi din alt cotlon au eşit curcanii g'au prins 
a se umila în pene, şa pulni, incit eu m'am spăriat ş'am in- 
trebat pe lrinuţa dacă nu cumva-s boinavi...— Pentru mine toate 
erau lucruri nouă, căci în apropierea paserilor ş'a animalelor 
incă aa trăisem, 

vezi ce tare mă miram cum găseşte Irinuța ouă prin 
cotloane ascunse. Cum ştia ea că vifelulii i-i ne şi-i du- 
cea de mincare. Cum a înţeles că paserile cer grăunțe şiapă... 
Toate le ştia şi le fâcea cu grabă. Şi deşi era omăt și înghe- 
țat pretutindeni, ea umbla numai cu nişte papuci subţiri, In 
cioarele mai mult goale, c'o rochiță de pinză pe dinsa şi fără 
nici-o broboadă pe cap. 


38 ___________— VIATA ROMMEASCĂ 


«Nu ţi-i frig, lrinuţă ? o intrebam eu, 

— Nu!» imi răspundea ea. Scutura răpede din cap şi 
mă privea rizind. 

Intre alte lucruri frumoase pe care le-am văzut în cele 
dintăiu zile la Mărgărinta, au fost şi budăele, adică tintiniţele 
de subt coastă: scorburi de copaci bătrini, tăiate ca nişte stupi 
şi înfipte în påmint. Erau vre-o douăsprezece. Din fundul lor 
apa limpede ca lacrima izvora suflind şi imprăştiind uşoare 
pilnii de nisip, Bulbuci argintii se înălțau tremurind pănăla 
lumina luciului. lar prin gura deschisă a scorburilor apa nă- 
vălea giigiind, prin prundişor şi humă, spre pirău. lIn jur, 
creşteau mesteceni tineri, care-şi mlădiau domol pietele subţi- 
rele şi destrunzite. Mā miram mai ales că, deşi ne aflam in 

uterea lul Faur şi apele toate erau îngheţate, pirăul acesta al 
întinițelor curgea ca vara, fără să sufere pe el polghiţa cea 
mai uşoară. Afară de asta,—nu ştiu de unde şi cind, ce vin- 
turi ale întimplării aduseseră în nisipişul lui săminţă de creson, 
Şacuma se clătinau pe apă buchete neintrerupte de un verde 
puternic, închis. 

«lrinuţă, întrebam eu, de ce nu 'nghiaţă pirăul, şi de ce 
cresc iarna, pe el, burulene ? 

— Apoi să ştii, imi răspundea fata privindu-mă şiret, că 
din fintiniţe izvorâşte apă vie. 

— De care ? de cea despre care se spune in poveste? 

— Fireşte |» 

Peste multe lucruri vrednice de mirare şi necunoscute 
am dat eu acolo, la baba Mărgărinta. Dar cel mai minunat 
lucru a fost cu gîştele. 

Să vezi. Acu mă dădusem eu destul cu sâniuţa, ş aşi 
putea zice că mă săturasem de iarnă, 

Omăturile începuseră să se topească şi să scadă. Primă- 
vara era aproape. Din pricina apelor şa mlaștinilor, stăteam 
mai mult în casă. lIrtr'o zi, aud că bate cineva în uşă. 

Eu mă'ntorc şi zic: «Intră I» 

Dar cel de-atară bate iar. Baba Mărgărinta se 'ntoarce 
cătră fată : 

«Dă drumu”, lrinuţă l> 

Fetiţa deschide şi, cu uimire, vâd că păşeşte greoi peste 
prag o giscă, cu pene albe şi cenușii. Se opreşte puţin, se 
uită în juru-i; face din guşă încet: da-da-da-da!, apoi se În- 
dreaptă spre un colţ al odâii şi intră subt pat. 

Holbind ochii, întreb: 

«Da' ce caută gisca în casă, lrinuţă ? 

— A venit să facă un ou. 

— Cum aşa ? Da’ gisca vine'n casă? Nu se teme? 

— Precum vezi, nu se teme. Mai este una. Aceia vine 
mini. După ce-or isprăvi ouale, s'aşează la clocit... | 

— Aşa ? şi demult vin ele? 

— Demult, decind te dădeai cu săniuța...» 


LA MESTECÂNEI 39 


Hm! și eu nu știam nimica. Mă apropial încet de 
pat; ridicai poclada. Gisca fisii uşor şi înăl - 
auzi = ea el rotunzi, rețin. cc eta 

«Zice că să-i dal pace, observă lrinuța. Peste citeva zile 
și asta şi cealaltă cad cioşte. Și-au sm - - 
trivit ac iara 24 era măi e A acntiigdla ec 

nu înțelegeam tocmai lămurit ce este si 
se petreacă, întimplarea asta mi-a pricinuit o ele. Près . 
magia iaci în peoa zi pR pietele şi le aşteptam să vie 
$ nească cu e şi să ce 
Ci K y pune Ă eu domak. s MEA ti API 

ntr'o după-amiază se aşezară amindouă odată f i 
potriviră ouăle şi putul şi rămaseră cuminţi scolo, bi 
ochii A acea Sp0? anl focului din vatră, 

uma să merg vedem pe ginsac!» imi zise Iri 

in adevăr, atară, lîngă uşă, ginsacul sta singur, pet 
Incerc să intre printre noi, dar fata li ficu semn cu vărguţa 
gsi se trase mai la o parie. Acolo, înâlţind capul, dădu 

rumul la trel ţipete lung: şi ascuţite. Din casă. mai slab, 
răspunseră giştele. — Incă o chemare; încă un râs 


înțelegind cum stau lucrurile, deşi cu părere d pr Sie 
, e râu, 
se hotârl să piece, și porni legānat spre fundul ogrâziie Trecu 


pe lingă codină fără sa ciupească un fir, trecu 
Ad aeon Egi arie şi se aşeză la un dna ra api 
a r A ra ir mint şi părea ginditor Şi trist. lrinuţa 


«Acuma el îi supărat pentru c* 

că e clocesc pau să scoată SA 90 KA r.ae S 
e o zi, cloştele egeau de subt pat si b 

A x pat şi baba mă ruga 

ea e rau uşa, «ca să iasă la plimbare, să se mai răco- 


pra puilor cu pui auriu. Şi-i intreba incet: 
ceţi voi, măi băeţi ? — Giştele u şi vorbeau şi meg e 


u mai moale şi mai rel şi bobocii,—şi porniră aşa 


40 VIAŢA ROMINEASCĂ 


încet, prin soarele strălucit, pe pajiştea tinără, verde ca bu- 
șatecul. — lrinuţa "| urmărea, cu vărguţa în mină. 

Aproape de poartă, după ce mai alungă odată pe curcani, 
gîhsacul dintr'odată începu o manevră neașteptată. tînd drept 
şi semeţ, cu capul foarte sus, începu a sălta din picioare, 

«Acuma el joacă de bucurie...» îmi lămuri Irinuţa, 

Intr'adevăr ginsacul juca. Tipăia în tact regulat, cu li- 
nişte, cu seriozitate, împlinind parcă un fel de ritual. Fami- 
lia lui nu manifesta nici-un fel de apreciere; eu şi cu Irinuța 
rideam; el însă era foarte demn şi grav... 

Dar soarele umplea lumea de lumină şi mugurii meste- 
cenilor unduiau deasupra izvoarelor. Ginsacul îşi duse ne- 
vestele şi puli pe cărare, la vale. 

Umblau domol. Un bobocel răminea din cind în cind în 
urmă, se învirtea în loc şi parcă nu ştia în ce parte s'apuce. 
Apuca cu ciocuşorul un fir de iarbă ca un ac, se opintea ca 

-l rupă şi cădea în coadă. Ginsacul se oprea şi-l aştepta 
a 2": aia — până ce se adăoga iar la cird, pe cârarea 
c 


Cind ajunseră la pirãul de ops vie, giştele bătrine fntäiu 
se sfâtuiră dind ocol bobocilor. Spunea ceva una, răspundea 
alta. Apoi deodată, la o hotărire a ginsacului, intrară incet, 
cu toții, in pirău. Și puii incepură a înota mişcindu-şi regulat 
pria apă lăbuţele portocalii. 

Irinuţa întră şi ea în unda rece şi tot îl îndemna cu vår- 
guţa îndârât, spre fintiniţe. Le spunea ceva, îi mustra, — şi 
giştela cele bătrine răspundeau: da-da-da-da! 

Aşa am început eu u petrece la baba Mărgărinta cele 
mai frumoase zile ale copilăriei mele, 


Mihail Sadoveanu 


Despre Vasile Alecsandri 


Intăta călătorie la Constantinopol 
|. — Cătătoria 
1 


În vederea reconstruirii evoluţiei sufleteşti a lui V. Alecsan- 


dri—care este intenţia finală a studiilor ce public despre ei—cer- 


cetarea caețelului Memoranda (care formează manuscriptul ca 
No. 4497 al Academiei Romine) ne pune la dispoziţie ştiri pre- 


Memoranda cuprind notițele lui Alecsandri, scrise în tim- 
rr intăei călătorii ja Constantinopol, în vara şi toamna anului 

Notiţele sint scrise în grabă; multe cuvinte rămin nesfirşite; 
se scrie şi prescurtat: pr=pour! Se vede imediat că notițele 
erau menite să-i uşureze numai aducerea aminte, cind poetul se 
va decide să scrie literar despre călătorie. 

Notiţele sînt interesante din punct de vedere psihologic: 
Ele au sinceritatea intimităţii cu sine însuşi a poetului, nu sint 
dichisite pentru vitrina literară şi ne înlesnesc, astfel, o privire 
limpede în realitatea sufletească-sentimentală a lui Alecsandri. 
Interesante sînt şi categoriile critice, cu care poetul se apropie 
de fenomenele ce | se ivesc şi pe care le judecă fără sfieli: Ca- 
tegoriile acestea descoper părţi pozitive din cultura poetului. Cut- 
tura se caracterizează, însă, şi prin felul obiectului, fiinţii, feno- 
menului care atrage atenţia, care interesează. Toate acestea de- 
termină şi atitudinile sociale, de care biograful este vesel că poate 
să ţie samă, cind i se descoper, Astfel Memoranda devine um 
izvor biografic de intăia mină. 

Rezumind, uneori traducind, acest jurnal de zi, îi voiu a- 
daoge, din cînd în cind, numai explicaţiunile absolut necesare, 
în text şi în note, 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 


1845, August 9 ! 


Era la Galaţi. 

Cu un „sentiment straniu“ V. Alecsandri se imbarcă noap- 
tea pe vas şi, plecind, priveşte cum în intuneric dispare pămin- 
tul „cu tot ce ne este scump“. 


„O părere de rău nelămurită iți stringe deodată inima; şi 
imaginaţia, izbită de tot ce te înconjoară, amestecă imaginile. e- 
vocate cu scenele noi şi originale de subt ochii tăi. Este un a- 
mestec fantastic de trăsături bine cunoscute, mijind în vagul gin- 
dirii, cu figuri străine, strălucind în lumina lămpilor sau topin- 
du-se în noapte; uimitoare Împreunare de amintiri rătăcind prin- 
tre tablouri curioase, alcătuite de feluritele grupări de călători, 
de mişcările variate ale marinarilor, de lucrurile aruncate fără 
rinduială pe punte“, 

Tabloul este de-o originalitate caracteristică pentru autorul 
care, de-atitea ori mai tirziu, a fost năvălit de acelaşi amestec 
de realităţi şi fantazii, 

„Coloarea fantastică“ creştea cu efectele misterioase ale lu- 
minii lămpilor, Apoi: 

„i se pare unul din visele ciudate care te urmăresc încă 
mult timp după ce te-ai deșteptat şi care sint, după mine, cele 
mai frumoase creaţii ale imaginaţiei. Niciodată spiritul treaz, su- 
pus tuturor distracţiilor vieţii, nu va putea da creațiilor sale acea 
culoare poetică surprinzătoare, acea minunată neorindulală în t- 
fecte a unora dintre visuri“, 

Inainte de-a trece mai departe, aduc aminte de o vorbă a 
lui Schopenhauer: Poetul mare este un om care poate să facă 
treaz, ce toţi facem în vis. Alecsandri ne-a descris cum acest 
proces de vis treaz se ivea la sine. 

Pe bord V. Alecsandri vede nişte călugări greci; semn rău: 
va veni furtuna! Ideia aceasta superstițioasă îi aduce aminte de 
o noapte furtunoasă dintre Civita-vechia şi Livorno, 1839,2 Cu 
mare plăcere Alecsandri se plimbă pe bord, fumind, dindu-se 
gindurilor în zgomotul surd al şoaptelor călătorilor culcaţi şi al 
strigătelor monotone ale sentinelelor romine, de pe mal, care 
strigă din cînd în cînd: Ascultă! Valurile Dunărei murmură... 

De gustibus non disputar, scrie el. Atrăselu—continuă po- 
etul—atenţia tinărului pictor 3 asupra unul tablou nocturn măreț : 
Oraşul Galaţi părea o masă neagră pettruntea căreia luceau vre-o 


i Era înir'o Jol! 


2 Una din pujinele ştiri autentice de torla în lalia îa 
anul ri TA Venia din Sud, via în Roma, pari Fans ? Gu ~ 


Lucaln, neprecizal, aminiile și i 
călătorie. neprecizal, aminiiie şi mai deparie ca iovarăș de 


DESPRE VASILE ALECSANDRI 43 


i p A 


cincizeci de lumini. Sint luminile caselor despre marginea che- 
iului; razele lor trag brazde luminoase prin care se vede miş- 
carea valurilor potolițe ale Dunărei, Citeva vase se ivesc în de- 
părțare ca nişte turnuri negre şi luna pe jumătate ascunsă în 
nori se arată de-asupra lor. Pictorul făgădueşte că va zugrăvi. 
„Fericiţi pictorii de talent! Ei stăplnesc natura. Și mai fe- 
riciți pictorii cu iluzii; ei stăpinesc chiar şi supranaturalul“. | 


10 August, 2 


Poetul se deşteaptă în zgomotul roatelor care scutură va- 
porul. Se urcă pe bord. Galaţii sint departe: s'e/fagant peu å 
peu comme un souvenir,3 ştergindu-se puţin cite puţin, ca o a- 


re. 

Eri incă ridea cu verişoara sa şi cu Miss Murly; 4 far as- 
tăzi este în plină navigare spre ţări necunoscute, unde, Dumne- 
zeu ştie ce-l aşteaptă. Dar, fie ce-o H! 

La Tulcea se urcă în vapor paşa acestui orăşel şi secreta- 
rul paşei, un tinăr care a fost crescut la Kissingen și Paris, a 
călătorit o parte mare a Europei, a cunoscut civilizaţia şi este 
condamnat a ispăşi un trecut frumos intr'un tirg păcătos, 

„Ce legătură între soarta acestui biet tinăr musulman şi a 
altor cîtorva sărmani exilați pe țărmurii Dunărei, Tătar de neam, 
dar francez din inimă. Mai mult decit orice, iubeşte grizetele Pa- 
risului: ar da—spune el—toate huriele lui Mahomed pentru e 
modistă pariziană”, 

Dela Galaţi la Sulina sînt şesuri deşerte ; spre mare, bălţi;, 
citeva colibe de pescari ; citeva sentinele ruseşti ; multe vase 
urcind sau scoborind. Ruşii au aici patru şalupe-canoniere, care 
păzes. țărmurii, 

Pe mare! 

„Aici începe grandiosul, imensul, sublimul şi răul de mare 
care înghiață orice accent entuziast, Am suferit şi eu puţin de el!” 

Lucain, pictorul, a dormit în timpul trecerii pe aici. In cla- 
sa I sint călători puţini; în a treia sint Turci mulţi. Căpitanul 
Belba şi cei dol locotenenţi ai lui sint oameni bravi, distinși ; 
toți patru—ei şi Alecsandri—rid mult de un dascăl grec, prote- 
sor de limbi, cu ochelari. Timpul este splendid, valurile nu sînt. 
mari şi vaporul se leagănă grațios. 

„Nimic nu e mai frumos ca o Seară frumoasă pe mare, 
poate o noapte frumoasă, liniștită cu totul şi luminată misterios 


1 Trecind părerea aceasla estelică în lileralură, s'ar pulea zice: 
Supraanluralui Doinetor în curs era, la 1845, principiul preferit reslis» 


mulul din Pastelurile de mal tirziu; de slilei, în opera lul A» 
lecsandri Erie opace Intervine mereu, are un rol mare, 
neri l. 


3 Comparajle predilectă la Alecsandri! 
4 Despre cele două lemel nu se mai dă nici-o ştire. 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de lună. Să se riză, oricît, de planeta aceasta. Pe mare e ui- 
mitoare şi imi place s'o văd lunecind, cu stele cu tot, printre 
fringhiile vasului. ŞI apol razele aruncă ò lumină aşa de nobilă 
şi de fantastică, încit nu pot să nu o admir în ciuda d-nei XX, 
care îşi bate joc de ea, atit de inteligent“, 

Călătorii trec pe la ca Kalapri (Caliacra ?), se opresc la 
Varna, schimbă vaporul şi iau un pacbot foarte murdar. JI me 
semble sortir du bal de Rosnov pour aller en soirte chez 
M-me Gergu.!  Transbordarea ţine pănă la miezul nopții. 

Aproape toată Varna este clădită din nou; este oraşul tur- 
cesc cel mai frumos, pe care Alecsandri l-a văzut pănă acum. 

Pe mare poetul se întilneşte cu un Moldovan: Folescu, 

Toată Marţia 2 călătoresc pe un timp Superb, pe-o mare 
puţin agitată, Călătorii sufăr mult; dar mai ales sufere hare- 
mul unui Turc cu barbă neagră, frumoasă, îmbarcat la Varna. 
Turcii şi Grecii au obiceiul de călători cu toată gospodăria lor: 
cu merinzi în coșuri, ori în cutii de halva, etc. 

Dela Varna înainte călătorii pot privi aproape neintrerupt 
țărmul Rumeliei, 

lată Bosforul ; intrăm în el pela şepte ceasuri. Strins între 
țărmurii arizi ai Europei şi ai Asiei el pare gura unui riu imens, 
care s'ar vărsa în Marea Neagră. Inaintind în Bogaz citadelele 
turceşti, sămânate pe amindouă malurile, apar ochilor miraji de 
formele lor pitoreşti şi parcă făgăduesc ceva neaşteptat, fan- 
tastic. 

„ȘI în adevăr nimic mal frumos, mai surprinzător, mai fe- 
eric ca totce vezi Inaintind spre Constantinopol: mahalalele Te- 
rapiei, Arnăut-Kioi-ului, Jeni-Kioi-ului etc., incintă, transportă, mi- 
nunează prin noutatea stilului cu totul oriental, cu casele pictate 
cu multe culori, cu grădinile lor feerice unde se sue matestos fár- 
mul Asiei, verde închis, aspru. Domneşte pretutindeni un nu știa 
de misterios, care ne exciiă curiozitatea. Nu ai destui ochi ca să 
vezi, destule simţuri ca să simţi. ţi pare că îţi lipseşte încă 
mult pentru a putea să te pătrunzi de tot farmecul care se des- 
făşură în faţă-ţi. In sfirşit, priveliştea Bosforului cu mahalalele 
cele multe şi elegante, cu grădinile frumoase, cu moscheile se- 
mănind cu vasele mari cu două sau mai multe catarte, cu cimi- 
tirile, preumblările sale, cu cetăţuile copilăreşti, cu miile de coră= 
bii şi miile de bărci brăzdindu-l in toate direcţiunile, cu acel far- 
mec al noului şi acea culoare orientală aşa de necunoscută 
de Europeni; tabloul acesta întreg, sublim şi elegant, care pare 
că a fost aruncat pe cele două maluri ale Asiei şi Europei de 
câtră un geniu al feeriei orientale, acest tablou, spun, a to- 
trecut într'adevăr tot ce putusem crea în închipulrea mea. 

„Constantinopolul este cea mai măreaţă şi cea mai strălucită 


1 Aluzie la faimosul. N, Rosetii—Rosnoranu, a cărui și mal fai- 
moasă soție lubea fastul. Salon celebru 1 
2 În 14 Augusti 


a 


. adevărate, care se leagănă 


Dy DESPRE VASILE ALECSANBRI 45 


victorie a realităţii asupra imaginaţiei. Niciodată în viaţă nu am 
simțit un aşa mare şi aşa adevărat entuziasm; niciodată prive- 
Vişte nu m'a izbit mai mult, 
„Orientul, cu toate încîntările sale, e aici în fața mea, şi 
mi se pare un vis. Dar ce vis! E noapte. Luna se joacă a- 
lene pe Bogaz şi îşi aruncă palidele-i raze pe cartierul şi turnul 
Galatei—aşezat în fața Stambuluiui. Mahalaua, din contra, e 
perdută în umbră şi nu vezi decit moscheele sale, desemnindu-se 
pe cer în mase negre, și nenumăratele minarete părind imensele 
catarturi a unor vase rex as are pădurea celorlate catarturi 
n E 
„Străzile Galatei şi ale Stambulului răsună de cintece felu- 
rite şi se amestecă cu lătratul cîinilor. Citeva bărci străbat Bo- 
gazul din cind în cind, şi vaporul nostru se pleacă incet într'o 
parte şi Intr'alta, cind apropiindu-se de multele vase ancorate în 
fața Galatei, cind de cele fixate în fața Stambulului. Corabia 
noastră samănă cu un frumos călăreț ce se odihneşte după 
o alergare lungă, plimbindu-se încet. Cit pitoresc, cită po- 
ezie, cit fantastic! Totul ţinteşte aici să te facă să crezi, că ai 
murit, pentru a te deşiepta într'o ţară de zine. Masa aceasta 
confuză de case construite cu atita gingăşie şi eleganță, de for- 
tăreţe curioase, moschei, seraiuri, grădini, corăbii şi strigăte, cin- 
tece, ete..—extraordinar amestec al tuturor naţiilor, împingindu- 
se pe țărmuri, cele două maluri ale Asiei şi Europei care parcă 
işi surid ca două hurii ale lui Mahomed, prin limpezimea serilor 
frumoase şi poetice ale orientului; tabloul acesta wast, intreaga 
privelişte luminată de vălul roșcat al ultimelor raze de soare sau 
de lumina |unii şi a stelelor, este făcut anume ca să dee geniu 
celui ce nu are şi să-l răpească celui carei! are—aţit de puter- 
nice sînt impresiunile. Oe ce a trebuit, insă, din nenorocire, ca 
orice medalie să-şi aibă celalaltă faţă, ca orice vis să-şi aibă 
deştepiarea puternică, ca Constantinopolul, care de departe sa- 
mână cu o fată praţioasă şi atrăgătoare, să se schimbe—odată, 
aproape—într'o vrăjitoare bătrină, sbircită şi acoperită cu zdrenţe. 
Se spune de Neapoli: vedi Napoli et poi mori. Ar trebui să se 
spună de Constantinopol: vedi Constantinopoli e poi fugi. Cu- 
nosc Engleji care vin din Londra pănă în Bosfor, şi -nu debarcă: 
sint oameni prudenți care nu vor să-şi piarză nimic din iluziile 
lor. În ce mă priveşte, la drept vorbind, nu sint supărat că m'am 
coborit pe uscat, căci, cu felul acesta nebun al spiritului meu, 
găsesc peste tot pitorescul, —pănă și în mizerie", 
La Cornul-de-aur V. Alecsaudri a sosit Marţi sara. ı 
A debarcat Mercuri, dimineaţă, 2 


A tras la hotelul d-nei Giusepina, unde se afla dr. Dikson, 
a cărui adresă nu o ştia. 

144 August, 

2 15 August. 

3 De mai la vale relese că nu-l cunoşiea personal, dar că ii 


È Fusese recomandat. 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pg ATA ROMMAC Ă ooo 


Prin străzi strimpte a plecat la Pera, despre care se eta 
ca este cartierul cel mai corat PRO it i hotelului, teară in 
d mereu, € ' . 
Calatei și arc țiloc (Campo des morts). Insfirşit sosiră na ho- 
l, o casă aşezată de-asupra numituul cimitir. Hotelul este cu- 
e in rinduială; odăile sint comode, mobilate jumătate europe- 
neşte tate oriental. 
Ze meri Vitali era o grecoaică, care cunoscuse şi alți Ro- 
zu i re au stat 
- bit mult de C. şi de două doamne ca t 
la ea raati inainte de sosirea mea. Mi-a povestit şi par 
vrele lui Mitică Ghica, care intre altele, atribuise pri o 
o primise în duelul cu Lascar Roseti unei intrigi de dragoste, 
fiind vorba de o răpire foarte bine inventată. Ea pap aens, 
d. dr. Dikson m'a pus în curent cu toate; este u sir oa 
i , şi care are în acelaşi timp şi nobieţea rece a Eng d 
si amabilitatea Francejilor. Se exprimă foarte bine şi are ma 
niere foarte trucul Pi s 
iav š i 3 
Dot a Siami bazarele; bazarul Negreselor ; po. Saar 
Efendi un negustor despre care, in alt loc se amm. că trebu , 
să-i vinză nişte mătănii—en bon bois d'aloes—pentru fean ş 
x -C3 
sasi rien a e fost la Prințul de Samos; 4 și la Ahmet 
FTES a a våzut pe Sultanul, 7 la moschei din erei 
Asia; şi de-aici s'a dus la Apele-dulci ale Asiei, o promene 
favorită a femeelor turce, Aici tablou pitoresc: care trase de 
femei! 4 
š T a vizitat citeva moschee, pe dinafară, Sinoie 
nu avea firman să le poată vedea şi pe dinlăuntru. ce prana 
Sultanului Ahmet mi-a plăcut mult; Sf-ta Sotia nu id rouă 
pect pe din afară; apoi urmă cu moscheiă Sarget e 
numită şi moschela porumbeilor; sublima Poartă; a spna 
Irena, unde sa află vechile arme ale Turcilor ; pair aris 
cu platani imenşi; hipodromul de lingă moscheia z vic bara 
mei. cu obeliscul împăratului Teodosiu şi interesant p sie 
tirea' masacrului lenicerilor ; piaţa Seraschieraiului, lingă mosc 


4 15 August. m 
3 26 Ante ră fratele său? Despre d-na C, C. nu pol staa n 
2 gag Vogorides, la 1845, un bătrin de vreo 78 de ani şi de vre-a 
i prinţ de Samos. 
ma Di Amiral, la Tophana (Arsenal). 
E Asta ua 7 
8 A ais duia] sini două riuri mici, unul în Europa, allul în Asia 
Loc de distracție, vara. 
ugust, 


DESPRE VASILE ALECSANDRI 47 


tui Baiazet, cu barace şi cafenele mizerabile; turnul Seraschie- 
ratului, cu o gardă care păzeşte incendiile pe care le vestește in- 
năMind un mare steag roşu: din virful turnului se vede pano- 
rama Constantinopolului, marea de Marmara, ţârmii Asiei, Scu- 
tari, Bostorul, etc., etc.. 

Simbătă, 1 după amiază, V. Alecsandri face o plimbare fru- 
moasă pe Bosfor; ascultă muzica militară cîntind arii orientale 
în faţa palatului Sultanului, 


Duminică 2 a vizitat promenadele Constantinopolului şi ale 
mabalalelor. 

Marţi, 3 la orele 5 p, m. V. Alecsandri şi pictorul pleacă 
cu un vaporas american şi ajunge, la 7, la insula Prinkipo, Des- 
cinde la hotelul ini Giacomo, un italian care, înainte de 1821, a 
iocuit doi ani în Moldova. Micul hotel este afară din sat, pe 
creasta mălului stincos. Privirea este grandioasă: In faţă Asia; 
în stinga, în tund, Constantinopolul; mai la stinga Insulele Hal- 
ki şi Antigone, nu departe de a prinților (Prinkipo); şi însfirşit 
marea, pretutindeni marea imensă şi frumoasă. Viaţă exemplară: 
Dimineaţa fac baie; ziua, din cauza căldurilor, stau în cameră, 
Alecsandri scriind, tovarășul său desemnind; seara, dincolo de 
Magiar. aşteptind, impreună cu ceilalţi locultori, sosirea pacbotu- 
rilor. Magiar este un mic loc liber din fața a două cafenele. 
Aici se opresc şi tinerii noşiri, subt pretext de plimbare, 

„Cind înoptează, unii din fashionabilii insulii aprind can- 
dele romane, atirnate de sfori lungi, înaintea cafenelelor, bucu- 
rindu-se în felul acesta de vederea frumoaselor fete pe care le 
curtează. Pe măsură ce speranţele lor cresc, dau drumul la ar- 
tificii, etc., ca o alegorie a exploziei ce-ar putea-o face patima 
lor. E un fel cu totul nou de a declara dragostea“. 


Alecsandri a vizitat, călare, şi mănăstirea Sf. Gheorghe, pe 
piscul cel mai înalt al insulii. 


‘Tucain cade bolnav, 


La cîteva zile se îmbolnăvește şi Alecsandri: Nous regret- 
fons le pays de bon coeur, scrie el; şi aşteaptă cu nerăbdare 
momentul plecării. 4 


Mercuri, în 10 Septembre, 5 călătorii se intorc la Constan- 
tinopol, la d-na Giusepina Vitali, 


1 18 August. 
2 119 Augest, 
5AA 


4 Fiind tevy Alecsandri a seris, acolo cele irel strofe, cu 


dala 1545, publicate in Foasa Sojietaefii “tru liforaot - 
tura rominae, 1367, p. 293: Hietaeții pe ‘ntr celura și cul 


O suvenir a țării, cerească mingiiere, 
Alungă "n depărtare cumplilul negru nor, 
Să văd iarăşi lumina, să simi reînviere, 
Să cin! palria-m! dulce, apol voios să mor! 


5 Ziua de 10 Septembrie a fosto Luni; Mercuri a fost 12 Sepe 


 Membrie | Unde-i greșaiu, cine să știe ? ! 


48 VIAŢA ROMINEASCA 


a Aa 


Acum ei vizitează şi pe dervişii jucători : spectacol origi- 
nal şi interesant. 

Aici se rupe firul povestirii legate. De-aici inainte se mai 
găsesc numai citeva pagini de indicaţiuni scurte despre ce poe- 
tul a mai văzut şi despre alte citeva persoane. 

Din foaia 25 reesă că Alecsandri a mai vizitat : Apele dulci 
ale Europei, zidurile Constantinopolului ; moschela în care sulta- 
nii încingeau sabia; moscheia Sultanului Ahmed, la Atmeidan; 
hipodromul ; bazarele : bazarul de arme, bazarul sclavilor negri ; 
mormintul Sultanului Mahmud; moscheia lui Bajazet; Sita Sofia ; 
sublima Poartă; pe Şachir-Efendi (a doua oară). Cu dr. Dikson 
a făcut o promenadă fantastică in marele cimitir. Efect de lună 
pe Bosfor. Vederea Scutariior (luschiudar) şi a moscheelor ilu- 
minate pentru serbarea Ramazamului. Caraghiozul. 

Cum vedem V. Alecsandri este neobosit. El continuă um- 
bletul, lacom de impresii. 

Din fila 25 y. şi 26 reiese: 
Paşa, ginerile şi vistierul Sultanului Soliman Magnificul; mos- 
chea acestuia, Sulimaniè Giamie, este cea mai mare moschee 
din Constantinopol. Moschea lui Piali este în stil arab, cu 
galerii mari, cu pilaştri patraţi, cu şase cupole şi un minaret, 
cu arbori mari în curte ; şi veche de 272de ani. De aici Ale- 
esandri a plecat la Ok-Meidan, loc de tragere cu arcul, de unde 
panorama Stambulului este supe 

Fila 26 v. Vizită la Scutari (luschiudar), împreună cu 
Czoernig, consilier al Curţii vieneze. Urcare pe muntele Bul- 
gurbu: Panoramă vastă a Bosforului, pănăla Buiucdere, 8 
Stambulului, a Galatei, a şesurilor prelungite din marginile o- 
raşului încolo, a mării de Marmara, a insulei Prinkipo, a mun- 
{ilor Brusei, în sfirşit o vastă întindere de pămint, semănată cu 
coline, în interiorul Asiei; şi a drumului care duce la Mecca. 

Fila 27, Vizită la monetărie în lăuntrul curţii seraiului 
Burnu. Interiorul Si-tei Soții, al Sulimaniei, al moscheei Sul- 
tanului Ahmed şi Nouri-Osmanie (?); seralul Burnu: sala tro- 
nului, biblioteca, grajdurile, bucătăriile, grădinile, băile, etc. 

Fila 27 v. Marele palat Cigaran ; grădina, haremul, sala 
ambasadorilor, marea sală de rece ţie. 

Asistă, într'o Joi, în Septembre la parada Bairamului. 
Sultanul, acoperit de petre preţioase ; cai mindri în hamuri bo- 
gate ; muzică turcească; Intre două rinduri de soldaţi de ma- 
rină şi cavalerie defilează: maiorii, coloneii, generalii, miniştrii, 
vizirul să instirşit Sultanul încunjurat de un corp de baitagii. ! 

Marţi în 16/28 Octombre, la amiazi, V. Alecsandri a ple- 


4 In studiile sale, analizind pe Murad Gazi Sultanul şi Beert 
Mustafa à. Charles Drouhel afirmă despre noaptea Bairamului că ea 
işi are modelul in Orlentalele lui V. Hugo (Viaţa Rominească din 1912, 
No, 5 şi 6, p. 342). După cunoașlerea nollțelor din Memoranda d-sa va 
conveni că modelul fusese chiar Balramul | $ 


Vizita la moschea lui Piali 


`% $ dale siat Bomen 
TRE- a es prașiiă. Aloetaniri 


= DESPRE VASILE ALECSANDRI 49 


cat din Constantinopol, In 18/30 Oct 
foarte frumoasă, a sosit la Galaţi, x more, pa N onlonis 


îi re i v ra socoteala zilelor de călătorie (Fila 28) 


10 August — 21 

30-8 Gélo ir — 30 
S0 seci 
“Si 2 a ÎTECA 


Plăcutul drum pe Marea-Nea 
- pră l-a f societ Y 
da d'lvry, Feidel, Tabacopulos, aber (coat E s IN r aagi E 
lafi), Şükur (episcop armean), etc.. Timpul fusese superb+- 
e ao rena atei, agitată noaptea, PAOŞ | 
orii au de s i t o 
cursă Aa călărie împrejurul air rhit Aie eaaa pla cada 
da & mii a, Sudi a făcut-o împreună cu consulul Hu- 
. csandri observă că era un numismat de 


II. Tovarășii de călătorie 


In Memoranda se află o foae (36 şi 
i 36 v. 
aeia re ep şi femeile—cu care rider re bezea 
care : n călätoria sa. De citeva ori numele din acest dictio- 
E an şi la alte pree: Aici reproduc lista : 
Geisenheim, Germanla-de-sus, i 
. Dick:on, consul, Tripoli, 
„  Guaracino, consul, Bethune. 
Baronul Berr, ministru belgian. 
a atena lusuf-paşa, în serviciul Turciei. 
SE rr peria aulic Czoernig, Viena. 
E SU a uin, medic-şef al guvernului grecesc în Ciclade, 
Marchizul de Bois Guilbert, Paris 
Piat tatuat, 
nt a a-i, va de ră 
cre vapor de r zboiu englezesc, 
i rgt aeai; i ba 3 Londra, membru ai oabus 
Pe, ul şi proprietarul vaporului Nouveauté (Vice d'Ar- 


D-i Duroin, medic, Constan 
: tinopol. 
„ Gino, cumnatul lui, Constanti 
nopol, 
» Jacques Lafontaine, Constinttaopol. 


călălorise dela 9August{Oalaji 
ie și 18 din Octomb S 
cr, n a, Galali, inggal), Ga 1 sl, pănă ia i, dia soeoiagia 
« 3 Royal Navy; din maring regală. aşi-Galaļi şi Oalaji-laşi, ? 
4 


zile din a j 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fila 37. D-l Eugen Porte, în Constantinopol sau la Ci- 
ilik (moşie) ; autorul unui Itinerar în Persia. Să ceară adresa 
iui Borċe dela d. Cort, dela ambasada franceză. 

Fila 38. Mehemed Paşa, ministrul de interne. 

Ministrul de războiu. 

Ahmet Feti Paşa, la Tophana. 1 

Amiral Mehemed Ali. 

Apoi: D-nul Caimacan, şeful poştei ruseşti în Constan- 
tinopol. 

D-l Pisany. 

Locotenentul Rowles, R. N., Londra. 

Dr. Eduard Dickson, prin bunătatea d-lor Hauson şi Co., 
Constantinopol. 

D-l d'lvry, Vendée, Franţa. 

„ Feidel, Lipsca. 

Dintre aceste respectabile persoane, cele mai multe, a- 
proape toate, nu se vor mai ivi in calea lui Alecsandri. Indi- 
caţiile poetului descoper, insă, o lume care şi printr'un con- 
tact trecător trebue să lase influenţe. 

Despre două persoane voesce să adaog aici o însemnare 
clară: ele au vorbit cu Alecsandri, de sigur, şi despre po- 
porul romin. 

1. Caril Freiherr von Czoernig este celebrul etnograf al 
Austriei. La 1848 opera sa principală, o scriere în trei vo- 
lume, Ethnographie der österreichischen Monarchie, era atit de 
înaintată, incit raporturile etnografice au putut să fle fnsem- 
nate pe o hartă detailată (vol. I, p, VII). In 1845, pe cind á 
stat de vorbă cu Alecsandri, Czoernig trebue să fi fost bine 
înaintat în lucrările sale. Cine va răstoi opera terminată, ti- 
pârită, îşi va putea da samă, cam despre ce va fi vorbit, cu 
tînărul scriitor moldovean, Czoernig, care s'a ocupat cu tot 
poporul romin, nu numai cu cel din Austria, (Vezi volumul I, 
p. 65; I, p. 63; Iil, p. 150). 

2. Asupra pictorului C. Doussault, mal în urmă, a atras 
atenția d. N. Iorga în Neamul rominese din 27 Dec.'10 Oct. 
şi 24/6 Oct. 1916, 

Aducindu-şi aminte de timpul, în care a cunoscut şi pe 
V. Alecsandri, bunul Doussault scria, în L'Illustration din 10 
Dec, 1853, urâri calde de bun viitor pentru Romini. (In arti- 
colul Valachie, vol. Il, p. 380). 

Doussault nu a trăit numai în Muntenia, ci a văzut şi Mol- 
dova. Desemnul din Album moldo-valaque (1848) cu inscrip- 
ţia: Une soirce chez te Prince regnuni, à lassy este al lui, 
Tot In acest album Doussault mai are desemnurile : Capir 
moldovean, călugăriţă din Moldova, eic.. Toate subiectele lui, 
din Moldova şi Valachia, mărturise-c că pictorul vedea larg, 
variat. Intilîrea cu Alecsandri, la 1845, în Stambul, trebue să 


1 Depozilul de tunuri, lurnătorie şi arsenal. 


DESPRE VASILE ALECSANDRI 5i 


fi fost o mare plăcere pentru amindoi; şi pentru pictor un mo- 
tiv nou de simpatie pentru Romini. 1 


Ili. Etnopsihologie 


Călătoria lui V. Alecsandri nu a fost o călătorie de sim- 
plă distracţie. Fililele 30, 30 v. şi 31 se însărcinară să ne 
zh despre aceasta. 

Filele acelea cuprind clteva cugetări de psihologie etnică, 
Sint fragmente; sint puține ; privesc mai ales suprafaţa lumii 
turceşti, Totuşi, ele indică o îndreptare a cugetării spre a- 
dincimile sufleteşti ale omului. O îndreptare, căci studii se 
rioase, de felul acesta, nu se pot face fără de cunoştinţa lim- 
bii naţionale (aici: turceşti), care să înlesnească înţelegerea di- 
rectă ; şi nicinu sint cu L pS intr'un timp atit de scurt, ca 
acela de care a dispus sandri, 2 

Totuşi cugetările sînt interesante. Nr. 2 susţine origi- 

nalitatea națională şi pentru Turci, caşi alurea pentru Romini, 
de exemplu. N-rul 3, cu reflexiunile asupra portului sau mo- 
dei era, aşa se pare, un subiect de meditaţie generală: vezi, 
de ex., ce spune şi Alecu Russo despre acelaşi chestiune în 
Moldova (Scrieri, ediţia Academiei. p. 16-19). Brutalitatea de 
subt N-rul 1 se compensează prin delicateţa de subt N-rul 5, 
N-rul 6, izolat la foala 40, imbrăţişează (superficial) menirea 
semilunii. 
_ Nr. 1. „Nicăiri, între oameni şi animale, nu se vede o 
concurență mai mare ca la Constantinopol. Hamalii şi magarii 
se întrec prin sarcinele enorme ce le poartă pe umerii lor şi, 
spre gloria speciei omeneşti, trebue să mărturisim că adeseori 
bipezii înving pe patrupezi. Hamalii sint magari cu două şi 
măgarii hamali cu patru picioare”. 

Nr. 2. „A civiliza pe Turci după sistema de reformă a- 
doptată în Turcia însemnează a le şterge pecetea originalită- 
ţii lor şi a-i învălui în tot ridiculul european”. 

Nr. 3. „Au îmbrăcat pe Turci în redingote, fără să-şi 
dea osteneala de a nimici fanatismul lor, cauza unică a urii lor 
contra creştinilor; şi se crede că astfel l-au civilizat puțin. 

Din contra, ml se pare că minia Musulmanilor faţă de Euro- 
peni s'a adaos cu tot chinul ce-l sufer, fâră vole, sub! hainele 
europeneşti. Un pantalon strimt, care impiedecă pe un Turc 
de a se aşeza comod pe pulpele încrucişate, este pentru el o 
cauză de ură împotriva Europenilor, şi încă mai mare decit 


1 Ca să flu complel, nolez că la fila 62 se găsesc și irei nume 
de lemel: Harina, Frosina, Blancha. Ce-i cu cle, nu pliu, cum nu şilu 
nici de 4 ăi lorgul Hărlular (Schitul lui Roşca) dela același pagină. 
l 2 Pe filele 23 și 24 se găseşte numai un mic dicționar francez- 
turcesc peniru irebuinjele curenle. Bunăziua, bună:seara, azi, unu, dol 
trel etc, mi-e lonme, mi-e sete, eic, elc. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cauza politică cea mal gravă. Nu vă puteţi închipui cite bles- 
teme i-au adus Europei gaica de subt talpă şi ce apropiată is- 
bucnire se urcă zilnic dela picloare spre inima Turcului, Ina- 
intea reformei vestmintului oriental, Turcii aveau numai un 
singur termin de dispreţ pentru a numi tot ce nu se ţinea de 
religia lor: era cuvintul ghiaur; dar din epoca hainelor euro- 
peneşti ei au dol termini: ghiaur şi Franco. Inainte de reforma 
aceasta Turcia era o prinţesă frumoasă cu ochi mindri, cu 
mers Încrezut şi impozant; acum ea este o simplă burgheză 
imbrăcată de Duminică, dar o burgheză a cărei ură sinceră şi 
grandioasă este numai răutate meschină şi certăreaţă”. 

Nr. 4. „In gesturi nici unpopor nu are atita siguranţă 
şi expresiune ca poporul Turcilor“. 

Nr. 5. Un Turc prietinos şi cu maniere gingaşe este tot 
ce se poate găsi mai gentil pe lume“, 

Nr. 6. „Prolelul a atirnat în cer sabia sa de aur, pen- 
truca sabia să-i slujască omenirii ca far prin bezna nopţii. 
|Semiluna)”“. è 


IV. Literatura 


Literatura din Memoranda este foarte puţină. Dar puţi- 
nul de aici nu însemnează că această călătorie nu a depus în 
sufletul poetului impresii care au dat rod mai tirziu. 

Fondul adorârii frumuseţilor orientale acum s'a aşezat in 
sufletul poetului ; lar din acest fond Alecsandri nu a cules, în 
1845, numai pe Pescariul Bosforului, ci şi Cîntecul Margari- 
tei, paralela rominească la Mignon de Goethe; ci şi coloritul 
orienta! al legendelor de mai tirziu, colorit care nu este de 
origine literară, ci geografică şi etnografică, 

In Memoranda se găsesc numai două note literare precise. 

Una arată că ideia de-a scrie legenda lui Marco Broggio 
(Mărgăritărele) în versuri, deplină, datează din 1845. (Fila 40, 
Traiter Marco Broggio en vers). 

A doua expune originea unei legende pe care Alecsandri 
a voit să o scrie, însă, în urmă, a cedat-o amicului său E- 
douard Grenier, care a desvoltat-o in legenda sa L'Elkovan. 
Subiectul este notat la fila 40: „N. B. trata episodul or- 
bului dela Buioc Mezarlic (Marele cimp al morţilor). Subt pre- 
text că este orb, un tinăr CE ae depre intrun harem şi 
este surprins de căpetenia eunucilor in brațele favoritei. A- 
rapli îi scot ochii şi aruncă în Bosfor pe favorita virită in- 
tr'un sac. In clipa, în care Sorpu se scufundă, un elcovan 
ese din apă: Acesta este sufletul osindit al victimei”. 

Despre acest subiect, vezi studiul meu despre V. Ale- 
A şi Ed. Grenier, în Convorbiri literare, 1921, No. 6—7, 
p. 


j 


DESPRE VASILE ALECSANDRI 53 


La fila 62 se găsesc citate două versuri din lancu Vă- 
cărescu: 


La faple bune poliai se adună 
Muli pot puţinii buni impreună. 


La fila 44 se găsesc trei versuri de veche tentaţie de-a 
scrie tranţuzeşie : 


Sur le Bosphore 
Jusqu'à l'aurore 
J'aime å rever. 


v 


Călătorul V. Alecsandri era un tînăr de 24—26 de ani. 
In interesul său cuprinzător lumea reală şi lumea fantazlilor 
sale îşi țineau cumpână; şi faţă de aceia, şi faţă de aceasta 
inima lui se mişca uşor, şi de lucruri mari, şi de lucruri mici, 
La orice adiere, călătorul era simţitor ca o harpă eoliană. 
Meditaţia simțită parcă reesă, ca un parfum din floare, din tot 
ce Memoranda povestesc simplu. Călătorul era o fiinţă căreia 
propria perlecţie il da o linişte a contemplării, pentru care, 
ia vârsta lui, mulţi l-ar fi putut invidia şi îl vor fi invidiat, 


G. Bogdan-Dulcă 


Capitole de istorie contimporană 


II. Intăile propuneri engleze. 
Greşeli şi lipse de tact germane 


Anglia nu a întirziet să se călască de răceala cu care pri- 
mise propunerile lui Bismarck. Conflictele dese la care dădeau 
loc interesele el politice şi economice răspindite pe toate puncte- 
le globilui, caşi politica de alianţe care ciştiga necontenit teren 
pe continent, în cea de pe urmă decadă a secolului trecut,—in- 
cepuse să îngrijască pe unii din barbaţii săi de stat şi să-i in- 
demne a eşi din politica de splendidă izolare propăvăduită de 
Gladstone, urmată şi de adversarii lui. Germania fiind, cum a- 
ratase cu atita dreptate Bismarck, marea putere ale cărei inte- 
rese se aratase (până atunci) a fi cele mal puţin opuse interese- 
lor engleze, ei s'au adresat Germaniei. 

a dintăiu propunere în acest sens a fost făcută de pri- 
mul ministru englez, marchizul de Salisbury, Imparatului Wilhelm 
în persoană cu prilejul aflării acestuia la regatele dela Cowes, 
în luna August 1895. Din însărcinarea reginei Victoria, secretarul 
ei, Sir Henry Ponsomby, a rugat atunci pe ambasadorul german 
la Londra, contele Paul Hatzfeld, să intrebe pe imparat dacă vol- 
eşte să primească, pe bordul yachtului său, Hohenzollern, pe 
lordul Salisbury. Imparatul a fixat ziua de 8 August hotărind 
şi ceasul la care avea să aibă loc audiența. Din cauza unul ac- 
cident la caldarea şalupei cu abur care avea să pr va pe 
ministru la yachtul împărătesc, fusese silit s'aştepte sosirea unei 
alte şalupe, ceiace l-a făcut să sosească cu o intirziere de mai 
bine de un ceas. Această intirziere a indispus pe Imparat şi, 
cu toate scuzele prezentate de Salisbury, acesta a fost primit 
într'un chip puţin grațios : 

In cursul convorbirii dintre suveranul german şi barbatul 
de stat englez, acest depe urmă a propus Impărțirea întregii 
împărăţii turceşti între Anglia, Germania şi Austria, făcind să 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 55 


relasă colosalele foloase economice ce ar rezulta pentru Germa- 
nia în urma punerii la dispoziţia populaţiunii sale mereu cres- 
cinde, spre colonizare, a unor teritorii pe cit de întinse pe atit 
de sănătoase şi de prielnice traiului şi înmulțirii unei populaţiuni 
europene. Imparatul a refuzat, se pare în chip puţin grațios, 
căci întrevederea s'a sfirşit în mod destul de agitat, iar urmarea 
ei a fost o stare de neînțelegere statornică Intre imparat şi Salis- 
bury care wa putut decit s'arunce o umbră asupra relaţiunilor 
dintre cele două ţări 1. 

Eckardstein mai adaugă că, în anii următori, Salisbury de 
repeţite ori a revenit faţă de el asupra amănuntelor întrevederii 
dela Cowes din August 1895 şi i-a repetat aceleaşi cuvinte: „Im- 
paratul dumneavoastră pare a uita cu desăvirşire că eu nu sint 
ministre du roi de Prusse, ci prim ministru al Angliei” 2, 

ach crede că motivele refuzului lui Wilheim al Il-iea au 
fast faptul că nu voia cu nici un preţ să se despartă de ţar şi 
încă mal puțin de visul unul protectorat asupra celor trei sute 
de milioane de mahometani 3. 


1) Eckardst:in, Op. cil, |. p. 210 sq. 

2) Id. ibid. p. 214. In acelaşi volum al Amintirilor lul Eckardsteln 
se găsesc o muljime de amănuniimi asupra nenumăratelor lipsuri de 
laci şi chiar de bună creşiere de care se făcea vinovat Wilhelm al 
Il-lea cu prilejul vizitelor sale la Cowes, Fajă de unchiu-său, prinlul 
de Wales, care era cu aproape douăzeci de ani mai mare decit el, 
se puria nu ca un musafir cl, după expreslunea întrebuințată de însuşi 
prințul căiră Eckardstein, ca „slăpinul” (ihe boss) Cowesului, 

lar după vizila dela Angust 1895, prințul a zis: „Mal nainte săp- 
tmina regolelor la Cowes era peniru mine o plăcere și o disiraciie, 
acuma, de cind imparatul ia comanda, ea nu mai este peniru mine 
deci! un chin ; sa poale ca la anul să nu mal vin de loc aici”, 

Neconienii se îveau nelujelegeri şi intrigi, Wilhelm al Il-lea 
ameslecindu-se pănă în handicopurile yachlurilor cu pinză şi lralind 
pe unchiu-său ca pe o canlilale neglijabilă sau jigaindu-l prin cuvinte 
şi iune de prost gust. Astfeliu ei a mers pănă a numi, față de mai 
mulți Engleji, după o masă dalë pe bordul lal /Johenzolleri, pe un- 
chlu-său : un pdun bâ!rin (an old peacock). 

Neinţelegeri serioase ivindu-se inire Franja și Anglia în chesila 
Mekongulul în timpul şăderii imparatului la Cowes în anul 1893, nein- 
e de natură a provoca un conflict armei Între amindovă tările, 
ordul Rosebefy trimesese reginei, la Osborne, un curler special spre 
a-l aduce la cunoştinţă gravilalea situaliunli și rugind-o să aducă fap- 
tele la cunoșiința Kaiserului, cu gindul că acesia și guvernul său ar 

ulei, În cazul exlrem, să impledice izbucnirea unui răsbolu între 
glia şi Franja. Secrelarul regine! sosi cu scrisoarea tocmai in mo- 
ntul în care se lerminase masa ce prințul de Wales o oferise ne- 


* Aolului său. Dupăce a cell! scrisoarea bunicii sale şi a ascullal pe 


sir Henry Ponsomby, secrelarul şi omul de incredere al reginei, Kai- 
serul a pulni! de ris şi, băliad pe unchiu-său pe umăr, l-a zis: „Na, 
acuma poļi să pleci şi tu in Indochina și să arăţi celace eşti în stare 
să faci ca soldal“. Intimplarea a lost povestită adouazi intocmai in 
aceșii iermeni de cãirå Însuși principele de Wales inir'un cere de in- 
timi. Uaii din marturii oculari ai scenei poresleau chiar că Kaiserul 
mu bătuse numai pe unchiu-său pe umăr ci și pe pinlice (Ollo Ha- 
mmann p. 43). 

5) H. V. Gerlach, Die Einhreisungslegende, în Die Welt om 
Montay dela 9 Augusi 1920, 


56 VIAŢA ROMINBASCĂ 


După Hammann, la expunerile lui Salisbury despre starea 
de adincă putregiune în care ajunsese Turcia, imparatul aș fi 
răspuns că: „in desvoltarea în curs se observă progrese spre 
bine“ |. 

Acelaşi autor se întreabă dacă planul unei împărțiri a Im- 
părăției Otomane, faţă de multiplicitatea şi de diversitatea inte- 
reselor naţionale, religioase şi economice în prezenţă atit în Tur- 
cia Europeană cit şi în Asia Mică, ar fi fost cu putinţă. Nu era 
oare, întreabă el, propunerea lui Salisbury o simplă manifestare 
a metodei engleze de „scoatere din foc a castanilor“, adică a 
dorinţii de a impinge pe alţii la gilceavă spre a trage folos din 
situația astfel creată ? 

Silinţile lui Hatzteld şi ale lui Eckardstein izbutiră într'ade- 
vâr să restabilească destul de curînd relaţiile dintre amindouă 
statele, dar vom vedea că în curind imprudenţe şi lipsuri de tact 
repetate ale împaratului veniră să le tulbure din nou. 


Ca urmare firească a urieşelor ei progrese industriale şi a 
insămnătăţii sale economice mereu crescinde in lume, era natu- 
ral ca Germania să caute în țările de peste mare debuşeuri pen- 
tru surplusul din ce În ce mai mare al producțiunii sale şi să iee 
parte activă la toate punerile la cale încheiete de marile puteri. 
Cel dintăiu pas al politicii germane in această direcţie a fost fără 
îndoială o neiertată greşală. Intr'adevăr guvernul celui de al 
treilea imparat german sa grăbit să se unească cu adeversarii 


de căpetenie ai Intreitei Alianțe, cu Franţa şi cu Rusia, pentru a- 


protesta în contra tratatului dela Shimonoseki, impus Chinei în- 
vinse de Japonia învingătoare. Temelul protestării a fost.faptul 
anexărilor cătră cea de adoua, în virtutea zisului tratat, a insu- 
lii Formosa şi a peninsulii Liao-tung, cu Port Arthur,—împărăţia 
Soarelui care răsare dobindind astfel două sentinele la porţile 
Chinei. In acest chip această putere dobindea o situaţie de fa- 
voare, asigurindu-i precumpănirea politică şi economică în China, 
ceiace deloc nu convenea puterilor europeene protestatoare. Se 
ştie că Japonia a fost silită să dee inapoi, cele trei puteri men- 
ținindu-şi protestul chiar după ratificarea tratatului, Trebuie men- 
ționat că guvernul german dela inceput stătulse pe acel! japonez 
să nu năzuiască la anexări pe continent, căci va ridica greutăți 
din partea puterilor curopeene, insă nu a fost ascultat de fà." 
ponia care, la izbuhnirea răsboiului mondial, s'a răsbunat asupra 
Germaniei Iwindu-i Kiao-Clan, cstace poate că nu ar fi făcut da- 
că aceasta depe urmă nu sar fi asociat altădată la menţionatul 
protest. 


Bismarck, care atunci mai trăia, a crilicat în chipul cel: 


1) Otto Hammann, Der missterstandene Bismarck, pe 44. 


p 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 57 


mai aspru acțiunea politicii germane în această chestiune, negă- 
sind că motivele politico-comerciaie invocate de guvern erau gu- 
ticiente pentru justificarea acestui demers ce-l numea: „un pas 
în întuneric” şi „un simptom al lipsii calității atit de necesară în 
materie de politica externă a: râbdării liniștite“. 

La încejutul lul lanuar 1895, ceata de aventurieri angajată 
de compania minieră Chartered Company pentru a năvăli în 
Republica Sudairicană (Transvaal), sub comanda doctorului Ja- 
meson, a fost înfrintă de trupele bure la lăgerdorp și silită să 
se predee. Mare a fost emoţiunea şi minia opiniunii publice en- 
gleze cind a auzit că Imparatul Wilhelm al Il-lea, nepotul de 
fiică al reginei Regatului Unit, a adresat cu acest prilej preşe- 
dintelui Kriger o telegramă prin care îl felicita pentru izbinda 
repurtată şi pentru faptul că poporul bur: „prin propria-i putere 
de acţiune, reuşise să apere, fără a apela la ajutorul unor puteri 
amice, independenţa ţării în contra atacurilor de din afară“. 

Pentru a ințelege bine emoția stirnită în Anglia de acea 
telegramă trebuie ştiut că, conform convenţiunilor existente, in- 
dependența republicii era mărginită prin nişte clauze stipulind că 
ca nu poate încheie tratate cu alte So fără consimţimintul 
Angliei şi, în privinţa relaţiilor externe, stă sub priveghierea gu- 
vernului englez. Astfeliu, in ochii Englejilor, republica Trans= 
vaalului nu era decit o colonie autonomă şi telegrama semnată 
de Kaiser avea aerul să zică președintelui că el, Wilhelm al Il-lea, 
era gata să alerge cu armata lui în ajutorul republicii dacă a- 
ceasta ar cere ajutor dela el. 

S'a încercat a se arunca răspunderea acestei telegrame a- 
supra guvernului german, pretinzindu-se-nu numai că rolul lui 
Wilhelm ai li-lea s'a mărginit la semnarea ei, ci chiar că Kaise- 
rul a făcut schimbări îmblinzitoare în textul prezentat lui spre 
semuare. Eckardstein, pe temeiul afirmărilor amiralului Hollmann, 
secretarul de stat al marinei, care luase parte la consiliul în care 
textul definitiv al telegramei fusese stabilit, zice că acesta se 
hotărise fără de ştirea imparatului, de cătră secretarul de stat 
al afacerilor străine Marschall, împreună cu directorul departa- 
mentulul colonial, Kayser. Cind telegrama i $'a prezentat spre a 
fi semnată, împaratul ar fi găsit termenii in care era redactată 
prea aspri şi ar fi intrebat dacă este absolută nevoie să fie ex- 
pediată, căci este de natură a tulbura rău relaţiunile Germaniei 

cu Anglia, Marschall ar fi răspuns: „După convingerea mea se 
pare absolut necesar de a se arata lumii cum că guvernul împă- 
râtesc condamnă această năvălire de flibustieri (Freibeuter) în 
chipul cei ma! aspru, atit din punctul de privire moral cit şi din 
acei al interesului statului“. Directorul colonial prononţindu-se şi 


- el pentru trimeterea telegramei din cauza efectului ce avea să-l 


„exercite asupra populajiunii indigene, imparatul ar fi zis: „Atunci 
„bine, telegrama poate pleca, numai aşi dori ca locul dela mijloc, 
Care imi pare din cale afară aspru schroft) să fie suprimat“. 


pp ______ 0 E ROMINEAȘSCĂ 


După aceasta Marschall a scos pasăgiul dela mijloc şi imparatul 
a aprobat telegrama astfel scurtată. 

Hammann care a văzut piesele originale în arhiva ministe- 
rului zice că ele contrazic cu desăvirşire versiunea lui Holimann. 
Nici un loc din mijlocul telegramei nu este indreptat, corectură 
se vede numai la sfirşitul textului şi nu in sens moderator ci în 
unul inăspritor. Hammann este de părere că versiunea dată de 
Hollmann era menită să arunce vina Kaiserulul în această împre- 
jurare asupra acelor care împărțeau cu dinsul răspunderea |. 

In orice caz, dela ori cine ar fi pornit inițiativa telegramei, 
ea alcătuia un act de guvernămint german în toată forma: „fu- 
sese redactată şi expediată nu de imparat şi de sfătuitori nerăs- 
punzători ai lui, ci cu ştirea şi consimţimintul cancelarului sinzur 
răspunzător“ 2. 

Opinia publică engleză se aratase deja în mai multe împre- 
jurări rău dispusă cătră Germania din cauza concurenței indus- 
triale şi comerciale din ce în ce mai active şi mai stingheritoare 
a acestei țări. Legea pentru protejarea mărcilor industriale, im- 
punind pentru toate mărturile importate în Anglia şi în coloniile 
sale însamnarea lor cu eticheta: „făcut în Germania“ (made în 
Germany), departe de a stingheri exportul mărfurilor germane, îi 
folosise. Discurajator mai fusese rezultatul cercetărilor făcute 
spre a-şi da samă de motivele superiorității în unele ramuri ale 
industriei germane. Rapoartele comitetelor însărcinate cu aceste 
studii, care îşi dăduse samă de visi de procedeurile şi metodele 
întrebuințate de Germani, mal cu samă în industria metalurgică, 
avusese drept rezultat strigăte de alarmă şi îndemnări la destă- 
şurarea celei mal mari energii spre a preintimpina concurenţa 
mereu crescindă a Germanilor 3. La venirea la putere a conser- 
vatorilor, în anul 1895, noul subsecretar de stat la externe, lor- 
dul Curzon, se grăbise să declare unel deputaţiuni de armatori 
că guvernul este gata să iee măsuri legale pentru protejarea mā- 
rinei comerciale engleze în contra amenințătoarei concurente ger- 
mane 4. 

Tocmai în Africa de Sud erau în joc puternice interese ma- 
țeriale. Se urmărea în Anglia, în urma indemnului lui Cecil Rho- 
des şi al societăţii Chartered Company, anexarea Tranevaalului 
atit de bogat în aur. Opinia publică engleză vedea în partici- 
parea spiritului de intreprindere german in baia dela Delagoa şi 
în interior precum şi în repeţitele favorizări de cătră Germani 
a Burilor, o piedecă din cele mai neplăcute pentru Interesele fi- 
nanciare şi comerciale britanice. La 24 August 1895 Saturday 
Review scria : „Noi, Englejii am purtat până acum totdeauna 
războiu cu rivalii noştri în comerţ şi navigaţie, şi rivalul nostru 


1) Hammann, Op. Cil., p. 47 sa. 
2) Id. ibid. p. 3. PESIAR 
3) Id. ibid. ibid. 
4) ld. ibid. Ibid. 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANA | 59 


de căpetenie astăzi nu este Franța, ci Ger 
f š mania. In 
aian oa Gma aa aa a i Gta au a 
ducă la paroxism minia En ra. e pie prind 
glezilor impotriva unul rival 

vea aerul să amenințe cu apararea armată urilor Mehis 
a d - 

puite sau reale ale unei ţări privite în Anglia agierte a 


In Germania din contra telegrama 
că 

mai preia entuziasm, Baronul Marschall., gti ge dee dyr 
paoa ~ n care se afla Germania, mai turna oloiu pe foc, de- 
Stat, lo o atare ținută in Reichstag, cum că Independenţa 
na au Are -africane este o chestiune vitală pentru Germania 
or m t atita: sa pregătit o expediţie armată în Trans- 
ge d, Aent de citeva sute de oameni din trupele colo- 
rața bani B politikon de Est trebuiau să fie transpor- 
miră Agd aparține Portugaliei şi, unindu-se cu 


„retete înca debareaţi depe citeva Incrucişătoare 


i ja acolo, să inainteze 

ara D Intr'un ton cu totul dictatorial ieri 
sani mase sine ca trupe germane să treacă printr'un te- 

ra IN pă ug ez, se ceru guvernului dela Lisabona să consimtă 
stă trecere, In cazul cind guvernul portughez ar fi con- 


r străine - 
mea fasens în mîinile marchizului de re fafcoge ses in 
nteligenţă, care fusese ani indelungaţi ministru al ţării 


sale la Lond 
onora aai si - unul din amicii cei mat intim ai principe- 


în chip categoric, stătu la îndoială pentru a refuza autorizarea 
a EEN s nimene nu presupunea că Portugalia putea 
ddril da Pe o asemene autorizare, supararea în contr 

veral fu mare. a 


mai tirziu, în cursul unei convorb Insă iaca ce a spus, trei ani 


ger, marchizul de Salisbury lui Ciara ia iun ERTER 


„Năvălirea în Transvaal a lui Jame 
son a fost fără i 

A kantr pirne fiindcă pleca dela o idee de Canala g Tone 
air: A pe Se Hu avea nici o perspectivă de succes. Dar 
a: unie era, mai cu samă din puncrul de vedere al 
ema Pa ae ithgtame cătră Krüger, Ceiace guvernul 
gern mabek e Sana a vrut să trimeată in Transvaal, prin teri- 
Sivir e tă : a sute de oameni, este pentru mine o de- 
iti ară Fi putea și ce vroia să isprăvească astfeliu 
glade airean eaa ? Este În orice caz o mare fericire 
gice a lui Soveral Din E M ae aj Ai eer pei 
; cel dintăiu sol e 
n ea paa pe teritoriul republicii sud-africane, eră ata 

„Nici un guvern englez n'ar fi putut atunci să reziste 


1) id. ibid. pP. 52, 
. 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 
1r III E E ete a aE 


presiunii opiniunii publice, Dacă ar fi izbuhnit răsbolul între 
noi, el ar fi degenerat in războiu obştesc european, poate chia" 
în răsboiu mondial. Courcelles i îmi şi comunicase, în urma in- 
sărcinârii guvernului său, că în cazul unui răsboiu anglo-ger- 
man, Franţa va observa faţă de noi întăiu o neutralitate foarte 
binevoitoare, dar că, la urmă, ar lua parte activă la răsboiu, A- 
semene şi dela Petersburg fost-am înștiințat că Anglia, în cazul 
unul răsbolu cu Germania, nu are a se teme de nimica din partea 
Rusiei, nici în Asia Centrală nici aiure. Pentru orice om care 
işi posedă judecata întreagă trebuia doară să fie clar că, în caz 
de răsbolu, Germania nu avea nimica de ciştigat ci numai de 
pierdut” 2 


III. Relaţiile dintre Anglia şi Germania intre 1898—1900 


Arareori avut-a guvernu! englez atitea conflicte de aplanat 
peste mare ca în cel depe urmă ani al veacului trecut. In Ex- 
iremul Orlent a avut de aparat principiul integrităţii Chinei, a- 
meninţată acuma de Rusia care răspinsese propunerea engleză de 
a renunța la luarea în stăpinire a vre unui port în Golful Peci- 
lulut dacă din parte-i Rusia renunţă să ocupe Port-Arthur. Ru- 
sia manifesta chiar intenţiunea să pue, după luarea în stăpinire 
a Port-Arthurului, mina şi pe Manciuria, silind astfeliu pe En- 
glezi să caute o contrabalansare prin ocuparea Weihaweiului. 
Ruşii erau gata să apuce şi Kiao-Ciaul, dar Germanii il luară 
inainte cu consimţimintul tacit al Englezilor care-i ţineau de mai 
puţin periculoși şi credeau că, arâtindu-se favorabili acestei Ju- 
äri în stăpinire, vor mai Impăca opinia publică germană. in 
India se desfăşura un singeros răsboiu cu triburile depe granița 
dela Nord-Vest, iar moartea emirului Afganistanului li dădea pri- 
tej să se teamă de tulburări şi de o întărire a influenței ruseşti 
in acea ţară megieşă. In Sudan luptă cu Mahdiul şi izbuhnirea 
gravului conflict cu Franţa, în urma sosirii la Faşoda a coloanei 
lui Marchand care ameninţa să nimicească planul englez de le- 
gâtură între Sudan şi noua posesiune engleză depe malurile la- 
cului Victoria-Nyanza. Conflict la feliu în Africa Occidentală, pe 
Niger unde, la inceputul aceluiaşi an, 1898, expediţiuni franceze 
şi engleze se aflau in apropiere imediată. In Iunie următor, Fran- 
cezii apucind Tuatoasen, la sudul Marocului, făceau inceputul u- 
nei legături, trecind prin teritoriu marocan și Timbuctu, între 
Alger şi Dahomeu, ceiace îndemnă pe Englezi să întărească gar- 
nizoana Gibraitarului. In sfirsit situaţiunea in Africa de Sud era 
cu desăvirşire amenințătoare; Chamberlain pronunţate cuvintele: 
„Majestatea sa ie, faţă de Republica Sudatricană, atitudinea unul 
suveran care a hărăzit poporului acelei republici autonomia sub 


1) Ambasadorul francez la Londra. 
2) Eckardilelu, Op. cit, p. 273 sq. 


La a 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 6] 


anumite condițiuni, Cu o asemene situaţiune nu ar corespunde fap- 
tul supunerii condiţiunilor unei autonomii astfeliu hărăzite unui 
arbitaj” 1. 

Era firesc ca o asemene situație să împingă guvernul en- 
glez spre 0 apropiere cu intăia putere militară din Europa şi 
să-l indemne să-şi asigure închezeşiuirea în scris a prietiniei sale, 
chiar în ciuda tuturor rivalităţilor existente pe terenul economic. 
Mal ales cotropirile pe toate terenurile ale Rusiei in China ingri- 
jeau pe unii din miniştrii englezi, cu deosebire pe ducele de De- 
vonshire şi pe Joseph Chamberlain. 

La o masă dată la stirşitul lui Fevruar 1898 de Alfred Roth- 
schild şi la care erau de faţă numai ducele de Devonshire, iml- 
nistrul coloaillor Chamberlain, ministrul agriculturii Chaplin şi 
Eckardsteln, s'a tratat amănunţit despre situația politică in Ex- 
țremul Orient şi despre influenţa el asupra comerţului european în 
China, La stirşit miniştrii englezi au rugat pe Eckardstein să jee 
înțelegere cu şeful său, contele Paul Hatzieldt, pentru a fixa ziua 
unei intilniri cu Chamberlain spre a pune la cale începutul unel 
Paul, deocamdată academice, intre amindouă guvernele, 

a comunicarea făcută de Eckardstein, ambasadorul răs- 
punse că propunerea miniştrilor englezi îi era foarte plăcută, in- 
sărcinin! pe subordonatul său să iee măsuri pentru o intilnire 
secretă iuediată intre el (Hatzfeldt) şi Chamberlain. Prima în- 
tilnire a avut loc Chiar adouazi, în casa lui Alfred Rothschild 
lar în urmă cei dol bărbaţi de stat se întruneau de două şi chiar 
de trel otit pe săptămină fie la Rothschild, fie acasă la Eckardstein. 
x; nile aceste se mărginiră dintâiu numai la chestiuniie 

legătură cu Extremul Orient, insă în curind ele se transfor- 

mară în oziaţiuni de alianţă între Germania şi Anglia 2. 

Din Căuza nehotăririi ministerului afacerilor străine din Ber- 
lin, negocierile mergeau greu, printre alte întimpinări de acolo ve- 
nise şi aceia a greutăţii, pentru o ţară parlamentară ca Anglia 
să ofere destulă garanţie de alianță. Trebuia avută in vedere 
ipoteza că, in caz de alianţă şi de răsbolu, s'ar putea intimpla 
ca un cabinet, hotărit să-şi ție angajamentele luate cu Ger- 
rm: să lie răsturnat de parlament. Chamberlain crezu să 
pos înlătura obiecţiunea arătind că tratatul de alianţă s'ar pu- 
în supune parlämentulul, dar i se răspunse că în acest caz 
> darea: ; -i urma unei asemene publicități, ar trebui să sacrifice 
e a început bunele sale relațiuni cu vecinul ei dela Răsărit, 
„Farmecul indestructibil ce Moscalul 1 exercita asupra cercuri- 

lor politice hotăritoare din Berlin printr'o amestecâvură dibace de 
turtă dulce şi de biciu era atunci mal tare ca oricind“ 3. 
Eckardstein povestește că la începutul lunii April dăduse 


acasă la el o mică masă la care luau parte ducele de Devonshil- 


erat Der missverstandene Bismarck, p. 63 sq. 


pă : 1) 
2 a 3) Eckardsfein, Op. cii, l, p. 291 sq. 


Id. ibid. Ibid. p. 293, 


62 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Ae a e a a e 


istrii Chamberlain şi Chaplin, amiralul lord Charles Beres- 
bei Alfred Rothschild, Tocmai sosise veşti despre iara m 
nouă de ale Ruşilor în Extremul Orient şi starea negocierilor 
pentru rea da alianţei anglo-germane fusese discutată în chip 
amănunțit. Chamberlain se aratase foarte nemulţămit de sgena 
acestor negocieri şi exprimase bănuiala cum că s'ar putea ca N 
plomația rusască să fi aflat de tratările dintre Londra şi Ber 
şi să fi făcut intrigi spre a le zădărnici, Atunci Rothschild a 
propus ca Eckardstein să plece la Homburg vor der Höhe unde 
se afla atunci imparatul, spre a obține ca el să iee măsuri pen- 
tru un mers mai satisfăcător al negocierilor. Mal oferi şi ami- 
talul Beresford să meargă spre a da imparatului toate lămuririle 
asupra stării din cale afară periculoasă pentru comerţul european 
in China. Contele Hatzfeldt, fiind pus în cunoştinţa acestui pro- 
iect,$ consimţi numaidecit la mergerea lul Eckardstein, dar se O- 
puse la însoţirea lul de cătră amiralul Beresford, pentrucă n 
cătorii turbati de Englezi din anturajul Kaiserului ar putea 
incerce a trage din acest fapt capital pentru a prezenta tmpara- 
tului lucrul ca o încercare de a-l trage numaidecit de partea 
Anglie, râstela a plecat deci la Homburg unde a fost primit 
de împarat căruia i-a expus în cursul unei lungi conversații toate 
amănuntele chestiunii, In chipul cum concepea situaţiunea pa 
rală Kaiserul a aratat că împărtăşeşte cu desăvirşire păreri 
contelui Hatzfeldt şi s'aratat dealmintrelea foarte bine orientat 
în multe alte chestiuni. Eckardstein a plecat incinta! de rezul- 
tatul călătoriei sale şi convins că negocierile din Londra 'pentr'o 
acţiune comună în China şi, în legătură cu aceasta, ía o sana 
generală au să ducă la un rezultat cit se poate pe satistă x 
Dar nu trecu nici săptimina şi Hatzfeldt îi spunea că pa 
mai are nici o Incredere în reușita negocierilor cu ania, că 
nu numai ministerul din Wilhelmstrasse, dar mai ales im m 
se declarase deodată in contra Ințelegeril cu Anglia. N'a pu > 
să afle niciodată care au fost influențele ce s'au exercitat cu a 
succes asupra lui Wilhelm al II-lea. Dar constatase acuma pen- 
tru întăla oară că, la suveranul său, acel ce-i vorbeşte la urmă 
otdeauna dreptate 1. 
capata e ea pretinde deci că tratativele dintre Londra şi 
Berlin au eşuat pe la mijlocul lui April 1898. Această afirmare 
stă în desăvirşită contrazicere cu cuprinsul următoarei a 
adresate de împaratul Germaniei țarului la 30 Malu 1898: 
„Berlin, 30, V. 1898. 
„Personal şi bă confidenţial. 
bite Nic 
rent ei cu totul neaşteptat pentru mine mă văd pus 
inaintea unei hotăriri grave care este de importanță rar: pea- 
tru țara mea, şi care merge atit de departe incit nu-i pot pre 


1) Eckardstela Op. cil, I. p. 295, 


` 


dei avem aceleaşi p 


„Până acuma. Care este tendința alianței (pro use), intel 
„ăi sint informat c zu tei (propuse) e egi bine, 


> 
Ei 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 63 


“vedea urmările extreme, Tradiţiuniie în care am fost crescut de 


iubitul meu bunic, binecuvintată fie-i memoria, în ce priveşte ca- 
sele noastre, au fost, precum vei admite, totdeauna pastrate de 
mine ca un legat sfint dela dinsul şi lealitatea mea câtră tine şi 
cătră familia ta este, după cum mă măgulesc a crede, mai pre- 
sus de orice bănuială, Deaceia vin la tine ca la prietinul şi la 
„Confidentul“ meu să expun aceste afaceri inaintea ta, ca unul 
ce pape un răspuns franc şi leal la o chestiune francă şi 
le 
„La începutul lui April atacurile asupra ţării şi atpersoanei 
mele ce pănă atunci presa engleză le făcea să ploae, au conte- 
nit deodată şi, precum vei fi bagat de samă, a fost în această 
privinţă o pauză momentană, Acest fapt ne-a surprins aici şi 
nu ştiam cum să ni-l explicăm. O cercetare privată m'a făcut 
să r că însăși Majestatea Sa Regina, printr'un amic al său, 
trimesese răspuns ziarelor britanice că doreşte ca acest joc puţin 
nobil şi falş să înceteze. Asta in țara „presei libere"! Un pas 
atit de neobişnuit ne a dus în chip firesc la încheierea că este 
ceva în aer. Pe la Paşti, un barbat politic celebru a trimes de- 
odată propriu moto după ambasadorul meu și d brâle- pourpoint 
i-a oferit un tratat de alianță cu Anglia: Contele Hatzfeldt, cu 
tetul surprins, a răspuns că nu-şi poate explica cum se poate face 
O asemene propunere după tot ce s'a intimplat intre noi dela 
1895 încoace, | s'a răspuns că propunerea era făcută in chip 
serios şi cu seriozitate. Ambasadorul meu a zis că va raporta, 
dar că se indoieşte foarte mult ca Parlamentul să ratifice vr'o 
un asemene tratat, Anglia pănă acuma nelăsind nici o In- 
doială că niciodată şi nici într'un chip nu va face un tratat de 
alianţă cu nici o putere continentală, oricare ar fi ea,—pentrucă 
dorea să-şi păstreze libertatea de acțiune. In anul 1897 (anul 
Jubileviui Reginei) acest principiu a fost chiar pus in versuri, în 
care se zicea că: Anglia nu are nevoie de ali f că la un caz 
dat ar putea să lupte singură împotriva lumii ntregi, cu refre- 
nul: „Avem vasele, avem oamenii, avem şi banii“! S'a răspuns 
că situaţia se schimbase cu totul și că propunerea făcută era ur- 
marea situaţiei schimbate. După Paşti propunerea a fost reinoită 
în chip urgent, dar din ordinul meu i s'a dat un răspuns rece şi 
dilatoriu, în chip lipsit de preciziune. Credeam că afacerea s'a 
terminat, Acuma însă propunerea a fost r 


; epetată pentru a treia 
oară într'un chip atit de indubitabil, fixind pentru esa meu 
un termen hotăritor oareşicare scurt şi insoțit de oferte atit de 


enorme, deschizind ţării mele un viitor lar mare, în cit cred 
de datoria mea cătră Germania să mă il înainte de a răs- 
punde. Acuma inainte de a da acest răspuns, vin în chip des- 
chis şi franc la tine, stimatul meu amic Și văr, să te informez 
că aceasta este oareşicum o chestie de viață şi de moarte. Noi 

ăreri, voim pace, am menţinut-o şi susținut-o 


ă are afi incheletă cu Intreita Alianţă, la 


64 VIAŢA ROMWINEASCĂ 


care să se mai adauge Japonia şi America, cu care au şi fost 
deschise convorbiri]! Poți socoti singur care vor fi perspectivele 
noastre, fie că vom primi fie că vom refuza! Acuma te rog, 
să-mi spui, ca vechiul şi credinciosul meu prietin, ce imi poji 
da şi ce vei face dacă refuz. Inainte de a lua hotărirea mea 
finalā şi de a trimete răspunsul meu in această împrejurare grea, 
trebue să fiu În stare a vedea clar, şi-propunerea ta trebue să 
fie clară şi francă, fără de ginduri ascunse, astieliu ca să cinta- 
resc în mintea mea şi să judec inaintea lui Dumnezeu, precum 
este datoria mea, ceiace este spre binele păcii patriei mele şi a 
lumii, Nu ai nevoie să fii îngrijit pentru aliatul tău, in orice 
combinaţie dorită de tine pentru el. Cu această scrisoare, iubite 
Nicky, pun toată increderea mea în tăcerea şi în discreţiunea ta 
cătră oricine şi scriu cum ar fi scris, în vremile de demult, bu- 
nicul meu cătră bunicul tău Neculai |. Să-ţi ajute Dumnezeu să 
kăseşti soluțiunea şi hotărirea cea adevarată! Este pentru uzul 
generaţiei viitoare! Dar timpul grăbeşte, prin urmare răspunde 


in curind! 
„Al tău devotat prietin, Willy. 

„Dacă ai dori să te întiineşti undeva cu mine spre a pune 
la cale, prin viu gralu, cele de cuviinţă, sint gata să te întilnesc 
oricind, pe mare sau pe uscati“ i. 

Este foarte probabil că această scrisoare, concepută, cum 
zice foarte bine Hammann, în tonul Eu-lui împărătesc, exagerea- 
ză mult ofertele englezeşti. El vorbeşte de o alianţă, nu numai 
intre Anglia şi Germania, ci de una cuprinzind pe lingă aceste 
două puteri şi toată Intreita alianţă, plus Statele-Unite şi Japonia, 
Și Eckardstein ni vorbeşte de o asemene propunere de ce pi 
dar care ar fi fost făcută numal ulterior. Până acum nu mi-a 
fost cu putinţă să desleg această contrazicere intre Imparat și 
Eckardstein. Sigur este că imparatul, cu toată bogăţia imagina- 


țiunii sale, ma putut să inventeze asemene propunere, care într' _ 


adevăr avea să | se facă în anul următor, lar pe dealtă parte, 
imi pare greu admisibil ca Eckardstein să fi ignorat o propunere 
de acest feliu, dat fiind gradul de încredere de care se bucura 
la miniştrii englezi. Apoi mai este o nepotrivire inexplicabilă: 
Eckardstein ni zice că şeful său, Hatzfeldt, la mijlocul lui April, 
i-a spus că, faţă cu opunerea imparatului şi a ministerului din 
Wilhelmstrasse, urmarea negocierilor pentru apropierea între An- 
glia şi Germania este zadarnică, iar imparatul scrie la 30 Maiu 
ţarului că „acuma“ i sau făcut propuneri nouă însoţite de „oferte 
enorme“. Să fi fost oare acele propuneri făcute imparatului di- 
rect, fără ştirea ambasadei din Londra? 

Procedeul Kaiserului, de a comunica propunerea engleză toc- 
mai acelui în contra căruia era îndreptată, nu poate fi privit ca 
corect, dar el mal este şi copilăresc, căci doară ar fi trebuit să 


1) Scrisorile lui Wilhemn Il călră jar (Briefe Wilhelm II an 
den Zaren). 


e i 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 65 


| ştie că, chiar dacă guvernul rusesc n'ar fi pus pe acel englez în 


ra celor comunicate de Wilhelm al II-lea ţarului, princi- 
pele de Wales avea fâră Indoială să le afle prin canalul curţii da- 
neze şi al țarinei văduve. 

ăspunsul lui Neculai al Il-lea este cunoscut; laca ce zice 
Hammann în această privință: 

„Scrisoarea... pune întrebarea, ce poţi să-mi oferi şi să taci 
dacă refuz, In răspunsul incă nepublicat pănă acuma, dar cunos- 
cut la ministerul german al afacerilor străine, țarul l-a răsplătit 
cu aceiași monetă: cu trei luni inainte Anglia ar fi tăcut la Pe- 
tersburg nişte propuneri cum nu se mai auzise, sprea tulbura in 
chip fațarnic prietenia germano-rusă. In curind după aceasta ar 
fi venit Port-Arthurul în stâpinirea rusască şi s'ar ti inchelet o 
înţelegere cu Japonia în privința Coreei, iar cu America Rusia 
se afla în cei mai buni termeni. Imparatul singur să decidă deci 
ce valorează propunerile engleze; precum dovedeşte chestiunea 
Kiao- Ciaului, Germania poate să conteze şi deacum inainte pe 
prietenia Rusiei . Adevărul despre „propunerile cum nu se mai 
auzise“ despre care vorbeşte farul este că demult nu se aratase 
in parlamentul englez o nemulţămire atit de mare, în urma cot- 
ropirilor necontenite ale Rusiei, ca în primele luni ale anului 1898, 
lar cînd Asquith a vorbit despre o eventuală înțelegere anglo- 
rusă, Chamberlain, vorbind de această insinuare a lui Asquith în 
cunoscuta lui cuvintare dela 13 Malu a aceluiaşi an, a zis: „Des- 
pre chipul în care Rusia şi-a asigurat această stèpinire (a Port- 
Arthur lui), despre reprezentațiile: făcute şi răspinse, despre fă- 
găduinţile făcute şi calcate după curgere de patrusprezece zile, 
du mă voly rosti altteliu decit citind vechiul nostru proverb : 
-Acel ce voleşte să cineze cu dracul are nevoe de o lingură a- 
Vind miner foarte lung“. Deacum înainte avem de contat cu 
Rusia în China şi în Ti ore cu deosebirea că, în China, 
nu avem nici armată nici frontieră pe care să ne concentrăm, 
Dar dată fiind izolarea noastră, ce putem oare să facem mai 
mult? Căci acesta este punctul pe care vreu să pun mai multă 
greutate. Unii din criticii noştri zic: „Atunci ar fi trebuit să 
vă înțelegeți cu Rusia”, Aceasta este lesne de zis, dar la o in- 
țelegere este nevoie de dol: celace cerea Rusia, nu puteam să 
consimţim a-i da, și noi nu aveam nimica de oferit, ȘI dacă 
ne-am fi înţeles, cine ar fi putut să garanteze îndeplinirea înţe- 
legerii?* 2, 

Reiesă de aici că Chamberlain, prin negocierile incepute in- 
că dela Fevruar, voia să încheie o alianță cu Germania tocmai 
apre a se putea apăra în contra năzuinţilor cuceriteare rusești 
in Asia. De unde atunci scos-a imparatul Neculai al Il-lea, la 
sfirgitul lui Maiu, „propunerile cum nu se mal auzise“ ce * Anglia 
i le făcuse cu trei luni Inainte, adică tocmai în momentul in ca- 
re Chamberlain incepea convorbirile cu Hatzfeldt? 

1) Hammann, Op. cit, p. 65—65). 

? D ld; Ibid. ibia. í a 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 
„n RE i RI aa e 


Hammann 1 confirmă faptul că se făcuse într'adevâr atunci 
Germaniei, din partea Angliei, propuneri din cele mai avanta- 
joase, adăugind că răspunsul țarului a întărit pe secretarul de 
stat Bülow şi pe consilierul Holstein în prudenţa şi bănulala cu 
care ei primise cele dintăiu raporturi ale lui Hatzfeldt despre con- 
vorbirile lui cu Chamberlain. Hatzfeldt a pia instrucțiuni spre 
a lăsa deoparte ideile de alianţă pe care aprobase acuma ți 
Salisbury şi să negocieze numai despre chestiuni deosebite 2. 

Este deci probabil că Eckardstein, cînd ne zice că negocie- 
rile pentru alianţă au fost ca şi rupte in luna April 1858, este 
tradat de memorie şi trebuie să admitem versiunea lui Hammanna 
care arată că acele negocieri au încetat numai după sosirea răs- 
punsului imparatului Rusiei la scrisoarea din 30 Maiu următor, 
adică în lunie. 


(Sftrşitul în No, viitor) Radu Rosetti 


1) Hammann a fosi ani indelungail şelul servictululi presei la 
minisierul afacerilor sirăine. 
2) Hammann, Der missverstandene Bismarck, pe 66 sa. 


Badană 


Badană era feciorul străjerului dela primăria din Zăvoeni. 
Mamă n'avea. Tată-său nu era giciodată acasă, Intr'un căme- 
şoi lung de cinepă, descheiat pe pleptul mic şi piriit, Badană îşi 
țăcea vacul lingă gardul nostru dinspre drum, |! chema Toader. 
Dar tot satul îi zicea Badană. Cind îl întrebai: 

— Ce-ai mincat tu azi, mă? 

Cepeleag şi puţin pe nas, răspundea: 

— Badană! 

„adică pastramă, 

Pentru el pastrama era cel mai bun lucru de pe lume. 

Badană avea şase ani. Eu aveam cinci. 

Intr'o zi de lulle, mama alegea cireşe amare, iar eu mă 
plimbam prin ogradă, în așteptarea spumei de pe dulceţi. ȘI 
ca'n atitea rînduri, Badană își făcu apariţia, virindu-şi nasul as- 
cuțit printre ostreţe. 

— Bal. 

B>dană nu-mi zicea niciodată pe nume, —iinterjecţia asta i 
se părea, poate, mai potrivită cu demnitatea lui, 

— Ce vrei ? il întrebai. Ştiam eu că Badană nu vrea nici- 
odată nimic, cind sta cite un ceas întreg acolo, cu nasul între 
ostrețe, privind cu ochii lul ca doi licurici la jocurile mele. Dar 
azi Badană vroia ceva. 

— Mergi la Moldova? S'o tras apele... şi-s mormoloci în 
mil! 

Moldova... Fâșia de argint care sclipea în cimp, peste li- 
vezile lui Chiţimuş.., invălmăşala aceia sgomotoasă de ape, care 
mă făcea să inchid ochii cind treceam cu trăsura peste podul 
sunător... şi dincolo, prin bruma serii, luminile tirgului... 
Moldova fusese de curind miniată pe noi. Aşa mi-a spus 


mama. Atunci am văzut-oaproape, aproape de tot,— sărise chiar 


gardul în livada lui Chiţimuş... ŞI zile și nopți bubuise surd, 


68 VIAŢA ROMINEASCA 
purtindu-şi la vale apele gălbui. Acum se trăsese cuminte fa 
ighiabul ei, lăsind în urmă cimpul gol, negru. 

Am plecat cu Badană la Moldova. Lingă biserică au dat 
la noi cinii dascălului Petrea. Badană, ca un om purtat prin 
necazuri şi cumpene, a rupt o nula din gard şi m'a apărat cu 
vrednicie, Și dintr'odată Badană crescu ły ochii mei. Nu mai 
era băiatul străjerului dela primărie, cel care-şi vira in fiecare 
zi nasul printre osireţe : Badană era acum un om care mă apără 
de cîni şi in care îmi pusesem toată nădejdea... De spaimă şi 
recunoştinţă i-am luat mina, 

Indată ce se isprăvi: gardul de nuele, în fața noastră s'a 
deschis cimpul, Soarele svintase brusc pămintul intoiat. Cra- 
pături mari, în care sclipeau incă şuviţi întunecate de apă, brăz- 
dau adinc faţa cimpiei. Badană chiui de bucurie, îmi lisă mina 
ş'o tuli spre Moldova lepăind repede cu picioarele goale pe poj- 
ghiţa aspră, sărind nepăsător peste crăpături. Il văzul intr'o 
clipă departe, pănă la briu în apă, cu cămeşoiul suflecat subţiori. 
Şi-i auzil, ca din nemăsurate depărtări, glasul subţire şi cepleag : 

— Bă... Uite mormolocu'! 

Moldova vula, sclipind în soare. Badană era un punct in- 
tunecat pe pinza apelor iuți. Şi'n jurul meu, nimeni. De sus, 
soarele îmi infingea in creştet ace de foc.. M'am simţit dintr'o- 
dată singură şi părăsită acolo în pustiul plin de vuet, între crá- 
păturile negre cu ochiuri de apă licărind fioros în tund... Ş'am 
inceput să urlu, îngrozită tot mai tare de propriul meu gias, care 
se topea in sgomotul apei şi'n liniştea cimpiei. 

De sus, de pe cerdac, mama şi-a aruncat ochil peste cimp, 
A zărit departe rochiţa mea roşie agitiadu-se desnădăjduită. A 
coborit în goană scările ş'a alergat, aşa cum era, să-şi scape 
fata dela pieire... Cind m'a ajuns, avea incă intre degete bol- 
dul lung cu care scotea simburii şi, pe dosul minii albe, o ple- 
liţă de cireaşă, ca o picătură de singe. 

«imi uscam la soare sandalele ude, întinsă pe iarbă, pe 
un covor vărgat. Spuma de dulceaţă, liliachie şi caldă, se răco- 
rea alături de mine în farturioara mică de faianţă, pe marginile 
căreia se alungau, de cind am deszhis ochii pe lume, trei cocoşi 
negri cu crestele însingetate, 

Mă simțeam tare bine. Moidova era acum departe, dincolo 
de livezile revărsate spre cimpie. O auzeam încă, dar in glasul 
ei monoton şi moale nu mai desluşeam nici o ameninţare... 

Printre ostreţe zării de-odată nasul lui Badană, Apoi in- 


? 


i 


p 


BADANĂ 69 
treaga lui tăptură se ivi în crăpătura porţii: plin de mil pănă 'n 
ochi, părea un malac abia eşit din mlaştină la soare, 

— Bä! 

Cu lingura de dulceți în mină şi rumenită de căldura plitei, 
mama apăru repede în prag. 

— Pleacă de-aici! Ii zise ea, răstit. 

Badană rămase locului. Pe faţa lui neagră ochii îl crescură 
de-odată, albi şi miraji. 

— Pleacă! Dece mi-ai luat fata la Moldova ? 

Badană se uită la mine cu nedumerire, apoi la mama. Se 
simţea nedreptăţit, Ar fi vrut să spue că nu m'a luat cu sila, 
ar fi vrut să spue multe.. Dar nu ştia cum să mă numească 
de faţă cu mama, Îşi încreţi fruntea, de pe care milul uscat se 
desprindea în plăci mărunte ; încercă să ocolească piedica: 

— Păi... şi ea a vrut... 

— Ea?.. Care ea? întrebă mama, ghicindu-i încurcătura, 

Badană făcu o ultimă sforţare, arătă cu cotul spre mine, 
se ţări şi răspunse: n 

— Pal ea... madama dumitale ! 


t 


Badană a venit eri la oraş cu un necaz, şi s'a abătut pe 
la noi să ne ceară sfatul. E vorba de un proces pe care l-a 
moştenit dela tată-sân, pentru niște pămint. Mi-a vorbit fru- 
mos despre drumul lul în „trin“, sus, pe vagon, despre necazul 
bul cu „procestul“, despre seceta din anul ästa... 

L-am întrebat: 

— Toadere, iţi mal aduci aminte că am mers odată amin- 
doi la Moldova, cind eram mici ?... 

Badană se uită la mine lung; pe urmă, dindu-şi cu soco- 
teala că glumesc, a ris și s'a întors iar cu gindul la nevoile lui. 

Am simţit o uşoară stringere de inimă, parcă am pierdut 
ceva... Tovarăşul celei dintăi amintiri din copilăria mea, — nu-şi 
mai aducea aminte... 


Otilia Cazimir 


Selim 


El a venit cind, singur şi mic, în pragul ușii, 
Imi răcoream la vintul de-arrurg, obrazul-jar ; 
Cind,—ghindă calenie,—picau jos cărăbușşii; 
Cînd era zarea: frunză roşcată de stejar. 


Cu țițe tăvălite 'n funinginea din slavă 

Tot mai aproape norii,—ei mă-înțărcau întăiu ; 

La somn plingeam, să-mi şteargă priveliștea hirlavă 
Si piroteam pe prispă cu pragul căpătăiu. 


Dar feţe mai lăţoase, mai cornorate,—turmă 
Năşteau subt farc de gene și se prindeau în şir 
La hora desmăţată a spaimei, ce se curmă 
Tirziu, cind mini de lună presară tibișir... 


Şi haimana, şi pururi încăierat cu vintul: 

Din tirg, în mahalale; din scheiu, în vrun cătun, 
Un strigăt denserare îşi trăgăna cuvintul 

Ca o manea de moale şi larg :— „Hai bragă bun”! 


— Hazliu şi larg, ca turul ce-l vîntură șalvarii, 
Aşa sporea un strigăt. Şi iacă: ochi gălbui 
Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. 
(Amestecul şi aspru și blind, din ochii lui!) 


Săgeţile poruncii svicneau în puf de rugă. 

Să nu urmez chemării adinci, —aşi fi putut? 

— La namila din poartă m'am năpustit, în fugă, 
Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut 


— „Qiugiuc“, mi-a zis; iar ochii priviră mai cruciş. 
„Demult n'a fost la turcul atit aliş-veliş... 

„Zi darnică, de lapte şi miere, aferim ! 

„— Hai, ia ce vrei din coşul lui Haivaida Selim”, 


Şi trase mucavaua panerului turtit... 


Ca sculele'n sipeturi, aşa mi-aţi răsărit, 

Alvite rumenite, minuni de acadele 

Sticloase,— numai tremur, văpăi şi ape,—ca _ 
Ochianele de limpezi, de mici; la fel de grele... 


O rază prăfuită prin toate furnica. 


Şi dirdiind subt brumă şi colții de migdale 
Rahatul părea urmă de-ngheţ înspre topit, 
Un candel cit o nucă, prin perne de halvale, 
Dormea 'n trandafiriul lui șters şi aburit. 


(Răstringeri vechi.. Cuvintul ne'ncăpător nu poate. 
SĂ zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... 

Biet ture legat de biete cleştare..) Dintre toate 

El candelul mi-alese; apoi, adusa drum, 


Porni minat de seară și înghiţit de cale, 
Tirind opinca 'ntoarsă și creaţă, fără spor; 
Cadelniţind din coșul cu dulci zaharicale, 
Din donița'nflorită, lovită de picior... 


Acolo... noapte, uliţi şi vaguri suburbane 
Topiră pe 'ndelete năluca lui Selim. 

in candel, pinza lunii se răsuci — turbane— 
Şi-o stea ilic de umbră cusu, cu ibrișim. 


VIAŢA  ROMINEASCĂ 


— 


Nastratin Hogea la Isarlie 


Intr'o sucită țară, demult.. O dup' amiază 

La blindul ceas cînd şoanta prin ierburi înviază 
Cînd, greu, pe-o mâturie de pai mărunt la fir 
Gindacul serii urcă ghlocu-i de porfir. 

Cer plin de rodul toamnei fmi flutura—tartane— 
Tot vioriul umed al prunelor giitane: 
Grădină-mi părea cerul, iar munţii—parmalic... 


Băteam un drum, aproape de alba Isarlic 

Cu ziduri forfecate, golaşe minarete 

Şi slujitori, cu ochii rotunzi ca de erete, — 
Pe-un cîmp, în care fluviul se 'nerustă leşios, 
In gînduri încurcate tot căutam pe jos 
Arpintul unei scule de preţ. atunci scăpată, — 
Cuţit lucrat, vre-o piatră în scump metal legată, 
Greu cearcăn de cadină topit la un bairam: 
Nici cu nu mai știu astăzi ce lucru căutam... 


De-aceia poate, ceasuri întregi, n'am luat aminte 
Cum pe răstrinta buză a mătcii, dinainte, 

O spornică mulţime se rinduia: pereţi... 
Veneau de toată mina: prostime, tirgoveţi, 
Dervişi cu fața suptă de veghi, aduşi din şale, 
Pierduţi între pufoase și falnice paşale ;— 

lar ochii tuturora călătoreau afund... 


Căci, lămurind prin ceață și răsărind din prund, 
La dunga unde cerul cu apele se 'ngînă, 

Aci săltat din cornuri, aci culcat pe-o rină 

Se războia cu valul un prea ciudat caic: 

Nici visle şi nici pinze.. catargul, un nimic. 
Dar jos, pe-o sfoară lungă, cusute între ele, 
Svintau la vînt şi soare tot felul de obiele, — 
Pulpane de caftane ori tururi de nădragi. 

ȘI, prin clrpeli pestrițe şi printre cute vagi, 

Un vint sufla bulboane şovăitoare încă. 


- 


NASTRATIN HOGEA LA ISARIIC 


Ce ruginiri de ape trezite şi ce brincă 
Lăsară fierul rinced şi lemnul buretos ? 

In loc de aur, pieptul acelui slut Argos 
Purta o lină verde, de alge năclăite, 

Pe cind, la pupă,—trase edec ca niște vite 
Cu țeastă nămoloasă şi cornulețe mii, — 
Veneau în brazda undei şirag de răgălii, 


Subt vintul drept, caicul ajunse mai aproape. 


Atunci, cu ochi de seară şi-abia deschise pleoape 
(Căci, grei de 'ngiîndurare, nămeţi mă năpădeau...), 
Cu ochi ce cheamă somnul din goluri şi îl beau, 
imi deslușii de-asupra, înghamuit pe-o birnă, 

Un ture smolit de foame şi chin, cu fața cirnă,- 

Cu minile şi gura aduse la genunchi. 

Trei petice răzlețe i se lipeau de trunchi. 


Cind vasul fără nume trecu prin dreptul nostru, 
Un fund de vad îi prinse şi pintenul şi rostru. 
Cutreerată, apa jur-împrejur undi... 

Şi glăsui un paşă într'astiel: 

— „Efendi, 

Corăbier şi oaspe în porturile mele, 
Primeşte-aceste daruri şi-aceste temenele : 

La nava ta se cade pe brinci să mă închin, 
Căci sămuiesc caicul lui Hogea Nastratin ! 

Un svon ne tulburase: c'ar fi pierit subt ape 
Acel pe care fara turcească nu-l încape, 

Că fericitul Hope, mereu soitariu, 

Şi-ar fi ales Bosforul cel limpede—sicriu, 


Şi milul, giulgiu.. Eu unul m'am vrut să cred, şi iată 


Te 'ntorci în bucuria cetății înviată |. 

Dar ne mihneşști c'o faţă prea tristă; hai, curind! 
Nu sta pe birnă: coabe cu pintecul fHămind. 
Noi ţi-am adus năutul dorit, şi sumedenii 

De roşcove uscate şi tăvi cu mirodenii. 
Coboară, iscusite bărbat, şi ia din plin...” 


74 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dulceagul glas al paşei muri prin seară, lin,-- 


Dar nici un stire de sfoară n'a tremurat pe punte... 


(In gîndurile mele cerneau ninsori mărunte, 
Și unsuroase linişti se tescuiau subt cer), 


Cind, desluşit, cu plinsul unui tăiș de fier 

In împletiri de sirmă intrat să le deșire, 

Scrîşnit de fălci năuce, prin creștete, prin sire, 
Prin toată carnea gloatei ciulite, răscoli, 

Pic lingă pic, —smalț negru,—pe barba lui slei 

Un singe lung, ca două musiăți adăogite; 

lar sus, subt cerul roşu al buzelor lărgite, 

Zărirăm dinţii "n pulpă intrați, ca un inel: 

Ochiu orb la daruri, Omul Stingher rupea din el. 


La Isariic, cea albă de lespezi, gloata suie; 

Dar paşii mei, prin ierburi intraţi, se 'mpleticesc. 
In fund, pe ape lincezi, tot tremură gălbuie 

Şi uleioasă—dira caicului turcesc, 


lon Barbu 


vornicu de 


liopa. * 


oua Panie er îi e îlclitie, 


Neobositulu Kostakelu 


Această nemaipomenită pățanie au fostu scrisă mai dentr'um- 
täin pre sloveneşte, de dumnealuiu marele Paharnicu Fantele, dia 
meamulu Bourescu; ce găsind-o io, Haralambie Talpă, biv-vel- 
Țara de giosu, printre scriptele babachii, amu tălmă- 
cit-o în moldovenească siovă, spre vecinică pomenire a spurca- 
tului de Grecu Panagake Balaţatos şi a uşernicei lui mueri Ca- 


* Domnul profesor dociar Răzran peniru a cărula erudijiune nu pu- 
lem avea deci! elogii, dar a cărula regretabilă înclinațiune «pre paradox e 
matorie, susține înir'un articol publica! în „Slova Vechie” că în adevăr 
manuscrisul a fost tradus din limba slavonă de Haralambie Taipă. Na 
cltăm aces! articol decit poe netăgădullele lui merile stilistice- 
al temeinică ar p 

malie Mincu, care susține în „Culisa” că lraducerea din sinroneșie e 
o perä (noi om fi zis impură) invenție a lui Haralambie Talpă, care 
mbizează de numele paharnicului Pantele peniru a debite insanilăți 
a cărora răspundere nu vrea să şi-o asume. 

Vasila erudițiune a emineniului Profesor doclor Rimă s adus in 
line lumina deplină în aceasiă controversă tratoi ca un lux de amă- 
sunie şi o seriozilale ce-i face onoarea (şi domniei sale și pärli), În 
monnmenlala domalel sale lucrare: „Scripia vechi 
(5e ştie că în urma acestei valoroase lucrări d. Profesor doctor Rimă 
a oblinul, fără concurs, catedra de criminologie-—deltinitivă—şi suplini» 
rea caledrei de calcul integral şi inlinilesima! de pe lingă Universite- 
lea din lași). In adevăr. Domnul Prolesor doctor Rimă dovedeşte pe- 
remloriu, prod 


rea bânulais Domnului inginer și aulor dra- 


desluziri nouă”, 


ucivd documenie indisculabile că paharnicul Paniele a 


fost la Rama. Concluzia se impune. Paharnicul (zice d-sa şi cu drepi 
cuvin!) a găsi! de bună samă un pspyrus ialin pe care l-o trados in 
sloronasis pr: m derula posteriletea) localizind pe ici pe colo 
najionaliz 
urmă popisan lalin. Fantazia povestirii (conlinuă Domnul Profesor 

Rimā) ialrece cu mult mijloacele relaliv decâzule ale epocei în 
care a trăit paharnicul Pantele, De alllel zelosul colecționar Rossa 
reconsliluil textul slavon (originalul e pierdut) după o scrisoare ce se 
găseşte în arhivele statului (No, 51645) scrisoare din care se poate w- 
şor induce modul de & scrie al paharnicului. 


numele (ca destulă abilitate de alliei) şi disirugind ka 


(eronală) a ului australian Kuk, com că pahar- 


nu merillä să fe menjlonatt. 


76 VIAŢA ROMINPASCĂ 


CAP. | 
Intăia domnie a lui Aleco Vodă 


Nu sini vremile subt cirma omu- 
lui, ci bietul om sub! vremi 


Miron Costin 


Nici eu n'amu pomenitu în zilele mele, şi mulțămescu lui 
Dumnezeu că dela lăsatulu secului am trecutu de 70 de ani, 
nici alţi boeri mai bâtrini n'amu atzitu zicîndu să hi fostu mai 
multu belşugu şi voe bună în blagoslovita ţară a Moldovei, ca 
în al treilea anu alu domniei lui Aleco-Vodă. Nu curgea untulu 
şi mierea pre uliţi şi chiar socotu că asta e o vorbă proastă la 
care se potrivescu numai nebunii. De-ar hi una ca asta cu pu- 
tință şi de-ar hi fostu cindva aşa, s'ar hi lipltu oamenii de za- 
plazuri ca muştele şi mai multu osindă şi batjocură ar hi fosto, 
decitu milostenie şi pronie cerească. 

Den partea mea unulu dee Domnulu Dumnezeu ca nepoţii 
şi strănepoţii mei să apuce macaru pre sfertu belşugulu ce-am 
apucatu io pe acea vreme, 

Ce ori cîtu de bine era şi de-ar mai hi fostu pre atita, ne- 
mulțămiţi totu se găseau, Scapă lumea de lăcuste, de foamete 
şi de ciumă, iar de oameni pizmareţi şi clrtitori ba. Nu potu 
crede să hi umblatu vreodată cinii cu covrigi în coadă ce mulţi 
ziceau sá hi fostu aşa mai demultu, dar mamu auzitu pre nici 
unulu să giure că au văzutu cuochii lul, Ce cu înţelepciune scrie 
logotătulu Miron în Hronicu; 

„Den cele cinci simţiri ce are omulu, vedearea singură a- 
şează gindulu omului în adevâăru”, 

Dar omulu râu şi lacomu ori citu de multu aru avea elu 
totu mai multu rlvaeaşte şi sătulu nici odată nu aste. Le gin- 
descu şi eu în mine că de s'ar hi gâsitu chiaru un beţivu smin- 
titu să lege covrigi în coada cinilor, țara den sărăcie totu n'o 
putea scoate, că den partea asta să totu umble cinii cu cozile 

goale, numai visteria să hie plină. 


Cindu l-au făcutu pre Aleco-Vodă Domnu, s'au pusu Aleco- 
Vodă la Poartă pentru ţară, să-lu mai îngădue un anu cu birulu, 
că dacă l-a îngădul, a face el ce-a face, şi-a da şi biru citu pre 
bună direptate se cuvine şi plocoane pe de-asupra, cite cinci 
fete mari. Oamenii erau bucuroşi să dee şi îndoitu, numai să 
treacă iarna, că se nimerise iarnă grea şi anu secetosu, iar pod- 

heazurile sa ca jâcuise ca'n codru până aproape de Tirgulu- 
rumosu, lăsindu bieţii oameni numai cu sutietulu, r 

Dindu-} Sultanulu zăgazu au purcesu Aleco-Vodă la laşi, 

după ce au datu poruncă zapciiloru să lese oameniiin pace au boe- 


NEOBOSITULU KOSTAKELU 77 


ritu după obicelu. Ce pănă my s'au strinsu birulu nu s'au pome- 
nitu petrecere domnească, cheltuindu Aleco-Vodă pentru curte 
prea puţinu, unu galbenu pre zi, multu doi. Dacă au domnitu 
cu dir+ptate şi credință şi Dumnezeu l-au ajutatu, dindu anu mä- 
nosu, C'au plătit şi birulu la Poartă şi au rămasu și oamenii cu 
chimirele doldora, chivernisindu-se şi cei mai calici. 

Boerii fugiţi de râulu lui Ciutură începuse a se întoarce pe 
la căşile loru, dindu-le Aleco-Vodă moşiile înapoi şi aşezindu-i 
pre fiecare după cum au fostu. 

Adevăru zicu, mai raru s'au înduratu mila Domnului Dum- 
nezet să dee bietei Moldove Domn cu atita ditrebăciune şi cum- 
secâdenie, Ilu iubeau şi boerti şi prostimea, iar Poarta în mare 
cinste ilu avea. 

Ce ticălosulu de beizade Dumitraşco, hi-ar numele de risu, 
cu toate că mi-i nepotu de soră, au începutu a scornira tot so- 
iulu de voroave minciunoase pe seama lui Aleco-Vodă şi au 

a-l pirire la Poartă că se hainise şi că primeşte bani de 

imparatulu Moscului să stringă oaste și sà alunge Turcii din 

țară, zicindu că de-abia așteaptă să vie oastea moschicească să 
se închine, minciuni hiclene. 

Sultanulu nu s'ar hi potrivitu la această nelegiuiță iscoadă, 

dar cindu au văzutu că şi vezirulu spune la felu foarte sau mi- 
niatu, neştiindu se vede Sultanulu câ au luatu Vezirulu bani de 
la Dumitraşco şi i-au şi datu lui Dumitraşco fermanu de domnie, 
Wimeţindu un puşă să-lu prindă pre Aleco Vodă și să-i tae ca- 
pulu. Ce un boeru din Gal:i, anume Cucu, credinciosu fiindu 
Alecului- Vodă, cum au mirosita de urzeala ce s'au pregătitu au 
Şi datu de ştire lui Aleco-Vodă de au trecutu Prutulu pre la Un- 
gheni. Se vede în asta voia lui Dumnezeu de l-au scapat pre 
Aleco-Vodă teatăru. lar pre beizade Dumitrașco i-au agiunsu 
biestemulu, că dacă s'au împacatu Turculu cu Moscalulu, Sau 
doveditu că toate ce au spusu au fostu amestecâturi hiclene, fiindu 
lacomu de rangu, că de bani era putredu. nemaivoindu-l 
nici boerii nici țara l-au mazilitu după şase luni, după cum mai 
giosu se va pomeni, 


CAP. II 
Domnia lui Dumitrașco celu bețivu 


Oh ! Oh | Oh |! Saracă |ară a Maol- 
dorel. 


Neculce 


Dumitraşeo- Vodă a citu era de rău ca beizade, mal multu 
se Înrăise ca Domnu. Era măruntu la trupu, camu negriciosu la 
piele şi pelticu. La faţă mu era uritu, dar clipea din ochi de 
credeai câ-şi dă duhulu şi se schimonosea la vorbă că nu te pu- 
teai uita la «lu. La băutură era hărțăgosu și de dimineață se 
punea la băutu, ce cindu bea, bea cruntu. 


78 VIAŢA ROMĪNEASCA 


n a a 


Vai de ţară cindu incape pre mina bețivilor şi a nebuniloru! 
Măcaru că era de viţă Moldovanu, cum s'au suitu pe tronu sau 
încongiuratu numai de haimanale greceşti spre osinda neamului 
şi pacostea ţării. La inceputu cu boerii nu-i prea venea să se 
pue de pricină, de ruşine se vede că se nimerise a hire fot» 
bâtrini şi-l ştiau de micu; dar înhâitindu-se cu aturisiţii acela de 
Greci, au perdutu şi ruşinea şi nemaicătindu că-şi încarcă sufle- 
tulu au începutu a-i mazilire şi a-i prigonire fără socoteală. 
Curgeau nâpâştile cu nemiluita şi toate la beţie le da, prin somnu 
neputindu a scriere. Luase obiceiu de punea pecetia domnească 
cu mîna lui chiar, ceja ce nu s'au mai pomenitu, citu le venea 
saracilor boeri să-şi ice lumea în capu. Din toată acca grecime 
ce-au fostu la curtea lul, unulu Panagake Balaţatos era mai cu 
osebire nelegiuitu şi nerușinatu, lar netrebniculu de “Dumitraşco 
tocma! pre el şi-au găsitu a-lu cinstire mai multu, ce vei vedea 
iubite cetitorule pentru care anume pricină, că toate se va scrie 
la rindulu loru. Mai de ruşine şi mihniciune este că s'au găsitu 
beri, den cei mal mici, ce fiindu-le frică şi inemi de slugă a- 
vindu, s'au pusu bine cu acelu Grecu şi pre voia lui toate le fă- 
cea, Aceştia au fostu: Radu Mirzu, Grigorie Lişcu zis Urechetulu, 
lancu Pruncu, Ghiţă Chiţigoiu și mai cu samă Enake Cucoşatulu 
ce-i mai zicea şi eapa, ce totu neamu de Grecu era, care şi bu- 
niculu sâu au mincat pită în țara Moldovei, dar cum se vede 
totu Grecu scirbosu au rămase. Boeri veliți namu vâzutu să hi 
statu la vorbă cu Greculu, dar l-am văzutu pre Grecu la dugheana 
lui Şmilu, venindu cu mina întinsă la spatarulu Eremia de parcă 
totu prietimi ar hi fostu decindu lumea, spre a se fuduli faţă de 
jidan. 

Ca dacă au văzutu elu Greculu că s'au găsitu boeri să-lu 
linguşească, totu mai multu s'au ingimfatu şi nu s'au ginditu cå 
spatarulu e scoboritoru de Domnu şi prieteşugu cu elu n'a face. 

l-amu auzitu pre spatarulu leremia aşa grâindu: 

„Au nu mai ţii minte Kir Panagake că mi-ai tălatu unghiile 
la feredeu în Țarigradu? Crezi că unde ţi-amu datu piciorulu 
ți-oi da şi mina? Or ţi-oi hi ramasu ceva datoru ?" 

S'au fâ-utu Greculu la faţă cum e sfecla zicindu că mai raru 
omu glumeţu ca spatarulu, da totu de-aşă risu să aibă parte citu 
l-a mai rabda pămintulu, 

CA iaca ce face noroculu şi pacatulu, că de unde aducea 
Qreculu mueri Turciloru la scăldătoare au agiunsu de l-au pusu 
ta'maciu, Avind Greculu o muere chipeşă i-au plăcutu acea muere 
lul Dumitraşco Vodă, carele pentru aceasta l-au fåcutu pre elu 
boeru, în locu să-lu hi pusu la biru și să-i tragă bice ca unui 
spurcatu şi nelegiuitu ce era. Sar hi ginditu Dumitraş-0- Vodă, 
de-ar hi avutu minte'n capu, da’ se vede că numai drojdie de 
băutură avea, că dacă şi-au vindutu elu femela, şi-ar vinde Gre- 
culu şi sufletulu, de l-ar putea Scoate den trupu şi pune'n palmă, 
ştiutu fiindu că omulu hicieanu şi lacomu slugă credincioasă n'a 


NEOBOSITULU KOSTAKELU 79 


N ——— 


M, ce precumu ţie pre alții îţi vinde şi pre tine te-a vinde cindu 
l altulu mai multu îi va da. 


Ce-i dreptu, Grecoaica, ce-i zicea Caliopa, era picată din 
soare de trumoasă, dar rea de muscă şi grabnică la spurcata 
impilunare, că numai în patru labe cumu umblă căţelele nu 


_wmbla. Ce macar că Dumitraşco-Vodă era iute şi focosu, se 


vede treaba cà n'o putea mulţămi cit îi trebuia el, că la urmă 
chiar elu au prins-o cun argatu. Văzindu Dumitraşco una ca 
asta au alungat-o dela curte, iar pre acelu argatu o săptămină 
l-au ţinutu la beciu și numai apă-i da. Fiindu Dumitraşeo omu 
rău şi fațarnicu, zicu să hi spusu că nu şi-aru pune elu mintea 
e'o slugă, dar că Domnulu Dumnezeulu nostru porunceşte ca fie- 
care să ispăşească pre unde au păcâtult şi să hi datu Dumitrașco- 
Vodă poruncă Tomei calâulu să-l insemne la t pre acelu ar- 
gatu şi să-lu poarte golu prin tirgu. Ce nimerindu-se argatulu 
acela om tinăru prea frumosu, is'au făcutu malcei Demia cãmă- 
răşiţa milă de elu şi imbâtindu maica Demia pre paznici cu ru- 
biniu domnescu l-au fâcutu scapatu. Auzind Dumitraşco-Vodă 
s'au miniatu peste măsură şi puindu să-i tragă în ţeapă pre toți 
străjerii, au pus de l-au bătutu la tălpi şi pre calău şi l-au tă- 
iatu şi nasu. Mult şi bogatu blestemu ş'au trasu Dumitraşco- 
Vodă, vărsind atita singe moldovenesc pentru o muere. 

Spunu oamenii că n'ar hi prins-o Dumitraşco- Vodă pre Ca- 
topa de w'aru hi scris carte chiar Kir Panagake, dela Romanu, 
unde sau fostu dusu să cumpere boi. Zicu să-i hl spusu Grecu- 
lui unulu Mărunţelu, ce amu aflatu mai pre urmă că şi elu au 
trăitu cu Grecoalca, cum că Orecoaica au agiunsu să se ție cu > 
argaţii prin guri şi să-i hi scris Greculu Domnului în ravaşu: 
„Preamindoi ne'nşală, Măria Ta!“ 

Acestea nu Sau doveditu a hire tocmai şi chiar de-ar 
hi fostu, wol putea giura pe bună direptate, macaru că orce 
fară de lege Grecului s'ar hi potrivitu, daru oamenii multe spunu, 
ce mai pre urmă se vede că aşa n'a fostu, Și Misail Câlugă- 
rulu au scrisu că Moldovenii s'ar hi trăgindu din haiduci ce 
ori Torea! au adeveritu pre urmă în Letopiseţu că min- 
ciună este. 


- 
e r 


_iIntorcìindu-se Kiru Panagake dela Romanu cindu se crapa 
de zio şi găsind-opre Caliopa dormindu în patulu ei, din somnu 
au prinsu a o batere şi-a o tirire de cozi prin casă, că auzeau 
vecinii cum striga: «De asta te-amu culesude pre maidanu, pa- 
catoaso, ca sa ma sarațesti? De je te-ai culcatu cu elu dacă 
stiai că mai niți un castigu? De plaţere? Naplaţere! Na pla- 

re! zicind aşa ii cărâbănea Kiru Panagake la ghionți şi 
pumni că i-au fâcutu totu trupulu numai o vinatae. Obosindu 
Gireculu bătind-o, după ce s'au mai potolitu, l-au spusu lui Ca- 
liopa că poate s'o şi omoare că ea cu Domnulu nu mai trăește, 


80 VIAŢA ROMINEASCA 


dar să nu-şi facă singe rău că o găsi ea coconi boeregti şi ne- 
gustori mai darnici şi parale totu i-a aduce. Auzindu Kitu Pa- 
nagake de bani s'au mai imbunatu şi întrebind-o pre Caliopa 
de ce nu vroeşte s'o împace cu Vodă, i-au spusu lui Caliopa că 
duhneşte Dumitraşco-Vodă a vinu ca o cramă şi că-i placu şi- 
retlicuri și meşteşuguri ce cu dragă inemă le-ar face de n'ar hi 
așa pocitu şi pâărosu. Ce s'o hi ginditu şi Greculu că nici Dumi- 
traşco-Vodă n'a primi-o bucurosu după ce au prins-o cu înşelă- 
ciune şi că alte mueri îl va găsi şi totu în cinste a hi, că Dumi- 
mitrașco Vodă pentru altă treabă mai multa laudă nu avea iar 
pre Grecu nici nu-lu ducea mintea la alte cele. 

Auzindu boerii de paţania Grecoaicei făceau mare hazu între 
ci, rizindu pre la sindrofii cela ce auzindu Grecoaica au ticluitu 
cu Greculu totu felulu de minciuni pre sama loru și mai multă 
prigoană şi răutate au începutu Domnulu a le arata. Norocu că 
tocmai pre timpulu acela s'au nimeritu şi mazilirea lui Dumitraşco, 
în a şasea lună a domniei precum mai sus s'au scrisu, că de 
nu venea baru hi tălatu, cred, în divanu, cu iataganele şi pre elu 
şi pre Grecu, aşa se inciudase boerii că atitea belele tragu de 
pre urma unei lepădături greceşti, 


CAP. ui 
A doua domnie a lui Aleco- Vodă 


După lurtună, soare. 
Vorbă proastă 


Dacă au venitu fermanulu de mazilie, nici Dumitraşco- Voda 

“mal multu în laşi n'au zăbovitu, ce stringindu-şi repegioru agăr- 

culu s'au dusu la cumnatu-so ce era comandiru de husari la 

Craiulu ungurescu, unde avea şi moşie, intoarcă-se cindu l-oi 
chema io, 

Piecindu Dumitraşco- Vodă, îndată s'au împrâştiatu şi iadulu 
acela grecescu de parecă n'aru hi fostu decindu lumea. Prin- 
zindu boerii de veste că vine Aleco- Vodă să se sue pre tronu au 
purcesu cu micu cu mare la Ungheni, ieşind -i inainte cu mare 
pohvală, aşa cum se cuvenea unui Domnu de omenie ce era, şi 
multu bine le-au părutu. Ce den toţi Grecii aceia ce-au fostu la 
Dumitraşco- Vodă, tocmai Kir Panagake Balaţatos s'au găsitu a 
rămîne cu deocheta lui de muere, ce și boer l-au făcutu şi de 
multe l-au scapatu şi! la Turci de frumoasă şi rea ce era. Flindu 
Aleco-Vodă omu bunu, nu s'au potrivitu la boeri să-lu tae pre 
Grecu, mai cu seamă că dăduse Greculu o pungă de galbeni unui 
Turcu puternic” pripâşitu prin laşi să-lu apere de minia boeri- 
loru, citu nu-i puteau face boerii nimicu, Deci, au ramasu Gre- 
culu in laşi cum iau fostu voea, că se umpluse de bani citu au 
fostu în dregătorie şi nu se mai da dusu dela bine 

Zicu şi eu aşa, că bine au fâcutu că au ramasu Greculu in 


NEOBOSITULU KOSTAKELU 81 


laşi, că de war hi ramasu nu i-ar hi eşitu pre nasu toate răută- 


(ile precumu mai giosu se va scri şi nici pre mine Toaderu Pan- 
tele, vel paharnicu, nu m'ar hi tăiatu capulu să-l facu numele 


“de pomină, ce toate pacatele lui s'ar hi dasu în pămintu odată 


cu elu, şi mai multu lumea n'ar hi risu. 


CAP. IV 
In carele cetitorulu va afta de Kostakelu, nepotu Aiecului- Vodă 


Nu balu cel mulji pre cei pulini, 
nici cu pulini pre cei molji, ci nu- 
mai cum vrea Dumnezeu, 

a Neculce 


Agiungindu Aleco-Vodă la Ungheni la vreme de chindie, 
îndată au intrebati de Kostakelu ce-i era nepotu dreptu, flindu 
fiu fratelui Mărlei Sale Grigorie Terzimanulu, despre care toată 
lumea ştie că pierzindu minţele la bătrinețe şi-au lăsatu şi casă 
şi copii, ca să hoinărească prin ţările Evropei, cu fata ni- 
cului Gargarovski, care putea să fie şi bonicu, săvirşindu-se în 
alu 65-lea anu alu vieţii la Rimu de boli lumești, Neputindu bo- 
erii nimicu răspunde den partea lul Kostakelu, că de unde să ştie 
răspunde cind elu pierise fâră urmă dela venirea lui Dumitraşco, 
i-au fostu lui Aleco-Voda cu mara întristăciune, lubindu-l Aleco- 
Vodă multu ca pre copilulu iul. Ce dacă i-au spusu spatarulu 
teremia să nu-şi facă Măria Sa grijă despre asta că au venitu 
şi dela Poartă mehtupu lui Dumitraşco sâ-lu prindă pre Kosta- 
kelu ca să-lu trimeată surgunu la Edecule şi macar Cau împa- 
natu Dumitraşco tirgulu de beglii ce scormoneau ca dracii prin 
căşile oameniloru, pre Kostakelu totu n'au pututu pune mina, s'au 
mai imtunatu Aleco-Vodă, dar totu veselu nu era. Măcar că a- 
vea obiceiu Aleco-Vodă de lua boerii pe rindu în butca dom- 
nească, totu drumulu numai citu spatarulu leremia au statu în 
butcă lingă elu, ca unulu ce era mai bătrinu şi mai în cinste la 
Aleco- Vodă, iar pre Kostakelu mai multu Il iubea, prea adeva- 
ratu. La plecarea lui Aleco-Vodă cînd au pusu Dumitrașco pä- 
ginii să-lu caute pre Kostakelu, nimerindu-mă în spătărie, l-amu 
văzutu chiar io pre spata:u prinzindu a-i da lacrimele cindu au 
egitu ii pre poarta curții domneşti, lucru de mirare la un 
barbatu Înlmosu ca „Dar iar mâ'ntoreu şi zicu: de piatra 
să hie omulu şi totu ilu Tăpune jalea văzindu atita râutate şi ne- 
omenie ca pre timpulu beţivului de Dumitraşco. Ce află iubite 
cetitorule că spatarulu leremia ilu ştia pre Kostakelu de micu 
copilu, cindu Hu purta în alături de Răzvanu singurulu co- 
pilu.ce-lu avea dela jupineasa lui Catinca ce-i murise tinără, 
douăzeci şi cinci de ani. Crescindu Răzvanu alături de Kostakelu, 
nedespărțiţi, au agiunsu de nu era povodnicu în grajdurile doni- 
eşti să nu hi ştiutu de frica lor, far despre halca, nu-i întrecea 


ta 6 


e 


92 SATA ROMDIEAICĂ 


nimeni la halca, citu îi creştea spatarului Inema văzindu-i, Ce 
dica aşa i-au fostu scrisu, aşa l-au fostu scrisu, că s'au prăpă- 
ditu Razvanu înti'o luptă cu Leşii, ce nui loculu să scriemu alci 
cum s'au petrecutu acea luptă. Kostakelu, ca ma viteazu ce era, 
nesuterinda să râmie trupulu prietinului în mini dușmane, s'au 
repezitu cu o ceată de satiri şi căsăpindu pre acei Leşi, au a- 
dusu trupuu hăzvanului, rece, neinsuticțitu înapoi, îngropindu-lu 
creştineşte şi multu l-au plinsu, Nu se putea să uite un omu ca 
spatatulu aşa faptă mare şi chiar de war hi făcutu Kostakelu 
acea faptă, totu multu l-ar hi iubitu spatarulu, ca unulu ce-i min- 
glia bâtiîneţele, inveselindu-i casa cu glume şi cu firea lui cea 
isteaţa, 


ka 
E] ~ 


Ce-oru hi vorbitu în butcă pre drumu spatarulu cu Aleco- 
Vodă nu putemu ști, dar agungindu la :ohatca Socolei, odată 
l-amu våzutu pe Kostakelu venindu in trapu intinsu spre alaiulu 
domnescu, ieşitu ca din pâmintu. Atita s'au bucuratu boerii vä- 
zindu-lu că uitindu că nu {e cuvine să facă altuia sărbătoare 
inaint a Domnului, macar să-i hi fostu și flu. au prins a se in- 
chinare strigindu citu îi ținea gura. Până şi Domnulu s'au dati 
glosu din butcă de s'au imbrățatu cu Kostakelu şi dacă l-au 
intrebatu Domnulu de unde vine, cum şi ce felu s'au timplatu, 
i-au râspunsu Kostakelu Dumnului: 

„Maria Ta nu fă obiceiu nou, că bine zice Neculcea Vor- 
siculu ca obiceiulu nou e spre pieirea Domniloru şi risipa ţării. 
Den bâirini ştiuiu este că stau oamenii la taciale la masă şi c'on 

aharu de vinu denalnte, nu la rohatcă şi vorbindu în secu. 
'au mal pomenitu oare Măria Ta să ţie Domnulu sfat în mijlo- 
culu drumului Şi cu boerii roată în giurulu buteii? Au Māria 
Ta nu şiie că paharnicul Pantele (adică io) Dumnezeu să ji-i 
ție au scapatv totu Coinarulu Măriei Tale dela viile dela Hir- 
làu, îrgropindu-lu pre elu în dosulu cramei, cită n'au găsitu mas- 
caraoa de Dumitraşco picătură de leac ?* 

Rideau şi Alco-Vodă şi boerii auzindu-iui şi i-au spusa A- 
leco-Vodă  „Bată-te hazulu Kosakelu, totu aşa ai ramasu Hal, 
sue'n butcă lingă mine câ ţi o da Cotnaru să bel citu îl avea 
plăci re că te vâdu eu că stai pre ghimpi!” Ce Kostakelu i-au 
răspunsu clătininiu plosca: „lasă că nici până la curte n'omu 
peri de sete Maria Ta, că amu avutu eu grijă să iau oleacă de 
vutcă să ciocnimu de'ntilnire, 


Căci ca vorba din poreste 

Păâwla Curte multu mal este. 

Dar în bulcă 

Cindu ni vulcă 

Parcă-l alileiiu nu şliu cum: : 
Tragi un gitu şi tei din drumu. 


Ce iubite cetitorule, pănă să agiungă alaiulu la Curte vei 


behr Mrak NEOBOSITULU KOSTAKELU 83 


afla dela mine cele ce-au povestitu Kostakelu acolo agiu 
ngindu. 
Poate că atunci cindu vei ceti aceste rînduri degeaba en mai 
duce li Curtea domnească, că vinu de Cotnaru nu-i mai găsi 
iaru nol aceştia ce l-amu băutu om hi demultişoru oale şi ulete. 


Cindu au, fugitu din laşi Aleca-Vodă, n'au mai avut 
Aleco Vodă să-i dee de ştire lul Kostakelu, fiind pote bg ae 
kelu la vinatu la Vaslui. Ce ci du se ducea Kostakelu la vinatu 
râtâcea cu săptâminile prin păduri, poposindu pe la pădurari, mai 
multu pe la neveste, Chu nu puteai şti nici odată anume în. care 
parte se află, Auzind Kostakelu dela nişte oameni proşti ce 
Hilu cunoştea că pri e Nodi au şi venilu în laşi, s'au as- 
cunsu Kostakelu la popa Ciuntu dela azal Mucului, stindu as- 
cunsu până la venirea®lui Aleco-Vodă. Au vrutu elu de-acolo în 
mai multe rinduri să dee bocriloru de ştire, dar nu-lu lasa popa 
că se temea. Fiindu popa văduvoiu n'au aflatu nimeni, căci 
piua este că muerea citu de ciiibie, taină nu şiie ține. S Fiind 
ostakelu omu ageru la minte și neputindu sta în trindāvie, au 
şi scris cit au statu în casa popii două cărţi de ghidușii anume: 
„O samă de măscări” ca să-şi ridă de Neculcea Vornicul şi alta 
Fă zicea „Poveşti măscăroase“. Pacatu numai că s'au perdutu 
à scrieri că taca aşa se intimplă totdeauna, Atitea cărți s'au 
pastratu din vechime, mu te făcute de oameni proşti, ca alţi proști 
e i minuneze şi toate numai de jale scriu, ce dacă s'au găsitu 


un omu de duhu a seri 
; a Eaa ere, să se veselească şi strănepoții, au 


| CAP. V 
In carele numitulu Kostakeiu pare a da de sminteală faima Ini 


Şi mai pe urmă ne-au închinalu 
singuru imparalulu cu alşie vin de-a 
lui dela Franţuji, care indală cum 
au băulu cum au mărmurilu loți de 
beţi bindu de acelu vinu; şi n'au 
mal şiiuiu cum au dormilu în acea 
noaple şi Domnula şi boerii. 


Neculce 


Trecindu vre-o dol ani de cindu venise cu a doua domnie 


` Aleco Voda şi odată cu elu”pacea și voea bună în ţara Moldovei, 


Începuse lumea a mai bita de ráutăti 
utăţile acelui omu zlobivu e 
rară a Mia) aie şi de şugubinele şi blestemaţitte 
“au fostu ia curtea lui, ce bine i-a 
e aig ladulu Moldovei. Li şi pe kir Panagake Bäíațatos ia 
ces verii pentru toate păcatele ce-au trasu pe urma lui ŞI rar 
rol iapa vre-un bocru mai ciudo-u şi pâstrâtoru la minie să 
steme în barbă văzindu-l pe uliţă. Den partea lui Kiu Pa- 


zi VIAŢA ROMINEASCĂ 


e, ştiut fiindu că nu poate trăi omulu singuru, cit de ba- 
ca ge ştia kira Panagake ce-a face să se impace cu am 
rii, Nu zicu nimica, dar credu că mai multu de ` fudulle, că e 
sgircitu era sgircitu, dar fudulu mai rar fudulu ca Greculu, Nici 
se putea să vie Turcu puternicu în laşi sau altu stră'nu mai ci- 
libiu şi făcea Greculu ce făcea şi îndată îl poltea la elu să-lu 0s- 
păteze şi să-lu cinstească. Dar boerii se giuruise să nu-l calce n 
casă şi nici la ei să-lu sufere citu murea Oreculu de ciudă, mai 
alesu că Ismailu-Paşa meştiindu-l se vede citu de nelegiuitu au 
fostu l-au întrebatu pre cindu stau la masă: „Cumu se tace 
kiru Panagake că n'ai fostu aseară la masa domnească ? Toţi 
boerii erau!“ Zicea Tanase feclorulu ce slujea pre atunci la Grecu 
şi mai pre urmă au eşilu, neplâtindu-i Greculu emicliculu, să hi răs- 
punsu Greculu că nevasta lui ecamu bolnavă şi nu poate sta tirziu 
noaptea, iar dacă apucă a se duce undeva nu-lu mai lasă boerii să 
piece de multu ce-l iubescu. Mal stindu Turculu vre-o citeva zile 
in casa Grecului şi văzindu Turculu că nici un bocru nu vine, 
ori că s'au priceputu Turculu singuru, ori să-i hi sutiatu careva 
vre-o vorbă, dar nu l-au mal intrebatu nimicu den partea ast: 
pre Grecu. 


Lai 
+ a 


Mihaiţă Kristea ce-au fostu vornicu despre Doamna pre 
timpulu lui Şnefâniţă Buzatulu şi de două ori caimacanu în alte 
domnii, făcindu nunta de aur cu prea cinstita lui jupineasă ioana, 
venise la elu la sindrotie Măria Sa Aleco-Vodă cu înalt prea 
stintul Mitropolitu Ghenadie şi toți veliţii boeri. 

După ce-au statu la masă inchinindu fiştecare, după c:e- 
viință, pentru Domnu şi miri, plecindu Mâria Sa Domnuiu cu înalt 
prea sfintulu Mitropolitu, s'au fost încinsu o petrecanie, spunu 
dreptu mal rar aşa petrecanie, mai ceva ca una domneascí, 
Adusese Mihăiţă Kristea, cumare cheltuială, măscărici pahlivane din 
Țarigrad, dese cruceau boerii cumu veneau mergindu pre mini şi 
aducindu tăvile cu pahare de vinu pre tălpi, citu nu se clintea 
un paharu, nici se vărsa o picătură, ferita stintulu. Fiindu pe- 
trecania în toiulu el, au făcutu Kostakelu una intrecindu şi pre 
măscârici şi nici nu-i de mirare că i-au întrecuta, măscăricii fä- 
cindu jocuri numai den mini şi den picioare, pe cindu elu şi du 
vorbă. ŞI cum zicu, au aşezatu Kostakelu trei măscărici precumu 
urmează : unulu în mini, pre podele, altulu tot în mia! peste elu, 
cu minile pre tălpile celuilaltu, sus în virvu un harapu tot aşiş- 
derea, iar clu cu mullă agerime s'au sultu cu picioarele pre tàl- 
pile acelui harapu, cerindu un clondiru de vinu şi unu paharu- 
Svirlindu-i altu măscăriciu clondirulu şi pabarulu şi p ndu-le 


spunindu elu multe care nu 
fiindu şi lo cam 


NEOBOSITULU KOSTAKELU 85 


băutu totu clondirulu, au ridicatu paharulu şi i-au zisu lui lancu 
Yrăbiolu, baş-bulucbaşu, ce se întrecuse puţinu camu muliu şi 
sutla din greu: „Nu mai sufla aşa boer lancule că s'or îmbata 
şi cei de prinpregiuru şi-l mai mare ruşinea pentru jupinese”. 
Ce nimerindu-se lancu tocmai cu paharulu la gură şi umilindu-lu 
“isulu, au împroșcai lancu totu ce avea in paharu, agiungindu 
pănă în poalele Ruxandei, vară-mea, ce stătea la cea parte a 
mesei împotriva lui. Boerii se tăvăleau de risu, lar Ruxanda nu 


s'au minatu că nici nu putea a hire cu suparare așa ceva la 0 
ai ca aceia. | 


+ 
a4 s 


Totu schimbindu boerii vinurile, care de care mal vechiu și 
intierbintindu-se boerii în sofragerie de beţi, l-au rugatu M'haiţă 
Kristea de binevoescu să iasă în polimari să poitească ciubucu 
şi cafele. Sculindu-se boerii de la masă S'au dusu în poiinari 
ia răcoare, răspindindu-se jupinesele prin odâi, iar în sotragerie 
răminindu numai cita Kosiakelu tiji Burdulca căpl'an ot Darabani, 
<'o cofă de Pihneşti, fată mare, vorba lui Kostakelu : „fie cofa 
citu de plină şi femeia citu de goală, elu înapoiu nu dă“. 

Stindu boerii in polimari bea cafele şi bindu cafele vorbea. 
Din vorbă în vorbă au adusu Dumitrake aga vorba de Kostakelu 
vicindu : „Pacatu că le ia Kostakelu toate în zeileme că de n'arn 
lua toate în zefleme ar hi pututu să-l pue Domnu în Muntenia 
ši loculu lui Buftea”,  Auzindu acestea Balaban logofâtulu se uita 
in pămintu întorcindu capulu şi zice: „Dec!“ Ceja ce neau- 
zimdu Dumitrake aga, au prinsu a-lu lăudare inainte zicindu că 
mai raru omu telmizu citu Kostakelu şi bunu la giudeţe. Zicea 
Dumitrake aga, ceia ce prea adevâratu este, că elu nu ştie boeru 
să hi calcatu mai multă lume şi ce-l dreptu c'au fostu Kostakelu 
pănă şi în ţara Kitailoru, care mau mai fostu altu Moldovanu 
de-ai noştri, afară de mai demultu, unulu Miclesculu Cirnulu, ce-i 
pomenitu în Letopiseţ. Lâudindu-lu Dumitrake aga înainte pre 
Kostakelu. la fiştecare laudă făcea Balaban: Dec! Ce totu lāu- 
cindu-lu Dumitrake şi totu fâcindu Balaban dec, s'au încludat 
spatarulu leremia ce se afla lingă Balaban spuniadu: „Au nu-ţi 
vine a crede Balabane că celu mai mintosu boeru e Kostakelu ?* 
„iaca ba!“ face Balaban Indesindu tutunu în ciubucu. Scirbin- 
du-se spatarulu l-au zisu atunci: „cirtitoru te știu din tinereţe, 
Palabane, cirtitoru ai să mori t" „Ebel, spatare, nu te pripi“, 
zice Balaban ; „de-i bi văzutu ce-amu văzutu jo alaltasară la vie, 
mai mai vorbi aşa!” La acestu râspunsu atita au zisu spata- 
rulu: „ira, Balabane, nici la petrecere nu-ţ: laşi naravulu celu 
afurisitu ! Mal slăbeşte-ne cu birfelile tale” Dar Balaban ce 
avea vie zaplazu în zaplazu cu kir Panagake, au începulu a po- 
vestire că auzindu lăutari şi chiueli in via Grecului, s'au uitat 
prin crăpătura zaplazului să vadă ce este şi au inlemnitu de ce-au 
văzulu. „„Kostakelu—zicea—juca sirba c'un paharu de vinu în 


s6 VIATA ROMINEASCĂ 


„de gitu cu kiru Panagake, de faţă fiind Caliopa ce 3e pră- 
re ră de pi i şi unu ticălosu de Turcu, căci ticălosu este omulu 
ce-şi calcă legea şi l-am văzutu cu ochii mei pre acel Turcu bindu 
vinu, care legea loru îi opreşte“. Auzindu boerii una ca asta au 
rămasu cu ceştile în mină şi cu gura cascată, norocu că nu erau 
muşte, că-i ineca, ferească Dumnezeu. Numai spatarulu nu pã- 
rea a hi tocmai minunat de povestea asta, au că o hi ştiind ceva, 
au numai aşa, că au şi spusu: „cine ştie ce i-o hi pregătindu 
Kostakelu Grecului, că de buna lui plăcere nu credu io să hi 
mergu la vie“. „L-0 hi solomonitu Grecoaica“, zice Mihnea Me- 
delnicerulu. Să ştii că asta trebue să hie, făcură boerii. „Nu 
credu“ răspunse spatarulu, „aici trebue să hie altu ceva la mij- 
!oculu'“, să mai hie, spatare, zice Balaban, că era mai mare 
scirba să-l auzi pe Grecu cum îi zicea pre nume şi totu făcea 
jucîndu : 


Ihe, îha, iho, ha 
iha Kosiakeiu, ha! * 


Fiindu Balaban amețitu de băutură şi burdubănosu şi vroindu 
să arăte boerilor cumu juca Kostakelu cu Greculu, s'au impiedc- 
catu Balaban în ciubucu, câzindu plăcintă. Imrindu tocmai a- 
tunci în polimari Burdulea şi Kostakelu, şi fiindu Ralaban cu 
capulu sub scaunulu lui Dumitrake aga, cum avea Kostakelu c- 
biceiu la beţie să vorbească'n poezie i-au şi turnat, pe locu, lui 
Balaban un stihu zicindu : 


Foaie verde caslravrele ` 
Ce-ai perdulv, logolele? * 


Veselindu-se boerii atunci preste măsură şi rizindu că se 
țineau cu minile de pintece, s'au sculatu Balaban, roşu la faţă 
ca un dracu de pre zidurile bisericii din Zlataust zicindu: „Oi hi 
perdutu io ce-oi hi perdutu, dar n'amu perdutu încă ruşinea să 
jocu sirba cu paharulu în dinţi la via lui kir Panagake Balaţa- 
tos |“ Zimbit-au Kostakelu atunci vorbindu așa: „Z's-au Dom- 
nulu câtre Toma: „Ferice de aceia, Tomo, ce-au crezutu fară să 
vadă“, Veni-va vremea, Balâbane, -să zicu şi io”: „Aterimu, lo- 
gotete, de aceia ce-au văzutu şi mau crezutu!" La care amin- 
tindu Balaban de vorba logofătului Miron, de care s'au mal po- 
menitu în Cap. I din această scriere, cum că „vedearea singură 
aşează gindulu omului în adevăru”, au răspunsu Kostakelu, meş- 
teru să întoarcă cele mai înțelepte vorbe în risu; „Bine, Bala- 
bane, te-oi chema şi io la masa mea şi tiol da Cotnaru dom- 
nescu să-lu gușii cù „vedearea”, că noi ceşiialalți omu gusta 


” Sirigătura de mal sus ne auloriză a induce, că necestiăjile rti- 
mului, făceau ciie odală pe cei vechi să pronunțe în vorbire așa gumi- 
lul n scuri 
* Vezi nola dela pag. 15. 


NEOBOSITULU KOSTAKELU 87 


cumu ştimu că se gustă vinulu, H răminea domnia ta cu ade- 
vărulu şi noi cu băutura şi mai multu suparare n'a bl.* 


CAP, VI 
In care numitulu Kostakelu arată că ş'ie elu ce ştie 


Aşisderea unde-l Liruiau alții nu 
perdea nădejdea ; câ şiiladu-se că- 
zulų Josu se ridica de-asupra birui- 


lorilor. 
Or. tireche 


Den multe obiceiuri bune ce avea Kostakelu, avea şi unulu 
prostu, nu atita băutura, citu muerile, Ce-i dreptu, căşile oame- 
niloru rar le strica, dincolo, precumu un diavolu cu faţa inge- 
rească, fiindu frumosu şi ziobivu, spaima lumii. Nici nu pu- 
temu ă scriere toate acele isprăvi cite le-au făculu, Hindu bá- 
trinu şi ele multe. De mar hi vorba de kiru Panagake în a- 
ceastă scriere, nici war şedea îrumosu de bătrinețele mele să 
vorbescu măscâri aşa degeaba, Ce hindu întimplarea cu kiru 
Panagake mai cu moju ca toate, putemu pomeni şi una mal mică, 
tot Siraşnică, dar nu atita. 

Anume s'au imbracațu Kostakelu în strae călugăreşti și 
juindu un sacu cu mirodenii şi unsori den cele ce se ungu mue- 
rile pre trupu în Stambulu, au intratu într'o sfintă monastire de 
maici, zicindu că vine dela sfintulu Mormint:, unde t s'au ara- 
tatt în visu Mintuitorulu nostru lisus Christosu, dindu-i acelu 
sacu. Nu putem pomeni numele acelei sfinte monastiri, de frică 
de pacatu, fiindu casa Domnului Dumnezeu. 

inchisu-s'au apoi Kostakelu în chilie zicindu că i-au poron- 
citu lut Mintuitorulu să împartă malceloru acela mirodenii spuin- 
du-le vola lul, nu odată ci pe rindu, începindu cu cele mai ti- 
nere şi la urmă malica stariţă. Garindu-se maicele ca de sărbă- 
toare, după cumu le-au învaţatu Kostakelu, intrau la vreme de 
sară la elu în chilie, ieşindu tocmai dimineața, in Hecare zi cite 
o maică. Mal râminindu trei malci şi fiindu-i maicei starița mare 
grabă să afle învăţătura Domnului, s'au grâbitu maica starija, 
daciadu-s¢ în chilia lui Kostakelu ce-şi zicea Pafnutie Înaintea ce- 
Jorlalte, stricindu rinduiala, 

Acu, ori că l-au spusu maica Demia ce-au fostu cămărăşiţă 
ia Dumitrașco-Vodă, ştiu toţi ce felu de cămărăşiţă şi să se hi 
suparatu maica stariţă dela inceputu, lucru mai greu de inchi- 
puitu, ori să se bi miniatu Kostakelu c'au natu maica stariță rin- 
dulu maicii Demia, ori să se hi scirbitu Kostakelu fiindu maica 
stariţă băâtrină, dracu ştie. Șilutu este numai câ mau mai vrutu 
Kostakelu să-i dee maicel starița mirodenii aşa zise sfinţite, nici 
să-i arâte cum se punu, Atunci, au prinsu maica stariţă a stri- 
gare că nu-i călugăru şi-lu totu afurisea cu vorbe proaste, de 
mirare în gura unei maici, Văzindu Kostakelu aşa, au datu să 


88 A VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


plece, iar maica stariță se ţinea scalu după elu şi-i mergea gura 
ca moara, totu batjocuri şi ocăr!. Maicile ce ştiau toate voia 
Domnului, ca păţite, rideau pre'ntundate pe după uşi; ce vā- 
zindu cum răcneşte maica stariţă, au oblicitu îndată cum stă 
treaba rizindu şi mai multu. 

Cum au pășilu Kostakelu pragulu sfintei monastiri au şi 
purcesu maica stariță la lași intrun sufletu de au căzutu în ge- 
nunchi înaintea Mitropolitului. Intrebindu Mitropolitulu de-au arsu 
sfinta monastire, au de-au pradatu cumva talharii, au prinsu 
malica stariță a bocire zicindu că şi-au făcutu Kostakelu risu de 
sfintulu lăcaşu. Nu-i venea a-şi crede urechiloru prea stintulu 
Mitropotitu Ghenadie şi totu făcea : Hai? Cum se poate maică 
slariţă, cum se poate? Siirşindu maica stariţă de spusu, intre- 
bat-au prea stintulu  Mitropolitu de nu cumva au fost agiunsu 
Nostakelu cu malca Demia în istoria asta şi spunindu maica stà- 
riţă că au scapatu maica Demia neintinată, multu s'au minunatu 
pre stintulu Mitropolitu, nedindu-i mina maicei starija să spue 
anume de ce au scapatu neintinată maica Demla. După care au 
trimesu Mitropolitulu pre maica stariţă înapol la monastire, zi- 
cindu că elu intru nimica nu poate hotări, inainte de a vorbi cu 
Măria Sa Domnulu, fiindu Kostakelu nepoto Măriei Sale. Des- 
pre maice, zicea Mitropolitulu, nu se poale gti de siuti au nu 
sintu vinovate că s'au potrivitu, şi chiar vinovate de-ar hi, nu 
poate să le alunge pre toate lăsindu monastirea pustie, mai cu 
samă CĂ au ieşitu nevinovate tocmai cele mai rele şi numal trei, 

Ducindu-se Mitropolitulu la Domnu, i-au spusu Domnului 
peri de-a hira păru, cit au mărmuritu pre 'ocu Aleco-Vodă au- 
2 u. 

Despre Kostakelu, cunoscindu-l Kostakelu hirea Domnului 
că iute-} trece şică lul toate-i sufere, au statu Kostakelu ascunsu 
vre-o trel zile pănă au mai uitatu Domnu, Ce cindu s'au dusu 
Nostakelu la curte, după trel zile, atita i-au spusu Aleco-Vodă : 
„Să ştii Kostakelu că de mai taci una ca asta te tundu şi te 
trimetu surgunu |“, lar Kostakelu i-au pupatu poala zicindu: 
„Aşa să faci, Măria Ta, că și eu aşijfacela felu de-aşi fi in lo- 
culu Măriei Tale, şi Măria Ta în locul meu, dar de data asta 
Sap fi er tatu, așa că se cade ca şi Măria Ta să mă uiţi pre 
mine. 

Trecindu un anu dela acaastă intimplare născut-au douăzeci 
de maici din acele mirodenii, toate cam la aceiaşi vreme, citu 
nu mai dovedea maica Demla să le moşcească, fiecare maică cite 
un copilu, if băeţi, maica Anania doi. Nemaiştiindu Mitropo- 
litulu ce să facă şi cunoscindu-lu pre Kostakelu milosu, chema- 
tu-l-au pre Kostakelu la Mitropolie zicindu că-i pacatu ce-au fä- 
cutu și ce gindeşte să facă den acei copii. Răspuns-au Kosta- 
kelu atunci că nu era trebuinţă să se îngrijească sființia sa de 
asta, citu despre pacatu nu crede că-i pacatu, de oare ce chiar 
Domnulu nostru Isusu Christosu au spusu: lasaţi copiii să vie ls 
mine şi el n'au făcutu altăceva decitu să-l lese să vie chiar în 


wW 
} 


B af 
æ —- — 


casa lui, Au inceputu Mitropolitulu a tremura de miniosu şi-a 


NEOBOSITULU KOSTAKELU _89 


face cruci răcnindu: Piel, satano, din ochii mei!“ Kostakelu nu 
s'au speriatu de asta şi nici den locu nu s'au mişcatu, ce arun- 
cindu trei pungi de galbeni pre masă au zisu: laca, înalt prea 
stinte, dau bani să zideşti o sfină monastire. Copiii cindu “i 
creşte i-om face călugări. Cred că douazeci ai mei şi eye a 
stinţiei tale agiungu, Ai mei or hi călugări, pe-al sfinţiei e, 
din partea meu poți să-lu faci şi stareţ”. Dupa care, nue 
sindu braţele au urmatu așa: „Credu că mai bine i-o şedea 
hie stareţu, decitu argatu în curtea monastirii, că mi-era me 
mare jalea cindu Famu văzulu cărindu apă şi spălndu blide 
la arhondaricu. Tăcut-au milicu Mitropolitulu şi numai din dinţi 
; far Kostakelu iau intorsu spatele ieşindu tară a-i dare 
buna ziva și totu se oprea pre scări rizindu the! he ! Ujte boaita ! 
Lucru mal de nectezutu este că Mitropolitulu au făcut chiar mo- 
găstire cheltuindu una din acele pungi. Pre celelalte două se 
vede treaba că le-au stropitu cu aghiazmă, de oarece nu i-au 
føstu frică să ie stringă chiar la elu în spitu. Care mai pe ur- 
må au ars acea monastire, nesuterindu Dumnezeu, 
Mulţi zicu că dela acei copii dela monastire să se hi trasu 
{at Kostakelu numele de neobositu, care ştiu io că nu-i aşa, dt- 


- oarece această po:eciă îi vine dintr'un obiceiu spurcatu ce-l po- 


menescu mai glosu, nu chiar întocmai, fiindu de ruşine, ci mai 
pre, Incongior. 


.*. 


bitu de casa părintească, îşi făcuse Kostakelu casă nouă 
in em după apa iui. De mare nu era ciiu cea amenais, 
dar pe dinăuntru o'ntrecta, În partea stingă tocmise Kostakelu 
trel odâi ce le ţinea zăvorite, Mulţi boeri ar hi vratu să atle ce-i 
acolo şi oamenii multe zicezu, dar să hi intratu unulu acolo mai 
greu. In acele odâl se eglendisea Kostakelu cu prietinii lui in- 
ru preacurvie şi multe trai pans s ta felu de femei, ce nu 

toate, ținind ei înde ei nare tană. 
i ai pre ee amu vâzutu şi lo acele odăi, mare minune 
puma! covoare şi cumaşuri scumpe, care de care mai mindru ka 
mai împodobitu, de prin toate ţările, mai alesu hagimeşti. Odaile 
dadean una *p elta, cea din fundu în zidu, cea dintăiu în alta 
mare rotundă, numai acea cu ușă. Era un felu de uşă dindu în 
livadă şi la cea din fundu, dar fără zâvor, şi cu atita meşteşuga 
ascunsă că n'o putea nimeni deschide, numai citu Kostakelu, elu 
ştie cumu. ln celelalte odai, în lo: de uşi, un felu de bolți cu 
+ şirile acoperite cu perdele, numai matasă, cea mai de soiu, a- 
dusă de Kostakelu din ţara Kitailoru, cindu au fosiu cit, ară 
natu lucru zugrăveala de pe ele, totu cu aculu, in fiştecare ape e 
aitfelu, În toate odâile cite patru sofale turceşti, iar în cea- din 
sundu trel, făcute ca la Kitai, Nici nu mă tac capulu a serlere 


s9 VIAŢA ROMINEASCĂ 


frumusețea adunată în acea odaie. Zidurile acoperite cu un felu 
de şindrilă, mai multu papură, totu dela Kitai, neinchipultu meş- 
teșugu în zugrăveală, numai Kitai, femei şi barbaţi, ţinindu în 
mivă un bâţu şi în virvulu bâţului ca o ciupercă (agaricus cam- 
pestris) ce-i zicu Franţujii „parasol“, * osebit papagali, pisici, mo- 
mite şi alte păsări **. In tavanu atirnate sfeşnice învelite în ma- 
tasă ce părea hirtie, zugrăvite aşişderea, totu felu de culori, la- 
zuru, roşu, verde, galben, iproci. Totu în acea odaie, într'un 
colțu, un felu de zaplazu *** totu papură zugrăvită ca pe zidu. 
De ar hi să vorbească acele zugrăveli cite au văzutu, multe ar 
putea spune, să sperie o lume întreagă, ci zugrăveala citu de 
bine făcută, totu mută rămine şi cine au spusu că zidurile au u- 
rechi şi uşile ochi, nu s'au ginditu nici la papura Kirailoru, nici 
la Kostakelu, 


.“. 


Află acu, iubite cetitorule, da ce au făcutu Kostakelu odăi! 
fără uşi şi de ce au pusu elu pre giosi covoare atita de groase 
citu nu se auzeau paşii câ!cindu, precum şi ce rostu avea acelu 
zăplazu de papuiă, 

Fiindu Kostakelu omu prea mueraticu, precum mai susa 
s'au scrisu, nu putea trece noaptea fără muere, neţinindu seamă 
nici de sfintele sărbători, chiar şi în săptămina mare. Ce nici- 
odată nu-i era vòia de aceiaşi muere. Citu de frumoasă, greu 
s'o aducă el de două ori, rar trei, Ce nevoindu să se cheltuiască 
prea multu aduna la elu pre toţi patru fraţi Tomeşti şi-i ascun- 
dea după zaplazu de papură în colțaru. După ce-i ascundea 
eşea în livadă să aştepte femeia, ce o băga înăuntru pre tainica 
uşă, ducînd-o în a treia odaie tocmai. În a treia odae, după ce-i 
da de băutu ameţind-o bine, incepea s'o drăgostească, după care 
sufla în luminări. Dacă se sătura de drăgostitu pleca zicindu că 
vine îndată şi trimetea prin întunericu pre unulu din Tomeşti. 
Femeia, de unde să cunoască îinzelăclunea în acea întunecime și 
Hindu beată ? La urmă venea totu Kostakelu, de-o scotea afară 


”  Faplul că autorul recurge la lrancezul „parasol* ne îndrepiă- 


jeșie să credem că vrea să ne vorbească de cein ce numim astăzi 
umbrelă. Facem insă loale rezervele asupra acesiel ipnleze. 

”” Vezi Oheorgachi (Obiceiul jeremnniilor ce se fac în ziua de 
agiunul nayierii Domnului lirislos), Asemănarea e concludentă, 

*** Unii comenlalori susțin că autorul vrea să vorbească de cela 
ce numim esiăzi paravan. Mărturisim că alirmalla ne pare hazardală. 

Inlrebuințind meloda propusă de școala psihologică engleză dom- 
mul Profesor Doclor Spinesco neagă existența menilonalei mobile. 
D-sa caulă së dovedească aceasta susținind câ paharnicul Panlele ti- 
ind o fire nervoasă e loarie plauzibil să fi avul halucinații, 

Cu loală aparenja de lemoinicii pe care o prezinlă acesie ar: 
gumenie (nervozitatea maladivă a paharnicului Pantele flind aieslaiä 
de aproape unanimiialea biogralilor) ne rallem la părerea medie, a- 
doplală şi de „'cademina de inscripiii” care saaline că paharaleul 
Paniele vorbeşte de o mobilă bizară, ieşilă din uz. 


NEOBOSITULU KOSTAKPLII 91 


pănă la poartă. E dreptu că una l-au prinsu şi audu să-i hi 
datu şo palmă, dar n'au auzitu mulți de asta, nefiindu-i femeii 
indâmină să spu!» şi la alţii ce-au pâțitu. 

Fiindu Tomeştii zurbagii şi heţivi foarte, nu mal cata cu 
cine bea şi nemaicâtindu cu cine bea, bea şi cu Greculu Bindu 
ei odată cu Gre ulu şi imbâtindu-se tântâlâulu de Gheorghiţă 
celu mai mare din Tomeşti, au începulu Gheorghiţă a spune 
Grecului cite le faceau la Kostak-lu şi nici nu simțea de bistu 
că Mihnea mezinulu îl cara bre subt masă la pumni să tacă, 
să-i rupă coastele. Auz'ndu Greculu acestea multu i-au plăcutu și 
se chibzuia cum ar face să se pue bine cu Kostak-lu, socotindu 
prozletulu că doar aşa o hichipu să se apropie de Mărioara, ne- 
vasta vornicelului Carimb. 

Trezindu-se Gheorghiţă adouazi din beţie şi văzindu gre- 
şala ce au făcutu s'au câitu şi sfâtuindu-se cu bere heţii lui de 
ni s'au şi dusu la Kostak lu să-l roage să-lu erie, gindindu că 
mai tare s'ar supăra Kostakelu aflindu den altă parte, totu ce se 
putea.  Kosiakelu s'au prefăcut a se miniare faţă de Gheorghiță, 
dar în inima lui nu se putea nu veselu, clocindu elu de multu in 
mintea lui să-lu pedepsească pe Grecu decitu au, fâcutu cu Gre- 
coaica boeriloru cu iscoadele loru cele ticâite, ce se va scrie in 
capitolulu ce urmează cum l-au pedepitu, 

Aşa dar i-au pofitu Greculu pre Kostakelu la elu la vie şi 
fiindu lu pe ingå altele rușinosu prea puţinu, î'dată 
l-au spusu lui Kostakeiu, aşa de-adrepiulu că tare ar vrea să vadă 
podoabele acele dela Kitai, Ştiindu Kostakelu mai dinainte dela 
Tomeşti de pofta Grecului i-au râspunsu şi elu totu de-adrep'u 
să l-a arata şi pre Mărioara podoabă vie nu numai pre cele zu- 
grăvite, dacă aşa i-l vola. Nu-și mai încâpea Greculu în piele 
de mulţămire auzindu aşa şi-şi totu turna vin grecescu dulce ca 
mierea şi galbenu ca undelemnulu, auru topiru, da'nşelătoru. 

Despre Gresoalcă îi căzuze demultu Kostakelu Grecoaicei cu 
troncu la trupu, neavindu Grecoalca inemă, dar decîndu i-au spusu 
Kiru Panagake Grecoaicei de isprava dela monastire. se frâminta 
Grecoaica în locu ca un calu naravașu să-l cunoască pre Kosta- 
kelu, atita o desfatase acea ispravă, `~ 

Fiindu la vie şi un Turcu, după cum mai sus s'au scrisu, 
vorbea Greculu cu Turculu, şi pe cindu vorbea Greculu cu Turculu 
s'au datu Grecoaica pe lingă Kostakelu şi-i tot da cu piciorulu 
pre subt masă stringindu-lu de mină. drâci muereşti Kostakelu 
răspundea asemine şoptindu-i Grecoaicei să vie la elu ceia ce 
s'au invoitu Grecosica de olacu, bucurosu, Văzindu Kostakelu 
că ceia ce ticlula elu demultu, se împlineşte, sau bucuratu şi bea 
amejindu-se, mai multu de bucurie. De aceia l-au luatu Kosta- 
kelu de piu pe Gricu jucindu cu elu sirba cu paharul în dinți, 
prea adevâratu, după cum au spusu Balaban logofătul, la nunta 
de auru a lui Mihâiţă Kristea, cu prea cinstita lui jupineasă l- 
coana. Deci, adevâratu este că bine au vâzutu Balaban ce-au 
văzutu, numai că au tâimăciiu prostu pripindu-se. 


92 VIAŢA ROMINEASCĂ 


CAP. VU 


In care se spune ce nu s'au mai spusu și nici 
decindu lumea nu $o hi timplatu. 


Toală pasărea pe limba ei piere. 
Vorbă proastă 


De mirare, iubite cetitorule, cum au răbdatu Dumnezeu cele 
ce se spune în acestu capitolu. Kostakelu ziceacă poate dor- 
mea Dumnezeu cindu s'au timplatu aceste, mare pacatu, ce ie 
mă chitescu în mintea mea cea nevrednică şi slabă, că numai 
ca să-lu pedepsească pre Grecu au rabdatu Dumnezeu atita 
batjocură, altfeliu fulgera pe locu, 

Potu jura pre bătrineţele mele, care ar hi şi pacatu să-mi 
incarcu sufletulu degeaba, că nici io n'aşi hi crezutu să hi 
spusu altulu, dar am văzutu cu ochii mei. Ce n'am văzutu 
chiar tot anume, cîte scriu dela capitolulu | (adică dela tn- 
tăia domnie a lui Aleco-Vodă), dar faptele omeneşti aşa sîntu, 
că nu se poate, una fără alta şi de asta au datu Dumnezeu min- 
tea—daru cerescu—că dacă se intimplă ceva şi vede omulu, 
să ştie îndată cum s'au tîmplatu şi spre care sfirşitu. Nici nu 
putemu a scriere anume, chiar decite ori am văzutu, deciie ori 
am auzitu. Se înțelege dela sine, după cum am scrisu au 
de-am auzitu, au n'am auzitu, au de-am văzutu, au ba. 


Ce acela ce nu pricepe, degeaba mai strică vederea pre 
carte, mai bine la munca cîimpului. 


» 


Potrivindu Kostakelu să vie Greculu şi Grecoaica în a- 
ceiaşi noapte, au datu ştire la toți boerii că face petrecere, Ve- 
nindu boerii mai de vreme i-au poftitu Kostakelu în odaia cea 
d Angra ce aepaca ” tosts mai greu, nevoindu Balaban să 

, dar luindu-iu spatarulu leremia pre răspunderea şi 

lui, au venitu Balaban. r A pia; 
___ Cindu s'au apropiatu vremea să vie Greculu, au aşezatu 
Kostakelu două slugi cu sleşnice mari la uşa ce da în odăile 
lui cele zăvorite, zicindu că îndată ce-or auzi batindu din pal- 
me să dee busna în odâi, Deci, după ce i-au rugatu şi pre 
boeri să nu scoată nici o vorbă până n'a bate elu din palme, 
au pieritu Kostakelu pre uşa ce da în odăile lui. Boeriloru le 
era cam de mirare, dar fiindu-le grabă să afle ce-o mai hi şi 
asta, au tăcuiu chiticu. Numai Balaban tot Balaban, mincin- 
du-lu limba ini clritoare zice: „Ce-are atace asta cu via Gre- 
cului ?* Ce atita i-au zisu spatarulu: „daci, Balabane l“ Şi-au 
amuţitu Balaban peşte, atla se Incruntau boerii la elu, . 

Intrindu Kostakelu în odalle lui îndată au venitu şi Gre- 


NPOBOSITULU KOSTAKELU 93 


p N 


— 


culu bätîndu la uşa cea ascunsă, După ce i-au aratatu Kos- 
takelu sotaua tunde zicea că se va alla Mărioara, l-au dusu 
Kosiakelu pre Grecu de l-au aşazatu după zaplazulu de papură 
Kitiiască zicindu-i nici să mişte, nici să sulle pănă nu l-a a- 
puca elu de mină şi l-a îndemna să iasă. Ameţise Greculu de 
nerăbdare nu altceva şi-şi ţinea inema cu mina, atita îi svic- 
nea, câ į se părea c'o aude la celalaltu capătu al odăi. Na 
ştia Greculu că în colțulu dimpotrivă, aşezase Kostakelu alta 
zaplazu şi după elu, şapte robi țigani, care de care mai negru 
şi mai uritu, toți goi. Deci i-au spusu Kostakelu Grecului că 
iasă deschisi uşa dinspre livadă trebuindu så vie Tomeştii, ce 
elu să nu vorbească ci să stee ascunsu, neputindu ști au de-s 
Tomeştii au de-i Mărioara, nu cumva să greşească stricindu 
totu, după care au ieşitu Kostakelu în livadă. Stindu eln in 
țivadă, au trecutu nu multu şi au venitu şi Grecoaica imbrobo- 
tita cun tulpanu mare turcescu să m'o cunoască lumea pre 
uliți, că de cindu tăcuse Greculu bani, se ţinea cinstită, în rindo 
cu nevestele de boeri. Vări:d-o Kostakelu, îndată au prinsu 
a se tinguire, zicindu că n'are norocu şi că-lu doare inemacă 
întăla oară cîndu vine la elu să n'o poată alinta liniştit. 
intrebindu- lu Grecoaica de unde-i vine necazulu i-au spusa 
ei Kostakelu că un prietinu al lui apucindu-se să fure o fată, 
l-au rugatu prietinulu s'o primească pre ta în odâile lui. Cre- 
zindu Grecoaica că trebue să hie vorba de, vre-o ibovnică de-a 
lui Kostakelu s'au mîniatu Grecoaica focu, ce Kostakelu îndată 
au şi găsitu răspunsu zicindu că dacă ar hi Ibovnică War su- 
feri ea să aducă pre alta în casă, în faţa ei. Ded, pe dată 
i-au trecut Grecoaicei minia întrebindu că dacă nu-i Ibovnicâ 
de ce se mal plinge de geaba. Stat că nu-i totu, face Kosta- 
kelu,  Adevăratu că mar hi mici o suparare dacă aşi putea s'o 
tinu în casa mare, dar tremură ca varga sarata de ea temin- 
du-se să nu atle tatu-so, că de-o găseşte, o omoară. Degeaba 
ti totu spunu că nu intră nimeni în casă fără vola mea, se 
teme şi pace, Nu-i vorbă mi-au Spusu ea-că se ascunde în 
colțaru şi se culcă, înțelegindu că aşteptu o iubită şi fiindu-i 
ruşine să dee ochi cy-cine-o hi, dar numi Vine nici mie la 
socoteală să facu dragoste cu martori, odái vinda uşi, ci 
numai cit perdele, Cit despre asta, nu te nt zice Grecoalca, 
lotu stringindu-lu în braţe. Sa faci numai întunericu bine să 
nu se vadă, că deauzitu, să-mi faci ce-oi vrea de-oi auzi vreo 
vorbuliță dela mine. Cindu e de vorbitu, vorbimu “pre şop- 
tite, urma Grecoalca şi mai la urma urmei ce atita vorbă pre 
întunericu, ne înţelegemu noi şi altfelu. Celace auzindu, nu 
mal putea Kostakelu de veselu. Cind să intre în casă au 
prins-o Kostakelu pre'Ca de mijlocu făcindu: pls! Ce 
nici nu era nevoie i fac hei de vreme ce nu de vorbă 


ii ardea Grecoaicei, se înțelege. 
„ Păşindu ei incet furii au agiunsu în a trela odale, 


din 
; 


94 VIAŢA_ROMINFASCĂ 


adică în acela cu uşă în spre odaia rotundă, unde şedeau bo- 
erii aşieptindu. pă 
Ce nici nau apncatu a intra bine şi s'au şi âruncatu Gre- 
coaica de gitulu lui Kosiakelu pure zindu a-lu _sżrutare pre 
gură, pre gitu, în vrechi, pre totu trupulu cu şiretlicuri gre- 
ceşti cum şria ea Dupa ce s'au îmbrăţişatu citu s'au îmbră- 
țizatu au sco-u Kostakelu dinir'un scrinu vişte butelei de vipu 
v+chiu, culoarea amurgulul de toamnă, mirosu ca o grădină, 
peste 60 de ani, cumpiitu. Bindu Grecoaica lăcomosu rep-d: 
s'au imbâtatu şi imbătindu-se, indata au zviri tu totu de pe ea 
rămi“ind goală ch:stolu, ca o neruginată ce era. Deci, au su- 
fatu Kostakelu în luminări, mai multu candeli de mici şi pre- 
tăcindu-se a svfla din greu şopteşie: mă ducu să dau apă de 
trandafiru pre frunte, că m'am încâz tu foarte“. De-abea i-au 
pututu răspunde Grecoaica ma: imbrăţ şindu-lu odata şi cu imba 
incilcindu-se de beată: Du-te sulleie!* Ce socotindu Kosta- 
kelu că=: prielnicu a zice, au zisu, că pe urmă am aflatu totu: 
la! Parcă se mişcă ceva! Sâ nu ne audă! După care s'au dus 
Kostak: lu în odaia den fundu, bijbiindu prin inmncricu, in iocu 
să se întoarcă trimeţindu un ţigenu, Învâţatu mai denainie ce 
să facă şi citu să stee, mai mere s.irba. Citu au satu tiga- 
nulu juca Kostakelu in locu de încintotu şi s'au dusu la col- 
tarulu lu: kiru Panagake zicindu: „Nu sufla Grecule, să nu 
simtă cumva Mărioara câ stringe în braţe pre Gheorghiţă To- 
mesculu in lo-ulu meu!” Răspunzindu Greculu la asia câ mal 
bine îl trimetea pre elu inainte» Gheorghiţei, s'au strop;itu Kos- 
takelu la Urecu că asta-i treaba lui şi de nu tace nu-lu mal 
trimete de locu Vâzindu Greculu aşa zu tăcutu z cindu: „laca 
tacu |" Deci, cum s'au inapoiatu tiganul, mulţămitu, bucurosu, 
au trimesu Kostakelu pe rindu şi pre ceilaiţi, pre Vasile buca- 
laruu la urmă ca mai voinicu. Ce nu se poate şti pici 
acuma de-au sinţitu Grecoaica că nu-i Kosrakelu și au tå- 
cutu plăcindu-i, au de n'au simţi de beată Cindu au pur- 
cesu Vasile bucatarulu s'au apropiatu din nou Kostakelu e as- 
cunzătoarea Grecului zicindu: „incetu kiu Panagake, r: bdare 
câ-ţi vine rindulu, numai sā vie Mihnea”. Ce cindu s'au îna- 
pəiaiu şi Vasile luatu l-au Kostak lu de mină pre Grecu, tn- 
dreptindu-lu s odaia din mijlucu ce trebuia s'o snânată, 
Kostekelu în urma lui, pre nesimţite, câtneiu Totu ap'oplin- 
du-se Greculu de so'a, tremura ca varga zăpâcindu-se şi s'au 
repeziiu ca un nerodu la Grecoaică. Ce dacă n'o hi bagatu 
G ecoaica de seama dili inceputu câ nu-i totu unu, cuma 
ştimu bine că n'au bagatu de seamă. numai de beţie şi de râu- 
tatea ei grecească nebiginiu de seamă, d- oarece era Greculu 
mai micu la trupu decitu ţiganii, potriviţi toți cam tot una, 
Vasile mai mare precum s'au scrisu mai sus Nesâtulă şi pəf- 
ticioasă fiindu de aşa ceva, au i uitatu Orecoaica s3 vorbească 
pre şoptite şi fiind. se vedeprocle:a În culmea plăceri: ei, au 
prinsu a oftare în veligiasu; „Oa! Neobositulu meu Kostakelu |“ 


2 
NEOBOSITULU KOSTAKELU % 


Cunoscîndu-i Greculu glasulu au rămasu lemn, copaciu şi nici 
wau apucatu a zice: fe? că au şi bâtutu Kostakelu în palme. 
Deci, deschizindu-se în lături uşile cele mari năvătii-au slugile 
cu lumini şi bcerii în urmă, iar din odaia de mijlocu ţiganii, 
lipindu-se la rindu de perete, totu goi, după poruncă. 

Spune şi domniata, iubite ceritorule, care femee în locul 
Grecoaicei, citu de rea, n'ar hi peritu pe locu de ruşine ? Ce 
Grecoaica s'au sculatu lumînare şi punindu mina în şoldu au 
spusu, lucru de necrezutu, că pentru cine stă şi socoate totu 
mai multu folosu au trasu ea decitu boerii şi că de n'ar hi su- 
feritu şi pre neputinciosulu de kiru Panagake, mulţâmirea ei 
ar hi fostu deplină. Nu-i vorbă se cunoştea ca se preface, dar 
chiar să se prefacă și toiu de necrezutu este. Ce cum l-an 
fâcutu Grecozica pre kiru Paragake, de ciudă se vede, nepu- 
iinciosu, s'au şi repezitu kiru Panagake s'o înştace. Nesufe- 
tindu însă Kostakelu să se bati femeile în faţa lui, au pusu 
doi argaţi să-lu ție pe Grecu citu îl clânţâneau Grecului fălcile 
ca la măscăricii cei de lemnu din larmaroacele nemțeşti, 

Tot uitindu-se In Grecoaică, albă ca laptele şi faţa ca zu- 
grăvită de frumoasă, s'au apropiatu Grigorie isprăvnicelulu, fe- 
ciorulu Cucului din Galaţi de Kostakelu zicindu: Dacă era 
vorba de asta, ce nevoe de robi. că se găseau bucuroşi nis- 
waiva boeri mai tineri. 


După ce s'au săturatu boerii de risu şi de privitu, i-au 
datu Kostakelu Caliopei voe să se acopere, iar pre Grecu l-au 
trimesu acasă golu, cu slugi multe Inainte şi inapoi cu lumini 
şi cu muzici şi cîntâri. 

Mai răminindu boerii în acele minunate odăi, au începutu 
țiganii a prinde ruşine de atitea cinstite fețe, mulți cu bârbi 
albe şi se dedeau unulu după altulu. Vazzindu leremia spatarulu 
cum se lerescu țigani, zimbea şi se m:nura făcindu:  „Intier- 
bintată trebue să hi fostu Grecoaica daca nu şi-au datu ea 
seamă că nu se po'riveş:e lon vezeteulu cu Vasile bucatarulu, 
citu despre Grecu, he, he!” S'au schimba'u lon la față roşu din 
negru, Vasile rizindu prosteste, lar după ce-zu irimes-o şi 
aa Callopa in but:ă şi fără alain, ieșit-au Balaban taaintea lul 

ostakelu de l-au imbrățişatu ziciadu: „lartă-mă, Kostakrlu, am 
greşitul” lar Kostakilu i-au râspunsu glumindu cum e felulu 
iai: „lertat să fii, Bal:bane—acu, hai ş'om bea un paharu de 
vinu vechiu. Poate că gustulu te-a mat deştepta la capu că 
vädu că vederea te-au prostitu ráu |“ 

Plimbindu-se boerii ce s'au mai plimbau prin acele odăi 
Ce-au statu până atun:i zăvorite, ferecate, au trezutu în oda'a 
Cea rotundă şi s'au aşezatu la masă. Deci, după ce au butu 
$i mincatu cu temeiu, mulţămiţi că i-au veaitu Köstakelu Gre- 


w = VIAȚA ROMINEASCÀ 


eului de haco, au plecatu boerii în zio totu veseli, rizindu şi 
pe drumu. 


CAP. VIN 


In care se arată voia lui Dumnezeu 


Calinţele cele de pe urmă inira ne- 
mica au sint. 
Neculce. 


Cum s'o hi socotitu acasă Greculu cu Grecoaica, el ştiu; 
dar după păţania dela Kostakelu nemaiavindu Greculu obrazu 
să scoată capuu in lume, orcitu de nemernicu omuu, tol mai 
multă ruşine ca vitele avmdu vindut-au Greculu moșii, vii, casă, 
totu ce-au agoni-itu cu jalulu şi vicleşugulu, zicindu că pleacă 
ia Dumitraşco. Pre Grecoalcă au ertat-o se vede, câ după citu 
se ştie, tot cu elu in casă au ramasu Grecoalca, Ce într'o bună 
zi, furîndu Grecoaica toţi banii ce-au fostu strinsu Greculu din 
averea lui cea;alurisită, au fugitu Grecoaica cu acelu argatu ci 
care au prinso Dumitraşeo şi pre care l-au facutu scapatu 
maica Demia. 

Se vede în asta vola lui Dumnezeu că l-au tasatu pre 
Grecu calicu lipitu cum au venitu, pentru a nu zice o vorbă 
proastă, adică CU ote 1). 


Al. O. Teodoreanu 


1) Cuviat pus, ca să xicem așa, din capul lraducălorului, ex- 
presia omisă neexislind în slaroneșie. 


Biblioteci Nationale, a eiilăm să lranscriem ialocmai cacoloniile. 
inverslunile demult părăsile și chiar unele expresii bari. ca o 
caracieristică a vremilor lrecule. Intervenjunea s'a mărgiai! 
să tacă lextul inteligibil astăzi, oricui. i 2 

Ne facem o plăcere din a publica și notele cu care savanții spe- 
cialişii ar fi imbogăiii manuscrisul, nole, măcar că conlradielorii, sau 
poata a (i sinceri locmal pentrucă, socolinduile o caracierisiică a vre- 
Mai: deatru. a 


De Crăciun 


—— 


— De unde eşti, copile ? 

— De unde vine vintul. dela mama... 
— Şi mama unde ţi-l? 

— La noi acasă, domnule, nu ştii ? 
„Trei zile mergi şi nu te mai opreşti,.. 
„Pe drum te întilneşti cu o fintină 

„Şi te tot duck.. da” nu te rătăceşti 
„Că soarele te duce el de mină...“ 


Aşa grăla un copilaş străin, 

Cu ochi amari ca frunza de pelin 

In ziua cind Crăciunul e să vie; | 

Şi pribegind pe strada unui tirg, pustie 
Părea o creangă ruptă dintr'un pom 
In care fremăta un basm, cu gralu de om... 


— Ţi-i frig, copile, haide la căldură ! 
— Mi-i frică... mama nu se'ndură... 

— i-l foame.. tremuri,. hai 

„Să bei un ceai 

„Ori să mininci un cozonac la mine 


„Că moş Crăciun, diseară, cu traista plină vine“, 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


an N DA aa RN N Cca TON ea 


— Nu merg... 

„Az' noapte, mamei 

„I sa aprins în inimă un foc; 

„lar para lui, gemind, m'a sărutat 
„ŞI frigul tot din mine l-a luat... 
„Pe urmă, mama singură şi-a rupt 
„Un colţ de inimă, de mi ka dat 
„Să am şi eu un lucru bun 

„In ziua de Crăciun...” 


Aşa grăia copilul cel străin 

Cu vorta lui amară de pelin | 

Stringird la piept—drept lucru cel mai stint — 
Un bulgăr de pămînt... 


— Copile, hal... 

— ŞI mi-a mai spus az'noapte 'n vis 
„Tot mama, 

„Că cerurile s'au deschis 

„Si fraţii mei cu îngerii s'au dus 
„Departe 'ntr'o grădină, 

„Cu flori de primăvară... cu lumină 


„ŞI mi-a mai spus 

„Că florile de-aici de pe pămint 

„Se scutură cind bate vint 

„ŞI oamenii le rup... aşa mi-a spus...” 


— iei frig... ţi-l foame... hai cu mine l. 

— Mä tem de tine... 

„Mi-i dor de mama... 

„N'o vezi în colțul prispei noastre cum mă chiamă ? 


„Că vine şi Nicuţă dela 
„Să-i spun poveşti, să-l t în sin... 


ŞI 'n sara înghețată de Crăciun 
Copilul cu ochi tulburi de nebun 


Porni pe-o rază "'ntirziată dela soare, 
Ca pe-o cărare... 


G. Bărgăuanu 


Vladimir Corolenco 


Moartea lui Vladimir Corolenco, ale cărul opere s'au tra- 
dus in atitea limbi, va provoca desigur multe discuţii, în lumea 
întreagă. Ne oprim şi noi o clipă lingă mormintul proaspăt al 
acestui mare scriltor rus, care nu odată a trecut prin ţara noastră 
şi care a scris cîte ceva şi despre noi... 

Vladimir Corolenco s'a născut la anul 1853 în oraşul Jito- 
mir din Volinia, unde tatăl său era judecător. El se trage însă din 
nobilimea din oraşul Poltava, atit de bine cunoscut nouă prin 
bătălia din 1709, Carol XII, Mazepa şi a. m. d. E deci ucrai- 
nian de baştină şi cazac de rasă, al cărul străbunic a fost star- 
șina în Zoporojie... 

Să nu ne inchipuim totuşi, că în familia lui Corolenco 
ar fi dăinuit cine ştie ce spirit războinic căzăcesc: bunicul 
lui e un paşnic cinovnic, fost o vreme şef de vămi în Ba- 
sarabia, iar tatăl—un obscur judecător de provincie, care-şi 
arată spiritu-i căzăcesc şi se repede la cîrja lui de om şchiop, 
numai cind e plictisit de vre-un suflet „nobil“, care vine să-i 
mulţumească pentru dreptatea obţinută. Om de o cinste nein- 
țeleasă pentru societatea din acea vreme, judecătorul obscur 
moare, lăsindu-şi familia într'o stare vecină cu mizeria. 

Tinărul Corolenco e un bun şi ascultător elev, care la 1879 
termină liceul cu medalia de argint, lar la 1871 se inscrie, cu toată 
sărăcia lui, la Institutul: Technologic din Petersburg. 

Pe atunci absolvenţii de liceu nu se găseau pe toate străzile, și 
sar părea că un tînăr capabil ar fi putut să-şi facă o carieră cu ușu- 
rință. Dar erau nişte vremuri ciudate de tot, iar tineretul,—şi mai 
ciudat... N'am întrebat niciodată pe Corolenco, ce a făcutel cu 
medalia, căci lucrurile astea mai tirziu se înțelegeau dela sine... 
„Procedeul“, întrebuințat de mai tot tineretul mai capabil depe 
acea vreme, era cam acelaşi aproape pretutindeni: tinărul ab- 
solvent arunca medalia In gunoiu, sau aduna tot vratul de ma- 
nuale învăţate, şi tot ce amintea liceul, nu uita să pună deasu- 


VLADIMIR COROLENCO 101 


pra mai ales dicționarul grecesc al lui Cosovici şi 
al lui Schultz, ga dădea foc... i je ame 
n te h a gt prez unde profesorul de la 
nsiderat drept un u, iar cel de greceşte—drept - 
plu hingher, tinărul se înscria la uaiveral aa, unde negra ai 
tea dealtfel altă ştiinţă „oficială“, decit pe cele exacte, Citeau 
ce e drept, şi încă cu multă patimă, istoria şi mai ales economia 
politică, dar „singuri“ ; citeau şi literatură, și tot „singuri“, şi nu- 
mai biata clasicitate greco-latină, cu literatură, cu antichităţi, ar- 
pi e mal ales cu tot ce mirosea a „excepţie“ —în foc fără 
„excepţie 1* 

Lucruri ciudate, dar explicabile, şi prin metoda 5 
dința învăţămintului : ministrul ore d contele D, rogi 
lară într'o vreme pe faţă, că latina şi greaca sint necesare nu 
ca obiecte de studii, ci pentru a „întrina“ temperamentul prea 
exuberant al tineretului şi a calma,—a „timpi“ chiar, prin aju- 
torul manualelor. inextricabile, cu excepţiile lor şi excepţiile din 
orienta 1 mei spiritele prea semeţe şi „duhul'* pierzâtor al „eri- 
tici"... ceia şi tineretul vedea in Omer nu izvorul unei poe- 
zii, cu care n'avea să se mai întilnească niciodată în viaţă, ve- 
dea în Virgiliu şi Horaţiu nu suflul acelelaşi poezii, sau cuvintul 
înţelepciunii, în care se reflectă una din cele mai frumoase epoci 
ale omenirii, ci un instrument de tortură, care-l stringea timplele 
şi-l îndemna la sinucidere; simțea în Tacit nu graiul bărbăţiei şi 
fiori adevărului, după care ardea şi acest tineret, gata să-şi dea 
viața pentru adevăr, ci otrava „excepțiilor“, blăstămate incă de 

epic pareans tran pr gari cu picătură, 

; cum a şi aplicarea mai mul 
literelor, Vladimir Corolenco întră nu la călare A pilon 
mult mai uşor, mai bine, mai călduţ, şi unde studenţii sint cău- 
taţi ca iarba de leac, ci se inscrie tot la „ştiinţi““, cum am văzut 

Dar „stiinţa merge rău de tot; căci, pe lingă sărăcie, mai 
vin şi alte'e.—multe de tot: e mai întăiu curentul general al epo- 
cii, cind tineretul, nerăbdător şi lacom de a afla deodată „totul“ 
nu se mulțumneşte cu mersul adesea „de rac“, cu eprubetele şi 
cifrele uscăcioase ale ştiinţei „oficiale“, şi se aviată in nişte re- 
giuni, pe unde nu se orientau (şi nu se prea orientează nici 
azi) nici în Rusia, nici în Europa oamenii încărunțiți în atmos- 
fera bibliotecilor F laboratoriilor. Destul, că noi nu cunoaştem 
azi pe „lon Roat Unirea“, cum cunoştea tineretul rus depea- 
tunci operele lui inschi, Cernişevschi, Herzen, Pisarev, Do- 
broliubov, şi niciodată mam răguşit nol cu „Deşteaptă-te ro- 
mine“, cum răguşea acel tineret, discutind teoriile (proaspete încă 

. ale lui Darwin... K. Marx... economia politică a lui J. 
Mille... Büchner... istoria lui Michelet... „anarchia“ lvi Pron- 
dhon, unele romane ale lui V. Hugo şi romanele cu teme so- 
ciale ale lui Spielhagen şi „ poezia lul Necrasov şi Ni- 

(Puşchin e demult condamnat aproape îngropat). teo- 
riile lui Lavrov şi fulgerătoarele articole ale lui Bacunia. 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 
PD ia i 


roape de prisos să mal spunem, că oficialitatea, care 
PE Apa ochi de Argos fiecare pas al tineretului şi se îngro- 
zea la auzul unor discuţii, pe care cele de mai multe ori nu le 
înțelegea,—se grăbeşte să ia „măsuri“ : despre o nevinovată carte 
de economie politică a lui Adam Smith se ştia la Secţia III, pen- 
tru un volum al lui gaurire aange aeua la inchisoare, 

un articol al lui Bacunin nemerea in A 

cani er singele în vinele bieţilor părinți la vederea blăstă- 
matelor de cârți, plingea cu lacrămi părințeşti şi autoritatea la 
vederea victimelor, dar „răul“ trebuia stirpit... 

Avea şi dreptate autoritatea ; căci, pecind părinţii nu înţe- 
legeau nimic din purtarea odraslei lor, poliţia ştia cu precizie, 
unde duc „toate astea“, ştia numai după citeva nume de autori, 
—prinse în vint—şi după localurile vizitate, care tinăr calcă „a 
revoluţie“ şi pierzare şi care dincontra,—a patriotism şi credinţă 

tronului“. Aşa depildă, ici (la revoluţie) era: biblioteca univer- 
Sităţii— Ad. Smith — Ricardo—Mille —Proudhon—Lassale—K. Marx 
—Bacunin—Siberia—pielrea vecinică. Dincolo : teatrul de variete- 
uri—bodega lvanov—catedrala Isachiev—Nevski prospect — Secţia 
II] — cariera—sprijinul patriei—decoraţiile—puterile păminteşti— 
împărăţia cerului. 

à Si înțelegeau uneori şi părinţii, dar cine-i asculta ? Die 
refa e uneori nesuferită: incăpăţinată şi nepăsătoare, rel - 
goasă şi Intrepidä. Citeau deci fără să le pese, zi şi noapte, 
pe faţă sau pe ascuns, muone a grec: Fii şi 

citeau : nă la istovire, nebunie... 

E Şi cine care unde ar fi ajuns lucrurile, dacă nu pe ape 
alt bucluc : se hotârt, că nu faci nimic, nici cu Darwin, nici cu 
Lassale, Buckle, August Comte... Citirea şi discuţia e tot o in- 
deletnicire „burgheză“, e tot vechiul lux şi parazitism „boeresc i se 
care tineretul „cinstit” trebue să-l părăsească, Ştiinţa stă nu 

cărți, ci în viaţă; ui visia; eri Shi şi pr vesta 

ul se găseşte tot popor, —nu popor. 

menire role dci picie strămoşilor“, să desbrăcăm „haina o- 
mului vechiu“ și să ne coborim în popor: în sărăcia, în A: 
ranța, în întunericul, în murdăria... straturilor de jos, să ce asi- 
milăm cu poporul, să-l ridicăm... Nu, să nu-l ridicăm, căci asta 
e cu neputinţă, ci să ne culundăm noi în valurile oceanului po- 
pular cît mai adînc, căci de ridicat, se va ridica el apoi singur... 

Se ştie bine această epocă nebună, cind fii de bogătaşi și 
fete de generali, adesea oameni în toată firea : adesea medici şi avo- 
caţi cu carieră, părăsesc spitalele şi barourile, saloanele atipbora to” 
riile, îmbracă sarica țărănească şi pleacă „În popor”. Şi c 
deasemenea şi rezultatele : niciodată n'au mers mieii la trune m- 
măcelarului cu liniştea, zar page cari ce ee mergea aces 

re rta temniței, sau spre AF 
cena bate PEIR mai spunem arte nu na preia pei 

tea uenta cursurile, se puteau .. z 

cat aionic: ie Corolenco ; dar, ca natură meditativă şi potolită, nu 


VLADIMIR COROLENCO 103 


a 

prea supăra nici poliția, nu plecă nici în popor, mai ales că, şi 
el, şi familia lui, sufereau, caşi poporul. Dar de citit, tot ci- 
tea, dar, se vede, mai pe ascuns.. E greu de închipuit azi, cit 
de mult se citea peatunci mai ales „pe ascuns”, şi nu cunoaştem 
noi azi biografia unui cameleon politic dela noi, care tulbură 
„partidul“ şi „încasează“ dela „toţi“, cum cunoşteau oamenii depe 
atunci şi de mai tirziu, istoria Franţei şi mai ales a Franţei revo- 
luționare, după cei mai autorizaţi autori ai timpului [Mignet, 
Tocquille, Louis Blanc, Garnier-Pagts, chiar Lamartine (Hist. 
des Girondins)). 

La 1874 Corolenco se mută la Moscova, se înscrie la Ra- 
zumovscaia Academia, capâtă o bursă în urma unul examen şi 
e bine asigurat materialiceşte, Dar cu mult mai cuminte decit 
generaţia sa nu fu nici aci, şiîn 1876, cînd era în anul al III, işi 
dădu și el „arama pe fajã“: iscăli şi el o declaraţie colectivă a 
studenţilor câtră director, din care pricină e trimis, împreuna cu 
alţi cițiva, într'o regiune „nu prea îndepărtată“, anume în gu- 
vernămintul Vologda. E intors insă îndată, dar e nevoit să se 
mute din nou la Petersburg. din nou la sărăcie, unde-şi ciş- 
tigă existența cu corecturi. Oricum, scapă destul de uşor... 

Dar la 1879, cind mieli se prefac în lei, cind încep să 
aboare în aer şefii de jandarmi și trenurile imperiale, şi cînd 
arestările încep în masă, Corolenco, cu tot temperamentul lui 
calm şi zimbetul lui blajin, se pomeneşte tocmai dincolo de U- 
rali, de unde tot înaintind treptat-treptat, ajunge pănă în lacoția... 

Avu însă chiar aci două noroace mari: talentul şi depărta- 
rea. Talentul de scriitor, care începe a fi din ce în ce mai a- 
preciat, îl scapă de foame; iar depârtarea şi izolarea de vechii 
prietini îl scutesc de luptele, pe care le duc aceştia, şi de soarta lor. 

Norocul lui şi norocul nostru, căci acestei „excursiuni“ in- 
delungate datorim noi nuvelele lui cele mai frumoase, cu viaţa 
din Siberia : „Visul lui Macar“, —un tacut beat, care se visează 
mort şi călătorind în tartarul iacut, condus de un popă, caşi 
Dante de câtră Virgiliu; apoi „Schiţele unui turist prin Siberia“, 
cu grozăviile, care pun această țară cu sute de ani în urma Eu- 


ropei, și a. 

Se întoarce la 1885, cînd curentul revoluționar e în mare 
scădare, cînd incearcă să mal ridice capul numai puţinii încăpă- 
ținaţi, sau întirziaţi, cind mulţi dispar în străinătate, alţii se si- 
nucid. Incurind dispar cu totul, şi întrunirile nocturne şi mutrele 
de Hristoşi, cu buzunarele pline de prociamaţii incendiare. Tine- 
retul îşi reia drumul carierelor şi întră din nou în „drepturile vris- 
tei“: în locul conciliabulelor m tineretul frequentează ba- 
lurile, în locul discuţiilor aprinse despre „rolul personalității în 
istorie” (tema obicinuită a epocii) vin discuții tot așa de înflă- 
cărate despre ţinuta cutărei baletiste din teatrul cel mare. Incepe 
„Qustul* pentru viaţă ; vin partidele jocurilor de cărți cu doam- 
nele din societate, vine flirtul, sau beţia strămoşească, privită 
cu lacrămi de induloşare, de cătră toţi oamenii de „ordine“. Așa 


104 VIAŢA ROMINBASCĂ 


tinereț—da 1... De cite ori nu s'a înşelat stăpinirea rusească la ve- 
derea unor asemenea schimbări și acalmii |... 

Corolenco n'a prea spus mai niciodată, ce credea el des- 
pre aceste schimbări, despre această lume nouă,—el, care cu- 
noscuse poporanismul dela 1874 şi întrevăzuse pe teroriștii dela 
1879, sau cum se simţea In această acalmie, premergătoare fur- 
tunilor de mai tirziu, Om cu o vastă cultură intelectuală şi o 
intuiţie morală superioară, Corolenco vedea pedeasupra capetelor 
celor mulţi şi-şi căuta de scrisul lui... Și, cu toate că nu era 
prea bine văzut de oficialitate şi pentru motivul, că era căsăto- 
rit cu sora d-şoarei Paşa lvanovscaia, condamnată la 20 de ani 
muncă silnică, ba mail avea de cumnat şi pe d-rul Petru, vechiu 
emigrant, care trăia la noi în Dobrogea (Tulcea),—era totuși lã- 
sat in pace. 

După legendă, poetul Orfeu îmblinzea fiarele cu lira, Co- 
rolenco, care a trăit odată cu noi, le-a ţinut la distanţă numai 
cu virful condeiului. Stäm şi privim acuma cele 27 de volu- 
maşe ale lui, scoase de revista „Niva“ in 1914, care însă nuco- 
prind toate operele lui, și ne gindim, ce adevăr din cele mai te- 
ribile n'a spus omul acesta, fără să poată fi atacat şi mai ales 
doborit.  Corolenco e nu numai beletrist, ci şi un mare publi- 
cist, al cărui condeiu frige adesea ca focul, dar nu poate fi a- 
tacat, căci acolo, unde sint scriitori, sînt şi cititori, şi fiara za- 
darnic turbă şi scrişneşte în jurul artistului... 

La 1900 e primit ca membru onorific al Academiei şi elä- 
sat aproape cu totul în pace. Ba încă în 1893 Corolenco ca- 
pătă voia să plece în străinătate, vizitează expoziţia dela Cicago 
și la întoarcere se opreşte citva timp şi la noi în Tulcea. ŞI nu- 
mal dupăce se intoarce acasă, e supus citorva perchiziţii 
„conştiincioase“, cu tot „protestul“ celor două flici ale lui, una 
de opt, alta numai de 6 ani... Ne mai vizitează apoi incă de 
citeva ori. Corolenco devine cu încetul persoană cu totul „legală“... 

Stă dealtfel şi departe de centrul zbuciumului, de Peters- 
burg, unde continuă să iasă marea lui revistă, „Russcoe Bogats- 
tvo“, stabilindu-se definitiv în fundul provinciei, în oraşul său 
de baştină, Poltava, şi ţinindu-se la o parte de fierberile revo- 
juţiei, de teatrul represiilor, etc. ȘI, deşi în calitatea-i de director 
al revistei „Russcoe Bogatstvo”, ingădue mereu arta diabolică a 
scrierii printre rînduri, lăsind să se suggereze idei, adesea tot aşa 
de îndrăznețe, caşi în revistele cele mai libere din Franţa, e lä- 
sat totuşi în pace. Autoritatea lui literară superioară îl îngră- 
dea de săcăelile cenzurii, caşi Sera pe Salticov, iar ascen- 
dentul moral asupra lumii intelectuale il scutea de persecuțiile 
oficialități, caşi pe Tolstol. Devine chiar un fel de al doilea 
Tolstoi, dar un Tolstoi mai tratabil, mai pacinic, mai domol... 

Domol, şi nu prea. Și cînd eroii din Mangiuria şi învin- 
gătorii revoluţiei dela 1905 se hotărăsc să-şi întinză cuceririle 
mai departe, revista lui Corolenco îşi ia şi dinsa o ţinută foarte 
hotăriiă... Natural, încep supărările şi persecuțiile. Deasupra 


VLADIMIR COROLENCO 105 


Poltavei se adună nouri, încep să se încrucişeze fulgerile, şi a- 
ni 1910—13 sînt pentru Corolenco epoca cea mai agitată, pe 
care a avut-o vre-odată un scriitor. Acuma vine articolul lui 
Elpatievschii despre nobilimea rusă, pentru care directorul, care 
se solidarizează cu autorul, e dat în judecată şi condamnat la un 
an închisoare. Acuma vine publicarea unor bucăţi din frumoasa 
legendă despre împăratul Alexandru I care, chinuit de remuș- 
cări, se face mort, pune pe altul în locul lui şi pleacă în pus- 
tietate, ca să se pocăiască ; vine procesul, condamnarea, recursul 
şi achitarea. Acuma vine un războiu întreg cu militarii... Vaj- 
nicii minultori ai săbiei, atit în războiu, cît mai ales în timp de 
pace, dar agiamii Inimitabili în meşteşugul condeiului, vor să 
distrugă pe scriitor tocmai cu condelul... Ne inchipuim rezulta- 
tul, olenco îi repede fără prea multă vorbă în gaura de 
şarpe. ŞI tot cam în acest timp mai repede pe urma cavale- 
rilor şi pe o biată ciupercă de publicistă,— „cea mai veche pu- 
blicistă din Rusia”, care acuza pe Corolenco că a aparat pe 
vremuri cu pana lui pe nişte nenorociţi din Siberia, daţi în ju- 
decată pentru omor ritual, şi apoi achitaţi. 

Dar lupta cea mare, În centrul căreia figurează Corolenco 
și în timpul căreia se încrucişează şi se rup atitea lănci, e mai 
ales marele proces al lui Beilis,—celebrul proces dela Kiev, in- 
tentat de „ruşii adevăraţi” pentru crimă de omor ritual, practi- 
cat de „nelegiuita liftă jidovească“. Procesul, ticluit timp de 
vrun an și ceva şi susținut pe față de oficialitate, avea un 
toarte hotărit: să se dezlănțue „sfinta“ ură peste tot sudul şi 
apusul Rusiei, să vină odată „răfuiala cea mare a poporului* — 
un pogrom, cum n'a fost altul, un potop ca pe timpul lui „Noe“, 
menit a se revărsa pănă dincolo de graniţi... Dar „jidovimea“ găsi 
apărători şi de astădată, Ca un munte uriaş și zburlit se arâtă 
în vălmăşagul mulţimii, cuprinse de dorul „sfintei răzbunări“, 
retrasul pustnic dela Poltava, şi „creştinâtatea“ mai pierdu o bä- 
tălie, procesul se dovedi o rețea grosolană de falşuri, iar jido- 
vimea scăpă aproape neatinsă.. 

Făcut-a bine Corolenco ? 

Opunind zăgazul autorităţii sale aceste! năväli copleşitoare 
a antisemitismului, marele scriitor a adus desigur un mare ser- 
viciu statului rus (şi, poate, şi altor state), căci patimele întăritate 
cam greu pot fi oprite la timp: valurile odată deziănțuite nu arare 
ori trec peste capetele acelora care le-au dezlănţuit ; şi cine ştie 
ce se intimpla, dacă triumfa „poporul“, cu „sfinta“ lui ură 
„rătuială” ? Cine ştie, dacă revoluția nu izbucnea la 1911, inloc 
de 1917 7... Sau era mai bine, dacă izbucnea atunci ?... 

„Oricum, poate că reflectind asupra acestor întrebări, cava- 
lerii antisemitismului, care se plimbă azi prin străinătate şi aş- 
teaptă învierea lui Nicolae ÎI, încep să aprecieze cu mal multă 
bunăvoință pe „trădătorul“ şi ocrotitorul „jidanilor“, Ba par gata 
a-l socoti chiar printre ai lor, căci şi Corolencoa avut de furcă 
cu bolşevicii, a suferit şi el dela bolşevici... 


n cu E ATA RONE 


Nam putea spune nimic pozitiv despre atitudinea lui Co- 
rolenco faţă de revoluția bolşevică. Despre mulţi din jurul lui 
ştim pozitiv : aceştia credeau că revoluţia are să vie cu buchete 
de flori; au visat-o în culorile cele mai ademenitoare, au propo- 
vădult-o în fraze frumoase și sunătoare, au dorit-o, au ajutat-o, 
au provocat-o, au dezlănțuit-o,. lar cînd au văzut-o, s'au şi in- 
grozit, au şi condamnat-o. Și nu-i de mirare: uneori e mai uşor 
să vorbeşti frumos, decit să ştii ce vorbeşti; mai uşor chiar să 
stai în temniță, decit să ştii pentru ce stai. Despre aceștia ştim 
pozitiv: blastâmă revoluția,  blastămă bolşevismul, căci din 

ricina lui „ni s'a răpit până şi Basarabia“, Îi inca de „clne*?... 
Terminii puţin măgulitori la adresa noastră nu-i mai repro- 


iar! d 
ce credea însuşi Corolenco, e greu de ştiut: zidul de 
oţel, care ne desparte azi de Rusia, ne impiedecă de a afla a- 
devărul Vladimir Corolenco nu-i sociolog, dar Corolenco a spus 
nu odată (dar totdeauna „printre rinduri”), că o societate inain- 
tează, sau dă îndărât, în stinga sau in dreapta, în virtutea unei 
legi, cunoscute în fizică, mi se pare, cu numele de „paralelogramul 
forţelor“. Dar cine a putut măsura „forţele“ sociale ?... Daţi mā- 
sura exactă a acestor forțe (caracterul rasei, urmele jugului tă- 
tărăsc, tradiţiile bizantine, resturile mirului, influența capitalis- 
mului, etc.) şi scoateţi „componenta“ ; mai ţineţi samă, că forţei 
internaţionale a lucrătorilor se opune forţa internaţională a bur- 
gheziei, scoateţi noua componentă, daţi-o lui Lenin însuşi, şi Le- 
nin însuşi, dacă va găsi „îndărât*, va abdica imediat. Poseda 
oare această „componentă“ Corolenco ? Corolenco nu era omul 
care să se pronunțe aşa de uşor... Ştiam despre el într'o vreme 
şi ceva pozitiv: atunci, cind impreună cu elevul său Gorki, se 
războla încontra exceselor bolşevice; azi insă Gorki e sprijinul 
moral cel mai puternic al bolşevismului. Dar Corolenco ?.. 
Știm pozitiv numai (dacă-i adevărat iarăşi ce spun gaze- 
tele), că guvernul sovietelor recunoaşte azi în Corolenco pe cel 
mai mare scriitor al epocel noastre, care „leagă trecutul cu vii- 
torul“, şi că după moarte i-ar fi acordat nişte onoruri, care pe 
vremuri s'au văzut numal la Inmormintarea lui Turghenev.. 


Corolenco e un mare scriitor, care „leagă trecutul cu viito- 
rul“... Ce-o fi însemnind aceşti termini? Nu-l vorba desigur 
de vr'un progres technic superior, de pildă, celui din timpul lui 
Turghenev, sau mat ales de stii. Nu de technica compoziţiei, 
nu de stil mai ales le arde azi Ruşilor. Vorba o fi poate de a- 
cel fond omenesc moştenit, fond moral, în care nu odată au cre- 
zut poeţii (pe care îl va dovedi poate vr'odată preistoria), în 
care crede și Corolenco, şi pe care se va putea clădi cindva un 
viitor mai bun. În cazul acesta adversarii lui presupuşi, bolge- 


VLADIMIR COROLENCO 107 


vicii, au dreptate. Corolenco e înadevâr dintre puţinii scrutatori 
ai sufletului omenesc şi artişti ai cuvintului, care din drojdia o- 
menească, râscolită pănă în fund, ştiu să găsească nu numai fiara, 
ci şi omul. Dar ce fel de om?... Un nitscheean, un filozof „fin 
de siècle“, şi alţi aristocrați ai gîndirii, atit de numeroşi in acest 
secol al democratismului, cred că omul e mai fiară decit fiara, 
că omul trebue să mănince pe om, că aşa e normal, că aşa e 
firesc, că deci—aşa e bine; cred că „progresul“, că minunile 
technicii, electricitatea şi explozibilele, confortul sofrageriilor lu- 
xoase, etc., se realizează pentruca omul să poată vina pe om 
mai cu îndeminare, să-l poată minca mal în tihnă. Corolenco 
are credința nestrămutată, că subt stratul gros de prejudecăţi 
sau de moşteniri egoiste, întreţinute de o civilizaţie carnasieră, 
Sa păstrat incă ceva din ființa sociabilă din om,—şi mai ales 
acolo, unde „civilizația“ a putut prinde mai puţin: de alci—şi 
nesocotința copilului neştiutor care, spre marele scandal al „fami- 
liei“, e gata să se intrâţească cu un cerşetor flămind ; de aici— 
eroismul tinerei fete, care se căsătoreşte cu un orb; de alci— 
devotamentul vagabondului pentru fratele de suferinţi, şi fapta 
ciudată a şefului de poliţie care, mișcat de eroismul unor fugari, 
fi sfătueşte să se păzească, să fugă; de aici—respectul evreului 
Burăh (devenit „mister Bork“) pentru necioplitul mujic din Vo- 
linia, comparat cu americanul, deprins dedemult cu bunurile ci- 
vilizaţiei. De aici—şi credința scriitorului în progres, În mal 
bine, într'o societate mai bună, mai dreaptă, clădită pe acest 
fond omenesc. Nu-l credința fiiozotului în justiția „imanentă”, 
descoperită în aer, nici dreptatea, aflată de teologi în împărâția 
cerului. Nue nici credinţa din „Contractul social“ al luf Rousseau, 
după care oamenii s'ar a „inţelege” odată, ca să formeze o 
societate „mai bună”. „E credinţa acelui „domn bătrin” din 
romanul „Fără graiu“, acelui savant retras, care ţinuse şi el o- 
dată la „fleacuri de astea” (agitații, intruniri, protestări), care 
crede însă că „chestia asta” se va rezolvi numai cînd se va in- 
venta o anumită „maşină” : o maşină „care va forţa apoi ea pe 
om să se schimbe... cînd omul va fi liber... cind nu va fi nevoe 
nici de slugi, nici de stăpini“,.. 
j ee cind se vor Iniimpla toate astea ?... Şi ce fel de ma- 
nă ?... 
Să fie vorba oare de acele „condițiuni obiective“ ale lui 
K. Marx, care, odată cu schimbarea lor, vor aduce şi schim- 
barea „suprastructurii* morale, juridice etc., bazate pe acele 
condiţii ? Să fie cele vre-o 200 de fabrici de coton, de lopeţi 
etc, din Anglia şitot atitea din America sau Japonia, care deo- 
camdată prepară un nou războiu mondial, cînd din nou se vor 
deştepta patriotismele din Africa, din Balcani, Australia, N. Ze- 
landa ? 


Asta nu-l priveşte pe scriitorul nostru. Intenţia lui e nu- 
mai să arate că „fiara“ e demult umanizată, că omul există, 
că omul luptă, — luptă într'un întunerec nepâtruns, se zbate, su- 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fere, se Înşeală, cade şi singerează, caută eşirea, caută lumina... 

ŞI aici e tot tragismul soartei muritoare, tragismul mili- 
oanelor şi generaţiilor de milioane, care nu văd lumina, nu ne- 
meresc eşirea„. ȘI aci e şi maestrul, care ne descrie această 
lume nestirşită, cu oceanul ei de grozăvii, greşeli, prostii, la- 
crămi şi singe. 

Dar Corolenco e omul case crede, Corolenco e optimist ; 
de aceia şi în operele lui nu totul e numai lacrâmi şi sufe- 
rinţi. Din contra, nu lipsesc nici pete cu flori, nici luna 
argintie, nici risul vesel... Căci omul e ființă vie, omul e om, 
şi cind clipa îi îngădue, ride şi se bucură din toată inima. Şi-i 
perfect de adevărat: condamnatul la moarte nu odată a găsit 
pretext de glumă, cerşetorul nu odată a dansat. Cerul uneori 
e aşa de frumos, coaja de pine uscată e uneori aşa de bună, 
soarele suride aşa de vesel... 

Deaci—şi măestria descrierilor. „Ce suflet sănătos! Ce 
aer curat respiri... Cum răsună codrul! Ce poet!“ 

Greşeală: Corolenco descrie nu pentru descrieri, nu pen- 
tru a înlocui „vederile“ de cinematograf, pentru a ne aduce ba- 
loane de oxigen în aerul viciat al biuroului. Descrierea naturii lui 
Corolenco nu-i ceva independent, ceva care „te întremează“, 
ceva aparte de mizeria sau prostia omenească descrisă. Corolenco 
nu-l „poetul naturii”. La Corolenco descrierea naturii face parte 
integrantă din acţiune. In natură trăeşte şi palpită tot omul: 
în murmurul izvorului, unde suspină dragostea înşelată, în irea- 
mătul pădurii, unde se premeditează crima, in ropotul ploii, 
care înăbuşă ultimele lacrămi, în mugetul oceanului, în zgomo- 
tul străzilor unul oraş străin... respiră tot sufletul omenesc, 
pe care scriitorul îl urmăreşte necontenit. De aci, alături da 
aerul „sănătos“ şi frumuseţile, sau bogăţiile naturii—lirismul 
adinc al autorului în faţa sărăciei omului, incapabil de a se fo- 
josi de atitea bogății; alături de atotputernicia mediului şi ig- 
noranţei—comicul slabei puteri omeneşti şi zimbetul de compă- 
timire al autorului pentru d. Catrian, „socialist romin*; deaci, 
alături de căile aeriene şi palatele New-Yorkului—tristeţa a- 
dincă a autorului la vederea mizeriei şi ignoranței celor mulţi; 
şi tot deaci—şi ironia subțire a ucrainianului față dc suficiența 
americanilor, atit de „civilizaţi“, — posesori fericiţ! al atitor tele- 
foane, încît pot urmări cu precizie toate amănuntele unei lupte 
cu boxul: la ce oră, de pildă, sau minut, chiar secundă, mister 
lohn a turtit nasul lui mister lhek, sau cum mister lehk a scos 
un rind de măsele lui mister lohn... 

Totul e deci omul, —micul strop, în care se râsiringe şi 
irăeşte întregul univers: şi cerul, şi luna, şi Taiga, şi oceanul 
şi pisarul din Lozişti... Și numai credinţa în om, pe care l-a 
văzut subt atitea latitudini, şi dragostea de om care o găsim 


PU 
poate numai la Dickens, unită cu dragostea ddevăralai şi sim-- 


ul măsurii, i-a îngăduit scriitorului să evite şi defectele, ob- 
servate la atiţia alţii, l-a ajutat în chemarea lui de artist: în 


VLADIMIR COXOLENCO 109 


opera de artă adevărul e mai necesar decit oriund=. De aceia 
Corolenco nici n'a idealizat pe nimeni, nici chiar țăranul, pe 
care l-a studiat şi l-a lubit mai mult, poate, decit Uspenschii şi 
Zlatovratschii,—nici n'a simţit plăcerea mult estetică a atitor fi- 
lozoti, adoratori ai „priinitivilor*”, de a găsi, chiar în tipurile 
cele mai antipatice lui, bestia, şi numaidecit bestia; ma căzut 
nici în greșeala lui Macitet, contimporanul, tovarășul lui de 
suferinţi (şi tot aşa de umblat, ca şi el...) care imparte lumea 
numai În ființi ideale, sau sceleraţi. ȘI această credinţă în om 
şi dragostea de a-l cunoaşte, îl ajută să-l şi găsească pretutin- 
deni, să-l şi înțeleagă: şi în Taiga Siberiei, şi pe malul Dună- 
rii, şi pe străzile New-Yorkului... 

lar deaci-—şi o trăsătură rară: Corolenco, care găseşte 
omul oriunde, şi l-a văzut subi ailtea feţe, n'are nevoe să se 
repete (păcat, de care n'a scăpat nici Ghoethe); la Corolenco 
toiul e nou: tip, intimplare, natura înconjurătoare. lar de acl 
—şi observaţii totdeauna noi, adevăruri noi, şi interesul pal- 
pitant, care stăpineşte pe cititor până la urmă. 

Corolenco e, se înțelege, psicholog, ca mal toţi scriitorii 
ruşi. De prisos însă mai adăugăm, că În societatea unul 
om, atit de sănătos, sintem departe, şi de disecţia psichiatrică 
şi dătătoare de flori a lui Dostoevschi, şi de romanele „psi- 
chologice“, imitate după ruşi. Corolenco nu pune scalpelul pe 
nervul bolnav, pie a deştepia spasme şi contracţiuni, nu 
face nici manuale de psichologie, din care reesă adesea orice, 
afară de stări psichologice... La Corolenco vorbesc faptele, 
care singure ne fac să vedem toate mişcările sufleteşti, să rl- 
dem, să ne îngrozim, să înțelegem, să ertim, să sperâm... 

rolenco nu-i celace se cheamă omul „păţii“, cu nervii 
detracaţi, desnădăjduit, lorăit, inăcrit (deși a avut cînd se e- 
nerva şi îinrăi), nu-i „victimă“; căci celace a paţit el, era fi- 
resc s'o păţască, căci In condiţiunile date aşa e normal, aşa o 
păţeşte omul; dar omul, nu fiara! E mult loc pentru tristeță, 
dar nu desnădejde. Nâdejdea în om, într'un viitor mai bun, 
mai luminos nu ne părăseşte, şi impreună cu scriitorul vedem 
și noi, cind zări care se deschid, cind jocuri schimbătoare de 
umină, cînd nouri grogi în depărtare... care vor aduce cu ei 
poate şi furtuni, şi dezastre, dar și ploaia binefăcătoare... 


lod 


Stilul lui Corolenco ? 

Nici un stil. Să ne explicâm. Limba literară rusă, caşi 
cea franceză, engleză etc, e un instrument al gindirii, demuit 
format, perfecționat, isprăvit; uşor, elegant, solid. In aseme- 
nea limbi manifestarea individualităţii scriitorului, „stilul e a- 
proape cu neputinţă. E graiul unei lumi care a tresărit la fru- 
museţa poeziei, a cunoscut chinurile îndoelilor, a urcat culmile 


110 VIATA ROMINRASCĂ 


gindirii, a încercat amarul dezastrelor şi suferințelor, şi pen- 
tru toate a găsit demul! haina, expresia. De adăugat ceva „nou 

—cam greu... La Ruşi au avut stil Gogol, Pisarev, Salticov, la 
care se vede insă mai mult felul gindirii, decit materialul lin- 
guistic, forma. Terminii „aleşi“, cu care ne imbătăm noi, cu- 
vintele țuguiate şi chinulte, cu care ne Injepåm noi adesea, 
lipsesc la scriitorii ruși demult. Au trecut şi peste Rusia, o- 
dată cu gripele şi influențele din ultimii 20-25 de ani,—şi de- 
candetismul, şi simbolismul, futurismul, cubismul, dadaismul şi 
alte drăcii. dar în proză acestea n'au pătruns. 

Corolenco e mai ales scutit de aceste găteli şi e simplu, 
caşi cei de acum o sută de ani; stilul lui Corolenco n'are nici 
cirlionţi, nici zulufi, nici panglici, nici boldişoare. Totul e 
simplu şi potrivit obiectului dat: lin ca graiul izvorului, grav şi 
impunător ca vuetul îndepărtat al codrului, dătător de fiori 
ca tunetul oratorului, uşor, naiv şi senin ca visul sânătos al 
tinereții. 

Mai ales uşor şi mai ales simplu,—inteligibil şi pentru un 


Romanul „Fără graiu“, pe care noi am început a-l traduce 
în această revistă, întruneşte mai ales această simplitate ideală. 
Putea-vom și noi să redâm această simplitate ? 

Nimic nu-l mai greu pe lumea asta, decit să fii... simplu. 


A. Frunză 


copil. 


Privind viaţa” 


Dacă vrei să treci drept om de caracter şi de curaj în 
propriii tăi ochi, nu face concesii de conştiinţă În directivele 
vieţii tale. Dacă vrei să treci drept om de caracter şi de curaj 
în ochil altora, ajunge să nu faci concesii in lucrurile mici, zit- 
nice, 

. 

Inteligenţii joacă roluri faţă cu alții, proştii joacă roluri 
tai Airi ei înşişi şi, dacă sint prea proşti, reuşesc să se ingele 
sin 


Cind între doi oameni există o controversă aprinsă şi 
cind vine un eveniment care dă dreptate eclatantă unuia din ei, 
acesta, dacă are sulletul de elită, cantă să treacă fără a sub- 
linia victoria , simțindu-se oarecum jenat și parcă vinovat de 
atita triumf. Sufletele de rind fac contrariul. 

a 


Dacă ai indoeli asupra ta, nu le da pe faţă ca să nu dai 
prostiei dreptul de a-şi permite cu tine aceiaşi atitudine, impru- 
mutind-o dela tine. 

+ 

Atitudinea ironică în fața vieţii este consolarea ipocrită 

pe care ne-o dăm, depreciind ceiace ne refuză viaţa. 
L ] 

In amor omul se mulţumeşte cu un nimic, şi nu se mul- 
țumeşte cu nimic. 

. 

Gelozia pricinuită de o femee e mai chinuitoare în absența 
ei, decit în prezenţa ei, pentrucă torturile geloziei sint produse 
de imaginaţie, şi cind femeia e de față, imagina ei absorbantă 
îţi paralizează imaginaţia. 


_* Pagini dintr'un volum pus subt ilpar. 


112 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Atenţiile arătate şi serviciile făcute indistinct prietinilor şi 
străinilor ofensează prietinia şi o dezobligă de sentimentul 
recunoştinței. D 

Plăcere divină: să te arăţi mic şi umilit, cu sentimentul 
distanței dintre tine şi ceilalţi. 

+ 


Nimic mai nivelator decît prezența femeii iubite cu pasi- 
une, De obiceiu, ea dă inteligenţă prostului şi timpeşte pe cel 
inteligent. 3 

Cind o femee îţi dă insfirşit fericirea, nu-i aşa că priveşti 
cu atita simpatie lumea întreagă, încît îţi devine simpatică chiar 
şi femeia, pe care ai părăsit-o şi pe care n'o puleai suferi? 

. 


Cind ceri cuiva indulgență, îi ceri dispreţ indulcit ori, după 
împrejurări, agravat prin bunăvoință. 
». 
Timpul nu iartă. Cu fiecare clipă in copilul acesta candid 
se tot aprinde conştiinţa, flacără palidă şi rece, dar care ves- 
tejeşte şi usucă. la) t 


Femeile caste din lipsă de temperament au mal puțin dez- 
voltată pudoarea corpului, din cauza ecoului slab pe care-l tri- 
mite în conştiinţa lor feminitatea lor redusă. 

~ 


Orice femee măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă 


supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, ta funcţiune sau 


evadată ori părăsiță, i 
Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea 
mai monstruoasă, vrednică de torturile inchiziţiei, fiindcă are 
ca motiv arogarea dreptului abominabl! de a monopoliza o ana- 
tomie şi o fiziologie umană şi suferința, cu atit mai ridicolă cu 
cit mai atroce, că ţi s'a nesocotit acest drept. 
» 


Sufletele de rind dau altora tocmai contrariul de celace 
cer dela : 

Nu-i aşa că un fapt josnic al rivalului, povestit In fața 
femeii care formează obiectul litigiului vostru, este o briză ră- 
coroasă pentru inima ta? Tu însă, cuprins subit de un spirit 
obiectiv de circumstanţă, dar cu cele mai slabe argumente de 
care eşti capabil, iai apărarea rivalului, ca să-i dovedeşii ei, 
cit eşti tu de generos şi de superior celuilalt. 


. 
b 


% 


+) 


PRIVIND VIAŢA 113 


Pesimismul este iubirea arzătoare de viaţă şi tingulrea că 
ea nu dă destule plăceri ori că nu i le poți soits indestul şi 
că se isprăveşte odată. Un pesimist, față cu viața, e ca un 
bărbat care ar cere celei mai iubite femei mai mult decit ca 
poate da sau decit poate el lua, ori care ar lubi o femee inac- 
cesibilă. Pesimiştii Insă pretind că nu lubesc—femeia. 


Dintr'un anumit punct de vedere, cam de alâturea de viaţă, 
toate lucrurile omeneşti pot părea comice, afară de unele acte 
naturale, care sînt odioase ori ridicole, 


kd 


Arătarea recunoștinței, oricit ar fi de discretă, importu- 
nează și Impacientează pe binefăcătorul delicat şi'n loc să-l 
răsplătească pentru faptele lui bune, il pedepseşte, 

K 


Copilul. tău are să aibă odată spaimele agoniei, are să 
moară şi are să fie îngropat. ŞI toate astea le-ai creat tu. 


Ambiţia de a străluci este goana după sufragiile prostilor. 
Ambiţia de a nu fi desconsiderat este frica de Aja & oiindi 
defavorabil în mintea celor inteligenţi. 

= 


In orice bibliotecă scriitorii in viață alcătuind o minori- 
tate infimă, marii cetitori stau toată viaţa de vorbă cu morţii. 


„„___ Nu există sacrificiu. A trăi sărac pentru a nu abiur 
idee, este a Dobra plăcerea abstractă af înaltă de a pe jad in 


dot idee, plăcerii senzuale şi inferioare de a minca şi a bea 


Cind un prictin te părăseşte in nenorocirea lui, iti dă 
tot 
atita dovadă că nu ţi-a fost prietin adevă Aa - 
răseşte în nenorocirea ta. SETI E E PE e pă 
Ka 


Cind bărbatul, pe care-l lubeşta o femee, se fa 

. ' ce vinovat 
ri iei kay de o amorale, femela iți reproşează ţie pratoță 
n nevola arzătoare de a-l] - 

meake Bsr bain consola de vina lui, iliu 

w 

Invăţații au reconstituit cu imaginaţia pit-cantropul. D. 

d t . a 
numai femeile au ocazia să-l vada, in sait rana te d 


a 
Dacă încă nu ti-i rușine de nebuniile pe cara | 
pentru ea, să știi că iubirea ta n'a murit cu Rotal, Rai 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu spune nimic bun despre tine, căci nimeni nu te va 
crede. Nu spune nimic rău despre tine, căci taţi te vor crede. 
Ea 


Adesea acelaşi amor nu iartă cel mai mic lucru şi nu rupe 
pentru cea mai mare vină, 


+ 
Cind poţi reuşi să spui pentruce iubeşti pe o femee, n'o 
iubeşti cu adevărat, N 
Cind o femee vinovată are conştiinţa sensibilă, nu-i ajung 
niciodată prosternările amantului ei, pentrucă dovezile lui de 
supunere şi de adoraţie sint necontenite scuze şi justificări ale 
greşelii ei. À 
Tu nu bânueşti cită insemnătate dai acelora, pe care îi 
dispreţueşti, condescinzind să-ţi angajezi faţă cu ci sensibilita- 
tea ta într'o anumită formă, 


Uneori, din exces de discreţie, subliniem prin rezerva 
noastră ceiace ceilalt credea că trece neobserval, şi devenim 
indiscreți. In unele cazuri, reuşind să ne jucăm rolul perfect, 
excesul de discreţie ne face să apărem insensibili. 

F 


E raiv să te miri, E cinic să nu te indignezi, + 
- 
De cite ori te våd sincer, am impresia că, în războiul tu- 
turora contra tuturora, tu tiat lăsat zalele acasă. 


Cu cit eşii mai politicos, cu atita ridici tot mai multe zi- 
duri şi torturi împotriva cordialităţii inoportune, care dă nè- 
vală în incinta vieţii tale. 


C. Vraja 


Note pe marginea cărţilor 


Pe marginea volumului „Parodii originale: 


Tu nu 'nţelegi, Zoile, risul meu... 
Intr'un oraș dia asfințit, departe, 
Cu mult negoţ şi ştiutori de carta, 
Trăia pe vremuri un sărman evreu 


Anume Baruch... Fire da elită, 

In lume vieţulnd ca 'atr-im pustiu, — 
Știa să taie sticlă poleită 

ȘI toţi nerozii il credeau geamgiu. 


Dar timpul suflă limpede ca vintul 
ȘI Moartea i-a grăbit metamorfoza : 
Pe toţi făcindu-l una cu pămintul, 
A transformat pe Baruch în Spinoza. 


Ta nu cunoşti, Zolle, gindul meu... 
Din tine “ntreg tu faci literatură. 

Oferi în studiu mica ta structură, 

Naiv şi comic, ca un crustaceu, 


1 


1 


6 


i VIAŢA ROMINEASCĂ + 


d N d N a 


Eşti tulbure, dar fundul ţi-i aproape ; 
Aveam şi eu, pe cind mă dam pe ghiaţă, 
Obscuritatea ta—de suprafaţă, 

Şi profunzimea ta, de două şchioape. 


lar azi lirismul meu e clar, vezi bine, 
Căci tuturor îşi dăruie secretul. 

Dar ca să poți ceti cîndva în mine 
Tu nu-mi cunoşti, Zoile, alfabetul. 


Zădarnic dar ne-amestecă vultoarea, 
Noi nu putem urmă acelaş ţel... 

Și dacă totuşi ţi-am făcut onoarea 
Acestor aspre stihuri de oţel, 


Cind tmi citeşti poemele şi proza 
Gindeşte-te la geamul lui Spinoza. 


G. Topirceanu 


af- 


Cronica literară 


Un roman indian * 


Azi, caşi la Inceputul secolulul trecut, lumea apusană abia deș- 
teptată din frigurile unui grozav cataclism, pare a se indrepta avidă 
apre izvoarele poeriei şi Ințelepeiunii orientale, 

|n fața ehinultoarelor probleme care-i trămintă sufletul, ea caută 
parcă în ele, o alinare, dacă nu un rispuus, 

E desigur, unul din semnele vremii, atracţia pò care cugetarea 
unui Budha sau a unui Contucius o exercită asupra spiritului Gorma- 
miei actuale, 

Toate vrivirele sint concentrate Insă asupra poetului indian Ra- 
dindranath Tagore, a cărui personalitate se bucură de un prestigiu 
moral, egal cu a unui Tolstoi odinioară. Micile lui poeme, imnuri 
panteiste in care palpită parcă lafinitul, povestirile lui Insufieţite de 
9 simţire jnaltă şi profund omenească cuceresc toate inimile, lar cs- 
săvurile şi conferințele În care a incercat să întindă o punte între 
cugetarea indiană și occident, produc o adincă impresie. 

Ultimul lui roman tradus de curind în limba franceză subt titin 
„La maison èt le monde“, prin conţinutul lui sufletesc caşi prin giu- 
direa pt care o exprimă, are desigur o deosebită semnallicaţie. 

Romanul e alcătuit, după curioasa tradiţie literară indiană, din- 
ir'b serie de monologuri, alternind intre ele şi în care cale trei per- 
sonsje principale ipi analizează impresiile, evocind din intimplările 
mediului, pe acele caro u uvut un ecou în sufletul lor. 

Elementul material şi pitoresc, pe care dela romnatici incoace il 
numim culoarea locală, e redus la minimum şi nu apare decit acolo 
jy m necesar pentru a Injelege individualitatea şi evofeția carac- 

Li fi 

Nimic din exotica ladie, pe care ne-a evocat-o Loti in descrie- 
rile lul colorate, splendide şi obositoare, nu apare aici şi mai puțin 
Incă acel element senzaţional şi dramatic pe care l-a redat condeiul 
nervos și brutal al lui Kipiing, + 

Acţiunea in acest roman lipsește aproape şi tot interesul cetito- 
rului e concentra! numai asupra vieţii interioara, 

Ea è cercetată in cele mai tainice cute, cu pătrandere şi cu sub- 
tilitate, şi dacă unele din elementele el sint specitic etnice, fondul ei 
profund, e ctern omenesc, ` 
; in analiza sentimentelor, maj ales in acea a lubirii, mina serili- 
“torului indian e de o delicateţă şi o discreție, semnal unei străvechi 
„sobei de rasă, înță de care maniera naturalistă a celor maj mulți 


. Rabindranalh Tagore. La maison ei le monde. 


118 VIAȚA ROMINEASCA 


din scriitori din apus, obsedați de fiziologia sexuală, apare primitivă 
și grosolană, 

Atitudinea scriitorului indian în fața personajelor sale, desenate 
în linii sobre şi pure, nu e acea a unul rece analist din familia unni 
Bourget sau Stendhal. 

El simte impreună cu ele şi le invălue într'o atmosteră de poc- 
zie în care străbat până la noi, în surdină, accentele unul calm şi du- 
jos lirism, Din acest punct de vedere el ne aduce mai degrabă 2- 
minte de nobilul şi delicatul Fromentin, do care îl deosebeşte insă un 
dar neintrecut de a reda viața sufletească în cele mai fiae din nuan- 


fele ei, prin Imagini, care au ceva din spontaneitatea şi frescheța fer- 
metătoare a Vedelor. 


Nikil e un rajah din Bengal, urmaşul unei antice familii stăpt- 
nitoare.  Insulețit de idealismul şi de vechea tradiție a Ințelepcinnii 
inclene, el e totuși in curent cu literatura și gindirea europeană, a 
făcut studiile la universitatea din Calcutta şi e uo cetitor fervent al 
lut Amiel. Fire delicată și biinda, conștiință inalt și scrupuloasă, 
Nikil îşi adoră soția și, convins că „bărbatul şi femela sint egali în 
iubire“, respectind până la exces libertatea personală, cl nu cantë 
să-şi impună niciodată voinţa, față de dinsa. 

Bimala e o natură dreaptă și sinceră, dar pastonată, aprinsă, 
c'o Ivclimație nativă spre tot ce e puternic şi violent, Ea consideră 


indoelile și scrupulele soțului ca slăbiciuni şi simte nevoja de a fi do- 


minată, 

„Am dorit adesea, mărturiseşte ca, ca bărbatul meu să fie mal 
viril, pentru a fi mai puția bune, » 

La o adunare naționalistă la care Bimala asista, după obiceiul 
indian, indărătul unul paravan, ea aude pentru Intžia oară cuvintarea 
lui Sandip, leaderul vestit al mişcării naționaliste. Pănă atunci îl cu- 
noscuse tumal din fotografie şi figura lui | se păruse frumoasă, al- 
cătultă însă dintr'un metal comun, Elocvența iul insă o transportă şi, 
cind îl cunoaşte mai de:aproape, emfaza şi siguranţa lui fără margini 
o faacinează, 

Sandip e o figură interesantă şi vie, de arivist și de demagog: 
spirit violu și inteligenţă ascuțită, dar lipsită de congtilață, e! nu a gë- 
sit In știlața și în filozofia Apusului, în operele Inl Darwin sau Nietr- 
sche, decit justificarea teoretică a instiactelor şi a apetitarilor lui vi- 
guroase, 

Ideaturile morale nu convin, după ël, decit creaturilor anemica 
și debile. Acel care doresc din tot sufletul şi gustă realitatea dia 
toată inima, acei care mau aritări, nici scrupule, — lată aleşii Providan- 
Hi. Omul tare e un carnasier şi filozotia lul de viață şi de singe nu 
poate îl decit crudă. Celace pot smulge altora Imi aparținea“, 

Cu aceste principii, atras de farmecul Bimalei şi conştient de 
OnE pe care o face asupra ei; Sandip nu vede Intr'insa decit o 
pradă, 

Pentru Nikil „acest mincător de lotus al idealismului, ca un pl- 
clor în corabia adevărului și cu altul în acea a irealulule, nu are de- 
cit dispreț, „Femeile sint Hice ale realității, ele nu se plimbă ca bär- 
baţii în nouri, în baloane umflate cu idel. Eaa descoperit atinitz- 
tea ei cu mine. Dacă nu inving sint un laşe, 

Şi Sandip incepe òpera lui de seducţie, măgulind amorul pro- + 
priu al femeii, vorbind de rolul ce l-ar putea avea ca înspiratoare și 


* 


CRONICA LITERARĂ 119 


i Fogiot a mişcării naționale, dacă ac eşi din cercul îngust al căminului, 


imprumiutindu-i cărțieuropena care tratează problemele sexuale cu un 
realism îndrăzneţ sau făcind Inaintea el, apologia romantică a pasi- 
unei—„lanterna care ne conduca“, 

Bimata e repede prinsă de virtej, „tirită ca o corabie de hirtie, 
pe apa tulbure a unul rin“. „EI juca ca un maestru pe acea liră de 
carne şi de singe, făcută din sentimentale şi din fantaziile mele“, ŞI 
sufletul ei tulburat, nu-si dădea samă dacă e cuprins de flăcările a- 
morului mistic sau de ale pasiunii profane, 

Nikil a ghicit uşor ce se petrece cu dinsa și sulereadinc, „Cre- 
deam odată că volu putet suporta orice Incercare pe cart lui Dum- 
nezeu l-ar fi plăcut să mi-o trimită, Dare un lucru pe care nu 
mi-l puteam închipul şi mă intreb -dacă-l volu putea suporta ? Este 
un spin infipt la inima mea”, 

Dar acest meditătiv nu e un om de luptă, care să incerce a se 
opune adversităţii, şi filozofia lui fatalistă Îl indeamnă ia resemnare. 

„Ințălegind că nu întru în planul vastei lumi, nu voiu cirti in- 
potriva destinalul, el volu lua concediu în tăcere“, A constringe e, 
pentru cl, ceva odios şi ioutil „căci torja nu poate nimic în fața ade- 
văralul*, 

Famiitaritatea şi Indrăzneala lui Sandip faţă de Bimala crese 
insă în llecare zi și ca se zbate ca o căprioară prinsă în laț, 

Totuși e ceva în el care-l face să ezite In faţa prăzii, în clipa 
cind ar îl putut merge pănă la capăt, Ceva ascuns și misterios it 
opreşte, acea inbibiție sau incapacitate de acțiune în momentul hotă- 
ritor, acea disociația între planul gindiril și acel al voinţei, vizibil la 
toţi eroli romanului și care e una din trăsăturile esenţiale ale rasei, 
ŞI acest admirator ai lui Nietzsche și al violenței, mărturiseşte sin- 
gür. „Am pierdut ora păstorului. M'am născu! în India, otrava spiri- 
tmalismului curge ta vinele mele“, 

Pentru a iniânţul însă mal mult pe Bimala și a o utiliza în ve- 
derea ambiţiei Iul politica, îi cere să-i procure din tezaurul soțului o 
sumă Insemnată, mecagară cauzei. „Căci banii, apune el, nu sint aj 
iui Nikil ct mi ţării. 

` Pe cind Nikil, văzind cum Bimala se indepărtează tot mat mult 
de el, e gata să-l dea libertatea („De ce să cautsă te țin în cușcă, 
Toată viața mea nu ar fi decit un lanț de fer. Nu vreau să fin tém- 
nicer*),—ea, fascinatA de Sandip, sustrage suma cerută din tezaur. 

a urma furtului însă, remușcările o cuprind şi iasolența cași 
setivitatea lni Sandip jignesc Intreaga ei fire. ŞI cind ea află dela un a- 
dolescent din anturajul lui Sandip care avea pentru dinsa o mistică 
adoraţie, că el ma întrebuințat banii în interesul cauze! cași aito de- 
taiii viața lul intimă, egolsmul lui o revoltă, el plerdo tot aspec- 
tu! de erou şi cuvintele iui | se par vulgare şi prozaice. Sufletul ei 
e Insă zdrobit, Ea înțelege cit a greșit abătindu-se dela datoriile el 
de soție, cind a lăsat ca în pacea stintă a casel să pătrundă sufla- 
rea vijelloasă a lumii, „Mi-am pierdut căminul și drumul şi nu volu 
mal găsi cărarea de Intors le 

latr'o noapte, cind Intinsă ta pămint, gemea în grădina palatu- 
lul, Nikit [i aude plinsul şi atins de suferința ei, o ridică, o mingle 
şi 0 iartă. Viaţa lor relacepe, dar trecutul de incredere şi de iubire 
nu mai poate reveni, unele ambre vor pluti deasupra lul totdeauna. 

„Suspinul Bimalei e plin de o infinită tristeță. „Plautele nupțiale 
„Sare au răsunat la căsătoria mea acum nouă ani și m'aa primit în 


120 VIATA ROMINEASCĂ 


această casă, nu vor mai răsuna pentrumine in viața aceasta, Dum- 
nezeu poate crea lucruri nouă, dar are el insuși puterea “de a ctta 
din nou "acela ce a fost distrus?= D 


Fondul! social pe care se desfăşoară contlictul psihologic al a- 
ceatul roman è mişcarea naționalistă indiană şi felul de a vedea a lui 
Tagore, |n această privință, e cu deosebire caracteristic. 

Sandip reprezintă eaționalismul imperialist și şovin după moda 
occidentală, sentiment care are la bază adorația necondiționată a pa- 
trici, ura impotriva străinului, orgoliul, cultul violenței şi al forței, 
„Vreau să predomine stilul militar al Occidentului şi nu acel al Ia- 
diei, A merge pe calea abnegaţie!, cum predică vechea religia, e o 
nebunie. Patriotismul nu se poate coacilla cu diasa, căci un concert 
Ia care fantara engleză s'ar uni cu flautul național mar fi decit o hi- 
doasă confuzie“, El cere lui Nikil expulzarea mărfurilor străine şi, 
cind acesta refuză, le arde sau îndeamnă pe discipolii lui să le dis- 
trugă, 

Nikil are o altă concepție ta această privință, „Siut gata să-mi 
servesc țara, spune cl. Dar rezerv adorațille mele pentru Drept, 
care e mal mare decit țara mea, A adora țara ca pe Dumnezeu, ins 
samuă a o metal nenorociriie, 

El e unul din principii care a incurajat industria indigenă și 
cind mărfurile indiene nu s'au desfăcut în piaţă, le-a cumparat ri in- 
suşi, cu mari sacrificii materiale, Inlăturarea produselor engleze, Ni- 
ki nu o admite insă, căci el uu vrea să raineze pe micii negustori 
dar mai cu samă fiindcă nu vrea să latrebuințeze forța, care însamnă 
pentru el totdeauna suprimarea llbertăţii, constriugere, tiranie, sclavaj. 

„A tiraniza pontru țară, spune Nikil, lasamaă a tiraniza ţara”, 

Lut Sandip, discipol al ştilnții occidentale care susține că toate 
mijloacele ce duc la succes sint bune, ei îi răspunde ; 

„Sufletul e mai prețios decit succesul, căci viața na e o simplă 
maşină. lo Europa oamenii privesc toate lucrurile din punctul de ve- 
dere al științei, dar omul nu e o ființă pur iiziologică, psihologică 
sau socială, El c ceva mai mult docit știința naturală de el lasaşi. 
Cine caută adevărul în cărţile de ştiiuță şi nu fn ei, lasultă şi sco- 
boară omul", 

ŞI cind Sandip atirmă că „istoria tuturor țărilor nu è decit acea 
a lurturilor comise pentru patrie şi că in ea nu trebue să căutări 
responsabilitate“, Nikil răspunde: „Istoria nu e încă stirşităe, Apro- 
bind din sufict vorbele bătrinulul său lavățător: „Istoria omealrii tre- 
bue scrisă de toate raaeie Jumil unite în același slorțare. lată dece 
e inadmisibil să-ţi vinzi congtiința pentru motive politice saa să faci 
„din patria ta un fetiş, Ştiu bine că sentimentul profund al Europs- 
nilor nu e acesta. Dar de ce Europa ar îl maestrul nostru în această 
privință ? Oamenii care mor pentru adevăr, devin nemaritori, tot aşa 
ut popor cart ponte muri peatru adevăr, va fi considerat ca nomuri- 
tor in istoria oamenilor, Ce epidemie de păcate au deslăațuii popoa- 
rele dinafară în patria noastră le | 

Ca toate atitudinile moderate acea a lul Nikile departo de a | 
ințăieasă, dimpotrivă ea e rău văzulă de: toată lumea. Englezii 
suspectează pentru toleranța lui față de mişcarea naționalistă, iar com- 


CRONICA LITERARĂ 121 
—— tt 


patrioţi lui, bănuesc că el se teme de poliție sau caută să obțiaă un 
titlu engiez, 

Agitaţia lui Sandip nu rămine Insă fără de roade, ea deslănțuc 
patimiie populare provocind o reacțiune violentă și Singeroasă a ṣo- 
vinismului musulman, ŞI pe cind Sandip ştie să dispară la timp în 
fața primejdiei, Nikil care intervine pentru a apara populația, e o 
victimă a luptei, 


Dacă idelte lui Nikil ne aduc uneori aminte de unele aspirații 
generoase ale cugetăril occidentale, Intre cosmopolitismul vag şi in- 
color al Europenilor şi gindirea prințulul indian există o intreagă lume. 

Pe cind umanitarismul occidental arela bază un raționalism ab- 
stract și impersonal, care {n optimismul lui fără margini crede în 
transformarea organizaţiei politice şi sociale, in cugetarea lui Nikii 
conştiinţa unității genului omenesc izvorăște dintr'o aspirație religi- 
casă şi mistică. 

Dispreţuind elementul politic şi economic care nu însamaă decit 
egoism, apetitul puterii și deci aservirea personalității morale, ea are 
<a punct de plecare reforma vieţii interioare, In care diferinţele dintre 
oameni dispar in fața conștiinței suiletalui universal şi a divinității, 

Omul nu trebue să tindă cătră putere, care e ceva exterior şi 

ami ci cătră pertecția internă, care singură poartă pecetea eter- 
nităţii. 
„Noi credem că sintem proprii noștri stăpini, cind ţinem In mină 
dorințelor nvastre. Dar nu sintem, decit după ce am gonit 
doțințele din inima noastră=. 
1 superior, pe care l-au urmărit misticii tuturor timpurilor, 
liberaţi de patimelor terestre și cu privirea ațintită spre cer. 
t dacă acest ideal păstrează ceva din naivitatea şi inocența 
fermecătoare a copilăriei, în el vorbeşte mal ales ințelepelunea blia- 
zată a unei rase imbâtrtalte şi impotriva lui se revoltă forțele tie- 
aientare ale vieții cara ne înjânţue de materie şi se sbat la noi for- 
midabile și tumultoase. 

Deşi Niki! spune într'un loc că Budha a cucerit lumea şi na A- 
lexandru, el care nu a patut cuceri sufletul Bimalei, e conştient de 
abisal care există latre idealul său şi cerințelo imperioasa ale firii, 

Viermi! rozători ai rățiunii și ai giadirii au pus stăpinire pe spiri- 
tul său şi un pesimism lremediabil iși face loc în această mărturisire, 

„Am voit să exprim o mare idee şi ce friu am pas doriațelor şi 
Impuisiiloe mele! Am primit seinteia vieţii, dar nu am putarea să o 


aprinde nici o lampăe, 


4, transmit. Căci nu sint o flacără, ci un biet cărbune stins şi nu pot 
Fi Li Y 


i ŞI de acela ceva din melancolia pătrunzătoare a unui apus de 


sară se degajează din această operā care, în atmosfera de prozaic și 


btutal materialism de după războiu, aduce un suflu de poezie pură și 


un parfum de înaltă spiritualitate, 


Octav Botez 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


—— 


„—Hero şi Leandru.— Moissi.— Moartea lui Dante.— 
tners 7 Giauco.—Extemporalul, 


Subt direcția d-lui Eftimio, Teatrul Naţional a cultivat cu o 


dcosebită plăcere literatura dramatică produsă de diletant! romini. - 


stie! numeroase categorii de cetățenl—avocaţi, profesori, actori, g- 
emo c'c.—au avut Serie de a-şi vedea reprezentate dramele mens 
puse“ in orele lor libera Intru Imbogäțirea repertoriului național. i n 
sehimb d, Sorbul, de pildă, care e numai autor, a fost lăsat u ig- 
ponibilitate ca să aibă răgaz să scoată „Săgetătorul”. Aceas da 
cheamă încurajarea literaturii dramatice originate, ŞI, cum azi orice 
romin ştiutor de carte are în sertar re ps dt emgan a. teatru, pu- 

u poetul: viitor de aur... teatrul no í 

a OA Arip o prolesoară de matematici. Fiindcă, în tond, pe 
dramă inseamnă rezolvirea unei probleme izvorite dintr'un conflict da : 
autorul dramatic trebue să aibă şi oarocare instinct matematic ma 
cu samă în construcția scenariului, Totuşi, fiindcă drama, Inainte Er 
rezolvi vre-o problemă, trebue să zugrăvească oameni tii re = 

rul de-a crea oameni e mai indispensabil decit toate ştiinţele må moon - 
tice. Azilul de noapte mare nici acţiune, nici conflict, nici cons din 
ție, şi cu toate acestea e o dramă, pe cind atitea mii de drame, a 
cătuite după toste regulile meșteșugului teatral, nu sint decit nişte 

e bășici de săpun. 

raze a d-rei Arhip e säräċuț în toate privințeie. Eroina e soră 
bună cu Sorana d-lui Brătescu-Voineşii, minus virtutea.  insuşi e: 
iul fatai şi titular, departe de-a imprima vre-un fatalism piesei, sa 

titue un balast păgubitor pentru mersul şi desnodămintul conflictu să 

Bernstein, din 1, este încă idealul d-rei Arhip în privința Re 
trucției dramei, ceia şi actul al doilea din /netal e redus la o 
singură scenă lungă. In vreme ce insă In Hoțul se rs ra see 
tinne cu un necunoscut care reprezintă chiar miezul dramei, E “pe i 
avem doar o convorbire, amestecată cu multe sărutări, Intre do oa- 

"care nu știu ce vor, 
aaa o calitate totuşi are Inelul: nu jenează, Adică ceva nici cald, 


CRONICA TEATRALĂ 


i rece, nici interesant, nici plictisitor... latr'o revistă, la poșta ra- 
IEţiei, Inelul ar îi etichetat „publicabil=, 


Cu Hero şi Leandru n'a prea avut noroc Teatrul Bulandra. De 
ce, după Cidul, numaidecit Grillparzer care, chiar la Viena, se joacă 
mai ales fiindcă e singurul clasic naţional austriac? Trecind peste 
ciasicismul autorului, dece tocmai Hero și Leandru cind n'ai inter- 
preji nici pentru Hero și nici pentru Leandru?.., Fireşte că asemenea 
întrebări nu pot avea decit un interes de curiozitate find vorba de 
ua teatru particular. Dar poate că şi curiozitatea «e legitimă cind o 
sforțare artistică cinstită rămtne cu desăvirgire sterilă, 


Precum repertoriul teatrelor nostre e dominat de fabricaţiile dra- 
matice bulevardiere pariziene, tot astfel arta actorului romin e ins- 
pirată, dacă nu chiar imitată, după cligeele actoricești franceze, Ex- 
cepțille se pot număra pe degete, Actorii romini rivaese să joace ca 
Le Batgy sau ca Max Deariy; numai cițiva se declară discipolii şeoa- 
lei veriste italiene, Intre realismul de salon francez şi verismul ca- 
botinesc italian s'a lnămolit actorul romin, tără perspective de eman- 
cipare, cel puțin deocamdată. 
< Astfel, in mediul nostru artistic, arta d-lui Moissi n'a putut 
stirni insufiețire. N's stirnit nici chjar destulă ințelegere. Au plăcut 
unele momente, dar numai fiindcă păreau realizate cu mijloacele ac- 
toricesti obişnuite. Concepția artistică însă a actorului german a 
rămas beapreciată, 

ctatul Moissi e un creator sintetizant, spre deosebire de ac- 
torii nogiri care sint mai muit sau mal puțin analitici, Moissi sim- 
piltică personagiile pe care le intrupează. Reducind gestul, mimica, 
mişcarea la minimul posibil, atenţia lul se concentrează asupra rit- 
mului sufletesc. Celace carăcterizează pe om nu sint modulaţiiie tru- 
peşti, cl înalte de toate mişcările sufletului, Moissi zugrăvește din- 
'ăuntru in afară, pe cind realiștii dramatici zugrăvesc dinatară Inlă- 
untru. Dintre organela trupesti Moissi intrebuințează mai ales ochil 
—ogliada sufletului. In ochi se citeşte suferința, bucuria, pasiunea. 
Deacela creațiunile sale au o culoare pronunțată intelectualistă. De 
aceia in Moissi cuvintul, adică autorul, işi rela rolul de căpetenie. 
Moissi nu rivnaşte să ululască pe spectator prin celace face, ci prin 
ohne ia Actorul astfel devine cu adevărat colaboratorul leal al 
autorului, 

Simpliticarea nu- tmpiedecă variaţia. Dimpotrivă—şi Molssi a 

dovedit-o—e un mijloc puternic de-a subilala diversitatea, Intre 


„Hamlet, Oedip și Oswald singura trăsătură de unire e corpul mate- 
“Trial ai actorului, Cu toată extrema simplificare, Moissi e mai variat 


rol la rol decit oricare verist uitra-minețioe. Apoi, mai presus 

de deosebirile exterioare, actorul german izbuteşte să impuni, exte- 
Tiorizindu-le, multe taine sufleteşti ale persontglilor pe care arta pur 
re nu le-a putut pune în evidență. Celebrul monolog „a îl sau 
îi“, care—cu tot respectul pentre Shakespeare—pare cam jeften 
2re filozofică, a dobinăit, în cadrul interpretării Iul Moissi, o 


124 VIAŢA ROMINPASCĂ 


semnificație superioară ; s'a văzut că monologul explică şi justitcă pe 
Hamlet. Sau, In Oedip şi Sfinxul, dealtfel caşi în Cadavrul viu, 
pasiunea suterinții şi a ispășirii se accentulază treptat şi cu atita con. 
ingere vie incit simți parcă in atmosferă mina fatalitățiii care călă- 


uzeşte avinturile omului, 
+ 


Pentru comemorarea ini Dante, d. Victor Eftimiu a comandat o 
piesă de ocazie marelui nostru poet şi autor dramatic N. lorga care, 
profitind de o călAtoria cu trenul, a scris Moartea lui Dante, Actul 
fecundului autor—precum se poate vedea mal ales dintr'un fragment 
publicat In Programul Teatrului—e în versuri și, după phrerea uns- 
almă a criticii, e incomparabil sau, în cazul cel maj rău, è compa- 
rabil numai cu dramele d-iui N. Iorga, dictatorul Rominiei Mari. 


In vreme ce toată critica a fost de acord, in bine la superlativ, 
asupra actului comemorativ al d-lui Iorga, Glauco a avut o primire 
oarecum giacială. 

Totuși Giauco e o operă valoroasă, E o tragedie, cu toate că 
realizată prin mijloace moderniste. Eroul, tinărul pescar Glauco, mie 
nat de o ambiţie mare, păcătuește Impotriva iubirii, părăsiad pe Seyla, 
Zeii f inalță: Glauco ajunge erou, rege, chiar zeu, Zeji îl doboară, 
nimicindu-l iubita, Căci toate în lume sint deșertăciuni, afară de iubire. 

Mai malt decit prin tema dramei, care a fost demonstrată până 
la banalitate de sute de poeți în mil de forme, Glauco impresionează 
prin atmosfera de poezie și fantezie, Morselll, autorul tragediei, crează 
o lume vie și nouă din clemente vechi, În lumea aceasta poezia in- 
frâțeşte pe om cu zeli şi cu natura, Invăluindu-i pe toți intr'o haină 
bogată care le imprumută înțelesuri simbolice. Marca vorbeşte o- 
mului, intocmai cum omul vorbeşte zeilor şi giasurile tuturor, rinduite 
armonic, constitaa ritmul vieţii tinere, primitive, 

Poetui Morselli e insă dublat de un foarte abil dramaturg. Con- 
atracția lu! Giauco, cu toată sobrietatea cei, e de o soliditate impre- 
sionantă. lar puterea de caracterizare o invederează prin zugrăvirea 
eroului În care vigoarea, patetismul, ambiția, şiretenia, pasiunea se 
impletesc cu Iscusință Intr'un tot puternic. 

Deşi operă modernistă, Giauco nu poate suporta cubismul in- 
terpretării. Printre cuburile de stinci şi protilați pe o mare stranie, 
pescarii sicilieni dinaintea războlului troian nu se simt tocmai bloe. 


+ 


Despre Extemporalul—ua vodevil nemjesc localizat—nu s'ar 
vorbi aici şi nici măcar nu s'ar pomeni dacă m'ar fi prima piesă po- 
trivită intr'adevăr pentru trebuințele Teatrului Popular, Dovada că e 
potrivită o furnizează înseși sălile pline ce le face tinărul teatru de 
cite ori joacă Extemporalul, spre deosebire de restul pieselor repre- 
zentate până aci. Teatrul Popular trebue să fiè trăsura de unire in- 
tre cinematograf şi Teatrul Naţional sau alte teatre, să zicem, sori- 
oase: adică să ademenească pe spectatorii cinematografului și să-i 
pregătească pentru teatrul adevărat. Acest scop îl atinge Extempară- 
Iul şi de-aceia merită să | se inregistreze măcar titlul. 


L. Rebreanu 


125 


Mărgeluș 


Amicul meu A. de Herz ne-a adus o piesă nouă. Sint citeva 
săptămini do cind, la Teatrul „Regina Maria“, Mărgeluș stă cu neclia- 
tire pe afiş, La primele reprezentații, toate ziarele s'au ocupat cu a- 
ceastă nouă producție dramatică şi mi se pare că succesul a fost așa 
de impunător, incit cronicarii şi profestoniştii n'au făcut decit procese- 
verbale de constatare, 

Mă duc rar şi gren la teatru. 
care nu pot să mă desbăr şi pe care o mărturisesc cu durere, Tre- 
bue să se intimple cine ştie ce eveniment al rampei sau să vină Molssi 
din lumea largă, ca să biruesc piedicile mele obișnuite și să mă stre- 
cor şi eu intro sală de spectacol. 

Aşa am făcut acum în tirmă, smuls din chilia mea de succesul 
lui Mărgeluz. Nu e greu de ghicit că acela care se duce rar la tta- 
tru se duce cu o bucurie mal mare decit acela care, de nevoe, de 
plictiseală sau pentru alt cuvint, coplegeşte în fiecare sară un fotoliu 
din față. Şi, poate, mal este incă un lucru bun, în venirea mal rară 
la spectacole: Este oarecare violciune de Impresii şi oarecare prospă- 
tate de judecată, demult prăfuite la spectatorul nelipsit și blazat, 

Deci, am văzut pe Märgelug, cu mal multă vie curiozitate de 
cit alți contrați, competenţi dar obosiţi şi greu reactivi, Nu-mi este 
aminte să scot în evidență meșteşugul autorului. Toată lumea se ln- 
filneşte aici cu uşurinţă: A. de Herz este un neintrecat meştegugar. 
Piesele iul siot construite cu o abilita/e pe care, dela Caragiale in- 
coace, n'a mai avut-o nici un autor dramatic rominesc, Scenele din 
Mărgeluș alunecă unele după altele, bine legate, bine justificate şi 
toate necesare în planul general, N'ai putea să spul: această scenă 
se ciocneşte cu cealaltă și putea să lipsească sau trebue modilicata, 
A. de Herz îşi cunoaşte meşteşiigul şi toată țesătura luj curge vaiuri, 
din răzholu, fără să se incurce ițele, fără să cază suveica niciodată, 

Dar ce ne întățișează acest meşteşigar al teatrului: Oameni 
dintre nol, tume romineaacă. Apariţia ministrului Zotta, soția lui, to- 
plii dal, casa şi amicii lui sint din zilele noastre și din capitala Romi- 
sie]. * Moravurile, idelle și cugetele prezentate In plesa Aărgelaș sint, 
toate, material social şi sufletesc luat de alci dintre nol. Dobrin e 
an biet om do ispravă, dar cite lucruri putem cenzura In acest exem- 
plar al generozităţii romineşti!... Gina și Radu sint suflete iubitoare 
şi simpatice, dar cit de anemică este virtutea lor! 

Ce poate să scoată din saloanele şi din sufletele noastre un au- 
tor dramatic! Parsă, comedie, cel mult satiră, 

Autorul lui Mărgeluş, deşi aplaudat, feticitat, Incununat în toate 
cronicile dramatice, e micşorat între culise şi în convorbiri particulare, 
gina lui e abilă, o apinudăm, petrecem, dar nu credem In trăini- 

a ej. 

Ce este şi ce-ar putea să dee această triinicie? Este vorba de 
o concepție artistică superioară, sau este vorba de mal mult dar ce- 
resc? la primul caz umanitatea nu lipseşte din această plesă, care 
după mine unul nu are git cusur decit că e prea hilariantă, 

Legătura dintre un bărbat şi o femee, atunci cind au adus ma 
copil pe lumea aceasta, este, In firea cea netfaişiticată a lucrurilor, 
atit de puternică şi de poruncitoare că desface orice prejudecăți şi 


Este o inferioritate personală de ; 


T] 


126 VIAȚA ROMINEASCĂ 
O 


Leagănul unui copil e un altar şi dacă acest altar s'a intimplat 
să fie in cimp, fără prealabila catedrală care è tamilia, catedrala tre- 
bue să crească neapărat de Jur imprejurul leagănului-altar, À 

Dar acest giad care susține plesa lui A, de Herz nu mai pare 
evident, într'o ivme, atit de frivolă, atit de improvizată, atit de fip- 
sită de seriozitate şi de orice măreție, 

Autorul e de vină poate numai Intr'atita, întru cit a fost prea 
bogat în scăpărări de spirit și în veselia generală a piesei, 

Lecţia de umanitate pe care o strecoară în Mârgeluş, trebuia, 
cred eu, dată mal de sus şi, măcar în actul cel din urmă, trebuiau 
rărite glumele şi situațiile destătâtoare. 

Dar A. de Herz poate că a fost furat de propriile-i mijioace 
şi veselindu-se şi veselindu-ne și pe noi prea mult, a făcut să nu se 
mal vadă bine învăţămintul cel sănătos, ținut ta colţ. 

in definitiv, eu socotesc că deprecierile pe care le facem lui 
Märgeluş sint un tel de răzbunare nevinovată asupra autorului, Ne-a 
făcut prea mult să ridem! Nu voim să mai luăm în serios pe acela 
care ne face să petrecem, Să cugete amicul de Herz asupra acestei 
cunoscute ingratitudini omeneşti şi la o piesă viitoare să fie mal a- 
var cu meșteșugul situațiilor şi cuvintelor mucalite. 


G. Gal. 


Scrisori bucureștene 


Dumnezeu şi bucureştenii—O zăpadă oportună.— Succe- 
sele d-rului Gheorghian— Perspective pentru anul nou.—D. 
Vietor Eftimiu și Cortina, zan foae verde doi miniştri.— 
Tribulațiile pictorului Ressu.— Și, însfirşit, despre nevoia unui 
Minister al Arlelor—toate pe scurt, cum se poate vede: mai jos, 

5. 


Bucureşti, 10 Ianuarie. 


Orice s'ar spune, Dumnezeu a rămas un om de treabă şi 
bucureştenii au noroc. 

t lucruri de care-ţi dai anevoe socoteală în timpul 
anului, mergind cu tramvacle comunale sau trecind pe lingă 
gurile de canal atit de evocatoare ale d-rului Gheorghian... 
Dar tot anul are un sitrşit, ȘI marii psihologi care prezidă 
de veacuri cursul calendarelor au făcut din acest sfirsit o sår- 
bâtoare; o sărbătoare in care se uită şi toate cele de peste an 
şi inceputul anului nou, care pentru atita lume nu e vesel nici 

r cit e nou. 

Oricum, de sârbitori, administrația comunală se arată la 
înălțime: căci gurile de canal sint îngheţate, şi cetăţeanul 
scăpat de grabă simte o adevârată plăcere să renunțe la 
tramvalu. Dar norocul bucureşteanului nu se opreşte aici. 
Oricit de optimist—şi numai Sfintul Neculai ştie cit opti- 
mism îi trebue unul muritor de rind pentru a stărui să trăiască 
în capitala Rominiei Mari-- oricit de optimist, bucureşteanul 
care plin de pachete se indreapiă cu grijă cătră casă în seara 
de Ajun, prin întunericul unor străzi prăpăstioase şi impure, 
nu Se putea aştepta la altceva pentru adouazi... Ori, minune! 


„Care nu fu mirarea alurită a bucureştenilor găsind adouazi, 


în zori—de sfinta zi a Crăciunului— oraşul lor de nerecunoscut. 


“Mai înttiu lumină, lumină seinteletoare peste tot: in aer—deobi- 


celu, la Bucureşti, şi aerul e mizgillu— în aer, în pomi, pe case, 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 


este tot... Palate şi cocioabe sint deopotrivă strălucitoare... 

irmele de telefon, care poartă tot lungul anului apelurile dis- 
perate ale abonaților spre atitea domnișoare, inaccesibile vai | 
in timpul serviciului, sirmele de telefon au luat şi ele culoarea 
albă a visului... Străzile, stradelele Bucureştilor, pline ieri de 
văgăune şi hopuri lunecoase, sint astăzi netede ca palma şi 
scinteie la soare cu toată insolenţa excepțiunii... Nici un fir de 
gunolu, nici o diră de colb, nicăeri.. Ce mai vorbă multă: un 
oraş ca o gaua din poveşti... 

Moş Crăciun, Moş Crăciun, farsor cu ginduri bune! Ai 
lăsat deasupra noastră zăpada ta cea mai oportună. Ți-zl seu- 
turat o clipă barba Încilcită unde poate atit de puţin barba 
pieptânată a doctorului Gheorghian şi ai dăruit bucureştenilor, 
nah te-ar vrea preşedinte inamovibil de comisie interimară, o 

uzie. 

O albă şi pură iluzie. 

Fii bine-cuvintat | 


Ceiace este admirabil în ordinea lucrurilor este intenția 
de moralitate supremă care comandă tot ce se întimplă, O 
faptă mare chiamă după dinsa, tordeauna, răsplata. Nu numai 
ca o mulțumită făptaşului, ci maicuseamă ca un îndemn celor- 
lalți.  Pentruc'a ştiut să dee bucureştenilor un frumos sfirşit 
de an, doctorul Gheorghian rămine primar al Bucureştilor. Este 
un eveniment care va putea scăpa istoricilor oficiali, atraşi 
prea mult de soarta regilor şi a purtătorilor de râzboae;noi 
însă nu-l putem trece subt tăcere, lubitorii de pitoresc pot fi 
lniştiţi: Bucureştii îşi vor păstra încă multă vreme culoarea 
lor locală, Stradele noastre, locurile noastre virane—adevârate 
colțuri de natură—, editiciile şi serviciile noastre publice, şi 
ioate cele ce formează cadrul în care se mişcă volubilitatea 
practică a bucureştenilor îşi vor păstra fizionomia. 

Nimic nu se va schimba în acest cerc al mobilităţii ex- 
terne. Și poate fi o consolare... Deschise în Decembrie, fere- 
cate în lulie, tramvaele comunale vor continua să-şi sporească 
tarifele şi să estropieze cu indiferență pe mizerabilii care nu 
respectă regulamentele circulaţiunii, Societatea de Gaz şi Elec- 
tricitate va scumpi și ea lumina, pe zi ce trece tot mai slabă, 
in puterea legil „la cerere mare, ofertă mititica”, Cu apa, care 
nu se mai găseşte azi de cit în vinul restauratorilor, vom stă 
tut mai bine în temeiul nădejdii care se legă de proectul In- 
ginerului Leonida : Bucureşti, port la Dunăre. În ce priveşte 
şcolile, care nu mai prididesc så coprindă atiţia copii, e de 
sperat că civilizaţia va răzbate şi la noi altfel decit ca formă 
goală, şi odată cu dinsa invâţâtura lui Malthus. Celace ne 
va ajuta să deslegăm tot odată şi problema locuinţelor, cu tot 
afluxul de străini, pentru care se pot construi oteluri şi case 
de speculă fară nici un fel de sarcină în bugetul Comunei, 
Piuea, hainele, lemnele, vor ajunge un perpetuu îndemn la e- 


SCRISORI BUCUREŞTENE 129 


conomie, sorgintea tuturor avuţiilor... lar liniştea şi pacea o- 


raşului nu vor mai fi turburate niciodată; nici măcar cu pri- 
lejul vr'unor alegeri, căci bucureştenii s'au convins insffrgit că 
apa trece şi pietrele rămîn : | 

Se duc Guvernele, nu însă vai! şi doctorul Gheorghian! 


Ce păcat că această siguranţă dătătoare de viață nu se 
întinde pină la Teatrul Naţional. D. Victor Eftimia, poet de 
talent şi director priceput, împotriva căruia se poate spune cel 
mult că nu e un om de știință cu renumele doftorului dela 
Primărie, depinde—s'a văzut—nu numai de guverne, celace ar 
îi suportabil, ci şi de gusturile estetice ale tuturor eventua- 
lilor miniştri, celace e înspăimintător, 

D. Eftimiu a făcut greșala să comande pictorului Camil 
Ressu o cortină, vestita cortină a Teatrului Naţionai, fără a 
lua în prealabil avizul d-lor Xeni şi Dumitrescu-Brăila. Sim- 
paticul director al Teatrelor a păcătult prin omisiune, dar fără 
nici o intenţie de blam personal: dr Puţureanu, d. Do- 
brescu, decanul baroului, şi noi toţi ceştialalţi am fost tot atit 
de puţin în curent cu ihtenţiile domniei-sala. lar dacă trebuia 
consultat neaparat cineva dela Brăila, nu vedem dece numai- 
decit d. Dumitrescu. Dar să trecem... Din nefericire, cortina 
d-lui Ressu a eșit ceva mal prost, iar d-nii Dumitrescu şi Xeni 
au ajuns ceva mal bine decum se putea aştepta. Hazardul o- 
feră asemenea surprize și d Eftimiu nu putea fi ţinut să le 
pareze, Dacă s'ar cere unui director de teatru să conteze, in 
preocupările sale estetice, cu probabilitatea unor evenimente 
ca cel cart a tăcut din doctorul brăilean Ministrul Artelor, 
postul ar rimine fără amatori. 

„Evenimentul totuși s'a petrecut, D. Xeni, om subțire, 
căruia i se oferise cel dintiiu artisticul portofoliu, s'a recuzat 
trecînd la Ministerul Muncel, unde cu tot zelul d-lui Trancu 
au rămas unele chestiuni eepaițată iar doctorul Dumitrescu 
a primit să someze in locul d-sale pe poetul dela Teatru: Cor- 
tina sau Direcţia | 

— Direcţia, a răspuns cu hotărire d. Eftimiu, alegind 
intre două rele pe cel mal necesar. Și astfel, Camii Ressu a 
fost inviat să-şi desăvirşească opera. 


Dar zeta cea mare aici începe. Dacă n'ar fi să mul- 
țjumească decit pe d-nii Xeni şi Brâila, sarcina pictorului Ressu 
ar intra în putinţele unui om. Din nefericire, cei doi stiipi ai 
guvernului sint efemeri, la guvern cel puţin (numai pesats 
celestă ştie dacă apariţia acestor rinduri îi va mai găsi în 
funcţiune).. ȘI atunci îl vedeţi pe bietul d. Ressu silindu-se 
„să intre în părerile estetice ale miniştrilor de mine; ale tu- 


= turor celor care pot fi minişti mine. Dar mai întliu care e par- 


“dul ursit să ia puterea—veţi spune că Ressu ar putea aş- 
f 9 


130 VIAȚA ROMINEASCĂ 


eD 


tepta să vadă unde se inscrie d. Dobrescu—şi pe urmă care-s 
oamenii. Dar cine nu poate spera un minister în buna noas- 
tră ţară! ŞI cînd stai de te gindeşti că-l pot avea tocmai cei 
care nici nu speră... Hotărit lucru, e teribil, In locul lui Camil 
Ressu n'am primi să adăvgăm o tuşă în pleiele Ilenei Cosin- 
zene. Di:pară mai întiiu Ministerul Artelor. 


Căct Ministerul Artelor poate dispărea; nu-l vor re- 
greta decit pictorii subvenţionaţi, pentru care generozitatea 
publică va reîntiința oricind o Cutie a Milelor. Directorul mo- 
dest care i-ar lua locul s'ar putea ocupa după acela de cele 
cîteva chestiuni care interesează într'adevâr arta naţională, cum 
ar fi: proteguirea bogățiilor artistice care se pierd in toate 
colţurile ţării, ereiarea unui muzeu al picturii romineşti, orga- 
nizarea unei largi mişcări de propagandă care să ducă în noile 
ținuturi arta noastră subt toate formele, aşa cum duce -Şcoala 
cultura naţională. ȘI ar fi incă multe. - Dar e mai cuminte să 
tăcem, cit timp le-ar putea compromite intervenţia onoratului 
Minister. j 


Eugen Crăciun 


P. S.—Graba cu care se desfăşură evenimentele ne face să 
adăogâm acest post-scriptum., 
uită aa pute două săptămini şi toate cele ce scriam sint 
lucruri vechi, lucruri aproape uitate, după cum uitate sînt şi cele 
citeva figurine care meritaseră atenţia momentului. De pe arena 
mobilă a actualități au dispărut şi d-nii Xeni— Dumitrescu-Brălia 
(tirind în plecarea lor- neașteptată apropiere a soartel—pe d. 
Victor Eftimiu, care rămine cel puţin un poet, şi doctorul Gheor- 
ghian, menit să dispară pe cit se zice şi dela Primărie, dind ast- 
fel cea mai elocventă ilustrație tragicei instabilităţi a lucrurilor 
omen 
otuşi schimbarea, indrăznim să spunem, este mal mult de 
aparențe. Cele ce au dispărut sint simple etichete peste care 
vremea a lipit altele, tot aşa cum fiece zi aduce afişe cu noi 
spectacole peste afişele de eri. Flecare din aceste hirtiuțe ne fä- 
gădueşte tot ce e mai bun, chemind banul nostru de fiecare sară, 
pentru a sfirşi adouazi terfelită şi uitată subt bidineaua lipito- 


t 

La colțul casei mele—zic casa mea tot aşa cum aşi zice 
strada mea, partidul meu, lără ca posesivul să fie aici altceva 
decit un fiasco al proprietăţii individuale—la colţul case! mele aşa 
dar, şi câtră marginea trotuarului, se ridică un palid edificiu, ro- 
tund la formă şi redus în dimensiuni, blindat ca ocupolă şi des- 
chis ca un club politic... În alte sezoane, mai puţin aspre, câlă- 
tori grăbiţi îl vizitează trecător. iarna zidurile lui metalice ser- 
vesc mai cu samă ca suprafață de afişaj.. ŞI nu ştiu de ce mi- 


SCRISORI BUCUREŞTENE 131 


cul edificiu, în care toată lumea mu stă decit o clipă în sezon 
prielnic, şi care promite veşnic în afişe care se schimbă specta- 
cole care sint alurea, îmi apare astăzi mai mult decit oricind sim- 
paie șa mal adecvat a ceiace se cheamă obişnuit viaţa noastră 
poli 


Viaţa noastră politică... 

Politica nu intră nicidecum în cadrul acestor scrisori. Ea ni 
se impune totuşi cu puterea actualităţii, Nu vom luneca pe po- 
virnişul discuţiilor de principii. Nu ne vom ocupa de Constituţie 
şi de Constituantă, de rolul generalilor activi la departamentele 
civile, de chestiunea luptei dintre partide, şi de toate celelalte su- 
biecte pe care şi le dispută cotidianele. Bucureştenilor aceste 
controverse le par lipsite de orişice interes. Democraţie, Guvern 
Parlamentar, Voinţă Populară—sint pentru dinşii simple clişee de 
întrunire publică, sau locuţiuni gazetăreşti, fără nici o legătură 
cu viaţa reală. Acela se mărginește la biurou, la atelier, la club, 
la cafenea, sau acasă, şi din lumea politică ea nu cunoaşte decit 
firmele : Brătianu, Mihalache, Averescu, etc... Fiecare din acestea 
poate întruni sufragiile momentului, după cum promite să mul- 
țumească micile interese zilnice, dar de niciuna nu se leagă căl- 
dura unei credințe. Căci pentru tot ce nu e plăcerea lui bucu= 

reşteanul politic este sceptic, El trăeşte prea aproape de guverne 
pentru a putea crede în ele, și ştie că „programele” nu se deo- 
sebesc decit în opoziţie. Ideologia partidelor noi îl supără şi îl 
intr'insa vede mai cu samă o desconsiderare a orăşa- 
nului. Dacă adoră citeodată pe şefii democraţiei, pentru genero- 
zitatea lor comunicativă şi pentru energia lor critică, nu-i urmează 
nicidecum In ideile lor pozitive. Egalitatea cu oricine şi oricum, 
tată ce nu va admite niciodată. Tot ce amenință cituşi de puţin 
situatia sa prezentă sau viitoare este „bolşevic“. 

Cu aceste predispoziţii, bucureşteanul— vorbim de bucureş- 
teanul nelinscris în cluburile de partid—este un alegător minunat. 
El nu vede în vot un mijloc de a determina viitorul, ci mai de- 
grabă o judecată faţă de trecut. Pentru a pedepsi pe cei care 
l-au nemulţumit, va vota impotriva lor, Şi de aceia votează as- 
tăzi aproape totdeauna altfel decit eri. Rezultatul il amuză o 
clipă, ca orice joc de noroc, şi pe urmă totul reintră in normal. 
Votul cetăţenilor şi activitatea viitoare a guvernelor sint doar lu- 
cruri fără nici o legătură; şi dacă voința regală n'ar uza din cind 
în cind de aşa zisele prerogative, bucureştenii ar îi intotdeauna 

cei mai fericiţi dintre oameni subt „cel mai rău” dintre guverne, 


Scrisori din Paris 


Curente critice şi ideologice 


Personalităţile care au o influenţă puternică, asupra culturii 
franceze contemporane sint perfect antipodice între ele. Temperamente 
spontane, mistice, alături de realiști lucizi, de pozitivişti reci; sensi- 
bilități romantice alături de Inteligențe echilibrate, Conținutul ideo- 
logic dela care pornesc nu e nici el mal omogen. Reacţionari, lingă 
libertari și socialiști, spirite religioase lingă atei, republicani lingă 
monarhiști. „Popor antitetic“, cum se pronunță Ch. Peguy despre 
ntamul său. 

Cu toate aceste deosebiri esențiale, fiecare din aceste persona- 
litäți şi-a constituit un cenaclu, a monopolizat o porțiune a intelectua- 
taţii, care se inspiră și judecă după uitimul cuvint al maestrului, 
In diversitatea aceasta de idei, care se clocnesc, de dominații care-și 
dispută clienții, „citeva figuri mari se desinează, Ele se pot grupa 
după afinități, după familii intelectuale. Deaceia ni së pare mai 
nimerit să-l clasiticăm după temperament, decit după conținutul doc- 
trinoi lor. Doctrina poate fi împrumutată, în cel mal bun caz sugges- 
tionată, Ceiace o selectează, celace o distiuge din masa informa de 
cunoştinți, e tocmai caracterul particular al sufletului, laseparabil de 
structura-specifică a personalității, Dacă lotre un Ch. Peguy sau un 
Romain Rolland, unul e internaționalist, european, celalt patriot ardent 
şi naționalist, nu se vede ușor, pentru cine e familiarizat cu contac- 
tul acestor două mari personalităţi, că fac parte dia același familie 
sufletească ? 

Sau un Maurras, șovinist, monarhist și catolic, nu se înrudeşte 
de aproape ca structură mentală cu un Anatole France, comunist, de 
topic şi ateu, în celace au comun ca suflet raționalist, elen, pozitivist 
şi doritor de tdei clare ? 

Fără să sacriticăm nimiz din celace e particular fiecăreia din 
capetele reprezentative ale Franţei de azi, îi vom împărţi în două mari 
categorii : acei care rămin In tradiția secolului al optsprezecelea iran- 
cez, prin urmare a adevăratului secol francez, ateu şi aati-romantic ș 
acel caro se inspiră dela alte genii ale trecutului, dela un Pascal ori 
Rousseau, firi turmentate și romantice, sensibilități inconștiente dar 
mal ales mistice. 


SCRISORI DIN PARIS 133 


In galeria de figuri, pe care o vom prezenta-o nu trebue să se 
albă în vedere atit calitatea talentului sau a inteligenți! scriitoru- 
lui, cit amestecul său social, dorința de a acţiona asupra mediului, 
de a crea proseliți, de a-l remedia maladiile,—cum s'a spus foarte 
bine, —animaţi de „le désir de sauver“, 

Din prima categorie, din acea a voitalrienilor pozitiviști, trebue 
menţionat în planul intăiu Ch. Maurras. Cu tot catolicismul său fu- 
dârătnic, şeful spiritual al luj „Action française" e Inainte de toate 
un humanist în sensul strict al cuviatului. inteligenţa sa se inspiră 
şi vrea să continue civilizația greco-latină, mal mult pe cea elenă, Au- 
torul tul „Anthioea“ și al ini „Chemin du Paradise e dușmanul nefn- 
păcat al oricărul romantism, indiferent care ar fi el. Un dezgust pro- 
fund îi îndepărtează dela visătoria stearpă cași dela concepția ne- 
buloasă a infiaitulti ori a absolutului, Cu un sarcasm caustic ride 
de tot ce nu se exprimă clar, net, în idei distincte. Rousseau, Pas- 
cal, Bergson ori Christ sint pentru el halucinați periculoși, demenţi 
ridicoli, de care orice contagiune mentală trebue Indepărtată, 

Un epicureism voluptuos Il alătură de concepția păgină în con- 
tra oricărui ascetism, Uşor se poate deduce că un asemenea spirit 
va deveni în politică un realist brutal. 

Machiavelismul fără scrupule va fl programul său. Urmează 
de aici că realitățile imediate, biologice ti vor atrage. Omal e obrută, 
ei trebue ținut în friu. Salvarea e în principlul monarhico-autoritar. 
Ideta națională e o dată palpabilă, care trebue să treacă Inaintea in- 
ternaționalismului vag.  Inegalitatea socială se va păstra în castebino 
distincte. Ordinea veche, cumintea şi fecunda ordine a vechiului re- 


-gim va trebui restaurată, 


Printr'o contradicţie inerentă acestui spirit sistematic de logician, 
Maumas va ajunge și mare apărător al catolicismului, el, care dis- 
cafe anna imorală cași sentimentalismul exagerat al creş- 


Trebuie insă de tăcut o distincțiune, Maurras nu e un creștin. 
Pe aceștia îi dispreţuește, Nick un spirit religios, căci declară peste 
tot că e ateu, El e un catolic, Dece? Pentrucă catolicismul e tas- 
inte de toate o orinduială aristocratică bazată pe tagme hierarhice, 
Apoi catolicismul e prietinul și aliatul secular al nionarhiel și al ve- 
chiului regim, Cum i s'a spus foarte bine,el e un „catolic ateu". ÀA- 
prectază doar din religie utilitatea ei reacționară și atita tot, 
Cași Machiavel, descris de Merejkowski, prin urmare cași orl- 
care teoretician a! brutalității autoritare, . Maurras e un naiv și un l- 
dealisi, Fără posibilități de aderență in mediul republican de azi, 
sistemul său è inofensiv. Războaele sale bătăloase nu reprezintă de- 
cit silogismul consecvent al unui spirit sistematic, Dar el rămine pe 
hirtie şi Maurras, răutăciosul şi reacționarul Maurras, rămine o foarte 
simpatică fignră, chiar proectată pe humanitarismul celui de al XX-lea 
veac, Se zice tot așa că brutalul Nietzsche, care vola în doctrină sü- 
primarea bătrinilor şi a bolnăvilor, era la viața sa intimă de o bline 
dețe prea ușuratică. Meliaţi-vă de eficacitatea politică a tuturor Ma- 
chiavelilor. El vor rămine izolaţi, departe de o mulțime care nu poate 
pricepe nici extreme reacționare, nici extreme umanitare, Publicul 
au iubeşte publicitatea machiavelismului, dar |! suportă, cind e des- 
figurat, cuminte, In secret, Astfel Maurras, care e stimat de o bună 


„parte din opinia publică franceză, are ca discipoli numai o mină de 


st ți, şi nu din aceia care obişnueac să treacă la examene. Acest 
“Anahoret, așa de singur În austeritatea lul, e ofensat dincind în cind 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


de bande de studenţi, care-l poartă pe mini la sărbători naţionale. Ce 
trist trebue să fie, că atunci cind cauţi ecouri să recoltezi elogii! 

Se poate părea paradoxal ca imediat alături de Maurras să age- 
zăm pe divinul Anatole France, O ratinerie elenă a inteligenți, un 
epicurelsm ușor II leagă pe deasupra convingerilor contradictorii. Cu 
toate că sint așezați la cel dol poli extremi ai atitudinii politice, 
Maurras, care in tinerețe a fost secretarul Jul Anatole France, nu are 
pentru fostul său maestru decit cuvinte de laudă şi de admiraţie. In 
tot cazul nu e vorba aici de calitățile literare ale celul mal mare scri- 
itor al civilizației neo-latine, care sint acelea ale unui demlurg cobo- 
rit printre oameni ca să le suggereze poate simbolul supra-omalui in- 
telectual, ci de situația sa politico-socială, Se știe foarte bine rolul 
său în afacerea Dreytus, cași In mişcarea socialistă de mai tirziu. 
Timp de treizeci de ani a prezidat congrese socialiste, a prefațiat cărţi 
comuniste. Adesea s'a coborit in mulțime ca så deschidă plebel su- 
ferinde orizonturi largi de fericire şi contort. Bunăvolnța pentra par- 
tea militantă, pentru datoria socială care-i Incumbă oricârul cetățean, 
n’a lipsit niciodată acestui literat. Cu toate acestea Intre el și ma- 
sele populare n'a fost niciodată o strinsă legătură, Profunda sa in- 
teligență, prin excelenţă critică și analitică, nu radia comunicativita- 
tea, se detașa în loc să sedee, se închidea în loc să se imprăştie cu 
delirul sacru al unui apostol. Intelectualitatea sa uimitoare Ingheţa. 
Astte! nu putea să inspire decit respect și admirație, în nici un caz 
dragoste. Caşi Voltaire, care oricit de democrat ere, răminea dez- 
supra maselor, Anatole France na poate fi un focar de viaţă, un iz- 
vor de ardoare fanatică. Pe urmă, cum remarcă un critic contem- 
poran, Anatole France cași un seigneur din sec. XVIII, „ne conce- 
vait aucune limite au luxe, aucun freio au plaisir, aucune attouation 
A la delectable volupté. Or c'est un problème qui n'est pas encore 
résolu, de savoir comment on pourra falre vivre une societé democra- 
tique et socialiste en ne tul donnant pas d'autre loi que la recherche 
du plaisir“. 

Mai mult decit atit, figura marelui scriitor nu are nimic uman, 
fiiadeă nu conține în ea ridicolul. Ori, nimic nu leagă mai mult pe 
oameni decit conștiința ridiculurilor respective. La dinsul, nici urmă 
din toate acestea. Perfect pănă la absurditate, nu s'a lăsat Ințeles 
piciodată de comunul muritorilor. Cași Moise a lul Vigny, el e ad- 
mirat, temut și singur. Poate incă că o uşoară raocună pluteşte in 
jurul său, ca în jurul zeilor lul Homer, nutrită de acei pe care l-a 0- 
fensat prin perfecțiunea sa. Căci celace numim de obicelu om sim- 
patic e un om care lasă să i se remarce ceva inferior nouă. Nu s'a 
zis : ret disposer quelqu'un en ta faveur ale l'air embarrassé de- 
vant lui“. 

Figură rece, tăiată ln marmură, France rămine deasapra Socie- 
pă lipsindu-i vulgaritatea umană, care face pe oameni ințeleşi și 
iubiți. 

In fața acestor doi neoeleni, nepoți ai Jul, Voltaire ori Diderot, 
se ridică alte personalități care excelează tocmai prin virtuți contrare. 
De pildă un Romain Rolland. Barbar plin de disproporție, ridicul, om 
ca toți oamenii, el destăgură în fața sensibilităţii exagerat de rafi- 
nate a sec. XIX, seva plebeiană, mentalitatea brutală a vieţii sănă- 
toase. Alături de scriitorii ruși, de un Gorki sau Dostoievski, cel mal 
uman dintre scriitorii timpului, el se transpune cu o putere de sim- 
patie necondiționată in sufletele cele mai străine şi cele mai umile. 
European inainte de toate, se inspiră din Tolstoi, Beethoven și, dim 


SCRISORI DIN PARIS  . 135 


X 
scriitorii naționali, doar din Rousseau. Nimic din Voltaire ori Renan, 
Prin urmare nimic sceptic ori pesimist, Inainte de orice, o sete de 
viață, o căldură inimoasă, un lirism torențial, un elan mistic, Nimic 
intelectual; nimic cerebral. Puţine idel, puține sisteme, Ceiace făcea un 
inconvenient ja Anatole France, adică doza prea mare de intelectuali= 
tate la el, prin absenţa ei totală, se transtormă într'o iacună. „Ana- 
tole France est une inteligence sans flamme, R. Rolland est une flamme 
sans direction". În adevăr, dacă sentimentul e creator de energie, de 
simpatie, el e orb, rătăcit și fără luminile rațiunii, oscilează fără 
scop pe cărări contradictorii. La R. Rolland nu găsim disciplină, 
pici sistemă intelectuală, mai mult nici soluție la crizele pe care le 
deserie, căci situația e operă de raționament. Ne recomandă să mun- 
cim, să sperăm dar ou ne spune în ce anume. Din cauza varletäții 
modelurilor pe care le stimează, modeluri luate din toate colțurile Eu- 
topei, din toate seasibilităţile şi dela toate popoarele, fatal mentall- 
tatea sa e desorientată, Nu cunoaște nicl scop, nici mijloc precis, 
N'are nici-o filozofie, nici-un sistem de credințe politico-sociale.—Nau 
face decit să preconizeze aspirații orl veleităţi,—după cum s'a remar- 
cat foarte bine. acolo râmine în afară de partide, în afară de pa- 
trie, caşi în afară de religie, Ideia națională caşi ideia socialistă 
timin vagi, scăldate in cuvintul prea larg de umanitate și nejustificat 
de nici-o atitudine socialistă precisă. Maximum de ce indică mai 
precis, e un fel de /nternaționalism cultural, Dar aceasta e insofi- 
cient, Legăturile internaționale se bazează pe criterii mal adiaci : pe 
interese politice ori morale, niciodată pe idel ori sentimente. 

Cu drept cuvint generația tinără, plină de dor de acţiune, rž- 
mine decepționată de această personalitate, care o îndeamnă ia muncă, 
țără să-i spue ce trebue să facă. 

Din acelaşi aluat moral cași R. Rolland, cu același ardoare 
de a salva omenirea suferindă, Ch. Peguy, fost elev al şcoalei nor- 
male superioare, dușman ncimpacat al spiritului sorbonian, a rămas 
Oarecum departe de viitoarea ultimului secol, redus ca activitate la 
ăpariția bilunară a unei distinse, dar prea puțin răspindite reviste : 

„Les cahiers de ta quinzaine“. Çu toate acestea, printre intelectuali 
şi literați, un mare număr nutreauun cult fervent acestui spirit bătă- 
jos şi personal. Calul său de bâtae era celace numea el „le monde 
moderne”. Ințelegea prin aceasta americanizarea treptată a vieții 
prin technică, prin industrie, prin democraţie, bănci. şcoli, laboratoare, 
înțelegea mai ales victoria spiritului de cantitate, de măsurătoare a- 
supra celui de calitate, de nuanță, Splendorile reci ale unul confort 
care-l desgusta, mecanizarea oarbă a unei lumi industrializate, II stir- 
nea accese de ură și poftă de distrugere. Poziția sa față de civili- 
zația penibili ciştigată a sec, XX, e tot acela a unui Diogene față de 
sfirșiturile culturii elene sau a unui Rousseau față de sec. XVIII. 
Tăran ca origină, inadaptabii la atracțiile unul urbanism, care-l obo- 
sea prin mediocritatea și piatitudinea lui, Peguy e inainte de toate un 
ciale, care urăște civilizația și cere intoarcerea la simplicitate, la e- 
roism, la sacrificiu și la matură, El vrea curaju! in luptă şi cavale- 
rismul în acte. 

Toate sfirşiturile de secol produc spirite ansioage, cind oboseala 
lață de technică, de spiritul de măsură și egalizare devine insuportabil, 

Puritan şi simplist, virtuos şi exaitat, el păstrează sinceritatea 
originii sale ţărăneşti de a lungul maimuţăreliior, pe care societatea 
t silește să le adopte. O sinceritate rural, pe care se altoește filo- 

-zofia lul Bergson, disprețultoare a ştiinţei şi a iadustriei,—lată perso- 
malitatea lui Peguy intr'o primă fază, 


136 VIATA ROMINEASCĂ 


Cătră sfleşitul vieții sale, acest agitat se calmează Intr'o nouă 
credință : catolicismul şi patriotismul. i 

Inadaptat și obosit, se svirii în brațele religiei şi ideii de pa- 
trie. Sutiet extrem de veridic, voește să ilustreze cu acte revoltele ca 
şi credințele.— Curaj rar, căci rare sint acordurile doctrinei gratuite cu 


practica vieţii, care jertfește fericirea. In primele zile ale războiului: 


cade cavalereşte printre primii, mulțumit că poate jertfi umilul dar al 
vieții sale, din care nu făcuse niciodată un stop în sine, 

Un R. Rolland cași un Ch. Peguy reprezintă concret acelace 
o mare viziune filozofică a secolului, M. Bergson, reprezintă abstract 
și metafizic, Filozofia acestula dia urmă e protund inspirată de ace- 
lași cinism anti-caltura! și antimetafizic, Şi ea e o filozotie de sfir- 
şit de secol, de revoltă contra artiliciatității și grandomanlei ştiinţei, 
o puternică revenire la activism pe deoparte, la preamărirea forțelor 
inconștiente şi sentimentale pe de alta. Odată principiile fundate, A= 
plicațille bergsonismului pot îl numeroasa: neo-creştinism, neo-spiri- 
tualism, pragmatism, chlar şi sindicalism, Se știe că Georges Sorel 
cași Charles Peguy se reclamă ca discipoli ai lui Bergson. 

Galeria figurilor reprezentative a Frahței contemporane ar pă- 
rea incomplectă, dacă n'am pomeni aici și de Maurice Barrès. Fi- 
gură interesantă, amestec în același timp de senzualitate meridională şi 
de metafizică nordică, mi se pare mai puțin Interesant ca activitate 
socială, în care naționalismul său, plin de concesii republicane, în ul- 
timul timp, conține ceva monden și snob în el. Mal mult elegant de- 
cit eficace, naționalismul baresist aduce cu ei ceva din atmosfera sa- 


loanelor, 


Era 


lată cele două tabere tață'n față. Tradiția franceză reprezen- 
tată prin Maurras şi Anatole France, la fața lor Peguy, Romain Rol- 
land și Bergson, sensibilităţi romantice, incearcă să cutremure banall- 
tatea contemporană, indicindu-i alte valori, 

Cei dințăiu, lucizi, lumina} de concepții clare, ne apar reci, Hp- 
siți de entuziasm şi de delirul protetic al novatorilor; ceilalți nebu- 
loşi, agitind modele vagi, fără să se precizeze prin sisteme coprente 
şi expresive, 

Şi unii și alții inconjurați de coterii restrinse de cafenea lite- 
rară sau de cenacluri mondene, Şi unii şi alţii rezumaţi la inspirația 
unui urbanism extrem, fără contact profund cu masele mari ale ade- 
văratului popor. 

Ceiaca ar trebui Franţei ar fi o doctrină care să concilleze cele 
două tendinți. Un sistem lucid, dar entuziast. Un curent ideologie 
clar, dar animat de căldură şi forţă. 

Celace i-ar trebui mai ales ar îl îndepărtarea de urbanismul ar- 
tificial prin contactul cu viața rurală şi integral națională, Un sis- 
tem care să ṣe inspire și så se adreseze poporului păstrind tradiția 
consequentă a unui Rousseau, a unui Proudhon, a unui Jautès. Atunci 
Ideile ar inceta de a fl apanalul saloanelor, pentru a deveni directiva 
fecundă a transtormărilor viitoare ale acestui popor. 


Mihai D. Ralea 


Miscellanea 


Morţii noştri j A și 
pi 


Dela apariția ei şi pănă azi, „Viaţa Rominea a-pierdut 


pe mulţi din colaboratorii săi, căci cea mai sigură operă a timpu- 
lui este moartea. A îmbăâtrini, este a vedea murind mereu în ju- 
rul tău pe al tăi. lar „Viața Rominească* nu mai este tinără. 

In lunile din urmă am avut durerea să pierdem pe Ana 
Conta- Kernbach şi pe Ernest Triandafil, 

Ana Conta-Kernbach a fost o eminentă profesoară şi o ta- 
tentată scriitoare,—o femee de o inteligență deosebită, forte şi 
disciplinată ca a unui bărbat şi, în același timp, subtilă şi ascu- 
țită ca orice inteligenţă adevărat feminină. 

În pronumele ei, ea purta un nume celebru ŞI un nume 
scump nouă, Ea era sora filozofului Vasile Conta, a cărui me- 
morie o păstra şi o cultiva cu o duicasă pietate şi cu o indrep- 
tăţită mindrie,—şi nevasta lui George Kernbach (Gheorghe din 
Moldova), căruia i-a inspirat, în strâlucita lor tinereţă, unele din 
cele mai gingaşe versuri ale lui. Cu moartea ei, cultura romină 
sufere o Jpierdere simţitoare. 

Ernest Triandafil |... „Toute la jeunesse s'appelle Ernest“, 
glumeam adesea cind îl vedeam, schimbind nişte vorbe cunoscute 
ale lui François Coppée, Şi 'n adevar, Ernest Triandafil era în- 
pa eta, cu sri ură ei, cu visurile şi cu planurile el, cu 

e mu umnezeu a voit parcă să 
tem e mi Ş m AE 
est Triandafil a fost podoaba generaţiei lui, dar impre- 
jurările nu i-au îngăduit să dea marda eert. păi foarte palti 
din ceiace eps in stare să producă. 

Aceste împrejurări au fos! diverse, şi unele din ele neobiş- 
nuite. Studiul dreptului la Facultatea din HA apoi la cea din Pa- 
ris, unde a luat doctoratul cu elogii şi cu premii, în urmă ocu- 
paţiile profesionale ca docent şi conferențiar la lași (în care call- 
tate a scris un mare tratat de drept roman, încredinţat unui edi- 
tor şi care ar fi apărut de mult, dacă boala nu l-ar fi impiedecat 
pe Triandatil să se 'ocupe cu tipărirea lui), războiul, în care a 
luat parte pe front, însfirşit un şir de nenorociri ne mal pome- 
nite în familie, îngrămădite ca intr'o tragedie antică şi, la urmă 
trei ani de boală teribilă, isprăvită cu moartea. i 

„„Dar schimbarea asta de roluri, cînd bâtrinii trebue să facă 
necrologul tinerilor, are ceva sinistru ! 


Cenzura 


In timpul războiului, odată cu alte libertăţi, s'a suprimat şi 
libert tea de a exprima gindirea. Măsura era „ānticonstituțio- 
nala“ (termen deja caragialesc), dar în timp de ràzbolu, consti- 


“taţiile devin peteci de hirtie, 


138 VIAȚA ROMINEASCĂ 


ÎI nn d d 
A ——— 


Această libertate, destiinţată pe vremea războiului, a rămas 

A pănă astazi. i 
E tai încoace nu mal există deplină libertate de gin- 
dire şi nici garanţie că regimul presei de azi va mai fi cel de 
mine (dela 1 Decembrie şi pănă lal Fevruarie am avut trei re- 


stă este cauza acestei stări de lucruri? Să vedem. 
Libertăţile de care ne bucuram înnainte de războiu, cel pu- 
țin noi cei un milion de tirgoveţi (la dreptul vorbidd nu toţi; 
periferiile oraşelor se confundau cu satele) nu erau rezultatul pro- 
priei noastre desvoltări istorice, ca în Anglia sau Franța. Această 
importare a unor „forme“ într'o țară nepregătită, a găsit mulţi 
critici.  Necorespondenţa formei cu fondul a fost tema de predi- 
a Junimii. 
Ran mi i s'a răspuns că această premenire cu haine croite 
pe alte trupuri, dacă s'a întimplat, a fost fatală, şi lamentaţia e 
inutilă. | s'a mai răspuns că acele forme, odată introduse, vor 
crea şi fondul, provocindu-l. în pp Rominească“, noi am des- 
itat pe larg aceste consideraţii. 
o ip Dar Ps Aleea adaptarea fondului la formă să devină fapt, 
trebuiau mai multe condiţii, dintre care cea mai principală era 
l. I a 
ga timpul începuse să-și indeplinească această misiune. | 
Aşa de pildă, innainte de războiu nu-i venea nimânui prin 
gind să atenteze la libera exprimare a gindirii, oricit nu i-ar îi 
convenit această libertate, iar dacă eee os pior fi intimplat, ar 
nit o altfel de stupoare sau reacțiune decit acum. 
h gj pentruca nevoia libertății de gindire să devină organică 
publicului, aşa incit suprimarea acestei libertăţi să fie o durere 
şi o ofensă, mai trebuia încă un timp. 
i prin public nu înţelegem pe cetăţenii comuni, ci pe in- 
telectualii de toate felurile, adică pe acei oameni pentru care gin- 
rea este un lucru preţios. 
3 Războiul a pirine liBertatea de gindire, şi nimănui nu 
i-a venit în cap să scoată un „L'homme enchaint“, După războiu, 
libera exprimare a gindirii n'a fost restabilită în trecuta ei ma- 
jestate, şi lucrul s'a părut foarte natural, parcă aşa am fi trăit 
de cind lumea. Deprinderea cu libertatea complectă de dinainte 
de războiu, se pierduse. Forma nu provocase în destul fondul. 
Cind în Decembrie trecut s'a introdus, în plină pace, cen- 
zura din ziua mobilizănii noastre din 1916, n'ad protestat decit 
corporaţiile de ziarişti profesional interesate, citeva ziare şi un 
arhiinfim număr de scriitori, 
Un guvern care wapas o maraga eros poate e! 
enu la n măsuri, de care crede c D 
renung i e e prețuesc libertatea de a exprima gindirea, să fie 
mulţumiţi cu cit li se dă, căci, judecind fără pasiune, oferta in- 
trece cererea. 


Să fim bine înțeleşi. Nu voim să spunem că intelectualii, 


MISCELLANEA 139 


„care nu şi-au manifestat opinia, au aprobat cu toții reinvierea 
cenzurii de războiu, nici măcar că au primit'o indiferenți. Acest 
lucru e imposibil pentru mulţi din ei. Dar starea lor sufletească 
n'a fost atit de puternică, încît să „ceară vestmintele vorbirii”. 

Dar acest accident ni s'a intimplat și nouä. Nu ne excep- 
tim din cel definiti mai sus. Afară de doi-trei, încolo nimene 
dintre noi n'a luat parte la vre-o mişcare de protestare (nu-i 
vorbă, cele citeva veleităţi de „agitaţie“, s'au stins răpede).—ȘI, 
cam vedeţi, nu protestăm nici acum. Facem teorii... 

Dar la urma urmelor, împotriva cui ar trebui de protestat? 
Impotriva celor care adaptează forma la fond, sau a celor 
care nu-şi adaptează fondul la formă? 


Opera lui C. Hogaş 


Calistrat Hogaş aa tipărit primele sale impresii de călă- 
torie în „Arhiva“ din laşi peta sfirșitul veacului trecut. Dar, pier- 
dut într'o arhivă, printre studii de geologie, petrogratle, chimie 
şi filologie, el a rămas necunoscut, 

A doua serie de impresii a tipărit'o în „Viaţa Rominească”, 
în vreme de cițiva ani, incepind din 1906. Atunci a Inceput să 
iasă din totala-i obscuritate, Dar Hogaș, nu avea pe toți ceti- 
torii revistei, pentrucă era un necunoscut şi scria bucăţi „lungi“. 
(Numai în ţările de mare cultură cetitorul suportă astfel de bu- 
câți. Revistele franceze, engleze, germane de cite 200 pagini au 
adesea în sumar cinci-şase titluri). 

Dar cei care sau hotărit șă-l cetească, au rămas, mai toți, 


In 1912 ne-am hotărit să-i scoatem opera în volum. Ela 
cerut să facă singur corectura ultimă. A facut'o așa, că volu- 
mul nu $'a putut pune în vinzare. 

In 1914 am tipărit a doua oară volumul, dar a apărut în 
librărie exact în ziua deslănțuirii războlului mondial. Lumea a- 
vea alte griji, 

Insfirşit în 1915, cînd a ars redacţia noastră s'a nimicit şi 
tot depozitul de volume ale lui Hogaş, şi n'au mai rămas decit 
exemplarele depe la librari, 

de altă parte, cit a trăit, „critica“ a fost mută în pri- 
vinţa lui. Nici măcar nu l’a injurat. 

Natura,—nu a înzestrat pe nimene cu mai multe daruri 
strălucite. Dar oamenii nu l'au alintat. 

Acum, opera lui se tipăreşte din nou. Un volum a apărut. 
Altul apare încurind, Va urma apoi al treilea, ultimul. Credem 
că facem un însemnat serviciu iubitorilor de artă din această 

ă. 
z P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Tudor Pamtiley Noaptea Sfintului Andrei, laşi, „Viața Romi- 
maina CE nege en. Kai Sl tipări demult povestiri. Unele din 
bucățile acestul volum au apărul intăiu În ore, părere me: ase 
viată birlădeană pe care ciliva scrlilori au panie tată apă tishols, 
Pamfile avea acolo buni lovarăși și ami șa ra ee re rasa 
cind era chemat să lucreze şi să ar oră Lea opere pp ră 
veşii, datin! şi cinlece populare. Dela Tepu, și d miei 

2 d, a rămas puatiu,..* Şi zimbea p şi 
er a G perrieri te ja de lucrări de folklor ale lul Aag i Sa 
og urma lui au rămas destule. Era un muncitor neobosii, de fie 
T st la lumină a- 

. tul de tirziu, a începul a da la 
cesie prea pair rată e -gi pera n anau Sin viata eme 
s'a zbălui, a tremura! şi s'a scurs uru-i ba per lră 

i ilā, un gest, o privire adincă, o mlădiere de g 
ie luly cei mal Interesanji va rarr pn page y oe en- 
n'a avul povestitorul ei. Oamenii lu mal m N ao 
de jom.Cine nu-i cunoaşie pe oame i 
ru gorian gha sing me Tar pretul = er sins kad Lor. haror mtas 
S a de jos, ss 
încă aroen e ehd pe bogati și tari de odinioară. iza perna a 
et ini, boa ra Mepeiaate a bate 
] e 
se ap Re A gpa aahi ns y al voevozilor. „Neamuri“, adică nobili, 
gre radă din olt aluat deci! țăranii de riad; învățau carle şi idle 
a tati mel subțire cu datini slinte şi obiceiuri respectate. Feme rad 
ce ae erou frumoase și prejulie. Dragostea, cintecul și pareser e 
eri lucruri slăviie care argy poach aiaa şi, ata sanaa] n: ze: i 
r S ins şi s 

are fi bg Ara TI ei Tias încă, Sinil sărăciţi şi näcājhi a- 
sa ay A îşi zic lol „cucoane“; le-a mal rămes dirjia ji fala, calitățile 
îi cavorarile nobleței”. Se cunoaşie i pese Pa a er- 2 se: apei 

i a î un lucru 
prasi e sare r n R olet. Cucoanele [ntăuitează roi prd 
sape: pa ji și colea, Vizilele şi întranirile lot au ceva cu totu der 
n epes tolul depăria! de năravurile „prosiimii”, Fiind yanana sie 
te Tg | mazilii și în chestiile politice au atitudini precara pi ce 
B e rabia i-am auzit roslinda-se holări! impolriva revoluţie fe: ep 
prierii şi jălind vremurile cind juma „boerii* pămintul. Acela er 
m 
gorret ze mițeila de CaM şi mal nevrolaşă decit odinioară, 
| ră | lume răzăşească, şi-a lrăll anii copilăriei şi linerejii Tu- 
pd Pamille. ŞI aspecie aie lumii aceştia ne iulăjișează el în pores. 
tirile lul. EPN 
la părinților fajā de copila lor aju 
d rary „arderea după dulină, să lasă noapiea, in se 
pene cer pn alesul ei (Noaptea s/mtului Andrei], violența vraj : 
băirinalui peniru „holarul” cea ga our în tă p biae pa araenetal 
\inerilor, care rezolvă procesul printr o ailă ve | PA koe n 

; minunale povesti la o orindă; 
dr a CAS C aine inara (Era atunci; ; o pololilă şi caprine pe 
suie despre Dumnealui deputatul Ioniță, care a fost să fie depul 


pna tin 


; RECENZII 14| 


dar n’a fost, din ascunse şi lainice piese o dramatică şi năprasnică 
Intimplareu dela Han, în care se vădesc patimile supt linişte aparentă, 
ca polarul supt spuza focului adormil:—intr'o mulțime de impre ju 
tări, Tudor Pamiile găseşte prilej să ne intățişeze acei oameni a! lal, 
din sat dela el, vorbind pololii și blind și totusi îndrăzne| şi ascații, 
zimbind cind sufăr, murind după o rindulală a legii şi datinilor stră- 
vechi, prielinoşi și buni, înțepălori şi flozoli,—răzăşii lui, care — după 
cum spune el singur—,,ar fi nisle oameni cum se cade, dacă ş'ar le- 
păda măcar unul din năravurile cu care s'au născul şi cu care trag 
nădejde să lrălască până'n slirşilul veacului...“ 
Tudor Paniille erá el însuși un răzeş, din cap pănă'n picioare. 
i caracterul povestirii lui este upecilic răzăşesc. Vorbeşte într'o lim- 
simplă, curală ca şipolul de supi sălcii, - liniştit şi senin şi totuşi 
viclean și plşin. Vorba aceasta arală pe omul care ride fn iăuntru + 
înțeapă și ride cu seriozitale, 
Prin aceasta, regrelalui. Pamiile şi-a crea! un loe pariicular, cu 
lolul propriu, în liieratura noastră. 


M. SADOVEANU 


Natalia Negru, Helianto, Două vieți stinse, Mărturisiri, 1924. 
„Helianta“ e un mic romana, compus în partea primă stingaciu 
şi fără merile deosebite de stil, iar în parica a doua care, de aillel, 
e un simplu malerial neprelucra!) fără nici o compozilie și fără nici o 
pretenție de artă. „Helionia” însă esile interesanlă prin cileva documente 
omeneșii, Paginile in care se zugrăvește viața dinir'un pensionat de 
deschid o mică iereasiră asupra unei lumi pujin cunosculă, iar sce- 
din visja dela (ară, cam copioase și redate prea sislemalic —parcă 
anume spre a procura documente -contin lapie caracteristice pentru 

Mustrarea mizeriei materiele şi morale din salele noasire. 
mai inieresanie, le, cel puţin pentru unii cetitori, sint 

cele „două vieți stinse“, Ste ula și Fulga. 

Din „mărturisiri“, dar mai ales din scrisorile lor, se degnjenză 
suficient z disiinet firea acestor doi oameni, Steluja, tip de sentimen- 
tal lipsi! de voință, Fulga tip de impresionsbil și de pasional, lipsil de 
puterea de a-și inlrina impuleiile. 

Scrisorile iuf Sieluja, cu lot aparatul lor de rechizile poetice, 
sau locmai din cauza lor, dovedesc, cași faplele relatale de autoare, 
că el o iubește pe lHellania cu inima: Cind ea il părăsește, cu loată 

erarea lui, el găsește vreme să se intereseze de soaria ei vils 
loare. Fulga, mal in virsiä decil Steluţa, mai lucid, lipsii de senii- 
menialism, dar vibrant de senzibilitate și senzualiinie - deși zice, desi- 
gur sincer, că iubește pe Helianta „cu loale iubirile“ — în realitate nu o 
iubeşte decit cu simțurile și cu imaginajia. 
3 lubirea lul Felga e o frenezie a simțurilor, fatală și ucigătoare. 
Scrisorile şi toată puriarea Jui Hustrează perteci acea opinie pesimistă 
a unor mizaniropi că viaja omului, în ullima analiză, é dominală, 
condijională, molivală de viața sexuală. Fulga, om inieligeni, ariisi fin, 
nu face o mișcare, un gesi, care să nu albă în vedere posesiunea He- 
Haniei, E, zice el, singurul iui molly de a acţiona, de a face literatură, 
polemică, şi trebue să-l credem. 
Eroii romanului d-nei Negru sini literaji. Literatura lor se vede 
în scrisorile lor, stilizate anume pentru ocazie (mai ales ale lui Fulga), 
căci Helianta irebue cucerită ori pâsirală. lar lileratura lor e, după 


„ detiniție, expresia lemperamenialui lor. Scrisorile lui Steluja sìnt sen- 
limeniale, 


i line de aspirații, de curățire sulielenscă, de naivitate și 
_Seriae initan stii inspiral, cam amori, culani, general. Stilul sen- 


T, or. Fulga arè stilul precis, vibrant de vervă, Încrusial cu 


*. Stilul artist, 


142 VIAŢA ROMINEASCĂ 
PTA PORC Ă o ———— 


In cîteva pagini, ni se vorbește de colaborarea literară a celor 
LA pap piine ef să dea rezullale tericile. Senlimenlul anula 
şi arta celulalali irebuia să se imbine Într'o sinleză sapate pet. pn 
şi chiar sumel ir e a parje. nora mai spune par 
: era c 
“ E asigi sa Folga era cu dntoebire tagrese Ja ponei 
şi, în acelaşi timp, din cauta acestui ramă p a Actele aaee: 
sal ca un imparal de gloria pe care o impăriea atena 
i i cind cineva e în loală verva de care e 
păr n i lr nekia S a de Lucia Mantu din No. precedent 
ol „Viejei Romineşii“.) i OEA 
J re & lul Fulga fiind mul! mai insemna 
a lul Sieluja, “opera lar comană poate să Lai judecind după seriso- 
t artă decil crea 
iata pir e ra materia! interesan! peniru psichologie. 


C. VRAJA 


Dr. Gaorge Pascu, Miron ta 00 neamul Moldovenilor 
- arii Moldovei, laşi, 1921. i 
Tanpa ip literatură esie un leren pe care sa na na pp 
pujin, Nici pănă astăzi nu aran = sina uree pre ag în. Și pna sa 
a cronicarilor moldoveni, iar © istorie a Arae hiroa -i s aiw 
diile de pănă acum, ne va lipsi multă rr sell Mentip sate se OE apte 
textelor vechi nu poate Îi decil precar za raba grai pp 
“yare vechi şi moderne sinf în curs de pu ad Răm > dolari să 
iā wlale apar şi ci! de rare sini monog 
constată e cercelèri conșilincioase care pol să rectitice erorile şi 
cotă ien ai greinin tudieză în mod rezumaliv cele două o- 
ere alper aai aa te "De neamul Moidovenilor Ai Lolop 
Arii Moldovei care mâiutimede.japroni i Ly pneeră i za P Gat 
l oldopenilor % 
pătrat e fii Inca 1 dous caine s despre sg, doge ad 
moldoreneasoh fertili plai viecemeeder e lrogmente. În pronis tiran 
Costin vorbeşte despre komini ca de un popor unitar yai creea 
lecaţi, trăgindu-se din coloniştii aduși da dea Han sp în 
lares lui Simion Dascalul „De ijderen!a ol ra -P air erag 
nerca aceslel opere, Miron Costin a avut ca Kroan 20? Á per 
Ori ines e! occasus Transsyivanorum, Lugudaa! ( adi d apă cure 
clieasă pe inineleit ua, ER ae: i aen T rr a d . 
Cerion Covali Taal Pissakk Guagalaus şi Bonliu. Opera eres K. 
rania dupa anul 1670, Ediţia dală de Giurescu ( cp po 
desi delecluoasă mai aie E are te e superioară pre» 
H 4 echia t 
endesa (Rog met T fost rezumală de Miron Coslin În pojnon în + 
) Chronika ziem moldawskich y multanskich (|. Bogdan, repare -A 
dite atingèloare de tstoria Rominilor, Bucureşii 1895, pag. 
b) Mirona Kosiyaa Kauclerza moldaw skie A aa relee renta 
skiej wierzem ( selisiesene, ToP. o as pag. „it rag eng 
mike ea S araina. oalismal iimbii moldoveneşii din secolul XVIL Ea 
vitāji. 
n imparieciinal, și merit Moldovei este påsirei Mnire. copie dia, Dei 
La elaborarea ace Miron d 
rare ag ct şi inlerne: a) /zpoare externe ; 1) Istoricii: Bonila, 


§ 


i Haani al unui realism care nici el nu e „critic“ 


ft 
OAA 
+ 


>. 
" . 
i pi 


RECENZII 143 


O 


Dion, Talpeniia (Toppeliin); 2) Istoricii leşeşii: Cromer, Diugoș, 
Stricovski! şi Plasecki ; 3) Istoricii urmaţi de Ureche: Bielskie, 
Pascovrskle. b) /zooare interno: 1) Tradiţia: 2) Propriile sale cunaş- 
linji. Afară de limbile polonă şi lalină, Miron Costin pare să Îl çu- 
noscul si slavona, ruseasca și lurceaaca ; probabil că el nu știa ungu» 
reşie. Din cele două pasaje ruleneşii din Opisania, deducem că șila 
şi limba ruleană. 

Miron Costin a tradus acest leiopise| în lalineşie (Barwinski, 
Chronicon Terrae Moldavicae sb Aarone principe, Bucureşti, 1912), El 
„este cel dinlăi Romin care a căulat să aducă la cunoșiința străinătăţii 
şliri despre istoria poporului romin“, Cu ajutorul acestel iraduceri se 
poale m pm înțelesul unor cuvinte neclare sau pulin cunoscute. In 
textul lui Miron Coslin se observă pălrunderea neologismelor, prin lăl- 

măcirea care urmează Imedia! cuvintului introdas. Influențe de cul- 

Nea ta latină, Miron Coslin întrebuințează loarle des porticipiul ab- 

solul. 

Broşura d-lul Pascu se distinge prin acelaşi sistem riguros şi a- 
celaşi metodă științifică întrebuințată în operele sale [ilologice. Ea 
este încă o călăuză generațiilor care vor fi în măsură să dee croni- 
cele moldovenești, cu mal puține emendațiuni ridicole şi cu limba ne- 


faișificată. 
I. ŞIADBEI 


Lă 

Guido de Ruggiero, Modern philosophy, London, 1921. 

A apărul în lraducere engleză volumul italianului de Ruggiero 
asupra filozofiei moderne, și ne oprește în el considerajiile interesante 
relative la Isloricul şi filozoful nostru A. D. Xenopol 

Desigur că de Ruggiero, ca orice istoric cum se cade al dilo- 
zoflei, face clasiiicaţii, celace va întruni aprobarea tuturor oamenilor 
de ordine ; îl aranjează pe Xenopol la rubrica „pozitivism şi plalonism“, 
de care faptă nu gliu dacă ar protesta mulți; și-l cuprinde în illozolia 
franceză, celace este cu lolul exceleni, dupăcum deasemenea, am pu- 
e A Sage, nol, că Rominia este cu capilala Paris. Cu lotul adevăral 
și admirabil, 

De Ruggiero recunoaște că problema metodologiei isloriei a fost 
sludia.ă de Xenopol mai serios decit de oricare aliul, mai exaci în 
multe descrieri de melode istorice şi mai adinc în multe obsertajii. 
Ceiace ne bucură. ȘI mal recunoașie că deosebirea ce făcea Xeno- 
poi intre cauzalilatea în iaplele de repetiție şi inire cauzalitalea în 
e cra de succesiune, este o lină deosebire. Celace ne bucură 

m nou. 

Dar de Rugglero este ṣi puțin spiritual şi, ca oamenii spirituali, 
și pulin răulăcios. În Xenopol ca filozof, el nu se exprimă să vadă 
decil un amalor. De altfel ne spune, că e de presupus, că Xenopol 
insuşi n'a avut mai mari preilenjii.. Ceiace ne face së ne pară rău. 
Dece Xenopol w'ar îi avul! pretenția de a îi și un filozof, mai ales 
cind e aovedii şi ştiut de toti, că a fi filozof nu e mare lucru? Do- 
vada cea ma! bună e că şi de Ruggiero este un filozof, şi incă unul 
idealisi şi spirilual. Penlrucă în teoria cunoașierii Xenopol era perti- 

zanul unul realism, care măcar nu era „crilic“? Asia e. lată prin 
urmare dovada, care ar Îl și mal convingătoare dacă ni s'ar lămuri in- 
ir o viitoare ediție a acesle! Istorii a filozofiei moderne, dece depildă 
așa zisa şcoală, recentă, dela Manchester în teoria cunoașterii, cu par- 


„5'a ivit la oameni cu pre- 
„lenjia de a fi şi fiiozoli? Până In noua ediție, noi vom coniinua să 
Ay m că Xenopol a fosi o personalitate cu înclinații naturale pentru 
5 ea generală şi că, cu ioală cullura lul filozofică așa de grăbită 


Mara de incomplectă, a uvul dreptul să se pretindă un filozo! şi să 
Po, e 


VIAŢA ROMINEA 


noi iarăşi ne bucurăm, fiindcă ni se 


fie unul. ȘI de asta 
imirucilra anroape de dinsul. E aderi 


şi fiindcă ne simlim 


RECENZII 145 


Giustino Renato Orsini, / filosofa  ciniel, Torino, Preţul 


ție şi alle idel decil acele călre care ne simjim 
indirea lui a fost copleșită de occidentalism, și nu e mult 


de mirat că de Rugglero l-a irecul la capitolul francez. 


Dintre sludiile asupra filozofiei cinice la Orecil vechi, acesla mi 


se pare a fi cel mai precis şi mal bo 
gal  Iniormat, 

preerie rari sp ce se pol aduce, că cullura Mite fa 
Sae son nass Aalok hgg fine Space de renașiere pregătiloare, 
' nsemaa t 9 
orga ruda frerco: ermană, lrebue så ooste. pee n perdu 
tură minga ia pus, în noua epocă de după pace, nu namol rin 
aE an sp mal critic, mai creslor și mal exranalv faţă de ri . 
$ prin lărgirea conjinulului de /pas cu cullura engleză şi ila. 


ca maleria! de inlerpretare filo- 
la dat de Apus, ca centru subiectiv 
de foarie mulie ori anterior 


tuală înconjurăloare lul a neglijat 
zoilcă care să complecieze pe ace 
de colaborare și concurență, ca produs 
filozofic apusean, ori ca mai înclinală 
Depiidă filozofla veche lracă şi filozofia romi- 
zenlau pentru dinsul o valoare actuală, ci una 
istorică. Filozofia rominească veche n'avea 

roduce o reacțiune 
istorică, sau | se pre- 
rinde anumile influențe 


medilare illozolică. 
nească populară nu pre 
de oarecare curlozitale 
pentru el valoare actuală ca alare sau peniru 
în gindirea lui, ci numai o oarecare curiozilale 
zenta ca o eroluție culturală, unde se pot desp 


Filozofia orlenială * nu l-a interesa! nici cil pe arheologul Teo- 


Ne bucurăm mull că datorită unor cauze 


Lărgirea ideii de Apus o privim ca o tendință spre callura universală, 


iitorii apuseni în almosfera 
şi întors cu privirea spre Apus, 
alë. Ne simțim deosebiți 
nism, orlealalism, înternalionalism, 
Prin oarecare origina- 
storia Rominilor ciiale 
a vreunei autorități ro- 
fie pealru a o combale; prin incercarea, 
exprima filozoficeşte în termeni romi- 
şiirbălurile care poate că nu-s mai 
şi nasullele ; prin activilaiea 
chiar dacă întrebuinla cile- 
pol este unul din precur- 
Cei mal tineri deci! dinsul, 
mărunți şi puncs 
că s'a zemisiii mal multă cuge- 
se mal înlilnesc cu dinsul. ca 
directi din operele lui, În mişcarea 
| rominese şi va stirşi odată cu dinsul: 


hari Antonescu măcar, nici măcar ca 
îndepărtată a cărora el trăia spiritual, 
mu căula în Orieni o gindire 
de dinsul în individualilale, romi 
dar Îniruciiva ne simțim şi aproape de dinsul. 

litate de concepție; prin unele exemple din | 
spre a-şi ilustra ideile ; prin 
mineşii cullurale, fie în bine, 
fie și nereușilă uneori, de n se 

neşii, ca: neconșliui, străpurial, 
aimerile deci! aronpumnismele gillegău 
de expanziune rominească în sirăină 
odală curioase mijloace de reclamă; 
neşii a generației noi. 
treiălau duios cu paşii lui bălrini, 


de valoare aciu 


citarea cileodală 


sorii gindirii romi 
a căror pași se în 
tali, pe aleile Copoului, unde poale 
tare deci! în sălile de curs univer 
urmaşi inlimplălori sau proce 
care Începe oda 


doarii le întrevedem e 
u tecunoști 
elenă însă, ai cărei orient rii 


şi noi, are destule elemente Proprii ca să nu | 


ie a spiritului rominesc. De aceia generala 


simți şi aproape de Xenopol filozoful. 
la absolvirea studiilor ọ 
țesorilor dela care tinerii au primit 
ilor dela care acei profesori 
tot arbarul genealogic al tradi- 
biceiu. Arborele genealogic al 
numele nobil al lui Xenopol din laşi, 
al lui Anaxagoras din Klazomenai 


in miscarea d 
mal nouă se poale 
obiceiul ca tinerii să primească, 
jiza", unde erau scrise nume 
cunoştinţele, numele profesor 
la rindul lor, și aşa până se implinea 
jiel callurale Era un așa de 
generației mai noi 
caşicum am spune 


manà, îşi vor lua punctul de plecere în uni 


nu şi ca proprietarul unui si 
lg rd e aia nui sisiem filozofic, ori ca u 
+ ŞI în cazul lui, d 
anad preia Un istoric literar, fhe pr genu n 
pur istoric, și nu pretinde a îl de loe poeti, 


sau al lui Leu- că dacă ar voi, s'ar pulea arăta și poel : 


sulere pred muli, Ci 
d ora cu lotul viaja ea 
sini se mulțumește a irate filozofia cinica. ada i 


mal en Islorie, 
n chiriaş care se 
inșei, procedează 


deşi or fi de prés 
prinlre istoricii [i ozohei no 


problemele ei așa de complicat 1 i » desi peniru 


kippos din Miletos. 


* Dacă Xenopol s'ar fi ocupat și cu ilozolia orientală, ar [i găsit sini produsul 


e vrea să cunoască un exemplu, să 

e sociale d'ibn-Khaldoun, 1918, 
iltozolie! istoriei cu disciplină apart 
lea. O sumedenie de 
ulască (Machiavel, 


multe surprize. Cin 
Hussela La philosophi 
sludiu amănunţii, as 
încă din secolul al 
trudit tîrziu să le constr 


lie recunoscător de lipsa lui de jenă? Este 


interesantă această lucrare res, peniru cinste”, se ascunde 


prisosenscă. Istoriei [i r , 
Pine ozoliei vor să fie şi fil i 
perene lor. Cele mal inutile conco oli Iliozoi as 
ei de jeue. Excepţiile de valoare se 


Dar Orsiul voeşie să fie numai isiorie 


mineşii (1840) a lui M, Cogalai inire pagine:e uilale ale Arhivei Ry- 


Ibn-Khaldoun. iste 
esponzeabllitale, 
inasiiile orientale, din cauza 
le. E interesantă şi pentru 


injghebase deja demalt 
şi peniru oamenii 
compus slatele şi 
şi a birurilor prea gre 
Ibn-Kbaldoun ridicindu-se înconira s 
presc desrollarea intelectuală a elev 


vadă cum s'au des» 
risipei banului public 

oamenii de scoală, 
i programelor, ce o- 


crari făcea”, ŞI 
„kinici imbrăcali se Kr 


GH. SAVUL 
10 


” 


(40 VIA RER —— 
49: 


Eug. Blauler, Noturgaschichie dar Seele und ihres Bewussiz 
werdéns. Fine Elementarpsycologle, Berlin, Springer, 1921. 

Cunosculul psihiatru dela Z irich îşi adună inir'un volum vederile 
sale in materie de psihologie, publicale În mare parte anterior În di- 
ferile reviste de specialilale din Oermania și Elveția intre 1894—1920. 

La fel cu majoritatea contemporaallor săl (Ribol, Harimann, Ja- 
net, Lipps, Freud, Morlon Prince, Durckheim, Hăliding, elc.), Bleuler 
nu mărgineşie psihicul lo conşilen! şi crede că „luncliunile neobser- 
vale“, de care vorbeşte Wundi, sint funcțiuni psihice Inconșilenle : „Was 
eben das Bewussiseln în seiner Psyche nicht bemerkt, ist unbewussl“. 

Funcjiunlle palhice siat și ele funcfiuni cerebrale şi cași aces- 
iea ascultă de aceleaşi legi. „Materialilatea* psihismulul este dove- 
diiă pe lingă numeroasele influențe chemoloxice şi biochimice asupra 
manifestaliunilor sulleleşii (alcool, tubercalină, tiroidină, hormone se- 
xuale, etc.), prin acjiunea mecanică asupra creerului: comprimarea 
cerebrală lăculă prin lipsa de substan} osoasă la un irepanal în plin 
discurs, intrerupe brusc vorbirea care continuă imedial după încetarea 
compreslunii, urmiud șirul de idei inceput ca şi cum nimic nu s'ar 
intimplat: „se pare că în inlerval loale au slat pe loc, ca ia un cea- 

sornic blocal*. 

t Lucrarea lu! Bleuler esie pătrunsă de teoriile lui Richard Semon 
după care loale fenomenele din lumea viețuitoare în care are loco 
reproducțiune, de orice fel ar fi, sini de aceiaşi natură şi sint dato- 
rile unei proprietăți a subslanlei organizale care poarlă numele de 
Mneme ; lunclianile psihice sint funcțiunile unui „organism mnemic, 
pe care deocamdată îl cunoașiem mai bine numai subt forma unul 
sistem nervos central”. i 

Cași Exner, şi în același limp cu acesia (1894), Bleuler a ex» 
prima! ideia că fenomenele fiziologice din creer alcăluesc, din ima- 
gini mnezice şi din procese actuale, un Eu şi că iol ce prezinlă aso- 
clajluni cu acès! Eu, devine conştient. 

Devenirea conştientă a unul fenomen, a unei funciiuni, esie ex- 
plicată deci prin coalraciarea de asociaţluni intre acel fenomen şi nu» 
cleul deja conșileal al Eului ; după cum asociațiunile in chestiune vor 
fi numeroase sau puline, fenomenul va fi perfect! conștlieni sau la „mar- 
gineo” conşiiinjei. /nconştient peniru Bleuler nu esie deci! ceiace 
nu prezintă asociajiual cu Eul, lpoleza aceasia sa aratat fecundă 
mai ales in eplicajlunile ei în domeniul psihopalologic. 

Eul esie conşiieal. Cum? 

Eul, „complexul fiziologie al personalității”, la naştere şi prezintă 
durată prin repejita producere a aceloraşi fenomene, care grupindu-se 
neincelal în nenumărate combinațiuni formează un lol, o usitate. Ori 
o asemenea unitale posedă, —după Bleuler, conșilinlă. Conșiilaţa se 
produce atunci cind funcțiunile memoriei se unesc într'un lot, prezintă 
coalinullate : „cred că inir'o asemenea luncilane care asimilează me- 
reu siiuajil noi lără a renunța la cele precedenle, se găseşie baza 
percepției. Pentru o asilel de funcțiune există subiecti? o mişcare, e 
modificare, care peniru mine este în germene perceplie (interioară), 
coașilință“*. 

Conţilința este înfăjişală asifel ca o proprietate „nouă“, datorită 
numai „complicajiunii*, după cum lusea este o funcțiuae „nouă rezul* 
iată din conlucrarea dilerilelor organe necesare producerii aceslui 
feaomen fiziologic, sau după cum „locomotiva“ este rezuliolul unirii 
bucălilor de licer care o compun înir'un singur tot cu proprietă|i noi 
care n'au preexislal in vre-unul din elemenieie componeale. 

„Nu ființa, nu creerul posedă conşilință, ci un complex de func- 
iiunì ale sisiemului nervos ceniral, pe care la mamilere le localizăm 


aa 


ant ; 


= ECERZII 147 


Fi În scoarta cerebrală. Nu există res cogitans, există numal functi - 
= fans". Fărb a alinge „barocul“ (Hetiding) din Peene, “iul kan 


Vogl, malerislismul se oglindeşte in concepțiile lui Bleuler, 

in descrierea diferitelor fancjiuni ale „aparatului psihic“ se gā- 
sesc, pe lingă dalele în deobște cunoscule, numeroase idel şi obser- 
vajiuni e piva a à 

n rind se perindă subl ochii cetllorului a cărui atenție — 
funcţie a afectivității şi după Bleuler —esie captivală, obișnulieie oară 
tole ale cărților de psihologie: Memoria,- aci privilă ca o „modificare 
engralică ireversibilă a cololdului cerebral”; Percepjiile,— care sint 
inseparabile de „formarea conceptelor” și care se conaliluese lrepial mal 
ales prin repelire din senzația chaullcă primitivă unică a noului näs- 
cul; Feprezentațiunile, pe care le deosebeşte de percepții, ca și 
şcoala lul G, F, Lipps, pe baza mediului psihic în care se produc, a 
relajiunilor asociative; /alucinajiile, în producțiunea pslhogenă a 
cărora edmile inlervenjia alectelor și a Inconşiieniului (generator al 
proprietății „străin de Eu”); Asoc ajiile a căror legi sint legile gin- 
direi; /nteligența,—condiţionată de numărul și ușurinja asociatiilor po- 
sibile şi de afecie; -apoi considereliuni asupra „cauzalilății" în gin- 
dire, asupra spațiului şi timpului, 

În capilolul „Ergiei” se găseșle o descriere magisirală a afecti- 
vităji! care stăpineşie intreaga liință vlejulloare, care-i dictează „ati- 
tudinile, luate faţă de mediu, care asigură existența individului şi a 
speciei, eceasla din urmă prin instinctele (Triebe) sexuale şi seniimen- 
iele (Gefihie) elice. Asilel sexualitatea și elica au mulle puncle co- 
mune, sau chiar se coniundă uneori, ca în iubire. Fără a impăriăşi 
pansezualismul lui Freud, —însă fără a câuia să șiirbească meriiele a- 
zener pe care i, re perete Bleuler aria curajul să discule 

e care o disculă „oamenii cei mai vrednici şi 
înaltă cultură” (Shaw), notele te dare 
In Voinţă „nu se găseşte nimic ce n'ar fI fost deja descris, o- 
e neamt şi „ne-am putea lipsi de acesi concept în psi- 

Prinir'o exlenziune ipolelică a sinapselor. -pe care peniru a- 
cesil scop le gindeşie „luneționale, nu anatomice“ (7) perii o caută 
să explice inacționarea aparatului psihic pe care o compară cu func 
|lonarea unui aparat eieciric (Schallungavorgănge). Curentul de ener- 
gie psihică îl numeşte Paychokym şi il consideră ca „poriiunea din 
Neurokym care eplineşte funcțiunile mnemice ale corlicalității“,.. 
Să na ullăm că Bleuler este, —după cum singur spune in allă parte, 
„copil al timpului” in care „gindirea aulialică“ n'a fost încă înlocullă 
pe deplin prin „giadirea disciplinată realislă*, singura ştiinţifică. 

Lucrarea se iichele cu cileva reflexlunl asupra localizării func- 
Hiunilor psihice și cu considerațiani maleriajisie asupra vieții și uni- 
iara 

n general ca lea este rlăcul scrisă —cu loală nota in 
sivă lață de idealism, și lasă impresia plăculă că lreptal, peretii 
apropiem de cunoaşierea lol mal amănuţilă a lenomenelor biologice: 
id SPa pe aval higad "e zernar ni pulin din mintea noastră 

. ð uilimelor faine ale vieţii 
Samoailoe mesi AL R, e ra jli ne esie inalerzisă nouă, 
DR. A. STOCKER 


Revista Revistelor 


BRetiaxiile unui critic bătrin 
asupra literaturii noi 


Ca fol aspeclul chaotic al Iie- 
ralurii franceze actunie, citeva 
din condiliile producție! llterare 
pol fi åelerminate şi unele direcții 
întrezările, 

Una din lrăsălurile caracteristice 
ale acestei Ilieruturi e abundența 
şisincerilatea ` ocajlunilor literare, 
In ultimii zece oni s'au manie 
lesiai mulle inlente diverse şi 
distinse. E destul sñ, cilâm din 
cei morți scriilori ca: Chateau- 
briani, Clermoni, Fournier, Nolly, 
Despax, Charica Miller, Bertrand, 
Cassaguac, Plc arl. altă irā- 
sătură e că în litoralura actuală 
nu mèt exislă şcoli, adică docirine 
sau lechnice literare, care să 
ralieze pe toji scriitorii, 

Dar dacă nu sinl şcoli, sint co- 
lerii, capele literare, poale prea 
mulie. După decadenii, simbolişii 
şi şcoala romană a lui Morcas, a 
venit humanismul, integrolismul, 
nalurismul, parozismul, neoclaal- 
cismul, impulsionismul, întimismal, 
primilivininul, lulurismul, regiona- 
ilsmul, cubismul şi dadaismul. E 
mal uşor de lăcu! un manilesi de- 
cil un poti san uo roman, car 
nu lrebue să ultim că în Franje 
deseu critica o precedul creajia 
Mterară. E de ubeerval apol, că 
redaciorii manilesielor caută, mai 
mul! decii să limurească propriile 
lor idei, să se deosebească de 


alții 
Muliiplicitatea grupărilor şi a 


programelor, rezallal nalural a- 
dispariției dogmalismului, dā li 
leralurii actuale un cnaracler de 
anarhie pe care unii critici îl 
denloră, 

Dar cu toală diversiiniea pro- 

amelor se observă unele lon- 

inți comune. În carelele lie. 
rare domini un spiril de aümiralte 
pintuală cere înlătură crilica sin- 
ceră.  Seriilorii capălă înclinație 
spre cxcenlional și se îndepăr= 
lear de adarârul universal şi de 
lrumuseţna simplă, Et pierd legă- 
lura cu publicul şi devin nişte 
prolealunali al scrisului Speclali- 
zarea lilerară dusă prea departe 
îngustează Însă spiritul şi la mulţi 
scriitori obili, convinşi că arla e 
numi formă, se observă o sărăcie 
de idei şi de experieală, care lace 
ca opera lar că lic lipsilă de uma- 
nitate. 

Docirinas arlei pentru artă nu e 
în deobto conlezială, decit doar 
de cîțiva scriilori calolici şi mo- 
narhișii, sau socialişti și revolu- 
fonari, care nu practică religia 
artei şi pun lalenlul ior in serris 
ctal dociriaelor lor, mistice sau 
sociale. 

Insuilejiţi de cultul sălbatie alar- 
lei, unii neriitari cred, că 
findeă eria morală e ceva odiosa 
in sint, imoraliialea conferă prin 
ea insâși unei opere ua câtacier 
de artă. 

Lupta între pelaciolul clasic -şi 
cel romanlic coniinuă şi ia litera- 
lura de azi, Romantismul, deși în 
genere combitui, are încă repres 


- 


zenlanji. Fără arorbi de excentrici! 

cè îmbină la extrem principiul 
subieciiv al lirismului, sint poeti 
ce cullivă frenezis si paroxismul, 
Critiel! clasici, un Maurras sau 
un Beade, proclamă dimpolrivă 
principiul raliuni! în literatură şi 
ariă, denunjind neroia romanlică 
a emoliei, ca un principin de co- 
rupție al literaturii. Ei nu edmil 
emoția inlro operă, decil îale- 
leciualizală, purilicaiă de orice 
violeață şi lronsiorinală În idee. 
Eforiurile de sinieză sau de fuzi- 
une între cele două De iacipăl nu 
lipsesc însă, chiar în domeniul 
doctrinei. Un Rémy de Oourmont 
si un Andre Gide au respeciul 
tradiției. 

in genere sistemele sini exco- 
manicate. Ideala care-si face lot 
mui muli loc e că literatura irobee 
să exprime individuallialen și cul 
crealorului, dar prin această iadi- 
vidualilale şi în acest ew ell mai 
mult posibil din viaje ladividuntă 
și coleciivă. 
in multe grupuri se observă de- 
asemeni o resclione conira obacu- 

> incoherenţii, exceriviiăţii. 
Cailiiăţile clasice de clerliale, or- 
dine, măsură, equilibru sint din ce 
ce mai apreciale şi eleniamul 

e saseitaro ai un toni, 

n cțiace prireșie inlluenin pe 
care războiul a stulo asupra Pi 
leraturii e de observal rein- 
virsa sensibiiliălil și e Ideilor nu 
se poole face imediat după alir- 
şitul lul, Războiul a exalial in 
senturi direrse scriliori care erau 
in forţa virelei, dar nu i-a irans- 
formal. Numai generajille care 
vor Înira în scenă, după zece sau 
douăzeci de ani, ne vor urăla dacă 
anii 1814-1913 au ofu! o reper- 
culie decisivă asupra lileraturii 
franceze în celace priteșie inspi- 
ralla şi forma. ' a 
Războiul va inriori însă, prin di- 
recjla care o va da educaliei na. 
jionale. In această privință exlală 
două lendinți. Unii considerind 
vicloria ca lr'umlul spiritului laiin 
asupra celui germanic, condamnă 
örice contaci cu siră!'uul, conside- 
rind Franja de aliă delă și cea de 
azi ca un mode! suficieni. „Tre 
e să ne concenlrăm în not in- 


REVISTA REVISTELOR 


Alții consideră ca necesară cu- 
nostinia lumii acluale, a Iieratu- 
rilor şi a menialilăților străine. 
Realizarea tradiției, după ei, irebue 
să aibă loc după o normă modernă 
şi odapială la nevolie vremilor 
nouă. 

Pe cind unii sini chinulji de 
lcama că lradijin îranceză se va 
pierde şi substanțele sirdine vor 
alliera purilalea națiunii, cellalji 
cred că În lradijie e ceva mal 
proluad deci! ideile conşlieale şi 
doctrinele, că ea nu e un canon 
de observa! sa ceva lix, că spi» 
rilul francez e viu şi poate absorbi 
mereu noi elemenle, 

După aceştia, un gindilor sau 
un siisi, chiar dacă a suferit o 
inlluznţă alrălnă. poale crea o va: 
rietale nouă de gindire sau cuge- 
lare franceză, căci pulerea de 
asimilare a najlei franceze nu e 
încă sfirsiiä. 

(Oustave Lanson: KRenue des 
Diux Mondes, Decembre). 


Centenarui lui G. Fiaubart 


Această onirersare n suscilal un 
desinieresai enluziasm in publi- 
cistica Haliană, Revista lorealină 
„Marzocco'" îi consacră În număr 
dublu in care Sorani publică un 
arlicol asupra lemperameniulul ar- 
Uistic ei romancierului lruncez, lar 
C. Levi una allu! asupra tul Flau- 
beri şi tealrul. Cel mal consistent 
însă ni se pure arlicolal lui A. 
Aata asupra romanului jiauber- 

aa. 

Personalitatea lul Guslave Flau- 
beri, ca ariisi şi co romancier, ¢s- 
ie una din cele mel ialeresante 
de studial. 

Cum se face că dintr'un lempe- 
rameni romanile, în mod roman» 
lic educat, a eşii un realist orl 
un nalural'si ? 

lată o primă problemă core ca- 
pâlă un deosebii relief prin faptul 
că şi opera lui se poale impârţi 
În două grupe: pe de-oparie Ma- 
dame Bovary (1837), Education 
sentimentale (1859). Un coeur sim- 
ple, unul din cele trei Contes (1877) 
şi romanul poslum Bouoard et Pé- 
cuchel (1831) ; Inc pe de ailă par- 
te Salambă (1862), Tentation de 
Saint-Antoine (1874) şi celelalte 


150 VIATA ROMINEASCĂ 


două Contes. Primul grup (tablou 
al vieţii burgheze contemporane 
scriitorului) se opune secundului 
(tablou al strărechilor civilizaţii 
orlenlale). 

Astlel că avem de-alace cu un 
sullei cît se poale de complex. 

„Flaubert aparine, după mine, a- 
celeiclase de indivizi co s'ar putea 
numi dramalici, pentrucă aduc 
eu al o întreagă z?zanie ori un In- 
treg dualism de care nu se pot 
lecui”. Trăind Într'o epocă decri- 
ză şi de lranslormare, Flauberi 
irebula să se resimlă de ceiace 
era vechiu şi de celace era nou, 
de romantism şi de naluralism: 
şa se injghebă si se delimilă 
drama conştiinţei sale. 

Madame Bovary este, in sens 
relativ şi absolul, o capodoperă. 
Acesi roman reproduce în adevăr 
drama conştiinţei lui Flaubert, al 
căral suflet este în fond romantic 
caşi al Emmei Rouaull, Educaţia ei 
romantică- descrisă cu nlite pre- 
cisle și simjire arlisiicăã— fu edu" 
calia romanlică a autorului. 

Unda ulbasiră şi năralnică a a- 
ceslui romanlism se sparge de 
stincile colțuroase ale realității: 
realilalea monotonă şi taervanlă 
a unul târgușor de jară. 

In Madame Bovary, spre ma- 
re deosebire de Fuucation Sen- 
Himenlale, interesul e loideauna 
concenira! În personaglul prolago- 
nisi. Tragedia romanului este lra- 
gedia sufletului său : ta Education, 
ca să inirerupä monolonia poves- 
lirii și să-i dee un lon mai agilal, 
autorul a lrebuil in schimb săia- 
troducă episodul evenimenielor 
din Paris din 184%, 

„Ciocnirea cu realilulea, dacă 
ma friant sufletal lui Flanberi ca 
pe acela a Emmei sele, ba chiar 
dacă el a rol! să se agate de ea 
cu ancora ariel şi s'o curăje în 
purilalea de diamant a unei vi- 
zlani estetice, l-a lăsa! lotuşi în 
trup săgeata olrărilă a Pesimis- 
mului*”. N'am văzul niciodată un 
copil lără să mă gindesc că are 
să imbălrinească, nici un leagăn 
fără sä mă gindes: lo un mor- 
mini. — Contemplarea unei femel 
în sple-doa ea formelor sale mă 
face loideauna să mă gindesc la 
schelelul eL „Fraze de aces! solu 
se găsesc În Flauberi, și ele ne 


up 


fac să ne gindim la Leopardi al 
nosiru“. 

(A. Faggi. Marzocco, No. %0, 
1921) 


Viteza in spallu a crea! cosmo+ 
ltismul și a răspîndit cunoștința 


imbilor sirine. Cu ajutorul aces. ' 


lora și cu toala proieslările gra- 
maticilor. se face în fiecare clipă 
o lransplanlare de melafore străl- 
me şi de idiolisme, se simplifică 
frazo, se desvrollă coordonatele 
şi se împujinează propozițiile sub- 
ordonale. 

In felul acesla expresia devine 
maleabilă, susceplibilă de inver- 
siuni, Şi odată cu frazas se mlădie 
şi cugelarea. Dar limba străină 
te influențează şi fără s'o vorbeşti. 
Deacela numal cind ceteşii a-- 
lorii moderni, sinlaxa devine asa 
de mobilă. morfologia alit de t- 
beră, Incili capeţi impresia că n 
mai există gramatică. Pentru u™ 
gramalic aceasia esle un defect 
peniru un scriitor este o calitate, 
căci poale sã ṣi exprime cugela- 
rea mal propriu și mai precis. 

Spiritul cosmopolit a inlrodus 
însă in Jieratură sentimentul uma- 
niiäjii. Păminiul nu maieste o ab- 
slraciie ssironomică. Rolunzimea 
lui, viaja de pe e! daieară, din 
punct de vedere sentimenial, din 
ziua cînd omul a absorbit spaliul. 
Școala filozofică, literară şi so- 
clală, al cărel şei este Jules Ro- 
mains, a bolezal sislemul acesta 
emolir „unanimism*. Esle o con: 
cepție de solidarizare omenească 
şi de unilaie în cugetare, capa- 
bilă de a lranstorma în lraţi pe 
toți indivizii unei mase. Unanimis- 
mul insistă asupra individualității 
mulțimii, recunoscindu-l acesteia 
însuşiri diferite de acelea, care 
se consială la fiecare individ lua! 
În parte. Ousliave Le Bona siu- 
dial fenomenul de conşiiință co» 
lecilvă subt numele de „sufiel al 
mulțimilor“. O mie de oameni vor 
stea, adică, trăsăluri comune, ü- 
proape la fel în fiecare din cel o 
mie de indivizi —şi lrăsăluri dife- 
riie, proprii fiecărula din el, dar 
care se combal şi se anihileată 
reciproc. Cu toale acestea intere- 


sani și acliv în om na èe partea 
comună şi banală, c! locmei insu- 
şirea rară și exceplională, care 
nu se găseşte la cellalii. Artistul 
trebue să fie personal, scriitorul 
să fie original, savaniul să umble 
pe căl noi, 

Formele, sub! care se prezintă 
„masa“: armala, corlegiile, sălile 
pline, bisericile — toale au viața lor 
proprie, capabilă de poezie, Şi pe 
toale le indrăgeşie Jules Romains. 
Cine simie viaja ca el esle una- 
nimist. 

Insă peniru lileralura uceasia 
(Cocieau, Arazon, Cendrars, Rim- 
baud) e nevoe de o vileză de gin- 
pre N'o înţelegi dela prima lec- 

ră: 


Vers une dame des anlipodes le 
Jil d plomb deoint ma locomotion 


` favorite, (Cocteau) 


Le premler arric6 au fond du 

corridor. 

125456789 1. Mort, 
Aragon) 

Je fus uu piod du baldaquin sup- 

portant sea bijoux adorés et ses 

chefs-d'oevure physiques, un gros 

Curs cux gencives violeties ol au 

Poll chenu de chagrin, les yeux 

aux crisloux et au: argenis des 
consoles. (Rimbaud) 


Ceiiiorul irebue să poseadă Ima- 
ginate. Sporul de viteză mintală 
adus de civilizație este una din le- 
gile importante, pe care se inte- 
meiază și lileratura unanimisiă. 
După cum calculolorul se deprin- 
de să calculeze repede calculind 
mult, iot așa omul a ajuns să gin- 
dească repede gindind mult. 

(Jean ra L'Esprit Nouveau, 
No. 10, 1921). 


Jtrome şi jean Tharaud 


Puţini scriitori francezi au ca ei 
simjui formei, imbrățişind loatu 
tonurile de eloculie —pănă la elo» 
guență şi lirism. Fraţii Tharaud 
sint o forjă siilistică. Exceplind 
pe Anatole France, niciun alt scri- 
tor nu face ca ei impresia de au- 
lor clasic, dacă prin aceasia se 
lajelege cerliiudine, siabilitale, pu: 
rilate și proprielale. Forma lor e 


- teaullanta irumoasei tradiții națio- 
„ Bule—dela Pleladă şi până la im- 


po 


TN 


REVISTA REVISTELOR 151 


presionișiii secolulul XlX-lea lre- 
cind, bineinjeles, prin secolul cel 
mare al lui Voltaire și pela ro- 
manilsm. Stilul e fluid, armonios 
şi muzical. 

In lucrările lor, fraţii Tharaud 
sîni Pipepupaji de curentele de 
idei dominante (irumusețea, reli- 
gia, nejia...), care pregātesc indi- 
vizili peniru marile nebunii colec- 
live, cum e omorul in masă, răz= 
boiul. Prima Jumătate din „Bataille 
å Sculari d'Albanie* e consacrală 
sludiului camenilor „care se bal, 
care cred in ceva şi-şi dau viaje 
pentru ceiace cred". Tot râzbo» 
iul este și fosdul din „Une Re- 
lève“ orl din numeroasele pasa: 
gii din „Marrakech ou les Selg- 
neurs de l'Allas*. Ca să înjeleagă 
sinele omenirii, frajii Tharaud au 
sludia! rasele și religiile în starea 
lor de criză laienlă. In „Pole A- 
rabe“ e islamismul în luptă cu 
creștinismul, cu creștinălalea fran- 
ceză. „Marrakech ou les Selgncurs 
de l'Allas" evoacă civilizația din 
nordul Africel musulmane, vechea 
civilizație a Maurilor din Spania... 
Iudaismul e expus în „Bar-Coche- 
bas”, în „L'Ombre de la croix*— 
capodopera frajilor Thsroud. 

rejil Tharaud sinl. cei mai buni 

romancleri sociali. Ca să scrie, n'eu 
Hevoe nici de uzine, nici de gre- 
ve— subiectele lor sini luale din 
istoria raselor, a civilizajiilor Ire- 
cule, din nalură și din cărți. Din- 
ir'un peisagiu, un gest sau o vorbă, 
el extrag un senlimeni, pe care-l 
medilează, il compară cu altele 
și] ulilzează după nevoe. Princi- 
piile artei lor poelice le găsim în 
chip lragmentar în însăşi opera, 
ce ne-o oferă. O pildă din „Une 
Relève” ; „Singurul adevăr èste vl- 
sul intruchipal deasupra impreju- 
rărilor accidenlale: esie lumina, 
lrizația dinire cutele alitor minule 
fără strălucire, ete... Esie destul 
de mizerabilă arla, care nu face 
aliceva decit să reproducă în mod 
servil.. Subi etichele realiste gå- 
seşii de obicelu minciuni”, Tot aşa 
în „Dingley*: „Alege un obiect 
de lingă ei, i! observă muli şi 
căulă cuviniul, imagina care sen- 
sibilizează impresia“, 

Opera frajilor Tharaud are un 
codru ioarie veriat: Transvaalul, 


152 VIATA ROMINRASCĂ 


Algeria, Sahara, Dalmajia, Mun. 
tele Athos, Consilia de Azur, Ga 
Hia, Flandra. Marocul, Ucraina, 
Ungaria. Frați! Tharaud o nime- 
resc mai rău, cind vor să scrie ts- 
torie. De pildă în „Deronlăde* 
sau în „Quand Israël es! rol". Pas 
negricul lo adresa lul Deronleda 
mu cerea alila dishre| peniru Fer- 
ry, Clemenceau și! laures, iar sime 
potia peniru Evrei (vazi „Ombre 
de lð Crolx“, „Royaume de Dieu”) 
se schimbă din antisemiilsmul cate- 
orle din „Quand Isra! eal roi“, 
iatriba sau în erpretarea lipsllă 
de melodă a cilorvn fapie esiein- 
fățigală ca o demonalrație rigu- 
roasă, deşi concluriile sint trase 
mima! din studiul lragmeniar şi 
local al vieții evreesti din Wago- 
ria, în ciieva luni după rkzbolu. 
Alunci parcă celeşii pe Bnrrès. 
Căci acesia a avul oarecare In- 
fivenlä ssapra lar, frații Tharaud 
fiind secretarii jul Barrès, pe vre- 
mea cind scriau „Dingley". 
lasă lorma nu se contopeste in- 
tim cu fondul, De sici o pledică 
pentru fraill Theraud, ca să devie 
scriitori de mina întăi. lulre ei 
şi între cetllor, stilul ridică un 
zid cu ghirlande frumoase, care 
te silesc să le contempli şi vă sial 
în feja lor uitind sù mal sari din- 
colo., Frejil Tharand !rebuese „si- 
iual!” inire Gide ṣi Larband. 
(Benjemin Cremieux. La Nou- 
ae eee Française, 9e Année, 
o. 98). 


Moralitatea estetică 


Religin şi Morala nu mai sint 
capabile de a realiza astăzi în soe 
cielale o siare de moraliiale. Mal 
degrabă există înlre principiile 
morate și religioase şi inire mo- 
ralitate o aniinomie : prezența Irec- 
veni a unora indică o lipsă a 
celeilalle. 

Cum s'a ajuns le scesi paradox? 
In chipul următor : Religia și mo- 
rala au avui în saclelaie rolul de 
a teprima fa indivizi lăcomia năs- 
culă în ei din excesul senlimen- 
telor de siâpinire. Toale au făcul 
virtuți din lemperanţă, cumpălare, 
abuegație; au Inveniei imagini 
grandioasa capabile să exercile 
asupra spiritului oamenilor, pea 
icama şi speranja cè o produc, 


o &tliune elicace ; au ananjai im- 
perative, subi forma de ) 

şi pedepse peniru călcarea aces- 
lor imnerallve, - pedepse, unele 
cu sesdența postumă de ordine 
pură imaginalivă, allele sprijinile 
de forța execalorie pe care legea 
civilă o acordă doclrinelor magice 
san religioase. Inir'un curini re- 
ligiile şi morala au in!rebaialal 
pu'erea de imaginație a omului 
pentru adnplarea lui la condilille 
de exisianță în comun: la imo- 
ginile prea vii ale plăcerilor au 
opus imagini ameninlăl zare, 

Insă elicacilalea unul asemenea 
friu e condillonală de slarea de 
sensibililale a imagiallor, de pu» 
teren de viață a acestor Imagini, 
care face ca omul primiliv să le 
deosebească cu greu de percepțiile 
sale şi îl supune asilei pulerii 
imaginilor inventate de morale şi 
religii. 

Dar cu vremea Imaginile au 
pălii, s'au diferențial de tonurile 
vii ale percopililor si na se mai 
ridică în spiritul omului ca carac- 
terul lor spăimintălor de reniităli 
interioare ; şi astfel Imaginile 
creale de religi! şi morale nu mnl 
protoacă gradul necesar de cre- 
duliia!e, nu mal inflnenteozā holE- 
ririle şi condulla oomenllor. lată 
cum perceptul moral descoperă 
existența unui vijiu fără a-l patea 
lecui. i 

Ce vom pune în locul religilor 
şi morale! ? Căcl viața socială nu 
poale fi condilionată de exislenla 
elemeră a unor credințe lluzorii 
pe care evoluarea inleligenlei 
trebuia falal să le facă să dispară. 
Le vom inlocui prin instinctul este- 
iic care reuşesle, în virlulea pro+ 
priei sale dezvoltări, să înirineze 
excesele senlimenlelor de siăpl- 
nire şi să înlilure primejdiile In 
care expun civilizația acesle ex- 
cese. 

Acesl inslinct prezintă şi un alt 
avantaj asupra moralei și religiilor: 

Acesiea nu evocă imaginile 
decil ca amenințări și făgădueii 
care nu au putere decii prin rea- 
lizarea lor în domeniul sensațici 
şi lrebulnajei; eie consiilue o in- 
cercare de alumii nege» 
silăților, dar nu se ridică mal sus. 
Prin Iinstinclul eslelic însă omul 


"devine capabil de a se bucura nu 


de insesi lucrurile și de sensațiile 
e cüre le determină posesiunea 
of, cl numai de imaginea acestor 
jucruri ; el are privilegiul de a te 
face să le bucuri, prin simple con- 
templare, de lrumuseța lucrarilor, 
In inslinelal estelle forja Imagi- 
malivă îşi realizează propio sa 
tendință şi își atinge propriul 
său scop, penlrucă aces! insinci 
opune trebuinjei, care crește din: 
colo de scorul el biologie şi dè- 
termină creşierea infiniiă a sim- 
alui de posesiune, un scop nou, 
omenesc, al său propriu, bucuria 
eslelică. 

Toate Invențiile, ionale srhimbă- 
rile de decor, loale conilicleie, 
întregul ansamblu de evenimenie 
economice şi morale ce nu-şi pue 


teau găxi în ele înseși un scop ` 


care să le satisfacă, găsesc în 
plăcerea estetică justilicareu lor; 
devla mijloace într'o realilale şi 
concnră lo realizarea menirii sale. 
Simțul estetic, Indală ce apare, 
arală luluror frumuseţea universu- 
lui şi dovedeşie oamenilor că fe- 
riclrea, căn:ală în slimpârarea do- 
tințe! ce mu se poale niciodală 
pololi, se găseste în orice mo- 
meni realizaiă integral şi absolut 
în senzația frumusetii. 

ŞI focmal acenstă lacullale spe- 
tilică, aceaslă pulera de a le bu- 
curu de lucruri fâră a fi nevoii să 
le» pos-zi, diferențiază inslinciul 
esietie de celelalte inxiineie şi dă 
caracterul de moralilale. Bazat, ca 
şi ele, pe egoismul omenesc. nu 
impinge pe oameni să se lupie 
peniru obicclele ce produe plă- 
cerea eslelică. În loc de a enuala 
Prohibiri, ca morela si religie, 
simiul estetic, îndală ce s'a născut, 
prin focul natural al propriei sale 
ie ndințe, prin urmărirea egoistă 
a propriului său scop, produce o 
sare de lapl care se confundă cu 
moralitaiea, intrucit aceasta e o 
condiție ce existență peniru so- 
cielale. 

Căci arla prezintă spiritului rea- 
liatena nu pe planul unde ea este 
un obieci de dorință sau teamă 
şi, ca alare, provoacă acie, ho- 
tăriri, reacjluni aproplale, ci o 


Ai Poezia pe planul reprezenlațiilor, 
„ea un speciacol. 
A, 


. sd di 
: PF 


REVISTA REVISTELOR 153 


Din considerațiile exnuse se 
vede Însemnălalea sorială a ar- 
lişiilar şi seriilorilor Ei sia! ini- 
țiatorii, exciintorii, propagalorii 
simiului estetic, sint dee! agenţii 
păcii, creatorii unei siări de mo- 
raliiale, pe care religia și morala 
au o pol da. 

(lules de Oarltler. Maroure də 
France, Decembro 192|. 


Privire asupra Psihanalizei 


Cu prilejul primei! iraduceri fran- 
ceze a cărții iul Freud „Introdu. 
cere la Paihanaliză”, Jules Romains 
incearcă o espunere și Insinuează 
cilera explicaţii, i 

Ps'hanalisa, sau „analizs con- 
linujwiui Peihie al fiinjei umane“, 
cuprinde asiāzi patru lucrari soli- 
dare, dar distincle : o me'odi de 
cercelare bună peniru a desco- 
peri conținuiul sultelesc; o teorie 
etiologică n nerrozelor : o lera» 
penlică a navrozelor; în siirsi p 
teorie psihologică gen-rală. 

u-l e compus: compus în sen- 
sul in care se spune că un corp 
chimic e compus, dar şi in sensul 
in care se spune că o fizionomie 
e compusă, Analiza lradijlonală 
acceptă eu-l aşa cum se prezintă, 
Na atinge adincurile ascunse, pen- 
lrucă în majoritatea cazurilor „se 
mulțumește să scormonească amă+ 
nuniețe aparenielor, Vede amü- 
nunjil, dar nu adinr“, 

Psihanaliza, înainte de a con- 
sidera primul senz, în cere eut è 
compus ca nn corp chimic, conste 
deră al doilea senz, în care eu'] 
e compes ca o fizionomie. 

După Freud, eu-l în raporturile 
lui cu exteriorul minta falotdeauna. 
Sint însă momente în care supra- 
Yegherea eu-lul asupra lul e mai 
slabă ; momente în careew l a nitat 
să minid. Asto se înlimplă în gc- 
tele nelizbutito şi în visuri. Tipul 
de aci nelzbulit e lapsus-ul, 

Palhologia tradițională consideră 
lapsus-ul ca un accident, liasit de 
semnlficajie psihologică; psiha- 
naliza dimpoirivă spune că läp- 
sus-ul e un oct psihie complect 
aulndu- şi scopul lui propriu, o ma- 
pifeslaro ovladu-şi conținulul şi 
semnificujia sa proprie. Achal neiz- 


154 VIATA ROMINPASCĂ 


bulit e deci un act care scapă 
eu-lui, 

Pănă acum visurile nu erau con- 
siderale deci! ca aciivilatea unor 
rămășițe de conştiinţă (aclivilă de 
residus). Psihanaliza pune ipoleza 
că visurile constiluese o actirilale 
psihică compleciă, sau mai bine 
zis suficientă. Visul ar fi peniru 
tendinţele noastre şi pentru fortele 
care se dezroliă în ele un fel de 
feşire complimentară. Visul in- 
șeală dorințele noastre dindu-le 
iluzia că s'au îndestulal, și le do- 
moleşie. 

În privința ellologiel nevrozelor: 
Nu toale tendințele şi dorințele 
noastre işi găsesc eşire în viaţă. 
Sin! unele pe care cu-l lrebue să 
le înăbușe peniru a punicea trăi; 
inăbuşire care peniru nalura Iul 
e anormală, normală însă pentru 
socielnlea actuală ¿i morala ei. 
Alt iimp cil visul şi oclele neiz- 
bulite sint suficiente peniru do- 
molirea acestor tendinje, omul se 
găseșie in stere obişnuită. Dar 
cind înăbușirea aceasta înlrece 
puterile omului, tendința îşi dă o 
eşire anormală care constitue 
pre rgei un fel de anevrism 
psihice. În simplom cu-l nerrozal 
j acd, simulează, subl forme mal 
muli sau mal pulin alegorice, sa- 
tisfacerea dorinjei. „Boala devine 
un refugiu în care cu-l se ascunde 
de ispită, flăcindu-se că-l cedează”. 

Terapeulica nevrozelor or sta 
dec! in suprimarea cauzei simpto- 
melor, În suprimarea acesiel fn- 
năbuşiri, nu în mascarea şi deri- 
varea ei, cum lac psihiatrii, Dar 
asia numal cind suprimarea ar fi 
de acord cu morala scluală. In 
toate celelalte cazuri lratamentul 
se sprijină pe viriulea curalivă a 
„ldeiior clare şi distineie“,. Bol- 
pavul va fi vindeca! cind va lua 
lrepial cunoştinţă de originea şi 
semallicația simplomului, Ya fi vin- 
decai cind va prj. 

Ca leorie psihologică generală 
psihanaliza se reduce la o lezā 
simplă: Toală aciivitalea noastră 
psihică normală sau anormală se 
reduce la jocul jendințelor ; şi toate 
naasje a s reduce ta ultimă 
una a iendința sexuală, sau 
libido. ; y 


Totuşi, în cit priveşte funcțiunile 


superioare ale vieții umane, Freud 
admite şi el o sublimarea a len- 
dințelor. La omul social Jibido se 
transformă, nulrind cu flacăra è 
nimală munca suflelului. 

(ales Romains. Nouoelle Revue 
Française, lanuer. 


Problema monetară ţintia- 
ție sau detiaț!ie) 


Urgenta aces!el chesiluni e re- 
cunosculă de toli, cum sin! cu- 
noscule şi învinuirile aduse in- 
Haţiei monelare prorocale de răr: 
boiu: că a scumpit viaja şi a de- 
zechilibra! schimbul. Dacă însă 
iallația voilă, căulată, este o ade- 
vărală despoere [aţă de crédi- 
toril- statului, pentrucă micşorează 


din zi în zi valoarea reală a sem- ` 


nului monelar cu ajutorul căruia 
statul îşi achilă datoriile sale şi-l 
pune în siare de faliment, dellajia 
are toi atitea primejdii : Îl rulnează 
şi-l dace tol acolo. Căci una din 
două: sau siatul, care esie mal 
ales debitor, nu va plăti surplusul 
de cheliueli provocate de reve- 
nirea monedei jé al pari şi alunci 
va Îi bancrulă, sau va încerca să 
plătească copleşind ţara cu im: 
pozile. Dar alunci va distruge iz» 
soarele de produclle, va reduce 
materia impozabilă şi va ajunge, 
deci, lol așn de sigur la bancrută. 

Asifel primejdia este mare fn 
ambele soluții: inilajioniști, rul- 
nëm pe creditorii staiului, mărim 
criza de scumpele a vieții, creăm 
dezordinea şi nemullamirea so- 
cială, dăm lalimeal peniru a evita 
să Ọm constrinşi ; pe dealtă parle, 
defiația este ruina stalului cu fa- 
limentu! la capăl. 

Nici una nici alla nu poale fi, 
aşadar, soluția crizei monetare, 
Adevărala solulie o vede d. Régis 
de Vibrayo in slabilizarea pe cil 
e cu pulință a valorii actuale & 
monedei hirlie. Căci dacă această 
slabilizare consolidează pierde- 
rea aclualilor deținători mo- 
nedă şi actualilor credilori ai sia- 
tului, ea îi garanlează în acelaşi 
timp conira viil pierderi, 
lotdeauna posibile. 

Penirucă trebue să ne degajăm 
de vorbe, de prejudecăli și prin- 
cipii și să privim realitățile ime- 


1 


j 


dinie care ne arată că o linanță 
tea indică o rea economie și nu 
putem vindeca finanța dacă eco- 
nomia rămine proastă. Peniru a- 
censla soluția crizei stä fn a pro- 
duce mult şi a vind: mult; numai 
astfel tara îşi va pin impozitele 
şi va amorilza datoriile ; deoarece 
criza monciară e un elect el de- 
ficitalul în produciie, nu © cauză, 
Circulaţia fiduciară exagerală e 
numa! un simțtom èl boalei; nu 
indică nici sărăcie nici bogălie. 
Presnpuneţi că se rarefiază, prin 
orice mijloc, acenslă circulație 
pănă la jumălale ; a crescul prin 
asta bogăția înirinsecă a țării, re- 
prezentaiă prin agricultură, indus- 
irie şi comerţ? 
lată peniruce solulia problemei 
financiare irebue căulală în legă- 
lară ca subsiratul săn economic 
şi să adoplăm acea solulie care 
va Intensiilica la maximum pro- 
ducția şi schimbul. 
Or dacă studiem condițiile pro- 
ducțlei vedem că, dacă o dellalie 
bruscă ar Îi un dezasiru peniru fi- 
nanjele staiului și de alminirelea ar 
fl şi imposibilă în imprejurările de 
ati, una progresivăar duce la siap- 
nărea productiei şi la marasm, din 
pricina scăderii prețurilor şi a 
suprimării primei iniimplătoare la 
expori pe care o constitue schimbul. 
Inilația, dimpolrivă : favorizează 
produciia prin ridicarea prețurilor 
şi exaoriul prin scăderea schim- 
bului ; ea vine în ejutorul siaiului 
dindu-i mijloace de tezaurizare 
fără a recurge la impozii sau ia 
împrumul. Ar ff minunată dacă la 
capătul drumului nu s'ar ridica 
spectrul bancrulei și al ruinii. 
Peniru a ne feri de ambele stinci, 
trebue să siabilizăm cursul hir- 
iiei monede, să lovim în comerțul! 
detaillist care umilă exagerat pre- 
turile şi reduce capacilalca de 
cumpărare & consumalorulul, dar 
in acelaşi limp să luăm lonte må- 
surile peniru refacerea: reinbirea 
şi complectarea uliiajului indus- 
trial ~ căi ferate, porturi, canaluri, 
elc. şi să desiiințăm, ori cel pu- 
țin să reducem la minimum, ba» 
rierile vamale, pentrucă lazele 
vamale sint un bir deghizei pus 
pe consumalor în folosul produ- 


(3 REVISTA REVISTELOR 155 
Do e a a 5 , 


chtorulul; ele încurajează rulina și 
lenea, protejează mediocritatea 
şi, prin represaliii= pe care le pro- 
voacă din partea celorialie järi. 
pretudiciară industriei şi comer- 
țului naj oneal, 

(Régis de Vibraye. Mercure de 
Franca). 


Relaţiile Intelectuale Intre 
Franţa şi Germania 


Multe spirite de elită din Franja 
—afirmă aulorul - simi trebuinia 
de a relon legăturile inleleciuale 
cu CGermaala. À le relua şil àle 
relua indală, nu poate fi deci! un 
avantaj peniru Franja. „ignoranla 
esile intoldeauna o cauză de rătă+ 
cire şi, dintre loale Ignoranjeie, 
aceia despre inamic este cea mal 
rea“. |zolnrea în care caulă să 
fie jinută Germania se poale in- 
toarce, la urma urmei, împolrira 
Franței. A na privi nu însamnă că 
nu ești văzul şi Jocul de sirul 
este numai în avantajul Germaniei. 
A înloarce ochii dela vecin, chi- 
pul că-l pedepseşii,—a refuze să-i 
apreciezi descoperirile şi progre- 
sele, este opera vaniiății franceze 
- zice aulorul. „Esie pentru po- 
posre caşi peniru indivizi, o În- 
gimiare, un fel de sulicienlă care 
nu e lipsiti de nerozie şi pe care 
în mod fatal o inlovărăşeşie a o- 
prire în dezrollare, aderă deca- 
dens." Trebuia spun cu glas lare, 
fără leamă de lătrăluri - continuă 
autorul că Franje dela sfirşitul 
războiului n'a inceta! de a perde 
leren— moral şi inleleclual,,. Măr 
ginindu-ne la lumea liierelor şi ar- 
telor- și lăsind greşelile poliiicei 
- trebue recunoscul că nici în a- 
ceasii lume, de cele mai mulle 
ori, n'a precumpănii dreapla ra» 
june. Nu mal vorbim de așa zisa 
„propagandă“ franceză unde se 
întilneşie alila incompelență şi 
slingăcie. 

Sistemul acesta de boicolaj și 
de volià orbire prezintă un all pè- 
ricol: intoarcerea progresivă apri- 
virilor celellalie țări in ailă parie. 
ŞI se aduc în sprijinul acestei te- 
meri refleziile unui scrillor ger- 
man, cara spune, înlre allele: 
„Tinerimea intelectuală a Germa- 


156 VIATA ROMINEASCĂ 


niel din 1921 nu aduce peniru pro- 
blema relațiilor sn!leleşti cu Franja 
interesul viu dinainte de răzhoiu... 
Oermania finâră privește spre 
Râsării, Imorcind spatele Occiden- 
tului. Aceasta indică o schimbare 
halăritoare, In iot timpul, a ieşi 
din sine a fost o !rebulnță a spi- 
ri'nlul germen, care nu ajunge la 
forma sa decit după o fecundajie 
venind de-aiurea. Dar atunci,—cind 
nceasiă tendință de fecundare ră- 
mine vie (adecă nn este împede- 
cală de un najlonalism de culiură 
pedani şi invechit). — Deci spiri- 
tele se Intorc acu spre Rusia ui, 
mal deparie, spre Indii şi hlag... 
Simpatiile ce bolşerismul le în- 
Wlneşte la lincrimea noaziră, nu 
sial decit acpeciul exterior al o- 
cesiei schimbări.  lludiuea față 
de bolzeri:m nu complează, Ceia- 
ce inlereseuză este că el esle exe 
presla unel schimbări de direcție 
a inleligenjei occideniale”,,. „Ger- 
manmle a încelal de à privi spre 
Franţa cu interesul celui care ax. 

leapiă cera. Ca să-și inicarcă din 

nou ochii, ar trebui să apară o 

personaiilale sirăluciloare, dove- 

diad că vechile lradiții ale Fran- 

lèl, caşi vilolilalea ei nesecală, 

au de unde să procure nouă hrană 

lumii, că ea poate să dea aliceva 
ceci variajlual alcaate de annliză 
psihologică şi de rafinării Ilierare; 
că este capabilă să depășească 
gronija auto-disecliei arlislice şi 
a coniracției nallonaliste, peniru 
a puria ua curini de vială spiri- 
amet in concerlul european intre- 
rupi“. 

Dar relațiile inlcleciuale dintre 
cele două [ări dacă au fost şi sini 
impiedecale de najionslismul iran- 
cez orb şi primejdios—nu înseme 
mează că ele nu pol [| reluate de- 
cil pe drumul Indical de cei din 
grupul Clarid. Ei lot aşa de pi- 
iin caşi cellali sint îindreptäjiji a 
vorbi in minele Franţei. Legâlu- 
rie intelectuale dintre cele două 
popoare sini de l, dar nu cu 

realabila dernajlonalizare a inle- 
idenlei, 

În introducerea articolului este 
un pasaj care putea sluji şi de in- 
<heere: „zilele de după victorie 
sinl deosebil de primejdioase", 
Nietische v știa bine,și aceasla îl 


făcea să serie dapă 1370; „Na- 
lura omenească suporiă mai greu 
victoria deci! înlringerea” şi Încă 
şi cele cilera pagini care camen» 
tează oceastă frază la inceputul 
„Cunsideruțlunilor inoctuale" = 
„pagini atit de eloctente şi de inje- 
lẹpie şi a căror mediare ar fi 
niru noil de esa mare profil, că 
ecs dot! afişele pe monumentele 
noas!re publice . lături de discursu- 
rile Camerei”. 

(Andre Gide. La Nouvelle Re- 
oue Frongaeis:, Noembre). 


Rusia Tarilor în timpul 
marelui rāzboiu 


La 6 lonvar 1916, se stia la am- 
basoda franceză, prin inlermedia- 
rul unui agent în legălurā cu Oche 
rona, că selit diverselor grupuri 
socialiuie s'au înirunii la Peiro- 
grad. cum făcuseră şi în lulie ire- 
cal. Concliiabulul era prezidat de 
deputatul Iravallist Kerensky, O- 
bieciul principal ul reuniunii era 
examinarea  progremulal de ac- 
liune revolujlanară pe care mex'- 
malialul Lenin, retugiai în Elveţia, 
l-a dezvoliai de curind la songra 
sul socialist lalernațional din Zime 
mer wald. Deliberarea deschisă de 
Kerensky s'a slirșii printr'un n- 
cord nnauim în celace priveşie 
punctele urmâloare: 1) Inlringe- 
rile neîntrerupte ale armalei ruse, 
dezordinea şi incuria odminisira- 
iiei publice, legendele teribile a» 
supra Împărălesei, scandalurile lui 
Raspulin au discredita! |arismul 
in spiritul maselor; 2) Poporul e 
obosil de un războlu în care nu 
înțălege nici molivele nici scopul, 
pezervişiilor din depozile le re- 
pugnă să meargă pe fronl, așa in- 
cil valoarea militară a armalel 
combalanie scade. În același limp 
dificultățile economice ae agra- 
vează necontenit; 3) E fosrie pro. 
babil că înir'un viilor apropial Ru» 
sia va [i obligată să-și repudieze 
alianțele și să facă pace sepa- 
ral. Cu alil mal rău peniru ellaţi! 
4) Dar dacă acenală pace e nego- 
ciată de guvernul imperial, ea ve 
îi o pace reacționară şi monarhică. 
Trebue insă cu orice prej ca pe- 
cea care se va incheia să fie de- 
macralică și socială. Şi Kerensky 


i; 


a inchis dezbalerile prin această 


concluzie practică: „Indală ce ram 
vedea venind criza finală a războ- 
iului, să răsturnăm {arismul, să 
näm pulerea şi să inslalăm o dic- 
latură socialistă”. 

Urmează inleresanle deatăinuiri 
asupra iralaiivelor diplomalice ru- 
so-romine. „Veşnicele șovâiri ale 
lul Brăliunu pun Rominia într'o si» 
tuajle primejdioasă. lată că pute- 
rile germanice incep a lua, fajă 
de ea, un jòn ridicat. Ministrul 
Rusiei In Bucuresşii, Poilewski, a 
cerul lui Brăilanu să se explice 
în cejace privește inlențille ini. 
Primul minisiru a răspuns: Esitin- 
ire două păreri. Sau limbajul a- 
genților germani și ausiriaci nu 
iradează din parica guvernelor lor 
deci! o siare de nemulțumire pro- 
vocală de chesiia griului rominesc 
si ln, acest caz aşi pulea să acord 
Germanle! şi Auslro-tingariei oare: 
care solisiacții, sau acest limbaj 
e preludiu usui altimalura care ar 
pretinde, de exemplu, demobiliza+ 
rea imedială a armalei noastre: 
în acesi caz, sper să rămin sis- 
pia pe opinia publică și să resping 
ubimatul. În vederea acesiei even- 
m parc a răspuns Poklewski, nula» 
lul m&jor romia ar trebui să con- 
tere cù ul nosira. Nu este o zi de 
pierdut,” 

Brătianu a conrenl!, adăogind: 
„Sosirea repede a unci armele 
ruse În gorile Danării ne este iw- 
dispensabilă peniru a ne acoperi 
de atacul Bulgarilor în Dobrogea”, 

Sazonov, dela care am acesle 
detalii, a raga! pe generalul Ale- 
xlev să sludieze chestia lâră Palir- 
siere. Gindul lui Brătianu ml se 
pare ucesia. E] vreg să lase Rur 
iel sarcina de a opri pe bulgari, 
peniruca ei să poală indrepta 
1daiă sforjarca armalei ramine spre 
Iraasiivania, obieclul embijiiior 
nejionale. =talul-majar rau va pu” 
lea să concentreze din nou o art 
maia în Danarabia T 

E îndoelnic, după e conversalie 
telefonică pe cere Sazouuv a e- 

vul'o inainica mea, cu ministrui de 
războiu. Generalul Polivuno? nu 
erede cã va îi posibil să se ridice 
de pe ironi o armalå de 1 
209000 peniru & o eapedin spre 


dore, căci urmaleie din Baco- 


[3 


REVISTA PEV:STELOR 157 


vina si Galiţia sin! angajate în o 
perajii grele și nu pol Îl deplasale 
es ri la 600 km. de baza lor ac- 
tuală. 

„Am rogal ln 25 lanuar pe mi» 
nistrul Rominiei, anaid, să vină 
sä dejuneze cu mine şi l-am oră- 
lal încă odală pericolele aliindinel 
echivoce În care se complace as 
micul său Brâlianu. 

— Oare nu vade d. Brăllanu la 
ce se expune prin alitudmea lui ? 
Mai alex cind lralează cu Ruşii, 
cineva lrebue să fle cu deosebire 
porilir, prevăzător și precis. Cind 
mă gindesc că în momenlul de 
faţă, subi ameniniarea unui ulti- 
malum german, w'eji închelal încă 
o conventie militară cu sinlul ma- 
jor rus, toată politica bv. mi se 
pare o nebunie, 

Şitili câ d. Brātena nu are în: 
credere în Ruşii, Ci nu vrea să se 
angajeze decil în ullimal moment. 
ŞI acesi momen! vrea să-l lixeze 
el singur. 

Dar înir'a criză æli de cola: 
sală, nimesi nu é slăvin pe mo- 
meni! Apol vă imaginal! că ve 
poate Imrroviza în ultima ciibă 
un plina da campanie, o bază de 
aprovizionare, un sisiem de iransi- 
parluri ?* 

„În tiua de 4 Marlie, lungă con- 
versalie ca Filipescu, selul porti- 
dului francofil din Bucureşti, 

Am pus lui Filipescu ceartă 
chesiie precisă : De ce Brăllanu 
eviiă orice negociere ? Cu un gesi 
de miuie ei mla răspuns: 

Pentrucă poliiica lul e mes- 
chină | &l nu găseste nliciodaiă iir- 
gal desial de avantajos! El lasă 
asilel să ireucă cele mai bune g- 
cali! Întirsliud mereu decizia pe 
cate loală Roriiula o reclamă, el 
va lace din uoivasalii Oermunlei }" 

(Maurice Palcologue. Kevue des 
Deax Moadea, lanuar). 


Mişcarea revoluționară 
In Spania 


Până În anul 1914 şi chlar lain. 
cepulul războiului, socialismul spa- 
nioi s'a dezvoliui normal cayi în 
resiu! Europei şi orienturea lui 
nu a fosi diteriiă de a acea a per- 
lidċlor socisiisie din alte lări. A 
ciġliga cit mai multe locuri posi- 


158 VIAŢA ROMINEASCĂ 


bile în parlament cogl în adună- 
rile regionale și municipale pentru 
apărarea lnalereselor proletaria- 
tului şi a dobindi peniru el ame- 
liorări  progresive,- acestia era 
scopul conducătorilor socialişii subt 
impulsiunea lui Pablo Iglesias. 
Sindicalismul nu puluse fi încă 
pulerale organizal, căci! înlr'o țară 
cu lendințe reacționare, asocialiile 
erau considerate ca o alingere a- 
dusă dreplurilor imprescripiibile 
ale claselor burgheze. 

Dar cu începerea anului 1915, 
mişcarea sindicalisiă ia o exten- 
zlune ulmiloare. 

Primul sindical puternic, acel al 
lucrătorilor în lemn din Barcelona, 
se lormează de câlră Narciso 
Vidal, adoplind ca program ac- 
țlunea directă. Din Caialonia vi- 
rusul revolujiei se răspindeşie în 
Andaluzia şi în regiunile Levan- 
tului unde din cauza mizeriei şi a 
insuliclenții salariilor pălrunde şi 
în clasa |ărănească, apoi în re- 
giunga minieră dela Bilbao şi în 
cele mal multe porturi Azi, sin- 
dicalismul spaniol are mai bine de 
un milion de aderenii, dar forja 
coniederallei generole a muncii 
rezidă mai öles în puternica el or- 
ganizalie. 

După unele organe ale parti- 
dului conservator, mişcarea revo- 
luțlanară ar area origini pur in- 
ternajlonale : dictatura prolelaria- 
tului realizată în Rusia a devenii 
şi pentru muncliorii spanioli un 
ideat, agilația anarhislă și revolu- 
|ionară e un rezultat al războlului 
și al conlagiunii bolşevice. 

Mirajul sovielisi a contribuit 
desigur la agiiația din Spania, dar 
cauza principală trebue căutată în 
condițiile interne ale țării. Din 
motive de ordin economie, social 
şi polițic, Spania era coaplă pen- 
iru lermenlui revoluționar. În cei 
cinci ani de războlu industria şi 
comerțul e! au lun! un atini con- 
siderabil. Aprovizionarea naliuni- 
lor beligerante a desiepial ener- 
giile şi apetilurile. Producția ar- 
licolelor a crescut în proporții mari 
aducind unora mari benelicii. Dar 
exportul a absorbit nu numai loale 
disponibiiitățile dar încă o parle 
din produsele indispensabile ne- 
vollor inlerne. Rezultatul a fosi 


scumpelea tralulul și creşterea 
mizeriei. Pe cind clasa burgheză 
tăcea averi scandaloase, condi- 
liile de existenlă ale muncilorului, 
deparie de a se ameliora, deve- 
neau lol mal grele lar salariile nu 
creșteau În report cu scumpelea 
traiului. In acelaşi limp, la țară, 
producția scădes din lipsă?da brațe, 
căci muncilorii agricoli părăseau 
pămintul pentru uzină, care-i re- 
iribuia mal bine decil proprietarii 
de pămini. După sfîrşitul ostilită- 
flor, situația a devenii mal rea, 
criza alimentară lot mal acută, 
dezordine preiuliindeni. Foametea 
a obliga! pe mulți lucrâlori să se 
expalrieze. Dar mizeria e un leren 
exceleni peniru propaganda re- 
volulionară şi, prinir'o orbire de 
neințăles, burghezia spaniolă pare 
a nu-şi da samă graviiaiea 
crizei. Organizaţia socială actuală 
i se pare de drepi divin şi es o 
consideră ca un sislem admirabil, 
care nu lrebue schimbal, nici a- 
melioral. Politica a coairiduli şi 
ea la agravarea siluației, căci in- 
terveniția stalului in conflictele 
dintre canilal şi muncă a fost a- 
proape înloldeauna nefastă. In 
jimpul grevelor, guvernul spaniol 
sau obliga pe palroal la concesii 
untori injuste, sau reprima În mod 
violeal agiialiile, în vederea unor 
reclamaţii drepte. Celace urmărea 
era numai restabilirea grabnică a 
ordinei cu ajulorul armatei sau 
a poliției şi niciodată prevenirea 
confliclelor sau cercetarea reme- 
diilor. 

O luară ajunsă În asemenea siare 
de dezagregare polilicã, economică 
şi soclală era un cimp admirabil 
peniru propagarea Ideilor comu- 
niste şi de acela Ideile sămănale 
de delegaliile bolşevice, conduse 
de Turuskoi și Borodin, care au 
vizita! Spania în 1918 şi 1919, au 


avul o încentestabilă influentă, os 


rienlind spre comunism parii 
soclalişiilor lineri, 

Spania şi Rusia prezintă analogii 
multiple. De sus pănă jos, același 
falslism oriental, masele inerte și 
inculle, paralizia acțiunii, reunilă 
cu înclinația s s şi verbolo- 
gie. Aristocrajla spaniolă caşi cea 
rusă e egoistă, Inconşiienlă, ne- 
prevăzăigare, În ambele jüri sen- 


\ 


niul national e släbit prin cer- 
regionalisie, 
Ca ep cuvint Trolzky, întrun 
meeting ia Moscova, spune că 
Spania e jara cea mal preparală 
peniru succesul regimului bolșeric. 
Lupta angajată de guvern și de 
clasa palronală impotriva rerolu= 
tiei, închiderea centrelor sindica- 
liste, deporlările, teroarea albă, 
wau avut rezuliale decisive, ci au 
mări! ura între clase şi senlimen- 
iul de răzbunare. 

Faţă de ullimele evenimenle 
survenile în Maroc, partidul co- 
munisi predică acjlunea revoluția- 
nară, contra unul războlu de co- 
lonizare și de cucerire. El în: 
deamnă ia acțiual riolenie peniru 
Împledicarea transporturilor de 
arme și de malerial. E indoelnic 
dacă guvernul de concenirare na- 
|ională format de Maura va pulea 
tace față dificultăților, şi momentul 
€ cil se poale de critic. 

(François Denjean. Revue de 
Paris, Noembrie). 


Rözboiu din mila Domnului 


(Vorbind de celace s'a scris în 
ntre germană pentru aniversarea 
uptei dela Gross-Beeren, 1815, 
unde s'au jupiai inire el Prasacii 
cu Saxonii, autorul se ridică im- 
potriva neiericitei Inspirații, ce au 
avut unii, de a mal pomeni şi azi 
de lupte ruşinoase, care n'au niei 
măcar meritul unității neamului, 
ci au fos! puriale numai peniru 
hegemonia nesăjioasă şi lăcomia 
de putere a unul popor de rasă 
sirăină, cum sint Prusacii, „Acea- 
sia e adevărată sălbătăcie, zice 
autorul, sălbălăcie proprie numai 
rusacilor, acelor Prasaci, care au 
căpăla! noțiunea de cultură și ci- 
vilizație în curjila cazărmilor ori 
pe cimpul de bălae, spre marea 
cinste a case! lor domnlloare“... 
Articolul de fată ne dă o idee 
despre dispoziția de spirit a Saxo- 


“mului faţă de Prusac): 


Ca nielun alt popor, Saxonii au a- 
vul să sufere sălbălăcia prusacă vre- 
me de secole şi s'au chinuit şi mai 
teribil în anul 1515, ori pe vremea 


lui Friedrich cel Mare, aces! despot 


neomenos, vlăstar deal Zollernilore 
hoți, la ai cărui activ nu sinl de- 


Pau, 
dt ` 
DP 
= PI be A 


REVISTA REVISTELOR 159 


cil crime și lilhărli şi care a pus 
pe Saxoni la straşnice contribuţii 
de războlu, recrulindu-l peniru 
soidalesca prusacă. 

Ca loarle mici excepţii, Fried- 
rich cel Mare a repuriat viclorii 
numai împolriva Germanilor. Ele 
nu pol deci trezi sentimentul de 
mindrie națională. Treiischke și 
loji isioricii  prusaci calomniază 
istoria naj'onulă saxonă, atribuind 
regilor saxoni păcale, pe care nu 
le-au avut niclodală, și făcinddin ei 
simbolul răului și al irădării în 
Toje cauzei germane (adică pru- 
sace). 

Anexarea Saxoniei și delronarea 
regelui ei a fost din parlea Pru- 
siel o chestiune de ambiţie şi é- 

oism (vezi corespondența inire 

mrdenberg şi Metternich). Mai 
lirziu, Friedrich Wilhelm II a 
fosi și el lacom şi nesălural, Mi- 
ltarismul prusac, mai primejdios 
decii cel napoleonean, a pregătit 
lerenul socialismului doctrinar al 
lul Marx și Engel. 

Ceiace a îinsirăinal pe Prusaci 
de Saxoni a fos! şi faplul că dez- 
vollarea cullurală germană s'à pus 
la cale prin metode militare. lIn- 
lreg conlineniul era ameniniat, 
căci avea să vie vremea, cind Ger- 
mania prusacă cra să se simlă 
gala pentru a lun în stăpiaire lu- 
mea. 

„Păcal că familia domniloare în 
Saxonia n'a pulut să-şi păstreze 
înlăletalea în Germania, Nicio- 
dală n'am fi ajuns la o rupiură cu 
restul Europei, nici nu ne-am fi 
îndușmăail cu Rusia, al cărela mo- 
narh enluziasi, Alexandru |, devye- 
nise, sub! infiuența unui preceptor 
elvețian, elevul lui Rousseau; nu 
ne-am fi certat nici ca Anglia. 
Impotriva egolsmulul prusac, se 
ridică insiinclul de cultură al 
Saxoallor, sociabili şi desinteresaji. 
Lucrul acesla nu-l va pricepe po- 
porul german, cilă vreme Prusia 
pretinde iniăleialea în imperiu“... 

Werner-Kauizsch. Natur u. Qe- 

sellschaft, Bd. LX, 9 Jahrg.). 


Brazillia 
Brazilia este aproape cil Europa 


şi are numai 29 milioane de fo- 
cultori, deși ar putea hrăni şi o 


160 VIAŢA ROM:NEASCĂ 
RD dn SER 


sulă. Nu în destul de preluii! de 
Europeni, Brazilia e loluşi o |ară 
de frunle. Superioară Statelor U- 
niie, posedind terenuri și plaa- 
taţii mal mulle decil America de 
Nord. se bucură de o comoară 
incă şi mai rară: pădurile cu gumă. 
In razila s'eu descoperii nu de- 
mult întinse izvoare cu mineral şi 
pēlrol, Insă exploalarea lor şi a- 
ducerea pe piejeie sirdine e in- 
greuială de lipsa căilor ferate. 

E vorba acum să se facă proba 
cu nişte cazane noi. Dacă izbu- 
teșie, lolosința cărbunelui indigen 
—prea bogal în suif şi prin ur- 
mare neplåcal din pricina fumu- 
tal-—este asigurată. Inginerii ger- 
mani eu şi lăcul socoteala că Bra» 
zilla ar pulea singură aproviziona, 
pe un lung pir de ani, toată in» 
dusiria nemiearcă. 

Avulia ei cea mal de seamă ră. 
mine loluşi cafeaua și bumbacul, 
De aceia plantațiile dela St. Paulo, 
criza munciloreaxcă, au dai muli 
de lucru polilcianilor din Brazilia. 
Cind în i839 Dona Izolel, fiica 
ullimului îmăăra!, a oblinul libes 
rares sclavilor, colilvajorii Brari- 
lei se socoliră ruinaji, Un an 
după cela izbucal și retoluila. 

in rindu! sinlelor de azi, nṣe- 
zole pe noi lemelii, ca si-n cuce- 
ril un loc de cinste, La conlerin= 
țele de pac- ale popoarelor, Bra» 
alla a spus cuvinlui el îndrăzneţ 
şi holării. Are însă milă de „ma: 
rile puteri” de odinoară, sărtceile 
si rcăpiiate. Prin Crucea ro- 
sie le-a împâriii deseori ofrande, 
căci! Brazilia are de unde. Cul- 
tivalorii de cafea din Si, Paulo au 
irimes numai înir'o singură zi 276 
de naci, Asla nu-i nimic faj de 
cilra, În care s'a urcol vinzarea 
generală n [ării pe ziua de 15 lulie 

1921: 87.574 saci, din lolalul ră- 
mès neincârca! în porlui din San- 
tos: 2.804 815 sacl.. 

Brazilia slö bine și cu saðla- 
lea: doctorii ei au leculi-o de fri- 
gurile galbene: Slă bine și ca 
strălucire : în ce privește luxul și 
modele, nici-o allă jară n'o Intrece. 
Străzile el largi, — „Avenidas” —sinl 
Lunca și Joia pline de lume. ln 
Rio de Janeiro umblă de două ori 
pe stilo aulomobile ca în berlin. 

(Fred. Wesiphal. Die Woche, 
Nr. 37, 25 Jahrg., 1921), 


P 
“universitate maghiara T o 


ldeia unei universilăți maghlare 
în Rominia lrebue să fie conside- 
rată independent de orice preo- 
cupare de polilică—din orice parle. 
O universitate se naște din dez» 
voliarea cullurală în care se gă- 
seșie un popor înir'un momen! dat. 
Ea nu se poale face în chip meş» 
leş gli, ci reese ca o necesilale 
firească, alunci cind un popor 
simte că se poate face şi el păr- 
faş, polrivii geniului său, ia inaita 
muncă culturală e omenirii la ina» 
inlarea șilinței în genere. Acorda» 
rea de diplome seele preocupare 
secundară in universitate - şi chiar 
cë preocupare secundară, ea nn 
s'e ivil la inceputul primelor uni- 
versiiăți, care Sau èlcãjiuil prin 
înirunirea liberă a învălatului cu 
îacălăceil, 

Poporul Maghiar din Rominia 
se găseşie pe o asemenea lreapiă, 
ca să reclame o universilate, L 
îndreplăleşie şi treculul, căci chiar 
numai vorbind de Ardeal, el și-a 
avui odinioară școala înaltă ce e- 
xisia în limpul lui Oabrie! Bethlen 
ja Alba-lulia, din care s'o nărcul 
apoi, la 1872, universitatea din Cluj. 
Universlintea cale deci reclamnală 
de năruinia Maghiarilor din Ro- 
minta de a colabora la munca 
înallă culturală în rind cu alle 
neamuri, deci peniru știință si 
foarle pulin penira diplome. Căci 
minorilalea maghiară n'ar arca 
trebuință dacii de un număr des- 
iul de resirlus de cundiduli de 
profesori și de medici și mai pu» 
țin încă de avocaţi. Dar mal este 
reclumală şi de lrebuințele sufle- 
tesil ele pălurii mai cullivale a 
poporului, 


Univezsllalta maghiară în nici, 


un chip nu poale [i dăunăloare 
Rominiel. In propriul său inleres 
orice li âr maghiur va lavăla fo- 
mineste şi, Insult mai mult, își va 
iubi patria, dacă poale să-şi albă 
aici şi invățăminiul superior in 
limba malernă. Allel or Irebu! să 
se docă la studii ia Ungaria, 
cijiva ani de alle numsi in Unga- 
ria—dia cauza volulet. 

Dacă, însă, sistu! s'ar leme că 
o asemenea universiiale ar pulea 
ți un culb de lresieuiism, sialul in- 


$ 
a- faai A 


tree mi 
M” și nad. Nu spunea dacă 
A: 


REVISTA REVISTELOR 161 


susi va pulea să-l împiedice cu 
mijloacele de control şi represiu- 
ne ce-l stau la îndemină. Der n'ar 
fi un serios invālot maghiar acela 
care şi-ar folosi caledra peniru a- 
semenea scopuri. 

(Varga Bela. Pasztoriaz. Noem- 
bre. 1921). 


Reamintire 
vale mele Bure Ag Arc 
cu comitetul A a atata 
romi 


apra è risipi lot ToN, n Bge 
mer n salletul publiculul ma- 
ghiar din Romiala cu privire la 
acțiunea sa din Arad, nedumeriri 
cinulte de stonuri falṣe, de in- 
ierpretări pie Intenjionale şi de 
denaturările vremii — sociologul 
meghiar trăllor în alară de hota- 
reje Ungariei, la Viena, publică 
sub! aces! tillu o lungă dare de 
samă În revisia clujană. Mai mult 
din aduceri aminte, 

La începutul lune! Noembre 
(1918) orice factor politic din Bu- 
dapesia era sigur că soaria Un- 
pre! ajunsese la un desnodămini 

tal. Contele Karolyi n zugrăvii 
Consiliului najional Budapesla 
.. loalá realitalea ei ira- 


n aceiaşi ş ă, unde 
premierul vorbea a. Sfatului 
maghiar (10 Noem.) circulau avo- 
nuri despre pretențiile teritoriale 
ale Comitetului najlonel romin şi 
chiar Spre înalatări de trupe fie 
dinspre Carpaţi, fie din sud, fie 
din miază-ncapte (Cehli), Fiecare 
auzea aiunci clopotul de inmor- 
lare al Ungariei istorice şi 
paal mulji au isbucnii în plins”. 
n cuvinle sguduiloare, preşedin- 
tele Hock Jånos a dal expresie 
Iragicului i şi a cerul ca 
guvernul nou Karolyi să lie lāsal 
să salveze ce se mal poale salva. 
Pesle trei zile, la Arad, Comile- 
lul najionul cerea ca să lie ire- 
cuie in puterea unei ern ro» 
minesc din Sibiu, Ardei Caraș- 
Severinul, Aradul, Bihorul, Sùla- 
giul, Săimarul, Ugoceo, Maramu- 
te din comiiniele Bi- 


ntălu fiind speranță că s'ar polea 
siabili un provizora! până la trato» 
iivele de pace - căci armistițiul de 
la Belgrad asigura integrilaiea le- 
rilor a Ungariei istorice ; apol, 
fiindcă mal era speranță că pro- 
eclul peniru organizarea federa- 
țivă-cantonală a Ungariei va pulce 
cîştiga pe Romini; şi, în sfirsit, 
era neceser să se dovedească Eu» 
ropel civilizate că vechea Unga- 
rie leudală dispăruse şi că cea 
nouă ere dispusă să asigure liber- 
tățile luluror neamurilor Înir'o fe- 
derajie cantonală, după modelul 
elvejian. 

Venii la Arad, în lovărășia allor 
delegați al guvernului şi a cilorra 
fruntaşi maghiari ardeleni allălori 
in Budapesia (Apalhy, etc.), a in» 
linii în sinul delegatiei romineşii 
o dispozijie enervanlă, provocată 
de diferite şiiri despre airacilăji 
săvirşile impolriva populaliei ro- 
mineşii; lar, ln deschiderea des- 
baterilor, Vasile Goldiș, ca pre- 
sedinie al Comilelului nations! a 
protesta! împolriva prezeniei re- 
prezenlanjilor Consiliului naţional 
maghiar din Ardeni, declarind că 
înțelege să ltuleze numal cu re- 
prezentanjil noului guvern. Le era 
neplăculă Rominilor indeosebi pre- 
zenţa l-i Apalhy, cuaoscul lor ca 
şorinizt, 

După ce loluşi s'a admis ca re- 
prezentanjii maghiari ardeleni, un 
reprezenton! ai Saşilor şi unul al 
Şvabilor să pariicipe numal ca as- 
culiălori şi ca bărbaţi de incre- 
dere, au fost expuse delegației ro- 
mineșii propunerile guvernului Ka- 
rolyi. Acesia vrea un aranjament 
provizoriu, pănă ce conferința de 
pace va fixa holarele sialului ma- 
ghiar. Pe urmă lieșiecare parie 
işi relua liberialea de acțiune. 
Până atunci Ardealul va fi scutit 
de un războiu civil, Ouvernul nou 
din Budupesla stă e baza princi» 
piilor wilsoniene. Ei acceptă prin- 


li 


sinedelerminări! orlunde Ro- 
= hy se găsesc în mase compacte 
oti în majoriiale ; dar cere lolo- 
dată respeciarea aceluiaşi drept şi 
pe sama celorialte neamuri, ca 
nu fie înlocullă o asuprire prin 
glia. Comilelul romin prelinde un 
ierilorlu pe care, fală de 2.900.000 
Romini, se răsesc (după statistica 
aticială) 3.900 090 Neromini, Aran- 
jamenlul provizoriu, props de gu- 
vernul maghiar, dă liecărul popor 
putinţa de a-şi exercila dreptul de 
slnaedelerminare. Va sch o 
larele meșleşugite ale unor comi- 
taie spre a holârnici firesc blocu- 
rile naţionale, cărora le-ar da pu- 
terea de guvernare, Dar acesle 
blocuri, cu aulonomia lor ca şi în 
Eiveţia, vor recunoaşte loluşi gu- 
vernului ceniral din Budapesia, 
unde vor trebul să fie ir dee 
iate, exercițiul unor alribuțiunl co» 
mune de stat. Hominii vor păstra 
dialre luncționari pe acela care 
își vor li făcul in mod conşiiincios 
si coreeci datoria. De asemenea 
ciiă vreme râmin aclualeie Institu- 
ilani, cele două sau trei limbi vor 
ii tolosile in toste ramurile ad- 
minislrației. Guvernul maghiar 
mare niciun gind ascuns; dar 
Rominii chlar dacă nu-s deplin 
mulţumiţi cu proeclul, să-l primeas- 
că în chip provizoriu spre a erila 
agudulri sociale şi chiar o deslân- 
juire a boişevismulul în holarele 


iei. 

ai cedeze romial au arăta! nein- 
credere în poslbililalea de reali- 
zare a proecialui şi mai cu samă 
în oamenii care ar veni după ca» 
binelul Karolyi la cirmă. Sosind a- 
douazi şi lulju Maniu din Viena, 
ajiludinea Comllelului romia a Sue 
şi mai holăriiă şi mal ciar întăj > 
sală. intr'inşii vorbește senlimen 
tul unitălii najionaie. Suveranllalea 
se găseşie in posesiunea Popota- 
lui Romin şi el va hotări în adu 
marea lul națională. Rominii i 5 
nu urmăresc asuprirea allior nea 
muri şi ceiace le oieră guvernu 
maghiar vor acorda ei minorită= 
lor. 4 

urile fiind deci cu lotul de» 
pinio: iralalivele nu mai puleau 
avea loc, Rominii au râmas mai 
deporle hotări]i să asigure ordinea 


VIAȚA ROMINEASCĂ O oo 


a simiaiatn cu ajulorul gărzi- 
or lor naționale. TOR 

Malțumindu-i pentru eneală, 
Vasile Goldiș a declaral că ca să 
zul nu se adresează personal În 
pulernlcilulul guvernului Karo 
(adică lal Jàsz! Oszkar), 

Era de reepa Agm creerii a 
nu poală fi cişiligaji pen - 
ret ere pe baza unllă|ii vechiu- 
lui stal maghiar. Erau apoi şi re- 
lajitle de putere nefavorabile Un- 
gariei, care propriu zis nu mal a- 
vea o armală. 

De iacheere, spre ,a se arăla 
idelle de liberinle care dominau 
în lumea Inlelecluală maghiară cea 
mal aleasă, se reproduce manifes» 
tul a vre-o 109 inteleciuall, În ma» 

oritate scrillori, cătră Poporul 

aghiar, în vederea alcătuirii u- 
nel asociaţii Hbere de stale pe 
baze najlonale în cenlrul Europei 
şi nesocoliad granijele islorice. 

(Inire semnături locul intălu îl 
ocupă numele lui Ady Endre—şi e 
o depărtare respectabilă dela la- 
crimile celor din Consiliul najio- 
nal din Budapesta care plingeau 
Ungaria isiorică și de care pro- 
babil Comilelul najlonal ronin se 
lemea, pănă la acesi manifest siră- 
bätat de cele mal umanitare sen- 
limente şi care începe cu consiala- 
rea imbucurâloare că prin căderea 
Monarhiei Poporul Maghiar a ră- 
mas şi = singur slăpin pe desili- 

ele salè 
E (Jăszi Oszkăr. Napkelet, Decem- 
bre, 1921). 


Coloidele şi ființele 
viejuiltoare 


„Humorile* ilințelar viețuitoare sini 
coloide. Un coloid este un sistem 
in echilibru În compoziţia cărula 
intră un lichid și parlicule solide 
suspendale in acesia:  micelele. 
La rindul lor micelele sini alcă: 
tuile dinir'ua nucleu sau granul 
înveiii de o pătură foarte aderentă 
de substanță luată din lichid, Mi- 
cela are sarcină eleclrică. 

Prin disirugerea pălurii ade- 
renie superliciale se rupe echili- 
brul cololdului și se face Jlo- 
culajlunaea. F ata pet: 
te fi provocat, se pro 


a sine, cn timpul: cololdul de» 
ne malur, imbălrineste şi moare. 
Viala unei liinți este redusă în 
wițimă analiză la proprietățile co: 
loldelor care o compun. A infin- 
enja coloidele însamnă a Influența 
viaja. 
olile sini datorite Iurbnr3rilor 
produse de agenții loxic! și infec- 
țioși în echilibrul cololdelor, mi- 
robii proroncă o maturnjiune care 
merge crescind treptat, limp de 
citeva zile,—perioada de Incuba- 
Nune,—spre a ajunge În (locula- 
panes coloidului : declarația ma- 
ei, 


În unele cazuri substanța vălă- 
măloare nu e sufistenlă peniru a 
determina o malurajlune complec- 
tü,- pănâla floculațiune.-n colol- 

ului : acesia, schimboi în parte, 

rămine sencibilizer. O a doua ac- 
iune a mcelmear agent nociv va 
produce floculațiunea core În a- 
cest caz poarlă numele de dezlân- 
luirea shokhului anafilaciie. Sho- 
kul anafilaciic poate fi produs de 
orice coloid (A. Lumière si cola: 
boralarii să!) olit la onimale ell 
şi la plante, 

Qăslrea subslanielor care să im- 
pledice loculațiunea devine o im- 
porianiă țintă. urmăriiă de cerce- 
tările biologice =! medicale. 
oşiinin intimă a fenomene- 
lor coloidale deschide largi pers- 
peciise in biologie. Technica de 
laboralor permijind prepararea er- 
Uiicinlă a coloidejar, posibiliinlen 
reproducerii și observarea in ni- 
irọ a fenomenelor clemenlare' ale 
vielli este daiă. 

„Slarea coloidală condijloneazā 
tiala, Fioculailunea determină ma- 
adina și moarier. Impiedicaren ei 
ar mesjine omul mereu sânlitos“, 

A. Koehler. La Nature, Decem- 

bre, 1921), 


„The Times" onuniă in prima 
săplămină a lui Noembre 1924 des. 
coperirea unul nou am fosil, dez- 
gropat in nordul Rhodesiei (Airica 
de sud) la 150 km. spre nord de 
riul Kalo, allueni sling al Zambe- 
zului, din movila Broken Hill ex. 
poslala de compania Rhodesia 
| ken Hili Mine. 


At 


REVISTA REVISTELOR 


163 


Cranlul jipsit de maxilaral infe- 
rior, este perfec! conserva!, nemi- 
neraliza! (nefositizal) însă lipsi! de 
subslanie organice. 

u seamănă cu nici un cranto 
cunoscil din Africa ncluală. însă 
mult cn craniul omului din ullima 
epocă ginciară (Homo Neonder- 
thalensis), avind loluşi o aparență 
mai simiană, 

Frunlea foarte fupindă ; arcade 
sprincenare proeminenie „ome- 
neşi!”. Bolia craniană asemănă: 
toare cu aceln a Piiecantropului, 
iasă mai vastă. Faja și deniura o: 
menesi], Caninii bine cunformaţi. 
Toll dinții cariați, fenomen polo- 
logic neobservat pănă în prezent 
pe craniile fosile europene. 

Qaura occipitală în poziție mal 
avansată decit la H. Neanderiha- 
lensis : stațiunea în două picioare 
deci mal perfectă, 

Osemintele și insirumentele gă- 
pite odală cu craniul aparțin unor 
specii çare exislă incă prin acele 
jinuturi : craniul nu poate proveni 
din altă epocă geologică decit a» 
cea aciunlă. 

Probabil că H. Neonderthalenala 
şi I. Rhodesiensis (asilel n fosi 
bolezat naul „losil* de Smith Wood- 
ward) au o origine comună. 

Primul! a pierit destul de brise 

după perioada gimciară. Celalt 
poale a conlinuai så trăipacă in 
alie regiuni. Poate că H. Rhode- 
siensis ne ladică persistenja in 
Alrica a unul om de mull fosil In 
Europa. Posle că inir'o bună zi 
fatr'un colt ascuas n! Africei mis: 
terionse ge va descoperi un exem- 
plar viu din specia noului om fosil. 

(Marcellin Boule, La Naturo, Ce» 

cembre, 1921). 


Originea „chestiai ucrai- 
nieno gi d. H. lorga 


D. N. lorga a finul în 1915 o con- 
ferinjă la Academia Romină (apà- 
rolă mal lireiu in broşură), despre 
„Le-ălarile Rominilor cu Ruşii a- 

useni și cuteriloriul zis ucrainian“, 

+ lorga susține că Ucraina nu e» 
xislă, „că ea n'a consiliali nicio: 
dată o unitare geogralică, nici un 
„leriloriu nalioaal” proprii, deose- 
bile de cele velicoruze” şi nici 
m'a căulai „să se alirme, în ceriu- 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 


jele ei politice, ca individualiiate 


repete 

„Dacă e vorba, —susjine d. Tor- 
ga,—de un teritoriu najlonal, cu 
irec=i şi viitor, înlrebaren s'ar îi 
pus în radar unul scriitor dinala- 
tea jumălății a doua a secolului 
XIX" 


Dovada : Istoricii ruși şi sirăini 
n'au scris nlcăeri că poporul t- 
craintan s'ar Îl maniieala! ca o In- 
divldualitate aparle. Ucraina a 
fost una cu Veiicorusia. 

ŞI care-s anume istoricii, care 
au scris despre Malorusia ? Schlă- 
ver, Schérer, Engel, Rambaud, 
Karamzin, etc. Peniru sceslian'a e- 
xislai o națiune ucralalază, cu 
vre-o tendință națională. „Chestia 
Ucrainei” esie o „Invenţie nemleas- 
că”, născacită ce Ausiria — pen- 
pua slăbi coheziunea rusească — 
în re 1860—1870 prin Isioricul Mt- 
hail Hrusevsky, fosi profesor la u- 
niversitatea lul Lemberg. 

D. lorga, lot in 1916, in „Nea- 
mul Rominesc“, rectilică doar dala 
originei rutenismului: elar [i inven» 
tal de „guvernu! Marlel Terezet și 
al lul Iosef H“, „pentru a comba- 
te aspirațiile nalionae polone”. 

Dar sà ne ocupăm puțin de scril- 
lorii, pe sladiile cărora d. Iorga 
iai bazează părerile d-sale asupra 

crainei. 

Despre Engel, care a trăi! pela 
sfirsilal veaculul al XVIII, d. lor- 
ga spune că acestuia - „nici nu i-a 
trecul prin cop” vre-o chestiile us 
craineană. D-sa lrece insă prea 
uşor chiar peste titul cărții lyi 
Engel: „Oeschichie der Ukrai-e", 
lipărilā in 1796, în compoziiia că- 
rilo iniră și cuvintul „Ucraina“, Dar 
Engel, în această „istorie a Ucrat- 
nei", găseşle chiar o deosebire 
inire Ucrainieni şi Ruși: „Ucral- 
pianul are în firea sa stange polon, 
pecind Moscovilal n'are“. 

Engel afirm: loiuși că „Doporul 
ucrainean al Cazacilor a dispărul 
acum în gigantica masă a impe- 
şiului rus", dar nu înțelege prin 
acensla o conlopire einică, cl una 

olitică, determinată de Ecalerina 

|, care spre slirşitul veacului al 
XVIL a desfiinjal toale :nsiltuțiile 
autonome ucrainiene. 

Engel na insisi mai mult esu- 


ecesiel chestiual, că el se 
inienioast din operele lui Schlă- 
zer şi Scherer, „ser oficiali- 
LăVII rasesii”. 

. lorga greşeșie scojind ar- 
gumenie din tăcerea lstoricilor. 
„Argumentum e silentio” e dificil 
de minuil. 

Francezul Schérer, care a scris 
despre Malorusia în 1788, a fost 
„consilier al curții ruseșii dela Pe- 
tersburg subl Ecaterina I*. În a- 
nul aperiilel cărții chlar, Schérer 
avea legături cu curtea imperială 
rusă, în sensul cărea şi-a şi scris 
opera. Toluşi Schârer, caşi En- 
ge', susjine că limba ucrainlană 
esle un dialect al celei polo eze. 
Acesti lucru a scăpat însă dlui 


lorga. 

OSehlözer, deasemeni o fosi u1 
reprezenlani al olicialitājii ruseşii. 
El fusese adus din Germania im 
4764 de călră oficialitatea rusă şi 
numi! profesor la Academia din 
Petersburg, — fiind deci pet de 
sial. Schidzer, pe de al! 
era şi profesorul copiilor | 
Razumovsky, haimeanui Ucraina 
pas de jarină preşedinle al Acs- 
demiel, şi care susline näzuinjele 
ţarismului, Inăbuşiad tendinţele i- 
redentisie ucrainiene. 

Karamzin esie, şi el, istoricul o+ 
tictalitāții rasesti, La 1805 a că- 
pātəl deia jarul Alexandru | titlul 
de „istoriograi al țării“ şi o pensie 
de ¿000 ruble anual. Karamzin a 
vea dreptul să cerceleze, oriunde, 
oale izvoarele istorice. Oficiali- 
laica i-a dal drepi ajulor pe Mu- 
ravyev, secrelarul Ministerului de 
insteuciie. lar impăralul i-a scutii 
opera de cenzura obligatorie. 

Rambaud şi-a lipării la 18 4 
„L'Hisioire de 1a Russie” cu banii 
Kusle! oficiale, care — in înțelegere 
cu Academia de Şiilnaţi—l-a numit 
„membru corespondeni” al acelei 
Academii — Rambaud la 1854 na 
spune nici ua cuviat despre ten- 
dințele ucrainiene într'o operă, li+ 
părită cu bani ruseşii. La 1876 4 
acelaşi (pamest „Pt in La > 
Russie épique“, 
orana ore “limba sa, fsloricii 
săi, publicişlii săi, poelil săi, Aa 
mancierii săi". „Ucraina a erl- 
ta! malt timp inire Polonia și Mose 


” Ă 
p 
i i 


ovia. Totuşi nu s'a dai! Moscalu- 
lui tără condițiuni. Inalinle de a o 
Pulea asimila cu Rusia Mare, Pe- 
iru Alexeevici şi Ecaterina II au 
înlimpinal, nu numai odată, rezis- 
tenja el". (Este vorba, desigur, 
de-o asimilare polilică). 

Dacă trecem pesle izvoarele o- 
ficialităţii ruseşii, loale celelalie 
izvoare rusaşii prezintă „chesiia 
ucrainiană“ in tol veacul XVIII și 
în întăla jumătate a veacului XIX, 
— adică înainte şi de Mihail Hru- 
setsky şi de guvernul Mariei Te- 
rezei, Şi „chestia ucrainiană“ nu 
se nașie în Austria, ci în Rusia 
de unde vin Ucrainlenii prigoniji 
peniru contingerile lor - şi o con- 
tinuă pe teritoriul austriac. 

D. Iorga îl cunoaşte numai pe 
Mihail Hrusevsky,—şi nici măcar 
loaie operele acestuia ; chiar cele 
mal inieresante îl sini sirăine. 
Dar mal există o mulțime de isio- 
rici, pe care d. lorga nu-i cu- 

moaște. Au scris, astfel, despre U- 
craina, În rusește sau în ucral- 
niană, următorii scriitori : Alexan- 
dru tirusevsky, Lizarevsky, Suljgin, 

zora, Vasiljelkov, Etimenco, 
D. Miller, riata Dragomanor, 
Kostomorov, Maksimovic, Srezner- 
sky, ele... 


Din sludiile acestor Isloriei şi 
filologi rezultă, că m exisial şi €- 
xistă o „viață proprie ucrainiană, 
deosebiti de cea velicorusă şi iu 
Iuplă națională cu aceasta” ale 
cărel peripelii au los! consemnate 
sn Cronici. 

Documentele arată că Peiru cel 


REVISTA REVISTELOR 165 
Rand te de 2 a T SIE | 


Mare, la 1711, admite ca Ucralaa 
să-şi aleagă pe halmanii ei; insti- 
tue lotuşi, pe lingă dinşii, un „Co- 
legiu“ de șase ofiteri velicoruşi — 
pentru siguranță. Dol hatman! con- 
secutivi, Skoropadsky şi Polubo- 
tok, protestează la Curte împotriva 
încălcărilor de drepluri, pe care 
le sufereau pămintenii lor, mani- 
feslindu-se asilei—cași în ake 
dāji — personalilalea ucrainiană, 
socotită ca atare chiar de guvernul 
velicarus. 

Ecalerina lI desliințează la 1764 
haimanalul, lăsind însă „Colegiul“ 
înir'a allă formaţie: 4 Velicoruşi 
şi 4 Maloruzi. La 1775 sint des- 
filnjaji însă „Cazacii zaporojeni“, 
lar la 1785 însuși „Colegiul“, „cele 
două manilesiări ale individualilă- 
HI ucrainiene”. Dar, viaja ucral- 
niană conlinuă, „impotriva oficiali- 
lății velicoruse și dedesubtul ei", 
în to! restul veacului XVIII şi XIX 
pănă la 1860-1870 - deci înainle de 
profesoral Miboi lirusevsky, 

in tot acesi timp licrainienii au 
dat o iuplă dirză pentru limba, li- 
teratura și drepturile lor politice. 

Mişcările naționaliste ucrainiene 
luind proporiii mai mari pe la 
1860, olicialilalen rusească a ince- 
pai o violentă prigoană impotriva 

crainienilor. Alunci centrul miş- 
cârii ucrainiene s'a muta! pesie 
graniță, în Qaliţia. 

Dia aceslea rezullă cu prisoain- 
jū că „chesiia uarainiană“ și „tes 
ritoriui zis acrainian“, nu-s „invea- 
jii nemțeșii”, ci realităţi pure. 

(llie Bărbulescu, Arhiva, No. 1). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


jean Epstein, La Podsle d'ac- 
Jourd'hut un nouvel état de lintel- 
ligence, èd. la Sirène, Paris, 1924. 

Este poale Întâiul sludin care 
încearcă să dea poeziei noi o ex- 
plicare științifică si filozofică, 

Poezia nouă. bolezată gresit „tu- 
biisiä“, preziniă loluşi o analogie 
cu elorlul de crealie al pictorilor 
cublşii: poeții cei nol, caşi cubis- 
ii, urmenză rcelasi curent anil- 
inteleclualist datorit filozofiel lut 
Bergson, Ei vor să se culande în 
adincurile inatinciului- şi ale sen- 
sibilităţii. „Să simlă înainte de a 
înțelege“, cum spune Cocleau. 

Inleligenla este dusmanul care 
strică lotul. Ea dărimă plăsmulrile 
visărilor noaxire, clasindu-le şi 

diselplinindu-le: 

Dar cuvialele sin! senzații cris- 
inlizate prin Inteligenjă. O poezie 
de senzalie pură ar Îl o simplă 
succesiune de |ipete si gemete- 

Jean Epslein vede, în alcăluirea 
deslinalb a poeziei moderue. ur- 
mele uael moliciunl cerebrale, ÀA- 
ceastă moliclune „este poate voliš, 
cu scopul de a produce o emor- 
lire intelectuală, citeodală dell- 
cioasă”. Deci un fel de refugiu in 
Nirvana pentru a scăpa de supă- 
rătoareie lighioane: reliunea, in- 
teligenja, logica. Dorind să alunge 
logica, poeţii au incerca! să fugă 
de gramatică, altfel „fraza odală 
porailă, inteligența se prinde in 
angrenajul sintezei, care, orice-am 
face noi, este loideauna logică”. 

Capitolele cure  compiecie 
studiul d-lul Epstein duc la con- 
cluzia că poeții noi su toil să 
scape de lirania compoziției şi a 
gramalicei, mori imbătrinite care 
macină mereu același făină. 

Abel Chevallay, Lo roman om- 
glais de notre lemps, Humphrey 
Milioră. 

Carles, afară de îniroducere şi 
conciuziune, are unsprezece capi» 
tole care cuprind, pe scurt şi foar- 

ie limpede, intreaga erolujie aros 
manului englez. Este scrisă pen- 
tru celitorii lrancezi, dar va fi u- 
utó şi celilorior englezi: în jara 
jor nu există sa expozeu istoric şi 


criile așa de complect în concizi- 
unea sa. 

Primele capliole lratează despre 
romanul englez dela Daniel Defoe 
pănă în sec. al XlX-lea cuprinzind 
pe Dickens, Tchackeray, G. Ellok 
O. Meredith şi Thomas Hardy. A- 
pol autorul schijează celace el nu- 
meşie .veacol” reginei Vicloria şi 
al regelui Eduard. Cele şase ca- 
pltole din urmă sint consacrate ro- 
manului englez din vremea noas- 


lră. 

După d. A. Cheralley, romanul 
este o licjlune in proză deo anu- 
milă înlindere, Definijie foarte 
largă şi din unele pririnje prea 
îngustă. 

ecunoaşiem Însă că este clară 
şi elasiică aşa încit se adaptează 
uşor la clesilicaliile necesare în 
cursul unei asemenea lucrări, 

Romanul este iaspirat de o re- 
*oilă impolriva convențiilor so- 
ciale, impotriva sentimentului tire- 
nic al majorilăților, impolriva a- 
buzurilar celor puternici şi a ne- 
dreptăților exisienlei saclale, Ro- 
manul care nu-i decit o poveste 
ca să ne disireze, nu rămine; nu» 
mai opera care este un alac in- 
directi bineinleles—poale să lră- 
iasc şi să aibă o repercusiune o- 
supra ideilor si obicelurilor. Să 
mai adăugăm însă că operă dura“ 
bilă este aceia care alacă nu nu» 
ma! piedicile şi obiceiurile socia- 
le, ci şi viciile oamenilor şi lipsu- 
rile nalurii omeneşti. 

Sophocies, The Oodipus Ty- 
rauus translaled and explained by 
J- T. Shephurd M. Á. Cambridge 
of g Unirersijy Presa, 1921, 1 
vol, 8. 

D. Shephard oferă liieralilor en= 
gieji un iext bine stabilil, o ira- 
ducere in versuri a părților lirice, 
o pretajă şi un comentar care ioc 
cu pulială injelegerea unel opere 
atil de frumoase. O singură ipsă 
mai serioasă prezială această e- 
dijie: nu se găsește în lexi o ana- 
liză metrică compiectă, aşa că in- 
jelegerea siruclurii părților lirice 
prezială dilicultăji. 

Georges Duhamel, Les hom- 
mes abandonnés, d. „Mercure de 
France“, Paris, 1921. 


£ 

a.. 
A 
P 

i 


Este romanul acelora care nu 
par nici destul de interesanți, nici 
destul de criminali peniru a cap- 
Miva publicul, Din istorisirea pe 
care o ince cârulaşul, se desprin- 
de fabula populară, eroarea judi- 
ciară şi conşllenin sau inconşii- 
enja umilului erou. Acest om tae 
gitul unul cioban care castra ani- 
malele puse subi paza lui. Căru- 
țaşul e împins de ceva mal tare 
deci! el: purtarea clobanului | se 

are dezguslăloare şi uciderea lul 
nsamnă revolla nalurii în faja bea- 
tialităjii! omeneşti. 

În silil se simte cileodată cruzi» 
mea cujituiui chirurgical, ca un a- 
So dantepi al er zerg niru lu- 

a prea ne ioare . 
devărulul, £ EEA 

Credincios programului său fl- 
lozofic, Duhamel se ocupă de cel 
desmoșteniţi. EJ il ridică în pi- 
cionre, Îi face să lrăinscă logic, 
cu loală nebunia lor apareniă, îi 
explică, le luminează ascunzișu- 
rile intunecate, proeclind asupra 
lor lumina unei minți superioare, 

Amy Lowel, Legends, Hough- 
ton Mifflin Company. 

Peñiru Amy Lowel, cunoscuta 
poetki americană, „legenda” nu 
aei Aai ani pretext peniru ril- 

neasteplaie și peniru bogate 
floriluri de imegini  Punetai pri 

Piecare al legendelor sale estie 

citeodaită un rind ceilt din talim» 

piare, mai adesea unu din amin» 
lirile pe care le-a cules în câlă- 
jpriile ei prin loale ţările lumii. 

Cetim pe rind „Cialecul funebru 
al şefului Indian”, ingropat Impre- 
ună cu calul său; epopeia „Many 
Swans*—un luptălor care se urcă 
pănă la cer pe o scară de săgeli 
şi, uitind pe oameni, rămine acolo 
până la vremea pescuitului de so- 
moni care-l readuce la realitățile 

lumii lui de altădată. Darul adus 
din cer este locul disirugălor; 
ori pe unde trece, tolul arde - co- 
paci, vielăji, oameni. 

„Legenda de porielan” e poves» 
fea unei tinere feie chineze care 
din dragosle uită riturile sacre, 
` Toaie |inulurile planetei noss- 
ire au Inspira! verva şi lirismul 
poelesei din lumea nouă. 

Poezia ei esie prea imbe 


Lr Su lşugată 
„în Imagini și prea diversă in rit 


______MITEAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 167 


muri: cileodală pierzi răsullarea 

ca să o urmăreşii și ochil sînt or- 

dit e jocul tuturor luminilor ce- 
u 


Soarele cãdea după piscurile ninse 
Rădcvarea umbrelor era aşa de piä- 


entà 
incit veverijete și epuragii pi Por pi 


Mişcan din coadă ; A iat 
ȘI tilani din lacul ia (și um- 
an pr 
Hy esrara în apa Fe E pre 
se. oglindeau culinite da 
tă ma nie de carmin aie 
Şi papagalli pan şi scintelun între 
[mimnee, 


Amy Lowe! noeste mestesugul 
imagine! romantic si simbolist și 
găseşte ritmuri îndrăznețe care 
nau lost niciodată iîncercale ln 
limba engleză, 


Conrad Aiken, The kouse o 
dust, ed. The lour sens Prahe 

Tot un poe! american, care însă 
locueşie o ollă lume decit univer- 
sul de imagini și de muzică a lui 
A. Lowel, Aiken locueşie o casă 
de praf: 


Sămânăm cu cei ce cauld intro casă 


O casă de praf. de Apic 


Din acest praf Conrad Alk 
mA Pe În ea se ere in 
e care 
arm af poetul cearc să o 


Păâmintul are vine: în seara ast 
pi a bat, 
org up se umflă subt picioarele mele, 
sevă roşie umple copacii negri 
frunzele s'aprind ; 
simt cum bat 


Pe cînd liliacul irece în lumina 
sanji și vrājiloerele călăresc pe 

Adeseori Conrad luminează as- 
cunzișurile sullelului cu candela 
mică pe care o poarlă veșnic cu el: 


Imi voiu ridica lumina deasupra lor 
și le voin cerceta fejeie, 


Omenirea pe care o zugrăveşie 
el este acela din Sgirie-Nourii 


168 VIAȚA ROMINEASCĂ 
DA L 


Vorkului, aferată, leribilă, 
Pev iSe amor și de egoism. Con- 
rad Aiken lărgeşte În mase nelă- 
murite, cileodală sunăloare, cite. 
odală greoae, „simionla” poelică 
inovată de John Gould Fieicher. 

Versul păstrează loldeauna o 
miădiere admirabilă; din rimă el 
scoate electe de muzică îndepăr- 
tată şi monotonă. 


ELOCVENŢĂ 


Ak Millerand, Choix do plai- 
doyers. èd. Fasquelle, Paris, 1921. 

Toală lamea cunoasle în d, Mil- 
lerand pe omul politic. Volumul 
de falë apărul în limpul preşiden- 
tlel de Republică n d-sale ne a- 
rată pe orâlorul Juridic. Compa- 
rind discursurile polilice publicale 
mal Inainte (Trovall el iravalileurs, 

Poliiique de realisallon, - Pour la 
défense nalionale,—La guerre li- 
beralrice) cu pledoariile din acest 
nou volum se ponte prinde fizio- 
nomla, una În deversilalea sô, a o° 
mului politic şi a avocatului, 


ARHEOLOGIE 


Panchman Mitra, Prehistorie 
arts and crafts of India, Calcula, 
Universiiy Press, 

Un volumaș in care textul şi mal 
ales ilasirajlunile dau o idee des- 
pre puținul cit se ştie pănă în pre- 
zen! din preistoria Indiei. 

Prin idenlificarea urnelor fune- 
rarii, a semnelor imprimate pe va- 
sele neolitice, prin asămânarea u- 
nor cranii hyperdolichos, precum 
şi prin atinitalea limbajelor, aulo- 
rul vrea să pună în evidenlă tal- 
mica legălură elinică şi cullurală 
dinire India şi Egipt. 


ETNOG:AFIE 


Mustodixi, Qu'os! ce que la 
mode?, éd. Picari, Paris, 1921. 

e esle nestabilă, nelogică: 
nu evoluiază, ci se schimbă -e ti- 
ranică. În momealul cind e lan- 
sală, moda nu-i niciodată ridicolă: 
esie insă intoldeauna dacă i-a ire- 
cul domaia. Duraia el este cu ne- 
pulințţă de prevăzul. Moda nu con” 
sistă în imbâri individuale, ci 


intr'o schimbare generală, de or- 
din social. In mare parle este 
creală pria inilueala negustorilor. 

D. Mustodiai crede că clasele l- 
mitaie siat cele care conduc, cela- 
ce nu pare deslul de exact (moda 
balcanică în Occident, de ex.). 

Cauza lundamealală a modei ar 
fi sexusllialea, nevoia de a plăcea 
aliul sex; proba esle că preocu- 

area de mode descreșie cu șlă- 
Prea facultăților sexuale (ciieo: 
dată, însă, dimpalrivă). 

Astăzi vesiminiul nu este făcut 
peniru a acoperi corpul, ci peniru 
a-l impodobi. Sentimentul conser- 
vării individului, igiena, nu joacă 
niciun rol. 

Lipsa de ocupalie, rivalilalea 
dintre oameni, cxcllarea pe care 
o provoacă porlul unei lualeie iru- 
moase, sugesiia pe care odă o 
haină aleasă celui ceo poarlă, 
sint alilea cauze eficiente ale mo- 


ei. 
- Moda, fiind o lransiormare, se 
apropie de arleie frumoase, lolaşi 
nu poale fi clasată prinire ele, 
căci nu dă emolii dezinteresale. 

Acest studiu clar şi bine ordo- 
nal, are astăzi, pe lingă altele, me- 
ritul de a Îi lonrte de actualitate- 


EDUCAŢIE 4 


J. Demoor at T. Jomhhe- 
ara, La science de l'éducation. 
éd. Lemertin, Bruxelles. 

Biologia este temelia pe care 
trebue așezal întregul complex de 
regule care formează ştiinla edu- 
cajiei. Numai cunoașierea sufi- 
cienlă a fiziologiei copilului va fa- 
ce cu pulință ca educalorul să €- 
vile alilea slingăcii și greşeli. Ast- 
fel, de pildă, şiiind că dilereala 
intre cele două sexe nu esile lo- 
calizală, cl se intinde asupra in- 
lregului fiziologic al fiecărui in+ 
divid, vom iujelege că sistemul in- 
vățămintului mia! irebue condam- 
nai. Nu peniru molive de timidi- 
tate, ci avind în aer A mecesi- 
lăj! adinci blo- 

A toni aplică criteriile biolo- 
gice la toste chestiunile de psi- 
chologie intaniilă și izbulesc că 
preconizeze un respec! mai mare 
pentru desroliarea sponlană a co- 
plialui. 


_ "Tr 


4 
"a 
y 


J 


MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 


GEOGRAFIE 


jean Brunhes et Camilla 
Valiaux, La Géographie oe l'his- 
loire, ed. Alcan, Paris. 

Lucrarea aceasla eslile o adevă- 
rală filozofie geografică a nenu- 
măralelor evenimente care se gru- 
pează în jurul marelui războlu. 
Tulburind limp de cinci ani viața 
malerială a planetei, calaciismul 
acesia a revela! luluror compile- 
xilalea organizării economice a 
lumii, ştie acum în ce sirinsă 
dependență stă Europa de piețele 
celorlalie continente. Puterile cen- 
trale și Rusia, lipsile de legătura 
cu aceste pleje, au los! distruse. 
In mare parie, succesul eliajilor 
se daloreşte lapiulul că au avut 
controlul căilor maritime mondiale. 

Inăualru contineniulul, războlul 
ne-a dal lecții şi mai imporiaale. 
S'a consiala! că sialele nu poi trăi 
ca organisme vii, dacă le lipsesc 
anumile organe esențiale : o re- 

glune mialeră peniru unele, un 
pori pentru altele, artera princi- 
pală a unei căi ferale sau a unul 
luviu. S'a văzul apoi că țările în- 
cerculle, în aciualeie imprejurări, 
râu 2% respire ri să trăiască, 
mu ie esie asigura! accesul 
liber călre oceane. 

Asiel lluviile internalionale, por- 
turile, tranzitul, au căpăta! o im» 
portanță primordială în noua orga- 
nizare economică a Europei. 

Aulorii, sașanji, desăvirşiii au 
studia! cu imparțialilale loale pro- 
biemele de mai sus, punindu-le in 
legălară cu problemele mai gene- 
rale hr gaegae omeneşti, ale 
gru p + migrațiilor 
şi pa piară m amg o > FA meri 
formării sialelor, în fine cu pro- 
blemele pe care le ridică marea 
ciinii a comunicațiilor mondi- 

ale. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Maurice Delatosse, Los no- 
srs de l'Afrique, éd. Pavol. 

O scurtă privire de ansamblu a- 
supra istoriei, civilizației, carac- 


tg derelor fizice, morale şi intelec- 


e 
„ră care locuesc conlineniul afri» 


ru 


al poralsjiior de rasă nea- 


„Lucrarea are un deosebi! Inte- 


res penirucă Înlăia oară, după 
veacuri de polilică colonială, ea 
combale leoria mercaniilă de ex- 
ploslare a coloniilor care trebue 
să „aducă un cişiig melropolei“. 

Peniru d. Delalosse problema 
economică a coloniilor irebue să 
se confunde cu problema de po- 
litică indigenă. Trebue să se al- 
tolască pe maleria brulă —spirilul, 
care să o învie și são lecundeze. 
Opera de colonizare să se sintetis 
zeze subl forma unel vasile iaire- 
prinderi de cultură în cel mai larg 
înțeles al cuvintului. 

S'a spus că Negrii sînt inferiori, 
subt raporiul dezvrollării intelec- 
tuale, tuturor celorlalle lipari ele 
omenirii. S'a coniundal însă igno» 
ranjo cu inteligența. Negrii n'au 
arul norocul să poală evolua, ca 
celelalie rase omeneși, ŞI a 
ceasia nu din incapacitate, cl din 
cauza izolării lor aproape abso- 
lule în mijlocul Africei, fără nici 
o legălură cu restul lumii. „Sint 
întirziaji : au perdut mul! timp care 
nu “e poale cişiiga înir'o zi, nici 
chiar înir'un secol. Dar ei nu şi- 
eu spus cel din urmă cuvini şi is- 
toria lor nu s'a sfirşil”, 

Autorul ajunge la o formulă în 
celace priveşte modul de coloni- 
zare : „Nu trebue să labricăm coa- 
iralaceri grăbile de democrajie, 
creind în masă cetățeni cu ece- 
leaşi drepturi politice ca noi, Ne- 
gril irebue să evolueze în cadrul 
propriilor lor instituții şi obiceluri, 
cirmuite și îmbunătățite cu pru- 
dentă înțelepciune“, 

O formulă, care dacă nu-i nouă, 
este foarle nlmeriță, 

H. Barbusss, Lo couloau entre 
les denis, Paria cd. Clarice. 

Aceaslă carte esie un apel „că: 
ire intelectuali peniru a-i chema 
să-și îndeplinească adevărala lor 
menire care este de a ajuta po- 
porui să facă Revoluţia” și decl 
să slirşească cu lristal lar rol de 
pănă acum, „de a ascunde ade- 
vărul şi de a contribui la răspia- 
direa minciunii sociale”. Un şir 
de blesteme impotriva liieraților 
şi mai ales impolrira allludinei 
lor în timpul războiului, Pentru 
Barbusse „taleniul și geniul au 
fos! de obicelu aserrite puterii 
sau prejudecălilor, ceiace este a- 


célaşi lucru”, 


170 


Intelectualii vor cîşiiga celind 
cărlicica aceasla : esie Inspirală 
de un suflu generos, der și de o 
=pălminidloare convingere de in- 
faibililale care nu poale fi guslală 
de mulți dinlre el. 

Aceasiă convingere lrebae să 
tie În adevăr foarte puternică. Ea 
determină pe aulor să strige: 
„Singurul mijloc de a face să dom- 
pească ordinea esle de ao im- 

no”. 

Programul comunis! pe care Bar- 
busse îl schijează în cursul lucrării 
este blind, loerle asemănălor cu al 
şcoalei solidarisle şi cooperatiste 
și ar pulea [i accepial lără să [ie 
mevoe de cuţit. 


ŞTIINŢĂ 

Dr. A. von Boroaini, Vər- 
Jâng't kunst von Zarathustra bis 
Steinach für die Gebildeten aller 
Stânde, Emil Pahl, Dresden. 

Dr. A. von Borosini vrea să e- 
rate cu irimileri la Zaralhustra, că 
ideile pe care lucrările lui Siei- 
nàch le sugerează, nu sini nouă 
În marea lor majoritate. 

Faptul însă—și în carle se ac- 
ceniulază aceasia - nu ia nimic din 
valoarea descoperirii lul Steinach. 

Autorul are drepiale cind se fer 
reşie de oplimismul exagerat și in 
volumul său te găsesc, pentru a 
cela care nu vor să se lase a fi 
operaji, mulie sfaluri de higienă, 
ce Împreună cu o dielelică ralio- 
mală, duc şi ele la scopul dorit, 

Stanislas Meunier, /iialoire 

dologique de la pluie, éd, Vui- 

eri, Paris. 

Aulorul descrie ciclul apei ia 
nolură. Subi inlluenja lemperalu- 


VIAŢA ROMINFASCĂ ` 


rii și a vinlurilor, apa din almos- 
(eră se condensează în nouri şi 
cade subi formă de ploac pe pä- 
mini. Aici, sau se scurge form 
şuvone sau se infilirează alncind 
rocile, modilleindu-le pe nesimțile 
şi transtormind asilel infăllşarea 
lerenului. 

Regăsim apoi apa din plol subt 
formă de pirae, riuri, fluvii, de- 
lerminind basinurile hidrografice $ 
în afirşii ajunge în mare, unde se 
va evapora peniru o nouă călălo- 
rie, un nou ciclu. 

Ploala a colaborat la aproape 
toate marile funcțiuni geologica: 
la ridicarea munților, la eruperea 
vulcanilor, la metamoriismul şi a- 

ezarea zăcămlalelor minerale, la 
epozitele marine, la existenla 
ghelarilar, a viaturilor, insfirşit la 
repartiția vieţii pe glob. 

loala apare deci ca unul din 
cel mai importanți faciori geolo- 
gici, geografici și biologici. 

O gata documentare perso- 
nală adunată in călătoriile d-lui 5. 
Menuler -din punciele cele mai 
variate ale globului fac ca această 
carte să [le o leclură plină de 
larmec. 

P., Evarsheim, Die Eiacirizi- 
tät als Licht und Kra/iquelie, 
Leipzig, Quelle & Meyer, 2.30 Mu 

Ni se dă într'un spaţiu restrins 
o privire cuprinzătoare asupra in* 
tregului domeniu al Elecirolechai- 
cei. Forma este alrăgâăloare aşa 
că din ea orice profan poale să 
se instruiască asupra fenomene- 
lor eleclrice care se pelrec in 
viața obişnuită. In aceaslă edille, 
capilolul asupra lelegraliei får 
fir, este În special dezrollal pe 


4 


LR 


i 


p 


Nhs 


Ẹ 


BIBLIOGRAFIE 


D. D. Patrascanu, Candidat fară noroc si alle povesliri folo- 
poroa Ediţia IH, Edit, „Viala Rominească”, 1922, Bucureștii, Preţul 
el. 

Mihali Sadoveanu, Lo nol, în Viişoara. Edil, „Viaja Romi- 
mească“, 1922, Bucuresti, Prejul 22 lel, 

Jean Bart (Gugenlu P. Botez), Jurnal de bord, Ediţia II, 
Edit. „Viain Rominenscă”, 1922. lași, Prețul .28 lel. 

Goethe, Campania în Franfo, in romineșie de Pompiliu Pir- 
vescu, Edil. „Vinta Rominaască“, 1922, lași, Pretul 15 lei. 

L. Rebreanu, /on (Roman), Ediţia IL Edil. „Vioja Rominească”, 
1922, Bucureşti, 2 vol., Pretul 40 lel. 

Hector Berlioz, Simfonlile lal Beathoven, Trad. de Maximi- 
llan Costin, Edit. „Viaja Rominească“ (Bibliotece muzicală), 1922, Bu» 
cureşii, Pretul S lel. 

Jul. Giurgea, /cdera, Edit. „Viaja Rominească”, 1927, Bucu- 

calinsul (Roman), 


reşii, Prejul 20 lei. 

Virgiliu Stef. Sardaru, A Edil. „Viaja 
Rominească“, 1922, Bucuresii, Prețul i8 let. 

N. Batearia, Romina căzută de departe, Edil. „Viala Romi- 
nească”, 1922, Bucuresti, Pretul SR lei, 

N. Gane, Novele (val. 1), Edit. „Viala Romincască“ (Biblioleca 
peniru loli, No. 305- 306), 1922, Bucuresii, Preţul 6 lei. 

Radu D. Rosetti, Din sala poşilor plerduji! (schije), Edil. 
Viaja Rominească”. 1922, Bucureşti. Prelul 18 Iri, 

Francos Hodgson Burmett, Moul lord, Prelucrare de Iosif 
Nădejde, Edil. „Viaja Romineancă”, 1922, Bucuresti, Preţul 20 lei 

A. T., „Zi de varð, p'nd'n sară ~”, Versari adaplaie şi originale 
Edit, „Viaja Rominească“, 1922, Bucureşti. 

Const, €. rgescu, Reforma impozilelor directe (Expune- 
rea și analiza criilcă a legilor pentru relorma coniribuțiuntlor direcle, 
a impozilului progresiv asupra averii şi îmbogălirii de războlu, n im- 
pozilului pe lux și cifra afacerilor, indicind modilicările şi suprimă- 

rile de adus legilar), cu o introducere asupra impozitului pe veni! în 
doctrină si legislațiune comparală şi o prelaj de M. Săulescu, Edil, 
„Viaja Rominenacă“, 1922, Bucureşti, Preţul 40 lei. 
P. Andre:, Sociologia revoluției, Tip. „Lumina Moldovei”, 4921, 
Piktas ba: Ca 
arina Cassvan, rnavalul vieţii (Schile și Nuvele), 1921, 
miei gr ris lei. i aih sabia x 
arina svan, /ntre arið şi iubire (Roman), 1921, Bacure 
pretu io lets si ș (Roman), t şii, 
exe Procopovici, /niroducere fn studiul literaturii vechi, 
1924, Sarela Prejal 25 M 
exe Procopovici, Extras din Daco-Romania (bulelin 
muzeului limbii romine), 1920, Cluj. = n 

Florian Cristescu, Napojii Roodemullutesel, Edil. „Carlea Ro- 
mincască”, 1921. Bucoresii, Prejul 9 lel. 

Cintece de copil, Edit. „Carlea Bominească”, 1921, Bucureşti, 
iia lei, USA 4 

area md a Comilelulul de direcțlane asupra activității 
Piese economie rotatsa, „Cartea pia piane e r A., 1921, Bu- 
cureşii. 
Adrian Pascu, Veşnicul Idol (Piesă întrun acl), Tip. „Viaja 
Rominească” S. A., 1922, lași, Prețul í lei, Re i 
SA aaor, Dr. N. Leon, Cursul do parizilolegie, Tip. H. Goldner, 
, laşi. - 

Aiax. Lepaedatu, loan Lupaş, Sextil Pugcaru, La cen- 
“eapi porii lui Nada Pra ina "A dealul”, 1921, Cluj, A 
f- s Florin, Victor Anestin, cu a prelajă de prof. dr. C. I. Par- 

, Tip. H. Goidner, 1921, lași, Preţul 5 lei. á 


. 


172. VIATA ROMINEASCĂ 


Hortensia P.-Bengescu, Femela fn fate oglinzii, Edit. Alca- 
lay e! Calalaleanu, 1921, Bucuresti, Prejul 18 lei. 

E. Lovinescu, i ritice (volumul VI), Edil. Alcalay e! Calala- 
teanu, 1921, Bucureşti, Prejul 15 lel. 

Dorea de seamă a Soclelății Cullurale „V. A. Urechia“ (Galeji!), 
Tip. „Moidora”, 1921, Galaţi. 

Calendorul Asoelafiunii pe onul comun 1922, Edil. „Asociaţiuali”, 
1921, Sibiu, Prețul 5 lei. 

Stavri C. Cunescu, Industria și Comerţul fală de şcoala Man- 
cilorească, Tip. „Relorma socială”, 1921, Bucureşti, Prețul 5 lei. 

Sextil Puşcariu, Doco-Romania (Buletinul „Muzeului limbii ro- 
mine“), Anul | (1920 — 1921), 1921, Edil. „Ardealui*, Preţul 150 lei. 

Doctor C. Cheorghiu, Coniribuţiuni la studiul răspindirii sl- 
filisului în mediul rural, Tip. Leopold Steinberg, 1921, Piatra-N.. 

George Gregorian, Poezii, Edil, „Casa Şcoalelar*, 1921, Bu- 
ureșii. 

i N. Şerban, Précis de pronocialiun frangaise, Collecilon „Lu- 
telia", No. 1, 1922, Inasy, Prix 5 lek 

Leca Morariu, Un nou manuseris vechlu (Isopla voronețeană), 
Edit. „Glasul Bucovinei”, 1922, Cerntuji. 

Em. ciomac, Misiica roză (Poeme), Inst. „Lucealărul* S. A, 
1921, Bucuresti, Preju! 15 lei. 

Fâiilx Kiein, Cum se Insirueșta copilul, traducere de Laura 
Roiu, Victoria Consianlinescu și Stelian Conslaniinescu, Edil H. Stein- 
berg, Bacureși!, Prelui 15 lei. 

George Georgian, Birulaje şi In/rlageri, Edil. H. Sieinberg, 
Bucureşti, Prețul 15 lei, / 

Smara, Spade Sirămoşeşii, proză şi poezii patriotice, Edit H. 
Steinberg, Bucuresii, Preţul 12 lei. 

Virgiliu Ştet. Sordaru, Lupta dela Mărăşeşii — Oituz, Edil. H. 
Steinberp, Bucareşii, Pretul 10 lei. 

N. Dunăreanu şi Liviu Marian, Prozalorii noștri, cresto- 
mație, Sec. XIX, Chișinău, Pretul 20 lel, 

H. Duntreanu şi Liviu Marian, Prozatorii noşiri, cresa. 
mație, Sec. XX, Chişinău, Prelul 20 lei. 

N. Drăgan, 0. Coșbuc, poelul liceului grânițărese din Nä- 
sdud, eziras din „Transilvunla“, 

B. Fundoianu, Imagini şi erji din Franţa (Mori de Andrè 
Rouveyre), Edil. Socec el Co., 1922, bucureșii, Prelul 14 jel. 

on Pas, /n scara de Crăciun (Piesă inir'un aci), Edil. Socec 
ei Co., 1922, Bucureşii, Preţul 4 lei. 

lon Pas, Penru zilele de vacanță (Islorloare pentru copii), 
Edil, Socec et Co., 1922, Bucureşii, Preţul 7 iei. 

Calendarul catolice „Presa und” pe anul 1922, Edil. „Presa bu- 
să”, 1922, !aşi, Preţul 8 lel. 

` be Gu. Pra fs Tuberculoza, Tip. „Frăția Rominească”, 
1922, Orhei. 


La Nouvelle Revue Française. No. 100, 1 Janvier, Paris, Prix 
iii: de Fi No. 565, 15 Jaovler, Paris, Prix 4 le 
rance, 9. ao . s, 3 .. 
Résumé mensua| des lravaux de la So.l6t& des Nations. No. 5, 
De bre, Centre 
aci ret Sete Mines de Roumanie, No. 10-41, Octobre -Novem- 
bre, București, Prejui 30 lei. 
Bulletin de la Seclion Scientifique, No. 4-6, Bucaresi. 
Napkelet, N-rele 25-25, Decembrie 1921. 
orea. pă Aargau raeg e SĂ Bucureşti 
u nui industriei, num esiir „bu . 
Curierul cooperajlel sătești, No. 10-12, Ocl.—Noembre, Bucu: 
reşii, Abonament anual 35 lel. : 


BIBLIOORAFIE 173 


Revista Științifică „V. Adamachi“, No. 1, Noembre. laşi, Preţul 


Cralu Nou, No. 11, Decembre, Sibin, Preţul 2 lel. 
Muzica, No. 11, Noembre, Bucureșii, Abonament anual 50 lei, 
Cele 5 Criguri, No. 21, 15 Decembre, Oradea-Mare, Preţul 


èi. 
Satlrul, No. 5, 15 Decembre, Roșiori-de- Veda, Prejul i 
Lamura, No, 1 şi 2, Ocetombre-Noembre, erei d d0 lei. 
Gindul nostru, No. 2, 25 Decembre, lași, Prețul 3 lei. 
Celiji-măd, No. 1, Decembrie, București, Prețul 10 lei, 
sai Sonia, No. 9-10, Noembre și a ete edi București, Pre- 
Călauza, No. i, i lanaar, Cernăuţi, Preţul 5 lel. 
Pretul isa şi u Tinerimil, No. 1, i lanuar, Chişinău, 
uletinul Muncii, No. 7, Oclombre, Bucureşti, P 
Muguri, No. 2, 1 lanuar, T -Măgurele, ri 2 aul Xe 
Revista Sărăiăjii, No. 9, Decembre, Cluj, Preţul 5 lei. 
Komania, No, 25, Roma, Abonamenio anuall lire dieel, 
deea, No. 6—7, Decembre-lanuar, București, Preţul 5 lei. 
Deşteptarea, No. 1, lanuar, Cernăuţi, Preţul 2 lel. 
rece roagă ou semana i n, Decembre, Bucureşti, Preţul 10 lei. 
odox . . J, » i g 
SRSA anual a gre ramin 9. 3, Decembre, Bucureşii, Abona 
cea europecnd, No. 85, 1-8 lanuar, Bu ti, P. t 
tlasmonaec, Na, 7, Decembre, Bucurestii, Premal 5 D aag lat: 
Transilvanie, No. 9—12, Oci.— Decembre 1921, Sibiu, Prețul 


I 

Revista Moldovei, No. 9, lanuar, 1922, Bot i 

Revista Vremii, No, 5, 8 lanuar, 1922, posi pre Sete H jet: 
sia Zor keo de informaţii oi grădinii botanice dela Universiiatea 
Si e sosa, revislă ilustrată, No. 1, lanuar, 1922, Cluj, Preţul 


Arhiva, organul soc. lslorico-filologice din lasi, N 
Cooperaţia romtaă, No. 10 12, Decembre, 1921, podea tari 


ZA „pila economie, No. 14, lannar 1922, Bucuresti, Abonament a: 


Sămănătorul, No. 1, lanuar 1922, Brasov Prejul 4 lei, 
Analele Dobrogei, No. 4 Octombre-Noembres 
names anuai j sog o, ctombre-Noembre, Consianţa, Abo- 
Ifografia economică romină, lanuar-lunie, B I 
vro: ag) perete E rominesc,'No. 1, aaner, AREA 
a /'orestieră, . 6—9, -5 
Preni a er o 9, lunie-Septembre, Bucuresti, 


E aaus Poporului, No. 5, 22 lanuar, București, Abonament a- 


Foala Plugarilor, No. 1, 1 lanmar, Chişinău, Pretul 11 
€ p ? eu. 

Datoria Noastră, No, 2, Decembre, Piteșii, Preni 3,50 lei. 
irazde adinci, No. 7, lanuar, București, Prejul 3 lei. 
Sburătorul Literar, ho. 19, 21 lanuar, Bucureşii, Preţul 2 lel. 
Aisiak dea i. 2i PSr, Bucareli; Preţul 2 lel. 

vor vre, No, ecembre, Bucureşti, Preţul N 
Gindirea, No. 18, 15 lanuar, Ciuj, Prețul 2.3; la aiia 
Ramuri, No 4, 22 lanuar, Cralova, Prelul 2.50 lei, 


Dansu rila moderne | 


Revista Caricaturii 


— 


Carienlurile reproduse, fără să angajeze direcția revistei, au 
scopul să dea cetitorului, subi o formă disiractiră, ecoul preocupăliloe 


care agită astăzi lumea. 


Scăderea populaţiei 


Micila cadouri 


— Vi me spune: d 
à > : faceți capii! Nue d E 
inire d-voastră să se ungajeze că n'o să merge Pa Pudra Eiuaare 


(Le Rire) 


_ Ce-mi nducejl acolo ? 
— üna gram de radium... 


Mr. Fantol cunoscuiul profesor 
Y = „| un înger Le 

de dans, să pe marginea mării şi Soacră-mea 

iscodeşie o ligură de dans cu to- — A mea irheșie incă. 


are te de neinirecalui sin | (Simpliei ssimsë) 
(Punch) +, 


Noam, - O să [le as 
e 
1l:—Dacă |taeți îmătălor poriretul pe care mi-l lac! ? 


(Le Rire) 


— Insurăloarea a devenii lot mai scumpă ! Ci! le costă numai un 
is (Simplicissimus) 


Copiii de azi 


== ll să-mi spul că m'a adus o barză,.- 
— Mal tirziu să nu îndrăzneş se reis 


Ea 


scrisori cătră Simforoza 
(după douăzeci de ani) 


Am văzut dăunăzi pe Moissi, în Cadavrul viu, Tolsioi şi 


> Moissi laolaltă |... Nici azi nu pot să gonesc pe Fedia din faţa 


cugetului meu ; nici azi nu pot să Sting, din amintirea mea, me- 
lodia vocii lui Moissi. Iubita mea prieteuă, nu o cronică drama- 
tică voesc să-ţi scriu... Moissi dezarmează şi vrăjeşte pe criti- 
cul teatral. Bietul critic ajunge să semene cu un pescar, care, 
pornind pe mare cu năvodul, in loc să dee peste vinatul obiş- 
huit, se pomeneşte, in năvod cu o sirenă! Duscurce=se pesca- 
rul nostru cum O şti! Eu notez intitnirea mea cu Fe ila-Moissi 
un eveniment de o rară plinătate sufletească. Dar cu sfir- 

şitul lui Fedia nu mă impac. In Cadavrul viu (nu piu la ce 
epocă a fost scrisă piesa) nu găsesc pe proorocul dela lasnaia- 
Poliana, cl pe Tolstoi din zilele Anei Karenina. Mä doare că 
Tolstol n'a găsit unalt mijloc ca să descurce nodul acestei drame. 
Mă jigneşte sinuciderea lui Fedia și nu pot sa admit că un om 

atit de bun a putut să săvirşească o crimă impotriva lui insuşi, 

Aceasta însemnează că, după ce m'am ferit să judec jocul 

lui Moissi, sint destul de ageamlu ca să dau buzna in actul din 

urmă al piesei şi să zmulg din mina lui Fedia pistolul şi desno- 

dămintul voit de autor... Nu vreau ca Fedia să se si dă ! Sint 

impotriva suicidului, fie el chiar la teatru, ori in roman 


lubită Simtoroză, vezi în această protestare, cu prilejul u- 
nui eveniment din lumea închipuirii şi a frumosului, semnul sta- 
torniciei convingerilor mele, Vor fi— nu prea tirziu—douăzeci de 
ani, de cind am încununat numele d-tale în primele mele scri- 
sori creştine. Dar pe-atunci mi se păruse nimerit să pun, între 
noi amindoi, oarecare fabulaţie şi oarecare “atmosferă de roman. 
Azi nu mai simt nevoia acestor deghizări juvenile, ci numai ne- 
voia unei largi mărturisiri de credinţă. Am râmas creştin, Al 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mas incredulă şi cercetătoare, Nu-ţi mal cer nici o Wmurire ; 
a te mai oblig fa nici un răspuns. Îţi voiu scrie azi, cînd în- 
cep să nu mai fiu tinăr, lunga spovedanie, lungul soliloc al cer- 
titudinilor mele în lisus Christos, adică ceiace imprejurările pro- 
tivnice nu m'au iertat să fac timp de două decenii, 

Am visat odinioară cucerirea d-tale sufletească... Aşifi voit 
să te desrădăcinez din lumea d-tale—palidă şi sceptică—şi să te 
răsădesc în påmint evangelic. Dar a fost un vis al anilor entu- 
ziaşti și tineri. Totuşi, mi-ai cerut de multe ori să nu las neis- 
prăvită pinza acestui vis frumos... lubită Simforoză, am rivnit 
neincetat să-ţi infăţişez, adunate la o laltă, temeiurile credinţii 
mele în lisus Christos, Astăzi iau, încă odată, totul dela început, 
cu deosebirea că, de data aceasta, desbrac apologia mea de toate 
podoabele la care ţineam pe vremuri. 


Ne-au despărțit, ne-au depărtat împrejurările vieţii, greu- 
tățile ei, [pay ei. Nu mai cunosc, ca altădată, tot ce cu- 
geți, tot ce simţi, dar din cele din urmă convorbiri ale ger 
am înţeles că mintea d-tale a rămas acelaşi Ahasverus al că pi 
inţelepclunii omeneşti. N'ai păsit nici azi împăcarea şi crape 
după care umbli de atita timp. Eu am rămas lingă aa aşi 
țărm pe care il cunoşti—al Genisaretului gi al Evangheliei. 

Ce-am văzut, ce-am gindit, ce-am a unat de atunci rana 
m'a întărit şi mai adinc în încredințarea că stau lingă țărm 
adevărului. Ce-am văzut de-atunci încoace IE ere e pă 
mai zguduitoare şi mai demonstrativă lecţiune, pe care ga ata 
i-o dee unui cuget creştin priveliştea fragilităţii noastre păm 


teşti. FB 

Am văzut idealul claselor muncitoare din Europa p 
dată subt obroc. L-am văzut apunind în pădurea de, sapă 
pe care socialiștii din ţările cele mal inaintate ale 1 n udă 
dicat în vara anului 1914. Am văzut cijiva ani cad moră 
nindu-se şi exterminindu-se, cu miile şi sutele de = — oa iba 
floarea virstei, oameni din cea mai aleasă promoţ era kx ana 
noastre : profesori, ingineri, scriitori, artişti, Mv ; N ap: 
cu exaltaţii vechei noastre eredităţi războinice. Am v mt : 
vidența cea din urmă că omul civilizat, in ale cărui sper ie a 
pretenţii voim mai toţi să credem, este aceiaşi zur see i 
perfectă şi neputincioasă — amâgită de miragiile e ră cena 
antagonismelor economice—pe care o cunoaştem i 


ee Elena, soţia lui Menelau, cea răpită de „rigla? 
tru răzbunarea soţului greu jignit, sa ridicat toa EA 

Sa dus să răstoarne zidurile Troti, in capul m mag popor 
troian! Pentru dezrobirea, autoprocopseala şi f E a p pea 
lor mărunte, s'a intimplat toată tragedia europeană, n decen 
+ Botta pe terestra al Anmăzecrelea | 


p f 
Day 


F; 


TH 


SCRISORI CATRA SIMPOROZA 179 


Am văzut gol şi hid, infirm pentru vecie şi cu stigmatele 

“păcatului indelebil, pe omul din care visurile poeţilor umanitari 
vor să facă semi-zeul de mine. Am iubit, iubesc și eu pe a- 
cești poeţi şi visurile lor. Eu insumi durez aceleaşi visuri... Dacă, 
însă, ne potrivim ca temperament şi ne întilnim, adeseori, la 
răspintia aceloraşi revolte, asupra principiilor nu putem să ne în- 
țelegem, Ei spun: Omul va ajunge să biruiască, singur, bestia 
din sinu-i și să-şi aşeze viața pe temelii de dreptate, de egali- 
tate şi de pace. Eu spun: Omul nu poate să biruiască bestia 
din sinu-i decit dacă o vinde roabă lui lisus Christos. Vom a- 
junge să fim mai buni, să nu ne mai urim, să nu ne mai răz- 
boim — individual, în clase şi în popoare—atunci cînd fiecare din- 
tre noi va înțelege şi va iubi pe lisus Christos. 

Mi-a fost dat să trăesc în această oră a isteriei omenirii, 
cind adevărul intimei şi incurabilei noastre ticăloşii s'a arătat ni- 
micitor de evident. Mai trebuia încă un lucru: Să văd pe ini- 
micii măcelului universal, pe umanitarii, pe idealiştii prigoniţi, pe 
martirii, pe sfinții, pe proorocii Bibliei maximaliste, revenind din 
Babilon şi, subt conducerea unor noi Esra şi Zorobabel, incepind 
clădirea templului sovietic. Am văzut şi acest spectacol, nou 
pentru omenire. Ce mai rămine din tot ceiace cugetarea, cre- 
dința şi toate sistemele filantropiei independente de Creştinism 
au grămădit pănă azi pe capul sărmanei omeniri? 

Am avut, în timpul din urmă o neuitată convorbire cu u- 
nul din prea puţinii idealişti adevăraţi pe care îi găsim azi pe 
suprafața pământului rominesc, E un om rar, crescut într'un me- 
diu străin; are o vastă erudiție, e democrat şi evoluționist, Ti 
mărturiseam toată decepţiunea, toată întristarea pe care experi- 
ențele sociale dela noi şi dimprejurul nostru le et azur celor 
ce iubesc Ap si-mi Nu e stişietor să vezi că ultimele rezerve de 
speranță e iluzie umanitară sint cheltuite atit de nebuneşte ? 
Ce să mai credem, ce să mai aşteptăm? Omul e slab din cale 
afară ; omul e rău; omul e veșnic frint în două de povara pă- 
catelor. Din această hordă omenească nu vom putea niciodată 
să scoatem un falanster de ingeri! Teoriile sociale pot fi ad- 
mirabile. Construcţia pe hirtie a viitoarei societăți omeneşti 
poate să fie genială. Dar ce ne facem cu toate aceste palate de 
cristal, cînd soţii noştri, care trebue să locuiască in ele, seamănă 
ai A jalnic cu iovarăşii lui Ulisse, după ce-i vrăjise zeița Cir- 
ceia 

Şi-i mal spuneam marelui democrat, amicul meu: N'am eu 
tot dreptul să scot din această privelişte deplina indreptăţire a 
convingerilor mele crepa şi să cred, cu inzecită putere, că nu- 
mai prin Evanghelie olim egoismul omenesc şi asigurăm so- 


i lidaritatea conștiințelor ? Amicul evoluționist mi-a răspuns : „Sint 


sute de mii de ani decind omenirea merge cu paşi de furnică pe 
infinită a desbestializării... Dacă uriaşul vis al îmbunătăţi- 
ciale se va ineca in mociria realităţii, avem timp, în cazul 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cel mai rău, o mie, două, de ani, să urzim un altul, mai apro- 
piat de adevăr”. 

lubită Simtoroză, eu unul m'am atita răbdare. Eu râmin 
lingă lisus Christos, Prin Evanghelie, acest drum de mil de ani 
pe care ar trebui să-l mai facem, ca să stirpim bestia din ini- 
mile noastre, se scurtează cu totul. Urmind învăţăturii şi pildei 
lui lisus Christos, fiecare dintre nol ajunge cetățeanul ideal, pos- 
tulat de societatea viitoare, Dar cum s'ar deslega, cum s'ar ca- 
naliza pricinile sociale şi economice, într'o societate omenească, 
adinc devotată Evangheliei şi deplin supusă Mintuitorului—e o 
problemă care stă mai presus de intenţiile şi de puterile mele, 
Vreau ceva mal puţin şi mai precis: Care sînt cuvintele care 
pot îndupleca un cuget omenesc să primească împărăția lui 
Iisus Christos ? 


Scumpă amică, ştiu prea bine că această a doua a mea in- 
cercare, deşi după ani de zile de cugetare şi de experienţă, e tot 
atit de anevoioasă caşi cea dintâiu. Dar mă supun unei po- 
runci superioare. Nu voiu avea linişte pănă ce nu volu indeplini 
acest proect apologetic făcut odinioară, Vin azi în ajutorul meu 
citeva imprejurări mai prielnice. 

Mai întâiu, în urma acestui amestec de oameni, de limbi, 
de idei şi de țeluri, născut în timpul războiului şi după războin, 
am ajuns să vedem mai de aproape semeni din alte ţări (unele 
foarte depărtate), şi din mediuri sociale mult deosebite de al 
nostru, Cu multă mirare am constatat că acești oameni trăcse 
sufletește în Evanghelie şi își dau serioasă osteneala să-şi potri- 
vească viața după învăţătura Mintuitorului, ba încă se nevoesc 
să determine şi pe alții la viaţă creştinească. Mi închipueşti ce 
impresie îmi fac atari oameni, care, din ţările lor cu străveche 
cultură, vin să predice pe lisus Christos nepoţilor—ţăranului dela 
Dunăre. Et care au, la ef acasă, organizaţie, viaţă superioară, 
ştiinţă creatoare de minuni, trec oceanul, cu Sfinta Scriptură la 
suhțioară, şi se străduesc să ne convingă că ne-au adus tot ce 
au mai de preț, mai folositor şi mai venerabil, la ei acasă! A- 
vem şi noi Sfinta Scriptură... Dar doarme în colb şi în slavă ciri- 
jică, de vre-o sută de ani. Doarme în podul bisericilor şi în sub- 
solurile bibliotecilor. 

Al doilea, lărgindu-se hotarul ţării noastre, mai cu seamă 
spre miazănoapte, îmi dau seama că peste descreştinatul vechi 
Regat, au început să curgă râcoroasele izvoare al creștinismului 
de dincolo, În Ardeal mai sint creștini Am-văzut avocaţi, me- 
dici, profesori... luând parte, cu simplitate şi cu pătrundere, la 
slujba sfintei liturghii. 
| In al treilea loc... eu însumi am făcut treburi bune şi am 
vîndut cu cîştig multe din planurile, din ambițiile „şi din deşertă- 


| 
SCRISORI CĂTRA SIMPOROZA 181 
E Dee A NR LE E aa 


| mele literare. Le-am vindut pe incredințarea că în aceste 
pe care le-a ajuns neamul nostru nu poate să fie mai nimerită 
rivnă pentru mine—atita cit m'a lăsat Dumnezeu şi aşa cum m'a 
lăsat, decit să scot din praful vetustăţii Sfinta Evanghelie şi s'o in- 
Şir —mărgăritar pou şi viul—pe firul limbii romineşti, cel răsu- 
cit de Hasdeu, de Eminescu, de Coşbuc şi de ceilalți. 

Să aducem incăodată, în inima şi in viaţa poporului romi- 
mesc, Sfinta Scriptură şi eterna auroră care înconjoară chipul lui 
lisus Christos—: iată, după credința mea, cea mai necesară şi 
cea mai prabnică muncă sufletească, pe care trebue s'o indepli- 
nim şi la care trebue să ajute toji A poftesc, cu adevărat, mai 


ger omenie, mai multă drepiate şi mai multă tihnă, ln viitorul 


G. Galaction 


Statul Continental-Mercantilist 


Momentul istoric din 1915 


Anul 1915 închide o eră şi deschide o alta. In locul ba- 
lanţei compturilor, pe care erau fundate statele dela 1815 în- 
colo, vine din nou balanţa măriurilor, cu toate consecinţele 
pe care le-am analizat în partea l-a a acestui articol.* 

Războiul dela 1914 a curmat o epocă unde statele, cu 
suflarea puţin încetinită, trăiau subt egida Păcii Britanice, 

In citeva cuvinte, vom începe prin a schiţa această si- 


tuaţiune. i 


Dealungul veacului al XIX-lea, cu o viteză inegală, bä- 
trinele state naţionale imitaseră pe statul-şei. Astfel reuşeau 
să astupe lacunele unei balanțe veşnic deficitare printr'o ba- 
lanţă a compturilor favorabilă. Se simţea însă în mod incon- 
ştient că acest procedeu era prea delicat pentruca echilibrul 
să țină multă vreme. Se vedea cu cită anevoe se Impreunau 
capetele cercului în care naţiunile persistau să se încue ermetic. 

Dar era o cauză mal adincă pentru care procedeul fragil 
al balanței compturilor ameninţa să nu mai fie suficient. Am 
arătat alurea că generalizarea acestui procedeu in Europa era 
datorit prosperității, adusă de Invenţiunile dela sfîrşitul secolu- 
iui al 18-lea. Echilibrul instabil al ţărilor europene se păstră 
grație acestui parazitism în marginea unei abundenţe pe care 
unii o credeau indestructibilă ; alţii dimpotrivă, văzind epide- 
mia de pregătire militară, aveau parcă presimţirea câ cea mai 
mică pierdere improductivă va deslănţui o criză cum nu mai 
fusese până atunci. : 

Războiul, cu deperdițiunea sa uriaşă şi definitivă de e- 


* Vezi „Viaja Rominească” No. 12 (1921). 


AR * STATUL CONTINENTAL =MERCANTILIST 183 


mergie şi materie, a pus capăt soluţiunii particulariste din 1815. 


Anul 1915 deschide o criză unde din nou balanța mărfurilor 
va fi charta constitutivă a statelor. 

Erau însă şi înainte de 1915 ţări care se apropiau mai 
mult ca altele de o asemenea soluție. Astfel erau America de 
Nord, Rusia şi, pănă la un punct, Germania. 

Statele-Unite erau totdeodată o naţiune şi un continent in- 
treg. Condiţiunile cu totul excepţionale care au prezidat la apa- 
riția lor în istorie, le dispensau să treacă prin toată filiera e- 
voluțiunii europene. Dar greutatea moarti a tradiţiei vechiu- 
lui continent le stinjenea mişcările. istoria pusese în 1815 
toate mizele pe cartea Regatului-Unit. Ca în nişte cângi, ţinea 
Anglia în mina sa amindouă Americile, zădârnicindu-le ori şi 
ce Încercare de a se dezvolta „conformément à leur propre 
génie“. In tot decursul secolului al XIX-lea, procedeul balan- 
tei compturilor a fost eficace. Graţie monopolului preţului şi 
al creanţelor, robirea reușea. Tutela cca pl asupra Lumel- 
Noi se realizase prin arma albă a Finanţei. 

Rusia, de asemeni, constituia un stat național, dar mare 
cît un continent. Dintr'un anumit punct de vedere, statul ru- 
sesc era mai adaptat progresului, Dar acuitatea cu care se 
punea problema socială copleşea orice altă calitate. Cit de mare 
să fi fost prosperitatea, totul se afla la discreția unui războiu 

civil foarte probabil şi fără sfirşit supputabil. 

In ceiace priveşte ţările care se aflau la capătul de jos 
al erarchiei, aveam sprecone unui faliment uneori realizat 
(Egiptul, Serbia, Grecia), în tot cazul iminent (Rominia, Bulga- 
tia, Italia, Spas): Nu trebue să intelegem acest cuvint în mod 
pejorativ. Este vorba numai de tendinţa generală, cerută de 
logica principiului erarhiei, ca statele mai slabe să între eco- 
nomiceşte în orbita altora mai puternice. 

O fizionomie foarte personală o avea, în concertul de 
țări, Impărăţia germană. Stat ciudat, care prezinta caracterele 
comune a trei forme deosebite de state. Relchul lui Wilhelm 
era totdeodată un stat 1) naţional, ca vechile naţiuni mercan- 
țiliste, 2) continental, ca Republica Americană, şi 3) mondial 
ca Marea-Britanie. 

Naţional, pentrucă Unirea din 1870 fuzlonase o sumede- 
nie pulverizată de corporaţiuni teritoriale, regate, ducate, prin- 
cipate, oraşe şi tot felul de stătuleţe microscopice. 

Mondial, pentrucă cineva spusese odată că viitorul aces- 
tei ţări e pe apă, fâcind, asifel, ca monopolul britanic să in- 
ceapă să se clatine, . 

In stirşit, Continental, grație unei instituțiuni care permi- 
tea o expansiune teritorială bazată pe considerațiuni de pro- 
ximitate geografică şi de vecinătate inter-naționaláä. Este Liga 
faimoasă, şi în mod simplist criticată, a Europei Centrale, Nu-i 
lipsea decit un singur lucru, care nu poate fi considerat ca 


un cusur: Timpul necesar pentru a se intinde asupra întregu- 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lui continent european. Din punctul de vedere însă al scopu- 
lui pentru care fusese creată, era o institujiune progresistă, 
perfect de acord cu pasul timpului. 

Pentru toate aceste motive, Germania era un stat sui ge- 
neris, de o varietate şi de o supleţă neinchipuită, care ajunge 
să justifice splendoarea pe care o atinsese în 1914. Reichul 
îşi pompa seva dela trei insiituțiuni deosebite. Pentru alţii, 
acestea reprezentau una trecutul, alta viitorul şi numai cea de 
a treia prezentul. Pentru Germania însă tustrele constituiau 
realităţi prezente. 

Era firesc ca un astfel de stat ciudat, şi deo vitalitate 
intreita faţă de vecinii săi, să pricinuiască, prin apariţia sa, 
adinci turburări. Existenţa sa, dacă era compatibilă cu un re- 
gim de erarchie incepindă, nu se mai putea impăca cu una 
deja terminată. Incă din 1870, cind esorul Germaniei abia tn- 
cepea, situaţia respectivă a statelor era osificată într'un sistem 
de inegalitate aproape oficială. Prezenţa, pură şi simplă, a 
Germaniei era un fapt revoluţionar. De pe la 1870 incoace, 
la cta mai mică mişcare a el, toate construcţiunile diplomatice 
se prăbuşeau ca nişte castele de cărți de joc. In afară de ori 
şi ce consideraţiune de responsabilităţi, trebue să recunoaştem 
că simplul fapt al existenti, intre Vistula, Rin şi Mare, a unui 
stat ciudat ca acel al kaizerului Wilhelm, era deajuns pentru- 
ca pacea curopeană să fie imposibilă, şi panica cronică, 

Mai presus de gilcevile particulare dintre oameni şi de 
animozităţile de clasă, mai presus chiar de urile de rasă, ca- 
tastrofa din 1914 trebuia, cu o rigoare matematică, să ia fiinţă. 
Dacă autorităţile germane nu Sar fi grăbit să facă ele cele 
dintălu formalităţile juridice (sau mai bine anti-juridice) ale de- 
claraţiei de războiu, s'ar fi găsit In Franţa sau in Anglia clase 
dominante care să o facă. 

Era un nour prea încărcat, care trebuia să izbucnească 
in ploae. Fireşte, pentru spectatorul de azi, ploala de sînge 
din 1914—1918 nu poate deştepta decit oroare. Dar tru 
istoricul obiectiv al secolelor viitoare, această orgle va fi con- 
siderată ca o intimplare salutară, care a descongestionat viaţa 
politică şi economică a globului întreg. 

Intr'adevăr, niciodată lumea nu a cunoscut o situaţiune 
mai paradoxală, mai anormală, mai absurdă ca în deceniile 
care au precedat declarațiunile de războlu : un dezechilibru mon- 
dial, peste care trona, hiperirofiată, o soluţiune englezească, 
care, cu mijloace de o neinchipuită fragilitate, încătuşa ener- 
giile tinere şi viabile ale unei Americi, Japonii, Germanii. 

In sfirşit, din nefericire pentru contemporani, din fericire 
pentru generațiunile de mine, 1914 redeschide o criză, bătrină 
de o sută de ani, şi face ca din nou soluţia generală a balan- 
tei comerciale să se substitue celei particularisie a hipertroliel 
circulaţiei. : 


na STATUL CONTINENTAL- MER CANTILIST 185 
ran : ZI IC em 


„Azi, în 1921, trăim în plin perioada statului continental- 


mercantilisi. Deja două treimi din glob aderă la această nouă 


= formă a societăţilor omeneşti. Europa va trebui să stirşască 


şi ea prin a i se supune. 

In fugă, după cum comportă un studiu de popularizare 
ca acesta, vom da citeva indicaţiuni care ni s'au părut mai 
semnificative, asupra felului cum se injgheabă, subt ochii noştri, 
primele două state continental-mercantiliste. 


A. America. Am spus mai sus cum statele europene Îşi 
asigurau existenţa, periclitată de o balanţă comercială din ce 
în ce mai negativă, printr'o serie de măsuri delicate şi relativ 
artificiale, în tot cazul susceptibile într'o bună zi să dispară. 
Toate aceste dispozitive fragile se pot grupa imprejurul ex- 
presiunii: Balanța compturilor. 

Ştim că aceasta constă din următoarele elemente: 


1) Valorile expediate de emigraţi în țara de origină, 
2) Venitul capitalurilor plasate în ţările noi. 
3) Comisioanele percepute de bancheri peniru compen- 


sații, acceptaţii, puneri de efecte în pensiune, sconturi de hîr- 
tie comercială, etc. 

4) Venitul fretului marinei comerciale, 

5) Comerţul de antrepozit. 

Până în 1915, Americele, departe de a cunoaşte avanta- 
giile acestor instituţiuni, plăteau adevărate tributuri acelora care 
le aveau. Dar efectele mormalizatoare ale războiului au con- 
sistat din căderea, unul cite unul, a tuturor acestor privilegii 
europene. Invers, una după alta, aceste institujtuni trec in fo- 
losul Americei, 

a) In primul rind emigrația în Statele-Unite a scăzut fn- 
tre 1914 şi 1918 dela 1.403.681 la 200.000. Această descreştere 
formidabilă este uşor de explicat. i Dar printr'o curioasă in- 
tervertire de situațiuni, fi vedem acum pe Americani trimiţind 
în Europa pionieri care, înarmaţi cu capital şi cu ştiinţă de 
organizaţie, se stabilesc în ţările vechiului continent pentru a 


1 O primă cauză este prolesiarea, dinăuntru, impotriva alluxu- 
lui de emigranți. Dar motivu principal, adus de războlu, este acor- 
darea de dreplari minorității etnice şi conlestonale și, În general, o 
legislajle publică ma! generoasă, Aceasia acționează în irei direcţii : 
asupra Europenilor pleceji în metropolele respeclire din cauza mobl- 
lizārii, asupra Europenllor din Siatele-linile care, Ispliiji de o nouă 
siare de /ucruri, îşi reamintesc că sin! Europeni ;—in line asupra emi- 
granjilor posibili care acum nu mal pleacă (se sile că majorilalea a- 
ceslora apurjine locmal „minorilăjilor einice și conlesionale” de care 
vorbeam), La foale ncesiea se mal adaogă şi diferitele reforme agrare 
care le asigură pămini, 


186 VIAȚA ROMINEASCĂ o o 
w o oog 


propovädul, ca nişte noi cruciați, civilizația industrială ame- 
ricană. ? i SR 
Intre 1915 şi 1918 Statele-Unite din debitoare dev 
cala ba chiar pea stat creditor al lumii. herme e 
dețin cel mai formidabil stoc de aur (peste 15 aan? ho 
treime din stocul amo-zerni arian ~ tutela banilor, America 
e, ea, bancherul atitrat al Europet. < 
e Inainte de războiu Clearing House-ul lumii e la me 
dra. Dela războiu încoace marele centru de transacțiuni e 
nanciare şi monetare este În New-York. In Il luni ale anu 
1918 compensaţiunile efectuate se ridică la suma fabuloasă e 
130 de miliarde. lată cum un alt capitol din balanţa comptu- 
rilor este anulat în Europa, şi un altul, de data aceasta ame 
ia locul, 
pn S In sfirşit în celace priveşte sclavia fretului de or 
dată, rezultatele ultimilor cîțiva ani sint uimitoare. In 191 
flota de comerţ a Statelor-Unite se ridica la 1/10 din cea 
Marei Britanii. In 1918 ajunsese la 1/2 din marina Englez $ 
O esemenea creştere va duce cu certitudine, peste citiva ani, 
la posesiunea celei dintălu flote din lume (azi deja ocupă ran- 
ui al doilea după Regatul-Uait). ŞI trebue să atragem sta 
ţia că construcţia mal Întensivă de vase a inceput abia fn ur 
cind, ia 7 Septembrie, a fost creat un departament pei 
„Seheeping board”, Acesta în 1917 construia o societate -i 
Emergency Fleet Corporation“ cu un capital social de 250 e~ a 
lioane (lei aur, bine înţeles). Vapoarele care ies din yamie: 
rele-model presărate pe adinciturile dela Chesapeake ( n 
more Newporinews), dela Newmark, dela Delaware River (Fi- 
, Sint standardizate. 
N h de vapoare se ridică (în milioane de tone): 


Pentru Siatele-Unile _p. Anglia _p. Franja 
18 0,00 14 
în 1914 la 0,°00 1,600 11 
in 1918 » 2,033 1,300 0,013 


e) Dar curentul de inversare al situaţiunilor de dinainte 
de pete nu se opreşte aici El pâtrunde şi în erp 
inviolabil al Europei: Comerţul de antrepozit, al carai mi - 

initori principali erau Londra şi intr'o măsură mai mică Ham- 
birg; Odinioară toate produsele Indici, Extremului Crient, 
Australaziei, Americilor, Africei, Australiei, trebuiau să trea 
în mod obligatoriu prin piețele curopeene inainte de a fi ex- 
mpărătorilor. 
Paaa R emodiul Londrei şi a Hamburgului, fasiei- ane 
primeau din Indiile neerledandeze chinina, chinchina, agezvinr 
cauciucul. O bună parte din lina australiană o primeau dup 
un formidabil înconjur în ce peă deși existau servicii de na- 
re Statele-Unite şi Australia, ; 
i e cotul războiului a Tost şi aici normalizarea. Drumu- 


a 


pi. 


STATUL CONTINENTAL-MERCANTILIST 187 


rile întortochiate cedează drumurilor directe. Astfel monopo- 
lului reexportului european i se substitue unaltul, mai in con- 
cordanţă cu natura lucrurilor. Porturile americane devin şi 
ele locuri de antrepozit. Traficul intre Extremul-Orient şi por- 
turile pacifice ale Americei tinde să predomine, după cum 
spune „Demangeon”. 

Pacificul, multă vreme considerat ca un ocean de sfirşituri 
de drum şi de Antipozi, devine azi una din răspintiile cele 
mai frecventate, Numai între Hong-Kong şi America Occiden- 
tală găsim 32 de vase colosale care circulă regulat, pe cind 
între aceiaşi localitate şi Europa nu găsim decit vre-o 20 de 
pacheboturi şi cargoboturi mici şi foarte puţin regulate. 

Dar toate acestea sint cistiguri, dacă se poate spune, ne- 

ve. Ele sint mal cu samă pierderile Angliei. Să vedem 

2s progresele pozitive, constructive, ale Republicei trans- 
atlante. 

. Inarmate cu toate aceste avantagii, plus acela al unui 
excedent anual de exportaţiune asupra importaţiunilor, necu- 
noscut până acuma in buletinele statistice (15 miliarde), Statele- 
Unite nu se mulţumesc să scruteze propria lor tutelă faţă de 
Europa. Doctrina lui Monroe, odinioară măsură defensivă, ia 
din ce în ce mai mult aspectul constructiv al „Panamericanis- 
mului“. Congresele panamericane dinainte de războiu, | care 
ete înjghebarea unui stat continental, din fuziunea repu- 
licelor dela nord și a acelora dela sud, dăduseră rezultate 
destul de mediocre. Poziţiunea Europei, în special a Angliei, 
era e solidă ; deacela mişcarea nu a izbutit decit la cuceri- 
rea Americel centrale, şi la stăpînirea necontestată a „Medite- 
ranti Americane“, 

Cu totul alta este situaţia de după războlu. Congresele ți- 
mute 2 au la spatele lor aşezâminte puternice, realitâţi de or- 
din economi:, financiar, naval şi Industrial. 

a) In primul rind Statele-Unite se substitue Angliei în 
rolul de bancher al Republicei latine. De unde înainte de răz- 
boiu, lira sterlingă cra instrumentul aproape exclusiv peniru 
transacțiuni!e internaţionale, azi 70 la sută din bhirtia comer- 
cială a ţărilor sud-americane este trasă asupra New-York-ulul. 
„National City Bank“, de unde pănă acum nu avea nici o su- 
cursală în Republicele latine, acum are peste tot, la Buenos- 
Aires, la Rio, Santos, San Paulo, Montevideo, Santiago, Cara- 
cas, Havana, ete.. Tot aşa cu „First National Bank“. 

b) În al doilea rind, vedem ţesindu-se de jur împrejurul 
continentelor americane o rețea compactă pe drumuri maritime, 


i Cel dintăiu la Washington, în 1889, cel de al 4-lea la Buenos- 
Aires în 1910. 

2 Conferinla Îinanciară dela Washington (1915), Congresul pan- 
american dela Buenos-Alres (1916); în 1916 se mai lundează Federa- 
jia panamericană a Muncii, la Baltimore ; un congres comercial pan- 


american are loc la Washington în 1919, și unul linauc'ar în 1920, 


188 VIAȚA _ROMINEASCĂ 
CNI N i ea e BE 


inexistente în 1914. Companiile de navigaţie apar ca vechile 
ri erci, ca nolle şantiere-ciuperci, mpania din Fila- 
deltia şi South-America işi îndreaptă vasele spre Montevideo, 
Buenos-Aires, Rio-de Janeiro. O altă companie leagă Baltimore 
cu Rio-de-la- Plata ; o alta (1917) New-York cu Santos şi Rio 
de Janeiro; o alta Boston cu Argentina; o alta (1919) spre 
coasta pacifica şi prap ea Americei de Sud ; Compania „Grace 
uneşte New-York cu , etc., etc.. 

j c) La această apropiere de mărfuri se adaogă şi o vastă 
întreprindere în vederea comunicaţiunilor care să asigure trans» 
misiunea veştilor, ordinelor, comandelor, ete.. Până acum mo- 
nopolul exclusiv al cablurilor care legau cele două Americi îl 
aveau Englejii ; azi, pe mare ca şi pe uscat, instalaţii caci 
fice, graţie companiilor gigantice ca „American Telegraph Co.”, 
Mexican T. C-ie şi altele, unesc între ele principalele pieţe 

dubilului continent, 

a: d) Mişcarea comerțului exterior al Statelor-Unite ne a- 
rață cum aprovizionarea cu mărfuri din Europa scade consi- 
derabil, în beneficiul importanţiunilor făcute in America de 
Sud. Pe cînd, înainte de războlu, importaţiunile din Europa, 
se ridicau la 50 la sută din totalul importului, în 1918 ajunge 
abia la 14 la sută. Invers: cele din Republicele latine cresc 
dela 20 la sută la 31 la sută, şi trebue să remarcăm că am- 
bele aceste mişcări sint In realitate mai accentuate decit ne-o 
indică cifrele de mai sus, pentrucă în ultimii patru ani comerţul 
exterior al SPOR (atit A de ari Éag efirga ereen cît şi 

borirea se ridică la cifre absolute loarte j 
zi e) Republicele latine, mai tinere decit sora lor dela Nord, 
cu o populaţie pe jumătate cit a acesteia (50 milioane), eşite 
de foarte curind din perioada „anarchiei militare“, a „pronun- 
ciamentelor* şi a „caudillilor“— Diaz, Bolivar, Rozas—au Incă 
nevoe de tutelă, Fac parte din acele state despre care Hartley 

Withers spune că nu se pot dispensa de a importa capitalul 
“străin. În momentul declarării războiului, tăerea creditelor a- 
limentate anual de actualii beligeranți europeni lua proporțiile 
unui cataclism, In aceste imprejurări critice, orice concurs fi- 
nanciar ori de unde ar fi venit era bine venit. Statele-Unite pro- 
fitā de o ocaziune attt de favorabilă. Finanţarea economiei 
braziliene, argentine, chiliene, etc.. este dusă cu amploarea 
caracteristică întreprinderilor americane. Aşa dar nu numai 
ca bancheri, ca „Clearing House“ (v. a.), dar mai ales ca dis- 
pensatori de credite, America de Nord pune piciorul pe un 
continent unde circulaţia opeen or străine este mai in- 

ispensabilă decit aerul care se respiră, 
arca f) Dar toate acestea nu sint decit manifestări parţiale ale 
unei admirabile solidarităji între cele două continente. Una din 
cele mai ciudate absurdităţi de dinainte de războiu era izolarea 
forțată şi artificială în care Europa ţinea două ținuturi care se 
întregeau reciproc Într'un chip ideal. 


STATUL CONTINENTAL=NERCANTILIST 189 


lată ce ne spune despre această solidaritate fără păreche, 
A Demangeon, profesor de Geografie economică ia Sor- 
na: 

„Incă dela începuturile existenței lor, coloniile din cele 
două Americi au avut între ele raporturi economice, lzvorile 
din însăşi deosebirea resurselor fiecăreia; astfel în timp ce 
coloniile de plantațiune lucrau la obținerea de produse co- 
merciale ca bumbacul, zăhărul, tutunul, coloniile de populare 
obțineau produse alimentare, cereale şi carne”, 

Azi diferenţele de evoluţie între cele două ţinuturi ame- 
ricane au adus motive de solidaritate nouă. In timp ce Sta- 
tele-Unite au devenit o putere industrială „A la moderne“, na- 
țiunile latine rămin încă, aproape toate, la faza agricolă. Sta- 
telor- Unite industrializate le trebuesc piețe externe pentru pro- 
dusele lor manufacturate, America de Sud le oferă un aseme- 
nea debuşeu. Cit despre produsele alimentare, producția Sta- 
telor-Unite acoperă, e drept, nevoile interne. Dar Statele- Unite 
nu vor să-şi piardă clienții depe celelalte continente. Cum 
creşterea populației şi industrializarea crescindă nu mai per- 
mite excedente de export de materii alimentare, America de 
Nord îşi păstrează clientela de altădată grație cumpârâturilor 
făcute in Republicele latine, cărora, totodată, le servesc de 
debuşeu sigur. 

Dela nord la sud porene vapoare intregi încărcate cu 
ciment, culori, produse chimice, : şine de oțel, sirmă, grinzi de 
oțel, unt, lapte condensat, cârbune, ete, etc. La întoarcere 
vasele trânsportă cafeaua din Brazilia, din Venezuella, din Co- 
lumbia, iină din Argentina şi Uruguai; aramă dn Chili, pieile 
de peste tot. lankell azi exploatează aurul şi petrolul din 
Costa Rico, petrolul din Mexic, petrolul dela Rio Magdalena 
(Columbia). O societate californiană extrage cuprul din Chiti, 
nitratul din Toco, potasiul şi boraxul din Tokopilla, nikelul 
din Bolivia. Standardoli C-ie scoate petrol din Peru. Din Bra- 
zilia scot fier (Minas Geraes) şi kaolin, din Argentina arama 
de Coldero, şi petrolul de Magalianes; etc., etc.. 

Mai elocvente decit toate acestea sint cifrele comerțului 
exterior cu Statele-Unite ale principalelor republici latine din 
America. Astfel: 


Comerțul Statelor-Unite cu America latină în com- 
parafie cu cel al Angliei 
(în milioane de dolari) 


_Vinzări Statelor-Uniie Vinzări Angliei 
1913 425 370 
1917 1036 518 


„4 Azi prodasele chimice și materiile coloranle au mal aint un 
monopol al ermaniei. Sialele-Unite au găsi! procedee no! peniru a 


190 VIAŢA ROMIREASCĂ 

Cumpărări dela Siatate-Unile Cumpărări dela Anglia 
1913 316 214 
1917 690 183 

Cu Mexicul 
Vinzări Stalelor-Unile Vinzări Angliei 

1913 81 9 
1917 130 11 

Cumpărări dela Statele-Unlte Cumpărări dela Anglia 
1913 48 13 
1917 i11 4 


Din toate acestea rezultă clar că cele două Americi alcă- 
tuesc azi o vastă comunitate, unde interesele se împletesc şi 
se întrepătrund într'o reţea inextricabilă, Subt egida celui mai 
capabil dintre popoarele americane, se injgheabă un impunător 

tai. 
a ererneee ne poate da o dovadă mai bună de trăinicia 
unui asemenea organism decit exiguitatea rezistențelor care i 


poate fi o pie- 


ecare curente naţionaliste, şi 

3 Ua inceput de raus a. nonii i p C (Argen- 
j lia şi Chili prezidind o ligă pansu 7 
SAN Dae aai două uitime mişcări sint de o kapatana all 
In primul rind din pricina ineficacităţii şi chiar a poom K tii 
materiale ale unui particularism economic salon. + on a- 
ceste pretenții sînt accidente de războiu. Nu au sae. paor 
ment. Faptul că in 1914 aprovizionarea Americei dragă 
pital şi articole manufacturate incetează sade | pre eg 
mare turburare, toate soluţiile capabile să remedieze în mată 
în parte criza, au răsărit automat. Unele, care leur n 
dament serios, vor continua så durezc, ct eioria Celor dintâi 

e incetul cu încetul, 

faa pudra licarea relaţiunilor financiare şi comerciale o 
Staţel«- Unite, Din categoria celor din urmă fac p amoa 
de autonomie națională și sud-americană. Remar sr n a 
căt că o mai intima legătură economică a repub l-a rai 
intre ele, dacă e neputincioasă pentru a asigura antos Fia 
mericei de Sud, în schimb nu este lipsită de avaaisgi + dea 
tre acestea, lucru paradoxal, se poate număra inca a RX 
constitui o operaţie de pregătire prealabilă a tere - 


ei apropieri mal organice, mai sistematice trå Ame- 
E de Nied. fat cum un pretins obstacol al panamericanis- 


y 


4. 
Ie 
STATUL CONTINENTAL MERCANȚILIST 191 


E nu este în realitate decit o etapă preliminară spre o în- 


ptuire mai organică a Însuşi idealurilor acestea, 

In stirşit, nu trebue să uităm că toate încercările parti- 
culariste se întorc în folosul Statelor-Unite pentru un motiv 
de ordin general, Instrumente de luptă pentru scuturarea tti- 
telel europene,—ele au ca principal (dacă nu unic) rezultat să 
uşureze sarcina adversarilor vechiului continent. 

Un fapt mic dar semnilicativ ne va dovedi că azi pan- 
americanismul este o realitate. Dintre toate țările Americei 
latine, singura care mai are azi ataşe cu Europa este Argentina, 
Or, vedem cum pe pâmintul acestei aliate a imperiului brita- 
nic, singurii agenţi comerciali străini care sint scutiţi de felu- 
ritele taxe în legătură cu meseria (asupra cataloagelor, eşan- 
tilioam lor, ete.) sînt... cetăţenii Statelor-Unite. i 

Steaua Engliterei a apus definitiv în aceste locuri, 

Azi nova concepţiune stăpineşte acolo toate spiritele. In- 
suşi preşedintele Wilson, şei al partidului democrat, liber schim- 
bist şi plin de respect pentru principiul naționalităților, în dis- 
cursul său anual în fața conaresului, în 7 Decembre 1915, 
vorbea despre: „acel ţesut fin, făcut din simpatie, înţelegere, 
încredere şi dependenţă mutuală cu care vom impodobi opera 
rezumată in formula : America Americanilor“. 

Noul stat continental mercantilist există. Există, în pri- 
mul loc de fapt. Dar mai există și de drept. Ela fost recu- 
noscut în mod oficial la Congresul din Versailles: In chestiu- 
nile americane se acordă o personalitate morală şi suveranitate 
politică Americii întregi luată ca un tot omogen. Niciodată 
Europa nù recunoscuse în mod explicit doctrina lul Monroe, 
Pentru prima oară aceasta intră în Dreptul Ginţilor. 


TA 
.". 


B. /aponia—Dacă ne indreptăm acum privirea cătră 
Extremul Orient vom regăsi o siiuaţiune foarte puţin diferită 
de aceia a Indiilor Occidentale, 

„Națiunea dominantă a Statului continental asiatic este Ja- 
ponia. Ea are misiunea să unească într'un tot popoarele „ci- 
vilizaţiei orezului”. Dela războlu încoace această Intreprin- 
dere este aproape dusă la sfirsit, şi la bun sfirsit. 

Pe deoparte Japonia scutură tutela Europei şi a Statelor- 
Unite prin aceleaşi mijloace pe care le descriam mai sus cu 
ocazia Americei. 

Apoi scăpată de cătuşe, la un avint industrial, comercial 
şi financiar proporţional mai mare chiar decit a! Statelor-Unite, 


1 Acelaşi lucru în Panama și Uraguay. De alifel loală econo- 
Min americană nu este prolecilonisță decit faţă de celelalie continente. 
„De altfel aceasta esie implical in formula Sia! coniinental mercantilist. 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sfirşit, tot cu vechile mijloace curopeene, pun în va- 
inste. i ză ținuturilor vecine. In minile lor, procedeele 
europeene le intiltraţiune sint mai justificate. Popoarele la 
care se aplică, sint la un niveleconomic compatibil numai cu 
asemenea procedee. Anormal era felul cum europeenii con- 
tinuau să le întrebuinţeze în ţări înaintate ca Statele-Unite, 
ica latină şi chiar Japonia. 
paradă ronet vedere financiar, Japonia din debitoare re 
vine creditoare. Depozitele in bănci cresc cu 110 la o A 
Creştere reală, nu nominala, căci yenul, departe a fi depreciat, 
face primă. Azi cotează 5,50 (2,58 Inainte de războlu). In ha 
ani Japonezii fac, guvernelor străine, credite de aproape 3 ml- 
liarde. i ai 
in punct de vedere naval, flota niponă a ajuns 
al E capia de unde în 1914 deţinea rangul al 6-lea. : 
Oceanul Pacific era, in timpul războiului, suverană absolută ŞI 
exclusivă. Azi, deşi are de luptat ir peer li americană ş 
c i si-a păstrat supremația pacitică. 
us coana x rodeth industrial, asistăm la o adevărată re- 
voluţie. In primul rind acapararea industriei bumbacului cons- 
titue cel mai important eveniment economic din istoria speri 
mului- Orient. Exportul acestui articol creşte cu 250 la su i 
Toate instituțiunile, publice şi private, colaborează la me 
cesul Intreprinderilor metalurgice . Extracţia huiiei trece dela 
12 milioane yeni, la 118; exportul Saale ae a A rea 
inte importa, acum fabrică la ca, ba a 
ea Tistet zebră de drum reda esyt bmp d pe 
| dela 7 la 50 milioane de yeni), 
ri, bag chibrituri, bere, săpun, coloranţi, jucării, zahăr, 
zii 7 întă decit o sla- 
acest avint industrial nu reprezin 
bă E „Arina dar da Japonia cind va avea o zeii de 
incasi mai perfecţionaţi şi o direcțiune technică mai spop f 
tă. In siirsit, din punct de vedere comercial, de unde înain 
rage războlu avea o balanţă defavorabilă, în 1917 exportul ag 
importul ca o seime (38 la soti), Exporațiunile, crese în Inc 
700 la sută în Indiile S 
Soo ta paa Apar n cu 1000 la sută în Africa de Sud, cu 
ac p Sa PURTA concurentul său dela Est, Imperiul 
Soarelui care răsare, porneşte cruciada impotriva pericalniai 
b. şi incepe, cu mijloacele inaugurate de Albi, apăr rară ȘI 
i ft la propriul lor nivel a tuturor populațiilor prezintin 


leze 
7 dă voe uzinelor melalurgice să expropr : 
1,9 Je Să pă ți pol fi wile pentru aiiiiilemsa iairepriede. 
i dana Juonies o producție de 35.000 de tone anual. Cele de, 
sint sculile de orice imponit sau vamă. 


YI i 


i 
STATUL CONTINENTAL-MERCANTILIST 193 
pannami nadal meaai PEA A 


afinități extrem-orientale de vegetaţie, de climă, de faună, de 
alimentație, de culoare. ii hy 

In Japonia stipipeşte inuturile siberiene până la 
lacul Baical. Basinul Amurului, V divostocul, Cita, Blagoveş- 
tensk, sint ale ei. In marea Bering, aşa de bogată în pește, 
singurii pescari sint Niponii. Partea rusească a insulei - 
lin a devenit colonie de exploatare. 

In India vin să zdruncine economia britanică, În 1902, 
exportul în această țară se ridica la 9 milloane de yeni. In 
1917 ajunge la 101, Importul creşte dela 68 la 223. In 1917 
concesiile de cultură a cauciucului se intindeau pe o suprafață 
de 50.000 hectare. 


Comerţul cu Siamul s'a dublat. Cel cu Filipinele creşte de 


Australia ajunge dela 475 la 1612 milioane de yeni pen- 

veştminațe, dela 7 la 172 pentru metalele manu- 

rodusele chimice, dela 21 la 

263 pentru "alani Şi atiolărie, de Ky la 128 peniru articolele 
„ De asemeni, cum turile făcute d 

Noua-Zelandă e anomia ère a vata pb 


sc în trei ani dela 35 la 126 pen- 
tru ţe:ăturile de mătase, dela 14 la 63 pentru cele de Diae 


dela 0 la 12 pentru maşini electrice, dela & la 38 pentru ar- 


Astfel vedem cum, raţie Japoniei, civilizația extrem-o- 
rientală, într'o tmbrățigare ol pre i 


tenie a Angliei 
Orientale este în phis, adevărată „ț-ră Mgäduitä*, cu bogă- 
ţii nebânuite şi că hare parte neexploatate încă. 

„ Procedeul fundamental este, cum toată lumea ghiceşte, 
„armă albă a finanței“. Japonia este azi marele bancher al re- 
publicei celeste. În schimbul imprumuturilor acordate, China 
cedează o bună parte din bogâţia naţională : venitul rezultind 
din vinzarea tutunului, din exploatarea telegrafului şi a t-leto- 
nului, a drumurilor de fer; ipotecă asupra pădurilor, asupra 
liniilor de fler din Tung-Huang-San, din Kuang-Tung. 

Banca de Stat de emisiune a republicei chinezeşti este 
constituită exclusiv din capital japonez (Creditul Mobiliar Ja- 
ponez, Banca Coreană, şi Banca din Formoza), 

In 1915 China cedează! unui ultimatum a! Japoniei şi sem- 
mează cererile acesteia, printre care semralăm: angajamentul 
de a lua consilieri japonezi în vern; concesia dreptului de a 

da terenuri în favoarea bisericilor, şcolilor și spitalelor 

neze ; introducerea în poliţia chinezească a unui număr de 


_ 4 E drepi că pe urmă japonezii au trebuit să renunje la ceiace 
posa. Dar principalul esle că au putut-o lace şi că deci o vor mal 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


agenţi japonezi; cumpărarea, dela Japonia, de muniții în va- 
e RN cu cel puțin jumătate din suma totală; tatea 
capitalurilor japoneze pentru construcția, drumurilor de fer ş 
porturilor de exploatare ale minelor de fer din Faraar Sha 

Graţie obținerii dela Ruşi a fragmentului de cale f 
trans-manciurian dintre Kuang-Ciang-Toc şi Karbin,—Manciu= 
ria este „coreanizată“ şi tot hinterlandul golfului Pecili colo- 
nie niponă. 

rin luarea Chiao-Ceului dela Germani, Șantungul, cheia 
Chinei cade în mina Japonezilor. 

Toate aceste cuceriri materiale sînt fuzionate şi sistema- 
tizate într'o ideologie de rasă, ideologie cu rădăcini solide fn 
realitate. Inir'adevăr, o serie de cauze etnice, intelectuale, fi- 
zice şi morale fac ca un Siamez, Anamit, Malaez, Hindus (nu 
mal vorbesc de Chineji) să fie mult mal aproape sufleteşte de 
o confederație de interese în capul cărela să stea Japonia, de- 
cît vre-un stat de civilizaţie albă. Apoi toate aceste popoare 
sînt ofensate, de multă vreme, pentru disprețul compâtimitor 
al Europenilor şi Americanilor. Din ce în ce metienţa faţă de 
formula: „Asia Asiaticilor* släbeşte. Azi, politiceşte în parte, 
economiceşte aproape cu totul, asistăm la înjghebarea, impre- 
jurul inteligenței nipone, a unui al doilea stat continental- 
mercantilist. 


C. Cit despre Anglia, putem spune, fără exageraţie, că 
asistim la prologul disiocârii sale, Ne râmine prea puţin timp 
şi loc pentru a intra în amănuntele acestei palpitante chestiuni, 
de care, de altfel, nădăjdulm să ne ocupăm cindva separat. 

1. Pentru moment ne mărginim să reamintim că dacă An- 
glia a putut constitui în 1815 acel organism mfgiograţie şi 
hibrid care este Imperiul Naţional-Colonial-Mondial Britanic, 
şi dacă acest paradox geografic, economic şi politic a reuşit 

„să aibă oarecare vitalitate, -aceasta se datoreşte unui singur 
fapt: Anglia, în 1815, s'a grăbit să fie cea dintăiu care să-și 
construfască o balanţă a compturilor favorabilă. Chiar după ce 
şi alții au îmitat-o, înțletatea sa În timp a rămas şi intietate 
în ring. Am văzut însă cum, unul cite unul, fiecare din pos- 
țurile faimoasei balanțe trec In favoarea altora. 

2. Atară de aceasta, viabilitatea Imperiului britanic începe 
să decline pentru simplul fapt că această balanţă a comptari- 
lor, ea însăşi, nu mai constitue o soluțiune. Soluţiunel par- 
ficulariste, individual-englezeşti, i se substitue necesitatea u- 
neia generale peniru toate statele, Balanța fragilă a comptu- 
rilor trebue, incăodată în istorie, să cedeze pasul balanței 
solide a mărfurilor. 


STATUL CONTINENTAL=MERCANTILIST 195 


3. În plus, rivalitatea celor doi coloşi descrişi mai sus 
nii-i dau răgaz o clipă; emanciparea lor epuizează izvoarele 
de unde Regatul-Unit a pompat, timp de un secol, forță ca să 
impue lumii acele aşezăminte imbâtrinite care sint Statele na- 

ionale. În lucrurile mari ca şi în lucrurile mici, pierderile răz- 
oiului sint definitive, 

4. In sfirşi!, însăşi existența statului englez sfirşeşte în 
dilema: home-rule general; —şt atunci : disoluție ; exclustvism 
d tr Saad atunci reacțiune invincibilă, deci din nou : 

soluție. 

Canada, într'un timp cind consideraţiunile de proximaţie 
geografică îşi reiau legitima lor importanţă, este pe punctul de 
a intra In orbita Statelor-Unite, Egiptul se revoltă. Irlanda a- 
meninţă ca Anglia să nu mai fie insulă, ca Anglia să nu mal 
fie Anglia. India se răscoală. Intr'un cuvint, toate Dominiu- 
nile işi au înscrisă în legea lor de viaţă, o emancipare indeti- 
nită. In schimb, Imperiul britanic are mai mult ca oricind 
nevoa progresivă de a restringe politica şi liberalismul clasic. 
Aceste două rajiuni incompatibile de existenţă nu fac azi decit 
să se ciocnească. Separaţiunea lor logică, însă, nu mai este 
decit o chestiune de timp. 


z 


Ne-am intins mai mult asupra tuturor acestor considera- 
tiuni ne-enropene, pentrucă momentul istoric din 1915 aparține 
in primul rind Americei, tot aşa cum cel din 1815 era mai cu 
samă al Angliei, Afară de aceasta am vrut să arătăm cit de 
departe este azi mentalitatea sprăgcaai de actualităţie econo- 
mice şi de semnilicaţia lor. Adevârurile de azi sint grele de 
înțeles pentru un creer european. La prima vedere acestea a- 
par ca paradoxuri, 

Dar să lăsăm la o parte continentele unde exisiă bunúl 
obicelu de a nu se nega realitatea, şi să vedem cum în Europa 
avem necesităţi identice, care pot fi încadrate între aceste două 
adjective: mercantilism şi continental. 

Intreaga criză de azi, criza complexă şi multilaterală, se 
afiă închisă şi caracterizată în aceste două cuvinte, 

Intr'adevăr, toate preocupările de căpetenie ale politici și 

doctrinei mercantile, le regăsim şi acum. 

1) la primul rindacel „Rench=risement en toutes choses* 

de care vorbea Le Sieur de Malestroit în veacul al XVI-lea. 

2) Apoi o depreciere foarte sensibilă şi bruscă a mone- 

zii care, spre deosebire de cea din 1815, şi la fel cu cea din 
secolul! al XVI-lea, este definitivă. Moneda, În cursul secolului 
al XIX-lea, şi-a recuperat puterea de cumpărare pierdută în 


timpul războaelor napoleoniene. Dimpoirivă, leul, coroanele, 


mârtile, francii, rubla, chiar dacă se mai urcă faţă de ceiace 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sint azi, nu vor mai atinge niciodată un nivel apropiat de cef 
de dinainte de războiu, Prin aceasta se apropie de fenomenul 
care a avut loc în secolul al XV. Vechea Livrăa râmas dea- 
puri În starea depreciată pe care o deplingeau Oresme şi 


n. 

3) O a trela analogie o găsim În ceiace priveşte criza 
capitalului mobiliar, — „la disetie da numeraire”, cum se pune 
în Franţa : „money famine“ cum zic Englejii. Intr'adevâr, se 
ştie că, în momentul înjghebării statelor naţionale, în momen- 
tul cind economia capitalistă se substituia vechilor exploata- 
i corporative, obiectul cel mai căutat era banul. Cu toată 

vazia de metale preţioase adusă de descoperirea Lumii-Noi, 

e măsură ce aurul devenea mai numeros, pe aceiaşi măsură 

psa lui se simţea mai mult. Această aviditaie după numerar a 
făcut să li se adreseze Bullionişiilor calomnla de a fi conlun- 
dat aurul cu bogăția. 

Astăzi asistăm la un fenomen identic. O goană neinirinată 
după ban, În ciuda pretinsei sale supra-abundenţe. Cu cit in- 
flaţiunea creşte, cu atit nevoia de numerar devine şi ca mai 
mare. ! 

4) O a patra analogie este referitoare la politica comer- 
cială. Secolul al XIX-lea, avind ca dascal pe Angilia, ajun- 
sese, în ajunul războiului, la o adevărată federalizare econo- 
mică a Europei, şi la un început de liberalism generalizat, gra- 
ție unei Englitere liberschimbiste şi unei ligi a Europei Cen- 
trale. Astăzi, dimpotrivă, după cum spune Rist „protecţionis- 
mul cel mai mărginit, pretutindeni, subt forme sincere sau hi- 
pocrite, domneşte ca stăpin peste politica economică“, lată deci 
o alţă revenire la timpurile lui Colbert, 

5) Dar analogia cea mai izbitoare stă in noua strălucire 
a balanței comerciale, In secolul al XlX-lea, toate statele ci- 
vilizate, acelea care se aflau în fruntea economiei lumii, aveau 
o balanță a mărfurilor deficitară. Astăzi dimpotrivă. Exceden- 
tul Statelor- Unite este de jumătate din suma totală, al Japoni- 
el de mai mult de o treime. 

6) In stfirşit chiar în simptome mai mici găsim asămă- 
nări cu 1600 şi deosebiri față de 1815. Conform unei metode 
care ni se pare foarte fecundă, metoda argumentului-om pe 
care am întrebuinţat-o aiurea, dacă comparâm oamenii repre- 
zentativi ai acestor trei date, vom găsi fotre un Colbert şi un 
Rathenau multe asemănări, iar intre aceştia diu urmă şi un Ri- 
cardo, aproape numai contraste. 

7) Dar analogia fundamentală, asupra căreia trebue să 
insistăm, este identitatea în ce priveşte concepjiunea economică 


1 De astfel, nimic mai natural. Inilețiunea nu insamn abun- 
denju de monedă, ci dimpolrivă penurie; o emisiune nouă este tocmab 
remediul acesiei penurii. 


STATUL CONTINENTAL-MERCANTILIST 197 


{n general. Atit mercanțilismul actual cit şi cel clasic se ca- 
racterizează printr'o predominanță a problemei producțiunii. 
In 1815, toate aparatele circulațiunii erau găsite, în spe- 
cial Banca şi Aburul. Nu lipsea decit ştiinţa de a te servi de 
ele. In 1600, dimpotrivă. Instrumentele de circulaţie functio- 
nau perfect. Trebuia însă ca dezvoltarea fnzecită a producțiu= 
mii să ofere procedeelor de circulaţie, ocaziuni ca să functio- 
neze, 

Astăzi avem acelaşi lucru. Nu avem nevoe de invenţii nouă 
in materie de transport, de monedă, de comtinicaţie. Toată pro- 
blema circulației este azi o problemă de producţie. 

Vom lua două cazuri tipice. 

Se vorbeşte mereu de două mari crize: aceia a transpor- 
tului, şi aceia a valutei —Dar, lucru ciudat, ambele aceste chies- 
tivni ze rezolvă printr'o chestiune de producțiune. 

Intr'adevâr. Restabilirea cursului schimbului nu atirnă de 
încetarea speculațiunii sau a alor cauze şi mai puerile. Acestea 
funcţionează fn marginea unul curent, unei situaţiuni preexis- 
tente. Scâderea puterii de cumpârare a monedelor se dato- 
reşte faptului că nu se exportă, că nu se produce, că nu se 
munceşte, 

De asemeni, criza transporturilor nu este rezultatul lipsei 
de procedee moderne de transport. Ea se traduce într'o criză 
de materie primă şi o criză a minii de lucru, 

lată dar cum două probleme prin excelență de circulaţie, 
nu sint în ultimă analiză, decit probleme de producţiune. La 
stirşt, dacă ne gindim la sistemele de intensificare ale produc- 
funii preconizate de un Taylor, de un Raihenau, de un Sid- 
ney Webb; dacă ne gindim că expresluni ca: Standardizare, 
reglonalism, etatizare, economie „mixtă“, naționalizare, inmixti- 
une a sindicatelor competente în toate ramurile industriei, „ca- 
pita! omenesc“, „val de lene”, şi mai cu seamă: „reconstruc- 
ție”, le întlinim în toate ziarele, în toate revistele, în toate gu- 
rile, ba chiar ca firmă de noi Ministere,—ne vom convinge că 
atenția publică este în întregime monopolizată de chestiunea 
producțiunii. Prin aceasta anul 1921 se identifică preocupărilor 
din 1600 şi justifică termenul de mercantilism pe care l-am 
ales pentru a caracteriza timpurile actuale. 

Celace, insă, deosebeşte mercantilismul clasic de cel ac- 
tual, este că ce! dintăiu avea drept cimp de operaţie Națiunea, pe 
pe cind cel de-al doilea Continentul. Cele două formule : „America 
Ameri-anilor* şi „Asia Asiaticilor” pe deoparte, dislocarea imi- 
nentă a Imperiului Britanic pe de alta, ne arată de pe acum ca- 
lea pe care în chip necesar o va lua-o şi bătrinul continent. 
Europa, împreună cu anexa sa istorică, Africa, va trebui, mai 
curind sau mai tirziu (pt mai curînd), să imite pe colosul 
dela dreapta şi pe uriaşul de peste Atlantic. Subt formula 

„Europa Europeilor” se va constitui cel de al treilea Stat Con- 


+ 


198 VIAŢA ROMISEASCĂ 


tinental şi între aceste trei organizaţiuni se va da 9 Japis, få- 
cută din rivalități şi concesiuni, care va reaminti, în mai mare, 
animozităţile din faza clasică a statelor naţionale. Rai 

Totuşi ar fi o exagerare să spunem că națiunea nu mai 
e azi decit un cuvint şi că a încetat de a mai fi un fapt. Dim- 
potrivă. ` Din punctul de vedere moral, linguistic, literar, ar- 
tistic, ideia de naţiune atinge în timpurile noastre apogeul c- 
xistenței sale. Chiar din punctul de vedere pur politic nu este 
nici-un anachronism în existența mai departe a grupărilor na- 
tionale. Tot aşa cum în lăuntrul statelor europene se vorbeşte 
de descentralizare regională şi municipală, se poate imagina 
un coniinent mai fărămâţit chiar ca al nostru (De pildă statele 
particulare din republica yankee), 

Există o operaţiune care va trebui deapururi interzisă na- 
țiunii, şi aceasta se numeşte politica comercială. 

După cum o spuneam într'un alt articol din această re- 
vistă, vechile clişee: protecționism şi liber-schimb nu mai 
sint decit nişte pilcevi scoiastice. Organizaţia viitorului euro- 
pean, care este deja acea a Prezentului American, este alta. 

Nu vreau să iniru în amănuntele acestei organizaţiuni de 
mine, mai întăiu pentrucă. ar fi neştilnţitic, în al doilea rind 
pentrucă ar fi complect inutil, 

In adevăr, oricit de ingenioase şi de adequate realiiâţi iar 
fi proectele de organizare practică pe care le-ar putea cineva 
propune azi, sint apriori inaplicabile. Totul depinde de o ches- 
tiune prejudicială în legătură cu inteligența publică. In perioa- 
dele de sdruncinare adincă a intregii sozietâţi, cum a fosi în 
1815, cum este astăzi, soluţiunea crizei nu poate fi decit ab- 
stractă. Ea constă dintr'o apreciere de ansamblu exactă asupra 
a pe în general, din partea unei mari majorități de oa- 
men 

+ Dacă concepţiunea pe care fiecare cetăţean o are asupra 
timpului critic în care trăeşte în sensul adevărului, chiar dacă nu 
ajunge să o formuleze sistematic, —atunci mai mult de irei på- 
trimi de soluțiune sint găsite, Restul va veni dela sine, ca un 
corolar obligat. 

Am avut ocaziunea să constatăm aceasta in perioada care 
a urmat criza europeană din 1815. 

Dacă concepţiunea, chiar inconştientă, a cetăţenilor libe- 
rel Englitere în loc să fie iu sensul ideilor abstracte ale lui 
Ricardo, ar fi fost analoage cu cele concrete ale unui Sismondi 
sau Malthus, atunci nu am fi asistat la acest spectacol gran- 
dios: al unei crize uriaşe care se rezolva aproape dela sine, 

Ideile lui Ricardo erau puizate, după cum am arătat-o altă 
dată, din realitatea cea mai inedită intr'o vreme cind Maithus 
cerea să se rămină pe loc, iar Sismondi sa se latoarcă inapoi 
la procedee moarte demult. Opinia, publică a ştiut să le pre- 
tere pe cele dintăiu. Prin aceasta el devine cel mai mare a- 


STATUL RE re PET ARIA 199 


Hiat al Angliei dela 1815, autrul adevărat al ridicării strălucite 


a Imperiului Britanic. 
De aceia credem că z 
un lucru secundar, consecin 


robirea barierelor geografice este 
Dana a dărimârii barierelor 
de azi, 

tl util să aducem cîteva argu- 
ă statul naţional îşi dă sfirşi- 
statul continental mertantiliste 


mente in favoarea alirmaţi 
tul, şi că din cenuşa lui se 


Fireşte, acest organism politico-economic este la inceputul 
carierei sale. Totuşi, avem motive să credem că maturitatea 
sa va fi repede atinsă, şi tot atit de iute depășită. Doua forme 
noi de state şi-au pus deja candidatura. 

Primul va fi statul mondal-capitalist, Cind continentele 
la rindul lor nu-şi vor mai putea fi suficiente lor înşilor ; cind 
pe de altă parte clasele proletare, prin tendinţa lor naturală de 
a fraterniza cu camarazii din străinătate, vor face din ce lo ce 
mai imperioasă necesitatea unei fuzionâri inter-continentale,—a- 
tunci din nou balanţa compturilor va interveni pentru a-şi juca 
rolul său secular. Istoria i-a decernat din timpurile cele mai in- 
tunecate misiunea de a menaja tranziţiunile. Tot aşa cum, gra- 
ţie ei, în 1815 s'a ales o naţiune-şei, tot astfel, atunci, unul 
din continente va centraliza toată activitatea funcțiunilor eco- 
nomice de circulație. La Berlin, la Tokio, la New-York sau 
aiurea vom găsi răspintia tuturor curentelor de valori 

intruna din aceste citadele vom gâsi un grup de magnați 
mondiali care vor da, pentru a nu ştiu cita oară, dreptate con- 
strucţiunilor lui Marx, Statul mondial-capitalist va coincide cu 
sa oni e de concentrare pe care l-a schițat autorul 

talului. 

d Insfirşit, acest moment de culminaţie al balanței comptu- 
rilor va dura, probabil, foarte puţin. Balanța mărfurilor, tle- 
mentul progresist al Istoriei, va a;eza, conform unei expresi- 
uni clasice, piramida de pe virf pe bază. Din nou considera- 
țiunile de proximitate geografică vor avea rolul preponder:nt. 
Din nou preocupările producţiunii vor copleşi pe celelaite. 
Statului socialist îi încumbă frumoasa datorie de a realiza a- 
ceasia. 

Conform unei metode de prudenţă științifică inaugurată in 
sociologie de Karl Marx, nu vom încerca să ne întrebâm care 
va fi alcătuirea acestor două organisme sociale de mine, 

Este probabil însă că, în linii generale, Istoria nu va rupe 
cu obiceiurile sale seculare. Istoria a avut până cum, ca un 
fir roşu, următorul proces fundamental: o alt rnanță ritmică 
între cele două balanțe. Nu este nici-un motiv ca şi pe vii- 
tor această succesiune de state bazate pe o predominanţă a 


200 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Circulaţiunii şi state fundate o 
de Pro uetitina, să nu se în. pa. o prepandetanji a tuncţiunilor 


De acela credem că, tot aşa cum mercantilismul clasic a 
cedat balanței compturilor care devine charta constitulivă a 
statelor europene din Secolul XIX ;— tot astfel strălucirea pre- 
zentă a balanței mărfurilor încarnată, în neo-mercantilismul in- 
ter-continental, i se va substitui din nou balanța compturilor 
a apariţia statului capitalist mondial. Instirşit, statul socia- 

st va reveni la balanţa märfurilor, pentru a o schimba din 
nou pe balanţa complurilor ta statul post-socialist. Dar aci 
orice imaginaţie se opreşte, şi realitatea prezentă refuză să ne 
mai dea simptome sau indicaţiuni. 

In tot cazul, dacă ne-am permis, într'un moment cînd 
mercantilismul inter-continental el însuşi nu este peste tot Infe- 
les şi adoptat, să vorbim de alte forme care privesc viitorul, — 
am ficut aceasta pentru două motive. 

In primul rind pentrucă atit Capitalismul mondial cit şi 
Socialismul corespund azi unel pårți din realitate. In al doilea 
rind pentrucă totul ne face să credem că etapele intermediare 
care duc la Statul Socialist vor fi străbătute cu o iuţeală ver- 
tiginoasă. 

Intr'adevăr, niciodată Istoria nu a văzut coexistind, într'o 
stare de fierbere și de rivalitate, elemente care ţin de cinci e- 
tape deosebite ale Istoriei, de cinci forme distincte de organi- 
zare ale societăților omeneşti. Pe de altă parte, toate mani- 
festările socialiste sint de o impacienţă simptomatică pentru du- 
rata în care înţeleg să fle realizate. 

Dar toate acestea ne-au dus cam deparie, Nu trebue să 
uităm că momentul pe care îl trăim aparţine în principal Sta- 
tului Continental Mercantilist. 


D. I. Suchianu 
Paris, 1919, 


Fără graiu 
(Roman) 


= 


v 


ln ziua a douăsprezecea lumea incepu a seaduna pe proră, 
ca nişte pat pe o surcea înotătoare, cind o împinge vintul 
cătră malul unui pirău revărsat. De aici Loziştenii noştri au in- 

s, că acum nu mal e departe pămintul american. Şi In adevăr, 

teju, care avea ochi ageri, zâri cel dintăiu cum se ridică din 
dreapta, pe marea albastră, ceva caun acalb, Apol acul crescu, 
şi acuma se vedea lămurit, că e un far alb. Pe valuri într'una 
alunecau bărci cu pinza aplecată, vapoare albe cu fereşti, întoc- 
mai ca cele dela case, vaporaşe mici, cu cobiliţă pe deasupra, cum 
Leziştenii noştri încă nu văzuseră niciodată. lar din ceața al- 
băstrie incepu să răsară ceva, ceva începu să scînieie, se arăta 
ceva alb, se întindea ceva şi se impestriţa. Incepură nişte in- 
sule cu copaci, începu o limbă lungă de nisip alb. Pe limbă ceva 
bubuia şi bocănea, şi un fum negru năvălea dintr'un coş înalt. 

Dima atinse pe Lozinschi cu cotul. 

— Vezi? Cehul a spus adevărat. 

Mateiu se uită inainte. lar acolo, înălțindu-se deasupra ca- 
targurilor celor mai inalte dela corăbiile cele mai mari, stâtea un 
chip uriaş de femee, cu o mină în sus. In mină ţinea o torţă, 
pe care o întindea în calea acelora, care vin din Europa şi se 
apropie, prin golf, de marele pâmint american, 

Vaporul mergea încet, printre alte vapoare, care furnicau, 
ca nişte gindaci de apă, prin golf. Soarele apuse, iar oraşul ră- 
sărea şi răsărea din apă în calea lor; casele creșteau; nişte 
focuri mici se aprindeau în şir şi tremurau în apă, în neorindu- 
ială, se mişcau şi se încrucişau jos: altele atirnau sus tocmai în 
cer. Cerul se intuneca, dar pe el se zugrăvea încă lămurit, sus 
in văzduh, rețeaua subțire a unui pod uriaş, nemaipomenit... 

Casele uriaşe de cite șase g şapte caturi, se acluau jos. 
subt pod, dealungul țărmului, Coşurile fabricilor nu puteau a- 
junge cu fumul lor până la dinsul, iar el stătea atirnat deasu- 


202 VIAŢA ROMINPASCĂ 


pra, dela un țărm până la altul; şi vapoare uriaşe treceau 
dedesubt, ca A mia luntrișoare micuţe, căci acesta e podul cel ap 
mare din toată lumea lui Dumnezeu... Astea erau la dreapta 
iar la stinga, aproape de tot, se ridica chipul inalt al femeii, — 
d adi ei, eng na mea cu cele din urmă luciri ale a- 
aprindea diadema aurită ; și u 
se ar ei ra mina pomi în sus, - EEA EE AN 
ar inima lui inschi tremura se stringea de groază, 
Abia acuma a înțeles el ce e redă d asta a al carti mal, 
credea el, că va intilni pe Lozinscaia. Işi închipula, că ea are 
să stea aici, undeva, cu bocceluța ei. „Doamne, Doamne, se 
gindea Mateiu. D'apoi aici omul e ca un ac în nişte iarbă, sau 
ca o picătură de apă, căzută în mare“... Vaporul mergea deja 
de vr'o două ceasuri pedinaintea uscatului, pedinaintea clădirilor 
şi debarcaderelor, iar orașul desfăşura mereu deasupra golfului 
alte şiruri de străzi, de case şi de lumini... Și depe mal, prin 
zgomotul de maşini, venea răcnet şi vuet. Parcă gifiia cineva u- 
riaş şi obosit; ba parcă se plingea şi se supăra cineva, ba se 
întorcea cineva şi gemea... Şi din nou vueşte într'una şi durue, 
ca vintul în stepă; ba iar vorbeşte cu glasuri amestecate... 
Lozinschi câută pe Ana,-—tinăra fată, cu care făcuse Cu- 
ES En Tn. spuse : 
— Tine-te, fetişoară, de mine ! j 
in America asta, arte eră ! AA DUN B NORTE 
Fata il prinse de mină, și n'apucă Mateiu, ruşinosuil Ma- 
tein, să prinză de veste, cînd ca îl sărută mina. Căci sărmana 
se rata de America, se vede treaba, mai rău încă decit Lo- 


Vaporul se opri pentru noapte în golf, şi nu dădură dru- 
mul nimănui pănă în dimineața următoare, Călătorii stătură 
multă vreme pe covertă; apoi cea mai mare parte se imprăştie 
şi adormi. Nu dormeau numai aceia pe care, cași pe Lozişte- 
nii noştri, îl îngrozea soarta necunoscută în țară străină. Dima 
dealtfel adormi cel dintăiu pe o bancă. Ana gezu mult timp 
Bază Sate, rea fp cind se auzea vocea ef înceată și 

$ sc a, adormi şi Ana ră 
prize sp anse poi şi zâmindu-şi capul 

Şi Mateiu veghie singur toată această noapte călduroasă, 
pănă ce se stinse lumina depe fruntea statuii, şi pănă cind în- 
cepură a juca oglindirile zorilor pe valurile lăsate de brazdele 
vapeur Da se paaa rena indelungata muncă de noapte... 

mineaţa următoare sosiră pe va slujbaşii americani 
dela vamă, care dădeau o hirtie de lacai far a alia asta 
începură a trage cu încetul corabia spre debarcader,. Şi parcă-ţi 
era chiar milă să vezi, cum acest uriaş al mării zace acuma pe 
apă, fără să se poată mişca singur, parcă ar fi fost mort; iar un 
fleac de vaporaş se invirteşte în jurul lui întocmai ca o furnică 
lingă un gindac mort. Cind il trage de coadă, cind se intoarce 
dela botul lui; şi şueră, şi sfirie, şi se invirteşte... lar debar- 


i i PĂRĂ GRAIU 203 


r caderul era o şură uriaşă, cum mai erau multe pe mal. Stăteau 


în şiruri, urite, urlaşe şi posomorite, Nhmai pe unul se ingră- 
mădiseră Americanii, chelălăiau, şuerau şi strigau „ura“, Mateiu 
se viță într'acolo cu o umbră de nădejde de a găsi pe sorâ-sa, 
dar făcu cu deznădejde din mină. Atita râul... 

In stirşit vaporul fu tras. Un matelot sprinten ca un diavol 
se urcă sus, tocmai subt acoperişul şurii, apoi se legănă în väz- 
duh impreună cu o punte, care fu lăsată pe corabie. Și mulți- 
mea incepu să se coboare pe pâminiul american... . 

Greu le era la ai noştri... Au plecat şi ei, naveau doar 
să râmie veşnic pe corabie, La drept vorbind, lui Mateiu îi tre- 
cuse prin minte, că pe corabie era mai bine. Mergi şi mergi 
intr'una... Cer, nouri şi marea, şi vintul neoprit de nimeni; iar 
inainte, dincolo de marginea acestei mări—ce-o da Dumnezeu... 
Acuma... iată şi pămintul, dar ce folos ?... Pe toţi îi întimpină 
cineva, îi sărută, se imbrăţişează, pling. Numai pe Lozinschii 
noştri nu-l intimpină nimeni, şi trebue să-şi caute acum singuri 
soarta întunecoasă. Dar unde-i ea. unde trebue să mergi, inco- 
tro s'apuci, unde să pui piciorul, în care parte să te intorci, — 
de unde să ştii 7... Se opriră ai noştri, cu saricile lor albe, cu 
elobote mari, cu căciuli inalte de oae, cu bețe lungi, tăiate din 
răchita păminteană, depe riulețul pămintear,—şi stau, parcă-s 
pierduţi ; şi fata, cu legăturica el, se gheniueşte între ainşii... 


VI 


— Un jidan! Zău să mă trăsnească din sănin, dacă ni-i 
jidan,—zise Dima deodată,—arâtind spre un domn cu pălărie ro- 
tundă şi o haină scurtuţă, cam ponosită, Deşi alături de dinsul 
stătea un cuconaş tinăr, gâtit, ca scos din cutie, şi care deloc 
nu sâmâna a jidânaş, insă -cind domnul se întoarse, atunci şi 
Mateiu se încredinţă dela cea dintăiu căutătură, că numsidecit 
trebue să fle jidan, ba încă de-ai lor, de pe la Moghiliov, ori 
Jitomir, Minsc, ori dela Smolensc, sosit parcă chiar acum dela 
tirg; numai că s'a îmbrăcat în haine nemţeşii. 

Se bucurară la vede.ea acestui om, parcă le-ar fi fost rudă. 
Dar şi jidanul, băgind de samă saricile lor albe şi căciulile de 
oae, Îndată se apropie şi salută, 

— Bine aţi venit, domnilor, sinteţi sănătoşi ? Eu îndată 
am văzut că sinteţi de-ai noştri, 

— Nu vam spus eu ?—zise Dima cu aer triumfător.—Ce 
oameni detreabă! Cind ai nevoe,—iată-l ici! Bună ziua, ju- 
pine,— nu ştiu cum te cheamă, 

— Ei, Imi ziceau odată Burăh, dar acuma imi zic Bork, 
mister Bork; la ce vă pot îi de folos ?— zise evreul, şi-şi netezi 

buța nu fâră mindrie. 
p n E- e, naiba să te ia! lan’ ascultă, Bercule... 
— Mister Bork, — îl îndreptă evreul cu o mindrie şi mai 


DI VIAȚA BORA A 


— Fie şi aşa; dacă eşti mister, fli şi mister, apuca-te- 
junghiurile. Da unde=j pe aici vro stanfie bună de stat, în să 
nu fie, -ştii,—nici a scump, nici prea rău. Fiindcă, vezi 
a a „aia că mame h siga de rind, dar nu sîntem chiar 

.. odnodvoreţi,.. cu n- 
Eur, e și oii ți poi cu noi, cum vezi şi sin- 

— D'apoi nu văd eu singur, cu cine ama face ?—răsnunse 
mister Bork cu multă politică.—Ce credeți dumneavoastră p sie 
mine ?... Hm, mister Bork e un prost, mister Bork nu cunoaşte 
lumea... Decit, am să vă spun: aveţi mare noroc, că aţi dat de 
mister Bork, Că eu nu vin în fiecare zi la debarcader,—ce aşi 
căuta eu să viu în fiecare zi la debarcader?... Da' la mine 
dumnevoastră îndată găsiți o bună încăpere ; şi pentru domnal- 
şoara vom găsi o odae deosebită, împreună cu fiică-mea. 

— EI, vedeţi, cit de bine ese —zise Dima,—şi se uită în 
juru-i, parcă l-ar fi născocit el pe acest mister Bork.—Atunci 
dacă-i aşa, dă-ne la stanţia ta un loc de găzduit, i 

— Poate, trebue să vă luaţi vr'un bagaj? 

— Ce bagaj! Ii spun drept, totu-i cu noi... 

— Hm, nui tocmai, mult zise mister Bork.—lohn ! — strigă 
el tinărului, care se arăta că-i fiu-său, Ei, ce stai ca un gogo- 
man ? Take tu beghedj of miss (ia bagajul dela domnişoara 

Tinărul nu se arătă deloc mindru; işi ridică cuviincios på- 
lăria, apucă bagajul din mina Arnel, şi plecară cu toţii dela de- 
barcadar, 

Trecură pe o stradă şi eşiră în alta, care celor sosiți li se 
pa o peşteră. Casele—intuneċcoase, inalte; egirile înguste ; pe- 
îngá toate, la jumătatea caselor, pe deasupra străzii, se afla aşe- 
zat pe ae reia în, pod; care ascundea cerul... 

=- mne că sfintă l—țipă deodată Ana cu spaimă 
şi se agăță de braţul lui Mateiu, e 

— Toată suflarea să laude pre Domnul, îşi zise Mateiu,— 
dar ce-o mai fi şi asta ? 

— A—ce? Dar ce v'aţi speriat?—zise jidanul. E numai 
trenul. Hai, înainte; mare treabă 2... Las'să meargă el în dru- 
mul lvi, noi—în drumul nostru. El ne lasă în pace pe noi, noi— 
pe el Aşa-i pe-aici; să vă spun eu: peaici n'ai cînd căsca gura... 

ŞI mister Bork păși înainte, Pâşiră şi ai noştri, cu inima 
în dinţi, căci stilpii de jur împrejur se Cutremurau, strada vuia, 
iar sus zängănea flerul, căci pedeasupra Loziştenilor, pe pod, 
zbura cu toată puterea aburului, un tren. Se uitară cu gurile 
căscate, cum se îndoi el ca un şarpe în văzduh, cum apucă apoi 

e după un colţ, —cit pe-aci să atingă ferestrele caselor,—şi zbură 
ar prin văzduh, cind drept, cind şerpulnd... 

La ai noştri, deprinşi numai cu vuetul codrului din ţara 
lor, cu şoapta stutului din liniştitul riuleţ al Lozonei şi scîrţiitul 
roatelor în stepă, li se păru că au nimerit în adevăratul foc al 


" Aproxima'lv - mazili. N. Tr. 


Va 


H FĂRĂ GRAI 205 


iadului. Casele, —Ħțļi cade căciula, cind te uiţi. Te-ai uitat fn- 
dărăt, catargurile corăbiilor stau— adevărată pădure; ridici ochii 
spre cer, cerul e alumat, ba mai e acoperit şi de podul acesta 
al drumului de fier, din pricina căruia pe stradă e un veşnic a- 
murg. lar inainte vezi iarăşi, cum prin văzduh, deacurmezişul, 
zboară deja alt tren, şi văzduhul e stişiat de stforăit, de vaet, de 
zăngănit, de şuer de maşini, 

— Doamne Isuse,—şoptea Ana cu buzele-i palide. Matelu 
numai Îşi SEA musteaţa, iar Dima plecă capul posomarit şi 
păşea, indoindu-se subt bocceaua sa. lar în urma lor- pilcuri 
întregi de diavolaşi de stradă,—unii dintr înşii negri, ca o cizmă 
bine văcsuită,—ii priveau drept in faţă, săreau şi rideau, şi un 
netrebnic aruncă în Dima cu o rămăşiţă de fruct. 

— E-e, d'apoi aici omul işi poate pierde răbdarca,—zise 
Dima, punindu-şi bocceaua jos. — Ascultă, Bercule... 

— Mister k,—1l îndreptă Evreul. 

— Dar ce face, mister Bork, poliţia de aici, dela voi? 

— Dar ce treabă ai dumneata cu poliția ?—răspunse Evreul 
cam plictisit, Dece să sicii dumneata poliția cu asemenea fieacuri ? 
Aici nimeni nu chiamă poliţia, aşa degeaba. 

— Asta trebue să fie... libertatea, — zise foarte veninos Dima. 

— li aruncă omului cu cotorul, şi asta-i libertate! Apoi, 
dacă aşa-i libertatea depe aici, apoi, — ascultă Mateiu,- ia dă-i 
c-ai ăstula una bună ; poate că atunci ne-or mai lăsa 

pace. 

— Ba mă rog, să nu faceţi asta,—se rugă Bercu, la nu- 
mele căruia trebuia adăugat mereu cuvintul „mister*.—Acuş a- 
jungem, acum e aproape de tot. Fac ei aşa, fiindcă, vezi... cum 
sá vă spun... Nu le place să vază oameni = de pletoşi, aşa 
de păruşi, aşa de neraşi, ca dumneavoastră, r las’ că am eu 
aici în apropiere un bârbier... Cel mai efta bărbier din tot 
New-Yorkul. Are să vă pună el în starea cuvenită pentru un 
preţ de nim'e. 

— D'apol aşa hal de libertate... s'o la dracu,—zise Dima, 
aruncindu-şi cu minie sacul în spate. 

In “timpul ăsta o coajă de banan nimeri din ncu pe Dima. 
A trebuit să tacă şi să meargă inainte. De altfel nu mal mer- 
seră mult, şi mister Bork se opri. 

— Ei, acuma poftim, să mergem pe scara asta... 

— Dar unde mergem noi, mă rog, aşi vrea să ştiu *—zise 
Dima. In adevâr, scara ducea din stradă în sus, tocmai câtră 
podul, care era deasupra capetelor lor. 

— D'apoi trebue să ne suim în vagon. 

— Nu merg,—zise Dima cu hotârire. Dumnezeu a făcut 

om, ca să meargă pe pămiat. Destul că am mers pe afuri- 
sita asta de mare, de era să ne scoață sufletul. Acuma mai 
zboară: prin vâzduh, ca o cojofană, Du-ne pe jos! 

> Va-ai!-—zise mister Bork nerabdător. Dar ce să facenu 
cu dumneavoastră ? Haideţi, mă rog! 


2% VIAŢA_ROMINPASCĂ 


— Nu merg! zise Dima cu hotărire ; şi întorcindu-se că- 
tră Mateiu şi Ana, adăugă: 

— Nu mergeţi nici voi! 4 

Evreul schimbă citeva vorbe în grabă cu fiu-său, care nu- 
mai zimbea ; apoi, intorcindu-se cătră Dima, mister Bork zise 
foarte botărit: 

— Apoi, dacă dumneata eşti om aşa de incâpăținat, de vrei 
să meargă totul după gustul dumitale... atunci du-te unde ştii. 
Eu mă duc în vagon, dumneavoastră, cum ştiți—lohn, dă dom- 
nişoarei bagajul. Fiecare poate să meargă in drumul lui. 

lohn rise, dar nu se grăbi să dea Anei bagajul. Matel luă 
pe Dima de braţ şi zise: 

— EI, ce atita vorbă, hai să mergem. 

— Hai, te rog,— zise şi Ana cu stială, 

— De, mai ce să-i faci. Aici trebue să te deprinzi cu 
toate,—se vede treaba,—răspunse Dima şi, urcindu-şi sacul pe 
umeri, păşi mimos pe scară, 

La întâia cotitură, în dosul unul ghişeu şedea nepăsător un 
American, căruia Evreul îi dădu o monedă, iar acela fi dădu cinci 
bilete. Biletele acestea Bork le aruncă într'o cutie de sticlă, şi 
cu toții se urcară incă mai sus, şi eșiră pe o platformă. 

Tren încă nu era, Platforma se afla la inâlțimea catului 
al treilea al caselor. Pe dedesubt umbla lume, mergeau furgoane 
mari, treceau, sunind mereu, tramvaele cu cai; sus, pe cerul al- 
bastru pluteau nouri albi, luminoşi, întocmai ca al noştri. „laca,— 
se gindi Mateiu,—nourul ăsta are să zboare pedeasupra pâmin- 
tului, pedeasupra mării, are să treacă pedeasupra Loziştilor, are 
să se uite în apa limpede a riu'ețului Lozova, are să vază carele 
loziștene, şi cimpul, şi oamenii, care merg la cimp şi dela cimp,— 
cum a lăsat Dumnezeu, — în căruţi de cite doi cai, şi cu loitre.,. 
Se va gindi oare cineva la Lozişti, că doi Lozinschi se află in 
clipa asta Într'un oraş străin, unde mai adineaori işi băteau joc 
de ei. parcă n'ar fi creştini, şi ar fi venit pe aici pentru batjo- 
coră 2. Stau, nici pe pămint, nici pe deal şi-s gata så zboare 
prin văzduh într'o maşină“... — Doamne, se gindea în acelaşi timp 
şi Ana,—dar dacă toate astea se răstoarnă, dar dacă ne prâbu- 
şim cu maşină cu tot, pe caldarimul de piatră? Doamne Isuse, 
Fecioară 
Dima se uita şi-şi muşca lunga sa musteaţă. 

Pe şini, În depărtare, se arătă un fel de cerc, care se dădu 
deadura, incepu a creşte şi a se apropia; fierul zingăni şi zurui 
subt picioare, şi în curind pe dinaintea plattormei zbură un tren 
intreg... 'Ţipă, se opri, se deschiseră eşirile, şi citeva zecimi de 
oameni trecură grăbiţi pe lingă Loziştenii noştri. Apol intrară 
şi ei în vagon, se aşezară pe locurile goale, şi trenul o luă deo- 
dată la fugă şi zbură, de se perindau in zbor numai ferestele 


„ caselor... 


Mateiu închise ochii, Ana îşi făcea cruce subt şal și şoptea 
rugăciuni. Dima se uita jur-imprejur cu privirea provocătoare, 


arie, Sfinte losit | Toată sutiarea laudă pre Domnul. 


3 
i 


A PĂRĂ GRAIU 207 
hi inchipuia, că Americanii din vagon au să se uite şi el la. că- 
ulele şi saricele lor,—şi te pomeneşti, că-ți aruncă şi ei cotoare 
de banan. Dar Americanii ăştia erau, pe cit se vede, oameni a- 
şezați, nimeni nu zglia ochii, nimeni nu ridea de ei... li plăcu 
lui Dima treaba asta, şi cu încetul se linişti. 
Incolo, trenul lar se opri, şi al noştri eşiră în bună stare 
şi se coboriră pe o scară din stradă, 


Lili 


Homul lui mister Bork nu' sămăna deloc cu ale noastre. 
Ale noastre, adică cele din Volinia, sau de lingă Moghiliov, sau 
din Polesia, sint mult mai bune: o casă lungă, şi nu prea înaltă; 
în păretele alb se vede inegrind așa de primitor de plăcut 
poarta cea largă, încît cail întorc singuri, dela ei. Drept în do- 
sul intrării —o curte acoperită, cu streşina înaltă de pae. Printre 
grinzi zboară stoluri intregi de vrăbii, şi porumbeli ginguresc așa 
de plăcut, dar unde, nici nu vezi... Apoi—fintina cu roată, o 
esle cu Joitră pentru cai, vr'o capră, vr'o vacă, miros de sudoare 
de cal, miros îmbătător de păcură şi de fin.. Să mori de plă- 
cere, numai cînd iți aduci aminte !... , 
Trebue să spunem, că Mateiu şi Dima erau socotiți prin 
meleagurile lor drept oameni așezați, care ştiu să se poarte în 
d Nu odată li s'a întimplat pela bilicluri, ori la vr'o sărbă- 
toare, în trecere prin tirguşoare, sau în vr'o circiumă, la drumul 
mare, Să intiinească lume peste lume, dar nu se sinchiseau cituși 
de puţin. Se înțelege: fiecare cu treaba lul. Omul şi-a aşezat 
calu! la locul lui, i-a aruncat puţin fin din căruţă, sau i-a legat 
traista cu grăunțe, apoi şi-a pus biciueca în briu, cu aşa soto- 
teală, ca să vază lumea că nu-l vr'un om de nimic, ori vr'un 
cerşetor, care rătăceşte pe jos, aşa, prin lume, ci un gospodar 
cu rost, cu vita şi căruţa lui; apoi a trecut în casă şi s'a aşezat 
pe laiţă, să aştepte, până cind s'o goli un loc din jurul meset. 
ar tă i-a privit pe toți şi a înțeles dindată, cu cine are 
a face; şi indată ştie cum să înceapă o vorbă potrivită: una-i 
vorba cu un țăran de rind, alta cu unul de sama ta, cu un od- 
nodvoreţ, alta cu un vechil dela vr'o moșie, sau ajutor. Se in- 
elege, îţi ştii locul: dacă s'a întimplat la masă vrun boer tre- 
cător, atunci, — se înţelege,—mai aştepţi, chiar dacă loc e destul. 
Intr'un cuvint ştiau cum să calce prin lume, se ştiau pe dingil, 
ştiau lumea; deci dela cei de o samă vedeau inima deschisă ki 
primire, dela cei mindri se dădeau la o parte, şi dacă aveau de 
iatimpinat cumva vr'o neplăcere dela domni, apol nu aşa de des, 
Acuma, dintr'odată parcă ar fi orbit; m'au venit aici, cum 
“era odată, cind mergeau la vr'o închinare, pe jos, și nici cu că- 
ci—prin văzduh ! Şi nici curtea lui mister Bork nu sä- 
a curte. Era o casă mare-—şi atita, dar destul de intu- 
„mecoașă şi neplăcută, Bork deschise uşa cu o chee, şi urcară în 


Zi 


Li 
> ? aa 
Ra 


VIATA ROMINEASCA 


208 

sus pe o scară, Aici era un mic coridoraș, în care egeau citeva 
aşi. Intrind pe una din ele, Loziştenii, după un semn al lui 
Bork, se opriră lingă prag, puseră boccelele pe duşamea, îşi luară 
căciulile și se uitară jurimprejur. 

Odaia era încăpătoare. Erau citeva paturi largi, cu perne 
albe. intr'un loc numai era o mesuţă lingă un pat, şi ici colo 
citeva scaune. Pe un părete atirna un cadru mare, unde chipul 
Libertăţii îşi ridica torţa, iar alături— nişte litografii, în care se 
vedeau nişte sfeșnice cu cite cinci lumini şi tablele lui Moise, A- 
semenea cadre Mateiu mal văzuse la ei în Volinia, şi crezu că 
Bork le-a adus cu el în America, . 

Prin fereastra deschisă se vedea, dealungul străzii, linia căii 
ferate aeriene, pe care sosiseră şi ei... Şi în depărtare se arăta 
din nou scutul rotund al locomotivei, care incepu mereu să 
crească, şi pe care Loziştenii il priviră nu fără frică, Zângă- 
nitul şi dudultul se tot apropiau, şi Loziştenilor li se păru că 
trenul are să năvălească in odae. Dar în timpul acesta un şi- 
volu puternic de aer izbi deodată in fereastră, iar din cealaltă 
parte, trecu, cu totul pe-aproape, un fel de părete cu nişte fe- 
reştri.. Era trenul, care venea din altă parte; prin ferestre se- 
arâtară în zbor, capete, pălării, feţe, intre care unele negre ca 
funingenea... Şi peste citeva clipe, cirni, dispăru totul, și trenul 
zbură in depărtare, micşurindu-se, pe cînd cel dintăiu creştea, 
lar peste o minută trecu şi el pe lingă fereastră. Un sul de abur 
şi de fum, intocmai ca o cordea fluturat în vint, lovi deodată 
în fereastră, şi citeva bucăţi din ea năvâliră chiar în odae... 

„Toată suflarea să laude pre Domnul“, —z:se Mateiu, fă- 
cindu-şi cruce cu spaimă, Și numai dupăce amindouă trenurile 
dispărură, se hotări să se ulte bine, unde se află el, 

Erau in odae vr'o pureci paturi, arke dintre ess apan se afla. 
numai un domn, a cărui profesie Lozişt n'o pu presupune, 
Avea port orăşenesc, caşi Bork, pantaloni scurţi de culoare vär- 
gată deschisă, ghete mari şi grele, cu şireturi, cămaşă crohmo- 
lită şi o vestă de culoare deschisă. Era culcat pe un pat, aco-= 
perindu- se pe jumătate cu o mare foae de gazetă, pe care, dind-o 
puţin la o parte, privea cu băgare de samă pe noii sosiți. După 
chip, era „boer“ evitat şi acasă, la ei, Dima chiar i s'ar fi 
închinat adinc şi ar fi spus: 

„Cerem ertare.. Poate că jidovul Bercu ne-a adus aid 
din lä“, 

pri mi Loziştenii crezură că văd în faţa lor pe un boer 
american, sau vrun nacialnic. Dar mister k se cobori in- 
dată pe o scară în spirală, de sus, unde dusese pe Ana, şi a- 
cuma conduse pe Lozişteni la paturi, chiar lingă boerul acesta, 
de mare. 
zi — Jaca patul ăsta, zise el,—vă costă doi dolari pe săp- 


— Dar vroiam să-ţi spun ceva mister Bork,—ii şopti cu. 


sfială Dima. Oare să fie bine aşa ?,. 


„ar putea totuşi să se supere. 


PARA GRAI 209 


— 


— D'apoi, — răspunse Bork supărat.—ce mai vreţi pentru 
doi dolari pe săptâmină ? Dumneata, poate, crezi că pentru u- 
nul ? Nu, pentru amindoi. ŞI pentru masă deosebit... 

— Pentru asta nici o supărare, — răspunse Dima tot în 
şoaptă,—dacă nu poţi lăsa mai eftin. Dar... numai dacă nu s'ar 
supăra domnul... Oricum, noi sintem nişte oameni de rind. 

Drept răspuns, Bork şueră numai și zise, uitindu-se la boe- 
rul american cu o vădit lipsă de considerație: 

— Fiu-u! Despre partea asta puteți fi cu totul liniştii. Aici 
treaba merge cu totul altfel, de cum vă Închipuiţi dumneavoas- 
tră. Aici e libertate: toţi, câţi plătesc, sint deopotrivă, ŞI ştiţi 
ce-am să vă mai spun eu? Jaca, dumneavoastră sinteți nişte 
oameni de rind, dar eu vå preţuesc mai mult... Pentrucă văd: 
dumneavoastră la noi acolo, erați gospodari. Doar asta se vede 
îndată; pe cind şarlatanul ăsta, poate nici nu l-aşi ţinea aici 
dacă mar plăti pentru el cei dela Tamani-hall, He-e, ce-mi 
pasă mie? „Bossa“ are destui bani, Eu, ce mi se cuvine, pri- 
mesc in fiecare săptămînă la țanc! 

Dima prindea în zbor tot ce observa în acest loc, „nou 
pentru el; de aceia chibzuind asupra vorbelor lui Bork, pe care 
nu le prea înţelesese, privi chiondoriş pe domnul, care stătea 

culcat şi zise : 

— Eu, mister Bork,—pe cit înțeleg eu vorbele tale, —ăsta 
nu-i boer, ci vr'un potlogar, depildă caşi la noi, pela biiciuri .. 


ȘI pălărie pe el, și cămaşa albă, şi legâtoare la git.. cînd cola— 
careva a râmas fără pungă... r 


Bo Sati, 

— Apoi dumneata te cam pricepi så... nimer cu oiștea 
în gard, — zise el, netezindu-şi bărbuţi. Nu, renta n aaa 
mal grijă. Nu ăsta e meşteşugul lui. Eu numai zic, că orice 
om trebue să-și caute o treabă serioasă şi cinstită, lar cine-şi 
vinde glasul... fie şi glas adevârat.. Dar cine-l vinde lui Ta- 
mani-hai! pentru bani, asemenea om,—eu nu-l socot om aşezat. 

Şi, oftind, adăugă : 

— Aveam eu aici un stabiliment solid. Ei, dar ce să-i 
faci 7... Stabilimentul s'a prăpâdit, şi a rămas locuința până la 
soroc. Eşti nevoit să te chinueşti cu tot felul de adunătură, 

Dima nu prea înțelegea cum se poate vinde un vot, chiar 
şi „adevărat“, şi cul e el de trebuință, dar simțindu-se jignit că 
a „nimerit cu olştea în gard“, se făcu că înţelege totul, şi zise 
de astâdată tate: 

— Dacă-i aşa, bine, Matelu, pune bocceaua aici. Ce? 
Banii noştri, nu-s bani ? Alci— puţin îmi pasă :-doar îi libertate | 

ȘI se aşeză pe patul lul, în fața domnului american, ba îşi 

mai întinse şi picioarele. Mateiu se cam temea, că Americanul 
Dar acesta se dovedi om simplu 

fa înţeles. Auzind că-i vorba despre Tamani-hall, dădu ga- 
wta la o parte, se ridică pe pat, zimbi prietineşte, şi un 
făstimp amindoi cu Dima stătură cu ochii țintă unul la altul, 


f 


210 VIAŢA ROMINEASCĂ 
— Good by (bună ziua), — zise Americanul, cel dintaiu, şi 

Di enunchiu. 
pa Puma ti n d el din parte-i, şi fără a se gindi mult, 
răspunse : 


- es er RE din nou Americanul, zimbindu-l ama- 


- ! Mai bine învaţă-mă, cum să-mi vind şi eu vo- 

pre arin ba de Tamani-hall, ca să-mi dea şi mie mincare 

ba. 

s SaS ratei Americanul, incepind să riză cu hohot. 

— Yes, — rise şi Dima, 

Irlandezul sA şiret din ochiu şi lovi pe Dima peste 09, 
nunchiu. Se cunoştea, că dintrodată au, ajuns cel mal bu 

prietini, 


viit 


i ] 
lar Mateiu se mira de Dima („ia priveşte, ce dar are omu 
asta“, — îşi zise el); apol se aşeză şi el pe pat, lăsîndu-şi capul 


în jos a se gindi: : D 
- i în America... dar acum ce ne acem 
ley ten Debit, jui Mateiu nu i-a plăcut în cea mia 
nimic. Lel Dima deasemenea nu i-a plăcut şi pe cin free ; 
deia port, era foarte somagemi Dar. Muide ae ie apucă 
ter uguratic: azi nu poate su 5: 
rele Rip prietia cu el. lată-l şi acuma, cum îşi aae 
musteaţa, päscooepe cuvinte şi priveşte pe American cu cea 
mare prietinie ! teiu era foarte ofilit. aula ini 
Da, iată şi America! Incă eri noapte ca eră re E p 
ca un fel de nour, şi nu ştia. ce are să se arate, cin mva r 
la o parte nourul... Dar rupă e poa x E a iea e A 
„. aLa drept vorbina, m~ 3 
ince fel; cind Ec, - capra Ă ori fă e ei po 
să iasă, poate că toată aţa şi-ar pepe ae e 
sărăcia lui moştenită”, lată câ sa dat la o agresori A 
erica; şi sora lui—nicãeri ; şi nu-i nici ra 
pom Kindai ei lingă apa liniştită a Lozovei, şi apol pe mă 


petreci epărtată, şi ce va fi mine, 

; d acolo, în patria ind tată 

> Pete ati unde va org căutat cd e panona Al 
tā ma norocu iadul acesta, 

nli merg ca „aie turbaţi, pe pămint şi pe subt pemi şi 


PARA GRAU 2! 


chiar,— Dumnezeu să-i erte—prin văzduh... unde nimic, nu numai 
nu-i ca fa noi, ci nu-i chip să deosebești un om de ce 

ar putea să fie, unde nu-i chip să prinzi un cuvint din vorbirea 
omenească, unde de un creştin se țin copiii, cum pe la noi s'ar 
ține doar numai de vr'un Turc... 

— lată ce, Dima,—zise Mateiu, lăsind la o parte amără- 
ciunea gindurilor sale—Trebue scris lui Osip mai degrabă. El 
acuma e aici om deprins; să ne sfătuiască, cum să găsim pe 
soră-mea, dacă ea incă n'a ajnns la dinsul,— şi ce ne facem şi noi. 

— Nici vorbă, răspunse Dima. 

Cerură lui Bork cerneală și hirtie, se așezeră lingă fereastră 
şi scriseră, Scrisoarea o scria dar, fiindcă nici mina lui 
nu prea era deprinsă să ţie. un lucru aşa de mic, ca condelul,— 
scrisoarea ceru mult E U 

Sfirgiră de scris, Dima începu să-şi şteargă sudoarea de 
pe frunte şi deodată se opri cu gura cascată. Mateiu se uită şi 
el în juru-i, şi inima i se opri ca de o mare bucurie, 

În odae se afla o cucoană bâtrină, într'o mantilă pono- 
sită, dar care fusese odată de mätasă, cu o pălărie veche, cu 
flori galbene, și cu o gentuliţă pe mină. Tinea, legat la o pan- 
glicuţă, un mic căţeluş alb, care se intorcea în toate părțile şi 
mirosea aerul. . 

— E dela noi,—şopti Dima Ini Mateiu. 

Inadevâr, cucoana se aşeză lingă uşă, pe un scaun, respiră 
puţin şi dela intăia vorbă zise: 

— Blastămată țară, blăstămat oraș, blăstămaţi oameni. la spu- 
neţi-mi, mă rog, dece aţi venit vol alci? 

i noştri se bucurară grozav, auzind limba lor, alergară la 
cocoană şi mai nu se izbiră cu capetele, sărutindu-i mina. 

pe cit se vede, îi plăcu. Ea şedea pe scaun şi, 

fără a-şi trage mina, se uită la Lozigteni, dind cu milă din cap. 

— Podolieni, sau Volinicni ? 

— Din Lozişti,—milostivă Doamnă. 

— Din Lozişti! Foarte bine. ȘI unde mergeţi? 

— La Minnezota sint de-ai noştri. 

— Minnezota ! Cunosc, cunosc. Bălţi, păduri, musculiţi, 

ăduri care ard şi, mi se pare, indieni... Ce oameni, ce oameni! 
i ce w'a trebuit vouă America? Să fi stat acolo, la Loziştiul 
VOStrU.e 


„De, poate să fie şi adevărat”,—se gindi Mateiu. Dar Dima 
răspunse : 

— Peştele caută unde-i mal adinc, omu—unde=i mai bine, 

— Aşa-i... de aceia peștele nimereşte în mreje, lar oamenii— 
in America. Foarte prost. Dealtfel nu-i treaba mea. Dar unde-i 
oare stăpinul casei ?,.. A-a, iată-l şi pe Bercu. 

t: — Mister Bork.—iîndreptă Evreul, intrind în odae. 

— A-a, mister Bercu—zise cucoana; şi Loziştenii băgară 
de samă, că ca s'a cam supărat.— Mă rog, eu şi uitasem! De 
altfel aveţi dreptate, prea nobile mister Bork. in blastămata asta 


Sra 
j Pe AA 


212 VIATA ROMINFASCA 


de ţară toţi sint misteri, şi nu mai poți deosebi care-i jidan, 
care-i rob, care-i boier... lată chiar ăştia (ea arâta pe Laozișteni), 
ca mine au să părăsească saricile lor, au să ulte de Dumnezeu 
şi au să ceară şi ei, să li se zică domni... 

— Treaba lor, aici fiecare se așează cum îi place,—zise 
Bork cu gg rece, şi adăogă netezindu-şi bărbuţa: cu ce vă 
pot servi 

— Al dreptate. În America asta nimeni nu trebue să se 
gindească la aproapele lui... Fiecare ştie numai de el, lar cèi- 
lalţi pot să piară : şi în viaţa asta, şi in cea viitoare. Apoi, iată 
de ce am venit cu: mi s'a spus, că aici, la tine se află o fată 
de ale noastre, Sau,—iartă-mă, rhister Bork... Nu veţi binevoi 
cumva să chemaţi aici pe tinăra lady,—una dintre ţărancele 
noastre sosite aici ? 

— Dar la ce vă trebue miss Eni?,.. 

— Tu, ml se pare, singur începi să te amesteci în aface- 
rile altora, mister Bercu. 

Bork strinse din umeri, şi peste o minută, de sus, se cobori 
Ana. Bătrina cucoană işi puse geamurile pe nas şi privi pe 
fată din cap până in picioare. Loziştenii o priveau şi ei, şi lise 
păru că cucoana a râmas mulţumită, şi de faţa speriată a Anei, 
şi de ochii în care tremurau lacrimile, şi de trupul ei zdravân, 
şi de felul cum işi mototolea ea cu mina un colț al şorțului. 

— Ştii să faci odăile ? întrebă cucoana. 

— Stiu, — răspunse Ana, 

i să faci mincare ? 

— Am făcut, 

— Şi să speli rufe, să calci o camaşă, şisă curăţi o lampă 
— fiindcă eu nu pot suferi gazul deaici, —şi să pui samovarul, sau 
să pregăteşti o cafea ? 

— Așa, milostivirea voastră. Ştiu, 

— Tu ai venit aici, ca să munceşti? 

— Altfel cum ?—răpunse fata, abia d, 

— De unde ştiu eu, cum alte! ? Poate tu te gindeai să 
te măriţi cu preşedintele ?.. Decit el, draga mea,e deja insurat. 

Două lacrimi mari lunecară depe genele lungi ale Anei şi 
căzură pe şorțul alb, pe care ca îl netezea mereu cu minile. Lui 
Mateiu i se făcu grozav de milă de fată şi zise: 

— Ea, milostivirea voastră, e fără părinţi... 

lar Dima adăogă: 

— Tatăl ei a murit pe corabie. 4 

— Nu putea să facă nimic mai cuminte |—zise cucoana cu 
nepăsare, — Mulţi proşti au „alergat aici, ca muştele. la miere... 
Dar iată ce e, nam vreme. Dacă tu ai venit ca să munceşti, 
eu te iau chiar de mine. laca, acest mister Bork iți va arâta, 
unde-i casa mea. Dar ăştia iți sînt rude? 

— Nu, milostivă , dar. 

Şi Mateiu băgă de seamă, cum ochii speriaţi ai fetei se o- 
priră asupra lul, cu un fel de frică şi Întrebare. t 


PĂRĂ GRAIU 213 


— Nici un „dar“. Eu nu-ți dau voie să umbii nici cu a- 


manţi, nici cu veri. Îţi spun dinainte: eu sint aspră. De aceia te 


şi tau, căci nu vreau să am o cucoană americană drept bucătă- 
reasă, Și Suedezele s'au stricat... Auzi? Ei, şi deocamdată— 
la pa Dar paşaport al? 

— Am 


— Caută bine. 

Cucoana se sculă, îşi ridică trufaş capul şi eşi din odae. 

— Se cunoaşte că-i dela noi, — zise Matelu, şi oftă adinc. 

- poi, se vede şi aici fi caşi pretutindeni pe lume, — 
adăogă Dima. 

Ana își şterse incetişor o lacrimă cu colțul şorțulul, 

Evreul se uită la ea cu milă şi spuse: 

— D'apoi ce mai plingi, miss Eni? Eu iți spun drept: 
treaba asta n'ate să meargă, şi wal dece p | 

— Dar dece să nu meargă ?—întrebă Mateiu ginditor şi i 
se părea şi lui, că nu face să vii în America şi să nemereşii la 
0 cucoană aşa de aspră. Poate s'ar cădea şi ceva milă pentru 
o orfană, Dealtfel în inima Lozişteanului se adăuga la acest sen- 
timent şi altceva, „Cucoana asta e dela noi, —își zicea el,—mă- 
car că-i aspră ; în schimb una dela noi nu va läsa fata, nici să 
se prăpădească, nici să se ticăloşească“, ; 

— Dar dece nu merge ?-— repetă el intrebarea, 

— He-e! Dacă miss Eni a venit aici ca să-şi caute noro- 
cul — apoi, să-ți spun ev, trebuia să-l caute în alt loc. Eu cunosc 
pe cucoana asta : ii place să plătească foarte puțin, dar să-l mun- 
cești foarte mult, 

ia: E-e, mister Bork,—dar cui nu-i place asta, —zise Matelu 
o f . 

— “Apoi aşa-i ; numa! că aici fiecare umblă să capete mai 
mult şi să lucreze mai puţin. Dar poate dumneta socoți altfel, 
atunci mister Bork are să tacă... atunci nu-i treaba mea... 

Și Bork se sculă depe locul lul şi, imbrăcindu-se, eṣ! Incu- 
rînd în stradă. 

Era un Evreu serios, dar fără noroc, şi afacerile îl mergeau 
destul de rău. Incăperea era ocupată rar, şi băetul din odala 
vecină lucra puţin. Fata lui mai Înainte se ducea la fabrică, 
iar fiu-său învăţa într'un colegiu; dar fabrica se opri, insuşi 
mister Bork schimbă deja a treia oară ocupaţia sa şi acuma se 
pindea la o a patra. Atară de aceasta, in America lumea de 
bună seamă n'are obicelu să se amestece În afacerile altora, de 

aceia nici mister Bork nu spuse Loziştenilor nimic mai mult, de- 
cit că miss Eni ar putea ajuta pe fiică-sa in gospodărie, iar el 
nu-i va lua pentru locuinţă nimic, 

— Să mai aşteptăm, fetişoară,—zise Mateiu, Poate o veni 
incurind răspuns dela Lozinschi: atunci se poate să se găsească 
de iucru la ţară şi pentru tine, 

— Să dea Dumnezeul -răspunseră intrun glas fata şi 


214 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— lar acuma,—adăogă Mateiu, — scrie, Dima, adresa. 

Dar aici se descoperi deodată o imp re, din pricina 
căreia Lonigiannir le îngheţă singele în vine: h cu adresa se 
păstra la Mateiu, În punga cu tutun. ȘI, pe cit se vede, se tot 
frecase, se tot frecase, până cind scrisul plumbului se şterse cu 
totul. Cuvintul dintăiu se vedea: era gubernia Minnezota, dar 
mai incolo— nici un pas. Se uită la hirtiuță întăiu Mateiu, apoi 
Dima, apoi chemară fata, pe fiica lui Bork, —poate că ar ghici 
ea,—apoi se amestecă noua cunoştinţă a lul Dima, — Irziaudezul, 
—dar nu putea ceti pe hirtie nici el nimic, 

— D'apoi acuma ce are să fie ?—zise Matelu mihnit. 

Dima îl privi cu o mustrare pespusă, apoi se lovi cu dege- 
tul peste frunte. Mateiu înțelese, că Dima nu vrea să-l batjoco- 
rească faţă de lume şi că arată numai prin semne ce crede el 
despre capul lul Mateiu, Altă dată Mateiu ar fi răspuns poate, 
dot puna simţea şi el, că din vina lui se duc la fund toți-trei, 

cu, 

— Ehy— zise Dima şi se scărpină în cap. Se scărpină în 
cap şi Mateiu, dar Irlandezul, om,—se vede treaba, —hotărit, in- 
hăță plumbul şi scrise cu el: „Minnezota, lucrător de fermă, 
din Rusia, losif Lozinschi“, şi zise: 

ANL right. 
— Zice altorait.—Se bucură Dima,—va se zică, dalghiot 


(va ajunge). 
car sta tăi Dumnezeu |! Ar îl o minune a lui Dumnezeu, — 
zise Matelu. 

Irlandezul propuse apoi lui Dima să meargă impreună, ca 
să ducă scrisoarea ii, pecind eşeau, — Irlandezul, cu pălărie tare 
iN bastonaş de trestie, jar Dima, în sarică şi căciulă de oaie, —lui 

ateiu i se părură aşa de ciudaţi, de parcă i-ar fi văzut în vis. 
Mai ales cind, în prag, Irlandezul, aplecindu-se nu ştiu cum, pro- 
puse lui Dima să treacă întălu el; iar Dima, apleciadu-se cu 
totul la fel, propunea Irlandezului, să treacă el intăiu. După 
asta porniră amindoi deodată, şi acuma Dima căută să iasă to- 
tuşi întăiu el. irlandezul îl lovi zdravăn pe umăr şi rise cu ho- 
hot... Dima se uită la Mateiu cu mindrie, 


-X 


Treaba asta se petrecea într'o Vinere după masă. 

Mateiu aștepta pe Dima, dar Dima cu irlandezul nu veniră 
mult timp. Mateiu se aşeză lingă fereastră, privind, cum tre- 
cea mereu mulțimea, cum se tirăsc furgoane uriașe cit casele, 
zboară trenurile, Pe cer, ridicindu-se deasupra caselor, se arătă 
o stea. Tinăra Roza, fiica lui Bork, rin sii masa din odaia 
vecină cu o faţă aibă, aşeză pe ea două sfeşiice curate 4u tu- 
minäri şi acoperi două pini cu nişte şervete curate. 

Din pricina acestor pregătiri Matelu se simţi parcă deo- 

= 


tA 


FĂRĂ GRAIU 215 


dată atins la inimă ; îşi aduse aminte că e Vineri și că aşa se 
rege totdeauna Evreii şi în țara lui, ca să întimpine Sim- 
ă 

Inadevăr, încutind se întoarse din sinagogă mister Bork, 
grav, tăcut şi, după cit i se păru lui Mateiu, foarte trist. Bork 
se aplecă deasupra mesei, începu a se clătina şi a-şi bombăui 
rugăciunile cu ochii închişi, pecind prin fereastră năvălea vuetul 
şi huruitul străzii, iar din a treia odaie se auzeau risătele tină- 
rului lohn, întors dela colegiu şi povestind surorei sale şi Anei 
ceva vesel. La chemarea tatălui său fata alergă în odae şi-i 
dete apă pe mini. Spălindu-şi minile, apoi viriurile degetelor, 
Bork stropea cu apă, şi mormăia vorbele rugăciunii ; tar fata, 
pe cit se vede, îşi amintea ceva de haz, şi se uita la frate-său, 
care se apropia de masă şi aştepta, legânindu-se, pe virful de- 
getelor. Apoi se aşezară pe scaune. Cei tineri continuau să 
vorbească vesel. Numai Bork şoptea singur din cind în cind, tă- 
ind o ceapă, sau pinea albă, și ofta des şi adinc, 

Lozişteanul privea pe Evreu şi-şi aducea aminte de ţara lul. 
lată că nici Sabaşul aici nu-i aşa,—se gindea el; şi tirguşorul 
lui ii răsări în amintire, ca viu. lată că sa aprins luceafărul de 
seară deasupra pădurii întunecate, şi orăşelui se linişteşte, înce 
tează chiar de a scoate fum coşurile caselor evreeşti. lată că 
s'a luminat de focuri sinagoga, s'au aprins luminările galbene 
de prin ferestrele cocioabelor; Evrei se îndreaptă domol şi tac- 
ticos cătră casele lor ; se potoleşte pe străzi vorba şi tropotul 
paşilor, în schimb, în fiecare fereastră, se poate vedea cum stă- 
pinul casei binecuvintează trapezi, inconjurat de familia lui. În 
vremea asta uşile sint pretutindeni deschise, pentruca Avraam, 
lacov şi alți patriarchi să poată umbla mevăzuţi dela o căsuţă 
la alta, și să intre înlâuntru. Evreii cunoscuți 1E spuneau lut Ma- 
ielu. că în timpul acesta îngerii umblă impreună cu Avraam, 
iar dracii ca corbii zboară pedeasupra acoperișurilor, neindrăz- 
nind a se apropia de prag. 

Se înțelege, pe atunci Mateiu ridea de fleacurile astea; mare 
zor are Avraam, pe care îl cinstesc şi creştinii, să intre prin co- 
cioabele murdare ale unor jidani nebotezaţi! Dar acuma suferea 
pentru Bork, era mihnit că până și Evreii,—un neam de oameni 
aşa de tari în credinţa lor,—şi-au ultat aici obiceiurile... Cel ti- 
neri cinară în fugă şi plecară Indată în cealaltă odae, iar Bork 
rămase singur. ȘI lui Mateiu | se strinse inima, văzind înfăţişa- 
rea părăsită şi tristă a Evreului. 

Mister Bork- ghicise parcă gindurile lui Lozinschi, se sculă 
dela masă şi se aşeză lingă el, 

— Văd, domnule Bork,—i se adresă Mateiu, —că copiii 
täi nu prea cinstesc sărbătorile ? 

Bork îşi netezi barba ginditor şi zise : 
— Ah, ştii ce am să-ţi spun eu? America eo țară, o 


țară... Ea macină pe oameni, ca o moară bună. 


ty 


a 
P 


216 ______ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— perne voastră nu prea e suferită nici pe aici 2— 
zise Mateiu povăţuitor. 

— E-e, ce spui dumneta.. Dacă ai vrea, eu te-ași duce la 
sinagoga noastră... Ei, ai vedea ce sinagogă frumoasă avem 
noi. Şi rabinul nostru aici e în cinste, cași oricare preot, ȘI 
cînd il chemară la judecată, a stat impreună cu episcopul lor, şi 
vorbeau unul cu altul... Mă rog, întocmai ca nişte veri. 

— Dar tot o să vă lăsaţi voi de credinţa voastră ?—zise 
Lozişteanul. Tot nu-i venea lui să crează, că sat putea potrivi 
un rabin cu un preot, chiar şi aici. 

— De, greu te-aşi putea eu lămuri pe dumneata. Vezi ce 
e: America e aşa fel de ţară iscusită, că ea nu se leagă de cre- 
dinţa nimănuia. Ferească Dumnezeul Ea îl ia pe om! ȘI cind 
omul va fi altul, atunci şi credința lui va fi alta. Nu înţelegi? 
Ei bine, să te lămuresc şi altfel. Fiica mea a isprăvit şcoala, 
iar în timpul ăsta aface mele merseseră rău. Atunci mi se 
spune: fiica dumitale să meargă la fabrică, Plata ei va fi de 
10 dolari pe săptămină, iar după ce va învăţa, atunci plata va 
fi de 12 dolari pe săptămină. Fi, ce ai fi zis: Sint 24 de ruble 
pe săptămină, — parale bune ? 

— Parale foarte bune,—zise Mateiu. Asemenea parale la 
noi se plătesc unui lucrător dela Procoave pănă la Paşti... Ce-i 
drept, cu miîncarea stăpînului. 

— Ei, vezi. S'a dus ea la fabrică, la mister Berschi, 
mister Berschi a zis : „Bine, Evreicile nu lucrează mai rău decit 
alţii. Pot primi o Evreică. Dar numai că nu pot îngădul să stea 
o stativă slobodă Simbăta. Asta nu face parale. Tu trebue să 
vii şi Simbăta“. . 

— Ei, şi? 

— Ei.. l-am spus: „Mai bine am să mor, ori am să es 
în stradă, să vind chibrituri, dar n'am să-mi las fata să calce 
sfinta Simbâiă. Bun. Dar în timpul ăsta a venit la noi mister 
Moses, Dumneta nu ştii, se înţelege, cine-i mister Moses. E un 
Evreu din Louisville... Are o minte ca focul, şi o limbă ca cio- 
cânul. Ei, bine a prelucrat cu ciocanul pe toţi Evreii din Louis- 
ville şi a plecat şi în alte oraşe. Ne-am adunat noi în Sinagogă, 
să ascultăm pe acest Moses, iar ela zis: „Am aflat eu că mulți 
din voi sufăr şi mor de sărăcie, dar nu vor să calce Simbăta“, 
Nol am spus: „Da, aşa-i. Simbăta e sfintă. Simbăta e regina, 
e lumina lui Izrael!" lar el a zis: „Voi sămâănaţi ca omul care 
s'a pregătit să plece, s'a sult pe un măgar cu faţa îndărăt şi se 
ține de coadă. Voi vă uitaţi îndărăt, nu inainte, de aceia toți 
o să cădeţi în groapă. Dar dacă voi v'aţi uita bine în trecut, 
atunci voi vaţi putea pricepe unde trebue să mergeţi. Căci a- 
tunci, cind păginii au început să bată pe fiii lui izrael,—iar a- 
cest lucru s'a petrecut pe timpul Macabeilor, —părinţii voştri piè- 
reau ca oile, fiindcă Simbăta nu puneau mina pe sabie. Şi atunci 
ce a zis Dumnezeu ? Dumnezeu a zis: „Dacă are să fie tot așa, 
apoi din pricina Simbetei toți oamenii mei au să fie ucişi, ca o 


FĂRĂ GRAN . 217 


turmă, şi m'are să aibă cine sărbători nici Simbăta... las mai 
bine să ia sabia şi Simbăta, ca să-mi rămină oameni. Acuma 
gindiţi-vă singuri: dacă e voe să pui mina pe sabie, ca să o- 
mori oameni Simbăta, apol de ce să nu pu pune mina pe 
stativă, ca să nu muriji de foame în ţară na?“ A-a! iţi 
spun eu doar: e foarte cuminte om, acest Moses. 

Mateiu privi pe Evreu, căruia îi străluceau ochil ciudat şi 


— Pecit se vede, şi pe tine începe să te tragă într'acolo, 
Și eu te socoteam om vrednic de laudă. 

— Da,—răspunse Bork, oftind,—noi, cei bătrini tot ne mai 
ținem, dar tineretul... Dar ce să mai vorbim? Chiar fata mea 
a venit la mine şi a zis: „Cum vrei, tată, dar dece ne-am lăsa 
să perim ? Eu am să mă duc la fabrică şi Simbâta. Las” să fie 
Simbăta noastră Duminica”. 

eoir îşi cuprinse barba cu minile, privi lung pe Mateiu şi 
adăogă: 

ară Dumhevoastră încă nu ştiţi ce ţară e America! laca, 
aveţi s'o vedeţi şi singuri. Mister, Moses a făcut din sinagoga 
sa un adevărat congregeșen, ca la Americani. ȘI ştiţi ce face? 
Cunună pe creştini cu evreice, şi pe evrei cu creştine! 

— Ascultă, Bercule, zise Mateiu, incepind a se supăra. Tu, 
mi se pare, plumeşti cu mine. - 

Dar Bork se uită la el tot aşa de serios şi, după ochii lui 
trişti, Mateiu înţelese că nu glumeşte. 

— Da,—zise el oftind.—Aveţi să vedeţi dumnevoastră sin- 
guri. Dumneta eşti încă om tinăr.—adăogă el cu un ton de e- 
nigmă. ȘI oamenii noştri tineri deja toți sînt reformaţi, ba şi 
mai rău—epicurieni... lohn, lohn, ia vino încoace o clipă ! —strigă 
el cătră fiu-său. 

Risul şi vorba din odala vecină se liniştiră, şi tinărul lohn 
eşi, jucîndu-se cu un lănţuşor. Roza privea curioasă de după uşă. 

— Ascultă, lohn, —zise Bork.—laca domnul Lozinschi vă 
învimueşte, că nu îndepliniţi credinţa părinţilor. 

lobn, care,— pecit se vede, —nu prea simțea plăcerea de a 
discuta despre aceste lucruri, continua a se juca cu lănţuşorul, 
apoi zise; 

— Dar parcă domnul e tot Evreu ? 

Mateiu se ridică în picioare. La el acasă, poate că-l in- 
vafa el pe acest mucos, pentru o vorbă atit de jignitoare, dar 
acuma răspunse numai atita : 

— Eu sint creştin, şi străbunii şi părinţii mei au fost creş- 
tini — grecouniaţi. 

— OÌ rait,—zise tinărul lohn. Dar ce zici dumneta : un E- 
vreu poate căpăta miîntuirea ? 

Mateiu se gîndi şi zise cam încurcindu-se, 

— Îţi spun cu mina pe suflet: nu cred... 
-7 — Well! Atunci de ce vrei dumneata, să ţin eu la o cre- 
„ dință, prin care sufletul meu trebue să se piarză? 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Şi, văzind că Mateiu intirzie cu răspunsul, se întoarse şi 
se duse din nou la soră-sa, T 
- — Ei, ce zici dumneta ?—intrebă. Bork, uitindu-se ta | Lo- 
ziştean cu o privire ascuţită, lată cum ştiu ei aici să vorbească, 
Crede-mă, la fiecare vorbă a dumitale, e! are să-ţi răspunză aşa 
fe! că dumitale are să-ţi sece limba. După noi credința cea mai 
bună e acela, în care omul s'a născut, —credinţa părinţilor şi 
străbunilor noştri. Aşa credem noi, bătrinii cei proşti. , 

— Se înțelege,—răspunse Mateiu cu bucurie. 

— E pg ştii ce are să-ţi răspunză el la asta? 

— He, el zice aşa: va să zică sint multe credinţi maj 
bune, fiindcă străbunii credeau ca nol.. Aşa ? Bine. lar 
străbunii voştri—ca vol. Ei, şi mai incolo? Mai incolo—iată ce 
ese: credința cea mai bună e aceia, pe care omul işi va alege-o 
după judecata lui... laca ce spun ei, cei tineri... 

_ Să le fie de cap,—zise Mateiu. Dar va să zică atunci: 
cite capete, atitea credinţi. 

— Dapoi ce crezi dumneta,— parcă-s puţine aici? Aici 
fiecare stradă—cu congregheşul el, laca, du-te dumneta inadins 
Duminică la Bruklin... Ai să rizi chiar... 

— Să rid? In biserică ? 

— D'apoi ei şi se roagă, şi rid, și vorbesc Sepre aface- 
rile lor, şi iar se roagă... Îţi spun, America e o ţară... laca, ai 
să vezi şi singur. 

ŞI mult timp Incă aceşti doi oameni: bătrinul Evreu şi ti- 
nărul loziştean şezură în seara acela şi vorbiră despre credin- 
tele din America. lar ìn odaia vecină cei tineri mereu rideau și 
flecăreau, pecind dindosul päreților clocotea surd tirgul uriaş... 


Traducere de A. Franză 
(Va urma) Viadimir Corolenco 


| 


Singurătate de iarnă 


Veniţi prietini, mam întors acum 

De prin deşertul cimpurilor solitare; 

Am ochii plini de 'ntinderi largi, şi-un drum 
Pe care-s numai urmele de fiare 

Din nopţi în care luna-i ca un fum. 


ȘI cimpul era singur 

Aşa cum sint de singuri cel care-au murit. 
ȘI am trecut 

Prin liniştea sonoră ca un scut, 

Ca printr'o catedrală 'n care-i 

Un mort părăsit. 


Pe dealuri îngheţate subt zăpadă, 

Am stat s "ascult 

De se mal aude vre-o sutlare pe påmint, 
Aşa cum va fi stat întâiul om, demult... 
Şi am simţit că nici eu nu mai sînt. 


Veniţi prietini, sint aşa de singur 

Ca şi cimpurile pustii şi îngheţate 

Subt proimoroacă, 

Peste care-atirnă din cer tăcerea ca o toacă 
In care nimeni nu mal bate. 


Demostene Botez 


Capitole de istorie contimporană * 


Pentru lâmurirea atit a celor ce preced cit şi a celor ce au 
să urmeze, trebuie să arăt aici cine era acel Holstein care, im- 
preună cu imparatul şi cu Bilow, partăpeite toată greutatea 
răspunderii în această chestiune. Consilierul intim von Holstein 
era privit ca cel mai bun cunoscător al tuturor ițelor politicii 
europene din tot ministerul dela Wilheimstrasse şi în curent cu 
toate chestiunile mari. Ca atare fusese un colaborator preţios 
al lui Bismarck care avea mare încredere în cunogtinţile şi în 
discreţiunea lui, dar niciodată nu văzuse In el altăceva decit un 
instrument preţios şi Întru nimica nu se lasa influențat de el. 
Dealtmintrelea este probabil că Holstein nici n'a cutezat vr'odată 
să influențeze pe „cancelarul de fier“, Caprivi, Hohenlohe şi 
Bülow însă erau barbaţi de o talie cu mult interioară acelei a 
întemeietorului „Reichului“ ; nu aveau nici geniul, nici urieşa ex- 
periență a marelui lor predecesor, nici mai ales cunoştinţa lui 
de oameni ; apoi Holstein, care de ani studiase toate chestiunile, 
în toate amăruntele lor, le cunoştea mult mai bine decit ei. Ciş- 
tigase astfeliu o foarte mare influenţă, putem chiar zice o in- 
fluenţă predomnitoare asupra lor şi prin urmare asupra întregii 
politici germane. Niciodată nu s'a adeverit mal bine proverbul: 
Tel briiiz au second rang qui s'Eclipse au premier. 

Holstein era un lucrător conştiințios şi neobosit, dar un 
spirit mediocru, tonatec, îndărătnic la culme, complicat şi bănul- 
tor în cel mai înalt grad, în chip aproape bolnåvidos. de 
apucături bizare, misantrop, fugind cu afectațiune de tea 
sămenilor săi, chiar de contactul multora cu care interesul ser- 
viciulul îi cerea să fie In contact frecuent. Dacă îşi Inchipuise 
vrodată că are temeiuri de bănuială asupra vreunul jurnalist sau 


* Vezi „Viaja Rominească* No, 1 (1922). 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 221 


a unui barbat de stat, foarte cu greu şi numal cu repeĵite zmei 
teai să-l faci să-şi schimbe părerea, oricit de greşită ar 
ost acea pârere. 

„Pe cit de neintemeiată pe atit de mare era iritarea lui în 
contra marchizului de Salisbury, Ca un fir roșu se urmăreşte, 
prin toate scrisorile și actele emanind dela el, o judecată ne- 
dreaptă şi falşă a acestui barbat de stat englez. Mai intăiu el 
wa putut ra ae niciodată că Salisbury a ajuns în conflict per- 
sonal cu Wilhelm al li-lea numai după ce acesta l-a provocat de 
repeţite ori în cel mai înalt grad. 

„Dar era curat absurd să priveşti, cum făcea Holstein, 
orice rostire sau orice propunere venind dela lord Salisbury, ca 
o incercare diabolică şi premeditată, urmărind scopul de a duce 
Germania în încurcături politice sau de ao păgubi în orice alt 
chip. Fapt este că la început lord Salisbury era animat de sen- 
timentele. cele mai prietenești cătră Germania şi, precum s'a ex- 
primat odată cătră mine, numai în urma purtării isterice şi de 
neinţeles a imparatului şi a sfetnicilor săi cătră el, a fost adus 
la O stare de iritare. (Aici Eckardstein repetă cuvintele zise de 
Salisbury. la Cowes, apoi urmează :)ı Mi-a mal repetat în di- 
ferite rinduri că : nu permite să i se prescrie dela Berlin o poli- 
tică cu ceasornicul in mină. Din partea lui Wilhelm al Il-lea şi 
a sfetnicilor săi s'a tăcut în cursul anilor tot ceiace s'a putut 
face spre a stirni bănuieli in conducătorul politicii engleze şi în 
colegii săi de cabinet şi a-i indispune în contra Germaniei“. 

Tot în vara anului 1898 un nou act necugetat al imparatu- 
lui, făcut cu ştirea şi cu aprobarea cancelarului, principele de 
Hohenlohe şi a secretarului de stat la afacerile străine, Bülow, a 
adus Germania la doi paşi de un războiu cu Statele Unite. Din 
ordinul său o escadră germană, sub povăţulrea amiralului Di- 
derichs a fost trimesă la Manilla, unde flota americană a amira- 
lului Dewey distrusese flota spaniolă, Nu s'a putut şti pâna as- 
tăzi care a fost scopul acestei expediţii şi chiar dacă a avut vre 
un Scop, dar sigar este că între pace şi războiu nu mai ră- 
măsese decit un fir de păr. Eckardstein povesteşte cum un ġ- 
fiţer american de marină care, la 1898, făcea parte din stalul- 
major al comandantului forţelor navale americane în apele Cu- 
bei, i-a aratat copia unel telegrame a președintelui Mac Kinley 
cătră acel amiral, în care îi zicea: „Nu risca macar un singur 
vas, războiul cu Germania este iminent" 2. 

Totuşi. cu toată răspingerea propunerilor de alianță engleză 
de câtră guvernul german, mai urmară încă, în cursul verii 1898, 
intre Chamberlain și contele Hatzfeldt, schimburi confidenţiale 
de păreri privitoare la toate chestiunile mondiale acute, Eckard- 
stein, în casa căruia se țineau de obiceiu aceste convorbiri, ni 
zice că au ramas fără rezultat fiindcă: „Ministerul dela Wilhelm- 
strasse nu ştia nici ce voiește nici ce nu voleşte“, 
n 


1) Eckardstein, Op. cil, II, p. 15 sq. 
SI aaa r da: a. e Sia 


222 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 
11 AI A a 


ngurul rezultat obținut a fost înțelegerea incheietă între 
dia şi, Anglia relativ la eventuala împărţire a coloniilor 
portugheze care însă nu a fost adusă la îndeplinire deoarece 
Portughejii, la urmă, au renunțat la alienarea lor. - 
În cursul verii şi a toamnei anului următor, 1899, tulbură- 
rile ivite în insulele Samoa au dat loc la nelnțelegeri care, ară 
țămită „purtării isteriċe 1 a lui Holstein au fost pe punctul 
a aduce ruperea relaţiilor diplomatice şi poate chiar un spa 
intre Germania de o parte, Anglia şi Statele Unite de alta (Pro- 
cedarea necugetată a Kaiserului cind a trimes în Filipine escadra 
lui Diderichs, pe lingă că iritase cumplit opinia publică americană, 
mai avuse efectul să opereze o adevarată contopire între simţi- 
mintele americane şi acele engleze, care a contribuit mult ja slă- 
birea antagonismului tradițional între cele două ţări angio-saxone. 
Amâîndouă avind interese în arhipelul Samoa, ele priviră Germa- 
ca adversarul comun. 
ze Celace iritase mai cu samă pe Salisbury fură cari a- 
meninţări ce-i venise din Berlin prin canaluri inoficiale, istein, 
prin nişte intermediari care vase foarte în serios însărcinarea, 
făcuse cunoscut lordului Salisbury că imparatul se poartă cu 
gindul de a rupe relaţiile diplomatice cu Anglia dacă asupra e- 
hipelului Samoa nu se încheie o injelegere favorabilă oprea b 
Holstein şi acei intrebuințați de el ca intermediari, îşi înch ara x 
că, prin această ameninţare, dăduse o lovitură de mari barbaţ 
de stat. Rezultatul acestei lovituri a fost insă că Salisbury 
refuză să mai trateze cu Germania. Ducele de Devonshire po- 
vestea mai tirziu lui Eckardstein că Salisbury îl zisese atunci cu 
un zimbet: „Aştept zilnic ultimatul cu care Berlinul ma ame- 
nințat din cauza chestiunii Samoa. Din nenorocire tot nu a Ara 
sit. Germania, dacă nu ni-ar adresa acest ultimatum, ar pi e 
o ocaziune minunată de a pierde în chip cuviincios nu numa 
partea ei din Samoa, dar şi toate coloniile sale care au costat-o 
e mulţi bani”. 
ia ti fi aim lung să arăt în acest studiu fazele prin care ri 
trecut negociațiunile în chestiunea Samoa. Ma voiu mulţămi a 
zic că silințele lui Hatzfeldt şi ale lui Eckardstein izbutise 
pue la cale o înțelegere prin care Germania renunţa la Samoa 
in schimbul altor concesiuni coloniale din cele ma heures 
pentru ea, dar cind se credea că totul era terminat, mini 
afacerilor străine dela Berlin a găsit că nu mai putea consimţ 
la acea transacțiune, „fiindcă opinia publică germană nu se per 
tea impaca cu gindul ca împărăţia să nu mai albă nici o p 
în acei arhipel“, Negocierile trebuiră începute din nou Pe a 
conchide un nou aranjament prin care Germania conserva 0 parte 


2) Id. ibid. Il, p. 44 sa. 


+. CAPITOLE DE ISTORIE CONIIMPORANĂ 223 
S a Š 


din acele insule, dar renunța la celelalte concesiuni, neasamanat 
mai folositoare 1, 

Cu prilejul acelor negocieri Eckardstein a mers la Berlin 
spre a se înțelege direct cu Holstein şi, cu acest prilej, a fost 
chiemat de imparat la Potsdam spre a-l raporta asupra chestiu- 
nii, In camera adjutanţilor a fost primit de adjutantul general 
von Plessen care, într'o stare de mare agitaţie, a cerut lui Eckard- 
stein să ca-i pe Imparat să renunțe la proiectata lui vizită 
în Anglia, în mvre, Acuma, zicea generalul, cind Anglia era 
incurcată cu Burii, Germania trebuia să se folosască de ocaziune 
pentru a deciara şi ea războlu Angliei. Fckardstein i-ar fi răs- 
puns că va sfățui pe imparat să facă ceiace crede că este de 
folos pentru țară, dar trebuie să refuze a lasa să i se prescrie 
cele ce le ăre de zis Majestății Sale. leșind atunci dela imparat 
amiralul. Bendemann, șeful statului major al marinei, generalul 
von Plessen s'a întors cătră acesta zicîndu-i: „Acuma este vreme 
să pornim războiu în contra Angliei“, lar amiralul răspunzind: 
„Nu înţeleg cum îşi închipuie Excelența Voastră asemene lucru, 
Nu avem vase“, lar generalul von Plessen a răspuns: „Asta 
nu face nimica, avem nevole să transportâm numai o singură di- 
vizie dincolo şi Anglia este gata (erledigt)”. Cind amiralul Ben- 
demann i-a obiectat că nu înţelege ce voiește generalul să zică 
prin aceste cuvinte, Plessen a răspuns: „Ei, dacă aceasta m'ar 
merge, atunci pornim împreună cu Rusia spre Egipt şi spre In- 
disi Cum observă foarte bine Eckardstein, orice comentar la 
cuvintele generalului de curte făcînd politică ar fi de prisos. Dar 
aceste cuvinte ni arată cit de deplorabil era nivelul intelectual 
al anturajului impărătesc! 


În cursul verii anului 1899, imparatul Wilhelm še făcuse 
vinovst de o nouă lipsă de tact care suparase rău mai ales u- 
nele cercuri engleze, 

t Dela 1895, în urma celor petrecute la Cowes, Kaiserul nu 
mai fusese poftit să lee parte la regatele anuale ce aveau loc 
acolo; se săturase de dinsul tofi acei care venise în contact cu 
el. La aceste nemulţămiri adăugindu-se minia Şi indignarea stir- 
nite de telegrama cătră Krüger, Wilhelm al ll-lea nu mai putuse 


1) laca ce serie, la 1889, Bismarck ambasadorului erman în Was- 
hiagton, contelui Arco-Valley: „Eu, personal, aș fi d părere ca, po 
că! curiincioase, să leşim dacă se pcale din Samoa cu desăvirsire, căci 
aceste insule nu vor area niciodală vr'o valoare langibilă 
ci vor servi cel mull să pericliteze relajiunile noasire c 
poale chiar mai tirziu acele cu Ausiralia și nslfeliu cu Anglia". 

Acel care a combălut cu mai mullă înverșunare orice idee de 
& renunța cu desăvirpire-la Samoa, chiar în schimbul unor concesiuni 
Ar ra aak ade fosi amiralul von Tirpitz, care pe cind Eckardsiein ve- 

a Ber 


in spre a conringe guveraul german de marile av; i 
mi înțelegerii ce Hatzfeldi o pusese la ăi na cu An src pa 


peniru noi, 
u America, 


glio; a prezenlal un 
riu: „din care curgeau lacrimi de singe și Ara tlp lucra, cu 


era eonpea stării psihica a imparalului" (Eckardsieln, Op. 


„kz 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


224 ATA ROMINEASEE o aa 


dească la o vizită in Anglla; ramase deci patru ani 
fără greu Canalul. Se vede câ natura lui neastimparată simţi 
din nou trebuința să viziteze pe bunică-sa, căci insărcină pe 
Hatzfeldt să sondeze în chip discret dacă regina Victoria nu ar 
ți dispusă să-i trimită o invitație oficială de a veni în Anglia. 
Ambasadorul comunică lucrul lui Eckardstein şi, dupăce amindoi 
se stricară de ris impreună, acel depe urmă se însărcină să son- 
deze pe principele de Wales. incepu prin a-l arata cit de bu- 
curos era văzind că, in ultimii ani, principele pâruse să fi fost 
atit de mulțămit de petrecerea la Cowes în timpul regatelor. 
Prncipele răspunse: „Da, în anii din urmă şăderea la Cowes a 
fost iar de suferit, cel puţin nu a mai fost tragere necontenită 
de saluturi, strigăte de hurrah şi multe alte motive de iritaţie şi 
mai neplăcute“. Apoi cind Fckardstein a adăugit rizind câ au 
trecut patru ani de cînd nu a mai fost dat Kaiserului să treacă 
peste Canal, a pulnit de ris principele.  Eckardstein observind 
atunci că opinia publică engleză a avut vreme să uite cu do 
virşire telegrama cătră Krüger şi că ar fi poate acuma posi 
ca imparatul, chiar dacă nu ar mai merge la Cowes, să ga 
vizită reginei, principele a răspuns: „Despre mine poate să vie, 
numai trebue să se păzască dea mai ține discursuri „bombas- 
tice, ceiace opinia publică engleză nu ar suferi nici într'un caz i 
In urma acestei sondări a principelui de Wales de cătr 
Eckardstein, Hatzfeldt s'a pus în relaţiuni directe cu moştenito- 
rul tronului englez care, după citeva zile, printr'o scrisoare a A 
cretarului său, i-a tăcut cunoscut că regina, in urma miona 
principelui va adresa imparatului o invitație pentruca să e > 
viziteze Anglia pe la mijlocul lui Noemvyre. „laca că nt mi 
tația lui”, zise atunci Hatzfeld rizind, „dar pănă la mijlocu a 
Noemyre mai este încă multă vreme şi pănă atunci se pot în- 
e!“ s 
dp remt i nu-şi închipula că vorbeşte intr'un cias na 
La 1 August se ţineau regatele la Cowes. Caşi în alţi au, 
deşi imparatul nu era de față, yachtul său, Meteor, luā parte la 
cursă şi cîștigă cupa oferită de regină. El fu imediat înştiințat 
telegrafic despre izbinda repurtată şi, sara, la banchetul obişnuit, 
Principele de Wales ridică un toast în sanatatea nepotului ri 
adăugind părerea sa de rău că coat nu a putut să fie de faţă, 
de alte angajamente. 7 
i i 5 a fost pe stupoarea tuturor membrilor ară 
bului cînd au văzut afişat răspunsul împaratului, prin care rii 
tica în chipul cel mai necuviincios procedeurile ri badea 
clara că „handicapurile clubului erau pur şi simplu pere 
toare“. Indignarea resimţită de membrii clubului ar îi geme 
fără indoială toată opinia publică engleză, dacă cara era 
de tact al Kaiserului ar fi pătruns în public a neaga ere rin 
relațiile între cele două ţări pentru un nou on PES: a 
Wales, foarte iritat, chemă pe Eckardstein şi-i Pi e Kaa 
desesperat. imi dau toată osteneala, ca după toate ce 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 


petrecut în ultimii ani, să reabilitez iar până. la oareşcare grad 


pe imparat în opinia publică engleză, şi iaca că el iar s'apucă 
să ne improaşte cu noroiu. Știi prea bine ce efect nişte invi- 
novăţiri ca acele cë imparatul le aduce comitetului oficial de 
curse al Escadrei Regale de Yachturi trebuie să-l aibă asupra o- 
reg publice dela nol, atit de simţitoare asupra tuturor materil- 
de sport şi atit de mindre de lealitatea care domneşte aici 
în toate afacerile de asemene natură. Mărturisesc că nu pricep 
de loc ce voiește imparatul. Cea mai bună dovadă despre lea- 
litatea handicapurilor noastre este doară faptul că el a ciştigat 
ieri cupa reginei cu Meteorul lui”. 
Cu toată iritarea de care era stăpinit principele, Eckardstein 
il convinse fâră greutate să facă tot posibilul pentruca telegrama 
Kaiserului să nu fie comunicată presei în chip oficial. Necu- 
viinţa lui Wilhelm al Il-lea ramase deci cunoscută numai unul 
cerc relativ mic, De ar fi fost dată în vileag, cu greu ar fi 
putut el să mai vie in acelaşi toamnă în Anglia. i 

Trebuie însă să lămuresc că, dacă vizita împaratului la 
Noemvre era datorită iniţiativei luate de el, această vizită era 
foarte binevenită guvernului englez. Faptul că Wilheim al Il-lea 
venea În Anglia în vizită oficială, însoţit de ministrul său al afa- 
cerilor străine, Biilow, după izbucnirea răsboiului sudatrican, a- 
rata clar lumii întregi că nici vorbă nu putea să fie despre pre- 
tinsa coaliție europeană in favorul Burilor atit de des pomenită 
de presa buroțilă a întregului continent. ȘI, cind a sosit cu 
împărăteasa, la 19 Noemvre 189, primirea cordială de carea 
avut parte atit din partea familiei regale şi a lumii politice cit 
şi din acea a marelui public, au dovedit că poporul englez ştia 
să aprecieze pe deplin semniticarea acelei vizite în împrejurările 
de faţă şi uitase telegrama câtră Krüger caşi celelalte derailări 
ale cuveranului german. Din partea lui, ei a avut de astădaţă 
grijă să nu mai tulbure prin nici o lipsă de tact bunele relațiuni 
restabilite cu familia regală engieză şi cu opinia publică din 
Regatul Unit. 

Negocierile dintre Hatzteldt şi Eckardstein cu Chamberlain 
in chestiunea insulilor Samoa, dăduse loc la reinnoite schimbări 
de vedere asupra viitorului relațiunilor anglo-germane şi „cu a- 
cest prilej firul convorbirilor asupra unei alianţe între cele două 
state, rupt la April (?) 1898, a fost reinnodat şi tors mai de- 
parie“.  Acesie negocieri ramaseră deocamdată necunoscute de 
Wilhelmstrasse, ambasadorul fiind de părere ca, inainte de toate, 
„dratatul privitor la Samoa să devie perfect. 2 

In timpul vizitei împaratului în Anglia, la Noemvre 1899, 
Chamberlain a avut la Winsor două intrevederi cu el şi cu Bu- 
low, în cursul cărora ministrul englez a adus vorba şi despre 


„chestiunea alianţei, ciştigind impresia că şi Imparatul şi Bülow 


4. id. ibid. ibid., p. 22-30. 


~ ld. ibid. ibid., p. 33. 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


priveau această ideie cu deosebită simpatie. Dintr'o scrisoare 
posterioară (dela 1 Decemvre) a lui Chamberlain cătră Eckard- 
stein relesă că, în cursul acelor convorbiri, Bilow a exprimat că- 
trå Chamberlain dorința ca el să se rostească în public asupra 
intereselor comune care unesc, în strinsă înțelegere, Statele Unite 
cu Germania şi cu Anglia, ceiace l-a făcut să pronunțe cunos- 
cuta lui cuvinlare din ajun la Leicester, în care zicea: „Oricare 
barbat de stat prevăzător a dorit de mult ca să nu răminem 
izolaţi pe continent şi cred că cea mai firească din toate alian- 
je este acea dintre nol şi Impărăţia Germană“ (Făcea ast- 
cliu vederat aluzie la încercarea lui Beaconsfield despre care îl 
pusese Eckardstein în cunoștință şi apoi se convinsese însuş, 
controlind actele ramase în posesiunea lui lord Rowton). 

insă, spre dureroasa lui surprindere, împărtăşită de Hatzteldt 
şi de Eckardstein, Bălow, în Reichstag, departe de a vorbi în 
același sens, arătă cea mai mare răceală faţă de acestă „invită“ 
(care fusese solicitata de el) şi declină aproape hotărit orice le- 
gâtură cu ministrul englez. i 

Era tocmal în toiul turioasei campanii burofile duse în Ger- 
mania de mai toată presa, campanie la care luau parte şi un 
mare numâr din membrii Reichstagului și despre care seful pres- 
sei, la ministerul atacerilor străine, Hammann zicea lui Eckard- 
stein: „O mare parte din presa şi din deputaţii noștri nu fac 
altăceva decit să poarte grijă în chip mâlestru de interesele duş- 
manilor noştri, ruşii şi francezii“. 

laca cum s'a exprimat Chamberlain despre procedeul lol 
Bülow într'o scrisoare cătră Eckardstein : 

„uS'ințelege că m'a interesat foarte mult să cetesc celace 
ziceţi în scrisoarea domnieivoastre despre chestia marocană şi 
despre Orientul Departat, asemene despre afacerea alianței. Dar 
ştiţi ce s'a intimplat! Nu vreau să mă exprim aici mail dea- 
proape despre modul în care am fost tratat de Būlow. In orite 
caz cred de cuviință a lasa să cadă orice mai departe tratări în 
chestia alianței pusă pe tapet de noi. Nu mă pronunţ dacă, 
după terminarea răsbotului din Africa de Sud, care pare afl 
ridicat atita colb, se va mai ivi un prilej permiţind a reincepe 
negocierile. 

„Regret sincer că toate silințele domnieivoastre atit de lung! 
şi de serioase apar acuma zadarnice. Dar îmi pare rău şi de 
mine însumi. Totul mergea atit de bine, chiar şi lord Salisbury 
arata acuma dispoziţiile cele mai prietenești şi era cu totul de a- 
cord cu noi în privinţa chipului în care aveau să se înfățoşeze 
viitoarele relații anglo-germane. Dar vai! se vede că nu era 
scris să fiel" 2 

Din partea Germaniei s'a tăcut tot posibilul spre a risipi 
nemulțămirea stirnită In Anglia de acest incident, Bülow s'a si- 


1) Id. Ibid. Ibid., p. 103—107. 
2) id. ibid., ibid p. 125 sq. 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 227 


“AM să arăte guvernului englez că atitudinea lui îi fusese imperios 
impusă, în contra convingerilor sale, de cătră opiniunea publică 
germană, susținută de câtră unele din partidele politice. Arma 
de căpetenie, de care se serveau adversarii săi, era insinuarea 
persistentă că el urmează puneri la cale politice cu Anglia în 
care interesele germane sint jertfite. Aceste încercări au avut 
dealtmintrelea prea puțin succes. 


s 


O nouă furtună amenință să strice cu desăvirşire relaţiile 
anglo-germane la tacepultul anului următor 1899. In urma infor- 
maţiilor dobindite de agenţii guvernului englez la Hamburg, va- 
poarele de poştă germane ale liniei Woermann, Bundesrath, 
General şi Herzog au fost oprite de cătră vase de răsboiu en- 
gicze şi vizitate spre a se vedea dacă nu transportau contrabandă 
de răsboiu. Cele două de pe urmă vapoare tură lasate libere 
să-şi urmeze calea după o vizitare foarte superficială, iar Bun- 
desrathk fu condus la portul sudafrican Durban spre a fi judecat 
acolo de un tribunal de prize. i 

Guvernul german a protestat în contra acestui act printr'o 
notă concepută în nişte termeni de o asprime cum nu se mal 
văzuse mai inainte in corespondența diplomatică şi care eriu 
unice în ce priveste lipsa de curtenie, expresiunile ofensătoare şi 
tonul agresiv“. ln răspunsul său, lord Salisbury şi-a exprimat 
in cuvinte aspre mirarea asupra acestui document atit de lipsit 
de orice formă diplomatică. El, după obicelul său în cazuri de 
asemene natură, cind se simțea jignit de tonul dictatorial şi ne- 
cuviincios al lui Wilheim al Îl-lea şi al diplomaţiei sale, deveni 
cu totul rezervat şi aproape cu neputinţă dea putea fi apropiet. 
Foarte cu greu parvenit-a Eckardsteln, care înlocuia în acel mo- 
ment pe Hatzteldt greu bolnav, să ajungă la un schimb de pă- 
reri asupra chestiunii, Şi deabia incepuse negocierile să urmeze 
un curs regulat cind modul de procedare a Berlinului veni din 
not să ridice nouri din ce în ce mai groşi pe orizont. Tirpitz 
se folosise de incident pentru a pune la cale prin Flottenvereln 
(Uniunea germană pentru mărirea flotei) cunoscuta asociaţie al- 
cătuită pentru grăbirea sporirii forțelor maritime germane, o sgo- 
motoa-ă propagandă pentru îndoirea construcţiunilor navale sta- 
bilite de legea dela 1898, Agitaţia in urma „actului arbitrar al 
guvernului englez" luase proporţiuni ingrijitoare atit în presă şi 
în Reichstag cit şi In public, lar guvernul părea a fi pierdut orice 

stăpinire asupra nervilor săi. imparatul hotărise să trimatā la 
Londra un amiral însărcinat să ducă Angliei un ultimatum cu 
termen de 48 de ore şi numai faptului că nu se putuse cădea 
răpede de acord asupra persoanei însărcinate cu asemene misiune 


2) Id., Ibid, p. 144 sq, 


228 VIAȚA ROMINRASCÀ 


GE ae 


toreşte că s'a evitat ruperea relaţiilor diplomatice inire a- 
e două tatele. A avut astfeliu timp să sosască dela i sad 
vestea că pe bordul lui Bundesrath, negăsindu-se nici o mp 
bandă, guvernul englez a dat ordin ca vasului să i se dee dru 
Picant este că oprirea acestor vapoare germane era nyA 
rită unei intrigi foarte dibace a cunoscutului agent al erha ta 
Europa, doctorul Leyds, Burii avind mare interes să strice k 
nele raporturi dintre Germania şi Anglia, Leyds a pus la s 
denunțări scrise cătră agenţii secreți dela Hamburg ai panene 
britanic, arătind cum că vasele în chestiune duceau riza er 
de răsboiu pentru Buri, mai în special vasul Bundesrath. C i 
acest vas fu adus la Durban, pentru a face ca el să fie repo 
în acel port timp cit mai indelungat spre a spori nemulţăm ne 
opiniei publice germane şi a dispune de mai multă rour n 
a ailța acea opinie publică, s'au trimes tribunalului de p sf ela 
Durban scrisori anonime arătind că contrabanda de er ză a 
află depusă sub cărbunele ce se găseşte pe vas. Fireşte c E 
carcarea acestei proviziuni destul de mari de cărbuni a ceru 
timp prelungit, dind agenar art şi partidelor politice germane 
ze bopat prilej de aţiţare. 1 
a iti abed diplomatice între amindouă pojem ja 
atirnat atunci numai dela un fir prea subțire de x: e «i fer 
fost fapt îndeplinit dacă ştirea liberării vasului Bun ere Se 
fi sosit la Berlin numai cu douăzeci şi patru de ceasuri ur i a š 
laca cum se exprima în vara urmātoare lordul ibury 
asupra acestui incident: „Dacă în lanuar al acestul an ar fi o 
juns lucrurile la o rupere a relaţiunilor diplomatice cu German s, 
faptul ni-ar fi fost desigur foarte neplăcut în acel n temea 
Ne-am fi văzut atunci price e TR E n si è nn 
ai asteptau o ruptură intre A 
destul de ridicat. pe terenul politicei coloniale (Persia, artera” 
etc.). Dar nici întrun caz nu ar fi fost afacerea spre foiosu 
“ë r 
aio "din toată Imprejurarea a tras numai amiralul Tra 
căci prin sgomotoasa propagandă în favoarea îndoirii ere 
vaselor avind a fi construite în virtutea legii dela Hon S u a 
să aducă multe elemente pănă atunci prudente şi liniştite $ 
ozel sale. 
paleta caile anglo-germane s'au îmbunătăţit deaitmiatreiea 
in chip simțitor după terminarea acestui incident. O miu 
sască menită să Invenineze din nou acele relaţiuni a «ve = 
cată de guvernul german, şi acel englez a putut să se re d ngi 
că, de astădată, W'ilhelmstrasse fusese cu poe por ai 
Guvernul rusesc trimesese acelui german, cit A u ar 
Fevruar 1900, o notă prin care ii propunea să pawei upre xi 
cu Franţa şi cu Rusia pentruca Anglia să pue capăt răs 


1) Id., Ibid., ibid p. 147. 
2) Id, Ibid., ibid, p. 158. 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 229 


Africa de Sud. Guvernul german, cu toată ostilitatea care 
domnea în acel moment în opinia publică germană împotriva 


"Angliei şi a simpatiilor poporului pentru cauza burilor, cu toate 


simpatiile ruseşti ale elementelor vechi conservatoare, ale cercu- 

rilor militare și matitime, fu destul de cuminte pentru a răspinge 
propunerea rusască, Atunci Peterburgul găsi cu cale să comu= 
nice, prin curtea daneză, la care principele de Wales se afla 
tocmai atunci în vizită, că Germania îi făcuse elo asemene pro- 
punere. Insă ambasada germană din Londra izbuti să arâte 
starea adevarată a fapteler şi în curind principele de Wales de- 
clara unor membri ai Parlamentului englez că vizitei din toamna 
anului 1899 a Kaiserului în Anglia şi atitudinii generale a gu- 
vernului german se datoria faptul că Anglia fusese cruțată de o 
încercare de intervenţie străină, 1 


4. Uitima fază a negocierilor 


In iarna anului 1899—1900 izbucnise în China răscoala zisă 
a boxerilor, o mişcare ostilă străinilor, provocată în ultimul rind 
de cotropirile săvirşite de ruşi în Manciuria îndată după ce ef 
ocupase Port Arthurul. Mişcarea răsculaților se lăţi răpede în- 
curajată fiind de împărăteasa văduvă care pusese pe imparat la 
opreală şi işi însușise toată puterea. In curind cetele rebelilor 
ajungeau la porţile Pekingului, amenințind viața personalului le- 
tor străine. Toate puterile avind interese de aparat in 

a trimeseră de urgenţă contingente de soldaţi şi de marinari. 
Se alcătui o trupă de aparare alcătuită din europeeni, americani 
şi japonezi, contingentul cel mai puternic dindu-l ruşii. Lao 
somaţie a acestor forțe cătră comandanții forturilor dela Taku, 
chinezii răspunseră deschizind focul în contra vaselor de răsboiu 
europeene, celace fu urmat de luarea cu asalt a ziselor forturi, 
Se decise ca un corp de debarcare să apere Tientsinul, iar gro- 
sul forțelor, sub comanda amiralului englez Seymour, să inain- 
teze asupra Pekingului spre a iibera legaţiunile amenințate de 
chinezi, Această de pe urmă expediţie a fost insă oprită în cale 
de trupe chineze neasamanat superioare in număr, incunjurată şi, 
numai cu greu, putu fi degajată de alte trupe europeene, sosite 
în urmă. În acest timp ministrul german din Peking, baronul 
von Ketteler, era asasinat pe stradă de un soldat chinez, iar lee 
gațiunile au ramas asediate în cartierul lor şi, vreme indelun- 
gati, ze s'a ştiut dacă personalul lor trăieşte sau a fost mä- 
celărit. 

La sfirşitul lui lulie 190) totalul forțelor străine trimise de 
deosebitele state în China se ridica la 115.000 de oameni şi 300 
de tunuri. Imparatul Wilhelm ţinea ca aceste trupe să fie co- 
mandate de un general german deşi, dacă se lua în consideraţie 


1) Id, Ibid.. p. 167 sq. Coni. Hammann, Der missversiendene 
ck p. 75 sq- 


230 VIAŢA_ROMINEASCĂ 
2. — A IE E a te 


a a i —— 


tiecărel trupe expediţionare, comanda s'ar fi cuvenit 
m d rii deci să suie: primul ministru englez să ice 
inițiativa propunerii unul comandant suprem german şi, lord 
Salisbury întirzilnd să răspundă, sa adresat, prin ambasadorul 
său la Peterburg, ţarului în acelaş scop. Raspunsul acestula, 
fără a fi absolut negativ, nu a fost satistăcător. Totuş Wilhelm 
al I-lea nu a stat la îndoială pentru a propune favoritului său, 
feldmareșalului de Waldersee, comanda tuturor forţelor din China 
şi a iaz e guvernului englez, în chip oficial, cum că ţarul 
s'a declarat gata să pue trupele sale din Cili sub comanda feld- 
mareșalului german. i Puterile nu s'au mal pus de pricină şi 
Waldersee din „Peldmarschali“ a devenit „Weltmarschall“ (ma- 
reşai al lumii) cum a fost poreclit in mod ironic, Dar glorie nu 
a cules de loc, căci mai mult sau mal puţin, campania a fost 
condusă de concertul puterilor, deşi nu fără neinţelegeri. Apoi, 
îndată după luarea Pekingului şi Iberarea legaţiunilor, Rusia a 
propus evacuarea capitalei şi a provinciilor chineze ocupate, căci 
dorea să rămie cil mai răpede singură faţă de guvernul chinez 
slăbit spre a putea prelungi cit mai mult ocuparea teritoriilor 
mancluriane ce le cotropise. 

Insistenţa ruşilor a fost atit de mare, deşi guvernul englez 
răspinsese dela început propunerile de evacuare, în cit cabinetul 
englez fu cuprins de cele mai vii îngrijiri asupra viitoarei des- 
voltări a situațiunii în Extremul Orient. 

Contele Fatzteldt se folosi de starea de enervare a guver- 
nului englez, mai ales a unora din membrii săi, spre a provoca 
o nouă incercare de apropiere între Anglia şi Germania. n urma 
unor ngociaţiuni între el şi Salisbury, s'a închelat, la 16 Oc- 
tomvre 1900, aşa numita convenţiune a Yangtsekiangului, a că- 
rei idee primordială era conservarea ințegritâţii teritoriale a Chi- 
nei, integritate ameninţată de năzuinţele de expansiune ale Rusiei, 
Se făcuse insă, în urma insistenţei lui Bilow, grava greşală de 
a excepta din garantarea acestei integrităţi, tocmai Manciuria, 
adică provincia chineză cea mai expusă cotropirii ruseşti. 

Prin tratatul dela 16 Octomvre 1900 Anglia, care pănă a- 
tunci era privită ca putere mai interesată şi prin urmare avind 
mai multe drepturi, în reglunea Yangtseklandului, renunţa la orice 
situaţiune privilegiată : amindouă puterile se indatoriau deopo- 
trivă ca, în basenul Yangtsekiangului, comerțul şi orice activitate 
economică să râmie liberă şi deschisă pentru supușii tuturor pa- 
țiunilor.  Amindouă guvernele voiau să observe principiul 
deschise nu numai in basenul Yangtiseului, ci şi in „toate ace 
teritorii ale Imperiului Chinez în care şi-ar putea exercita auto- 
ritatea“. Acest tratat a fost viu criticat de grupările conserva- 
toare şi de toate acele influențate de teoriile „alideutsch”, iar Bū- 
low fu silit în Reichsrath să facă declaraţii filoruze spre a calma 
aprehensiunile lor. 


1) Eckardislela, Op, cil., I, p. 156 sa. 


. 


CAPITOL Q. ISTORIE CONTIMPOSANÅ 231 


m curind după nouele alegeri pentru Camera Comunelor, 
Octombrie 1900, lordul Salisbury a cedat portofolin! aface- 


= rilor străine lordului Lansdowne, rezervindu-şi numai direcţi- 


unea generală politică. Chamberlain care, cu ducele de De- 
vonshire, fusese totdeauna favorabil unei apropicri de Germa= 
nia, izbuti să cişiige pehiru această idee pe Lansdowne, 

In mijlocul Iunii lanuar 1901 Eckardstein fiind în chip cu 
totul special invitat de ducesa de Devonshire la Chatsworth, 
aşazarea de țară a ducelui, se întilnca acolo cu Chamberlain 
care, împreună cu ducele, îi făcea următoarea declaraţie : 

„Timpul Splendidei. Izolări a trecut pentru Anglia. Ea 
voiește să rezolve toate chestiunile din politica mondială ra- 

mase Încă deschise, înainte de toate acea marocană și acea 
estaziatică, în înţelegere cu una sau cu alta din cele două gru- 
pâri de naţiuni în fiinţă. In cabinet se ivesc întradevăr gla- 
suri favorabile unei alpiria Angliei câtră Indoita alianţă (Fran- 
ta şi Rusia). Noi însă aparţinem acelor care ar prefera o a- 
iipire a Angliei câtră Germania, respectiv cătră Intreila Alianţă. 
Dacă însă ar releşi că alipirea cătră Germania nu ese cu pu- 
linţă, am avea În vedere şi o mergere impreună cu Franja şi 
cu kusia, chiar cu preţul sacriliciilor celor mai grele, ca s. e, 
a Marocului şi a Persiei, Chinei, ete.” 

Totodată Chamberlain i-a mai făcut unele propuneri con- 
fidenţiale despre tratarea unora din chestiunile de rezolvat, mal 
cu samă despre acea marocană, precum şi a modului inceperii 
şi a urmării negocierilor de alianţă. 

Contele Hatzieldt a fost cit se poate de bucuros cind E- 
ckardstein l-a pus în curentul acestei declaraţii a celor dot 
miniştii englezi şi sa grăbit s'o comunice indaţă în chip con- 
fidențial lui Holstein, ï 

Moartea reginei Victoria, întimplată la 22 lanuar următor 
a întirziet începerea negocierilor. Dar sosirea la patul de 
moarte al bunicii sale a lui Wilhelm al ll-iea şi faptul că, la 
acest prilej, s'a păzit de orice lipsă de tact mai strigătoare, 
l-a conciliat pentru moment simpatiile Englejlor şi a făcut 
mult pentru uşurarea începeri! tratativelor. In timpul acesti 
vizite, imparatul a primit intro lungă audienţă pe lordul Lans- 
downe, vorbind cu el despre toate chestiunile mari pendinte, 
mai cu samă de acele de natură a influenţa asupra relaţiunilor 
anglo-germane. Lordul Lansdowne s'a exprimat câtră Eckard- 
stein în chip foarte satisfăcut despre convorbirea sa cu Impa- 
ratul, dar cu citeva săptâmini mai tirziu i-a zis că nu înţelege 
ce a voit Kalserul să zică prin cuvintele câ: „nu flota engleză, 
ci cele douăzeci şi două de corpuri de armată ale sale alcă- 

tulesc Cumpâna Puterii”. a Wilhelm al il-lea nu putea deci 


1) Id., ibid, Ibid., p. 256 sq. 
2) Id., lbid., ibid., p. 257. 


AA 
232 VIATA ROMINEASCĂ 


S 


veni în Anglia fără a comite vr'o lipsă de tact macar cit de 
mică ! 


Despre proectele de alianță n’a vorbit imparatul cu mi- 
niştrii page in urma sfatului lui Bilow, care se temea ca el 
să nu se angajeze. 


» 


Numeroasele scrisori şi telegrame reproduse, parte fn 
facsimile, de cătră Eckardstein în cartea lui, ni arată cit de mult 
îngreulet-au negocierile de allanţi lipsa de hotărire a minis- 
terului dela Wilhelmstrasse firea bănuitoare şi tonatecă a 
lui Holstein. Ambasada din Londra era necontenit silită să ţie 
cont de particularităţile acestui Inalt funcţionar, a cărui părere 
era precumpânitoare în a:este negocieri, să Intrebuinţeze ea 
cuţiuni şi expresiuni adaptate mentalităţii sale atit de compli- 
cate. S, e. era silită să intrebuințeze expreziunea: Punere la 
cale defensivă în loc de cuvintul: alianță care l-ar fi spirt 
şi a arata negocierile ca fiind încă fn stare embrionară deş 
erau aproape de încheiere, căci altfeliu devenea bănuitor şi În- 
dată ce vedea că cealaltă pads este opse sa apih Leah 

vole, îşi inchipula că la mijloc este n vie 
Filat = abie sintotatte Wilhelm ÎI la Berlin şi „anglo'obii 
din anturajul sâu, în unire cu acei care doreau să-și iipia 
buzunările prin manifestații de anglofobie domnind apere n 
Germania“, găsiră mijloace pentru a indispune din nou pe m 
parat in contra cabinetului englez. Printre cei-aparţinin mă 
ici de a dua categorii erau persoane care, în urma he - 
iul sud-african, suterise pagube adevărate sau fartipeee și 
cereau, pentru a fi indemnizaţi de ele, despăgubiri enorme dela 
ul englez. 
pini per Pdiviz izbutiră să convingă împaratul despre aep- 
tatea reclamaţiunilor lor și a-l ademeni să ceară ca guvoren ee 
glez să-i despăgubească pentru daunele suferite de e d nje 
războiului sudatrican, fără a lua În considerata că riz > u era 
încă în toiul său şi că guvernul englez nu dispunea de Bf 
loace pentru a constata nici adevărul nici Pa tosterae, pagu E 
lor pretinse. De acelaşi mentalitate se impârtăşea şi ministe- 
rul din Wilhelmsirasse: îndată ce reclama cineva pentru veg 
pagubă suferită în Africa de Sud, ambasada germană din Lon 
dra primea însărcinare så regueze afacerea definitiv şi ime- 
diat cu guvernul britanic, Dacă multe din pretenţiile de ase- 
mene natură erau poale exagerate, dar în eobşte dre no = 
număr nu mic alcătuiau ir za şi vederate manifes 
cinic de îm re. 

ai "Ca uri ni se Civ cazul unei firme De Sara 

oseda majoritatea acţiunilor unei instalaţii electrice a ymer a 

ohannesburg, în Transvaal. Această instalaţie fusese 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANÀ 233 


„de tocul de artilerie al Burilor în cursul unei lupte. În urma 
“reclamaţiei zisei firme, ambasada din Londra a primit instruc- 


ţie să reclame dela guvernul englez o însemnată despăgubire, 
pentrucă trupele engleze nu aparase îndestul Instalaţia de fo- 
cul Ruri'or. Se povestea în cercurile financiare berlineze că 
Burii işi mai procurase, prin mijlocirea aceleiaşi firme, un nu- 
măr nu mic de tunuri şicantități însamnate de muniţiuni, bine- 
înţeles ca contrabandă de războiu. | 

Nemviţămirea împaratului în contra cabinetului englez din 
cauza afacerilor chineze era neconterit aţițată de mareșalul von 
Waldersee, nu fără conivența lui Bülow şi a lui Holstein, şi 
aceasta fără abso ut nici un temeiu. El dorea så vadă cit mai 
curind reg'lată chestiunea despăgubirii de răsboiu ce avea să 
fie plătită de China spre a putea retrage cit mai degrabă cele 
24 000 de oameni ce Germania li avea în China. Aift impara- 
tul cit şi cancelarul se temeau de atacuri violente in Reich- 
stag dacă s'ar mai întirzie retragerea trupelor și dacă împără- 
ţia nu obținea o mare indemnitate de râsbolu. Fâră a se 
consulta cu celelalte puteri, ei hotărise ca taxele vamale ma- 
ritime să fie îndoite şi apol arendate de câtră guvernul chi- 
nez, iar preţul arendei afectat plâţii Indemnităţi. Sa cerea ca- 
binetului englez să se unească cu această propunere. Deoarece 
miniştrilor engleji nici prin gind nu li trecea să se submită 
impunerii de câtră Germania a unei măsuri atit de absurde, 
căci ca ar fi ruinat atit importul engl-z în China cit şi acel 
german. 

Tot atit de ridicolă şi de neintemeiată au fost supararea 
iul Wilhelm a! Il-lea şi a lui Holstein în contra cabinetului en- 
glez, fiindcă nu s'a opus cu toată bruscheţa dorită în acel mo- 
ment de Berlin cotropiritor încercate de Ruși, cind aceştia, din 
propria lor autoritate, volse să fortitice Tienisinul. Kaiserul şi 
sfetnicii Iuj uitau că Anglia era încă în răsboiu şi mal avea în 
Africa de Sud mult peste 200 000 de soldaţi. ŞI în acest timp, 
în care împaratul şi cu Holstein Işi făceau de cap, diplomaţia 
franco-rusă lucra cu mare presiune pentru a desbina din nou 
jE şi Germania şi a o atrage definitiv alături de tadoita 

anță, 

intr'adevăr, se păru un moment că lordul Salisbury se u- 
nise cu O nouă propunere făcută de Rusia şi care se formula 
prs fraza: „China de Nord a Rusiei, China de Sud a An- 
giiei*. 2 U 

Totodată agenţii rusești din Londra, în cap cu cunoscuta 
doamnă Novikov, sfatulau pe Chamberlain să nu intre în cot- 
vorbiri şi explicaţiuni cu Germania, deoarece tot ce se zice la 
Berlin este raportat îndată Peterburgului. lar Bâlov parcă ar 


Hi făcut-o înadins pentru a stirni binuielile Angliei, declara la 


1) Id., ibid, Ibid., p. 271. sq, . 
2) Id., Ibid., Ibid., p. 276 sq. 


234 VIATA- ROMINEASCĂ 
jae E 


Marte 1901 în Reichstag că: „nu ştie ce poate fi Germaniei 
1, indiferent decit soarta Manciuriei şi că el: nu apără in 
China decit interese germane şi lasă pr Eugleji să-şi apere 
singuri interesele lor“, lar peste citeva zile a mai arătat, tot 
în Reichstag, că ministrul afacerilor străine al Rusiei aratase 
ambasadorului german satisfacerea sa pentru cele de pe urmă 
declaraţii făcute de el (Biiow) despre China. aj 

Totuşi Chamberlain şi ceilalţi partizani ai alianţei cu Gtr- 
mania nu se discurajau faţă de stăruitoarele contraziceri ale 
politicii germane şi a necontenitelor temeneli faţă de Rusia. Ei 
ceaun. să ciştige chiar cu desăvirşire pe lord Salisbury pu: 
tru o alianţă defensivă in caz de indoit atac, In urma acestu 
succes lordul Lansdowne întrebă, In sara de 17 Marte pe BE 
ckardstein, la o masă la care îl invitase, dacă crede câ ces 
sint oareşcari şanse peniru o acţiune comună anglo-german 
menită să localizeze un eventual răsbolu ruso-japonez peuo 
infiuențare asupra Franței. Eckardstein răspunse că nu ve . 
nici o Probabilitate pentru acceptarea unei asemenea pronar k 
prin care Germania s'ar lega, färä a avea pentru viitor sigu- 
ranţa unei acoperiri a spetelor sale de cătră Anglia, și 

Adouazi lord Lansdowne, aducind din nou convor rea 
asupra acestei chestiuni, zise că se întreabă dacă ar fi cu pu- 
tințå încheierea între Anglia şi Germania, a unei puneri trei 
defensive, stabilită pe timp mai indelungat. El crede SA e 
mulţi din colegii săi cel mai influenți ar lua o atitudine rii 
rabilă acestei Idei. Anglia se găseşte la o răspintie şi tre în 
să se hotărască în chip lămurit asupra politicii ce are de £ s 
s'o adopte pentru viitor. lasă în cazul cînd o asemene £ si a 
s'ar lua de câtră cabinetul englez, nu s'ar face guvertuta £ i 
man 0 propunere oficială în acest sens înainte de a g 
că acesta este dispus, În principiu, s'o primească. 1 ic d 

In răspunsul sâu la teleg:ama prin care ise a ra a 
cunoştinţă cuvintele lui Lansdowne, Holstein răspundea E A 
tidul rusofi!, în cap cu Herbert Bismarck, este co a k: 
gere cu Rusia, subt condițiunea recunoaşterii fluviu a rry 
ho ca fruntarie a zonei de interese în China şi a aban N 
pe sama Germaniei a EE eY Jeg A a ra ~ 

ian, oi, după ce declara ntr 
ri Erc de banutală reciprocă, care îngreuiază o petice 
de înțelegere, oricit el (Holstein) o doreşte şi revine m wa 
sebite Invinovâţiri nedrepte Impotriva lui Salisbury, € DE 
deia, pentru uşurarea tratativelor, ca această apropiere ie 
rivită ca alianţă anglo-germană, ci ca o alipire a AA 
E ne tree e taca 

i acea a Indiei, contele 
re por ti ochi buni întărirea alianţei defensive pb 

Rusiei. In cazul cind lord Salisbury se hotărăşte a tace p 


1) Id., ibid, Ibid, p- 29 sa. 


CAPITOLE DA ISTORIE CONIIMPORANĂ 235 


puneri pozitive de alianță, atunzi se va putea ajunge la ceva 
durabil şi util numai printr'un încunjur prin Viena. Holstein 
mai adăgia că nu Ințelege pentruce nu s'ar atrage şi J:ponia 
în această alianţă defensivă. O asemene combinaţie ar uşura 
lucrurile, Japonia fiind bine văzută în Germania. Contele Go- 
luchovski va îi foarte măgulit şi se va pune fără îndoială ta 
lūcru cu mult zel. ı 

Holstein rezuma în chipul următor scopul şi modul de 
negociere al allanţei: 1. Casus foederis se produce numai în 
cazul cind aliațul—fie el Anglia, fie el Intreita Alianţă — este a- 
tacat de doi sau mai mulţi adversari. 2. Rolul de intermediar 
îl ie asupra sa Austria; acest chip de a trata chestiunea are 
nota. bene foloase insemnate in privinţa influenţei asupra opi- 
niunii publice în Austria caşi in Germania—lucru de care tre- 
boie să ţinem samă. 

Eokardstein nu pomeni deocamdată nici un cuvint cătră 
Lansdowne despre incunjurul prin Viena, dar făcu ambasado- 
rului austriac, contelui Deym, comunicări confidentiale asupra 
negociațiunilor de alianţa, care comunicări fiind transmise lul 
Goluchovski, acesta după ce mulţimi pentru comunicare, răs- 
punse că nu ar saluta nimica mai bucuros decit Încheierea u- 
nei alianțe anglo-germane, la care Austria are doară indirect 
cel mai mare interes şi care singură poate să asigure pacea 
mondială, 

De oarece Holstein reveni din nou, cu insistență, asupra 
ideii ca Austria så fje cit mai curind invitată a lua parte la 
negocieri, Eckardstein nu putu decit să incunoştiințeze pe Lans- 
downe despre dorinţa ce o avea ministerul dela Wilhelmstrasse 
ca negocierile să fie mutate la Viena. Ministrul englez dădu 
atunci a înțelege, în cuvinte seci, că cabinetul englez doreşte 
Inainte de toate șă ajungă la înțelegere cu Germania ; încit pri- 
veşie Austria, af fi mulțumit dacă i sar comunica cuprinsul 
tratatului germano-austrisc dela 1879 precum şi adiugirile în- 
troduse intr'însul posterior. Despre o transferare a sediului 
negocierilor la Viera insă nu poate fi nici vorbă.» 

Incă inainte de a fi primit telegrama prin care Holstein se 
pronunța pentru atragerea Japoniei în alianţa proecta'ă, Eckard- 
Stein sondase pe reprezentantul japonez, contele Hayashi, in 
privinţa unei alianțe anglo-grrmano-japoneze. Atit ministrul cit 
şi guvernul japonez s'au grâbit să adopte ideia acestei alianțe 
si au urmat dese convorbiri între Lansdowne, Hayashi şi Ec- 
kardstein. Negocierile erau pe calea cea mai bună cind ner- 
vozitatea Kaiserului unită cu nehotărirea şi bănulelile nejusti- 

licate ale lui Holstein veniră din nou să le incurce. 

Impins din nou de Waldersee care insista pentru reintoar- 

cerea cit mai grabnică a trupelor expediţionare germane din 

1) Id., tbid., ibid., p. 282—283. 

2) id, ibid., ibid., p. 288. 


ao o O VIATA ROMINEASCĂ a — 


armat pi eri ruter oda perne cre ja ridicarea ekea 
răz ~ 

panasi A mă propuse de Germania, rapit a poe rs 
strasse hotărise trimeterea unui luncţionar i tre Franar 
ntru afacerile chineze, la Londra, spre a jaire 
Pestiune cit şi acea a despăgubirilor sudafricane. sar 
A rå nemultămi guvernul englez, lar trimesul dela e ar Al 
rectori Stnbel, un barbat cuminte şi e gri rm Biagi Jeri 
îndată că punctul de privire al guvernului mt i.e 
led pp pă Te ave poa i e calmeze nervozi- 

ar n a e 
i cu edil i! „pinzile de painjân ale lui ipet pete 
Negocierile din nou puse în mers pe a-i ape 
stînjenite de intrigi franceze şi ruseşti, nu in i dtrian 
rāşi tulburate prin anaw pair Sh er ode speri cd 
eu pe min 

t As poronienie neînţelegeri Ri greutăți ce le aveau cu 
atol re raportase iui Eckardstein că Balfour şi ia eg HE d 
ai săi zisese că nu se poate pune nici un pr pe pe pr 
Kaiserului şi a lui Bilow căci, la urma urmei, ea p on 
iar se Întore la vechea lui dragoste cu Rale. i tin ka 
rindul Ini aceste cuvinte lui Holstein, primi ra fă see Da 
trucţie să raporteze faptul într'o telegramă 0 A irere afea 
fie usă sub ochii Imparatului. Holstein era A piu Fabia 
K cuvinte ale unor miniștri engieji erau pr nuhe de ai 
Siki rostite de Wilheim I cu prilejul wnei ard : de u 
i pier gardei După ce luă cunoştinţă de A re a 
Eckardestein imparatul, la o serbare la oe pata en ESNA 
cestei chestiuni un gre os pis esa Sa A iere 
eE pood Angila. Insă nemulțămindu se cu atita, 
el mal scrisese şi regelui Eduard, ii dit, 


dinsul 
arsa pupe i rezida C Aid două Feteti! dinaintea 


am- 
lui: una era scrisoarea imparatului, cealaltă un raport al 


i meţ, re- 
' mätate serios, pe jumatate glume 

gele Der. Ce vati mat apucat să faceți aici?” Apol incepu 

nA ah ele 

să priet bon ră ba Darte din scrisoarea e aice TA Qui 

ps „pnl era vorba de oprana şi id e Pger Aha t e 

, , 3 La protestâri de prieten te”. 

i ae, s Anglia zise Pia ton sarcastic: sa piere a ie 

Ci P in sfteşii ajunse la un loc în care tmpari me dep „ne= 
miniştrii englezi: „unmitigated noodles” € 


1) Id., Ibid., Ibid., p. 290. 


t 


oeg 


ASE 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ 237 
O AT ai e i 


rozi uriasa puse jar scrisoarea pe masă şi întrebă: „Ei, 
ce zici?“ 

Eckardsiein răspunzind după un moment de gindire: „Oare 

nu ar fi mai bine dacă Majestatea Voastră ar privi toată afa- 
cerea ca o glumă ?* Regele a inceput să ridå şi a zis: „Da, 
ai dreptate, volu privi toată afacerea ca o giumă, dar din ne- 
norocire am avut parte de glume multe şi incă mult mai răle, 
jar molte altele cu bună samă că vor urma. Ce ar zice oare 
împaratul dacă eu mi-aşi permite să titulez pe miniştrii lui cu 
astieliu de expresii amicale? Precum ştii nutresc de ani cele 
mai mari simpatii pentru Germania şi încă astăzi sint de pă- 
rëre că Anglia şi Germania ar fi aliaţii cei mai fireşti. Amin- 
doi impreună ar putea exercita poliţia asupra lumii şi pastra 
pacea obștească în chip statornic. Cu bună samă că Germania 
are trebuinţă de colonii şi de intindere economică. Ar putea să 
aibă cu indestulare amindouă, căci pe lume este loc destul şi 
pentru Anglia şi pentru Germania. Dar. nu putem însoţi pe 
imparat în „săriturile sale de tap“. Afară de aceasta există, 
cum Însuş ştii, cea mai mare bănuială faţă de imparatul şi de 
Bülow la unii din miniştrii mei, mai cu samă la lord Salisbury. 
Eu însumi mi-am dat tată osteneala pentru a imprâştie această 
bănuială, dar toate au un sfirşit, Insă şi toate batjocurile şi 
amenințările cu care ne împroaşcă necontenit Uniunea Fiotei 
Germane şi organele sale, nu tocmai contribue să înlăture a- 
ceste bânuieii ale noastre“, 

Regele se afla, în cursul acestei convorbiri, într'o stare + 
de iritație în care Eckardstein il văzuse foarte rar, celace-| 
face să-şi exprime convingerea Că, pe lirgă epitetul cu care 
Wilhelm al V-lea gratiticase pe miniştrii englezi, imparatul tre- 
bue să se ti făcut cuipabil și de altă „deraiure”, pe teren per- 
sonal, probabil privitor la chestiuni de familie |. 

iritarea produsă prin această nenorocită scrisoare nu a 
Inilrziat să dispară în aparenţă, dar Eckardstein a pastrat im- 
presia cum că de atunci regele Eduard şi miniştrii lui au ince= 
put să s'intrebe dacă Germania, subt regimul existent, este ca- 
pabilă de alianță. Şi totuşi negocierile fură din nou puse în 
mişcare luind chiar un curs care, in aparenţă, părea cit se 

poate de favorabil. 

La fiecare pas care-l făceau negocirile In Lond a, Spiritul 

bânuitor şi îndărâtnic al lui Holstein ştia să stirncă$că o noud 
reutate. El era mal cu sama stâpinit de teama ca, la urmă, 
ermaniei să nu-i revile decit rolul de a scoate din foc casta- 
nele pentru Anglia. Bânuetile lul impotriva mai cu samă a lui 
Lord Salisbury şi teama să nu fie jucat se citesc printre linlile 
numeroaselor scrisori şi telegrame ale sale câtră Eckardstelin 
reproduse de acesta în cartea lui. 


—— 


1) Id., ibid., Ibid., p, 294 sq. 


a. A 
- Pda 


VIATA RONINBASCĂ D 


Apo! Holstein insistind din nou cu încăpăţinure pentruca 
negocierile să fie transferate la Viena, această insistență avu 
drept rezultat să stirnească din nou bănuelile cabinetului en- 
glez, făcindu-l să creadă că guvernul german nu ține în chip 
serlos la o alianță cu Anglia. 

Intr'o scrisoare câtră Eckardstein dela 14 lunie 1901, Al- 
tred Rothschild caracterizază negocierile din Marte şi April ca 
lucru serios, iar celace se fâcea acum drept îleacuri, mai adăo- 
g glia nu se mai lasă prins de frumoasele 
fraze ale lui Bülow. Frank Lascelles ride de neindămănarea 
cu care se tratează chestiunea la Berlin. Afară de asta gu- 
vernul vostru nu pare a şti ce voeste... Joe (Chamberlain) care 
a stat la masă la mine, a pierdut cu desăvirşire curajul, nu 
voiește să mai aibă nimic a tace cu Berlinul”. | 

Intr'o scrisoare, din 20 Iunie 1901, tot cătră Fekardstein, 
ducesa de Devonshire (născută contesă Alten din Hanovra) îl 
zicea în. „Frank Lascelles a povestit ducelui că Bülow l-a 
rugat dela inceput să nu vorbească nimic imparatului despre 
negocieri, celace nici n'a făcut Lascelles. Se pare deci că îm- 
paratul nu a ştiut nimic despre toată afacerea. Ce însamnă 
oare toate aceste? Este mai mult decit ridicol. Ducele este 
de părere câ din aceste reiesă cum că dela inceput Bilow nu a 
voit altanța în chip serios. Ducele m'a insărcinat să vă aduc 
aceste Ja cunoştinţă”.: 

„Astfel“, zice Eckardstein, „San înăsipit negocierile la 
început atit de promițătoare. Dar eşuarea lor a insemnat În- 
e za incercuirii şi urmarea încercuirii a fost războiul mon- 

al”, 3 
„ Şi totuşi o nouă ocazie favorabilă pentru o apropiere În- 
tre Germania şi Anglia avea să se ofere în curind. Năzuinţile 
franceze de întindere in Maroc, ademeniră, în luna Iulie 1901, 
cabinetul englez să se gindească din nou la o alipire mai in- 
timă cu Germania, 

O lată cu ambasada marocană care a plecat atunci la Pa- 
ris, spre a stabil fruntariile impărăţiei şeritiane după cele de 
pe urmă colropriri franceze, mersese alta la Londra, iar dea- 
colo la Berlin. Puțin timp după sosirea acelei ambasade în 
Londra, Sir Arthur Nicholson, ministrul Angliei la Tanger, veni 
să viziteze pe Eckardsteln la ambasada germană. li povesti 
despre nâzuinţa Francejilor de a stabil! un protectorat format 
şi efectiv asupra Marocului și, în numele lui Lord Lansdowne, 
propuse o mergere mină în mînă a Germaniei cu Anglia spre 
conservarea statu'ul quo în Maroc. Acest proiect avea să în- 
ceapă a fi pus în lucrare printr'un tratat de comerţ avind a fi 
încheiat de Anglia şi de Germania cu sultanul Marocului. Intre 


1) Id., ibid., ibid., p. 300. 
2) id. ibid, Ibid.. n s01 
3, Id., Ibid., ibid., ibid, 


bă i da |. 
2) Id, ibid, ibid, p. 339. 


sl go t Ids, Ibid., Ibie., p. 561. 


-neze in chipul urmåtor : 


CAPITOLE DE ISTORIE CONTIMPORANĂ “329- 


guvernele englez şi.german avea să fie i 
. înch 
ke obie “Angli Opals exact care ar (i eee ie jeg pt 
e mari şi care acele revenind Germaniei. Printre multe 
necesar căii fe avea să capete furnlturile pentru materialul 
paepe sani pi erate precum şi instalarea oricăror telegrafe 
efoane şi alte exploatări electrice. Orice măsură pe t nal 
politic sau economic avea să fie luată numai de agite: 
între Sp două ţări. comun acord 
n zadar Eckardstein s'a grăbit să 
rapori i 
propuaerea engleză i isiting upraîmporaa sale dese 
pentia allant: nm:obiiu nici micas un cuviat de ripus 1 
: run cuvi 
a Foaia arată că, în cursul Con vorbarBor Evija 1899 
Par apr Der şi cu Cecil Rhodes, ca şi cu prilejul celor 
Ca AR ai Da E e 90, 
deslegarea problemei Marocului e mari ale unui plan pentru 


n cursul unei treceri a lui Ecka 

rdstein 

let e 490): secretarul de stat von Richtho ii e dei re 

perspectivele unei alianțe eu 

n ata CA „Imparatul nu ştie nimica des ec - 

ba pal rapa „ Ceiace însă noi ştim, este că el are pita 

arca Kajre vi agron caracterizată in pe bea 

pe mprejurare nu a ' 3 

pri a reopa: in celace priveşte sorții nai perete A 

ed arunca acuma şi pe ele în o f 
nu mäi ştie însuşi c ne ae a sri 


e voeşte, iar ca 
nimii, a fost dela început contra acestei Teri md ci 


i astfel din cauza inca i 

daia pacităţii îm ) i 

iir S A peer ae care, după congediarea ine i a 
pakker pegenra 28 politicii sale, Germania —dispreţuind ania 
S a Siiei piniță de rătăcirea, pe de o parte a geme sa 
agak Aa H air Rusiei, iar pe de alta că va pula ed era 
r ag ree ner E aroak ge Pere nea g ipeta acelei td Ea 
ie ln ea „—a fost aruncată în i 
Pur care se va putea ridica numai după ran 


Radu Rosetti 


1) id., ibid., ibid., p- 357. su. 


SINOURĂTATEA M 


Să-mi spul poveşti cu prinţul Viorel, 

Cu flori de cimp, c'un sătucean din vale, 
Şi sutietu-mi s 'adoarmă fără jale 

Știind c'al tău veghează lingă el. 


Dar nu m 'auzi... Cu umbrele ce curg 
Singurătatea vine de departe, 
Ducind atitea ginduri vechi şi moarte ; 
Mă caută in pacea de amurg, 


Singurătatea 


S "apropie de mint.. a ajuns.. 

Ca ceața grea asupra mea se lasă; 
Tot mai puternic sufietu-mi apasă, 
II birue... şi ride pe ascuns. 


—— 


Amurgul tace jalnic şi stingher 
Şi'nehide "cet pleoapele inviase, 
Copacii stau cu crengile întinse 


Olga Vrabie 
Cerşind sfio o rază dela cer. 


Doar ciorile în negrul lor veştmint 
Trist croncânest, zburind în depărtare 
Să prohodeascâ-un nour alb ce moare, 
ŞI iar se 'ntinde pacea de mormint. 


ȘI toarnă 'ncet suspinu-i otrăvit, 
In inima-mi deschisă. ca o rană, 
Intreaga asta lalşte sărmană 
Şi cerul stins, bolnav şi neclintit. 


Atunci te chem c'un dor fără sfirşit, 
Să-ţi pling tăcut durerea ce mă leagă, 
Tu să-mi aduci iubirea ta intreagă 
Şi lin să-mi le geni sufletul trudit. 


asa SIP IT Ip d FIE, DI 


Dumbrava minunată 


_———— 


l. 


Se vede ce solu rău 
e duduta Lizuca, 


ampa Vasilian lAmureşte prietinelor sale mal multe 
shosti. Soare importante. Acum douăzeci şi doi de ani, cind a 
adus-o o barză în casa iubiţilor săi Arinţi, după lungi şi ră 
tunoase discuţii, i-a rămas numele aria. Un nume destul de 
frumos, Cum a început însă a frâminia cele dintâiu cuvinte, 
dumneaei şi l-a schimbat singură. C'o voce muzicală, ge: 
du-şi buzişoarele, răspundea totdeauna : —Pe mine må chiam 
Mia! Şi Mia i-a rămas numele. Cineva facea, altădată, de- 
mult, observaţia că asia dovedeşte la copilă simţul muzicei. in- 
tradevār, doamna Vasillan poate mărturisi fără stială că e o 
muzicantă desăvirşită, Foarte multă lume recunoaşte i are o 
voce fermecătoare. Dealiminteri a şi urmat patru ani la con- 
servator. Celebra Teodarini o lubea mult şi-i prezicea un cpr 
viitor, Era vorba, în familie, să fie trimisă la Milano, nud 
ţii săi erau bogaţi, aveau o foarte frumoasă moşie in Buz ae 
lingă Leonteşti, Echipaje, servitori în livrele, guvernante.. Cu 
asta s'a născut, $'a crescut doamna Vasilian. Adesea tatăl său, 
boer Anastase, o lua pe genunchi şi-i arăta portretele strămo- 
şilor în rame ovale aurite. Din strălucirea de altâdată i-a ră- 
mas cel puţin atita: o creştere în adevăr nobilă. in condiţiu- 
nile de odinioară, căsătoria cu Vasilian ar fi apărut ca : mea~ 
alianță, căci domniasa « născulă Papazoglu. Avind însă = v ; 
dere atitea şi atitea lucruri, a trebuit så se cr a şi 
nu se poate spune că Vasilian nu-l din familie bun Bd e 
tr'o foarte bună familie, dimpotrivă —boeri moldoveni,— nsă 
oricine va recunoaşte că Papazoglu e altceva: e un naa ce 
lebru. Insfirşit, principalul e că se simte bine şi pur i şi 
Jorj îi îndeplineşte cu sfințenie toate voile. Altfel nu 


Ba 


DUMBRAVA MINUNATA 243 


putea, El e cu cincisprezece ani mai mare decit ea șia mai 
fost însurat odată. l-a rămas şun copil, o fetiţă, care.—cum 
să spun ?—care e un fel de ghimpe între ei. un |, vai! 
destul de rău crescut. Asta aduce puţină umbră vieţii lor; dar 
foarte, foarte puţină umbră. Căci Vasilian a luat-o din drà- 
goste. Văzind Împotrivirea dela început, bietul Jorj căzuse bol- 
nav. A trebuit să cedeze; şi la nuntă avea o toaletă aşa de 
frumoasă, aşa de elegantă, Inch o invidiat toate prietinele. 

„Eu sint cam capriţioasă, încheie Cun zimbet dulce doamna 
Mia Vasilian, şi am gusturi deosebite... Imi place mai cu samă 
eleganța și fineţa... Nu Inteleg de ce nu mai aduce cafeana! 
urmă ea, săliind din jilt sprintenă şi subţirică. 

— Lasă mata, madam Vasilian, o potoli cucoana Emilia,— 
nu te deranja. Trebue să vie. Până atuncea imi răsucesc ți- 
gara...“ 
Madam Vasilian tropâi mārunțel pănă la sonerie şi apăsă 
prelung pe buton, încruntind trumoasele-i sprincene negre. lar 
cucoana Emilia, aruncind o privire tugară Ki cu felurite înțele- 
stri câtră fiica sa, madam Neicu, deschise poşeta şi începu a 
cotrobal prin ea, căutind o mică tabachere de argint în care 
ținea tutunul, 

Doamna Mia Vasilian, soția cunoscutu'wi avocat din tir- 
gul nostru, observase privirea cucoanei Emilia şi zimbi. 1 se 
pârea foarie ciudat cum o mamă aşa de înaltă şi de groasă, 
care ține acuma o tabachere mică într'o mină cit o pine, cum 
poate o mamă aşa de groasă să aibă o fată aşa de uscată şi 
de subțire,—ca o aţă... Las’ că amîndouă sint urite şi fără,gust 
îmbrăcate, Şi au nişte pălării... Cum pot nişte femei de con- 
diţie să poarte asemenea pălării ? 

Servitoarea, o fetică vie cu mutrişoară de veveriță, intră 
pâturindu-şi şorţul alb. 

„Aţi sunat, cuconiţă ? 

— Ma chère, îi răspunse blind doamna Mia Vasillan, ag- 
teptăm nişte cafele care nu mai sosesc. 

— Indată, cuconiţă...” şi servitoarea dispăru îndârăt, 
Semen Mia Vasilian făcu doi paşi spre fereastra des- 
č + 

„Frumoasă zi, vorbi ea, totuși mi se pare prea caldă... 
Ne-aduce şi şerbetul de portocale indata. Fetiţa asta e foarte 
inteligentă şi-mi cunoaşte toate gusturile. Şi cu servitorii, dragă 
cucoană Emilie, trebue să ştii cum să te porţi. 

— In ziua de azi nu mai sint servitori ca altădată“, observă 
cucoana Emilia. 

Doamna Vasilian răspunse zimbind prietineşte: 

„Cu ai mei, eu sint foarte mulţumită. La mine servitorii 
se tem de un singur lucru: să nu-i concediez...* 

Madam Neicu işi strinse buzele subțiri şi palide, apoi 
fâspunse puţintel inţepat: 


244 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


„Cu toate agati şi mata, dragă madam Vasilian, schimbi 
e des. 
id orare se tingui nevinovat doamna Vasilian. De 
unii trebue să mă despart. Mai cu samă pe cei rău crescuţi 
nu-l pot suporta.. La mine, dragă madam Neicu, și dragă ră 
coană Emilie, năcazurile sint cu totul de altă natură. Prea m 
m'am a mă plinge, dar totuşi, trebue să ştiţi că, la menga 
tirgului acestuia nenorocit, trăesc nişte bătrîni ridicoli, părinţ 
«predecesoarei» mele. Nu trecea o zi şi cereau lui Jorj să A 
trimită copila, că vor numaidecit să vadă pe Lizuca lor, , 
fără Lizuca lor nu pot trăi! Dacă bietul copil nu a avul pari 
de o creştere îngrijită, numai bătrinii sint de vină, De-aco A 
venit cu nişte mutre şi cu nişte obiceiuri de țărancă, ine 
mele, încît, drept să vă spun, mie mi-i şi groază. Vă ger - 
puiţi dumneavoastră că nu pot pune pe ea o broderie or 9 
panglică ? Se poate admite ca la virsta ei — are şase ani ei 
nu poată face o reverență în faţa unor persoane mai în tipa 
Eu am fost crescută alltel. Lucrurile acestea peminemă <ho- 
+, 
ripieni cu mutrişoară S raag se ivi în umbra uşii, 
blaua cu dulceaţă şi cafele, A 
dig re niţă, vorbi ea pri şi cu respect, domnu' locote- 
nent Micuş Lazăr întreabă dacă binevoiţi a-l primi. - 
— Cum nu? să poltească; astăzi e ziua mea de primire; 
dumnealui e totdeauna SOTONE răspunse doamna Vasilian cu 
uțintel mai înaltă. 
á vogi Pad e grațios, în rochia-i foşnitoare, facu doi 
paşi spre uşă. Cind zări uniforma verzuie, capul blond şi ca 
şi obrazul ras şi uşor pudrat al ofițerului, făcu un gest de pof- 
zimbi dulce. 
“o pa orar Micas, nu te-am văzut de-un secol“, cîntă = 
ŞI tînărul se opri uimit dama paşi, întorcind puţin capul ş 
asului e 
seca: depună name el ceremonios, sint foarte fericit că 
"aţi uitat.” 
fi (= călcăile lipite, inclinindu-se adînc, apucă uşor gre a 
întinsă a doamnei Vasilian şi-l sărută virturile degetelor. Sluj- 
nicuţa aşezase pe măsuţa dintre cucoane tablaua şi se rece 
sese, privind cu admiraţie. Cucoana Emilia şi madam Ne P 
stăteau cu lingurițele in mină şi nu ştiau dacă trebue ori nus 
absoarbă şerbetul, Insfirşit, îl înghiţiră, şi, pe cind naNO 
apa trebuitoare, ofițerul se intăţişă şi 'naintea lor, elegant ş 
solemn. di 
Schimbul de complimente care urmă, mişcările rotunde, 
zimbirile şi pottirile imp;âştiară în salonaşul A ra ca un pară 
de nobilă uitare şi vole-bună. Nimeni nu gă de samă re 
se strecurase din umbra Sonaten spre tablaua cu şerbet, 
a, năcazul doamnei Vasilian. 
pgg i o fetița mărunţică, insă voinică şi plinuţă. Rochiţa de: 


DUMBRAVA MINUNATĂ 245 


doc albastru stătea strimbă şi în chip cu totul i suie e tru- 
puşorul el. Botinuţele îi erau pline de colb şi de glod şi cu 
Şireturile desfăcute. Colţunii căzuseră şi arătau nişte picioruşe 
praa de soare, cu genunchii nu tocmai curaţi. Capu-i era 
oarte scurt tuns, biețeşte, şi arăta în rotunzimea lui felurite 
bulbucături neregulate. Năsuşoru-i mititei ar fi avut nevoe de 
batistă, lucru pe care-l dovedeau şi mînicile rochiţei. Gura-i 
era cam mare și obrajii prea roșii. Nu era de loc frumuşică şi 
delicată duduia Lizuca, Numai ochii căprii, umbriţi de gene ne- 
gre, aveau în ei clie-o mică floare de lumină. 

Fâră să stea de loc in cumpână şi fără să-i pese de no- 
bila adunare, Lizuca păşi uşor însă hotărit spre măsuţa cu dul- 
ceaţă şi, Infingindu-şi două degete în chisea, le scoase împodo- 
bite c'o bucată nestatornică de şerbet. Tocmai cînd se îndelet- 
nicea s'o prindă cu gura şi cu limba fârăa pierde nimic, sluj- 
nicuţa o zări şi dădu un ţipet. E 

„Ce-i, machâre 2“ se întoarse cu mirare doamna Vasillan. 

Dar cînd văzu despre ce era vorba, cînd înţelese ce con- 
trast şi ce sacrilegiu s'a produs în salonaşul său grenat, sin- 
gele i se ridică brusc în obraji şi-l fulgeră în ochi. 

„Ce inseamnă asta, Eleno? vorbi ea apăsat, c'o voce scăzută, 
insă teribilă. De cite ori te-am făcut atentă asupra acestor 
lucruri? De ce-ai inlemni! ? la-o L.. Nu "'nţelegi că, dacă o mai 
văd o clipă, trebue să chemaţi doctorul? Ah! e ceva îngro- 
zitor| oftă ea cu desnidejde, intorcindu-se spre musafiri. E ză- 
darnic orice; zădarnic! Nu ştiu ce să mai fac cu copilul acesta, 
Uitaţi-vă dumneavoastră cu ce obiceiuri mi-a venit dela bu- 
nici ei. Eu i-am spus de multe ori lui Jorțică: copilul acesta 
e o ruşine ş'o nenorocire.. Chiar de aceia Jorj nici m'o mal tri- 
mite la bătrini... E obotārtre pe care nu pot decit s'o aprob!“ 

Cucoanele dădeau din cap c'o adincă înţelegere a lucrului: 
şi oltară. Domnul Micuşpărea nedumerit, El ar A dorit să ridă. 
ŞI-I părea rău că de pe faţa doamnei Vasilian a pierit lumina. 

Dar stăpina casei era o ființă fină şi ințelegătoare. Cum 
văzu că Elena s'a năpustit şi a apucat pe copilă în ghiare ca 
uliul, trecind-o în salturi violente şi neregulate spre întunericul 
antretului, --se întoarse spre domnul Micuş cu acel suav zim- 
bet, pe care, oricit s'ar sili, nu-l poate avea nici-o femee din 
tirgul nostru. 

„Domnule Micuş, zise ea, după acest intermezzo, trebue 

să aştepţi puţin până ce ţi-oiu aduce dulceaţă de smeură, pe 
care am făcut-o eu singură eri, 


— Cu această minuţi...“ răspunse ofiţerul, înclinindu-se 
iar şi sărutind unghiile trandafirii. 
Caşicum această galanterie ar fi fost un semnal, cucoana 
Emilia şi madam Neicu se priviră şi se ridicară deodată. Im- 
otrivirile, protestările, explicaţiile, zimbetele şi sărutările nu 
ură prea mult, și, după eşirea celor două cucoane, în salon 
se făcu un tăetiinp linişte, apol răsună un uşor ris cristalin, 
semn că orice supărare se uită destul de lesne pe lumea asta. 


, - 
246 Ă VIAŢA ROMINEASCĂ 
i - 


Duduta Lizuca plănueşte 
o expediție Indrăznea[ă. 


dă slujni- 
Vină 'ncoace, gingania dracului! icnea cu obi 
cuţa, trăgind de o ari şi zmuncind du i ea pe Lizuca. Din 


Fetiţa începu a scinci subțire, înţepenindu-se in picioare 


„Lasã-mä P dä-mi drumu’! Tu eşti o servitoare... Am să te 
e. = Da? ai să må spul? ȘI slujnica îi făcu vint înainte, 
ajutindu-se puțin şi. cu piciorul. Domn nu vine doptans, rA 
casă; şi pănă ce s'a întoarce el, îţi spinzurăm noi chelea 'n båt 3 

"Lizuea făcu bot şi intoarse o privire de ură pe subt sprin 
sai pa areal slujnicuţa ; te x ca hoţii? Are dreptate cu- 

, ie şi solu rău ce egli!" 
coni pie zii pe copil de-o pală a rochiţel, îi făcu ceiace 
se cheamă un șurub, răsucindu-i în moalele capului unghia cea 
mare şi monturile degetelor. Vâzind că Lizuca se atăpinegte 
țacă, îl mai făcu unul şi mai indesat, şi mai în răspâr, ame aa 
simți subt degetele minii celelalte carnea tremurind şi auzi la 
erimile fortotind în n&suşorul cel neînsemnat. 

Mai na şi dobinda! vorbi ea rizind, şo plesni cu palma 
peste capul tuns. Să te duci şisă te 'ntorci cînd te-olu cht- 
sita: Apoi, smir- 

ticni si se izbi cu capul de părete. Apoi, 
lad ia ai. i-şi i etăptai lacrimile şi întoarse lar pieziş 
inică privirea de hoj. 

câ regrei intrase în cuhne şi vorbea subțire şi rată 
cu bucătăreasa, Duduia Lizuca putu să-şi usuce În vole “ri è 
mile cu acea parte a minicilor cu care îşi ştergea şi nasul. 

oi observă, aproape, pe prietinul el Patrocle, şi-l pară í 
E Patrocle era un câţel roșcat, cu picioarele scurte şi sirimbe 

cu capul mare, Intre ochii omeneşti, sprincenaţi negru, avea 
adinci creţuri perpendiculare» 3 rca şi experienţele vieţii îi in- 
ii din jurul ului. 

căruțe ri pia kaha tener tacis ri e rea şi începu 
~- jină incă de şerbet de portocale. 

pi a gre A şi eri, oltă Lizuca; m'au bătut şi azi; mă bat 

= EI 

a man e înțelese, ca totdeauna. După ce-i carâţi mîna, 
se întoarse pe la de dinapoi, se înâiţă şi se sprijini uşor 
de tul fetiţei şi o minglie, ştergindu-i de pe obraz urma 
lacini 


sărate. 
vecie, îi zise Lizuca ; tata nu mai vine dela Bucureşti, 


şi pe bunici nu i-am văzut de multă vreme. Nici nu ne lasă 


© mmnm wa 


să ne mai ducem acolo, De cind a murit mama, noiaici o du- 


cem tare râu“, 
Patrocle scheună ușor ş'o privi blind cu ochii lui frumoşi, 
cercuiţi cu aur. 
„lntradavăr, răspunse el, o ducem foarte rău! 
— Pst! i-auzi! vorbi lar Lizuca înâițind un deget. Mă- 
mica ride. Mămica ride totdeauna. Mama noastră nu ridea aşa...“ 
Fetiţa rămase cu urechea aţintită, apoi căzu pe ginduri. 
ŞI şopti uşor—câlră o umbră vagă, care-l apăruse deodată: 
ri „Tată, eu am auzit pe mămica rizînd în salon cu domnu’ 
cu KLS 


Cucoana Emilia şi madam’ Neicu tocmal eşeau dala vizită 
şi se İÎndreptau spre portija dela stradă. In trecere, bătrina 
îşi puse mina în creștetul copilului: 

„Ce ai, fctito? întrebă ea; ai plins 2..* 

Lizuca respinse mîna care-o mingiia şi privi pieziş şi fără 
prietinie spre cele două cucoane. Nu răspunse şi se trase la 
o parte, urmată de tovarâşul ei. 

„Copil rău!“ declară cucoana Emilia,—pecind madam’ Neicu 
ascitlța atentă risul cristalin din salonaş. Deplin înţelese şi fä- 
cîndu-şi semne cu ochii, amindouă trecură domol în strada sin- 
guratică, subt copleşitoarea căldură a verii, 

In urma lor, în fața casei cu jaluzelele lăsate, Lizuca ră- 
mase ginditoare, cu ochil aţintiţi şi cu sprincenele uşor Incrun= 
tate, preajmă-i s desfăşurau cîteva răzoare uscate, cu 
tiori sărace şi olilite. Gioburi de sticlă colorată, înălțate în 
bețe, răstriogeau imaginile ditormate ale copilului şi căţelului. 

Dudula Lizuca nu stălu mult în cumpănă. 

„Patrocle, vorbi ea inâlțind lingă nas arățătorul minii 
stingi, eu nu mai stau aici. Mā duc la bunicii mei”. 

Cinele o privea ţintă. 

Fetiţa se strecură spre cerdacul de dindos, pe unde o 
scosese slujnicuţa, şi trase dintr'un cotlon al ei o hăinuţă şo 
beretă de lină roşie. Se plecă şi-şi ridică colţunii căzuţi. Apoi 
lar rămase ginditoare. 

Stind cuminte pe coadă, Patrocle ii urmărea toate mişcă= 
rile. Indemnat de Î ai bmp stăpinei lui, se strecură nesim- 
tit şi cu urechile clăpăuge, spre bucătărie, şi se întoarse în scurt, 
purtind delicat In gură, numai de-o margine, o felie mare de 
pine albă. Un glas răgușit răsună în urma lui: 

„ȚIbă | turba naibii] bată-te Dumnezeu să te bată şi mai 
mai ajunge!“ O bucată de lemn sună cu zgomot în cerdac şi 

sâită de citeva ori în capete pe urmele cățelului. Patrocle în- 
toarse capul, înțelese că urmărirea încetează şi veni cu pinca 
la tovarâşa lul. 

„Patrozle, de ce duci pinea în gură? îl întrebă rizind Li- 
auca, 

— Botta m'am buzunar! Îi răspunse cu ochil cățelul, 
vese 


248 VIAȚA ROMINEASCĂ 


__ Atuncea s'o stringem la mine, s'avem la vreme de 
nevole, hotări duduia Lizuca; şi primind dela Patrocle pinea, 
o aşeză cu grijă într'un buzunar al hăinuţei roşii.—Ne mai tre- 
buie ceva, urmă apoi fetiţa,—şi pe urmă fugim. Ne ducem în 
lume, la bunicii noştri...” 

Lizuca cunoştea toate cotloanele casei. Gisi îndată cenuşa 
de care avea mare nevoe, umplu cu ochi cellalt buzunar al 
hăinuţei şi se întoarse spre portiţa dela stradă. 

„Tăriţele, ori făina, nu sint bune, explică ea. Este o po- 
veste cu copiii rătăciţi pe care mi-o spunea bunicuţa—g'acolo 
se vede că epurii şi vulpile lingeau dira de făină şi de tărîţă 
şi copiii n'au mai putut cunoaşte drumul înapoi. Ca să se cu- 
noască semnele, trebue să presuri cenuşă. Hai să mergem, 
Patrocle! 

— Hai!“ răspunse cățelul. Şi ieşiră amindoi pe portiţă, 
pornind pe-un drum lung şi plin de peripeții. 


m. 


Sfat cu Sora-Soarolul. 


Vremea era pe la toacă, dar căldura era încă în toi şi 
juca rotind ca răsfringerile unei ape tainice pe deasupra case- 
lor adormite. Uliţa ridica, pustie şi singuratică, spre străluci- 
rea asfinţitului. Clopote începură a bate dulce şi trist, dela 
bisericile tirgului. Fetiţa se opri o vreme în loc, ascultind. 

„Aşa sunau clopotele şi atunci..." şopti ea, cu ochii duşi, 

Cei doi tovarăşi trecură domol pe cârarea din marginea 
uliții, pănă sus în deal, la plopii lui Mihalcea. Acolo Lizuca 
se opri şi băgă de seamă că s'a isprăvit cenuşa. 

„Patrocle, ce facem noi acum ?* întrebă ea pe căţel. 

Patrocle îşi scutură urechile mari ş'o privi țintă: 

„Nu ştiu, stăpină”. 

Prin plopii tremurători străbătu un freamăt prelung. Du- 
duia Lizuca zise: 

“De aicea trebue să apucăm pe drumuşorul dela stinga. 
Chiar şi frunzele plopilor se 'ntorc intr'acolo. Pe urmă, trebue 
să trecem printre livezi şi prin dumbrava Buciumenilor, şi în- 
dată dâm de căsuţa bunicilor. Dacă am isprăvit cenuşa, mer- 

em pănă acolo şi înapoi nu ne mai întoarcem, Acolo nu ne 
te nimeni şi bunicuţa are să plingă şi are să se bucure că 
am e, Pe tine te dor picioarele, Patrocle ? 

— Nu. 

— Nici pe mine. Hai să mergem. Uite, Patrocle, pe aicea 
drumul e mititel şi îngust, da'i mai frumos decit în tirg. Și la 
dreapta şi la stinga s'au adunat popuşoi. Se mişcă şi sună ca 
nişte săbii. Dar cu nu mă tem. Ei ne îndeamnă înainte şi ne 
pot apăra de multe jivine rele. Vezi tu? popuşoii au şi impă- 
răteasă, Patrocle. O floare mare şi mindră : bunica zice că e 


DUMBRAVA MINUNATĂ 249 


chiamă sora-soarelui. Să 
mata, sora-soarelui ?“ ne oprim aici, lingă ea. Ce mai faci 


- Floarea cu coroană 
adera area o nă aurie se clătină uşor spre copilă, la 
5 „Imi pare bine că te găsesc înaltă şi 
Lizucă. Nol ne ducem la bunieufa și la A e DA 
— reip r gi n floarea-soarelui, 
mil acasă nu mai putem sta. Tata a bătut din pi 
la bunici şi nu mă mai lasă la dingli. Şi cind era tata pico 
mămica se slădea cu dinsul; fipa subţire şi cerea să vindă li- 
vezile şi pădurea. Tata nu vola şi zicea că sint ale mele, ră- 
mase dela mama. lar mămica tro Ala mărunțel şi se uita holbat, 
şi a căzut pe scaun leşinată; şi tata a sărit şi a stropit-o cu 
apă. Pe urmă tata s'a dus; iar mamica mă tot bătea, dar eu 
nu plingeam. Mă strecuram la Patrocle, în cuşca lui, şi stam 
acolo ascunsă şi mă gindeam la mama, care s'a dus şi nu s'a 
mai pe mapa mon ahr sora-soarelui !“ 
rea să cadă deasupra copilei două l 
nişte peny ha sg şi rar A ntristtă din să Pt E 
„Aşa-i că pe aici e mu’ la bunicii mei? 
să mergem, Patrocle, că altfel intirziem,* y PE 
nia La doi paşi de duduia Lizuca, cățelul scurma uşurel cu o 
abă un muşuroi de furzici, apoi îşi viii botul în el, mirosind, 


indată începu să scuture din c i 
dreapta şi la stinga. ap şi să puinească, ţopâind la 


poe rr a ride: 

„Vezi, Patrocle? dacă nu le dai pace, ele te muşcă. Stai 

Focare să ţi le iau de pe bot şi să le dau drumul în iarbă, 
e ştii mata că aici este şi împărăteasa furnicilor? şi dacă o 

scăpăm de primejdii, ea ne dă un fir de pai; şi cind avem ne- 

vot de dinsa, îndată vine să ne ajute, cu toate furnicile el, 


Aqa az pâiul. Hai să mergem. Rimii sănățoasă, sora-soa- 


IV, 
Unde s'arată Sfinta Miercuri. 


Coboriră priâtre livezi, unde adiau mirezme cad 
Ă e d 
brişor şi ceară. Garduri foarte inalte de nuele, cu ere ră 
SA se ridicau la dreapta și la stinga. $i sălcii bătrine, cu 
orme cludate, îşi mişcau domol pletele argintii. Lizuca ştia că 
rupe AI. La p ara înțeleniţi din vremuri vechi 
zA . cu S a 
scafe ară şi le asculta cum oftează şi 
~ Drumul celor dol tovarăşi mai întirzie o vreme If 
adunare liniștită de gingâănii mărunte şi roşii, punctate cu ră 
„Patrocle, acestea-s vacile Domnului, zise fetiţa. 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ştiu, ver wen să mergem, căci acuşi asfinţeşte soa- 
rele, răspunse căţelu 

tza eee, Patrocle, nu te supăra. Uite, pe coasta de 
dincolo, se vede dumbrava. Acuşi ajungem“. : 

Era în juru-le tăcere şi adincă singurătate; ş'o lumină 
dulce se cernea prin crengile sălciilor. Nu se auzea nici latrat 
de cîne, nici chemare de pasere. Parcă intraseră în ținutul u- 
nui basm, Deasupra, departe, se pleca cerul albastru spre dum- 
bravă, curgînd ca o apă; ş'o impărăteasă pajură plutea pe ta- 
lazul acela, cu aripile neclintite. 

' Dar deodată, la o cotitură, răsâri ca din păminto babă 
mărunţică şi mohorită, cu ochii mititei şi cu nasul coroiat, 
Venea încet spre cei dol tovarâşi, sprijinindu-se într'un toegel 
alb. Patrocle ciuli o clipă urechile, mirii uşor, apoi rămase 
cuminte lingă Lizuca. 

La doi paşi de copil, bâtrinica se opri şi deschise o gură 
tără dinţi, cu buzele uscate şi supte, Intrebă clătinind din cap: 

„Aşa-i că te duci la bunicuţa ?* 

Lizuca o privi uimită. De unde ştia bătrina că ea şi cu 
Patrocle se duc la bunicuţa ? Apoi înţelese şi zimbi: 

„Aşa-l că mata eşti sfinta Miercuri? vorbi ea fericită. 
Pănă acuma nu te-am văzut niciodată, dar acuma te cunosc, 
Unde ţi-l cățeluşa cea cu dinţii de fier şi cu măselele de oțel? 

Sfinta Miercuri răspunse, zimbind: 

„Am lăsat-o acasă, si-mi păzească gospodăria. 

— Da? ii răspunse Lizuca. Noi nu ne temem de dinsa, 
că sintem oameni buni. Sărut mina, eg Meron: acuşi as- 

e soarele şi Patrocle se teme să nu îintirziem, 
ec pe Du-te, Da babei, îi răspunse bătrina punindu-i mina 
în creşte. Mata eşti o copiliţă orfană si năcă Li: în 

el dol tovarăşi trezură înainte. Stinta Miercuri rămase 
o clipă uitindu-se după ei. Parcă stătea în cumpână, nehoti- 
rită. Apoi apucă la deal şi, cu destulă greutate, trecu pirlazul 
unei grădini. Lizuca şi Patrocle grăbiră pașii. Livezile rămaseră 
în urmă, şi ei ajunseră în fundul văii, la o punte de lemn şi 
la un pirâu care clipea şi giigila prin erburi şi printre maluri 
inalte de humă, q 

Broaştele care stăteau de pază la punte săriră în apă, 
una după aita. Lizuca se opri, cu inima bâtind; apoi, văzind 
că Patrocle rămine nepăsător, înțelese că nu-i nici-o primejdie. 

„Eu, cu Patrocle, nu mă tem de nimica“, murmură Li- 
zuca şi trecu puntea. 

Vazu o Bipă în apă o fetiţă fantastică şi un căţel ciudat. 
Şi fără să se mire prea mult, întră în iarba dumbrăvii. 

Mesteceni, plopi şi ulmi se ridicau la deal pe costi , Cu 
ramurile încurcate şi neclintite în vilvoarea astinţitului. De a- 
colo, de sus, curgea parcă pe subt arcurile ramurilor up. paia- 
jeniş de ape trandafirii, Şi în tăcerea poeniţelor, pe un ghe 
de pădureț bătrin, o ciocănitoare vesti sosirea drumeţilor. 


A, 


DUMBRAVA MINUNATĂ 251 


Caşicum erau aşteptaţi, păsărele mărunte apărură, legă- 


nindu-se pe virturi mlădioase de singer. Priveau pe Lizuca cu 
ochişori ca viriuri de ace, şo întrebară toate odată ce caută 
în împărăţia lor, 


nsă Patrocle era acolo, Ridicindu-se pe picioarele de din- 


apoi, hămâi la ele de două ori şi le ameninţă cu laba. 


Rizind mărunțel, păsărelele se făcură nevăzute, Dar în 
turca unui mesteacân, apăru alt stăpin al locului: un mierioiu 
mirat, care se uita la Lizuca cînd cu ochiul drept, cînd cu cel 
sting. Era mpa şi cu ciocul galbăn. Şi cu mare îndrăzneală 
strigă inspre“ Lizuca cu glăsuşoru-i de fluer: 

„Chiorchioşeto hâi l" 

„E cam obrăznicuţ dumnealui...“ gîndi Lizuca. Şi-i in- 
trebă cu blindeţe: 

„Ce ţi-am făcut eu matale, de spui că-s urită şi încru- 
cişată ? Eu sint o fetiţă năcăjită şi mă duc la bunicii mei”. 

Mierloiul sări pe o crenguță mai apropiată, privi blind 
pe Lizuca şi ciripi moale în guşă: 

„Lizucă.,. Lizucă...* 

Fetiţa începu a ride. Patrocle se năpusti asupra mestea- 
cănului, şi mierloiul săgetă prin painjenişul de aur, spre taini- 
fele dumbrăvii.., 


V. 


Dudula Lizuca găsește gazdă 
bună în dumbravă, 


Indată ce soarele scăpătă după culme, luna, alungată de 
pe tărimul celălalt, eşi la răsărit la marginea dumbrăvii. 

Niciodată Lizuca nu vâzuse luna aşa de aproape şi așa 
de mare. O nelinişte | se furişă în suflet. Spre asfințit, în 
fundul pădurii, clipeau incă fire de jar subt spuză; într'acolo 
se strecurau nesimţit cele din urmă păsărele, dindu-i buna-sara, 
ŞI cu toate că spre răsărit se 'nroșa luna şi creştea lumina 
peste picia ogoarelor, în pădure o umbră deasă şi tainică se'n- 
tindea, lzvorind din väi şi cotloane necunoscute, 

Lizuca se simţi puţintel infricogată. 

„Ce ne facem noi, Patrocie ? intrebă ea pe căţel. Drumul 
nu se mai cunoaşte“, 

Prin uşoara Intunecime viorie, cățelul îi atinse minile cu 
botul ş'o privi blind. Cu Patrocle lingă dinsa, n'avea de ce se 
teme. Asta o ştia foarte bine duduia Lizuca. 

„Pătrocle, îi zise ea, eu ştiu că tu eşti căţel vrednic şi 
viteaz ; dar ce ne facem dacă ne-am rătăcit în pădure ? Acu ar 
ţi bine si cicplim o toacă din lemn de teiu şi s'o aninăm In- 
trun virf de copac, Cind bate vintul, toaca sună şi bunicii ne 
caută şi ne găsesc. Dar nu putem face toacă, pentrucă n'am 
hat cuţit de-acasă. 
ré 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 3 


—- Se 'nţelege, răspunse Patrocle, fără cuţit nu facem nici- 
z atata PADEN ce-i de făcut? laca, în cer, Dumnezeu a a- 
prins luminărelele, dar cararea tot nu se zăreşte. Aşa nu pu- 
tem sta. Trebue să căutăm un culcuş. 
— Asta-i lucru prea uşor, răspunse Patrocle, 
— Bine; atuncea hai să mergem. pr cui pien, cere noi 
ire într'o noapte ca asta şi 'n așa singur 
gre elat porni inie, adulmecind prin iarbă. Copilița 
băgă de samă că deoparte şi de alta a cărării florile işi ple- 
caseră capetele şi dormeau, Intr'un colț de umbră, îi apăru o 
iniţă verzue. i 
” ariei trebue să fie o căsuţă pentru noi", murmură du- 
i Š 
=y y rire AN de lumina licuriciului, cunoscu că se află 
lingă o scorbură de răchită bâtrină. Pletele Jungi ale ramuri- 
lor cădeau cătră ea şi se clătinau alene. 
„Asta-i o casă foarte bună“, mormâi Patrocle. 
Atunci Lizuca își ceru voe dela răchită: i 
„Mătuşă răchită, şopti ea cu sfială; ne dai voe să intrăm 
ă la mata ?* 
y “Rachita o mingie uşor şi îi dădu drumul în scorbură. 
„Alcea-l foarte bine, Patrocle, grăi fetiţa, cuibărindu-se. 
Văd că este saltea şi pernuță de muşchi, Ş'avem lingă fereas- 
trå o luminărică. Mă învălesc cu paltonaşul şi-mi pun bere- 
ta 'n cap şi pot dormi împărăteşte. Uite, este loc şi pentru 
cu “Căţelul intră şi el în scorbură, pe fereastră, și se ghe- 
aa Tak si to i orbi încet: 
ca începu jar a vor g 
pakoa î cred că nu trebue să ne temem de nam 
pădurii. Aici îs locuri curate. Sfinta Miercuri stă aproape. S 
de ce a rip sa 
— De ce te tem 
— „Am auzit că bursucu-i foarte rău, 
— e Ana Cu să vie, mormăl cu dispreţ Patrocie; am 
d jocul lui 1" 
a "Chiar în “clipa aceia, Lizuca dădu un țipăt uşor. O umbră 
neagră răsărise într'o diră de raze, țupăind câtră scorbură. Din 
cînd în cind se oprea, Se 'nălja şi mişca două coarne lungi 
drepte. 
a pt abia pats så îngne, cu spaimă: 
„laca bursucu, Patrocle !* 
C'un lătrat scurt, Patrocle se şi repezise. Corniţele fan- 
tazmei căzură. Lizuca o mai văzu numai o clipă, prăbuşindu-se 
asnic spre tufărişuri. 
pe “Stiu eu că Pattocle nu se teme de nimica!“ zimbi-ca. 
Se auzi glasul căţelului ţihnind răsunător în pădure. 
„Patrocle | strigă fetița; nu mă lăsa singură“. Şi scoţind 


DUMBRAVA MINUNATĂ 253 


capul din scorbură, duduia Lizuca una pna în tăcerea cuprinsului, 
întoarcerea tovarăşului ei. Il auzi într'un tirziu venind: tip-tip. 
Intră gitiind şi se culbări lingă ea. Apol mormăi nemulțămit : 

„N'a fost decit un biet iepure ! 

— Grozav se temea de mata!“ îi zise Lizuca cu admiraţie, 
mingiindu-l. 

In dumbravă se făcuse deplină tăcere, g'un intuneric tainic, 
prin care totuşi ochii vedeau cu uşurinţă, In tăcerea aceasta, un 
se ri începu să ţirie melancolic, aproape. Lizuca îl asculta a- 
tent 

„Cintă frumugel, şopti ea. 

— Da, dar nu prea mă lasă să dorm, mormăi Patrocle. 

— Nu ştiu de ce, mie nu mi-l somn de loc, Aşa-i de fru- 
mos şi de bine... Eu m'am cunoscut niciodată dumbrava asta, 
Acuma văd că-i o pădure ca'n poveştile pe care mi le spunea 
mama... Nu mai sună greerul. A tăcut. 

— A tăcut foarte bine“, mormăi somnoros Patrocle. 

Tâcu greeruşul, După el o privighitoare îşi umilă de citeva 
ori glasul, pe un virf de smicea, într'o rază de lună. 

„Asta ce-i?“ întrebă cu mirare fetița. Patrocle nu-i răs= 

punse, 
Dumbrava rămase iar tăcută în fumul el de lumină, ca în- 
tun vis. ŞI duduia Lizuca înțelegea că în farmecul acela are 
să se 'utimple ceva deosebit. _ Şi aştepta cu inima bătind şi cu 
ochii aţintiţi. y N 

Şi deodată clipiră candele verzi de licurici în două șiraguri, 
şi văzu pajiştea de flori deschisă cătră un părete de stincă, in- 
tre doi mesteceni bâtrini. in lumina verzue, fără zgomot, o uşă 
de cremene se mişcă şi se dădu la o parte, şi din intuneric de 
peşteră apâru minunată aratare. Erau nişte omuşori mititei, nu- 


mai de două palme dela pămînt. Le luceau feţele şi ochii de 
zimbet. 


Fetiţa voi să-l numere. 

„Nu se cade să ne numeri! se auzi o voce subțirică ; să 
ştii că sintem şapte!“ 

Și duduia Lizuca nu-i numără ; şi ştia că sînt şaple prichin- 
dei. Şi veneau Incet cătră ea prin dumbrava fermecată, printre 
candelele licuricilor ; şi parcă el singuri străluceau de lumină, 

In frunte păşeau un bătrinel şo bătrinică, cu pletele albe 
| cu obrazurile rumene, îmbrăcați în strae verzi de muşchiu, 
upă ei, patru prichindei cu bărbi cărunte purtau un pătuţ de 

mlajă impodobit cu cicori şi sulcină, ȘI pe pătuţul acela, pe un 
troni;or de piatră, sta o domniţă mai mititică decit toţi şi balae 
ca priul. Avea pe cap cunună de maci salbatici și era imbră- 
cată într'o haină lungă de culoarea pietrei de rubin. 

Inima duduii Lizuca bătea tot mai tare. “ 

„Vă cunosc, şopii ea cu nespusă fericire; v'am văzut la 
amp acasă, intr'o carte veche, pe care o citea mama cind cra 

ne . 


254 VIAŢA ROMINEASCĂ 


= h Ce N a e E 
VI, 


Aici s'arată cine sînt prichindeii. 


Bătrincii se opriră şi bărboşii lăsară încet pe pămint pătu- 
țul de milajă. Domnița sări sprintenă dela locul ei şi eşi înainte, 
Apoi, fără niciun zgomot, cu toţii se aşezară pe iarbă în faţa 
scorburii. Domnița sta între bătrinel ; şi cei patru cu bărbi că- 
runte indărăt. Işi ridicară cu toţii odată capetele şi priviră ţintă 
la fetiţă, cu ochii lucind ca nişte nestimate. d că 

Intăiu începu a vorbi Domnița, cu un glăsuşor de păsărică: 

Dudue Lizucă, aşa-i că-ţi plac sfaturile şi poveştile ? 
— A, da, răspunse copila, învăluită de o căldură plăcută. 


Spunea mama că fără poveşti viaţa omului ar fi tristă şi sar- 
bădă. 


“_ Noi ştiam că al să vii la noi, vorbi iar Domnița. Am 
pus de pinda. la marginea pădurii, pe țincul pămîntului ; şi cind 
te-a primit răchita în căsuţa ei, el s'a coborit în peşterile nem 
tre şi ne-a dat ştire. Noi eşim de multe ofi, noaptea, şi pe £ 
cem cu vietăţile care fug de om. Mie îmi pare foarte Pg 2 
ai venit în noaptea asta. Am trimes un iepure să deie para 
în toate părțile că eşim în lumina lunei. Noaptea, dumbrava moca 
este o împărăție fermecată pe care oamenii de rind n'o pot nic 
cunoaşte“. 
PR ini fa degetele-i fine o vărguţă albă, subțirică ca o in- 
glitä, Domnița prichindeilor făcu un semn de amenințare e 
pirău. Şi deodată lizuca văzu în locul punţii de lemn arc : 
du-se peste malurile negre un podişor de argint cu parmaclic a 
filigrană. ` Şi şopotul apei incepu a s'auzi ca un cintec moa 
că eră făcu alt semn şi lumina lunei îacepu a curge -= 
poeni ca o ploiţă. lar pe cărări, printre ierburi şi fiori, onpas 
a sosi jivinile dumbrăvii. Erau epuri mari care-şi cre: ret 
chile şi mustăţile, şi guzgani roşi cu priviri viclene, şi pop ~ x 
care făceau semne cu lăbuțele. Şi peste podişorul de argint rea 
greoiu bursucul. ȘI ridicind cuminte cărărula până în faţa adu 
mării, se ridică în două labe, se ploconi, apoi incepu să asa 
ca un ursuleţ. Duduia Lizuca se minuna cum o ființă aşa -4 
închisă şi de hursuză ca bursucul poate să joace şi să fie neo > 
Pe deasupra tufişurilor prinseră a tihi cu aripi de puf pa 
necunoscute. Şi prin lumină treceau gingănii negre, carine 
mari şi fluturi de noapte, Și privighitoarea incepu iar să cinte 
gre venim nol aici şi petrecem, zise iară Domnița. Oa- 
men Sialis ri a a mali a ride, 

eila richin ` 

„Noi, Rr bătrinelul, demult am despărţit viața poems mey 
muritorilor. Demult, foarte demult, trăiam şi noi la lumina 


DUMBRAVA MINUNATĂ 255 


şi cînd au început a se înmulți oamenii şi-au pătruns in locurile 
noastre, a fost un bătrin al nostru carele a vrut să trăiască în 
pace cu ei. Il chema Statu-Palmă şiera morar, Avea o moară 
mititică la apa Moldovei şi măcina foarte bine şi frumos griul 
oamenilor. muritorii fiind proşti şi răi, nau lăsat să tră- 
iască lingă ei asemenea meşter fără păreche. Cind stăteau la foc 
lingă moară şi beau o băutură galbenă din sticle verzui, năcă- 
jeau pe bătrinul nostru Statu-Palmă, îl trăgeau de barbă şi-l ri- 
deau că are un trup așa de mărunțel. 

Intr'o zi moraraşul s'a suparat foarte. A stărmat pietrele 
cu ciocanul şi a ridicat pentru totdeauna stavilele dela opust. Şi 
lăsind moara moartă şi pustie, a încălicat pe iepurele lui cel bà- 
trin ş'a fugit departe de oameni, în locuri singuratice. Deacela 
bătrinului aceluia de-atunci nu i-au mai fost deloc dragi oamenii. 
Din singurătatea lui eşea adesea la drumul mart, la vaduri de 
ape, ori la hanuri vechi şi, la înserat, apropiindu-se de focurile 
pâmiatenilor şi de sfaturile lor, făcea felurite pozne vrednice de 
mirare, Au oamenii despre isprăvile lui multe poveşti ciudate. 
Atunci, după ce s'a lăsat de morărie, bătrinul ne-a îndemnat pe 
o samă dintre noi să venim alci, in dumbrava dela Buciumeni“, 

Bătrinelul tācu o clipă. Dudula Lizuca băgă de samă că 
toate jiviaile, gingăniile şi păsările stăteau ca de marmoră în lu- 
mină, asculțind. 

„Și unde-i el acuma ? întrebă ea cu sfială, 

— Cine? Statu-Palmă? El demult s'a tras pe tărimul 
celălalt şi nu-i mal place să vie în lume, Acu-i bătrin și slab. 
Şi s'adună din cind în cina acolo şi stă de vorbă cu Strimbă- 
Lemne, Sfarmă-Piatră şi alţi uriaşi din străvechi timpuri, Prea 
mult nu petrece cu ei, căci urieşii sint cam greoi la minte, destul 
de uriţi, nepoliticoşi şi lacomi. Totuşi trebue să-şi petreacă cu 
dinşii ccasurile de singurătate. De altmintrelea mult nu mai au 
de trăit. Urleşii, după ce-au ajutat cindva pe Făt-frumos să o- 
moare pe balauri şi pe zmei, nu mai au ce face şi trebue să 
treacă în întunericul cel veșnic. Statu-Palmă iși aşteaptă şi el 
din veac în veac sfirşitul, Cite odată e trist, gindindu-se la 
moarte. Deşi viața noastră-i lungă şi ne numărâm anii cu miile, 
şi am putea fi fără sfirgit, văd că ne vine şi nouă vremea, Aşa 
într'o zi are să moară bătrinul, Şi cum oamenii iubesc tot mai 
puţin poveştile şi-şi uită lesne prietinii nu va trece mult şi a- 


vem să închidem şi nol ochii. Și peşterile au să rămie deapu- 
ruri închise“, 


pa Lizuca simţi lacrămi în ochi: 
„Asta nu se poate ti ea. Dacă văd d - 
voastră, ce fac eu 2* PE ga d teza 
apara începu deodată a lăcrăma şi a suspina. 
„intocmai ca bunicuţa“, se gindi Lizuca. Ceilalţi prichindei 
zimbiră. Bătrinul' se aplecă şi puse mina pe Ama copilei. 
_ „Fit liniştită, Lizucă, pentrucă noi nu te lăsăm. Numai astă 


primăvară a fost în primejdie dumbrava, Mul lui - 
neten Cam scapat țămesc lui Dum 


256 VIATA ROMINEASCĂ 


DA MO n 


-primăvară ? întrebă ila. 
s3 Nafi aS TAN tău a venit la bunic a ce- 
j căci are mare nevoe de bani, 

sui piure gad aminte Lizuca, Multă a ger l-a 
necăjit şi l-a îndemnat måmica să vindă dumbrava. Da eu, 
nici Patrocle nu voim. ŞI nu vrea nici bunicu. seg 

— Apol da; bătrinul n'a vrut cu niciun pret și bras 
rase grozav şi striga că asta nu se poate, Că asta- 
fetiţei... 

—$ dăugi subțire! Domnița. | 

— A Pee iri r p fi zh slab, urmă licee a i å z 
fi lăsat să omoare pădurea, atunci izvoarele ar = zar pei ra 
s'ar fi ofilit, sar fi dărtmat i az şi noi ar fi trebu 
pacea e ei e mai tine decit în alte părţi ? a 

— Da. Noi ne-am deprins cu dumbrava aceasta ip a i 
ne-a adus aici Statu-Palmă. peri crese pryeri i at 3 

liniştită, ara, - ' , 

pipni e? ta piere a cădea frunza şa se pa prana, 
ne inchidem în tainițe şaşteptâm să treacă iarna. Din 


fară moarte. Odată pe zi, în tălgeraşe de scoici, ospătăm alune, 
işoare de măcieş. 
de pdt No nu sintem lacomi şi ne muljämim cu foarte pu 


VII. 


Povestea cu zîna Iuchipuleii. 


i. Văzu 
duduia Lizuca privi în juru-i. 
angela a Pra s'au întors cu ochii lucind Sa 
Domnită şi înţelese că price ei ce pă e oa ko pd oa 
i us, servă apo 
ză Păi a iute şi blind, Ep por da mie e a 
c, Patrocle scosese ca t 
n ri n A răi insă, fiind căţel năzdrăvan, nu se mira de 


jai Ştiu şi eu o poveste, cîntă Domnița cea mititică şi “bălae ; 


da-i veche tare, de pe cind dumbrava Buclum-nilor ţinea una Eni 


satele 
alte multe dumbrăvi, până la munţii mari, Pe atuncea 


cel 
erau puţine şi cetăţile unde şi unde cite una. ŞI pria omai né l 


ă å 


DIIMBAVA MINUNATA 


257 
AA“! 


blau zimbri şi pe ape păsări mari care acuma s'au dus la mă- 
rile de phiaţă. Și'n sate sălăşiuiau oameni buni care credeau In 
împărăția noastră a minunilor. lar în cetăţi trăiau, ca şacuma, 
învăţaţi mari, care nu credeau, 

"aşa, în această dumbravă frumoasă și veche, sa zvonit 
cum că s'ar fi aflind o zinā cum n'a mai fost, subțire şi albă, 
cu ochii albaşiri şi cu părul de aur până în påmint; şi frumu- 
sețea ei astfel era incit veneau şi urşii cei bâtrini din munte, şi 
mistreții, ca să'ngenuncheze inaintea ei. Şi cind eşea ea în întu- 
nericul poenilor, se făcea în juru-i soare şi izvoarele susurau 
mai dulce. 

Şi da şezători, în sate, băeţii şi fetele vorbeau despre dinsa 
ca despre minunea minunilor, Aflaseră ei veste dela codri, dela 
vint şi dela ape; că de văzut incă no văzuseră. 

S'a dus faima acelei zice cu părul de aur peste nouă mări 
şi nouă ţări. S'a auzit şi prin cetăţi despre dinsa. Şi s'au gä- 
sit feciori de cral care au luat armele Şi au incâlicat, Ş'au venit 
cu oşteni să cuprindă pădurile şi să pâseasca pe zină 


La ve- 
nirea jor Sau imprâştiat căprioarele,. s'au ridicat la cer păsările ; 
dar zadarnic au căutat 


şau răscolit șihile, căci m'au gasii nici 
pe zînă, nici palatul, 

Dar vorbele şi poveştile 
un Făt-Frumos dintr'o cetate 
şi despre frumuseţea ei, 
ai lui, 


tot umblau prin lume. Şi sa găsit 
de deperte, care avzind urspre zină 
sa ridicat şi el şa venit aici cu toţi 


lar el credea în zina aceia. ŞI cum a intrat singur în 
poeni, la vreme de sară, şa prins a cinta dulce divtr'un flueraş 
de os, zina | s'a înfățișat indată lingă izvoare, i-a zimbit şi i-a 
vorbit astfel + 

„Fât- Frumos, tu al crezut în mine 
tău ; deaceia, cind m'ai chemat, eu am 
gostea mea are să-ţi încălzească viaţa, 
răscumpărare, şi-ţi voiu aduce florile 

Fat-Frumos o asculta fermecat. 
şi suna ca o strună de aur. 


Cind a făcut un pas spre dissa. ca a ridicat degetul şi i-a 


oprita 

„Să vii şi mine sară”, i-a zis ea 2imbindu-i 

Şi el a venit şi'n alte dăți, cînd amurgul umple poenile de 
taină. Şi era fericit cum n'a fost nimeni altul pe påmint, 

lar curtenii lui şi vracii, călcfndu-i pe urme şi voind să 
vadă şi ei pe zina cu părul de aur, nu vedeau la izvor decit pe 
Fât-Frumos singur. ei nu credeau în împărăţia minunilor Ş'au 
inceput a vorbi că nu este nicio zînă în dumbrava. Şi i-a au- 
zit Făt-Frumos şi s'a mirat de cuvintele lor, 

„Făt- Frumos! i-a vorbit atunci, cu îndrăzneală, un vraci câr- 
turar, vroim să cuncaştem şi noi adevirul. Cere-i zirei inelul, 
şi adă-ni-l dovadă despre ființa ei“, 


Şi sara, la izvor, Făt-Frumos i-a cerut ztnel inelul, 


şi mai avut in sufletul 
venit. ŞI de acum dra- 
şi năcazurile tale vor avea 
minglerii în ceasul morții“, 
Glasul el era pătrunzător 


-258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sta-i lucru pămintesc, i-a răspuns ea zimbind ; eu nu 
port tree deşarte ; dragostea mea preţueşte mai mult decit 
inienn eO E i e açest răspuns, vracii i-au dat ari foar- 
fece şi l-au stâtuit să tae în ascuns o viţă din părul ză brecs 
Şi'n altă sară, găsind vreme potrivită, oare em 
şuviță de aur şa ascuns-€ în sin. Apoi după ce s'a ongoi 
s'au strins învățații, cind a vrut să scoată dovada, n'a ma 
inimă. a 
seg erori az mare sobor de învăţaţi şi vraci în dei lui 
Făt-Frumos, au deschis cărţi, au întins pergamente, eo cr Ara 
vintări lungi şi au dovedit deplin că'n dumbrava noastră nu 
“ nici o zinā şi totul nu-i decit o bolnavă închipuire, iri 
Atunci Fát-Frumos, crezindu-i, a încălecat şi iii i Şi 
alai la împărăţia lul. Dar era înegurat şi cu inima mihn K. 
multă vreme după acela stătea şi se gindea ca la as po 
pierdut ; dar icoana cea operei = ee a cà x ra 
asurilor, Ş'a murit cu s 
UOA amino. șia clipa morţii nu i-a adus nimeni floarea 
PARIA, EE cei saraci şi proşti care au rămas în tarie 
noastre au urmat să creadă în zina cu părul de aur. n e 
in cind o vedeau în amurg, lingă izvoară”. 


VII. 


La hotarul Impărăţiei minunilor. 


Bătrinica începu iar a plinge, şi suspină uşurel : 

„Domnița noastră a spus o poveste foarte frumoasă, pe 

u demult o ultasem“. 
pi “Duduia Lizuca îşi înțongie price spre bărboşii cei cărunţi 
i-l văzu stind neclintiţi, ca nişte stane. : 
: Intrebă pe bätrinei, arătindu-i e degetul : 

' „Da’ el nu spun nicio poveste 

Ochii bărboşilor sclipiră toți odată spre ea, ca nişte frunze 
de plop. Buzele lor rumene zimbiră în bârbi. LS me 
„Nu, răspunse bătrinelul, ei nu prea au vreme 
dească la povești, căci sint meşteri fauri. Ei es rar în A pice 
De obicelu, ziua şi noaptea, bat cu ciocanele pe nicovale, wpa 
loanele lor, unde arde foc nestins. Acolo bat aur şi aria A 
făuresc scule, ȘI scot, din tainiţile numai de ei pe, pie ra : 
nestimate. Şi adună comorile pe care le-au aghar pă ana 
oameni de demult, Şi odată pe an, în noaptea ari z pe i 
de vară, scot din peşteri pulberile de aur le împrâştie p 
Ş'atuncea se deschid sinzienile, primesc 
de frumos. Tot în noaptea aceia se văd 


A 


i te x - 
DUMBRAVA MINUNATĂ 250 


caută, scurmind pămîntul cu căzmăluțele. Dar lucrează aşa de 
tainic şi de iute, incit oamenii nu-i văd niciodată“, 

Batrinica începu iar a plinge. 

„De ce plingi iar mata, bunicuţă ? o întrebă Domnița. 

— Mi-am adus aminte şi vreau să spun şi eu o poveste, răs= 
punse cu glăsușor moale băbuţa, Este aici in vale, nu departe 
de dumbravă, o căsuță albă de răzaş. Și trăesc în căsuţa acela 
oamenii de multă vreme. Sint intăiu tineri, pe urmă imbătrinesc 
şi se duc pe o neintoarsă cale. Și se ridică cel tineri şi'mbătri- 
nese şi ei. Și mie mi-s dragi şi mă duc de multe ori la dinşii, 
sara, de mă uit pe fereastră in casă. Dar intrun rind, am vå- 
zut subt icoane şi subt candelă o femele tinără şi albă, cu ochii 
mari, Şi lingă ea sta o copiliţă, şi femeia o mingiia incet şi 
vorbea aşa: 

„Draga măicuţii, tatăl tău mă uită şi mă lasă, şi eu mult 
mam să mai trăcsc. Cind eu n'olu mai fi, tu să nu plingi 
mult şi să nu-ţi uiţi jocurile. Ci cînd vei vrea să mă vezi, să 
fii singură. Atunci să te gindești la mine,şi eu voiu veni. N'am 
să fiu decit o umbră, totuşi te voju mîngila şi te voiu imbrăţişa“, 

Inima Lizucăi izbucni pripit în piept. 

„Aşa a vorbit mama cu mine într'o seară |! gindi ea inchi- 
zind ochii.  Bâtrinica asta era atunci la fereastră şi se uita la noi...“ 
in inimă, parcă-i picurau lacrimi. 

Prichindeii o crezură adormită. 

„Copila adoarme, zise bâtrinelul; ce facem noi acuma? 
Aici n'o putem lasa, căci în zori de ziuă vine vint rece pe vă- 
găuna pirăului: H inţapă obraji şi îi otileşte ochişorii. La noi 
in peşteri n'o putem duce, Cind s'a trezi, poate săi fie frică; 
şi, ziua, fara noastră a minunilor mare eşire la lume, 

— Atuncea, vorbi cu stială băbuţa, s'o ducem la pămintenii 
de pe coastă, în căsuţa de care am vorbit. 

— Gindul tău e bun şi cuminte, bunicuţă...“ incheie zim- 
bind Domnița, 

Duduia Lizuca deschise ochii. Acuma vedea soborul de 
lingă scorbură mai depărtat, ca printr'o sticlă fumurie, Domnița 
făcu semn cu vărguța-i subțirică. Unul din prichindei cărunţi 
se ridică şi trase dela briu un ciocãnel de-argint. Apoi alese cu 
grabă un clopoțel cu pai inalt și, așezind in cupa florii un lieu- 
rici, porni repede cu făclioara acela spre ripa piräului Lumi- 
nița luci în negura văii, apoi sui coasta dimpotrivă,  Apărea şi 
dispărea printre tutişuri. Dumbrava parcă inzheţase în tăcere, 
ca'ntr'un cristal, 

Peste pirău se auzi deodată limpede ciocănelul de argint, 
bătind de trei ori în fereastra pămintenilor. 

“Făclloara se arătă iar în negura pirăului, Şi prichindeii 
ramași, ridicind soborul de subt răchită, zimbiră cu prietinie du- 
uca şi se traseră spre peştera lor fermecată. Uşa tai- 


„nică se deschise la aproplerea lor, apoi se'nchise nesimţită în ur- 


Licuricii se stinseră. Jivinele se traseră în intunecimea 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


poa al E R R T S a a 


sihlei. Pasările fiifliră spre stele. Și Lizuca, cu ochii închişi, 
auzi lingă ea pe Patrocle lătrind cu minie de trei ori. Glasul 
lui umplea de răsunet noaptea şi dumbrava, 

Alt glas de căţel, mai subțire şi mai depărtat, îl răspunse. 
Şi Patrocle hămăi iar de trei ori. 

Ca trezită dintr'un somn, duduia Lizuca vedea din scorbura 
ei o lumină tremurătoare mişcindu-se'n negura văii. Auzi gla- 
suri. Căţelul, zvicnind de lingă dinsa, se repezi cu larmă spre 
lumina străină. 

Infricoşată şi totuşi cu credinţă în prietinul său, Lizuca aş- 
tepta şi tremura ușor de răceala nopţii. 

In.zvonul celor două glasuri de căţel, umbre viorii se a- 
propiară. La lumina roșcată a unui felinar, fetiţa văzu nelămu- 
rit dol bătrinei care semanau cu cei din peşteră, Și se miră, 
căci semănau şi cu bunicuţii ei, 

Se simți purtată pe braţe. Ecourile Vătrăturilor căzură ro- 
tindu-se în văgâuni. Și somnul miezului-nopţii îi amorţi deplin 
trupușorul obosit. 


IX. 
Bunicii avenu lioadă și albine. 


Cind deschise duduia Lizuca ochii, se văzu intro chilioară 
albă şi'ntr'un pătişor curat, subt poclăzi. Pe fereastra deschisă, 
năvălea soarele. Perdeluţele de borangic fililiau uşor şi boarea 
dimineţii mina pănă la copilă murmurul prisăcii şi mirezme de 
mătăcină şi isop. : 

icoanele şi candela luceau sus în colțul răsăritului, Lizuca 
le cunoscu. Era in căsuţa bunicilor ei. Şi odihnise în pătişorul 
in care crescuse şi dormise odinioară şi măicuţa el, care acuma 
nu mai este. i 

ŞI deodată chemă în gind pe moartă. Și închizind ochii, 
o văzu ca totdeauna, zimbindu-l blind, cu obrazul alb şi cu ochii 
mari. li primi pănă fn inima mingierea. Şi oită încet.  Deschi- 
zind iar ochii, ii pāru bine că a ajuns la baătrineii ei. 

Pe o scoarță vristată, jos, pe duşamea, dormea incovrigat 
Pairocle. Fetița voi să-l strige bucuroasă. Apoi se răzgindl 

tăca. 
ră Şi deodată, cum sta așa, auzi glasuri în livadă. Erau gla- 
suri de sfadă. Urechea ei aţintită deosebi îndată tăluşul crista- 
lin al mămicăi. ŞI, tot aşa de ascuţită, bataia de țarcă a sluj- 
nicuţei. ŞI liniştit şi blajin, răspunsul bunicului. 

„Mă rog dumneavuasiră, zicea mâmica, puteţi fi aşa de 
buni să-mi dați o lămurire. Asară, ciad am trimis pe Elena, să 
vadă dacă n'a venit alei copila, dumneavoastră aţi răspuns că 
nu ştiţi nimic despre aşaceva şi aţi avut aerul că vă spălmin- 
taţi... 

e lar Elena îşi sumuţa gläsuşorul într'adaos: 


DUMBRAVA MINUNATĂ 251 


„Şi chiar ne cerea cont, că Lizuca s'ar fi rătăcit şi s'a pierdut | 
— Ş'acuma, urmă cuconiţa, după cit pricep din ce spuneţi 
dumneavoastră, copila-i alci. 

— Da, răspundea cu linişte bunicul. Am înţeles dela o ve- 
cină unde s'o caut. Ş'am găsit-o tirziu, rătăcită în pădure, 

— Asta este ceva inadmisibil, observă c'o întorsătură iro- 
nică mămica. Credeţi dumneavoastră că mă pot mişca pe mine 
asemenea poveşti pentru copii ?“ 

Siujnicuţa se repezi iar: 

„Eu chiar de-asară am înţeles totul !“ 

Urmă o clipă de tăcere. Apoi vocea bunicului se ridică 
puţinte! întăritată, cu accent rar şi îndesat: 

„Ce vorbe sint acestea. mă rog ? Care poveşti pentru co- 
pii? Ce-aţi înțeles de-asară? Ce nu voiţi să înțelegeţi acuma ? 
ȘI la urma urmei, ce voiţi dela mine? 

— Am venit să luăm copila! Ca s'o las aici, e cu neputinţă !“ 

Lizuca se făcu mititică, subt poclăzi. 

Bătrinul ridea cu amarăciune : 

„Cum se poate, frate dragă ? Curios lucru! Dumneata ai 
venit s'o iei,—dar eu nu vrau s'o dau. Destulam răbdat păn'a- 
cuma. Știu că n'ai vreme mata şi trebue să pleci, dar aşi pu- 
tea să-ţi spun o istorie lungă din care se vede că este o cuco- 
niță ce grozav s'ar bucura să se isprăvească cu fetiţa cum s'a 
isprăvit cu mama, Și, cu duhul blindeţei, să se bucure în tihnă 
de munca răzeşului Dar asta, draga moşului, nu se poate; căci 
răzăşul cunoaşte demult drumul judecăților. ŞI la judecători acu 
avem să spunem mai multe, după cum se cuvine, şi fără nici-o 
ruşine, ca oameni proşti ce ne aflâm. Aşa incit fă mata bine şi 
du-te acasă şi lasă aici în pace pe fetiţă şi pe căţel“. 

Lizuca întinse capul şi şopti tremurat: 

„Auzi, Patrocle ? 

— Aud”, mormăi cățelul cu nepăsare. Se vedea că de'a- 
ceuma nu-i mai păsa de nimica. 

Dar vocea mămicăi se ridică iar, aprigă, Şi într'o vreme 
bunicul o întrerupse, serios: 

„Cucoană, bine-ar fi să te potoleşti. 
mini, să nu ţi se întimple vre-un năcaz !“ 

Dar mămica nu vola să ştie şi-şi mlădia glasu-i înalt şi 
cristalin. Cind deodată slobozi un țipăt, un țipăt aşa de sfişie- 
tor, încit Lizuca tresări din culcuşul ei şi zvicni in capul oaselor, 
Şi după ţipătul cucoanei, izbucni răcnetul de moarte al Elenei. 
Aproape în aceiaşi clipă o uşă scundă se deschise şi din o- 
dăița de-alături se strecură spre pătucul fetiţei, bunicuţa, mā- 
runtă şi firavă, cu ochii ca două cicori şterse. 

Părea spăimintată. Intindea minile-i uscate spre copilă. 
„Draga bunicuţei ! Așa-i'că te-au trezit din somn ? şopti 
ea. S'a intimplat chiar aşa cum a spus dumnealui (dumnealui 
era bunicul)! S'au apropiat prea tare de ştiubee şi albinele s'au 
la ochi! Acuma les fugind, pe portiță. Bat cu minile 


Nu da aşa de iute din 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


în toate părţile, şi nu pot scăpa. După-a cuconiţa m'are 
să se mai poată uita la musafiri decit c'un SA 

— Cum ? strigă Lizuca. Au săgetat-o albinele? 

— Da, drăguță, Inchipule-ţi! t 

— ȘI servitoare ? 

— Și. 

— Tare bine-mi pare! răspunse cu răutate Lizuca. Și lui 
Patrocle-i pare bine. ŞI cind oiu vedea pe tata, am să-i hotă- 
răsc că eu mai bine mor şi nu mă duc de-aicea. Ş'am să-i spun 
că am auzit pe mămica cum ridea în salon cu domnu’ Micuş. 

— Draga bunicuței dragă !* suspină bâtrina trăgind spre 
pieptul ei căpşorul tuns al fetiţei. Și incepu a plinge încet g'a-şi 
trage lacrimile din nas, lar duduia Lizuca, legânată domol, în- 
chise ochii. Şi'n miros de busuioc, la pieptul bătrinei, cu mi- 
rare nouă, începu a-şi aduce aminte de intimplările nopții, la 
hotarul împărăției minunilor, 


Mihail Sadoveanu 


Note pe marginea cărților 


„O noapte furtunoasă” 


O noapte furtunoasă“ a fost jucată în 1879, caşi „Conu 
Leonida față cu Reacţiunea“. Caragiale avea atunci douăzeci şi 
şapte de ani, sau, poate, numai douăzeci şi şase. Ținind samă 
de faptul că el lucra încet, chinuit de setea de a face tot mai 
bine, tinind samă că trebuia să lucreze şi mai încet la Incepu- 
tul carierii, în momentul hotăritor al debutului, credem că nu 
greşim, dacă admitem că e! a conceput şi poate chiar a inceput 
să execute această comedie înainte de douăzeci şi cinci de ani. 
Aşa dar, genul dramatic înstirșit matur şi critica socială 
modernă în forme de artă au răsărit în mintea unui om care 
abia avusese timpul să deschidă bine ochii asupra lumii şi care 
nu învățase la şcoală mai multă carte decit un copist. Dar 
acest om avea o inteligență spiimintătoare (căci acesta este cu- 
vintul). Cei care l-au cunoscut personal, îşi dau şi mai bine 
samă de puterea acestei inteligenţi. Noi credem că el era din- 
tre acel oameni, pe care condeiul li paralizează şi că ceiace 
a scrise pe de o parte foarte puţin din celace avea com- 
plect că ai şi pe de alta inferior imaginii din minte, 


„O noapte furtunoasă” e interioară „Scrisorii pierdute“, 
de mai tirziu, ceiace e natural, dar, ceiace nu mai e deloc nä- 
tural, ea e cu totul superioară piesei „D'ale carnavalului”, ul- 
tima comedie a lui Caragiale. E, „D'ale carnavalului” conce- 
pută, ori măcar scrisă după „O noapte furtunoasă“ ? Ori fi este 
anterioară ca concepţie şi, poate, ca plan de execuţie? Intre- 
barea e legitimă, de oarece Caragiale a fost în continuu progres 
până la virsta de peste cincizeci de ani. Se va obiecta că toc- 
mai progresul in conştiinţa artistică şi în autocritică trebuia 


[i - 
264 £ VIAȚA ROMINEASCĂ 
a E E E VARO 


să-l împiedice să mai realizeze o ei an slabă, ori să mai 
scoată din cartoane începuturile de realizare a acelei con 

țiI.— dar tăria de a renunţa la atita observație, latatitea tipuri, 
la atitea glume, cite sînt, totuşi, în „D'ale carnavalului“, putea 


lipsi chiar unui- Caragiale, mai ales că exploatarea ridiculelor ` 


unei astfel de umanitaţi începuse să-i adu glorie. 

Comparată cu „Conu Leonida“ din acelaşi an, „O noapte 
jurtunoasă“ e superioară ca semnificaţie şi bogăţie de viaţă, 
dar inferioară ca obiectivitate. Din acest din urmă unct de 
vedere „Conu Leonida“ stă în fruntea comediilor lui ragiale. 
Sâ se observe, că pe lingă o saliră sociată, „Conu Leonida“ e, 
maj mult decit celelalte piese, şi o comedie de caracler, 


„O noapte furtunoasă“ fotmează, Împreună cu celelalte 
trei comedii, o per:oadă bine distinctă în cariera literară a lui 
Caragiale, Ele stit opera lui de debut (încercările lui anteri- 
oare in versuri nu pot fi puse la socoțeal4). In cei şase ani 
cit ţine această perioadă, el rămine consacrat excluziv genului 
dramatic. În aceste comedii, afară de „D'ale carnavalului“, unde 
abia apare acest caracter, Caragiale critică acelaşi lucru, poli- 
tica |berală (mai tirziu, în „Momente“, va critica produsele li- 
beralismului). In toate, mai mult în „O noapte furtunoasă“ şi 
mai puţin în „Conu Leonida“, el împrumută unor personagii 
idei şi expresii care nu pot fi ale lor (oricit am acorda auto- 
rului dreptul legitim al satiricului de a exagera) şi care falşi- 
ficà realita'ea zugrăvită şi, indiferent de aceast realitate, dis- 
trug consequenţa tipului cu sine însuşi (In „Momente“ această 
greşală nu mai există), 


Aceste falşiticări—care, de altfel, nu sint numeroase—se 
datoresc in cea mai mare parte inverşunării politice a lui Ca- 
ragiale. Aşa, pe Miţa Baston din „D'ale carnavalului“ el o 
pune, fără voia şi fără ştirea ei, să se laude cu republica dela 
P oeşti, Pe Rică Venturiano, ziaristul liberal din „O noapte 
furiunoas-*, il pune să spună vorbe care nu corespund nici cu 
realitatea istorică (e prea incult şi incoherent chiar pentru un 
student în drept de atunci), nici cu posibilitaţile sufleteşti u- 
mane (ia atitudini teatrale i face tirade imprumutate din de- 
magogia timpului, cînd moare de frică să nu-l ucidă Jupta Du- 
mitrache şi nu ştie pe unde să scape). 


- 
„O noapte furtunoasă“ este singura operă, în care ma- 


rele critic a! introducerii formelor nouă a zugrăvit substratul 
liberal'smului, clasa care a dat un corp mişcării liberale dela 


NOTE YE MANOA CDS -205 


mijlocul veacului trecut. Jupin Dumitrache nu este,—ca cele- 
talte tipuri din comediile iul Caragiale şi din „Momente*,—un 
parazit, sau măcar un beneficiant al formelor nouă, ori cel pu- 
ţin o apariţie de după şi din cauza acelor forme. El este un 
mic burghez care trăeşte din negoţul lui, nu din şi prin for- 
mele nouă, Ei este, cu tot „constituționalismul* lui, negustorul 
de altădată. Probabil că a moştenit cherestegia dela tatăl său 
ori dela stăpinul său, care, la un moment, l'a asociat la afa- 
cere, cum are şi el de gind să facă cu Chiriac. Juptn Dumi- 
trache este clasa, care s'a ridicat la cuvintul lui Bălcescu şi 
C. A. Rosetti şi a ars Regulamentul Organic. El are orgoliul 
clasei lui şi ştie si-i ţie prestigiul. 

Cind vorbeşte de popor, el nu e farsor şi demagog ca 
Nae Caţavencu şi ceilalţi. El e sincer. Poporul este el. Pe 
vremea aceia nu era alt popor. De ţârani nu putea fi vorba. 
Liberalismul, prin popor înţelegea mica burghezie, şi aceasta 
in chipul cel mai natural şi cu toată sinceritatea. „Poporul“ 
dela 1848 n'a fost altceva. lată pentruce cînd Jupin Dumitrache 
zice că „dicorăţiile sint tot din sudoarea poporului“, nu eo 
şarjă a lui Caragiale şi nici, afară de formă, o pură idioție a 
lui Jupin Dumitrache. Jupta Dumitrache aşa trebula să gin- 
dească şi să vorbească, El ştie că statul liberal de atunci, cu 
decoraţii cu tot, e creat şi susţinut de clasa lui, adică de „po- 
por“, 


Pe Jupin Dumitrache îl chiamă şi Titircă-inimă-rea. OH 
fost rău, dacă aşa-i zicea lumea. Dar din piesă nu se prea 
justitică această porecla. E drept, îl bate pe Spiridon; dar, 
afară de execuţia din noaptea cind Jupin Dumitrache crede că 
a surprins în flagrant delict pe Veta şi e gata să facă fapte 
care să-l bage la „cremenal“, noi nu cunoaştem decit răstitu- 
rile lui, cind vine dela „lunion“ turbat de pelozie din cauza 
„bagabontului”, şi cînd reuşesc să-l „scape“ pe Spiridon Veta 
sau Chiriac, celace reduce simţitor din râutatea lui Jopin Du- 
mitrache, Afară de asta, maltratarea ucenicului era În ordinea 
lucrurilor în clasa aceia şi pe vremea aceia—şi poate şi azi. 

Desigur, Jupin Dumitrache nu e un model de biindeţă. E 
primitiv, e_aprig, e cam hârțăgos. Are, înstirşit, fizionomia o- 
bişnuită, am zice clasică, a micului burghez din mahala, 

Dar el are şi calităţi. Și mai cu samă are sentimentul de 
familie, „Onoarea de familist“, care formează „hazul“ princi- 
pal al piese!, el o înțelege mai complicat, Țircădau, care işi 
insultă şi-şi bate nevasta, este un „mitocan” pentru Jupin Di- 
mitrache, fiindcă Țircâdău nu ţine la „onoarea de familist“, 
Căci in „onoarea de familist* nu intră, pentru Jupin Dumi- 
trache, numai credința femeii, ci şi purtarea bună a bărbatului 


266 VIAŢA ROMINEASCĂ 


față cu dinsa.— Mal departe, El nu-şi dă pe faţă gelozia dela 
ou, ca să nu .ruşineze pe cucoane“, pe Vata şi pe Ziţa.— 
EI are atenţii pentru nevasta sa. Cind ea răstoarnă candela 
şi se sperie de acest „semn rău“, el o îmbârbătează, spunin- 
du-i că dacă arde cherestigia, lasă, face el alta. — Cu Ziţa, 
cumnata lui, se poartă ca „tin frate mai mare“, Dacă vede că 
bărbatul et o bate, el o „desvorțează”.— Cind ea il roagă să 
meargă la „lunion“, cu toată oroarea lui de acest local, £e- 
dează la vorbele Zițel: „să n'ai parte de mine şi de Veta“. — 
Cind „amorul“ dintre Rică şi Ziţa se dă pe faţă, upin Dumi- 
trache are menajamente delicate pentru „ruşinea“ Ziţei.—Vred- 
nicia lul Chiriac ca slujbaş în cherestegie o apreciază cu re- 
cunoştinţă şi se pregăteşte s'o răsplătească, tăciad din Chiriac 
tovarâş la afacere. 

Dar pentru caracterizarea lui Jupin Dumitrache vom in- 
sista asupra purtării lui după ce descopere pe „bagabont* în o- 
dala temeti sale la rog nopții şi cind el nu mai are nici o 

doiala că ea îl înşală. l 
z Ce trebuia să facă un Titircã-Inimä-rea? Desigur, să-şi 
stilcească mai întâiu femeia. Jupin Dumitrache însă o, invită 
inzistent să „treacă în altă rang ca să ră, „isplice“ cauza 
arei şi actelor lui, pentruca n'o „ruşineze”. 

= Da se va iico < Caragiale a imaginat această scenă 
pentru a ridiculiza încă odată pe Jupin Dumitrache, pentru a-l 
face să spună câ Veta e „rușinoasâ“, chiar cind a prins'e În 
flagrant delict (cum crede el). Se poate, dar atunci ce gre- 
şală prolundă — să acorzi atita delicateță unei brute, numai 
pentru hazul unei glume! Fară a discuta mal mult pentruce 
a scris Caragiale această scenă, nol nu putem face abstracţie 
de ea. Nu putem să trecem peste faptul din scena aceasta, 
pentrucă, de pildă, nu se împacă cu porecla Titircă Inimă-rea, 
Între poreciă, daiă nu ştim de cine şi nu ştim cum justificată, 
şi între faptul din piesă, nu putem opta decit pentru faptul din 
piesă, cu atit mai mult cu cit toată purtarea lui Jupin Dumi- 
irache cu Veta şi cu Ziţa, —şi opinia luidespre „mitocănismul 

celor care-şi insultă şi-şi bat femeile, ne silesc să acceptâm 
faptul. 


+ 


Pe acest om, care nu ¢ lipsit de oarecare virtuți, fie şi 
banale, Caragiale îl pune într'o situaţie — după el—din cele mai 

te. 
ara întâiu, e un cocu, şi încă un cocu care are încredere 
oarbă in amantul femeii sale. Evident, dacă vrei să scoţi e- 
fecte comice din situaţia aceasta, ai o mină nesfirşită, şi Ca- 
ragiale le-a scos. Situaţia aceasta i s'a părut lui cu deosebire 
comică, pentrucă a utilizat'o de două ori, aici şi in „O scri- 
soare pierdută“. Pentruce insă situaţia e comică prin ea in- 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 267 


sâşi ? (Comicitatea aceasta e mai mult o concepție latină). Ar 
putea cădea în ea şi un om eminent, şi mai degrabă un om ê- 
minent decit un ticâlos. 

Dar Jupin Dumitrache nu e numai un cocu, care s'a in- 

timplat să aibă o mare afecţiune pentru autorul cocurjului său. 
Caragiale dă lvi Jupin Dumitrache ultima lovitură: Jupin Du- 
mitrache însărcinează pe Chiriac cu paza „onoare! lui de fa- 
milist“. E comic, dar e şi odios, pentrucă amestecă pe Chi- 
riac, şi încă în acest chip, in gelozia sa. 
m Şi aceasta nu se mai impacă nici cu stima, pe care o 
poartă Jupin Dumitrache femeii sale, Un lucru e curios (și 
chiar suspect) In afacerea asta. Jupin Dumitrache tremură pentri 
„Onoarea lui de familist“, roagă cu insistență pe Chiriac să i-o 
păzească şi totuşi nu-i vine în gind un moment procedeul uni- 
versal şi clasic, lucrul cel mai simplu din lume, adică să caute 
să-şi surprindă femela în nopţile cînd face inspecția gardei ci- 
vice şi cind Vata e sigură de absenţa lui indelurgată. Misit- 
nea lui Chiriac de a „păzi onoarea“, nu e cumva o invenţie 
a lui Caragiale în dezacord cu realitatea psichologică umasā 
şi chiar cu psichologia lui Jupin Dumitrache ? 

Dar, această misiune a iui Chirlac este un fapt din piesă 
peste care nu putem trece. Şi, ori trebue să reproşâm lui Caragiale 
o neverosimilitate, ori trebue să mai reducem din omenia lui 
Jupin Dumitrache. Dar dacă e adevărat că Jupin Dumitrache 
a însărcinat pe Chiriac să-i păzească „onoarea”, atunci trebue 
să constatăm la Jupin Dumitrache o idee fixă. o manie, o fo- 
bie, pentrucă, încă odată, implicarea lui Chiriac nu rimează cu 
stima lui Jupin Dumitrache pentru Veta, cu atit mai mult că 
nu avea nevoe de Chiriac, câci putea el singur să se asigure, 
căutind s'o surprindă. 

Oricum am întoarce lucrurile, e ceva falş în piesă. 


In Rică Venturiano sint, În germene, o mulţime de tipuri, 
de care şi-a bătut joc mai tirziu Caragiale. Toate urile și 
dispreţurile lui pentru „studintele” gâlagios, pentru ziaris- 
tul incult şi demagog, pentru poetul lipsit de talent, peniru 
Lachii şi Machii din cancelariile bucureştene (Rică e şi „arhi- 
var“)—toate sint concentrate în Rică. Dar o atit de mare in- 
vierşunare l'a făcut pe Caragiale să şarjeze fără măsură , Abia 
dacă mai trăeşte Rică, abia dacă se mai zăreşte subt grămada 
de invenții puse în spinarea lui de autor. . 

Curăţit de această funingine abătută asupra lui, Rică a- 

re ca un produs caraghioz al ecoului pe care la avut în ma- 
ala acea semicultură repede şi greşit întrodusă la noi În vea- 
cul trecut. Beţia de cuvinte, pe care Maiorescu a constarat'o 
la oamenii aşa zişi de cultură din vremea lui, ia proporţii uriaşe 


258 VIAŢA mom ASCĂ 


d II N N, A li E a 


la mahalagiul „cuit“ 'ică Venturiano. (Caragiale însă, cum 
am spus, 'ai pune şi dela dissul. Dar orice cetitor poate ob- 
serva cu uşurinţă ce aparține lui Rică şi ce i-a imprumutat, 
neverosimil, Caragiale). | 

„Beţia de cuvinte“ e frazeologia pretențioasă şi dezordo- 
nată, e o invenţie verbală pricinuită de asociaţii incoherente 
de cuvinte, e fraza care merge fâră nici un substrat de gindire, 
întru fel de ameţ-ală care ucide orice putere de inhibiţie. 
Această stare se produce -mai ales atunci cind un temperament 
intelectual-falş vine în atingere cu idei şi probleme mai presus 
de interesul real şi de înțelegerea individului, Pe lingă Rică, 
tipurile cele mai caracteristice din comediile lui Caragiale, 
în această privinţă, sint Farturide şi Catavencu. Un Lonu 
Leonida e mai degrabă un „palavragiu”. „Palavra“ e altceva 
decit beţia de cuvinte. E plăcerea unui om mediocru şi lipsit 
de seriozitate de a spune tut ce-i trece prin cap. 


Pendantul feminin al lui Rică, dar numai în anumite pri- 
vinţi şi in anumita masură, este Zița. Dacă Rică e intelectua- 
Jul, civilizatui, franţuzitul din piesă, Ziţa e şi ea ceva din toate 
acestea. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte 
franţuzeşti, vorbeşte, şi ea impestrițat cu cuvinte nouă, pe care 
je stilceşte mai rău decht Rica (vent'ucă ea nu e „Studințe” şi 
publicist), are lectură : „Dramele Parisului cite au ieşit, toate 
le-am citit de trei ori', zice ea „ambelata”. 

Tipul Ziţai este redat admirabil, mai ales în dialogul el cu 
Veta, cînd aceasta retuză să se mai ducă la „lunion”, Ziţa e 
tinăra noastră mahalagloaică de totdeauna, dar cu o nuanță 
specitică vremii de-atunci, adică mai „romanţioasă”, mai „mo- 
dista", mai naivă, mai cinstita, mai „proastă“ decit în zilele 
noastre lucide şi realiste. Ziţa visează amorari celeste, şi nici 
vorbă de vre-o apucâtură venală sau cel puţin calculată. 

ldeile şi limbajul, pe care île împrumută Caragiale, nu 
au nimic exagerat, afară de rare expresii ca „poliţiune“, în loc 
de poliţie, care nu putea fi rostit de Ziţ, câci va nu e eleva 
ziarelor liberale ale vremii, cl a „pensionului”, a romanţelor 
din „Doru! inimii“ şi a „Dramelor Parisului”, 

In construirea tipului Ziţei, Caragiale nu este un antic, aa 
polemist, nu atacă, nu combate nimic, ca în Rică, în Caţa- 
vencu şi chiar în Conu Leonida. in construirea tipului Ziţei, 
Caragiale este un pur observator, se supiine obiectului, ca un 
romancier, şi acest tip ar putea fi mutat foarte bine într'o o- 
peră de observaţie pură, lipsită de orice intenţie de critică 
socială. 


în 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 269 


ln „O noapte furtunoasă” este o parte deadreptul „seri- 
casă”. E amorul dintre Veta şi Chiriac. Chiriac in ipostasul 
lui de sergent in garda civică «e ridicol, pentrucă e un ruaj al 
nouâi maşinârii sociale. Semn! vădit al ridicolului său e lim- 
bajul. In ipo-tasul de amorez, Chiriac ¢ un om normal şi 
de aceia vorbeşte ca toată lumea. În crearea lul, Caragiale a 
pus mai mult decit simple note care să-l caracterizeze numai 
social. Chiriac e şi un tip sufetesc (Toate personagiile lui 
Caragiale sint şi tipuri psihice şi tipuri sociale) Chiriac 
e un om antipa'i:, Singurul pesonaj În adevar antipatic din 
piesă (Rică e prea com şi prea puţin real, ca să fiè aniipa- 
tic; Nae Ipingescu e şi prea comic şi prea imbecil, cu toate 
aerele lul marțiale, ca să stirnească aversiune) Fâra a mal 
face caz de punctul de vedere moral (Chiriac işi arată râu re- 
cunoştinţa cătra Jupin Dumitrache), el e sec, uscat, chireit su- 
tiete şte, lipsit de jovislitatea lui Jopin Dumitrache şi chiar a 
lui Nae lpingescu $: e. mai ales, egoist şi râu Cind Veta 
ti aminteşte că Tache Panofarul pe care ei vrea să-l scoata 
cu de-asila la „izireij*, e bolnav de lungoare, Chiriac it răs- 
punde cu vorbele inlame: „ce, eu sin: bolnav ?* 

De sigur, un erou care etejuhetar la o cherestegie şi ser- 
gent în garda civica, care schimonu„seșie cuvintele nouă, care 
è păziiorul „onoarei de famiist“ a stâpi ului său, pe care il 
inşaiă, desigur, acest „amorez“ dintro comedie luată din viaţa 
de mahaia, nu poat: să nu aibă ceva comic în arta caşi in na- 
tură. Dar râmine faptul că „intriga“ aceasa formează o parte 
serloasă din comedie. 

In chipul însă cum se joacă „O noapte furtunoasă“ (cel 
puţin zum am văzuto nolcu mai multe rinduri ue actori). in- 
iriga divtre Chiriac şi Vejs devine, în adevăr, ridicola, ŞI a- 
ceasta pentrucă Veia e reprezentată întotdcauna ca o temee 
prea în virstă . Și atunci etuziunile ei s«n'imentaie, patosul lut 
Chiriac, cințarea romanţelor dinainte de «pariţia lui Rică sint 
deadrepiul hilariante, 

| ar Veta nu este o femee în virsiä. Ziţa Ii zice „ţaţo“, 


Af dar Ziţa trebue să fe foarte linără,. altfel nu se inamoru de 


“ea Rică, care are douăzeci şi cinci de ani, CA Ziţa e vadană, 
nu face nimic. La mahala (caşi în popor) şi pe vremea a- 
cela mai ales, fetele de douizeci de anu erau „bitrine“. virsta 
mâăritişului era între cincisprezece şi optsprezece ani. Apoi este 
clar că pricina divorsului ei (Ţircădău „o trata cu insute şi 
bâtâi”) « din aceie care se proue dela Început Intro căsătorie 
şi ori o desfa: repede ori, de regulă, niciodată. Şi daca intre 
Zija şi Veta cra o leosebire de virstă de șapte-opt ani, ea, ca 
mahalagioaică, trebuia să-i zică surorei sale „tato“. Mai departe, 
Jnpin Dumitrache îşi teme pe Veta, şi ace-t lu.ru nu i se pare 
nimânvi din piesă nelatocul lui, ceiace nùr fi cazul, dacă Veta 


N ATA PORNEA 


ar fi o femee in virstă.— Jupin Dumitrache crede, şi crede şi 
Lhiriac, că Rică o „curtează” pe Veta. Şi amindurora lucrul 
li se pare natural.— Chiriac iu şte pe Veta, aşa dar cl nu & 
un alphonse al stăpinei sale, Dar Veta zice într'un loc lui 
Chiriac că aşa i se cuvine, dacă „şi-a pus mintea cu un copil”. 
Aceasta nu răstoarnă cele spuse până aici? Nu, Că Veta e 
mai în virstă decit Chiriac, nici vorbă. Dar ajunge ca o fe- 
mee să aibă cițiva ani mal mult decit bărbatu (uneori să fie 
de-o virstă cu el), ca să aibă un ghimpe în inimă. Femeia e 
liniştită, cind e mai tinâră decit amantul, căci aşa e în natura 
lucrurilor, Numa în anumite sfere sociale şi mai ales la inte- 
jeciuali, unde legăturile morale şi intelectuale au un rol mai 
mare in atracţia dintre sexe, raportul de virstă nuare atita în- 
semnätate. In straturile de jos, mal aproape de natură, acest 
raport este hotăritor. ŞI dacă Chiriac are între douăzeci şi 
ciaci şi trelzeci de anl. şi Veta între treizeci şi treizeci şi cinci 
de sul el e un copil pentru ea, cu atit maimult cu cit, in po- 
por, după treizeci de ani, şi chiar la treizeci de ani, o femee 
incepe a se socoti bătrină. ȘI femeia ţine să apuce ca intăiu 
a vorbi de acest lucru, peniru ca e! să vada ca ea e lipsită 
cel puţin de ridicolul de a nu-şi da samă de această situaţie 
anormală. 

Cind Veta e reprezentată ca o femee între patruzeci şi 
cincizeci de ani (am văzut-o şi de cincizeci-şasezeci de ani), 
nu numai ea, dar întreaga intrigă, produceun efect ridicol care 
nu se justifică prin piesă, Ba toată afacerea are ceva odios 
şi avepiagalot. 

n piesă însă, Veta fiind o femse încă tînără, furoarea a- 
moroasă a lui Chiriac, sentimentalismul Vetei, romanțele pe 
care le cîntă ea sint la locul lor. Dacă publicul ar vedea pe 
scenă o femee care poate simţi şi inspira pasiune, n'ar ri 
cind ea cîntă vechea romanță „Cind ore de "'ntristare,..”, care 
a încîntat pe mamele şi bunicele noastre. 

intriga dintre ea şi Chiriac e un amor de mahala, care 
aşa cum e zugrăvit de autor, ar putea sta foarte bine în cea 
mai serioasă nuvelă cu subiectul din suburbia bucureşteană. sa 
se observe că Veta nu numai că nu e ridicolă, dar nu e nici 
comică măcar, ca Ziţa. (Şi să se observe că în întreagă sa o- 
peră Caragiale zugrăveşte pe femei fără intenţii satirice, fără 
şarje. Femeile sale sint tipuri serioase, ca Zoe, Didina, chiar 
Coana Etimiţa şi, afară de republicanismul ei şi citeva uşoare 
note, chiar Miţa Baston. Comic nu e decil Ziţa, fiindcă aşa e 
şi în natură şi filadeă e corespondenta feminină a lui Rică, care 
însă e, în deosebire de Ziţa, ridicol şi odios. Caragiale n'a 
ridiculizat decit pe bărbaţi, şi anume pe cel care se ocupă de 
lucrul public ori vin in atingere cu el—Farfuride, Caţavencu, 
ete. şi atitea tipuri din „Momente“. lar printre aceşiia, cei care 
poartă o răspundere, care sint „stiipl”, aceia sint odlogi pe 
cind cei mici, instrumentele, ca Ghiţă Pristanda, sint comici} 
cel mult ridicoli). 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 271 


Seriozitatea intrigei reese 
şi din faptul că 
vorosaie Sa nas Rom E de: aşa şi Veta. ihania pe 
„ nie ost la pe 
alt rol decit în intriga de amor şi orale decit pe pena 
reză”, ea vorbeşte în toata plesa normal şi e deia inceput 
până la stfirşit serioasă. Citeva cuvinte schimonosite nu fn- 
DD Aa Să anni deia cei din jurul ei. 
rea ei, ragiale a pus multă obs - 
chologică, şi dialogul ei amărit cu Chiriac, opta pa 
rea lor—cu toată vuigaritatea inerentă umanităţii inferioare din 
piesă — redă eternul manej feminin din asemenea situaţii, care 
contrastează cu lipsa de stăpinire a masculului, incapabil de 
a-şi ţinea cărţile ca să mu le vadă partenerul. 
Veta, deși vinovată (dacă Jupin Dumitrache ar îi, în ade- 
văr, un odios Titircă Inimă-rea, ea ar fi mai puţin vinovată), e 
simpatică prin seriozitatea ei in mijlocul tipurilor „caragealiene“ 
care o înconjoară, e simpatică prin bunătatea ei cu Spiridon şi 
mă p ri ră cu mas Dieicupartă pentru propria-i primejdie, 
5 ka m < q 
e a oria st Ă => că nu va putea scâpa, e simpatică 


Pentruce această lungă pledoarie v 
Jupin Dumitrache şi a tinezeţii Vetei ? în, MomaRta, fata Mi 

Pentrucă omenja lui Jupin Dumitrache (insuşire mai proba- 
bilă decit nzomenia, la un om dintro clasă pozitivă, cum ar fi 
zis Eminescu, serioasă şi muncitoare), otuscată de tendința spre 
glumă a autorului, trebuia relevată. Trebuia relevat că Caragiale, 
ca orice mare scriitor, nu a putut să nu se supună obiectului, 
chiar fără voia sa şi chiar impotriva voinţei sale. A ris de Jupin 
Dumitrache, ne-a spus că e Inimă-rea, dar nu a putut să-l arate 
neciastit, imoral şi secătură, cum sint mai toate tipurile sale, nici 
să-l nege virtuțile familiare, de obiceiu legate de viața micii bur- 
ghezii. După cum pentru a recolta tipuri comice, Caragiale nu 
s'a adresat niciodată la țărănime, clasă muncitoare, nedreptățită, 
pozitivă, ci numai la orăşeni, tot aşa pentru galeria tipurilor sale 
pur odioase el nu s'a putut adresa la negustorime, clasă care 
trăeşte „din săul ei“, şi nu din budgetul tipărit ori secret al ţării, 

lar restabilind virsta Vetel, piesa pe lingă că e, s'ar putea 
zice, reconstituită conform intenţiei autorului, pe lingă că devine 
mult mai bună, căci e curăţită de o mulțime de neverosimilităţi, 
—dar mal ciştigă şi dintr'un alt punct de vedere. 

„O noapte furtunoasă“ este destul de întunecată, destul de 
„pesimistä“, prin mizeriile şi ridicolele de tot felul zugrăvite dea- 
lungul ei, şi nu mai are nevoe de un amor senil cu uñ subaltern 
pervers. 

Caragiale a fost învinuit că acumulează mizantropi= infamii 
peste infamii. Mai e nevoe să accentuăm acest caracter al ple- 
selor lui, faişiticindu-i ? 


272 VIAŢA ROMINEASCA 


Ce sentiment are Caragiale pentru personagille din această 
comedie ? intrebare nelalo:ul ei pentru unii, pentru acei care 
cred că artistul e o placă fotografică, indiferentă cu realitatea. 

Este, ni se pare, evident, că pentru Rică, Caragiale are alt 
sentiment decit pentru Spiridon. Sentiment exprimat in piesă. 
Șarjarea lui Rică este expresia sentimentului de dispreţ al lui 
Caragiale pentru personagiul său. 

Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el 
acea „indignatio“ care produce satira, decit atunci cind prostia 
e şi pretențioasă („Prostul, dacă nu-i fudul, m'are haz” este 
o vorbă a lui). lar prostia devine pretențioasă mai ales cind e 
ajutată de cultură. Cultura însăşi, dă prostiei posibilităţi de mani- 
festare, o diversifică, o multiplică, dar încă pseudo-cultura, ori 
simili-cultura, ori semi-cultura—adică toate felurile de „culturi“, 
care hrănesc şi dau aripifprostiei tipurilor lui Caragiale! 

SA se observe că aproape toate duşmăniile lui Caragiale se 
reduc la profunda lui averslune pentru prostia pretențioasă, po- 
tențată şi exhibată cu ajutorul unei spoeli de cultură. 

Ca orice intelectual adevărat, Caragiale iubeşte simplicitatea, 
naturalul,— natura. între el şi ciobanul de pe Ceahlău, e o in- 
treagă erarhie de umanitate, năucită de idei, de cunoştinţi, de 
prejudecăţi, de mode, de pretenţii. El şi ciobanul sint oameni 
simpli, ciobanul ca produs nealterat al naturii (prejudecățile lui 
sint tot natură), el ca ultim produs al culturii şi reflexiunii, cu 
ajutorul cărora şi-a păstrat ori recăpătat simplicitatea naturală. 
Pentru acest cioban el are o simpatie nedesminţită, câci cu el se 
poate înțelege. (În iubirea şi admiraţia intelectualilor adevăraţi 
pentru Creangă, acest sentiment e factorul de căpetenie). 

Cu cit cineva se îndepărtează de această simplicitate, cu 
atita lui Caragiale ti devine mai străin şi mai odios, Cu atit mai 
mult, cu cit aceşti proşti ridicoli sint şi primejdioşi, căci au un 
rol în societate. í 

Pe Zița, care nu e primejdioasă, căci un are nici nu rol $0- 
cial, el o tolerează. Cred că-i face chiar oarecare plăcere această 
inofensivă şi amuzantă femeiuşcă. Ş'apoi Zita nu e proasti; e 
numai „cultă“. Rică însă, prost, „cult”, orator, ziarist, om po- 
litic — ii este odios, mult mai odios decit Nae 'pingescu, mai puţin 
„cult" şi al cărui rol în societate e mai neînsemnat. Veta, cred 
că-i e indiferentă. 

Jupin Dumitrache, dacă ar fi numa! un negustor de mabala, 
ar avea toată simpatia lui Caragiale. Jupin Dumitrache însă a 
început şi el să fie „cult“. Dar a inceput numai, ŞI apoi nu e 
pretențios. EI mărturiseşte că nu pricepe teoriile din gazeta lui 
Rică, ori din „comâdiile“ dela „lunion“. Desigur, Caragiale îi 
e recunoscător pentru această modestie şi-şi plăteşte recunoştinţa 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 273 


printr'o oarecare simpatie acordată eroului său, simpatie mani- 
festăä nouă prin lipsa de şarjare, şi prin recunoaşterea celor citeva 
calităţi ale cherestegiului, pe care le-am relevat. 

Rică scrie gazeta, Nae o înțelege în felul său, Jupin Dumi- 
trache nu o înțelege de loc. E tocmai gradaţia simpatiei acor- 
dată de Caragiale acestor trei creaţiuni ale imaginației sale. 

Aşa cum îl ooga din opera lui şi cum îl ştim pe Caragiale 
din viaţa lui particulară, putem admite (ba sintem chiar siguri) că 
ei ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărăşia lui Jupin Dumitrache 
ia un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Veta şi cu Ziţa— 
pentru celace mai rămăsese în ei natural şi inocent. Dar e clar că 
societatea lui Rică, produs social absolut falşificat şi primejdios, 
i-ar fi repugnat, caşi a lul Farfuride, Caţavencu, Mache şi Lache, 
şi nu i-ar fi suportat decit din interesul de a-l observa, ca sâ-şi 
satisfacă mizantropia şi ca să-i eternizeze in comedii şi schiţe. 
(„li urăsc, mă!" mi-a spus odată cu o privire aspră, după ce 
susținuse un moment că-l zugrăveşte oblecilv, fără nici o pasiune). 
lar dacă Jupin Dumitrache şi Veta, ar fi fost cum trebue să fi 
fost ei cu treizeci de ani mai înainte, pe vremea lui Anton Pan, 
ei ar fi fost fericit de societatea lor,.—mai fericit, desigur, decit 
de societatea lui Maiorescu şi a lul Pogor. 

L'am văzut la Varatic, stind ceasuri întregi de vorbă cu o 
călugăriță bătrină, despre cel mai bun chip de a construi o chilie 
de birne şi despre stupărit. L'am văzut altădată entuziasmat de 
un birjar deştept şi făcînd splendid teoria uşurinții de a trăi, cind 
ai de-a face cu oameni simpli inteligenţi. 

lubirea de simplicitate şi natura! e singurul lucru, care la 
făcut să-l scape accente sentimentale şi care a dat operei sale 
citeva tonuri de nostalgie a trecutului. Vezi în „Momente“ 
unde vorbeşte de casa lui Hagi llie din Ploeşti, Și-mi aduc aminte 
de o dare de samă a lui despre nişte amintiri ale unui malor 
Pruncu în care spune că nu poate concepe o fericire mai mare 
decit aceia de a sta într'un vechiu arbondaric, într'o noapte de 
iarnă, cu pastramă şi vin pe masă, in tovărăşia unui călugăr, 
care spune lucruri de altădată. 

Respectul lui pentru ţărani (absenţi din literatura lui comică ; 
prezenţi numai in cea tragică), pe lingă simpatia pentru cel o- 
bijduiţi, are, desigur, ca pricină şi simplicitatea naturală a vieţii 
ţărăneşti in opoziţie cu „cultura“ din oraşe. 


In această primă operă a lui Caragiale stau, în front, toate 
însuşirile lui de mare creator şi artist. 
Chiar de aici apare talentul lui, incomparabil în literatura 
noastră, de a construi tipul numai din însuşiri caracteristice. Se 
ite spune fără exagerare că tipurile lui ragiale se definesc 
Ín fiecare vorbă a lor, căci fiecare vorbă confine o trăsătură ca- 


~ 7 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 


racteristică. E o quintesențiare care face ca personagiile lui să fie 
mai vii, mai de neuitat decit corespondenții lor din lumea reală. 
Şi totuşi, cu toată această condensare, care are parcă ceva savant, 
tipul este viu, natural, spontan, ca în viaţă, ca într'o viaţă mai intensă 
şi mai spontană, —In naraţiune, selecționarea şi concentrarea 
aceasta a lui Caragiale nu reuşesc să se facă nesimţite tot atit 
de bine ca în comedii. Caragiale în adevăr e mai forte cind pre- 
zintă personagiul ca atare, decit cind il expune. (Şi In converza- 
ţii, prefera să înfăţişeze oameni, decit să-i povestească. El era 
dramaturg născut. În „Momente“ e un minimum de expunere. 
Incolo totul e dialogat). În celelalte comedii, avem creaţii ad- 
mirabile—din punctul de vedere din care vorbim acum—pe Conu 
Leonida, pe Caţavencu, pe Ghiţă Pristanda. In „O noapte furtu- 
noasă“, tipul cel mai frapant este Ziţa, în care Caragiale, numai 
într'o pagină şi jumătate, a dat toată psichologia şi tot stilul 
mahalagioaicei romanţioase, fâră ca să se bage de samă procesul 
de intensă condensare. 

Şi tot din această primă operă, apare şi cealaltă însuşire 
eminentă a talentului lul Caragiale, coloratura armonică a tipu- 
rilor.  Seriozitatea şi concentrarea Vetei; romantismul şi expan- 
sivitatea Ziţel. Masivitatea şi naivitatea Iui Jupin Dumitrache ; 
dezinvoltura şi falşitatea intelectuală a lui Rică. Spontaneitatea 
lui Jupin Dumitrache ; formalismul papagalicesc al lui Nae lpin- 
gescu. Eleganţa lul Rică; mitocănismul lui Chiriac, Pitorescul 
mahalagesc al limbajului lui Jopin Dumitrache; jargonul artificial 
al lui Rică. Tipurile se reliefează unul pe altul, culoarea unula 
dă o savoare deosebită şi celuilalt. Acest caracter este mal e- 
vident în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea“: megalomania băr- 
batului complectată cu natura admirativă a femeii ; duetul ma- 
halagioaicei („soro*, adus din lumea ei de cumetre) şi al tipu- 
ra my pune fara la cale („domnule adus din lumea lui de ca- 
enea) etc. 

Efecte incă şi mai puternice, căci rezultă din reciprocitatea 
atitor tipuri, are coloratura din „O scrisoare pierdută“, care dă 
acestei comedii un farmec asămănător cu acela al unei picturi 
strălucitoare de culori vii şi variate, combinate (cu o expresie 
vulgară s'ar zice: asortate) ca să incinte ochiul. 

Insfirşit („insfirşit“ se rapoariă la consideraţiile noastre, nu 
la calităţile scriitorului), în crearea tipurilor, Caragiale dă do- 
vadă, iarăşi din chiar această primă operă, de cunoaşterea lui 
perfectă a limbajului de mahala şi de siguranța de a gici cum 
ar estropia mahalagiul un cuvint nou. 

El avea în pad înalt simţul limbii şi al posibilităţilor el. 

“Pe baza analogiei şi a ceiace numesc linguiştii etimologie popu- 
lară, el putea să spună fără greş cum ar schimonosi mahalagiul 
de cutare grad cutare cuvint nou. 

Ne este imposibil să mai ştim azi ce anume cuvinte din 
comedilie sale sint datorite divinaţiei lul, dar de sigur că dacă 
nu ar fi auzit cuvintul „pamplezir“, el ar fi ştiut că în mahala 
„par plaisir" așa trebuia să devină, 


€ 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 275 


»O noapte furtunoasă“ s'a invechit, fireşte. Jupin Dumi- 
“trache, cel din piesă, a dispărut. Azi nu mai are nici o cre- 
dinţă şi se închiriază pe rind partidelor. Nae Ipingescu nu mai 
e prost, E deşiept, are şcoală și e crud cu deplină conştiinţă 
şi cu rafinament. Rică Venturiano scrie poezii corecte şi nu mai 
e romantic. Se însoară din calcul şi ia zestre bună şi, dacă de- 
bitează fraze goale, nu mai debitează fraza generoasă. Ziţa știe 
mäi multe cuvinte franțuzeşti, s'a civilizat complect şi nu mal 
face romane sentimentale. Chiriac, s'o fi civilizat poate şi el şi 
e probabil amicul unei Vete fn adevăr mature. lar Spiridon — 
e de totdeauna, căci cei mici au mai multă eternitate. 

Rămine insă din această comedie pictura prostiei, a pre- 
tenţiei infinite în suflete prea finite, a egoismului tot atit de 
mare la calfele de cherestigii cași la cuceritorii lumil—întrupate 
în tipuri devenite istorice şi interesante de-acum inainte prin a- 
cest caracter nou, 


G. Ibrăileanu 


Cronica artistică 


Posibilităţi de artă în Rominia.—O sărbătoare: 
Expoziţia d-nei N. Delavrancea-Dona. 


Nimic mai greu decit să pricepi o producţiune artistică romi- 
asască, Iji trebue o sforţare mentală nespus de anevoioasă, Pricina 
è simplă, Tablela da valori ale judecății trebuesc Intotdeauna schim- 
bate, după cum este vorba de producția unui popor tinăr sau bătrin, 
Totuși foarte puțină lume o face. Nici chlar după ce Bernard Shaw 
scrisese profunda sa comedie: „Arma and The Man”, unde se arată 
prăpastia sufletească dintre două virate naționaie diferite, tot nu ne-am 
obişnuit Incă să judecăm anumite lucrari cu calapoadele altora. 

Etatea unei socletiţi face ca, în orișice intreprindere artistică, 
sarcina cetăţeanului unel țări recente să fie ingreuiată sau Inlesnită 
după cu totul alte norme și potrivit unor catize radical diferite de fe- 
lul cum acelaşi lucru este uşor sau greu intr'o țară mai veche. 

De pildă, criticul estetic din Occident dă verdictele cu Istoria 
artelor în mină, ŞI are dreptate. Cind este vorba, de exemplu, de 
sensibilitatea franceză, al dreptul să o pul în legătură cu alte mani- 
testări ale aceleiaşi sensibilităţii franceze. În schimb, un manual! de 
Istorie Universală nu are ce căta lo mtulle unui apreciator romina, 
Dacă artistul studiat oferă analogii cu un altul străin, asemenea i- 
propieri sint datorite fie imitațiunil (in care caz incetează dea ne 
mai Inter&sa), fie simple! gre i a criticului, care vede filiațiumi 
acolo unde nu sint, Şi nu sint, Sensibilitatea rominească îşi are in- 
dividualitatea el ircductibilă. Pentru a putea judeca o operă făcută 
la noi, nu pe trebuesc erudiţi, ci numai ochi ca să vadă. 

De asemenea să ne gindim că o Franţă, o Anglie, o Olandă au 
dat picturii capod'opere atit de mar! incit artistul prezent trăeşte fon- 
tr'o umbră ingrată de statui, El are de ales intre o imporsonalitate 
corectă şi o singularizare trasă de pâr. Unui pictor, bunăoară, care 
nu s'ar resemna şi nu ar renunța de bună voe la originalitate, nu-l 
rămine decit s4 cadă în cubism, dadaism, expresionism, etc., intre- 
buüinjind cu solemnitate faimosul adjectiv: „pompler* pentru tot ce 


să 


CRONICA ARTISTICĂ 277 


aste pictură normală. La noi, acea umbră de statul nu există, Pen- 


tru a ajunge in originalitate nu este nevoe de excentricități și extra- 
vaganţe. -Cu sinceritate și simţire Îţi poţi, mult mai uşor ca in Apus, 
“macrie numele In Istorie, 

Acestea sint avantagiile unei țări tinere. Dimpotrivă, dificul- 
"Aă$I mari se ivesc din punctul de vedere moral, 

Artistul romin are „l'embarras du cholx* între două excrocherii 
deosebite, 

Una consistă In a pastişa servil pe vre-un maestru oarecare. E 
totdeodată și cea mai uşoară, căci nici măcar talent nu cere, Simpla 
dexteritate ajunge. Din nenorocire, fiindcă e mai lesne apa, această 
„excrocherie esta şi cea mai frequentă, O intilnim la 80 ja sută din 
expoziţiile noastre, 

Cea de a doua constă din a ni te ține de cuvint. Este cazul 
cind un artist are oarecare talent, dar înțelege să renunțe ln toate 
belelile pe care acesta le aduce pe capul proprietarului, Nu trebue să 
nitäm că inconvenientele talentului nu sint pict puţine nici uşoare. 
Ursita, ori de cite ori îl hărăzeşte, lcagă pe ursit cu lanțuri grele. 
„Există o sclavia a genlului cu mult mai tiranică decit altele, Să ne 
gindim numa! la obligaţia de a svirii, fără milă, la coş nu numai tot 
ca este mediocru, dar tot ce nu este foarte bun; apol acea datoriea- 
prigă de a merge mereu, tot mereu înainte, de a căuta dificultatea cu 
luminarea, de a considera orice oprire pe loc ca o ipocrizie datorită 
comodității lenii, de a te sul pe treptele evoluţiei tot mai sus, fără 
speranţa ajungerii, de a fi azi celaco nu al fost eri, celace mine deja 
mu vel mai avea dreptul să fil] Legile talentului poruncesc o citare 
mecurmată, o ascensiune dureroasă şi necontenită, fără nădejde de o- 

„prira.  Geninl se naşte debitor tatà de el Insuși cu toate necazurile 
unei evoluțiuni complecte, obligatorii și niciodată stirşite, 

Artistul romin lasă nu recunoaşte de obicelu asemena indato- 
yiri El inţelege să se servească de talent numalca de-o trambulină, 
Se va mărgini, cu ajutorul lul să-şi construiască o: „manieră“ —cum 
so spune. Este vorba aci numai de dibăcie profesională, de acea a- 
_Dilltata asemănătoare flerului unui om de afaceri care presimte In- 
cotro se vor indrepta in curind preferințele cilentelii, 

Odată maniera Inighebată, artistul nostru renunță cu bucurie la 
taient, Mentalitatea sa este acela de capitalist confortabil, dușman al 
„eomplicaţiunilor gratuite şi scrupulelor naive pe care le suportă acel 
veşnic desâmăgit care este omul de geniu. 

intr'un cuvint, artistul romin sau nu are talent, şi atunci co- 
„piază pe alții,—sau are, In schimb atunci na se ține de cuvint, Gin- 
dires sa cu adevărat artistică se va opri pe dat? ce o manieră ren- 
tabilă va fi găsită. Numaidecit după aceasta va trăi, parazit al Ini 
Insuşi, din venitul unei „lovituri“ dată în bursa valorilor estetice. lată 
de co spectacolul unul artist mai inzestrat esto Incă şi mal melanco- 
He decit acel al unui simplu mizgilitor. 

Talentul în Rominia (s'a mai spus) secătueşte pe dată, într'atita 
este de adevărat că In societate categoria morală este prealabilă atit 
celei științifice cit şi celei estetice. După cum savantul ja nol nu se 

„poate Impotrivi ispitei unel Fumisterii solemne, eftine şi remuneratorii, 
tot astfel artistul nu poate scăpa de dilema celor două excrocherii de 
moi sus. 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


În această atmosferă pesimistă, din mijlocul acesto 
_ întunecate şi desnădiiuitoare, se Inaiță, rue ep o voce sane E 
krēt altfel, un suflet pe care, cu uimire, îl descoperim adevärat. 
Este fiica aceluia care scria pe vremea cind talentele secătuiau 
maj încet, pe vremea cind între artă şi morală prăpastia nu se sur- 
sere hacer Este fiica marelui Barbu Delavrancea, d-na Ni- 
ncea-Dona, care ne-a dat, zilele a 3 
caci PA de pictură dela Ateneu, ; arue 
a are sufletul meșterilor din timpul Renașterii. Legea - 
ţii sale este căutarea, căutarea necontenită, pentinta atunci cînd e 
ti găsit,—să caute incă. Fiecare tablou este ofranda lirică a persoa- 
nei salo intregi, fără tocmeală, fără acele rezerve de provizii pe care 
alții le păstrează în vederea unei bucăți viitoare. Fiecare pinză este o 
golire, o deşertare deplină a sufletului. Așa se explică pentru ce d-na 
Delavrancea-Dona nu se repetă niciodată, In fiecare bucată este parcă 
altă mină, altă inimă. La expoziția d-sale scăpăm de acea impresie 
nesulerită pe care o al cind constaţi că artistul şi-a distribuit cu cum- 
pătare şi precauțiune un anumit stock de idei dealungul unui ntimăr 
cosirieatd eee ge epave: nesuferit, impresie de jenă în faţa 
emn, de monotonie, în ciuda unei - 
tle aA Sparer a tutorw'ui, EIn AEIR 
-na Deiavrancea-Dona fiecare pinză este o fi 
decit cea de mai Inainte, alta decit cea B apoi; și A mer iba 
aceste crimpee de viață, este... d-na Delavrancea-Dona—ea însăşi, pe 
care o avem reconstituită în acel laborator unde a spus tuturora, rind 
caine clipele sufletului siu; este într'un cuvint, o neîntrecută sin- 
ser cr Ma care circulă mult prin guri și se oprește atit de rar 

Dacă ne rotim o primă dată ochii dealur 

gul celor şase 
al expoziţiei, sintem ispitiți a spune că cele două ară 
artistei sint: originalitatea culorii şi grația atitudinilor. Dar cind 
privim mai bine, vedem că aceste două calități se confundă şi se to- 
pesc Intr'o a treia, Pare greu de priceput cum, de pildă, delicateța 
mişcărilor dintr'un portret poata fi unul și același lucru cu cutare 
roș aprins dintr'o toamnă. Totuşi, explicația mi se pare clară. 

Toată lumea cunoaşte acea veche coțoteneală pictoricească po- 
trivit căreia un artist declară solemn că lumea văzută de el este verde, 
sau roz, sau stacojie, caky în felu! peisagillor lul Millet, ou de rață 
rd E ge pri d acele tablouri unde. razele soarelui a- 

elele ouălor „ cu 
mer lire şte m este natura pictată de un 
Această pretențiune izvorăşte diatr'o pro 

prietate fizică a lumi- 
nil. Deşi la carte spune că e incoloră, în natură însă Jumina este 
perfect perceptibilă ochiului nostru. Dar numai în natură. In artă, 
rd mă gons he re roi prin culoare. E ușor de spus de ce, Pri- 
e conflictul luminos dintre realitatea c jo- 

cata rs pon pe care pictăm. arad, racita 
ucată materială de pinză îşi are, la un moment dat, o lu- 

mină a ei particulară. In afară de aceasta însă, mai există gi lu- 
mina specifică a colțului de natură zugrăvit pe ea. Or, cea dintãiu, 
fiind slogura reală fa tablou, tinde să falșifice pe cealaltă. De aul, 


CRONICA ARTISTICĂ 279 


S ŘE 


1, pentru a impedica acest efect, trebue să introducă o serie de 
schimbări în tablou, schimbări care nu cunosc alt instrument decit 
culoarea. Există, dacă ni se iartă asemenea expresluni, 0 culoare- 
culoare şi o culoare-lumină; şi aceasta din urmă poate tot atit de 
bine, sau mal degrabă poate fi uneori roșă, alteori albastră, după 
împrejurări. Dar, o repet, după împrejurări, exterioare omului, iar 
nici decum potrivit pretinsei subiectivități colorate de care vorbeam mai 
sus. Ceva mai mult. Pictorul are absoluta datorie să ne redee, cu 
mijloacele al căror secret il priveşte pe el, realitatea aşa cum este, 
indiferent de piedicile instrumentelor meşteşugului. In natură, lumina 

este albă ; pictorul va fi deci obligat să ne-o arate și nouă tot aşa. 
Cum se poate atunci ieşi din impas? 

Foarte simplu. Albul in pictură este, dacă se poate spune, cind roş 
aprins, cind de pildă albastru sclipitor, sau verde puternic, etc., după 
timpul, locul şi natura obiectului, Fiecare clipă iși are albul său. Acest 
alb îşi va găsi, pentru fiecare tablou, locul de reședință intr'un anumit 
oblect de predilecție, citeodată foarte neinsemnat față do tema gene- 
rală zugrăvită. A ghici care este acel loc este foarte greu, căci pe 
lingă neinsemnitatea sa faţă de subiectul tratat, poate de asemeni 
foarte bine să nu coincidă cu partea tocmai din natură unde razele 
tuminoate cad mai tarë. 

Lumina usui colţ de Univers pictat se propagă după legi pro- 
prii, și anume: o serie de obiecte (şi cele mai multe) nu sint decit 
deținătoare de culori particulare, Dintre ele, unul singur are benefi- 
ciul reprezentanţe! generale a luminii. Acesta şi numai acesta va tre- 
bul, nu luminat, ci colorat aşa fel încit să stabilească o erarhle iz- 
bitoare Intre celelalte şi el, erarchle care este pentru viziune celace 
abstracția este pentru gindire; o sistematizare care poartă un nume 
bine cunoscut: lumina unul tablou, 

Caracteristica fundamentală a d-nei Delavrancea-Dona este toc- 
mal stăpinirea rețetei după care poţi ghici care anume este scaunul de 
domnie al luminii. Deaceia tablourile sale au ceiace critica oficială 
numeşte „aer“; de acela, insfirgit, în fiecare pinză găsim, ca uncer- 
tificat de stare civilă, un anumit obiect, de multe ori minuscul, a că- 
rul culoare ne desviiue cum lumina se juca printre lucruri în locul 
îndepărtat de unde a fost culeasă, în clipa, deja trecută, căreia i-a 
tost smulsă, D-na Delavrancea-Dona ştie să boteze fiecare colțişor 
cu un strop de culoare natală. 

Cit despre cea de a doua caracteristică a d-nei Delavrancea- 
Dona, grația atitudinilor, vedem că se confundă cu cea dintălu,. Per- 
sonagille din tablourile sale sint un fel de complici al luminli, un fel 
de ființe supranaturale ce singure cunosc care este drumul razelor; 
şi atunci, mişcările fiinţelor sint, parcă, pricinuite de vroința de a se 
da la oparte pentru a lăsa lumina să treacă. O nobicță și o ele- 
ganţă nestirşită se desprinde din acest duel amicai dintre rază şi ma- 
terie. 

Dacă trecem acum la partea de inspirație morală a autorului, găsim 
o anumită duioșie puţin cam aspră, cam barbară, într'un cuvint ceiace 
in franțuzeşte s'ar spune: „une måle tendresse“, identică acelela pe 
care pe-a trezit-o jocul surorel sale, Cella Delavrancea., Dar nu este 
acvoe să căt atit de departe, Calitatea sufietească de care vorbim 
este oarecum baţională; ea reprezintă felul In care duioșia este o dulo- 
şie rominească. Prin aceasta, pictura d-nel Delavrancea- Dona gä- 


ÎN e ela REP = a d apte shi te 
7 


£3 "i ` A e 

280 | VIAŢA ROMINEASCĂ O 

sește ecouri intime în sufletul oricărui locuitor de aci; în fiecare din 
nol, ea face să pi o A DT pini reapare r mAN ipi 

Aşa dar sinceritate şi duioșie påminteanä, ca insu L E, 
Din punct de vedere technic, se poate spune că, lăsind desenul și 
preocupările decorative pe planul al doilea, d-na Delavrancea-Dona 
este, mal presus da toate, o ucenică neintrecută a luminii. 

Iantirgit, dacă ar H să intrăm în amănunte Incă şi mal technice, 
sau ma! bine zis profesionale, vom aminti că prețurile ridicol de miel 
ale tablourilor sint susceptibile să trezească oarecare ostilitate prin- 
tre contrați. Dar cu atit mai bine. Depreciind marta, se ridică arta, 


D. I. Suchianu 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


Bilanțul d-lui Victor Eftimiu.—Pottasch & Perlmutter.— 
Luna reluărilor, 


Direcţia Teatrulul Naţional a rămas și In Rominia-Mare un post 
politic. ŞI astfel d. Victor Eltimiu a trebuit să plece, ca să vie d, 
Mavrodi. Ar fi zadarnică orice pledoarie Impotriva odicelului. Toată 
lumea ştie, chiar şi cei ce aplică sistemul, că schimbarea directorilor 
impreună cu guvernele nu poate fi folositoare mersului teatrului; dar, 
cum fiecare partid are în mod obligator și specialişti dramatici, şi cum 
fiecare specialist se crede dator să reformeze negreşit teatrul, —siabă 
nădejde să apucăm vre-un director inamovibil. Doar prfistr'un acord 
special intre partide, urmat de un plebiscit al autorilor şi actorilor in- 
teresaţi, s'ar putea intimpla vre-o minune... 

D. Victor Eftimiu a stat cam un an şi jumătate în fruntea Tea- 
trului Naţional, Răstimpul e prea scurt pentru a realiza un program 
de activitate, cind ai program, şi e mult prea tunog cind nu eşti toc- 
mal sigur dace vrei să laci, D. Eftimiu a avut bunăvoință, chiar 
oarecare entuziasm, dar un an și jumătate a fost prea malt pentru 
programul d-sale, H 

A venit la Teatru] Naţional cu ginduri de regizor, şi încă de 
regizor cam de a doua mină care se pierde in amănunte, Deaceia a 
lăsat puţine urme şi trecătoare, căci arta regizorului, cași a acto- 
rului, nu poate infrunta vremea. D. Eltimiua plănuit intr'uza să „mons 
teze” cutare piesă cu refiectoara din sală, cutare tragedie cu perdelo 
cenuşii, vitiad că era director genera! și că directorul general are la 
dispoziție o armată de regizori, decoratori, tapițeri, garderobieri care 
a'au altă chemare decit sa se ocupe de „montărie, Desigur că în do- 
meniul acesta a realizat lucruri bune, Erectra şi Giuuco, ca punere 
în scenă, au fost interesante, deşi cu oarecare rezerve. În general 
insă patima regizorală a d lui Eftimiu s'a resimțit în diae la mai toata 
spectacolele date subt controlul d-sale, S'anu inoit muite decoruri, 
costume, rechizite... Însiirgit s'a văzut că este cineva intre culise 
care veghează. Mal puțină grijă pare a se F pus intru Imbunătăţirea 
ansamblurilor. Nici d. Eltimiu n'a izbutit să obţină o unitate de stil 


„în jocul actorilor şi nici să-l adapteze ritmului intern ai diferitelor o- 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


202 m ATA ROUAS O —— 


Dacă d. Victor Eftimiu sar fi ocupat cu acelaşi rivnă și Inţe- 
legere de repertoriu, plecarea sa dela Teatrul Naţional ar îl mal re- 
gretată, Dintre piesele romineşti cele mal dragi l-au fost ale d-sale, 
cum e și natural; a avut însă bunul simţ—care altor inaintaşi le-a 
jipsit—de-a nu le juca. Pentru celelalte a manifestat în surdină o a- 
versiune explicabilă din partea autorului dramatic, dar neingăduită 
azi unui director al Teatrului Naţional. A jucat muite lucrări origi- 
nale, poate chiar prea multe, dar le-a reprezentat într'o atmosferă de 
siiă răspindită din dosul decorurilor noul cu o abilitate într'adevăr 
artistică. Poate că nici noroc n'a avut să-i pice o plesă rominească 
puternică, dar poate că nici ma căutat norocul. A sprijini producţia 
originală nu înseamnă a spori neapărat numărul premierelor romineşii 
dind drumul tuturor tacercărilor, Adevăratul sprijia e dragostea pen- 
tru cele bune sau mult făgăduitoare, o dragoste sinceră, enturiastă, 
dragostea cu care a imbrăţişat, de pildă, Pompiliu Eliade pe un tinăr 
autor cind a venit cu /nșiră-te Mărgărite... 

Repertoriul străin nu mail depinde de Imprejurări, ca acel romi- 
nesc, cel puţin pentru Teatrul Naţional, Ultimele noutăți pariziene 
sau de alurea nu pot să intiuențeze decit „casele actorilore fără sub- 
venţii, Prin urmare un director naţional nu trebue să-şi bată mult 
capul cu intocmirea listei capo-d'operelor dramatice, mai ales că are 
la îndâmină şi un comitet de specialişti, Datoria lui este doar să a- 
leagă, după mijloacele materiate şi artistice de care dispune, un a- 
nume număr de piese clasice pe care să le pregătească şi să le joace 
jia date stabilite la Inceputul fiecărei stagluni, D, Eftimiu n'a avat 
nici o idee conducătoare în alcătuirea repertoriului străin. A reprezen- 
tat ce l-a căzut în mină: azi Banii, mine Electra, polmine Casa de 
lút... In schimb a plănuit intruna pe Macbeth, pe Cyrano şi foarte 
multe altele. Din nenorocire planurile cele mal strălucite sint menite 
să cadă în baltă... 

Mindria şi forța unui director de teatru e repertoriul, D. Efti- 
miu tocmal alci s'a arătat mai puţin rezistent, 

O bună parte din activitatea d-sale directorială s'a irosit în re- 
giementări de poliţie internă, fiindcă a găsit o anarhie considerabilă 
în teatru. Insufleţirea directorului a restabilit disciplina şi a redeştep- 
tat dragostea de-a munci a actorilor leneviţi. 

Va titiu de glorie al directoratului d-iut Eitimin va rămine che- 
marea artiştilor plastici de a colabora cu Teatrul Naţional. Bustu- 
rile marilor scriitori şi portretele diverşilor actori fac din teatru, şi 
ca conţinut material, un templu de artă. Oblecţiuni de amănunt se 
pot aduce: portretele waor viitoare stele şi ale unor actori mediocri ar 
(| fost mai nemerit să fie inlocuite cu ale celor morţi și mari; unele 
busturi și portrete trădează multă pripă și puţine aptitudini... Dar 
inițiativa e vrednică de laude și, în interesul prestigiului artistic al 
Teatrului Naţional, colaborarea pictorilor şi a sculptorilor trebue să 
continue mai sistematic şi cu mal mult discernămint... 


Compania dramatică Bulandra a jucat o comedie americană cu- 
sloasă : Pottasch & Perlmutter. N'a avut mare succes de public, dar 
aceasta nu Impiedică să He interesantă, Piesa nu străluceşte prin meg- 
' teşug sau abondență de spirit. Ca injghebare dramatică e chlar să- 


———————————— ROCA TEATRALĂ _____ 283 
ăcuță. Autorii—sint doi ca 
şi eroii comediei—au 
H > eigid teatrais i eri bruta americană. rapit ra a 
ze i deosebi a celor re pb a ip mitice în 
cțiunea se petrece In lumea evreiască din N 
ew.Y . 
aopa es Lg şi contecțiuni Pottasch & Perimutter Gia sā pacea 
sefa ip specifice americano-evreeşti, incepind cu proprietarii ca 
ti npea roA emigrantul din Rusia care e pricina sau pretextul 
pre ard pe micul țişneşte din accentuarea unor amânunte foarte 
Pa ra e care, puse in lumina mediului, Iau proporții excesive 
n grea ecua dispozițiilor firești ale personagiilor de-a despica 
e păr dind naștere prin aceasta unul umor straniu și 


întru citva talmudic, Cel doi eroi 
Ă a 
£răviți, au ceva din aluatul lui Zelig penen T i ci ai 


Luna Ianuarie a inceput să devie 
, pentru teatre, epoca reluări- 
ri A popagérior sau a consolidării succeselor de pei Astlei ai 
=e a stagiunii îşi micşorează interesul, Strigoii, Hamlet, Ruy- 
as, cec reapar pe afișe vremelnic, : 
centenarul lui Molière a dat prilej d-lul lorga să 
apa operă dramatică : Molière se răzbună... Orie. de Fag: ale 
ar ngrepi ctg capi sta "Ap sale, sărbătorirea celui mal mare 
ere comice s'ar fi cuvenit să jee proporții - 
lemne. Motiére s'ar îi sărbătorit mai măreț prin cu sli ere A 


L. Rebreanu 


IAŞI 


Aspecte.—Piese de sueces.—Crimă şi P de - 
Azilul de Noapte.— Despre te e să 


La teatru,—public mult: „Profitori« de războiu, cari 
reprezentaţiei fac reflexii asupra prețului articolelor de tatei pe 
plaudă brutal,—mai ales cind nu trebuc...— Membri al ciltel de odiai- 
oară, înfipți parcă in bolduri ici-colo pe fondul rog al lojelor.—Inte- 
lectuali, în stalul al treilea, alături de soțiile lor puţin Indignate — 
Studenţi gălăgioşi şi simpatici, într'o permanentă luptă cu coatrolorii 
şi jandarmlii.— lnstirşii muncitori modeşti,—In locurile inaite... 

Cind se lasă cortina, s atorii râmin în poze nenaturale, ca 'n 
fața unui aparat fotografic. Lojele samănă cu niște vitrine de păpuși. 
Cite-un spectator trece stingaciu printre cele două rinduri de stalurl... 
Tualetele dia stalul al doilea şi al treilea inundă stalui intălu, fiecare 
căutindu-și un amic sau o amică în primele rloduri: spectatorii vor 
= roată citeva momente—să île considerați de-un „rang* mal 
Unii parcă nu vin la teatru, ci ia o expoziție de figur | . 
lete, Liniştea, desigur, ti alungă de-acasă, pei oa prior 
după fast, lamploane, decolteuri. Ei na trăesc inăuatru-le, cl in afară. 


an 
at 


-284 VIATA ROMINEASCĂ 


Dn N E a 


Domnişoara de colo,—cind Ig! razemă bărbia ro'undS ta podul palmel, 
într'o tojă, implintinda-și cotul fin în plugul b- iustradei,—domnișoara 
acela, într'un moment de distracție, nu-şi aruncă desigur undițe de 
aur în propriu-i suflet, după un vis tineresr, ci zvirie în afară do- 
tințe, ca nişte șerpi Insetați, spre voluptiţi vrutale, 

Dintr'un aristocratic egoism, al vrea racori să fil singur însala 
de spectacol, tolănit pe-un divan turcese— sau în mijlocul unei mul- 
pimi, fără maniere și pretenții, venită la t-atru nomal să-și amăgeas- 
că viața, vitindu-şi, titeva clipe, suterințele,— Astfel insă, ai prefera 
adesea să ceteşti singur plesa, acasă. Cetind-o,—ai de-atace ntimal 
cu autorul, fără intermediar... care de multe ori te Indispune, Cind 
îatilneşti un pasagiu, care Îți place cu deasebire,—te opreşti, inchizi 
ochii, meditezi. Pe cind la teatru nu poți pune minn la gura acto- 
rului, cind wreai. Apol acasă w'auri şoapta demonică a sulleurului 
care, râsturnind legile tizicei, face ecoul mai puternic decit vorba l- 
sițială... de-i vine, ctteodată, să dal cu piciorul în cugcă. 

Piesele parcă ar trebui cetito, nu jucate... 


Publicul inundă teatrul, aproape In toate piesele. Zalele, fan- 
4omele, omorurile atrag însă mai mulți spectatori, lar plesele frivole, 
a căror acțiune se petrece,—cum s'a spus,—mal mult în pat, stirnesc 
o adevărată revoluție în vestibulul teatruiul. Aceste plese, cind sint 
jucate şi de trupe bucureştene, provoacă chiar devastări: geamuri 
sparte, tualete rupte făşii-făşii, —controtori pâălmalţi,.. 


ia astiel de condiții, trupa d-nei Voiculescu a jucat, de exem- ” 


piti, „Copilul din flori“. Autorul pune o problemă, care pasionează : 
X işl va părăsi, sau nu, amanta? Urmărim intr'un sutiet intriga, 
de-alungul citorva acte palpitante, Amanta nu-și intinde singură 
eursele, ci cu ajutorul fiului său, Contidenţeie pe care mama le face 
copilului, expunindu-și, chlar In amănunte, aventurile; cooparaţia a- 
cestula, împiisă până la șantaj, pentru readucerea amaatulul la cămi- 
mul concubinal,—o permanentă poftă de posesiune plutind enervant In 
acr, —ne dau impresia că personaglile nu-s iadivizi, ci părți de indi- 
vid, cum s'a exprimat, odată, un mart critic rus. Atmosfera aceasta 
me repugni. Talentul furios al d-nel Voiculescu și tusletele dela 
Bucureşti, tălate ca de un croitor sgircit şi beat, au pompat în sală 
un public imens și febril. Spectatorii au urmărit, ținindu-şi respira- 
ţia, peripeţiile amantei pasionate—pănă cind ea işi recapâtă, în cele 
din urmă, amantul şi și expediază copilul în America. Publicul, după 
ce-a aflat Instirşit cu cine va dormi crolna In noaptea acela, sa Im- 
at în linişte... 
alea ar tes) ma fost ocupată numai de piese de acest fel. Anto- 
rii parizieni s'au retras puţin Intre clise să cocheteze cu actrițele, — 
şi Ibsen, cu figura combativă, a apărut pe scenă, subt aureola plete- 
ul aibe, 

CĂ a a fost fuerat aproape pretutindeni. Publicul nostru ar 
Și trebuit să-l stişie,—căci, în atară de Ibsen, puţini au dat lovituri 
atit de puternice religiei, familiei, societăţii... ŞI micăeri acestea n'au 
mal profunde temelii de minciună, decit ia nol, Publicul totuși a a- 

udat „Strigolie. Poate mulțumită talentului extraordinar al iui 

otssi. Sau, poate, datorită faptului, că trupa a jucat în nemțeşte.,, 
“Multe săptămini au trecut de-atunci, ŞI azi incă, din mijlocul 


~” 


“CRONICA TEATRALA 255- 


_ prejudecăţiior care, ca nişte fantome, o inconjoară pe d-na Alving,— 


îi vedem parcă pe Oswaid. cu ochii duși, cu minile tntiase spre cerut 
cenușiu de Nord, certud Soarele, fa timpul acelei ploi nestirgite şi 
monotone, 

După Ibsen, un alt distrugător uriaş a făcut lrupție pe scena. 
eşană : Tolstoi („Invierea*), Dia Inălțimea unor principii morale, 
care se schimbă după fiecare expediţie a sa in subteranele sufletului 
emenesc,— Tolstoi aruncă priviri de vultur asupra vieţii, 

Dar mai aproape de sufletul nostru este Dostoevski, care nu-i 
urcat pe nici un piedestal, ci-şi duce viaţa printre noi, pe care ne 
Rorer ca nimeni altul, Operele lui nu se cetesc,—ci se trăesc, fe 
adevăr. 

Am văzut de curind „Crimă şi Pedaapsă“. Rascolnicov săvir- 
şeşle un fapt criminal pentr'o idee, Ucide o câmătăreasă rea, vrins 
să salveze—cu banii ei—oameni buni și mizeri. Crimă matematecă. 
Dar Rascolnicov face o mică greşală de calcul. Crima lul rămine l- 
nutilă.  Rascolnicov işi inchipula că bătriaa cămâtâreasă nu-i om, ci 
o insectă—pe care poţi s'o ucizi in voe, Suprimind-o, «i descopere 
insă mil de fire siagerinde, care-o legau pe victimă cu viaţa. Poate 
instinctul: să nu ucizil—are dreptate, şi nu teoria... Rascolnicov fu= 
cepe să se indolască : aceasta-i pricina căderii lui, El e un fanatic 
al ideii, dar m'are tăria marilor fanatici : pentru idealul lor, să ucidă, 
—insă cu singe rece, Şi Rascolnicov a ucis, dar el nu-i sigur de drep- 
tatea cauzei sale, 

Sufietul eroilor lui Dostoevski e o fuziune de bine şi de rëm. 
Nol il recunoaştem cu uşurinţă: aga-l doar şi al nostru. ŞI nu nu- 
mai că intrăm în cursul acțiunii,—dar comitem chlar crima alături de 
Rascolnicov. Un critic rus, din care luăm aceste consideraţii, ne dà 
un exemplu: Cind Rascoinicov iesă cu barda plină de singe din o- 
data cămătăresel,—noi dorim să nu-l surprindă nimeni. Vrem să scape. 
Sintem şi nol criminali. Dostoevski ne supune astfel unei experienţe 
psihologice. 

In fața operei lui Dostoevzki mavem curajul să-i condamnim 
pe oameni, Cine-i bun? Cine-i intr'adevăr râu? Cel bun poate are 
defecte caro trebue să Inlăture dela dinsul orice cuvint de laudă. Cet 
rău posedă, poate, calități— incompatibile c'o sentinţă de condamnare, 

Trupa eşană a jucat şi „Azilul de Noapte“ (in rusește: „La 
fund*) de Maxim Gorki, intr'o buoz traducere a d-lui C. Săteanu. 
Drept vorbind, „Azilul de Noapte“ nu-l o piesă de teatru, ci citeva 
„tablouri“ din viaţa celor fâtă căpătâiu, Gorki in deobște, nu-şi idea- 
lizează vagabonzii : el li prezintă aşa cum sint—igaobili şi nefericiţi, 
Opera lui Gorki cuprinde şi vagabonzi simpatici:  Bătrinul Luca, de 
plidă. Dar aceştia nu-s mulți. Vagabonzii lui Gorki beau, işi bat 
nevasta, trişează la cărţi, duc o viață mizerabilă „la fundul" socie- 
tăţii,—insă toți visează o altă viaţă, o viață nouă.—Actorul vrea să 
plece undeva la un spital pentru alcoolici...— Nataga, o prostituată de 
rind, cetește plingind „lubirea fatală“, în care-i vorba de-un Raw 
sau Gaston. Nataşa se transpune în roman. Trăeşte o lubire ima- 
ginară. Unii o rid. DBătrinul Luca insă o mingie, pretăcindu-ue c'e 
şi crede. Fiecărui om îi trebue o credință, o speranță,—ca suport 
moral sau imbold, Poate totul nu-i decit o minciună, Nu-i nimic. 

speră. : 
o ers minunată nuvelă a lul Gorki, Bătrina lIzerghil, la malmi 


“mării, îşi povesteşta—pe-o noapte calmă—viaţa de aventuri furtunoasa 
de aitădată 


+ in depărtare un snop de scintei se risipește- fo vâzdub, 


i.. Bătrina, cu ochii într'acolo, Incepe să spună o poveste: 


286 VIATA_ROMINEASCĂ 


A fost odată un neam de oameni necâjiți, care trăiau Intro pă- 
dure tără fund, pe malurile unor mlaştini mari. Printre dinșii era 
unul Danco. Acesta Indemnă poporul să iasă din pădure, la luminiş, 
spre o viață nouă. Danco zviriea în mulţime cuvinte de toc, Po- 
porul se hotări, in cele din urmă, sē- piece după dinsul,—şi merse, 
merse prin pădure: copaci deși şi mlaştini pretutindeal. Poporul tu- 
cepu să murmure. Strigăte de revoltă. indemnuri la răzbunare, 

„Danco, deodată, !şi sfişie cu minile pieptul şi, scoțindu-și din- 
tr'insul inima, o ridică în sus, de-asupra capului. 

„Inima-i ardea în flăcări, ca soarele, ba mal luminoasă incă. 
ŞI toată pădurea tăcu luminată de făcila aceasta a marei iubiri de 
oameni. Negura se imprăştie dinaintea luminii şi acolo, în fundul 
pădurii, se prtbuși pliplind în gura infectă a miaștinei. lar oamenii, 
miraji, Incremeniră ca pietrele. 

— „Häidem“, räcni Danco, și se aruncă ia frunte, la locul lui, 
tinind fa sus inima-i aprinsă, care lumina drumul oamenilor", 

Caşi Danco, Gorki—ţinindu-şi parcă deasupra capului inima a= 
prinsă—arată oamenilor, rătăciți In intuneric, o cale plină de lumină. 


Am vorbit numai despre citeva piese, luate la intimplare dintre 
acele—puţine—pe care le-am văzut, Altele au fost, desigur, mai bune 
şi fără indoială—mal bine jucate, Omisiunea nu trebue deci socotită 
ca o desconsiderare, 

Dacă autorii străini şi romini (cei mai mulţi morţi,—deci însflre 
şit lipsiţi de vanitate) nu protestează cind recenzeaţii le trec subt tš- 
cere operele, — actorii insă nu pot erta pentru nimic in lume uitarea lor, 

Actorii... 

Ei au avut o mare neșansă, Po acelaşi scena jucat și Moissi. 
Şoaptele Iul trecute acopăr şi acum,—după atitea reprezentații, —stri- 
gătele furioase ale unor artişti prezenţi, Cind ne uităm la aceştia, 
cu trăsăturile feței boţite de-o supremă disperare, —masca delicată a 
lui Moissi parcă se suprapune, c'o linişte dureroasă, pe figura lor. 
Fantoma lui Moissi reține cu mina ici gestul prea violent al unui ac- 
tor şi îndreaptă colo umerii de manechin ai ugel artiste. Moissi e un 
troubie-fâte. 

Dar nu numai Moissi, ci şi artiştii eşeni—pe care l-am văzut 
mai demult—işi poartă siluetele fumurii tadărătul interpreților actuali, 
Parcă joacă doi actori: unul în spatele celuilalt. Uneori ambil joacă 
in același tact. Alteori insă mina unuia trece, intr'un gest, mal tna- 
inte. Mineca fantomei se vede atunci subt brațul actorului în carne 
şi oase. Dictatura trecutului... 

Actorii eșeni işi fac, cu prisosinți, datoria. Aproape (iecare-i 
rinduit ta locul Iul, lar Direcţia ştie să scoată din aceste elemente tea- 
trale,—ta actualele condiţii,— maximul de rendement artistic. 

Publicul urmăreşte reprezentațiile cu interes și plăcere. 

Dacă lasă poza şi declamatoria ar fl izgonite de pe scenă, dacă 
naturaleța lui Moissi ar fi luată de actori ca indreptar,— Teatrul din 
lași ar putea satisface și pe spectatorii mai exigenți. Natusaleţa 
d-lui Vernescu-Vilcea ne vine, în primul rind, în minte. 

D-ra Sorana Ţopa și d. Ghiţescu şi-au fortiticat, In această 
stagiune, locurile lor de artişti buni, 

Dar despre actori, poate, —altădată... 

M. Sevastos 


Scrisori din Praga 


Praha! Wilsonovi Nădraji!* 


Era și timpul. Două zile şi trei nopți a tăiat trenul 
curmeziş, țara care admiră incă pe Wilson m pi Take Ionescu, la da 
nainte, ciad inapoi, din dreapta In stinga, din stinga în dreapta, din 
granița Rominiei în granița Ungariei, din granița Ungariei în graniţa 
Poloniei, din granița Poloniei în granița Austriei, din granița Austri- 
ei în granița Germaniei,—trenul te plimbă să-ţi arăte, parcă cu sila, 
toată cope gg şi bogăția ţării, Republica democrată Ceskoslovenska. 
SAE taha! Wilsonovi Nadragi! cintă conductorul. Am ajuns, 

n fața monumentalei gări, fostă a lul Frang loset, trei trăsuri şi pa- 
firesti arc a ap gaaer eg Autohtonii n'au nevoe. Cu 
„ cind nu le duc 
vali, electrify Pork in spate, merg pe joa sau cu tram- 
zele o sută de turnuri, mai mult sau mai puțin go 
ceață. Fumul coșurilor din jurul cetății le-au ari poza forget 
ra lor perdată în negura umedă, întăreşte misterul legendelor vechi 
istoria poporului ceh, dela bărbata principesă Libuşa până astăzi. 6 

Pe stradă lume puțină, E zi de lucru şi de dimineață, Puţinli 
provinciali ia trecere pria Praga, privesc cu poftă vitrinele încărcate 
sau EES Pa e acte în faţa zidurilor negre, 

nicii, obişnuiţi cu minunile orașului, au pricin - 
rare. In colțul pleței lul Venceslas (Václavské eraits eng ealas 
(foastă Graben), un bulgar, väcsuitor de ghete, și-a aşezat scăunetul 
şi cutia cu borcănaşe. Cind un Ceh mai umblat sau vreun străin iși 
pune piciorul pe scaunul bulgarnlui, îmbulzeala curioşilor atraşi de no- 
utatea lucrului înfundă trotuarul destul de larg, Nici sacaua.tramvaiu 
o curiozitate a Pragei, cind trece In fugă Improşclad apa dintr'un zid 
în altul al străzii, nu-i face să se desilpească de necunoscutul exo- 
tic, care își exagerează meseria cu gesturile luj largi, mașinale. 
Ce oameni paşnici sint Cehii!! Trece sacaua, stropind trăsarile 
tramvacle, oamenii depe trotuare sau in pragu! prâvâliilor (și stră- 


žile oraşului nou sint largi), dar nimeni nu protestează. Subt pinza de 


apă improşcată cu putere, femeile iși țin tustele să nu le fie ridicate 
În 


* Gara lui Wilson. 


288 VIATA ROMINEASCĂ 


în sus, bărbații se scutură rizind, aşteaptă să treacă tramvalal şi-şi 
văd de drum! 

La răspiatii, sergenţii de stradă, gravi, tamănuşaţi, impart tram- 
vaele şi căruțele trase de cal mari.. Cu oamenii n'au niciodată de 
furcă.  Certuri nu se pomenesc, Rar, după miezul nopţii, prea lubi- 
torii de bere îşi mal aduc aminte de necazuri, ridică puţin glasul, dar 
cad repede la Impăcare, fără amestecul sergentulul, Cinli, cel puțin, 
degeaba sint ţinuţi de sgardă, cu botniţă de sirmă la gură : nu-s 0- 
bişnulti nici să latre, dar să mal muște. 

Praga se arată ca oraş curat ceh ; botezate ceheşte, numiriie 
nemţești au dispărut cu totul din capitală şi din restul ţării. Karis- 
bad e Karlovy Vary, Marlenbad— Marianske Lazne. lon dacă-i ceh, 
se numeşte lan, dacă-i Neamţ, ca să se cunoască, scrie pe firmă lohanu, 

Cehii toți au firme ceheşti ; la tel, Nemţii au firme nemțeşti. 
Evreii, insă, şi-au şi comandat firme cu numele scris după noua or- 
tografie : Moric. 

Cum Prags tinde să ajungă oraș cosmopoiit, doar firme Iranțu= 
zeşti li mal lipseau. Dornici să facă pe plac „surorii mal mari* 
(probabil sint rude intru republică democratică), s'au şi grăbit să 
implinească lipsa. Dacă asupra lipsei sau rubedeniel mai poate fi 
vorbă,—cu siguranţă, În privinţa grabel, nu incape. 

„Nouvautts de Contectioa pour Damea“ şi-a scris cu litere groase 
de aur 0 mare croitorie. Un negustor patriot vrea să tacă tuturor 
cunoscut „La vielle ville tour*.* Una bărbier—„Friscur pour hommes”, 
jar nevastă-sa—.Coiteure pour dames“, Probabil însă că nici unul, nici 
altul nu ţineau de „Premier Atelier de Beauté & ia Paris“, magazia 
care-şi intinde firma, în centrul oraşului, pè Vreo douâzeci de metri. 
Firme ca acestea, la tot pasul ; până şi un „cabarete l-a pus subt 
firmă : „Restaurant française“. 

Nu trebue luat în nume de râu 0 greşală de ortografie, cind de 
cind se gribesc oamenii, ortografia a câutat să tacă pozno mărturi- 
sirilor de dragoste | 

Pe Franţuj!, H iubesc Cehil; ml se pare că le dă, din cind In cind, 
bani cu camătă. De lubit adevârat insă, îi iubesc pe Americani. 
iubesc de nici nu se gindesc la nota de plată. Cam stă portretul re- 
ginei Marla, lingă prea fericitul rege Ferdinand l, așa stă portretul 
lui Wilson, lingă al lul Massaryk, in toato biurouriie publice sau 

rivate 
ŞI pe noi ne iubesc Cehil, Oameal bäirini, tineri, fete mai ales, 
au prins deodată gust să inveţe chiar romineşte. Nu e vorbă au şi 


de ce să ne iubească; numa! la uzinele Scoda avem comozi pentru 


o sumă cam de 10 ori. capitalul acţionariior, Chestiunea insă e, că 


ne iubesc şi pe noi, în deosebi pe d. Take lonescii, incă o antantă, 
mică, mare, sau mijlocie, şi Wilson va avea de ce să tie gelos lo- 
cul pe părete lingă retul lui Massaryk li e tn pericol, şi poate 
intrun viitor apropiat trenul din Rominia st va opri în lonescovi 
Nadragi ! 

Dacă foştii aliați sint incă iubiţi, toți Siavii curați sau ameste- 
caţi, cu excluderea Polonejilor, se socotesc con irați de singe. 


„Mica antantă“, de fapt legătura intre Cehil şi Jugoslavi, e foarte 
gaturală ; numai intimplarea plină de consecințe pentru noi, că intre 


* Turnul vecbhlului oraș. 


——————————— 9001 DR PRAGA - _________289 

rege pi IE cm armat Loan 

seven Serge ga cum Polonia ti va impiedeca să se unească 

Sanki ai pariere pia Se upu) guvern pe dear ag del 
. rii, Sird > 

şi ar rie = Seti celor de aite ai d, puii, eg 

Xv e cehă, slavă. Până 

ri pon Sii prim şi literatură, poporul potzi agp > 

revoluțiunea penip pir După bătălia dela Muntele Alb, OE la 
ză, orice Incercare culturală a fost inăbugită Pta. 


pinirea s 
aa Ar eră sea Aa eh A pasereto armă de subjugare din ți- 
porului întrint de Wallenstein, aana T singura avuțle râmasă po- 


refugiat Í n manifestă , 
giat ia țară, Deacela, cu toată vechimea ei, og aaan ME, 


vării a 
iat dora s A paa aspră, înecată, lipsită de mlădierile unei limbi 
puri de 3—4 şi 5 ec ele sintaxă nehotărită, vocale puține, gru- 
ba chiar trazo fără nici o A me aaa una după alta, cuvinte intregi, 
se e ip mai armonioasă, Cehul a trebuit să pună 
= răspunsul. Cu iri parea Vega Îşi cintă tatrebarea 
na greu „ compatrioţii lui Dvorak d 
sate. d: pronunţă io limba lor o frază ca aceasta: „Stre i 
In s 
familia Pena pentr se vorbeşte alovaceşte, o altă ramură dia 
luptelor politice i ul a fost subt stăpinlrea Ungurilor, şi nevoile 
cehă, cu dialectul Ben făcut pe Slovaci sa inlocuiască limba literară 
Bine înțeles ej ar În care au seris multe şi valoroase opere 
mani, s'a vorbit pănă oată țara, nu numai în regiunile loculte de Ger- 
i, tn ind esa Riz 1919, nemțeşte (lo Boemia sint 29 ta sută 
Astăzi cind te adre la sută ; în Silezia doar 39 la sută, sint Cehl) 
raață, tără aaa feros cara Ceh, în memţeşte, rămii cu sigu- 
atunci i se dezicagä Poeta să-i convingi, că ești străin şi numai 


— Bitt 
i e, habe ich die Ehre, Herrn X. zu sprechen ? 


impiedecat să formeze un 


= la Pariez-vcus français ? 
Tah a e, Gaia bitte... Sprechen sie deutsch | 
P d stai in Ceho-Slovacia, să vezi cit pot fi uriţi Germa 
catia sia manni deşi convicțuesc impreună, mau nici o aspi- 
potoiiți done în Sarim AA DON aranin stăpinitorului, au fost 
oil republici 
Praga Astăzi peer hrs fn mințile Cehilor. iii te 
legile le garantează drepturi egale, sti 
ri pesiar de stat, Ura de moarte Intre Cehi = Noti a TE oa 
; ea ui e viu şi viitorul îl va ține treaz la nestirşit. en 
SR Sri aibe care au pierdut puterea se înțelege, ura Cehilor 
ocara p ați xi A Movia Ui Bi meia pate innintată (după sta- 
"mia, zia 2, 1—3 la sută, în Si 
mă “e Fam popa tă pier jagul stăpinirii străine, cu mult pie 
raasiivanla sau Basarabia, Orele! 
politice pentru recunoaşterea ind a ak 
ependenţii le-au nutrit ura 
ce e German, şi astăzi democratismul republicel e foarte i arandar 


fața problemei germane. Duşmănia e pe față. Nemţii nu se tem, Boe- 


ii sint siliţi să lupte, 


” Bagă degetul pe git. 


200 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
E e, 


are cu atit mai curioasă unul străin, cu cit multi- 
iul mes pA germană pare să fi inriurit puternic asupra ca- 
a a ma! tipic nemţească decit aceasta : Mă urc în remirai ș 
platforma din faţă, ca să pot ară CA i Aer ee ra m peer i 
ni veşte . 
sa. pg Pagere fumatul e fogăduit, lungesc cit și s 
part le să aibi timp cel îndreptăţiți sau binevoitorii itot: 
promt ateațiuea. Răsucesc ţigara men s» ar aapt Beta 29 sed 
călătorii, toţi Cehil, mă privesc intins, - Koneri pr 
entiti, repede îşi caută buzu b 
pia urari SAAR inot: liena mă indatoreze, Imi seras miră 
Sarva de o cilpă fncetează, şi toți se indreaptă atenţi, repare pi 
cind la mine cind la watman, să vadă ce se întimplă. dial-up 
iat? Watmanul care plină atunci zimbea îngăduitor, ra arterei 
4 fum, şi tocmai acum iși la mutra de paradă să-mi Kr me 
tențios— nemțește, vedea că sint stekin. aachen ji m er et 
eneral obicelariie țării sint simple, lipsa totală de p pr ma d. piper 
Desiaet şi rustica lor simplitate atinge de multe or i seen ae 
nu-ţi dai osteneaia să-j Inţelegi, lucru care se impun 
r EI Á i 
aae Înv Bate Moti intr'o mare Instituţie ua A om ei ari 
tregului popor. Portarul, ingrijit îmbrăcat, îmi goos Eyri rhen 
: in cealaltă ținea un cirnaţ, Mă urc cu anspent n e A NN e: 
taj; omul cu grija liftului minca şi el liniștit, hierati me D 
torului generali taghite ut ultim rest şi mă pe, dai pede 
torul general, tot Ceh, foarte primitor, lasă să se f oaee Sa cobra 
vapte—bylo caya * şi vorbim. Chiamă prin telefon nai 29 Dată 
ien chestiunea de rezolvat; nna pr S Oa 5 JA n Sni. 
jurou In care lucrau ce 
per i ri podea de zor cirnaţi de diferite sarii] A tu Sa: 
La ora cind stradele Iaşului slat pline de copil Ben redata xi 
ijle to mină sau pe spate, în Praga forfotă metan : i plaga 
e atorilor de ambele sexe, cu coșurile pline în n is aa aer 
ici nu se duc după tirgult, 1şi poartă cu ei mican i P ab apy 
dimiveața. Minincă acasă, miaincă pe stradă, raans n tară pi md e 
incă în birouri, minincă la teatru. La teatru, ENE Miad tncetăteait, 
prit; cine are poftă, lesă atară, in stradă, ooe e a cul 
- ingăduit pe săli, în toyeuri, în sala spectacolului, aie Birnen 
ridica a cortinei. In secundele de linişte pe scenă, se amet 
acre ale fălcilor care mestecă, fişiitul jurnaluiul erei ae rege 
Ha soi irea pungilor de provizii golite, ba chiar, în a h 
rerea Atit gāligäitul berei sau sunetul sticlei lsbite de ie sânii 
na =! un obicelu, lăudabil în fond, dar foarte exagera 
ea “o sotia Pati. un ceas cu vaporaşiul pe ip e lao 
Mold cit ține drumul, pe amindoi ţărmii, subt prea pă nem 
(Mo ra e dig, în bărci, In apă, siot Cehil de ambele ay ardea 
Paatela e un loc, mici cu mari, Borsa pe Snan Mais hree Fă 
[ limbă pe mal, în cos : 
toată, oala popaatiasea anoa a Pragei, plecată cu merinde de 
- după-masă in apă. 5 
aiin i poeta ce de soare st înveselesc cu seninătate säi 


i. ri Pt 
* Cofea albă. 


d SCRISORI DIN PRAGA 291 
a aa aa 


atică, Jci un tată Invață fetița să noate, dincolo dol tineri fiirteazä ; 
citeva prietise la umbra unei stinci stau în pielea goală şi lucrează 
cu andreaua, Un galant dezbrăcat imbie la plimbare cu barca o 
tlegantă desbrăcată, dol tineri dornici de dans renunță la frac şi 
dansează în costum de bac, pe mal. Pe apă, lopătarii visiese cu 
griji, să nu afunde cu o lovitură greşită, rotundele dosuri care plu- 
tesc pe unde, să nu spargă cu botul bărcii piatecul vreunui berar din 
naștere, rătăcit în mijlocul apei! 

Dominica toată ziua, satele din jurul oraşului sint inundate de 
citadini dornici de aer curat, grădinile din Praga şi imensele parcuri 
sint pline. Biutura de predilecție e berea, Faţă de producțiunea 
țării 13.307.322 hectolitri, fa 13.594.973 locultori (statistica 1919), se 
bea relativ puţin, 7—8 halbe, tatr'o şedinţă, Inciti republica Ceho-Slo- 
vacă mai ponte exporta bere. 

Muzeele, bisericile, monumentele vechi sau noi, sint cercetate de 
sute de Cehi dornici să cunoască minunile moștenite din secolele trecute, 
căci Praga işi merită cu prisosiață faima de Romă a Siavilor. 

Din lipsa urmelor vechi, și berărillor noi, doar coastele impă- 
durite ale dealurilor Letoa şi Petrijiu, rămin refugiul neiubitorilor de 
sgomot. Rezemaţi de grilajurile care mărginesc potecile şerpulnde 
ale Petrjinului, indrăgostiții de culoare privesc ceasuri intregi frä- 
mintarea oraşului din vale, Depe creștetul dealului, zarea se intinde 
departe, departe, peste grădinile În terasă, deasupra oianelor roșii- 
Inegrite, peste clopotaițe şi turnuri, peste Vitava care şerpuegte mo- 
tatic deasupra orişuiui care-și joacă culorile in soare şi umbră. 

Sirăjuită de deal şi apărată de Vitava stă Mala Strana, mica 
cetate, In stinga e mănăstirea Strahov, renumită prin bogăţia biblio- 
tecil şi valoarea piazelor luj Dúrer, Corregio, Van Dyk, Holbein, etc. 
Au strins călugării, tablouri de valoare, şi nu s'au ilustrat in face- 
rea țuicei ca prea sfinții noştri egumeni şi monahi | 

Puţia mal departe, răsare svelta capelă Si. Loretta, cu arca- 
dele ei In jurul curții patrate. Sărbătoarea, sute de Ceki, după ce 
ascultă în tăcere „Cariilone-ul care din 1690 cintă același Imn sfintei 

Fecicare, privesc în fugă sanctuarul Lorettel, impodobit de Canevale 
cu basrelleturi, ca să viseze în vos, in faţa bijuteriilor adunate de 
capucini, 

Dintre turnurile și clopotalțele în stiluri romane sau gotice, ale 
renașterii! sau contrareformei, $e ridică impunătoare prin masă, bise- 
rica St. Nicolae. Clopotnița inverzită de ploae se desface din mij- 
locul surorilor țepene, răsiringind ca o Imensă stincă de turcoază ra- 
zelo reci ale sonrelui de toamnă, Graţia italicnească a monumentu- 
lui, Visurile calde ale lui Dienzenhofer contrastează dramatic, cu st- 
mostera siavă greoae, 

Pe dealul din față, pe dealul Hrâdelany, orizontul e Inchis da 
imensul patat regal, început de Caro! IV-a pe locul unde Principeea 
Liboga, întemeetoarea statului ceh, îşi mutase reședința după fuga din 
Vişehrad, 

In crize de loculnțe, clădirea avind mai mult de 700 de camere, 
a fost o adevărată mană cerească pentru administrația de astăzi, pu- 
tind adăposti pe lingă președintele republlegi, şi garda sa, încă vre-o 
citeva ministere, 


Salele mari ale palatului sint în reparație, Subt cea mal veche, 


“coastruită de arhitectul Benes de Lun în 1494, so găseşte biroul re- 
gh, ferestrele cărala au fost sviriiți în 1618 locotenenţii regali, 
2 Epia cu 


care sa inceput războiul de 30 de ani. Mult mal lrumoasă 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ l 
este sala spaniolă isprăvită de Dienzenhofer, servind ca galerie de 
pictură lui Rudolf al Il-lea. 

In mijlocul patratului ocupat de palatul regal, se inalță măreaţa 
catedrală a Sf. Vitus. Prima piatră a fost pusă în 1344 de Carol ai 
IV. Din cauza deselor războae biserica a fost terminată în secplui 
al XVII, lucru care explică indepărtarea dela primele planuri ale ar- 
bitectului Matel din Arras. Faţa dinspre răsărit e mărginită de două 
turnuri în cel mai curat stii ogival, lar înspre miazăzi al treilea 
turn e construit pănă la jumătate în stii gotic, iar restul dela 60 de 
metri în sus a fost continuat în stilni renașterii din secolul al XVII. 
Cupola înverzită stă stingace printre bogatele ornamente ale stilului 
ogiva!, furind din curăţenia liniilor gotice, 

Cehii moştenind prețiosul monument au avut grija să scoată 
hrăpareța pajură habsburgică, Un singur vultur cu aurul Inegrit a 
mal timas, cine ştie cum, pănă cind ochiul vreunul patriot îl va de- 
nusța stăpinirii | 

In spatele catedralei, e basilica St. George, biserica romană, 
construită la 912. Pe stradela care desparte basilica de parcul cas- 
telulul— Aleja cerbilor,—sint căsuțele alchimiştilor, compuse dintr'e 
singură odăiță, iar deasupra, în tot lungul străzii, un pod comun le 
leagă cu castelul, Rudolf al li-lea, care căuta mai degrabă piatra 
filozotalš decit elixirul vieţii, H! găzduise lingă el şi prlu pod putea 
să.|! viziteze sau să le inlesnească sudionjele. Din splendoarea de o- 
dinioară a parcului n'a rămas decit fintina lui laroş din Brünn şi s- 
mintirea curţii leilor, unde Iul Schiller i-a plăcut să se petreacă at- 
iunea din „Mănuşa“, 

Depe coasta dealului, oraşul vechiu—Stare Mesto, şi oraşul e- 
vreesc—Jostvot, se văd strinse la un loc ș clopotnițele bisericilor şi 
masivele clădite în vremile noastre ascund urmele din vechi. In vre- 
mile erolce, cotul Vitavei care imbrățişează marginea dinspre apus 
şi miază-noapte a celor două oraşe, era legat priatr'o coardă de gan- 
ţuri, care lachideau oraşul vechiu in partea neapărată dinspre răsărit 

miazăzi. Intre Hradiciaay — Acropole al Pragei—și orașul vechiu, 
a fost sviriit primul pod tacă din anul 1100, intârit prin secolul al 
XIV, la capete, au fost construite cele două turnuri— porți în stil go- 
tic cu feţele impodobite cu armele ţării, ornamente şi statui. După 
atitea războae, ele aurămas încă intregi—dovadă că arhitecţii de atunci 
crau meșteri buni și tunurile nemțeşii nu erau cu renume. Ciudă ţe- 
nia podului o fsc cele 30 de statui puse în tot lungul, prin secolul al 
XVII, Unele au mal căzut în apă, dar locurile ocupate odată n'au 
rămas goale; și astăzi mil de credincioşi vin să se roage stintului 
național Nepomuc, cu reşedinţa pe pod. 

Oraşul evreesc ghemuit pe malul Vitavei, pe lingă construcțiile 
moderne ale îmbogăţiţilor în vremurile de libertate, păstrează ua colţ 
interesant din vechiul ghetto, In sinagoga cea ma! veche din Europa, 
construită pe la 1260 In stii gotic, Inegrită și înfundată în trotuarul! 
caselor nol, intri prin uşa la stil gotic curat, coborind dia stradă cl- 
teva trepte. Inatunericul din răuntru și negreaia zidurilor necurä jite 
de secole, nu mal atrage mulţi credincioși, Lingă sinagogă este pri- 
măria fostului oraş evreesc, cu ceasul adaptat, cifre evreești, limbile 
invirtiadu- se dela stiaga la dreapta. Mai vechia decit sinagoga e ci- 
mitirul, pierdut intro vegetaţie sălbatică de Hliaci. Morminte de tot 
țelul şi din toate timpurile. Cele mai vechi au doar losignele tribu- 
jul din care a făcut parte mortul, în viaţă. Tribul ini Aaron, donă 


SCRISORI DIN PRAGA 293 


mini, al lui Levi o uicică, ai lul israel 
Lei evreice lingă numele Sara stă scris pci ita tatidie EiS 
ony e bănuiala că cimitirul, este numai din secolul al Vili-a. 
Sp De orei rap Ba Se pn a a 
, é tă istoria Cèhli E 
trecut In Vyşehrad, Hradciany gi la Primări Primăriei a 
e. în fa 
Pie e. Da sinea pe locul unde | se ridică astăzi 5, m d acneea 
erei a 38 eat măslin e a locurile însemnate cu cruci albe, au 
nenorocita Aruna a asr a PRN cehi care au luat parte la 
echia primărie, în stil gotic, e construită din se 
» > 5 R 
ETES SUs O RA tatr'un colf, poartă celebrul pte i ia 
Sia let un hi zitator al Pragel nu uită să-l vadă. Ceasul arată se 
og rio minute, secunde şi ziua, luna, poziţia soarelui, fazele iu 
= , zodiile, revoluția pămintului, sărbătorile, ete. Cind sună ora, d a 
mpul vechiu, prin cele două ferestre ale cadranului defilează ei rue 
spre zece apostoli cu Isua Cristos, și binecuvintează pe deili ba 
uitima lovitură, cucul cintă de trel orl, și gură cască se a ii EA 
Poartă, oraşului vechiu, înspre Nove Mesto (oraşul pet ec 
vestitul tura al pulberii (Prașna brana}, o bijuterie a artel p : 
nul qia paa ma! îrmoase monumente ale Pragel iu 
rada care trece prin faţa turnului, numiti de N:mţi— 

de Cehi—Prilcopi, strada principală a ere pif Gr pre 
supra vechilor trangse astupate. Dincolo de această stradă e poe 
modern, Străzi largi, bine pavate și întreținule, clădiri fr dorea n 
stiluri amestecate, teatre, muzes, care singure spun străinilor des e 
munca fară preget, cultura şi dragostea de țară a lozultorilor ES 
si Singuri stăpini pe soarta lor, după trei secole de luptă vie 

pinirea străină, Cebll var să-zi ciştige din nou locul de fraate 25 
vut odinioară printre statele din mijlocul Europei. Meșteri ln e S. 
rea prieteniilor, convinşi că singura cale de ajungere e munca pe 
stat să aştepte pe Dumnezeul strămoşilor, să sivirşeancă tache mâna 
statuiul pe nolle buze. Moştenind loastei Impărăţii aproape trasas 
industrie, toată nădejdea li e pusă numal în produsul muncii | aie 
Jur imprejurul oragului, din celelalte o sută da turnuri Paraig na 
nalță, re pierde, intunecind albastrul cerului, mărturie că zeul m 
puternic, i ipea iag credincioşilor harnici, a E 

— Nol nu sintem bogaţi, imi spunea un 

cim de dimineață pănă în noapte, ca să nu ed Etna 2 tigată 
cu atit amar l... Dumneavoastră, Romiali, sinteti bogați, cheltui i 
aşteptaţi ca timpuri bune si vă vindeca rănile războlalui 1< ci 
o a na ri cheltuim mult, aşteptăm timpuri bune ca să 
re ere $ numal dacă pănă atuoci, nu vom fi siliți să muncim 


P, Drocan 


* Sara, nevasia lui Abraham, ar ft îmbolnăvi 
I de sifilis Fa- 
ygor Egiplulul și pe generalii dela curte, în timpul șederii ei, la (asa 


ului. Una di 
în ti n d n plăgile Egiplului a fosi, după cum se şile, și aceast 


Cronica fantezistă 


PASTEL DE IARNĂ 


D-lui tone! Teodoreanu 


Cimpul, aib ca un cerşat, 

Pană 'm zări se destăşoară e 
Sus, pe-un stiip de telegraf, 
S'a oprit din sbor o cioară 


Neagră ca un as de pică, 
Subt nemărginitul cer 
Singuratică şi mică 

Ca o boabă de piper ; 


Nemişcată 'n virf de par 
Ca o ăcvilă pe-un soclu, 
Oacheşă ca un hornar 

ŞI macabră ca un cloclu; 


CRONICA PANTEZISTĂ 


Girbovă ca o feştilă 
intr-un cap de luminare, 
Ca o mutră imobilă 

De harap cu nasul mare,— 


Dar sinistră şi piriită 

De la coadă pănă 'n plisc, 
Ca o pajură trăznită 
Intr'un virf de obelisc; 


Incrustată 'm atmosferă 
Ca un ou de ciocolată; 
Amărită şi stingheră 
Ca o prună afumată; 


Cu alura interlopă 

Ca un muzicant în frac, 
Cuvioasă ca un popă 
Şi smolită ca un drac; 


Demnă, ca un om celebru; 
Mistică şi fără chet 

Ca un baso-reliet 

De pe-un monument funebru; 


Incomodă ’n soare, ca 

Un gunoi în ochi; nefastă 

Ca un chibiț ce-ţi stă 'n coastă 
La un joc de bacară; 


Suspendată ca o notă 
Pe un portativ gigant; 
Slută, ca o Hotentotă 
Părăsită de amant; 


293 


Mică *n mijlocul naturii 

Ca un fir de praf de puşcă; - 
Neagră cum e cerul gurii 

La un cine care muşcă; 


Cruntă ca o vinătae 

Cauzată 'n match de box ; 

Ca un bulgăre de coks 

Care-a stat o noapte 'n ploae; 


Resemnată, ca 'n vitrină 
O reclamă pentru vulg, 

Şi bizară ca un fulg 

De funingine 'n lumină ; 


Tristă ca un crep de doliu 
In văzduhul diafan,— 

Ca un punct aerian 

Pe-al zăpezii alb orgoliu ; 


Stranie ca un ponos 

Al priveliştei de cretă; 
Solitară şi cochetă 

Ca un cuc de abanos; 


Bleagă, ca o muscă 'n lapte, 
Şi fantastică 'n contur 

Ca un miez adinc de noapte 
Cu lumină împrejur ; 


Fină ca o acadea 

De țiței topit la soare; ! 
Prinsă *n falduri de ninsoare 
Ca un fiong de catifea; 


CRONICA PANTEZISTĂ 297 


Necurată ca un duh 
Cu penajul ei feeric, 
Ca o cupă de 'ntunerie 
Răsturnată în văzduh ; 


Gravă ca o rugăciune 
ŞI posomorită ca o 
Figurină de cărbune 
Cu nuanţe de cacao; 


Jalnică, ca o embiemă 
A obştescului siirșit, 
Sumbră ca o anatemă 
Aruncată 'n infinit; 


Mută 'n liniştea cimpiei 

Ca un bloc de piatră arsă, 
Ca un ghem de beznă toarsă 
Din fuiorul veşniciei,— 


Atirnind de bolta goală, 

Ca un uger de catran 

Unde pruncii lul Satan 

Vin plingind să sugă smoală ; 


Piază-rea, ca un blestem 
Asviriit aşa 'ntr-o doară 
Creatorului suprem — 

Şi banală,.. ca o cloară, 


(Va urma) 


G. Topîrceanu 


Recenzii 


—— 


"P arter Gorovel, Cruzimi, „Viaja Rominească”, lași, 1924, Pre- 
ul 15 iel. 

D. Gorovel a umblal muli prin fară și mai ales pria Tare de Sus, 
A consemna! în această carte dureroasă malte lucrari văzule, Pe d-sa 
l-au interecal mal mul! slările de lucrari din acele pârii de lume de- 
părinie ca America, de Bucureşii și de orașe; şi deşi pe ici pe colo 
îi simțim sulletul înduioşal de veșnicile frumuseți ale naturii, carlea e 
stăpinilă mai mult de durerile şi năcazurile oamenilor. 

Lumea, la nol, sile în chip vag că n'avem o adminislrajie bună, 
că se fac silnicii şi nedreplăli, că banul slatului zilnic lrece spre des- 
tinații sirimbe şi spre buzunare necinstite,—dar n'are cunoşliula crudă 
şi direclă a adevărului, nici pulerea de a reaclionu,— și lrăeșie aşa 
inir'un lel de negură de nesimiire şi orlenială iadulgenă. Sintem încă 
foarte deparie de civilizație, acesia e adevărul. Foarie mulți dintre 
oamenii dela noi, care aud de samavolnicii şi nedreptăji, zimbesc: 
„Poale n'o fi tocmai așa! Afară de asto, ce mă priveşte? Nu sulăr 
cu. Fiecare cu necazurile lui“. Ciad se înce zvoană despre Jalul ba- 
nulul publie, urmează un simulacru de indigaare, insă îndărăl, în ums 
bré, stărveyle o drojdie de părere de rău că asemenea îndrăzneală și 
pleaşcă a fost pariea altuia, 

În Cruzimi sin! adunate „documenie omeneşti” de călră un om 
care a suferi! cruul văzind nedreplalea, arbilrarul, jaful, indolenja, — 
si care n'a găsi! în parte alinare decit denunțindu-le. E o incercare 
de a trezi în lumea noastră, de care vorbesc mal sus, o conştiinţă, 
de a o foce să lasă din comoda lene și din clișeele palriolice, de & o 
face să vadă cil sintem de barbari şi cil drum mal avem de sirăbălul 
ca să [im vrednici de minunatul pămial pe carel loculm şi de daru- 
rile pe care cu imbelşugere le-a hărăzit soaria <uflelului neamului 
nosiru. 
Şi Cruzimile d-lul Gorovei sint o dovadă că în fora noastră trâ- 
esc două neamuri cu tolul deosebile: lirgoveţii, cu mentalilaie şi in- 
terese de castă parazilară, și jâranii, mulțime încă inapolală, elemeat 
de speculă. D. Gorovei ne vorbeşte despre administratori de plasă, 
care-şi lac, în văzul lumii, venliuri din așa zisele „zile de presinjie”; 
despre primari cure-şi bal joc de osmeni şi de legi; despre percep- 
lori care Incasează de mai mulle ori banii birului; despre grăniceri 
care işi bat Joc de liberialea, avulul și onoarea oamenilor ; despre o 
şcoală de egricullură care slă zădarnic, ca o glumă sinialră, lingă un 
splial de pelagroşi : despre judecălori la care via impricinați cu plo- 
coane ; despre iacuria generală dela sole, despre barbaria nenoroci: 
ților sățeni, despre loală iristeja care stăpineșie ocesstă frumoasă, iu- 
bită şi nelericilă Pairie a noastră, din pricină că „poporul suprapus“ 
a |inut în întuneric pe cellalt, pentrucă i-a lual tol şi nu i-a dat nimic. 
Am ajuns astfel, în al douăzecilea veac, jară de anallabeji și de pe- 
lagroşi, fără libertăţi, lără conşilință celăjenească, înir'o epocă de 
aspră criză morală şi economică, în ajunul celui mal aprig examen pe 
care-l vor da neamurile. 

Mulţi vor îngălbeni, celind Cruzimile d-lui Gororel, şi se vor in- 
treba cum se poale ca un patriot și om de bine să ne prezinte asilel 
în faje străinilor, Ceiace spune d. Gorovei pol fi numai nişte cxcepiii; 
şi d-sa păcălueşie generalizind. 

Mai întâlu d. Qorovel nu generalizează, ci ne pune subl ochi 
fəple. Al dollen, am [i mei de ris şi mai de ruşine dacă am face ca 
siruțul. Durerea și rușinea unor asemenea stări de lucruri să fle un 

impe neadormil, care să ne holărască a lori răul, dorind cu pulere 
eplalea şi cinstea, 

Libertale, dreplale şi cinsie,— aceasta-i lozinca zilelor lerlbile 

n care lrecem. D. Oorovei nu strigă,nu dă re ele şi nu declamă - 
dar din toale paginile cărții sale această lozincă răsare ca vorbele de 


loc de care pomenește biblia. 
a mi hoidis M. SA DOVEANU 


D. tar Fri 
eA, r tie, m £ e tescu. Volnesti, „Viaja Raminească“, 
Deşi opera llterarä a dig 


de ani de activiiale nu cupri răteson-Volnesii, în curs de ireizeci 


ai mult de tref val 
i a a ai aara, P incimea sufletească i redea i y 
pati acea a sitor scriitori, mirma Apar Seh e darul să atragă mol mult 
regrelalu estor al lileralurii noasire, 
p > gar an pma so fini, spiogega ei ltorulut şi a Me mean fara 
“on dim te Sinai Eha și pu ee ta cu dogmalirmul lui [ilozalic, d. lbră- 
tea lui d bi i 
ua 7 pre ar punct de vedere. opera Lier aaa, aA e 
a ia ] no . naonna; considerind-o in loialitalea ei, Îi consacră 
nsullejii de onorabila ambiție de a ridi 
raugu unel stiai ocollnd-e din i ridica Istoria llleralurii la 
ra îungă și dot discuie Ă a opite diletanilamului, d-sa începe prin- 
mbă pe acei cure reduc crilica | simpli ă 
Ean O cenamaeie a): iba a o simplă analiză estetică, 
în noi de Dobrogeanu” Oher "T „i de vedere sociologie, înlrodus 
aju pătrundem almosteza din car 
e: dă un mijloc de conirol al impresiilor. Daos a pi e 
pap sociologte ne jämureşle malerialul de exverienjă umană a scrit- 
orulu pa Asia fi ganeu de greuiate al injelegeril. 
ý ue căulal în acea vibrajie eslellcă . 
să ngepet cauzală dinlre personalilalea poetului, SOE KS jx e i 
rata ualităţii lui creatoare şi operă“. „Problema genelică, serie d-sa 
-d7 ve urmărită in personalilatea scriiiarului, în felul iul stalornic de 
og Na amoa şi vibrajla lui specială faj de valorile omenesti", 
A ăuzii de acesie principii, d. Caracoslea cnulă sä lămurească 
x vele dominante, care apar chiar în primele schije ale d-lul Bră- 
=: căderea neamului şi ciocnirea scriitorului cu mediul, un ania- 
A între tabla valorilor, aşa cum o simile el și valorila impuse de 
ocul sorții şi al societăţii. Eroii săi vor fi nişle lnadaplabili peniru a 
ebuinja termenii d-lui Ibrălleauu, dar nu activ! (asemenea exem- 
plare ge prea oferă societatea noasiră), ci toideauna niște voinje slabe- 
impalia pentru o suierinlă nedreapiă care silā în discordanță 
cu valoarea celui cere o îndură, iulă celace e primordial după päre- 
rea d-lui Caracostea, în procesul de creație al d-lul Brăteszcu, Şi d-sa 
mezat confirmarea acesiel intuljii, analizind succesiv povestirile ins 
uloșăloare în care e vorba de fiinţi care sufăr, de copii sau de anl- 
male, caşi pe cele de humor pur, care se razemă şi ele, pe un efect 
de conirasi, discordanje între celace au holării si uceiace fac 
eră e paete <e orizon e larg : „tonă nurori“, „Neamul U- 
or", „Pa răsnea”, nu înliinlm însă i i ie, î 
două in erei un peres pansus er ce manie: „2 dati 
a temelia acestor bucăţi cas! în „Lumea Dreptäjii* 
după d. Caracostea, o anlileză morală, un coniraut ee să reg 
chip felurii în lumină, o valoare omenească, Dar pe cind în cele din- 
lăiu, personajele principale, înlăjișind valori omeneșii, ne apar ca ceva 
dai, identice cu ele inşile, d. Brăleccu a încorcal în figura lul Rizescu 
zugrăvirea unel evolulii sufletesti, dind in aczlo;i limpo mal mure im- 
portanță şi evocării mediului, Cu loată perlecția lechalcă a compozl- 
jlei, d. Caracosien consideră această incercare de roman ca neixbu 


Hië, deşi din alle molive decil acele indicate odinioară de Maiorescu. 


Finalul el | se pare mai ales exlern şi inlimplălor, | s 
zescu nu îndeajuns molivală. s sii ERREIAN SSE 


PP l 
* 


300 VIATA ROMINEASCĂ 


anad'opera d-lul Brălescu, nuvela care reprezinlă după d-na 
îi pia die al creajtei scriitorului, e „NeculSiţă minciună”. Asupra 
ei insistă aproape cincizeci de pagini, onaliziad co minuţiozitate une- 
orl excesivă, fondal bucății cași procedeele arlisiice ale scriltoralul, 
Faplul că eroul nuvelei e de data aceasia un färan, tradeară 
după d-sa o inlluenlă paporanisiă, tar În nota de Induloşare, de milă, 
de lragic, de care înireaa bucală e însullejilă, d-s recunoaşie ceva 
inrudii cu sulietal slav. Ceiace însă, la scriitorii ruşi è În deobşie 
obscur sau vag, e supus în opera d-lui Brălescn „unei archileclonici tă- 
muril contarale, corespunriud unei luminoase discipline, semnul ca- 
raclerisile ol epirilului leiln". Asupra acestor Idei pe care d. Cara» 
cosica le degvollă yaoeri aan peann y pe alocuri, cu o grøvitate 
edaniă, imi voiu perwml!e ciieta observaţii. 
pote D-sa are o sira încredere în povibililalea de a ridica critica 
Hlerară (si Implicit istoria literaturii) la rangul une! şiiinți pozitive. 
Un scepticism lemperal mi se pare mai corespunzător realităţii, 
Criticul sau istoricul literar, poate desigur uiliiza şi e nevoii să utili- 
zeze date psichologice sau sociologice, dacă vree să explice o operă 
şi sä caute legătura dinire ea şi personelilatea ariistului, ridicindu-se 
mal presus de impresionism sau de nu şliu ce Înguul crez dogmalic. 
Dar și În acest caz, punctul de plecare şi de razăm nu rămine 
lol acel „esprii de finesre” de care vorbea Pascal, darul inăscul și 
misterios de a pălrunde sullelele, aptitudine înrudilă cu acea a arlis- 
tului și, fără de ajutorul câreta, cele mal savante melode, filice ale ra- 
ționalismului geometric nu duc nlclodală departe ? y 
Însuşi d. Caracaslea vorbegle de altfel într'un loc de „exacta 
latulție a individualilălii creatoare a seriitoralul”. (Proteslez asupra 
intrebuințări! lermenulul exaci cînd e vorba de ceva atii de subiectiv, 
de neprecis si lluld cum e intuiţia; el nu mil se pare la local lui, deci 
iințele poxzilire). a 
es airan pbt o ine balti! latulția d-u? Caracoslea asupra 
rsonalității »erillaralui nosira 
Pi pare a ir că desa cnută să reducă loele insusirile d-lui Brălezcu 


la un conirasi de valori, raporiină la el concepliile, imaginile cași 


rocedeele sfilislice ale seriltorulul, 
g Contrastul, aniileza, eleciul de lumină şi umbră (inteebulnțind a 
ceste cuvinte în sens ligural) joacă desigur un rol important în operă 
d-lui Brălescu, casi în acea a unul Viclor Hugo, și acesi aspect al = 
perei sale merila denigur să île relevat. Dar explică el oare în re 
complect și satisfăcător lalurile variale și aiit de caracteristice ve 
personalității d-lui olane TA pătrunderea psihologică, elemenlul tragic, 
amoral, duloșia, lirismul 
la teia caz, punelul de vedere al d-lal Caracostea, ml se para 
prea sistemalic şi artificial, Realltalea psihică e ceva elit de comp sé 
şi de viu, ceva care nu poale fi simplificat deci! în chip raba trăi e 
logica noaalră, ceva care nu se lasă niciodată cu totul prias în cleș 
ule abstracte. 
CM DA urarea reproşează în'un loc d-lui Ibrăileanu, că în slu- 
diul său, găsind în inadaptabilitale trăsâlura esenţială a personalității 
d-lui Brătescu, nu a încercal sau ou a reuşi! să reducă la ea, pe toate 
celelalie. Eu ast vedea mal degrabă în aceasia o dovadă de pâlrun- 
ineță. 
e. ră are era de părere, că un crille are-mel mulie pens 
să Izbulească n da poriretul fidel al unel personalități, cind caută 
prindă înlățişarea în variatele ei aspecte, decit atunci ci acearcă „venea 
să le reducă cu orice pre i yane; soseo pe losie e 
e dominsniä, in lelal faimoasei „qualit m . 
să Nu sini lol aşa de sigur ca d. Caracoslea că Neculăiţă sagem! 
e capod'opera d-lui Brălescu. Argumentul că În ea a pae mè mr 
din experienia lul personală, nu mi se pare bolăritor, ş acea pir 
materie e bine să esiiăm alirmallile nbsolule. Dacă cineva mor 


RECENZII 301 


să aleg inire lonte nuvelele d-lui Brăiescu, aşi sia mult la îndolal 
căci dintre toji scriitorii noşiri, acesta (exceptind „În lumea drepi” 
e desigur cel mal egal cu el însuși, dar ași înclina parcă peniru „Pan 
Trăanen”. De citeori o celesc, regăsesc în ea un porfum poeiic de o 
esență rară in proza noastră şi pentru a înirebuinia o frază lericilă a 
d-lui Caracosiea „o operă de limpede armonie loială, asemeni unul (la 
crisial din care nu al pulea clinti seu modifica nimic fără a-l strica”. 
Dar mi-ar fi imposibil să renunj şi In una din bucăţile de pur umor, 
pe care o prejuesc între loa'e „Căldtorului ti şade bine cu drumul“, 
E în această schiță alila naluraleță, simplicitate, bonhomie dar şi a- 
dincime în acelaşi limp, căci una din lrăsăturile esențiale ale lempe- 
ramenlului nosiru național și sud-esi european e prinsă în ea cu o 
neinlrecu'ă măes!rle. 

Aces!e obiecții şi rezerve nu mă pol face însă să irec cu vede- 
rea multe observații de detalia, inleresante şi juste, ale d-lul Cera- 
coslea. Latura umorisiică o operei d-lui Brălescu caşi deosebirea 
dinire ea și nola de ironie și de saliră a lui Caragiale e bine sconsă 
în relief. Limitele crealiei sale artistice sint deasemeni Just indicalo 
(d. Brălescu nu a reușii în tealru fiindcă viziunea voințelor în conlliel, 
necesară oulorului dramalic, nu întră în felul său de e privi viaja și în 
roman fiindcă concepe caracierele mai! totdeauna static) deşi asupra 
acestei chestii ar [i pului insisia mal muli, analizind „Sorana“ a cărei 
valoare lilerară (nu dramaiică) a fosi, după pirerea mea deprecială, 
Interesanie sin! şi unele considerații de lileralură comparală : apro» 
plerea dintre „Biana lui Isaia” și „Mantaua“ iul Gogol sau acea dialre 
„Niculăiţă minciună, şi „lanko muzicantul* a lui Senklewicz. 

Mai profitabile însă deci! aceste asămânări de sublect Intre dol 
sceriliori aparținind unor literaturi deosebite mi se par însă acele de 
concepție şi de atiludine în faja vieții şi aici poate sar [i pulul găsi 
analogii cu unii scriitori occidentali : Daudet cu care d. Brăescu e 
înrudii prin duioşie şi umor sau Ocorge Elitol de care e uneori o 
proope prin seriozilaleo, înclinația lul speculatiră şi suflul etic. 

Asupra locului d-lul Brătescu în evolujia noasiră literară cași « 
relațiilor sale cu alți scriitori romini, d. Caracostea nu ne spune ni- 
mic, ne făgădueşie însă o altă lucrare în această privință. 

Compleclind în mod fericil unele puncte din remarcabilul studiu 
al d-le! Ibrălleanu, fără a răslarna arca n nimic din cele siabilile 
de d-sa, monogralia d-lui Carncostea rămine o coniribujle serloasă, 
conştiincioasă și ulilă cercelilorului literar. 

OCTAV BOTEZ 


Em. Ciomac, Mistica roză, „Lucealărul”, Bucuresşii, 15 lel. 

D, Ciomac și-a aduna! în volum poemele scrise în vre-o 10 15 
ani. Volumul cuprinde prin urmare o aclivitale literară a linerejli sale, 
plină de lirism, de romantism, de sincerilăji spuse cu căldură. Volu- 
mul e o manilesiare de superbă linereță, pasionată peniru „Poezie“. 
D. Ciomac e un fanatic al lirismului. Peniru el poezia creiază o ume 
nouă, ezile o lume nouă, plină de rea n delicale şi iermecăioare. 
ŞI, d-sa esle un propăvădalior al acestei lumi. 

Dacă poeții ar fi organizați milităreşie, d. Ciomnc ar fl un ad- 
mirabil siegar ; are lot misticismul, tot enluzlasmul, toată credința. lare 
până la Jertfă. El e înamoral de poezie ca de ceva real, ca de o fe- 
mee care ar exista în alară de lumea acessie, dar ar exisia. 

Din aces! avint liric, d. Clomac crelază o almosteră lluldă de 
vis diafan şi delicat. 

De frica de-a se alinge de realilale, de lumea aceasia care e 


"eu lotul alta decit „poezia” d-sale, d. Ciomac lucrează aproape exelu- 


Fa 


302 VIATA ROMINEASCĂ 


siv numai cu nolival spores, rocă “z rolim pe roză 
nm e 
este o sinigak Papoa fi ‘galbenă sau roşie, pariumală sau nu, O ror 


„mistică“ nu poale reprezen 


Din aces! punct de vedere d. Clomac nu la 
rajia poetilor „moderni“. 


să manitesial mal naturel dey i 
sanlimental Tooli prin lremurături, nu prin exclamajla: +O, ce 


G a ere Iaote! poellce a incepul să cadă în epoca aceasia de de- 


joace 
oaea per a dee ae j mal interiorizală, mèl tragică. 


] de nol 
Din pricina acestui materio - 
“lui Ciomac, au ceva ireal, i 
here rupere şi comanele formuli de poezie. : 


asupra lul tăculă, nemişcală 
anaa lubila; îngerul de pază”. 


sau: 
el nevea 'ncremenise t 
piper de albasiru și de aur... 


sau : ? 
„Un vis, o arötere de lumină“. 


sau : 
Ce dulce e să sbori = 
In alle lumi cu dorul, al visurilor faut". 


Ca nojiuni absiracte å. i 
i pa lu casa neagră a umbrelor lăcule“,— 


sau versurile luminoase din „Farmec de 


i Leandru“: 
E inmërmurindu-şi veşnic duloasa sărulare, 
Pe soclu reinvie fa itasiica pereche < 
Şi marmorā scăldală de razele lun AA 
Îmi aminleşte iarăşi poreslea lor sirăteche + 


lactă, cu loaie nă- 
Izolarea de lumea reală nu pat A nai ceai ai oa peer 


versuri frumo A 
zulajele: „D- i delarea imaginilor din acest malerial 
Furiş se "aallă umbrele deşarie ; 
Dia ape crepie neguroasa noapte. 
Doar creşielele munților, departe, 
Sin! rumene ca plersicile cosple + 


ea „Un sullu rece sirăbilu pe mere 


Scurmind-o luală ca pe-o arăteră' + ui 


Trec nouri departe cu lrupuri dgstrămale 


iul palid ce-i oureşie a €, i 
prin, aatia ini ș da pallini sburind inparpurate”. 


i 
in „Istrati-Vodă* găsim apol o limpezime parunsiană de vers + 


o factură impecabilă. 


fa decil un simbol romanlic, şi nu poate 


face parle decit dinir'o lume de iresiitëjt. ce parle din gene- 


i ales, 

Poezia de astăzi, de după rărbolu ma 
tit tuziasm. SE mai muli o poezie a senzaţiilor, din poa 
na mâl are € ja | deşi mal indireci, așa cu 


Clomac dă de multe orl versuri lrumoase: 


lună“, în care e vorba de 


RECENZII 303 


De aliiel d. Ciomas are o preocupare deosebilă peniru forma 
poeziilor sale. Pentru d-sa poezia lrebue imbracală în Fuia de pa- 
radă, cizelarea versului și eforiul de a da o formă nouă, sau un ritm 
nou, său o nouă încucişare de versuri sini din ocupațiile arl'slice ale 
domnului Ciomac. Cele şapie sianje Venerei Adarmile sint o bună 
dovadă de rezulialele acestei preocupări. Penira o formă nouă şi er- 
Vislică d. Ciomac îşi chinuesle versul, asa cum işi chinuese chinezoal: 
cele picioarele pentruca să fie cit ma! mici. 

De-nici şi o lupă pentru căulare de rime noi. Dela Eminescu 
incoace, rimele sint imperechiale în deohple la fel. Le ghiceşii cum 
nasc una din alio, cu fatalilsie, 

D. Ciomac caulă cu un ochi artislie neobişnuit rime noi, şi a 
izbutit să dea perechi care vor răminea multă vreme împreună, ca în 
roman : Paul ei Virginie. lală de exemplu o mică enumerare: auzi-l, 
călăuzii; lrandafiri-s, Iris; Indii, cuprindi-l; du-mă, spumă; svow-e, 
Giorglone ; aezii, vezi-i; în putere-s, Ceres.. elc. 

Volumul domnului Ciomac eslile ca un ima senlimenial, mistic ar 
das „Poeziei“. El cuprinde în el însuşi o religioasă inchinare „Mu- 
zei”, așa cum prin el însuşi fumul de lămie este o plonsă închinare. 


D. RAZU 


tefan Hetes, Rolojiile comerciale ale Țări! Komtneşii cu 
Ardealul, 1921, Sighişoara. á = 

Lucrarea d-lul Şiefan Meleş asupra legălurilor comerciale ale 

Ţării Romineşii cu Ardealul pănă în veacul XVIII ne prezintă un ma: 
terial abunden! de dale şi iniormajluni cu privire le această chestiune. 
Acest material însă are nevoe de coordonare şi sislemalizare com- 
plectă căci acensta lipseşte lucrării de mal sus 

Inimadevăr în atară de primul capitol în care aulorul cercetează 
imprejurările favorabile naturale şi politice care au promovat legătu:- 
rile comerciale între cele două țări, cartea dlui Meteș nu ne prezinlă 
aliceva decit o listă cronologică a domnilor ce s'au succedat pe iro» 
nul Munteniei precum şi o calalogare a documenielor ce aceșii domni 
au da! cu privire la această chesliune. Dar această listă de domni 
esile de multe ori greșilă, autorul nefiind după cum se pare la curent 
cu cele mai nol studii de Istoriograile rominească care nu modilical 
esenlial mal ales în parien ci veche (sec. XIV şi XV) această crono- 
logle ; acesi lucra se vede dealiminteri și din gresita Inlerprelnare ce 
autorul dă multora din documentele pe care le cilează (am putea a» 
minti interpretarea ce-o dă versurilor bizantinulu: Prodan cu privire 
la brinza şi stofa valahă, autorul crezindu-le din Munionia pe ctră 
vreme ele erau din Balconi; sau documentul lui Mircea cel Bälrta cu 
prluire la javorizăarea negustorilor poloni şi litvani), 

Că aulorul legăturilor comerciale ale Ţării Romineşii cu Ardea- 
lul pănă în sec. XVIIL n'a |inut de loc samă în alcălulrea lucrării sale 
de meloda de cercelare şi disciplină Inlorică reesă faarte limpede din 
=ludiul Izvoarelor care sint la baza lucrării şi din însuși modul cum 
acesie Izvoare ne sin! Indicale. Autorul ni le arată după înlimplare; 
probabil atunci cind Își aduce aminie. Mulie din eie sini fapie cunos- 
cuie, aşa că numa! datorită acestui lucru ele ar pulea irece neobser» 
vale, Ô carte şilințilică insă, trebue să-şi sprijine alirmuțiunile pe 
documente oricind, chiar atunci cind lucrul despre care ni se vorbește 
este foarte cunoscul (ex. originile Brăilei, elc.); iar de malle ori cind 
acesie levoere ne sini indicate, siat greşi! indicale. Este posibil, de 
exemplu ca un om de ştiinţă să citeze Istoria Țării Romineşu, ediția 
fraților Tunusii subt titlul: „Basut Mihal Cantacuzino, fst. Țării Rom.“ 


„ele, cind nu exisiă o operă lipărită cu acesi liiu așa precum voeșie 
„să neo dea autorul ? 


i 
è 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


SUA Ř—— 


; de ne spuna 
iteva observări (0x.' pag. 45 nota 5, un 
că MAO: Voda 5junsese stăpin asupra Dunării de Jos înainte de 


e 
ni înainte de apariția aceslei lucrări şi care, 
jes aA ge ag ze m ien) deoarece nu ni se spune; soassa atata te 
s utorul n'a întrebuinjal, în alcăluirea operei sale, lo! ma arie oee 
Š Pee aceaslă chesilune. Interprelări gresite a dorumean e redă 
i Inexacie, dinire care unele privesc chestiuni de za e pesep 
ză e capitala Țării Muntenegii sub! Semeslan pe e Amiran ns 
socoale „cetatea Argeşului în munte” sau, afirmarea st Olunan E a. 
uceri! Turcii după moartea lui Mircea) şi cuie pi ebraice pap 
Mele ar fi cunoscul ultimele dale ale Isloriografie = cepe pe 
desiul de numeroase in lucrarea, aceaila,; se ele Sailor asupra or- 
are le lac i i 
pe ar hripellribe noastre şi asupra sportului de cultură ce abil dă e 
a pe'i lingă acesiea mai găsim şi neajunsul a-l rii A rime pe 
t toldeauna aceiace autorul voeşie să spună. e, ce pie 1 
prag veacul al XV e timpul cînd vecinii noştri azi Lat m 
Tetri şi Turell, se întrec ca as cipligo subi seertise pe md ere 
are Aron j 
ni presare p prea pereen mig la candidatura tronului Moldove! de oamenii 
sia pre E e Arosa ia intr'o oarecare ordine, ca pers. fa re: pipen 
i tă din lucrarea d-lul Meles, er fi „imprejurärile, - pane SE 
ean vage polilice care au [avorizal legălurile comerc pe e 
do w ări - fireşte că şi alci ar | neroe deo pene Pare ppm 
P eaterialului intrebuintat, Cum însă poale Íi o tare pe por pt 
tul ol petrecerea relendenților la ironul Munleale Ja Atta de 
se cer jo unde aceştia loldeauna işi organizau cucerirea son ae: ae e 
De. aceasi nu se poale pricepe ; din Carr porci page: 
i e olitică vine ca un obstacol peste imprejurăr to sam pă a 
bilg Aa acel schimb inire ambele jări și de sgur a core meri mda 
foni saaten aeintreceplă po amic mă e mult mai mari SR 
[a 
pi uree E durada mai: o ară şi alla în care orice viaj 
ra inlreruplă. 
comercială n Snit deparie a lucrării, oë cum e rr A so ps 
i este mai muli o fragmentare a materiei peniru ușutin selena 
d it o împărțire după vre-un criteriu şiilnțitic oarecare piarda 
fice ciale unei vremi anumile, elc). ele patru Pe permit a A 
na cuprind cae roi eis vii precum, i poate 
desi pi Sa in erei nego| și care desigur că au fost alii pentru 
noi cil şi pentru Ardealul nostru. dii odin i Ta 
Aceste observaliuni sumare ce-am făcut pret Ee son afar 
lucrarea se prezinlă dela începul pănă la stirșii întrun mie 
ai iu, confuz, citeodală neinjeles chiar, fac să rāmim, + A oso Gai 
leaga: tot lucrarea d-lui N. lorga va fi și de acum dalne Stil lee; 
baii lucrare de Istorie a Comerţului Rominesc piana euii la cei 
ráminind fireşte ca Desvollarea comercială a fă a noralui. 
port cu celelalle [ări înconjurătoare să fie o operă 


N. C. BEJENARU 


W. Morgenthaler, Fin Qoisteskranher als Kânsti ȚArbei 
zur angewandien Psychi . k la erat 
reee i yaum, 126 po. 3120 tabele, Ernst Bircher, Bern u. Leipzig, 

u aju sludiilor psihopatologice ih . 
purile din urmă, creajlunea artistică a rară) y A pe ra ar -paniei 
mecanismele sale generatoare. Lucrările lul Freud (Leonardo da Vin- 


cl), Abraham (Giovana! Seganiini), Rank i-moti 
Sage), Jones (Hamlet und Oedipus- KE cae în, le a a 
ne Rage Symbole der Libido) etc, au deschis calea În această direc- 


Receni de lot, Schilder (Wahn u. Erkenniniss), Siorch (Ueber 
archaische Erlebnistormen u. Denkweisen im are al ea Selen- 
leben), Reiss (Zur Theorie der schizophrenea Denkstărung) elc, au 
arăta! pentru „Expreslonism* înrudirea acestuia cu gindiren demenji- 
lor precoci și gindirea mitologică, cu viaja sufletească primilivă. Ca- 
racterul schizolhym (Kretschmer). — pentru care loale actele sînt deler- 
minate de poralri aleclive inconstiente, —este condijia esențială, fun= 
damenială cerai unul expresionist original, neimilator, care lucrează 
din proprie chemare și nu după prescripiiile artiliela! liciulla în res 
gule de „şcoală“ de câtră admiratorii „geniului creator“, Mai mul! de- 
cit ori unde, se aplică aci un quod Hcet.. și cunoscătorii în matérie au 
putul consiala cum celace la genialul schizolren van Qogh este măreț, 
devine ridicol şi „nebunie” la un pastișor., Cel dintăiu îşi zugrăvește 
ae! său așa cum este pe cind acesia din urmă vrea să iie „la 
modă“. j 

Morgenihaler aduce o coniribuțiune îrumoasă în acest senz prin 
studiul său amănunțit asupra unul urlist, așeza! de dala aceasta în Iž- 
untrul zidurilor arilului de allenaţi. 

Este vorba de un țăran, de 57 de ani, bolnav dela 1891 şi inter» 
nat din 1895 in azilul Waldau de lingă Berna. 

Im azil, bolnavul scrie de ani de zile „opere în proză“ între care 
se găseşte și o anlobiogralle. In toale aceste producliuni, Morgeniha: 

ler pune in evidență cunosculele mecanisme lreudiene alit de fre- 
quente În „cugetările“ bolnavilor alinşi de demență precoce, 

Ceiace insă constiiue Inieresul special al cazului sint numeroa- 
sele picturi pe care aces! fiu al păminlului, lipsi! de orice „pregălire* 
care să-i delormere pornisile, le labrică neconlenil. 

Autorul studiului caulă să discute „leoriile” artisilce exislenie și 
încearcă, poale parea slabă a publicajiunii,—să împace cu ele cazul 
său cure esie un original. Cu deosebilă nnirilale conslală că „W, 
(bolnavul) se deosebeşie de arlisiul normal prin aceia locmal că e 
boinav* (1), și nu discută chestiunea înirucii boala distruge valori sau 
dimpotrivă le creiază. Fără a accenlua, Morgenlhaler recunoaşie că 
boala a lăcul din W. un arlisi şi nu că esie vorba de un arlisi care 
s'a imbolnâvii de demenă precoce. 

Publicaţinnea este însoțită de reproduclluni după originalele bol- 
pavens: dinire care, din nelericire, prea pauline, — numai trei! - în 
culori, 

Valoarea psihologică a unor astfel de opere este neprejuilă, 
permilindu-ne să asistăm la consirucția de Imagini porrite din incon- 
şileni şi redate lără modelarea deseori dâunăloare, efecluală de „cen- 
zura" conștiinței lucide. Punctul lor de plecare kalalhym și execulla 
lor asinlaclică garanlează sincerilalea lor cind sin! rezullalul porairi» 
lor proprii, naturale,—cum este în cazul bolnavului lui Morgenthaler, — 
iar nu iniluenjale de curentul model și de o denalurare chibzultă. 


Dr. A. STOCKER 


9 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ l 


- 
. . 


Li 


A. Demangeaon, Le Déolin de l'Europe; Payol, Paris. > 
Maestrul de conterinii de geografie la Sorbona publică, în „Bi 
biloleca polilică şi economică”, o lucrare conştiinel-asă şi inleresanală, 
ale cărel concluzii ne ating și pe nol. Europa se găsește într'o criză 
de producție şi într'o scădere a pulerii linanclare care o pune înir'e 
mare inferioriiale fală de Statele-Unite și de Japonia. In Fraaja, de 
pildă, de unde în 1905-42 eu fosi cultivate 6.500.000 hectare de grin 
care au dal 89.600.000 chialale, în 191% s'au cultivat numai 4.300.000 h. 
cu 63.600.000 chintale. 
Așa este in loate celelalte järi din Europa, incil pe cînd locul- 
torii vechiului conlinent nu-și pol satisince foamea, Slalele-Ulalie, și 
America în general, produc cu muil mal presus de trebuiajele lor, și 
numai în 1916 Sintele-linite au trimes în Europa făină peniru mal muli 
de două miliarde franci. Şi să jinem samă care era alunci prejul griu- 
lui. Cu cil slăbeşte producția în Europa, cu olit se măreşte ia noul 
coniineni. Aviniul din America de Sud devine îngrijilor ; enorme in- 
tinderi de pămint, sămănale pănă acuma cu păpușol În Argentina, pro- 
duc acuma griu penira Europa; înainle de răsboia, Brazilia imporia 
griu pentru consumul intern, astăzi exporlează. In 1906 importa 24.973 
lone de grîu, lar în 1917 exporiează 24.047 tone osebil! de mari canli- 
țăți de alle produse, precum de pildă fasole, care toate iau drumul 
spre Europa. Acelasi lucru cu vilele, Anglia se hrâneu și inalnle de 
războlu cu carne din Argenlina, dar Franje era în altă siluajie, și în 
1914 în comparajle cu 1912 iși vede numărul bovinelor miczarai cu a- 
proape 4 milioane, olle cu o scădere de 7 milloane, porcii mail pujina 
cu 3 milioane; astfel carnea s'a impufinal în Franja cași vacile cu 
imple. În schimb, Argentina singură dela 200 mil. pesos în aur expori 
de carne în 1915, s'a urcat ln 376 mil. în 1917. Dar şi celelalie staile, 
ca Uruguai, Brazilia, ete., lac același lucru. America lalin a scăpal 
Enropa de loamea zaharului; numai Brazilia ne-a irimes, in 1917, mai 
mult de 15.000 lone de zahar, de zece ori mai mult cit a produs în 
1912. Rezullalal: dotoria Europei a crescul în mod ingrozilor, şi Ame- 
rica şi Japonia inoată În aurul sirias de europeni cu jerllele atitor 
veacuri de muncă. Perderile in oameni, indurate. de Europa, o pun 
mereu în inlerioriiate. In Fronja au muril 3 la sulă din populație, in 
Rominla 4, în Serbia 12, şi aici sini socotiți numai morii in războlu, 
şi autorul ne socoleşie pe noi numai cu 240.000 morți. în acelaşi timp 
excedentul morților asupra nașterilor merge crescind, fa Fraals, inire 
1916 şi 1918, este o creștere de 100.000 de morți; în Paris, din Augusi 
1915 pănă în Augusti 1914, au fost 49.009 naşteri şi 45000 morți, iar în 
1915—16 au los! 25.000 mnaşieri şi 45.000 morii. Acelaşi lucru în toată 
Europa şi chlar în Oermanla, unde pe cind în 1916 era un excedeni 
de morţi de 227,700, În 1918 excedentul a fosil de 855.000, Puierea ca- 
pitalistă a Statelor-ilnite creşte vertiginos, pe cind Europa se culundă 
în sărăcie. O comparaţie, calcului Hind făcut în milioane de dolari: 


Expori Import Excedentul importului 
1942 2170 1653 517 
1914 23.9 1895 455 
1945 2716 1674 1042 
1916 4272 2197 2074 
1917 6227 2659 3567 


Pentru cumpărălarile făcute în Sialele-Uaile, Europa nu numai 
că şi-a secat rezervele de aur, dar a scos şi valorile americane pe 
care le ținea în poriololiile sale, şi astăzi Siatele-linite au deveni! im- 


zg 
ÎN A 


peer gnes de eaptiaturi şi New-York a luat locul Londrei ca ba 
pe vve Baal ri e de altă parle, Japonia a ajunso mare pulere Raan 
Siin 1918 de 1600 mii Ga aura, Jeponlei era de 370 milioane de yen, 
58), şi pe cind datoria e! exleri ră e m mediei pin art pe d franci 
finele iul Mari 1918 se soohoriak T 1520 prea cariere la 
320 mil. 
a pipen $ și a Japoniei creşie în fceri. ae) aie beia m per pă 
arareori mae deset marilime. Materialele care mal înainie perai în 
porhene mie e ca de aici apol să fie indreplale spre America y 
ouaa a os reste la origină pe vase americane. Despre paloros ja. 
- i a lalelor-Unile și a Japoniei se dovedesc aceleasi lucr erz 
adba ar agaaa moil a Sava ake p arag Aläiurea cu acesie Aero 
r n așa more inferiorilat l 
tepiarea popoarelor indigene zise Inleri pleacă 
ploatau aşa de neomenos, şi prin pepeni eee ho carol 
a muncă i 
hm i = Je za a oeaan tetel; ha noaptea it Se ala ae 
p ui, peniru a umpi 
Pita rii i OREI AAD ca a ete 
> enli de colosre s’ À 
independeti 4 europenii u mal poi conia pa exploatarea mal ar 
, nouă cauz i 
Si gume a ore poaa q p Con acestui icin ein miar 
ngură formulă : 
e ra ai hieng să lim, nol europenii, cel mal ee şi par era 
Lg k arhi- ageri pc hr ei piele în ziceai cu condijia ca sceeaiii 
cr 
p reng nu Însemnează numaldeci! că si A prea pr e ral ară d 
co cip ggal ar sei ge rea nu Întemnatază o scădere cu mind 
niacte voinja de muncă Li reji f 
da ea mare este să se inlensilice Maneg h nhl Sa eemtnolie; e 
vag or) Acesia esle leacul, Şi, în ce priveşte agricullura parie 
marosi B-a erzsează în special pe no! Rominii, concluziile suloralui 
lor ce am (dcul, sooria monch on ouanirebăm dacă în urma reforme- 
. 7 esie de mal ingi 
Dind Aespa Franja, Demangeon zice: Piala eee = porcarie a 
ua ii ră trebui să dezroltăm rolul maşinei în munca păminlului eri 
peron e i a Oa opip art în loc de a-l tmpräslia = 
A ricole esie funellu 
apă e pâna numai de a întrebuinjn masina i etic ddr e ra 
la > ar peniru a iniənsifica munca și a muliiplica rendemenlul A a 
lorg reproduce cuvintele puse in gura unul soldat american: „La y 
in enpeis A este mal mul! pămint deci! la voi şi muli mai Peer E peace 
în pe orlie ; alunci no! aninăm pairu pluguri la un tractor aulomobii 
: în asa g caii vii prin cal-vapor; hrana ior costă mai pulin şi i 
ms tapad <ă lat nne Fr spe face iois zi de şase ori aby malik 
Ă „ Munca omului esle scumpă: te 
pui pe un om să facă celace ponte face o vilă, ni tea. să 
per poale face o mașină”. Peniruca maşina ep Ai pr ` 
oan cheltuiala, lrebue cimpil întinse. „in lături cu șurițile de FÀ 
aies A an Ponta: yee rager dori K agpi grin coljuri ale comunei, re- 
: m, n f 
e ad un lol, ale căror cim ii să nu fie Fe pri Sa ea gti Pietn v 
e mpi unei alle exploatări”. Concluziunea aceasta pe. noi pi si 
re da ear gr pomi = ot cuprinde un mare adevăr, şi penirucă 
e 
p n exprueriare W oea rea in modul cum am făcut-o, am ajans 
A. OOROVEI 


Revista Revistelor 


Europa şi Rusia 


nismul între minicismul 
Rn pn slepele Aslel şi înire 
telul greco-latin de a concepe vi- 
ala al apuzului no e numai de or- 
ala polilic ci mai ales de ordin 
eclual. 
ratei cind popoarele Occidentulul 
an coltul dialeciicel logice ṣi al for- 
mel perlecie, slavul care a scăpal 
de suggestia spiritului elen, nu-și 
razămă viața pe principiul contre» 
dicțiunii suu pe acel al rajlunii 
suficiente. Facullățile lui de cu- 
sosşlere sinl senlimeniul ori ret 
dinja  mistico-religioasă. Actele 
cele mai opuse, ideile cele pa 
contradicloril, editată perfect în 
alitatea lui. 
e mea din Europeni, cosiine 
în el atilla contradicție cil e fi- 
resc să aibă orice suflet. Contra: 
diclia lor e însă succesivă, ca ri 
observă în timp, dela un momen 
ja situl. La Ruşi contradicia e 
simullană și acolo unde rajlunea se 
opreşte fiindcă nu mai poale stas 
bili raporturi, sentimentul pne 
vede posibilităţi înfinile, nuante 
ragile, momente delicate şi lagare. 
Cunoşiinia mistică depăseșie 7 
cea logică şi nu cunoașie cri! ca 
ori analiza dizolvantă, Prin pară 
aste, ealuziasmul nelimitat de cr 
jică urcă veriiginos culmile a AA 
raţiei, lăsînd deparie în urmă ten A 
culele meschine ale ciatărelli A 
gice. Iubirea, adoralia întin 
istă ce nu cunoaşte indivi i 
mul ewropean. Ruşii n'au cti 
\lferori și filozofici, au în sch 
apostoli. Astfel el nu cunosc e- 
icureismul situațiilor comode. 
ici o jarā din lume nu cunoaşie 
uriaşa hecalombă de sacrificii be- 
nevole a Ruslei, de o sută de sai 
iaconce. Singurul epicureism 
rusului superior e voluplatea sacri- 
țiciului. Ceia ce pentru noi eo 
corvadă, pentru el e o lericire și 
oare. 
H (Mihal Ralea. Gindiroa, Feb- 


ruer). 


Despre romanul engler 
Francezii n'au o istorie despre 
romanul francez, a scris-o insă un 
Englez, Saintsbury („FHislory și ihe 
lrench novel“), după cum un Fran- 
cez, Abel Chevalleg, a dal şi elo 
istorie despre romanul englez: 
„Le Roman englals de nolre temps » 
înțățişind fiecare cu oplica se strā- 
inä lucruri desiu! de inleresante. 
Din purci de vedere al calilății, 
invenției și vieții, romanul englez 
întrece pe cel francez, Lileralura 
lranceză e o continuliale de pa- 
iru secole cu o pleniludine aproa- 
pe egală, dind împreună impresia 
unei opere de ariä. Dimpotrivă, 
literalura engleză reprezinlă ire 
masive incomparabile, dinlre core 
rimele două n'au durat mai mu 
e o generalie: leairul din seco- 
ial XVI-lea, poezia din prima ju- 
mătale şi romanul din a doua ju- 
mătale a secolului XIX-lea. lar m aes 
Waller Scoli incoace (Wubesiey 
este din 1815) romanul englez re: 
prezintă, calilativ şi canlilaliv, a 
continulale şi o vigoare de > de: 
rală aproape unică in isloria B. 
rară. j Per după cum înlr'o privia- 
jā lragedia franceză, dinire pat 
şi 1 se găseşie em raccourei, 
cu culmile și scăderile ei, in ope- 
ra lui Cornellle, lo! așa în Walter 
Scot! pulem înirezări direcțiile si 
problemele generale ridicate de 
r nul englez. 
riginea romanului. Lileratura o 
formează inainte de loaie poezia 
şi teatrul. In sec. XVil-lea romas 
nul francez lace figură săracă 
Ciad ia avini, o face pe spinarea 
comediei şi iragediei. Romanul 
glez are allă erolulie : aperilia ei 
in sec. XVill-les, inseamnă paat: 
derea nu numai a feairului, dar § 
a poeziei. Walter Scoti, bunăoară, 
este un mare poet epic, care sim- 


jind că-i slab în poezie şi-a luat 


ză. Waller Scolt a 
inobilat aie întilirindu-l siră- 
lucirea genurilor aşa zise nobile. 


Dar romanul avind fire imperia- 


— REVISTA REVISTELOR T 


Vistă, celelalte genuri! s'au văzul 
“cu limpul înlăturale, Azi In Franja 
y! Anglia a face literalură inseam- 
nā a face romane, 

Inire roman și democrolie esie 

oarecare legătură. Romanul se a 
dresează unul public din ce în ce 
mai înlins. Tol aşa a fost şi cu 
teairul. Misterele au fosi mijlocul 
de a arăta biblia mullimil neștiu= 
toare de carie, Teairul lul Shakes- 
psare a iosi la fel: a arăta! anal- 
abetului, în chip Intuitiv, pe Plu- 
larh, cronicele lialiene sau Belle- 
foresi. Dar romanul in genere este 
un gen feminin (Poeta co excep- 
liè; de asemenea teatrul femlaln). 
În sec. XVil-iea la Francezi sinl 
mai mulle romanciere decit ro- 
mancieri, In secolul lui Walter 
Scott ele au loc de cinsie. Două 
din marile romanclere ale secolu- 
lul sînt femel: G. Sand şi G E- 
liot. Francezii su însă mal pujine 
femei onloare deci! Englezii. In 
Anglia femela introduce pictura 
ferventă și aulenlică a amorului 
complect (aliădală surorile Brontă, 
azi Miss May Sinclair). Romanul en» 
glez se interesează însă şi de alle 
realități omenești decii amorul. Doi 
din cei mal Iluşiri romancieri én- 
glez! din generajla penuliimă (Kip- 
ling și Welis) eu rămas aproape 
străini de et, In afară de O. Elloi, 
romancitrele engleze sint firi com- 
balire. Luptă pentru o cauză, Ele 
uu fosi precursoarele mişcărilor 
penirs reforma mariajului, a di- 
vorsuiui, a legilor sanilare şi sọ» 
ciale, 

Acum și o chesie tehnică. Che- 
valley zice că romancierii englezi 
compun rău. Waller Scoll iace ex- 
ceplie cu „Fiancâe de Lammer- 
moor*. Însă „Foire aux Vaniles* 
e „rău compusă”. Cavra să zică 
deci un roman „bine compus"? A- 
devărul e că „compoziția" are sens 
diferit, cind e vorba de leairu și 
roman, În tediru, exigenjele com- 

punerii se traduc prin nevola de 
ö lace scena. bBourgei n'a lzbuiii 
în teatru, penlrucă aducea deprin» 
derea de romancier, deşi cu meş 
leşugul leairului compune el ro- 
mane. Insă merele roman este via. 
jū, nu-i compus, penlrucă compo» 
zijie eale numai acolo unde e con- 
cenirare şi simullaneitule În spa- 


aaf 


aramezov” că nu sini 
„compuse“, Însamnă să le repro: 
şezi că stat. Există însă şi lucrări 
bune, pentru care noțiunea „com: 
poziție“ are un sens: se popie 
spune că Galsworihy, Johann Bo- 
jer, Boylesre şi frajii Tharaud 
compun, iără să recurgă la esie- 
lica dramalică. Aceasta însamnă 
Însă că ei şiiu să povestească, sini 
inteligenji şi că romanul lor rea- 
lzează ideia, pe care au avut-o, 
(Alberi Thibaudel, La Nouvelle 
Revue Française, 9 Annte, No. 98), 


Arta în Letonia 


Pictura lelonă n'are trecul, n'are 
iradiţii. Independentă, pe cale de 
a se libera de influențele popoa- 
telor vecine, ea este con empo- 
rană cu reinvlieres sentimentului 
najional, grație luplei impolriva 
Iane germane și ruse 

enerația veche, academică, nu-l! 
așa străluci! reprezenială. Validi- 
mars Malrejs, pictor şi critic de 
artă, cu conceplie romanlică, do- 
vedeșie o personalilale puter- 
nică. Iosef Orosvald, veni! din Pa- 
ris cu pujin înaintea războiului, a 
forma! împreună cu all cițiva if- 
neri pictori „Grupul arlişiilor din 
Riga“. Inspirat de anli războiului, 
osvald a sinietizal pe pinză cea- 
surile lragice, prin care a irecul 
poporul său marile, 

Toji au muril lineri -Jekabs Ka- 
zaks abia de 20 de ani. Gederis 
Elias a sulerii Influența lui Ma- 
lisse. Janis Leepins s'a dezvoltat 
În felul lui Cézanne şi în felul 
primei manitre” a iul Picasso. Ale 
tis Skulme esie picior. Marihe 
Skulme, sculptor. Cu planurile sale 
geometrice, Niklav: Sirunke reali- 
zează un desărirșii colori! orien- 
ial. Romans Sutla, Konrads Ubans, 
Vuidemars Tone, Teodors Zalka- 
lus, Alexandru Drerias, Alexan- 
dru Belcors, Emils Millers, Oito» 
mars Noemme, Eresis Sveics - sial 
alie nume de artişti, ale cãror ia- 
crâri n'er pulea să ne dea în re- 
produceri decit o silabă idee des- 
pre ce sinl ei în siare. Luind ca 
pact de plecare lormele arte! 
anceze, artiștii letoni tind călră 


310 VIAŢA ROMINEASCĂ 


t iginală, eșşită din armoni- 
Sas spiritului nou cu aspirajille 
intime și cu ritmul specific al na- 


lor. 
Heir Sutia, L'Esprit Nouveau). 


periegaoia aipuak poe 


Imlracii se apropie 100 de ani 
dela nașierea marelui poel ma- 
ghiar- ori poale independent de 
aceasla—numărul de sărbălori al 
revistei clujane e inchinel memo» 
riei lui aproape în întregime. 

În siudiul cu tilul de mat sus 
se cnulă să se lămurească momen» 
tele dislinele în evoluția acestul 
seriilor, care, socoiind după virsiä, 
si-a închela! viaja cind abia ince- 

să fie bărbal (26 de ani). Căci 
elöli, se ştie a sfirşli la 1849 subi 
añyala căzăcimil, pe cimpul de 
luptă dela Sighişoara. Toluşi, in 
suftelul lui, în cursul celor 7 ani 
de activitate poelică, s'au produs 
„prelaceri şi s'au pului plămădi o- 
pere de o aşa inăljime și maturi- 
tale, caşi cum um area de a lace 
cu o viață lrăltă. Incepind cu virs- 
ta de 19 ani, cind persuralliniea 
poetică începe să se lămurească, 
loată opera s'ar putea e gri în 
cinci perioade (şase de ar f 
să se ocolească și cele scrise 
pănă le virala de 19 anl). Prima g- 
rioadă începe cu anul 1842 şi sfir- 
şeşte cu vara anului 1845; in a: 
ceaslă perioadă se dovedeșie un 
obserralor ableciiv al evenimen- 
telor din alară de el şi un arlisi 
creator în această lume. In chiar 
aceasi perioadă se alirmă indi- 
sidualilatea lui distinctă și multe 
din poeziile acestor ani nu afans 

cintece popan, Cu vara a» 

aului 1845 năzulujele artislice ale 

poetului irec dincolo de Inluijla 
striclă, oblectivă, a lumii din afară, 
căulind sulletul acestei lumi şi pri- 
mind o nuanță nouă în creajiunea 
poetică. Intervine în mare măsură 
comparalia, personificarea- insu» 
fejirea lucrurilor. Această a doua 
perioadă ar dura până In primă- 
vara anului 1846, cind muza poe- 
tului se întrislează, se inlunecă. 

Această primăvară a vieții lui con- 

stitue singură o perioadă, unul din» 


ire momentele disiinele din ero- 
luția poetului. Este ilustrată de 
ciclul de poezii Norii, in cere se 
distinge prin gindire adincă, ob- 
serralii luminoase şi un stil poe- 
tic îndrăzneţ. Un nou Pelbţi se 
vădeşie aici : o perioadă ladepen- 


eniă. 

$ O allă perloadă înfălișează cele 
ce a scris din primăvara anului 
1845 pănă în loamna lui 1847 şi 
imbrăjişează în genere subiecte 
in care predomină Ideia de fata- 
țilale în soarla omenească. ŞI în 


“afirşit ultima perloadă (Sepi, 1847 


ănă în vara anului 1849) - perioa- 
Sa artislului desăvirşii, în care e 
clalată fericirea cașşi necazurile 
vieții de familie. 

Ce calități poelice dau operei 
lui Petöfi valoarea veşnică, „uni. 
versală ? Cen mai evidentă insu- 
şire în poezia lui este nnluraleja 
siilalui. În versul lui Petöfi nu este 
sărbălorescul elegant al înalnta:i- 
lor säi, ci un stil liber, curgălor, 
simplu, cum virbește lumea, La 
el nu anumite forme de rersilica- 
ție preferate au căulal să imbrace 
inspirația (ca la mulii inainlaşi), ci 
dimpoirivă : inspirația, simiirea, 
ritmul sulletului său — subiectul şi-a 
găsit întotdeauna forma prelerată 
de liberă exprimere. În răzulala 
călră simpliiate, lablourile lui nici- 
odată nu sini încârcale, Despre 
lucruri şi despre oameal nu spune 
toiul odală—ci spune necesarul — 
iar aceasia dă scrisului său ea- 
racler. 

Ca mijloc In deseripțiile şi ta- 
blourile sale, Pelăli se serveşte 
de asemânare. ȘI anume compa- 
rajia propriu zisă şi personificarea. 

labely Isivån, Pasztortăz, No. 


35), 
Masaryk 


Presedintele sialului ceho-slorac 
reprezială spirital uliimelor 
generajiuni, înlrupează munca, fin- 
ia şi suferințele inteleclualilor ce- 
ho-slovaci şi simbolizează năzalala 
spre ierte „a: majiunii, în áe- 
ar ne Anu sa a ajuns grajie 
aclivităjii de o viaţă întreagă şi 

rajie concep! sale liluzoiice. 
Aprofandind conceplia platonicis- 


y 


A - 
Fat a ideii crenionre, Masaryk a 


căpăta! o vedere clară și realistă 
si în chesliunile naționale ceho- 
slovace. A lămuri! poporului său 
situația actuală a lumii, iutemeială 
pe formarea unei conșliinje co» 
mune, şi l-a făcul să priceapă că, 
pentru a se jine la nivelul năzue 
ințelor omenirii, lrebue să contri- 
bue și ei în mod independent la 
soluția problemei panhumanisie, 
făcînd din ea o bază a propriei 
sale éxislenje. Azile] națiunea ce- 
hoslovacă a devenii colaborator- 
rea efeclivă a humanilăjii şi cu a- 
casele a lrezit Inleresul celorlalte 
ri, 

Luind poziţie impotriva arbiira- 
rulul şi absolutismului politic, Mia- 
saryk n făcul să reiasă Importanța 
leoriei dreplului natural, care ve» 
de în rajiune originea dreptului 
scris, De alici merele interes al 
lui Masaryk peniru chestiunile po- 
litice şi eclesiaslice. Lupla sa im- 
poiriva clericalismului calolic a 
pornii din convingerea că nu se 
poate organizație polilică fără or- 
ganizajie religioasă; şi viaja poli- 
iică liberă nu poale flinja acolo 
unde populația este, din punct de 
vedere religios, supusă ja norme 
sbsoluliste. In aceste chesiluni 
Masaryk a luni de model formele 
anylo-americane, 

evendicările sociale sint nece- 
sare erolujiei morale è națiunii, 
pentru care socialismul exle şi el 
un mijloc de a ajunge la o viață 
superioară din punci de vedere 
spiritual. Dreplaten socială esle o 
consecință a acezalei alări, În mun- 
că Masaryk a văzul marea pro» 
blemă de educalie a națiunii. Con- 
stiinja morală a păturilor sociale 
mai largi este peniru Masaryk o 
lormă a problemei sociale, Masa- 
ryk a văzul -nevoia une! vieji or- 
donale peniru famille, nevoia e- 
mancipării femeii, a suprimării 
prostiinjiei, a sobrieiăili, a Iusiruc- 
ției populare — nu numai intelec» 
luală, der inainte de toale morală. 
Masaryk este in Boemia adevăra- 
jul resiaurălor al muncii. El fe 
da! o bază lilozolică şi un ferm 
acier etic. 

sea yk a voil să dea muncii 


un solid fundamen} științilic. De 
acela prelinde dela oricine o in- 


T 


i 


‘e 


-J <p 


E REVISTA REVISTELOR 31] 
at n a aaay ————— 


sirucție specială. ŞI aceasta pre- 
supune exisienja unei ndevărale 
mişcări şiiinjitice, unui centru şiiin- 
titic, unor tradiții, unel organiza- 
Hi siiinjiflce a muneii. 

Masaryk esie cel mal mare cu» 
geišlor, cel mal de samă om polis 
le și organizator al Boemiei, 
coniorm iradițiilor secolului ai 
XVI-lea. 

(Emmanuel Siblik. L'Esprit Nou» 
vedu). 


Emilie Boutroux 


Cu Emile. Bouiroux s'a slins ua 
mare filozof, Gindizea lui pralundă 
şi clară a exercitat o inlluență de- 
cisivă asupra Ílozofiei conlempo- 
rane. El a îndepârial-o dela sci- 
eniismul epocii noasire, În care 
cea mul rudimenlară menialilate 
are prelienļla să facă legi, reamins 
liadu-i originile sale psichologice. 
El a readus filozofla la studiul lu 
mil suiieleşii, dela considerurea 
exclusivă a lumii exlerioare. A 
luptat in conira delerminismului, 
care avea ambijla să explice lot 
prin mecanică și să închidă viaja 
şi gindirea in formule malemalice. 
in cursurile sale dela Sorbona dia 
1592-1895, el a'arătual conventin- 
nea ce lulră în idela de lege sti- 
ințilică, care nu face allcera de- 
cii să exprime constanța inir'un 
mod aproximaliv. Natura îşi ur- 
mează drumul său: nol, subi nu- 
mele de iege, rezumăm experieala 
noastră. Ceva din nol Iniz în in- 
jelesal preciziunii şi fixuäjii Nu 
exisiă nimic necesar. Deparie de 
a explica vieja prin număr, el con» 
sideră spirilul ca Izvor al luluror 
faptelor maleriale pe care le siu» 
diază şiiiaja. Mal presus de deter- 
minisiw, Boutroux a pus libertatea, 
spirilul deasupra materiel. El a 
reinoii tradiţia splrilualistă in tim» 
pui, în care supusă pe jumălale 
de o şiiinlă lrulaşă, risca să lie 
absorbită de ea. El a reodus Illo- 
zofia la studiul sulletului; dar nu 
a resiabili! lilozolla numai ca dis- 
ciplină distinciă bazală pe abscr- 

vajia interioară, ci a pus-o în cen- 
irul iuiuror canoșiinjelur. 
Boulroux n'a disprețuli şilinja» 
Spiritualismul lui se deosebea malt 
de ace! al lul Viclor Cousin, in- 


312 VIAȚA ROMINEASCA_ 


chis numa! în eul său. El socolea 
că şilințele po! și trebue să fie 
cel mai mare ajulor al filozofului 
în cercetările sale și s'a folosit de 
invățăminiele dale de ştiinţele fi- 
zice și raturale, asupra obleme- 
lor puse de mes rudiția sa 
era universală, 

Filozoful ar irebul, după el, să 
vadă in istoria filozofiei o urmare 
de eforturi peniru a lea vălul 
după care se ascunde enigma u- 
niversului. Boutroux considera 0- 
pera marilor gindilori ca una din 
cele mai înalle menilesialii ale spl- 
ritului. El ne lesă să intrevedem 
că o gindire însullelește uaiversul. 

Influența lui Bonirour asupra 
lndirii contemporane a fost! mare. 
Pela 1874 cînd e apărut teze lul 
Contingenee des lols de la nature, 
delerminismul domina cu loale e+ 
forturile lui Renouvier și Leche- 
lier. Talne era malsirul, Liberte- 
tea şi responsabijilalea erau ex- 
cluse dinlre aclele omului; virtu- 
tea şi vițiul erau asimilaie cu pro- 
duse ca vitriolul și zahărul. §ti- 
inja nu admitea vre-o allă lume 
de cunoșlință, deci! observralia şi 
experlența, njulate de rajlonameal. 
Lherele şi arta chiar, cu Zola, Ma- 
nel şi alții, erau supuse materiei, 

Emile Bouiroux este prinire cel 
mal de samă autori ai reacțici în 
favoarea libertăţii, spiritului şi ð 
(ilozoliei. Renaşierea filozofică În: 
cepe cu dinsul. A contribuit după 
4870 la reinvierea morală a Fran» 
jei. Dimpreună cu Fouliice, a fä- 
cul să se dee studiilor. ilozo ice 
o mare imporianală în învă minl. 
Era convins că nu exislă o forma- 
țiune adevăral omenească, iie şti- 
ínjifică sau lièrară, fără filozotie. 
Henri Bergson, cel mai mare me- 
iafizician al timpului nostru, plea- 
că direc! dela Boniroux. enri 
Poincere, de aliă parte, îi dalo- 
reşle concepția relativistă a şti- 
infei de care, cu siguranță, Ein- 
stein nu e siráin. 

Insă iniluența lul Boulroua nu 
se mărgineșie la filozofia pură. EI 
a reinoii spirilul cercetarilor ști- 
injilice desrobindu-le de precuge- 
tarea malerialisiă, care nu puteu 
să le intrevadă. Inlluenia lui a 
contribui! să imprime lilezaturii 
franceze o orientare psichologică, 


AR 


a cărei dovadă iusiră este Paul 
Bourgel. Însăși arta unui Maurice 
Donny daloreşie mul! grilei religi- 
oase, inspirală de ullimele lui cărți. 
Ei este unul dintre maeșirii care 
au contribuit să formeze elita tt- 
nerimii lranceze, unul din spiri» 
tele ce mai limpezi şi mal com- 

ehensive pe care le-a produs 


anja. 
"Peai Osultier. Revue Bleue). 


Literatura romină fna pro- 
gramul unel reviste 
italiene 


Siniem bucuroşi că pulem oferi 
celilorilor italtenl, mai ales in nume» 
rele viiloare, ecourile vielii literare 
vomineşti, spre care mulți sludioși 
italieni şi intregul public culi se in- 
dreaplă ca spre aceia care, prinire 
cele mai linere neamuri din Euro 
preziniă ospecle de innăsculă is- 
țineliune şi de-o sbundeniă exu: 
beran|ă. Noi ne dăm sama cu cilă 
drăgăstoasă simpalie ne dăruesc 
Rominii, simpalie arătală în toate 
imprejurările și pretutindeni, şi de 
acela voim s'o răsplălim intrus 
chip oarecare. Nu uităm sici devota- 
meniul filial pe care Rominii îl 
nutresc- mai ales în cinlecile lor 

ulare—fajë de Koma, ca sim: 
bor al celei mai înalle puleri şi 
autorităţi. Pe de aliă parle, ocu» 
pindu-ne de manilealajiile spiri- 
iuale romineşii, sludiindu-le şi t- 
lusirindu-le, noi em pe calea 
demuil arălată de alji Halieni irun» 
laşi prin opere meriluase şi care 
lăsară un renume destul de Irai- 
nic despre el și føra lor în amin- 
lirea depârialului popor rominesc. 

(Apèrusen. Perugia, to. 1). 


istoria Romană 


Istoricul italian Ferrero obişṣau= 
eşie să-şi lroducă singur cărțile 
În franjuzeșie. Ne-a dal intăiu 
„Oradeur e! decadeace de Rome 
şi acum în urmă „Fin de la Civi- 
lisation Antique“, Versiunile tul 
lasă însă de dorit mu numai ca 
limbă, dar și În ce privește coaie: 
natul, Ferrero oferind în iranju- 
zeşie numai un scurt rezumal, 

In ciuda crilicelor aduse, dacă 


fs 
În opera lui nu găsim aşa mullă 


psihologie — ze ia Mommsen - în 
schimb căpălăm istorie vie, scrisă 
cu măsură, lineţă şi bun simi, 
acesia eclipsa! uneori de reto- 
rism ğ o oarecare emiază ltali- 
mană. Sial porirele în istoria ro- 
mană, pe care se pare că numai un 
Haltian le poate face. Dacă Ore 
cia va avea vreodată o cullură cu» 
ropeană, vom căpăla slunci și de- 
la Oreci o islorie greacă, şi desi- 
gur că în ca vom înliini profun- 
zimi de adevăr nealinse azi de 
Coriius şi Beloch. 

Ferrero a ajuns cu laiorla pănă 
la August. Poate că „Fin de la Ci- 
vilisalion Antique” inseamaŭ ga- 
ranjia că vom avea şi o isiorie a 
imperiului, dar aşa ceva e greu de 
întăpiali. Lucrarea asia n'a fă- 
cut-o nici Mommsen - și doar el 
era Mommsen —penirucă inlorma- 
Hile despre viaja și oamenii de 
atal nu le dau documentele rămase. 

i „Römische Geschichte” a lui 
ommsen, „Grandeur el décaden- 
ce” a lul Ferrero -sint opere de 
tinerele şi le scriu namai oamenii 
umoreza|i de istorie. Mommsen, 
de plidă, a lrecul îndată după aceia 
la faza de erudii şi critic. Pe de allă 
parle istoria Romei este un subiect 
inleresăul şi airâgălor. Perioada 
până la Augusi e cele mal cu- 
rionase, mai originale şi mai fe- 
cunde. Oceideulul a cunoscut irei 
lorme polllice : ceiaiea, statul me- 
dieval yi imperial. Pe cilesi trele 
le găsim în epoca de declin sau 
de iormajie a republicei romane. 
Istoria Romel abundă apol in per- 
sonalliäji de seamă, relleciale în 
opere cu repulajie ca ale lul Po- 
libla, Saiustiu, Cicero, eft. 

Pănă la Tiberlu, punclul de pers- 
peclivă al isioriculai se confundă 
cn perspectiva centrală a sialului. 
După Tiberiu, punciul de perspec- 
livă devine acela al provinciei sau 
religiei; inainie de a fi Romani, 
indișizii sint Oall, Italieni, creştini, 
Celace lace laloricul nu se mai 
«hiamă istorie romană, ci istoria 


- Spaniei, ltaliel, Franjei-sau se 


chiamă isloria creștinismului. Dacă 
Mommsen şi Ferrero n'au mal 
continua! după planul, cum ë lost 
concepulă isloria repubiicei, dacă 
deci peniru Istoria imperială s'au 


REVISTA_REVISTELOR 313 


mulțumi! să dea numai fragmeale 
— pricina e cau simii! că istoria 
imperială prezinta fală cu lsiorta 
republice! numai o coniinullale de 
durată, nu şi de subiect, 

Cartea lui Ferrero dovedește că 
nu se poale studia imperiul ro- 
man din ctul de vedere el Ro: 
mei Vech. Urcarea pe tron a lui 
Seplimius Severus -deci victoria 
candidatului armatei asupra can- 
didalului senalului - reprezintă o 
etiză, în care presligiul senatului - 
deci reprezentantul puterii cen» 
trale tradiționale — sucombă. Fer- 
rero arală că în Europa actuală, 
slavă şi germanică, s'a petrecul, 

ată cu căderea monarhiei, a 
sehimbare de autoriiale analoagă, 

pronosticul său e foarte sombru. 

Ferrero cam exagerează au: 
toritatea senatului pănă la 5. Se- 
verus. Deşi nici un Împăral n's 
concepul o normă de stal fără se- 
naf, știm loluş! că senalorii erau 
demult la discrejla impăralilor și, 
neatind armală proprie, senalal 
semăna cu o moluscă fără scolcă 
—in mijlocul unor raci. Apoi in 
vremea asia soldații na mai sial 
lialieni, cl se recrulează dintre 
provinciali! şi barbari. Siratocra- 
in se confundă deci cu invazia în 
ma a elementelor neromone. 
Dacă istoria veche se slirșeşie cu 
romanizarea lumii medileraneene, 
evul mediu începe cu deromani: 
zarea el, Prin recrulare se dero- 
manizează armata, prin creșiinlem 
se eromanizează religia și lus 
crul acesia aduce slăbirea Impe- 
riului roman. Un al treilea fac- 
lor de descompunere ar mal fi o- 
liganiropia, de care au suferit și 
celălile greceșii, cu uceasiā deos 
sebire că in Grecie oliganiropia 
era mecanică — din pricina războa- 
elor necurmale- pe cind la Ro- 
mani oliganiropia era organică: 
fizică şi morală Mister nedisci- 
Irabil niciodată. 

(Alberi Thibaudet, La Nouvelle 
arebute Française, 8 Année, No. 

} 


Critica spiritului german 
Nici-un popor, nici chiar Fron- 


cezii nu și-au făcul alilea laude. 
Totuşi am face rău să ne indoim 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


acuma de nol înşine, Pănă acum 
aveam nevoe de modestie, azi ire. 
bue să adoplăm o aliludine vigu- 
roasă și conştientă, E 

in general, nu ne-am îalrebat 
serios ce Înseamnă caracler najlo- 
nal. De obicelu a fosi coniandal 
cu produsele culturii, cu însușirile 
individuale. Se spunea loldeauna 
că rasele blonde sint geniale. Pu» 
lin imporia că primire cele cileva 
zeci de genii universale abia s'a 
păsii ua exemplar blond, că mai 
loji erau oameni cu părul negru 
si că Englezii, a căror Inlluență 
civilizaloare n'a fost înlreculă de 
nici-o najlune, sint complect lipsiţi 
de genii. Aşa și Erreli: cu lol nu- 
mărul lor mic, au produs cel mai 
märe număr de genii universale şi 
elica lranscendentă a Oceldenlu: 
lui o avem dela el. - 

Se poale spune că poporul, care 
produce mutican|i, poeți şi filozofi, 
are „viziune şi senliment"; dimpo- 
irișă, poporul „formelor şi norme- 
lor“, cum €e grupul laliu, incarnea- 
ză voința şi e lipsit de senliment 
şi viziune, 

Cine crelază „lorme“, uzează in- 
să de violență. Luindu-se singur 
drepi normă, nu se înțelege decil 
pe sine. Toluşi fiind convins de 
calilalea creajiunli sale, nu cut 
noașie îndoiala şi nu-i liran. Cel- 
lalt ñp, dimpolrisă, nu poale să 
domine, căci ar insemna lunci 
să-şi piardă echilibrul, necunos- 
cind în nedreptatea pe care o face 
ei nici-o limiiă. 

Deși Germanii lui Taci! iubeau 
libertatea, cei de azi dau pulină 
imporianlă liberulul arbliru și res 
ponsabililăților proprii. Ei nu siat 
o nație, ci o asocialie de interese 
opuse. Nereprezeniind o idee na: 
jlonală, el reaclionează in afară 
nu ca propagandișii sau civiliza- 
tori, cl comercial. Aşa se explică 
organizalia blurocralică, feudală și 
militară a Prusiei: ca pulere ex 
tragermonă aceasia cuceri jumă- 
iale din Germania și-și alipi lără 
coesiune iol reslul. Lipra de vo- 
injă şi de caracter najional a fosi 
inloculită prinir'o organizație ri- 
gidă, printr'o ligă de priali şi prin- 
wo .armală pulernică. Sistemul 
semăna cu acela al unel najluni, 
însă in realilale nu cra decili o 


comunilale economică, autocratică, 
cuirasală. Ordinea militară era 
temelia edificiului. Tonul cazon, 
adopta! in Interior, avea de co- 
responden! în afară polilica grosi- 
Să cu înlmicijii şi catastrofe pos 
itice. 

Sistemul prusian, cu llilul me- 
dieval de imperiu german, nu era 
un edificiu pallone! și populer, cl 
o asociație dinastică și mililarë cu 
fajadă constilulională. In conse- 
cință, naționalismul interesai adoptă 
formele antipalice ṣi pulin demne, 
pe care le cunoaşiem, deși cu in- 
suşirile aceslea el avea pretenția 
să înlemeeze iericlrea lumii. Ar fi 
însă un mod de vedere simplist a- 
cela de a găsi acum, in urma de» 
zasirului, că Germania nu trebuta 
să facă politică conlinenială ori 
mondială. Cuza nenorocirii a fosi 
numa! slăbiciunea noastră de vo- 
ință. În mijlocul națiunilor auto- 
nome şi surerane, Germania rā- 
măsese o joră guvernală pairiar- 
hal, lutelată de clasele pririlegiale 
ori de dinasliiie divine. Bismarck 
zicea că cu o mină de fårani 
şi de grenadiri poale să întrunie 
intreg poporul! acela educa! în sen- 
timenie dinasiice, Constitujlia lui 
Bismarck făcuse din imperiu un 
stat pruslan auiorilar; disirusese 
în loale generațiile năzuinia călră 
libertate; le imprimase pecetea 
dezonorantă a depravării sociale 
și morale. Incapaciialea politică a- 
linse culmea in 1850, după care 
urmă epoca marelui capitalism pa- 
irlolie şi naval din 190), 

Dacă patru ani de loamele, răz- 
bolu şi revolte mililare ne-au min- 
tuit de loate păcalele osica, nu ins 


samnă acum că Germania și-a 


schimba! fire. Bilanţul nostru e 
scesla: posedăm înalie calități de 
spirit şi de sutiei. Morala şi men- 
talilatea sini normale, dar sintem 
teribil de slabi în ce priteșie vo- 
inja autonomă, Idealurile l-au fast 
to Pata se cas anie; 
teri, de cåiråā og mar 
maşini a războiului, Nici Bismorck 
nu aproba asemenea idealuri. 

Şi cind le gindeşli, noi sinlem 
făcuji numai pentra misiuni cullu- 
rale. Aşa a fos! şi acum o sulă de 
ani, dar am ulial. Lipsa noastră de 
energie politică ne-a dai în schimb 


r) 
`. 
a 


i 


a: enjii de putere—şi am pălilca 


aus! cel abâtul dela calea lui, 
sind n căzut inire vrăjitori, spada- 
sini şi alchimişii, 

Generalia de azi are datoria să 
lămurească lucrul acesia unul pos 
por capabil de o vastă activilale 
culturală, cum e şilinju, morala, 
religia, elc. E nevoe de un ideal 
nou. Şlim ce însumnă „cultură”, e 
vorba acum să voim şi s'o impu- 
mem în viaja publică şi în legisla- 
ție ca un prim și uliim cavint. Să 
ni se pară că intrăm ca înir'o e- 
pocă nouă. Aceasia va îi cu pu- 
tință, dacă lupla între clase ra in- 
cela să mal lie un scop în sine. 

(Waller Rathenau, L'Esprit Nou- 
veau). 


Politica financiară a Franței 


Parlamentul francez a volal bu- 
getul pe 1922. Situaţia financiarä 
a siatului apusean Însă e serloasă 
şi se agravează pe zi ce lrece, 
Cauza ? Iniălu laplui că Germaala 
nu plăteşte indemnilăjile de râz: 
bolu datoriile conform lralalului şi 
deci nu ae poale acoperi bugetul 
special ale cârui sume sin) des- 
linale restaurări! regiunilor de- 
vastate, pensiunilor răniților, vě- 
durelor și orianilor de rürbolu, 
Urmarea este că Franla trebue să 
găsească mijioacele. linanciare 
pentru a foce lată acestor chel- 
tueli. 

Dar suma pe care Comisia de 
reparații a ucordal-o Franjal e 
cu muli Inferioară evaluării pier- 
derilor saferile de Francezi în răz- 
boiu ; asilel că, chiar dacă Ger- 
manii ar plăti regula! Indemnliaiea, 
jot irebue găsile mijloace finan- 
ciare peniru acoperirea unei părți 
din cheiluelile prevăzule în bus% 
getul speciel. Or sumele ce ire- 
buesc acoperile se cilrează la 80 
miliarde pe um period de 10 an! 
si acestea impreună cu pensiunile 
și dobinzile in imprumuluriie deja 
iăcule peniru restaurare, necesis 
lează anual inscrierea in bugetul 
special a 17—14 miliarde. 

ŞI cind Germania nu plăleşie, 
imireg acesi loial cade asupra 

" contribuabilului francez. Perspec- 
„Hiva e inspăiminlăloare, dacă jinem 


REVISTA REVISTELOR 315 


samă și de daloria publică iran- 
ceză, 

Această datorie, care la 45 
Noembre 1924 era de 326 miliarde, 
la 51 Decembre 1921 era de 528 
miliarde și, după evaluările d-lui 
Henry Chéron, va îl pănă în citiva 
ani de 450 miliarde ; celace va re- 
prezinta ca dabinzi şi anuilăţi 21 

de anual. Adică aproape in- 
lregul bugel absorbii de plata do- 
binzilor. De acela, cu drept cu- 
vini, seria raporiorul proeclului 
de buget pe 1922, d. Doumer: 

„Am ajuns la această siluajie 
paradoxală că pe măsură ce bu- 

elele noastre cresc, mijloucele 

tsponivile peniru asigurarea mer- 
sulul serviciilor publice se mleyo- 
rează, Curind, de nu luim sama, 
Sialul, după ce va fi ipolecal loate 
venilurile sale creditorilor, nu va 
mal pulea lrăi“, 

Pe 1922, Franja are două bu- 
gele : unul special, de care ne-am 
ocupal mal sus şi unul ordinar. 
Acesta din urmă se cilrează la 25 
miliarde, din care 14 milinrde a- 
muități şi 11.50) milioane, chel- 
leii civile și mililare. Însă ve- 
alturiie nu dau deci! 25 miliarde; 
restul va fi acoperii, casi În cei 
dol ani precedenţi, prin lichidarea 
slocurilor şi coniribulia ciştiguri- 
lor de războiu. Dar în 1925 situa- 
ja nu va mal Îl aceiași: disponi- 

Hităţile vor scădea şi chelluelile 
vor creşte cu cel pulin 3 miliarde; 
ia 1924 va îi şi mal rău. D, Henry 
Chéron calculează la 6—7 miliarde 
venilurile normale și permanente 
ce vor lrebui creale in mal mulle 
per ri peniru a sa ajunge la e- 
chilibrarea sinceră a bugeiului 
ordinar. 

Aces! delicii nu se poale aco- 
peri deci! prin irei căl: economii, 
un mai bun rendemeni a impozi- 
telor actuale şi prin crearea de 
nol veniluri, y 

Despre împrumuturi, nu poale 
li vorba. Ele aduc ruina linancieră 
şi distrug activilalea economică 
a țării; Cind statul pam ofere cu 
6 la sulā, cele mai soilde și mai 
Inleresanle înlreprinderi nu pol 
găsi bani decit cu o dobindă foarie 
ridicată ; pe lingă alle consecinți, 
acest lucru, singur, proronacă şi 
scumpirea necontenilă a vieții, 


315 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Impozile noul nu se pol crea, 
fără a nu avea o reperculie de: 
zaslruoasă asupra aciivilăjii eto- 
nomice, mai ales cind, cum e carul 
aclualelar impozite, rău și în grabă 
stabilile, ele luvesc cu rime 
unele categorii de cetățeni, lăsind 
pe alții cu folul Indemni. S'ar putea 
apoi, poate, face falið unor nol 
impozite ; dar munca cetățeanului 
francez n'ar mai avea decii un 
scop: să plălească impozile, 

Economii, de sigur, lrebue să se 
Incă. Insă ele au o iimilă: să nu 
slingherească mersul serviciilor 
publice. Cu ioale aceslea, numai 
prin economii, echilibrarea buge- 
lulul eate cu nepulinață. 

Ce este de făcul atunci peniru 
a solva jaro În această gravă pe- 
rioadă a existenții sale? Sint di» 
lerile propuneri. 

D. Gounoullhon cere percepe: 
rea unu: Impozit de 20 la sută a- 
supra copilolulul tuluror bunurilor 
mobile şi imobile posedate de 
particulari. 

D. Eduard Herriol.are două pro- 
puneri : una tinde la o contribuție 
exlraordinară pe avere, alla cere 
siabilirea unei dări preluale ast- 
pra capitalului. Romanii au cunos» 
cul şi aplicat o dure asemănăloare: 
iribulum ex censu, aplicat la 167 
e. Chr. 

Autorul se declară pentru a- 
ceaslă de a doua soluție. Căci, 
zice el, „a lucra astfel e a ne duce 
să căulăm banil unde siat şi a 
face in același limp operă. de jus- 
lijie fiscală şi socială, Dacă un 
sacrificiu de singe n fost cu dăr- 
nicle şi din belșug consimjit în 
vremea războiului, un sacrificiu 
de bani poale il și trebue tăcul, 
lără greulale, de acei ce su, pen- 
iru a permile ării să renască”. 
Aceaslă preluare insă nu lrebue 
să lie porputes și nici aplicală 
capitalului întrebuința! în iadusirie 
și comer|; ea lrebue să lore 
averea ce slă inactivă în iăzile de 
fier şi ale cărel venituri îmbogă- 
jesc pe cei ce nu muncesc. 

Trebue, în fine, impuse greu a- 
verile cișiigale in vremea răz- 
boiului. 

(S. Ferdinand-Lep. Mercure de 
France, Februar). 


Chestia turcească. Angora 


Pentru a inlelege erolulia miş» 
cării națlonaliele în Anatolia, tre- 
bue să-l cunoaşiem originele, La 
slirşilul lul lanuar 1919, Englezii 
respinseră spre Trebizonda cei 
1 Turc! care erau încă în Cau- 
cat. Această mică armată, în cur- 
sul relragerii, ridică și organiză 
pe musulmanii din Transcaucazia 
şi Azerbaidjan. Scopul părea in 
acelasi limp rezistența împolriva 
Angliei caşi opozilia lață de Ar- 
meni, care, susținuji de Englezi, 
căulai să dobindească la Erivan, 
independenia lor nellonală. Căci 
în acezi oraş la sfirșilul lui 1919, 
Armenii şi Grecii închelaseră in- 
tre ei o alianță politică, după care 
teritoriile situale de-alungul Marii 
Negre lrebulau să fie impăriile 
între cele două popoare, lormindu- 
se as! el spre Est slalu! armean, 
iar spre Wesi acel grec èl Pon- 
lului. Turcii în sforjarea lor pen- 
iru a recuceri sau conserva do- 
meniul care le aparjinuse, aveau 
dar de luptat în acelaşi timp con» 
jra Englezilor ca şi a creşilallor 
din Asia. 

In acesi momen! comitetul „U- 
alune şi progres” joacă un rol im- 

orlant în rezistența turcă, dar nu 
foli şefii mișcării sint unioniști, 

intre adversarii de odinioară 
al vechiului comilei era şi Mus- 
tala Kemal care comandase o ar- 
mată la Dardanele, apoi după ce: 
rerea allajilor fusese mutat pulin 
timp dela îacheerea armisțiliuiul, 
inspector de armală în Asia, El 
ero la Erzerum, cind în Mai 1949, 
Grecii debarcară ie Smirna, subt 
protecția aliajilor, ocupind o parle 
din vilaei. Şliren insialării Ore» 
cilor la Smirna a produs © mare 
emolie prinire musulmanii asiatici. 
Masiaia Kemell prolilă de acest 
fapt spre a convoca, la un coa: 
gres, şefii civili și religioşi pentru 
a delibera asupra situației. Çon» 
gresui dela Erzerum a fos! ade- 
văralul punct de plecare al miş- 
căril najionale. a dat lui Mus- 
tafa Kema! depline puteri peniru 
s organiza rezialenia Jării şi co- 
miletul ales alunci a elabora! pro- 
gramul paliiie naționalist. Acest 


———————— 


it Program cuprinde . independenja 


legritatea imperiului, rezis- 

rovia la sarane minpriiiiiue creş* 
s respingerea oricărui m 

străin implicind tulela. aaee 

Congresul decidea în acela 

limp să inlocuiască prin loate mfj- 
loacele sale guvernul din Con- 
staniinopol, considera! ca lipsit de 
orice independență. Adezlunile au 
crescul repede și adunarea dela 
Sivas în Octombre 1919, confir- 
mind deciziile lusle In Erzerum, 
reclama imediată alegere a unul 
parlomeni nslional. Dar aici se 
simie deja lupia angalală între 
două lendinți, unii vechi unioniști, 
care vor Íi în curind numiţi orten- 
lalișii şi palrioji! care avind în 
irunie pe Masiala Kemal vor să 
evile o rupluri. Tăcerea şi Inac- 
jiunea guternulul din Constante 
nopol făcea lol mai grea situația 
lui Kemal şi el fu nevoit să inviie 
provinciile din Asia minoră să-și 
aleagă deputații. Tulburările pro» 
vocale de ageniii englezi la Sivas 
și între Kurzi nu făcură decit să 
întărească pe unioniști. La 23 Ap- 
rilie 1920, adunarea naj!onală alese 
un consiliu de guvern care avea 
în frunte pe Mustafa Kemal şi pri- 
mul el act politic lu declararea răz- 
boiului împotriva Angliei. 

Formină o armată solidă şi disci- 
piata Mustata Kemal! nu a neg- 
ijat nici acțiunea diplomatică, in 
Februar 1921, el însârcină pe Be- 
kir Sami Bey să apere În confe- 
rinla dela Londra leza guvernu- 
lul najlonalisi. Apoi, cind Grecii 
refuzară să trimită în Asia minoră 
o comisie de anchetă, pe care 
Turcii o acceplase, ostilitățile in- 
cepură. Deși Grecii au ayut la 
inceput oarecare succese, suil- 
nu}: de Englezi în celace priveşte 
mijloacele linanciore, msaleriale 
şi lechnice, ei au fost siliți să pă- 
răsească repede terenul cucerit. 

In același limp, în guvernul din 
Angora se maaliesia lol mai mult 
anlagonismul dintre acel care nu 
volan să rupă complect cu Cos- 
slan!lnaopolul şi cu pulerile occiden- 
tale și intransigeniii care dimpo-* 
lrivă gala a sacrifica Turcia euro: 
ponsa declarau că viitorul țării 
e în Asia, decişi a lupla con- 


„Aa Uccidpatului, cautind un spri- 


REVISTA _REVISTELOR 317 
—————_ [Boa _________317 


in la Esi; în Persia şi Alganis 
j A și în mad DN 
uslala Kemal fu obligat să ce. 
deze celor din urmă în urma res- 
pingerii de cătră adunarea din An- 
gore a acordurilor inchelale la Lon- 
ra de Bekir şi rupiad ce 
Constantinopolul, el simii netrola 
sprijina exierior. Ajutorul o- 
ferit de guvernul din Moscova fu 
alunci acceptat, minişirii din An- 
gora luară illul de comisari ai 
poporului, iar în 16 Martie 1921 se 
semnă la Moscova un iraial for- 
mal de ellanță care incorona lun- 
gile slorțări ale diplomajiei bolge- 
vice în Analolia. 

Rusia recunoşiea integritatea 
leritorului iure, în limitele definiie 
de pactul naţional din 28 lanuarie 
1920, Turcia ceda Oeorgiei, de- 
venilă bolşevică, oraşul şi portul 

tum. In schimb, republica so- 
vietelor se obliga, probabil prinlr’ 
un angajomenal secrel, să procure 
nalionalişiilor mijloace linanciare 
şi materiale de războlu. ŞI dea- 
lunci, Începură a se srala în por- 
lurile larceşii ale Mării Negre, 
lransporluri de aur, de arme și de 
munițluni. 

(Maurice Pernot. Revue des Deux 
Mondes, Februar). 


Senzui şi Insīmnātatea 
chestiei orientale In secos 
lul al XIX 


Ceiace e Important peniru cine 
urmăreşie evolujla chestiei orien- 
tale, e că la începutul secolului 
recul alacurile împolriva imperiu- 
iul olomen, care au ca scop mic- 
şorarea pulerii iul, nu vin numai 
dinafară, cl chiar din structura e- 
dificlului său de stal se desfac ee 
lemenle care sapă incel, dar si- 
gur, însuşi lundamenlele exislenjei 


e. 

la sprijinul însă a popoarelor 
creșiine apăsale, intervin marile 
puteri europene, uneori pe cale 
militară, mai des pe cea diploma- 
lic. Dacă progresele Ideli de na- 
Vonaiilale erau o afacere Internă 
a Imperiului turcesc fnire slăpini- 
tori yi supuşi, intervenjia marilor 
ateri impotriva voinței Turciei 
ace din întreaga problemă un cimp 
de rivalilale a sialelor europene. 


A i Ag 
Ri O O onen 


inciptui naționalităților şi poli: 

Esi prar e Paari sini cei doi 
poli în jurul cărora are loc x. 
lujia chestie! orieniale în seco 

| XIX-lea”. 

x Politica intervenjlonistă se îs 
zenză pe vechea leorle, susținut 
odinioară de papă, a soliderităj 
sinielor creştine in lupta contra 
semilunii, deşt principiile creşiine 
nu prea sin! [inute în samă de po- 
lilica europeană în zilele noastre. 
Acestei politici i se opune însă d 
alia, bazată pe un principiu con» 
trar, acel al e lerai și corp 
denții imperinlui olomen, 

e pie cet războlu internațional 
inire puterile europene: 

Pe Pind Rusia a fosi lotdeauna 
neobositul partizan al polilicei s 
intervenție, Anglia ce! putin br 
ieorle a apara! principiul integr 
lăţii. Scopurile ultime ale acestor 
două puteri eranu insă sesioa 
Rusia aspira şi nu lără drepta 
din punc! de vedere economic și 
comercial la stăpinirea Constan r 
nopolului, a Bosforulul se ca-i 
danelelor pe cind Anglia, per - 
“a area loldeauna sigură leg ~or 
cu india, cãuta să îndepărteze mur 
sia de golful Persic ca ṣi de ură 
murile Medileranel. potica = 
dinnă e acela crea făcul to ză 
uns pe Engieji să caule a a 
Mediterana, stăpini pe situație: 
Astfel se explică aliludinea K 
prielinească fală de Turc i pea 
cursul secolului al XIX-lea., $ x 
părarea integrității imperiul, 5 
toman, devenită un principiu E 
drept public. La începulul a meri 
lui al XX-len însă, Anglia și e 
pănă atunci rivale, din cauza ea 
zijiet lor comune împolriva f 
maniei, se înjăleg În celace prz 
veste împărțirea Persiel și pă dna 
clei, iar Anglia e gala să 
Rusiei Constantinopolul, renun m 
la principiul integrității. Turpis aa 

vine asifel, după vorbele lut = ră 
Morcks, „un obiect şi o Jert ae 
polilicei engleze de cucerire şi : 
compensație“. lar acesi evenimen d 
Aep părerea publicisiulut g Je 
batalai politic englez Wilfrid Sce : 
ven Blunt, e acel care a 29% 
bult în primul rind la izbucn ca 
războiului mondial. „Marele r s 
bolu care a devastati Europa 


e, iar Anglia pe jumătate, 
vinan a fost în celace priveşie 
originea sa, un războlu otlental 
şi nu occldenial, și Intrarea Tur- 
ciei în acliune cag! exlinderea 
lui au fos! un efeci al necugelalei 
noastre politici, = celace priveşte 

stantinopolul”. 
cas doi factori al evoluliei pro» 
blemet orientale în secolui al XIX, 
politica marilor puteri caşi prin- 
cintul naonalităților, pu lucra! 
fără încetare la dizolvarea impe- 
riului oloman. Marea chesiie pănă 
la războlul mondial era dacă a- 
cesi proces de descompunere se 
va opri la Bosfor şi la canalul de 
Suez, s0u dacă nu se va întinde şi 
asupra domeniilor asiatice ale Pa* 
dişahului, Căci principial najiona- 
Mlăţii nu găseşie o »tavilă in cre- 
dinjă şi chiar insalate de războiul 
mondial, existau conflicte între E 
lemeniele lurceșii și cele arabe 
ale imperlulal, care—susţinule ar 
Engleji, — cereau nalonomia, după 
cum Rusia sprijinea pe Armat și 
creştial, lar puterile europene i 
părjeau Turcia piar peta in sfer 
Prese economice. 

de iekota mondial a adus la in- 
deplinire seperajia. politică între 
Turci și Arabi, un imperiu arab 2 
loat creai, Siria şi o parte din A- 
ala mică au fosi îmmpărțile în sfere 
de influență europeană, o Armenle 
independenlă a luel fiinlă. Dar a: 
cesle creații politice nu om pute- 
rea de a se afirme decii cu apet- 
jinul Europe! şi fn primul rind a 
Angliei și viaja lor nu poale fi du- 
rabilă deci! alit limp cit se vor a- 
fin în faja unel Rusii slabe şi re- 
duse la nepulință înafară. 

Îndată ce un imperiu moscovi! 
puternic, bolşevic sau jarisi, se va 
ridica iarăși, cu o adevarată po- 
lilică orientală, statele create cra 
Anglia în Orien! vor îl ameniniate 
in existenja lor, căci puterile pr 
irele fiind Înlăturate de aici, ad 
urma războiului, nimeni nu va pP g 
lea impiedeca politica de ezpan: 
siune a Rusiei, față de nişle ve 


slabi. 
cial direc, miei să, soarta Cons 
tantinopolului, punctul de greutale 
chestiei Orientului aa sirămu- 


al 
Constantinopol spre 
tai al aie Marea Necgră la 


+ 
e. 
Faci 4 REVISTA REVISTELOR 4 319 


golful Persie; chestia Orientului 
ca problemă balcanică a fost re- 
zolvală, ea a devenii în secolul al 
XIX-lea numai o problemă asiatică 
si poale cenlra! asialică. 

(Adol! Hasenclerer. Preussische 
lohrbücher, Februar). 


Ce trebuc sā facem noi 
Ardelenii, în 1922? 


Subt acest titlu revista clujană a 
întreprins o anchetă prinire o sa- 
mă dintre rsonalităjile cu rosi 
in viața polilică, economică, lite- 
rară, orlistică, şcolară elc., a Ma- 
ghiarilor din Rominia. Răspunsu- 
rile, ioarie numeroase (şi cileva 
romineșii), s'au publica! in numă- 
rul de Crăciun al rerisiei. La ce- 
reren redacliei, ele s'au formulai 
pe cil mai sauri şi cuprinrind so» 
iulii practice în orice domeniu. To=- 
nul general este nemulțumirea aţă 
de zioa de azi, lală de paitriolia- 
mul rău înțeles al cercurilor diri- 
guiloare, fată de spiritul de inlo- 
ieranță călră minorități în genere 
si călră minoritatea maghiară ln 
specini. Cele mal multe răspan-» 
suri siat pălrumse de spirilul larg 
vmanltearisi şi pacific pe cate růz- 
bolul i-a lăsa! moşienire omenirii, 

Mulji car o organizație unică de 
parlid, inițiată de „Liga maghiară” 
ori in afark ca, o orgoniralie 
care si cuprindă pe loll, în care 
să amulcanscă micile deosebiri de 
păreri şi micile ambiţii şi care să 
sibă în vedere inleresele de azi 
şi de mine sie Maghiarilor. Apoi 
păşirea neinlirzială in polilica ac- 
livă, în lupta politică parlomentară. 
Aceasia este cu alli mal necesar 
in Rominie, unde iolul se rezolvă 
mai ușor prin inlervenjie directă 
personală... Fiecare răspuns ço- 

respunde cu preocupările, cu inde- 
leinicirea de liecare zl a autoru- 
lui: loşiii pretecii cași alli lunc- 
lionari superiori adminisiralivi sial 
preocupaji de politică şi adminis- 
tralie şi de vindecarea relelor ce 
dăinuesc in acesie domenii; oa- 
menili de bancă, indusiriaşii, co- 


mercian|il sini preocupaji de grija 


ftfacerii economice (indusiriale și 
comerciale), de ideia de a pune în 


Valoare bogăliile Ardealului şi de 


“e 


II industria sa în faja con: 


n] 


curenlei sirăine. Prolesori, serii- 
tori şi artiști se gindesc In culiură, 
la şcoală, liternlură, artă şi fle» 
care dă rejeta pe care o socoleşia 
mal bună în domeniul său. Un pro- 
fesor cere înfiinjarea universității 
maghiare, dar pănă atunci, din a- 
celaşi fond, să se ajule cu siipen- 
dii un număr de lineri maghiari 
spre a cercela universitățile Apu- 
sulul. Președintele Societăţii artiş- 
ilor dramatici se plinge de refu- 
zul guvernului la cererea de a se 
încuviința înființarea unul conser- 
valor de artă dramalică, impotriva 
taxelor grele pe tealrele maghiare, 
care nu primese în schimb nici an 
a]ulor deia stat. „Cullura maghiară 
din Ardeal—spune acelaşi preşe- 
dinte trebue să-și facă d in 
două direcţii : o aripă a podului să 
ducă pesie holarele geografice 
spre centrul ştilajiiie arlistie şi li- 
terar maghiar, Cealallă aripă însă, 
să ducă peste mlaștinile politicei 
de fiecare zi la inimile acelora 
care sini preocupați, întoleranți, 
bănuitori, stăpiniji de ură —la cel 
irulaşi, la najionalișiii sorin.“ 
„Ardealul al Ardelenilozr”, al tulu» 
ror Ardelenilor — cere un aliul, Pre» 
şedinlele socic!ijii serlltarilor ar- 
delen) cere ca năzuința legăturii 
sociale cu Budapesia, întreruptă, 
să lie mulată spre cenirele viejii 
maghiare din Rominia. Dacă ma- 
phiarul şi-a schimba! patria, suite- 
tul poate să rămină lo! maghiar. 
Insă pe lingă exprimarea calității 
de maghiar, ca membru al socie» 
Văii ungureşii, el poale să acorde 
loată simpalia națiunilor surori cu 
care lrăeșie impreuiă cași socle- 
lăjii omeneşti născinde...* Căci u» 
nilalea soclelăjii omeneşti lrebue 
să lie realizală în cursul vremii 
nu numai peniru zecile de mil de 
deasupra, cl, in iocul acestora 
chiar, peniru milioanele popoare: 
lor”. Cea dinlălu problemă a anu- 
lui trebue să fie resinurarea or- 
ganelor aulonome locale” - cere un 
altul. Alicineva cere reparația ce- 
lor 30.000 vagoene de mariă ce 
zac prin gări; căci peniru un va- 
gon cu medicamente, Rominia ire- 
bue să irimilā în schimb 500 va- 
goane cu lemne in Germania, spre 
a păstra balanța. Allul—un scri- 
llor— cere aulonomila comunală, de- 


DA 
P 


320 E- VIAȚA ROMINEASCĂ a 
= REVISTA REVISTELOR 321 


legaţi ai minorităților în unele or- alăture cli mal curind la numele 
gane adminisir , condamnă si-  acesia frumos pe acel încă mai 
ganan şi mișcările irendentiste frumos de „pămini clasic al paci- 
e vă, siarea de asediu, in- flsmului*. ireclorul unei şcoli 
Cere cuviat liber, presă comerciale superioare Închee as 


vieții stă în dragostea cu un văd 

it  cugelări 
caracter sensual, cont i getări, al unul notty . 
ros cu Dumnezeu. rari E. piralor. „Artă d poese 


ead n 
aasilel „dreptul pasiunii“, care e caşi în Lelia, vom nia dle ra 


armarea. 

liberă, şcoală liberă, ocrolirea u- fel: „Nol Ungurii din părțile ar- suverană și subjugă ori ana, care este lipul alltor < 

ceniciior ; alegeri nouă. In politica delene, cind vedem anul 1922 por- Tans „Cine iubeste tară ay [a Skila ale sele, în care rira is 

ctlernä dezinfecjie de fraacotilise nind la drum, îl primim cu acel it trebue să respecle pasiunea se meșteșugul, Desigur merite 
creaturii iubiie peniru un all obi- condare sclipesc în romanele lui 


mul bolnăvicios; orlenialie paci- gind, că au păstrind docirine rele, 
țisiă, pace cu Rusia, in elegere e. ciin scopul unel munci produc- 
conomică şi căulare de pieje a- live ne intoarcem în deplin acord 
cola... Dezarmarea gindurilor de  călră frajii noşiri romini accentu- 
revanșă... Fostul primar al oraşu- ind năzuinia ca clădirea nouă n 
jui Tirgul Muresului recomandă ca statului s'o zidim împreună. Nu 
directivă în educația !inerimil ma- dușmani, ci eetăleni clnstiii vrem 
ghiare cultul peniru muncă şi ine să-l lim sialului, Nu sînlem stră- 
sullețirea peniru ideta păcii... ini pe pămintul acesla, ci dinir'in- 
Spiritul de libertate şi de lole- sal ne-am prins rădăcini, lul vrem 
ranță, care esle in tradiția Ardea: să-l mărim pulerea şi cerem pu- 
iului, acceniulază unli, trebue să linja peniru nceasla. Dorim aşa 
lie o realilale în vială, azi, cind  tratlameni al cărui principiu este : 
se urmăreşie statornicirea unei  poartă-te fală de alții, cum vrel sā 
păci definitive între popoare. se poarie aljii iață de tine. Cu- 
Sint de reprodus ciieva pasagii- lăm înțelegere, așleplăm bunăvo- 
tocmai fiindcă se adresează pu: injă şi dorim respectarea institu le 
blicului maghiar: „Dacă vrem să unilor noastre. Să [le odată pace 
ae mobilăm din nou casa, spune pe pinima acesia binecurinial” 
medicul primar din Tirgul Mure- (Napkelet, N-rele 24- 25). 


ect, si dr Sand, care est 
sacrilice m ai asiste le să se admirabilă abondenlă pr sh de-o 
a A e rca retail, are 
i 5 este ’ 
aer ere Mar MI e note Vi pri iai ml 
daloria și- neşie in care scri se î roo 
Pre A ae nt te 
şi - Ei X - n nalură*, d > 
ella a PR e ERE y parara şi nu dale, şi care podkapa nin läu- 
Jecques. Inireagă să ui a lui sincere porairi a opiritalul alu. 
gralle și Petr. riza ama sceno- nel discrele de r orz său, u+ 
— care azi nu mal înşală subilmului fundul sufleiului tale ciais în 
— iormaută baza ideale pa nimeni, cea mare a peatonitoi it annoia 
a lut George Sand. giei erolice in mod ariificial şi a A atu lzate 
Recunoscind origina gindile, şi în mijlocul conv prosi 
sensuală şi palol cu loial  naltsmetor şi exped nveajio» 
fui Sand, a mere pei E teorie rile cs r EI alb de pp ienlelor dalo» 
osle, î ru dra- e g 
goele; mmamnă pă se, recunoaste perioadă = pie geam carpa 
dociriuală, filosofică ori, porianță liste, ele pot fi luate în dea 


şalui, trebue să Începem arun și i 

"ară loat mobila veche, orici! de Georga Sand pulia Oras soi. Dai i ia prez m Codie ron prin care să 

pioasă amintire ar fi legată de un viață A rn Hit, RU avea o intensă [iilor soclalisi îvwigar ea concep“ 

jueru vechiu. So rapem defini: Osie. o nis g me ppa hs sp eu “impiu et era a in o socolea ŞI numai pre pă eajma Jul 1848. 
E a caz e h, ° 

tiv cu vechile prejude o ume ale a sale sei E a r premi s cin, romanul idilic, Pee e: ta 


propie 
ormală i seară i $ 
atol maia Tonyn TANU IS Sand), deai, sere 
idealizind o, în se oore  servă o mal tagrijită i ol- 
cea din orice r Lae e că Ià-  minatică orinduire şi mal Inde- 
simboluri ele stărilor al naturii, pe care însă n'o a compoziției, 
. | regăsim i 
teşii, pe care ciăula A sale sufle- ullima manieră şi ary PHa rigan 
jească cu așa e aci je insufles quis de Viilemer n ci în Le mar- 
simplă ,„ ei „lirism*—  reinloa » în care se vede 
possono", erbosa. rellorica della  veşiile egi niare rele A 
e de allă prejudecăţi [i ule cu 
compoziție a A eră heat png Benednio Croce. Ciia ie 
ue alribuită lipsei unel viguroase ` i ERES 


celace izolesză pe oameni unii de cu mare greuiale, şi în orice caz, 
alții este rămășila unor timpuri odată cetite, nu se mai iu in mină. 
barbare, care irebue stirpilă din Opera serliloarei iranceze a fost 
rădăcină. /zolorea niciodală nu scoasă din cireulajle de oarece 
poale să fie splendidă. Salular nu era clădită pe-o solidă temelie 
ecte numai aceia ce promove cu adevărat arlistică ci pe feluri- 
legătura dinire oameni, cunoaşte- telẹ tendinje filozofice, morale şi 
rea şi întelegerea reciprocă, cein» sociale cere interesau cel mull o+ 
ce găsește cil mai multe țeluri co- tunci cind ea a fosi serisă, De 
mune pe sama cil mal tora, ce- romanele lui George Sand se pot: 
ince realizează legături intense in- Je azi ocupa Istoria Culturii, dar 
ire deoseblle neamuri, inire Oo- nu se poale ocupă [storia Litera: 
meni de ştiinţă, scriitori, artişii şi furii: personegiile ce intilnim în 
intre tol felul de oameni scu îmde ele 'fu sinl creajiuni poelice cu 
lelnalciri comune...” „Trebue con- viața eternă, ci mumii ori simple 
vina omul că viteazul, eroul, este documente istorice. 

un leu, o besile care consiilue o Din punci de vedere practic. 
primejdie comună, o fiară singe- Sand a fost fără indolală prialre 
romsd; că nu esle sită glorie de- cei mai de samă reprezenlanii ai 
cit bunătatea, elită viclorie decit vieții morale europene în 
inbirea de oameni, mil eroism de. ani ce precedar. 
cît siäpinirea de sine şi nu esie 1848. ŞI o reprezinta prin slrania 
sită vitejie decit munca săvirşită , ulople ce var pulea numi religi- 
spre folosul omenirii..." Să me siră- uaea dra corespunzind nol- 
duim, deci, înir'acolo ca acesi lor vremari lipsile de Dumnezeu 
scump Ardeal al nostru „păminiul } totuşi dornice de Dumnezeu. 
clasic al toleronjel religioase” să ontorm aceslei religiuni, sensul 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Bana Mava Ratouala, éd. 
Ibin Michel, Paris. 
Aa multe sovăiri, Academla 
Ooncour! a atribui! premiul din a- 
cesi an d-lui Maran, negru. od- 
ministrator colonial fonrie price- 
pul în chesliunea indigenilor afri- 
cani supuși dominajiei franceze. 
Balouala este un negru congo- 
lez ca obiceiurile şi menlalilalea 
rasei lui. Romanul deslăşoară o 
intrigă de dragoste inire Vasul 
guindia, una din cele nonă solii 
ale jul Balouala și Bissibingui, un 
fel de don Jan al lribului, şi sfire 
şeşie cu căsâloria acestora dol, 
după ce Bolouala a fosi ucis deo 
panieră în timpul unel vinbtori, 
Intre subiectele de romana din 
viața negrilor: romanul raporturi- 
lor dintre Negri şi Albi, al clanu- 
lul primilir, negran insiruli şi 
civilizat, ete. d. Maran a preferat 
să scrie romanul psihologic al ne- 
gruiui încă sălbalec, să noteze 
gindurile, Imaginlie, pollele, sen- 
Hmentele suiletulul său primiliv. 
Dacă primele capiloie, — aderă» 
rate monoloage sle eroului, — sint 
reușile, nu putem spune același 
lucru despre resiul povestirii, care 
se reduce la o islorle de gelo- 
zie, senilmeni cu lotul exceptio» 
pol la negrii congolezi. Logica 
senlimenială, jocul de idei al e: 
roilor nu sini liplc negre, cu oală 
grija autorului, peniru exolium ; — 
in acea! roman, exolismul se măr- 
gineşie aproape numai la inire- 
buinjurea da numiri negre. ŞI a- 
censia este un detleci, Căci se 
oale udmiie, de pildă, spune un 
cronicar parizian „ca ua aulor fran» 
cez, situindu-și romanul in Ger- 
munia să scrie”: Un Kalb incepu 
să mugească, o Fiiege vijiia, un 


Hund lătre, ele. 7... şi pentru stilul 
său, acelaşi cronicar crede că Ba- 
louala poate fi socolii „un véri- 
lable roman nègre”. 

la general, presa ae arală in- 
verșunată impolriva noului consa- 
cra! al Academiei Goncouri. 

Léon Latage, Los abel/les 
mortes, éd. Bernard Orasael, Paris. 

Romanul acesta s'ar pulea spune 
mai bine că esie un poem, deşi 
aventurile nu lipsesc. Este poves» 
iena unui boerinaş din Querci care 
s'a dus să caule în Asia urmele u- 
nui unch! sirävechi plecal depe 
moşioara lsi de cileva veacuri, 
pentru a se face pată sau vice- 

e în jara lurcească. 

O sa! ojungă la Stambul, An- 
töine, eroul, ia drumul cel mai 
lung. El rălăceşie prin Mediterana, 
făcindinconjoruri incinlăloare. care 
par alese ca să îngădue lenii să 
se desfăşoare. 


ii plac frazele lrumoasc. 
iane cele cărții siä ln stilul 
aunat. 
g era Bonjean, Upe histire 
de douze heures cd. Rieder, Paris. 
Este un răspuns lo ð raba 
e care mulji dintre noi ne-am 
ea in Mmpul războlului : ce gin- 
dese prlaonierii noşiri la duşmani? 
E vorba bine înjeles de oamenii 
conşiienji asupra cărora obliga- 
jiile. vieţii de ceplivilaie Infiuen. 
Larangan rii s'au regăsi! în 
muljime : un pia ua filozof, un 
sporisman arislocral, un inginer, 
un soldat de meserie $! ia alirşii 
i - poate) si punis 
| Serier, Sct a incepe tiua, 
Ïatr'un colj de baracă și la mie- 


i nopili se stirșeşie, Douëspre- 


zece ore, în cëre aceșii prizonleri 


discută, sufăr, — își desvālesc a- 

dincul gindurilor si al sullelului; 
vorbele unor desnbdijduiți, care 
dau fiecare o explicare deosebilă 
rhului de care sufăr ei şi inlreaga 
omenire, Aceste dilerite concep- 
ţii le cunoaşiem din cureniele care 
şi-au găsii expresia în publicajiile 
şi grupările născute după răzbatu, 
Personagiile sini mal repede ti- 
puri, moduri de a gindi şi a simi 
deci! indivizi. Tonle îndrepiățirile 
la viață, la lupiă, sau la renuntare, 
aduse în discujie de războiu le ve- 
dem deodală dezvăluite cu cra» 
zime la acești oameni chinniji. ŞI 
dacă rajionameniele lor nu ne ră- 
pensc întoldeauna în roain lor cu 
ghimpi, mal adesea ne prind şine 
slişie duteros. 

ħ. A. Homikos, Arabika ls- 
forimatg, ed. Kassimalis, Alexan- 
dria. 

Aceste „Povestiri arabe” llus- 
trează aclivitatea helenismulul e- 
giplean. Aulorul găseste lzbiloare 
asemănări de gindire înire culiura 
arabică şi cea helenă. Amindonă se 
manifestă prin dragostea pentru 
Ştiinţă în deosebire de spirilal 
sirimi de organizare care. a dom» 
mit le Romani.  intluența celor 
două dinlăiu clvilizaţii a învins, Ro- 
manli s'au helenizat la Consianiie 
nopol ; popoare îniregi— Mongolii 
- se lac mahomedani. Viaţa In- 
tregil lumi s'a concentra! stunci în 
jurul Bizanțului și a Califalului 
care începoră o luplă aprigă. A- 
robii au fos! cel mal mari și cel 
mai nobili dușmani el helenismului. 
D. Nomikos a ales şaple epi- 
soade semnilicalive din Istoria a- 
rabilor în evul mediu. In Cdiâta- 
ria binecuovintotă povesleşie viaja 
filozofului și polului alcu Nasser 
Khoszraou, core a adincii toale iai- 
nele orlodoxlei musulmane, :/ir- 
situl Barmakhidelor ne duce în e- 
ca lul Harun al Raşid şi a celor 
mie şi una de nopii. „Din Sul- 
tana Sograret ed Dour” înjelegem 
că lemeia mahomedană seamănă 
şi ea cileodală cu celelalie femei. 
O carle interesantă şi bine scrisă, 


MISCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 


323 


FILOZOFIE 


Chariez Andier, Niolzscho, 
sa viè ef sa pensée, |. Los pré» 
curseurs de Nietsche, éd. Bols- 
aard, Paris. 

Este Inlälul volum din marea lu- 
crare pe care d. Andier o va 
consacra vieţii şi gindirii jui Nielz- 
sche, 

Celind pe Nietzsche, sîntem sure 
prinşi de o mulțime scînlelteloare, 
cile odată orbiloare, de idei in- 
drăznețe, profunde, paradoxale. 
Re'leclind mai muli ne dim seama 
că &cesie idei nu în! cn tolul 
nouă: se pol găsi anlecedenle la 
mulți sceriilori din dilerite ţări. 

Studiul d-lul Andler cuprinde pe 
acei gindilori a căror Iniluență a- 
supra filozofului! german e necon- 
tesială, cu alie cavinle, cuprinde iz+ 
voarela filozofiei lui Nietzsche. A- 
cesie izvoare sinl: moştenirea gêrs 
mand (Goethe, Schiller; Hoelderlin, 
Kleisi, Fichle. Schopenhauer) ; 
infiuenle moreliştilor francezi ch» 
rora Nieizsche le daloreşie cea 
mai bună şi mai pulernică parle 
din opera sa (Moniniyne, Pascal, 
La Rochelcucauld, Fonlenelle, 
Chamlori, Stendhal); oc[lunen cos» 
m polllismului contemporan (Bur- 
ckard! şi Emerson)  Aceaslă cis- 
silicare după literaturi şi ordinea 
cronologică, dezi comodă, esle 
cam ertilicială, nu face indeajuns 
să găsim un răspuns la întrebările 
care ne vin în minle oridecilcori 
e vorba de Nlelzreche: care sint 
direcțiile esențiale ale gindirii 
sale 7 de unde vine concepție sa 
asupra Oreciei onlice ? de unde 
Ideile unei morale nouă de opus 
moralelor iradijionale ? Pe lista 
precursorilor nu ligurează evolu» 
Jionişiii. dela care Nielzsche a fó" 
losit mult. Supraomul n'ar ÎI lua! 
înțelesul şi carecleral e care-l 
are În opera lui, Idră Darwin şi 
Spencer. 

Corten prezintă loluşi un puler- 
nic interes: o cunoașlere precisă, 
nu numal a idellor lui Nielzsche, 

dar a principalelor valuri succe- 
sive ale gindirii morale și filozo- 
fice din ullimele veacuri; o fami- 


Pe 


324 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a i a 


å 


le remarcabilă cu gtaditorii 

a aai diveral, o mare pătrua- 
dere în analiza psihologică și un 
aflux de ide! personale și origi- 

le. 
“Esie o carie sugeslivă, care se 
celeşie cu plăcere și se celeste de 
mal multe ori, relulnd la înlimplare 
ua capitol! sau altul, Stilul amplu, 
rapid, colorat, fremălind de viață 
face sensibile idalle abstracte ce 
sint maleria acestei lucrări.—lln 
stii de filozof care se lasă dus de 
eniuziasmul peniru idel, un sill 
care aminteşte mull pe acel al lui 
Niaizsche. 

Juiles Payot, La conqudle du 
bonheur. ed. Felix Alcan, Paris. 

D. ). Payot dă sfaluri prelioase 
tinerilor, sfaluri care se pol re- 
zuma în unul singur: să dai locul 
de cinste viejii sufletești. D-sa 
stabileşte cele nouă condiţii ale 
fericirii, dar este allit să constate 
că „firea omenească e imper- 
feclā" şi alunci cam pulem ajunge 
la fericire, care ¢ o slare de pere 
iecțiune ? Arată apol că munca 
umple mal bine golul zilelor decit 
lăceriie. Cu alle cutinie, € mal 

ne să fii cumiale, deci! neban. 
Cu oarecare melodă şi higienă, 
poli ajunge la pujină înțelepciune; 
dar aceasta e fericirea? Cartea 
d-lul Payot, totdeauna vie, esile a- 
deseori sugealivă și uneori prot 
funda, 

René Worms, La sociologie, 
sa nature, son conlonu, ses alta- 
ehes, éd. Ginrd, 

Privită inir'ọ perspeclivă largă, 
sociologia esie şiiinia generală a 
societăților, cuprinzind dreptul, e- 
conomia polilică, esiellea, etica 
şi psihologia colectiră, istoria și 
geogralia intregului pămini. În 
special ea studiază raporturile a+ 
cestor şilințe cu progresul gent- 
ral ol civilizațiilor. Delinijia pe 
care o dă d. Worms condensează 
ideile de ma! sus: sociologia este 
filozofia şilințelor sociale particu- 


"Teismi soclologlel considerată 
ca știința erolujlei civilizațiilor o- 
meneşii este așa de rani, incit nu 


mal are nevoe să cuprindă dome- 
nille altor activităţi, ajpslhologiei și 
a moralei. -Comile și-a seama 


de necesilalea unei limitări cind a 


as deasupra soclologiei, cunoaș - 
Caron binelui şi a răului. 
Astfel mărginită, şilința soclală 
generală îşi păstreară felul său 
ropriu, și în sinul său toate situ 
ele sociale repre aa ca 
nomis nfājişarea lor. 
r rr peoi esie o călăuză ml- 
nunală pentru acela care vor să 
se lămurească ce este sociologia. 
4. Wahl, Les philosophies plu- 
ralislea en Angleterre e! en Amé- 
rique, éd. F. Alcan, Paris. i 
Anglia eate astăzi în plină miş- 
care de reacjlune impolriva mo+ 
nismului, atit de puternic în vea- 
cul a! XIX-lea. D. J}. Wahlpriveşte 
cu simpalie aceaslă nouă Indru- 
mare a flozoltel engleze, Piura- 
jistaul, a cărul Inlinență s'a unit cu 
acela a lul Bergson, a dal filozo- 
fiel aer, spaliu, libertate. 
Monismul presupune inleleclua- 
lism şi spirital anglo-saxon a re- 
pugnal îinloideauna intelectualis- 
mul marilor filozofi de pe pea 
neal Din Bacon, Hume şi Mill es e 
uşor să desprindem teze și e Ână 
les spiril pluralisi. ȘI ceiace că 
mes primeșle cu enluzlasm din ci ; 
ticismul francez sint tocmal vad 
meniecie pe care acesta le-a 
prumula! dela Hume, Lucrarea 
d-lui Wahl schițează limpede ni 
curea pragmalisiă și pluratistă la 
anglo-saxoni. 


CHESTIUNI SOCIALE 
Pele Mă 


zdmond Laskine, Lo socia- 
lisme sulvani ages ia agita ed. E. 
pierre! Sedela reamialeşie im- 
presia de turn al lut Babel pe urbe 
au făcut-o întoldeauana reuniu a: 
inlernajlonanle socialiste, Asir } 
arală caracterul național al si a 
lismului francez, tendinjele re az 
miste, desceniralizaloare şi ant 
etatisle ale socialismului deigiase 
fondul democratic, solidarisi și anti- 
revolujionar i spolkom aean prd 
najionalismul 80 si 
reia lipsa de spirit de clasă fa răi 
cialismul american, în Peeri 
racierul eiallsi, reformist, peaa 
jionisi, xenofob, al social 3 i 
australian. La aceste feluri de s 
cialism s'au adăugol germeni 
marzism pi bolpevism. 


4 HE MIŞCAREA INTELECTUALA IN STeĂINĂTATE 325 
£ e III III II aaa ED dat O ltd 
| 


II Concimia: Ca socialismul să 


albă succes la un popor, lrebue să 
tie în loate împrejurările adapiat 
la felul de a vedea al acestul 
ponor. 

Francisque Gay, L'Irlande el 
la Société des Nations, éd. Bioud 
et Gay, Paris. 

Această lucrare bogală în Idel, 
deşi ne dă un tablou pede a: 
supra stării Irlandel din ajunul rūz» 
boiului pănă astăzi, nu prellade a 
îmbrălişa îalreaga chestie a Irs 
landei, 

Autorul, înarmai cu o bogală do- 
cumenlare, examinează rolul pe 
care Socletalea Naţiunilor l-ar pu- 
tea juca în confliciul anglo-irlaa- 
dez. Concluziite iargi şi sugestive 
cu care d. Gay îşi siirşeşte cer- 
cetarea se ridică deosupra cara- 
lul particular al lriandei. 


- FINANŢE ȘI ECONOMIE 


POLITICĂ 
——— m _.— 


Brot, Dott. W. Tosi, Foono- 
mia industrială, Ulrico Hoepli, 
Milano. 

Economia indusirială studiază ü- 

şi fenomene ca economia po- 
Mică, dar subit un unghiu special: 
întratita cii ele au legături cu in- 
treprinderile producitve. Ea im- 
prumulă de la economia politică 
principiile, icoriile generale, me- 
oda, terminologia. Nu este deci, 
decit o paris a economie! polilice 
constituită în învățămiat deosebil 
penlru molive didactice şi prole- 
sionale. 

Scrisă mai cu seamă peniru stu» 
denjii institutelor maritime iallene, 

acrarea aceasta cuprinde largi 
dezvoltări asupra industriei cons- 
trucțiilor navale. 

„Kale Govind, /ndia's War 
Finance and post war problems, 

Autorul, profesor de economie 
Politică în Indiile engleze, nu esie 
un adep! al mişcării de „DE-coo- 

perare” cu Engieail, cl dimpolrivă 
declară că nici us sacrifielu cerul 
indie! peniru apărarea Imperiului 
britanic nu e prea mare. Cariea 
cuprinde expunerea participării In- 


diei la războiu alii prin armală cit 


Prin enorme furnitur! de měr- 
și contribuţii financiare. A 


irebuli să se ridice bugetul; to- 
tuși cifra biletelor puse în circu- 
lație s'a dubla! numai, ceiace este 
puțin. Pare că dia punct de ve» 
dere financiar situația Indiei este 
favorabilă. Nu se poale spune însă 

«celaşi lucru din punci de vedere 

poliție. Războiul, prin speranţele 

pe care le-a făcul să se nască în 
toală lumea, a trezit conștilața na- 

Hanolă a Indiei. Guvernul va ire» 

bul să iniăplulască cit mat curind 

relormele. Deocamdală ele vin 
„incel, prea încel... După spusele 

ezidentului Wilson, războiul a 

ost un războiu penu popoare şi 

Indio are drepiul de a beneficia 
de ei, c1 orice al! popor". 

Charles Rist, Les finances de 
guerre de l'Allemagne, éd, Payot, 
Poris. 

D-i Charles Riste fost însăr- 
cinal în cursul războlului să lafors 
meze guvernul francez asupra si- 
iuallei financiare a COermaniel. 
Esie deci un specialisi şi unul 
dinire cei mal serioşi pe care-l 
posedă astăzi Franja. 

In această lucrare, d-} Rist ira» 
tează chestiunea în înlregul său. 
Polilica financiară germană e 
rezumată şi cercelată cu iaca: 
sință : preparalivele dinaintea răz- 
boiulul, incepind cu criza Agadi- 
rului; măsurile lunile la mobili- 
zare ; împrumuturile; bugetul şi 
Impozitele; emisiunile de hirile; 
criza schimbului şi mijloacele fn- 
cercala penlru n o ușura, 

In cele doaă capliale cu care 
se inchee cariea, sludiază în- 
demnitatea de războlu ajá cum 
o văd Oermanli și polilica lor fi» 
nanciară dela armistițiu, 

Autorul alinge multe chestiuni 
economice generale, asupra că- 
rora își dă päreres, arătind în a- 
celaşi limp învățăminlele ce se 
pot. irage din experienja Germa- 


şi , 

Siudiind chesllunea indemnității, 

| Rist cercetează dilerilele forme 
pe care pot să le ja plăţile Ger- 
maniei. Dar oricare ar Íl aceste 
lorme, trebue să admitem „rechlul 
adevăr formulat de fiziocraji că o 
ară departe de a sărăci, se im- 

găleste prin bogălia vecinilor", 
că trebue să renunțăm la erorile 


mercantiliale „ca care Europa s'a 


326 VIATA ROMINRASCĂ 


CD E a R 


nutrit de patruzeci de ani, în mare 
arta subt influenja germană.” 
conomistul francez „lrebue să 
albă curajul să privească în față“ 
acest adevăr, dureros +P ox 
si indemnității*... 

Un studiu precis, lucid, docu- 
mental, operă a unui economial 
care şiie să se ridice la ideile 
generale și să afirme fără şovăire 
popor care | se par itidreptă- 

e. 


IGIENĂ 


D-rs Edgar L. Collis and 
Major Greenwood, Tha Hoclih 
of the Industrial Worker. 

„Sănătatea lucrătorulul indas- 
trial" nu esie o cerie compusă 
din texle, arlicole de legi sau 
proecte zădarnice, Esie mal de- 
grabă o filozolie a muncii în sen- 
zul cel mal larg al cuvintului, © 
filozolie medicală praclică dar cu 
vederi originale care interesează 

ioti cei ce se ocupă cu pro- 
Diemela vieții sociale. 

Capilolele de interpretări sta- 
slice sinl scrise pe înțelesul tu- 
turor, aşa ca anoliza crilică a da= 
telor slalislice să poată ii tăculă 
de oricine, 


ŞTIINŢĂ 


Marcelin Boule, Les 'ommes 
fossiles; éléments do paltonto- 
logle humalne, Paris, éd. Masson. 

-] M. Boule sludiază omul fosti 
cum ar sludia orice fosilă, cu a- 
celeaşi procedee și lără nici o 
preocupare filozofică. 

Lucrarea incepe cu un studiu 
comparaliv al Primateior acluale 
(Plaimale şi Om) cu moimujele 
osile. Nu se cunoaşte malmula 


jilor inlervalul intre maimuţă şi 
am, Examenul critic al Plihecan- 
iropului nu conduce la concluzia 
că această liinjă ar îi sati mult 
căulată. D. Boule crede că aces! 
fosil aparjine unel 
nale. Totuşi legălurile inirè om şi 
maimuțe sint evidenle ; chiar dacă 
a fosi maimuţă, Pilhecaniropul se 
apropie deajuns forma ome- 
nească peniru a pulea ne că 
prin el irecerea e fost f culă, 


Care e dala la care e 4 
omul propriu zis? In era! 


existenja sa e rosibilă în miocen, 


cu tolul probabilă în pliocen. Incă 
dela incepulu! qualernaralul omul 
ocupa o mare parte a pămialalui 
şi aceasin implică o slare anlè- 
rioară lerjiară. 

Autorul brmăreşte, cu ajutorul 
documenlelor n căror valoare o 
supune une! crilici ziguroase, Is- 
toria omenirii din timpurile cele 
mal depărtate ; în aceloşi timp a- 
rată şi legātura cu Anlropomoriele. 
La sfirşiiul lecturii avem in laă 
un îimpresionzn! tablou de ansam- 
biu, unde fiecare amănuni se gă- 
seste la locul său indicii cu pre 
ciziure 

Corlea aceasla va deveni desi- 
gur una din cele mèl necesare 
peniru studiile aniropologice. 

Norman Robert Campbell. 
Physics, The Elements, Cambridge 
ai the University Presa 

Crilica principiilor știlalel este 
(ăculă în deobşle de matemati- 
cieni sau de filozofi Cel dintălu 
socotesc indiferentă existenia lu- 
mii. sensibile; peniru cet de-a 
doilea, problema însăşi a exis- 
tențel este problema fundamentali. 

Pentru fizicieni, ocea -iŭ exislenjă 
nu poale îl aici cel pulia obieclul 
unei discujiuni, căci tocmai pe ea 
se sprijineşte şiiinla lor. Ei n'au 
a se preocupa cë esle șiiinla şi 


să admită că ştiinţa lor depinde 
de o doctrină mai 
decit ea însăși; pentru scopul ac- 
luai al fizicei, lrebue să negăm 
exislenja unei estiel de docirine, 
„Ştiinja este ce este ; ea este pror 
ria sa lege și nu primeşte să 
ție intrebală peniru ce esie ceiace 
esie", Plecind dela acest punci 
care pare allt de anti-filozalic, 
anloru! ajunge să filozofezs asu- 


ra celor mai subiile teorii. Re- 


jecţiile sale asupra fizicel mo- 


derne Sava dia cele mel yaria'e 
e se din cele mat 
domenii: filozofię, li , ma- 
“Prin originalitate şi îndrăzneală 
lucrarea d-iul Campbell interes 
seară je fizicieni cil și pa fl- 
lozoli şi malemalicieni. 
i COMPILATOR 


BIBLIOGRAFIE 


A. contà Kernba 
aT Ee lest: Preh t lenr de mârgean, Bält Viaja Romi. 
. Se raşcanu, Ti 
Rominească-, gra. Bucuresti, Pretul 20 lel (Ediţia 111), Edit. „Viaja 
. C. 1. Parhon, Epilepsia, Ă 
No. SD: shale. Rominească“, 1922, E tr „e ape romiaă”, 
2, rar „Viaja prar epey A Tia i lejt, Prej ER cală romină”, No 
. . b u £ y 
Viața sotnii de Program al partidului țăranist din Romii 
» ii npeoscă", 1921, Bucureșii, Prețul 3 lei ominia, Edit. 
Onea iar Riepu, ardori de, searg, (Povey; Hazari, Ole 
-yia a Momlaeenot . 1922, Bucureşti, Prelul 16 Tars se pestă 
represlunea fra jiwa pentru controlul allmentelor şi băuturii 
torian, Edil, Viela re Benone ap urisprudență de AL Al Pro. 
ictor Costin » » Bucareșii, Preţul 15 lei. 
mal, Jassy Typ: K pl petale ri legale et I'tsclavage internallo- 
Lazăr, i» A 
it E AAN stce:?. Ardealul”, PeT la e: PERE) Bomtalet, Cial; 
zr M r 
Pretul 43 jei817Piceanu, Robirea sufletului, Edil. „Ardealul“, Ciuj 
utian Blaga, Zamolxe, Ed i 
Emiile Pauv , Edil. „Ardealul“, Cluj, Pr 
valide, i 922, , Pauvilton, Poeme în proză, Traducere de a e Za: 
>- nst A. Siminei 
neancã”, 192i, Bucureyli Preju 14 fek. (09051), Edil „Carlen Romi 
: -ole lui Păcală, 
Edit. „Cartea Romi bel cald, (Comedie populară i 
Trădarea Auels paie aa acareni Preisi 6 lal P-S se) 


D 
Rominie!), Edit. -Carlea per A oară Treal a ga riadotutei 


eorge Coşbuc, Balade şi /dii 
torilor Romini“, Edit. „Carlea e pei Aer pi Da. g Amener an Berti, 
. E] u 


15 iei, 
» Poezii, „Biblioleca Scrillorilor Romiai“, Edil 


M. Eminescu 
»Carica Rominească*, 1922, Bucureşti, Prelul 12 lei 


Ernest Cocurderoi 7; n 

< rey: vinei; Bucuresti, Toti. volante de 
. ra obrascu, Boate! m 

Rominească”, 1922, Bucaresti, Pretul 40 lei. și mentale, Edit. „Car- 


F > 
ger Aderca, Personailtatea, Edit. Socec, 1922, Bucuresii, Preju! 
o » 


P. Maşoiu, 


328 VIATA ROMINEASCĂ 
Anuarul coperației orățeneşii. pe anul 192), Tip. Dimilrie C. lo- 
nescu 1922, Bacarerti, ira rm și cojoe; Edit. „Corlea Rominească”, 
aste: Bucuresti, Preta ss enti Gella” aer g Fpa rea, ao 
r „1922, Sighetul. A < 

i Marenaroni KORS pAn diejlonorului, Tip. „Ardea- 


pa 1900, aa li anoitestu, Faple şi Orleatări în politica industrială, 
Atelierele, -Ponorin ae paT pA loge asupra Burselor de Co- 
Pere Saalo Romii rr cor Sg Căedit la sate în Rominia, Tip. 
piepie, r eu Piopsor, Însemnări asupra teară 
preistorice depe pămintul romlaese (cu o planşă), Tip. „Qu rg 


ija Poet ein Turcta Junilor Turel, (Din lumea Islamului), E- 


dilura „Alcalay și Calaleleanu“, 1922. Bucureşii, Prețul 24 lei, 


[a Nouvelle Revue Frongalie, No. 101; Mercure de France, No, 


; pelet, No. 1; Pâszlortiz, Na. 
—568 ; Choses de Théâtre, No. 4; Nop aaoh 9: 
aer Sburătorul Lileror, No, 20-24; Buletinul fanii fr ami vă 


; Bibliografia economică ramină, No. i esa 
se Ta F măi rap pre d ni No. 4; Sdgelälorul. No. 20 A rae u 
8 ; amică. No. 1; Foala Plugarilor, No. 2; £ ţa e ieri sa al 
aripii neta No. 2-5: Innălătorul romiu, No. 1: Or bar vița re 
tepi PRAE No. 12-45; Hasmonota, No. 8 hi nalo SS 
și “za 4-2: Ideea europeană, No. 3-86; Kenari; le, d 
pr No. 19 20; Cosinzeana, ag S TA Reviste 1 Moldovai re 
Revista Infanteriei, No. 245 rii Ak ee ie ALE 


$ ; å; Hominia AL 
ru Si neagră Rea şi Viticultarilar Moldovi pi Nas Aa 
a t noi No 4: Cooperajla romină, No. 4; pajon, se dle 
10.12; Buleil:ul Agriculturii No, Sud Şezdloaron, Na. Di Pea 
' EP Maer i ; d a, No. 2: 
Daorsi Do a No, 15—16; Komania, No. i Deeper No.1: 
pr copil or, No, 4; Educaţia, No, 1: Seoala, No.1; 


Cimpul, No. 24; Colendorul Cultural pe anul 1922. 


Fă. 


Relativitatea lui Einstein 


Eterul și Relativitatea 


Natura luminii şi electricităţii a Interesat ioideauna pe 
oamenii de știință şi acum citeva zeci de ani s'ar fi şi jurat că 
se cunoaşte natura luminii, care ar îi provocată de vibraţiile 
unui fluid fin, numit eter. 

„Fresnel, la începutul secolului al 19-lea, pentru a explica 
diferite fenomene de propagare, de interferenţă şi de polarizare 
a luminii, a conceput că ele-s datorite vibraţiilor acelui fluid 
subțire numit eter, şi care umple tot spaţiul şi pătrunde toate 
corpurile, Cincizeci de ani mai tîrziu, Maxwell ajunge să do- 
vedească că şi fenomenele electrice şi magnetice sint de aceiaşi 
natură cu cele luminoase şi cå deci provin dela vibrarea ace- 
Iuiaşi eter. Rămine dar un eter unic, în care se petrec feno- 
menele luminoase, electrice şi magnetice. 

Ca să explice aceste fenomene, eterul era înzestrat cu 
multe calităţi, uneori contradictorii ; bunăoară el trebuia să po- 
sede elasticitatea oţelului şi să fie în acelaşi timp mal subțire 
decit gazul cel mai fin. Aceste calităţi absolut opuse, făceau 
din eter un monstru. Nevoile ulterioare ale Fizicei au făcut 
să se renunțe la calităţile eterului, şi să nu i se menţină decit 
două, eterul să lie în nemişcare absolută şi el să fie locul in 
care se petrec fenomenele luminoase şi electro-:nagnetice, E- 
terul este dar absolut fix şi nu poate fi antrenat în mişcarea 
corpurilor, 

Ori noi trăim pe pămînt, care se mişcă prin spaţiu, cu 
iuțeala de 30 km. pe secunda faţă cu soarele, Pămintul însă 
trăeşte în eter, care nu ia parte la mişcarea lui; aşa că noi 
trăim într'un vint de eter. luţeala pămintului, faţă cu eterul 


fix, poartă numele de mişcare absolută. Noi nu o cunoaştem, 
dar experiențe, în care ar intra fenomene luminoase sau elec- 


i 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ n ME 


RELATIV: 4 
irice, ar putea să ne reveleze această mişcare absolută, Şi LATIVITATEA LUL- CASTED 391 
intradevär s'au incercat o serie de experiențe, care de care z 
mai sensibile, şi care cu necesitate trebuiau să ducă la măsura 
iuțelii absolute a pâmintului. Numai că rezultatul a fost tot- 
deauna negativ. S'au repetat experienţele, s'a mârit sensibili- 
tatea aparatelor, s'au luat precaujii ca să nu se introducă erori, 
dar rezultatul a rămas necontenit negativ. Explicaţiile care 
s'au dat acestul rezultat au fost nemulțumitoare, cum sint tot- 
deauna nemulţumitoare explicaţiile rezu tatelor negative. S3 ne 
amintim ce s'a întimplat cu mişcarea- perpetuă, Nici o incer- 
care ma izbutit. Eşirea din greutate a fost numai atunci cînd 
Carnot şi Meyer au spus că aşa e lumea făcută ca nol să nu 
putem realiza perpetuum mobile. Această imposibilitate a fost 
pusă ca principiu, şi greutatea a fost ocolită. 

La fel s'a repetat istoria cu mişcarea absolută. 'dişcarea 
absoluiă a pămintului nu s'a putut măsura prin nici o metodă 
şi nici o ipoteză explicătoare nu a fost multumitoare. De aici, 
pinăla a afirma că aşa este lumea fâcută, ca să nu putem mă- 
sura mişcarea absolută a pămintului faţă cu eterul cosmic, nu 
mai este decit un pas, ȘI acest E nu i-a facut, în 1905, Einstein, 
fizician necunoscut pe atunci. El afirmă că nu putem cunoaşte 
decit mişcările relative, adică mişcările corpurilor unora faţă cu 
altele şi nu faţă cu un eter fix absolut. 

Principiul acesta, că lumea este aşa făcută ca să nu cu- 
ncaștem decit mişcârile relative ale corpurilor, poartă numele 
de principiul retativităţii. Aţirmindu-), eterul nu mai are nici 
o rațiune de a exista, eterul este deci sacrificat. Cu acest prin- 
cipiu, şi cu o serie de hipoteze, care decurg din renunțarea la 
noţiunea noastră curentă a timpului şi spaţiului, în urma untl 
analize profunde a acestor noțiuni, Einstein ajunge să clădească 
o teorie matematică a fenomenelor optice şi electromagnetice 
care să dee socoteală de toate fenomenele din Fizică, într'o 
admirabilă unitate. Construcţia aceasta poartă numele de Teo- 
ria Relativității Restrinse, a tost clădită de Einstein între anii 
1905 şi 1914, se întinde la toată Optica şi Electromagnetismul 
şi sacritică noţiunile noastre obişaaite de timp şi spaţiu, şi in- 
dependenţa lor. Insă unele din rezultatele acestei teorii par 
bizare şi paradoxale, şi aceasta provine din cauza unor ipoteze 
curioase, ce sint adăugate la principiul relativităţii, care în 
sine este ceiace e mal logic, prin urmare mal banal de cons- 
stat. lci, colo voiu incerca în acest articol să arăt cum se 
introduc aceste ipoteze curioase, 

Dar teoria lui Einstein avea o lipsă, nu se putea aplica 
fenomenelor ce se petrec subt intluenţa unui corp care atrage, 
cum ar fi soarele; adică in teoria Relativității intrau Optica, 
Electricitatea, Magnetismul, dar nu intra Gravitația. Subt in- 
fluenta gravitației, corpii suferă o mişcare accelerată ; ori pentru 
mişcările accelerate, relativitatea legilor, cum vom vedea în 


cuprinsul articolului 
indică că nici o ms re nu se aplică. Totuşi Natura ne 


fie ca accelerată 
ne Myin 
a de 2 Ie de mica ză iu ei ozn în 
x i r f rebue să se 
ed a nd mişcare accelerată, Zet ne că ara 
Pe Se se ce se petrec subt influența gravitäții. à 
SOR pen p $ relativitate generalizată, şi renunţind nu kon, 
esf nt ea ha a spaţiu, aşa cum le concepem noi ca inde- 
Beata auda etnii JI în apela, nostre Ei 
il generita fanirucție grandioasă, ra a pi DO 
S iA ii i poţi aturii, făcînd să intre gravitația că 
aere d m cre legături cu celelalte fenomene ale naturii 

tlinp eee jes Restrinsă a surprins prin noţiunea de 
pe ape Aga 5 spațiu, apoi Relalivitatea Generalizată 
La. rin a Rl putinţa noastră de primire a lucrurilor neobi e 
aiw An e Mi gara ine fort forţează să renunțăm la E 
rie, noi trăim într'o lume intre e pa opt: scanată taa 


Rostul ace 
stui articol este de a arăta cum $'a ajuns evo- 


iut'v la aceste teorii: > 

À ; care este miezul lor logi 

SEENE care as m naştere la aspectul bisar FĂ ae 

rai eant i lee pestii durata e Generalizate vom 
ş nsemnate è 

cența gravitaţiei asupra fenomenelor pesse W aa PE A 


La Sfirşit voiu î 
EIUS ncer fte i 
ce s'at adus acestor esta a expune citeva din obiecţiunile 


Relativitatea restrinsă 


Relativitatea în Mecanică. — P 

e a „— Pentru a 

Că de pate în natură, procedeul cel mai piere magar 

puri căci a l taran din mişcări de elemente sau de rr 

n pr A că elul acesta aducem fenomenele fa Mecanică stiinfa 

e ESEA ep ee Ca să putem ins: studia ace A 
pd P trebue să o comparâm cu starea unii cor re ragi pa 
matii D urgere un astfel d: rcazem fix este subiit -a 
iți au age depărtăm de pămînt, şi voim să pă p 

e ae pir sarbe trebue să spunem şi la cine raportăm era 
sacii. Je SO san că pămintul are luțeala de 30 km. pe 
siia appn nimic, dacă nu adăugăm că această n E: 
iiA ea ie ebria Soare, care e considerat fix Ori şi ud 
stelaţia H țeală de 19 km. pe secundă, cătză o stea de a- 
aia ercule (Canopus după unii astronomi) E 

l supunerea acestor mişcări ar eşi o altă iuțeala ; ie n CA aa 
„faţă cu steaua din Hercule. pentru pămînt 


SN Da 
„Dacă acum am urmări mişcarea aceiei stele față cu o alta 
Li 


+ 
332 VIAŢA ROMINEASCĂ 


l; 
tot continua, am ajunge la un corp care să fie imobi 
D'ai care să nu-l mai putem raporia la nimic altceva, er 
corp ar fi într'o imobilitate ideală şi absolută, ei mar ma rd i: 
termen de comparaţie. Mişcarea pămîntului în comparaţie 
acest corp în nemişcare absolută ar purta numele de pipak 
absolută. Filozofii de multă vreme au alungat din no} ai 
lor, ideia de absolut. Pentru fizicieni însă, exista un m Pr 
care indeplinea calitatea de imobilitate absoiulă, era set ae 
minos. Dac'am măsura iuțeala pintune, faţă cu eterul lu 
iuțeala absolută a pămintului. 
ei "Dacă art au nevoe de un eter, mecanicienii ară au 
această nevoe. Ei compară mişcările între ele, şi pews ory 
şii nu există decit mişcări relative. Pentru studiul miş a i, 
este indiferent care este corpul considerat fix şi =: es mo 
mişcare; legile se petrec la fel şi sint exprimate prin ră ași 
relaţie, cu o condiţie însă, ca mişcarea unula din pă o 
cu altul să se facă uniform, adică să facă drumuri egale e 
timpuri egale. Această relativitate a legilor Mecanicei poss mia 
exemplificată de ceiace se întîmplă în drumul de fer. Daci i 
găsim întrun tren, în gară pe o linie, şi dacă pe o a Ă poia 
se află un alt tren, nu ştim dacă trenul nostru se mişc ms 
dacă celălalt se mişcă. Această iluzie a mişcării Kongers i a 
mal cînd ne aruncăm privirea pe obiecte, care nau PEN da 
cele două trenuri, bunăoară la arborii dela gosea, ori la pae 
trele depe terasament. Dar numai cu puncte de reper ene 
cele două trenuri, ne-ar fi apere sa ar mpi E oues iney 
este in nemişcare şi care se mişcă; orie perientt sp ao 
în tren, n'am putea afla care din trenuri se mişcă. k. , wi 
: cit unul din trenuri are o iuțeală constantă, 
arm a pier hbri ae căci de îndată ce trenul îşi grea 
iuţeala, sguduirile pe care re = transmite, ne fac si ne 
ostru se mige . 
Agan păreri unul din aspectele relativităţii în cripte 
adică că nu putem să ne pen samă, Au roken ga ama 
este în mişcare unitormă, prin exper ni MDA pa 
Enunţarea aceasta a Rela vităţii este de o + aie, Sa 
luâm un fapt; in tren se întimplă un tenomen, 
eiye o teo “Legea de Forig pe ee pu 
cade fn mişcare accelerată, a E er iea iredi 
i mare, pe măsură ce timpul trece; dar vV i, 
cică iooele roti; rămine constantă şi egală cu ee pie inrait 
Acum, dacă trenul este în mişcare uniformă, şi dacâ p ouma 
experiență de cădere a unui corp, experiența arată c $ 


rea corpului este fot accelerată şi cå acceleraţia este tot 981| ;. 


că sistemul pe 
a dar legea a rămas neschimbată, cu toate 
că se pa pasa fenomenul este în mişcare unor 


iformă, 
Această observaţie constitue principiul Relativității în. 


Mecanică. 


E "mt 
E p RELATIVITATEA LUI EINSTEIN 333 


Legile mişcării, 
fie că se petrec pe u 
leaşi ; sau, din expe 


fie că se petrec pe un corp în repaus, 
n corp în mișcare uniformă, rămin ate- 
> riențe pe care le facem pe un sistem ln 
mişcare uniformă, nu putem să ne dăm samă de existența a- 
celei mişcări. 


Ori, cum exprimă mațe maticienii, această invarianță a le- 
gilor mişcării ? Legea mişcării se scrie, că massa unui corp 
intmnulțită cu acceleraţia lui este egală cu forţa, care i-a dat 
mişcarea. Apoi, un corp este totdeauna raporta! la un loc a- 
numit, ja un spațiu anumit, cum e bunăoară la spaţiul ocupa! 


de pămint. Acest spațiu poartă numele de sistem de coor- 


donate, şi în el considerăm trei direcţiuni, lungimea, lățimea 


şi inaltimea, sau cum zic matematicienii x-ul, y-ul şi z=ul, 
Forţa și acceleraţia corpului depind de coordonatele x, y, 
z ale punctului faţi cu pămintul sau cu sistemul de coordonate 
tix; şi prin urmare şi legea de mişcare depinde de acele coor- 
donate. Dacă acest sane Y impreună cu trenul capătă o inişcare 
uniformă, atunci panctul, care sẹ mişcă, are alte coordonate 
X" y z^; totuşi legea mişcării punctului trebue să rămie acelaşi, 
Dacă sistemul s2 mişcă dupa direcția lungime (direcţia x-lor), 
atunci lăţimea punctului (y) şi cota lul (z 
şi numal x devine x', 
in mişcare, 
relațiile 


rămin neschimbate 
evine Adică noile coordonate ale punctului 
x Y z, sint legate dè x y zale punctului fix, prin 


K'æx—yt y'=y z'=z 


cind v este iuțeala sistemulul de coordonate şi t este timpul, 
cind prind fenomenul. Aceste relaţii ne spun că punciul a fost 
antrenat şi a ajuns la o distanţă v.t. Dacă Intr'o ecuaţie a 
mişcării, în Mecanică, o să inlocuesc coordonatele punctului 
x y z cu noile coordonate x' y' z' date de relațiile de sus, 
ecuaila rămiue identicã, adică legea mişcării nu se schimbă. 
car, se de sus poartă numele de grupul de transformare al 
iui Ga'ileu, şi-i spunem numele pentruză o să dâm de un alt 
grup de transformare, în Optică, şi care e fundamentul Rela- 
tivităţii. Aşa dar, în mod savant, exprimăm relativitatea ln 
Mecanică, spunind că ecvaţiile mişcării nu se schimbă, dacă 
le transform prin grupul lui Galileu; la dreptul vorbind e 
ceiace am mai spus deja, că legile mişcării se petrec la fel, pe 
corpii în repaus sau în mişcare uniformă. 

Dacă legile mişcării nu-şi schimbă forma pentru sistem. le 
in mişcare uniformă, apoi nu tot aşa se întîmplă în mişcarea 
accelerată sau in rotaţie. Sint fenomene noi, care intervin din 
forța centrifugă, născută prin accelerație, şi care ne desvâluesc 
că corpul nostru se mişcă. Cititorii îşi amintesc poate, că pen- 


__dulul lui Foucault cu schimbarea planului său de oszilare, aba- 


“terea dela verticală în căderea corpurilor, dau putinţa să se 


334 VIAŢA REMISEASCĂ 


pd d ÎN a ca CC A m a 


măsure rotirea pămintului. Aşa dar relativitatea; nu se aplică 
tru mişcările neunitorme. = 
A "Optica şi electrodinamica corpilor în mişcare. — Fiaa 
piul de relativitate se aplică la Mecanică, dar nu este valabi 
pentru Optică şi pentru Electricitate, Adică dacă un fenomen 
luminos petrecut pe un corp fix, se exprimă printr'o lege op- 
tică, şi dacă vreau să cunosc legea care-l exprimă pentru un 
corp în mişcare, trebue să schimb necunoscutele x y z depè 
corpu! fix, cu noile x' y’ z' de pe corpul în mişcare, date prin 
grupul de transformare al lui Galileu. Insă prin această pare 
formare, legea optică se schimbă, nu-şi mai conservă poes 
cu toate că mişcarea corpului este uniformă, Aşa dar gis 
vitatea nu mal este valabilă în Optică şi Electricitate. Si 
dacă legile optice şi electrice îşi schimbă forma, asta rr sera 
că ele suferă influența mişcării şi că în exprimarea ior priate 
formulă, întră termeni, care pot arâta acea mişcare. m 
aceste fenomene electromagnetice se petrec în et, me pe: 
permite så constat mişcarea corpilor față cu acest e A, a 
oară juţeala pămintului faţă cu eterul, adică a pla ra so ret 
Si aceasta din dilerenţa arda ni nom Bie 05 
lecte tic pe corpul fix şi pe corp 5 
jii Da ati Apers A fizicieni au incercat să doyedesaci 
mişcarea pămintului față cu eterul, să găsească „vinlul a e 
in care trăim, fără să ne mor ara na he polite = = 
fenomen luminos sau cie bue 
a ha il nada in care se face, adică în direcția rea bn 
pămintului sau intro direcţie reci E erati ; sy Än 8 
numžr imens de experiențe, z 
prin EAEN de translație 4 ceea azi m di ari 
zultate negative. Dar cea m m . sc. în S eeii 
sensibilităţii ei enorme, este ex nen, z an 
i tat negativ a con 
Michelson şi Morley (1887) al cărei rezu „facem 
t ca bază a teoriei de cère ne ocupăm acum. z 
CANE E ii, repetată din 1887, de zecide ori şi e capo ; 
zitive din ce în ce mai perfecţionate, este tundamentu i 
Relativității, mă voiu întinde mai mult asupra ei. cu ii 
Dacă avem o rază fe a co în pome ae pise 
translaţiei pămintului sau rec Ba rogi Pa pede a 
să se propage perpeudicular pe acea Leen A Be în 
raze va fi mai privilegiată faţă cu ceala i ea n 
. Intradevăr, dacă un observator tr 
er ba ie digi direcţia g zei pe-a s la) „pusi: as 
nămint, la o distanţă 1, timpul dup ) i 
a artan în punctul A nu se allă aan? ape angitt a “ră 
țeala luminii, d la iuţeala luminii micşora la apela ee 
tului adică cu Capra roi ga a pă el pun aurar 
nalului lumino 5 
siagan ea eatoni, să-l ajungă, adică ca şi cind iuțeala i-ar fi 


RELATIVITATEA LUI EINSTEIN i 335 


scăzut cu o cantitate egală cu mișcarea punctului, Dacă obser- 
vatorul trimite un semnal luminos, acel semnal ajunge într'un 
punct B în aree perpendiculară pe mişcarea pămîntului, in- 
tr'un timp, care-i obținut aproape exact din împărțirea lungi- 
mii prin iuțeala luminii. 

Să ne închipulm acum că acel observator trimite două 
raze de lumină, una care se duce în direcţia mişcării pămin- 
tului pănăla punctul A, la o distanță i, alci se reficctă şi se 
întoarce din nou la observator; o altă rază, plecată dela ob- 
servator, se duce în direcţie perpendiculară pe direcția mişcării 
pămintului până într'un punct B, la aceiaşi distanță |, aici se 
reflectă şi se întoarce din nou la observalor. Aici se înttinese 
cele două raze şi dau un fenomen frumos de Fizică, franjuri 
de interferinţă. 

Dacă pâmintul nu s'ar mişca, drumurile celor două raze 
ar fi egale, şi deci n'am avea nici o diferență de drum între 
ele. Dar cum pămintul se mişcă în direcţia punctului A, un 
calcul simplu ne conduce să găsim că între cele două raze e- 
xistă o diterenţă de drum în profitul unel raze, diferența pro- 
porțională cu patratul iuţelii pămintului, Dacă una din raze 
merge în direcţie contrară pămintului, alunci cealaltă rază este 
în profit. Putem dar face un aparat, care să ne constate a- 
cest fenomen. Michelson a şi făcut un aparat foarte sensibil, 
care poartă numele de în ed piete e şi unde o sursă de lu- 
mină trimite două raze către două puncte A şi B în direcţiuni 
perpendiculare şi la distanțe de 11 metri, unde A şi B erau 
nişte oglinzi, care refiectau razele şi le trimiteau inapoi la ob- 
servator ; acesta le primea într'o lunetă, unde vedea interfe- 
rența celor două raze, cu frumoase franje de Interferenţă. 

Dacă tot aparatul e întors de 90, atunci oglinda B vine 
în locul lui A, şi franjele trebue să se deplaseze în luneta fixă, 
Aparatul este aşa de sensibil, că ar putea aprecia un efect de 
100 ori mai mic decit cei calculat. Ori cu toată această sensl- 
bilitate enormă, şi deşi legile Opticei cerea existența fenome- 
nului, Michelson și Morley nu observară nici cea mai mică de- 
plasare de franjă de interterenţă. . 

Faptul era prea grav şi fundamental, ca această experienţă 

să nu fie reluată cu dispozitive şi mii sensibile și cu precau- 
(iuni şi mai anevoloase; dar rezultatul a fost totdeauna nega- 
tiv. Nu mai rāmînea alta acum, decit a primi fapiul şi a-i 
căuta o explicație. Despre această explicaţie vorbim acum. 

Relativitatea lui Lorentz și Poincari—Aşa dar în expe- 
riența lu! Michelson şi Morley avem un aparat, care e fixat de 
påmint şi antrenat de diasul într'o mişcare unitormă în spaţiu; 

şi în plus razele de lumină care parcurg eterul fix. Experienţa 
ne va face să constatăm „vintul de eter“ în care trăim, adică 


 luțeala pămîntului prin raport la eterul fix, mişcarea absolută. 


$ 


„Experienţa însă arată, că mişcarea absolută nu poate fi atinsă, 
: n E 
BIs z 


a ——— MATA ROMINRAREA N 


Dece? Alci intervin felurite explicațiuni. Pentru unii iujeala 
luminii trebue să depindă de iuțeala isvorului de lumină, după 
cum luțeala unui proectil depinde de iuţeala tunului care-l tri- 
mite, şi astfel s'ar explica rezultatul negativ al experienței lui 
Michelson şi Morley (W. Ritz). Dar unele fenomene astrono- 
mice se opun acestei ipoteze, 

O altă explicaţiune, au dat în aceiaşi vreme marele fizi- 
clan olandez Lorentz şi fizicianul englez Fitzgerald, puħind i- 
poteza că fofi corpii se scurtează în direcția mişcării cu a- 
ceiaşi cantitate, care depinde de iuțeala corpului în mişcare. 
Aşa bunăoară o sferă in mişcare devine un elipsoid turtit în 
direcţia mişcării. Acest caz este realizat de pămînt, care fiind 
o sferă în mişcare, se va turti devenind elipsoid, Dar această 
tartire este mică ; socoteala dă 6,5 cm. în direcția mişcării. Ce 
inseamnă acești 6,5 cm. pt lingă cel 636,600,000 cm. cit are 
raza pămintului! Aşa dar no! nu ne putem da samă de con- 
tracţia aceasta, fiindcă este prea micà. Dar mai este un mo- 
tiv. Pentru a măsura o lungime trebue să-i aplicăm o unitate 
de măsură, un etalon; ori etalonul sufere şi el acelaşi contrac- 
tie, în aceiaşi proporție, cînd il îndreptăm în direcţia mişcării, 
fie că acel etalon este o bară metalică, fie că este o rază de 
lumină formată din unde sferice. Aşa că trebue să renunţăm 
poore totdeauna de a mal controla, dacă această ipoteză este 
exactă. 

-Cu toate astea ipoteza explică destul de bine rezultatul 
experienţii lui Michelson şi Morley şi imposibilitatea de a mă- 
sura mişcarea absolută. 3 

După Lorentz eterul există şi este în repaus absolut, dar 
noi nu putem şi nu vom putea să măsurâm niciodată iuțeala 
prin raport la eter, din cauza contracţiei pe care o sufăr cor- 
purile în mişcare, şi care contracție compensează txact diferența 
în fenomen, cînd fenomenul se petrece în direcția mişcării sau 
in direcțiune contrară. 

Dacă este aşa, atunci lucrurile se petrec ca și cînd miş- 
catea absoluță nu există, şi deci fenomenele luminoase şi elec- 
tro-magnetice nu-şi vor schimba forma dacă se petrec pe un 
corp fix sau pe un corp În mişcare. Aşa 1şi pune Lorentz 

roblema în 1895 şi, Înir'un memoriu celebru, găseşte, cum tre- 
ue să fie grupul de transformare, pentru a trece dela un 
sistem de coordonate fix la un sistem în mişcare uniformă, fâră 
ca forma relaţiilor fizice să se schimbe. Insă acel grup de 
transformare nu poate fi cela al lui Galileu, căci am spus 
nu se potriveşte pentru fenomenele electro-magnetice (adică 
luminoase şi electrice). Ori Lorentz, punind ipoteză că o iun- 


gime 1 se contractă în direcţia mişcării şi devine | 
unde v este iuţeala corpului şi V iuţeala luminii, ajunge la un 
ə 


o RELATIVITATRA LUI EINSTEIN 337 


grup de transformare, care poartă acum numele 


reniz ŞI care este următorul: ii zl 


_X—vi Ii 
[> pe "AA 
Vi | =y 
Dacă cetitorul vrea să se intoarcă citeva pagini în urmă 


O să vadă că acest grup de transfor 
ad nare este to 
iui Galileu, dar _unde lungimea in direcția n zace petec 


de cantitatea | |. AA ori. 


x = Y=y zaz t 


Dar o să mai poată observa ce 
va nou; că intervi 
ră aceia laor pă ra Snc st em ceti! la n te a 
miş í mai este egal cu timpul de - 
ri Sn Ama aapi a sos de ireala corpului. Co) 
i š ntervalul de timp intre două e- 
Venimenie, pe corpul în mişcare, nu est R = 
aceluiași fenomen văzut depè corpul fix : gamma paieras 
pul fix şi depe corpul În mi ate ~i pir Îi E 
radicale „bata pânza sare nu indică aceiaşi oră, iar 
aceiasi pa gh ceea nu există decit pentru sisteme in 
um intervalu! de timp dintre două e 
veni 

a. rada în mişcare, depinde de iuţeală şi de preiei fil 
es inc lei eat pe rue intuiţia noastră de timp ne face 
- ı Lorentz nu se mai interesează d - 

tatea fizică a timpului dat de relaţi pre e 
4 țiunea a patra, şi-l numeste 
ap d local, sau un timp necesitat de matematică și nu dela 

O consecinţă imediată din relaţi 

| unile tul Loreni ` 
nai roi ed gre în luțeaia e yG atunci ir ede reg 
c 7 ne zero, adică corpul devi š 
axd iuțell mai mari decit a luminii nu Bint pete i pyloni 
Da „datinile opne ga iuţelile însă sînt mice, 
l em învăţaţi zilnic, atunci grupul Iul Lo- 
rentz devine grupul lui Galileu, adică Me Caii devias 

me P cani i 
er ea obişnuită, Ceiace însamnă că nu a î 
aţiile aceste] mecanici noi, decit dacă corpii, care dau feno- 

iia au mişcări enorm de mari, de ordinul luminii. 
ia m insistat așa de muli asupra acestei mecanici a corpi- 
ee eT SIONS potaea saora să-şi dee samă că relativi- 
a lui Einste 
A unor taleri ri a is nnu este decit o interpretare nouă 
ucrurile se petrec aşa, în lume, ca şi cind mi 

5 care - 
Eka ar exista. Contracția lui Lorentz, este tăcută intuitie 
de Poincaré, prin ipoteza că particulele din care sint alcătuiți 
ii, adică electronii, ar fi nişte peliţi incârcate cu electrici- 


gli © VIATA ROMINEASCĂ 


dar 
ibile, aşa că în direcția mişcării se contractă, 
pr pă alia opun de: ie Forţele de coheziune între 
variațiuni analoage. A 
sii ore iri foarte clar re prea să privim rela 
ui în următoarele trei puncte: 
ii garda corpii în altă regiune a spaţiului, pede ca 
distanţele mutuale dintre punctele ard să varieze, atunci 
mă de această mutare. 
A "a Daci har pean se măresc sau se micşorează în corp 
proporţie, râminind asemenea cu ei însişi, această schimbare n 
ia. 
2 PS Data toti corpii se deformează după o lege parei 
oricît de complicată, cu condijia ca aparatele e ru an bes 
fie afectate de aceiaşi deformare, ne este imposibil de p 
cia aceasta, i 
elativitatea spaţiului. 
parere interpretare un "e Jonai ai ae SOSEA 
j tificiu de ca 
şi a nu-l mai considera ca un ar e celei rage tă 
eastă sarcină şi-a luat-o Einstein, J 
ne pa A, rezultatelor lui Lorentz, a putut să dee o te 
care 0 vom expune acum. = A 
d Pinel oial relativității restrînse şi principiul constonței 
tajelii luminii. „în 1905, Pinatetn, nd dela de simullaneitate 
tunci,* analizind amănun emca s 
tru sistemele în repaus sau i ' 
rma na pa a interpretare teoriei și formulelor lui Lo 
agg ile următoare: 
itină mai intăiu pe constatările 
re rhe g Venoona marsas ȘI gl ze rai ai Ea 
aceleaşi, fie că sistemu s ste 
{ix ape în ar odă uniformă; adică relativitatea meca 
a. țică sau elec- 
x äsit pănă acum nici o lege, optică a 
trică podea sie influențată de starea E ears. a: 
năoară rezultatul Epari lui jarag a ie orley, 
rea de mişcare a A p 
a z pont vrand că aşa trebue să fie, fără să dee o ex 


— 


Marlie 
"a născul la Uim, în Germania, la 14 Pi 
cr, dun părti evrei, Ta 13 oal onie în Kielin unde meat ial 

i i ca la r É 
zi rrol erori pă din Zirich în i00, ta cea din Praga în 1911 
5 aa pet it, celebru asupra relativității. ia peaa. aa 

teoria imporlaniă asupra mişcării browniene, tor ariei 
pi erienjele lui J. Perrin (1908). In 1911 dă o isore s amenan: 
lor loto elecirice. In 1945 dă teoria gravilaliel. în opine an | pare pod 
un famak eu, care mei existenla curenților ele 
e. 

sii cn made acarpa m parle la organizarea Mişcării Sioniste, 


” RELATIVITATEA LUI EINSTEIN 339 


piicaţie, ca contracția lui Lorentz, şi ridică afirmaţia la rangul 
„de principiu. Cum bunăoară, încercările nereuşite de a găsi 
perpetuum mobile, au condus la enunţarea principiului conser- 
vârii energiei și la principiul lui Carnot, aşa alci nereușita ex-, 
perienţelor ce voiau a pune in evidență mişcarea absolută prin 
aperi B eter, au condus pe Einstein să pună principiul rela- 
tvitāții: 

Forma legilor fizice, mecanice sau optice şi electromagne- 
tice, rămine *neschimbată, fie că corpul pe care se întîmplă, 
este fix, fie că este în mişcare unilormă. Sau altmintrelea: Din 
experiențe mecanice, optice sau electromagnetice, făcute pe 
un corp în mișcare uniformă, nu ne putem da samă de miş- 
carea aceiui corp, căci legile sînt aceleași. 

Acest principiu, care se raportă numai la mişcările uni- 

s forme, poartă numele de principial relativității restrinse. 

Totui experienţele tacute pe un sistem în mişcare acce- 
lerată, cum sînt toate mişcările in aproprierea unei mase de 
gravitație, ar putea să conducă la găsirea mişcării absolute. 
Einstein va întinde principiul relativităţii şi la aceste mişcări, 
ceva mai tirziu în 1915—1916, 

La principiul relativității restrinse, care este generaliza- 
rea principiului relativităţii din Mecanică, Einstein adaugă al 

EN doilea principiu: Jufeala luminii de 300,000 krm. pe sec, în vid, 

„este constantă și nu depinde nici de iufeala isvorulul de lu- 

mină și nici de iufeala otbs-rvatorului, Observațiile astrono- 
mice pe să indreptățească această afirmațiune, 

t aceste două principii şi cu o revizuire a noțiunilor de 

simultaneltate în timp şi în spaţiu, Einstein desvoltă o teorie 

a relativității restrinse, care dă o interpretare tuturor fenome- 

neior din fizică, mai puţin gravitația, fără să recurgă la nicio 

nouă ipoteză, cum bunăoară la ipoteza contracţiei, aşa de cu- 
rioasă, a lui Lorentz—Fitzgerald, 

Einstein, plecind dela constanţa iuțelii luminii, găseşte că 
grupul de transformări care lasă iuțeala luminii constantă, este 
tocmai grupul lui Lorentz, deci el nu mai are nevoe de ipo- 
teza contracțiunii. lar timpul local al lui Lorentz nu mai este 
o necesitate matematică, pentruca ecvaţiile să se potrivească 
cu realitatea, ci acest timp local este o realitate fizică, cerută 
de relativitatea legilor fizice. 

Simul'aneitatea timpului şi s fiului. lată cum 

„Einstein, ca să arate că noţiunea de 
„depinde de starea de mi 
~ fizic este relativa. 


5 Definiţia timpului se face prin fenomene simultane. Un 
tren soseşte în gară la ora 7, sosirea trenului şi marcarea 0- 
„Tei sint două fenomene simultane, Aşa dar e uşor a defini si- 
= Mblianeitatea a două evenimente, care se petrec in ace- 


udecă 
timp nu este absolută ci 
şcare a corpului, că noţiunea de timp 


> &: 
340 VIATA ROMINEASCĂ 


A în două 
m ca cele două evenimente să se petreat 
pna iei, “Paris isi de exemple, „Sote lor 
in semnale Op 
bidh eias pina între aceste staţiuni şi o staţiune medie între 
cela: Soul, d mnalele tri- 
~ medie va auzi Sáu va vedea se 
mise Dacă Bajinnes, stațiuni in acelaşi moment, evenimentele 
ețrecute în cele două puncte sint simultane, STIL 
i Imi inchipui acum că orâipele Farik şi DE ete, me adea 
iaţie, distanța lor răminind nesch „h 
u p op area ue Pio! a arhi plec 
la unifor e R 
postie fn, spaţia mn ae diferă, cind corpul este 
i ] atā că iuțeala luminii nu b e 
me e mp pr tr "Ei 
i unctul me A 
sar are Ka un v rda iot a a Soi rar TN 
ħipaim al treilea caz, 
le ejen în mişcare şi să fie apreciate des a Sup 
is Pic punctele Paris şi laşi rămin fixe, dar gon SSeS 
eie se desprind două puare Ce ar inci or a 4 vie 
i alunecă în spaţiu cu ' z 
ele: Ei se petrec pe sistemul do mişcare, simultane pen 


i mai sint simultane 
tru un observator pe acel sistem mobil, nu semnalele din 


it de pe corpul fix. 
ag a Contra lunii lui Lorentz ; pendulul 
mişcare $2 scurtează, deci 
timp mal meni e 
instein, ; 
jaitan oy A constanje iuțelii m ra la concluzia 
rp În mişcare este m p 
a AN bn lungimile anabda pe corpii în mişcare, toc 
: tz. i 
z ke y A Katea: sort aelativități, pan s 
h al relativităţii, şi dela u ws 
şi praam banal dependenței iuţelii luminii de ranea: > 
rain Toate consecințele paradoxale ale teoriei pr x 
din principiul al doilea. a ioma esih: 
asi toate acele consec ti, ? 
se e: Segilo osticei sau electricităţii şi se consideră ce devin 


samea 


RELATIVITATEA LUI EINSTEIN 341 


ele pe un corp in mişcare, însă văzute depe un corp fix. Aṣa 
intre altele explică experiența lui Fizeau relativ la antrenarea- 
razelor de lumină de câtre apa în mişcare; şi prevede cregte- 
rea masei unui p; cind corpul primeşte energie, Mă voiu 
ocupa de această ultimă afirmațlune, că energia are masă, că 
energia este grea, câ deci o rază de lumină are greutate. Un 
corp cald este mai greu decit acelaşi corp rece, 


Calcule simple, din teoria relativităţii, conduc să ne dee 
pentru creşterea masei unui corp care primeşte energie, ctiul 
dintre energia primită și patratul iuțelii luminii, 


ideja aceasta, că un corp îşi poate schimba masa prin ciş- 
tig sau pierdere de energie, sdruncină idela cea mai solidă şi 
care părea mai perfect stabilită dela Newton incoace, că masa 
unui corp este invariabilă. E drept că în ultima vreme se mai 
modificase această idee: particulele mai mici ca atomii, elec- 
tronii, care pot atinge două treimi din iuţeala luminii, la a- 
ceste iuțeli mari, îşi schimbă masa cu iuțeala. Dar afirmaţia 
lui Einstein este şi mai Indrăsneață; chiar corpurile în nemiş- 
care işi pot modifica masa, dacă primesc sau trimit energie. 
Bundoară Intr'o reacţie chimică, unde avem o variaţie de e- 
nergie, compusul nu va avea ca greutate suma greutăților com- 
ponentelor, ci ceva mal puţin. Diferința reprezentind pierderea 
de energie, 7 
Aşa, relația de mai sus ne calculează că la formarea a 
18 gr. apă din oxigen şi hidrogen şi cu desvaltare de căldură 
(69,000 calorii gram), variația de greutate va fi a trei suta mi- 
lioana parte dintr'un gram, adică de o cantitate, cu mult in- 
ferioară celor mai mici cantităţi apreciate de noi cu balanţa. 
Se ştie că balanțele de analize chimice dau zecimea de 
miligram, balanţele sensibile dau miimea de miligram; cu o ba- 
lanţă de cvarț, lucrind în vid, Ramsay a ajuns să măsoare mi- 
lionimea de miligram; dar aceste sensibilităţi sint pentru må- 
rimi de acelaşi ordin de măsurat. Pe cind noi avem de må- 
surat cu sensibilităţi de milionimi de miligram, dar greutăţi re- 
lativ mari, Este limita apreciabilițății noastre. 
La fel, variațiile de masă in transformările radioactive 
sint de acelaşi ordin de mârime şi nu potfi supuse unui con- . 
trol experimental. E interesantă Insă ca concepţie. După a- 
ceastă idee, dacă toată materia ar fi o acumulare de energie, 
atunci un gram de materie ar reprezenta 2! miliarde de calo- 
rii mari (cetitorul o poate calcula el însuşi din relaţia amintită, 
Energia obținută este în ergi, 9,10“), energie echivalentă cu 
căldura pe care ar produce-o arderea a 3 milioane de kilò- 
grame de huilă, Se vede dar ce provizii enorme ar fi acu- 
“mulate în materie. 


Nu € vorbă, noi sintem deprinşi cu astfel de calcule. 


"Aşa G. Le Bon caleulase energia cuprinsă într'un gram de 


342 VIAȚA ROMINEASCĂ 


materie, considerind-o formată toată din electroni, cart se des- 
fac din atomi cu luţeli mari, ca în transformările radioactive, 

Numărul obținut de Le Bon este de abia de 18 ori mai 
mic ; adică 1 gr. de materie ar da numai un miliard de calorii 
mari, prin descompunere, număr de acelaşi ordin de mărime, 
dar calculat în mod mult mai neprecis ca după Einstein, Ori- 
care ar îi acea provizie de energie, noi Í sintem mult de- 
parte de a şti să folosim această energie conținută în materie. 

Această idee că energia este materială, a făcut pe Lan- 
gevin să reintinerească O veche ipoteză a lui Prout, că toate 
Siementele din natură provin din condensarea unor elemente 
primitive cum ar fi hidrogenul şi heliumul, Intr'adevăr Pront 
a observat că greutăţile atomice ale elementelor simple sint a- 
proape numere intregi. Aşa Hidrogen 1,008 ; Heliu 4,002; Li- 
tiu 7; Berilin 9,1; Bar 11,0; Carbon 120; Azot 14; Oxigen 
16; Fiuor 19 etc.. 

Ori nu se poate ca din întîmplare, aproape toate elemen- 
tele să aibă greutate atomică, un multiplu al greutăţii hidro- 
genului, ci trebue să fie o cauză Internă. Şi Prout presupune 
că Heliu provine din patru atomi de hidrogen, oxigenul din 16 
atomi, etc.. Dar măsurile precise de greutăţi atomice arată, 
că de patru ori hidrogenul se obţine ceva mai mult decit gre- 
utatea atomică a helumului; de aceia și ipoteza a fost pârâ- 
sită. Langevin însă o reia şi admite că prin condensarea ato- 
milor de hidrogen se desvoltă energie, care se pierde, şi care 
după teoria relativităţii, reprezintă o greutate ; aci aplomera- 
tul heliu constituit va avea o greutate mai mică decit patru 
hidrogeni. Din diferența de greutate se poate uşor socoli e- 
nergia desvoltată prin condensare: atomilor şi -se găseşie o 
energie de ordinul celei desvoltate în transformările radioac- 
tive. Ipoteza lui Prout capătă soliditate. Ea mai capătă tărie 
şi din experienţele recente ale lu! Rutherford, fizician englez, 
asupra emisiei de particule de hidrogen de cătră atomii de a- 
zot, bombardaţi cu raze a 

Aşa dar aceasta ne permite a concepe atomul, constituit 
în ultima analiză din particule de hidrogen, fie simple, fie grupe 
de cite patru (atomul de heliu), în aranjări mai mult sau mai 

uţin complicate, Aceste construcțiuni sint în legătură cu teo- 
ria atomului lui Bohr, var de care nu pot vorbi aici. 

Aşa dar teoria reiațivităţii restrinse plecind dela două 
principii, a relativităţii legilor tizicei şi a constanţei iuțelii Iu- 
minii, a ajuns să explice toate fenomenele fizicii, în mod unitar 


şi fără să recurgă la ipoteze nol. 
Teoria relativității generalizate 


Dificultăţile teoriei relativității restrinse cu ocazia Gra- 
vitațiunii. Am spus deia început că există un grup de feno- 


_RELATIVITATEA LUI EINSTEIN 343 


mene, care nu se împacă cu relativitat 
menele de gravitaţiune, Toate corpurile tini a ci aa 
un centru atractiv. Newton a explicat toate kmainenóio m s 
Cesara A za ja legea că forfa, cu care se atrag corpii A 
propor caa cu produsul maselor şi invers Boo ENCARTE. ai 
patratul distantei intre corpi, Această lege a fost întins, în 
“lea, ticitate, capilaritat i 
x ari pe cătră matematiciani iranceji [Navi Polita CA s 
chy, Laplace, Gauss (german), Coulomb): jar splendoarea pi 
SODA ori sh ec odias = îitrdeomal francez Le Verrier, care 
un, stabilit pe le 
nii şi pe unele neegalităţi în ie tn i pl A deuh ere 
lege nu explică toate f j piaasielor Fotngt aceattă 
ali de explicatie" enomenele cereşti şi introduce unele gre- 
: ai întălu iregularitatea în mişcarea planete 
edu le ap = ony cu deplasata craniul esn pi 
ale cu pe suta de ani, nu fi i - 
i-a a) earan da prez poetul il rakter 
; i - .00.16, renţa fiind o cantitate exi d 
m'că, este prea arbitrară pentru a fi i E piea 
mult siinplicitatea legii pentru a ved Ela P copi prea 
; E ea în ea ce 
insercâri au rămas tot aşa de nereuşite. Dar volt mini A 
unea 2 ride ARI periheliei lui Mercur. i 
a tala de propagare a gravitaţiunii ar fi, după 
te Sa gi 100 milioane de ori iuțeala luminii, portia 
VENI g egr rse fenomene cereşti. Ori după teoria relati- 
kisar! planata „ nu pot exista în Natură iujeli mai mari 
Dar o mare greutate 
s pe care gravitația, dacă este «- 
ta Onike pane teoriei relativităţii, este zi eera tya eriloabi/ a 
cat S pe pre un corp greu atractiv, se Tac în mod accele- 
e Ana e, relativității mecanice sau electromagnetice 
air run ea ecit ta mişcările uniforme, Înseamnă că teoria 
tere fii nu poate cuprinde gravitația şi miş-ările accelerate, 
aaa ră iza pe un sistem fix sau pe un sistem în miş- 
oră ormă, îşi schimbă forma, cînd legea sau mai bine fe- 
sera se petrece pe un sistem în mişcare accelerată sau 
eso găseşte subt influența unei mase atractive, adică în un 
aa pe rd a Aşa dar o mişcare accelerată, un cimp de 
i ja h a M i ee In lege termeni noi, care cunos- 
e z i 
fata cu eterul a cunoaştem luţeala absolută a unui corp 
> stein dela început a văzut că mişcarea absolută şi deci 
ptr eterului sint posibile pentru agentiei in paridhi na 
Si. pr nf perasan a lui Galileu, in cazul iuţe- 
X rupul lui Lorentz în Li 
forma legilor in acest caz. ovulatiei = aa 
Problema este dar, de a găsi un alt grup de transformare, 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai general decit cel a lui Galileu şi al lui Lorentz, şi care 
chiar în cazul mişcărilor accelerate, sau al mişcărilor de ro- 
tație, să lase neschimbată forma legilor. ŞI aceasta din pricină 
că Einstein e convins că fenomenele din natură, intre care şi 
gravitația, nu permit a găsi mişcarea absolută, adică In Natură 
nu există un sistem de coordonate, privilegiat, eterul. Rezol- 
vind această problemă, Einstein va avea două rezultate: 1) va 
găsi pentru legi o formă generală, care să nu mai depindă de 
sistemul de coordonate, chiar dacă este în mişcare accelerată, 
sau în o mişcare oarecare; şi 2) rezolvind chestiunea mişcării 
accelerate, rezolvă în acelaşi timp problema gravitaţiunii, care 
dă naştere mişcării accelerate, şi care totdeauna a rămas la o 
parte de celelalte fenomene ale naturii. 

Einstein întreprinde acest lucru, cu ajutorul citorva mate- 
maticieni, în anii 1915 şi 1916. Reuşita întreprinderii sale a 
cucerit admiraţia contimporanilor, care-l consideră un nou Co- 
pernic ce ne schimbă concepţia noastră despre lume, iar in 

rivinţa forței sale de muncă şi ingeniosităţii sale este pus a- 
ăturea de Newton. 

Einstein a ajuns la aceste rezultate strălucite, considerină 
că gravitația nu este o forță, în senzu fizic obișnuit, ci este 
o interpretare a faptului că spațiul nu este euclidian. Voin 
încerca, pecit îmi este posibil şi pe cit se poate reda fără for- 
mule, mersul logic al teoriei, cu toate că mă văd în imposi- 
bilitate, ca în cadrul acestui articol, să pot arăta de unde vin 
atacurile contra bunului rai in rezultatele stranii ale teoriei, 
Voiu arăta mai întăiu principiile sau ipotezele, care stau la 
baza teoriei gravitaţiunii, sau cum se mai spune, teoria rtlati- 
vităţii generalizate, deşi poate mai exact ar fi teoria gravitaţi- 
unii, nume pe care unii fizicieni au şi inceput să-l adopte. 

Vom arăta cele trei ipoteze pe care le considerăm ca fun- 
dament al relativității generalizate. 

Principiul relativității generalizate. Einstein pune Întâiu 
ca principiu, că legile generale ale fizicii trebue să rămină i- 
dentice, fie că corpul pe care se întimplă este fix, în mişcare 
uniformă, În mişcare accelerată sau în rotaţie, sau este într'o 
mişcare oarecare. Adică, legile fizicii nu tribue să depindă 
de starea de mişcare a corpului pe care se întîmplă fenome- 
nul, oricare ar fi acea mizere 

Acesta este principiul relativităţii întins la orice mişcare, 

Matematiceşte el însamnă, că trebue să se păsască un grup 
de transtormări, mai general decit al lui Lorentz, care să lase 
neschimbate legile fizicii chiar pan mişcări accelerate. 

Aceasta va fi sarcina lui Einstein, de a găsi grupul ge- 
neral de transformare. . 

Principiul echivalenții greutății şi inerției. Masa-greu- 
iate este cantitatea unul corp ce se opune atracției pămîntului, 
iar masa-inerție este cantitatea cu care corpul se opune unei 


l i N 


——  —  RELANIVITATEA LUI EINSTEIN sad 
fo iian 
' E Raa Aceste două cantităţi sînt considerate egale d 
dia alai mică per şi nici o experienţă n'a putut să mă i 
tatare laran t erenţă între ele, Einstein ridică această eta 
ideia de ci ia d unul principiu şi-l serveşte pentru a cl rifica 
Să ne aak o iat: piii 
m O cuile cu un obse 
eeg nA m spațiu în afara oricărui corp atit e asi e 
ia ce zmei nd ger să fie un croşet, de care este ceai o 
tat. Legile mecanica n €XPerimentator, dintr'un loc depăr- 
trage sfoa nici ne spun că acea forță constantă „să 
rs: > ema p= imprima cutiei o mişcare accelerată. mi fa ms 
fundul Serra dn rue Ori, observatorul se simte legat de 
de gravitație şi îşi Spune atunci că se găseşte ere clip 
că cutia lui au aeae Soage spre fundul cutiei, Dar cum v de 
nia, el gind u cade şi cum vede croşetul de care e le ată f i 
retk yie că funia il tine ca să mu cadă. Din sad că 
nu-i pot i ci sint egale, experiențe fâcute in cutia lui 
Sau dacă este Sorene și gr găseşte intran cimp de gravitație 
accelerată. orţă constantă, care-i dă o mişcare 
Asta 
tem în e ngasa gravitația are aceleaşi efecte ca un sis- 
unui corp atracti eratā. Aşa că de voim a studia efectul 
ege pelrechidu-se pe a slalom IE, destul a considera acea 
a n mişcare accelerată, 
este o forti Ea cum se apără Einstein, ca gravitaţi 
există, ci numai vă, căci nu o putem face să dispară, cind s 
sistem in mişcar Sp fear Sa Sint identice cu acelea ale br 
se primă: ia Aşa că principiul echivalenții 
n cîmp de forțe de gravitație i 
Ki fi fe. ce provin din onera Da irma prkna 
Luat treia pieri 
ij noastră nu este euclidiană. i 
mată din teoria lui Einstein, deşi el S: star dea oi saez 
pentru peko pia pie: apare geometriilor neeuciidiene 
ru e 
za iz că lumea POSATE nu parage 488 e ARO 
ü PE e toni bunăoară obişnuiţi să cedem că dacă 
să Tani: uw şi dacă-i măsurăm cele trei unghiuri, su se 
apa ;——aceasta ne-o afirmă geometria euclidiană Ori sd 
vitatea generalizată ne arată că un triunghiu ard aia Re- 


 turile până la stele, aşa dar laturi constituite din raze de lu- 


mină, nu mai este un triunghiu 

unghiuri diferă de 180 cu ini a em ast mel ia 
zul triunghiurilor stelare geometria euclidiană este a e 05 
cea y ebksirh Fe a air de 1 supra 650.000 e 
fiece fo şi relaţie din geometri 

tribue nume şi caractere din "prometra oaie aici pare 


346 VIAŢA ROMINEASCA 7 


şi caractere din lumea fizică a noastră. Fiecare din aceste e- 

- ehivatări de titluri, reprezintă, cred, o ipoteză nouă, Așa că e 

riscat de afirmat, cum afirmă mulți, câ teoria relativităţii sa 

construit fără ipoteze. Fâră ipoteze intuitive poate, probă ca- 
racterul straniu al consecinţelor teoriei, dar fără ipoteze de loc, nu. 

Voiu încerca să analizez procedeul lui Einstein de a a- 
junge să se folosească de geometriile neeuclidiene. Sarcina însă 
este foar.e grea de oarece simbolul matematic ar fi absolut 
necesar. 

In Mecanică se admite Relativitatea spaţiului, am văzut-o. 

Asta insamnă că distanța intre două puncte din spaţiu râmine 

necontenit aceiaşi, ori la ce sistem de referință aşi raporta a- 

cea distanţă. ȘI dacă distanţa intre cele două puncte ar fi dia- 
onala unui paralelipiped, apoi cele trei muchi ale lui ar fi 

proecţiile pe axele de coordonate. O telaţie, ca în geometria 
elementară, ne dă că patratul distanţei este egal cu suma pa- 
tratelor celor trei proecţii (sau celor trel muchi ale paralelipi- 
pedului). Această relaţie, care reprezintă distanţa intre două 
puncte, e natural să nu se schimbe dacă raportez proecţiile la 
nişte dxe de coordonate ce se mişcă uniform. 

Grupul de transformare al in} Galileu, ce l-am amintit deja, 
va convinge pe Matematician câ distanţa rămine neschimbată. 
Nol eram convinşi înainte de a efectua calculele. 

Trecem la optică şi electricitate. Einstein ne spune, că gi 
aici legile nu trebue sâ-şi schimbe forma dacă sint raportate 
la axe In mişcare uniformá. Noile coordonate sînt legate de 
cele vechi prin al doilea grup de transformare, al lui Lorentz, 
pe care l-am văzut deja. 

Minkowski, matematician german de frunte, mort tinâr În 
1908, a observat că optica £ reprezintată complect prin o rela- 

ie care dă că iuţeala luminii este egală cu distanța parcursă îm- 
> pârţită la timp. Ela mai observat că, a afirma că relativita- 
tea se aplică opticei, este a spune că iuțeala luminii este cons- 
tantă, Sau în definitiv că spaţiul parcurs de lumină mai puţin 
ivţeala luminii înmulțită cu timpuh, dă zero, Ceiace este evident 
Ori această relaţie cuprinde 4 coordonate, 3 ale spaţiului 
şi 1 timp. Aceste 4 coordonate nu-s aceleaşi, ori la ce axe de 
coordonate m'aşi rap®rta, ci variază cu ele, O singură cantitate 
rămine constantă, este iuțeala luminii, care este acelaşi pentru 
un corp fix sau pentru unul în mişcare şi chiar dacă izvorul de 
lumină-este În mişcare. : 
Aceasta constitue una din ipotezele cele mai stranii din 
teoria relativităţii, şi-i comunică acesteia acelaşi caracter. 
Minkowski spune cà 0 relație de forma: distanța minus 
juțeala luminii înmulțită cu un timp şi egalată cu zero, repre- 
zinā o rază de lumină, ce se- in linie dreaptă. A- 


ceastă rază de lumină depinde de 4 dimensiuni, trei peniru 


spaţiu şi una pentru timp. Dar relallvitatea nc-a arătat 


Pi + 


RELATIVITATEA 
a ATEA LUI EINSTEIN 
347 


cele patru dimensiuni 

À ! ni se 

ci şi timpul nu sînt tă at barar 

ag grila ate sau filozofia ka 
i e lumea : 

OR n aoua arina ; meste un dar de sus“. Minkow- 


cei şi electricităţii, în felul par ar emir îi marea eglor opti- 
3 n. in geometri 
Ero mentiuni gi geoietrit erau 
ki, geometri ecit artificii de imaginați 
vroia să conţină realita etria euclidiană cu 4 d ţie. 
diană, fiindcă pro tatea spaţiului și a timpului pepene 
deprinşi proprietăţile figurilor si pului. Era eueli- 
Ua noi din şcoală. nt acelea cu care sîntem 
punct, căruia | 
poartă n se scrie cele 4 d 
punció apr mă d punct de univers. lar me sui X, Y, Z, $, 
întîmplat, că relație aMintHE. tre de linte de Litera pp 
lumină, cuprinde mai sus, care reprezintă ri sa- 
între două pun sti patru dimensiuni, şi esie tocmai distants 
Si cum cte de univers din geo cmai distanța 
care piap relaţie este zero, mă za Pier Minkowski, 
À Sme ere, reprezintă o rază de lumină nie de univers, 
tivitatea, și am ie nou, decit doar că am mai re 
Metria Gi xpus un nou mod de re zumat rela- 
Sa 4 patru dimensiuni. prezentare, prin gè- 
Aici legile la Relativitatea generalizată 
demni: date: ia pa preia să rămînă neschimbate 
lungimile de indie e accelerată. Ori pe un astf 1 
metru ap-tat la de poziţia lor. Aşa, pe un disc i ne puiet 
după CAVARA PORET la nete mau același Pit ne 
. a ? 
A pres Rm fag variază şi depind de pacii lo idee 
a geometria ob r, că 
aar că obişnuită, 
tt e Aeon cre ara peer ir nt 
fată ar ngimile să nu depindă de poziţia lor 
ri, o astfel de geometrie est 
e d 
Dire Fete pre roctiitaie, desvoitaii de. Orai Rie zeii 
, zività, etc. Einstein n' , Niemann 
In această geometrie, diana însa da să o folosească. 


vers, adică între două punct două puncte d 
e cu ct e uni- 
se scrie ca şi în geometria real i ep ag a X, Y, Z, t, 


aceste coordonate, numai că aici atrate d 

se i e 

dl, coordonate, cae d farm penin diania 
„ Pe urmă s 

(ian ci diari de ca. Aceiti eoriou n eaer ermi, asiy 


i; Odi gravitației Iui Einstein, coeficienți joacă un rol enorm 


tă scrisă distanța dintre două puncie, Einstein admite 


chiar dacă sis- 


n Y o 3 b 
A 


© zultatul este mi zk 
„plecat Einstein ep gindindu-ne dela ce 
care ar consacra teoria, singur lucru i-ar ee vai Maa 
- consecință | sa 
ein, ii permite rr restrmela Piele la care ajunge Ei 
piior cereşti, care a exercitat mai pere er a mişcărilor ec 


b 348 VIATA ROMISEASCĂ 


ia euclidiană (a lui 
rezintă drumul unei 
"an cimp de 


prin analogie cu cele admise in geometr 
Minkowski) că o linie de lungime nulă, rep 
raze de lumină într'un sistem accelerat, sau într 
gravitație. 

Aşa dar două ipoleze până acum: | lumea care poate $a- 
tistace cerința ca lungimile să nu difere pe un sistem în miş- 
care acceleraţă nu poate fi decir o lume neeuelidiană, şi 2. prin 
analogie cu o relaţie din geometria euclidiană cu patru dimen- 
siuni, Einstein admite ipoteza, că şi în geometria neeuclidiană, 
o linie de univers de lungime nulă, reprezintă drumul unei raze 
de lumină ; şi că deci, implicit, o rază de lumină întrun cimp 
de gravitație, adică întrun sistem accelerat, nu mai este o li- 
nie dreaptă, ci o linie curbă, 

De alci la fiece analogie între geometria noastră euclidiană, 
şi geometria peeuclidiană, folosită în relativitatea generalizată, 


intervine o ipoteză nouă, 
piul al treilea este că lumea noastră a pă- 


é dar princi 
mintului, fiind într'un cimp de gravitație, este o lume neeucli- 


dian; unde raza de lumină nu este dreaptă, ci curbă. 
bare a razei de lumină este tare mică, lumea 


A tru mii 
cul planetelor pe cer hrani s'a amuzat să Ene mei 
şi înatate, Pentru pianta ae, anumite, pentru mii a ec 
planeta Mercur, el găsește E a că y pă 
3 obser- 
re planetei la perihelie, şi că planeta. "dua fi gala apa- 
ec 
am perihelia lui Mercur Lea ve 
pentru astronomi, şi deci antitatea aceasta este prea 
rile a făcut ipoteza (1859) Pa pe Fi ua ncexplcată, Le 
soare, carè-ar schimb : ar fi o planetă între Me 
volan a drumul lui M mure 
arâtat niclodată. Alţi astronomi irai GS Ape leraren 
mbe 


legea lui Newio 

ion şi să adopt 

ponentul modificat pte în loc de expone 
puţin, —2-+ 0,000000 onentul — 2, ex- .. 

ipoteze, tot aşa de arbitrare A focul S'au propus şi alte ri 


Einstein, aplicînd di 
fară nol ipoteze c nd direct teoria sa, la ca 
la soare, excentricitatea orbitel "ai ma juteala pianete) distanti 
al periheliei lui Mereu masa soarelui, aces 
j r. Cal |, acest avans 
e piorărat prodiafos Pr raati S  Dl 
drumul spus deja, că în teoria relati 
O: fala cort ge ra de lumină, care era o MA atat ra 
lumea este neeuclidiană rien atracție, sau dn pe le) 
de! . Calculind devia 
vine rg papii, Einstein gåseşte că egala lau 
i lar, sufere.o pe ; care trece pe lingă marginea discul „Care 
cifrele o Sey rir de 1,74 (aproape 2 secunde a so- 
E este luminos a cînd trece pe lingă soare e greu, căci src). 
es ie ohlar iasă a constata 2 secunde deviaţie, nu € u eri 
E “Totusi cont urari tnt a metodelor fotografice asta ce ta 
ÎI etipsă total gli pă putut face. La 20 Mal 1919 a` fost o e. 
prevăzute cu cei oare. Două expediţii astronomice engi 
st oribile re e n spionat englej!, Eddington 
| in, una în Brazili constate feromenul prevăzut de 
> Mirea Atico lia şi alta în insula Principelui, lingă coasta 


ți extrem de dificil de a constata 

triunghiu diferă de două unghiuri drepte (teorema ce este car 
racteristică pentru geometria euclidiană), numai de nu vom lua 
triunghiuri cu laturile cit dela påmint la 
putea găsi diferenţe de vre-o secun 
cum vom vedea imediat; adică cantități care nu pot să atingă 
intrebuințirea geometriei noastre obişnuite (cu o eroare de £ 
pe 650.000 în cazul triunghiurilor mari, cu laturi până la stele). 


decit în apropi 
relui, Pentru lumea noastră depe pământ, şi intr'o primă apro- 


ximaţie, pentru toate 
euclidiană rămine încă exactă şi În orice caz cea mai comodă. 
E exclus ca în Fizica țenomenelor elementare să lucrăm cu geo- 
nici chiar Mecanica cerească incă nu-i 


simte necesitatea, Totuşi noi trăim într'o lume neeuclidiană, 
euclidiană. 


dar care se apropie tare mult de lumea 
că lumea noastră este 


l 

i că se dileră extrem de puţin 
acest caracter a- 
pare şi în rezultatele teoriei relativităţii generalizate. Însă pre- 
imentale vor da soliditate acelor ipoteze curioase. 
S lată şi rezultatele principale ale teoriei relativităţii gene- 

ralizate : : 
Einstein a să regăsească legea 


1 Fără alte ipoteze, 
lui Newton, şi fâră să facă ca Newton ipoteza atracției. Ke= 


350 VIAȚA ROMISEASCĂ 


Inchipuiască-şi cineva două stele, dela care venind dou& 
raze de lumină in linie dreaptă, ne dă distanța lor pe cer. 
Dacă cele două stele, din cauza mişcârii soarelui, ajung să-şi 
trimită razele în așa fel că trebue să treacă pe lingă discul 
solar, atunci raza fiind deviată, distanţa Între cele două stele - 
se schimbă cu 1,74. Eclipsa totală de soare, soarele fiind in- 
tunecat, face posibilă vederea stelelor, chiar a celora care se 
găsesc lingă marginea soarelui, adică care-şi trimit razele pe 
lingă marginea soarelui. 

Ce trebueşte dar tăcut ? Se ia o fotografie a stelelor 
inainte de eclipsă sau noapte, şi o fotografie a aceloraşi stele, 
in timpul eclipsei totale, cind stelele îşi trimit razele pe ling 
discul solar. Diferenţa dintre distanțele dintre stele in cele 
două clişce ne vor da curbarea razelor solare de câtre soare. 
Fotografiile luate de cele două expediţii dau 1,79 pentru a- 
ceastă deviaţie ; numărul acesta arată că fenomenul este veri- 
ficat cu prisosinţă, dacă ținem socoteală de 

4 Ultima prevedere este deplasarea liniilor spectrale 
din soare călră roș. După teoria relativităţii, pendulele, care 
dau timpul pe soare, sint intluenţate de masa soarelui şi merg 


mai încet decit cele depe pâmint. 

Ori atomii ce se găsesc în soare, realizează in mod na- 
tural pendulele, ce să ne dee timpul solar. Aceşti atomi, ace- 
iaşi ca cei depe pămint, vibrează şi trimit diferitele raze din 
spectru. Bunăoară în soare se află fier, căci dungile ce le obținem 
în spectrul ferului pe påmint, se găsese toate şi în spectrul soare ui. 

Atomul de fier din soare oscilează mai incet decit atomul 
de fier depe påmint. Oscilaţiile acestea ale atomului de fler din 
soare se transmit neschimbate până la pămint, unde noi le 

tem compara cu spectrul de arc sau de scintee a fierului. 
lui din soare vor fi mai spre roş faţă 
8 miimi de augstrâm, augstromul 


Spectroscopiştii pot aprecia lun 
din ; dar mai sint şi alte cauze, care conduc | 


men Stark). 
Aceste complicaţiuni fac ca prevederea acestei deplasări 
să nu fie considerată ca confirmată încă, şi discuţiile se ur- 
mează în literatura ştiinţifică. 

Critici şi situație actuală. Teoria relativităţii restrinse 
a fost primită cu mult scepticism, după exprimarea ei în 1905, 
şi era considerată ca o interpretare curioasă a a a lui 
Lorentz şi a timpului local al acestula. Celace a Acut pe 
Gehrke, un fizician german cunoscut, să spună că teoria rela- 
țivităţii este o iluzie germanică, după cum razele W au fost 9 


| R 
7 ELATIVITATEA LUL EINSTEIN 35! 


# 


luzie gallică. Bri 
mortare ~ ta tata, fizician francez, i-a prevăzut o in- 
ecția principală e 
că Să at â era că teoria nu este decit - 
prevedea i cala Fizica nu trage nici un profit, căci apă e 
u teoria relativității 
1916, în ţii generalizate, e 
anna pri gts complect, dar ron E e x 
Sasan AB iecheri, Gehrke în Germania, Li rose 
ate dm A era at Franţa, Silberstein în Anglia sint Loma: 
său terti pas ei. Dar are şi partizani de atingi ta le 
leo eat. că A a aer Sdipăton, Atacurile şi luptele pe 
adevăr iza, relativişti şi neralitivişti, şi nu între 
se contestă mai întâiu | 
i u lui Einsţei 
eg gromtyia neeuclidiană in telu palti agg ien i gi 
za jok n A oaza er ai Gehrke a descoperit un eo pe 
Poema, rin Gerber, din 1898, care explică peimatia ii 
mut Îi Ai oră pam numai din ipoteza că luţeala de. ji 
p e ada pat este egală cu iuţeala luminii. Admir orii 
i aan E ' rodi socotelile lui Gerber le-au găsit i it i 
e as eu i o descoperire este drumul, care poate fi aa A 
A Rehn tul care poate îi intuitiv, bine găsit. Fiecar Siin 
rua pieri pp Are valoarea ei intrinsecă, aşa că un rezultat 
Si af i on JA adi o cale greşită, trebue ținut în socoteală 
arte id că nu este absolută nevoe de teoria Re- 
alegea ir piga periheliei lui Mercur să fie interpretat 
SI pet m dsa Fes e mai puternice aduse teoriei lui Einstein, 
sint cele conduse de fizicianul Lenard din Heidelberg. Intr” i 
memoriu recent, din Annalen der Physik (August 1921), reve- 
spase aP ane ani, un astronom german Soldner, in 1801 
panaon ga giak rage are greutate, din legea lui Newton, cal- 
see rr ză . umină, care trece iingă discul soarelui, est 
o ariel d A adică valoarea jumătate din acea calculată de 
ere: pună ni zice Lenard, consecinţa că o rază de ie 
aran ate atá de o masă atractivă nu este alui Einsteln 
rd că are rac 120 de ani de Soldner ; şi al doilea va- 
torati 4 ei pr RSE a fost verilicată, căci unele fo- 
0,8 ză ra mea lui Soldner da Sa a alia 
riveşte consecinţa că e ja 
4 nergia a 
ruperea lui Michelson, pisi dă grăi flanc 
corpi Zu a 4 ri ce-l înconjură şi cu care se mişcă "în prea 
aiir rar prore a fost expusă recent (Iulie 1921) intr'o 
o trena Uber Aether und Urăther. lar ipoteza facută 
bocet rr armă > Sun apărută de curind (Decembre): 
ieri bf A e decit o contrafacere, cred, a teo- 


Până acum prima teorie serioasă, care s'a opus teoriei 


E OU 


352 (Ta ROMINEASCĂ "O O 


Relativității, este teoria iui Lenard, care nu foloseşte decit no- 
țiuni intuitive admise, i rA i 
Cit priveşte deplasarea undelor cătră roş subt influenţa 


masei solare, singura afirmare aparţinind numai teoriei Relati- 


vitâţii, această afirmație este pur şi simplu negată de Lenard 
şi de adversarii relativităţii, 

Aşa dar adversarii Relativității sau contestă consecinţele 
sau arată că se pot explica alimintreli, în mod mai intuitiv. 
Un altfel de atac a incercat Painievă, în două Note publicate 
"recent orar d în Comptes Rendus de l'Académie de Paris. 
El analizează, în mod cu totul profund, y apesan care se a- 
daugă la fiece pas în alcătuirea teoriei, şi la anume termen, pe 
baza simetriei, arată că se mai pot adăuga alți termeni, ceiace 
aduce alte legi pentru atracţia universala, dar al căror rezultat 
diferă cu cantităţi inapreciabile de cel al legii date de Einstein. 
Aşa că critica subtilă a lui Painleve nu sdruncină teoria lui 
Einstein, ci îi clarifică bazele, după cum analiza făcută de Hil- 
bert axiomelor dela baza geometriei euclidiene, nu au sdrunci- 
nat acea geometrie. 

Ar râminea, pentru a îi complecți, de a încerca în linii 
generale, intrucit aceste teorii ating noţiunile noastre apriorice 
ale timpului şi spaţiului kantian. Competinţa mea limitată şi 
spaţiul restrins al revistei, mă opresc aici. Rezultatul cel mai 
extravagant în această privinţă este că, noi trăim într'o lume 
necuclidiană, ce PORS spațiului şi timpului o înfåțişare tare 
stranie, E drept că sint încercări de a reduce teoria lui Ein- 
stein la noțiunile noastre intuitive, cu care ne-am deprins, 

Cei care însă se împacă cu această teorie, sint Matema- 
ticienii, Pentru dinşii noţiunile introduse în teorie, n'au nevoe 
să reprezinte nimic concret, orice nume ar purta ele, E destul 
ca să formeze un tot armonios, să geometrizeze totul şi să su- 
gere lucrări noi, Şi acest ultim lucru nu comptează cu puțin 
pentru Fizicienii- Matematicieni. 

Fizicienii experimentatori sint mai sceptici, neîncrezindu-se 
in fecunditatea unei teorii, care abea prevede trei fapte, din 
care unul aproape necontrolabil, şi nevoind a renunța la nò- 
țiunile curente numai pentru dragostea de noutăţi sau de bizarerii. 

Qazetarii şi saloanele mondene înconjurind chestiunile a- 
cestea noi cu un văl de mister, publicul se complace a se in- 
teresa de ele. ; 

* In orice caz, Teoria Relativității nu mai este o Modă în 
Ştiinţă, ci o înterpretare unitară şi fecundă a fenomenelor Naturii. 


Stefan Procopiu 


Requiem 


Pentru sufletul lui Ernest Triandafil 


Te "'nveseleşte suflete şi cintă 

Şi "n strai de sărbătoare imbrăcat, 
Din lumea ia de-o clipă liberat, 
În lumea ta cea veşnică te-avintă. 


De-acum nu vei mai fi scinteie frintă 
Dintr'un focar de raze întinat, 

Ci adevăr din adevăr curat, * 

Vei fi lumină din lumină sfintă. 


Nimic împrăștiat în Nicăieri, 
Nu vei avea nici Mini nici Azi nici leri... 
Şi nu vei asculta tăceri nici şoapte... 


Ci deslegat de cele păminteşii, 
In noaptea somnului fără de noapte, 
Vei şti prin neştiinţă cine eşti, 


Mihai Codreanu 


In ţara Crișului 


Am străbătut pe "ntuneric munţii şi vechile hotare, urmă- 
rind subt pleoape drumurile cunoscute care fugeau îndârât, 
Spaima frigului, care mă 'ngrămădise în cabina mică subt cergi 
şi paltoane, se desmințea cu căldură inăbuşitoare.  Căutam de- 
geaba un colţişor mai rece pe pătucul pe care-l cuprindeam cu 
brațe de ne-somn, în timp ce aburii de pe plafon câdeau intr'o 
ploae caldă peste vecina mea din cutia de sus. 

Dimineaţa, subt ochi obosiţi, pusta se *ntinde monotonă, de= 
abea încărunțită de un praf de zâpadă şi arboiii îşi mai pás- 
trează încă podoabele ruginite. Din iarna grea de dincoace, se 
deschide o privelişte liniştită a toamnei tirzii, cu cer vinât şi lu- 
mină trista, Dar Apusenii, veniră să schimbe decorul. Pe alo- 
curi, amiaza piere după înălțimile defileului, dar o simţi mai in- 
viorată în răsfringerile calde ale frunzelor de aramă, în strâlu- 
ciri albe de coaje de plop, în păduri fine de mesteacăn, in ver- 
dela adine al bradului, în grămezi negre de tufe şi de muşchi. 
S'a pierdut şi bruma de zăpadă; numai prin şanţuri aleargă su- 
blinieri albe şi ochi strălucitori de ghiaţă după lungi perdele de 
stejari. Am văzut acum sălziile lui Ştefan Popescu. cu trunchiuri 
de şerpi, în încolăciri de dezastre, crispind în văzduh ghiare a- 


pocaliptice. Crişul se iveşte —turburătoare intrare în scenă, apă “ 


visătoare curgind pentru pictori şi poeţi. De unde împrumută 
el oare verdele mâtăsei lucii, de unde verdele frunzei de nuc, 
de unde atita limpezime de smaragd, atitea oglinzi pe care dorm 
vegetații himerice, între coastele roşii, între stinci granitice, în 
toată această apoteoză de galben, de cărămiziu, de ruginit şi de 
aramă, de golicluni negre de copaci şi de prundişuri albe ? Ca 
un vrăjitor Îţi întinde tot alte şi alte privelişii; ori se despică 
in braţe multe şi il vezi lar unul singur, ori piere ca să îmbră- 
țişeze muntele şi-ţi ese inainte cind îl crezi pierdut în depărtare ; 
dar bucata cea rară ţi-o păstrează pentru bucuria de pe urmă: 
cascada, care aruncă din castelele roşii ale stincilor năframa albă 
de spumă —nemişcare picturală in iuțeala căderii ameţitoare. 


Et. 


dă 


IN TARA CRIȘULUI 355 
in preajma dejunului, în vagonul restaurant, mă duc la 
şeful bucătar să văd cu ce ne ospătează, Un băiat de aap 
nouăsprezece ani, numai graţie şi zîmbet subt bonetă şi şorțul 
alb, se ridică iute din fața unei monumentale farfurii de tocana, 
se şterge la gură şi-mi numără pe nerăsullate un şir lung de 
nume exotice, cu o simpatică mindrie profesională, după ce mă 
prevenise, încintat, că „azi avem ceva fain de tot, pe cinste” 
de m'aşi fi crezut cel puţin de o săptămină clienta lui; lar cind 
ajunse la mazăre, un deliciu, îi năpâdi gura ca un val de unt şi 
miere şi era el însuşi rotund şi dulce ca o mazăre verde şi fra- 
gedă, In gară, la Oradia, un băetan intrun palton strins la git, 
mă salută levent, vesel, grăbit. Era bucătarul. Nu l-am văzut, dar 
mam să-l uit nici pe dinsul, nici mazărea verde. 


Oradia Mare. Subt lumina sură, orașul e un desen în creion. 
Numai edificii ; ziduri înalte pretutindeni, mărginind străzile largi, 
asfaltate, îi tae o haină fără de greşală, incheiati pănă la gu- 
ler, nespus de curată şi cochetă, dar cam băţoasă, fără de pa- 
tina vremii. g 

Mater Doloro:a, la o răspintie, cerne umbra unui gînd pios 
pe strada plantată cu alei de salcimi, dacă catedrala romano- 
catolică, echilibrată şi prea senin-frumoasă, nu te lasă să ie 
pierzi in contemplarea unui simbol eterat. 

Nu aflasem până aci de clima blindă a Crişanei și dacă 
dinți de ger muşcau puţin zilele astea, lumea se mira ca de un 
capriciu al anotimpului. Totuşi de dimineaţa, iarna îmi făcu ha- 
tirul să scuture cîțiva fulgi peste brazii şi peste chioșcurile de 
ederă ale parcului, dar pănă să mă gătesc să văd Crişul, 
să văd oraşul, vitrinele din care draci negri, uscâţivi, scot 
limbi de flacără, sau pozează păpuşi cu siluete ultra-moderne şi 
albesc bogății de crisanleme, roşesc ciclamene, te farmecă florile 
muite ale Oradiel—zăpada a şi contenit şi aerul e limpede şi 
proaspăt—o iarnă de Nissa! 

Crişul repede curge atit de incet pe lingă splaiuri, de pare 
a sta locului subt podul masiv din centru, unde se frămintă me- 
reu ceva din agitația unei capitale. Se opreşte obosit de drum ; 
o linişte. de lagună invālue luciul somnoros; lar ici şi colo, stilpi 
de pescari îşi ridică pănă la suprafaţă, ca nişte nuferi, capetele 
lor albe, Zidurile-şi moae în apă picioarele etajelor oarbe, des- 
chizind tocmai sus ferestruțe de închisoare, înâlțind greu până la 
nivelul străzii clădirea, ca de acolo s'o ridice de abea perspec- 
tivei. Un popor ţanţoş de turnuri, de turle, de turnulețe, st'n- 
trece ingrămădindu-se în zare, Turbanul carmin, lucind pe nopţi, 
senine ca bolta unui cer magic, l-ai crede o moschee, dacă dou 
triunghiuri nu s'ar täia într'o stea, pe albăstrimi, De aproape, 
tabernacolul alb, patrat, acoperit in întregime de cupola roşie, cu 
literele sfinte ale Torei pe poartă și pavilon, e o evocare de o- 

rient, într'un stil persan, cu totul deosebit de celalt templu pe 
care judaismul îl are încă într'un cartier îndepărtat al getto-lui. 


>: 
> 


Par gite TTS SA TOSTA, TI TPI A Y 
` pe Pam U 


Ibt 


256 MIATA ROMINEASCĂ > 


t 

Amestec nesigur de stiluri, gust indoelnic adesea, dar peste 
tot linii mari, proporții masive. Aci un fronton, dincolo un 
torn,— mai nu vezi casă care să nu afle mijlocul de a ridica un 
cap pe orizont, cu demnitate, dacă nu cu me mira Uite piața 
largă, grozav de largă, dreaptă, desăvirşit de dreaptâ—unde 
e farmecul miniaturi! din Braşov ?7—; uite cum surid, cu ten pof- 
titor, merele galbene şi roze, fructe minunate culese din belşugul 
Crişanei, Biserici greoae de toate laturile, fără svelieţe de pro- 
fil, cu aceleași turle din care se ascuţeşte un cornet de plumb cu 
o cruce. Rămin cu ochii, în oborul vast, la trenul oprit cu marfa 
in ușa negustorului. 

Dar sint delicioşi birjarii din Oradia. Ca să fiu la timp 
la redacţia „Celor trei Crişuri”, chem pe ungureanul care moţăia 
pe capră, decupat din „Fliegende Biätter“ :— „Ştii în strada Prinţu 
Carol 2*—,„Da, da, mă rog, ştiu” şi ne 'ntoarce cătră direcţia dim- 
potrivă şi mină, şi mină. Rāmine în urmă catedrala, trece sta- 
tuia scundă a poetului care visează în alee, iar cind zidurile inalte 
se răresc şi lumini se mişcă in depărtări, pe locuri deschise, îl 
intseb, îngrijorată : — „la ascultă, unde mă duci, ştii incotro vine 
strada ?7*“—,„Cum i-aţi zis, mă rog, Prinţu Carol ż“ şi cască gura, 
uluit, ca şi cum aude acum întăiu de aşa ciudăţenie, Poftim de 
te dă jos, caută cu ochianul un gardist. ln sfirșit iată-l, inalt, 
chipeș, inmănuşat.— „Mă rog, unde e strada Prinţu Carol?" 
—„Asta e, mă rog*.—„Ce asta! Asta estrada Regele Ferdinand“. 
Tălmăciri, semne :— „e tata băiatului“. — „Păi nu e tot aia ?* (1), cu 
alte cuvinte sint doar tot dintro familie. In cele din urmă cauţi 
alt birjar, Trece unul, doi, trei, care nu ştiu; al patrulea ştie. 
Haide, întoarce iar, străbate indărăt lunga stradă a gării, treci 
podul, ocoleşte prefectura, primăria, întoarce la stinga, trei străzi 
la dreapta, apucă pe uliţi dosnice cu prăvălii mărunte, întiineş- 
te-te cu căruțe, cu camioane, înconjoară, cirneşte, suceşte-te, în 
stirşit, numărul cinci, aci e. Te, uiţi mai bine: str. Miron - 
tin, sau aşa ceva— „Dar bine asta ţi-e strada ?“—,„Nu e asta ?* (!) 
Du-te lar la pod, întreabă alt gardist. Strada Prinţu Carol e drept 
in centru, la doi paşi de locul de unde plecasem |—Directorul „Ce- 
lor trei Crişuri“ mă duce, printre munţi de arhivă spre raftu- 
rile unde se 'nirățesc volumele bibliotecii pe care a adunat-o; 
vorbeşte însuflețit de căutarea pe care cartea o află printre O- 
rădieni, de succesele teatrului rominesc, de injghebările tinerii ti- 
pografii, despre şezători, despre turneul insămînţărilor culturale în 
satele Ardealului — nu cred că zel mai lăudabil poate cinsti 
pe un patriot.. $ 


Pe strada cea mare, o grădină funerară de cruci, de les- 
pezi, de îngeri de pidtră. Intr'un lux de marmoră neagră, cu 
grele somptuozități, lacuri galbene şi brune, cosciugele de brad, 
de nuc, în luciu de bronzuri şi arginturi, stau cu picioarele în- 
tinse spre drum—dar îmi inchipui că cei ce au nevoe de ele ar 
şti să le găsească şi dintr'un loc mai discret. Nu fac citiva paşi 


p ÎN TARA CRIȘULUI 357 


ŞI alte cosciuge, mai sărace, privesc cu tristețe din fereastra u- 
nui timplar. Pentru Dumnezeu, mă aflu într'un oraş al ciumei, 
al molimei, sau Orădienii sint atit de senini, de neimpresionabili 
faţă de pregătirile morţii, incit, caşi pe cei vechi, nu-i turbură 
de ioc gravitatea podoabelor ei? Dimineaţă invâluită şi rece. 
Bate pieziş lumina, printre ceaţă, în zidurile inalte ale vastelor 
palate dregătoreşti! —stau în rind toate așezămintele dreptăţii ori 
strimbâtăţii sociale- ; peste drum, arestul umil ca un pirit cu 
cele două caturi monotone, dramatizează atmosfera străzii lungi 
Şi triste, Nu întilneşti pe nimeni. Singurătatea şi tăcerea apăsa- 
toare a grelelor vinovăţii, 

Ţipât de argint străbate fără de veste lumina şi se deschide 
lărgimea albiei după un zid de tufe, pierzindu-se departe într'o 
zare de ceaţă albăstrie. Cu murmur de mare liniştită curge Cri- 
şul; se subţiază pe alocuri descoperindu-şi patul alb. Alee, bos- 
chete, cuiburi tălațe în lemn cinesc, covor de frunze moarte: 
lar de partea drumului se "'nşiră, în vag de linişte şi în clipiri 
de soare ernatec, un lanţ de vile pănă spre lacul care se 'm- 
toarce ca un covrig imprejurul ostrovului tăinuit de sălcii, de sal- 
cimi, de arţari. Cimpie cu livezi, cu mirişti se face mai de- 
parte și dealul din stinga, pe orizonturile joasa, unde o turlă ro- 
şie îşi ridică rotunda căpăţină intre două braţe intinse, printre 
vii şi plantaţii, e, pentru ochii încintaţi, o surpriză care te chea- 
mă să te tot duci, 


in negura şi cintecul adormitor al ploii, ziua eo veghe 
amorţită la gura sobei. Focul, elementul prietinos, cum îi zice 
doctorul Faust, ţi-e tovarăş bun în singurătate, cind zadarnic 
mal aştepţi o bâtae la uşă. Cu ochii pe faţa roşie a jarului, 
vezi în fiacăra care creşte, ridicindu-se o viaţă trăită cindva, 
tirindu-te pe nesimţite ca un val furig. Te fură un glas min- 
gilios, te poartă pe unda unei vechi duioşii, şi cind aluneci fără 
veste in copca in care te-ai mai sbâtut şi ai singerat, iți aduci 
aminte tirziu de fagăduiala pe care o uiţi mereu, că nu vei mai 
călca niciodată  pragurile blestemate. Te impotriveşti, te zbu- 
ciumi şi sfâşii cu ură atitea gingășii care te atrag spre o prä- 
pastie de desnădejde.—Le vreau fapturile care plutesc între pă- 
reţi! mei singurateci frămintind tăcerile cu patimi neştiule ?—Pe 
unele le-am jignit, altele m'au îndurerat pe mine şi nu ştiu cind 
o să sfirşească nestirşita lor dojană, masca lor de trufie sau u- 
milinţă, întrebarea mută scrisă în inelele de pe ochi, veşnica 
socoteală a bolnavului amor propriu, pe car-l duce de mină, 
lipsit de voe, nesocotita, nebuna casei, Eram singură şi la în- 
demină în mers şi iată câ şovăesc iar şi mă 'mpiedec cu sfială 
şi cu frică, căci nu ştiu pănă unde se 'ntinde umbra durerii lor 


şi numai un gemă! surd imi vesteşie că am atins undeva o rană; 


cam aşa, odinioară, pierdută după o trenă de mâtasă pe care o 
eam ca un pitic paj albastru, mă poticneam agăţindu-mă de 


» 


358 | VIAŢA ROMINEASCĂ E 


văluri, chinuind creștetul blond al bietei mirese. Aşi vrea să 
strig, să se "'mprăştie tragica adunare, dar nu ştiu vorbele des- 
cintecului şi numai încet pălesc chipurile cu focul care se stinge 
și se potolesc pe ferestre zările amurgului. Crisanteme lincede 
işi topesc, invase, zăpada petalelor grele. 

-~ In negura şi cintecul adormitor al ploii, amurgul e o ve- 
ghe chinuită la gura sobei. 


Ploaia a spălat ca farfurie pavagiul şi cafenelele, ma- 
sivuri de ied vaste, Lead de sticlă tăind colţuri de lumină 
in piaţă, pe negrul inoptării grăbite, aduc viaţa nervoasă a or- 
chestrelor în liniştea provinciei. E lumină şi subt trontonul grec, 
în peristilul veghiat de genii ginditoare al teatrului „Regina Ma- 
tria“, Înalta lui patroană domină, turnată în bronz, grădina mică 
a fațadei. Nu-i ingădue soclul scurt să cuprindă o 'ntindere vastă 
cu ochil care deschid adincimi posomorite; —de aceia oare chi- 
pul e ţeapăn, gura pierde în colțuri un zimbet amar, atita tris- 
teţe pluteşte pe trupul nemișcat, în picioare subt lungi draperii, 
de-o maestațe cam greoae pentru eleganța ei? In tot cazul, baso- 
relieful dinapol, unde un militar pintecos arată surorii de cari- 
tate (regina) cu degetul întins, patetic, spre cimpul de luptă, nu 
e făcut să pir A aceia ce graţia spirituală a pierdut 

cia statuarei. 

a A senină, cafeneaua, cu lumina riurind din candela- 
bre mari de cristal peste capetele rotunde şi tunse mărunt ale 
ardelenilor, peste blănuri, mătăsuri, culori, peste fețe frumoase 
și mai urițele, peste cochetăria Oradiei, unde stărue iuxul bucu- 
reştenelor provincializate. Un lung şir de ofițeri tineri, subțiri şi 
spilcuiți ca nişte cuconiţe, fac un colț zimbitor şi gălăgios spre 
care se 'ndreaptă multe surisuri şi priviri furişe. Colonelul P., 
inalt şi spâtos, pare un dulap mişcător, ameninţind cu eclipsa pe 
cei in dreptul cărora s'ar opri grosimea lul de mobilă zori 
In însuflețirea muzicii, voia bună cîștigă toate chipurile, visîn 

cu romanțe sentimentale sau înviorindu-se de ritmul violent al 
muzicii maghiare care, din înfrigurări de ceardaşuri diabolice, 
se potoleşte deodată întrun arcuș linced, ca un răsufiet lung 
după o goană nebună, Ungurul grăsuţ dela masa vecină, cu un 
-nas micut și cu dinți albi în faţa brună, are o aluniţă—unde 
credeţi ?—chiar în dreptul gropițel din obrazul sting şi cind ride, 
punctul negru se ascunde ca O vrabie în cuib şi ride mereu cu 
dinți albi şi mă amuză la nebunie. Lumea care năvăleşte nr 
imbujorată, vine dela teatru. D doamnă în toaletă de bal, poar Doy 
creştet un fulg albastru, țintit ca un câpitan pe puntea de nan ig 
privind speriat (fulgul) la grozăviile decoitajului. Mai senzaţională e 
uscâțiva cu mers repede şi săltat, întrun verde strigător, cu o 
„pleureuse* coborind de pe pălărie mai jos decit ar Pa ae 
gădui vre-o bună creştere vreodată. Nu ştiu prin ce n 
sau Australie s'a putut găsi un asemenea strut şi încă ver 


` 


ÎN TARA CRIȘULUI 359 


Verde întreagă (cucoana) din ochi pănă 'n călcte: un praz cu 
coada lui. Lumea minunată o binoclează de pretutindeni cu im- 
pertinenţă şi ea' pare foarte măgulită de atita succes, Mişcarea 
må distrează; nu pot urmări deloc convorbirea cu tinărul avocat 
care filozofează într'una ca d. Aurel al lui F. Aderca. lată-l pe 
maiorul Szuniogh, dintre complotiştii condamnaţi la moarte de 
curtea marţială, purtindu-şi capul pe deasupra tuturor pe inäl- 
țimea lui vinjoasă, capul lui lungueţ cu nări cavaline, cu timple 
mguste şi fălci lătărețe, zimbind mereu cu buze groase. O undă 
de parfum bâtrinesc cu toşnet de mâtăsuri vine pe adierea ve- 
chei romanțe vieneze.— Doamne, mă 'ntreb, mă munceşte curlo- 
zitatea, îi par eu tot atit de urită japonezului din faţa mea, cum 
il văd eu pe dinsul? Cap de operă a sluțeniei vopsit în gāl- 
benuş de ou, cu feasta bombată strălucind ca o lampă subt pã- 
rul rar, cu ochii scoşi în capul timplelor fără orbite, ca la rac, 
cu nasul pierdut în fundătura obrazului de unde oasele galbene 
ale dinţilor aduc pănă la suprafaţa cea mai îndrăzneț inaintată 
vestea scheletului, care de abea se ascunde subt sărăcia formelor 
lipite cu piele. Este estetica lor tot atît de oarbă şi de pâti- 
imaşă caşi a noastră ? 

Din lumină veselă, te cuprind braţe de frig şi te trag in 
spre întunericul duşmănos. Pe bolta de cerneală ceasărnicul pre- 
feciurii pune un cerc galben ca o lună hipertrofică şi banală şi 
un rind de globuri alburii se oglindesc pe Criş. care doarme 
semnul liniştit al canalelor albastre. Necunoscutul şi-a tras gluga 
şi mantia neagră şi îşi cîntă până câtre zori nocturna. 

Noapte de Decembrie ! Jn trupul ingheţat, durerea, tupi- 
lată ca un hoţ, împarte cu viața slabele licăriri de căldură pe 
care inima le mai poate dărui din sărăcia ei. Vai celor singu- 
rateci, ei duc cu dinşii drama care se joacă in intre-actele pus- 
tii, ca într'o oglindă fermecată a acţiunii adevărate. Un chip a- 
trăgător şi detestat se zugrăvegie, chinuitor, subt pleoapele obo- 
site; un nume învie cu murmur nenumărat în simţirile turburi 
cə poposesc la poalele gindului şi 'n virtejul de dor şi de ură 
care se ridică, de chemări şi 'nvinuiri, prin glasuri şi fiori care 
izbucnesc pe vioara sufletului aleargă prin vin”, vibrează în stru- 
nele încheeturilor, amorul trist apasă până la discordare nota lui 
prelungă, sbuciumată. O strigă cu desnădejde muzica stridentă 
din creer până 'n marginea fibrelor, cind ochii căprui, limpezi 
şi nepăsători se dâschid in gamăliile de aur ale mimazelor, se 
repetă pe păreţi, pe oglinzi, pe perdele, pretutindeni, limpezi şi 

nepăsălori. Gelozia-şi frâmintă talazurile-l negre, mă 'ntunecă 
vrăjmăşii de Ermionă şi putul de aur al mimozelor sta să Ispă- 
şească, nevinovatul, nebunia de patimă stirnită ‘n miez de noapte 
ingheţată, + Spectru ceremonios şi rece, ironia mă atinge uşor 
pe frunte, må privește, cu zimbetul ei tālos pe buze: „Tantane 


ira vos animis ? |“... şi furtuna scade, dorul nu mă mai bintue, — 
înaintea mea viitorul toarce o dungă cenușie, înceată, nesfirşită, 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe străzi tăcute, în lungi alei de salcimi destrunziţi, -vilele 
par pustii după grilaje, intre brazi şi plopi, o vastă sihatrie PRI 
vintul care geme elegii şi se vaetă gonind norii vineţi, z iai, 
țuiţi ca şalul de pe umerii unui gerşetor. Croncăe un corb, pri- 
mul corb pe care-l văd pe aci, arătindu-ne cu zborul lui vei “da 
drumul spre palatul cu trei sute şaizeci şi cinci de cip ai 
latul cu multe ferestre, ale episcopiei, ese din lumină mohor - 
ca din trecutul lui regesc şi sacru şi întru pe'nserate în puan 
singuratece, amorțite de îmbrăţişările ernii, în preajma unei vec 
biserici şi a clădirii bătrine, prelungind inapoia ei două arip 
drepte, de o nemiloasă monotonie, Episcopul Ladislaw prani, 
distinsul favorit al Mariei Tereza, spre care s'au întins regatele 
daruri, pentru care ferestrele cu gene verzi au umire a 
ruri lungi zilele anilor, îşi odihneşte pe soclul de marmor, wpe 
surisul fin şi iezuit, într'o aureolă de brazi înalţi. Prin vast par 
tal, blazonat de stemă pătrunzi în parcul interior, treci y f 
largi de piatră spre panta lină a grădinii, care coboară în i a 
corul trist de Decembre, ca o vale a plingerii. Pe rondul ai 
flori, între volutele tufelor, potirul uriaş, cu slove ce piapa eS 
care descifrez monograma reginei. La poalele cimpiei care ot. E 
tinde dincolo de ziduri, murea un apus macabru, subt ia cai as 
verzui de pere, în dimgi vinete și PRE Dr atiati ca o 

i de masivul de 
avi rana be se deschid aleele rari ge ca Nn S yr 
jari gătiți în odăjdii, în rochii lun 
vagi ce G aria) sier tine MP, POMII, prale de 7erdă 
adinc şi larâşi frunzişuri galbene şi ruginite. Da i 
„un biet cibe zgribulit, râtăcind fără stăpin. 
ării "complici al pred aoup rezela, a aag 
schelete de copii. Pe pajiști intinse unde n acd ra 
j lori şi de lumină, visează acum poem 

m ca Numai paan punctează cu albul bobițelor sa te: 
adunate în ciucuri, rotunde şi fragede ca nişte pruncuşori, um 
aaa e Be par ar veni spre tine cu zidul lat al fațadei, 
adincit uşor între doi mari e secara Le eri 
tonul între aripele lor, în turle inalte igucoate,, ta su 
nervurilor, fără svelta eleganță a ogivelor, pie ete pol pă 
cului. Inăuntru, în noaptea încăperii vaste, două lu i „verzi 98 

vitralii, în altar şi o alta mai sus rupe intu u 
em o pati galbeni-trandafri, 1 coli wemurate, „Papler 

d in goluri adinci; îţi au A 
h Aaa iii roșii, coboară! în faţa altarului, peste area 
ecran ate a img mare inel dă m iet în 

raze 

nu rata A e d rit tal 

tea lor ştucaţi. Nu ma E, . 
grele taie re ag n argint, pe giulgiul cerceaturilor indante- 


late, se zăresc în „altarele mici ce adincesc cuiburi de umbră E 


+ - KN an Aad A ANA 


E? 


+ ". ve 


x 
Tana 
fa 
gr 
agu 
£ 4 


————————N_ȚARA CRIȘULUI 361 
SE A a A 


dealungul navei. Dar picturile vaste, podoabele acestui decor e~ 
piscopal de renaştere ne stau depari 
rege pradă $ parte, nevăzute, subt taina grea 

„Scări de piatră, coridor de mănăstire şi în unghiul întrării 
stinta care zimbeşte ginditoare din vag de clar-obscur, cu chip 
blind de madonă. Subt porunca butonului, năvăleşte lumina în 
odăile pustii şi inghaţate şi tăcerile speriate de zgomotul paşilor 
se infioară întrun filfit tainic, Pe marmora vechilor bufeturi, 
pe scrinuri de lemn de trandafir, strălucesc cristaluri, porţelanuri 
Vieux- Vienne, vase, castroane pe baze înalte ca nişte cetăţi cu 
margini crenelate, cu marca autentică a darnicei regine; iar pe ` 
păreji un popor nenumărat de gravuri, vinători cu Diana însăşi 
şi cu licornul, scene biblice, legende. Dar dintr'o odae în alta, 
Stiluri şi mobile se amestecă, Louis XV în brocaruri aprinse, fla- 
cără şi singe, arcuindu-şi picioarele de aur alături de „fumoir “-ul 
modern de mătasă în carnea vişinei ; „bahut“-uri fără numâr, vi- 
trine, mese cu luciu învăluit, de lacuri pe care dorm umbrele bi- 
belourilor ; tremură fiori de mătăsuri, irizări de sidefuri, pilpliri 
de aur, zimbet de mozaic şi cristaluri, grele marochinuri,—unde 
pierzi aiurit firul istoriei în faţa picturilor moderne și a portre- 
telor Habsburgilor şi mă întreb ce vristă să aibă płaza care a- 
copere un părete intreg, unde învinşii, nobili, preoţi şi norod în- 
timpină cu capul plecat pe cavalerul in neagră armură, urmat de 
războinicii lui, pe cind în depărtare, luminate de o zare simbo- 
jică, se văd zidurile cetăţii : lon Corvin la porţile Vienei. 

In tăcerea neagră, noaptea pluteşte enormă şi singuratecă, 
Imi stau pe ochi, nemişcate, lucrurile din odăile moarte; o ru- 
găciune se ridică de pe cartea prelatului, rămasă deschisă în ca- 
peiă. Durere subtilă a pribegiei cind nu mai eşti de nicăeri şi 
din nici o vreme! Noaptea, tăcerea, singurătatea, treime inkin- 
țuită, dansează în jurul meu şi vremea îşi mişcă încet con- 
voiul clipelor. 


„Bomboniera“, variété-ul Oradiei, seamănă mai curind cu 
o cutie de scrobeală în dungi albe şi negre, iar pe chenare a- 
jeargă o friză de nimfe albastre, verzi, trandafirii, o friză neno- 
rocită, nişte biete nimfe care nu ştii prin ce minune se țin de nu 
cad unele peste altele, căci toate sint şchloape. Plafonul se as- 
cuțeşte într'o boltă de draperie decolorată, prăfuită de te crezi 
întrun circ, Se juca o piesă ungureas ă, repezită în graiul lor 
clocânitor, numită „O maşină de palme“ şi artiştii dovedeau în 
adevăr o virtuozitate netăgăduită în genul acesta... Cu deosebire 
un comic mult gustat, avea nişte mini enorme care zburau fu- 
rioase în dreapta şi'n stinga de cutremurau păreţii de pinză 
ai scenei ca de un vint nâprasnic. In faţa lui nemişcată clipeau 


ki „ Wervos ochii roșii şi EER ca nişte cepe şi colțurile gurii pline 


e€ dinţi îşi şerpuiau rinietul ca nişte lipitori, silindu-se să a- 
igå în capătul fâlcilor. Mai avea pe lingă vocea răguşită şi o 
„atit de lungă, de-i servea ca batistă şi aşteptam cu ne- 
Er 3 


# 
4 


hi. Cinta o buni- 

d spălindu-se cu ea.şi pe urec | 

ace og pe să aibă nepujei—cu o caca sii să 

er deau nişte butuci de picioruţe—despre ce at Aare 

îti e bine să nu pomenesc inainte de masă—0 pe LS 

2 fa t din trei note şi jumătate, dar care nu ace FĂ stare 

Sii perie în costume verzi de rege de oa Aleea e 
ete de unguroai 

EET atat are et oatelor | cintau, ele ştiu ce cintau, pe 


i i 
Cd Arras: înalţi şi țepeni ca nişte paznici de haremuri, le 


j i Hilda, cu coada 

i din balaiaice, Domnişoara 

ag, paler non Scena ca pagi Inca, eee, 

o siială de şcolăriţă ce vine A ri tgp ea 
ansară două suro i 

e e gr cazi de ie nostalgic, cu o graţie bolnavă 

de tinase ce stă să se treacă înainte de vreme. 


= acestei a doua gări 

- Veneţia“ în loc de „Velenţa” ac i 

Q kia pie d "se aa ler bar în cimitir pc arce ear mount 
si, rozal punciat e granite e aer rece A p RESA ielelor, 
ților înfăşuraţi in giulgii ridicaţi în p are aa lacă eee 


veghindu- şi mormintele care ie mai | 
salad semnale, lovituri de ciocane, In ocolul trenului, fur- 
» 


tr” lin, 
lele nenumărate se joacă intre ele nisipoase an A pernă 
și cînd turnul prefecturii, turieie biain Si aa 
fari ca semne de batistă care-ţi urează € <a 
Orizonturi deschise, cimpil şi lar dum E dl oap g n 
isagiului mă intorc cu frică spre gindu care WoNDE 
Parta re cei rămași în urmă sau spre ce ca ca pere 
run regretul despărţirilor sau dorul reintoa mii 
abia ină bucurie a spaţiului şi mici să m p a 
ăpădie călătorind x umbreluţa 
de să incolţeasc Gå 
de puf, să-şi caute un loc un ie trecut, o sita 
gate praras a SIS minutuiui : „nu vezi ce 


lä. 
mi destinde nervii într'o nespusă obosea 
E descurăjare oin Ma ce pin t tocrucigenl arae a e 
è tä caun Bada, ascuit rit s 3 
in beţia rimă ao un trup cu pămintul Boh peig e pe 
cioare de abise, purtindu-mă prin fața z ara dă dati A 
de stele, râtâcind in genuni printre lumile ane iura 
dati rin şiraguri de milenii, Cosmos ese ea ine toți 
bitelor şi un imn inviforat se ridică din arie 
moni distanțelor pe lira extazelor tremurătoar dit. ide 
pă “Se desleagă din lanţurile hotarelor şi al pna perna 
nate de nebunia întnderior. O velai AO trezit al toamnei și 
tin 
Ceai cinta hirie giasurile ariile verdelui, visind cu 


să conduci cu un biet căpuşor împrejurările ? Şi 


trei 


IN TARA | ORI a i a 


de alge, şerpuind dhenare de cristal, împiedecindu-se în largi 
talpane de ghiaţă. Zboară stoluri de sate şi nu Ştii între ele care 
sint cele ce au cintat doinele instrăinării. Apusule un lampion de 
aor vristat în dungi de purpură, de safir, de cinabru. Cu cit et) 
te adinceşti în împărăţia ernii. O haină albă îmbracă Apusenii, 
descoperind braţele goale ale pădurilor, dar carierele sint aproape 
desvelite. Pe straturile galbene, roşii, cenușii ale granitului, ca 
pe foi rupte din cosmogonii ceteşti trecutul oceanelor, viața stra- 
nie a pietrelor cara privesc cu ochi de ciclopi, vristele pămintu- 
lui, Doi ciobani cu un de de capre se proțilează pe o creastă— 
jucărie de plumb alunecind pe rotiţe—şi'n singurătâţi de pust- 
nicie veghează cite o colibă de lucrâtor, 


Ferestrele impotrivite ale vagonului, mă cheamă in acelaşi 
timp, ca o dilemă. 


Pădurile urzes: insule diafane pe marea de zăpadă. Al- 
beaţă, poem nestirşit al frunţilor serațice | Cer limpede, subțire, 
de pastel. Prin pleoapa serii pilpie incet, ca printr'un porte- 
lan străveziu lumina, se schimbă paloarea verzue a cimpului de 
iasomie în roz-albul florilor de măr cind apusul inchide „geana 
de fragi şi de trandafiri acolo pe orizont şi mai sus pluteşte un 
colan de peruzele.  Rastimp de linişte visătoare, năluci ale inse- 
tării sclipind prin grădinile aninate de geamuri. Zina albă a 
iernii îşi mină nunta pe zăpadă, peste mădularele introenite ale 

! lui Pan, rizind cu buze de mărgean, cu flori de mac în obraji; 
zboară alaiul cu larma subțire a sânilor de argint, picioare de 
nimfe şi de iepuraşi se străvăd fugare din virtej, mor brumele 
metancoliilor, Înger mare cu ochii vinaţi, Tristeţa îşi întinde a- 
ripele şi se mistue in depărtări. Numai plopii „Înginduraţi, la 
margine d: drum, oftează după frunza pierdută şi sălciile se tot 
lovesc cu palmele peste frunte. Nu ştiu că nu e frumos să 
plingi cind priveşti la fericirea altora? . 

La răsărit, privelişte zbuciumată. Tot galbenul de ocră, tot 
portozaliul, toată rugina culeasă de pe paleta stincilor şi a pä- 
darii se räsfringe pe cer şi arborii negri, contorslonaţi în smun- 
ciri de desnădejde, întind pumnii spre Dumnezeu, ca a a uriaşi 
înlemniţi în spazme legendare pe o friză de gigantomahie. Grota 
cască o gură neagră cu ultimul țipăt oprit în gitlej.” 

Geana de fragi stărne mereu la marginea zilei şi intrun 

tirziu, cînd se ascunde, izbucnesc vălvătăi din miezul pădurilor. 
Alunecă ostroavele mlădiţilor viorii—coşuri trase de lebede albe— 
şi corbii pun accente rare pe alegoriile iernii, După o limbă 
subţire de tufe, pe şes, se arată Huedinul ; biserica cocoşată cu 
gluga albă—un moş Crăciun urmat de ceata căsuţelor îmbro- 
bodite; moara, străzi care se deschid la barieră, vite şi căruțe 
cu fin presărind fire de tutun pe vată, lar copii pe săniuje sint 
minuni migăloase de bibelouri. 


„Vis de dragoste, iji țeşi mereu pinza nevăzută între ochi 


viva 
- 


f3 -F ~ éY ted pin g b j n 
i 


e | 
354 VIAŢA ROMINEASCA 
o j : 
Lubina săracă a vagonului, o biată lufitinare, îşi culcă fla- 
căra pe ceara lăcrămind intrun sfeşnic pingărit de scrum. Plu- 
teşte iar vraja emoţiilor în tăcerea care sa aşternut pentru ele; 
cuvinte necunoscute prind a şopti în parabole; chemâările-şi tre- 
zesc lar glasul infiorat. Vino! vino! te chem din surghiunul 
inimii, ca din cea mai adincă dintre pustietâţi! Aşteptarea-şi țin- 
teşte iar urechea, fringindu-și mîinile, cu timplele zvicnind, O- 
preşte-ţi calul lingă turnul din care-ţi fac semn cu batista, in- 
cheagă-te o clipă in miragiul duratei, dă-mi amăgirea pe care-o 
aştept cu zvicniri de timple şi tremur de buze aibe, — Zădarnic 
întind braţele după vedenia fugară şi pling cu ochii în zări... 
„ Ingerul cel mare cu ochii vineți s'a arătat iar şi zboară 
e aproape. 
De talere furci de diamante. Pe altare, pe coloanele de 
marmoră durate de genlul nămeţilor, peste agonii de crini şi de 
narcise, luna, palida curtezană, împrăștie un destriu nebun de lu- 
mină, muind cimpiile albe în limpezimea nemuririi ei înghețate. 
Dorurile, toate dorurile se despletesc, se'nlânțue hohotind,. ori 
scad, sfirşite, în murmur liturgic, în jurul rugului de nestimate 
pe care arde leşul dragostei moarte. Ard brăţâri şi salbe de sa- 
fire cu flăcări albastre, pe pieptul nopţii, pe cind la marginea 
zării pe un troian, a Tirap aan A a „ala şopteşte încet, cu | 
le, rugăciunile r nărilor. 

rg Pap ie al nocturnei în mări de singurătate. Nesfirşii 
clar de lună, vis nemișcat împletit din somn şi veghe. Deschid 
ochii pe tărimuri necunoscute. Unde sintem + Gerul îşi încleş- 
teażă degetele pe miezul alb de noapte. Unde sint orologiile să 
măsoare adincurile țăcerilor cu vocea lor cea gravă ? S'au şters 
paşii vremii pe cadranul nopţii. Viltoarea largă de argint, un hp 
de apă scintee citeva minute printre zigzagurile podului. E Oiu, A 

Mureşul ? O familie de case se arată in cimpie, Doarme sa 
subtevraja lunei, cu ferestrele oarbe, cu răsullet cald de fum pe 
wogeaguri.  Misticizate de preajma bradului, acoperișurile se as- 
cutese şi o zgură de argint sctipeşte pe subt streşină. Froo 
să ne apropiem dè Carpaţi. — Dar pe ce drum neoe ÈT - 
cim? Nu deosebesc nimic pe calea de atitea ori străbătută, i 
de-s munţii defileului ? Unde sint brazii ? O cavaleadă de mun{ 
galopează pe orizont în jurul circului alb şi cimpul se adinceşte 
ca un fund de ceaşcă smâlţult cu tufe, Somn trădător, de ce 
bucurii cu atita nerăbdare aşteptate m'ai prădat | 
Murmur de voci, un clopot în depârtare ; un fulger roşu 8- 
prinde jar de agate şi de rubine in stinjineii de ghiaţă de pe 
geamuri ; o staţie, Braşovul e încă inainte. Zapada ne-a eE 
Munţii pierduţi şi lar regăsiţi! Regii bătrial ies din zâri în- 
par: a ai cască gura flămindă, peste care aiirnă o draperie- 
grea de nouri şi trenul merge încet cu sufletul ingrijorat al mar 
rilor primejdii, Se deşteaptă imensităţile alurite de țipătul maşinii 
care străpunge ca un pumnal tăcerea. Sticlesc ochi de ger pr 


g y 


IN TARA CRIȘULUI 5 


“tufişuri. Täcere înfricoşată. Cloceşte corbul, Vietatea e acolo, a- 
țipită, şi prind să bată inimi grăbite prin cuiburi cind .tfosnesc 
ramurile uscate; se "'nfioară drama pădurilor de vecinătatea mor- 
ţii. Pe o culme de sticlă filfie barba fumurie a piticului urcind 
spre palatele zinelor, pe care le zăreşii in depărtări bătute 'n 
ținte de diamante, strălucind de sideful scoicilor uriaşe, 

Țişnesc spre stele miriade de turle negre ; din potopul pe- 


talelor de chiparoase, piramidele brazilor arcuesc in văzduhul lim- 


„pede profiluri de pagode. Alb şi negru, intuneric şi lumină, con- 
trast iniţial, împotrivire zămislitoare inceputurilor, desfăşurată la 
nestirşit pe zarea prelungă a nopţii polare. Sufletul pluteşte peste 
virfuri, rătăcind ca o pasere de noapte; rătăceşte pe negrul crip- 
telor, pe doliul sarcofagiilor, pe negrul paracliselor unde muce- 
nicii veghiază urnele reci, pe abanosul altarelor şi ai crucifixelor, 
pe negrul picurat de otrăvuri, de remuşcârile chinuitoare, de vl- 
cleniile pizmaşe, de blesteme, de intunecimile veşnice. Un cin- 
tec pierdut de clopot vrăjeşte o amară, o sfintă voluptate. Dică 
frumosul bate în ritmul singelui nostru, dacă tresare în luciul o- 
chilot, în scînteia gindului, mai presus de incremenirea lucruri- 
lor şi de curgerea vremii, voi prinde toată poezia mortuară, toată 
taina imensului clar-obscur, într'un contur colțurat de argint, pe 
catifeaua petalelar albe, o voi duce cu mine inchisă în crepuscu- 
lul gindurilor cu un cîntec pierdut de clopot. 

Cum s'a potolit zvicnirea neaşteptatului, cum s'au lăsat plesa- 
pele grele peste neințelesul tremur al vederii ? — aşa adormi in 
copilărie, în mină cu jucăria pentru care ai plins. 


f Cora Irineu 


n —- 


Drama socială contemporană 


— 


Mişcarea literară şi f 


nul din cel mai de 


carea de anchetă şi de ana 
secolul al optsprezecelea pr 
buit să părăsească preocup 
viduale, spre a o considera 


şi cu societatea. 
Romanele lui 


o reală revoluție în concepția lit j 
țel, ele îşi rusă influenţa în ţările germanice şi în Italia. d 
Lumina crudă pe care romancierul naturalist francez © pro 


ecta asupra mizeriei păturilor muncitoare con'rastind violent cu 


de curentele romantice care precedaseră na- 
air ay i intensitate nebănuită prin sprijinul noilor 
ji sociali începuseră ati: ni pac D di 
deia că arta şi literatura nu se pot nteresa : 
es imediate $ dhora ale vieţii, prinseseră peria arii 
demult. Naturalismul venea să accentueze, cu o preciziune 
toare, nevola de cufundare în analiza ne- 
mărunte care agitau omenirea pe 


turalismul, căpăta 
„idei pe care teoret 


detalii, adâseori supără 
mulțuririlor mai mari şi mai 


fost ceva mai lentă. Trebuind să se 


atunci 


seamă 


Zola, şi mai cu osebire /'assomoir şi Germi- 
iumătate a secolului al XIX-lea, 
nal cperaseră, în cea de a dona Jan A A A NEIS Prea 


icien 


În teatru, mişcarea a 


Aspecte 


adreseze unui public conservator 


fost nevoită să aştepte ca o modificare simţitoare 
ae, rd în mentalitatea spectatorilor pe alte căi, decit pe 


irecte a scenei, : 
stai Bora polară fecundă pe care a dus-o Zola în cri- 


Numai după 


tica dramatică a Franţei 


a lui Karl Bleibtre 


distinctă, din te în 
să se schiţeze şi în domeniu 
Imprejurări favorabile int 


la început izolată 
inspre sud noile i 


după 
u în i Somer o mişcare din ce în ce mai 
ce mai caracteristică şi mai puternică, incepu 
| literaturii dramatice, 
ăreau curentul. Opera lui Ibsen, 


deşi 


puţin 
preocup 


ilozofică a veacului trecut, pe care u- 
romancieri zi vremii o numeşte „mis= 
liză“,—substituind teoriitor egoiste din 
incipiul solidarităţii omeneşti, a tre- 
area exclusivă a analizei vieţii indi- 
în raporturile ei mai largi cu familia 


şi obişnuit cu formele țradiţio- 


indemnurile din vestita broşură 


cunoscută, radia încet şi sigur 
ări sociale pe care le agita, în 


| FA DRAMA SOCIALĂ CONTIMPORANĂ 367 


timp ce, din Răsăritul Europei, concepția umanitară a marilor 
romancieri ruşi, venea să incrucişeze vestirea nouă din apus. 

O Europă ingrijatá şi irămintată de marile probleme pe 
care scotocirile Infrigurate ale științei le scotea cu.o energie ne- 
incetată la iveală, simțea nevoia apăsătoare şi neinlăturabilă a 
revizuirii sufleteşti pe calea analizei filozofice. In curind, nemul- 
țumită de disecarea exclusivă pe cale analitică, omenirea avea 
să tresară in faţa realizărilor sintetice de artă, pe care teatrul le 
zămislea subt ochii săi. 

„Vechea societate“, — scria Dumas-fiul în prefața la Fiul 
Natural,— „se prăbuşeşte de pretutindeni; toate legile originare, 
toate instituţiunile fundamentale, păminteşti şi divine, sînt repuse 
în discuţiune, Sentimentele şovăie şi se înfioară, pasiunea se in- 
doeşte, adevărurile de altă dată tremură la acest vint nou. Omul 
mu se mai găseşte in ceiace era odată, se caută pretutindeni cu 
curiozitate, cu disperare, cu ironie, cu groază. El trece prin- 
tr'una din iopţile sufletului... eterne la primul aspect“, 

Teatrul, ca şi întreaga mișcare literară şi filozofică, avea să 
oglindească aceste frămintări. El trebuia să redee curiozitatea, 
disperarea și viziunile ingrozite din noaptea sufletului, despre 
care vorbeşte dramaturgul francez. Spiritului agitat nu-i mai ajun- 
geau descrierile de moravuri, de caracter şi de pasiuni, cu care 
se îndeleinicise teatrul, pănă atunci. Noilor frămintări le trebuia 
graiul, arta corespunzătoare, întruparea şi ordonarea care să le 
scoată spre lumină şi spre adevăr, . 

_ mĂmestecaţi in amfora comediei",—spunea în italia Giu- 
seppe Giacosa,— „ambiția şi mîndria, avariţia, orgoliul, revolta, 
durerea părinților, decepţiile prietiniei, umilirile provenind din 
infirmități fizice și, cele mai dureroase încă, provenind din tare 
morale şi intelectuale şi veţi vedea dacă scena nu va deveni mai 
tinără și mai vie decit în vremea cînd triumiau perversiunile a- 
moroase“, 

indemnul dramaturgului italian desvăluia o stare de spirit 
generală şi comună Europei civilizate care, pusă în fața nollor 
idei dărimâtoare de tradiţii, părăsea exclusivismul expunerii ab- 
stracte, spre a înfiuența mişcarea literară şi artistică, 

Aceste tendinţi aveau să se afirme din ce în ce mai clar şi să 
indrepte teatrul spre tratarea problemelor sociale, începînd cu 
viaţa familiară, cu reforma bisericii, a armatei şi a magistraturii, 
transformind cu încetul scena într'o arenă vastă de unde trebuiau 

să pornească noile concepţii asupra conflictelor vieţii economice 
şi financiare, asupra problemelor de medicină socială şi, în ge- 
nere, asupra tuturor marilor frămintări care figurau printre preo- 
cupările serioase ale timpului. 

Cei mai de seamă scriitori ai lumii, cu caracterele şi cu in- 
dividualităţile lor felurite, au încercat să dee viaţă şi lumină preo- 
cupărilor apăsătoare, realizind zborul îndrăzneţ pe care-l ceruse 


"demult teatrului Schiller, in prefața la Wallenstein, dacă nu 


Vrea „să dispară, copleșit de ruşine în faţa teatrului vieţii“, 


+ 


358 ' VIATA ROMINEASCĂ O? 


Li 


Am dat toate aceste amănunte asupra teatrului social, spre 
a-l evoca in accepţia lui cea mai largă şi spre a nu trece, fără 
lămurirea necesară, la punctul principai al expunerii de faţă. 

Dacă, privită din punctul de vedere al istoriei literare, o 
tratare a întregii manitestaţiuni teatrale în domeniul social ar fi 
interesantă, cred că acest interes nu s'ar putea menţine față de 
însemnătatea problemelor tot mai noi care preocupă spiritul con- 
timporan după războiu. Ideile cărora drama socială le-a dat vi- 
aţă scenică, au fost prinse cu înfrigurare şi dezbătute în dea- 
juns în manifestările critice ale vremii, revelind pe apărătorii şi 
pe detracțorii pasionaţi ai. curentelor provocate. 

Multe dintre problemele înfăţişate nu mai păstrează însă 
interesul noutăți. 

Drama socială a luptat, printre altele, pentru liberarea fe- 
meii, în anumite împrejurări, de lanţurile căsniciei, provocind o- 
rinduirea legală a divorțului. Ce interes mai poate prezenta, de 
pildă, Les tenailles a lui Hervieu, in fața uşilor pe care le gä- 
seşte azi deschise ? A i 

Problema luptei dintre ştiinţă şi religie nu mai provoacă 


interesul pasionat de odinioară. Pănă şi Duelul lui Lavedan se ' 


înfățişază cu contururi şterse. 

Transformarea mentalităţii publice în ultimele două decenii 
face ca astăzi Magda lui Suderman să treacă în urma Onoarei, 
după ce ocupase primul loc in opera dramatică a scriitorului 
german. Multe din frămintările pe care le mai conservă amin- 
firea noastră, nu mai trezesc în spiritul omenirii contemporane 
freamătul pe care il agitaseră odinioară. 

Și atunci, dece am mai stărui in evocarea unor linii pa- 
lide, cînd alte probleme, rămase veşnic noi în scurgerea a trei 
decenii, se pot culege din flora impunătoare a teatrului social 
contimporah—sint manifestările care privesc viața colectivă a 
popoarelor, - conflictele dintre păturile conducătoare şi. păturile 
conduse, aspiraţiile populare spre libertate şi spre emancipare, 
reacția muncii împotriva capitalului şi a acesteia din urmă impo- 
triva organizaţiilor muncitorimii. 

Pe acestea le vom examina împreună, urmind tresăririle 


mareivl suflet colectiv al maselor, felul de realizare scenică a 


conflictelor reprezentate, perspectivele pe care animismul scenic 
le deschide ideilor sociale ce se agită in piese, limitele naturale ale 
posibilităţii de evocare dramatică, şovăelile şi- sforțarea neizbutită 
a celor mai frumoase spirite care au încercat să creeze in dra- 
ma socială a conflictelor colective, 

Este aspectul cel mai viu şi mal înalt pe care îl oferă dra- 
ma socială contemporană, pentrucă oglindeşte cele mai puternice 
şi mai amenințătoare dintre frămintările timpului. 


Am spus că romanele lui Emile Zola şi lupta pe care a dus-o 
pe tărimul dramei naturaliste, au exercitat o intivenţă puternică nu 


numai înlăuntrul graniței Franţei, ci şi în afara lor. Graţie, 


f č 


ki 


E 
d 
| 


___DRAMA SOCIALĂ CONTIMPORANĂ 369 


poate, revelărilor din Germinal şi cadrului veridic pe care ro- 
mancierul naturalist francez îl dăduse tablourilor triste ale mize- 
riei muncitoreşti, drama socială a putut înregistra în anul 1892, 
unul din cele mai răsunătoare succese cu apariţia  7esătorilor 
lui Gerhardt Hauptmann. Evocind viaţa de dureri şi de mizerii 
a ţesătorilor silezieni, dramaturgul german schimba, pentru întâia 
oară, nu numai tema obişnuită a reprezentărilor teatrale, ci a- 
ducea la lumina rampei o concepție nouă în prezentarea mulți- 
mii anonime, 

Cele cinci acte ale piesii evoacă in tablouri succesive mize- 
ria şi revolta ţesătorilor silezieni. Nemai putind indura lipsurile şi 
foamea, lucrătorii subt conducerea lui Jäger se răscoală şi pusti- 
esc casa fabricantului, spre a stirşi în luptă singeroasă cu arma- 
tele sosite in ajutorul lui. 

Surprinderea pe care a provocat-o Țesătorii în lumea lite- 
rară şi răsunetul lucrării se explică, cred, nu numai prin faptul 
că piesa apărea în momentul unei încrucișări violente de pasiubi 
în luptele de clasă, ci şi prin faptul că un nou limbaj sobru fără 
retorism, simplu şi plin de sinceritate, provoca pentru intăia oară 
un contrast puternic cu declamaţia supărătoare care, de mai bin 
de a secol, se intronase în discuția asupra revendicărilor celor 
umili.. i 

Revoluţia franceză zguduise prea puternic omenirea gindi- 
toare, pentruca răsunetul prefacerilor izvorite din concepția con- 
ducătarilor ei să se piardă cu uşurinţă în depărtarea timpului. 


La cinci ani după izbucnirea Marei Revoluții, Comitetul salvării, 


publice adresa un apel infiăcărat poeţilor francezi ai vremii, ca 
să celebreze pe scenă, în opere de artă, clipele neperitoare 
regenerării omenirii. Beţia neinfrinată a triumfului claselor soc 
umilite făcea ca elanul scriitorilor să se traducă în izbu 
retorice, scoase din arhiva Convenţiunii Naţionale şi parafrazin 
cuvintele, — de atunci banalizate,—din Declaraţia drepturilor omu- 
lui. Individualităţi de seamă nu puteau scăpa refrenului „naţia- 
nii suverane“ răspîndit în urmă pretutindeni de revoluţia dela 
1848, — ademenind, pănă şi pe scriitori cu o oarecare grijă a for- 
mei, ca Oscar Wilde, să lunece în artificiul atrăgător al curen- 
tului. Vera sau Nihiliştii, prima piesă a scriitorului irlandez, 
cu subiect din viața teroriștilor ruşi, oglindind lipsa de orientare 
a autorului în conceperea luptelor sociale, păstra şi retorisrhul 
sarbăd al literaturii vremii în trimbiţarea idealului de libertate a 
poporului. 3 
Țesătorii lui Hauptmann rupseră cu tradiţia cuvintelor ră- 
mase fără conţinutul pe care li-l crease odinioară ideologia pa- 
sionată a Revoluţiei franceze. > 
- Sobrietatea nouă avea să cîştige scena şi să răsune mai 
tirziu în cealaltă dramă a mizeriei maselor, în Azilul de Noapte 


a lui Maxim Gorki. 


„a Dar odată cu noutatea limbajului, scriitorul naţionalist ger- 


"man desfăşura pentru întâia oară înaintea privirii spectatorilor 
LI a 


tat 


e 


AUS 


] 
31 é. 
#5 « 


W 
{$ 


>. 


370 A VIAŢA: ROMINBASCĂ 
acţiunea mulţimii tumultoase pe care Gustave le Bon a denumit-o 
„mulțimea psihologică”. Inţelegind nevoia unei prezentări sce- 
nice a maselor populare, care să rupă cu trecutul convenţional, 
Hauptmann reuşeşte să evoace impresia de mulţime vie, trăind 
intens subt ochii noştri, pe care nici una vin piesele anterioare 
nu ne-a suggerat-o până atunci. E mulţimea psihologică, la care, 
cum spune filozoful francez, „personalitatea conştientă piere“, pe 
cind „sentimentele şi ideile unităţilor se îndreaptă in acelaşi senz“. 
E sufletul colectiv care „trăeşte trecător, dar prezentind 
caractere foarte clare“, e masa în care individul, lucrind după 
hazardul excitaţiei, „reflectează neincetatele variaţiuni ale stimu- 
lentelor exterioare“, devenind „sclavul“ acestor impulsiuni. 

, Pentru întăia oară în literatura e marea universală, Haupt- 
mann aduce pe scenă în Țesătorii sufletul colectiv unic, rezul- 
tantă a pasiunilor reunite convergind spre acelaşi ţel. Acest su- 
flet colectiv se prezintă cu caracterele lui speciale, distincte de 
alè indivizilor componenți, pretindu-se unei analize psihologica 
aparte, extrem de excitabil, sensibil la contagiune, credul şi in- 
dărătnic în țelul ce şi l-a propus: e „mulţimea psihologică” a 
masei proletare, minată de mizerie spre revolta care distruge. 

Eroii propriu zişi lipsesc din piesă. Personajele nu sint alt- 
ceva decit fațete diferite al marii mulțimi anonime suferinde. 
Hauptmann a creiat această mulțime printio intuiţie fericită a 
geniului său. Romain Rolland avea să utilizeze, să precizeze şi 
să desvolte, peste două decenii, în evocarea scenică a Revoluţiei 
franceze, această concepțiune schițată de Gerhardt Hauptmann. 

Fireşte că mulțimile nu lipsiseră nici mai nainte din dra- 
mele istorice, nici din aşa numitele în Germania Passionspiele 
ca cele din Oberamergau, nici „din piesele populare elveţiene, 
Shakespeare le utilizase în /uliu Cesar, Schiller în Wallenstein 
şi în Demetrius, Kleist în Hermannschlait. Nici Ibsen nu le ne- 
giljase cu totul în Stilpii Societăţii şi în Dușman Poporului. 

ar în Țesătorii nu individul e eroul, ci masa, care Ric- 
hard Meyer o compară cu vigurosul corp al lui Herakie, fâră cap. 

Nu toţi scriitorii de drame sociale au înțeles insă pasul in- 
semnat pe care-l făcuse scriitorul silezian şi asupra căruia Haupt- 
mann însuşi ma mai stăruit de loc în urmă, Perioada fecundă 
în piese sociale, desvăluind latura economică şi politică a con- 
flictelor dintre muncă şi capital, care a urmat Țesătorilor pe 
scenele mondiale, nu se arată a fi ştiut să utilizeze inceputul creat 
de Gerhardt Hauptmann. Nici Bijărnstierne Björnson în Mai pre- 
sus de păteri, nici Octave Mirbeau în Les mauvais bergers, 
nici Paul Bourget în La barricade, n'au adus pe scenă 0 mul- 
time clocotitoare, trăind subt ochii noştri cu un organism viu şi 
distinct. Mulțimea ior nu se depărtează de concep ia mulţimii 
din plesele antice, reprezentată prin corul ordonat $ fără viaţă, 
reînviat în piesele sociale moderne spre a da, probabil, un as- 
pect mai interesant 


decorului. > 
Singur Romain Rolland a înţeles cerințele spiritului nou. În + 


Pip T 
KAES 4 a 


` 


} 


a 7 


DRAMA. SOCIALĂ CONTIMPORANA 37 


prefața primei sale piese, menită să sintetizeze în 
A ce y 
en gind Pepe a odaie pă franceze, intitulată privea 
1 eose a dramei cu urmäto ate : 
pi indivizii dispar în oceanul popular. Poti, i ri irma 
E nu e vorba de a descrie fiecare val, trebue să descrii 
Marea înfuriată. Exactitatea minuțioasă a detaliilor, importă 
mai Cui ap anwe pasionat al ansamblului". i 
adevăr, scriitorul francez realizează aici fă : 
= e re Revoluţiei, pornirea mulţimi!, asaltul şi abea, aug 
iliei, descrisă cu o aplicare pasionată, trezesc viziunea turbure a 
i patron în ps ean primele valuri se ridică“ furioase 
re, 
mu semtiment. p nd totuşi, în amestecul haotic, căldura u- A 
ragedia care face ca mulțimea, această mare fără n 
să se agite la adierea cuvintului îmbătător, să sufere op 
nea cmicidă, după dorinţa de bine care fusese la geneza gestu- 
lui, să sugrume cu inconştienţă apoi, in Danton, şi să tie zugru- 
mată de conducătorii ei, pulsează subt ochii noştri, instruindu-ne 
la şcoala mare a vieţii.— Mulțimea psihologică trăeşte, cerind au- 
torului nu numai puterea de viziune a spiritului colectiv, ci și 
înţelepciunea diplomatică în conducerea evoluţiilor acestui spirit. 
Hanpimann întăreşte reprezentarea animată a mulţimil prin 
ideia solidarităţii necesare. Cind muncitorii se revoltă şi se nă- 
pustesc în luptă impotriva forței armate, numai bătrinul Hilse 
rămine la instrumentul său de lucru şi continuă să muncească, 
Strigătele războinice și pornirea înflăcărată a lucrătorilor nu pot 
urni pe Hilse dela locul său de muncă. „Am suferit timp de 40 
ani”,—spune el fiuiui său care se aruncă în curentul omicid, 
„Şi am privit tără să mă emaţionez cum se trăeşte colo în lux 
şi în orgoiiu,.. Pentru ce am făcut-o? Pentrucă am o spe- 
ranj... va fi o judecată, dar nu noi vom fi judecătorii“.—Şi pe ` 
cind Hilse îşi continuă lucrul în faţa ferestrei, un glonte rătăcit 
din afară îl loveşte şi-l omoară, Concluzia simbolică este, după 
cum am spus, aceia a solidarităţii necesare, căci nu depărtarea de 
ăcțivnea semenilor poate feri pe om—crede Hauptmann—de atin- 
le neînlăturabilă a soartei ce se crează clasei din care face 
Nu de aceiaşi părere pare a fi Paul Bour et, care în 
barricade, departe de a lăsa ca urgia soartei s lovească ca 
muncitorul desolidarizat de acţiunea clasei, ii crează, dimpotrivă, 
o situaţie din cele mai atrăgătoare. In piesa scriitorului francez, 
muncitarul Gaucherond, spre a salva dela ruină pe patronul său, 
munceşte pe ascuns într'un atelier al acestuia, pănă cînd cama- 
razii de muncă se hotărăsc să inceteze greva. Graţie sforţărilor 
ra migranta ale ră Senaman, patronul său. este salvat şi va 
purta credinciosului lacrâtor o recunoştinţă care no i 
micşora nevoia nici unui sacrificiu. = sai 
__ Piesa lui Bourget, punind în scenă conflictele dintre capital 
şi muncă, veştejeşte violența sabotajului şi cruzimea inconștientă 
” 


DRAMA SOCIALĂ CONTIMPORANĂ 373 


ultimii. Aceste violenţe fac pe socialistul Philippe, fiul pa- 
ra să-şi sira amară era anterioare şi să urmeze câlea 
ii ta u. 

aiga “arein giadas este un scriitor al dreptei. Philippe al său 
e un sentimental care nu convinge, tar izbucnirea grevei ia prea 
slab reprezentată spre a da o idee despre cauzele jene na miş- 
cărilor muncitoreşti. Dragostea conducătorului muncitori E pi 
tru o lucrătoare care se afla în relaţii apropiate cu pangon ses 
ca provocarea grevei să-şi găsească geneza într'o nad ati 
lozie distrugătoare. Tot verbalismul abondent extras ri pe 
gia socialistă şi a adversarilor ei, devine astfel lipsit de az 
necesară, şi cadrul pasional în care trebue să se eseuri a A 
țiunea râpeşte, intr'o măsură simţitoare, semnificaţia soc 


scai Donnay în Iu- 
Mai in nota ideli desvoltate este Maurice nnay 
cratea sa Poiana, scrisă în colaborare cu Lucien Descaves. El 


natura dominatoare şi mindră a individului se revoltă impotriva 
uimilinţii impusă de educaţia religioasă. E inutil prin urmare să 
mai căutăm ideia socială, Natura religioasă şi mistică a inspira- 
țiunii distruge senzul conflictului social. 

” Acelaşi dezorientare se observă și la scriitorii stingei. In 
Italia Roberto Bracco, cel mai de seamă dramaturg al curentului 
verist, scrie piesa cea mai slabă cind atacă problema conflicte- 
lor dintre capital şi muncă, In Dreptul la viață el aruncă toate 
anatemele imaginabile impotriva capitalului, a societăţii şi. a fa- 
miliei, transformind piesa într'o declamaţie banală şi stearpă 

Puterea concepțiunii sale și a talentului său nu impiedică 
nici pe Octave Mirbeau în Les mauvais bergers să cadă în aseme- 
nea excese mirosind a arhivă prăfuită, deşi enunţările au pretenţia 
de a releva ultimele tendinţi şi aspirații ale sufletului muncitoresc. 

In Păstorii răi izbucnește greva şi revolta. Aici patronul ñe- 
indurat are un flu care stă de partea cealaltă a „baricadei” şi moare 
în conflictul singeros, planind ca un geniu al remuşcării asupra con- 
ştiinţii îndureratului său părinte. Şi aici ca şi în piesa lui Bour- 
get, acțiunea se complică cu o aventură de dragoste: acea a Ma- 
deleinei—tradiţionala „muncitoare sfintă” — pentru conducătorul 
mulţimii Jean Roule, 

Şi aici lipsa unei concepţiuni definite şi a unel experienţe a 

suferinții, se invâlue în declamaţie abondentă, ducîind mulțimea 
greviştilor să formuleze, drept ultimele cereri salvatoare: „supra- 
vegherea severă a calități vinurilor şi alcoolurilar și... tondarea 
unei biblioteci cu cărţile de filozofie, istorie,, ştiinţă, poezie şi 
' artă, pe care“ —nu uita delegatul munchoiilor să adaoge, —,„le 
voiu arăta cu listă”. 
Ce departe sintem de atmosfera veridică a 7esădtorilor lui 
Hauptmann ! Și totuşi, zelul lui Octave Mirbeau nu a râmas tără 
răsunet, Simpatica inteligență a decedatului nostru scriitor George 
Diamandy, a reluat ideia în piesa Tof înainte, dind muncitori- 
lor, în ultimul act, nu numai biblioteca.—cu lista ei specială,— 
aşa de imperios cerută de Mirbeau spre a ferici muncltorimea, 
ci şi baluri, concerte şj teatrul popular, la care abia indrăznea să 
se gindeaacă eroul din Mauvais bergers. 

Stranie prezentare a mulţimii în care realitatea economică a 
conilictului dispare. Şi dacă scriitori care pretind că şi-au pie- 
cat urechea la freamătul durerilor muncitoreşti, înfăţişează astfel 
lupta şi revendicările muncitorimii, de ce ne-am mai mira că, de 
piliă, un Henry Kistemaekers o întrebuințează numai spre a da 
un cadru mal interesant şi mal modern unei aventuri de dra- 
goste în /'embuscade, punind de astădată pe fiul natural în frun- 
tea grevei, ca pe urmă să-l aducă pocăit la picioarele neferici- 
tei mame, soția patronului ruinat. 


z 


In afară de acestea, piese de mai puțină Insemnătate ve- 

după succesul Țesătorilor să ocupe scenele germane şi fran- 

cu spectacolul declamator al revendicărilor de fericire abse- 
Lj 


ile provo- 
ară la început în pace, dar în curind nemulțumiri 

bss de mentalitatea diferită a fiecăruia şi de temporanee Beg 
mi se pot nivela, încep să zgudue fundamentul fragil al pr À 
care se înființase, cum spune un persona] din piesă : „in pāđu- 


i i lui 
„tendință de nivelare” a socialismului este Prada leului a 
minier de Curel. Autorul /osilelor, în care caută să Sari zau 
necesitatea existeaţii nobilimii. şi a rolului el social, pr pă 
Prada leului pe descendentul unei familii de aristocrați care ri 
trun înalt spirit de datorie se devotează cauzei muncitoreș 
După sforţări neizbutite de a-şi stăpini caracterul Aoa. el 
abandonează principiile meg spre a se consacra Conu 
absolute a unei uzine mari, i 3 
mi Caret da serios că a dat viaţă scenică acelei „legi ā na- 
turii care condamnă pe cèi slabi să dee subzistenja lor regi | 
tînd pe cei tari“. În realitate, spirit catolic fervent, acte 4 e l E 
o educaţie severă, care i-a infiltrat atmosfera mistică ridicin e SR 
la puterea unui crez inseparabil, academicianul francez n'a pa at ii | 
serie decit o dramă creştină, o dramă a mortiicării conştien 3 A 
pentru iertarea unui păcat săvirşit in tinereţă, o dramă în care PI) ră 
5 A. 


374 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 
> ada ÎI IE a dea — a Au a 


eau să capete o culoare tradiţională. „Na- 
Wan. Pepeta S CE avale Revoluției franceze se inramas 
ee: în „muncitorimea suverană“, păstriad însă tot verbalismul 
abondent cu care ne obişnuise arhiva Revoluţiei. tul t 
Numai din nordul înţelept avea să coboare aa gpa 
al împăcării. Björnstierne Björnson adresa un apel ri e zi 
mers pi ine e grec) eri Pr + al “norve= 
regnul apr a i ială, indemnind pe fanatacii ambe- 
n samra armare fr pag dă şi să nu spera ceiace e 
lor tabere să nu încerce, să nu creadă şi Apr 
indu-şi aspiraţiile la ceiace expe 

peste puterile omeneşti, mărgie atat -a este natural și posibil. 
riența milenară a omenirii a arătat c n di ranit 
construită, sufere de felul abstr : e 
han. e tatal că personajele înfăţişate reprezintă nu oa 
meni, ci idei. 


jám 
ea făcută pănă acum, ne è uşor si degaj 
POE cepe gerot impresie de cerebralitate şi de pa ao 
pulsaţii reale a arere A se desprinde din coar pr ; g 

e relevată pănă acum, cu ex Ă r 
în reebot A totuşi dacă trecem te panana ranira 
juns cunoscuta lucrare a lui Maxim Gorki care ie bagat 
cumplită a vieţii celor dela fund, dar mizeria celor pr „A 
zuţi, încît sînt incapabili să mai reacționeze, trebuie să rec g 

Li 


tem că Orientul turbure al haosului rus ne-a mal revelat pe tă- - 


inic al zgu- 
revoluționare un talent puternic, un cra 4 

pie gene ale pe care le-a rapi pă gina ipeni ab 

. Toată pasiunea şi s 

eră RL ta subt nosena ir n gag) rom ră ceară 

cea Mare cu o intensitate v gr LLC A S E lapina 

intr'adevăr impunătoare, E viața zbuciu a bring 

| liberator, atit de sbuciumat în ur - 

era ră, e iubirea desnădăjdultă a eroilor, gar z 

distrusă de sentimentul mai imperios al datoriei pen . basaa 

elanul terorist care sfirşeşte piesa în anen de triu 

ros ale eroinei: „Clopotul singelui sună, sun EM: ARIA 

Săli intrigarate au aplaudat, inainte de răz K WER 

tare puterea de evocare a scriitorului rus o făcea dă cască 

entru Intaia oară pe scenele americane AA fata “imperechere de 

de oameni şi al libertăţii. 

pene ep dc hate rus predica viaja prin, moci php ia 

distrugere, curajul unei vieţi civice noi prin slă meaa pestă 

şitatea produsă de groaza atentatului. Ubi solitu ii Are 

sr ora appaia: ag sp au adua parta, EO de liber- 

totuşi, ex 3 

tate eS viziunea zădărniciei mijloacelor Maroti naa 

' Focul care mocneşte va izbucni Fack > ali Fă eme 

Ana, —şi după acela va fi marea pace a lumii... miracolul, 


Laoi 


DRAMA SOCIALĂ CONTIMPORANĂ 375 


racolui! Il väd!.. vine ca o mare primăvară, liniştit, imens.. Nu 
vor mai fi tunuri.. nu va mai fi apăsare, nu vor mat fi knu- 
turk... Nimic... lumină, bunătate... Ce frumos va fi viitorul... viitorul“ ! 

Visul de răsturnare s'a realizat. Focul care a mocnit a is- 
bucnit. Dar tunurile, apăsarea şi teroarea mau încetat de a servi 

ca instrumentele singeroase ale reacției de jos... Dar nu chestiu- 
nea socială propriu zisă ne preocupă acum. Ne-am aflat tn 
faţa unei intense realizări de artă şi e momentul să căutăm ra- 
țiunea acestui fenomen în opoziţie cu artificialitatea construcţiei 
celorlalte piese sociale interesind conflictele vieţii colective. 

Cum s'a putut ca un Octave Mirbeau, un Donnay, Curel, 
Kistemaekers, Ancey, Roberto Bracco, Björnstierne bjornson, Os- 
car Wilde şi alții, al căror nume nu l-am mai pomenit, toți maeştri 
ai condeiului şi ai scenei, autori a piese cu succese triumtale, 
să nu poată crea o operă durabilă cind abordează tema îndrăz- 
vepja a conflictelor muncitoreşti şi a- revoltei populare ? Cum se 
tace totuşi că un Gerhardt Hauptmann, un Leopold Kampf şi 
intr'un gen similar, Maxim Gorki, reuşesc să cucerească scena, 
cind aduc viziunea mizeriei dela fundul vieţii sociale şi a reacției 
provocate în organismul viu al masei ? 

Răspunsul este simplu: conştiinţa mizeriei muncitoreşti şi a 
injustiţiei sociale s'a impus celor dintălu prin reflexiune, celor din 
urmă prin opresiune. Se cunoaşte viaţa sbuciumată a lui Gorki, 
refugiul desnădăjduit al lui Kampf, experiența de aproape a mi- 
zeriei țesătorilor silezleni în mijlocul cărora a trăit Gerhardt Haupt- 
mann, el însuşi nepotul unui por. Iritaţia şi forja care stau 
la baza amărăciunii ce av suferit-o aceştia, nu pot să se gă- 
sească la baza retlexiunii celorlalţi. 

Amintirea sensibilă a faptelor şi apăsarea viziunii realităţii 
triste, sint singurele care pot da operei puterea de afirmare şi 
de suggestiune, care să impue masei publicului spectator, 

Drama socială a scriitorilor potneniţi odinioară e creaţia 
unei oplniuni, na a unei pasiuni. Ea e rezultatul unei emanaţii 
cerebrale care împiedică duggestia ficţiunii scenice. Rezultat al 
retlexiunii şi al analizei, ea tace fără 'ncetare apel la o rațiune 
clară, la analiza simpatică a cuvîntului purtător de idei, 

Dar teatrul e sinteză, evocare sensibilă şi pasiune. El tre- 
bue să menţie încontinuu pe spectator într'o stare de tensiune, 
dacă nu nervoasă, cel puţin de sentiment. Apelul la analiză din 
operele cerebrale pomenite distruge efectul scenic şi antrenarea 
necesară, fără de care poale exista critică propriu zisă, dar nu 

adevărată artă. 

Romanul detaliază viaţa. Teatrul o face să țişnească prin 
Sinteză, o prinde în aspectele el cele mai vii. Romanul admite 
reflexiunea concomitentă prezențării, prin natura genului, care 
se percepe individual în odaia de lucru. Teatrul se adresează 
sufletului colectiv al masei spectatorilor, El trebue să creeze prin 
Suggestiune unitatea, nu spirituală,—pentrucă educaţia intelec- 


376 MATA ROMINEASCĂ E T ŘħÒ 
- P talā. Tdeile nu 
tuală a spectatorilor diteră,—ci unitatea sentimen 
însă, sint comune tuturor. | 
car: “De ordk pieren adresează mai mult simțirii decit inte- 
lectului, ceiace a făcut să se afirme că e un gen gaara Aşa 
se şi explică dece agitatorii de idei în teatru n'au putu răi 
decit simbolizind ideia, deci sensibilizind-o ca lbsen, se: pe 
un vestmint de melancolie şi de frămintare nervoasă ca von 
let—un colcrit mistic, sentimental- religios ca Wagner şi ca sar 
terlink, sau o semiobscuritate care frizează misticismul şi nean 
zir ineat izvorită din propria amărăciune pe care au paes 
în viziunea tragică autorii, a creat succesul Pondtorisate A ei z 
luiui de, Noapte şi al dramei lui Leopold Kampf. Teorii pia 
zultat al reflexiunii analitice, enunțate pe scenă de personaje aia 
se mişcau numai spre a reprezenta ideia, au compromis rez 
` 4atul sforţării celorlalți. 


a 
Pretenţia de demonstrare a unor adevăruri sociale şi sfor- 


ide- 
respunzătoare de a lărgi discuțiunea pe tărimul cons 
Fitunilor coreliee, au atras dramei sociale observaţiuni serioase 


asupra neputinţii ei de a cuprinde in cadrul posibilităților sce- 


idei tării piesei 
. sitatea ideilor desbătuie. Cu prilejul reprezen 4 
i y rareori mine Minciunilor convenționale tăgădueşte viză 
mei sociale posibilitatea de a face sensibilă, prin întățişarea vai 
destin concret, întreaga tragedie a maseloț, care nu se paea 
fixa, adaogă Nordau, decit cu „formele cărora li se poate da 
drept conţinut realitatea zdrobitoare a fenomenelor“. Ja 
Excesul de pretenţii al dramelor sociale clădite aproape ră 
clusiv pe invențiuni retorice, pare a justifica pănă A în pa ; 
netncrederca manifestată de ra riza af se i ze 
em operei de artă statistică, A z 
Gi de indivizk, $ de tipuri poan ee erparteărt sool: 
aparitia pe scenă a omenirii întregi, ci 
A aril E aika al ei, dacă a: aie e pă eah 
i origine, arta are 
ei ikrek şi infinite. Arta lucrează prin suggestii şi impresii 
şi nimic nu poate impiedica pe scriitor să suggereze masei e ei 
tatoare, nu viziunea dramei restrinse ce se destăşură pe o n 
ci marea dramă a omenirii suferinde, care evoluiază reală, dar 
ntindeajuns perceptibilă, subt ochii noştri. 


, oducției 

| astăzi, aruncind e privire retrospectivă asupra pr 

mb rea din ultimele trei decenii, atît de sata! în ir af 
rele care infâţişază frămintarea luptelor de clasă şi aspiraţ 


“tarilor populare spre un viitor mai puţin sbuclumat, trebue să o 


$ » i f 


NRR an 
„să 


DRAMA SOCIALĂ CONTIMPORANĂ 377 


mărturisim mirarea că arta nu mai ţine pretutindeni pasul ten- 
dințelor sociale ce se afirmă în omenirea civilizată, Stimulată 
de iritaţia resimţită în urma îniringerii dela 1870, Franţa literară 
a turnat in numeroase opere, idealurile sociale, durerile şi aspi- 
raţiunile ei naţionale. Germania, care începea să se deştepte la 
viaţa industrială, a vinturat deasemeni, într'o legiune de piese 
sociale, problemele social-economice şi umanitare ale vremii, pe 
cit putea îngădui o cenzură aspră şi reacționară. 

Franţa de astăzi, eşită triumfătoare din viltoarea mişcărilor 
războinice, pare a nu mai da dramei sociale însemnătatea pe 
care altădată i-o crease curentul teatrului liber al lui Antoine. 
Germania de astăzi, învinsă, cutremurată în mindria şi În abso- 
lutismul ei de viziunea unei Europe înarmate şi amenințătoare, 
înăbuşă,—prin conştiinţa căderii ei—in sufletul intelectualilor, ac- 
centele de slavă pentru libertatea abia născindă. » 

„ Altădată, Revoluţia franceză răspunsese cu mindrie, in 
triumful beţlei populare, amenințărilor Impăratului Austriei şi Re- 
gelui Prusiei. Noua libertate germană, jenată şi de o elocvență 
fără şir, îmbracă în artă haina unui misticism simbolic şi nelă- 
murit : expresionismul. Este imagina turbure a sufletului ger- 
man de azi, 

In această dispoziţie sufletească Georg Kaiser reprezintă în 
1918 Gas, drama beţiei producţiunii industriale neîncetate, care 
e mecanizarea omenirii, moartea sufletului şi indemnul la răz- 
boiu, în timp ce Hans Frank în Freie Knechte, ridică un pro- 
test înflăcărat împotriva instituției războiului, E vorba de o mamă 
care, dupăce pierduse doi fii în războiu, şi spre a salva pe al 
treilea, ucide. —in nebunia disperării, —pe jandarmul venit să i-l 
ridice, spre a-l duce în rîndurile armatei decimate, Ea este a- 
restată și stă, cum spuna autorul, „cu minile legate, flacără vie 
a protestului şi a jalei, imagine a tuturor mamelor pe care răz- 
boiu! le-a lovit în fiii lor“, 

Acestor piese le urmează alte noi sau scoase la iveală prin 
desființarea cenzurii de cătră revoluția din 8 Noembri: 1918, ca 
Antigona lui Hasenklever cu personage istorice trădind frămîn- 
tările prezentului, ca 1973 a lui Karl Sternheim, cu viziuni pro- 
fetice pentru vremurile de azi, ca Legea lui Konrad Terbin gi 
alte multe, dintre care merită să fie relevată Fin Geschlecht de 
Fritz von Unruh, Tema e o revoltă îndurerată impotriva desti- 
nului, care zămisleşie pe om spre a-l arunca pradă furiei nimi- 
citoare a războiului, 

Numeroase alte piese revoluționare au venit în ajutorul 
noii libertăţi plăpinde, punind probleme sociale vaste, dar tra- 
tate într'un cadru ridicul de mic şi aproape de neînțeles. Hölle- 
Weg Erde a lui Kaiser e un exemplu din acestea. 

otuşi, ca o compensare, şi in ciuda manifestărilor bizare 


ę ale formei, teatrul expresionist german a dat naștere unor opere 


„de reală valoare: Wandlung şi Masse Mensch (Omul grămadă 
„ale lui Erust Toller, Ca atmosferă şi ca tendiaţi, Wandlung mi 


y 4 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 


parţine genului literar creat de Oameni în războiu al lui Andreas 
Latzko. Masse Mensch, amestec de realitate şi de viziune chl- 
nuită, se înalță „pe Daza largă a luptelor furtunoase şi a pati- 
milor, ca o piramidă inspre atmosfera pură a recunoaşterii de 
sine omeneşti“. In tendința ei umanitară, moderată opusă 
pornirilor spre distrugere a maselor, glasul eroinei, Sonia, amin- 
teşte, pe alocuri, generozitatea caldă şi înțeleaptă a Théroignei 
de Mericourt*. Sint în piesele acestea licăriri de mare artă, dar 
înăbușite de ceața unci expresiuni greoae şi lipsite de preciziune, 

iața scriitorilor oglindeşte aceleaşi zbuciumări. Kaiser, 
anarhic din principiu şi nerecunoscind in domeniul proprietăţii 
individuale decit dreptul de necesitate al fiecăruia, e condamnat 
la închisoare ca delicvent de drept comun. Ernst Toller, ale că- 
rui drame se reprezintă cu un succes crescind pe scenele ger- 
mane, zace încă in închisoare în Bavaria, subt învinulrea parti- 
cipării la mişcarea revoluţionară. lung, un alt dramaturg al Ger- 
maniei de avant-gardă, pleacă pe un vapor înspre Suedia, răs- 
coală pe drum echipajul şi se îndreaptă spre Rusia bolşevică, 
Sătul de spectacolul organizaţiei comuniste, se întoarce în Ger- 
mania pe aceiaşi navă şi o predă liniştit şi senin proprietarului 
ei. Dacă a reflectat şi dinsul, între păreţii închisorii, ia isprava 
sâvirşită, nu am mai putut afla. Cert este că un curent nelămurit, 
că o beţie turbure străbate mai toate operele acestor scriitori, 
sfirşind printre blesteme cu refrenul sugestiv al mulțimilor hip- 
` motizate: „Revolutioa! Revolution !“ 


+ 


Din vizlunea tuturor acestor frămintări pe care ni le infă- 
şază drama socială contemporană se desprinde imaginea singe- 
roasă a luptei omului contra omului, a categoriilor sociale răs- 
vrătite şi împinse de beţia distrugerii, dincolo de care le apare 
aurora zilelor mai fericite. Dar drama se adresează înainte de 
toate mulţimii fără nume şi fără clasă a spectatorilor, Indem- 
nul la dominaţia unora impotriva celorlalţi, la furia şi la răsvră- 
tirea claselor de jos, la dictatura masel împotriva individului, nu 
pot găsi un ecou unic in sala de spectacol. 

Teatrul —a observat Dumas-fiul,—e consacrat pe drept şi 
exclusiv reprezentării şi gloriticării iubirii. Dar semnificaţia iu- 
birii devine mai adincă şi, poate, mai plină de acea frumuseţe 
tragică pe care i-au descris-o în trecut poeţii, dacă o lărgim din 
domeniul vieţii individuale în toată sfera vieţii sociale, _ 

Rezumind categoriile felurite adunate laolaltă, mulţimea spec- 
tatoare se înfăţişază ca o imagine micşorată a omenirii intregi, 
ingrijată de tot celace o poate stingheri, infiorată de ceiace o 
poate diviza. 


” Tragedie de Paul Hervieu, 


ist, DRAMA SOCIALĂ CONTIMPORANĂ 379 


Cu toată personalitatea lor distinctă, cu toate tendinţele lor 


j variate şi, adesea, divergente, spectatorii, —färă deosebire,—su- 


feră în teatru suggestia marelui mister care produce unitatea de 
pasiune, de iubire și de suferință. Acestui suflet unitar, com- 
pătimitor pănă la lacrimi, entuziast pănă la înfrigurare, sensibil 
şi arzător la cea mai mică nedreptate, | se poate strecura cu u- 
şurință suggestia marilor jertfe pentru iubirea omenirii şi pentru 
adevăr, dar nu şi îndemnul urii unei clase impotriva celeilalte, 
nici justificarea stăpinirii absolute a celor mulţi sau a celor puţini, 

Drama nu este şi nu trebue să fie numai o oglindă credin- 
cioasă a realităţii, ci şi „o speculație asupra posibilului“. Ea e 
datoare să creeze, prin ficţiune, o lume mai bună şi mai poto- 
lită, spre a o impune cu tărie sufletului receptiv al masei spec- 
tatoare. Ea trebue să arate omului, că mic prin natura creaţiu- 
nii sale, el nu poate deveni mare decit măsurindu-şi puterea in- 
teligenţii cu furia oarbă a forţelor care-l îndeamnă spre ură şi 
spre răzvrătire. 

Dragostea şi compătimirea omenească au triumfat întot- 
deauna În teatru asupra deformărilor sufleteşti ale urii, 7esăto- 
rii şi Azilul de noapte au reuşit să Induloşeze mulțimea, şi 
pentrucă predicau filozofia milei, Seara cea mare pentrucă des- 
chidea, prin perdeaua de singe a revoluţiei, viziunea luminoasă 
a libertăţii şi a iubirii. 

ȘI totuşi, libertatea unora nu se cucereşte prin înăbuşirea 
violentă a altora. Teatrul trebue să evoace în acest senz mul- 
įimile, spre a educa masa privitorilor prin spectacolul mulţimii 
imblinzite de conştiinţa solidarităţii şi a iubirii omeneşti, 

Vechea exclamaţie a lui Krosby: Sînt iubirea, stăpîna Iu- 
mii, trebue să fie săpată cu litere de aur pe frontispiciul dramei 
sociale a viitorului, 


Aureliu Weiss 


„anl 


Amintire 


E mult de-atunci. —îţi mai aduci aminte ? 
Era 0 sară limpede, la munte... 

Tăceam alături; mîna ta, cuminte, 
„mi mingta şuvițele pe frunte... 


Acum stăm iar alături,—gi e sară. 

Dar mina "ţi uită parcă să m'alinte... 
O, nu 'ntreba ce ginduri mă 'nfioară : 
Eu n'am uitat,—tu nu'ţi aduci aminte... 


Fior 


Azi am simţit fiorul morții 
Cînd m'am oprit înfrigurată 
In faţa casei unde-odată 

MĂ aşteptai în umbra porţii. 


Și'n toamna umedă, pe stradă, 
Am plins cu frunzele 'mpreună : 
Portiţa veche stă să cadă 

Și'n umbră-i creşte-o mătrăgună.., 


Recidivă 


De azi incolo n'o s'l mai iubesc.. 

Dar cind îi văd privirile păgine 

Și zimbetul copilăresc,— 

Mă jur că wo să'l mai lubesc... de mine! 


Otrandă 


Azi vreau să'ţi aduc din trecut 
Un proaspăt parfum amintirii, 
Surisul demult cunoscut 

Şi vechiul îndemn al privirii. 


Te lasă supus amăgirii 

Şi nu mă 'ntreaba dacă sufăr: 
Pe lacul pustiu al iubirii 

E ultima floare de nufăr... 


Măcăleandrul 


Un sprinten şi viu măcăleandru 
Zorii se abate din drum 
Pe-o tufă de spini,—policandru 
Cu braţe fragile de fum. 


Sbirlit şi rotund, se răsfaţă, 
Sa-agită, se umilă din guşă,— 
Un bulgăre mic de cenuşă 

Ce umple tot cimpul de viaţă... 


Mi RECIDIVA 38r 
= „7 III III E o Am EA O 0 In nd 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Un car cu fin, gemind în picla rece, 
Pe drumul ostenit de-atitea cară, 

işi duce parfumata lui povară 

Şi 'n cale-i luna plină Il petrece. 


Rămine 'n urmă. drumul sur de praf. 
Departe, larma carului descrește... 
Acum. şi luna albă se opreşte 

Infiptă într'un stilp de telegrat: 


Otilia Cazimir 


Fără graiu 


(Roman) 


X. 


Oraşul vuia, iar Lozinschi, făcindu-şi rugăciunea de seară 
şi culcindu-se mai devreme, încercă să-şi astupe urechile, ca 
să n'audă acest vuet Infiorâtor şi nesuferit. Câuta să-l uite şi 
să se gindească, ce are să fie cind vor găsi ei pe Osip şi se 
vor aşeza împreună cu dinsul în sat... 

In acest sat american care li se năzăria lor în închipuire încă 
din Lozişti, din pricina căruia Loziştea lor li se părea săracă şi 
plicticoasă, de hatirul căruia străbătuseră mări uscaturi ; 
care li se întă din depărtările oceanului în visuri neguroase, 
ca un pămint făgăduit, ca a doua ţară a lor, care trebuia så le 
fie tot aşa de scumpă, ca şi cea veche. 

Caşi cea veche, dar cu mult mai bună... 

f„ceiaşi oameni, dar mai buni. Aceiaşi țărani în aceleaşi 
sarici, dar nişte ţărani la fel cu Loziştenii cei vechi, care încă 


“nu uitaseră de drepturile lor vechi; iar saricile mai subţiri şi 


mai curate; copiii mai sănătoși şi învăţaţi în şcoli; påmint mai 
mult, şi care rodeşte, nu ca la noi; cai mai zdraveni şi mai 
sătui; plugul prinde mai larg şi mai adînc, vacile dau cite o 
vadră de mulsoare... 

Și aceleaşi sate, dar mai mari, străzile mai largi și mai 
curate, casele mai încăpătoare şi mai luminoase, acoperite nu 
cu pale, ci cu scinduri... sau poate şi cu paie, dar—noi şi proas- 
pete... şi lingă fiecare casă să fie o grădinuţă, lar circiuma dela 
marginea satului—cu un jidan american primitor, unde seara 
vueşte un contrabas, cîntă subțire! scripca şi se aud în serile 
calde de primăvară tropot şi cintece pănă în ziuă,—cum a fost 
odată, în vremurile vechi, pela Lozişti. Şi în mijlocul satului 
—şcoala ; iar aproape de şcoală — biserica,—poate chiar o bi- 


serică uniată. 
lar în sat—aceleaşi fete şi neveste, caşi Ana de colo, dar 


384 VIAŢA ROMINEASCĂ 


îmbrăcate mai curat, şi cu faţa nu așa de sperioasă, ca a 
ei; cu ochi care rid, nu pling... 

La fel toate, dar mai bune. ȘI, se înţelege, acelaşi na- 
cialnici în sat: acelaşi pisar, dar un pisar cu o mai mare frică 
de Dumnezeu şi de cei mari, Căci şi boerii prin acele locuri 
trebue să fie mai detreabă, gindindu-se numai, cum ar putea 
trăi mai bine oamenii dela ţară... 

Cu aceste ginduri adormi Lozişteanul, căutînd să n'auză, 
că de jurimprejur e zgomot surd, necurmat, adinc. Ca vintul 
prin pădure trecu trenul de noapte, ferestrele zîngăniră încet 
şi se potoliră, —iar lui Lozinschi i-se păru, că din nou vueşte 
oceanul lingă bordul vaporului... şi, pe cind se lipea strins de 
pernă, din nou bocânea ceva, se învirtea, duduia în urechi... 
fiindcă pe pămint şi subt pămînt bocăneau fără încetare ma- 
şini, se învirteau roţi de tuciu, alergau într'una otgoane... 

Şi iată că în timpul nopţii visă Mateiu, că deasupra lui 
stă cineva uriaş, fără faţă, şi care nu seamănă deloc a om; 
stă şi strigă, întocmai cum adineaori încă striga la urechile lui 
oceanul, subt vintul de noapte: 

„Oameni proști, sărmani, oameni întunecaţi: nu se află 
asemenea sat pe lume, nu se află asemenea țărani, nici ase- 
menea domni nu se găsesc, nici asemenea pisari. Nici cimpul 
aici nu-i aşa,—altceva răsare din cîmpul de-aici, şi alţi oameni. 
Şi s'a sfirsit cu tine, Mateiu Ogloblea, s'a sfirşit cu prietenul 
tău Dima, s'a sfirşit cu Ana... Mateiu cel de mai înainte a mu- 
rit, a murit Dima, a murit credința voastră de mai regine 
şi inimile voastre au să fie altele, şi sufletul vostru—altul, 
rugăciunea va fi străină... şi dacă s'ar scula mumă-ta din mor- 
mintu-l părăsit, din cimitirul liniştit delîngă pădurea Lozişteană, 
—alici, în copili tăi ea n'ar recunoaşte pe nepoţii ei... Căci ei 
mau să semene, nici cu tatăl lor, nici cu tine, nici cu bunii și 
străbunii... Ci vor fi Americani... 

Mateiu se trezi scâldat de sudori şi se ridică în aşternut. 

Işi frecă ochii şi nu-şi putu aduce aminte, unde se află. 
In odaie era întuneric, dar cineva umbla, cineva tropăia, cineva 
sforăia, şi cineva stătea chiar deasupra patului său. 

Apoi odaia deodată se lumină, fiindcă cineva e scai cu 
un chibrit becul de gaz. Odaia se luminase, dar Mateiu tot 
stătea, fâră să înţeleagă nimic, şi îngîna cu spaimă: 

— Toată suflarea să laude pre Domnul ! 

— Ei, ce ţi-a mai venit? Ce te-ai speriat ?-—zise cineva 
cu o voce cunoscută. Vocea era parcă a lui Dima, dar parcă 
era în ea ceva ciudat şi străin. Şi omul, care stătea pa- 
tul lui, era tot Dima, dar parcă nu sămana cu Dima... teiu 
credea, că încă visează, şi începu să-şi frece ochii cu pumnii... 
Cind îi deschise, în odae era şi mai lumină, şi prin ea se miş- 
cau nişte oameni, care tocmai s- întorseseră de undeva În gră= 
madă... Nişte oameni ciudaţi, oameni străini, oameni neînţeleşi 
şi necunoscuţi, oameni de o breaslă necunoscută, oameni cu 


FĂRĂ GRAIU 385 ' 


nişte feje, după care nu se putea judeca, dacă sint buni, sau 
răi, plăcuţi, sau neplăcuţi. Năvăliră în odae ca o ceată de 
stafii ciudate, care se arată uneori numai în vis,—şi încet, fără 
zgomot îşi ocupau locurile. Mateiu încă mult timp nu se putu 
dumeri, cine sint, de unde vin, ce fac ei aici, şi ce face el însuşi 
între dinşii... 

_ Apoi îşi aduse cu încetul aminte: sînt doar Americanii, — 
aceia, care zboară prin văzduh, care rid prin biserici, care se 
căsătoresc la rabin cu evreice, şi îşi aleg credința—fiecare cum 
vrea... Aceia, care cuceresc omul pedeaintregul, de-l fac să-şi 
schimbe pănă şi credinţa... 

Dar cel care stătea chiar deasupra patului, să fie oare 
Dima ? Da, era tocmai Dima, dar aşa, cum el l-ar fi putut 
vedea numai în vis. Acesta se grăbea foarte mult să se dez- 
brace, şi-şi ascundea faţa. Dar Mateiu băgă de seamă că acest 
Dima se dezbracă de o haină, care nu-i a lui. N'avea pe el, 
nici sarica, nici briul cel roșu, cumpărat în tirguşor chiar în- 
nainte de plecare, nici cizmele înalte, unse cu pâcură, nici pan- 
talonii largi, de lînă ruginie, Inloc de toate astea, acesta câuta 
acuma să scape cit mai iute de un fel de scurteică nemţească, 
care n'acoperea bine nici măcar ceiace trebue să acopere o 
haină cum se cade; gitul lui era înţepenit în gulerul înalt al u- 
nei cămeşi scrobite, iar picioarele deabia şi le putea scoate din 
nişte pantaloni înguşti. lar cind se dezbrăcă insfirşit şi se băgă 
subt plapomă lingă Mateiu, atunci Mateiu se dete chiar la o 
parte,—atit de străină il era faţa lui Dima. Părul lui era tuns 
scurt, și stătea țeapân pe frunte, ca un virtej; mustăţile— tunse 
deasupra buzei, iar din barbă fi rămăsese numai o lopăţică în- 
gustă americană... 

— Fie-ţi frică de Dumnezeu, Dima,—zise Mateiu, privin- 
du-l bine. La ce semeni tu, şi ce ai făcut tu din tine? 

Dima se simţea, pecit se părea, ca omu! care a eșit în 
tirg, uitind să-şi îmbrace pantalonii... El mereu îşi intorcea 
faţa, îşi acoperea gura cu mina şi vorbea cu o voce vinovată 
şi agag „n 

— Da, cum mă vezi... Am intrat cu aturisitul de Irlandez 
într'o bărbierie, ca să mă tund puţin. Crede-mă, dragă Mateiu, 
vroiam numai puţin de tot... şi uite ce-a eşit! M'au aşezat in- 
trun jeţ, — ştii, frumos aşa... Deci... cum m'am aşezat pe el— 
s'a isprăvit! Îndată îmi prinseră, nu ştiu cu ce, picioarele, ca- 
pul mi-l deteră îndărăt: ca un berbec la tăere... Văd eu că 
Neamţul nu face treabă bună, dar să mă mişe—peste putinţă... 
M'am uitat apoi în oglindă: nu-s eu, şi pace! „Ce-ai făcut cu 
mine porc de cine, ce eşti ?* lar ei—foarte mulţumiţi, —mă bat 
pe umăr: „Vel, vel, verri vell“ 

Dima se băgă încetişor subt plapomă, căutind să se ţină 
mai la marginea patului. Dar dupăce în odae se stinse lu- 
mina, şi cel din urmă dintre Americani se culcă, Dima oftă mai 


` 386 VIAŢA ROMINEASCĂ 


întălu,—tot mai prefăcindu-se Incă,—apoi se aşeză mai bine pe 
locul lui şi, însfrşit, zise: 

— Dealtfel... spune şi tu, Mateiu... Aşa parcă tot mai see 
meni a American... 

— Dar ce-ţi trebue ţie să semeni a American ?—zise Ma- 
teiu rece.. 

— Şi ştii,—continuă Dima cu vioiciune, fără să-l asculte, 
—dupăce am schimbat în tîrg hainele... ce e drept, cu un mic 
adaos... apoi chiar pe stradă s'a apropiat de mine un domn și 
a început să-mi vorbească englezeşte... 

— Ivane, lvane!-—zise Mateiu cu atita amărăciune, încît 
Dima se zvircoli o clipă, de parcă i-ar fi infipt cineva un cu- 
ţii. —Bine zice, — se vede,—Bercu ăsta: tu încurind ai să-ţi uiţi 
şi pagi p , 

nii,—mormăi Dima, întorcindu-i spatele,—sint mal în- 
căpăţinaţi, decit boii dela Lozişti... Ar vrea mai bine să fie 
împroşcaţi pe stradă cu coji... 


— laca, acuma înjuri Loziştele unde te-ai născut, zise - 


Mateiu, şi tăcu. Dima mai mormâi ceva, se mai zvircoli, mai 
oftă, apoi vorbi încet, cu un glas moale: 

— Ce asculţi tu pe Bercu? Ai văzut cum înjură pe Ir- 
landeji cu totul pe nedrept... Ştii, eu am aflat totul,—ce-i cu 
Tamani-hall, şi cum se vinde votul... Treabă uşoară de tot, 
Vezi? Ei îşi aleg aici primar, judecător şi alți cinovnici,—ştii. 
Unii dau votul pentru unii, alţii—pentru alţii... Ei, înţelegi tu, 
fiecare vrea să ajungă mai sus... ŞI uite, plătesc ; numai—zice, 
— să-mi dai mie votul... Adună, care zece voturi, gare două- 
zeci... Auzi tu, Matelu?... 

ŞI cu toate că Mateiu nu răspundea nimic, continuă: 

— Şi după mine e şi drept: vrei pentru tine,—dă şi al- 
tora... Și mai ştii ce ?... 

Aci Dima cobori vocea pănă la şoaptă şi se întoarse cu 
totul spre Mateiu: 

— Mi-au spus,—şi Irlandezul, şi jidanul, dela care am 
cumpărat hainele,—că şi noi am putea... se înțelege, voturile 
nu-s tocmai bune, dar tot fac ceva... 

Mateiu vru să răspunză ceva foarte aspru, dar în vremea 
asta dintr'unul din paturi se auzi vocea supârată a unul Ame- 
rican. Dima desluşi numai un singur cuvint: devil, dar înţe- 
lese, că ei amindoi sint daţi dracului, fiindcă împiedică lumea 
să doarmă... 

Dima se strinse şi se băgă subt plapomă... 

lar într'o mică odăiţă de sus dormeau Roza şi Ana. Cind 
a trebuit să se dezbrace, Roza se uită la Ana şi întrebă: 

— Dumitale, poate, nu-ți place să dormi pe acelaşi pat 
cu o evreică? i , 5 

— Ana se înroşi şi tăcu o clipă. 

Se pregătea să-şi facă rugăciunea, îşi scoase iconița şi 
tocmai vroia s'o aşeze în vre-un colțuşor, cînd vorbele Rozei îi 


FĂRĂ ORAIU 387 


aduseră aminte, că ea e într'o casă evreiască. Fata stătea ne- 
hotărită, cu iconița în mină. Roza se tot uita la dinsa, a- 
poi zise: 

— Dumneata vrei să-ţi faci cruce şi... eu te împiedec... Eu 
plec acuşi... 

Ana se zăpăci. Inadevăr, se gindea, dacă-i bine să-şi facă 
rugăciunea de faţă cu o evreică, şi dacă-i va îngădui evreica 


să-şi facă cruce creştineşte în odaia sa. 


— Nu,—răspunse ea însfirşit. — Numai... mă gindeam dacă 

nu te supără pe dumneata. 
ie Fă-ţi rugăciunea, — zise Roza simplu, şi începu să facă 
pa 

Anuşca iși citi rugăciunile, şi amindouă fetele începură a 
se dezbrăca. Apoi Roza învirti becul de gaz, şi lumina se stinse. 
Peste citva timp prin" întuneric începu a se desluşi fereastra, 
iar după fereastră sus, deasupra tirgului uriaş, care continua să 
clocotească, se vedea luna, mică şi palidă. 

— La ce te gindeşti dumneata ?—intrebă Roza pe Ana, 
care stătea culcată lingă ea. 

— MA gîndesc. dacă cei din tirguşorul meu văd a- 
ceastă lună, 

— Nu, n'o văd,—răspunse Roza,—la noi acuma e ziuă... 
Dar care-i oraşul dumitale ? 

— Oraşul nostru e Dubno. 

— Dubno ?—zise Roza cu vioiciune.—Și noi am stat la 
Dubno... Dar dece ai plecat dumneata deacolo ? 

— Au plecat fraţii mei mai dinainte... Eu trălam cu tata 
şi i ae ec cel mai mic. Dar pe urmă pe frate l-au... de- 
po 

— Ce a făcut? 

= EL... dumneata să nu crezi... Nu-l hoţ, nu-i ceva... nu- 
mai că, 

Ea se încurcă. Nu vroia să ta că, pe cind se de- 
vastau casele evreeşti, devasta şi el, şi că apoi au început a 
se bate cu armata... Credea că-i mai bine să nu vorbească 
despre astea, şi tăcu, 

— Ce are a face? Cu oricine se poate întimpla o neno- 
rocire. Noi trăiam liniştiţi, şi nici nu ne gindeam să plecăm 
aşa de departe. Dar pe urmă... dumneata, poate, ştii... cind au 
început a devasta pe Evrei... Mă rog, ce-or fi vrind oamenii 
ăştia... La noi totul a fost nimicit şi... mama mea... 

Vocea Rozei tremura. 

— Era foarte slabă... ei au speriat-o foarte mult... şi ea 
a murit... 

Ana se gindi, că a făcut bine, că n’a mai spus Rozei to- 
tul despre fratele său. I s'a strins ciudat,—nu ştiu cum,—i- 
nima. Şi încă mult timp tăcu, şi ciudate | se părură, şi acest 
oraş cu vuetul lui surd, şi oamenii, şi faptul ea stă culcată 


pi 


RA 


388 VIATA ROMINEASCĂ p PRR OR 9 


„de două săptămîni pe marea şi în cîteva zile la Bork, Dima 
vorbea acuma fraze întregi, ştia să întrebe drumul, putea să se 
tirgutască într'o prăvălie, şi cu ajutorul minilor şi diferite miş- 
cări.—vorbea cu Paddi aşa, încît acela il înţelegea şi transmitea 
vorbele lui şi altora. Aceasta, se înţelege, nu merită incă o o- 
sindire. Dar pe Mateiu il întrista, şi chiar îl supăra faptul, 
că Dima nu vorbea ca toată lumea, ci mereu se <trimba şi parcă 
imita pe cineva: scotea buza în jos, mesteca cu gura, şuera, 
se schimonosea... „Să fi luat pildă măcar dela jidan,—-se gindea 
Mateiu. Şi ăsta vorbeşte cu Americanii in limba lor, dar vor- 
beşte ca om aşezat şi serios“, pe cind Dima—şi „mister Bork“ 
rostea, nu ştiu cum, cu totul schimonosit : miste, r Boh, k. lar 
uneori, cînd uita, începea să-l numească, până şi pe Mateiu, 
mister Metiu... In asemenea cazuri Mateiu se uita la dinsul cu 
o privire lungă, plină de mustrare, —şi Dima se cam fisticea, 

Intr'o zi, dupâce Paddi vorbi mult cu Dima, arătind cu 
ochii spre Mateiu, plecară amindoi,—pecit se vede—la prâvă- ` 
liaşul evreu, care în cazuri grele slujea drept tălmaciu, Intor- 
cindu-se, Dima se apropie de Mateiu şi zise: 

— Ascultă, Matelu, ce am să-ţi spun cu. Stäm noi aici, 
bre, fără treabă şi doar cheltuim banii adunaţi cu sudoarea sin- 

gelui, pecind am putea ciştiga ceva, de bună seamă, 

Mateiu ridică ochii şi, fără să răspundă, aştepta să vadă, 
ce are at =“ rr incolo Dima. 

— vezi. Aşti şease, sint agenți, sau cum am zice noi, 
misiţi al lui Tamani-hall... Vezi, —e, ski zicem așa,—o compa- 
a e a at Atari ȘI vor să aleagă de primar pe un 

ss. un tot pe ai lor pe toți.. Si atun 
ințelegi; fac în oraş ce i pace, ! a A i 

— Ei, şi? —intrebă Mateiu, 

— Va să zică, adună voturi, Ei spun, că dacă ar fi a- 
mindovă voturile noastre, atunci ar da mai mult decit pe al 
meu singur. Pe noi ce ne costă? Trebue numai să ne ins- 
crim undeva, întrun loc, dar să nu Spunem, că am sosit de- 
curind, Apoi... Incolo, au să facă ri totul şi au să ne spună.. 

Mateiu işi aduse aminte, că Dima mai venise cu vorba 
asta ; Îşi adusese aminte şi de faţa serioasă a lui Bork, şi de 
expresia desprețu'toare a ochilor lui trişti, cind vorbea despre 
îndeletnicirile Ini Paddi. 

Din toate astea în sufletul lui Mateiu se formase o hot- 
rire, şi în hotărtrile lui Mateiu era incăpăţinat, ca un catir. Din 
pricina asta refuză scurt. 

— Dar dece, mă rog, nu vrei? Spune!— întrebă Dima 
supărat. 

— Nu vreu, — răspunse Mateiu cn încăpâţinare. Glasul e 
dat omului, nu ca să-! vinză. x 
zy — E-e, ce prostii!—zise Dima. Doar n'ai så rămti tu din 
= pricina asta fâră glas, Nici măcar m'ai să Tâguşeşti,.. Dacă lu- 


cu o evreică în acelaşi pat, că şi-a făcut cruce într'o odae e- 
vreiască, şi că evreica nu i se pare deloc aşa, cum isar fl 
îinfăţişat acolo, în ţară... 

incepuse a se lumina, cind, însfirşit, amindouă fetele se 
cufundară în somnul adînc şi sănătos al tinereţii. In acelaşi 
timp Mateiu, ridicîndu-se, după o clipă de uitare, pe patul lui, 
se chinuia într'una să înţeleagă, unde-i el, şi ce-i cu el. Ora- 
şul, care se astimpărase pentru puțin timp, incepu a se trezi, 
dincolo de părete. Tot mai iute se . învirteau roțile lingă nu 
ştiu care staţie, şi, deja un tren trecu vulnd ca vintul în co- 
dru, înaintea unei dimineţe ploioase. Alături, pe cealaltă pernă 
zăcea capul lui Dima, dar Mateiu cu greu îşi recunoștea prie- 
tenul. Faţa lui Dima era roşie, fiindcă 1 stringea grozav gu- 
lerul cămăşii lui scrobite, pe care n'o desbrăcase la culcare. 
Lungile lui mustăţi căzăceşti de mai înainte erau tunse, şi una 
se ţinea încă în sus, cu virful ei subțirel, dat cu cosmetic. ȘI 
la vederea acestei feţe, aproape străine, Mateiu parcă simțea, 
că sufere.. I se părea, că Dima îi devine străin... 


XI 


In adevăr, din dimineața următoare se băgă de seamă, că 
Începe să se strice rău caracterul lui Dima... 

Cum se trezi, acesta, inainte de toate, se imbrăcă în fugă 
şi, apropiindu-se de oglindă, începu să-şi răsucească mustăţiie 
în sus,—ceiace-l făcea să nu mai semene deloc cu Dima de 
mai inainte. Apoi deabia zicînd buna ziua lui Mateiu, se apro- 
pie de Irlandezul Paddi şi incepu să vorbească cu el, mindrin- 
du-se vădit de cunoştinţa cu el, şi parcă fâlindu-se în faţa lui 
Mateiu de manierele sale desgheţate. Lui Mateiu i se păru to- 
tuşi, că ceilalți Americani se uitau la Dima cu zimbet. 

Compania locatarilor Iui mister Bork era destul de îm- 
pestriţată. Erau aici şi Nemţi, şi un Italian, şi doi-trei Engleji, 
şi cîţiva Irlandeji. O parte din ef i se păreau lui Mateiu oa- 
meni aşezaţi şi serioşi. Aceştia se sculau dimineața, se spălau 
în odaia de baie, vorbeau puţin, luau în odaia vecină ca aua, 
pe care le-o dădea Roza şi Ana, apoi plecau la lusru, sau în 
cântare de lucru. Dar era aici şi un grupuleţ de oameni, care 
stăteau acasă zile întregi, fumâu, mestecau tutun şi scuipat 
grozav, căutind să nemerească în cămin, uneori peste capetele 
vecinilor. N'aveau ceasuri botărite de lucru, plecau, nu- ştiu 
unde, cu grămada, şi atunci chemau cu dînşii şi Dima. În 
conversații adesea se auzea cuvintul Tamani-hall... Afacerile 
acestei companii mergeau pe timpul acesta, pe cit se vede, 
bine. Intorcindu-se din plimbările lor în casa lui Bork, adesea 
rideau tare, cu hohot... Şi Dima ridea cu ei cu hohot,—ceiace 
îl desgusta mult pe Matelu, | 

racterul lui Dima se strică tot mai mult. Adevărat, 
Dima îdcuse mari, chiar minunate progrese în limbă. In timp 


390 VIAŢA ROMINEASCĂ ' 
RD OA EA a aas 


mea il cumpără, dece să nu-l vinzi ? N'are să scază din pungă, 
se adaoge... 

ze al Dar i aduci aminte, cum odată economul ne stătula să 

iscălim o hirtie... Ce-ar fi eşit atunci? 

— H-m, dă... mormâi Dima, cam încurcindu-se. Am fi 
pierdut tot pămintul. Dar vezi, că acolo aveam ce pierde. Dar 
aici.. ce ne pasă nouă?.. Ţi-a plătit şi—ducă-se la dracu. 

ace! 
m Mateiu nu gâsi, ce să răspunză, dar era om încăpăținat. 

— Nu merg,—zise el,—şi dacă vrei să mă asculţi, nu te 
sfătusc nici pe tine. Nu te lega cu ticălosul ăsta. 

Şi Mateiu, fără să-i pese, arătă cu degetul spre Paddi, 
care urmărea cu băgare de seamă convorbirea lor şi, văzînd 
că Mateiu arată spre el, dete vesel din cap. Dima, se înţelege, 
mascultă. — EI, dacă eşti aşa fel de om,—zise el,—am să ciştig 
singur. Oricum, măcar ceva-ceva.. 

Şi în acelaşi zi li spuse, că el s'a şi înscris. 


XII ; 


Scrisoarea tot nu sosea, lar zilele treceau una după alta 
Mateiu stătea mai mult acasă, aşteptind, cind are să meargă el 
fastirşit la vre-un ag priza în Dima pa pleca şi în- 

rcindu- vestea lu ateiu e ceva nou, 
i — Azi Paddi ma dus la o bătaie cu pumnul,—zise el o- 
dată. Tu, Mateiu, nici nu-ți poţi închipui, cît de mult le place 
oamenilor de aici să se bată. Cum se iau doi la ceartă, —În- 
dată ceilalţi se aşează în cerc,—care cu luleaua, care cu pi- 
gara, care cu mestecătura,—şi privesc. Atunci îndată—scurtei- 
cile jos, îşi suflecă minicile, învirtesc-învirtesc din pumni şi— 
poc! Care-i mai sprinten, numai ce vezi, cum l-a şi făcut pe 
cellalt să vază stele verzi... Apoi le place să lovească mal 
mult în obraz, în nas, sau,—dacă nu merge,—pest= ureche. lar 
peste cap, sau în inimă—ferească Dumnezeu | Dar se bat,—vezi 
tu, fără supărare, şi cum s'a dus unul deaderbeleacu, ceilalţi 
îndată îl ridică, îi spală faţa, şi din nou se aşează impreun” la 
joc, sau aşa, la un pahar,—parcă nu s'ar fi intimplat nimic Şi 
incep să vorbească, care cum a lovit, şi cum se putea lovi şi 

bine. 

i — Da, asta-i adevărat,—confirmă Bork, care ascultase 

vestirea lui Dima. In toată America e foarte lubit boxul. 
ar dacă se ivesc niscaiva voinici neobișnulţi, apoi umblă din 
oraş în oraş şi se znopesc unul pe altul în faţa lumii pentru 
parale foarte bune. ŞI, ştiţi ce: în tot timpul se țin de ei ga- 
zetari şi scriu totul. Şi chiar trimit telegrame: „la ora două, 
cincisprezece minute, patru secunde John i-a scos lul Jak. o- 
chiul drept în cutare chip, iar peste jumătate minută Jak l-a 
trintit pe John așa şi aşa“. Și atunci în diferite oraşe şed oa- 
menii prin restaurante, şi li se cetesc ştiri. ŞI discută: cum 


„fot uezdul. Dar ei zic: tu nu ştii rinduiala bătălii, 


PARA GRAU 391 


ar fi putut fi lovit, Jak sau John şi mai bine... Și ce credeţi: 
pierd cu astea mulţi bani, 

— Bezdelnici | -zise Matelu, 

Intro zi Dima veni spre seară şi spuse, că ei azi au ales 
înstirşit pe noul primar, şi anume pe acela, pe care îl vola Ta- 
mani-hali, 

— Se Întierbintaseră lucrurile, o vell l—rosti el lăudăros, 
Dar tot ai noştri au eşit.. ȘI ştii, Paddi mi-a spus, că mult aa 
ajutat glasurile noastre, cele „neadevărate“. 

In această zi Paddi și compania lui fuseseră mai veseli şi 
mai zgomotoşi. Au cutreerat multe circiume, au băut şi au 
cinstit pe Dima. Dima s'a întors cu ei roşu, vorbea tare şi se 
ținea țanţoş. Mateiu şedea pe patul lui, lingă becul de gaz şi, 
—apropiindu-şi o mesuță, citia biblia, căutind nici să nu bage 
de seamă purtarea lui Dima. 

Dar peste citeva minute Dima se apropie de dinsul şi 
punindu-i mina pe umăr, se aplecă atit de aproape de faţa lui 
încit chiar mirosi a vin. 

— Ascultă, Mateiu —zise el cu o voce lingușitoare, Uite, 
ce vroiam să-ţi spun. Ei... ar vrea să te cinstească, 

— Mulţumesc, eu nu vreu,—răspunse Mateiu, fără să ri- 
dice ochii depe carte, 

— ŞI vezi, ce mal e... Te rog, n'o lua cum... cum să zic... 
in nume de rău. Fiecare neam- cu obiceiul lui, şi, cum se zice 
la noi, „intro mânâstire străină nu veni cu rinduiala ta". 

— Unde viei să ajungi? — întrebă Mateiu cu asprime. 

— Vreu să spun, că Paddi asta vrea să se bată cu tine.. 

Mateiu rămase cu gura cascată, și cei doi prieteni se pri- 
viră unul pe altul vro jumătate de minută în tăcere. pr 
Dima, fugind de privirea lui Matelu, zise: 

Dacă aşa-i la dinsli obiceiul... 

— Asculta, Dima,—zise Mateiu serios, Dece crezi tu, că 
obiceiul lor e numaidecit bun ? După mine, ei au multe obj- 
ceiuri, pe care un om botezat ar face mai bine să nu le împru- 
mute... Ți-o spun eu, Mateiu Lozinschi, pentru folosul tău. laca 
tu ţi-ai schimbat deja faţa, dar mai apoi ai să te ruşinezi şi 
de credința ta. Şi cînd vei sosi pe cealaltă lume, mare să ştie 
nici mama care te-a făcut, că al fost loziştean. 

— E-e,— răspunse Dima nemulţumit. Vorba veche: „unde-i 
crişma, unde-i Roma şi unde-i circiuma boerului“: dece in- 
curci tu „aici pe mama mea răposată? Oamenii mi-au zis: 
„spune-i Pi cp spas, Dar poeeun iți place. 

— Atunci şi eu zic: spune prietenilor tăi, să 
pe S pa = să 23 bat ap cu dinşii. zic a 

— El, vezi,—se bucură Dima. Tocmai le-am şi s 
că tu eşti cel mai puternic om, nu numai din Lozişti. ci si din 
„~ Dima se duse la Irlandeji, iar Matelu se întoa 
dlui învechită şi se cufundă in cetire. O, 


92 VIAŢA RONINEASCĂ 


- 


„ Mişeind din buze începu să citească, cum doi oameni ti- 
neri au venit la Sodoma, la Lot, şi cum locuitorii din Sodoma 
au vrut să-i iee la dinşii, Apoi ridică capul şi începu să se 
gindească. Se gindea că el cu Dima, sînt întocmai nişte astfel 
de oameni tineri într'un oraş străin. Numai că lui Dima îndată 
a inceput să i se strice caracterul, şi Dima s'a dus la locuitorii 
oraşului... 

Pecînd se gindea astfel, cineva stinse deodată becul, lingă 
care şedea el. Mateiu se uită în juru-i. In dosul lui, nu de- 
parte, şedea mister Paddi, -Irlandezul, prietenul lui Dima, — şi 
zimbea nevinovat. ui 

Mateiu căută un chibrit, aprinse becul şi luă din nou car- 
tea. Dar ghicind, că Paddi n'are să se mărginească la atita, 
se uită iar în juru-i, Aa 

Paddi stătea in dosul lui şi deja îşi întinsese buzele, ca 
să sufle peste umărul lui Mateiu... 

Mateiu nu-l izbi prea tare cu cotul, dar Paddi căzu pe pat. 
rosi All rigt! (bine),—zise el, sculindu-se şi aruncindu-şi 


— Werri well! (foarte bine),—ziseră tovarăşii lui, dind 
scaunele la o parte şi apropiindu-se de ei. 

— AI raitl—repetă şi Dima după ceilalţi, bucurindu-se 

arcă. Acuma eşi, Mateiu, la mijloc şi mai ales anără-ţi faţa. 
Are să te lovească peste nas şi peste buze. Eu ii cunosc 
meșteșugul... 

Dar Mateiu, caşi cum nu s'ar fi întîmplat nimic se aşeză 
la locui lui din nou şi-şi deschise cartea, 

Irlandejii rămaseră încurcaţi. Cum însă el pentru orice 
lucru au regulele lor,—încurind Paddi începu a se apropia de 
Mateiu, aplecindu-se şi învirtindu-şi pumnii, ca o moară. 

— Ei, n'am ce mă face,—se gindi Mateiu,—dacă tu sin- 
gur vrei atit de mult. 

Şi m'apucă Paddi să facă încă o mişcare, cind voinicul 
Lozeştean se ridică drept în picioare, ca un urs în faţa vină- 
torului, ridică deasupra lui Paddi amîndouă mîinile, apoi îl fn- 
hâţă de păru-i des, deşi nu prea lung şi, prinzindu-i capul in- 
tre picioare, îl plesni de citeva ori cu zgomot peste părţile moi. 

Toate astea se petrecură aşa de iute, incit nimeni n'apucă 
nici mâcar să prinză de veste. lar cînd Paddi se ridică, uitin- 
du-se jur-împrejuru-i, întocmai ca un prunc nou născut, care 
nu ştie ce a fost cu dinsul inainte de această clipă,—toţi, fără 
a-şi da seamă, incepură să riză cu hohot, 

Citeva minute, încăpătoarea odae a lui mister Bork rā- 
sună numai de hohot, pe toate notele şi de tcate vocile. Chiar 
lungul American, cu fața suptă şi barba roșcată, în formă de 
lopâţică,—un om fn costum cadrilat foarte şters, pe a cărui 
faţă uscată și încreţită nu se văzuse niciodată asemânare de 
zîmbet, făcea acuma nişte grimase de neinchipuit, parcă ar fi 
înghiţit din nebăgare de seamă nişte oţet, şi din git [i eşea ceva, 


sc 


PĂRĂ GRAIU 


j Li 
parcă se îneca. lar un tinăr, fără urmă de musteaţă, care nu 
demult rez mas cel din urmă pat la mister Bork,—se aruncă 
pe pat şi cu zgomot, fără să se poată stâpini, aruncind 
cu picioarele în aer, parcă s'ar fi temut, că altfel are să-l in- 
nece risul pănă la sufocare, La acest zgomot, din celelalte 
odăi alergă întătu Roza, apoi Ana. Roza căzu pe scaunul de 
lingă uşă, de ris, atirnindu-şi o mină în jos şi lăsind capul pe 
spate, numai cînd văzu cum Paddi se uita prin odaie jur-îm=- 
prejuru-i. Ana ridea şi ea—deşi nu văzuse nimic,—ci numai 
contagiată de hohotul tuturora şi privind pe uscăţivul ameri- 
can, care încă mal gingăvea și părea că se ineacă. . 

Dima ridea deasemenea, și la începu! se mindrea de prie- 
Unul său foarte mult.—Ei, ce! Vă spuneam eu,—zise el, in- 
forcindu-se cătră Americani care rideau, și uitind chiar să-şi 
traducă vorbele, Ha? lată cum se batla noi, la Lozişti. -Dar 
pe urmă, cind risul se potoli cu totul, şi toţi începură să dis- 
cute cu foc cele întimplate, faţa Iui Dima începu a se întuneca 
şi pasi citva timp Dima zise aşa că Mateiu auzi cuvintele lui 

murit: 

— Frumos, n'am ce să zic: să te baţiaşa, ca un urs din 
vizunic... Ruşine față de nişte oameni cu pie rar e 
á că at, prag ee Malon finit, luindu-şi din nou bi- 

Ă nu S'ar niimplat nimic, — fie si ca u 

bje Altcati Paddi al tän are să Stadionul mall ee 

riandejii mai făcură zarvă un răstimp, apoi se dădură 
înlături, lăsînd loc lui Paddi, care eşi lar inainte. și se indreptă 
cătră Mateiu, stringindu-şi capul intre umeri, lăsînd minile în 
jos şi indoindu-se ca un şarpe. Mateiu stătea, privind cu oa- 
recare mirare strimbâturile ciudate ale Irlandezului, şi acuma 
se pregătea să-i repete lecţia dată, cînd Irlandezul se plecă 
esadi pora = Male arca sarapak în văzduh, picioa- 

ridicară ca dela sine, e 

peste spernu. $ se rostogoli pe spate 
alul plesni şi uriaşul loziştean se prăbuşi odele, 
— Al! rigt!— răsună în semn de de rea Pa za Ir- 
landejilor, lar Paddi începu să-şi îmbrace, mulţumit, haina 
Dar in timpul acesta Mateiu se ridică greoiu de Imngă pat. > 

Nu-l puteal recunoaște : ochii lui totdeauna blinzi, pri- 
veau acuma sălbatec, părul i se zburii, dinții serişneau ; căuta 
în ap părțile, ce ar putea să ia in mină. 3 

Arlandejli luară pe Paddi în mijlocul lor şi se strîn 
îngrijoraţi unul lingă altul, ca o turmă la fe pla unui oara 
Toţi se uitau cu nedumerire şi spaimă la acest om uriaş, aş- 
teptindu-se la ceva teribil, şi cu atit mai mult, că Dima stătea 
şi el, F peue pralea palid... 

E greu de spus, ce ar fi urmat mai încolo, dar în 
clipă Ava alergă prin mijlocul odaii şi apucă pe Mateiu det song 
m Pentru Dumnezeu,—zise ea. O, pentru Dumnezeu !,.. 
„Mateiu se uită la ea întăiu cu o privire turbure, rătăciță, 


- 5 


394 VIATA ROMINPASCA 


dar peste citeva clipe se opri, gifiind greu. Apoi se întoarse 
şi se aştză lingă fereastră s Pe 

Irlandezii se liniştiră. Paddi vroia chiar să se apropie de 
Mateiu şi să-i intinză mina; dar Dima îl opri, şi Mateiu fu lā- 
sat în pace. ` 

lar dincolo de fereastră era intunericul nepătruns al nop- 
ţii, Sămânat de ferestre luminate; ferestre mari şi ferestre 


mici ; ferestre luminau sus şi ferestre jos; undeva, pe cer— 


ferestre vii şi vesele, — ferestre, care abia se zăreau şi care 
parcă clipeau. Ferestrele se aprindeau şi se stingeau ; în sfirşit 
şiruri de ferestre zburau pe alături, şi în ele treceau în zbor, 
tugeau şi dispăreau profiluri, fețe, abia zărite... 


A r! XIII 

"Seara tîrziu Dima se aşeză cu băgare de seamă în pat, a- 
lături de Mateiu, care stătea culcat cu minile subt cap şi se 
gindea la ceva, cu ochii aţintiţi, cu sprincenele strinse. 

Dormeau toţi acuma, cind Dima, luîndu-şi curaj, zise: 

— Şi dece adică atita supărare pe un prieten ?... Parcă 
eu sint vinovat aici... Dacă un fript ca Paddi poate trinti pe 
cel mat voinic om din Lozişti... He-e, aşa-i, se vede, pe aici 
învăţătura în toate... Aici m'ai de ce te supăra, nu faci nimic 
cu asta, trebue să-i dai de meșteșug singur cumva... Lovitură 
indiană |... La dinşii asta se cheamâ,—vezi tu — lovitură indiani... 

| Mateiu se ridică in aşternut, intăarse faţa câtră Dima şi-l 
întrebă : = ` 
— Dar tu, Dima Lozinschi, ştiai dinainte că ei imi pre- 
gătesc şotia asta indiană ?... 

— E-e... parcă eu înțeleg până la atita englezeşte, — răs- 
punse Dima pe înconjur. Apoi, bucuros că Mateiu vorbeşte li- 
niştit, urmă mai cu îndrăzneală: 

— Ştii ce,—să mergem mine la bărbierul ăsta... Pune-te 
şi tu la rînd cu lumea, cum se zice aici,şi—pace. Zâău aşal— 
adăugă el cu vocea dulce şi căntind Gel să adoarmă. 

Dar se ridică deodată cu spaimă în aşternut. Mateiu şe- 
dea şi el pe aşternut. in lumina care venea din stradă, se ve- 
dea faţa lui palida, păru-i zburlit şi ochii care îi ardeau, pe- 
cind mina-i ståtea ridicată în sus. 

— Ascultă, mâi Dima, ce are să-ţi spună ţie Mateiu Lo- 
zinschi. Să-i trâsncască Dumnezeu pe prietinii tăi, cu ticălo- 
Sul ăsta de Tamanihal!, sau cum fi mai zice! Să trăsnească... 
şi oraşul ăsta blastâmat, şi pe primarul ales de voi, Să le 

lesnească şi libertatea lor de aramă, de acolo, de pe insulă... 
i să-i ia toți dracii împreună cu aceia, care le vind sufletul... 

— Mai încet, te rog, Mateiu,—încercă să-l oprească Dima. 
Oamenii dorm, aici lumea se supâră, cind strigă cineva ncaptea... 
S Dar Mateiu nu se opri, până nu isptâvi. lar in timpul 
` acesta, în adevâr, şi Irlandezii săriseră paturile lor, cineva 


FĂRĂ ORAL d 395 
penna lumina şi toți, trezindu-se, se uitau la Lozişteanul in- 
— Uitaţi-vă, cit vă place, dar asta e adevărat,—zise M 
teiu, întorcindu-se spre dinşii şi amenințin maul, apoi 
se Er =- yx pat din nou. sig PRAN Pamaah, -apai 
„Americanii incepură a se sfátui între dinşii, îngrijorați, a- 
poi chemind pe Dima, îl Intrebară, dacă prietinul lui i în pă 
minţile şi dacă nu-i ameninţă din partea lui vr'o primejdie în 
timpul nopții. Dar Dima îi iinişti: acuma Mateiu are să doarmă 
Şi mare să facă nimănui nimic. E om bun, numai că-i om fără 
invăţitură, şi acuma trebue lăsat în pace vr'o două zile.. A- 
mericanii se imprăştiară liniştiţi pe la paturile lor, tot mai ul- 
tindu-se din cînd în cînd la Mateiu. ' Stinseră lumina, şi în o- 
daia lui mister Bork se făcu linişte. Numai focurile din stradă 
luminau tulbur şi nedesluşii, incit nu se putea vedea cine 
doarme şi cine nu doarme, în încăperea lui mister Bork. 


XIV 


„„ Mateiu Lozinschi stătu culcat în intuneric mult timp cu 
ochii deschişi şi se cufundă în uitarea somnului tocmai în zo- 
rii zilei, în o dimineaţa sură, cind adormiseră cu totul până 
și Străzile marelui oraş. Dar somnul lui fu chinuit şi zbuciu- 
mat. Mateiu n'avea obiceiul să se faca de ris şi nu putea să 
uite, ce i-a făcut bezdelnicul de Paddi. Şi, — cum incepea să 
adoarmă,—visa, că stă amorţit târă să fie în Stare să-şi mişte 
nici mină, nici picior; iar de dinsul, aplecindu-se, indoindu-şi 
genunchii şi încovoindu-se ca un şarpe, se apropl: cineva — 
parcă Paddi, ba parcă un negru încirlionța!, ba parcă John; 
şi el nu poate face nimic şi se prăbuşeşte undeva în mijlocul 
unui freamăt şi bubult, iar pe dinaintea ochilor lul trece îigura 
speriată a Anel. 

Apoi toiul se linişti şi-i apâru o nuntă evreiască: mister 
Moses din Louisville, un Evreu de o intăţişare foarte uricioasă, 
cunună pe Ana cu tinărul John. Cu un aer triumfător John 
călca în picioare un pihăruţ, cum se face pe la nunțile evre- 
eşti; iar de jurimprejur, plini de sudoare şi cu ochii holbaţi, 
vuesc pe intrecute şi ţipă din scripci şi din flaute, și din con- 
trabaşi pintecoși nişte Irlandeji... lar nu departe, ginditor şi 
nedumerit, sta Bercu şi zice: 

\ — Ei, ce spui dumneata ?... Și mă rog, cum poţi dum- 


neata îngâqui ?.., 
Mateiu scrişnea în somn din dinţi, incit Dima se trezi şi 


ie dădu la o parte cu frică. He-he !—izbucni Mateiu în vis. 
a 


r unde-s aici creştinii? Parcă nu vedeţi că jidanii au pus 


mina pe oiţa creştină L.. 
„Dima se didu şi mai încolo, ascultind bodogăneala lui 
ateli; dar acesta se potoli acuma, însă visul lui işi urmă fi- 
tals creştinii din toate pärțile, din străzi, din piețe, 


395 | VIAŢA ROMINEASCĂ 
MEN Lt în Erei a rate at ÎN 


irciume, dela carele cu grine. Aleargă creştinii cu strigăt, 
pap Ecou cu pietre, cu ciomege... lute se închid uşile ma > 
lor şi prăvăliilor, zăngânesc geamurile, se aud fipete gt 
dăjduite de femei şi copii, zboară de prin ferestre buclucul ji- 
dovesc și fel de fel de vechituri; putul de perne acopere strå- 
i ada... 
e ca to se potoliră şi astea, şi pecind Matei dormea mai 
adînc, se apropie de el cineva şi începu să-i vorbedscă ceva 
cu un ton grav şi impunător; şi pe faţa lui Mateiu se zugravi, 
chiar în somn, expresia unei mari mirări şi chiar nedumeriri... 
Şi cu astea se trezi... In odaia vecină Irlandezii îşi luau 
în fugă cafeaua de dimineaţă şi se pregăteau să plece undeva. 
Dima se ținea la o parte şi nu se uita la Mateiu, iar Maia 
tot căuta să-şi pai t aminte ce-i tot vorbea lui acela în timpu 
somnului, Îşi freca fruntea şi nu-şi putea aduce aminte nici a 
cuvint. Apoi, după ce plecară aproape toţi, şi locuința lu 
Bork se goli,—el se urcă deodată sus, în odaia fetelor. 
Acolo dete peste John. In zilele din urmă tînărul John 
adesea intra acolo, şedea cite un ceas întreg şi chiar mai mult, 
şi povestea cu e e Mog ştiu ce, ansi De astădată, urcînd 
eiu auzi din nou vocea tin i 
4 a A Vorbe el, —aşa se trăeşte în lumea nouă. 
rcă-i rău? 
zi Finna pe Mateiu, îşi luă ziua bună în grabă şi eşi în 
fugă, ca să apuce trenul, iar Mateiu rămase. Faţa lui era cam 
palidă, ochii priveau trişti şi Ana, cu ochii în jos, aştepta > 
are săsi spue. Amindouă fetele îl priviră, parcă in jen å, 
parcă fără voie îşi aduceau aminte despre „lovitura indiană”, 
şi se temeau parcă să nu ghicească Lozinschi la ce se gin- 
desc ele. El se lăsă greu pe pat, se uită la Ana cu o privir 
țioasă şi zise: * ' 
A TR a A. sient fată, să asculți ce are să-ţi spună 
teiu Lozinschi ? 
e Mp Vorbeşte, te rog. Eu te privesc ca pe un kayi 
punse încet fata, care căută ra rr pr Mateiu că n'a înceta 
-| respecta după intimplarea din ajun. A 
aiy Ma tăcu aiva timp, cuprins de un gind chinuitor, a- 
poi zise: 


— Puţină bucurie în ţara asta, fetişoară. Crede-mă pe 


- puţină bucurie... Sodoma şi Gomora... 
gi E bimbi fără să vrea, dar el vorbea aşa de trist, Pit 
Anei i se arătară lacrămi în ochi. Ea se gindi că, dă or 
bele lui John, în America nu-i chiar e de râu, nimel pa 
omul s'a pricepe să-şi faca un rost. Dar nu-l contrazise ş 
întrebă încet : : 
— Acuma ce-i de făcut? ¢ 


— A! Ce-i de făcut? Dacă ar fi cu putință, aşi lua - 
torba în spate, uşi lua un bâţ în mină şi am pire auco E 
îndărât, spre meleagurile noastre, chiar şi cerşind pe drum... 


PARĂ GRAU Ap GDI 


Mai degrabă aşi căuta să ceresc pela fereştri prin țara mea, 
mai degrabă aşi duce de mină vr'un orb, mal bine ași cădea 
mort undeva pe drum... In drum sau pe cimp.. în ţara mea... 
Dar acuma e cu neputinţă, fiindcă... 

El îşi şterse fruntea şi zise: 

— Fiindcă e marea... Şi scrisoarea dela Osip m'are să 
vie... Şi să stai aici cu minile încrucişate... n'ajungem la ni- 
mic.. De acela, iaca ce am să-ți spun eu ţie, fetizoară. Te 
duc eu la cucoana aceia... la cucoana noastră... lar cu am să 

„văd la ce sint bune aici nişte braţe zdravene... Și dacă... şi 
dacă nu mă pierd pe aici, apoi aşteaptă-mă. Eu încă nicio- 
dată n'am minţit în viaţa mea şi... dacă nu volu pieri, viu 
după tine... 

— N'ai brodit-o binel—zise cu aprindere tînăra evreică. 
Noi pe cucoana asta o cunoaştem. Totdeauna caută să toc- 
mească dintre cei noi-sosiţi. 

— Dumnezeu o va răsplăti pentru asta, — zise Matelu scurt. 

— Dar asta, fiindcă..—zise Roza, incurcindu-se,—fiindeă 
plăteşte foarte puţin. 

— N'are s'o lese să moară de foame. | 

— Şi-i pune să muncească foarte mult. 

— Lui Dumnezeu îi place munca. 

Matelu se uită la Roza cu o privire trufaşă şi desprețui- 
toare. Tinăra evreică cunoştea bine acest fel de privire al 
creştinilor. Ei i se părea, că a început a se imprietini cu Ana 
“şi hrănea chiar simpatie pentru volinianul acesta veşnic îngîn- 
durat, cu ochii lui albaştri... Dar acuma ea deodată se înroși 
la faţă şi zise: 

— Faceţi cum ştiţi... $i eşi din odae. 

— Râul nostru e mai bun decit binele de alci, —zise Ma- 
leiu cu un ton de povaţă, adresindu-se Anei. Stringe-ți Iu- 
crurile ; mergem chiar azi. 

Ana oftă, dar cu supunere începu a-şi aduna lucrurile. 
Lui Mateiu nu-i plăcu că, la plecarea din casa lui mister Bork, 
ea se sârnță cu ovreica aşa de lung de parcă i-ar fi fost soră. 


XV 


4 Li 
In ziua asta, ai noştri iar merseră pe străzile New-lorku- 
lui, cu legăturelele în mină, caşi în ziua sosirii. Numai că de 
data asta cu dinşii nu era Dima, care demult se despârțise de 
sarica sa albă, se ţinea de Irlandezi! şi nici nu ştia bine ce 
plânuesc compatrioţii lui. In schimb Mateiu şi Ana au rămas 
intocmai cum au fost: pe el era aceiaşi sarică albă cu şireturi, 


i pè ea—o băsmăluţă albă. Tinărul John găsea deasemenea, că-i 
< foart 


e prost ceiace i-a trăsnit prin cap lui Mateiu, Dar, ca 
ican; nu-şi ingăduia să se amestece în trebile altora şi 
ii şuera de necaz, petrecind pe Mateiu şi pe Ana, 

"La început merseră pe jos, apoi o păreche de cai ii du- 


358 | VIAŢA ROMINEASCA . 

| 
seră într'un vagon mare, apoi se ridicară în sus şi zburară 
prin văzduh. Din stradă în stradă—merseră mult timp. In- 
cepură apoi nişte case mai mici, mai simple, străzile, drepte, 
largi şi liniştite. 

Eşiră apoi la un colţ şi merseră drept. Dacă era mai 
puțină piatră, și dacă pe ici-pe colea, pe subt pietre, se arata 
cîte o buruiană, şi dacă prin mijlocul străzii mai şedeau copii 
cu cămăşuicile ridicate, şi dacă mal era încă şi vr'o vacă sau 
măcar o căsuță cu ferestrele intrate în pămînt şi cu acoperi- 
şul pribuşit,—apoi, i se părea lui Mateiu, că strada mai câ 
se aseamănă cu ale noastre. Numai că aici casele erau toate 
ca ená: toate cu ciie trei caturi, toate cu acoperişurile plane, 
toate cu aceleaşi ferestre, cu aceleaşi marchize, cu acelaşi nu- 
măr de trepte, cu eșituri şi cornişe. Intr'un cuvint, de-alungul! 
străzii şirurile de case stăteau ca nişte frați gemeni, şi numă- 
rul negru depe sticla mată de deasupra uşii singur le mai deo- 

sebea pe una de alta. 
John se uită în carnetul lui, apoi câută numărul şi apăsă 
butonul dela o uşă. In casă ceva trosni. Uşa se deschise, şi 
ai noştri intrară într'un pridvor. i 

Bătrina cucoană, care aştepta pe bărbatu-său, deschisese 
singură uşa. Spăla, pe cit se vede, podelele. Ochelarii ei e- 
rau ridicaţi pe frunte, pe față se vedea sudoare din pricina 
oboselei; era într'o singură cămaşă şi într'o fustă murdară. 
Văzind pe cei sosiți, cucoana părăsi !reaba şi se duse să se 
imbrace. 

— Vezi, îi şopti Mateiu Anei, iată cum trăesc aici boe- 
rii noșiri,—ce să mai zicem despre oamenii de rind! 

— Ei, răspunse John, dumneata incă nu cunoşti locu- 
rile astea, mister Metiu. — Şi cu aceste vorbe întră în odaia 
dintăiu şi se aşeză fără sfială pe un scaun, impingind un al- 
tul spre Ana. 

Ma'eiu privi aspru pe tînărul îndrăzneţ; şi amindoi, îm- 
preună cu Ana, rămaseră în picioare lingă uşă. 

Lui Mateiu tînărul Evreu nu-i plăcea încă de cînd vor- 
bise cu el despre religie. Apoi nu putea să nu bage de samă, 
că John destul de des răminea acasă cu soră-sa, ajuta pe fete 
în gospodărie şi mereu se uita la Ana. Trebue să spunem câ 
fata era frumuşică : nişte ochi albaştri, mari şi limpezi, o pri- 
vire blindă, zîmbet plăcut şi o faţă gingaşă dar,—ce e drept. — 
cam slibită din pricina drumului şi grijelor. Nici unul din 
derbedeii care trăiau la Bork, nu şi-a pirmis cu ea o singură 
dată vre-o îndrăzneală. Insă afară de Dima, care se învirtea 
pe lingă ea în sacourile lui caraghioase, — mai era Paddi, 
care deasemenea căuta S'O servească, cînd o intilnea în co- 
ridor sau pe scară. Apoi se mai adăugau şi John şi vor- 
bele lui Bork despre Moses... Mai ştii ?—se gindea Matriu,— 
în această Sodomă doar nimeni nu se uită... laca Dima e un 
prietin vechiu şi încercat, dar “caracterul lui s'a schimbat cw 


desăvirşire numai în vr'o săptămină. Ce nu se poate intimpla 
, care nu cu e lumea, poate și cam uşoară 
la minte, cum sint toate fiic vei 7... Ceva rău poate nu 
va face ea... Dar vezi că u-i nici de dracu, nici binele; 
iar fata e tinără, fără cuno vieţii si ingrozită de nevoi.. 

Mai aducindu-şi aminte e vis, Mateiu oftă chiar şi se 
uită în juru-i. Slavă Domnul; iaca locuirtța bătrinei cucoane, 
care va lua la dinsa pe Ana, Totul ii place lui Mateiu în casa 
asta. În odaia dintăiu era o masă acoperită, in cea de alā- 

„ duri se vedea un pat subt un polog, în colţ—icoana cunoscută 
a Maicei Domnului dela Poceaev, pe care in partea de apus a 
Rusiei o cinstesc deopotrivă catolicii şi pravoslavnicii. În do- 
sul icoanei era intiptă o luminare de ceară şi un mănunchiu de 
crenguţi uscate. Răchită sau nu, dar se vede, oricum, obice- 
ivl nostru; şi lui Mateiu i se înduioşă inima... De aceia întâiu 
işi puse mina subt briu şi privi foarte mindru pe tinărul Evreu... 
Dar îndată a trebuit să se plece aproape până la pămint, căci 
“în odae intrase bâtrina cucoană, îmbrăcată, cu ochelari pe nas, 
cu o împletitură în mină, Infăţişarea ei era liniştită şi chiar 
măreaţă, încit lui Mateiu i se păru ciudat să-şi mai a- 
ducă aminte, că adineaori a văzut-o spălind duşamelele. Ea 
se ageză pe scaun, numără ochiurile, potrivi andreaua şi sein- 
toarse câtră Mateiu şi Ana, care aşteptau cu siială, fără să 
arunce măcar o privire spre John. 

— EI, ce aveţi să-mi spuneţi? 

— Am venit la milostivirea Voastră—răspuuseră amindoi 
intr'o voce, 

— Pe tine te chiamă, mi se pare, Ana? 

— Ana, milostivă pani, 

— lar pe tine... Mateiu. 

Pe fața lui Mateiu înflori un zimbet mulţumit. 

— Dar acela... al treilea ? 

Mateiu făcu cu mina în semn de dispreț. 

— A! Nici nu ştiu ce să mai zic. A intrat în slujbă 
la... cum îi zice... la unul de aici... Tamanihall... 

Cucoana se uită cu milă la Mateiu şi clâtină din cap: 

— Bun stâpin, n'am ce zice. O şleahtă de pungaşi. 

— O, Doamne, oft Lozinscehi. 

— Pe aici toate-s pe dos, zise iar cucoana. La noi a- 
semenea cavaleri întră la puşcărie ; aici îi aleg primari pe nişte 
jăcători de rele, care încarcă cu dâri pe oamenii cinstiţi. 

Mateiu îşi aduse aminte câ şi Dima a ales pe primar, şi 
oftă şi mai adinc. Andrelele cucoanei începură să alerge mai 
iute ; se cunoştea că începe să se supere.. 

í — Ei, ce-ai să-mi spui, draga mea, întrebă ea cu-un 
fel de asprime în voce, adresindu-se câtră Ana.—Ai venit să 


. Se tocmeşti sau A in cauţi şi tu vr'un Tamani-hall! 


= — Ea e fată cinstită, interveni Mateiu. 
Al Am văzut eu timp de douăzeci de ani destule fete 


400 . VIATA ROMÎNBASCA 


cinstite, care peste un an sau şi mai puțin se pierdeau în 
țara asta blăstămată. La început—fată ca toate fetele: liniş- 
tită, modestă, ascuitătoare, cu frică de Dumnezeu, munceşte şi 
respectă pe cei mai mari. lar pe urmă... Te uiţi.—incepe sa 
ridice nasul, apoi începe a se impopoţona cu panglicişi zdrenţe, 
ca cioara cu penele păunului; apoi adaogă-i la leafă! “Apoi ii 
trebue odihnă de două ori pe săptămînă... Apoi slujeşte-o iu 
pe ea, cucoană, căci ea vrea să şează cu braţele încrucişate... 

— Ferească Dumnezeu ! Dar unde s'a pomenit asemenea 
treabă 7... —zise Mateiu cu groază. 

Tinărul John şedea pe scaun, cu picioarele întinse şi minii= 
in buzunar, cu aerul omului plictisit de asemenea conversații. 

— Las’ că dracu nwi aşa de grozav, cum îl zugrăvesc u- 
nii,—zise ei. 

Cucoana tăcu, încetă chiar să impletească şi aruncă o pri- 
vire lungă spre John care îşi ridicase capul spre tavan, nepăsă- 
tor, caşi cum ar fi văzut acolo ceva interesant. Citeva clipe se 
făcu tăcere; cucoana şi Mateiu se uitau cu mustrare la tînărul 
Evreu; Ana se inrogi. 

— Şi toate astea dece ? incepu din nou, liniştit, cucoana. 
Toate astea — fiindcă în ţara asta nu-i nici o rinduială, Aici ji- 
danul Bercu nu mai e Bercu, ci Bork; iar băiatul lui losca,, s'a 
prefăcut în prea-nobilui John... 

— Foarte adevărat, zise Mateiu cu convingere.— Auzi, Ana ? 

Fata se uită cu oarecare mirare la Mateiu şi se înroşi şi 
mai mult. El i se părea că, deşi John e,—se înțelege, —Evreu 
şi se ţine destul de obraznic, dar că nu-i bine s'o spue cineva 
aşa, în faţă... 

—' Da, aici toate sau amestecat una cu alta, — zise cu- 
coana,—bine zice o cunoştinţă a mea : această lume nouă parcă 
a scăpat dela spinzurătoare şi se prăbuşeşte în fundul iadului... 

— Cel mai sfint adevăr, zise Matelu, 

— Eu văd că tu eşti un om cu judecată, zise cucoana cu 
bunăvoință, şi le înţelegi toate astea... Spune tu singur: așa-i 
la noi 2... Lumea noastră cea veche stă liniștit... oamenii işi cu- 
nose locul lor... Care-i jidan—ii jidan, ţăranul e ţăran, iar boe- 
rul—boer! Fiecare primeşte cu smerenie ce i s'a dat dela Dum- 
nezet... Şi oamenii trăesc şi slăvesc pe Dumnezeu,,. 

— Ei, istoria asta trebue să se sfirşească odată, zise John 
“sculindu-se de pe scaun. 

— Ah, scuzaţi, mister John, zise cucoana cu ironie. Ei, 
ce facem, draga mea, trebue să sfirşim odată. Eu te ian, daca 
ne intelegem din preţ, Dar iți spun dinainte, ca să ştii, că mie 
imi place aşa, cum îi la noi, nu cum e pe aici. 

— Tocmai, cum e și bine, zise Mateiu. 

— Eu pentru tine răspund in faţa oamenilor şi a lui Dum- 
nezeu. Duminicile noi vom merge în locaşul lui Dumnezeu im- 
preună, iar de mitinguri şi de baluri să n'aud ! 


FĂRĂ_GRAIU 401 
/ 

— Ascultă, Ana, ce zice cuconița, interveni Mateiu, Cu- 
coniţa mare să te inveţe la rău..., Apoi nare să obijduiască pe 
o biată fata, 

— Cinsprezece, dolari pe lună aici se socoate plată de tot 
mică, zise John uitindu-se la ceas, cinsprezece dolari, odae 
deosebită şi o zi siobodă pe săptămină. 

Cucoana, urmindu-şi tot aşa de liniștit impletitura, aruncă 
spre John o privire nimicitoare şi spuse Anei: 

— Stii tu, ce-i un dolar ? 

— Sint două ruble, milostivă Doamnă, răspunse Mateiu 
pentru Ana. 

— Tu ai slujit deja undeva? 

— Am elujit... fată de casă la doamna Zaleschi. 

— Cit primeai ?, 

— Sease ruble, . 

— Cam mult pentru locurile. noastre, oftă cucoana. — Pe 
vremea mea despre aşa prețuri nu se auzea., lar alci, dacă 
vrei să primeşti treizeci, apol du-te, laca, la dinsul, El iţi dă 
treizeci de ruble, odae deosebită şi timp slobod, cit vrei... ziua... 

Roşeaţa se întinse din nou pe faţa Anei ; iar cucoana, ui- 
nania la ea pe deasupra ochelarilor, adăugă, adresindu-se lui 
Mateiu : 

— Pilda nu-i departe : chiar pe strada asta trăeşte o fată 
creştină la un Evreu. ȘI Dumnezeu a şi blagoslovit-o cu un copil. 

— Dumneata ştii, că ei sint cununaţi, zise John supărat. 

— Cununaţi, mă rog!... Dar cine l-a cununat? la, spu- 
ne-mhi, te rog. | 

— l-au cununat la primărie, dumneata ştii, 

— laca, vezi ?—se adresă cucoana câtră Mateiu.—Ei nu- 
mesc asta „cununie“... 

Mateiu se uită cu ură la Evreu şi zise: 

— Fata va răminea la Dumneavoastră. 

Apoi, privind pe Ana, adăugă cu un ton blind: 

— Ea, cuconiţă, e fără părinţi... Păcat s'o obijduiţi. 

Cucoana, schimbind mereu andrelele, aprobă din cap. ln- 
tre acestea John, câruia nu-i plăcură deloc toate astea, şi nici 
felul cum se purtă cu dinsul Matei, işi puse pălăria şi eşi pe uşă, 
fără să zică o vorbă. Mateiu văzu că acest tinăr neplăcut e 
gata să plece fără dinsul şi incepu a se grăbi şi el. Luindu-şi 
iute ziua bună dela Ana şi sărutind mîna cucoanei, Mateiu se a- 
runcă spre uşă, dar se mai opri odată, 

— Dar... ertaţi,.. aşi ruga... 

— Ce e? 

— Nu s'ar găsi şi pentru mine vrun locuşor la Dumnea- 
voastră? Pentru o plată mică... Poate prin curte, ori prin grà- 
dină, ori pe lingă cai ? "Mi-ar fi destul un colţuşor undeva, in- 


-Wọ şură, şi nu v'aşi lua un preţ mare. Numaisă nu pier.. 
să — Nu, dragă. Ce grădini ? Ce cai 2... Aici senatorii se 
g ` : 


OOR 


y y 
A 
mt 


402 VIAȚA ROMINPASCĂ . A 


sn „pentru cinci cente in vagonul obştesc, alături de golanul ce! 
n urmă... A 

— Apoi vă cer ertare... Dar unde-i ?.. 

ȘI, fără să isprăvească vorba, Mateiu eşi cu grabă in mar- 
chiză, ca să nu piarză din vedere pe John. 


XVI 


In marchiză tinărul neplăcut nu se mai afla, dar se zări 
cineva, strecurindu-se pe după un colț. Mateiu alergă intr'acolo, 
deşi | se pâru că drumul lui ar, fi într'altă parte. Mai trecînd 
de un colţ, Mateiu ajunse pe omul care mergea ; dar prin părţile 
astea oamenii, caşi casele, se aseamănă grozav unul cu altul, 
Pe capul necunoscutului era acelaşi pălărie tare, aceiaşi trestioară 
in mină ; omul avea acelaşi mers, caşi John, dar faţa, care se 
intoarse spre Mateiu, era cu totul Străină, mirată şi necunoscută. 
Mateiu încremeni locului, petrecind cu privirea pe omul, care se 
îndepărta ; iar pe dinsul, din amindouă părţile străzii, il priveau 
ferestrele caselor cu perdelele lăsate, asemânătoare una cu alta, 
ca două picături de apă. 

Matelu încercă să se întoarcă, EI încă nu înțelegea bine 
ce s'a intimplat, dar inima il zvicni in piept, apoi parcă începu 
să se oprească, Strada, pe care se afla el, era intocmai la fel 
cu aceia, unde era casa cucoanei celei bătrine. Numai că per- 
delele dela ferestre erau lăsate în partea dreaptă, lar umbrele 
caselor se întindeau pe stiiga. Matelu trecu un cartier, mai 
stâtu lingă un alt colţ, se uită în juru-l, se întoarse iar şi incepu 
a se indepărta incet, tot ultindu-se în juru-i, intocmai parcă ar 
fi fost atras spre un anumit loc sau ar fi avut legate de picioare 
nişte greutăți mari. 

Intre acestea pe tinărul John începu să-l mustre conştiinţă 
că a părăsit pe Mateiu intr'un chip aşa de grosolan. John se in- 
toarse iute indărăt, sună şi, destul de supărat, rugă să i-l trimită 
pe Lozinschi, fiindcă el n'are cind aştepta : vremea-i ban, 

Bătrina cucoană se uită la el cu mirare: Ana, care apu- 
case deja să-şi ducă legâturica la bucătărie şi, sumecindu-şi poa- 
iele fustei, se apucase de spălatul podelelor lăsate de Cucoană, 
se aranjă in grabă şi alergă şi ea spre John. Tustrei stăteau în 
marchiză şi se uitau și în dreapta, şi în stinga. Nu se vedea 
nimeni sămănind cu Matelu pe această stradă liniştită... 

— Atunci trebue să fl apucat spre staţie pe alt drum, 
zise John, 

Ana dădu din cap cu îndoială. 

— Nu, zise ea, el nu ştie pe aici nici un drum. $ 

Fata privi strada, privi şirurile caselor, toate la fel, şi in 
ochii ei se iviră lacrămi,.. i 

— Ei, dragă, zise cucoana, acuma nu-i timp de privit.. 
N'ai să găseşti nimic... Și apoi nu pentru aşa ceva te-am luat 
eu aici.. Acolo podelele stau nespălate. 


PARĂ GRAU 403 


În pe 


— Poate... se intoarce ? zise Ana, 

— Ei, şi ? Atunci al să stal aici până in seară ? întrebă 
cucoana, deja cam enervată, 

— E singurul om, pe care-l cunosc éu mai deaproape prin 
aceste locuri, rosti Ana incet. 

— Şi slavă Domnului, că-i numai unul,— răspunse cucoana. 
Pentru o fată tînără e prea destul şi unul, 

Ana aruncă cea din urmă privire în stradă. De după colţ 
se arătă o clipă figura lui John care intreba pe un trecător. 
Apoi dispăru şi el. Strada rămase pustie. Ana şi-aduse aminte 
că nu şi-a păstrat nici măcar adresa lui mister Bork şi că e tot 
aşa de pierdută aici şi ea, caşi Mateiu. 

În curind ușa se inchise în urma el, şi casa bătrinei cu- 
coane, turburată incă adineaori, cu uşa deschisă şi cu lumea din 
marchiză,—care oprea pe trecători cu întrebări, era din nou 
la rind cu altele, nedeosebindu-se de cele vecine întru nimic: 
aceiaşi uşă cu geamul mat şi numărul 1285, 

in vremea astz, nu departe într'o stradelă, unul din trecă- 
tori, pe care îi intrebase John,—dădu peste un om ciudat care 
mergea in aşa fel, că parcă ar fi dus pe umeri o greutate nevă- 
zută şi mereu se tot uita in juru-i. Americanul îl luă cu blindeţă 
de mină, il duse pănă la un colţ şi-i arâtă dealungul străzii: 

— Terti faif, terti faif (al treizeci şi cincilea) zise el cu 
bunătate, apoi pe deplin încredințat că cu o indicație așa de e- 
xactă e greu să se mai rătăcească cineva, .plecă grăbit după 
trebile lui; iar Mateiu se mai gindi, se uită în juru-l şi, du- 
cindu-se la casa cea mai apropiață, sună. O temee necunos- 
cută, cu fața plină de zbirtituri şi cu bucle negre pe amindouă 
părțile capului, îi deschise uşa ; cucoana întrebă ceva, minioasă, 
şi trinti uşa. 

Acelaşi lucru se întimplă la casa următoare, acelaşi lucră— 
la a treia casă. La colţ Mateiu se gindi, că ar trebui să se în- 
toarcă Încărât și se întoarse; apoi din nou se mai întoarse şi, 
văzind o fintină, pe lingă care, după cum i se părea lui,— tre- 
cuseră ei acum un ceas, se mai Intoarse odată. in faţa lui era 
din nou aceiaşi stradă, nufnai că umbrele din nou trecuseră pe 
dreapta, iar soarele bătea drept în perdele, la stinga... undeva, 
departe, intocmai ca după -un deal, sforăia un tren... Mateiu se 
opri în mijlocul străzii, ca o barcă, ruptă dela mal şi dusă la 
iniimplare de curent ; şi fără nădejde de a mai găsi locuinţa bă- 
trinei cucoane, se indreptă inspre partea de unde se auzea zgo- 
mot, In acest timp pe strada, pe care abea trecuse Lozişteanul, 
din nou alergă tinărul John, cu totul îngrijat şi necăjit, No. 1235 
din nou se deschise, şi in marchiză din nou stăteau cele două 
femei cu tivărul Evreu, stătuindu-se şi uitindu-se în toate părţile, 
In ochii Anei erau lacrămi, John stringea ruşinat din umeri, 

Seara tirziu, pliusă şi mihnită, Ana işi sfirgea munca zilei 


= dintäju a slujbei sale. Treabă fusese multă, fiindcă mai mult de 
X două säptämini, cucoana fusese fără slugă. Pe lingă toate, în 


. 
a 


404 VIAŢA ROMINEASCĂ n 


această zi, la cucoană, seara jucau de obiceiu cărțile locatarii ei 
şi musafirii. Stătuseră pănă tirziu după miezul nopţii; şi Ana, 
' obosită şi tristă, aștepta în odaia vecină, ca să tie gata la cea 
dintăiu chemare, 

Imprăştiindu-se, musafirii mulțumeau stăpinei casei pentru 
seara plăcută. 

— Zău, numai la dumneata te mai simţi citeodată ca în 
țară, zise unul dintte musafiri, sărutindu-i mina, Şi cum ştiţi 
dumneavoastră să aranjaţi totul 1... 

— O, dinsa e o adevărată fermecătoare! zise cu mindrie 
bărbatul bătrinei cucoane, un om rotund, cărunt, cu @ barbă 
mică, despicată la mijloc, şi cu favoriţi care îi atirnau de a- 
mindouă părţile.—Dar aţi observat pe noua noastră fată din casă ? 

— Cum să n'o observăm! Desigur, de prin părțile noas- 
tre, Nişte ochi așa de buni, de supuşi ! O, poporul nostru încă 
nu s'a stricat, 

— Zi mai bine:'nu s'a stricat încă tot. Se găsesc și la 
noi caricaturi ale boerimii.„. Chiar la sate pătrunde sacoul, 
înlocuind pitorescul costum al poporului de jos. 


— Da! Dar fetiţa asta e inadevăr simpatică: nu se vede ` 


acea aroganță provocătoare, acea... cum să vă spun... intrun 
cuvint, e o plăcere cind vezi pe cineva care-i la locul lui... 

— Cit o să mai ție aşa! oftă cucoana. Se strică aiciaşa 
de iute, de necrezut! Şi nu înţelegi numai de unde... 

— Din aer, din àer... un fel de epidemie, spuse unul din- 

tre locatari, incepind vesel să riză. ŞI, trecînd in odaia sa, cu 
bunăvoință luă pe Ana de bărbie. 
___ lar în bording-housul lui mister Bork, în seara asta fu mult 
timp zgomot. Lui Dima, cu toate că i se stricase caracterul, îi 
erg foarte ruşine şi milă de Mateiu; Dima se simţea vinovat. 
Plecind în ţară străină, ei se inţeleseseră — să trălască sau să 
piară impreună. Capul va fi Dima; puterea brațelor şi picioa- 
rele— Mateiu. Acuma picioarele singure umblau prin lume, în 
timp ce capul-se incurca printre străini. Conştiința lui se trezi; 
Dima zbiera, Dima blăstăma pe John, pe sine însuşi şi pe prie- 
tinii săi, şi chiar izbi pe Paddi, cind acesta îl plictisi nu ştiu cu 
ce glumă. Paddi se supără şi chemă pe Dima la lupta. Dima 
întăiu îl dete dracului; dar Paddi îi scoase puţin singe din nas, 
şi atunci Dima singur începu să năvălească cu pumnii unde ne- 
merea... Simţitid însă că tără braţul puternic al tovarăşului său, 
o păţeşte şi capul, Dima înhăță un scaun, începu să zbiere că 
lui nu-i pasă de „tegule”, și pierdu mult în ochii lui Paddi... 
Noaptea Dima mereu sărea din pat şi plingea.., 

Dar toate astea, se înțelege, wajutară la nimic. Prietinul 
lui se inecase, în firgul uriaş, se pierduse ca un ac pe un drum 
mare, acoperit de prai... 


Traducere de A. Frunză 
(Va urma) Vladimir Corolenco 


Scrisori cătră Simforoza 


ue 


lubita mea prietenă, intr'o carte engiezească—foarte cunos= 
cută şi răspindită în lumea studențească anglo-americană— gă- 
sesc următoarea cugetare: To discuss theories about Jesus and 
to face Jesus Himself are very different experiences, as dif- 
ferent as is a debate over theories of ocean currents and 
trade winds from the real problem on the open sea. Cartea 
este: The Manhood of The Master, de : Harry Emerson Fosdick. 

Intr'adevăr, între teoriile şi ipotezele asupra lui lisus Chris- 
tos şi viața înaintea feţii lui este tot atita deosebire ca între o 
conferinţă despre curenţii mării şi.o călătorie cu corabia, Atit 
numai că meteorologul—după conferința lui— poate prea bine să 
călătorească pe mare, pe cind cei ce discută și clădesc teorii a- 
supra personalităţii lui lisus Christos nu vor ajunge niciodată să 
trăiască în apropiere de Fiul Omului. Cind îţi scriam, acum 
optsprezece ani, despre simţirea mea creştină şi căutam să-ţi 
dovedesc cum că lisus, Christos a înviat din morţi, aveai tot drep- 
tul să mă întimpini cu scepticismul d-tale mult amabil şi să cu- 
geţi despre mine: Are vreme să cunoască viaţa şi ideile şi să-şi ,. 
optsp-ezece ani! Convingerile mele au rămas aceleaşi şi ce-am > 
văzut şi ce-am citit de atunci încoace a sporit certitudinea mea. = 
Cred şi azi în marea taină a lui lisus Nazarineanul, ba încă cred 
cu tot sporul tristeților, durerilor şi al dezamăgiriior personale 
şi ooie, trăite în vremea aceasta. 

n această spovedanie a conştiinţii şi a fidelității mele față 
de lisus Christos, vreau să încep cu fenomenul inițial al profun- 
dei deosebiri între a vorbi despre întemeetorul religiunii creştine 
şi a trăi in lumina feţii lui. Din nefericire acest fenomen nu 
poate fi studiat în- mediul romînesc (cel puţin aşa cum îl ştim 
pănă azi). La nol, nu se pomeneşte despre discuţii christologice, 
cu atit mai puțin nu se pomeneşte despre o viaţă adevărat e- 
vangelică. Trebue să te mulţumeşti numai cu apariţii întimplă- 
toare, cu cazuri paradoxale sau cu pilde de creştinism înfăţişate 
printre noi, de oameni crescuţi în alte ţări, in alte biserici, şi 
aduşi pe aici de vintul împrejurărilor. 

~ Cu atit mai vie şi mai netrecătoare este intipărirea pecare 
mi-o lasă aceşti oameni devotați Mintuitorului. Fiinţa lor, viaţa 


„lor mi se pare o plantă de soi exotic, înălțină spre soare şi spre 


j 
O pună singur la incercare convingerile lui de azi. Dar au trecut fe 


406 VIAŢA. ROMINEASCĂ 


cer, flori mistice, într'o grădină cu obișnuite plante decorative i 


sau potagere. Am seris odată, rechemind chipul blind, prea 
umil şi sfint al unei călugărițe care a murit: „Scumpă Maică 
Frăsină, tu m'ai făcut să simt cu sfint fior, fără dizertaţii, fără 
ştiinţă, că lisus Christos e adevărul. Dovada complectă, abso- 
lută, a tot cuceritoare: erai tu, sufletul tău, fapiele Şi viaţa ta! 
O, cit de mult m'ai convins—prea mult m'ai convins—că apolo- 
getica întreagă, că singura apologetică creştină este ecoul pentru 
lisus Christos“.  Aceiaşi idee am intilnit-o de curind, intr'o con- 
ferință scrisă, unde era citat cuvintul nu ştiu cărui american: 
„Cea mai convingătoare probă despre existența lui Dumnezeu, 
pe care o ştiu eu, este o bunică a mea din New-Hampsbhire”, 

Iți mărturisesc că multă vreme, în faţa universalei contra- 
ziceri pe care o întilneam în lumea noastră rominească, am ră- 
mas sfios şi descumpănit. M'am mulțumit să torc, fel şi chi- 
puri, reveriile şi simţirea mea creştină şi cu palnjinişul lor să 
cuprind o firidă, din clădirea literaturii noastre actuale. Pentru 
cititorii mei, creştinismul meu era numai o notă literară originală. 


„ Aşa au rămas lucrurile, ani dearindul, şi aşa ar fi rămas dea- 


pururi, dacă n'ar fi venit peste noi zguduituirile şi schimbările 
zilelor din urmă. 

Cugetind uneori la părinţii şi la bătrinii noştri, cei ce creş- 
teau şi trăiau „cu frica lui Dumnezeu“, iar prin contrast la ge- 
nerația mea, scriam şi mă întrebam: „E un bine, e un progres 
că am ajuns să nu mai semânăm de loc cu părinţii şi cu strá- 
moşii noştri, ori e un rău şi o degenerare ?.. Sint poate un su- 
flet timid şi igaooiat, sînt poate un poet înamorat de lisus Chris- 
tos şi de vremurile vechi ?... Nu ştiu! Ştiu numai că această 
nesfirgită depărtare morală în care ne găsim, față cu un trecut 
atit de apropiat, mă doare şi Imi dă presimţiri rele. Cit e de 
tulbure şi de frămintat de vijelii cerul sufletesc de astăzi! Cit 
e de nemingiiată viaţa şi cît de pline de morminte, săpate prea 
de vreme, cărările ei! Trecem, prin viaţă, grăbiţi, febrili, spul- 
beraţi de patimi şi de pofte, ca nişte păsări călătoare, peste o 
mare furtunoasă“. (Clopotele din M-rea Neamțului). 

Mi-a fost dat să lămuresc întrebările şi nesiguranţele mele, 
Viaţa noastră de azi e putredă şi blestemată. Numai încape nici 
o deghizare şi nici o cruțare. Inainte de războiu, cind priveam 
cu întristare în jurul nostru, mal aveam dreptul să ne mingiem 
şi să ne inşelăm. Ne ziceam: Dacă rominismul nostru moldo- 
valah e cam păscut de omida păcatelor, în schimb, peste Car- 


paţi şi peste Prut pădurea e fecioară şi stejarii sint neatinşi !, 


Ce se întimplă, astăzi, pesta Carpaţi şi peste Prut e inceputul 
unor dezamăgiri şi al unor desnădejdi nimicitoare. Ce s'a ales 
din aşteptările, din entuziasmul şi din naivităţile bieţilor noştri 
fraţi „dezrobiţi* 2... Draga mea amică, nu-mi închipuesc un ceas 
mai greu şi mai urgent, în viaţă neamului nostru, de cit ceasul 
de faţă. Sintem adonazi, după noaptea nunții - noastre naţio- 
nale, Am inceput să trăim în casa noastră cea nouă, dar în a- 


lisus Christos! Deasupra asociațiilor studenţeşti! n 


CI us ED da fa! 


- 


SCRISORI CÂTRA SIMPOROZA 407 


celaşi timp a 
savană Anek: inceput tortura marilor probleme, mereu aminate, 
Sintem rău crescuţi, sintem minei | 
~ ; noşi, sintem porniţi 
nedreptate, spre furt'şag, spre violență. Nu ştim să h er sa 
nu şt m» sà păzim nici cinstea familiei, nici a dregătoriei, nici a 
kerag rnea A sera jsrerdni neoneste, petrecerile 'imbui- 
i i jaful. Dilatați de egoism, de mine 
săbuită şi de îngimfare, călcăm rare 
peste dreptatea tuturor, socoti 
statul şi țara ca o moștenire veselá şi eset 
instalăm, în sc l 
cele mai înalte, ca la ospăţul lui Bath za P anarag 
azar, Ideja de d 
oee ranggi ao asa rii din liceu. Virtuţile e 
unoaşiem din nume, şi le căutăm în dicti 
cind avem nevoe de discursuri festive sg e ed 
rica noastră însemnează activitatea, b et piete pe 
; : „ bugetul şi personalul unui 
anumit minister, Viaţa noastră obste r 
atatoa de filme degradat Anar u. 
Nimeni ca noi nu merită azi suprema rigoa 
pi Pavel, fluerind ca un biciu, pe spicarea ice stă p piara 
si m mă CĂ găsit cu cale. să-l cunoască pe Dumnezeu he 
şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea | 
tacă cele. neertate, plini fiind de tot soi m ger 
a wm de nelegiuire, de vi 
clenie, de lăcomie, de răutate Sa ellere: de 
Ă plini de pizmă, d j 
are de ingäläciune, de purtări saiel, postort. ezita 
Si ori de Dumnezeu, cutezători, trufaşi, lăudăroși născocitori de 
rele, nesupuşi părinţilor. dezmetici, câlcâtori de cuvint fără i 
bire seo fără milă!“ (Romani 1, 28—31) 7 e: 
cum 'zece ani, cind citeam acest loc din 
iri atit de potrivit, pentru caracterizarea mes ci cf 
tuş ae primul stadiu al învăţăturii mele, Eram după cuvintul 
să art A omega roae în faza discuţiilor şi a teoriilor aste 
mosterice, la suprafața ocea ; 
g oi pe De ră p2 călătoria = mare, gară Pitar e 
ră morală vine din faptul că n'am găsi! 
si cunoaatem pe Dumnezeu de aprope dar (Ronin care nam 
e -otla Can arail Ta MA ui rominesc) nu văzusem şi 
să-l aparte Dumnezeu rapirea pei i ad 
n ultimii cițiva ani, am complectat în 
azi, în Bucureşti, nişte oameni veniţi din pa gin din A prag 
paniy L scop care ulueşte cu totul pe oamenii noştri seră n 
aa pe ăţişătorii unor urlaşe tovărăşii ale tineretului creştin d 
a rape r Beves cea ooifineni şi în peste patruzeci de țări 
A ovărâşii cheamă pe cei tineri 
la muncă, la înfrinare şi la slujirea aproapelui, ta rele 
o federală conducătoare: The world' zen pă 
ration. Solii acestei mari mişcări i i kaa iSt Faak 
PS paa oameni, porniţi din patriile lor anglo-saxone au cu- 
oată lumea, răspindind Biblia şi ideia solidarității creş- 


o y'i y Gaa da. 4 d... vo Cs "Er S EA 
N, RR at. t; 


408 VIAŢA. ROMINEASCĂ TF 


tine, întemeind în tinerime, cercuri care aspiră să urmeze în dra- 
gostea de oameni pe lisus Christos şi care se leagă solemn să 
nu mintă, să nu fure, să nu curvească şi toate celelalte porunci, 
desființate de mult, aici la noi. Aceşti oameni afirmă cu toată 
seriozitatea lor anglo-saxonă că ei şi alți coordonaţi ai lor, în 
numele lui lisus Christos, cel despre care se vorbeşte: în Biblie, 


au izbutit şi izbutesc—prin Africa, prin Asia, prin Polinesia... să ` 


stirpească. furtişagul, beţia, cruzimea, poligamia, poliandria şi 
alte deprinderi, care infloresc la noi mai luxuriant ca în Polne- 
sia. Aceşti oameni îmi aduc o tirzie dovadă că viaţa creştinească 
este cu putință şi că noi, cei bintuiţi de atitea rele, sintem în 
gteşală şi în păcat]... 

Ceiace înţelepţii, scepticii, sociologii, liber-cugetătorii noştri, 
şi toată familia intelectuală rominească aruncă la spate ca ve- 
chitură sau copilărie:— Biblia şi Creştinismul—oaspeţii -noştri En- 
gleji şi Americani privesc drept tezaurul omenirii şi prima pir- 
ghie a iutăetăţii lor intre popoare. 

In manifestul-program al acestei: World's Student Chris- 
tian Federation, găsim următoarele: „Federația răspunde nevoi- 
lor religioase ale studențimii şi o îndrumează spre, credința 
"în Jisus Christos. In faţa totalei confuziunl din lumea cugetări, 
conştiinţa modernă e împinsă să supună la o nouă cercetare 
principiile admise pănă acum. Studenţii, care nu se mai simt 
mulţumiţi cu lămuririle întemeiate pe autoritate se găsesc—ade- 
sea sfişiați sufletește — în căutarea unei solnţiuni pentru zbuciu- 
mările lor religioase ...Federația pregăteşte pe membrii ei că- 
trä o viață închinată servirii aproapelui. Asociaţiile Naţionale 
_mu se mărginesc, în munca lor, să intimpene nevoile morale şi 
intelectuale ale fiecărui student. Ele năzuesc să-i solidarizeze pe 
studenţi în. serviciul omenirii.  Pederaţia işi dă silința să-i facă 
pe studenți să participe la opera care grăbeşte venirea împărăției 
- iui Dumnezeu, pe pămini“. Ai auzit, de cînd eşti, amica mea, 
vre-o declaraţie de principii, aici la noi, care să semene, fie şi 
de departe, cu programul acestor cuceritori ai- lumii ? 

Dacă exemplul, convingerile şi lecţiile acestor oameni nu 
vor puţea să ne lumineze asupra obirşiei: putreziciunii noastre su- 
fleteşti şi sociale, am pierdut un prilej pe care greu îl vom mai 
găsi. Sint semne însă, că acest prilej şi altele citeva nu s'au 
ivit numai pentru curiozitatea cronicarilor. Din adincuri nebā- 
nuite, dintr'o stare în aparenţă iremediabilă, din nepăsarea şi 
din paragina noasiră religioasă, vor ieşi, spre uimirea sceptici- 
lor şi incredulilor, izvoare noi de viaţă şi de forță. i 

Intăiul popor din lume ne arată azi că, prin învățătura lui 
lisus Christos şi cu călăuza Lui, viaţa se însănătoşează, sufletele 


se întăresc, păcatele descresc şi pier, dreptatea şi omenia se să- 


lăşluăsc între oameni, j ' 
Să începem experiența cu tot dinadinsul, cu toată inima! 


G. Galaction 


Orbii 


Sus, în geamlicul nopții, j 
Vezi Orbii fără gene în slavă cum se-aşează, 

Cum se *mbulzesc cu ochii lor albi—ca să ne vază? 
li vezi, cum ies cu toţii în prispa de cleştar, 

Harapi bolnavi de veacuri, cu trupuri uriaşe 

Din care numai ochii plutesc peste oraşe ?... 

Ca ierburi argintate, pe noi au impletit 

Privirile ce-atirnă pe case 'n lungi antene, 

Privirile lor oarbe, din ochii fără gene... 

ŞI "a sticla nopţii-aceştia de trei ori a isbit 

A sufletului iute şi veselă săgeată 

Şi de trei ori, în ochii lor albi—ca într'o piatră— 
S'a frint căutătoarea de drum în infinit!... 

Departe, printre Orbii din prispa de cleştar, 

Nu simţi cum, pentru oameni, trec ginduri mii, vrăjmaşe ? 
Şi nu vezi sus Pătrarul ?.. În zimbetu-i lusar 

Rid toți Harapii nopţii cu trupuri uriaşe... 


loan Mari n Sadoveanu 


Cvartir 


Dela un capăt la celălalt al satului, biata lume s'a săturat 
de-atita oaste, de-atitea năcazuri. Curge necurmat lume străină, 
amărită şi îndrăzneață. Atiţia goi, atiţia flăminzi,—nu cată cu 
milă la moşneag şi la babă, la văduva sărmană, la cei rămaşi 
fără părinţi, care-au dat celor de dinainte, dela care au luat 
ziua şi noaptea alții, cu prilejul unei odihne de-o zi, ori tre- 
cînd numai spre alte aşezări omeneşti. 

Norodul se plinge: 

„Nu mai am un mertic de fină ; cît am avut, am pus ceau- 
nul pe foc ş'am răsturnat mămăliga pe masă. Erau oameni 
' pătrunși de ger şi lihniţi... Acum nu mai am... Pentru alţii, 
am copt grăunţe p vatră, că morile s'au fârimat, ş'au ars, .* 

9 gospodină duce jalea giştelor, gāinllor; alta avea un 
purcel: 

„Ştii cum ?... Istet şi hrănaciu; botul scurt, trupul lung, 
picioarele numai atita şi părul creţ. Şi blind. Cind vedea om 
în ogradă, ii dădea tircoale şi-i cerea parcă o fărmâtură, o 
leacă. de grâunţe... Şi s'a'ntimplat, Dumnezeu ştie cum, gntr'o 
dimineaţă n'a mal egit.. Noaptea, tirziu, intrase în sat o ar- 
mată de vinători, de departe, de peste Oit; şi armata aceia 
plecase şi se dusese înainte de revărsatul zorilor... Am cunos- 


cut după lâtratul cînelui.... Da’ mintea nu m'a dus că poate * 


fi ceas de primejdie, şi n'am bânuit..* 

Chipe apărat, — nu era. Cind vedeau intrind pe 
primarul, jandarmul, — bietele femei ştiau ce caută. au, 
poate, ziua bună ori nu, dar indață scoteau tibişirul şi insem- 
nau pe uşâ: „zece oameni, plotonul, compania şi batalionul cu- 
tare” ; făceau apol socoteală pe-o hirtiuţă şi treceau la casa 
de-alături, Nevestele priveau tăcute după ii, priveau nè- 
dumerite uşa însemnată cu alb şi aşteptau să se arate copilul 
de şcoală, 


CVARTIR Ý 41i! 


„Câţi sint, maică ? Uite, au venit iarăşi tilharii ş'au scris... 


Ta ceteşte şi vezi... 


rie 


— e.. Scrie că-s zece...“ 

Şi pe urmă, ca un copil cu ştiinţă de carte, cetea numă= 
rul plotonului, companiei şi batalionului, ca să se ştie: 

„Zice că-s din batalionul al doilea... Zice că-s din com- 
pania a patra... 

— Da’ minince-i focul, Doamne iartă-mă, cu batalion cu 
tot, că nu mai pricep ce tot mi-i aduce hoţii la casa mea.. 
Parcă-s numai eu în sat, parcă nu mai sînt şi alte sate în ce- 
lelatte pârţi de țară... Parcă numai eu am...“ 

ȘI năcăjită femeia irîntea uşa după sine şi intra în tindă, 
gindindu-se cum să-și stringă mai în grabă ţoalele depe pat, 
şi perinele, şi blidele, şi lingurile... Şi vorbea singură: 

„Odată, de două ori—merge... De patru ori, de nouă 
ori,—merge... Da’ aşa... Toată toamna, toată iarna, toate ciş- 
legile, — poarta nu mal stă în ţiţini şi păreţii casei nu mai cu- 
nosc hodină... Unii pleacă, alţii intră... Fârimă, lasă şi se 
duc... Doamne, Doamne, cind s'a mai stirşi una ca asta, depe 
capul nemernicilor noştri oameni!“ 

Dar sara, cind se arată cei zece la poartă, mătuşica a- 
ceasta, care scăpărase'n cremene şi-şi priusese foc în gură, 
esă fn prag şi-şi primeşte oaspeţii: 

„Buna sara... ' 

— Muiţămim dumnevoastră... Poftiți.. Poftiți în casă... 
Aşa... Trage dumneata mai cu putere de rătez, câ s'a umflat 
uşa... Prea multă moină în luna asta a lui Faur 1...“ 

i Puțin gaz, în casă, tot mai este; doi-trei tăciuni tot mai 
sint... 
„Şedeţi... Poftim şedefi.. La noi cam strimt şi ca pe-o 
vreme ca asta...“ 

Soldaţii îşi întind braţele, îşi trintesc ciobotele de påmint, 
tuşesc şi se măsoară din ochi.. După aceasta, unul face isto- 
ricul zilei, cu toate nevoile, cu toate popasurile... Altul po- 
vestește despre gazda dâ-asară, din satul celălalt, unde-au mas 
fără pic de lumină, fâr'o scintee de foc... 

„ladul va minca-o cu totul, măi Constantine, mâl, dac'a 
ajuns ea şi mare milă de-un ostaş ca mine şi ca tine, care a 
piecat din bordeiul lui, dela binele lui, de lingă nevasta şi co- 
piii lui, de lingă părinţi şi neamuri, şi s'a dus pentru... pentru 
ce? Pentruca să-şi apere ţara, mâi fraţilor, să-şi apere ţara 
de duşmani... Auziţi voi 2... Eu unul, mâi fraţilor, cred că pe 
femela aceia, viermii neadormiţi vor minca-o de vie..." 

Fratele Constantin îşi clatină capul îngindurat; crede şi 


-el că aşa va fi; camarazii cellalţi adeveresc şi ei, şi cred cu 


toții, cà aşa se va'ntimpla: 
Bâtrinica, înainte de a-şi face o părere, întreabă: 


„Da'n ogradă, lemne avea? 


+ t 
i e 
412 VIAŢA ROMINEASCA 


— Avea... Am sărit noi să tăem, şi nu ne-a lăsat... 

— Da’ poate nu avea destule şi poate nu avea vite.. 

— Avea-avea.„. Am văzul noi că avea de toate.. 

— Ei, atunci,—zice gazda,—n'a trebuit să facă ce-a făcut...” 

Bâbuşca merge şi saltă cu acul fitilul opaiţului, îl aşează 
pe colțul prichiciului, se pleacă subt hornă, ad nå tăciunii şi 
zice iarâşi: l 

„Aşa-i lumea, de toate felurile... Cinci degete are omul, 
şi, vedeţi dumncavoasiră, nu-i unul $ă fie de-o potrivă cu 
altul...“ 

Fratele Constantin şi camarazii ceilalţi îşi clatină cape- 
tele; are şi bîtrinica aceasta dreptate, 

Apoi unul îşi caută în geantă, își trage conservele şi zice: 

„Incâizite puţin, merg de minune; ce ziceţi 2..* 

E o'mtrebare. Soldaţii totdeauna se intreabă în casa al- 
tora, ca să vadă dacă mincarea caldă este mai bună ca rece, 
dacă patul moale este ma! plăcut decit scindura neagră... 

„Pune-o, maică, - îl sfâtue bâtrina—pune cutia lingă ja- 
ratec... Da’ nu pocnește care cumva ?...* 

Şi-şi încrețeşte sprincenele a spaimă. 

„Nu! Așa-s făcute ele din fabrică, să nu pocnească...* 

Cei zece îşi scot merindele, le'nşiră, le'ncâlzesc; băirinica 
le-arata cofa cu apă şi ulcica ; apoi, piere pe ușă, se'ntoarce 
c'un braţ de uscâturi şi se vată că n'a mai pomenit până a- 
cuma asa moleşag în luna lui Faur... 

„Asta-i vreme ca'n ziua de azi: toate pe dos. 

— Da, toate,— răspund soldaţii de-odată. 

— Ca şi oamenii.. | 

— Da, ca şi oamenii...“ 

Şi fratele Constantin, îi întinde o felie de pine, 

„Pofteşte şi dumneata, şi ospătează cu nol.. Pine cazon. 
Și conserve... (Conserve de carne... 

— De carne? întreabă femeia. 

— De carne. Bucatele acestea trăesc ca şi proaspete, o 
sută de ani.. Ba, ce spun eu? Trăesc ele şi patru sute... 

— Patru sute ?... 

— Patru sute... ne-a spus plotonerul: patru sute”, 

Primeşte felia de pive, rupe un col, şi-l mestecă; 
apoi zimbeşte prictinoasă celor zece, şi zice: 

„De,—să mă ertaţi, da’ eu nu mininc lunea de frupt.. 
Am feciori, şi feciori: mei au vite... ŞI lunea eu ò ţin pentru 
vitele lor,—pentru jigânii, pentru boli şi peniru furtigauuri...* 

Ostaşii ospătează, brau apă. Marinuş Vasle şi Mereacre 
Toma, au făcut focului ocol şi'ncep o vorbă... Cum s'a por- 
nit zarva'ntre oameni, cum a zbucnit războiul, cum s'au risipit 
case şi lume depe lume... Biete neveste râmase tără bărbaţi, 
bieți bătrini rămaşi tără feciori, cu grija nepoților...  Mereacre 
ştie să povestească. El spune, spune, firtaţii îşi saliă pieptu- 


7 


şi mor ucide, în casa mea nu mal calcă om străin... 


f CVARTIR 413 


tilen suspine, dau din cap, îşi fac semne din coate, privind 


cum stă băbuşca mai de-oparie, cu timpla răzămată de cuptor, 


cu gura'n podul palmei, şi-şi stringe’ 
fierbinţi de dorul celor d. UR Popa biți ein 


A ze, Sa fost cu-ai noştri ? 
— Auzi. iisp'ici * y 
Di dot oriz ‘Şo h md pă Be i o intra’ chiar ghini în foc... 
„toate se văitau... larăşi pagube în găin 
multe, stricăciunl.. Două-trei garduri rupte pole toea 
uțină minglere pentru cele cu soldaţi mai puţini ID 
„La mine au fost tocmai doisprezece... 2 
— La mine numai patru... 
— rs Pets Pe Eb taci... 
— katru Da’ dacă vream eu, puteam opri 
[a e e deci vi it, pri numai doi... 
că Ea 1 a ce-aţi zice voi dacă v'aş spune 
ie ei Cl Sea Ju! Băraectir a lui Tanasie Scutariu: 
=. Ata se poate... 
— Aşa, aşa... j n 
sar ui Soda naa er Mia MORE RI tite, fa 
! nevasta care povesteşte îşi ta 
RE clan i » ÎŞI tae cuvintul, îşi încreţeşte 
„Kumal unul Vrea să se înece. Apoi zice iar: i 
— Eu mă mir că l-a primit t- — 
bre Senh Arca amea Se Paen gripei a 
] n ograda. „Bine-zic eu—da' Parase a 
mitale este acasă... El nu se e pir ae se 
N ue poate apăra ?... Se chi - 
om; gi ER ră pă zi prima ot image, sopa horie mar s 
| cp ` TăSchiv nu mă a S ii - 
peate a beieşugurile Iul.. el îi om bun ; a e ue at d 
i tig aen voeni repede, Paraschiv tace şi părcă se 
L so "Mă pomenesc că-mi vin cit - 
tru de soldați.. Da' de-acu, s'a sfirşit ; să pica Ma 
mă trudesc, curăţ,— nu el; eu vărue i Mia 
pion Mâriuţa mai alaltăeri... Da' pe IPL praguri 
rău tace Paraschiv şi iarăşi scrie jandarma pe uşă a 
anu- face ea; de-acu nu mai scrie; de-acuma s'a stirşit ..* 


a MATA noues o 


Femeia aceasta, care vorbise duminică sara cu Măriuța lui 
Paraschiv al lui Tănasie Scutariu, tăcu şi privi spre cealaltă, 
care pornise povestea; aceia iarăşi se arâta gata să mai a- 
daoge ceva. Se găsi una şi întrebă: 

*„Şi-atunei — spui dumneata—că tot a găzduit pe unul ? 

— A găzduit.— răspunse femeia ; mia spus mie cumâtra 
Rusanda lui Strătulat. Zice aşa: „La tine au fost soldaţi?” 
„Au fost zece"—spun eu. „Şi la mine tot zece... Şi la vara 
Măgdâlina tot zece.. ȘI la cumnată-sa de peste drum, tot zece... 
Numai la Măriuţa lul Paraschiv a lui Tănasie Scutariu a fost 
numai unul“. Eu mă faca mă mira şi zic: „D'apoi m'am in- 
tilnit eu cu dinsa alahăeri şi mi-a spus că nu mai primeşte 
nici unul“. Da” cumătra ride şi zice: „Aşa-i de asta... Aşa 
a zis Măriuţa.. ȘI eri, cînd a mers primarul şa scris pe 
uşă, a sărit Măriuţa cu gura la el ş'a strigat, şa zis: „dau foc 
casei mai bine“. ŞI primarul, atunci —care-i oleacă de neam 
cu Scutăriţa, cu soacra Măriuţei,—a șters însemnarea depe uşă, 
i-a trintit o sudalmă ş'a trecut peste drum la mine.. Da’ Pa- 
raschiv s'a întimpiat îipsă de-acasă ; plecase, mă tem că dimi- 
neață la Armăşeşti, la nişte neamuri... A venit primarul la mine, 
şi nu tirziu am auzit sunind goarnele, ş'am înţeles că iar po- 
poseşte armată şi iar se'mpart oamenii pe la case. Am strîns 
În grabă ce-am avut, am aorins focul ş'am aşteptat. Cind a 
ajuns cu împărțirea păn' la mine, cred eu că va fi fost cam la 
un ceas din noapte...“ Cumătra Rusanda se face a isprăvi; şi 
eu o'ntreb: „ȘI ai văzut întrind la Mâriuţa unul?" „Nu—tmi 
răspunde cumătra; mau intrat; am văzut eu că mau intrat... 
Era întuneric la fereşti şi întuneric a rămas... Da’ mie îmi era 
ciudă şi-l ocăram în gind pe primar şi ziceam că nu-l împăr- 
țită, precum s'ar cuveni să fie, sfinta dreptate pe lume... Stam 
aşa, draga mea, şi mâ'nciudam.„. Soarele să fi fost inaintea 
mea, —eu nu l-aşifi văzut. Inţelegi dumneata 2... Mă gindeam 
cadouazi avea să iasă! iarăşi Măriuţa lui Paraschiv, şavea 
să-şi pună minile'n şolduri, şavea să cum a dat în sara 
aceia pe primar afară, ş'a rămas nesupărată... Ş'avea să ridă 
de noi, de nişte proaste ca noi..." „Ei, şi pe urmă ?*— întreb 
eu. „Pe urmă—zice cumătra Rusanda, intru în casă, număr 
soldaţii, cei zece, mai es pe=atară şi cind îi mai număr incă 
odată, găsesc numai nouă... Cum, nouă ?... Intreb eu pe aniy 
pe altul şi-i văd că'ncep a zimbi şa şi face semne... tir- 
ziu, jar intreb şi zic: „Da' parcaveaţi cu dumneavoastră unui 
negricios, cam subțire]... Şi soldaţii iar îşi dau coate şi rid... 

i zice unul:” „Aveam... era domnu’ capural Mărgineanu...” 
upă asta, dragă cumâtră, eu am tăcut şi n'am mail întrebat; 
soldaţii sau rînduit la vatră, s'au încâlzit, s'au culcat, au mai 
dondănit între dinşii, ş'adouazi dimineaţa, cind m'am sculat 
ca să văd dacă-s gardurile în picioare şi dacă-s găinile toate, 
ce să crezi, soro, ce să-ţi caute oghii l.“ „Ei ce 2* — întreb 


4 


gura şi-mi spune: 
peste drum, 
eşind în pra 


Scutariu 2* 
un om cum se cade... Da’ 
„Da, aşa o cheamă“, 
parcă ; pe urmă, tot el, aşa 
tului îi zice Prigoreni... ȘI 
Bine, bine. Un sat, şoc 
ait uşa degrabă I...“ 


415 


intraltă parte?“ 


eu: „Ce-ai văzut, cumătră Rusandă ?“ Da'cumătra Îşi acopere 
i „Cind mă uit de pe colțul prispei, încolo, 

be Eaa Martel lui Paraschiv, o văd pe ea 
2 crezi că era lingă dinsa?,. Cine? 
(ŞI repede mă săgetează cev sar 
umăr la umăr şi E ră la sură pe soror Per Saiodi a 
(C'apoi îndată s'au despărțit, meri 
în ograda mea...) Caăprarul 
sarâ.. Un om nältuț, 
voios, ca omul du 
preen ai dorm 
ċfartir alurea ; ş'am venit acu’ så- 
jumătate de ceas pornim“, or 
iul. acesta ii zice Prigorenii ?“ 


Cine să fie, draga mea ?.. 
tarul a trecut ulița ş'a Intrat 
care venise cu ceilalţi nouă decu- 
subțire şi cam smolitla obraz... Părea 
hodină bună. Zic eu căprarului: „Da: 
„Da,—zce el; am avut 
mi String oemenii, că peste-o 
Şi re maior at el: „Da' satu- 
> „Prigorenii” —răspun E = 
mos sat! Da’ gospodarului de miră drum îi eta aicea 

„Aşa îi zice: Paraschiv Scutariu“. „Trebue să fie 
pe nevasta lui o cheamă Mariuţa ?“ 


„Bine, bine“, zice băetanul, suspinind 


dus pe ginduri: „Vra să zică sa- 
pe nevastă o cheamă Mâriuţa.., 
asă, ş'o nevastă, pe care n'am s'o 


Tudor Pamţile 


Valuta şi băncile de emisiune 


Criza valutară teribilă, în care ne zvircolim neputincioşi dela e 
bucată de vreme încoace, a îndreptat privirile tuturor acelora care Îşi 
dau sama de pierderile imense ce ni le pricinueşte starea de as- 
tăzi, asupra acestei probleme. ŞI, în afară de cercurile celor direct 
interesați, masa mare a publicului care simte din ce în ce mai mult 
povara răstringerii deprecierii externea monedel noastre naționale à- 
supra preţurilor pieţei interne, a început şi dinsa să caute a pătrunde 
in taineie chestiunilor valutare. Cuvintul valută care, înainte d-răz- 
, bolul mondial, nu se găsea decit prin tratatele financiare sau in dările 
de samă ale burselor—s'a popularizat, a străbătut in cele mal de jos 
straturi ale poporului, a devenit patrimoniul celor mari caşi al celor 
mici, tirind în viltoarea speculațiunii de bursă elemente slabe al că- 
ror principal interes era tocmai să se ţină cit se poate mal departe 
de învălmăşala speculațiunii pătimaşe, 

Faţă de interesul direct al masei pentru speculația de bursă, e 
lesne de ințeles şi interesul pentru discuțiunile teoretice asupra ches- 
tiuni] valutare, precum şi sumedenia soluțiunilor propovăduite de că- 
tră cel chemaţi și nechemați. 

Cum criza aceasta are un caracter european, interesul pen- 
tru problema valutei sa manifestat în toate țările Europei, în mă- 
sura deprecierii monedei naţionale respective. Şi, dacă tragem bilan- 
ţul celor scrise, vedem că rezultatul practic al cercetărilor teoretica 
făcute este foarte neiosemnat, fie că nu s'a putut ajunge la o solu- 
țiune finală din pricina divergënței de păreri, fie că dintr'ua motiv său 
altul statele europene nu au voit saunu au putut să pună ia aplicare 
soluțiunile preconizate de cătră teoreticieni, 

Şi la nol, cași alurea, problema valutară s'a discutat In toate 
laturele sale şi s'au propus soluțiual, Dar, fie că la ndi statul nu 
are autoritate, fle că nu a incercat să oaibă,—criza, în loc să se mo- 


dereze, a mers din ce în ce crescind, ajungind in Noembrie 1921 la 


apogeu, cind leul nostru nu mai cota. la Paris decit abia 6 centime. 
Chiar astăzi cu stabilizarea mai mult sau mal puțin aparentă a 


VALUTA ȘI BÂNCILE DE EMISIUNE 417 


„cursului leului la Paris la 10: centime nu este zls că am trecut de 
punctul critic, Principiul în sine aj stabilizării nu este greșit. Dar, 
deoparte el cere mijiozee financiare care, oricit de relativ acinsem= 
nate ar fi, tot insamtiă cu vremea un sacrificiu destul de mare, maj 
ales pentru un stat cu un bilanț financiar atit de slabit ca aj nostru, 
lar de altă parte el nu înlătură nimic din simptomele bolnăvicloase ale 
valutei noastre. El pu inseamnă în nici un caz un ideal spre care 
trebue să tindă omul de stat, atunci cind esta vorba de insănătoşirea 
valutei țării sale, Stabilizare nu inseamnă îmbunătăţire, ci o perpe- 
tuare a boalel, o localizare care, pentru a da roade, trebue să fie 

complectată cu măsuri efective de vindecare, Ori, stabilizarea leu- 

lui nostru la 10'4,—într'un timp cind presa Băncii Naţionale continuă 
să azvirle pe piață miliarde nouă de hirtie monedă şi cind Statul ro- 
min nu face nimic pentru asanarea finanțelor sale, nehotârindu-se să 
inaugureze o politică de economii adaptată greutăților vremil,—nu in- 
seamnă nici chiar localizare, pentrucă factorii principali care lucrează 
asupra deprecierii valutei, in loc să-și slăbească puterea destructivă 
şi-o măresc, înrăutățind şi mal mult starea internă care, bineînțeles, 
va influența mai curind saa mai tirziu și asupra celei externe, 
Deci ceiace facem nol, nu estè localizare in scopul unei imbu- 
nătăţiri, ci o localizare in scopul unei intirzieri a inrhutățirii, 
Măsurile pe care le-am luat pănă acum ca: Centrala de devize 
gi blocarea depozitelor străine, pot să aibă inriurirea lor asupra vā- 
lutei naţionale, ele nu sint însă în fond decit niște paleative, ideia 
principală trebuind să fle au o imbunătățire din afară înăuntru, ci 

dimpotrivă, dinăuntru în afară, a 

otrala de devize a fost un „bluite, a fost o Institutie 

uol am adoptat-o, nu în poterea argumentelor care ar fi i e pur 

© asemenea Centrală, ci din pricina unui snobism inerent caracterului 

nostru. E drept că moştenisem ideia dela pacea cela București, care 
ne impusese o „Devisenzentrale* controlată de cătră Austro- germaal, 

Dar am fi putut tot atit de uşor, după plecarea inamicului, să renun- 

țăm la această idee, cu atit mai mult cu cit instituțiunea nu adusese 

nicãirea roadele aşteptate. Insă, ia loc să căutam noj, mijloace po- 
trivite condiţiunilor noastre speciale, am infăptuit subt guvernul Mae. 
khiloman o Centrală, de devize şi apoi, chd Centrala a fost desfiin- 
țată prin faptul anulării intregii activități a pariamentului Marghilo= 
man, ea a fost readusă Ja viaţă de câtră guvernul următor izbindu- 
se, cë e drept, de rezistența Băncii Naţionale. D, Prof, Anghelescu 
se pliage, în „Analele statistice şi economice, că Banca Naţională 

„căuta să se scape la flecare ocazie de acest copil vitreg“, Dacă fap- 

tul este ictr'adevărașa cum îl descrie d, Anghelescu apoi Banca NE. 

Honaiă nu a lucrat decit cu un ddmirabil instinct și în deplină cu- 

noaştere de cauză. Banca Naţională nu este jandarmul Falutar al 

unor organe de stà! inconștiente, Ea nu poate lua asupră-şi răspun 
derea unor măsuri dictate de cătră Organele Statului şi care, în cas 
; de eşec, sint menite să arunce vina de pe umerii Statalni pe acela al 
Bâncii Naţionale. ŞI atita vreme cit Statul, prin politica sa de im- 
prumutari nesocotite, forțează institutul de emisiune, acesta nu oate 
primi rolui de jandarm al altuia, lată dece opoziția: Băncii Naţio i 
in peaa Centralei de devize o găsim Intemetată, ca 

e altfel, cu toate că Centralele de devize mait 
rea, ele nu au dat nici un rezultat, Ingreuind era n cetei e 
Beputind Impiedeca nici exodul capitalurilor peste stiipli de fronti- 


Pui y 
Srž, nici destrămarea contiauă a cursului monedei, In Austria, Ceg- 


i 


E 


ii 


poate fi tratată izolat. Ea este unul din factorii complexului de ches- 


P R ic h XP ce IA eta ui ags T 


VALUTA ȘI BÅNCILE DE EMISIUNE 41% 


trala de devize arimas o instituțiune cu mulţi funcționari şi cu multe 
formalităţi al cărei rezultat a fost nul în adevărata accepținne a cu- 
vintulul ; jar în Germania guvernula depus zilele trecute fn Reichstag 
un proect de lege asupra îngrădirii comerțului cu devize, în care nici 
nu se mal aminteşte de Centrala de devize și in care Legiuitorul ur- 
mărește mai mult interese fiscale, adică „prinderea“ ciștigului obți- 
nut prin teanzacțiunile de valută, decit interesele pur valutare, 
Blocarea depozitelor străine, în fond o măsură bună, nu poate 
juca estăzi, cind nivelul de curs al valutei noastre este atit de jos, 
rolul pe care l-ar fi putut juca vre-o citeva luni înainte. Şi chiar a- 
cum clteva luni, măsura aceasta singură, prezintată izolat, nu ar fi 
putut schimba întru nimic tendința de scădere continuă a valutei ro- 
mineşii. Numai In cazul cind ar ft fost combinată cu alte măsuri dină- 
untra în afară, ea ar ti putut avea un efect real asupra preţuirii 
nedei noastre pe piețele striine. 
a Dacă deci Lehi sa luate nu pot îmbunătăţi permanent situația 
noastră valutară, ce trebueşte tăcut pentru a eși din haosul in care ne 
erdem:zi cu zi? 
f O spunem dela Inceput: Probiema valutară a țării noastre nu 


tru procurarea lor, transtormind lostitutele de emisiune în fabrici de 
hirtie monedă, * 
Fabricile acestea, care în forma lor primitivă aveau datoria schim- 
bării în orice moment a hirtlilor emise de ele in monedă da aur, mi- 
rindu-şi peste măsură emisiunea, nu mal erau în stare să se ție de 
angajamentele luate. Pentru a impledeca deci turburări, Statele au 
ridicat mai pretutindenea obligaţiunia Băncilor transtormate In Pabrici 
de bancnote, de a da aur pe bancnotele emise, schimbind caracterul 
aceste! monede—pentru a Intrebuința termenii teoriei ctatiste a lui 
Koəpp—din monedă accesorie În monedă valutară, Schimbarea a- 
teasta a fost lovitura de grație dată solidității valutelor naţionale, 
Statele au căzut în ispita de a lăsa să lucțeze cit mai mult presele 
de bancnote, avind siguranța că nu vor îl nevoite In ultimul moment 
să dea Băncilor lor de emisiune aur efectiv, 
Marele economist care era Ricardo scria odată că „nici-o bancă 
şi nici un Stat, care au avut vre-odată putere nemărginită de a emite 
note, nu s'au folosit de această putere, fără de a abuza", Războlul 
mondial ne:a contirmat in intregime această părere a lui Ricardo; 
Chiar dacă unele State au luptat impotriva ispitei, subt forja Impre- 
jurărilor insă, au sucombat tentațiunii de a-și procura banii de care 
aveau nevoe pentru continuarea războiului şi pentru piata sumelor €- 
norme cu care beiigeranţii au devenit tributari țărilor neutra şiai A- 
mericei, 
Dela Inceputul războiului și pănă la prăbuşirea germană din No- 
embrie 1918, aurul băncilor de emisiune ale beligeranţilor europeni a 
emigrat into mâsură continuă inspre două centre : Elveţia și Statele- 
Unite ale Americe! de Nord, mal ales Inspre centrul din urmă, intru= 
cit banca de emisiune a Confederației helvetice nu era decit un avant- 
post al Americei, Elveţia trebuind, spre satisfacerea deoparte a con- 
sumului sân intern, de altă parte a nevoilor beligeranților vecini cu 
ea, să plitească Americei sume enorme pentru produsele importate, 
ŞI cu cit aurul eta pompat din bănci, cu atit apărea, ca inlocultoare 
a aurului, hirtia monedă, Războiul fiind un consumator imens și un 
distrugător de capitaluri, pe cind producțiunea normală nu poate să 
ție pas cu coasumul, n adus apot pe zi ce trecea scumpirea celor mal 
trebuincinase articole şi nevoia unel «cantităţi din ce ln ce mai mare 
de monedă. Cind, adouazi după războlu, trebuințele refacerii au 
bătut la ușă, cerina capitaluri financiare nemărginite, Statele nu aw- 
putut să şi le procure, decit apelind mai departe la Institutele lor de 
emisiune, depreclind şi mai mult valoarea Internă și externă a mone- 
dei. Cu cit deprecierea se manifesta mai încet, cu atit Siatele res- 
pective so credeau indreptățite a mări cuantumul emisiunii, legănin- 
du-se in naiva speranță că limita finală a deprecierii fusese deja a- 
tinsă. S'a intimplat acelaşi fenomen ca în vremea crizei monetare din 
Statele-Unite dela 1862-63. Guvernul suspendase obligațiunea răs- 
cumpărării în aur a bancnotelor și emisese o cantitate insemnată de. 
„greenbacks", In ciuda previziunilor teoriei, deprecierea monedei in- 
tirzia, cursul devirelor străine răminea staționar aşa Incit lumea fn- 
cepuse să se Indolască de adevarul teoretic. Pănă cind, după un an 
„de zile, criza izbucni cu toată violenţa şi dolarul suferi o depreciere 
„de aproape 80 la sută, depreciere care își avu efectele sale asupra 
„preţului tuturor mărfurilor în interior caşi asupra schimbului străin. 
In Europa de după 1918 lucrurile s'au petrecut nu tocmai altfel. 
lunea enormă de hirtie monedă, provocată printre altele şi de 


tiuai economice care s'au născut în timpul războiului şi care au luat 
o formă din ce în ce mai neplăcută, pe măsură ce condiţiunile trata- 
tului dela Versailles au izbutit să dezorganizeze economia Europei 
Centrale Valuta noastră, legată în atitea privințe de condițiile eco- 
nomict ale acestei regiuni europene, s'a adaptat dezprganizârii şi a 
oglindit perfect răstringerea mizeriei valutare central europene asu- 
pra Rominiei. O-politică de Stat conştientă ar fi putut opri degrin- 
golada, prin reorganizarea puterii noastre de producţiune şi printr'o 
politică economică adaptată imprejurărilor extraordinare. Guvernele 
cara s'au succedat, s'au preocupat mas mai rep de chestiuni de po- 
n loc să pue umerii la ridicarea ärt. 

cuiva Mak au AL can si tratăm în acest articol decit laturea eco- 
nomică a chestiunii, facem abstracție de motivele politice cit şi de 
motivele polltico-economice generale. Nu ne ocupăm deci decit de 
simburele acestei chestiuni și anume de chestiunea infiațiunii mone- 
tare şi de rolul băncii de emisiune la rezolvarea problemei enunțate. 
Ne este indiferent dacă părerile asupra inflațianii sint împărţite, 

unii susținind că este inflațiune, alții susținiud că sintem departe de | 
a o avea. Nol ou privim decit cifra absolută a hirtiei monedă ia 
cura în raport cu acoperemintul metalic al Institutului de „emisiune. 
Avtad în vedere teoriile existente precum și practica principalelor 
bănci de emisiune, ajungem la concluzia că avem intlaţiune monetară 
şi că deci trebue să luăm măsuri pentru Imbunătățirea acestei stări 
care, chiar dacă fi negăm exclusivitatea intiuenței asupra valutei, nu 
se poate si nu o socotim printre cei mal de samă factori al depre- 
ciorii sale, A A A dahisi 

um s'a produs infla 

A timpal ăzbotulul observăm pretutindenea aceleaşi simptome. 
Statul apare pe piaţă ca cumpărător peatru tot felul de produse pre 
tinate apărării naționale, Avind absoluiă nevoe de aceste pro 0; 
şi cum cantităţile de care avea nevoe erau imense, ce ele ri- 
dicat In raport cu cereriie din ce în ce mai mari sle tutil ş su 
produs o scumpete generali. De altă parte, Statul—avind nevoe de 
sume din ce în ce mal insemnate,—a ales drumul cel mal comod pen- 


a n 
N e ME A 9. ARTO RE N E A pp. 


I 


420 VIAȚA ROMINEASCA 
. ini 
cătră cheltuelile imense făcute în vremea celor patru ani de războtu, ctt 
şi de contracțiunea generală a creditului, şi-a manifestat deprecierea 
la început mai incet—pentruca apoi, incepind dela 1919, să apară cu 
o violență neinchipuită, zguduind temeliile mai tuturor economiilor 
naționale. Anglia,” Franța, Italia, Ceho-Siovacia, Jugcslavia, Romi- 
nia, Grecia, Spania caşi Statele Scandinave ~au moneda depreciată, 
dacă o comparâm cu aceia a Statelor Unite. Insăşi Elveţia până prin 
Octombre trecut avea un sub-agio, De abia in luna Decembre 1921 
moneda elvețiană şi-a revenit, avind un Supra-agio de 3—5 la sută 
în raport cu moneda Americe! de Nord, Cit privește Germania, Aus- 
tria, Polonia şi Rusia. deprecierea iproape nici nu mai cunoaște mar- 
gini, în ultimele trei State nemai find vorba de hirtie monedă emisă: 
In baza unei politici de emisiune conştientă, ci de simple asignate. 
imflațiunea monetară a contribuit în mare măsură la urcarea 
excesivă a prețurilor, cu toate că ar fl greşit dacă am atirma că 
prețurile s'au urcat, în primul rind, din pricina intlațiunii. Dar ea a 
lucrat în mod constant asupra factorilor scumpirii traiului, accentulnd 
încă şi mai mult efectele deprimante ale acestei scumpiri fără prece- 
dent care, în Anglia, Statele Unite, Japonia, Canada, Franța, Italia, 
Olanda şi Elveţia a atins punctul culminant între Aprilie şi Octombre 
1920, evoluiad apoi faspre o scădere continuă, pe cind fa noi, cași 
în Germania, Austria și Polonia curba urcării e departe de a fi a- 
juns la apogeu, evoluţia scumpirii nefiind încă terminată. Chiar şi 
fa Ceho Slovacia prețul traivivi a scăzut simțitor, decind, in urma 
măsurilor financiare luate, coroana cehă şi-a intrerupt mersul descen- 
dent urcindu-se cu peste 100 la sută pe principalele piețe monetare 
din Europa. Dacă luam numărul indice pe 1913 egal cu 100, atunel 
avem la stirşitul lui Octombre 1921 ca numere indice: în Anglia 162,8; 
in Statele-Unite 123,2; in Casada (Septembre 1921) 171,7; în Japo- 
nia 219,2; in Franța 332,4; în italla 599,1; in Elveția (Noembre 1921) 
177,5; in Olanda 169; in Germania 26395; lar In Polonia 114976. 
(Din. Bulletin mensuel dela Société de Banque Suisse, No. 11—12 
din 1921), 

Pilda Ceho. Slovaciei precum şi a Statelor amintite, în care pugc- 
tul coiminant al scumpirii a fost atins încă din 1920, întăresc afirma- 
țiunea că inilațiunea a fost priatre principalele cauze ale scumpirii. 
latr'adevăr, în anul 1920 Incepe mișcarea puternică dia apus impo- 
triva dezorganizării producțiunii europene și a fabricării târă de mar- 
gini a hirtie! monedă. Bâncile de emisiune încep să sa reintoarcă la 
vechile principii ale politicii lor de mai toainte d războlu și caută să 
restringă circulația umflată la 'exces prin retragerea—la unele mai 
lentă la altele mal precipitată—a biletelor lor. Urmarea a fost mai 
intălu oprirea sctimpetei și apol o descreştere continuă a preţurilor. 
In Germania, Austria, Polonia şi Rominia unde Băncile de emisiune 
în loc să restringă circulațiunea au fost siilte se și-o umfle mal de- 
parie, scumpirea nu putea să ia sfirşit, cu toată politica de constrin- 
gerl şi de intervenționism excesiv a Statelor respective, aşa că nie 
dat să trăim inalate in plină griji a celor ce se vor intimpla mine, 
cind hirtia monedă îşi va fi pierdut cel mal elementar drept de a se 
chema monedă, 

Care sint invățămiatele războiului ? 


* Angiia a fabrical hirlie*monedă fără a recurge la Bank ol En- 
giand. 


VALUTA ŞI BÂNCILE DE EMISIUNE 421 


Am văzut cam Institutele de emisiune au fost transformate rind 
pe rind in Fabrici de hirtie monedă, contribuind la deprecierea valu- 
tei şi la urcarea prețurilor, Paralel cu intlațiunea monetară am as 
vut nu o stagnare, cl o scădere a acoperemintulul metalic prin pom- 
parta de cătră Statele neutre și de cătră Statele-Unite ale Americei 
de Nord a rezervei metalice a Băncilor de emisiune din țările beil- 
gerante. Pe măsură deci ce acoperemintul de aur era mai redus, banc- 
notele iși plerdeau caracterul de Bancnotă devenind hirtie monedă de 
Stat. La baza preţulrii lor pe piețele financiare din străinătate nu 
mai juca rol cuvertura metalică a Băncii care le-a emis, cl creditul 
Statului care era reprezentat de ele. Bancnotele nu mal erau exponenţi 
metalici ci exponenți financiari de Stat, Evoluţia aceasta prevăzută 
de câtră teoria etatistă a lui Georg Friedrich Knapp a pus din now 
în mod imperios pe tapat controversa: Monedă metalică sau monedă 
de Stat? 

In fond moneda este lnsăşi prin definiție un reflex al autorității 
de Stat, de oarcce Statul hotărăște în ultima instanţă dacă un mijloc 
de plată este sau nu monedă, Numai cind Statul decretează că acest 
mijloc de piată este primit în mod ilimitat la casele sale, avem de a 
face cu monedă propriu zisă valutară, Ceiace Statul nu poate de. 
creta Insă, este puterea liberatorie a monedei în afară de frontierele 
sale, Acolo moneda dacă este monedă de Stat propriu zisă atirnă de 
aprecierea străinătăţii, de increderea pe care o are deținătorul strâln, 
la soliditatea finanțelor sale. 

Cum Statul—imediat ce s'a declarat războiul—a pus stăpinire 
pe Băncile de Emisiune, transformlodu-le mai mult sau maj puțin în 
organe de Stat şi câlcind toate principiile care călăuziseră pănă a- 
tunci aceste Bânci in politica lor de emisiune, adversarii metalismu- 
lul—pe care nu trebue sâ-i contundăm cu adepţii teoriei etatiste, care 
admite in oarecare imprejurări metalismul,—au tras concluzia că. ato- 
peremintul metalic nu slujeşte ta nimic, şi că deci ar fi bine ca de 
acum Inainte nu Bâncile de Emisiune să arunce pe piață hirtia-mo- 
nedă ci Statui însuşi. garantind prin intreaga avuție națională moneda 
emisă. Se invinuia deci Banca de Emisiune de urmările rele pê care 
le avusese o politică de emisiune impusă de câtră Stat și împotriva 
căreia Banca se răzvrătise în nenumârate rinduri şi se propunea o 
soluție care ar fi insemnat transformarea lastitutuluj privat de Emisi- 
une iîntr'o Bancă de Stat propriu zisă, ale cărei note ar fi variat cu 
fiecare buget, 

Unii au mers chiar mal departe şi au cerut adaptarea emisiunii 
la preţurile de pe piață prin crearea unui raport direct intre cuantu- 
mul hirtiel-monedă şi numârul indice. Aceasta ar fi insemnat o re- 
intoarce:e la concepția orimitivă a teoriei cantității, la concepția me- 
canică a Iul Locke şi Montesquieu față de care însăşi „Currency prin- 
ciple“ al iui Ricardo—şi el astăzi învechit, după cum ne arată Helie- 
rich în studiile sale asupra monedei—era un progres. 

Cerinţa aceasta este foarte explicabilă. Faţă de revoluțiunea 
profundă a prețurilor, care a Introdus cea mai desă virşită nesiguranță 
în sinul economiei naționale, nu se putea să nu se caute a se stabili 
un râport—de altfel] existent—intre emisiune şi preț, De aci şi pănă 
u-se În sama emisiunii întreaga 
e decit un pas, cu toate că nu 


42 VIAȚA ROMINEASCĂ 


infailibii pentru minuirea unei politici de emisiune nouă. Numărul In- 
dice joacă un rol mare la stabilirea gradului de scumpire, ël însă në 
este decit ceva arbitrar. „Numărul indice e numai un punct de spri- 
jin în căutarea mediei statistice= (Hofmann), el ne aduce „o mal mare 
limpeziciune în lupta economică şi o mal mare publicitate in procesul 
alcătuirii prețurilor“ (Gothein). 

lată de ce Bancă de Emisiune a Confederațlunii helvetice a re- 
fuzat să discute propunerea lul „Schwelzerischer Freiland-Freigeld 
Bund., Asociația aceasta cerea la 18 Septembre 1918 retragerea pri- 
vilegillor Bincii Naţionale şi transmiterea dreptului de emisiune unul 
oficiu valutar federal. Ca unitate de; măsură a cuantumului circu- 
laţiunii, ar fi slujit „valuta absolută A nivelului de preţ elveţian“. 
Cind statistica prețului mărturilor ar fi arătat o urcare generală, ofi- 
ciul valutar ar fi trebuit să retragă note din circulație și să le dis- 
trugă. Cind nivelul preţurilor ar fi căzut, oficiul ar fi aruncat alte 
note pe piață“ (Berner Bund din 30 lanuar 1920), 

Răspunsul Consillului Federal aproba atitudinea Bâncii Naţio- 

nale, discuta însă posibilitatea unei infâptuiri mal tirzii a ideilor e- 
mise, El apăsa asupra faptului că „introducerea unei asemenea re- 
forme ar insemna deplina izolare valutară a Elveţiei şi o revoluțiune 
a valutei sale. Asociațiunea Frelland-Freigeld nu are decit să pue 
agitaţiunea sa pe o temelie internațională, câuilnd adepţi în străină- 
tate. Dacă agltațiunea aceasta va labuti să influențeze fatr'atit opi- 
nia publică europeană incit vre-una din poterie economice. conducă- 
toare să ia Inițiativa convocării unei conferințe valutare internațio- 
naje lar guvernele statelur europene, în deosebi a ţărilor din acelaşi 
“uniune monetară cu nol, să fie dispuse a-şi trimite delegaţi pentru a 
discuta programul lui „Frelgeld*, atunci desigur că nici Consiliul Fe- 
deral nu se va codi să-şi trimeată reprezentanţii săli la o asemenea 
conferinţă”. 

Râspunzind în felul acesta, guvernul elveţian arma tradițianii 
ciasice asupra valutei, piecind dela baza că valuta e un fapt istoric 
şi nu economic și că nu se poate călca această concepţie fără a se 
pierde pe calea necunoscutulul şi intunericului. Anglia, adoptind la 
1816 etalonul de aur, a silit toate celelalte State care atirnan econo- 
miceşte mai mult sau mai puțin de dinsa să urmeze exemplul său. 
Londra era Clearing ul intregului univers și Identicitatea etalonului 
ușura tranzacțiunile financiare, Dacă Anglia ar schimba astăzi eta- 
1onul, hottrindu-se să pue la temelia emisiunii sale nu aurul ci unalt 
metal, sau namârul indice, adoptarea unul etalon identice de cătră ce- 
istalte State ar fi simțitor uşurată. Şi mai mult încă ar fi cazul, 
dacă nu Anglia, ci America ar adopta acest etalon, New-Yorkul tu- 
iod după râzboiu rangul Londrei ca centrii al Ciearing-ului. Cum scrie 
Neue Freie Presse din 15 lanuar: „După ca'culele făcute în ulti- 
mele luni, capitaluri insemnate străine, au fost plasate în efecte ame- 
ricane şi ca depozite în bânci particulare, De unde Inainte de răze 
boiu depozitele băncilor londoneze şi tirgul monetar londonez alcâta- 
iau rezerva capitalului Internațional, astăzi centrul de greutate sa 
deplasat in Statele- Unite*, 

Deci, numai in cazul cind mai multe State cu un tirg monetar 
de primul rang, sau cel puțin America sau Anglia, ar fi de acord cu 
schimbarea definitivă a sistemului monetar de astăzi, bazat pe eta- 
lon de aur şi cu inlocuirea sa printr'un alt sistem, numai atunci ar 
f] posibil ca schimbarea să se poată face fără prea multe zgudairi 


VALUTA ŞI BÂNCILP DE EMISIUNE 423 


profunde și fără de a primejdui existența financiară a adepților ideil 
celei nouă. ŞI chiar in acest caz, nu credem că ctalonul adice ar ti 
cel mal În măsură de a corespunde cerințelor vremilor de față, tăcind 
eter ari ppt al re: dependentă de fuctuațiunile prețului și 
ca to cadinsul un factor 
reaa å de nesiguranță În aprecierea 
Trebuește prin urmare să căutăm un etalon 4 
adăpostul fMuctuațiunilor şi a cărui valoare să ro illa ela 
no pi jean ra să rămină mal mult sau 
icardo seria incă de acum un secol că numa! acea valută est 
a 
noa) „a cărei unitate posedă o putere de achizițiune invariabilăe.. 
A adăoga mai departe că „tocmai constanța relativă a metalelor pre- 
p paara ienne a spațiu de vreme mai intins, este poate cauza 
alele acestea 
laia Ane. sint întrebuințate ca bară valutară în 
Cu toate colroversele care au existat în a 
ceastă chesiiune ln 
tot cursul veacului trecut și până in ziua de astăzi, nu s'a putut do- 
vedi că afirmaținnea lul Ricardo ar fi greşită.  Ins2şi după războiul 
Petra cind vedem că aurul a devenit pentru cele mai multe țări un 
a deosebit de rar, fraza rămine În intregime in picioare, Acel care 
afirmá că Ricardo a greşit, de oarece aurol e astăzi o marfă ca orl- 
care alta, cu preţuri variabile, sint în eroare, Aurul a rămas omartă 
ue a fost şi mai inainte. Spre deosebire insă de celelalte mărturi 
aas carea sa & rămas relativ constantă. Deosebirea de prețuri de- 
a Arom faptul că mon da fiecäruj Stat are un alt grad de depreciere, 
m a » enie doua State care şi-au păstrat etalonu! intact, Statele- 
p eţia, ne convingem de faptul acesta. Aurul are acelaşi 
priza i09i canape facind de micile variațiuni care nu reprezintă de- 
na ia roni dat și ag diferențe condiționate de balan 
tă, omercial variază, Deci nu aurul cl mone 
pă 5 Mna A aan oaks giar. monedă fiind astăzi ez 
—a suterit fiuctuaţiunile 
nu ad pralea ee poi monetare, i eurmsrlesee se pa gi 
rea aurului din rangul său de etalon m 
potrivă, o reintoarcere a Statelor cu moned a as 
depreciat la politi 
prudentă anterioară războiului mondial, L i Bäneile 
sarme omega „Legile cart scutesc Băncile 
ii notelor lor in moned 
trebuesc ridicate şi convertibilitatea intr great race 
tă din nou ind 
sale, bineînţeles după ce mal) întâiu | tit w Tata praga 
iost puse de câtre Stat in stare dea e gone Aan a TOT 
ace fată cererilor d t 
Intrebarea care se pune este deci : poate 
cau ori reintoarcere etectiva ia stalcaul de aart eta 
a acoperemintului metalic era Inainte de războ 
9, pean us bat apr totală a notelor. In timpul praha apk 
f din tezaurele bâncilor-de emisi 
asma aripoti an. cum spuneam mal sus, drumul incpre ROIA M A 
că, aspre aceasta din urmă. Dacă deci Bå > 
misiune ar îi limitat circulațiurea notelor lo = apelare 
fel 
deciarării ră Doiului, Incă e adevărat că peeniintul do: pa rs 


j p talic ar fi fost mai scăzut dia pricina slăbirii cantității de aur dis- 


onibil. O pbiltică de banca bine chibzuită ar f 

treptată dia clrculsțiune a unor sume ie Poe taine 
ata Bu numai că pu sa intimplat ci, prin faptul abro Arii 
IAlivităţii de convertire, ispita emisiuni unor cantități atitea de 
monedă și-a făcut in intregime efectul, ducind la teribila intia- 


- 


424 VIATA ROMINEASCĂ 


țiune a zilelor noastre, la Anglia circulațiunea notelor a trecut dela 
700 milioane la 3 miliarde, în Franța deta 7 miliarde la 38 miliarde, 
in Germania dela 2 jum. miliarde la 120 miliarde, în Itaia dela 1 jum. 
miliarde îa 14 miliarde. Unde mai punem banca Austro-Ungară, care 
Inainte de războiu emisese 2 jum, miliarde și a cărei circulație se 
urcă in lanuar 1922 la 160 miliarde (Austria) și ja 24,3 miliarde 
(Ungaria). Şi infiațiunea ne apare incă şi mai limpede cind mai pri- 
vim emisiunea Cehoslovaciei care se ridică astăzi la 11,7 miliarde, 
a Jugoslaviei cu 4,6 miliarde, a Poloniei cu 200 miliarde şi last not 
least a Rominiei cu 14 miliarde. Dacă ar trebul să refacem cota de 
acoperire de 33 la sută, anterioară - războiului, ne dăm bine sama 
cit aur ae-ar trebui pentru aceasta. Ar fi in orice caz o cantitate 
atit de mare Incit toată proviziunea de aur existentă pe pămint nu 
ne-ar ajunge. Şi nu trebue să ultâm că nu am Inşirat decit numai 
citeva dintre State, care nu reprezintă decit o mică minoritate a Sta- 
telor care au Bănci de Emisiune, 

O refacere absolută a acoperămintului de aur este prin urmare 
pentru moment cu totul imposibilă, oricită bunăvoință am avea de a 
adopta acest mijloc, Rămine deci să căutăm alte mijloace menite să 
insănătoşească situațiunea nu a unei țări, ci a tuturor țărilor su- 

, ferinde. 
A Pe S'a vorbit de devalvațiune, arâtindu-se printre âltele că cea mal 
recomandabilă măsură ar f| dacă am reduce deo pildă valoarea len- 
lui prin schimbarea hirtiei monede cupă adevărata proporție pe care 
o are față de aur. D. Titulescu spuuea chiar la nu gtju ce ocazie, 
că răminerea leului la un nivel scazut e mal imbucurătoare decit ur- 
carea sa. D., Titulescu se gindea desigur la faptul că revenirea 
bruscă a leului la paritatea metalică nu ər îi recomandabiiă, căci ar 
insemna un premiu pe cart l-am da acelora care au cumpăraţ hirtia- 
monedă cind nu valora decit 3 sau 10 centime. Dar afară de faptul 
că o revenire bruscă la paritatea metalică este cu desăvirgire exclusă, 
nu numal pentru leul nostru ci și pentru oricare aiţă hirtie-monedă, 
prietinii teoriei stabilizării la ua nivel jos uită că avantagiile acestui 
sistem sint mai muit decit compensate de cătră dezavaniagille sale 
şi de primejtia Inatrăinârii intregii averi naționala a noasire. Nu a- 
vem decit să na aruncâm privirea la ceiace se Intimpli în Silezia po- 
lonă, unde cele mai insemnate uzine au trecut in minile unor consor- 
ţii străine şi, mai aproape încă, la lichidarea totală a nenorocitei 
Austrii unde valorile imobiliare caşi cele mobiliare se scurg pe zi ce 
trece din miaile vechilor proprietari in acelea ale citorva străini din 
țări cu o valută superioară, 

Ne râmina un singur mijloc:  Detiațiunea și refacerea treptată 
a stocului de aur, cu aite cuvinte revenirea ja ideia clasică despre 
„Currency“. : 

„On ne pent agir contre un excès d'émission de papler-monnale 
que par une contraction uitârieure» spune Goschen in a sa minunată 
„Theorie des Changes étrangers“. Şi pârtrea aceasta constitue și as- 
tăzi incă un adevâr neclintit. 

Numai restringerea circulațiunii fiduziare poate impiedeca scu- 
fundarea noastră mal departe în prăpastia ln care ae zbatem. Nu 
avem decit să luâm o pildă dela vecina noastră Ceho Slovacia care, 
printr'o cuminte politică de bancă, a izbutit în citeva luni s& ṣi re- 
facă creditul pe piața străină şi să pe intreacă cu mal bine de 150 
la sută, Guvernul s'a folosit acolo de prilejul introducerii impozitu- 


__VALUTA ŞI BANCILE DE EMISIUNE 425 


lul pe capital pentru a lua citeva măsuri efective de naționalizare 
monetară, care, astăzi îşi arată bunele urmări, i 
Legea Ceho. Slovacă dela 8 Aprilie 1920 introducea în cuprinsul 
Ceho-Slovacle! Impozitul asupra capitalului. Sa cerut de cătră Stat 
prezentarea coroanelor austriace spre stampilare și după prezentarea 
lor spre a reduce circulația fiduciară, „Statui n reținut jumătate din 
biletele prezentate, ca titluri de Imprumut de Stat, cu o dobinda de 
1 la sută la care creditorul nu poate renunța şi pe care Statul se o- 
biigă a le plăti în momentti oportun. În locul ‘dect al notelor reţi- 
Dute s'au dat posesorilor bonuri de depozit cu care vor putea să plá- 
tească impozitul asupra averii, În afară de aceasta, bonurile nu pot 
fi întrebuințate ta nimic ele fiind intransmisibile şi bepalind sluji ca 
gaj pentru avansuri“, Cehoslovacia a redus astfel circulațiunea sa 
ERIE at mai bine S 2 miliarde, 
nceputaj lui Decembre 1921, delegații Băncii Naţionale Sue- 
deze, a Băncii de Emisiuhe din Kopenhaga ai a Băncii iama s'au 
intrunit pentru a discuta asupra măsurilor ce trebuesc luate în scopal 
unei stabilizări a valutelor. Printre altele, reprezentanții Băncilor 
Scandinave spuneau că, pentru a face posibilă stabilizarea unei va- 


variabilă, a acestei valori : „Pentru a stabiliza cu adevărat valy 


măsură, 


tocmai aurului această calitate. Ne putem inchipul și alte unități 
de măsură. Dar, pând la găsirea unei măsuri rai nt, ceiace páni 
astăzi nu s'a intimplat încă, nu rămine altceva de făcut decit să 
nana văr Suee sa de unitate de măsură, ** 
esta este drumul adevărat pe care trebue så mergem, N 
ne putem permite astăzi lux! unor experimente primeldiepse, care ui 
ari i pinten creme și mai mult starea noastră destul de precară. 
ontribuim şi noi, pe cit ne st - 
rulul prizee sa de unitate de măsură, RP pe, pe aa 
ci intrăm pe târimul politicei financiare a Statului, > 
rata deflațiune ou o poate face in imprejurările de peer Pangia 
mai Statul, pentracã hiriia-monedă și-a pierdut calitatea de Banc- 
notă, fiind hirtie monedă efectivă de Stat cu curs Jerţat. Deci nu- 
măi prin Stat se poate încerca revenirea la talonul de aur. În pri- 
mui rind urmează să punem rindulală în Bugetul Statului mărind pro- 
ducțiunea economiei naţionale. Alci este simburele chestiunii : Pro- 
ducțiunea. Nomai după ce vom ridica în mod simțitor producțiunea 
bi limitind în același timp Importul exagerat, Statul se va putea gindi să 
i indrepteze ceiace a stricat In mecanismul emislunei prin amestecul 


=- 


sân excesiv. ȘI până atunci, mal avem un prilej apr - 
celuin de care s'a folosit Cehoslovacia anul aleea Ri na pb dea 

bue să-l plerdem nici noi : prilejul aplicării noilor impozite. 
3 Că nolle Impozite pe avere şi pe capital vor fi sau nu aplicate 
| in forma actuală, este lucra secundar. lntr'o formă sau alta vor tre- 
bul să fie aplicate, dacă nu volm să ne prăbușim subt povara dato- 
© Flilor care ne apasă, Oricit de greu ne este să ne obişnulm cu gin- 
„dul de a fi nevoiţi să divulgăm Statului secretele noastre financiare, 


* Sté ina Bauer: Situall éłlal . 
irnal d'Economie Politique No. 2, (921. se. an. TORONA 
Deutsche Allgemeine Zellung, 3 Decembrie 1921. 


` 
TECA 
- 


lori e mal întăiu nevoe de o unitate de măsură pe cit se poate de ASNA 


unora dintre țări, e neapărată trebuință de o asemenea unitate de SSP 
Din punctul de vedere teoretic, nu e absolut necesar să dă - 


*; 


426 VIAȚA HOMINEASCĂ mu Et SAN Ur CP A A VALUTA ȘI BANCILE DR EMISIUNE 427 
ba mal mult chiar, să-l dăm o parte din averea noastră, va trebui 
să ne minglem cu gindul că toate statele aşa zise civilizate au intro- 
dus aceste 'impozite—şi să ne executăm. Statul fiscal de astăzi cu 
enormele sale atriboțiual, nu mal poate trăi de pe urma unui sistem 
învechit de impozite. 

Deci, cu prilejul aplicării nollor impozite, Stătul romia trebue 
să ia o hotărire: să se cheme spre stampilare Intreaga cantitate de hir- 
tie monedă În circulațiune. Pe de o parte, ar egi la lveală cantită- 
ție de hirtie monedă tezaurizată, pe de altă parte ar dispare din 
circulație sumele destul de insemnate de bancnote falşe, care circulă 
prin striinătate—la Viena și la Berlin existau fabrici speciale, Ju- 
mătate din cantitatea hirtie monedă să fie retrasă din circulație de 
cătră Stat, care va da prerentatorului pentru 50 la sută din cantita- 
tea reținută, certificate de Impozit, ca care posesorul va putea să-și 
plătească impozitul pe avere, iar pentru rest va emite o rentă inalie- 
nabilă cu o dobindă minimală de 1 la sută. Va fi prin urmare un 
imprumut Sie combinat, care insă va reduce circulațiunea fduciară 
la jumătate, Statui intrebuinţind biletele reţinute pentru piata impru- 
miturilor contractate de câtră el la Banca Naţionali. 

Să nu se facă obiecțiunea că aceasta ar fi un rapt din partea 
Statului. Mai bine un rapt al Statului menit să puo capăt mizeriei 
valutare, decit o prelungire la infinit a acesta! mizerii cu îmbogățirea 
scandaloasă a citorva speculanți fără de scrupul, la acest caz, scopul 
sfințeşte cu adevărat mijloacele. Şi apol, dacă analizăm chestiunea 
mai amănunţit, vedem că raptul este doar imaginar, Celace parti- 
cularul pierde prin reținerea unei cote-părți dia bancnotele prezentate, 
el ciştigă prin creşterea valorii în sine a hirtici-monedă care ti rå- 
mine. Oricite rezerve am face privitoare la teoria cantităţii, leul unei 
emisiuni de 7 miliarde va fi, dacă nu de două ori, dar desigur malt 
mai preţuită decit leul unei emisiuni ge 14 miliarde, cu acelaşi aco- 
peremint metalic ca prima emisiune, 

NI se va spune poate, că stampilarea ar duce la o destrămare 
şi mai departe a cursului leului, de oarece în clipa in care s'ar afla 
că guvernul plănueşte stampilarea, cantitățile ascunse in străinătate 
ar îl aruncate pe piață provocind o derută a leului. Dar sa făcut 
„constatarea că sumele existente efectiv In străinătate nici nu sint atit 
de mari pe cit s'a crezut, Aruncarea lor pe plață nu ar produce deci 
perturbarea aceia teribilă de care li e teamă multora, ŞI, chiar ad- 
mițind o perturbare, ea va fi cu atit mai mică cu cit stampilarea va 
fi pregătită şi decretată mai repede. Nu discuțiuni lungi, care să 
dureze lua! intregi, în care timp la bursele străine s'ar produce o spe- 
culă nebună cu leul rominesc, toți voind să se scape de diasul, ci o 
hotărire repede. Poate că vremea de acum, cit mal este fa vigoare! 
blocarea depozitelor străine şi cit nu sintem notați—ca pedeapsă pen- 
tru această hlocare—la bursele străine, este cea maj propice pentra 
măsura amintită. E chiar păcat din acest punct de vedere, că leul 
este notat la Paris. Fără notiță oficială, ne-am putea relnol și a- 
şeza În casa noastră aşa cum găsim nol mai bine. 

Procedeul neleal? In inverșunata luptă economică dintre Sta- 
tele moderne, sentimentalismele şi priucipiile morale sint numai a- 
tunc} întrebuințate cind este vorba de altul şi nu de sine Insuşi. ȘI 
apoi Invinuirea de nelealitate nu ar fi nici decum fodreptăţită în a- 
cest caz. , 

Care ar îi rolul Băncilor de emisiune ? 

Se tuţelege dela sins că o asemenea interveațiune fa mocaniamsi. 


circulațiunli fiduciare nu ar rămine fără de urmări asupra organiza- 
iunii Băâcilor de emisiune, la primul find, parajċi cu retragerea de 
cătră Stat a 50 la sută a notelor din circulațiune, Bâacile de emi- 
siune ar trebui să-şi modifice mai mult sau mai puțin politica lor. 
Cantitatea de hirtie monedă rămasă pe, piață nu trebue să mai fle 
depăşită. Ea va fi considerată ca o limită superioară. Tendinţa 
Bâncii va fi să micşoreze lar nu să mărească această cantitate, Ex- 
cepți! s'ar putea face numai în cazuri extraordinare, Ne-am apropia 
in modul acesta de principiul Bâncli Naţionale Elveţiene și de propa- 
perie Comisiunii valutare engleze, admise de cătră guvernul Marei 
Britanii. Comisiunea engleză propusese ca circulaţiunea efectivă a 
notelor „Currency* în decursul unul an să fie considerată ca limită 
superioară legală pentru circulațiunea anului viitor, afară da cazuri cu 
totul excepționale ca de o pildă In vremurile de criză. 

O asemenea limitate e vădit că nu ar corespunde intereselor 
comerțului legitim, care vede in Banca de Emisiune stilpul de sprijia 
al creditului comercial. lugrădirea emisiunii ar însemaa pentru mo- 
ment imposibilitatea Bănci] de a-și continua afacerile obişnuite de 
scont, Pentru a evita faptul acesta, Statul ar trebul să dea tot spri- 
jinul său Institutului de Emisiune printr'un fel sau altul. Tn privința 
aceasta e de cugutat asupra părerii lut Charles Rist, ca Statul să-şi 
plătească treptat bonurile de tezaur date Băncii. „Pe măsură ce a- 
Yansurile date reintră in Bancă, aceasta ar putea să substitue porto- 
foltului de bonuri de tezaur ua portofoliu comercial, fără a depăşi 
limita superioară a emisiuniii, * 

In orice caz Insă, adevărul trebueşte spus în toată intinderea 
Sa: 0 revenire generală la etalonul-monetar de aur este Imposibilă. 
O recunoaşte şi raportul experților scandinavi: „O conven- 
piune generală pentru reintroducerea în acelaşi timp a etaloaului de 
aur intrun numár mai mare de State, este peutru moment zădarajcă“, 
Experții recomandă Angliei şi Americei să ja ele inițiativa unei ase- 
menea coavențiuni ia care ar putea adera treptat şi Statele fa condi- 
țiuni financiare mai puțin favorabile. Noi credem, spre a îl consec- 
veaji cu cele arătate, că nici Anglia nu ar fi direct în stare să fe- 
introgeze Intocmal ca Inainte de războlu etalonul efectiv de aur, din 
pricina datoriilor cătră America. Numai Statele.Unite ale Americii, 
care deţin o treime din intreaga cantitate de aur existentă, precum 
şi poate Elveţia pot pune bazele unul asemenea acord. In Elveţia 
avem astăzi de fapt circulațiunea de aur. Gazetele Elveţiene din Ja- 
ngarje anul acesta, relatează faptul că- aurul a inceput din nou-să 
circule liber pe piața elveţiană Intocmai ca În vremurile anterioare 
războlului, 
Cit ne priveşte pe noi ou trebue să ne gindim ca alții să la 
inițiativa şi să așteptăm până cind salvarea noastră va veni dia a- 
fară. Datoria noastră este să căutăm a ne insănătoşi prin noi Insine, 
punind rinduială io bugetul Statului, şi urcind producţiunea. Atita 
„vreme cit consumăm mai mult decit producem, ne infundâm dia ce la 
ce mai adinc in datorii. Să câutâm deci a remedia această stare, 
prin intensificarea producţiunii, şi să ajutăm Banca noastră de emi- 
siune să poată căpăta din nou rolul pa care îl avea Inajate. latălu 
-O relativă insănătoşire priutr'o adşia iune parțială şi apoi de abia, 
convenţiune internațională, 
Convenţiunile internaționale nu numai că vor îl folositoare, dar 


~" Les banques d'émission et l'après guerre (Rerue d'Econ. pol, 
No. 2 pe 1921). gi 


„428 VIATA ROMINEASCA Q=: 

E a 
sint dintr'un anumit punct de vedere chiar absolut necesare. Ori 
am căuta să redăm hirtiel monede caracterul el de bancnotă, ou v 
putea ajunge în intregime acest'ideal. Hirtia monedă a căpătat prea 
mult caracterul de hirtie de stat. „Banul nu mai este valoare în sine 
ci mijloc de credit. Economia banviui s'a transformat In economia 
credituluie.* Dar oricit am admite părerea aceasta, nu putem aștepta —O— 
pănă cind adevărul acesta va fi pătruns în leginiajia de Bancă a i 
tuturor Statelor şi pănă cind ca o consecință a acestui adevăr, aco- 
peremintul metalic va fi cu totul suprimat. Politica de Bancă eo 
politică reală şi nu o politică de incercări sentimentale. 

lată dece părerile cunoscutului economic german Dr. Otto Arendt 
asupra Infiinţării une! Bănci internaţionale de emisiune sint, oricit da 
luminos ar fi ele expuse, neoportune, Admitem afirmațiunea că: 
„Legea trebue să creeze în fiecare țară o monedă avind o anumită 
forță de plată», ** Dar nu admitem concluzia că legea aceasta va | 
putea fi formulată printr'un tratat internațional! şi prin crearea unej 
Bănci internaționale „garantată de câtră toate statele contractante şi i 
ale cărei note ar avea putere liberatorie nemărginită fa fiecare dia ri 
aceste state", 

Arendt construeşte un sistem destul de ingenios cerind ca „ra- 
portul dintre valoarea acestel monede Internaționale și a monedei na» 
ționale de pănă acum să fie stabilit prio lege“. Moneda națională ar 
avea deci în toată lumea o valoare fixă, adică valoarea parția”4 pe 
care o posedă în țara respectivă față de moneda Internațională. Sta- 
bilizarea acestei valori ar fi de datoria Băncii internaționale, Oricit 
de ingenios ar fi tunsă sistemul, găsim că fl lipsește elasticitatea, adică 
tocmai condițiunea primordială pe care trebue să o Implinească un sistem 
monetar, dacă voim ca banca de emisiune să-și poată îndeplini rolul, 

Dacă este vorba de internaționalism—și am spus mai Inainte că 
siatem pătrunși de necesitatea absolută a unei convențiuni interna- 
țlonale—apoi avem un sistem Intrebuințat încă Inainte de războlu şi 
care a dat rezultate bune. Volm să pomenim prin aceasta de poll. ` 
tica valutară a Băncii Austro-Ungară. Politica aceasta exodromă, cu 
susținerea cursului monedei austro-ungare pe piețele străine, cu aju- 
torul nu a unui acoperămint metalic fix, ci a! unul stoc de aur va- 
riabii destinat să fie aruncat treptat pe plaţă, atunci cind hirtia mo- 
medă austriacă ar scădea peste o anumită limită, și—a ajuns scopul 
în tot timpul cit a fost aplicată, Nu vedem deci, dece exodromia au- 
ar putea sluji în cazul unui aranjament internațional, Un fond comun 
de aur, Intocmai acelui „Gold Settlement Fund" al băncilor federale 
americane, ar sta la temelia unul asemenea aranjament, căutind să 
intervie pentru a limita variațiunile prea mari ale uneia sau altele O 
dintre monezile din cadrul convenţiunli. 

Toate măsurile de indreptare, toate proectele de reorganizare 
pe care le-am amintit, sint Insă condiționate de aducerea lat 


Cronica teatrală 
BUCUREŞTI 


Serenada din trecut. — Puterea întunerizulai.—0O biată 
femee. — Avarul şi Roşcovanul.— Mister Beverly, etc. 


D. Mircea Rădulescu a avut norocul să dea, în istoria tã- 
rilor romineşti, peste un generos şi bogat conflict dramatic. 
Mult mai înainte de a fi apărut în Rusia marele țar Petru, am 
avut şi noi un domn, tot Petru (dar Cercel) care, crescut în 
Apus şi sprijinit mai ales de regele Franţei, a incercat să eu- 
ropeniseze Țara Rominească. Pe cit însă Petru cel Mare a fost 
o voinţă de fier, pe atit Petru Cercel a fost o biata dorinţă 
vagă, nelăsînd în urmă-i decit o umbră deformată în cronicile 
noastre pline de voevozi şi de lupte. Poate că şi deaceia, din 
același subiect, Merejkovsky a creat un roman formidabil în 
cart voința sau geniul unui supraom înfruntă şi stăpineşte re- 
zistențţa mistică a unui popor imens, pe cind d. Mircea Râdu- 
lescu a făcut... o serenadă, 

Dar chiar ca serenadă, conflictul pe care-l stirneşte scurta 
domnie a lui Petru Cercel e interesant şi preţios. ŞI, dacă alle 
merite n'ar avea, prin frumusețea subiectului Serenada din tre- 
cul se va menţine în repertoriul Teatrului Național. 

Adevărat este că d. Mircea Ridulescu mai mult a schiţat 
decit a realizat comedia eroică a lui Petru Cercel. Autorul, 
încîntat de propria-i poezi», a lucrat la suprafaţă şi s'a ferit 
să se coboare în adincime. Şi astfel, în loc de o ciocnire pu- 


-~ 
. 


: urarea d 
at pănă pai pare Wahita. ceda dlid o likor: = ternică ra cons e pre o sg e red rus) ver 
i pt l äri şi re- bală între două grupuri de oameni simpatic ; 
financiară va fi înfăptuită, ne vom putea gladi la transformări şi re EE Cuo poet h tehnică solidă, Serenada din trecut in- 

at 


organizări, vom putea pune efectiv capăt teribilei cri e care 
se paralizează toate mişcările şi vom putea trece Tntr'adevi levir la ma- 
rea problemă care se pune din ce în ce maj imperios și cart și aş- 
„ teaptă dezlegarea:  „Inchegarea Rominiei Mari”, 


anuar, 1922, Dr. Lazăr liescu 


ează şi impresionează. Din primele scene se vădeşte ger- 
le cânflictului. In tovărăşia unei cete cam excentrice de 


*: fi: Gule aana 42 Di AN atlase alai asa 


. a] a 


A i 
430 VIATA ROMINEASCĂ 

i să fie numit 
etru Cercel aşteaptă, la Constantinopol, : l 
păr domnesc al Munteniei. În aiepiare sa oong. 
tretul viitorului voevod: o tire romantică, vis Să ră pre 
fără vre-o insuşire de om de stat. Și totuşi r neşt ms, 
Rominească o „mică Franţă”, bazat pe er gri ei 
cese mondene—cum am zice azi—pe la Dre curți m pe 
a realitate Petra Cercel Incet onran Poe iile pistis- 
civilizaţie: face versuri, ține cis FĂ PERRE 

E vădit din capul locului că, atit de slab ina: Sa 
inefacerile civilizaţiei, mai ales 
vinge pe nimeni de foloasele şi b geti pe 
Moi cei pe care vrea să-i convertească ur ooe ce coge- 
netnerezători faţă de orice ispitire 
străină. De altfel o civilizație nu se rezumă în poezie și artă; 


şi a indivizilor. 
o stabilitate, Incepe civilizaţia. 
se va impune unui popor prin... 
pupă să rider cum 1 prezintă d. Mircea Rădulescu; e 
y erou de comedie. Autorul a tos a 
cred sa cù calităţi politice şi accentuindu-i anres peer 
timentală şi visătoare. Comicul lui Cercel este tocm greal 
porția dintre năzuințele-i mari şi mijloacele-i rin: de e 
alizare. Dacă antagonismul acesta ar fi Ep reni pri B 
vii amânunte omeneşti, figura eroului ar ți căpă 
pij a Tovaráşii cu care porneşte noul domnitor să tre esa 
Occidentului acasă, sînt cam anacronici prin boem } oron w 
matură şi burlesco-eroică. Un poet toscan, un egino pana 
par apatan n pe enon Ap va ej aventuri 
pe Aot die er rome de minune versurile uşoare, 
săltăreţe, 'cu rime bogate, cu conţinut puțin, încrucişindu-se că 
peri ee cestui tind frivolitatea occidentală 
| riy ia d Pa impune „civilizaţia“, se ridică 
taşează spătarul Mirişte 


ivilizaţie. Primiti 
A reprezintă aevea o Lai pd ză pia 


Civiliza 


aceasta habar ădăcini 
i are de artă şi literatură, şi totuşi T. 

nan în a dă "E întemeiată pe dragostea de tarii panine 
= rege ele pm ince viaţa cu re seriozitate evlavi- 
nec ai mà penra it lor numai o evoluție lentă o poate trans- 
forma. 


CRONICA TEATRALA 


a SI 


Intre cele două grupuri ciocnirea e fatală. Intăiu m - 
dă, în cele din urmă violentă şi zdrobitoare. Boerii prea 
in surdină citå vreme civilizatorii se mulţumesc cu escapade 
amoroase nocturne, cu serenade şi învirtiri de spade; se indir- 
jese cind „subţireii“ se încăpâţinează să le răpească romantic 
nevestele şi fetele... Cind însă tovarășii domnului, amatori de 


artă, je pingârăsc legea strămoşeasc i 
irezistibilā. & E şească, răzvrăiirea izbucnește 


Petru trebue să aleagă: or! ei, ori străinii... Și 
Petru Cercel, bohem incorijibil, pieacă cu bohemii străini... În 
urma lui rămine o fată plingind... 


Curios şi totuşi perfect motivat psihologiceşte este faptul 
că, pe cind bărbaţii râmin cu totul insensibili importaţiilor cul- 
turale ale naivului domn, femelle devin repede partizanele noii 
civilizaţii atlta pe cit o pot înţelege. Femeile, veșnic şi ins- 
tinctiv doritoare de a fi siăvite, trebuia să fie mişcate de a- 
tenţiile simpaticilor venetici, care le cereau iubirea prin madri- 
gale, serenade, etc. şi le sărutau mina, spre deosebirede bär- 
baţii baştinaşi care le considerau ca pe nişte fiinţe inferioare. 
Asttel privit, epizodul de dragoste romanţioasă dintre Petru Cer- 
cel şi rga, fiica spâtaruliui Mirişte, e deosebit de interesant. 
D. Mircea Rădulescu a îmbrăcat toată povestea singuru- 
lui domn romin cu inclinaţii poetice şi chiar boheme, înirun 
romantism adeseori fermecător. Exuberanţa verbală şade bine 
autorului care, de altfel e un meşter făuritor de rime pline şi 
de versuri sonore, foarte teatrale. Bun meşteşupar şi în teh- 
nica dramatică, d. Mircea Râidulescua clădit Serenada din tre- 
cut cu multă abilitate, pregătind cu îngrijire aproape savantă 
scenele capitale şi obţinînd stirşituri de acte de mult efect ex- 
terior. Piesa respiră tinereţe şi 0 seninâtate pe care nici cele 
citeva tirade de sforăială patriotică nu o tulbură decit trecător. 
Printre foarte muitele noastre drame istorice grave şi singe- 
roase, Serenada din trecut ocupă un loc special. In Serenada 
din trecut nu moare nimeni. Poate că şi din pricina aceasta 
— o superstiție estetică-—Serenada din trecut va avea viaţă 
lungă... 

Și Jucată de garda tinără actoricească cu mai multă bună- 
voință decit perfecțiune, montată în general cu gust, comedia 
eroică a d-lui Mircea Rădulescu poate fi socotită printre spec- 
tacolele onorabile ale Teatrului Naţional. 


Chiar în puţinele-i opere de teatru, Tolstoi râmine marele 
epic. Scena îi oferă posibilitatea să demonstreze anume situ- 
aţii, iar nu ca să rezolve conflicte dramatice. II interesează evo- 
Inţia sufletească a omului şi nu vrea să-şi încâtuşeze oamenii În 
eguleie clasite care cer acţiune, ciocniri, artificii. In locul fai- 
elor unităţi aristoteliene, el pune unitatea omului viu, Ge- 


niul lui incomparabil crează viața în cur pea-i Etigighoseă k 
plină de zigzaguri şi ied det de legile oamenilor, r 
că oamenii creați de el, înafară de viața trupească o 
se sbuciumă să-şi vadă sufletul şi, văzindu-l, să-l păstreze 


rat şi să-l ofere fără prihană, în clipa supremă, Creatorului 


suprem... 

Puterea întunericului e un roman dialogat din viața țăra- 
nului rus. Momente dramatice, în înțelesul curent, n'are deloc. 
E viăţa, naturală, simplă, tristă, îngrozitoare. Intunericul e în 
sufletul oamenilor. Viaţa lor nu se deosebeşte de a animale- 
lor: hrană, dragoste trupească, egoism bestial... Puterea în- 
tunericului sfişie sufletul omului şi-l bălăcește în toate nelegiui- 
rile. Totuşi sufletul omenes:, chiar în intunericul cel mai as- 
pru, nu-şi poate uita obirşia dumnezeiască. Întunericul nu e 
în Stare să sugrume scînteia de aur pe care a închis-o Dum- 
nezen în sufletul omului. O rază biindă pilpăe veşnic în faja» 
lui, arătindu-i calea mintuirii, fagăduindu-i mingtere şi fericire. 
In Achim credința veghează în întuneric ca un sol divin. El 
e speranţa şi pilda. Intocmai ca el devine şi Nichita, cind gla- 
sul dumnezeesc Îl trezeşte din somnul picatelor fără număr. 
Cind vorbeşte glasul sufletului, puterea intunericului se to- 
peşte. Atunci omului nu i-e frică de oameni; atunci omul iu- 
beşte pe om şi, prin suferință, se înalță spre Dumnezeu... 

Teatrul Naţional a căutat să „dramatizeze” Puterea intu- 

nericului, tăcind tăeturi pe ici, pe colo (Mitrici nu-şi mai de- 
bitează părerea despre femee, de pildă, cu toate că e tot atit 
de interesantă caşi explicaţia „bâncii“), uniticind tablourile, 
subliniind prin jocul actorilor anume stene... Totuşi spectaco- 
lul, prin marea puiere de viaţă, se ridică deasupra nivelului 
comun. Şi, curios şi îmbucurător, Puterea întunericului face 
săli pline şi multe... 

Păcat că traducerea, deși făcută (probabil după o versiune 
franceză) de doi inşi deodată, pune pe ţăranii lui Tolstoi să 
vorbească deseori ca țăranii din operetele romineşti. 


Att Serenada din trecut, cît şi Puterea întunericului au 
fost introduse în repertoriul Teatrului Naţional subt vechea 
direcţie, încît meritul reprezentării şi succesul lor trebue trecut 
la activul ei. Dealtfel, in general, perspectiva timpului e fa- 
vorabilă activităţii directoriale a d-lui Victor Eftimiu... 


m“ t 


Stagiunea trecută, d, Dominic a jucat la Teatrul Naţional 
o piesă, para Umbrelor, serioasă, giadită, impresionantă şi 
mai ales plină de făgâduinţi frumoase. Acuma lucrarea d-lui 


——————————————————— CRONICA TEATRALA 433 
ami n TAI a Eee E 


Dominic, printr'o împrejurare fericită, s'a re rezentat şi | 
Berlin. E cea dintăiu piesă rominească înce care pe 


norocul să treacă granița... Presa germană a primit- - 
teres şi, profitind de ocazie, s'a ci-epat pia, ba pă 
literatura romînă. Numai atita de-ar fi obținut Sonata umbre- 
lor la Berlin, autorul ei merită toată luarea aminte. Căci cea 
mai bună propagandă în străinătate, pentru Rominia-Mare, tot 
literatura, arta şi ştiinţa rominească ar face-o... 


+ 


~ Adoptind criteriul amicului Galaction şi, dacă autorul ne-ar 
fi prietin, am spune că O biată femee e o „lecţie de umani- 
tate” întocmai caşi Mărgeluș, cu singura deosebire că lupta 
nu se mai dă în jurul leagânului unui copil, ci pentru cucerirea 
unei femei. Dar, fiindcă autorul nu ni-e prietin, putem spube 
cu conştiinţa împăcată că O biată femee e o biată piesă de 
„calapod, făcută numai din preocuparea de-a gidila nervii şi 
de-a uşura digerarea spectatorilor amatori de treceri de vreme 
agreabile. E un fel de Măgarul lui Buridan, cu spirit de ca- 
litate inferioară şi cu un măgar de sex femenin în frunte. 
Importarea unor astfel de fabricajii teatrale e totuşi o con- 
cesie necesară pentru teatrele particulare. Publicul le cere şi 
actorii le joacă bine. Astfel, dacă „piesa“ te indispune, eşti 
compensat prin jocul viu al actorilor. Caşi în O biată fe- 
mee, unde Tony Bulandra, Tantzi Cutava şi Manolescu for- 
mează un trio superior. 


Cu Roșcovanul şi Avarul, Compania Bulandra a răscum- 
părat. ca conţinut artistic, ceiace nu dobindise cu O biată femee. 

Poate câ nu e „dramă” propriu-zisă Roșcovanul. Forma 
teatrală a luat-o mai tirziu. In schimb e plin de viaţă adevă- 
rată, de observaţie fină şi adincă, de mare putere de caracte- 
rizare. Suferinţa geme înăbuşit în sufletul dornic de dragoste 
şi de mingtere a copilului „nesimţitor“. Prin dramatizarea dis- 
cretă şi cu atit mai zguduitoare a acestei suferinţe, fRoșcovanul 
ocupă un loc special în galeria dramelor adevărate. : 

D-na Tantzi Cutava a cam superficializat personagiul, 
deşi ar fi în mijloacele d-sale să-l întrupeze aevea. Poate în 

iitor... A 

* D. Mihalescu are focul sacru. După Hofii, iată-l în Ava- 
rul. Şi rezultatul e onorabil. In orice caz avem de-a face a 
o sforțare artistică vrednică de ținut în samă. Suert sopr , 
cu cit sint mai consacraţi, cu atit se feresc de obiceiu de mia 
rele repertoriu care cere studiu serios şi adevărată inteligenţ 


profesională, 


434 PFS E PEE ni 
Harpagon oteră posibilităţi varii de | 
ae a ÎNCA At miti 00 


discuta. DE Mihaleseu a încercat să-i dea un relief tragic. 


Incercarea e interesantă. Avarul, în ge aceasta, ca- 
pătă o înfăţişare deosebită. Mai afes că d. Mihalescu i-a im- 
primat, în ce priveşte pe Harpagon, o unitate interioară. Efec- 
tul însă n'a fost unitar din pricină că restul interpreţilor nu 
s'a armonizat cu concepția d-lui Mihalescu. Intr'o vreme cind 
la Berlin se joacă Tartuffe în costume moderne, direcţia de 
scenă a Companiei Bulandra ar fi putut fi mai îndrăzneață... 


`= 


Teatrul Popular, Însuşindu-şi repertoriul ce i-se cuvin 
păşeşte din ce în ce mai sigur pe calea cea bună. pa 
ralul i-a arătat şi dovedit încotro trebue s'o apuce. Şi popo- 
rul a început să-l îmbrăţigeze. Azi Teatrul Popular are 
blicul său, în bună parte nou. Astfel noul teatru şi-a ciştizat 
locul cel potrivit în. mişcarea teatrală rominească. 

Mister Beverly şi Norâ-mea intră bine în programul Téa- 
trului Popular. Pentru variaţie insă ar fi nimerit să se alter- 
neze comediile cu dramele, rul aleargă cu acelaşi plăcere 
la plins ca şi la ris. O melodramă adevărată, bogată în peri- 
pepi şi momente dramatice, ar putea cîştiga favoarea publicu- 

caşi Extemporalul. 


Februarie, 1922. L. Rebreanu 


Scrisori din Cluj 


Dela Koloszvâr la Cluj. — Romanizare ideală — Schimbarea la 
faţă a penultimului Habsburg. — O specialitate clujană : carti- 
“ruirea. Pinguinii naționali şi d-rul Em. Racovitza. 


Cind am intrat întăia oară în Cluj o ploaie oblică grăbia 
amurgul. Și poate norii vineji, poate granitul cenuşiu al zidu- 
rilor, poate 'tristeţa acelui crepuscul ploios şi turbure, ori poate 
toate laolaltă dădeau oraşului un aspect glacial şi ostil, 

Dela fereastra hotelului am privit îngindurat în acea seară, 
piaţa spălată de picuri, catedrala cu turnul care împungea pin- 
tecul negru al norilor, statuia enormă a lui Matiaş Corvinul. Tre- 
cătorii în vestminte de ploaie se furişau pe lingă ziduri cu paşi 
de conspiratori. Un clopot tingui romantic ca într'un burg fen- 
dal. lar odată cu întunericul cobori atunci în sufletul meu un 
fior de ghiaţă. 

Toată noaptea n'am închis ochii. Glasurile stridente, uşile 
trintite, dialectul altaic care răsuna pe culoare, agresiv şi sonor 
ca un zingănit de geamuri sparte, mi-au chinuit insomnia, Ce 
căutam în acest oraş duşmânos? In ochii oamenilor îmi apă- 
ruse acelaşi besnă ca in noaptea de afară. Tirziu şi glasurile 
au amuţit. Cind? Nu luasem seama. Tăcerea moartă îmi pāru 
deodată anormală şi misterioasă. După cite perdele trase, nu 
se conspiră acum? — îmi spuneam răsucindu-mă zadarnic în 
aşternut. i 
N'am aţipit decit cînd în geamuri începea să inălbăstrească 
dimineaţa, Și gindurile contuze m'au urmărit şi prin vis... 

„. Mátyas Király cobori depe statue îmbrăcat în redingotă 

cu pâlăriuţă verde impodobită cu pămătut cenușiu la ceafă. 
elle dintre clienţii obişnuiţi ai Cafeneiei New-York, nu păru 
surprins de această apariţie. Nici n'au întors capul dela mese. 
Un domn cu barba rotundă şi cu cuşma turtită intr'o parte, se 


ridică dintr'un colț şi-l bătu pe umeri: 
— Salve Matiaş! 


436 VIAȚA ROMINEASCA 


— Jà napot Mihàly, răspunse Corvinul. ¢ TAN 
Atunci m'am uitat bine. Domnul cet cu barba rotundă era 
Mihai Viteazul. pe . pnan ag ib au „Sa Ri 3 
pit la loc şi îşi pipâia la git un ac cu briliant, înfipt la cra Lai lar Clujul ? 
roşie cu puncte negre. Fără această podoabă nouă, semăna leit OI Administrație ra siat e irc frizon ele dje sm moni 
cu gravurile din cartea de citire, S'au aşezat amindoi la c masă de şah. accelerat, pășind cu singe rece şi nein Gen ominizarea merge 
— Un pachet de intime şi o gingirlie! comandă Mihai, a- primejdioase hirtoape. Chiar Mátyas re md peste cele mai 
şezind figurile pe pâtratele albe şi negre, Materna mină a comunii o scos cu unghia i a osig ei 
i atei ori nu era decit Andrei Bathory, cu smoking ape. soclul statuii, aşa cum cojese copii nerâbda cai er, uni 
murdar la guler, dispăru. ele de zaharicale depe co i x 
Atunci eximpărăteasa Zitta, cobori dela casă şi veni să țlonalizată,, Matei Caevinnis. SMA preia ră U ici- 
ceară scuze că nu mai prepară decit cafea filtru. piul va imbrăca fostul Crai al Ungariei şi Ardealului a cererii 
— In nen pen Cognac Mariel, trei Carora 3 ie neaoş rominesc, inclusiv iţarii d-lui Mihalache. ir. 
, — Mie să-mi dai o sticlă de Plebanos şi borvis, ceru Ma- E drept, acea ' Y x 
tiaş Corvinul; apoi amindoi cu bärbiile infipte în palme şi cu nicului Cral, pe o statuii ger, uat abil e pag eeng 
coatele amorțite pe marmora vinătă, începură să miște figurile cum văzusem in visul absurd de odinoară Mitan 2 rara 
de lemn. Petru Șchiopul trecu dela o masă la alta, cerind milă. în altă parte, iar victima-a fost deocamdată mal F Saiti u 
— lartă, zise Mihai, — n'am decit coroane neştampilate care Habatuig = penultimu 
mau curs. . afla de ani, în sala de şedi iei di i 
Matiaş scoase din buzunarul vestei un ban cit pintenul un portret enorm, încadrat de ri Pi Si dură an Cu) 
statuli, şi-l aruncă pe podele cu dispreţ. infăţişa atunci, zugrăvit în mărime—ca să zicem aşa — suprana- 
— Şah la rege! strigă deodată cu glas de tunet Miha! turală, figura răposatului împărat al Austriei şi rege al Ungariei 
Viteazul şi toată cafeneaua se risipi. Frantz- losef. trînul monarh suridea pe pinză, între favoriţii 
Acum, în piaţă pe calul lui Mâtyas Király, saluta Regele cărunţi rezemat de-o masă impodobit de coroana Ungariei şi 
în uniformă de cavalerie. Magnaţii Clujului, făceau temenele scrutind cu ochi obosiţi neantul. Aşa l-a surprins stăpinirea 
după moda asiatică. O muzică militară începu să cinte din toate vominească. Cu nepăsarea lucrurilor neînsutleţite a continuat să 
alămurile și Uagurii incinseră în jurul catedralei Hora Unirii, suridă mai departe neantului, Şi zimbetul i-a fost fatal, 
Baronul loszica şi cu Avram lancu băteau călcăile în fruntea jò- | In alte ţări, lipsite fireşte'de spiritul extremei economii ce 
cului strigind chiulturi moldoveneşti, Apoi deodată incepu să caracterizează statul Romi, portretul octogenorului Suveran al fostei 
joace şi catedrala, am văzul cum se clatină sus în virful tur- monarhii ar fi luat drumul unui muzeu ori măcar al unei magazii 
nului orologiul, am vrut să strig, dar înainte de a putea des- cu obiecte scoase din uz. Ingeniozitatea noastră naţională na 
chide gura ceasornicul se rostogoli trintindu-mă la pămint mort... îngăduit această risipă. Pinză era gata, rama masivă şi scumpă, 
M'am trezit cu timplele ude. Soarele bătea în fereastră, zugravul risipise meşteşug pictind minuţios fiecare amănunt, 
O muzică se auziă încă intocmai ca în vis. M'am repezit să incepind dela chelia penultimului Habsburg pănă la unghia lust- 
deschid geamurile. Ploaia stătuse. Era un cer de mătase, albastru ruită a indexului. Atitea preţioase lucruri nu puteau rămîne de 
şi strălucitor. Jos la picioarele statuii Iui Mătays Kirâ!y, o fan- tre! ori pierdute, pentru economia administraţiei noastre, pentru 
fară militară, reală aceasta, intona un marş furibund, Oraşul arta naţională şi pentru opera de urgentă rominizate pe care 
imi păru luminos. Trecătorii nu mai aveau aer de conspirație, Ca- o cer timpurile. Un pictor fu angajat în grabă, Citeva tuburi 
tedrala, cu acoperişul de țiglă şi cu cenuşiul zidurilor îndulcit ad culoare, o scară şi o scintee de senină înconştiență, au fost 
de patina anilor, se înălța In aerul limpede, minunată bijute ndestule pentru a transforma într'o singură noapte labsburgul 


4 octogenar într'un june şi grațios Ferdinand |, Rege al Romi- 
arhitectonică din alte veacuri, pe care timpul o cruţase E miei. Pe  chelia regelui unguresc, fără intervenţia nici u- 
= 


nej pomezi miraculoase, a crescut un păr abundent. Favori» 
tele cenuşii au năpirlit, în locul lor, viguroasă, a țăşnit barba 
şi mustăţile blonde ale Hohenzolernilor. Ungaria maghiară, pu- 
țin renovată, împodobită cu galoanele oştirii romine şi cu de- 
enin naționalizate cu o sumară revizuire a penelului — îm- 
b astăzi cu haine de împrumut Regele tuturor Rominitor. 
'Minile Habsburgului, aşa de bine zugrăvite de primul pictor, au 
rămas aceleaşi şi in cismele de honved unguresc stau strinse pi- 
i suveranului nostru; căci uniforma combinată din restu- 
A „rile cruțate de economia noului zugrav şi din fructul fanteziei 


+ BT] 


————————— SCRISORI DIN CLUJ 437 


+ 


Doi ani au trecut. > ai 

Multe din cele dintălu impresii au fost treptat remaniate. In 
ochii trecătorilor nu mai apare bezna care m'a inspălmintat în 
cea dintăiu seară. E altă lumină şi atit. Altă latitudine, altă dis- 
ciplină a gindului, alte preocupăr 1 


438 Ati ROMINEASCĂ 

sale sglobii, pare simultan costum de marinar, vinător, honved, 

grănicer, husar, artilerist, lăncier, dorobanţ și călăraş, cu o u~ 

ia a apropiere de faimoasa uniformă a generalilor negri din 
uba şi San-Dominguo. 

Astfel, din haina celui mai bătrin Habsburg, Ferdinand 1 
suride  increzător viitorului, încercind zadarnic să prindă cu de- 
getele lui Frantz-losef, o coroană rominească golaşă, sub care 
îşi arată încă aurul masiv, cealaltă coroană, neindestul ştearsă, 
a pure Ştefan... Aceasta e metempshichoza miraculoasă 
din Cluj. 

Şi să mai poftească cineva să nu creadă in realizarea ma- 
car parţială a visurilor! 


SCRISORI DIN CLUJ 439 


— a bi»: 


— scurt) Mă z ` 
meserie eri TOR şi ce cauţi dumneata aici în Cluj? Ce 


— mei a gretp A aşi.. i 
=- rind în sus) Poftim! speolog! Ce excrocheria ma 
şi asta? Nouă nu ne trebue speologi domnule! Noi er pb 
în refacere care avem nevoe de braţe, fiindcă nu cu speologi 
ca dumneata şi ca alţii ca dumneata o să se eftinească viața... 
SES zale şi pipare Speologia, domnule Comisar 
ocuințe, e ştii 
eterice A naa te, e ştiinţa care cercetează fauna şi flora 
„__— (intrerupind şi volubil A, care va să zică dumne 
vii dă studiezi peşteri în Cluj e Bin Şi ceri incă locuința ? 
(ironic) Nu v'ajung peșterile ? (cu glasul schimbat) Dă-te deo- 
parte cind vezi că vrea să vorbească o damă (curtenitor) Säru- 
tăm minuşiţele... Ce, n'a voit mizerabilul să instaleze baia ?,.. 
Să vă däm altceva (răsfoind un registru) Uite în Matalis-Utza, 
avem trei camere, bucătărie, bae, cameră de servitori... N'ajunge ? 
Un moment (răsfoeşte mat departe) patru camere, patru ca- 
mere... (răstit către speologul care nu se di dus). N'ai Ințeles 
domnule n'avem camere! Aţi ajuns scandalosi cu pretenţiile 
dumnevoastră (răsfoind mai departe) patru cane hm, care va 
să zică patru camere... 
Astfel, savantului speolog, care a studiat cîndva moravurile 
pinguinilor dela polul sud, i s'a infundat cu cei din Cluj. 


Totuşi un vis mai greu de realizat în Cluj decit magica 
transformare a statuelor şi tablourilor, e descoperirea unei lo- 
cuinţe : 

gi „Unde stai ?,.. Al casă ?.... M'a scos în stradă l.. O să 
reclam la Minister... Dorm la un prictin... Mizerabilii dela car- 
tiruire ||] Asta-i scandal l... Unde mergem domnilor 2...  N'am 
bucătărie. Trec prin sufrageria proprietarului... Imi vine să mă 
inpuşc... Mi-a näscut nevasta la hotel.. Unii palat şi alţii nici 
colibă !.. Ce guvern e ăsta? ..Mi-a dal trei bilete... 
casă... Casă.“ kaht 
Cam aci se rezumă dialogurile dintre cetăţenii intilniţi ta 
colțul străzii, la cafenea, la teatru, la birt. 

Intr'o bună dimineaţă un savant cu renume european, care- 
a creial o ramură de ştiinţă şi a colindat lumea incepind cu ți- 
muturile antarctice şi sfirşind cu arhipelagurile dela antipozi, a 
apărut pe străzile Clujului, Un uriaş bonhom şi docil, deprins 
din studiul celor mai inferioare microorganisme să fie ingădultor 
şi cu oamenii. Un compatriot D-rul Emil Racovitză. Stă omul 
o săptămină, două, o lună, intr'o cameră cu un tovărăş pe care 
„i ba dat întimplarea şi fantezia cuartiruirii. Apoi într'o zi se 
hotărăşte în sfirşit să apeleze direct, la biuroul misterios de unde 
se capătă biletul verde ori galben, ce-ţi dă drept în Cluj să-ţi 
adăposteşti oasele sub un acoperiş. 

Și aici se desfăşoară următorul dialog, al cărei complectă 
şi integrală autenticitate, mam pretenţia s'o garantez: i 

— Am venit domnule Sirbu să vă... ps 

— (enervat) Aici nu există domnule Sirbu, sint Comisar 
gubernial pentru locuinţe | i 

— (docil) Am venit domnule Comisar gubernial pentru Jo- 
cuinţe să vă rog de două camere, ori măcar de una, fiindcă... 

— (putaind) Camere ? parcă eu am cameră În buzunar! 
Inţelegeţi odată că nu putem fabrica domnule locuinţe la comandă! 

— (aceiaşi docilitate) N'am cerut domnule misar guber- 
nial să-mi fabricaţi locuinţă, dar... > REA 

k - 4! a 
- y Pa i TEORY e > 


Cezar Petrescu 


Scrisori. din Paris 


In chestie personală * 


De doi ani, decînd redactez această cronică, am primit 
multe scrisori dela diferite persoane,  Necunoscuţi, cunoscuţi, a- 
mici. Ciţiva înțelegeau perfect atitudinea mea faţă de cultura in 
mijlocul căreia mă găsesc. Mulţi însă, mă acuzau de pornire 
În contra Franţei sau de germanofilism. 

Unii imi făceau onoarea să creadă că aceste sentimente 
sint personale, alţii însă mă intrebau dacă nu sînt impuse de re- 
vistă. Majoritatea reproșurilor erau naive. Astfel n'am încercat 
niciodată să mă explic. Pentru cine nu înţelege clar, dela in- 
ceput, anumite nuanțe, fiindcă are atitudini preconcepute, la ce 
bun să-i forțezi gindirea în urmă ? 

Acum îmi parvine ultimul număr din- „Revista vremii“, în 
care d. Em. Ciomac pronunță un rechizitoriu contra mea din a- 
celaşi punct de vedere. ` 

Să răspundem d-lui Ciomac şi odată cu d-sa şi celorlalți. 


* 
* + 


D. Ciomac mă interesează. Nu fac paradoxe. Am, din con- 
tra, o mulțime de motive, Intăiu, d-sa e moldovean, Oamenii 


care au această calitate reprezintă pentru mine o valoare extra 
raţională : „au dessus du vrai et du bien“. li simpatizez după 


logica afectivă pur şi simplu, cam ca peun membru al familiei, 
de pildă. Ce vreţi! D. Ciomace una din slăbiciunile— poate 
din viţiile—îndărătnicului meu regionalism. n 

In al doilea rind, d-sa a învăţat la laşi în acelaşi liceu cu 
mine: d. Ciomac mai bătrin, cum îi place să fle de obiceiu, eu 
mai tinăr cum îmi place să fiu totdeauna. 

Pe vremea aceia numai d-sa făcea literatură: elegii à la 
Musset, pe care le recita cu delicioase grimase, în serile de e- 
şire, Duminica, la cofetăria Tufli. 


* Rugăm pe sulor să ne erte că-i publicăm aces! articol cu atita- 


înliralere. 


nd 
să SCRISORI DIN PARIS 44; 
iu e mn EI Ii A e 


Mal mic mult ca d-sa 

drd rs stimă, din te-a green la Se a “d prea 

ac aceste tardive dar inocente confesiuni, El cre 

i vrea să înţeleagă din ele atit dan sr e sint necesare, 
etinesc în care vreau să-i rispund. sar şi publicul, tonul pri- 
tacat oricînd, oricum şi oriunde de d Ap a aa 
vor rămine egale şi indulgente ; mai m It aa jpg e 
feri totdeauna influența unor du Arie mt vor ar 
; pieg radă se lipseşte kasi a Tak A A Vei dia ra arie 

s -sa zice în su 3 
bească cu displăcere* dopat Sag ahisi ko pice re pie 
d-sa. „Dacă nu mă vreţi voi pe mine, vă vreau eu X mrii i 
eterna tragedie a simpatiilor nereciproce. Dar toate pei ate 
ceri personale, m'ar fi meritat aceste rinduri, dacă felul d-lui Cio- 
raae de i scrie, de a aprecia, n'ar avea şi o semnificație obiec- 
est Mere re pie, aaoh pentru anumite moravuri criti- 

Creseţi-mă, d. Ciomac +, nici mai mult nici mai putin d 
cît un simbol, Servindu-ne d: exemp! - paru e 
sial degaja elen priv ple oferite de d-sa să incer 

„ Ciomac reprezintă de minune ceiace a - 
ticul bătrin“, Pentru această speţă, virsta oferă pian pipir 
- mai mari avantaje. Să fi avut nenorocul să fii în clasa l-a de 
liceu în timp ce el era în a Vill-a; să fi venit la Paris cu doi 
Sau trei ani mai tirziu decit a fost el; să fi cetit o oră mai tir- 
ziu © carte pe care el a descoperit-o întâiu: iată puncte de in=- 
ferioritate care nu se pot erta o viaţă. D. Ciomac în articolul 
Pete reproşează adversarilor aceste grave defecte : tinăr, 

[] .. 

Cnticul din speța de mai sus nu face numai caz de virstă;: 
toate ri i sale se bazează pe argumente de autoritate, de 
reputaţie,  Cutare lucru e frumos şi adevărat fiindcă l-a afirmat 
şi cutare celebru critic, cutare celebru artist, etc. EI e eroica 
sentinelă a principiilor consacrate, lui i se cuvine eminentul şi 
venerabilul rol de a ţine într'o 'strictă şi peri-ctă codificare va- 
lorile tradiţionale E deajuns ca o carte, un tablou, să fie recu- 
noscute de majoritatea cetățenilor, ca un lucru să aibă implicit 
valoare. Autoritatea celebrităţii ori a majorităţii, iată ce d. Cio- 
mac se grăbeşte să recunoască şi d-sa, gratuit, după rețete ofe- 
rite pe cuvint de eminente personalităţi. 

D-sa admiră „comedia franceză“ fiindcă are 400 ani vechi- 
me şi fiindcă s'a jucat odată pe scena ei Molière, Beaumarchais, 
Racine; pe P. Bourget, fiindcă nu se cade unui simplu adoles- 
cent să fie obraznic cu el; pe romancierii franceji, fiindcă toată 
- lumea ii cunoaşte, în timp ce romancierii engleji sint declaraţi 
inferiori fiindcă îi cunoaşte mai puţină lume inclusiv d. Ciomac. 
i D-sa crede pe cuvint orice om mare şi se indoeşte de e- 

wwidența afirmată de necunoscuţi ori de tineri: un fel de revo- 


3 


T 


442 Zi VIAȚĂ ROMINBASCĂ 


luţionar „à rebonrs“. Mai mult decit atit. D-sa cere autoritate 
şi geografiei. Londra, Paris, Berlin (acesta poate nu, căci e 
nemtesc), în fine tnate oraşele care trec de un milion de locul- 
tori sint respectabile. In schimb e sever cu micile oraşe de pro- 
vincie. 

Imi face multă plăcere cînd mă gindesc că trebue să-i fi 
făcut cel puţin tot atfta şi d-lui Ciomac, atunci cînd a găsit spi- 
ritualul epitet de „tinărul huşan“. Are dreptate d. Ciomac; e o 
gravă şi insolubilă incompatibilitate între faptul de a fi născut la 
Huşi şi de a frequenta „Comedia franceză“. Dar de ce atita 
sarcasm? Intrucit e mai vinovat cineva care s'a. născut la Huşi, 
cei în orice alt oraş din Rominia, să zicem, de pildă, Boto- 

n 


Criticul bătrin, nu numai că face apel la judecăţiie de au- 
toritate: filozofia sa e in plus dogmatică. El crede în viaţa e- 
ternă şi imanentă a adevărului, a frumosului, a binelui. Există 
un adevăr unic. Ceiace vicisitudinile epocilor aduc ca noutate 
sint mode efemere care nu lasă urme adinci în viaţa incremenită 
a umanităţii, 4 

Supleţea relativismului, a diversităţii infinite, dulcea melan- 
colie a unui Heraclit, care contemplind eterna devenire, vede 
bine că clipa care a trecut piere pentru totdeauna şi că ceiace 
îi urmează e altceva care n'a mai fost, i se par atitudini nese- 
rioase. Grav şi animat de unitatea credinței, d. Ciomac împarte 
lumea în două categorii: cei care spun la fel cu d-sa şi care 
sint cu adevărul; cei care-l contrazicşi care spun „insanităţi pe- 
remtorii sau primejdioase aberaţii”, A propos: maârturisesc că 
cuvintul aşa de grav de „aberaţie“ îmi face frică. El nu e nu- 
mai un cuvint, dar un teribil verdict. Ca atare l-am îndepârtat 
din vocabularul meu, căci el transpiră direct, de pe o parte gran- 
domania - credinței tale pe care o ridici la infailibilitate, pe de 
altă parte naivitatea rectilinie de cuget de a o crede numai pe 
ea posibilă, 

De ce e așa de definitiv d. Ciomac? Poate că și eu care 
şesc şi d-sa care are dreptate sintem departe de evidență. 
va mai puţine iluzii și ceva mai mul! scepticisme tratamentul 

pe care-l merită orice adevăr: şi al meu şi al d-sale. De ce a- 
pără d-sa cultura franceză cu mijloace aşa de prusace? 

Pericolul portretului de mai sus nu s'a isprăvit. Dogma- 
tismul aduce cu el didacticismul. Criticul bătrin face morală şi 
dă sfaturi. El imparte dreptate și adevăr ca un bun tată de fa- 
milie la copii neastimpăraţi. Adesea dă reţete: o recenzie se 
face așa, un articol aşa... D. Ciomac învaţă pe d. M. I dela 
„Sburătorul“ cum să cetească ; pe „tinărul critic“ dela „Gindi- 
rea“ să cetească romancierii franceji moderni; sfătueşte „Viaţa 
Rominească" să nu se compromită; dojeneşte pe romancierii en- , 
gieji care nu sint decit nişte „biiguitori şi nişte începători“ (iar 
virsta şi reputaţia !). fa | 


SCRISORI DIN PARIS 443 


———— 0000 Da PA _____43 


Aceste apucături didactice, d. Ciomac a treb it 
veţe dela d. lorga în a cărui a Pa A N în 
necondiționată i-a dd rul admiraţie cronică, ditirambică şi 
espectul pios de autoritate, de u 
didacticismul pedant: iată citeva din trăsături dipan natia și 
cfr Aa si Shpa integral de d. Ciomac. 
s n toate calitățile critice ale d-sale, 
sublimă; restul mi se pare zrn mai ibid e zei miT 
ȘI cu toate acestea amicii d-lui Ciomac nu-l vor recunoaşte 
în acest portret. In intimitate d-sa e tot ce poate îl mai tinăr: 
plin de exuberanţă extra-critică, plin de voioşie, de ştrengărie 
nevinovată, el îşi face prietinii bine dispuşi şi fericiţi. 
Cum se explică această contradicție intre scrisul şi felul 
său de a fi? ouă ipoteze sint posibile: ori bătrineţea e o 
armă polemică de ocazie pe care d. Ciomaco întrebuinţează 
cind îmbracă haina de critic; ori caracterul său prezintă unul 
din acele incomprehensibile dualisme care nu se poi rezolva 
dealungul unei vieţi. Ce vreţi ? Natura e plină de lucruri ne- 
isprăvite, de elemente contradictorii, de non-senzuri. In această 
privinţă caracterul d-lui Ciomac, aminteşte de o anecdotă a lui 
Voltaire: un biet om era dat în judecată simultan de nevas- 
tă-sa care cerea divorțul acuzindu-l de impotență şi de o ti- 
nără fată care-l acuza de viol. Ar fi fost firesc să fie con- 
damnat ori de una, ori de cealaltă vină, care, în bună logică, 
ar fi trebuit să se excludă între ele. Rezultatul fu, că bietul 
om a fost condamnat şi pentru o imputare şi pentru cealaltă. 
Tribunalul naturii se amuză clteodată punindu-i noi dileme tot 
aşa de insolubile, Poate e cazul d-lui Ciomac... Je n'en sais 
rien... A 
Dar cu aceasta n'am terminat. D-sa mai prezintă şi un 
alt tip caracteristic culturii noastre din ultimii cinci ani: fran- 
cofilul desăvirşit, din rasa acelora care în timpul neutralității 
noastre, =onsequenți până la sfirşit, cereau providenţei dispari 
Romîniei de pe harta Europei „pourvu que la France ale l'Al- 
raine*, 
tir abac astfel de persoane, Franţa e entitate religioasă. 
Tot ce e mai perfect, mai desăvirşit pe lume cade în sarcina 
ei. „A priori“ tot ce e inferior, urit, criminal cade în sarcina 
duşmanilor ei, ori care ar fi ei— opinie, în parte exactă, în tota- 
litate exagerată. Aceşti oameni mai cred în Franţa ca întrun 
„tabou“ sacrosant și orice îndoială, orice rezervă e considerată 
etate. | 
sită pp de gindire şi de gust a unora se poate ogenaatesa 
foarte uşor cu un asemenea dervilism. Ce poate fi mai ri , 
mai dulce, decît a avea r pee care:gtndește ` pentru d-ta şi 
nu 
T apa terei cm sri directivă însamnă a-ţi mem ora 
simţ critic, a abdica la orice drept al raţiunii ca şi la orice 


a VIAȚA ROMIMEASCĂ 

demnitate; mai insamnă VĂ Intronarea politice! ententiste în li- 

teratură în urma critica devine perpetuarea acelei p 
rtat-o cu Era pă 


semnare patru ani de războiu. ; 
Dorim din suflet să se isprăvească odată cu eterna discu- 


A. SCRISORI DIN PARIS 
445 


"i St 


ra mentalități generale 
Baint Just, Danton. B e cit şi asupra conducătorilor Robespi 
sapat ee. , Babeuf—ori aceşti autori atoli 
Se perni iunea d-iui Ciomac, ca cei mal sint recunoscuţi, 
uţiei franceze, După cum al buni cunoscători al 
cum i cre dea. se vede lucrul nu e aşa simplu 
n ce priveşte revendicăril 
e soci 
e. pai ariei (ni Cena d. mese pe rapa mc 
toți ceilalţi ref ul lui Faguet din „Politiques et mor teal 
Caber a hdi oala sociali : Saint Simon Facuei, Bisag i, 
t, A spreţuese idi , +; Blangu 
individualismul paia E paama] i ignis la natură ori 
orice i alături de aceia a ideilor, e intiena ee ir pace 
: i az ne, opaa liberalismului de Rousseau cititi 
admitem că d. ti | 
a numai un simplu literat, rr oii a „e aceples = d-sa 
N „aceast întrebare : chiar dacă Fiore arde ZE er ati paez 
iuti revoluţie, ce înseamnă aceasta? Marx ai il uie ppt 
DA rusă. E el peniru aceasta un tip po da RERS evo 
mita a 7 ar fi influențat revoluția franceză ge iy Ei 
fil a care S'ar fi putut deduce, ar fi fost E Souza 
e sint stări de psih = COU. alee der 
arie psihologie colectivă foarta sugesti 
e intluenţele cele mai străine de sufletul un i ara în 
un zo Darartor Dar atîta tot. SI POPUI POL Pate 
n altă parte mai spuneam că spiritul 
oa, Siirnit de războlu, face ravagi În intelecto iiia ae ao a, 
i? Adatta o constati ualitatea franceză. 
reci di tă J. Thibaudet întrun articol din „IE 
ră por „un André Gide într'un articol de Fuit din 
pepe a ca a, pra Seară intelectuale dea 
de oamenii politici ca un Her, repetat Apar a Eee 
€ t, şeful radical-sociali 
dia: pels mi Dineziica errio cal-socialiştilor, unul 
e i partide din Franţa, ca i i Br 5 
in ultimul mare discurs ţin % EAT Magi, einn oară 
t în Cameră b 
izolării morale a Franței O A pă ppm 
e i mai constată oamenii d 
economiştii Rist şi Germain-Martin, în f it pact, 
rilor, care se pling de Arbori semen că 
, pe catedrele lor că ani è = 
Biarnon, Je face poa ia orice Ci e DA i d LOAI 
> auna anitații 
France, care în pr roieaira. alai b an par NE aT a 
| pieri i at ia banchetul ce i s'a oferit la 
za cu ocazia acordării premiului Nobel, spune că pacea 
ela „Versailles ca şi mentalitatea actuală sint o prelungire a 
războiului, nu © veritabilă pace. Nu cred că toţi aceşti buni 
E, cetâţeni franceji urmăresc „defăimarea“ culturii lor. i 
ți Mā mai acuză d. Ciomac, că aşi îi comis crima de a sus- 
ze a Aptian TERA a devenit un teatru insuportabil 
cauza emfazei ridicule şi a manierismului 
domneşte în spiritul ei. s PAI IREE S 
: Spunind acestea, nu numai că am avut dreptate, da 
` ra 
retul de a fi spus o banalitate, un truism. zi ii 
Dela cupletele cabaretelor artistice, în genul lui „Lune 


mac că vom ajunge vreodată ceva prin abdicarea noastră la ori- 
propriu 


ce revendicare de originalitate în a Și in simţirea 
naţională, ori prin transformarea noastră intr'o sucursală cu- 


Dacă comoditatea unora, orl servilismul altora se impacă 
cu infeodarea noastră subt suzeranitatea unui patron cultural, 
rsonal nu voiu urma acest drum, nici măcar pentru seriosul 


Asta nu însamnă însă, cum vrea să insinueze d-sa, pentru 
mine, caşi pentru revista unde scriu „pentru care are atita res- 
pect" (Dece? fiindcă e reputată ?),.că „defăimarea culturii fran- 
caze e urmărită conştient şi cu rea credinţă“. 

In adevăr, ce-am afirmat eu în decursul celor dol ani de 
cind pe e e oroare par tos pori 0790 were 
nume | ancejii sint un popor de raţionalişti partea 
tiea er afectivă e Jpeate, Dar acea e pe rance. Bergon 

a Voltaire, la ne, n rante, “Ber 
şi Maurras. Mai mult decit atit, el fac din aceasta un met o 


laudă, cum poate e şi firesc, 
Am mai susținut, în altă partecă Voltaire intrupind de mi- 
mentalita 


un izolat, disprețuit de adevărații Franceji. Aici d. Ciomac are 
un răspuns. D-sa îmi aduce ca probă a popularității lui Rous- 
seau, faptul că acesta a determinat marea din 1789, 
Intăiu nu poate fi vorbade o influenţă exclu vă a iui Rous- 
seau. Ideile acela a contractualismului, a dreptului natural, 
etc., le găsim în atmosfera secolului ca un fel de patrimoniu ço- 
mun. Le are şi un Mably şi un Morelly şi un Brissot de War- 


ville gan 

mult t atit. O mulţime de istoricieni neagă în mo 
serios influenţa lul- Rousseau asupra marei revoluții, Aşa de 
pildă lellinek susține că „Drepturile omului” au fost copii : după 
constituţiile americane puţin anterioare, fără să se ţie 
influența filozofiei sociale a sec. XVIII, lar Aulard (Histoire po- 
Jitique de la rev. française) cît şi soc. du , 
XVIII siècle), ori A. Lichtenberger socialisme au 
arată că revoluția e mai ales în pu în ideii! de 
progres a unui Voltaire, Condorcet, Turgot ori a Fiziocraţilor, a 
cărui adversar era tocmai Rousseau; că din 
lismul acestuia din urmă a avut o influenţă mal slabă atit asu- 


F AS. 
f Pasa d. i. 
A Na | =h + e 


446 VIAȚA ROMINEASCĂ 


rousse”, la articolele criticilor dramatici de talla unui M, Bous- 
sard acum la „Nouvelle Revue Francaise“, a lui H. Bidou de 
la „Journal des Débats“, Berurd dela „Mercure de France“, 
unanimitatea domneşte în a arăta cit ridicol conţine această ins- 
tituţie,  Deschidă d. Ciomac vol. V din Jean Cristophe „La foire 
sur la place“ și va vedea că şi Romain Rolland are cuvinte 
mult mai aspre ca a tuturor, despre această îmbătrinită şi îndă- 
rătaică instituţie. In fine, fiindca are atita stimă pentru Jacques 
Copeau, directorul lui „Vieux Colombier“, să citească ce serie 
acesta despre „Comedia franceză“ într'o recentă broșură inti- 
tulată „L'école du vieux Colombier“ pag, 18 şi urm... 

După aceasta, d Clomac adaugă: „E vorba de cel mai 
desăvirşit teatru din lume, casa tradiţională a lui Molière, etc.“. 
Casa tradiţională da, dar de atunci cită evoluţie s'a înfăptuit 
în teatrul Îl scuzăm că nu a auzit de teatrul rus al Ivi Sta- 
nislawski dela Moscova, înainte de râzboiu, de cel italian de 
la Florenţa, de eforturile lui Reinhardt şi ale altora în Germa- 
nia, ca să nu cităm decit cite a. Dar nu înţelegem să intoarcă 
ignoranţa in acuzare contra altora care le cunosc. 

De fapt toata admiraţia d-lui Ciomac pentru cultura fran- 
ceză se bazează pe lipsa unui material comparativ cu celelalte 
culturi şi literaturi europene, pe care nu le cunoaşte. D-sa na 

e nemţeşte. Cum Francejii nu traduc, îl li cunoaşterea 
teraturii moderne germane. D-sa rează marile talente ale 
unui H. şi Thomas n, a unui r sehnitzler, Wasserman 
în proză, a unor Stefan George, Stephan Zweig, R Dehmel, Rai- 
ner Maria Rilke, Hofmansthal, Wedekind în poezie, dintre cei 
mai bătrini ; a unui Werfel, Schikele, Stadler, etc., dintre cei 
mai tineri. D-sa nu cunoaşte literatura scandinavă a unui la- 
cobsen, Per Halstrm, H. Barg, Knut Hamsun. D-sa nu cu- 
noaşte limba engleză, deci marile romane ale lui Thomas Hardy, 
concurentul lui Anatole France la premiul Nobel şi pe care 
Octave Mirbeau îl punea alături de Tolstoi, ale lui Joseph Con- 
rad a cărul operă complectă în traducere franceză se intâptueşte 
acum in ediţia „Nouvelle Revue Française” subt direcţia lui 
A. Gide şi a cărui roman „Sous les yeux d'occident” e consi- 
derat ca cea mai bună pictură a vieţii ruseşti făcută de un eu- 
ropean. Pe aceşti romancieri îi gratitică d-sa cu epitetul de 
„biiguitori şi începători” ! | 
Lipsit de aceste cunoştinţe variate, d-sa admiră unilateral 


şi forte numai ceiace cunoaşte: Franţa, Franţa şi iar Franţa 
O puternică admiraţie mă leagă de cultura franceză. Ori 


cine a frequentat până la familiăriate, cu permisia d-lui Ciomac 
toate geniile ei, încă din epoca de formaţiune a acestei culturi, 
dela graţioasele veşti medievale „Ancaosin et Nicollette", 
„Amis et Aimile“, la cele galante ale Margueritei de Navarre 
sau „Les cent nouvelles nouvelles“ ale lui Antoine de la zalle, 

dela Rabelais şi Montaigne la Racine, La uld şi Pas- 
' cal, de la „Contes* de Voltaire là „Confesiunile“ lui Rousseaw, 


f 


SCRISORI DIN PARIS 447 


dela Chamfort, la Stendh 
al, Bal 
conas a văzut castelele de pe e îi ger 
henonceaux ori dantelăria în piatră a j 


a lui Notre-Dame de P i 
area aversiune pentru ariei E perete ae pr msg sp 
, Ciomac, ştim ca a > VE 
väțat arta k tri eri aaa pe care toate popoarele au in- 
stăzi însă şi alte c i 
cea nordică, cea rusi, a pera Ceant prd op 
multe ori. Vrem aer proaspăt în casa mac pe rea paie de 
d. Ciomac să deschidem fereştile, SE I SA 0 ta ap 
Sas cum detinea eu cultura franceză |! 
em acum cum o apâră d, Ci N 
d-sa rupe o primă lance în Ma polo Acu Tar: sea 
prize Ourget. Pedan- 
rogradă, lipsa de artă simplă şi adevărată, mania dea 
pune până şi in gura servitoarelor în dizcuţi:le dela bu cătari 
grave probleme de psihologie ori de teoria cunoaşterii trebuia 
să impună d-lui Ciomac. Personal, gust foarte puţin acest at= 
tor şi declar a fi găsit oarecare interes în el între 15—16 iai 
odată cu gustul pentru operetă şi cinematograf. Incolo, filo- 
zofia „à bon marché“ plină de tendințe moralizătoare i con- 
servatoare din romanele sale, mi se pare mai aproa ide - 
zetărie decit de literatură. Cu toate acestea Bourget a iasa: 
şi cărţi simple, de artă adevărată, Mā aşteptam ca d. Ciomac 
să le citeze atunci cînd il apără Dacă ar fi ales Un cocur 
de femme", ori „Cruelle enigme“ de pildă ? Nu. D-sa merge 
deadreptul la romanele cele mai reprezentative pentru defectele 
sus citate. D-sale îi place „Discipolul“. De ce tocmal această 
melodramä filozofică, efiină şi pretențioasă, făcută să sperie pe 
adolescent şi pe oamenii slabi de spirit? Pentrucă d. Ciomac 
nu poate înlâtura sugpgestia grandiosului, a pretenţiosului în 
artă, chiar cind e ridiculă. Astfel „Discipolul* ajunge „cea mai 
mare operă filozofică a stfirşitului veacului trecut“, Excesiv, 
nu caşa? Nu, d-le Ciomac, aceasta nu însamnă a apăra cul- 
tura franceză | 

Mai departe vorbind de mişcarea dela „Nouvelle Revue 
Française“, d-sa pomeneşte de André Gide, „renovatorul etic“ 
(sic!). Propagator de precepte etice, rafinatul estet care a scris 
„l'Immoraliste“, care a scris o carte admirativă despre cinismul 
amoral şi estetic a lui Oscar Wilde ? 

Probabil că d. Ciomac confundă un suflet religios cu un 
„renovator etic“. Religia şi morala sînt două lucruri deosebite, 
Exisră religii imorale, de pildă cultul lui Bachus ori prostituţia 
sacră la Asirieni, rituri pe care religia timpului le recomanda şi 
morala le interzicea. Prima se ocupă de sacru, a doua de bine. - 
Religia se împacă foarte bine cu senzualitatea foarte rafinată. 
E cazul lui Barbey d'Aurevilly, a lui B:udelaire, a lui Huys- 
ns, e cazul lui André Gide, acest protestant estet şi senzual. 
d. Ciomac, că un psiholog vienez Freud şi şcoala lui ex- 
misticismul religios prin derivaţiuni sexuale, “A 


şi Anatole France; 
Blois, Chambord, 
catedralei din Chartres, 


i să: Ne lu ee pa bi pa a i Dat Ag 7, i e e cau A n 795 
Ürik a ră PA A OE : 
a v Sa s : i ti <o 


448 TA ROMINEASCĂ 


| ceri a 

Din dorința de a arăta ce floră bogată de roi eria 
produs Franţa i ultimul timp, d-sa face o Înşirare d pă 
Talentul real al fraților Tharaud e pus alături de foi ~ g: t 
Louis Bertrand, scriitori reali ca Contesse de Noailles, F. Mon 
fort, A. Spire, Leon Bioy, lingă plicticosul Marcel ratat, men- 
ționat numai pentrucă a luat premiul Goncourt şi fiin A e 
prețioasa calitate în ochii d-lui Ciomac de a fi tradiţionalist, 

t rad, ete. 

agy o nr rdt a apăra cultura franceză ? oidi 

Urmează apoi, din aceiaşi Înşirare, Rolland Dargs s E 
torul une! mediocre „Croix en bois ), Maurice pg dpa ), 
René Boylesve (medot e în eu A poză iesi 

, e nu rcel Prev 
arabă ? Pom ds din urmă se zice că era considerat de 
Kaizer ca cel mai mare romancier francez contemporan, arii 
ment care ar putea să impună d-lui Ciomac, dată fiind calita- 
tea de monarh a kaizerului. Dar uitam că acesta e pn 
Vrea să dovedească d-sa spirit de independenţă ori ger 


câri! De 
lez, ci Polonez. ŞI d. Clomac vorbea de mistifi 
ue J. Conrad e un ofițer de marină a re în retragere. 

lată cum apără d. Clomac cultura nceză ! 

ŞI acum faceţi următoarea experienţă. Luaţi un tus 
orieit de şovin ar fi el, oricit ke pp de itenetal aci ei a 
patriei lui şi puneţi-l să citească apărarea part omae E «a 
fáimarea mea. Neindolos, Francezul se va pia bee A 

mare, Căci trebue să înțeleagă d. Ciomac că bu 
i e totdeauna suficientă şi că există pledoarii care strică unei 


„cauze ca şi critici utile care o servesc. MES 


la im- 
-o de atitea ori, nu pot totuşi renun 

Biat tuer abporvatjuni critice acolo unde trebuesc făcute. Cu 
aceasta cred că am precizat pentru oricine poziţia mea. 


. De ce face d-sa politică în literatură ? | 
eg A a şi o vagă nostalgie mă face să regret pe F z 
Ri 


Mihai D. Ralea 


31 


Alexandru Ciurcu * 


— 


Alexandru Ciurcu a dat țării sale în dar ceace a 
mal scump, mai scump ca tinereţea, averea sau ri băga 
dăruit: firea sa. Din pornire era un romantic, un învingător 
de oameni şi de situaţii. un luptător pe care toţi îl văd, A: 
voit însă mai bine să asculte de o morală mai înallă decit a- 
ceia a temperamentului; şi atunci a fost, dimpotrivă, un ano- 
him, un învins de oameni şi de lucruri, un luptător aprig, din 
acei pe care nu-i vede nimeni; a fost un plugar conştiincios, 
un păcălit lucid, un dezamăgit zimbitor şi un sfâtultor neobo- 
sit al celor mulţi, al celor necunoscuţi şi nelămuriţi. In sfirşit 
mai presus de toate, a fost gazetar, al doilea care, după Mi- 
hail Eminescu, să fi avut o concepțiune etică despre acest meş- 
teşug. Era gazetar in felul cel bun, până şi în viața sa par- 
ticulară; cea maj mare parte a producțiunii sale nu este pu- 
blică, ci privată. Condeiul său minunat îl întrebuința, fără toc- 
meală, ca să răspundă zilnic la zecile de Intrebări scrise ce i 
le tăceau cetățenii obscuri şi nedumeriți care voiau luminare 
dela „d. Al:xardru Ciurcu, laborator la Adevărul", cum seria 
pe plicul unela din scrisorile din urmă. 

Ca pireri politice, a fost conservator, în înţelesul cel a- 
devărat, in felul în care a mai fost, odinioară, conservator şi 
Mihail Eminescu, cu care din punct de vedere politie seamănă 
atit de mult. 

Dar ce însamnă a fi conservator? 

Dacă ne luăm numai după înțelesul etimologic, se numeşte 
conservator partizanul statu quo-ului. Dar atunci toată lumea 
eşie acest lucru, în felul cum Monsieur Jourdain făcea proză; 
mulțimile au fost totdeauna inerte şi nesâţioase de confortul 
nemişcării. 

Pe de altă parte însă, vedem că acel ce se intitulează 


* Vezi Miscellanea. 


i F [* < ASTE TA Te 
UR TÝ PSN Ie G p "A 


450 VIATA ROMINEASCĂ A 
conservator, departe de a fraterniza cu gloata, dimpotrivă, se 


războeşte cu toţi. 
nci de contrazicere? Cum poate fium 


Cum scăpâm atu 
conservator duşmanul opiniunilor mulţimii, cind opiniunile a- 


cesteia sint, ele însele, totdeauna conservatoare ? i 
Răspunsul e lesne. Nu e nimic mal neadevărat decit să se 
creadă că conservatismul este apărarea statu quo-ului, lată 
care sînt, după pârerea mea, curentele de "păreri politice cu 
putință într'o societate: 
Avem, în primul rind, două soiuri, dacă ti se poate spune, - 
unilaterale : |. Reacţionarismul, care vrea numai păstrare şi 
2. Progresismul, care urmâreşie numai schimbare. 
Apoi în al doilea rind, avem opiniunile, dacă ne este per- 
mis a spune, bilaterale: 1. Conservatismul, care vrea schim- 
barea ca scop şi păstrarea ca mijloc, în sfirşit 2. Demagogis- 
mul, pentru care scopul este păstrarea citorva privilegii para- 
zitare, cu preţul oricărei schimbări de regim. 
Primele două atitudini sint sincere, dar rare, exagerate şi 
în mare parte sterpe. Cea de a patra este nesinceră şi, din 
nefericire, foarte fecundă în rezultate şi realizări. Singură cea 
răi treia este toideodată şi sinceră şi rodnică pentru comu- . 
nitate. : 
Alexandru Ciurcu a avut-o timp de 46 de ani de n rea 
e aceasta din urmă. Pe vremea vechiului regim, a combătut 
vechiul regim şi a dorit modificarea lui; în timpul răului nos- 
tru nou regim, a adunat în sufletul lui drept trei ani de ne- 
mulţumire neîntreruptă, şi în ajun de a muri se pregâtea să facă 
rocesul regimului şi să-l învinulască de a fi trădat Trecutul. 
n loc să-l îndreptăm pe acesta, spunea el, am preferat să co- 
piem Prezente, Prezente străine, Prezente care nu erau ale 
noastre, lată păcatul nostru cel mare. Pentru aceasta voia 
Ciurcu să acuze pe conducătorii de azi, de el voia să ferească 
pe îndreptătorii de mine. 

Dar să-l lăsăm să vorbească, 


„Veşnic preocupaţi — spunea el,'—să imităm, să maimuţim j 


——— 
* Inir'o serie de arlicole nepublicate. Al. Ciurcu, în ullimul mo- 
menl, se răzgindise şi holărise să le reunească înir'o broșură. Rezul 


tatul era că aceste rinduri erau amenințate să nu cunoască lumina Me 
a co 


ALEXANDRU CIURCU 
aa. ANN | > 


„tetorinele din ţările mult mai Înaintate deci 


„Băsi! mult mai comod 
să 
„Şezămintele din acele tini. deeh pipea pir Uag armei pa Eo 


„tivele sale şi, cu toate că 
oma fatale ale acestei Mr goe a În 04 ROAGA 
"Be aţă, Ticăloşia din care nu ştim c nci neste s'o spuaă 
»Cința inevitabilă a dreptului de vot si sA pHa „este conse- 
a inainte de reformă şi o repet a aN egal. Am spu- 
ny agere tindet mă aflu în fața rezultat il Ea n aa 
„Sigur nu avem să plingem după ră ar goi gin ee 
“celor trei colegii elect. i posatul sistem censitar al 

ca t torale care covstitula i 
v mai putea fi menţinut; dar ce am ia OR ae se 
„Versal egal nu poate insemna decit ae a-ti, 
„tomin: în balka colegiului al treilea s gogosari 
„Oarâ. Astăzi nu mai există, ce edre ri a osia i pe 
„giu; dar el este ce era mal înainte în pri ei OR 
„ce importanţă mai pot avea acele chesa., ci ete CAI 
ni ate şi conştiente copleşite de rel dr ge: ură 
„die G urme cuvintatoa i i 
„din toate părţile io patrica Parta Nelegatoare? pie 
smeni n'a combâtut-o mai mult ca mine ry ră dear lt 
| „condeiul timp de 46 de ani, dar scopul ac lo parni 
sājungem la ceva mai bun decit ce peria “e ni ara ea 
„rere cam ajuns la ceva mai rău. Din lac. a pre măr 
„Astăzi cind văd ce ne-a dat așa lia aa Sai ac 
preia ri) că arap de odinioară, cu cars pita 
n3 pe lingă ce avem azi. Pe vreme i 
„mai buni, cei mal cinstiţi, cel i oct gelos 
„Ducatelor; şi dacă omida pan pr aps ~ p 
„terea lor ca să-şi asigure în corpurile legiuitoa patat: sita ei 
„chiar unanimitâţi, o făce=u din dorința de a fi d en ppm ibn 
„pentru a putea rezista asalturilor demagogice şi ie el 
„verna in linişte spre binele ţării. lar cine ţinea pere prk 
„Vernele nu era nici colegiul al doilea, nici al île as pri 
„patrie, ci totdeauna, numai colegiul intâiu, biogra oră ` 
f ro ua ori dovezi de independenţă şi de conştiinjă ce- 
„Astăzi, cînd avem colegiul al patru 

| „se vád nevoiţi să se plot la A painiar bene 
„torilor din acest colegiu. Lupta între solicitatorii sufra ini i 
j „universal nu se mai poate da pe temeiul ideilor şi al Paci- 
„piilor morale, ci trebue så imbrâţi;eze demagogia cea iai de- 
| „Şânțată In această luptă nu cei mai buni, cei mal drepţi pot 
| „reuşi. Aceştia sau se abţin sau, dacă se incearcă a face și 
f 


varului. Aluaci m'am adresat unul ziar; dar cu loală libertate 
Hlaţională, cu loate că Ciurcu era şeful lerarhic al tuturor g 

lor, cu toală datoria de pielale Înjā de dispărul, acesi ziar a 
publicarea, subt cuvint că ideile conjinute in arlicol sint de acele 
care nu se mai susjin azi Aminlesc că fnir'ua număr anieriot al a- 
cestei reviste, —eu, care nu pol fi acuzat de reacjionarism, ! susjinut 
păreri apronție idenlice; Dar nu aceasta rr peer Principalul este că 
există arlicole de Ciurcu core riscau să nu lie aduse la cunoşiința pu- 
nina pierderea trebuia reparată. De alifei, sarcina e ușoară. 
Viaţa şi gindirea lui Alexandru Ciurcu sint din acelea care le recons 
ciliază cu genul omenesc. aN 


„ei demagogie, nu vor parveni niciodată să egaleze pe dema- 
„gogii de profesie; nu poate oricine să pei țara ilor pă 


4 


” - 


452 VIAŢA ROMINEASCA 


„student trimis de regina să le dea pămint, ori să-i pună să 
„jure pe stea, pe seceră sau ciocan. A 

„Guvernele eşite din astfel de alegeri nu vor avea a se 
„teme de nimic, nu vor avea să ţină nici o socoțeală de opi- 
„nia publică luminată, căci ea n'are nici o influență asupra ma- 
„Selor; şi dovada o avem în chipul cum, de trei ani, guvernele 
„îşi bat joc de această opiniune. 

„Oare toată destrăbâlarea din această epocă, care a dus 
„O țară aşa de bogată şi de bine situată ca a noastră aproa- 
„pe de faliment materiai şi moral ar fi fost cu putință dacă 
„controlul guvernelor ar fi depins de un corp electoral lumi- 
„nat (deşi bineînțeles nu acel al răposatelor colegii censitare) ? 
„Să-şi pună orice om cu bun simţ mina pe conştiinţă şi să rás- 
„pundă la această întrebare. Mulțimea ar fi vrut şi voeşte şi 
„astăzi mai multă dreptate, mat multă cinste şi competenţă de 
„la cel ce o administrează; şi aceasta nu poate veni decit de 
„la o aristocrație demofilă, cum o demonstrează marele Aristot. 
„Atunci n'ar fi mai cuminte să facem ceiace se cheamă 
«machine en arrière» şi să revenim, nu la cea fost odinioară 
„regimul electoral din vechiul regat, dar la o practică mal pe- 
„trivită stării culturale a poporului nostru, 

„A combate astăzi sufragiu! universal însamnă a merge în 
„contra vintului, Nu doară pentrucă ași rămine singur de pă- 
„tere: până şi deputaţi țărânişti mi-au mărturisit că acesta e 
„un rău; dar pentrucă aşi îi singurul care s'o spun şi în pu- 
"blic. E atita lipsă de sinceritate la politicianii noştri, încit 
„până şi cei mai convinşi adversari ai dreptului de vot ob- 
„Ştesc j egal, care între patru ochi nu se stiesc a-l condamna 
„pe faţă, îl proclamă totuşi sus şi tare ca pe un panaceu des- 
„tinat a face fericirea tării. 

„Şi să vedeţi până unde duce nesinceritatea şi necinstea 
„în discuţiunile politice. Diferite grupări politice contestă par- 
„tidulut liberal paternitatea reformei agrare şi a celei voren 
„fiindcă le consideră ca nljte titluri de glorie, ca nişte scri 
„dè recomandaţie faţă de alegători. Eu, din contra, recunosc 


"partidului liberal paternitatea acestor reforme, şi le găsesc Fi p 


"rele, Prin aceasta mă fac poate odios mulţimii. Dar adevărul 
„e adevăr şi faptele petrecute la lumina zilei, în văzul pa 4 


„nu se pot ascunde, 
„Acelaşi ipocrizie în chestiunea unificării. Se vorbeşte 


„reu de unificare; dar aceasta e un simplu cuvint. Unifiea 
"aşa cum trebte s'o dorim nu va rezulta din faptul că la Ti- 
"mişoara sau la Oradea Mare se va bate sau se va fura ca 
„la Boeke sau ca la Cetatea-Albă, ci din mulţumirea popu- 
sdaţiilor afiate subt un anumit regim. ŞI noi vedem că tot ce 
"se face de trei ani snbt falaciosul cuvint de unificare duce 
„la rezultate diametral opuse. E adesea grea s% înveţi să tragă 
„pe stinga un cal care a tras multă vreme pe partea dreaptă 
„a oiştii; şi vreţi ca nişte populaţiuni care, din generaţie în 


Li 


— e 


1 
BEA NoRU Guac 
U 
453 


„generaţie, au trăiţ mai bi 
„regim şi cu anumite obicei de 9 mie de ani, subt 
iuri — ' un anu 
„O e rege şi cicala trei tara A iii dint”odată 
„pu că există mulţi inte! 
„atit în celace migiectuall care gi 
brate pă priveşte dreptul de vot cit şi pair 


„Dar ei se aflā 
subt imper 
„aşa de bine o analizează Gustave LEO Maziunii mentale pe care 


„Elita, care gînd: 
Li g te Î . $ 
„nu îndrăzneşte s -şi igaks dei i Şi vorbeşte într'altul, sau 


mare 0 atiludine in public, elit 
„laşitate", care nu poate fi numită altfel decit ug 3, NOI: 


Inainte de a vorbi d l 
e to 
de toata tinerețea de todráenosiā pers price omis ar 


70 A 
a petre aa] n p e de opiniami hinder aia 
eieae ga acă atitudinea poliică în a 
Zeal dee ed a Ciurcu nu er » În realitate, mult prize 
Eis n crimpeele d 
A fundamentale de apngale de mai s 

- bâşitatea unei elite care abdi 

că de 

g pestii poetă de o elita, zen apei su 

3 o isa 
craţie de azi, în favoarea m pa TEE N 

4 Nevoia de a zvirii modelele a 


ecit un act de 


us se vede că idelle 


In celace priveşte la è 
cord. Niciodatii i rea pete bara toată lumea este de a- 


mai mult, niciodată inteiectualitatea 


Încască 
Cit despre necesitatea, în j 
s „ in tot cazul, a unui 
pia SOL Me ante nu e mai poruncitoare. "Cum ninae pre 
eA dia aaa neapărat O aris'ocraţie, -că ne-o da-o şcoala, 
agita ud mpa pelin pr pd, Sar trebue o nobleţă 
z e cealaltă nu avem, 
DE A Puțin evide tă mi se pare datoria de a rupe cu 
prost A seară prdor i Occidentale. Pentru aceasta, îmi 
itori la ] 
mai pe larg de o asemenea DYA: OREORE NE 
In sfiryit, ajungem la chestiunea regimului electoral, A- 


vea oare dreptate Ciurcu să 
e rău: Să vedem, să spună că votul universat la noi 


__” Urmează, în manuscris, extrase din | | 
lui Qusiave Le Bon, lucrări inleresante— m Tn aai aie 
copiate după aulori de samă, ca Tarde d “Scipio . peri PPE pe 


i 
' J} f r 


ALEXANDRU CIURCU 455 


naitoa JEN dibti oani SHE şi recită numai atit: criteriul cantitativ fi dezaproba cu totul * ; cit jk 
; es- 


după două criterii : unul calitativ şi altul cantitativ. Dar cri- zuri d 
teriul calitativ nu trebue să fie (cum vor artizanii reprezen- reke pai e altă parte avind prea mult simțul real 
tării proporționale) un corectiv secundar al celuilalt ; dim po- l de savani, a se gindi la o elită vag intelectuală or pie 
trivă : principiul fundamental trebue să fie calitativ, şi numai fi oprit a ia felul Saint-Simoniştilor,- Alexandi ir 3 Olimp 
ca un procedeu de realizare, ca o metodă comodă, se va ind- dz alone la criteriul calitativ al unei elit alo pair sd 
trebuința înlăuntrul categoriei calitative măsurătorile cantita- rea câ i : ti unei asemenea presupuneri pledeazā peaa 
tive. Aşa s'a procedat totdeauna în istorie. Så ne gindim toral de oa anal variatelor sale carkre, fusese ima pr miră 
numai la acel parlament de prinți care era vechiul Sfint Impe- mai nein petenie a două sindicate romineşti, şi su dă Apar 
ziu al Națiunii Germane, şi mal tirziu Bundesrath-ul. Pe vre- faptul uE i mnate. lna stirşit, ne mai face så ferhana nep oe 
muri, Statul era un bun element calitativ ; tot astfel vor fi, în- meseria Peer v'aţa a fost un om care a iubit ee Kaisara n 
tr'o foar Frog federală, stateie naţionale. j Mata eri a inţele 1 PRR 
stăzi în occident avem, ca criteriu calitativ, împărţirea i - cinţele logice, ale ii 
după avut în clase sociale. părţ ră Liz re oac popan a lui Alexandru Ca taa tig mr 
a La noi însă, această împărțire este pe deoparte prea re- ft pu şi jumătate a vorbit oamenilor dela noi Sare 
centă, pe de aiţă parte variabilă: pentru a constitui criteriul stivă că Apea cînd vreți să zvirliți un lucru râu, şi eni 
calitativ cerut, La noi nu există tradiție nici capitalistă nici „potrivit. Nu : zo a pune în loc poate fi incă şi Ba ne- 
muncitorească, ş'apoi fiecare gospodărie rominească trebue, * „dacă aţi făcut ai ra niciodată decit mai rău pe mai bun; 
vrînd-nevrind. să joace la bursă. Instabilitatea regulatorului "cut, şi numai a tifel, nu ne rămine decit să stricâm ce am få- 
suprem al vieţii economice: moneda, face ca meren să râsară ' „In sfîrşit pă ge A socian ii 09: de e 
atit Imbogăţiţi, cit şi sărăciţi proaspeţi, astfel cå nici averea „aiurea rari reei apare de toate, så ne ferim de a fura de 
nu poate servi ca criteriu calitativ. "jeni pă arat eee bd S işi are firea el osebiioare ; dacă om 
Råmine atunci Statul. Dar acesta este” unul singur, şi deci "avem rezultatele meniul S intocmire de împrumut, o să 
__mu poate servi ca criteriu. Nu poţi înăuntru unui Stat unic, “buesc câtate în Soati mai stranii. Pilde şi învățături nu tre- 
să imparți cetățenii pe State. Vin atunci subiilitățile juriştilor „Trecut, din Sb e u, ci în Timp. Nu din străinătate, ci din 
care rezolvă acest paradox prin faimoasa teorie a ficţiunii, „ne inspirâm, atit ri at singurul povăţuitor cuminte, să 
după care un deputat, deşi ales numai de o singură circumserip- „Să ne deschidem anii e paue, cit şi pentru a schimba. 
ție electorală, reprezintă totuşi toată națiunea. In ţările unde „ochii iubirii, ca să rile atita tot; ochii feţei, ochii minţii, 
nu avem criteriul calitativ al unor situaţii stabile de averi, a- Dar, un lucru Saia ia n lumea dela nol, ṣi nu alta”. 
ceastă ficțiune devine realitate şi atunci ajungem să avem, ca povăţuitor, ca icoană, ca idä, A reiterat 
singur criteriu electoral calitativ, criteriul geografic. Azi în tul deosebit de revenirea perde pi glinda, înţeleg ceva cu to- 
Rominia, deputatul reprezintă, cum spuneam şi altă dată, sim- Faptul că cele nouă sint ser Aa PR A VAEN epeit pate. 
bucăți de pămint, şi nici de cum Interese colective de oa- ! lăc pe cele de mai inainte. O institu vron a E E O A 
meni. Votul universal, cu cit o fi mai universal, va agrava ea însăşi, nici un fel de valoare pro sputa Sanas nu are, prin 
aceasta situație; iar re ezentarea proporțională ar smulge f portant este raportul dintre iaai irinel Sa eaei su 
citeva concesiuni platonice neinsemna!e, şi astfel ar acredita şi instituțiunilor existente in societate, raport potrivit ek rău 


mai mult regimul. Sutragiul universal pe baze economice, © zămintul despre care este vorba se acordă, se adapte:za mai 
bine aef y râu cu ambianța generală dintr'o societate dată 

á nd, de pildă, comparám viața politică depe vremea 
sufragiului restrins cu aceia de azi, şi constatâm câ cea dintâiu 


în Apus,—da. Vot universal geografic ca la noi,—nu. 
xandru Ciurcu a ayut şi aiei dreptate. lată de ce azi, dind 
o parte sistemul pur numeric al sufragiului universal, trebue 
căutat altceva, şi anume un criteriu calitativ veritabil. 

La îin asemenea criteriu calitativ se gindea Al. Ciurcu, 
cînd vorbea cu amărăciune de laşitatea elitei dela noi, la ab- . 
dicarea el dela prerogativele sale naturale. 

Dar care anume ar fi cel mai otrivit criteriu calitativ 
după care să fle reprezentată ţara ? -in Ere aceasta Ale- 
xandru Ciurcu nu a avut vreme så ne preciziuni. . Ştim 


Cu privire la criteriul numeric, cila urm 

Pascal: „Dece urmăm pluralitaiea ? fiindcă cel Mora! Postete e 
mullă minte ? nu. Peniru că au mai mullă putere”. Şi din faptul a 
puterea a fos! conferită numărului, sau cel pulin acelora care As du 
numărul, din faptul că numărul este convins de a fi totul, de a sa 
tea lolui, urmează că mau pro aceslei puieri noi se imulțesc în fie- 
care zi spre a o serri. egluilorii şi minișirii au devenit sclavii ei. 


era mai ordonată şi mai decentă, aceasta nu însamnă : niel că ALEXANDRU _CIURCU 457 
sistemul cenzitar este superior votului universal,—nici că tre- Trecutul e oii 
bue să ne Intoarcem la vechile colegii electorale,—ci cu totul utul, care prin însăşi calitatea sa d ai 
altceva. i oare ajunge să fie mai bun îa „irecut” s'a dovedit 
Singurul lucru ce se poate imita din trecut este raportul lata pente Mea ch alțoava devine a ntre. de. ct fosei 
dintre o instituțiune dată- şi restul mediului social, raportul rage spuneam că scopul conservatorului e aerar 
dintre diferitele organe ale ființei sociale, — bun înțeles, dacă Aceast ar mai spuneam şi că mijlocul schimbării e iso 
acesta este mai bun decit cel actual. In exemplul nostru vom e erai este partea specifică lui, care îl Mrentani dE H. 
cerceta peniru ce şi întru cit regimul electoral de aliă dată se d „ unde schimbarea este dorită indiferent de f pico 
acordă mai armonios cu ambianța socială generală, peniru a saran Ba vedem ce anume trebue să toţelegem | ea „zoo 
imita, nu regimul, nici ambianța generală de atu aci, ci adap- ae apei doctrina işi datoreşte numele. prin conser- 
tarea mai mare dintre ele, acordul mai coherent care există E re a sapa de radicalism care, cu uşurinţă, poate 
între situaţia claselor, moravurile, gradul de cultură, forma de lentă spre internaționalism, conservatismul este prin ex E 
es lecto, dintrefa averilor, structura etnică, ete.—şi acel pomana pe regi, TON rr da: ca d toate, e iubirea 
regim electoral. taine 4 rul adevărat caută care 
Fireşte, a avea viziunea, unui asemenea raport este delicat ARRES n particulară a poporului său. Şi, Dienie, niekeri mi 
şi anevolos. Tot aşa cum, dela o fară la alta, lucruri sociologi- 5 sarma bine ca în istoria ţării. 
ceşte identice pot avea nume diferite, sau lucruri deosebite nume diterite, decur SPORAS. VENE O e sape OO apă Aaa ra 
identice, tot astfel pentru o a ceiaşi ţară avem de întim pinat, riidan A ace sa unele dintr'altele şi avind, fiecare, un timp 
dela o.epocă la alta, greutăţi de observaţiune analoage. E- în Sirsit e tari, apoi o perioadă de rendement strălucit, 
xistă, ce é drept, o ştiinţă specială, numită ociologia, care se determină ia ne apuci se ien Troia pb Cre- WATER al 
ocupă tocmai cu asemenea raportu ri dintre părțile componente im. irge- rea la regimul următor. Conservatorul este un 
ale unei societăţi. Din nenorocire, -prea puțină lume reuşeşte trăeşte a emper acti tocmai pentrucă momentul in care 
„să aibă o mentalitate sociologică riguroasă. Duşmanul cel mare să ceda ea ze oa sfîrșit de regim; tocmai pentrucă vrea 
al acesteia este prestigiul mistic al „cuvintelor politice". Se văl se rpm ele atoria să nu privească în trecut, decit pe- >- 
numesc „politice“ acele vorbe care au darul de a produce pa- io A soperas deplină. Numai acestea ii pot sluji 
nică printre oameni, Astiel e Patriotismul, in numele cărula papal anioe Di adaroa viitoare. 
se fac atitea lucruri reprobabile, tot așa Socialismul, azi con- ceastă inita 8 si întrebuințarea modelului, ce însamnă a- 
siderat la noi ca o nelegiuire, tot astfel Conservatismul, con- Am mai $ Elazar tari sti 
t de cele mai multe ori cu un reacțlonarism sălbatec și pură şi simplă la lucrurile. vechi, P eoler. DA TAPETE ne 
esue ciol i i ? Pre- BOr 
Poporul romina suferă în chipul cel mai dureros de Feti- e A E PUREE ti e reformată şi ambianța 
şismul  vorbelor. Deaceia avem, neîntirziat, datoria cetâţe- naţiune dată raport pe care logica n sp Ee aceh e 
nească de a limpezi cuprinsul unui numår cit mai mare de a- ni-l dezvălui, raport pe ca 5 menire pa az a 
semenea cuvinte primejdioase. cit o adincă, o iubitoare o cae fiincioasă. r g pir polară 
In numărul viitor al acestei reviste vom incerca să des- tare a trecutului neamului. lată. ntruce te i i isi in- 
luşim pe acela de Patriotsm. Intr'un număr trecut din revista dreaptă într'acolo privirea. p a] 
„Independența economică” făceam acelaşi lucru pentru expre- Dela o epocă la alta, aspectul instituţiunilor treb â 
“siunile Socialism şi Capitalism. se schimbe, şi poate să se 'schimbe cind în rău cnd - feor 
Acum, şi cu prilejul omului care a fost, poate, - cel bine. Raportul, însă, dintre ele trebue neapărat să se oa 
mare dintre conservatorii adevâraţi ai noştri, am încercat i lioreze necontenit. Dacă uneori îl descoperim azi mai râu ca 
dtspriadeaa o pet a bonner y anonn TAN EA cel sa H san avem datoria să-l copiem pe acesta din urmă. 
puneam se numeşte conservator acela care atā ce înțelege conservatism 
scop schimbarea şi numai ca mijloc păstrarea, care wrea să să imite dela Vreimile apuse. A tiindinea e UD oai tue- 
cana Prezentul rău inspirindu-se dela un Trecut mai bun, tre cele mai folositoare comunităţii. Radicalismul e şi el util, 
„această pâstrare a lucrurilor de altă dată nu însamnă o dar mai incomplect şi mai extremist. In timpurile de linişte, 
revenire pură şi simplă la ele. Trecutul nu ne dă modele funcționează ca simplu corectiv, ca regulator, şi numai în cli- 
prea zise, ci darul mai modest al unui argument a fortiori. pele de cumpănă ca un „pis-aller“ necesar. 
n favoarea urgenţii unei reforme. latr'adevăr, dacă până şi in schimb, mentalitatea conservatoare este acela a unui 


reformist liniştit, a unei inovaţiuni cumpătate, cronice, anevo- 
j ioase şi riguros ştiinţifice. Pentru a fi un bun revoluţionar, 
4 


PR Ta A ALR 27 Oa SA pp at 


n . 3 ` vi 
y w5 ` "Pie 
- Po 


458 VIATA ROMINEASCĂ 


este mai uşor. Oamenii generoşi sufletește sint mai mulţi de- 
cât se crede. Pentru a fi insă un conservator veritabil, este 
nespus de mult mai greu. Generozitatea şi probitatea singure 
nu sint de ajuns. Mai trebue spirit ştiinţific, experienţă prac- 
tică, cultură istorică şi spirit realist, 

lată pentruce mentalitatea conservatoare este aşa de pre- 
țioasă. lată, în sfirşit, dece Alexandru Ciurcu este o 
atit de mare. 

Al. Ciurcu a avut de trăit două vieţi, două lumi, două 
Rominii cu totul deosebite sociologiceşte una de cealaltă. In 
zilele sale din urmă, Ciurcu începea o nouă tinereţe de luptă. 
Activitatea căreia îi consacrase tinereţea dintăiu şi maturitatea 
de apoi,—această activitate devenea inutilă. Timp de peste 
patruzeci de ani, Ciurcu combătuse vechea oligarhie. Vechea 
oligarhie cade, — dar, din nenorocire, o alta nouă, mult mai 

, mult mai netrebnică, îi ia locul. Cu o nespusă melan- 
colte vedea Ciurcu că cei patruzeci de ani de muncă nu adu- 
seseră decit ceva Incă şi mai rău pentru ţară. La şaptezeci de 
ani de virstă, trebuia deci să-şi făurească un cu totul alt plan 
de luptă, să-şi croiască o tinereță nouă. Şi la şaptezeci de 
ani de virstă, Ciurcu nu a stat la indoială să o facă. 

Cu riscul de a fi blamat de acei ce preferă unei consec- 
vente morale o consecvență verbală, cu durerea de a recunoaşte 
inutilă o muncă de patruzeci de ani întregi, dupăce a adunat 
zi cu zi, în perioada de lungă eclipsă dela 1918 până ln 1921, 
regrete peste revoltă, mihnire peste indignare, decepţie peste 
consternare, — în ultimele zile ale vieţii sale se pregătea să 
izbucnească, 

Gazetarul care a scris întotdeauna cu atita uşurinţă, a- 
era A şi promptiludine,—pentru prima oară scria şi nu pu- 
blica. sertarele lui se acumulau foi incepute şi neisprăvile 
în pe unui acelaşi subiect. Era semn că de data aceasta era 
vorba de un lucru care depăşea în insemnâtate tot ce fusese 
până atunci. 

In aceste manuscrise rămase, Ciurcu incepea a pune gu- 
vernelor chestiunea fundamentală: „Bazele constituţionale ale 
țării sînt rele, sint mai rele chiar decit acele de odinioară. Să 
nu ne reintoarcem la acestea. Dar să găsim. altele noi, mi 
bune, Şi atunci, să ne întoarcem ochii spre trecutul n 
De acolo să luăm pilde şi poveţe”. 

Din nefericire, nu stirşise bine de luptat impotriva 
tențelor unei lumi proaste şi timorate, alarmată de 
verbală de reacţionarism a curajoasei sale int 


reti pe care i-o cerea ţara; nu sfirşise Incă,— i ne-a fost luat. 
De aceia, din mă critică geaca TE pi depe urmă, 


nu ne-au rămas, decit citeva file răslețe. construc- 
tiyā a celei de-a doua cariere a $a e, ii „ nu o vom cu- 


a tas l- - 
———— mmm M 


Miscellanea 


Note (Creştinism.— Votul universal.—Cultara franceză. — 
Modernism) 


i. Războiul a adus un val de bestialilale, care încă ne binlue, 

In fața acestei stări de lucruri, conșliinjeie senzibile caută o iz 
băvire. Constiinja d-lui Oalaction o găsește numai în divinele învălă 
tari ale lui lisus Christos. Noi publicăm cu plăcere scrisorile d-lul Ga- 
action (d-sa ne anunță că seria va fi lungă) şi peniru problema pusă, 
si pentru aliludinea înnal! omenească a autorului și peniru lrumusela 
scrisului (să ne erte d. Oaiaciion că ne mai gindim la asemenea lu- 
ceruri frivole, cînd e vorba de probleme atit de grave) şi chiar pentru 
metafizica pe care o desvoltă, deşi, copil ai veacului, o privim cu un 
ali ochiu decit d. Oalaction. 

D. Galaction zice că nu poale aşiepia miile de ani de care mai 
are nevot omenirea spre a se desbesiializa prin etolujle naturală. 
Pentru o mal grabnică desbestializare - d-sa Îşi pune loală nădejdea 
in crestinism. 

Er lucru însă: Peniruce creşiinismul n’a învins în cel 2000 de ani 
recuţi. 

Oore nu cumva penirucă omul încă nu s'a desbesiializa! prin e- 
voluție ? Oare nu cumva pealrucă omul trebue să se desbesiializeze 
prealabil peniru a pulea li creştin? Oare nu cumva „creştinismul* 
este unul din diversele nume ale rezultatului desbestializării? 

+ Dina scrisorile d-lui Galaction poate va reeşi răspunsul ia inire- 
barea noastră. 

Ii. Publicăim în aces! Nr. un articol al d-lui D. |. Suchianu des- 
pre regrelatul Ciurcu, care în vremea din urmă devenise colaborator 
al „Vieţii Romineşii”. 

Peniru celitorii noşiri consianți nu mai e neroe să lacem rezerve 
față cu articolul d-lui Suchianu. EI ştiu că noi am luptat pentru votul 
universal şi înțeleg că, dacă dăm loc acuma unul articol împolriva a» 
cesiei relorme deje realitate, o facem penirucă aulorul arlicolului, un 
emlnen! publicist, e minat de o profundă grijă şi iubire peniru patria 
sa şi pentrucă orice opinie sinceră, serioasă, susținuiă cu ştiinţă și cu 
ialeni va găsi întoldeauna loc in coloanele acestei reviste, —rām niad 


ve, ori chiar să o combatem. 
ke dati 7] nise page şi timpul acum să desrollăm din nou tema noasiră. 


RE O d ai A fe oieri ÎL A d mi e 4 z P = 
+ i foi Ag: id 179 hu pa ae fe pg A “ul x + * 
> i - E Lara a hi) r 


460 VIAȚA ROMINEASCĂ R fy, 


________________ MISCELLANEA 45! 


Vom spune numai alit: OON. 

Asupra rezullaielor dela începul ale volulul universal nu ne: 
făcut iluzii. Noi le-am prevăzul În sceaslă revistă. Le-am prevăzut 
mai rele; mai multă pasivilale a mulțimii și mai mallă demagogie. ȘI 
încă pe-atunci nu puleam șii că primele rezuliale ale rolului univer- 
sal vor coincida cu o epocă aşa de tulbure ca acea de azi, dalorită 
războiului. ; 

Despre „firea“ deosebită a popoarelor, nouă nise pare că de 
o vreme se face un caz exageral. Omenirea e diversă, dar nu aiti de 
diversă, cum cred unii. Nici chiar în lileralură, unde în adevăr vorbeşte 
şi trebue să vorbească spirilul specific al unui popor. Literaturile po- 
pulare (subliniem cuvîntul) nu sin! atit de deosebite. Din contra. Șt 
chiar s'au obuie! miar ma marilor asemănări dinire ele. lar literatu- - 
rile culle.. O po de Verlaine samănă mai bine cu cuiare poezie 
japoneză dela anul 1000 decit cu una a lul Victor Hugo. În privințe 
formelor sociale, monolonia e exasperanlă şi nu face onoare spiritu- 
lui inventiv al omului. Anumile forme de familie şi de organ! 
zare a tribului, eic. din vechea Eladă la fel cu cele dela Iroche- 
zii din America de Nord, cu toate că Vechiul şi Noul conlineni erau 
despărțite prin Atlantic ca pămialul de lună. (De aliminirelea, ṣi d. 
Suchianu, în propunerile sale practice -vezi şi arlicolul său „Elegie 
ruminească“ dinir'un număr enlerlor al „V. R." - reclamă, peniru Rọ- 
minia, forme care au fosi cîndva aiurea, ṣi chiar Ciurcu spune să că- 
utăm celace ne lrebue în timp nu în spaţiu). 

Cu privire la nepolrivirea volului universal pentru noi, popor pe 
o treaplă inferioară țărilor, de unde l'am Iual, vom observa că, odală 
ce èm întrodus indusiria, căile ferate, universitatea, toale formele şi 
ioate instituțiile din Occideni, nu puleam să nu introducem și formele 
politice corespunzătoare acesiul siadiu de civilizaţie. Rusia a crezul 
că pn întroduce una fără alla și a ajuns~unde 0 vedem. Japonia. . 
cînd a introdus civilizația europeană, a inlrodas şi formele politice, 
aşa de nepotrivite” (s'ar părea) pentru acest popor galben din Ex- 
tremul-Orieal, care jine la intangibilitatea sufletului lui, ca nici un sli 
popor din lume. 

A doua observație a noasiră e in privinja treculului. Noi credem 
că nu avem sorți să lragem un profit apreciabil din studiul treculului, 
penlrucă noi nu ne-am desrolia! în voe, după firea noașiră, căci am 
fost subt Turci (şi un limp şi subt Ruși). Tot ce-a fosi, a los! mai mull 
sau mai puţin în functie de această iristă siluajie a noasiră. ŞI atunci, 
„învățăminiele* irecutului ar putea să ne înșele : să ne facă să lnăm ca 
eşit din desvollarea noasiră, celace în realitate a ios! cu tolul altfel. 

Această cam lungă disculie a noastră dovedeşte imporiania ar- 
țicolalui d-lui Suchianu. Tol ce scrie d-sa este rezuliatul unor preo- 
cupări serioase. Şi d. Suchianu mal are și avantajul unei cultări so- 
lide şi al unul talent lilerar exceplional şi—mai presus de toale- al 
unei splendide llnereli. > 

cest tînăr ardënt va face de mulle ori să se vorbească de el 
Facem această proorocire, fără leamă că viitorul ne va desminți. 

P. S. Deşi Ciurcu nu mai este printre noi, casă ne lămurească. 
totuşi vom discuta o afirmare a lui (şi nu şi a d-lui Suchianau) i- 
nulă în citajia d-lil Suchianu, Ciurcu spune că in regimul voluli u- 
niversel, elita a fost înlătura'ă ; că subt vechlul regim, elila era in 
capul trebilor. Atunci peniruce a combătut el vechiul regim? Posie 
penirucă în acel regim elita trebuia, cum spune el,} să se dea la abu- 


Peniru noi lucrul e simplu; 

di plu; O jară i 
Stettin ze vagi n Aagralte dg et A 
poporul, —lar ea să aibă eee iasad p Rosa pinnaa Peh a eya 


am luptal pentru votul universal. caliza aces țoinlă. De acela 


leze pe calegorii sociale, ori ari ră ina. ine bă poporul să vo: 


Se poala, Pănă ce insă evolu decit pe regiuni geografice? 
dacă d. Suchianu are p Sta eg ana te ze nr va duce: și 
Ra pese a ° neri polilică, decit realizarea sey Ain- parcari 
: sa dar, pănă ce erolulia ne va duce acolo, f 
superioară, adică cea m o, torma politică 
lere a omenirii la kisiel Bear Aa t ea ea sems eur i ora 
sufregiului universal. p cesi pămini, esie regimul 
De aliminirelea, dacă aces! regi | 
gpl paed = l'a impus Istoria A Pacat pe ze Barr min br 
us î $ 
lupi ce pretal păr o 5 eN a r 
Dar indiieren! de toate aceslea 
litea țări europene, americane şi prea aie MA pr tag m a an 
că devine lof mai „universal“, cind (cine ar nega-o ?) e clar ze Ta esa 
rind îl vom vedea pe tot globul, ce pulem face decit să conslalăm că e 
o formă fatală prin care trebue să treacă omenirea, toate „umanilălile* 
cum trece fiecare individ prin pubertate, maturitale şi bătrineță ? 3 
HL Din articolul d-lui Ralea din acesi număr—minunal foc de 
artilerie susjinut cu o atil de generoasă risipă de muniții aflăm, nu 
fără surprindere, că existi persoane (d-sa nu le numeșṣie) care cred 
că „V. R.“ e in contra culturii franceze... 
z Aceşti oameni nu cetesc revisia noastră. Au auzi! de ca din ar- 
licolele vre-unul Rică Venturiano. 
îi în conira vre-unel culturi, oricare ar [i ea, esie o prostie 
qi o impielale. Orice cullură este o sfortare a maimulei inteligente 
e na se ridicm mal sus, spre Dumnezeu. Noi n'am căzul in păcalui 
de a combale vre-o cultură. (In momentele cind aveam groază de 
Ruși, chiar la începulul războiului mondial, am arălal entuziasm 
peniru literalura rusească şi admirație peniru sullelul rusesc) 
Noi am apărul acum șasesprezece anicu mai multe ginduri, din- 
ire care pe primul plan a los! acela de a apăra cullura franceză im- 
poiriva alocurilor aduse acestei culluri de căiră cea mai insemnală 
parte a intelectualilății romine.” Najionalistii, junimişiii, pulernici pe 
atunci în întățăminl şi în publicislică, proslăveau cultura germană și 
iralau cu dispre| pe cea franceză. Germania era modelul şiiialei. vir- 
tuților, palriolismului, elc., elc.. Franja—decăzulă, imorală, jidovilă, so- 
cialistă, aleistă, elc., elè.. 
Noi nu am combălul cultura germană —proslia asta n'am iăcut'o. 
Cel mul! dacă am ricanal uneori, cind ni se scotea ochil cu cullura 
germană, mai ales că simjeam că ceiace-l incinta pe germsnotilii 
noştri, deveniți acum ferven! germanoiobi, era reacționarismul ger- 
man, militarismal german, polițismul german. 
De cite orl am fost nol luați în ris, peniru franjuzismul nostru! 
Eram tratali cu mult dispret penirucă cităm în articolele noastre Francezi. 
Cultura franceză cra peniru el neseriossă, rai bună pentru 
icale, nu peniru oamenii de siu 
Sa sară vea ră dovedi că Franja nu era „decadeniă” și nol, in 
urma acelei lupte, am arătat în „V. R." că „decadenia” Fronjei sa 
dovedit o halucinajie bolnăvicioasă a L Pepaniniice aie saosa, 
i » ora „€ a 
jamimişti, primea o, din acest număr, d. Topirceanu, persillează 
cu talenlul său obişnuit, poezia așa numilă modernistă. Volm să fa- 


zuri, pentru a-și asigura majorităţi, ca să poală guverno spr 
järii*? In acesi caz, concluzia ar fi domala absolută a elilei, ca să 
nu mai fie nevoită să facă abuzuri din iubire prea mare peniru jară. 
E teoria bunului liran. = 

arapi DEI, Batăe cind tem, us guvern exact 8 nu, votulai waiver: 
ar veche e. la r colului univer: 
sal, rile pot bine. E drepi, kome „abuzurile“ necesilate 
peniru a pulea „lace binele”. Coneiuzie apare din noa: domnia ab 
solulă qaes i 48 4 


s Aa 


- Pentru antifranfuzismul său am combălui pănă și pe Eminescu. 


cem cileta distingeri.— Cei care „pi le verzi“ ale lubilei lor 
nu merită nici o discuţie. Ei „se sirimbă”. N'au nici sentiment, atei 
viziune, nici imaginajie. Cel care ap locale acestea, dar sere AEE 
suri* numal din panci de vedere ilpogralic, ar fi mai serioşi şi n 
corecţi față cu celilorul, dacă nu şi-ar tăia rindarile, voind să Imileze 
versul. Proza lor, ar face mal multă şi mai bună impresie, Cei 
care-şi îngădue liberlăți cu măsura. şi ci rilmul— cu voe sau fără voe 
—ar irebui să înțeleagă că versul nu e o Inreajie conşiieni roliă, ci o 
necesiiale organică, dovadă existența lui în poezia populară a luluror 
popoarelor europene, Cei care au numai greșeli de măsură, de rilm 
ori de rimă, ar lrebul să-și lucreze mai cu osirdie manuscrisul, 

ŞI numai cei care au, în adevăr, de exprimal un riim „anormal” 
sufletesc, care au de notat, minujlos și oarecum chinuil, stări cu lo- 
tul inlime și uneori morbide, numai estfel de scriitori au dreptul 
(dacă nu pol altlel) să se abală de la armonia clasică a versului. 

ar ṣì forma acestor poeli lrebue să aibă legile el iniemeiale pe 
anumite combinații de sonorități din care să rezulie în deliniiiv 
armonii, numai cit de o eljă nalură decii cele cu care sintem obiş- 
nuiji. Şi atunci - forma corespunzind fondului, celilorul va fi învins și 
nu va mal avea ce obiecla! 

In privința obscurilălii, lucrul nu e mai complicat, Cind cineva 

e obscur din lipsă de talent, lucrul e simplu: mare laleni. Cine e 
obscur din cauza naturii londului, e dalor să renunțe la fond,-dacă nu 
ponis fi făcut inteligibil, căci poezia e. tipärilă spre a fi înțeleasă. 
ar fondul e obscur peniru celilori, cînd senzajiile scrillorulul nu numai 
că sin! excesiv de deosebile de ale celorlalți oameni, dar nu au nici 
măcar vre-o analogie cu ale allora, ori cînd -cejace e același lucru — 
imagino sint bazate pe similaritatea a două senzalii ori percepiii, care 
nu-l existeniă deci! peniru autor şi care deci nu poale fi percepulă 
de nici un cetilor, orl, cel mult, numai de a, care sulăr exact de a- 
ceiași anormalitute cași poetul. 

Incolo, dacă „obtcurilalea” cere oarecare slorjare de atenţie, 
ii o deprindere cu s$ unui poet, nu trebue să-i aruncăm poelu-, 


pialra. 

Dar în privința celor cu forma „liberă“ sau obscuri din ilpsă de 
taleni, ori (ca să exprimăm acelaşi lucru prin alii termeni di icină 
isa e Site cer Agrana aha dee Topi eenne 207 

asu » y p Li 
veni probabil Piae 4 or ira ace e“ grăbile, vom re 


” P. NICANOR & CD. 


—- 


Recenzii 


F. Aderca, Personalitatea, Edil. Socec, 1922, Bucureșii, 

Carlea aceasta e scrisă acum doisprezece ani, cind aulorul el 
nu părăsise încă băncile şcolii. El a crezut că trebue so republice 
azi și desigur nu a făcut rău, căci problema pe care o lralează, nu 
a pierdul nimic, în ceiace priveşte acluallilalea. 

Succesele polilice ale unul popor nu siant lo'deauna însajile şi 
pe tărimul cultural de urmări iericile și desigur vorbele lui Nielzsche 
din „Consideraţiile lui inactuale“: „Infringerea e adesea mai ușor de 
suporia!l decit victoria” ex rimă un profund adevăr. ' 

Una din acesle urmări e înloideauna exallarea orgoliului și a 
vaniiății naționale, un șovinism îngus!, intoleran! şi orb, Invadind în 
loate domeniile. 

În celace priveşte pe cel literar, un arlisi adevărai se inspirā fără 
îndoială şi întreține creajia sa din moilvele sulleteşii ale poporului sau 
ale rasei din care face parie, iar imilațiile servile ale unor opere „der- 
nier cri" ale Parisului, Berlinului sau ale Vienii, lie ele dadaisle, 
futuriste sau expresioniste, guslaie in cercuri resirinse, nu pol avea 
decil un succes lrecâlor. 

A judeca însă o operă artistică din punctul de vedere exclusiv 
al sufletului național, un suflet care, pagină încă pe irei sierturi ne- 
serisă,— deabia a începul a crea valori mal înalte ; a condamna orice 
influentă sirăină ca ceva primejdios sau dăunător; a cercela aclul de 
najlonalitale a scriitorului cași certificalul lui de clvism; a admile ca 
motive de inspirație numai cinlecele populare sau jrecutul redat în 
retorica manualelor de Istorie,- e un semn de ingustime intelectuală și 
d imitivitale. $ 

S-F Impotriva acestor monopolizalori de ideal najlonal, împolriva a- 
cestor falși apostoli ṣi prelinşi intelecluali al Rominlei mari și a so- 
fismelor lor grosolane, polemizează d. Aderca, revendicind in fața lor 
drepturile personalităţii, în domeniul artei şi al vieții. 

In privinta lelului cum concepe d-sa rolul acesiel personalități 
ca supra-energle şi lermeni al progresului, s'ar pulea desigur face 
uneie rezerve câşi a furibundelor sale atacuri impolriva creşiinismu- 


$ 
iile sale în această privință, uneori prelenlioase, alteori 
pueriiă irados ua discipol prea 'analic al lui Stirner şi al lui Nietzsche. 
Dar enluziasmul juvenil de care sint străbătule acesle pagini, 


săgețile abil aruncale adrersarilor, verva combativă, spiritul asc dle: 


OEN —. m o RECEN GY 455 


Argumentele sale Împotriva leoreticianului aulohioa Si mita 
lismului care, reedilind pe Houston Stewart Chamberlain, vrea să do- 
vedească inferloritatea unel rase, sprijinindu-se pe o rudimentară şi 
m aia scară a valorilor, corespund adevărului ştiințilic caşi uma- 
a 
ŞI lupia sa în această privinjă nu poale fi decit binevenilă, căci 
monopolizalorii de ideal național, care revoltau odinioară pe un Ma- 
iorescu şi pe care i-a saliriza! Caragiale, reprezintă — după cum spune 
d. Rădulescu-Molru, în curajoasa preiață a lucrării - forma cea mai 
primejdioasă a parazilismului sociui. 

i din acesi punc! de vedere, sintem și vom fi încă multă vreme 
o jară balcanică. 


i 


Ua om alunci s'ar fi apri 

L-ar fi robii dibacea pater ea m 
Şi, doborit de dor şi de durere 

Ar fi căzul la ale ef Picioare i 

Şi-ar ii cerşii plingind a el iubire 
Plălind neclarul scump -cu muliă “fiere. 


Dar Jupiler nu e om. Eled 
k ẹprins cu dr 
= AN aloe anet manei ET e SE e” a aarp Seni pll Re 
: ne. erindu-şi pulernica-l ar! îşi 

sborul pe căi neumblale pănă ce dis ; em Codlea pa il 
pare in slăvile senine... Je- 

mata de ac îi Caraf iAls aa piere Si ante 1a 
cei Levin din a h N y nlul se pregăteşie să fie fericit... ca 
ste evident că poemul conjine aluzii precise la f - 

n eiT o ponia sala dia. viata ger he mică. pani ag yA 

S c îi + » 

O raita aaa şi sara ETES Poeme. DO e: 
ar ce prilej da imagini străluciloare a plerdul d. O 
apitan.. Vanne Ieda niiterniic.+ Un Anghel, 24 pildă, cu mid peer 

, o oa 
a re pm ohe a ploae de rachete in spajiile ceresti și foc ben- 


OCTAV BOTEZ 


George Georgian, Birsinje şi Înjr?ngeri, Edit, Stelaberg, 1922, 
Bucureşii, Preţul 15 lei. 

Autorul acestui volum de versuri are o caliiale tară, pe care ji- 
nem s'o relevăm dela Începul. D. Oeorgian nu vrea să epaleze ce- 
țilorul. D-sa încearcă să spună, cil îl ajulă mijloacele verbale, nu- 


mai ceiace simie şi gindeşie. lubiia d-ale nu are picioare lungi și D. Georgian nu şiie să serle. Căseşti în volumul său expresii 


incorecte : 


Ca prinire umbre irec prin oameni. 
Tol ce şiiam mi-s neşiiule... 


Greşeli de gramalică şi de punctuație : 
In afară de această calilaie negalivă, d. Georgian are din nefe- 


i 5 Pe zi ce trece mi se pare lonte — OM 
„ fiçire prea pujine insaşiri pozillve: citeva nuanțe de senlimeni mai! p GAN 
3 er sl ua to nd” Propria de dei po elice, în servi e Bpr eror pune une: Pămintul toi, şi Cerul tot — nimica... ha W 
ori o imaginajie subiilă, unei îngăcia de exprimare nu FIS i 
evidentă, Inspiraţiile d-lui Georgian sirag, priniro turnură de Cer: Construcţii şi ton „Viahuţă” : gy 
particulară, o discreție ironică şi senină in invenjia subiectului. Siegel la smk, miarsi SE 


ME 


a 


de pildă, subiectul poeziei Jupiler, cea mai bună din acest volum : 


le tot . vi tară), Ven slioasă și 
Bulbe ademenire. s6 ails Jang la el si pi sará, pănă ce il cacereșie. 


şi definiiiv, ea începe să cocheleze cu 


Tresare Venus, căci in depăriare, 

Prin pulberea de lumi deosebeşte 

Cum Jupiler învăpăial aleargă... 

De bucurie talnică şi mare 

ŞI de pornirea care-o 'asuilejeşie, 
bia mal poale măsurat să meargă. 


Pämtalul e minios din eceaslă pricină. Şi pe cind Jupiler se a- 


Cum celor mari le-a los! inloideauna 
Plăcul cu cele mici să se 'nlilnească 
i-o mingiere 'n urma lor să lase, — 
şa zimbește Jupiler acum 
Văzind făptura el copilărească 
In irămîniări alit de serioase... 
i ială că lăcerea ei divină 
os de-adinc îl răscoleşie. 


Venus nu se muljumeşie cu atii. Ca să-l cucerească de-abinele 
Păminlul 


Nu-i doar un joc de nălaciri? 
Nu minte strălucirea lunei ? 
Nu mini a noastre chiar priviri ? 


Slingăcii puerile și asonanle în loc de rime: 


ŞI cind aşa, robit cu totul, 

Mă 'mbāl la collul parel dulci, 

Pe cine iericeşti, pe cine, 

Cind eu nu mai egzist (1) atunci ?,.. 


F Ši, ia slirşii, unele lucruri care probeuză o spăiminlăloare lipsă 
e gusi: . 


„Şi de citeori încearcă, şi de cileori greşeşie, 
Pină ce, cu greulale, opinlirea unei najli, 
Aşa ănică lâplură, aşa vis desărirșeşie... 
(„Lul Maiorescu”) 
sau : 


Şi primul gind ce-ji incolțeşie, 

u ne 'mpăcatul gind al urei, 

t- in contra-a lot ce rāsārisė 
Din opintirile naturei... 


(„Prima Durere”) 


ee N a 


e 


+ k j + $ 


= ; 27 
sau bucata „Constanţa“, întreagă, din care nu mai cilăm, ca să ne crus 
țăm litera lipografică. Ă A 


pe aa RECENZII 489 


Knut Hamsun, Pan, iradua 


seria de literatură scandi 

e ocina ul navă a editurii „Viaja Rominesscă”, Premiul 
rea unei lungi cariere literare a e rar Biasong bookers e încorona- 

eca a vieții sale. Nu lini 
= $ nişiila obl 
mia derea cabiaetuiui de, lucru, i-a fost otil do Tap aon dalalul, în 
portie pg parea ci aplecarea grumajilor în slujba toporului şi a lăraă. 
pe en paci ră În ata a u ohare nuscMare ca tăetor de oră 
La . şosele ş i 
Leis mai oani, de „eonralor în vagoanele” de dormi s'a Tont ana din 
| ili a < cu 
rahe pa ae să mingie simjiminte delicate pp Miori erg ami 
a răci! şi a izbutit să răzbească pănă la lumina realizări. 


Pe vremuri, nu era poel” decli acela care șlin să exprime celace 
simie. Darul de a comunica și altora mişcările inimii tale şi plăzmul- 
rile spiritului lău, — se numea ialeni. Şi cu cit această lransmilere 
ideală era mai perleciă, mal fidelă, mai clară,—cu alit talentul era 
socoti! mal mare, lar un poet lipsit de taleni, nici nu exista ca atare... 
Aces! venerabil postulat al Critice! din loale timpurile, pare însă 
a inceput să se clatine în vremea din urmă. Astăzi, poți să fii poet — 
şi poel mare fără să ai lalent. Taleniul nu mai è o condilie sine- 
qua-non : e o simplă chestie de laborator literar. El se numeşie „ins 
incl artistic" sau „şilința scrisului“... ŞI fiindcă talentul te obligă să-li 
exprim! cil mal perfect —ridiculemen! clalr cele mal tainice nuanje 
de sentiment și de gindire, se înlimplă că, după Esielica subjire a 
obscurițății voite, care frizează șarlalanismul profesional, — cu cil ai 
ialeni mai mare cu atil eşti mai mic... A 

Dar dacă e aşa, desigur că așa a trebui! să île. Legile pro- 
gresului sin! implucabile. Ca să nu cădem în lupta peniru existență 
răminind în urmă, ne agălăm și noi—ce să facem 7-de juponul aces- 
iei Evoluţii capricloase, care ne aruncă uneori, după cum se vede, bul- 
măciți şi resemnaji, în mijlocul unor constatări paradoxale. 

_Să revenim la d. Georgian. 

Dacă a fi poel inscamnaă numai a avea sensibilitate imaginație, 
idei poetice, fără pulerea obligalorie de a le da un veşmint orig 
sôu cel pujian corect,-alunci de sigar că dsa esle poet, ŞI fiindcă 
confrații d-sale iniru Apollo, care lac și critică militanală prin gazele, 
l-au eliminat ca pe un corp sirăin dintr'un anism omogen, ne per- 
mitem să dăm d-lui Qeorgian un indemn de „slrategie llerară”. 
Avind în vedere că d-sa este poel in loală pulerea cuvintului, dar mere 
taleni —il stâtulm să se lacă modernisl sau expresionist... 

Atunci toate cusururile d-sale poelice se tor irantlorma în cali- 
išli- şi pulinele calităţi în deiecie, usor remediabile. Nu poale să se 
exprime ? Să-şi facă din obscurilale un ra de estetică înaltă. 
E prea onest cu celltorul? Să nu mal île. ede o vacă albă în a- 
murg? Să spună că e de ciocolată. Calcă şehiop în riim şi nu e în 
stare să facă versuri corecte ? Să le facă „libere“... Lucrul nai toc- 
mal greu. lată, de pildă, urmăloarea sirolă-— cam banală : 6 


i cind aşa, robil cu tolul, 

á 'mbăt la colțul gurii dulci, 
Pe cine lericeşti, pe cine, 
Cind eu nu mai egzis! atunci? 


> Schimbiad uşor ordinea cuvinielor şi punind neapărat pe e api 
la coadă, strofa sar putea Iransforma in versuri libere cam astfel : # 


mul! aceia a unul om care 
a simți! și a lrăit, decit 
siainen „Cea se perina e masine în mat lol pr: perna a arad 
emnllalea dăruită de rasa y 
e oela cy o E Arap uşoară peniru vulgari!ale, peniru tipul Teno 
oiloa a îs deamoral de siniinniie: cu o notă eroică in zelul 
Fri pie beri tm Ban „ cu un romanlism firesc cre- 
loale i a piese viile: gr e per re Agata unter fara e 
ragostea naturii, al cărei farmec îl zugrāv 
pie “Bara sinare a poe! al visni, Erin ge it ră ate 
a sclipiri melaiorice, fără de pretenţii 
cel muli un vag panieism, tr inir’ Pe e 
Ardao Saa pane » lranspune înir'un cadru larg și viu marea 
r glei, dar mai ales pădur 4 
arboricol Mano oră p ea cu vietăjile ci, cu o 
, păi în care pluleşie o, atmosferă d 
un amestec de realiiale şi de vis, o neconteniiă ee Ar e » 
Ă , năvală 
pă seară 5.9 intoarcere la un stil bălrinesc caşi oile Zog rime 
iaca, Ji Biwarda în, sare gaere o îndepăritală piale din Turghe- 
€, cu o sensualliale idili . 
maret. Incolleşte pe patimile a pasiune chinuită, 15 de ame 
pagina iraaie ma, Seen r, de mindrie dureroasă, intuneciadu-se pănă 
"are aspriml realisie și în artă predilecțli tr 
Po y sapr rinasa Mawi de praga , tatea au Cr eee a ss Ari ci 
H » cu un sill transpareni, stările suflet ; 
zolindu-şi de restul lumii grupurile care-l int a paranas În 
hau de „i interesează. Te impresio- 
aeaa a z o sincerilale care e prin éa însăși un meril al omenirii 
raducerea e lilerară şi doredeşie o bună 
germane, dar mai puțin malțumitoare în ce priveaie i poor eerror 


CORA IRINEU 


| 


A. Procopovici, /nirod: Îi 
atu, latul Bucovinei: à prian ucere în studiul literaturii vechi, Cer» 
n studiu de istorie literară, cuprinzind o i 
sau mai puțin întinsă, se poate face in două feluri porioade paa mej 
paoues cn geaca n pănă auan Anstitaate sau rău utilizate ori se 
z ezultatelor ale 
suta S iran en cty z par Pfa Ape ic cal caen li a 
n „Introducere“ (p. 9-21) se fac cileva consid 
cu privire la evolujia şi împărțirea literaturii ile ca pirt erat 
eri în limba nalională abia în sec. XV, cu mult în urma celorlalie po- 
posre romanice. Cauza o pune autorul în cunosculele argumente ale 
“măvălirilor şi tulburării ordinei, în lipsa răgazulul lrebuilor unor ase- 
menea lucruri. Ar lrebul căutală însă, peniru vremurile de linişte, și 


Mă 'mbät le coli A 
Mă *mbăl la collul gurii dulci. 
Robil aşa cind eu cu tolul 


Pe cine 
Fericeşii lu atunci, pe cine? 


„l : atrof 1 enorm ?... n ; 

Nei <$ pr era Pa ari ieri altceva de făcut, deci! să-şi a- 
Magie o tahtis on picos verzi, şi slabă numal piele pe oase, -ca să 
ca Vase O. TOPIRCEANU 
i ] 


rii 


+ 


ATAT- po AP A 4, ma * 
dal 2 Waah ZF. 3 Pos 

a A E EIN RAAE ESEU. = S 

ze j K Ar TOEN OAS Ă A 

468 VIAŢA ROMINEASCĂ ’ 


LIE | PEY 
in lipsa acelui „apleit comun“ care condiționează aprilia ş desvol- 
lucruri din domenii! lileratarii vechi, 


tarea unei literatur x 

„Bibliografia" cuprinde ali! 
cìi şi din literatura modernă. Lu 
numa! la o îniroducere in întreag 


enerale asupra acestui subiect. În ea dom 
fne da Saigariarë, ocel „lon de iranguille autorité” (Langlois el Selg- 
nobos, Introd. anx Etudes hisi, p. 272), lucruri înulile ca „indrimări”. 
ă veche esle aproape toată şi la in- 

ul numa! religioasă, autorul a căutat prinir'o expunere rezumalivă 
a istoriei bisericii romine să ajungă la o mai bună înțelegere a mer- 
sului ei pănă la apariila scrierilor romineşii. _ 
origina creștinismului la Romini, pentru care sin 
din cartea d-lui V. Pirran, Contribuţii ept l 
daco-romin, Buc., 1911; lrece apoi în „Epoca limbii slavone”, 
jind-o in două perioade : u) Perioada heghemonlei bulgaro-slavone şi 


£) Perloads heghemonlei romine. In prima perioadă se vorbește des- 
ul bulgar dela sudul Dunării de unde am luai limba sla- 
if învățații clerici din școala patriarhului Eftimie, şi acel 
propaganda calolică și persecuțiile din parlea 


iei, Se dă apoi un scurt istorie al bisericii 
curenle 


Deoarece literatura noastr 
cep 


pre creșlinism 
vă şi ne-au vyen 
dela nordul Dunării, 
regilor aposiolici ai 


din Muntenia, Moldova și Ardeal, arătindu-se şi cele două 


neoliciele venite unul dia Bulgar 


i tiamul În loada a doaa, autorul expune 
ofer per er eo celor alutălu mănăstiri de că 
biserien cab Saten 6, ir odra Jia? sdu Feodosia 

sluia de fno u. s Pi 
obeprirea şi 2 Amule tipărituri ale lui Macarie (1308 —:512), faptele în 
anda luterană şi calvi 
ile noastre prin ridicarea unul nou centru cultural of- 


egâtură cu pr 
ape mai Br în f 


a literatură sau la un sistem de 


crările din urmă ar ti fosi gr ni 
ină, ca în mai toate lucră- 


Expunerea începe cu 
! relalale unele fapte 


afice Ja istoria crestinismului 
împăr- 


ia, altul din Bohemia: bogomilismul 


Mare, Neagoe Basarab 
înființarea t+ 


tọdox la Chiev, de călră Miiropolitul Peira Movilă. 


In „Incheere” se lace rezumalul laplelor expuse în cuprinsul -căr- 
ili şi citeva observații asupra rolului pe care l-a avut 


întru ci! sin! controverse asupra lor, 


fel „Invăjăiurile lui Neagoe”. 
să Do orbidie în soel pel SI me ore ar Îi fosi atins. 


sillul ei uneori cam greolu, este to- 
taşi un bun rezumal al cercetărilor anterioare. 


istorică a neamului. 
erp, i milismul şi husitlsmul, 
ar Íi ire 


Cu restricțiile făcule, scopul de 
Cartea d-lui Procoporici, cu toi 


|. ŞIADBEI 


începniurile cullurii 
irā Nicodim ; istoria 


ortodoxismul in 


Revista Revistelor 


Dostoevski şi lupta contra 
evidențelor 


Injelepţii luluror vremurilor n'au 
pulut afla ce este viala, ce éste 
moartea şi care este hotarul dintre 
cele două împărăţii. Lucrul acesia 
a rămas şi aslăzi o mare laină. 
Oamenii de rind însă, oamenii 
normali, o ştiu. O ştia toți coame- 
nii cind se nasc. Numai acel sor- 
tyi la veşnică neșliinlă pierd cu- 
noșiința obişnniiă, cindva în viaja 
lor ; şi celace șiiu fofi, celace toji 
primesc de bun, ceiace ei înşişi 
şllou cu o clipă mai înainie,—a- 
cela pierde în ochii lor orice in- 
semnălate. Acum el au şilința 
lar, care nu poale i! primită de 
cellalți. 

O carle veche povesteşte că la- 
gerul morții cind se coboară să 
ridice un sufle! din trupul lui, vine 
acoperii cu o mulțime de ochi. 
Dacă venirea lul e limpurie, a- 
lunci îngerul înzesirează sufletul 
care mal are de lrăil pe pămini, 
cu o păreche de ochi. ŞI omui 
vede alunci—pe lingă celace văd 
ceilal|i oameni, și ceiace vede el 
însuşi cu ochil lui normal! — lucruri 
nouă şi ciudate. Le vede altfel 
de cum le vedea pe cele vechi— 
nu ca oamenii, ci ca vilețuilorul 
altei lumi. Bine-injeles că aceste 
nouă viziuni par în ochii oameni 
lor normali ridicole, produse de 
o închipaire bolnavă. 

Dostoevski a avut desigur a-s 


 ceaslă vedere dublă şi sufletul lui 


n 
d 


me infăjişază priveliștea luptei în- 


„spăimintătoare dintre o lume a- 


- 


normală și lumea adevărurilor o- 
bişnulle, a evidențelor. Dosloev- 
ski este unul din cei predeslinaji 
îndoelii şi neştiinjel. 

La iîncepul era normal. Vialta 
îngerului morii! nu a primit-o 
nici în preajma eșalodului, nici 
in închisorile Siberiei. Ca dovadă 
sînt „Amintirile din Casa Morților“ 
unde Dostoevski se orală plin de 
nădejdi, unde aşteaplă slirşitul ©- 
sindei ca să Încenpă o nouă rială 
înaltă, în libertate : „Viață aderă: 
rată şi cu rosi nu e decit acolo 
unde, în loc de un colf de cer, o+ 
mul vede deasupra iul an dom |- 
mens, acolo unde nu sini ziduri, 
unde-i liberinle fără margeni, în 
Rusia, la Moscova, Petersburg 
inire oameni destepţi, buni, bar- 
nici şi slobozi”. 

După îndeplinirea oxindel, Dos» 
loevski a câăutal să-și întocmească 
o viață, așa cum plănuise, dar 
in curind se sim}! mal nenorocit, 
căci cerul şi nemărginirea il siri- 
veau caşi invanul închisorii, iar i- 
dealurile nu-l îndijau, chl Înlăn- 
julian şi-l umileau cași fiarele pe 
care le puria la ocnă. Aceasia a 
doua viziune căzu în suflelul lui 
Dostoevski pe neaștepiatle drepi 
zestre dela Ingerul morții. De-a» 
cum nu mal este cer: nu-s ides- 
lauri; cl numai lanțuri nevăzute 
care lerecă pe om ma! lare dec 
fiarele. Viala esie peniru elo 
„veșnică închisoare”, 

Noua viziune se arală în cariea 
„Glasul subieran“, una din operele 
cele mai extraordinare din litera- 
ture aniversa ă. 


470 


la sublerană (vieja) lrăesc fi- 
inte nenorocite, bolnave, anormale, 
care in ma are aa lor ating cul- 
ile negajlun 
A evăcurile văzule de omul sub- 
teran nu pol fi adevăruri bune 
pentru foji. Chiar Dostoevski n'a 
fost sigur până la moarte dacă a 
văzul celace a scris. De aceia 
siilal este cu lolul ciudat, încileii ; 
parcă o pulere supranalurală l-a 
cuprins pe scriitor şi-l duce nu 
ştie nici el unde, nici pănă unde. 
In subterana lui, Dostoevski nu 
descopere (caşi Platon în grolia 
sa) decii umbre și năluci acolo 
unde fofi văd realilatea ; el vede 
adevărata şi singura realilale in 
aliceva, care peniru cellalți nici 
au exislă, şi Dostoevski caulă sin- 
gurătalea pentru a evada din sub- 
lerana în care fofi sînt siliți să 
irăiască, pe care loji o socolesc 
ca adevărala lume reală, posibilă 
şi îngădultă de rațiune. 
Conştiința comună, tetë princi- 
palul fui dușman. Allădală crezuse 
şi el că experiența omenească ere 
margini holărite de rindueil eterne. 
Acum pentru omul subieran o- 
senslă credință nu există şi legea 
rațiunii suliciente e o sugestie a 
omului care în pice E. aaa lui 
ărginlre se pleacă. 
mpa E se Îndoeşie ; pe din- 
sul îl alrag neoşteptatul, surprin- 
derea, întunericul, celace din punct 
de vedere științific nu, există de- 
cii negativ. În sufletul lui pătrunde 
indoiala că Rose loji oamenii 
s'au înşelal toldeauna. 2 
Tot tin „Glasul subleran” se 
vede că,—pe cind Kant în cartea 
sa „Crilica Rajiunii Pure”, clădin- 
du-şi edificiul metafizic, s'a bazal 
pe științele pozitive (Justilicale 
e i dinsul) şi a lăcul o lucrare 
logică ideniică,- Dostoevski, dim- 
potrivă, se întreabă dacă ştiinţele 
pozilive sini deajuns de ustilicale 
şi dacă ele au dreplul să numeas- 
că „cunoştinţă“ ştiinla lor. „Ceia- 
ceele ne arată nu eiluzie şi minclu- 
nä ?* Kani le arenie Înot 
itatea lor prac neta- 
ea grea ii exisle, trebue 
uvialarea științelor 


VIAŢA ROMINPASCĂ 


care nici D-zeu nu-l cere. Dos- 
cati spune: „Falşilale, mim 
ciună|! D-zeu cere imposibilul, 
D-zeu nu cere alla decii imposi- 
bilul. Voi toji plecali capul in fala 
zidului acesta, dar vă spun că zi- 
durile voasire, imposibilul vosiru, 
nu-i decit o scuză, un pretext și 
că D-zeul vosiru, acest D-zeu care 
nu cere imposibilul, nu-i D-zeu, ci 
un idol groaznic". 

ŞI astfel omul subleran se a 
runcă cu inversunare impolriva e- 
vidențelor, în feja cărora oamenii 
se pleacă. Sforțările disperate pe 
cate le face Dosloerski spre a le 
răsturna, obosesc. Nu şii dacă 
vorbeşte serios sau ride. Omul 
subleran e [linia cea mai nenoro- 
citā şi mal vredaică de milă; dar 
omul normal, acel care lrăește în 
sublerană, însă nu merge până a 
colo să presupună că e o suble- 
rană şi e convins că viaja lui e 
cea adevărală, că ştiinţa lul e cea 
mal perfeciă, că binele lui e 
absolui, că el e inceputul şi sfir- 
şilul a foale,—acest om provoucă 
un ris homerice. 

Cum să lupți Împotriva acestui 
fot, conştiinţa comună, din care 
decurg tonte adevărurile evidenle 
şi care au pus stăpinire pe lume? 
Dacă, două ori două fac palru 
este excelent, lol aşa de lerme- 
călor este şi doud ori două fac 
cinci. Dar adevărurile aceste nu 
se discută. Ele nu vreau să [ie 
judecale, ci vreau să fie judecă- 
tori şi legiuitori. Şi alanci erma 
logică şi rajională e de prisos în 
contra lor. Omul subteran nu o 
poate întrebuința cu folos căci nu 
i se fa în samă. Singurul mijloc 
deci este de a-şi marar se N, ds x 

e, la toate cerințele ra ' 
CE cotopotia. Şi spune Dosto- 
evski peniru rajiune:, Dece sin- 


vinşi că numai normalul e nece= 
sar - pozilivul, ceiace asigură bu: 

nā slarea. Rajlunea nu se inga 
Poaie că omul iubeşte alt 
cii buna stare; poale că 
lol atit de mult suferin 


timplă că omul iu te 
e puat i e va renunța 
niciodată la ede suferinjá, 
adică la disirugere şi la haos"... 


bd 


teji voi aşa de tere yi solemn cone 


KS 


\ 


Da, 


- 555 E a îi _ REVISTA REVISTELOR 


Peniru a înțelege acesiea 
amintim teza fundamanială a tul 
Dostoevski că, doud ori două fac 
patru csle principiul morții „ori, 
zice el, răsturnăm această epl- 
dență, ori admitem că moarica e 
ultimul cuvin! al vieții - tribunalul 
suprem”. 

Acesla este izvorul urii lui con- 
tra bunei stări a echilibrului, şi de 
unde vine paradoxul, omul iubeşte 
suferința. 

Dostoevski n'a ştiu! pănă la 
moarie dacă a invins duşmanul ori 
dacă a căzul el zdrobit de legile 
lui. Omul subleran vede că nici 
operele rațiunii, nici altele nu-l 
pol izbăvi. El a examinat, lot ce 
poale face omul cu rajlunea şi a 
văzul că, În loc de palale de cris- 
tal, erau „cotele de găini” şi „mu- 
şuroaė de furnici”, căci loete erau 
clădile pe principiul morții : „două 
ori două fac pairu”. Şi pe măsură 
ce-și da sumă de acest lucru, fra- 

tonalul, incognoscibilul, acest 

sos care ingrozeşte conștiința 
normală - se dealăşura lot mal în- 
lins in sufletal lui. 

lată de ce L'osioerski renunță 
la certitudine şi pune drepi scop 
suprem neștiința ; aţă de ctvrea 
să ucidă evidențele, de ce caută 
capriciul, neprevăzulul, iruționalul 
şi de ce ride de toale virtujile o- 
meneșii. 

(Leon Schestol, La Nouvelle Re- 
vue Française, Februar, 1922), 


Centenarul lui Flaubert în 
Angilia 


„Sin! doi Fimuberi. Unul, născul 
lo 12 a lunei acesteia, acum o 
sută de ani la locuinţa chirurgului 
din spitalul din Rouen; celălall 
(născul) in minți entuziaste, în pă» 
irarul din urmă al sec. 19. Unul 
era un om Yolaic, osos, piăcul şi 
de un spirii aproape simplisi, cu 
o privire și suris de fermier, şi 
care îşi cheltui viața in cultivarea 
chinuitor de intensivă a unei ju- 
mălăți de duzină de cărți ciudat 
dsoriale ; celălali un uriaş maie- 
riol, un simbol, un semnal de 


luptă, un steag subi careo armie 


linără păşea şi pâşeşie incă spre 
Batai” bargier şi rezolvarea 


Mteraturii*,.. 


S 471 
„Avem pe R, de Oourmoni n 
clarind că Flauberi era pan ad 
scriitorului creator, Pentru două 
motive ; fiindcă îşi devolă operei 
sale viaja şi ersonalilalea, neins 
gădulndu-şi nici o risipă în pofida 
cerințelor de lralu şi de plăcere, 
şi fiindcă fu cu preeminență dă- 
ruil cu imaginația visuală“, 

„Acum, un bun scriitor are de 
făcut Jerife, desigur, dar el n'are ne- 
voe (şi mai bine să m'aibă) să se 

consume în cenuşe. Scriilori mai 
mari ca Flauberi, n'au simi! ne- 
jpe 

„E lauberi apol adora Imaginile, 

e drept. Totuși, de fapi, uzul me. 
taforel la el este invariabil incor. 
dal, ori e loc comun, ori amin- 
două (Vezi, de pildă, inceputul şi 
siirșitul „l'Education Sentimen- 
tale” j.a 

„Din însuşirea care întrebuinja- 
ză Imaginea spre a dilerenția e- 
moțiile mai subtile ale sufletului, 
Fiauber!i poseda pulin sau nimic, 
Adevărata facultale a melalore! 
îi era refuzată". 

„Bouvard ei Pecuchat* (pe care 
Gourmont o proclama egală lui 
Don Quijolte!) nu poste fi răscum- 
părălă de becisnicie cu acele blind 
dislraciive en: sn de săpun ce plu- 
tesc la supralala naraliei ci vis- 
coase. 

„Flaubert a trăit şi muril îndig. 
va! de siupidiialea rasel umane. 
Cum era la 50 de on! aşa era la 
60; la suilei era de o siatară de 
copii. A incrimina mercu- cum 
spune Baudelaire ~nu ea le fi- 
listinlza întrucitva ?* 

„Alegind iurnul de fildes, el avea 
să-i Jusiilice existența. De aici 
culiui frumosului în sine, neglija- 
rea subiectului ca o valoare pro- 
prie, şi stil mai presus de orice”, 

et demoni șezură veşnic între 
Flauberi şi visurile lui, demonul 
slilului și al veraciiăţii“... 

„Arta lui Flaubert e arla pe care 
scriitori minori o pol inlelege“, 

Nolă. Drasticul arlicol... jubilar 
din care e rău că nu pulem repro- 
duce decii lrunchieri e publicat 
în fruntea No. pe Decembre 15 
al lui Tines literary Supplemen!, 
Adevărurile pe cii de indrăsneje pe 
alit de crude, alingind laima unuin 
din geniile cele mai specific fran- 


412 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ceze au susciial o polemică ce 
după obicelul literar engiez va 
dura citeva luni! Vom Înregisira:0 
de va merita. Oricum, punctul de 
vedere e clar. E vorba de geaiui 
terar lrancez şi englez. Cel din 
urmă apropia! de viață şi neglijent 
in formă agilă umbra boemă a lul 
Shakspeare peste lruniiie chinaile 
să producă... : 

E prins într'an punci erilic, pro- 
cesul inlre poe! şi seriilor, creație 
şi „literatură“. Criticul englez o 
spane numai cu pres multă... s8- 
xonă bruschejë! 

(Times literary Supplement, De» 
cembre). 


Rusia țarilor în timpul ma- 
relui războiu. intrarea Ro- 
mīniei în acțiune 


La 2 lulie 1916, Brālianu conti- 
aua să susțină la Paris, că reana 
voință a Rusiei e singurul motiv 
care-l împiedică de a lua decizia 
supremă. Din aceaslă cauză am 
primi! nenumărate leiegrame im- 
paciente şi lunci generalul Ale- 
elev, peniru a lăla scurt jocul e- 
echivoc ul guvernului romia, I-a fä- 
cul cunoscut „că momeniul actual 
ii pare cel mal propice peniru in- 
iervenļin armată a Rominiei şi nu- 
mai in aces! moment acenslā in- 
tervenlle poate inleresa Rusia”, 

Am erbil în privința aceasla lui 
Diamandy, cu care am dejunat im- 


mă. 

oa Şovăelile d-lui Brătianu ml se 
par o greșală gravă. Aşi înțelege 
perfect ca el să nu vrea războiul : 
e o polilică care poale Îl susiinu» 
tă, căci nu e războlu fără riscuri. 
Dar fiindcă imi alirmaţi că el vrea 
războiul, fiindcă o afirmă el însuși, 
fiindcă a fixat dinainte partea lui 
de pradă, fiindcă a'a compromis 
deja pe cil a fost posibil in poli- 
lica revendicărilor nallonaie, de ce 
nu vede că, din punct de vedere 
siralegic, ceasul intervenției ro- 
mine asosii 

Ruşii sîat în plină ofensivă, Au 
alro-lUngarii încă sub! impresia in» 
iringerii, Italienii alacă și ei, iar 
Anglo-Francezii lovesc ca loale 
torlele lor la Somme. Ce vrea d. 
Brătianu mal mult? Ocaziile fru- 


- 


moase Irec repede in limp de răz- 


boiu. 
ri Sint de sonet pirer; Der 
d. Brătianu are şi e Ă 
mice care-l lac să amine decizia 
finală. Oindiţi-vă că însăși exis- 
lenla Rominieci e în joc- 

Briand a recunoscut însfirșii că 
peniru a oblinea intervenţia arma- 
tei romine, lrebuia să lucreze, nu 
la Petrograd, ci la Bucureşii. Ela 
făcul presiuni asupra lui Brătianu 
„en le metiani, en quelque sorie, 
au pled du mur“. 

Concluzia insirucțiilor adresate 
lui Blondel sfirzeşie astfel: Pu» 
terille occidenisle nu au incetat de 
a avea incredere in d. Brăilanu și 
in poporul romin. Dacă Rominia 
nu ulilizează ora prezenlă, ea nu 
va mai găsi posibiliialea de a de- 
veni un mare popor, prin-reunirea 
tuturor [ilor săi”. 

Colonelul Rudesnn, alașal mili- 
lar al Rominie! la Paris, a nego* 
ciat, cu delegatii statelor majoare 
aliate, o conreajie care fixează la 
150.000 oameni electirul pe care 
iaaltul comandament romin îl va 
intrebuilnja înlr'un alat imediat 
impotriva Bulgariei, aralel cu o+ 
fensira armaolci din onic. Con- 
venjia a fost semnată la 25 lulle. 
ideia acestei duble operalli, avind 
Sofia drept obiectiv geografic, e 
excelenlă ; ca ar justifica slarța- 
rea noastră la Salonic. Dar am 
alial dinir'o sursă secrelă, că de- 

arie de a se prepora să alace 

ulgaria, guvernul romin € în con* 
versajie clandesiină cu jarul Fer- 
dinacd. Ştirea e confirmată şi de 
ielegrama venilă dela ministrul 
Angliei din Bucureşti. 

La 28 lulie, Poklerski telegra- 
flază că Brătianu refuză cale orle 
să atace Bulgaria, iar colegul său 
englez, sir George Barklay. Insis- 
tä ca puterile elisie as renunța de 

reclame acest alac, » z 
e pierde a mos irevocabil con- 

rsul Rominlei”. 2 
zau te delibera! cu minisiral Angli- 
ei Buchanan şi cu N 
cesta a susținul că put 
lrebuiau să curb lui Br 
xecularea angă i 

enja Bai Bucha- 
Sate ANa aia ui Barkley, lar 
eu pe acea è lul Neralor. . 


D 


F 


e 


Publicul francez nu va în 
ea ofensiva să lie luată la gone 
târă de o acliune paralelă la Du- 
mărea ; el ae va indigna la idein 
că soidajii francezi mor în Mace: 
donta peniru e permile Rominilor 
să anexeze mai uşor Transilvania. 

i apoi, fără a îl siroteg, cred că 

ominii Însisi au interes să sconlă 
pe Bulgari în afară de cauză, laa.» 
inte de a se engaja în Nordul Car- 
paților. Cit despre conversațiile 
secrele, care se schimbă între Bus 
curesii şi Sofa, ele dasiaur nu 
vor duce la un rezuliai. Și dacă 


ar reuşi, aşi Îi dezola!; căci atunci ` 


toste forțele brigare s'er rein- 
toarce impolriva armatei noastre 
din Salonic“, 

La 50 lallte, guvernal britanic 
cere celui rus să nuinsisie ca Ros» 
minig să alace Bulgaria. lulero- 
at de Neralov, reiau argumentele 
male, adăogind că nu pot injelege, 
ia ce ar servi 50,000 Rusi in Do- 
brogea, dacă ar sia cu arma la 
picior, iar armaila din Salonic ar 
*uporila singură loviiura armatelor 
bulgare. Neralov mi-a lăcul cu- 
noscul ceva mal lirzilu că genera- 
imi Alexelev nu ndmile să se Iri- 
mită 50.000 Ruși în Dobrogea, da- 
că ei nu au misiunea de a olaca 
imedis} pe Bulgari. Briand îmi te- 
legraliază la 1 August: „Cit des- 
pre declorolia de i pb a Romi- 
aiei impotriva Balgariei, cred cu 


“sir Edward Grey şi cu generalul 


jotire că nu e nevoe să o cerem 
imedlat, căci e loarie probabil că 
Germanii vor impinge pe Bulgari 
să alace imedia! pe Romial şi di- 
viaiile ruse vor fi ținule să anga- 
jeze ostiiităjile“. 

E de asemeni probabil că Ro- 
minii, care na sù preparal acjiu- 
aca la sudul Dunării şi au concen- 
iral masa forțelor in Carpati, vor 
primi o pulernică lovilură din par» 
tea tulgariel. 

intirzierea şi lirgaelile lul Bră- 
Hanu conlinuă ; le explic mal ales 

in speranța pe care o păstrează 

că de a ajunge la o înlelegere 
directă cu Bulgarii. Fidel jocului 
său, el impută intirzierea relel vo- 
infi a Rusiei. De aici noi expli- 
intre Paris şi Petrograd. Re- 
ii lel Siurmer o telegramă 
peniru jar dia pariea preşedinte- 


REVISTA REVISTELOR 473 


telul republicel, el îmi spune; „À 
făcul rău reincepind disculia pm 
guvernul romiîn ; lrebula să rămi- 
nem la propozițiile otit de liberale 
din memorandul dela 1? lulie şi 
să nu mal admilem nici un tirg. 
Nu vedeil că Brătianu nu caută de 
ci! să cîştige timp? Data fixată 
de generniul, Alexeiev erna 7 Au- 
gasi ; el a cerut so mal prelun- 
gcască pănă la 14. Cerind azi, ca 
armata dia Salonic să ia ofensiva 
cu zece zile inninie de inirarea 
Rominiei in scenă, Brălianu nu s'a 
gindit decil la acordarea unul nou 
lermen. Jocul său e prea erideni!* 
La 9 Augus!, jarul autoriza pe mi- 
nisirul rus din Bacurezii să rem- 
neze conrenția cu Brălanu şi re- 
prerenianții -puterilor aliate, 

Istoria va spune dacă zelul gu- 
vernului romin a ales bine oro. 
In ceiace mă privește, persist a 
crede că, dalorilă unul exces de 
prudenlă sau de fiinejä, el a lăsal 
să lreacă irei ocazii muli mul fa- 
vorabile decit conjonctura eclaală. 
Prima, acea din Seplembre 1914, 
cind Ruşii intrau în Lemberg, A 
doua, in Maiu 1915 cind Italia a 
intral ña scenă. A Irela, cind cu 
două luai şi jumălale moi Inainte, 
Ruşii luau ofensive In Galiţia și 
Bucovina. 

Politica dilalorie a lul Brâlianu 
a lăcul mull mai grea şi mal aven- 
luroasă înlreprinderea în care s'a 
angajai Kominia. Dalorilă greşe: 
Hi sale, concursul armalelor ruse, 
lransporiul cași adaplarea celorlu- 
lui lor la planul de acțiune balca- 
nică, au sint preparale, 

(Maurice Paicologue. Kaove des 
Deux Mondes, Februar). 


De ciad a avul loc revolujia din 
Noembre 1918, decizia in celace 
priveşte soarla Germaniei, sită de- 
sigur în minile clasei munciioare, 
organizate în chip socialisi, Fie- 
core pas necugelal al muncilori- 
mii poale amenința existența nou- 
lut siat şi poale avea Incalculabiie 
coasecinli viiioare. 

Studiul de fiecare zi și de tie- 
care oră a raporlurilor economice [i 
şi polilice ale Germaniei dove- 
deşie vechiul adevăr că problema 


? 


474 VIAŢA ROMINEASCĂ 


socialisiă şi democratică nu eo 
simplă problemă de forlă, care ar 
putea fi rezolvilă prinir'o luptă de 
sen iy mai mull sau mal palla bru- 
lalà. 

Din-dezrbalerile congresului so- 
cialiştilor independenți din wae 
zig, se vede insă că cel mal muili 
din conducătorii să! sulăr de o 
hiperirotie morbidă a crediale! în 
lupta de clasă. 

Se poale spune că frazele pri- 
vitoare la această luplă au stirnli 
in sinul congresului adevărate 


orgii. 
clalişiii majoritari însă, deși 
recunosc rolul holărilor al luptei 
de clasă, lrebue să se ferească 
de a abuza de acesi cuvint, menit 
să întunece adesea viziunea clară 
a sfiva foc politice şi economice. 
Dacă în zilele revoluționare ale 
anului 1919, unii nu pulut crede 
că întreaga problemă a socializă- 
rii poale fi rezolvită prin lupia de 
clasă şi iranşală prin forjă,— comi- 
sia de specialiști, numilă atunci în 
această, privință, a arăla! câ so- 
clalizarea e inainle de luale o 
chesiie de organizare economică 
şi technlcă, de cea mal hare im- 
portanță. Orice înlindere a exploa- 
țării statului e neeconomică şi deci 
de înlătura! „cit timp nu s'a elec- 
luni complecia separare a acestei 
aciivități economice a statului de 
activitatea sa politică și adminis» 
trativă, şi cit- limp nu s'a rupi cu 
tradițiile lui biurocralice in acest 
domeniu“. Viziunea clară a aces- 
iui aspect economic şi organizalor 
a! problemei socialiste e insă in- 
tunecată, în labăra +ocialiştilor ins 
dependenti, de cultul superstilios 
şi formal al luptei de clasă. 
Acesi cult il face să condamne 
progrâmul adopial de socialişiii 
majoritari la congresul recent din 
Oărlilz, program care admile o 
lupiă comună alături cu alle gru- 
pe, peniru democrație şi socialism. 
In grija lor de a păstra intactă 
purilaiea suileiească a prolelaria- 
tulùi, ei uilă însă că congresul de- 
la Erfurt dia 1891 vorbea de eli- 
berarea nu numai a proleiarialu- 
imi, dar de a intregului gen ome- 
1 Nest. 
Vechea social-democralie ger- 
mană n'a tost niciodată un pur 


Vi - i za 


partid proletar, ea s'a sprijinii ia 
alegeri, nu odală, pe micii mese- 
riaşi şi pe micii proprietari rurali 7 
şi a încheiar adesea compromise 

cu unele parlide burgheze. 

Azi, cind socialişiii majoritari, 
peniru a impledeca cucerirea sia- 
tului de călră partidele burgheze, 
din care unele sin! antirepubli- 
cane, sprijină un guvern de coa- 
liție soclal-demotra! burghez, —lac- 
tica lor nu poale îi considerală ca 
o simplă palilică de compromisuri 
şi de concesiuni, ci ca o politică 
de asigurare şi de înlărire a con- 
dițiunilor de viață ele republicei. 

Eşirea social-democrajlei dia 
coaliție nu ar face decit să creas- 
că forja partidelor anlirepublicane 
în stat și să mărească în chip a 
menlalălor influenţa lor, asupra a- 
poralului administrati. 

Cu drepi! cuvin! a arătat Eduard 
Bernstein că refuzul social-demo- 
crajiei de a face parle din coali- 
ție, în perioada lunie 1920—Mai 
1924, a avul ca rezultat deplasa: 
rea punciului el de greu'ale spre 
dreapla, şovăirea unul mare mu- 
măr de luncllonari mari și mijlo- 
cil în acelaşi direclie, intreruperea 
procesului de republicanizare in 
curs. 

Mislunea proprie a social-demo- 
crojiei in coaliție este inlărirea 
capacităţii de “viajă a republicei 
şi creşterea forțelor consiruciive 
ale noului stai. 

După cum a accenlual Carl Se- 
verlag, nimic nu poale fi mai ne- 
cesar decit colaborarea strinsă a 
tuturor puterilor productive peniru 
inlringerea nevoilor momentului şi 
asigurarea relacerii germane, 

Socialiştii independenli se min- 
drese a fi discipolii adevăraji ai 
lui Marx; dar ei uită că nimeni nu 
a arătal, mai mull decit dinsul, ne 
cesitalea creșterii produciiv 


muncii, ca o condijie esenjială 
evoluției călră socialism, nici 
faja 


* 


poriaaja problemelor de orgi 
jie economică şi technică, M 
celor politice. =. 
Socialismul cere dela clasele 
muncitoare, care au dobiidii prin 
războiu și revolujie osiluajie nouă, 
o polilica econga crealoare. 
Numai asilel ele tor reuşi să in- 
vingă sistemul capitalist. Caci u- 
| 


A REVISTA REVISTELOR 475 


nliatea socialistă nu o formează 

aeaoe formală a organizatiei, i 

cliunea el reală, in viaja 

şi economics, ză dresat 
aul Komniilmeyer. Sozilalisti. 

sche Monatshefte, lonuar), 


Problema irlandei în con- 
cepția englază 


No. 674 de pe Februar al vo- 
luminoasei Contemporary Review 
aduce în frunle-i un articol des- 
lui de lung al Marchizului de 
Crewe, punind din nou şi disculind 
cazul Irlandei, subi reflexul pac- 
luiul receni dinlre ea şi Anglia. 

După ce se afirmă cu noi dale 
că Anglia e de mullă vreme un 
cruciat al ideii naționale, autorul— 
şliind că toată gravitatea problemei 
„tă în cuvintul acesta din urmă— 
face un iur de forță dinleclică 
spre a da interpretarea salvatoare. 

„Cum un alent critic englez al 
guvernămintului irlandez scria fn 
presă mal bine de acum cinci- 
zeci de ani: „Singura probă că 
o najiune in adevăralul înțeles al 
cuvintului există de fapi e acela 
că membri ei, în mijlocul oricăror 
-diferențe parțiale, lucrează în fond 
la um loc ca celălenl-lovarăși, le- 
gaji de amintiri comune şi finte 
comune”, 

judeca! după acest criteriu, Re- 
alul-Uni! al Marei Britanii şi 
rianda nu e desigur „O najiune“ 
si n'a fost niciodată. Dar e lr- 
lauda o najiune in sensul câ are 
un litiu la conducerea propriilor 
ei treburi, in felul ei, alegindu-și 
propria-i formā de guvernămini ? 
Argumentele conirare ne sint fa- 
miliare, 

ŞI dela ècest salt, autorul uşor 
poale face o excursie in istoria 
plină de tulburări a Irlandei din 

ultimii 750 de ani. Aceaslă istorie, 
prelinde dinsul paradoxai, neagă 
patriotismul şi naționalismul irlan- 
dez insuşi. 

„Potriolismul, cu alle virtuți de 
lemperalură înaltă, ca de piidă 
senlimenlul umanitar, e gala să lie 
coniralăcul prin conirazicere in 
exagerare şi depășire de limile”- 

„Najponalismui - unui irlandez € 
socotit ca ceva special, mai in- 
mólt decii al unul Welsh, Olan- 


dez, sau Porlughez... Fapi e că 
(în Irlanda) se dă AEAN da aie pu- 
lină alentie najionalişiilor ire- 
cultului : Grattan, O'Connel, Buti 
ori chiar vigurosul anti-brilanic 
Parnell. In vreme ce „Mr de Va- 
lera, oricare i-ar fi calitățile, fie 
acelea de adevărat Don Quijotte 
ori de sclav“ al irazeologiei pe- 
danie, e desigur nu mai polrivil 
ca Sir Harry Vane ori Robes- 
pierre, să conducă o nație pe ca- 
lea libertăţii construclive“, 

Concluzia: 

„O mai sirinsă examinare ar 
duce la o concluzie opusă. Sepa- 
rajia compleciă, Inadmisibilă din 
punctul de vedere britanic, ar fi 
prolivnică intereselor Irlandei, fi- 
indcă acest |inul, nu la largul lui 
cu prilejul unor combinajii ostile, 
in deosebi în vre-o criză euro- 
peană, n'ar pulea fi impledical 
să ia dilerile precaulii defensive 
ce ar fi mult mal nefaste peniru 
vanitalea najlonală deci! orice ce 
poate găsi în arlicolele Pactului 
cu Anglia”, 

(Marchizul de Crewe Contem- 
porary Review, Februar). 


Luptele sociale şi de partid 
în revoluția din 1848 49 


Miscarea revoluției din 1848—49 
în Ungaria ar fi lua! o ailă în- 
lorsălură -reesă din lucrarea lui 
Szabo Ervin dacă eliberarea lo- 
băgimii ar fi fost realizată cu o 
răscumpărare mal justă, iar pe de 
alla, dacă e», revolulio, şi-ar fi 
pulat extinde inliuenia şi asupra 
raporturilor de suveranitate. Con- 
dițiile eliberării nu puteau să deş- 
leple în sulietul |ărănimii entuzi- 
asm peniru lupia impolriva dinas- 
tiel. Răspunderea peniru aceasta 
ar cădea asupra lui Ludovic Kos- 
sulh care, din sentiment de clasă, 
apăra interesele nobilimii. 

Argumeniarea aceasia ar pulea 
fi încă şi mai pulin convingâloare 
după evenimeniele recenle, Kos- 
suth în toată acllunea lui a tost 
călăuzii de ideia națională , lar i» 
deia najionelă era pe atunci re- 
prezentată in socielalea maghiară, 
mult-puţin, prin nobilime. Forța 
țărănimil era laleniă, a fosi pusi 
in mişcare, alit cil s'a puiut, de 


416 


călră nobilime, care avea şi banii. 
Singura forță polilică era nobili. 
mea: dar niel ea nu înlelegea să 
aducă sacrificii materiale dincolo 
de o anumită margine, fie iñ profi- 
lul țărănalmii, fie al caurei najlonale, 

Nemullumirea pentru felul cum 
era concepulă desrobirea ţărăni- 
mil, mbia într'un comitat a provo- 
cal represiune armată, Incolo re- 
zistență pasivă, Nu aceleaşi urmări 
pentru miscarea națională le-ar fi 
arul nemuljumirea nobilimii. Dar 
chiar urmaşii desrobiţilor de odl- 
nioari pol el să fle consideraţi 
ca o lorță politică, cind —după în- 
săşi mârlurisizea unui episcop — 
în anii noșiri ei s'au arătat lipsiți 
de conștiință najionslă ? (Cu pri- 
lelul ocupaţiei rominesii), 

| se mui aduce lui Kossuth fn- 
*inuirea că in ches!lunea iobigeas- 
că n'a lut să lie consecveni, 
co, de pildă, gruparea cenireliștă, 
moderală a lul Eötvos. Se ullă însă 
că ello era situația lui Kossuih, 
care năzula să la pulerea și care 
«ra deci nevoll să se acomodeze 
imprejurăritor. Ca o consecință 
era mâl ușor expus și la greșeli. 

In politica jul fală cu najionall- 
lăţile, însă, Kossulh a săvirşii gre- 
sell mari, pe care le:a recunos- 
cul în surghiunul său. Explicația 
greșelilor aceslora se găseşte în 
împrejurarea că el, ca personili- 
cere a najlonalismului maghiar, nu 
se pulea pane în situația nema- 
ghinrilor, penlruca să radă nliuația 
din punctul lor de vedere. Sze- 
chenyi a putul s'o lacă. Esie to» 
tuşi nedréapiā acuzația ce se e- 
duce lui Kossulh că ar fi răspuns 
deputaliei sirbeşii: „inire noi să 
decidă sabia” — şi în scrierile sale 
o respinge. 

Se mai afirmă că țărănimea no- 
Honslităjilor a avul un avantaj u- 
rlaș în conducerea ei mai bună, 
fal de |ărănimea maghiară, de 
pariea cărela nu mai rămăseseră 
decil Perbti şi Tăânesies, atunci 
cind s'a accenlual conlliciul de cia- 
să. Aceasia însă un înseamnă sü» 
perioritalea morală a restrinsei 
cătturărimi nemaghiare. Căci a- 
ceaată cărlurărime. se simțea con- 
sirinsă să opereze inãunirul najie- 
nalității sale de jårani, intru-cil nu 
era acceplală în sinul nobilimii şi 


VIAȚA_ROMINEASCĂ 


+ 


- 


categoriilor păriaşe la privilegii 
Prin concursul cărlurarilor ei și 
conştiinţa de clasă a lărănimilor 
nemaghiare s'a manilesia! mal pu- 
ternic deci! la Maghiari. 

Nimeni nu da vre-o însemnălale 
politică, în 1848, clasei industriale, 
care mal că nu exista; nimeni nu 
se putea nindi la rolul ei polic 
tàtr'un viilor nu prea indepãrlat şi 
toste gindurile şi speranlele ẹrau 
atunci la țărănime. 

„Legiuirea din 1848—serle Kos- 
snih în 1868—nu putea să dea de- 
cîi dreptul; capacilatea pentru.t- 
xercijiul dreptului însă na. Aceasta, 
numai desvolfarea cullurală o poale 
da“. Şi el cere ca statul să înies- 
nesscă acenslă desvollare culiu- 
rală pe sams luluror lără deose- 
bire de rasă, de limbă şi de con- 
teslune, p 

Statul maghiar a neglijat această 
dalorie după revolujie. Muncitori- 
mea indusirială însă a stiu! să se 
folosească de Imprejurārile priel- 
nice ei şi cu propriile sforlări s'a 
ridica! în siat la așa siiaalie, că 
nu se mai poste face bimic fără 
ea și nimic împolriva intereselor 
ci, fórā ca eu să lie in măsură să 
se apere, 

Peniruca moncilorimea agricolă 
-pe care  Kossulh si-a sprijlali 
acțiunea lui din 1848-49—să o- 
jungă la un așa nivel, vor irebui 
să mal freacă mulle decenii. 

(Brauh Robert. Npugal, No. 5). 


Partidul poporului, unirea 
şi viitorul apropiat 


Primul periid maghiar din Ro- 
minia și-a desfășura! steagul. 3e 
chiamă partidul poporului. S'a năs+ 
cut din sinul poporului, esle al iui 
şi vrea să lucreze pentru diusul. 
S'u năacul greu—se zice. Ce ra 
ii, este laina viitorului. O inire- 
bere hotăriloare a viilorului său 
esie : polilica şi alitudinea lui față 
de alie partide şi față de 
maghisră“, Pănă acum se şile intru. 
ciiva cum priveşte „Liga maghiară 
aces! pariid. Preşedintele „ligli™, 
baronul Josika, care a lua! parle la 
conslituirea portie aa a declara! 
că a găsii curiință să lie de 
aţă, spre a putea face pe mem- 
bri 


i loi asupra a dovā lu-- 


pi, 


- 


ceruri: Ungurii din Arde 

să meargă mereu” uniji și nane 
dul poporului, nou alcătuit, să se 
soniopească cu parlidul maghiar 
anilar, cu alle cuvinie cu „liga“, 

visul celor doi ani din urmă a 
losi unirea —şi a puiul răminea în 

Liga maghiară” acel care a cre- 
zui înir'insul. Cine a înțeles, însă 
că vieții îi lrebuesc oameni vii, a: 
cela a părăsil „liga“. Acei care au 
condus „Liga maghiară“ s'au inte- 
miciai pe date de nacrezul. Pe o 
propozilie a iraialvuiui de pace, 
care se referă le drepturile mino- 
rităților, şi-au clădii leoria lor, 
după care înlelegeau să alcâtu- 
lască, pe sama unei minorităţi, stat 
îm stat. E oare posibil exerelliul 
dreptului public fără puterea de 
slai? Posies dispună ceva un 
sureran care n'are o armală ? Dar 
poporul maghiar din Rominia n'a 
da! pănă acum nimănui împulerni- 
cireu să vorbească in numele său. 
ŞI s'a ouzit adesea la adunarea 
de constituire a primului său par- 
iid: „De sus ou vrut să ne con- 
ducă”. În anii din urmă, în timpul 
războiului şi după, milioane de 
oameni au trăli subi ọ presiune 
provocatoare de ură. Reacliunea 
se produce în zilele noastre şi 
azi fiecare om înțelege să hola: 
taccă singur de soarla lui. 

Se va contopi partidul poporului, 
iu cele din urmă, cu liga"? Au- 
iorul e de părere că aceasia nu 
irebue să se intimple. Apărarea 
Inlereselor obşieşii nu se poale 
lace deci! de câlră partide inde- 
pendente. Viitorul aproplal este 
al lor. Nu este de conceput un 
pertid al cărui program şi ale că- 
rui mijloace de luplă polilică să 
intrunească lol ce esie necesar 
„ul'oanelor.  Dimpolrivă este ne- 
vog de mai mulie parlide, spre a 
puien fi reprezenlale poliiiceşie 
cil mai muile inierese ale mase- 
lor, iar popoarele să albă ci! mai 
multă dispoziție de e purta lupla. 
Peniru cit mai mulți aameni şi cu 
soniuerurea cit ma! multora —este 
adevărala democraţie. Ceiace lip- 
sesle din programul partidului 
poporului, se poate cuprinde în 
programul allor partide: 

la programul său noni partid nu 


- alinge cu nimic raporturile cu ce- 


REVISTA REVISTELOR 
————— IA 


s7 


lelalle popoare ale Ardeal 

ulol, 
referă în majorilate la ptr eyd 
de drep! public. Cere intre allele 
ca stalul să nu se amesiice în 
lupta dintre capital si muncă. 


(Weiss Så A 
bruar). ador. Napkelet, 1 Fe- 


Noi progrese în tele rat 
fără fir iai 


Imbunătäțirile, aduse in vremea 

in urmă în lehnică, privesc mai 
ales dispozilivul de primire. Cu æ- 
julorul cilindrelor „calodice“ voa 
Lieben a găsit mijlocul de a în- 
tări curentul iasulil, înmiit, păs- 
irindu-i cu loale aceslea forma ṣi 
caracterul dela incepul. Invenţia 
e de importanță deosebită peniru 
telegrafia şi telefonul fără fir, căci 
slajia de lransmilere poale face 
economii de inslalație, la rindul e! 
stalia receploare se poale așeza 
la depârtări cii mal mari de punc- 
sul de iransmilere. 

Al doilea progres realizal pri: 
vesle lransmițăloarele lelegralice 
şi telefonice şi constă in înlocul- 
rea prin unde continui a undelor 
oblinute prin melodele cu acinlei 
Graţie lucrărilor inginerului Al, 
Meissner, s'au consirull lransmi 
lăloare, cu ajutorul cărora se pri- 
mesc cele mal fine nuanțe ale gra- 
lului omenesc. Intrebuinjaree un. 
delor continui a făcui să crească 
de douăzeci de ori numărul staţii- 
lor telegrafice din 1914, și aceasta 
fără teamă de luiburări. 

Urmarea a fosi că orașele mai 
de samă ale imperiului german, 
legale prin nevăzale relele de fir, 
şi-au sporili deodată relaţiile eco- 
nomice. Conlineniele s'au apro- 
piat şi ele cu 6500 kim. Depärta- 
rea va scădea în curind pănă la 
10.000 kim. lulreruperile din caute 
intemperiilor au devenii rare, iw- 
jeala de irantmisiune a crescul în 
chip neobişnuil. Cele mai mulle 
foloase de alci le are însă presa, 
căreia'| se expediază până la 80 
cuvinie pe minulá. Există perspec- 
liva să se indoiască, să se inire- 
iască această pulere de ironsmi» 
siune. 4 

Ìn ce priveşte instalațiile, Naven 
şi punclul corespunzător pe coasta 
americană sinl pănă azi cele ma: 


aR OAIE PTD, at pi, iul! 
i IDa rii pa 


u 


- 


desăvirşite. Stațiile lor de Irans- 
misiune trimel telegrame intruna 
şi, iarăşi nelolrerup!, receploarele 
corespunzăloare primesc ca răs- 
puns alle teiegrame. Dacă inler- 
vine în texi o lacună, bunăoară 
nu ae înțeleg cieva cuvinte, lele- 
grafhulul apasă bulonul şi în cileva 
secunde obline întreg pasăgiul. 
Intre Nauen şi Sialele-Unile nu 
arareori se lransmil 20.000 cuvinle 
pe zi sau 5000 teleărame pe săp- 
lămină. 

Se simie deci nevola de instala» 
lli iot mai mari, lol mal perfectio- 
nate. La Buenos Aires se consiru- 
eşle o slație in legătură directă 
cu Nauen. Asta insemnează 
gteulăliie de până acum—depăria- 
rea de 12,000 kim. şi lulburările 
atmosferice proprii climei subiro- 
picnle—au fosi în siirşil biruile. . 
Desigur s'a simți! nevola să se 
facă îmbunătățiri şi la Nauen. Au 
şi incepul; şi la 1923 va fi fotul 
gata. Atunci se va spune că vocea 
omului are aşa forță, că poale ti 
eges Pa one în orice punc 
si globulu 

(Dr. Graf Arco. Die Woche). 


i rtidele 
Mera ouarseasu e” 


Guvernu! de coaliție, care con- 
duce azi Anglia, trece printr-o cri- 
ză gravă, a cărei solujie e greu 

văzul. 
de prea din războiu, aleasă subt 
influența Ideilor falşe, a făgădu- 
ințelor absurde, a excilajiilor pe 
a pes ce au urmai armisiițiu ui 
camera comunelor nu mai repre- 
ziată opinia marei majorilăți a po“ 
porului britanic. La stirșilul lui 
1918, preocupa! de a-și asigura pu- 
terea impoiriva liberalilor conduși 
de Asquith, Lioyd Oeorge s aspri 
jinii pe parlidui tory, neacceplind 
alturi cu el decii un mic număr 
de liberali coalijionișii. fa apelul 
adresa! aluuci [ării, ei anunţa o po* 
litică externă ullra tory (judeca- 
rea Kaizerului, sloarcerea econv- 
mică a Germaniei, moortea bolşe- 
vismului) şi o polilică internă ul- 
tra radicală (eroii războiului Ire- 
bue să găsească un desiin demn 
de el, relorme sociale). Deşi nu 
e un economisi, Ll George a 


1 i 13) ys 


478 ` > NAATA ROMINEASGĂ ooo 


Mat . = 
i 


înțeles însă repede 


consecințele 
unei politici care ar linde la dis- ` ` 


eren economică a Oer 
pe Rusiei. Sprijiniti pe opinia 
publică, pe oamenii de nlaceri și 

financiari, el a modilicat con- 
siderabil polilica lul externă. În 
schimb, parlidul tory l-a impiede- 
cat sislemalic de a aplica cel mal 
mic punet din polilica Jal inleruă : 
chiar În celace privește construc. 
fla locuințelor efline peniru mun- 
cilori, el nu a puiul realiza aprou» 
pe nimic. 

Unele măsuri liberale, cum a fost 
chestia Irlandeză, nu au fosi vola- 
le de coalijie, decii subt presiu- 
nea opiniei publice şi mal ales a 
Americei, 

Deşi sprijini pe rtidul tory, 
Lioyd George nu a los! niciodată 
labil de conservatori, ci mai mull 
lemut sau consideral ca necesar, 
pe de altă parle nici el nu a de- 
venii tory şi simpatiile lui au rā- 
mas lot cu acei în riadurile că- 
rora şi-a incepul cariera. 

la ullimul limp, fricliunea dintre 
cele două aripi ale coaliției a de- 
venii iat mal mare și sronul 
primul minisiru va cere regelui di- 
soluția camerei şi un nou spel că- 
iră țară, tol mai răspindit. Regle- 
mentarea chesllei Irlandeze, con» 
fernja dela’ Washingionu, econo- 
miile realizate pria aplicarea pro- 
ieclului Oeddes, înilinirea dela 
Cannes şi pacilicarea Europei o- 
fereau un excelen! leren electoral 
primului minisiru și alegerile ge- 
nerale erau considerate cu Imi- 
nente, peniru luna Februar. Acest 
lucru nu convenea insă partidului 


tory. 

El şile că in alegeri va pierde 
multe locuri fața de Labour Perty 
care după calculele cele mal pu- 
in optimiste, va obline cel pujin 
doui sute de locuri. Conșilenii 
de această perspectivă, conserva- 
lorii ar vres, pe cit e posibil, să 
amine alegerile, ca să pontāirece, 
pănă la elecluarea lor, cel pu 
reforma cemerei lorzilor, resita 
lind dreptul de veto, de care ea 
fusese deposedală in 1910, 

Pe cind Lioyd George era ia 
Cannes, Sir George Yo pre- 
zidenlul organizajiei ui u- 
nionist, s'a pronunțat în mai mulle 


. REVISTA REVISTELOR 479 


întruniri, conira ale 

gerilor - 
piate, cerind în acelaşi timp dle. 
culla imediată asupra reforme! ca. 
merei lorzilar. Indirect, el era 
sprijinil în- această ueliune de 
Chamberisin, leaderul unionisi, şi 
de, Sardui Derby. g 

ind primul ministru s* 

dela Cannes, s'a supărat, par 
„tnd cu demisia şi spunînd că va 
lăsa pe unionisti să descarce sin- 
guri situație. Toluşi, se pare că 
ualoniștii au reuși! să-l împuce, À- 
micii săi din coaliție susțin însă 
că primul minisiru nu va tolera cu 
nici un chip reforme camerei lor- 
see, 

n discursurile pe care L 
George le-a jinul în timpul esa 
mă, el a evilal cu prudență orice 
aluzie ia politica internă, vorbind 


„Muma! de restaurarea economică 


a Europei și de necesitatea unlu- 
nii naționale. Aceste discursari i-au 
atras însă ripostele şefilor parti- 
dului liberal independent, Asquith 
și Lord Grey, care au alacal in 
mod violent politica şovăltoare e 
primuiui minisiru. 
artidul liberal nu ar pulea în 

deveni o forță, decit dacă ar E 
junge lu un acord cu Labour Par- 
ty. Încercările făcule însă în a- 
ceasiă privință nu au dat nici un 
rezullal, căci - deşi nu sini bolşe- 
vici muncitorii englezi au pier- 
dul orice încredere în făgăduinjele 
burgheziei. 

Criza economică prin care trece 
Anglia. somajul a două milioane 
de lucrători, nemulțumirea provo- 
cotă de nolle impozile, scumpelea 
lraiului, au îngroşal considerabii 
rindurile pariidulul muncii, care 
desitjar în viitoarele alegeri va 
cișliga un însemna! număr de lo- 
curi şi va exercila o mare influ- 
ență. Din nelericire, reprezenlan- 
jii săi aciuuli în parlameni, cu ex- 
ceplia iul Clynes, sin! departe de 
a Íi la inăljimea siluaţiei, şi llasa 
unu! stat major e, în acest partid, 
adinc simțită. 

Renunjind la ideie sa de a face 
alegeriie in Februar, cind avea la 
activul său pacea irlandeză şi con- 
ferința dela Washingion, Lloyd 
George n lăcul o mare greșală 
politică. 

'Oporiunismul lui exagerat, ten- 
dinja de a merge mereu in zig- 
zag, inlluenja lui Bonar Law l-au 
impiedeca! atunci să ia o decizie. 


- 


E, | 


Ari, el e de fani 
A prizonlerul - 
dului jory şi slluajia financia a 
devenii mult mai serioasă. 
i Seps părerea leaderului traval- 
isi Ciynes, numai un impozit ex» 
lraordinar asupra capitalului ar 
puiea scăpa jera de calasirofă. 
Chiar dacă Primul minisiru se 
va pulea menținea incă cilra timp, 
prin manevrele şi echilibrislica lul 
abilă ; cu loniă dorința coalitiei, — 
pie Periomanisuiei eclual sinl nu» 
e ş zoly i- 
neriiabliā. area lui apere i 
(***. Le Correspondant, Februar) 


O experiență bolşevică in 
China acum o mie de ani 


În vremea impăralului Chen 
Tsoung (1067 d. Cr.) un şir nesfir- 
şi! de nenorociri publice şi de răz- 
boae civile binluia jara Chinei. 
Lap'ele neincelale: dintre parlide, 
loamea, molimile făcuseră să piară 
aproape Jumătate din locullorii ei. 
Partidul coâserralor, care avuze 
pănă atunci încrederea sureranu- 
lui, nu se simlea în stara să ducă 
mal deparie sarcinile satului. A- 
tunci împăratul fu porăluii să che- 
me la cirmă pe Wang-Ngan-Cheu, 
un tinăr filozof, ale cărui docirine 
indrăznețe începeau să se răspin- 
dească în împărăjle. Era un spirit 
asculi!, mlădios şi avea darul 
vorbirii. Cu aceste însuşiri el 
ajunse curind „umbra alolputer» 
nică a impăralului și idolul prea- 
mări! al poporului”, Sistemul lui 
era o nouă organizare, alcăluită 
şi desăvirşilă cu cea mal mare 
grijă până în cele mal mici amă» 
nunie de aplicare. Doclrinele so- 
ciale şi le* llusira prin lecţii și 
exemple din cercelările ce făcuse 
în bâlrinele cronici ale Chinei. 

lmpăralul îi dădu loală puterea 
şi Wang-Ngan-Cheu puse în sluji: 
ba ideii lui loală aprinderea unel 
adinci convingeri. Şliu să măgu- 
leuscă amorul propriu al lnl Chen- 
Tsoung brâlindu-i gloria de a crea 
o socielale mal bună, inlemelală 
nu pe exploatarea cinică a săra- 
cului de câiră bogal, ci pe egeli- 
tale şi drepiale. Trebue, spunea 
ei. să suprimăm mlzeria, dacă na 
vrem să lim suprimaji de cei care 
sin! în mizerie. y 

Cel mai inverşunal duşman al 
Ini Wang-Ngan-Cheu era Tse-Ma- 
Kouong, om cu experienţă, adinc 


79" at YY $ KA Aa pai 


— 


= 


VIAŢA RONINEASCĂ - 


480 VIATA ROMINEASCĂ o o ooo 


legal de tradițiile străvechi chi- 
ucze., Era însă mai malt un man- 
darin, poel şi titerat, decil om de 
guvernămini. Tse-Ma-Kouang pro- 
vocă adunarea Consiliului impe» 
riol şi ceru ca reformele braste 
ale lul Wang-Ngaf-Cheu să fie 
oprite, peniru a nu adace,.pe lin- 
gă celelalle lujburări, blestemul 
divinității. <*“ Minisirul cel nou răs- 
punse că secela şi culremurele nu 
atirnă de voinla omului, că au cauze 
[ixe şi invariabile ; că nalura nu-şi 
impune legi peniru oameni, cl oa- 
menil irehue să-şi aleagă norme 
de viață dapă legile naturii, 

Impăralul cedă voinjei. novato- 
rului şi exilă pe șefii parlidetor 
religioase. Apoi inslitul o Comf- 
siune permanentă peniru reforme 
subit preşidenția lui Wang-Ngen- 
Cheu. 

Tse-Ma Kouang se retrase in 
palalul său de vară, aștepliad, du- 
o: obicelu, ordinul de a se omori. 

ar dictatorul ii irimese o scri- 
soare în care îi exprima slima lui 
şi-l făgădula siguranţa vieții. 

Pentru a-şi realiza programul, 
Wang-Ngan-Cheu proclamă mal 
întălu ca principiu esențial al im- 
perialui că Stalul suveran era sine 
gur proprietar asupra mintului 
şi asupra tuturor bunurilor şi sin- 
gurul lor «xploatutor. Pentru or- 
ganizarea culiuii păminiulul, in- 
Hiinţă în liecare disirict un tribu- 
nal agricol, care împărțea la ince- 
putul anului păminlul înire culli- 
valori, hotăra ce fel de cultură 
lrebuia fäculå, disiribula seminjele. 
Recolta aparținea Sialuiul și era 
înmegazinată în rezervoare imense, 
Impărțirea produselor înire diteri- 
iele provincii ale Imperiului era 
făcută, în proporție cu cifra popu» 
laleli, de un tribunal agricol su» 
pram cu reşedinţa la Peking. , 

W ang-Ngaa-Cheu suprimă indus» 
tria, comerțul și banca sau, mal 
bine zis, le organiză. În servicii 
publice. Căci, spunea -el, nu-i de- 
cil o piedică la solidarilalea oa: 
menilor: dragostea de cişiig, de 
iux, care a ialşilical înloldeauna 
firea omului. Ciad noua organizare 
economică, bazală pe egalitatea 
cea mai perleciă în repariiția mun- 
cii şi a averii va fi infăpluilă, nu 
vor mai fi săraci şi bogali; sin- 
gură coiecliviialea va poseda bu- 
murile care se numesc „avere“. 
Odată cu bogălia și neegalilalea, 


toale relele patimi: egoismul, læ- 
vidia, ura, care foc pe om dema 
de dispreț şi viaja lără larmec, 
vor dispărea neinlirzial. Astfel, 
prinirun șir de măsuri indepllaile 
cu lenacilale, Wang.Ngan-Cheu e 
crea! Statul nou, singur proprie” 
tar şi cullivator al luluror pămin- 
turilor, singur cap'lalisi, singer fa- 
bricaul, negustor şi bancher. 
Trecară ctjiva ani, în care timp 
ministrul împăralulul -schimbă si 
înot maşina socială, Totuși, relele 
de care suferea stalul nu arălau 
că merg spre indreplare. Deşi cu- 
lremurele și seceta incelase, re- 
coliele nu se lăceau mai bune. 
Tse-Ma-Kouang ridică din nou 
glasul și, înir'o suplică adresată 
împăratului, critică sislemul comu- 
nist, care face pe oameni să-și 
piardă gustul de muncă şi micşo» 
rează produejia. Împăratul trimise 
suplica lui Wang-Ngaa-Chen, cela- 
če pentru fofi însemna moariea lui 
Tse-Ma-Kouang. Novalorul însă, 
decis să se abjle dela orice ex- 
ces, nu luă în samă puternicul a- 
iac îndreplal Impotriva lui. Suri- 
zînd şi la alte alacuri ale duşma- 
nilor, liniştii, înctezălor în viitor, 
Wang:Ngan-Cheu iși urmă opera, 
scoind din slujbă pe cei care 


nu-i arblau devolameni absolul. | 


dar oprindu-se de'a orice repre- 
salii sau cruzimi. 


Intr'aceslea veni moariea Împă- 


raiulul Chen-Tsoung. Pulerealrecu 
in minile impărâtesei văduve Kao, 
care purla demul! dușmănie refor», 


` matorului. Îndată ce se sul pe iron, 
se 


ea chemă ca stăluilor pe -Ma- 
Kouang: Acesla arălă, la rindul lui, 
acelaşi zenerozilaie peniru relòr- 
matorul care se reirésese în sin- 
gurălaie, Acolo, in lurnul sihâs- 
iriel lui, Wang-Mgan-Cheu incer- 
că nemărginlia iristiejä de a vedea 
cum se sfårimè, plairă cu piatră, 
orinduirea pe care el o zidise. 

In ucelaşi an, la un scuri rãs- 
timp, muriră cei doi protivntēl, 
simboluri a două forje care cip- 
muesc, păstrează şi inoesc slc- 
tuirile omeneşii. Wang:Ngan-Cheu 
işi dădu sufletul pāråsi de toți, 
uita! aproape, dur iluminat de cre- 
dinja că în curind Impåratul va a- 
duce K nou domiia Adevărului 

a Drepiðjil 
ji Cami le Aymard. Revue de 
France, No. 5). , 


o 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


E pro Bounine, Le Monsieur 
e San Francisco, tradult du russe 
por Maurite éd, Bossard, Paris. 

„Este o culegere de nuvele alese 
din opera puternicului scriitor rus, 
Desi în traducere, se ghiceşie lo- 
tusi forja şi bogăția de viață a o- 
r'oinalului, 

Lumea lui Bunin este lumea 
lormelor, a volumelor, a culorilor, 
a  wmirosurilor, lumea malerială. 
imaginalia lu! esie mai cu seamă 
rizaală, lactilă, olfaclivă. Cind 
pătrunde în lumea suflalului, el 
face acelaşi lucru : pentru a prinde 
ginduri, senlimenie, dorințe, le 
lranepune în volume sau în culori. 
Din acesti punct de vedere se deo- 
sebeşte in intregime de Dostoevski 
penru care lumea spațială aproape 
ne exisiă ; se apropie de Tolstoi, 
de care este vădi! inilnenjal : Bu- 
nin e sobru în amănunte, dar ©- 
chiul lui prinde inloldeauna un 
gesl, un timbru, un miros, o culoare, 
care este de-ajuns peniru a e: 
voce lucrul, caraclerul, fiinja în» 
trengă înlr'un rezumat minunat. 

Le Monsieur de Son Francisco, 
rres, Bouche Close şi inspâimin- 
ihiosrele Propos Nocturnes alcă- 
luesc cele mal ceracterisiice bu- 
câți din aceaslă culegere. 

Remy de Gourmont, Lelires 
å Sixline ed. „Mercure de France”, 
Paris. 

Acele scrisori, refieciale şi ce- 
rebralizale, păstrează subl căldura 
iubirii e seninălute trădind un mi- 
nunat echilibru sulletesc. Ele sinl 
un model de simplicitaia, de siace- 
rilate sentimenială şi intelecluală. 
Mai ales sincerilale către sine in- 
susi ; cea mai mere volupiate în iu- 
bire esie de a-i găsi un dumnezeu, 
stăgin al vieții și al lumii: „Quel 


dieu esl en vous 
pepe quand on aime 

Alături de acesle serlsori, se gä- 
gesc nolele inlime scrise în chiar 
clipa emojiei şi care fixează, — 
pentru sine—,„ces minules doni il 
esi vain de vouloir rendre le 
charme surhumain”. 

„Lelirea à Sixline* alcBluesc un 
roman trăit, sfirșii în tlipa cind in- 
cepe adevăralu viață. Ele arală că 
Remy de Gourmoni despre care s'a 
spus de-alilea ori că nasi decil 
un „benediciin de bibliotecă" și-a 
implinita! rădăcinile operei şi filazo 
fiei sale adinc in iubire și în vință, 

Roland Dorgelăs, Saint Ma- 
gloire éd. Albin Michel, Paris. 

Acțiunea romanului se pelrece 
în 1930, cind Magloire Dubourg 
vine in Franje cu renumele de 
sfini. Él a lrăit! palruzeci de ani 
în Africa predicind Negrilot evan- 

helia. Se vorbesc pe seama lui 
ucruri minunate. Satul Barlincouri, 
unde sfinlul se stebileste la Ira- 
tele lui, este invada! de ziarişti şi 
de bolnavi. Magloire vindecă un 
coxalgic, un epileptic, redă vede- 
rea unui orb. Biserica nelinişiilă 
de miracolele săvirşile de aces! 
simplu laic, inlervine, se În<pii- 
mintă de doctrinele lui, Sfinlul 
predică pe sirhzile Parisului, alfjà 
o grevă, pricinuește sinuciderea u» 
nei nepoale a lul, intervine la 
Curtea cu Juri cu alita slingăcie, 
că face să fle condamnat la moarte 
acela pe care voin să-i scape, pro- 
voacă mişcări in Paris, este ares. 
ia Discreditat, urit, nepopular, 
Magloire irebue să plece din nou 
in Africa. 

Romanul acestia care vreu să i 
răle un sfint in socielalea de după 
războiu, esie lipsil de atmosierā, 
de acel imponderabil răspindi! pre- 
lutindeni în opera lui Dostoevski, 
de pildă. . 


FILOZOFIE 


. Frankhauser, Das Zweck- 
măssighelisproblem und das In- 
diferenzprinzip, ed, Heilz, Siras- 


burg. 

K. Frankhauser vrea să stabi- 
lească că conceplul de Iinaliiale 
ar fi miezul întregii meiaflzlci, 
Filorolia esie leleologie, această 
teleologie a fos! mai înlălu teologie, 
apoi misiiclam (Plato); abia cu 
Darwin şi-a găsil lemelia adevă- 
rată : principiul selecție! nalurale. 
Cea mai mare parie à lucrării 
«ste inirebulajată penira a dez- 
volia această interpretare cu tolul 
surprinzălonre a Darwinismalui : in 
sprijinul luf, sautorul nu aduce un 
singur lexi măcar din Darwin. 

W. R. Sorley, A history of En- 
glish Philosoph, University Press, 


mbridge. 

“Istoria filozofiei a'are ta Anglia 
liniile majestuoase și desluşile pe 
care leare în Orecia sau în Franja- 

Aici nu sin! nici sisleme, nici 
şcoli: între Hobbes şi H. Spen- 
cer nu se găseşte nici un sisiem 
compleci şi arliculal. Abia în se» 
colul XIX, cu Beniham şi J. Mill 
se alcăluesc grupări care pol li 
numite școli. 

În aceste condiții, Istorical se 
vede silit a intra în amănunte. El 
reinvie un număr de scriitori ui- 
teji astăzi, dar care nu pol fi ne- 
glijali init'un tablou complect al 
gindirii engleze. Formulele gene- 
rale n'ar pulea să ne lămurească: 
secolul lui Locke este şi acel al 
plalonismului dela Cambridge şi 
etolujionismul lui Spencer a cola» 
ci ce o imporianlă mișcare idèa- 
listä. 

Anglia, pănă în secolul XIX ma 
suleri! decit o ă inlluență de 
pe conlinenl : aceia a lul Descar+ 
tes. „Filozofii englezi nu sint mari 
conslruciari de sisleme. Ar li ne- 
drept să facem ca ideile lor să 


intre cu forje înlr'un sistem şi să ` 


le denumim cu un lermena gene- 


ral’, 
Filotolia engleză este cu lotul 
lipsită - de caracterul scolasiice 
uiţi din marii săi scriitori sini 
oameni cu siare sau oameni de a- 
faceri, care nu se ocupau În mod 
profesional de lilozotie, ci erau 


atraşi de inleresul nesecal al pro- 
blemelor el. Din amestecul tulun- 
ror acestor filozofii parilculare, au: 
iorul desprinde mișcări de ansam- 
biu, mai mal! tendințe decii sis- 
leme; căci așa cum gindirea unai 
serlitor englez nu se poale rezuma 
într'o formulă, lol aşa fiecare e- 
pocă prezinlă curenle de idei ex- 
trem de deosebile. 


ISTORIE 


$. Zuriinden, Der Weltkrieg. 
Vorlaăfige Oriontierung Yon einem 
schwelzerischon Siandpunkt, Zwet- 
ter Band: Die historische Grund- 
lage des Weltkrieges, Zirich, O- 
rell Fèsili. 

Jn întâiul volum, autorul a siu- 
diat „rădăcinile“ războiului mon- 
dial : credința in neceslislea rz- 
boiului, principiul de aytoritate, 
difomalia secretă, milliarism, im- 
perialism, teologia războiului. 
acest de al doilea volum studiazä 
originile istorice ale războiului. 

El coasideră toale aspectele pro- 
bleme! originilor, plecind dela con: 
gresul dela Viena și urmărind e- 
politicel  enropene dela 
1514 la 1914. Analizează politice lui 
Bismark, alianțele şi injelegerile 
europene, chestia colonială, ches- 
tla orientală, pacilismul și înarmă- 


“zile, 


Acesi volum va [i complecial de 
un al treilea. Prin bogăția docu- 
menlelor şi limpezimea sa, lucra- 
rea d-lui Zurlinden prezinlă un 
deosebil inleres. 

Maurice Palcologue, La Rus- 
sie des Tsars pendant la grande 
guerre, éd. Plon, Paris, 

in uwcesi volum sin! adunale ar- 
țicolele apărule ia La Revue des 
Deux Mondes unde urmează şi ê- 
cum publicarea arlicolelor care 
vor complecia istorisirea eveni- 
menleior pelrecule in Rase. 29 
timpul rărbolului. Volumul întăiu 


cuprinde povestirea inlimplărilor 
dela iulie 1914 la lunile 1945 — pri 
mul an dé râzboiu, alit de at 


in peripetii. Personagiile politice 
pda e de seamă sint zugrăvite 


f ărlipire şi cu o adincă çu- 
aA aig firi omeneşti: Una dia 


sarcinile care şi le-a d. Pa- 
leologue a iost ri an împă 


i MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINATATE 483 


rălese! pe care se încear , 
spele de orice bănuială h 
dare. El prezintă pe Alexan a 
Feodorovna ca o ființă rău echili- 
brală,—cînd cu trăszturi crispaie, 
cind cu o veselie exuberaniă, — în 
iNiregiine dominală de Respulin. 
cesia era centrul = 
cae intrigilor ger 

Inir'o impresionantă isiorisire, 
aulorul reproduce părerile unui 
Rus despre desiinul țarulul. După 
ce inșiră lanțul nesfirşii de neno- 
rociri care n'au încelal să cadă a- 
supra impăralului dela sulrea pe 
iron, el sfirși : jarul este menit ne- 
norocirilor şi noi avem dreptate să 
ne lemem cind ne gindim la zările 
negre pe care râzbolul le deschi» 
de inaintea noasiră. Părerile a- 
ceslea oglindesc minunat starea 
de spirit din Rusia de alunci. 

Cariea d-lui Paleologue este o 
lucrare de primul ordin, care a- 
duce o prețioasă contribuție la is- 
loria domulei jarului Nicolae Ji-lea. 

J. R. Foch, essal de psycholo- 
gie mliitaire, éd. Payol, Paris, » 

Un mic sludiu al personalității, 
al metodei și 'lechnicei lui Foch, 
in comparajie cu predecesorii sau 
contemporanii lui cei mol iluștri: 
Napoleon, Moltke, Joffre, Pcialn 
şi! Ludendorii. 

J]. R. susține că până în Martie 
1918 „marele războiu, în ce privește 
meloda de comandamen! peniru 
toți beligeranții a fost incoronarea 
comandamenlului Anonim său co- 
lecii.*, că Froch, singur urmaş al 
lui Napoleon, a şilul să inolască 
arta comandameniuluil personal şi 
prin vicloria lul a demonsiral su- 
perloritalea principiilor napoleo- 
niene care rămîn „temelia insăşi 
a artei războialui”. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Marcei Pillon, La socicie 
bourgoise. éd. Bernard Grassel, 
Paris. 

D. M. Pillon preconizeazā un 
aco-burghezism care să lie opus 
şi burghezismului de aslăzi şi u- 
vrięrismului viilor. După sistemul 
săs, capilalul şi munca, în loc să 
se duşmănească, ar lrăi pe picior 
de egolitaie : orice muncilor ar fi 
capitalist şi orice capitalis! ar fi 


- 

muncilor. Cel care munceşie = 

plätt pentru munca mpi păr tai 
care foce un serviciu, pe lincă 
munca lui, să fleremuneral pen- 
tru acest serviciu, în afirșit acela: 
care primeşte și salar şi remu- 
neralie, să economitenscă o par- 
le peniru a putea ajuta pe alții. 

Idei care duc la concluzia că o 
socleiale nu poate îi decit bur- 
gheză, în înțelesul social sa) cw- 
vintulul, căci această vorbă are 
multe înțelesuri : etimologie în: 
seamnă cel cere locueşie ln oras: 
artistic, înseamnă cel care diupre- 
luește aria ; politiceşie, el desem- 
hează pa acela care lrăeșie din 
renie, fără să lucreze; dar social 
el arală pe cel care, muncind im 
orice lreaptă a socielăjii. este bun 
celăjean, bun tată de lamilie, îşi 
line cuvintul, îşi plăteşte datoriile 
şi economiseşie, 

Andre Dubosg, L'Eoolutior 
de la Chine: politique et tendan- 
ces 191! 1921, éd. Bossard. Paris. 

Cel care se inleresează de ches- 
liunile de politică mondială, vor 
găsi în această carte analiza si 
sinteza evenimenlelor ce au lră- 
miniet imperiul Chinez în cei din 
urmă zece ani, Conlliciul inire 
nordul şi sudul Chinei, alinceren 
Chanloung, chestiunea Pacificului, 
relațiile Chinei cu sirăirătalea și 
ma! ales cu Japonia, posibililalea 
de lransformare a Chinelilor, pro» 
gresele realizale pănă acum, ire- 
zirea senlimentului național, inle'un 
cutini noul spiril care domneşie 
in China sint puncie cu ajuloral 
cărora autorul incearcă să dea o 
icoană desluşilă a Imperiului Chi- 
nez de astăzi. Comenlarille cu 
care d-sa îusoleşie fiecare arlicol 
ajută mult.—D. Dubosq a lost pro: 
lesor la Universilatea din Peking, 
cunoaste deci din izvoare direcie 
ioale chestiunile care privesc im- 
periul Chinez. 


FINANȚE 


Ettore Lolini, L'attivita fi- 
ganziaria nella dolirina e nella 
realta. Sagoia di una sistema None 
scientifica dei fenomeni finanziari, 
Roma Alhaencum. 

Ideia conducătoarea lucrării este 
că fenomenele financiare au un 


LA 79 


- à 


7 4 i 


asa 


caracier esenţial! politie.” Prin at 
ceasia, ouiorul se deosebeste de 
majorilalea leorelicianilor lalleni, 
care studiază finantele publice cu 
«pirilul şi meloda disciplinelor e- 
conomice. Dacă sludiem impozi- 
tele cu preocâparea de a explica 
fapiele și nu de a construi doc- 
wine, observăm că în toste siatele, 
fără a excepla pe cele democra- 
tice, balanța forţelor polilice joncă 
rolul preponderant și decisiv. Fie 
vorba de a alege un sislem de im- 
pozile ori de a determina cheitue- 
iile publice, auvernaalii adoniă so~ 
lutia care aduce minimum de sar- 
, cini şi maximum de avanlagii prie- 
linilor, pariidului, clasei lor, acor- 
dind partidelor și claselor adverse 
numai concesiile necesare penlru 
a evil opozilii prea vii care ar 
risca să pună in pericol domina- 
ifa lor poliiicã. La prima vedere 
ar părea că Lolini se apropie de 
teoriite lui Loria, bazale pe male- 
rialismul istoric. Lolini însă are 
grijă ză arate că -punclul său de 
sedere se deosebeste de determi: 
nlamul Istoric : Lorla greşește cin 
crede că laclorul economic cons“ 
iliue temelia activității police. Pu- 
ferea economică şi puterea poli 
lich nu sinl loldeauna în aceleași 
mini. Inainlea războlalui, Evreii 
din Rusio, care dețineau bogâii su» 
perloare restului populație), îl erau 
toluşi subordonați. În sistemal fis- 
cal italian, proprielalea lonciară şi 
marea indusirie sini mult mai greu 
iaxale- decii clasele liberale sau 
micii indusiriași, cu tonale că ele 


sint în capul ordinului economic; 


Statul, care delermină orientarea 
țiscală, nu esie emanalia unel 
clase cl expresia unul grup poli- 
tic care se poale compune din e- 


A 


e Daf ha 
ț TOA 
+ 


lemente economice helerogene și 
inferioare. ă 


ȘTIINȚĂ 


Edwin Grant Conklin, Li hë- 
réédité et le milieu, Bibliothéque de 
philosophie sclentifique, Flamma- 
rion, Paris. 

După o privire fugară asupra pro- 
cesului desroltării individuale a 
corpalui şi a spiritului, dela fecun- 
datie la conștiiajă, antorul expune 
fenomenele debredilale aduse la 
iorma mendeleiană şi incearcă să 
arate că Influența mediului nu e 
nulă, dar eu e nici prea imporlaniă. 
Capitolele din urmă sint consacra” 
te aplicețiilor filozofice a materici 
tralale, insislind mai ales asupra 
chestiunii iiberulul arbitru. Liber- 
iatlea constă în pulerea pe care o 
au vnele animale de a inhiba „ac- 
tele instinclive și nerajionale prin 
acliunea excitonjilor inteleciuali și 
rallonali și de a regula comporta- 
rea lor după inlormajiile experien- 
jei. lrecute“.— Din acest punc! de 
vedere, omul este cel mal liber 
dintre animale. 

Eh. B. Ciapham, Metric sys- 
tem of engineers, ed. Chapmann 
and. Hall, Londoa. 


Această carte, cuprinde u 


menie peniru adoptarea definitivă 
a sislemului metric in lările de 
subt inlluenja engleză. 

Pentru realizarea acesiei idei, 
urmeară indicațiuni asupra con- 
versiunii unităjilor de orice fel, a- 
şezale in labiouri îndăminoase şi 
cu exemple praciice, Pe lingă de: 
finiji şi transformări, aulorul mai 
descrie ulilitlea şi modul de in- 
irebuințare a aparatelor de må- 
sură. Lompilatur 


l vt R f { NR 
IATA ROMWNRASÈA © i P 3 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI XLIX 
(Anul XIV, Numerele 1, 2 şi 3) 


“AR r I. Literatură, 
ardu lon.—Selim.— Nas i 
Băârgăuanu G.—De (rc Pa ez 3 
Botez Demostene. —Duminizi . ae 
| = —Singurăţ E PI ee ie 
Cazimir Otilia. Badang A ry pa E ci de A 
K-S g —Amintire — Fior, — scidivă —0: 
frandă —Măcăleandrul. — In noapte ein 4 
Codreanu Mihai. Requiem . . . | 
Corolenco Vladimir.—Fâră graiu (Roman) 


. 


Galaction G..- Scrisori câtră Simtoroza sic 
5 (1) 


Irineu Còra.—in ara Cri i x 
Pamfile pen he naa a 
Sadoveanu NETES Mestecânei . F 4 

i » — Dumbrava m 

Sadoveanu Marin loan.— Orbii crimă ~ 
Teodoreanu O. AL..—Neobositulu Kostakelu X 
Vrabie Olga.—Singurătatea . . . . i 
Vraja C..— Privind viaţa . > . . 


I. Studii.—Articole.—Scrisori din țară şi din 


străinătate. 


Bogdan-Duică G..—Despre Vasile Alecsandri - 
tăia călătorie la Constaatinopol) eror sf e a 
Crăciun Eugen.— Scrisori Bucureştene . . șa 
Drocan P..—Scrisori din Praga . . . e. » 
ear AOE Corgleneo: s e o s siso 
erman Anton.—Din registrul ideilor ginga iL 
Ideal şi Energie) . E i aa zi tă i 3 
Iliescu Lazăr. år.—Valuta şi băncile de emisiune 
Petrescu Cezar.— Scrisori din Cluj . . s s +. 
Procopiu Ştefan.—Relativitatea lui Einstein (Eterul 
şi Relativitatea) ; 


Râza D. Mihail. Scrisori din Paris, (Curente criti- , 


ce şi ideologice) . . + e e a p re e e e 
Ralea D. Mihail.—Scrisori din Paris (In chestie per- 
sonală) . . >» 


- Rosetti Radu.— Capitole de istorie "contemporană 


(UL Intâile propuneri engleze) . . e . : 
Rosetti Radu.—Capitole de istorie contemporană 


Suchian D..— Statul continental-mercantilist (Mo- 
mentu ee din 1910) e 8 ee 9 ed 

Suchianu I. D.— Alexandru Ciurcu . » 

Weiss Aureliu —Drama socială contemporană (As- 
DOCTA SERE AR ME PR See Aa 


III. Note pe At zța cărților 


Ibrăileanu G.—Note pe marginea cărților („O soap- 
te furtunoasa“) 

Topirceanu G. „Note pe marginea cărților (Pe mar- 
ginea volumului «Parodii originale») . Mea 


| IV. Cronici 


Botez Octav.— Cronica literară (Un roman indian) 

Gal. G..- Cronica teatrală: Bucureşti (Mărgeluş) 

Rebreanu L..- Cronica teatrală: Bucureşti (Inelul.— 
Hero şi Leandru — Moissi.— Moartea lui Dante.— 
Giauco.  Extemporalul) . 

Rebreanu L.—Cromca teatrală : ` Bucureşti “(Bilanţul 
d-hi Victor Iftimiu.— Pottasch & Perimutter.—L.una 
reluărilor). . . 

Rebreanu L..— Cronica teatrală: “Bucureşti ( (Serenada 
din trecut — Puterea întunericului.—O biată femee 
—Avarul şi Roşcovanul. — Mister Beverly, etc.) . 

Sevastos M..— Cronica teatrală: laşi (Aspecte.—Piese 
de succes.—Crimaă şi Pedeapsă. — Azilul de cdi 
—Despre actori) . . 

Suchianu |. D—Cronica artistică (Posibilităţi "de ar- 
ţa în Rominia.—O sărbâtoare: Expoziţia d-nei N. 
Delavrancea- Dora) 

Topîrceanu G. „—Cronica fantezistă (Pastel de iarnă) 


V. Miscellanea 


Nicanor P. & Co..— Miscellanea iR a me 
Cenzura.— Opera lui C. Hugaș) 

Nicanor P. & Co.—Miscellanea (Note: Creştinism. — 
Votul universal.— Cultâra franceză. — Modernism) . 


VI. Recenzii 


Aderca F.— Personalitatea (Octav Botez) . A 

Bleuler Eug..- Naturgeschichte der Seele und ihres 
Bewussiwerdeas. Eine Elementarpsychologie (Dr. 
A. Stocker) . . 

Caracostea D.. — Poetul Brătescu- Voineşii (Octav 


Botez e © -o di 


Ciomac Eim.. - Mistica roză (D. R azu) . 

Demangeon A.—Le Declin de Europe (A. Gorovei) 

F George—Biruinţe şi Infringeri Lai Topir- 
ceanu . 4 1. e 

Gorovei Artur. —Cruzimi (M. Sadoveans) - Y 


Hamsun Knut, Pan —(Cora 1 
Metes Ştefan file laţiile com ram $ 
assu ci | PE desi IN € o Se ale Țarii Romi- 
orgenthaler Ei 
De A (Sia) ai: Cea atare), als Künstler 
Negru aie — Helianta (C. "Vraja ) A As 
rsini Giustino Renato,.—1 filósofo cinici (Gh. S 
Pamfil —] Ş avui) 
á De atare Ap Sfintului Andrei (M. Sa- 
'ascu George, dr.. -Miron Costin: —De neamul Moi- 
Pakira Fs a>. Țärii Moldovei (| Şiadbei) 
[n — intro 
vechi (L Sisane ucere în studiul literaturii 
Ruggiero Guido de. EONA philosophy (Gh. Savul) 


VII. Revista Pevistelor 


*.—Lloyd George şi partidele în Anglia (Le Gi 
pază A 

Aymard Camille. -0 experiență bolşevică în ‘China, 
acum o mie de ani (Revue de France) . 

Aperusen.— Literatura romină în programul unei” re- 

P viste jeep (Perugia) x 
rco raj. dr.— Noi pro rese în tele rafia fă 

fir {Die Woche) ste > tară 

Bărbulescu lie~ Originea „Chestiei ucrainiene şi d. 
N. lorga (Arhiva) ° 

Bâla Varga — Pentru ce este “trebuinţă de universi- 
tate maghiară ? (Pasztortüz) F 

Boule Mareallin—Un nou om fosil (La Nature) 

Braun hRobert—Luptele sociale şi de partid in revo- 
luţia din 1848—49 (Nyugat) 

Crémieux Benjamin —]erome şi Jean Tharaud (La 
houvelie Revue Française) . 

Crewe Marchiz de. Problema Irlandei în concepţia 
engleză (Contemporary Review) . ..% 

Croce Benedeto.—George Sand (Critica) 

Denjean Franţais.— Mişcarea revoluţionară în Spa- 
nia (Revue de Paris) . 

Epstein Jean- Fenomene literare (L'Esprit Nouveau) 

Faggi A.— Centenarul lui Flaubert (Marzocco) f 

Ferdinand-Lop S.— Politica financiară a Franței 
(Mercure de France) . 

Gaultier Jules de. —Moralitatea estetică (Mercure 
de France) . 

Gaultier Paal. — Emile Boutroux (Revue Bleue) - 


"Gide André. — Relaţiile inteleciuale intre Franţa i 


Germania (La Nouvelle Revue Française) 


+ 
— 


A 4 
V ie! 
eraot