Viata Rom. (R.), 1921, 13.3

Viaţa Romiînească 


Revistă literară și științitică 


VOLUMUL XLVII 
ANUL XIII 


LAŞI 


NSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
„VIAȚA ROMINEASCA.“ 
1921 


Viaţa Rominească 


să Tabla de Materie 


â 
VOLUMULUI XLVII 
(Anul XIII, Numerele 7, 8 şi 9) 


I. Literatură. 
Aderca F.—Biblice KCal pinige de pps: —Semnul, 
—Esther ă 


ie e i Batzaria N.—Cocoşul lul lusut Aga”. . . . . - 
Teze at pet Botez Demostene. uvinte moarte ..,... . 
— Butonul morţii—Basm . . 
“SUL 1924 


Caragiale ian Mateiu — Remember .... . 
Casimit Otilta.—lInserare |. . S Kias 

Davidescu N.—Ne me perdas adie .. .. 
fupchevici Senin; Leng Brn aa R- 


Marină_Mosca Constanța —Amiatirilo Caterinei State 
Nanu D.—Munţii (de Albert Samain) . . 
Philippide A. Al.—Isgonirea lui Prometheu (trag 
ment-preludiu dintr'o tragedie) s 
Eropa d u Dragoş—Reflexli în casa în care a 


Philippide si m indemn la drum . . 
Sadoveanu Marin loan.—Vară.—Noapte dară  .. 
Saimaa Sanh dr- —Zilè negre ..... - 
Sadoveanu Mihuil,— Ara 

Scorțescu Teodor.—Mira jul Alpilor (Piesă intru un act) 
Sadoveanu Mihail—QO 


CET ELI LILI 55 


9 €.. 4 o. . 


. Li 


I. Studii.—Artieole.— Scrisori din țară şi din 
străinătate. 


Barnoschi V. D..—„Republica aristodimocraticească“ 
Y Botez peer, —Un roman al Apt: (l Rebrea- 
mu: slon»). . i 
Cazacu P., dre- Chişineul . i 
Filitti C. loan. — Raporturile ruso-germane faţă de 
sud-estul european 
Gherman Anton.—Din registrul ideilor gingaşe (Fe- 
minisun) 
Iordan I ‘= Nume de ` localitați romiaeşti provenite 
„ela aume de popoare . , 
ai rie C.. 2 Kaglia şi Germania Inainte de 19114 
rerile unui om de stat englez) . 
Protopopescu Dragoş. — Scrisori din Londra (De fi- 
„—0O artă a trotuarului— Oameni care cu- 
vioti: dela Rabindranat Tagore la Einstein.— Ete.) 


-> - + =- 


Ralea D. ara rara pila a NU RR > ai 

Rdutu N. N. —Botoşanii,.. . 

Ralea D. Mihai. Scrisori din Paris (Bilanţul filozo- 
fiei franceze contemporane) 

Savu! Ghħh.—Scrisoarea a doua (Definiţia evaluării es- 
tetice) . . ..'. ` 

Slavici Ioan. - Clopotnița mănăstirii Putna . . 

Strat Georges.—Criza economică actuală şi inflaţiunea 

Zarifopol Paul. — Artă literară şi simplă etaura 
(Observaţii nepractice şi unilaterale) 


III. Cronici 


Aderca F.—Cronica literără (Citeva trăsâturi ale li- 
teraturii antirăzboinice) . 

Dron C., preot—Cronica economică “(Situaţia actu- 
alā a cooperaţiei în Rominia întregită) . . A 

Fitotti Eugen.—Cronica externă . . 

lonescu-Rimniceanu N., dr-. — Cronica politică (Cu 
prilejul unei noi carți asupra Dunăr:i) . 

Topirceanu G..—Cronica veselă (eat la ordi- 
nea zilei) . A 

Topîrceanu G. .—Cronica veselă. piei NE y 

T. G..— Cronica veselă (Vara la țară) ` di i i a 


IV. Recenzii 


Aderca F.—Ţapul (Cora Irineu) . 
Biücher, principesa —O soţie engleză în Berlin "(Henri 
ca a = T- 
ostin Maximilian.— Vioara—Mae TR i arta el - 
fanovici Olimpiu I). . mt > arta Ge: 
Dunlap ARAL Kersonal beauty and racial better- 
ment (Gh. Savul) . . 
Demangeon A.—Le declin de PE urope (Mihai D. Ralea 
Galaction Gala.-—Răboji pe bradul verde (0.7 A Ralaaj 
Hogaş C..— In munţii Neamţului (Mihail Sadoveanu) 
Haraucourt Ed..— Don Juan de Manara (Cora Irineu). 
Jaloux Ed..—La tin d'un beau jour (O. Alexiu) 
Manoilescu Mihail —Regimul impozitelor faţă cu pro- 
ei Pr re (Demostene Botez) è 
arian — Dicţionar de citate şi 
„(Cara cette parau ş ocuţiuni străine 
Norman Angeli. Tratatul de ace şi h i - 
mic european (Ştefanovici ge a, I. adani è scono- 
r saent T E = italiene (Cora Irineu) aa 
așcanu trategie o z 
si ri Topirceanu) , z m ceia dace PA 
opescu Spiridon, Contribuţiune la mt 
ridicarea poporului,*(Ştefanovici d ta i pontra 
Rosetii Radu.—Poveşti moldovene şti (M. Sevastos). 
Salom Alehem—Stația Baranovici. etc, (M. Sevastos) 


133 


Teposu Ë., dr: şi Cimpeanu L. dr.—Apele minerale 
şi stațiunile climaterice (Dr. A. Verea) . 

Verri Pietro.—Discorso sullindole del placere e del 
dolore (Gh, Savul). . 

Valentine W, C.—An introduction to the experimental 
psychologie of beauty (Gh Savul) , 

Zervos Chr.—Un philosophe ntopfatonicien "du XI 
siècle; Michel Psellos (Gh. Savul). . 

Zoleski L Zo TR Sea Russo- Polonais Cor. 
Cazacu) . . WY 


V. Revista k. vistelor 


Adam Paul.—Ligny şi Waterloo (La Revue de France) 
Bertrand Louis.—O evoluţie nouă a romanului pie” 
ric (Revue de Paris) . 
Bălow Paul. Stutenimea “germană (Der Tormer) . 
mate a d Puul de paza ilicită (Le Monde Nou- 
veau ate Si a 
Croce. lbsen (La Critica) Ă 
Le  Corbusier-Saugnier. — Estetica “contemporană 
L'Esprit Nouveau) . 
Chenevier R..- Politica antisovietică (L'Esprit Nouveau) 
Cronica —Steaua Săcuilor (Magyar Helikon) ~. . 
Delaisi Franeis.— Emisiunea biletelor de bancă (L'Es- 
prit Nouveau) . . 
Erzberger M —Cel mai scump guvern din lume (Das 
Tagebuch). . . 
Fidus, —Louis Bertrand (Revue des Deux Mondes) 
—jérome şi Jean Tharaud—Silueie contempo- 
Te Revue des Deux Mondes). 
Giraud Victor.— Rousseau, profet religios (Revue 
des Deux Mondes), . 
Goll Ivan.—Mişcarea teatrală în Germania (L'Esprit 
Nouveau) . . 
Gaultier René — Citeva remedii contra slăbirii (Revue 
Mondiale) . . 
G. H.— Biserica şi intrăţirea popoarelor (Der Türmer) 
Seme ăla MR Loucheur (La Revue Hebdoma- 
me) . 
Hurwicz Elias.— inchisorile 'sovietelor “(Die Welt: 
bühne) . . 
Imre Kadar. Problema emigrației ungurești (Nap kelet) 
fena Szentimrei.— Chemarea Ardealului (Napkelet) . 
Kerschagi Richard —Proectele de refacere economi- 
că a Austriei {Oesterreichische Rundschau) í 
Károly Lendvay.— Comunnatea de interese italo-ma- 
ghiare (Magyar Helikon) . 
Larbaud Valery.—Jostph Conrad (La Revue de France) 


3 


Iy 


n J.—Lord Robert Cecil şi dezorienta- 
ei Aia A Englitera (La Revue de hi 
Lafue Pierre şi Mickiewics Ladislas.—Evreil şi Po- 

loneji! (Le Monde Nouveau) . , a i 
Mathias Leo. — Muzeele sovietice (Das Tagebuc s 
Merk M.—Oripinea capitalismului modern şi orig 

nea impozitelor (Die Grenzboten) . . SĂ A 
Mergel Renè şi Bordes Philippe. Problema locuinţe 

lor (Le Monde Nouveau) . . PRE e (Das Ta: 


Minck M. Friederich.-— Lenin sau 
i h - . - . . >. . . . - . > . Li . Li 
ÎN mar A -Rolul luft Kerenski în revoluţia bol- 
ick (Olazestvo) 3 a sat ete 
NES. Rota Patul Nedim şi societatea otomană 
în seculul al XVIII (Mercure de France) . . . . 
Nolhac Pierre u Pleiada şi latina Renaşterii (La 
de France) . . . . + e e e e. i 
meala Pi ironin prof..— Bietul Debrit (Die Weit- 
Paoi a A E NE "Puterilor Centrale“ (Das 
ci ERE SA REP DIR N erp 
Pare E orientâri în politica internaţională a 
(Ole Wabia) mi e e Doi A 4 
Parvus,— Primejdia impozilelor cerute de guvernele ai 
socialiste (Die Gegenwart) . . . . . es o A 
Papini Giov .—Ercole Luigi Morselli (La Lettura) . 
Pierrepont B` Noyes .— Restaurarea Franţei şi a Eu- 
ropei (Revue Mondiale) . . , ... 
Savary R. R.—R-paraţiile şi acţiunea aliaţilor Mer- 
core do EaR) n . e. se e 0 a ră 
Sculié de Moraut Georges —Prezentul şi viitorul Iu- 
mii (La Revue Mondiale) . , A Saci 
politica 


Sehlawe.—Chestia petrolului în raport cu 
mondială (Deutsche Rundschau) . . . 
Schaal Fr.—Pianetele (Der Tormer) . .. .. 
Vandtrem Fernand, - Beaudelaire (La Revue de France) 
Veyssié Robert.—Prima condiţie a reconstitulrii fran- 
ceze şi mondiale (Le Monde nouveau) . . . 
Wilke von A.—Arbitrajele (Der gertreue Eckart) . 
XXX —Atitudinea Aliaților faţă de chestia Orientului 

(Revue de Paris) . . , i 


VI. Mișcarea intelectuală în 
VU. Bibliogratie .... . . 
Vlil, Revista caricaturi . . . 


301 

153, 310, 466 
. 157, 315, 473 
„ 158, 317, 474 


străinătate 


. . .. . 


1921 AnuL xni lune, No. 7 
—— ———————————— 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINȚIFICA 


| BIBLI YT, 
SUMAR: | UNIVERSITA] 
Mihai D. Raica . . . . . . Emile Durkheim, IA SI 
loan Marin Sadoveanu . . Vară, - Noapte clară. j 
N. Balita s +; .... Cocoșul lui lusuf h 


€. Krupenski . 


. . eè 


Anglia şi Germania înainte de 
unul om de siat englez), 

Ne me perdos illa itie. 

Zile negre. 

Munţii (De Albert Samain]. 

+ Un roman a! Ardealului (L, Rebreanu: 
» + eon Dre (continuare). 

» +» » Cuvinte moarie, 

>+- ese Dia registrul îdellar gingaşe 

SAN $ Cronica literar (Citeva fe 
antirăzboinice], 

Cronica externă. 

>+» >» » Cronica economică (Situația actuală a coope- 

rojiei In Romlnia Inteagi!d). 


Cronica veselă (Chestiuni la ordinea zilei), 
Batoşanii... 


1914 (Păresile 
N. Davidescu . . . . . 
Dr. Ştetănescu-Galaţi . 

D NA Mă SP 
Octav Botez .. . 
Semen lușchevici , 

mostene Botez 

nton Gherman . 
F. Aderca . 


slon"). 


(Feminism). 
Sðluri ale Iteraturit 
Eugen Filotti . 
Pr, C. Dron 
e Topîrceanu 
N. Rautu , 


RECENZII: O. D, Patra tran = Strategie şi Q Escursle le pliteze. G. Toplrotanu. — F, Aare z 
Papil, Cora teisen Naty Rosetti : Poreşti Molkdoresesti, M. Bevastos: — Mihail Manolleatie + hegimul în 
posisine faţă cu pepilusția națimală. Demostane Hotez, — de. 


E. Tepara pi Dr. L Cimpeati: Apel . 
peras şi alajtaniie ciimaterice, Dr. A. eg r | EEA T 


Veres — Saon Aekem ; Sințiu Mernaovial, 3 Stvnstas, SE, ft 
A ă = [in dan ban faur, O, Alealu. — Pietro Verria Pilezorsa suil'in Ante ilet plasez: e (el dator 
KINE E 
x REVISTA REVISTELOR: Louis Bettrand : „O ecotuţie nout a Pumnnuini istoric” (Mervue te bariu) 
— Vitor Giras i 


aRousseai, proset relizina* (Revue dex Denx Monica —foza Omi? 
Germatias (L'esprit j 


“Baris kilin | „Rolal 
AREA INTELECT 
e =T le. —Crit iei, — tate 


ini Kerenschi ta revblutia 
UALA IN STRAIN ATATE 
ie. —T Iinjogie — Politica] 


fad RAPIE, 
REVISTA CARICATURII 


LAŞI 


Redacția şi Administrația : Strada Lăpuşneanu 33 
1921 


istei D-nii abonați sînt rugaţi a trimite odată 


Pentru siguranța primirei regulate a Rev 
cu abonamentul şi 12 lei anual! costul recomandărei. 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. | pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No, 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimiţinc 
suma prin mandat poștal. 

cìnoirea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 

expedierea Revistei să nu sufere întrerupere, 

Preţul abonamentului este: 


IN TARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 200 lei 
Peniru particulari: 
Pe unan . . . 100 lei 
Pe jumătate an ! i A 
Uite i S e i ei ia a ci e Mii 
ÎN STRĂINĂTATE: 
Pe una o e 5 - . 140 lei 
Pe jumătate an . . TAANA 
Un număr , y 


14, 


Abonaţilor li se acordă iñire alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de pref asupra operelor literare şi științifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura +» Viața Rominească", astfel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 100 lel pe an 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum a y 
ximativ de lei 600, pe A See 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărțile editate de Re- 
vistă fiind 15%» aproximativ (adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 


tul revistei pe an ar reveni deci abonatului numai la 10 lei, adică 
zece lel pe an. á 


Administraţia, 


Emile Durkheim 


Mentalhtatea brutală a anilor de războlu cu 
poeeonă tpar. «salad a mpa. ri 
min n | 
n'à ut cu desăvirşire, Cercetăto E e x 
ni ina Meathin DAAN TT. D 
eață, fără | zi 
blindă a repausului moral. Aitei dispariția Enzo: ci 


„caşi Pasteur, caşi W. Wundt. In faţa Incăerării 
a'a combătut ca cetăţean, nici dear măgar be 


rătăcite, inundată de toate „sans 


, Inăbuşita rcă 
i pan -urile celorlalte științe, dindu-i un obiect clar şi o me- 


pro pf fear INDORE Stiinta 


ori «evoluție». Azi, dela politicianul empiric 


ZN apee! Dag, Peme tpt auat de ate 1a m 


EAA OAE TTE h TED 
A hh ] si f = i (as - 


4 : l 
z e.l a 
ANA 
FA 


6 VIAŢA_ROMINFASCĂ 


p ănă la literatura indulgentă a tuturor gazetelor, area = e ina-— 
inte de toate sociologică. Niciodată problemele n'au fost puse 
mai cu predilecție in mediul social, niciodată misticismul pres- 
tigialui societar n'a fost mai imperios. Ori, nici o noţiune nu 
e mai puţin clară decît aceia de „sociologic.“ Dacă limitele 
bine precizate ale celorlalte ştiinţe refuză să primească un fè- 
nomen hibrid prin natura lui, el va pu desigur un adăpost 
primitor în imensa latifundie ştiinţifică a ştiinţelor sociale. in- 
cetul cu încetul Sociologia s'a colonizat cu atiția necunoscuţi 
incit s'a internaţionalizat, devenind un fel de Americă a ştiin- 
tei. Statisticianul german Von Rimelin spunea că dificultatea 
confirmării acestei discipline ca ştiinţă nu e că n'are un o- 
biect, dar că le are pe toate. 

O muncă de curăţire a terenului, de critică, de precizare, 
o muncă de construcţie mai ales, era necesară. O producţiune 
briliantă de intuiţiuni fine, de scăpărări diletante nu era tocmai 
aceia ce-i lipsea mai mult ştiinţei noastre. Un G. Tarde sau 
G, Simme! o împodobiseră cu toată strălucirea exterioară. Un 
efort serios, puritan pănă la jansenism, intolerant pentru tot ce 


era „alături” de ştiinţă i era mai necesar. E. Durkheim a in- 


deplinit aceasta. Covirşit de dificultăţi insurmontabile, caracte- 


ristice tuturor începuturilor, el a realizat cu o consequență 
intransigentă un program bine definit, Ajutat de o pleiada, a 
reuşit facă şcoală, mai mult să consacre un succes puter- 
nic după atitea obstacole. 


are e partea caracteristică, „la faculté maltresse“, a a= 
area sistem şi cère e valoarea lui? Vom încerca să o de- 
gajim. 


I. 


. 
A îndepărta tot ce e străin unei stiin ac 
dele relee a de critică, a cur ei ştiinţe, a indica meto 


Aţi terenul r 
toare nu e deajuns. | erenn! pentru o sinteză vii 


Pentru a ajuta o ştii 
necesar în primul rind să-i de ştiinţă să se formeze, e 


ineşti obiectul. Defin - 
menului social esenţial e prima ein a elle ROR 
Incercările anterioare plecau dela individ. Concepţia ato- 
mistică care crede că societatea e o colecție, o sumă de indi- 
vizi, că viaţa ei e o valoare diferenţială algebrică căpătată 
prin acela ce râmine comun la urma urmei din atitea psiholo- 
gii particulare, aratță ca fenomen ultim, individul. In sentimen- 
tele sale sociale, în raporturile pe care le leagă cu semenii 
săi, în scopurile pe care le urmăreşte stă definiţia societăţii 
Dela contractualismul naiv al lui Rousseau la asociaţionismul 
idilic al lui Fourier şi până la Gabriel Tarde ori G. Simmel 
pre au întrebuințat aceiaşi metodă. Se priveau aglome- 
ri sociale subiectiv, pe dinăuntru, câutind în elastica stare 
etească a individului relaţiile care-l legau de ceilalţi. Con- 


DE E RL, 


———— 


metodă, privită strict ştiinţificeşte, e infecundă. 
a zitivă A poate urmări instinctele intime ale psi- 
hologiei individuale, decit ca un capitol al psihologiei în ge- 
nere. Niciodată sociologia nu se prale constitui cerute car pa 
această cale: ea va continua o existenţă subordonată, va 
parazitară a psihologiei colective. cai 
Cercetârile asupra genezei societăţii, lulvacineat? „că - 
s'au dovedit, trebue = pana na rai La a tată 
4 nstituit fenomenu $ 
poe pai Da rind e că acest fenomen există. Dacă a mi 
care e caracteristica lui principală ? Preocupările genet se Îniă 
bne să facă loc unor preocupări empirice, realiste. Socie -a 
e un fenomen dat. Aceasta e ipoteza dela care trebue să por . 
Cu drept cuvint Daring rupe road Kin pue B 
ută origina societăţii. 
See ori dupa sau tc rea dar 
al noţiunii de cantitate: ea 
ua seră = termenul e la modă grei oaea să 
iti indică să faci abstracţie de celace Comte incă n A 
i des choses“, Empiric desăvirşit —- aşa re dă a 
sar să {ji în ştiinţele pe cale de constituire — arte m fa 
întreabă care e poeti edențial ponor pete sl ai 
> se simte răeşte în — ă 
ei e definitia societății. Ceiace surprinde la prima vocare e 
faptul că gåsim în jurul nostru o serle de fenomene ra pe 
care le primim forţat, fără voia noastră. Copii, acep a m 
limbaj la a cărui creațiune n'am participat. ud te 
strimte, în armura lui de fier trebue să ne închegăm panes. pex 
Mai tirziu trebue să primim o morală, o educaţie care piu 
impune. De cite ori încercăm să eşim din hotarele A a 7 
kem de represiune erat la'an teana de strat 
ne readu 
rT a psi ei rimim o religie făurită de alții, pe 
care mai degrabă ori păi ș tirziu trebue să o adoptăm. Ar F 
moda care ne indică cutare haină, ori cutare gest, ne e in 
noi. 
zu Un ae titak de forme sociale ne impune o conduită 
dată. Traiul în societate e supunerea la o aktorita. pere. 
> tarea unei reguli de coercițiune. „lată deci un or = e 
care prezintă caractere foarte speciale : ele cons n 


Ai 


8 __ VIAȚA _ROMÎNEASCĂ 


de a gindi exterior individului şi aparțin unei puteri de 
T. în virtutea căreia i se impun.“ * Sau mal departe: 
„Un fapt social se recunoaşte după puterea de constringere 
externă pe care o exercită sau e susceptibil de a o exercita 
asupra indivizilor iar prezența acestei puteri se recunoaşte la 
rîndul ei după o sancţiune determinată sau după rezistența pe 
care faptul o opune oricărei intreprinderi individuale ce ar în- 
cerca să-l contrazică.“ ** : 

Aşa dar aceiă ce defineşte în primul rind societatea e 
existenţa unei reguli de coerciţiune externă individului. Dar nu 
e numai atit. Individul nu e numa! apăsat de societate. Acti- 
vitatea sa nu consistă numai în acte de inhibiţiune, numai în 
rețineri pasive. O activitate stimulentă, ex_itantă îi e favori- 
zată deasemenea de mediul social. Acolo unde forţele indivi- 
duale sint lipsite de energia necesară unei acţiuni complecte, 
societatea, printr'o colaborare efectivă îl susține. Sistemele 

enerale de gindire şi acțiune pe care oricine le împrumută 
do- aita dela mediul său sociai sint un puternic sprijin în 
viaţa zilnică. 

Astfel societatea se defineşte mai cu samă prin două ca- 
ractere : constringere şi colaborare cu individul. Asistenţa pe 
tare societatea o acordă individului e rezultatul general al 
solidarităţii sociale. Ceiace ține strins legaţi între ci indivizii 
e diviziunea travaliului social. In faza primitivă a grupului 
social, solidaritatea reese din asemânările, din similitudinile 
comune pe care indivizii le au între ei. 

In această fază solidaritatea e un produs mecanic al asemă- 
rii. Mai tîrziu însă, cînd complexitatea do ari creşte, înde- 
vizată. Indivizii nu se 


dependențe mutuale — ; ea devine o solidaritate organică. Subt 


CE Durkheim, Les règles de la má 
i Durkheim, Op, raa pag. i5. méthode sociologique, pag. $. 


Dra E. Dorkheim, De la division du traval! social pag. 1-30 și Con- 


are ultimul cuvint; prin f 
colaborăm activ la viața şi! € 


» dezvoltat acest principiu va fi aceia care va opri atenţia so- 


ciologului nostru. La prima vedere s'ar părea că organizația 
politică a statului incarnează cet mai mult principiul de auto- 
ritate. Cu toate acestea impresia aceasta e numai aparentă, 
Chiar statele cele mai despotice — nu mai vorbim de viața 
frâmintată şi contradictorie a democrațiilor — sînt supuse re- 
voluțiilor şi conspirațiunilor. Morala ? Dar cine s'a înțeles 


desea organizația gea şi politică îi oferă necondiţionat tot 
orfa magica de teroare supranaturală face 


sale fenomenele religioase. Odată admis că prap autori- 
, ilustrarea cea 
mai elocuentă a pas afirmări nu se putea găsi decit într'o 


Pentru Durkheim religia e fenomenul cel mai primitiv a: 
unei societăți. Totemismul australian pe care l-a luat e] drept 


= Durkheim a prolesta! adeseori conira concepliei exclusir au- 

toritare a societății, pe care unii critici i-au imputat-o pe nedrept: 

lalea mai prezintă și un caracter de colaborare şi asistență față 

e individ Pe lingă imperalivă, ca ne apare ca bună și binevoitoare. 

Ea ne domină şi ne asistă în acelaşi timp. Dacă am fnaistat asupra 

lui aspect e fiindcă e mai v il, nu ne am gindit însă niciodată 

să negăm exislenia celui de al doilea“. Les formes élémentalres de la 
Pie religieuse, pag, 305 nota. 


10 ooo ü O Mpana. 1 ARN e 


] 

4 a studiilor sale religioase, ține în clanul primitiv rolu 
male manifestărilor sociale. El constitue morala, anae es- 
tetica primitivă a oricărei societăţi, el lămureşte o mulțime de 
bizarerii neinţelese din viaţa sălbaticilor. Mai tirziu, printr'un 
proces de diferenţiare, Dreptul şi Morala se vor desprinde 
din religie, noțiunea lui «jus» se va constitui independent a- 
lături de noțiunea lui «fas». „Se poate spune în rezumat că a- 
proape toate instituţiile sociale sint născute din religie. O sin- 
gură formă a activităţii sociale n'a fost alipită încă în mod 
expres de religie: activitatea economică. Valoarea economică 
e totuşi o «putere». Știm originile religioase ale ideii de pu- 
tere. Bogăția poate conferi «mana». Prin aceasta se poale ve- 
dea că valoarea religioasă şi valoarea economică trebue să fie 
în legătură. Chestiunea aceasta Insă n'a fost încă pe deplin 
studiata“. * Astlel Durkheim ajunge la un fel de panreligionism. 

Dilema lui Voltaire după care religia nu poate fi decit ori 
prostie ori şarlatanism inventat tirziu de clerici constitue toc- 
mai contrarul acestei doctrine. Indirect şi cu alte scopuri, Dur- 
kheim serveşte marea mişcare de renaştere religioasă, repre- 
zentată prin James, Boutroux sau Hofiding. : 

Definiţia pe care o dă el religiei are ca prim element dis- 
tincţiunea între lucrurile sacre şi a en ice sistem reli- 
gios, primitiv ori complex, are la bază un sistem de interdicte, 
de „tabu“-uri care feresc obiectele sacre de atingerea neinițiaţi- 
lor.—Lucrurile sfinte devin o lume aparte, pe care numai unii 
dintre muritori o pot atinge. 

Se va zice însă că şi magia, care nu c incă o religie, con- 
ține această clasificaţie în lucruri sacre şi profane. E adevărat. 
nsă magia nu conţine al doilea element pe care-l conţine re- 
ligia: noţiunea socială de biserică. Nu s'a auzit niciodată de 
o pică Cap ine”! pe cînd nu e cult cit de mic care să nu-şi 
adune credincioşii într'o grupare comună **. Astfel definită, re- 
ligia devine un fenomen social prin excelenţă. 

Ca să se vadă şi mai bine rolul de „factotum“ social pe 
care-l joacă religia in societăţile primitive, Durkheim studiază 
mai deaproape într'o vastă lucrare religia totemistă. 

Frazer, Andrew Lang şi alţii au crezut că totemismul e 
o transformare a cultului strămoşilor. Cu drept cuvint această 
definiţie nu se poate susţine, căci cultul strămoşilor e o apa- 
rițiune foarte tirzie, care nu se poate găsi în nici un caz în 
societăţile rudimentare ale triburilor australiene Principiul lui 
„mana“, adică al unei substanțe continue care s'ar încorpora 
în animale şi pe urmă s'ar întinde până la oameni, e fenome- 
mul cel ma! esenţial al totemismului. Ori Durkheim crede că 


* E. Dorkhheim, Les formes clementelrea de la vie religieuse- 


pola 2, pag. 598. 
** E. Durkheim, Op. cit. pag. 6i y! urm, 


PEPR onanii io oae AE a OO j. 
această noţiune de „mana“ e tocmai simbolu} societă af 
pani de consiringere pe care o are aceasta a ra 


In adevăr, nimic nu poate fi mal analog cu această con- 
tinuitate, cu această conservare de forţe decit societatea, e- 
ternă faţă de indivizii trecători. Pe de altă parte nimic nu 
Paati inspira un prestigiu mai justificat decit forța colecti- 


Nu putem discuta aici intrucit e de potrivită interpre- 
tarea sociologului francez din punctul de E ami strict a 
mografiei religioase. Fapt însă că dacă acceptăm această in- 
terpretare, religia devine sistemul de coheziune, de conservare 
al societăţilor primitive. Acolo unde sistemele politice, juridice 
ori morale lipsesc, religia le substitue pe toate, Puterea ei de 
autoritate e imensă. Lucrurile sacre exercită o teroare parali- 
zantă asupra celor care le privesc, Riturile religioase care 
sărbătoresc toiemul sint accese de delir colectiv, Invers, riiu- 
rile negative, care dau sancțiune unei greșeli contra totemului 
sint îngrozitoare : ele extermină cu desăvirgire pe delicvent. 

Iniţiaţii care sînt indicaţi să intre în relațiuni cu lucrurile 
interzise trebue să se antreneze la aceasta prin lungi practici 
de ascetism. Riturile sacriticiale, piaculare (de doliu E aderim 
toate se fac în colectivităţi de sute de persoane. Toate se fac 
pentruca noțiunea societății pe care o reprezintă să reînvie- 
şi să se menţie veşnic proaspătă în mintea indivizilor. * 

„Pentruca pa aspecte ale vieţii colective să fi 
inceput prin a fi religioase, trebue, evident, ca viaţa religioasă 
să fie forma eminentă şi oarecum ca o expresie rezumativă a 
rul A ego met. Dacă fm ce e esențial în societate s'a 

re u se dator: i - 

Spar 1- inima religiei”. ee E RENA E na e ee 

eroarea religioasă e primul fel de despotism. 

individul e ataşat societăţii în acelaşi timp rpm emite et 
profund şi printr'o frică mistică. incetul cu incetul însă for- 
mele mai complexe ale vieţii sociale incep a se desprinde 
DE gi, T și ra aan dreptului penal ne arată 
rea religioa - 

cosani gioasă a noţiunii autoritare de sa 

n adevăr, două mari legi domnesc evoluția penală: 
a) severitatea sancţiunilor penale merge direct rai sorah 
cu gradul de despotism al guvernării politice, şi b) pedepsele 


ceea sp cite privaţiunea de libertate care devine pe- 


a E. Durkheim, Opt-cii pag. 573. 
Per E. Carkheln, t-cit pag. 


s wina 598 — 9. 
arelas 23 sea AA tu lols de l'évolution penale în Année so 


12 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ i 


pisoi a — 
e 


U 
te prima lege, se observă că cu cît guvernu 
politia e gi poems monarhia ma P, a plăcere 
ai mare. Imperiile asiatice 
euacargalbrg mai neon tere republicile romane ori are- 
cești. Se poate observa deasemeni că imperiul țarilor era ea 
deosibit de regatul Britaniei din acest punct de vedere. Car 
e explicaţia ? i ua 
ia sau guvernul e o transformare a puterii re 

IL, os P lagere adusă aceştia pare tot atit de noens 
caşi insultele aduse divinității. Şi cu atit oprobiul public de- 
vine mai puternic. Prima crimă penală e crima de „l&se-maje- 
state“. Crimele contra particularilor nu se pedepsesc. Ele sint 
lăsate pe sama răzbunării individuale, pe cînd crimele politice 
sînt susceptibile de o reglementare penală publică. 

Cu cît însă democraţia creşte, adică cu cit monarhia işi 
aliază un element profan, îşi pierde din caracterul sacru, crima 
politică nu mai e aşa de odioasă, fiindcă opinia publică nu o 
mal consideră ca pe o insultă adusă divinitáții. in faţa laici- 
zării puterii politice prin democraţie, indignarea în fața in- 
sultelor primite de aceasta e mai mică. | 

A doua lege are aceiaşi explicaţie. Cu cit caracterul anti- 
religios al crimei dispare, cruzimea descrește şi ea, pănă nu 
32 întrebuințează din F gi decit just atit cit trebue ca sa 
facă delicvent inofensiv. 

i Despria din religie, ca o apariţiune mai tirzie, Dreptul 
e impregnat de severitate, atita timp cît păstrează încă carac- 
terele infailibile ale religiei. 

Morala păstrează şi ea, încă şi astăzi, înrudirea cu reli- 
gia. Adevârurile etice ne par Indiscutabile, aprioric sacre şi 
prin urmare intangibile. De cite ori stupidiatea unei prescrip- 
țiuni morale nu s'a conservat numai datorită faptului că, fiind 
considerată ca infailibilă, oricine simţea o puternică repulsiune 
să o atace? * 


Principiul autorităţii nu s'a mulţumit însă să se incar- 
neze în religie, drept şi morală. El s'a coborit în intimitatea 
sufletească a fiecăruia. Psihologia oricărui dintre noi contine 
o mulțime de elemente furnizate de-agata de mediu, ca nişte 
tipare fixe, în limitele cărora numai ne e permis să percepem 
lumea exterioară. În primul rind categoriile mentale, 

Mulţi ginditori continuă să le considere subt forma lor 
rigidă, osificată în care le prezentase Kant. Tipare imuabile 
în care realitatea e mutiiată, categoriile rămîn formele eterne 
în care mintea omenească işi exprimă gindirea. Totuşi un în- 
ceput de reformă se poate intrezări. îțiva filozofi — şi na 


EMILE DURKHEIM 13: 


dintre empirici—au formulat părerea că evoluţia categoriilor— 
e vorba de o evoluție! — urmează pasul ştiinţei fiecărei epoci. 
Viaţa lor prezintă curba transformistă a tuturor realițăților. * 

Punctul de vedere sociologic a rămas străin însă teoriei 
cunoștinței. Dac facem abstracție de citeva încercări în trea- 
cât, ale şcoalei reprezentate de „VOlkerpsichologie“, ** terenul 
râmine virgin. 

Printre primii, E. Durkheim a arătat cum viaţa socială 
cu conflictele şi acordurile ei se coboară până in facultăţile 
perceptive ale individului. Adevărul, ca nuanță medie, ar fi 
rezultatul nivelării logice, căpătată prin frecarea socială A- 
colo unde printr'un consensus general se cade de acord asu- 
pra unul adevăr, stabilitatea lui este fixată şi impusă indivi- 
dului. Societatea se angajează să ofere până şi reprezentările 
rage conceptele fixe dela care porneşte orice gindire. 

rul in sine, „numenul“, filozofiei criticiste kantiane se 
găseşte in judecata socială, fatal judecata particulară a unui 
singur om răminind parțială, unilaterală. 

Conceptele sociale tâchid în ele soluţia celor mai grave 
probleme ale teoriei cunoaşterii. 

Dar nu numai atit. Religia, reprezentanta generală a 
mentalităţii sociale în faza primitivă a societăţii, ajută la for- 
maţiunea genetică a tuturor categoriilor generale, ++ Noţiunea 
de cauzalitate reese din riturile mimetiee ale totemismului, 
care reprezintă credința că o imitațiea unul fenomen îl te 
produce ; noţiunea de timp e o rezultantă a caler. darului ri- 
tual care împarte în zile, săptămini, luni anumite date ale ri- 
turilor; noţiunea de gen şi prima clasificaţie logică o găsim 
in împărţirea teritoriilor şi a indivizilor după totem; **** in fine 
noțiunea de substanţă sau de forță e o derivaţiune a concep- 
tului totemic de „mană“. „Există un imens sistem de categorii 
care au jucat un rol considerabil în istoria ideilor: sint mito- 
logiilė; dela cele mai rudimentare până la cele mai savante. 
E vorba tot m gr de fiinţe care au atributele cele mai logice. 
Aceste variaţiuni prin care a trecut logica actuaiă, departe de 
a fi inscrise în constituția noastră mentală, depind, cel puţin 
în parte, de factori istorici, prin urmare sociali, *#+++ 


Dacă avem In vedere constituţia socială a categoriilor, 


* Vezi H. Holfðiag. — - 
rentoa în getii A m a se pensée humaine — ca cea mal repre 
“W. Windelband, Die erkeniniselehre unter dem Völker psi- 
er Gesichispuncte, în Zeilschrift fuer Völker psichologie, 


VIII Pg: 
k Durkheim, Représentations individueles e! représenlalions 
eolectives in Revue de métaph. et de morale, Mai 
= E. Durkheim et Mauss, De Quelques formes primilives de 
<lunnllications in Année şoc. Vi pag. 47 și urm. 
E. Durkheim, Les formes élem, de ia vie religieuse pag. 1 


14 VIAȚA ROMINEASCĂ O mmm 

i sol eternei discuţiuni dintre aprio- 
aril poa ml tap ie agita social ne ajută = punem 
punct unor polemici care se întind la infinit de secoli. A 

Propoziția fundamentală a apriorismului e că cunoştinţa 
e formată de două feluri de elemente ireductibile şi e ozon 
din două straturi distincte şi suprapuse, Ipoteza noastr „ia 
ține în mod integral acest principiu. In adevăr, cunoştinţele 
pe care le numim empirice, singureie de care țeoriticianii rai 
pirismului sau servit pentru a construi raţiunea sint ac >r 
pe care acțiunea directă a obiectelor o trezeşte în sufletu 
aa deci stări individuale care se explică exclusiv prin 
natura psihică a individului. Din contră dacă, după cum gin- 
dim, categoriile sint reprezentări esenţial colective, ele traduc 
inainte de toate stări colective, ele depind de felul cum a- 
ceasta e organizată, de morfologia el, de instituţiile religioase. 
morale, economice, etc. Este deci, între aceste două feluri de 
reprezentări, toată distanța care separă individualul de social 
şi nu putem deriva primele din cele de al doilea, după cum 
nu putem deduce societatea din individ—totul din parte, com- 
plexul din simplu. Societatea e o realitate „sul generis”, ea 
are caracterele ei speciale, care nu se pot găsi in restul u- 
nlversului. * 3 

Astfel societatea işi coboară forţa de impunere, presti- 
giul autoritar chiar până În intimitatea vieţii sufleteşti, chiar 

înă în cadrul facultăţilor de cunoaştere. Legătura individu- 

ui cu societatea, dependența sa de aceasta e inainte de toate 
sufletească. Origina socială a Logicei complectează alături de 
religie, morală, drept şi celelalte instituţii, coheziurea per- 
fectă a grupului sozial, 


Ne mai râmine de adăugat citeva cuvinte asupra meto- 
dei care e la baza sistemului expus mai sus. Durkheim se ri- 
dică în primul rind contra sociologilor filozofi care işi încep 
studiul dela noţiuni preconcepute, noţiuni care n'au la bază 
nici o cercetare amănunţită, nici o concluzie Inductivă. Caşi 
Bacon altădată, el combate în primul rind preferinţele pentru 
acele „idola* nejustificate. í 

Sociologul trebue să se ferească de a accepta gratuit orice 
prenoţiune. 

cetarea sa trebue să pornească dela o descriere amă- 
nunțită şi conștiincioasă a realităţii. Studiul detailat al tipurilor 
sociale primitive- trebue să preceadă orice concluzie. Atunci 
cînd priveşte wm fenomen social, atitudinea sa ştiinţifică trebue 


H Durkheim, Op. cit pag- 25. 


DLS E acela, a Rt fiaa 


EMILE DURKHEM 15 


care studiază un lucru inanimat 
Punctul de plecare trebue fie pur obiectiv în senzul că fe- 
nomenele sociale trebue privite numai în aspectul lor exterior, 
palpabil, adică numai într'atit întrucit se prezintă ca instituțiun! 
tormate, Punctul de vedere subiectiv care priveşte un fenomen 
Pe, ra nu paee de. d nici o rigurozitate de control 
c Aceasta tocmai fiin senzaţia observați ică 
sint variabile dela un moment la altul. e Pe RI 

Acolo unde fizicianul îşi poate controla senzația prin ins- 
tramente, prin termometru ori barometru, sociologul e lipsit de 
astfel de mijloace de control. Deaceia prima lui datorie este ca 
atunci cind explorează un domeniu de fapte, să se silească a le 
considera prin o latură a lor unde se găsesc izolate de mani- 
festările lor individuale, Căci manifestările individuale stat fu- 
gitive şi ar rătăci fixitatea observaţiei. * 

Cu toate acestea, nu acesta a fost punctul de vedere me- 
todologic al sociologilor. Ei au pornit totdeauna dela defini- 
țuni prestabilite pe care le-au admis „a priori“. lată moraliştii 
de exemplu, Majoritatea lor pleacă dela ideia de „bine" în 
sine, pe care o admit ca dată, fără să caute a o studia empiric 
dealungul istoriei societăţilor. Deasemeni economiştii construese 
noțiunea de valoare, care e la baza economiei politice din ele- 
mente abstracte, fără să-şi dea osteneala de a observa cum se 
formează acest concept etnograficeşte ori istoricește. 

După ce a observat un număr de fapte concludente între 
ele, sociologul trebue să-și restringă cercetarea printr'o definiție. 
Pentruca să-şi indice punctul de vedere cătră care se îndreaptă, 
pentruca să-și limiteze materialul, această definiție e indispen- 
sabilă. Ea pune claritate în lucruri şi curăță terenul de excres- 
cente auxiliare. Toate acestea îndeplinite, sociologul nu se poate 
rezuma la o muncă exclusiv descriptivă. EI trebue să explice. 
Aici sociologii au întrebuințat iarăși o grei tar de căi străine. 
Pentrr: unii, a explica înseamnă a căuta utilitatea unui fenomen. 
Dar una e cauza eficientă a unui fenomen şi alta e fancfia 
ce-o îndeplineşte. Afară de aceasta se mai poate întimpla ca un 
et să p- pci roi oge mau nici o utilitate şi 

continuă s ia entru alții 
Poole A pei pin PE APESE e SUPE 

„loată viaţa economică așa cum o explică economistii 
ortodoxi se reduce la factorul pur individual al Pere E 
vorba de morală ? Se face din datoriile individului faţă de el 
Însuşi baza eticei, E vorba de religie? Se constată că aceasta e un 
produs al impresiunilor pe care marile forţe ale naturii le trezeşte în 
om. Dar o astfel de metodă nu e aplicabilă sociologiei, căci aceasta 
nu e un corolar al psihologiei. ** Atunci care e explicaţia care 


a Durkheim, Les règles de la mâthode sociologi 7 
* Durkheim, Les règles de la méthode Puerto pu ce izi. 


16 VIAȚA ROMINEASCĂ 


e mai bine sociologiei? „Cauza determinantă a unui fapt 
rari până căutată printre faptele sociale antecedente şi nu 
printre stările conştiinţei individuale“. * Astfel vom explica filis- 
ţia paternă prin cea matriarcală care e anterioară, cultul străme- 
şilor prin totemism, care e mai primitiv. $ 

ln rezumat näzuința lui Durkheim e pozitivă şi empirică. 
El vrea să îndrepte sociologia pe calea ştiinţelor exacte, pe cs- 
lea palpabilă a metodelor inductive, care deschid ipoteze veri- 
ficabile și concluziuni fecunde. 


Rindurile precedente au expus în linii succinte şi rezums- 
tive punctele esențiale şi fizionomia generală a sistemului socio- 
logic al lui E. Durkheim. Cele care vor urma iși propun: în 
primul rînd să arate printr'o formulă generală care e caracteris- 
dica acestui sistem, dela ce influențe de idei s'a adăpat şi care 
e valoarea lui; în al doilea rind, unde e insuficiența lui şi cum 
s'ar putea complecta. A 

a) Dacă am putea închide într'o formulă generală infini- 
tatea vuanţelor, complexitatea demonstrațiilor operei sociologului 
francez, am putea-o numi ọ sociologie a autor: Ni 

In adevăr, dacă parcurgem toate laturile gîndirii sale, de 
la sociologia religiei, la teoria sociologică a cunoștinței şi pănă 
la definiţia societăţii, ceiace ne apare izbitor e preocuparea sa 
de a evidenția existența unei forțe speciale, autocrate şi apric- 
rice care înăbuşă peste tot activitatea individului. In afară de el, 
există veşnic prezentă un fel de divinitate cu un prestigiu spe- 
cial, o putere fatală, infailibilă, care tae individului orice aspi- 
rație cătră libertate. Gesturile cele mai mici, atitudinile cele mai 
neg'ijabile sint reglementate minuțios de această putere, cînd 
subt forma interdictelor religioase, cind subt forma prescripțiilor 
juridice. Noţiunea de sacru, cu tot cortejul ei de caractere: in- 
failitilitatea, absolutismul, etc, constitue o obsesie pentru 
Durkheim. Morala, dreptul, pănă şi cutuma, sint transformări ale 
noţiunii de sacru. Am văzut afinitatea, care l-a impins să gă- 
sească în despotismul religios reprezentarea cea mai caracteris- 
tică a definiţiei sale despre societate. Autoritară şi despotică, 
religia—ceteşte societatea —e la baza vieţii sociale. Evoluţiile de 
mai tirziu sint transformări ale idoii!'or primitivi, combinaţii mai 
mult sau mai puţin complexe ale respectului pentru stabu". SA 
cetească oricine sălbătăcia mistică a absolutismului ritual des- 
crisă în paginile uriaşei sale opere asupra religiei, în care in- 
dividul plin de teroare acceptă umil şi resemnat absurditatea 
lumii sfinte, şi va avea aceiaşi impresie. 

—————— 
" Durkheim, Op. cli pag. 435. 


EMILE DURKHEIM 17 


2 m - 
> 


Pentru Durkheim societatea e o biserică, iar viața socială 
un ritual. Respectul profund pe care-l au pănă şi astăzi unii 
indivizi pentru personalitățile publice, pentru forța guvernelor 
t a monarhiilor e o transformare a respectului pentru lucrurile 
sfinte. 

Ca să înţelegem această caracteristică, trebue să ne gtn- 
dim la utilitatea pe care o prezintă pentru o doctrină sociolo- 
gică în general. Mici o disciplină sociali nu se poate închega 
decit in marginile acestui adevăr: că -societatea e ceva mai 
mult decit suma indivizilor ce-o compun, Ori afirmînd aceasta, 
afirmi implicit în acelaşi timp o superioritate şi o exterioritate a 
societăţii faţă de individ. Asociaţia trebue să iasă dintr'un com- 
promis, dirtr'o renunțare a asperităţilor individuale, din o con- 
topire a diferențelor, dintr'o depozitare a valorii fiecăruia în 
mina unui tesţiu imparțial, sau dacă vreţi, egal de parțial, care 
nu poate fi decit societatea. Cind se formează o societate pe 
acţiuni, un club sau o asociaţie comercială, statutele sint mai 
presus de fiecare şi toți se angajează să le respecte. O socie- 
tate naturală nu-şi poate asigura o existență liniştită, o forţă 
de conservare imuabiiă deci! depunindu=și pretenție şi aspira- 
țiile în credința câtă un simbol. Natural că pentruca să se 
impue tuturor, acest simbol nu poate fi lipsit nici de prestigiu, 
nici de autoritate. Orice doctrină solidaristă ori socialistă, în 
alți termeni orice doctrină care are în vedere un consensus 
social, nu poate face abstracţie de această noţiune. * 

lată cum însăși natura disciplinei indică această atitudine. 
O altă explicaţie o vom avea în origina sistemului, 

Desigur că cercetările sociolugice ale lui Durkheim au 
pornit în primul rind deia preocupări de ştiinţă pură In mare 
parte fenomenele sociale îi apăreau cu aceiași obiectivitate cum 
apare chimistului cutare reacțiune. Cu toate acestea ştiinţele so- 
ciale nu se pot izola în mod absolut de luptele și năzuinţele 
politic practice ale epocii. Fără luptele socialiste care i-au dat 
conţinut, dacă tu metodă, problemele sociologice, lipsite de 
substratul de clase care le-a condiţionat, poate nici nu s'ar 
ţi pus. 
PT citite e fiica socialismului în multe privințe, şi mai 
ales într'aceasta întrucit ştiinţa nu apare decit ca o teoretizare 
a necesilăților practice. Fără miş ări sau revendicări sociale nu 
e cu putință nici ştiinţă socială prin lipsă de obiect 

Dacă e aşa, atunci Durkheim n'a putut rămîne complect 
străin de politica practică din timpul său, Contribuţia puternică 
pe care a adus-o marxismul ştiinţei sociale nu i a rămas străină. 
Printre primele sale lucrări întîlnim un studiu asupra socialis- 


* E. Durkheim e! Fauconnel, Sociologie el Selences Sociales, 
în Revue philosophique, Mai 1905, 


18 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


+ sau 
mului. * Concepţia solidaristă Sa „la division du travail social 
- iat şi mai mult de aceștia. Ă á 
ý: POP îțelegem însă şi mai bine cum se explică aperas 
fizionomie a sistemului lui Durkheim, trebue să-l plasăm În 
cadrul ştiinţei sociale din sec. XIX, căci continuitatea spirituală 
a evoluţiei sistemelor nu lasă izolată nici o apariţie. Cătră in- 
ceputul veacului trecut, două mari tendințe filozofice. domină 
ştiinţa socială. Deoparte Kant, îmbuibat de individualismul lui 
Rousseau, tinde cătră o filozofie a autonomiei personalităţii, 
către o doctrină liberală. Individul e un scop în sine şi trebue 
tratat ca atare. Fichte care îi urmează, cu toate că in al său 
„geschlossene Staat“ dădea mai multă importanță puterii socie- 
täții, totuşi nu permite aceştia să se extindă, decit într'atit în- 
trucit favorizează și expanziunea individului. 

In fața acestei tendințe se ridică heelianismul, El nu se 
împacă cu doctrina autonomiei. Hegel pune la îndoială distinc- 
țiunea făcută de Kant între moralitate şi legalitate. Fără îndo- 
ială analiza filozofică distinge în mod legitim legalitatea sau 
conformitatea cu o formulă externă, dar în realitate moralitatea 
şi legalitatea sînt unite întrun al treilea termen „Sitilichkeit 
sau „bunele moravuri“. Bunele moravuri exprimă conştiinţa 
colectivă căreia se supune conştiinţa personală a omului nor- 
mal. Se întîmplă fără îndoială ca conștiința individuală să se o- 
pue celei colective, ca în cazul lui Socrat, dar această preten- 
ție a conştiinţei de a se individualiza fără să ţie seamă de „bu- 
nele moravuri“ caracterizează © stare de disoluţie a societăţii. 
Nu pe o anomalie se poate funda societatea, ** 

Pentru Hegel, societatea e totul şi individul n'are altceva 
de făcut decit să primească arbitrarul ei. „Nimeni n'a profesat 
mai mult ca Hegel această idolatrie a universalului, pe care 
W. James o găsea inexplicabilă. Ceiace respinge Hegel e ideia 
că individul ar putea opune scopurile sale proprii acelora ale 
societății, căci el observă aci aceiaşi deosebire ca între univer- 
sal și particular, Deaceia dreptul statului trebuia să absoarbă 
pe acela al individului, după cum universalul absoarbe parti- 
cularul. Se văd consecințele acestei doctrine: deciteori statul va 
intra în conflict cu individul, cel dintăiu va învinge“ *** 

Pe cînd doctrina Kantiană se stinge chiar la începutul se- 
colului, ca să renască abia cătră sfirşitul lui, hegelianismul do- 
mină întreg sec. XIX. El se transformă și supravieţueşte prin 
Aug. Comte, Spencer, socialiști şi prin şcoala istorică. 

Durkheim, care începe a scrie cătră 1889, e influenţat în 


* E, Durkheim, La dâfiniilon du socialisme, Revue philosophique 


pis Hegel, Grundlinien . der Philosophie des Rechles ag. 87; Ci 
O, Richard. La sii i pag. H . 
slècle pag. 57. THeslion sociale et le mouvem. philosophique an XIX 


Richard, Op. cil pag. 178. 


EMILE DURKHEIM 19 


sep de două idei hegeliene. Intăiu de diviziunea muncii so- 
le. Se ştie că Hegel făcea dinstincția între stat şi societatea 
civilă, Aceste două diviziuni apar atunci cînd familia nu mai 
poate satisface toate nevoile sociale. Această idee adoptată de 
gosia istorică (Roscher, Schmoller) e inspirată de aceştia şi lui 
kheim în celebra sa teză, * 
. Al doilea, ideia predominanţei societăţii şi autorităţii aceş- 
tia e luată de Durkheim dela Hegel prin ceea Se poate 
ca la această idee să fi colaborat şi influența directă a lui 
Comte, care ajunsese pănă la un fel de idolatrie religioasă a so- 
cmu: „le grand être“ al său („Sisttme de politique po- 


Dacă Durkheim a adoptat sistemul hegelian în ce pri- 
veşte autoritatea societății, caşi in concepția mecanică a studiului 
el, vine un moment cind îl pirăseşte, si aceasta face origina- 
litatea sa, în ce priveşte concepția materilistă. Dacă neohe- 
peaj devin materialişti ca Feuerbach, Marx sau Moleschot,— 

urkheim rămine un idealist puternic, după cum vom vedea 
mai departe. 

Pe lingă toate acestea, concepţia autoritară îşi mai gă- 
seşte o explicaţie în faptul că a aparut ca o reacțiune contra 
doctrinelor individualiste, Individul a fost multă vreme punc- 
tul de plecare al tuturor cercetarilor. Mijloaceie sale inven- 
tive, apărute printr'o generație spontanee, se transmiteau ce- 
lòrlalte exemplare omeneşti prin panaceul imitaliei. Se ştie 
că G. Tarde şi-a legat numele de acest sistem, de acest mod 
de a vedea societatea **, 

Mai tirziu Dilthey şi neokanvienii au găsit explicaţia în 
modalităţile voinţei individuale, adoptini o finalitate socială. 
Simmel cu multe aplecări cătră sociologia obiectivă, cade to- 
tuşi în preșala d: a identifica societatea cu un raport social 
între doi indivizi, 

Reacsia lui Durkheim era necesară. Concepţia atomis- 
tică, individualist, duce la negarea oricărei societăţi. A pleca 
dela individ ca element ireductibil, aşa cum se pleacă în fizică 
dela atom ori în biologie dela celulă, însamnă a arăta esenţa 
societăţii exact în limitele indivizilor ce-o compun. Caracterul 
„Sul generis“ al ideii de societate dispare. Noțiunea de tota- 
litate organică se înlocueşte cu noțiunea de colecție ***. 

Nojiunea de autoritate şi-a adus astfel serviciile ei! Ea 

" ©, Sehmuller, Principes d'économie politique, vol. 2 g: 248. 
”* Mihai D. Ralea. Importanja sociologică a lui Gabr. Tarde, în 
„Convorbiri literare“, Mai, 1916, conține pe lingă păreri ce azi ni se 
par exagerate, şi o crilică a insuficienjel sistemului, 
“r Vezi Dilthey, Einleitung in die Gelsteswissenschalien; Tönnies, 
Gemeinschaft uad Geselschall și O. Simmel, Soziologie Siudien ûber 
die Formen der Vergeseischeflung, pg. 1:30. 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 


.—.——. 


tă cu ştiinţa Sociologiei şi în acelaşi timp cu 
eh ere yga Soune că această ipoteză a făcut posi- 

ji discipline. 
gi O Akk caracter hic importantă a sociologici lui Durk- 

racterul ei idealist. 
adi Materialismul istoric ne indică factorii economici ca ră 
terminanți exclusiv ai evoluţiei sociale, Sistemele de producţie, 
care atrag după ele sistemele de repartiție, decid fără apei 
despre transformările grupului. Dela cruciade şi până la re- 
forma lui Luther, obiectivele economice au tras în culise sfo- 
rile scenei I-torice. Alături de marxişti, geografii şi antropo- 
logii căutau în pps ora mediului cosmic şi geografic raţiunea 
a ştiinţei sociale. 

e S enata e concepţia lul Durkheim. Pentru el legătura 
socială, sistemul de relajii strinse care face coheziunea dintre 
indivizi e de natură mentală. In primul rind, în societăţile 
primitive gasim religia ca substitut universal! al vieţii colec- 
tive. Mai tirziu ideia de valoare, reprezentarea colectivă a u- 
nei valori comune, ţine grupaţi într'o naţiune, clan, sectă, mat 
mulţi indivizi. Citeodată valoarea comună e idealul național, 
altădată e idealul relgios. Conceptul de ideal e cheia conglo- 
meratulul social. . 

Nimeni n'a negat mai sistematic ca Durkheim eficacitatea 
d-terminismului economic. În toate recenziile publicate în „An- 
née sociologique“ despre lucrări de istorie economică, punctut 
de vedere economic e înlăturat. Cind discută cu E. Grosse 
origina economică a familiei, cu G. Schmoller origina econo- 
mică a diviziunii travaliului social, peste tot concepția idea- 
stă predomină. In această lature numai, sistemul său se a- 
propie de al adversarului său G. Tarde. lnsăşi explicaţia uti- 
iitaristă nu-i spune mare lucru. Durkheim crede, cu multă 
dreptate, in existenţa şi In realitatea lucrurilor inutile. „Un 
fenomen poate exista fără să servească la nimic, fie că n'a 
fost ajustat niciodată Ja niciun scop vital—fie că după ce a 
fost util o bucata de vreme, şi-a pierdut orice utilitare conti- 
nuind să existe numai prin forța obișnuinței. Se găsesc supra- 
viețuiri în societate caşi în organisme. Sint chiar cazuri cind 
o înstiuție îşi poate schimba funcțiunea; fâră să-şi schimbe 
pentru aceasta natura. Regula „is pater est quem justae nup- 
tiae declarant“ a râmas în codul nostru ceiace era şi în drep- 
tul roman. Dar pe cind atunci proteja drepturile tatalui, azi 
din contra ea protejeaza drepturile copilului“ *. Factorii can- 
litativi: masa, denzitatea, homogeneitatea grupului social, de 
care s'a facut atita caz, pentru Durkheim se pot rezuma la un 


aspect moral. ln ultimă instanţă ele se repercută în conştiinţa 
subt formă de obiceiuri, 


2 Durkheim, Les règles dela meih. soc., pg. 112, 


EMILE DURKHEIM č că 2l 


Cind cineva pleacă dela noţiunea de autoritate, cind face 
din religie piatra de încercare a doctrinei sale,-el nu se poate 
feri de concluziunile idealiste, Astfel Durkheim a trebuit să 
cadă în exageraţii inerente unor atari afirmaţiuni. De pildă, 
nu numai că dreptul, morala ṣi estetica se trag din religie, dar 
însăşi viața economică, care îşi are un atribut în conceptul de 
putere, de „mana”, e derivată tot deacolo *. Ori subt această 
formă lucrul e greu de afirmat. In unanimitate toţi etnografii 
ne au mărturisit, chiar şi acei pe care Durkheim îi ia drept 
mărturie afirmațiilor sale, că g nă În cele mai primitive Socie- 
tăți nevoia economică subsistă cel puţin tot aşa de puternică 
ca determinant al vieţii sociale caşi viaţa religioasă şi că deci 
prima nu poate fi un derivat al celei de a doua Tot aşa şi 
cu monopolizarea puterii politice. Departe de a avea o ori- 
gină strict religioasă, eroii epici, regii de mai tirziu nu sînt 
numai magiciani isteţi ori preoţi misterioşi : forța şi abilitatea 
militară intră cu un larg coeficent. Aceasta nu însamnă insă 
că punctul de vedere idealist nu e justificat atunci cind înde- 
părteazi explicaţia economică, utilitaristă, ca o explicaţie cau- 
zal sociologică. Viaja economică e mai degrabă un efect de- 
cit o cauză a vieţii sociale. Ea e una din consecințele traiu- 
lui în comun, o „manifestare tipică“ a societăţii, cum se ex- 
primă foarte plastic d. D. Gusti **. Fâră o organizaţie socială 
presupusă, ne-ar fi greu să ne închipuim fenomenele de schimb, 
de circulaţie ori de repartiție a avuţiilor. Insăşi noţiunea de 
valoare e efectul unui consensus. Celace rămine strict Socio- 
togic din tot țesutul societăţii e un sistem sufletesc de repre- 
zentări şi sentimente, adică de „reprezentări de realitate şi de 
reprezentări de valoare“. Insistind asupra acestui adevâr Durk- 
heim aducea multe servicii tinerii ştiin 

c), In fine un al treilea caracter: aspectul empiric. Ce- 
tnd micul catehism sociologic care se numeşte „Les règles de 
la méthode sociologique“, ai impresia cå Durkheim a plagiat 
pe Stuart Mill. Aceiaşi mentalitate inductivă, acelaşi entuziasm 
pentru metodologia ştiinţelor exacte. Metodele concordnţei, 
a reziduurilor, a variațiilor concomitante joacă rolul principal. 
Durkheim reproşează până şi lui Locke şi Condillac cå n'au 
fost destul de empirișii. Reprogul ar trebui adresat însă în 
primul rînd tocmai sociologului francez. Enunţarea strictă de 
principii din broşura sa metodologică, a fost de multe ori căl- 
cată. Ipoteza şi raționamentul prin analogie, metode pe care 
nu le-a enunțat nici un empirist, au fost de multe ori intre- 
buinţate de Durkheim în sistemul său. Adevărul e, că dela 
Stuart Mill, metodologia ştiinţelor s'a schimbat mult. Partea 
de ghicire, de arbitrar, de inspiraţie proprie pe care o între- 


— 


* Durkheim, Les formes élem. de la vie religleuse, nota ge 
** D. Gusti, Sociologia războiului, Sfeiea, București, 191 


22 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tiințelor contemporane n'a fost măcar 
astm pei pone iri a a regimului inductiv. Din contra, 


faimoasele reguli ale concordanţei, variaţiunilor concomitan!e,. 


ni se par azi caduce şi sint rar întrebuințate. Nu cunoştea 


Durkheim această transformare sau o preferinţă justificată la 


inducția clasică? Răspunsul îl vom avea dacă 
mpap că e ei e are o fază a dezvoltării ei, care 
e strict empirică. Inainte de a emite indrăznejele ipoteze a- 
supra conservârii energiei, asupra eterului, fizica se rezuma la 
o experimentare prudentă, controlabilă în laborator, — şi atita 
tot. Sociologia trebue să treacă şi ea prinaceastă fază, Unei 
ştiinţe tinere, îngustimea principiului inductiv îi e indispensa- 
bilă. Acolo unde fiuiditatea obiectului domneşte, rigurozitatea 

etodei e un puternic corectiv. 

gi Astfel ordilecția lui Durkheim câtră empirism trebue in- 
terpretată ca o interpretare voită, conşiientă şi justificată. 

Tendinţa empirica l-a împins să conceapă sociologia ca o 
ştiinţă generală care se încheagă deasupra ştiinţelor particular 
sociale*, Se ştie că Sinimel respinge acest mod de a vedea. 
Pentru el societatea prezintă două aspecte: întâlu forme gene- 
rale de asociaţie (Vergeselischaftung) de exemplu: subt şi su- 
praordonare, imitație, concurenţă, etc, şi apoi un conținut (In- 
halt) de exemplu: dreptul, politica, morala, etc. Pe cind so- 
ciologia s'ar ocupa cu cele dintăiu în formele generale, ştiinţele 
trebue să se ocupe numai cu conţinutul. 

Felul de a vedea al lui G. Simmel ni se pare greşit. In- 
tăiu, toate aspectele conţinutului (Inhalt), adică politica, dreptul, 
etc., au pe lingă aspectul lor empiric, propriu investigaţici 
strict particulare, un aspect general, formal. De pildă unul e 
punctul de vedere juridic al familiei şi altul e punctul de ve- 
dere al legilor generale, sociologice, după care a evoluat a- 
ceasta. Aşa cu proprietatea, statul, etc. 

AL doilea. Dacă sociologia s'ar menţine la indicaţiile lui 
Simmel, ea ar răminea un cadru gol, o cazuistică scolastică, 
deşariă de conţinut, abstractă, de neînțeles. Sociologia ar su- 
comba prin inaniţie, fiind lipsită de obiect. ori ar deveni un 
exercițiu abstract, care ar eşi din ştiinţă, fiindcă ar neglija le- 
gile observaţiunii realităţii. 

Din contra concepţia lui Durkheim e justificată. Ea men- 
ține punctul de vedere general, formal, insă ține samă şi de 
realitatea vie şi de conţinutul intrinsec al vieţii sociale. 

O sociologie idealistă a autorităţii clădită după un prin- 
eipiu empiric, acesta e sistemul sociologului francez. Din a- 
naliza facută s'a putut vedea cum necesităţile formaţiunii aces- 
tei ştiinţe coincidau cu această concepţie. Valoarea ei stă toc- 


* E. Durkheim, Sociologie et Sciences Sociales in „Revue de 
mâtaphisique e! de morale“, 1904. 


rom 
Jy 


EMILE DURKHEIM 23 


mai în faptul de a fi oferit unei discipline şovăitoare punctele 
de sprijin care li erau indispensabile. C ul personal al 
doctrinei aducea însă citeodată exagerări, care trebue puse pe 
sama convingerilor intime ale autorului Reuşind să devie un 
hegellan empiric, el a rezolvit cea mai contradictorie dintre 
fuziuni într'o fericită armonie, Imprumutind dela filozoful ger- 
man şi dela socialişti ideia de autoritate şi principiul idealist 
şi îmbrăcindu-le cu forma riguroasă necesară unei ştiinţe mo- 
derne, el a utilizat partea de adevâr a unei doctrine imbătrk 
nite, intinerind-o prin o metodă modernă. 


.". 


Şi totuşi, la urma urmei, nu te poţi despărţi de acest sis- 
tem fără să ai sentimentul că prezintă un gol însemnat. Lă- 
sind la o parte dezideratele politice ori morale asupra libera- 
Hsmului. lăsînd la o Sade judecăţile de valoare asupra naturii 
societăţii, considerind doar realitatea din punct de vedere strict 
științific, constatarea că sistemul sociologic al lui Durkheim 
sacritică cu desăvirşire individul, apare foarte firească, Reac- 
țiunea sociologică a fost necesari: e de recunoscut. Exage- 
rațiile individualiste trebuiau indepârtate; iar precauţiuniie me- 
todologice care ne indicau că în nici un caz individul nu poate 
fi punctul de plecare al explicaţiei sociologice au fost foarte 
fireşti. In cele din urmă, 2dmiţind că societatea ca fenomen 
dat, ca realitate „sui generis“ e o achiziţie definitivă a ştiinţei, 
o nl a în determinismul social nu poate fi complect 
n Li 

Dela activitatea banală de toate zilele pină la descoperi- 
rile geniale ale marilor personalitiţi, acţiunea individului nu e 
indiferentă şi nu e lipsită de influență asupra grupului. So- 
ciologii individualişti greşeau cind o luau ca punct de plecare, 
cînd o studiau genetic : pentru aceasta insă ea nu trebue com- 
plect intăturats. Din punctul de vedere al lui Durkheim însuşi, 
rolul determinismului individului s'ar putea studia privit pe 
dinafară. obiectiv ca o seria de cauze auxiliare, care aduc a- 
numite derivațiuni tipului social dat. Combinaţiile și disocia- 
tiile de scopuri aşa cum le-a privit W, Wundt ori sociologul 
belgian Dupréel* se pot privi si după metoda inductivă, Voința 
particulară e oricum un ferment care poate schimba citeodată 
chiar etalonul de valoare al societâţii intrun moment dat, in- 
dicînd un altul. 

Cu toate acestea, Durkheim a neglijat intenţionat aceste 
consideraţiuni. Motivul e că atunci cînd vrei sa Insişti asupra 


Dai Aari Ta rapport ppano ee Cint sociologie, Alcan, 1912, 
noa nacercare de conciliajlune inire t 
ogic şi cel individualisi, TEPES dei Nadar: pe 


24 VIATA ROMINEASCĂ 


unor adevăruri, trebue să ascunzi altele care le tulbură. Tâi- 
er ud unor aspecte ale realităţii e o necinste inocentă şi de 
multeori necesară. Pentru stadiul anemic al sociologiei din 
timpul lui Durkheim, dozele tari ar fi putut fi fatale, căci sînt 
afirmaţiuni care Inăbuşă o ştiinţă. Mai e adevărat şi faptul că 
Durkheim a studiat de preferinţă tipuri primitive de societate, 
unde rotul individului e, în adevăr, nul. În orice caz cei care 
vor veni după el vor trebui să-și indrepte investigaţiile şi pe 
„această cale. 

Antiindividualismul, neglijarea coeficientului personalități- 
lor, e indicat şi chiar necesar, cind e vorba de definiţia 50- 
cietâţii, adică de aspectul ei static ; el nu se poate neglija to- 
tuşi atunci cind se are în vedere evoluția societăţilor. In acest 
caz urmărirea conştientă a scopurilor individuale e indispen- 
sabilă *. 

Neokantlenii germani, pe care Durkheim i-a neglijat, 
fiindcă-i tulburau doctrina, au insistat asupra libertăţii indivi- 
duale **. Cu toate acestea sociologul francez are ceva comun 
cu ncokaniienii : autonomia sufletescului, ideia că conştiinţa nu 
e un epifenomnen. 

A-tfel originalitatea lui Durkheim e de a fi conciliat o an- 
tinomie iredu-tibilă până la el: Kant şi Hegel. Selectind din 
acesta din urmă ceiace e absolut indispensabil ştiinţei sociale 
el a ştiut să se oprească acolo unde socialiștii şi materialiştii 
mau ştiut. In Hegel existau reprezentate deopotrivă idealis- 
mul şi materialismul. El a ales pe cel dintăiu, fiindcă | se på- 
rea mai justificat şi mai fecund şi prin aceasta s'a apropiat 
oarecum de Kant, în orice caz de neokantieni. Evoluţia in- 
cepută, dacă ar continua, ar putea complecta şi alte goluri ale 
sistemului său. : 

Dacă mai amintim și celelalte calităţi secundare ale acti- 
vității sale ştiinţifice, aceia de profund erudit, de ginditor sub- 
til de detaliu, de organizator practic, sociologul francez apare 
ca una din marile personalităţi ştiinţifice ale ultimelor decenii. 
Cindva, cind noua ştiinţă îşi va incheia bilanţul, contribuţia sa 
va îl aceia a unui inițiator, care a arătat calea definitivă a 
evoluţiilor ulterioare. 


Mihai D. Ralea 


——_  —— 


s Olimar Spana, Kurzgelastes system der Oesel ft 
1914, unul din ullimele-Iratate de ansambliu ale SOOLAST DIIN, 
er dh rai p. Durkheim, cu tot caracterul său Idealisi, printre meca- 
” R. Siammler, Wirischati und Recht, pg. 14, 25, 27 și urm, 


Lea de hui 


rā 


VARĀ 


Vipiile lui Cuptor 

Cu clocanele de aur 
Bat ogoarele şi codral 
ȘI nisipul din izvor. 


Rătăcindu-se pe drumuri 
Subt a soarelui urgie, 
Sufletul, în- miezul zilei, 
S'a culcat peste cimpie... 


Cind ubt sară se deşteaptă 
Și Îl string, găsesc în el 
Toată miriştea cu snopii 

ŞI cu seceri de oţel, 


lar în ultimele falduri, 

Ca o piatră 'n fund de lac, 
Doarme'n pinzături de avr 
Tipărit, un pitpalac. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Noapte clară 


Până 'n zări, polei de lună. 

Cerul e spâlat de ploi 

ŞI lumina'ncremenește 
Printre foi. 


Balta n'are-un pic de apă 

Ca să ia sau ca să dea. 

Nici o umbră nu pluteşte 
Peste ea, 


In adincul meu de neguri 
Noaptea instelată, iar 
işi zidegte temelia 

De cleştar. 


Dar din tot ce wpi'ncunjoară 
Numai eu m'am clătinat... 
Numai eu ù'am izbăvire 

De păcat 


loan Marin Sadoveanu 


m 


—— 


Cocoșul lui lusuf Aga” 


— 


Vecinului meu lusuf Aga îi murise cocoşul. Am socolit 
dar de datoria mea ca, îndată ce am aflat de această veste, 
să mă duc şi să-l asigur, că şi eu împărtăşeam durerea lui. 

Cetitorule, nu zimbi la aceste rînduri şi mai ales nu te 
grâbi să ial în ris întimplarea aceasta şi să zici de o pildå cå, 
de, dacă a murit un cocog, cumperi altul şi nenorocirea nu e 
tocmai mare. 

Sint cocoşi şi cocoşi. lar cocoşul, a cărui viaţă a luat 
stirşi', nu era un cocog oarecare, ci era cocoşul lil lusuf Aga, 
bucuria stăpinului şi mindria întregului sat ; faima lui ajunsese 
departe de tot. 

Fiecare din satele învecinate avea cite ceva cu care se 
putea lăuda şi prin care ce deosebea de celelalte. 

Aşa, bunăoară, sus pe deal era satul cu fintina cu apă 
rece, mai încolo cra satul cu pădurea de fag, în spre şes ve- 
nea satul, care avea o icoană făcătoare de minuni, 

“Nol aveam cocoşul lui lusuf Aga. Și desigur nu l-am fi 
schimbat nici pe fintina cu ape cea rece, nici pe falnica pă- 
dure de fag şi nici chiar pe icoana, de ale cărei minuni se po- 
vesteau lucruri așa de frumoase. 

lar cind vr'un străin întreba de numele satului nostru, 
i se răspundea : e satul cu cocoşul lui lusuf Aga. 

Stăpinul sâu îl adusese tocmai din Albania şi anume de 
pria părțile Baratului, unde sint cocoşi vestiți în şapte ţări, 
vestiți pentru vocea lor puternică şi armonioasă, pentru fru- 
museţea cintecului lor care trezea toate ecourile, 

Deaceia, cînd în zori de zi cocoşul lul lusuf se pu- 
nea pe cintat, răsunau munţii şi vâile şi deşteptau din somm 
pe cei ce dormeau la o depărtare de șapte poştii, 

Vedeţi, prin urmare, că pierderea acestui cocoş nu era nu- 
mai o intimplare neplăcută pentru stăpinul sâu, ori un prilej - 


* Din volumul „Spovedanii de cadină” care va pui în curind 
în edilura „Viaţa Arinen 


28 VIAȚA_POMINEASCĂ 


de jale şi mîhnire pentru găinele rămase văduve, ci o adevă- 
ac ofera caca pot zice chiar un doliu pentru toți locuitorii 
satului. 

Aşa se face că, îndată ce am aflat, că acest cocog aşa de 
prețios a murit, mam dus la vecinul meu, ca să-i împărtaşese 
durerea, de care fusesem cuprins şi eu. 

L-am găsit pe lusu! Aga stind trist şi abâtut la colțul ve- 
irei şi sorbind din ceaşca cu cafea. 

— Ei, lusul Aga, îi zic eu, a murit cocoşul nostru Ce 
mare pierdere, ce mare nenorocire ! Cum s'a intimplat asta ? 


| — Cum s'a intimplat ? a răspuns dinsul oftind din greu 

Am să-ţi povestesc în două cuvinte, căci inima mi-e amârită 
şi n E: poera de vorbă. 

upă ce mal oftă odată din adinc şi îşi duse şi mîna 

n de (mi se pare, ca să-şi şteargă două lacrimi), pr Aga 


— Nu se luminase încă dezi şi ' 
Nevastă-mea dormea, = P90. Am tresit din Soani: 
am sculat şi mi-am zis: la să-mi fac singur f 
E drept că nevastâ-mea o face mai AES S sa 
metat s'o deştept. ai bună, de cit nu m'am incu- 


Căci tu cunoşti gura femeilor. Ar fi inceput 
% edi - 
bişnuită : „Abia adormisem şi m'ai trezit, rea și e să 
ze) rau Rar mai ri şi tu fără cafea până ce mă 
col. -fi mai s á = 
sera Bl oa pun? cred, că şi nevastă<ta nu e mal di- 


— Care nevastă ? întreb eu mirat V 
cocog te face să uiţi, că eu nu sint însurat. cine, durerea după 


— A 
Se Sont e, ai dreptate, să mă erți. Durerea... särmanul 


Un al treilea oftaţ, după care continuă : 


— ȘI aşa cum îţi spuneam, m'am scu! - 
Ştii, că o iau fără zahăr. Nu-ţi place şi rii Sr m-a ot 
-= eaan pun puțin zahăr. 

MeS ci bine, mă povăţui lusuf Aga, î į 
pipa d al să vezi, că e mai plăcută Pilar arte e i 
nr 5 vorba asta... ȘI aşa, cum îţi Spuneam, am facu! 

aua, cind ce să vezi? Nu găsea in toaiă casa 'nici un fir 


de tutun, ca să fac o 
se poate lua fără să mese: ci de cînd e lumea, cafeaua nu 


— Ba se poate lua 
vecinul nostru Sai a i ab otioctaa eu. Uite, de o pildă, 
"Vecinul nostru Sali, întrerupse lusut A 
iai după dtașul ? Ştii ce-mi zicea într'o zi? Că Par A a 
ok sha P SERS, atunci cind se ştie şi e scris şi în ierti 
inl a rank s paan 'răeşte atita cit Inainte chiar de aaiteres 
unul Dumnezeu. Fumatul... relvuă senlențios lusuf ` 


cocoşuL tur MUSUP AQA 29 


Ag we oprindu-se de odată, zise: dar parcă nu era vorba 
umat. 
— Da, zic eu, era vorba să-mi spui, cuma murit cocoşul. 

La auzul cuvintului de cocos lusuf Aga oftă din nou şi 
zise : — Da, cum a murit cocoşul! Am să-ţi povestesc în două 
cuvinte. ..Nu găseam, aşa dară, nici un fir de tutun în toata 
casa. Dacă m'aşi duce să cer o ţigară vecinului meu Murat? 
mi-am zis. Ştii, Murat, dela care am cumpârat mai acuma o 
lună o vacă. Nu zic, că am plătit-o scump, căci e vacă tînără 
şi dă lapte mult. Numai atita, că nu prea e blindă. Dar e Incă 
tînără şi aşa sint tinereţele. Parcă eu am fost altfel, cind 
aveam douăzeci de ani mai puţin ? Ţiu minte, că într'o noapte... 
dar parcă nu era vorba de asta. voiam să-ţi spun ? 

— Cum a murit cocoşul, îl lămurii eu. 

— Da, da, cum a murit cocoşul, repetă dinsul, oftind 
pentru a nu ştiu citea oară. ...M'am sculat, aza dar, să mă duc 
la vecinul Murat, ca să-i cer o ţigară, cind văd că începuse 
ploaia Bun, zic eu, dacă plouă aşa vr'o zi două, îmi fac ară- 
turile. Ştii, că am o bucată de pâmint lingă moara lui Osman. 
Şi fiindcă veni vorba de Osman, ai aflat, poate, că-i merge 
râu de tot bietului om. 

— Da, am aflat, zic eu. 

— Era bolnav de picioare şi s'a dus la oraş să se caute 
la un doctor, despre care se spunea, că e grozav. Cinda 
pacat, tot mai putea umbia, dar cînd s'a intors, a venit in 
cirji... 

$ Vecine, grăi din nou lusuf Aga, după o mică pauză. Să 
nu te iai după vorba femeilor şi după cea a doctorilor. Feme- 
lle văd totul deandoaselea, lar doctorii se pricep de minune, 
ca dintr'un om sânătos să tacă un bolnav, dar n'am auzit ca 
pe vrun bolnav să-l fi făcut sănătos, Căci boala... Dar să lå- 
sám şi vorba asta. 

— Să o lăsâm, zic şi eu. 

3 Şi aşa, cum iţi spuneam.. Dar ce voiam, oare, să-ţi 
spun 

— Vroiai să-mi spui, cum a murit cocoşul şi mi al spus, 
a w'avezi tutun, că Osman e bolnav, că vaca nu e blindă, că 

emeile ,. 

— Lasă încolo şi vacă şi femei şi să venim la bietul meu 
coc 

— SA venim, zic şi eu 

— M'am dus, aşa dar, la vecinul meu Murat, iar el m'a 
poftit in casă. Vino, îmi zise dinsul, câci al să vezi şi pe fra- 
te meu. — Cum? e frate-to la tine, îl intreb eu? Care va så 
zică v'aţi împăcat? Căci ţi-aduci, poate, aminte că după 
moartea tatălui lor, ei se certaseră rău de tot din pricina unel 
vii, Şi unul şi altul pretindea, că via | se cuvine lui. 

Au umbiat pe la judecăți, au cheltuit o groază de parale, 


-30 VIAȚA ROMĪNEASCA _ 
iar cind nu mai aveau ce cheliui, s'au împăcat şi au vindut via 
pentruca să poată plăti datoriile ce făcuseră cu judecăţile. Aga 
pățesc oamenii, cind nu vreau să se înţeleagă cu binele. Căci, 
vezi, vecine, cearta Între oameni şi mai cu seamă între fraţi... 

Dar parcă voiam să 'spun altceva ? 

—  Vroiai, zic, eu, să-mi spui în două cuvinte cum a mu- 
ri cocoşul. 

— Aşa este, răspunse el, fără să ulte a ofta din nou. Și 
unde am ajuns ? 

— La casa lui Murat. - 

— Tocmai. Am intrat în casă la Murat şi am dət ziua 
bună şi fratelui său, pe care nu-l văzusem demult.. Ai aflat, 
cred, că el se dusese departe prin strâinătâţi, inchipuindu-şi 
cå acolo e destul să te pleci, ca să stringi bani cu lopata. A 
văzut, insă, că nici acolo nu e altfel şi câ nu curge lapte pe 
străzi, lar după ce s'a izbit de pragul de sus, atunci a văzut 
pe cel de jos, adică atunci şi-a dat seamă, câ tot e mai bine 
in sat la noi. Nu-i aşa, că-i mai bine în sat la noi, mă întrebă 
lusuf Aga ? 

— Nu e tocmai râu, răspund eu. 

— Da Sigur, că nu e râu, pentrucă la noi în sat.. Dar 
să lăsăm satul în pace şi să venim la.. 

— La cocoşul care a murit, mà grâbii eu să-l con- 
plectez. 

— Da, la săracul cocoș (și iarăşi nelipsitul ottat). Ce în- 
cepusem să-ţi spun ? 

— Vroiai să-mi spui, in două cuvinte, cum a murit acest 
cocoș, 

— Aşa este, aprobă lusu! Aga. Şi reluindu-şi şirul poves- 
tirii urmă : Pe cînd stiteam, aşa dar, de vorbă cu Murat şi cu 
frasele său, iar afară ploua tare, tună de odată puterni:, şi un 
fulger lumină toată casa. Murat zise: Să ne păzească D-zeu 
de vro nouă nenorocire, aşa cum s'a intimplat acum un an, 
cînd l-a trăznit în pădure pe bietul Mustafa... L-ai cunoscut pe 
văcarul Mustafa ? mă intrebă lusuf Aga. 

— L-am cunoscut, răspund eu. 

— Fie-l țărina uşoară, adâogă lusuf Aga, căci om de 
treabă a fost, Era sârac lipit, dar om cinstit și cu frică de 
stu ai nu pogăţia grea chante psi sai et săraci sint 

mai cum se cade decit ce aţi. N 

de aceiaşi pârere ? uite a alia 

— ăi a far aşa cred. 

e ne 
zise hant Aga cei pare, că gindurile noastre se potrivesc, 

ar trebui să fie intre vecini, căci doi vecini, care nu 


se înțeleg intre dinşii sint ca. D 
ws o lăsăm, ap eu. 2. ar să lăsăm vorba asta. 


COCOȘUL LU! IUSUP_ AGA 3! 


— Vroiam, dar să zic... reluă dinsul. Dar oprindu-se, mă 
întrebă incurcat: — Despre ce era vorba? 

— Apoi trebuia să fie vorba despre cum a murit coco- 
şul, pe care văd, că l-ai cam uitat, i-am observat eucu oare 
care răutate. _ 

— L-am uitat? E, oare, cu putință să-l uit? zise lusut 
Aga, oftind bine înţeles, din nou. : 

ŞI întinzîndu-mi chiseaua cu tutun, imi oferi să fac o ți- 
gară. 

— Vecine, îi zic eu, våd că începi să cam ulţi multe lu- 


„cruri. Ai uitat chiar, că eu nu fumez, 


— Aşa e, să mă erţi, la virsta mea nu e tocmai de mi- 
rare, Uite, mai acum o săptămină nevastă-mea îmi spuse să 
cumpăr nişte sare. Ştii cu ce m'am întors acasă? Cu trei o- 
cale de smoală! Să-i fi auzit acum gurița! „Tu, care eşti aşa 
şi pe dincolo, care uiţi dela mină până la gură. Să-mi aducă 
smoală, cind eu îl cer sare! Dar să fiarbă în lumea cealaltă 
numai în smoală şi în păcură! “. — Nevastă, îi răspund eu li- 
niştit, cum mi-e firea, dreptcă am uitat să cumpăr sare, n'am 
uiiat insă că fac parte din acea religie, care pe noi bărbaţii, 
ori cit de păcâtoşi am fi, ne trimete In ralu şi că acolo în loc 
de smoală avem munţi de pilaf şi rîuri de ro ara şi tot felul 
de siropuri, care de care mai plăcute la gust. Și iarăşi nu uita, 
li zic eu, că acolo fiecare din noi primeşte cite şaptezeci de 
femei, care de care mai frmoase şi că... 

— Dar dacă şi aceste şaptezeci de femei or fi avind gura 
re de pe påmint, ce te faci, lusuf Aga? îl intrebai eu rl- 
zind, 

— Mă lepăd şi de raiu şi de pilatul lui şi mă duc în 
fundul iadului. Mai bine fierb toată veșnicia în şapte căldări 
de smoală fierbinte, decit să am parte de astfel de ființe. 

După ce se gindi, încă, puţin, zise din nou :— Dar Imi in- 
chipui, că Profetul, în adinca sa înţelepciune, s'a gindit la a- 
cest lucru, aşa că mai de grabă cred, că femeile din raiu stat 
mute, Altfel, raiul se preface in lad şi nu mai e chip de trăit 


Şi după ce trase de citeva ori din lunga sa lulea, urmă: 

— Fap că după religia noastră, femeile ori cit de virtu- 
oase şi de cuminţi ar fi ele, totuşi nu sint primite în raiu. 
pr aşa, că şi după religia voastră, porţile raiului le sint in- 

se ?. 

— Nu, îi răspund eu, religia noastră dă voe şi femeilor 
să intre în raiu, însă cred că ele lașă pe pămint gura şi cele- 
lalte pava rele, i 0 at 

— Aşa tot mai merge, zise lusut a, e mai 
Sigur cum a orinduit Profetul nostru. a 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Căci femeia... dar nici nu merită să ne batem attt capul 
eu dinsa. 

— Să o lăsăm, dară, zic şi eu. 

—- Da, să o lăsăm şi să venim la vorba noastră. Spu- 
neam, aşa dară, că nevastă-mea.. dar, na, iar femeia! Spu- 
geam, aşa dară, că... Dar ce spuneam, oare ? 

e, smoală, ralu, ia 

— Nu, frate, mă intrerupse lusut Aga, era parcă vorba 
de altceva. 

— De cocoşul care a murit, îi adusei aminte pentru nu 
ştiu a citea oară. 

— Ah, da, zise el, uit orişice, dar pe dinsul nu-i pot uita. 
Vroiam, dar, să spun... 

— in două cuvinte cum a murit, îi întregii eu vorba. 

— Asta e, vecine. Unde eram, prin urmare ? 

— Parcă la vecinul Murat, observal cu. 

— Nu, căci plecasem de acolo. Ah, da, acum mi-am adus 
aminte.. După ce am eşit, prin urmare, dela Murat, văd că 
vremea se Îndreptase, caci ploaia se oprise. Atunci mi-am zis: 
ce ar fi dacă m'aşi duce pănă la livadă 2 Nu de altceva, dar 
cu o săptâmină înainte, intraseră într'insa boii lui Giafer şi-mi 
făcuseră pagubă mare. L-am ertat de rindul acesta, dar el nu 
e om pe care să-l erţi, căci inima luie plină de răutate şi 
gindul nu-i e curat, Adeseaori mă întreb: cum poate fi cineva 
aşa de râu ? Răutațea îţi amărăşte viaţa şi nu te lasă să guşti 
nici o plăcere. La urma urmelor, aşi inţelege să faci rău unui 
duşman, dar unui om din sat, unui cunoscut, nu-i o ruşine a- 
ceasta ? 

— O ruşine, repet eu. 

— Le vrei, vecine ! zise lusut Aga, infierbintindu-se ! S'a 
stricat lumea, nu mai sint vremile de odinioară. Imi spunea 
unul, care a umblat prin lume şia cetit şi cărfi sfinte, că toate 
acestea sint semne că stirşitul lumii e aproape. 

— Cred că mai e mult până atunci, îi obiectai eu. 

— Să nu zici o vorbă ca aceasta, vecine, mă stătul pä- 
rinteşte Jusuf Aga, Seceta din vara trecută, boala care a dat 
in vaci, un măr care a înflorit în Februarie şi alte multe, nu 
sint oare toate acestea semne că ne pindeşte o mare pri- 
mejdie şi ca ceva groaznle pluteste deasupra capetelor noastra ? 

— O fi şi aşa, zic eu, ca să pun un capăt acestei vorbe, 

— Nu o îi, dar așa este. Nu degraba am văzut eu soa- 
rele înaintea ta Orice ai zice tu, dar are şi bătrineţea partea 
ei cea bună. Dar voi tinerii sinteţi obişnuiţi så luaţi în ris 
Spusele celor cărora le-a albit părul. Aga, bunăoară, mai alal- 
tăeri mă întiaesc cu cineva, care.. Dar să lăsăm această 
e e A cam lungă, lar azi eu n'am poftă de vorbă. 

= A eu. 


COCOŞUL LUI IUSUP AGA 33 


i ecum uneam : Dar ce-ţi spuneam, oare ? 
TE ahe ce igar oameni ea, ka TE e „propie 
a dat o boală în vac oam ? 
aiee Bine” a a bune, parcă alta fuse vorba 


— Cam aşa e, răspund eu. Vorba noastră era, ca să-mi 
spui în două cuvinte cum a murit cocoşul. 

— Cum a murit ea ? 

— ` a mint, ; 

— Nu ri i eu cum a murit! incheie nemingiiatul 


meu vecin lusul Aga, care „n'avea poftă de vorbă“. 
N. Batzaria 


e.n eaa 


Anglia şi Germania inainte de 1914 


Părerile unui om de stat englez 


Dind samă de scrierea lordului Haldane *, ară 
număr trecut al acestei Reviste **, care era miaren întreba pe 
care 0 puneau cele arâtate în această scriere şi acele din me- 
moriile lui Bethmann Hollweg şi ale amiralului Tirpitz. 

Am arâtat că acea întrebare, acea problemă, ar fi urmă- 
toarea: Este sau nu adevărat că Anglia a urmărit „încercuirea“ 
Germaniei, pe cind trata cu ea o înțelegere ? şi că Germania 
prin „Politica lui Tirpitz“ urmarea statornic micşorarea sau 
roa Mosina Aae, eT timpul acelor tratări? Era totul 
mindoror d $ orie din partea uneia sau din partea a- 

încheerea părții întăia 
că numai cu beri ant mă cunoscută, pre Po adie Sirena ri 
deslega istoriceşte această chinuito: - 


cum am văzut, 


nu-şi ascundeau una celeilalte planurile lor în privinţa flotei 


ed Germania o politică de felul 
rpitz”, politică care ar fi susţinut că era 
limit epica „preventiv“, pentru apărarea şi pentru sigu- 
ermanici in viitor, — numai atunci, zice Haldane, iai 


zice şi Tirpitz, că Anglia, Rusia si ptate cind zice, cum 
A şi Francia au h 

impreună, să ice iniţiativa unei politici de agresiune îs ale 

SD Pia gi 


” Viscount H 
.. No: 5 din Manane Before ihe War by {i vol. London 1920). 


F 


ANOLIA ŞI GERMANIA ÎNAINTE DE 1914 36 


Germaniei, politică care cuprindea: „pentru Francia «la re- 
vanche» pentru pierderea din 1871; pentru Rusia, dobindirea 
Constantinopolului şi dominaţiunea în Balcani, iar pentru Anglia 
nimicirea comerciului german“. 

Este drept că in Germania s- spunea curent că „Anglia 
a luat Germaniei locul ei la mare“, iar în Anglia „că liberul 
schimb englez a fost una din cauzele care au contribuit mai 
mult la prosperitatea germană” *, dar aceste erau socotite mai 
mult ca vorbe menite să slujească politica internă. 

De fapt, zice Loră Haldane, Imparatul german, cu toată 
părerea contrară a multora, caşi Cancelarul, nu avea toată 
autoritatea şi înriurirea ce ar fi trebuit să aibă, şi care ar fi 
împins spre înţălegere şi pace. „Aşa că nimic nu întrina voința 
şi puterea Statului- Major”. 

Prin urmare, urmează fostul ministru englez, Germania 
nu trebue să uite pe generalii şi amiralii săi, precum nici pe 
istoricii şi economiştii săi, pe toţi aceşti sprijinitori întlăcăraţi 
ai doctrinei: Weltmacht oder correct S 

Din aceste ar urma, după lord Haldane, că în zadar şi 
fără nici un temeiu, spune Bethmann-Hollweg că Anglia prin 
„Cumpăna Puterilor“ în Europa urmărea, de fapt, numai im- 
piedicarea dezvoltării comerciale a Germaniei.” Această „Cum- 
până“ nu era ceva nou; ea exista inainte de dezvoltarea 
Germaniei; ea este „o veche tradiţie a Angliei”, la care ține 
şi astăzi, cu credința şi nădejdea, însă, că acea „Cumpănă“ 
va fi înlocuită prin „Liga Naţiunilor“, if that practicable. 

Discuţiunea lordului Haldane cu Bethmann-Hollweg şi cu 
Tirpitz, pe care, se înțelege, nu o putem da decit pe scurt, 
este cu atit mai însemnată cu cit amindoi aceşti din urmă se 
întemeiază şi se referă tocmai la convorbirile avute de ei cu 
Haldane. Acesta recunoaşte că, „în linii generale“, ei redau 
bine acele convorbiri, zicind că are de discutat numai în pri- 
vinja incheerilor ce ei trag din „atitudinea“ lui. 

Aici este tocmai partea dramatică a acelor convorbiri is- 
torice. Necontenit, chinuitor, se pune aceiaşi şi acelaşi întrebare: 
Cine are dreptate ? Caci, orice s'ar zice şi crede de câtră unii, 
adevărații mari antagoniști în războiul din urmă, acei care prin 
biruinţa unula sau a celuilalt, aveau să schimbe, cel puţin pen- 
tru citva timp, îndrumarea lumii, dacă nu chiar a omenirii, 
sint numai Anglia şi Germania. Biruinţa lăturalnică a celorlalţi, 
pe ye ei, nu putea avea decit efecte locale şi mărginite, 

ine este răspunzător de acest războiu ?— „aceasta este 
întrebarea, la urma urmei!“ Cici, fireşte, cum spune foarte bine 
un scriitor francez, vorbind despre războiul din 1870-71, „de- 
clarat” de cătră Franţa: „adevăratul răspunzâtor de un 
războiu, nu este acela care îndeplineşte formalitatea care se 


* C. Sarolea The Anglo-German Problem (London 1912). 


36 VIAŢA ROMINEASCĂ 


numeşte „declaraţia războiului”, ci acela care, prin voința sa 
şi prin evenimentele ce stirneşte, face să nu poată fi înlăturat“ *. 
Lord Haldane mai ţine mult, — aceasta se vede din toată 
scrierea sa, — să se apere că ar fi voit să facă vre-o „Inţă- 
legere“ cu Germania, fără de Francia şi de Rusia. El spune 
de mai multe ori cum că in toate „convorbirile“ sale cu Ger- 
manii a pus, ca o condiţie nestrămutată, că Anglia trebue şi: 
are dreptul să încunoştiințeze şi pe aceste două “tări, Nu se- 
ştie, încă, dacă şi întru cit s'a înfăptuit această con ițiune. Ceia 
ce se vede din scrierea aceasta este că în toate discuţiunile 
de care ni se vorbeşte, nu ni se pomeneşte nici de vr'o îm- 
trivire a acelor ţări, nici că ele să îi cerut să fie şi ele păr- 
şe la discuţiuni şi să pună şi ele condițiuni. Nu găsim vorbire 
decit de condițiuni în folosul Angliei şi a Germaniei. 

3 S'ar părea că această rezervă de „incunoştiinţare“ s'ar fi 
m rginit, în fapt, numai la „comunicarea cu lealitațe a tot ce se 
yo a“, cum zice Haldane. d de fapt se vede că lord Haldane 
a şi comunicat, cel puţin unele „convorbiri“ domnului Cambon 
ambasadorul Franciei la Berlin, carele cu spiritul său vioiu bine 
cunoscut, ar fi observat, cu oarecare ironie, ca un fel de scuză 
a acestor „convorbiri", necontenit repetate, cum că era vorba 
mal mult de détente" decit de „entente“. á 

ermania, spune lord Haldane, în conditiunile q 

Pas rarei Aaoi ; = apaina Tip eoT A dps E erkasi 

“h în caz de conflict cu alte ţări. D - 
daogă D-sa, „aceasta nu se ? Ut CAA 

PS putea”, aşa că s’ 
aird ONEN raki mă, 912. Aşa e AT 
; Însă, ne asigură fostul mini i 

angani org nl = = rahi pere germane, grep dy ara 

reiațiuni mai bune“. N 
Aa Ar „ Nu se prea vede 
lee e oferea Anglia în schimb, câci fără îndoială oferea 

Fără această micşorare a flotei, o 
rice înțeleg: 
san E Cord aa Aaaa după vorba lordului Haldane Şi dept, 
a Angie, apa N.A pia e pi din poziţia insulară 
rela ar ii e un fel de leit motiv al acestei 
» argument al cărui însemnâtat 
şi iele e creşte ciudat 
Și legi i Aa faţă cu sporirea neincetată şi hotărită a flotei 
ȘI astfel, „fără să se fi hotă 
» » rit nimic“ 

târim care nu „aspiră, încredere nici Germaniei alei pi 
fct rev eră gust 1914, cind Germania „a provocat" războiul, 


? Georges Vilm y 
Autriçhg Hongrie: q sul Dari Te n eee e RA S0 
7 > ñlirile lui Bismark“, ale | ă « 
VIR A căro 
aaa, E Lasă în Germania ci în Anglie, se BA para nae publică 
od i Ailean tau ea crezul că ar fi cu putinţă o înțeleger n p: 
gila) şi noi şi niclodală nu aşi fi jertfit răi sei 


ANGLIA ŞI OFRMANIA ÎNAINTE DE 1914 37 


Se ştie care sint cele două fapte care, mai cu samă, 
se dau ca dovezi de cătră unii, cum că Germania, dacă nu a 
indemnat-o chiar dela inceput, dar cel pujin nu a oprit, nu 
a domolit pe Austria şi că, în urmă, a împins-o chiar ca să 
se impotrivească la orice cerere impăciuitoare, cu prilejul bine 
cunoscutului ultimatum tăcut Serbiei, în Iulie 1914. 

„Unul din aceste apie este întrunirea, la 5 lulie 1914, a 
unui Consiliu de Coroană, la Postdam“, cînd Impăratul s'a 
hotărit pentru războiu”. Bethmann-Hollweg tăgădueşte, însă, e- 
xislenţa acestul „Consiliu“. 

Dar din spusele amiralului Tirpitz se învaderează, zice 
Haidane, că prin acei pe care impăratul i-a văzut în acea zi 
acolo, şi prin discuțiunile ce au fost, aceste consfâtuiri alcă- 
tuiau, de fapt, un asemenea Consiliu de Coroană. 

Intre altele, Ambasadorul Austriei ar fi arătat că nu se 
putea pune temeiu pe Rominia (ste was unreliable) aşa că, după 
sfatul impăratului Germaniei, s'ar fi convenit ca „Rominia să 
fie lăsată în afari“, Germania Iuindu-gi, totuşi, îndatorirea să 
facă aşa fel ca Rominia să fie prietinoasă* (friendly). In fine 
tot atunci, şi tot după lord Haldane, s'ar îi dat Austriei chezăşia 
& a se poate bizui pe Germania, care va sta neclintit 

ingå ea“. 

Cum adouazi Impăratul german a plecat în obişnuita-i 
preumblare mai lungă pe mare, ce fusese vestită de mai inainte, 
sprijinitorii părerii hotăririi războiului la 5 lulie la Postdam, 
iălmăcesc această plecare, greu altfel de înţeles, prin acela că 
s'a voit a nu se tngrijora lumea şi a-i da prilej de bânuială. 
Ar fi deci, după ei, nu după Haldane, tot „prefăcătorie germana". 

De fapt nu numai Haldane, dar şi Tirpitz socot câ această 
plecare a fost o mare greşală, căci ei cred că, dacă Impăratul 
ar fi fost în Berlin, el ar fi putut, la urma urmei, să impiedice 
războiul, ceiace Cancelarul, care şi-a luat „această sarcină 
peste puterile sale”, nu a ştiut sau nu a putut să facă, deşi 
lord Haldane gindeşte că Bethmann-Hollweg, de bună cre- 
dință, a voit sâ-l impiedice şi a crezut că putea să-l impiedice. 

Al doilea fapt care se socoate, de câtră unii ca deplin 
doveditor al „vinzi“ Germaniei, atîrna de ziua cind Cancelarul 
a cunoscut asprul ultimatum tăcut Serbiei. Bethmann spune, în 
ale sale Betrachtungen, că von Jagow, ministrul Afacerilor străine, 
i-a „adus“ aces! ultimatum numai in ziua de 22 Iulie, cînd, 


slune engleză peniru a-mi asigura bunăvoință engleză. Această bună: 
“voință nu ar pulco supraviețui ministerului care |i-o hărăzeșie”. ŞI mai 
deparie: „Anglio este una din acele puleri dibace cu care este cu 
nepulinală de a incheia o alianţă trainică", tăimăcind că ea alirnă de 
alegeri şi de majorilăjile ce es din aceste alegeri. „Numai o ralilicare 
de câiră Parlameni garantează, înlcu ciiva impolriva schimbărilor a- 
„dincei pe nenşiepiata“. Am crezul interesan}! să dăm această părere on 
inată pujina valoare ce se dă acestui volum de câlră cel care il ce- 
mosc în inlreg. Pănă cind scriem ace,le, apăreau numai exirase în 
The Times de unde am lua! acesie. 


38 VIAŢA ROMINEASCĂ 


după cele ce i-a spus von Jagow, ii fusese dat de câtră am- 
basadorul Austro-Ungariei. Bethmann adaogă că l-a găsit prea 
aspru și că a sfătuit imblinzire şi aminare, neştiind că el fusese 
eat în sps, în ziare la Viena. 
n aceste Bethmann ajunge la încheerea cum că atit „Con- 
siliul de Coroană“ dela 5 Iulie, dela Po i 
Germaniei la ultimatum „Sînt legende, AEE S SONER 
Admiţind lucrurile astfel, şi fâră a fi nevoe de a bānui 
buna credinț a lui Bethmann Hollweg, pe care lord Haldane 
o recunoaşte desăvirşită, rămine totuşi, cum au observat unii. 
intrebarea dacă von Tchirsky, ambasadorul german la Viena 
na cunoscut acest ultimatum mai înainte. Se" ştie că unii îl 
invinuesc, după interpretarea unor documente, că ar fi fost 
chiar partaş la redactarea lui! Şi este greu de crezut că acesta 
să nu fi făcut guvernului său nici o comunicare asupra unui 
pact şi a unui document, în privința insemnătăţii şi rostului 
căruia un diplomat cu experienţă, ca el, nu se putea inşela. 
Spuselor lui Bethmann Hollweg, le opune lord Haldane 
cele ce povesteşte Tirpitz în ale sale Errinungen. Acesta spune 
că la 13 Iulie, Cancelarul a trebuit să fie încunoştiinţat despre 
punctele de căpetenie din acel ultimatum plănuit de Austro- 
Ungaria, fiindcă la această dată i s'a comunicat şi lui, ca Mi- 
niera al Marinei, în localitatea de băi unde se afla, un „Memoriu“ 
n care se vorbea de încunoştiinţarea privată ce făcuse Tehirsky 
despre acest ultimatum care era să fie făcut Serbiei. 
Aa Pr arms observă că Bethmann nu spune desluşit că nu i 
d i ncunoştiințat mai inainte planul cuprinsului acestui 
aj airi şi adaogă că din cele ce s'au discutat la Postdam, 
mil Aug samă şi de persoanele pe care Impăratul 
că A et e eter Are i rs pere be A Era 
vire care sam 
ră praga în deobşte Consilii de Coroană“. că n Suprafa 
repet A sa hotărît atunci şi despre aceasta nici Haldane 
ni Ă pis acum, nu spun nimic de netăgăduit doveditor. 
pe LN A Mă p ee ce alna: cuprinse în „Memo- 
putea priini cererile ce aveau = pag d piei oua ape ea 
să fie neapărat războiu, nu et rtgcătărl e dodh; 
ace ce de neutralitatea Angliei, A SAP AR DOM Me 
ate aceste şi altele, ce ar fi prea lung a i 
i re Sr Haldane să scoată din a dovada. anii rs 
n pna > ake nu gr a a dorit şi căutat războiu Şi cum că 
er arina ca să-l impiedice, deşi „a facut tot ce putea 
Lui Haldane i se pare că sco 
pul lui Tirpitz 
st tt, Hollweg snu a nete și ng a vazat ai 
> Şi anume că nu şi- 
a că a arira duşman al Germaniei era de laps Preta 
mann de a «căuta o înţelegere sau apropiere 


ANGLIA ŞI GERMANIA ÎNAINTE DE 1914 39 


5 


cu Anglia şi a o crede cu putință, era întemeiată pe o nedare 
de s:mă deplină a stării reale”. 

Şi Tirpitz, — caşi Cancelarul, — voia pacea; decit numai 
ce] dințăiu socotea că trebuiau luate alte câi pentru aceasta. 
Tirpitz, înrlurit de vestitele teorii ale amiralului american 
Mahan *, credea că singura cale este „tăria pe mare“. Dar, 
zice Haldane, toți conducătorii Angliei işi dădeau samă că 
dacă ideile lui Tirpitz „ajungeau să se înfăptuiască“, Anglia 
ar fi fost „redusă la o putinţă precară de traiu“. Aşa dar, zice 
el, „Anglia trebuia să vegheze .** 

Dar tocmai pe aceste cons'deraţiuni, pe această credinţă 
arătată statornic de toţi în Anglia, se întemeiază acei care 
susțin, ca Tirpitz, că Anglia „este adevărata provozâtoare a 
războiului”, războiu care era pentru ea singurul mijloc de a 
opri, cît mai era vreme, înfăptuirea planului naval german! 

La cetirea „Memoriuiui“, de care am vorbit mai sus, Tir- 
pitz zice că, dindu-şi sama de primejdia ce ameninţă, a voit să 
vie la Berlin, insă Cancelarul i-a trimes răspuns că această 
intoarcere neașteptată ar fi o cauză de nelinişte şi că, poate, 
s'ar fi văzut in ea „o ameninţare“ ***. Aşa că, după lord Hal- 
dane, rămine stabilit faptul cå, „de bună credinţă”, Bethmann- 
jolie, singur, „nu a ştiut ce să facă şi nu a râspuns cererii 
lui Sir Edward Grey pentru o conferinţă“. 

Este vădit că toate aceste păreri şi discuţiuni nu dau un 
răspuns lămurit a<prei întrebări pe care o pun faptele arătate 
de antagoniști. Pentru a i se da răspunsul potrivit și hotăritor 
nu ajung, din nenorocire, afirmările nimanui, oricît de bună 
credință ar fi şi oricare ar fi situaţia sa, nu ajung părerile, 
credinţele, intrepretările, oricît de cinstite sufletește ar fi. 

idane mai departe tăgădueşte temeinicia părerii lui 
Tirpitz cum că era vădit că A-glia câuta, şi acum, a restabili 
„Cumpăna Puteriior pe Continent“, atit de prielnică ei. El sus- 
ține că Grey, „voia, şi a căutat, pacea“ —așa că tot ce spune 
Tirpitz este „un mit“. Anglia, urmează el, „nu pizmuia pe Ger- 
mania şi nici nu se temea de un războiu naval cu ea“, 

in Germania, însă, se susţine că Anglia vola un războiu 
„preventil“ şi că aceasta se invedereaza bine, între alele şi 
din tot ce zice acum lord Haldane, caşi alţii, necontenit, des- 

* Asupra acâslula vorbește Norman Angell în a sa „Marea 
luziune”, comparindu-i leoriile cu acele ale lui von Stengel. 

* A se vedea in această privință interesaniele exirase din 
ziarele engleze dale de Norman Angell, în scrierea sa sus cilală. 

*** Pe alunci Siatele-Unite admitenu, sau păreau a admile su 
premajia maritimă a Marei Britanii. Așa era întocmită legea priviloare 
În marina de războiu care s'a volal în 1915, după stăruința Preşedintelui 
Wilson. (v Daniel Halevy, Le Président Wilson p. 229 1 vol, Paris, 
1919). Se şlie că de slunci, chiar încă subt preșidenția lui Wilson, 
prin aşa numitul „program monsiru si lul Daniels", Stalele-Unile an 
vederi mai pulin modeste. i 


40 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Ani ie oua neapărată” ce Anglia insulară are de „stă pînirea 
Argumentul dat de Haldane pentru a dovedi netemeinici 
credinței lui Tirpi'z, în privinţa atitudinii lui Grey, este că es 
cesta nu cunoştea pe Grey, „pe care nu l-a văzut niciodată”: 
iar el, Haldane, „este prietin cu dinsul de 25 de ani şi locuia, 
în 1914, în aceiaşi casă cu dinsul, aşa că poate şti mai bine 
ceiace acesta gindea şi ce a făcut“. Este vădit că trebue să 
ai eang meen mai tari, căci, negreşit, numai acele de 
cu greu ar putea fi socotite - 

aai rar d de dovedi. tau dl oc 

el este de temut să nu se găsească pentru 
sau, mai bine zis, grija patriotică a lui Tirpite, fie abona 
umbră de temeinicie* în spusa răspicată şi necontenită, dinainte 
de războiu, şi chiar de cind s'a isprăvit războiul, — spusă ce 
găsi de mai multe ori și în scrierea lordului Haldane,—cum că 
„Anglia nu putea îngădui" înfăptuirea programului naval al Ger- 
maniei, program pe care, cum am văzut, Impăratul îl comuni- 
case lui Haldane. Acesta vorbind de nevoia Angliei de a s2 
împotrivi acestei înfăptuiri, adaogă insemnata declaraţiune că 
pată vital prey noi ca Germania să nu izbutească să ajungă 
mita e AA certa „dacă mun erau primejduite nu numai 
mpotriva unei năvâli 
mec? de hrană şi de materii Daman rigida 
roape zilnic se fac observaţiuni de acest 
br pir papei serg engleze, tot atit de ee ci Ta 
oios, : 
mană nu ror arse? $ fie auzite de alţii, căci flota ger- 
ncheerea lordului Haldane este că 
re numa 

ape » — Şi prin aceasta, din tot ce scrie uaa cap 
h ate . - à ermanie fără flotă puternică şi, deci, ameniriţătoare,— 
mun g: pr pr e nu ar fi fost pentru Anglia o primejdie 

= ră batul cae uzate lui apt pr la care s'a unit 

şi s Otos : „Viitorul nostru e a 

ae aan Tai a aa primea, dat şi apropiata, sa Meneo 

aicea (Entente) rripi april ceasta a dus „silit“ la „In- 
Ene Scriitorii germani amintesc că tot atunci regele Angliei 

* Este vădit, socotim, că i 

Istoriei, în privința „Pror ȘI le t Srbo 
aon ex AS ama ie de înlăturat, Re par pr Amt cea ră ard ia 
n Scena ter justilicări cît de mici, care să erle sau să slapoeaie 
icrele apa n crozimile i lără de legile, volte si nu neînlăi sopa 
S aA : inplan; măceluri, puneri de foc, aljoco: pice rar 
re Beni «ll, e prizonieri, jafuri şi toate celelalte [i šlo eph 
Oria A a ph iaka ža vorbii atila, ori de cine ar fi iosi o și ile. 
RGA pal SOBNE că incerca a se da pentru ele de cătră dl ine e 
app ante ispësire de, BO aduce nici o desvinovățire ori cit de tm. na 
nici o deosebire. prä și dreaplă peniru ioți făptuitori lor fără 


ar îi consialarea definitivă a 


ANOLIA ŞI OERMANIA ÎNAINTE DE 1914 4i 


Edwarå VII, bănuitul urzitor al politicei zisă „de încercuire", 
— politică al cărei merit Francezii îl pun în seama lui Delcass€, 
iar alţii in sama lui Iswolsky, — ar fi zis cunoscutele vorbe, 
vădit şi ele amenințătoare, dacă sint adevărate —că: „Gra- 
nița noastră (a Angliei) este pe Rin“. 

Cu toate criticile vii ce Sau adus în Anglia politicii de 
„înțelegere cu Germania“, care era politica lui Grey şi a lui 
Haldane, acest din urmă arată şi în această scriere credinţa sa 
statornică că această politică „era cea bună”. Dacă izbutea, 
zice el, atunci Anglia, a cărei tărie la urma urmei stă în pu- 
terea el pe mare, era asigurată. li trebuia neapărat, dar li a- 
jungea, şi o armată mică, dar perfectă, „pentruca să impiedice 
p aae duşman ah ei să ocupe coastele Franciei, vecine cu 

ia". 

s Şi cu acest prilej, Lord Haldane aminteşte ce a spus von 
der Goltz în vestita sa scriere asupra „Națiunii subt arme" 
şi anume că el socoate că în viitor „o mică oştire destoinică, 
şi bine înarmată, avind în capul ei un Alexandru, va împrăştia 
lesne cetele mari care vor ajunge a fi fără coheziune”. Această 
vedere a viitorului a fost amintită des după războiu în Ger- 
mania şi aiurea. 

Tirpitz este de acord cu Haldane în ceiace priveşte starea 
respectivă a ţărilor lor, una faţă de cealaltă, însă crede, că 
„dacă Germania ar fi fost pregătită pentru războiu, cum era 
pregătită Anglia“, marina germană, chiar atita cît era, „între- 
buinţată bine şi la timp“, ar fi putut între altele împiedica ve- 
nirea Englejilor în Franţa. Am văzut mai sus că această credinţă 
se potriveşte cu părerea sau teama retrospectivă a lui Haldane. 


s 
+ ka 


Aceste sint, în scurt, elementele problemei istorice pusă 
viitorului. Acesta cu seninătatea depărtării şi mai ales cu aju- 
torul documentelor încă necunoscute — dă de multe ori alte 
deslegări decit acele dela început, dar de multe ori şi întăreşte 
pe cele dintâiu, care nu totdeauna sint izvorite numai din patimă. 

In afară de această discuţiune, ajunsă acum numai teore- 
tică şi istorică, Lord Haldane ține să se apere hotăârit, şi să 
apere politica ţării lui de o învinuire, in adevăr grea, ce ar 
eşi din cele spuse de Tirpitz, şi anume că în 1912, pentru a 
se ajunge la o înţelegere in privinţa mărginirii construcţiunilor 
navale, Anglia ar fi oferit Germaniei „teritorii ce nu erau ale 
ei“, ci ale Franţei, Belgiei şi Portugaliei, pentruca astfel Ger- 

imania „să-şi dobindească locul la mare“. 

Lord Haldane susține cu tărie că Anglia nu a oferit nici- 
odată decit schimburi de teritorii ce erau ale ei, pentru teri- 
torii ce erau ale Germaniei, luiud totodată îndatorirea de è 
nu căuta să facă acesteia concurenţă (to not compete) pentre 


mM- VIAŢA ROMĪNEASCÀ 


dobindirea unor anume teritorii „care ar putea 
+ . R å 
(that ina come into the market). £ paepe 
„ Irpitz nu are, deci, dreptate cind bânueşte - 
nile“ făcute de Haldane cu desåvirşie „bona dur? a Rea 
vit cu instruc iunile ce avea“. $i după acasa Haldane a- 
daugă cå se vede din scrierea din u'mă al lui Tirpitz, că el 
est pleacă dela o „idee fixă“, care a ajuns pentru el o ob- 
cepe A ia pp! „l-a împins la credinţa că trebue să se 
urgia pa r ucă la râpunerea, la desființarea Angliei” 
Anglia, spune din nou Haldane, nu n i 
. n umai că 
ir ce nu erau ale ei, dar niciodată, în ptopiimerile Sp 
ana Slutt să adoarmă pe Germania, urmărind pe- 
. CEN Sa spus, in ascuns „intercui e - 
făptuirea altor măsuri agresive. Dovada cea iri Dani. p a 
pir a spuupior sale, o vede Haldane în faptul că în 1914 
cà proeciul de înțelegere, ia care se aj - 
SP, puncte, să nu fe ţinut tăinuit, ci să se preerie 
pt. că Anglia sa pregătit. —şi este adevărat câa făcut-o,— 
pe agp DI Mat „pentr apără. E d'ept că această 
'ŞIIĂ, aşa că „totul era gata“ zi 
dită mindrie fostul ministru de răzb Y tel febra 
. iu al Angliei, or - 
rul noii sale armate, totul asie E Poni rares 
i A „Pînă şi ordinele şi tel x 
pinte şi Le ce era trebuiior pentru a se ah etla vea 
poire pg ri fai a aM, arofa ‘ era numai în vederea 
Ă nglia ar îi avut „ginduri xi 
ar fi căutat să aiba i z adio în 
ini c Franta a s isapa mai mare, aşa cum cereau „prie- 
ord Haldane apără Anglia şi de învi 
€ nui 
netis „Dotat ascunse de năvâlire în Germania pîna Belma. 
rar e i aptonteicrtat Barnadi-ton, descoperite de aie ia 
are erul afacerilor străine cind au ocupat Bruxelles * 
zen ec, cum zic Germanii, un asemenea plan“, Şi edi ee 
php i N Ligi decit tot numai „măsuri de apârăre“, de 
era ținută pa in aia di nea t ele Anglia 
cat p cae ră în August 1914. N Vise: 00: Miria oale 
um Spre un „plan de năvălire i | 
„n n Bel ri 
ră rai pp Germanii, ci in 1911 baronul Greisdi, ministrai 
ete: să a Berlin, Lord Haldane înlătură aceast greutate > 
rassaa re probabil'* că Greind! nu a înțeles cele ce i Aa 
a paars Paarid şi i ale atașatului militar iute 
i putea hotâri de pirtea cui : 
a şi dreptatea, până nu se vor cunoaste pere vrei aim 


* Amlatim- că Germanii au 

pubilcat şt 
ore ceai pei : „Documenta Diplomatique. aea alela ai ag cr 
seiace reste Germanii nenga Si CLAN și lipsuri în acea publicajie, 
mai gres probleme scaunele E tm ca ii sau tai e face 


ANOLIA $I GERMANIA INAINTE DE 1914 43 


mentele, se pot totuşi găsi neindestulătoare „dovezile“ ce vo- 
ește să dea Lord Haldane. Aceste „dovezi“ sint următoarele: 
D-sa afirmă că, fiind Ministru de războiu, nu a făcut un ase- 
menea plan şi nici nu a auzit că l-ar fi făcut altcineva. Mai 
mult încă: întrebind în urmă, după publicarea actelor găsite 
la Bruxelles, pe acum Generalul Barnadiston şi pe urmaşul său 
colonelul Bridges, „aceşti ofiţeri distinși“ i-au spus că „nu a 
tost nimic de acest fel. Pe lîngă aceste sir Eduard Grey, în 
1915, în un document Infăţişat Parlamentului, „a dat o zdra- 
vănă tăgăduire insinuaţiunii““ (a vigorous denial of the insi- 
nuation). ŞI atita tot! Vădit,—e de netăgăduit, —că trebue să 
mai fie şi alte „dovezi“. 

Aşa dar, zice Lord Haldane, nu mai rămîne nimic din in- 
vinuirile aduse Angliei şi iui însuşi de cătră dugmanii lor şi 
chiar de unii printre aliaţi. El, Haldane, a pregătit o armată 
mică, dar desăvirşilă, singura ce se putea avea în Anglia în 
timp de pace, pentru eventuala „apărare“, şi numai pentru 
„apărare“, lăsînd însă deschisă putinţa, cum s'a dovedit, a mâ- 
ririi ei „cînd va fi nevoe“. 

Aşa dar, închee autorul, Germania Îşi datoreşte ei înseși 
infringerea ce a suferit,—mai ales, adaogă d-sa, „flindcă A-- 
Vaii aveau puterea morală care ti lipsea ei“. 


kd 
PEA 


Privind acum „la cei invinşi prin propria lor vină“, cum: 
zice Lord Haldane, el spune compatrioților sâi că nu „trebue 
să-i lase pe Germani fără nici-o nădejde in un viitor mai 
bun“, nici să fie aduşi acolo incit să creadă că nu pot scăpa 
decit „alcătuind o unire a popoarelor nemulțumite”. 

Fireşte, zice dinsul, Germania şi Austro-Ungaria trebue 
să-şi capete pedeapsă „dinaintea dreptăţii internaţionale“. Insă 
adaogă că „pedeapsa trebue imblinzită prin ceva mal mult de- 
cit îndurare“ şi aceasta „de teamă de ceiace ameninţă lumea 
pentru viitor“. Şi mai departe spune ceiace spun, în Anglia 
mai cu samă, necontenit mai mulţi, — şi anume că neaparat „tre- 
bue să vindecăm rănile, iar nu să le ţinem deschise“. Numai 
astfel, —aşa se crede acolo,—Anglia ia măsuri pentru siguranţa 
şi apărarea ei în viitor şi se dovedeşie „că ne gindim la ge- 
neraţiile viitoare“. 

Anglia, mai spune acest bărbat de stat, nu este „vindi- 
cativa", ea nu păstrează multă vreme duşmâniile sale: „a- 
ceasta este taina puterii sale în lume“. bimene, în Anglia, 
nu doreşte moartea poporului german! zice el. Numai un „ig- 
norant“, care nu cunoaşte dezvoltarea literaturii, muzicei, ştiin- 
ței, filozofiei, industriei şi comerțului Germaniei, o doreşte, dar 
„un neştiutor nu a fost niciodată un bun călăuz“. 

Lord Haldane adaogă că spune „hotārit* acestea, deşi ştie 


+4 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


O 


că „nu va mulţumi pe extremişti“*; dar zice că el scrie „pentru 

cei nepătimaşi“. 

ricina de căpetenie a acestui războiu sînt, după scriit»- 
rul de care vorbim, „bănuelile“ unuia despre cellait, născute 
numai din faptul necunoaşterii bine reciproce“. Prea s'au ju- 
decat popoarele, unele pe altele, numai după ce spuneau ziarele 
şi ai lor „corespondenţi speciali“, sau upă ce spun, uneori, 
oameni fără nici o răspundere. Cu vremea, nădăjdueşte Lord 
Haldane,—şi aceasta ar fi de dorit, dacă părerea sa ar fi pe 
deplin întemeiată, — popoarele se vor judeca între ele altfel de- 
cum 0 făceau mai înainte. Oare, se întreabă autorul, Englejii 
de astăzi judecă revoluţia franceză tot cum o judecau stră- 
bunii lor ? 

„__ Fireşte, urmează el, trebuiau puse condițiuni aspre invin- 
şilor, dar „avem de făcut ceva mai mult decit numai să tra- 
gem urmările biruinței; trebue să arătăm cum voim. să trăira 
cu Germania în viitor... Trebue lărgime de spirit... să nu fa- 
cem greşala ce a făcut Burke cu revoluția franceză... 
Trebuesc căutate temeliile pentru pacea adevărată, care atirnă 
nu atit de litera Tratatului, cit de spiritul în care a fost fä- 
Cut. Aceste temelii trebuesc căutate în ceiace este mai înalt 
şi mai trainic în omenire“. 

Ziarul The Times, în suplimentul său literar, dind samă 
despre această de netăgăduit insemnată scriere, spune că a- 
fară de unele excepţiuni, „spiritul celor spuse de Lord Hal- 
dane este excelent“. Rezervele ce face sint mai cu samă pri- 
vitoare la părerea autorului asupra sentimentelor Englezilor, 
la început, asupra revoluţiei franceze, — ceiace este numai o 
chestiune, de interes istoric,—şi asupra chestiunii „îndoelnice“, 
după The Times, dacă „este ceva de ciştigat prin încercarea 
ce face Haldane de a micşora învinuirile aduse Germaniei“. 

Dar, adaogă acest ziar, „dacă Lord Haldane nu ne poate 
cere să falşiticăm istoria trecutului“, în alte privinţe „el are 
sere eee (eee fn prd naan ce vor binele“, atunci 

Te „să ne luăm privirile dela 
Pra spre mike ra p ile dela trecut şi să le indrep- 
m crezut că nu este de prisos pentru a a uta a ne 
samă de părerile, sentimentele, iar a pe din Pui să Aa 
părerea principelui Liar, nu numai patriotic, dar chiar „jingoist" 
chauviniste, din „presa Lordului Northcliffe". 

Se ştie că Lord Northcliffe a avut, în vremea războiului 
o inriurire foarte mare, covirşitoare, mai ales prin ziarele 
rai el a fost pe toate căile (far and away) „cel mal puter- 
nic câlăuz al soartei engleze“ şi a fost atita vreme „puterea 
de dindărâtul tronului care a adus pe Lloyd George în capul 
afacerilor şi a diriguit politica acestuia“, cum arată un bum 
cunoscător * al stării lucrurilor. Deşi simțitor scăzută, înriuri- 


* Sisley Huddels 
isher Unwin, 1919) mes Peace-Making a! Paris (1 vol., Londea, 


ANOLIA ŞI GERMANIA ÎNAINTE DE 1914 45- 


rea „presei“! sale este încă şi acum destul de mare. Cearta 
sau bran feo: sa cu Lloyd George, anul trecut, a luat pro- 
portia aproape a unei întimplări istorice în Anglia. 

Lord Haldane îşi dă bine sama şi o spune anume, că nu 
se poate încă scrie istoria definitivă. Pentru aceasta trebue o 
oarecare depărtare de fapte. El işi dă bine samă că lucru- 
rile de care vorbeşte sint încă prea aproape de noi, pentruca 
să avem toate elementele; și trebue, credem, adăogat, tru 
a avea şi nepărtinirea liniştită, fără de care ele nu pot fi pri- 
vite şi cercetate fără patimă, aşa cum numai se cuvine. 

Acum ne stâpineşte mult, încă pe toţi fără deosebire, voit 
sau nu, mult At sara acel neadevăr care însă „este una din 
marile trebuinţe ale vieţii“, dacă trebue să credem pe scepti- 
cul Anatole France, tălmăcitorul îngăduelnic al tuturor slăbi- 
ciunilor omeneşti. 

Acum, şi t o chestiune ca aceasta, în care mult este în- 
temelat, cum am văzut, „pe gînduri şi intențiune“, ni se pare 
că se potriveşte mai mult decit oricind, maxima juridică en- 
gleză Hearsay is not evidence (ceiace se spune nu este o do- 
vadă). Lord Haldane aminteşte el însuşi, cinstit, această zi- 

are. 

“a Scrierea sa totuşi este un început de îndrumare spre lim- 
pezire, care cuprinde şi unele mărturisiri. Pentru aceasta am 
socotit că nu ar fi fără oarecare folos a fi cunoscută mai pe 
larg şi la noi. 

C. Krupenski 


Ne me perdas illa die 


Te port în mine fără să te cunosc; mi-e dragă 
Povara dulcei tale obsesii şi mă doare; 

Mi-e dragă ca un murmur într'o tăcere vagă 
Şi-apoi mă doare ca o poruncă strivitoare, 


Fiinţa mea te simte şi 'n noapte le creiază 
Departe, pentru nu ştiu ce rătăciri de mine; 
Te simte 'n juru-i albă şi fină ca o rază 

Şi te sporeşte 'n mine ca pe un miez în pline. 


iţi văd înfăptuirea cum se desăvirşeşie 

In timp şi 'n spaţiu, caldă, cu grațiile sale, 
ŞI cum mi se strecoară în singe nebuneşte 
Ca, într'o zi, să-mi iasă doboritor în cale. 


Tu, unde eşti, acolo, departe, fâră mine, 
Auzi, sub cuiburi pline de pasări adormite, 
Pe sub frunzişuri grele de fericiri străine, 
Un zbor de visuri roşii spre tine potopite. 


NE ME PERDAS ILLA DIE 


O mină nevăzută te ia uşor de mină 

Ca să te scoată, astfel, în fața mea de-odată; 
O mină te 'nfloreşte pe sufletu-mi stăpină 

Și mă desface mie din mintea-mi zdruncinată. 


Va fi o zi de aur topit şi nebunie, PE cati 
Un soare nou va pune pe ceruri stăpinire, 
Privighetori albastre vor ride 'n veșnicie 
Şi va porni 'n natură o altă 'nmugurire. 


In ziua-aceia insă să nu mă pierzi, femee! 
Tu clipă-abia "'ncepută şi totuşi nesfirgită ! 
Prin tine năzuința mea tainică se 'nchee 

dau Îşi repede zborul tot mai desăvirşită, 


Cuprinde 'n braţe albe, moi şi tulburătoare, 
Povara mea de ginduri, de visuri, de durere, 
Apoi îmbrăţişeaz'o la sin ocrotitoare 

ȘI, dacă poţi, încearcă să nu mă pierzi; tăcere! 


N. Davidescu 


ZILE NEGRE! 


La retragerea armatei noastre în Moldova pentru - 
cere, Diviziei C i se destinase zona în jurul Badduloniion T 
er ajuns la Burdujeni la 22 Decembrie 1916. 
acerea s'a început cu schimbarea comandanților. D - 
rele Cartier Generala venit noua ordine de bătae, adici es pa 
părțire a comandamentelor între alţi comandanţi. Se tăia în carne 
vie. Toţi comandanții care nu eşiseră bine în prima parte a 
campaniei, au fost înlocuiți. Nu e vorbă, că deși „carne vie“ 
era însă numai „carne macră“ ; toți au fost trecuţi la comanda- 
mentele teritoriale, adică la părțile sedentare—şi erau destule : 
ce de corp de armată, douăsprezece de divizii, plus coman- 
corpi sene E Eonsoenat ingi Asta însemna leafa întreagă 
t ncimea de războiu, înd r 
o K, Teleormanul. EI? RE rad, OR 
n numărul toral de generali ai armatei, douăzeci i unul 
"4 rămas la armata de operaţii, iar optsprezece au fost puşi 
ae aibe aasia = am arătat şi au mai fost cițiva 
u - 
sre si simplu. p a nici recompensa asta: au fost scoşi 
acă S'au trimes, însă, la bine opispre 
nad patru de divizie, a rămas armata re iat cngier Jr 
Şi atunci s'au pus comandanţi la divizii, coloneli. La unspre- 
zece din şaptesprezece divizii, comandanții erau coloneli. Aceasta 
ori, desigur, ag m Pei a bravurii cu care fäġiÈră războ- 
un n ei, comand j 
ar a duseseră trupele în foc. ce a zeu dee. 
ra imbucurător să vezi cum se.rupeiidhtes 
cutul şi se ridică la comandele înalte îi pe Du ea ieai 
meriin. Bucuria a fost însă de scurtă durată şi căptuşită tot cu dul- 
cile obiceiuri ale trecutului. Cetirea noii ordini de bătae o a- 
ni Chiar după o campanie în care fara eşise ciuntită, cu ca- 
pin e in mina duşmanului, cu armata redusă şi demoralizată 
cele nostru trecut tot se oglindea în cartea cea nouă. Noua 


E F = š 
„Viata Pie mere ga volumul „1916—1918* care va apare în edilura 


ZILE NEGRE 49. 


finduială ar fi trebuit să fie zgudulrea de redeşteptare a unui 
neam, trăit ă atunci în credința că steaua lui cea bună fi 
îngădue orice învirteli. In loc de asta, noua ordine de bătae 
era plină la Marele Cartier General cu multe, foarte multe 
nume care nu se termină cu „escu“, pe-o vreme cind era ò 
nevoe de ofiţeri la corpuri, de se deschisese largi porţile pen- 
tru căpătarea gradelor ofiţereşti. 


Pe zonele de refacere pregătirea militară a fost izbitā 
fără veste de izbucnirea epidemiilor. Divizia C a fost mai pu- 
țin atinsă, avind şi efectiv de oameni mai redus și fiind şi re- 
trasă în nordul extrem al Moldovei, fără contat cu alte trupe 
şi fără să fle în drumul mare al circulaţiei, care ar fi expus-o 
mai mult. 

Am fost mutat în 5 Februar 1917 dela această divizie 

la divizia a 9-a, ca medic-şe! al spitalului mobil şi în acelaşi 
timp delegat temporar ca reprezentant al Armatei l-a în co- 
misia mixtă ruso-romină, la Marele Cartier, pentru fixarea mă- 
surilor de apărare împotriva boalelor. Această comisie n'a lu- 
crat decit o zi şi asta fără rezultate practice, de oarece era 
grea înțelegerea prin interpreţi ne-medici, cu oameni care nu 
ştiau decit limba lor. Comisia s'a mărginit la discutarea må- 
surilor de igienă generală, Am plecat adouazi la noul meu 
spital. 
r Cind am ajuns la divizia 9-a, epidemia de Tifus exantema- 
tic era în toiul ei; cu toate astea nu era celace văzusem la 
trecerea mea prin laşi. Tabloul îngrozitor al convolurilor de 
morți şi muribunzi pe străzile Iaşului, îngrozitoarea grâmă- 
dire de nenorociţi care nu mai aveau locuri prin spitale şi 
stăteau lungiţi pe subt paturi şi prin coridoare, murdâria fără 
samâăn pe care o întrețineau prin spitale numărul de bolnavi 
peste capacitatea sâlilor şi pentru a căror îngrijire era abso- 
lută lipsă de personal sanitar ;—toate acestea sint prea cunot- 
cute şi trecem peste ele, căci orice descriere nu poate reda si- 
nistrul tablourilor care sint în amintirea ţării întregi, pe a- 
tunci toată la laşi. 

Epidemiile erau fatale poate, din pricina îngrămădirii forțate 
a unsprezece divizii, din pAgicapc race, în spaţiul mic carene 
fusese lăsat de Ruşi între Siret şi Prut, şi acela numai dela 
Vaslui în sus. Ingrămădirea era mai mare în jurul imediat al 
laşului, de care vroiseră să fie mai aproape mulți dintre co- 
mandanţi: Poeni, Grajduri, Voineşti, Galata, aproximativ 24 ki- 
lometri în lat, 20 kilometri în luâg, reprezimă reşedinţele şi întin- 
derea a patru divizil—aproape 100,00) oameni—grămădite toate 
in preajma Iaşului, fără să socotim toată soldățimea pe care o 
întreținea în a doua e pai puzderia de stabilimente şi servil- 
cii centrale ale armat 


4 


-50 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Toate aceste divizii îşi trimeteau toţi bolnavii la laşi, 
de oarece nici-o descentralizare a spitalelor nu fusese reali- 
zată, încît convoiurile spre laşi şi în laşi, erau urmarea fatală 
a surprinderii cu care ne a izbit epidemia. 

e odihneam şi răsutlam în tihnă la oraşe, după emoția 
unel retrageri aşa de grabnice; poate că de asta am lăsat să 
se odihnească şi soldaţii și să se grămădească prin sate, prin 
locuințele ţărăneşti, după ce au bătut drumurile retragerii şi le-a 
intrat în oase frigul a patruzeci de nopţi trecute ca vai de lume. 

Grămâdeala mai este şi In firea Ro minutul, căci cu toată 
răbdarea cu care duce el la ger şi la intemperii cît de grele, 
totuşi, cînd se găseşte înaintea focului, se grămădește în ve- 
cin cu toate hainele pe el, cu genunchii la gură şi stă de 
vorbă. S'au grâmădit soldaţii peste locuitorii satelor, s'au gră- 
mădit cu duiumul în odăile mărunte ţărăneşti; şi veneau me- 
reu alţii, ca să complecteze efectivele, încit în curind s'au 
găsit cite şaisprezece oameni, Într'o odae de opt metri patraţi, 
adică paroj de metru patrat de om, pe cind după toate 
regulele, minimum trebue să fie de trei metri jumătate. 

S'a incuibat boala, —s'a incuibat mai ales în unităţile cu 
supraveghere slabă, unde drumul greu prin satele glodoase, 
pe vremea ernei, a făcut ca oamenii să stea fâră de niciun 
control în casele ţărăneşti. Nu sa dus, nu comandantul să-i 
vădă, dar nici ofiţerii tinerei, pentru care un drum, chiar rău, 
nu este în alte ocazii piedică, Au stat soldaţii de capul lor, iar 
ofiţerii au stat la casele lor. 

Mai ales la părţile sedentare lipsa de control era îngro- 
zitoare. Acestea erau de obiceiu în preajma unităţilor lor ac- 
tive, dar băgate în sate mai infundate, de oarece satele de 
lingă căile de comunicaţie erau date trupelor de front, care a- 
veau nevoe de legâturi lesnicioase. La aceste părţi sedentare, 
comandanții de regimente erau căpitani eşiţi la pensie : mus- 
tâţi aibe, cu virturile bine indreptate spre cuceriri, şi o cra- 
v care bate mereu în tureatca botlorilor. Aceştia erau aju- 
taji de plutonieri de ultima reangajare înainte de pensie: mus- 
tăţi stuloase pe care degetul arâtâtor drept le încolăceşte mereu. 
Toţi aceştia işi aduceau aminte de bune vremuri in serviciul ar- 
matei, dar vedeau cu jale că pensia are să sfirgească în ct- 
rind viaţa asta de bine Şi-au adus, deci, cu toţii toate rudele 
în satele de refugiu dn Moldova; au ocupat cu rude şi prie- 
tini „casele cele mai bune, iar satul era o satrapie în mina lor. 
Eşezu Snipen mustăţile albe în cerdac şi dădeau de-acolo 
ordine; gradele stăteau înşirațe în faţă, ascultau scandarea 
ritmică a cravaşei pe botfori şi porneau apoi să împlinească 
ordinele, fiecare la rindul lui satrap în raza lui. Zile intregi nu 
r În stradă cizmele bine lustruite ale domnului coman- 


Au stat oamenii fără control, fără sfat; ori s'au schimbat 


de rufe, ori nu; chiar dacă ar fi avut rute de schimb, era o 


Istorie întreagă să le spele, 


ZILE NEGRE 5i 


A izbucnit boala şi ne-a zăpăcit. Au strigat pere n 
că, dacă e vorba de boală, e treaba doctorilor să ne scape 
ea ; au țipat la doctori—căci de aceia au grade mai mari —şi 
au pierit bieţii doctori pe-un cap, din ordin. Nu prea ştiau nici 
cii natura boalei celei noi; nici no văzuseră, nici nu știau 
că la fiecare pas al lor în locuințele dospite de viaţa in 
a atitor oameni, îl pindeşie agentul de propagare al boalei. 
Nu mai rostim numele acestui agent; e destulă simpla 
evocare a halului extraordinar în care se găseau unii oameni, 
cu colonii de miliarde de asemenea „agenţi“. H ştim cu toţ 
reiau populat toate visurile de groază ale nopţilor din dou 
ern 


Ce puteau să facă medicii cu asemenea agenţi ? Să umble 
după ei cu siringa cu seruri ? Sau cu tuburi de comprimate ? 
Era treaba comandanților să nu se încuilbe murdăria in oame- 
nii lor. Titusul exantematic este o boală de poliţie, nu de me- 
dic; numai cu măsuri polițieneşti sest te,—iar pentru a 
schimba rufele şi a face bae, nu è nevoe medic. Desigur 
că Titusul exantematic a izbucnit din lipsa de control asupra 
oamenilor şi asta cade numai în vina comandanților, 

In divizia 9-a, concluziile de mai sus erau cum nu se poate 
mai demonstrate, Diviziei i se destinase, ca zonă de refa- 
cere, un triunghiu cu virful în jos, la Vaslui, culcat la stinga a- 
pei Birladului, mărginit la răsărit de riul Birladului şi avind la- 
turea asta întinsă nord-sud, în sus până la Buhâeşti; aproxi- 
mativ 25 kilometri ; la sud-vest laturea era formată de pirăul 
Rahovei, lature întinsă dela vest la est, aproximativ 20 kilometri; 
unele unităţi treceau puţin peste vâile acestor două rîuri; 
laturea de a treia unea aproximativ cele două extremităţi ale 
laturilor arătate mai sus. Se vede acum că aceiaşi suprafaţă o- 
cupată spre Vaslui de o singură divizie, era disputată în preaj- 
ma Iaşului de patru divizii: 2-a, 4-a lIl-a şi 15-a. 

In această divizie, într'un regiment, al 9-lea de vinători, 
in care oamenii n'au stat de loc în sate, ci au fost dela înce- 
put aşezaţi in bordee largi, bine aerisite, situate în mijlocul 
unei “păduri şi în care comandantul regimentului şi toţi ofiţerii 
erau veşnic În mijlocul oamenilor, au fost abia citeva cazuri 
də boală—gi acelea numai prin contact exterior. În alte două 
regimente care şedeau în satele depe valea Rahovei, au fost 
cazuri ceva mai multe; proporţia creştea la un regiment în- 
desat intreg în Buhăeşti şi era maximă la un regiment ce-şi 
băgase oamenii prin casele mărunte ale satelor mai puţin gos- 
podăreşti depe valea Stemnicului, care face bisectricea triun- 
ghiului destinat diviziei noastre. 

Cind am sosit la azeastă divizie, am găsit spitalul ce era 
hărăzit conducerii mele, aşezat deja în mijlocul acestui din 
urmă regiment, într'un sat unde era construit de citiva anl 
un dispensar medical pentru plasă, adică un mic spitalaş des- 
titat, nu să primească bolnavi, ci numai să le dee consultaţi 


-50 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Toate aceste divizii îşi trimeteau toţi bolnavii la laşi, 
de oarece nici-o descentralizare a spitalelor nu fusese reali- 
zată, încît convoiurile spre laşi şi în laşi, erau urmarea fatală 
a surprinderii cu care ne a izbit umana 

Ne odihneam şi răsuflam în tihnă la oraşe, după emoția 
unei reirageri aşa de grabnice; poate că de asta am lăsat să 
se odihnească şi soldaţii şi să se grămadească prin sate, prin 
locuinţele ţărăneşti, după ce au bătut drumurile reiragerii şi le-a 
intrat în oase frigul a patruzeci de nopţi trecute ca vai de lume. 

Grămădeala mai este şi în firea ufalonireră căci cu toată 
răbdarea cu care duce el la ger şi la intemperii cit de grele, 
totuşi, cind se găsește înaintea focului, se grămădeşte în ve- 
cin cu toate hainele pe el, cu genunchii la gură şi stă de 
vorbă. S'au grămădit soldaţii peste locuitorii satelor, s'au gră- 
mădit cu duiumul în odăile mărunte ţărăneşti; şi veneau me- 
reu alţii, ca să complecteze efectivele, încit In curind s'au 
găsit cite şaisprezece oameni, Într'o odae de opt metri patraţi, 
adică gaara de metru patrat de om, pe cînd după toate 
regulele, minimum trebue să fie de trei metri jumătate. 

S'a incuibat boala,—s'a încuibat mai ales în unităţile cu 
supraveghere slabă, unde drumul greu prin satele glodoase, 
pe vremea ernci, a făcut ca oamenii să stea fără de niciun 
control în casele ţărăneşti. Nu sa dus, nu comandantul să-i 
vădă, dar nici ofițerii tinerei, pentru care un drum, chiar rău, 
nu este în alte ocazii piedică. Au stat soldaţii de capul ior, lar 
otiţerii au stat la casele lor. 

Mai ales la părţile sedentare lipsa de control era îngro- 
zitoare. Acestea erau de obiceiu în preajma unităţilor lor ac- 
tive, dar băgate în sate mai înfundate, de oarece satele de 
lingă căile de comunicaţie erau date trupelor de front, care a- 
veau nevoe de legâturi lesnicioase. La aceste- părţi sedentare, 
comandanții de regimente erau căpitani eşiţi la pensie : mus- 
tâţi albe, cu virfurile bine indreptate spre cuceriri, şi o cra- 
vaşă care bate mereu în tureatca botforilor. Aceştia erau aju- 
taţi de pontoner de ultima reangajare Înainte de pensie: mus- 
taţi stu oase pe care degetul arâţător drept le încolăceşte mereu. 
Toţi aceştia işi aduceau aminte de bune vremuri în serviciul ar- 
maici, dar vedeau cu jale că pensia are să sfirşească în ca- 
rind viaţa asta de bine Şi-au adus, deci, cu toţii toate rudele 
în satele de refugiu dn Moldova ; au ocupat cu rude şi prie- 
tini casele cele mai bune, iar satul era o satrapie în mina lor. 
Eşeau cana a mustăţile albe în cerdac şi dădeau de-acolo 
ordine; gradele stăteau înşirate în faţă, ascultau <candarea 
ritmică a cravașei pe botfori şi porneau apoi să împlinească 
ordinele, fiecare la rindul lui satrap în raza lui. Zile intregi nu 
loja în stradă cizmele bine lustruite ale domnului coman- 

Au stat oamenii fără control, fără sfat; ori s'au schimbat 


de rufe, ori nu; chiar dacă a 
istorie întreagă 'să le spele, 7 A avat rule de achite era g 


ZILE NEGRE 5I 


A izbucnit boala şi ne-a zâpăcit. Au strigat comandanții 
că, dacă e vorba de boală, e treaba doctorilor să ne scape 
ea ; au tipat la doctori—căci de aceia au grade mal mari —şi 
au pierit bieţii doctori pe-un cap, din ordin. Nu prea ştiau nici 

cii natura boalei celei noi; nici no văzuseră, nici nu ştiau 
că la fiecare pas al lor în locuințele dospite de viaţa infectă 
a atitor oameni, îi pindeşte agentul de propagare al boalei. 

Nu mai rostim numele acestui agent; e destulă simpla 
evocare a halului extraordinar în care se găseau unii oameni, 
cu colonii de miliarde de asemenea „agenţi“. H ştim cu toţ 
Sani ne-a populat toate visurile de groază ale nopţilor din do 
erni. 

Ce puteau să facă medicii cu asemenea agenţi ? Să umble 
după ei cu siringa cu seruri ? Sau cu tuburi de comprimate ? 
Era treaba comandanților să nu se încuibe murdăria în oame- 
nii lor. Tifusul exantematic este o boală de poliţie, nu de me- 
dic; numai cu măsuri polițienești sest te,—ilar pentru a 
schimba rufele şi a face bae, nu e nevoe de medic. Desigur 
că Titusul exantematic a izbucnit din lipsa de control asupra 
oamenilor şi asta cade numai în vina comandanților. 

In divizia 9-a, concluziile de mai sus erau cum nu se poate 
mai demonstrate. Diviziei i se destinase, ca zonă de refa- 
cere, un triunghiu cu virful în jos, la Vaslui, culcat la stinga a- 
pei Birladului, mărginit la răsărit de rlul Birladului şi avind la- 
turea asta întinsă nord-sud, în sus până la Buhăeşti; aproxi- 
mativ 25 kilometri ; la sud-vest laturea era formată de pirăul 
Rahovei, lature întinsă dela vest la est, aproximativ 20 kilometri; 
unele unități treceau puţin peste văile acestor două riuri; 
laturea de a treia unea aproximativ cele două extremităţi ale 
laturilor arătate mai sus. Se vede acum că acelaşi suprafaţă o- 
cupată spre Vaslui de o singură divizie, era disputată în preaj- 
ma laşului de patru divizii: 2-a, 4-a 11-a şi 15-a. 

„In această divizie, într'un regiment, al 9-lea de vînători, 
in câre oamenii n'au stat de loc în sate, ci au fost dela înce- 
put aşezaţi in bordee largi, bine aerisite, situate în mijlocul 
unei “păduri şi în care comandantul a, carare şi toţi ofiţerii 
erau veşnic în mijlocul oamenilor, au fost abia citeva cazuri 
d: boală—gi acelea numai prin contact exterior. In alte două 
regimente care şedeau in satele depe valea Rahovei, au fost 
cazuri ceva mai multe; proporţia creştea la un regiment în- 
desat Întreg în Buhăeşti şi era maximă la un regiment ce-şi 
băgase oamenii prin casele mărunte ale satelor mai puţin gos- 
podăreşti depe valea Stemnicului, care face bisectricea triun- 
ghiului destinat diviziei noastre. 

Cind am sosit la azeastă divizie, am găsit spitalul ce era 
hărăzit conducerii mele, aşezat deja“ in mijlocul acestui din 
urmă regiment, întrun sat unde era construit de cițiva ani 
un dispensar medical pentru plasă, adică un mic spitalaş des- 
titat, nu să primească bolnavi, ci numai sá le dee consultaţi 


52 d VIAŢA ROMINEASCĂ 


i medicamente. Una din odăile mai mari ale acestui dispen- 
dar putea să cuprindă şapte bolnavi, nu în paturi, de care nici 
mu era vorbă, ci în tărgi. Am ocupat alături de spital şcoala, 
care nu funcţiona şi în a cărei sală mare de clasă încăpeau două- 
zeci şi cinci de târgi. Am avut ceva mai multă muncă să iau încă 
o sală din şcoală, în care învăţătoarea primise în gazdă o co- 
legă refugiată. Atit ea cît şi colega el erau fără familie şi ocu- 
pau fiecare che o odae. Le-am rugat atunci să se mute amin- 
două într'o odae şi să-mi dee mie una; refugiata n'a vrut să 
consimtă în ruptul capului şi mi-a demonstrat că refugiații au 
drept mai mult la recunoştinţa ţării decit băştinaşii, de oarece 
ei şi-au părăsit casele lor. Poate că mă dovedea cu argumentele 
feminine şi mai ales cu morişca care le învirtea; am dove- 
dit-o eu, cu argumentele medicale, şi s'a mutat la Vaslui, nu 
fară să mă înştiințeze că are să mă spună revizorului şcolar. 

Aveam neapărată nevoe să creez disponibilităţi de paturi 
peniru bolnavi, de oarece cu patruzeci de locuri nu se putea răs- 
punde nevoilor unei divizii, iar eu îmi pusesem în minte să nu las 
niciun bolnav din această divizie să bată drumul la oraş. De a- 
ceia am transformat în săli de spital toate casele din sat care 
puteau servi la acest scop. M'am lovit însă de nişte perso- 
naje atotputernice, care m'au biruit. M'au biruit, deşi eu a- 
veam de partea mea atit nevoia absolută a spitalului, cît şi 
gradul meu militar. Eu eram colonel, şef de spital, iar ei e- 
rau sergenţi-majori, şefi de jandarmi. 

Jandarmii aveau în acel sat, în două din cele mai spaţioase 
case, instalate : în una secţia de jandarmi şi în alta postul de jan- 
darmi, fiecare cu cîte patru odâi : cancelaria, arhiva, arestul şi locu- 
ința particulară a domnului comandant. Nici secţia, nici postul n'a- 
veau însă nimic de lucru, de oarece pe zona unei divizii poliţia sa- 
telor se făcea de pretorul diviziei cu jandarmii lui, şi afară de asta 
satele erau bucşite de soldăţime, încit rolul jandarmilor era nul. 
Atunci domnii şefi de jandarmi din sat desfiinţaseră şi ei ares- 
tul, arhiva, cancelaria şi aduseseră refugiaţi—şi mai ales refu- 
giate—care ocupau toată casa. Am spus ag pr arati care 
era şeful secţiei, că e în interesul armatei să fac spital pentru 
bolnavi şi că-l rog să mute postul la un loc cu secţia şi să-mi 
dea mie una din case, pentru spital. Mi-a răspuns că nu se 
poate, căci are nevoe de amindouă casele şi că, dacă vreau, să 
fac raport domnului comandant al companiei, care e la Vaslui. 
Cind am auzit cine e comandant, m'am bucurat tare, de oarece 
îmi era prietin dela lași, încît consideram treaba caşi făcută. 
l-am trimis un raport şi i-am scris şi o scrisorică particu- 
lară, în care il rugam de afacere. La 'scrisorică nú mi-a 
răspuns, iar pe raport a pus înalta apostilă: „Şeful secţiei va 
raporta dacă se poate da una din case“, Şeful secţiei, negre- 
şit a raportat tocmai cela ce-mi spusese şi mie, dar într'un 
stil ceva mai specific: „Nu se poate satisface cereria, de oare- 
ce jandarmii are nevoe de linişte“. M'am dus atunci la genes 


ZILE NEGRE 53 


ralul comandant al diviziei şi i-am expus cazul; el tocmai se 
ducea la Marele Cartier şi mi-a spus să-i dau un raport des- 
pre „afacere“, pe care-l duce el şi-l sp'ijină la Cartier, ca så 
se dee ordin de-acolo să mi se elibereze una din case. 

Asta se petrecea în Februar, Am recut toată vremea epi- 
demiei, m'am ajutat cum am putut pentru spitalizarea bolna- 
vilor şi am primit, în sfîrşit la 20 April, cînd se isprăvise e- 
pidemia, un dosar voluminos care se începea cu raportul meu 
câtră general privitor la chestia postului de jandarmi. Pe a- 
cesta Îl susținea generalul comandant a! diviziei cu un alt ra- 
port câtră Marele Cartier. In colţ scria Şeful Statului Major 
general al armatei dela M. C. G. că: „Marele Pretor să dea 
ordin să se dea una din case“. Marele Pretor (parc'ai zice 
„Marele Dalailama”!) trimetea ordinul companiei de Vaslui 
să-şi dea părerea şi să trimeată şi planurile caselor. Compa- 
nia de Vaslui trimeiea dosarul şefului de secţie; acesta ia- 
răşi răspundea că „jandarmii are nevoe de linişte“. Pe aceleaşi 
căi dosarul a urmat drumul înapoi, ca să ajungă la mine. L-am 
trimis şi eu înapoi Marelui Dalailama, cu un alt raport, în ca- 
re-i spuneam că-i trimit dosarul, ca să-l pună în muzeul de 
moravuri al Rominiei dela 1917, ca să se poată compara cu 
o istorioară—pe care i-am şi transmis-o—ce a păţit-o un biet 
jidan din laşi, înainte de 1877: 

li ceruse un sub-comisar mită şi el m'a vrut să-l dee; 
atunci sub-comisarul l-a bătut. Jidanul a reclamat în scris la 
procuror. Procurorul: „di. comisar va refera"; Comisarul: 
„dl. subcomisar va ancheta“, adică tocmai cel cu pricina A 
reclamat jidanul la Ministrul de Justiţie: „di. Procuror general 
va cerceta cazul şi refera“, Procurorul general: „di. Procuror 
cutare va ancheta“; de-aici încolo drumul ajungea pe calea 
ştiută. S'a dus jidanul cu jalba la Domnitor: „se recomandă 
d-lui Ministru al Justiţiei“, Calea de-aici mai fusese făcută, in- 
cit nu era grea. 

Au triumfat jandarmii,—au învirtit şi Rominia din războiu, 
cum au învirtit-o şi pe cea de până atunci; au arătat că aceşti 
sub-comisari ai satelor au dreptul la simpatia vie care i-a 
fixat definitiv în dragostea țărânimii şi care a făcut ca, ori 
de cite ori, mai tirziu, pleca spre Muntenia vrun tren cu jan- 
darmi, care se întorceau la reşedinţa lor, soldaţii făceau aces- 
tor „găinari ai satelor“ o petrecere cu huidueli şi scuipături 
pănă nu se mai vedea trenul... 

Această mică diversiune a putut servi ca să arăte că e- 
pidemia 3 putea face drumul în voe, sprijinită bine din toate 
părţile, ŞI şi-l făcea! Tabloul unui regiment bolnav nu pu- 
tea să difere mult de celace am văzut la regimentul în mijlo- 
cul căruia am stat. 

Trupa eşea la exerciţiu dimineaţa. In fața p gabra men, 
apa Stemnicului se revărsase peste toată valea şi apoi înghe- 


hg 


54 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


țase. Pe ghiaţa asta vedeam in fiecare zi soldaţii noştri în 


tale rus cum se trudeau în dreapta şi'n stinga. În fie- 
care zi, rege pl mantalelor scădea. Tot mai mulţi sol- 
daţi lipseau dimineaţa la apel. Sergentul de zi intreba de urma 
lor, şi-i spuneau camarazii de locuință că acela au rămas a- 
casă, fiind bolnavi. Trecea sorpa de zi pela casele acestora 
şi scria pe uşă cu crida: „casă de scutiți“, —ii scutea el pe 
ziua ceia de front. Dacă în aceiaşi casă se făceau mai mulți 
scutiți, adouazi ştergea ce scrisese eri şi scria înloc: „Fer- 
melle“. Douăzeci-treizeci de „fermelii*“ şi tot pe-atitea case de 
scutiţi, nu impresionau nici pe cel care le decreta cu crida, 
nici pe cei de mai sus, unde noutatea ajungea mai greu, de 
oarece un comandant de companie nu trebue să aibă oameni 
bolnavi în compania lui,—iar dacă are, nu-i spune, căci e notă 
rea în faţa colonelului. 

Cei scutiţi nu veneau nici adouazi la serviciu; alţii de- 
veneau scutiţi la rindul lor. Plecau dintr'o casă de scutiţi di- 
mineața la front cei care se mai puteau ține pe picioare şi 
lipseau de-acasă toată ziua; sara se întorceau acasă trudiţi şi 
se culcau fără multă vorbă. Cînd se sculau dimineaţa să plece 
din nou la apel, scutiţii de subt paturile unde zăceau, erau 
morţi, poate de-o zi întreagă, căci nimeni nu-i mai întrebase. 
Mi-i aduceau la spital doar să-i îngrop, căci eu aveam preot. 
iar preotul regimentului lor era în al treilea sat. Hotărise 
preotul meu să păstreze o listă nominală a celor îngropaţi in 
cimitirul satului, listă pe care trebuia să o predea primarvlui 
din sat în ziua cînd plecam de-acolo cu spitalul; la căpătăiul 
fiecărui mormint punea pe-o cruce de lemn un număr, care pe 
listă corespundea cu numele celui ingropat, ca să știe 


Copii și cel ce dragi ne sint, 
De-or vrea să plingă pe-un mormiînt, 


locul anume unde este îngropat mortul pe care îl caută... 

A ajuns preotulsă ducă pănă la paisprezece într'o zi, S'a 
îmtimplat, însă, să întrebe pe cei ce aduceau un mort: 

— Cum îl chiamă, mài băeți ? 

— Gheorghe lon, săru' mina, taică părinte. 

— D'apoi bine, mâi băeţi, pe Gheorge Ion l-am îngropat 
eri; ăsta trebue să fie altul... 

— Nu putem şti, taică părinte; aşa ne-a spus domnu’ 
sergent de zi, 

— Duceţi-vă şi Intrebaţi din nou, că nu se poate face în- 
groparea de două ori pe-un nume, 

Se duceau şi peste-un sfert de ceas se întorceau tot cu 
numele cela. Am trimis şi mi-au chemat pe plutonier : şi-a a- 
dunat compania, a făcut apelul, a făcut cercetările lui şi mi-a. 


adus alt nume. O fi fost acela numele adevăratalcelui mort? 


Ora 3 după prinz era a ceremoniei colective; pănă a- 


PP a i m - n... 


ti i 


mew o S 


tunci aduceau mereu căruțele şi târgile. Cu ce murea în spi- 
tal, cu ce venea din sat, suia la deal, spre cimitirul satului, 
tristul convoiu de tărgi acoperite cu prostiri albe, purtate de 
sanitarii mei în bluze albe. 

Se oprea des pănă'n deal convoiul alb, pe cărarea pono- 
rită. Era purtată cu puteri în fecare zi tot mai sleite povara 
din tărgi; tot mai doboriţi de muncă erau sanitarii ce-o purtau, 
deşi se făcea tot mai uşoară sarcina trupurilor supte de trai 
prosi şi de boală, 

Din vale se vedea acest convoi de groază albă ffittind în 
vintul sfirșitului de iarnă. Ca un plinset, pecare-l întărea vin- 
tul la fiecare popas, ajungeau în vale molittele prelungi ale 
preotului din capul convoiului, tar din satul de peste deal şi 
din cel din jos, plingeau mereu clopotele bisericilor, care Into- 
vărăşeau alte convoluri la fel. 

La noi nu mai suna clopotul. Era destulă jalea tăcută, în 
care se mişcau spre spital în tot satul, dela fiecare casă, tår- 
gile cu bolnavi şi căruțele cu morţi. 

Am avut, timp de patruzeci de zile, popota ofiţerească des- 
părţită numai cu o uşă de sala de exantematici, Tot in această o- 
dae era şi farmacia şi odaia a doi farmacişti şi a unui medic ma- 
ior. S'au restrins cu toţii, ca să facem săli mal multe pentru 
bolnavi. Asta arată, doar, că cram siguri că nu poate să fie 
contagiune, mulțumită curăţeniei ce întreţineam. Şi n'a trecut 
prin uşă contagiunea niciodată. Treceau prin ea doar ge- 
metele dramei in care se zbăteau în odaia de-alături atitea su- 
flete ce abla se țineau de trupurile lor. 

N'a føst contagiune în spital. Am dat însă 15 sanitari la 
a gre vecin, care avea boala în el. Ceruse comandantul 
dela divizie, sanitari—de oarece pretindea că boala în regi- 
mentul lui se ilățeşte din cauza că nu are sanitari. l-am dat 
cincisprezece şi s'au imbolnăvit toți cincisprezece. 

A murit sergentul Neculai lon, care nici nu era sanitar: 
făcuse armata la calaraşi și cine ştie cum stăruise în timpul 
neutralității, de l-a mutat la sanitari. A murit caporalul Mo- 
rindâu Pandele, cuminte şi blind ca o fată mare: fusese intre- 
buinţat la popola ofiţerească, până Intr'o zi, cind s'a stâdit un 
medic cu un farmacist. 1 s'a părut unuia că Morindâu e pro- 
tejatul celuilalt şi l-a mutat dela popotă : Ar fi trăit, sărmanul, 
dacă nu se sfădeau mărimile... 

A stat între viaţă şi moarte sergentul Dincă, circlumar 
cuprins, din ţara ţuicii. A venit într'o noapte la mine medi- 
cul maior să-mi spună că din odaia lui aude cum ridică casa 
Dincă cu tipetele unui delir furios: a trintit toţi sanitarii în 
furia lui și vrea să fugă pe ; mă întreba dacă nu e bine 
să-i facă o injecție de morfină. Văzusem în timpul studiilor 
mele un acces de delirium tremens şi mi-am adus aminte că 
lipsa excitantului obişnuit, la consumatorii statornici de alcool, 
provoacă acest delir. O doză convenabilă din excitantul lor, 
linişteşte delirul, l-am dat 100 grame rom dintr'o dată şi l-a 


60 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dreptul erau cinci kilometri peste două dealuri şi-o pădure; se 'n- 
țelege că am adoptat drumul cel mai scurt. Mă duceam la in- 
ceput într'o căruță dobrogenească, Drumul prin pădure trecea, 
însă, prin tot soiul de exerciţii de silvicultură de războiu a ar- 
matei: copaci răsturnaţi în mijlocul drumului, Goate la fiecare 
pas, iar crengile subţiri lăsate pe locul unde a fost curăţat co- 
pacul, incit pe asemenea drum se fărima orice vehicul. M'am 
răsturnat de trel ori la scurte intervale şi am părăsit căruţa. Am 
început să mă duc calare, 

Nu m'am suit pe caldecind sint: poate din pricina asta e- 
ram din principiu dintre acei care, cu zece-cinsprezece ani mai ìna- 
inte, judeca cu destulă asprime pe acei comandanţi, care sileau pe 
medici, muncitori cu capul, să meargă calare la manevre. Cind 
am văzut, însă, că la fiecare nouă răsturnătură mi-e ameninţat 
tocmai capul, m'am hotărit mai bine să-l economisesc pe el. 

M'a suit pe cal un preşedinte de tribunal, căpitan de ca- 
valerie de rezervă, care era comandantul trupei mele: mi-a dat 
calul cel mai blind şi vre-o trei zile a trimis şi un soldat cu 
mine. După trei zile m'am făcut forte să las soldatul acasă, 
dar prezidentul meu tot mă asista regulat la fiecare suire pe cal, 
iar la ceasul cind trebuia să mă intorc sara la spital, cerceta cu 
grijă zarea dealului de unde trebuia să apar, ca să mă vadă, 
instirşit, apărind şi eu, nu numai calul singur, 

Am făcut timp de patruzeci de zile slujba asta. 

Mă vedeau cei dela divizie pe unde nu mă căutau, ori de- 
aveau gindul la mine, ori nu. Oriunde rinduiau ei o treabă mi- 
litărească, băgam şi eu medicina mea. Ne-am trudit şi unii şi 
alţii, dar dela o vreme boala a mai contenit. incepusem să fim 
siguri că o avem în mină, Divizia a 9-a scăpase cu perderi mai 
mici decit oricare alta. 

— Vedeţi, domnule general, ce regiment am? spunea ge- 
neralului cu mulţumire, la o defilare, un comandant de regiment. 
— Văd, răspundea generalul, dar nu l-ai făcut dumneata ; 
ți l-au dat doctorii. 

incepuse să dee in primăvară, Iarna nesfirşită din care nu 
mai eşeam, prăpădul ce văzusem timp de două luni la orice paz 
in jurul nostru, făcuseră să ni se pară că în acel an vine parcă 
mai tirziu ca oricind soarele. Şiiam că numai la el ne era scă- 
parea ;—el trebuia să pună capăt grijei ce purtam, atit pentru 
divizie, care putea să fie nimicită de boli înainte de ceasul iz- 
binzii pentru care ne pregăteam, cit şi pentru noi, care puteam 
să plătim în orice moment acelaşi tribut boalei, care ne pindea 
in ra rue 
nd soarele ne-a venit înstirşit, l-am v > 
dinja in dumnezeirea lui. y parte: i cola 

Drumul ce făceam prin pădure spre divizie îmi arăta fa 
fiecare zi cum în fiecare colț se deşteaptă o altă viață, Moartea 
ce mă întovărăşise două luni şi pe care în fiecare dimineaţă e 
găseam în spital, mi-o alunga la amiază pădurea, în care soa- 


rele, tot mai cald, imi creştea, tot mai mult, bucuria de a fi a- 
juns să-l mai văd odată, 

Drumul acesta nu mal era slujbă acuma. Il şi făceam de 
două ori mai lung. "Calul şi călăreţul gustau, fiecare în felul lui, 
viața cea nouă, Calul, de voia lui, lăsa cărarea şi-şi infunda că- 
Jăreţul in pădure, pe unde firul cel nou de iarbă îi arăta şi lui 
că s'a sfirşit cu sfecla îngheţată şi cu turtele de floarea soare- 
lui, cu care se hrănise toată jarna, Călărețul îi întovărășea pa- 
sul legănat, cu cite un cîntec prelung şi numai cînd, dela mar- 
ginea pădurii, se vedea divizia, calul singur se aşternea la drum, 
căci înţelegea că nu mai are de ce să se dee zăbăvii. 

In fiecare zi pădurea îmi arăta o altă faţă, Dintr'un colţ de 
pădure venea până la mine cite-un cîntec trăgănat, cu care vre-un 
soldat la tăiat lemne își trimetea gindul lui departe, cătră casă, 
Pe-o cărare un finc, ascuns subt căciulă, îşi ducea citeva oi, 
scăpate de primejdia vremilor. Toate vietăţile frunzişului işi îm- 
mvițeau în fiecare zi chemările lor. De subt frunza de an, på- 
durea îşi trimetea, în fiecare zi cu alte culori, florile care erau 
mădejdea unor vremi nouă, - 

Nădejde nouă se înfiripa şi în sufletele noastre. Boala în- 
cepuse să se stingă ; soldaţii, adunaţi cite doi-trei la un loc—cei 
dintr'un sat—întinşi la soarele câlduţ în odihna amiezei, îşi spu- 
seau ginduri de departe şi în fiecare zi le dădea soarele, celace 
le luase o iarnă întreagă molima, dospită în grămădeala din sate. 
Cei mal în putere sprijineau cu bunătate pe cei abia sculaţi de 
pe boală şi care lepădau cei din urmă mantalele boţite de abu- 
rul etuvelor, 

A făcut preotul meu slujbă mare în ziua de Florii. A făcut 
e capelă de verdeață în mijlocul ogrăzii spitalului şi m'au lipsit 
deia slujba asta decit cei care nu mal puteau să ne ceară drep- 
tul acesta, Era rugăciunea de laudă pornită din adincul suflete- 
lor celor ce scăpaseră de-o iarnă fără sfirşit, Vieţile şubrede care 
ascultau din gura preotului ruga de mulţumire cătră Cel Prea 
Inalt, nu erau, desigur, în clipa aceia prea pline de însufieţirea 
războiului. Cind preotul, în mijlocul rugărilor, a spus ruga o- 
bișnuită, 

; „Şi pentru vremi cu pace Domnului să ne rugăm“ 
din şapte sute de suflete năcăjite s'a ridicat o singură rugă 


Pi 
ian Dr. Ştetănescu-Galaţi 


MUNȚII 
— De Albert Samain — 


©! martorii'n picioare din vremile de basm! 

Cind urcă spre văzduhuri giganticul lor spasm, 

Pluteşte împrejururi o spaimă depărtată 

Ce-a mai rămas ca umbra durerii din noian... 

Smerit se'nchină vasta cimpie prosternată, 

Căci nimeni nu-i întrece în virsta venerată, 
Afară de străbunul Ocean. 


Cu tunetul se'mpacă: e ca un larg aplaus, 
Cind şerpi de foc pe frunte, li se *mpletesc din haos 
Şi trăznete'n galopuri duc faima, mai departe... 
lar herghelii de vifor, cînd urlă 'n noaptea sură, 
Semeţi îşi 'nalţă dreaptă, antica lor statură, 
Uimiţi să-şi vadă coama pădurilor, departe, 

Cum flutură "'năsprită ca de ură. 


Mai sus, mai sus de turma cimpillor servile, 

Mindria uriaşe a crestelor sterile, 

Se "'mbracă ?n luminoase, adinci singurâtăţi... 

În mantia lor castă, cu vulturii visează, 

lar moartea nevăzută pe vîrf de codri, trează, 

La margini de prăpăstii sinistre, reci,—veghează 
Salbaticile lor virginităţi, 


În inima lor mare, tristeţi adesea curg... 
Un bucium dela stină, prin lenevos amurg, 
Din văi în văi, trimite un dor peste cîmpii... 
Imprăştiate turme ce pasc cicori şi nalbe, 
— Sburdalnici ţapi şi capre, mioare pașnici, albe— 
Pe coaste se agaţă în şiruri-şiruri salbe, 

-Izvor de svon de clopote-argintii... 


A! zilei rege, seara, pe umerii lor moare. 
Învăluiţi de-o umbră mai amenințătoare 
Asvirle 'n depărtare o "'nfiorare mută, 
lar cînd din fund de ceruri, surizători vin, zorii 
Cinstesc intii bătrinii —cum fac toţi muritorii— 
Și 'n vreme ce fanfare repetă cintătorii, 

Pe creştelele albe fi sărută! 


Ei sint într'ariparea pămîntului spre ceruri; 
Azurul le dă nimbul,—şi asprele misteruri 
inspiră pe trimişii iluminaţi de sus. 

Şi-atuncea gîndu-i faclă pe margini de Gomorhă, 
lar glasu-i cataractă de raza de-auroră, 


_Şi-acelaşi vînt de virfuri, în lira lor sonoră 


Cuvînt de bronz în strofa lor şi-a pus. 


Pe Tayget, în codri, Diana-a'ntins un arc.. 

Pe culmi parnasiene al muzelor monarc 

Arcuş de aur'nalţă în aer inspirat... 

Oiympu'ncremeneşte de-o slintă veselie: 

Pe Caucaz vulturul din Prometheu stişie, 

Și Oeta vede 'n toga de flăcări purpurie, 
Pe Hercules în zeu transtigurat. 


bi VIAŢA ROMINEASCĂ 


Orpheu, şi Christ, și Moise cu fruntea de aramă, 

Toţi visătorii palizi ce'n verb un spirit cheamă, 

Au coborit pe muchea lor stearpă şi înaltă. 

Căci munţii au un suflet in straturi nepătrunse, 

ŞI Visul cînd se naşte, de fulgerul lor uns e, 

ȘI 'n pieptul lor de marmur stau blocurile-ascunse 
Din care Zeil-apar, chemaţi de daltă! 


Mai sus, din pisc în piscuri, cu ascuţite lespezi, 
Nestimpărata minte se'ncearcă 'n zboruri repezi 
Sa soarbă din răcoarea de spaţii nesfirgite : 
Cetăți, păduri şi dealuri, se nelezesc, s'apleacă, 
Şi liniile toate topite se îneacă, — 
O singură fişie de orizon le 'nghite 

Ca valurile mării domolite... 


Aci, ghețari, în stavili de sloiuri, ţin deluvii. 
Adinca măreție a paşnicelor fluvii 
S'anunţă, creşte'n unda timidelor izvoare. 
Prin liniştea de codri, departe de-ambuscade, 
Trec cerbi şi căprioare în salt de cavalcade, 
ȘI *n pulberea de apă a vastelor cascade 

Un curcubeu s'aprinde 'n soare. 


Păstrind doar pentru dînşii tot zbuciumul furtunii, 
Privirea, seara-şi culcă la poalele păşunii, 

Cu grija părintească de patriarhi cuminţi ; 

În vreme ce 'n văzduhuri, granticele creste, 
Pierdute 'n auria Pleiadelor poveste, 

Torc visul veşniciei mai sus de umilinţi | 


a D. Nanu 


Un roman al Ardealului 


L. Rebreanu: „lon“ 


In evoluția unei literaturi, romanul de moravuri, romanul so- 
cial căruia dela Balzac incoace ne-am deprins să-i cerem o repre- 
zentare obiectivă a vieţii, nu poate apărea decit tirziu, subt for- 
ma lui desăvirşită. 

Căci acest gen presupune din partea unui scriitor însușiri 
multiple care se întiinesc rareori împreună: puterea de obser- 
vați: şi de analiză, o bogată experienţă a vieţii şi a oamenilor, 
imaginaţia psihologică a caracterelor, dramatismul situaţiilor, sim- 
ul compoziţiei care grupează pârţile unui tot subordonindu-le 
unei concepţii unitare, atitudinea obiecilva care are la bază com- 
prehensiunea şi simpatia pentru alții, oricit ar fi aceştia deose- 
biţi de noi. 

Şi era natural ca literatura noastră să nu producă până a- 
cum în acest gen decit puţine încercări de o valoare durabilă. 

„Nu mă ridic până la „Ciocoli vechi şi noi“ care însamnă 
pentru unii critici începutul romanului şi în care nu pot vedea 
decît oarecare simţ de observaţie amestecat cu atitea situații falşe 
sau de o simplicitate nalvă şi tendenţioasă, 

Mä opresc la generaţia trecută, „Dan“ şi „Viaţa la ţară“ 
sint desigur Încercări remarcabile, cea dintălu prin puterea de 
analiză pătrunzătoare a autorului, cea de a doua prin unele scene 
pline de duioşie sau delicateţă, 

` Una din condiţiile esenţiale ale genului le lipseşte însă: c- 
biectivitatea. Indârâtul personajelor, autorul cu sentimentele şi în- 
Clinaţiile lul personale e în fiecare moment vizibil. Pentru Vla- 
buţă, numai proletarul intelectual poate avea însuşiri, orice re- 
prezentant al burgheziei e viţios sau ridicul. D. Zamfirescu e 
mai puţin subiectiv, totuşi simparia sa pentru vechea boer:me şi 
moravurile patriarhale de altadata, caşi ete av nn său pentru cei 
ridicaţi de noua stare de lucruri, apare în deajuns. 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă între prozatorii din generaţia nouă, d. Sadoveanu a 
scris un roman istoric menit să rămină, poetul uneori epic, al- 
teori liric care e în d-sa, l-a impiedecat de cîte ori a tratat su- 
biecte din realitatea contemporană să ne dea o imagine neidea- 
lizată A veridică a vieţii. 

reoiu şi neindeminatic,-nu însă fără putere şi pătruns de 
un înalt suflu etic, d. Agirbiceanu a încercat să redea în „Âr- 
hanghelii“ un colţ din viața Ardealului, fară a reuşi să evite cu 
totul unele exagerări sau zugrăvirea unor tipuri convenţionale. 

Cu însuşirile sale artistice excepționale, d. Brătescu-Voineşti 
părea cel mai chemat pentru a deveni romancierul generaţiei noas- 
tre. Excesul de condensare care se observă în totce a scris d-sa, 
lipsa poate a acelei imaginaţii constructive şi puteri de voinţă ne- 
cesare unei opere „de longue haleine“, l-au făcut să se mărgi- 
nească în domeniul nuvelei, 

Acolo unde nu au reuşit deplin atiția scriitori de valoare, 
pare a fi fost mai norocos d. Rebreanu, într'o operă care repre- 
zintă mulţi ani de muncă, 

Nuvelele și schițele sale, cu personaje luate mai totdeauna 
din drojdia societăţii, din lumea apașilor şi a souteneurilor, dọ- 
vedeau desigur simţ de observaţie şi darul analizei, reunite c'o 
înclinaţie spre detaliul trivial şi spre o formă de realism brutal 


şi rece, dar în ele nimeni nu ar fi putut să int i 
cierul de mai tirziu. x i revadă pe roman 


Titlul romanului e „lon“ după numele eroului principal, dar 
nu avem aface cu un roman biografic în felul lui „Dan“, gi mai 
degrabă cu unul dramatic. Lupta lui lon pentru a pune mina 
pe păminturile lui Vasile Bulbuc, cu toate fazele ei: bătaia cu 
Gheorghe, seducerea Anei, cearta cu Vasile, refuzul acestuia de 
a-i da pămînturile, gonirea Anei, împăcarea cu Vasile, apol si- 
M Da ANRE, maaria Spn şi la urmă patima violentă a 
ca, urmată de uciderea 

cuprind situaţii de un real dramatism. ni er COURSE, 
Dar ele formează numai unul din aspectele romanului. Pa- 

ralel cu tragedia lui lon, a cărei actori sint țărani şi împletin- 
du-se mereu cu dinsa, se desfăşoară altele cu personaje ce a- 
parţin „domnilor“, inteligenţii satelor şi oraşelor ardelene: con- 
flictul surd dintre familia învățătorului Herdelea şi preotul Bel- 
civg, sforțările celui dintăiu pentru a-şi asigura viitorul fetelor 
lupta lui de fiecare zi cu mizeriile pe care i le face stăpinirea 
şi cu greutăţile vieţii, zbuciumul tinărului Titu pănă ce-şi găseşte 
care Belciug urmăreşte unica ţintă 


Cu toate episoadele numeroase şi scenel 
e atit d 
ae dau acestui roman în două muri proporții să rit dea 
teratura noastră şi adevărate dimensiuni de frescă, acțiunea lul, 


UN ROMAN AL ARDEALULUI 67 


Cu o ghibăcie care se întilneşte rar, d. Rebreanu ştie să 
combine şi să alterneze fără a forţa aproape niciodată doza, des- 
crieri, naraţii, analize, portrete, dialog—aşa încît inaintind în ce- 
tirea romanului, caracterul personajelor, a celor principale în pri- 


mul rind, se dezvălue în trăsături din ce în ce mai lămurite în 


faţa noastră. 

D-sa nu intervine niciodată direct pentru a analiza sau ex- 
plica în mod discursiv psihologia unui personaj, ci zugrăvește 
numai atitudini sau gesturi, lăsînd personajele să vorbească sau 
să reacționeze în raport cu mediul. 

Şi dela început pănă în momentul final al romanului, aceste 
personaje nu prezintă nici o notă falşă şi, chiar atunci cind evo- 
iuiază cu vremea subt influenţa împrejurărilor (cazul lui Titu 
sau al Laurei), ele rămin totuşi aceleaşi, consequente cu ele în- 
ele, manifestindu-se în fiecare Imprejurare prin vorbe, acţiuni 
său gesturi potrivite cu firea lor şi cu situația. 

Căci d. Rebreanu posedă într'un grad înalt acea imaginaţie 
psihologică şi sintetică care, spre deosebire de cea plastică, cre- 
iază caractere animate de o logică internă, însuşire fără de care 
un scriitor nu ne poate da decit viziunea exterioară a persona- 
jelor sau fantoşe lipsite de suflul adevărat al vieţii. 

O altă jasu pe care d. Rebreanu o are într'un grad 
deosebit între toţi scriitorii noştri, e obiectivitatea. D-sa e un ob- 
servator minuţios şi pătrunzător care, asemeni unul om de ştiinţă 
exactă, se supune,—după expresia lui Brunetitre,—cu totul obi- 
estului. 

Privirea lui senină şi clară nu e niciodată tulburată de a- 
cele înclinări de ordine subiectivă şi personală care falşifică vi- 
ziunea simplificind sau deformind realitatea, pe care se încearcă 
s'o redea scriitorul. 

In acest roman nu avem atace cu personaje abstracte care 
întrupează o virtute sau un vițiu, îngeri sau demoni pe care nu 
i-am'ântilnit nicăiri în experiența noastră. 

Figuri care nu sint niciodată idealizate după cum nu sint 
nici şarjate sau caricaturizate, eroii acestui roman sînt oameni 
piămâădiţi din pasta comună, avind fiecare, desigur nu în acelaşi 
proporţie, însușiri şi defecte, lumini şi umbre, indisolubil legate 
de trecătoarea noastră existenţă, 

D-sa nu are aversiuni pentru unii, preferinţi pentru alţii, ct 
căutind să inţăleagă complect realitatea şi s'o redea cu fidelitate, 
imbrățişează pe toţi, dacă nu cu aceiaşi simpatie, dar cu un in- 
teres egal şi cu acelaşi comprehenziune largă. 

Să ne oprim puţin asupra acestor personaje. 


+ 


Jon e un flăcău bine înzestrat de natură. E deştept, e violu, 
æ harnic. Dar sărac, el are sufletul ros de invidie şi de ură im- 
potriva acelor care au mai mult decit diasul și e stăpinii dee 


68 VIAŢA ROMINEASCĂ 


atimă violentă, lăcomia de a avea pămint, cit mai mult påmint. 
Pentru a-şi satisface patima, el nu se dă îndărăt dela nimic, ur- 
mărindu-şi ținta cu o voinţă îndărătnică şi tenace. Fără stfială, 
lon viră plugul în brazda vecinului şi, rivnind la păminturile „bo- 
cotanului“ Vasile Baciu, ca să le poată avea, deşi era în dra- 
goste cu Florica, întoarce capul fetei acestuia Ana, pe care o 
seduce cu viclenie, Cind fata rămine însărcinată, el refuză s'o 
ia de nevastă, pănă ce Baciu nu-i făgădueşte păminturile toate 


până la unul. Cind după nuntă, Baciu nu vrea să-i dea celace-i. 


făgăduise, lon trimete pe Ana înapoi şi, după multe ciorovăeli, n'o 
ia decit dupăce Baciu consimte să facă formele. 

Aspru, brutal şi crud la minie,el îşi bate nevasta, mama şi 
părintele, Sinuciderea Anei şi moartea copilului îl lasă rece şi 
numai grija că Baciu ar putea să-i reclame acum pămîntul, mai 
tulbură acest suflet de un egoism feroce, care nu cunoaşte bu- 
nătatea, nici mila. 

i aceiaşi violenţă elementară şi sălbatică cu care rivnise 
stăpinirea pămîntului, clocoteşte in patima lui aprinsă pentru 
Florica şi îl mină spre moarte. z 

Vasile Baciu e o fire înăsprită de năcazuri, în urma mor- 
tH soției lui. Mindru de averea şi de păminturile pe care le are, 
nu vrea cu nici un preţ să-şi mărite fata după un calic ca lon, 
ci după un flăcău bogat ca Gheorghe care n'o să-i pretindă ni- 
mic cit trăeşte. Beţia şi mărginirea îl împiedică să-şi dea samă 
de legăturile fetei cu lon, ba crede chiar că ea a fost sedusă de 

heorghe şi, cind află dela acesta adevărul, izbucneşte fioros, 

brutalizind o în chip sălbatic. Viclean, dupăce vede că lon nu 

vrea î' nici-un chip să-i ia fata fără toate păminturile, i le fä- 

gădueşte, dar după nuntă nu vrea să-şi mai ţină cuvintul, şi 

numai frica de judecăţi, atit de naturală pentru spiritul lui greoiu 

şi simplu, il face însfirşit să cedeze. După moartea Anei şi a 
copilului él îşi reclamă însă din nou avutul. 

d. i pe eu mat Ie, viclenia şi îndirjirea sint ameste- 

ui lui cu o teamă v i 
px oamenii ale or agă şi superstițioasă de preot şi 
eorghe Bulbuc cu statura înaltă şi disgra ioasă 
tlăcău blind, molău, mărginit, care se vilă ata fiindcă i- 
re l au pa s oaia la cu Florica, fata cea mai zal 
şi mai sărac n sat, numai 

face pa prne şi la urmă eoi A aaa în 

na e un suflet simplu, plăpind şi chinuit. Ea iu te dela 

regia pe lon şi se lasă uşor ademenită de dinsul. ce mer 

oc pot barmak ea pa PEANN, și gonită la lon care o trimete în- 

, c 

se Dotari s i eva clipe de fericire, numai atunci cînd el 
umilința unul cîne tiritor îi ascultă 

oaia ara casa bărbatului la acea a tatälul reret ag ara 

celalt, năpâstuită şi blăstămată de soacră, în ziua în care 


UN ROMAN AL ARDEALULUI 69 


înțelege că lon iubeşte pe Florica şi nu a luat-o decit pentru a- 
verea ei, gindul de a renunța la o viață de chin încolțeşte in- 
tr'ìnsa. Spinzurătoarea crişmarului Avram, cași moartea pe mi- 
nile ei a bătrinului Moarcaş, sint un îndemn mai mult şi dra- 
aostea copilului nu-i deajuns ca să-i poată opri hotărirea. 

Dintre figurile secundare se rind vii: bătrinul Glane- 
taşu, tatăl lui cintăreţ din tr n tinereţă, leneş pe cit era 
fiul de muncitor, suflet vesel, chefliu, dar bun şi milos, singurul 
din familie care compătimeşie cu nenorocita Ană; soţia lui, Ze- 
nobia, femee vrednică care duce singură toată munca gospodă- 
riei, dar aprigă, iute la minie, mustrindu-şi mereu nora; Savista 
oloaga, cu dragostea ei de viaţă, cu devotamentul ei de cîne på- 
zitor; Florica cu farmecul ei tulburător, cu îrumuseţa ei provo- 
cătoare şi fatală, 

"Ţăranii pe care-i zugrăvește d. Rebreanu nu sint figuri i- 
dealizate de o imaginaţie romantică, nici mai buni, nici mai răl 
decit acei pe care-i intilnim în realitate, ei beau mult, se ceartă 
pentru påmint, se bat şi se ucid chiar subt puterea unor porniri 
primitive şi violente. in firea lor simplă, brutală şi aspră e însă 
o notă de egoism împreună cu nu ştiu ce îndirjire şi tenacitate 
pe care în Moldova o întilnim mai rar. 

Viaţa interioară a acestor ţărani nu e desigur „neant fără 
evenimente“, pentru a întrebuința expresia cunoscută a d-lui Zam- 
firescu, dar trebue să recunoaştem că, mărginindu-se numai la ei, 
romanul d-lui Rebreanu ar fi prețuit desigur mult mai puţin în 
ceiace priveşte interesul caşi semnificaţia. Căci personajele sale 
din pătura cultă, cu traiul lor mai complicat în toate privinţele, 
au un suflet mai bogat, mai variat în nuanţe şi în conflicte, preo- 
cupări intelectuale sau morale, de un ordin mai Inalt. 

lată-l pe învățătorul Zaharia Herdelea. E un sentimental 
şi un naiv, din care grijile familiei şi greutăţile vieţii au făcut 
un ot slab, şovăitor care se teme de cei puternici şi e dispus 
la compromisuri cu stăpinirea străină pe care le regretă apoi și 
de care sufere, Fire mobilă, expansivă, de o vanitate copilă- 
rească, el nu-şi poate ascunde bucuriile, nici năcazurile. Cind 
fata cea mai mare se logodeşte, el răspindeşte ştirea în tot tlr- 
gul, după cum ceteşte tuturor scrisoarea prin care stăpinirea îl 
scoate la pensie cu mulțumiri. Increzător și lipsit de cunoştinţa 
oamenilor, el e adesea înşelat, dar dacă năcazurile îl îndoae, eie 
nu-l doboară niciodată cu totul, 

Deşi cu atitea slăbiciuni şi micimi sufleteşti, Herdelea ră- 
mine totuşi, simpatic, prin blindeţa și bunătatea lui pentru toţi, 
prin solicitudinea pentru ai săi, prin munca lui de fiecare zi, 
prin optimismul lui inalterabil. 

à Preotul Belciug e croit din altă stofă; e o fire concentrată, 
raţionalistă, rece și autoritară. Gelos de prestigiul său in faţa 
turmei pe care o păstorește, orice contrazicere îl năcăjeşte, fā- 
cind din el un om minios şi răzbunător. Dar numai vremelnic 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


căci acest om cu viaţa sobră şi pură, are o conştiinţă scrupu- 
loasă şi o voinţă disciplinată, care-l fac să-şi stăpinească porni- 


rile. Supărat impotriva lui Herdelea cu care fusese prietin, fiindcă- 


acesta luase partea lui lon, pe care preotul il considera ca un 
element primejdios al satului, după ce nu se poate opri de a 
nu face unele greutăţi şi mici mizerii familiei Herdelea, cînd în- 
văţătorul e suspendat şi năcazurile se abat asupra-i, preotul 
începe a-l simţi lipsa şi a recunoaşte că neințălegerile dintre 
ei îşi aveau obirşia în deşărtăciuni mărunte, aproape copilă- 
reşti. El devine atunci ertâtor, ba chiar siitrşeşte prin a semna 
actul atît de dorit de Herdelea, prin care se asigură acestuia 
proprietatea locului pe care învățătorulişi clădise casa, loc ce 
aparținuse pănă atunci bisericii. Naționalist fără şovăire, el 
refuză să înveţe pe copii tatăl nostru în ungureşte şi, în faţa 
observaţiilor inspectorului, atitudinea lui e curajoasă şi plină 
de demnitate. Clădirea bisericii e marele scop al vieţii pentru 
acest preot debil şi uscăţiv, însufleţit! insă de o voinţă fermă, 
care ascultă de un singur ideal. Dacă Herdelea prin păcatele 
eaşi prin sentimentele lui e mal aproape de sufletul nostru, 
figura lui Belciug rigidă şi severă are în ea ceva care impune. 

Titu Herdelea, deşi zugrăvit în trăsături mai puţin precise, 
e de asemenea o figură interesantă ṣi vie. Cu liceul neispră- 
vit, tînărul candidat de notar trăeşte pe spinarea familiei şi 
scrie versuri apreciate de unele persoane din împrejurimi şi 
chiar din hotarul judeţului. Fire uşuratică şi visătoare, e la în- 
ceput cu totul absorbit de preocupările lui artistice, de aven- 
tura cu Roza Lang, nevasta învățătorului din satul apropiat 
sau de balurile din Armadia. Cind e nevoit însă să primească 
postul de ajutor de notar în alt sat, ochii i se deschid. devine 
tot mai conștient de asuprirea cea pair şi de datoriile Ivi 
față de popor, sentimentul naţional subt forma lui extremă, 
iredentismul, e io cu tărie în sufletul lui. In alegeri, luptă cu 
tot entuziasmul lui juvenil pentru candidatul rotnin, ciocnin- 
du-se cu scepticismul bătrinului Herdelea care, nădăjduind un 
ajutor dela cei puternici, în încurcătura în care se afla subt 
ameninţarea judecătorului ungur, votează cu omul guvernului. 
In conflict cu stăpinirea ungurească, fiindcă susținuse plingerile 
unor ţărani romini acuzaţi de agitaţie, cheltuindu-şi energia în 
ocupaţii prozaice şi meschine, Titu simte tot mai mult că se în- 
măbuşă în atmosfera apăsătoare a Ardealului şi ia hotărtrea de 
a trece in regatul liber. Acolo va fi gazetar. 

Cu aspiraţiile lui confuze la început, care se precizează 
încetul cu încetul, cu idealismul lui entuziast, utopic şi verbal 
sr ip „a starea de agp ponderată şi calmă a generației 

i » Titu apare ca un reprezentati i i 
tinerimea ardeleană p rep val unei părţi din 
trăsături nu mał puţin vii şi caracteristice sint zugrš- 
vite femeile. Maria Herdelea, soţia învățătorului, e o fata de- 


UN ROMAN AL ARDEALULUI 71 


țăran, mîndră de situaţia ei şi uitindu-se cam de sus la cei din 
prostime. E impulsivă şi voluntară, dominindu-şi adesea so- 
tul, iute la minie, izbucnind repede în invective. Dar e o gos- 
podină neobosită, devotată pentru soţ şi -copii. Ceasurile li- 
bere şi le petrece cufundată in cartea de rugăciuni sau în caetul 
de cintece naționale de care sint legate amintirile tinereţii. 

Dispreţuind toate noutăţile, sindrofilile fetelor caşi moda, 
imbrăcată totdeauna în rochia ei veche, ea pare o icoană vie 
a obiceiurilor de odinioară şi a tradiţiilor străbune, un suflet 
simplu, dar viguros şi lipsit de ascunzişuri. 

Cu mult simţ de observaţie şi de justă intuiţie a sufletu- 
lui feminin, sint redate Laura şi Ghighi, fetele învățătorului 
atit de deosebite una de alta. Laura e serioasă, închisă, tăcută, 
Visătoare şi pretențioasă, ea e indrăgostită de tînărul medici- 
nist Ungureanu. Teologul Pintea nu e pe placul ei, fiindcă 
e mai Scurt decit ea şi o să fie numai preot; totuşi, fată pru- 
dentă ascultind şi de sfaturile lui Titu, ea nu lasă fără de 
orice răspuns cele opizeci de scrisori şi ilustrate ale tinărului. 
Ungureanu mai avea însă cinci ani până la sfirşitul studiilor 
şi nu făgăduise nimic, deaceia Laura văzînd că nu obţine ni- 
mic dela el şi gindindu-se că e fără zestre, se hotărăşte destul 
de repede, după inzistenţele părinţilor să ia pe Pintea. Și dom- 
nişoara romantică de altădată devine repede, după exemplul 
„mamei, o soţie iubitoare şi prozaică, absorbită de grijele casei, 
instrăinindu-se tot mai mult cu vremea de cuibul de unde ple- 


e. 

Ghighi e mai uşuratică, mai vorbăreaţă, mai expansivă. 
Ea are pentru sora ei mai mare o adoraţie naivă şi pentru a-i 
face plăcere, minte uneori faţa de Laura, spunind lucruri exact 
contrare cu credințele ei intime. Cu ocazia logodnei, ea nu 
conteneşte în laude aduse lui Pintea şi vorbeşte de râu pe Un- 
gureanu, deşi avea un profund dispreţ pentru cel dintăiu, fiindca 
nu' dansa bine şi admira pe cel de al doilea pentru acelaşi 
motiv, 

Si în contrast cu aceste femei crescute într'un mediu pa- 
triarhai de sănătate fizică şi morală, Roza Lang, s.; : învăţă- 
torului din Jidoviţa, un produs al oraşelor mari (I-meia care 
se plictiseşte la ţară şi, setoasă de aventuri, se aruncă ?n bra- 
tele primului venit, fără multă pudoare). 

Numeroasele personaje secundare, deşi schițate sumar, 
rămîn nu mai puţia în amintirea noastră, Gindţi-vă la mem- 
brii familiei Pintea; venerabilul preot şi soţia lul, asistind la 
logoina teologului, şi toate odraslele lor; G:orge Pintea, so- 
țul Laurei, cu firea lui cinstită şi dreaptă asupra cârula e păcat 
că autorul n'a inzistat mai mult; doctorul din Sibiu, căpitanul 
cu loialismul lui monarhic, contab'lul din Cernăuţi cu realismul 
lui necruţător, fata căsătorită cu deputatul din Bucureşti, N 
tesorul de gimnaziu din ţară, nici unul nu samână cu celălalt, 
fiecare are figura lui distinctă şi individuală, 


72 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Interesante figuri de intelectuali sint de asemenea avoca- 
tul Victor Grofşoru, om cu inima largă, dar politician şi di- 
plomat abil în acelaşi timp, cultivindu-şi cu îngrijire populari- 
tatea în vederea alegerilor apropiate au profesorii dela liceul 
din Armadia discutind cu înfocare politică cu solgobirăul şi 
silvicultorul ungur, în faţa paharelor pline, în cîrciuma dela 
Jidoviţa, 


In psihologia acestor personaje, atit de minuțioasă, cind 
e vorba de cele principale, ceiace d. Rebreanu reuşeşte mai 
ales să scoată în lumină cu o deosebită pătrundere şi uneori 
nu fără o nuanţă uşoară de umor,e elementul egoist, interesat 
şi meschin, alături cu micile variaţii şi contraziceri din care e 
aicătuită proza mărun'ă a vieţii. 

lată pe Titu Herdelea sfâtuindu-și familia pornită impe- 
triva lui Belciug să nu o rupă cutotul cu dinsul, căci fără tră- 
sura preotului vor fi nevoiţi să meargă pe jos la balul din 
Armadia! Herdelea tatăl şi fiul nevoind să cheltuiască bani pe 
gazete, cetesc pe acele ale preotului, abonat din patriotism la 
toate cele romineşti, fără a ceti vreuna. Părerile atit de dife- 
rite ale d-nei Herdelea în privința lui Belciug, înainte şi după 
ce acesta semnase actul de donaţie a locului, sau atitudinea bă- 
trinului Pintea la logodna fiului său, cînd declară în public că 
atunci cînd e vorba de căsătoria copiilor, el nu se amestecă din 
principiu, mustrind în acelaşi timp la plecare şi între patru ochi 
pe George că s'a grăbit să intre în calicime, 

In ceiace priveşte iubirea care, deşi nu e pe primul pian, 
nu lipseşte în romanul d-lui Rebreanu, d-sa o vede mai ales 
subt aspectul ei senzual şi fizic. Gindiţi-vă la scenele dintre 
lon şi Florica, la aceia în care lon seduce pe Ana în aceiaşi 
odae cu tatăl ei beat sau Titu surprinzind pe Roza Lang a- 
dormită. Deşi în aceste două din urmă d. Rebreanu abundă 
în detalii adesea riscate de un crud şi brutal realism şi ele 
nu par la prima vedere necesare acţiunii, totuşi, reflectind, ne 
dăm samă că aceste scene de un contur viguros contribue la 
cunoaşterea caracterelor şi nu depăşesc limitele decenții. 

lubirea are un caracter mai ideal în idila dintre Laura şi 
Ungureanu, iar scena in care dinsa aşteaptă în zadar declaraţia 
acestuia, e scrisă cu mult adevăr şi pâtrundere. Totuşi, nu 
eşim în ea din domeniul prozei, căci analiza sentimentelor de- 
licate, caşi lirismul poetic, sînt coarde pe care le-am căuta în 
zadar la autor. 

Soarta personajelor sale il lasă de obicelu indiferent şi 
dacă, atunci cînd e vorba de familia Herdelea, întilnim unele 
momente duloase (scena în care învățătorul îşi ia rămas bun 
dela şcoală cînd e suspendat sau aceia în care familia lul cota 


UN ROMAN AL ARDEALULUI 73 
ÎN nd mn a e d N 


în sările de vară în cor, în auzul trecătorilor şi a satului), de 
cele mai multe ori simţim printre rînduri, nu ştiu ce uscăciune 
sufletească şi lipsă de căldură comunicativa, 

Moartea nefericitei Ana sau acea a lui lon, scene profund 
motivate din punct de vedere psihologic şi evocate cu o reală 
putere, sint scrise cu o vizibilă răceală. Ele para fi pentru 
autor numai nişte cazuri interesante şi deaceia ele mal mult 
impresionează decit zgudue pe cetitor. d 


wiy 
* 


Mediul în care se destăşoară acţiunea e satul Pripăs şi 
orăşelul Armadia şi la sfirşitul romanului asistăm şi la Sabi- 
rile naționale din Sibiu. Intre acest mediu și personaje e un 
veşnic schimb de impresii şi, prin zugrăvirea lui, opera devine 
un vast tablou de moravuri. 

Atmosfera morală a satului e redată în trăsăturile ei ca- 
racteristice, subt aspectul ei rustic, vesel sau zgomotos în scene 
ca acea a horei sau a nunţii lui lon, sau acel solemn şi grav 
în acea a sfințirii bisericii... 

lar unele momente din acea a oraşului sînt puternic evo- 
cate în scena balului sau în acea a alegerii de deputat. 

Lucru pe care-l intilnim rar la alți scriitori ai noştri, au- 
torul reuşeşte să dea er nu numai personajelor individuale, 
ci şi grupurilor sau maselor. 

„În scene ca acele menţionate mai sus nu avem numai vi- 
ziunea pitorească şi statică a unei anumite mulţimi, ci aceasta 
e evocată dinamic, ea se mişcă, trăeşte, e insuileţită parcă de 
o personalitate proprie, ŞI istoricul de mini va putea recons- 
titui după aceste tablouri de ansamblu citeva din aspectele e- 
senţiale ale vieţii ardelene, ` 

Unul din acestea, şi nu cel mai puțin însemnat, îl for- 
mează desigur raportul dintre Romini şi celelalte naţionalităţi 
cu care vieţuesc impreună. El nu lipseşte din romanul d-lui 
Rebreanu, şi e o dovadă de bun simț şi în acelaşi timp decon- 
stiință artistică faptul că d-sa a ştiut să păstreze nota justă 
in acest domeniu primejdios, evitind acele exageraţii de origine 
sentimentală sau şovinistă, care scoboară adesea un scriitor la 
rangul unui gazetar tendenţios. 

Cei cițiva evrei care apar În opera sa nu sînt simple- ca- 
ricaturi sau nişte ființi prin esenţă perverse. Dacă învăţăto- 
rul Lang e viţios și amoral, părerile notarului Friedman astu- 
pra stării de lucruri din regat nu sînt lipsite de temeiu, iar 
sinuciderea lui, Avrum crîşmarul, ruinat din cauza unor afaceri 
nenorocite, e descrisă cu insufleţire. 

Ungurii nu dau deasemenea un procent de brute sau de 
personaje odioase mai mare decit alte naţii. 


74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă judecătorul din Armadia e răzbunător, minia lui e 
in mare parte explicabilă. Advocatul Leudvay e însă îndato- 
ritor şi plin de bunăvoință faţă de Herdelea, iar postul de fn- 
văţător la stat al acestuia fusese obţinut prin intervenţia ins- 
pectorului Cernatony. 

Cind e vorba de aspiraţiile naţionale romineşti sau de 
limbă, Ungurii devin desigur intransigenţi şi inspectorul Hor- 
wath e revoltat cînd vede pe nevasta şi fata învățătorului ig- 
norind limba stăpinirii sau pe elevii lui Herdelea pronunţind 
incorect sau neştiind să spună „tatăl nostru“ în ungureşte. To- 
tuşi şi în privinţa asta se găsesc excepţii. Silvicultorul Mada- 
rassy apare ca un spirit tolerant care ia apărarea Romiînilor în 
faţa renegatului Solgobirău Chițu. i 

Dacă plutonierul de jandarmi ungur e brutal cu ţăranii ro- 
mini, asemenea gesturi sînt cunoscute şi în alte ţări libere, iar 
locotenentul care vine să ancheteze cazul lui Titu, acuzat de 
agitație, e desigur un bărbat destul de civilizat şi amabil. 

O notă de adevâr e de asemeni faptul că deosebirile na- 


onale nu apar totdeauna pentru d. Rebreanu ca un obstacol: 


în ceiace priveşte legăturile de sentiment. Fără a insista asu- 
pra trecătoarei aventuri a lui Titu cu Roza Lang, să amintim 
cazul învăţătoarei Virginia Gherman câtră care Titu se simte 
atras un moment. E o fată deşteaptă, cultă, poetă în orele li- 
bere şi de un naționalism aprins. Totuşi la curtea asiduă a 
plutonierului ungur ea nu rămine Insensibilă, ba chiar stirşeşte 
prin a se logodi cu el. 

Defecţiunile, compromisurile, lucru inevitabil în faţa ori- 
cărei stăpiniri străine, nu lipsesc desigur în rindurile Rominilor, 
totuşi în ceasurile grele, solidaritatea în suferință apropie şi 
uneşte pe fraţi. Semnificativă și simbolică în aceiaşi vreme e 
pacea încheiată între Belciug şi Herdelea, între învăţător şi 
preot după vizita - inspectorului ungur. 

„Bolciug rămase cu Herdelea în curtea şcolii după pleca- 
rea inspectorului, amindoi descoperiţi, în soarele vesel şi fier- 
binte. Din clasă glasurile copiilor, desgheţate de frica prin 
care au trecut, veneau molcom şi topite într'un zumzet de al- 
bine harnice.>  Stăteau tăcuţi, ginditori şi tulburaţi. Apoi deo- 
dată privirile lor se întilniră şi fiecare ceti In faţa celuilalt a- 
ceiaşi zbuciumare. 

— E greu de tot, loane! S'au pus pe capul nostru să 
ne doboare! zise Herdelea trist şi nehotărit. 

— Nici pe Dumnezeu nu ni-l cruţă, păginii |... Vor să ne 
ucidă sufletul, nu le ajunge că ne-au incătuşat limba! mur- 
mură Belciug cu o îndirjire adincă şi stăpinită. 

Tăcură iar. Primejdia parcă-i împrejmuia.iot mai strîns, 
apropiindu-i şi Înduloşindu-i. Ochii lor se îndulciră privindu-se, 
Şi în acelaşi timp inimile lor se umpleau de iubirea care tnfră- 
țeşte pe ostaşi în faţa dușmanului. | 


UN ROMAN AL ARDEALULUI 75 
se Betemerir at Aat edie niaren ane Ti 5, hta 


— Şi noi sîntem vinovați, Zaharie! zise preotul cu glas 
care ura şi re ertare. 

—Ureşala ertare aşteaptă—adăogă învățătorul. şi strinseră 
minile caşi cind ar îi tăcut ama legămiat...ă z x, 

Şi din acest punct de vedere, opera întreagă a d-lui Re- 
breanu respiră un robust optimism, © senină şi viriä încre- 
dere în rezistenţa pasivă, tăcută dar cu atit mai tenace a ti- 
rânimii ardelene, în forțele vii şi eterne ale rominismului! 


Natura nu apare des în romanul d-lui Rebreanu, căci ceiace 
il interesează în primul rînd sint oamenii. ŞI atunci cînd o zu- 
grăveşie, ea serveşte totdeauna la incadrarea unei stări sufle- 
teşti sau la explicarea acțiunii, 

Deşi ceiace predomină la d-sa e imaginaţia psihologică, 
d. Rebreanu nu e lipsit nici de viziunea plastică a lucrurilor. 
Şi în roman, întiinim aspecte ale satului sau variate rivelişti 
ale vieţii cimpeneşti, redate nu fără de culoare sau de relief. 

lată un peisaj destul de reuşit: ,Din viriul dealului se 
deschidea o privelişte măreață. Valea Bistriţei, ocrotită subt o 
pinză fină de ceaţă argintie, se deştepta din somn în mingie- 
rile calde ale soarelui tomnatic. Jos, în faţă, răzimat pe o spi- 
nare de pădure cu frunze verzi şi ruginii, oraşul bătrin părea 
plăpind ca o jucărie de copii, iar turnul bisericii săseşti, un 
paznic uriaş şi ursuz, îmbrăcat în strae străvechi, cenuşii, min- 
cate de vreme“, 

Citeodată natura e umanizată, însufleţită, ca în pasajul 
caracteristic în care lon contemplă păminturile, pasaj străbă- 
tut, ceiace e excepţional la d. Rebreanu, de oarecare suflu 
poetic: „Subt sărutarea zorilor tot pămintul, crestat în mii de 
irinturi, după toanele sau nevoile atitor suflete moarte şi vii, 
părea că respiră şi trăeşte. Porumbiştele, holdele de griu şi 
de ovăs, cinepiştile, grădinile, casele, pădurile, toate zumzeau, 
şuşoteau, fişiau, vorbind cu graiu aspru, înțelegindu-se şi bu- 
curindu-se de lumina ce se aprindea din ce în ce mai birui- 
toare şi roditoare. Glasul pămintului pătrundea năvalnic în 
sufietul flăcăului ca o chemare, copleşindu-l. Se simţi mic şi 
siab cit un verme care-l calci în picioare sau ca o frunză 
pe care vintul o viltoreşte cum îi place“. 


Ceiace nu mulţumeşte totdeauna pe cetitor in romanul 
d-lui Rebreanu, partea cea mai vulnerabilă a operei lui, e 
desigur stilul. 


` 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


El nu e la înălțimea puteri! sale de observaţie şi de pă- 
trundere a caracterelor. 

Excelent mai totdeauna fn dialog, în care personajele 
vorbesc în fiecare moment potrivit cu firea lor sau cu clasa 
socială din care fac parte şi unde printr'o frază sau citeodată 
printr'un simplu cuvint chiar, autorul reuşeşte să ne redea ceva 
din fizionomia lor sufletească, stilu! d-lui Rebreanu e lipsit în 
descrieri, naraţii sau analize de mijloace artistice de primul 
rang, nu are strălucirea şi virtuozitatea pe care o întîlnim in 
paginile unui Sadoveanu sau Galaction, nici sobrietatea sau 
precizia clasică a lui Brătescu. 

Imagini de un deosebit efect pictural, fraze măestrit cize- 
late sau perioade ritmice, cu o profundă rezonanţă afectivă nu 
găsim aproape niciodată la d-sa. 

Stilul său e lipsit de o puternică notă personală şi ima- 
ginile sale care ilustrează de obiceiu o stare sufletească au 
mai totdeauna un caracter explicativ-şi prozaic. 

lată cîteva exemple: (e vorba de deprimarea lui Herde- 
lea În urma suspendării lui) „Inima lui se zbătea ca o bucată 
de carne pe tăetor"; (sau de acea a Anei cînd nu mal are nt- 
mic de aşteptat dela viaţă) „işi simţea inima seacă şi goală ca 
o pongi zviriită într'o margine de drum de un trecător nepă- 
sător“. 

Uneori aceste imagini nu sint lipsite de oarecare confu- 
zie, ca în exemplul următor unde autorul vrea să ne explice 
sentimentele Anel atunci cînd ea îşi dă samă că lon doreşte 
pe Florica: „Odinioară s'ar fi prâpădit de durere: acuma nu- 
mai o ruşine crincenă fi ardea sufletul, că toţi oaspeţii o våd 
batjocorită .. ŞI încetul cu incetul, ruşinea se schimbă într'o 
greață năbuşiioare. l se părea că toată lumea, cu tot ce eè 
într'însa, se scufundă în nişte ape tulburi, atit de murdare fn- 
cit scirba singură pluteşte deasupra ei ca o iazmă otrăvitoare. 
inchidea ochii şi totuşi vedea neîncetat apa spre care o îm- 
pingea o mină grea, ca spre un liman care spală urmele şi 
părerile de rău...“ 

Cu tot acest deficit de însuşiri artistice, este totuşi ceva 
care nu se poate nega stilului d-lui Rebreanu: puterea de a 
crea viaţa. 

Prin acumularea unor detalii mici şi uneori triviale, dar 
semnificative, redate într'o formă de obiceiu banală, citeodată 
vulgară şi neingrijită pe alocuri, cam încet şi cam greoiu une- 
ori, d-sa izbutește, ceiace nu se întîmplă totdeauna artiştilor, 
să însufleţească o scenă, să dea viață unui caracter. 


Dacă prin atmosfera morală a romanului şi prin psiholo- 
gia personajelor care au o viaţă interioară simplă, clară, lip- 
sită de ascunzişuri caşi de adincime, de orice dispoziţie spre 


UN ROMAN AL ARDPALULUI TT 
—————————— OMAN AL ARDEALUL SSO O ā Ta 


visare sau spre misticism, romanul d-lui Rebreanu are în el 
un fond latin sau sudic, prin lungimea lui neobişnuită, prin 
compoziția mai mult difuză decit concentra prin prozaismul 
amănuntelor, prin factura caşi prin stilul său fără de strălu- 
cire el se deosebeşte de romanul francez al unui Flaubert sau 
Maupassant şi pare mai degrabă din aceiaşi familie cu unele 
pass germane, cum ar fi cunoscutul „Soll und Haben" de- 
reytag. 

Operă de o masivă şi solidă construcţie în care nu gă- 
sim poezie, delicateță, subtilitate; dar forţă, bogăţie şi viaţă, 
lon nu va plăcea în chip deosebit spiritelor fine care cer ar- 
tel senzaţii rare, nici esteţilor pe care-i încîntă numai frumu- 
seța formei. 

El nu poate satisface întru totul nici pe acei care cer tot 
mai mult unui romancier în epoca noastră nu numai să redea 
şi să analizeze viaţa, dar în felul lui Goethe odinioară sau a 
lui Romain Rolland azi, să cugete asupra ei, încercind printr'un 
efort sintetic să-i interpreteze sau să-i ghicească senzul. 

Dar ar fi desigur nedrept să privim subt acest unghiu 
opera d-lui Rebreanu, căci un seriltor nu poate fi judecat după 
aceia ce nu a fost în intenţia sa. 

Oricare ar fi lipsurile şi scăderile lui, Ion e un adevărat 
roman după formula naturalista în senzul larg al cuvintului. 
E! va răminea în literatura noastră ca romanul Ardealului şi 
poate, dintr'un anumit punct de vedere, ca primul nostru roman. 


lanuar, 1921. Octav,Botez 


| 25 


LEON DREI 


(Roman) 
vV 


Cina se apropia de sfirşit. Leon Drei, după ce mincă de 
minune, foarte ai de sara petrecută, era pe cale a se 
scula, ca să zică e iza Dar Betsi, care, fără îndoială, îi 

mişcările, nu-l lăsă. 
ge Del unde pleci, Leon ?—îl opri ea.—Nu pleca; mai 
stăi cu noi. Estera aduce îndată cafeaua, Saul are să ne ce- 
oile sale versuri, À 
aa Nu, nu,—zise Saul, vitindu-se înamorat la Betsi, şi dind 
din cap.— Domnul Drei are să se plictisească de versurile mele. 

— De versurile tale ?—se indignă Betsi.—ludita, auzi ce 
spune? Parcă e cu putință? Aşi vrea să văd şi eu pe acel 
domn, care s'ar putea plictisi de versurile tale! Doar tu, ta... 
—še încurcă ea, — eşti un poet extraordinar. Leon, n'asculta ce 
spune el. Modestia lui devine la urma-urmelor un viciu. 

— Tu mă mingii, scumpa mea,—rosti Saul, mişcat, dar 
dacă domnului Drei nu-i plac totuşi versurile ?... 

— Nu, mie imi plac foarte mult versurile, —mărturisi cu mo- 
destie Leon Drel, care niciodată nu s'a gindit la poezie, şi uitase 
demult şi ce mai învățase odinioară prin liceu. , 

— Ei, iacă vezi, că Întotdeauna n'ai dreptate, —zise Betsi, 
mulțumită de răspunsul lui Leon,—domnului Drei îi plac versu- 
rile. insfirşit, tu mai dreptul să refuzi, odată ce eu..—şi ea se 
uită la el expresiv,—te rog, scumpul meu Saul. Vreau să mă 
laud cu tine. Dacă bărbatul meu e un mare poet, apoi tot Uni- 
versul trebue să ştie aceasta şi să-l recunoască. 


— _Tu-mi exagerezi talentul, —obiectă Saul încet, ruşinia- 


du-se, Eu nu-s decit un modest poet de provincie. 


> 


LFON DREI 79 
————___ 


— Dar vei fi al capitalei,—se amestecă în discuţie ludita,— 
asta e chestie de timp. Eu cred în tine. Tu eşti un poet ade- 
vărat, binecuvintat de Dumnezeu. 

— Şi aşa trebue să fie fără indoială, — odată ce o spune 
soţia şi sora,—zise însfirşit Leon Drei, care se plictisise tăcind. 
Pe dumnealor le cred şi am să te ascult cu mare interes, ŞI eu 
mă exercitam odată in poezie, —adăugă el cu un zîmbet de in- 
dulgenţă pentru sine însuşi, — dar mai pe urmă m'am lăsat, fiindcă 
mă stingherea dela treabă... 

— Tu mă pui într'o situaţie jenantă,—mai încercă Saul încă 
odată să scape, adresindu-se Beisei. Versurile mele mau să-i 
placă domnului Drei. 

— Au să-i placă,—răspunse Betsi îndată, înroşindu-se,—lţ! 
garantez eu. 

După acest argument atit de puternic, Saul se recunoscu 
invins şi cu supunere dispăru în odaia vecină, Estera ridică iute 
d masă tot ce amintea o cină, deschise o fereastră, ca să se 
primenească aerul, aduse cafeaua, o turnă în nişte cești de moda 
veche, foarte groase, şi numai atunci se arătă Saul, în pensneu 
şi cu un caet în mină. 

— Imi dai voe să văd caetul,—zise Dre! cu un ton „lumeţ, 
—grozav imi place să privesc scrisuri de autori. Un scrie 
frumos, altul așa fel, că pentru scris nu l-ar primi nici într'e 
cancelarie. In genere scrisul autorului e ceva adînc instructiv, A- 
celeaşi Itere, caşi la toţi oamenii, şi cuvintele—aceleaşi; dar ce 
deosebire! Colo prostie goală, ici—şi se opri o clipă, căutind 
cuvintul — ceva... parcă ar fi dela Dumnezeu... 

— Mă rog,—zise Saul, întinzindu-i caetul. 

Leon Drei îl luă, regretă că nu poartă pensneu, destăcu ca- 
etul, se uită şi îndată declară cu un ton de autoritate : 

— Dumneata al un scris foarte caracteristic, Litera „r“ e 
foarte originală, dar „k“ e slab din cale afară. Dar poate că așa 
şi trebuz. Doar dumneata eşti poet! 

— Doar e poet.—întări Betsi incintată.—Literele el le scrie 
cu sufletul, nu cu mina, de aceia sînt ele aşa, Eu fi ador scrisul, 

— Dar ce-aşi putea să vă cetesc ?-—întrebă Saul, jenat pănă 
la suferință de aceste dezbateri pe sama lui. 

Luă dela Leon Drel caetul albastru, şcolăresc şi începu să-l 
răsfoiască cu îngrijorare, 

— Ceva din versurile din urmă,—îl stătui ludita,—de pildă, 
fie chiar „Pămintul respiră“, 

ps ic DR da,—exclamă cu foc Betsi,—,„Pămintul api E 
admira a gin nu se poate mai ic. minte, 
ludita? Dar tu, eta pom a 

Saul zimbi recunoscător nevestei îşi netezi micile favorite, 
1şi suci mustețile, se sculă, aruncă îndărăt cu o m poetică, 
© şuviţă de păr, care îi căzuse pe frunte şi, dupăce se uită foarte 
stărultor întrun singur punct, zise cu voce tremurătoare şi tră- 


80 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gănată: „Pămintul respiră“, — poezie de Saul Rozen. Apoi tuşi şi 
aproape cîntind, despicind totodată văzduhul cu .minile, începu 
să cetească : 


Obositul ȘI ca ecoul nopţii 
Pămînt respira O broasca, 
Qingaş, O broască verde 

Sat II însoțea 

Gingaş, 

Slab. 

Ofta, amorţea, lar caii somnoroşi 
Respira Zburau 
Noaptea. Pe cerul de matasă, 
Ca vintul. 
Verdele ! 


— Ce frumos, ah, ce frumos | —exclamă Betsi, cu ochii plini 
de lacrămi, cînd sfirşi Saul, şi cu o privire naivă, întrebătoare 
se uita la toți, Acuma „Pămintul respiră“ mi-a plăcut şi mai 
mult. Cu cit mai des ceteşti versurile tale, cu atita par şi mai a- 
dinci, şi mai bune, Aşa-i, ludita ? a 

— Minunat, minunat,—întări ludita, — eu nici nu înţeleg, cum 
ai reuşit tu să scrii poezia asta! Un om de rind nici nu visează 
asemenea sentimente. Sau de pildă, acest „Verdele“ dela sfirşitul 
poeziei! Ce final, ce acord îndrăzneţ! Ce însamnă asta? Eu 
nu ştiu. Dece l-a scris Saul? Unde-i înţelesul tainic al acestui 
cuvint-aluzie ? Răspunsul lipseşte. Şi cu toate astea te m 
până la lacrămi. Parcă m'ar fi atins un fulger. Verdele! Eu 
sînt subt sugestia poetului. Sint nevoită după această poezie 
deodată să simt, să retrăesc verdele! Un capriciu, dar ce efect 
întăritor | 

— Cit de bine, cit de bine le explici tu—şopti Betsi, pri- 
vind iucintată pe ludita. j 

— ludita noastră simte ca un poet, adăugă Estera. 

— Şi mai încolo,—urmă ludita, simțindu-se subt stăpinlrea 
privirii lui Armand,—să numeşii o broască—ecoul nopţii, nu-i 
îndrăzneţ, nu-i admirabil? Dar caii somnoroşi care zboară ca 
vintul ? Nu ne zmulge această imagine dela monotonia şi plic- 
ilseala vieţii de toate zilele? Poetul nu transformă viaţa, ci pur 
şi simplu ne îndepărtează de dinsa, şi pentru asta îi sintem noi 
recunoscători, O, crede-mă, Saul, tu ai să fii un mare poeti... 
Domnule Drei,—era ci pe ce să spună: Armand de Quergats,— 
dumitale cum ţi-a plăcut „Respiră noaptea“? 

Leon Drei, care în timpul cetirii lui Saul deabia îşi reţinuse 


$ 


e 


| 
| 


LEON DREI 81 


risul, se uită serios şi grav la poetul, care cu înfrigurare îşi aş- 
tepta sentinţa, 

„l-a plăcut, sau nu i-a plăcut ?—se gindea Saul —O, dacă 
cea dintălu... Dar dacă acela, străinul, îi respinge poezia cu ră- 
ceală, Dacă ma simtit-o, ma înţeles-o ?... Dar drumul spre O- 
limp merge prin Golgota“, —se consolă el îndată. Las să-l per- 
secute, să-l respingă, el tot va scrie! f 

— Poezia „Respiră noaptea“, — se auzi vocea lui Leon Drei, 
care îndată şi-a luat, se înțelege, ţinuta de om care cunoaşte bine 
literatura şi poezia, —mie, la drept vorbind, nu mi se pare poe- 
zie, dar sint imprejurări atenuante... 

— Dece ?7—obiectă Betsi, rănită in mindria ei, E poezia cea 
mai adincă, poezia cea mai gingaşă, pe care am auzit-o eu 
vr'odată. ` 

. — Deaceia, — răspunse zimbind Leon Drei, fiindcă n'aud 
rima. O poezie trebue să aibă rimă, după cum o floare trebue 
să aibă rădăcină. ţi poți dumneata închipui o floare fără ră- 
dăcină, o pasere fără aripi? Rima e izvorul creşterii, rima dă 
mişcare, zbor, poeziei. Depildă, își aduse el aminte,—poezia fa- 
bulistului Crilov: „Greerul şi Furnica“. Probabil, şi dumnea- 
voastră o cunoaşteţi. Incepe aşa: 


Greerele 'n desfătare 
Trecind vara cu cîntare, 
Deodată se trezeşte, 
Că afară viscoleşte... 


După cum vedeţi, —rira e la locul ei, totu-i limpede, şi prin 
urmare—iica o poezie... 

— Perfect de adevărat,—iîntări Saul, respirind uşurat ;—în 
versurile mele dumneata n'ai să intilneşti rima, şi eu cu asta mai 
ales mă mindresc. În poezie lucrul de căpetenie stă nu în rimă, 
rima e un prejudiciu vechiu. Totul stă în ritm, în melodia lä- 
untrică; simţit-ai dumneata vrun ritm In poezia mea ? 

— lacă, tocmai asta e şi împrejurarea a'enuantă, despre 
care vorbeam eu,—rosti grav Leon Drei.—Tocmai despre ritm 
vroiam să vorbesc. Ritmul se simte admirabil. 

— Dar tocmai asta e lucrul cel mai de căpetenie,—zise 
Betsi. Versuri rimate scriu numai poeţii mai bâtrini. Cei tineri 
s'au lăsat demult de rime. 

„De unde le ştie ea toate astea ?2—se miră Leon Drei cu 
ciudă —A dracului | N'o mai recunosc. Trebue să fi învăţind 
zile întregi. lacă eu,nu ! Numai de mueri mă ţin! Mueraticule! 
—se dojeni el cu amărăciune.—A! fi putut să fii şi tu om, ca 
atiția, şi ce ai eşit 7—Dobitocule |— se înjură el pe loc.—Face 
să învidiezi pe Berta ? Tu o duci mai bine decit toți 1“. 

i Dar,—zise Saul, incepind din nou să tremure,—mai 


82 VIATA POMINEASCĂ 


importă şi impresia. Ce impresie ţi-a produs dumitale poezia 
mea ? 

Inainte de a răspunde la această în'rebare însemnată, Leon 
Drei se prefăcu că se încurcă, şi starea aceasta de incurcătură 
o băgară de samă toţi. Dar el de bună samă nu ştia, ce să 
răspundă. Ce impresie i-a produs poezia ? Dar cine dracu poate 
s'o spue ? Mai de grabă nici una Sau, poate, chiar vr'o im- 
presie bună ? Cine poate să înţeleagă asemenea prostii? Cu 
toate astea, Saul cînta aşa de nostim, aşa de melodios! „Broasca 
verde“—incercă Leon Drei să repete în gind melodia. „Asta, 
mi se pare, n'a fost aşa de slabă. Dracu să-l ia, îi trag o 'a- 
udă, mai ales că m'au hrănit aşa de bine. Parcă nu-mi vine 
să-l jignesc Şi apoi nu pierd nici eu“, 

— Despre impresie nu vorbesc, — răspunse el simplu lui 
Saul, care tremura,—asta se înțelege dela sine. Impresia e ad- 
mirabiiă; da, admirabilă,—repetă e1.—Dar,—nu se stăpini Leon 
Drei, intorcind lauda cu ascuţişul cel otrăvit.—mie mi se pare 
că eu, dacă aşi vrea, aşi putea uşor să scriu asemenea poezie. 
Mai ales fără rimă. Nu-i greu de loc. 

— Incearcă,—zise Betsi, scinteind din ochi şi destul de 
supărată. 

— Eşti un copil,— rosti Saul liniştit, intorcind o privire 
gingaşă câtră Betsi,—degeaba te enervezi tu ;—domnul Drei 
niciodată nu va scrie asemenea poezie. Eu înţeleg că poate 
să-i pară aşa... Poezia cea mai grea întotdeauna se pare sim- 
plă şi foarte uşoară. De pildă, la Puşchin. Dar i-a serie-o, ca 
Puşchin! D'apoi eu două luni de zile am purtat-o în cap pe 
a mea: „Pămintul respiră“. Eu îl cunosc greutăţile, despre care 
domnul Drei nici nu bănueşte. Cit am muntit eu, ca să obţii 
aceşt ritm, melodia lui internă! Dar alegerea cuvintelor! Dar 
bogăţia lăuntrică de imagini, care se obţine prin spiritualizarea 
şi ratinarea comprehensiunii ! Poezia iinără a găsit celace 
n aveau in trecut nici poeţii de mina întăia. 

— Cum vorbeşte, cum vorbeşte l—şopti Betsi încintata, 
ludita, tu auzi ? 

— Aud şi sint cuprinsă de admiraţie pentru fratele meu, 
—răspunse ludita, sorbind cu ochii, - dar cu bâgare de samă,— 
pe Leon Drei. 

— Nu mă lăudaţi, —rosti Saul modest şi ruşinat. Lăsaţi- 
mă să-mi stirşesc ideia, asta importă mai mult. Nu-i nimis mai 
uşor,—continua el intorcindu-se spre Leon Drei,—care deodită 
simţi o grozavă polita de somn,—decit să scrii o poezie rimată. 
Dar eu urăsc rima, care ca javră plicticoasă se tine de 
capul poetului. Rima e un prejudiciu, de care poezia cea nouă 
demult s'a lăsat, domnule Drei. 

— Cu toate acestea, mie Imi place foarte mult Lermontov, 
—zise Estera, care asculta cu atenţie. De pildă: „Es singur fa 
drum“, Ce frumos, ce frumos! 


x 3 


LEON DREI 83 


— Dar Saul în bucăţile lui mai bune îmi aminteşte pe 
Lermontov,—zise ludita visătoare, 
— Tu prea mă înalţi,—rosti Saul ca un ecou, devenind sta- 


copu. 
f — S'a înroşit, s'a inroşit.—incepu să strige Betsi, rizînd 
vesel. —ca pedeapsă så ne citească „Zorile Purpurii” ale sale. 
— He-e, — se gindi Leon Drei,—d'apoi ei se pregătesc, mi 
se pare, să mă omoare cu poeziile lor. Trebue să fug. 
Dar n'a reuşit să fugă. A ascultat până la sfirşit. 


„Zorile Purpurii“ 


Purpurii | 
Zori Purpurii | Pe Voi fermecătoare aripi, 
Arătări îndepărtate Ca nişte valuri 
Ale pămintului nostru, Murmurătoare, 
Metaluri purpurii ! Zburaţi prin eter! 


„Prin eter“,—strigă Leon Drei, înloc de „bravo“, şi bâtu 
din palme, parcă ar fi fost la teatru, f 

„Ducă-se dracului, las’ să scrie,—se gindi el—pe mine 
vocea iul ma mişcat foarte mult. Intocmai ca găina, inainte de 
a oua. Las'să zbiere cu fruntea asudată, să cinte, să cotcodă- 
cească, să dea din mini.—mie ce-mi pasă? Las’ să asude toți 
poeţii, să se chinuiască, să strice bunătate de hirtie, —puțin 
ay „Prin eter“,—zbieră el din nou cu o voce nenaturală, în 
loc de „bravo“, şi după asta totul se amestecă, Saul nu se 
mai stăpini, şi de fericire se duse să se atirne “recunoscător 
de gitul lui Leon Drei. In ochii lui strâluceau lacrimi, Leon 
Drei cu plăcere se lăsă îmbrățișat, îi privi ceafa adincită, inje- 
lese că acest idiot n'are să chelească așa de curînd, şi-i oferi 
me: arin A bună samă e oare aşa de bine ? întrebă intre a- 
cestea Saul. O, cit îţi sînt de recunoscător ! Dumneata cu lau- 
dele dumitale ai turnat un sînge nou în vinele mele. 

Leon Drei primi aceste sărutări ca ceva datorit, parcă 
versurile le-ar fi scris el, iar nu Saul, — şi-i zicea chiar cam 
de sus: | i 
— Da, dumneata eşti un adevărat poet. Dacă celace ai ci- 

tit dumneata nu-i poezie, atunci eu nu mai ştiu ce e poezia. 
Serie, scrie! Te sfătuesc şi chiar îţi recomand. 

După asia, se înţelege, nau mai vrut să-i dea drumul. 
Estera a adus dulceţuri, şi Leon Drei a trebuit să mai asculte 
şi o cantată cu titlul „Oiţa cerească“, dedicată de cătră poet 
scumpei lui Betsi ; aici subt oița cerească se ascundea într'un 

-chip foarte n echivoc „scumpa Betsi“. Cantata o cîntau 
surorile după o melodie, născocită tot de Saul, iar Saul cinta 


84 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din flaut. Leon Drei se înarmă cu o lingură de desert. 
Betsi se aşeză într'un fotoliu. Surorile se luară cu drag de 
mini, ca nişte fetiţe mici. Saul se aşeză cu modestie în dosul 
surorilor şi înfipse capătul fautului in gură. După un semn din 
mină al Betsii, incepură; flautul puțin cam scirţia, dar cantata 
nu suferi. Leon Drei se desfată sincer cu muzica, cu cuvintele, 
cu dulceţurile... i 

— Foarte frumos, minunat !—se extazia el înghițind dul- 
ceţurile. Ce versuri, ce muzică! Continuaţi, aprob! Madma- 
zei ludita,—niţeluş mai tare: iaca aşa, iaca aşa. Flautul ceva 
mai incet, — comanda el, şi acum serios, întocmai ca un capel- 
maistru, începu să gesticuleze din mini. 

Muzicant şi cîntăreţi între acestea îi trăgeau tot mai uniţi, 
tot mai siguri: 


Oiţa cerească Şi cu gingaşă 
Inoată, Privire 
Inoată Işi ia adio dela pâmînt 
In eterul azuriu Liniştită, 
Frumoasă 


Oiţă cerească ! 


VI 


Plăcerile dragostei şi bucuriei începură numai după ple- 
carea lui Leon Drel. 

De îndstă ce se potoliră paşii pe scară, Saul şi Berta se 
priviră expresiv şi, parcă ar fi fost inţelezi, se aruncară în a- 
ceiaşi clipă unul în braţele celuilalt, 

-- Ei şi-a facut azi cariera,—sopti Estera fericită. 

— Să mergem,—zise ludita, fâcindu-i semn,—lasă-i să se 
destăteze de dragostea lor, 

Fără zgomot dispărură amindouă în odaia lor, şi una şi 
alta cu dorinţa de a se culunda în visurile ei: Estera despre 
viitorul lui Saul, ludita—despre contele Armand, despre feri- 
citul eveniment din viaţa ei. 

Saul şi Betsi, după ce se ţinură unul pe altul în braţe 
vre-o două minute şi se săturară de sârutări,se duseră la foto- 
Jiul, destul de vechiu, de lingă fereastra deschisă şi, zimbind, 
începură să şi-l dispute. Mai împăciuitoare, Be:si curmă disputa, 
se aşeză pe Scaun şi propuse lui Saul să se așeze şi el— 
întocmai ca un copilaş mic, pe genunchii ei. Saul zimbi vesel 
şi închizind cu viclenie un ochiu, zise: 

— Copilui meu, tu crezi, că se mai poate? Eu ştiu, că 
ti-ar face plăcere, dacă asi îndeplini dornța ta, dar, copilul 
meu, tu eşti în a opta lună! Tu te pregăteşti să devii mamă! 
No, iale, mai bine scoală să ged eu, şi să te iau eu pe ge- 
nunc . 


LEON DREI 85 


— Dar mie îmi place aşa de mult, cînd îmi stai în brațe, — 
zise Betsi, rugătoare.—lmi face atita plăcere să privesc ochii 
tăi adinci, să mă cufund în ei, să uit totul pe lume. 

— ŞI totuşi —obiecta Saul. căutind s'o convingă. —pentru 
mine e şi mai comod, şi însfirşit, - găsi el argumentul cel mai 
puternic,—prin cea mai mică mişcare greşită pot să fac rău 
viitorului nostru copil, viitorului nostru soare. Copilul meu, as- 
cultă, ce-ţi spun. 

O privi atit de rugător, încît ei i se făcu milă de dinsul, 

Oftind şi dind a înţelege, ce jerttă enormă aduce viitoru- 
lui soare, Betsi se sculă şi se lăsă molatec pe genunchii lui Saul. 
Acesta o cuprinse în braţe şi începu s'o privească în ochi. | 
se părea ea frumoasă şi mal inainte, dar de cind sarcina o 
cam Siuţise puţin, începu să i se pară şi mai frumoasă. La 
sentimentul estetic se mai adăoga şi mila, şi iubirea, neincer- 
cată încă, pentru fiinţa care creştea, care se dezvolta subt inima 
ei. Faţa ci umiiată şi lăbărțată nu-i deştepta dezgust, ci dincon- 
ira, i se părea plină de putere, de vlagă. Simţimintele sale pen- 
tru ea le exprima prin minunate vorbe poetice, care îl incălzeau 
inima, care o mingiiau ca un cîntec de leagăn. 

— Eu sînt muza?—întreba ea în extaz, jucindu-se cu pă- 
rul lui de poet, și zimbind dinainte de ceiace are să audă ca 
răspuns. lar el îi spunea: 

— Da, da, tu ești muza, muza mea .. Un copil ca Betsi, e tocmai 
muza cea mai adevărată; nu poate să nu fie o muză. O muză 
e frumuseţea. poezia, iubirea; și tu eşti tocmai irumuseţea, poe- 
zia, iubirea Sunetele vocii tale, strălucirea ochilor tăi mă cu- 
iundă în Frumos. Cu tine aşi putea vorbi în versuri... 

— Da, rosti ea deodată îngrijată ; dar eu sînt sigură, scumpul 
meu, că pe tine au inceput să te doară picioarele. Doar noi sin- 
tem foarte grei,—făcu ea aluzie la ființa, care trăia în ca 

„s; — Dar, Betsi, nu vă simt deloc, sau mai bine zis, nu vă 
simt aproape deloc,—se îndreptă el, Și însfirşit, parcă pentru 
fericirea de a te simţi aşa de aproape, dea auzi bătăile dese ale 
scumpei tale inimi, respiraţia ta grăbită, m'aşi putea să şi sufăr 
puţin ? Sint gata să îndur o greutate şi de zece ori mai mare. 

— Ştiu,— răspunse ea, dar tu ești aşa de plăpind, scumpul 
meu Saul, şi acuma eu trebue să te păzesc şi mai mult. Tu eşti 
singurul meu apărător pe lume. In curind ai să devii tatăl viito= 
rulumi nostru soare, şi aşi vrea ca, tatăl copilului meu să fie zdra- 
văn, voinic: 

— Şi am să fiu așa,—o linişti Saul. Doar pentru tine, pen- 
iru dinsul beau eu acuma lapte în toate zilele, deşi, — cum ştii, — 
nu pot să sutăr laptele. Măninc cite trei ouă în fiecare dimineaţă, 
şi m'am îndreptat, mi se pare, foarte mult. la priveşte, cit am de- 
venit noi de graşi, glumi el, 

— Da, da, asta m'ajunge, tu trebue să măninci nu mai pu- 
țin de cinci ouă şi cel puţin un litru de lapte pe zi; şi noi nu 


86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ne putem îngădui asta,—zise ea cu amărăciune, și se așeză pe 
un alt scaun. Doamne, dacă- măcar Drei s'ar ține de făgăduinţă ! 
Eu cred că are să se țină. Ce poate să-l impiedece ? lar pentru noi 
ce fericire ar fi! Dumnezeule! Să ai pe lună nu CO, ci 150 de 
ruble.. Dar asta e o bogăție. Eu ași outea să-ţi aranjez cu to- 
tul altă viaţă. Liniştită, comodă, sătulă! „Te-ai îngrăşa... Ah, cu 
ași vrea să te văd gras! E doar visul vieţii mele. O 

— Hal să mai planăm prin Empiree,— propuse el. — Numai 
că pentru o iluzie mai deplină, tu trebue să șezi pe genunchii mei. 

Betsi cu un zîmbet gingaș plecă îndată căpușorul și căzu 
în braţele lui. i 

— Aşa dar,—începu Saul cu gravitate, — doamnă muză, noi 
sintem posesorii unei bogății de 150 de ruble. Bancherul nostru 
ne plăteşte lunar această sumă. Cum aţi distribui dumnevoastră 
această sumă? Se înţelege, Saul ar primi zilnic cite un litru de 
lapte nesuferit... Hai, descrie viitorul nostru fel de viață, planează 
în nouri, în Empiree ! 

Betsi începu să destăşure planul viitoarei lor vieţi. Mai in- 
tăiu, ar fi rămas în aceiaşi locuință. ) 

— Tu eşti de părerea mea?—întrebă ea. Ţin aşa de mult 
la drăguțul nostru cuibuşor și la grădinuţele din strada Zdrențelor. 
Insfirşit aici, subt influența ta, eu am crescut sufletește. M'am 
regenerat, am aflat adevărata fericire. Cit vă sînt de recunoscă- 
toare, vouă tuturora !—zise ea cu căldură. Nu, dragă, noi vor 
răminea pentru totdeauna în cuibuşorul nostru. Şi cum miroasă 
salcimii subt fereastra noastră ! Mi se pare, că nicăeri nu miroasă 
aşa de frumos, ca aici, 

— Draga, draga mea Betsi, —şopti Saul. 


— Dar tu nu mă laşi să continuu povestea, —zise ca cu © 


umbră. de nerăbdare, dindu-se la oparte.— Dimineaţa m'aşi duce 
singură la lăptăreasă, vecina noastră. Acuma cumpărăm laptele 
din piață, fiindcă în piață e mai eftin ; pecind, avind 159 de ru- 
le pe lună, mi-ași putea îngădui luxul de a lua lapte dela mul- 
sură. Inainte de a pleca la biurou, tu ai putea să bei o jumă= 
tate de cvartă de lapte proaspăt.și parfumat. Iute mi te-ai îndrepta, 
și obrajii tăi s'ar acoperi cu roșşeaţă. Tu ești veșnic palid. Pe 
mine uneori mă apucă chiar groaza, ginduri negre îmi vin în 
minte,— şi în ochii ei se arătară lacrimi. Scumpul meu, tu încă 
niciodată nu te-ai odihnit; tu mereu ai muncit, sărmanul, scum=— 
pul meu poet ` 
E ii puse capul pe umărul lui, ca să-și ascundă emoția şi 
lacrimile. 


— Ştii, Betsi,—zise Saul după o pauză lungă şi dulce,—eu, 
d eram neiînsurat, grozav mă temeam de femeile însărci- 
nate. E greu să-ți descriu sentimentul, pe care îl incercam. Era 
mai ales ceva neplăcut. Dar de cînd, scumpa mea, te văd pe 
cale să devii mamă, nu mai pot privi fără duioșie o femee în- 


sărcinată.. Tu m'ai învăţat multe. Tu-mi apari ca o mare Mamă. + 


ÎN N. EON 
kad 


Mă închin cu gindul înaintea ta, înaintea înaltei fapte, înaintea 
jertfei tale. Tu ţi-ai pus viaţa în primejdie pentru un om viitor. 
Nu-mi obiecta, nu-mi obiecta, aza e: vorbele nu mă vor clinti 
din convingerea mea. 

— Dar e o fericire aşa de mare,—abia apucă să strecoare 
Betsi,—e o bucurie.. 

— Știu, aşa-i,— continuă Saul,—dar asta tot nu micşorează 
eroismul tău. O minune. In line se dezvoltă un ce, care are să 
aibă conștiință, are să simtă, să iubească, care va tinde cătră i- 
dealurile cele mai înalte, cătră bine! Nu-i asta o minune? 
Doar tu porți în tine germenul unei lumi întregi, germenul gin- 
dirii, omenirii întregi! Acuma, după cum ţi-am spus, eu întim= 
pin cu lacrimi de duioşie o lemee îngreunată, chiar străină. Mai 
înainte asta n'o intelegeam; mă îngrozea urițenia aceleia, care 
trebuia să devină mamă; acuma însă pintecele mărit pănă la di- 
formitate mi se pare o frumuseţă superioară, creiată de natură. 

— Cit de fericit are să fie soarele nostru,—rosti Betsi, tul- 
burată de vorbele lui,—și eu sint fericită— şi iar fericită —că 
acest copil are să se nască tocmai la noi. Avem să-l adorăm. 
Dar ce zici,—întrebă ea deodată cu viclenie, —dacă această mică 
fiinţă, vicleană și necunoscută nouă, ne ascultă, ne înțelege? Poate 
chiar ride de noi? Qrozav aşi vrea să știu, cine stă acolo, atit 
de cuminte, băiat, ori fetiță ? 

E Ea Băiat, — exclamă Saul, fără să stea la gînduri —băiat, 
nici vorbă ; altfel nici nu se poate, 

— Dar dacă-i fetiţă ?—il necăji Betsi. Eu sînt chiar sigură, 
că-i fetiţă —zise ea, apărind dinainte, de nemulţumirea lui Saul, 
fiinţa pe care ea o iubea deja din tot sufletul, 

„— Am să ador şi fetița,—zise Saul cu foc, înţelegindu-i 
sentimentul, —dar mie ml se pare, —nu știu de ce—că are să fie 
băia!, Beisi,—rosti el deodată, aruncînd îndărăt părul cu o miş- 
care cunoscută, —Betsi, îmi vine o inspirație. Jată chiar în clipa 
asta a început. „Concepătoarea",— zise el inspirat, — nu tu mi-ai 
şoptit acest cuvînt? Am să scriu un imn mamei. O, cît e de 
frumos ceiace se petrece în tine. Concepătoarea ! Tu, mama u- 
niversului,—începu el să declame,—păcătoasa şi martira ! Tu ești 
altarul dumnezeeștii mile. — Ţine minte aceste vorbe, Berta ! 

„_— Sint fericită —îi şopti Betsi la ureche.—Eu cad de bu- 
curie. Sint femeia cea mai de rînd! Dragul meu, dragul meu, 
cu ce am să-ţi pot eu răsplăti iubirea ta? 

— Numai cu atita,—răspunse glumeţ Saul—că îndată ai 
să te duci să te culci. E timpul, e timpul, scumpa mea! lar eu 
mă aşez la lucru. „Zorile purpurii“ sint gata, dar „Umbrele de 
marmură“ şi „Concepătoarea“ încă nu sînt scrise; să mergem, 

a mea. 

Solemn, braţ la braţ plecară în odaia de dormit, şi locul 
lor îl iau încurind surorile, care demult vroiau să iasă în bal- 
con. Amindouă se așezară, şi îndată le înfăşoară cu iubire lumina 
argintie a lunii, è 


s 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


88 
ec Ii e SIE E e 


— Cit e de frumoasă această întindere albastră cu stelele 
ei palide şi micuţe —zise ludita, visătoare, privind cerul. =O mă- 
reață şi eternă mare,—adăogă ea în șoaptă, parcă ar fi citit din 
vr'o carte—dar fără corăbii. Sau după cum a spus cineva—uii 
etern cimitir, unde planează sufletele celor morţi, care au trăit 
pe pămînt dela însăşi crearea lumii. Numai acolo ne vom întilni 
cu aceia, care ne-au fost scumpi, numai acolo sufletele noastre 
vor găsi odihnă după suferințele dureroase de aici. 

— Numai acolo,—sepetă Estera, numai acolo. 

Surorile tăcură. ludita intră în grădina misterioasă, unde 
demult o aştepta cu nerăbdare de înamorat acela, care în visu- 
rile ci se numea Armand de Quergats. Ea se apropie de iazul 
cristalin şi sări în mica luntre, unde o susținură puternicele braţe 
ale lui Armand, care sămăna aşa de surprinzător cu Leon Dréi. 


Vil 


Familia Grabov nici nu bănuia, că încurind afacerile ei au 
să se îndrepte. In dimineața asta, în locuința capului familiei — 
croitorul Iacob Grabov,—era mult zgomot şi însufleţire. Se dä- 
dea bătălia între mama Rachela şi fiul cel mai mic, lunganul 
Isac. Strigătele se auzeau aşa de desperate, de parcă ar fi fost 
stilcit cineva într'o cameră de tortură. Drama se desiăşura în o- 
daia de dormit. Lunpanul de Isac cu nici un preţ nu vroia să 
se scoale din pat. Rachela căuta în tot chipul să smulgă depe 
el plapoma, pe care acesta n'o lăsa din mini. In acelaşi timp se 
apăra cu îndeminare cu ajutorul picioarelor şi zbiera din răs- 
puteri. 

Croitorul lacob Grabov, un om gras, rotund, cu capul în 
forma oului şi lipsit de păr, om cu virful nasului întotdeauna a- 
sudat, cu cel mai blajin caracter din lume, auzind gălăgia din 
dormitor, zimbea numai. Asemenea scene de dimineaţă nu-l mi- 
rau deloc. Mai degrabă s'ar fi mirat, poate, dacă dimineaţa ar fi 
trecut liniştită. Se înţelege, cu altfel de nevastă totul ar fi mers 
altfel, dar cu scumpa lui Rachelä, femeia cumplită, cu nasul as- 
cuţit, slabă, cu ochii de pasere riîpitoare, glumele nu mergeau. 
S'a spus că-i noapte: putea să fie ziua mare, trebuia să recu- 
noască toți că pe pămînt deodată sa făcut noapte. Lui Isac i 
s'a poruncit să se scoale, trebuia să se supună ; nu te-ai supus, 
—rabdă acuma, fiul meu. 

Fără haină şi vestă, cu „santimetrui* la gît, —ale cărui ca- 
pete se împreunau pe pintecele lui rotund, Iacob Grabov şedea 
acuma la ceaiu, în fața fiicei lui, Luţa, subchirurga, care se pregătea 
să meargă la spital. 

— Bine îl mai ia,—rosti Grabov, după ce ascultă cu plă- 
cere ultima replică a nevestei; și înfigiînd dinţii săi negri în 
pine, bău apoi din ceaiu.—lsac n'are încotro, trebue să se scoale. 


LEON DREI | 89 


Ascyţită limbă mai are maică-ta, Luţo. Unde a ascuţil-o ea aşa 
de bine ? 

— Tie tot ifi vine să rizi,—se supără Luţa, luind partea 
mamei și uitindu-se cu interes la oul, pe care tocmai îl răstur- 
mase întt'o farfurioară. Un leneș, ca Isac al nostru, ar trebui 
sculat din aşternut cu biciul, Sint deja unsprezece ceasuri ! Mama 
are să-şi piarză glasul de atita strigăt. A 
$ — Fără îndoială, — întări cu plăcere lacob Grabov,—şi eu 
i-am spus-o nu odată. Cu toate astea, Lujo, eu pentru întăia dată 
aud dela tine, că oamenii mari trebue ridicaţi din pat cu enutul, 
Ai observat aşa ceva, poate, în spitalul vostru. Dacă-i aşa, spu- 
ne-mi şi mie ; interesant de ascultat... Cum strigă mama! Minu- 
mată voce. De unde o fi luat ea aşa voce ?—rosti el încîntat, 

— Papa, nu te face, că nu-ţi pasă, Nici nu se potrivește 
cu tine de loc să fii răutăcios, nici mare să te crează nimeni,— 
zise Lufa, nemulțumită de gluma nepotrivită a tatălui ei. Să cîş- 
tige măcar un ban. Putea de pildă, să intre la o farmacie. Ce, 
asta nu-i o profesie de intelectual ? Citi băeţi nu visează să in- 
tre la o farmacie! Dar Isac n'a vrut să se facă farmacist, — zise 
ea, zimbind sarcastic, şi mestecind oul cu o linguriţă. —E mult 
mai pe gustul lui meseria de perde-vară. Şi eu ași fi putut re- 
fuza să muncesc ; se înțelege, e mai uşor de trăit pe spinarea 
ta, dar cu n'am dorit asemenea viață. Fiecare e dator să mun- 
cească, şi numai leneşul nostru de Isac continuă să facă pe fiul 
de croitor „bogat“. 

La cuvintele „croitor bogat" Iacob Grabov făcu Luţei un 
semn vesel din ochiu, scoase înafară pieptul său larg, şi cu un 
aer foarte expresiv îşi netezi buzunarele pantalonilor. Luţa fără 
voe începu să riză, alergă sprintenă cătră tatăl său, îl mingie, ca 
pe ua copa, pe pr şi zise: 

Ta, ești curat ca un copil—pe tine chiar sărăcia 
ta te pico aum să gr = iubească nev pentru asta ? 

rută solemn ulce şi alergă la Î, să-şi ispră- 
vească modestu-i pda i t arm H i 

— Va să zică pace, —întrebă cu viclenie lacob Grabov, 
mişcat totuși de gestul Luţei. 

— Pace, tată, pace! 

In clipa asta strigătele din dormitor ajunseră la maximum 
de putere și sonoritate. Chiar tatăl se sculă îngriiat. In odae in- 
ră, tirit ca un urs, de un lanţ, leneşul de Isac, învălătucit într'o 
plapomă roşie, cu părul vilvoiu și amintind foarte mult pe un 

tor indian, — tînăr, cu un nas enorm şi cu ochii de culori di- 
ferite, — cel drept era căpriu, iar cel sting—albastru. 
< _ — Ticălosule, leneșule,—ţipa din răsputeri Rachela,—tu nu 
eşti ful harnicului tău tată? Mă întreb, cu cine sameni tu, pä- 
catele mele! Nici vestitul tău “unchiu ma fost aşa de nepăsător 
ca tine. Dacă nu credea în Dumnezeu, cel puţin nu spunea des- 
pre asta nimănui; pecind tu eşti gata în stradă să spui oricui, 


90 “VIAŢA ROMINEASCĂ 


că vrei să fii vinător. Ce vinător, vai de mine! Ce va să zică 
să fii vinător? Parcă noi trăim în păduri ? Vrea să fie vinător!— 
sirigă ea într'o notă nebunește de înaltă, întorcindu-se deodată 
cătră lacob Grabov, pe cind acesta se aștepta mai puţin. Cum 
îți place noutatea asta ? Abia azi mi-a mărturisit ! Zimbeşti, 
Grabov ! nu poţi să plingi? lată-l fiul tău —izbi ea cu mînie 
pe Isac, întorcindu-l cu fața spre tată, cași cum acela nu lar 
fi väzut niciodată, Priveşte-!! La ce se gindește, aşi vrea eu să 
ştiu ! 

— Se gindeşte desigur, —zise Grabov, ghicindu-i parcă 
gindul, —că nu-i vine de loc să stea în plapomă în faţa surorii. 

— Ce tizi!—ţipă Rachela, parcă ar fi fost muşcată de ceva 
şi tăbărind pe lacob Orabov.—Grabov, Grabov, are să fie rău! 
(ărabov, vino-ţi în fire! Plingi, Orabov, fiul tău merge spre pe- 
ire. Cu cine să mă sfătuesc eu, dacă moșneagul ăsta chel, într'una 
ride ? Te gidelă cineva pe subsuori? Spune-o odată pentru tot- 
deauna, şi vom şti. Luţo, măcar tu ascultă-mă, d-na Serebrea- 
naia, după multele rugăminți ale tatălui, a făgăduit însfirşit să 
facă un rost gogomanului nostru la domnul Leon Drei, viitorul său 
bărbat, şi iaca a treia zi, decînd nu-l pot face să se ducă, să 
vorbească cu domnul Leon Drei despre condiţii. Dar tot pe dinsul îl 
așteaptă fericirea, dacă domnul Leon Drei îl ia în slujba sa. 

— Dar de ce tu nu-i spui şi asta Lutei, dece nu vreau eu 
să merg la domnul Leon Drei,— zise însitrşit Isac, lovindu-se cu două 
degete peste nasu-i enorm.— Am spus odată și încă odată repet, 
dacă vrei, că numai atunci mă duc la domnul Leon Drei, dacă îmi 
dai surtucul de sărbătoare al tatei. Imi dai surtucul, mă duc; 
nu dai — nu mă duc, — zise el solemn, închizind din ochiul cel căpriu. 

— Singurul surtuc de sărbătoare al tatei îl cere,—ţipă din 
nou Rachela, uitindu-se,—nu se ştie îh ce scop,—spre tavan,— 
ați văzut ? La ce îi trebue lui singurul surtuc de sărbătoare? 
Parcă surtucul are'să vorbească cu domnul Leon Drei ? Vai mie! 
Nebunul ! Vinătorul !. 

— Dar poate că lui de bună seamă îi trebue ?— riscă să 
intrebe lacob Grabov—Un surtuc, oricum, nu-i o jucărie. Cura 
crezi tu, Luţă ? 

— Cum îţi trebue ţie chelia, aşa-i trebue lui singurul tău 
surtuc, — strigă Rachela, deplin convinsă de dreptatea ei. Şi dela 
cine, Grabov, ceri tu sfat? Dela Luţa ? Ce înțelege o subchi- 
rurgă la treabă asta ? 

— Ah, lăsaţi în pace, vă rog, subchirurgele—se supără Luţa. 
Subchiruriza și-a mincat oul şi îndată pleacă la slujba ei. 

— Atunci pleacă şi nu mă mai sicli, cînd învăţ minte pe 
liu-meu. la gindeşte-te, Grabov. Ai un singur surtuc de sărbă= 
toare, pe care îi imbraci de trei ori pe an, la anul nou, la ziua 
cea Mare şi la Paşti, şi tocmai acest surtuc să cadă jertfa vină- 
torului nostru. Nădăjduesc, că tu încă m'ai început a face negoţ 
de surtuce, ca să-i faci pe plac. 


LEON DREI 9t 


— Şi cu toate astea eu în haina mea nu mă duc, —zise 
Isac cu tărie, după ce ascultă cu luare aminte pe mamă-sa. Ce are 
să creadă despre mine domnul Leon Drei, cînd m'oiu arăta în haina 
mea? Are să mă ia drept un pungaş. In schimb în surtucul ta- 
tei îndată îi capăt stima. Un surtuc boeresc pentru omul cum 
se cade e un adevărat atestat ! — declară el cu tărie, lovindu-se 
din nou cu degetele peste nas. Un surtuc bun samănă cu us 
paşport ; asta o ştie toată lumea, numai tu, mămico, n'o ştii. Și 
de unde ai so ştii tu, sărmano? Intr'un cuvint, mamico, dai sur- 
tucul—mă duc ; nu-l dai—nu mă duc—sfirşi el cu fraza asta, 
care-i plăcea mult. Şi se învălătuci în plapomă cu mîndrie. 

— Dä- surtucul,—zise lacob Orabov, curmind discuţia și 
făcînd vesel din ochiu cătră fiul său. Ce-ţi pasă, dacă eu permit? 
Copii, are să mă junghie azi cu privirile ei. Nu te mai uita atita 
la mine. 

— Atunci bine, — zise Rachela după o pauză, — dar ţine 
minte, Grabov: dacă vinătorul nostru pierde surtucul, tu ai să fii 
de vină. Poate ai să cauţi să te îndreptăţeşii şi să arunci vina 
pe mine, dar nu uita, că e martoră Luţa. N'aşi da acuma trei 
copeice pe surtucul tău,—rosti ea cu amărăciune, —dar nu-i treaba 
mea. 

— Atunci, poate, să nu mai dăm surtucul ?—întrebă lacob 
Grabov, prefăcindu-se speriat. 

— Cum să nwl dai ?2—răcni Rachela. Dar slujba ? Nu ca- 
pătă slujbă fără surtuc | Eu am să înebunesc cu oamenii ăştia. 
Ba dă, ba nu da. Ce, v'ați găsit jucărie? Na-ţi surtucul şi rupe-l, 
numaidecit să-l rupi! Las’ să fie pedepsit Grabov ăsta măcar 
odată, că nu prețueşte așa nevastă, pe care i-a trimis-o Dum- 
neze 


u. 

După o vorbă şi o încheere așa de neașteptată, triumiăto- 
rului Isac i se eliberă surtucul negru, cu miros puternic de naf- 
talină, cu care învingătorul se retrase în dormitor. Acolo, şue- 
rînd nepăsător, Isac începu să se îmbrace destul de iute. lar cînd, 
gătit cu surtucul, răspindind miros de naitalină, se arătă în faţa 
bio, impresia pe care o făcu asupra tuturora, fu irezis- 
t 


— Ce tinăr plăcut !—zise cu mîndrie Rachela cea dintăiu, 
privind pe triumfâtorul Isac.— Cînd se îmbracă mai bine, eu tot- 
deauna mă îndoesc, dacă-i fiu-meu, la spune, Grabov, dacă mai 
samănă cu Isac de mai înainte? 

— Tu totdeauna pui întrebări proaste, — îi tăie vorba cu 
țărie Iacob Grabov. Cum poate el să samene cu Isac de mai în- 
nainte, odată ce a imbrăcat singurul meu surtuc? Eu văd å- 
cuma nu un om ci un soare. Niciodată m'ași fi crezut, că am 
eu așa surtuc! Ce faţă nobilă are surtucul,—continuă el să glu- 
mească.— Asemenea surtuc putea chiar pe vremea mea să capete 
o zestre de cinci sute de ruble, iar acuma iar da la sigur şi œ 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


mie cinci sute de ruble. Racheta, Hai da tu pentru o mie 
cinci sute de ruble? Cred că nu! Tu ai cere trei mii. 

— Mai puțin —nici o copeică —declară hotărit Rachela, În- 
țelegind şi rizind de gluma bărbatului. 

— Cum am ghicit eu —zise vesel Iacob Grabov, îndrep- 
tîndu-se cătră Luţa. Cunosc eu pe nevasta mea. Dar atunci poate 
l-am pune amanet la muntele de pietate? Cred, că vre-o cinci 
sute de ruble ne-ar da, 

Cu această nouă glumă a veselnicului Grabov se isprăvi 
istoria de dimineaţă, și Isac luindu-şi ziua bună dela păriaţi, eşi 
in stradă, trintindu-și cu nepăsare pe o ureche pălăria virtoasă, 
destul de învechită. Luţa plecă la spital, iar Rachela se cobori 
la vecină-sa, ca să-i povestească cu deamănuntul, ce noroc a dat 


peste scumpul şi alintatul ei Isac. 


(Va urma), 
Semen lușchevici 


— -m a 
—— 


Cuvinte moarte 


Era o dimineață limpede de toamnă. O brumă uşoară se 
întindea peste cimpul sur. Cerul clar şi uniform avea ceva 
casant, de cristal. Aerul era rece şi pătrundea adinc în piept 
ca o lamă de cuţit. 

Dinspre Daidir, tunurile toată noaptea nu conteniseră. 
Parcă tot pămintul se dădea de-a rostogolul, ca un bolovan 
huruind înăbuşit.—iar cite odată parcă se surpau stinci în 
inima pâmintului. Cerul pa zare scăpăra des în spasmul unor 
fulgerări scurte, şi'n lumina boltită ca o gură, copacii goi de 
pt coama dealului apăreau negri, de cărbune. 

Retragerea incepuse în timpul nopţii. Coloanele răscoli- 
seră drumul prin păduricea tinâră, cu un zgomot de ferărie şi 
roate care nu se mai isprăvea. plate oamenilor, supte şi 
aspre, tremurau scuturate, zimţuind zarea cu cornul capelelor 
ascuţite, ca un ferestrău ce se pornise să tae cristalul ceru- 
lui. Ochii pierduţi fără ţintă în noaptea limpede, îşi arătau 
doar vagul alb, fixat într'un punct, pe care nu-l vedeau şi că- 
tre care totuşi mergeau in neştire. 

N'am închis ochii toată noaptea. O baterie care se retră- 
gea prin ogoarele de pormb uscat, pornise o foşnitură cum- 
plită, amestecată cu pocnetul cocenilor rupți. Din cind în cind 
un tipet scurt se desluzea, acoperit îndată de zgomotul căruțe- 
lor dela coloane care scuturau pămintul, la nesfirşit, 

Am trăit o noapte fără să gindesc la nimic. N'aveam pu- 
tere să mă intreb unde mergem, şi care poate să fie sfirşitul. 
Am impresia că nimeni nu s'a gîndit în noaptea aceia. 

eam oprit în zori într'un fund de vale. Formaţia sani- 
tară şi-a împrâştiat lrăsurile de ambulanţe Inalte cit nişte bi- 
seriei. Tărgile au fost coborite pline cu oameni pe jumătate 


94 VIAŢA BROMINEASCĂ 


ador miţi, pe jumătate inexistenţi. Viaţa perzista în ei, fără vola 
lor, fără ca ei să o simtă, fără si-o mai dorească; era cae- 
fectul unei maşini care continua să umble, după ce ei, care-o 
porniseră, au murit demult,—dăinuia dela sine în trupurile lor, 
cum într'un copac abătut din ajun, seva ultimului ceas urca 
încă spre virturi. i 
Momentul retragerii mă apucase pansat; şi în lipsa de 
locuri, am mers pe trăsura de ambulanţă, alăiurea de soldatul 
care mina caii, sus de tot, pe-un fel de loc mai mult suspen- 
dat de cer decit sprijinit de pămint. Ochii mi-au tremurat 
toată noaptea pe de-asupra popuşoaelor moarte şi bronzate 
care păreau nişte alei de plante artificiale, gătite pentru un cor- 
tegiu mortuar de lux 
In spatele nostru pămintul se dărima ca nişte dealuri 
prăbuşile cu fiecare lovitură de tun. Deşi veneam de-acolo 
nu-mi dădeam încâ bine sama, unde se întimplă asta. Totul 
se petrecuse aşa de repede, într'o singură noapte, deodată, 
după atitea altele întregi stăpinite de-o linişte de piatră. 
Aveam numâi impresia senină şi plină de-o luminoasă 
bucurie c'am scăpa: dintr'o catastrofă. Parcă pentru mine se 
siirşise orice durere, cu toate că nu ştiam ce se poate întim- 
pla şi nu aveam puterea să mă gindesc la nimic în viitor. 
Soldatul de-alături pe care atunci îl văzusem intăia oară, 
stringea cu stingăcie cele patru hăţuri, silind să scape co- 
moara din cutia aceia mişcătoare, din care nu mai venea nici 


un geamät, nici un semn de viaţă. Prin tocatul roatelor numai 


odată a ptruns un gias stins: 

— Mai incet, fraţilor... 

Caii lăsaţi la pas dădeau cu nepăsare din cozile scurte, 
şi capetele lungi se bălăbâncau la dreapta şi la stinga cu fie- 
care pas. De pe părul ud se ridicau aburi albi. 

Am trecut la marginea unui cring uscat. La o detunătură 
puternică, frunzişul veşted avu o foşnitură sinistră de coroană 
aruncată pe-un sicriu. 

Nu ştiu cit am mers aşa. Piciorul strîns în bandajul 
proaspăt îmi părea de plumb şi se clătina greu ca un obuz. 
Citeodată parcă-mi era frică să nu se prăvale singur de-ală- 
turea de mine. O clipă mi-am adus în minte împrejurarea: 
Umbre negre răsărind de-asupra unui şanț.—pe urm! un om 
mare, mare, care a crescut din noapte în faţa mea, şi îna- 
inte de a fi făcut ceva și de-a şti unde merg, un biziit stărui- 
tor ca. de ţinţar, o înţepâtură caldă în pulpa piciorului şi o 
țişaitură ferbinte şi gidilitoare in podul palmei, pus deodată 
de-asupra rānei. Apoi, un picior lipsă, pironit cu un cui inro- 
şit undeva în aer, o aruncătură în vid, o cădere în care pă- 
mintul se învirtea intreg cu tot ce era pe dinsul, şi-un zgo- 
mot puternic care vira aerul în piept ca pe-o vargă de oțel. 

imprejur la cîţiva paşi, în noapte, o manta sură inghe- 


CUVINTE MOARTE £5 
y ee AA E NORI A AO 
boşată ca un morman de cenuşă, din a cărei sfişietură dea- 
supra eşea ceva care semăna, cu un trunchiu de copac tăiat. 

Toate gindurile S'au amestecat scuturate de hurducătura 
trăsurii în mers. 

Eram obosit. In piciorul greu pe care-l simţeam în coaja 
de oţel a bandajului, simțeam o durere mişcătoare, purtată a- 
colo de nişte fiinţe mici, cu picioruze subțiri, ascuţite şi re- 
pezi. 

M'au intins cu fața în sus pe-o targă aşezată jos pe 
fundul văii în care ne oprisem. Dimineaţa era senină. Cerul, 
aşa cum il priveam, se ridica din ce în ce mai sus—tnait cum 
nu-l mai văzusem niciodată Mi se părea că eşisem din noapte 
ca dintr'o mină care s'a prăbuşit. Dinspre răsări, coama dea- 
iului se lumina livid şi stăruitor. Peste fața ce eşea de subt 
ceri ce mă acoperea, aerul dimineţii trecea rece ca o apă de 

zvor. 

Doctorul cu sanitarii în:epură inspecția răniților din tră- 
suri, pentru schimbarea pansamentelor. S'au suit încet, aple- 
cînd capetele subt acoperișul scund al trăsurii, şi după o vreme 
s'au scoborit, dind ordin să se dea jos şi să se 'ntindă pe 
targă unul din cel dinăuntru. 

Cind au dat perdeaua de pinză a trăsurii la oparte, am 
zărit colţul banchetei din dreapta, cu un şir de mântăli albas- 
tre, bagate una in alta peniru a se susține reciproc, şi două 
feţe livide şi imobile, plecate in jos, cu ochiul fix şi pierdut. 

Doi soldaţi au scobori: pe-o targă pe cel arătat de doc- 
tor, şi l-au aşezat nu departe de mine. 

Era un om aproape bâtrin, cu-o musteaţă mare de cu- 
loarea tutunului, căzută in neregulă peste gură, lăsini să se 
vadă numai buza de jos, uscată, ca o bubă. 

Faja avea o întâţişare de pergament boţit 

Clarul dimineţii îi lumina straniu figura. Ochii îndreptaţi 

re cer, rămaseră deschişi fără să clipească ; parcă de sus; 
n cer, cineva îl fixase ṣi se uita adine în sufletul lui. 

L-au desfâcut la piept, şi tunica prinsă de cămaşa însin- 
gerată pirli scurt. Nu fusese inca bandajat. 

Nu ştia nimeni cine l-a adus şi l-a aşezat in trăsură, nu- 
mai aşa, cu câmaşa de pinză aspră cocoloşită de-asupra piep- 
tului. Cine ştie cine-l adunase de pe cimp, în grabă, cu un gest 
de gospodar care ridică ultima zdreanţă din casă în clipa cind 
© părăseşte pentru totdeauna. Au inceput să desfacă boţul a- 
cela de câmaşă şi de singe. Mi-am întors capui în cealaltă 


parte, 

Cind m'am uitat din nou era cu pieptul gol. In partea 
dreaptă prin părul aspru şi fncilcit care-l acoperea, am văzut 
abia un punct negru. Un punct mic, aşa cum e o pată pe care 
ai face-o cu virful unui deget. Era ceva aşa de mic şi nein- 
semnat, În urma spălăturii făcute pata mică lăsă să se prelingă, 
prin golul dintre două coaste, o şuviţă aproape roşie. 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Rânitul nu făcuse nici o mişcare, nu scosese nici un su- 
net. Ochii râmaseră tot aşa, pironiţi de sus, din cer. 

Doctorul avu o privire desnădăjduită de om bun, dar ale 
cărui puteri se sfirşeau acolo, la pata acela neagră, mică—ca o 
pată facută cu virful degetului. 

Deodată faţa rânitului se contractă. Cu o sforţare care-i 
crescuse sbirciturile feţii, se ridică puțin în coate, apoi recăzu. 
Intinse mina spre cel ce s'apropiase să-l culce iar şi vroi să 
vorbească, să spue ceva, 

Limba se văzu o clipă ezitind în părul musteţilor căzute 
pe gură, şi-abia un bilbiit slab putu să rupă tăcerea. Faţa a- 
vea ceva intrebător, se desprindea de toată fiinţa lui, ridicîin- 
du-se singură spre soldatul de-alături. Făcu un semn cu mina, 
ca şi cum ar fi chemat pe cineva să-i spue la ureche. Gura i 
se descleşta în răstmpuri lungi, îndemnînd, într'o tăcere grea, 
cuvintele pe care nu putea să le spue. 

Am simţit că vrea să vorbească, să spue ceva. Tot efor- 
tul lui era pentru asta. A deschis odată gura tare cu o hotă- 
rire teribilă, ca şi cum ar fi vrut să spue un gînd întreg de- 
odată, şi mă aşteptam să articuleze măcar un sunet care să 
aeaea cel puţin începutul unui cuvint pe care să-l ghicesc 
apoi. 

Slorțarea aceasta îl obosi peste măsură. Cuvintele căzură 
într'însul, adinc, şi se înecară tăcute pentru totdeauna. 

Murise. 

Soldatul de-alături scoase o batistă albastră cu margeni 
roşii şi o întinse pe faţa mortului. 

5 


De-atunci au trecut patru ani şi mă chinueşte şi-acum 
taina cuvintelor pe care nu le-am putut auzi. 

Oare ce-a vrut să ne spună + 

O ultimă dorinţă, nouă, nişte străini care-l văzuserăm a- 
tunci pentru întâia oară ?... 

Îwnţeleg cum a putut să moară. 

„Pe undeva ţăriua unui mormint parcă se ridică întrebă- 
toare, aşa cum se ridicase faţa aceia uscată, atunci cind vroia 
să vorbească. 


Demostene Botez 


Din registrul ideilor gingașe 


Feminism 


Pentru noi bărbaţii toji, femeia este un fenomen banal, 
obsedant şi grav. Cu deosebiri, se înţelege, după vristă, tem- 
rament, rasă şi sferă socială,—dar nu prea mari, fiindcă ra- 
porturile naturale şi istorice de care vorbesc aici sint doar din 
cele mai uniforme. 

Printre puţinii iluştri pe care-i pomeneşte lumea ca su- 
preme excepţii, Spinoza şi Kant, de exemplu, nu mai apar, 
deaproape cunoscuţi, atit de excepționali cum obişnuit se crede. 
Kant a pierdut desigur citeva clipe de tihnită reflecţie pentru 
a-şi întemeia sistematic hotărirea de a nu se insura; Spinoza 
a fost îndrăgostit, ca cel mai simplu tînăr; iar un alt mare i- 
zolat, Descartes, a avut un copil natural. Insfirşit nu fără bună 
şi delicată logică a imaginat legenda, într'o caracteristică apro- 
piere cu lumea feminină, pe Isus, straniul nostru zeu revoluţio- 
nar. Norma este prin urmare absolută ; genii şi zei sint cu- 
prinşi de dinsa. 

Dar cea mai groasă banalitate se preface într'o arătare 
misterioasă şi străină, orideciteori ea, prin cine ştie ce ascunse 
întîmplări ale gindirii, se rupe din lanţurile greoaelor asociaţii 
care nasc şi nutresc toate banalităţile comode ale vieţii practice. 

„Nu cred că un om de rasă europeană, dacă nu se va 
mărgini la superticialitâţi şi aparenţe, va putea pricepe şi de- 
scrie pe femeia japoneză întocmai cum este... Rasa galbenă şi 
rasa noastră sint cei doi poli al speciei omeneşti; sint între 
dinsele deosebiri extreme până în modul de a percepe obiec- 
tele exterioare, şi cunoştinţele noastre asupra lucrurilor esen- 
fiale sint adeseori contrarii. Nu putem niciodată pătrunde cum 


? 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 
trebue intr'o inteligenţă japoneză ori chineză; la un moment, 
cu o misterioasă spaimă, noi ne simţim opriţi de stavile cere- 
brale, peste care nu se poate trece: oamenii aceşiia simt şi 
gindesc dea'ndoasele decit noi“. Loti scrie aceste, cel veşnic 
îndrăgostit de misterele celor mai depărtate străinătăţi. Fără 
îndoială, în locurile acele şi în faţa acelor neamuri în tot chipul 
depărtate, fiorul neînţelegerii, farmecul iritant şi descurajator 
al sufletului exotic, ne ia cu o surprinzătoare violență. Totuşi, 
oriunde am fi, în curentul adormitor al vieţii celei mai nor- 
male, ne împresoară statornic şi latent, exotismul claselor, în- 
străinate una alteia prin hotare săpate de vremuri de luptele 
variale şi indărătnice ale vieţii istorice. Caşi portul arhaic, 
caşi fizionomia atit de ciudat şireată şi naivă a ţăranului, haina 
pestriță a femeilor noastre, penele enorme bizar aşezate pe 
cap, înc lţămintea care le iînțepenește piciorul într'un unghiu 
absurd, nu-ţi apar acestea, în clipele rare de lucidă şi liberă 
contemplare ca simboluri pipăite ale profundelor instrăinări 
sociale ? Nu te izbesc atunci aparențele aceste, atit de viu 
desenate şi colorate ca semnele unei lumi de toi depârtate şi 
stranii ?... Astăzi, cînd pornirea câtră aplanarea şi egalizarea 
istorică esie mai violentă ca alte dăţi, deosebirile aceste ca- 
pătă un relief cu deosebire aspru. 

Astfel femeia ne apare ca o exotică icoană. In farmecul 
ei, atit de bogat şi de subtil amestecat, sentimentul straniului 
este, pentru acei capabili să dăm femeii o atenţie mai puţin 
vulgară, ingredientul cel mai specific poate, şi cel mai ascuns. 
Insă atotputernica atracţie sexuală opreşte deobiceiu pe bărbat 
de a simţi desluşit, că tocmai acea încintătoare înstrăinare 
maschează un ferment de străveche şi temeinică ostilitate. Ca 
toţi obijduiţii, femeia ne duşmăneşte, pe noi stăpinii tuturor 
drepturilor, cu o nealterabilă şi naturală rsistenţă. Dar noi, 
care ne-am bucurat altădată fără grijă şi discreție de puterile 
noastre, am intrat acum, asemenea zeului Wotan, pe calea fără 
întoarcere a conceslilor şi învoelilor ; iar decind ni s'a întim- 
plat aceasta, pitorescul atractiv al raselor şi claselor pe care 
voinţa noastră nedelicată le-a făcut inferioare şi nevoiaşe, a 
început să ia un gust supărător. Dorinţă avem incă de a ne 
“apropia cu o indulgență ori chiar respectuoasă curiozitate de 
cultura preistorică a ţăranului genuin, atit de atrăgătoare 
pentru noi ca una ce ne este aşa de străină şi ne pare aşa de 
ciudată; dar vrăjmişia este astăzi prea manifestă, pentru acei 
care sintem destul de lucizi, şi dorința aceia conciliantă ori 
i pira 9. gea şi Berorien Pae rr Rawinia ori este cu to- 

e a iritaţie amară, de o îngrijor 
si mai putem k e, grijorare gravă de care 
cum ar fi, mai greu de constatat faţă de femei 
uşor faţă de celelalte clase şi rase obijduite, ii măgia a deea 
ajunge în zilele noastre atit de patentă, 'încit at 


meni din noi, . 


DIN REGISTRUL LOR QINOAŞE 99 


= 
p 
X 
= 
o 
- 


detronaţi, nu mai poate să 
, se înţelege, poate fi luat în 
e toate, răfuelile istorice tre- 
să că în orice bună politică 
dreptul ce avem pe inimă şi 


vechii stăpinitori pe cale de 
nu 0 ia în samă, In multe f 
samă un asemene fapt. Inai 
buesc făcute cu politică ; cre 
este loc şi pentru a spune 
în gind. 


Ca toţi acei pe care voinţa celor mai tari i-a făcut infe- 
riori şi nevoiaşi, femeile sint oameni fundamental practici. 
Omul a cărui voinţă este supusă altui om, silit fără incetare 
să pîndească şi să ghicească voința acestuia, nu are cum, nu 
are nici cînd fi contemplativ. Naivitatea specifică din care s'a 
nâscut şi trăeşte arta şi știința pură, aceste caracteristice co- 
pilării bărbătești, nu se poate şinu s'a putut gâsi în grad sim- 
titor la femee. Nu se putea atunci cind sclâvia era făjişe şi 
brutală; nu se putea nici atunci cind a fost mascată cu tot 
felul de zorzoane sociale, aşa cum s'a intimplat dela apariţia 
moravurilor cavalerești încoace, După această prefăcută ino- 
vaţie, femeia a fost silită doar să ducă o politică mai compli- 
cată ; atita tot. Era inevitabil ca, instinctiv şi de multeori 
nedesluşit pentru ea însăşi, femeia să privească arta şi, în ge- 
neral, orice atitudine teoretică, ca un moft, ori ca un ornament 
bun pentru alte anume scopuri pur vitale. 

La toţi proletarii şi oprimaţii, aceiaşi antipatie firească şi 
ra area pentru tot ce nu-i imediat util. C itatea pentru 
obiect ca atare, naiva urmărire a formelor şi transformărilor 
lui, trebuiau să râmînă nişte puerilităţi deşănțate, pentru acel 
absorbit până la ultimele puteri de lupta socială în feluritele 
ei cimpuri. Pentru femee vorba a fost şi încă este, cum să 
rupă mai mult, cele mai adeseori în chip ascuns, din atotpu- 
tercicia unui stăpin, care, oricit de batjocorit ca individ, ră- 
minea de temut prin formidabila şi absoluta consacrare pe 
care i-o asigura tradiţia neîndurată a comunităţii. Cum în su- 
fletul acesta veşnic iritat de luptă, veşnic lacom de stăpinire, 
ca orice suflet ae sclav, ar putea, ar fi putut încape poltă şi 
înțeles pentru lucrurile care, prin esența lor sint cele mai de- 
pârtate de asemenea luptă, de orişice fel de luptă ? 

In situaţia aceasta de latentă sau evidentă învergunare 
pen a ajunge, sau în satisfacția supremă şi indiscretă de a 

i ajuns, psihologia feminină a căpătat acel cunoscut caracter 
de parvenitism specific. De-acela este cele mai adeseori atit 
de falş şi disgraf os entuziasmul femeilor pentru activităţile pur 
speculative. acela răsfringerea prea pulernică a gustului 
feminin In arte a dat naştere la forme atit de deplorabile cum 
a fost poezia lirică franceză, şi pe urma ci mai toată poezia 
europeană, dela inceputul secolului XVII pănă la naşterea au- 
tenticului lirism modern. A fost ca o răzbunare batjocoritoare 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


din partea celor ţinute la o parte de viaţa complectă a spiri- 
tului. Din această nedreaptă oprire ne-a venit tot ce se cheamă 
mievre, tot ce-i strimbăcios şi strimb, toată falşa pudoare, 
toate convențiile extraestetice, grosolan strecurate în artă subt 
cuvint de bună creştere, toale imbecilele deformări sentimen- 
tale, născute din visele unor suflete veşnic ofensate de ne- 
dreptăţi făţişe ori deghizate, veşnic turburate de dorinţa de a 
se smunci din legăturile absurde în care au fost încătuşate. 

Gindirea ştiinţifică şi cea artistică, ca forme de pur lux 
al spiritului, sînt produse ale unor două foarte ciudate tipuri 
psihice area a Un infim număr de bărbaţi a fost, pe cit 
se poate şti, în toate timpurile diferențiat de natură pentru 
crearea şi păstrarea specifice acestor domenii, direct inutile, 
indirect exploatate pentru felurite trebuințe ale vieţii sociale. 
ŞI, fiindcă intre aceste exploatări figurează şi aceia de a în- 
„+rebuinţa arta şi ştiinţa ca o parte deosebit vizibilă a costumu- 
lvi de bună creştere, s'a întimplat ca femeile, în sufletul cărora 
nevoile robiei au făcut să înflorească special simţul ornamen- 
tului, au fost aduse, dela anume vreme încoace să se intere- 
seze intrun anume fel de aceste mijloace suplimentare de gă- 
teală lar o minciună de salon, o farsă bărbătească cusută 
cu cele mai vizibile sfori, a venit (fireşte, din partea bărba- 
ților celor mai străini de producţia artistică şi ştiinţitică) să 
consacre, subt forma unui dulce şi atingător compliment, pre- 
tinsul gust şi pretinsa dragoste naturală a femeilor pentru 
artă. Astfel s'au închipuit gingaşele inspiratoare, stătuitoare şi 
protectoare ale artiștilor,—ori, mai drept, nu atit ale artiştilor 
cit ale virtuoşilor, Pentrucă este vorba doar de ornament so- 
cial, şi atunci virtuozul are negreşit toată precăderea. ŞI in- 
fluenţa aceasta s'a exercitat inevitabil in gustul acela specific 
feminin pe care l-am schiţat mai sus, 

Despre legăturile falşe, amărăciunile, duşmăniile crunte şi 
catastrofele sufleteşti care au înflorit aici, nu se mai vorbeşte. 
Sint banale. Literatura, din motive lesne de închipuit, a ex- 
ploatat cu preferinţă aceste triste şi comice trageri pe sfoară 
ale războlului intersexual. 

Lupta fără răgaz contra bărbatului şi pentru cucerirea şi 
stăpînirea lui în marginile care i-au fost ingăduite, singură 
lupta aceasta crează şi modifică sufletul feminin. Pentru ac- 
tivităţi de lux nu poate fi loc nici deplin ințeles în spiritul, in 
voinţa aceia care nu poate vedea alte motive decit acele hotă- 
rite de pofta necurmată de a se ridica şi de a stăpini, poftă 
natural atotputernică în orice fiinţă robită. 

Ca toţi desmoşteniţii, femeia trăeşte, în cutele obscure ale 
sufletului sâu, din resentiment; este radical prepuelnică, tot- 
deauna la pindă şi fricoasă de a fi pacăliti. Ca toţi cei tira- 


nisiţi şi inşelaţi, ea bânueşte în acele activități care se afirmă 


DIN REGISTRUL IDEILOR OINOAE 101 


ca inutile, ori o caraghioasă născocire de stăpin trindav, ori 
cine ştie ce teatrală înşelătorie pusă la cale de tiran. 
Naivitate şi inocenţă poate avea obijduita jumătate a spe- 
clei noastre doar numai în credinţa ei că are dreptate să lupte 
fără preget şi cu orice preţ  Incolo, un practicism absolut o 
stăpineşte. De-acela este şi are să fie un subiect excelent 
pentru politică, singura treabă pentru care deocamdată poate 
avea înieiegiere adevărată, apetit autentic şi capacităţi natural 
dezvoltate de condiţiile vieţii sale istorice. La intrunire, în a- 
gitație electorală, in club, în parlament, la vorbă indărătnică 
şi practic sumară, îinsfirşit oriunde este chestie de întrecere şi 
de putere, acolo trebue deschis drum larg supuselor noastre 
de până eri, care sufocă nefăbdătoare de a se arunca, cu toată 
tăcomia acumulată, în neastimpărul vieţii publice, în care până 
acum prea rar numai s'au amestecat etealtfel decit ca inspira- 
toare oculte şi iresponsabile. Să le liberâm dar din ascunză- 
torile aceste, in care sînt nevoite să se pituleze într'un chip 
care nu-i nici frumos pentru aspectul, nici sănătos pentru me- 
canismul vieţii cetăţeneşti. 
In felul acesta se va curăţi şi singulara meditaţie artis- 
tică şi ştiinţifică de diletantismul cel mai falş şi mai d:sgraţios 
e care l-a născut cel mai perfid poate din vicleşugurile noas- 
e faţă de femee. După lungi vremuri de viaţă deplin liberă, 
cînd se vor fi şters din sufletul feminin semnele cele din urmă 
ale celei mai curioase sclăvii, se va deschide şi mintea feme- 
iască în ca deplin şi normal pentru luxurile superb naive 
ale spiritului. 


Anton Gherman 


Cronica literară 


Citeva trăsături ale literaturii anlirăzboinice 
— Celind pe Andreas Latzko — 


Cine ar crede că volumul „Oamenii în războiu“, atit de spăimta- 
tător ta prima vedere, să fle de fapt o carte răpitoare, un fel de ciu- 
dat roman cu un groaznic subiect, dar cu o delicioasă aromă ? Da, 
întrebaințăm adjective și avem un avint liric în fraza noastră critică, 
de parcă am scrie despre o poemă, despre o pasiune, E cu neputinţă 
să scrim altfel despre Latzko, dacă ținem mal mult la sinceritatea 
noastră sincer scrisă, decit la prestigiul doctoral al ctiticel decolo- 
fate de eterul abstracţiei. 

Dar Inaintea lui Latzko sint cunoscuți energicul Rolland, lo- 
gicul şi sensibilul Barbusse... 

Scriitorul ungur iși joacă şi el armăsarii lui. 


$ 


Energia lui Romain Rolland izvorită din optimismul mistic, fun- 
ciar, al unei vieți în cara contradicţiile esențiale au fost deslegate ca 
în ceruri să cinte toate păsările și pe pămint să intiorească toate i- 
nimile, — într'o absurdă, copilăroasă şi îndoită bucuria a existenței, 
— această energie era lipsită de rațiune. Simţeai bine că pacitismul 
lul Rotiand n'are baza de beton armat a creerului. Incercările lui de 
eșafodare rațională pentru susținerea construcţiei optimiste n'a dat 
naștere decit la articole de ziar, serisë In Elveţia in timpul şi — 
foarte bine spus — „deasupra“ marii Incăcrări, Consecința acestuj 
rudiment de logică a fost un fel de imensă pată roșie, sfişiată pe 
cer — puteai să crezi că e răsăritul: dacă aveai inima lui Rolland; 
puteai să crezi că e apusul : dacă aveai o inimă ceva mai puțin ger- 
manică. Robusteţea lui Jean Christophe, învingătorul unei crime ab- 
surde, eroul intangibil al unei lubiri isterice şi deprimante, optimismul 
care a desființat însăși moartea — sună zgomotos ca o trompetă de 
alamă dealungul tuturor rîndurilor paciiice, la gura unul plebeu cel- 
rasat cu puternice instincte sociale, 


CRONICA LITERARĂ 103 
Ali EERO EEE E e ai E E e, ae SR, 


Adevărata construcție logică, făurită cu o răbdare surprinză- 
toare, cu o finețe unică şi un bun gust atic, e datorită poetului Bar- 
busse, E cunoscut „Le Feu“ — mai puţin „L'Enter“ şi „La lueur dans 
Vabime”, Barbusse nu e numai un pasionat iubitor de oameni, cl şi 
un tăimăcitor al acestei iubiri — am putea spune că pasiunea lui e 
doar o infinit de deasă țesături a unor raționamente şi că tot umanita- 
rismul lui e scoborit din creer la inimă. Barbusse a volt în primul 
rind să fie convins — în fața suferințelor morale extraordinare şi a 
terfelirii trupului uman — ca să încerce apoi să convingă și pe alţii 
că aceste batjocuri n'zu un scop echivalent In noblețe și dacă scopul 
însuşi ar putea fi supraprețuit, găsindu-i-se virtuţi omeneşti identice 
cu ale pacifismului integrai, acest scop este ales de rapacitatea u- 
nora şi incuviințat de imbecilitatea tuturor, Credincios originii Inte- 
lectuale a creațiunii sale literare, cel mai frumos capitol din „Focule 
este, la împrejurări crude şi un decor dezolant, o pledoarie pentru 
împăcarea națiunilor. Dar gusțu-i estetic nu-l puţea lăsa pe această 
pantă periculoasă... 

Scriitorul cu penija prea subțire pune capăt cărții şi reia lupta 
în viața politică, întemeind o asociaţiune (destul de slabă, vai! şi 
fără răsunet remarcabil) pe care o numeşte — e doar, un raţionalist 
— „Clarté“, De data aceasta e liberat de câtușele artei. Poate vorbi 
de-adreptul pentru o înfăptulre politică imediată, al cărei înțeles să 
fie suprimarea războlului, Dar de-aci încolo maniacii artei nu maj au 
de ce urmări pe Barbusse, Concepţiei lui politice, i se poate pune in 
faţă oricare alta — ea se bucură şi suferă după toate legile unor 
asttel de lupte, E greşită însă credința că Barbusse a fost numa! un 
ziarist care şi-a urmărit realizarea ideii lul sociale. „Focul", prin 
stilul dur şi totuşi subțire ca un fir de oțel, prin harul divin care a 
insuflețit acele fantoșe şi prin intuiţia umană extraordinară, rămine 
“a mai demnă şi mişcătoare contribuție artistică a anilor miajiţi 

e singe. 

N'am putea spune că elementul voliționa!i și cel rațional stat 
exclusive în opera literară a fiecăruia din cei doi scriitori. În dome- 
niul psihic nu există proprittate bine delimitată; hotarele sint to- 
deauna nebuloase. Am voit numai să indicăm locul coloanei verte- 
brale.;. Dar lipsea sensibilitatea — cu precădere — în reacţiunea li- 
teraturii europene. 

Latzko aduce elementu? sensibil şi numai elementul sensibil. Este 
poetul prin excelenţă al acestei reacțiuni, Sensibilitatea (aproape 
fără nici-o urmă de voință şi rațiune) îl e slăbiciunea și tăria ; slă- 
biclunea, că pare frivolă, tăria că atinge adincurile etern omeneşti 
şi va putea astfel naviga pe toate apele viitoare. Cele şase nuvele 
care aicătuesc volumul sint lipsite de o compoziție sigură — ceiace 
ie mărește farmecul prin păstrarea unei prospeţimi de pictură bogată 
in culoare, Am suferit deci din lipsa originalului (in nemțește? fn 
ungureşte ?) căci o specială savoare trebue să musteze puternică 
Intre cuvinte, ca în nişte păstăi de leguminoase — şi toată cartea 
asta pare scrisă cu o simţitoare şi dulce mină de temee. 

Nefericitul rindag ungur, eroul çu sufletul barbar şi cu fața 
râvăşiiă de cirpelile războiului, soldatul lâhan Bogdan care se reln- 
toarce la grajdul în care mljesc crupele cailor și la iubita lui, Mar- 
cea — este tipul caracteristic al iul Latzko. Nici-o idee generală 
din suferințele trecatului, din posibilităţile viitorului, ldhan Bogdan 


104 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pălmueşte şi cit pe aci să glitue pe socialistul ghebos care incearcă 
să-| schimbe ideile asupra rostului claselor sociale, asupra inutilităţii 
şi nedreptății războlului, Alta e suferința lui, „In umbra frumoșilor 
salcimi pe care el îi văzuse crescind, şi care îl văzuseră pe èl cres- 
cind, i se păru deodată că se întilneşte față în față cu lohan Bogdan 
cel frumos, mindrul vizitiu boeresc, și mușca pumnii ca să-şi Inā- 
buge suspinele şi-şi stringea capul Intre mini incercind să cugete... 
Un infirm nu-i decit un infirm. 

Marcea se logodise cu Idhan Bogdan, nu cu monstrul ista care 
venea acum acasă... Patria! Dar ce? Cu patria la braț avea să se 
ducă ea la altar ? Cind celelalte femei au să-i plingă de milă, ea are 
să le arate patria ? Ce? Patria mină call înhămaţi cite patru cit ii 
țara, cu pălăria fluturind de panglici?" 

E singura sulerință pe care, subt diferite aspecte, o înțelege 
Latzko, scriitorul ungur prețuitor al fericirilor prea sensibile. In „Bo- 
tezul de foc" tragedia sufletească a căpitanului Marschner n'are altă 
origină, In „Camaradul* durerea provine dia pricina unei sensibilități 
dela distanță — fără alt amestec cerebral. Eroul mărtarisegte că şi-a 


găsit instirşit un camarad : un mutilat de războlu, pe care nu-l poate ' 


uita, „lată-l In picioare în spatele meu, îl simt, Dar chipul lui îl am 
ia fața ochilor, pe fila nescrisă ca un cuvint în relief și condeiul meu 
se irudeşte să-l acopere cu fraze ochii, măcar ochii care mă privesc 
cu atita dojană...“ 

Nu e de mirare deci că un asemenea temperament, setos după 
savoarea primă a celor citorva simțuri, atit de umane prin confunda- 
rea întregei omeniri în acelaşi ocean al deliciului existenței, să albă o 
idee prea mică asupra originii războiului. Foarte pe scurt, scriitorul 
ungur ne lămureşte — de altfel în chip mişcător — că pricina războ- 
iului stă în citeva cuvinte, profitabile doar furnizorilor militari: 
„Front“... „Inamic*... „Moarte eroică“... „lzbindă“... „Cu limba aprinsă, 
cu ochi scinteetori, dulăii se repăd asupra lumii. Ei mişcă, hăituesc, 
imping unii pe alții, pe milioanele de oameni cărora li s'a inoculat cu 
scrupulozitate toate vaccinurile ; îi fac să se ingrămădească ctatind 
în trenuri care merg pe o cale opusă ; îi fac să se starme, să-se spin- 
tece și să se Impuște, să-şi dea carnea, să-şi dea oasele pentru aln- 
atul insingerat care va pregăti plăcinta de unde fericiții vor muşea 
cu toată pofta : acel care vor fi vindut patriei plel de vită cu un ciş- 
tìg de sută la sută, în loc să-şi ducă la bilci pielea proprie pentru 
un franc şi jumătate pe zi,,.* 

Leacul anti-războinic este și el indicat — şi are aceiaşi valoare 
mică, salvată însă de o reală frumuseță literară. Căpitanul Marschner 
işi spune că se va înapola acasă, dovedind că primeşte mal curind să 
fie ucis decit să ucidă, E numai revolta sensibilităţii — întoarsă o- 
dată in şarjă („Invingătorul“) impotriva generalului pentru care răz- 
bolul este numai un „Moş-Crâciun plio de darurie. Dar cel mal simplu 
cetitor ştie că atita vreme cit istoria nu e dusă de sensibilitate cl da 
alte forțe, îndoiala e o lașitate deghizată. ŞI intrebarea se pune: In- 
trucit sensibilitatea  revoltată poate intra in socoteala istoriei, şi in 
caz că ar copleşi un fragment de omenire — restul nu şi-ar lua 
poate ò groaznică, revanşă ? 


CRONICA LITERARĂ 105 


Dar mult mal caracteristic — şi al cărul suprem merit e numai 
frumuseţea — e celalt leac: femeia, Ea poate și trebue să vindece 
omenirea de războiu. Groaznice nu sint sub-pusele etaje ale infernu- 
lui modern — ci plecarea spre infern. „Crezi tu că am mai fi plecat 
noj dacă nu ne trimeteau femelle la războiu ? Crezi asta ? Darintreabă 
pe rindaşul cel mai idiot să ţi spue dece iși pune crucea cind pleacă 
io permisie... Ca să ațițe pe fata care-l așteaptă, ca să momeascăpe 
alteie, ca să facă pe mthenghiul pe lingă femei, ca să pue mina pe 
ele... de asta, vezi, şi nu de alta. A l da, ne-au trimis atolo... Dacă 
nu ne-ar fi lăsat să ne tesculm în vagoane, dacă ar fi pipat că nu 
le trebue asasini, ce generel depe pămint ar fi fost în stare să facă 
ceva ? N'ar fi plecat unul, dacă ar fi pipat că nici-una nu are să se 
culce cu un om care a ucis. Auzi tu, nici-unul! O, n'aşi îl crezut 
niciodată că ele vor primi asta. Imi ziceam eu: se prefac, se stăpi- 
nesc, dar cind au să audă maşina flueriud, al atunci au să țipe, au 
să ne smulgă din tren şi au să ne salveze... Gindeşte-te că ar fi 
putut să ne salveze, şi că s'au mulțumit numai să fie crude... Şi 
asta pretutindeni... fn toată omenirea l...“ 

Andreas Latzko nu putea gindi altfel. El a cerut ajutor acolo 
unde va fi simțit că e mai bine înțeles, și poate iubit. 


Reacţiunea antirăzboinică in literatura europeană are această 
formă organizată, aidoma cu un suflet conştient şi activ. Cei trei 
scriitori au cuprins in opera lor trăsăturile disparate care au mijit tn 
gindirea contemporană — şi au suflat asupra lor ceva din sufletul 
viu și turburător al lui Dumnezeu, 


F. Aderca 


Cronica Externă 


—— 


„Cursul evenimeslelor mondiale 
in anii viitori nu poale îi prevăzul. 
Negura care ne 'nvălue este mai 
deasă ca deobicelu. 

. Vilioarea grupare a națiunilor, 
viitorul lumii şi în special al Euro- 
pei vor fi delerminale prin prieli- 
all vechi şi nouă”, 


(Lloyd George, 18 Mai, 1921) 


Ideia uni nou războiu cu alte directive decit cel așa zis mon- 
dial era considerată încă acum un an, pentru multă vreme, ca o im- 
posibilitate morală şi materială. . Luptele continuau, ce e drept, în 
diferite regiuni ale Europei, dar ele făceau parte din marele şi anc- 
volosul proces de lichidare a războlului care încetase în mod oficial. 
Alte lupte nu existau şi nu se puteau concepe. Dece? In primul rind 
desigur pentrucă omenirea nu era nici dispusă, nici în stare să ducă 
un războiu provocat de ambiția sau de nepriceperea citorva diplomați. 
Pe urmă, pentrucă elaborarea păcii ţinea incă laolaltă toate statele 
care luptaseră pe acelaşi front. Solidaritatea aliată, ce fusese poate 
© solidaritate morală, devenise una de interese, Dintr'insa eşiseră 
tratatele a căror executare era incă In discuție. 

Dar cu timpul iși făcură loc interese care nu derivau din tra- 
tate sau care nu-şi gâsiseră satisfacerea In ele şi aceste interese nu 
mai erău convergente şi deci nu mal puteau angaja solidaritatea in- 
tersliată. Cu timpul apoi statele, ințelegini pe acele care mal pot 
tace o politică mondiala, părăsiră tabăra comună cu drumurile el 
politico militare indicate de ținta supremă a războiului pentru a merge 
de astădată pe vechile drumuri ale păcii, adică ale tradiției politice 
individuale. ŞI pe măsură ce divergențele se schițau, foarte palid 
bine-ințeles, dar totuşi foarte precis, se putu vedea că tabloul politie 
nu fusese schimbat decit în parte prin rezultatele războiului, că a- 
cesta nu fusese un războiu în adevăr mondial, intrucit nu soluționase 
Chestiuni mondiale de foarte mare însemnălate şi nu desiegase în 
formă durabilă nici pe acele care işi aşteptau direct deslegarea. Sa 
_Pulu—cu aite cuvinte— vedea că nici materia coafiictelor nu fusese e- 

puizată, nic! puterea lor de inflamare nu fusese ingrădită. Această 
infiamabiiitate işi găsea expresia in menținerea intregului aparat mi- 
litar naval şi terestru, Era suticient pentru a putea înțelege că răz- 
bolul va intra cu acelaşi măsură cași pănă acum în calculele poli- 
tice şi că acesta va avea să fie adevăratul războiu mondial, 


CRONICA EXTERNĂ 107 
—— a E, 

Nu este rolul nostru de a face profeţii, ci numai dea inregistra 
realităţi, Ne mărginim dec! aici. Cum este vorba numai de curente 
de politică mondială, ele sint ușor de definit. In antagonismele ac- 
tuale şi viltoare care vor influența toate faptele politice oricit de 
mărunte și oriunde s'ar produce, politica europeană ca totalitate va 
fi un element de al doilea plan, iar ţările naționale din Balcani şi 
din noua Macedonie ce incepe la Reval şi se termină la Fiume, nu 
vor avea in marele joc decit rolul unor pioni de șah. Dacă politica 
independentă a fost pănă la 1914 o iluzie, ea este de acum o absur- 
ditate. Chiar alianțe ca Mica Ințelegere sau grupări de interesa ca 
aceia ce va eşi din conferința dela Porto-Rose nu se vor putea ri- 
dica niciodată la însemnătatea unor individpalităţi autonome, ci numai 
la aceia a unor plese utile în marele angrenaj mondial. 

Nu este necesar ca acel conflict mondial, dacă ar fi să izbuc- 
nească vreodată, să inglobeze in mod automatic aceste grupări mal 
mărunte, Politica nu va ajunge, nădăjdulm, niciodată la astfel de 
grad de mecanizare. ȘI invers, nu este necesar ca un conflict local, 
care ar putea să se aprindă în disprețul Ligi Naţiunilor, să decian- 
gete o conflagrațiune mal largă. Războiul balcanic din 1912 a putut 
produce pe cel din 1914, dar faptul nu poate avea valoarea unei re- 
gule generale, Un lucru însă este sigur și necesar: Orice conflict 
local va fi condus în mod aproape invizibil de interesele mari mon- 
diale și va avea rezultatul pe care ele îl vor dicta sau il vor ingă- 
dui. El va fi astfel o piatră de incercare pentru lupta dintre acela 
interese primordiale, pi 

Factorii de primul plan sint pentru moment Anglia, Statele. Unites 
Japonia şi Franța, ca element de compensație. Toate acestea duc o 
politică de izolare, o politică insulară în senz propriu şi figurat, toate 
se concurează pe terenul economic, toate au debușeuri de apărat și 
de cucerit, Chestiunea Pacificului ridică față în față intr'o rivalitate 
lreductibilă Japonia şi Statele-Unite, Anglia este legată de Japonla 
printr'o alianță mai veche, a cărei reinoire nu poate fi ascunsă astăzi 
în urma vizitei foarte semnificative la Londra a moștenitorului troau- 
tui japonez şi lucrul nn trebue să surprindă. Politica britanică în 
marile el liniamente urmărite cu o consecvență nsintrintă dealungul 
veacuriior nu poate fi impledicată de consideraţii de rasă sau de 
limbă. Identitatea anglo-saxonă nu va fi în stare să oprească on 
conflict chiar armat Intre Statele-Unite şi Imperiul Britanic. Anglia 
şi Dominiunile ei au In Pacific interese care se acoperă cu ale ja- 
ponei. Ea vede ridicindu.se din ce în ce formidabila Hot comer- 
cială americană gata să-și smulgă supremația mărilor, Chestiunea 
petrolului este şi ea redusă în ultimă analiză la o cruntă luptă anglo- 
americană. Nu mai vorbim de rivatităţile economice şi financiare, 

Antagonismul acesta s'a arătat cu destulă linipezime în citeva 
ocazii, ca de pildă în repartizarea mandatelor asupra inselelor din Oe 
ceanul Pacilic-şi în special asupra insulei Yap, care prin poziția ei 
față de insulele Filipine are o dcosebită importanță strategică, Pu- 
terea care ar reuși să-şi creeze la Yap o bază navală, ar putea la 
un momeat dat să izoleze Filiplaele de America. Consiliu! Ligii Na- 
țiunilor atribuise, după propunerea Angliei, menţionata insulă Japo- 
nje!, America, neficind parte din Ligă, nu avusese putinţa să-şi va- 
loritice observaţiile. Indată Insă după venirea la preșidenție a d-lui 
Harding, ' America interveni pe lingă guvernele aliate peniru a cere o 
revizuire a mandatelor din Pacific. ” Anglia nu luă nici-o atitudine, 
dar Franța răspunse firă intirziere asizuriad guvernul Statelor.Unite 


108 4 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


.. 


de tot sprijinul ci. Tot după intervenția Franţei chesliunea Insulei 
Yap fu trecută în ordinea de zi a celei mal apropiate reuniuni à Con- 
siliutul Ligii Naţiunilor. O chestiune similară fu acela a concesiu- 
allor petrolifere achiziționate de Anglia in Mesopotamia. Nu este 
însă locul aici ca să discutăm politica petroliteră a Americei şi ames- 
tecul el în toate exploataţiualle din lume. 

Atitudinea Franţei cu privire la insula Yap nu este dealtfel de- 
cit o manifestare ocazională a tendinții de apropiere de marea re- 
publică de peste ocean, Simţind rivalitatea ce se schițează, Franța 
se dă în mod hotărit de partea Americei. Vizita d-lui Viviani în 
Statele-Unite a avut scopul de a preciza bazele acestei apropieri care 
e pe cale să devină o „ințelegere cordială=. Ne putem aştepta dea- 
cum Înainte ca orideciteori Franța ar avea un diterend cu Anglia, île 
trecător fie durabil, America să fie alături de ea. ŞI vice-versa, 

Interesant și foarte bogat în Invățăminte privitoare la aspectele 
europene ale rivalităților mondiale este recentul diferend sileziaa. 
Franța are în politica continentală două ținte paralele:  Incerculrea 
Germaniei şi supremația franceză în orientul gi centrul Europei. 
Pentru Anglia, izolarea şi anihilarea puterii germane nu poate îl o 
țin'ă permanentă. Ea nu cunoaşte decit o singură atitudine față de 
continentul vechiu : politica echilibrului. Veleităţile de dominație con- 
tientală ale Franței nu se pot implica cu tendințele de echilibrare 
ale Angliei. Or, pentru stabilirea echilibrului, Germania este un è- 
lement indispensabil. Deasemenea nu poate fi decit utilă perpetuarea 
unor mici dar serloase neințelegeri dintre tinerele state răsăritene. Aici 
stă chestia diterendului relativ la Silezia superioară, 

Anglia nu priveș'e cu simpatie existența statului polonez. Este 
desigur şi o chestie de sentiment, dar mai ales una de interes, Polonia 
practică un anumit imperialism nesănătos care lucrează mină în mină 
cu expansionismul Franţei. Polonia esta o unealtă franceză care 
după concepția britanică nu poate fi lăsată să devină prea puternică, 
Germania dimpotrivă trebue să fie menținută pentru a contrabalausa 
aceste tendințe de supremaţia și pentru a putea fl utilizată de Anglia 
şi in vlitoarea politică față de Rusia şi în eventualele complicaţiuni 
mondiale, 

Din aceste motive atitudinea Angliei în problema bazinului in- 
dustrial din Silezia a fost dela inceput fixată. Incă în timpul trata- 
tivelor de pace ea a stărult pentru admiterea plebiscitului, pe care 
Franța nf-l socotea necesar, Tot Anglia a fost acela care mai tir- 
ziu a impus ca emigrații din Silezia să fie admiși la vot în acelaşi 
zi şi în acelaşi loc cași populația băștinașă. Faptul acesta a avut 
de altfel o influență decisivă asupra rezultatului. Cea urmat, se 
Ştie ; Polonia incearcă să surprindă pe aliați, inainte de delimitarea 
definitivă a provinciei, prin crearea unei stări de fapt favorabile 
pentru ea, Delegatul polon Korfanty,—un om de o rară putere de 
acțiune şi de o egală abilitate—aduse la indeplinire lovitura. Deta- 
amente de agitatori intrară în mod clandestin în zona industrială şi 
inarmară muncitorimea polonă, O grevă generală fu imediat decla- 
rată ş toată provincia éra amenințată să cadă subt teroarea bande- 
lor polone. Trupele aliate, compuse din 12.000 Francezi și 2000 Ita- 
lieni, nu erau în stare să mențină ordinea şi nici nu aveau libertatea 
să reprime cu forța Insurecția. Aliaţii nu erau dispuşi să verse 
singe. Şi totuşi lucrurile nu puteau răminea aici, 


„CRONICA EXTERNĂ 109 
ANN decerna 383 D Ta Na al 


Atunci Lloyd George pronunță în Camera Comunelor vestitul 
discurs, care căzu ca o bombă în cercurile diplomatice. D-sa atacă 
în termeni hotăriţi guvernul polon pentru amestecul său în Silezia. 
Insurecția polonă din Silezia violează tratatul de pace—spunea el— 
şi trebue condamnată, Tratatul de pace nu poate fi lăsat la dis- 
creţia Inviaşilor, dar nici la bunul plac al învingătorilor. Soarta S`- 
leziel va fl hotărită de Consilii Suprem și statele interesate siat 
datoare să aştepte în liniște deciziunea. Provocarea Poloniei ar pü- 
tea da Germaniei ocazia să riposteze și atunci tratatul ar fi stări- 
mat. Dar Lloyd George nu se oprea aici; el anticipa asupra deci- 
ziunii ultime, contestind Poloniei orice drept asupra zonei litigioase, 
Discursul primului. ministru britanic fu Intimpinat cu o unanimă pro- 
testare în Franţa. D. Briand arăta că indemnarea Germaniei ia in- 
tervenție cra inadmisibilă şi se grăbi să telegratieze la Berlin că 
cea mai mică mişcare va atrage in mod automatic ocuparea basinalut 
Rubr. În clipa aceta critică, situația a fost salvată de guvernul 
german. Cancelarul Wirth a avut atunci marea prudență de a ne 
specula diferendul franco-englez. El rămase in rezervă şi declară 
neted că Germania ințelege să aștepte și să se supună hotăririi Con- 
sillulul Suprem, In acelaşi timp el închise granițele spre Silezia. 
Criza trecuse. j 

Aliații căzură apol de acord asupra necesităţii de a pune capăt 
agitațiunilor și de a pregăti in mod conştient deciziunea finală. Án- 
giia trimetea patru batalioane, insurgenții aveau să fie dezarmați, 
iar granițele inchise. O comistune de experți fu Insărcinată cu stu- 
diul amănunțit al chestiunii, In momentul cind va apărea această 
cronică, Consiliul Suprem va fi probabil în măsură să-și dea verdic- 
tul. Dar oricare ar fi el, urmele incidentului și dira profundă, trasă 
de comentariile necruțătoare ale presei engleze şi franceze, vor rä- 
mine. Incidente ca acesta nu trec cu ușurință nici peste cele mai 
solide prietinii. Un grav dezacord tranco-epglez a fost posibil. Cons- 
tatarea aceasta ajunge. 


Bine-ințeles că de aici şi pănă la zcea conliagrajiune a cărei 
posibilitate am căutat s'o dovedim la incepatul acestei cronice este o 
mare distanţă, Nimeni nu caută războlul ca orice preţ. De altă parte 
curentele politice—nu vorbim de cele Ideologice—pentru menținerea 
păcii și pentru limitarea armamentelor sint destul de puternice, In 
America ele şi-au găsit expresia In moţiunea Borah votată de Sesat. 
Franţa şi Anglia nu se pot dispensa de sprijinul reciproc pentru men- 
ținerea stării de lucruri creată în comun pentru fiecare In parte. Po- 
Htica are însă evoluția el inexorabilă și în calea acesteia se vor ivi 
complicațiunl ce nu vor putea fi înlăturate decit prin forță, la fața 
acestei perspective statele europene au datoria de a stringe rîndurile 
şi de a constitui un bloc unitar de apărare a păcii. Mijloacele ar 
putea fi găsite, Din nenorocire cronicarul nu este în măsură să o- 
pună decit acest deziderat unei primejdii foarte reale, 


4 Iunie, 1921. Eagen Filotti 


Cronica economică 


Situaţia actuală a cooperaţiei în Rominia întregită 


Criza de producţiune a obiectelor de primă necesitate, care bins 
‘tue toate țirile curopene, face ca lumea să se gindească cu seriozi- 
tale la rezolvirea problemelor ei de existență. 

Evident, că in haosul de păreri şi In labirintul de fadrumäri, 
pe care vremurile actuale ni le procură cu prea multă imbelgugare, 
se pot găsi multe soluţii fericite In teorie, dar din punct de vedere 
practic desigur Cooperația este instituția, spre care se indreaptă cu- 
getele cele mal serioase şi oamenii cei mai deplin ințelegători al rea- 
Htăților care ne condiționează viața. 

Nu e nevoc nici s'o definim, nici să-i facem apologia. De mai 
bine de 20 ani, ca face progrese simțitoare printre noi ; l-am apreciat 
rezuitatele şi—in ce priveşte satele—putem spune că ea a fost sin- 
gura plrghie, care a inlesuit înlăturarea celor două mari nevoi ale tä- 
rânimil—creditul și pămintul. De-asemenea nu e desigur locul dea 
arăta ce a făcut ea în alte țări; pentru aceasta trebuesc lucrări spe- 
ciale care nu ne lipsesc, dar despre care nu ne putem ocupa aici. 

Ne vom folosi insă de ultimele date, pe care le găsim în cele 
mal recente lucrări, pentru a arăta situația de astăzi a cooperațiri 
în Rominia intregită și pentru a trage concluziile şi invățămintele ne- 
cesare, care să ne poată servi şi indruma în viitor. Aceste date ni 
le procură în special Anuarul Băncilor Populare și Federalelor din 
vechiul regat al Romîniei pe anul 1919, publicat de curind de Cen- 
trala Băncilor Populare, în Anuarul Cooperaţiei Orășenești publicat 
de Direcţiunea Cooperaţiei Orăşenești, iaf pentru ținuturile alipite, tn 
monografiile d-lor |. Enescu, Ep, Balamace şi alții, lucrări care, deşi 
Du sint speclale pentru cooperație, conțin însă date suficiente, după 
care să putem aprecia exact situația cooperației din aceste ținuturi, 

Celace ne izbește dela inceput ochirea sumară a tabloului coo- 
peraţiei a azi, este lipsa ei de unitate şi uniformitate. 

Astfel; 

in vechiul regat, avem două feiuri de cooperație: una sä- 
tească şi alta orâşenească, cu două centrale deosebite. Cea a 
Bâncilor Populare indrumează şi controlează 3.114 bănci populare nu 


CRONICA ECONOMICĂ i11 
a DN CI N EI ca aal MN M ea CS 4, 


678,061 membri şi 243.863.256 le! şi 18 bani capital, lar cea orăşe. 
acască abia 53 bănci, cu 6.918 membri şi tei 2.896.183, bani 06 capital, plus 
160 societăţi cooperative de consum cu 33,470 membri şi 3.473.527 lel 
50 bani capital și plus site 39 diferite categorii (e 

ție, aprovizionare, desfacere) cu 1.042 membri şi 555.060 lel şi 37 
bani capital varsat, Adică ia total Centrala Cooperaţiilor Orăşeneşti 
ladrumează şi controlează abia 252 unităţi cooperative cu 41.430 mem- 
bri și un capital de Lel 6.924.770, bani 93. 

La această situație trebue să mai adiogâm că cele 3114 bănci 
populare sint grupate în 45 unităţi de al doilea grad sau Federale, 
pe cind din cele 252 orăşeneşti abia 138 s'au grupat în 6 federale, 

Aceasta însă nu este singura anomalie in ceoperația din ve. 
chiu! regat. 

Astfel există bănci populare şi cooperative de consum la orașe, 
de care nu se ocupă Direcția Conperaţiei Orăşeneşti, cl Centrala Bën- 
cilor Populare sau cea a cooperativelor sătești. 

Apoi conperația rurală are ea însăşi două direcții, una a Bän- 
cilor Populare, da care ne-am ocupat, şi alta a cooperativelor să- 
teşti, care deși nu supraveghează decit vre-o 554 cooperative de 
Consum, care merg extrem da slab, nu şi-a publicat Incă anuarul pe 
1919, lar situaţia lor e cu mult inferioară celei din 1913 de ciad po- 
sedăm date mal sigure şi cind se putea evalua la 835 de unități nu- 
mărul societăților cooperative de consum, cumpătări, păduri şi di- 
verse e ra ast şi aproximativ 438.000 lei capital *, 

a mb obştiile care au şi ele o direcție aparte, se pot con- 
sidera ca inexistente, Comitetul Agrar Aer arce şi reintilațai 
de atiteaori, tacit ele se pot asimâna foarte bine cu bolnavul, 
care doctori! dintr'un sentiment de milă, comun tuturor muritorilor, 
1 mingle și-i tăgăduesc gravitatea boalei, dar nu tac nimic pentru 
a-\ vindeca. Toţi recunosc utilitatea lor, dar nimeni n'a lucrat 
pentru ete... 

Ultima circulară a Comitetului Agrar este tipică: ** Ea spune: 
„Acolo unde s'a aplicat împroprietărirea (care ? cea a inginerilor, ori 
cea cu certificate? N. A.), supravegherea culturii şi intocmirea de- 
bitelor se face direct de cătră consilierul agricol, prin organelo sale, 
agronrmi regionali și agenți agricoli, iar obștiile şi comitetele intră 
imediat In lichidare. lo restul cazurilor (adică în mai toată ţara, căci 
moșii parcelate sint prea puţine. N. A.) râmin in funcțiune tovără- 
şlile actuale (obgtiile de impr tărire și comitetele), Se iämu- 
reşte (70) că tovărăşiile vor rămine acolo unde împroprietărirea nu 
£a aplicat în mod definitiv şi acolo unde sătenii cer în mod Indiscu- 
tabil ca tovărășia să rămină şi In anul acesta (numai?! N. A.) pănă 
la desăvirșirea lucrărilor de Improprietărire“, 

Dar dacă sătenii nu cer, iar improprietărirea definitivă nu s'a 
aplicat? sau : dacă sătenii cer şi improprietărirea s'a aplicat? unde 
râmin şi onde nu râmin obştiile? 

Cit priveşte vechile obştii de arendare, care țin terenuri neex- 
propiate, ele sint atif de puține, și atit de lăsate in părăsire, incit 
nici nu se pomenește de existența lor. Această situație ce s'a creat 
öbştillor pare foarte naturală dacă privim chestiunea numa! din punc- 


` Vezi Pr C, Dron, „Tovărăşiile |ărăne ti", » 247. 
* No, 24 din 12 Aprilie Hita : S AEN 


112 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


vedere a! Improprietăririi țăranilor ; ea e însă cu totul vino- 
e dack privim Cnestiunea dia punctul de vedere al intereselor ca 
perioare de stat, al ere 7 aazită sociale care subsistă la baza ori- 

nizațiuni omenești, 
x” ricin pis in paaa situația cooperațlei în vechiul regat. 
ar in celelaite ținuturi ? 

A Ardeal pată et Banat, Crişana, Maramureş) am avea 
vre-o 1.236 unități cooperative. Ele sint lasă in majoritate- străine. 
Romineşti sint numal 70 de bănci populare, 377 de consum și 14 de 
va ră cele străine o atențiune deosebită merită cele săşeşti, 
care atit ca număr, cit şi ca organizare, merită toată lauda, E de 
ajuns să spunem că cel aproximativ 250.000 Sași (suflete) existenţi 
in Ardeal, au singuri el 184 bănci popuare, cu 16.882 membri cu 
402.567,98 cor. capital vărsat, plus 59 cooperative de consum cu 3.940 
membri şi 59.955 cor. capital, pe lingă alte 5 cooperative de produ- 
cători de vinuri, cu 176 membri și o moară cooperativă *. 

à In Bucovina, din cele 827 cooperative, abla 223 siot romineşti, 
restul aparţiaind Rutenilor (326), Germanilor (112), Evreilor uon, o- 
lonezilor (14) şi la diverşi (41). In Basarabia însă avem: 429 c00- 
perative de credit, 603 de consum și 13 uniuni de credit și consum **, 
toate de dată recentă şi nu tocmai consolidate, toate iaglobate In Di- 
rectoratul Agriculturii (serviciul de stat al cooperației din Basarabia) 
care le controlează, dar toate fără legături mai strinse cu restul coo- 

ominia întregită. 

peraji aha, este situați. Am putea spune că ea reprezintă, din 
punct de vedere al numărului şi calităţii, un mozaic de lorme coope- 
ratiste, răspindit alci mai compact, dincolo mai disparat pe tot fatin- 
sui Romlaiei Mari, iar din punct de vedere al organizării și al pan 
nistrației, o situațiune care s'ar putea numi cu drept cuvint haosu 
cooperativ. Căci, dacă in ce privește ţinuturile alipite, e foarte na- 
tura! ca cooperația să difere și ca număr şi ca organizare, e cu to- 
tul de aeinţeles, dece In vechiul regat există două feluri de coopera- 
ție, cu două centrale deosebite: una pentru sate și oraşe şi una pen- 
tru... oraşe. 

aa eri ca cooperația să se grupeze şi să se organizeze pe 
specialități— consum, producţie, credit—dar nu ințelegem, că pentru 
aceleaşi specialităţi, să fle organizaţii centrale deosebite, cu menta 
litate deosebită, cu personal deosebit, apăsind budgetul statului şi 
plerzindu-şi acțiunea ia lucruri de amănunt menite a agrava lar nu a 

oma problemele ce i se pun spre deslegare. 

ŞI chiar In ce priveşte ţinuturile alipite, este de făcut urmă- 
toarea observaţie : cooperaţia fiind o instituție economică, menită a 
satiatace interesele celor nevoiaşi, ea e aplicabilă tuturor ppoe 
täților, în aceași măsură. Dece dar organizare naţionalităţi 
De sigur, aceasta e o moștenire a statului Austro-Ungar; dar dacă 
oamenii de stat al Austriei aveau Interesul să fotreție animozităţile 
dintre naţionalităţi, pentru a putea trăi din conflictul dintre ele, as- 
tăzi cind popoarele foastel monarhii şi-au căpătat hotarele naturale, 


4 „ Ardealul, . 15 şi 244, 
xy Ep. d pere mp; oror y edha întregiiă“, vol I, pag. 
52 şi urm. 


CRONICA ECONOMICĂ 113 


————— ————————————————_———————— 


nimic nu le impedică, de a trăi în bună înțelegere. Inlăuntrul noilor 
state, cooperaţia trebue să fle un mijloc de consolidare şi de împă- 
care a tuturor intereselor, toți avind acelaşi stop: rezolvirea nece- 
sităților economice şi ridicarea din nevol a claselor de jos. 

Toate aceste ne dovedesc, că ne găsim în fața unor anomalii: 
că organizarea noastră cooperatistă nu e pe drumul cel bun şi că 
statul, regulatorul tuturor funcţiilor economice și sociale, are datoria 
de a studia și soluţiona problema conform principiilor fundamentale 
ale cooperaţiei, care sint însăşi rațiunea ei de a fi, și conform intere-, 
selor cetăţenilor și liniştei de care avem nevoe toți. 

Nu-i vorbă, actualul guvern, printr'un decret-lege din 1920 
(publicat în Monitorul Oficial din 26 Sept. 1920), extinde dispoziţiile 
legil băncilor populare în vigoare, asupra tuturor ținuturilor din 
Rominia-intregită ; el însă nu şi-a produs efectul și se pare că mai 
pretutindeni domină încă spiritul de regionalism şi neincredere in 
vechiul sistem de organizare din patria-mumă. De asemenea, o co- 
misiune de specialişti a studiat chestiunea unificării legislației coo- 
peratiste ; ea a depus şi un raport cu oarecare concluzii ; pănă acum 
însă nu s'a făcut nimic din punct de vedere practic, aga incit haosul coo- 
perativ,În care ne gâsim dela războlu incoace, pare a deveal din ce 
in ce mai ameniațător pentru problemele ce cooperația îşi propune a 
dezlega. ' 

O singură explicație poate avea situația de mal sus: că timpah, 
de cind noile ținuturi s'au alipit la patria-mumă, nu e prea lung. 
Credem totași, că cei trei ani, care s'au scurs dela unire incoace, 
au fost deajuns, măcar pentru un inceput de unificare, deşi ar fi fost 
de dorit ca cooperaţia să fie ca însăşi un mijloc de apropiere, atit 
Intre cetățenii diferitelor ținuturi, cit şi Intre națiunea domiaantă şi 
minoritățile conlocuitoare, E 


. =- 
. o 


Situația cooperației astfel cum a fost descrisă mai inainte ne 
indică însă și alt lucru, acela că diotre toate organizaţiile coopera- 
tiste din Rominia- Mare, tot cea din vechiul Regat stă mai bine, 

Exceptind cooperativele de consum și cooperația orășenească, 
despre care vom vorbi mal jos, trebue să spunem că băncile noastre 
populare sint în plină prosperare, denotind o admirabilă organizare 
de jos pănă sus. Spicuind numai citeva din datele pe care ni le 
procură Anuarul de pe 1919, lată ce găsim: 

Număral membrilor care fac parte din băncile noastre populare 
este de 678.061, din care 615.443 sau 90.76 la sută piugari. Rapor- 
tind această cifră la numărul locuitorilor, avem următorul rezultat: 
Cele 7.000.000 de suflete, care reprezintă populația din vechiul re- 
gat, insemnează cam 1.400.000 capi de familie, așa incit cei 678.061 
membri reprezintă 48.43 la sută din populația țării. Cum Insă mat 
toate băncile populare sint la sate şi cum proporția țărănimii față 
de orăşeni e cam de 80—85 la sută, rezultă că numărul capilor de 
familje țărani e cam de 1.200,000, față de care proporția celor ce 
fac parte din băncile populare este de 56.5 la sută, 

Din acest punct de vedere sintem printre cele dintăiu țări din 
lume, căci nu ne intrece decit Danemarca, cu cooperativele ei de 
producție, foarte bine organizate. 


ÎL PU | VIAŢA ROMINEASCA 


Capitalul social pe care aceşti 678.061 membri l-au vărsat, tn- 
sumează cifra de lel 243.863.256 bani 18, celace revine în termen mijlo- 
ciu cite 360 lei de membru, 

Din acest punct de vedere este de făcut următoarea observaţie : 
Fiindcă între membrii băncilor populare figurează — într'o proporție 
mică — şi alte categorii sociale decit plugari (meseriaşi, funcționari, 
comercianţi, proprietari, Invățători, preoți), este o intrebare capitală 
acela de a se şti în ce măsură capitalul băncilor populare este ţără- 
mesc curat, Anuarul pare a avea în vedere suma de 2.000 lei, ca 
reprezentind maximul de capital țărănesc iîntr'o bancă populară şi, 
pe această bază, proporția capitalului ar fi de 58 la sută, Nol cre- 
dem lasă lucrul exagerat. Inainte de războiu limita capitalului țără- 
nesc se considera îndeobşte suma de 500 iei, iar proporția capitalu- 
lui țărănesc, socotită pe această bază, era de 40.72 la sută (1912). 
Astăzi cifra la care trebue să ne oprim esta 1.000 lei şi in acest caz 
proporția capitalului țărănesc este de 39.27 la sută sau rotund 48 
la sută, adică cam acelaşi proporţie ca în 1912. Şi cind ne oprim 
ia această cifră nu comitem un arbitrar ; în adevăr, numărul mem- 
brilor cu capital pănă ia 1.000 lel este 611.380, adică tocmai—sau a- 
proape — cifra care reprezintă categoria plugarilor care este 615.443. 
In 1912 cifra plugarilor cra 512.426, lar cifra depunătorilor pănă la 
500 tei 519.787, deci acelaşi—sau aproape acelaşi—proporţie latre 
noii şi alţii, de unde rezultă că suma de 1.000 lel se poate considera 
în termeni generali ca maximum de capital țărănesc, 

La aceiaşi concluzie ajungem dacă ne referim la depunerile 
spre fructificare care în 1912 erau țărâneşti în proporție de 40.54 la 
sută, iar astăzi sint fa proporție de 31.53. In orice caz situaţia de 
De o. da a sgi A capitalului și mai ales a depunerilor 

gorli sociale, ceiace 
oarecare Anime nu e un rău, dar ceiace necesită 
ai intălu trebue de remarcat un fenomen nou, acel i 
la 1918 numărul plugarilor în băncile populare pipera A pese 
cu anul 1912 cu 65.599 membri, acel al celorlalte categorii se mic- 
şarase, 

La 1919 constatăm insă fenomenul contrar: t 
tegorii au un număr sporit de membri, pe cind Petras por A 
sporeşte numai cu 37.418 membri. In speciai numărul membrilor de 
subt categoria „proprietari* crește dela 5.037 (1918) 1a 9.004 (1919) 
pe cind dela 1912 la 1918 el scăzuse dela 5.260. la 5.037. De aseme 
nea numărul comercianților care la 1912 fusese 9.845, scade in 1918 
până la 9.500, „ar în 1919 se ridică Ia 11.030. é 

aptul că în ultimul timp proporția celorlalte cate i 
sacre a crescut, şi că deci 60 la sută din capitalul e bebe Rai mea 
eri nu e țărănesc, ar putea face pe unii circotaşi să zică că acesta 
ănci au devenit mijlocul legal prin care camatarii satelor store-pe 
ee aa lor, sau „prin care necapitaliștii proprietari sau neproprietari 
plătesc dobindă capitaluluie, cum spunea Kautsky. Chestiunea a şi 
fost discutată amănunțit de defunctul C. Dobrogeanu-Gherea în Neo- 
iobăgia, din acest punct de vedere, dar ea nu comportă mare ingri- 
jorare, intru cit chiar dacă ar fi aşa, nu e un rău că băncile Dea: 
lare au atras capltaiurile fruntașilor săteni. Dacă aceste capitaluri 
pia ar fi venit in ajutorul sătenilor prin băncile populare, care au 

t în termen mijlociu modesta dobindă de 6 la sută la capital şi 


CRONICA ECONOMICĂ 115 


n 


maximum 5 la sută la depuneri, ele ar fi ajuns la săteni subt forma 
imprumuturilor cămătăreşti, cu dobinda urcati, celace ar fi fost un 
rău incalculabii de care abia am scăpat, Faptul că capitalul ă- 
rănesc a crescut, poate fi insă o dovadă ds enorma încredere ce băn- 
cile populare inspiră ia toată lumea, care nu se mai adresează băn- 
cilor comerciale și nici nu utilizează capitalurile în întreprinderi de 
zpeculă, ci preferă dobinda mică, dar sigură dela Banca Populară. 

Apoi noi credem că prin cuvintul „proprietari“, nu trebue să 
înțelegem pe proprietarii de moșii, care ar tinde acum după expro- 
pricre să dee navală în cooperaţie ; numărul tuturor proprietarilor de 
moşii din țara noastră, dela 100 hectare în sus, abia atinge cifra de 
4.000, de unde rezultă că cel 9.004 proprietari din anuarul Centralei 
mu sint tocmai „proprietari“, ci mal degrabă majoritatea trebue să 
fie Ilber.profesionişti sau proprietari urbani, pe care aicătaltorii bi- 
lanțurilor i-au inregistrat subt termenul generic de proprietari, 

Este apol cu putință ca capitalurile ţărăneşti să treacă de 1.000 
lei, în care caz proporția lor poate fi mai mare decit cea constatată 
de soi. 

In orice caz, semnalind lucrul, atragem atențiunea Casei Cen- 
trale, să studieze chestiunea prin personalni ei de control şi să vadă 
din timp dacă nu cumva este la mijloc inceputul vreunui fenomen 
bolnăvicios, aşa precum schimbarea de temperatură indică pentru 
corpul omenesc prezența microbilor patogeni. 

in ce privește împrumuturile, care se ridică la suma de lei 
242,606.593,29, trebue de văzut în ce măsură sint folosite de țărani, 

In această privinţă, dacă considerăm tot 1,000 lei suma maximă 
de imprumut țărănesc, am avea o proporție de 59.50 la sută pentru 
imprumuturile pănă 1a 1.000 lei. Cum însă ştim din experiență că 
din cauza excesivel scumpete a vitelor, uneltelor, ètc., țăranii im- 
prumută astăzi sume mult mai mari, putem accepta suma de 2,000 
lei ca maximum, și în acest caz proporția în care țăranii adevăraţi 
se folosesc de fondurile băncilor populare este de 75.94 la sută, adică 
peste trei sferturi, ceiace Insemnează că ele îşi indeplinesc cu priso- 
sință rolul în mijlocul țărănimii. 

Sint iasă de făcut două mici rezerve asupra felului fn care se 
acordă împrumuturile, Astfel proporția imprumuturilor pe amanet şi 
ipotecă, adică a imprumuturilor suficient garantate, este de 35.80 la 
sută, iar cea a imprumuturilor pe credit personal cu garanții şi cam- 
bij, adică mai puțin garantate, este de 64.20 la sută. Mi se pare 
prta mare distanţa dintre ele și cred că conducătorii de bănci trebue 
să vegheze ca impromnuturile să fe bine garantate. Creditul perso- 
sal, in afară de cel care se sprijină pe capitalul din bancă, este 
foarte primejdios pentru situaţia unei Bănci populare şi conducătorii 
trebue să se ferească de el. In ce priveşte apoi scopul pentru care 
au fost acordate imprumuturile, Anuarul găseşte că B4 la sută din 
imprumuturi sint făcute in scopuri productive, În realitate proporția 
imprumuturilor productive este numai de 62.40 la sută, căci impru- 
muturile pentru hrană şi nutreţ, care reprezintă 21.24 fa sută, nu 
trebue puse în această categorie. Ràmine deci un procent de 37.66 
ta sută imprumuturi neproductive, ceiace e un semn de întrebare in 
organizația bâncilor noastre populare, mai ales că la 1912 aceste im- 
prumnturi nu erau decit in proporție de 33,45 la sută și ele ar îl tre- 
duit să scadă, nu să se ridice. 


116 VIAŢA ROMINPASCĂ 
E aa i e ea OR Ei E DES li 


O primejdie care amenința băncile populare și pe care am sem- 
nalat-o cu alt prilej*, au fost dobinzile datorate. lo 1918 totalul lor 
insemna cifra de lei 17.739.708 bani 46, lar astăzi vedem numai lei 
16.450.864 bani 78, deci o diterență în minus de lei 1 258.843 bani 68. 
Aceasta insemnează că o mare parte din debitorii intirziaţi şi-au tegulat 
situația şi că conducătorii băncilor noastre populare işi fac datoria. 
Faptul denotă asemenea că organizarea noastră este solidă şi că chiar 
dacă ici-colo se produce cite o spărtură în edificiul pe care-i repre- 
zintă băncile populare, harnici noştri cooperatori o repară la vreme, 
Suma rămasă e incă mare, dar probabil, treptat cu refacerea noas- 
tră economică, ea va diminua din an in an, ceiace de altfel trebue 
să fie unul dintre cele dintăia țeluri ale conducătorilor de bănci popu- 
lare, ca şi a Centralei dela Bucureşti. 

Un loc important îl ocupă în mişcarea cooperativă federalcie 
în aumăr de 45, cuprinzind 2.834 unități cooperative federate, cu lei 
14,418,739 bani 25 capital şi lei 59,916,578 bani 11 depuneri, Organizarea 
tederalelor noastre comportă o discuţie mai întinsă, pe care o vom face 
altădată. In genere ele indeplinesc oficiul de intermediare intre băn- 
cile sătești şi Centrala dela Bucureşti, contribuind ja descentralizarea 
mişcării şi stabilind unitatea de organizare și de acțiune pe județe, 
celace a inlesnit foarte mult progresul băncilor populare făcind din 
ele, acolo unde s'au condus bine şi n'an tăcut politică, o forță eco- 
nomică Intr'un județ, 

Aprovizionarea cu care s'au ocupat în timpul războiului şi cu 
care unele se ocupă și acuma, a fost o piatră de incercare pentru 
ele. Experienţa făcută a dus la concluzia că organizarea cooperației 
de al doilea grad trebue făcută pe specialităţi şi că, dacă astăzi mał 
dăinueşte vechiul sistem, În care tot felul de operaţii se încurcă, nu 
e departe vremea ciad această anomalie va inceta, Deja în malte 
'adeţe s'au constituit uniuni de obștii şi cooperative care au dat re- 
zultate bune, şi chiar dacă obştiile vor lichida, vor răminea coope- 
râtivele de consum și producţie, cart se vor lnmulți şi care vor tre- 
bui negreşit să se grupeze în unități de ai doilea grad, pe judeţe 
ici = norii e rari oa a avea un rol hotăritor în aprovizio- 
narea satelor n stabilirea 
arina [] unor prețuri juste a articolelor de primă 

Acestea ar fi reflexiunile pe care ni le sugerează „B . 
neral rezumativ al băncilor populare din vechii regat. cura ri 
31 Decembre 1919% şi publicat de Casa Centrală. In liniamente ge- 
nerale, el ne arată că cu excepţia micelor simptome indoelnice rele. 
vate, băncile noastre populare merg bine, că Direcţiunea Centralei 
lucrează cu chibzuinţă la indrumarea lor, ferindu-le de riscuri şi de 
operații temerare, şi că în edificiul nostru cooperativ ela formează 
boita subt care cooperația de toate genurile şi din intreg cupriasul 
Rominiei- Mari se va putea organiza temeinic. 


In ce priveşte insă consumul şi celelalte cooperative, lucrul stă 
cu totul aitfel— asemenea şi intreaga cooperaţie orâşenească, care 
deși se bucură da avantajul de a îi subt oblăduirea unej direcțiuni 
deosebite din Ministerul Muacii, merge totuși foarte slab, 


* Pr. C. Dron, Tovărășiile |ărăneşii, p. 219, 


CRONICA ECONOMICĂ 117 


Şi să nu credeți că lipsesc indrumătorii entuziaști sau perso- 


malul de administrație și conducere competent ! Nu, 


La centrala cooperativelor sătești din Bucureşti au rămas cel 
mai ca experiență dintre vechii promotori al mişcării noastre coope- 
rative ; lar la sate același oameni, care au pus temelii aşa de bune 
băncilor populare, nu ar putea face acelaşi lucra pentru cooperativele 
de consum? Dece dar merg slab? Pentrucă în realitatea pricina rë- 
zidă in lipsa mediului necesar desvolțării lor. Acest mediu e şi el 
la rindul lui determinat de două cauze fundamentale dintre care una 
Cu caracter social, lar alta cu caracter etnic, specific rasel din care 
facem parte, 

Sä ie studiem puţin pe fiecare: 

Cind a apărut la noi mişcarea cooperatistă, două nevoi strigau 
cu persistență deslegare : nevola de pâmint și nevoia de credit la 
sate, Potrivit acestor nevol, datorite și ele construcției noastre so- 
ciale din acea epocă, numal două categorii de cooperative au pros- 
perat : Obștiile şi băncile populare *. Consumul şi celelalte coope- 
rative nu s'au desvoltat, pentrucă nu erau cerute de împrejurări, în 
măşura in care era necesar, pentruca instituția să poată lua o des- 
voltare mare; aceste împrejurări încep să se ivească abia acum, cind 
viața şi ia sate și la oraşe se scumpaşie în mod excesiv, celace a 
dat oarecare avint, în special cooperației orăşeneşti, care inainte de 
războiu nu exista de loc, iar de cițiva ani a făcut progrese simți- 
toare, stagnind din nou în timpul din urmă, din cauza împrejurărilor 
excepționale în care se desvoltă viața economică în toate țările. 

Acestea ar f| cauzele cu caracter social, care impedică avintal 
cooperației de consum. Există insă, cum am spus, şio a doua pedică 
datorită firii noastre, lipsită de aplicație spre organizare metodică 
cum cere cooperația. Ea este admirabil descrisă de Charles Gide, 
care observă acelaşi ltcru la poporul francez, cu care ne inrudim ca 
Tasă : f 

„Rasa—zice el—sau cel puțin totalitatea factorilor, care se în- 
„țelege subt acest termen nu prea precis, exercitează o acțiune in- 
„contestabilă asupra mişcării cooperative, Spre a ne convinge, n'avem 
„decit să comparăm țările anglo-germane de oparte și țările latine 
„de altă parte, Se va vedea că, in timp ce pentru Marea-Britanie, 
„Olanda, Germania, Austria, cele 4 țări scandinavice, laclusiv Fin- 
slanda, proporția cooperatorilor faţă de populaţia totală este în ter- 
„mea mediu 131 la 1.000, din contra pentru Franța, Belgia, Italia, 
„Spania și Portugalia, ea nu este decit 65 la 1.000, adică exact pe 
„jumătate. Dar lată o probă mai izbitoare, pentrucă e vorba de lo- 
„cuitorii aceleiaşi țări, unde deci factorii Impedicători ca inegalităţile 
„civilizaţiei, instrucţia, bogăția, se găsesc înlăturate ; e vorba de El- 
Vetla: In cantoanele germane proporția cooperatorilor în raport cu 
„populația este de aproximativ 7 la 100, iar în cantoanele latine ea 
„este de 3 la 100, Chiar în Belgia, în provinciile flamande se vede 
„0 mare superioritate, față de cele valone, cu toate că mai puţin decit 
„la Elveţia. 

„Din aceste cifre rezultă că rasa anglo-germanică, posedă mai 
„bine virtuțile și poate şi defectele, care convin mai bine cooperației, 


* Chesliunea aceasia am mal lralal-o pe larg în lucrarea mea: 
„Tovărăşiile țărănești“, pag. 239 și urm. 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„ca spiritul de ordine, respectul pentru disciplină, spiritul de solida- 
„fitate, pasiunea pentru organizare, care ușurează formarea și com- 
„ducerea mulțimilor omeneşti. De altfel trusturile și cartelurile slat 
„manifestarea aceluiași spirite *, s 

Se înțelege că fiind și noi latini, sintem fără spiritul ordinei, 
fără respectul de disciplină și mai ales lipsiţi de aplicația spre or- 
ganizare, celace ne face să nu întrevedem din timp primejdia și si 
nu-i opunem organizarea metodică şi stărultoare, fără care nn se poate 
realiza nimic temeinic, 

Ni se va răspunde poate: dar băncile populare şi obştiile care 
au dat rezultate aşa de frumoase? La aceasta vom răspunde tot cu 
Gide: „Este adevărat că în Franţa sindicatele agricole, şi în străi- 
„nătate băncile populare (Caisses rurales) au reuşit admirabil: dar 
„aceasta s'a intimplat, pentrucă ele lasă destulă libertate membrilor. 
„Ele le procură avantaje, fără a le cere vr'un sacrificiu. Pe de altă 
„parte agricultorii nu prea au simpatie pentru cooperativele de consum, 
„căci el au in vedere interesul producătorului, nu al consumatoralui, 
„ti sint protecționişti, vreau preţuri ridicate, susținind clasele mijlo- 
„cii şi micul comerțe **, 

Acelaşi lucru se poate spune și despre obștiile şi băncile moas- 
tre populare, care pe lingă că au izvorit din necesitatea rezolvirii 
unor nevoi adinci, ele au lăsat „destulă libertate membrilor“, ceiace 
convenea foarte bine firii individualiste a poporului nostru, pe cind 
cooperativele de consum nici nu erau cerute de imprejarări puternice, 
şi nici nu conveneau firii noastre, lipsită de aplicația spre organizare şi 
de puterea de stăruință In realizarea unul lucru, 

Cu toate aceste, problema nu este iniăturată ; din ce în ce ro- 
lul cooperativelor de consum devine mal mare, din cauza imprejură- 
rilor prin care trecem. Frăminatările pe care le vedem inaintea echi- 
lor, arată lămurit că omenirea e pe cale de a-și preface formele po- 
litice, economice și sociale, lar producția, ca și consumul tind a fi 
din ce în ce mai supuse unul control sever. Ne aflăm în fața moui 
dezechilibru al forțelor economice, din care cauză legea cererii şi a o- 
fertel nu mai funcționează, iar prețul tuturor articolelor îl formează 
capriciul împrejurărilor, sau calculul meşteşugit al oamenilor de pro- 
lesie, ceiace sărăceşte pe unii, imbogăţeşte fără rost pe alţii, Intre- 
ținind între toți un spirit de nemulțumire şi anarhie care tinde să ia 
proporții neprevăzute, 

Această situație nu se poate schimba de cit prin Organizare. 
Publicul trebue să înțeleagă—şi va sfirşi prin a pă eh tai actuala 
problemă economică, de care atirnă şi cea socială, nu se poate re- 
zolv! numai cu discuţiile din cafenele, cu indignarea adesea tațarnică 
din presa noastră cotidiană sau cu aplauzele deia intruniri. Zadar- 
nic ne vom indigna în contra speculatorilor și imbogățiților de răz- 
bolu, atita timp cit nu-i vom inlătura prin organizarea noastră solidă 
în societăți cooperative, cu ajutorul cărora să înlăturăm obstacolele 
creiate de efectele imprejurărilor de războlu, „Organizaţi-vă !* — acesta 
trebue să fie cuvintul de ordine, care trebue scris pe toate szidarile 
şi mai ales in toate inimile. Ţara întreagă trebue să se acopere de 


265 lua Gide, Les soc. coop, de consommation, ed. 1917, pag. 


* Ch Gide, op. cit : 220 


CRONICA ECONOMICĂ 119 


o rețea de cooperative, imbrățişind producția ca şi consumul, Inles- 
niod inițiativa, desvoitind cu energie aptitudinile fireşti şi Inlăturind 
pretutindeni capitalismul străin sau indigen, cind el ameninţă să ne 


- îmăbuge sau să se strivească subt povoara lui. 


Astfel se va înlătura ruina şi mizeria şi mai ales astiel vor 
inceta discuţiile sterpe, tendințele anarhice şi ura sălbatică dintre 
clasele sociale, gata să se Incaere, să se distrugă şi să se prăbu- 
șească în abizul creiat de haosul desorganizării noastre politice şi 
economice, Aceasta este o problemă profundă a viitorului şi ea se 
va deslega în senzul acelor arătate de nol, cu toate scăderile ce re- 
zuită din firea noastră latină, 


Eni 
Ka + 


Există insă şi un alt aspect, subt care trebue să privim mişca- 
rèa cooperativă actuală şi anume : aspectul politic. Votul universal, 
chemind ia viaţa politică masele, iar aceste mase fiind Inglobate, 
cum am văzut, într'o proporție de 56 la sută In cooperaţie, ea s'a re- 
simțit de învergunarea luptelor politice, Asistăm chiar la unele întim- 
plări foarte regratabile, cind anumite partide işi fac o glorie din a fi 
venit în fruntea unei federale şi mal ales din aceia că au gonit pe 
adversarii politici. Pe de altă parte în unele părți se urmează cu in- 
dărătalcie vechiul sistem, de a se Inlătura energiile bune, dază fac 
parte din partidul advers sau numai dacă nu fac politică. S'au con- 
stituit pe alocurea adevărate „oligarhii cooperative“ care au făcut 
din cooperație un monopol, dar pe care au compromis-o prin refuzul 
de a primeni conducătorii cu alte elemente de cit cele ce fac parte 
din club şi care nu sint totdeauna cele mal bune, și mal ales prin 
imgăduințele vinovate ce şi-au făcut conducătorii, celace a dat ca 
rezultat administrație proastă, concesii, călcări de statut, dacă nu 
ceva mai mult. 

Citeva federale sint pe cale de a se ruina din cauza acestui 
viciu, i 

Evident că nimeni au admite sistemul, dar... el continuă. Coope- 
atorii care fac politică siat și ei indignaţi, dar numa! in contra ad- 
versarilor politici, care fac şi cooperație nu și în contra propriilor 
lor partizani, care, negreșit, pot să facă şi una şi alta. 

Bine.înțeles că din punct de vedere doctrinar, la noi nu s'a 
pus în discuțiune chestiunea dacă mişcarea cooperativă trebue să se 
alipească sau nu de un partid; In străinătate însă, ea a provocat 
multe discuţii şi iată ce ne spune în această privință Ch. Gide: „Ches- 
„tiunea s'a pus în Anglia unde cooperativele nu poartă firme socia- 
„liste şi a dat loc la discuțiual foarte vii, Ea a fost prezentată con- 
„gresului dela Paisley în 1905, subt o formă modestă ; era vorba nu- 
„mai de a face cooperativele în măsură de a fi reprezentate în par- 
„lament printr'un deputat, fără a face act de adesiune la Labour 
„Party, sau la orice alt partid politic. Totuşi propunerea a fost 
„respinsă ja două congrese succesive cu o majoritate zdrobitoare, căci 
„din cele aproape 1.400 societăţi consultate, nu s'au obținut de cit 6 
„glasuri. Aceasta din pricioă că cooperatorii erau înspăimintați de 
„Spectrul politicei de partid, aducînd vrajba în sînul societăților și 
„Sfărămind unitatea neștirbită a mişcării lor". 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


Cele de mai sus sint destul de concludente, cind mai ales na 
gindim că, dacă cooperaţia noastră și mal ales cea de consum nu se 
poate măsura nici pe departe cu cea engleză, find inferioară şi ca 
număr şi ca organizaţie, în schimb moravurile noastre politice le tn- 
trec pe cele engleze, în lipsă de scrupule, 

In fapt idealurile cooperației, întocmai ca și |dealurile bisericii, 
sint cu totul incompatibile cu politica de partid. Lucrul e firesc, în- 
trucit cooperația urmărește şi ea un ideal moral de înfrățire üniver- 
sală, pe cind politica de partid este o organizație restrinsă de parti- 
zani—de multe ori fără nici o idee—care apărind interesele partidu- 
lui, ceiace e foarte firesc, impinge lupta spre acele ciocniri de pa- 
timi, care nu au in ele nimic nobil și frumos. Temeiul principal de 
deosebire, fi formează insă faptul că pe cind cooperația Imbrăţigează 
pe toţi, politica de partid imbrățigează.,. pe ai săi, 

In faţa acestei situaţii inextricabile, adevăratul cooperator, pă- 
truns de idealurile cooperațiel, trebue sau să ştie a deosebi bine po- 
litica de cooperaţie, adică să albă o înțelegere adincă şi dreaptă des- 
pre rolul lor, şi mai ales să fie stăpin pe sine şi să poată deosebi 
pe una de alta, san să renunţe ja una dia ele. A 

Cine nu este pătruns de adevăratul spirit al cooperaţiei, şi cine 
nu are o concepție clară şi un suflet larg, să se ferească de a fi in- 
drumător in cooperație, 

Altfel impulsiunile fireşti, ca şi ignorarea ţelurilor curate pe 
care le urmăreşte cooperaţia, vor tiri mişcarea în noroiu, o vor face 
antipatică mulțimii pe care o vor lipsi astfel de una din cele mal 
puternice pirghii de progres. 


Subt aceste auspicii se prezintă astăzi cooperaţia In Rominia- 
întregită. Ea Infăţigează In general multe noutăţi în raport cu ceia- 
ce era ea inainte de războiu. Asupra acestor noutăți am vrut să a- 
trag atenţiunea adevăraţilor cooperatori precum şi a Casei Centrale 
ca organ superior de indrumare, 

Acesta şi este de fapt scopul articolului de față, 


Pr. C. Dron 


Í 


Cronica Veselă 


Chestiuni la ordinea zilei 
II ASIA Zrt 


O expunere de motive: pentru ce 
m'am concurat şi eu la premiile 


academice? 


Intăiu, — fiindcă mi-a fost lene. 
Al doilea, nu *s modernist 
Sentimental ca Demostene 

Şi nici ca Blaga — futurist.. 


Al treilea, mi-e imposibil: 
Eu dezaprob şi versul şchiop 
Și orice premiu divizibil... 
Al patrulea, sint mizantrop. 


Al cincilea, — din fudulie... 
Al şaselea, fiindcă n'am 
Incgedere 'n Academie 

Şi nici la cine s'o reclam. 


AL şaptelea, mi-a fost ruşine. 
Al optulea, n'aveam nici cu 
Părere bună despre mine... 
Al noulea, îmi vine greu 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Să mă prezint cu opu "n mină 
Pe la iluştrii mei confraţi 

Din Academia Romină, ! 

Să zic: E bun,—mi'l premiaţi ?... 


Al zecilea, nu pot admite 

Să fiu bătut la handicap — 

Şi cînd m'ar scoate din sărite 
Le-aş da, pardon, cu opu 'n cap! 


Al unsprezecelea, — valuta 

Reduce-o parte din talent... 
Cind miia face azi cit suta, 
Ori daţi un spor echivalent 


Ori ne lăsaţi mai bine 'n pace: 
Concursul este imoral 

Ş'al doisprezecelea, nu-mi place 
Ca să 'ntreţin acest scandal ! 


D=i Mihail Sadoveanu a fost a- 
les membra al Academiei Romine. 


Răsună cobza şi vioara, 

Fac gospodinele pomeni... 

Ce chef La noi în Viişoara, 
Ce praznic mare 'n Rădășeni ! 


Chiar Hanul Bouiui învie |! 

lar jos, la Crişma lvi Moş Precu, 
E-atita svon şi veselie 

De parcă azi se lasă secu! 


CRONICA VESELĂ 


La Vodă Tomşa vin răzeşii 
Să afle astăzi crezămint. 


Şoimaru beg cu megieşii 
Izbind căciulile 'n pămînt. 


Pe cind Duduia Margareta, 
Rămasă singură "n iatac 

Să-şi facă 'm grabă toaleta, 

S'a 'mpuns la deget cu un ac... 


Vuesc pe Bistriţa nablapii 


' Şi cîntă volbura la Toance. 


Plutaşii dirzi, în sforul apii 
Infig prăjina, ca o lance. 


Spre-o lume care-a „fost odată“ 
Duc vestea undele 'n răspăr... 
Stă Zina Lacului mirată, 


C'un nufăr galben prins în păr... 


Pe grindul unui lac sihastru, 
Din depărtări şi din trecut, 
Un mindru Cocostire albastru, 
Misterios a apărut, 


El vine cu mişcări atente 
Inaintează fâră glas, 
Făcind uşoare complimente 
Din cap, la fiecare pas... 


Şi "n urmă zice cătră Zină, 
Oprindu-se într'un picior : 
— Din Academia Romină 
Eu singur sînt nemuritor... 


123 


124 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fiposla Cometel care-a trecut, 
> 


Regret că mă 'ntrerupi din cale 
Cu interview-ul dumitale, 

Dar totuşi mă opresc o clipă 
Să-ţi dau răspunsul meu în pripă. 


V'am salutat odată sfera 
Acum vre-o zece mii de ani, 
Cind astronomii de pe Terra 
Erau de-abia urangutani. 
(Flammarion era gorilă 
Şi bietul Newton — diplodos, 
Ervin era de-abia cochilă, 
Sau poate... nu era de loc. 
El de-abia azi cind scrie proză 
Se află în metamorfoză 
Şi se transformă foarte greu : 
Aspiră-acum la cimpanzeu,) 
kad 


De-atunci prin negrele stihii, 
In noaptea largă şi profundă, 
Am rătăcit cu zeci de mii 

De metri pe secundă... 
Şi diafană m'am ivit, 
Din perioadă 'n perioadă, 
Să-mi desfăşor spectrala coadă, 
Ca fulger blond incremenit 
Pe cerul nopţii la zenit... 
Planetele cu sateliții 
Purtindu-şi mindre paraziți, 
Mi-au dat portretul prin gazete 
Şi m'au fixat mil de lunete... 
Dar, gata să-mi găsesc mormîntul 
la vre-un sistem de constelații, 
Am revenit zburind prin spaţii, 
Căci nu dispreţuiam Pămintul: 
De-aţi fi în cer, ca mine, voi 
V'aţi minuna intotdeauna 


+ 


CRONICA VESELA 125 
Cum globul ästa de noroi 

Apare luminos ca luna... 
Şi-aveam de gind—ca un simbol 
De milenară simpatie— 

Cu cel din urmă-al meu ocol 

Să ne unim pe veşnicie 

Intr'un fantastic carambol ! 

ȘI măritindu-i neagra humă 

Cu luminosul meu adaos, 

Intr-un aprins virtej de spumă 
Să ne rostogolim in haos... 

Ea 


Dar cind väzui ce... porcărie 4 

(Să-mi erți cuvintul)—aţi făcut, 

In ultima-mi călătorie, 

Pe bietul vostru glob de lut— 

Cu spaimă, la perihelie 

Din zborul meu m'am abătut, 

Și nimbul clar şi trena lungă 

Ca o eșarfă de lumină, 

Mi le-am ferit să nu le-ajungă 

Vre-un strop întunecos de tină,,, 
k 


De-atunci, iubitul meu, imi vige 

De supărare şi ruşine 

Să fug cu coada 'ntre picioare 

Prin spaţii interplanetare . 
Și să mă mistui în peant.. 

Mă duc. Adio... Salutare!.. 

Să-mi scrii: Uranus, poste-restante... 


G. Topirceanu 


Botoşani... 


De-ai privi, în pacea amurgului, depe oricare din dealurile ve- 
cise, Botoganii sau Botoșănii noştri şi imprejurimile lui, aj intul, ca'a- 
tr'o icoană ideală, esenţa ființei bătrinului oraş: liniştea. Şi'n infă- 
țişări, şi'm viaţa lăuntrică, Botoşanii e un colț de pace, de armonie, 
de visare şi de artă ; și toate incep chiar dincolo de hotarele lui... 

Păduri bogate, așezate pe dealuri line, la apus, la miază zi şi 
răsărit: a Baisei şi Agaftonului, a Cristeştilor, cunoscută de botogä- 
neni subt numele de Raiul, adevărat colț de raiu, inflorit şi răcoros, 
Pe vremuri, ele ajungeau pănă în preajma tirgului: azi numat Rădiul, 
pădurice tinără şi rară, se mai apropie, stios, de aşezările mărginaşe 
ale unei căzărmi... In zări trandațirii, dorm în lumină de amurg co- 


dril străvechi ai Voronel şi Tudorei. Ogoare întinse vălurează pănă 


depărtări. Cărări şărpuite, drumuri largi coboară şi urcă domol câtră 
rază N iaka câtră zări nclămurite, printre lanuri şi pajiști pline 
e flori... 

Dar Botoşanii nu e stăpin peste un ținut singuratic şi pustiu 
de aşezări omeneşti, Satele vin până părti a lată, Fel. în nel ara 
Curteştii, cu căsuțe puţine şi sărace, cu biserica-l albă intre livezi ; 
mai incolo, Orășenii şi'n depărtare Cristeştii, cu pădurile Coşulci. Spre 
apus, pe o măgură, se tupilează între pomi minăstirea de malice a 
Geftonului, cu satul revărsat pe coastă, spre iazul din care n'a mai 
rămas nimic. Incoace, pe costişe, în Minăstirea Doamnei, apoi Balsa, 
puține case presărate pe laturile drumului ce urcă dealul păduros spre 
Vlădeni. Mai spre miază- noapte, se arată Stinceştii, . sat de oameni 
gospodari, care privesc fără ură curtea boerească a familiei Calima- 
chi. In partea stingă a drumului spre Cucorâni, Sat frumos şi bogat 
cu biserică inaltă și supțire, mai aproape de tirg, stau ascunşi în 
văgăună Ipoteștii cei cu sfinte amintiri şi, mal incoace, chiar lingă 
drum, Cätămäregtii, cu instalația de apă, aşezată iingă casa proprie- 
tarului moșiei. Chiar lingă tirg, sint casele sărace din Luizoala, apol 


Cișmeaua cu fabrica de bere, Roşiorii şi, peste deal, Stăuceall, cu l 


iazul său intins şi bogat în lişițe, rățe sălbatece şi raci... 


BOTOŞANI... 127 


latre nişte așezări ca acestea, bogate și fermecătoare, îşi ta- 
tiade, pe coline nesimțit-inciinate, Botoşanii, hotarele sale, 

Cine va fi pus temelia celei dintăiu aşezări a tirgului, fle el ua 
Botăş, cum spune d. lorga, sau altul, a fost desigur un om iubitor 
de pace şi un suflet de poet. N'a fost nici pescar cu dor de ape, alci 
negustor cu gindul la ciştig, ci poate un contemplativ şi un mistic, 
de și-a ales drept așezare sie.şi și alor lui, un ţinut ca acesta, lipsit 
de vre-o apă fremătătoare şi bogată în peşte, la mijloc de ţară, de- 
parte de hotarul supus primejdiilor şi de drumurile cele mari de ne- 
gof, afară de unul, după-cum se spune. 

S'a zis despre oamenii liniştiți că n'au istorie: s'ar putea spune 
pe drept acelaşi lucru și despre aşezările omeneşti liniștite. Şi e 
foarte interesant de știut şi caracteristic faptul că așezarea Botoşa- 
niior nu intră în istorie de cit Iin 14309 (vezi N. lorga, Istoria Romi- 
nitor în chipuri și icoane), cind „Tătarii din Crim... il pretăcură în 
cenușă bordeile, căsuţele de lemn, acoperite cu şindrilă și stuf“. O 
dată relativ tirzie, desigur față de acela a întemeierii satului care a 
precedat oraşul, 

Dar, oricit de săracă ar fi istoria Botoganilor, ea nu lipsește 
cu totul. ȘI spre a se vedea aceasta, fle-mi îngăduit să reamintesc, 
fugar şi necomplect, pe temeiul cărților d-lui lorga, unele fapte din 
istoria mai veche a oraşului nostru. 

Satul ars de Tătari la 1439 n'a dispărut niciodată, nu s'a o- 
prit pe loc. Domnii țării, atraşi poate de farmecul locului, de liniştea 
şi răcoarea pădurilor din preajmă, de patima vinătorii, ori de năzu- 
ați mai inalte ca ; Impărțirea dreptății, nu l-au lăsat uitării. Despre 
marele Ştefan nu se poate spune că a stat în Botoşani, totuşi a in- 
făptuit, de dragul locului, la 1496, ctitoria sa, biserica Păpăuţilor, în 
apropierea tirgului, Aici Ştetan avea loc de popas şi odihnă. Dupăc: 
Ştefan luă Pocuția, Botoșanii începură a se ridica prin negoț: era a- 
şezat pt drumul dintre Suceava și laşi, pe unde coborau mărfurile în 
josul ţării, 

Petru Rareş a indrăgit, insă, chiar tirgul Botoșanilor: d. Iorga 
vorbește de o scrisoare a Domnului cătră Bistriţenii Ardealului, da- 
tată din „oppidum Botusan“, anul 1528, În mai multe răstimpuri, îl 
găsim aici. 

Dar Doamna sa, Elena, de neam sirbesc, și-a legat numele de 
ctitoria celor două vechi biserici ale Botoşanilor, Stiutul Gheorghe, 
cel inoit in anil din urmă și Ospenla, astăzi catedrală, purtătoare 
de turn cu ceasornic... Doamna, insă, m'a fost îngropată nici ia Sf. 
Gheorghe, nici la Ospenia, 

Pe la 1601, pe vremea lul leremia Movilă, s'a oprit citva timp 
ta Botoşani, Sigismund Bathory ; mal tirziu, Vasile Lupu a stat de 
două ori în tirgul lul Botăş. 

in aceste vremuri de viață orăgănească acum, Botoganii era 
cirmuit de tn şoltuz cu doisprezece pirgari, la care se adăugară, dia 
vremea Doamnei Elena, vornicii. Actele se scriau de cătră dieci ori 
preoți, de care erau doi, de obicelu. 

Tirgoveţii erau romini și armeni: erau negustori şi meşteri 
iscusiţi, Dela 1745, se pomenesc tirgoveți evrei, Se intilnesc în acte 
și nume de negustori greci. . 


128 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a 

Prin strămutarea capitalei dela Suceava la laşi, Botoganii a- 
jung centru comercial şi o populație numeroasă se adună între bota- 
rele lui, 

In veacul al XVill-lea, insă, negoțul Botoganilor decade, Totuși 
Mihai Racoviţă Ingrijeşte oraşul. Fiul său, Constantin, schimbă bise- 
rica lul Ştefan Vodă în minăstire și o închină patriarhiei din Antio- 
chia, In fruntea ei, sint de acum Inainte Egumenii greci. 


Pe la stirşitul veacului, se aşază In oraş boerinaşii. D, torga 
pomeneşte vre-o 18 nume, care reprezintă tot atitea familii. Vredait 
de amintit e faptul că bunicul lui Mihail Kogălniceanu, boeriaaşul 
loan, s'a cununat cu Smaranda Bontaş în minăstirea Păpăuţilor. Mor- 
mintul lul e la biserica Sf, Paraschiva a Botoșanilor. 

In acelaşi vreme, colonia Armenilor ajunge bogată și influentă. 
Temelul vieții de oraş e de-acum în cele patru iarmaroace anuale : 
St. Ie și Sintămâria mică, la St, Vineri şi St. Teodor. Dintre ele, 
se mai păstrează, ținindu-se pe tăpşanul din preajma bisericii Dumi- 
nica mare a Botoșanilor, numai cel dela Sintămăria mică, 

Aceasta èe, în trăsături extrem de sumare, viața Botoşanilor 
pănă la epoca Regulamentului organic. Dela introducerea nollor prin- 
cipii de organizare, felul vieții orăşeneşti se schimbă ŞI „vechiul re- 
gim* dispare, 

O istorie temeinică a vieții oraşului subt „noul regim" nu e 
nici măcar schiţată ; rămine, deci, să fie făcută, competent şi deplin. 
În aceste fugare și impresionist „crimpee*, nu voiu îndrăzni s'o fac, 
pentrucă, în situația de acum a cercetăriior istorice, ar fi pretenţios 
din parte-mi... Chiar dacă bunii cetitori ar rosti osindă pentru această 
nevoită lacună,.. Poate tocmai asta va fi pentru unii îndemn la lucru... 


+ 


Bogată sau săracă in trecutul el, viața de azi se destăşoară pe 
un pămint bloecuvintat: rodaic şi frumos, 

Intre dealuri pline de încintări, intinderea oraşului eè astăzi 
stăpinită, pe trei pârți din ea, de grădini. Din orice panct foalt ai 
privi tirgul, din afară ori din lăuntrul său, acest aspect [ți incintă 
vara ochii și te imbie stăruitor. De ți-aranci privirea în lungul um- 
brit de tei al Bulevardului spre gară şi cuprinzi cu ochil și toate 
străzile ce dau în el; de Cercetezi intinderea tirgului spre „Vila liuj 
Boian” ori spre mabalaua Armenimii ; verdele deschis al saicimalui, 
cel larg destăgutat, al teiului ori castanului şi cel inchis, posomorit 
şi simpatic, totuşi, al bradului, te tarmecă şi te odihneşte, 

Dar toată poezia grădinilor botoşănene pare co întrupează Gră- 
disa Viraav, grădina publică a oraşului. De numele ej de ari, se 
rar apa orare ygi innar mal vechi familii moldovenești 

at reprezentanţi ş raturii romine, şi vie ubi - 
nutalui Botoşanilor. x S OEA P 

O revăd intr’o icoană din anii cei tineri, Invăluită in z 
amintirii. Din Bulevard, istri, pe o poartă largă, în aleja din oare 
Bănci străjuese primitoare, de o parte şi de alta, pănă în preajma la- 
culni, Drumuşoare umbrite de copaci urieşi se despart din ea şi se 


+ presărate ici col 
straturi cu flori. Vad lacul din mijloc, cu apa Rat clară, tătată e 


cite-o barcă, în plescăit de lopeţi. Două pođețe de piatră legate prin- 
tr'o insulă, trec în arc pe deasupra-i. Copaci umbroşi își pleacă pe 
mal bogăție de crengi, ori oglindesc în apă siluete svelte. O adiere 
unduește fața apel, nesimţit... 

Dincolo, e chloşcul muzicei, şi lingă el, havuzul cu ape țişal- 
toare işi cinta melancoliile in mijlocul florilor de un roşu-aprina, 

O pajiște fnaflorită se destăşură în faţă, scăldată în lumină, lar 
în fund e movila cu scări de lemn, cu straturi de flori, cu chioşcal 
ei de mesteacăn, sus, în largul văzduhului. De acolo, privelişti scil- 
pitoare se destâşură ochilor în toate părțile; dar dintre toate, au 
cred să fie una fermecătoare ca aceia pe care o dă apusul, toamna... 

CItă mișcare nu s'a cheltuit pe aleele pline de taină ale acestei 
grădini, priatre brazi! din care adie mirezme, cite doruri, cite ginduri 
su s'au liniștit poate în pacea acestui colț de ralu! Cine va scrie a- 
ceastă istorie incintătoare și necunoscută ? ? 

Azi, numai după cițiva ani, Grădina Virnav a murit to parte, 


, Zilele grele pentru oameni n'au trecut fără să lase urme și în Hinţa 


și, Azi, lacul e săcat și pe fundul lui a crescut, bogată şi neaştep= 
tată, larba... Podeţele și-au ruinat răzămătorile artistice, chioşcarile 
din preajmă s'au simplificat, havuzul doarme parcă somnul de piatră 
al veşniciei... Numal natura e veşalc tinără : miogietor și, totuşi, du- 
teros contrast, j 

In bogăția de grădini, se Inalță sau se tupilează casele vechi 
şi nouă ale tirgului. Mari or! mici, dacă nu stot chlar în stradă, ele 
au În faţă răzoare de tiori: stinjinel şi cria! şi rozetă, Nuci bătrini 
îşi tremură adesea frunza lată pe ramuri noduroase,., Aerul pur scaldă 
toate, subt cerul calm, ca şi ținutul, 

Numai o parte a tirgului, cea dinspre răsărit-miază-noapte, e 
tără grădini. Acolo sint în masă, după cum e, între biserica Sf. Vo- 
evozi şi cea armeană, Armenimea, — negustorimea și meşteşugarii, 
cel mai mulți. evrei. Casele, cu intățişare modernă, stăpinesc mal toa- 
tă întinderea străzi Mari. Se Inaiță, grămâdite unele în altele, po 
amindouă pârţile Străzii din centru şi pe străzile ce pornesc pretu- 
tindeni din ea. Aici sint magazilie cele mari şi dughenile, mal mici. 
Aici e fosta Piaţă Carol, cu pivnițe subterane de fatinderi fabuloase, 
în intunericul cărora dormeau odată vinuri vechi şi scumpe. Pe aproa- 
pe e și Teatrul vechiu al Botoşanlior (azi: Sala Silbermann), pe 
scena cărula bunicii noștri au privit jocul unul Milo, în anii lui ti- 
seri, ca şi anii lor, atunci... 

Dintr'un punct al Străzi! Principale, se zărește Sinagoga cea 
mare. La spatele el, şi pănă departe spre biserica Sf. ille, e un ținut 
cu aspecte interesante : acolo irăeşte şi munceşte indărătnic, în co- 
cioabe mizere, roase de umezeală și murdărie, inclinate de ani, Evre- 
Imea săracă, E un Ghetto, cum nu-l are nici-un oraş al Moldovei. 

Printr'un ciudat contrast, dincolo de această regiune a mizeriei 
omeneşti, ride un ținut gospodăresc, cu grădinițe incintătoare şi că- 
suje văruite, ce strălucesc de curățenie și Ingrijire. Un aspect rustic, 
fermecator... 


ar 


Pe toată intinderea asta, dintre grădini și case, își înalță tur- 
Hurile sclipitoare In soarele amiezii orl cenușii de vreme, cele a- 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


proape douăzeci de biserici botoşănene. In muzica lor de clopote, în 
zile de sărbătoare, cintă parcă amintirile, altele pentru fiecare dintre 
ele, și pling generaţiile ce dorm somn etern subt brazda verde a 
pămintului,.. 

Sau poate pling şi părăsirea pe care a adus-o duhul vremii 
noastre. Căci botoșănenii erau odinioară oameni plini de credință ; 
azi, pentru biserică nu numai că nu jertteşte nimeni nimic, dar ne- 
credința a săpat şanţuri adinci in suflete : din frumuseţea lor, sa 
dus o parte... | 

Cu credința, s'a dus insă şi o parte din morala societății de 
odinioară și din patriarhalismul ei original şi bun, Azi, frivolitatea 
e o trăsătură pe alocuri şi a botoşăneanului, chiar cind el e de bag- 
tină, Mondenitatea, adesea in ce are ea mai prâst, a pătruns șI în 
rr! poala capăt de cale ferată. Ea se restați și în case şi pe 
stradă... 

In fața acestei situații, se ridică credința părții din populaţia 
botoşăneană care e Evreimea. Sinagogele, multe, unele din ele bogate, 
sint pline de credincioşi, moşnegi şi tineri. Chipuri clasică de Evrei 
bătrini işi pleacă frunțile pleșuve şi strălucitoare pe cărți cuvioase, 
In biserici, în prezi de sărbătoare. Lumini lucesc în candelabre sara 
şi tăria coboară in suflete muncite de tratu greu, dar bogat în biruinți... 

Sectari şi deci separatiști sint Lipovenii Botoganilor, Gospodăriile 
lor ocupă o intindere insemnată fin tirg, în partea iut de Răsărit. 
Au biserica lor, ca pretutindeni, vorbesc numai graiul rusesc in casă 
$l rare-ori, prost, pe cel rominese, Vestiţi prin bețivăniile şi violența 
lor din zilele de sărbătoare, sint muncitori de pămint şi grădinari de 
fructe, stăruitori şi tăcuți 1a lucru, Se imbracă incă in portul rusesc 
tradițional şi poartă barbe mari şi plete lungi, unse. Chipuri de mujici 
din Rusia mare, nu arare-ori ți se arată printre ci cite o figură tol- 
stoiană, interesantă şi evocativă. In bigotismul și misticismul lor 
au in tradiţie fabricarea luminărilor: datorită acestui fapt, Botoşanii” 
au una din cele mai bune fabrici de luminări din "Rasărit, 


=. 
A. 


Dacă in suflete credinţa a suferit o mic 
şorare, Anvățătu 
Botoșani iafloreşte, cu tot greui In care se zbate, Tirgul i enigilg 
în uree rind, un Liceu de băeţi, una din şcoalele cele mai vechi 
ale Moldovei, cu o vrednică de respect tradiție culturala. Generaţii 
nenumărate de cievi, unli azi personalități străluzite, s'au perindat 
pe dinaintea numeroşilor profesori, celebri unli prin marea lor învă 
mie A aij prin sufletul lor mare, i 
ar furtuna anilor din urmă a lăsat această scoală { 
är - 
poat: Căci pe deslul care domină oraşul intreg, stă şi azi ba 
în re gre ama o agea numele iui Awgust Treboniu Laurian 
esc „sa mistuit, odată cu 'rumoa x 
din bibliotecile cele mai interesante pr trapa by 
; ale țării şi o arhivä - 
prindea, În birtille-i colbăite, o comoară nepreţuita de fapte și penis 
à : existența localului acestuj Liceu, se pare că a fost le ată 
rir kia seeria pree ra Ani de zile dea rindu’, în Aula 
» *au rostit zeci de conferiate intere i 
răscoleau ginduri şi dădeau indemnuri, şi celor bâtrini, apte za 


=< 


; BOTOŞANII... 131 


neri. Azi, totul e amorțit... Căci Liceul nu-şi mal are casa; şcoala 
primară a lui Marchian Folescu il pgăzdueşte, restrins și incomod. 
ŞI auferinți de-acestea- tae aripile insutiețirii,.. 

Dar problema localului e aceia pe care viitorul va. trebui s'o 
rezolve pentru mai toate școalele botoșinene. Căci nici Liceul de fete, 
şcoală veche şi gospodăreşte administrată, nici noile şcoale normale, 
cea de băeţi şi cea de fete, nici şcoala profesională, nici cea comer- 
cială, nici şcolile primare toate, n'au localuri cum, trebue, ori stau 
in casă străină. Bine o duc, însă, şi dia acest punct de vedere, cele 
două şcoli primare ale Evreilor; iar dintre şcolile romineşti, numai 
un institut particular, liceu de fete, are localul, incomod totuşi, pen- 
tru o şcoală cu Internat. . 

Oricum ar fi, dragul de învățătură şi de cetit a sporit în ul- 
timele decenii şi în Botoşani. Librărille, vre-o patru mal insemnate, 
trăesc toate, deși nu numai prin comerţul de cărți; iar cele două 
tipografii, dintre cele mal bune din nordul Moldovei, nu-și lasă ma- 
Şinile să ruginească de nemișcare, Păcat insă că nu totdeauna spre 
mare folos... 


kd 
* + 


Botoşăneanul è artist şi sentimental mai mult decit negustor şi 
practic. Mulţămită acestei trăsături de suflet, clădirile publice, de 
pildă, ridicate in anii de prosperitate materială a tirgului, au un 
aspect impunător şi fin, caracter ce se observă și la casele particulare 
moi sau înoite. Cu dreptate, dar, s'a spus că niște clădiri cum e a 
Prefecturii, in sala de consilii! a cărela se atiă un admirabil tablou 
de Verona, ori a Tribunalului sau Primăriei, fac podoaba oricărui 
oraş de mina intălu, 

Tot lastinctului lor artistic datoresc botogănenii şi Teatrul lor, 
o frumoasă clădire modernă, pe scena căruia se periodă trupe bune 
şi trupe mat puţin bune, cum e norocul clipei... 

Opere sculpturale, Botoșanii n'au; un bust al lui Eminescu, a- 
şezat în grădinița şcoalel Marchian, e lipsit de orice calităţi artistice: 
operă de pură comandă... 

“Muzica apoi e gustată de botogineni şi, după cit se pare, nu 
din snobism : nici sus, nici in burghezie nu lipseşte planul în casă 
decit arareori, Nici-o pătură a societății n'o disprețueşte: lăutarii, 
imuzicanții, breaslă veche în Botoșani, trăesc aici mai bine ca pe 
aiurea, Nu-i vorbă, asta se mai poate explica și altfel... 
` Odinioară, pe vremea Ateneului, erau căutate audițiile iui mu- 
zicale: azi se regretă şi lipsa lor, In schimb, cinematografele, destul 
de multe în Botoşani, cheamă lumea, poate şi prin orhestrele lor, nu 
cele mai proaste din cite cunosc, 


Există în Botoșani, ca pretutindeni, o „aristocrație“ a banului 
şi una a culturii, Pe cea dintălu o afli și printre Romini şi printre 
Armeni, printre Evrei ca şi printre Lipoveni. Ea e generoasă, cind 
are şi tradiții culturale în familie, ori cind are o deosebită educaţie 
a sensibilităţii. El fi datoregte Botoşani! infrumusețarea din ultimele 
decenii şi confortul modern pe care l-au adus oraşului canalizarea, 
apa și electricitatea, El, ca sprijin material... „Aristocrația* culturii 


132 VIAȚA ROMINEASCĂ 


DE ———— 


e tormeazi de fapt burghezia luminată, care e în măsură să se soll- 
darizeze, chiar azi, pentru a susține o mişcare ce trece dincolo de 
moment, materia! şi moral. Mal mult sau mai puțin pronunțat In alte 
părți, spiritul de castă n'o stăpinește încă și nici-un individualism 
rău înțeles. Nu-l lipsesc apol calități de muncă şi virtute... 

vreli formează majoritatea negustorimii, Rominii minoritatea, 
Lucrători In fabrici şi ateliere, în morile vestite odinioară ale Boto- 
şanilor, sint, relativ, puțini. O mişcare socialistă n'a prins aici, şi 
din pricina asta, desigur, şi din altele mal profunde, Căci meșteșugarii 
eri lucrătorii, romini sau străini... sint oameni aşezaţi, pe care nu-i 
mişcă ațiţările anarhice, In ce privește socialismul doctrinar, nu le 
putem cere să-l priceapă... Nici chiar celor ce vor cu tot dinadinsul 
să fie socialişti... 

Cit despre cealaltă politică ; ea se tace în tirgul nostru: toate 
partidele, vechi și nol, au cluburile și reprezentanții lor, iar in preajma 
alegerilor, chiar foaia lor... Nimeni, insă, n'o mai face cu pasiune, 
nici chiar agenții electorali, aşa de zeloşi altădată, nici chiar dema- 
gogi! grupărilor de „oameni nol*.., 

Politică de principii, Insă, nu se face nlicălri: de acela, oamenii 
care ar putea să trăiască in armonie, se duşmănesc fn ascuns, cind 
mu-y! deschid războiu pe faţă, din meschine interese şi ambiţii perso- 
asie. Până și pe Evrei i-au dezbinat alegerile făcute după votu, 
universal... 

Politica n'a adus desbinări în familie: fn fond, aceasta e trai- 
mic clădită, mai ales in burghezime. Petreceri laolaltă, intre membrii 
familiei mai des, intre vecini şi cunoscuți mal rar, întăresc legături 
care nu se pot rupe niciodată : ele, însă, nau amploarea din vremea 
bunicilor noştri. Vizitele, aşa de obişnuite odinioară, în vremuri de 
belșug și voe-bună, nule mai fac decit cel crescuţi fn vechile tradiții 
eri adaptaţi lor. Patriarhalismul se stinge încet şi în Botoşani... y 

Botoşâneanul de baştină e ospitalier şi paşnic; vitregilie re- 
fuglului, insă, au alterat pe alocuri bucuria de oaspeți, fără s'o stingă 
in sufietul său. libirea lui de pace, totuşi, n'au schimbat-o, ba aa 
tru cine vede mai adinc, au intensiticat-o pănă ia instinct A sr 

Oameni ai indeletnicirilor domoale, în casa lor şi în afară de 
dinsa, burgheji liniștiți, sentimentali şi iubitori de. artă şi natură 
botoșânenii urăsc din instinct excesul de orice fel. Nu.s aici conser- 
vatori inflexibili, nici revoluționari fanatici. Pacea și echilibrul firesc 


al ținutului în care se află tirgul lor, s'au coborit fără 
suflete: ele au 'nlvelat orice asperitate, a á iedolală, fa 
izolat ivite cite-odată, pertatee au potolit aspirații prea mari, 


Am ajuns la stirșitul acestor note fuga 

Sint gata să las condeiul ostenit de at 
de noapte. Dar peste intunerecul grădinilor e gratel ag poas p a 
ninul profund şi vast, „luna varsă... voluptoasa ei văpae* i te. 
reastra deschisă, adie mireasmă de brad şi, intr'o grădini, ad le 
piteignetdars... Peste toate pluteşte răsufiul infinitului at 
ji K, simt că tabloul acesta întregeşte tot ce-am spus i b 

u, fără măcstrie, despre tirgul lui si Bulă dictată 


Botăş visătoral,., 


N. N. Răutu 


—— 
a_a 


Recenzii 


D. D. Patraşcanu, Strategie și O Escursie de plăcere, Bibl. 
„Foi volante“, Edi. Viaja Rominească, lași, 1921, Preļul 2 lei. 

Broşura aceasta oferă admiralorilor d-lui Patrașcanu două dia 
“minunatele sale schije umorislice. 

In Strategie, scena se pelrece pe vremea neutralității noasire, 
chiar în ajunul războlului, înir'o cameră rezervală a unui local de con- 
sum din Bucureșii. Un „mare* general (...Bubi lonescu), un Napoleon 
al nostru de pe alunci, vine să stea de vorbă cu dol prielini, osmeni 
de alaceri, în fața halbelor și a hăriii întinsă pe masă. Oeneralul își 
combină planul sirategic pe hartă, cu trel feluri de creloane. 

— Intrăm, zice el. Situajia s'a limpezii... 

ŞI convorbirea lor, care trece dela stralegie înaltă la furniluri 
de bocanci, dela politica internaţională la un proec! de chel „cu lău- 
tari şi cu... mă'njelegi” — e de un comic ireziitibil, 

Tipurile sint violent carlcalurizale. Aulorul își bate joc, de uşu- 
rinja vinovală cu care ne-am pregălil peniru războlu. E o șarjă plină 
de ironii, în care humorul d-lul Patraşcanu, rare-ori satiric, în tonul 
obişnuit al acestul gen, izbuleşie şi alci să păsltreze aceiași bonomie 
în expunere, lăcindu-ne să ullăm peniru momen! amărăciunea pe care 
ne-o aduce în suflet amintirea păcalelor din vremea neniralilăjii. 

__ In O escursie de plăcere regăsim pe d. Palrașcanu, lără nic! e 
preocupare de satiră, cu loate însuşirile sale de povestitor humorislic, 
care i-au atras sufragiile unanime ale publicului cetitor. Cu o vervă 
susținulă dela un capă! pănă la allul, de o veselie firească, comunica- 
lisă, d:sa povesteşte peripejiile epice prin care a lrecul, într'o escursie 
„de plăcere” la er balneară Lacul Amar de lingă orașul Mangal- 
<hiois. Nu, cil ai fi de irist, e imposibil să-i rezişii! Mai cu samă 
întoarcerea în lramcar, cu pasagerii siliți să pue umărul la roală, cu 
nevasia majurului, cu popa şi cu viziilul |igan care-i lerorlzează, e un 
epizod de o forță comică rare-ori intilnită în literatura noasiră. 

În împrejurările neuraslenlzanie de azi, lrebue să fim recunos: 
“călori unui autor care are darul să descrejească frunjile. O jumălale 
de ceas pelreculă asifel în societatea d-lul Palraşcanu, le face să uijt 
amărăciunile zilei, 

ŞI, dacă d. Palraşcanu ar mal avea nevoe de ea, asia ar fi cea 
„mai bună recomandajie față de celitori, 


O. TOPÎRCEANU 


F. Aderca, fapul, Edilura „Viaja Rominească*, Preţul 45 lel. 
Zeul cu copilele despicate, cu pulpele acoperite cu păr de tap, 
îşi arală, pe coperlă, cornijele răsărind ngor în colțurile frunții volan- 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 


lare, încordale, deasupra ochilor care țintesc victima dorită, cu por- 


nirea tremurindă în mările subțiri, pe buzele înflorite de un suris pos- 
i itor. 

a pt a victimele japului d-lui Aderca nu sînt nici nimfe, siet 
driade, nu ne poate oferi, ceiace ililul ar promile, nimic din ezia 
pădurii, din farmecul proaspăt al cîmpulul şi al izvoarelor, din pa me 
dulce-zicălor al zeulul păstorilor. Rămine numai ironia şi senzualila- 
tea, lipsile de Idealilalea pe care Pan o revarsă în miturile lui și care 
impleleşie flori parfumale în nodurile brulale ale palimil. EA 

Ironie şi senzualitate, două elemente statornice, nelipsite din lot 
ce serie d. Aderca lronia ridicală de romantici la înăljimea unei 
dogme literare ; ironia, care după formula lui Tieck ajulă pe scriitor 
să-şi domine subiectul, să se ridice mai presus de dinsul, să nu Í se 
dee cu lotul, e o însușire pe care o regăseşii, ca pe o nolă a vremii 
noasire, la literați diferiți loluşi ca conceplie şi ca faciură - la d. A. 
Maniu, spre pildă şi, ca un sarcasm strideni, în „Celalea Idealului“ a 
d-lul Dem. Teodorescu; dar e împinsă pănă la obsesie la autorul 
„D-rei din Sir, Neplun“. 7 

Şi nu e de era după făgădulnjele care se schijeau in acea 
primă a sa încercare de roman, să vedem apărind, înlr'un cadru lär- 
gil de astă dată, aceleaşi veleități realiste de a rechema, în decorul 
norolos și monolon al unel provincii, același almosteră de vulgaritate 
și de grotesc, fascinai parcă, de uriciunea și platitudinea care trebue 
să îndurereze ochii unui estet. 

Eroul nu mal e unu! din romaniicii amorezi al mahalalei Neptu- 
nului; el nu poale iubi decti înir'un singur fel.. Peniru preteajii de 
salir însă, acest don Juan. în felul lui (tînăr avocat cu chelie prema- 
tură și ştiind a cinta din violoncel), lără de voință în alegerile sale, 
mai mult sedus decil seducălor, e un „jap* care nu se ridică prin în- 
suşiri Irupeşti sau vre-un alt avantaj deasupra furmel. Desigur acesi 
lap „cugelă”, cugetă mereu ca toale personagiile d-lul Aderca. Dar 
mentalilatea lul naivă și neînsemnată, temperameniul lui chiar, sint 
prea modeste penira proporțiile care se atribuesc cerebralităji! lui,— 
ceiace face că nu știi totdeauna cind este vorba de jap şi cind de 
autor... Dacă, indiferent de calitățile eroului, „japul“ nu e decti înlăn- 
luirea „mășiilor voluploase și tragice” ale sexualiiăjii, înrudilă cu che- 
marea genezică universală, generalizarea d-lui Aderca e tol atil de 
hedreaplă pe cit e de pesimisiă. Viaţa are uriciuni şi josnicii, dar 
nu lotul e uriciune şi jospicie. Nici tăgada nesinceră a unor porniri 
fireşii de însemnălale primordială, dar nici plăcerea de a se lăvăli ca 
un biet animal în mărlurisirea instinctelor lrupeșşti, redacind cerebra. 
litatea la un simplu joc mecanic, răspunzind ca o lovitură de ciocan 
grăbită antipodului său fiziologic, cu o nervozitate înfriguratä, crudă, 
lipsită de senzibilitate.—Dacă totul se reduce la alito, ironia sa e foarie 
indreptăjită. Dar în acest nihilism de concepție, în această anarhie a 
imluror credințelor şi convingerilor, în negarea luluror desăvirşirilor 
siä şi negarea realității estetice, şi atungi... Oricum ar fi realilalea, — 
lrumosul și elevallunea stau În însuşi gindul care le concepe, În rä- 
sunetul dureros al distincțiunii jignile, în nepolrivirea tragică dintre 
ideal şi realitate. Caul zadarnic un ideal pozitiv la d. Aderca. Să lie 
oare in adevăr atli de dizolvani ? 

Nu se poate contesta romanului o unilaie sialornică în dezval: 
lare și în inspirație, o intenție lămurilă în conturarea lipurilor, o viole 
ciune rară in deşieplarea ideii și a imaginilor roind ca nişte fluturi 
inir'un dens neobosit. 

— Dar acțiunea ? 

Acjlune-subiect nu se pomeneşie ; dacă o iel însă ca mișcore, 
ea circulă în goana fără răsullare a stilului, împletind cu o ingeniozi- 
tale proprie auto; ului, mici fapte nenumărale din lumea din afară cu. 
ecoul ior senzorial, în scena de vială lăunirică, unde materia de ob- 
servajie se pierde fără urme, mistuită de o prodigioasă pornire cons- 


truciivă. SII și fond se coplundă, de altfel, și ar fi tot alita de spus 


de unul cil şi de altul (abuzul neologismului dă limbii o siranle înfă- 


lsare) ; dar mă urmăreşie risul baljocorilor al unui sceplicism rece, 


“pon de simpatie, şi-mi aminiese de vorba lui Tolstoi călră Gorki: 
„Maxime, lasă-ne să privim puțin cătră cer l“. 


CORA IRINEU 


<—-araman 

Radu Rosetti, Poveşti! Moldoveneşti, Edilura „Viala Romi: 
nească", 1920, laşi, Preţul 12 lei, * 

D, Radu Roselii a sludia! protuad rinduelile sociale din treculul 
Moldovei. Multe documente, cu litere simple sau inzorzonate, clare 
ori de-abia descilrabile cu lupa, au lrecul pe subt ochii d-sale de 
cercelător imparjial. Prinire afaceri de pămint şi de muncă, prinire 
socoleli băneşii, d Roselli a dat şi peste multe întîmplări de lume, 
cu amoruri violente şi isprăvi exiraordinare. Dar d. Roselli nu şi-a 
luail subiectele numai din documente, ci — fiind membrul unel vechi 
familii boereşti — a asculta! laclalele părinților și ale bunicilor, care 
povesteau uneori, sara, despre faplele care sau pelrecut în timpul 
viejii lor, cu dinșii şi cu alji boeri cunoscuți, sau despre cele foarte 
de demult, păstrate în familie din generajie in generație... Aceste po- 
veşii din bătrini le ascullăm, la rindul nostru, din gura d-lul Roselti. 

Aflăm înlimplări vechi, dela 1650 şi mai dincoace, pănă la sfir- 
şilul veacului irecul. Aceste înlimplări nu-s închise înlre limitele in- 
trigii lor; ele au o perspectivă mai adincă: se culundă în mediul de 
pe vremuri, 

Vedem Domn! care, dupăce fceau „Imbelşegală cinste vinului 
vechi din plenilă”, provocau — prin măsurile lor nechibzuite — näy» 
lirea hoardelor lătărești : ținuturi pustii rämineau în urma lor, poporul 
de jos era lrecul prin sabie, lar boerii ~luafi în plean. Biruitorii vin» 
deau la mezat femeile şi feicle, ridionle ca pradă de prin locurile a- 
vestea : mame, solii şi surori de boer! moldoveni își isprăveau viaja 
în haremurile din Siambul sau din alle oraşe orientale, 

Dar și 'n limp de pace, nimeni n'aves s ranja persoanei și-a 
stulului său. Omul era înir'o deopotrivă primejdie acasă, caşi la drum, 
Bandiţii mişunau preiulindeni, și uncori ei lucrau în înțelegere chiar 
cu tepravalcii, Bunul plac şi necinstes administrativă domneau în voe, 
transiormiad viața într'o povoară de nesuporiat. 

Tiganii erau bălul! la scară, pentru toale nimicurile: cînd gre- 
seau, de pildă, bucatele nesărate sau le aduceau reci la masă. Țăranii 
de-asemeni erau băiuli. Boerii moldoveni, la urcarea pe tron a unui 
Domn vrăjmaş, porneau în bejinie peste graniță. Cu înşii, pe lingă 
carele şi slujitori, luau și năravurile rele. Prin orașele auslriace a- 
desea intervenea polijia locală, cind vre-un boer bărbos poruncea 
„cerlarea părintească” a țiganilor, la scara principală. Acestea se 
pelreceau pela incepulul veacului irecul. 

in timpurile ma! apropiate, „bonjurişiii“ doar de protestau împo- 
iriva năravurilor și a rinduciilor de pe atunci. Şi d. Roseiii adesea se 
opreşte asupra rolului acestor oameni, care- în urma şederii lor în 
țări înainlale -nu mai puteau tolera regimul arbitrar şi crud dela noi. 

„ Violenjele persială şi acum. Ele insă se produc mal muli în taină, 
te o oarecare jenă. Cel puțin, se știe acum că bălaia nu-i un lucru 
umos. 

Viaja de aliädaiä se desfăşura subt teroarea evenimentelor ar- 
ape caşi subt opresiunea credinļilor stabilile din părinți în părinţi. 


gi : chiar supe:stijiile nu-i lăsa 08 ] lrălască 
după Voia inimii lor, F ) sir aS ECIN ype 


136 VIAȚA ROMINEASCĂ : 


Printre faplele crude din lrecul se primblă însă un fir de lu- 
mină : Dragoslea care, cași acum, îl domina cu aceiaşi putere pe räz- 
boinici şi oamenii pașnici. Un tinăr, de plidă, nu siălea pe ginduri 
să treacă holarele țării, căulindu-și logodnica printre neamuri sirăine, 
cu primejdia vieții la fiecare pas. -Aventurile galante se pelreceau 
sub! arme, între sclipiri de inlagane şi focuri de pistol. Dorinţile vio- 
lente ale oamenilor izbucneau c'o naluralejă primitivă, 

Oamenii aspri de odinioară aveau unele senlimenie delicale, 
care înduloșează. Spiritul de Jertiă reciproc al părinților şi al copiilor, 
caşi a celorlalte neamuri apropiate, ne inspiră respect peniru parica 
bună din sufletul omenesc,—orici! de părăgini! ar fi acesta.. Oameni 
girata! işi arată, uneori, recunoșiința pănă la moarle. Negustorii de 
emel captive își respectă cuvintul dat, - chlar în fața unul concurent 
nou, care ar da un pref cu mult mal mare. 

Poveştile d-lui Radu Roselli se ascultă nu numal cu plăcere, dar 
şi cu interes. lar „Visul isloric“, o admirabilă bucată de literatură pură, 
se lixază în rindul lucrărilor celile, de care veșnic ne-aducem aminte. 

In opera d-sale, şiim că nu-i vorba de niște erol închipuiji de 
autor, —ci de nişie oameni care au trecut pe alci în carne şi 'n oase, 
care au iubit și au urii, care şi-au vinzolil patimile violente pe locu- 
rile acestea, unde odală a curs sînge şi unde, poale, iarăşi va mai 
curge. 


M. SEVASTOS 


Mihali Manoilescu, Regimul impazitel ā P į - 
Hională, Institulul de editură rara Scaner Bg n-ar 


economic în ase 

zarea Impozilelor. D-sa pornește dela ideia că atunci cind Statul a- 

gază un nou impozii, face politică economică fără să-și dee samă, şi 

că lrebue să facă această politică economică, fixindu-l după un cri- 
t 


Făcind politică economică, Statul ] 
producție care la un moment dal Pai a c00aie, Onside 
economia najională, sau poale ri a 


+» Manoilescu in expunerea-i obleciivă e 
aduse aceslei melode, prinire care mai „arendă carpen Fă eroare ra 
tem de impozite cu lendințe economice trebue schimbat foarte dese- 
ori şi adaptat noilor împrejurări de dezvoliare economică. Şi d-sa a- 
er e = inec pr să opeens sa cele mai poirivite mijloace de 
că economică, rebue i 
poni ui program economie: sc admise ca insirument pentru reati- 
ngëlizind apoi siluajia financiară si f 
cae ta Naja pæ re rar | bugetare wlat e me 
inătalea, buge nd condilional de silar - 
serle de dale siallstice, uneori aproximalive, Ta oan Mat În E 
a A uget se razămă pe producție şi mai ales pe ceiace rămine 
spon din producțiunea unei țări. Puterea de plală, barometrul 
pareri linanciare a unei țări, nu este atit producfiunea brută, cil ex. 
pari + Înainle de războiu bugetul reprezenta 24 l sulă din producţia 
Topon anuală a Rominiei, iar astăzi ar teprezenia 35 la sută fa 
gelul reprezenia 78.5 la sută din valoarea exportului, iar in 1924 


producție, şi ple- 
uncțiune de pt se 


RECENZII PR A 


la un buget de 5 şi un sfert miliarde care irebula să corespundă unui 
expori de 6 irei sferturi miliarde, „pie a area proporjia din 1912, 
au a fos! decit un a ce se urcă abla la 5 miliarde. 

Şi-alonci remediul ? 

e) Reduceri bugetare,— autorul preconizind importanie reduceri 
la capi ul annilăților datoriei ee a La plaia datorie! publice să 
contribue și allă generație. De prelungi! deci termenul de plal scă- 
zînd cola anuităților. lar la inconrenientul că mai tirziu valoarea leu 
lul va fi mai mare ca cea de astăzi, şi deci datoria va fi mai apăsă- 
oare, d. Manoilescu face o propunere, care nu este idela unui finan- 
elar, după cum spune d-sa și anume: O uriaşă convrersiune a lutu- 
ror daloriilor de războlu în senzul de a garania asiăzi nu o dobindă 
de 5 lei, ci de 0.50 lei our. 

opunerea ca solujie esle ingenioasă și poale nelipsilă de pu- 
tinja unei realizări. 

Ce-ar [i ca un financiar să lie obsedal de acensiă idee?! 

b) Mărirea veniturilor, prin sporirea produciiei şi prin schim- 
barea sistemului fiscal. Ajungind la mlezul special al chestiunii ce 
şi-a propus să lraleze şi anume: coniribuția industriei şi minelor la 
venitul Stalului, d-sa dă iarăși statistice interesanle din cere rezullă 
că, în sislemul de prolecțle al indusiriilor romine, Industria şi minele 
au plătit în vechiul regat mai pulin de 4 milioane lel anoal, cind astăzi 
după proectul d-lui Titulescu vor da 182 milioane numai în vechiul re- 
gat. Impozilul era cam de 1.5 la sută. Se vede uşor că această con- 
tribuile era muli prea mică 

Analizind apo! principiile impozitelor, d. Manoilescu enumeră a- 
vantajele impozitelor direcle, pe venii, și sistemul cedular față cu cel 
uniform, cedular proporțlonaal sau progresiv: ajunge la următoarele de- 
siderate, față cu sislemul proectului d-lui Titulescu: 

1) intreprinderile indusiriale și miniere trebue să consillue e 
cedulă separală de acea a comerțului, adică procentul de impunere 
să fie allul, — şi anume mai mic, —la întreprinderile indusiriale decii la 
cele comerciale, căci comerțul însamnă schimb, lar Industria produc- 
lie, -producjie care măreşte arulia națlonală, o crește, 

2) Impozitul cedular privitor la venitul persoanelor morale cu 
scop lucraliv, nu lrebue să fie simplu proporțional ci progresiv, și a- 
nume o progresivitale nu pe mărimea absolută a venilurilor, ci o pro- 

resitilate în proporjie cu raportul inire benelicii și capitalul investit. 
be ex : o Socieiale care are un venii de sulă la sulā să fie impusă 
cu 28 la sută din venii, iar alta care arc un venit de 5 la sută să fle 
impusă la 12 la sulă din venit. Acest sisiem exista deja în provinciile 
alipite şi d. Manoilescu îl preconizează și peniru vechiul regat. 

3) Alle propuneri pentru incurajarea iadusiriilor care prezintă 
azi un inleres primordial peniru economia națională, și peniru incura: 

area unel creşteri a valori! instalațiilor Industriale. 

Expunerea d-lul Manoilescu esle făcută cu multă sislematizare, 
şi fără a aprofunda prea mult problema; d-sa o prezintă limpede şi concis 
dînd totdeauna solujiuni echitabile, care vor trebui luate în conside- 
zajle și care, în orice caz, merilă toată alenjia şi o largă disculiune. 


DEMOSTENE BOTEZ 


Dr. E. Ţeposu și Dr. L. Cimpeanu, Apele minerale şi sta- 
“Hiunile climaterice din Ardeal, cu cele din Vechiul Regal, Basarabia 
şi Bucovina, Edil. „Viata Rominească“, 1921, Pucureşii, rețul 22 lei. 

Dacă lucrarea pe care autorii o înlitulează „călăuză” nu ar fi, 
“Într'adevăr decit atit, încă er umplea un gol uriaș. 


138 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ciil dintre noi, medicii,—s'o mărturisim fără înconjur |-—cunoaş- 
lem în înlregul ei, nesecala Bile a păminlului romînesc, in locuri 
ce odihnesc şi imbală suflelul prin frumusețea privelişti, sau lămă- 
duesc suferințele trupești prin aerul lor binefăcător, prin belșugul de 
verdeel ori de lzvoare miraculoase ? 

ȘI ciji din bolnavii noștri n'ar fi cruțaji de greutățile de azi ale 
călătoriilor îndepărtale, de jertfele băneşti enorme peniru mulți, -dacă 
noi, sfetnicii lor, am fi mai bine Informali şi le-am arăla, că fiecărei 
stațiuni balneare din occideni, cu faimă mondială, li corespunde în 
lara noastră o localitate similară, mai bogată poale în principii cura- 
live, mal accesibilă, în orice caz, mijloacelor oricui ? 

Dar conlrajii mel de pesle munji au făcut mai mul! deci! altt. 
Inzestraji cu spiritul critic al omalui de știință, el nu s'au mărginit la 
o înregistrare a localităților, la o inşirare a însușirilor terapeutice şi 
n arantagiilor ce fiecare stajlune oferă oaspeților el. ~ Ei nu s'ou mul- 
lămi! să arale ce sînt aceste stațiuni; ci au indica! mal ales ce ar pt- 
tea să devină ele, dacă cei chemaţi ar depune zelul şi munca ce se 
cuvine, 

„E de datoria noastră,—spun autorii în Întroducerae, — să plaan 
celace s'a strica! și să construim instalații moderne acolo unde tip- 
seso, ca în felul acesta să putem face accesibile suferiuzilor nu nu- 
mai dela noi, ci şi celor care ar alerga aici din țări străine, fz- 
voarele de medicamente și stațiunile recreatoare ale naturii, Dece 
am arunea anual zeci şi sule de milioane lei peste frontieră, peatru 
der, soare, şi are mult inferioare celor dola noi ?* 

Ce imbold sănălos în cuvintele acestea! Un înlreg program ! 

Să nu se creadă însă că lucrarea d-lor Ţeposu şi Cimpeanu se 
adresează Îndeosebi profesioniştilor, sau autorilăților. Dimpotrivă : 
arlistul ce dublează în conirajii mei transilvăneni pe omui de şiiință, 
ne însojeşte pas cu pas, în frumoasele escursiuni pe care le facem, 
culreerind minunatele locuri de odihnă şi tămăduire din Ardeal și din 
întreaga patrie reconstituită. z 

e simle vădii, pagină cu pagină, lrebuința sufletească a autori- 
lor, de å face ca pitorescul descripjie! să fie vrednic de „Rominia pi- 
torească“ pe care o descriu, 

Complectă ca Informajli şi documentare, insiructivă prin fond şi 
captivanlă prin formă, carlea se celeşie de călră oricine uşor, plăcut 
şi cu interes, amintindu-ți pe /. Ziuret cu călătoriile lul in largul lumii, 
pe (i. Cain cu preumblările lui în Parisul vechiu şi nou, pe G, Hallays, 
cu pribegiile lui prin fermecăloarea grădină a Franței, 


Dar apariția acestei lucrări mai are încă o lalură, pe care lia 
să o menjionez aci cu cea mai vie satisfacție, cu un adevărat orgoliu ; 
ea a eşii la iveală din îndemnul şi subt auspiciile unuia dinire cei mai 
vrednici oameni de știință, care reprezintă peste munți culiura din ve- 
chiul regal, Prof. Dr. Jacobovici,,. 

Cei care, la fel cu distinsul chirurg, părăsesc o siluajie sirălu. 
cilă peniru a-şi lua modestul şi ingratul rol de misionari, înir'un me- 
dia por parerea ră pole msi grep ră într'un cerc, în orice 
Caz, mai restrins, —incep să culeagă roadele făcăt = 
jară l-a E g are ae lor. TO — pentr 

pera lor nu este numai o operă de intrăjire si e 
Deta taa cei arice pas mare ci este şi n iei palete „an: 
reabiliteze faima vechiului regat, faimă care politi . 
Irojia noastră l-au creal:o în jările alipie Por Seenl pi ediniale 

Utilă tuturor şi indispensabilă oricărei biblioteci, sintem încre- 
dinjaji că în scurtă vreme lucrarea pe care autorii, cu o atit de fru» 


moasă modestie, o intitle „căl < 
rominească. ` axă „călăuză”, nu va lipsi din nici o casă 


+ 


j RECENZII 139 
a o 13 


Şi alunci va şii oricine că sint destule surse în lara noastră 
pentruca și cel cu mulle şi cei cu puține resurse, să găsească alinare 
şi tămădulre. 

Nu pot sfirşi fără a transcrie cuviniele cu care d. Prof. lacobo- 
vici îşi închee călduroasa recomandajie : 

„Lucrarea d-lor Țeposu şi Cimpeanu esie o frumoasă operă ro» 
minească peniru care merită muljumirile tuturor”. 


Dr. A. VEREA 


Salom Alehem, Siaţia Baranovtei etc. Traducere din idiş de 
C. Săleanu, Fdilura „Viaţa Rominească”, Colecţia „Foi Volante“, 1921, 
lași, Prejul 4 lei. 

Mulji scriiiori evrei din Rusia au descris viaja evreiască. A- 
ceaslă viață insă o fost intotdeauna privită, oarecum, prin culiura ru- 
sească, prin suflelul rusesc. De-alilei, chiar faptul că ei au scris în 
ruseșie ne dă indicaţii asupre îinsirăinării lor. Şalom Alehem redă, 

bine decit oricare altul, nu numai viaja Evrellor din Rusia, ci în- 
si și viaja evreiască, - și c'o naluraleță, pe care literalurismul n'o al- 
lerează întru nimic. 

Viaja de ghello, cu mizeria ei airoce, câși viaja îndestulală a 
celor avuţi, esie păirunsă până în fund de ochiul ager al lui Şalom 
Alehem care prinde oriunde, la cea dintălu privire, chiar partea mă- 
runlă de ridicol. 

In opera lu! Şalom Alchem nu-i numai ris, saliric citleodaiă, ne- 
vinova! de cele mai multe ori, ci în prolunzimi e o iristeță nemărgi» 
nilă, tristeja poporului vagabond care de atita vreme, şi prelulindeni, 
sufere prigoane şi olense. Trisleja aceasta din cind în cind esă la 
iveală. Proteslul acestul neam, - subțial de lupta peniru viață, prinire 
oameni de diferite naţionalilăți, prin locuri felurite şi slrălne, — nu-i 
gestul brutal sau cuvintul violeni. Nu. Pe subt brajul care se ridică 
impolrivă-i, e! lunecă șarpele risulul său disprejuilor, Un rîs cu dinți 
de oiel. Un ris cu ochi viai și mișcători, ca boabele de argint viu. 
Un ris cu limba mobilă şi bilureată, care şueră cu sunet de biciu. 

Dar Şalom-Alehem, cel care ride ostil în faja asupritorilor nea. 
mului său de umiliți, ştie să ridă cu bunăale de mamă deasupra tu- 
luror păcatelor acestuia. Defeclele mari, caşi greşalele de ioale zi- 
lele, nu scapă privirii jucănșe a lui Şolom Alehem, care—ajintit parcă 
asupra lor — face să incremenească gatat cu păcat şi ni-l expune 
muli, subi zimbeiu:i sau subt hoholu-i de ris, așteptindu-ne să ridem, 
și noi, din loală inima. s 

Dela un capăt la celălali al operei lul Salom Alehem, circulă un 
spirit violu, care-ţi scapă prinire ginduri, co apa prinire degete. O 
vervă cere nu ostenește niclodală. O vervă repede-repede. Nişte 
gesturi sprintene în loale părțile. ŞI niște priviri lucii, vii — aruncale 
la dreapia, la siinga, lără întrerupere... Deodală verva are o eclipsă 
Scuriă, gestul rămine suspendat în aer, privirea se tulbură, — și două 
lacrimi cad, înir'o clipă, aproape neobservate. Comedia isi rela apoi 
mersul, grabnic, cu precipliare, gonilă parcă din urmă de-o durere 
imensă- fugind, de leamă să nu se oprească şi să nu izbucnească, 
iarăşi, în lacrăml. 

Volumul „Siaţia Baranorici” cuprinde bucă|i cu meșteșug alese, 
care redau cit mai mulie a EE ele caracterului lui Şalom Alehem 
şi care se celesc, înir'un suilei, lără să capeji răgazul unei opriri. 

Traducerea din idiș, ca sili şi ca limbă, este loarie bună. 
D. C. Sătenua reușii să dea operei un ton specific evreesc, lără 
să altereze bine-injeles gramalica, cum fac unil — chiar neimboldiji de 
intenții anlisemile -cind vor să reproducă dialogurile între Evrei. 


M. SEVASTOS 


ji 


Ed. Jaloux, [La fin d'un beau jour, roman, grand priz de l'A- 
cadâmie française, 1920, Librairie Renaissance du livre, priz 6 fres. 

Se cunoaşte dragostea la bălrinețe, Inspirală de Goethe Marla- 
nel de Willemer, Ulrike! de Lewelzow, ullima iubire a lui Wagner, şi 
alle iubiri lirzii faspirale de mulji oameni mari, unor femei cu mult 
ma! linere. 

E o parile ideală de abnegaţiune și devolameni feininin în a- 
ceste iubiri, Inspiratie prin covirşitoarea influenjă ce o exercilă opera 
aceslor oameni asupra imaginaliilor sentimeniale. Prin puterea lor 
“izionară, au crea! idealizări profelice, răspunzind noilor nevoi ale spi- 
rilulul, obosit de vechile formule de artă, au însufleții ficțiuni de «e 

ulere alit de covirșiloare de sugesiie,—încil acestea, pălrunzind adinc 
i sulletele prea seniimeniale, au imbrăcai vagile năzuinii spre un 
ideal, dind mişcări nelireşii mecanismelor sulleleşii susceptibile de 
înriuriri exterioare. Aceste suflete allerale prin cellre se confundă 
în erol!-licțluni, se sim! fiii sufletesti a! autorului, își fac un ideal din 
el. Influența eroilor din „Suferințele tinărului Werlher“, a eroilor 
romantici creați de geniul Iul Byron, asupra spiritelor din acele vre- 
muri, ne-o dovedeşte. De mulie ori aceste opere au Înriuriri asupra 
unul intreg secol și exallarea unei celiloare prea senlimeniale îl gă- 
seșie pe scriitor călră apusul viejii, cînd nu mai poale fi un ideal o- 
menesc peniru femelle în vrisia visurilor şi a idealurilor. lar dacă se 
îmlilnesc, se pune deoparie şi denlin problema de a sacrifica, sau a 
se sacrilica, cu răspunderile respective 

Edmond Jaloux în „La fin d'un beau jour” face locmai analiza 
psichologică a acestei situaţii 

loachim de Prémery, un scrillor de geniu, înlilneşte la vrista de 
68 de ani o linără falt, Olive de Hallencourt. Acensia i-a cell! ro- 
manele, s'a entuziasma! de eroinele lui, se regăseşie exact în una din 
ele, se simie înțeleasă de acest mare scriitor şi, nedindu-şi sama de 
nalura sentimenielor ei, | se pare că-l iubeşte cu lubirea celor de a- 
ceiași vristă. Prémery este, ca orice om de geniu, ua singuratic, un 
spiril înțeles de puțini, izolat chiar în mijlocpl familiei lui, pe care e 
disprețueşte. A avut multe iubiri, pe care le schimba îndată ce ele 
li dădeau tot celace le cerea spirilul lui, dornic de forme nouă, ves- 
nic înclinat spre cercelare şi analiză, şi ajunsese la vrisia de 68 de 


eni într'o izolare apăsătoare. „Tinerii se împacă mal ușor cu singu- 


rălatea decit bătrinii”, spune La Bruyère, şi Prémery găseşte în această 


„dată care-i aduce, în răceala singurălății senile, căldura temperamen- 


tului el entuziast și tinăr, ullima rază de soare care-i luminează viaja 
pornită spre inlunericul veşnic. In apropierea ei se simte îintinerit şi, 
—„le coeur n'a pos des rides", —prinde peniru ea pasiunea bătrinefii, a- 
mestec de palernitale cu dragosie liòsitä de dorință, dar în orice caz 
egoistă. Nu-şi dă sama la incepul de nalura sentimentului ce-l in- 
cearcă, dar cind nepotul lui, Heclor de Jaulgonne, voeşie să o la în 
căsătorie și uzează de mijloace nedemne, peniru a o sili, intervine el 
subi impulsia geloziel şi o salvează. Fala îl spune atunci cil îl lu- 
beşie, că nu poale trăi deparie de el şi se oferă să-i fie tovarăşă în 
viață, soție. Prémery înțelege prăpastia ce-i desparte, şi nebunia u- 
nui asemenea aci, dar — bătrinejea e totdeauna egoistă —numai după e 
grea luptă suflelească, care-l consumă şi mal mull, se hotărăşte să 
renunțe la dragoslen ei, şi o sfătueşte să la pe unul din discipolii lui, 
Alexandru Girval, care o lubeşie în tăcere cu multă pasiune, dar nu 
îndrăznise să-i vorbească. Olive, subt influența ideli că-l iubeşte pe 
Prémery, nu-l observase pe Oirval. Indemnaji de Prémery se cunosc 
abia acum, işi vorbesc, se Împrietinesc şi ea incepe să-l: iubească, 
în limp ce bălrinul seriilor se retrage din nou în singurălalea-l senilă, 
căutind o uitare in una din vechile prielinii. 


RECENZII 141 


Ed. Jaloux dă dovadă, în acesi roman, de mullă finețe în ana- 
liza psihologică a eroilor. El lrece dincolo de expreslunile exterioare 
ale proceselor sulleleșii şi adinceşie sludiul acestor suflele intelec- 
luale nlii de complexe. pănă în Însăși esența firii lor și a motivelor 
aiavice, sau educalive de acţiune. Sillul sobru, dar clar, în care eè 
scrisă, face uşor înțeleasă această operă, care merilă „Grand Prix“-ul 
ce | ba decernal Academia Franceză. 


j O. ALEXIU 


. ». 

Pietro Verri, Discorso sull'indole del piacere e dal dolore, 
1919, Lanciano. Ed. R. Carabba, Prețul 2 lire. 

Biografice.—Din preleta lu! Papial aflăm despre contele Pieire 
Verri. că ar fl fost „cel mal demn, mai solid, mal cu judecată și mal 
activ” dintre enciciopedişiii milaneji din a doua jumălale a secolului 
al XVIil-lea. El s'a născu! în 1728. Luă parte la războiul dinire Aus- 
iria și Prusia, de unde, reîntors în patrie, deveni scriitor sallric în 
conira superslijiilor timpului său, economisi politic şi psiholog. Fe 
aclir și în afacerile publice. Dela 1764 - 1766 scoase, cu prietiali săi, 
ziarul revoluționar „Calfè*, cu tendință de utilitate şi libertate. Se os 
cupă și cu afacerile financiare. Ocupă diferile funcțiuni înalte. In 1786 
se reirase la țară şi redeveni scriitor. Muri în 1797. Multe scrieri î 
s'au publicat după moarie. Operele lui filozofice siai puline, dar ele 
au fosi suliciente spre a-l crea, peniru napa său, o reputajie merilală. 
Avu chiar succesul de a fi citat de Kant în Antropologie, cu adaosul: 
„Subscriu cu loală convingerea conciuzlunile contelui Verri", du- 
păcum a remarcat Papini. Principalele-i scrieri sint două : „Discorso 
sula felicità" şi „Discorso sullt'indole del placere e dei dolore“. Siu- 
diul de faţă republica! de hărnicla și de priceperea lui Papini, este 
privi! ca cel mal de seamă. Prima ediţie e din 1775 şi ultima din 1334, 

Din ideile lu! Verri.— Intre idelle lui Verri sin! unele care mi se 
pe că pol cere şi astăzi atenție. Sint cele relalive la cauza plăcerii, 

a compararea canlilaliră a durerii cu plăcerea, la cauza acliuali, la 
ertiiicialitatea seniimenielor estetice, şi le diviziunea caracierelor 
după ei ele judecă sentimentele din punctul de vedere al duralel şi 
nienzitații, 

Papini crede că ideia cenirală a lul Verri, acela că plăcerea 
e o „calilale negalivă“, că durerea e pozilivă și că orice plăcere nu 
este aliceva deci! „o repede încelare de durere”, l-a venii în vremea 
pe cind era oliler in Germania, cind după mari oboseli avu plăcerea 
spei profunde odihne. Expresia de „câlilaie negativă" dată plăcerii o 
itrebuințeoză el inainte de Schopenhauer, dar—după cum însuşi recu» 
moaşte — şi după Cardan. 

auperiuis alirmase că, fn lume, canillalea de durere e mai 
mare decii cea de plăcere, şi Verri admite şi el Calculul acesia n'ar 
li numai o iluzie. E drept, zice Verri, că durerea pare lungă fiindcă 
esie poziliră, şi că plăcerea pare scurlă fiindcă e „o incelare 
de i aciiune, o siare unilormă a sufletului”, „o canillale nega- 
livă” ; şi loluşi se poale spune fără iluzie că, în lume, e mai mullă 
durere decii plăcere. Plăcerea poale fi mai intensă decit durerea, dar 
ducă înlindem oarecum intensitatea plăcerii în timpul durerii prece- 
denle, allăm de obiceiu, crede el, o caniitale de plăcere mal mică 
decil de durere. la sprijinul tezel de superloritale canilialivă a dure- 
rii, se adaugă şi faptul, ne spune, că unele dureri lerminindu-se prea 
lni, nu mal produc plăceri. 

Care sint cauzele acliunii ? Durerea este, după Verri, singura 
ei couză. Fără dureri omul ar fi „un animal inert şi stupid, și ar pieri 
puţin după naștere”, Celace deşieaplă pe copil este durerea. Dupăce 
Copilul suge lapie „cade in indiferen} şi doarme, şi n'ar mai fi re- 
chemat la viață, dacă durerea nu l-ar zgudui”. Arlele frumoase sint 
şi ele o acjiune, şi ca atare s'au născu! şi ele din dureri. „Dacă oa- 
menii ar fi foal deo perieciă sănălale şi veseli, au s'ar fi născut nici 
odată arlele frumoase", ŞI deasemenea apreciarea artei fiind o acll- 


une, omul viguros și mullămii nu are nevoe și nu se desfălează in 
frumoase. 
„va ce ie ri pir produse de arlele frumoase ar fi neadevă- 
le de aparenţă, 3 
rale. rreren i a calculul plăcerilor şi al durerilor, omul 
îtalea deci! durata” și prinde rarielalea ca- 
apreciază mai mult intenzita i aleia 
terelor, relativ la apreciarea senlimenielor după durată şi intenzi- 
tele înire clase. i. In prima clasă pune „pariea cea mai comună a 
ceea nilor“. Ei privesc obiectele subt un colorit şi un conlur şters, Ne- 
roma în judecală, n'au pasiuni mari, și caută să-şi lreacă limpul. Sini 
imitalori şi superficiali. Ei judecă senlimeniele după intenzitate, nu 
după doralä. 2. O minorilale dinire oameni vede obieclele coloral si 
bine conturat. Sint imaginalivii, entuziaşiii, și oamenii de elevajie su. 
fletească, Ei se subimpari în două categorii: a) —constanjii, cei care, 
dacă ideia e folositoare omenirii, sint eroi; dacă e rătămăloare, sin! 
criminali; şi dacă ideia e incohereniă, sint nebuni; şi b)-inconsian- 
jii, şi anume poeţii, piclorii şi oralorii. Cei constanji judecă în cercul 
pasiunii lor nu numai după infenzitate, ci în parte și după durată; 
înafară însă de pasiunea lor judecă numai după inlenzitale. Cei in. 
conştienţi judecă numai după intenzilale. 5.—O altă minorilale vede 
obiectele colorate. şi distincie, Cei din această grupă au pasiuni mai 
slabe decit cei din a doua, sin! mai rajionali şi mai uniiari în felul de 
a îi. Ei judecă cei mai bine, |inind samă și de intenzitale şi de durată. 

Unul din cusururile plăpindei filozofii actuale dela noi este în 
lipsa oricărui contaci viu cu lreculul filozofic, aşa de puțin cantitativ și, 
din punci de vedere universal, aşa de foarte pulină insemnaiale ci! a 
fosi. Dar a fost Şi una din cauzele principale ale acestei lipse esle 
greutatea cu care ne procurăm lucrările romineşii vechi de filozofie. 
In apus, lilozolia veche locală reapare mereu în ediții nouă, precum e 
şi cazul cărții lui Verr!. Din ceiace se tipăreşte astăzi la nol, poale 
numai a mia parte merită munca şi răspindirea tiparului; însă o bi- 
bliotecă, crilică dar şi foarte plăcută la înfățișare în același timp, a 
vechilor tipărituri şi manuscrise filozofice romineșii, cred că şi-ar me- 
rita apariția. 

Printre aspectele cele mai largi ale renasterii romineşii esle şi 

relucrarea treculului prin alegere, insuilețire, adunare şi organizare, 
ie a fost de pildă în polilică, istorie, limbă, arhitectură, lileratură. 
Deasemenea o biblioiecă a filozofiei romineşti vechi ar avta rolul de 
alegere, insullejire, adunare şi Organizare a trecutului nosiru de gin: 
dire filozolică, 

Biblioteca s'ar adresa dela slae, prin conținui caşi prin formă, 
cătră un public mal inlins deci! al pulinilor specialişti în filozofie. 
Limba va trebui bine-injeles explicată, iar alteori, ca în scrierile mai 
nouă ale lui Bărnulia, trebue în întregime iradusă in limba de azi. Din 
foarte multe e deajuns să se publice numa! exirase. 

Cind vom avea biblioteca? Ce plăcere de adincă perspeclivă, ce 
sugestivă leclură în limba lor erlavioasă, mohorilă, aşezată și muncită 
a prinde ci! mai deaproape idele... Ce gindiri interesante; căci bă- 
irînii noştri, fară atitea diplome pretenlioase ca noi, arceau diplomă 
dela natură, şi cugetau chesiiuni, care toideauna sau aproape loldea: 
una erau de mare folos peniru viață... Ce sugeslivă e lectura lor, cind 
ne inchipuim că părinții, bunicii, străbualeii noșiri, in singurălalea vre. 
unul schit din codrii Neemjului, le-au cetit taclicos, le-au frămintat pe 
indelete, sau le-au scris cu cea mei mare, pioasă grijă. 

Cine ştie dacă, în alară de un caracter mai oriental, mal locat, 
ce ar împrumuta, in general, viitoare! filozofii romineşii, n'ar avea in- 
fluenjă şi in senzul încărcării cu idei a beiei noasire arie, Cil de 


pulin. Lipsa unei bogate mişcări filozofice locale esie cauza obişnuit - 


a lipsei romanelor romineşii de idei. 


O. SAvuL 


Revista Revistelor 


Revue de Paris (Mal, 1921). 

Louts Bortrand,O evoluție nouă 
a romanului istoric, 

Se pare că nu numai studiile şi 
monografiile de vulgarizare isto- 
rică, dar şi operele care își iau 
maleria şi subiectul în lrecul, nu 
locmai gusiate în limpul naluralis- 
mulut, sînt iarăşi la modă. Totuşi 
Salammbă a ini Flauberi, care 
poate fi considerată ca un model 
al genului, a fost publicată la 1865, 
lar în 1872 și 1877 au apărul „La 
tentalion de Saini Anloine“ şi „Trois 
conles”. La 1890, în plină teroare 
natoralisiă și zolistă, apare Thais 
a lui Analole France, povestire fi- 
lozofică, dar plină de archeologie 
şi de critică renanlană. De alunci 
numărul romanelor istorice crește, 
E destul să pomenim de operele 
lui Pierre Louys, Paul Adam, Jean 
Lombard, Maurice Maindroa, Henri 
de Régnier, Louis Bertrand, Du- 
mas pere e azi mai celi! ca înlot: 
deauna. Pierre Benoii pasionează 
marele public peniru eroica Kö- 
nigsmarck sau Don Carlos, lar 
Atlantida se, care a avul aiit suc- 
ces, hu e numai un roman de a: 
venturi, ci şi unul de istorie şi de 
erudijie. Totuşi împotriva romanu- 
lui istoric s'au ridical obiecții. Cel 
care le-a formula! cu mai multă 
Putere a fosi Taine. | 

in studiul său asupra lui Walter 
Scoli din „istoria literaturii en- 
gleze", marele critic susține că 
toate încercările de reinviere [i] 
treculului sint imperlecie, că orice 
imitejie e un pasiiș, că „accentul 
modern esă la iveală in cuvintele 
personajelor antice, că orice zus 
grăvire de moravuri trebue să fle 
indigenă şi coniemporană şi că 
literatura archeologică e un gen 
fals. Literatura istorică, spune el, 
trebue să dispară şi să se trans- 


forme în critică şi Islorie“ Natu- 
ralişiii au exageral incă această 
teză, ducind la exces cultul docu- 
meniului contemporan și instanța. 
neu. Artistul lrebue să se limiteze 
la prezent, la minula ce lrece, el 
nu ştie decit ceiace vede, ce simie 
şi cade subi ochii săi. Taine Însă, 
cijiva ani mai tirziu, înir'o seri- 
soare cëtră Flaubert, recunoşiea 
că expunerea şi comenlarul istorie 
al documentelor au sini deajuns 
în istorie şi că peniru a da o ima- 
gine vie și compleciă a trecutului, 
istoricul e obliga! să facă apel la 
calități, care sinl acele ale ro- 
mancierului, imaginația reprezen+ 
lativă și simpatia intelectuală. Asi- 
fel istoria tinde să se confunde cu 
romanul. De fapt Taine nu se con- 
irazicea, căci ceiace el crilicase 
era balada ariificială, falşa irage- 
die greacă, deci paslişul ilterar. 
Aceasta nu implica insă condam- 
narea unui gen care poale îniruni 
soliditatea documenlară și crilica 
științifică cu facultăţile literare i- 
inaginalire, 

Bourget a susținul deasemeni in 
ultimul limp că romanul nu se dis- 
linge în mod esențial de istorie. 
Toluşi deosebirea pe care o face 
el înire romanul istoric şi cel de 
moravuri nu e piepe a in romanul 
istoric, spune Bour el, istoria e 
pe primul plan, iar în cel de mo- 
ravuri, cazul psihologic. Dar dacă 
inir'un roman de moravuri cazul 
psihologic e pe primul plan, acest 
roman nu mai e de moravuri, ci e 
psihologic. In realitate, intr'un ro: 
man de moravuri cași înlr'unul ia- 
toric, cazul psihologie Mi istoria 
sint pe același plan. Moravurile 
chiar contemporane sin! fol islo- 
rie, Ori, ele ocupă acelaşi loc în 
Madame Bovary cași in Salambr. 
Dar, spune Bourgel, peniru a reda 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


moravurile conlemporane è deas 
juns să le observăm, pe cînd acele 
dispărule nu le pe evoca decil 
priuir'un efort v olent de imagina- 
ție, printr'un fel de halucinajie a 
treculului. Aceasiă halucinație nu 
e proprie Însă numai romanului 
istoric. Ea esie de lapt condilia 
tuluror opereler mari.Acestea au 
la origine o obsesie a gindirii şi 
a imaginației de cătră un subieci 
«are se oleră, confuz și chaolic. 
Dar aceaslă haluciuajie originală 
are neroe să fie susiinulă şi hră- 
milă de documenie, de obserraljie 
directă sau indireclă. lar docu- 
menlația romanului Isloric e exact 
acelasi ca a romanului de mora» 
vuri. Peniru a descrie minele dela 
Creusot de azi, sina! obliga! să mă 
duc la fata locului, dar acelaşi 
lucru a făcut Flaubert cind a volt 
să descrie minele africane din se- 
colul al Ill-lea. Se ra spune că 
an miner de azi e mai aproape de 
mine decil un sclav din secolul 
al ill. Lucrul nu e sigur şi în ori» 
ce caz înlre ei e o diferenjă nu- 
mai de grad și nu de natură. Intre 
romanul de moravuri şi cel istoric 
nu se povie stabili o diferenţă in- 
irinsecă. Cel de al doilea nu e 
decit o varielale a celui dinlăiu. 
Romanul de moravuri e silual 
prezent, pe cind cel isioric, în Iire- 
cul, Ceiace le deosebeșie e nu 
msi o chesiie de cronologie. E- 
roarea naluraliștilor a fost de a 
voi să limiteze la prezent litera- 
tura de imaginaţie. Dar un scriitor 
poale vedea și simii mai bine lu- 
erurile istorice decit cele contem- 
porane. În realitate arlisiul e stă+ 
pinul spațiului şi al timpului. Caşi 
romancierul de moravuri conlem- 
porane, acel istoric exprimă cela 
ee e universal şi $ ag anae post înir'o 
avenlură lreculă. El degajează ma 
rile ide: conducăloare ce domină 
o epocă, condițiile eterne ce slă- 
pinesc viaja unul popor sau a unei 
järi, lasonind moravurile caşi ac- 
liunea lui politică şi socială. El 
zugrăvește locurile şi timpurile, 
costumele și arhitecturile, male- 
rialul caşi spiritul unel civilizaţii. 
Revue des Deux Mondes 

(Mai, 1921), 

Victor Giraud: Rousseau, prole! 
religios. 

Cu prilejul operei lui Piaurice 


Masson „La religion de Rousseau“, 
apărută la 1916, crilicul francez 


caulă să lămurească unele aspecte * 


ale personalității scriitorului. Im- 
polriva părerii mullor din edmi- 
ralorii săi, el susține că Rous- 
sean nu lrebula consideral ca un 
logician, cl ca un poel. 

ousseau vedea lucrurile izolat, 
fragmeniar, sporadic, în loc de a 
le prinde în dependența lor mulu- 
ală si a le concepe ca părțile suc= 
cesire ale unul lol. Incapabil de 
a-și lega Ideile, el area iniuijii vii 
pe cere nu le putea domina, or- 
ganiza, sistemaliza. Dar pe cind 
la poeţii clasici, un Virgil, un 
Dante, Corneille, sau Hugo, ar- 
mătura logică nu dispare cu lo- 
tul, Rousseau, prin forma şi mo- 
dul său de a gindi, nu e un lalin 
și se apropie mal mult de poeții şi 
gindilorii de rasă germanică, un 
Shakespeare, un Carlyle, un Schil- 
ler, un Hegel. „Identitatea con- 
lradictorillor” e o formulă potrivită 
cu filozofia și lemperamenlul său. 
Şi poale deaceia, acliunea sa a- 
supra romanismului german şi 
anglo-saxon a fos! lol alil de 
considerabilă ca asupra acelui 
francez. Cu toate contradicţiile ce 
abundă în opera lui Rousseau, în- 
lilnim în ea cilera punctie fixe și 
unele direcjiuni generale. Aceasia 
e mal ales adevărat cind ne lä- 
săm pălrunși de curentul senlimen» 
tai și de elanul comun ce insulle- 
țeşte aceasiă operă. După Brune- 
ière şi Lanson, Masson a arălal 
că acesi revoluționar inăscul sfir- 
şeşle aproape in toale chestiunile 
prin concluzii destul de conser- 
vatoare. El explică această dispo- 
zijie a spiritului, prin lenea inie- 
lectuală, prin timiditatea ca şi prin 
resemnarea lui Rousseau. 

După Giraud, cauzele acestei 
dispozilii su o origine mal imper- 
sonală Rousseau nu e din punct 
de vedere religios deci? moşieni- 
torul tradiției calvinisie şi din toate 
elemenlele divergente ce s'au in- 
corporat în filozofia lui religioasă, 
cu toi mediul catolic în catea 
trăit atijia ani, aporiul calvinisi e 
cel mai considerabil. El a împru- 
mulat dela Calvin împreună cu 
multe argumente conira papismu- 
lui, marele principiu al aulono- 
miel coașiiiaței, caşi nevoia indi- 


__ REVISTA REVISTFLOR 145 


vidualismului religios. Deismul sen- 
limenta! era deasemeni profesal 
de mulți paslori genevezi, două se- 
cole după mosrlea lui Calvin; și 
în această prismă religia nalu- 
rală a lui Rousseau nu exprimă 
deci! uliimul stadiu al cugelării 
protesisnte. Crilica filozofică im- 
potriva revelallei creşiine din „Pro: 
fesia de credință a vicarului sä- 
voyard” e datorită inlluenţii encl- 
clopedişiilor asupra fostului lor 
țorarăş. Dar la Rousseau nu gä- 
sim niciodală ironiile şi grosolă- 
nille volleriene împolriva catoil- 
cismului in e inconlesiabil că pro- 
fesiunev lui de credință e îndrep- 
lală împotriva [ilozolilor şi e o a- 

ologie a creștinismului, Desigur, 
inire deismaul lui Vollalre şi mate- 
rialismu) lui Heivelius sau Hol- 
bach sin! nuanțe, dar filozofia iu- 
luror are un caracler rajionalisi 
şi violent anticreșiin, Rousseau 
protestează contra abuzurilor ra» 
unii susținind că adevărul nu 
poale fi dovedit, cl se vede, se 
simle. Rajiunea e un principiu de 
disolujie şi de anarhie şi singu- 
rele adevăruri Inalacabile, care 
sini la baza vieții şi a societăţii, 
sint acele de sentimeni. Să ascul- 
lăm vocea inimii care ne reve- 
lează conşilința, existenia lui Dum: 
nezeu, & Providenjei şi a suileiu- 
lul nemuritor, Şi aceste noțlual 
care erau la Voltaire nişte simple 
formule algebrice, un produs ab- 
siraci şi leoric al spiriiului, devin 
la' Rousseau nişie pasiuni vii, iz+ 
vorile din adincimile sullelului. 
Dar el nu edmite divinitatea lui 
Christ, dogmele şi miracolele, şi 
de aceia Giraud socoale că decla- 
rațiile lui nu pol fi numite religi- 
oase. Nu se poale nega însă cela 
ce s'a numit religiozilalea lui 
Rousseau. Dacă el nu adoră, ve- 
nerează. E un creșiin prin dorință 
şi a crealo dispozilie sullelească 
nouă : „pielalea lără de credință”, 

Deaceia Rousseau, cel dintălu 
printre romancierii moderni, a fost 
considerat de celilori ca un ade- 
văral direcior de couşiiiniă şi 
Masson avea intenția să scrie un 
volum: „Les confessés de Jean 
Jacques”. 

Pentru o lume săturală de iro- 
nia perpetuà a ideolugilor mate- 
Tiali ști, el apårea ca un profet, ca 


omul care a resiaural în dreptu- 
rile lul eterne senlimenlul religios 
şi categoria idealului. 

Cas! Lanson, Oiraud consideră 
pe Romssenu ca De un proleslant 
iberol, şi opera lui ca o dală esen- 
Mlală în isioria prolestanlismulul, 
In Franța însă, fară de logică, de 
precizie ialină şi de eredilale ca- 
tolică, sullelele nu se puteau opri 
muli ilmp în regiuni raporoase şi 
nesigure, A fI religios, peniru un 
Francez inseamnă a fi creştin; şi a 
ÎL creşiln, înseamnă a li catolic. 
Şi un mare poel, reluind moşte- 
nirea lui Rousseau, lrebula sa a- 
dincească şi s'o îndreple in a 
ceastă direcție. 

L'asprit-nouveau (Mal, 1921). 

Ioan Goll, Mişcarea teatral 
in Germania. 

Atit din punci de vedere lech- 
nic, cil şi al operelor, leairul ger- 
man e, după părerea aulorului, cu 
cel pulin cincisprezece ani înaln- 
lea celul francez Scena mobilă 
dela Deulsches Thealer permite 
reprezenlurea pieselor, cu scene 
foarte scurie şi variale, de Sha- 
kespeare sau Goethe. Decorurile 
sint comnleci modernizate şi în 
mare parle opera piclorilor lineri, 
expresionişii sau extremiști. Ac- 
torii, Inteleciuali, au ceva perso- 
nel şi sini nişte adevăraţi cola- 
boralori ai autorului dramatic. 

Germania modernă are irei pos 
eli mari dramalici: Wedekinad, 
Kaiser şi Siernheim. Toji trei siat 
aișie noralori. Haupimann și e- 
poca lui a trăit. Naluralismul nu 
mai are lrecere. Europeanul dela 
1910 a devenit mai cerebral. El 
nu se mulțămeşie numai să pri- 
vească viața, ci o crilică. 

Cei lrei poeţi sini chirurgi ai 
sufletului omenesc şi ei ne arală 
lipsurile şi bolile lui, fără senti- 
menialilate și fără pudoare. Lə 
inceput, publicul şi cenzura s'au 
înspăiminlat; şi acum zece anl, 
Frank Wedekind a fosi lirit ina 
intea luturor iribunalelor imperiu- 
lui. Acum, dol anl după ce a mu- 
ril, operele lul („Fiori de primă- 
vară”, „Lulu“, Cutia Pandorei“, 
elc.) sini reprezeniale in loaie 
cenirele mari aie Germaniei. We- 
dekind are un umor leribil, care 
le face să rizi, dar în aceiaşi limp 
le tulbură, Personajele lui sint 


19 


146 VIAȚA POMINPASCĂ 


cinic spirituale şi au in ele ceva 
mefistolelic. Bărbaţii săi sial de 
obicelu aventurieri, iar femeile 
nişte cocole, dar acțiunea e lot- 
deauna înaltă şi generoasă. 

Carl Sternheim, care se numeşie 
singur : un Molière german, e pic- 
torul satiric al burgheziei El cu- 
noaşie toale viciile, defeclele, mi- 
cimile, toală prostia conlempora- 
nilor, pe care-i zugrăvește în ca- 
ricaluri magistrale și într'un stil sec 
şi casant, 

Dar scriilorul cel mai gusta! azi 
e Oeorg Kaiser, creatorul dramei 
expresioniste, în care indrăzneala 
acțiunii rivalizează cu acea a cu- 
vintelor. În piesele lui nu găseșii 
fraze înlregi, ci moi mult cuvinte, 
Acţiunea e totul şi gesiul. Apoi, 
deodată, o cascadă, un monolog, 
debita! nervos şi erupilv. Viaja 
evocală de el pare halucinală, 
Problema socială cu aspeclul ei 
roș, chinurile foamelei, sint le: 
mele ohişnuile ale pieselor sale. 

diser e un maesiru al allualiei, 
care face să bată inimile şi bi- 
cluește nervii. Cei care nu-l gus- 
tā spun că arie lui e prea cere- 
brală şi prea pulla omenească, 
dar aljii înțeleg că acest mare 
ariisi, care a găsii o formă şi o 
limbă a lui, poale iranspune în 
tealru  manilestările sociale, es- 
letice, cosmice ale erei noastre 
electrice și rapide. Kaiser se a: 
propie adesea de film şi piesele 
ul se adaptează minunal aceslel 
pr arte. 
ercure d 

Ariy e France (Mai, 

Luăm din arlicolul d-lui A R. 
Savary, Roparailile și Acțiunea 
aliaţilor, citeva dale, ce ni se par 
de un interes mal durabil, căci 
siudiul în întregime și-a plerdul, 
acum, o bună parle din interesul 
par Arc actualitate, 

uza primă a dificultății apli- 
cärii irataiului dela Versaille io 
ce priveșie despăgubirile de răz- 

lu esle lipsa de preciziune a 
acestui iratai : Comisiunea de re- 
parafili, însărcinată cu realizarea 
a crame despăgubiri, şi-a văzut a- 

ujiile sale confuz delerminale, 
pulerea de inijiaiivă lipsilă de e- 
asticilateu necesară, nevoită filad 

ceară continuu lămuriri dela 


guvernele, ce au numil:o şi, În cele 
mai mulle cazuri, să ia holăriri 
numai cu unanimitatea membrilor 
săi şi în imposibilitate de a exe- 
cuta holăririle luate, 
A dous pricină este siluajla creată 

de faptul următor: Angila, plătită 
prin fola şi coloniile germane, s'a 
dezinieresal înir'o măsură sensi- 
bilă de executarea Iralalului în a- 
ceaslă direcție. Ba mai mult. O- 
dată dispărul pericolul mililar şi 
economic german, interesele sale 
față de OQermania sint opuse ce- 
lor franceze : subt presiunea rero- 
luţiei irlondeze şi indiane, a miş- 
cărilor sociale interne, cu pers- 
pectiva primejdlei ruseşti în Orient 
şi în -Asia, ea caută së restabi- 
lească viaja normală economică 
cit mai curînd, spre a dobindi in 
Germania o piață de desfacere a 
obiectelor manulacturale şi o forlă, 
pe care s'o niilizeze în villorul 
conflict inlernajional. De alci pro- 
Paganda în favoarea uşurării sar- 
cinilor de războiu ale Germaniei, 
de aici volumul dlui Keynes și 

ailele similare, care au făcul atia 

rău Franței, în opiala publică mon- 
dială; de alci nerrozitalea engleză 

în fala plingerilor Franței care-și 

arală rănile sale de războiu ne- 
pag ran 

eniru a concilia leze opuse şi 

a eda cii mai pulin din punctul său 
de vedere în aplicarea iraiatului, 
guvernul francez a fosi nevoii să se 

plimbe, după anotimpuri, dela nord 

la sud, dela fară la oraş, ln San 

Remo, la Hyihe, la Iympue, la 

Bolonie, la Spa, la Paris, şi 

a _ întilnii neconienil în drumul 

său ideia fundamentală a lul 

Lloyd George: că lrebue să fie 

ascullaji în coniradicioriu Ger- 

manii, peniru a fixa suma defini- 

tivä a datoriei evalunie, fără a se 

mai aşiepia fixarea complect a 

pagubelor de câtră Comisiunea 

de repsrajii. Astăzi această sumă 

e îixală, procentul cuvenit Franței 
delerminat, plățile se eleciuiază; 

totuși opinia publică zăpăcită de 

aceste calcule de miliarde, rămi- 

he sceptică: ea ar vol ca plain 
lor, eșalonală pe dislanje conside- 
rabile de limp, să fie asigurată 
prin ceva poziliv: „o ocupare mili- 
tărească prelungilă pănă la com: 


; į 


REVISTA REVISTELOR 147 


plecta plătire şi o ocupare ceva 
mal grea decit cen, care apasă a- 
cum pe Rin“... = 
Deşi este încă la modă în cer- 
curile allale, geloase şi suscepti- 
bile, a denunța mililarismul fran- 
cez şi a acuza Franţa şi aliala sa 
Polonia că, „insetale de aventuri 
si pe morginea ruinii financiare, 
de care singure sin! responsabile, 
caulă, spre a se salva, să rọ- 
bească economiceşie Germanie... 
totuși balonul așa de bine umila! 
cu solismele d-lui Keynes, e gata 
sā crape“. D. Savary are toale i- 
roalile şi tol desgustul posibil pen- 
iru ideile exprimate în Consecin- 
jele economice ale păcii şi, fiind- 
că Germania s'a arălal nevred- 
nică de încrederea alialilor, „ea 
trebue să suporte controlul Comi- 
siunii de sepesi in malerle fi- 
nanciară,.. electeze pentru pla- 
ia datoriei venitul vămilor, tutu- 
nului, alcoolului, a minelor, păđu- 


“ rilor, drumurilor de fier... Pentru» 


ca aliații să parlicipe la prospe- 
rilalea Oermaniei, ei irebue să 
organizeze sistemul fiscal german 
enlruca foată plusvaluta să île a- 
ecială plății despăgubirilor. Tre- 
bue lăsnte deoparte taxele pe ex- 
port, mijloc indirect şi viclean, de 
a combate concurența germană. 
Să lăsăm Germania să ciştige bani, 
dor să organizăm conirolul finan- 
lelur sale astiel ca să îinceleze 
scandalul unei Germanii bogale, 
pisipltoare şi falite în fața aliaji- 
lor ftiporărali de impozite şi in+ 
capabili de a se ridica din rui- 
nele lor“. z 

ŞI apol: „o Germanie, consirinsă 
a plăti un lung şir de ani sume 
grele pentru a repara crimele sale, 
nu va mai pulea visa revanșă, nici 
să-si reconslilue forja militară”. 
De acela d Savary îștklermină ar- 
țicolul cerind ce „ullimul soldat 
să plece din Germania numai du- 
pice va fi plătită ultima cealimă”, 

La Revue de France (Mai, 
1924). ' 

Peste memoria lui Napoleon, al 
cărui centenar îl serbează anul a- 
cesia cu mullă plelale nallunea 
franceză, scriitorii risipesc cer- 
neala cu îmbelşugare. „Napoleon 
şi inteligența“, „Napoleon şi Fe- 
meile", „Napoleon intim“ şi încă 
altele multe sint felele, pe care 


— 


minj! pline de imaginația veacului 
nostru le imprumulă marelui cor- 
sican. Dar toate aceste zugrăveli 
nu po! să-i dea o înlăjişare bine 
desluşilă. Napoleon, această u- 
riaşă izbucnire a geniului ome- 
nesc, rămîne peniru nol o laină, 
D. Paul Adam, în partea a Il-a 
a studiului său Ligny $i Waterloo, 
se muljămeşie să ne descrie pe: 
ripeţiile celei din urmă lupte a 
Împăratului. Povestirea e colorată. 
Simțim cruda ironie a destinului, 
care îşi poale ride oricind de cel 
mai străluci! dinire muritori. lată-l 
e Napoleon în ajunul bătăliei dela 
Waterloo: se culcă liniștii într un 
pet alb şi moale. Inainie dea închide 
ochii, el vede vicloria, care-l aṣ- 
lepia adouazi, felele plouale a'e 
dușmanilor lui din Paris, intrarea 
triumfală în Curlea Tullleriilor. 
lar adouazi sara... „Napoleon Bo- 
naparie împleirise cu brafele in- 
crucişale pe piept. Lacrimile îl 
curgeau în tăcere, pe cînd prirea 
drumul spre muniele Salat-Jean. 
Mai mulie mii de cadavre zăceau 
în lumina lunii... Nimeni nu-i reni 
în ajulor... Şi Impăraiul Latinilor 
se duse la Paris, ca să abdice...”. 
Această infringere n'a opri! însă 
„zborul libertății asupra lumii”, D. 
Paul Adam termină conslalind, spre 
marea mindrle a conalionalilor săi, 
că „în cluda luluror înfringerilor 
dela Leipzig, Waterloo sau Sedan, 
la începulul sec. XX Rușii, Perșii 
şi Chinejii chiar, au adoplal regl- 
mul liberal al controlului paria» 
mentar în sunetele Marseillesei 
iacobine“. i 
Incă un cenlenar: al lul Beau- 
delaire. D. Fernand Vandérem 
constată că acest poet n'a fost 
niclodală răstălatul autorilăjilor : 
subl imperiu e lăsa! în uitare gi'n 
mizerie. Singurul ac! de alenliune 
înță de marele poe! a fost amen- 
da de 300 franci pentru „Les fleurs 
du mal“. Subi regimul aclual, 
m'are mai muli noroc. În cincizeci 
de ani Republica n'a găsii nici 
suma modestă, nici pelicul de pă: 
mini pentru bustul lui Baudelaire, 
Abla dacă s'au învrednicii să pună 
o placă comemoralivă pe casa, în 
care s'a născul. 
in schimb crllica de astăzi re- 
neagă în înlregime pe cea de eri, 
Ea risipeşie laudele cu același 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


belşug, cu care cea de eri azvir- 
lea disprejul şi insullele. Dacă 
s'ar aduna părerile crilicilor pănă- 
la 1910, - Weiss, Taine, Sainle-Beu- 
ve, Scherer, Brunetiâre, Faguet 
şi ceilalţi, s'ar face o amuzantă 
plachelă, care, în contrast cu di- 
lirombele de astăzi, ar arăla dru- 
mul pe care pol să-l parcurgă ju- 
decălorii literari, cind li se lasă 
cincizeci de ani, ca să se desme- 
licească...* 

D. Vandérem îşi propune să în- 
lăture două greşeli, pe care crilica 
le face, cind alirmă că Baudelaire 
a lost catolic şi reacjionar. Nici 

„Les fleurs du mal“, nici în 
„Poèmes en prose“ nu se găsesc 
molive, care să Juslilice teza că 
Benudelaire esie un catolic. Cele 
eileva aluziuni la păcatul originel 
şi acele cileva înloarceri spre E- 
bre apar ra cu eu slabe în o- 

eiului, pe lingă aproape o 
sută de alte bucăţi imbibale de 
păginism şi sensualilale Nicăeri 
in Baudelaire nu se poale găsi 
ceva apropia! cu credința lerveniă 
a unui Verlaine, Rimbaud, Francis 
Caillard, Francis James, Paul Cian» 
del. „Salanismul“ lui no-i decit o 
moştenire lilerară a romantismu- 
lui și un izvor peniru Imagini şi 
personlficări ele păcalelor omeni- 
rii. Din scrierile, unde şi-a formu- 
lai în mod vag tendințele, nu se 
găseşie niciun semn de catolicism 
militani. El vorbeşte în prelețele 
diferitelor ediţii ale „Florilor“ sale 
„despre regiunile eterale ale ade» 
văralei poezii, unde nu esle Răul 
pi Binele“. „Carlea aceasia n'a 
si tăcută în alt scop decii ca să 
pelrec şi să-mi exercit gustul pa- 
sional peniru obstacol“; şi în altă 
parle : „Poetul n'are niciun partid, 
alilei or fi un simplu muritor“, 

In poemele în oză aceiași o» 
rientare: Un idealist fervent, nu 
un cred ncios, care se Închină dog- 
melor. Înir'o scrisoare el seex- 
primă astfel: „toiu căuta o reli- 
gie (tibetană sau japoneză), căci 

spreluesc prea mult Koranul; 
şi în clipa morții, voip lepăda a: 
ceaslă din urmă religie niru a 
arăla mai bine desguslul meu pen: 
iru prostia universală Vezi că nu 
m'am schimbat" .. Barbey d'Aure- 

viliy la caracteriza! foarte just, 
sind a spus despre el că este un 


mare poel, care nu se crede cres- 
lin şi care nu vroa să fie. Totusi, 
fiindcă pones in singe alifea 
veacuri de credință, aceasta se 
lrezeşte cileodală în versuri: 


Ah! Seigneur, donnez-moi la force- 
el lẹ courage, 

De contempler mon coeur e! mon 
[corps sans dégo l! 


lnconsequenjele sin! însă rare. 
„Artistul vigilenl și de o persere: 
rență de neinchipuit în nesirămu- 
tata contemplare a ideii sale, n'a 
fost invins“, 

Rămine reacjionarismul poetului. 
Toată lumea ee că în tinereţe 
Baudelaire a fosi un republican 
ulira, un roșu. La 1348 se bale pe 
baricade, scoate un jurnal revo» 
lulionar. Mai lirziu rămine cu a- 
celeaşi convingeri. El scrie o pre- 
față plină de iaude la volumul de 

zii cu caracter social ai lul 
uponl. 


Baudelaire este elichelal ca 


reacționar În urma apariției cule- 
gerllor postume, Les fusées şi Mon 
coeur mis à nu, nişte note dis- 
parale, care pot duce uşor în gre- 
șală pe crilici. Tot reaclionaris- 
mul lui se reduce la „ostilitatea 
inăsculă, pe care au inspiral-o in 
toale timpurile spiritelor alese, 
verbozilățile de tribună, inirigile 
lăturalaice şi compromisele, pe 
care le slujesc“, 

Dar fie că omul ar fi fost în 
diferiie epoci ale vieții sale cel 
mai grozav dintre anarhiști, apoi 
cel mai siraşnic dintre reacționari, 
în opera poetului nu s'a strecurat 
niciodată nimic din palimile poli- 
lice. „Les fleurs du mal" va ră. 
mine tipul cărții de zie pură, 
asupra căreia mau drept de în- 
călcare nici o părere şi niciun 


D. Valery La-baud ne vorbeşte 
despre evenimentul literar ce! mai 
d Agrar pepe ei ultimul 

: carea prefejelor scrise 
de Joséph Conrad peniru ediția 
definitivă a celor cinci romane ale 
sale. Cine este acest scriitor atit 
de pulin cunoscut la nol? Conrad, 
fiu de aristocrați Poloneză impins 
de dorul mării, îş părăseşte jara 
şi familia şi rătăceşte ca ofițer de 
marină ani de zile pe loaie mările 
globului. in cele din urmă se re- 


REVISTA REVISTELOR 149 


trage în Anglia, de care il legase 
prietinille, căsătoria, copiii. Pen- 
ira a-şi trece vremea începe să 
serie în limba țării adoplive. O- 
pera sa esle reconstituirea poe- 
ilcă a amintirilor lul. Cas! Ulysse, 
Conrad a vărul multe obiceiuri o- 
meneşii şi mulle jări. „Aceaslă 
reconstiluire poalică se compune 
dint'un elemen! principal, care 
esle o regiune determinată a gio- 
bulut. o țară sau un oraş, şi din- 
ir'un elemeni secundar, care este 
un personaj, mai adesea o femee, 
imprejurul căruia se grupează ges- 
tarile şi stările de sullei ale ce- 
lorlalle personaje.. în sfirsit în 
al doilea rind, este o intrigă dra- 
maticã, pe care se bazează dez: 
vollarea generală a temei princi- 
pale*. Ei merge dela un |inul de 
amilaliri la un alt ținul de amintiri, 
dela viața pe oceanul indian la 
viața în golfu] Mexic. In prefelele, 
despre care esile vorba, Conrad 
ne face să cunoaştem „alelierul” 
lui de mare arlisi, adică mijloa- 
cele şi materialele, pe care le in- 
trebuinlează in construirea roma- 
pelor sale. D. Larbaud se mulju- 
meşte numal să ne anunțe în mod 
sumar aces! conlinul; totuşi se 
poale ghici că aceste preleje al- 
cătuesc un prejios volum de cri- 
lică literară. 

Le Monde Nouveau (April, 
1921). 

Chestia speculei preocupă pre- 
lulinZeni, alit opinia publică cil și 
pe gurernanţi. D. Pau! d: Cassag- 
mac vorbeşie despre Specula i- 
licită, care în curind va fi adusă 
iarăşi în dezbaterile Parlamentu- 
lai francez. 

Legiuirile existente s'au dovedit 
dacă nu inutile, dar foarte pujin 
folosiloare, — producisd chiar, în 
aplicarea lor, mulie nedreptăţi. 
Asliel, deobiceiu un ofițer oare: 
care de poliție constală „specula, 
comparind prelul de vinzare al 
mării! cu cel din faclură. Aceaslă 
procedare nu-i dreaplă. Numai bi- 
lanțul poale dovedi specula; şi 
poate nici el : deşi beneficiul este 
criteriul de Judecată in astiei de 
chestii, cursul însă, care variază 
din zi în zi, provoucă unele in- 
curcăluri grave. Dar ce aparat de 
conirol ar trebui să albă la indă- 
mină justiția — peniru a rerizul 


registrele marilor întreprinderi de 
comer} şi de indusirie | 

Atune!, - ceare-ar fl soluția ? Ayu- 
torul propune ca legiuitorul să nu 
definească specula, ci së lase de- 
plina apreciere in sama judecă» 
lorilor. 

D. de Cassagnac esle de părere 
ca, în fiecare caz aparte, incul- 
palul ar trebui să recurgă la a- 
vizul specialiştilor: El ar alege 
un membru al Camerei! sindicale, 
Judecătorul de iasirucjie aliul, lar 
aceşii doi ar numi pe un al treilea. 
Această comisiune de irel ar ire- 
bui să-şi dea avizul nu numai a- 
supra faptului în discuție, dar şi 
asupra moralității inculpatului. Ju- 
decălorul de instrucţie mar fi o- 
bligai să respecie incheerile ce: 
lor trel, ci ar pulea oricind să dea 
ordonanță de urmărire. 

Această procedură oferă cele 
mai multe garanții pentru public, 
eră peniru cel aduşi la bara jus- 

ei. 

D. Robert Veyssit publică un ar- 
licol de-o crudă realitale : Prima 
condiție a reconstiluirii fran- 
ceze şi mondiale. Grava siluajie 
financiară a Franţei nu mai e un 
secrel peniru nimeni. Deşi în ul- 
limul timp diferența între importul 
şi exportul Franjei nu mai este 
aşa de mare ca în anii lrecuji, to- 
luși cursul francez, nu numai nu 
s'a ridica! — dar a scăzul încă... 
ŞI aceasta se daloreșie presiunii 

e care o exercilă datoriile pu- 
Pice asupra finanțelor franceze 
— şi deci lemerii de o prăbușire 
complectă. 

Franja serioasă nu mal are mari 
speranțe în puterea de plaiă a 

ermaniei. Visurile roze s'au ri- 
sipil. Franja trebue să se pue pe 
picioare altfel: prin relațiile ei co- 
merciale inlense cu slrăinălalea, 
Acesle reiajii insă nu se pol lega 
din pricina valulei franceze, scă- 
zule. Şi nu-i decit o scăpare: re- 
vizulrea datoriilor interaliale, Uali 
pretind chiar anularea datoriilor 
de războiu dinire aliaji. Aulorul 
cere numal o însemnată micșorare 


a lor. 

Stalele-Uniie şi, apol, Anglia sin! 
marii creditori ai Franţei, Haliei 
Belgiei, etc. Dacă acesiea ar re- 
nunja la 5—600 milioane de dolari 
dia datorie, Franța și-ar pulea re- 


150 ___ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Di a 


face linonlele. Această renunțare ajunge în scuri limp unul dintre- 


n'ar fi un gesi de liberalilate, ci marii antreprenori, etfecluind lu. 


o parlicipare 


însemnate. 


Dar, în primul rind, Slalele-Uaile și 
Anglia nu lrebue să renunțe numai 
din daiorie. Stateie-Unlte și Anglia, 
din pricina valutei lor urcale,nu mai 
găsesc plasamente peniru măriuri 
pe plejele aliate: de aici rezullă 
o mare criză economică. Renun- 
lind la 5—600 mil. de dolari, Sta- 
tele-Unlle şi Anglia ar reface fi- 
nanciarmenle Franja, lialia, Belgia 

ridicindu-le cursul şi putindu-le 
asitel vinde mărluri: În modul a- 
cesia marii creditori n'ar suferi o 
pagubă reală, ci dimpotrivă ar 


înlătura criza economică, ce a in- 
cepul să binlue peste Ocean şi 
pesie Canalul Minecii criză, 


ale cărei proporții şi consecințe 


nimeni na le poate preredea 

deamănuniul, dar fS piata işi dä 
e nare Datare lor. 

avue domadaire 
(No. 22, 1921). Un număr inchinat 
oape numai aminlir -. 
relelor... gi scz 
+ Pierre Hamp se ocupă c 
personalilalea aclualului rar aa 
el regiunilor liberaie din Franja, 
„Louis Loucheur. Acest om, care 
acum joacă unul din cele mai de 
samă roluri în politica țării sale, 
are origini foarte modesie: buni- 
cul său era jesălor în Roubaix, 
N'a moşieni! dela părin|i decit te- 
nacilatea, sirguinja şi ambiția. A. 
cum douăzeci de ani d. Loucheur 
era încă simplu inginer în servi- 
ciul căilor ferale, avind înaintea 
sa cel mult perspectiva unui înde- 
părtal posi de inspector-şei. La 
1899 părăseşie serviciul peniru a 
întemeia, impreună cu un bogat an- 
pethot; casa „Giros el Lous 
ë eur peniru execularea de lucrări 
echnice, D. Loucheur „un poiliech- 
niclan depolitechaizat” nu se opte- 
şie la punctul de alingere al teore- 
ticului cu realul, ci merge direct la 
aspra realiiale. Prin spiritul său în- 
lreprinzător, prin colaboralorii e. 
nergici, pe care șlie să și-i cişiige, 


în măsura pule- cr 

rilor fiecăruia — la pere rar Sec Pi de-auie, de. milioane. a do 
baiului. Refacerea Franjei esle o 
datorie a acelora, care au purial 
războiu, în comun, pe leriloriul 
francez şi care, mullumită sforță- 
rilor franceze, aurealiza! ciștiguri 


pul războiului d. Loucheur devine 
cea mai de samă figură între fa- 
bricanții de muniții. Tot atunci 
întră în viaja politică. Dar îmbo. 
gălirea lui prea grabnică l-a făcut 
nepopular, căci „spiritual francez 
sufere mai cu uşurinţă imbogățiren 
sai rr (Rothschild, Schnel. 
r), decit acela a un r 
atu ul singur în 
oucheur demisionează din cel, 
patruzeci și opl consilii de admi- 
nistrajie, unde avea, în lanileme 
400.000 franci anual. Micșorindu-şi 
averea, el vrea să-și mărească 
vaza în fața celălenilor. Politica 
devine o pasiune pentru el. In- 
celind să fie un mare sef de 
lucrări, el irece dela un ordip 
care confine toată puterea de irans. 
ormare socială, la un ordin peri- 
Pra : Parlamentarismul. N'a vrut 
să înțeleagă că acesta nu mai 
este importan! în viaja Franţei! .„* 
sie probabil - spune autorul, — că 
giPă comunismul militar, care dom- 
eşte acum în această jară, va veni 
a e comunismului indusirial, 
. Loucheur ar fi putut să fle 
creatorul liparelor, în care noile 
iransiormāri sociale şi-ar fi luat 
Patra organizind şi perfecționind 
nstilujia patronatului, Ca mure 
indusiriaş, datoria sa era să lu- 
creze peniru a cuceri piejėele Ru- 
siei Dar acum d. Loucheur are 
pasiunea politicii şi aclivilatea sa 
se concelrează numai asupra re- 
giunilor liberate, pe care vrea să 
le reslaureze Dacă va izbuţi, eh 
bi ge în istorie alături de Suily, 
olbert şi Carnot, marile spirite 
ep d event franceze. 
ui face o apropiere i 
Loucheur şi Hugo Slane Sume 
esle forța guvernului german, Lou» 
cheur esie forja guvernului fran- 
cez, Stinnes este Puternic în po- 
litică, pentrucă e pulernic în pa- 
ironal. Loucheur crede că trebue 
să-şi slăbească puterea paironală 
di să-şi mărească forța politică. 
linnes este forja indusiriaiă ger- 
wani Loucheur nu mai este forio 
ustrială franceză, Ministeruy 
perii o hai un minister spe- 
nanje pentru 
războiu. Tol ce crede ema ra 


REVISTA REVISTELOR 151 


Loucheur, esie să albă bani de 
impăriii. El nu propune peniru o- 
raşele dislruse un plan de ceiate 
model, ci un proeci de impru- 
mul... Ca să se imbogălească, 
Franţa lrebue să producă cu sir- 
guință. D. Loucheur, şef de induse 
irie şi ministrul cel mal Important 
peniru bogăția ării, lrebue să în- 
leleagă acest lucru şi ză înceapă 
în grabă lucrările de reparare cu 
muncitori francezi și germani, fără 
deosebire. 

Oesterraichische Rund- 
schau (Mai, 1921). 

Dr. Richard Kerschagl, Pro- 
ectele de relacere economică a 
Austriei, 

Primul proect a fost acel al lui 
Sir Ernest Harvey şi consta în in- 
temeiarea unei mari bănci de cre- 
dii, care să înlesnească exportul, 
conliribuind asifel la ridicarea va- 
iutei. Era perlonda, în care calas- 
trola nu era încă vizibilă în toată 
intinderea ei şi se mai spera în 
eficacitatea măsurilor financiare 
şi lechnice, criza economică fiind 
considerată alunci în prima linie 
ca o criză comercială. Dar îndată 
ce comisia reparaliunilor, subi pre- 
şidenţia lui Sir William Goodes, n 
inceput a cunoaște situația, s'a rer 

cunoscut că proectul lui Harvey 
nu era numal insuficient, dar în- 
celase chiar de a fi aclual. ȘI cu 
colaborarea unui cerc de specia- 
iisti s'a alcătuit atunci un plan de 
retonstruire economică, Acest plan 
cuprindea o serie de măsuri pen- 
ira ridicarea producției agricole, 
peniru întrebuinjarea căderilor de 
apă în locul cărbunilor, caşi liniile 
mari ale unei politici de produc- 
lie şi de expori. Planul lul Ooo- 
dea îmbrăjişa intreaga problemă 
şi el punea realizarea iul în legă“ 
tură cu înlăturarea barierelor e- 
conomice ridicate de unele stale 
nalionale dușmane şi cu o anumiiă 

colaborare a stalelor,carę au suc- 

cedat Ausiriei. ŞI credilul nece- 
sar acestei reinvieri economice, 

Goodes îl socolea la minimum 150 

sau 200 milioone dolari. Planul lui 

Goodes a fosi însă respins la Lon- 

dra. Suma cerulă de el a părul 

prea mare peniru un sial mic ca 

Ansiria. Financiarii doreau o 0- 

ieriă mai aranlajoasă cu riscuri 

mal mici şi mai eles un proeci, 


care să nu fie internațional şi să 
cuprindă obligaţii morale, ci un 
proeci, care să fie o înlreprindere 
privată, avînd înalnie de foale ca. 
racierul unel afaceri. 

In acelaşi limp cu proectul Goo- 
des apăru proectul cheur, al- 
căluii în cercurile ambasadei fran- 
ceze din Viena. Din molive de 
presligiu, alil economice cil şi po. 
litice, Franța linea să opună ceva 

oeclului Goodes. In proectul 

rancez suma necesară se ridică 
la 200 milioane lei, ceiace e des- 
tul de puţin şi aces! proeci nu are 
etit caracterul unel refaceri cit a- 
cel al unei penetrajii pacifice in 
senzul acelei îndeplinite de Frenfja 
în Alger şi Tanis, adică al unei 
intreprinderi coloniale. Un con- 
sor|iu de financiari trebuia să re- 
prezinte pe aliaţi, să evite însă 
orice legătură directă cu stalele 
eliale. Acest consorțiu avea cele 
mai intinse drepluri de control a* 
supra finanțelor slalului și se sia" 
bilea astiel un adevărai prolecto» 
ral asupra Ausiriei. Proeclul lui 
Loucheur a fost însă şi el respins. 
căci Anglia şi Italio au văzul cu 
drept cuvint în el un amestec prea 
direct în afacerile interne ale 

Ausirlei, ameslec care ar fi puiul 

da nașiere la complicaţii politice 

primejdioase. 

Ultimul proeci de refacere e o 
cel propus de olandezul Ter Meu- 
len. Ei constă în crearea unei 
mari asociații înlernsționale de 
credit, la care ar parlicipa marile 
slate europene. Sialul, care ar a- 
vea neroe de credit, ar fi impu- 
ternicii pe baza unor garanţii se- 
rloase, să emită bonuri, care să 
servească de bază pentru achiia- 
rea imporialorilor dinafară. Rā- 
mine de văzul dacă acest proect 
care, ca şi acel al lul Goodes, are 
ca principiu numai credite de pro- 
duclie, se va realiza în practică, 

Primul punct în care, după pă- 
rerea autorului, Antanta poale a» 
jula Ausiria, e crearea unor con- 
dijiuni, în care forțele ei econo- 
mice productive să se poală dez- 
volia. ŞI această dezvollare ar fi 
posibilă, numai dacă Auslria ar a+ 
vea materii prime şi cărbuni în 
centilale sulicieniă. Al doilea e 
mai mult de natură psihică. Voinja 
de a munci alirnă in primul rind 


152 vara POMINRASCA ` 


de poporul ausiriac însuşi, dar de- 
sigur că unele credite peniru pro. 
curarea mijloacelor de lraiu sini 
necesare, o hrană suficientă ar 
creșie pulerea fizică de muncă ca 
şi voința de a munci, lar produc- 
lia ar fi atunci cøntitaiiy şi call- 
taliv mărilă. Al treilea purci are 
un căracier special. Nu-i vorba 
numai de refacerea Ausirlei, ci 
trebue să se țină samă că ca a 
făcul parie dinir'un mare complex 
economic, care s'a dizolval şi că 
e sililă acum să-şi caule o nouă 
formă de viață. Se vorbeșie din 
Punct de vedere polilic de o Aus- 
Irie independeniă, de ulipirea el 
la Oermania sau de înființarea u- 
nei confederații dunărene. Le so- 
da Seseiei probleme alirnă insă 
„Ce S r 
cegnomice, e ra da refacerii ei 
ecestvo (No. - À- 
ceaslă revistă E Le bi iad fr 
Kerin TA conducerea d-lui A. ]. 
„ 48 are un caracier jii 
dar i patit.) aaliboişevic. iza 
= širo" pe ă mici 
iscălite de d-nii upria. ma a 
elc., prinlre care remarcăm ; „Pio- 
sic, clornii nosic (isprăvile unui 
ps: rău crescul), cuprinde arli- 
ticole informative asu ra Rusiei 
pe iyers cèşi a Rusiei de allădală, 
dea dia caracler de propa- 
stiel d. Boris Nikitin los - 
neral cu carlirulrea pe lia Sia ul 
circumscri liei militare din eiro- 
grad, restabilește unele lapte, gre- 


sit relalaie de presa france 
din timpul primei revolujii mat a 

vorba de rolul lui Kerenski 
În revoluția bolşevică. 

La începulul lui Iulie 1917, bol- 
sevicii au făcul o încercare nel: 
bulită de a răsturna guvernul pro- 
vizoriu. Cu acel prilej, Troțki, 
Nahamkes, etc . au fosi areslați, 
Lenin reuşind să se ascundă. Ke» 
renski a inlervenii, cu aultorilalea 
lui, peniru punerea în libertate a 
bolșevicilor arestaji. Mal mult: el 
a luat Şiabului militar drepiul de 
a mai aresta bolșevici. 

In afară de aceasta, Ştabul 
care avea intormaţii precise asu- 
præ depozitelor bolşevice de arme 
—Începuse percheziții şi conlis- 
cări, Kerenski imedial a interve. 
nit. Ştabul a fost opril de a ma! 
conlisca arme. Kerenski a lansat o 
proclamație paietică, invitind po- 

Poru! rus —conştient și de bună 
voe-—să depună în culare şi în 
culare loc, dela cutare pănă la 
culare oră, loate armele militare 
sau pariiculare. Numai cîțiva bur- 
jul,- spune d. B, Nikitin,— au de- 
pus le locul indicat cileva pistoale 
şi săbii din timpul războlului ruso- 
ră re Ocon le 1917, Kerenski 

ui convinge, cite ' 
fost predale pe olgevici. e pir 
ceasia a lost, închee autorul, 
iri” vărsărilor de singe de mai 

0. 2 este consacrat me 
generalului Kornilov, ucis F adaro 
dalesca rusă în April 1948, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


ROMANE 


Ludwig Gangholer, Das 
grosse Jagen, Berlin, 1918, Grole, 
575, S., M. 7.50. 

Născul în 1855, Oangholer Iră- 
eşie în München. și ca nuve- 
list şi seriilor de romane dezvoltă 
şi acum o energie produciivă sur- 
prinzăioare. De obicelu îşi alege 
subieciele din mediul lăranilor 
munleni din Bavaria—o înrudire, 
in ce priveste genul, cu Anzengru- 
ber, dovadă mica piesă „Der 
Herrgolischnilzer von  Oberam- 
mergau“, de alilen ori jucată de 
călră trupele populare din cunos 
culele produci! [ărăneşti ale „pasi- 
unii! Domnului“. Insă Gangholer 
şi-a lărgit cercul cetitorilor mai a- 
les cu romane -— „Der Jăger vom 
Fall“ (1683), „Bergiusi“, „Mortin= 
slause*, „Das Ooileslohna” (1899), 
şi ellele serise în maniera la 
modă pe atunci a literaturii de fol- 

lecion ori a revistelor de familie, 
cu largi concesii lăcule linereiu: 
lui pudic de ambele sexe, gen cu- 
noscu? în Germania sub numele 
de „Garienlaubelileralur*. In ro- 
manul de fajă e vorba de emigra» 
rea proleslanțilar din Berchtesga» 
den, mā ales spre Prusia. Marea 
prigoană are loc călră finele se- 
colului al 18-lea, secol strivil de 

tăvălugul atiior războae, şio face 

biserica în cinstea ministrului pru* 
sac și a alașatului său mililar, co" 
lonelul von Berg, zis şi „kronprin- 
jul“, viitorul Friedrich cei Mare. 

Louis Dumur, Lo bouoher de 

Verdun, Albin Michel, Paris, 1921. 

Impresiile de războiu ale unui 

locoleneni german, Hering. Rănit 

în lupia dela Marna, el e îngrijit 
întrun lazarei militar din Aix la 

Chapelle.  Iasănăloşal, petrece 

Crăciunul în sinul lamillei, la 

Halle. lin sara Crăciunului el se 

logodeşie și cu tojli beau peniru 

vicioria  Kalzerului. Reinlors pe 
front, el luplă la Verdun, unde se 
gien în anturajul Kroaprinjulul. 

ariistă franceză vrea să ucidă 
pe Kronprini, dar mai puţin noro: 


coasă ca o Judită sau Charlotte 
Corday, e descoperită şi execu- 
lată Hering ca ceilalli olileri a- 
par ca nișie brule senzuale, or- 
golloase şi crude, Carlea, scrisă 
c'o ironie amară, vrea să dezrălue 
barbaria germană, ascunsă sub 
masca civilizației materiale. 

Fecderigo Tozzi, Trece croci, 
Milaan, Treves, 1920. 

Acest roman è isloria unul de» 
lici vulgar, a unui simplu fapt di- 
vers al cronicei locale : isloria a 
irei ftali Gambi, Hbrari și anti» 
cari în Sienna, care inşeală pe 
cavalerul Nicchioli, fabricind fa 
numele lui nişte lalșe scrisori de 
schimb, Cele şase personaje prin- 
cipale ale romanului lrăesc c'o 
energie intensă, lar opera produce 
o puleraică emolle. „Stilul sobru e 
de o puritate clasică. Pe cind sti- 
lul unul d'Annunzio, in romanele 
luli, e mai muli piclural, Tozzi are 
un siil de sculpior. Copil al Tos- 
canei, el e din rasa marilor arlişii 
ee meta un Ohiberii sau Donu- 
telo“, 


TEATRU 


Walter Bloem, Helden von 
pence Schauspiel în 3 Akten, 
elpzig und Zürich o. L, Greth- 
lein et Co., 1921, 118 S., M. 10. 

Bloem zugrăveşie eleciele şi ur- 
mările marelui războiu in prezes- 
lul nosiru irist, „Eroli de eri" sint 
doi grafi, doi iuncări veritabili 
tatăl şi fiul, care dupăce s'au dis- 
lins în luptele „peniru patrie“, vin 
acasă și găsesc moșia neingrijilă 
şi îndalorală, O clipă stau ca 
zmulşi din rădăcină, lără razim şi 
fără de mijloace. În feje lor apare 
însă cumpărălorul moşiei lor siră- 
bune, un îmbogățit din războlu, 
dar nu ua parvenii de rind şi fără 
imporianță, ci un om cu mentali- 
iate onorabilă, un „pacilisi”, care 
în anii cel de Jerliă a lrebuii to- 
iugi să lase fiul să se înroleze şi 
să moară. O căsâălorie inire fata 
sa şi bălalul luncărului ar pulea 
să scape pe cei doi grafi, de mi- 


| 
| 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E imi ERE ere ma n E a i a 


zerie. Contesa esle incintală, şi 
dorește această alianță, pe care o 
încurajază chiar şi cu mijloace 
mai puțin demne... Numai tinerii 
se opun. In sufletul lor ei holă- 
răsc să lrăiască în chip vrednic, 
ey. muncă proprie, peniru ei și 
ai lor. 


MEMORII, BIOGRAFII 


Richard Dehmel, Zwischen 
Volk und Menschheit, Kriegstage- 
huch, Berlin, 1919, S. Fischer, 494 

Richard Dehmel este un nume 
cunoscut pănă dincolo de hotarele 
Germaniei. Partizanii au văzul in- 
!r'însul „profetul unei noi forme li- 
rice, al principlului muzical în cu» 
vint și al rilmului sufletesc“. In 
prefața volumului de poezii şi po- 
veşii „Lebensblătier*, Dehmel vor- 
beşte despre intenjille lui artis- 
lice, fäcind singur o expunere a 
teoriilor sale, şi dind o icoană com- 
plectă a vieții sale sufleleşii. Deşi 
de vre-o 50 de ani — flind născul 
în 1863,-la izbucnirea războlului 
Dehmel s'a înrola! şi, instruit în- 
ir'un regimen! de Infanterie, a fost 
irimes pe froni ca simplu soldat, 
in Octombre 1914. Inalnlă până la 
gradul de sublocoleneni, servind 
în tranșee, |inind conferințe din 
seclor În sector — pănă la izbuc- 
airea revoluției. Experienţa aceas- 
la formează acum conținulul jur- 
nalului său: „În mijlocul poporului 
şi al omenirii“. Cind a pornit pe 

frontul beigian, capacitatea de 
funcțiune a ochilor, Inimii, puterea 
de reflectie a minjii era clară și 
neuzali. Pe încelul însă rilmul lor 
sa incetinit, ochiul şi inima au 
deveni! tol mal indiferente. Cuge- 
farea se lranslormă înir'o „cică- 
leală nervoasă, din care pricină 
şi peniru celitor paphoaie lucră- 
ril sale devin tot mai fără interes“. 


Federigo Tozzi, Con gill 
occhi chiusi, Milan, Treves, 1920, 
Autorul mort anul recul, la vris- 
ta de 38 ani, e considera! de cri- 
lica autorizală ca unul din primele 
enle ale llleraturii italiene noi 
era e primul capitol al unei au- 
to rafii. Micul Federigo, copil 
bolnăricios Şi Irist, îşi petrece zi- 
lele întrun coli, nemişcal. Viața 


cași exislen(i i se par niște pe- 
aibile iluzii. Tatăl lui, om aspru şi 
brutal, nu are decil dispre| pen- 
iru dinšul. Mama, creatură pasivă 
și muncitoare, trăeșie o viață de 
roabă, toldeauna umilită în fața 
bărbatului, Lumea, care se portale 
în han la ora mesei, e evocată cu 
o rară pulere. Prin pulerea de ob- 
servalie şi darul de a insulleji 
personajele, Tozzi aminleşte pe 
unii scriitori ruși, pe un Cehov, 
sau Gorki. 


FILOZOFIE 


Milivola Pavioviich, Le 
langage enfantin, Paris, Champl- 
on, 1920, 204 p. 

Aulorul a fäcut stud!i de aproape 
asupra copilului său, care a îÎnvă- 
lat în Franța în acelaşi limp limba 
sirbă - limba malernă-—și limba 
franceză. A sirins o sumă de date, 
care fac cartea utilă, fiindcă e in- 
ieresant să urmăreșii la un copil 
învățatul limbii, mai ales o limbă 
cu flexlune aşa de complicată, 
cum e limba sirbă,— şi încă învățarea 
a două limbi de odată. La achiziția 
vocabularului autorul semnalează 
faptul că un copil prinde mai lesne 
cuvintele, care prin forma lor 
seamănă cu alie cuvinte cunos- 
cute, fără să se confunde impre- 
ună. Urmäārind constituția progre- 
sivă a morfologiei, arată că un co- 
pil, care vorbeşte o limbă flexio- 
nară, învață uşor cazurile, sau in- 
vers, că verbele sint învățate în- 
tălu subt forma imperalivului. In 
capitolul asupra frazei, copilul in- 
cepe prin a forma propoziţii cu un 
predicat, şi numai după acela o 
complică pe incelul iniroducind şi 
alte elemenie: subiect, atribut, 
complement... 


CRITICĂ 


Stephan Zweig, Ronai Rol- 
pri Frankfurt, atant anae 


In 1912 a apărul încă o biogra- 
tie a lui Rolland, de Paul Selpel.. 
dar mai pujin cunosculă. Zweig 
zugrăveșie personalitatea erea- 
losre a poelwlui, cercelindu-i pănă 
şi cele mol mărunte lucrări dein- 
cepălor, despre care s'au păstra! 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 155 


abia lillurile, şi lăcind legătura 
între manifestările acelea de de- 
mult și între creațiile salè ulteri- 
oare, care ne duc la figura prin- 
cipală din „Jean Christophe“ sco- 
find din ele loate concepțiile poe- 
fulu! în marele cadru, În care re- 
preziniă el lumea: epoca renașie- 
rii, a revoluției... Eroli sint nişte 
fanatici, martiri ai ideii şi con- 
vingerii. Zweig pune pe „Jean 
Christophe“ în cenirul expunerii 
sale. Relevă părechea J. Christo- 
phe şi Olivier, care reprezintă 
spiritul francez şi german, semna- 
lează presimiirena poetului despre 
viitorul războiu între Franja şi Ger- 
mania, căci R. Rolland a tos! multă 
vreme chinuil de grija luptei falre 
„Spirit şi forță“, De aci Zweig 
trece la cărțile recente : „les Pré» 
curseurs”, satira din 1914 „Liluli“, 
şi romanul „Clcrambauli* publi- 
cal după patru ani de muncă, în 
1920. În aceste opere poetul seră- 
imeşie ca spirilul războiului, incor- 
porat în diplomați şi intelectuali, 
in gazelari şi literaļi. Dar R. Rol- 
land nu urăşie neamul omenesc, 
ci e pilude nădejde, cum dovedeşte 
drama sa din 1902 și cum dove- 
deşte lovărăşia sa recentă cu À- 
nalole France, H. Barbusse și 
Marcel Martinet. 


ISTORIE 


S. Charity, /iisloire de la 
France contemporaine.— La Restau- 
ration, Calmann Lévy, Paris, 1921, 

Din numeroasele islorii generale 
ale Resteurajlel publicate pănă a- 
cum, nici una na e scrisă după o 
metodă ştiințilică şi ele nu tra- 
teezä deci! evenimentele polilice, 
Cartea d-lui Charléty ne dă dim- 
poirivă un lablou cu tolul nou al 
acesle| perioade atil de impor- 
tanle a istoriei franceze contem- 
porane. Aulorul a utiliza! nume» 
roase documenle din arhive, me: 
morii recenie şi lucrări speciale. 

i upă el Istoria unei epoci nu e 
compleciă, dacă nu conține decit 
schimbări de miniştri si intrigi de 
diplomaţi, de aceia d. Charlelty 
face în cartea lui o parle largă 
mişcării religioase, artistice, lite- 
rare, ca şi erolujlei economice și 

civilizajtel 


FILOLOGIE 


E. Nordan, Div germani:che 
Urgeschiehie in Tacitus’ Germa- 
nia, Leipzig, Berlin, 1920, Teub- 
ner, 505 S., 1 Karte, 72 M. 

Norden cercelează legăturile lui 
Tacitus cu predecesorii săi, pre- 
cum şi locul „Germaniei“ în lile- 
ralura elnogralică a anlichilății. 
Izvoarele lui Tacitus, cind a seris 
islorla sirăvechilor Germani, sin! 
mai ales capitolele din Plinius, 
despre războaele germane, care 
încep cu războiul Cimbrilor şi 
țin pănă la Claudius. Insă 
Plinius se Iniemeia şi el pe Livius, 
care la rindul său s'a folosi! de 
Timagenes, a cărui expunere se 
baza în sfirşii pe Herodot, Timage- 
nes a folosii, pe lingă Cezar, mai 
ales pe Posidonlus, cel mal vechiu 
informalor despre Oermani (ca 80 
a. Chr.), lăsînd la o parie pe Ar- 
lemidorus (pela a. 100), care dă 
cele dintălu veşii despre Cimbri. 
Dar Tacilus a mal folosit rapoar- 
tele neguslorilor romani, ale ofițeri- 
lor, elc. Se explică alunci pentru- 
ce terminologia lu! Tacitus poartă 
siampilă grecească. Norden dis- 
culă așezările primliive ale tribu- 
rilor germane. Helveţii stăleau în. 
Elvelia nordică încă în s. lil a. 
Chr., unde plecaseră din sudul 
Germaniei. Tot prin Elveţia lrebue 
să fi lrecul şi Cimbrii. Faptul că 
Tacilus s'a influențat de literatu- 
ra greacă, este de importanță deo- 
sebită pentru înțelegerea pasagiulul 
așa de des disculal, cinde vorba să a- 
flăm originea numelui Qermanilor== 
thesilune, cu care s'a mai ocupal 
Norden. Rezultatul, după el, ar fi ur- 
mălorul: în pasagiul uf omnes pri- 
müm a vlolore ob melum, mox etiam 
a se ipsis invento nomine Germani 
vocarentur — „a victore“ trebue 
lradus „după învingător iar nu 
„de călră invingălor” căci a are 

aici senz grecesc, intocmai ca 17, 
Pasagiul întreg s'ar traduce deci 

asilel: „Numele Germania esie de 

dată recentă şi a fost primil de 
curind, de oarece Germani s'au 
numit la începul numai Tungrii de 
azi, alunci cind au treco! Rinul cei 
dintăiu şi au respins pe Galli. Jasă 
numele acestui irib german a că- 
pălui pe încetul alila insemnălale, 


——. o 


156 VIAȚA ROMINEASCĂ _ 


că pe urmă s'a zis așa (de căiră 
Galli) poporului german în!reg, în: 
täiu de leamă luindu:se după pore- 
cla înringălorului, apo! și-au zisaşa 
el înşişi, luînd de bun numele, pe 
care bau primii”. - Numele poale 
să lie de origine cellică. Dacă 
insă Tungrii la incepu! erau de na: 
jionalilate germană ori celiică 

e disculabii, căci şi alle triburi 
germane au purta! nume cellice: 
Usipeţii, Nemeţii, Tribocii, elc. 


POLITICĂ 


„ Cramb, L.'/mperialismo bri- 
fannico, trad. din englezeşie de 
G. Salvadore, LX -4167 pag., F. Iti 
Bocca, Torino, 1918. 

In isioria cugelăril europene au: 
torul distinge patru epoce : înlăia 
esie Înspirată de idealul sfini 
(„civitas del" a fericitului Augis- 
tin); a doua, de iluzia libertății re- 
livloase (reforma lui Luiher); a 
reia, de credința în liberialen 
polilică (revolulia franceză); o 
paira, de pasiunea infinitului tre- 
cul dela individ asupra statului 
(imperialismul). 

Voind să dovedească funcliunea 
istorică a imperiului britanic, au- 
torul exaltă politica engleză. im- 
periile, zice el, sint încarnații ale 
ideii divine, care vede în războlu 
realizarea unui scop înall. In ciuda 
pacifişiilor, războiul eslile o mani- 
lestare sublimă a aplitudinii omu- 
lui de a sr oh unor idealuri ne- 
peritoare. Dacă Anglia tinde azi 
câtră domnia universului, o face 
supunindu-se unei porunci de sus, 
descoperile cu prilejul războiului 
de o sulă de ani, după martiriul 
nedrept al loanei d'Arc. Deci An- 
glia, prin politica ei colonială, cind 
vrea să insufle păminiului spiritul 
englez şi convingerile engleze — 
execulă fără să vrea un imperativ 
divin. Epoca noastră este epoca ei. 
Incarnind o idee siinlă, ea se poa- 
le considera ca „sanctuarul cen- 
iral al păminlului* şi reprezenlanla 
humanității. Cramb legitimează po: 
litica engleză colonială din witi- 
mele secole. 


TEOLOGIE 


Georg Helnrici, Die Her- 
mes-Mistik und das neve Testa- 
ment, herausg, von Ernst v. Dob- 
ac Leipzig, 1918, XXII—242 S., 

Primul caet din înlăiul volum al 
„Scrierilor peairu istoria creştinis- 
mului  primilis” — organ al in- 
stitululul saxon de cercelări în 
domen!ul religiunii comparate — 
cuprinde o lucrare neisprăvilă a 
defunclului teolog din Leipzig, în 
a căreia inlroducere se vorbeşte În- 
lăiu despre raportul dintre mistică, 
filozofie şi magie, despre vechi- 
mea literaturii mistice, forma şi! 
cuprinsul ei, apoi se cercelează 
amănunlii cele 15 iralate transmise 
subt numele lul Poimandre toate 
cu cultul ful Hermes -ṣi fragmen- 
tele de aceiaşi nalură din Sto- 
boeus, Asclepios, precum şi cita- 
tele cu Hermes din păriniii bise- 
ricii, În a doua parie e vorba de 
raporturile dintre mislica herme- 
ică şi noul Testament. Se disculă 
noțiunile revelație, Dumnezeu, 
lume, om, minluire. Cenitul de 

euiale ilf rmează analiza lexie- 
or de pănă azi. Aulorul zice că scrie 
erile slinjilor părinţi se poale să 
fi fost influențate de călră mistica 
lui Hermes, nu insă şi noul Tes. 
lament. Că există o dependinlă 
între literatura hermeică şi noul 
Testament, este foarie probabil. 
După Heinrici, intluenja eleni siică 
asupra creștinismului, în epoca a- 
postolilor, nu se poale constata. 
Creștinismul primitiv nu trebue 
considera! ca o religie sincretis. 
lică—o reunire de sisteme vari- 
ale—ci poartă „un caracter unitar 
şi deosebii”. Literatura hermeică 
este un document prejlos Pentru 
sincrelismul elenistic. In deose- 
bire de alți cercetători (Reiizen.- 
stein, Norden, W. Kroll şi a), 
Heinrici pune in discujle problema 
dacă literatura hermeică a fost 
anttsodjaii de călră noul Testa- 

nl, 


BIBLIOGRAFIE 


Adolphe O. Orno, fas mi-a ve (Roman), Les Edilions G. Crâs 
„nie, 1921, Paris, Prix 6 francs. 
Minait rau me bg cra și paie, (Melá de drum), Edit. „Ola- 
it, 1921, Chişinău, Pre ei. 
pr. BR ied şi Dr. Liviu Cimpeanu, Apele poa şi 
Stațiunele balneo-climaterice din Ardeal, cu cele din Regat, De 
sarabia și Bucovina (CHAGE, ais a nia Fditura „Viaţa Ro 
minească“, 1921, București, Preju ei. 
iei llallene (Giosuè Carducei.—Antonio  Fogaz- 
gaga aibe ve pl ea "Mele Graf. — Retraclallones), Edilura 
„Viaţa Rominească”, 1921, laşi, Prejul 14 lei. je 
D. Caracostea, Postul tepe ral a Edilura „Viaja Rominească“, 
„DB şii, Preţul 15 lel. 
Adrio Val, Poiss Roumains, impr. H. Libert, 1921, Paris. > 
Adrio Val, Sonnets. Impr. Andrée Forng, 1921, Paris, Prix 2 fr. i 
Dr. Dimitrie Marmeliuc, Sofocles, Tip. Universilăţii, R. BriIl- 
1920, Cernăuţi, Preţul 8 lel. 
iderațluni asupra Constituţiei bolşevice, „Biblio- 
tc “Sr era Per ri 9, “Editura, „Samlica” S. A., 1921, Craiova, Pre» 


i. 
M. i E e A SA, Maraea far fapt (Roman), Editura Guten- 
+ i el. 
Jur. 000, 2901. Paouey Curmarăe speculei şi sporirea producțiunii, 
Edilura „Carlea Rominească”, 1921, Bucureşti, Prețul 2 le i 
Eugeniu Sporan Frumosul ca înaltă suferinţă, Editura „Cele 
trei Crişuri”, 1921, Oradia-Mare, Preţul 2 lel, URA Cu 
Artur Gorovei, Datori! şi Drepturi, Carte pentru săleni, . 
tea Rominească“, 1921, Bucureşii, Prețul 10 lei. 


Mercure de France, i-er Juin, Prix 3 fr. 85. 
La Nousaiiă. Revue aeaa A e uie. Pete 4 fr. 50. 
diale, i-er n, Prix 
Da Rae et Manoir de ia Société de Neurologie, Paychiatrie- 
et Psyehologie de Jassy No. 1—2 şi 3-4. 
Presa Dentoră, No. 3. București. 
Gindirea, No. 4, Prelul 2.50 lei. 
Transilvania, No, 5 şi No. 6, Preju! 10 lei, 
Vremea Noud, No. 5, Pretul 3 lei. 
Foala Plugarilor, No 6, Prejul 2 lei, 
Orizontul, No. 21, Prejul 1 leu. 
Romtala Viitoare, No. 5, Preţul 2 lei. 
Ideia Europeană, No. 63, Prejul i leu. 
Roma, No. 5, Prețul 4 lel. 
Crinul Salelor, No. 1, abonameni anual 18 lel. 
Revista grai De ă g eg lei 
trei ri, No, ii, Pre “ 
De Mureli şi al Oerotirilor Saci.le, No. 9- 12, Preţul 10 lel. 
Lamura, No. 8, Prejul 5 lei. -~ 
Pentru ra sopiiios, te 1 şi 2, Prejul 4 lei. 
, Lă à e . 
et ae Copiilor şi a Tinerimi? No. 21—22, Prelul 2 let. 
Cimpul, A ti, mere ară anual 35 lei. 
unimea, No. 2, Prelu 
Treinos Jiului, 11—12, Prețul 6.lei. P 


Revista Caricaturii 


——— 


După modă 
Nas lung 


E Nu văd nimic anormal la ochii dumitale... Ce vă jenează mai 
mu 

— Închipueşte-ți, doctore, că nu mal pol distinge figura acirițe= 
lor la tealru. 

— Se vede ireaba că le uiţi mai mult la picioarele lor... 
(Passing Show, Londra) 


— ———— 


Oculistul (examinind bolnavul): Un cunoscător 


T™— Uite, bărbăjele, nici 
tachido pura! VI E utat jad tut am % ce să mă ci aa rail bo 
pi inā- — - 
uniro, domnule Doctor...“ pă allina gras i cr ci zei 
(Fliegende Biălter) (Simplicissimus) 
TA TU ex = AARNA pn Dame U Caa 
Atavism 


Ji 


3 Imbogäfitul de războiu (angajind pentru o serată pe un pianisi) 
Ce bucăţi cinļi dumneata ? 


- 


umai clasice. zi 
— Da?  Atunel să-mi cînți numai de prima clasă. 
(Fliegende Blâller) ' | 


— 


tje mop ar trebue să vä gîndiji numaidecii la crimă,,. Poale c'a 


amilie, Printre strămoşii lui, vre-unul călca! de automobil.. 
(Le Rire) 


— Un chilogram de carne!... Ai bani destul la dumneata Ei 
(Le Rire) 


O tragedie 


AV 


€ Fu 
petale - TA RAD 
N Sa A edh EIET. LA pi + 


ai Pr 4 i yi 
. EF » r E rai ES 4 
>» 
> = E Sete 


hti Vechea poreste:"Bătrinii nu vreau, linerii vreau... Adio, 


Bella: Adio, Romeo! 


(Lustige Blätter) 


a 3 A f 
ME” T r r “ >" * + 


Pe 


E 


192] ANUL Xit, 


August. No. 5 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTUNȚIFICA 


SUMAR: 


Mihail Sadoveanu . . . . +. Scoala. 

AL A. Philippide ... . . sgonirea lui Prometheutb'râgment- preludiu din- 
tr'o Tragedie). 

Paul Zarilopol . . . . . . Artă literară şi simplă literatură (Obseroaji! 
nepraetice şi unilaterale). 

Mateiu lon Caragiale. . . . Remember, 

D. V. Barnoschi . . . . . „Republica aristadimocratieeused, 

E. Ador i i e. o. G Laser fCulegătoarea de splec. - Semnul. — Es- 
ther). 

Semen luşchevici . . . . . Leon Drei (continuare). 

Qh. Sawl .. . . . , . .  Serisoarea a doua (Definiția evaluării estetice). 

Mihai D. Ralea . . . . . . Scrisori din Paris (filanjul filozofiei franceze 
contemporane]. 

Dragoş Protopopescu . . . Scrisori din Londra (De finibus.. O ură o 
trotuarului, - Oameni care cuvintă: dela Ra- 
biadranat Tagore la Einstein, Centenar şi 
sexcenlenar.— Eto., etc.). 


Dr. P. Cazacu . ., . . . .  Chişineul,. 
G. Topirceanu . . . . +. +. Cronica ueseld, 
RECENZII : Gris Galaction: Răboji pe bradul perie, h. Alezin,— Spiridon Popowa ! witeibațiune 


la manca pentro riticarea pophtndul. L Olimpia Stetanovici — Me ximit 
arta ei. î. Olimpiu Stetamnvict, Norman Aage: Tratatul de pace yi hy economic estopeni, 2. Otim» 
pia Stefanavici.- Chr. Zerope; Un philosophe séoplitonielen fu XI siècle: Micher Pyetlys. Gh, Bayil- 
Principext Blicher: 40 soţie emkleză ln Birtin, Feri Rosetti =C. W Valentine: An Introrteciimit în tie 
experimental parchoiogie nt bestii. Th. Savill. 

REVISTA REVISTELOR: „Lonis Martrauie (Pitar, Revue lei Dean Mnmlaihoa Poeta! Nedit și 
societatea Moinaki în mecnlul ai XVII” (Risas Noury. Mercure te Irancej—„Mhitaetile sovietice” {lto 
Matias, IM Tugelach), —aPrezeutal şi viitorul lantii” (Georges Soutie de Atoning, La wevue Ac mllaie)— 
„Asrbitniria” (A. pom Witr, Der gertrene Bcharti—„Deigimea capitaliemulal motets şi veigisea impa 
sitelo" (N; Alori, Die Geenatoleu).-—, Atitudinea nlisților taţi de chestia firientulnie (XXX, $ ie ile Pa 
riaj- „Lară Robert Cecil pi derorientarea partiletor ta Hagtitera” //, Augustin 4 

„Cheatia petrriuivi în rapari cn pålitica montiali* /Schirme, Newtacihe ents 
siteâne cerute te guvernele socialiste“. (Parus. Die Gegenwartjeyliyrai și Polos 
idas Aichteair:, Le Mmde Nonreanj,—.- el mai acrmp gavera din hrme* 
- „Problema locuintelor" (Rend Alergol gi Pilipge Burde:. Le Monte Nout 
Files Hares. bir Wetbisneh =. Citeva remedji euutra aiilhiril. (Oend O 

MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE (Literaturi Pin 
logie. —ist rit. —Siiinlă.— Pottrică). 


OORAFIE. 
REVISTA CARICATURI, 


Costin : Vioazn.—Maegtrii și 


1 —aPrhuejtia imp 

ii Pierre Lafar și La 

sberger, Das Tugebuc) 
1 


IAȘI 


Redacția și Administrația : Strada Lăpușneanu 33 
7 1921 


VIAŢA POMINEASCA apare lanar ca ce? puția 169 pagini —Ahonamestul ip țară um ss toc jei 
umitate dén so «i, Numărul ro isi —PFestrs atrăinitete: un ah $40 lei: jumatate de au Jò iei. Num. 
Pierre ~ d u detalii a se redea pagina urmitoare. 


nii abonați sînt rugați a trimite odată 


Pentru siguranța primirei regulate a Revistei D- 
cu abonamentul și 12 lei anual costul rocomandărei. 


VIAŢA: ROMÎNE ASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 im- 
clusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face înorice lună a anului, trimiţine 
suma prin mandat poștal, 

einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentrucz 
expedierea Reviste! să nu sufere intrerupere, 

Preţul abonamentului este : 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 200 lei 
Pentru particulari: 
PESE e eana e E e a da N = = + 100 le! 
Pe jumătate an ED ăi m cea E 
DODI pr e e a i A S i ai IOA 
ÎN STRĂINĂTATE: 
Pe un an i 140 le 
Pe jumătate an a e i ai ai ata e ID: 
Dida i i a a IAS e 14, 


Abonaţilor li se acordă între alte avantagil şi reduceri in- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice și editura „Viaja Romineascå”, astțe! 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis, 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la R 
Costul a 50 volume, ce vom edi 
ximativ de lei 600, 

Reducerea ce se acordă abonat 
vistă fiind 15r aproximativ 
tul revistei pe 
zece lei pe an 


evistă este de 100 lei pe an 
ta minimum pe an, va fi apro 


ulul la cărţile editate de Re- 
(adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 
an ar reveni! deci abonatului numai la 10 lei, adică 


Administrația. 


“ful Siretului, ca să văd mişcarea lumii in „medean! 


ŞCOALA 4 “SR 


Intr'o zi, pecind mă duceam la Siret, mă a în bolțile 


lui e e cerne David, unul dintre tova si 
pre: negii me, randalir. Era un palid şi firav fe- 4 


şi 
băteam bumbii' subt un zăplaz,—şi el se deosebea prin 
eniile pe care le desfaşura 


ru a mat 
Pe lingă asta, Focşăneanu David mă îndemna cu prietinie 
mă ag sc la el, hotării să las de data asta a ăia 
a prăvâliilor. i lite ` 
> Subt bolți, unde stăteau înşirate mărtufi felurite, pie 
yh ai eră i pine, carne de porc lingă 


de dimineaţă, I u 
făcea ru în strimța lui dugheană de mărunțişuri. 

gat în „cu lădițele negre infăşurate pe cu- 
Ča mul dunga la rară se plimba încet, naroka. Din 


- 


ui, închizind pe 


jumătate ochii A ie d printre degetele-i osoase fuioru-i 


„Măi Focşâneanu David, întrebai eu pe băiat; ce faci tu 


o A epe vinzarea, îmi răspunse el. Trebue să 
şi eu femele Me ana cu buzele-i fără singe. 
= — Da” tü ştii să vinzi a 
-— Ceai n Am învăţat demult să măsor, să socotesc 


Aţi a - 
şi să vind!“ pia 
TP A a p= 
- ~ é b- 
i ri AAN 
S 9e mingar i i 
pri i AȘ t < 
A`: s `! PA A > ; 
p E “ si. fo. ta" 
d pi: 1 roe À 
EAA dos b i Onea > nth 1 


162 _______________ VIATA ROMDASOĂ A a E 


Atunci imi adusei aminte de minunatele socoteli la arit- 
metică, pe care Focşâneanu David le făcea la şcoală, şi de 
problemele încurcate pe care ni le arăta el uneori într'un caet 
soios, cu mult mai grele, mai lungi şi mai amănunțite decit 
cele ale domnului Trandafir şi ale aritmeticei noastre. Foc- 
şăneanu deprindea taina numerelor şi la o şcoală ovreiască, 
unde mai învăţa şi alte lucruri în ceasurile cînd noi, băeţii 
fără griji ai creştinilor, ne fugăream, bâteam mingea, ori hoi- 
năream aa împrejurimile tirguşorului. 

„Măi Focşăneanu David, de-aceia dezlegi tu aşa de uşor 
socotelile la artimelică ! zisei eu, cu puţină invidie. 

— Eu ştiu să înmulţesc în cap cu zecile şi cu sutele! 
îmi răspunse mindru David. 

— Cum se poate! strigai eu cu mirare. Ştii tu cit e 30 
înmulțit cu 25? 

— Ştiu! vorbi hotărit tovarăşul meu. 30 inmulţit cu 25 
face 750!“ 

Intr'adevăr, pentru mine socoteala aceasta făcută într'o 
clipă era o ispravă fenomenală! Era una din minunăţiile lu- 
mii şi-mi aducea aminte de greutăţile vieţii mele. O picătură 
neagră Imi căzu parcă pe inimă şi, fără să-mi dau socoteali, 
căutam În mintea mea un răspuns care să mă înalțe în ochii 
lui Focşăneanu David. 

„Dar tu ştii să baţi mingea ? strigai cu. Te duci la Si- 
ret? Ştii să înoți? Ai fost în zăvolu? Acolo sint şi bur- 
suci!“ adăogii holbind ochii. 

Focşăneanu David, săracul, nu ştia nimic din toate aces- 
tea. El crescuse in umbra zidurilor şi, puţinii ani pe care-i 
trăise, se strecurase prin hudicioare înguste şi murdare. Acuma 
mi se părea că mă priveşte el pe mine cu admiraţie, Chiar 
bâtrinul Aron se oprise din rugăciunea lui şi se ulta la mine 
ca la un animal depe alte tărimuri. Indată incepui a povesti 
despre isprăvile mele; încercai a spune ceva chiar şi despre 
o puşcă cu care aveam de gînd să mă duc la vinat. Și tatăl 
şi feciorul ascultau, zimbind, vorba mea înflăcărată şi priveau 
din cind în cînd spre mulțimea care se aduna în medean. La 
or atita, mearen sep e subt boltă, fui lăsat în drum 

vile mele voiniceşti 
ne polilor e eş ocşăneanu David se răpezi dela 

„Ce vrai să cumperi, bade? Avem martă foarte bună!“ 

lingă Mitea trec a Spain: Mopestoci rămaseră liniştiți 
+ ntul meu trecuse. Ince - 
aminte miscarea ioana pui a privi cu luare 

n medean era viermăt de oameni, o curgere net 
de căruţe cu cai, de cară cu boi, de gospodari şi pinirit agn 
in strae de sărbătoare, Năvâlea spre tirg norod din unspre- 
zece sate. Căldura zilei de August creştea şi se stirnea, în 
lumina vie, colbul vestit şi neistovit al tirgului. Vitele şi oa- 
menil pluteau ca'ntr'un fel de pi.lă cenușie, 


ŞCOALA 163 


In obor, unde se puneau la cale vinzările de animale, 
geambaşii făceau larmă: încercau caii, dădeau tircoale boilor 
şi vacilor, îşi şopteau Ía ureche preţurile, băteau palma. La 
o parte, în bărătei joase de scînduri, citeva femel frigeau carne 
de porc şi peşte de Galaţi la nişte vetre joase de cărămidă, 
Alături, Lipoveni bărboşi cu cămâşi roşii şi Lipovence cu bror 
boade verzi şi galbene legate pe subt bărbie vindeau mied 
gălbui în cănăţui de sticlă. Coropcari, cătră marginea tirgului, 
îşi înşiraseră jos, pe ţoluri, marfa de mărunţişuri şi-şi strigau 
muşteriii, — flăcăuaşi şi copile, care se opreau penirun păun, 

ntr'o zgărdiţă, pentr'un şirag de hurmuz. Lepa ua chemării 
or se ridicau ţipetele certurilor şi zarva norodului... 

Gospodarii şi gospodinele începură a intra subt bolți. 
Aron bătrinul şi tovarăşul meu, din ce în ce mai vii şi mai 
vorbareţi, aţineau calea lumii şi cercau să facă vad spre pră- 
vălioara lor de mărunţişuri. Intindeau minile, opreau pe femei, 
apucau de pulpana sumanelor pe bărbaţi. Cu uimire ascultam 
cum Focşăneanu David vorbeşte despre o marfă care era cea 
mai „prima“ şi cea mai aleasă din lume, adusă dela Țarigrad, 
dela Viana şi dela Pariz. 

„Poftiţi, domnilor, în prăvălie!“ îndemna David cu se- 
fiozitate. 

Dar domnii, cu opinci şi cu ciubote unse cu dohot, nu 
se opreau. Era prea devreme pentru tirgueli; nu se intilni- 
seră încă finii cu nînaşii, şi toți erau încă „pe inima goală“, 

nu mincaseră adică nimic. Treceau mai departe, spre criş- 
mele” unde începeau a ţipa viorile şia zumbâi cobzele Țiganilor. 

Curind totuşi începură să meargă şi afacerile prăvâliilor 
ovreeşti. Două gospodine, una în virstă, alta tinără şi frumu- 
şică, stâtură puțin la îndoială în fața dughenii lui Aron. Foc- 


_ găneanu David se răpezi înaintea lor şi le pofiti să intre: 


„Poftiți vă rog! ce voiţi să cumparaţi? Avem marfă 
exlra.. Poate voiţi un cit de modă nouă ? Avem de care do- 
riți! Avem orice...“ 

Femeile priviră în urmă, apoi inainte; după aceia întoar- 
seră capetele spre noi. Bătrinul le zise grav: 

„Intraţi inăuntru!'* 

Cuvîntul lui fu hotăritor. Femeile intrară. 

Aron le cercetă o clipă cu ochii; apoi întrebă cu dulceaţă : 

„Ce vreţi să cumpăraţi dumneavoastră? Un cit bun? 
ori o pinză? 

— Dă-ne nişte hasă..." răspunse ascuţit bătrina. 

David se răpezi spre rafturi şi trase un val de pinză, — 
apoi, după valul de pinză, două bucăţi mari de stambă. Le 
aşeză lingă hasă —şi bătrinul, desfăşurind pinza, cerca încet- 
încet să atragă luarea-aminte a femeilor spre colorile vii pe 
care copilul le desfăşura cu mişcări iuți. 

Incepu o dezbatere nedesluşită de vorbe. Atenţia îmi era 
îndreptată spre furnicarul uliţii; auzii numai țipetele de uimire 


164 VIAŢA ROMINRASCĂ 


ale femeilor şi risul prietinos al bătrinului; 
spre mirarea mea, nu eşiră din prăvălie cu Le era 
rile colorate pe care le coborise din rafturi băiatul. 


Indaă întrară alte femei, apoi alele. Și bătrinul spunea: 


despre stamba lui o poveste curioasă. 


„Asa cil, pe care-l vedeţi dumneavoastră, este ţesut toc-- 


mai la tirgu' Americei.. şi impârât i 

cu pe apei ia frumos A eu in mr Sa sprer pda 
n adevăr, stamba a 

bätrin trebue SA ket a a Aurii are ga O Taaa adl 
„Mie mi-ar`trebul un lucru mai bun i 

ù .„» zise cu hotărire o 

age E ana cu sprincenele ca lipitorile, privind îndrăzneață 
— Care lucru mai bun ? într ocşă 

țindu-şi sprincenele. Parcă A eăgrreleziee n rea 7 Dar pipi 

a . sia please arina nani apele peni ochii dumitale... 

Paara u vrai să mă crezi pe mine! 

carol şi lucru bun, şi eftin! Costă numai optzeci de bani 


— Optzeci de bani 
ai Sa hai a Kar A priză cu glas înalt nevasta. Da’ 
— Hm! nu vrai să crezi dumneata? A 
name aaae, căci văd cu cine am a face; dar rt er 
- re a asta c'un franc douăzeci, aşa sâam eu bine! D a 
o Ru ne e aea. r per de bani, pierd la dinca! Dar ra 
urbei riă: nu aşa de bună ca asta;—acela are- 
— Apoi nu... mai proastă nu-mi treb 
ai ue, i 
naa Diiuiitaie, drags, ştiu eu că nu-ţi cas ÎL aperi de min 
s fol n Pa ad Daria, asta şi vezi! ştiu că cunoşti... 
Herei cost btaa À ; nd femeii stamba. Pune, te rog, mîna. 
— eu, văd... da'-i scump, jupî 
— Ştii ce? se amestecă, fn ii pă 
metil ati nT a e, clipa asta, tovarăşul meu de 
să-ţi lase cinci bani la cai Are să pg rin ee pred fara 
numai gapiezeci gi cinci de bani cotul PR TN 
— li-ra ! da’ unde se află una ca 
PETE vezi Mut bn Braa, ca asta ! doar eu nn s de 
tai at să i nec acu întăla oară! Am mai văzut ew 


— Cit dai ? întrebă scurt bătrinul 
mee, peste tarabă. nul, întinzindu-se spre fe- 
n'are supărare .. 4, Spune un preţ! eu nu mă măr pla tirg 


— A oi, jop? i y 
Datruzeci se Eiai ți-oi spune una: marfa dumitale face 


— Cum ai zis ? ţipară într'un gi 
amestecată c'o înfricoşată uimire, ae rinin pa t, 


lşi duserá minile la timple şi-şi clătinară capetele. C'un gest 


4 


poaa R ea. 


de indignare, Aron dădu cu dosul palmei marfa la o parte. 
Cu acelaşi gest, David o repezi în alt colf al tejzhelei. 
Femeia îi privi pe rind, cu ochii ei negri şi bănuitori, 

„Dau patruzeci de bani cotul !* zise ea cu hotărire, 

Copilul rămase nepăsător. Tatăl, rece, intoarsescu dis- 

preţ capul. 

„Cu aşa preţ, nu pot!” 

Femeia se îndrepta spre uliţă. 

Deodată bătrinul o întrebă cu glas prietinesc: 

„Dai şaptezeci de bani ?“ 

Nevasta se opri. 

„Mai pun şi eu zece bani! zise ea rizind. 

" Atunci se apropie tirgul! se amestecă David şi-şi 

terse vesel nasul cu dosul palmei. 

— Ai să mai pui şi ceilalți douăzeci de bani ! grăi Aron. 

— Nu pun, ferească Dumnezeu ! Dacă-ţi place aşa, bine; 
dacă nu, mă duc; mai găsesc eu şi alți negustori. 

— Ba ai să mai pui doi gologani! strigă cu hotărire ne- 
gustorul. 

— De ce să nu pui ?* întrebă, rugâtor, şi David. 

In clipa aceia, un gospodar înalt şi spătos, cu bundă in- 
florită, împinse în dughea două fete sfioase, codane de cin- 
praga ani, şi după el un cîrd intreg de cumetre, de nînaşe 
şi de fine se abâtură din drum. O femee gureşă îşi făcea loc 
în fruntea lor. Era îmbracată cu rochie croită la tirg, era fru- 
moasă, albă şi rotofee. 

„Poftiți, cucoană preuteasă, sărut mina l.“ tresări David, 
repezindu-se cu umilinţă înainte-i. 

Prăvălia se umplea. Aron, hotărit, se plecă la urechea 
femeii oacheşe, îl şopti ceva cu taină, apoi apucă bucata de 
stambă şi i-o puse în brațe. 

„E bun cuviat ? strigă el vesel. Să măsor ?* 

Cucoana preuteasă, adusă la ales de gospodine, se aşeză 
pe un scaun, tiriit în grabă de David, şi o salută cu respect 
şi domnu’ Aron. Femeia oacheşă se lăsă convinsă de cuvintul 
misterios al negustorului. Stamba ţipă ascuţit, cînd David o 
rupse cu minile subțiri. lar gospodarul, cu cele două codane, 
vesel şi el parcă de navala din prsa, privea în juru-i, pe 
cind fetele cercetau cu ochi aprinşi cordeiuţele, horbotele şi 
pinzeturile de care era tixită dugheană negustorului, 

De cităva vreme urmăream cu încremenire pe tovarăşi 
meu de şcoală. Intre el şi bătrin parcă era un joc necontenit 
de gesturi, de mişcări şi vorbe repezi. Cum se umplu prăvâlia, 
uimirea mea crescu. Focşâneanu David, ca şi cum ar fi fost 
intro luptă, se înmulțea ; scotea parcă din ochi, din nări, din 
gură, din vîrful degetelor vorbe, argumente, horbote, cordele 

pinzeturi, spunea preţuri grozave, cobora cu linişte pănăla 

mătate, măsura răpede cu colul de lemn, însemna cu foarfe- 
cele, rupea ; slujea şi pe cucoana preuteasa, întindea în vir- 


166 VIAŢA ROMINBASCĂ 


ful degetelor şi nişte hurmuzuri codanelor Rominului cu bundă. 
Dimineaţa începuse goală pentru prăvălie, negustoria pornise 
uşurel și cam alene după aceia; acum era însă o adevărată 
înfrigurare, căci se făcuse vadul mult dorit; şi de lingă tejghea, 
unde căutau să mulțămească pe toată lumea, certindu-se din 
preţuri, mirindu-se, uimindu-se, supărindu-se, îimbltazindu-se 


şi împăcindu-se, cei doi negustori chemau și pe trecători, se 


repezeau chiar pănă la prag, îndemnind pe oameni cu tot ce le 
dorea inima... 

Tovarăşul meu de şcoală mai făcea ceva, ce mă umplea de 
respect: îndată ce un preţ era rupt, zimbetu-i dispărea o clipă, 
răminea ginditor, cu ochii aţintiţi, apoi rostea hotărit şi sigur 
rezultatul unei socoteli pe care ceilalți o verificau incet şi trud- 
nic pe degete... 

Nu şiiu ce farmec a avut pentru mine, în dimineaţa acela 
de iarmaroc, tovarăşul acela al meu de şcoală palid şi subți- 
ratic. Nu mă mai interesa nici iarmarocul, nici zarva şi mişca- 
rea oamenilor: parcă vedeam o ființă nouă, cu stranii mişcări 
şi cunoştinţi de viaţă, într'o lume nouă. Obrajii i se coloraseră 
şi ochii i se aprinseseră ; nu mai era băeţelul cel umilit, bătut şi 
spăriat cînd eşeam gălăgioşi dela şcoală... Ba era o ființă de 
temut chiar. Bătrinul îl priveghea şi-l urmărea cu dragoste... 

Eram la o şcoală pe care n'o cunoscusem încă, o şcoală 
ciudată şi neliniştitoare, de care abia mai tirziu mi-am dat de- 
ap socoteală. Tovarăşul meu îmi zimbea triumtător în clipe- 
e-i de răgaz. 

Intr'un răstimp, l-am intrebat, prinzindu-l într'un colț: 

„Mai Focşăneanu David, da’ după ce isprăveşti, nu mergi 
tu cu mine la scăldat ?,..* 

Aşi fi vrut să-i arăt şi eu lui ce pot: cum fac răţ 
Siret cu pietrele, cum fug, cum inot; e fi vrut să-i arât ză- 
voiul şi murele, cerul şi paserile,—dar el murmură uşor cu bu- 
zele o socoteală în limbă străină, apoi mă privi pieziş, rizind, 
caşicum i-aşi fi vorbit de lucrul cel mai za arnic şi mai comic 
din lume. 

Mă lăsă şi se răpezi după muşterii. Am simţit golul în- 
demnului meu. EL era neştiutor de toate ale mele. Am plecat 
singur din zarva tirgului şi l-am lăsat pe Focşăneanu Deci 
în jocu-i aprig. Cerul, apa şi ringul mă chemau la altă şcoală, 
care era Străină tovarăşului meu, cumi îmi era mie străină 


lumea lui. 
Mihail Sadoveanu 


e 
—— 


Isgonirea lui Prometheu 


-  fregment-preludiu dinir'o Tragedie 


i înd care îl 
” „ Alături cu vulturul veşnic llămi = 
PE Era ep care Zeus l-a tema tipi 
ee msi peer limit "în zare. La picloarele slincii, Pipete: E gen 
Dar Goriano 'Prometheu pentrucă à răpil Focul iag K ăla 
oat t pimini — din dragoste peniru omenire, gena fip oferă 
e me, ash muljamită. Răsvrălire? pentruce?... ra mea E aias. 
p Bia mai Diae ninti, sind, aora Fost Age, uit Romeralcarts 
; ta pricina iu o s. 
A Ape peer Pali şi pietre... Huo! Promeiheu... 


PROMETHEU (necliniil). 


Un urlet surd, adine ca o furtună, 
Ami geme în urechi necontenit... 

E vintul care prin prăpăstii sună... 
Ori stincă din virturi s'au rostogolit ?.., 


Cind Vremea încă nu s'a implinit, 

Pe Prometheu cine-ar putea să-l cheme ?... 
E Muntele, bătrinul, care geme. 

Adormi din nou, tovarăş ostenit.., 

Porunca Vremii nu s'a implinit... 


Nu s'a sfirşit nimic. Mal este incă. 

Nu creşte Veşnicia, nici nu scade. 

Abia mai simt că vulturul mă roade; 
Abia mai simt că rana mi-e adincă... 
Mi-e trupul stincă 'n lanţuri pe o stincă! 
Pe multă vreme nu mai ştiu să simt... 


Spru cer de veacuri fulgeriod mereu, 
E-atha vreme decind ochiul meu 


168 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Și-a 'nfipt adinc privirile în zare, 

Că m'ar durea să mi le smulg! şi, greu, 

S'ar povirni, prelungi şi orbitoare, 

Ca nişte drugi de aur svicniţi din ochiul meu... 


MULȚIMEA 
Huo! Prometheu... 


PROMETHEU (iresărind) 


Cine-a strigat pe Prometheu Pie 
S'a implinit sorocul Sorţii, oare ?,.. 


De-abia citeva veacuri călătoare 
S'au stins deavalma în Nemărginit — 
Şi drumul Vremii s'a şi implinit 2... 


De-atita neclintită Veşnicie 


Mi-s ochii grei—gi-abia mai văd pămintul,.. 


— E vintul care urlă prin prăpăstii.. 
E vintul... 


MULŢIMEA 
Huo! Prometheu... 


PROMETHEU (tresărind mai tare) 
Acelaşi glas! 


MULŢIMEA (cu un urlet prelung, în 
timp ce satele cu plaire). 


b Huooo! Prometheu... 


La sirigătul Mulfimii, Pr 
se, intors privirile spre pämiat.. p $ ca gr raien Maia tă 
Saa Sell rai SĂ eră Dar oretu care taepase din nou s'a slins, 
ine în miaă, fimturătoare.. Sa vre rapi Maple: pa cure acum e 


PROMETHEU (in picioare pe siincă, ur- 
li cu o mină ținindu-şi 

laajennos; e: cealaliă gitu- 
urul, . 
lak.) ul, ca pè un hu: 


O, Urlet, te-aşteptam ! l 
Svicneşte, Singe! 


adinc, 
ulțimea, fä- 


ISGONIREA LUI PROMETHEU 


Cutremură-te 'n mine, Viaţă! Sfarmă- 
Te'n mine iarăşi, Răcnet de alarmă! 
O, inimă, în pieptul meu te stringe 
Ca un pumn! 


(spre cer; hoholind:) 


Ascultă, Zeus! Omenirea zblarã... 
N'ai auzit ?... In cerul tău ascuns 
Străvechiul Răcnet încă n’a ajuns ?... 
Trezeşte-te 1.. 


(Mulțimea urlă; spre ea:) 


Da, urlă, urlă, Fiară! 
Mugeşie, turmă |... 
Ai timp destul să pilingi, pe urmă... 


(spre cer:) 


O, Zeus! Omenirea-i ca un cîne, 
Sătulă de izbavă şi osindă... 
Ascultă-i urietul adînc, „Stăpine“! 


„Părinte“ | fringe-ţi trupul ca o pine, 
ŞI zvtrle-l omenirii — că-i flămindă... 


Columnele templelor tale, 

Ca nişte gituri albe, sbucaite din pămint, 
De mii de ani spre cerul tău zadarnic 
Işi răsucesc flămindul lor avint... 
Mulțimea, Zeus, nu te mai aşteaptă | 


Blestemul ei prin mine spre tine se îndreaptă... 


Prea mult întirzii, Zeu nebun! 


Acum, cînd lanţurile mi-au căzut, 
Coboară lingă mine, Zeu de lut, 
Să-ţi spun... 


SA tremuri, Zeus! Trăsnetele-s sparte, 
Vulturii morţi ! 

Spre tine Vremea vine de departe 

Cu huruit de roți să-ţi bată 'n porţi... 
Sa tremuri, Zeus! Trăsnetele-s sparte, 
Vulturii morţi! 


VIATA ROMIGASCA 


Dă-mi mina, Zeus! Singur eşti, ca mine, 
[i cerul tău pustiu şi zdrenţuit... 

Spre stinca unde-am stat inlănţuit 
Priveşte 'n jos Puhoiul care vine, 
Priveşte-l bine... 


Ne blastămă Mulțimea deopotrivă... 
Eşti singur, Zeus! Singur sint şi eu... 
Dece inlături mina milostivă 

Pe care ţi-o întinde Prometheu ?... 
Eşti singur, Zeus! Singur sint şi ei.. 


Cu mine, Zeus, svirle-te în larg, 
Acolo unde zările se sparg 

Spre haosul cu mii şi mii de ceruri 
In care se vor naşte aştrii noi... ` 
Dece nu vii cu mine 'n larguri, Zeus, 
Să cucerim Nemărginirea amindoi |.. 


Moljimea sbiară. O clipă, Promelheu pare că aşicaplă... Apoi, 
glasul lui, amenințător şi pulernic, se ridică. Hokolul lut baljocoritor 
umple văzduhul, în limp ce îşi aruncă lanţurile spre cer: 


la-ţi, Zeus, lanţurile înapoi! 

Au ruginit de vinturi şi de ploi, 
Dar sint destul de trainice şi grele.. 
Păstrează-le — dacă mai crezi în ele! 


(cătră mulțime :) 


lar voi, flăminde fiare, înapoi ! 
Pomană vreţi ?.. Aşa e: se cuvine 
S'aveţi şi voi o urmă dela mine... 


(le aruncă vulturul gituit,) 


Luaţi-l!.. E destul de proaspăt încă .. 
E plin la trup şi gras de nemurire... 


Te pune 'n patru labe şi minincă, 
Oinenire... 


(insinuani:) 


e 


E un stirv mai stint ca altele, un dar 
Ceresc... E vulturul lui Zeus, doar L.. 


`Ţ` 


` ISOONIREA LUIL PROMETHEU 171 


O ‘o Ç (Boonman PROMETHEU o o o 


(spre cer:) 


Nu te scoboril... Ți-e frică, Zeu nemernic! 
Pastrează-ţi bine lanţurile... A 
u 
Mä volu urca spre Soarele puternic, 
Să ’ntimpin Vremea nouă 'n drumul meu... 


(cu glasul to! mai srircolil:) 


S'adun în mine fulgerele toate, 

Să mi le-aprind priviri în ochi! să sorb 
in ochii mei întreg văzduhul orb, 

Şi cerurile toate să le sorb! 


ŞI inima Luminii s'o smulg din Haos vie, 
S'o prind pe veșnicie "n pieptul meu... 
ȘI, păn'voiu isbuti să mer şi eu, 
Intemniţat în Veşnicie, 

Mereu să sufăr şi să lupt mereu... 


(Cu brațele înlinse în Gol:) 
In Nicăieri, o, Nimeni, te salutt.. 


Vă năruiţi de-acum, statui de lut, 
Religii, zei, apostoli, mucenici, 


` “Credinţe mici... 


Isbeşte-te cu creştetul de soare, 
Pămint| 

Cer, inapoi! Drum larg despică 'n zare, 
O, Mare! 


(spre cer:) 


lar tu, tu cel de sus, cel „bun“ și „Shiant“, 
Coboară iarăşi pe pămint, 

In tärna ’n care trebue să vii, | 
Tilhar al Soartei, Hoţ de veşnicii! 

In glodul dela care te-ai svirlit, / 

Săgeată frintă în Nemărginit, 

In glodul slut din nou rostogolit! 


472 


e—a 


(spre mulțime :) 


M'aţi isgonit!... 
Mă 'ntorc în nemurire, 
Să-mi caut altă omenire 'n loc; 
Sã- dau şi ei mistuitorul Foc; 
Şi ferecat de-o nouă 'nlănţuire 
aştept să se mai nărue un cer, 
Să mă mai latre încă-o omenire... 
Şi-aşa, din isgonire 'n isgonire, 
Să-mi port prin Haos risul meu stingher... 


Urlaţi 1... In desnădejdea voastră nu e 

Decit izbinda strigătului meu 

Care de-apururi tot mai sus se sue, 

Din cer în cer! din Dumnezeu in Dumnezeu ! 
— Căci cine va putea cindva să spue 

Că l-a văzut plingind pe Prometheu ?... 


Urlați |... 

Rămii în urma mea, Pămint! 
Pe fruntea ta, lovită de-un cuvint, 
Pe veci de veci de-acuma se aşterne 
Pedeapsa Aşteptărilor eterne... 


Și-acum — 

intr'un virtej cotropitor 
Ca un vulcan Lumina 'n mine fiarbă! 
Avint, o, Cerl o, Vint, aripi! să zbor! 


Să simt cum creşte 'n mine Nemărginirea oarbă... 
Bulboana Soarelui clocotitor 


Pe veşnicie să mă soarbă | 


Se aruncă. Qolul îl inghite. O clipă, tăcerea, 


Apoi, | alel 
prăpăstiei, jalnică, Muljimea : d Spona 


Prometheu... 


AL. A. Philippide 


“Artă literară şi simplă literatură 


Observaţii nepractice și unilaterale 


femee 
Madame Louise Ackermann, poeta filozoafă, nu era . 
PE o- Drept este că şi disprețuia adinc tot ce ară fe 
terior. Se imbrăca aşa, încit Parizienii o pace ar e e a 
sărmană, dintre og care, să ap 2, Phas j opran pet e r rei 
ne la lumea car A e 
Cre aa sialios, işi pierduse Bărbatul de tinără; e în aer 
însă pentru cărţi şi învățături ere za D de oe r e a 
šn'la moarte. Rare au fost, cred, femeile d plen 
sa; sufletul ei era o severă poe A 
agair rike gravă şi cenuşie a stoicismului se arată pri 
t3, în mascarada cheflie şi pitorescă a imperiului al do ha: 
ig Totuşi Madame paea KA “pu că poeziile gr 
France, cu perfida lui mo estie, i-a ae PE astora oo 
foarte frumoase, dar n'au imagini... „n e apeere veti 
. Puis, dans l'excès de l'étonnement, elle 
Pi AS i Que pat jiro là? pre pes » uzi oc 
jai P „ L'esquif, n'est-ce p e 7. 
nd oi i lee f l'es rara un = angina Clue 
- de plus?“ — Oricum, o as 
Meng Dacacă, odrecare ambiţii frivole, nu prea de înțeles la 
i t de serioasă.., 
yi Pera yi probabil mai este încă, la facultatea de parap 
din Viena, un profesor de boli arroan pane n a 
LA sint adeseor o Ă 
oii ina fozofle bogată în ri ș şi aplicaţii tono 
distractive, întemeiată pe credința absolută că singura epe 
adevărat naturală şi normală este funcțiunea sexuală. To ns 
face omul în afară de actul acela foarte banal şi tocit, e 
teresant, constitue o abatere dela scopul nostru unic, rs a r- 
mare a naturii noasire normale. Religie, ştiinţă, artă, tehn -= 
toate s'au născut numai din faptul că viața socială, ri e 7 
tele ci absurde, a oprit pe om de a se consacra excluziv a 
țivităţii aceleia pentru a cărei realizare nu se cere, normal, 


174 VIAȚA ROMINEASCĂ 


decit o societate formată din doi indivizi de sex deosebit, în- 


zeştrați numai cu anume bune dispoziţii, unul pentru celalt. 
De necaz că fatalităţile vieţii sociale nu i-au lăsat şi nu-i lasă 
a se ocupa numai de singurul lucru pentru care au într'adevăr 
vocație, oamenii au inventat—curios efect, într'adevăr ! - reli- 
gie, filozofie, artă, ştiinţă, tehnică, în sfîrşit tot ce face omul 
în afară de ce ar trebui şi ce ar vrea el, Sincer vorbind, să 
facă, Originea aceasta nefirească şi oarecum piezişă a acestor 
produceri, oricit de bine mascată ar fiea prin nesfirşitele com- 
plicaţii ale structurii lor, se tradează totuşi, mai totdeauna a- 
celuia care ştie să cerceteze lucrurile cum trebue. Şi supra- 
ingeniosul Freud a inventat o metodă, numită psihoana'iză, care 
dela orişice manifestaţie tehnică sau speculativă, te duce fără 
greş pănăla izvorul ei prim şi autentic, la o supărătoare sta- 
vilire socială a actului sexual. Această colosală descoperire 
a avut succes foarte frumos la medici; mai frumos încă ia li- 
teraţi. Aceştia s'au arătat să aibă, în timpurile noastre, o deo- 
sebită slăbiciune pentru noutăţi senzaţionale cu parfum ştiinţific. 
S'a ridicat astfel o straşnică recoltă de monografii care stu- 
diază istoria artelor și a ştiinţelor, după minunata metodă, cu 
rezultate de multe ori hazlii, totdeauna grav prezentate. 

Dac 'aşi fi psihoanalist, aşi putea, cred, să dovedesc exact 
şi minuţios cetitorului, din ce experienţe erotice sau, mai exact, 
din ce lipse de asemene experienţe s'a născut vanitatea naiv- 
literară într'un suflet grav, stoic, metafizic, ca al doamnei Acker- 
mano. Poate chiar fiecare vers al austerei scriitoare se poate 
explica, după subtila metodă, din impulsuri sexuale social o- 
prite.. Dar eu nu sint deloc stăpîn pe acea minunată tehnică, 
şi numai cu sfiala cuvenită profanului respectuos de învățături 
bune, îndrăznesc să dau aici, psihoanaliștilor şi altor cetito;i 
ingenioşt, următoarea delicată amintire a lui France despre ve- 
nerzbila poetă: 

L'idée seule d'une faiblesse des sens lui faisait horreur, 
et elle S'éloignait avec degoât des personnes qu'elie soupçon- 
nait d ctre irop attachées aux choses de la chair. Quand elle 
avait dit d'une femme: elle est instinctive, c'était un congé 
detinitii. Elle avait même, à cet endroit, des rigueurs incon- 
cevables, Il lui arriva de se brouiller avec une amie d'en- 
fance, parce que la pauvre dame, ågée alors de plus de soi- 
xante ans, avait un jours, assise au coin du feu, passé les 
pincettes à un très vieux monsieur d'une manière trop sen- 
suelle. J'étais là quand la chose advint. Il me souvient qu'on 
parlait de Kant et de l'impératif categorique. Pour ma part, 
je ne vis rien que d'innoceni dans les deux vieillards et dans 
A a pinoeites; La dame du coin du feu m'en fut pas moins 
tinctive. sans retour, Madame Ackermann l'avait jugée ins- 

reud ar încheia de aici sigur, că o a i 
şi scirbă de lucrurile sexuale arată tocmai zi rue ar 


ARTĂ LITERARĂ ŞI SIMPLĂ LITERATURĂ. 175 


irt dinsele. lar cînd neprihânita scriitoare zice: je puis 
aa orgueil, au sein des nuits profondes De l'éther étoilé 
contempler la splendeur, — psihoanalistul explică simplu: ce 
vrel să facă o femee pe care soarta a păzit-o cu aşa s 
tească grijă de orice urmă de frumuseţe fizică, şia dat-o unui 
teolog blajin care lucra toată vremea dicţionare, şi a murit 
doi ani după ser uri iad Ad W'ether étoilé sînt, la 

urma, derivative foarte cuviincioase. 

wash Cred că aşa ar vorbi freudiştii drept credincioşi. Mie 
imi ajunge să constat numai atit: cu inocenta ei ambiţie lite- 
rară, poela filozoafă, încadrată de France şi de Freud, pie 
jutat să scriu această întroducere, întrucitva veselă, la trata- 
rea unor probleme de teorie literară, destul de aride şi n 
bede prin firea lor, dar de oarecare interes, cred, pentru scrii- 
torii tineri cu caracter serios. 


kd 


a littérature est l'art de tout le monde, zice 
Giara, pictorul literat căruia-i plăcea să vorbească de a 
El credea că orice om capabil poate fi fără greutate eră er 
scriitor, şi aduce ca exemplu deosebit de convingător ord nele 
de zi şi proclamaţiile lui Napoleon. Nu cred că sentenţa at, 
tui pictor, care pune astfel scurt la cale arta literară, rezoiv 
definitiv problema talentului artistic-literar şi natura pom 
rilor sale. Imi închipuesc că oamenii care sau ilustrat în arta 
literară, ar preţul acele ordine de zi, sau eloquența pe care 
orice om convenabil instruit o poate produce, tot aşa cum ră 
fi judecat Delacroix însuşi desenele lui Victor Hugo sau ale 
jul Goethe, ori inevitabilele picturi şi aquarele ale spremi 
telor amatoare din lumea bună. Atit numai imi pare arahi" i 
că există, in mari cantități, literatură care nu-i altceva À 
__ Part de tout le monde. Cine înghite, de exemplu, mult 
poezie, se expune lesne să o şi dea din cînd în cind uma 
De aceia profesorii de literatură, ori chiar de filozofie, sînt 
adeseori ispitiți să facă poezie. Este vorba alci de magar 
multă, de bunăvoință, de entuziasm, de un nobil amor de gio: 
rie, În alt gen, dar în fond din asemănătoare diletanticeşti ni 
bolduri, damele muitcetitoare de romane ajung lesne la o = 
raculoasă fecunditate literară, mai ales acele care sau beens 

în viață, de experiențe aa şi N pol Mea ezi- 
rea entuziaste cu sexu i 

Ps x ear Ackermann spune colegul ci de poezie 
serioasă, Sully Prudhomme, liricul cel atit de instructiv şi cu- 
minte : les sujets quelle excelle à traiter, tirés du problème 
de ia condition de Phomme, sont d'un intérêt supérieur et per- 
manent. Astfel vorbind, înțeleptul şi bunul literat arată nu 
numai un caracter literar al învăţate sale colege, dar ooe 

te, pe cit väz, chiar înţelesul cel mai consacrat al idei > 
literatură în general. Gindirile acele înalte, despre care se ad- 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mite că oamenii toţi s'au interesat şi se vor interesa oricind, 
formează tocmai acel cuprins intelectual căruia i se zice obiş- 
nuit literatură. Cuvintul acesta însă, orice am face, rămine să 
trăiască cu un înțeles deosebit de neprecis, ba chiar se pare 
că îşi trage valoarea tocmai din această neprecizie. Cum se 
vede, aceasta-i soarta obişnuită a cuvintelor care durează prea 
lungă vreme. Asifel s'a intimplat cu filozofia. Pe la mij- 
locul veacului trecut, un om atit de cumpânit ca Jouffroy a 
putut zice, cu serios terhelu, că filozofia este “o ştiinţă căreia 
nu i s'a fixat încă obiectul; şi astăzi încă delimitarea dome- 
niului astfel numit mai dă ocazie la studii complicate şi di- 
verse. Literatura este şi ea, pentru lumea de astăzi, o zestre 
foarte antică; ea are, dacă nu greşesc, o origine curat peda- 
gogică. Suma de cunoştinţi trebuitoare educaţiei pur orato- 
rice din lumea veche, hrană încălzită apoi de humanişti, tre- 
cută prin eleganța salonieră a clasicismului francez şi a imi- 
iaţiilor sale europene, ea serveşte incă la întreținerea unor â- 
numite norme şi idealuri ale vieţii intelectuale şi sociale de 
aştăzi. Din această îndoită origine, antică şi salonieră, rezultă, 
mi se pare, tot prestigiul şi toate ispitele literaturii în vremile 
noastre, fenomene destul de ciudale într'o lume atit de straş- 
nic închinată tehnicei şi vieţii economice. Idealul antic al per- 
fectului orator şi derivatul său: idealul clasicist al omului de 
lume — I'honnâte homme qui ne se plique de rien et a des ln- 
mières sur tout, — supravieţuesc formelor sociale care le-au 
născut şi determină încă ambițiile de lux ale burghejilor su- 
praspecializaţi prin complexitatea fantastică a vieţii capitaliste. 

Cele două neprecizii, a filozofiei şi a literaturii, se intil- 
nesc adese şi contactul lor difuz dă naştere la curioase nedu- 
meriri. Şcoala, îndeobşte, clasează incă filozofia între studiile 
literare, cu toate că de vre-un secol şi jumătate ştiinţele exacte 
o iau tot mai tare şi mai sigur în stăpinirea lor. De multeori 
un om pătruns de stimă şi dragoste consacrată pentru litera- 
tură îşi cumpără cu bani scumpi o grea deziluzie, din colec- 
ţia verde a lui Félix Alcan, ori din acea roşie a lui Flamma- 
rion. Omul ia cartea împins de convingerea sentimentală şi 
nedesiuşită, dar cu atit mai solidă, că în aceste respectabile 
colecţii filozofice se iratează tocmai subiectele care, după vorba 
ini Prudhomme,—sont d'un intérêt supérieur et permanent. O 
carte care se întitulează, să zicem: Valoarea ştiinţei, poate 
inşela amar pe omul cu interese superioare; fiindcă el se aş- 
teaptă numaidecit la un discurs despre foloasele sublime ale 
ştiinţei pentru înobilarea sufletelor setoase de adevar şi iubi- 
toare de bine, iar cartea Îi distruge aşteptările frumoase cu 
un şir de capitoie asupra ideilor de spaţiu, de timp, de număr, 
ori despre geometria quadr dimensională; sau chiar îl ofen- 
sează cu vre-un s=—S + S', agurindu-l cum că: „il est clair 
que C, contiendra un grand nombre de séries de sensations 
distinctes". Evident că acea prealabilă înțelegere de care a- 


ARTĂ LITERARĂ ŞI SIMPLĂ LITERATURĂ, 177 


tirnă realizarea unei comunicări normale, nu se poate face în- 
tre scriitor şi cetitor, în o astfel de situaţie. Poincaré vor- 
beşte hotărit altă limbă decit literatul: matematicul vorbind de 
valoarea ştiinţei a înţeles valabilitatea sau obiectivitatea ei, a 
avut prin urmare în vedere problema centrală a teoriei cu- 
noştinței. Un asemenea caz, desigur, se complică şi cu per- 
fidia librarilor, care în acelaşi cadre cu titlu de biblioleci fi- 
lozotice, adăpostesc, cu şireată indiferenţă. şi producte blajine, 
unde aromeşte mintea magistraţilor sau militarilor pensionari, 
unde se destind ambițiile literare ale medicilor sau inginerilor 
retraşi din afaceri,—dar și opere foarte hapsine şi viguroase 
ca ale fabulosului matematic Poincaré, Cele de felul întâiu 
sint tocmai la nivelul înţelegerii literare, citeodată mai jos 
decit chiar acest nivel ; cele din urmă sigt, pentru acelaşi pu- 
blic, o surprindere supărătoare şi fară speranţe de mingiere. 
Dar indiferența aceasta aproape ofensătoare a librarilor este 
ea însăşi un semn al contuziilor de care vorbim. 

Ln exemplu din sfera nedumeririlor literare mult mai sen- 
zaţiona! decit cazul acela extrem al Hlozotului matematic este 
enimziasmul publicului literar pentru lecțile şi cărţile Ivi Berg- 
son. Pentru a se apăra de nestapinita dragoite a diletanţilor, 
acest filozof sa văzut nevoit odată să explice, prin scrisori 
adr sate ziarelor, că materiile şi metoda lecţiilor lui nu sint— 
literatură. Negreşit explicaţiile acestea n'au avut nici un efect 
asupra adoratorilor literari ai profesorului; ci îşi urmează dru- 
mul cu inocentă satisfacţie, dupăcum poate simți oricine are 
ptietini sau prietine pasionate de—ces sujets, qui tirés de la 
condition de l'homme, sont d'un intérêt supérieur et permanent. 


Unul dintre numeroşii noştri clasici a produs, într'un mo- 

ment de filozofică emoție, următorul vers: Nu de moarte mă 
- cutremur, ci de veşnicia ei. Acest adevâr imens şi trist, bine 
rinduit în cinsprezece silabe de ritm cuminte şi ingăduit, a fost 
primit cu un entuziasm particular În tezaurul citatelor frumoase, 
şi se întrebuințează cu zeloasă sfințenie in vorbirea serioasă, 
tipărită, manuscrisă ori simplu orală. Se înțelege numaidecit: 
un vers pe o temă atit de întrebuințată, cum este grozâvia 
morții, trebue să fie interesant şi preţios. Dela gindul acesta 
pi-acă celitorul care vrea sâ-şi impodobească mintea cu idei 
adinci, frumos spuse. Din partea lui, poetul are grijă săi a- 
nunțe că în versul acela stă un adevâr deosebit, o descope- 
rire asupra universalei şi eternei distrugeri; — de aceia scrie 
e! special: ci de veşnicia ei. Poeiul care a luat asupra lui 
slujba de ginditor nu se sperie ca orice om de moarie, ci din 
moiive profunde, neluate in samă de alţii, descoperite de din- 
sul,  Centalţi mulţi, care nu se ostenesc cu filozofia, se sperie 
de moarte oarecum in bloc, nelămurit; neapărat trebue ca poe- 
tul să le arate limpede: dacă moartea ar fi dintre acele lu- 


2 


- 


178 VIAȚA ROMINBASCĂ o — 

i de spaimă cu care se poate sta la tocmeală, asupra că- 
srp ae pe reveni pentru a le anula ori măcar slăbi efectul 
catastrofal, atunci nu ne-am speria de dinsa în aceiaşi pică 
dar, fiindcă moartea este un fapt irevocabii şi absolut definit- 
tiv, ea rămine o pipi unică şi in comparabilă pentru ori- 

aface cu dinsa. 

act Daca este exact acest comentar, al meu, în care am câu- 
tat să desfir, cu toată răbdarea de care sint capabil, capitatul 
de gindire depus în celebrul vers, atunci mi se pare inevita- 
bilă întrebarea: dar nu-i acesta cumva înțelesul obişnuit al 
morții? Frica de moarte în cel mai nefilozolic şi neliterar in- 
divid, ar fi ea de înțeles fără caracterul acesta absolut al fe- 
nomenului ? Atunci de ce mai distinge poetul atit de solemn ? 
Ce ne mai poate anunţa şi învăța acel ci, care strigă acolo a- 
tit de grav, ca pentru a impune atenţiei noastre frivole o dis- 
tincţie neprevăzută, prin grele meditații surprinsă. 

Am întrebat aşa pe mulţi buni Romini, iubitori de litera- 
tură serioasi şi cu deosebire încercaţi în lucrurile literare. 
Acei care nu-mi respingeau brusc obiecţia ca nepatriotică, mi-au 
explicat că trebue să fiu un om cu totul refractar la farmecul vor- 
birii poetice, şi mi-au amintit principiul foarte comun, foarte 
solid şi foarte util: că poezia scoate tocmai minuni sublime şi 
inexplicabile din adevăruri care, în simplă proză, pol să pară 
foarie nesărate. Astfel provocat, am câutat să verific princi- 

iul cu metoda bine consacrată a pretacerii versului în proză 
ar această operaţie care, după opiniile cele mai comun ad- 
mise, trebue numaidecit să d:a rezultate evidente, mie nu mi-a 
reuşit niciodată. Dacă schimb ordinea cuvintelor, atunci nu- 
mai accentele vin altfel, şi se desface doar ritmul, dar adevă- 
rul dinăuntru aşa rămîne cum i-a gindit poetui care l-a des- 
copeiit. Să înlocuesc cuvintele chiar cu altele, nu sint în stare: 
oricit maşi osteni, nu văd care anume vorbe, în versul acela 
sint eminent poetice; nu pot găsi prin urmare nici presupu- 
seie lor echivalente prozaice. . 

Necâjită de asemenea nehotăriri iritante asupra cuprirsu- 
lui literaturii şi a distingerii teoretice a stilurilor literare, cu- 
viozitatea mea află de obiceiu, dacă nu mîntuire, cel puţin min- 
giere în oarecare vechi idei estetice de o strălucită, candoare 
şi superioară onestitate. Gellert, un contemporan modest al 
iui Frederic cel Mare, simplu şi cuminte fabulist destul de ui- 
tat astăzi, spune cinstit că scopul şi interesul poeziei este să 
arate celor care n'au minte destulă adevărul prin imagini, — 
dem der nicht viel Verstand besitzt die Wahrheit durch ein Bild 
zu sagen...— Mai tinăr decit Gellert, dar cu aceleaşi credinţe 
estetice, gingarui şi pastoralul Florian închipueşte un dialog 
între La Fabie şi la Vérité, unde se zice foarte cuminte: 
Mais aussi, dame Vérité, Pourquoi vous montrer toute nue? 
Cela n'est pas adroit; tenez, arrangeons-nous: ..chez les sa- 
ges, à cause de vous, Je ne serai point rebuite; A cause de 


r 


`‘ 


x 4 
ARTĂ LITERARĂ SI SIMPLĂ LITERATURĂ. 179 


moi, chez les fous, Vous ne serez point maltraitée. Dar mult 
mai de spoon aceste două poreo cuminţi, ne vorbeşte 
“George Sand, umanitara cu inimă largă şi maternă: Nous 
croyons que la mission de lart est une mission de sentiment 
et d'amour, que le roman d'aujourdhui devrait remplacer la 
parabole et Papologue des temps nails. Din toate aceste vorbe 
bune şi înțelepte se pot lua, mi se pare, lămuriri folositoare 
despre înţelesul şi funcțiunea literaturii. 

Există dar un fel de a vorbi care-i prin excelență fru- 
mos. Este aproape de înţelegerea oricui că nu se cade a în- 
trebuinţa acest sti! frumos pentru orice materie, ci, pe cit se 
poate, trebue păstrat ca o haină scumpă pentru împrejurările 
cînd sufletul se inspiră din — ces sujets qui, tirés de la con- 
dition de l'homme, sont d'im intérêt supérieur et permanent. 
Bunăoară : Nu de moarte mă cutremur, — şi celeialte!... Cred 
că putem spune acum, cu oarecare hotărire: literatura este o 
artă de interes foarte general şi, astiel fiind ea orientată, va 
trebui să gindească tot în adevăruri pe înțelesul tuturor, să 
țină dar seamă de capacitâţile intelectuale ale multor oameni 
care, cele mai deseori n'au timp, nici totdeauna gust, citeodată 
chiar nici putere de a gindi intens. Literatura are să gindească 
în idei populare, şi bunul simţ, această zilnic invocată, mult 
preţuită şi nedefinită capacitate, trebue să fie primul său fun- 
era telnet tal urmează să fie bunul simţ gătit ca de du- 

n 


După opiniile cele mai sănătoase, găteala aceasta repre- 
zintă partea estetică a literaturii ; prin ca literatura vine adică 
în atingere cordială cu toate artele frumoase. Insă ideile o- 
bișnuite despre artă şi activitatea artistică s'au produs, prin 
diverse trepte de popularizare, din felurite concepții filozofice. 
Filozofii, propriu sau impropriu zişi, acel din pronunţată vo- 
caţie caşi acei numai de carieră, sint, prin natura ori prin me- 
seria lor, inteligențe cu orientare abstractă şi generalizatoare. 
De aceia, în mai toată tradiţia filozofică, ne întimpină o stă- 
ruitoare atitudine depreciativă faţă de cuprinsul sensibil şi 
concret al conştiinţei, care este tocmai domeniul autentic al 
experienţii estetice. Hermann Lotze, om adînc şi subtil, a fä- 
cut răutăcioasa constatare, că estetica filozofică modernă pa 
făcut inceputul cu o hotărită lipsă de stimă pentru propriul ei 
obiect. Lotze se gindea la distincţia erarhică între cunoştinţa 
sensibilă şi cea intelectuală, pusă în circulaţie de Leibniz şi 

aplicată de Baumgarten in Estetica lui; dar afirmaţia poate fi, 
cu dreptul, generalizată, fiindcă dela Platon, el insuşi dealtfel 
om cu apucătură poetică, ne urmăreşte disconsiderarea filozo- 
fică a artei. Filozoful şi artistul sint două tipuri prin natură 
opuse unul altuia, sortite să se înțeleagă greu unul pe altul. 
Estetica filozotilor poate da un material psihologic interesant 
pentru cunoaşterea tipului filozofic ca atare, pentru a ne arăta 
cum arta este primită de spiritele abstracte; dar prea puţin a 


180 ________ VIAŢA ROMNEASCĂ 


at ea la înțelegerea artei însăşi. Această înțelegere sa 
ae în afară is Siora speculației filozofice, prin reflecțiile 
cîtorva artişti sau cunoscători de artă. In faţa activităţii ar- 
tistice şi a produselor sale, tipul filozofic se oveşte de lapte 
cărora, instinctiv şi din imediata lui natură, nu le poate găsi 
justificare. De aici cunoscuta goană după interpretări ca a- 
ceste: opera de artă exprimă caracterul cel mai general al o- 
biectului, tipul speciei, esenţa, idealul, este manifestarea sen- 
sibilă a Ideii, a Legii, simbolizarea unei lumi superioare, arā- 
tarea celor nevăzute prin cele văzute,—instirşit tot ce poate 
da perplexitatea unui tip intelectual abstractiv în fața unor 
date care, prin natura lor, sint unice, individuale şi ca atare 
perfect iraționale, sint insăşi negarea abstractului, şi oprirea 
pornirii spre generalizare. Din aceleaşi motive psihologice, 
complicate cu altele de natură practică, a căutat estetica filo- 
zofilor să pună aria cu orice preţ în absolută legătură cu re- 
ligia şi cu metafizica, demulteori p-ntru a o arăta ca o treaptă 
inferioară, o fază primitivă a acestora. Lucrarea artistică este 
un fapt prea neînsemnat pentru mintea filozofică, care natural 
priveşte totdeauna în adine şi departe, dincolo de a Peart 
sensibile. Gindirea filozotică nu se poate opri la acele diver- 
sităţi absurde, ci caută neapărat să le dea un miez, un înțels, 
să le considere interpretativ pentru a le preface in valori u- 
niversale, fiindcă numai aceste pot avea înţeles pentru dinsa. 
in felul acesta, cu deosebire serios şi practic, de a con- 
sidera aparențele sensibile şi atitudinea artistică, estetica filo- 
zofilor se ințilneşte negreşit cu perfectul bun simţ. Perfectul 
bin simţ este şi el o atitudine filozofică, mai modestă decit a- 
ceia propriu zisă; este filozofia acelor care mau nici cînd, 
nici cum să filozofeza cu prea multă osteneală, o filozofie de 
nimer-ală practică şi expeditivă. Omul de bun simţ deschide 
carlea ca să ia de acolo ceva idei, O poezie poète da citeva ver- 
suri de ales, care se pot strecura frumos într'un discurs, întrun 
foileton, întro scrisoare câtră o priectină cu interese superi- 
oare. Intr'o povestire se pot găsi întotdeauna situaţii duioase 
osi grave care trezesc dulci suvenire intime; şi fantezia vine 
atunci foarte drăgăiaş In ajutorul bunului simt, pentru a-l face 
să viseze, cum ar fi fost de frumos, dacă nu era cum a fost. 
Din literatura de teatru, în sfirsit, se pot colecţiona replici, 
spirituale ori sentimentale, bune de ţinut minte. Cu deosebire 
plăcute sint cărţile din care se pot scoate deadreptul idei a- 
a-upra moralei, puţină metafizică, ceva teorie poiiti:ă, cite o 
aluzie interesantă la vre-o întîmplare din istorie; mai cu seamă: 
detalii despre monumente artistice vestite, apns ltalia şi su- 
praoamen i din vremea R naşterii. despre Orientul pitoresc; 
despre Goethe şi Gounod, care a inț-les atit de bine pe Goethe, 
despre Wagner şi Nietzsche care, din nenorocire, s'au înţeles 
aşa de greşit unu! pe altul. ŞI alte m ite cunoştinţi folosi- 
toare pentru viaţa socială, cum an zice: de sărbătoare, de 


ARTĂ LITERARĂ ȘI SIMPLĂ LITERATURĂ. 18! 


care un om cult cu nici un chip nu trebue şi, din fericire, nici 
nu poate să se despartă. Astfel, după gust şi trebuinţele Inimii, 
un tînăr sau o tînără ia din Anatole France o idee sceptică 
asupra teoriei cunoștinței şi citeva elegante păreri politice a- 
narhiste ; din Hugo şi Lamartine puţină emoție religioasă ; din 
Ohnet, Bourget sau Bordeaux sentimente frumoase pentru fa- 
milie şi patrie; dar mai ales idei precise asupra societăţii 
franceze, care este leagânul tuturor eleganţelor sufleteşti şi al- 
tele; din Goethe se scoate, fără excepţie, prea cunoscuta des- 
perare a lui Faust în faţa mult regretatului faliment al ştiinţei; 
din Eminescu, nihilistică budistă, dragoste de istoria Rominilor 
și ceva flori pentru declaraţii de dragoste; din Romain Rolland, 
caşi din Biblie: de toate! In sfirşit din Coşbuc, sentimente 
țărâniste ; din Vlahuţă: Nu de moarte mă cutremur, şi celelalte. 

Distanţele între aceşti producători de cărți pome- 
niţi aici pot să pară cuiva enorme, scandaloase, Dar expe- 
rienţa cea mai comună poate arăta că anume—şi mulţi l—cetitori 
s2 poartă la un fel cu aceştia toți, intrebuinţind produsele lor 
ca mijloace de informaţie instructivă cu caracter plăcut şi de 
o specială valoare de ornament pentru persoana cetitorului. 
Aceşti cetitori consumă la un fel aceste mărfuri care d-tale, 
de exemplu, îţi par cu totul necomparabile între dinsele; iar 
prin această simplă şi unitară metodă de consumaţie, materiale 
atit de diverse se topesc într'un aluat neutru unic, în care 
deosebirile cele mai violente sînt reduse pe măsura celor mai 
comode atitudini cu aparență de intelectualitate. Cu atit mai 
plăcut, fără îndoială, dacă operele sînt astfel eşite din mintea 
autorului, încît prefacerea aceasta să se poată opera cit mai 
uşor. Poate că aşa este bine să fie--dintr'un punct de vedere 
universal pedagogic. Dar acela care nu crede în obligativitatea 
unor erarhii absolute ale valorilor omenești, ci simte înțelesul 
vital al disparităţii şi al contrastelor, înţelege că fiecare tip 
uman energic diferențiat are dreptul, fiindcă are puterea så 
fie unilateral în o specifică a lui orientare. Doar numai cu 
prețul acesta, reflecţia, caşi orice altfel de acţiune a noastră 
asupra realităţii, poate fi rodnică. . 

In contra lui Musset mărturiseşte Baudelaire, într'o scri- 
soare, sentimentele aceste: Excepté à l'âge de la première 
communion, je n'ai jamais pu souffrir ce maitre des gandins;. 
son torrent bourbeaux de fautes de grammaire et de prosodie, 
enfin son impuissance totale à comprendre le travail par! quel 
une rêverie devient un objet d'art (Oeuvres posthumes, pag 
301 Crépet)—Execuția poate părea răutăcioasă, pedantă, n-- 
dreaptă, Ar fi într'adevär ingrat să izgoneşti toat: drame!» lui 
Musset din sfera operelor de artă. Mulţi dar se vor sunira 
sincer şi absolut asupra acestei judecăţi, în care vor vedi: o 
simplă defăimare, şi işi vor justifica frumos supărarea. Mie 
imi pare că Baudelaire, cu simțul sigur al maestrului, a gisti 
viciul originar de care este stricată aproape toată lirica mult 


= 


182 VIATA ROMINEASCĂ 


iubitului poet. Şi prin antipatia aceasta, brutal vărsată, vor- 
beste = pe autentică a tipului artistic, Prefacerea visării şi a 
emoţiei într'un obiect estetic se operează prin mecanisme su- 


y F Y . 
UO Ph 


fleteşti ciudat unilaterale, care nu rezultă şi nu pot fi înţelese 


din ori şi care fel de capacităţi de simţire şi de fantezie, ori- 
cit ar fi ele altfel de intense. 

In mijlocul curentului mediocru şi hibrid al vieţii practice, 
în care toţi stăm prinşi, cuprinsul conştiinţei este el însuşi hi- 
brid şi mediocru. Nici abstracţie riguroasă şi generalizare a- 
tentă, nici precizie de contur şi protuzie da culoare; ci numai 
scheme şi generalizări grabnic. regulate, de care atirnă la in- 
timplare vagi rămăşiţe de imagini—un amestec sarbăd, dar 
comod, tocmai potrivit peniru adaptarea practică a creaturii. 
Dincolo de această sferă a spiritului practic şi comun trăesc 
formele excepționale şi extreme ale sensibilităţii şi intelectu- 
lui ; în esența lor, ele depăşesc trebuințele de adaptare mo- 
mentană, iar funcțiunea lor este independentă de eventualele e- 
fecte pe care le pot ele avea, în depărtare, asupra strictei 
practice. Aşa numita elocvenţă sau lirică naturală, prin care 
un tinăr îşi varsă focul dorurilor chinuitoare şi amărăciunile 
geloziei, nu este dintru'ntăiu decit o manifestare practică, care 
priveşte excluziv pe cei doi direct interesaţi şi, cel mult, irită 
plăcut curiozitatea psihologică şi biografică a vecinilor. Dar 
numai deosebite operaţii intelectuale pot extrage din simpla. 
„ lurburare sentimentală motive de creaţie artistică. De aceia 
artistul Baudelaire nu se putea lăsa ademenit de trepidaţiile 
ev az tumultuos literarizate de veşnic junele şi svăpăiatul 
băiat, 

Tolstoi, pe cînd lucra la un roman, rămas neisprăvit, al 
Decabriştilor, face această surprinzătoare spovedanie : „M'am 
adincit cu totul acum în ceiirea documentelor dela anii 1820, 
şi nu pot să-ţi spun pronn pe care o simt cînd må cufund 
în vremurile acele. Ți se pare că vezi cu ochii cum figurile, 
în tabloul acesta, nu se mai clatină nesigur, şi cum totul se 
fixează în liniştea solemnă a adevărului şi a frumuseţii. Mă 
simt atunci ca un bucătar, care a sosit în piață şi, dind cu o- 
chii de atitea legume, cârnuri și peşti, este prins de entuziasm 
gindindu-se la mincările gustoase ce ar putea să gătească din 
ele. Astfel mă cuprinde şi pe mine entuziasmul şi, Dumnezeu 
ştie pentru a citea oară mă pierd in fantazări. Sâ le găteşti 
toate aceste, greu lucru esie şi de temut. Dar e mare des- 
fătare să le curâţi şi să le alegi frumos toate“ (Contesel A- 
lexandrina Tolstoi, lanuar 1878. Vezi Tolstol-Bibliothek I, 
Munchen, 1913, pag. 320—321).—Aşa descrie, din imediată ex- 
perienţă, starea de spirit a scriitorului artist, un om atit de pă- 
timaş de morală şi credință, tocmai în. anii cînd îl cuprinsese 
criza religioasă care a hotărit orientarea lui de mai pe urmă,— 
ui om dar din cei mai puțin suspecți de estetism voit. Naivi- 


ARTĂ LITERARĂ ŞI SIMPLĂ LITERATURĂ, 183 


tatea vioae cu care vorbeşte scrisoarea aceasta, trimisă nu 
doar unui confrate curios de estetică, ci unei bune mătuşe; 
comparaţia -care vădit izbucnește dintr'o impulsivă şi deplină 
onestitate, sfidind orice eleganțe imbecile,—dau mărturisirii 
psihologice cuprinse acolo o evidență de o rară strălucire. 

Tolstoi ne face să surprindem în plin caracteristica trans- 
formare a visării în obiect de artă. 

La 23 Mai 1871 jurnalul fraţilor de Goncourt insemnează : 
à ce moment nous sommes chassés de notre observatoire de 
verre, par le siffiement des balles qui passent à côté de nous, 
faisant dans Pair comme des. miaulements de petits chats.— 
in aceiași zi, tot despre sunetul gloanțelor (Journal IV 311, 
314): les balles craflent la maison, et ce ne sont aux fenêtres 
que sifflements ressemblant au bruit que fait la soie qu'on 
déchire. 

Să compare numai. cineva detaliile în care caută să se 
fixeze starea de atenție senzuală, silînțele imaginației de a găsi 
o transpunere senzibil exactă pentru impresiile imediate ale 
artistului, cu starea intelectuală a omului redus la bun simț. 
pus în faţa unor analoage detalii,—şi va înțelege, comparind 
astfel, pe cit se pot înţelege asemene stări interne, cit de ciu- 
dată şi exagerată Incrare este experienţa artistului, privită din 
pragul experienței normale şi mediocre care mulţămeşte cu 
prisos viaţa practică. r 

Literatura este zona în care vin să se odihnească, subt 
haina ettivă a locurilor comune şi a zicerilor consacrate, ab- 
stracțile molii şi imaginile fade ale oamenilor pentru care e- 
fortul intel-etual, deslegat de orice rezerve practice, este o lu- 
erare indiferentă, neințeleasi, necunoscută. 

Există un stil comun, adică un sistem de tradiții născut 
din mintea negligentă şi hrănit din imaginile nesărate ale ti- 
pului intelectual! comun. Acesta este tocmai şi stilul simplilor 
literați, care-l infioresc numai, cu grije şi economie, cit trebue 
ca să aiba aer de sărbătoare, şi fără a pune la cheltuială ne- 
cumpânită capacitatea de înțelegere şi fantezia cetățeanului ce- 
iitor, Cind în astfel de stil, corectitudinea gramaticală pare de- 
plin constatată, atunci pedagogii de toate treptele, guvernan- 
tele, academiile şi alte autorităţi severe vorbesc de limpidita- 
tea clasică şi se incintă solemn de minunea periectului stil curgă- 
tor. Dar în contra acestui stil comun—fenomen puternic şi do- 
minator ca tot ce produc majorităţile-—artistul literar luptă cu 
toată învergunarea pe care i-o dau pornirile exagerate ale sen- 
sibilițății lui, Vorbirea consacrată a literatorilor şi cetitorilor 

literari este o ispită statornică şi primejdioasă: ea îndeamnă 
pe artist să aperceapă în mod comun și mediocru. Prin izvorul 
si natura lui, stilul acela, cu un fel de ostilă îndărătnicie, caută 
să oprească pe artist de a căuta expresia deosebită pe care o 
cere cuprinsul singular şi extrem al experienţei sale. In direc- 
ţii opuse, dar deopotrivă depărtați de ulița obişnuitei şi in- 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dispensabilei literaturi, tipul artistic caşi acel ştiin fic nu po 
să vorbească ca lumea, ci îşi creiază ear im: în p 
dantă. Ca scriitor sau cetilor, simplul literat este natural fm- 
pins a preface totul în literatură, in material de Întrebuinţare 
practică, instructivă; şi înțelege oricine că aproape toate o- 
perele artistice pot îi schematizate aşa încit să obţie un mate- 
rial brut de iapte şi opinii oarecare. Literatul cetitor sa ser- 
veşte de operele artistice mai ales pentru a extrage asemenea 
material; literatul autor adună din ele şi provizii de ornamente 
cu care să-şi poirivească stilul frumos. Este de insemnat că 
literatul, ca producător de distracţii instructive, şi ca tip fără 
experienţă energic caracterizată crede, în chip natural, că „a- 
ae feo sint manechin: pe care, după gust şi trebuinţă, îi 
naaca în stil sec şi propriu, sau îi ințolești în stil frumos. 
rate însă nu poate să ştie de frumos în înţelesul acesta 
gar leroblez > el ştie numai de necesar, de cuprinsuri intelectu- 
ale rar prin funcţionarea specifică organismului său psihic. 
A ntrebarea care ar trebui să fie, pare că, cea dintăiu şi 
A a anca fară de voe în fața oricărui complex de imagini şi 
napus este acea relativă la funcțiunea lor : sint ele semne au- 
entice ale unei vieţi interne care nu trăeşte decit printr'insele, 
său rac pretexte mai mult ori mai puţin inocente, în slujba u- 
rii rar să ori unor vanităţi care, indiferent din ce motive, 
mori o deghizare ?—Un entuziasm naiv şi curat pentru for- 
e e poetice, caşi vanitatea mai puțin naivă de a figura prin- 
e x utori, sînt motive tipice care fac să se nască sonete, 
rame; povestiri şi dialoguri, acolo unde, în chip natural, era 
pu veți $ mă go pare eno ra Lipan zece filozofică, 
$ „ Sau e eclarație de dra 
Sa saer S-ar privat şi practic. A tisi odată pe Atini 
o eaa “orginalitate pedagogică arată 
poate asemăna cu generațiile de a iat ca og ge oee 
conștiința artistului, iude > te nete ca Glad iei 
plicative sau chiar în noile la patat RAUS n 


+ 


Diferenjiarea cunoştinţelor $} 
, potrivit cu aceasta, 
ptr br ori tere: vo iod orz Peer ride rară 
Ă şi însemnate ale vieţii - 
pe: poeti jir a n eee ga Satra chiar trofeele 
iter ; Şi aşa de însemnat - 
eai pă trecem cu vederea, ca lucruri dela sine a 
O taperne Dinant pace CA aeled ca o de- 
sec rile aceste, ar f 
apere disg nu pot fi închise în registrul e: zi 
mt aula e ră o luare aminte mai gingaşă decit aceia 
zilnic condeiul fugar şi practic al literatului. 


ARTĂ LITERARĂ ŞI SIMPLĂ LITERATURĂ. 185 


: Divizarea din ce în ce mai po acu a cunoştinţelor nu 
s'a oprit doar la sfera matematică şi fizică, ci a luat în curen- 
tul ei mai toate semi-ştiințele sau pseudo-ştiinţele numite obiş- 
muit morale ori sociale. Aceste discipline din care literatura 
îşi colecjionează îmoderatele ci adevăruri comune, morale şi re- 
jigioase, politice şi altele, au intrat şi ele subt un control spe- 
cial şi migălos care preface din temelie structura şi stiiul 
lor. Se ridică astfel o greutate ne?nlăturabilă din împrejurarea 
că ideile din care se face literatură nu mai pot fi astăzi atli 
de uşor îmbrățişate ca altă dată de moderatele capacităţi aie 
bunului simţ. Părerile metafizice, morale ori politice au acum 
două existențe prea tare deosebite între dinsele: una vagă şi 
comodă, în literatură ; cealaltă, anevoioasă şi cu ostenitoare 
îngrijire precizată, în disciplina specială corespunzătoare. Şi 
era de aşteptat ca prin această dedublare să se schimbe, la o 
anume parie a oamenilor de azi, toată dispoziţia faţă de ge- 
neralităţile literare, toată consideraţia pentru funcţionarii simplei 
literaturi. Dar prin vechiu şi îndărâtnic obiceiu, literaţii conti- 
nuă, în faţa unui public foarte suggestibil to:mai prin solida. 

` deşi ascunsa lui indiferență intelectuală, să vorbească drapaji 
in domino de „mage éffaré“ sau de gravi apostoli, pare cam 

ți pe vremea profeților iudei sau a celor şapte înţelepţi ai 
Oreciei. In afară de acel public, cursul generalităţilor morale, 
metafizice, politice, în sfîrşit literare, se găseşte într'o scădere 
stăruitoare ; şi vorbind de Anatole France, un tip ciuda! com- 
binat de literator şi artist literar, am arâtat ceiace mi s'a pă- 
rut că este o formă originală a crizei acesteia în valorile lite- 
rare (Viaţa Rominească XI 343 4). Adaog numai că tocmai 
cuprinsul de cunoştinţe din opera lui France ne face să sim- 
jim, prin calitatea detaliiior, cit de energic s'a schimbat nive- 
iul "Ailetantismului literar ; atit de energic încit acest diletan- 
tism s'a negat aproape cu totul pretăcindu-se într'un com lex 
specializat de erudiție, care pe cetitorul literar cu vechi nára- 
vuri îl ţine într'o nedumerire foarte plicticoasă, rareori măr- 
turisită. 

Acumularea şi divizarea cunoştinţelor şi a metodelor a a- 
tins pe artişti înșiși. Talentele autentice au fost tot mai tare 
depărtate dela obişnuita literatură, şi s'au concentrat în cimpul 
artei literare atirmindu-şi natura specifică cu o conştiinţă din 
ce în ce mai clară, Nicăieri nu a fost atit de violentă această 
afirmare ca în Franţa dela mijlocul secolului al 19-lea ;—poate 
pentrucă sensibilitatea literară a fost acolo mai intens culti- 
vată, ori şi din cauză că abuzul de literatură era mai vast de- 
cit aiurea. Orişicum nu paresă fie intimplare că artiştii fran- 
ceji au atacat fa urmărit locurile comune cu un necaz aşa de 
susținut.—Cu deosebire semnificative şi prețioase pentru jude- 
carea crizei prin care s'a afirmat atunci arta literară sint con- 
trastele în care se găseşte clasicistul şi totuşi modernul Taine. 
Clasicist prin educaţia dela normală şi ca profesor, el desa- 


s RR OO Oy = fa TINY 


186 VIAŢA ROMINEASCA 


ii, 


probă stilul şi estetica cea nouă, cu-preconizarea detaliului 
colorat, a bogăției de impresii ; şi condamnă hotărît metoda 


Dar iată ce Pg ptata lupte şi nedumeriri se iscă fa sufletul 

s dix ans (24 à 34) tout le courant de ma 
réflexion et de mon education a tendu à transformer idee ab- 
straite et sèche en idée développée et vivante. C'est le passage 
de la formule à la vie... Quand jə me regarde intérieurement, 
il me semble que mon état d'esprit a changé, que j'ai détruit en 
moi un talent, celui de l'orateur et du rhétoricien. Mes idées 
ne s'alignent plus par files comme autrefois; j'ai des éclairs, 
des sensations véhémentes, des élans, des mots, des images; 
bref, mon état d'èsprit est bien plutôt celui d'un artiste que 
d'un écrivain. Je lutte entre les deux tendances, celle d'autre- 
fois et celle aujourd'hui... I faut Choisir, &tre artiste ou ora- 
teur. (Vie et Correspondance II 259 sqq.; februar şi octom- 
vrie 1862). Făcind rezultatul, Taine închee că notarea impre- 
siilor, în afară dè orice Construcţie logică, rămine forma cea 
mai potrivită acum spiritului săv,—il ya un genre littéraire de 
ce côté, lar felul cum întrebuințează “cuvintu littéraire, în 
textul pe care-l transcriu mai jos, precizează pare că şi mai 


REMEMBER 


fall divers alroce, 
ar aie rikr ool du Bal. Mabille. 


deva, precum 
că le-am trăit cindva şi un Ap er 
nea i grăi e mb care ne întrebăm a e parna 
siat Jucru ta gindeam dăunăzi sara, cînd ay Mod Pere 
vis. La ri: ca să văd ce se mai poate găsi de ir Pra 
cdti ata dat peste o scrisoare, care REA et Pe a das 
trea unel Intimplári Ca at, ral sim cuprins de indo- 
Gala agi ere pro EVAT am visat numai, sau că am ceti- 
to ori a E veci greu bolnav în Deu ai 7 te: 
seta la Berlin acasă. Insănătoşirea pică. ruda sfătuit 
air erind îngrijiri mari, La plecare, duiri sufleteşti. 
voinţ e până şi de cele mai uşoare te u iian aptă 
ji "Bietul doctor! Am dat din umeri zimbind şi 
fi ace. 
s eri pata surgi 
iune pentru el; 
împiedecat sa-l regi dn. pierre, chiar ca în 
sem: tot numai flori. Aga kaoa , 
lunie nu-mi păruse totuşi nicioda ind ca odintoară, nu mai 
T 1 vintur însă, şi să-l colind ca lesni reivirea 
sa haem tepede şi oboseala putea fnlesni 7 jertfa 
bee ag , emnat dar citäva vreme a sta pe i vechi te 
boalei. M'am res ea în parte frumusețea pini See li 
fâcea la noi de dimineaţă până gri ză aria time în voe 
ei eală, îmi lăsam visârile să nască şi i se fereastră, cu 0- 
în nolanul de armonii sublime, uitindu-m P det i arca 
E g jumătate închişi, cum undulau cureubeur ó a astinți- 
flaidd. a latinii aa Hehe Dinti pradai Ce acâțaţi pe rar 
ea 
ri pe rate pate mat mireazma până la mine. Sara d 


parce que tu es littéraire, que tu n'entends pas les descripti- 
ons,—scrie Taine mamei sale, la 7 Septemvrie 1858, 

A fost sortit dar ca normalianul clasicist să fie necredin- 
cios bunelor tradiţii literare, Şi nu får! humor constati că as- 
tāzi, după trei sferturi de veac aproape, un profesor de istorie 
literară observă întrucitva mustrător că stilul ini Taina păcă- 
tueşte prin exces de imagini (vezi Lanson, Histoire de la iitté- 
fature française *, pag. 943), iar de altă parte  meş'eşugitul 
France vine să ne surprindă, în necrologul consacrat fui Taine 
ție Temps, Martie 1893) cu această paradoxală distingere : 
Bien qu'il écrivit avec autant d'éclat que de force, ìl n'avait 
l'esprit nulement littéraire, 


un de doi ani ie gr gjera aa puj 
3 rte 
sp a gaze gi Seriali cum îl lăsa- 


e acei inceput de 


Depreciarea generalităţilor literare din care se prepară 
literatura era fatal să se producă în judecata oamenilor cu in- 
țelegerea şi fantazia îndreptată fireşte spre diversitatea infinit 
colorată, spre continua Tevârsare a detaliilor naturii, aşa cum 
se arată ea simţurilor şi Spiritului liberate de toate grijulivele 
rezerve pe care nevoile practice, printr'o naturală contrabandă, 
caută să ni le furişeze oricind, Ta orice colț al Sufietului, In 
consumaţia comună literatura urmează a-şi păstra justificarea 
ca debit de jucării pedagogice, Nu-i nevoe, şi nici drept”nu-i, 
ca pe toţi producătorii din acest gen să-i numim „larceurs à . 


de care mă despăgub 


Paul Zaritopol . 


— fa. n ii Ji 1 ui Tu 
DPY ‘SER PE 


788 s VIAŢA ROMINEASCĂ 


insufieţire umbrelor, în oglinzi tainic treceau fiori. Acesta era 
ceasul pe care-l aşteptam, ca să admir colțul cel mai frumos 
al pieţei—un petec de pădure rămas neatins în plin oraş—ciţiva 
bătrîni copaci frunzoşi şi sumbri, vrednic să slujească d: is- 
vod celor mai cu faimă meşteri ai zugrăvelii. 


+ 


ȘI regăseam chiar, la muzeul Frederic, inir'o cadră de 
Ruysdael, aceiaşi copaci stufoşi, adumbrind, lingă o cădere de 
apă, un castel în ruină. Odată nu puteam trece pe dinaintea 
ei, fără a mă opri îndelung. Priviad-o, gindul mi se pierdea, 
fără sfirşit, în fârima-i d: cer vinât cu zare adincă. E inăs- 
cută in mine, drojdie de străvechiu eres, o iubire păgină şi 
cucernică pentru copacii bătrîni, Lor le datorese inspiraţii mult 
nobile şi grave, fiindcă nu cred să se afle pe lume viers o- 
menesc sau cintare meşteşugită care să mă mişte mai viu ca 
tainicul freamât ce-l deşteaptă, în frunzişul lor, vintul sării, Ar- 
borii aceia zugrăviți mă încîntau totuşi mai mult chiar decit 
acei adevăraţi, acel mic peisaj melancolie înfățişindu-mi o o- 
glindire a sufletului meu. . 

Mergeam la muzes foarte ades. Cit de cufundat eram în 
contemplarea cadrelor, nu treceam cu vederea nici pe oaspeți, 
interesanţi uneori, aşa că printre ei băgasem de samă că se 
afla nelipsit un tînăr, care, acolo mai ales, ar fi atras privi- 
rile oricui, căci, despre el, s'ar îi putut pe drepizice ca-l deg- 
prinsese, de pe o pinză veche, o vrajă. Poate fi plăcere mai 
rară, pentru cei ce s'au împărtăşit cu evlavie întru taina trecu- 
tului, decit să inttinească în carne şi oase o icoană din vea- 
curi apuse? Cu doi ani inainte văzusem, în sala franțuzească 
a muzeului, o cuconiţă care copia după Mignard pe Maria Man- 
cini şi avea „O aşa izbitoare asemănare cu modelul, incit ai fi 
crezut că privindu-sein oglindă, şi zugrăveşte, Impodobindu-l, 
propriul ci chip. 4 

, _ Tot astfel semăna tinărul cu unii din acei lorzi, ale căror 
priviri, mini şi surisuri, Van-Dyck şi, după el, Van-der- Faes, 
le-au hărăzit nemuririi. Zic unii din acei ra, fiindcă mai toţi + 
sint la fel. In trecut, în castele restrinse, celor de aproape şi 
înmulţit înrudiţi, trăind împreună, cu acelaşi port şi obiceiuri, 
fiecare epocă le întipâreşte acelaşi aer dacă nu chiar acelaşi 
înfăţişare. S: intimplă iarăşi ca, acolo unde cu gindul nu gin- 
deşti, să răsară fiinţe, cărora le trebue ciutata aiurea, în alte 
țări, la alte neamuri, în alte veacuri, adev 


ărata asemănare, fară 
a li se putza bănui măcar în vre-un fel, cu aceia de care ti 
despart prăpăstii de timp şi de stirpe, vre-o cit de îndepăr- 
tată înrudire, 


Era de prisos dar orice presupunere asupra obirşiei tinărului 
cu pricina; făceam însă toi felul de reflexii asupra a cine putea fi 
şi ce, ființa lui rară într'adevar şi stranie impunindu-se porun- 


—.—_ 


I 


+ 


REMEMBER 189 
ni ip 


j | recei trufii a tind- 

ii aminte, Mă subjugase prestigiu : 

sairat pr ră deplină frumusețe, păşea singur a va magg Ai 

1 cu fruntea sus. L-am crezut, din capul locu rana ie 

mă tăpturi excepţionale, străine de emita pes da e 

resimtit totdeauna o vie atragere. Il vedeam zilnic aproape zi 
sea fiind singurul loc unde îl întiineam. In m 


usem a relua prin oraş, 
pote ase la o prăvălie, unde 


eama oboselii, făceam lungi 
a de ustau cap-d'operele unei 


- şi 
landeze. După uysdael, Van-Brouwer 
E Put acasă nu mă simţeam mai bine ca in 


acea incăpere îngustă şi cam 
cinste oricărei locuințe de 


întunecoasă, ce ar fi putut face 
burgmaistru” sau de staroste de 


i fumat până la 
t căptuşită cum era cu stejar a t 
ia ef. ui, Teas biasi eşea afară, tăcind jur imprejur 


o largă poliţă, pe care stătea 


u înşirate năstrape şi ulcioare de 


te clipe petreceam acolo! 
Delia cari singura koitala frica Smeu 
3 in de portret vechiu sorbea s 
arn Siphon fir parfumate, asemenea unor an a 
5 cai ațiţătoare de ei gre PE apere frau dee 
mirodenii de Ă A 
pipera e i a he unul de altul; şi, ceiace e mai nostim, ma 


tirziu, ne-am mărturisit că şi 


lui şi mie ni se păruse a mai fi 


stat şi altăda'ă impreună într'o încăpere la fel. 


Nu m'aşi fi gindit însă 


să ne împrietinim chiar, fiind in- 


Să- 
dreptâţit a-l crede dinir'o lume cu totul alta decit a mea. 


rea în ochi: una e floarea 


de cimp, alta floarea de grădină. 


itul ei, o înaltă 
$ buiseră veacuri ca, la „asfinţ x 
tape Par ere aşa n E, DE a meri pierre 
| ideal, fie c 
gelui albastru spre tipu 4 angharad dcr pin 
i chipurile, mai mult nu se p 
a şi da ceva osteneală, zilnic, ca această podoabă 
, 


a omenirii să-şi împlinească 


frumuseţea, penirucă aiita găteală 


- u mi-a fost dat să văd. Sa-l fi presupus 
rebele pe gi partie dintre acei deşuchiaţi cu i bet las 
cite al căror număr pare să fi sporit, în apa iarba vină. pete 
tuliadeni, într'o măsură îÎntristătoare? Nu, ara ob einer pb 
cred caci dacă pâpuşei aceşteia sulemenite îi zi fe mie 
buze un suris mn subt aren yei ee e scot foi pas 

ochii aveau a 
Si eeri primarie pleoapele eroilor şi ale coplilor. 


Era şi foarte-tinăr: să 
se îngîdue la virsta aceasta, 


tot fi avut douăzeci de ani. Ce nu 
celor bogaţi mai ales? 


| omenesc, amor- 

Mil zilei de mine preface creeru a 

tind arome temerii de ori eee iba tea ră în 

b:tă de o ameţală dulce, neintrer a. 
ă senzaţii nouă. Din acea 

ed pici rea, DOREA de prejudecaţile de rind, făcea parte 


şi noul meu cunoscul, care, 


fără indoiala, trebuia să se bucure 


190 VIAŢA ROMINEASCA 
ein EEE DER A 


de mari mijloace de traiu. Arăta însă a trăi în afară de acea 
lume, şi mai mult chiar, în afară de orice lume. Ca dinsul, în 
Berlin-W., mai erau şi alţii, dar pe aceia nu-i puteai decit ra- 
reori zări, câlărind în ceața dimineţii, sau zburind r de sara 
la înfloritele lor desfătări. Nici pe el nu-l vedeam altfel decit 
locuind într'una din străzile ce mărginesc regescul Tiergarten 
spre apus, încingindu-l cu o minunată salbă de vile, unde au- 
rul a izbutit întrucitva în încercarea de a sădi iarăși raiul în 
viaţa pămintească, Mi-l închipulam dar răstoind cu degetele lui 
subțiri cărţi cu legături scumpe, în somptuoasa singurătate a 
odâilor cu oglinzi adinci, unde lincezeşte o risipă de ilori rare. 
Nu deştepta oare vedenia unui asemenea decor singură numai 
pătimaşa mireazmă ce răspindea el în juru-i, atit de îmbată- 
toare că treaz te făcea să visezi? 


Aubrey de Vere. Cind mă gindesc... Ne-am vorbit într'o zi, 
aşa, parcă ne-am fi cunoscut decind lumea. Numele lui nor- 
mand—şi până astăzi nu ştiu dacă astfel se chema intr'adevăr 
nu-mi era străin, fiind numele de neam al svăpăiaţilor conți de 
Oxford, după stingerea cărora a fost cules şi alipit la cel de 
Beauclerk de Stuarţii de mina stingă, ducii de Saint-Albans. Să 
se fi tras cumva din aceştia nu i-ar'fi făcut mai multă cinste ci 
lui decit el lor, 
jea obişnuit de franțuzească Şi aşa cum rar mi-a fost dat să o 
aud. timbrul grav al glasului său mlădios Şi pur, ea era 


totul; datina căreia Brummel i-a pus pecetea numelui său, trăia 
în Aubrey de Vere în deplină strălucire. Până şi plăcerii de a 
se sulimeni îi găsisem astfel tălmăcirea : cei dintăiu locuitori ai 
Albionului, de care se pomeneşte, nu-şi boiau în întregime go- 
liciunea în albastru ? Această coloare îi era în deosebi dragă no- 
ului meu prietin; el o purta în insăşi făptura lui, în ochi şi subt 
pielița foarte străvezie a minilor, în care, cînd la una, cind la 
cealaltă, sclipeau şapte inele, gemene toate—şapte safire de Cey- 
lan. Cu brăţara și cu partumul—acea de neuitat mireasmă de 
garoafă roşie—inelele erau singurele lucruri cărora le răminea 
credincios, incolo ca imbrăcăminte nu ştin să-l fi văzut de două 
ori la fel. Dar toată această migăloasă găteală nu era la din- 
sul decit un amănunt dintr'un întreg desăvirşit, de o fericită ar- 
monie. Aubrey de Vere avea un creer de minune alcătuit şi un 
duh scînteetor, el ar fi făcut faţă clubului cel mai închis şi nu 
s'ar fi simțit la strimt nici într'o adunare de cărturari, pentruca 
dacă mărturisea că rufele şi le spăla la Londra, adăuga că tot 
astfel, în suta a optsprezecea, coconașii din Paris şi le spălau în 
Flandra şi cei din Bordeaux la Curaçao, şi aşa ştie să vorbease 
de toate, cu asămănări din trecut, cu apropieri şi amănuuţiri 
fermecătoare, de cîte ori i se întimpla să povestească de căla- 
toriile lui prin ţinuturile străvechi ale Răsăritului, sau prin os- 


REMEMBER 191 


troavele pierdute ale Oceanului liniştit, unde domneşte primăvara 
veşnică. Atit am putut afla din viaţa lui, că văzuse multe, cu- 
treerind tări şi ţări, că cetise şi mai multe, prea multe chiar 
pentru anii. lui, fiind fost cu putință să fi amestecat ce văzuse 
cu ce cetise, sau să fi privit cele văzute prin geamul înşelător 
al cetirii, care laolaltă cu bogăţia îi cam suciseră capul, deşi, 
dela fire, avea judecata limpede şi rece. Aşa, de pildă, am in- 
jeles că se indeletnicea cu cercetări oculte îndrăzneţe, pentru care 
era hărăzit, pe lingă o înclinare inăscută rară, şi cu cea mai ui- 
mitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu 
duhurile decit cu cei vii, de oarece in povestirile lui nu venea 
niciodată vorba de ființe omeneşti. 

Cu ce prilej, în ce împrejurări făcuse, aşa de timpuriu, că- 
iătorii atit de minunate, nu spunea, precum nici cine era, ce, şi 
de unde, dacă avea părinţi, rude sau prietini, unde stătea cu 
casa măcar—nimic, cu desăvirşire nimic, Ce stăpinire pe sine 
avea ca să se poată ascunde astfel la virsta lui fără a se träda! 
Dacă el însă nu destăinuia nimic, apoi eu il întrebam şi mai pu- 
țin şi presupun că tocmai asta a fost pricina că am legat prie- 
teşug. O veșnicie să ne fi intilnit, tot mai lesne i-ar fi scăpat 
iui o destăinuie, decit mie o intrebare. Dealtfel nici nu tineam 
să aflu ceva: ce mă privea pe mine? Intimplător l-am văzut— 
iără să bage el de samă—alegind flori de patru-cinci sute de 
mărci, garoafe și orchidee rare—un adevărat destriu—şi n'aşi fi 
avut, cum cunoşteam pe domnişoara vinzătoare, decit, după ple- 
carea lui, să intru să-mi înfloresc cheutoarea ca să aflu unde le 
trimesese şi, punind astfel mina pe fir, să imping cercetarea mai 
departe. Dar la ce bun? Să fi avut un scop stăruința incăpă- 
ținată cu care îşi perdeluia scurtul lui trecut si viața de toate 
zilele, se putea prea bine, era însă, o spun iarăşi, atita mindrie 
in privirea lui, ce, pururi nepăsătoâre de ce se petrecea pe pä- 
mint, arăta a se pierde aiurea, in depărtările unei lumi de vis, 
incit ar fi făcut să se risipească orice umbră de neincredere sau 
de bănuială. Totuşi, nu-mi scăpase din vedere că uneori ar fi 
dat să mai spună ceva, dar se răsgindea pe loc, inăbuşin- 
du-şi vorba pe buze. Roşea el atunci subt suliman, i se inou- 
rau într'adevăr ochii, aşa cum mi se părea, într'o foarte scurtă 
clipă de dare pe faţă a unei “tulburări ascunse? Nu aşi putea 
jara, ce ştiu insă e că, pe cind povestea, privirea lui, făcindu-se 
şi mai adincă, se aţintea asupra nelipsitelor inele lung şi cu du- 
iaşie, caşi cum acele pietre ar fi cuprins taina vieţii lui, oglindin- 
du-i în ghiafa lor limpede şi albastră toate gindurile şi snno 

+ 

„Delia o vreme, fără ca legăturile noastre de prietinie să se 
stringă mai mult, ne vedeam mai des, uneori dimineaţa, cel mai 
obişnuit după amează, niciodată însă sara, niciodată. Din pricina căl- 
durii părăsisem taverna olandeză și ne întilneam la Gruenwald, pe 
terasa unei cafenele, la] marginea unui cring de pini—o terasă 
idilic cotropită de trandafiri de toate neamurile şi feţele ce, la 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rea vintului, se scuturau în pahare. Sosea totdeauna fără 
pure şi fără intirziere. Odată l-am aşteptat însă zadarnic pănă 
ia ceasul cinei. Intorcindu-mă acasă, găseam o scrisbare în care 
se ruga pe scurt de ertare că nu putuse veni şi iscălea: Sir 
Aubrey de Vere. Am cercetat cu luare-aminte scriptura semeaţă 
cu slove mari şi pecetea de ceară albastră: un sfinx culcat in 
mijlocul panglicei unei jaretiere la fel cu aceiace ipresoară scu- 
tul în stema Marei Britanii. Pe panglică ceteam cuvintul „Re- 
member“, 

Ca eraldist nu eram mulțumit: mă aşteptam să aflu arme 
adevărate, nu o simplă emblemă. Dela acea scrisoare sir Au- 
brey ma mai dat semn de viaţă. Nu era de mirare: o zăpu- 
şală umedă, cumplită, clocea oraşul, cuibar uriaş de ticăloşii şi de 
rele. Nu mai era de eşit decit sara, cind sir Aubrey nu se arăta. 
Nopțile erau însă atit de frumoase, Incit greu mā induram să 
mă mai întorc acasă. Tot umblind astfel până tirziu, am avut 
odată, spre miezul nopţii, în Tiergarten, o stranie intilnire, 

Trecea o femee înaltă, cu un bogat pār roşu subt o pălă- 
rie mare cu pene, o femee slabă şi osoasă, fâră şolduri şi fară 
sini, într'o rochie strimtă de fluturi negri. Ea păşea țeapână 
ca o moartă, care ar fi împinsă sau atrasă de o putere dinafară, 
sirăină de voinţa ei, spre un ţel tainic in noapie, Nu ştiu dece 
nu mi-a venit să cred că e o femee ca toate femeile din capul 
locului, chier înainte ca, în ochii ei țin-iţi mari, ce arătau a privi 
înăuntru, şi în trăsurile feței ei prea sulimenite să-mi pară a re- 
cunoaște... Dar, mai trebuia să mă indoesc, mai putea fi pumai 
o bănuială cind, în mina cu degete lungi rinjeau şapte safire de 
Ceylan? Am rămas uluit, in prada unui simţimint tulbure, în 
care şi nedumerirea şi uritul şi teama îşi aveau partea lor, apoi, 
cu nârile pline de cunoscuta mireasmă—mireasma de garoala 
toşie—am dat s'o urmăresc Era însă tirziu; o pierdusem. La 
capătul aleei aşteptau cheva droşii de piaţă; se suise pesemne 
într'una şi pierise, 3 

Pentru un vechiu berlinez ca mine ar fi fost copilăresc să 
mă las cuprins de uimire. Cite nu văzusem! În schimb, mă 
simțeam . îmiboldit de o curiozitate josnică ce m'a făcut citeva 


sări să pindesc mereu pe acolo. Nimic însă. Estimp arşiţa craş- ` 


tea tot mai aprigă: în ziva căreia. i-a urmat noaptea ce voiu 

esti numaidecit la vale, picaseră oameni pe drum ca muştele, 

ra o noapte de catifea şi de plumb, în care adierea molatecă a 
unui vint fetbinte cerca in zādar să risipească picla ce inchegase 
văzduhul, Zârile scăpărau de fulgere scurte, pădurea şi grădi- 
nile posace tăceau ca amorţite de o vrajă rea; mirosea a taină, 
a păcat, a rătăcire. Inaintam cu greutate prin întunericul ce vă- 
twa aleele singuratice, trebuind une ri să mà opresc covirşit de 
slabiciune. La răspintia unde e fintina lui Roland din Berlin, în 
lumina prea vie, care, după besnă, îmi luase văzul Sâetat, mă 
poinenți faţă în faţă cu sir Aubrey, celtace, cînd il privii mai bine, 
nu-mi făcu tocmai plăcere, 


REMEMBER 193 
322020 


Nu, pentrucă de data asta întrecuse orice măsură. Oricum, 
nu se esă astfel în lume. Pudra cu care îşi văruise obrazul era 
albastră, buzele şi nările şi le spoise cu o vopsea violetă, părul 
şi-l poleise, presârindu-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trä- 
sese împrejur largi cearcăne negre-vinete, ce-l dădeau o infâţi- 
şare de cintăreață sau de dânţuitoare. incolo, îmbrăcat tot fără 
cusur, în frac albastru subt mantaua uşoară de sară, cu orchi- 
deia la cheutoare, nelipsindu-i nici brăţara din mină, nici inelele 
din degete. Avea insă ceva schimbat, era neastimpărat, neliniş- 
tit, pe cit eram eu de muiat şi de stins. Impotriva obiceiului lui 
vorbea pripit şi tremurat, rugindu-mă să rămin cu el—el, care 
făcea parte din acei oameni ce, fără voe, în ciuda Inseşi curte- 
alei lor, dau să înţeleagă că fac o insemnată jertfă cind suferă 
să stea cu cineva. Mai mult, îmi luase chiar braţul şi mă fn- 
torsese din drum, ÎI simţeam cum dirdie din toate incheeturile, 
scuturat de triguri, şi vedeam cum ochii aci i se ținteau în gol, 
Sticioşi ca ai femeii cu păr roşu, aci ii lăcrămau lincezi şi pier- 
duți. După cum atunci nu-mi venise să cred că arătarea ce tre- 
cuse pe lingă mine era o femee, acum mi se părea că ființa ce 
mă tira cu ea în umbră nu era un bârbat, Am mers tăcuţi pe 
marginea pădurii: eu posomorit, cătind a arăta cit mai puţin 

lictisit; ei, cu surisul pe buze, privindu-şi in zare pietrele al- 
stre de care se legau poate amintiri tainice şi cărora le hără- 
zea parcă, cu patima şi dor, gindirea lui cea din urmă—âm mers 
tăcuți până ce, ajungind la podul de peste canal, unde începe 
calea Electorilor, el s'a oprit, desfăcindu-se de mine, 
veam înaintea mea un alt om, cu desăvirşire altul decit 
acel de adineaori. Să fi avut pietrele lui virtuți ascunse ? Trep- 
tat se redobindise pe sine, se indreptase, ințepase nările şi acum 
stătea țeapăn, rece şi mindru, foarte mindru. Trăsurile feței sale 
pre'ungi se ascujiseră, culoarea ochilor îi trecuse, dela albastrul 
fraged de floare, la albastrul cu iicăriri aspre al oţelului şi, pe 
buzele subțiate, zimbetul se făcuse crud. In paloarea-! lunară, 
cu părul său de aur, sir Aubrey nu mai avea ca înfăţişare, in 
acele clipe, nimic firesc, semănind mai mult a Serafim, a arhan- 
ghel decit a făptură omenească. Rămase astfel inmărmurit cltva 
timp scrutind întunericul, pe care îi biciul deodată cu mănuși le 
lul albe cași cum ar fi voit să alunge o vedenie, 

„E 0 stranie noapte“, zise el rāv. „Asemenea nopți sint 
mai de temut ca beţia ; vintul cald Tonie friguri rele. Sten- 
dhal Darie că la Roma cînd bate un anume vint, în Transtevere 
se ucide”, 

„Trebue să te simţi şi dumneata slăbit de zădut“, urmă el, 
„Ai să-mi faci plăcerea să ei ceva cu mine, un păstrăv-doi și 
o sticlă de vin de Rin, så ne mai întremăm. Dar, inainte, să-mi 
dal voe să lipsesc puţin“... Și scoţind ceasornicul — o floare de 
platină muiată int'0 rouă măruntă de pietre albastre—,ai să vrei 
să mă aștepii, nu-i aşa? Am să zăbovese niţel, poate mai mult 
de un sfert de ceas, oricum însă mai puţin de o jumătate. Mai 


3 


104 MATA on — 


limbă-te în vremea asta, ne găsim aici la pod, cine vine întăiu 
a Imi întinse mina, care era ca ghiaţa, ridică 


aşteaptă pe celalt“. 

călaria şi-mi întoarse spatele, Făcui intocmai, indreptindu-mă 
din nou spre pădure; sint în apropiere cei mal frumoși copaci 
ce se pot închipui, uriaşi seculari, druidici, aşa de înalţi Sa 
ìnfoiați că, privindu-i, îţi vine să te crezi pe alt tărim, am 
intors la pod după un sfert de ceas şi înainte de jumătate, dar 
fără a-mi găsi tovarăşul. Cum aşteptarea, ca toate neajunsurile, 
e mai grea la început, am mai luat-o pe cheu, în sus, fără a 
mă depârta prea mult de locul de. întiinire. 

Cheul era pustiu iar casele oarbe. Peste tot ferestrele erau 
negre; unele fiind însă deschise, se zăreau înăuntru acele luciri 
posomorite de argint-viu ce rinjesc în oglinzi în intuneric, Una 
singură, de sus, se impăenjina de raze slabe, aceia a unei odăi 
incărcate de poleell, unde veghea o lampă a zată pe un colţ de 

delă decit lampă—abla lăsind să se cearnă, 


dulap— mai mult can 7 
ca inseninată printr'un înveliş de smalțţuri verzi, o lumină inä- 


buşită, una din acele lumini care, după datinele vrăjitoreşti, sint 
prielnice duburilor rele ce rătăcesc în puterea nopții. 

M'am oprit; şi privirea mi-a rămas îndelung pironită asu- 
pra acelei ferestre, Ah! farmecul ferestrelor luminoase în intu- 
necime, cine s'ar mai incumeta al spune după Barbey d'Aure- 
villy? Dar, în nemuritoarea lui povestire, € perdeaua cirmezie, 
în altele scrise mai tirziu şi atit de timpuriu uitate sint geamuri 
de nu mal ştiu ce culori; la fereastra mea nu era nici perdea, 
nici geam şi, totuşi, în ceața verzue, afară de poleeli şi de o 
glinzi, ce şi ele păreau inzăbrănite, nu se vedea nimic, 

SA fi fost vre-o legătură între acea fereastră, care e de 
ajuns să închid ochii ca să-mi răsară înainte întocmai ca atunci, 

cele ce s'au peirecul în acea noapte chiar, bănuesc, nu pol să 
ştiu, M'am intors la pod, tot aşa de nenorocos caşi întăia 
oară : prietinul nicăeri. In vederea unei aşteptări mai lungi, m'am 
rezemat de parmaclicul de tuciu al podului, Rugă mal, mi-am 
descoperit capul care mă durea şi m'am cufundat cu totul în 
măreaţa privelişte a nopţii. 

Nu o volu uita niciodată. E drept că aşa frumoase nopţi 
două n'am văzut la fel, eu care ştiu a prejui noaptea ca ni- 
meni altul şi care am iubit-o cum nu se poate iubi ziua, cu 
nesaţ şi cu patimă. Sufletul meu sălbatic, care deobiceiu pare 
a aţipi, sgribulit de o nemulțumire nedesluşită, nu incepe ä 
trăi pe deplin decit odată cu stingerea celor din urmă vâpă! 
ale amurgului: pe măsură ce se aşterne vălul sării, renasc, mă 
simt mai eu, mai al meu. Să-mi fi îngăduit mijloacele de trai 
a schimba faţa împrejurărilor, cu anii ar fi fost cu putinţă s4 
nu våd raza zilei. A, să nu fi fost noapte, n'aşi fi aşteptat pe 
sir Aubrey, nul dacă e vorba, apoi nu tineam să-l revăd 


fel. Am stat pentrucă acasă tot nu m'aşi fi întors, aşi fi ză- 
bovit tot atit, hoinărind pe acolo unde, în umbră, freamâtul 
copacilor înalţi face ca singurătatea -să pară nemărginită. Nu-i 


Pip 2 aa e 100 


puteam însă erta lui sir A 

ub 

nino bt a ce el cine pie la. ca AOAO să-i aştept, să-i 

verzuc, în bra ra Pi caide, poate chiar la acea tul 

păreche cu a car iri arie a cărei frumuseţă prize 
P ai aveam încă o bănuială: mer- 


tău n'a i 
veam de ce-mi face Imi reluai dar firul gînd 


sprijinit de parmaciie î 
mia: alunecau soizii Sasi Gra ei! timplele în palme. Subt 


întiripa străveziu 
Ce tie i.e zăbranic de aburi 
i— ziua, privelişt 
ponte ra blindă : famuriie! copas et 
fragi a sită 
gul uşor şi neastimpărat, de un verde proaspăt şi fraged. 
rage 


Aceasta e calea ce 
a Ce-o urmează 
in minte, intro dimineaţă. poleită de Ari apas ati In 1905, 


reasă albă. Se aude d 
i ealtmi 
„Pluteşte-un cadavru pe Per moi bl 


Răcorindu-mi frun 
tea, o E 
Fdd nt acolo iu, mam dat samaca 
eap „Şi un pui d x Sa 
orologiul dela Gedaechiniss şi trebue så H biti auzi tind 
dae i Pps pragi mi-am ridicat capul din mini 
Vintul se întețis Scrumul, casele se desprinde Al adinin 
acoperit capul —pălăria' ei fe borii porniseră a Sate. 
un trcol pe cheu să sit-o jos, căzută, și am dat incă 
stinsă. M'am hotărț mai văd lumina cea tainică at incă 
Să t însfirşit $ Fusese însă 
A O prop şi se lumina de iua. © Casă, Incepuseră a 
i rată pasere de 
fine samă că o răceală mi-ar fi putu fi tot DR taria 


pâvă la amează. 


ră se aşternuse 
o si pe ploae, A 

7 tame peng en ih eat rarei b did sape 
zbura ajnică. Fâceam e e ea ca 
zoura în îinpie dia nope ais „ARE nul îm 
ieptam bine-faţel acă nu era ceva şi pentru venea 
ine. Aş- 

partea lul: es un cuvint dela sir A $ 
; +. Şi faptului că pe plicurile ae pă PA siel 
nici 


scriptura : 
tinaha Semeaţă, nici. pecetea cu Sfinxul, nu i puteam găsi 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Intr'un ajun de sărbătoare, vremea rea făcu înstirşn pace. 
Neincrezător, nu eşii decit tirziu la plimbare. La zări se lumina 
a ploae. Era aşa de albastră acea sară dulceagă şi lină, de 
un albastru-închis fluid, că oraşul părea scufundat în adinci- 
mile tainice ale unei mări. Sirăzile mişunau de lume; ferici- 
rea de a trăi, de a se bucura de bunurile vieții, se oglindea 
pe toate chipurile, se răsfringea în toate privirile, vie, aproape 
aţiţătoare, dind frumuseții femeilor o deo:ebită strălucire. In- 
chipuirea mă purta în trecut, evocam vedenia a cum vor 
fost în asemenea sări marile cetăți ale vechimii, Babilonul, 
Palmira, Alexandria, Bizanțul? Imbinind astfel realitatea cu 
visarea, urmai fără grabă şivoiul mulțimii până la podul de 

este canal, unde ceasuri întregi aşteptasem atunci a sir Aubrey. 
Prumuseţa locului era împlinită, desavirşita de al eaţa fară 5i- 
măn a cîtorva lebede ce se aflau la acea oră albastră pe apă 
parcă Într'adins Nu mai trecu} podul şi mă înturnal la un birt 
din apropiere. Pe cind aşteptam mîncarea, o privire aruncată 
pe un ziar mă făcu să aflu abia atunci un lucru de care urla 


tirgul de două zile, 


Se pescuise în Charlottenburg, acolo unde Spreea îşi ia 
înapoi apele imprumutate canalului făcînd virtej, se pescuise 
legat cobză intro manta un cadavru ce arăta a fi acela al u- 
nui tînăr blond şi svelt, bogat imbrăcat în ţinută de sară, gë- 
tit şi înmănuşat, însă descult. 

Tinărul fusese nu demult ucis. Trupul purta în partea 
stingă a pieptului o rană adincă. Lovitura fusese atit de pu- 
termică încît arma—o lamă ingustă cu două tăişuri—se frinsese, 
o parte răminind in rană 

Se găsise asupra victimei in hirtie şi aur o mică avere, 
başca preţul sculelor ce purta cu risipi nebună—toate din bel- 
şug bătute cu safire de Ceylan. ia schimb nici o hirtie tipă- 
rită sau scrisă care să poată trăda ceva despre ucis—nimie, 
nimic. Hainelor le fusese smuls petecul cu numele croitorului, 
iar ceasornicului tasul cu iscâlitura aurfaurului. După chip în- 
necatul nu mai era n nici un fel de recunoscut, pentrucă faţa 
i fusese arsă cu o apă tare ce-i rosese aproape in întregime 

pielea şi carnea până la os. 


De aşa sfirşit a avut parte sir Aubrey de Vere. Putea să 
isprăvească mai bine, sau mai tirziu măcar, după ce ași fi ple- 
cat eu. fiindcă din noi doi, la început, nu ştiu zâu care a fost 
mai de plins... 

Prin ce am trecut, din clipa în care am înţeles cine era 
ucisul, ce am tras mai e ntvoe să spun? Şi na fost nimic 
totuşi pe lingă ce puteam pâţi. Remember ?—da, cred. Se zice 
că frica e albastră ;,eu am vazut-o de toate culorile, i-am strá- 
bătut Iadul întreg, pogorindu-i ripele fără tund, suindu-i cu - 


mile cele mai repezi, piscurile de groază ce se pierd în norii 


———————————— —_ ____________19 


nebuniei, şi cum n'am înebunit d 
eabinele 
ua meni fiinţă in tovărâşia căreia se e onlie ptr aga 
marfa Bran la taverna olandeză, la terasa dela Cta sia 
paza vie recut ca nedespărţiţi, încit nimeni n'ar fi voit să 
og ok ra tinărul cu care păream atit de legat, tocmai 
as an v mias, eram cel care ştia mai puţin—mai suti 
Sar Aag lart a u ar fi dat aceasta mai mult temeiu e 
bara i! ost străin de răpunerea acelui necunoscut? 
era daţi . u-se în ascuns, în jurul meu, stringindu-se 
ea: m mă mopiagugitp ale celei mai indrăcite poliţii, mă şi 
teprioe: p Ea A păstuit... pierdut pentru totdeauna, nou LE 
ri yoi sp şind nelegiuirea a cine ştie cui... incepusem să 
aiT e agur Vinorat=gi nu eram oare în destul pentru 
T aun y nădisem prieteşug cu un om ca sir Aubrey ? 
annei mi i at lămurit sama cit e de greu în fară stráind 
aae. Sinak gro meu gind a fost dar să părăsesc numai- 
oea arti ul, fug la mine în ţară. Nu am putut închide 
rin, a te-ai mă apăsa de data asta întunericul, iar zo- 
Taras și pan fas o desrobire, Cu lumina renăştea in mine 
a! as : ej ari M'am răzgindit de plecare şi mi-am des- 
ai i le, ape Sara le-am strins la loc, făgăduindu- mi 
arpa 3p ec, fără greş, dimineaja—şi a mers astfel mult 
iat re ara la amintirea cărora, astăzi incă ilpie în fiori 
orice e eninge ge bei pa rr payag | men ni 
i ma 
si rent SEIA omeneşti—afară Sei rent re tries 
ns nor -p piere. E locul să strecor că adinca ape Ibu- 
nf K ei i s cețită din afară ; viața zilnică nu mi-o” schi i 
enigi nimic, iar de focul care mă mistuia n'am simţit ară 
sai dă mă daona Seac imtau, precum aan gât de cuvint 
e 

sep cară Geopro sir Aubrey. ri Pie ma ae h 
aea Ola ŞI nu m'a întrebat nimeni de tovarăşul de ră 
IS, n az deasemeni la terasa din Grunewald. P a 
ame scai aşi tăcere. Ceteam toate ziarele şi-mi ve Agp 
prospi Sa â: nici un rînd măcar în care să se mai pete 
cana as Erotica pescuire. Nu se descoperise rue 

& Sfinxul îşi păstra taina neştirbită, E a 


Altmintreli, prin ea insă 

F ŞI, pieirea lui si 4 

patin referat Crane ea Pnu e pelr ia aep 

. e rău cuvenită pă 

5 ei, zi tri necunoscut pe un Marcellus ? Pee ea A e 

e i i ras tocmai aşa tinăr cum arăta nu era; sint fij R 

r A i are d ; lar în ce priveşte frumuseţea, nu e de ee: 

Astea urire. Găsisem frumoasă, nu atît făptura fai . 

spalken cererea a usa umil fas aceia demuli pieriți Ta 
3 Sei: rumos, $ 

deam retråind o icoană din ti ecut, vedeau relaviat scumpa 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Deaceia mam 

insusi, Trecutul apus pentru totdeauna, 

bari ispitei să merg să privesc şi eu, subt geam, la mA. 
e acela care fusese Aubrey de Vere; cum înfăţişarea ce en 

moartea o şterge adesea pe cea din viață, ar fi fost păca 


pate aşa de nebuneşte, la Whitehall, cu Killegrew şi cu 


lerul Lely. 
š i-a Infățişat, surizători şi mindri, cava 

Totagi gi mult decit arătarea din afară, dela el mi-au raat 
de neşters întipărite în minte unele mişcări lăuntrice ce- 


unui canal.. 


firşit sosi ziua plecării. Incepuse toamna, dar nu toamna 
PD psi a miazi zi, bacantă încinsă cu piele de paion pie 
tind ciorchine de struguri şi poame în părul grab = pa 
spelbă a țărilor de secară şi de bere, cu cer searbâd, cu ră 
rele foarte jos, tirindu-se ofilit la zare. Mă închisesem . 
nou în casă în timpul din urmă; ceteam în neştire, oighe pen 
trucă muzică nu se mai făcea; iar afară, pe fereastra e ma 
încă până tirziu, nu mai aveam ce privi. Fintinii apele n 
mai jucau în raze, pe terasa casei din față aniei, se ma 
turaseră, lar în coiț:! cel frumos, securea abâtuse acei bāirini 
copaci ce păreau a li zugrăviți de Ruysdatl. 


y indat de atunci şapte ani. A fost parcă eri, parcă 
Pa ler eri, erai tinere de minte am bună, ra 
niciodată pentrucă îmi lipseşte evlavia amintirii, Mi sa și să 
lát adesea să mă gindesc la tenebroasa dramă, căreia ae 
ost poate, în acea noapte de fiori şi de friguri, martor rel 
zut şi orb. Ce fusese însă, ce se petrecuse nu m'am s pr 
trebat, mam mai ţinut să ştiu, ba chiar dimpotrivă, dova 
unăzi chiar, avind prilejul să aflu n'am voit eu. 


E + -- 199 


Intirziasem, pe vreme rea 


ntr'un loca! de noapte bucu- 
reştean şi căzuse peste mine 


An cunoscut de prin şcoală; îl 
zărisem de departe şi pe la Herlin, vija ceva pe acolo, pa- 
re-se. Limbut peste măsură şi;ip felul lui hazliu, mi-a împu- 
iat urechile cu o sumă de fle ETR istorii de gazde, de fete şi 
de slujnici de gazde—tot lucgizi! înălțătoare, după calapodul 
„Micuții” lui Haşdeu, Cită dëøostbire între cum văzusem eu 
Berlinul, şi cum omul care stătea în fața mea, fAlindu-se cu 
însăşi neruşinarea lui eftină, Dar dece in acea sară se deş- 
tepta vie ca niciodată amintirea lui sir Aubrey, de ce vedenia 
nopților berlineze cu întilniri stranii îmi răsărea atit de puter- 
nică? Să îi fost pricina aburii amârii ai spirtului de sîmburi 
care venea, şi el, dela acea veche şi vestită rachierie neerlan- 
deză ? Nu, era altceva. Mai îmbătătoare ca orice băutură, mă 
invălula o aprigă mireasmă de garoafà care se desprindea dela 
o cuconiţă aşezată la masa de alături, mireazma ce răspindea 
tinărul cu pietre albastre, mireasma ce odată, spre miezul nopţii, 
o lăsase în urma ei femela cu păr roşu într'o alee pustie din 
Tiergarten, Şi-i revăzui şi pe ea şi pe el, şi fereastra cu tul- 
burea lumină verzue —toate acvea ca în puterea unei vrăji. Nu 
m'am împotrivit unui imbold neîncercat pănă atunci, acela de 
a povesti cuiva istoria lui sir Aubrey de Vere. 

Am fost ascuitat cu toată luarea-aminte. Bâgam insă de 
samă cum din cind în cînd pe buzele cunoscutului meu mijea 
uşor un zimbet. Cind cu pesculrea cadavrului am incheiat, m'a 
intrebat dacă asta e toată povestea? l-am răspuns că da. 
„Să-ţi spun eu atunci urmarea“, a reluat el, „a fost dandana 
mare, S'a făcut muşama ce e dreptul numaldecit, dar adavă- 


rul n'a putut fi împiedecat să răsulle. Ai să afli lucruri gro- 
zave, să vezi”... 


L-am oprit scurt: „Nu ţin să aflu nimic”. Şi cum se uita 
uimit la mine, neştiind ce să priceapă, am apăsat pe cuvintul 
din urmă rostindu-l de mai multe ori. „iți va părea ciudat”, 
am urmat, „dar după mine, unei istorii frumuseţea îi stă nu- 
mai în parlea ei de taină; dacă i-o dezvălui, găsesc că-şi plerde 
tot farmecul. Imprejurările au făcut să întiinesc în viaţă un 
erimpei de roman care să-mi împlinească cerința de taină fără 
sfirşit. De ce să las să mi-l strici? Vorbind aşa nu minţeam 
tocmai, dar îndărătul acestui fel de a privi lucrurile cam uşu- 
ratic, mai mult literar, se ascundea ceva mai înalt, o gîndire 
nobilă, care ea singură m'a hotărit a pune lacât gurii cunos- 
cutului meu și pe care, dacă i-aşi fi spus-o, mă îndoesc că ar 
fi fost în stare să o priceapă. După cum, pentru a nu vătăma 
în mintea mea icoana senină a făpturii din afară, n'am voit să 
văd chipul mutilatal sărmanului tinăr,— tot astfel nu m'am fa- 
voit să aflu nimic despre el, de teamă să nu fie ceva care să-i 


200 MATA ROMINEASCĂ O O ooo 


minii amintirea sufletească. Râmini şi aceasta fru- 
nas fară pată in umbra-i de taină şi de trufie, rămînă în 
totul sir Aubrey de Vere aşa cum mi-a plăcut să-l ai “ > 
mai aşa—ce-mi pasă de cum era în adevăr. Am nimic : 
gura dovadă că l-am cunoscut în ființă, am ars scrisoarea in a 
cărei pecetie zimbea sfinxul impresurat de zicerea irimia 
ber“. Remember?—da, fireşte că n'am să uit, dar cum “ 
tulbură unele din amintirile vechi, făcîndu-le să lutească abu- 
rite la hotarul dintre realitate şi închipuire, dacă soarta mă “a 
hărăzi cu viaţă lungă, întrun tirziu are să-mi pară poate 
toată această întîmplare trăită a fost un vis numai sau vre-o 
istorie cetită ori auzită undeva, cîndva demult, 


„Republica aristoilimocraticească“ 


1914. Mateiu Ion Caragiale 


Nu poate fi lipsită de interes actual nici o chestiune în le- 
gătură cu problema constitutională impusă de intregirea Romi- 
niel. Mi s'ar părea potrivit chiar, dacă toată publicistica intelec- 
tuală ar fi dominată, cu totul absorbită de această problemă. 
S'ar creia curente, s'ar creia cadre, din care cu greu ar putea 
eşi publicistica pătimașă, dezlănțuită, in ajunul legiferării, de 
cătră luplătorii sociali, stăpiniţi de grija supremă a „consolidării 
partidului“, Nimic nu ne îndreptățește să credem, că alcătuirea 
noii Constituţii se va face altfel decit a celei dela 1866. Adică 
prin concurs de generozitate între partide, prin entuziasm şi a- 
clamaţie. Atunci, din moment ce raportorul a declamat în Ca- 
meră, că în proectul guvernului se găsesc „toate libertăţile facon- 
jurate de toate garanţiile ce a putut produce spiritul uman!*, Im- 
flâcărarea patriotică a intunecat mințile pănă într'ati:, încît votul 
individual s'a părut, probabli, o ezitare insultătoare şi s'a votat 
prin aciamaţie. De data aceasta, mi-e teamă că ceiace va fi nou, 
va fi un și mai mare entuziasm. Ceiace va Întirzia în principal 
aclamaţia proectului, are să fie discursurile unei mari părţi din 
opoziție, care va dovedi că guvernul caută să înşele poporul, 
fiindcă mai sînt „libertăţi şi garanţii produse de spiritul uman“, 
care totuşi nu se găsesc în proectul ce va expune raportorul. 

Cele mai pesimiste ipoteze trebue să fie îngăduite, de vreme 
ce intelectualii care şi-au cunoscut datoria de a-şi spune părerea 
in cealaltă chestiune vitală pentru neam, războiul, nu şi-o cunosc 
în aceastalaltă, tot atit de vitală, — Constituţia. Este duar vorba, 
nu mai puţin decit de temelia pe care națiunea va hotări să-și 
clădească viitorul, urmărindu-și fericirea, cum spunea nu-mi 
aduc aminte care vechiu şi mare ginditor, 

iace mi se pare mal mult amenințat de-a nu fi primit în 
compoziţia totalului de idei şi credințe din care se vor scoate 
cele citeva articole, este tot acelaşi principiu, care a fost dispre- 
țuit şi Os pation Constituţiei belgiene: suggestiunea morților 
neamului, 


202 VIAȚA ROMINEASCĂ 


a mb PI E a Sc aaa ai 


Legile, şi mal ales asele fundamentale, trebuesc făcute cu 
sufletul, nu cu inteligența. Tiraniei trecutului lor, nu se pot 
sustrage nici indivizii, nici popoarele. Cultura universală ne poale 
forma inteligența ; strămoșii ne-au făurit sufletul. 

Constituţia viitoare va trebui să ţie samă de sutietul romi- 
nesc aşa cum a eșit el dintr'un trecut chinuit. 

Dacă Englezii ar avea dreptate, dindu-și o lege fundamen- 
tală, să nu se ocupe de Witenagemot şi Shiremot,— noi, mi se 
pare, am dovedi lipsuri îngrijitoare, dacă am neglija instituţiile 
noastre de mai eri-alaltăeri. Oricit ne-am ameţi cu idela vertigi- 
nosului nostra progres, rămine neclintit şi cu toate consecinţele 
lui faptul, că nu pe vremea lui Alexandru cel Bun, dar pe aceia 
a bunicilor noştri, s'a conceput--de piidă—planul de republică 
aristodimocraticească. 

Manifestaţiile de civilizaţie în treburile publice de acum o 
sută de ani, oricit ar fi de naive—şi cu cit ar fi mai naive—nu 
se poate să nu determine întru nimic opera legiuitorilor Romi- 
niei întregite. 


In epoca „cărvunarilor“ şi probabil în anul 1822— „teatu! 
minunat“ a lui Naum Rimniceanu—printre alte multe manifestații 
ale febrilităţii progresiste din Moldova, un boer cărturar alcă- 
tueşte un plan de reorganizare a oblinduirii statului. * Valoarea 
principală a acestui act, şi asupra cărela nu se poate trage in- 
deajuns atenția legiuitorilor de astăzi, stă în grija armonizării 
ideilor şi formelor străine cu vechiul obiceiu al pămîntului şi 
cu sufletul romînesc aşa cum era atunci. Dealtmintrelea bunul 
simţ al cărvunarilor atinge proporțiile genialitâţii şi este izvorul 
splendoarei acelei epoci. 

Documentul este publicat de Codreanu, marele patriot, prin 
neţărmurita-i dragoste de trecut. Din Uricar însă, nu ştiu să fi 
fost scos, scuturat de colb şi prezentat meditaţiunii generaţiilor 
nouă, ațintite cu ochii exclusiv spre viitor, 

„Planul“ logofătului D. Sturza, autorul, imaginează o te- 
publică pe care o numeşte „aristodimocraticească“, şi care este 
o amestecătură de forme şi principii engleze cu obiceiurile mol- 
doveneşti, 

Temelia organizării este un mare Divan compus din cinci- 
sprezece boeri mari, un Divan judiciar, alcătuit din cincisprezece 
boeri de toate rangurile şi încă un Divan, numit Divanul de jos, 
compus din 48 de membri aleşi, boeri sau neboeri, cite trel dela 
Hecare ţinut, 

Logofătul-cărvunar îmbogăţeşte limba şi ceiace este şi mai 
meritos, vocabularul ştiinţelor sociale, cu un nou cuvint: aristo- 


* Despre cărvunarii moldoveni și rolul lor de avangardă a civili- 
zajie! romineşii, am scris într'un număr preceden! („V. R.”, August, 1920 
Ace! ariicol ca și acesia de lață—sinl adaptarea unor capitole dialr'o 
lucrare ce va apare foarte curind, subt titlul: Cea dintålu Constituţie, 


REPUBLICA ARISTODIMOCRATICEASCĂ 203 


dimocraticesc. Repubiică aristodimocraticească este o expresiune 
şi plastică şi corectă, Dacă cuvintul n'a avut noroc, dacă n'a 
rămas, cel puţin ne dovedeşte intensitatea culturii într'o impor- 
tantă epoză a trecutului nostru aşa de puţin cunoscut. Autorul 
ştia ce este o republică aristocratică şi probabil aşa numea el 
cunoscutul proect de Constituţie al protipendadei desţărate, ins- 
pirat de autocratismul moscovit, după ideile lui M. Sturdza, care 
cere chiar binefacerea supuşăniei ruseşti, 

Dar Logotătul nu avea numai cultură clasică, fiindcă în 
sensul antic al cuvîntului democraţie, şi-ar fi putut numi demo- 
cratică, Constituţia sa. Se pare insă, că ştia evoluţia acestui cu- 
vînt, ştia că democraţia antică nu mai există, că-—mai ales dela 
revoluţia francezi—domnia poporului este cu totul altceva. El 
vola chiar să întroducă în Moldova şi citeva din principiile a- 
cestei democraţii moderne. Astfel proectul său nu era nici ceiace 
se numea un guvernămint aristocratic, nici o democraţie după 
idealul pentru care se lupta şi se murea de cităva vreme în toate 
colțurile lumii, lucru ce desigur emoţiona pe distinsul işlicar. 
Pentru a eşi din incurcătură, neputindu-se decide să lase pe sama 
comentatorilor grija clasificării ştiinţifice a „planului“ său, a 
creiat o categorie nouă : aristo-dimocraţiă. Noi i-am zice demo- 
craţie temperată, moderată sau falşiticată, după simpatia sau an- 
tipatia ce ne-ọ inspiră sistemul. 

Capitolul A. — Divanul cel mare este cea mai mare putere 
in stat, el are răspunderea şi grija întregii ocirmuiri. El repre- 
zintă ţara Moldovei în afară, şi de el depinde totul inlăuntru. 
Totusi, celelalte două Divanuri sint independente. Acel judiciar, 
pentrucă e! nu poate să aibă alt izvor decit legile; iar cel de 
jos, pentrucă este „icoana unui norod deplin slobod*. Mari prin- 
cipii moderne curente printre cărvunari. 

Membrii Divanului cel mare siut pe viaţă; trebue să aibă 20 
de ani; să fie boeri mari cunoscuți pentru învăţătura şi virtuțile 
lor. Se aleg prin cooptare şi pot fi excluşi pe o cale analoagă, 
şi numai pentru motive grave. 

Capitolul acesta, întăiu, al planului este împărțit în cinci 
articole, fiindcă şi divanul este împărţit în cinci comisiuni de cite 
trei membri. Ultima parte a celui de al cincilea articol prevede 
o a şasea comisiune, dar care nu este permanentă ca celelalte. 
Este o comisiune legislativă. Merita totuşi cinstea unui articol 
special, de oarece atribuțiile sale sint din cele mai importante. 
Inițiativa legilor o are Divanul cel mare. Acesta deleagă trei 
membri care, împreună cu trei membri delegaţi de Divanul ju- 
diciar, alcătuesc comisiunea. Lucrarea comisiunii se dezbate în 
cele pons Divanuri reunite şi se hotărăşte prin majoritate de 
voturi. 

Cele cinci comisiuni permanente ale Marelui-Divan sînt: 
Comisiunea instrucţiunii și a agriculturii. Instrucţia este obli- 
gatorie, părinții putind fi siliţi să-şi crească copiii după starea 
tor. Copiii „sărmani*“ sint crescuţi de republică, „căci toți de obște 


Li 
204 VIAŢA ROMINEASCĂ 
sint ai săi fii“. Fetele trebue să primească instrucție şi educație 
caşi băeţii. Astfel, la cărvunari găsim şi cele dintâiu idei femi- 
niste, Ei cei dintăiu în Rominia au voit să ridice femeia la ega- 
litate cu bărbatul, dintr'un important punct de vedere. 

Comisiunea bunelor moravuri şi a sănătății publice amin- 
teşte consiliul celor zece al vechei Veneţii. „Cele mai multe a 
sale urmări se vor face pe taină“, zice textul. De comisiunea a- 
ceasta mai depind teatrele şi „alte asemenea făcute pentru des- 
fâtarea publicului“, Spectacolele, se vede, nu aveau nimic ins- 
tructiv şi intrau cu totul în competinţa poliției moravurilor. 

Comisiunea financiară. La fiecare şase luni ea prezintă 
Marelui-Divan bugetul cheltuelilor. Acesta deleagă un membru 
să meargă la Divanul de jos să susțină bugetul. Divanul de jos, 
după discuțiuni cu totul libere, fixează sumele prin majoritatea 
voturilor. Apoi repartizează totalurile pe ţinuturi, după puterea 
fiecărula, ascultind obiecțiunea deputaţilor respectivi. Sumele de 
adunat din fiecare ţinut se trec în acte separate, Aceste 16 acte 
se înminează reprezentantului Marelui Divan, care le trimete ți- 
nuturilor. Deputaţi liber aleşi ai plaşilor se adună în capitala fie- 
cărui ţinut, pentru repartizarea pe plăşi a totalului judeţian, Re- 
prezentanţi ai satelor fac cislă pe locuitori. Alte dări subt nici o 
formă nu se mai pot percepe. 

Comisiunea afacerilor străine este numai un organ de exe- 
cuţie al Marelui Divan, singur şi numai în complectul său, com- 
petent de a rezolvi afacerile Moldovei cu agenţii consulari. 

Comisiunea militară are aceiaşi competinţă restrinsă. Ma- 
rele Divan, în complectul său numai, poate dispune de armată, 
de pace şi războiu. Ştim că boerii-cărvunari au incercat, fără 
mult succes, revenirea la autonomia din tractatul lui Bogdan Vodă. 

Capitolul B. Divanul judiciar se compune din 15 boeri, de 
cel puţin 25 de ani, specialişti în ştiinţa pravilelor. Vacanţele se 
complectează prin cooplare. Atribuţiile sînt, după cum am mai 
spus, legislative; dar şi judecătoreşti, ca instanţă supremă. ln 
acest capitol se organizează puterea jndecătorească subt formă 
de tribunale mixte şi un fel de comisiuni de arbitraj. Tot în acest 
capitol se garantează libertatea individuală, reglementindu-se cu 
severitate arestarea preventivă, 

Capitolul V.- Divanul de jos al celor 48 se alege de călră 
delegaţi ai plăşilor, „gospodari localnici”, aleşi de delegaţii sa- 
telor. Deputat ţinutaş poate fi oricare gospodar, boer sau ne- 
boer. Sarcina este obligatorie, In acest capitol se mai prevede 
un important principiu constituțional,— puterea constituantă. Celor 
trei Divanuri se atribue omnipotenja constituantă. 

Capitolul C.—Cuprinde multe dispoziţiuni înțelepte pentru 
reorganizarea Bisericii, a erarhiei clericale, a jurisdicţiunii duhov- 
niceşti. lInalţii prelați au atribuţia de control în chestiunile de 
instrucţie şi moralitate publică. Subt acest capitol se înfiinţează 
un fel de arhivă a Statului. : 


REPUBLICA ARISTODIMOCRATICEASCĂ 205 


Cam acestea sint liniile mari, necomplect şi aproximativ re- 
date, ale „planului“ pentru o „republică aristodimocraticească”, 
Numai din cetirea documentului cuvint cu cuvint şi pagină cu 
pagină, se poate vedea ințeleapta armonizare a celor vechi cu 
cele nouă. 

Ideile nouă sînt de inspiraţie engleză. Lucrul mi se pare în 
afară de orice indolală. Mai întâiu, însuşi Logofătul ni-l mărta- 
riseşte pentru unul din principiile admise, şi încă din cele mai 
esenţiale, despre care spune că este: „intocmai cum se obişnueşte 
3i la Englitera, ţară slobodă, vrednică de-a lua paragdimă dela 

nsa". 

Divanul de jos este Camera Comunelor, atit prin compo- 
aiţie, cit mai ales prin atribuții şi origină. Autorul cetise probabil 
istoria Constituţiei engleze şi înţelesese măreția cuceririi celei mai 
binefăcăloare reforme sociale + impozite liber consimțite de na- 
țiune, Divanul de jos este alcătuit din elementele superioare ale 
oraşelor şi satelor (commoners şi fentri) reprezeniind poporul... 
suveran. Expresie pe care dealimintrelea Logofătul n'o cunoaşte, 
dar nici vre-un text constituțional englez nu vorbeşte de acest 
superb atribut al poporului. Camera Comunelor nu s'a separat 
în alt chip din Wirenagemot; iar scopul ei nu a fost altul decit 
siirpirea abuzurilor regale în privinţa dărilor. Chiar mecanismul 
alcătuirii bugetului şi fixării impozitelor aminteşte mecanismul 
englez. Raporturile Marelui Divan cu Divanul de jos se asamâănă 
cu acele dintre Lorzi şi Comune. Un reprezentant al Camerei 
inalte vine să prezinte celeilalte reformele bugetare, pe care a- 
ceasta are dreptul să le modifice sau să le respingă, dacă nu şi 
le insuşeşte, 

Să presupunem că se realiza „planul“ Logofătulul. Desigur, 
această mare putere a Divanului de jos, ar fi făcut din el cea 
mai mare putere în stat. Încetul cu încetul şi-ar fi lărgit cadrul 
atribuţiilor, întocmai caşi Camera Comunelor In Anglia, şi ar fi 
devenit caşi aceasta acolo, omnipotent. 

Proclamarea libertăţii individuale în legătură cu reglemen- 
tarea arestului preventiv şi a eliberării pe cauţiune, evoacă cu 
multă claritate legea habeas corpus. 

Divanul cel mare împreună cu cel judiciar, amintesc pe 
deoparte vechiul consiliu privat al lui Enric al VI, şi pe de alta 
Camera Lorzilor. Impărțirea în cinci comisiuni administrative a 
eclor 15 boer! mari este cu totul suggestivă. lar marea grijă a 
„pianului“ pentru independenţa şi prestigiul înaltei Curți de jus- 
tiție, este preocuparea de om pătruns de înțelepciunea şi bunul 
simţ englezesc, 

Poate şi suprimarea monarhului a admis-o Logotâtul căr- 
vunar, tot ca o conseciniă logică a principiului său, adaptarea 
formelor importate. Evident, nu avem deaface cu un republican 
de şcoală franceză, care a ajuns la ideia de republică pornind 
dela poetica formulă: egalitate, libertate și fraternitate, sau dela 
cealaltă, mai realizabilă : libertate, egalitate sau moarte. Republi- 


gm He E T, A, di "Pe há . d“ RT 
p i IA : 


206 — VIAȚA ROMINEASCĂ 


canismul işlicarului nostru este democratic, fără să file revolu- 
ționar, şi este liberal fără să fie egalitar — este „aristodimocra= 
sicese*. Organizarea ce el dă statului, este comformă evoluţiei 


fireşti a societăţii moldoveneşti, cu lipsurile. şi absurdităţile ei; 


după cum organizaţia statului englez a eşit din firea, nevoia şi 
absurditățile societăţii engleze. Dar, încercind o apropiere, au- 
torul a trebuit să infătire, mai ales celace acolo esie specific 
acelui popor şi fără rațiune de a fi decit în acel cadru. Astfel, a 
trebuit să vadă că regele nu mai era decit un simbol istoric şi 
că autoritatea îi vine numai dela principiul secular respectat în 
Anglia, a păstrării formelor, chiar cind fondul a dispărut. Insă 
mediul, împrejurările, tradiţia engleză lipsind în Moldova, căr- 
vunarii importind constituția britanică, au avut bunul simţ să su- 
prime celace nu se putea transplanta; Intr'adevâr, regele Angliei 
nu are nici un rost esenţial; mecanismul complicat al statului nu 
are nici un resort, care să nu poată funcţiona fără rege; totuşi, 
in fapt, el are un rol foarte important, şi din cele mai folositoare, 
în fiecare mişcare constituțională şi chiar de guvernămint în ge- 
meral. Pentrucă însă rolul îi vine numai dela o anumită tradiţie, 
cind aceasta lipseşte, principiul monarhi: n'avea rațiune să fie 
admis, în cadrul ideilor abstracte, scoase din mediul lor viu en- 
glezesc, 

O dovadă mai mult că autorul a ajuns la republica numai 
pe calea logicei, negăsind altă soluţie faţă de premisele saie: o 
Constituţie engleză şi în acelaşi timp moldovenească — stă faptul 
că nu făcea parte din gruparea celeilalte Constituţii republicane, 
Decemwviratul, cum zicea în ironie Beldiman marele-vornic, Acolo, 
se ştie, că ideia republicană a eşit din neinţelegerea intre acei 
care aspirau la Domnie, iar normele de conducere a statului erau 
o monstruoasă şi imbecilă exploatare a ţării, în interesul rău în- 
țeies al cîtorva. 

„Planul“ n'a avut insă succes, cu toată grija autorului de a 
doza cu mare atenţi-ne avansul ce dădea noilor forme de stat, 
asupra stării reale de înapoiere a societăţii. Ideologia a îndepărtat 
prea mult de realitate pe cărturarul Logofăt, în două chestiuni 
esențiale, ceiace a hotărit soarta „planului“ său, Intuiția, bunul 
simt ale cărvunarilor, n'a putut admite nici suprimarea Voevo- 
dului, nici eligibilitatea neboerilor în Parlament. In zadar autorul 
proectului o fi susținut, că a deschide larg de tot porţile boeriei, 
cum voiau ceilalți cărvunari, este acelaşi lucru, în fond, cu pro: 
punerea sa. În zâdar a susținut şi logica suprimării monarhului, 
Fruntaşii cărvunarismului întorceau desigur argumentele Logotă- 
tului, spurindu-i că, întocmai caşi în Anglia, vor să menţină tot 
ce nu este necesar să fie distrus. Pentruce nu s'ar fi păstrat 
antica distincțiune între boeri şi neboeri, tocmai fiindcă, în fond, 
era caşi suprimată, din moment ce întrarea în clasa privilegiată 
era uşor accesibilă tuturor? În ce priveşte păstrarea monarhiei, 


d:eptatea cărvunarilor era mult mai evidentă. Desigur argumeu- 


tete lor nu prea erau ştiinţifice şi cel mai elocvent ar fi putut fi 


Ta 


REPUBLICA ARISTODIMOCRA 207 


reala binefacere a unui topuz minuit după mod 
a veche, - 
mpasi annan o „dobitocească neinţălegere“ Aaa Să 
n ul e „un hri icat n- 
cască pedeapsă poce risov ce-ar fi justificat o părin 

stfel, pentru aceste două defecte, „planul“ Logofătul 
toate că in amănuntele lui şi în toate celelalte îm perne a 
urmării cu stințenie armonizarea celor nouă cu cele vechi şi vene- 
rabile, conducătorii mişcării progresiste l-au îndepărtat. Consti- 
tujia dela 13 Septe nbrie 1822 care a fost adoptală, este alta, de 
alții redactată, şi un adevârat monument al bunului simţ. Ea face 
mă eee pe aievea prastha, după cum s'a dovedit în 
ni in care is 
maa prea i a încercat aplicarea, cind părea a îi 
turea de preocupările cuminţi ale celei dintăi 

de reformatori, stă entuziasmul cultivaţilor, care i-au piara e 
PE ar vieții noastre constituționale este plină de invăţă- 

De dincolo de unde a apus, soarele lumine 
, ază incă e 
a strimte ale vieţii şi ne opreşte să ne lovim unti ve Er ta 
r sint pe lume miopi şi grăbiţi, care vrind să ajungă mai re- 
pede—de multe ori nici ei nu ştiu bine unde—o iau razna, dau 


prin şanţuri, şi se trezesc schilozi şi 
acolo unde ar îi volt, şi cu totul în altă parte decit 


D. V. Barnoschi 


ania cana esie a d-lui |. Boterjin Aspectet'din civilizația 


” 


Lu! 


BIBLICE 


Culegătoarea de spice 


Cu trupul învelit în şaluri 

De mirodenii şi de vis, 

Culegătoarea mea de spice, {i-ai deschis 
Drumul, în brouzate valuri, 


Atit de zveltă eşti, atit de coaptă că 
Tu pari un spic crescut 

Spre luna ce te vrea ca un sărut— 
In holda care mi te ia şi mi te dă. 


Nici o gîndire nu tortură 
Capul tău oval; 

Un zimbet, ca un licăr ideal, 
Expiră la un colţ de gură. 


Mici, ochii tăi sint de iscoadă 

Subt geana fină ca o aripă de porumbel, 
lar cerul vinăt de amurg, şi el 

Pe umerii tăi pare o broboadă. 


Eu te aştept la margine de lan. 


Cind mă”i zări să nu pari speriată ; 
Tu să rămti deodată 


În griu, cu mina pe bănuţul din colan. 


Veacurile'n clipa-aceia s'or topl: 
Copilul David va ciupi din) hartă, 

lar Saul, frămintind în mină o eşartă 
Regală, nebuneşte va rinji, 


— A “aa 


Copila neagră care n'a păzit LI OLIOTECA 
Via tinereţii ei, TL IVEOGITĂȚII 
Va plinge clatinind cercei UNIVERSITA pi 
In poala regelui iubit, IA S 


lar sus, peste grădinele-albăstrii 

Din Bibilonu unde magii priveghează, 
Pe-un fir de rază, 

Ruth—o nouă Stea va răsări l.. 


Semnul 


S'au aşezat la margine de drum 
Două temei, Și au privit cu ochii moi 
Cum trec cu taurii copiii goi 

Spre satul şters în fum. 


Nu răsărise luna; depârtarea 
Se închidea dinspre apus; 
Doar firul alb, de zare dus, 
Era şi cerul, era şi marea. 


In noaptea care'nainta agale, 
Viile-atirnau abrupt: 

Ciorchini imenşi de parcă i-ar fi supt 
O gură larg deschisă'n vale. 


Şi o femee zise celeilalte : 


„Nu-s țjnără; la sinul meu au supt 
Hidrele atitor suferinţi, 

În gură am doar ciţiva dinţi 

Și linia spinării mi s'a rupt. 


„Dar tu eşti fragedă, copila mea, tu eşti 
Ca mărul încă nemuşcat— 

Să-ţi caut un bărbat 

in Găsen, şi copiii lui să crești*. 


Şin marginea de drum unde stătea, 
Tinăra femee îşi perduse 

Capuw'ntre genunchi şi incepuse 

A tremura deodată —căci plingea. 


Tovarăşa avea înţelepciunea: 

— Sau dacă harul tot din carnea ta 
Pe nici un om nu va mai, Înşela, 
Micuța mea, ai ochii tăi, minunea ! 


„Te-oiu duce'n ţara crocodililor scorţoşi, 
In iarmaroc vei sta o clipă goală, 

Te-o îndrăgi vre-un om de smoală— 
Şi numai pentru sînii tăi frumoşi 1“ 


Dar gura arsă de sărutul acru 

Al plinsului (pe cind o mină mică 

la sus şuviţele de păr ridică) 
zimbet, ca un simulacru, 


— „Of! Crunt bătută sint de Dumnezeu 
Cu toate frumuseţile femeii — 

Unde-mi este omul ? Unde mieli? 

(Dinţii mici se string) — ŞI unde-s eu ?“ 


Se ridicară. Clar din vale 

Venea în noaptea limpede un ropot 

De cal; se depărta pe drum, în tropot 
Și-apoi perdut, o'nerucişare de cavale... 


Şi cum urcau colina, printre vii, 
Femeile păreau că fug dintro Sodoma. 
Şi'n noaptea încărcată de aromă 
Şoptea cea mică : — „De-aşi muri, 
De-aşi muri...“ 


Pe culme-au stat. lar buna 
Tovarăşă grăi iluminată : — „Sabaot 
A'nsăminţat cu stele cerul tot, 

Ruth — şi ca o seceră e luna $.“ 


Esther 


ai 


peniru Eslherica, prietina mea, 


Cînd Ahasver cu barba lui frezată 
Gitul şi-a suci? spre-a te vedea, 
Holbiadu-şi ochii pe figura ta — 
Esthâr, erai atit de ne'mbrăcată! 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Da 
Catremuratu-s'a istoria, să dreagă 
Nebunia unui rege pers, 
Uluit de două picioruşen mers 
ŞI timpit de gura mică şi întreagă. 


Magii înţelepţi au chibzuit 

ŞI calculat-au aproximativ r 

CA regele-Ahasver n'avea motiv 

Şi-o stea de-altfel din cercu-i a cirmit. 


Biblia a sămănat păcate 

Acolo unde umbli ca să ştii— 
Esther, tu n'ai ştiut că vel iubi 
O barbă şi o voluptate. 


Ci'n cartea sufletului tău, 

Pe care-o'ntoarce filă după filă, 
Mina cea fâră de milă, 

Naiv sta cel mai dulce rău. 


ȘI te-au gătit în cămăşuţa cea de fir — 
Dar chipul mic vorbea cuvintele eterne, 
Pe care gura ta, muşcind în perne, 

Nu le spusese regelui assir. 


Li 


Tu nu ştiai decit că vrea — 

Şi ai danţat, cea mică şi'nflorită ! 
Cind omul vine cu o minte ameţită 
Cerind — Esther, ea trebue să dea! 


Şi-asttel în clipa cea mal critică, 
Esther, păpuşă dulce şi suavă, 
Dat a fost să fii o mică sclavă 
ŞI iubirea ta, politică... 
F. Aderca 


LEON DREI 


(Roman) 


VII 


Isac Grabov se prao Dupăce şueră aceiaşi arle de ci- 
teva ori, Isac luă însfirşit hotărirea să intre în tutungeria u- 
mui oarecare Knecht, cu care era în strinse legături, 

„Imi dă, ori nu-mi dă ?“—işi puse el întrebarea, şi răs- 
punse cu mihnire: „mal sigur că nu dă. Dar să încercăm. 
Inainte de toate Indrăzneală !* 

— Bună ziua, Knecht,—se adresă el cu aer degajat cătră 
bătrinul cu barba lungă, căruntă şi mototolită, care stătea la 
tejghea. Ce faci? Bine? Imi pare bine! Inchipue-ţi, Knecht, 
iai n'am ţigări! Nu înțeleg, cine mi le-a fumat aşa de iute. 
Ori e treaba vre-unui hoț casnic? Sa-l prind, i-aşi da eul— 
adăugă el descurajat, cind zări în ochii lui Knecht licărind o 
lumină de neincredere. Insfirşit trebue să mărturisesc, că ghi- 
cești grozav de bine, Dumneata eşi un om grozav de pătrun- 
zător, Knecht, De bună samă, cum ai putut dumneata să ştii 
încă de eri, că până azi dimineață au să mi se isprăvească cele 
zece ţigări, pe care mi le-ai încredințat dumneata pe datorie? 

— Eu mai pot spune încă multe alte lucruri despre tine, 
—Strecură Knecht printre dinţi, stringindu-şi în mină barba 
mototolită. 


— De pildă ?—întrebă neincrezător Isac Grabov, privia- 
du-l totuşi cu prietinie. Spune, Knecht, nu te jena. e îmi 
place mult să te ascult Nu degeaba se spune despre dum- 
neata, că eşti un izvor de înţelepciune. 

— Cine spune ? Nu cumva frate-meu, care nu mai poate 
ce nerăbdare de a mă vedea mori, ca să moştenească prăvă- 
oara asta ? 


— Ne injepărtăm dela subiectul conversaţie! noastre, rosti 


214 VIAȚA ROMNEASCĂ oo ooo 


că gtit 
inind atacul. Ai spus, mi se pare, 
re Se Sc de bine, —adăugă ry mr e AI privirea pe 
mi odată, nu Ă 
n pga i e he mi-ai adus datoria,—i-o trinti 
oops Ba nici pomeneală, para paas Ă ora Lg iera 
einvins. Insăşi natur z 
Nu pă gropi azi n'am prins eu la bani. ma i 
rul, care ţi-a spus, că eu ți-aşi fi adus ci Da e 
Knecht, am venit la dumneata, ca să iau pe dato e) gr e 
azi cu mai multă garanție decit eri,—incă zece ţigări. 
place îndrăzneala mea? e cap ue 
— Aşi preţui-o, dacă ar avea vrun : x 
Knecht, a d adres din era de barbă,—dar n'are să aibă succes. 
A — aspru. 
sia rr ee a bn ODON; nasul cu un aer pa 
Eşti sigur? Dar dacă I descopăr, un, soea acu caci 
et, care fără în 
re ll UA ee bici singur nu ştii, ce mina Vie ra 
in pace odată nenorocita ga te o re = mi o 
să-ți spun. fint- 5 
rel B pegar de Lu om Eu intru în slujbă la vestita pr: 
taş Leon Drei. Ințelegi? Prăvälioara dumitale are 
ceapă a înflori. . e ai et de 
— i, zise Knecht oftind, eu încep : 
cli mă | en îi se mai poate încredința pe “datorie nici zece 


aie i Grabov, scînteind din 
— iumescç—amenință Isac Gr „_Scil 
ochiul ce mea Uită-te, cum sint îmbrăcat. pegia A a 
surtucul Asta. Recunosti dumneata acel ai Tear fi incredintat 
y at eu, te în zi li 
hel pac mu m cit de mică? Şi unde pa i r A 
cînd sint în aşa surtuc? Să nu greşeşti, dă | igăr e . 
sau pierzi în mine pentru totdeauna un muşte ră gur. atac 
Aici Knecht nu se stăpini; sări din dosu tejg ar Pe 
hăţă pe Isac Grabov iute de pere minie 9. Soep: or ? 
c al tinărului privi adîn 
PI Ar e we fundul lor celace-i trebuia, alergă tot a pe 
iute după tejghea, shot e pe raft o cutie cu ţigări, o 
- din toa ma : _ 
a ja % Eagt ceas bun, Isac, te cred! Fumează az 
tos şi nu uita Knecht, care te-a ajutat în clipele grel ea mi 
vieţii. lar dacă domnului Leon. Deti mg ra Mu, d ince 03 
fumeze o țigară bună, ţine minte, că ia «n nd 
| mai adevărat, pe care mie mi l-a adus un 
re a din Smiraa. Mai mult n'am să-ţi spun nimic, ai 
Isac Grabov strînse cu mulțumire mina bătrinului, aprinse 


o ţigară, trase din ea cu mare plăcere şi, înecindu-se de fum, 


aise tuşind: 


LEON DREI 25 


— Knecht, eu pe dumneata n'am să te uit. Am să te pro- 
tejez, caşicum mi-ai fi tată. Din această clipă Leon Drei de- 
vine, caşi mine, clientul pe veci al dumitale, Salutare, mă gră- 
besc ca la incendiu, 

Dar nu se putea zice, că se pas grăbeşte. In stradă, în loc 
să iuţească pașii, merse cu pasul încet, precâut, al vinătorului 
prin păduri. ră grijă, cu ţigara în gură, se uita în toate păr- 
țile cu atita curiozitate, de parcă acuma i-ar fi dat cineva dru- 
mul dintr'o temniţă. Despre „singurul“ surtuc uitase şi-l pre- 
săra nepăsător cu scrum. Să se grăbească? La ce? Timp 
mai e! Leon Drei azi încă nu pleacă în Anglia, sau în: Ame- 
rica, şi nici chiar la Moscova. Mai aşteaptă el. Doar nu-i 
arde casa! lată, de pildă, un magazin de jucării! Cum sănu 
priveşti căluţii ăştia frumoşi, locomotiva asta cu vagoane, va- 
porul ăsta ?... 

Isac Grabov stă lîngă vitrina prăvâliei şi priveşte cu bă- 
găre de samă modelul vaporului. Frumos făcut, să aibă el aşa 
vapor, dar în dimensiuni mari, ar pleca el undeva. Şi-ar cum- 
păra la toată întimplarea un costum de scafandru. Intr'un 
cuvint, ar cumpăra el multe lucruri. Depildă, o puşcă, un tun... 

Ar mai fi visat el încă mult, dacă atenţia nu i-ar fi fost 
atrasă de nişte strigăte. Se întoarse, şi ca o săgeată se aruncă 
de pe trotuar. In mijlocul străzii stătea, încunțurat de mulţime, 
un domn bine îmbrăcat, pe care numai prin minune nu l-a tå- 
iat în două chiar acuma vagonul tramvaiului. . Isac Grabov ri- 
dică în fugă o pălărie care, după cum se dovedi, aparţinea dóm- 
nului speriat de moarte, şi indată i-o puse pe cap prietineşte. 
Poliţistului care sosi, începu să-i povestească cu deamănuntul, 
ce s'a intimplat, deşi în realitate Isac Grabov mavea despre 
cele intimplate nici o idee. Apoi începu să propună martori- 
lor, să meargă cu el la poliţie, pentru iscălirea procesului ver- 
bal, Doritori de a-şi pierde timpul împreună cu el nu Sau gå- 
sit, de-aceia Isac se aşeză singur în birjă impreună cu poli- 
țistul şi cu cel păţit, şi plecă la secţie. 

Istoria asta îi luă timp de un ceas,—doar pe ziua de azi 
domnul Leon Drei nu se pregătea să plece în Anglia, sau în 
America, nici chiar la Moscova. 

Străbâtind cu pas de vinător labirintul de străzi, Isac dădu 
de o altă intimplare. Mulțimea urmărea pe un om, bănuit de 
furt. Toate instinctele vinătorului, care urmăreşte o fiară, de- 
odată se treziră în el. Se înfipse în mulțimea care alerga, şi 
îndată eşi inaintea tuturora. Zbura ca un leu, cu poalele fil- 
Mitoare ale „singurului“ surtuc, despre care uitase cu desă- 
virşire, şi tuna într'una: „prindeţi, prindeți hoţul“. 

Urmărirea tălharului se dovedi o greşală prostească, fi- 
indcă; supraveghetorul victimei, care alerga Împreună cu mul- 
țimea, apucă să explice că fugarul nu-i hof, ci un bolnav, de- 
curind liberat dintr'un spital de psichiatrie, cărula i se năză- 


216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


O 


rise că vrea să-l tae nevastă-sa. Mulțimea începu a se rări; 
singur Isac Grabov, care nu ştia cum stă afacerea, continua a 
se ține de urma nenorocitului, până puse cu triumf mina pe el. 
Cind lucrul se lămuri, dădu victima înspăimintată pe mina su- 
praveghetorului şi-l sfătui să nu mai dea drumul în stradă, ne- 
bunilor, altfel altădată se poate să iasă neplăceri. 

Faţa | se linişti, Isac aprinse o ţigară şi se înecă de fum. 

„Acuma mai că ar fi timpul de mers la acest Leon Drei,— 
se gindi el. Dar m'a făcut el azi să alerg! Inceputul pare fa- 


vorabil! E interesant totuşi de văzut, ce fel de pasere eLeon 


Drei şi la ce ii pot eu fi de folos, Un om căruia îi trebue un 
servitor şi un secretar! Un individ interesant... Desigur, vre- 
unul cu toane... Desigur, nu poate suferi cinii! De altfel, vom 
vedea |“ 

Nimerind în catul al doilea, lingă uşa viitorului său pa- 
tron, Isac Grabov auzi ciniec de vioară şi-şi ascuţi auzul, 

„E muzicant mi se pare!—se gîndi Isac Grabov cu groază. 
Dealtfel, samână mai muit a aia decit a muzică. Curios, zâu! 
la să sunăm. Vedem noi apoi”. 

La sunet veni o fată ie casă : îl lăsă să intre şi dispăru 
în grabă, spre marea mirare a lui Isac Grabov. 

„Şi-o fi închipuit că am venit s'o minine", se gindi el po- 
somorii, şi Iuind un scaun, Il apropie de uşă şi incepu să as- 
culte muzica, plăcută pentru urechea lui. 

„Mi-am zis eu, că domnul Leon Drei nu se pregăteşte să 
plece pe ziua de azi, nici în Anglia, nici în „America, nici la 
Moscova. Daria să fi spus vorba asta mamei. Ma opărea cu 
apa fierbinte a vorbelor ei. Cine a avut dreptate, mamico ? 
Păcat că nu eşti aici, pierzi o minunată ocazie de a stringe dia 
umeri!” | N 

Timpul trecea. Trecu o jumătate de ceas, trecură trei sfer- 
turi. Nu se arăt: nimeni. Concertul sau valsul din dosul uşii 
tot nu se isprăvea. Isac Grabov începu să piarză răbdarea. Se 
lovi cu degetele peste nas și luă o hotărire. Sculindu-se de pe 
scaun, se apropie de uşă, puse urechea, ascultă o clipă, şi În- 
dată faţa lui curioasă se insenină de un zimbet de bucurie. 

„Aşa-l,—se gindi el. Atita-i? Dacă-i aşa, să fim mai 
îndrăzneţi...* şi deschise cu curaj uşa. i 

lată ce se infâţişă privirilor lui încintate. Un domn tinăr, 
foarte bine făcut, intr'o camaşă nescrobită, cu briu larg tn loc 
de vestă, făcindu-se că susține cu minile o damă, se învirtea 
cu vioiciune prin odae; iar un bătria venerabil şi foarte impo- 
zant, cu niște luxoase bucle de păr cărunt, săriânind a actor, 
sau persoană bisericească, făcea gesturi din mini cu aceiaşi 
vioiciune, cu care se înviriea domnul cel cintăiu, și comanda 
din cînd în cînd într'o limbă necunoscută lui Isac Grabov. 

„Care dintre aceşti dol oameni o fi Leon Drei: nobilul hä- 
trin, sau tinărul frumos și înaii',—se intrebă isac Gratav ṣi, 
zimbind modest, intr? în odat, 


LEON DREI 217 


Leon Drei, la vederea tinărului nepottit, pe care bălăbă- 
nea liber un surtuc negru prătuit, de un fason cutotul nearis- 
tocratic, se înroşi de necaz și, fărâa ţine samă de zimbetul a- 
mabil al necunoscutulu!, încreţi admirabilele sale sprincene, in- 
rara intr'o poză măreaţă şi cu un ton regesc, sacadat, fi 

trebă: 

— Cine eşti? Ce cauţi? Pe tăbliță sint arătate orele de 
primire, 

— MĂ cheamă Isaac Grabov,—răspunse, fără să se sin- 
chisească eroul cu ochii bicolori, apăsînd mai ales: asupra lui 
„a“ dublu din numele „Isaac"“,-—lsaac Grabov,—repelă el, des- 
fătindu-se parcă de sonorul său nume, adresindu-se cătră im- 
punătorul bătrin. 

— Ce comedie o fi asta? se supără Leon Drei.—intor- 
cindu-se la rindu-i câtră măreţul bătrin,—nu cunosc nici pe un 
Isac Grabov.—Ce potteşti ? Pentru afaceri la mine nu primesc, 
—se intoarse el spre Grabov, uitindu-se cu o curiozitate in- 
voluntară la ochii lui bicolori, 

— Cer ertare —răspunse Isac Grabov, fără să-l pese ci- 
tuşi de puţin, dar cineva dintre dumneavoastră trebue să mă 
ştie, fiindcă dumneavoastră, sau poale că dumneavoastră,—se 
uită el la bătrin,—aţi vorbit despre mine cu doamna Serebrea- 
naia, protectoarea tatălui meu, croitoridestul de cunoscut în 
cartierul lui. 

cr aeii Drei îşi aduse aminte şi mormăi: 


— Aşa, da !—zise el cu blindeţă după o pauză,—dece n'ai 
spus-o dela inceput? Grabov. Aşa, aşa! Mi-aduc aminte. Du-te 
in antreu şi aşteaptă, pănă sfirşesc cu lecţia de dans cu sli- 
matul profesor, her Walz—Am să te chem. 

Isac Grabov deodată simţi o poftă grozavă să şuere, se 
stăpini însă inţelepțeşte şi, salutiad teatral, eşi in antreu, unde 
indată lipi urechea de uşă. 

— Scumpe domnule profesor, auzi el... 

— Somnps domnule profesor, —îÎncepu Leon Drei să-i ex- 
plice lui her Walz această intimplare, care la început părea 
atit de inexplicab lă,—tinărul, pe care l-aţi văzut chiar acuma, 
e acel viitor secretar şi slugă a mea, despre care v'am vorbit 
deja. A venit cu recomandaţie dela scumpa mea logodnică. 
Aţi auzit-o şi asta. Dar, scumpul meu her Walz, dezlegaţi-mi, 
vă rog, o intrebare. Nu vi s'a părut cumva faţa acestui secre- 
tar-slugă, cam carazhio"să,— mai drept vorbind, cam ciudată ln 
originalitatea ei? Dapildă acest nas enorm, care samână ma: 
degrabă a exzrescenţă, sau aceşti ochi de culori diferite, care 
mui om nedeprins îi pot pricinui spairză. Scumpe domnuiec 
profezor,—continuă Leon Drei, luindu-se de bårbie, cu un 
aer de profundi cupgetare—poate că acest. tinăr e pur şi 
simpan un fenomen, pentru care cra mult mai nimerit să se a- 
rate la cire pentru bani? Oa:e să nu-l refuz ?—gindiţi-vă bine 


218 ______ NIATA ROMINEASCĂ__ 


—— ——— 


şi spuneţi-mi. Cine poate şti mai bine decit dumneata cerin- 
tele din lumea bună ? 

—- Negreşit, negreşit, cerințele din lumea bună,-— răs- 
punse her Walz, cu accentu-i specific nemţesc, luîndu-se şi el 
de bărbie şi zimbind, ca un bunic blajin. Dar mie faţa acestui 
țînăr mi s'a părut chiar interesantă, Ochii de culori diferite se 
găsesc rar la oameni, dar se găsesc. Nu strică nimic. 

— Atunci mă stătuiţi să-l iau, scumpe her Walz ? ŞI n'au 
să riză de mine ?—intrebă Leon Drei, tot ţinindu-se de bărbie. 

— Te sfătuesc, te sfătuesc,—zise cu vioiciune her Walz. 
Te previn chiar, că asta nu face nici un rău, 

Ce însemna fraza din urmă a lui her Walz, Leon Drei 
nu înţelese, dar se pretăcu că a înțeles-o foarte bine şi făcu 
chiar semn din ochi lui her Walz,—ceiace acesta nu înţelese 
deloc, şi propuse a se urma cu lecţia înainte. 

— Atunci să incepem cu pas leaga, gri al nostru, pe 
care mi l-ați recomandat atit de stăruitor sã- învăţ,—zise Leon 
Drei, luindu-şi poziţia. Dar fac eu oare ceva progrese, stimate 
domnule profesor? Mă rog, nu vă jenaţi,—îmi place adevărul, 
Dacă merit laude, lăudaţi-mă. Are să-mi facă plăcere. 

— Foarte mari, foarte mari,—răspunse her Walz cu o 
sinceritate ademenitoare. Dumneata în curînd ai să dansezi, 
caşi mine, adăugă e! scuturind luxoasele sale bucle. Cari,—se 
adresă el deodată câtră scripcar, luînd o înfăţişare de fiară, - 
mi se pare, ai adormit. Incepe. Pas d'Espagne! 

— Eu doar v'am prevenit, că-s foarte capabil,—declară 
Leon Drei, foarte mulţumit de laudă şi începind să danseze. 
Sînt chiar grozav de capabil. Şi absolut nimic nu mă costă să 
fiu capabil. Aşi fi putut,să fiu chiar ministru, dacă aşi vrea. 
Dar nu vreau să fiu ministru,—şi nu-s ministru. Simplu şi lim- 
pede. 

— La, la, la—acompania cu vocea-i bâtrină şi trăznită 
her Walz, dînd din mini. 

Isac Grabov, ascultind această conversaţie, începu de cl- 
teva ori să şuere cu sarcasm felurite şansonete din repertoriul 
lui. Apucă să fumeze cu lăcomie trei ţigări. Apoi se plictisi 
de toată afacerea asta şi începu a se gindi, dacă n'ar face bine 
să plece la vr'un biliard, ca să joace o mică partidă cu vr'un 
prietin, cînd muzica încetă deodată, şi în prag se arătară her 
Walz împreună cu Carl, care îşi ţinea abătut seripca subt-su- 
oară. 

Isac Grabov se sculă şi, nerăbdător cum era, aruncă în 
treacăt o privire asupra radioasei figuri a lui Leon Drei. Drept 
răspuns, Leon Drei îi făcu -semn cu mina să între înlăuutru, 
se lăsă indeminatec într'un fotoliu şi, făcindu-şi vint cu o ba- 
tistä parfumată, întrebă grav: 

— Cum te cheamă? : 

— Isaac Graboy,—răspunse Isac, scintelnd din ochiul ceł 
căpriu. De altfel eu numele deja vi l-am spus. 


LEON DREI | 219 


— Dece Isaac, şi nu pur şi simplu Isac,—rosti Leon Dret 
cu o grimasă. Şi lung şi urit. Isa-ac! Drăcia dracului! 

— Eu tatei asemenea intrebări nu i-am pus,—răspunse 
Isac Cirabov respectuos şi cu tonul unei păreri de rău. 

— Nu i-am pus ?—repetă Leon Drei, încurcat, dar se 
reculese îndată şi zise cu asprime: trebuia pus. 

— Cind, la naştere ?—intrebă Grabov cu naivitate ? 

— Nu-i treaba mea, cind,-—răspunse Leon Drei, umilin- 
du-se. Isaac nu-i nume, ci un fel de porcărie. Doar nai ţiş- 
nit din Biblie. De altfel, să lăsăm chestiunea asta, la care ne 
întoarcem noi mai pe urmă. Ce ştii dumneata să faci ? 

— Tot,—răspunse Isac Grabov, fără să se gindească. 

— Foarte bine,- zise pe nas Leon Drei, jucindu-se cu 
batista şi uitindu-se in fereastră,—dar vezi că cu am avut o 
educaţie foarte bună şi foarte delicată, şi- mi trebue un om, care 
să ştie, — subliniez cuvintul „care“, să facă de toate: să scrie, 
de paa o scrisoare, dar cu gramatică, ca să fie stilul bun, 
apoi și scrisoarea s'o ducă. Afară de asta, eu sint un om ne- 
răbdâtor, şi la o supărare se poate să lovesc, —lucru pentru 
care dumneata nu trebue să te superi. Aşa sint eu crescut. 

„Şi eu pot să lovesc la o supărare“,—era să zică Isac 
Grabov, dar sforăi numai zgomotos din nas. 

— Mai am nevoe uneori şi de un sfat bun numaidecit,. 
dar un stat bun,—continuă să înşire Leon Drei ce anume vrea 
el dela sluga sa,—staturile dobitoceşti nu-mi plac. In genere, 
fiecare poruncă a mea trebue îndeplinită iute şi fără discuţie, 
chiar dacă ţi-aşi porunci să sai dintr'o fereastră din catul al 
patrulea. Aşa-s eu educat. 

— Mie imi place să sar din catul al patrulea, zise Isac 
Grabov, fără să stea la indoială. 

— Ce spul2- se miră Leon Drei, neputind crede deodată. 

— Pot să vă dovedesc îndată, rosti Grabov, întorcindu-se 
cu hotărire cătră fereastră și făcind un pas spre ca. 

— E-e, stăi, du-te la naiba, nu mai arăta mea E 
speriat Leon Drel, aici nu-i circ, Stâi. Dumneata îmi placi 
foarte mult. Ascultă, ai voce bună? 

— Eu sint cam cîntăreţ,—rosti, zimbind, Isac Grabov,— 
dar. pentru teatru vocea mea, mi se pare, nu-i bună, 

— Dă-l dracului de teatru, —rise Leon Drei,—ce are a 
face alci teatrul? Eu te întreb, dacă ai voce puternică, dacă 
ştii să raportezi întrun chip impunător ? Depildă, vine la mine 
damă. Sint unii, care cred că cu cit li se raportează mai 
incet, cu atit e mai aristocratic, mai nobil. Eu înţeleg treaba 
asta cu totul altfel. Trebue să tune!—izbucni deodată Leon 
Drei,—cind intră o damă în casa mea. Dumneata trebue să 
zbieri aşa fel, încît zidurile să se cutremure. Prin asta dum- 
neata ţi-arâţi respectul faţă de vizitatoare. 

— La zbierât mă pricep, îmi şi place,—rosti foarte mul- 
jumit Isac Grabov, căruia viitorul patron începea să-i placă. 


-220 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a —————————————— 


— Minunat, —rosti Leon Drei,—atunci să facem îndată o 
încercare, Eşi, intră şi raportează «doamna Rozen», «doamna 
Serebreanala», «doamna Dugler». 

Incintat de propunere, Isac Grabov eşi iute, zăbovi puţin 
după uşă, ca să se poată sătura de ris, îşi şterse gura, intră, 
“se opri lingă uşă şi, foarte liber, răcni din răsputeri: 

i, Doamna Rozen! Doamna Serebreanaial Doamna Du- 
gler 

— Excelent,—zise Leon Drel, încîntat, dupăce ascultă a- 
cesie strigăte cn luare aminte; ai o voce tocmai cum imi tre- 
bue mie: foarte bărbătoasă, puternică şi foarte impunătoare, 

— Pot să raportez şi mai tare,—zise cu modestie Isac 
“Grabov, zimbind cu bâgare de samă. 

— Nu, mai tare nu-i nevoe, destul, Da’ mal e încă un 
amânunt important şi cel din urmă, Dacă-i şti să satisfaci şi 
această cerință, rămii la mine. Eu nu-s zgireit, ca alţi boeri, 
eu is darnic. Masa-—foarte bună. Dacă oiu fi mulţumit de 
dumneata, faci carieră. Eu încurind mă însor cu doamna Se=- 
rebreanaia, şi cine nu ştie că această doamnă e o milionară? 

Isac Grabov făcu numai semn din cap şi aştepta să auză 

“şi condiţia cea mai din urmă. 

— Chestia e,—începu Leon Drei,—că eu, închipue-ţi, nu 
ştiu nici să mă îmbrac singur. Nu sînt în stare să imbrac mā- 
car o simplă cămaşă, fără ajutor strâin. Aşa sint eu educat. 
Ai încercat vr'odală să îmbraci pe cineva? 

— Nu, niclodată,—răspunse Isac Grabov, căruia propune- 
rea viitorului stäpin ise păru foarte curioasă —dar voiu încerca. 

— Am să te învăţ eu treaba asta foarte uşor,-—îl linişti 
Leon Drei; aci totul stă în dorinţa sinceră de a ajuta omul, 
care nu ştie să se îmbrace. Pe lingă toate astea, eu zilnic fac 
cite o bae. Imi place să mă scald ca o raţă,—începu el să 
explice. Ţin la curăţenia corpului, ca o femee... cochetă, —în- 
cepu să riză Leon Drei cu încredere; şi dupăce văzu zimbetul 
lui Isac Grabov, continuă: la să-mi spuil,—dumneata eşti om 
zdravân, voinic? 

— Mi se pare, — răspunse Isac Grabov, serios. Ridic, de 
pildă, cinci puzi cu o mină. 

— Bravo, zise Leon Drei, încîntat; ia arată mușchii, că 
eu in astea mă cam pricep. Nu te jena. Mai întâlu nu-s fe- 
meg. Insfirşit închipue-ţi câ eşti în fafa unui doctor, sau a n- 
nui profesor de gimnastică. 

— In cazul ăsta...—mormăi Isac Grabov, Înroşindu-se ca 
o fată; şi sullecindu-şi o minecă, dezveli bicepsul, în formă de 
măr, pe care îl duse până subt nasui lui Leon Drei. 

— Straşnie muşchiu, —îl lăudă Leon Drei, admirind de 
bună samă bicepsul si netezindu-l;—de unde ai dobindit dum- 
neata asemenea ogor? La primă vedere e cft un mic ptpene. 
Al mei îs mai mici, — mărturisi ei cu riindrie; ex am W1 corp 
ci: cesâvirşire femieesc, catifelat, gingaş.. Vrei să vezi? 


LEON DREI 2Y 


Şi fâră să aştepte răspunsul lui Isac Grabov n cam 
ruşinat, îşi dezvâli braţu-i alb, grăsuliu, moale, pg pori 

— O frumuseţă, — rosti el cu însutleţire, ce bra- 
țul cu drag,-şi nici un fir de păr! O adevărată bomboană 
mare, nu braț.. Cite buze de femee l-au sărutat cu deliciu f— 
PA el visător. 

rept răspuns, Isac Grabov storăi din nas, Apoi lăsară 
amindoi braţele în jos, şi Leon Drei se întoarse la bae. 

— Aşa dar, eu zilnic iau cîte o bae. Am o odae de bae 
minunată. Cea mal bună odae trebue să fie peniru bâi,—în- 
cepu să explice ei grav,—înţelegi? Lumină multă, aer, tem- 
pohn uniformă şi a. m. d.. Celebrul meu povåțuitor şi pro- 
esor, Grigorii Alexandrovici Melnicov, avocat cunoscut, tm- 
părtăşeşte în totul părerea mea în această privinţă. Dar nu 
despre asta e vorba. Totul merge strună, dacă dumneata, du- 
pice tezai scăldat, poţi să eşi din bae. Altă chestie dacă nu 
eşti capabil de asta, sau eşti astfel crescut. încit pi-i urit să 
părăseşti baia fâră ajutor străin. M'ai înțeles? Mie nu-mi 
place să vorbesc mult despre lucrurile clare. Trebue, dupăce 
m'am scăldat, să mă scoji din bae, să arunci pe corpul meu un 
cerşaf cald, păros, - am eu de astea, - şi să mă duci, ca pe un 
copil, în odaia de dormit. Poţi să te învoeşti la asta, Gra- 
bov? Pentru forța dumitale dorinţa mea nu va prezenta o 
greutate deosebită, 

-Isac Grabov, căruia aceste negocieri începură să-i placă 
tot mai mult, se gind, se gîndi, mai şueră în gind şi, făcla- 
du-şi socoteală, că la un asemenea original slujba nu va ti de 
loc grea, ci mai degrabă plăcută şi chiar vesela, se învoi uşor 
la toate condiţiile. 

— Foarte bine,—zise Leon Drei,—chiar azi vei avea un 
costum al meu din anul trecut. Te previn că eu hainele le pă- 
răsesc aproape noi, şi prin urmare dumneata ai să fii imbră- 
cat cum se cade, Dar pentru orice intimplare, să facem o in- 
cercare, pe care am să ţi-o propun îndată. Inchipue-ţi ca eu 
stau în bae. Vino la mine, ridicâ-mă cu băgare de samă, nu- 
mai, — pentru Dumnezeu, — cu băgare de samă, şi du-mă in 0- 
daia vecină. Şi am să te mai rog incă ceva,— deprinde-te chiar 
de pe acuma să nu suli: pe mine. 

Isac Grabov dadu la oparte poalele «singurului» surtuc, 
se apropie de Leon Drei, care se lăsase molate: intr'un foto- 
liu şi-i propuse să-l cuprinză. 

— Nu, nu,—zise Leon Drei, capricios şi pe nas, asa nu 
vreau şi nu pot. Eu îs mitite!, eu îs copil. Eu nu sint în 
stare să fac nicio mişcare, ca omul mare. Aici e totul. la-mă 
aşa, cum sint, 

— Pot, — rosti Isac Grabov zimbind; şi zmuncindu-l, cum 
face un cal vrednic cind mişcă din loc un car greu Încărcat, 
ìl ridică şi porni cu el prin odae. 

— Ce puterel—incepu să strige Leon Drei, Incintat,—eşti 


222 VIAŢA ROMINEASCĂ 


CD ——————————————— 


un atlet. Dar ce plăcere simt eu! Sint intocmai ca un copi- 
laş mititei. Mă simt prune. Incet, nu mă scăpa jos! 

Şi pe loc se gindi : 

„laca aşa o sá mă duceţi mai apoi, idioţilor, murdărie o- 
menească, —ce sinteţi voi toţi. După nuntă am să mă dezvă- 
lui eu!“ 

Isac Grabov zimbea şi şuera în gindu-i. 


IX 


O dimineaţă plăcută, limpede, de Duminică, de pela sfir- 
şitul lui Iunie.. E răcoare. Pavajul—încă umed dela ploaia din 
noaptea trecută. Portarii îngrijaţi sint cu măturile în mină. 
Mişcare pe stradă—puţină. x 

lunie are reputația unei luni de o câldură temperată în 
jumătatea întâia, şi nesuferită în a doua. Dă puţine depozite 
şi e bun pentru cei bolnavi de plămini. Faptul însă, că a- 
ceastă lună numai cîteodată la douăzeci de ani îndreplăţeşte 
această reputaţie se pune de obiceiu nu în sarcina ei, ci a fe- 
luritelor ciclonuri, curente marine şi altor puteri ale naturii. 
Absolut nimeni nu tine socoteală că deobiceiu, în timp de două- 
zeci de ani, în jumătatea întăia a acestei luni ploile vin maia- 
deseori, decit în Maiu; că barometrul într'una arată ploae şi 
că ploile din lunie sint deobiceiu foare violente, cu picături 
mari şi grele, lungi, cu furtuni cu fulgere orbitoare, al dracu- 
lui de primejdioase, însoţite de tunete infernal de zgomotoase. 
Părerea, stabilită odată peniru totdeauna despre Iunie, ca des- 
pre luna cea mai liniştită şi mai încintātoare, rămine neclintită, 
cu toate împrejurările neprielnice, 

Aşa sau aproape aşa se gîndea posomorit în dimineaţa 
arătată cam pe la ceasurile zece, Leon Drei. Pela vremea asta 
cerul îşi reluase aspectul lui obişnuit de nemărginire, de ne- 
păsare, îmbrăcat în vălu-i albastru şi surizind la toată lumea. 
ŞI, se înţelege, nimănui, privind albăstrimea lui curată, nevi- 
novată, nici nu i-ar fi trecut prin minte că toată noaplea a 
curs o ploae turbată,—uneori înlocuită de grindină, şi că spre 
zori se deslânțui o furtună cu nişte fulgere şi tunete, aşa de 
lungi şi de dese, de parcă ar fi sosit ceasul din urmă al uni- 
versului. 

Leon Drei în această noapte grozavă a indurat toate chi- 
nurile unui condamnat la moarte. Din pricina fricii animale, 
neinvinse,—el, care nu putea suferi şi dispreţuia furiile naturii, 
intră deabinelea, cu ajutorul curajosului Isac, în baia de porce- 
lan, punind într'însa oglinda de toaletă; şi pierzind orice ru- 
şine, se aşeză pe ea gol, subt cuvint că sticla nu-i conducă- 
toare de electricitate. Dar după oarecare chibzuinţă nici băile 


LEON DREI i 223 
de porcelan, nici oglinzile nu i se părură s t < 
prse scumpii lui vieţi. Chemă din goga ar lak 
rabov, care în mijlocul luminilor orbitoare ale fulgerelor i se 
părea un spirit zburător, şi-i porunci să golească de cerneată 
două călămări grele şi să i le dea lui. In aşa poziţie, cu două 
călămări groase, strinse bine în mini, şezind gol pe oglinda 
temea mă e Dă otite a s: pănă la stirşitul grozavei 
; periindu-se,—se vede — - 
iii rață scumpa ui ri treaba —de aceste călă 
n tuna Însfirşit trecu, Leon Drei, după lu - 
cieri cu Isac Grabov, părăsi călămările şi-l Peri ile b E 
şind din bae şi aşezindu-se în pat, cu trufie declară îndată lui 
Isac Grabov, că a intrat în bae nu de frică, după cum nici Isac 
“Grabov n'a intrat în ea de curaj. Aici era la mijloc acea so- 
coteală simplă că el, Leon Drei, nu-i un Isac Grabov şi că 
Isac Grabov nu-i un Leon Drei. In fond Isac Grabov n'are 
ce pierde în viaţă, pecind Leon Drei, în cazul unei morţi atit 
de neaşteptate, foarte comode şi fără durere,—ştie doar toată 
lumea, că moartea de fulger e cu totul fără durere,—ar trebui 
să se despartă de îngerul său de logodnică, care cu siguranţă 
n ar Suporia moartea lui. ȘI lată de ce—şi numai din pricina 
asta, ţinind samă de această împrejurare, subliniez „ţinind samă“ 
Leon işi permise să se folosească de bae şi de călămări. i 
Isac Grabov, care pe brațele lui vinjoase transportase pe 
Leon Drei în pat şi-l acoperise cu grijă, cu un cerşaf, răspunse 
fără vre-un ton de indulgență că nu l-a înţeles tocmai bine 
dar îl aprobă în totul. Era încă pela ora 6 dimineaţa. Dupăce 
se sătură de vorbit Leon Drei adormi liniştit, iar Isac Grabov 
lecă in mica sa odălță, cu o fereastră la stradă şi, aşezindu-se 
n pat, puse minile subt cap şi stătu culcat pănă la 9 ceasuri 
cu ochii deschişi. Se pindea la felurite lucruri şi între altele 
că eri s'a împlinit întâia lună a slujbei lui aici. lar cind pe- 
mea OE apm erai lui trecu icoana sării din ajun, fața 
acestui avent r 
pile nturier născut se lumină de un zimbet 
__ Primind în mână, în deplină proprietate, enorm 
şaizeci de ruble, Isac plecă acasă into fugă nebună. La Kaci 
care stătea în pragul prăvăliei abia apucă să-i facă un semn 
prietinesc din cap şi nu se stăpini, ca să nu strige «Ura, 
Knecht», — şi dispăru pe poarta locuinţii părintești. 
Familia Grabov era tocmai adunată, cind el, deschizind 
i kahr uşa, strigă din prag: „Bună ziua, mamico. Te salut, 
In clipa dintăiu îl întimpinară cu îndoială. Fiecare 
re totul s'a isprâvit. Isac Grabov zimbi de această ir ing 
rara liniştit, că a primit chiar acuma dela Leon Drei A 
r> 60 de ruble. Nu l-a crezut nimeni nici acuma. Dar cind Isac 
raboy incepu să fluture pe dinaintea nasului şi tăticãi, şi mă- 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o a PE EEE EEEE e a o RI A A 80 1 06 IER: 


micăi, şi Luţei pachetul cu ademenitoarele hirtii de bancă, de- 
odată crezură cu toţii şi începură să-l laude pe întrecute, 

— Eu întotdeauna am crezut în fiul meu, — zise solemn 
Rachela, parcă ar fl căutat să convingă pe cineva. 

— Nu degeaba e el fiu de croitor,— declară Iacob Gra- 
bov, fără să explice ce-a vrut să spue cu asta. 

— In viaţa oamenilor tineri se întimplă şi momente fru- 
moase, — zise Luţa pe ginduri. 

— Acuma toți mă lăudaţi, — se supără Isac Grabov,—să 
mă fi lAudat atunci, cînd n'aduceam leafa, ci dormeam până la 
11 ceasuri. 

— Tu ceri aproape imposibilul,— zise Luţa, aprinzindu-se. 

— Ba eu totdeauna te lăudam, chiar cind nu primeai leafă, 
— zise Rachela cu un ton sfişiitor, unind tragic sprincenele şi 
zbircindu- şi nasul de uliu. 

— Aşi fi curios să ştiu, cind a fost asta, — încercă să-şi 
aducă aminte Isac Grabov. 

— Nu mai departe decit azi, — răspunse Rachela, şi la 
cuvintele astea faţa i se acoperi de minie. ' 

— Perfect de adevărat, — începu să rîză deodată cu ho- 
hot lacob Orabov, sunind din linguriţele pe care Rachela i le 
luă îndată din mini. Perfect de adevărat,— repetă el, luînd 
dintr'odată o lingură şi o furculiță, şi continuind aceiaşi mu- 
zică, — şi era, Isac, foarte, mă rog. foarte cu haz, crede-mă. 
Din pricina ta s'a certat cu scumpa sa madam Kohan, care 
venise, să împrumute dela ea strecurătoarea. Afacerea 
ajunse până acolo, încit madam Kohan vru să lovească pe 
mumă-ta cu strecurătoarea,—rise bâtrinul. Să imprumuţi la ve- 
cină o strecurătoare şi să-i spargi capul cu aceiaşi strecură- 
toare. Am ris grozav. 6 

Şi începu să riză vesel, contagios din nou. 

— lar rizi ?—ţipă Rachela — iți mai lipseşte, pe lingă 
toate, pe cit se vede, nevastă-ta cu capul spart. Dă lingura şi 
furculiţa. Ţi-ai găsit o nouă jucărie. 

“Jacob Grabov fi dădu cu supunere lingura şi furculiţa, 
dar îndată întinse mina după două cuțite. 

— Dar madam Kohan învirtea straşnic strecurătoarea, nu 
mai înceta. lacob Grabov: — Ce-s eu vinovat? Cum zicea mama 
ceva, madam Kohan punea în lucru strecurătoarea, En în tim- 
pul ăsta tocmai călcam pantalonii domnului Apelzweig şi, de 
ris, am scăpat chiar ferul jos. Ea, ei o vorbă, iar aceia, — cu 
strecurătoarea la ea... 

Aducîndu-şi aminte de tatăl său în aceste minute, Isac 
Grabov nu putu să nu zimbească cu drag şi să nu şoptească : 
ce bâirin drăguţ! 

Dupăce se liniştiră de bucurie, mama propuse să se pună 
în dezbatere chestia, ce-i de făcut cu cele 60 de ruble.. Adu- 
cindu-şi aminte, Isac Grabov se întoarse pe așternutul său şi 
începu să sforăe pe nas. După certe lungi, la care Isac Grabov, 


i Sa 


LEON DREI 225 


se înţelege, nu luă parte, se hotări, că o jumătate din leată 
Isac o va da tatălui, o jumătate din SR râmasă - mamei, 
iar jumătatea acestei din urmă jumătăţi Isac va depuns-o lunar 
la casa de economie pe numele Luţel, ca să-i adune bani pen- 
tru zestre. 
— Va să zică, voi, îndată-şi făcu socotrala Isac Grabov, 
— îmi propuneţi pentru slujba mea la Leon Drei 7 ruble și 50 
de capeice pe lună. Interesant, unde o să găsiţi voi pe prostul, 
care s'ar învoi să muncească pentru o plată atit de mică! 
Mt pi rc ara Adiuiobrt, kre lacob Grabov, închizind 
ntr'un ochiu, — o ru t 
de ghionturi pe deasupra. E TA ENE N 
— Dar în ce an era asta ?—se informä Isac Grabov. 
— Era, mi se pare, la 1864,—râspunse bātrînul, Tu pe 
atunci S nu vn pe at, dar mama deja trăia. 
— Bine,—ziše Isac Grabov, după — 
acuma gs anul 1864, stă ci tu si 
— Nici n'o spune nimeni, Isac; dar în schimb tu ai să 
primeşti de cinci ori mai mult, şi fără ghionturi în plus. 
E crap nad n o apoa încrețitură pe frunte această 
e glumea t 
aned id g ță între tată şi fiu, nu se stăpini şi zise 
— Tată-tău, Isac, veşnic glumeşte. Mi se pare. nici cînd va 
muri, mare să se lese de glume, Lasă-l. Da înadevâr, gîn- 
deşte-te, Noi te-am crescut. Noi, cu toate greutăţile, te-am 
hrănit, te-am îngrijit; şi asta a ţinut aproape douăzeci de ani. 
Cit face pe an, de pildă, după părerea ta, întreținerea unui 
em? Nu pune la socoteală nici chiar iubirea noastră, nici 
grija de Ca ere a numai hrana, 
— Ev, mamico, socot,—răspunse Isac Grabov, dupăce 
şueră a pustiu,—că nici într'o f y 
pri a aere Xe armacie nu se fac socotelile ca 
= Nici într'una,— întări hotărit lacob Grabov, făcind 
din ochiu fiului,- doar ea te-a hrânit nu cu doctorii... cec 
— Poţi tu astăzi să Incetezi cu glumele ? - se aprinse Ra- 
chela,—eu acuma vorbesc despre lucruri serioase. Luta, ia-i 
cuțitele ! De muzica lui a început să mă doară capul Stringe 
totul depe masă: cuțite, furculiţe, linguri, farfurii... Dar, Isac, 
pe noi întreţinerea ta ne-a costat, cu una cu alta până la zece 
ruble pe lună,—se intoarse ea la subiect.—Ciţi bani face pe an? 
O sută douăzeci de ruble. Doctoriile, doctorii, cârţile, cind 
învâţal, ri pess zeii g eu nu ţi le so'ot. 
— Ea e femee cinstită, - jar nu se stăpini lacob 
căutînd e pă mai ia depe masă. , 4 T s 
a să zică, — continuă Rachela, fără să mai ție samă 
de bărbatu-său, -pentru zece ani tu ne datorezi E Sobe per 
eite 120. Face... cit, Lujo? Dar mai iute. Mama se munceşte 
şi tu te joci cu medalionul. Ai doar creion, scrie. Numai nu 


226 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


pe faţa de masă. Ii, place să scrii numai pe fețele de masă, 
manşete... 

a jas pole mamă, niciodată nu te poți lipsi de obser- 

vaţii răutăcioase. Cind am scris eu pe faţa de masă ?—se miră 

Luţa. Cred că niciodată în viaţa mea. Nu-mi obiecta, altfel 

începem să ne certăm. ŞI nici nu-mi trebue creion. De 10 ori 

cite 120 fac 1200. ie 

— Ce spui? - se miră Rachela înciniată,—aşa de mult 
N'ai greşit? Am avut noi aşa de mulţi bani 2... Va să zică, 
Isac numai pentru zece sis È dator 1200 ruble; dar pentru 

?.. Ei, Luţo, mai iute 
do A a e sute, — răspunse Luţa la moment. 

— Cum? sînt eu dator două mii patru sute de ruble? 
—se îngrozi Isac Grabov.—Nu se poate. Trebue să fie vre-o 
greşeală, Cind am putut eu să fac asemenea datorii ? Am trăit 
întotdeauna atit de modest, aproape flămînd. Mamică, eu tre- 
bue să dau vina dumneata. Va să zică, dumneata ai chel- 
tuit fără socoteală cu mine. Eşti o femee pur şi simpiu rîsipl- 
toare. Rău ai făcut, că ai cheltuit fără consimţimintul meu. 
Doar datoriile aveam să le plătesc eu, nu dumneata. Poate că 
o altă femee, mai economicoasă decit dumneata, care ştie mai 
bine preţul banului, ar fi cheltuit pentru creşterea mea mai 
puţini bani. Asemenea femee, poate, ar fi cheltuit pentru mine 
pe lună nu zece ruble, ci se şi te pomeneşti că eram şi mai 

ul... M'al făcut bancrutier!,.. 
m — Eu am fost rîsipitoare?—incepu să ţipe îndată Ra- 
chela. — D’apoi tu, sărmane, al mincat aşa de puţin... Lapte nu-ți 
dădeam, cu carne de găină nute hrăneam., Ce ai mincat tu, 
sărmâne, la mine? Sau te-am hrânit cu cu sardele,cu potir- 
nichi, cu cremă? la întreabă pe tată-tău... 

— Dar cele două mii patru sute de ruble ? - obiectă Isac 
Grabov. Pe ce s'au dus două mii patru sute de ruble? Ce fel 
de mamă eşti dumneata, dacă pentru două mii patru sute de 
ruble niciodată nu mi-ai dat să gust o sardea? pre exis- 
tenţa potirnichilor eu am aflat abia zilele acestea la Leon Drei. 
Sint, în adevâr, loarte gustoase. Nu, mamico, aici trebue să 
fie vre-o încurcătură. Sau că al fost foarte risipitoare, şi a- 
tunci îţi pun cu îndrăzneală întrebarea: ce drept aveai dum- 
neata să fii risipitoare pe socoteala mea, odată ce eu pe dum- 
neata despre asta nu te-am rugat; sau că mai fost risipitoare, 
şi atunci de ce nu-mi dădeai nici potirnichi, nici sardele ?... 

Rachela, care văzu cum se ridică,- nu se ştie de unde, 
—în fața ei întiorătoarea problemă, scuipă indiznată, încrucişă 
minile pe piept şi indreptă o privire minioasă spre lacob Gra- 
bov, caşi cum el ar fi fost vinovat de toată această haraba- 
bură. Întilnind privirea ei, lacob Grabov, ca deobicelu, se in- 
veseli şi cu o plăcere nespusă începu să-i facă semne dia 
ochi. d 


3 


LEON DREI 227 


— Ei bravo, Isac! —rosti el, lovindu-l zdravân pe umăr, 
— bine mai strinseși cu uşa pe mamă-ta! Ei, Rachela, răspun- 


"de-i. Grozav a mai ştiut să le întoarcă pe toate în contra el... 


Urmează, Isac. Incă ceva, mai ales despre potirnichi. Cu po- 
tirnichile niciodată n'o mai discurcă,,, 

Dar aici Isac Grabov o dădu pe mărinimie şi nu maivru 
să atace pe mama, care se incurcase cu totul. 

' — Scumpă, mamică,-—zise el cu gingășie, —acuma dum- 
neata vezi, că nu-i frumos să prezinţi unui fiu socoteli de far- 
macie. Nici nu-i demn de o bună mamă. Dumneata, mamică, 
ai scăpat din vedere principalul, că eu nu v'am fost străin. 
Eu doar nu te-am rugat să mă naşti; dar odată ce lucrul a 
avut loc, dumneata trebuia să porţi toate consecinţele naşterii 
mele, Şi instirşit, parcă eu nu v'am plătit deja ? Adu-ţi aminte, 
cum mă iubiai, cind eram mic, adu-ţi aminte, cită plăcere şi bu- 
curie iți făcea să mă hrâneşti cu pieptul, adu-ţi aminte plăce- 
rea, pe care ţi-o aduse cea dinlăiu gingureală a mea; fericirea 
cînd mă însănătoşeam ; extazul, cind începui să merg, şi multe, 
multe altele: parcă astea nu-s o răsplată pentru întreţinerea 
mea ? Va să'zică, eu faţă de dumneata sînt complect achitat. 
In schimb, scumpă mamică şi scumpe tatică, ca dovadă că vă 
iubesc atita, cu plăcere am să vă ajut, cit mă vor lăsa puterile. 
lată-vă toţi banii mei, impărţiţi-i, cum vreţi. Mie nu-mi trebue. 

După aceste vorbe avu loc o scenă mişcătoare, la amin- 
tirea căreia lui Isa: Grabov i se arătară lacrâmi dulci în ochi. 
Sări din pi i începu să şuere un cîntec vesel, Uitindu-se la 
ceas şi văzînd, că arată nouă şi jumătate, se spâlă iute, se îm- 
brăcă şi, în aşteptarea sunetului din partea lui Leon Drei, eşi 
la stradă. Aici ochiul lui ager zări îndată o femee, care stă- 
tea tocmai în dreptul ferestrei lui Leon Drei. Faţa ei era mis- 
terios acoperită cu un voal albastru, 

„lar ea,—se gindi Isac Grabov, — aşi vrea să ştiu, cine-i 
cucoana asta ? lată deja două săptâimini, decind o văd zilnic 
in acelaşi loc. Ce vrea? Pe cine aşteaptă ea cu atta råb- 
dare de înger? Oare nu-i vre-o ameninţare la adresa stăpl- 
nului meu Leon Drei? O clipă nu-și ridică ochii depe fe- 
reastra lui! Poate-i vre-o iubită părasită, care îl pindeşte, ca 
să se răzbune întrun chip grozav. Ar ti bine să aflu mai si- 
gur, să descopăr taina asta. la să te văd, Isac, mai iute până 
doarme el. imbracă-te mai iute!“ 

Luind hotărirea, se îmbrăcă iute, luă din cuer pălăria de 
pae, de tot bună a lui Leon Drei, o aruncă în sus aşa fel, ca 
Să i se aşeze singură pe cap, și cu pasul furişat al unui agent 
polițienesc, cobori jos. Ajungind în stradă, se uită cercetător 
ia fereastra lui Leon Drei, controlă direcţia privirilor necu- 
noscutei şi încredinţindu-se că afacerea stă aşa, cum bânula el, 
că ea pindeşte pe Leon Drei, băgă minile in buzunarele pan- 
talonilor lui Leon Drel g cu un aer nepăsător, începu să se 
apropie de criminală. pat cu treaba lui, nici nu băgă de 


228 VIAȚA ROMINEASCĂ 


LD o a 


samă salutul prietinos al băcanului cunoscut, care stătea în 

pragul präválii sale, şi nu se opri, ca să mai stea de vorbă 

cu un cine "opoetat, Da arges de = aspect cee drept cam 
, care trecu în fu e lingă el. 

did San ăștia il au poţi să-i faci să latre foarte bine, 

—se gîndi el cu părere de râu, uitîindu-se după cîinele posac, 

care alerga cu botul la pâmint—dar mam ce mă face, Necu- 

noscuta e mai importantă decit orice. Acuma să ne gindim la 
un chip de a-i atrage luarea-aminte. Dealtfel asta ne vor dic- 
-o îimprejurârile“. ° 

x Trecu strada şi începu să se plimbe pe Hagå dinsa, nă- 

dăjduind că ea se va întoarce sau cel puţin prin ceva îşi va 

arâta neliniştea. Atunci va începe şi el acţiunea. Cum? îi 
dicta-o inspiraţia. 

ia Dar Afacere pecit se părea, nu era dispusă să vază 

nimic în lume, alară de ferestrele lui Leon Drei. Zâdarnic tăcu 

Isac Grabov felurite şi expresive evoluţii cu minile, zădarnie 

şuera arii, vorbea, fără să se vază cui se adresează, zădarnie 

se oprea în dreptul ei; necunoscuta nu-l vedea, nu-l auzea 

Deodată deschise o umbrelă mare, neagră şi dispăru cu totul 

1 ea 

nat „Bravo, se gindi Isac Grabov. Mai iute m'o făceam nici 

eu! Dar ce încăpâţinare, ce statornicie de caracter! O damă 

interesantă! Dar îi aflu eu secretul, oricite sforţări m'ar costa. 

ŞI totuşi ce să mă fac eu acuma ? Leon Drei probabil s'a 

trezit şi mă cheamă, Trebue să mă grăbesc acasă, Dar mă 

preocupă al dracului întrebarea: să-I previn de primejdia, care 

il amenință, sau să nu-l previn? N'ar îi mai bine să-l pă- 

zesc în taină şi să nu mii bag îndată nelinişte în viaţa lui ? 

Dar dacă ea, cu toate măsurile mele, îl omoară ? Nu, mai bine 

să-l previn. Aşa dar, am luat hotărirea şi acuma mă întorc 

acas? iod fu sus, răsună şi sunetul de chemare al lui Leon 

Drei. Isac Grəbov aruncă pălăria în pat printr'o mişcare a 

capului, îşi şterse cu o batistă a lui Leon Drei fruntea inădu- 

şită şi se grabi la stăpin. Ă f 

Leon Drei se trezise de un sfert de ceas şi avusese timp 
să se gindească cu oarecare amărăciune la toate imper- 
fecţiiie lui lutie. Dispoziţia i se imbunătăţi ceva, mai apoi, poso- 
morala îi dispăru depe faţă; şi el se lăsă dus de visuri despre 
scumpa-i logodnică, dela care, după părerea lui, se putea lua 

ja ceva bani. 

*p i Eu trăesc larg,—se gindi el, obiectind parcă cuiva,— 
i ea trebue să fie fericită, că bami ei merg la o treabă bună. 
n băiat frumos ca mine, Ninocica, trebue răstaţat, 

Intră Isac Grabov şi zise modest: 

— Buna dim neaţa, Lion Alexandrovici. i 

— Cum e vremea ?—intrebå a lene Leon Drei—Sper că 


__100m Dam. 229 


s'a îndreptat? Ridică storurile şi dă-mi apă de mentă. Vreau 
să-mi spăl gura. 

— Vremea s'a indreptat —confirmă Isac Grabov, ridicind 
storurile, şi dădu lui Leon Drei paharul cu apă de mentă de 
pe mesuţa de noapte. 

— Foarte bine a făcut, aprobă Leon Drei,—nu-i nimic mai 
plăcut, decit o vreme îndreptată, Parcă s'ar grăbi să-şi re- 
pare vina în faţa dumitale, îşi descopere toate frumuseţile cu 
sinceritatea unei fete nevinovate. O ştiu eu pe şireata asta! 
Uitâ-te la cerul ăsta. Micgurează-l, și vei avea cel mai gingaş 
câpuşor de copil. Maărturisesc, îmi place cerul fără nouri. Dar 
ce lucru minunat e apa de mentă după somn! Cind te'i im- 
bogâţi, Isac, numaidecit să-ţi faci deprinderea de a-ţi clâti gura 
Praga cu apă de mentă. Inainte de somn deasemenea e 

e. 

— Eu cred,—răspunse Isac Grabov,—că inaintea mea 
are să se îmbogăţească tata. 

— Vorbeşti serios?—se interesă Leon Drei.—Ce, a pri- 
mit aşa de multe comande? 

— Nu, el are pur şi simplu un băiat foarte bun, —râs- 
puase Grabov. $ 

|  — Aşa-a!—zise Leon Drei, care se aştepta la un alt răs- 
puns.—Dar ştii, Isac, la ce m'am gindit eu azi dimineaţă ?—zise 
ei după o tăcere. N'am să mă mir chiar dacă mi-i numi ge- 
nial. Am născocit chipul să scap de primejdia de a fi omo- 
riţi de fulger oamenii,—subliniez, Isac, „de fulger”, —care nu 
vor să moară de o moarte așa de uşoară, lipsită de dureri şi, 
după cum se spune, chiar placută. Ce zici? 

— De bună samă ?—se miră Isac Grabov. Dar mie mi 
se pare,—adiugă el după ce se mai gindi—că asemenea mijloc 
există demut: trebue numai să nu te temi de trăsnet. 

— Da’ tu judeci slab,—obiectă Leon Drei cu ingăduinţă, 
dar ce te faci cu acei încăpăţinaţi, care se tem totuşi de trăs- 
nete ?—căci există oameni—închipue-ţi—care găsesc chiar plă- 
cere în faptul că se tem de fulgere, de tunet, de furtună... care 
se mindresc chiar de această capacitate de a se teme. Asta 
n'ai ştiut-o ? Păcar. ŞI totuși e fapt. 

— Atunci,—obiectă Isac Grabov,—scînteind din ochiul cel 
căprui, la ce le trebue lor mijlocul dumneavoastră ? 

— A, lac,—rosti nerăbdător Leon Drei,—dumneata mă 
oboseşti cu nepriceperea dumitale... Dumitale iţi place veşnic 
să pui Întrebări nesocotite. Invaţă-te să judeci odată. i-am 
explicat odată că oamenii ăştia nu vor, —înţelegi.—nu vor să 
moară anume de o moarte aşa de uşoară, —cum se spune, — 
chiar plăcută. 

— Va să zică,—zise Isac Grabov, nedindu-se bătut,—a- 
cești oameni în acelaşi timp doresc să se teamă de furtună, 
dar nu vor să moară din pricina el. Atunci nişte oameni aşa 
de ciudaţi,—trebue lăsaţi de capul lor. Al doilea, dacă mijlozul 


230 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


dumneavoastră e bun, e bun numai foarte relativ, fiindcă el ni- 
miceşte plăcerea, pu de frica furtunii; şi eu în locul lor, 
depildă, invenţia mneavoasiră n'aşi cumpara-o. 

— Nu vorbi prostii, Isac,—se supâră Leon Drei. Dum- 
neata discuți pentru discuție. Mie pentru invenția mea are să-mi 
mulțumească o jumătate glob. Am să capăt brevet, am să 
construesc o uzină şi am să devin milionar. ŞI dumitale, Isac, 
are să-ţi cadă cite ceva din bogăţia mea. Dar întreabă: în ce 
constă secretul? Eşti cu totul lipsit de curiozitate. Dracw' ştie 
ce fel de om eşti dumneata! Nu înțeleg firea dumitale. In tot 
cazul eu pot conta pe discreţia dumitale. Secretul meu nu tre- 
bue divulgat. Aşa dar, ce ai să zici Isac, despre un fotoliu 
mare, solid. de sticlă? Ai înţeles acuma? Forma, mărimea, or- 
namentele, se pot inventa, se înţelege, uşor. Principalul e, se 
înţelege, ideia fotoliului de sticlă. Ascultă, Isac, dumneata cu- 
noşti acele simptome dezgustătoare de boală, care se arată la 
mulţi oameni, chiar la cel mai slab tunet. 

— Nu mi-s cunoscute de loc. 

— Vezi, — zise Leon Drei,—dar eu le ştiu. Oamenii aceş- 
tia, deşi se mindresc de frica lor, dar sufăr foarte mult dia 
pricina ei. Frica ticâloasă îi forţează sã- facă fapte destul de 
ruşinoase. A te aşeza în bae încă nu e de loc o ruşine, fiind- 
că aici are loc un act cugetat, bazai pe cunoştinţa legilor na- 
turii. Dar unii,—şi aceștia sint majoritatea, —se bagă subt pat 
fără nici un sens, se ascund în dulap, parcă fulgerul nu i-ar 
găsi şi în dulap, se acopâr cu salteaua, şi nici un stat nu-i 
poate face să se lase de nişte acte curat animalice. Unii se 
bagă pur şi simplu subt masă; şi g nici o făgăduială, cu nici 
o ameninţare nu-i scoţi de-acolo. Nourii apăruţi pe cer, stir- 
nirea unui vintişor îi face să-şi părăsească toate afacerile şi 
să alerge acasă cu birja, ca să se ascundă în dulap. Ai văzut 
dumneata, cum pe timp de furtună aleargă pe străzi birje cu 
muşterii ? Sint cei care sufăr de frica tunetelor. Acuma, Isac, 
închipue-ţi că la fiecare dintre ei se găseşte acasă fotoliul meu 
de sticlă. Ce fericire, ce linişte! Joacă zimbetul pe buzele ce- 
lor care se tem de tunete. S'a aşezat în fotoliu şi s'a asigurat 
de moarte... Las’ să turbe furtuna cit îi place, las’ să joace 
fulgerile prin văzduh, ca diavolii, lasă tunetul să sfarme cerul 
şi în mii de bucăţi: cel din fotoliul meu de sticlă stă neturbu- 
rat şi liniştit şi, cu ţigara în gură, ascultă cu plăcere larma na- 
turii lată ce promite invenţia mea, Isac! O să incingem Rusia 
cu un lanţ de uzine, şi milioanele au să curgă spre noi. Grabov, 
dumneata ai intrat ia mine într'un minut fericit. 

— Eu în locul dumneavoastră,—zise Isac Grabov, după ce 
ascultă cu băgare de samă discursul emoționat al lui Leon Drei, 
—fără să renunţ la un fotoliu de sticlă, aşi cumpăra totuşi un 
cine, deşi nu vă plac cinii. t 

— Cum un cine ?—se miră Leon Drei, şi lăsindu-se pe pat 


LPON DREI 231 


se Ar holbat la Isac Grabov: a inebunit acesta ? Ce area face 
cinele x 

— Un animal deştept, —räspunse Isac Grabov,—afară de 
asta credincios, sigur, folositor. Cinele te poate păzi de un duș- 
man nevăzul, Uitaţi-vă, vă rog, în fereastră,—rosti el cu o voce 
solemnă, 

— Şi ce am să văd în fereastră?—întrebă Leon Drei, cu 
un ton ingrijat, şi dindu-se latot cazulîntr'o parte dela fereastră, 

— Ü cucoană care vă urmăreşte deja de două săptămini, 
o cucoană care încă nu-i primejdioasă, dar care după părerea 
mea poate deveni primejdioasă, 

— 0 cucoană,—mormâi Leon Drei, incepind a se întinde 
dulce, cu lincezală. Ce spui? Nostimă? Sint curios, sînt cu- 
rios. la să-mi dai informaţii ceva mai multe. E blondă ? Brună? 
Grăsuţă ? Cu gropiţe pe obraji?... Ah, Grabov, ştii dumneata ctt 
face o păreche de gropițe pe obrăjeii unei femei tinere, fragede, 
cu trwpul tare ? Un milion, crede-mă, nu mai puţin. La de astea 
mă pricep eu. Sau poate e slăbuţă ? Foarte bine. La orice fe- 
mee se găsesc frumusețele ei. La cele slăbuțe lipseşte, ce e 
drept, corpul, dar sînt liniile. O linie oarecare poate să facă un 
milion, crede-mă. Ajută-mă să mă scol. Vreau s'o văd şi eu, 
să-ţi dau deplina mea apreciere. 

Isac Grabov, plin de curiozitate, indeplini îndată porunca. 
Leon Drei, invălindu-se într'un cerşat, ca într'o togă, și băgind 
picioarele în pantofi, fără să se uite, se apropie de fereastră şi 
se uită în stradă cu atîta precauţie, parcă acolo ar fi stat cineva 
gata cu revolverul şi ar fi așteptat numai să scoată el nasul. 

- nu văd nici o primejdie, rosti el nesigur, tatorcin- 
du-se spre Isac Grabov. 

—. Imediat, nu, răspunse Isac Grabov,—dar ce ziceţi des- 
pre dama singuratecă de colo, care stă pe bancă, drept în faţa 
ferestrei dumneavoastre ? 

— In adevăr, am observat pe femeia asta îndată, — răspunse 
Leon Drei. E intr'un voal albastru. Umbrela neagră îi stă pe 
genunchi, E destul de uscăţivă. Cam de vre-o douazeci de ani. 
Grabov, grozav mi-a venit gust de o brună frumoasă, — ex- 
clamă el inspirat. Du-te, cheam'o, roag'o. Imi trebue grozav, 
grozav. 

— Apoi nu-s eu un porc, Grabov?—rise el deodată. Des- 
tul să văd o femee frumuşică, şi încep să-mi pierd capul, să in- 
nebunesc! Doamne, cită plăcere i-aşi putea eu aduce acestei 
nostime brune! Sint sigur, că are o guriţă încintâtoare, nişte 
ochişori răpitori şi unele linii admirabile. 

— Dar eu am motiv să cred,—ii potoli focul Isac Grabov, 
—că această damă nu-i aşa de nevinovată, după cum se pare. 
Sint sigur chiar, că vă pindeşte cu un gind râu. 

— Ce prostie spui, Grabov,—rosti Leon, fără să ridice ochii 
dela necunoscuta, care deasemenea nu-şi lua ochii dela el. Acuși 
îi trimet o bezea. Dacă mă pindeşte, atunci e clar, cu ce scop. 


232 VIAŢA  ROMINEASCĂ 


E pur şi simplu inamorată de mine la nebunie. Să aibă în con- 
tra mea vre-o răutate? Pentruce? Pe mine femeile mă pot 
mumai adoja ! 

— Eu incă nu m'am lămurit, ce anume are ea în contra 
dumneavoastră —inzistă Isac Grabov, dar am stabilit că această 
damă în timp de două săptămini zilnic apare îndreptul feres- 
trelor dumneavoastră exact la ora 10 şi dispare la amiază. Nu-i 
suspect? Dacă ea, dupăcum credeţi, e inamorată de dumnea- 
voastră pănă la nebunie, totuşi nu în asemenea chip se arată a- 
morul. Mai degrabă dincontra, Eu în această încăpăținare de 
două săptămini văd ura ei. El îi trebue să vă pindească, să vă 
afle deprinderile, ceasurile eşirii şi cine ştie încă cel.. 

-- Mi se pare, al dreptate Isac.—rosti Leon Drei, tremu- 
rind de frică, poate că i-a încolţit chiar gindul să mă omoare. 
Cum crezi? Dar pentruce, Dumnezeule ? Eu, afară de plăcere, 
m'aduc nimic femeilor. 

— Ei, până la omor e încă depart=,—răspunse Isac Grabov 
liniştit, în tot cazul femeia asta trebue urmărită. Mie îmi plac 
foarte mult asemenea cazuri; şi descoperirea unei crime cu aju- 
torul unui poliţist travestit prezintă mare interes. 

— Asta las'o, nu îndrăzni nici să te gindeşti la un polițist 
deghizat,—zise Leon Drei nemulţumit şi croind o faţă speriată la 
cuvintul „poliţist“. O aranjăm noi cu ea singuri. lată ce o să 
facem. Eu mă duc să fac o bae în grabă, eşim amindoi şi e 
intrebăm cinstit, ce vrea dela mine. Nădăjduesc că pe calea asta 
afacerea se va limpezi iute. Dacă-i o femee frumuşică, am să-i 
procur cîteva momente foarte plăcute, Aşa dar, Grabov, la 
treabă, 

Aruncă jos cergaful şi se înfățişă in toată splendoarea sa 
inaintea lui Grabov. . 

— Du-mă în bae,—rosti el.—Dar dacă această persoană e 
grită —n'o invidiez. Dealtfel eu mint. Chiar în uriţenia unet 
femei e o doză de farmec! Ceva ca rocforul. Mi-aduc aminte, 
—începu el să povestească, cînd Grabov îl luă in braţe,—o per- 
soană destul de pocită, cu care avui un roman de o clipă. O luăi 
cu dezgust, dar cit de iute acest dezgust se pretăcu într'n far- 
mec nebun! Pociturile astea ascund în ele atita foc. ! sr fru- 
museļa mişcărilor unui corp aprins de doruri! Insfirşit, dela spate, 
stai piept nu ceri, nu cauţi frumuseţa acela, atit de necesară 
eţii... 

Un sunet timid, încet, care răsună pe neaşteptate, îi între- 
rapse povestirea. Isac Grabov lăsă jos pe Leon Drei şi se uită 
la el cu nedumerire. 

— Poate să fi sunat misterioasa noastră damă,—şopti el. 

— Se poate să fie ea,—rosti Leon Drei, mulţumit; eu a- 
proape nici nu mă îndoesc că da. Dacă ar bănui sârăcuţa, că 
eu nu-s nici măcar îmbrăcat 2... Ce i s'ar intimpla? Uită-te de 
bună samă, Isac, cit sint eu acuma de bine, cit de seducător 
pentru o femee. Un Apolon, un Apolon,—Începu să se extazi- 


LEON DREI 233 


eze el de sine însuşi, privindu-se în oglindă. Aşa frumuseţă de 
bărbat... Să fiu al dracului! Dar ochii? Isac, din cauza afuri- 
siților, frumoşilor ăstora de ochi cite femel mondene şi nemon- 
dene s'au pierdut! Du-te, deschide acestei persoane şi spune-i 
că o primesc; să aştepte puţin. Grozav mi-a venit gustul de o 
temee proaspătă, necunoscută | 

Isac Grabov, deprins deja cu stilul lui Leon Drel, eşi fără 
grabă în antreu şi deschise uşa, sperind să vază îndată pe ne- 
cunoscuta cu voal; dar care îi îu mirarea, cind în locul damei 
misterioase, in faţa lui se arătă un domn destul de urit, deși 
bine îmbrăcat, 

Domnul, cașicum s'ar fi temut să nu se închidă uşa îndată, 
păşi grăbit înlăuntru, se numi Ovsei Gavrilovici Blumchin şi de- 
clară, că e primul contabil al casei de comerţ Serebreanaia şi 
Co.. Rostind această frază, pe cit se vede, bine invăţată, ridică 
pălăria sa virtoasă, model englez, cu borurile late. Pălăriile astea, 
după cum se ştie, se bucură de renume, fiindcă oricărei persoane, 
de orice tip şi naţionalitate, îl dau aer de Englez. 

Isac Grabov ascultă posac pe Ovsei Gavrilovici Blumchia, 
băgă de samă că acesta se uita pieziş cu ochiul sting, probabil 
spre nemulțumirea neveste-sei, dacă o are, şi întrebă ce vrea 
dela domnul Leon Drei aşa de dimineaţă. 

— Vreau,—răspunse Ov:ei Gavrilovici cu o umbră uşoară 
de tristeţă, —să vorbesc cu domnul Leon Drei, stimatul logodnic 
al doamnei Nina Marcovna Serebreanaia. 

— Spre părerea mea de rău—răspunse Isac Grabov,—a- 
cuma nu se poate, Domnul Drei în această clipă ia baia. 

— Aca,—trăgănă dezamăgit Ovsei Gavrilovici şi, pierzind 
terenul de subt picioare, se gindi puţin şi zise cu stială: Dom- 
nului Drei îi va face, neindoelnic, o plăcere întrevederea 
cu mine, te asigur, Sint chiar gata să aştept, pentru a 
face această plăcere domnului Drei—o dădu pe vicleșug, Ovsei 
Gavrilovici. Anunţă-mă te rog,—rugă el. Şi nu ulta pentru 
Dumnezeu: Ovsei Gavrilovici Blumchin, prim-contabil al casei 
de comerţ Serebreanala şi Comp., în viitor Leon Drei şi Comp.. 

Isac Grabov dădu tăcut din cap,—nici nu-i trecea prin 
minte, că din această întrevedere putea să iasă vre-un bine,—şi 
se duse să anunţe. 


Semen luşchevici 
(Va urma) 


= 
——. ————— 


— —— > e 


Scrisoarea a doua” 


Definiţia evaluării estetice 
| 


Dupăce am terminat scrisoarea precedentă, m'am dus de 
m'am primblat singur prin ulițele străvechi, liniștite şi împrej- 
muite de grădini de unde venea țiriitul greerilor, şi-apoi m'am 
lăsat rătăcit prin aleele lăturalnice din grădina Copoului. Era în 
noaptea ceia o tăcere fără de margeni, cerul scînteia cu luminile 
lui siderale și adiau miresme de salcim şi de fin cosit. M'am 
primblat pănă tirziu şi m'am adincit în chestiunea aridă, ce vreau 
să vă expun În scrisoarea de astăzi. 

Dupăce am schiţat relativul interes al problemii şi înainte 
de a discuta posibilitatea unui mod ideal de evaluare estetică, am 
socoti! că e natural să precizez mai întâiu înțelesul noțiunii de 
evaluare estetică, noțiune fundamentală de care m'am servit me- 
reu şi de care e natural mereu să mă servesc. 


Inainte de a vedea ce este estetic şi ce este evaluarea es- 
tetică, să vedem á 

ce este evaluarea ? 

Două sînt, mai ales, înțelesurile în care se poate lua ter- 
menul acesta: un senz mai larg și un altul, deci, mai restrins. 

Prin evaluare. în senzul larg al cuvintalui. mă refer la 
orice cunoştinţă, Orice cunoaștere, e limpede că, stabileşte un 
raport, atribue o însușire unui obiect, acordă o valoare adică. 
Cind spun că aceste flori din fața mea din grădină sînt narciși, 
am atribuit acestor flori însuşirea, valoarea în toate senzurile a 


” Vezi „Viaţa Rominească” No. 5 din lulle, 19.0, 


SCRISOAREA A DOUA 235 


e 


noțiunii de narcis. Am făcut o cunoaștere, deci o evaluare. De- 
asemenea cînd spun că statuia David a lui Michel Angelo este 
de o superbă frumuseţă sănătoasă, am făcut iarăşi o cunoaştere, 
adică o evaluare. In evaluările, în senz larg, de orice cun 
tere, putem diferenţia, pedeoparte, unele alcătuite din stabiliri de 
raporturi unde cei doi termeni sînt, în aparență, cu totul exte- 
riori sufletului, subiectivităţii, şi aparţin, în aparenţă, în mod ex- 
cluziv lumii obiectelor. Cind am spus că florile din fața mea 
sînt narcişi, amindoi termenii, şi cel de. flori şi acel de narciși, 
sînt oarecum înafară de subiectivitatea mea, Această judecată o 
numesc obiectivală. Şi pedealtă parte se poate diferenția în eva- 
luarea jargo senso încă un alt mod, unde subiectivitatea, inclina- 
ţia vitală intervine mai palpabil, unde constatăm preferențe. Cind 
am spus că statuia David a lui Michel Angelo este deo superbă 
frumuseţă sănătoasă, — primul termen, statuia David de Michel An- 
gelo, este extern, dar al doilea termen este exprimarea plăcerii 
mele ; rezultatul unei comparații mai personale decit inainte, şi 
deaceia denumesc această judecată pre/erențială. 

Prin evaluare, în senz restrins, se poate înțelege stabilirea 
unui raport de preferință, adică al doilea fel de a îi al evaluării 
în general.  Deciteori în seria scrisorilor voiu pomeni de eva- 
luare, vă rog să o luaţi totdeauna în senzul preferenţial, acesta 
fiind senzul ce voesc să-l utilizez aicea, el avînd în acelaşi timp 
şi circulația cea mai bogată în societate, faţă de alte senzuri. 

I-a observație. "Ţin să vă atrag atenția că conţinutul defi- 
nițiilor, diviziunilor şi terminologiei ce vam expus, deşi mu se 
găsesc întocmai, sint totuşi pregătite oarecum în atmosfera isto- 
rică a chestiunii valorii, pe care nam avut nevoe decit să o su- 
pun unei critici. Am denumit unele evaluări ca obiectivale şi 
nu cum se obișnueşte, negindu-se, în același timp, în mod ne- 
justificat caracterul de evaluare a acestor judecăţi, depildă ca ju- 
decăți existenţiale, sau obiective, sau de realitate. Dece să le zic 
evaluări existenţiale, cînd și în cazul celor de preferință se ex- 
primă tot o existență pozitivă sau negativă? Imi place statuia 
lui David, deci afirm existența unei plăceri raportate la acea sta- 
tue. Dece să le zic evaluări obiective, cînd subiectivitatea eu- 
noscătoare intervine de fapt şi în producerea evaluărilor obiec- 
tivale, și cînd în cele de preferință judecata mea este şi ea obiec- 
tivă, adică nu are vre-un interes personal de excepție în com- 
parație cu judecata normală a celorlalți oameni? Dece să le aie 
evaluări de realitate, cind şi în cele preferenţiale se manifestă o 
realitate, —în cazul citat, realitatea satisfacției sufleteşti în fața ope= 
rei lui Michel Angelo? Deasemenea, ideia şi termenul de pre- 
ferință întrebuințate rareori și nesistematic la alții, la mine se f- 
xează pentr: un uzaj continuu şi coordonat înăuntrul unei cor- 


A Il a observație. Dupăce am arătat ce voiu înțelege prin 
evaluare: stabilirea unui raport de preferință, pentru a ajunge în 


236 VIAȚA ROMINEASCĂ 


i E e ———————— 


mod limpede şi temeinic să arăt ce înțeleg prin evaluarea este- 
tică, rămine să explic 
ce se numește estetic ? 


ALi 


Unii esteticiani mistici, fie din cauză de ignoranță, sau din 
insuficiență de analiză, sau din comoditate, sau din complicarea 
exagerată a chestiunii, au generalizat grăbiţi propriul caz şi au 
declarat de zadarnică încercarea de definire a ceiace este estetic : 
ceva aşa de vag, de schimbător, de fugitiv şi de infinit Veţi 
vedea, prietine, dacă impresia estetică este sau nu determinabilă, 
şi eu voiu susține că e tot aşa de determinabilă caşi alte cate- 
gorii sufleteşti despre care zicem că sint destul de luminoase. 

Permiteţi-mi, deci, să lămuresc un cuvînt, prin cuvinte. Știu 
cît de mult urîţi cuvintele, şi cred şi eu că limbajul fu la înce- 
put pentruca oamenii să se înţeleagă între dinşii, dar că uneori 
se dezvoltă într'un aşa chip, ca să se incurce din ce în ce mai 
mult. Indeosebi în lucrările de filozofie ale unor specialişti este 
atita vorbărie, încît un superficial ar crede că foată filozofia este 
mai la urmă o chestiune de terminologie pedantă, pentru a ex- 
prima citeva banalități şi citeva bizarerii. Eu mai păstrez încă 
multă speranţă, şi de aceia voiu arăta, fără permisiune 

ce s'a numit estetic 
și apoi ctiace voiu numi astfel în seria de scrisori ce va urma. 

Să vedem metodic ce este estetic în senzul popular, file: 
logic, filozofie originar şi filozofic în dezvoltarea istorică. 

După senzul popular, e ceiace vag se numeşte frumos, şi 
inestețic e ceiace vag se numeşte urit. Nu mă voiu opri la a- 
ceastă determinare, pentrucă se poate merge mai departe decit 
vagul celor care numai întimplător şi fără multă pregătire se o- 
cupă de estetică, şi pentrucă în estetica mai cultă sa cuprins de- 
mult uritul ca o direcţie negativă a valorii estetice. 

Este de ales poate senzul jilologic? In limba elenă, cuvin- 
tele aisthisis şi aisthiticos, de unde purcede termenul nostru mo- 
d:rn însemnau senzaţie, percepţie şi sentiment. Astăzi cuprinsul 
termnului de estetică s'a dezvoltat şi nu se mai lasă redus la 
exact ceiace era odinioară. 

Este senzul filozofic originar? Baumgarten, cel care a fost 
naşul disciplinii noastre, cînd i-a dat numele de estetică, a înţe- 
les o disciplină avind ca fapt fundamental: aiszhita, adică intui- 
ţia. Astăzi înţelesul noțiunii s'a schimbat mult şi ar fi tot aşa 
de arbitiar şi de neutil să ne întoarcem la Origina istorică, pecit 
ar fi la cea îilologică. 

Să ne oprim la senzul filozofic în dezvoltarea istorică ? Şi 
anume la care senz, căci el a variat mai cu fiecare filozof? Unti, 
al căror tip reprezentativ îl putem lua pe Guyau, au fost prea 
largi în definiţia lor; alţii, al căror tip reprezentativ poate fi 


9 


SCRISOAREA A DOUA 237 


Kant, au fost prea înguști, dupăcit mi se pare Guyan, oricitar 
voi de părinteşte să-l apere Fouilite, a extins esteticul și În do- 
meniul senzaţiilor zise inferioare, pănă a afirma că savoarea unui 
pahar de lapte, băut pe vîrf de munte, dă impresia estetică a 
unei simfonii pastorale, ceiace e o comparaţie nostimă. dar ne- 
exactă, și pănă a confunda, un timp, esteticul cu utilul şi cu mo- 
rala solidaristă. Maestrul Kant, la bătrineța obosită şi cu preju- 
decăți a unui anumit sistem, ne-a lăsat moştenire o definiție 
alambicată, obscură şi imposibilă, care totuşi a atat şi va mai 
alla partizani, mai mult sau mai puţin sinceri, printre amatorii de 
complicaţii inutile, de obscurităţi necesare și de paradoxe cu 
pretenții de adevăr, bune de spăriet oamenii inteligenți, dar fără 
pregătire suficientă şi curaj. lată ce se numeşte frumos și su- 
blim, adică estetic, după Kant. Încruntaţi, de curiozitate, sprin= 
cencle şi cetiţi magica formulă : este obiectul unei satisfactii de- 
zinteresate, este o finalitate fără de scop, şi se cunoaşte lără de 
concept, ca obiect al unei satisfacţii imediate, universe şi ne- 
cesare. Şi vă intreb acuma, pe d-tră care m'aveţi grija lui Kant 
de a găsi şi in judecata estetică elemente apriorice ca în cele 
două critic: anterioare, aţi format vre-o judecată estetică aşa ca 


'să-i puteţi acorda dreptul la universalitate şi la necesitate, cînd 


ştiţi că se întemeiază doară pe sentimentul neuniversal şi ne ne- 
cesar? Aţi putea să-i acordaţi un astfel de drept, chiar de ați 
face apel la argumentele lui Kant, deci chiar dacă vaţi teme de 
ridicolul a pretinde că o judecată de frumos să nu trebuiască să 
He admisă de toți oamenii, chiar dacă aţi admite că condiţiunile 
subiective ale cunoaşterii în general ar fi universale şi necesare 
şi că ele ar influența sentimentele estetice, însfirşit chiar dacă aţi 
accepta că predicatul judecății estetice ar fi un concept indeter- 
minabil, şi că sentimentul s'ar întemeia pe el, pe conceptul a 
ceiace ar putea să fie considerat ca substrat suprasenzibil al uma- 
mităţii ? Puteţi, pentru astfel de iluzorii argumente, să renunțiți 
la experiența d-tră de variabilitate a judecăților estetice? Aţi 
legat vre-o judecată estetică al cărei predicat să fie fără de con- 
cept, chiar cind obiectul nu este o muzică pură ? Dimpotrivă, 
nu puteţi foarte bine face judecăţi estetice avind în acelaş timp 
conceptul clar şi distinct a! predicatului, cum ar zice Descartes? 
Apoi, ați avut vreodată vre-o judecată estetică, despre care să se 
poată afirma serios că este o finalitate fără de scop, dar vedeţi: 
nu cu un scop indeierminat, ci pur şi simolu fără de scop,— 
pretenție ce însuşi Kant a uitat-o vorbind de om ca ideal este- 
tic? Şi cînd fiecare finalitate presupune un scop, nu este un 
paradox a vorbi despre o finalitate fară de scop? Şi însfirşit, 
da ă admiteţi, cum pretinde Kant, că judecata precede sentimen- 
tul estetic, pentru a împrumuta judecății estetice universalitate și 
ne: esitate, spuneţi-mi dacă aţi avut acea miraculoasă judecată es- 
țetică, despre a cărei satisfacţie să se poată zice că e imediată, 
cînd ea vine doară după judecată ? Maestrul Kant şi de data 
aceasta exprimă impropriu ceiace gindește și gindeşte neadecvat 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 


esteticul, cu care relativ puţin sa ocupat în viața lui. Se înţe- 
lege acuma pentruce profundul analist Basch a scris despre „le 
tour de passe-passe“ a puternicului, vastului şi îndărătnicului fi- 
lozot al nordului cu ceaţă? Concepţia lui Kant este așa de 
strinsă, imposibilă, că deci nimic esteitc nu poate intra de fapt 
în conținutul ei. 
Observație. Şi să nu uit. Dacă termenul de estetic este 
aşa de greu de interpretat, dece să nu alegem inlocul său, un 
tul; de exemplu cel de criticism, ca unii Engleji, sau de calo- 
logie, ca Rosmini? Şi dece nu un alt cuvint? Schimbarea ar 
fi inutilă, fiindcă termenul de criticism, dupăcum se vede lesne, 
e prea larg pentru domeniul estetic ; cel de calologie se referă, 
propriu vorbind, numai la frumos, deci numai la o parte a este- 
ticului ; însfirşit un alt cuvint nou ar întimpina opoziţia cuvintu- 
lui de estetic întrebuințat deja, cu o largă circulație, durată şi 
vitalitate, şi ar trebui să se deformeze la rindul său, ca orice alt 
cuvînt, după o lungă întrebuințare în societate. 


IV 


Deoarece definiția populară mi sa părut strimtă şi vagă, 
cea filologică şi cea filozofică originară, învechite pentru dezvol- 
tarea ce O are astăzi senzul de estetic, şi definițiile filozofice în 
dezvoltarea istorică prea largi sau prea înguste,—firesc a fost să 
încerc la rindul meu o nouă definiţie. 

Ce înțeleg prin estetic ? 

Fiindcă obiectul, esteticul, există subt o formă mai mult sau 
maji puţin vagă în critica de artă estetică, în teoria estetică, în 
înțelegerea tradiţională și actuală a publicului larg, sarcina mea 
nu este desigur de a inventa, ci dea prinde obiectul, a-l pre- 
ciza, a-l retuşa, a-l formula şi a îndreptăţi formula. 

Eu susţin că esfeticul este o impresiune cu Scop sau cvazi- 
scop, că acest scop sau cvaziscop nit €, în special, de cunoaştere, 
nici de voință, nici corporal, că e în special sentimental ajun- 
gindu-şi aproape sie însuși, că sentimentul e mai mult plăcut, şi 
că plăcerea e spiritualizată mai mult sau mai puțin.. 

Să vedem cum se detailează şi lămureşte această schiță de 
definiţie socială, deocamdată înfoiată. 

Ce înseamnă că esteticul este o impresiune cu scop sau 
cvaziscop ? 

Esteticul, pe lingă idee, este ceva concret înainte de toate : 
o impresie. Impresia este mai rarcori şi intr'o mai mică mă- 
sură cu un scop conştient de a fi estetică; de cele mai multe 
ori este inconștientă de un astfel de scop, dar urmează oarecum 
ua tipar de finalitate estetică, un cvaziscop. 

Să luăm două exemple: 

Dacă într'o dimineaţă intru în grădina Copoului, şi imi 
impua caşicum aşi merge întrun muzeu, să primesc impresiuni 


nm SCRISOAREA A DOUA 239 


estetice, și dacă văd intr'o alee un o 
, c Ă m acoperit de 
o pe pr a A si pe ve pair piedica să 
ine, uioasă emoţiune estetică, d i 
presie după un plan preparat. ! i i Atractiei 
rr ra Ar An sepia sa. ag > Aldea 
i dacă altădată, intrînd în grădină cu totul i 
tafor w ap Dă an carea în fața unui a Ap mar 
nă în pămînt, subt frunzişul 
paumen pornite per a <a pa la păminiul regii n S pe 
a produs fără să-mi fi im ic. 
Am procedat de data aceasta oarecum după ge kooo eae 
conştient Pars ar pi șa cvaziscop, d 
amnă i 
a n na scopul sau cvaziscopul nu este de cunoag 
După concepția socială pe care vrem să 
role esteticul nu are de scop în primul ger d 
re pre Î rep Are pomnenja socială a noțiunii de es- 
Ă IS, „ Că scopul impresiunii esteti 
“i Denr, sau intuifii sau intuiţia vagă a per met pda 
me read prin ana pre ge rr Ana penpe A. 
i , Sau 7i ui, sau cunoşti 4 
pei predea some gresi s'a trecut în portrete e 
d ri sa, Su scopul receptării estetice cu acel al activi- 
Unii au zis că scopul estetic ar fi de 
r p a prod i 
în anyag şa atras atenția asupra senzațiilor Aaa amet dn 
ter = de văz şi de auz, care fiind destul de indepărtate de tre- 
arenă et ad Apa tocmai potstică sint mai dezvoltate de 
i i A mai complicate, mai fine, mai 
a mmige i Ager mai analitice şi mai sinietice, puttad da 
k | succesiuni şi coexistențe, j 
puri by migrasse y senzaţii nouă, fie pri ne p ana 
Ă e de gust: ca simfonii de lichi i, fie di 
cele de odorat: ca game de parfumuri, fie di e A ir 
j r , fie din ipăi 
de mişcare, sau organice, de pildă. S'a zis aea ză par 
za e paier cu un organ corespunzător. În ce 
ză | 2, toate senzațiile ce intră in compoziția impresiunii 
oii i ioar da Puteai cunoscule şi einer gpl adu sa 
rganisı man nu ne-a descoperit nici un or a - 
i iMiico speciale şi nici speranță nu este Pale ra socială 
Farmin el üu va suferi din această bănuială himerică nici o 
a papă urilla în comunicarea" făcută la congresul de estetică 
altar e generală a artei, din 1914, s'a declarat tot pentru 
mansis na anume pentru apercepjiunea senzaţiei. A susținut că 
ur a foce impresia estetică prin fuzionarea (Verschmel- 
e e urilla, Karl Groos zicea Verwachsung şi Verwebung) 
bete de semnificaţie, Superioare sau inferioare, aper- 
cepuie sau nu, vechi sau nouă, dacă cercetăm ceiace e sir pă 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zistent în concepția socială a a eee de estetic, nu vom afla 
ii elemente hotăritoare. : 
oct ereziei ca scop impresiei estetice À eta Era a (cea 
s'a atribuit impresiei or anpa a d A aG mat 
tetice intuiţia. Unii admifind cara Ee e Si Aiti 
deauna, în mod miraculos, origin i 
a e TOMEWRA, au procedat riguros excluzind Siza e ao 
siunea estetică senzaţia de gust, de odorat şi de pipăit, Pad 
le nu apar ca imagini şi mai ales ca imagini cario A a: 
spectacol“ cum 'pot să producă sunetele şi culorile. fren 
ştim că sînt imagini, cum de obiceiu az cl rac dr 
ce nu sint estetice, şi apoi q ! 
ai Ay ae ate socialmente scopul impresiei ee a 
Concepţia socială porn i ia d ură ra pred 
intuiți a a perfecțiunii. ici cum i 
cheia eee pă cettecțiunii à uz soapie AAP D ta 
i asa de mult de ceiace s inăoară, 
ara primă în scie estetică poate cuprinde şi most ea 
savantă chiar a perfecțiunii sau a imperfecţiunii enen pii eee 
oară, fără ca intuiţia să fie aicea mai puţin cara rezolvă 
ceste ; şi cînd impresiunea estetică poate cu egal x mec re 
teriga y egea ri [olt ape "defectul lui ? 
re sună rău, 
acre iesit erati adică în modul cel mai puţin arbitrar 
ru ial, de căutat aiurea. = 
g maa ait Piotr oamenii profani, sau „de ră Aaaa 
sau metafizicieni, care cer impresiei estetice sau rupă E mate a 
e bage gar pri ori migrare E sugestii. Făcînd 
i et Ya o amenet, e tera, de need 
y re elev ju l 
an ia et piiga a predominat În răspunsurile na ni rau 
cunoştinţele asupra bisericei. R. Mâller-Treientels ard m 
pre e ia i jadecițiie Fă ere în de ajutor 
căruia am r 
Stie depara i tm de altor, eak apapak, In Prina e ie 
i tmosietă i: o , mi- e- 
piatră Pee fdndafiuni a bisericei de cătră megep Aes 
in Moldova din armatele svedeze ale lui Carol al e ea 
descris legenda reconstruirii ei de arhitectul ni ag gi bee 
rii aripi ee pă E ce preda o cita tot aşa de min= 
i is c nu j | - 
biz bgr Sat tatregii biserici ortodoxe ţinut sere Ji teen; 
şi rugăciunile făcute aicea în 171!. In a doua dă g helai 
jutor estetic apropiat mi-au scris despre, wrs zi e pre 
elemente disparate de stil ogival, bizantin, orienta! | Art A 
tere germanică; apoi despre forma de cruce a zare Atari 
stelate ale turnurilor, despre svelteța corpului maur rima 
lorturile drept caracteristice ale stilului romiînesc 


SCRISOAREA A DOUA ____ 24| 


şi despre pastişele ei în bisericile dela Cetăţuia şi dela Tirgo- 
viştea. Deasemenea în cursul istoric nu de rare ori s'a zis de 
cătră metafizicieni că scopul impresiei estetice ar fi de a ne pune 
în contact direct sau indirect cu tainele lumii. Din punct de 
vedere metafizic aceasta este una din multele ipoteze discutabile; 
dar empiriceşte s'ar putea explica această atribuire printr'o iluzie. 
Sentimentul care, după concepţia socială, nu lipseşte niciodată 
din impresia estetică, produce o tulburare, o eşire din obișnuit, 
şi poale lua aspectul unei cunoașteri tainice. Cînd sentimentul 
e profund, iluziunea de a crede, prin transmisiune, profundă şi 
cunoașterea este şi mai lesnicioasă. Cunoaşterea În pasajul es- 
tetic nu este cea mai profundă, căci nu urmăreşte adevărul şi 
adeseori îngădue falşul. Dar conștiința socială, care printr'un 
travaliu colectiv a produs şi a întrezărit un domeniu distinct 
pentru impresia estetică, nu pune ca scop al ei nici cunoașterta 
empirică, nici cea metafizică, nici cea directă, nici indirectă. 

Un grup de ginditori zişi natural'şti consideră ca scop al 
impresiei estetice iluzia realității, adică iluziunea identităţii din- 
tre expresiunea realităţii sau a fantaziei cu realitatea Însăși. In- 
afară că această corcepție esă din cercul comun social al noţiu- 
nii de impresie estetică; iluziunea realităţii, chiar ca mijloc de 
producere a impresiei nu poate fi excluzivă. Din punctul de 
vedere al mijlocului, ea mi se pare a păcătui de o triplă eroare, 
Prima este că, după dinsa, ar trebui exclusă natura din dome- 
niul estetic, fiindcă nu-i exprimată, ci se prezintă direct. A doua 
eroare este dificultatea în care o pune obiectele de artă precum 
sînt de arhitectură, de muzică pură, de pictură pură, de sculp- 
tură pură, de artă decorativă pură, de sculoțură, poezie și dans 
pure, unde partea de imitație a naturii sau impresia de natural 
se adaugă la alta de creaţie şi de artificial tot aşa de apreciate de 
unii, dacă nu și mai mult, din punctul de vedere estetic. A treia 
eroare e că şi iluzia ce ne produce natura, îndepărtindu-ne dela 
dinsa, poate fi un mijloc de producere a impresiei estetice, Cind, 
întrun moment de distracție, culcat pe cimpia Bahluiului, am 
crezut că văd un zbor de cruci, părăsind cimitirul Sf. Vasile și 
îndreptindu-se spre oraşul azurat de sară al Iaşului, pecind nu 
era decit un stol de cocoare, mam avut prin îndepărtarea dela 
natură, înloc de apropierea de dirsa, o impresie estetică dan- 
tescă, chiar dupăce am recunoscut iluzia ? 

Unii s'au pronunţat pentru aparența contemplativă ca scop 
al impresiei estetice. Cei care bunăoară azistă la o piesă de tea- 
tru nu trebuesc să iee prea în serios ceiace se petrece pe scenă, 
ci să caute plăcerea în aparență. Omul detreabă dela galerie care 
văzind în actul al V-lea, scena Il-a, din Othello, că Maurul intră 
descompus de gelozie şi minat de furia crimei, în camera unde 
dormea presupusa vinovată Desdemona, a strigat din toată inima 
„Desdemona fugi, că vrea să te omoare Othello", nu sa com- 
portat estetic cu obiectul. Teoria aparentistă, ca să o numesc 
astfel, este arbitrară prin importanța exagerată ce o dă elemen- 


242 e VIAŢA ROMINEASCĂ 


i conoscitii de aparență, cînd în alte cazuri, ca în faţa natu- 
DA. intra şi elemente de cunoaștere reală, însă şi întrun car 
i în altul nu ca scop. Î 
ala: Teoria foarte răspîndită a „Einfăhlung-ului““, la inceputul 
secolului al XX-lea, pretinde că scopul impresiei estetice ar fi 
dispariția aproape complectă a conştiinţii discriminatoare de su- 
biect şi de obiect, identificarea mai mult sau mai puţin senti- 
ez N cu obiectul. Dacă, de pildă, mă aflu in faţa unui sfinx 
egiptean şi dacă încerc impresia estetică, perd eul meu, aproape 
in întregime, devin cit se poate mai „mult sfinx: eu sînt în 
granit, eu sînt acela care răminind nemişcat pe cele patru labe 
cu ghiare, priveşte misterios deșertul timpului și al spaţiului. 
Poate să pară curios că o asemenea teorie arbitrară a trebuit 
să aştepte criticile lui Meumann şi a urmaşilor săi, ca să se vadă 
că unificarea subiectului cu obiectul nu se produc uneori în in- 
nresia estetică, de pildă cînd cu toată admiraţia păstrăm clar 
conştiinţa de a fi exteriori, liberi şi întrucâtva reci noi înşine, şi 
că unificarea se poate produce și în alte impresii, ca în cele 

numai estetice. $ 
pge: teoriè curentă şi foarte veche este aceia care pune 
scopul în cunoașterea tipică. După această teorie simplistă, O- 
thello, de pildă, n'ar fi un oarecare „Maur gelos, sămânind de- 
sigur cu toţi geloşii, dar şi deosebindu-se de fiecare ; ci ar fi 
gelosul în general, prototipul tuturor pgeloşilor. Ceiace mi se 
pare adevărat, e că de multe ori atențiunea sentimentală, ce se 
acordă obiectului, atrage asupra lui o importanță deosebită și a- 
dună imagini asemănătoare subt obiectul contemplat, devenit re- 
lativ un tip; dar nu acesta e scopul impresiei, din punctul de 
vedere cel mai obiectiv, care este cel social. Cind nu poate fi 
primită forma atenuată, se înțelege cum e de privit vre-o vari- 
antă metafizică a ei, ca aceia că în impresia estetică subiectu! 
ar deveni nimic mai puţin decit chiar un pur subiect de cu- 
noaştere, iar obiectul s'ar fermeca într'un prototip platonice A- 
ceasta-i o poveste de acompaniat cu ghitara. j < 
Nici teoria aufoiluziunii conştiente nu mi se pare mai puţin 

arbitrară. Cind în nişte pete de culoare pe o pinză văd o pä- 
dure luminoasă, sănătoasă, oglindindu-se nemișcat pănă în fun- 
dul unui iaz, am făcut negreşit uz, cu voia mea, de iluziune ; 
dar cînd un străin, dacăar contempla bătrinul teiu zis al lui E- 
minescu, din grădina Copoului, spuneţi-mi, „nu-l poate el ad 
mira fără de nici o autoiluziune conştientă, ci simplu ca pe-un 
mare teiu bătrin, cu ramurile aplecate subt povoara vremii ? Are 
el numaidecit nevoe să-și închipue subt teiu, aşezată pe bancă, 
umbra shakesperiană a lui Eminescu şi teiul tinind adăpost în- 
florit geniului său fără noroc? Autoiluziune conştientă sau nu, 
dacă este să ne adresăm la ceiace există, la ceiace e mai con- 
zistent din cercetările societăţii, nu putem să admitem un astfel 
de scop conoscitif. Esteticul este aiurea. 


SCRISOAWEA A DOUA 243 
„Simple artiste, je veux admirer sans connaitre“. 


In acelaşi timp, nu e mai puţin adevărat că elementele de 
cunoaştere, printre care am dat citeva exemple, ca senzaţii, intu- 
iii, intuiţia vagă a perfecțiunii, cunoştinți asupra obiectului de 
impresie, iluziunea realităţii, aparenţa contemplativă, Einfühlung-ul, 
cunoştinţa tipică, sau autoiluziunea conştientă, intră în compozi- 
ţia impresiei estetice, însă ca mijloc, ca scop incidental pasager 
şi solubil în masa estetică, ca scop secundar, solubil şi el şi ca 
efect solubil deasemenea. Diierenţiarea, este de adăugat, că e pur 
descriptivă ; nu-i pentru a le pune în inferioritate față de ele- 
mentul de scop estetic. 

Ce înseamnă că scopul sau cvaziscopul nu este de voință, 
in special ? 

Scumpe prietine, permiteţi-mi să vă povestesc un mic dia- 
log caracteristic pentru problema noastră. In el am văzut reali- 
zată întrun chip saiant atitudinea de voință, în comparaţie cu 
acea estetică. 


Intro dupăamează am mers, în tovărăşia unui tolstoist i- 
conociast, în imprejurimile lașului, pe dealul mănăstirii Cetă- 
țuia. Abia ajunserăm pe înălțime, cind veni din mănăstire un 
călugăr. După ce ne-am culcat tustrei pe iarbă, cum călugărul 
şi cu mine admiram panorama erusalemică a laşului, iconoclas- 
tul nu pāru de loc încintat de ceiace vedeam noi, și înturnin- 
du-se cătră călugăr, i se adresă cam violent. 

— laca, eu nu înțeleg pentruce admiraţi atita priveliștea 
asta. Mă uit în vale şi văd biserici lingă biserici, şi gîndesc cîtă 
muncă s'a părăduit. laca Trei Erarhii cum strălucesc de parcă 
ar fi de aur. Ce gust nesocotit la întemeetorul Vasile Lupu să 
se iee la întrecere cu luxul împăraţilor bizantini, şi ce gust la 
restauratorul rege Carol, cind cu banii aceştia ar fi putut să clă- 
dească şcoli, aziluri și spitale. 

— Uite ce, zise călugărul mihnit şi ridicind degetul arătă- 
tor în sus, multe omul nu ştie şi mai multe încă nu înțelege. 
Pentruce s'a înalţat biserica, „sfinta rugă“, cum zice pe inscrip- 
ție? Apoi, doară pentruca omul să aibă un locuşor de inchi- 
năciune, şi ca să gindească la cel de sus, şi pentru învățătura şi 
mintuirea noroadelor, şi pentru mindria țării și a poporului, și 
pentru sfinta biserică și... 

— lan uite, domnule, îl intrerupse, dar nu-i apostolul Pavel 
care a scris Atenienilor că D-zeu nu locueşte în temple zidite 
de mini, omeneşti, și nu-i sfintul Origen acela care a învățat că 
tot spiritul drept este un altar şi că de alt altar nevoe nare, și 
nu-i Minucius Felix care ne-a recomandat să nu închidem pe 
cel fără margeni întrun mic adăpost, și n'a fost sfintul Epifanius 
-<in Cipru acel care, întrind într'o biserică din Palestina, a sfi- 


DN AȚĂ MOMOIBARCA,, 


iat vălul purtind chipul Domnului şi a dojenit zicînd că ar f: 
fost mai Hios să fi făcut din el un veşmînt pentru săraci? 

Şi călugărul, cu barba iremurind, se ridică, mestecă un 
„pune Doamne pază gurii mele” și pleacă scurt dintre noi. 

Discuţia torențială a lovit, una de cealaltă, daui voinţi de 
voință : o îndrumare spre binele materia! şi cultural, şi o îndru- 
mare spre binele moral, religios și patriotic, Scopul cu care san 
prezentat în fața operei de artă a Trei Erarhilor, fu unul de 
voință, adică unul nespecific impresiei estetice. Ceiace re- 
simt acuma, păstrează ceva din discuţiunea celor două spirite Vo- 
luntare, dar sint abia străbătut ca de o aluzie de utilitate şi de 
inutilitate ; şi ceiace e mai limpede în mişcarea mea psihică, este 
direcţiunea, sistematizarea, atitudinea es etică. Pe cind priveam 
Trei Erarhii, mă simţeam luat, sistematizarea estetică a mişcării 
sufleteşti curgea spontan. aproape asemenea a ceiace zicea Platon 
în „lon“, că mulțimea este magnetizată de poet, prin opera lui 
poetică, în mod inconştient. După sfii şitul discuţiunii, am trebuit 
să intervin spre a îndepărta apariţia intereselor economice, „cu.— 
turale, religioase, morale şi patriotice, și acuma contemplind Ég 
magina Trei Erarhilor, totul ce poartă semnul voinții cu privire 
la imagina din depozitele rembrandiane ale sufletului, ca să zic 
aşa, formează o acțiune obscură. Cind formațiunile practice ale 
voinţii nu acţ onează îmblinzite, îndepărtate, ci apar ca atare în 
conştiinţă, atunci nu avem impresie estetică. Voinţă intră ca 
mijloc al receptării; poate fi scop principal, dar incidental şi per 
zindu-se în masa estetică: sau scop secundar solubil deaseme— 
nea, cind de pildă în afară de impresia estetică, Coșbuc a ur- 
mărit încă în „Noi vrem pămînt” scopul secundar de a deştepta 
conştiințele ţărăneşti, a oamenilor drepti, și frica și remușcarea 
exploatatorilor ; sau poate fi efect neprevăzut și convertibil este- 
țiceşte la rîndul lui, ca acela de a provoca înclinația la aşa zi- 
sul desiriu, în Decameron, efect foarte probabil neprevăzut de 
Boccaccio Bine înțeles că făcînd diferenţiarea, n'am gindit la 
o Inferiorizare a voinţei. 

Ce însamnă cå scopul sau cvazisconul nu este corporal, 

special ? $ 

g: gee să spun, că de pildă sculptorul Pigmalion, dacă, cum 
spune legenda, se va fi ioamorat cu tot seriosul şi sexual de 
statuia feminină ce crease, nu e de pretins că avea faţă de ea 
o atitudine estetică. Faptele vieţii mai. corporale au ecourile lor 
în receptarea estetică, însă nu sînt, după ideia socială a esteti- 
cului, care dau tonul. Sexualitatea umană, obsesiune a întregii 
noastre vieți, se înalță pănă la înfionrea estetică, multiplă, vari- 
atà, mai mult sau mai puţin transformată, mai inactivă, ca mij- 
loc, ca scop principal dar incidental, ca scop secundar, solubile 
în masa estetică, sau ca efect neurmărit, solubil și el în masa 
estetică. R -pet că diferenţiarea esteticului nu e pentru a-l avantaja. 

Ce inseamnă că scopul sau cvaziscopul este în special senm 
timental, cjungindu-şi aproape sie insuşi ? 


A _________ SCRISOAREA A DOUA 245 
In impresiunea estetică receptorul se predispune ori măcar 
se lasă sentimental. căci, pare-mi-se a vedea în concepția socială 
a esteticului, că scopul sentimental trebue să predomine şi să 
convertească esteticeşte toate elementele eterogene ale impresiei, 
Dacă rolul sentimentului este important, tot'şi el nu exclude celę- 
ialțe elemente necesare producerii sentimentelor : elementele de 
cunoaştere, de tenziune psihică, adică de voință şi corporale. Ceiace 
este de observat, e că-i tot aşa de necesar ca determinările a= 
duse de acestea să se şteargă puţin, pentruca să dee posibilita- 
tea sentimentului să-şi ajungă sie însuşi aproape. Estetul nu dă 
prea multă atențiune intereselor de natură conoscitivă, volitivă şi 
corporală; el le atinge repede, vag, indirect, în ceiace au de ac- 
tualitate reală, de posibilitate, de actualitate imaginativă sau de 
amintire, așa ca să fie aproape în întregime absorbit de scopul 
estetic al impresiei. Estetul întrucit e pur estet, nu va chestiona 
biologul despre posibilitatea ca în „Petruşca“, baletul lui Stra- 
vinsky, un şarlatan de iarmaroc să insufle, cu trei sunete de flaut, 
geniul muzical unei paiaţe ; nu va întreba popa despre morali- 
tatea lui „Moş Nichifor Coţcarul“; nici pe agentul sanitar des- 
pre higiena poemei „Mortua est", Teoreticienii cerbicoşi ai artei 
pentru artă, au înţeles binişor că esteticul este o categorie dife- 
rită de cele politice, morale, sexuale, ştiinţifice, religioase, buni- 
cară ; dar au mers prea departe, n'au văzut suficient strinsa le- 
pătură tainică a categoriei estetice cu celelalte, şi au exagerat că 
esteticul ar fi chiar scop în sine. Hennequin vedea ceva mai 
bine cînd nu punea emoţiunile estetice alăturea de celelalte așa 
zise ordinare, ci susține că orice emoție devine estetică, dacă 
devine inactivă. Eu nu vorbesc ca Hennsquin numai de emoții 
estetice, dar în general de sentimente, adică de dispoziţii, emo- 
ţii şi pasiuni estetice, și susține că orice interes conoscitiv, voli- 
tv, corporal, de sentiment anestetic, devine un izvor de senti- 
ment estetic, nu numai dacă sentimentul acesta e inactiv, cum 
pretindea Hennequin, ci dacă interesul conoscitiv, volitiv, corpo- 
ral, sentimental, anestetic, este diminuat la un aşa grad Încit re- 
prezintă aproape un terminus” satisficind, oprind aproape su- 
sufletul de a trece mai departe spre alt scop. Sentimentul de 
orice fel poate deasemenea să fie, după Schema ce am expus deja, 
mijloc, scop principal *dar incitental, scop secundar sau efect. 
In toate cazurile, impresia va fi întru atita estetică întrucit sen- 
timentele acestea vor fi convertibile esteticeşte. Diferenţiarea, ia 
răşi, nu am făcut-o spre a stabili o superioritate. 
> Observație : sentimentul estetic şi „reproducerea de sen- 
tment", 

Ascultind la teatru pe Cațavencu perorindu-și discursu! de 
nn „demorratism” şiret şi prost, şi avind un sentiment estetic, 
caracterul acestui sentiment ar fi, după / unii, o reproducere a 
sentimentelor de comic şi de desgust pe care le-am avut înainte, 


nu la teatru, ci în săli de întrunire publică reală. Dacă nu mă 
ingel, pentruca „reviviscența sentimentului” să poată fi scopul 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ: 


n — 


— 


impresiei estetice, ar trebui, după logica noastră simplă, să ê- 
te mai întăiu, Sint unii care, ca Ribot, le admit însă numai la 
unii oameni, pe bază de îndoelnice anchete Încă, și sînt psiho- 
logi meritoşi, ca Meumann, care le neagă existenţa pur şi sim- 
plu. Despre „sentimentele memoriale“ este infinit de dificil a 
se exprima serios, şi eu înclin spre tăgăduirea existenţi lor, din 
două motive. Intăiul motiv este, că pecind imaginele memoriale, 
stim că sînt memoriale, cînd apar în conştiinţă deși obiectele ce 
reprezintă sint absente; sentimentele par totdeauna să fie acom- 
paniate de corespondenţele lor somatice, aşa că ceiace unora li 
apare ca „reproduceri de sentimente“, nu se poate dovedi că nu 
sînt de fapt nişte simple sentimente foarte asemănătoare celor de 
dinainte. Al doilea motiv este o ipoteză metafizică, ce am in- 
jghebat, deocamdată, cu titlu provizor. Aşi crede că sentimentul 
ar fi cea mai pură descedenţă a unui duh primitiv, mai rigid in 
natura sa originală, pecînd cunoaşterea ar fi O adaptare a duhu- 
lui la materia mai reversibilă, 7 

Ce inseamnă că scopul sau cvaziscopul este un sentiment 
mai mult plăcut ? 

Perversul care s'ar prezenta în faţa unei opere sau în fața 
naturii pentru a suferi pur şi simplu, pentru a se sinucide mai 
mult sau mai puţin, acela n'ar avea sentimente estetice; natura 
impresiei estetice este mai optimistă şi cu ea omul se întrece pe 
sine. Desigur durerea nu lipseşte, ea revarsă aicea ca și aiurea 
binefacerile, aşi zice apele ei egiptene, şi apare, prin unul din 
miracolele naturii, ce permite producerea unui lucru prin con- 
trarul său, ca producătoare de plăcere estetică. Estetul caută plă- 
cerea, fie şi aceia delicioasă a lacrimilor. Durerea prin contrast 
cu starea de imposibilitate sau de plăcere obișnuită, excită viața 
şi deci plăcerea ; prin contrastul cu plăcerea ce urmează, tot așa 
de lesne se poate observa de oricine, că face plăcerea mai mare; 
pentru a evita efectele vătămătoare ale durerii inevitabile, omul se 
vaccinează cu ea, după expresia lui C- Bos; şi însfirşit, suferind, 
omul în genere e astfel, încit se simte mai mare, mai nobil, mai 
pur, mai admirat, mai eriat, pe scurt superior lui însuşi. Diso- 
nanța muzicală este ceva despre care aproape toți oamenii spun 
că ar fi dezagreabil în ea însăși, şi cu toate acestea unii din ei 
se desfată cind o întimpină în Igor Stravinsky sau în Enescu. 
Publicurile muzicale devin din ce în ce mai favorabile disonan- 
telor, „condiment al senzaţiei”, cum le numea Bouquier, și întir— 
zie totuşi să priceapă esteticul oricărui sunet „muzical” sau zgo- 
mot, cum au atras atenția foarte drept futuriştii. Durerea poate fi 
mijloc, scop principal şi incidental, scop secundar și efect; în 
toate cazurile însă estetizată în masa impresiei. Să mal spun că 
diferenţiarea n'am făcut-o în vederea vreunei superiorizări a plă- 
cerii faţă de durere? 

E însamnă că a esa e spiritualizată mai muli saa miti 
pu 


= SCRISOAREA A DOUA 247 


Insamnă că impresiunile prea corporale nu pot fi, după 
consensul social întrevăzut de mine, calificate de estetice. Impă- 
satul Vitellius nu era doară un estet, pentrucă se chinuia de grija 
timbilor de canar şi Mesalina nu se istovea în plăceri estetice, — 
fără a voi să spun prin aceasta Că erau mai rele. Eu nu văd u- 
tilitatea acelora care sau avîintat în ipoteze, descilrind închipuite 
raționamente obscure în sentimentul senzorial, pentru a-l spiri- 
tualiza gratis şi a-l ridica la planul estetic. In plăcerea prea cor- 
porală, sentimentul este de nivel senzorial, indiferent dacă va fi 
interpretat ca timbru al oricărei senzaţii, sau ca o senzaţie spe- 
cială, după teoria senzaţionalistă a sentimentului. Nu cer cine 
ştie ce academism spiritual; un mic semn: o predispoziţie spre 
spiritualitate şi un început de iluminare a plăcerii prin, de pildă, 
reprezentații, imagini memoriale, asociaţii. raporturi de judecată, 
elemente mai mult sau mai puţin vagi. Natură vecină senzaţiei, 
sentimentul poate să aibă dela începutul receptării, și acolo : la un 
sentiment corporal cu o direcţie spiritualistă şi elemente spiritua- 
liste puţine şi vagi termină în orice caz, oricît de intelectual ar 
fi fost înainte. Plăcerile prea corporale, estetizate, participă legi- 
tim la impresia estetică, fie ca mijloc de pildă la versul liber 
cînd se conformează ritmului trupesc al conţinutului poetic ; ca 
scop principal şi incidental, sau ca scop secundar, sau ca efect. 
Diferenţiind, mam avut intenţia de superiorizare estetică. 

1 Observație : intenție şi realizare estetică, 

O întrebare dacă sar pune: ce fel de impresie estetică ar 
mai fi aceia unde scopul sau cvaziscopul estetic nu s'ar realiza ? 
Aşi răspunde simplu : o impresie estetică nereușită. 

Il Observaţie: esteticul şi jocul. 

__ impresia estetică este un joc sau nu? Nu mi se pare difi- 
cil de constatat faptul; că totdeauna impresia estetică fiind fă- 
cută pentru plăcere şi apGi avind, uneori, sau alteori numai în 
unele elemente, lipsa de gravitate spre exemplu, între altele, in- 
"ră în rîndul jocurilor adevărate, Alteori sau numai în unele 
părţi, de pildă într'o epopee ca Marcu Kralievici, controlați şi 
veţi vedea că gravitatea, complexitatea, elevarea spirituală, subli- 
mul, valoarea inspiraţiei, sint priutre motivele ce ne silesc a ad- 
mite că în impresia estetică în general este ceva care întrece 
jocul funcţiunilor receptive ale omului. 

jll Observaţie : fondul şi forma. 

„la consideraţia estetică, unii admit numai fondul, alţii nu- 
mai forma, iar o a treia categorie fondul şi forma laolaltă. Pri- 
mii, cum sînt criticii estetici de nuanţă practică, bunăoară şovi- 
vistă, socialistă, religioasă; ai doilea, cu mai multă autoritate es- 
tetică, de oarece punctul de vedere formal dă o mai mare posi- 
bilitate de iluzie, sînt bunăoară criticii aşa inexact zisei „artă 
pentru artă" ; ai treilea sînt spirite mai adinci sau bunăoară, 
printre alţii, fricoșii conciliatori. Centrul dezbaterii îl formează 


248 __ — VIATA ROMINEASCA 


formaliştii, ale căror mai principale argumente sint următoarele 
două : întăiu pe cînd fondul s'ar reduce complect la elemente ct- 
noscute, ca morale, sexuale, politice; forma, precum sonoritatea, 
culoarta, desemnul, modelatul, nu sar putea reduce la elemente 
cunoscute ca neestetice, dar ar forma ceva nou, care ar putea fi 
numit specific estetic; al doilea, fondul prin interesele deosebite 
ce le deşteaptă duce la evaluări deosebite, pe cînd forma, de- 
parte foarte de interesele noastre, ar da posibilitate unor jude= 
căţi universale și necesare. In ce mă privește, sint hotărît pen- 
tru considerarea estetică laolaltă a fondului şi a formei, însă pen- 
tru argumente deosebite de ale partizanilor acestei atitudini. După 
cum am arătat nu e adevărat că fondul s'ar reduce complect la 
elemente cunoscute ca neestetice, căci în impresia estetică, unde 
se transportă fondul cași forma dealmintrelea, toate elementele 
de orice natură ar fi fost înainte, se estetizează. Ceiace e drept, 
e că ținind samă şi de fond sau numai de fond, trebuinţele 
noastre practice şi intelectuale se afirmă mai facil, în loc de a 
fi reţinute pe un plan mai întunecat al conştiinții lucrătoare, 
ceiace e necesar pentru a estetiza interesele. Deasemenea partea 
a doua a primului punct formalist este neexactă, căci efectele 
produse de formă sînt numai în aparență ceva care să nu inte- 
reseze în general într'o altă considerație decit cea estetică. Pú- 
neți-vă o singură întrebare: forma de căldură, de contur, de su- 
net, de tact, organică, de mişcare, olfactică, de pildă, nu suge- 
rează ca realizări corespunzătoare dorințelor noastre ? Sint ele, 
aceste senzaţii, bunăoară cu totul străine interesului de sexuali- 
tate ? O observaţie mai profundă ar constata contrarul. Gindiţi- 
vă la ceiace povestea Rodin, că voind să modeleze un vas de 
Sèvres, nu găsea forma convenabilă, şi că forma a găsit-o abia 
numai dupăce desemaă un superb corp de femee. De unde şi 
inversul asociației, dela liniile, proporţiile şi modelările vasului 
de Sèvers la corpul de femee. 

Ori poate îşi inchipue cineva că Rodin a considerat trupul 
gol şi viu ca un simplu castrat? Relativ la al doilea punct for- 
malist, că forma ar conduce la o evaluare estetică universală şi 
necesară, pot răspunde că numai cine nare destulă experiență 
de critică sau nu cunoaşte istoria criticei de artă, ar putea să-l 
adopte. Sint de pildă artişti care consideră operele de artă în 
mod formal, aproape cu totul, şi cu toate acestea ajung la rezul- 
tate evaluatoare diametralmente opuse asupra unei aceleiaşi 
forme, dovadă discuţiile asupra versului liber. Concluzia mea 
este că fondul în surdină şi forma mai accentuată, deci obiectul 
întreg, pot fi supuse receptării estetice. 

IV Observație: cine este subiect estetic ? 

A vorbi asupra divinității, ca subiect estetic, e hazardat; 
dar animalele şi popoarele salbatice, între limitele unor anumite 
vriste şi grade de sanatate, nu încearcă tranziţiuni de suflet es- 


SCRISOAREA A DOUA 249 


tetic ? Psihologia de astăzi e departe de concepția carteziană 
spiritului la dobitoace; şi dacă sînt animale aaa e în timpul 
perioadei sexuale, de pildă, la culori, expresii, mişcări, ciripiri, ce 
au fost lesne găsite ca obiect esteil: de oameni, după perioada 
sexuală, posibilitatea de discernămînt ce nu lipseşte animalelor şi 
relaxarea intereselor practice, nu antrenează după ele pasagii de 
suflet estetic ? Tranziţii estetice rudimentare, nu putem refuza u- 
ră Magie: i sa atita ani mult ac era zise în stare de na- 
4 putem vorbi cu siguran e o impresi i 
dezvoltată decit la omul civilizat a T: N 
v Observaţie : natura obiectului de impresie estetică. 

+ inaintea unui obiect ne putem comporta în diferite chipuri, 
şi dintre toate numai unul este cel mai propriu: e acela pe care 
vi-l insinuiază intențiunea creatcare a obiectului. Dacă în fața 
unui obiect estetic luăm o atitudine străină şi dacă sintem des- 
tul de senzibili, ne resimțim ca de un fel de siinicie. Ea cere, 
şi Lipps, unul dintre mulții care au observat acest fapt, zice „cu 
necesitate“, o considerație estetică. Chestiunea e acuma dacă în 
faţa obiectelor de artă neestelice, precum case cu scop practic, 
fapte morale, lucrări pur ştiinţifice, putem lua atitudinea estetică ? 
Şi apoi în faţa naturii, fie ca animală, vegetală sau inorganică? 
Sosind la ideia de natură, printr'o logică tranziţiune, am intre- 
rupt speculația şi mi-am revărsat atenţia fa simţurile externe. 
Mă destăşurai asupra grădinii înconjurătoare, ce mă ţinea cu 
farmecul ei întunecat și covirşea simțurile neîncăpătoare. Numai 
D-tră care aveţi o dragoste neroniană pentru grădini, puteţi să 
mă eg e Inaintam, mi se părea, stios şi sufletu-mi se mi- 
nuna la privire, Luna ardea sus şi lumina-i nemişcată imorăşti- 
ase foi de aur pe cărări, plutea deasupra arborilor. Umbra nea- 
gră şi adincă aiurea în reflexe ; o fosforescență electrică, departe 
subt irunzişuri. Respiram pătimaş şi mireasma de salcim mă îm- 
băta de dragoste și viaţă. Atita tăcere... Mă opream, închideam 
ochii, ascultam atent şi m'auzeam decit un susur fin ca o iluzie, 
ascultam mai bine și mi se părea că aud respiraţia prin somn 
a păsărelelor din cuiburi, neliniștea foilor și-a firelor de iarbă, 
din cînd în cînd deşteptarea puzderiilor de lighioane mărunte. 
Deodată pocaca un vreasc, apoi se intindea din nou tăcerea şi 
misterul în umbră. Fericirea ce-mi inunda pieptul era fâră 
margeni şi rămîneam, cu pleoapele închise, într'o inmărmurire e- 
ternă, Mi se părea că sint un tinăr faun, beat de must și de 
creațiune şi rătăcit, din nesupunere, din turma străvechiului nos- 
tru sos trac. Mi se părea ca prin contemplarea estetică in- 
trasem în fluxul de creaţiune al lumii, eram eu insumi creator. 
Şi ce er din Să mă mai întreb dacă e posibilă o atitudine es- 
tetică în faţa naturii, cind o simțeam vie în mine pentru a nu 
ştiu cltea oară ? Pentrucă adevărul ci așa de simpu n'a fost 
recunoscut de toţi, să mă indrept la argumentele neoplatonici- 


* 


250 VIAŢA ROMINEASCĂ 


enilor, la discipolii lor din evul mediu și din Renaștere, la Te- 
sauro, la Muratori, la cartezieni, la esteticienii engleji moderni, la 
Kant, la Herder,la şcoala romantică, să învirt discuţii cu Schteier- 
macher, cu Humbolt, cu Bratranek ori Vischer? Eu aveam in- 
tuiția caldă in mine şi pentru existența ei n'aveam nevoe de nici 
o marfă cărturărească. Numai pentru o analiză a ei şi pentru 
chestiunea dacă arta ncestetică poate fi obiect de contemplare 
estetică, să reluăm chestiunea naturii. 

In faţa artei estetice, recepțiunea estetică este chemată de 
obiect ; arta neestetică cere un altfel de recepțiune decit cea 
estetică; natura nu cheamă recepțiunea estetică, pentrucă ea pare 
indiferentă. Chemările, excluziunile şi indiferențele apar în con- 
siderarea empirică a obiectelor; şi cînd le luăm din punctul de 
vedere metafizic şi finalist, ele se modifică întrucitva. In arta es- 
tetică, intenţia estetică poate să fie interpretată ca ceva superii- 
cial şi în locul ei să fie pusă, de pildă, o intenție morală, care 
mai profundă, invizibilă pentru ochii vulgari, ar fi realizată prin 
mijlocul intenţiunii estetice aparente. Deasemenea, artei neeste- 
tice i s'ar putea atribui o intenţie estetică ascunsă, subordonind 
pe cea practică sau intelectuală, Deasemenea s'ar putea intreve- 
dea în natura indiferentă sau intenţii estetice sau neestelice. Dacă 
imăm aceste grupuri, din punctul de vedere metafizic mecanicist, 
receptiunea estetică este totdeauna indiferentă. Dar în cazurile 
-onsideraţiei metafizice, cind chemarea, escluziunea şi indiferența 
variază, recepțiunea estetică sau neestetică este lipsită de certi- 
tudine şi nu-i aşa de general umană; şi de aceia, în urmare, 
voju alege consideraţia empirică. In caz de impresie estetică faţă 
de arta estetică, obiectul este mai activ şi receptorul mai pasiv: 
în caz de receptare estetică a artei neestetice șia naturii, obiec- 
tul este mai pasiv şi receptorul mai activ, de-o activitate ce va- 
riază după rezistența obiectului la estetizare. De pildă, noaplea 
Copoului subt bolta iluzorie, imensă şi iluminată poate fi mai 
facil estetizată, decit un obiect ce provoacă senzaţii gastrice de 
repulziune. Pentru estetizarea grădinii şi-a nopții era de-ajuns un 
perde-vară ca mine; pentru estetizarea trivialităţilor e necesar 
un suflet artistic de naturalist. 

VI Observaţie : definiţia esteticului. 

Am susținut personal, că esteticul nu trebue inventat după 
arbitrarul fiecărui estetician, de oarece el are o existenţă socială, 
deşi mai mult sau mai puțin vagă, în critica de artă estetică, în 
înţelegerea tradiţională și actuală a publicului larg, Am căutat 
să prind această existență socială a noțiunii de estetic, să apre- 
ciez, să o retuşez, să o îndreptățesc şi să o formulez. lată for- 
mula unde m'am oprit: esteticul este impresia al cărei scop sau 
cvaziscop este mai mult plăcerea spiritualizată, mai mult sar 
mai puțin, şi ajungindu-și aproape sie înseși. 


E lesne de observat că impresiunea estetică e corespinză= 
toare termenului de „jouir“, şi că dela dinsa trecem la ceiace 
corespunde termenului de evaluare. in impresia estetică întră, 
compunind-o în parte, mai mult sau mai puțin, mai obscure sau 
mai clare, judecăţi de evaluare estetică. După s'irşitul recepțiunii, 
ea poate deveni obiect al unei operații mai intelectuale : evalu= 
arca estetică. Am văzut ce se înţelege prin evaluare: stabilirea 
de raporturi de preferință ;—așa că putem termina acuma, că eva- 
luarea estetică este stabilirea de raporturi de preferință estetică 


Gh. Savul 


Scrisori din Paris 


Bilanţul filozofiei franceze contemporane 


Interesul articolului precedent era mai mult conservator. Se 
tacerca så se arate in el fixitatea spiritului francez aşa cum se o- 
glindeşte în categoria cea mai invariabilă a unei societăţi: moravu- 
rile. ln adincimile maselor populare evoluția e lentă. Spiritul de 
invenţie e redus; imitația nivelatoare e atotputernică. Nu de acolo 
pornesc inițiativele de transformare, nici mişcarea câtră nol orizon- 
turi.  Moravurile oglindesc trecutul sau formula medie prin care a 
strălucit odată geniul unei societăți. Deaceia genlile populare sint 
clasice; Creangă e poate singurul clasic romina, Cind Barrès a pu- 
tut spune că există „une vérité française“, un adevăr care e numai 
al Franței, a făcut aluzie desigur la adevărul popular, cristalizat, 
ositicat, în formo specifice şi definitive. 

La suprafață insă, in clasele intelectuale, adevărul incepe prin 
a f! general inainte de a fi naţional. Acolo e patria utoplei. De a- 
colo pornesc Indrăznelile, de acolo pornesc credințele care nu sint de- 
cit rămăgaguri riscate asupra realităţii. Imboldurile cătră schimbare 
şi progres pornesc — cași „pari“-ul ivi Pascal, prin a fi gratuite. 
Păstrează doar o slabă legătură cu mentalitatea națională şi prin a- 
coasta se aprople de gindire care e a tuturor șia nimănui. In urmă, 
mulțimea imită și selectează, Astfel, fiecare intelectual e, întrucitva, 
ua „trădătore. Lipsa da prejudecăți și absurdul curajde a privi soa- 
rele cu ochii liberi îl face sä treacă pe deasupra logicei sociale şi 
adeseori deasupra celei biologice de conservare. Deaceia nu veţi 
cunoaşte niciodată psihologia sau caracterul specific al unui popor 
dia studiul elitelor Intelectuale, care, fatal, trebue să rămle instrăi- 
n:te. In articolul trecu am incercat, schițind citeva moravuri fran- 
cere, să arăt ce a fost Franța. Azi, indicind caracterele generale ale 
gindirii franceze, volu încerca să arăt ce va fi Franța. In adevăr 
noutăţile apar intăiu în cercuri restrinse sub! formă de teorii, pentruca 
la urmă să se dituzeze In cercurile largi ale maselor subt formă de 
credințe ori de obiceiuri, Distanţa dela teorie ori Idee la credință 
ori obicelu e direct proporțională cu distanța dela elită la mulțime. 
Celace cițiva indrăznesc să demonstreze timid azi, toți vor atirma-o 
ca 0 evidență mine. Filozofia mecanistă a Renaşterii, care a făcut 
„posibilă ştiinţa contemporană, a dus pe Qalileu pe rug. Azi dater- 
miaismul cauzal a devenit o deprindere, o categorie mentală ca spa- 
s$iul ori ca timpul. 


SCRISORI DIN PARIS 253 
Pi canale dran S A na FI E E ED 


Mentalitatea „prelogică“, relatată de Levy.Brâhi, nu cunoaşte 
cauzalitatea și explică relaţiile dintre fenomene prin miracol. lacà şi 
azi magia, descintecele ori blestemele populare prezintă rudimente 
de gindire precauzală. In cea mal mare parte insă ştiinţa a devenit 
o conduită pănă și în masele populare. În cea mal simplă experienţă 
a vieţii de toate zilele, chiar omul lipsit de instrucțiune va presupu- 
ne-o orl va aplica-o å 

Astfel arătind caracteristicile actuale ale gindirii franceze cos- 
temporane, vom arăta implicit cum caracterul teritorial, specific, se 
alterează, indicind alte orizonturi, 


Tradiţia filozofică franceză se rezumă in două cuvinte: rațio- 
nalism şi pozitivism. Germania, reluind în filozofie, cu mal puţină 
claritate şi artă, tradiția Greciei antice, căuta printr'un romantism 
metafizic să exprime Inteligibilitatea existenței intr'o singură formulă 
unitară, să o explice printr'un singur element. După cum la cei 
vechi esența lumii era presupusă in apă, in foc ori În rațiune, ro- 
mantismul teuton o găseşte în monadă, în numea, în eu orl în vo» 
iață. Patria metafizice] universaliste e Germania. 

Pedealtăparte, caracteristica filozofiei engleze se aşează tocmai 
la extremele opuse. Cindirea anglo-saxonă e deparie de a îi com- 
plicată. Ea e pe înțelesul tuturor, se apropie de mentalitatea co- 
mană, de bunul simț popular, de experiența imediată „a simţurilor. 
Speculaţiiie ei rămin pe pâmint. Formula ei reprezentativă e empi- 
rismal și filozofia simțului comun. Tot ce nu face parte din acești 
dol poli, nu e național, e importat, 

Gindirea franceză se aşează oarecum între aceste două extreme, 
Nesăţioasă de logică şi claritate, ea admite raționalismul care tle 
să pue ordine în univers. Totuși It cunoaşte exagerările și limitele. 
Atunci, ca corectiv se încearcă să-l controleze prin experienţă, pris 
datele unui pozitivism mecanist. Astfel o nevoe de conciliațiune me- 
die, de impreunare cuminte, inspiră toată filozofia franceză dela Des- 
cartes până azi. Curajul metafizic, gustul pentru absolut, n'a mers 
aici niciodată pănă la consecințe absurde, Descartes ştie să facă o 
predentă repartiție intre substanța letinsă, fizică, şi latre substanța 
ginditoare, între determinism şi liber arbitru. Malebranche Implage 
spiritul de compromis până la un ocazionalism comod. Materialişti] 
secolului al XVIll-lea se opresc, printr'un filistinism de gindire lesne 
de înţeles în acele timpuri, pe pragul ultimelor afirmațiuni. Nici una! 
din ei nu sa ferit să rezerve o uşă deschisă spiritualismului. Po- 
zitivistul Auguste Comte a terminat-o în religia „umanităţii“, iar Ch. | 
Renouvier regretind in ultimele cărți celace a spus to primele. 

Cu toate acestea, în genere şi mai ales |n secolul trecut rațio- 
nalismo) şi pozitivismul rămine preponderant. Dela A. Comte la 
Taine, Renan, Claude Bernard ori Pasteur, niciodată nu s'au ciotat 
Imnuri mal apoteotice științei. Nicăeri ştiinţa teoretică subt forma 
ei cea mai desăvirşită : matematica, n'a căpătat o mal mare strălucire, 
E caracteristic faptul că tacultatea de matematici din Paris n'a putut îi 
Intrecută de niciun centru universitar din lume, Formula algebrică e 
acela care convine ce) mal bine acestul popor de „râlsoaeuri*, Idea- 


254 VIAŢA ROMI NEASCĂ 


VIAȚA ROMINEASCĂ o o o 


; fic e matematizarea întregului univers, după cum în po- 
imbie "deotogla jacobină a marti revoluţii, volan a ee 
societatea. Astfel eminem Ginadti e se o seg . ate 
elegantă, mondenă, a unui Lo . 
A ji de fară de amare era eropa harien fe egee e Ki 
ul determinist, Ce! din urmă ap 
Mulţi: aia filozofii pa pre Oi anayea Ee Mate amr eey- metan 
: un Poincart, un aud, ua Du . $ 
ea oritiga pe care o aduc științei, Bergson orl ae rin Ap 
grupează, iși inspiră argumentația după o metodă strict şti maa 5 
Primul e In curent cu toate progresele biologiei, cel din urmă exa 
Ice ori matematicei, 
ear niz n işi exercită critica deasupra rezuitate- 
i Pai aiii ca oricind speculația modernă devine o filozofie a 
piai itivismal do- 
tä această unire intre șiliață şi filozofie, por 
ARAL ge şi raționalismul au căpătat în ultimat timp poison 
atacuri în sistemele citorva ginsitori insemnați care au ace cate 
toată osatura argumentaţiei tradiționale. Gindirea franceză area 
să se desrobească de mulajul formelor Imbătrinite. la local ere: 
canlsm rigid, o filozofie a libertăţii, a vieţii debordante, spon 7 
se afirmă Incet-incet. la locul regularității, contingenţa şi hazardu 
ar gi ieri Aare jumătate a secolului trecut, Renouvier arătase 
printr'o critică dizolvantă, că in funcțiunea de cunoaştere nimic as e 
sigur. Conştiinţa na e pasivă. Ea ou reproduce, ci din haosui elo- 
mentelor ce-l prezintă percepția, ea trebue să aleagă. Aici aroas 
voința. Omul cunoaşte şi crede fiindcă vrea să cunoască și să creadă. 
Renouvier e ginditorul genial din care pornesc toate curentele m: 
derne, voluntariste, pragmatiste ori disconatinniste. Se ştie a a 7-0 
şi recunoştinţa pe care, de atitea ori, i-a adus-o W, James, cane e- 
iadul ca maestral său. Ciţiva ani după dinsul, E. Boutroux iutr'o 
teză, aproape singura sa lucrare, coaptă şi adincită o viaţă, inspi- 
rtadu.-se dia principiu! ireductibilității ştiinţelor una ta alta, principiu 
indicat și de Aug, Comte în Clasiticaţia ştliațelor, arată că noţiunea 
de lege e incapabilă să Inchidă intre păreţii ei rigizi toată sponta- 
aeltatea naturii. Fatal, științele mai complexe vor trebui să prezinte 
contingeațe sau colncidențe neașteptate prin care bhazardul îşi atirmă 
aţa. 
imi: fă briliantă a lui Bergsono continuă această tradiţie. lnspi- 
rat de Guyau şi de Nietszche in panvitalismul său mistic, de Lache- 
lier şi Renouvier în idealismul său libertar, cași de evoluționismul 
tui Spencer, Bergson arată cit de sărac, cit de Incremenit în nepu- 
tiața sa apare determinismu! ştiinţific în fața pulsalui de creaţie eternă 
a vieții, in fața iatinitelor combiaații pe care le poate impleti malti- 
tatea elemeatelor naturii. 
aii “pe acelaşi cale matematicienii H. Polacart şi E. Leroy demoas- 
trează că la baza investigație! ştiinţifice, adevărul e departe dea 
avea ultimul cuvint, Comoditatea și utilitatea iatervia, reglementind, 
selectind postulatele, L. Brunschwig în a sa „Les étapes de la penste 
mathématique", dă prețioase suggestii fa acelaşi ordine de idei. 


SCRISOR! DIN PARIS 255 


Un fizician, Mavyerson, fntr'o lucrare rămasă deatunci clasică: 
ddentite et realiti (1907) defineşte natura ca o revoltă a faptelor 
contra ştiinţei, ca o rezistență contra principlului de identitate, care, 
urmat consequent, ne duce la sofismele eleaților. Gaston Milhaud, 
îm două opere puternice; Les conditions et les limiles de la certitude 
logique și Le rationnel, stsține că certitudinea logică subt forma de 
necesitate absolută nu se găseşte decit în construcțiunile noastre men- 
tale. E zadarnic de a aștepta ceva analog în experiență ori în fapte. 
Acolo variaţia şi contradicţia domnesc. In acelaşi ordine de idei, cu 
ceva mai multă inclinare câtră idealism, se poate menționa și remar- 
cabila operă a lui O. Hamelin: Essai sar les éléments principaux 
de ia représentation.  Răpit din nenorocire prea de timpuriu filozo- 
fel priutr'o moarte prematură, Hamelin, cara era deja o puternică 
autoritate, ar fi devenit un creator de curente și un şef de ş:oală. 

In general, aspirația cătră libertate, cătră specificitate, cătră 
nuanță şi analiză, rezistența contra reducțiunilor la general, contra 
unitormizării mecanice, dau o caracteristică comana filozofiei fran- 
ceze contemporane, caracteristica fecundă, pe baza căreia o logică, 
o morală, o estetică şi o sociologie siat de clădit”. 

Cu un nume comprehensiv, care ar avea meritul de a fl şi acela 
care a fost întrebuințat de șeful nediscutat al acestui curent, de Re- 
nouvier, l-am putea numi discontinuism. 

O întreagă literatură filozofică incearcă să identifice descoati- 
maismul francez actual cu pragmatismul anglo-saxon, reducind origi- 
nalitatea celui dintăiu. In fond, dacă şi vo curent şi altul au puncte 
comtne în critica raționalismului, io preponderența pe care o acordă 
voinții şi acțiunii, în ideia evoluției adevărarilor, ele se deosebesc 
ia multe privințe. 

Mai tatăiu, ca punct de plecare, pe cind pragmatismal e o deri- 
vațiane a empirismului (cartea fundamentală a lui Jâmes e Inchinati 
loi J. Stuart-Mill); discontinuismul francez pleacă dela o filozofie 
spiritualistă și idealistă, Cel dintăiu e expresia unei metodologii ex- 
perimentale hipertrotiată, cei de-al doilea al unei nevoi strict filozofice. 

În al dolica rind, pe ciod pragmatismul urmăreşte să subor- 
doneze ştiinţa technologiei şi experienței brute, cel dintălu tinde cătră 
Sa intuiționism mistic in facultatea de cunoaștere, Unul păstrează 
preocuparea practică a temperamentului anglo-saxon, celalt, tempe- 


tawentul neastimpărat anarhic in nevoia iwi de libertate a spiritu- 
„ul francez, 


S'ar putea obiecta Insă diagnozei pe care locercăm să o dega- 
jäm din aspectul filozofiei franceze contimporane că nu e aşa de ge- 


perală, intrucit două mari curente, dominante In gindirea de aici, Ta- 
samnă o revenire puternică la mecanismul determinist, la pozitivist : 
voesc să vorbesc de sociologismul lui Durkheim şi psichologismul 
loi Pierre Janet. 

Cel dintăiu printr'o sforțare perfect sistematică, ajutat şi de e 
şcoală intreagă de colaboratori a incercat să modifice științele so- 


* Vezi D. Parodi: La philosophie contemporaine ea Franca 
41921), Alcan, Paris, ca şi E. Boutroux. 


256 VIAŢA ROMINEASCĂ 


26 OI ————— 


m: Les règles- 
4 modelul ştiinţelor exacte În broşura sa progra 
ere pornea saciolegignen el Aire el Ari lagiega k mosas 
j in care faptele sociale tre . 
repre ba e în eram sint gg ari por ip pe do a 
acest rezultat. Psychologia caşi morata Arie i e 
subiectivă şi inconsistentă. Levy Br neag 
arapa inlocuind o pur şi simplu cu o ştiinţă a re rr ap 
Pierre Janet * consideră de asemeni viaţa sufletească priv pe 
dinafară, obiectiv.  Psicologia am = pep ama ip cre ar a 
rioare ci numai pe corelatul exterior, pe > À 
ärilor, căci el pleacă dela 
rioare ale acestora, adică pe studiul mişc A Le De 
! prim, că orice manifestaţie sufletească apare 
Poe a Pa daptare și că deci orice formă sufletească cau eram 
vers*-ul ei Intr'o mișcare. Vechea psichologie pornea dela roaga d 
la exterior, Inloc să facă invers—celace conducea la o serie de m 
e, deci nesigure. 
TR geto ” eivologiei actuale nu pot îi decit patologia şi studini 
tàților interioare. 
pa bursa pace aparență de rigiditate mecanistă, sene A 
sisteme nu ni se par prea îndepărtate de întreaga atmosferă a filozo- 
ze actuale. 
ae pr ziua priveşte Durkheim, se poate uşor observa că pegas 
prezintă un vizibil duatism,—Dela rigurozitatea lare ep priori 
sale lucrări („Les règles de ră parai Ar a Lapar 
du travail sociale) până la „Les form De 
ele dintăiu se ficta ştiinţă pură, 
mr bere praon refere n stă atitudine. In ultimele sale 
toate garanţiile pe care le cere aces . 4 
lizează, devine un concep 
lucrări, noțiunea de societate se universa ag mur pede 
„ Durkheim o impiică in orice manifestaţie, dup s 
aan implică voința ori Spinoza moriani Ştiinţa sociologiei de 
țel o metafizică pansocietaristă. 
ci Dar nu man atit. ŞI Durkhein caşi Janet pleacă pom beer si 
continulsm ştiințitic prin puterni:a lor predilecție pentru „tap ` ee 
dlate individual şi netalşiticate de vre-o generalizare oarecare. Sana ia 
şi celalalt nu acceptă nici o teorie generală, Metienţa lor mee ahi 
un fel de atomism aproape istoric, in sensul că faptele devin 
aproape evenimente şi că-şi găsesc explicarea în ele înseşi. 


Dacă acesta e aspectul filozoliei franceze contimporane, care 

re | au determinat? A 

e pagre dian rind tendința fatală pe care o are orice piono o 
ritualistă de a se transforma intr’o Hilozofie a libertăţii. n 5.99 > 
mijlocul secolulul trecut pe sapa cind „stie e a unai Cousin or 
„Philosophes clasiques du siècle“, a 

] cind „falimentul științei ara 
Jouftroy ciştigă teren în momentu aliza. Ştlințete 
tela din urmă sint departe de a se re . 
Pave IOa a a rezolva o puternică criză de conştiinţă apărută 


— 


. ogt- 

* Mal ales în ullima sa lucrare: Les médicaments papei NE 

lie tinule la Collège de France şi neimprima & 

yen a D ri le Mae S kologiqu? şi L'évolution de la personalitt. 


n EI o PA a 


cătră stirgitul secolului trecut fac loc unel renașteri mistice şi religi- 
sase. In toată Europa sentimentul religios renaşte subt diferite forme, 
Aici subt forma tolstoismului, dincolo subt forma socialismului, în altă 
parte subt forma pragmatismului religios. Omenirea șovăindă se cram- 
ponează de credinţele ce | se oferă, Rousseau, Pascal ori mistici me- 
dievall, François d'Assise ori Bohme, devin ero! ^> toate zilele, sint 
descoperiți din biblioteci prăfuite, Imaul entuzies! =. lui Renan pen- 
tru viitorul ştiinţei apune In indiferența generală, 

In al doilea rind, însăşi metodologia ştiinţelor exacte nu mal o 
compatibilă cu un determinism mecanist prea rigid, Se introduce şi a- 
colo invenția, se face apel la raționamentul prin analogie, se tole- 
rează intuiţia şi chiar sentimentul. Ştiinţa devine suplă. Nevoia de 
spontaneitate, de ghicire in descoperirea legilor nonă, aduce pe teren 
o mare și fecun!ă metodă : ipoteza, Realitatea e Intrebată, e supusă 
la rămășaguri, calculul probabilităților. ŞI chiar presimțirile sînt le- 
gitimate, viteza progresului care cere veşnic bânueli nouă, nu mal ca- 
drează cu meticulozitatea timpurilor, cind savantul avea răgazul să-și 
verifice lent și indelungat presupunerile, — Grămezi de ipoteze imbâtri- 
öite lasă loc liber la intuițiuni nouă.— Adevârurile vechi cad în heca- 
tombe., In același timp individualui, contingentul pot forma şi oblec- 
tul ştiinţei. Faptele pot constitul „evenimente“ explicabile prin ele in- 
seşi, studiate ca atare, De aici creşterea enormă, în ultimul timp, a 
ştiinţelor istorice, 

In sfirgit, nevoia de libertate se afirmă simultan și în mediul 
social.— Democraţiile aduc respectul personalității și garanţiile liber- 
tăţii în Jocul prestigiului antoritar, Societatea dezileagă indivizii de 
lanțurile seculare. Cu cit e mai specitică o opinie, cu atit o mal as- 
cultată. Piurarismul modern respectă pănă și singularul, Căci fiecare 
credință reprezintă o parte din realtiate, numai prin faptul că so a- 
tirmă. Adevărul total, reese din complexitate, din multiplicitate, El e 
sădit numai In totalitatea infinitelor variații ale universului, după 
cum numai din toată gama culorilor, țişneşte lumina albă a zilei, 


Mihali D. Ralea 


= 


Scrisori din 


De finibus..—0 artă a trotuarului.— Oameni care cuvintă: 
dela Rabindranat Tagore la Einstein.— Centenar și 


sexcentenar.— Expoziţii, 


Shakespeare redivivus... 


Ca un cargobot monstruos în radă, plin de funingine şi unsoare, 
Londra acostează în vară. E o reculege 
ordonat, de funii şi voci, de gitieli şi boloboace, ià țărm și pe bord... 


Londra n'a avut totdeauna decit 


ce a devenit Intr'insa un mediu, anotimpul agonillor aduce note stri- 
dento do final. După un spasm monden, Derby-ul, după tăceri ce sau 
aşezat In music-hali-uri şi... simple săli de muzică—e cludat că azi 
aceste două cuvinte mai prezintă Identitatea etimologică — dupăce 
mare parte din teatre au redevenit scindura eternă și universităţile 


au dat ultimile premil,—iată o Londră 


pururi, viazătorului de fragi şi banane, camioanelor Incorigibile şi 


artistului cerșetor, 

Oraşul e numai puţin ciclopic, în 
fului pe care îl suflă peste lume un 
toale. 


Dar stat ore peste care coboară, dintr'un senin intimplător, 
transparențe mediteranee, Atunci o Italle ocultă pare că scultură ca 
dintr o baghetă romantică o lume de şorțuri guralive, de cobze cu o 


coardă, de caterinre pulmonare, 
„„E un moment latin, într'o tum 
drastice. 


Londra 


muzică, teatru.— 


re in aer, dar un zgomot dez- 


armonia zarvel,.. Dar în ceia 


abandonată lucrătoralui dea- 


complicitatea arșiței şi a zădu- 
cer căptușit şi greu ca nişte 


ce excesiv engleză. Efectele sint 


Londra adaogă la arta de lene şi da vis a verii, tot neobişnu- 


itul acestor două cuvinte pentru dinsa. Astiel, celace în Milan, de 


pildă, e o poezie a cerului şi a străzii 
turătorilor la două noaptea,—in Londra 


„ce pune Traviata in gura mă- 
melancolică și ursuză e o criză. 


O criză a binelui, a dispozițiel; oamenii devin caraghioşi, flind prea 


serioşi ca să îinebuncască. 


K 
Trotuarele le ațin atunci pachete de muzicanți, deghizați în ti- 
chti, sau sinceri în sdrențe, sutiind din fanfare nemiloase langoarea 


valsurilor la modă. Ghitarişti care ș 


i-au făcut chipuri de Negri 29 


SCRISORI DIN LONDRA 259 


“intilnesc cu daade de copii cu sbenghiuri multicolore pe față, cu hirtii 
de kozi in cap, în şorțuri și picioarele goale, parodiind fără să știe 
pe micii ucenici din opera lui Wagner, cind pe străzi de cartier cară 
lume după ei cu nişte cutii de untdelemn drept darabane și un gor- 
nist pitic în frunte. Stringătorii de bani circulă intre timp pria mul- 
time şi fiecare colț de stradă e puntat cu vre-o palață sau un mu- 
ae care scutură In urechea trecătorulul o casetă răsunătoare de 
zimți, 

„„„Citeodată ca un fluviu de cerşetorie, în lungul Londrei, Ar- 
mata Salvării trece, cărind cu dinsa toate aceste tapări mărunte, 

ŞI astfel Londra e, în aceste cartiere expuse la soare, o vastă 
industrie a ciştigului benevol, cu drept victimă precoce şi crudă fe- 
“tiţa care Îţi sare în drum, intrebindu-te: „N'ai, te rog, să-mi dai dol 
de cinci parale“ şi a cărei teroare e orga de barbarie care la ora 
siestei stigle strada cu arta el dezoiantă. 

Dar oraşul tuturor tentativelor morale a căutat să reabiliteze și 
cerșetoria. ŞI în afară de caraghioșii de mai sus—m'am înţeles nici- 
odată de ce cuvintul „cocassc“ e francez...,—lingă un zid vezi pe o- 
iogul care se împârtăşeşte, printr'un preg de sac umed, din igrasia 
cimentului; Sau, în marginea trotuarului, ridicindu-se absentă silueta 
bardului scofilcit şi orb. Cel dintălu aşterne pe lespede pasteluri in 
şir, cu primăveri pe care nu le are şi țărmi şi ceruri pe care le-a 
abordat în vis. Un „noroc să dea Dumnezeu“ sau „așa vă doresc să 
fiți de fericiți= pus cu creta deasupra invită caritatea trecătorului, lar 
dacă unul mai, , visual se opreşte, un pachet de cartoane umile scoasa 
dela subsuoară desfăşură o întreaga artă de mizerie visăteare. 

Ceiilalt are o coardă numal la vioara slabă de pare că i-a tm- 
prumutat flizia, dar nota ei e atit de solitară şi tace atita gol In 
juru-f, că o ghiceşti a culva. Desigur Il inundă acelaşi vulg dușman 
artistului, dar în zarva ciştigātoare a străzii, medieval, el duce nu 
mal puțin fragilitatea lucrului care se numește inspirație, La Paris 
am văzut in music hall-uri cu renume, făcini vogă „des musiciens ba- 
dins*, recrutați de un impresar evreu şi redaţi după o prealabilă a- 
daptare la humor, din sera aceasta neagră a cintăreţiior de cinci bani, 

La Londra cei doi de mai sus, sumbri, indivizi, sint incepătorii 
vinei arte nol, de ingenultate barbară, arta irotuaruitii... Nu știm ce 
va eşi din... academismul de factură — pe care totuşi nu l-ar renega 
de tot „la peinture empatie“ actuală— şi care esă din cutia de pas- 
taturi a pictorului de „square“-uri; dar Dabussy nu se poate să nu 
fi trecut pe lingă acel maestru al disonanţel, diletant al cacoțoalei, 
ca să ajungă la principii aco'duiui său Imperfect. Verticalismul mu- 
zice] franceze moderpe—pe lingă vecinătatea medievali a gamei gre- 
gorlene—cu barocul şi cruzimea lui de factură și cu un vag retorism 
al omului care e singur, trădează un comerț, mal mult decit vagit- 

tian, cu boema genială a faubourgului englez. 


Spunem acestea gindindu-ne şi la muzica pe care ne-a servit-o la 
mitimul concert al Orhestrei deta Queen's Hall (Sir Henry Hood), din 
propria-i baghetă, doamna dr. Ethel Smith—unul din compozitorii cei 
mal de samă al Angliei de azi—a cărei sultă din opera Naujfragiaţii 
a inlocuit pe programul dela 30 Apri! Rapsodia romind a lui Enescu, de- 
mult de altfel! executată aici. E o muzică de o composiție barbară, de 
:0 stridență care atinge unzori perpiexul comic și care cu o asprime 
„ce nu evită disonanța redá brut, și pria aceia pateric, rbuciomul su- 


| 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pr bd E ai 


fietesc dintre piratul Mark şi Thurza, femela şefului, care îşi îndeamnă 
amantul să reaprindă luminile pe care tovarășii lui de crimă le sting 
regulat pe coasta Cornwallel ca să poată surprinde corăbiile în întu- 
merec. Lipsită de melodie şi omorind cu bravură dulceagul, ea are mo- 
sotonla țipătului și pluteşte într'o atmosferă de vint și alge. 

Dezolata coastă a Cornwallei şi, în cadrul ei, desperarea a două 
suflete ce nu pot simţi decit la exces capătă o expresie cu şovăi- 
toare reminiscențe wagneriene, 

In același zi, profesorul scoţian Bantock și-a executat Simfonia 
Hebridelor, de o monotonie pe care nu o salvează decit inovaţii de 
corn și una din cele mal caracteristice descripții ale furtunii. 

Aceiaşi serie de concerte a văzut de citeva ori pe maestrul Si- 
Delius ia pupitru. Oceanidele, Preludiul la Cristian II, Valsul 
liric, Dansul morții, au trecut pe dinaintea noastră, între Concertul 
pentru planoforte al lul Rachmaninof şi o Suită a lui Dohnanyi, in- 
tr'on ciclu elegant şi sobru de fantome negre. 


Peste această muzică, de stradă şi de concert, pun din cind în 
cind surdină cițiva oameni, de pe lemnul catedrei... Rabindranath 
Tagore şi-a făcut apariția de sfint din Puvis de Chavannes, ars de 
soare și înfășurat în „mauve“, la un club unde cu o voce de ventriloc 
inspirat a adunat omenirea în jurul brutalitiţii engleze în India. între 
aduceri aminte die ţinutul unde rozele de Bengal mai suportă singure 
concurența de proză și tutun a negoţului saxon, și versuri sanscrite 
scandate sacerdotal, marele poet a cerut cu un gest nervos pace pe 
pămint şi bună învoire Intre oameni, In afară de cotoanele printre 
care ultimul cuvint trebue så He: „veder Tagore e pol mori“, am ad- 
mirat această artistică pirogravură, de caustice arabescuri în imper= 
meabilul imperalismului englez, dela o înălțime al cărei „chair-man* 
mu era deloc un indian... 

Centenarul lui Keats a dat loc la acte mai cu minte, S'a vorbit 
ceva mai puțin ca în Rominia... La University Coilege, de pildă, „the 
Quain* * Professor William Paton Ker, a apărut la ora ceaiului, în 
Amfiteatrul Botanic imbulzit de domnii şi doamnele citorva naţii ş 
s'a scuzat că despre Keats nu poate da noi date, timpul fiind prea 
scurt dela apariția Memorialului lui Keats, volum care Inchide pentru 
citva timp tot ce autorităţile — printre care și el — pot spune despre 
geniul în chestie.—Ar mai fi de altfel ceva...—şi Professor Kes scoate 
din nişte hirtii mărunte citeva note sufletești culese din corespondența, 
atit de interesantă, a poetului, Ca după un curs, domoli şi doamnele 
citorva naţii au plecat șoptindu-și „very well”, „very well indeed l= ** 

Englezii care dintre lobii cerebrali și-au extirpat demult pe cel 
al „elocvenţei“ — şi doar au avut oratori și pot avea incâ—nu concep 
alt omagiu adus unui mare prietin dispărut decit: a-l cunoaște mai 
bine. E un alt mod de a resuscita în alţii? Un jubileu deci, un cen- 
tenar, însamnă la dinşii: o monografie. Keats a apărut de ziua lui 
to Ediţia complectă a Prof. Selincourt, de o tehnică cu adevărat me- 
morabilă, cu toate izvoarele, variantele şi interpretările poeziei lui, 


aşezate alături în text definitiv, în frunte cu masca funerară am » 


relul ftizic. 


* E profesorul ce conduce o ramură de facultate la o universi- 


tale engleză şi care de altiel e, acolo, singurul profesor; ceilalji flind. 


conferențiari, asistenţi (deși chiar doctori) numai... 
* „Foarte bine, loarie bine înir'aderăr“, 


———————— SCRISORI DIN LONDEA___________ 261 


Această ediție, impreună cu volumul de 


ce au putut face Englejii pentr 
a lui Eminescu s'a putut i sea ir ar să ore firea e aa 


| în orașul lu . 
ter: i pragna brune = ricin praos. podi; mier P ei 
. scu. Între tim 
sph voluminos fndeajurs ca din el să răsară dorite rio i 
pare el seen din ce a fost Eminescu, Azi nu avem d: Sera 

nchinat cxslusiv iubitului geniu, n 
adnot:tă şi numai una pe cit ştim cia record prima 
los interpretată,“ 
luj e incă în cea mai mare sii ghena boc 
cerea lol parte nesigur. Şi ca mine, poimine, ne 


ela aceiași catedră am auzit 
mand Camaerts în două conferințe des 


studii pomenit, è tot 


i din urmă e celace se nume 
ştie „une imme - 
ceia că amindoi, Inirind in biserică, ta pn rea 


4 i Shakes ý 

BE Syan College prof. dr. Waston a vorbit ese Romtnia 

> veto d ep rapa asupra popoarelor micului Orient). Cu un indi- 

e rapa: isca pespi nd irg Ara pipa pa note mega conferențiarulu!,, 
„a fost o tr 

şi adesea superficială, pentru cej 30 de străini r e A 

glezi gare se găseau în sală. iile 
ot la King's College, dar in Sala M 

. are, care së dări 

cecen Feat Haldane introducea mai dăunăzi figura de te phir 

pri ag neamț Einstein. „E în fața Dumneavoastră, a spus 

ne roma fa unul din cei mai mari oameni pe care i-a produspă- 

ultimii 500 de ani.“ „Sintem recunoscători Germaniei 


(de ce nu şi poporului evreu 7) d 

e a ne fi dat geniul lul Einstei 
aşa cum ces 
ași Ahven ian ne va fi şi ea recunoscătoare că am dat lumii pe 


După... acest ultim schimb de pri 

prisonieri, ca la AR 
ne Sr gps ir a maestrul In matematici è și mian apere acea 
pipe ră ozart—prof. Einstein şi-a aşezat cuminte minile pe 


tr'o lim 
gak aio MOT bă care era prea mult a lui ** a spus lucruri care 


In mecanică, după vechea te 
terminat cu ajutorul masei sale, insă plate 


insemna: a) proprietățile inerțiale 


ui corp era de- 
Imțelesul da masă era dublu: ea 


ale corpului, b) cantitatea de f 
exercitată de gravitate asupră-i. Insă ibin, a dovedit că horla 


magnetică şi cea inerțială a unui corp sint egale, 
srete a relativității il desvoită. Ea observă că Sasa ia bs 
ate un corp se cere mai multă aplicare de forţă cind alte corpuri 
w. Pale decit absente, Proprietăţile deci fizice ale materiei de- 
pia E pe Tre ap aaa i rr mă care ză apr influențează spaţial 

> 3 a nu n; 

nează complect proprietăţile spațiutul. appear al toaca 
Revoluţionismul teorie! se vede: ideia lui N 
iul absolut cade. Cea a gravității suferă radical. Cind se vor con- 
strui legi care să determine densitatea medie a materiei în univers 
universul va fi, în acord cu aceste legi, el însuşi determinat cu pri- 


ewton despre spa- 


Jx Mihai Dragomirescù, despre criti ` 
* Prof, Einstein a vorbi! în p nir m rege 


262 VIAŢĂ ROMINEASCĂ _ 


E o i 


or cade,- 
iro la spațiu, Cu privire ia condițiile pricepea nevola | 
odai tä ce universul s'a determinat ca spat Asa ai 
za Universul e deci determinat, dar nem erei Pra SRR 
tiința viitorului va arăta ce se poate sc rien SĂ 
ci Dela sonicltatea Rominului Constantinescu, 
a vorbit de nimic In așa grad. 


xcen: 
A mai avut Londra vizita şi unul alt ouă Doe Expoziție ` 
jenarulul Dante. Primirea lui mari ae i bibliomani al Angiiel, 
colabora A 
caras (n sete iul Don Geiaslo Gaetani şi F. d, gg cete bee a“, 
Sita edițiile gravate de Şimare De pr Gă FĂ “e eși datorii 
Lă 
iui Dante“ atribu : 
deea ca Kar i e Francesca“ lul Dante Gabriel Rossetti 


t poe-- 
Alături de recenta lucrare a iul Croce, volumul inchinat p 


ine ulti- 
tului de profesorii dela University College of London conp 
mul cuvint în critica dantescă. 


A i A 
Dar—atară cel mult pentru cițiva pea i i ră Se 4 
l li ochiului, Pentru acesta s'a deschis k per AMT, 
Natio ei Gallery care se reintocmeşte zi de zi, sa de eră 
n irderpe tere tntr'un vis sumbru al luminii, dm bă oi sha i ora 
ra t ce dolotană, în picioarele goale şi cu un te za cent 
LASI doamna care-şi face tualeta la Luvru şi n n = pie fe 
e near. i re ultimei dragoste a ciudatului om; Mag M- Pe- 
ako Le ajură taina unui fund de iesle aureolat ; Apat a dtz 
eo e i, în maniaca lui cochetărie, cu tichia de <a “te 
ra ipicondă şi unsuroasă în care dol ochi de re Pie Tio 
Deane paua subt o Incă jovială Iromie, tristețea incis 
f mea. i 
ryp freaca bobo primul său elev Gérard Cou, aré Dear 
sira ne = iuminaristului nu le-a eotia rc nelra Say. 
imbujorate, rarkia uppa apt mar ys e pecker rătăcesc crim- 
lui de rea 
sole urmele lui Rubens. pernă Ruysdael, aparte, bolte 
mâărăciune lividă. i 
nyn Arta. s pai ayi pmte: şi-a strins insă org en e i tan se 
oziție de vară a Academiei Regale. Pentru o E a O vastă 
e eo două mii de mile depărtare, vom spune mere ar e ae. 
ipai de conceptie, mai întălu, pe care nu face dec mis iesea 
pa: nt ast norocos, Vanitate şi S/inţenie a academ e E ea 
preison pm reminiscențe de parnasianism bizantin din atia da 9 
Citare. Moreii şi Ecce Ancilia Domini de Bell, o sme Te a 
Cetiri nouă- în sugestii de rară ra rar Lazi hear pier 
ir Joshua Reynolds a per 
rai parere genul în Franţa, stărue In cultivarea 
iz nr ti ză lipsa aproape tutală a pietari e rr 
t dează ciudat lipsa de viață interioară la un png” nu er a 
marie şi de viața familiară tot atit de absolută ca la pop 
nar a! landelor, ; 


In schimb peisajul Îţi plimbă infaltibit prin față patura lui 


Wordsworth, O E 
ei: în Rominia, de pildă, n'ar prinde. 


xpoziție Anonimă la Grosvenor Gallery e ut lucru 


SCRISORI DIN LONDRA 
e oao DIN LONDRA O 268 


263 


Așa cum war prinde nici Bernard Shaw, Et pour cause... de 
astă dată, Căci acest Ibsen al Jurdalismului e un pamfletar care de- 
vine oţios pe scenă. La Everyman Theatre care-l consacră anual o 
sesiune, cu o companie excelentă am văzut: Dilema Doctorului, Ma- 
ior Barbara, Om şi supraom. ŞI în lipsă de altceva mi-am adus a- 
minte de anecdota care face pe Shaw să se ducă la un impresar cu 
o livrea de vinzare.—Pâi, spune evreul, nu ţi-o pot cumpăra căci... 
pantalonii sint al lui Ibsen, baina a lui Nitzsche, lar jiletca e a lul 
Strindbergs — Da, răspunde autorul, dar priveşte fireturile,., ce stră- 
lucitoare—ele slot de mine ! 


Din familia mare engleză a lui Samue! Butler, Bernard Shaw 
ar scrie cea mai straşnică Utopie, 


Dar dintre toți aceşti oameni, mari şi mici, strā sau local- 


aici care aşează pe o zi sau gi'n eternitate viața Londre!, e unul care 
au lasă în pace pe Englezi. Un duh, o „Cirtiță bătrină“ care sea- 
muză să iasă la anume ore de subt pămi 


nt ca să dispară iară. Nu 
se impacă Englejii, popor eminamente biografic, să n'aibă—ca o iro- 
ole a genului —în ciuda lul Sidneylee *— o biografie şi mal ales.. bl- 
bhografle definitivă a lui Shakespeare. După Lord Bacon, Chapman, 
Lord Derby, etc., etc. lată acum pe Edmund de Vere, autor al unei 
bune părți din poeziile ini." Lucrul p'are Importanță... Cu mult mai 
interesant e că la Old Vie într'un fantastic Caliban şi Richard II 
ciștigător, marele actor Atkins a dat cele mai mari creaţii din Sha- 
kespeare, cum s'a scris, dela Betterton incoace. 
Chestiunea anonimatului lui Shakespeare priveşte... ştiioţa. Păna 


la dinsa noi vom înțelege că cel mai mare geniu poetic al lumii are 
ceva din psihologia cosmică a stelelor. Prestigiul lui e că, zi şi 
noapte actual, rămine pururi inaccesibil, 


Dragoș Protopopescu 


sa Biograful cel mare a lui Shakespeare. 


celace s'a susjiaul și combălu! recent în cărji și reviste 
surenle. 


i Chişineul ' 


— 


i 

u natal, al doilea In țară după numărul populației, § 

de N pin feld parte din Rominia mărită, este Incă puţin cunoscut 

şi fn ţară şi în lumea mare; nici chiar în manualele de geografie nu 

er a E eiat moldovenesc, nou sau voa e. e rari pe or 

1 numit Bicu, în care Š 

mă a alerge Pa orl. Este o datină veche la oraşele 

deau peşti mari şi pe care erau mori, ae o În sora ri re 

moldovenești (cu mici extepţii Bei Roe) dA i pete m 

citeodată şi din mijlocul) lor să fie debuşe > 

i retea (O aariilor, din care cauză capătă un nume eg perie p 

tic şi expresiv, dar foarte puțin estetic, Aşa este şi cu Bical pe 
care sint aşezate tăbăcăriile și toate murdăriile oraşului. 


la 

? lologii nu s'au fixai incă bine dacă numele aces 

vine del Cisia- houa Scade, tiria mona, seu dele Kezen, (eh, 

minăslire), aul (sal), sal mănăs nea pg re e 

este indubiiabil tătărească ca rA originele arei n maaa Pig 

cani! (Buiuc-han), Ghidights ( ide-kiş), Dana u Ea agr mir 

numele moldoreneşii a moșiilor, pe care sa tācu eps aaue 
„ Qi i, Ciocana. In documentele moldovenești prims 

menilone de umole ţinea sa gäneie n iara ul Agenda ca 

Sei ue io setea gin Rare ta 

la 14 n hrisovu 4 
dat logolanlu Vancea (urmuzoches voly port, Pe lu de a 
rientele dei E 25 A rilie, ein saen pre Aa rr pă partar Mă 
n- sa [i 
Vine oare ovas Ge e N ae fost visteralc -lul Drăguţ): a 
lui Radu Voevod, din 29 Nosni noi repre ping de coe 
enito ui Dr ; 

Fois diad Angos od (monia Kigineu pe dA eăiaoăgler mn ar 
icăi 7). In hrisovu alie 

tură agre Ly pentru intăia oară se numește irg. Faris 

multiple de mal tirziu arală aces! tirg, unele ca fin e 

aliele de Lăpușna. 


PN... CHIŞINEUL 265 


Pe malul drept al pirialui sint aşezări vechi cu străzi strimte, 


\ Imtortochiate, cu clădiri joase, lipite una de alta, cu curți mici, fără 


pomi, fără verdeață: vechea și primitiva Intocmirea orăşenească nu- 
mită tirgul vechiu, locuită acum de lucrători manuali, de agricultori, 
de mici negustori și meseriaşi în mare parte evrei. Vechile clădiri 
boereşti s'au ruinat,— moștenitorii şi-au făcut așezări nouă ln partea 
de sus a orașului, Din vechime (relativă) n'au mai rămas decit bi- 
serica lul Mazaraky pe un deal pietrosde subt care izvorăște apa, care 
alimentează intreg orașul, soborul vechiu (catedrala veche) de lingă 
rohatca Orhelului, biserica Rişcanu pe malul sting al Bicului, cu ci- 
mitirul vechilor boeri moldoveni din jurul el, biserica armenească şi, 
aproape de hotarul dintre tirgul nou și tirgal vechiu, biserica Sf. llie, 
veche intocmire a meseriaşilor Moldoveni, tăcută şi întreținută de ei, 
şi biserica Sf. Haralambie. 

Toată aşezarea orășenească ce vine mal la miază-noapte de li- 
nja care uneşte aceste două biserici, In sus pe coasta de deal, este 
nouă, deabia de 60-70 ani. Străzi largi, drepte, ca bulevardele din 
București, cu trotuare largi, plantate, tae in patrate mari această 
parte nouă și mare a oraşului, făcută după un anumit plan pe coasta 
dealului foastelor moşii Bulcanii a mănăstirii Galata, şi Chişineu a 
mănăstirii Sfintei Vineri. Strada principală merge paralel cu Bicul şi cu 
linia ferată dela rohatea Sculenilor la rohatea Benderulul dela Râsă- 
rit ia Apus, Toate străzile celalalte sint paralele, sau exact perpen- 
diculare pe ea, menajind patrate mari pentru grădina publică, pentru 
catedrală, pentru primărie, pentru episcople, pentru larmarocul de 
vite, pentru piaţă (lirgul nou), pentru liceu, pentru şcoala spirituală, 
pentru liceul real, ete, 

De cum intri iv oraş, Îţi izbeşte privirea o clădire mare cu turn, 
pe un virf de deal; şcoala secundară pentru fete de clerici, cu inter- 
nat şi cu biserică. Aşezămintul acesta este tăcut din banii clericilor 
moldoveni pe atunci, pentru fetele lor, Incă subt oblăduirea paris- 
mului rusesc, nu din deosebită dragoste pentru cultură, sau tendințe 
feministe, cl pentru o mal repede rusificare a clerului prin soții şi 
viitoare mame, şi a poporului prin învăţătoare-preotese. 

In mijlocul oraşului, lingă frumoasa şi impozanta clădire a băn- 
cei oraşului, și aproape de clădirea simplă, sobră, dar mare şi so- 
ldă a palatului de justiție, se înalță frumoasa clădira a primăriei, cu 
mulțimea de prăvălii elegante în față şi cu biblioteca rusească Ta 
spate, Ceva mai departe, vechea clădire de reşedinţă a arhiepisco- 
puiul cu biserica ei, E simplă, în stilul clădirilor vechi din mănăs- 
tiri. 1 se zice şi astăz! de moldoveni şi după ei şi de ruși, Mitro- 
polie, pentrucă a fost clădită de Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bo- 
doni. Alături se înalță cea mai mare și cea mai impozantă clădire 
nouă din Chişineu, casa eparhială făcută de un episcop Rus pentru 
specularea chiriilor, 

In fața mitropoliei se inalța monumentul imens de bronz al lui 
Alexandru |, răpitorul Basarabiei, cu niște clabote colosale, lar fa 
fața lui pe soclu o femee—reprezentind Rusia—cuprinde de git o altă 
fence, care trebuia să reprezinte Basarabia, Trecătorii subversivi 
dintre romini, moldoveni, poloni, evrei şi chiar unii ruși, şopteaa a- 
rètind figurile celor două femel: Uite cum Rasia stringe de git Ba- 
sarabia. Acum toate figurile sint duse la muzeu şi soclul de granit 
roş stă pustiu, aşteptind un sculptor şi o imagină, - 


256 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


Alšturi vine o Intreagă serie de clădiri: Seminarul cu biserica 
imi este unul din cele mal vechi așezăminte din oraş, mereu mărit, 
mereu renovat. A tost clădit dela inceput tot de mitropolitul Gavriil 
pentru pregătirea preoților; dar tot timpul existenţei sale, acest aşe- 
zămint a fost intrebuințat în Interesul politicet sistematice de stat, 
pentru rusiticarea preoțimil şi prin ea a poporului, caşi şcoala de 
fete de clerici. Ambele şcoli au fost obiect de deosebită grijă dia 
partea episcopilor ruşi pe timpuri şi a guvernelor, şi au s'ar putea 
spune că intr'o măsură oarecare scopul urmărit, în ce priveşte clericii, 
nu a fost atins. Dar de îndată ce timpul și imprejurările s'au schim- 
bat, aceste două şcoli caşi şcoala spirituală (semioariu inferior) în 
mod natural şi fără nici o siinicie s'au romanizat complect şi instan- 
tanet, elevii dio primul an dind la examene rezultate egale cu orlşice 
elev, dela orice şcoală, cit de veche, din orice parte a Rom iniei,— 
pentrucă elevii au fost şi au rămas romini de rasă, din clasa cea 
bine hrănită de popor a clericilor. 

Imediat după seminar, pe acelaşi stradă, vine patratul mare al 
grădinii publice, în care a rămas bustul de bronz al lui Pugchin cu 
inscripția : „Aici cu lira nordică pustletăţiie umplind de sunete, ră- 
tăceam=. Această grădină este foarte frequentată de tineret, Simbe- 
tele şi Dumialcile, cind cîntă muzica militară, In fața grădinii a 
tămas soclul go! al foastei statul a lui Alexandru al Il-lea, impăratul 
Rusiei, aliatul nostru dela 78, care ne-a răpit din nou sudul Basa- 
rabiei, redevenit rominesc la 54. Peste drum se înalță vechiul pa- 
iat al guvernatorului. Nu este o casă frumoasă, are stilul clădiri- 
ior turceşti şi rusești din epoca Ecaterinei I, dar e simbolic aspec- 
tul acestei foaste reședințe a nobilimii, apol a guvernatorilor, marii 
stăpinitori trimişi dela Petrograd, apoi a sovietulul lucrătorilor şi 
soldaților din lumea întreagă, acum a corpului nostru de armată, cu 
steagul nostru tricolor deasupra și cu dorobanţul de planton în faţă. 

Peste drum de reşedinţa Corpului de armată este teatrul şi ciu- 
bul oraşului. Clădirile au sint nici frumoase, nic! impozante, late- 
resant insă e cercul, —un fel de Jokey-club al Chişiaeulul, altădată 
club englezesc, apoi cerc al nobilimii, acum pur şi simplu club, Este 
interesantă şi evoluţia Iul internă în ultimii ani, 

La începutul anului 1917 sălile iul erau plise de demnitari to- 
calalei şi veniţi de alurea, de funcționari în uniforme, de militari; 
intrarea muritorilor comuni era dacă nu imposibilă, totuși grea. La 
stirgitul aceluiaşi an, sălile clubului erau cercetate de orice soldat 
şi lucrător. Cătărău, pe atunci şei de garnizoană, venea şi el să 
controleze publicul, să vineze burjul. La începutul anului 1918 Incep 
să reapară la club vechii membri şi Rominii. Raportarile bune s'au 
stabilit repede, Aici sa sărbătorit la 24 Ianuarie 1918 proclamarea 
republicel moldoveneşti şi la 27 Martie unirea. Acum, peste jumătate 
din membrii clubului și direcției lui stat romini din regat, magistrați, 
ofițeri, funcționari, profesori; nu mal vezi ualtorme militare şi clviie 
ruseşti : unirea, atit la mesele de mincare din sufragerie, cit și la 
biliard, poker, maus, bridi, este deplină ; chiar biblioteca aro cărţi 
rominești şi aproape toate ziarele. 

Mai departe, pe aceiaşi stradă, sint clădirile mari — liceul al 
doilea cu biserica lul, şi administraţia financiară, pe frontispiciile că- 
rela nu se mal văd urmele Vulturului cu două capete. A 

Dacă clădiri frumoase nu stat multe în Chișineu în schimb clă- 
dirile solide și mar! abundă şi nu sint toate la centru, la spatele 


CHIŞINEUL 267 


episcopiel, pe un mare patrat, este așezat liceu! de băeți cu biserica 
lui. In acest liceu şi-au făcut studțile multe generaţii ra basarabeni ; 
vol cita citeva nume cunoscute la nol: Bogdan Petriceicu Hajdeu, 


_Zamatir C. Arbore, C. Stere și S. Witte, fostul ministru a lui Nes 


culae II. 


Alături de liceul | din 1918, numit al lui Bo . 
focalu! fostului liceu de fete, este liceul nostru a a Er. ate în 

Ma! sus, pe deal, este liceul real cu biserica lui, seminarul in- 
ferior cu biserica lul şi liceul No, 3 cu biserica și internatul lui, frus 
moasă clădire albă construită de nobilimea din Basarabia pentru co- 
pili săi. Această clădire este istorică: In ea s'a sărbătorit suta de 
ra = Ban grei ia re area > de ptr II în persoană, venit anume- 

şi tot aici s'a adunat Sfatu ' - 

ATE E ea, 1 “Ţării şi s'a proclamat unl 

Singurele clădiri din Chigineu Intr adevăr frumoase şi ca stii,. 
pi i SA eră sint adunate toate exemplarele din flora, fauna 

ocală, precum şi oarecare | 

e goi: p [i nceputuri de etnografie şi 
: Bisericile din Chişineu, afară de cele din tirgul vechiu, nu sint 
interesante flind prea nouă şi nici frumoase ca arhitectură; in schimb 
sint mari, bine ținute şi aproape toate au cupole rotunde și colorata 
im verde. Aproape fiecare școală secundară mal însemnată işi are 
biserica ei. Cea mai veche pare a fi biserica Sf. Arhangheli din 
tirgul vechlu—numită şi soborul vechiu— catedrala veche. O inscripţie 
moldovenească din 1806 arată că a fost zidită de fraţii maiorul şi 
sărdarul Măcărescul, in locul vechei biserici Sf, Neculae din tirgul 
Chigineului, ținutul Lăpugnei. Biserici mai vechi sint biserica Maza- 
tak! şi biserica Rişcanu ; dar toate bisericile, prin transformări, re- 
parări și renovări şi-au pierdut cu totul stilul şi farmecul. Biserică 
frumoasă şi în stil este biserica grecească”, 


"Este curios aspectul mulțimii depe străzile din Chişiaeu, Subt 
țarism trei sferturi dia mulțime era uniformată. Pe lingă militari în 
uniforme variate, absoluttoți funcționarii, dela copist şi ușier până la 
guvernator, umblau In uniforme. La aceştia se adăogau şcolarii şi 
şcolărițele, pensionarii și o mulțime de nefuncționari, care dacă ne 
aveau uniforma complectă, purtau o șapcă cu insignă, dovadă deo 
slujbă onorifică. La uniforme se mal adăoga și mulțimea de deco- 
rații complecte sau reduse şi Insignele. Afară de lucrători și negus- 
tori, rar intlineai om fără uniformă, decorații sau insignii. În timpul 
ră:boiului, cind şi Iucrătorii şi mulți negustori au fost mobilizați şi 
au îmbrăcat uniformele, rămăsese numai femeile neunitormate, dar și 
dintre ele multe purtau broboada albă cu crucea roşie. Din Martie 
1917 mulțimea şi-a adăogat pe lingă uniformă cite o pangiicuţă roşie. 
la Noembrie şi Decembrie 1917 în timpul mişcărilor bolşevice, toate 
uniformele luxoasa şi epoletele au dispărut ; nu vedeai pe stradă de- 


* O pariicularitate locală este că şi astăzi loale cruci h 
porisee) dia onee din e romei şi aer ps toată eee 
c easupra mine vulturul cu - 

(lalele impārajilor N. I, A. I, A. IH, N Il zreo nha 


268 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cit unitorme simple soidăţești ; nici o doamnă în pălărie cu bijuterii; 
şi, cu tot frigul, nicl o blană. Toată mulțimea avea aspectul cenuşgia. 
Era exodul soldaților ruși depe front: o masă imensă cu saci fe 
spate se îndrepta spre gară pentru a lua trenul cu asalt sau mişuna 
prin tot tirgul. Nu vedeai nici o trăsură de casă, nici un cupen, 
incet-incet s'a scurs şi valul acesta, Jn Ianuarie 1918 a apărut uni- 
forma dorobanţului, zgribulit de frig, cu halna boțită, pătată şi de- 
colorată, pentru a schimba aspectul gris al mulțimii, cu petele al- 
bastre-verzul ale uniformei lui. Dar vechile uniforme reapărute um 
timp, încet-încet au plecat peste Nistru. Străzile s'au umplut de oa- 
meni imbrăcaţi civil, au apărut temei cu pălării, bijuterii și blănuri, 
in trăsuri, pe jos şi în automobile. Astăzi numărul șepcilor merge 
mereu scăzind, şepeile înlocuindu-se cu pălării și căciuli ; şi dorobanu- 
țul şi-a schimbat aspectul : e mai gras, mal rumen, mal vesel, mai 
robust şi e îmbrăcat kaky, cu clobote americane, 

Chiar țăranul autohton, care apare ziinic în Chișineu, la tribu- 
nal şi la administrații, pe la băncile țărănești, la larmarocul de Mer- 
curea, la piaţă ba cu lemne, ba cu cărbuni, ba cu alte produse şi 
transporturi,—şi-a modificat aspectul. In zilele de înainte de răz- 
boiu, costumul alb, simplu, fără nici o floare, cu briu rogu, cu cu- 
rea, clobote, mintean, cojoc alb, căciulă sau șapcă decolorată și su- 
man, îl distingea de toată lumea, Jn timpul și imediat după războiu, 
a apărut și el în manta cazonă rusească şi cu diferite părţi din cos- 
tumul militar. incet-incet toate aceste zirențe cazone ruseşti s'au 
rupt, și el revine la costumul lui natural, Numai ţăranca nu şi-a 
schimbat daloc și niciodată, nici portul, nici aspectul, nici vorba, 
Războiul şi revoluția l-a făcut poale un bine: i-a redat furca cu care 
ea meşteșugeşte, cum făcea din bătrini, toată Imbrăcărmintea familiei, 
Scumpetea și revoluția au readus și vechea opincă, care din cind în 
cind işi permite să calce macadamal Chişineului. 


m 


Biserici bogate, clădiri publice şi particulare, cu aparență de 
soliditate și mărime, magazine mari, pline de toate felurile de mär- 
furi, piețe mari, şcoli, grădini publice, restaurante, hoteluri, cinema- 
tografe, teatre, operă, balet, lumină electrică, pavaj, apă bună, tram- 
vai electric, birji și automobile, mulțime elegantă, — toate atributele 
(atară de canalizare) ale unui oraș mare şi nou, sint, de faţă. 

Intreg orașul, dar mai cu samă mahalalele şi imprejurimile, 
sint pline de vii, livezi cu fructe și grădini de zarzavat. Este unui 
din oraşele care abundă în vinuri buas şi variate şi în fructe din cele 
mai alese şi mal gustoase. 

Toată Intocmirea aceasta orăşenească se bizula și pănă acum 
se bizue încă pe producţia de cereale, fructe, vinuri, tutun, vite şi 
pe comerțul cu ele. Subt Ruşi se mai bizuia și pe organizarea de 
stat care făcea din Chişineu centrul unei intregi provincii *: alci era 


* Sub! Moldova veche, Basarabia nu exisia ca provincie sau uni- 
tale administrativă distinctă ; ea Inira în unitalea Moldovei, făcînd parie 
imlegranlă din ea. Parlea de Nord a Basarabiei ținea de Ţara de sus, 
parlea de jos ținea de Ţara de jos, avind centrele adminisiralive pe 
malul drept al Pralului. Celălile Hotinului, Sorocii, Benderului și Ce- 
țăţii Albe constituind părcălăbii, lar subt Turci avind raiele de jur ini- 
prejur. Ruşii au instituit Moidora dintre Prut z Nisiru ca provincie 
aparte și lau dai ca centru lirgul Chişineului din finutul Lăpuşnel. 


PE O a 09 


singurul tribuna! pentru întreaga gura 
Banciară, autoritățile s tote nainte can ratei 
mea şcolilor ca i: senisistrative și polițienești, mulți- 


Acum actast 
mentul va rikos = pr artâbletală de intiorire şi întărire a Chişi- 
sarabia de Nord, ținutul Hotinului, adja 
, cent Bucovinei, apro- 
ani piane, avta aa de Pt gha par ae bune şi linii ferate directe și 
, e cereale, și drumul spre P . 
VĂ rod de aprovizionare cu mărturi Gocidestale, va pă. de CKA 
pup ei at la pueta de vedere al organizării de Stat; | sa 
tura și poliție. $ ministraţie financiară şi şcoli şi licee şi prefece 
Tot așa scapă de Chişineu Hnuturile B 
ăiţilor Sorocii, care 
er economicește in mod natural cu laşul Ar pă el cu Galaţul, 
e dee punct de vedere a organizării juridice, financiare, şcolare 
min ae A a re ing organisme de sine stătătoare | 
čap şineulul pentru aceleaşi motive inutarile Cahulu- 
er Bara: se wry şi Cetăţii Albe care fac parte, Ag kaer romh economică 
eiia na ra Sea rele Dunării, lar din punct de vedere al organi- 
pri dt pă ha itue unități aparte, egale cu Chişineul, fără nici-o 
Efecte'e acestei situații au se resl 
mt incă în d 
stării tranzitorii și a haosului, dar se desemnează p-aci pe he 


Centralismul provincial fondat de Ruși, este profund surpat în 


favoarea vieții locale ținutale, T 
oate s 
şi acest substrat de reminiscea e sforțările autonomiste care au 


H3 de centralism provincial la Chişineu, 
su vor putea rezista mersulti fatal, supus necesităților stan as 


Iy 


. g pectul sta l . t 


Dia centru administrativ 
şi politic, subt absolutismul 
prod rea a marilor bogătaşi rurali, din sucursală a tuturor -Dins 
Fe ae ger, P pie Chişineul pe zi ce merge devine 
: Ă nire 
satele dia tinetal ela. » din ce în ce mai rominesc, cum sint toată 
u căderea absolutismului rusesc, instinctul fhaselor moldav 
aae. enești 
ze mom statului romin a respins elementele străine. O mare ler 
da arponar ruşi, importəți, au plecat. Sa dus guvernatorul cu 
mia èria şi administratorii, polițaii, vardiştii, strainicii, ureadnicii 
r g seu dus administratorul fioanciar cu controlorii, tinanţii, percep- 
să . picainicii s sa dus direcția poștelor şi telegrafului ; s'au dus e- 
psi ez en clericii, rectorii, profesorii, preoții şi călugării lor; s'au 
peri gereret cu ofițerii și soldații lor; s'a dus Direcția câilor fe- 
iubea pipe map și slujbaşii ; s'a dus direcția şcolelor cu toate 
; recia vâmlior, s’ -e 
diach judecatori, t miilor, s'a dus sudul (tribunalul) cu su 
au dus peste Nistru, în Ucraina lui Scoro 
= padsky, încă din 1918, 
pron kory din ei puţini, fără nici-o ocupație, traind ta început din 
conomil, apoi viozind lucrarile, apol câutind orice muncă, suferind 


şi liniştit, cu muzici, cu 


______ MATA ROMOREASCĂ 


—— 


-au slujit, de inadapta- 
licegte de decâderea statului căruia l-au 
fa ie 1 acu hmprelardet, ate menire, deci, pentra 
in zi, ciștigind cu greu existen 9 rest m sed pct 
d titi, murind de foame, sau Invățiai p 
care met o a r a funcţii ta instituțiile locale, sau la catea 
de Stat, acoperindu-se cu acea denumire de Basarabeni care 
cunde şi lor naționalitatea, trecutul, profesia, credinţele... Pa 
ta arma, revoleției, marii proprletiri a oed din 1917, pl “taca 
fără păminturi, care au fost luate de -nip aea e pi pat 
alte averi, care erau depuse la băncile din Rusia ş ! e 
i te dia venituri, de pr 
nite bolşevicilor de acolo. Lipsiţi de mare par Baz” pia 
lor de stat întălu, şi alum 
vilegii şi respectul deosebit al organe Arretari 
iai, a trăi larg, a c 
tregi mal pe urmă, depriaşi a fi stăpini, Crese 
le-a fost bucuria (tainică) la 
o hei ea entia ra ă si vor introduce intocmiri oli- 
că vin Rominii din Rominia oligarhică şi vo ae 
$ ie-a fost amarul şi deziluzia, c 
garhice peatru el; dar mai mare ost anr E tei iiele, 
intocmirea oligarhică nu s'a introdus, ult Ha hrauni drigss i ag 
si-au restrins cheltuelile și au tncercat să se acap 
Nomultumiți, profund jigniţi in speranțele lor de cătră Soat a 
valul de peste Nistru le pare amenle lie aat raa. Cel mal muli nu 
că i-a adus pe Romini, care [i scapă de că dir a 
-sint Ruși de singe şi de rasă, aparțin în pare p ; pre 
lnopole işi zic şi Turci § 
din porturile Mâril Negre, care la cazare tate ÎN a T O 
Greci, la Varna Bulgari, la Constanţa şi Ga ti ne il, e Oea e 
Rusi. Sint şi Ruși atevăraţi, dar puţini de tot ș y 
a "Moldovenii, aaa se mai e din otop (ai a meaa e acolo 
tele vechilor boeri moldoveni pr ri . 
Pt, Palb, Greci și un mic grup de Moldoveni mâl mult sau mal 
ci pret două categorii de stăpinitori : foştii vaniuietraioi A 
funcționari ruşi puţini rămaşi, morte fag tie iraan dc ee 
Xminturilor din Basarabia, în u j 
e ai pepene rasi în urma descompunerii armatei lui (eo 
Denikin, Colceag, Vranghel, via rinduri-rinduri noi opeva: ear 
a avut vre-odată vre-o legătură oarecare de rudenie, cit de a cra 2 
tată, de proprietate, cit de mică, cit da fictivă şi cit ara aride pa = 
salvează în Chişineu. Intiineşti alci foşti price A ră ag 
camerheri dela curtea ţarului, foşti generali pe 1a To ue și p A 
Taşkent, foşti magistrați şi avocați pe ia curțile şi tribuna Area 
Kiev, Odesa și Cursc ; vin valuri-valuri de naufragiaţi. erele 
tre el: nume istorice moldoveneşti, nume din epitete A grai 
tică ţaristă, fogti stăpini, foşti privilegiați, foşti bogătaş 2 sar pero 
ei, tot fugind de bolşevici, vin intelectuali, publiciști, e en 
teri, medici, dantiști, cintăreți, baletişti, gazetari, samsari, spe , 
Veneherie geai lume stă dezorientată, în continuă ger dă și 
cu o psihologie curioasă, pslhologle complexă de exilați, emigrați, 
ga pipote: x 3 cind Denikin a debarcat la Odesa şi nopic 
Kiev, mulți, gi din 1ocalaiei, mal eu mană dota lua i oricare re: 
lece la dinsul— pentru a nu intirzta 
m seboigeviei n Mada pentru a lua parte u reran pe i are 
prăzi. Unii sperau chiar, că se vor intoarce în Basa 


4 


CHIŞINEUL 2 


unei armate a lui Denikin, care avea în statul său major şi un Gu- 
vernator pentru Galiţia și unu! pentru Basarabia, plătiţi, în speranța 
viitorului, cu ruble de hirtie, din propria fabricaţie, Dar a trecut și 
acest val: au trecut şi altele și au revenit mal săraci, mal dezilu- 
zlonați și mal umiliţi. Cind sosesc și gustă pinea albă şi mămâliga 
moldovenească, vinurile albe, roşii şi rubinii, se văd în libertate, 
nespionaţi și liniștiți, nepuşi ia muncă... binecuvintează Rominia ŞI 
pe Romini, ceartă pe localnicii nemulțumiți de timpuri, împrejurări, 
oameni și intocmiri, pentruca peste puțin timp reminlaconțele trecu- 
tului, privilegii, bogății, măriri și ugurințe de traiu, să facă şi din ei 
nemulțumiți. Toată lumea aceasta oftează după trecut. Vinde şi 
ipotechează ce au, caută să se plaseze pela diferite întreprinderi, 
speculează cu valuta, cu bijuterii, Mulţi lichidează tot, impart banii 
rămaşi pe o perloadă de un ao, doi, trei, după calcule proprii, cind 
așteaptă să le vie telegrama dela Moscova, dala Petrograd, dela Kiev, 
de oriunde, să-l poltească acolo, la restaurare, la situaţii, la funcții, 
Pentru această masă de foşti stăpini, şi localnici, și venetici, ciţiva 
gazetari ie scot gazete ruseşti, cițiva artişti Injghebează concerte, 
opere, baluri de binefacere, bazaruri, loterii, 

Masa aceasta de foşt! stăpini de oarece a apârținut unui stat 
mare și puternic, care a elaborat o cultură literară şi artistică Insem- 
nată, işi închipue că dacă ea n'a fost înlțiatoare şi tăuritoare a sta- 
tului şi culturii aceleia, a contribuit totuși la ele. Această inchi- 
puire este o trăsătură a caracterului lor şi ea se resfringe şi asupra 
autohtonilor moldoveni. Dar această închipulre în mare măsură nu 
are un fundament real. In fond, ei erau mal moit supuşi umili al 
unul stat străta și logrăşăminte pentru o cultură străină lor. Cul- 
tura artistică şi literară, organizarea de stat le era in mare măsură 
şi le este aproape cu totul străină. Malți din el erau mai cu samă 
tipurile de decadenţă şi descompunere din lucrările artistice ale lul 
Gogol şi ale ini Cehov şi Gorki. Cultura artistică şi literară a tre- 
cut pe lingă cei mai mulți fără să-i atingă, fără să-i mişte, fără 
să-i transforme. Izolați, fără gazete, fără reviste, fără literatură, 
fără artă, trăesc cum au trăit: dorm mult, miniacă mult și bine, se 
mișcă încet rumegind vechile Idel, imprumutate, lar din actualitate 
mulţumindu-sa cu ce le dau telegramele,.. 

Aşa se prezintă In trăsături generale foștii stăpini, Dar Intra 
ei sint multe straturi şi Individualități. Localnicii, cărora le-a rămas 
ceva după reforma agrară, din cei mai tineri şi mai activi se adap- 
tcază noilor împrejurări, învaţă romineşte—cei ce m'an știut,—se im- 
prumută la Băncile Romineşti, se asociază, Intreprind industrii, comerţ, 
lucrări agricole, luptă cu „Casa noastră” („Cirezviclaica“, Ii zic el) ca 
să le lase mai mult pămint, să le dee preţ mai bun pentru pămintul 
expropriat. Alţii au mers mal departe: subt forma de ţărănişti, a- 
verescani (in viitor subt alte forme) intră în parlament, în comisiile 
interimare a zemstvelor şi oraşelor, la prefecturi, în diverse funcții, 
bănci, ete, la lupta care se dă pentru autonomism, trebueşte văzut 
şi acest mobil pentru un plasament, pentru un locușor, pentru o slujbă, 
Aceste speranţe ale foştilor stăpini, care țin a deveni buni Romini, cum 
au fost buni Ruşi, a servi cu acelaşi credință romanizarea naturală, 
cum au servit rusiticarea artificială, desigur că votul universal le va 
desminți în mare măsură, aducind la suprafață alte elemente, 


Pătura negustorească din Chișineu cu strinse legături în Rusia, 
de unde cumpăra şi unde vindea, de unde se imprumuta şi unde 


plătea, în mare parte străină și cu profunde rancune faţă de Romi-- 


nia, ca singura țară rămasă antisemită, care nu dăduse drepturi Evrel- 
ior și, ţinind minte tratamentul aplicat ta Şipote dezertorilor din ar- 
mata rusească, în mare parte basarabeni din această clasă şi rasă, 
mult timp a privit mişcarea națională și unirea cu nesimpatie, nein- 
credere, dacă nu cu sentimente și mai aspre. 

Era și frica justificată, că antisemitismul local, susținut de an- 
tisemitismul de peste Prut, va duce la dezastre. Revoluţia rusească 
ie dăduse atit de mult: rolul pe care l-aujucat în ea şi acel pe care 
de aici incolo credeau să-l joace, legăturile comerciale, bancare, de 
rudenie și cultură, Îl legau strîns cu tot ce era peste Nistru. Frica 
și neincrederea acestor cetățeni, de curind cu drepturi în marele stat 
rusesc, faţă de noile imprejurări dintr'un stat mic şi cu reputație an- 
tisemită, era Intr'o măsură justificată, cu toate că și propaganda in- 
teresață a tuturor formelor de etatism rusesc lucrase mult la excita- 
rea acestei pături contra mișcării naționale, care fatal trehula să ducă 
la unire, şi contra unirii, Din fericire, elementele locale, naționale, 
trecuse În mare parte prin revoluție și războiu, care îi puriticase în 
mare măsură de antisemitism, lar intrarea armatei romine in Ianuarie 
şi unirea din Martie 1918, s'au petrecut in momente cind nimănui nu-i 
ardea de antisemitism; lar masele, și cele locale și dorobanjii, nu 
fac prostii decit cind sint asmuţite. Au fost desigur şi Incidente urite 
şi rele, Ele au fost exploatate cu mare zgomot şi persistență de că- 
trä interesați. Dar la total această pătură din Chişineu şi din in- 
treaga Basarable n'a avut să se plingă de antisemitism. Desigur că 
cel responsabili au avut mult de lucru pentru a opri unele porniri şi 
a teprima unele prostii şi infamii. Dar incet-incet, masa mare s'a 
convins că antisemitism sistematic, organizat şi ca politică de stat, 
ou există şi că se pot face aranjamente. Apoi a venit compararea 
cu ce era şi este peste Nistru, conştiinţa imposibilității de a importa 
de peste Nistru și a exporta acolo (afară de mici coatrabande pe- 
riodice)—nu din cauza Imprejarărilor locale, sau ale statului, ci din 
cauza lucrurilor așa cum sint peste Nistru, S'a adăogat apoi mişca- 
rea lui Petliura de peste Nistru cu pogromuri groaznice, apoi luptele 
bolşevicilor cu Denikin, recrutări şi rechiziţii din toate părţile, bande, 
noi pogromuri, care au făcut că mulțime de negustori, meser laşi și 
simpli muncitori evrei, cu neveste şi copii, unii cu oarecare avere, 
alţii săraci Hpip, toţi plini de boli sau cu germeni de boli, să-şi cale 
scâparea vieţii la noi. Toate aceste valuri de împrejurări şi refu- 
giaţi lagroziți, au făcut mult pentru schimbarea seatimentelor pftu- 
ril locale. La aceasta s'a mal adăogat şi mişcările antisemite din 
Polonia și Ungaria, astlei că Impăcarea cu starea ac! uală a venit 
fatai pănă acolo, incit recrutarea şi în această pătură a mers fără 
greutăţi, mal cu samă că, cine au vroia să fie recrutat, era liber să 
emigreze, 

Necesităţile vieţii comerciale și de credit au impins această 
pătură la legături directe şi imediate cu comerțul şi băncile romineşti, 
cu atit mai mult, cu cit bâncile locale, cu scăderea valorii rubici, de 
abia reapirau, lar sucursalele băncilor ruseşti nu aveau mijloace, Au 


à 
Pr 


" 


ji = 
Li 


5a 
i 
y 
ki 


R No, t. Mitropolia— No. 2, Catedrala -No. i 
lz um in creptul Grădini Publice. —Na, 4 e 
-piscopiei, No, 6; Cornul da Armat 

, i e Armată. =No. 7 H 
ului al itea, =No, 9, Inchisouren, —Ne A ba A 


| hánd | 


| Ii 


i 3. Sirada Alexandru tel 
Banca Orazului—No. 5. Casa 


: 8, Biserica licee 
10. Clădirea vechiului Seminar 


No. t. Teatrul popular şi clubul, No. 2. Siatul Ţării. No, 3. Bise- 
rica protestantă, —No, 4. Biserica Mazaracki.—No, 5. Muzeul, No. 6. O 
clădire particulară,—No. 7. Liceul de Fete. 


„Viaţa duri eee” 


CHIŞINEUL % 273 


Inceput călătoriile la laşi, Galaţi, Cernăuţi, Bucureşti, transport şi 
trafic de mărturi, tranzacțiuni şi combinații de toate felurile, întrun 
cuvint „afacerile“, jar afacerile primează în această pătură și în a- 
ceastă epocă și, cum afacerile şi speculațiile merg bine, ei sint mul- 
țumiţi, foarte activi şi foarte întreprinzători, 

Desigur că în masa aceasta mare de negustorime sint mal 
multe stratiticări cu deosebite mentalități şi sentimente, dar ar fi prea 
lung şi mult de spus dacă am stărul asupra tuturor amănuntelor, 


> VI 


Chişineul nu este oraș induatrial ; citeva mori, citeva (ăbă- 
căril, fabrici de spirt, bere, cărămidării, teracotă, parchete—şi s'a ls- 
prăvit industria mare ; astfel incit de o masă de lucrători industriali 
de aici nu se poate vorbi. Mici meserii de toate felurile sint multe. 
Intre aceşti lucrători de toate naţionalitățile, masa mare o formează 
moldovenii şi ovreli; el sint nemulțumiți: chirii scumpe, alimente 
scumpe, imbrăcăminte, încălțăminte scumpe, Mişcarea revoluționară 
din 1917 a încercat să-l organizeze În sindicate profesionale ; a fost 
mult entuziasm, s'a clădit foarte repede, dar toata aceste organizații 
au fost efemere şi au dispărut curind din cauza stârii de asediu şi 
cenzurii de o parte și din cauza imboldirilor străine la acțiuni revo- 
luționare contra intocmirii sociale şi a stării de stat actuale, pe de 
altă parte, De peste Nistru valurile aruncă mereu lucrători în mare 
parte ovrei, flăminzi şi goi, care lac şi propagandă antibcişevică, dar 
şi concurenţă. De sigur că printre refugiații din diferite clase sint 
trimişi anume de peste Nistru pentru a face o anumită propagandă. 
Această propagandă susținută cu destule mijloace şi îndrăzneală în 
masă care pănă eri făcea parte din clracii lul Cruşevan, apoi din so- 
iuzul adevăraţilor Ruși, pentru a deveni repede revoluționari, cind era 
ordin dela Petrograd pentru a se adinci revoluția, nu poate să nu 
albă şi succese și să nu creeze dificultâți, Curțile marțiale judecă 
mereu bolşevici mal mult sau mal puţin veritabili și agenți trimişi de 
Lenin pebiru a fomenta răscoale între lucrători și soldaţi, prin bani 
şi manlieste, 


-e 


VII 


Dar tirgul vechiu şi tirgul nou nu este tot Chişineul. Nu este 
oraş moldovenesc fără mahalale, și Chişineul le are : Mahalaua ru- 
sească, bulgară, Pietrăria, Melesteu, Găţâoanii, Malina Mare, Malina 
Mică, Valea Curvel, Petrecani, Rişcanu, Valea Bulcanii, Valea Di- 
cescului, Robatea Sculenilor, a Orheiulul, a Benderului, a Hinceştilor, 

Prin ce se deosebesc toate aceste mahalale ale Chişineului de 
cele ale oricărui alt oraş din Moldova ? Prin prea puţin lucru. Mai 
intăiu, ele nu au aproape da loc țigani, afară de fierari și potcovari, 
dar şi aceştia prin stabilitate, muncă, imitație şi constringere admi- 
nistrativă au pierdut mult din aspectul aşezârilor lor şi casele lor sint 
solide, văruite, imprejmuite şi puse la linie. Lăutarii, puțini cipi au 
rămas din vechime, toți au aşezări civilizate. Afară de niahalaua ru- 
scască, Bulgaria (numită aşa mal muit pentru grădinării decit pentru 
erigina locuitorilor) şi Caucazul (locuite de Ruși emigrați în mare parte 


” > 
274 VIAŢA ROMINEASCĂ 
LJ 


GIR o a a 


sectanți, molocani sau storoveri), toate celelalte sint pline de Moldo- 
veni plugari, vieri, lăptari, zarzavagil, meşteșugari, grădinari, hamali, 
mici slujbaşi. Mal toți au întocmiri şi aşezări bune, sint harnici și 
productivi. El se împacă mal bine cu noua stare de lucruri, care nu 
le atinge interesele de loc, dar le deschide mari posibilități, de care 
îşi dau sama. Oblectui marii lor mirări actuale este uşurinţa cu 
care copiiilor Invață carte şi transmit favăţătura familiei. Cu şcoala 
rusească ei nu se prea Impăcau niciodată, le era străină şi grea. 
Dacă straturile de sus ale societăți! Chișineului, biurocraţia, ma- 
rii proprietari şi negustorimea au avut de suferit şi moralmente şi 
materialceşte de schimbarea imprejurărilor şi întocmirilor, masa lu- 
crătorilor şi mahalalele au rămas neatinse, noile imprejurări şi întoc- 
miri neaducindu.le decit neplăceri uşoare şi trecătoare: starea de a- 
sediu pentru organizaţiile muncitorești și criza economică şi financi- 
ară ; dar cu starea de asediu ei erau deprinşi subt regimul țarist, iar 
criza, îşi dau sama și ei, nu este un factor local. În schimb, noua 
stare de lucruri le-a dat liniştea şi ordinea, la mulţi pămint şi la toţi 
şcoala și posibilitatea culturi! omeneşti pe calea naturală, uşoară, 
singura posibilă a limbii şi obicelurilor rasel lor. : 


VIII 


Basarabia şi Chişineul în cadrul statului țarist erau clasate ca 
o provincie inapolată, puţin cultă, aproape analfabetë.  Antisemitis- 
mul şi extremismul drept al lui Crugevan, Purişkevici și Serafim, po- 
gromurile, ce au avut loc alci, altădată, au făcul o anumită reputa- 
ție, care era așa de bine stabilită, incit ia 1917 după constituirea gu- 
vernului provizoriu, Kerensky şi sovietul jul din Petrograd 2u trimis pe 
un mare demnitar al Revoluţiei, advocatul Socolov, să cerceteze şi 
si ja măsuri preventive împotriva unei mişcări antisemite separa- 
tiste sau de restaurare (contrarevoluția) la Kişineu, Rezultatul prac- 
tic al acelei misiuni a fost trimiterea din Petrograd a unul grup de 
tineri de origină (proaspeţi prozeliți ai revoluţiei) basarabeni cu multe 
mijloace, ca să adincească revoluția, să lupte cu separatismul şi ne- 

“Pultura locală, In capul acestui grup de trimişi al lul Kerensky se a- 
fiau doi tineri, care, după ce au luptat pentru Rusia revoluționară 
contra separatismului, împinși de timpuri, au schimbat frontul, au de- 
venit republicani independenţi, apoi separatiști, apoi monarhiști dem- 
nitari şi se menţin şi acum la suprafață schimbind firmele : naționa- 
lism, marghilomanism, țărănism, averescanism, federătism,—iar fn vi- 
itor şi altele, care II se vor părea că au şanse să vie la putere, A- 
fară de aceşti doi, restul de 39 sosiți la Chişinău la 1 lunie 1917 au 
dispărut ca și un alt grup trimis cu acelaşi scop de sovietul din 
Odesa. 

Cu tot numărul mare de şcoli secundare viaţa intelectuală era 
puţin însemnată, Masa mare a absolvenților acestor şcoli dispărea În 
imensitatea Rusiei ; tar puțina lntelectualitate locală era tributară 
producției importate de peste Nistru, Inaintea războlului trăiau cu 
greu aici două gazete zilnice locale ruseşti şi „Cuvintul moldovenesc” 
săptămina! şi lunar. In timpurile „Statului Ţările au mai apărut două 
gazete zilnice care apărau interesele naționale şi locale : „Statul Tä- 
rii” în rusește și romineşte, Deşi în timpurile cele mai grele şi tul" 


"CHIŞINEUL 275 


buri aceste gazete au rezistat, în timpurile liniștite ele au murit în 
mialle celor din urmă ai lor conducători, 

Acum apar următoarele gazete: „Basarabia“ In rusește, cea 
mai mare, a partidului țărănesc din Basarabia. In rominește, cu Ii- 
tere latine sau slave, țărăniștii din Basarabia nu au nici o gazetă, 
„Nage Slovo (Cuvintul nostru), „Novoe Slovo* (Cuvintul nou) şi 
„Zvezda* (Steaua) tot, în rusește, toate își zic că sint guvernamen= 
tale averescane, în realitate reprezintă nuanțe deosebite în dosul că- 
fora se grupează diferite mici interese. Este curioasă această situa- 
ție a partidelor politice locale, care își exprimă ideile și fac propa- 
gandă in limbă străină, dar foarte explicabilă : Masa cea mare rò- 
minească nu ceteşta de loc sau puţin. Cei care cetesc recurg la gaze- 
tele romineşti mari și bine informate din Bucureşti, Rămine o pătură 
care işi ascunde origina, rasa, trecutul, ideile, interesele şi idealurile 
subt cumele comun de „Basarabeni" pentru a nu spune din diferite 
motive ce sint, Aceştia cu rămășițele ruseşti și cu refugiații de 
peste Nistru constitue masa disputată de atitea gazete ruseşti, cite 
n'au fost nici în timpul ţarismului din cauza că nu au concurentă din 
afară şi sint și subvenţionate, i 

Gazete romineşti în Chigineu avem două : „Dreptatea” național- 
liberală şi „Steaua* averescană. „Dreptatea“ este gazetă mare, bine 
informată, și bine făcută, ține de dogma şi tactica partidului naţio- 
nal jiberal, cu mici abateri de rancune locale, „Steaua* rominească 
averescană esta slabă, mică, anemică. . 

Avem in schimb două reviste pedagogice romineşti, bine con- 
duse de două grupuri deosebite “de profesori de liceu ; o foarte bună 
revistă juridică romincască susținută de distinși magistrați şi o re- 
vistă excelentă de popularizare pentru masele ţărăneşti „Plugarul“. 
Mal avem reviste literare Romineşii: „Moldova dela Nistru“, „Vultu- 
rul Basarabiei”, „Renaşterea Basarabiei“ și orevistă economică. Pen- 
tru un oraş care a stat o sută de ani subt Ruși, care are o imensă 
masă de refugiaţi de peste Nistru și care este de abia de trel ani 
a! statului rominesc, în asemenea timpuri grele, producţia intelectuală 
rominească este destul de insemnată și în progres. 

Subt Ruși, orașul avea o mare bibliotecă rusească pusă gratuit 
la dispoziția publicului şi un număr de biblioteci particulare care, ca 
şi! bibiloteca orașului, împrumutau cărți pentru o piată modestă acasă, 
Erau mijloace de cultură şi de rusificare. Pe lingă aceaşta era un 
număr însemnat de librării. Acum multe biblioteci, afară de acea a 
primăriei, s'au Inchis din cauza scumpetei chiriilor, invechirii şi scum- 
piril cărților şi lipsei celor ruseşti nouă Pe lingă şcoli s'au injghe- 
bat şi sint în dezvoltare bibliotecile romineşti, Librăriile ruseşti sint 
reduse acum şi din cauza lipsei de mariă ; multe au inceput să facă 
comerţ cu cărți rominești, pe lingă cele două mari ilbrării romineşti 
care fac un comerț inlloritor. 

Teatrul local rusesc pe timpul Rugilor ducea o existență grea 
din cauza lipsei de forțe locale; nu trăia decit prin operetă, trupe 
de drame şi comedii importate și rare ori prin opere și concerte. Nici 
acum nu se pot da şi nu se dau reprezentații: drame şi comedii ru- 
seşti; cele fomineşti, date de o injghebare locală, cu multă sirguință 
şi cheltuială, nu prea au succes, In schimb trupele romineşti bine in- 
jghebate, cum a fost turneul Manolescu și apol Demetriad, au avut 
teatrul plin, succes moral şi materiai complect, larna aceasta a fost și 


276 VIAŢA ROMINEASCA 


——_. 


o Înjghebare de operă rusească cu forțe unitare bune, citeodată ex- 
celente (Tobuc-Caravia), dar cu secondanţi, orchestre, coruri şi cele- 
alte părţi (Injghebarea locală) dacă nu lamentabile,cel puțin sub medi- 
ocre. În schimb concertele diferitelor păsări călătoare, din cauza fur- 
tunii, dela Nord la Sud, au fost în cea mai mare parte foarte reuşite. 

Dar publicului mare, masel, fără deosebire de rasă, idei, par- 
tide, interese, etc. i-a plăcut opereta romină şi cele citeva concerte 
-ale orchestrei simfonice dela laşi. Aici s'au unit toți fără distincţii 
recunoscind caracterul decent simpatic şi vesel al operetei şi supert- 
oritatea orchestrei simfonice din lași. 

A fost şi balet la Chişineu. Bine înțeles, forțe individuale ex- 
celente, dar tot păsări călătoare de furtună şi fără ansamblu. 


IX 


Păturile sociale vechi din Chișineu sint în decădere şi transfor- 
mart, pâturi nouă se ridică şi se transtormă şi ele. i 
7 La demnitäțile politice, în perioada de tranziţie, sau urcat ele- 
mente nol tinere, eşite din popor și aduse la suprafață de valurile 
vieții cumplite de astăzi. Ele es în cea mai mare parte din Moldo- 
veni, nu din oraşe ci dela țară, sint mulţi din neam de clerici, dim 
răzăşi cuprinși, ţărani, sau dacă sint din tirgoveţi, apoi dia mahalale, 
Sint voinici la trup, sănătoși, au osătură şi muşchi puternici, cu dinţi 
buni, cu poftă de mincare şi poftă de muncă pentru a-şi face loc şi 
a cuceri o situație. Au făcut şcoli rusești, puţini au terminat univer- 
sitatea, cu greutăți mari și în timpuri turburi, cel mai mulţi au sta- 
dii mai reduse, Din limbi străine ştiu numai rusește, dar majoritatea 
nu o vorbesc perfect; literatura, cultura, arta universală, caşi pe 
cea rusească, le cunosc în cea mai mare parte puțin, din manuale; 
origina şi mijloacele materiale, greutățile vieţii şi organizarea socie- 
tății ţariste, nu le dădea posibilități mai mari de a pâtrunde mal sus, 
de a vedea şi studia mai mult, mai pe indelete şi mal adinc, Au trăit 
regimul țarist cu disciplina lui severă, cu necesitatea de a şi disi- 
mula naționalitatea, instinctele, dorarile, gindurile, dar căutau să se 
adapteze acestui regim ca să parvie a-şi satisface necesitățile vie- 
ţii. In acelaşi timp, îi atrăgea ce era oprit: broşurile revoluționare, 


cercurile, tot ce era opus organizării de stat care le oprima rasa, ` 


“clasa, persoana, instinctele, 

Uni! au trecut şi prin războiu, fiind soldaţi sau plutonieri, ta 
orice caz în situaţii prea mici, în subordine, şi au trebuit și acolo să 
disimuleze, să se supue şi să inghită mult amar. Alții au stat pe la 
Petrograd— Kiev și alte oraşe în mici fancţii subordonați, amăriți și 
umili, mişcindu-se din loc în loc, din situație în situaţie, prin anti- 
camerile demnitarilor timpului : Casso, Seratim, Krupensky, In stirşit 
a venit revoluția facută de alții departe de ei, dar lzvorită și din a- 
mărăciunile şi umilinţele lor. Au trebuit să se adapteze noil situaţii, 
noilor imprejurâri, noilor stăpini ca să stèo lingă ei. Dar haosul şi 
schimbările vertiginoase i-au respins şi au trebuit să se supue mul- 
țimii devenite siăpină. Această mulțime aruncind pe vechii stăpini, a 
impus satisfacerea Instinctului el oprimat de rasi și de dreptate şi er 
an slujit-o cum ar fl slujit pe ori cine, cum ea le-a cerut, cum ei an 
putut şi cum împrejurările au făcut. 


SD RI EI ai AE ae AI aj 


Această pătură ține acum să-și fixeze situațiile ciştigate în noul 
cadru al vieţii, din ea s'au recrutat in mare parte actualii senatori, 
deputaţi, uni! prefecți şi alţi cirmultori mai mari sau mai misi. Pre- 
gătire şi practică mare de conducere şi de stăpinire nu au. Au insă 
o plasticitate încercată, o ușurință remarcabilă de a-și schimba as- 
pectele, credințele, totul pentru a se menține, a ajunge, a nu mai fi su- 
puși, a supune, a avea, a stăpini, a lua parte la banchetul vieţii. 
Calitățile lor îi slujesc bine, unii au ajuns la situații, mulți s'au im- ` 
bogăţit repede, puţini au rămas mal in urmă, unii au căzut șI cad, 
și valuri nouă vin, acestea Insă trec prin şcoala noastră națională, fie 
universitară, fie politică. La aceştia s'au adăogit și din vechii stă- 
pini mai energici, mai curagioşi, mal elastici, ma! fără scrupule şi 
din negustori. . 

Acum vezi tineri, săraci şi idealişti, cu puține studii şi puţină 
muncă, într'un an-doi de activitate politică, devenind proprietari de 
case şi mobile scumpe, de vii, grădini, bijuterii, ducind o tread de 
burghezi, de altădată, şi alături de el speculanți de făină, cereale, 
aavete, furnitari, schimbători de ruble, cumpărători de acțiuni, etc, 
etc. „Aşa a fost, aşa va fi”, 

Aşa pare masa nollor stăpini. Sint desigur între ei exemplare 
rare de curățenie cristalină, de idealuri pure, de naționalism nefati- 
nat, de democratism şi abnegație încercată, dar cit de puțini par ei 
pănă ce va veni precipitarea, filtrarea şi curățirea, 

Din toamna anului 1918 Chișineul a devenit reședința Curţii de 
apel. Tot atuncis'a Introdus magistratura rominească, Magistratura In- 
treagă din Chişineu: Curtea, Tribunălul, judecătoriile,—este formată 
în ma'oritate din magistrați distingi din Regat şi din Moldoveni localnici 
foşti în magistratura vechiului regim. Dintre toate aşeză mintele şi func- 
Vionarii — supuşi unei aspre critici drepte şi nedrepte— magistratura sin- 
gură a fost cruţată desigur pentru un prea puternic motiv: nu s'au 
găsit motive. ° 

Pe lingă curțile, tribunalele şi judecătorile de aici, a venit un 
număr mare de avocajl din regat. Din localnici puţin s'au inscris in 
darou., lIn schimb sint şi femel avocaţi, şi locainice şi din regat, O 
particularitate locală In materia juridică este instituția notariatulul : 
Diurouri particulare, după deponerea unul anumit examen și cauțiani, 
în care se antentifică actele, Majoritatea, dacă nu toate notariatele, 
sint ocupate de localnici şi sint şi două notărese, Un progres față 
de alte părți ale țării romineşti, 

La celelalte instituţii funcţionarii sint amestecați : localnici cu 
veniţi din regat. 

Băncile locale sint puţine, mici și slabe. Sucursalele băncilor 
particulare ruseşti, neavind fonduri şi neputind nici lichida, nici face 
față plăţilor, mor. Sucursaleie Băncilor statului rusesc, printr'o a- 
beraţie, continuă încă să funcționeze, mai exact să incaseze numai, 
Nevola locală de credit şi nevoia băncilor dia ţară, de a-şi plasa a- 
bundența numerarului, au creiat în Chişineu o mulțime de sucursale 
a Băncilor mari, Pe această cale s'au inchegat o mulțime de rela- 
ŢII comerciale şi financiare strinse, Toate aceste instituţii fac afa- 
ceri splendide. Este un teren unde afacerile, dorul de cîştig, a unit 
toate națiile—cum insă capitalul este în mare parte rominesc, acțiu- 
ata acestor instituții este binetfăcătoare şi In interes de stat, 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Xx 


Am arătat reputația de oraş neculteral şi țară la fel, pe care o 
avea Chişineul şi Basarabia. In aceste împrejurări şi, cum regimul 
țarist n'a fost de natură a dezvolta decit politica claselor privilegi- 
ate, şi deci, fără să vrea, oprind dela politică, a dezvoltat În așa 
măsură spiritul de opoziţie a fout prix în celelalte clase, Incit nu se 
poate vorbi, mai cu samă în timpurile de tranziţie, criză şi suflu 
revoluționar în care trăim, în mediul așa cum l-am descris și com 
a fost crescut și format de împrejurări, de cristalizațiuni, de organi- 
zațiuni de partide stabile şi tradiționale politice. Masa mare rurală 
obținind satisfacția pornirilor instictive de rasă şi de posesiune a in- 
strumentelor de muncă este liniştită ; mai sint fulgete şi valuri, dar 
cele de după furtună, oa de inainte, Cei ce se mişcă, se agită la 
suprafață pentru a nu cădea la tund. In haosul de idei, in resenti- 
mente, se observă curente, rămăşiţe, trinturi de organizări politice şi 
inceputuri de clădiri. Puţinii Ruși şi rusiticaţii autohtoni s'au mitat 
mult timp peste Nistru socotind că vine repede restaurarea şi cu ea 
trecerea din nou la Ruși, cu atit mai mult cu cit toate nuanțele de 
peste Nisru încurajau aceste tendințe, lar aliaţii noștri, cu Intirzierile 
lor, ajutau. ŞI acum cu toată recunoaşterea, mulți fn fundul inimii 
ascund dorul trecutului liniştit şi îi transpun într'un viltor analog cu 
trecutul ! Toate nenorocirile timpului le aruncă pe noi, peste greşe- 
Mie şi ale noastre şi ale localnicilor, In acest curent se disting ele- 
mente foarte variate, Cel mal activi din extrema dreaptă furnizează 
şi astăzi materjal Impotriva noastră lul Krupenschi, cel din extrema 
stingă dau material tot impotriva noastră lui Smitd (social-popular), 
iul Moghiliansky (social-revoiuţionar) şi Tiganco (social-democrat), 
Supra-extremiștii lucrează și cl mult, dar cu stăpinii actuali de peste 
Nistru, Ura impotriva noastră tì uneşte pe toți aceștia. Unii din 
inconștienţii noştri furnizează şi ei arme vrăjmaşilor. 

Neextremiştii sint puţin activi, el cer timp pentru.a se adapta 
nollor împrejurări, sint gata să treacă şi la dreapta şi la stinga și 
inainte şi înapoi, dar preferă să stea pe loc, în spatele altora şi ln 
aşteptare, iar deocamdată oftează, speră și visează, intrețin presa, 
opera, teatrul, baletul rusesc şi critică toate neajunsurile, şi cele re- 
ale şi cele inventate, ale noastre. 

Moldovenii și străinii ma! puţin rusificați caută să se orienteze, 
să ciştige timp, să menţie particularisme şi rămășițe, prin ajutorui 
cărora să-şi păstreze unele avantagii, în concurența vitală cu cel mai 
bine adaptaţi și pregătiți în viața de stat rominesc, veniți din altă 

rte. 
a l vezi şi pe ei oftind după trecut, 

Elementul naţiona! activ, vechiul partid moldovenesc, care a 
tăcut unirea, s'a risipit, In mare parte trecind la ţărănism, dela care 
unii din desgust, alții din Interes au trecut la averescanism, alţii la 
liberalism. Toste acesta elemente sint In criză de creştere, maturi- 
zare și orientare, Cu toate disenslunlle, participarea la munca unirii 
şi emoțiile puternice impreună trăite, îl leagă. Dar arivismul şi de- 
magogismul unora Îi pune în rezervă pe alţii, le strică raportarile şi 
sporul muncii comune, atit de necesare, Acest fapt : izvorirea aproape: 
a tuturor nollor formațiuni politice din vechiul partid moldovesesc 


e CHIŞINEUL 279 


al cărui bloc din Statul Ţării a votat unirea, explică de ce cu toate 
deosebirile momentane, In unele momente unirea tuturor grupărilor 
politice locale este posibilă. 

Avem deocamdată un club şi o mică grupare liberală cu gazeta 
ti. Esto incă proaspătă şi siabă această formaţie fără adinci legă- 
turl locale, Desigur că la venirea partidului liberal la putere ea se 
va mări mult cu elemente oportuniste din diferite părţi, 

A doilea grup este cel țărănist, mal puternic, cu mulți adereați 
şi organizare locală, dar stișiat de multe ambiții, chestiuni personale 
3! curente variate, - 

Al trellea grup este cel averescan, impărțit şi el din capul lo» 
cului, în mal multe curente şi format din elemente ocazionale dispa- 
rate, mal mult cu ocazia venirii la putere, fără rădăcini adinci, 

Alte grupări nu se desemnează, ca începuturi de organizare, nici 
cit cele descrise maj sus.  Bolgevicii complotează, Foştii social-de- 
mocraţi, socialişti-revoluționari, socialişti-populari, deși nu par a com- 
piota,—totuşi nu vor să la parte, cu toate Invitațiile,-la grupările din 
țară, ci privesc peste Nistru. Foștii cadeți tac sau luptă pentru au- 
tonomie san centralism provincial. Foştii adepţi ai lul Crușevan, Pu- 
rişkevici, Serafim, din soiuzul adevăraților Ruși, din aderenții lui 
Krupensky, stau ascunşi şi în rezervă sau au pătruns Individual la 
averescani, la ţărănişti ; etc, In scurt timp vor deveni mulți din ei 
adevărați Romlal. 


Administrația comunală locală încă din 1918 este în mina comi- 
viilor interimare diferite, schimbate pănă acum de trei ori în raport 
cu schimbările guvernelor, Cetățenii nu au simţit o mare diferență 
in modul lor de administrare ; incet-incet administrația comunală se 
romanizează, Cu mari greutăți are de luptat, in special financiare 
şi dacă nu face mari îmbunătățiri, nu i se poate aduce învinuirea că, 
In timpuri aşa de grele, nu luptă cu succes pentru a menține gospo- 
dărin la limită. 

Războiul, revoluția, criza economică şi financiară, deprecierea 
banilor, schimbarea regimului de stat, decăderea unor pături sociale, 
venirea altora, Imbogăţiri şi sărăciri subite, emigrări şi immigrări, 
perindări de diferite armate, Ruși, Nemţi, Franceji, Greci, Polon), care 
subt diferite și puține steaguri adunau diferite rase, clase şi neamuri, 
toate aceste valuri au zdruncinat profund omenirea, au tăcut un trau- 
matism nervos care se manifestă cu fenomene patologice nervoase şi 
morale cum traumatismele fizice dau manitestaţiuni şi turdurări fi- 
zice, Şi Chişineul suleră de aceste urmări cași intreaga Basarabie: 
danditismul, tăihăriile, escrocheriile, şantagiile, speculaţiile și toate 
crimele din codul penal inlloresc, caşi toate maniiestaţiile mal re- 
duse caro nu intră în cadrul codurilor penale dar se apropie de ele, 
Desigur poliția, jăndărmeria şi justiția luptă cu ele, dar prea încet 
şi prea greu, suterind şi personalul acesta de urmările traumatismu- 
lul nervos al omenirii intregi. Pe lingă aceasta suprapopularea ora- 
şului cu elemente străine imigrate fără ocupații, și de aici scempe- 
tea, îngrtuiază mult atmosfera, Numărul crimelor și numârul cerşito- 
rilor în Chişineu, oraş aşa de calm și liniştit în timpuri normale, este 
excesiv acum, Atmosfera aceasta nervoasă creiază © stare psihică 
totală curioasă : se nasc din nimic ştirile cele mai groaznice şi cele 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mal neverosimile, ele se colportează din gură In gură, sint amplifi- 
cate şi crezute pentru a dispărea ca statiile şi a reapărea subt alte 
forma. - 

Oricum, cu toate neajunsurile şi deasupra tuturor lucrurilor 
trecătoare stă faptul că Chişineul se romanizează în mod vertiginos. 
Nu există instituţie, magazin, piaţă, local, intreprindere unde să nu 
se vorbească rominește, să nu se înțeleagă elementele autohtona cu 
cei (cum se zice) din Regat. Protipendada, ofițerimea, magistraţii 
oameni de afaceri, negustorimea se întiineşte la cluburi, la restau- 
ranteie dela Suisse, London, Savoia etc, impreună la mese și discuții 
ia vizite, Mijlocașii au localuri comune mai puţin pretențioase, lar 
masa, la piață şi jarmaroc se ințelege perfect, Vizitarea pleții şi 
iarmarocului, unde se Intilneşte orașul şi negustorimea cu satele de 
jur imprejur, dovedesc stăpinirea complectă a acestora din urmă. Nu 
auzi aici o vorbă, un strigăt, un oftat, nici chiar o lnjurătură rusască. 
Nu se vorbeşte decit romineşte: nu pentrucă ar fi oprite limbile 
străine, dar pentru simplul motiv că sint nenaturale alci și deci Im- 
posibile mai ales acum, după :e Ruşii cu o sută de ani de stăptalre 
siloică nu le-au putut introduce. Desfid pe oricine să deosebească 
un recrut moldoveaa din Vaslui, lași, Fălciu, Tutova, Covurlui, etc, 
de unul din ținuturile Chişineului, Bălţilor, Sorocii, Cahulului, etc., 
întiinindu-t în iarmarocul de vite de Mercuri dia Chișineu, Satele, re- 
<rutarea a două contingente in armata romină şi cu deosebire şcoala 
şterg repede urmele trecutului şi împing Chişineul pe calea culturii 
în limba națională a maselor—singura pe care se pot bizul cetățile, 
statele şi se poate asigura mersul normal al omenirii pe calea bine- 
iui, dreptății și progresului. 


Dr. P. Cazacu 


GAEDE 


~ 


AE aaia a a a ES N AER IRRRI e ea prte a aa E 3 


Cronica Veselă 


D-A Tăztduanu făctnd ingerințe pentru 
Reșița, deputatul Popa l-a ci fatma. 


Aveam de gind mai inainte 
Să 'nchid procesul sine die,— 
Dar asta mi-a adus aminte 
De vechea noastră simpatie! 


Şi m' am gindit că nu se face 
Să nu-ţi trimit de la distanță, 
Acum cînd ne găsim în pace, 
O strofă de condoleanţă... 


Ţi-a tras o palmă, va să zică... 
Şi nu l-ai apucat de guler? 

O fi avind pe tine pică 

Fiindcă eşti un fel de Schuller. 


Vezi ? Chiar în vremuri de prefaceri 
E lucru foarte bun, prudenţa,.. 

ȘI liberalii fac afaceri, 

Dar ei salveăză aparenţa! 


Ai învirtit tu foarte bine 
Comerţul nost’ cu Europa 
Prin operaţii clandestine... 
Dar ţi-ai găsit la urmă Popa! 


Sonet estival. 


Din cerul mat, încovoiat pe zare 
Ca un imens cuptor de porțelan, 
Un soare imobil şi dialan 
Trimite raze perpendiculare. 


Oraşul „adincii ca 'ntr-o visare” 
Cu tot aspectul lui cotidian, 

E bintuit în fiecare an ; 
De felurite boli imaginare... 


Vin de departe adieri suspecte, 
Prin atmosfera plină de insecte, 
Se furişază molima perfidă... 


Trag storul la fereastră şi, de frică, 
Simt inima că mi se face mică 
Cît un microb de febră tifoidă. 


aad Das Cu T 


G. Topirceanu 


Recenzii 


- 
Gala Galaction, făboji pe bradul verde, laşi, 1920, Edit. „Viaja 
Rominească“, Preţul 9 lei. 

Afi pălruns vreodală În unul din acele frumoase pelsagli de 
loamnă senină, caldă şi nespus de lristă ? Deasupra, un cer albasira 
de o seninălate nesfirşilă, din care curge pe razele soarelui, molcom 
şi obosit, o căldură îndepărtată, bitadă şi bună, peste cîmpla arsă. Ina- 
inle, de o parte și alla a şoselei curate, dreple, se ridică dealuri îm- 
pădurile. Frunzişul bronzal, împietrit parcă, înir'o linişte de o măre- 
ile eroică, de o adincime ametitoare, treamătă lotuşi o poveste mol- 
comă, pălrunzălor de listă. E senin, e cald, e bine, și lotus! peisa- 
giul te copleşeşie, fe iînirislează. Sim|i acolo sullelul cura! și vesnic 
al naturii, alins vremelnic în exteriorizarea lui de aripa rece a loam- 
pă simți agonia verii și resemnarea măreață in faja legilor inexo- 
rabile... 

Același Impresite o aveți celind opera d-lui Galaction. „Nici u» 
al din celelalle anolimpuri nu e alit de meşter piclor cum e loamna 
şi, în acelaşi Hmp, nici unul nu e atil de dătălor de ginduri şi chemă- 
lor de amintiri”, - spune d. Oalaciion. Aşa e și d-sa. Un pictor, în 
meştere vorbe, din şcoala impresionistă a vieții grele, a toamnei re- 
semnale și ginditoare, „un îndrăgosiii de neschimbare și lrecul”, un 
creștin prin învălătură morală şi tradiţie, prin umanitate şi filozofie è- 
tică, nu prin crediulă, care îți deschide prin rîndurile lui orizonturi 
de natură moariă, orizonluri de lrecul frumos, orizonturi de gindire mo- 
rală, prolund umanilară, 

Aşa l-am văzul pe d. Galacilion în „Bisericula din răzoare” şiin 
„Clopotele dela Minăslirea Neamţu”, aşa e și în „Răboji pe bradul 
verde”, spărulă acum cilva ilmp. 

Stat clipe răzlețe din viața unul gindilor impresionist insemnale 
pe bradul simbolic, veşnic verde, pe care vremea creslează urmele 
furtunilor şi oamenii semnele capriclilor sau palimilor omeneșii; sin! 
tablouri de natură şi tablouri sufleteşti, zugrăvile cu penija mesieră 
care conturează lapidar ruine istorice, biserici vechi, oameni care au 
irăit şi clipe sulleleșii de o reculegere morminială. 

Celeşti invell din ele creşiinească plelale peniru lrecului 
neamului, pen ruinile-i istorice amenințale de prefacere, de nimi- 
cire, înveji plelale recunoscăloare peniru marii noșiri morji; înjelep- 


284 VIAŢA RO 


, ] s ăciunea 
Carol, blindul Anghel, Caragiale, Coşbuc ; alli deşert 
IE nor pineke şi înveți umanilalea şi dragoslea pena oul are 
şi resemnarea cuminte creşiinească în faja nenorocirilor. i n Sorana 
peniru cei pulini, artişti fă Dai, mere aline inimă, aduce liniş 
i re și recu Š 
aaa Pa Earp p ians autorul acestei cărți; a fost invinovățit 
şi alăcat peniru ideile lui, de acei core câuiau fopi Ispăşitori tioape. 
citāti lor. | s'a făcul o vină din eliludinea lwi din timpul Ca a ni 
| şi a fosi acuzat şi de inlernallonalism, Celind ri ră ra aas 
egi cîtă palimă nedreaplă şi panică era în atacurile eplale c 
el. 
"s ui e af roci voal sg oa nesmului rominesc în po Fe a 
lui de a simți, încît „germanotilismul“ lui nu patea fi porali rage e 
enezinanre afaceri gi elenă, pesis Monte A, aiea lavori da 
trecut, lrumoase și înălțătoare pag a macar ea 
vreme a alitor ruini istorice. ŞI o spune in însemnarea rc 
: „Cît de mult ne pare rău că alitea castele, ce şi 
artrite care ara ue a istoria, nu se mg dovedesc azi pe faja 
m sa : 

a p h şi dragosie recunoscãloare vorbeşte Poraa 
Carol : „Din ră fete prea nene, sabana și rer an, pusi de 
in înjeiepi”, spune în: „Ca = +. 
ra vezi pr fă 2 marele Vodă Carol"—acrie el în rai s Ped 
unde termină cu următoarele cuvinte: «De e paon va megs hede 
srile catedrală. Cariea de Argeș. 4, rom goți, aefafeiogälori1® De © 

. - ce-am 
tried mg Eod Aa i Beriiale i „ate lui Dumnezeu, 
A , lzbinda neamului rominesc î» ; 
TA ja faja izâminlăriler politieianilor Pe vote + E agge Feii" 
A le : „Şi ind de mingiere ş 
pre eur fi a esie expresiunea ari a inlregului popor romin 
ul țării noastre”, j 
P ay irea Fomine ască, legată d i i a gaa comete, Are 
uac în: „Pe valea Dimboriţei”: „Pe a 
| verzue, te simi una cu aceas 
ii plerduți în năvala ei înspumală $ k mogel ar pne: 
ică, aceşii munji, cuibul vechilor vileji, x 
pe arara pn e plait, räscumpāral Bre e op = singe și faca rentă 
ă asia naționalism f... 
t F y sageli se E kaires socialistă Inlernațională, ascullaji mn j 
peer : „De un singur lucru nu-mi stă inima la loc. t ag Dona metre 
Regni (mai ales acea eiva eare arin bine şi purtăp haine negre) 
am fost și nol prinire cel care ih ro turi de bătălie ca mincinoase și 
de idealuri dovedite azi pe şaple ea ur e Ara d e Porren t 
absurde... Ne trebuia pacea bis ă, gri ME piperra 
ptali din somn ẹ 
ireligiunii | ŞI ezi ne ecan la ochi, ca LOR ȘI 20 pt 
i aşa de prosi, cum ne p A 
Cp ger aE ar oh lorincă spital: „Să-ţi lie frică de Dum 
at praful de pușca i>» E 
aice a por der ii Mace să ur RE ză pal o gre 29 
a cãutat so r eas p 
a rond e gi Stra poperplmi, în vosie gr Ep = pe 
rece Ap eat a app fă pfe pza neamului, invăjeji 
she fosi fainicele domnii romine limp de suie de ani, dali-vă „anga 
di rige haos îngrozitor am eşii noi azi în faja lumii şi pelosboh < pa 
pet popoarelor nu e niciodală sa einig de loterie, ci o len a 
secular 
a p amoroasă apa ppan Xa pe nedrepi, d. Galaction face parte 


din pujinii oameni de caracter pe care îi erem.. De aici vine şi câl- ` 


dura cu care d-sa ne dă la sfirșitui volumului, intr'an duios colorit, 
periretul d-lui Stere. 3 o AN 


RECENZII 285 
aega t E E T A M En AER E 
.. 


Spiridon Popescu, Conirib lune la munca pentru ridicarea 
poporului !Scrisori călră învățători, preoli și călră cel ce vor să-şi 
cunoască neamul), Edilura Viaja Kommest. 1921 Bucuresti. 

Deschizi cariea cu îndoială : încă unul care scrie despre lucruri 
prea cunoscute, cu elişeele obisnuile, spre a da îndemnuri de aliiea 
ori repetate. Dar e destul să celeşii două-trei pagini ca să vezi că înda- 
iola la a fost pripită, că aulorul nu-l un suflet de rind, ci unul din cet 
mai ageri cunoscălori ai sutlelului săleanului romin. 

Rămil incinta! şi surprins, 

Incînial de modestia cu care aulorul analizează resorlurile su- 
"eteşti ale vieții țăranului romin; surprins, pentrucă bagi de samă cu 
uimire că pănă acum n'ai priceput nimic din această viață, pe care 
credeai că o injelegi desăvirşii. Vezi că al fosi un slrăin înire al tăi, 
că i-ai răslălmăci! şi dec! însuți nu ai pulut [i priceput de ei. 

Te apucă un fel de cludă impotriva slmplismului vinova! cu care 
pănă acum al privi! toate chestiunile în legălură cu visja sufletească 
si giari a săteanului: cartea lui Spiridon Popescu luminează şi 
purilică. P 

Indrumările lui vor fi fireste eticlenie locmai penirucă ele por- 
nese dela o minunată şi adevărată iniulție, . 

Aalorul e născul la țară unde a petrecul un fimp îndelung; lot 
celace inlăjlşează în corlea lui e rezullalul unei nemijlocile expe- 
renje. El a văzut prea de aproape viaja săleanului pentru a se lăsa 
înşela! de slalisiicile obişnuile asupra şilulorilor de carte şi analfa- 
bejilor. Vezi cu uimire că numărul annliabeților e cu muli mai mare 
deci! credeai, penirucă el cuprinde o prea mare parte tocmai dinire 
aceia care au urma! la şcoală şi pol scrie şi celi: dovadă rezullatelea 
scoale! rurale. 

Cartea nu e încă un mijloc de ridicare peniru lăranul nostra: 
el nu-i pricepe rostul |! in viața de toate zilele nu se simle vre-o dto- 
sebire inire absolventul de patru clase primare și neabsolreal; şi unul şi 
altul irăesc barbar de nehigienic, nici unul nici situl nu întrebuințează 
cerneala și hirtia, nu celește cărți sau ziare, nu stie ma! mullă soco- 
leală decii cea care se poate face pe degete. Gospodăria absolven- 
tului nu-i mai aleasă decit a celui ce niciodată n'a călca! pragul unei 
şcoli primare. ŞI unul şi altul sini supersiițioşi şi se lecuesc cu babe. 

„Culmea ironiei ori a durerii: o bună parte din semnalarii pro- 
testelor conira legii obligatirilăjii iscălesc nu prin punerea degetului, 
ci cu propria semaălură”, - 

Acest din urmă fapt e concludent: țăranul — chiar cel trecut 
prin şcoală— nu pricepe rostul şcoa el. De aici repulsiunea sau indife- 
renja lu: peniru ea. 

Cauza fundamentală a râului e că nu există legălura sulletească 
necesară inire invălălor și sal. De aici urmează şi faptul că şi şcolile 
de adulți „sîn! o iluzie mai molit“. 

„Simpatia satului peniru înrățălor e necesară”, Săleanul nu inje- 
lege folosul cărjilor și deel ol învățămintului. Convingerea lul ire- 
bueşle iäutiià pe loate căile, alifel invățâmialul primar e o costisitoare 

gire. 

Dor vezi că: 

„Învățătorul, victimă a oraşului, lol căulind să-şi păstreze dem- 
nilatea, rămine sirăln de suiletul |ăranului... Frunlaşii salului nu sint 
toldenuna şi oameni simpalici satului. Ţăranii deci nu au nici un mo- 
tiv să simpalizeze pe învățător din moment ce-i vedeau în lovărășia. 
Sueos de sat". 

rmează partea Il-a a cărții: „Indrumări“, 


p, 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tš iastitolorulul că pricina răului nu e în faptul că el se 
allă RE Aga străin de satul său nalal; că loculrea în setei e rect 
legată cu o muljime de neplăceri care sirică rolului ză e dea $ 
parte nici înir'un sal străin nu ră pot A prielin! între fruntașii sa 
i nu pricep rostul şc 
ari Apă er da decit ca E avätälorul să se impue prin valoarea w 
personală şi a familiei lui (de id ap vm capilol despre căsălo 
ai ales prin lac ul. 
ne tavsir i širandere y mgg romga ai n cyp de a venite ae 
: | le țăranilor. Dela „Popa Tanda” a 
ngtele al pă - menirea de rari ea d eri apt do mar 
„de a scâpe le 
E arali mera egie care trebue condusă cu ogi podies 
duşman”, cu o continuă stipte s Sopravogae de sine şi mal a 
p irălucitor al strategului, 
PI ünde culminează eot da pp oa E. prd era dap tate: în 
dinja firească spre râscoa 
mir rit i P Coire lor e lrebuincioasă peniru oepa nes ora 
realizeze“ desăvirşii mecanismul atit de simplu, dar lot atit de pr 
a rilor |ărăneşii, k 
R HS a OON airt. în ulară, plină aa, spatios isa nt Scion 
P i atractiv fac din carlea d-lu o 
Sul nealterate cărți, în acest gen, scrise în romtuatie 
e Cartea luminează şi purifică, Lectura ei e indispensabi Ra ri 
ce se dedică carierei de luminători ai poporului şi în pei e Ak 3 
comoară de lucruri nouă peniru cei mel mulji dintre nol, ne a rae 
tis încățămîntului rural „urechi am avul şi nu am auzil, o am avu 


s! mu am văzul”. |. OLIMPIU STEFANOVICI 


s*es 


Maximilian Costin, Vioara. - Moeșirii şi arta el, Edit. „Viaja 
id i, Prețul 15 lei. 
Ro o > acri ele frumos tipărită şi admirabil ilustrată, esie 
rimul pas spre salisfacerea unel nevoi cullurale, demuli simțită la 
La Sinlem un popor cu neobișnuiie însuşiri muzicale, care Saiar 
eşte totuşi, lipsii de îndrumare, căulindu-şi idealul de armonie şi melo pr 
La noi nu exislă o lrediție muzicală; conceriele siat un loer 
bogaților şi imbogăfļijilor, lar profesorul de muzică--vocală sau see: 
mentală — cind e bun, e inaccesibil maselor mari, lar cînd nu $ ` ok 
lăuză competentă în tainele artei muzicale, atunci e mai muli dec 
nefolositor. i R 
istā rălăciri şi superstiții în muzică, cum există în orice 
ci i T e Si ele la noi sial exploatate de nepricepuli, ră- 
tăcind. şi mai mult pe bietul pelerin în drumu-i spre Paradisul se care 
vorbeşte Beelhoven. Nu irebue să se uite că inijiarea muzica ă a so 
cletăţii e o problemă cullurală ce nu ingădue aminare. = “ 
D-i M. Costin are deosebilul merit de a face primul pus în acest) 
direcție Cartea d-sale poale [i celilă cu acpluşi interes de marele 
public, de toji iubitorii de muzică și istorie muzicală și ma! ales de 
violonişii A kta 
multă pricepere istoricul violinei în legălur 
famita opioa lot a clare asupra aclualei consiruciii a in- 
sirumentulal, au 
i de caplivant e capitolul despre Maeștrii Violine: 
care a pen a aaia] marilor inspiraji, evolujia inaripată spre 
idealuri lot mai înalie. Porirete succinie dar exacte, impreună cu 0 
limpede caracterizare a șconlelor violonistice, dau fiecărei paginal un 


f 


RECENZII 287 


deosebit interes. Corelli, Tarlini, Viotu, Paganini, Joachim, Ysaye, pri- 
mesc deplina lor semnificație în galeria maeșirilor cînlăreți din strune 
(Păca! că lipseşte o listă sistematică a celor mai bune lucrări din ti- 
teratara violinei). 

In capilolul despre vioara în Tara Rominească, avem lămuriri 
prelloase Supra desvoliării interesului penire muzică la noi, asupra 
rolului pe care l-au jucat violonişiii-apostoli ca Teodor Burada, Cau- 
dela, asupra nobilului sprijin pe care Regiaa Elisabeta l-a dai mães- 
irlei muzicele la noi în drumul ci spre culmea violonisticei romine : 
George Enescu, 

Dar unde d, Coslin excelează, e partea finală a cărții : despre 
arta vioarei, 

Distins profesor de vioară şi pedagog muzical, avind o bogală 
cunoştinţă a instrumentului şi a literaturii Jul, d. Cosiin înfăţişează cu 
o deosebilă pp pp şi intuiție psichologia snecilică a violonistului. 
Cu dragoste, el dă minunate sfaturi elevilor violinei, le spulberă ne- 
increderea [irească, îl încurajează Iniru învingerea mullelor greuiăţi 
tehnice şi de interpretare : simți în autor pe omul care cunoaşte intim 
lucrurile de care rorbeşie. Cartea d-lul Cosiin e un iel'n, un pro- 
fesor, bun şi injelegălor peniru orice elev, — carlea d-lui Costin eo 
edevrărală lacere-de-bine. 


1. OLIMPIU STEFANOVICI 


Norman Angell, Tratatul de pace şi haosul economie eu- 
rapean (The peace irealy and ihe economic chaos of Europe), Lon- 
don, Swarihmore press). 

„s9 mare parle a Europei e amenințată de istovire şi ruină, Ru- 
sia s'a cufundai deja în noaple, şi riscul ca şi restul să-i urmeze e de 
fapt foarie grav. Fapiul în realilatea lui brulală e că Marea Brilanie e 
o insulă foarte mică in marginea continentului şi că pe acesi conil- 
nent cei 70 milloane de Germani repreziniă factorul naliona! cel mai 
imporlant și formidabil. Nu poți area o Europă stabilă lâră o Germa- 
nie stabilizată şi nu poji avea o Mare Britanie siabilă și prosperă cil 
limp Europa se bălăceşte alături în conlazie şi dezordine“... 

»„Àm semna! lralatul de pace, nu penirucă îl consider un aci sa- 
țisfăcitor, dar penirucă e imperios necesar să se sfirşsească războiul. 
Adevărala muncă peniru facerea păcii va incepe numa! după ce acest 
trafat va fi fosi semnat... Tratatul nu-i decii lichidarea siluației de 
războiu mondial“, . 


Generalul Smuts, 


Pria aceste două citate, unul pus ca mollo, iar celalal! ca nolă 
în cursul cărții, autorul lămureşie vădit scopul cărții sale. N. Angeli 
e cunoscut mai ales prin volumul său, cu mul! zvon inainte de războlu, 
„Marea Iluzie“. Cine l-a celit îşi va aminti cu cită limpezime și pălrun- 
dere se arată primejdioasa zădărnicie a ceiace autorul numea atii de 
nimerii : iluzia hărților geografice. Peniru această iluzie, spunea N. 
Angell, popoarele sacrifică fluvii de singe omenesc, pentruca apoi 
deșieplindu-se din furia distrugerii, să vadă că certurile internaționale 
ar fi putul [i vidale pe o cale cu muli mai ușoară şi eficace. 

ar cum omenirea nu a ascullat niciodată pe gindilori ci lotdea. 
una pe vorbitori, cărțile de felul „Morel Iluzii“ au rămas voci în pustiu. 

După marea nenorocire, urmare firească a marei iluzii, n'au lip- 
sii glasurile care cu mai multă sau mai pulină culoritate și lalen! şi-au 
spus drepl şi cinslii cuvintul lor. é 

n asifel de cuvint e cartea de care voesc să vorbesc aici a lul 
N Angel! care, alături de carlea lul Keynes, ¢ unul din cele mai simp- 
lomatice semne ale deşieptării. 


288 VIAŢA ROMIREASCĂ 


pd nd 


După ce Angell arată, şi după rapoarte oficiale engleze, slarea 
de plins în care se alā Germania după încheerea păcii, cu degene- 
rarea fizică şi morală a locuitorilor ei, el accenlulază teza sa că a- 
ceaslă slare nu poale fi indiferentă Angliei şi celorialie slale învin- 
giloare, înlruci! ea aduce o scădere a producției ati! pentru Germania 
ci! şi restul Europei, prodacind o slare haotică generală. 

Fraza obişșnuilă că Germania irebve să plătească crimele ei, au- 
torul arată că se bazează pe o eroare de judecată logică care ia rin- 
du! el aduce o.. eroare de ordin moral şi desigur şi politic : pedepsi- 
rea prin foame şi privați! în afară de demnilatea omenească a copii- 
lor german! nenăscul! încă pe vremea incepululul războlului și a fa- 
vadării Belgiei. In loc de: „Nol n'am contribuit la infometarea copillor 
Germani“, zice Angell, trebue să zicem: „Sinlem puși in dilema de a 
sili e copiii inamici să moară de foame sau de'a ne primejdul pacea 
moasiră şi viiloarea pace a lumii“ i 

Dar nu numai atii. E clar că țări cà Germania și Ausiria info- 
metale, bancrule şi iutr'o siare de dezordine lãuntrică, nu pot plăti nici 
o despăgubire. In paranteză spus, procedeul seamānă cu or inul cu- 
noscut: „Fă-le perie, fä-te cizmă! etc”. 

De aici urmează latal peniru Anglia că, „nepulind să-şi siringă 
datoriile ei conlinentale, nu poale plăli datoria ei faţă de America”. 
Conceplia „rivalilor comerciali” se bazează pe un simplism, întrucit 
Britania poate să-şi menjină popw'ajla numai în virlulea comer ului cu 
„Inlmicii“ ei comerciali ; căci acă s'ar pulea închipui o sculundare 
subt mare prinir'un cataclism, a acestui inamic.—rezullatul peniru An- 
glia ar fi pur şi simplu pierderea pei m Europei centrale. 

Care-i eleciul acestei stări de lucruri pentru Germania și restul 
Europei ? Bolyevismul va creşte Înevilabil. Ce-ar fi dacă în locul ma- 
selor analiabele ruse, 60 milioane Germani, superior educați, ar fi mi- 
naii de foame spre experiența comunisiă? Căel unde e lipsă abso- 
lulă, trebue să se facă o egală impăriire a bunurilor: or această ega- 
litale e primul pas spre statul comunisi”. 

Inţepenirea în aliiudinea de pedepsilori care nu văd relația 
strinsă economică inire pedepsili şi ei, dovedeşie că „lumea cea nouă 
se inlemeiază pe cea mai crudă şi goală afirmare a fortei şi că lus 
crurile peniru care iinerii noşiri au fosi îndemnoļi să-şi Jerilească 
vieja. — drept, justiție, milă, apărare a celui slab n'au fost realizate” 

Ci! espre problema despăgubirii, „partide puternice continuă să 
creadă că peniru a mulge vaca, intălu trebue să-i tai gilul”, 

Atunci se vede că nu vrem o indemnliale germană, căci moneda 
germană n'are nici o valoare, dacă Germonia nu exporiă. Şi dacă vrei 
ca oamenii să lucreze peniru line, nu lrebue să începi prin a-i lipsi 
de uneltele lor. „ŞI larăş: marele cumpărător al Angliei a fost com- 

tinentui"."" Aşa că problema loamel in Germania € o parte din pro- 
blema inlegrală a reslaurării vieții economice europene peniru a pre- 
veni foemelea, nu numa! la populația germană, dar şi la vecinii ei, 

Problema se complică cu timiditatea Americei de a relua legă- 
turile normale cu Europa omeninjată de bolșevism locmai din pricina 
iratalului de pace: Vonderlip indică aceasia in cartea ciială, 

Haosul economic perpeluai de Iratalul de pace face ca sialeie 
să se teamă „de citeva mi de patete bolasi pros! lipările şi de 

itatorii care arlă revoluţia înlr'un geamantan“, 
x Dar paea AN va răspunde că nu tratalul e de vină. La aceasla An- 
gell răspunde arălind relele economice ale lrataiulul după cum ur- 


mează. 


* Nu ne-au adus, zilele acestea, ziarele veslea că Lenin e foarte 
inciniat de neinjelegeriie intre Franja şi Germanis, intrucit ele pregă- 


tesc tarina penir imalism ? 
se} Frank À " anderiip în carlea saj „Ce s'a îalimplai Europei", 


RECENZII 289 


Tratelul : 

1. Lipseşte Germania de mal mult dect! trei slerluri din mine- 
ralul de fier pe care se baza pănă acum indusiria germană ; 

2. Transieră suprafețe carbonilere și cere predări de cărbuni 
din reslul izvoarelor ; 

3. Lipseşte jara de principalele ei surse de zinc; 

4. de polasă în Alsacia; 

5, de mari supralele agricole; 

6. Cere 140.000 vaci de laple și o mare caniliale de unelie agri- 
„sole, deşi lipsa de lapte pentru copii a avut în adevăr un caracler 
loarte grar; 

7, Lipseşte Germania de toale coloniile ei care erau izvoare 
prospere de malerial brut; 

8. „m. de drepluri împărtăşile în comun cu alle națiuni în Marocz 

9. de stobilimentele ei în China; 

10, „de mari caniilăji de material rulant şi vapoare; 

ii. Pune principalele el comunicații fluviale subi controlul alin- 


ilor ; 

12. Blochează comunicația directă cu Rusie, căci teritoriul Memel 
a fost anexal de Aliaji locmai în acest scop; 

15. Supune mări vip indusirii germane cererii Aliajilor, din» 
du-le acestora pulinja de a le conlrola; 

i». Pune comeriul extern al Germanie! subt controlul Aliaților. 

15. ŞI după loaie acesiea Impune Germaniei o despăgubire ce 
poale fi plătită numai cu ajuloral unei ladusirii nalionale lucrind cit 
mai eficienl şi al unui export cu mult mai mare decit inainte de a.s 
cesle pierderi, 

sia 6. Amină a indica daloria Oermanie! pănă în Mai 1921, ŞI în 
siirşii : 

17. Neglijeazăsă facă propoziii! pozilive sau definite peniru eles 
mentele indispensabile indusiriel germane: acces la hrană, maierii 
prime, tonaj, pleje şi împolriva discriminajiilor fiscale ostile din par- 
lea staiclor vecine. 

Vina fundamentală a iralatului e de a [i încercal să împace două 
lucruri ce se exclud: „A încercal să reducă puterea economică a Ger- 
manie! şi să prevadă sume peniru reparații; să abată gindul aceste! 
națiuni prin lirea ei activă şi disciplinată dela planuri agresive și să 
nu-i dea nic! o posibilitate de muncă pașnică”, E clar că în felul a. 
cesia „recucerirea Lorenei devine peniru Germenia, nu o chestie de 
mindrie vexrlă, ci de lipsă de hrană”, 

Fatal urmează o rezislenlă din partea sialelor oprimale şi o re» 
venire la blesiemul balanței puterilor, impolriva cărora Aliaţii au pro- 
teslat atii de mul! inainte de armistiliu 

Care e remediul acestei stări de lucruri? indispensabila revi 
zulre a păcii, căci zice Angell: „Preţul unui nalionalism elicieal e un 
internajlonalism economic care să promoveze munca”, 

La o mai aproape privire vedem că azi incă nu avem o legialre 
inlernațională care să privească problema dintr'un punct! superior a 
ceia ce numim sureranilale ueț'onală. 

Că o legiuire inlernajională poale— exista s'a văzul în timpul răz- 
bolului, cind numai grajie unei organizaţii inleraliaie a putut Îi brânhă 
toată pariea curopeanăa Anianiei, Le impiedeca o organizație inlerna= 
națională şi suprauajlonală — celace fireşte nu însemneaza anhinalio- 
naiă — care să joace rolul unul tribunal şi unei olii care, — tofi 
avindreprezeniaaji, să [ie ascultată de toli; eaar lrebul să se inlemecze 
pe un cod economic al națiunilor. 

Spaţiul nu-mi permile să enun} principiile care, după Angell, ar 
ii temelia unei astiel de organizaţii; dar e clar că dacă ea a pului îi 
parțial realizată de dragul razboluiui, nimic nu împiedică realizarea ei r 
de dragul păcii şi al basel stări universale. 

„Maşinăria administrativă a unui internajionalism aciivani el mun- 


290 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cii există deja înir'o lormă rudimentară“. La conlerința muncii şi so- 
clalisiă decad Februarie 1919), rezoluția privitoare la Liga Natiunilor 
înire alleie spunea următoarele: 

„Liga Naţiunilor ar lrebul să albă pulinja de a se dezvolla pre- 
făcindu-se înir'un organ de control alproducție! şi el disiribuirii alimen- 
telor și materiilor prime in inire lame, avind ca scop ridicarea a- 
cestei producții şi distribuții la cel mai înalt grad posibil de eficiență”. 

elor cu fiat justitia, Angeli le aminteşte cuviniele lui Wilson: 
„Noi n'avem nimic cu poporul german.... Nu subi impulsul lui guver- 
manții lui au pornit războiul. Nol nu dorim nici o represiune impolrira 
poporului german...” ŞI Angel! continuă: „Oare toale aceste declarații 
solemne sint pe cale să devină pelece de hirtie — pagini zmulse din 
cartea inamicului ?* 

Merilul cel mai de samă al cărții Iul N. Angell — casi al cărții 
lui Keynes — e de a li pus problema, nu din punci de vedere umani- 
tarisl-inlernajional, ci din punctul de vedere cel maf accesibil bu- 
nului sim|: al inicresului național bine înțeles. Cu linul lul sim| pen- 
iru independența fenomenelor economice, Angell demonsirează că e în 
Interesul țărilor invingăloare punerea în siare a Gerinaalei etc. de a 
produce cil mai mult, întăiu peniru a plăti despăgubirile și apoi pentru 
limpezirea haosului economic arlilicial, provocat de o pace arlificială. 
Cu alte curinle, interesul najiona) nu poale subsista fără o organizare 
internațională, lără codul economic al Naţiunilor. Precum in culoarea 
albă se cuprind loaie culorile, din punct de vedere al fizicii, tol 
așa din punci de vedere politic, „în steagul-alb al păcii universale 
se cuprind loale culorile najionale. Internaționalismul e condiția sine 
qua non è najionalismului -oricil, subt sugestia frazelor curente, s'ar 


părea paradoxal. 
L OLIMPIU STEFANOVICI 
* 
$» 


Chr. Zervos, Un philosophe néoplatonicien du XI sicele: 
Michel Psellos, Paris, 1920, Ed- Ernesi Leroux. 

Filozofia blzaniină (529 -145 ) n'a fost nicăeri.încă amănunțit st 1- 
dietă, cu lot interesul mereu crescut peniru bizanlinologle din a doua 
jumătate al secolului al XlX-lea. Că la nol nu s'au publicat studii a- 
supra lilozoiiei bizonline, deși ar fi fos! așa de trebuincios din cauza 
apropierii geografice, einogralice şi a iniluenlei exlerne ce am sufe- 
rii, nu e de mirat, din cauza greșiiei orleniații cu lotul apusene a fi- 
lozolilor şi a celor care au profesat îilozolia la noi în ultima sută de 
ani, şi din cauză că noi, în general, privim cu dispreţ cultura bizan- 
ilaă prin cea fanariotă, şi pe cea lanariolă prinir'un şovinlsm, devenii 
inulil acuma față de dinsa. Inceputuri de a privi oblecliv cultura bi- 
zantină şi fanariolă s'au făcul la noi de istorici, dar ele nu au avul e- 
cou în preocupările filozofice înstrăinale. Tolaşi reacliunea va reni cu 
siguranță, intorcînd acasă la nol în Orlent o parie din energia îndrep- 
isiă prea mull asupra Apucului 

Din studiul erudit, întins şi uneori viu, pe care Zervoa, decil un 
orienlal, îl prezinală asupra lui Psellos, cetilorul poale vedea ce intere- 
saniă ar fi peniru noi bizanlinologia, 

Aclivilalea lul Psellos s'a peirecul, aici nu deparie de noi, la 
Consianiinopul. Nu ea să ne intereseze ? Aici, aproape de nol, s'a dez- 
voltat o culiură ce a provocat renașterea apusană. Ne inlcresează gro- 
z V renașterea apusană și nu vrem să șiim de culiura care a provoca- 
t-o, plecind de aproape de noi? Gloria lui era aşa de răspindilă, încil 


cum se laudă singur inir'o scrisoare: „Celjii şi Arabii eu devenii cap- 


tivii noştri. Nilul siropeşte pămintul Egiplenllor, dar numai vorbele mele 
îi însullejeşie. Intrebaţi pe Persani și pe Eliopeni, şi ei vă vor spune 


——p 


-A e a e, RECENZII 291 
aia > miniera ea Pi AZ 200 A a | 
că mă cunosc, mă admiră și mă caulă Nu dem 
. CHI a > 
n re adus de o neslăpinită dorință de a se per Vele ne neat 
3 or mele“. Nu e inleresani ? Ce scriitor a lăsa! scrieri de ariime- 
tic , geomelrie, muzică, astronomie, fizică, șliinți naturale, astrologie 
filozo ie, poezie, gramalică, metrică, retorică, meteorologie, medicină! 
deep » agricultură, divinaţie. Nu e atractie un apiril așa de învățat ? 
Ca parea i la Academia din Bizanj, el era un om modern, în senzul 
o al curinlului, și ar pulea şi acuma să servească mullora de pildă 
one cursurile tralind problemele în linii generale, lăsind studenţilor 
să le daatolie în amănunjimi; căula să crească mai mul! cugetarea 
aati să incarce memoria studenților: alegea așa problemele in- 
s t avāäiura lui să lie o preparare pentru viață; cind simien că stu» 
eaii sial obosiţi, Plasa cite-o mică anecdotă sau cile o altfel de a: 
ere instructivă ; avea relațiile cele mai blinde cu studenţii, îl nu- 
mea vopi sau fralii lui ; le trecea cu vederea muite defecte, si cind 
se e pe ntreceau cu gluma şi-şi pierdeau prena multă vreme cu lealrul 
jocu mi sau nu veneau la curs din cauza ploii, nal do enea as- 
pro, s numai le aminlea cam munceşte el entire pănă în adincul nop- 
lii, zilnic, şi cam filozofii antici infruntau cele mai oboslloare și pri- 
mejdionse călălorii de studii, departe, Nu e modern și frumos? Unde 
e pomeni mucegăi!, cum s'ar crede ? Qăsim la dinsul, teorii moderne 
pn g a de a face filozofie intemeiat numai pe fizică, matematică și 
ys că, sau ca încercarea acluală ellină a unor expresionişii germani 
e a coacilia let Paget cu nielzscheian'smul (helenismul). Noulatea 
ariy în filozolie nu poate fi indeajuns recomandată, cãutală, aju- 
ală şi slăvită, dar peniru pseudonoulale și pealru mania de noutate 
pre nu e mai bun decil o cură indelungală şi îngrijită de istoria 
filozofiei. Nu e ulilă bizaniinologia ? Psellos era un spirit liber ; fă: 
case, În vreme de creştinism acul, crilica bibliei şi a noului teslameni, 
arălind conlradicții şi Imposibilități în biblie. obscurilăți in noul testa. 
menl. Ce mai vor liber cugetălorii ? Fiind acuzat de păginism, Orecul 
Sirel şi neeroic a lăcul imedioi deciaralie de creștinism ortodox. Nu 
sint de aciualitate -asemenea specimene de conșilinlă ? Dela mari 
luncții împărăteşii a trecut la mănăstire călugăr și pe urmă a revenii 
la viaja mireană. Nu e o mobilitate de spiril modernă ? Invățămintul 
unirersilar era pe aluncca graluii. Nu e irisi şi umoristic, cind ne gin- 
dim la democrația de azi de după rerolulia franceză şi dela Ploeşii ? 
Psellos combate leorille enchiste, care au influenjat mult concepția 
iliozofică a |ărănimii noasire. Nu ne inleresează ? Psellos se ocupase 
să scoată din proverbele popalare greceșii inlelepciunea filozofică as- 
cunsă în ele. Peniru cine nn s'o fi gindit dinainie de a face aceasta 
cu proverbele universale și în special cu cele romineşti, nu poale fi 
bizantini Psellos sugestiv ? Nici cetirea lui nu e greoae, căci era de 
9 „suplelă, eleganță şi de o gravitate dulce” şi cu o „fantezie abun- 
n * 

Ocuparea cu filozolla popoarelor orientale, și deci şi cu cea bl- 
zanlină, va fi de bună samă una din sarcinile de viilor ale lilozolilor 
și ale profesioniştilor în filozofie dela noi. 

GH. SAVUL 


++ 
$ 


Principesa Blücher, 0, soție engleză în Berlin, un volum 
de XI, 356 pagini, apăru! în edilura Constable Company Limited, 
Londra, 1920, 

Esile Jurnalul Principesei Bilcher, născulă Miss Evelyn Staple- 
ton-Brelherton şi ciăsăloriiă cu urmaşul celebrului „Marschall Vor- 
wărts*. In Umpu! războluiul a trăit în Germania acolo, la izbucnirea 
osiilităților a irebuil să se întoarcă din Anglia, unde obişnui! locuia. 
Ata nu-şi ascunde simpaliile —ba adincul palriolism englez. Dia 
celirea acestai Jurnal rămii cu convingerea că, orici! de inlime ar fi 
legăturile unei căsăiorii mixle, lot nu esile cu nulință ca cineva să-şi 


"schimbe realmente najionaliialea -cel pulin cind este vorba de Englezi. 


Parjialitatea vădită pealtu Englezi poale să fle datorită şi dalel apa- 


VATA ROMINEARCĂ MM 


volumului, după sftrşitul războlului autoarea dorind să armo- 
e cs acieie såle oa Ferniiaisi evenimentelor. Ma! suspectăm chiar 
că te foarle bine fi vorba ru ha o pledoarie fajă de aristocralla: 
engleză devenită alit de intolerantă, peniru a i se înlesni intoarcerea: 
în Anglia, căci după armistițiu auloarea a părăsii Oermania insialin- 
du-se în ('landa. Modul cum este redat Jurnalul, nu zi cu zi, cind am 
putea controla nașterea şi evoluțiunea senlimenielor, cl subt formă de 
compilaliune pentru spațiuri de limp,—de obiceiu luni întregi şi fără ur- 
mare absolută, - cală să înlărească această bănulală. 

In paginile sale autoarea ne redă viaja cercurilor înaltei risio- 
erajii germane, mai ales in Berlin, în tot timpul războiului, Fste evi- 
den! o persoană inleligeniă și cultă şi nu-i lipsesc nici prelențiun! de 
a scrie lileralură, fără însă a dovedi insușiri prea personale. 

Urmăloarele aprecieri atribuite unui conte K, asupra psicholo- 
giei Oermanilor—dar care, prin forma lor paradoxală cu privire la En- 

lezi „din care s'au eliminat urmele omului primiilv“, ne dovedesc in 
eajuns că in realitale sint expunerea ideilor autoarei şi ne dau o 
foarte bună idee de stilul său literar. 

„in realilale noi (Germanii) sintem o najlune de țărani munci- 
„tori de pămint, în sensul cel mai înlins şi de acela mat mult în con- 
„taci cu natura decit Englezii şi poredăm defectele o calitățile mun- 
„cliorilor cimpeneşti. După cum mică Anglie modernă prezintă un 
„peisaj imblinzii pănă la aparența unei grădini de flori sau a unui 
„parc bine ingrijit, tot astfel veacurile de cullură nelurburală şi era 
„indelungală de prosperitate industrială şi comercială au avul ca re- 
'zultel de a elimina urmele omului primiti din Englez. Englezii sin! 
„produsul unei culturi artificiale. Germani! sint înir'un grad mult mai 
„mare produsul Naturii. "Deabia în Scojia sau în vestul Irlandei se în- 
„lilneşie celace se aprople oarecum de virginitatea neatinsă a intin- 
selor şesuri nisipoase germane, unde vintul poale sufla în voia lui 
„cea bună, năvălind cu viscolele din răsărit, sau de lragicul întuneric 
„al marilor păduri de brad germane, locul de origină a cel puțin jus 
mătate din legendele și basmele Europei, sau de augusta frumusejă 

„a munților acoperiţi de ghiajă unde omul poate răminea elit de sin- 
„gurölic în faja Domnului.“ 

„De multeori Germanii sint numiji bruiali, der consider că ei 
„sinl numai tari şi simpli. Dela Natură ei au imprumuta! pulerea de 
„căracler nemăesirilă şi întocmai după cum ea nu este înloldeauna 
„liostivă, dar din conira sălbatecă, nesimțitoare şi crudă, lot astfel 
„şi noi am devenii neinduplecaţi în lupta cu dinsa, Geniul rasei noas- 
„re derivă dela păminiul pe care em irăl!, Sintem filozoli şi artişii, 
„calităţi provenind dia contactul cu Natura: sintem însă diplomaji și 
„polilici proşti, acestea fiind calități purcedind din contactul cu ome- 
„nirea. Posedăm istejimea ţăranului, iar nu viclenia omului de socie- 
„tale. Inlocmai după cum irupurile noasire exprimă mai bine pulerea 
„şi cerbicia şi sinl mal frumoase în costumele noasire najionale, de- 
„cit în creajiunile modei pariziene, iol asemenea şi sufletele noastre 
„Wau fost educate peniru a exprima gindurile şi senlimenlele noasire 
„prin mijlocul acelor reticenje ma: subiile pe care dumneavoastră le de- 
„numiţi taci, iară nol lipsă de sincerilate, Dar admijind că siniem 
„brutoli şi agresivi citeodətō, dar sintem lolodelă mari și eroici, ier 
„dealurile noasire bărbăteşii şi lemeeşti sint Siegirid-ii şi Brunehil- 
„dele Niebelungenlledului, figuri care personifică pasiunile primitive 
„ale omenirii. y 

„Adesea sinlem acuzaji de înguslime de vederi, pedantism și 
„meschinārle. Uiteji că am fost totdeauna siliţi să ne îndreplâm spre 
„interior privirile noasire şi să concenirăm elenjiunea asupra noasirë 
„şi a dezvoltării noastre inlelecluale. N'am putul avea expansiunea 
„Englezilor care daloresc largul lor spiril de generoziiele, pe care-i 
„admirăm într'atite, mal ales inptului că reflexul lor sullelese a tast 
„indreptèl spre țeluri depăriale în alle conlinente. Inainie de loale 
„noi Germanii sintem nișie combalivi. Fără granițe naluraie la Răsă- 
„rii ca şi la Apus, am avul înicideauna vecini hrăpareţi gaia să 
„năvălească la noi.” 


_ Casement ar fi fost o viciimă a Germanilor. 


RECENZII 298 
———— aan o baa 


Pri 
SRA = Onea Deta nu ne învață lasă nimic nou cu loată pozi- 


Este de mirat chiar, cum cercurile 


| gras diepere să dee crezare acelora ‘onlie pa care „le. ftequeaie 


și basme ca ji 
ar sa ne vorbeşie de Ruşi care cu tunuri cu lol ae pla i pa 
Salari) paia ge es areva A coafrasica această versiune po: 
t venliunea Englezilor hotărit 
Mar, ! pan mai vorbeşie de o principesă Saim-Salm yA iceri rroa 
duel din cauza părerilor Ior asup p in, Sdenla, doi duci s'au bălut în 
supra războlulul ! | 
avar ge peA pi = ai Ausiriei, primind în audiență pd aa pete să 
Contele A "i ascundă în dulapul său, deoarece i se anuajase 
ar peniru ò persoană cunoscind arislocralia ger Ā 
sir să facă mai puline greşeli de nomenclalură. ser lapon, pe 
nisiru al Afacerilor străine şi Kihlman, indesiul de cunostul la no! 
=s proja. uree pe din ie bea de mal multe ori lreculi ca ba. 
. nici acum nu sint. Feldmaresalul Ei 
iew, F esaer ae să generalul Eichendorff, a E sa panemaan a 
arle care se poale oarecum considera do 
esle cea in care vorbeşte de rebelul irlandez cn 3 Dea Lara 


Dus de - 
tra Englejilor, el venise În Qermania, —dupăce, la inta piei pf a 


insiigase con ira Angliei in America,—spre a vedea ce esle de lăcul 
niru cauza irlandeză. la Germania n'a avu! o primire prea bună. 
uită lume îl disprețuia ca lrădător ; alții tot atit de numeroși îl sus- 
ectau de a fi un spion englez, iar restul îl considera drep! un ne- 
un. In această din urmă privință s'ar părea cë intr'adevèr indelun- 
gala lui ședere în |ările iropicale şi ororile din Pulumayo, îi allerase 
oarecum mințile. Casemeni dobindi repede 'convingerea că Germanii 
vroiau numai să se folosească de dinsul şi avu certuri numeroase 
cu aulorilăjile. Datorită chlar unor asemenea certuri cu Amiralilalea 
ermană, spune Principesa Blücher, Casement a fosi sili! să înire- 
prindă expediția care trebuia să se isprăvească alit de faial peniru 
dinsul. nlrariu, Germanii ar Il ameninţa! să-l predee Englezilor. Se 
sile că Casement a losi prins cînd a debarcat pe coasta vesiică a Ir- 
landei dintr'un submarin german. Acolo el ar Íi trebuit să întilncască 
un vapor încărcat cu arme trimis de Germani, der a căzul în minile 
Englezilor, Curios esie că vaporul a fost înir'adevăr la locul desem- 
nat chiar în ziua în care Casament a fos! prins și că a văzul chiar 
submarinul, dar deoarece amiralitalea germană nu-l | înșliinjase pe că- 
pilan de prezența submarinului şi a lui Casemeni, vaporul a pleca! 
fiind mai pe urmă scufundat de căliră Englezi. De aci insinuarea că 
Casement a fost irădal Englezilor. 
Unele amănunte cu privire in debandada capetelor încoronale 
"germane Imedia! după revoluție sint Inleresanle. Allăm asilel că la 
resda revolulionarii au trimis regelui Saxoniei un aulomobil cu sten- 
gul Toş somindu-| să se predee lor: în cazul contrar el (regele), 
impreună cu mel mulți membri ai familiei regale, urmau să fie impas. 
caji adouazi. Regele a refuzat să se pue subt prolecția steagului 
roş şi impreună cu familla sa—fiecare individual spre a scăpa obser- 
vațiunii - a părăsi! palalul pe jos căulind un refugiu. Dilerijii membri 
si familiei regale au rătăcit asilel cinci zile, ascunzindu-se pe unde 
puleau, sirăbălind pe Jos arăluri, sărind garduri și neavînd ce minca. 
Cu mari greulăți su ajuns la Breslau, unde stătură cilvə timp ascunși 
la nişie devotați. Dar lrebuind să-şi ascundă identitatea, m'au putul 
să-și scoală carlele peniru alimente şi au avut să rabde de foame, 
rare cind arlsiocrația din imprejurimi, allind de soarta lor, le veni în 
alor. 

Cu privire la Rominia, pasajul cel mal Interesant este cel in care 
subi dala de lulie 1918 autoarea poresteșie că cineva care se afla pe 
lingă Împăratul Wilhelm la deciarajia de războlu a Romîniei, pretinde 
că Kâizerul a veni! în odae tremurind şi galben, zicind că „totul este 
pierdut și că er fi mai bine să abdice imediat". Nu aceiași atiludine 
a avul-o la inirarea Americe! in războlu, pe care a primii-o cu ze- 


HENRI ROSETTI 


Alemele. 


"294 VIAȚA ROMINEASCĂ 
IE E E E 
. 

. . 
1 psy” 
. W. Valentine, An Introduction fo Ihe_ experimenta i 
AEA Să beauly, London, 1919, Revised edillon, T. C. el E, jak. ra 
O filozolie rom?mească, şi înlrecind nivelul local, nu e Ire pasă 
să albă cu Apusul deci! anumite relalii, dacă e să e în șa ac poer 
deu netaral, in primal lee să pe „mamă de Ori de cele vii elè socie- 
pulin de cele inYechile unlversilar i pan Sa ele e 
iňjii largi; apol de produsele de meri! ra ne Erin pole prada 
progresul cullurii allanlice față de cea orientală, ran ger ses 
i de cea mediteraniană, în ştiinţă şi lehnică; s a 
ere rege jest de pariea de argumentare şi de sate rr 
filor. Cum estetica ex se inreg oi bg ae oona e oe Ari 
te a fildzolici ş n ț 1 
er orei Sspeziiatea special șiiinjilică şi tehnică a Apusu ui, pe nol ne 
mod intim. | 
ora armata fostul lecturer * de psihologie experimentală şi aa 
alimente profesor universilar de pedagogie la Belfast, Pisţiaiă pei . 
cului, în a doua ediție revăzută, o expunere seleciată a principale or, 
după dinsul, rezullale la care n ajuns estelica experimentală pe a Ă 
relativ la aprecierea de frumos în culori, forme, erat gr că 
plelură, intervale musicals şi piară pe rimă) compleclează cu cite 
„mail ales relaiir la > 
za cai pii hgp Deer ăsta apuseană, expusă de Valenline cu o 
claritate, inteligență, lipsă de mofturi şi conciziune engleză, dar ari o 
seleciare dubioasă ** și cu o admirajle pe care nu o impărlăşesc e 
cìi pulin, este totuşi dintre acele care nu sint lără de folos. Se const 
de cetilor că ca a fosi o alracție pentru experimeniatori, printre sate 
şi un remarcabil număr de [gar arabe: la eră pg er Bea a 
l] fintinile de chibrituri; u : 
inerea tz bre ea ce ni greni ar di ranae poale Atelont idle i 
un mijloc peniru o analiză mai bogală, m fierar i 
tä; un începul peniru un villor adinc. Cu loale aceste reale 
porii k granatira pagak Ain de Valentine se constală că au deslule 
li f co să nu poală provoca, prin ele înşile, entuziasmul allora de- 
h èl autorilor, a e sri si a necunosclilorilor însulleţiți pentru pro- 
gresul ştiinții, Lipseşle din experimentele relatate de Valenline ga 
cizare a nojiunilor de biologic; psihologic +i de estelic, gpa i nme 
bulnțale, şi un discernimini mal fin in analiza condițiilor problemei, 
precum şi abilliale în mijloacele tehnice de rezolvire. Se vede că ba 
nli, dintre cei recomandaji bine de Valentine, se îmbată cu shareie, 
cu curbe gralice şi cu siatistici, cum s'ar imbăta cu apă goală : iş 
permil să-și treacă limpul cu curlozilăți pueriie, îsi propun să roes 
renască cheslluni clare desiul; au iluzia că sini tol aşa de exacli caș 
Hiziclaali sau chimistii ; se complac în comodilatea -relalivă a experi- 
menlelor, față de eloriurile de gîndire cerute de estetic de observa 
jie și de 'rajionare ; sună pintenii fanfuronadei şilințilice, trăesc în o» 
cupațiu experimenială, penlrucă e la modă; siudieză numai starea de 
fapt loideanna, nu şi cea de drepi mai iuteresaniă şi mai dilteliz; 
arată un ceracler şiiințilie foarle rudimentar cu toale curbele lor gra- 
fice şi paracurbe ; cer mullă muncă şi pradă de muncă şi dau rezul- 
taie mlnaime. 
icire, Apusul nu ne oferă decit pulin decem. 
dală a se oil a seriei lui specifie în siudiul esleiicei, Asta 
nu însemnă de ioc peniru noi, că arem dreplul să-l Insullăm sau că 
n'am avea mercu foorie multe de învâlal deia dinsul; şi nici că dupăce 
lam admirat exageral, că avem dreptul de a irece ia exagerarea o- 
pusă, căzind în exlaz în faja oricărei piatiludici, leac, împrumaul as- 
cuns ori noslimade romineşii sau orienlale, tavu 


i I lar. 

a YA k de. ce artele intre allele, şi de studiul compalriotu- 
Jul eo d, Şlefănescu-Goangă : „Experimenlelie oi rateze” 
zur Oelihisbetonund der Farben“ în „Psychologische Sludien” a 
Wandi, y. VII, p. 24—355, - 


Revista Revistelor 


Louis Bertrand 


Fidus are un sludiu interesant 
esupra romanclerului Louis Ber- 
irand. Profesor ja liceul din Al- 
ger, Berirand a inceput a li cu- 
moscul în 1899, cind primul său 
roman de moravuri algeriene s'a 
publica! in Revue de Paris şi ti- 
nărul scriitor a fosi eprecial de 
cercul grupal pe alunci în jurul 
poetului Hertdia. Bertrand nu scri- 
sese niciun rind până la această 
dală, cl timp de zece ani, plicti» 
sil de sludiile universilare, beal 
de lumină şi de spaliu, făcuse că- 
lătorii lungi, cu caravanele sou 
cu cărujaşii spanioii, pe drumul 
Aigeriei de sud şi ale deșertului, 
ohservind oamenii si lucrurile. Per- 
sonagele core apar În primele lul 
romane, „Pepeie le bien aimé" şi 
„Le sang des racea”, sint lucrălori 
lialieni, francezi, spanioli sau mal- 
lezi, Impariaji din țările lor san 
născuţi în Algeria, curaciere im- 
pulsive, aprige sau viclene, în ale 
căror disculii confuze şi violenie 
esă la iveală contiicie de interese, 
dg rase seu de cusle sociale, 

in romanele lui Berlranăd nu în- 
tinim lipuri de proletari inbricajl 
de lleralură peniru a produce un 
efect de auliicză burghezului, du- 
pă formala codului naluralist, E- 
roli lui, ca Pepele, Bellazar sau 
Cosmo nu sisi muiomaji monlaţi 
de o mecanică savanlă In cobian- 
isi unui romancier dia școala lul 
Zola. lu ligurele interlope erocale 
de Berirand nu intilnim niciuna 


cu lolul simpatică sau cu totul o=- 
dloasă. Cercind înir'o zi să-şi re» 
prezinle viola anlică, fără a reuşi 
să Parvină cu ajutorul restituțillor 
soranie, Perirand şi-a dal samă 
că ea lrăește subl ochii säl, con- 
linuotă de rasele pe care progre- 
sul civilizației materiale le-a atins 
prea puțin, înir'o climă râmasă a» 
ceiaşi, In băile maure din Alger, 
el a revăzul Termele Romei im- 
periale şi in mișcările clobanilor 
de pe Citeron, în faja unei mese 
de circlumă, gesturile vechilor 
regi păstori de popoare; Ohser- 
vind cu atenlie muljimele orien- 
tale, el a avui viziunea celor an- 
tice; de aici Incursiunea sa În ro: 
maaul istoric. În acest gen, esen- 
Halu! e peniru Berirand adevărul 
omenesc, fală de care culoarea 
locală e cera accesoriu. El situs 
leză ocliunea și alege eroul într'o 
epocă delerminală core nu èa 
noasiră, penirucă eccasiă acii- 
une sau acer! erou nu manifestat 
in această epocă, mal Înlens, sau 
mai clar, o pasiuce sau un idéal, 
pasiune snu idesi care rămin a= 
devărale, oricare er Íl erorile de 
culoare locală, Asifel „Sanguis 
Mariyrum” «e cu lotul aliceva de: 
cil un episod nl ultimelor perse- 
culli sau reslilulia unui col| de 
vial antică, cl coniliciul între două 
inalte senlimenie, între o conyll- 
Inţă creștină de patrician rafinat, 
care vede rulaa imperiulu!, a cul- 
turit şi a vieţii linistite d2 care 
ere legal şi in acelaşi limp nu vrea 
să sacrilice, în foja lor, credința 


296 VIAŢA ROMINEASCĂ 


CO ——————— 


şi idealul său religios. De ase. 
meni „L'infanie“ nu e numal o is- 
torie de amor contrarială În luplă 
cu datoria, Într'un decor pitoresc, 
ci antegonismul În sufletul a două 
filnți ce se iubesc, a două țări ce 
se urăsc, fiindcă laplă pentru în» 
tăelate, una aproape de declin, 
lia aproape de zenit. 

Eroina, desi dinlr'o provincie 
veche a Spaniel, e invincibil airasă 
de acel pol magnelic și luminos 
care e Versailles, şi în faja lui 
Spania fanalică şi incullă se a- 
fundă toi mai muli În lrecul. Dar 
Bertrand nu e numai un colorist 
pulernic, Opera lul cuprinde şi l- 
dei. Ea e înainle de toale o pre- 
dică a energiei. Reaclionind con- 
tra nlrvanei inteleciuale, în care 
se complăcea generalla sa, el ia 
revela! frumuseța viejil active, vir- 
lulea lonică a muncii manuale, è- 
chilibrul regăsi! în coniaciul cu 
popoarele tinere, profilul moral 
pe care ea îl poale dobindi de» 
rişind păduri și ridicini orașe. El 
a desiepiai inleresul peniru acea 
Africă, care înaintea războiului a 
fos! peniru Franţa, cea mal bună 
scoală a spiritului de întrepria- 
dere casi a voinjel. Dar opera lui 
Berirand e şi un strigăt de alarmă 
în faja străinului, a barbarului. 
Trăind în mijlocul alitor populaţii 
ostile şi de cirilizajle neegală, ca 
acele care se găsesc în Àfrica 
de Nord şi în Orleni, el a văzut 

Franța se ciocneşte acolo cu 

o menitalitale sirăină,cu rase dacă 
nu ireduciibile, Jar loarle pulin 
impresionate de civilizajia noastră, 
rase care nu pol fi cişiigale cu 
simpaiie şi sini sensibile numai la 
forță. Opera lui Berlrand e în mare 
arte un produs al Alricei; dar 

nsuşirile lui de vizual şi de Ima» 
ginaliy l'ar fi făcut să zugrărească 
cel muli tablouri sirãluciloare sau 
subtile ca Chateaubriand sau Fro- 
meniin, dacă el nu ar fi avul o e- 
ducație lalină. Originele lul lorene 
explică deasemeni acel sentiment 
al dușmanului care se găseşte in 
opera sa. Dar celace face origi- 
nalitalea lui Bertrand e mai ales 
O exlremă acullale de observație, 
reunită cu o rară pulere de ima- 
Qiaajie şi de reconsirucție, capa- 

Ilă de a creia caractere şi de a 
evoca muljimile. (Fidus Raouo J08 
Deux Mondes, Iunie). 


Nedim şi societatea 
A aer în bee a! XVIII 


Cind la începulul veacului al 
XVIII se lasă peste țările romine 
negura tristă a epocei fanariote, 
la Constan'Inopol se desfășură o 
viață de plăceri şi de lux, de sen» 
sualism şi poezie, ce caracteri- 
zează epoca de apunere morală și 
politică a unui popor. Turcii bă- 
tuli pe toate fronturile, nevolji să 
închine pacea dela Carlovilz, re» 
nuntă la visul de stăpinire a Eu- 
ropel centrale ; sultanii și viziri 
caşt toți ceilalji demnitari trăind 
subt continue amenințare a revol- 
telor populare, provocale de fn- 
fringeri, vor să guste viala în tol 
ceareen mairalina! ca senraţii. Àh- 
med II şi vizirul său Ibrahim im- 
primă epocel lor o mare mișcare 
spre lax și plăceri, cu toale mi- 
cile lor Incovenlenle sociale: a 
dulterul, divorțul, celibalul femei- 
lor în proporții ingrijitoare. „Toată 
viața publică e o reciprocă cău- 
tare a sexelor pe care le despari 
tradiții, legi, adesea obiceiuri şi 
gusluri. Vara sint pariide de pre- 
umblări la țară cu dejunuri pe 
larră, sau mari serbări la Apele: 
dulci, preumblăr! în grădini ; iarna, 
sindrolie intimă în jurul focului, 
mese şi ceasuri de poezie şi mu- 
zică. „Poeţii cinlă iubirea, sociela- 
tea feminină e plină de seducţie, 
de politejă disiinsă, cu maniere de- 
licate, cu o urbaniiale mindră şi 
discretă ce uimesc pe lady Mon- 
tagne. Ocupale pulin de grijile 
casei, femeile —splendide creatori 
de cele mai multe ori- brodează 
și dansează, cind nu-şi petrec zl- 
ele la băile publice unde Ilecă- 
resc şi se amuzează; elern tn- 
drăgoslile. paslonate peniru iubire 
cînd siat Jiterate, își exprimă do- 
rerile in versuri nosialgice pline 
de finejă şi grație, Intilnirile cu 
bărbaţii nu-s aşa de grele, cum 
ne-am închipui. O arislocraţie, pro: 
priu zisă, nu există; marii oameni 
de staf es din personalul de rind 
al curții, recrulal și el din popor. 
Amiatiţi-vă numai de marele vizir 
Mustala K''prullul, despre care ne 


vorbeşie şi Neculcea. Este ce: 


mull o aristocrație a spiritului, a 
aptitudinilor inişirii curlezani, 
prelați conduc alacerile trăind sub! 
leama eternă a mişcărilor de 


REVISTA REVISTELOR 297 


“stradă, unde-şi găsesc moartea în 


mod invariabil. Celace-i d stinge 
e o surprinzătoare nepăsare fală 
de villor, o aplecare spre veselie 
ce o știu efemeră, spre plăceri pe 
care nu le vor mai regăsi. 

Poporul însuşi, cînd zurbele se 
termină, pe cù de violent şi spon- 
lan în minia sa, pe atit de liniştii 
şi lăcul cind se calmează, îşi are 
plăcerile sale lavorite : saltimban- 
cii, măscăricii, luptele de animale. 
lar pe deasupra luluror viața reli- 

ioasă, imveselilă în zilele de post- 

e un tralu de noclambuli, cind se 
lungesc la infinil serbările popu- 
lare, recepiiile în lumea mare ce 
urmează zilelor de abslinenţă, de 
posi şi rugăciune 

Natural, În o asemenea socle- 
tale lipsilă de viață inlerioară, nu 
se poale nasie o lileratură de i- 
dei, de crilică şi observaţii. Totuşi, 
cași literalura europeană, ea in- 
cepe cu poezia epică şi religioasă, 
dar se opreşte în dezvollarea sa, 
xe concenirează înir'o dispoziție 
de sullei ce rămine Invariabilă, se 
reduce la două-trei genuri şi pare 
a se petrilica in visul său intim; 
calitățile ei de emoție sini reduse, 
numărul de imagial limitat, genu: 
rile lilerare sin! lipslle de am- 
ploare 

Nedim, ciutărejul aceslei epoci, 
crealorul lendințelor nouă, cînd 
plingător şi prețios în expresil, 
cînd slrălucitor de grație şi volu 
bilitale, rind pe rind duios, ușura- 
He, flecar şi licenlioa subt accen- 
tele lui pasionale. ascunde adesea 
madrigaiul şi surexcilația volup- 
toasă. De alifel în secolul al XVIII, 
Otomanii onorează poezia şi poe- 
Hi. EL sini primiţi la curie, unde 
împăral, curlezani şi minişiri, toți 
versitică. Ibrahim-paşa, „sultanul 
poelilor”, ginerele şi vizirul lui 
Ahmed Ill îi protejă cași pe is- 
torici şi caligraii. Ibrahim fun- 
dează biblioteci, şcoli, tipografii, 
puns să se iraducă lucrări ştiinji- 

ce, clădeșie palate admirabile pe 
malul Bosforului și favorizează Ín- 
dustria porjelacurilor 

La seralele marelui vizir, nopți 
întregi minișiri şi poeti discută li- 
leralură : Nedim este lubit de |oți, 
celit, lăudat. Otomanii cu senti- 
menialitaiea lor, născulă din me- 
lancolie și pudonre. lubilori de 


- 


poezie amoroasă, dar și de anec- 
dole Pipărale şi satiră, găsesc în 
operă lul expresia pasiunilor ce-i 
agită. Căci Nedim are emotivila- 
lea elegantă şi superficială, o me- 
lancolie uşoară, o senzualitate ve- 
selă şi pervertilă, alcătuită din di- 
letanilsm şi corupție ; are în sine 
sufletul epocii, colorat de acel 
g de neant cel poartă în su- 
el ascuns orice oriental. 

Inamor:t de ideia lubirii, de sen- 
zație, de dorință, Nedim exprimă 
în versurile sale plăcerea dea 
lubi, de a dori, de a aştepta, a re: 
grelului şi sulerinaţii : are în ver- 
sul său cera ce-ţi aminleşie cind 
pe Verlaine, cind pe H de Reg: 
nier, cind pe Baudelaire, pe Sa- 
main și Banville; ore În sine ceva 
din epoca noasiră. 

Fiu de preot, trăit în aimosfera 
licențioasă şi voluploasă a curții, 
el Îşi găseşte, cași proleciorul são, 
Ibrahim, moartea în mijlocul unei 
revolle ce lzbucneşie pe neaştep- 
lale, care delronează be sullan şi 
dărimă palatele de marmoră clă- 
dite de vizir. 

(Rechad Noury. Mercurede France) 


Muzee'e sovietice 


Oricii am ii de preocupaji de 
celace se pelrece in jările noas- 
tre proprii, şi oricii de blazal ar 
fi devenii ochiul nostru în føja a 
lol ce era Înainle rar şi surpria- 
zălor, erenimenlele din Rusia își 
vor păslra loluși mullă vreme încâ 
interesul, fiindcă siat puținal călă- 
lorii, care se atenlurează pănăla 
aşa dislanță şi încă şi mal puțin! 
cei în stare :ă imprăşiie despre 
Rusia informajii trecute prin priz- 
me obieclive. 

Se şile că Rusia |aristă nu gå- 
sea niciodală bani peniru muzee. 
Oaleriile mai cunoscule erau ori 
proprietatea impăralului -—-„Erml: 
iajul“ — ori donații privele: „Tret. 
jakow” din Moscova. Astăzi rapor- 
tul este invers. Prin najionailizarea 
bunurilor, gavernul sorielic a pus 
slăpinire pe loale obieciele de 
artă. ŞI de oarece clădiri nouă cu 
greu se puteau ridica, a lransior- 
mai în muzee loale palalele şi vi- 
lele parliculare nelocuite. În unele 
din ele s'au găsit lucruri intere- 
sante. In ce privreşie pe Mallsse, 


298 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DO badiana aaan 


palatul „Ciukin“ din Moscova po» 
sedă cea mal însemnată colecție 
din lume. Tot așa, s'a dat peste 
pinze neprețuile de Cezanne, Gau- 
guin, Deraln. Două săli sint pline 
cu Picasso... Proprietarii — care 
mau fugit şi care erau cunoscători 
în chestiuni de ariä- au lost men- 
ținuți „conserralori“ al propriilor 
lor galerii, fiind trataţi cași lucră- 
lorii întrebuințoți în muzee. Mu- 
zeomanla însă e ceva, caracle- 
rislic peniru Rusia modernă. Ta- 
ra a fos! răsturnală cu fundul în 
sus, fiindcă orice sal jinea să 
aibă muzeul său. Unde nu e: 
rau palate, sau amenaja! bise- 
rici. Toluşi nici așa nu ajuagea 
spaţiul. În unele muzee din Mos 
cova tablourile stau aranjate inm- 
iocmai ca și cărțile înir'o biblio- 
tecă. In Pelrograd sîn! săli um- 
plute cu pinze până în lavan, 'ca 
depozitele de mărluri ale negus. 
torilor. ŞI fiindcă în sterea aceas* 
in nu pol îl folosite, muzeele a- 
aceslea slau înculale cu lacălul. 

Dar alături de picluri și dese- 
nuri guvernul sovielelor se inte- 
resează şi de biserici, mănbstiri— 
multe din eie inleresanie peniru 
orhiieclură orl peniru frescele, 
care ar putea sia alăluri de lucră- 
vile lui Oiotlo din Padua. In unele 
mănăstiri sin! adevărale comori în 
aur şi argint, Icoane, broderii... 
Galeria Tretjakow a devenit mus 
zeu najional,. E vorba să se inle- 
meeze un muzeu peniru pictura 
europeană apuseană. Ali muzeu 
cuprinde artă orientală; altul artă 
greacă si romană; în allal se gå- 
seşle tot cel referitor la epoca 
lui Puzchiny în aliul piclură mai 
nnuă. Peniru arla populară s'a în- 
inja! un muzeu aperte. Păpuşile 
şi jucăriile au mare călare. Inainte 
de revolulie, negustorii le desiă- 
ceau moi ales hagiilor în locail- 
tățile, unde publicul venea să se 
lămădulască prin minuni. In Krem- 
lin este un muzeu cu aminliri dela 
Petru cel Mare, Tol acolo e palul 
de campanie al lui Napoleon, 
comorile Romanovilor: coroane, 
scepire, inele, cercei, săibe, ser- 
viciul de masă al lui Nicolae Il. 
Poate că în niciun muzeu dia Eu- 
ropa nu se oilă atitea scumpeluri; 
din lipsă de spajiu unele lucruri 


aşteaptă subi pecejl, inchise fa 
sule de lăzi. 

Vizitatorii muzeelor - în fiecare 
an cite o sulă ‘de mii—sint alții 
decit cei  dinainlea  revoluliei. 
„Domnii“ stau îndurerali deoparie. 
În schimb se plimbă în ele gar- 
diştii, şcolarii în grupuri, munci- 
torii veseli că scapă de fabrică, 
soldaţii bucuroși să mal uile de 


cazarmă... 
(Leo Mathias. Das Tagebuch). 


Prezentul şi viitorul lumii 


D. Sit She-tchrang, aclualul şef 
al Republicei Inilorite, este un om 
de o rară valoare inlelectuală și 
morală. Opera sa receniă, China 
după războlul european, conline 
vederi Inleresanle asupra situajie! 
financiare şi economice a Euro- 
pei, dar mai ales Jusle aprecieri 
a modului în care se face educa- 
ila copiilor în şcolile occidentului. 

orges Soulié de Morani ne 
dă în cileva pagini analiza ecestei 
cărți. 

In prima parte a operei sale, d. 
Sil se ocupă de starea actuală a 
lumii. Din cele trei elemenie ce 
constitue nulerea unet națiuni, on- 
meni, bani şi materii prime, Eu- 
ropa a pierdut din 400 milioane, 
cii era populația sa, aproape 49 
milioane de oameni, toți în flọs- 
rea tinereții și pulerii,— o treime 
din populația capabilă de muncă, 
dacă scădem femeile și bărbaţii 
mai mici de 20 şi mal mari de 50 
ani, In Asia, dimpolrivă : populaţin 
creşie neconienii, muncilorii sint 
mulți, discipiinajl și eliini, căci 
coslul vieții nu s'a schimbat, 

Pierderile în bagălii materiale 
ale Europel, mine, cărbuni și pro- 
duse agricole, aulorul le socotește 
la 40 ia sută anua! din totalul de 
dinaintea războiului iar din punct 
de vedere linnanclar, datoria pa- 
blică înzecilă şi emlslunea de hir- 
He-monedă crescută de 14 ori cil 
era în 1914, pecind In China şi In- 
dia ourul este singura monedă de 
schimb. 

Eforturile ce face lumea peniru 
a scăpa din dezastru, modul cum 
utilizează resursele fiecare sațlune 
formează parlea a douu a lucrării. 
Autorul cercelează lol: instrucție, 


Wimanțe, agricultură, industrie 
comerț, metode de guvern, et 
Vom insista asupra finanțelor 
industriei. „In ce priveste fin 
jele, zice d. Sii, melodele ce 
mai deosebite au fosi întrebuința 
in oceldeni cu același rezult 
slagnarea comerțului şi producii 

majui și descreşterea impozilu= 

ul prin exces de laxare. Rusia, 

care a incercal să desliinjeze da- 
torie publică, e redusă la schim- 
bul în natură“. 

Aulorul nu vede decii o singură 
posibilitate de salvare: realizarea 
unității financiare a aliaților, 

Indusiria înlimpină şi ea pledici 
mari în reluarea avinluilui. Căci 
cele irei condițiuni, esențiale (ma- 
teria primă, fabricalia şi vinzarea) 
sin! tuiburale prolund. Europa nu 
are materii prime suficiente, nici 
bani, nici lucrălori, pe cind China 
și India posedă caniilăli imense 
de materii prime neexploalale şi 
ou lucrăiori ellini şi numeroşi; 
lipsesc însă maşinile, care în Eu- 
rope sint din belșug, dar din pri- 
cina dificultăților de lranspori, rä- 
riläjii materiilor prime, elc.. rămin 
neutilizate. Rezultatul esle şoma- 
jul, diminuarea producției mondia. 
ie în toate ramarile de aclivilale, 
Dar şi capaciiatea de consum a 
Europei a scăzul din pricina re- 
dacerii populației st creşterii im- 
poz!telor ; asllei că producjia nu 
ta palca prospera pănăce Europa 
nu va fi în siare să exporie pros 
dusele indusitici; ori singurele 
piele bune de desiacere nu sini 
decii Chino şi lodie, jaata ea in 
Umpul războiului și cu valută foarte 
ridicală, Cheia reneşierii indas- 
iriei curopene esle deci chesila 
iransporiurilor, 

Dupäce în a irela parle studiază 
politica marilor stèle și raportu- 
rile lor cu China şi relevă ca muliă 
amărăciune chestiunea lribunale- 
lor consulare și vămilor maritime 
ce aling gror indebendenia ceres» 
cului imperiu, d. Sil atacă pro- 
biema păcii delinitire fnire po- 
poare: S 

Desigur, zice savanlul chinez, 
„marele războlu a fosi provocal de 
dorinia Germaniei de a-şi siabili 
dominația asupra gollului Persic, 
mai întăiu, şi apoi asupra Asiei in- 
hegi, şi de cioculrea inevitabilă ce 


le produs intre Inleresele sale şi 


cele ale Rusiei şi Angliei, ame- 
ninjale una la Dardanele şi cen- 
laltă în India, Dar lendința de a 
avea pria mijloace brutale celace 
al tău esle comună luluror 
oamenilor şi luluror popoarelor; 
en se giseție la origina tuturor 
elor. Deci dacă voim pacea, 
trebue să disirugem prin educalie, 
prin legi, prin înjelegeri interna- 
ionale această lendinţă, „lasă 
toale manualele de istorie in Apus 
sint pline. de povestiri de lupte, 
de nume de generali viciorioşi. 
Abia de sial amintiţi binelăcălorii 
omenirii. pre ma europeană re- 
zervă peniru războinici — chiar În 
vremuri de pace ; onorurile sale și 
le înalță prestigiul prin unilorme 
sirălucitoare, decorații nenumăra” 
le, detilări,elc. Cum să nu fie alunci 
convins copilul că mărimea unei 
najluni se măsoară prin cuceririle 
sale, [ie cil de nedrepte, prin răz: 
boaele sale oricit de omoriloare ? 
Morminlul cărul înțelepi egalează 
in splendoare pea lui Napoleon?” 

In fotja aceslel conceplii război- 
nice a neamurilor europene d. Sii 
opune concepția chineză, „Ea a 
socoiil loideauna pe militari, şi din 

uncet de vedere moral și material, 
aferiori literajilor, poeţilor, func- 
ționarilor civili. Un proverb popu- 
lar zice: Din ferul bun nu Irebue 
să laci o sabie. Prăpădeşii un om 
deireabă dacă faci din el un sol- 
dal", 

Educaţia chineză insislă asupra 
slupidilății de a distruge fie viaje, 
fie proprielătena ; asupra lolosulni 
de a produce, de a trăi ia pace 
cu familia şi cn vecinii săi: Ono- 
rurile ceie mai căuinle, presligiul 
exlerior se dau îuțeleplilor, funt» 
|ionarilor publici. 

Pe cind Apusul apreciază mal 
presus de orice aspectul maleriul 
el lucrurilor, în Orieni civiiizofia 
se bazează pe ospeciul lor imale» 
rial: oamenii cu opucăluri violenle 
sial lavăiaji să lupte, dar în con- 
ira senlimeniclor lor antisociale, 
Din aceaslă deosebire de concepiii 
a rezulta! inlirzlerea Orientulul 
din puuel de vedere malerial, mai 
ales dele a doua jumâlale a vea- 
cului irecui, cind șiilața în Euro- 
pa s'a desvoilatia proporţii uriaşe. 
„Dar care l-a dosi ciștigul? Ari 


390 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Occidentul întreg este rainal, pus- 
Hit, nesigur. Silualia materială a 
Răsăritului este mull superioară”, 
Pină nu se va distruge spiritul de 
cuceriri şi violente, pănă nu se 
va schimba direcția educației ml- 
litarisie în şcoli, pacea nu poale 
veni pe pămînt. In China, oricil 
s'ar părea de ciuda!, e adevărata 
civilizajle Acolo nu e șilință, nicl 
inteligență, nici glorie sau bună 
guvernare În afară de celace ser- 
vă la ameliorarea vieți! în socle- 
tale, la înlesnirea fericirii ome- 
neşii. Munca și economia, siudiul 
senlimenielor reale, ajulorul reci- 
proc sin! acolo scopurile imaleriale, 
dar cu mult cele mal importante, 
ce se pol urmări. Civilizaţia Chi- 
nel, veche de cinci mii de ani, 
care a experimenial loale doctri. 
nele economice și politice, şia 
experimenial şi comunismul, dar a 
trebui! să renunțe la el, căci liberia- 
lea şi proprielalea sin! prea scum» 
pe inimii omenesti, linde la sin- 
gurul scop Justificabil : fericirea 
omenirii. 

(Georges Soulié de Morant. La 
Revue Mondiale lunie). 


Arbiirajele 


Ne aduzem aminte de demersul ca- 
binetului Fehrenbach — Simons pe lin- 
ză noul preşedinte american, Harding, 
pentru a primi rolul de arbitru între 
Germania și Antantă. De optimismul 
acesta au fost purtaţi Nemţii şi rindul 
trecut, pe lingă Wilson, care la rin- 
dul său n'a întirziat agbi să treacă in 
tabăra lui Clemenceau. Lupta co- 
muaă a întărit și mai strins legătu- 
rile dintre Anglia şi America, astfel 
că năzuinţa acesteia azi e să-şi pli- 
seze in Anglia mai toate capitalurile, 
de care dispune. Nu trece o zi ca 
foile engleze să nu anunțe infiinţa- 
rea de nol consorții americane pen- 
tru întrep-inderi comerciale în stil 
mare, Tribunalela de arbitraj au fost 
toldeauna un vis. Tratatele individu- 
ale dela naţiune la napune pentru 
regularea vâmilor, a circulației pe 
apă, a extradărilor,.. apoi convenţia 
din Geneva în scopul purtării unui 
războiu mai umăn, sint siogurele iii- 
voeli cu caracter pacific, Curtea din 
Haga s'a mărginit numai să rezolve 
„citeva incidente neînsemnate, care 


nu amenințau deloc liniștea pămina- 
tului, 


Totuşi în decursul vremurilor s'au 
făcut numeroase încercări pentru a 
se ocoli vârzările de singe, lar cel 
care s'a bucurat mai des de incre- 
derea adversarilor a fast Papa, La 
me s. XV, regii Ferdinand V 
al Castiliei și lon I al Portugaliei 
au apelat la Papa Alexandru VI 
Borgia, pentra delimitarea unor grà- 
nțe. La 1885, în conflictul distre 
Germanin şi Caroliae, Bismarck se 
referi şi el la Papa Leo XII. insă 
cancelarul mal avea un interes: să 
pue capăt in ţara sa epocti zise 
„Kulturkampi*. De aceia se adre- 
să Papei cu titlul de „Sire* ca unni 
rege şi unui impăraț. E lesne de 
înțetes cum Leo XIII, straşnic mä- 
gulit, acordă lui Bismarck ordinul! 
lui Cristos-—cea mai inaltă decorație 
bisericească şi o cinste neobișnuită 
pentru un necatolic, 

Curios. In 1872 Wilhelm 1 fu ales 
arbitru tocmai de duşmanii de azi- 
America şi Anglia—în chestia arhi- 
paibnulei Haro şi a insulei San Juan. 

patart, in 1905 Roosvelt refuză 

rajul intre Germania-Anglia şi 
Venezuela. Dar Anglia avu și cu 
Germania două ticte: unul in 
1889 pentru o insulă lingă coasta 
A'ricei de est, cind a fost ales ar- 
bitru regele Suediei. Ia 1872, tot așa, 
tribunalu din Geneva avu să rezolvs 
intre ele chestia Alabama. 

Avind in vedere pildele, era firesc 
ca în războiul cel mare Benedict XV 
să Le solicitat la fel, Decit, de rin- 
dul acesta voința Antantei a lost mai 
mare decit autoritatea Papei. Ce mă- 
runte erau altă dată certurile lumiit.. 

(A. von Wilke. Der gerireue Ec- 
kart). 


Originea capitalismului 
modern şi originea impo- 
zitelor 


Cu prilejul cărții lul G. von Be- 
low, „Probleme de isiorie econo- 
mică“, profesorul W. Merk (Mar: 
burg) discută citeva chestiuni, dia» 
ire cure unele sint de interes mai 
general, bunăoară „originea capi» 
lalismulul modern și originea im- 
pozilelor*. 

Intrebuintarea de capileluri mari 
în Întreprinderi, zice Merk, Incepe 


PS a 


a 


ar e a) Aa A 


REVISTA HEVISTELOR 301 


la sfîrşilul evului mediu. De unde 
“a sirins alunci atila capital? W. 
Sombari, care s'a ocupai cel din- 
tělu cu chesliunea aceasia, a în- 
cercat să demonstreze (Moderner 
Kapitalismus, | Au]. 1902) că în 
evul mediu capitalul la naşiere nu 
din comeri — celăjeanul oraşelor 
medievale nu se imbogățeşie din 
comer] — ct din acumalarea ren» 
tei păminiului. Von Below e de 
altă părere. Averile s'au născul 
dia mai mulle împrejurări, dar în 
special din afaceri comerciale. din 
venitul pămintului și minelor. Deşi 
veailul neguslorului era modest, 
era !oluşi destul de insemnat, ca 
să-l facă om bogat. Renie pămin- 
tului a crescut, numai dupăce s'a 
dezvrollal comerțul și indusiria o- 
raşelor. Baz organizației mese- 
riilor și indusiriei în evul mediu, 
în deosebi breslele şi regularea 
producilei meseriașilor În favoarea 
Intregii lor lovărășii, rămin în fi- 
intă pănăla începulul secolului al 
XIX. Toluși pe ici colea sini toles 
rali meșierii independen|i și marii 
indastiriaşi. Activitatea acestora din 
urmă e foerte redusă în primele 
secole ale istoriei moderne. Un 
avint simtitor iau ci abia în seco- 
lul al XVIII, cu fabrici înlemeiale 
pe prolecţin sialului, dacă nu erau 
cumva deadrepiul înlreprinderi pu- 
blice şi prin urmare niște creaţii 
artiliciale. 

Vechiul stat german nu cunoy- 
tea „impozilul”. Nici nu era ne- 
voe de el, căci serviciile publice 
şi serviciul mililar se efectuaupe so- 
coteala particularulul. Cind Fran- 
cli cuceriră Galia, găsiră acolo 
sislemul român de impoziie, dar 
nu l-au menjinul şi ssife! nu s'a 
intins ssupre iriburilor germane. 
Cel mai vechiu impozit german esie 


"edie Bede", ce se inlilneşie pe la 


slirsilul secolwigi XH ca dare că- 
iră feudal, şi avind îndăsălul său 
un Înlreg Istoric. Existenţa aces- 
lei dări coincide cu înlemeerea 
puterii feudale. 

Feptul că nu regele, cl feudalul 
o percepe, simboilzează întreaga 
Istorie a evului mediu. e fapt 
„die Bede" privea numai pe cei ce 
ateau pămini și Imobile. Dar un 
impozii propriu zis asupra proprie- 
lariior rureli — in aiară de cele 
irei cazuri consacrate : caplivila» 


tea leudalului, dobindirea rangu- 
lul de cavaler al fiului şi mării. 
şul — a fost în primele secole ra- 
reori consimii! Din secolul XVI 
însă el deveni dare anuală, deşi 
acordată prin învoire specială. Ve- 
chea „Bede* a continuat să fiin- 
jeze alăiuri, pănă la relormele se- 
colului XIX, cind Instituțiile me» 
dievale incelează. 
(N. Merk. Die Qrenzbolen). 


Atitudinea aliaţilor faţă de 
chestia Orientului 


Din cauza unor erori care îşi au 
originas la încheerea armi-litiului, 
chestia Orientului s'a agraval. Fran- 
la luase acum o lună, In Londra, 
inijlativa unui acord cu Turcia, dar 
polilica engleză nu a accepial a- 
cesi punct de vedere: și pe cind 
aliajii deliberau, evenimentele s'au 
precipilal. Azi Anglia, ameninjată 
de complicaţii mai grave, a văzul 
necesilaiea de a conferi cu Pari- 
sul şi Lordul Curzon a fosi lrimis 
pentru a irala cu Briand. Prima 
problemă pe care o vor examina 
aliații e conflictul greco ture Ar- 
maia lui Kemal şi acea alui Con- 
staniin sint gala de stac, dar nici 
una nici alla nu sini pres grăbiie. 
Consinnţin s'a angajal înir'o ala» 
cere in care îşi riscă lronul, Tur- 
cii încearcă să cişiiyue timp, elter- 
nind amenințările cu lăgăduinjele, 
discursurile najlonalisie şi xeno- 
lobe cu vorbele de conciliare. 
Franja nu se poale bizui pe cu- 
vinleie lul Bekir Samy Bey, după 
cum Anglia care complase pe Greci 
incepe să-şi dea samă că ermala 
lui Constaniin, lipsilă de otijerii 
venizelişii expulzați, nu e de loc 
sigură de izbindă. Nici es, nici 
Franjo, nu poale avea cea mal 
mică simpatie peniru arenluragrea- 
că, mai ales acum cind Grecia e 
subit regimul consianliuian, Dar 
in tealilate, ceia ce uliujii au de 
exomina!, nu e numai aliludinea 
pe care trebue s'o albă în rāzbo- 
iul greco-turc, cl politica comună 
ce e de urma! in Urieni. Căci 
conflictul diatre Turci şi Greci, nu 
e decil unul din aspeciele unei 
probleme mai vasie. ln stadiul în 
care ailajii au lăsal să ajungă e- 
venimentele, loale chestiile sin! 


302 VIAŢA ROMINEASCĂ - 


puse. Najlonalismul otoman, pan- 
„ arabismul, sionismul şi bolșevis- 
mul îşi dispulă Orientul, întreți- 
nind dezordinea și nelinişlea. Bol- 
sevismul speră să opereze, în O. 
rlentul accesibil lanatismului, acea 
rerolulie generală față de care 
Oceldenlul s'a aratat refraclar ; lar 
naționalismul oloman, fie că ac- 
ceplă sau nu sugestiile Moscovei, 
ie să exploateze această temă 
aţă de ele Mandalul Angiiel în 
Palestina a Minpiap gronin caşi 
sionismul, atunci cind a incerca! 
să lreacă din faza lui mistică la 
realilale. In urma tulburărilor din 
lalia, provocate de nemulțumirea 
indigenilor creșiial și musulmani, 
imigrarea Evreiior a fost oprită. 
ira Arabilor impotriva sioniștilor 
amenință serios noul sial. Pana- 
rabismul inrenia! de Englezi e du: 
pă părerea sulorului una din a- 
venlurile cele mal riscale. In lo- 
«ul vechii politici lurceşii care 
consista în a diviza pe Arabi, Win- 
sion Churchill a inaugurat în Me- 
sopolamia in 1920 o polilică nouă 
care linde la organizarea unității 
arabe. Un guvern şi o armală a: 
rabă autonomă, ar permite reira- 
Geren trupelor britanice, Der e- 
mitul Faycal, pe care Churchill 
vrea să-l instaleze la Bagdad ca 
rege ali Mesopolamiei, nulreşie 
senlimenle ostile Franței; şi în ziua 
în care ambiția lul va fi satistă- 
culă şi pulerea Arabilor mai soli- 
dă, aceştia se vor indrepta, dacă 
interesele lor o vor cere, nu spre 
aliall, ci spre Turci. Pacea cu a 
ceșlia e dorită de ambii aliați, dar 
va Íi greu de realizat din cauza 
cxallării şi a megalomaniei kema- 
lștilor ceşi a lipsei de înțelegere 
ce există inire guvernul din Con- 
slanlinopol și cel din Angora. 

Un acord onglo-francez ar pules 
însă fixa liniile esențiale ale unei 
politici comune în Orienl. Anglia 
are alci un Inleres esențial, asi- 
gurarea drumului spre Indii, con- 
irolul pe uscal el căilor ce duc la 
fluviile Mesopotamiei şi la Mos- 
sul. Franja are deasemeni tradiţii 
şi interese in Levant, unde acli- 
vilalea și influența sa e de ordine 
morală și economică. In 1916, gu- 
vernul frencez z cel englez au in- 
cheial o serie de acorduri asupra 
chestiilor orientale. 


Dar în cursul negocierilor ce 
au avul loc mai lirziu, acesle a- 
corduri au dispărul şi în Aprilie 
1920, în consiliul suprem dela San 
Remo, s'a decia că Franța va a- 
vea mandal asupra Syriel, dar nu 
dela Taurus la istmul de Suez, ci 
numa! pe strimia bandă de Iltoral 
ce merge dela Tyr la fluviul Dji- 
honu. Franța a plerdu! asilel, fără 
de compensație Taurus, Mossul şi 
Cilicia. Dacă in cela ce priveşte 
lerusalimul, Angiia a obilnul um 
mandat asupra căruia se va pro- 
nunja Societalea Națiunilor, Franța 
nu se poale dezinleresa de Con- 
staniinopol, care nu e numal un 
ceniru pentru interesele ei econo- 
mice, dar şi unul din punctele sen- 
zibile ale siguranței sale în Eu- 
ropa. Pentru ea, cași peniru An- 
glia, e o necesitate controlul sirim- 
lorilor caşi paza lor cu forje su- 
ficlente şi ambele puleri trebue 
să înțăleagă că această misiune 
nu lrebue să fle pentru cele oc: 
carle de rivalitale. ci de servici! 
reciproce şi de solidaritate pentru 
un interes superior. Dacă nalio- 
nalişiii turci ar reuși să ocupe 
sirimtorile, politica europeană ar 

rimi o lovilură dezastruoasă. A- 
iații trebue să păzească cu orice 
prel acenslă regiune siralegică, 
una din cele mai imporianle ale 
lumii 

In celace priveşte Syria care a 
costa! în palru ani două miliarde 
jumătale şi unde Franla intrejine 
azi 70,000 oameni, guvernul repu- 
blicii trebue să lindă o reduce cil 
mal repede mandalul la expresia 
lul cea mal simplă, diminuind chel- 
taelile în oameni și bani. Căci 
faplul de a area un mandat nu în» 
samnă nici prolectoral, nici admi- 
nisirajie directă. Rolul generalului 
Gouraud şi acel ol colaboratorilor 
săi, e de a Însănătoși și ameliora 
administrația locală, pănă în zlua 
în care Syria va fi capabilă să se 
guverneze singură, ca un sial au- 
tonom. 

(XXX. Revue de Paris, lunle). 


Lord Robert Cecil şi dezo- 
rientarea partidelor în 
Englitera 


Un evenimen! simbolic, care in- 
dică una din crizele polilicei ac» 


REVISTA REVISTELOR 303 


luale engleze este lrecerea lordu- 
lut Robert Cecil de parien opozi- 
ei. Cu acesi prilej d. ], Augustin 
ger scrie un articol: „Lord Ro- 
bert Cecil şi prăbuşirea perlidelor 
în Englilera“, în care se ocupă de 
rsonalilalea acestui polilician 
ord Roberi Cecil esie fiul mar- 
chizului de Salisbury care în ullimil 
15 ani a sec. XIX-leo o prezidal de 
trel ori cabinelul conservalor fiind 
ministru de Externe. Studiile univer- 
sltare și le-a făcut la Oxford. După 
ce-şi termină educația servind 
ca secrelar la lall său, intră 
în polilică. În 1906 Lord Cecil lu 
ales în parlameni pentru întăla 
dată. In timpul războiului, a fost 
pe rind subsecrelar de stal la Ex- 
terne, ministru al Blocusulul și 
Secrelar de slal pe lingă „Foreign 
oitice“. A demisionat din aceste 
funcții peniru a-şi căpăla liberla- 
lea de acilune, Aceasia a lăcul-o 
nu penirucă este impolriva disel- 
plinei de parlid, dar el nu poale 
admile ca un parlid să se sprijine 
pe aite baze decit comunilatea de 
principii. Àlıfel peniru a răminca 
credincios parlidului rişti să fii ne- 
credincios legilor conşiiinții. In tim- 
pul războiului toate partidele şi-au 
dal mina pentru izbinda cauzei co- 
mune. Imedia! după războlu guver- 
nul britanic cere cn aceasiă unira 
să continue și în Nei păi şi chiar 
o impune în alegeri, Dar oomenl, 
care au fosi unanimi peniru apara: 
rea palriei lor — încetează în mod 
inevilabi: să mal fie solidari, îndată 
ce li se pan problemele fiscale, eco- 
nomice, sociale, diplomalice, căro+ 
ra fiecare după lreculul său, după o- 
riginile şi tradițiile sale politice 
vrea să le dea o soluție diferită. 
Aclualul parlament englez a fosi 
ales din coalijlunea mal mullor 
partide distincie, care nu se inje- 
ieg şi chiar że invidiază între ele. 
In asilei de condiliuni orice holă- 
rire luată, înloc de a fi urmarea 
clară şi „logică a unul principiu, 
nu-i decit rezultatul unul compro- 
' mis, a unei transacțiuni. la Mari 
1920 Lord Cecil denunță această 
slare de lucruri, Manevrele parla- 
mentare, zice el, „au înăbușii prin- 
cipiile şi nemel avind de urmării 
niciun scop de inleres najional, 
aces! regim nu mai are ali obiect 
decii dea se menține ln putere“. 


————— T 


Care esile programul Lordului 
Roteri Cecil? Rezistența la revo- 
lujle, credința în liberiale și spl- 
ritul de stalornicie în polilica ex: 
ternă. E un conservator; dar èchi- 
librul spre care linde el e dinamic 
şi nu slalic; e ca acela al unui 
aeroplan care nu se menjine decit 
inainiind, Prima problemă care-l 
ocupă e împăcarea claselor, res- 
labilirea păcii inlre capital şi mun- 
că. El crede că nu se poale ell- 
mina capitalul. Avem un au 1 
viu: Din lipsă de caplialuri, Eu 
ropa centrală piere! Cei dol ter- 
meni, Capiial şi Muncă, au Impor- 
tanjă egală. Intre el esie o ade- 
vărală asociatie. Deaceia Lord 
Cecil este aposiolul stsiemulni 
Pariicipării la beneficii. 

In polilica exlernă, Lord Roberi 
Cecli crede că numai dacă najiu- 
nile vor renunja ṣă'şi urmărească 
scopurile lor Imediale, Europa va 
pulea să reinvie.  Dezarmarta 
esie o necesilale universală, sus- 
ține el, şi ea nu este posibilă de- 
eii prinir'o înlelegere internallo- 
nalā Pentru a învinge patimile 
războinice trebueşie un acord al 
tuturor popoarelor lumii. Allanjele 
n'ar fi deajuns căci ele ar pro- 
voca conira alianțe și deci o nouă 
inirecere in armomenle. Liga e 
de-acum unica nădejde a lumii, liga 

ponrelor și nu liga guvernelor. 

eniru a asigura viitorul omenirii 
e nevoe să facem să pătrundă 
acesle tridenje în adincarile con- 
ştiinţei populare, asifel ca fiecare 
celăjean să se intereseze in mod 
activ de succesul unel mişcări care 
nu posle să reușească fără con- 
cursul canlinuu a luluror *oinje: 
lor. În jara sa Lord Robert Cecil 
lucrează la această operă de e- 
ducație, care are de scop să lu: 
mineze celălenii, prin conlerinje, 
arlicole, broşuri, elc. El a luai 
parle la întrunirea ligei najiunilor 
şi dacă acolo s'a lucrat cu folos 
se daloreyie în mare parie inliu» 
enjei sale. 

Incălcările consiliului suprem 
asupra domeniului ligel a fost u» 
nul din punctele de unde Cecil a 
inceput a se indepăria de pollilca 
lui Lloyd George. Liga (e vorba 
de liga naliuallor), siriga el in 1920, 
nu este deci! o impostură sau o 
farsă dacă conlinuăm să întrebuin- 


304 VIAȚA ROMINEASCĂ 


DD O O o i ŮĖ 


jäm toate vechile momeli ale di- 
plomaţie! dinainte de războiu. 

D. Auguslin Léger închee, spu- 
nind că nu se poate prevedea ni- 
mie asupra viiloralui acesiui om 
de stal Preltulindenl | se recu- 
noaşte elocvența, caracierul, spiri- 
tul de largă umanitate, dibăcia dia- 
lectică, belșugul de idei, dar îl 
lipseşie facullalea combalivă. Ca 
Hamlet, Lord Robert Cecil exce- 
jează în monolog, dar îl lipsesc 
calitățile unul om de acțiune, 

(), Augustin Léger. La Revue de 
France, lunle). 


Chestia petrolului în raport 
cu politica mondială 


Profesorul Schlawe din Berlin 
expune înir'un studiu de o more 
însemnătale, „chestia petrolului în 
raport cu polilica mondială“. Ma- 
rele războlu a scos în lumină im- 
portanta pelrolului pentru flotă, a- 
eroplane, automobile, tancuri, Ora- 
ție superiorității lor asupra Pule- 
rilor cenlrale in această privință, 
aliații au putut lua ofensiva din Au- 
gust, care a avut rezuliale hotări- 
toare. Dacă lumea nu va vedea 
poate în viitor mari războae con- 
linenisle, ea va cunoaşte desigur 
mari războae navale. Şi în aces- 
lea, pulerea cu moi mari șanse 
de succes va fi aceia care va dis- 
pune de caniilăți mai însemzale 
de peirol, a cărui superiorilale ca 
combustibil asupra cărbunilor nu 
poate fi pusă la îndoială. Flota en- 
gleză e aprovizlona'ă în momentul 
aclual în proporție de 36, cu pe- 
irol şi la sfirşilul anului va fi în 
proporție de 95”, iar flota omeri- 
can şi cea japoneză sin! aprovi- 
alonale numai cu petrol. O pulere 
care nu poale duce singură râz- 
boiu pe marc, nu posie [i consi- 
deraiă ca o adevărală mare pulere, 
der un astfel de războlu nu-l pol 
duce decit pulerile care dispun de 
peirol în chip necondilionai şi si- 
pur. Franja, Melia și Japonia nu 
ac parie din aceste peteril, şi e o 
iluzie să credem că cea din urmă 
ar putea duce un războlu cu Sia 
tele-Unile, fără sprijinul Angliei. 
Imperiul britanic are în lume des- 
tule baze navale, dar nu are des- 
tul peirol propriu. Stateie-Unile 


dispun de aproape 70), din pro- 
ducția de petrol mondială, dar cu 
excepția insulelor Hawai şi Fili- 
ine, sini lipsite de baze navale, 
n Africa, Ausiralla şi in aprople- 
rea coaslelor europene, 

Dacă războlul mondial n'a schim- 
ba! în această privință situajia A- 
mericel, el a adus în schimb mo- 
dificări însemnate în ceiace pri- 
veşte Anglia. Ea şi-a mări! bazele 
et navale şi a pus mina pe zăcă- 
minte, cere în zece anl o vor face, 
din punct de vedere al aprovizio- 
mării cu pelrol, independentă de 
Statele Unite, asigurind dominajie 
el marilimă. In 1913 producția de 
petrol mondială era de 50 milioane 
tone. Din acestea 33 mil adică 65 
la sulă, aparțineau Slalelor-Unalte 
pe cind Anglia în coloniile el nu 
produce decit i milion de ione, a- 
dică deabia 2 la sută. În 1919 pro: 
duciia engleză de petrol s'a ridica! 
la 4,5 la sută, însă participorea ei 
la zăcămintele de petrol sle lumii 
s'a ridical între 1915 şi 1919 dela 
2 la sută la 75 la sulă. Aceste le- 
renuri petrolifere au fost asigurate 
prin posesiuni, proteclorale, man- 
dale, tralale sau concesiuni, intre- 
primderilor engleze și se găsesc 
răspindite în loală lumea, în Bor- 
neo, Birma, Persia, Mesopotamia, 
Palestina,  gipl, Rominia, Mexic, 
Columb!a, Venezuele, elc. 

Importanla petrolului in caz de 
războlu a fost recunoscută de bar- 
bații de stal englezi, cu muli îna- 
inte de războiul mondial. Terenu- 
rile petrolilere din sndul Persiei 
sirăseseră alenția lor incă dela 
1901 şi acordul cu Rusia dia 1907 
s'a făcul mai ales în vederea ex- 
ploalării lor 

Zăcămintele din Mesopolamia, 
dela gura lui Sal el arab, a câror 
posesiune a fos! asigurată de ci- 
leva divizii engleze impotriva Tur- 
cilor şi a Oermanlel, au odus 
timpul războlului insemnate ser- 
vicii. 

Franța înjelegind şi ea impor- 
lanja pelrolului, a utiliza! în 1916 
un momen! critic al războiului pen- 
tru a oblinea ca tilaelul Mossul, 
din Mesopotamia, cunoscut prin 
bogăția lui în terenuri petrolifere, 
să cadă în sfera ei de inlerese- 
Cinci anl mal tirziu însă, la San 
Remo, în April 1920, Franja renunja 


REVISTA REVISTELOR 305 


la pretențiile sale, recunoseînd do- 
minajin engleză în privința peiro- 
lalui în toată Mesopolmmia, mulju» 
mindu-se cu o modestă pariicipare 
îm celace privresie capitalul cași 
repariiția peirolulul. ŞI fiindcă la 
San Remo nu sa discutat numai 
chesila peirolului, e probabil că 
Germania a fosi prejul acestei re- 
nanțări. Zăcăminiele de peirol din 
Mexico, care nu inceput a fi ex- 
ploatale la începulul acestui secol, 
dau aproape 21 la sulă din pro- 
duciia mondială. Exploalarea e în 
cea mai mare parie în mina Ame- 
ricanilor care an imporial de a- 
colo în 1920 pesie 12 mil. lone; 
dar şi Englezii imporlă din Mexic 
aproape 2 mil. lone. Înieresele ce- 
lor două mari puleri anglo-saxone 
se ciocnesc alci,—căci, după expre- 
sia unui ministru mexican, „ambele 
vor să aibă, subt controlul lor, il- 
nulul cel mai bogai în terenuri pe- 
trolifere al lumii”. 

Sialele-Unile eu consumal în 
timpul războiului cantităji enorme 
de reirol și, în 1920, importul de 
peirol din Mexico a înirecul ex- 
portul său în alle țări cu 4 mil. 
tone, Direclorul biroulul minelor, 
Manning, declara! că, fală de con- 
sumul crescind al petrolului, peste 
15 sau 20 de ani zăcăminiele de 
peirol ale Americel vor Îl epuizate. 
lar amiralul Benson, descriind a» 
capurerea nollor zăcăminie de pe- 
irol din lume de câiră Angila, a 
cetul măsuri Impotriva el in Mal 
1920, guvernul lui Wilson prezinta 
an rapori Senatului, în care len* 
diojele Angliei erau asile! zugră- 
tlie: „Polilica imperiului britanic 
iinde să înlăture supușii statelor 
sirilne dela exploalaren zăcâmin- 
telor de petrol ale imperiului, că 
slind pe de ‘altă parle să-şi asi- 
gure exploalaren zăcămintelor de 
peirol din alie țări”. Căutind să 
alenueze conflictul şi să liniştească 
opinia publică, òir Aucklend Oed- 
des, minisirul englez din Americ®, 
a declara! ia un banchel în New- 
York că Anglia nu linde la mono- 
polul mondial al petrolului și nici 
nu are in vedere scopuri militare. 
Peste jumătale de en insă ¿l fă: 
cea declarații alarmaale cu totul 
contrare, iar Sir John Cadman, spe- 
cialisiul englez care a Jucut un 
rol important la San Remo, a lipsit 


dela congresul internațional de pe- 
trol din Waschingion, unde lrebula 
să reprezinte punciul de vedere 
englez. In aces! congres, Teggle, 
prezidenlul lui Standard Oil, a ji- 
nul o curinlare in care, descrilud 
altitudinea unor puleri în chestia 
palrolului. a afirmal că America 
va [i silită să ia măsuri coresfun- 
xăloare, înlerzicind exporiul pe- 
trolulni în acele țări. în ale căror 
colonii san proleciorale, supușii 
americani sini opriji dela exploa- 
tarea lui. lar guverna! lui Wiison 
a prolesial prinir'o notă energică 
împolriva holăririlor luate la San 
Remo în privința Mesopolamiei, 
considerindu-le ca Incompalibile 
cu principiul Infernajlonal al re- 
partiției! mandatelor  Deschisă de 
mal bine de un an, între Anglia yi 
America, chestia petrolului e de- 
parie de a-şi F gåsil soluția şi ea 
va da desigur naşiere la compli- 
catiun! serioase. 

Dacă Siatele-Unile ar interzice 
azi exporiul de pelrol în Anglia, 
viața economică a Imperiului bri- 
tanic ar Îl polernic alinsă,— căci 
lără celace aduce din colonii şi 
din alte țări, Anglis imporiă mai 
biae de 3 milioane tone de peirol 
din America. lar în caz de războlu, 
fără petrolul american, Anglia ar 
fi aproape dezarmală, căci ea na 
ar mai pulea atunci importa pe- 
trol din Mexico: şi acel pe care 
l-ar importa cu mari greulăți din 
India, Peru şi coloniile olandeze, 
nu ar Íi sulicieal. 

Dacă insă Anglia dispune de claci 
san zece ani de muncă liniștită în 
Mesepolamia,-— situaţia el, in ceis» 
ce priveşte petroiul, se imbunălă- 
jeșle în fiecare an şi ca devine 
dia ce in ce mal independenlă de 
Siatele-llnite. Vor privi oare in ll- 
niste Sialele-Unile această ero- 
jutie? Aceasta e problema hotärì- 
toare. in conliiciul dinire cele 
două mari puieri, fiecare caută o 
apropiere de lările bogale ln pe- 
trol, ca Rusie, Polonia și Romiaia, 
şi fiindcă probabil el va fi iranşal 
prin orme, de marie puleri mili- 
tare, traața și Japonia. Dacă An- 
glia e sigură de Japonia, în cela- 
ce priveşte Franja pe ea cau s'o 
clalige ambil adversari, situajia ca 
şi alitudiaea e! înir'un razboi vi- 
Mor fiind de o mare insemnălale, 


10 


306 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Franţa va înclina, probabil, spre 
acea din marile puteri care va area 
mal meri şanse de reuşilă şi care, 
învingătoare, ar periclila mai palia 
heghemonia el pe conlinent. Pănă 
atunci, ea ve obținea şi dela Àn- 
glia şi dela America, lol ce do- 
reşie pe socoleala Germaniei, in- 
irucit aceste dorinji nu vor fi în 
conflict cu interesele economice 
ale celor două mar! puleri angio- 


saxone. 
(Schlawe. Deutsche Rundsehau, 
Iunie]. 


Primejdia impozitelor ce- 
rute d: guvernele socialiste 


Un socialisi în coaira impozile» 


mejdia impozitelor cerule de gu- 
vernele socialiste". Birarile sin! 
atit de mari, zice cl, tacit la con- 
iribuabilul negusior și ludustriaş 
e firesc să se observe lendinja de 
a ie eluda. Banul esie demoneli: 
zat; prejarile mărfurilor neslabile ; 
nu ştii ce aduce ziua de mine. În 
împrejurările acestea singura scă- 
pare În faja bancrule! sini rezer- 
vele mari de capital. Aprecierile 
se Ísc în chip arbitrer, bilanjurile 
sin! ticluile anume cu destulă rea 
credință. Impozilele grele au adus 
rin urmare concenirarea capila- 
urilor şi scoalerena din luplă a in- 
ireprinderilor mărunie. În loc să 
fie lovite marile averi —aşa cum a 
fost intenția legluitorului— s'a a- 
juns la exproprierea micei bur- 
ghezii prin marele capital. Pe de 
altă parle, nestabiillalea mărcii 
germane - și din câuza aceasia ur- 


carea neincelaiă a prejurilor — ace” 


ca slrăindlalea șă olere pe pieje 
mărluri mult mai elline. De aici 
rezultă ruina indusiriei germane. 

Odată fixată valule, ar inceta și 
«ieclul dezastros al impozitelor. 
Capitalu! iolal al societăților pe 
acțiuni era în 191 —4912 de 18 mi- 
Harde mărci în aur, din care de- 
plin vărsaji 15 miliarde. După sis- 


temul de azi, scăzindu-se toate _ 


angareleie, ar râmine la cişiig 
531,5 miioune mărci, adică abia 
un 3.3. În cazul acesta capile. 


lişlii germani vor pretera să-și 
scoală banii din Industrie și să-i 
plaseze in împrumuluri de siat 
sirăiae, de unde ar avea cel pu- 
tin S'io A 

„Dar aceasia inseamnă aderă- 
rată expropriere”, zice Parvus, „și 
anume una plănullă anapoda şi rău 
făculă. Rainează indusiria privată, 
iără să pue în locul el- alicera 
mal bua“, 

(Parvus. Die Gegenwart). 


Evreii și Polonejii 


De „Evrei şi Polonej!" se ocupă 
d-nii Pierre Lafue și Ladislas Mic- 
kiewlcz, reprezentind puncte de ve- 
dere deosebite. 

D. P, Lafue nolcază numărul ma- 
re de Evrel din Polonia (in 1915, 
— 1.954.644), dintre care cei mai 
melji se ladeleinicesc cu romeriui 
și cu industria, — și afirmă că spi- 
ritul de concurență, pe lingă re- 
senlimeale mai vechi, determină 
axilsemilismul polonez. Violenjele 
exercitale asupra Errellor, cași iz- 
gonlrea lor in Palesiinn, nu-s de- 
cit păgubiloare sialului polonez. 
Forje comercială şi industrială e 
Evreilor este enormă: ea nu ire- 
bue iasirăinală prin diferite vexa- 
liuni, și nici gonilă peste granijë 
— deoarece însăşi slivajila econo- 
mică a Poloniei ar fi, în cazul a- 
cesia, compromisă. 

Burghezia poloneză cuprinde ur- 
mălosrele partide: Sionişiii, care 
organizează emigrarea in Pales- 
lina, dezinleresindu-se de pro- 
blemele din siatul polonez ; Popu- 
jiştii, mici comercianți, care cer 
autonomia limbii evreesii (jargo: 


nul) și sindicale uvriere ; şi instr- 


şit Ortodoaii, conservatori reli- 
gioşi, care sinl organiraji în „Ca- 
muniiiți“ şi trăesc subt educația 
teologică a rabinilor. Ei siat un 
element pasiv şi reirograd, Însă 
bogal. 

Lucrălorii, pe de altă parle, s'as 
diferențial deasemeni in partide: 
Bundul, compus din social-demo: 
croați, a aderat ia Inlernajionala Elt- 
Ei se disiinge numai pujina de co- 
muniștii poloneji de sub? conde- 
cerea lul Rubinstein şi Waraki 
Uniii („Vereinigic") sini pariiza- 
mii emigrări! şi ai aulonomiei în. 


"ănnirul statului polonez. Poale- 
sloniştii, cu comileie secrele, ad- 
mițind şi terorismul, privesc Pa- 
lestina ca a pa unui viitor stat 
socialisti. P.-S au adera! le fn- 
ternajionala HI. Bi şi marxisti 
„Bundului” tind spre o injelegere 
cu lucrălorii polonejl. Pentru dingti 
chestiunile evreeşt? au căzul pe 
planul al doilea, cele sociale fiind 
Predominanle. 

Recbhiziţiile arbitrare din lmpul 
războiului, nesocolind in mod sa- 
mavolnie proprielaiea privală, au 
indepăriai de idela de stal polo- 
neză chiar spiritul populației e- 
vreeșii cu siare. 

Autorul crede că extremismu! 
evreesc esile delerminal de exire- 
mismul polonez. Dacă Poloneţii 
ar dor! inir'adevăr colaborarea cu 
Evreii, o cale medie s'ar pulea 

ăsi cu ușurin|ă. Elementele pon- 
derale ale neamului erreesc cred 
însă că, dacă s'ar suprima tio- 
iențele, dacă war organiza școli, 
in care unele oblecie să fle pre- 
dale în evreeşte și oltele în limba 
poloneză, dacă însfirși! o tole- 
ranță mal mare er domni! în fară, 
— atunci Evreii, laolaltă cu Po- 
lonejti, ar pulea asigura existența 
unitară a statului polonez și pros- 
Deritatea acesiula. 

Nici d. L. Mickiewics nu-i pen- 
tru excluderea Evreilor, nu numai 
dintre granițele poloneze, dar nici 
dela o muncă rodnică comună. D+sa 
tustijică iasă alitudinea Polonejilor 
faţă deEvrei prin rolul, Pe care a- 
ceştia din urmă îl au în bolşevism. 

afară de aceasta, deprinderea 
Evreilor să stea de parica Ruși: 
lor sau a Germanilor, stăpinii de 
pe vremuri al provinciilor polo- 
neze despărțite, înlr'o pozille os- 
Wlă oarecum Polonejilor, persistă 
încă şi astăzi, însă subi o Nā 
formā. Evreii n'au încă sigaranță 
in rinduelile actuale. El nu şilu 
cine va Îi stăpin. Şi pănă atunci 
prudenia îl înce să zica de oparte, 
Polonejii ar trebui, cei dintăiu, să 
inlindă mina Evreilor grăbind 
asitel înțelegerea, cure trebue să 
se producă În aceste limpuri, cind 
antisemitismul se demodează și în 
curind va dispărea compleci, ca 
şi sclavia, 

(Pierre Latuc şi Ladislas Mickie- 
wics, Le Monde Nouveau, Na. 4). 


_ REVISTA REVISTELOR 307 


Cel mai scump guvern 
din lume .- 


Din noianul de notițe şi articole 
eleglace, unde se vorbeşte aproa- 
pe numai de mizerie economică, 
de imbogăliii, de impozile şi va- 
lulă, relevâm rîndurile lui M. Erz- 
berger: .Cel mal scump guvern 
din lume“, în care fostul ministru 
de finanțe atacă pe actualul ministru 
Simons penirucă a avut la Londra o 
aliindine greşită şi a adus dincauza 
asia Qermaniei o datorie în plus de 
50 de miliarde mărci în aur. Comisia 
de reparaţii le-a cerut azi 132 mi- 
liarde în valoare actuală; lar jara 
a fos! amenințală cu ocuparea 
Rubhrului şi cu măsuri mililare 
pe apă şi uscal, în cazul cind nu 
primeşie celelalie oana: dezar- 
mare, pedepsirea crimelor de rëz- 
boiu, garanții... Pe de altă parie ò 
cupația militară poale dura și 36 
de ani, fiindcă nu scrie nicălri ca 
odată cu împlinirea ee cz 
lor să se ridice și ocupaja. 

Eraberger analizează punc! cu 
punci ultimatul dela Londra şi-l 
compară cu „propunerile“ mull ma 
avantajoase oferite Nemiilor la 
Paris şi respinse. Dacă primeau 
propunerile, Nemţii puleau să în- 
chee un nou trala! și deci să ob- 
iie o ușurare. Dimpotrivă, ultima: 
tul dela Londra cere execularea 
iralatulul din Paris. Propunerile 
fixau o plală fixă; Londra impune 
o renlă pe vecie. După propune: 
rile Parisului, Germanis ar Íl avut 
de "plată, în 1921, 2 miliarde 10.72 
milloane din expori (udică 12 la 
sută din totalul de 6millarde ale ex- 
portului), celace face ulie 2.72 mili- 
arde aur. Insă după Londra, valon- 
rea seva urca ja 5,56 miliarde (adică 
2 miliarde +26 la sulă din cele b 
miliarde). Ţol aşn în 1922, lajă de 
2.35 miliarde conform propuneri» 
lor, Londra impuse 403 miliarde. 
Şi a. m. d. Propunerile puneau 
grebiatea pe factorul fix; la Lon» 
dra înlăelalea o are factoral mo- 
bi), căci Anianta se jeme azi de 
ridicarea rapidă a economiei ger- 
mane. 

Na numai alil. Erzberger gă- 
seşie că Simons a compromis Oer- 
mania şi în feja lumii neulrale. 
America esie azi cu tolul în bra» 
jele Antaniei. Insă capliolul cel 


308 VIAŢA _ROMINEASCĂ_ 


ma! delica! este Silezia. Anlania 
îl amină soluția din pricina „repa- 
rațiilor“. ŞI perderea Sileziel în! 
semnează incepulul desmembrării 
imperiului, - ocupajia mililară şi ex- 
joatarea economică pulind aduce 
acă şi alte defecţiuni. „Cum să 
scăpăm unitatea imperiului 7...“ se 
intreabă Erzberger. „Prin luarea 
unei fișii, întregirea se amină la 
infinil.. lar dacă Franţa va lua 
Germaniei bogățiile miniere şi ia- 
dusiriale, îşi va asigura în Europa 
hegemonia Polilică și economică, 
schimbind totodaiă fizionomia eco- 
nomică a îniregei Europe”. 

(M. Eraberger. Das Tagebuch). 


Problema locuinţelor ` 


Lipsa loculnjelor se simle pre- 
tulindeni, - la nol, cas! peste ho- 
lareAUn guvern romin a prezenial 
Parlamentului legea închirierii for- 
fate. Măsura a părul multora prea 
radicală. Legea a fosi relrasă,— 
şi, împreună cu dinsa, sa retrasa 

din mai multe pricini şi gu- 
vernul. 

Principiul acelei legi a lost ad» 
mis însă în Ceho-Sloracia, unde a 
dat rezullale bune. Legea cehă 
prevede un anumi! număr de odăi 
pentru fiecare familie: dacă nu- 
mărul odăilor este mai mare decit 
cel fizxal de lege, din oficiu siat 
inslalaji unul anu ma! mulji loca- 
tari în încăperile de prisos. 

Legea se ocupă și de ceslunile 
de loculaji, în schimbul unei mari 
sume de baal, cași de cazurile 
ciad proprietari! îi silesc pe chi- 
rlaşi să le cumpere mobila veche 
a apartomenlelor ca prej enorm. 
Toate cazurile Îinsemnale de spes 
culă sial prerăzule în legea a- 
seasia, care cuprinde sanciiuni 
severe imoolriva celor vinovaji. 

Legea chiriilor se aplică de niste 
tribunale speciale, anume creale, 
si care poariă numele de lribu- 
sale populare. Ele sini, drept 
vorbind, un juriu, al cărul mem- 
brii sint aleşi dinire reprezen- 
lanții cu vază dia toale ciazseie 
sociale. Aces! juriu este prezidat 
de un maâgisira! de carleră, care 
conduce dezbaterile. Ca o dero- 
gare dela regula generală, juriul 
jn materie de chirii se pronunță 


au numa! asupra coipabililăjii, ci 
Hxează şi quantumul pedepsei. 
Pedepsele sini de-o asprime rară. 
Legea, com am spus,-a8 dal 
rezaliale bune în Ceho-Sloraeia și 
autorul arlicolului o prezinlă drept 
exemplu i n Fra»jei. 
(René Me 
des. Le Monde Nouveau No. 5). 


Inchisorile sovietelor 


Foala socialistă retolujionară 
„Volia Rossii" din Praga o primii 
nu demult siste scrisori trimese 
din inchisorile ruseşti, și dia cu- 
prinsal lor Elias Hurwicz a uiui 
să reconslitue urmălorul Intere- 
soni labiou despre „închisorile so- 
vielelor”. 

inchisorile republicii siat arhl- 
pline. La cele vechi s'au adaos 
secții nouă precum şi „Închisori in- 
lerne”. In ele se allă vechi și me» 
ritoşi luplălori pentru libertate. In 
Petroparlorsk zace șelu! social-de- 
mocralilor, Dan ; în Butyrkl socia- 
listul revoluționar Gotz, iar în Tor- 
teka se allà Wedenjapin.pe lingă 
neaumăra|i alții mal pulin cunas- 
cuti. Prinire închişi se găsesc 
membrii „Asoclajiei linerilor men 
şevici”: băell și fele între 14 16 
èni. Sint laolaltă anarhişii men: 
seriei, maximalişii, social-revolu: 
|lonari, membri de ai cooperall- 
velor, stu oamen! fără partid. La 
sfirgliul lul Marile 1921, erau ln 
Baiyrki 130 de social revolujionari 
din dreapia, 25 din slinga, 110 
menşerici și 50 anarhișii. Unil staw 
areslaț! de doi ani fără nicil o vină 
şi fără să li lost măcar Judecall. 

Ca să silească outorilățile să-i 
judece, sreslanji! deciarară într'un 
rind greva loamel şi cerură, odală 
cu judecala, libertalea cultului şi? 
liberiaiea plimbării. In cele dia ur- 
mă greva loamei a fost însoțită de 
„obsirucţie“ : urlete în masă ; feme- 
He scoleau |ipete islerice şi se au- 
zeaurisele intricoşale; aljiislărima» 
ră geamurile... Adminisiraţia inchi- 
sori! scoase alunci milrallerela; în- 
să greviştii se baricadară, inarmia- 
du-se cu cărămizi. Arestanjii ne- 
grevișii ameninjară că se 
şi ei la grevă, dacă tovarășii lor 
nu siai salisiăcuţi, Adminisiraţia 
mu atu Încolro, lar capitularea ei 


rgel şi Phili Bor. . 


REVISTA REVISTELOR 


a fesi aărbăloriiă de închiși prin- 
ip'un servicia divin. Dintre loale, 
închisoarea Ceka" esle cea mal 
aspră. Oamenii n'au voe nici mă- 
car să-și oerisească celula. Trăesc 
izolati, nu primesc pe nimeni, nu 
pol să comanice între ei nici pria 
bătae în pärele. Greva (osmel este 
aici la ordinea zilel; dhunăzia ţi: 
nul 46 zile. Adminisiralla esie 
cea mal aturisită. Da pildă, spune 
aresiariilor: „Treaba roasiră, Pu- 
leji să si muriji, Interesul satului 
esie mai presus de moarica cilorva 
indivizi..." 

(Elies Hurwicz. Die Weltbihne). 


Citeva remedii contra 
slăbirii 


Excesul de grăs'me ces! de alë- 
bire dilormează puritatea liniilor. 
Preocupală de eslelica coronial 
nostru, știința caulă necontenit re- 
medii și ia conira uneig pi e ce- 
leilalie. 

Dacă ea dispune azi de mijloace 
auficiénte pentru a face să slă- 
bească omeniti graşi, a face să se 
îngraşe însă pe cel slabi e lucru 
mali mai greu. Mal întălu stat două 
feluri de slăbiri: una constliujio- 
nalš, datorită insuficienţii fesulu- 
Imi grăsos subcutaneu și Inler- 
muscular, caracteristică la came- 
nti uscălivi şi perfeci compalibilă 
cu o mare vigoare ; a doua este 
ohiceiu urmarea unei cauze fizio» 
logice evidente sau unul procesus 
patologic mai mwl sau mal pu- 
jla clar; această slăbire aparține 
domeniului palologic și e provo- 
cală de bolile tubului digestiv, fle 
calului, pancreasului, de bolile 
nerroase, eic. 

Peniru primul mod de slăbire - 
cto constitajională — doctorul René 
Gaultier, un dislins specialisti, re- 
comandă să se dea pacientului în 
caniită ți suficiente şi sabl o formă 
ușor de absorbi! principii alimen» 
tare compuse din albumine, gră- 
simi şi hidraji de carbon lără a 
socoti sărurile minerale, băuturile 
yf substanțele aşa de pulin defi- 
mile, cunoscute subl numele de 


309 


vilamine rau acizi aminali, care 
aclivează digestia. 

Subslaniele albuminoide stal ia- 
dispensabile peniru a compensa 
uzura organică, dar ingrăşarea nu- 
mai prin carne esie lrealizabilă, 
căci omul nu poale nici digera, 
nici înghiți multă vreme canlilalea 
enormă de carne necesară unei 
mar! rațiuni alimeniare. Deacela 
trebue combinală cu grăsimi şi ht- 
draţi: o parie grăsime peniru două 
de albumină si 8 de hidruji de 
carbon, Hidrajii se dau sub! lormă 
de piurele, flerturi varlale, aso* 
ciate cu zahar şi lapte, dar cu bă- 

are de samă spre a nu proroca 

iarii şi lermeniări *'lămăloare 
rezullalulu! curei. Sărurile mine» 
rale serresc la fixarea apel și 
corpurilor grase în lesnluri. Dău- 
tarile se lasă la discrelie; se re- 
cpmandă însă alcoolul! in mici cas- 
Hităj! şi mal ales berea ce cupria- 
ae e asa hidraji! de cărbune şi 

aţi. 

Allmeniele aceslea trebue dale 
subt forme variate spre a excila 
polia de mincare şi a uşura di- 
gestia şi absorbirea. Carnea lo- 
cală, sucul de carne dau rezuliale 
bune. 

Peulru a erila chelluiala exage: 
rată de energie se recomandă re- 
pausul, cura de pal, haine calde 
spre a evila pierderea de calorii, 

climalurile stimulente, marea 
+ ns muniele, pentru a acilva ape- 

u Li 

Orienialii, care privesc grăsimea 
ca un atribut indispensabil al fru- 
musejii, întrebuințează fosrie mul! 
băile calde; lol el cunosc și ta- 
trebulnjeazā din cea mai veche an- 
tichliate fenugrecul, o leguminoasă 
foarte bogată in subslanje nutri- 
toare din familia papilionaceelor. 
pe care dr. René uliier o fm 
trebuinjează cu mult succes, fă- 
cind prăjituri din săminţa e! pul- 
verizală şi amestecată cu miere. 

In fine, peniru a moiilica oito- 
litatea generală, medicul poale re- 
comanda medicameniele arseni- 
cale şi fosiaie pe care loată lu- 
mea le cunoaşte şi ic inlrebuințează 


"René Gauliter, Revue Mondiale» 
iunie). 


ean 
a—— Ml 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Pi 


LITERATURA 


Jean Pellerin, La romance 
du retour, éd. de la Nouvelle Re- 
vue française, Paris, 1921. 

Autorul a făcul campania din a- 
nii aceşiia și scrie versuri umo- 
risilce inspirate de melancolia a- 
mară a vieții de azi în capitala u- 
riaşă a unor compatrioli, ce petrec 
fără un gind de recunoștință pen- 
tru eroii, care le-au pregătit fro- 
rii celui mai groaznic războiu: 


Oui, c'est pour ces larves sans 
charmes 

Que Pellerin porta les armes 

Et dormit! au cantonnemeni... 


Imprejurările, oamenii sini zu- 
grăviți în tablouri vii și imagini 
pline de grajle: 


tin sourire volent se loger , 
Au plus tendre coin de ta bauche: 
Lève ton visage que touche 
Le bonheur ou crayon léger. 
Hans Friedrich Blanck, Der 
-Sa aR Hamburg, 1920, K. Hani, 
43. Ate 
Un mic volumaş cu poezii lirice 
apreciate de lumea mai compe- 
tentă peniru „modernismul“ dis- 
crel al oulorulul și peniru talèn- 
tul, care ii dă o valoare mal ge- 
nerală, satisfăcind gusturile unul 
cerc mai larg de ceiilori. Jel bu- 
năoară sfirsitul pastelului dela pa- 
gina 28: 
„Wie ist die Erde heut so li- 
itenmitde 
Voll Güte unerschöpflica tief. 
Ich steh vor ihrem piara a 


de, 

Vor dem Madonnenbild verzăchi, 
der Wilde, 

Der Trâumer, den sie zum Er- 
staunen rief. 


FILOZOFIE 


D. Parodi, [a philosophie con- 
temporaire «n France, F. Alcan, 
Paris, 1921. 

Un tablou complect al cugelării 
iramceze acluale, care poale servi 
ca pendant la opera cunosculă a 


lui Ravraisson şi la réporiul pre- 
zenia! de Boutroux congresului fi- 
lozotic din Bologna. Autorul deo- 
sebeşie irel mari curente: 1) iljo- 
zolia şiliniifică reprezentată prin 
Durckheim şi școala sociologic», 

la criiicismul unui Boulroux sau 

incarc, 2) idealismul mistic re 
prezental prin- gindilorul cel mai 
influen! al epocii, Henri Bergson, 
3) idealismul rajionalis! care-şi are 
origina în opera lui Lachelier şi 
a fos! desvolla! mai ales de Oc- 
tave Hamelin. 

Exnuniad imparțial şi clar acesie 
curente, aulorul ridică impotriva 
lor obiecjli serioase, inclinind mai 
mult călră cei din urmă, în care 
vede deseniudu-se filozofla vilio- 
rulai, 

4. Delacroix, La paychologio 
de Siendhel, F. Alcan, Paris, 1921. 

Capitol din istoria psihologiei 
franceze în secolul al XlĂ-iea. 
Stendha! nu e filozof de profesie, 
ni. tun istoric al arlei, ci ua di- 
letani, cînd sentimenial, cînd pa- 
sionat, un psiholog pătrunzător 
fără slalem, dar cu veder! profan- 
de. Filozofii, pe care i-a studial, 
sint: Conulliac, Helvelius, Bichai, 
Cabanis, Destutt de Tracy, Maine 
de Biran. Fidel şcolii ideologice, 
Slendha! a foal un adversar al =- 
clectismului lui Cousin. Argumen- 
tele sale împolriva aceshia, se 
noirivesc cu acele ale it: . “ne 
asupra psihologiei cărula Slenuhu! 
împreună cu Balzac şi Sainie Beuve 
au arut o mare înfinenlă. 


MUZICA 


PaulBekker, Ana/yse zu Mah- 
tors Siafonien, Schuster-Loeliler, 
Berlin, 1921. 

Desigur, nu trebue să ne închi- 
pulm că în Apus chestiunile de 
„rasă“ se rezolvă pe alið cale de- 
cii la noi. Aceasta chiar și inire 
oamenii cu carle. ul Sim- 
mel, destul de cunoscut în lu- 
mea științifică, nu era decit un 
biet „Privaldozent“... lar in De 
nul unei întruniri studenţeşti dela 
altă universilale germană — ca să 


MIȘCAREA INTELECTUALĂ IN STRAINATATE 311 


dăm un exemplu ceva mai proas- 
păi — la dorința cuiva ca Rabin- 
dranaih Tagore să lie polii! şi ’n 
orășelul lor academic, să tle o 
conterință — pe cind președiniele 
întrunirii, care n'nuzise încă de 
numele acesta sirăin şi neobiş- 
uit în Europa, se odresa cerind 
'ămuriri colegilor, dintre comilito» 
nil din sală, care venenu la unl- 
versliate pentru allcera decit exa- 
meng, se ridică un veteran ~ un 
„ailes Semesler* şi proteslă: 
„Dar nu-i nevoc,-domnule, de lă- 
muriri.. Ce lămuriri ?,. Poate ăsta 
să lie aliceva deci! un rabin 2..." 

Insă într'o ară cu 60 de mili- 
onne de locullori sint destul şi de 
aceia, care-şi fac despre lame 
sită judecată. O pildă este cins» 
iea, de care se bucură az! Ehr- 
Hch, Einstein.. lar la aceştia pu- 
iem să adăogăm acum pe Qusinv 
Mahler, ajuns în vremea dia ur- 
mă o adevărată modă. 

Inir'adeYâr anul lrecul s'a orga- 
aizel un „Mabhlerfesi“ la Amsler- 
dam; anul acesta altul la Wies- 
baden, unde s'uu dus să-l asculie 
cu partitura în mină chiar și mi- 
litari de ni irupelor de ocunalie... 
La Berlin, în „Philhermonle”, s'a 
dat de curind un nou conceri de 
sBrbâtoare. „In seara acela Ollo 
Klemperer, dirijorul, a cucerit Ber- 
linul; mai muli: a fos! un extaz”. 
Ai zice că Mahler devine un Beel» 
hoven al secolului XX. Toji saobil 
„int „mahleriani*, Artiştii ceilalyi 
sint preocupali şi ei de Mahler; 
an picior a pärit o mnpă cu liro- 
grafii, simbolizind molive din toate 
operele compozitorului. Azi sint 
rece ani dela moariea lui. S'a näs- 
cul în 1864 în mia. in Viena, 
Munchen- aclivitalea lul a căşu- 
nat nemulțumiri mari, vrăjmăşii pe 
ioală linia  inlocmai soaria lui 
Wagner. Cit a trăit, a fost un 
„sităin” — idolul zilei flisd pe a- 
tome! Richard Strauss. | se recu- 
noşiea doar indeminarea, tehnica, 
şi alli. Anton Bruckuer însemna 
peniru Nemii uliimuai compozilor 
de simfonii. Azi vorbesc loţi de: 
„Des Knaben Wounderhorna”, „Das 
led von der Erde*, cele opt sim» 
ionii lsprăviie... Aceslea din urmă 
niste lucrări sriaṣe, așa de in- 


linse, că une singură ocupă du- 
rata unel sări îniregi de concer! 


CĂLĂTORII 


Charles Le Gotic, La Bre- 
fagne, 1 vol. în 4, îlusirai, F. de 
Boccard, Paris, 4921, 

Nimeni, din acel care au scris 
asupra Breteniei, nn a simlit mai 
intens ce autorul, frumusețile bä- 
trinului ținul armorican, n'a Inter- 
prela! mal hine obiceiurile sale, 
n'a pătruns ma! adine sufletul lo- 
cuilorilor şi simțul religios al ra- 
sel cellice. Aulorul lubeşie c'o dre- 
goste virilă pămîntul său natal, ale 


Ei 


cărui moravori ou păstra! un Par-. 


fum de arhalsm, o noblejă şi vu 
larmec care seduce. In descrierii» 
ini Le Goffic, arta piclorului riva- 
Hzează cu a poelului, în pagini vi- 
brante si pasionale. 


TEOLOGIE 


Adoi Harnatk, \farcion : 
Das Evangelium vom fremden 
Goli, Leipzig, 1921, Hinrichs, XV- 
265 u. 3558 5, M. 80. 

Adolf Harnack a implinit în luna 
Mai 70 de aul. Teolog cu repulsa- 
ție rondială, pentru Oermani este 
o personaliiate de mina înlălu. 
Probabil că nu-l necunoscul nici 
cetilorilor noştri, fiindcă în vremea 
ocupație! germane n linut nişte 
conferințe în Bucureşti. Incă in 
lara sa el se bucură și în socie- 
tale de o situație aparle, de acein 
e insiruciivă lista cu diplomele 
sale onor.lice : doctor de In patru 
facultăți, membru el Academiei, 
consilier intim cu titlu de Exce- 
lenlă. cancelar al ordinului „pour 
le merile” peniru ştiinţă și ariš, 
nobleță eredilară... Este unrepre- 
zenlanl vrednic de Germania im- 


perială. 

Reputația și-a lăcul-o cu „Lehr: 
buch der Dogmengeschiciie” în 
irel volume ; dar mn! răspindilă 
esie allă carie a sa: „Wesen den 
Christenlums“, în felul cărora doar 
două a ap au mai slirnit atita 
vilvă pela 1900: una de concepție 
ma! înaintată - „Weltrătsel” a tui 
Häckel, și alta stiind cu lotul pe 


= e e = 


312 „MATA ROMINEASCĂ a 


reapta : „Orandiagen des 19 Jahr- 
ear pari a lui Chamberlain. Din 
cercetările sale în domeniul creş- 
linismulul a eşii însă lucrarea de 
față, asupra doctrine! loi Marcion, 
Cine i Morcion ? 

Marcion este relormalorul cres- 
ilimismului! primitiv, de aceia Har- 
nack îl prejueşie mal mult chlar 
deci! pe Luther. In „Isloría sa dog- 
malică* îl separă cu lotul de cel- 
lalţi gnostici. „Fără “Marcion gnos- 
ticismul ar fi avut în istoria bise- 
ticel un loc cu mall mai redus, iar 
creştinismul posl-apostolic a dal 
naştere bisericii vechi catolice 
numai datorită Inflvenjei lui Mar- 
clon. Biserica dinaintea lui se 
deosebeste de biserica de după 
el ma! muli deci! biserica apu- 
seană dinainte și după relormă”. 

Harnack se ocuță de secila lui 
Marcion, şi de „marcionlsm”. A- 

esla este o reacliune în coutra 
spiritulai iudale păstra! În creșii- 
nismul primiliv. Religia noului Tes- 
tament esle alla decil cea din ve- 
chiul Testameni. Morala, „Dumne- 
zeu“ — sin! nojluni deosebile În cele 
donă Tesiamenle. ŞI o deosebire 
esențială. Dumnezeul evanghelie. 
este „bunătale“, E pereti. dimpo- 
irivă, Dumnere „legilor“ este 
„drept“, în sensul râsplătirii după 
principiu! „ochi peniru ochi şidiule 
pentru dinte; o dreptate izvorilă 
din egoism şi care uneori devine 
cruzime, alleori ceva arbilrar, de 
oarece Dumnezeul iudaic îngădue 
poporulu: său să fure pe Egipleni 
şi Canaaniji, în conira propriei 
sale porunci. 

Marcion a fost un corăbier bo- 
gal din Spa la Marea Neagră, 
pela 150 d, Chr. Pentru secta lui, 
„Mintullorul* inseamnă allăceva 
deci! un Messias iudaic, Miniuliorul 
na „eliberează“ in vederea unui 
siol divin, unde să devii obleci de 
exploalare al crealorului, ci în ve- 
derea unei exisienji chiar şi În 
sens moral cu tolul diieriiă de e- 
xislenja păminlească şi care nu se 
poale exaci circumscrie prin cu- 
viniul „spirit“, ci numai prin siu- 
bire, bunălale“. Prin urmare crea: 
torul lumii păminteşii - demiurgul 
— nu-l Dumnezeul propriu zis, mare, 
atolslăpinilor, dela care derivă 

Mimiuitorul, cl o ființă subordo- 


mată... Marcion a pus temelia ii- 
lozollei religioase de azi. 


ISTORIE 


Ernst Staln, Studien zur ^e- 
schic"te des byzan inisehen Rei- 
ches, Slullaari, 4919, Metzler, VII- 
200 $, M. 13. 

Autorul a vrut să ne dea Istoria po 
Mică a imperiului roman subi cei 
doi urni si al lu! Justinian I: Justi- 
nos II (565-578) și Tiberios I (578 

532). La început vorbesle despre 
politica exlernă, în deosebi despre 
războnele cu Perșii; apol despre 
luplele din peninsula balcanică și 
răsunetn! lor în imperiul de apus 
După acela aulorul tratează poli- 
lica dinăuniru: originea temelor, 
chesliuni de linanfă și chestiuni de 
drepi. În adaos, dă prosopogra 
minisirilor romani din enli 565— 
582. Stein a înlrebuinjal izvoare 
siriace şi arabe, armeneşii și chl- 
nezeşii, și aruncă o lumină nouă 
asupra caracterului chestorulul À- 
nasiasius, asupra impăralului Mau: 
rikios şi asupra lnl Phylarche Mun- 
dar, e săi partes se pinea 
parie pria cgolsm, in parie n 
molive de ordine religioasă. Au- 
torul dă înlăetate problemelor e: 
conomice, Un ullim motiv pentru 
reluarea răzrboaelor cu Perșii, şi 
deci orieniarea polilleii bizanline 
subt succesorii lul Justinian, n 
fost nevola de a dobindi nol cer: 
cur! mililare de recrulare. Azile! 
de cercuri s'au constiluli în Ar- 
menis şi în țările dela Caucaz. 
Ele au adus scoaterea din armată 
a elemenielor barbare, pănă atunci 
mal muli germene și uralo allaice. 
Cea din urmă mare armală bar- 
bară pe semne că și-a Închelal! 
rostul odată cu anul 575. Acum se 

regăleşie regenerarea militară e 

erlului roman de răsărit, prin 
colonizări interne, închelale în se- 
colul al VII subi dinastia hera- 
clidică, ceince asigură existența 
mai departe a imperiului bizanlin 
timp de aproape o mie de ani. Aa: 
torul se ocupă cu citeva chesliuni 
de drepi public: cezarul, comes 
sacrarum largitionum, quaestor 
Justinlanus exercitus, raporlul ta- 


tre proprielalea stalului şi come: = 


niul coroanei... 


MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 


TIINŢA 


Fi M. Jaeger, Leclures on tho 
Principle of symmetry and its äp- 
pilortions în all natura! sciences, 
X11-554 pag. Tre Universiiv Press, 
Cambridge, 1917, 20 sh. 

Autorul arată imporiența princi- 
pilulu! simeirlei (îl peniru siudiul 
morfologiei ci! şi peniru cel al fe. 
nomenelor fizicu A tora Dupăce 
a definii sistemele simetrice, cu 
exemple din lumea anorganică ori 
vie, aulorul frece la studiul mate- 
riel crisialine stabilind legen, după 
care se limitează perioadele axelor 
de simetrie si deducind numărul 
nrupelor crisialire posibile. Exa- 
minează apoi raporivrile între si- 
metria cauzelor și a efecielor, în 
ce prireşie fenomenele fizice-— 
capitol asupra căruia P. Curie a 
tăcul la rindul său coasideraji! ex- 


: Irem de fecunde. 


utorul irece după acela in sis» 
lemele nelimitate, În special! la re- 
jelele de puncte în spajiu, ceiace 
după Brmvals reprezinală în chip 
schematic repariițla particulelor 
cristaline în corpurile crisializale, 
a căror existență a fosi decurind 
verilicată prin descoperirea feno- 
menelor de diiracilene produse 
de cristale., Aulorul araiă de ase- 
menca cum se aplică legile sime- 
iriei, din sistemele nelimila!le, la 
organismele în stare de creștere, 
şi mai ales cum se inlerprelează 
aranjamentul foilor la plante. Un 
irog cèpltol esile consacrat slu- 
diului discordanțelor, care se ob. 
vervă uneori fnire simeiria cris- 
ialograiică și simelria fizică, în 
a. agregării cristalelor îatre 
La sfârsit de iol, autoral vorbeşte 
despre disimelria moleculară şi 
despre raporturile el cn activila- 
tea oplică, chesilune cu care s'a 
ocupa! şi L, Pasteur (1948 şi care 
se ponie rezuma astiel : dacă con- 
figurajia în spațiu a atomilor, ce 
constilue molecula unel substante 
chimice, este diferită de imagi- 
mea sa înir'o oglindă, aceasiă sub- 
slanță poale exisla subt două for- 
me izomerice, avind în stare de 
solujie puleri rotalorii egale insă 
de semne contrarii, iar în siare so 
lidă forme cristaline simelrice dar 
care nu se suprapun. Aulorul a- 


313 


malizeară diferitele aspecte ale 
acesiui principiu, Împreună cu 
cercetările, pe care i le-a sugerat 
ori i le poale încă sugera, 


„POLITICĂ 


l. Teharno!t, Les nations el 
la Société des nallons dans la po- 
Hilque moderne, préf. de Alberi 
Thomas, XXVII 200 pages, Félix 
Alcan, Paris, 1919, 3. 50. 

Cartea aceasta iralează unul din 
numeroasele aspecie ale proble- 
mei polillce,de care se ocupă pu: 
blicistica din ultimii anf. Autorul 
schijează felul cum a lua! naștere 
şi cum s'a dezrolla! idela Societă. 
ţii Naţiunilor, considerată ca un 
produs al mişcării democralice, 
care s'a manilesiai în Franja, Às- 
glia şi America 

După autor, marearevoluție fran- 
ceză este acela care a întrevăzul 
piua înlăla oară şi a apăral so- 
idarltaleo, ce leagă înlre ele nā- 
zulnjele democralice ale tuturor 
najlunilor, şi îmoo!riva cărora s'a 
ridicat azi spirita! german de hege- 
monie a celui mai tare. Mişcarea 
franceză a suajinut dreptul orică: 
rul popor de a dispune liber de 
soaria sa. 

Trecind cu vederen peste orice 
conlribuție italiană, şi mal cu sea- 
mă pesle activitatea lu! Mazzini, 
apostolul sialelor unile europene 
— autorul arală cum la aceleași 
idel au ajuas pe că! deosebite şi 
democrajia americană și engleză, 
fiecare diad în felul ei pilda de 
cum lrebue întemelată o Societate 
a nalfunilor 

A. Crespi, La funzione storica 
doi!” Impero Briiannico, X)—428 
Pr F. ili Treves, Milano, 1918, 
ire 5, 

„Situaţie, pe care o ocupă Anglia 
intre statele celelalie, spune auto- 
rul, se daloreşie nu pulerii el finan» 
clare şi navale, ci faptului că s'a slu- 
jit de războlu ca să realizeze un Ide- 
al umaniiar, tăcind să coincidă apă- 
rarea ei cu apărarea liberlății po- 
poarelor opriiale. Prin urmare ro- 
lul) său istoric, principiul ideal al 
„binelui comun” au izbulit să bi- 
rue loale rivalilăjile şi parlicula- 
rismele existente, și să întrunească 
în numele cullurii universale niște 


-t yE VIAȚA ROMINEASCĂ 


popoare separate profund de ati- 
fea deosebiri einice şi cullurale. 
la faja idealului englez eu dis- 
păru! deci orice ontitere, statul 
rămînind numa! cu misiunea de a 
aarenta sipușilor loale condițiile 
de viată morală și inteleciuală, In- 
dependența națională este nece- 
sară numai în!r'an singur cez, spu» 
ne Crespi: cindo naliune, care fn- 
ce parle dintr'un stal elerogen, nu 
se simle lraiată egal şi nu se poate 
dezvolta aulonom. In cazul însă 
cînd ea se bucură de liberiale și 
humuresle înlocma! cași com ar 
trăi singură şi de capul el, Inde- 
pendenja inseamnă slunci „nega 
rea inlerdependeaţi!”, adică volata 
culpabilă de a păgubi pe altul. 
Sistu! complex şi de mai multe 
limbi este cea mai înallă perfec. 
iune politică, întrucit el este în 
„lare să organizeze pe © scară 
mal întinsă ideia de dreplale, po- 
irivii cn nevoile fiecărul popor în 
parte.  Alunc! în schimbul unul 
minimum de constringere va do- 
bindt oricine un maximum de li- 
hertale, în viaja publică şi în cea 


privată, i 

Imperiul britanic reprezintă pa- 
văza dreplății pe pāmîni, €esle ar- 
monia olilor părlicele răzlețe, este 
untrersul politic in senzul ideal al 
cavintulul, este... dar ce nu este 
imperiul brilanic pentru un autor, 
care exaltă un organism politic, 
unde caşi alurea se găsesc: in- 
lerese şi numai inlerese l.. 

Tyler Dennett, The domocra- 
ție inovemeni in Asia, VIli-232 p. 
34 totogr., The Association Press, 
New-York, 1918. 

Autorul a sirăbălul Asia, ca să 
iacă o anchetă despre soarta ideli 
democralice, Din impresiile sale 


ar rezulta, cu oarecare simplism, 
că Orlenlul evoluiază cu reperi- 
ciune călră un regim de industrie. 
Părăsind deci starea agricolă pri- 
miilvă, el lace cunoștință cu toale 
problemele sociale şi lastituțiile 
solidare de azi, poralie dinir'un 
singur principiu: „poporul prin sine 
însuşi”, 3 

Aspiraţiile acesiea - exprimale în 
«olonii prin dorinja dea scăpa 
de tutelă, iar în țările Indepen- 
dente prin nevoia de reforme de- 
mocralice - se observă, spune au- 
torul, în toale colțurile Asiei, 
“China, deşi republicană şi mal 
slăpină pe sine, nu preg ştie ce 
să facă loluşi cu liberlatea. India, 
certală cu regimul britanic, rău 
sfălviiă însă de aristoc alime, e 
si mal pulia conplă pentre ideile 
nouă. Japonia, cu loate ambițiile 
ej moderne şi imperialisie, e prea 
conservatoere, prea slăpinită de 
iradijie, ca să sè holărancă pet- 
Iru o revoluție politică. 

Autorul, ndept al lovrărăşiei ome- 
ricane Young Mea Christian As- 
socialion ne încredințează însă 
că spiritul vremilor nol este în 

ogres, şi că Negril, Galbenii, 
indaşii ar pulea, asimilind creșii- 
nismul, să-şi transforme viaja po- 
litică şi să formeze impreună cu 
noi un fel de solidaritate socială. 
In privința aceasta sin! lastruciive 
opera misionarilor anglosaxoni in 

rient şi acțiunea americană in 
Filipine, unde nivelul polilic esie 
superior iuluror popoarelor din 


Asia. 

Carlea ne dă Inlormalii preji- 
oase asupra spiritului civilizator 
american, care se vede că repre- 
re ă în Orten! o putere de mine 
n è 


Cle e 


BIBLIOGRAFIE 


P. Poni, Statisti 
restl, Preiul 20 lei. stica Răzeşilor, „Academia Romină”, 1921, Bucu- 


Jaan Bart (E 
vee Tanani Engana D, Raley Beer arate, Bia 1, atare 
an t i 
Romineeecă:, 192, Boat, pere Otametii și arta ei), Editura, Visla 
. avide r 
` minegscã", Prajul T E aR s! Dyeetii Nteraro, Edilura „Viața Ro- 


Virgiliu, Kasida, Tr 
ag ai Si Saat, Bucuresti Preji $ ie. Tentelene Panya aa 
. s Dictionar de citate şi loculiuni 
greceşti, iranceze, llaliens, ct), Daia e Ap iezii, 
mînească”, 1921, fineăteaii, Belu 15 zarea pearl toc 


„_ Quelques observatio élé 
irii ar de Farmai), 1021. Dacar tál Da CI e rosd iii cl aia 
D- Ankad, antea a, ag e am- areal poeta, Carte de bu- 

„E m ească”, 0, Bucureşti, Pr. 

PAN ritor ninpa adan, Pomii fruetiferi, Mijloace Rd igo 
Maree x u cultura intensivă a fruclelor comerciale si de lux, Edi 
à K. um pr i edem ai natasya, Preju! 20 lei. F á 

mion 

-yinfa Rominească”, 1921, Buouratih. Pasia) rn i aa 
dea. Pre! - ri Capitalul Mobiliar, Editura „Samilea“, 1921, Cra- 

Jaroa de Sumd a Consiliului de Ad 

PPE Ace fra AT e Administraţie și Raporlu! Cenzo- 

orei ea Raa Date Mine şi Industrie - Bucureşti), ip. Taranu el 


ican Georgescu, T 
ir e 7. 192, sibiu, DI, 57 ceafa z 
» Orts /storia Lileraturilo Re 
sanie Bai eari? Bucureşti, Poe 93 na lore 
+ de s fsforiaLileraturiior Romanice, Vol. 
pănă in 1600, „Academia Romiaă“, 1920, București, E praf Cre 


. lar 
deeaii dela i A tarie Literaturilor Romanice, Vol. II Epoca Mo- 


iu = tei. saci DRE FAR Romină*, 1920. Bu- 
ondemia. Konat: I Bucuresti, Pral a eT lul Petru Malor, „À- 
latet ici smog Romine 190, Demoni Peeli Ahl 
save Rominäc; 1920, Bacare pli si rel ere lumină ştiinţifică, „A- 
demia; kominā, 1920, Bucuresti, Prețul gdek o me, Popor, neo 
mină“ 1920, Bacureșii, Pre í al dei ioan M. Moldovanu, „Academia Ro- 
ia Eoia, 4921, „Bucure ord Romas intro limbile Romanice, 
tea Mitropolitului idan DEON privitoare la origines și moar- 
cureşii, Prețul 4 lei. + „Academia Romină”, 1920, Ba- 


Analele Academlel Romine fi 
Rominească”, 1921. Dosuresi, Praja 4D iati oii T AKIN EdII. „Cartea 
A. Muregian 


Aur >; 
1921, Sibiu, Prejul 3 lef m, Simion Barnutiu, Tip, „Arhidiecezană”. 


Comoara Sufleiului (Cint 
Teodorescu-Kirileanu, tdit., Soala data ao era mai, 


Biblioieco poporală 


316 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Alice Soare, Ferestre luminate, Edil., Ouienberg, 1921, Bacu- 
resil, Pretul 11 lei, 

Anuarul H a! Şeoalel! Medii de Fete, cu un cars comercial] su- 

erior de un sn din Alud (Anul şcolar 1920 - 21), 4921, Carionagsn fa- 

Erik Tipografie, Alud. 

Buletinul Societății Regale Romtne de Geografie, Tip. Curţii Re- 
gale, F. Oöbl Fii, 1921, Bucureşti, Prejal 50 lei. 

Anuarul Şcoalèl Medii „tosif Vulcan” din Arad, Tip. Dlecezană, 


1921, Arad. 
N. Batzaria, In închisorile turceşti, Editura Alcalay şi.Cala 
felenanu, 1921. Bucureşii, Prelul 15 tel. 

i. Telegarescu, „O/fuz". Eroll Neamului, Tip. Leon Fried- 
mann, 1921, Roman. 

Mihali Paşcanu, Participarea Muneil la Intreprinderi canita- 
Hate şi ocilonorialul uorier, Edit. „Cartea Rominească“, 1921, Bucu- 
retl, Preju! 7.50 tel ; 

jeronim Laurilan, Mea Parvltas, versari, Institutul gralic „Lu- 
ceatărul”, 1921, Bucureşi!, Preţul 10 lel. 

Dr. Radu Chernbach, Ş!iința medicală. iimanitotea şi servi- 
ctul nostru sanitar, Atelierele Z. Corlăteanu, 1924, Huşi, 


La Nouvelle Revue Française, -er Julllet, Prix 4 fr 50 

Mercure de France, î5 Juin, 1-er juillet, Prix 5 fr. 85 

La Kevue Mondiala, î-er Juiliel, Prix 5 francs. 

Bultetia de ta Sect. Seientifiquo de PAcad. Roum. î.PWars 1921. 

Annales des Mines de Roumanie, No. 5, Prejul 59 lei 

Das Deutsche Buch, Mal 4921, Leipzig. 

Ostland, No. 17 98. 

Napkelet, No. ii 3. - 

Duminica poporului, No. 1 şi 2, \bonameni anual 25 lei. 

Muzica, No. 5 - 6, Prețul 6 lei. 

Farul Cooperajiei Orăşeneşii, No. 1, Prejul 5 lei, 

Basarabia agricolă, No. 1—4, Prețul 12 let. 

Cuvintul Rominese, No. 6-7-6, Preţul 2 lei. 

Cimpul, No 12, Abonament anual 29 lei. 

Roma, No. 6, Prețul 4 tel. 

Reoista Sănătăţii, No. 4, Prejul 5 lei. 

Lamura, No. 9, Prelul 5 lei. 

Higlena, No. 4, Prețul 3 lel. 

Romtnia militară, No. 5, Abonnmeni anual 60 lei, 

Cele trei Crişuri, No. 12, Preţul 3.30 lei, 

Orizontul, No. 23, Prejul 1 leu. 

Hasoneu, No. 1, Prețul 5 let, 

Gindireo. No. 5, Prelul 2.30 lei. 

Analele Dobrogei, No. 2, Abonament anual 40 lei. 

Presa Dentard, No. 4-3. 

Romania, No. 12, Abbonamento annuale: lire dieci. 

Ideia Europeană, No. 70, Pretul 1 leu. 

Cooperaţia Prahovei, No. 1, Preţul 5 let. - 

Buletiau! Muneli şi al Oorotirilor Socisle, Aprille, Prelul 1) lei. 

Buletinul Industriel, Aprilie- Iunie, Preţul 20 lei. 

Economia Forestieră, No 4 5, Prejul 10 lel. 

Bulet. Cercului de sludii şi propagandă cooreratistă pentru 
Basarabia, No. 9-10-41, Preţul 12 lei. 


— M 


Revista Caricaturii 


Caticaturile reprodase, tără scop 
sa aie i R să angajeze direcția revist 
Sa rm arai subt o formă distractivă, ecoul tes e A he pri 


Se caută un Napoleon... 


Pentru serbările centenarului, Ci 


i seascã un tip care să samene cu A re apa a organizat ua toacura, să gi- 
S'au prezentat fe: de fel de tipuri... 


„sau o femes pe care 
O chiamă Maria-Luiza 
şi care te înşală! 


(Le Rire) 


Vaca Antantei sia d 
Pre ca ape şi cela două 


Unii au crezut că e sau tm 
do-ajuns un tricorn şi dor o simplă şuviţă 
radingotă gris a pe Frunte.. 


In Hagrant-delict... 


BI (cătră jardis. — A 
tatul ultimului zei Pr aieea 
palatia.. ŞI tocmai acum ti-ai găsit să 
faci mizerii celor care au toată bună- 
voința ? (Le Rire) 


Liopyd Georpe.—E A 
pop Oradei ZA 


(New-York) 


- | 
àa expoziţia de pictură 


= = Si ZI Azul fă La Riviera 
| | ŢI a N Fă ja 

Wij | $ g 

=i WPT- | 

FN | a | 

E h ii | 

> | | 


Nu ştiu cum, dar in film ltalia mi- 


: a tAcut mai mare ; i 
i ~ Da, şi-apci aici nici nu-i aşa de cald ca la cama i 5 
` | RP — “teii NE i ai Simplicissimus) 
| | intoarcerea din cruciadă Maladia epoce; O 
re E - - n 5 
A EN e 
Ce, so recunosti? Eşti primul bărbat cate n'o r bcinbțtt:. Braa | 
vastă-mea, isiotale ! Ale Rire) __ E 
— - s- i at 
© Intrebare destinului Uşor de semnal 


Un curios caz de hipertrotie : 
portar la biuroul apoartelar. 
iLe Bir pen 


tip de 
(tustige Blăter 


| 


in ata'ierul pictorului 


Pictorul —Criticui X a fost fără milă 
cu operele mele, 


Le-a maltratat - 
zav in articolul lul, zi 


„Amien. Nu-ţi face inimă rea. Aja 
na avet niciodată o idee personală, 
; Repotă și el ce spune toti lumea, 
Se À London Opini 
— Nu mal fumez, Nu ee re mă — Cu astfel de urechi, e im- E 
Despre partea femeilor, m ia ce-i asta: posibil să vu fil om Pra 
nezeu., Aşi vita ac y (ounpii 
isan îi otenţă ?.. 
idealism sat imp Simplictestmns) 


A 
. 


— Vezi, scumpă doamnă, dumneata jel 


a m 


Am putea simplifica luc 


eşti intr'una pe soţul dumitale 


Nu vrei să compătimim 


-æ 


1921 Anu xu 


Sepremauig, No. 9, 
E ERE 090. 3, 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINȚIPICA 


leodor Scorțescu ,.. . 
Otilia Cazimir . . , . 
ioan C: Pilti „4... 


Mihail Sadoveanu . . . , 
Demoslene Botez . . . . 
loan Slavici ...,... 
Dragoș Protopopescu, . . 
Constanţa Marino-Moscu . 
Georges Sirat. ,. .. . 
Semen lușchevici .. , 
Al. A. Philippide ... . 
EDER i. i ia d 


Dr. N. lonescu Rimniceanu 


Moe ez mă li şi 


RECENZU ; C. Muay! tar anții Seamgalui 


Munar>, Cora Iristm —hamiru Urtiz 


Jocufiumi striise, Cora Irineu, Knight Darti 
Talehi e Le Aillamme Russs-Pobonais. Dr. Cazacu 


AMandeaj heegt (Cmice fa Critica) 


f O7 14 


SUMAR: 4 UNIVERSITĂȚII 


- Mirajul Alpilor (Piesă întrun bel). | 


. 


„Iateţiza contemporană“ dI 


setn) p reale Luigi Morselli” (Giov. untul, 


hac, În Retas de France) —.,inerica s 


mană” (Paat Nile, Der Tirmerrj,—Eiisisiunea bilot-fop de baneas 
Piuneteie” (Fr. Scunal. fler Tirmer?.--.tietul Dehrit 
nelentări în poljtjes tutezrațianata* (Olat Disen. Die Web 
Nowak. Ziar fozeburi) —. Restaurarea Pramţei să u lturnp 
Ti Naumein), 
vay Kăraly, AMogaar Hetibaa).— „Leuin san Trotaki pe 
"migraţiei mnruresti* (Kadar Lure Napkelet;.— Chemarea Arilenluluie 


Mica, anti-movezet ică* (N. Chenevlae. £'À 


vi Afuniloz“ (Croaics, Afagyar Helikon 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


— Ure, —Filodagie, —Stiimţă. — Politici. 
BIALIOGRAPIE, 
REVISTA CARICATURII, 


E feii 


spe. 


j 


Inserare. 


Raporturile ruso: germane față de sud eslit et- 


ropean. 
tirbul. 


Bufonul morții. Basm. 
Clopotnija mânăstiri! Putna 
Reflectii în casa în cure a muri! Darwin. 
Amintirile Cate-inei Stale. 

Criza economică acluală şi inflaţiunea. 
Leon Drei (continuare). 

fndemn la drum, 


Nume de localitati 


nume de popoare. 
Cronica politică (Cu prilejul unel nol cărți 
asupra Dunărei), 
Cronica veselă (Vara la jura), 


Minti Sadoveanu =E, Matia 3 
ttomici italiene. Cora trines,—f], Marian i Micpionar Je cinste w 
lersonal beanty and facial heitormeni Giu dara] 
-A. Demangraoni Le deciia de i] Harnpe. Mihai Rehm 
REVISTA REVISTELOR: „Jórums si jean Tharnut —Siluete contempiranet (Pidns. Revas des Drws 
I Corirsslet-Jauynier, 2" Ewprit Noy- 


romineşt! prouenile dela 


se 


da detturaj.— y Picinde și Latina kenasterți” (Pierre de Na? 


Hizea pn 


AŞI 


Cotttunitatea de 
(Wriederich M, misck, Dis Tipet 


oarelor* (G, te, Der Tilrmier) a Bticntimet per 

(Yraucts Debtisi, L Ezani Aoures = 
* (Prol Go, Vy, šonlsi, . Dir Wii] — Noi 
CARLY „Prăbușirea Puterilor Cêntralu” țari 


(Viereepoat E Nope, Repor Aauutinda), -Pi 


Teatru, CAP bipil, Romane. Artt 


Redacția şi Administraţia : Strada Lăpuşneanu 33 


VIAŢA ROMINEASCA apare lunar cu cel 


1921 


de un so lèi, Numărul to lei. Pentru străinătate - 
rul 14 lei.—Pentra detalii a se retea pagine următusre. 


unan 340 bei; jumimi: da sa 70 iel, 


Reprodncerea opr: it 


laterean italu-magiinra" 


ien! 


Aj. —„Probiema 
(Sesatimrei Jeno. Auptiiri] 


„Stea 


pupe 10 pegini.— Abenamestul în part an ea 250 lei 


Numi- 


uranja primirei regulate a Revistei D-nii abonați sînt rugaţi a trimite odată 


„ul şi 12 lei anual costul recomandărei. 


J 


? 


J 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint; semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in: 
riusiv, sau dela No, 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

einoirea se face cu o lună înainte de expirare, peniroca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 

Preţul abonamentului este: 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Institujiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 200 lei 


Pentru particulari: 

DUNAR ca e a ei a e i ai meu i ra OO 

Pe jumătate an A BL Ac oc INI Pe DN a 

URE pa e 3 e i îi d oa 4 192 
ÎN STRĂINĂTATE: 


Pe unan .... . le: e: e: er. afle CAS bi 
Pe jumătate an i 
Un număr , 


Abonaţilor || se acordă intre alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura „ Viața Rominească”, asttel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu; 

Costul abonamentului la Revistă este de 100 lel pe an 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apto- 
ximativ de lei 600, 

„Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
fiind 157o aproximativ (adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 
pe an ar reveni deci abonatului semai fa 10 lei, adică 


Administrația, 


A paie, cu 0 însuflețire care conlrasiecză 


vasta de frig, 16 èni, blondă, cu părul 


MIRAJUL ALPILOR 


PIESĂ ÎNTR'UN ACT» 


———— i- 


PERSOANELE š 
SEROE A 
„ PIERRE TARSI Bine. PRALIN 
9 
UGOLINI Louse USSET 


—— 


Scena reprezintă ua mic „hali 
shali” dintr’ 
ae o Iniire tă det acer, pnl meta farnais, Tobi 
pet aeara echită, decolorată. In fuad, ia mija male. Mobilele 
dolea; In fund, încadrind upa, dont. man icen y În siioga, planul al 
zăpezi ale Alpilor. | C Or 3i la orizon, cit vezi cu ochii, nealirsieis 


Scena 1 


D-na Pralin: 28 de ani, frumoasă, foorie palidă, elegantā. Vor- 
cu iufăjişarea ei ăpindă, Se 


ocupă deci! de filca el. 


des şi luşeşte, 
aa Rousset: 45 de ani, Nu se 


edi pe spale Faja lrumoasă dar ră. 
is : 35 de ani Englez - aproape albinos. Plin de blindeţe şi 
Antonia : | 
pr A Tont rumos Ó a ară ani, fost colonel de cavalerie. Inalt, ras, 
sau mai pulla semnele boalei Ao să mări Su ari 
ridicarea cortinei ra în Silaga M Sh icercanai 
” Tradusă din framțazeşie de AL O, T., à | 


i Á a 
Ă \ ° ` 
d îi: di ai a J K x 1 
. SA j ` 4 i 4 * x, 
SI UA Aa. LI pii ati A 
w r 4 m f . 
p TN Dă á ` Pi A A ni 


._—— Dep 


322 „__MIAȚA ROMINEASCĂ 2 lnea 


in primul pian Louise, înir'un larg fotoliu, cu picioarele înlinse 
pe un „Pliant; pe umeri posris un şal. Lingă ea d-na Roussel care 
tricolează ; apoi d-na Pralin legânindu-se din cind in cind înlr'an „ba- 
lançoire“; pe urmă Wrils îniias în „chaise longue” cu cloarele inve- 
lite într'un pled : mei în fund, în faja scesel, Anlonio Ugotini. 

(Un timp tăcere) 

D-NA PRALIN. — Ce 'ncet trece timpul, Doamne... Cit 
e ceasul ? è 

WRILS — Patru. 

D-NA PRALIN.— De unde ştiţi ? 

WRILS.-— Am remarcat că tatrebați cit e ceasul la fiecare 
jumătate de oră, La urma ormel e un fel de a-l sună (intiazin- 
du-i ceasul). Priviţi! Sinteţi un orologiu infaiibil. 

D-NA PRALIN.—Atunci e timpul så mă sui în odae... Nu 
mai pol. 

D-NA ROUSSET (potrivind salul Luise-el). Nu eşti bine aco- 
perită. (Cãtră d-na Pralin) Fiica mea răceşte din senin. 

D-NA PRALIN.— Şi eu la fel, de citeva luni, Cind mă gin- 
desc că înaintea pieureziei F m pe cele mai mari friguri în pan- 
tofi decoliaţi şi ciorapi de n:âtasă (privind în vag)... CU capul gol... 
gitul descoperit... 

WRILS.- Nu vă mai gindiţi la Paris; de cite ori o faceţi, 
deveniți Insuportabilă, Nu uitaţi că vă găsiţi în Elveţia, la „HO- 
tel Wrigt", la Rane, o mie două sute de metri altitudine, pentru 
a vă îngriji pieptul care e delicat. E oprit să fumăm, să ne bu- 
curăm, să ne intristăm: repaos absolut. Nu avem dreptul decit 
să respirăm. 

D-NA PRALIN.—E singurul lucru pe care-l fac râu. 

D-NA RUSSET —ŞI fiica mea se plictisea ca şi dumnea- 
voastră în primele luni Acum s'a deprins, Nu-i aşa, Louise ? 

LOUISE —Da, m'am deprins să mă plictisesc. 

WRILS (d-nei Prailu). — Stirşeşti prin a te adapta, credeţi-mă... 
Acum doi anl, conduceam o uzină de bumbac la Manchester. 
şase ani în urmă, prietinul meu Ugnlini comanda un regiment de 
cavalerie şi nu trecea lună fără să albi un duel. In clipa a- 
ceasta respiră calmul şi cumințenia. Priviţi-l: ar putea figura în- 

tr'un pabopticara 
-NA PRALIN— O! {Ugolini nu se mişcă. Rămine imobil, cu 


privirea abseniă). 
WRILS.—Nici n'aude... waude nimic. A abdicat! 


D-NA PRALIN (lacer).-E nemaipomenit L.. La ce se gin- 
deşte 7 

WRILS (cu putere) —Ei, coloncle, allo | 

UGOLINI (iresăriad).— Ce 7... Ce spui? 

WRILS.—D-na Pralin doreşte să afle la ce visează colons- 
lul Antonio Ugolini. 

D-NA PRALIN.—La foastele amoruri... desigur. 

UGOLINI. —Nu, doamnă, amintirile mor şi ele. 

D-NA PRALIN.—ln fine visaţi... Nu eraţi aici. 

UGOLINI.— Nu eram nicăeri. - 


MIRAJUL ALPILOR 323 


"D-NA PR:LIN.— 
me MA PRAI 3ă e mal spune cå tel nt de o gë- 
L 
n'agi fi are sie vre-o zece ani în urmă scumpă d 
blindeţea privi i cere mai mare, decit să merit o si zero d 
drazni să aihh garbata Alge In clipa aceasta, erori sa 
ca o îngrozitoare batjoeur i ca această vorbă mi-ar frige buzele 


pe care e atit de greu s'o PA jăcere). Există o logodnlcă 


gee ie Pa” pei credincioşi... 
y —Vä ro 

semenea lucruri & (lușeșie), nu-mi mai vorbi z 

însă). Trece di. ita Asta mă face să tuşesc M slide ră 

D-NA ROUSSET —Tutu ? 


D-NA PRALIN.—Diminutivul tuberculozei, 


mai nebuni chiar, sfir- 


E mai drăguţ. 


a Scena 2. 
cela;i, Serge care inir prin uşa din dreapia, 


Sergo : 35 d 
MAE i ră de anl, brun, figură interesantă dar răvăşilă, slab, e- 


ojl, alară de Ugol! 
sa un hunu! reprobalos Sera se eluiză în epist = e pa lezată 
D-NA PRALIN. — Poftim aici! ii 
WRILS —Fugar! 
săi -E.— Dezertor | 
| arg groai. Dar ce rău am făcut? 
FIER ana ir eros ;— Sinteţi cel mai greu de văzut dintre 
ooseotapgii e ui. Vă puteţi lipsi de noi. Asta e jicnitor gr 
zh db, pgiaji în pădure, pentru a duce o viaţă ale i i 
SEROR A e aprofundez. Ce s'o fi intimpilnd oare părere 
D-NA PRALIN. Ce goi 
tatea Saale e foarte erai la Ag caza ii 
ROUSSET (ingăduttoare).- Lăsaţi băiatul în pace... 


Dacă cutreeră 
uit sănătatea, pădurile e semn bun.. Asta insamnă că i-a reve- 


Scena 3, 


Acelaşi, doctorul Pi 
măr corsican de 29 de ie Popii dure (e cate intră prin dreapta. E un tt- 


loritar. in timpul a viguros. Pare energic şi aw- 
în cind se uită pe mm per pata Serge şade mal la o parte. Dia sai 


PIERRE.—Au fos ii 
LOUISE: Ê: i o spna copiii ? 
ba. m= vedem temperaturile. (la foil 
= Eten Pralin, nu văd temperatura aro der A ne 


D-NA PRALIN (altar i 
du-se) —Doctore, | 
siometrbi må Pa e ~ pett A de „ la urma urmei, tèr- 
Dar de Porto şi fructe... Acum țrebue să iei armene pă 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


doriți să vă vindecaţi, 


a MIRAN, Ano 325 


YAH NE Chiel N 
JE.— Aşteaptă, (O air l 
a picâturi de apă fa păr... Ai e air > miti toma 
ploae, a verdeaă., Ai fost în padure... De ce? i piu 
YAH“ E.—Ma priveşte, 
SERGE.— Am înțeles £. 


PIERRE (sever). Doamnă Pralin, 


aa MA? aA Rau. Marge vorba L, Dar căci SP de 
; a 
ten PA E poeno eag si Cavitalizarea asta meschină, 


4 4 - O, lacomma!... Ce-i pata asta ro 

t elorap de lină al sănătății mă situ, sa die sinik y VANE Te prr pomuşoare? A unui frag? e 
aces ica de piliă, nui : gas 
nA i 0 e RT ; fect asupra cat pei Apieaptă. (O sărulă repede pe colțul gurii). Ai min- 
ara MERRE Această operaţie n'ar avea pici un efec oară, 


YAHNE (indignati). — Serge, m'ai 
SERGE. y Cam ai băgat e iinde Senatit 
{am spu 
iz SE nu- mi ctați E aride PAA Geplak ml nop 


=. — Vioara 
YAHNE — Ming e Pe fal 

—Muzica mă oboseste, 
YAHNE (amenin se 


. 


i MSNA “PRALIN.— De ce nu luaţi temperatura colonelului şi 


š domnului Vanno? Doamnă Pralin, puneţi prea multe in- 


trebă inavä, Asta oboseşte. aai 
ARALIN (lvešpētinat). < Dece permileţi do 


SERGE.— Daca a ca mina)-—Serge | 
r n ip, 
YAHNE (calma). —Ai 
SERE (eur Pat Se în pădure, domasit (calmà). să cinți, ca sâ-mi faci lăcere... 2- 
D MERSE PEI, sanan E i est 18 Sepe dat atita osteneală ca sâ-ţi redau serie vietii. gal 
Vannot ? n 


e: Dece nu m' 
SERGE (etiagheri.— Nu t.. Doamna glumegte... les-cile P toate cà prima e ipres 


oară nu prea mer 
mara mina.. p 


SERGE. — De doi ani i 
YAHNE.—E o crimă. nu mal atinsesem arcuşul, 


cu oare de talentul tău, cu 


gta? Bruscai notele, îţi tre- 
ză te pd A LIN. Nui adevărat. V'am văzut dela geam. 


SERGE (scari). Vai geht + sinteti mioapă. (și pune 


SERGE.—Mă credea d i 

intorcindu-se) tacă). m perdut. Primul doctor pe care |- 

rapean degen ia puti (dupā s pompe Apele a Se poate să consulat imi, recomandase cițiva ani de repaos absolut e e | am 
D-NA s 


YAHSE.—Färā asta ai îi continuat så f 

a ; a i chefuri şi să fu- 
mā fi 'nşelat ‘snt de stinjeneală : Doctorul fixează pe Spot ai să ati opiom, calu 
S CIERRE proastei) ceasul). Cinci! E timp 


itaţi de soare. 
4 terasă. Hai, sculaţi- vă! (Topi ascultă şi se scoală). Profita 


j minane ROUSSET.— De un ceas nu mal plouă. Poate că luna 


ni rr — Na 2 ştie! Azi dimineață pila se tiriia pe 


YAHNE pye bucurie). - Crezi ? 
supăriadu-se), Te mai îndoeşti? ç Ai 
pat. Doctorii nici nu se mai ocupa cu tărie) Ai scă- 
bula decit un medic al sutietulul s de tine. (surizind) Nu-ţi tre- 
SERGE —Aşa-l, 


mun NA PRALIN —0, nu! Destule ploi! YAHNE.—Clad privesc în 


Serge 5e plimbă incel). 


ochii tăi acea flacără care-i 
“Să strâiuceasză, sint mindră.. imi spun că e opera ed pi na 


parte eşti de „Guignol“-ul acela cu pri 
găsit aivi acum cheva luni! privirea stinsă, pe care l-am 


SERGE —Risul tău a făcut minunea, Yahne. n 
A j trebue să 
părăseşti niciodata. Atit y > 
riagoa B beri m'ai deprins cu fericirea că mi-a 
E poe cmd, eşii fericit ? 
— rică 
TAE Does mt al du, 


SERGE. - Reinta 
trece drept logodnicul tău e dociorului Tarsi. Frumosul Corsican 


Serge; Yahoo a 
fală trumoasă, 
iiṣóor, inir Yahne. E o paapa + 
si eco aeir mr a intr'un „chaudail” de matase ja | 
„Bloas 


o 
i şi pantohi aibi Serge care se înioerce $0 
Rochie, erropie In viriul degetelor, de Serge S ge e linăr, Y 


ine. Își inu minile. în € 
Èran domnişoară ? De wide 


Scena 4. 
| 


, febril chiar. ; < 
gj SERGE. Ce-ayi facut de-un Ceas, 
veniji? . 


de y, ? pen araa are 


VIATA_ROMINRASCĂ__ 
„a IDEO, 


ha 3 


m MIRAIUL ALPILOR, | 


NA SIRE T, 
YAHNE (tre e privind pe f trä). - Pierre | 
SERGE. - Unde-i vezi? Pe fereaairi) ý 
YAHE._ Vin 


' cioda tä- logodnicul meu- 
YAHNE (iritatā).— Pierre ie d dez ore = i: 
rac E ba Eara mlädieri, fără fantazie... 


e din grădină, 
rit Ja mpi conta te inspăimintă. De ce? 
SERGE.—L-ai PEAS sorbi sie-ș1).- Să fiu femeia acestui. SEROE UA xi u vreau să-l mai văd. 
um și-ar 
m AR tg 


totuşi, "i 

SEROE = ebola së vă dați otet, retea prime i e: 

YAHNE.—Din iaso sănātoasā, am oaee oa me era 

ți, sint raar mély beer te rog să nu-mi aut ryan fe ar od 
roage mesi fruntea cu degelul, sariz y 


YAHNE.—E!? Cu neputinţă. E medicul tuturor hoteluriior. 
Eu A a ureei să plec, cum a sosit. 


E—De ce-ai mai sta la Rane, Pleacă la Geneva, Te 
urmez. 
YAHNE (repede). — Lasă- mă sin 


i gä i l gură, Serge. Nu. trebue să 
ne 5 
Ai place, Vrei s'o alungi? găsesc ? In padurii ne lafi vioara... şi pleacă... Unde te 

sprincene o încreţ tură care "E Atunel da-mi părul să-l per SERGE. Nu ştiu. Acolo unde mă vei auzi cîntind. Te va 
Ie MSERGE (eiringiedo în brate) Atel Sayul), Miroase a călăuzi muzica. Dar vino negresit 

E cel mai bun balsam... (i ala tale tremurind și a- YAHNE (împingindu-l spre ușă). — Îndată ce 
proaspät a panene m Pâbdatoare... Le voiu pedepsi. că, 
ipt 

iintindu-mi fața cu ar 
(o sărulă pe ochi). 


te voiu auzi, 
(Serge se indreaplă spre eșirea din slinga, dar nu deslul de iale 
pentru a nu fi văzul de doctorul care intră prin fund). 
PIERRE —Domnule Vannot! 
SERGE (oprindu-se). - Domnule doctor ! 
PIERRE 
eu? 


(deabia surizind).—De ce plecaţi totdeauna cind so- 


SERGE (glumej). — De ce sosiți totdeauna cind piec eu? 
PIERRE. — Ciudata coincidență nu-i aşa ? 

SERGE (același joc). — Nu atit... | 
PIERRE.—ln adevar (pauză), Vă ducrți la plimbare ? 
SERGE.—MA duc să ma desmorţese puţin, 
PIERRE.— Poftim... poftim... 


SERGE.—La revedere. - (Ese). 


douce”, Des- 
l _ „La penitence est a red 
l Ris ye entr o din imbrèlişarea lut): Știt pre 
tul, 
ul sărutului meu. arai i i, 
I SERGE, (nato. Repede iint Itau, petracă-m place, 
pft că trebue să te pul pe panze iubeşii decit pe mine. 
yapa, Ape ire toată lumea şi så nu m á mine, stut sigur 
ai EROE —Yahne, de vei rămine ua să-ţi cint ? 
cui a reinvia talentul şi increderea... 


sesc 


Scena 5. 
Pièrre, Yahne 
PIERRE.— Bun ziua. 
YAHNE.—Buna ziua. 
PIERRE. — Ce mai faci ? 
YAHNE, — Bine, 
PIERRE.—Ce ai? 

a a AFINE (izbucnind). - Găsesc c'ai fost grotesc adiniaori.. 
rotesc. 
ie mine 
ini Berea ea a tza nec pince că reveal în 
en . 


PIERRE, - De ce ? + 
d ochii, îţi aduc” YAHNE.—Ce rost avea scena pe care ai făcut-o domnului 
nete ați ERA pân, să mine Ene | vanat 
v | y 
rome ran li arda pretutindeni, dar nu vreau 
tea imi displac. 


„ PIERRE.—De unde scoţi că l-am făcut o scenă? Ne ne- 
căjim pupa, ca între camarazi. 
Y-HNE.—Nu te mai preface, E zădarnic. Nu-i nevoe să fiu 
vrăjitoare ca så cetesc în tine, Eşti b 


oinav de gelozie. 
PIERRE.—Ce te face s'o crezi ? * : 


unosc toate aventurile. „1 să i le EUR CA K 
i SEET Da ghy urne d | interesau... Acum mă supâr 

Se OE a plă).— Yahne, fii a mea... cu totul... ias: 
şi i isa fi şters... uitat pe vecie. 


pling; 
pina; 


B  — L a 
- 
Le 


VIATA ROMINEASCÀ 


t decit să te 
— Sá fii gelos, e în firea ta şi nu po | 
vam pai ce drept imi jicneşti rr E 
IERRE —Care prietini ? 
Y AHNE.— we A alia A E 
— [t k 
PIERRE Ca fi razi asta ? ui trei luni decind ne ve 
m zilnic. E foarte natural. 
dz a Dara E Pure natural are mu tal spune e a ore 
celorlalți. Desigur, C 
drame = e: ochi e cineva, luneci la ieri ră Fu 
“E AHNE _—Acest om era bolnav, deprimat, $ agot: Er 
cineva să n'aibå inimă ca să nu se îngrijea: LAD 
pe PIERRE Ascultă, Yahne, nu-ți fac nici ge argon gti 
să te feresc numai de instinctele de perie pă poe ge 
ceai a e esa d Can erai ien, neam aes de 
a u » ' 
bunăvoe. CAI putut cununa atunci, dar eram silit să plec 


in acest mic 
m urma rugârninților mele ai primit să mă aştepţi și am te 


328 


ecat ? kiir 
PIERRE. —Trebwa. Perfecţionarea studiilor mele îmi imp 
nea acest sacrificiu. ' a lei cu tine. 
«E —Si te rugase, te implorasem 
e Ea port parte de toată libertatea mea de spirit. 
| să rămi! aici. 3 i 
pa mal ONE 2 Rațiunea, veşnic rațiunea ta. Nu te gindeai cam 
zti ? i : 
a oS ERE — Ni aveai dreptul, fiindcă $ iai că te ap P Al 
YAHNE.—Nu ştiu ce drept aveam, Șriu că eră arie 
beşti pe cineva nu-l laşi singur şi că nu trebue 
într'o femee care se plictiseşte, : 
PIERRE. — Nu er femee oarecare. 
1 
ia e fiară că vreai să mă pelinişteşti. la sama, să 
i. Ă 
28 ia o vioară rez în depărlere „Humoresque + Yahne ire- 
sare. Faţa | se luminează): i air 
indu-se că glumeşte) —Nu lua în samă: 
EE ii y bie sera atit de minunatá că uneori stat ispitită să 
te infrunt. 
PIERRE.—Ca ce, acest joc? 


Corsican. 
PIERRE (ee violeaţă) — Yah, rămii aici! 
Y+HNE —De ce 
PIERRE (inalatind spre dtnsa).-Te duci după el. 
YAHXE.—Dapă cine? Eşti nebun. 


„„Pentrucă e frumos astăzi... atit de frumos 
că ei Ar p (lat prin grădină. La revedere, trumosule 


— MIRAJUL ALPILOR 329 


PIERRE.— Nu te mai preface... Cintă, te cheamă. 
YAHNE.—Divaghezi !... La revedere, până ți-or trece frigu- 
rile. (Pleacă). 


i e ia de mină cu brutalitate făcind-o să se Inloarcă). 


YAHNE (inebunită de minte). - Îndră A Må... 
liberă să fac domni cea „a aa Apa SR 


PIERRE —Vreai să pleci pentrucă-l lubeşti, 
YAHNE—Lasa mă! 

PIERRE.—Nu te duce, Nu trebue să vezi pe omul acesta. 
YAHNE —Imi striveşti brațul. Brută! (Se desface, îl măsoară 


cu privirea şi esă pria ușa din fund. Sunelul vioarei se aude îndepăr- 
lindu-se. 


Pierre rămiae cileva clipe nemișcal, apol pleacă după Yahne, dar 
înainiea ușei se opreşte ca şi cum ar fi văzul ceva. Se înloarce ina- 
poi și ese prin dreapin). 


Scena 6. 


Dena Pralin, Wriis şi Ugolini x 
N În p py ae şi Ug (latră prin fund, citeva secunde după 

D-NA PRALIN (¢sfirşitä).—E întăia zi de primăvară... 

WRILS —lată-vă impâcată cu Rane. 

D-NA PRALIN.— Aproape... Cred cam putea începe să ne 
mișcăm puţin... Ce-aţi zice de-o mică escapadă în imprejurimi 
(cu îniruntare). „Nous nous sommes pas å un poumon prèst 
(lui Ugolini). Colonele, nu poţi fi ceva mai vesel? Devii insu- 
portabil, 

UGOLINI. —Cum izbutiţi să mă remarcaji, scumpă doamnă ? 
Nu exist, aproape. 

D-NA PRALIN — Plictiseala dumitale există domnule, cit vezi 
cu ochii. Te urmează ca o trenă imensă pe care toată lumea 
calcă, se 'ncurcă, se împedică şi cade. Mă duc pe terasă pen- 
tru a-mi pune buna dispoziţie la adăpost, 

(Esă prin stinga). 

WR.LS.— Adevărul, e dragul meu, că pari mai intunecat ca 
de obicelu. Te nelinişteşie cumva boala ? * 

UGOLINI.— De foarte multă vreme nu mă mai interesează. 
Ascultă: am iubit cu poama o femee şi trâiam cu teama, cu 
groaza de a fi inşelat. Priveam eventualitatea aceasta ca cel mai 
mare supliciu. Cu toate acestea, din clipa în care am aflat că 
mă înşală mi-a devenit complect indiferentă. Aşa și cu sănătatea... 
şi cu ideia morţii care altădață mā ingrozea. Cum am afiat că 
sint perdut, moartea mi-a devenit indiferentă. (Pauză). Dacă mă 
vezi mai morocânos astăzi... e din pricina acestui soare minunat, 

WRILS. Preferi ploaia? 

UGOLINI.— Soarele de primăvară invederează prea mult 
sbirciturile. Ar trebui să fii ati: de tinâr pentru a nu intina acest 
val de aur care copleşeşte pâmintul. Îmi vine să mă ascund, 
să-mi dosesc ruşinea de-a fi bâtrin... Prefer ploaia, 

(O pauză). 


330 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


WRILS —Vii pe terasă? 
UGOLINI—MAă sul în odae. 
i înga. 
arat eta vă ERE ua. crepusculul Intră din ce in ce mal 
mul! în scenă). 


Scena 7. 
Yahne şi Serge intră prin fund. 

(Yahne năvăleşie pe scenă rizind, cu brajele incărcote de Nori. 
Serge care vine în urma el îşi aşează repede culla de vioară pe-un 
scaun şi se repede după eo). 

VAHNE (refugiindu-se după o masă, în stinga) Kss! Kssl 

SERGE.—Yähne! 

YAHNE —Domnute! 

SERGE. —Nu-i cinstit. Nu respecţi convenția. 

YAHNE. —Mă iartă, te-am sărutat. 

SERGE.— Odată, 

YAHNE.—Dacă te-aşi săruta de mai multe ori ți-ar ajunge 
pentru cieva zile și n'ai mal cînta. 

SERGE.— Atunci, refuzi? 

YAHNE.—Reluz! 

SERGE (cu indiferenţă).——Cu atit mai rău pentru tine. 

YAHNE.— Inchipuit! (lace ciliva pași spre mijlocul scenei: 
Serge se repede, o ia în braje și vrea s'o sărute pe gură). Trådātorł 
se zbate rizind și lasă florile să-i cadă la pāmiat; în clipa eceaste 

erre deschide ușa din dreapia şi rămine o clipă nemișcat, nevăzul, 
apoi în clipa în care Serge căuta să imbrălișeze pe Yahne, se repede 
apucindul pe Serge ca şi cum ar vrea săi zdrobească. Serge se 
smulge cu greutate şi se relra.e un pas. Yahne Intervine, irem 
rugăloare) Pierre, nu vreau! 
y PIERRE (respingiud-o). - Pieacă. 

YAHNE. - Sin bolnavi în g'âdină, Pierre... Aud... 

PIERRE —Ţi-e frică... pentru el. 

SERGE (lu! Yahne).-— Lasă-ne singuri, Te conjur, 

PIERRE. — Desigur, nu ţi-e îrică, Ştii bine că nu poţi fi o- 
morit. Nu omori pe cei ce-au încetat să trăiască, 

SERGE.—Dar le înterzici să reîuceapă o nouă viaţă, mri 


? 

PIERRE (ricanind).- Ha, ha! Imi spuneam eu că asta trebue 
să fie capcana. Prin urmare aşa äi prins-o. l-ai spus desigur că-i 
leacul şi scăparea ta. 

SERGE.- E adevărat, am spus-o... pentrucă o credeam. 

PIERRE. — Te-ai bizuit pe mila ei, desigur, şi ţi-ai spus că 
poate fi speculată, In faja morţii poftele wau frid, nu-i aṣa ? 

SERGE (cu furle).— Doctore! 

PIERRE. Da, da, ai voit să-ţi împlineşti pofta, avînd tot 
atitea scrupule cit are un verme care muşcă dintr'ua fruct. 

SERUE.— Destul! Nu-ţi dau voë... 

PIERRc. — SA spun adevărul? 

SERGE. — Să-ţi scuipi ura. 


____MIRAIL. ALPILOR 334 


PIERRE. — Te urăsc, dar vâd limpede. 

SERGE.—Dacă ai vedea limpede ai admitecă și altu! poate 
tubi cit dumneata. 

PIERRE. - Să iubeşti? Nu aveai dreptul, 

SERGE.—De ce? 

PIERRE. O ştiai. 

SERGE.— Pentrucă o iubiai dumneata? Îi inchipui că e 
sere: _ iubeşti o femee, pentruca ea să devie proprietatea du- 
mitale 

PIERRE. —Nu aveai dreptul pentrucă eşti bolnav şi condam- 
nat. Nu ţi-e îngâduit să sameni putregaiul. 

SERGE (Rămine citeva clipe alurit de lovilură, dar se domină. 
Vorbește cu o furie câre lece să-i tremure glasul). Minţi! Minţi pen- 
trucă ea-i de faţă. E jornc ce faci... 

PIERRE. Pentruca te-arăt cum eşti ? Da, da! Trebue să-ţi 
vadă urâţenia, 

SERGE, — Minţi, sînt vindecat! E josnic! 

FIERRE.— Josnic e să răspindeşti boala cu sărutul tâu mo- 
lipsitor, cum făceai adinioari. 

SERGE. -— Eşti laş, de două ori laş, pentrucă te pui în dosul 
prestigiului dumitale de medic pentru a minţi. Dar ştiu că ea 
nu te crede. 

PIERRE. (lui Yahne) — Yahne, nu mă crezi? 

YAHNE.—Nu. 

PIERRE (zdrobit}.-Nu mă crezi ?,.. Dar ce-a făcut din tine? 
Com a putut să-și ice astfel minţile?... Mint? Uită-tela el... pr'- 
veşte-], Şi-un copil ar vedea pe fața lui ravagiile boalei care-l 
mistue, care-l ucide, Priveşte ozhii aceştia incercânaţi de friguri, 
priveşte fața asta livida, priveşte-i obrajii supţi, L-a îmsemnat 
moartea care-l va lua în citeva huni, ln citeva zile poale. 

SERGE.— Minţi! 

PIERRE (tirindu-l cu sila în fața oglinzii care se zăreşie in spa- 
iele lui Serge). Priveşte-te! Oglinda nu te va minți. Ce vezi? 

pul unui om sănătos, sau al unui muribund ? 

(in faja oglinzii Serge e silit să se privească Se apropie din 
ce În ce mai mul! de chipul lui care apare nelămurii în crepuscul). 

SERGE.— Doctore, pe cuvintul dumitale de onoare că spui 
adevăr]? 

PIERRE. — Pe cuvintul meu de onoare... De altfel o ştial. 

SERGE (după o pauză, încet). Nu ştiam, nu ştiam! 

(° tăcere, apol Yahne înir'un hohot: Serge! Se duce la Serge, 
îl ia mina. Serge lresare, figura i se luminează o clipă. dar scoale 
ma geamăl, se smulge brusc de lingă Yahne şi fuge. Yahae, face cijira 


paşi, mașinal după dinsul, pe urmă se opreşie şi cade pe-un scaun. Na 
mai e deci! Fierre şi ea). 


Scena 8. 


PIERRE (cu durere) — Yahne!... Suferi pentru e!! (o pauză). 
ll fubeşii? Yahne, nu-l poţi iubi! lubirea ta n'a fost foc de pae, 
nu, o ştii bine, Mi-ai dat inima ta pentrucă nu mi-o puteai da 


$ i áe u n 
- 


332 VIAŢA_ROMINFASCĂ 


—— 


decit mie, pentrucă eram făcuţi să ne 'nțelegem, să ne iublm!... 
'Yahne. spune-mi că nu-l iubeşti! 

YAHNE (deabia vorbind). - Lasă-mă... 3 

PIERRE.— Prin urmare.. ai fost o uşuratică... o femee a 
celelalte... Tu?... Na! Ar fi monstruos. Ţi-a fost milă... ae 
Mila te-a tirit, de milă ai întins mina acestui naufragiat... A 
e un vechiu seducător care şi-a facut meseria... Te-a făcut 
crezi că mila ta era dragoste, a exaltat pornirea spre jertfă e 
e în tine, în fine a izbutit să tragă din boală folosul pe care- 
trăgea al'ădată din ochiade... 

Y HE. Nu se mai credea bolnav. 

PIERRE.— Crezi asta ?,.. La urma urmei s'ar putea. A fost 
îngrijit de Gril care m'a falocuit şi care, din „caritate, işi minte 
totdeauna clienţii (pauză). Dar... şi tu îl credea-i vindecat? (Yahne 
face semn di: cap că da). Atunci,- nu era milă ? (impotrtela 
du-se unul gind). Cu toate acestea nu-l poţi iubi. Ce-a răs.olit 
oare în tine? Spune-o! Simţurile? Imaginaţia a Da, asta trebue 
să fie... Curiozitaiea ceia bolnavicioasă care m'a. mai neliniștit 
odată... Îmi amintesc bine... într'o zi mi-ai pus citeva intrebari 
ciudate asupra unuia din bolnavii mei, un detracat.. Ce veţi fi 
avind toate în vol pentru a fi atrase astfel de mociriă.... Ai eşit 
inaintea acestul stricat ca ţarancele din Gohl care se îngrâmă- 
dese în calea leprosului... Asta e, nu-i aşi 7. Mărturiseşte-o |... 
Vorbeşte | AN 

YAHNE. — Sufăr... (după un limp cu asprime) De ce mai lä- 
sat singură ? A 

PIERRE (după o pauză). Da, m'am înşelat... Ta visam pros- 
teşte egala mea... Erai un copil... M'am înşelat... Dar s'a sfirşit... 
Te iau cu mine şi vei fi o sclavă mă 'nțelegi, pentrucă nu me- 

j ii o råşä.. 
ni riul cărora apucă de brațe, ridicind-o cu brulalilale). 

YAH E. Pierre! t / 

PIERRE. Nu vei mai face decit vola mea... Mai intăiu ai 
să pleci imediat de-aici. 

YAHNE (rugăloare şi totodată amealațătoare). Pierre ! 

PIERRE.— Imediat! 

YAH sE.— Pierre ascultă. 

PIERRE. - O vreaul i 

YVAH.sE (se zbate smulgindu-se din minile lul).- Nu, nu! N'ai 
să mă învingi prin asprime. Eşti despot dar nu sint lucru. Fac 


vreau, 
PIERRE. (stăpinindu-se). - Fie... Zăresc pe domnul Vannot ve- 
nind încoace... li cedez locul, (îşi examinează ceasul) Ascultă: sint 
apte şi jumătate. La opt trece acceleratul spre Franţa, || iau. 
Parse: Rane pentru totdeauna. Doctorul Gril va fi tot atit de bun 
ca mine, Tu, alege: poţi rămine... dar nu mă vei mai vedea... 
~ Poţi veni cu mines, şi-atunci, peste-un sfert de oră te vei pâsi 
la poarta mare, unde te volu aştepta cutrâsura... Vet lăsa vorbă 
să ţi se trimeată ragajele pe urmă. Alege. 


MIRAJUI AI PIOR 333 


(Yohne il priveste esind. Deschide gura peniru o chemare pe 
care n'o posle articulo, Pierre a plecat. Pe scenă e aproape intune- 
raa depărtări, pe ninsorile Alpilor, roșeşte purpura „Alpengluhu“- 
u 


Scena 9. 
Yahne, Serge 

Ua iimp, apoi intră Serge prin ușa din fund. 

Calcă timid, qi ei vaa pași pei tin sa Kai ad. 59 iartetană apoape, 
pe Yahne şovrăe ca și cum ar vrea să dea inapol. 

YAH E (eșindu-i înainte), — Mă ocoleşti? 

SERGE (cu căldură). - Yahne, am fost vinovat faţă de tine... 
dar crede-mă Yahne, p-o jur... nu ştiam că mai sirt bolvav, 
Doctorul nu mi-o mai spunea... şi mă gindesc... te iubeam, atit, 
că nu mai vedeam, Ştiu... ar fi trebuit să-mi păstrez luciditatea, 
ar fi trebuit să mă inving... Nu-ţi cer să mă erp dar spune-mi... 
că må crezi că nu știam... | 

YAHNE (iuindu-i minile, prinire hohote).— Serge! Eu sint vl- 
povată , Eu te-am făcut så crezi... 

SERGE.- Nu. trebuia să mă gindes: pentru doi. 

YAHAE.- Ş'apoi, de-i fi vinovat tu sau eu (mimică ce vrea 
să spue for una). >erge, sufăr... sufar... mă doare. 


(0 A cra 

Š E (cu hotărire). - Yahne, m'am gindit. Nu trebue să 
ne mai vedem. Trebue să ne despărțim. Trebue. 

YAH E (imperios). — Nu, vreau să stau lingă tine. Să ne 
ne mal vedem? Pentru.ă eşti bolnav? Te voiu î griji eu şi... 
cine știe? Există minuni... Poate câ ceiace n'au făcut doctoriile 
va face drag Sea mea. f 

SERGE (apărindu-se).— Cu neputinţă! E-o nebunie 

YAH: E.— nebunie, poate... dar o nebunie càre îmi e mai 
scumpă de. i! toată injelepciunea lumii. 

ERGE. — Nu lu. 

YAH E.-— O vreau... şi mă vei asculta dacă mă lubeşti. 

SERGE, — Yahne!.., Ştii că pentru mine eşti tot, tot! (Buzele 
lor te apropie, apol brusc Serge se smulge din îmbrățișure și se dă 
înapoi cu faja descompusă de groază). Sint oare nebun? (Luindu-și 
capul în mial), Trebue oare să simt buzele tale ințepenindu-=e subt 
sărutul se pentra a-mi înţelege ticăloşia ? 

YAHNE (cu disperere) Serge... 

SERGE —Am simţit Yahne, tu minţi. 

YAHNE.—» iurezi! 

SERGE. - Poate ca nici nu ţi-ai dat samă, dar trupul tău a 
vorbit, pentrucă e sânâtos. 

VAHNE (cu lacrimi în ochi, rugătoare) Mä chinueşti, Serge... 

SERGE (eu violență) Der trebue să injelegem şi tu şi eu 
că sint un mort, o creangă uscată din care viața s'a reiras ire- 
vocabil. Venisem să ţi-o spun.. şi prezenţa ta, vorbele tale au 
fost de-ajuns pentruca mirajul stupid să se reapriudă în mine. 


334 VIAȚA ROMINEASCĂ 


SA ramii lingă mine? SA nu mai am oare nici măcar ruşinea cl- 
nelui care-şi ascunde agonia întrun ungher ? 

YAHNE.— Nu ştii ce spui. 

<ERGE.— Să decad mereu, pe zi ce merge, subt ochii tâi? 
Yahne! Laşitatea asta nu voju avea-o. Cind eşii ta preajma mor- 

trebue să rămii singur. (Cu durere). Cum am putut eu oare, 
cu moartea în mine, să trăesc lingă tine atitea lumi de voioşie, 
de dragoste şi de nădejde 2 Vezi focurile „Alpengluhu”-uluă sti- 
clind în depirtare, pe virturile ghețarilor? Soarele s'a dus, lu- 
mina jul rămine totuşi... Se caţără pe stinci, stărultoare, se a- 
gaļā de piscuri, se sfişie pe creste şi atirnă în siăvi ca făşiile 
unui vestmint minunat. Aşa şi tineretea. Cind viaţa se stinge in 
noi, lumina flacărei apuse mal dăinueşte încă, ancorată în bietul 
nostru sufiet ca un blestem, câ O batjocură. Yahre, am crezut că 
merg cu tine în strălucirea unci aurore 

YAHNE.— Serge, nu te lăsa abătut. Increde-te în mine. Te 
voiu ajuta să invingi boala. 

SERGE. - Mirajul trebue să-l inving... Sä se stingă amăgi- 
toarele lumini cînd soarele nu mai este... Să piară minciuna ! (Tre- 
sare privind pe lereasiră). Doctorul!... Unde pleacă? Uită-te. Are 
valiza... Trâsura asta îl aşteaptă. (Surprins). Vrea să plece? Yal- 
ue, ţi-a spus-o ?-Vrea să plece. 

YAHNE (mişeală),- Da. 

SERGE —A! Inteleg. Nu ne mai poate vedea... Cit te iu- 
begte! (Cu violent) Vahne, asta nu se poate! Mu trebue să plece. 
Eu am să plec, Să rămie, E locul lui. Du-te şi i-o spune. 

YAHNE.—N'o să vrea... 

SERGE.—Ba da, o să rămie.. Spune-i că plec. Eu? Nu fo- 
losesc la nimic, Du-te, du-te şi i-o spune. Opreşte-l. 

YAHNE (apărindu-se, cu durere). — NU, Serge | 

SERGE.— O sa plece-acuşi, du-te! (O îndreaplă spre eşire). 

YAHNE (sirigind cu desnădejde). Serge, nu mă trimite. 

SERGE (o îndreaptă spre ușă îndemnind-o). 

(Yahne picacă... face ciliva pasl, se înloarce brusc, se apropie 
ed n. îl stringe în brațe cu disperare săruiindu-l pe gură. Pe urmă 


inserare 


Apune soarele 'n văpăl, 

Şi inserarea, ca un val, 

Pe subt drumbăvile din deal 
Se tasă 'n linişte pe văi. 


Coboară 'ncovoiat la pod 
Un biet pescar, de pe Siret. 
Şi'n umbra sură pier încet 
Pescar, şi apă, şi năvod... 


De jos, din ceața de pe prund, 
Doi pescăruşi au apărut 

Şi'n zbor îngemănat şi mut 
Se duc spre bălțile din fund. 


e. 

Serge rămine singur, în pleloare, în acelaşi bèc.. 

Citeva clipe ia urmă se aude un svon de clopoței, o trăsură in- 
depăriindu:se) , 


SERGE (repezindu-se la fereastră). Yahne! 
(Râmine cu mina crispală în pervazul feresire!. Noapiea se sco- 
ea ” nesimjile. incetul cu incetul silueta lui Serge $- ineacă în 
E : 


inchid pleoapele ş'ascult... 

De pacea largă legănat, 
Mi-adoa:me sufletu'mpăcat, 

Ca un copii ce-a plins prea mult... 


— Corilna — 
Teodor Scorțescu 


Otilia Cazimir 


Raporturile ruso-germane faţă de 
sud-estul european 


ă la suirea 
resul dela Berlin, mai exact pân a 
e Rhia ne Wilhelm 1, politica sud-estică Arapa ama 
Liei a fost în funcţiune de Jarpa sas = ba cohet fuma rii 
ei Fără interese directe în sud- pete aa K alia ră 
Prusiei, în a doua jumâtate a u a la a S A 
rile dintre Austria şi Rusia, vechile r A E ON 
aveau alt scop decit de a paraliza pe pr gar aere 20 d 4 
orde Prusiei compensaţiile dorite. 

e e rivale ale Prusiei si Rusiei asupra ae mea qi spa 
diei, ale Rusiei şi Ausiriei asupra Poloniei şi E | 
ne utinţă fară o înţelegere î tre Austria, Rusi ŞI Pr „DEE 

Această politică, inaugurată de Frederic M, = perna 
în scrisoarea pe sh rate tr seg, E A tă n declar a 
tru'ui sâu la Petersburg, »oims: » ale gre Pesta id 
ciudată de a uni toate interesele princ p Pr nr T 
siel.. El vorşte ca Risia să ofere curp i . 

- dee nouâ Prusia polonă ... $ 
Leopold şi imprejurim le ; să an Apel A S I i 
dreptul de ocrotiie asupra Dantzig-ulu A E aa 
i ia ce i-ar conveni; atunci, ne ma 
aa a oră şi Prusia, ele s'ar Înirece ca să ajute pe 
i iva Turclei”. + 
sama tg apti acestei politici, Frederic Îl a aşezat raporturile 
de pretinie, dar cu rezerve pica Te ia eg einer p pia 
i aceste rapgrtuii au fo-t cimenta 

Atari e tudeule AFE canale Hohenzolern şi Romanov. 


1 Ch. Diau Actoa, Ţări de compensație. In Conv. lit. 49-(915) 
197 şi 


ris 1914 p. 285, Ci, ibid 293: Frederic Il e. Solms, 21 Aug. 1772. 


2" Cital în Djuvara, Ceat projets de pariage de la Turquie. Pa- 


- <o 
pa. pe 7 pie 


_____ RAPORTURILE RUSO-GERMANE 337 


Politica orientală a lul Frederic II a fost continuată de ur- 
mașii lul. Astfel la 1792 ministrul prusian Hertzberg era de 
parere că „trebuia lasat celor două curţi imperiale, victorioase la 

nă'e, o mică parie de pradă, dar să se obție dela cle fo- 
Vase echivalente pentru Prusia“, în dauna Poloniei şi Suediei. ; 
Tot aşa în timpul negociaţiunilor dela Tilsit la 1407, ministrul 
prusian Hardinberg propunea Impărțirea Principatelor romiae 
şi a Turciei Intre Rusia şi Austria, despăgubindu-se Prosla în 
Saxonia. + La 1829, Prusia sprijini pe Nesselrode impotriva 
lui Metternich care voia să pună la cale o manilestuţie euro- 
peană în favoarea integrităţii Turciei. 

Prietinia dintre Rusia şi Prusia s'a manifestat şi la 1853-4 
cind Prusia a rezistat pralnia A -giiei $i Franţri pentru a o 
hotări să se asocieze fa o acţiune comună împotriva Rusiei, + 
De pe atunci urmărea Bismark planul de a face unitatea Ger- 
maniei subt heghemonia prusiină şi întilnea in calea sa min- 
dria şi tradiţiile seculare ale Habsburgior. Nu deci de dragul 
unor interese sudestice, care-l lăsau rece, s'ar fi gindit el să 
strice prietinia cu Rusia de care putea avea nevoe în viitor. 

Dar tot atunci Anglia şi Franţa făceau presiuni in acelaşi 
scop şi asupra Austriei, + care nu avea ait motiv de a refuza 
e colaborare împotriva Rusiei decit datoria de recunoştinţă ce 
eontractase faţă de aceasta la 1849, cind cu represiunea revol- 
tei fnagiiare., Pentruca Austria să se hotărască la o acțiune 
împotriva Rusiei, avea nevoe insă de a se asigura despre par- 
tea Prusii, şi atunci se putea ivi pentru Bismark prilejul de a 

1114 330, 

2 Ibid. 347. 

3 La 1854 guvernul engiez a publicat doc. privitoare la proecteie 
jaralui Nicolae | de împărțire a Turciei. Aceste proecte le îmoăriă- 
sise la inceputul anului 1853 ambasndorvlvi englez la Pelersburg, sir 
Hamilton Seymour. Djuvara, |. e 595-9). Vola ca Principelele să lor- 
meze un sta! nealiraal subt ocroiirea Rusiei, Tot asilel Sirbia și Bal- 
varia. C onsiantinopolu! nu poste Îl ocupat de niciuna din marile pa- 
ieri, nici de Orecla. Țarul însă „n'ar zice nu“ dacă | s'ar ingădul să 
se așeze acolo nu ca proprielar, ci ca depozitar (Cl. Or Hrisoscolto, 
Politique i ine de ce siècle en Orlent 1877). Anglia, prin John Russell 

i lord Clarendon, respinse holării astfel de suggesliuni (Memoriile 
albină de Dino, iV. 171:2). la Prusia chiar domnea îndolala că „blin- 
de: in s'ar mulțumi să ocupe Constaniinopoiul ca „depozii” (ibid, 
+ 162), 

4 Napoleon ll peniru n holări pe Ausiria, se gindi să-i ofere 
Principalele Romine. Contele H bner, ambasador atunci ai Ausiriei 
in Paris, scrie în memoriile sale, sub! dela 29 lan. 1854: „Impăraiul 
(Nap IH) crede că Principalele lrebue să lle dale Ausiriei“. „N'a 
"pus ce compensajii or cere” (Neal ans de souvenirs d'ua ambassa- 
dear (1851-9) Publicale de fiul său Paris 1904 p. 206). Thiers era de 
acelaşi părere, chiar şi „lără compensaţii” (ibid. 248). Hibaer, con- 
War guvernului său, n'aves scrupule faţă de Rusia: „sial ausiriac şi 
ca atare nu pot dori ca Rusia să la Turcia” (ibid. 231). În rapoartele 
sale combale pe rusofilii auslriaci (ibid 259). CL. corespondența lui 
Cavour ; de Luigi Chiala, VI, scrisoare c. Girardin, 1436, irad de 
Frincu in „Volnja Naţională” dela & Mai 1887. 


2 


338 VIATA POMINEASCA ——  —- -a 


i | 
1853 4 acel 
unei înțelege'i. Astiel începu încă dela 
cere prea ra ince Rusia şi Austria care a martir se po- 
itica orlentală a lui Bismark. |! negociațiunile lu A pere | 
cu contele Than, si, ze cuanna d agp se a pol peet la 
arâta mai puţn g'ăbit, cu a ev i 
opera ea Prusiei“, O contemporani foa 

en gpl politica europeană, rezuma politica tui Bismark pa 

cuvintele: „în scurt, face ca jidanul şi tratează cum ar tr 
hi împru nu. i z 
aie nitel e4 asocia la acţiunea împotriva Rusiei şi pa reci 
dică şi pe Austria de a da ajutor militar Franţei şi Ang se 
Astfel facu Bismark pe Rusia să contracteze erai H 0 
Prusia o datorie de 'recunoşiinţi care, adăogată la da ţii a 
prietinie ale celor dout case domnitoare, a fost scutul de - a 
rit al Prusiei în opera pe care avea s'o înceapă de în p n 
a unitaţii germane impotriva Austriei şi impotriva Franţ: X ar 

pe atunci începură şi legăturile de prietinie dintre Bismar 
io doua oară rămase Rusia datoare Prustei la 1863, 
cini Bismark nu sprijini revoluiia polona. 3 De alifel, şi dă 
sia şi Rusia urmireau slăbirea Austriei De aceia nici sar , 
nici Rusia nu puteau fi favorabile propuso pe care, în ori 
tie 1866, ministrul italian la Paris, Nigra, o țăcca lui Napo e 
de a se ceda Austriei Princpatele romine în schimbul Ve- 
meției ce s'ar anexa Italiei. Napoleon rămase „frappé de cette 
idée“ şi interveni în acest sens la Londra unde întimpină re- 
fuzul lordului Clirenion.4 Atunci închee minis'rul re n 
Barral cu Bismark, la 8 Aprilie 1856, un tratat ofensiv şi de- 

v. 5 
cea Ategerea lui Carol de Hohenzolern ca domn al Principa- 
telor-Uniţe a fost o primă intringere a politicei austriace, şi 
sprijinită ca atare pe subt n înă de Prusia. Singură alai arin 

protestat contra acestei alegeri ca fiind o calcare a tratatu 

dela Paris, în scopul de a ; utea la vre-un pril j să ceară re- 
vizuirea aceluiaş trata! în recita care o umiliseră adînc pri- 
vi oare la regimul strîim'orilor. : i 
n irtogpetea dela Sadowa (ulie 1856) păru că va produ'e 
disloc.rea Ausriei Slavi: din monarhie „se adresau țarului ce- 


1 D Bak Dn Dino, 1V, 167-8. 

2 Ape Kiaczko, Deuz Chanceliers, Paris 1577. 7 a 

3 Eduard Simon, L'empereur Oulllaume el son regne, Paris, Oi- 

ti, 1887 p. 97 
pre La A ANA Un pă piu di luca, cital in Djuvare, |: e. p. 44. 
Marti, e 245. 

6 ber 1866 consulul Prusiei la Buc. socolea că conspirația 
împolriva lui Cuza avea „tă pregălească un folos insemna! peniru ac- 
țiunea guvernului dela Berlin” (Kiacrko, p. 24i), 

7 Gorlninow, Le Bosphore el les Dardanelles, p. 142. 150-8. 
Giladsione caşi Beusi se opuseră unei revizuiri, 


RAPOVTURI! E RUSO-OPRMANE 339 


vindu-] să fäzbune jigrirea dela Muntele Alb şi dela Kossovo, 
g să implin'e st'niardul rusesc la Dardanele şi pe St. Sofia“ 
“Se deșlânţuiră agitaţii naţionale: germană, sirbă, croată, itali- 
au", rominească, grecească, sprijinite de Ratazzi, Garibald , lon 
Brătianu, Komunduros. | 
Austria nu mai avea sprijin, şovâltor de altfel, decit ia 
Franţa. In întrevederile deia Salzburg dintre Francisc losif şi 
Napoleon III, la 1857, da å se mai pomeni de proectul cetării 
Principatelor c?trā Austria, + nu se ajunse decit la garantarea 
integritiţii imperiului otoman, 3 
Prusia vedea lireşte cu och' buni agitaţiile pe care Rusia 
lẹ întreţnea în Rominia împorriva Ungariei în urma dualismu- 
bi, in timpul guve nulu Golescu-Bratianu la 1668. in cazul 
unui contict, pe care Bismark il dorea, între Prusia şi Franţa, 
răscoalele Slavilo: şi Rominilur de Subt coroana St Ştefan à- 
veau să impiedice o col.borare a Ausiriei cu Fianţa A trebuit 
ca Andrassy, p atunci prim-ministru ungar, Så amenințe la Ber- 
lin to.mal cu o eventuală acţiune alà uri de Franța, pentru:a 
Bismark să intervie la Bucu eşti pentru schimbarea guvernului, 4 
In ajunul războiului cu Fra ţa, Bismark simţi dec mai 
muli incă nevoia de a-ş asigura nentralil tea Rusii In intre- 
vederea dela Ems (funie 1870) dintre regele Wilhelm al Pru- 
siel și țar, Prusia luă angajamentul de a nu face opunere Ru- 
-Blei dacă va cere revizuire satului dela Paris. 5 Intemelat 
pe acest angajament, GorciaCov și denunţă regimul strimiorilor 
rin circulara dela 19,31 Oct. 1870 In conferinţa ce se adună 
a Londra pen'ru a examina dorințele Rusiei Bismark își plåti 
datoria de recunoştinţă. 6 Ministrul prusian la Petersburg îşi 


exprimă chiar mirarea că Rusia nu ceruse şi retrocedarea Ba- 
sarabici. 7 


Dela 1870 insă, raporturile dintre marile Puteri europene 
se schimbă, in urma înfcingerii Franţei şi constituirii noului 
imperiu german fâra Aus ria. 


?!  Klaczko, 539 

2 James Caleriy (G. Ştirbei) Rominia. rTad. din |. engleză, de 
E. Lovinescu, p. 168. 

S Simon, l. ¢& 25. 

4 Kiaczko, p. 343: rapori al baronului Eder, consul musiriac la 
Buc- c. Beast, ó Ferr. 868. Eduard von Weriheimer, Oral lulins An- 
drassy, Sela Leben und seine Zeli. Siatigort, 1910 p. 454-5. De altfel 
si Napoleon IIl ceru inlāturarea guvernului oslil Austro Ungariei (lorga, 
Politica exieraā a regelul Carol I, p. 10. 75. 80, 88, 98). 

5 Simon, p. 275-4. i 

6 Simon, p. + 7. Gorlainow, p.157. Actal dela Londra s'a sem» 
pa! ta 13 Fevr (| arlie) 1871. Anglia, unde nu mai cirmula Palmeralon, 
dusmanul neimpăcali al Rusiei, făcu o arimă concese asupra iniransl- 
şeajei ei in chestiile turceşti (Ooriainov, p. 14 +32). 

7 OQoriainow, p, l6. 


pod d N RR 


340 _______MATA ROMINBASCĂ O o 


Perspectiva unei Germanii prea puternice trezi ingrijora- 
rea în e'curile panslaviste din Rusia. Se putea ca Germania: 
să năzuiască a îngloba în hotareie einu numai Austria germană, 
dər şi pe Sla îi dn Boemia. Germania se put'a gindi, pentru 
rea izarea acestui scop, să ciştige simpariile Poltonejilor, Ea 
putea rélua, cu alte cuvinte ¡irul medieval al expansiunii ger- 
mane în dauna Slavilor râsări eni. i 

De alta parte, Franţa învinsă, deciară prin glasul lui Thi- 
ers câ de acum Înainte numai interesul francez trebuia să cã- 
ja zească pe oamenii de stat ai Franţei. Ziarul „République 
française“ al lui Gambetta proprvâădula la 1872 alianţa cu Rusiz, 
lăsindu-se acesteia mină liberă în Orient şi Franţa desintere- 
sindu se de Polonia şi de ţările dunărene şi bal-anice. 

O sch mbare urmă deci şi în politica lui Bismarck. Aur 
„el insuşi prevedea apropierea iupiei intre Germani și Stavi; 
înțelegea nevola de a sprijini organis nul şubred al monarhie: 
austriace. Intrevederile dntre împărații Wilhelm şi Francisc 
losif, dintre princpele Bismarck şi contele Beust la Ischl, Gas- 
tein şi Salzburg, în Aug. 1871, au fost pregătite de cancelarul 
german pentru a împăca pe cei doi suverani“, + pe Invingătorul 
şi pe învinsul dela Sadowa. Bismarck simţi că-i trebue un spri- 
jin impotriva Rusiei, dacă aceasta s'ar apropia de Franţa, dar 
inț legea să se lege cu Austria numai în limitele necesare sco- 
pului urmărit. -2 
Față. pe de oparie, de cunoscuta rivalitate în Orient din- 
tre Austria şi Rusia, iar de altă parte, de relaţiile preus 
vechi atunci de peste 100 de ani, dinire Prusia şi Rusia, era 
firesc ca aceasta din urmă să se intereseze de rostul apropit- 
rii ce simțea că se facuse între Germania şi Austria. De acela 
şi ambasadorul rusesc din Viena, Nov:cow se intormă pe lingă 
Schweinitz, colegul său german dn acel oraş, despre înţelesul in- 
trevederilor dela 1971. -chweinitz îi zise : „da-ă m'ar întreba ci- 
neva ce am fògiduit noi Austriei în schimbul prietiniei ei, aşi 
răspunde : viața l... Căci avem interes să menţinem integrita- 
tea el, mai necesară, după pârcrea noastră, pentru echiiibrul 
european, decit chiar integritatea imper otoman“, 4 Era 
destul de clar. Nu din cauza chestiuni privitoare la sud- 
estul curopean se n apr Germania de Austria, dar pentru 
ia contrabalansa pe Rusia daca aceasia s'ar ăpropia-de Fianţa 
contra Germaniei, ceiace -ar strica „echriibrul europian”. Bis- 
marck voia să-şi asigure spet-le dacă Franţa ar încerca să ia 
revanşa. | 
Tocmai de aceia nici nu înțelegea Bismarck ca apropic- 
rea austro: germană să neliniştească pe Rusia, pentrucă nu era 
indreptati împotriva ei. De aceia se şi crezuse el dator, în 


4 Nicolas Noloviich, L'Empereur Alexandre IHI el son enlourage.- 


Paris, Ollendorif, 1495. 
2 Oorialaow, l. e 
3 Ibid. 


RAPORTURILE RUSO-GERMANE 341 


intrevederea dela Salzb 
urg (1871) să vestească 
ră rue piei ae de Rusia prin tradiţie seculară și mor rentă 
raci soni case domnitoare. Läsase deci pe Andrassy să 
jat“ : c rmania nu era di-pusă a sprijni aspirații d 
es Dino agati Impotriva Ru-iei ? jð 
ul Anurassy, din contra, se rezum 
re neg sală lag lupta contra Rusiei presensia: ndn 
pr i a voia o d.scentralizare a monarhiei habsbur- 
e done pin a ec cai ae toate popoarele monar- 
are interes „să nu la: i 
perlei + as ta cz ue $ aroia slave dă Orient. 
fi ş Li Te”, - 
aalonanauo re a areis, în sistemu său ape 
Hara coeliă Ra S găsi niciodată putrea de a face o ba- 
Andrassy ar fi vrut deci 
i să dea politicei ext 
pr eri Și #ireotig curat maghiară, igdrepită spre Balcani ta ama- 
Seira Uate va Bd a aio sinteti Sai 
2 fără a slăb: 
pe ieoor caer asigura granițele de sud ale aade ct are 
S pus Sp jisi mai bine, credea rl, faţă de : usia decit mici 
+ ariile grea Dar cind aj:nse ministru de externe 
o degaia. a 12 Nov, 1871, el fu silit să-şi stăpinească por- 
e a dai r mă Slavilor şi să se conlotme vederilor cancelaru- 
a de po să renunţe la orice veleități de expan- 
aa: ul european tară prealabilă înţelegere cu Rusia. 
caii sar anului 1472 se in'ilnesc la Berlin ctte-şi trei im- 
pebiai an saki al -ustei, şi al Austriei, Pentruca înţe- 
a dna i să fie cu putință, atit Rusia cit şi Ausiria au 
guai eciare că nu urmâresc anexiuni în dauna Turciei şi 
sobei ste amesteca în afacerile ei interne. Dar fireşte că 
O Giaa ei oficial al întrevederii dela Berlin nu ROTES UDAN 
A ahe a etate ținte nici ale Austriei, nici 
ovaris A mei A ta erau numai paralizate de al treilea 
ismarck simţea însă Qă această situatie fals 
er pee De acela încă dela 1875 el pe ura i 
pe sere mai trainică ar fi eu putință dacă Avs'ria s'ar întinde 
AP a : Bosnlel, iar Rusia în direciia Basarabiei. + Acesta 
punctul de echilibru la care se ajunsese după rivalitatea 


1 A ; 
Graf lulius Andrassy, |. 60-1. Este interesant de obserral cam 


Hvguril n’ 
Si Siela aplica! această melodă najionalliājilor de subi coroana 


2 Ibid. |. 20. 48 sq. 91-2. 
3 C. Stere în Viala Rom, 1912 p. 267. 


4 Oorininov, 314. Deaiilel | 
consimjise incă dela Ems (1870), ci si eooni mepe A ieg 
se legase a nu se opune la Desiilalenea, eee fe rea gay: 


342 | „VIAŢA ROMINEASCĂ 


seculară dintre Ungaria și Polonia mai Intăiu, şi apoi dintre us- 
maşele lor, ' ustria și usta. 1 
Şi la 1876, cind nouri se adunau in Balcani, toată diple- 
mația lui Bismarck consistă în a nu indispune pe Rusia pentru 
a nu o arunca în brațele Franţei, şi tot odată a nu lăsa pe 
Rusia să ata'e pe Austria. 2 Sudestul european nu-l preocupa 
pe Bismarck decit în limita interesetor germane. + ad 
j Subt auspi-lile deci ale lui Bismarck, care veghea ca nic 
usa din cele două împărăţii rivale în Orlent să nu copleşească pe 
cealaltă, + se încheie întâia fnt legere dintre Austria şi Rusia la 
Reichstadt [96 lunie (8 lulie) 1876] prin care, ln caz de înfringere 
a Turciei de câtră Rusia Austria îşi rezerva dreptul de a ocupa 
o parte din Bosnia, cu gindul ascuns de a ocupa Bosnia in- 
treagă şi chiar Herţegovina. 5 Andrassy insistă in tot timpul 
negociaţiunilor pentroca Sirbia şi Muntenegru că râmie în a- 
fară de influența rusească. 6 Prin aceasta chiar, Rominia rä- 
ii te iu de suzeranitale ale Ungariei asapr» 
árii e dela preiei pari Moidove!. În diferitele presa 
i izgonire a Turcilor din Europa și de impăriire a posesiunilor z 
inire sinlele creşiine, Bosnia, Dalmalla, Croatia, Sirbia sint constani 
giribulie Austriei, in pririnla Principatelor romine, proeciele venais - 
unele le siribue Ausiriei (proeci dela 1435, al lui Sully la 1607, al lu 
Alberoni 1736. al lui Cerra 1777, al lui Bois-le-Comle 1329), allele pt 
loniei, apol Rusiei (proec! dela 1572, ai lui Ludovic XIV ln 1655 ai lu 
Pozzo di Borgo 1809, al lul Marochetii 1828, ioale în Djuvara, Cen! 
rojeis de parlage de la Turquie). Pentru Polonia, apoi pentru Rusia. 
Principalele romine erau calea spre marea liberă. Pentru Austria, a- 
nexarea Principalelor prezinia un indoli interes : a impiedica anexarta 
lor de Polonia sau de Rusia; a acoperi drumul oriental al Ausiriei care 
irerea prin Sirbia și Bosnia. Unele proecte împărieau mărul discor- 
diei in două: a'ribulau Moldova Poloniei sau Rusiei, iar Muntenia sas 
măcar Olienia Ausiriei. Bucovina a fost revendicată, caşi Basarabia, 
de Polonia în negociajiunile dela 1688-1699. Mai lirziu Ausiria anexind 
Qolijia (1772) a revendicat şi Bucovina. Peniru celelalie mari Poteri 
Principalele erau obiecie de compensajie. Asifel, Napoleon | care. 
după şovăelile dela Trisiit, ceda de silā Principatele Rusiei la Erfurt 
(1808), ar fi preierit în cele dia urmă să le vază anexate la Ausiria, 
cum era părerea lul Talleyrand i dela 1009, și „a lui Félx-Bes ujour 
incă dela 1492. Rusia chiar, la 181! oferea Ausiriel Matea a şi Met- 
doua până! : Siret! în schimbul Oaliţiei (Urechia, lat. Rom. VIII 264. 
D. A. Slurdza, «tc. Doc. priviloare la renasterea Romiulei |. 435 439.- 
Djuvara, |, c 359). Tot la Tilsit: (1807) minisirul prusian Hardenberg 
propunea impårjirea Principalelor intre Assiria 


st „Ru+ia, peniraca. is 
schimb Prusia să obile >exonia (Djuvara, 347, - Sturdza, 569). ln timpul 


războlului Crimeei, Austria sa convinse că irebula să renunje dellai- 
liy la orice gind de anexare a Principaleior pe care | le oleri Napo- 
leon. Fostul internunjiu * Prokesch-Osten lusese chiar de părere că 
Principalele puteau fi lăsate Rustei, despăgubindu-se Aus'ria în părțile 


Sirbiei. Napoleon Ii reluă fără succes loela de a ceda Principalele ` 


Ausiriei la 1360 pentruca Ausiria să facă concesiuni Prusiei şi aceasta 
Franţei (S mon, An 61: înlrerederea dinire Napoleon și Wilhelm le 
Budea-Baden), şi la 1866, 

Aadrassy |. 363 

3 ibid. -7, 

4 Gorlainov, 521. 

5 tbid. 318. 328-9. 
é ibid.-353542. 


fe * ut pm Ei "Lite la sa ai TA în va: 


RAPORIURILR RIISO-GERMANE 343 


minea în sfera influenţei ruseşti. In tren, în drum spre Reich- 


Stadt, între Gorceacov gi Andrassy avusese loc urmitorul dia- 
log: „Vrei Constanila (pole ?—Nul-—Slavă Domnului! căci alt 
fel ar fi fost rāzboiu !—Dar Basarabia, o vrei ?—Da !*"—Şi ințe- 
legerea s'a tăcut t S'a facut uşor, căci nu era îndoială pentru 
aimeni că dela 1856 gîndul constant al pol ticei ruseşii fusese 


desființarea tratatului dela Paris, Prusia cousimţise la aceasta 


ae dai Ems (1870), iar Franța nu mai „Sia acum in calea 


„ Totuşi la sfirgitul anului 1876 Andrassy era ingriin 
Singur nu indráznea să se opue Rusiei, iar să spriiaă leat 
maniei nu se putea bizul, Se t-mea ca eman ‘parea Slavilor din 
Turcia să nu atragă şi pe a Siavilor din monarhie, 2 Andrassy 
refuză deci în Sept. 1876 o Ceopr rue militeră cu Rusia. s A- 
cet refuz înăspri un moment relațile austro-ruse până într'a- 
tit că Rosia puse la Berlin întrebarea daca, în caz de războlu 
cu Austria, Germania ar râminea neutră. B smarck răspunse 
atunci că „nu va lăsa ca Austria să fie copl-şită”, + Fu silită 
dec: Rusia să închee cu Austria oa doua convențe la 3':5 lan. 
1877 şi în sfirşit o a treia, adițională, în Martie acelaşi an. 
Chestiile privitoare la Basarabia, Bosnia şi Her egovina erau 
pe deplin rezolyite, răminind insă ca în caz de isoluție a im- 
periului otoman schimbârile teritoriale să fie regulate prin con- 
venţii speciale. 5  Ambasadorului rus din Viena, Novicow, i se 
pârea că revenise astfel vrenurile înțelegerilor dintre Cate- 
fina cea mare şi losi! Ii. 6 Înțelegerea se făcea, ca şi atunci, 
pe socoteala noastra. 

La congresul dn Berlin, Bismarck wimi pe Gurceacov 
rin atitudinea sa. Bismarck socotea desigur că-şi plitise la 
570-1 datoria de recunoştinţă. El nu sprijini speranţele pe 
care Rusia le hrânise pe urma rzultatului vi torios al războ- 
tulia cu Turcia şi pe care le formulase în actul dela San Stefano. 

Acest act asigura stăpinirea Rusii în Balcani. 7 Nici An- 


Andraaay, |. 524, 
lbid. s. 


Gorininow, 355. 356, 
Souvenirs de Bismarck, IL 250 


Andrassy | JM. - Goriainow, 322-4. 344. 
Gorialnow, p 3. 


Art. 8 p evedea că „lrupele de ocupație ruseşti în Bulgaria 
ivor păsira comanicajiile lor cu Rusia prin +ominia, și prin porlurile 
Mării Negre, Varna și Burgas". Era realizarea dorinții lui Kisselefi 
dela 1833. Gorceecov declară atunci generalului Ohica, la Petersburg, 
că dacă Rominla va protesia contra acestui artico!, jarul deja supăral 
prin chesiia Basarabiei, „ra ordona ocuparea Rominle! şi dezarmarea 
armatei romine“ (Rumänien und der Vesirag voa Sən Siefano, von 
cinem rumânischen Seralor, Viena 1878 p 9). Acesle cuvinte ale lui 
Eiorceacov pol li apropiate de ale lui Nesselrode c. Budberg la 184: 
sYa veni limpul cind acesti Valshi nesupuși, care au deşleptat în cel 
ra grod nemulțumirea M. S., vor plăti semp necredinja lor". 


ÎI Pune 


344 VIAȚA ROMINEASCĂ | 
nici Austria, nu puteau tolera aceasta. Incă din timpul ráz- 
se Anglia care se temea d: o prea, mare influenţă în 0- 
rient a Rusiei, ı declarase aceştia că Țarigradul va trebui să 
rămte !urciel şi că regimul strimtorilor nu va putea fi modifi- 
cat. 2 De altă parte, Andrassy nu era dispus să iasă din limi- 
tele convențiilor ce încheiase cu Rusia. Aşezat astfel între inte- 
resele contrare ale Rusiei şi ale Austriei, Bismarck zise lui Gor- 
ceacov : „nu mă siliți să aleg Între vol şi Austria“. Se măr- 
ini ja rolul de „samsar cinstit“, prin care făcu jocul lui An- 
baile şi nemulțumi pe Rusa. Aceasta dobindi Basarabia la 
anexarea cărcla Austria consimțise la Reichstadt, 4 dar Rusia 
fu despârţită de Slavii din Balcani prin Dobrogea.5 In tine 
mu putu Rusia să obție dreptul de trecere prii s'rimtori al va- 
selor el de războlu, » Chiar aşa, tratatul dela Berlin însemna o 
nouă concesie pe care Anglia o fâcea asupra poliuicei ei tradi- 
tionale faţă de urca. ; 

De atunci, fireşte, raportul dintre Germania şi Rusia se 
mai răciră, 

Presa panslavistă s atacă pe Bismarck, iar Gorceacov în- 
cepu să acredit ze zvonuri de apropere franco-rusă. Atunci 
Bismarck simţi nevoia de a se lega mai statornic de Ausiria 
ş! închela cu ea tratatul dela 7 O. 1879, embrionul din care 
s'a desvoltat tripla alianţă şi care indispuse pe ţarevi:i, viito- 
sul Alexandru Il. Rusia ar fi vrut o aitanţă ruso-germană tn- 
dreptată în contra Austriei şi noul ambasador rus la Berlin, 
Saburov, începu chiar convorbiri în acest ses Dar Bismarck 
fi răspunse că ar dori dimpotrivă să împace pe cele două Pu- 
teri şi emise Idela unei alianțe între trei pentru a sâpa un 
şanţ între Austria şi puterile occidentale“, adică Intre Austria 


1  Oorisinor, p: 572. 

2 Gorlainow, 345. 357, 

3 bid. 

4 la schimbul făgădalnții că va pulen anera mal tirziu Bonnla, 
Herjegaviaa şi Novi Bazar (Nehdow, Souvenira d'avanl e! d'après la 
guerre de 18778, in Revue des deux Mondes, 1915), ; 

5 Propunerea poniru anexarea Dobrogei lu Rominia o făcu $a: 
volov Ja Londra, B lunie 1877. Dobrogea rominească din actul dele 
S. Stefano era insă limilală Ja sud prinir'o linie ce pornea dela nord 
de Raşova. Propunerea de întindere e acestul holar pânăla Sllistria- 
Mangalia p fost rezultatul unui acord inire Aadrassy şi Waddingloa 
inainte de congres (Orel lulius Andrassy HE 36, 136) şi a fost susii- 
auiá ja congres de Frania, hastiagarri şi Halia şi sprijinită şi de 
Bismarck (Alphonse d'Avril, Traité de Berlin, 385). 

ú Oorialinow, 374. 

7 Prima concesie o făcuse la 1871. După tratatul dela Berila. 
Anglia perdu dia creditul el pe lingă Posriù prin allludinea ei in ela: 
cerile Greciei şi Muntenegrului le 1830, prin demonstrația navală dela 
Dulcigaa, prin Inlerteajia în favoarea Armenilor si prin ocuparea E- 
giplului (Mox : houblier, La question d'Orient! depuis le traité de Ber- 


ÎN ua t Kaikov, vedeau în Germania cel mal mare 
xw, un A 
pericol pu maty EST Pai, Die Ziele des Russenthums, 1836 p. 39). 


‚A 


__ RAPORTURILE RUSO-GERMANB - H5 


şi Franţa de care Bismarck, constant în politica lui, nu Incet: 
a se preocupa. Guvernul ţarului primi propunerea, dar Aus- 
tria fcu 'multe greutăți până a se lăsa convinsă. -+ In siirșit 
se incheia intre Rusia, Germania şi Austria un tratat cu data 
de 18 iunie 1881, semnat dr Bismarck, Szechenyl şi Saburov. 3 

Puterile contrastante se asizurau reciproc de neutralitate, 
dacă vre-una ar îi avut războiucuo a patra Putere,—dacă Ger- 
mania daci ar fi avut războlu cu Franța Tot aşa în caz de 
războiu al unula din contractanţi— adică Rusa sau Austria —cu 
Turcia, „dar numai dacă un acord prealabil se va îi încheiat 
intre cele trei Puteri în vederea rezuitatelor acestui războiu” 
Da-ă deci Austria sau Rusia ar fi pornit râzbolu contra Turiel 
fără a-şi fi vestit aliaţi şi fâră a se îi inteles cu ei, nu avea 
drept la neutral tatea a:estora. Germania paraliza astfel iarâşi 
tendințele de expansiune ale Rusiei și ale Austriei în sudestmi 
european. Cele trei puteri se legau a lua în considerare inte- 
regele lor reciproce în Balcani. S.himbâri în statu quo terio- 
rial] al Turciei europene nu se putea face fără consimţimintul 
citor trei. Contractanţii vor veghea ca Turcia să nu calce ho- 
târirea curopeană cu privire ia închiderea strimtorilor în caz 
de războiu. Inir'un protocol anex se stipula că Austro-Unga- 
fia va putea ancxa Bosnia şi Herţegovina cind va crede nece- 
sat. 4 În fine contractanţii se mai legau să previe o ocupație 
posibilă (din partea Rusiei sau Austriei) fie în Rumelia orien- 
talà, fie în Balcani şi si se silească a impedeca şi pe Turci de 
ta astfel de intreprindere, cu condiţia ca nici B iigaria, nici Ru- 
melia să nu sprijine atacuri pornite d-pe teritoriile ior impo- 
triva provinciilor turceşti Cele trei Puteri mai declaran că nu 
se vor opune ca Rum-lia orientală să se unească cu Bulgaria, 
dar şi Bulgarii vor fi Impledecaţi de a atica provinciile tur- 
ceşti, in special Micedonia. Tratatul era încheiat pe trel ani. 

Până la recenta publicare de cătră bolşevici a doc. se- 
crete din arhivele ruseşti, mu se ştia nimic de acest tratat care 
era de alitel contrar sentimentelor pansiavişiilor ruşi, ostili 
Germaniei o care sta în calea aspirațiilor lor. Se ştie intr'a- 


1 Se adeverea asife! erac'italen conaldorațiilor pe care un ras 
le expunca lu! Gambelia într'o serie de scrisori: analigermaal în. Rusia 
sini numa! intelecluelii şi chera saloane Ewald Paul, |. c. 36 şi urm 

2 Emile Laloy, Les doc. secreia des archives du Minial. des ali. 
étr. de Russle, pubis par les boichâriks, te éd. Paris 192: p. 7.— Ea 
1873 camera de comer} din Viesa arâlaze că liberiatea navigallel la 
gutile Dunăre! era esențială peniru negolul Austriei ia Marea Nengră 
şi! pe coaslele Asiel mici, ameninjal de clauzele actului dela 5. Sie: 
fano (Ewa'd Paul, p. 26). 

3 Emile Laloy, l. c.8.|. 

4 la privința sangeacului Novi Bazar se confirma declarația 
srhimbaiă de plentpotențiarii rusi și nusiro-ungari în limpal congrese- 
lui din Berlin, la |15 lulie 878 (D'Avril, | c 368-9). 

5 La 1892, ua general rus, in lreacăi la Paris, adresă siu- 
denților sirbi o cuvinlare în care aere alianța luluror s avi or ca 
Frania conire Germaniei (Simon, îi. c. 461). Este planul Frenjei după 
războiul mona s r 


E 


——.—d— — 


CR a 


346 VIAȚA ROMINEASCĂ 


devâr că Rusia, după ce crelase Bulgaria, ar fi vrut s'o cirmu- 


jască întocmzi ca o provincie rusească, să exercite un protec- 
torat asupra-i, urmind ca după Bulgaria să vie rîndul Mice- 


goniti şi apol al altor proviniii ale Turciei. ı Nu se putea 


deci destăinui tratatul dela 188! care nu lasa Rusiei mină li- 
beră în Balcani. , 

O icială era numai alianţa austro-germană dela 1879 la care 
aderă Italia la 1883 şi în urma lialiei, în acelaşi an, Rominia. 2 
După desamăgirea dela 18/8 Roninia nu putea rămine izolată, 
iar problema ce i se punea era de a se asigura împotriva Ru- 
sici, Un minimum de garanţie în acest sens puteă gåsi de par- 
tea triplei aianțe. Zic on minimum, pentrucă „ps deoparte 
Germania căuta să maenajeze pe Rusia, iar de altă parie o in- 
țelegere era cu putință, cum fusese la 1876, între Austro Un- 
garia şi Rusia asupra sferelor respective de inliuență în sud- 
estul european. Alip'ndu-se de tripla alianţă, Romiria mai vota 
să impiedece aplicarea dispoziţiilor jignitoare pentru noi din 
tratatul :ce tocmai se încheiase la Londra (19 Martie 1883) cu 
privire la Dunărea. 

Anul următor, 1884, se reinoi + între Germania, Rusia şi 
Austria, pe alţi trei ani, trataul secret dela 1881. In această 
mouă perioada se Intimplară în Bulgaria -evenimente pe care 
tratatul le prevedea. Planul rusesc era de a alipi Bulgarii 
Rumelia- celace se spunea în tratatele dela 1881 şi 1884—i 
Dobrogea, 4 celace nu se spunea in acele tratate, pentrucă 
des'gur n'ar fi fost admis de Austria, iar mai tirziu poate şi 
Macedonia, 5 dar toate acestea prin mijlocirea Rusiei şi nici de 
cum prin vr'un act spontan al guvern lui bulgar. Rusia singură 
avea să hotărască cum şi cind se vor implini toate acestea, 
Ynind seama de interesele ruseşti." Rusia se lovi însă In cu- 
rind de spiritul de neatirnare al Bulgarilor şi atunci, pentru a 
stinjeni mi;carea naționalistă bulgară, se declară deodată 
trivnică, subt diferite pretxte, tendințelor Rumelioţilor de a 


1 Itonoli, Doc. secrels de la politique russe en Orieni, p: 8, 1$. 
Max Choublier, L c. 203 Incă dela 1804, inir'umn memoriu secret c- 
„ ministrul de exierne Czarloriski scria: „massa terliorijlor turcești 
Europa lrebue împărțită în stale senarate, gureraale după localități 
și legale pane lederaje comună asupra căreia Rusia va pulea exer- 
ella o influență bholâriioare...* (Cital de B, Caiargi ia Conv. lii, 49 
419.5) p. 449). x 
2 Regele Carol nu s'a hatārii să adere la iripla allanjä decit în 
erma lialiei, slat latin (Comunical de Maiorescu). Cf, lon î. C. Bră- 
Wanu in şed. Camerei 16 Dec. 1919 (Desbaieri p: 158). Tripla alianță 
prevedea că orice cișiig al Auntro-lingeriei în Balcani trebuia să lie 
urmai de unul echivaleul al lialiei (Corieanu, Războlul european, în 
Gonv lii. 49 (1915) p. 194). 
3 Pănăla declăinuirile bolşevicilor se credea că tratatul dela 
19054 fusese cel dijulu. 
$ tisaoli bL c 127. 


A CY + < mii Ca 
w * d ine ref 2 oa biet Pe co: s CN e E N EU e 


L Mm rider d, a Pe A Lat à 


- 


___RAPORTURI E RUSO=NPRMANE 347 


————— 


schimba situația ce le făcuse tratatul dela Berlin ! Rimelia 
proclamă totuşi unirea cu Bulgaria şi prințul de Battenberg, 
fără a aştepta insirucţii dela Petersburg, se duse la Filipo- 
pole să ia cirmuirea provinciei (Sept. 1885) 2 Țarul se face 
atunci apărătorul tratatului dela Berlin nes'cotit de Bulgaria, 3 
dar răzvră'itul Batienb rg cîştigă prin atituinea sa simpatiile 
Angliei. Lord Salisbury declară că „pe cit o Bulgarie legată 
de Rusia prin recunoștință pâruse periculoasă, pe ailt o Bulga- 
rie unită, subt un prinţ ascultător de Europa.. oferea o ga- 
ranţie solidă contra unei agr+sluni ruseşti“. Era ocazia pen- 
tru Anglia de a ciștga simpatia unul mic stat balcanic şi a-t 
opune tendinţelor sudeștice ale Rusei. Austria se temea ca a- 
țiiudinea Bulgariei să nu redeschidă întreaga chestie a Orten- 
tului şi de aceia se pronurţi pentru sta'u quo. Dar ar îi vrut 
ca acest statu quo Turcia singură să-l asigure, fără a provoca 
intervenţa Rusiei. 5 Germania era ca totdeauna nehotârită în- 
tre Austria şi Rusia. 6 Battenberg negociă direct cu Turcia și 
ajunse la o Înjelegere (1835), ceiace mu tumi pe toate Puterile 
afară de Rusia. 7 In același an însă merse mai departe. Nu se 
mărgini a fi-recunoscut guvernator al Rumeliei, numit de Poartă 
cu asentimentul Puterilor semnatare ae tratatului dela Berlin, 
dar proclamă unirea Rumeliei cu Bulgaria. + Tratatul dinire 
Rusia, Germania şi Austria recunoscuse mai dinainte această 
unire, dar to'uşi Rusia protesiă. pentrucă actul se îndeplinise 
din propria inţiativă a guvernului bulgar. Se ştie atitudinea 
imtransipentă a Rusiei taţi de Bmitenberg, ridicat dn palatul 
său printr'un complot rusesc, revenit în scaun, dar silit să ab- 
dice. Acea-tă violare a vointei poporului bulgar era să pro- 
voace o protestare a Austriei, pe care însă o impiedecă Ger- 
mania. + Ziarele germane (Sept 1883) se împăcau chiar cu i- 
deia anexării Bulgariei de câtră Rusia, celace Austria nu se a- 
rātā dispusă a admite, 0 după cum m'ar fi admis-o nici Anglia. 11 
In lan 1887 Bismarck declară în Rl hstag că Germania nu se 
va certa niciodată cu Rusia pe chestia bulgară. „Daroria noas- 
tră, adâoga cancelarul german, este de a întreţine pacea intre 
Austria și Rusia“, 12 

In aceste grele împrejurări,nici Rusia, nici Austria nn a- 
vusese deci dela Germania sprijinul la care fiecare, poate; se aş- 


Choubiler, |. c. 218. 
Ibid, 220. 


SES oma waun= 
—_—— 
-A 
a 
3 
= 


b 


Ibid. 265 n 1. 


y a TA IS Aata A si wy a 
4 "e í £ T NTN 


348 x -VIAȚA ROMINEASCA 


' AManța lor cu Germania nu le servise decit a se pa- 
i To i Chestia Rimeliei a lost ultima Incercare fă- 
thà a Ru iei de a pr-domina In Balcani. Încercarea de a at 
plica Bulgariei tra'amentu! la care supus-se În vremea op - 
mentara Principatele, dådu greş. ı Dar nici. Austriei y pu- 
tea conveni ca alianţa cu Germania să nu-i slujească la a ea 
decit a o menține, cu orice preţ.ln pace cu Rusia. De arel 
şi, la 1887, înțelegerea între cele trei impărâţii n'a ma 
reinoită. 

/ Si în Germania începuse să so ivească îngriiorări în pri- 
vi A ienis pg pia ruseşti. Pubiicişti germani se ae 
progresele neincetate ale Rusiei în direcția Chinei, a Pers ni ȘI 
a Indiei. + Incă dela 184 Moltke, la 1848 economistul a mărar 
văzuseră în Turcia un cimp de expansiune germană. 3 pi R 
fost reluat, depe la 1882, din inijiativå particulară, de a 
şi de publicişii 4 incepeau să r-leve că „Puierilor centrate ie 
aparține drumul de uscat spre Orient şi câ trebue pășit, pe in 
est drum subt conducerea germană“. 5 Neguţul Orientului, A 
erau ci, a fost acaparat de Franceji şi Enel ji în dauna prati 
Ungariei care nu șia înţeles menirea. A lăsat in ar asit9 0 ne 
tia esenţială a unor legături de căi ferate cu Balcanii p pă a 
mare ŞI chesiia Di năreia tost neglijată de Germania o la y 
Ang ia n'are interes la un drum Constantin ol-Bagdad, calea 
ei fiind din Egipet sore Bagdad.? Numai Puterile centrale rs 
in'eres ca Turcia şi s'atele balcanice să se desvolte caiac - 
ceşte, peniruca un s-himb comercial să fie cu putință. s u- 
ropa centrală arc trel drumuri spre Orient: Dunârea, raae 
darea căilor ei ferate cu cele din Balcani, şi drumul spre Ad: 
atica o La Berlin totuşi aceste chestiuni sînt privite ca y 
cundare, 10 Dar nu este admisibil ca marfa engleză să pâătrun 
pe Dunăre pană la Vidin şi până în inima Balcanilor, şi ca 
produsele Orientului să aiungă în centrul Europei pe calea Mun 
engleză, a mării, ca fiind calea mai eftiná.ı Europa cans 
trebue să se trezească pănă ce drumul Trebizunda-Tekeran 


| ial 

t iralameni era de altfel conform așa zisului teslamen A! 

is! SEE pr e Fairey se sluji de ascendentul religie! apr, Drae 

jar desbinați sau schismatici,,., a-l cîştiga pe toate câile ademe. Oe 
a se num! ocrolitorul lor şi a dobiodi ua lillu ia s:premație... 
varo, 9. 245) io a 
Pay!, Die Ziele das Russenthums, 1835 p. . 

` rar apidae Le chemin de fer de Be ni a 3 zid 

4 De banca Bieichrăder ia 1682, de Paul Dehn, -ă piere 

sare la 1836 scrie o broșură despre bogălilie „Babiloale & 

09. 202 | Dék Deuiscâland end Orient, 18% p. îl. 
tbid. p IV 5i, 46. 56 65. 


Ibid. p. XV. 
Ibid, p. 25. 140. 


= Bona 
— 
z 
e 
9 
pe 
-. 
3 
Fad 


e OTU TOOR 340 


nu este încă rusesc. nici valea Tigrulul şi Euiratului în stâp!- 
wlea engleză, + Este loc în Anatolia pentru prisosul de in- 
teligență. muncă şi capitai german, + Dar tr bue stabilite câi 
de comunic-ţie maritme şi feraie între porturile germane şi O- 
rient. 3 Rusia caută să arâte că dela deschiderea canalului 
de Suez, Constantinopolul nu mai este cheia neapărată a dru- 
mului spre Indii şi că Anglia maritima nu se clocneşte de Rusia 
continentală, + Germania ma avut încă o politică proprie o- 
rientală, +. Trebue stărmt pentru o apropiere germano-turză = 
al căreia Inceput ar putea fi misiunile reciproce de ofițeri şi 
luncţi mari între Turva si Germania înaugurate la 1852, 

Astfel încă dela 1883 in Germania se auje glasul precur- 
soritor care preconizară depe atunci o polhică pe care avea se 
adepte mai tirziu impăratul Wilhelm ii. Deocamda!ă, Bismarck 
râminea credincios politicei saie de asgurare a spetelor Ger- 
manei în caz de vre-un nou conflict cu Franţa şi în acest scop 
nu «ola să indispue pe Rusia. De acela, la 18 lunie 1987 el 
încheie cucRusla-ua ira t „zis de _reasigurare,; pe termen de 
trei ai, Se stipula: a) că statee cortrăctahte vor păstra o 
neutralitate binevoitoare dacă vreunul din ele ar fi atəcat de o 
a treia putere.s Această clauză nu se aplică însă dacă vre- 
una din Puterile contractante ar ataca ele pe Austria sau p? 
Franţa, +- b) CA Germania r:cunoşiea dreptul de influență al 
Rus:ei în peninsula balcanică şi mai ales asupra Bulzarici și 
părți de est a Rom niei. Puterile contractante nu vor ingădui 
îns: nici o schimbare în Balcani fără înţelegerea prealabiiă în- 
tre ele, - c) Că pirţile semnatare re:unosc caracierul «uropean 
al regimului Bosforului şi Dardanelelor şi ca nu vor îngădul 
Turciei să modifice acest regim făcînd vre-unei Puteri care s'ar 
atla in războlu cu Rosa (al zie probabil la Anglia) concesiuni 
care $å transforme strimtorile în bază d+ operaţii. 

In fond acest tratat, garantind pe Austria contra unui atac 
sal Rusiei, rezervind sfera obişnuită de influență a Austriei, care 
nu cuprinda nici Bulgaria, nici Rominia, nu consi tuia o tra- 
dare taţi de Austria, Constituia insă o tradare taţă de Romil- 


Ibid. p. XXVI, 


Ibid. p. XXIX. 
ibid p.:XXX şi Chéradame, p 3. 
7 Desiăinuli in intregime de Deutsche Allgemeine Zellang dis 

12 Sepi, 1919. Până atunci nu se ştia decit ce se spusese în ziorul lui 
Bismorck, Hamburger Nachrichten din 24 Oct. 1396, anume că statele 
coniraciaale se angajau reciproc la neulraliiale, dacă vreunui din ele 
ar Îi fost elacat de un al lreiiea,—adică dacă Cermania ar fi fost 
siacală de Franja 


= A Praciic, dacă Fraaţa ar li aiacal Germania, sau Ausiria pe 
us 


9 Astfel, Rusia garania pe Franța de on alac al Germeniel, lar 
Germania garanta pe Austria de un alac al Rusiei 


350 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— — 


883 aderase la tripla alianță, tocmai spre a fi apă- 
mr p ar g Ce va fi indemnat pe cancelarul cr 
la un astiel de act? Explicația stă tot în teama constant a 
lui B smarck de a vedea mă u ai q pa de Franța. $i 

¿fa nejustiicată la è 

aa. orap a — intelectualii — era tot mai riza 
Germaniei. La curte chiar, împrrâteasa, din famiha rop aa 
Danemarcei umilite altădată de Prusia, voia „Izolarea y siepi 
niei, Infiuența nobliimii balice, de origină germană, s vâna 
favoar-a Ruşilor bişt naşi. Se preconiza de panslavişti a a 
cu Franți ca un „miez al ligi! universale a popoarelor a n- 
faie in libertatea şi! autono nia lor“... Era ca O pore re A 
coaliţiei care pe acelaşi temelu s'a făcut contra Germanie ew 
timul războlu mon ial. Se spune că lialia s'ar putea uşor e 
prinde de Triplice oferindu-i-se Triest şi Friul, sr 
pea fără părtaşi pe Adristica“. / Ţările mici, ca Belg gh o- 
mtaja n'ar putea să se dispenseze dea adera şi ele la gru 
pare* 3 Austriel nu i s'ar cere decti.. „să se abpe pne i 
de vederi ambiţioase asupra peninsulei balcanice , cu alte se 
vinte să renurțe la tot rostul poiiticei ei externe. E drept e 
se declara că Rusia însăşi nu emite nici o preot în aceas 
parte” decit.. să se lase la propriile lor forţe popoarele pe 
care (Rusia) le-a emancipat“, şi astfel „se va fi suprimat re 
zele de răzbulu“. Evident că popoarele lăsate astfel nosen s 
dispusă de soarta lor, aveau © datorie morală de recos nį 
față de Rusia + şi cel ce conceneau sistemul expus ae SPa 
in consecinţă a se plinge că „Slavii din Balcani, rs ri 
leg le recunoștinţ i se + mancipează încetul cu încetu Să, = 
tutela binefácãtoare“ a Rusiei. ə Aceşti Slavi în care e 


78. 
- lich, L'empereur Alexandr HI ei son ent €, p. 
Ci. ia n. 1, cilații din Journal des Débats sară A . 1886, 
w ibid . 263 ù. 2 lemerile Oermaniei de o revanșă a Franle Di k. 
2 Fieni pe care ltalia l-a urmării cinds a despărți! în Topias > 
3 Ziarele lranceze le Soei! (1887), Fig ro (25 Dec 188 A ù b 
1887), La Fra ce (1857, ariicol: La chasse aux alliance). Le ir a 
(14 ua, 1885} preamâăreau panalaviogie iy nae poemas sr i At aan 
Ta brațele Rusiei, O brosură în acelaş 5 y Pit arm 
N B ti (1588). Conira acestei tendiaje 
rara To Eur FE valora ral ga oa bea Rusia și întrelia alianță”, 
Buc 1889. 


omia Rusia o Dacie inde- 
Tot ei scepsri de A MER RIT "unirii Principalelor. 


4 
pondentă 4a 4777 1i] i dai Tkn “provocal admirația (Siavilor balca- 
nici), dar admiralia cind eee rar tr eri p agepan -ra 
3 ezamâgir c 
ap esie it 3 R Na pulea ij îngăduil ocrotilului nosiru, nce- 
tai Alexandra de Ballenberg, copieșit de vassere IAES ireo 
ia noosiră direclă, 
se put cl, suveran vasal de subt iwe fr pr elit as 
eè | a dai, cu acesi prilej, o sirăluciiă p ) 

raain 0 lira: ai traialuiui deia e ia ta bat n re mite Incă 
lulu ce pingărise semnâlu AS $ . Àde- 

oers Pa pe feri aaia la 1851 cu Oermania şi Ausirie să 

recunoască evenluala unire a Rumelie: cu Bulgaria. 


RAPORTURILE RUSO-GEWMANE 354 


prinşi şi Rominii, ı trebuiau fireşte readuşi pe cal>a cea dreaptă. 
Angiia va fj ținută în respect în Asia, iar din Germania „20 
lată” nu se va alege decit „Brandenburg şi Pomerania“. > La 
18 Aprilie 1887, înir'o adunare la Petersburg, profesorul Coja- 
lovici, în nume'e societăţi: panslaviste declarase că „nOi Ruşii 
trebue să prindem radacini în Orient, trebue să punem mina pe 
ex:lusiva stăpinire a Márii Negre“. Anul urmâtor, la 12 24 
Mat, generalul Ignatiev, președintele aceleiaşi societaţi , spu- 
nea, în prezenţa uiui mare duce şi a miniştrilor ruşi, cà „ia 
curind toţi Slavii din lume (trebue) să avarţie aceleiaşi cre- 
dinţi... şi acelelaşi naţiuni... şi să vorbeasca aceiaşi limbă”, ; 

Cunoscind aceasta stare de spirit şi cum Rusia cuprindea 
şi ea Slavi in graniţele ei, nu este da mirare ca realistul Bis- 
marck să fi câutat a paraliza curentul osti! Germaniei, fe chiar 
cu preţul trădării micii aliate Romivia, care de alfel nici fa 
cinpul pansiavist nu era tratată cu mai multa considerație Dar 
tot odată Bismarck trebuia să menajeze şi interesele Austriei, 
aşa că adevăratul lui gind în acel dublu joc al säv Int e cele 
două impă'ăţii era fără îniolaă cel pe care-l comunica mai 
tirziu lui Bu ow: „in butoiul rusesc sînt fermentaţii şi zzomote 
ingrijitoare care ar putea să facă într'o zi explozie. Pentru pa- 
cea lumii ar fi mai bine ca această explozie să nu se pro ducă 
în Europa, dar în Asia“, Şi altă data: „lmpetuosul elefant 


1 „Dacă Osman pesa a pulut ocupa (Plevna) și să se întărească 
acolo asa incil să ne lie (pe Rusi) în loc prea mult limp, alltudiaea 
Rominilor l-a uşura! mull aceasin. Căci cine a venii! pe generalisimul 
ture că ora limpul să lasă din Vidin si că balerilie dela T. Măgurele 
nu-l vor impledicn mişcarea ?... Armala romină... îşi lăcea astiel Ip- 
tervesjia folositoare, dacă au chiar indispensabilă, .* (Notovich, p 273). 
Acesie rinduri, pare-mi-se, trebue puse in legătură cu aliludinea pene- 
realului George Mano care nu irecu Dutărea la cererea porunciloare 
a marelui duce, dar ceru destegare dela „şelul său” domnitorul romin. 
Pănila sosirea ordinelor acestuia, Rusii se aflară pusi într'o astlel de 
siluajle iacit marele duce Ju sili! să adreseze domnilorului Caro! iai- 
motsa telegramă in care implora ajulorul Rominiior, și care este da- 
torită estiel chibzuinici și demnilăjii generaluiui O. Mano (real C. O. 
Msno, Doc. privitoare Ja familia Maco, p- 650. ). Ci Leonoff p. 7, re- 
retele Rusiei depë 1578 că crease la lruniariile sale un stat ostil, 

2 Noioriich, 51. 78. 

3 Russische Rendschau, Aprile 1887, 


4 „Panslavismul... nu este numai o docirină politică, este o res- 
lilate geografică și einică a viliorului, ŞI azi Încă (la 1893) rerendi- 
carea drepluriior generale ale rasei slave, mpărarea intereselor co- 
munt... impune urmaşilor Ecaterinei programul oarecum necesar al 
vieții şi desrollării nujlonale* (Waliszewski, Catherine fl. 1395 p. 404) 
Rusia olicială a şiiui la neroe (spre pildă la 1373-6) să deciare că nù 
poete rezista „curentului“, şi să lucreze prin cumlieiele secrete pan: 
Siavisie care se nscundeau subt nume de sucietăji de binciacere, de 
Bătigajie sau de expori. ler mijloucele peniru n asigura ibiada nu 
se alegeau (Leonoit, p. 165). S'ar puica laceo insiruciiră paralelă 
intre procedeuriie Kusiel in Principatele romiae în vremea regulamen- 
sară și procedeurile ui in Bulgaria emancipală. 

3 Komisia liberă, 17 Maui 1838. 


352 VIAȚA ROMINEASCĂ 
SIN II DE i a pini ma AROME E Sai NR 


ius trebue să umble intre elefanții domesticiţi, Germania ş 
Austria”. 1 Ea 
helerea acordului ruco-gernan, sobr nia buiga 
idei A ti 1887, fără asentimentul prealabil al gara pe 
Ferdinand de Coburg prinţ în locul lui Battenberg. Totuş a 
glia, Austria şi Itala se arâtară di-puse a recunoaşte actu ind 
vorit din libera voinţă a poporului buigar. Numai yana ? Ae 
ea Franța- rânase ireduciibilă fața de acest nou act e n a 
penden al poporului bulgar şi al guvernului anți- rusesc ur 
lui Stamb lot ŞI în această împrejurare, pesoi pra 
faţa de R sia atitudinea lui șovăitoare. Rasia puse chiar me a 
pe acte compromiţitoare pentru cancelarul german ze rogi 
împrejurare, dar Denaren pe-a pere va die umed 
cà actele ar Ii fost falşe.- gur este e na 
asigurări prietinești, iar de altă parte, cin 
Rusia eine ge ine: dela! ameninţări comra Bulgariei la 
fapte, se lovi de opoziţia Germaniei + Impăcarea între Rusia 
şi Bulgaria nu s'a făcut până la 1894. 5 


ătat că încă depe la 1833, publicişti germani fn- 
dei öre o nouă orintare a potiticei externe a ţării lor, 
arâtindu-i càile Orientului. „Bismarck nn avea (însă) pr con 
ceptie despre împărăţia de dinsui făurită decit aceia de end 
putere continentală... Parecă un profund instinct îl facea a e 
versarul noii tendințe.. „der neue Kurs“... de eerror = E 
dială. ., reprezentantul ei de fr nte find chiar Impăratu jA 
helm Ilit» suit pe ear pa (pare Feng a fost una 
d:pârtări cancelarului de fer. 
ua to i aber într'o politică mondială, Germania avea să 
se ciocnească mai întălu cu Rusia. Până atunci o riva 
rus»-germană nu s'ar li putut naşte decit din cauza onina n 
sudesiice ale Austrizi , şi grija ini Bismarck fusese tocma 
1 Blow, La polilique nllemande, tr. Herbelte, 1914 p. 60. 85 CI. 
Diau Arion ia Conv. Lit. 52 (1920) 757-8. l ste 
, Histoire générale, XII. 519. - Choublier. 2 
$ Gontier, îi 2° Laios e! Rombaud, XII, 518, 
4 Choubiier, p ; 
i de Coburg a primit un iron pe care numa 
PR TE te spe de e Rusiei g mr spot, si pepene În 
(Rusii) am related, ca ra: sete ar : vaea ar: . 5 . ari fi 
pol Pim. popa fer pe Piia că aparțin marel pea ate, ir 
veptim cu răbdare să ne-o amintească, și in ziua sae a rar ere a 
de el nşişi, după cum i am liberat de Turci” (ibid, 154) ii are pă 
că programul comitelulal panslavist, publicat în Times, Sep $ 


iribula Romialei Ardealul cu condijia ca oștirea noasiră să jure cre- 


dinjă țarului şi biserica noastră să le subordonată celei rusești. 
é Dau Arion, p. 758. 
7 B.low, p 87. %9. 


„o ANTA RAPORTURILE RUSO-QERVANB 453 


a evita astfel de eventualitate !. De acum însă, Germania so- 
cotind că are in'erese proprii în sud-estul european şi în Asia 
mică, se puteau naşte motive directe de neînț: legere cu Rusia. 
Apoi o politică mondială trebuia să mai pricinuiască odară 
ciocniri şi cu Anglia, obișnuita să nu cunoască rivali pe mări, 
ea dispusă să intilnească noi concurenți în ţările de colo- 
nizare. 

Cancelarul Caprivi, înlocuitorul lui Bismarck, nu reînoi cu 
Rusia trataiul dela 1887, care expira la 1890 Repercuția a 
fost că la 17 (30; August 1892 se şi închee convenţia militară 
franco-rusă +, Se implini astfel actul de care Bismarck se te- 
muse mai mult și pe care izbutise până atunci să-l impiedice. 
Cu toate acestea, tradiția b. nelor raporturi dintre Germania şi 
Rusia era atit de înrădacinata, încît aceste rapor'uri au rămas 
în linie generală aceleași şi după încheierea dublei alianțe. ŞI 
lucrul era cu p tinţă de oarece pactul franco-rus dela Kron- 
stadt „a avut, în're alte consecințe, graţie aj torului milioane- 
lor franceze, avintarea unei alte politizi [ruseşti de eşire la 
mare : aceia (începută odată cu aminarea planurilor asupra Ţa- 
rigradului ] de eşire la Oceanul Pacific“. 3 Psin aceasta Rusia 
nu se lovea de noile planuri de expansiune germană, nici nu 
intra în conflict cu oblig: mamar de aiiat ale lui Wiihelm Il faţă 
de Austria. De aceia şi Germania incuraji exnansiunea Rusiei 
spre China și Manciuria, După pacea dela Sh monoseki fm- 

să Chinei de câtre Japonia 4 la 1895, împăratul german scria 
rului: „Volu face tot ce va fi cu putinţă pentru a menţine 
uropa liniştită și pentru a acoperi spatele Rusiei aşa că ai- 
meni nu va stinjeni acțiunea ta in Orientul fadepărtat”. 5 Subt 
aceste auspicii se închee o ințe'egere la P. tersburg 11897; în- 
tre Golu:howski din partea Austriei şi Muraviev dia partea 
Rusiei, prin care aceste două Puteri declarau că nu urmăresc 
cuceriri in Balcani, 5 
ahăparte, în această vreme, Germania nu intrase încă 
în rivalitate nici cu Anglia ., a cărela dușmânie, în era Victo- 
riană, era indreptată mai ales împotriva Franţei şi ajunse la 
aulme cînd cu i icidentul dela Faşoda 1898 s. 


In fine „faţă de Austria, politica "Angliei în jurul anului 


1 CI. Dr. Kaindi, Politica externă a Auatriet dela 1366, în Oes- 
jerrelchische Rundschau, 1920, Heft 3 


2. Cartea galbenă franceză în „Mercure de France“ vol. 129. 

3 Dinu Arton, 759 

4 Lavisse e! Romboud, Hist gén XII. 817 

3 Diau Arlon, 764 n 3 la același iimp, Germania gate le că 
€sle loc şi pentru ea in extremul Orient şi la 1897 ocupă arie 
(Chiradame, a Y 

; A egen largi ia Conv, It 49 (1915) p. 695 (Problema anglo- 

orientală). 

7 La 1894 lia insistă lingă Italia să reinoinscă allaala ca 
Puterile cea, Arion În Sode. it. eoul 53 (4924) p: sa! 

8 B. Celargi, p. 687. 


3 


354 VIATA ROMINEASCĂ 


da 


1900, era încă ceace fusese in mod statornic, adică 
prietinească !. Anglia continua a sprijini pe Austria şi cit se 
„putea şi pe Turcia împotriva Rusiel +. 

Aşa dar Ger'nania lui Wilhelm ll, Austro-Ungaria şi An- 
glia erau atunci de acord peniru a impiedica expansiunea 
a sud-estul european 3. Acest acord 'convenea mi- 
nunat Rominiei, ale cârela interese fusese amenințate, fâră ca 
ea să ştie de tratatul încheiat de Bismarck cu Rusia la 1887. 

Aceasta era situația cînd, la 1900, se născu un conflict 
intre Rominia şi Bulgaria din cauza asasinării lui Mihăileanu. 
Deştiinulrile bolşevicilor ne adac lumină în această chestiune: 
„O convenţie militară a fost încheiată între Austria şi Romi- 
aia în Septembrie 1900. In preambul se ea că dorinţa 
Rominiel de a-şi spori posesiunile dobindind o parte a Basa- 
tablei şi cetatea Silistria şi de s'ar putea, Rusciuc, Şumla şi 
Varna, apare ca foarte legitimă +. Rusia, sau mai probabil Bul- 
garia, dobindind cunoştinţă de această înțelegere, începură tra- 
tative care ajunseră la intocmirea unul proect de „convenţie 


militară“ semnat de generalul Ji 
războlu A. N. Kuropatkin la 1 
dortt, ministru al afacerilor străine” 5. lată acest proect: 
„Rusia va coopera cu toate forțele sale pentr 
grității şi inviotabilităţii teritoriilor Bulgariei“ (art. 3). „Dacă 
ustria nu ajută agresiunea rominească impotriva Bulgariei, 
Rusia poate râmine neutră” (art. 5). Convenţia a şi fost sem- 


mată la 31 Mal (13 Iunie) 1 6. 

Se poate spune deci câ dacă un confiict armat ar îi iz- 
bucnit pe la 1900 între Austria şi Rusia, de partea celei dintăiu 
ar fi fost nu numai Germania dar şi Anglia măcar neutră, tar 


de partea Rusiei numai Franța. 


4 Ibid 685. 
2 La 6 lunile 1878, Anglia inchelase cu Austro-lingaria o com- 


vejle prin care „se lega să susiie orice propunere priviloare la Bos- 
nla, pe care guvernul aosiro-ungar ar crede de cnaviință s'o facă la coa- 
Polilica Iui Andrassy ovea ln bază „anala onlsmal 
nglejilor şi Rusilor (ceiace) intrea pozitie monarhiei ca rivală a Re- 

La monarchie des Habsbourg, 


siel în Orient” (Henry Wickham Steed, 
p- 325-6. 354. 

3 Dăinale lotus! in Ausiro-lln-arta teama cë Germania ar puies 
reveni la polilica lui Bismarck și că s'ar pulea ajunge la o înieiegiace 
ruso-germană peniru împărțirea statelor habsburgice, (Steed, J- 
Teama venco din aminiirea atiludiali lui Bismarck după 1856. Dare: 
ceastă allludine el o părăsise odală ce inlăptulse unitatea Germaniei 
(4871). Bismarck- mu privea ca conlormā inlereselor Germaniei o extin- 
dere a Rusiei spre cen Europei (Ci Dinu -rlon in Coav ut 32 
(1920) 758 n 1), La 1837 Bismarck lăsase în sfera de infiuenjă rusă 
numai exilul Rominiei și Bulgaria. 

4 Oucchoii, L'alliance balkanique, p 61. 

5 Laloy, i. c i4. 

é ibid. 1517. De ex scesisi 90qed, pare că avea cunogitajë 
Châradame cind scria la 1905 (|. c. 252) că Rusia posie obline contra 
Țurciel mobilizarea Bulgariei 


RAPORTURILE RUSO-ORRMANE 355 
Această situaţie s'a schi 
Angliei a lui Eduard VII, ta arenira lu edr a RR 
1V 


tru este pe apă“ răsunase ec. 1608: „Vii nos- 
rå -y torul 
coroană, în curind regele Cin ipro prințului de 


ci LA 
Damasc, Kaiserul mai Toslise alte plasa fra Air Fie 


cesiunea portului dela Haidar 


dreptul d 
~ p e prelungire a tinlei ferate dela Conia: so avi 


rsic. Eduard VII 
nu avea pentru ne mpa 
bieun le de bunică ale reginei Victora EI vasa tarul, sik- 
arrire renței mondiale, ca un mosatie a ereng an 
aia rez  ticapteptată a Germaniei, a diria. pro = 
U Maaa bă mere pe o dezvoltare economică nimitoare ri 
p pe bitter ere d ca mare putere mondială cpu 

La i şi în Asia enrii aike por reper economie. 
grav primejdulte., In och D mtata apare dasenn: cim 
elf ceda pi d chii Angliei muite apâru din rea 
rd yk Şezârii unei mari Puteri... de badaio 
ei eexpioatate ale Asiei occidentale, eri aere niz 


Iu 
u nu mai era E epre 


» In Occident sorții 


spre comerțul lumil.. ş i 
cogot.. „. Spre Triest, Salo 
praat «core pe drumul cel mai scurt ce duce di 
Dela ținuturi sint ardigi eii Persic... Deia paga 
sud politica tradi C 
din Egipt în dia ladi oet ialismul englez fnaieteank iei among 
A r r a inci spre Mesopotamia şi Arabia.. ese 


1 Cheradame, p: 9-10. 


2 Comeriul germa 
Sa n în Turci umai 
milloaue, ajunse la 1900 de Si milioane (Okra oett 213). A 


Bank r 


Z i TE 
356 VIAŢA ROMINEASCĂ f: 
iem IT TIE FRNA NE Spa A 
; omerciale a Turciei, Germania k 

fes syi = eI pouiveaa:ă falmoaselor proecte de 


| german nu 
iel asiatice... Căci... programu st Plec i 
Mre a chizigl tenann w ră Bana Să zi ae arh m 
e 
marie pl nate, atilatace şi desvolta decit prin menţinerea $ 
stat..." | Data 
dr pia a spre Bagdad, „posed mn usage i srp 
ia definitivă în lan. 1902, avea pe role eee 
eh sa transporte mai repede trupe fie spre roi or 
Haja Asia conira Rai eg mes ra hae a CĂ rere age cerea 
„Aces 99 
n ga p eer Sig orati de altiel neliniştea şi pe Itaia a " 
şi pe AMDA în Turcia asiatică, Angla intlinea rue An ra one 
ani dot siea eee rare dela por ga! preponderanța 
haope Wooa e d progresele Rusiei spre extre 
maval a Angliei po, cină hiar conveni intrucit inde- 
ji puteau chiar 
ae lisen roce a oana.. oaroponni: ra e edi tie- 
On Qormanki de a sprijini Rusia impot va: naa ta 
1902 el scria țarului Nicolae Ii că drum he arda 
Bagdad, po bi rap rue mr gh Pre : Ma încheia un 
` lieis. In acelaş ~ 
orive agp ve sar „a se împotrivi ina ue. pags e 
Manet e dar popi Larong eu obligațiile e: taţi 
z 4 
p pacea Oain 09 30 retnoise o lună mai inainte, 89) ian ad 
19 = ra caracter numai defensiv. Inţe legerea n Taj ie 
mapa triple! allanţe er poe y wrar i 999 <a gh ses 
nic à 5 s 
marirea ragrag rm fără. înţelegere Ti oală ye aci 
w'adevàr, prin acordul dela Murszteg din e aice piece 
ivale îşi fixară sferele respective de in 7. aa ge 
peer cu excluderea oricărei alte Puteri (aluzie ue - ded pu 
lia : In acelaşi an, țarul şi kaizerul se asigurau 
€ retinie şi că nu se vor ataca niciodata 7. 


dela 1484, anail- 
largi, L c 453-8. Cf. cartea lul Deha, a 
aik Ba ey si caries pe peiras, 1902 in Chéradame 224 pa 
$ Credo a, De acele, probabil, la 1902 Inchee M ue 
3 eg 7 prin care se icogă a nu se e pt-termcă ha 
bre i g Nori dy Dastălnui! de Polncaré cu vi m per Vag bo Marie 
aedon, n Paris. Le Temps 21 Dec. 1918. CI. u Con 
car l ae e Mt 192) p. 764. 
4 Dinu Arton, în Cony IIL | 
A 2 A memg pă de regale sirbesti in ae n de ari lunile d 
SR daia dinasiiei Obrenoriteh, devolală Austriei, e Kean y 
| eorgevici, inleodată Rusiei, va area repercujle saupr ssd- 
a europeană a Ausirieì (Laloy, P- 17) ; | 
7 Arion, |. c. 7656. 


A 


4 ______ RAPORTURILE RUSO-OERMANE 357 


Consecvent cu politica sa îndreptată impotriva Germaniei, 
Edvard VII se apropie ta 1903/4 de Franța i. Această apro- 
piere n'a avut insă de urmare şi o aproplere a Angliei de Ru- 
sia, aliata Franței. Dimpotrivă, la 1904, țarul şi kaizerul intoc- 
mesc un proect de înțelegere cu următorul cuprins: „In cazul 
cind unul dn cele două imperii ar fi atacat de o putere enro- 
peană (adica de Franţa sau de Anglia), aliatul său îl va ajuta 
cu toate forțele sale“ (art. 1): Documentele secrete publicate 

de boişevici ne arată câ o alianţă s'a şi încheiat între Germa- 
nia şi Rusia la Bioerkoe în (24) Iulie 1905 și ne da şi 
textul ei, până acum necunoscut 3. Se Yrabtem ~ea „dacă un 
stat european (dei Franţa sau Anglia) atacă pe unul dn cele 
două imperii, aliatul sâu se leagă a-l sprijini în Europa cu 
toate forţele de uscat şi de apă“. Impâratul Rusiei avea să 
“facă d-mersur ie necesare pentruca acest tratat să fie adus la 
cunoştinţa Franţei, cu invitație så adere la el. Era deci un 
tratat menit să asigure pacea lumii, pe care nici Anglia. nici 
chiar Franţa, deși aliata Rusiei, să n'o poată turbura. atacind 
eventual G-rmania +. Wilhelm Il răminea deci încă credincios 
tradiției lui Bismark, dar nu-şi făcea prea mari iluzii. El scria 
atunci farului: „sint cu totul de a-ord cu tine că ne va costa 
timp, lucru și răbdare -så aducem Franţa de partea noastră” 5. 

Tratatul ruso-german d-la 1905, semnat de înşişi cel doi 
inpăraţi şi de miniştrii Tchirsky şi Birilev, n'avea insă să intre 
în vigoare decit dela încheerea pâcii între Rusia şi Japonia e. 
Dar infringerea dela Tsushina (1905) intoarse pe Rusia din ca- 
tea Extremului Orient (încotro o îndruma Germania) și o in- 
dreptă iaraşi spre Baicani şi Constantinopol. De alifei, naţio- 
aal'şii! ruşi nu Incetaseră niciodată a crede că Ţarigradul „mal 
devreme ori mai tirziu trebue să devie un 


Oraș rusesc“ 7. 
De acum, Germania era pusă la grea 


incercare, 
(She şilal Ia No. siltor) loan C, Filitți 


1 ibid. 765.— Catargi, |. c. 690. 
2 Disu Arion, 767. - Aşa dar Ruala nu se credea eobligolă prio 
alaiul ei ca Frsaja o sprijini pe aceasia dec dacă ar f las! alacati 
de Oarmania. 


SA i i 
4 CĂ d SeS a S 


5 ibd. 9 


6 Laloy, 201, comenliad acest iralal, pare a au pil că era resal. 
tatai anor mal lungi negócleri. 

7 Declaraţia prințului Uhlomski în ehiar ajunul războlului cu Ja- 
Donla (Arion, în Conv. lit. 1920, p. 765 n. 2). 


ORBUL 


nostru, aşa de mordar, săra- 
ear e A la noi numai două 
u vrednice de luare-aminte. 
şi adinci de lemn, pe 


Pentru curăţenia tirguşor 
cu), şi pentru alinarea celor în 
izvoare de apă, dar amindouă era 


bogat în ijghiaburi lungi 
car bn pf pri de aramă. Aici era cişmeaua cea mare, 


- pe 
tirgului. Sacagiii aici îşi umpleau s 
phone eul pi drumul pleptiş urlind şi biciu- 


de se aduna apa, va me$- 
ind cali, Deasupra Cool de pei fre chivără şi eu cite-o sa 


i ] începea să 
4. De citeori bătea vintul, soldatu i 
invirtă c'o vrednicie grozavă paloşele lui. Fâcea a războiu; şi 


ji“, și răspundeam cu cele 
rii: a şa soldatul cişmelei, 


călile ş'apoi porneau la 


ter neamj aşezase 
bie în fiecare min 


ma! ascuţite pietre adunate 
in bară e air aa 

Burcel al lui Ştefan-Vodă. Cu bra- 
ser menințat o vreme, pănă ce-a rămas ra 
ivea neclintit şi cu tristeţe de pe înăl- 


căreia fremăta apă bogată cit 
ri de sacale, de căruţe, de 
într'una şi suduiau Ìn- 


pierdut o mină şa r 
țul cellalt tot ne-a mai a 
desăvirşire calic, şi ne pr 


La cişmeaua poor pe g 
dintr'un pirâu, era toideaun 

te, şi haidăi asudaţi răcneau 

por Si ză e pe ceafă căciulele şi ridicind în 


PRD cei cellalt de apă se afla drept în mijlocul tirgului, şi 
era la o adincime de treisprezece stinjeni. 
adăpostită sub! o şan 
eşea din fundul 
. Ş'alci, Ja aces 

după apă de băut. 
arie = vară cind noi, copiii, ne 


Era o fintină largă, 


cu opt stiipi. 
pämintul.) apă limpede și 


E 


S 359 


buri, şi cînd ne aşezam capetele, minile ori picioarele în ra- 
zele argintii pile para pe-alocuri, parcă ne frigea. Sara, după 
alergăr! prin şanţuri şi prin umbra şandra malelor, ne trăgeam că- 
trä fintina cea adincă ; şi răzimaţi de parmaciic, ascultam sfatu- 
rile şi pove-tile care se iscau ca intr'o şezătoare în jurul ghizde- 
lelor de stejar. 

Aici, la fintina cea adincă de treisprezece stinjeni, şi-a trăit 
multă vreme viaţa cel mai bun prietin al copiilor. L-am cunoscut 
de cum am început a pricepe şa vorbi şi de cum am îndrăznit 
a trece șanțul, peste podețul nostru. Era un Ovreiu orb cu de- 
săvirşire şi-l chema losub.—losub Chiorul; losub Orbul, 

Cum se ar:ta soarele şi pornea mişcarea tîrguşorului, losub 
Orbul se arăta cu hirdaele lui cele mari atirnate de cumpenele 
jugului pe care-l purta pe grumaz. Cu clomagu-l noduros ţinut 
de pumn cu laţ de piele, işi pipäia uşor şi repede drumul, şi el 
» intra ințtáiu subt șandramaua fiatinii şi prindea să scoată apă. 
Dâdea drumul roții lustruite, cerca apoi funia să vadă dacă s'a 
umplut ciutura, după aceia inviriea domol roata, c'o mişcare de 
automat, cu ochii albi neciintiţi indreptati undeva, în sus. Cu o 
cană de tinichea îşi umplea hirdaele ; le prindea în cîrlige şi por- 
aea cu apa la un muşteriu ştiut. Toată ziua căra apă fără în- 
trertpere.  Ajunsese să simtă unde sînt locuinţile tuturor tirgo- 
veţilor, îi ştia pe toţi pe nume, Cunoşiea pe toată lumea după 
glas; era un om harnic şi folositor intre toți. 

Intr'o zi am rămas foarte vimit, cind am aflat că orbul e 
insurat, după legea lui Moisi. Am ŞI văzut la fintină lingă el 
doi inci bâlani, cu părul în cirilonţi. Erau copii ca toți copiii şi 
priveau limpede lumea prin ochii lor mari. losub îi mingila pe 
frunte, le pipâla cuşmele şi hainele destul de curate. li întrebă 
ceva în limba lui, apoi se scoclori într'un buzunar, scoase şi le 
puse în mină cite-un pitac de aramă. Li duse de spate pănă la 
uşa şandramale! şi-i indemnă spre casă, 

„Da” ce, losub, ai copii ?* ìl întreb eu. 

EI opri roata şi răsuci puţin capul într'o parte. Obrazul lui 
ruinat complit de vărsat negru se lumină de un zimbet. 

„Cine vorbeşte cu mine ? gräl el, atent. Apoi imi rosti ru- 
mele. —ls insurat! adăogi indată. Am fost la rabinul nostru şi 
l-am întrebat: ce să lac? Eu, rabi, sint orb şi prost, n'am favă- 
at nimica; dir am auzit că şi eu sint dator să înmulțesc lumea... 
Gaiei orbul începu să ridå, cu fața lui neclintită întinsă şi veşnic 
parcă în ascultare. — Și rabinul, urmă el, mi-a spus aşa: Omule, 
tu poţi să te insori, căci nu te-ai născut beteag... Tu ţi-ai pră- 
pădit ochii la trei ani.. 

— Cum, losub? tu la trei ani ai orbit? 

— Da. En am văzut lumina soarelui. Şi mi-a rămas în 
minte ceva frumos... nu pe să spun ce mi-a rămas în minte.. 
„căci de-atunci e mult.. atunci sint patruzeci de ani... Mi-au 


350 VIAŢA ROMINBASCĂ 
rămâs în minte lumini, soare şi fețe omeneşti... Dar nu le mai 
pot desluşi bine...” 

Vorbea foarte curat romineşte ; de mic, cu bãeți din nea- 
mul lui, crescuse la un loc cu copiii Rominilor. 

„Și cum ţi-a spus rabinul ? 

”Y Rabinul? rabinul nostru mi-a spus aşa: Omule, tu poți 
să te Incori. ŞI m'am însurat. De ce să nu mă insor? Fete si- 
race sint desiule. Am copii frumoşi şi curaţi, şi cîştig ca sâ-i 
pot creşte... Eu, oameni buni, sint mal detreabă bărbat decit ori- 
care, E. la casă străină nu pot nemeri, eu la crişmă nu må duc, 
cărţi nu joc, cum fac boerii noştri din tirg. Eu tot ce ciştig, duc 
neveste...“ 

Scuipă în palme şi începu să invirtă la schițele roții. 

Unul din nenumăraţii slujitori cart=şi aşteptau rindul la scos 
apă, îi zvirii o vorbă glumeaţă. 

„Știm noi, losub, câ tu eşti vrednic şi cu credință, dar nu 
ştiu dacă şi „balabusta“ poate spure ună ca astă... 

— Cum ai zis ? strigă orbul întorcind puţin urechea ; şi o- 
brazul îi rămase neclintit Š serios, Apoi nu şti tu, Costàchel, că 
cu chiorul e mai greu decit cu cel ce vede şi ajunge să ṣile a- 
bia după ce vorbeşte şi ştie tot satul 7... Chiorul mai degrabă 
simte, Ş'apoi noi mal avem ş'un ciomag noduros care merge 
groaznic, câci nici acela mare ochi... şi balabusta se teme de «i 
ca de foci.“ 

In glasul orbului era ceva aprig şi ascuţit. 

De aim ateri aparul avea simțurile foarte agere şi necon- 
tenit ne punea în uimire. Cunoştea cind se "ntunecă, cind e nour, 
cind se tace lumină. După glas recunoștea pe toţi locuitorii ġir- 

iui, Parcă avea ochi în virturile degetelor. Deosebea mone- 
ele de argint de cele de aramă şi nimeni nu-l putea inșela c'un 
ban cu pajiră străină Pe lagă asta cra vesel şi sfătos şi lua o 
parte vioae la cislele de subt şandramaua fînrinii. 

intro sară—imi aduc aminte- avea chef de vorbă, şi aş 
teptindu-şi ri.dul, asculta glumele şi vorbele din juru=l. 
înâlţind capul, zise răspicat: 

„Răsare luna!... 

* De unde ştii, orbule? îl întrebă cineva, 

— Ştiu, ce? vă pare de mirare? Parcă numai cel cuochi 
văd luna? Aici, subt şandrama sint fete şi facal, şi după cum 
şoptesc ei am înţeles câ se petrece ceva. Asta o știu eu demult ; 
e treabă veche! 

' — Apoi eu credeam că tot rabinul te-a învățat şi astal 
strigă rizind Şarampel cel burduhos, 
A — Ba nu, mâi Șarampel; rabinul nu ştie de aceste, măcar 
că-l dobă de carte.. Rabinul nu stle multe, și eu le ştiu, batir 
că-s un om prost, un „miş ghiner”, cum zice èl.. El ştie să se 
roage cu stramel, şi cu fitis, şi cu amindouă tfilin,—eu nu ştiu 
nimica. eu am rămas un întunecat; ei ştie ce se petrece la 
Pariz, eu nu şuu nimica, căci eu n'am văzut niciodată o carte. 


ETP TIPA IATA 0 ITI 


-—— EDP Paun „35, 


Pe dinsul îl duc de subsuori doi gabes, eu car apă la tot tirgu 
şi-s un biet om nâcăjit; da” iaca éy, la o primejdit, mai de abă 
decit e! am găsit cheia lucrurilori- 

— Ce chee? care chee, mâi chlorule ? strigă Şarampei ți- 
ganul cu glatu-i gros. 

— VA spun îndată, numai roata fintinei să nu stee.. răs- 
purse Ovreiul. Ascultaţi. Acu' eu, muntind din greu precum mă 
ştiţi, de dimineaţă până "n sară, în toate zilele anului şi de cind 
sînt pe lume, am ajuns odată să string trel sute de lei buni cu 
zimţi... Nu vă holbaţi aşa la mine! adâogi orbul cu alt glas, ri- 
dicind o mină; apoi zimbi, Aşă-i că vati spăriat 7—EI şi dac'am 
strins eu paralele aceste, m'am, sindit ce să lac cu ele... Eu, îs un 
prost; n'am ştiut atunci de casa de economie. Ca să nu-mi fure 
cineva francii m'am gindit să | îngrop undeva. Unde să-i îngrop 
eu? Am eşit sară în ogrâgicară, am scurmat la o rădăcină de 
răchită şi i-am ascuns acolo.. Acu’ mă duc după două zile... la- 
răşi, sară, şi caut paralele. Paralele, oameni buni, nicăeri, şi, 
mie parcă a inceput să-mi coase cineva inima c'un ac cu ați.. 
Ce fac cu? ce fac eu? Hai la rabin! hal la învățătorul nostru! 
Mă duc eu la el, îi spun afacerea, ti pun doi franci în palmă; 
rabinul caw'ă într'o carte, dar cartea nu-i spune nimic.— Incepe 
rabinul să suspine, să mă mingle, să-mi spue ce Dumnezeu, dat 
eu, orbul şi nenorocitul, mă gindeam la pârâluțele mele strinse 
pe vinturi, pe ploi, pe geruri și furtuni... 

in şandramaua fiminii adinci toţi tăcuseră; roata stătuse; 
in întunericul streşinei, de deasupra parcului boeresc, luna plină 
de lunie începu să reverse o lumină misterioasă. Orbul sta cu 
fața întoarsă câtră lună, şi ochii lu! luceauca bucăţi de albuş 
copt. 

" „Şi ce-ai făcut? Intrebă incet un băiat. 
Y Ce să fac? oftă losub. Am eşit dela fadicu! nostru cel 
învățat. Şi m'am dus eu acasă şi am inceput a mă gindi şi 
m'am gindit până ce a prins a mă durea capul... ȘI cum mă 
gindeam, mi-a venit nu ştiu cum in minte Şulem casapul care-i 
vecin cu mine, bea rachiu de săcărică, nu-i om cinstit şi joacă 
cărți în cafenea... Atunci am înţeles la ce i-au slujit ochii lui 
Șulem cațap. Bine, am zis eu; mă duc să cer un stat vecinului 
meu. Poate el s'a pricepe mal bine decit rabinul. Şi m'am dus 
eu la megieşul meu, care şede înir'un părete cu mine şi care art 
ograda alături cu mine, şi l-am cuprins de mina şi i-am cerut 
aşa un sfai.—Dragă Şulem, zic eu, tu eşi vecin bun al meu. Ea 
cer la tine un sfat. Am Ingropa! trei sute de let, undeva: nu-ți 
spun unde Mal am trei sute. babă zice să-l speculez, să-i dat 
eu prațent; eu mă gindesc că in mina oamenilor banii se pot 
prăpâdi; mar fi mai bine să-l îngrop Hngă ceilalţi 7... Atuna a 
tremurat mina lui Şulem, şi cu gias de bun prietin a dat £ et 
sfat că poate-ar fi mai bine să-i piu ascunși unde ştiu eu.. Sara, 


m'am dus şam căutat la rădăcina râchiţii: am găsit_banii. $w- 


4 
A'A 


` = Pa IV, m OAs * 
in: ai o Oe Pietei ura.” A A, Abacă IDD, 
să ta s5) a. Gr A -r Wi; ig d" 3 
r A ataf & á A 


v Y VIAȚA ROMINEASCĂ 


pene 


„Eşti fericită ca o zi cu soare :— 

O gingaşă vibrare de lumină 

Din creşiet blond şi până la picioare... 
Dar ai să mori şi tu'ntr'o zi, regină.” 


— Aşa, protetizind asupra sorții, 
Vorbise la o Curte, printre fleacuri, 
Făcind năzbitii mari, butonul morţii, 


Acum un veac sau poate mil de veacuri. 


Şi-a pus atmici regina să-! ucidă 
Cu pompă mare, pentru-atita vină ; 
Dar astăzi într'a vremilor firidă 
N'a mai rămas cenuşă de regină. 


BASM 


Umil m'am dus la Dumnezeu acasă. 
Ştiam că în fiecare sărbătoare 
Deschide larg ferestrele în soare 
Și'ncap ciţi vor de mulți la el în casă. 


in pragul streşinei cu stuf de rază, 

El mi-a eşit bâtrin, cum sint bătrinii; 
ȘI adumbrind privirile cu podul minii, 
Lung m'a privit prin soarele de-amiază. 


imi amintesc de-o prispă de lumină 
Pe care-am stat la margine de nor, 
ȘI că de-asupra casei un cocor, 

işi impletise cuiburi de lumină, 


Ca Dumnezeu era la fel cu sine, 
ŞI barba lui ca ploaia unui soare 
li atirna pe-un piept ca orişicare; 
Că Dumnezeu era la fel cu mine, 


Din lungi ulcioare nu turnă?n pirae 
Lumina soarelui, cum am crezut; 
Nici fulgerile nu a început 

Să le arunce ca pe nişte pae. 


in ochii lui cind m'am uitat mai bine, 
ȘI m'am uitat adinc și n'am orbit, 
Eu m'am văzut pe mine'abătrinit, 
Căci Dumnezeu nu-l altul decit mine. 


ŞI amindoi nu ne-am mai spus nimic, 
Şi-am înţeles suprema desiegare : 
De asta-i Dumnezeu aşa de mare, 
De asta-i Dumnezeu aşa de mic. 


Demostene Beter 


Clopotnița mânăstirii Putna 


Publicind în numărul dela 5 funie 1921 al Adevăralai 
literar şi artistic nişte Fapte şi documente din trecut, dl. Aurel 
Dumbrăveanu ne spune — între altele: 

„Primul care a luat inițiativa de a se ține un congres stu- 
dențesc, a fost Mihail Eminescu. Tinerimea universitară romină 
din toate centrele studențești şi-a trimis reprezentanţii la Putna, 
unde a avut loc congresul. Congresul n'a avut totuşi aici un 
succes, fiindcă fie din cauza unor divergințe de i, fie dia 
cauza unor cetturi politice nu sau putut lua hotăriri mai însem- 
nate, ceiace l-a făcut pe Eminescu să convoace un al doilea cou- 
gres, unde sa desbătut în cea mai largă măsură propaganda cal- 
furală — hotărindu. se tr er de biblioteci popălare în 
şi sate, ținerea de conferințe, răspindirea gustului de cetit al ti- 
teraturii romineşti, etc. Toate acestea Eminescu le-a făcut în cali- 
tate de membru-bibliotecar al Romîniei June“, 

Tot acolo d. Aurel Dumbrăveanu ne mai spune: 

„Chiar în mijlocul Vienei tinerii dela Rominia Junä Fà- 
ceau literatură puternic influențată de Junimea dela lași”. 

Nu încape îndoială că d. A. Dumbrăveanu pe temeiul ac- 
telor autentice din archiva societății Rominia /ună ne tace 
impărtăşirile sale despre aceste fapte, care azi, după cincizeci de 
ani, sint de cea mai actuală însemnătate. 

Aşa cum au fost spuse, împărtăşirile ar putea să fie 
rău înţelese. 


E — bunăoară — adevărat, că Eminescu a fost ales cu 30 de 
voturi bibliotecar al societăţii, dar congresul studențesc nu l-a pus 
la cale ca bibliotecar, ci ca secretar al comitetului a zis central, 
care luase asupra sa sarcina de a aranja serbarea dela Putna şi 
care'n timpul serbării se retrăsese în clopotnița mănăstirii. 

Acolo, în clopotniţa aceia, sau plămădit toate: acolo a fost 

planul pentru „propaganda culturală“, care nici p 
acum nu s'a făcut îndeajuns şi pe care fruntașii de azi al » 
tectualițăţii* romine au de gînd s'o pornească de aici înainte 


Deasemenea numai clțiva dintre fineri a actele foi” 


făceau literatură puternic influențată de „Junimea“ dela 


Intre aceşti cițiva ne aflam Eminescu şi eu, și d. Dumbră- 


bibliotecar, chiar 
pei Bumbac a avut 38. Acest Ioniță Bumbac, poet atunci în 
gindul multora mai însemnat decit nescu, se bucura deci de o 


serbare un vot de blam, despre care d Rădulescu 


` eu am publicat lămuriri în Convorbiri Literare. 


Eminescu a stăruit, ce-i drept, ca să fie convocat cougresul 
studenţilor romini de pretutindeni, dar hotărirea de a pune la 
cale serbarea dela Putna nu a fost luată de Rominia /ună, ct 
de. adunarea Rominilor din Viena, care a ales un comitet central 
în frunte cu Nicolae Teclu. Comitetul acesta, din care Eminescu 
nu făcea parte, sa pus în legătură cu studenţii romini dela alte 
Universităţi și a adunat bani pentru serbarea ce urma să se ţie 
a527 August 1870, cind cu hramul bisericii dela mănăstirea 

tna. 


izbucnind însă războiul, serbarea a fost aminată şi banii 
incă necheltuiți, peste 5000 fi, au rămas la o casă de economie. 

dintele Nicolae Teclu, braşovean, a încredinţat libretul casei 
de economii altui braşovean, bancherul Murășanu, ca să-l păs- 
treze în casa de fer a lui; iar acesta, jucind la bursă şi avind 
perderi mari, a scos dela casa de economii banii adunaţi pentru 
serbare, i-a perdut și a fugit apoi în America, 

Noi ceilalţi leam aflat acestea numai în primăvara anului 
1871, când co central a convocat adunarea Rominilor dia 
Viena şi a declarat că, în lipsă de „fonduri“, nu mai poate să ia 
asupra sa sarcina de a aranja serbarea, 

Au fost, discuțiuni vii şi purtate cu multă amărăciune, în 
timpul cărora Eminescu, pentru care serbarea cra numai ocaziune 
pentru întrunirea congresului, stäruia cu toată hotărirea, ca ser- 
barca neapărat să fie ținută la 15/27 August 1971. Eu am scăpat 
deci vorba, că avem să mergem la Putna cu desagii în spinare, 
apă Sau dus Moţii în ziua de 3/15 Maiu 1848 la adunarea de- 


aj. 

Aplauze, insufleţire juvenilă, avint naţional, tămbălău: co- 
snitețul central a declarat că se retrage, ca se aranjeze serbarea 
cei cu desagii în spinare. 

Un nou comitet n'a fost ales şi astfel lucturile œr fi rămas 
baltă. Se zicea deci atunci, şi mai zic unii chiar şi astăzi, că era 
o uşurinţă juvenilă să punem cu toate acestea la cale serbarea. 

Aceasta nu puteau şi nu pot s'o zică decit cei ce nu ştiu, 
cum sau petrecut lucrurile, şi-l socoteau pe Eminescu poet, un 
visător lipsit de bun simţ practic, 

Adevărul e, că el era om de acţiune și că noi, cei cu de- 


H 


A nere adversarilor lui Şaguna le zicea „Dingii" 


"363 11 MATA ROMINEASCA 
inare, mam fi ajuns să ne adăpostim în ița 
sagi în poate, mai fi fost la mijloc şi un al treilea braşovean 
| nole. . 
irera] t'ăesc azi decit puţini dintre cel ein cf re 
mangi Manole Pie, a Camera ee aA 
edin 
ejat y Ă al oi amar pe ici pe colo e şi cite ergai care l-a 
cunoscut cum el în adevăr era. Ela mai fost şi adevăratul înt rr să 
af Marului Tribuna, preşedinte al comitetului de are ea ss 
stituit pentru editarea acelui ziar, şi astfel ne-am aprop - A me 
tește. Tocmai de aceia însă mà simi copleşit de ea n fs e 
putințelor mele cînd vorba e să le spun celor cenu-l știu 
e i it dintre frun- 
te de toate, cel mai cumpăn 
A a -3 En zori avut să lucrez în timpul, pe care vam 
ura duca cultură sistematică, dar cu pri a sp a 
luminat prin călătorii şi prin mecurmata atingere cu Se i - 
seamă dintre contimporanii săi, el ţi se uita cu ochii Aa nrin 
față şi dintr'o căutătură, dintr'un gest, din puţine ei S ; 
îţi ghicea gindul, iți pătrundea intenţiunile şi te judeca. AN 
Pe el nu putea nimeni să-l ameţească age vorbe Şir u 
cu măiestrie. De aceia în congresul bisericesc, e: cra i 
dunările naționale de orişice fel, glasul lui era ho i dii 
Neguţător cu deosebire priceput în toate ale sale, a 
să-și chivirnisească urile, nu se avinta niciodată, ci A m 
SEETI Ser, re ați Pa 
sonale, precum şin viața comună e ee urechi maluri 
bună credință, căuta totdeauna restabilirea ii dul 
i It decit subscrierea întărită cu 
afin kah: hi i ridare, la care lua și el parte, era sigură 
SĂ pe dină de frumuseţe, 
socială el era o adevărată grădi n 
PTR A Toloi şi plin de- an oan le vede şi le judecă 
i n 
Pr ca DO ea male i Aevis, închinător al lui Sagu m } 
căruia nu-i zicea niciodată altfel decit „E7", iar uniților şi în g 


iați oameni de încredere ai lui Şaguna “a 
PAR Proc dA inca asesorul consistorial Nicolae a, Si 
mindoi zeloși și statornici. rems Diamandi Manole u 
Andrea , iar altul Pater Ambrosius. 
got C. Brătianu îi zicea Babacu, iar Titu Maiorescu 
i pr fo profesor era Substantiv, iar ziariștii şi avocaţii erau 
ala E diore DA i prietarul hotelului de 
Unul dintre prietinii săi, Ohiţă Pop, pro | 
 Betlevard, om totdeauna spelcuit, era Marchizul de Villamarina, 


— 


CLOPOTNIȚA MĂNĂSTIRII PUTNA 309 


iar rianih Brote, om cam intepat și orator ehibzuit, era „Lord 
erston”. 
loan Bechnitr, cu care nu puteai intra în discuțiune fără ca 
să fie nevoe a te da în cele din urmă învins, era » Verordnung” 


(ordin). 


Eu eram „[iliac“ fiindcă soseam la Braşov de obiceiu cu / 
trenul de sară şi „Curier resesc”, căci nu stăteam decit pănă di- “ 
mineaţă, cînd îmi căutam de drum, 

Umblind la 1871 în treburile sate pe la Viena, el a aflat 
cele petrecute şi era cuprins:de viu neastimpăr. Il văd parcă şi 
acum umblind în cafeneaua Troidli din om în om cu capul cam 
plecat, călcind apăsat și cu paşi lați parcă ia la goană pe cineva, 
şi e per pei din cind în cind sudorile din față. 


mină o 


că în gindul lui ar fi fost pentru tinerimea ro- 
prea mare ruşine să nu pună la cale serbarea dupăce a 


adunat dela public banii pentru ea, dar mai erau la mijloc și doi 
braşoveni, unul, care n'a ştiut să păstreze banii, iar celălalt, care 
i-a furat,—ba el se mai simțea şi personal atins, căci o însemnată 
parte din banii aceia de dinsul fusese adunată. EI stăruia deci, 
ea familia lui Mureşanu, 'Nicolae Teclu şi aceia dintre studenţi, 
care dispun de mijloace, să pună mină dela mină, ca să restitue 
banii pentru ca publicul romin și mai ales străinii să nu afle 
nimic despre cele petrecute. 

Alţii erau de părere, că în publicare să fie răspîndit zvonul 
că guvernul a oprit serbarea. y 


Axioma 


zilei) 


Diamandi Manole cu una ca aceasta nu se putea împăca. 


lui era: 4 
„Es ist nicht so fein gesponnen ; 
Dass es sollt'nicht an Tageslicht kommen”. 


(Nu e nimic urzit atit de subüre, ca să mu iasă la lumina 


“Dacă vorba era ca tinerimea să nu pată ruşine, serbarea 


trebuia neapărat să se ție la 15/27 August, — nu însă cu desagii 
în spinare. 


„N 
pentruca 


'avem, — zicea el, — decit să începem iar a aduna bani 


lumez să dea cu socoteala că cei adunaţi nu sînt destui 


şi să mai dea. Am să adun chiar eu. Am un cumnat la Brașov, 
altul l2 Sibiiu, iar altul la Răşinari Am cîte un cumnat la Bu- 
curești, la Craiova, la laşi, am tovarăși de afaceri la Brăila şi la 

ți, precum şi Ja Ploeşti, iar la Bucureşti sint acasă ca la 
Braşov. N'am decit să-i pun în mişcare pe toți, şi treaba e făcută”, 

Diamandi Manole nu umbla, ca alţii, pe cerșite, ci trecea 
în lista sa pe ai săi, taxa pe fiecare dintre dinşii şi-i executa fără 
discuţiune, 

A pus apoi pe cumnatul său dela Craiova să oblice votarea 
sumei de 1000 lei pentru serbare şi să vestească despre aceasta y 
pe cei dela București, dela lași, deli Galaţi, dela Brăila şi dela 


Ploeşti, 


Urmarea a fost că în timp de citeva zile Bucureştii și 
4 


A VIAŢA ROMINEASCĂ 


cite 2000 lei, Galaţii, Brăila şi Ploeştii cite 1000 lei, 


500 lei, cu totul peste 15000 lei. 
tru setbate, lucrau 


Bucovinenii, cei mai zeloşi stăruitori pen 
în mişcare. 


şi ei din răsputeri, ca să pună lumea 

inspre sfirşitul anwlui şcolar ne-am dus deci cu Eminescu 
pe la membrii comitetului central, le-am arătat rezultatele obținute 
şi am stăruit să revie asupra hotăririi luate și să plece la Putna. 

Ni s'a dat răspunsul că Diamandi Manole e un palavragiu, 
că pe voturile consiliilor comunale din Rominia riu se poate pune 
nici-un temeiu, iar bucovinenii nu sint în stare să ne dea vre-un 
ajutor. 

Nu mi-a rămas deci decit să constituim noi un nou co- 
mitet. Deocamdată Vasilie Bumbac, un bucovinean mai în vârstă, 
am primit să-i 


a luat asupra sa sarcina de Preşedinte, iară eu 
să pentru examenul de doctorat, V. 


fiu secretar. Pregătindu-se În 
Bumbac n'a nutut să plece în Bucovina, am rămas deci eu pre- 
şedinte iar Eminescu a luat asupra sa sarcina de secretar și a 
plecat în ţară, ca să stărue pentru sprijinirea serbării. 

Ceilalţi membri ai comitetului au fost toți bucovineni, între 
aceştia cei mai zeloși Vasile Moraru, Pamfil Dan, Casierul și 


lon Luţă. 

Celelalte Universităţi aveau să-şi trimeată şi ele delegaţii, 
care intrau ca membri în acest comitet central, şi la Putna, unde 
se adunase lume multă, comitetul astfel întregit se retrăsese in 
timpul serbării în clopotniță, unde cărasem pae, pe care le risi- 


pisem pe jos, ca să doarmă fiecare cum apucă. i 
Deşi alergam însă toată ziua, nu prea ajungeam nici noaptea 


să dormim. 

Congresul urma să ție prima şedinţă la 16/28 sara, după 
ce lumea veniti la serbare va fi plecat. Vorba era deci, ca co- 
mitetul să stabilească ordinea de zi şi să ia înţelegere în ceiace 
priv programul propagandei culturale. În timpul zilei eram O- 
cupați şi nu puteam să discutăm; rămînea deci să discutăm 
noaptea după ce ne-am adunat în clopotmță, şi pe cei mai mulți 
dintre noi ne prindeau zorile zilei discutind. 

Eminescu avea, ce-i drept, stabilită ordinea de zi şi-şi croise 
şi planul pănă în cele mai mici amănunte; iar noi, ceilalţi membri 
din Viena ai comitetului, intrasem în comitet tocmai Hiindeă im- 
părtăşeam vederile lui. Vorba era acum să-i domirim şi pe cei- 
laiti şi să-i înduplecăm a susținea şi ei programul în faţa con- 
gresului, lucru afară din cale greu, 


De ce era adică vorba? 
La 1866 se unise Italia, iar li 1870 sa unit şi Cermania; 


era apropiat gindul, că mai curind ori mai tirziu se va face și 


unirea tuturor Rominilar într'un singur stat. 

Noi eram de părere, că unirea aceasta se va face în virtutea 
destişurării fireşti a lucrurilor fie chiar şi dacă noi înşine n'am 
voi o Lucrul de căpetenie era să ne pregătim pentru ea cum sau 

| pregătit Italienii şi Germanii, care s'au sporit şi sau unit sufle- 


laşii au votat 
alte oraşe cite 


i 
i 
d 


PX 


— 


CIOPOTNITA MĂNĂSTIRII PUTNA 371 


teşte mai înainte dta 
se îi 
rimea romînă să lucreze, Ear 


gandă ziaristică, prin 
restabilirea unității în 


e, 
Ceilalţi primeau și ei programul acesta, numai însă ca mijloc 
ceam că propaganda Dia venerea unirii politice, - Noi zi- 
respinge unirea întrun singur. stat când ea va i pepsi P E 
chiar primejdioasă pean părerea, că propaganda Renee ar fi 
Maghiarilor dreptul de a iniba yaar a Nemţilor, Ruşilor şi 
derea p OE sufleteşti. P orce nngcare fieută fi ve- 
aceasta i se dădea i 
sc dur pice seva a rr negra mă că unirea sufletească se va 
„Nu !— inescu, Ar fi un fel d 
vărată E aggrega i ceara statul romîn radierea ee Ro 
De aici înainte discuti pregătiţi pentru aceasta“, l 
>g urmate chiar cu aerial pn, ce: Mee mal întețite, 
partea noastră se alla A. D, i 
mai ri și tara dă noştri erau O Tonla à edr e 
nui Duca dela fai s Sucareyti, precum și C. Istrati gi 
porneam`cei adunați în cl i mam 
saarn, cădeam unul cite unul eg A ri T a p 
A ll ein o porniserăm sara pina ac 
) în ură de tot supărătoare au | iscuţi 
r uat 
ugut, dintre bucavineni a scăpat vorba, că Intocmai precur t 
înainte de fi e o boală contagioasă are să se lecuia că i 
se eg a as căsătorit, Rominia trebue să se leped y pe 
ia frunte te bizantine, fie pariziane, mai înainte de es ef 
reia ai ir Tominesc, a se fi ridicat 
uit ne-am zbuciumat deci în timpul n : 
senat moi Pa, dar oc e a me rapit nt 
aresului. joit şi învrăjbiţi am rămas şi în fața coa- 
Cind studenţii veniţi la Put ; 
al garg ne simţeam ca în oil În fu mile, Capa 
sul o te stăm cu colegii noştri dela Viena şi cu cei di 
orga inapt nirai eram pregătiţi pentru o luptă crincenă, di ap 
pi e ace ape să putem eşi învingători. mi act 
j A > ŞI oameni, care s'ar îi bucurat i 
Xe ară tri ie e suie du a - 
A „SRI „ fără ca să se fi - 
“a incident”. Aceştia ziceau că congresul stoner i ront. e pr 


E VIAŢA ROMINEASCĂ 


poate întruni pe pămînt stăpînit de Nemţi, unde discuţiunile at 
se pot urma decit fiind de faţă comisarul împărătesc, care-ţi tae 
vorba cind vrei să spui cejace în adevăr simţi și gin 
- Eminescu a stăruit deci impreună cu Buco ca co- 
misarul împărătesc să asiste numai la deschiderea congresului, 
apoi să facă declarațiunea că pleacă pentru ca discuţiunile să 
fi urmate în toată libertatea, ceiace sa şi întimplat. 
Cu atit mai furtunoase au fost discuţiunile, care sau urmat 
pănă în revărsatul zorilor de zi fără ca să fi fost luată vre-o 


otărire. 

Primul punct al ordinei de zi era retragerea comitetului 
care aranjase serbarea, şi alegerea unui comitet, care urma să con- 
ducă lucrările congresului, să reprezinte studențimea romină şi 
să convoace viitorul congres în înţelegere cu comitetele locale. 

Unii şezind împrejurul mesei, alţii stind în picioare, iar alții 
urcați pe scaune au discutat în mijlocul fumului de ţigări cu mult 
avint şi cu încă mai multă cheltuială de vorbe pănă ce nu sa 
făcut propunerea, ca tot comitetul de pănă acum să conducă şi 
lucrările con tui, iar viitorul comitet să fie ales de cătră stu- 
denții din Viena. 

D. Dumbrăveanu vorbeşte şi despre un al doilea congres, 
în care a fost votat programul de propagandă culturală, pe care-l 

Eminescu. Cred că vorba e de a doua şedinţă a con- 
gresului dela Putna, pe care au tinut-o sara viitoare mai puținii 
studenţi, care nu plecaseră după prima şedinţă, mai ales Buco- 
vineni. 

In această a doua şedinţă în adevăr n'a fost combătut pro- 
gramul de propagandă, dar nici o votare în toată regula nu sa 
făcut, ci a rămas ca comitetul ce va fi ales la Viena să stabi- 
lească şi programul. , 

Un asemenea comitet n'a mai fost însă ales și astfel miş- 
carea pornită s'a înlundat. 4 j 

Ar fi cu toate aceste o mare greşală, dacă sar zice că îră- 
mintările nopților petrecute în clopotnița mănâstirii Putna au fost 


terpe. 

P“ tulte din cele ce s'au petrecut în urmă, mai ales în Ardeal 
şi în Bucovina, sînt urmări ale acelor irămîntări. Indeosebi multe 
din faptele lui Eminescu şi din scrierile lui ar răminea neînţelese, 
dacă n'am ţinea samă de zbuciumările, prin care a trecut el cînd 
cu siliuțele lui de a pune la cale congresul dela Putna. 


loan Slavici 


Reflecţii 


în casa în care a murit Darwin 


În casa'n care a murit Darwin 

Stau doi studenți din Peru, o princesă 
Din insulele Tennerite cu o tresă 

In păr, şi'n nara dreaptă cu'n rubin, 
Un japonez cu părul alb, o dansatoare 
Ce face zilnic cură pentru sini, 

Doi cini de porțelan şi tre! Romini 

— Poeți desigur, care fac rumoare !— 
lar ca să scvture al casei lari 

O servitoare rea, cu ochelari. 


Se scurge ziua 'ncet ca o epocă 
Geologică de pare că-şi repetă 

Pămintul tainie viaţa lui de rocă 
Şi urcă-o nouă Anglie din cretă, 


De parcă-auzi cum straturile-apar 
ȘI reci din apă-şi scot cite o friză, 
Atuncea cind matroana la comptoar 
Se-arata rubicond, ca pe-o banchiză 
O ființa care face revoluţii, 

lar Malaezi, Piei Roşii, Albi din Kent 
Răsar ca după cìite-un continent 

În ciclu nesfirşit de evoluţii, 


F a 


Cind papagalul dimineața spune 
Asiduu că nu ştie să vorbească, 

lar groom-ul cu-o răbdare omenească 
De zeci de ori pe zi o mină pune 
Pe clanță, ca o uşă să-ţi deschidă, — 
Atunci în mintea-ţi pururea perfidă, 
Faci loc la imposibile reflecţii : 

Ca lupta existențelor descarcă 

De mult ponos pămîntul biet, dar parcă 
Nu'nseamnă totdeauna şi: selecţii. 


Şi că a fost de bună samă-un om 
Cel care-a pus Natura să se-atirme, 
Dar sustrăgind Creaţiei un pom 

li jasă toate speciile infirme. 


Erorile=i,- sau pitoreşti distracții, 
Le-a pus în legi, şi dintr'un animal 
Uitat în concă surdă pe un mal 
Făcu, în loc de-abstracţie, abstracții. 


A pus atuncea Forţa să servească 
Un lapte-conservat—eternităţii, 
Cind paraziţii pot să huzurească 
La adăpostul cald al lașităţii. 


Şi astfel dela greerul ce seara 
Imi ține 'n urechi monotonia 
Pămintului, de pare că e ghiara 
Cu care-mi ricii singur nebunia, 


EEC N CAM în care A MURIT DARWIN 


Pân'la matroana grasă ce sufocă 
"in margine de pintec, ca pe-un bord, 
Și gifie nostalgic ca o foca 

Spre lumile ghețarilor din Nord, 
Dela frumosul Fenix futurist 

Cu-aşa de bune-intenţii, însă'n git 
Cu-aşa dificultăți de grai Incit 

Ai zice că născut e simbolist, 

Și pănă la princesa cu strămoşi 

Ce l-au adus din insule pe umăr 
Și-acum se pregăteşte pentr'un număr 
De music-hall, cu incă trei Piei Roşi, 
Ca gărgărița 'n cupa unui crin 

Toţi află loc în casa lui Darvin. 


lar dacă pare că ceva lipseşte, 
Tabloul din părete, sus, vorbeşte : 
„Darwin copil în leagăn se dă uţa“, 
Te duce la strămoșul trist: maimuța. 


Dragoș Protopopescu 


> 


Ei ca Pre a do D097 ANRE A aaa T 


= 


Amintirile Caterinei State 


"un drum ce-l făcu tata la laşi, se înţelese cu moşu Mihai 
ilaran i să mă dee la o şcoală franceză, în pensionu! Gallet. 

Cu toate că în aparență nimic nu mă legase de Vascaai, 
la despărţire avui o simţire asemănătoare întrucitva cu aceia ce-e 
aveam părăsind mănăstirea. Dela fereastra trenului vedeam, pia 
lacrămi, Valea întinsă a Siretului şi căutam să zăresc, printre r 
“chiţi ecile pe unde mă primblam ades cu Adeluţa. di, 

" Parcul, Siretul şi cringurile îmi fugeau de subt ochi şi ga 
se opri în stația cea mai apropiată care-mi păru a fi la su 

de Vascani. i dn 

steţa legănarea trenului mă adormită şi mă trezii, 
laşi, ir PA > doi cai albi şi cu un vizitiu gras, sa pen 
in rochie de catifea albastră, Mergeam dela gară spre stra 
şi locul, mişcarea, lumea multă şi deosebită de ceiace văzusem 
pănă atunci, nu mă impresionă şi, fără să-mi dau sama na 
laşii imi duse gîndul departe, spre Varatic. Pe cerdacul un A 
suțe mici, ascunsă în flori şi verdeață, un bătria îşi ceteşte linişti 


ceea laca moşu'! zice mama, Ar mintea spre cel ce pare 
i nimic din ce se petrece în juru-i. 

e: Ma impedic, trec prin jurnal şi mă pomenesc ia WaS Arne 
şului Harhaz, care tresare, holbează ochii, îşi aşează A ri 
strimbaţi pe nas şi, ultindu-se pe deasupra tare în sus, mă cu- 
prinde în braţe, sărutindu-mă pe amindoi obrajii. 

__ Gindacu'! ia uitaţi-vă cum o crescut gindacu'! 

Moşu’ mă ja de mină şi mergem clteşi-trei în casă. Să 

— Eleneule! Elencule! strigă bătrinul din sală, hai, de 

À Li 
j a ase Padati pe cucoana cea Înaltă şi slabă dela Galata, 
care mă primeşte cu o bucurie ce n'o mai văzusem pe faţa ni- 
mânul, de cînd mă îintorsesem dela mănăstire. 


____ AMINTIRILE CATERINEI STATE A 377 


— Îți place la noi la laşi? mă întreabă mâătușica, apleciadu- 


-du-se asupra-mi, ca cumpâna peste fintină. 


— Da, răspund eu timid, vitindu-mă în altă parte. 

— Să vezi, mata, ce frumos e la noi, la laşi! Avem teatru, 
o venit şi circu’ Sidoli şi la Georges sint bomboane tare bune... 
Da, ce șede fata aşa, parcă-i spărietă ? Nu cumva o baţi Anicuţă ? 

Mama pare a nu auzi şi ia altă vorbă, 

Moşu' Mihai nu mă pierde din ochi, se aşează intr'un fo- 
tollu, mă ia pe genunchi şi mă întreabă: 

— Im ce clasă esti mata, gindacule ? 

— Am isprăvit clasa a patra. 

— li prea mică pentru liceu; eu ași zice s'o mai repete, 

- Ştie, a fost premiantă, răspunde ca'n treacăt mama. 

— Tocmai de asta, n'ar trebui obosită copila, imi pare cam 
-slăbuță. 
Că In mijlocul casei ne pomenim, caşi cu o minge, cu doctorul 

rea. 

— Lume nouă, musafiri, toţi Vascanii! 

— Ce, doctore, nu-mi vezi nepoata? il întreabă moşu, arä- 
tind- mă noului venit care, miop cum era, nu mă văzuse încă. 

— Nepoata ? A, da, ştiu, fata cea mică dela Galata, inşiră 
Ciurea, desmierdindu-mă. 

— E a cincea generaţie dela mine, știi? 

O convorbire veselă se încinge şi cu alunec binişor din bra- 
mi moşului şi mă aşez pe canapea, ultindu-mă, cum mi-era 0- 

eiul, la tot ce-i împrejur. 

Odaia mare, cu tavanul jos, cu mobila cea de lemn vişiniu, 
în medalioane, cu fotoliile moi în care te afunzi cu totul, înecată 
în fum de tutun, ce se amestecă cu mirosul cafelei din ceşte şi 
cu parfumul trandafirilor dintr'un pahar, e neinchipuit de plâcută 
şi prietinoasă şi imi pare că samână mult cu odaia stariţei 
dela Varatic. 

Vorbind cucoana cea înaltă se viță din cind în cind la mine 
şi, oprindu-se în mijlocul convorbirii, îi zice mamei: 

— Anicuţă, tu baţi fata, pariez că o baţi! la uite-te cum 
stă de strinsă pe canapea, parcă nici nu răsuflă. Cind mi-o a- 
dusese dela mânăstire— din sălbătăcia aceia —era mult mai vloae; 
acu-i spărietă... să n'o mai baţi, Anicuţă, că mă supăr. Moşule, 
cind o pleca Ciurea, săte lase la Georges: să-i aduci fetei bom- 
boa 


ne, 

Si, lulndu-mă de mină, mâtuşica mā duce în grădină, la 
flori, imi arată cei trei căţei şi-mi spune numele canarilor care ci- 
ripesc, asurzitor, în coliviile din geamuri; Maria vine dela şcoală, 
încearcă să se joace cu mine, apol îmi cintă la piano... Sunetele 
frumoase și, poate, schimbarea mare şi bună din juru-mi, mă im- 
presionează şi-mi s'itnesc o ploae de lacrămi. După ce se uită lug 
ja mine şi încearcă să mă liniştească cu cuvinte bune şi cu citeva 
biscoturi, primblindu-se cu minile ja spate prin odae, moşu se o- 
preşte In fața mamei şi, netezindu-şi favoritele, îi spune: 


378 „MATA ROMINEASCĂ 

— Anicuţă, mata să iei bine sama, fata asta-i tare simțitoare. 

In strada Săulescu, în fundul unei ogrăzi cu iarbă verde, e 
e casă veche care, după față, n'ar crede nimenea câ-i şcoală, de 
nu s'ar vedea eleve în uniformă intrind saueşind pe poarta cea 
grea şi mare ce pare a închide o cetate.. O doamnă de virstă 
mijlocie, cu fața galbână şi brăzdată de citeva cute, cu ochii 
verzi şi vioi ce par a se fi rătăcit pe fruntea fâră de sprincene, 
se intimpină într'o sală mare şi întunecoasă, în care miroase a 
cărţi nouă, a untdeneft şi a umezeală, 3 

Moşu, ne prezintă şi, dupăce ne aşezăm în jurul unei mese 
încărcată de hirtii şi registre, doamna directoară spune mamei, 
într'o rominească stricată: . 

„La noi, madame, vias de famille, noi dem mancar bun, 
mult, pazim copil sa fi curat, ben educat et noi preparem antel 
fizic pour ca sa fim ma sigur du moral...—En ce clas fetisa? 
mă întreabă domna Gallet. Sint distrată, mă uit împrejur şi nu 
văd că mi se adresează mie. 

— En chel clas“ ? repetă directoara. 

— Nauzi, unde ţi-i capul? intervine mama, zgilţiindu-mi 
scaunul. . 

— Anicuţă! zice moşu, netezindu-şi barbetele. A 

— In clasa a patra! răspund eu timidă şi roşie pănăn 
frunte. 


— A făcut clasa IV la Vascani, explică mama; so ùt- 
curcat, nu ştie ce spune... 

— Da ? aşa mic mar sa fi greu la clasa antei? 

— Aşa credeam şi eu, doamnă, spune moşu, netezindu-gi 
peruca, ar fi bine să repete clasa, are de învăţat: franceza, 
germana. 

— Ba eu cred că tot într'a'ntăi să intre; să nu piardă timp; 
cine ştie... poate că o facem profesoară. 

Vorbesc de condiţii în timp ce eu, cu ochii în lacrămi, mă 
prefac a cerceta odaia. 

Mama plăteşte directoarei, făgăduește să-mi trimeată, spre 
sară, culărul, îmi spune să fiu cuminte şi, sărutindu-mă pe frunte, 
in timp ce moşu”' îmi netezeşte părul, eşim pe terasă, cu doamna 
Gallet, care ne însoţeşte până la scară, 

— Să fil gata Simbâtă sara; la patru vin să te iau la 
bae, pe urmă mergem la cofetărie şi sara de-i avea note bune 
peste săptămină, te duc la operă, zice bătrinul, inchizind asupra-şi 
poarta şcoalei, 

Directoara mă cheamă pe terasă, mă ia de mină şi mă duce 
în clasă; îmi spune tuturor numele mă așuză în bancă, mai vor- 
beşte franțureşte elevei de lingă mine şi pleacă recomandind tu- 
turor, să se poarte bine, 

— A mai venit una! zice o elevă intrind busna pe uşă. 

Toate fetele se uită spre mine şi-şi fac semne. 

— Ce bine-i imbrăcată! aud şoptind pe aita, 


(aA 


- TR. 2 1] Pui K 
raa (i BE a n aa Dia ad > De i ai a kaaa 


AMINTIRILE CATBAMEI STATE ___- | ~ 379 


— Ba, pardon, parcă-i o cucoană cu rochia lungă; ia ui- 
tă-te ce pâr tepos are... 

— Ochii is ca de şoarec! 

— Parcă-l un băet cu fustă... 

— Cum o cheamă ? 

— Q spus madame Gallet: Caterina State, răspunde o elevă. 

— Altfel, am auzit eu... 

— Du-te de-o întreabă. 

— Cum te cheamă pe mata, dudue ? 

— State Caterina. 

— La noi nu se numeşte ca la şcoala primară; aici-i pan- 
sion privat, zice ascuţit o elevă. De acu să-ți spui mai întâiu 
numele : Caterina Siate. 

— lacătă-l! strigă o elevă; şi se năpusteşte de pe catedră 
în bancă. 

Un protesor mic și negru ca tăciunele, cu musteţile lungi şi 
Sate, ca acele ale lui Victor Emanuel dela panoramă, intră în 
clasă. 

— Cine-i aista? intreb pe vecina din bancă. 

— Ssst! îi monsieur Nonotte, de franceză, îl tare rău.. şop- 
teşie fata trâgindu-mă în jos de minecă. 

— Bonjour, mesdemoiselles. 

— Bonjour | răspunde o parte din clasă. 

— Bon-jour? Simplement bonjour ? ô! quelles oles... On dit 
toujours: Bonjour monsieur, madame, mademoiselle. 

— Ce spune profesorul? întreb eu speriată de glasu-i aspru. 

— Zice că sintem giște... 

— Qui est cette petite là-bas ? 

— Une élève nouvelle! răspunde jumătate de clasă. 

— Une nouvelle élève! corectează, indesat, monsieur Nonotte. 

— Ce spune? 

+- Întreabă cine eşti şi ne corectează... 

— Comment vous appelez-vous, ma petite ? 

Eu tac, habar n'am. ' 

— Răspunde cum te chiamă, îmi zice o elevă ghiontindu-má. 

— Srate Caterina, 

— Commencez toujours par votre petit nom... 

- Aici eşti la pansion adaugă iar ironic vecina. 

— Bon, venez ici, près de moi, mademolselle Francon passez 
moi vot” livre. A 

Profesorul se apleacă şi, atingindu-mi obrazul cu virful 
musteţei lui ţepoase, stirneşte risul clasei întregi. Nu vede, Imi 
explică inainte pronunțarea vocalelor şi-mi dă citeva exerciţii de 
articulare; înţeleg uşor şi cu darul de a percepe exact sunetele, 
pronunţ bine. 

— Bien, ma fille, très bien. 

— Ce-a spus? 

— Zice că ştii... 

În recreaţie mă cheamă directoara şi-mi dă o cutie de bom- 


Mi oii zale lie a iata 1! A, Mie ti + 


a vi 
» 


380 A A SA TOMINEASCĂ ' ` 


—— 


boane—trimeasă dela Sanges din partea moşului Harhaz—şi-mi 
spune s'o închid în „la malle“. 

Nu înţeleg nimic şi mi se umplu ochii de lacrâmi. 

Atunci, cu o rabdare demnă de din:a, doamna Gallet mă ia 
de mină şi trecind, prin săli şi prin dormitoare, îmi vorbeşte în- 
truna repetindu-mi ades: „la malle“, vA 

Intr'un colţ întunecos, dintr'o odae cu bagaje, stă, depărtat 
de altele, cufăraşu! meu care mă însaţise şi la Varatic; directoara 
mi-l arată şi parcă o aud şi acum repetind: „la malle“. 

— Cum ziş ast fransezeşt? 

— La malle. 

— Bien, ma fille! şi, bătindu-mă peste umăr, doamna pleacă 
spunindu-mi citeva vorbe pe care nu le mal înţeleg, 

Una înstrăinat care-și găseşte pe unul din ai săi departe, în 
altă țară, pe alt continent, poate simţi ceva din ce simţeam în 
fața lädiței mele. 

Peste obiectele necesare, aduse de acasă, găsii o mulțime 
de lucruri nouă şi frumoase; cutii de toaletă şi de lucru, pâlărie 
de uniformă, note de piano şi cărţi de poveşti cu ilustraţii... 

Tac ki desfac cufărul şi cu mulțumirea de a avea tot ceera 
într'insul şi cu plăcerea de a vedea frumuseţa unor lucruri pe 
care-mi părea că văd scris numele moşului Harhaz şi mal cu 
samă cu acea simţire nedeslușită ce-mi dă cufărul meu, obiectul 
acela Însuşi. 

Şi'n aceiaşi clipă, în faţa lădiței care mă bucurase atit de 
mult, mă simt străină, pierdută in lume, ca o fată din poveştile 
ce le cetisem; alerg în grădină şi de lingă tulpina unui nuc, de 
unde se vedea gara, privesc printre lacrămi, în zare, spre Văratic... 

Simbătă dimineaţa ni se ceteau notele; căpătasem peste 
săptâămină „bon point“ la franceză, la istorie şi la ştiinţe şi cînd 
bătu, la Mitropolie, ceasul patru, moşu Harhaz se şi ivi pe 
poarta şcoalei. 

— Caterine State! mă strigau fetele prin clase şi prin gră- 
dină pe cînd eu, in odaia cea intunecoasă, stam lingă cufăr, 

M'a dus'moşu, la baja turcească, un moşinoiu pe care, 
parcă in ciuda asfaltului de alături, creșteau, în woe, urzici şi 
iarbă verde. Intrarea băii era mai jos decit pavajul străzii; mă 
aşteptam să văd un beciu mic şi intunecos cind, scoborindu-mă, 
ea'n pivniţă, mă pomenii intr'o sală caldă şi bine luminată de 
jur împrejur cu paturi ascunse dupa perdele roșii. O femee cu 
pestelcă albă imi veni inainte şi mă intreb de vreau bae „de 
eadă ori de aburi”. ` 

De aburi | răspund eu fără să ştiu de ce-i vorba (acasă mă 
scăldam vara în Siret şi larna in baia din spălătorie) 

Femela parcă mă măsoară, mă desbracă, mă duce într'e 
edăiță, plină de aburi, în care erau numai nişte scări de piatră; 
mă aşeză pe cea de jos şi spunindu-mi să sun cind vol isprăvi 
bala, inchide uşa... a 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 331 


Ma simt bine în căldura acela moleşitoare şi, observind că 
sus era mai des aburul, mai sut două trepte... 

Deodată nu mai văd imprejur... lampa parcă s'ar stinge... 
edaia se învirte cu mine şi mi-i iot negru inainte... M'am trezit 
într'enul din paturile cu perdele, cu ghiaţă la cap, cu moşu, şi e 
temee lingă mine. Mi-i limba grea şi sint ameţită... 

— Ţi-i rău, gindacule? Ce te doare? mă întreabă, ingri- 
jorat, bătrinul, 

— Nu mă deare nimic; ba da, genunchiul... şi-s ameţită. 

— Ştii ce, Smarando, du pe duduia la duş şi fă-i o fric- 
tune bună. 

Băeşiţa mă ia în braţe şi mă duce intr'o sală mare unde, 
pe o masă joasă de piatră sint citeva cuşti zăbrelite; mă impinge 
intr'una e întreabă : 

- Pe jumătate ori peste tot? 
Nu „rd ce zice, dar nu-mi vine să-i spun şi borborosesc: 
e tot! 

Femeia suceşte un gurub, deschide altul şi deodată toată 
ploaia din cer se revarsă, cu furie, asupra-mi. Mă inec, nu pot 
zespira şi o iau, țipind, la fugă: lunec, cad, mă scol și lar fug, 
prin sală, până ce dau de o uşă zăvorită unde mă prinde băe- 
şiţa riziud in hohote. 

— Ce, duduiţă, te-ai speriat? Mata n'ai mai văzut duş 
niciodată ? 

— Ba da; mint ev. 

— A, ştiu, zice femeia ducindu-mă la patul cu perdele, mata 
ii fi făcut duş de odae, aici-i altfel... 


(Urmează) Constanţa Marino-Moscu 


y 


(fi 


a r suit é 
METTE i MPR La e nu d 


Criza economică actuală și inflaţiunea 


A vorbi de o criză economică recentă s'ar părea cel puțin 
superil-u intrucit dela declararea războiului mondial, oricine 
ştie, nu trăim decit într'o stare de criză permanentă. . 

Şi totuşi se poate vorbi de o criză nouă. In adevăr peri- 
oada dela 1914 încoace a fost o perioadă de dezechilibru, de 
perturbaţiune, adică ceiace se cheamă în termeni economici. o 
criză. Ce anume fel de criză? O criză de subprodueţie: Braţele 
atitor milioane de oameni, în cursul a 4 ani încheiaţi au fost 
sustrase oricărei activităţi productive, întrebuințate la d'strugerea 
anui număr considerabil de bogății, echivalentul storțărilor in- 
delungate ale generaţiilor anterioare. „Pi RZA 

Alte milioane de braţe fură ocupate în fabrici şi uzine spre 
a prepara instrumentele de moarte și dezolaţiune, cu care cei 
dintăiu poteau acoperi pămîntul de ruine. A 

Producţiei deficitare i-a urmat dezordinea financiară, anarhia 
monetară, cu consecinia obligatorie — scumoirea traiului. S :anda- 
loasele vrejuri au transformat o bună parte dintre consumatori 
în victime expiatorii, menite unui lent asasinat. 3 

De aproape opt luni de zile însă mişcării ascensionale a 
prețurilor |! se substitue o mişcare retrogradă. Economia politică 
înregistrează deci o nouă criză, absolut antinomică celei prece- 
dente, criză de scădere a prețurilor. Evenimentul „este conside- 
rabii, el merită o cercetare serioasă. 5 i 

Care este origina, care este natura, cauza eficientă şi con- 
secințele acestei cnze, caie sint raporturile ce se pot stabili între 
ea şi inflațiunea monetară— stat punctele ce vom încerca să e- 
ucidăm in paginile ce urmează. ' 


$ « A jale 


US CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ ŞI INPLAŢIUNEA 383 
Criza de scădere a prețurilor a izbucnit în Statele-Unite în 
cursul lunii Iunie anul trecut. Luna Mai 1920 înregistrează in- 
dicele cel mai-ridicat, 272, faţă de 100 index-number în lulie 1914. 

Prima industrie atinsă de scădere fu industria mătăsei. Mania 
de a purta mătasă ajunse un fenomen universal în America, mai 
ales după armistițiul dela 11 Noembrie 1018. -~ 

Atraşi de beneficiile repezi și fabuloase, mulţi oameni de- 
lăsară vechile lor profe-iuni pentru a lucra, negocia şi mai ales 
specula un produs ce se bucura de favoarea generală, 

Cantități mari fură importate din Japonia şi China pentru 
a satisface o cerere ce părea nelimitată. Valoarea produselor ma- 
nufacturate de matasă atinse cifra de 750 milioane de dolari sau 
după cursul zilei aproape 7 miliarde 4, franci, 

La începutul anului 1920 prețul mâtăsei ajunge 220 “, mai 
mare decit preţul din 1914 (100). 

Inşelaţi de speranţa unor ciîştizuri mereu în creştere, spe- 
culatorii constituiră stocuri considerabile, ajutați de creditele a- 
cordate de bănci. La un anume moment însă, subt presiunea 
preţurilor devenite absolut prohibitive, consumatorii se răriră, 
cumpărăturile incetară Bâncile în storțarea lor de a se degaja, 
începură prin a limita creditele de speculaţiune 

Ele grăbiră astfel o criză în germen. lzbucnită în industria 
mătăsei, ea contamină un număr important de alte industrii, cum 
fu aceia a automobilelor, cauciucului, textilelor, con-trucțiilor şi 
metalelor. Totuşi scăderea fu timidă şi neregulată, se opri la 
preţurile engros, şi nu atinse de loc produsele alimentare. 

Nebunia prodigalităţii ce urmase armistițiului din 1918 luă 
astfel sfirşit, epuizind cele din urmă disponibilităţi. Mişcarea de 
contracțiune a pieții se accentuă. din ce în ce. Ea avu de efect 
o diminuare a numărului de greve, o reducere importantă asa- 
lariilor. inchiderea unui mare număr de uzine, chomajul obli- 
gatoriu pentru aproape 9 milioane "e de lucrători din industriile 
manufacturiere. 

Inflaţiunea, fără să existe subt forma ei monetară ca în fi- 
rile europene, bintue şi în Statele Unite, însă subt o formă nouă, 
puţin cunosculă— aceia a creditelor de bancă.—Inilaţiunea de 
credit constituia deci un mediu intern de propagare a crizei, din 
cele mai prielnice, 

Dacă adăugăm valuta depreciată a Europei, adevărată barieră 
la importul produselor americane, ne putem da sama de toată 
importânța crizei ce loveşte greu industria şi comerțul american. 

Particularismul economie al Statelor-Unite manifestat cu 
atita brio pănă şi în mesagiul Preşedintelui Harding, omul marei 
bnanţe şi industrii americane, primeşte lovitura de moarte prin 
criza actuală Opulenţa aşa de vertiginoasă, clădită în bună parte 
din speculațiunea mizeriei europene, a creiat un moment în 
America iluzia unei durabile autonomii economice, Iluzia începe 
însă să se risipească. America nu poate trăi izolată, fie chiar 


ziti de proporţiile dezastrului ce-i așteaptă prin incapacitatea 


384 | VIAȚA ROMINEASCĂ 


r, AA NAR ARY + A Pod, - sii A pa 
W DAEL Sai rsi 


- —. 


concerirind ”, din aurul mondial şi avind la îndămină cele ma: 
variate şi mai complecte ramuri de bogăţie. pi A 

Economia modernă tinde spre o gerien 1 ga 
incompatibilă cu vechiul particularism. Ea urarea eat 
rar apare prs ae jpm rangot y Beri paman din- 

econo 

a h ra de adevăr, Frs s Erieg rr key pa 
teva pepe zare di victorie. Americanii îngro- 


i heri 
se gindesc să-i servească „de „bancheri, 
du afet? PTa a termene, pentru suma age pa pară 
Odată scurgerea stocurilor efectuată, pap hee ap oo nod 
Ideia va lua ființă peste puţin timp, în aşa aj ipo 
ade Financing Corporation" care va emite obligați agian 
ioare de 1 miliard dolari, şi cu care be va putea m x 
mi aa eis paa Konia ME Aa TRA it 
lanța E e favoarea Statelor-Unite cu să aie ina 
ni gara acte Die sep ogean impare de înseși 
coafura ee ri orară străini, Modul acesta e on 
se va generaliza, dinduti-se o organizare de o: Exportu 
rican riscă altminteri să fie complect engang EAEE ae 
Felul în care a apărut actuala criză în x eră 
rd afirmat Sai Ee ars ri Schimbă contra 
rege lagăr nu e decit un intermediar sortit să dispară 
n pi mag rm debuşeurilor devine de o arzătoare „seră 
litate. Căci nu moneda lipseşte țărilor europene spre a imparte 
odusele de care au o aşa de urgentă nevoe,. ci produ m Sea 
bey ele au o reală putere de achiziţie. Criza ela pa sa 
N o Nini nunaa Cre a Ati er rakedo n Ma- 
i i e con l a 
ai pik apare 7 fie că sint incapabile „de a cumpăra Bru 
pricina dezechilibrului survenit între prețuri hegatsen a s 
silită a neconsumației, — fie că se abțin aştep se diapazi ine 
rilor, ceiace ar fi forma voluntară, rez Boa e: 
adi de potrivire între producție şi consumaţie. ih rm 
isti, care cercetind criza actuală fără să ţi 4 ră 
parere mn ei local-naţionale, după care, ar fi vor 
r criză generală de Mpa prod a Ar o pipe i rost 
testare. In special lucrătorii si ti nd să crea a. 
sa a ar jpeg pere ciudat să li se vorbească de supra” 


yi , 27 Noembrie 1920. 
ai pa Se pe pie dute Polilique. 


CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ ŞI INPLAŢIUNEA 385 
ACTUALĂ ŞI NPLAȚIUNEA OO 
abondenţă într'o Europă devastată pe întind 


eri considerabile cu 


ri cție. Supraproducţie 
nu poate exista decit în sensul „qu'il y a trop de marchandise 


pour la demande au prix determină par les conditions de la 
merica şi numai acolo. 
actuale se complică cu una! 


de lipsa de bani, tocmai în 

momentul cind globul întreg e inundat de valuri de bancnote. 
Nici cînd n'a fost nevoe de o mai intensă producţie, nici 

cînd lumea n'a posedat atiția bani. Şi totuşi cei care ar voi să 
vîndă nu pot să o facă, după cum cei câre mau al 


ti dorință 
decit să cumpere ŞI să consume produsele celor dintăiu, deşi 
împotmoliți de revărsarea aceasta de semne monetare—se văd 


ia, să renunțe descurajaţi, 

re să lie explicațiunea acestei ciudate situaţii în urma 
căreia lumea apare despărțită în două tabere deopotrivă de 
neputincioase — incapabile de a relua vechile și fecundele rapor- 
turi economice de altădată ? 

Care să fie cauza acestui haos în care se 
lumii, și care e pus şi mai mult în evidență de actuala criză? 

Cauza aceasta nu e decit inflaţiunea subt diferitele ei forme, 
Ea singură poartă tăspunderea anarhiei monetare, deprecierii 
valutei, intolerabilei scumpete a traiului. Acravind izolarea, sin- 
Rularizarea diverselor economii naționale, ea este iactorul predo= 
minant în izbucnirea ultimei crize, 

Din paginile precedente Sau putut ved 
înlătură dela început caracterul de supra-pr 
unii economiști crizei actuale. Războiul mo 
deplasări de oameni aparținind tuturor raselor şi tuturor con- 
tinentelor a deşteptat dorințe nebănuite, 


: t trebuințe nouă de con= 
sumație. El a vulgarizat, democratizind în acelaşi timp un mare 


zbat popoarele 


ea argumentele care 
oducţie, atribuit de 
ndial, prin uriaşele 


ţa este cu mult mai importantă ca înainte de 
războiu. Aceste produse alimentare au devenit, în special pedtru 
clasa țărănească, de consumatie curentă, reducînd într'o largă 
măsură vînzarea lor oraşelor inlometate. 

Fenomenul acesta ni se pare generalizat şi aiurea decit în 
Franţa. Războiul, prin el însuși simbol al distrugerii, a fost din 
punct de vedere economico: psihologic un adevărat creator. A- 
ceste toate dacă erau de natură să excite producţia, să o încu= 
rajeze în sforțările ei creatoare, în cele dia urmă trebuiau să 
accentueze lipsa de echilibru între cantităţile oferite și trebuin- 
tele violent crescute 

Greutatea unei juste înțelegeri a crizei actuale stă în faptul 
că ea se manifestă cu toale simptomele, cu toate caracterele 
unei adevărate crize de supra-producţie, fără să fie în realitate. 


* Truchy, Cours d'Economie Poliiique, tome |. 1919, Paris, 
5 


imilitudi manifestare fiind așa de perfectă, 

raci pe ir în determinarea naturii sale. Se pare că 
sintem in prezența unui fenomen de para-supraproducție, com 
parabil paratiloidei ori paratuberculozei. 


| i izbucnit 
cercetarea momentului și locului unde a s 
după După, oari asupra adevăratei sale naturi, rămine să cercetăm 
uza crizei actuale. Log 
SR En enih acord— dealtminteri cu prejudecata populară—s'a 
ibuit speculațiunii acest lucru. t 
iair ei să st ertașten cunoscuta opinie după care specia- 
tiùnea, caşi magarul fabulei lui La Fontaine, ar fi sursa atA 
gului Tău de astăzi, ridicînd şi scoborind: prețurile rA p ie a 
mod durabil, cu ajutorul unor forțe „oculte şi tene pr RE 
cunoaştem rolul ei în pensos Imprejarart pe paare - aeos 
speculafiunii în desfăşurarea eveni r ones rar 
i mbră misterioasă, ce reușește să imp Z 
endigi să vadă întrinsa explicația ultimă a unui lanţ de 
i ifrabile. ` v 
O S său caşi dorința unei explicaţiuni comode 
este astfel satisfăcută. Un caracter pejorativ s'a ataşat din wenen 
îndepărtate de această operațiune AS pana e apoa SR A ad 
tagii economice. Specu i 
ingeri pre făcut ih prevedere o profesiune, iar din nur 
o armă, un adevărat haruspice al vieţii moderne, fr m na SE 
zontul economie el poate uneori domina, poate ge pti 
mentele. El leagă iaaah piete comerciale SEE aaa Ask ; 
i j nomică, echili care mom 
urmei gem Dim ae cei doi termeni ai equaţiei de schimb. Dat 
la aceste incontestabile avantagii trebuesc adăugate, nenumăratele 


ilaţiune— fi fără îndoială impresionate vremelnic de cătră 
pare EBA dar nu determinate în principalele lor mişcări. 
Astiel definit rolul speculaţiunii, scăderea prețurilor, fenomen 


sau siliti a consumatorului, în contracţiunea consumatoare. 


i câre cerea livrarea mărfurilor, prin groaza 
or prie De oaia, era incontestabil un factor de urcare 


* Jean Lescure, Balsse des prix, Revue économique Internaţie- 
aale, 1920. pe RP 


CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ ŞI INFLATUNEA 387 


"+ a preţurilor, devine prin abatinență tenace o cauză de eltinire 


a traiului. d 

Astfel, dela "gospodina prevăzătoare, care sa grăbit să-și 
formeze un stoc de cutii de conserve de ex. şi până la marele 
angrosist ce a acaparat formidabile cantităţi de materiale, —cu 
unica speranţă, că prin ridicarea continuă a preţurilor, grăbind 
cumpărarea şi întirziind vinzarea sau consumaţia, vor cîştiga din 
diferența de preţ o margine de profit apreciabilă, — toată lumea a 
jucat la bursă, toată lumea a speculat, 

„„„_ Dacă nu am putut atribui numai excesului de speculațiune, 
ridicarea continuă a prețurilor în cursul ultimilor șase ani la fel 
nu o putem face în ce priveşte scăderea lor. 

A crede că un fenomen aşa de -complex sì de universal, 
cum a fost și cum este încă în atitea țări scumpetea traiului, 
Sar datori numai unei „over speculation“, cum afirma recent sir 
Cecil Budd, iar deprimarea actuală restricțiunii creditelor de 
bancă, cr, a avea 0 idee prea simplistă de natura fenomenelor 
economice, 


Speculaţiunea. ca şi restricțiunea de credite sînt circumstanţe 


agravante, care se adaogă unei cauze fundamentale, singura 
eficientă. 

Acea cauză noi nu o vedem decit în fenomenul inflațiunii, 
adevărat bulion de cultură în care se vor desvolta microbii bo- 
lilor de mai tîrziu. 

Speculațiunea precipită criza de subconsumaţie. Parcimonia 
văncilor în acordarea de credite lărgeşte domeniul crizei, o 
concretizează prin lichidările silite ori vinzările ruinătoare. Can- 
tități de măriuri, deținute astfel numai prin baloanele de oxigen 
ale creditelor de bancă, sint zvirlite pe piați—pe prețuri infe- 
rioare ; consumatorul totuși ezită, se abține, deşi _trebuinţele cer 
şi dorinţele sale sint imense. Compresiunea apare ca o necesi- 
tate inaluctabilă. Ea se afirmă față de obiectele de lux, faţă de 
consumațiunile futile, a căror lipsă e mai puțin penibilă. Scum- 
petea prețurilor atinge în primul rind obiectele de consumaţiune 
generală in ordinea necesității, cum sînt produsele alimentare. 
Ea se propagă pănă la obiectele de lux care, lovite de scumpete 
în ultimul moment, cad victimă cele dintăiu în momentul crizei 
de eftinătate. Până la urmi, produsele agricole, sprijinite de u- 
niversala necesitate de consumație, de cantitatea lor limitată în 
timp şi spaţiu, rezistă. Păturile agricole, după ce au profitat cele 
diutăiu de scandaloasa scumpire a vieţii, rămîn cele dio urmă să 
sufere de scăderea preţurilor. 


Curba generală a prețurilor a atins în cursul lunii Aprilie 
1920 culmea cea mai ridicată. In niciun caz ea nu mai poate 


fi depășită. Scăderea prețurilor ni se pare definitivă cu o vădită 


ai 


tendință spre generalizare. Ea se propagă deja cu putere în sînul > 
diferitelor economii naţionale şi repercursiunile ei se vor face 
simţite în afară mai repede decit se crede. ` j 
Amelioraţiunea valutei în Franţa, care se va manifesta 
întrun viitor apropiat în Italia şi în unele din țările Europei o- 
rientale, va fi de natură să zccentueze această mişcare retrogradă. 
In Franța nu sint puţini cei care afirmă că virulența crizei în 
această țară se datorește în bună parte ameliorațiunii francului 
față de lira sterlingă şi dolar—mai ales. E drept, aceasta nu e 
decit urmarea angajamentelor formale luate de Germania în 
chestia reparaţiunilor. In deprecierea francului un important co- 
eficient era reprezentat de faptul că Sarcini, ce juridiceşte cădeau 
în sarcina Germaniei, erau suportate de tezaurul francez. Peste 
25 miliarde de franci au fost astfel plătite în contul Germanici “ 
dăunaţilor de războiu franceji. Aceste avansuri se făceau sub! 
forma unor emisiuni suplimentare de bilete de bancă, ce sere- 
Hlectau peste granițe în deprecierea valutară, ori subt forma €- 
“misiunii bonurilor de tezaur, elementul principal al datoriei 


Dela 1 fulie 1910, dată la care au încetat acordurile eco- 
nomice între Aliați, moneda franceză sunortă un coeficient de 
depreciere, care în mod normal ar fi fost suportat de marca 
germană, dacă Franţa n'ar îi fost instituită prin însuşi tratatul 
de Versailles, bancherul fostului său inamic. Această solidaritate 
economico-monetară, eronat concepută și mai ales detestabil 
aplicată, a păgubit greu Franţa, fără să fi cruțat în mod apre- 
ciabi! Germania. Căci ori ce sar spune, deprecierea mărcii 
germane este ajunsă la limită. 

Instrumentul monetar al unei mari națiuni de 55 milioane 
harnică şi producătoare, ce posedă o putere de cumpărare in- 
ternă apreciabilă, nu poate merge la infinit. Deşi profesorul j. 
Lescure, unul din economiştii eminenţi ai Prariţei actuale, înlă- 
tură fenomenul monetar al inflațiunii în ce priveşte explicarea 
crize! actuale, noi socotim totuşi că o asemenea eliminare este 
imposibilă. Din contra pentru noi cauza principală a tuturor gre- 
utăților economice de astăzi residă în acest fenomen. Dacă scum” 
petea prețurilor este consecința infiațiunii, scăderea lor ar fi 
urmarea unei detlaţiuni, ori adevărul e că inħațiunea progresează 
zilnic și pretutindeni, 

Altă explicare nu poate fi decit că scăderea prețurilor ca 
şi urcarea lor sînt cele două fete ale aceluiaşi fenomen, adică 
inflațiunea. Deşi sar părea puțin veridic ca aceiaşi cauză să dea 
naştere la două fenomene periect anlinomice, totuşi adevărul a- 
cesta este. O analiză mai pătrunzălcare ne va dezvălui ascunsa 
structură a acestui fenomen. 

„Prin iuflaţiune, o putere de cumpărare considerabilă a fost 
acordată diverșilor consumatori posesori de bilete, determinind 


* Loucheur, Discours au sénat, Journal! Oficiel Dâbals, 1 Jula 1924. 7 


liii CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ ŞI INPLAŢIUNEA . 383 


astfel o primă urcare a prețurilor, In i ti 
astie A + În același ti 
dorințele de consumatie au crescut într'o sur his gre gt 


nezii de hirtie la o valoare pur nominală. Salariile si 
| i: „ Sal 
toate veniturile (chirii, rente, dobinzi) se mru, peer 


restrîngă pentru a face faţă noilor impozite i 
principalelor instituțiuni economice, statul vaes ine rare 
comerciale pentru care este poa rOPrii agravează o situaţie critică 
in ea 2 enomenelor i 
n nă preţurilor, condus de o biurocraţie leneşă Și rima 
ră inițiativă şi fără răspundere statul înghite sume din ce în 
ce mai fabuloase — pe care, natural, ori le împrumută ori le crează 
ad-hoc, după comodul sistem al emisiunii fiduciare. lată adevă- 
vatul creator al inflațiuinii.  Adevărată otravă -ce se răspindește 
în întrezul organism al naţiunilor, cu o repeziciune uimitoare, 


supotia scumpetea prețurilor. Propaganda tenace, care s' t 
în toată presa occidentală pentru eftinirea traiului, a întărit pera 
vingerea abstenţioniştilor voluntari, că o perioadă de scoborire 
a prețurilor nu va întirzia să apară. In dezlănțuirea crizei actuale 
trebue să recunoaștem infiuenţa binetăcătoare a acestei campanii. 

Chomajul, la rindul său, a venit să amplifice criza obligind 
masele muncitoreşti la o dureroasă şi vătămătoare abstinenţă 
Criza actuală apare astfel intro lumină nouă diferită de înfaţi- 


unui Lloyd George, înțelegerea numeroaselor tractațiuni diplo- 
aatos, joena a atitudinelor așa de contradictorii uneori ale 


5 î. 


PNT a ai a Ra 7 să CERET E, Ra 


390 VIAȚA ROMINBASCA O — 


ele public ca şi mulţi dintre economişti au o 
idee le gabi ar ra ae fenomenul infiaţiunii. Clasica a 
orie cantitativă a monezii, după care inflaţiunea este un race 
raport între volumul par viei şi cantitatea semnelor monetare, 
de a ne satisface. A 
i Piata la capitolul emisiunii fiduciare, ea apare x pă 
mentul când hirtia-monedă a atins astfel de roi pin ne dă 
portul obligatoriu între bilet şi garanția metalică este SR pan 
virşire nesocotit. Neconvertibilitatea biletului e ponen : ar 
incepe epoca cursului forţat. Fiecare bilet nou, emis in rapa 
condițiuni, aruncă un procent de discredit asupra re re Seans 
de hirtie. Unitatea monetară în contact cu bunurile o = pareis 
sumațiel pierde din puterea ei de achiziție. Producător by iara 
din ce în ce mai exigent; el nu consimte să alieneze p apa 
sale, decit contra unui preţ care să-l garanteze de viitoarea 
prec SM linge de schimb, fiecare tranzacţiune devine ra 
fel un prilej nou de depreciere, pentrucă, ve de hirtie moneda 
enta e emisiunile A 4 
AL e face cunoştinţă cu inflaţiunea în piaţă. aan 
petea traiului, singura formă subt care, el o distinge, i-a re ie 
familiară. Explicaţiunea dată de teoria cantitativă se opr d 
aici, Ori felul în care a egae se paian penele stă 
a avea acest plu aspec A 
tin dea in majoritatea ţărilor, dezordinea pe care a pie 
în raportârile dintre clasele sarene ră o sd ete ar me 
haosul in care a sco ` 
aritmii nu pot fi explicate de simplista teorie a pponta ea: 
Din nenorocire, războiul cu straşnicele sale pacai oe ati 
naştere unor numeroase şi foarte complexe forme de = ras E 
cu un caracter clandestin, subteran—cum se exprimă Achi 
itoresc. 
g ae a z nebănuite sìnt singurele capabile să explice 
nsitatea crizei actuale. 
ie Pe lingă cunoscuta inflaţiune provenită, dupăcum AA ră 
tat-o deja, din crearea biletului de bancă neconvertibih, Aiah z 
letului de stat (currency note în Anglia, federal notes aà A e i 
Unite), războiul a scos la iveală inflațiunea de credit, p m ai 
chideri de credite în bancă, în folosul statului sau al par a $ 
rilor. In modul acesta s'au subscris o parte însemnată pr ri 
prumuturile de războiu în Anglia şi mai ales în America: n eri 
tele-Unite, abuzul deschiderilor de credite a mers aşa de depa . 
idcit după închiderea diverselor împrumuturi, apeluri se indrep- 
tase cătră subscriptori îndemnindu-i să inceapă aa ua i 
melor subscrise. Cu sistemul acesta inilaţiunea încetează de a 4 
e boală specială țărilor cu monedă depreciată, ea pri per $ 
în țara a cărei monedă face primă pe toate piejele , deve~- 
aind etalonul internaţional. 


Li 


À 
Py Y S A A a di” a aa n." VIN 


„CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ $i INPLAȚIUNEA 391 


Bonurile de tezaur, sau de apărare Naţională, cu scaden 
de 3, 6, 9 şi 12 luni, prin ușurința cu care pot fi scontate, = 
mobilitatea ce posedă, prezintă caracterul unui suceedaneu de mo- 
medă, formă nouă de inflaţiune, care grevează circulaţia mone- 
tară a unei țări, fără limită şi fără niciun control. Numai cu a- 
jutorul formelor nouă de inflațiune ne putem explica cum a fost 
posibilă finanțarea imenselor cheltueli de război şi cum preţul 
vieţii a putut atinge scumpetea actuală. j 

Ascunse şi necunoscute, formele acestea de inflațjiune sint 
cu mult mai importante decit inflațiunea fiduciară propriu-zisă. 
Citeva cifre vor ilustra cu prisosință afirmaţia de ma! sus. Ast- 
fel în Franţa la o circulaţie fiduciară de 38 miliarde (cu o ga- 
tanție în aur de 5 jumătate miliarde), avem o circulaţie de bonuri 
de tezaur, de bonuri ale apărârii naţionale şi deschideri de cre- 
dite de aproape 120 miliarde — adică o intiațiune ocultă de 120 
„miliarde, 

In Anglia pentru 200 milioane lire sterlinge circulație fi- 
duciară, în modul arătat mai sus, s'au creiat peste 670 milioane 
tire st. Inflaţiunea aceasta i-a permis să suporte cheltuelile ma- 
relui războiu. Toată această bogăţie fictivă nu poate trăi fără 
suportul unei avuţii reale, care nu e decit puterea de muncă, ac- 
tivitatea productivă a unei națiuni. Perspectiva viitorului apare 
întunecată şi posomorită, reacţiunile inflațiunii pot fi fatale, prin 
dizlocările profunde ce le operează în structura economică a lu= 
mii. Acelaşi inflațiune care a provocat în cursul celor din urmă 
6 ani scumpetea subt a cărei greutate geme incă consumatorul, e 
pe cale să ruineze activitatea industrială a Statelor-Unite şi An- 
gliei de-ocamdată, a Franţei mai pe urmă. Infiaţiunea a determi- 
pat în aceste ţări o lipsă acută de capital, pentrucă în acelaşi 
timp în care ea crează capitaluri nouă, crează trebuințe paralele 
cu însuși volumul inflaţiunii. Spiritul de intreprindere excitat se 
lanstază în căutarea de afaceri nouă şi remunerări ce înghit toate 
disponibilităţile în capital. Astfel perioadele de inflațiune coincid 
in deobşte cu epocile de mare secetă de capital, lucru. vădit prin 
urcareajcontinuă a dobinzii} * 


E daia, 


34 


Cer Te E 
umma d H -et 


G= Dar fenomenele aceste de ordin economic, cum e inflaţiu- 
nea, îşi manifestă reacţiunile importante pănă şi în ordinea po- 
ltico-socială. Latura aceasta a inflaţiunii ni se pare cu desăvir- 
şire importantă şi vom încerca să scoatem la iveală două din con- 
secințele sale cele mai grave, în legătură cu criza actuală. 

În primul rînd e vorba de antagonismul crescind între o- 
raşe şi sate, în al doilea de proletarizarea burgheziei mici şi în 
special a păturilor el intelectuale. Oraşele, in viera ra neo-mar- 
xistă a lui Bernştein ori în aceia a lui Faures. şi Vandervelde, 

reau ca nişte organisme tentaculare, fiinţe de apocalips, mes 
nite să smulgă satelor suibt forma arenzii ori a redevențelor ipo- 


LLS LE ee [i a oa e d 4 Liu Pop A n 
o) SRI A CE WAA: (zs TaN pe Di Sia 


(o ii tu 


RJ 


302 VIATA ROMINBASEĂ o o to 


tecare, ultima parcelă de profit. Ori din acest punct de vedere 
criza economică, inflaţiunea au dat naştere unei adevărate revo- 
luţii. Oraşul, cetatea capitalistă, exploatatoare nu numai a prole- 
tariatului urban, ci şi a celui rural —e pe punctul de u-şi perde 
o situaţie quasi-milenară, în cele mai multe din ţările occiden- 
tale. insuficienţa şi scumpetea produselor agricole au făcut din 
rural un adevărat monopolizator. In cursul razboiului, exploatarea 
se pare să-şi fi schimbat lagărul. Afirmaţiunea aceasta n'are va- 
loare decit pentru ţările occidentale; ea nu poate avea niciun 
sens în ţări abia eşite cin faza feodalismului, cum ar fi Rominia 
de exemplu. 

Infiațiunea a fost o adevărată mană cerească pentru pâtu- 
rile agricoi=. in special în Franţa o parte considerabilă a solului 
cultivabil a trecut şi continuă să treacă în deplină proprietate 
țărănească. Eliberarea de grelele ipoteci funciare, ce grevau pro- 
prietatea ţă;ănească, este aproape complectă. Accesiunea ţărăni- 
mii la proprietatea libefă şi deplină a solwai e unul din feno- 
menele economice cele mai importante din Franţa actuală. O da- 
torie înctecară de aproape 30 miliarde a fost liquidată numai cu 
ajutorul inflaţiunii, în ultimă analiză. 

Dacă prima consecință a inflaţiunii este de natură să sco- 

boare mai multă dreptate în raporturile economice dintre clasa 
rurală şi celelalte clase ale naţiunii, reale avantagii pentru în- 
treaga colecilvitate,--cea de a doua, proletarizarea burgheziei mij- 
locii, va avea cele mal triste rezultate pentru societatea contem- 
porană, è - 
Burghezia mijlocie, cu aspiraţiuni democratice, cu instincte 
liberale, din sinul căreia se recrutează elementele intelectuale ale 
națiunii, o bună parte din diriguitorii ei, se află intr'o complectă 
decadenţă în Franţa ca şi aiurea. 

Ea se stinge din lipsa puterii de rezistență economică şi 
de adaptare la ceriniele vremii de după războiu. Burghezia a- 
ceasta se proleiarizează în folosul unei plutocraţii, avidă de pu- 
terea politică, brutală şi ignară. Formată în marea ei majoritate 
de speculatori norocoşi, de acaparatori, de furnizori de războiu, 
pătura aceasta se înalță spre putere, pe ruinele fumeginde şi in- 
singerate ale Europei, 

Viguroasă şi cinică, ea este pe cale să învingă definitiv bå- 
trîna clasă conducătoare dinainte de războiu, obosită şi sărăcită. 

Pentru observatorul atent, Franţa retrăeşte din acest punct 
dè vedere epoca lichidării bunurilor naţionale, zilele revoluţiei de 
la 1789, fără teroare şi fără ghilotină.; 

.* * 

Perioada de depresiune actuală, pe care ne-am silit să e 
cercețăm subt diferitele ei aspecte şi mai ales să-i aflăm adevă= 
rata ei origină va fi desigur un pas spre însânătoșirea economică. 
Mişcarea de efienire a preţurilor e dorită „cu nerăbdare de con- 


Pr i Le EENE ra T 


RO 


CRIZA ECONOMICĂ ACTUALĂ ŞI INPLAŢIUNEA 393 
——————————_ A 33 


sumatorul epuizat. Cercurile industriale și în gene - 
toare se silesc să încetineze, dacă nu a es si D Ta 
care li se pare fatală. Dăunătoare unor anumite categorii econo- 
mice, criza va fi salutară interesului obștesc. Ea ne apare ca un 
fenomen profund şi durabil, de o absolută necesitate. încercările 
de a impiedica propagarea şi universalizarea ei rămin fără efect. 
tantonată in grupul obiectelor de lux şi materiilor prime — măr- 
ginindu-se doar la prețurile en gros—criza de scădere va conta- 
mina ansamblul activităţii economice şi va reuşi să zdrobească 
rezistenţa tenace a detailistulul, Victimele vor fi numeroase, însă 
marea mulțime consum.toare va putea să respire insfirşit, 

In ceasul în care problema inflaţiunii va fi atacată cu cura: 
şi energie de câtră conducătorii actuali, faja eccnomică a lumii 
se va fi schimbat. Haosul in ca:e se zbat actualmente statele, 
impărţite în două tabere distincte, va înceta. Grupul statelor, impot- 
molite de propria lor producţie, cum e America, va putea dirija 
cătră celălalt grup de state, sărăcite şi anemiate, un curent bine- 
făcător de viață şi de putere, Izolarea dăunătoare tuturor va fi 
Tue, sei Sen igoe copnoraos va dispare cedind locul unei fe- 

nde colabor ncetarea inflațiunii va f 
7 em deea SoA ti i astfel primul pas spre 


Georges Strat 


LEON DREI 


(Roman) 


X 


Rāminînd singur, Ovsei Gavrilovici îşi netezi părul şi, 
in aşteptarea unui rezultat favorabil, se aşeză pe un scaun, 
puse lingă dinsul pâlăria cea tare englezească, îşi aduse aminte 
de toate poveţele date de nevasta sa, Fani, azi dimineaţă, şi 
cu încetişorul începu să-şi pue ideile sale în ordine, De spaimă 
şi de emoție Inima i se bâtea aşa de iute, încît îşi auzea bâtă- 
ile inimii chiar undeva în afară de organismul său, nu departe... 
Palmele minilor li asudaseră, fruntea i se acoperise de picături 
de sudoare, dar el nici nu observa. Totul era să repete ceiace 
ii poruncise Fani, nevasta iubită, respectată şi care- conducea 
foarte bine. Convorbirea cu Leon Drei, viitorul patron al firmel, 
Ovsei Gavrilovici trebuia s'o înceapă cu un salut respectuos, 
fiindcă după vorbele lui Fani, toți aceşti parveniți şi venetici 
țin Ja închinăciuni adinci respectuoase,—fire-le-ar de cap. Apoi, 
după închinare trebue să-i aduci aminte despre tine. Trebue 
să-i spui parvenitului şi veneticului,——şi tot n temi Se eşti 
“Blumchin, că eşti tocmai acel Ovsei Gavrilovici Blumchin, căruia 
domnul Leon Drei, în timpul prezentării personalului amploia- 
ților, a bine-voit să-i închee nasturele dela rendingotă ; şi că în 
urma acestui eveniment, Ovsei Gavrilovici i s'a prezentat, iar 
drept răspuns domnul Leon Drei l-a fericit cuo stringere de mină. 

Putea el să le uite pe toate, continua să viseze plăcut 
Ovsei Gavrilovici, —dar acest amânunt cu nasturele, cum spunea 
Fani, Leon Drei trebuia să-l țină minte. Doar lucrul acesta 
sa întîmplat numai cu Ovsei Gavrilovici. La ceilalţi amploiaţi 
erau încheiaţi toți nasturi, Dar şi la el nasturele s'a descheiat 


cu totul îmiimplâător, Poate că in această negligenţă se ascun- 


dea deja viitorul lui noroc. p 
ră lui Ovsei Gavrilovici se lumină de un zimbet mulju- 


mit, aproape fericit. Mai ştii ? Uneori întrun nasture stă soaria 


ASAS > Y Rsi A sri Guir r 


e NI e Ma ao NAA S EREC 


emului : iar el habar n'are și se poartă cu nasiurile ca cu o nimică 


“toată. Pe viitor trebue să judeci mai cu băgare de samă. Conti- 


mulnd să viseze mai departe, Ovsei Gavrilovici începu să ob- 
serve, că raporturile lui cu Leon Drei se aranjează foarte bine. 
In mintea lui totul se desfăşoară în chipul următor. După amin- 
tirea despre nasture, parvenitul, lingăul, veneticul, — Fani pre- 
văzuse totul, — începe să se pătru de o vie simpatie pentru 
Ovsei Gavrilovici, şi între dinşii are loc un dialog: . 

Eu sint acel Ovsei Gavrilovici,—vorbeşie zimbind vi- 
zitatorul cătră Leon Drei,--căruia d-voastră în timpul prezen- 
tării personalului amploiaţilor noştri aţi binevoit a-i incheia 
nasturele dela surtuc, 

— A-a dumneta eşti,—-are să zică Leon Drei cu bucurie, 

-atunci ia loc şi spune- mi, cu ce iţi pot fide folos. Eu fac ab- 
solut totul pentru dumneta. Nu te jena şi spune, ca şi cum în 
taja dumitale ar fi nu şetul,ci tatăl dumitale. Am fost doar şi eu 
odată, — şi nu odată,— in situaţia unui soiicitator. Cunosc bine 
stările, prin care treci dumneta azi. Noi, parveniţii... 

Aki gindirea lui Ovsei Gavrilovici pentru o clipă se pră- 
nagie undeva; şi numai după ce o scoate din prăpastie, Ov- 
sei Gavrilovici continuă să viseze dulce mai departe. 

— Sint gata,—aude Ovsei Gavrilovici vocea lui Leon Drei, 
—să fac pentru dumneta absolut tot. Fizionomia dumitale mi-a 
plăcut foarte mult. E aşa de simpatică. Văd că dumneta eşti 
un om, deşi timid, dar detreabă şi sincer. Respect oamenii 
sinceri, timizi. Afară de asta, ştiu dela Nina Marcovna des- 
pre devotamentul dumitale pentru firmă. Aud că ești unul din 
oamenii ce! mai punctuall, cei mai conştiincioşi şi muncitori. Pe 
dumneta ea te dă tuiurora ca pildă. De pildă administratorul, 
Isidor |sacovici Zucherman, parcă poţi să-l pui pe aceiaşi 
treapta cu dumneta ? E un hoț. E un hoţ, Ovsei Gavrilovici, şi 
numai bunătatea, sau poate orbirea doamnei Nina Marcovna îi 
permite dumneaei să continue a avea încredere în el. Sau, de 
pildă, Veniamin Solomorovici, ajutorul lui! Un bandit! Dar 
orbirea bunei Nina Marcovna... In schimb, dumneta, Ovsei 
Gavriloviei, devotamentul dumitaie pentru firmă... s 

— Eu ador firma dumnevoastră, —are să-i tragă aici o mică 
minciună Ovsei Gavrilovici, Domnule Drei... eu sînt sclavul fir- 
mei dumnevoastre. Sint mindru, că slujesc în asemenea casă. 
Mai mult, dacă firma care vă concurează, Vărsătorul şi Co. 
mi-ar propune chiar o leafă dublă, ca să trec la ea, aşi res- 
pinge cu indignare o propunere așa de desgustătoare. Nu, dom- 
nule Drei, dumnevoastră nici singur nu ştiţi, cît e de plăcut 
să serveşti în biurourile doamnei Serebreanaia şi Com ,— con- 
tinua să linguşească în gind Ovsei Gavrilovici. Mai întăiu de 
toate, treaba e condusă de o persoană, deşi hotărită în măsu- 
rile ce ia, dar extraordinar de inteligentă şi delicată. A fi subt 
şefia unei persoane delicate e visul oricârul slujbaş. Să luam 
ca pildă citeva alte înlesniri. Ceaiul de dimineaţă-—totdeauna 


made lia, În i ai 
J i3 


? 


996 VIAȚA ROMINEASCĂ 
fierbinte. Vă spun în secret, în alte contuare uşiernl serveşte 
nişte ceait destul de rece, celace,—se ințelege,—e nesănătos 

entru slujbaşi. Uşierului ce-i pasă ? Dar dumitale stomahul 
nu-ți Iucrează trel zile după ceaiul lul. Stai la biurou, cind 
colo : mereu trebue să eşi.. O situaţie, vă asigur, mizerabila. 
Afară de asta, în care contuar ți se permite să vorbeşti despre 
politică cu un coleg de slujbă, sau să discuţi despre o noutate, 
pe care ai cetit-o într'o gazetă? Nici intr'unul. Pe cind la 
noi se poate, minţea Ovsei Gavrilovici. La noi se poate ori- 
ce. La noi e repubiică, descentralizare deplină, indepen- 
denţă — absolută, —se încurca tot mai mult în minciuni şi vi- 
suri Ovsel Gavriiovici. amestecînd într'o singură gramadă ceia 
ce auzise dela Fani cu propriile-i ginduri, care i se invirteau 
prin cap cu o iuţeală şi o încoherenață extraordinară. Cabine- 
tul, de pildă: dracu’ ştie unde, jos, într'o gaură. Poftim de te 
foloseşte de ei iarna. Pe scară frig, dinspre intrarea princi- 
paiă bate vintul: greu să. capeţi o pneumonie ? lar de câlă- 
torit până acolo trebuia de două, ba si de trei ori pe zi. Doar 
nu fiecare posedă organe de fier. Nu invidiați pe slujbaşi, 
domnule Drei! Dar så te tirăşt: pe jos pe orice vreme, zilnic, 
la biurou ? O firmă cumsecade, care ţine la aploiaţii ei, ar 
trebui să se îngrijească de un omnibus pentru ei; dacă nu se 
poate face pentru toţi, să se folosească de el barem cei mai de 
samă, cei mai devotați firmei. Dar eu sint mulţumit, eu sint 
sclavul firmei,—strigă în gînd Ovsci Gavrilovici... 

Ovsei Gavrilovici se trezi de strigătul inimii sale, se uită 
în juru-i, ca să-şi dea samă, unde se află, își aduse aminte 
en se uită la ceasornic şi făcu o grimasă de mare nemul- 
țumire. 

„He-e, — se gîndi el, — am stat aici un ceas întreg. Dar 
cam mult se scaldă netrebnicul ăsta ! Oare nu-şi bate el cum- 
va joc de mine ? La urma urmelor eu, aici, încă pe nimeni nu 
l-am rugat despre nimic, şi am dreptul să mă simt jignit. Eu 
sint primul contabil, eu nu sint O caracudă oarecare. Poitească 
să mai găsească în tot oraşul un contabil ca mine. Poate s'ar 
cuveni så plec ? Ce păcat că nu-s eu bogat? Să fiu bogat, 
cu siguranţă aşi pleca. Cum îi poţi da de ştire parvenitului 
ăstuia, că-l aştepţi cu nerăbdare, că însfirşit sint jignit de ase- 
menea lipsă de atenţie ? Dar dacă aşi eşi încetişor, ca să sun 
a doua oară şi să-i declar cu mindrie, că nu permit bătae de 
joc la adresa mea din = apa nimănuia, şi plec. Frumos ar fi. 
Dar ce va fi mine? r dacă mă dau afară din slujbă ? Am 
nimerit în cursă! Să plec nu-i chip, să rămîn- mi-e scirbă, 
He-e, bre Ovsei, n'ai tu un pic de respect pentru tine,—şopti 
Ovsei Gavrilovici, croind o grimasă plină de dispreţ. Fani gi 
sea ce să facă în aşa clipe, tu nu poți, nimic nu poți tu!.. 
nenorocit, un suflet mărunt, un fricos..." 

— Dracu' să-i ia,—începu el peste o minută deodată să în- 


jure,—dar ce-i asta ? Asemenea mizerabili! Vine la ei nu ua 


i N | A 


LEON DREI 397 


maano 


bäcjandru, ci un om onorabil, şi ei îşi permit să se poarte 

el în felul ăsta! Eu sint un nicio e dinstit 1 Eu ar trei Lan À: 
pii, domnii mei Am părul cărunt. Fani a mea demult făcea 
scandal aici, şienumai eu rabd ca o cîrpă. Nu, eu plec dom- 
milor ! Ducă-se dracului de Leon Drei, de parvenit, de vene- 
tic, cu toată firma lui. Dau cu piciorul t... 

— Ei bine,—işi răspunse el după ce se răzgindi puțin, — 
eu plec, dar ce are să zică Fani? Are si-mi minince zilele, 
dacă nu siirşesc afacerea, Se minie cu siguranţă şi pleacă 
deacasă la soră-sa pe vr'o şapte zile cel puţin. Şi atunci ? Are 
să trebuiască din nou să mă plimb pe subt ferestrele afurisitei 
de surori, care întotdeauna ia partea lui Fani, și nu-mi dă dru- 
mul în casă. Pentru nebuna asta eu intotdeauna am fost şi sînt 
un barbar, un monstru, Ce zici, Ovsei, despre frumuseţele a- 
cestei vieţi ? Dracu’ să-lia, l-am aşteptat mai mult de un ceas, 
îl mai aştept puţin. 

_ Aerul liniştit şi sigur începu cuincetulsă pirăscască pe Ov- 
sei Gavrilovici Se ofili, se mue, şi acum nu mai sămăna 
deloc cu acel Ovsei Gavrilovici Blumchin, care anunţase că 
domnului Leon Drei are sâ-i placă să vorbească cu el. De 
supărare mașinal îşi îndesă pălăria-i virtoasă pe cap, tot ma- 
şinal şi-o lăsă pe ceafă şi încetă deodată de a mai sămâna a 
Englez. Acum pălăria îi trada în chip vădit origina lui neen- 
gleză, aşa de tristă, de mihnită. 'Un sunet neaşteptat al so- 
neriei îl învioră într'o clipă, M facu să-şi revie. intr'o clipă 
işi regăsi curajul, scoase pleptul înainte; zmulse pălăria depe 
cap şi-şi dădu un aer cu totul independent. Se auziră paşi. 
Ovsei Gavrilovici căuta o ţigară. intră isac Grabov, deschise 
uşa dela intrare şi, spre neplăcuta surpriză a lui Ovsei Gavri- 
lovici, apâru ajotorul administratorului, Veniamin Solomonovici 
Milmon, zimbind larg, ca de obiceiu cu gura lui firă dinți. 

— Pot să văd pe stimatul Leon Alexandrovici ? — auzi 
Uvsei Gavrilovici, 

__ „Probabil pentru aceiaşi afacere, caşi mine, —-se gindi el 
—Ce bine e, că am venit mai devreme! Nici nu-mi pare râu, 
că a trebuit să aştept aşa de mult. Doar tot contuarul are să 
vie la Leon Drei cu aceiaşi cerere. Cel dintăiu totdeauna are 
mai multe şanse“. 

„Şi cit se poate de mulţumit de această idee, Ovsai Gavri- 
lovici se grâbi să exprime pe fața lui cea mai vie mulțumire 
de intilnirsa cu colegul. Se sculă, îi dădu mina şi-i şopti în 
fugă, că Leon Drei işi ia baia. 

— A-a,—târăgâni cu respect Veniamin Solomonovici şi 
sisii: dar primeşte ? 

Ovsei Gavrilovici apucă numai să dea din cap, fiindcă l- 
sac Grabuv rosti intrerupt: 

— Poftim; dumnevoastră sinteţi poftiţi. 

Ovsei Gavrilovici zimbi binevoitor lui Veniamin Solomo- 
novici,—nu se ştie pentru ce,—iîşi închce în grabă toți nastu- 


e i OET +a o w Sr TES 
CLEA TAN 40 y x 


j3 n OS A 


VIAȚA ROMINEASCA va 


rii scoase pieptul Inainte, în grabă îşi puse în ordine ideile şi, 
ai tă nou bătăile propriei inimi inatară de or- 
ganismul său, intră destul de speriat, în cabinet. În acelaşi 
clipă Isac Grabov strigă întrun chip asurzitor * 

— Ovsei Gavrilovici Blumchin ! 

Totul fu aşa de neașteptat incit Ovsei Gavrilovici făca un 
pas îndărăt. Pieptul i se lăsă în jos într'o clipă. Undeva, în 
apropiere i se zbâtea inima. A 

Leon Drei, după ce ascultă cu plăcere răcnetul lui Isac 
Grabov, îl aprobă în gind foarte mult şi porunci să i se a- 
ducă evanialul cel japonez. 

— Vreau să ascult pe Ovsei Gavrilovici,—începu el să ex- 
plice lui Isac Grabov,—cu evantalul în mină — Grozav de cald. 
—Japonez,—zise el expresiv, —arâtind lui Ovsei Gavrilovici e- 
vantaiul:—o cunoştinţă din Japonia mi l-a adus. 

Incepu îndată a-şi face vint cu el grațios, stringind picioa- 
rele subt dinsul, ca un Japonez, şi de existenţa lui Ovsel Ga- 
vrilovici parcă ar fi uitat cu totul. E 

Ovsei Gavrilovici, pierzind prezenţa de spirit in fața unei 
priviri atit de trufaşe, rosti cu o voce cu desăvirşire străină 
pentru el insuşi complimentul învăţat pe dinafară, dar nu toc- 
mai aşa de frumos, cum îl rostea Fani acasă. Apoi se închină: 
nu respectuos, ci pur şi simplu stingaciu, şi începu dela atuu, 
adică dela istoria cu nasturele. A 

— Sint tocmai acel Blumchin,—incepu Ovsei Gavrilovici 
cu o voce întreruptă, care, dacă binevoiţi a vă aduce aminte, 
în timpul, c'ad vi se prezenta personalul slujbaşilor, stătea al 
treilea. Da, repetă el, după ce se gindi puţin, al treilea din 
dreapta... şi începu să gingăvească. | 

„Tremuri,—cu plăcere se gîndi Leon Drei, tot făcindu-şi 
vint cu evantalul şi neuitindu-se inadins la Ovsei Gavrilovi:zi, 
_tremuri, canalie! Toţi aveţi să tremuraţi aşa în fața mea. 
Da, e dulce să ai puterea în mină. Vreau, praf se alege de 
el; vreau-—il fericesc. Grabov, —zise el deodată poruncitor, 

- dă-ml oa tera a mi * mer: moni Nu era să ghiaţă în 
ahar.— Continuă, Ovsei Gavrilovici, te ascuit. 

r — Nasturele, —pingăvi pe neaşteptate Ovsei Gavrilovici, 
intimidat de Leon Drei. 

— Ce, nasture ? e se rar Leon Drel. Parcă ai spus, nas- 
turele ? Sau mi s'a părut 

Avu loc o clipå de neînțelegere, iute împrăștiată din fe- 
țicire de două sunete de clopoței din antreu. 

„Probabil, me de zi noh r Saers gindi cu 

riiă Ovsei Gavrilovici—bine că-s cel dintăiu”, 
int Şi luînd hotărirea de a nu se întoarce acasă nici intr'un 
caz cu minile goale, răspunse: 

— Aţi bere atunci, la prezentarea personalului să-mi 
incheiați un nasture, se înțelege... fără a avea nimic în vedere, 
ca să zic așa, mașinal... mă rog, cum alungi o muscă depe 


br 


faţa cuiva... începu deja 
tind deodată toată inerția, ; 
de a se descurca singur din-ffaza, in care s'a inmocirlit.—Vreau 
să zic, — continuă el, lasind & ii în jos în faţa privirii întrebă- 
toare a lui Leon Drei—că aqbleţa acestei fapte dezinteresată 
a rămas în familia noastr cea mai frumoasă amintire. 

„Tremuri—se gindi cu deliciu în timpul acesta Leon Drei, 
care acuma Înadins nu mai ridica ochii depe el. Da, e în 
mine ceva, care impune. Evanialul ăsta japonez cine n'ar 
băga în draci? D'apoi eu însumi? Cum mini gi Ce poză 
măreață ! Mai că ași trece drept un şah al Persiei! la să mă 
uit eu puţin în oglindă... Da, nici vorbă, puneţi o tunică pe a- 
cest voinic, o cruce la git, două trei stele la piept,—şi nici 
dracu' mare să știe, că sint fiul Iui tată-meu*.,. 

' — Nasturele aduce cu el uneori noroc — gingăvea între a- 
cestea Ovsei Gavrilovici,—pierzind tot mai mult terenul de subt 
picioare şi dorind grozav să fie întrerupt de Leon Drei,—nas- 
imrele, el... de, el e totdeauna la locul lui, dar uneori se în- 
timplă de se deschee.. Mult stimate domnule Drei,—cu dispe- 
rare îi scăpă deodată lul Ovsei Gavrilovici,—eu nu ştiu, dece 
mi-am adus aminte despre nasture... Sint foarte emoţionat... 
mi se cam învirteşte capul... Incă m'am dejunat... Eu, vedeți, 
rosti el cu bravură, după ce scăpă la drumul bătut,—avind În- 
nalta onoare de a servi ca prim contabil de şase ani în ono- 
ratul dumnevoastră contuar şi învrednicindu-mă să obţin stima 
atit din partea patroanei noastre, Nina Marcovna Serebreanaia, 
cit şi a tuturor siujbaşilor, Imi iau îndrăzneala să vă rog a in- 
terveni pe lingă Nina Marcovna, pentru sporirea remuneraţiei, 
cu ocaziunea aşteptatei dumnevoastre căsătorii cu dumneari, 

Scăpind la drumul sigur, Ovsei Gavrilovici prinse inimă 
şi se învioră, mulțumi în gind nevestei, pentru discursul pe care 
i-l alcătuise aşa de bine, și aştepta rezultatele cu deplină in- 
credere. 

— Aşa dar.—rezumă Leon Drei, după o scurtă lăcere şi 
făcindu-şi vint cu evantaiul, —îmi ceri ca, fără să te cunosc 
cituşi de puţin, să rog eu pe stimata mea logodnică, ca să-ţi 
sporească leafa. Foarte bine. Dorinţa e firească şi inspiră 
chiar simpatie... Ovsei Gavrilovici zimbi mulţumit şi, plin de 
speranțe, îşi luă un aer de demnitate; inima încetă de a-i zvicni. 
—Dar ascultă, cu toate acestea.„.—tărăgâni Leon Drel, Ovsei 
Gavrilovici,—aga te chiamă, parcă, — spune sincer, eşti dumneța 
om deştept ? 

— Adecă...—se încurcă Ovse! Gavrilovici, care se aştepta la 
orice, afară de asemenea în!rebare—adecă,.. Mi se pare că da! 

— Aşa,—aprobă din cap Leon Drei,—anume acest râs- 

uns îl aşteptam şi eu dela dumneta. Acuma explică-mi mie, 

vsel Gavrilovici, cum ţi-ai luat Indrăzneala dumneta, om deş- 
tept cum te crezi, să stărui personal pentru dumneta ? Cine 
face aşa? Un om deştept a trebuit să-şi pue următoarea În- 


AAT ra su fat aa p y JUR Mb e et vă, 
. + 4 | Teg Njai |, 4 m | Ta i 


Tr 


400 VIAŢA ROMÎNEASCA 


_trebare: dece em Oysei Gavrilovici, cred că domnul Drei,va 
voi să îndeplinească dorința mea? In viaţă,—începu el să ex- 
plice,—pirghia cea mai importantă e . protecţia. Și nu po 
dumneta så te protejezi pe dumneta însuţi. laca, dacă de Aa 
ar Slărui pentru dumneta vr'o femee nostimă, atunci,—se înţe- 
lege, eteotul ar fi alul, —zise Leon Drei, desfătindu-se de pro- 
pria-i elocvenţă-— şi de zăpăceala lui Ovsei Gavrilovici. 

— Fără îndoială... o femee...— îndrăzni să rostească Ovsei 
Gavrilovici. 
— Eu încă n'am sfirşit,—il intrerupse aspru Leon Drei. 


inchipue-ţi, Ovsei Gavrilovici, că în locul dumitale vine vr'o 


trumuseță ? Ha? Efectul, ce efect! Aici la moment -s'ar în- 
viora totul. S'ar răspindi parfumurile cele mai delicioase. Toate 
colțurile s'ar lumina de zimbete, Nu înțeleg: iți închipuiai 
dumneta, că ai să produci impresia unel femei nostime ? Nici 
cu cea mai mare bunăvoință n'ar putea să aibă cineva milă de 
dumneta, De ce? Fiindcă eşti bârbat. 

Ovsei Gavrilovici îşi şterse zăpăcit fruntea şi simțind, că 
conversaţia cu Leon Drei ia o cale primejdioasă şi seamână din 
ce în ce mai puţin cu dialogul, pe care îl avusese el cu dinsul 
în închipuire, în antreu, zise aproape implorind: 

— Fară Indoială... domnule Leon Drei... eu sint bărbat... 

— Mal adaogă,—îl ajuta vesel Leon Drei,—şi cu barbă. 
Apropo, nețezeşte-ţi-o. Cine şi-ar putea face milă de un bär- 
bat bărbos? Dar de o temec? Dacă aici in locul dumitale, 
ar fi o femee, vr'o brunetă nostimă, sau vr'o blondină, cuo 
pălărie şic, în mănuși, care să-i cuprindă intr'un chip minunat 
minuţele grăsulii, sau slăbuţe, decoltată—drâguţ, — şi mai bine—, 
decoltată întrun chip seducător, tare,—continua s'o. descrie 
Leon Drei—nu să între aici ci să zboare, nu să vorbească, ci 
să ciripească — într'un cuvint, una, care să-ţi Învirtească capul 
dintr'o singură privire a ochilor ei frumoși, atunci ce ar îi? 
Cine e în stare să reziste unei rugăminți de femee ? Ba mie, 
de pildă, trebue să ţi mărturisesc, (vsei Gavrilovici, grozav 
îmi place, cînd o femee nostimă mă roagă ceva. Închipue-ţi, 
nu sint în stare să refuz nimic unei frumuseți. Fire aşa! 

— Domnule Drei.—rosti inspirat Ovsei Gavrilovici, do- 
rind din suflet să ajute pe Leon Drei, —dumnevoastră aveţi 
toată dreptatea, şi cu de bună samă am făcut greşală, că nu 
m'am gindit la o protecţie. Nevasti-mea are o soră. Dacă-mi 
daţi vos, am s'0 rog, să stire ea pe lingă dumnevoastră. 

— Dar dece să deranjez pe sora nevestei dumitale,—o- 
biectă Leon Drei, făcindu-şi vint cu evantaiui, — dacă ai chiar 
mevastă 7 Nu-i aşa, nu eşti de părerea mea? Cu toate că 
ni-i contra surorii n'am nimic de zis, Las' să vie amindonă. 


E şi mai picant, şi rugămintea dumilale va avea mai multe. 


şanse de reuşită. Apropo, demult eşti insurat? 
— De şase ani,—răspunse Ovsei Gavrilovici, simțind 'cu 
bucurie, că afacerea lui însfirşit e pe calea cea bună. 


w SN 


LEON DREI f 40 


— Numai ?—răspunse Leon Drei, mulţumit. Minunat! Dar 
ia spune,— întrebă el deja cu totul liber,—nevasta dumitale e tînără, 
e nostimă ? Mie cineva mi-a spus că-i nostimă, —minţi el.— 
Dealtfel dumneta Singur ai să-mi spul. Nu te jena, Ovsei Ga- 
vrilovici, dă-mi informaţii amănunțite, e în interesul dumitale, 
Cu cît văd mai clar chipul unei femei, cu atit devin mai mări- 
aimos, mai bun. Atunci mă pot hotărila orice. Te previn că 

ntru o femee lucrul ăsta nu pret nici o primejdie, nici 
ntr'o privinţă. i-o spun numai pentru liniştea dumitale. 

Dar eu nici nu mă gindesc la nimic,—se grăbi să-l li- 
niştească Ovsei Gavrilovici.— Nici m'aşi Indrăzni să mă gindesc 
la ceva rău. Chestia atinge numai protecţia, şi eu singur tnte- 
leg, că protecția trebue să fie protecţie, nu altceva. Dacăii 
frumoasă nevastă-mea ?—repetă e! întrebarea lui Leon Drei, a- 
pucindu-se de barbă şi întăţişindu-şi în gînd pe Fani. Frumoasă, 
mi se pare. Da, e frumoasă târă îndoială, —se lămuri el pe sine 
însuşi,—și, ca chestie de protecţie, va fi tocmai la locul ei. 

— Aşa-a,—tărăgâni dulce Leon Drei, şi poate că, spre 
norocul dumitale, e şi brunetă ? 

— Anume bruneti,—zise Ovsei Gavrilovici, luindu-se iar 
de barbă şi mulţumit, că poate confirma duicea presupunere a 
lui Leon Drei. 

— Atunci dece n'ai trimes-o pe ea să stărue pentru dum- 
ueta,—rosti Leon Drei nemulţumit, chiar cu necaz? Singur 
nu-ți înţelegi interesele, —incepu el să-l dojenească. M'ai tăcut 
şi pe mine să-mi pierd timpul, şi nici dumneta m'ai făcut nimic. 
Dar, poate, îi ai cel puţin fotografia? Sint mulţi bărbaţi —o 
ştiu asta—care poartă cu ei fotografiile nevestelor. 

— Cu părere de rău, stimate domnule Drei,.—incepu Ovsei 
Gavrilovici... 

— Trebue s'o porţi, trebue s'o porţi,—il întrerupse aspru 
şi nemulțumit Leon Drei. E chiar foarte ciudat: vii cu o ee- 
rere aşa de importantă, şi n'ai cu dumneta fotografia nevestei. 
Ce-i asta ? Ce va să zică asta ? 

— Regret foarte, foarte mult—rosti tremurind Ovsei Ga- 
vrilovici. Dacă ştiam, că importă aşa de mult! Sint un om 
foarte nepricepui, domnule Drei. Ertaţi-mă de data asta. Da- 
că-mi permiteţi, mine v'o aduc. 

— Nu,—zise hotărit Leon Drei, nu-i nevoe. Las să vie 
singură. Principalul, dá-i a înţelege, că pe mine trebue să mă 
roage cum se cuvine. Cochetăria nu-i interzisă. Prevenindu-te 
despre toate astea, n'am în vedere, decit binele dumitale. tind 
e femee mă roagă frumos şi cum se cuvine, nu-i refuz de obi- 
celu nimic. 

— Atunci pot nădăjdui, că umila mea rugāminte..—zise 
Oysei Gavrilovici, stringind cu drag mina lui Leon Drei... 

— Nadăjdueşte, nâd ijdueşte,—răspunse Leon Drei, grav 


şi pe nas, concediind pe Ovsei Gavrliovici,.. i 


„5.7 Ad a 


~- 
f 


402 VIATA ROMINEASCĂ 


— Ascultă, Grabov,—zise Leon Drei, cind rămase în pa- 
tru ochi cu Isac,—cum ţi s'a părul idiotul ăsta ? f 

— Nu-i idiot,—răspunse Isac Grabov,—ci, cum se exprimă 
tată-meu, mai degrabă un dobitoc cu haz. 

— Atunci înseamnă în carnetul meu, la numărul unul, pe 
nevasta acestui dobitoc pentru mine, ora 9, sara, și tirăşie in- 
coace pe cellal!. Poţi zbiera şi mai tare, cind mi-l anunţi, Le 
inspiră o frică straşnică, Se fac mici de frică. lar dacă toţi 
cei din contuar au venit pentru aceiaşi treabă, spune-le pur şi 
simplu să-şi trimeată nevestele. Mai simplu şi mai expeditiv. 
Sper să capăt citeva amante proaspete şi nostime. Ciţi sint a- 
colo în antreu ? 

— Or fi vr'o zece, — răspunse Grabov. 

— Minunat, minunat,—aprobă Leon Drei, Are să fie un 
vinat bun. Adă-l pe cel de al doilea, pe ceilalți prevină-i. 

Isac Grabov eşi supus şi intră din nou, tirind, ca prin a- 
jutorul unei funii invizibile, pe surizătorul şi blajinul Veniamin 
Solomonovici Milman. 

— Veniamin Solomonovici Milman, — răcni sălbatec Isac 
Grabov. 

Şi şmecherul, ştirbul, vicleanul, cepeleagul Veniamin So- 
lomonovici alergă vesel şi surizâtor spre Leon Drei, îi întinse 
mina prietineşte. Dar Leon Drei îl râci cu o privire dispre- 
țuitoare, şi Veniamin Solomonovici, intocmai ca un cal nărăvit 
subt mina de fier a călăreţului, se potoli pe loc. Mina îi atirnă 
moartă, în aer, 

„Cum mi-a luat apa dela moară, mizerabilul!—se gîndi 
Veniamin Solomonovici cu ură,—şi eu credeam, că stau bine 
cu el. Acuma ? Trebue s'o iau dela început... Într'un fel, sau 
altul eşti al meu, Dreişor! Te încalec eu, Dreişor! Te stru- 
nesc eu, n'ai griji. Femeiuştele iţi plac doar! Ți le servim, 
wai grijă... Eu Dreişor, conversaţia ta cu mine n'am uitat-o. 
lar lui Isidor Isacovici i-o fac eu odată! la să mă fac eu că nu 
s'a întimplat nimic, şi să-i trag o închinăciune cit mai plăcută“. 

ll linse cu o privire plină de blindeţă şi rosti cu un tom 
plin de dulceaţă şi simpatie. 

— Cu tot respectul,—Leon Alexandrovici. Frică mi-i, că am 
venit la un timp nu tocmai potrivit. „Musafirul neaşteptat e mai 
rău decit Tatarul”, cum zic... Francejii—adăogă el cu un ris 
timid şi respectuos. 

— Nu-i nimic, nu-i nimic,—răspunse Leon Drei, căutind 
să-şi aducă aminte, ce conversaţie avusese cu el.—Grabov ia 
să-mi aduci evantaiul cel japonez. Japonez,—repetă el, arătind lui 
Milman evantaiul cu care incepu a-şi face vint, cit se poate de 
graţios.-—Cu ce afacere? Eu te ascult, 

Convorbirea merse strună. Veniamin Solomonovici se a- 
rătă mai priceput şi mai şagalnic, decit Ovsei Gavriloviei. Aici 
deosebirea fu numai în amănunte. Leon Drei îşi Inchipuise, că 
nevasta lui Veniamin Solomonovici trebue să fie blondă, dar 


LEON DREI 403 


——————————————————— 0 


Veniamin Solomonovici nu confirmă dulcea presupunere a lui 
Leon Drei şi mărturisi nu fără regret, că e brunetă. Mal avură 
loc şi alte amănunte. Dar nu stricară nimic. Pentru brunetă 
data întilnirii fu hotărită deocamdată pentru a patra zi. 

In antret sunetele clopoțelului se succedau într'una. Parcă 
intregul contuar ar fi umblat să se mute acolo. Isac Grabov 
alerga într'una, ca să deschidă. 

„Ce dracu’, — înjura el în gînd;—un fel de balamuc, au 

ă-l dea gata pe ziua de azi“, 

lar peste două ceasuri îşi puse minile în cap, cind trebui 
să noteze în carnetul lui Leon Drei.. 

„No. 15 Olimpia Rapaport, Miercuri 4 August, ora 9 sara“. 

„Mai bine cumpăra nişte cini“,—ciîrtea el în gind,—la ce-i 
trebue lvi atitea femei? Inţeleg una, înțeleg două, dar cinspre- 
zece !.. Un adevărat mincător de femei! Interesant ce-ar zice 
despre el tata şi mai ales scumpa mămică, 

lar Sună, lua-i-ar dracii !..“. 


XI 


ludita stă pe o bancă, în strada Druo, pe Montmartre şi 
nu-şi ia ochii depe ferestele lui Armand al ei, care purta nu- 
mele de Leon Drei. Cit de frumos e Parisul, oraşul eroilor ei 
iubiţi | Mergea pe cheiu. Sena își purta liniştit valurile. Casele 
înalte priveau impasibile, în oglinda riului, în care se răsfrin- 
geau şi cerul curat şi străveziu al Parisului, şi omnibusele, în- 
carcate cu parizieni grăbiţi. Cite crime se pregăteau aici în 
fiecare unghiu, ce taine se ascundeau în dosul fiecărei fereste, 
fiezărui stor lăsat ! O țesătură nesfirşită de drame a legat Pa- 
risul dintr'un colţ la aitul. Şi ea, Anita, e atrasă de soartă în 
acest virtej, şi ca o pasere se zbate în mînile ei. Nu, ea a- 
cuma nu mai luptă, ea e invinsă. O, Armand, cit sufere ea! 
Ințelege-va el oare această jertfă ? 

udita priveşte fereasta, doar-doar s'ar arăta odată scumpa 
lui siluetă, lată că s'au deschis obloanele. Lacheul Jaques se 
uită în stradă. Oare n'o fi căutind-o pe ea? Nu so fi gin- 
dit să-i transmită vr'un bileţel dia partea scumpului Armand ? 
in fiecare zi bunul Jaques îi aduce scurte scrisori, pline de iu- 
bire din partea lui Armand. Multe scrisori a adunat ea dela o- 
mul iubit, pe care le păstrează ca pe nişte relicvii. lubire, 
iubire, veşnicile bă ș lacrămi, severul tată, salvarea de să- 
răcie a unei familii nobile... Sărmanul Armand 1... Dar ea s'a 
hotărît, Las să piară, dar Armand al ei m'are să mai sufere! 

Are să vie la dinsul şi are să-i spue: 

— Sint a ta, scumpe Armand. Ştiu ce mă aşteaptă după 
un pas atit de pripit. mea niciodată nu mă va erta, dar eu 
m'am hotărit. ret el mea pentru tine e mai puternică decit 


-orice, lubeşti-mă și dă-mi să beau din cupa fericirii. 


404 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ce groază, ce amar! Ea, mindra Anita, aici, în strada 
Druo, singură, fâră dama de companie! Ce ar zice contele, ta- 
täl ei? 

Deodată simți lovitura inimii sale. Da, el e, el e, Armand 
al ei! Dumnezeule, cit e de frumos! lute vălul pe obraz, ca 
să n'o recunoască! El încă nu trebue s'o recunoască. Ea s'a 
hotärît să vie la el pe neaşteptate, să-l surprinză, altfel el, cel 
at't de nobil, nu va primi jertfa ei. Aşa dar, mai iute, mai 
iute, ajut'o Doamne. 

sculă, se uită în juru-i rătăcită. De emoție abia se ţine 
pe picioare. O Paris, Paris, ce-ai făcut tu din mine! Dar eu 
sînt datoare, sint datoare! Lanţul fatal va fi rupt de mina mea 
slabă. lată o lună de zile încurind, de cînd îl pindesc. S'a pier- 
dut o lună întreagă de fericire, de uitare, o lună întreagă de ba- 
curii nespuse cu ființa iubită. Apoi—vie şi moartea! Las’ s'e 
înghiţă apele cele reci ale Senei; ea tot va mulțumi pe Domnul 
pentru clipa de fericire, pe care i-a dăruit-o. Anita, eşti fru- 
moasă,— îşi zise ea sieşi,—eşti plină de curaj, mergi; Îţi porun- 
cesc în numele suferințelor tale, in numele iubirii pentru acest 
om. Te conjur. 

Parcă ar fi cetit din cartea iubită—repeta ea cuvintele, ră- 
mase in memorie. Parcă nol toţi nu purtăm măşti? lată că 
marele regisor a rostit conjuraţia sa. Pe fețe—alte măşti. RI- 
geti, plingeţi, mihniţi-vă, bucuraţi-vă, aşa-i voia regisorului ! 

Pipăi pachetul de scrisori dela piept, le sărută in gind şi, 
simțindu-se tirită în virtejul dramei, care se lăsa asupra ei, 
trecu strada şi urcă spre Leon Drei. Se opri lingă uşă şi, pier- 
zind conştiinţa, sună... 

Leon Drei în clipa asta abia îşi începea dimineața lui de 
pierde-vară, bogat, liber de griji, care adormise foarte tirziu, 
după nişte ceasuri plăcute, pe care le petrecuse în ajun cu No. 
şase,—cu nevasta ajutorului de contabil, o brunetă, picantă, 
grăsuţă, de 22 de ani, uşuratecă şi nepăsătoare, ca vintul, Pe 
mesuţa rotundă de lingă divan se vedeau rămăşiţele ospăţului 
din ajun: lichior, cognac, o cutie deschisă cu bomboane, un co- 
şuleţ cu o pară şi doua mere, nişte ceşti în care Grabov ser- 
vise cafeaua torcească. Dar Leon Drei nici nu le observa. Era 
cufundat în clipa asta într'o distracţie nouă, nevinovată, cu to- 
tul neobişnuită pentru el: cetea nişte versuri din Puşchin. Dece 
versuri, dece versurile lui Puşchin: la asemenea întrebare n'ar 
fi putut da un răspuns mulţămitor. Poate fiindcă Saul Rozen 
scria versuri, fiindcă Berta l-a făcut atunci de ruşine. Oricum, 
cetea cu o răbdare de inger. Fruntea îi era încreţită de sfor- 
tarea de a înţelege cele cetite. Un braţ îi era întins pe aşter- 
nut, cu cellalt ținea cartea. Din cind in cind simțea un adac 
respect fați de propia sa persoană, pentru o petrecere de timp 
atit de folositoare. Pentru cetire nu simiise gust niciodată, şi 
în privinţa cărţilor avea o convingere proprie pe care însă nu 
se hotâra incă s'o dea pe față în societate, In cit priveşte, in 


bal LEON DREI f 403 


special, versurile,—cite o poezic-două, —incă tot le mai cetea din 
cînd în cînd prin gazete, dar totdeauna cn convingerea, că face 
autorului cea mai mare onoare şi cel mai mare serviciu. In su- 
fletul lui însă niciodată nu putea să înțeleagă, la ce adică mai 
sint bune şi versurile, şi avea, la drept vorbind, cel mai mare 
dispreţ pentru scriitoraşii, care-şi publică idioatele lor produc- 
şi. Puşchin,—da, Puşchin e mindria Rusiei. Puşchin a fost o- 
morit la duel după cum se spune, din pricina unei poezii de-ale 
sale. Versurile lui, ce e drept, prezintă puţin interes, ba stat 
chiar plicticoase, dar odată ce Întreaga Rusia... Afară de asta, 
faţă de o damă poţi arunca—cumva—şi praf in ochi. Cine mai 
ceteşte azi pe Puşchin ? Intr'un cuvint, are să-l folosească el 
pe Puşchin aşa, cum trebue, 

Invingind una din poezii, începu să cetească „Ingerul“, Ri- 
dicind frumos sprincenele, ca să exprime dintr'odată, şi mirare, 
şi sarcasm, strigă cu un ton măreț: 

— Grabov, la poftim incoace! 

Isac Grabov, care în clipa asta curăţea hainele lui Leon 
Drei lingă fereastă, de unde putea vedea bine pe cunoscuta ne- 
cunoscută depe bancă, era ocupat de gînduri grave. Prindea 
în gind pe necunoscută. Grabov e agent polițienesc, însărcinat 
cu descoperirea acestui mister. Se duce indată la ea şi-i spune: 
Doamnă, dumneta de mine n'ai să te poţi ascunde. Am hotărît 
intre noi o distanţă de 5 paşi, tertipurile mau să te ajule. Am 
să te urmăresc până la capăt ; am să aflu odată, cine eşti dum- 
neta, şi ce vrei dela domnul Leon Drei. Nici nu te uiţi ? Per- 
fect. Ai oftat de trei ori. Minunat. Inadevăr, pentru a urmări pe 
cineva, nu văd nici o greutate. Imi închipuiam lucrul ăsta mult 
mai complicat... Se pricepe ea oare, că o urmăresc ? Sau, poate, 
bănueşte şi numai se preface că-i liniştită. Bagă de samă, 
kac! E şiretenle, fără nici oindoială. A luat o birjă! lau ṣi euo 
biriă. Am prevăzut eu această întorsătură |. Zburăm. Ea fna- 
inte, eu după dinsa. Calul ei zboară ca vintul, dar nu se lasă 
nici al meu! Se uită indărăt speriată. Mulțimea se ia după noi. 
Minunat. Gardiştii şueră. Ea părăseşte birja şi se ascunde in- 
tr'o curte cu două eşiri. Eu după ea! Ea pe scară, şi eu pe 
scară, Ea pe acoperiş, eu—după ea. O damă şi un tinăr pe un 
acoperiş de casă. O dramă pe acoperiş. Splendid! 

Aici ideile lui Isac Grabov luau o nuanţă cu totul haotică. 
Isac respiră des, şi cind conştiinţa i se lămureşte—aude, cum 
îi spune lul Leon Drei. 

— Ah, domnule Drei, domnule Drei, ce pisotre găsiţi 
dumnevoastră, om tînăr, voinic, bogat să linceziţi degeaba in 
oraşul ăsta blăstămat şi plicticos? Vindeţi tot ce aveţi, cum- 
păraţi două puşti bune, două revolvere, două pumnale şi—hai 
undeva, departe, să ducem o viaţă de vinâtori liberi. Lăsaţi 
naibii femeile. Pentru aventurile noastre e deschisă intreaga 
lume. Să plecăm în Africa sau în India. Să vinâm lei, tigri, e- 
letfanţi. fericire trebue să fie, să omori ò fiară, ca t. 


406 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nea prin pădure. Mii de primejdii ne vor amenința, Vă 
4 i Sa eunoapia că sinteti orăşan. Păcat. Atunci vă fac 
altă propunere. Să mergem să căutăm pe cei obijduiţi de so 
pe cei care aşteaptă ajutorul dela nişte salvarori nebănuiţi. 
restabilim dreptatea, călcată în picioare. Să ne prefacem în doi 
Don-Chişoţi! Dumnevoastră veţi fi Don-Chizot cel mare, iar 
eu—Don-Chişot cel mic. Ce victorii o să obţinem împreună! 
Vă implor, domnule Drei, tenunțaţi la viaţa sătulă. Ce vă aş- 
teaptă pe dumnevoastră în viitor? Urltul şi dezamăgirea. O să 
imbătriniţi de vreme. O să vă îngrăşaţi. Leon Drei—gros! Nu-i 
ceva oribil ? Dar boalele ?... Pe cind așa, mereu pe drumuri, o 
să fiţi totdeauna voinic, vioiu, mimea va fi ocupată cu vr'o 
problemă nobilâ. Ciţi amici nobili o să ciştigaţi!” 

Vocea lui Leon Drei îi dărimă cu brutalitate lumea , fru- 
moasă, in care trăia acum o clipă. Isac aruncă o privire spre 
necunoscută, şi cu hainele periate intră în odaia de dormit a 
lui Leon Drei, : ) 

— Deabia-deabia te-ai arătat—rosti Leon Drei nemulţumit, 
—ce făceai acolo ? Doar m'ai să spui, că prindeai muşte! Pune 
hainele la locul lor şi vorbeşte. Iţi plac versurile? 

Isac Grabov se uită la stăpinul lungii în pat, în poza lí- 
beră a unui Apolon în odihnă şi, simțind în întrebarea lui vr'un 
şiretlic, răspunse evaziv, ; 

— Până acum nu m'am gîndit la aşa ceva, domnule Drei, 

— Atunci gindeşte-te îndată, —ii porunci îngădultor Leon 
Drei, care dorea să-i arăte numaidecit unele impresii ale sale 
despre poezia cetită, 

PE Pai întăiu, —răspunse Grabov,—e destul de greu să 
spui deodată, apok — saoga, i a peaa dika cred, că lucrul 
ăsta ar intra în cercul indatoririlor meie. i 

— Intră, îi împrăştie orice îndoială Leon Drei. Şi-—fără 
multă vorbă. Lasă pe meseriaşii de tot felul să discute, pe croi- 
tori, care nu pot face un pas fără să chibzuiască şi aşa, şi 
aşa—răspunde cinstit, deadreptul: iţi plac versuri, sau nu ? 

0 = Sa zicem, că-mi plac,—răspunse cu băgare de samă 
Isac Grabov.—Ce-i cu asta ? 

— Atunci ascultă poezia asta a lul Puşchin, şi spune ce 
crezi dumneata despre ea ? Se numeşte „Noaptea“. Ascultă 
cu băgare de samă, Isac! A 

„Vocea ta pentru mine, şi blindă, şi dulce*“—-începu Leon 
Drei, imitind pe Saul Rozen... 


— Ei, ce zici ?—intrebă el triumtător, dupăce ceti poezia, ` 


şi sigur că va auzi propria sa părere, exprimată deo altă 
persoană 


— E bine, mi se pare, răspunse Isac Grabov, care, fără 
să-şi dee Arme, cum, se simţi mişcat intr'un chip plăcut. N'aşi 
refuza chiar s'o mai ascult odată. 


— Cum bine ?—zise Leon Drel dezamăgit.—Eu te întreb, . 


ce zici dumneta despre o poezie slabă, şi dumneta răspunzi 


BOR DRE S 407 


„bine“. laca, veşnic aşa,—incepu să înveţe el pe Grabov,—toţi 
strigă: Puşchin, Puşchin, dar ce lucru grozav găsesc el aici 
în Puşchin ? Unde,—arată-mi, te rog,—vezi dumneta aici ritm ? 
intr'o poezie lucrul principal e ritmul, şi tocmai ritm eu aici 
nu văd,—continuă el, rep:tind cu plăcere cuvintul, pe care il 
întrebuințase în prezenţa lui, Saul Rozen. 

Dă-mi ritmul, şi al să te bucuri de lauda mea. | 

— Dar ce e, mă rog, ritmul—iîntrebă cu o curiozitate 
taivă Isac Grabov. 

— Cum, dumneta nu ştii, ce e ritmul —se îngrozi Leon 
Drei ;—cu neputinţă | Glumeşti ? Dar cine nu cunoaşte înţe- 
lesul acestui cuvint? Opreşte pe cel dintăiu copil din stradă, 
şi la întrebarea dumitale, ce-i ritmul —îndaţă are să-ţi răspundă. 

— Îmi pare foarte rău, domnule Drei, că nu ştiu înţelesul 
cuvîntului acestuia, —zise isac Grabov,—dar părerile de rău, spre 
părerea noastră de rău, n'adaogă la ştiinţă. Aşi vrea să capăt 
dela dumnevoastră explicația acestui cuvînt. Mi-aţi spus, că 
in peria e care ali cetit-o, nu vedeţi ritm. Va să zică, rit- 
mul e un lucru trebuincios in poezie. Eu cred, că ştiu tot fe- 
lui de lucruri, dar lucru, care să se numească ritm, încă n'am 
ținut în mină, decînd sint [SI 

— Ce tot dai zor cu lucru ? - se supără Leon Drei, sim- 
țindu-se deodată strîns cu uşa—ce „lucru“, măi idiotule? Ce 
tot încurci? Vorba nu e despre vr'un Imcru, ci despre ritm! 
Despre ritm,— înţelegi odată, idiotule cu ochi holbaţi, ce eşti. 
Am şi spus-o: că Puşchin le are pe toate, afară de ritm, divi- 
nul ritm! Şi un orb ar fi de părerea meu,—eontinuă el cu in- 
drâzneală, fâră să aibă idee ce e ritm, fără să-și închipue că 
Isac Grabov are să-i ceară explicaţia acestui cuvint. Ceteşti: 
totul frumos, totul bine, neted, toate parcă ar fi la locul lor. 
Eşti mulţumit, ești gata chiar să spui: scriţi, d-lor poeţi, scriţi ; 
şi ueodată, tocmai la urmă te trezeşti: mă rog, dar ritmul ?... 
Tocmai principalul lipsea! lată ce nu e cinstit, Orabov,—rosti 
ei deodată cu amărăciune: Dumneta pe poet l-ai crezut, cind 
colo—te-ai înşelat... Dece ai șterpelit ritmul, ca un măsluitor 
de cărţi? Ne-ai tras pe sfoară, domnule poet! ȘI sigur că 
avea dreptate, de o sută de ori avea drepte Saul Rozen, im- 
putind poeţilor din generaţia veche lipsa de ritm. Saul Rozen,— 
iată adevăratul reprezentant al poeţilor celor nol. Are ritm 
cit vrei. Străluceşte cît de colo, îl vezi cit de colo; parcă-i 
viu, aşa jos! Ai înțeles? Imi pare bine, Aruncă pe mine 
un cerşai, 

Isac Grabov, primind această lecţie, nu-şi exprimă mulţu- 
mirea prin nimic şi implini în tăcere porunca lui Leon Drei. 

— La urma urmelor,—zise Leon Drei, dupăce se mai râs- 
gindi,—eu îi ert, şi lui Pugchin, şi tuturor posar. li las în 
plata Domnului. Las’ să scrie. Trebue să trăiască şi ei. Scriţi, 
domnilor, scrii; cu ritm, fără ritm—scriţi, Vă dau voe. Chi- 
muiţi-vă, născociţi ritmuri, căutați comparații, întrun cuvint, 


munciti, domnilor! Nu fiți trindavi; scriți, scriți, bãeți! Şi eu, 
dacă a fi dispus, vă cetesc cu ind nță; volu fi rău dis- 
pus,—cu severitate. Mi-o plăcea—vă laud. Nu mi-o plăcea, 
maţi brodit-o, — toate cărţile voastre le trimit în... cabinet. A- 
tunci, fără supărare! lar acuma, Grabov, ajută-mă să mă îm- 
brac. Vreau să mă duc pela Nina Marcovna. Mi s'a subțiat 


a. 

7S Cind treaba ajunse la ghete şi Isac Grabov se aşeză în 
genunchi dinaintea lui Leon Drei, acesta, privind spinarea lui 
largă şi observind mişcările omoplaţilor, zise cu plăcere: 

— Inadevăr, Grabov, ar trebui să recunosc, că o duc 
foarte bine. Ca în sinul lui Dumnezeu. Unii m'ar întreba: 
pentruce ? Le-aşi răspunde: imbecililor, numai mulţumită ge- 
nialităţii mele! Sint un om genial, Grabov. O spun, fără să 
mă laud. Aşi putea să pun stâpinire pe tot globul pămintesc, 
dacă însăşi natura n'ar pune o margine forţelor omeneşti. Fe- 
meile, depildă, toate sint ale mele. Dar şi bărbaţii deaseme- 
mea, toţi sint ai mei. Ai văzul cum mă joc cu ei? Mijloace 

mtru a cuceri omul, am nehumârate. Linguşire, şiretenie, 
curtenire pei vr'o combinaţie neaşteptată, naivitate ade- 
menitoare şi alaBilitate: iată cu ce birui eu, iată cum am făcut 
cu pe oameni să mă servească, Despre extraordinara mea in- 
teligență n'am să mă întind, asta se înțelege dela sine. Gin- 
deşte-te, de unde am plecat, şi unde am ajuns. ŞI am numai 
26 de ani. La vrista de 30 de ani nădăjduesc să capăt influ- 
enţă în Anglia, la 35 de ani mă apuc de America... Apropo, 
Grabov, ia spune-mi, ce număr de femee e la rînd, şi cînd tre- 
bue s'o aştept? Dumneta, Grabov,—eontinuă Leon Drel a-i 
dezvolta noua sa temă, care-i venise, pe cînd Grabov se tâvă- 
lea la picioarele lui, — dumneta nici nu bănueşti cit sint de 
drăgălaşe aceste numere, aceste femei ale slujbaşilor noştri. 
Să-ţi lingi buzele! Nişte fiinţi cu desăvirşire aparte! Ce nai- 
vitate! te neştiinţă a fineţelor amorului; ai zice, că bărbaţii 
lor sint nişte complecţi cretini! Dar cu cîtă lăcomie se dau la 
ştiinţa mea! Unele, înadevăr, la început pling chiar, dar roa- 
dele lacrămilor sint totdeauna gustoase. Dar ce cărnuri! — 
zbieră el deodată entuziasmat, ce forme! Damele mondene nici 
mu se pot compara cu ele! Dar, în general, dama mondenă e 
adesea o vorbă goală. 

In clipa asta în antreu se auzi soneria. Leon Drei, care 
maştepta pe nimeni, se uită intrebător la Grabov, care cu ace- 
iaşi întrebare se uita la el, 

— Cine ar putea să fie ?—şopti Leon Drei, aducind tea- 
tral mina la frunte. 

— Cine ar putea să fie 2—şâpti şi Isac Grabov, prinzin- 
du-şi virful nasului între două degete. i4 

Vrm minut amindoi rămaseră pe ginduri. Insfirşit Leoa 
Drei strinse din umeri. Nu putea să-şi închipue cine a sunat. 


Grabov îşi chinuia mereu viriul nasului, neştiind ce să între 
prinză 


— Vâd o singură eşire,—se pricepu Leon Drei,—trebue 
să te duci să deschizi uşa. 

Lui Isac Grabov capul i se limpezi îndată după această 
vorbă, şi se repezi în antreu. 

— Ea! - strigă el în şoaptă, întorcindu-se peste o secundă. 

— Cine?—se sperie Leon Drei, retrăgindu-se la loată în- 
timplarea spre fereastă, 

— Necunoscuta,—râspunse Isac Grabov cu o emoție prie- 
linoasă. 

— A! Dar nu-i înarmată ?—intrebă Leon Drei cuo voce 
străină ;—adică m'ai observat în mină vr'un revolver. 

— Din punct de vedere exterior totul pare a merge bine, 
domnule Drei... 

— In cazul acesta, —se pr za cu curaj Leon Drei,—o pri- 
mesc. La tot cazul, Grabov, să-mi fii la îndâmină. 

Şi cu pasul ferm, bărbătesc se îndreptă spre cabinetul 
său cochet şi bine ingrijit. ludita Îl aştepta deja cu palpitaţie 
repetind o rugăciune... Procedind după codul romanelor fran- 
ceze, ea aruncă mai întăiu o privire jurimprejuru-i prin odaia 
persoanei iubite, şi cu satisfacţie le găsi toate la locul ior. A- 
poi se uită în inima sa şi găsi aceste cuvinte: Sărmanul Ar- 
mand, lui nici prin gind nu-i trece să mă aştepte, ba încă la 
o cră atit de matinală. Cum are să întimpine el pe Anita lui? 


' Doamne, dă-mi puteri, întăreşte slabul meu suflet!“ 


Apoi puse pe un scaun enorma sa umbrelă neagră şi în 
fugă se privi cochetă în oglindă. O femee fermecătoare, în 
vual albastru o intimpină cu o privire amabilă şi voloasă. Trä- 
săturile elegante ale figurii sale, erau piine de farmec şi no- 
bleţă. In ochii ei scinteiau foc şi extaz. Minuţele mici tradau 
origina ei aristocratică. Slaba roşeață, revărsată pe obraji, re- 
fecta o emoție adincă, tăinuită însă de zimbetul fermecător, 
care aluneca melancolic pe buzele ei. 

Auzi pasi in apropiere, în oglindă se reflectă figura no- 
bilă a lui Armand, Surprinsă, Anita sə retrase, speriată, dela 
oglindă, se întoarse şi, intinzind minile cătră Leon Drei, şopti 
cu o voze abia auzită, plină de iubire şi disperare. 

— O, Armand, o, Armand al meu! 

E! o cuprinse în braţele-i puternice, ea îşi lăsă capul pe 
umerii lui. 

— O, Armand, — zise Anita, adunindu-şi cele din urmă 
puteri şi simțind o bucurie nepâmintească în brațele tinărului 
om, —însfirşit sintem din nou impreună. Singuri, amindoi, la 
tine, în locuința ta de holteiu. Dar tu mai să mă condamni. 
lubirea e singurul conducător al inimii mele. lartă, iartă pe 
aebuna ta de Anita! 

— Te-am şi ertat, scumpa mea Anita. 

— Nu; nu, tu trebue să mă asculţi întăiu Armand. Ar- 


410 VIAŢA ROMINEASCĂ 
pi ii RO 


mand, — rosti ea cu putere şi seriozitate, privind cu ochii în- 
ue g figura lui, atit de scumpă, frumoasă, bărbătească. —Ar- 
mand, ţii tu minte ceasul acela, cînd ţi-am dat eu inima? Eram 
aşa de naivă, ascultam numai de şoaptele inimii, nu bănulam, 
că viaţa e caşi o roză înconjurată de spini, care sfişie fără 
milă pe îndrăzneţul nesocotit, ce vrea s'o rupă. Și am urmat 
orbeşte chemarea inimii. Pentru o clipă de fericire se întimplă 
să plăteşti uneori cu întreaga viaţă... 

— Scumpa mea Anilă,— răspunse Armand, sirîngînd-o la 
piept şi căutind parcă să n'o cedeze nimănuia,—vei fi a mea. 

— Armand, — obiecta Anita, zmulgindu-se din braţele lui 
puternice, dar aruncindu-i o privire recunoscâtoare, — vorbele 
tale sint dictate de pasiune. r contele niciodată nu va erta 
o căsătorie neegală. Armand, tu asta o ştii bine, şi eu nici- 
odată nu voiu călca peste voința nobilului conte, tatălui tău. 
O, Armand, m'am gindit mult la familia ta, la tine. Tu trebue, 

tu eşti dator să asculți poruncile tatălui tău. 

— Anita, zise Armand, lăsînd capul în jos,—tu mă co- 
pleşeşti cu nobleța ta. Dar eu nu pot primi jertfa ta.. Ce-mi 
pasă mie de tatăl meu? Nu vreau să Ştiu de poruncile lui. 
„Acestea nu pot să-mi ceară întreaga viaţă. Te iubesc, — rosti 
el, cufundindu-şi faţa în cutele rochiei ei. 

— Armand, Armand, scoală, tu-mi răpeşti curajul cu des- 
perarea ta,—exclamă Anita, stăpinindu-şi lacrămile. Am venit 
să-mi iau adio dela tine. Ascultă-mă, mine dimineaţă Anita nu 
va mai fi pe lumea asta. Cedează locul norocoasei sale rivale. 
Dar ziua de azi, Armand, ziua de azi ea noastră. Ți-am adus 
ultima mea jerttă şi iubire. Armand, scumpul meu, primeşte 
cea dintălu sărutare a mea de fecioară... 

Lumina în otel se stinse. Al cui plinset se aude în ca- 
wera din colf? Cine a auzit cuvintele de delir, care au pre- 
„cedat taina iubirii ? 

Leon Drei, văzind că necunoscuta îi zice Armand, îşi ex- 
primă cu drăgălăşie mirarea pe față, și se gindi: ea trebue să 
se fi înşelat, dar eu nu mă dau în lături de a mă numi şi Ar- 
mand, dacă nu-i urită, 

— Stimata doamnă, zise el,—n'am încă fericirea să vă 
cunosc. Daţi-+ă osteneala de a vă numi... 

— Armand,—continuă necunoscuta răpede, parcă ar fi ce- 
tit pe o carte. 

„Cu asta, mi se pare, nu-i nevoe de ceremonii, —se gindi 
Leon Drei. Ce aventură caraghioasă! la să-i ridic eu vua- 
lul de pe faţă. Ce risc? Pot să tac cu ea orice şi nu răs- 
pind; e la mine“. 

Se apropie mai mult, şi pecind vorbea ea, îi ridică voalul 
şi, mirat, se dadu îndărăt. $ 

„Dar e ludita! A inebunit de dragoste pentru mine, Să- 
raca băbuţa! Dar ochii îi strălucesc ca nişte brilianţi. Curioăsa 


aventură 1... Cu babe încă n'am avuta face. MA prefac că n'e- 


„cunosc, Doar—nici o răspundere. Să gustăm şi din fructul ăsta 


r LEON DRET 4l 
PA 


— Grabov,—strigă el,— leacă, du-te de te plim i 
Pentru dumneta sînt să Faan un ceas, TEORIN 

Și întoreindu-se cătră ludita, zise cu blindeţă : 

— Vorbeşte, copilul meu, eu te ascult. 

__ „Dealtfel nu-i nici aşa de lepădat cum mi s'a părut mai 
inainte, —continuă el să se gindească, aşezindu-se lingă ea pe 
divan. Să mă fac, că-s Armand Oarecare. In orice femee e 
ceva picant. La urițenii mai ales. Ciudată aventură. Trebue 
să-i scot pălăria, Să-i despletese părul. Mi se pare, gulerul 
ii împiedică grozav vorba. Să-i scot şi gulerul, Da, gitul nu-i 
de prima tinereţă,.. 

— Armand, Armand,—auzi el... 

— Da, da, doamnă, sint Armand, se înțelege ! 

„Ce tot şopteşte ea acolo 2... Ce mă priveşte ?— Da, da,— 
vorbea el distras, răspunzindu-i ; şi-i scoase pantofii din picioare. 
Acuma s'o imbrâţişăm. Las” să mă sărute. He-he! Ce säru- 
tări. Mă încălzesc! Pieptul—plinuţ, n'am ce zice. Dar mă 
stinghereşie jacheta. la s'o dezbrac... 


XII 


E sarâ. In aer linişte. 

„Strada e scăldată în lumina lunii. Depe arbori cade pe 
Pimint, fără zgomot, podoaba îngălbenită a verii. Cerul, fără 
un pic de nour, pustiu şi nemărginit, e plin de farmecul trist 
al inceputului de toamnă. ludita, albă ca un spectru, stă re- 
trasă în balcon, Farmecul nopții a pus stăpinire pe ea. Viaţa 
apropie de ea apele sale. Ea le vede, aceste ape intunecoase 
şi lacoime, și pe demonii, care îl întind minile lor negre şi te- 
nace. In sufletul ei, pustiit şi sleit de chinuri, e luptă. Anita 
vrea să trăiască, dar pentru Anita nu-i altă eşire, 

Vinul « în cupă, ea trebue să-l bee... 

lar în odaia de dormit, mică şi paşnică, de alături, se pe- 
irece un act solemn. Saul Rozen stă lingă masa de scris şi 
irece în caet noi fapte din viața noli născute,—Sarocicăi, nu- 
mită „Zimbetul Fericirii”  Scumpa Betsi s'a aşezat în vechiul 
fotoliu, cu „Zimbetul Fericirii“* în braţe, ca o Madonă, şi cu 
nn zimbet fericit urmăreşte pe soţul, care din cînd în ciad a- 
runcă îndărât părul său de poet, sau îndreaptă pe nasu-i sub=- 
lire, puţin coroiat, pensneul. Fiecare mişcare a lui Saul îi 
atrage luarea aminte, caşi cum şi el ar fi tot aşa de mic şi de 
plăpind caşi Sarocica. l 

Sarocica stă liniştită subt înveliş şi cu ochişorii ei strălucitori 

fura cu obrăjelul roşiaric aminteşte o păpuşă, rău făcută. 

ar mamei, Sarocica i se pare culmea perfecțiunii. Pe fața 
Sarocicăi se vede şi pe dinsa, şi pe Saul, Asta e una, Obră- 
jorul e de adevărat înger. Două. Dar parcă mai există pe 
lume, poate să mai existe o asemenea jucărică, încă un aseme- 
mea îngeraş? Sarocica e o fetiţă unică, cea mal fermecătoare, 


am S ra r Aa LEA aa Main . 35 TẸ 
e pi, A W AT | s 


412 VIAȚA ROMINEASCĂ 


cea mai nostimă. mai extraordinară din lume, şi Betsi are în 
privința asta mii de dovezi din cele mai elocvente. 

„Mai întălu de toate, —îşi zice Betsi, urmărind Saul 
—ochi. Ochişorii Sarocicăi nu-s ochi, ci două steluțe, doi 
mici sori, două zimbete! Apoi, măsuşorul! Ce frumuseţă! 
Cine mai poate încreţi năsuşorul aşa de frumos, aşa de drăguţ, 
ca Sarocica ? Nimeni. Dar obrăjeii, dar bărbiz, care-i dulce 
ca mierea? Dar trupuşorul ?-— continua să dovedească,—nu ştiu 
eui,—Betsi : cea mai scumpă, cea mai delicată catifea nu se 
poate compara cu netezimea pielei Sarocicâi. Dar picioruşele, 
dar degeţelele... 

Saul Rozen pune un punct şi răsfoeşte cu plăcere grosul 
său caet, întitulat aşa: 

urnalul Sarocicăi Rozen. Scris de părintele ei, poetul 
Saul Rozen. 

Jurnalul începe cu următoarele cuvinte : 

„Naşterea mea“. 

„Eu, Sarocica Rozen; m'am născut în noaptea de 17 Iulie, 
la ora trei şi patru minute. lată ce mi-a rămas în amintire 
din clipa, cind am apărut în lume, în micuța şi liniştita noas- 
trå odae de dormit, din strada Zdrenţelor, No. 5. apartamentul 
10. Cînd buna şi drăguța noastră moașă, mătuşa Fani, a de- 
clarat că s'a născut o fetiţă, eu îndată am scos un țipăt ca- 
racteristic, care a umplut de o bucurie divină şi palpitindă ini- 
mile scumpului tătică şi scumpei mele mămică. Scumpul papa, 
care tot timpul stătuse în odaia de mincare, la fereastră,: cu 
faţa lipită ae geam şi plingea în tăcere, ascultind gemetele 
scumpei mamică, de'ndată ce a auzit vocea mătuşei Fani, a aler- 
gat în odaia de dormit, s'a aruncat la scumpa mamică, a căzut 
în genunchi lîngă patul ei, şi ascunzindu-şi capul în pernă, 
plinse cu lacrămi de fericire. Scumpa mamică i-a mingtiat cu 
gingăşie capul. Lacrămi i-au lucit şi ei în ochi. [n curind 
m'au arătat tăticăi, care s'a uitat la mine şia exclamat: „Dum- 
meztule, cit e de drăguță!“ Şi iar vru să plingă, dar aici buna 
noastră moaşă, mătuşa Fani, începu să-l gone:scă din odae, 
fără ceremonii, şi tăticu' se supuse îndată, Apucă numai să 
sărute minuţa mea mică, să arunce o privire de adio asupra 
mea şi a mamicăi şi eşi din odae oftind. Scumpa mamică fn- 
chise ochii de fericire. Lacrămi mari luceau pe genele ei“. 


L 
. » 


„lulie 18, ora două şi şase minute după amiazi. Decu- 
rind scumpa mamică m'a numit „Zimbetul Fericirii“. N'am să 
uit niciodată această minunată, limpede zi de soare. D ul 
nostru balconaş era învăluit de o umbră răcoroasă. Arborii 
din grădinuță dormitau într'o aromeală plăcută. Ingerii se - 


dau în azurul palid al cerului, Scumpul tătică, privindu-l în- 


giîndurat, zise deodată scumpei mamică: 


FRES LEON DREI č 413 


— Sarocica noastră încă eri 
iar some e cu nol! sl E DONS: (ola, PE 
tunci mamica, cuprinsă ca de o inspira ie, strigă: - 
mim pe Sarocica noastră un „Zimbet al Feran e iar pea 
colo în casa noastră va fi un zîmbet de fericire. Parcă ma 
aruncat ea o lumină de fericire peste Intreaga noastră viaţă ? 
Scumpul tătică îmbrăţişă cu gingăşie pe scumpa mamică. 
Mâătuşa Estera a aprobat, dînd din cap. Mâtuşa ludita, nu ştia 
dece, a început să plingă. lar Sara, exact la ora opt, scum- 
pul tătică a scris o poezie, pe care mi-a dedicat-o mie. A mu- 
mit-o „Zimbetul Fericirii“. l-a plăcut mai ales scumpei mamică, 
care îndată a invăţat-o pedinafară. lată acea poezie: 


„Zimbetul Fericirii“, Stanţe. Ş 


Compusă de poetul Saul Rozen, scrisă în onoarea 
noei născute, Sarocicăi. 


Cind 
Coliba ta 
O va lumina 
Un zîmbet modest de fericire, mergi 
La templu şi 
Ridică ruga ta! 
Zimbetul fericirii 
Al a i: l 1 
ea n calea soarelu', 
"Eatuta lumea 
şi lumina, 


Zimbetul fericirii 
E unul. 
Află: 
O nouă lume, biruind 
Adincul Chaosului 
S'a născut! 
e Slaviţi-l, slăviţi-l, 
Slăviţi, slăviţi 
Pe acela 
Care é 
A însămințat lumea 
Şi a adormit 


In pace. 


— Betsi,—zise deodată Saul, —am cetit din nou stanțele 
mele „Zimbetul Fericirii“, şi numai acuma am înţeles adevă- 
rata lor Irumuseţă şi adincime. „Pe acela, care a însămințat 
lumea și a adormit în pace“, - repetă el cu venerație. Vorba 
e, se înţelege, despre Dumnezeu. Dar cum e spus! Am tur- 
nat un conţinut nou într'o noţiune veche. „Şi a adormit în 
pace“. Aici e conținutul unui întreg sistem filozofic. Intreba- 
rea despre libertatea conştiinţii e aproape rezolvită prin această 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ o 
scurtă formulă. MĀ înţel tu, mica mea Betsi? Poezia fi- 
lozofică nu-i mai prejos decit cea lirică. Da, cu poezia asta 
se poate compara numai vechea bucată, stingace poate, dar tot 
aşa de profundă „Pinea“, 
i-o aminteşti? 

O, pine, o, plantă, o, minunat 

Grăunte, care poartă în el 

Enigma vieţii ! 
~ Crește! 


declamă el cu căldură, 

-= lată taina divină,—zise el,- iată pentruce trăim noi cu 
tine, iată senzul acestui pret A transforma înţelepciunea in 
frumuseţă, a o îmbrăca în haină poetică, e chemarea cea mai 
înaltă a omului, 

— Dar ce-ai scris tu azi despre Sarocica ? — întrebă Betsi, 
desfătatță de cuvintele lui Saul. 

— O, nimica toată, aşa citeceva, — răspunse Saul. 

— Atunci scuză-ne,—se rugă Betsi pentru ea şi pentru 
Sarocica. Sarocica trebue să fie martoră la tot ce facem noi. 

— Cu plăcere, —consimţi îndată Saul; cheamă pe ludita şi 
pe Estera, las' să asculte şi ele, 

— Judita !— strigă Betsi, modulind înadins cu melodie ve- 
cea, ca să se deprinză Sarocica cu sunetele muzicale,—Estera, 
veniţi la noi. Indată Saul are să ne cetească o mică pagină 
despre Sarocica. 

ludita m'auzi chemarea. Se plimba încolo şi încoace pe 

dul dela Arcole. In faţa ei e Sena, teribila Sena, care a fn- 
ghiţit atitea vieţi tinere. Dar ea nu va tresări în clipa hotă- 
rită. Fericirea lui Armand al ei e în siabele ei mini; dar ea 
nu va trada pe iubitul ei. O, sârmana ei inimă! O, Paris,o, 
roman, plin de minuni, cu un sfirşit atit de trist, asupra căruia 
cu miile vor vârsa lacrămil O, soartă, soartă, e grea răzbu- 
narea ta! Dar eu m'am supus. Am băut din amindouă cm- 
pele vieţii. Am cunoscut și suferința, şi cea mai mare fericire. 
Nu cîrtesc, 0, Doamne! „in minile tale las sufietul meu. 

Rătăcind şi dibuind, se urcă pe parapetul podului dela 
Arcole şi priveşte fără frică întunericul riului. Nişte diavoli 
de culoare liliachie întind spre ea braţele lungi şi răspingă- 
toare. Muzica iului cîntă un reguiem. Sena se pregăteşte de 
sărbătoare. ln adincimea ei s'au aprins acum torțele solemne... 

lar în tihnita odae de dormit a început deja cetirea. 

„August în 5, sara, ora opt şi un stert,. Vineri,—ceteşte 
Saul. Tocmai au sop cu baia mea. Scumpa mămică a pre- 

t totul pentru baia mea. M'au pus pe masa mea, ay, des- 
feat chiloţica, în care mă simt aşa de bine, şi atunci am ta- 
ceput să mă întind cu atita . Şi scumpa mâtuşică Es- 
tera a spus că eu cresc. am ară pai pe Tusa mea a 
speriat foarte mult pe scumpa mea mamică, şi ea a strigat: „vai 


LEON DREI 413, 
de mine, a răcit Sarocica“ ! Dar eu am liniştit îndată pe scumpa 


mamică. Un zîmbet uşor a trecut f 
1 aţa 
de încintați cu toţii, incit fiecare a înceată ai aior pietre: 


cufundat ea singură în apa căldu i 

„Şi aga d i i 

s ga Baraa ch dare Văzui def mana fața ry rii 
upra mea. Mamica îmi t A 

şor. Stăteam liniştită şi nu plingeam deloc, cura [n i 


—_Fermecător, fermecător! — exclamă B rgi 
E Jia H l 
Saul; „Zimbetul Fericirii“ noastre a eşit ca rară rise 


— Cind Sarocica va fi mare : i 
şi va ceți urnalul,-— Es- 
n e Plai C-tin ea mre ei A min tablou al scãi 
e minunat, Are să-ți fie - 
e AR = se iubească pe ea insă în A rada 
diacios ceai n Singur lucru,—zise Saul,—să rămin cre- 
ntre acestea Betsi se sculă şi aşeză cu bă 
fetiţa în coşul de rufe, care înlocuia Spasa crucii hagar 
NA ERĂ dae a Zimbetul Fericirii“ noastre,—exclamă ea en- 
s ast, Impreunindu-şi minile ca la rugăciune, — cît fi de ferme- 
Mă . reno da cipi, Dar cum samānă cu Saul! 
„hi atălui,— x 
si admiring enipu pr adăugă ea, lăsind capul într'o parte 
ul şi Estera i 
iat și = și Š lrans az în virful degetelor şi Ince- 
aul zimbea fericit şi-şi sucea încet mustății 
+ + *» e. E 
citva Smp compară pe Saul şi pe Sarocica şi pa Hgin 
tatii d cei ie = ret Betsi, că Sarocica seamănă mai de- 
l reaa irge aika aa ă, decit cu Saul. Mama avea sprincenele 
— Nu, nu,—stărui Betsi cu o încăpăţi d 
are sprincenele mele! incolo e Ba. Aa a E 
mt ochioril Ar samănă cu Saul. Are nasul lui 
~ Scumpă Betsi —rosti Saul cu zîmbet,—cum 
= aa Car | meu, cînd nasul meu e coroiat, are Arg al 
A e ae Nu, Betsi, ea are năsuşorul tău, îl are în de- 
ra crmecător, cu nările rotunde, Năsuşorul tău, al tău — 
strigă gA şi Soop s'o sărute, ; za 
— Mar DOSa are să-i crească, —se incăpăţină B 
ca nå Betsi,—acu- 
a aitocica e numai cit o păpuşică. Ea trebue să aibă na- 


— Ba eu cred că mare să-i crească, şi nici nu trebue s'o 


` 


416 VIAŢA ROMINEASCĂ 


aibă, — zise Saul domol. ȘI însfirşit, nici nu-i frumos să aibă 


chişorii sînt ca ai tăi. Parcă cu am 
> a ai: a a jucitori, ca tine? Am ochii cel mai 


Ei bine, cedez, conveni Betsi cu ap inrmur ot a > 

de ovăială. Dar mai să tăgădueşti că er mâl 
1 tale. Tu ai buze doar foarte gar A a: a oa 

pa i ovalul feței e al tău. Intr'un cuvint, A seara 

eri ii tei și al mamei,—hotări ea deodată, arun nr pr 

rr drd asupra lui Saul, a Sarocicâi şi, în gind, asup 

v 


Ă + toţii în sofragerie, care işi 
|, trecură cu tof > 
a pang aigar tian, Morarit grei Seg n 
„ Samovaru 
avere arti privea cerul, acoperit de men i lu 
(reaR e de Bine în nol,- rosti Betsi ră să ea; să ui 
u bun,— i ua 
per re a pice ei |. Gindeşte-te, Sa : ră 
saipa un cărucior! Am pomos pe Sarocica noastră p 
sd; e - 
ā mititică 
ieste dai Lp map ard la dorința ei, se enpresi Şi 
cine râtă un tînăr, de o statură aproape „Ei an că 
mr. pe bee vak un nas enorm. Străinul scoase pál kason 
reg» gete peste nas şi întrebă cu o voce rasu - 
i aa Ald stå domnul Saul Rozen ? i - Sei. RES 
Se ridicară tulburaţi cu toții depe pa Pa Epa 
ca cel mai îndrăzneț, eşi înainte adn =- aopa 4 
corais emoţionată, şuviţa de păr de pe ei er 
= Eu sint Saui Rae pi ra rs marime tînărul, vitin- 
n Ă s € y 
el poarta dag femeile din jurul lul,—v'am adus o scr 


tapy wr Honi an domnul Drei, — exclamă Saul, aruncind 


tinse mina.— 
re Betsi, şi cu stială În 7 
Are Marei pi e lui aprope fără cr F ia uem b 
frică Pice mă fac, dacă.. un refuz? Scuzaţi, 
cătră musafir,—nu vas propus un Scaun. 
ză ea rii Ma. RA Taigi “musafirul, — pot să stau şi fa 


27 mîinile tremurinde Saul desfăcu scrisoarea. Betsi cu 


i. 3 RA 
a pa "pelah exclam Su. -att pile m aena E Os 
P à - imit. Primi „Câm- 
dbieră el aproape, - sint pr 
erp înger ei mină de bucurie. Sârută apă byien ses 
pe Kaitra, se aruncă spre musafir şi fu cit pe 


Dar m'am emoţio- 


Pa „IRON DREI 


417 


— Ginmaă-i, Betsi, o sută cincizeci de ruble ? Acuma sin- 
tem bogătaşi. Asta ne-a făcul-o norocul Sarocicăi, 

— Dar noi în bucuria noastră am uitat de musafir, — 
şopti Betsi, lovind pe Saul cu cotul, — pofteşte-l la masă. — 
Scuză-ne, domnule. noi ne-am zăpăcit cu totul de fericire, — zise 
ca tare, adresindu-se musafirului. 

Da, da, iartă-ne,— rosti Saul incurcat. Spuneţi-ne nu- 
mele dumnevoastră. Vă mulţă mim din suflet pentru vestea bună. 
Vă spun drept, dumnevoasiră ne-aţi adus fericirea in casă, 

— Mă numesc, -— răspunse necunoscutul, lovindu-se cu două 
Seh peste nas,—lsac Grabov. Sint în serviciile domnului 

re 


— Sint incîntat, sînt fericit. —rosti Saul radios, şi-l pre- 
zintă dameior, 

„Dar unde o fi cealaltă, —se gindi Isac Grabov,—unde-i 
aceia, câtră care am eu scrisoarea dela Drei? Nu-mi vine să 
intreb... Dealtfel, să mai aşteptăm, poate se arată ea..." 

Cu toţii se aşezară la masă. Estera eşi pentru o clipă 
din odae. Saul Rozen indată inie pe Isac Grabov în toate 
afacerile sale intime: că are pe umeri o familie grea, că pri- 
mea dela socrul său numai 60 de ruble, că numai acuma patru 
săptămini a devenit fericitul tată al unei încîntâtoare fetiţe, la 
care ţine mai mult decit la viață. 

— Acuma închipue-ţi dumneta, cum o dacem noi cu şai- 
zeci de ruble,—spuse el increzâtor lui Isac Grabov, care asculta 
cu cea mai mare luare aminte, scinteind, cînd din ochiul cel 
albastru, cind din cel căpriu. 

Pe Saul îl inlocui Betsi, Isac Grabov se întoarse poli- 
ticos spre ea, se lovi cu cele două degete peste nas,—cejace 
făcu pe Betsi, să bage de samă nasul lui şi să se gindească: 
Ah,ce nas mare! De necrezut. Dare simpatic, Chiar păcat! 

—— Acuma,—zise ea tot aşa de sincer, caşi Saul, şi cău- 
tind să nu se mai uite la nasul lui —am să pot îngriji cumse- 

cade de sănătatea bărbatului meu. E, sărăcuţul, atit de slab, 
de palid! Uita-te dumneta la dinsul, Lui, domnule Grabov, 
îi trebue lapte, ouă, nu mai puţin de un funt de carne pe zi. 
Şi eu, deasemenea am nevoe să mă hrănesc bine, fiindcă alăp- 
tez. O femee care alăptează, domnule Grabov, trebue să se 
hrănească bine, altfel copilul va creşte debil, bolnăvicios, 

Isac Grabov o susținu pedeplin, zicind: 

— Mama întotdeauna căuta să bage în cap tatei, că ma- 
mele săiule au şi copii sâtui. Dar fiindcă dumneaei era tot- 
deauna flăminda, apoi şi noi, copiii, deasemenea eram mai in- 
toideauna Măminzi. Dar asta nu-l impiedeca pe taia, să susţie, 
că din roi au să iasă nişte zdrahoni. În privința mea şi a u- 
aeia din surori, lucrul s'a adeverit, dar ceilalți vr'o şase... 
Nu vă trudiți să dezlegaţi,—se adresă el cătră Estera, care a- 
duscse un borcânaş cu dulceţuri,—daţi-mi voe mie... Știu să 
leg şi să dezleg foarte bine. Ar trebui numai schimbată hîr- 


7 


418 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ţia, continuă ef, examinind borcanul cu un acr de cunoscător. 
aven o foae de gazetă ? Acuşi dreg eu totei. 

Estera se uită la el cu mirare, dar şi cu rm se e, şi-i 
dete borcânaş»i. Toți începură să privească curioşi măestria 
lui Grabov, care, regulind cum trebue borcănaşul, le povesti, 
cum a învăţat el meşteşugul acesta dela mama, care e admi- 
rabilă gospodină, admirabiiă mamă şi soţie. Despre tată se 
exprimă ca despre un rar umorist inăscut; şi se ştie, cit e de 
greu unui umorist să fie d bărbat bun, cu toate că tata e un 

rețuit, un om excelent. i 
re e: ră lui Isac Grabov produse o impresie minunată, şi 
deodati începu să li se pară la toţi, că e o veche e ir, 
pentru care ge găseşte rezervat chiar un loc in jurul mesel, 

Saul şi Estera. 
reia ar toate Pere Saul, dupăce îşi dadu bine samă 
de noile sale sentimente faţă de musafir, —eu pot nu-mi pot re- 
veni de atita fericire. Am devenit un Cresus! Nu mă îndoesc, 
că Betsi, de mine incolo m'are să mă mai numească decit „Dom- 
zeci“, 

mps digat e? -răspunse şiret Betsi, —eu incep chiar azi. 
Dar observ, că scumpa noastră Esteră găsește atita plăcere în 
societatea musatirului, încît a uitat să-i propună un ceai. À 
Surprinsă, Estera se înroşi ca un bujor şi zise încet: 

Betsi, nu se poate să nu inyentezi ceva. Vă torn in- 
ei, erae pati ae mă i simplu Isac, nu domnule 

— VA rog, numiți- pur şi sim 
Grabov,—zise „Predau drept mulţumire, vă volu numi şi eu 

toți după nume. 
E, r Primim,—răspunseră încintaţi cu toții în cor. 

— Atunci, Esteră, mai toarnă-mi un ceai,zise Isac rã- 
zind, dumneta vezi cit de iute am dat gata întâlu pahar. 
Imi place foarte mult ceaiul şi, mărturisesc, pot să beau ușor 
fără popas zece pahare. 

despei. putință ?—rosti Estera miraţă,—şi nu-ţi face rău ? 

— Niciodată nu m'am  intrebat,—răspunse Isac, dar = | 

babil că-mi fac bine Sint doar foarte robust, la italia 
“muşchi. Aşi putea să fiu un ferar- de minune. După act 
mărturisire conversaţia luă un caracter cu totul pie şi 
intim Isac Grabow povesti cîteva intimplări nost me din v aa 
sa. Apoi împărtăşi f Saul citeva din visurile lui upe. kyi 
întäiu de toate, doarms, şi se vede vinător. Ce poate fi dep iii, 
mai interesant, decit o vinătoare de elefanţi ? Sau dei i 
Sá bagi eletantului un gionte in ochiu—nu-i treabi uşoar 
Dar colții unui elefant ... Colţii de elefant se preţuesc pe greu- 
tata aurului, Dar asta nu-i nimic, E farmecul primei e 
viața liberă. Ce-i oraşul faţă deo pâdure virgină use lacbigar 
e-ți dumneta o asemenea pădure dimineața | S'a trezit leul in 
desiş şi face să răsune pădurea de urletul lui grozav. S'a ire- 


— 


n i 


LEON DREI 419 
zit tigrul. incepe să se tirască şarpele.  Paserele s'au trezit 
prin arborii seculari, Și vinătorul aprinde focul... 

Era ascultat de toți cu mare interes. Mai ales se emo- 
ționa Estera. Acesteia nu-i scăpă un singur gest, un singur cu- 
vint. Şi deodată farmecul înceta, Isac se sculă pe neaştep- 
tate şi zise incurcindu-se: 

— Dar mi se pare, că v'am plictisit. Dar asta nu-i ni- 
mic. MA aşteaptă domnul Drei şi probabil turbează de nerâb- 
dare. Aşa dar vă doresc tot ce doriţi. 

— Ce păcat, ce păcat!—rosti Betsi cu o sinceră părere 
de râu. Nu indrăznim să te reținem. Mai vroiam să-ţi pre- 
zint pe fetița mea. Doarme, dar trebue să se trezească curind. 
Ştii ce, vino mine, dar numaidecit! Dumneta trebue să vezi 
pe Sarocica mea. E o fetiţa minunată. 

— Extraordinară,—iîntâri Sanl. ; 

— Cu mare plăcere,—răspunse Isac Grabov, mirindu-se, 
câ ludita Incă nu s'a arătat, dar ne indrăznind s'o spună tare.— 
Mine vin numaidecil. 

— Atunci perfect,—se linişti Betsi.—Dar, — îşi aduse ea a- 
minte deodată; -noi nu te-am făcut cunoscut cu ludita. Cum 
sa făcut ?—se întoarse cătră Saul. Bravo nouă! Are să 
ne arăte ea! Dar unde-i? Poate e în odaia de dormit? Aş- 
teptați o clipă, o chem îndată.—ludita, dragă ludita, — începu 
ea să strige, i 

La chemare nu răspunse nimeni. 

— ludita,—se auzi din nou, ludita. 


Dar ludita nu mai putea răspunde. O înghiţiseră valurile 
turburi ale Senei... 


(Sftrşitul în numărul viitor) 


? 


Semen luşchevici 


- indemn la drum 


De-acum — îngroapă-ţi sulletu 'a pămlut: 


ni veştezi îi vor creşte pe mormint, 
Zi e 'nfipte 'n vint ca nişte ghiare..- 
— Vor răsări flori albe de turbare > 
Ca nişte crini mucegăiţi, murdare... 


E vremea. Noaptea va veni curind. 
i vintul urlă ca un lup flămind. 

alee te inima în drum : 

E vremea să te duci de-acum... 


Stele de păcură pe cer... 
Vin îngerii de smoală să te ie: 
“Rămii cu bine, suflete stingher... 


ascute Timpul coasa lingă tine... 
4 pinteni Morții. E tirziu de-acum, 
Ingroapâ-ţi inima în drum, 
Nu zâbovi. Tăcerea vine. 
Gheţarii nopţii s'au topit în scrum... 


Ohe! Mai este muit ? Nimeni nu știe.. 
O veşnicie 

S'a isprăvit, cînd ai făcut un pas... 
in urma ta tu singur ai râmas. 


Nu zâbovi. Tăcerea vipe; : 

Se prăbuşeşte noaptea de catran. 
Şi Pbrâtiget cu moartea laolaltă 
Tot mai aproape gilile Satan... 


AL. A. Philippide 


Nume de localități rominești 


provenite dela nume de popoare 


Aşezarea geografică a Rominilor i-a silit ca încă dela in- 
ceput şi pe insuşi teritoriul lor să aibă atingeri cu tot felul de 
popoare străine. Pe unele dintre acestea, precum Cumanii, Tă- 
tarii, etc. le-au minat spre ţările noastre numai dorul lor de 
pradă şi de cucerire; altele, ca Ruşii, Ungurii şi, în general, 
neamurile vecine cu noi, au fost împinse, fireşte, şi ele de a- 
celeaşi năzuinţi ca precedentele, dar şi de nevoile vieţii zilnice, 
care le făceau să părăsească, în grupuri mai mari sau mai mici, 
ţara lor de baştină şi să vadă în ținuturile romineşti o nouă 
patrie, mai bogată şi deci mai puțin vitregă. Acest din urmă 
caz a început să se ivească din ce în ce mai frecvent atunci 
cînd sărăcirea economică provocată de războae şi alte neno- 
rociri, a statelor vecine coincidea cu scăderea din aceleaşi pri- 
cini a populaţiei principatelor noastre. p Inadevâr, mai cu samă 
din secolul al XVI-lea încoace, voevozii romini au luat, în ve- 
derea repopulării țărilor, o serie de măsuri, dintre care cea mai 
des aplicată era intemeerea aşa ziselor slobozii, sate alcâtuite 
din nou, pe locuri goale şi cu locuitori în principiu totdeauna 
străini de ţară. Toponimia rominească ne-a păstrat până as- 
tăzi amintiri şi despre o categorie şi despre cealaltă categorie 
de popoare străine. Nu numai atit: chiar modul cum s'au ser- 
vit Rominii de numele străinilor pentru a boteza locurile cu- 
treerate ori populate de aceştia dovedeşte o fineţe de spirit 
deosebiiă. Vom vedea mai jos, cînd vom nota diferitele nume 
topice de acest fel, că, în general, localitaţile pe unde numai 
au trecut neamuri străine sînt denumite altfel decit acelea în 
care S'au aşezat oameni strâiui de ţară: acestea întrebuinţează 
numele poporului respectiv la plural, celelalte au acest nume 
deobiceiu ca atribut pe lingă un alt cuvint, indicator al felului 
localităţii, al poziţiei ei, etc. j 

Din cercetarea intregii nomenclaturi geografice de felul 
celei anunţate în titlul acestui articol am reţinut două consta- 
tări, care ni sau părut interesante; le vom expune aici, imediat, 


422 VIAȚA ROMÎNEASCA 


S'a afirmat totdeauna că poporul romin este mult mai sem- - 
sibil la deosebirile de religie decit la cele de naţionalitate, cînd 
vine în contact cu popoare străine. Toponimia pare că dove- 
deşte contrariul. Nume de localităţi arătind religia locuitorilor 
găsim deabia două-trei: Calvin! (Buzău), Horleşti- Catolici (laşi) 
şi Prăjăşti-Unguri sau Catolici (Bacău)—aceste două slot in- 
trucitva suspecte din cauza cuvîntului catolic, pe care ţăranul 


a întrebuinţează subt forma catoinic sau, mai des, îl iniocueşte 


| 


rin sinonimul lui pernas; pecind nume topice desemnind na- 
fionelitatea populaţiei sint nestirşit de multe. Deşi această să- 
răcie de nume de localitiţi privitoare la deosebirile religioase 
se poate explica prin aceia că dintre popoarele. vecine, care au 
venit să se aşeze la noi, numa! Ungurii şi Saşii erau de alt rit 
şi deaceia cele citeva nume de mai sus pomenesc tocmai de 
Catolici şi Calvini, iar Turcii, singurii de altă religie decit cea 
creștină, nu aveau voe, conform tratatelor noastre cu Poeta, 
să se stabilească în ţările romine, se vede totuşi că Rominul 
ține tot aşa de bine samă de deosebirile naţionale, cast de 
cele religioase, cînd împrejurările îi t aceasta, Mai mult 
decit atit: Sensibilitatea poporului nostru faţă de naționalitatea 
locuitorilor străini de țară a fost aşa de mare, încît Rominii 
dintro provincie au socotit ca fiind de alt neam pe Rominii 
din altă provincie: Moldovenii pe Munteni, aceștia pe Moldo- 
eur ice şi unii "şi ceilalți pe Ungureni, adică pe Rominii din 

ngatia, 

Aproape toate popoarele ştiute de Istorie, cu care Romi- 

nif au venit în atingere, au lăsat amintiri despre ele în felul 
cum au fost numite unele localităţi. Lipsesc doar Hunii, Ava- 
rii şi altele foarte puţine. Şi totuşi, dela un popor vecin, din- 
tre cele mai cunoscute de Romini, n'au rămas aproape deloc 
urme în toponimie: aceştia sint Bulgarii. Zicem aproape deloc, 
fiindcă cele citeva numiri tăplce ămintitoăre de Bulgari sint ne- 
Ansemnate, mai cu samă că nu există nici un sat numit cu for- 
ma de plural, Bulgari; şi acest fel de nume interesează, chid 
este vorba de sate intemelate cu populație străină. Această 
constatare este cu atit mai surprinzătoare, cu cit toată lumea 
ştie că, de fapt, se află, cn deosebire in Muntenia, numeroase 
sate, a căror populație a fost la Început bulgărească, lar unele | 
din ele prezintă până în momentul de faţă un pronunțat ca- 
racter bulgăresc. Weigand, în al Vili-lea Aniar, Lipsca 1901, 
constată numai in Muntenia propriu zisă 53 sate cu locuitori 
de origine bulgară. Sine a se încredința de adevărata najło- 
nalitate a lor, Wèigand le-a pus întrebări cu vorbe specific bul- 
gărești (loc. cit., pg. 248 și urm.). Acelaşi experiență am få- 
cut-o și noi, în mai mic, cu locuitorii unui cartier din Buzău, 
a căror înfăţişare de Bulgari izbeşie dela inceput pe oricine, 
care totuşi sint numiţi de Romini şi ei înşişi se n if 
Această ultimă împrejurare explică, pentro noi, lipsa comp 

de sate cu numele Bulgari; vrem, adică, să spunem că multe 


NUME DE LOCALITĂŢI ROMINEŞTI 423 
-s > 


| din numeroasele sate numite Sirbi au avut populaţie de neam 


| bulgăresc. Cum s'a născut această confuzie, de altfel foarte 


' veche? (Să se compare denumirea de limbă sirhease i- 
bii slavone, care este locmai vechea limbă bulgari) Sa: 
Cu această chestie s'a ocupat mai de curind d. Ihe Băr- 
bulescu în Les relations des Roumains avec les Serbes, les 
Bulgares, les Grecs et la Croatie, laşi, 1912, bine înțeles din- 
trun alt punct de vedere. În pg. 176—310 d-sa susține şi se 
sileşte să probeze, cu ajutorul unui bogat material de docu- 
mente şi informaţiuni de tot soiul, că Romisi! au cunoscut tot 
aşa de bine pe Bulgari caşi pe Sirbi, iar faptul că despre 
Sirbi se vorbeşte mult mai des trebue explicat prin relaţiile 
„mai frecvente pe care le-am avut noi cu Sirbii. Chiar limba 
slavonă depe vremuri, spune d Bărbulescu, deși e limba așa 
| amită veche bulgărească, a fost întrodută la noi cu pronun- 
tarea ei sirbească. Sirbii veniţi Ja noi au pornit mai ales din 
“Macedonia, a cărei popali siavă este socotită ca sirbească 
de câtră înşişi Slavii acelel provincii. Cu ajutorul datelor is- 
lorice d. Bărbulescu arată pentruce relațiile Rominilor cu Sîr- 
bił au trebuit să fie mal strinse: mărirea puterii sirbeşti în pa- 
guba celei bulgăreşti a adus odată cu su remația politică şi pe 
cea culturală. Din cercetâriie d-ini Bărbulescia reținem aceste 
două rezultate interesante pentru nol: 1) că cu Sirbii am intre- 
ținut legâturi mult mai intime decit cn Bulgarii; 2) că popula- 
ţia slavă balcanică, aşezată fa nol, îşi avea originea mai ales 
in Macedonia. Din 1) trebue să scoatem incheerea că Sîrbii 
an fost mai cunoscuţi Rominilor şi deaceia satele numite Sirbi 
sint foarte numeroase, pecind numele Bulgari lipseşie cu totul. 


. Nu urmează însă că toate satele Sirbi au avut populaţie sir- 
1 bească, căci este imposibil de admis: că—oricare a isi iin- 


prejurårile—au venit la noi numai Sirbi şi deloc Bulgari, mai 


! ales că această presupunere contrazice în chip flagrant faptul 


existenţei Bulgarilor în  Rominia. Rominii cunoșteau ma! bine 
pe Sirbi şi dadeau acest nume tuturor Slavilor veniți de peste 
Dunăre; doar poporul nostru n'avea putirţa de a disiinge a- 


devărata lor naţionalitate. Cu ajutorul constatării 2) (vezi mat, 


sus) ne explicăm prntruce Bulgarii dela noi nu numai se lasă 
numiţi, dar ei înşişi se numesc Sirbi. Populaţia slavă din Ma- 
cedonia nu are ua caracter naţional bine definit, cum spune d. 
Bărbulescu. Limba ei se apropie şi de cea bulgară şi de cea 
sirbă; deaceia poate fi considerată ca vn idiom slay aparie 
Dar din cauză că această populație se numea şi se numeşte 
sirbă—datorită puterii sirbeşti de odinioari—, înţelegem pen- 
iruce chiar acei S'avi macedoneni, aşa de asemănători Bulga- 
rilor, se numesc Sirbi, 

Confuzii de felul acesta au comis totdeauna popoarele: au 
dat numele unui trib întregului popor căruia aparținea tribul, 
så se compare, depildă, germ. Weisch= romanic, în special i- 
ialian, provenit din Volcae, numele unui trib celtic din Gallia 


y 


i 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


em 


Narbonensis; sau fr. AHemand=german din Alemanni; trib ger- 
manic, şi sete (vezi H. Hirt, Die Indogermanen, Strassburg, 


1905, pE 6i 

m spus în treacăt că numele de localităţi romineşti pro- 
venite dela nume de popoare sînt de două categorii: unele a- 
mintesc numai despre trecerea prin acel loc a neamului respec- 
tiv, altele, despre așezarea acestuia, Cele din urmă întrebuin- 
ţează numele poporului străin subt forma lui de plural şi stau 
singure orl ca determinative pelingă un alt nume. Acest ultim 
caz se întîmplă atunci, cînd lîngă un sat cu populaţie romt- 
nească bâştinaşă sa intemeiat un altul cu populaţie străină, 
care însă a păstrat numele celui vecin; dintre cele două sate 
cu acelaşi nume primul are ca determinativ cuvintele Pâminteni 
sau Romini in Muntenia şi Moldoveni în Moldova, al doilea 
are ca determinativ numele populaţiei străine. De exemplu : 
Băleni- Romini alături de Băleni-Strbi ; Dobrovăţul-Moldoveni 
alături de Dobrovățul- Ruși. 

Vom înşira acum nume topice de toate categoriile pome- 
nite aici; pe cele rari şi prin aceasta mai interesante le vom 
nota în întregime, cu arătarea judeţului unde sînt situate; pe 
celelalte, numai în parte și fără indicarea aşezării lor geogra- 
fice. Le luăm după Marele Dicţionar Geografic al Rominiei, 5 
volume, Bucureşti, 1898—1902 

Arbânaşi (Buzău, Tecuciu);, Arnâutul (Vasluiu), Fintina 
Arnăutului (Dorohoiu), Movila Arndutului ( nstarţa): Arbă- 
naș Şi Arnăut sint sinonime cu neologismul Albanez, 

Armeanul (Vilcea), Armeneasca (Covuriulu), Iazul şi Pla- 
toul Armenilor (Vasluiu), Odaia Armenilor (R.-Sârat), Rădial 
Armineanului (Doroholu).- Forma Arminean trebue ' socotită 
ca o contaminaţie între rom. Armean şi rus. (adică rutenescul) 
Armianin „Armenier“, 

Baranca (Doroholu, Romanați), Baranga (Ialomiţa), Bä- 
rangi (Argeş): despre acest nume vezi A. Philippide. Baran- 
gii în istoria Rominilor şi în limba romină, „Viaţa Rominească“, 
anul XI, vol, XL, pg. 214 şi urm. 

Bulgarul, lazul za in mur La Podul Bulgarului, Pujut 
Bulgarului, Valea dela Podul Bulgarului, Bulgăreasca, Bul- 
gâriia, La Bulgărie: acestea sint toate numele topice privitoare 
la Bulgari; nici unul nu ne arată populație bulgărească, 

Cazaca (Buzău), Cazaci (Dimboviţa, Neamţu, Ot), Me- 
vila Cazacilor (Buzău, Dolj, Tulcea), Cazacu! (Botoşani, lalo- 
miţa, lași, Prahova), Girla Cazacului (Tulcea), Măgura Caza- 
cului (Vlaşca), Poiana Cazacuiui (Olt), Vălceaua Cazacului (Vi- 
cea) 


Cerchezele (Mehedinţi), Cerchezoaia (laşi, lifov), Cerche- 

! (Dorehoiu, laşi), Dealul și Valea Cerchezului (Buzău), Sja- 
va cerchezească (Tulcea). : 
Comana (Buzău, Viaşca), Comanca (Romanați, Vilcea), 
Cimpia Comancei (Teleorman), Valea Comancei (Olt), Comani 


NUME DE LOCALITĂȚI ROMINEŞTI 41% 


(Dolj. Olt), Comanu! (Bacău, Neamţu, Vilcea); apoi derivate, ca 


Comâneanca, Comăneanu!, Comâneasa, Comâneasca, Comâneşti 
în diferite judeţe. Mâcar că nimeni nu se îndoeşte de originea 
populară a acestor nume, amintim totuși că înlocuirea peste tot 
a lui u neaccentuat din varianta cultă Cuman prin o în toponi- 
mie este un argument hotâritor în sprijinul vechimii numelor 
notate aici, 

Māg:ra Dacilor sau Tătarilor (Dolj): cuvintul Daci ni se 
pare suspect, pentrucă este greu de admis ca Rominii să fi păs- 
irat amintiri despre Daci, fie şi numai numele lor. Credem că 
acest nume are o origine nouă şi, prin urmare, nepopulară. 

epizi şi Cimitiru!' Gepizilor (Olt): suspecte peniru ace- 
laşi nibiiv ca precedentul. 

Goța (Olt), Goţu (Suceava): bănuiala exprimată subt nu- 
mele Măsura Dacior ni se pare întemeiată şi aici. Afară de 
asta, nediltongarea lui o accentuat din numele Goţa intăreşte 
părerea că avem a face cu denumiri de invenţiune cultă. 

Greaca, Greci, Deaiu-, Gir:a-, Va ea-, ete. Grecilor, Gre- 
cul, Lacul-, Märäcinii-, Piriul-, etc. Grecului: foarte dese în 
toată țara. 

Huţani (Botoşani), Hufanui (Dorohoiu), Dealu! Huţanuiui 
(Tecuciu), Lunca Huţanilor (Dorohoiu): Huţanii sau Huţulii sint 
un neam de oameni de origine cumanică, dar rutenizaţi astăzi ; 
locuiesc în aşa numita Pocuţie şi ceva mai la sud. In port, o- 
biceiuri şi limbă ei prezintă multe asomânări cu Romtnii. (Vezi 
studiul lui Kalu'racki: Rumunisches im Rutenischen und Pol- 
pooes: publicat în Wanderungen der Rumunen ale lui Mi- 
klosich). 

Jidanu! (laşi), Giria Jidanuiui (Tulcea), Ptriu! Jidanului 
(Neamţu); apoi Ovreiul (Ialomița), Mâgura Ovreiului (Dolj), Pis- 
cul Ovreiu'ui (Olt)—Din punct de vedere al formei lor tot aici 
aparţin şi următoarele: /idava (Muscel), Jidova (Buzău), /idovi 
(Mehedinţi), /idoveie (Gorj), Movila Jidovilor (Romanați), Ji- 
dovina (Dorohoiu, Fălciu, Mehedinţi, Neamţu), Piatra /idovu ei 
(R.-Săra!), Vă'ceaua Jidovului (Teleorman). Din explicațiile date 
de autori: Dicționarului subt Movila /idovior rezultă că acest 
nume desemnează pe Cazari, un popor mim acea dar de reli- 
gie mozaică, mai sălbatic decit Hunii; stăpinirea lor se întia- 

ea prin veacul al Vil-lea până in Panonia. Religia şi salbată- 
cia lor au făcut pe Romini să-i confunde pedeopartecu Evreii 
(= Jidovii), iar pedealtâparte să păstreze până astăzi (în Mun- 
tenia, depildă) cuvintul jidov cu înţelesul, de „uriaş din timpu- 
rile vechi, 

Leahu! (Botoşani, Dorohoiu), Piscu! Leșilor (Vlaşca). Nu- 
mele Leși lipseşte, deși ar fi trebuit să-l întilnim, pentru mo- 
tivul că locuitorii veniţi din Polonia şi aşezaţi la noi eran, 
foarte probabil, de alt neam, nu Poloni, care, ca stipini în țara 
lor, trăiau relativ bine şi nu erau nevoiți s'o părăsească. j 

Lipovanu! (Botoşani), Iazul Lipovanului (Dorohoiu), Lipe- 


426 | VIAȚA ROMINEASCĂ 


veni (Botoşani, Ialomița, Neamţu), Gtrla Lipovenilor  (Tulesa 


Schitul liporenesc (Neamţu). 
` Liteni (laşi, Suceava), Liveni (Dorohoiu): ambete nume în- 
| seamnă Lituanieni. 

Moldoveanul (Muşcol, R.-Sărat), Moldoveni (Buzău, lalo- 
miţa, Romanați); şi în Putna: Mindreşti- Moldoveni (alături de 
Mindreşti- Petreşti); acest nume datează, probabil, depe vremea 
cind judeţul Putna aparținea Munteniei. 

Munteanui, Dealul Munteanului, Munteni : toate în Moldo- 
va; cel din: urmă foarte des ca nume de sat. Inttinim totuşi 
acest nume și în judeţele Dolj, Ialomiţa, Mehedinţi, unde însă 
insemnarea lui este desigur acela de „oameni dela munt '; în- 
adevăr, satul din lalomița este numit complect Munieni- Buzău, 
fiindcă locuitorii lui sint veniţi din munţii Buzăului. 

Neamţul, Cetatea-, Dealul-, lazul-, ete. Neamţului, Nemţi, 
Deaiul-, Măgura-, etc. Nemţilor, apoi derivate, ca Nem/eni, 
Nemțeşti, Nemțişorul, ete: răspindite în toate județele. 

Oiteanca, Olteanul, Olteneşti, Olteni, Olteniţa, Oltenicioare : 
în toată țara, şi în Oltenia, unde, bineinteles, acest nume fn- 
seamnă „locuitori (veniţi) de pe lîngă Oit'. 

Peceneaza (Brăila, Buztu), Picineaga (Tulcea), Picineagul 
(Muşcel).—Dela Uzi, un trib a! Pecenegilor, ne-au rămas: OI. 
fuzul (Bacău, Putna), Uzul şi Poiana Uzului (Bacău). 

In Kodele (Fălciu, Neamţu, Tecuciu): locuitori veniţi din 
odolia. 

Rusca, Rusciori, Ruseni, Rusul, Măgura-, Pirtul-, ete. 
Rusului, Ruși, acesta singur sau cu alte nume ca determinative, 
de ex: Ruși- Bojica, R.-Ciomortanul, R. Ini Asan, ori el însuşt 
ca determinativ pelingă alte nume, depilda: Dobrovăţul- Ruși 
(spre deosebire de Dobravăţul- Moldoveni ).— Unele sate sintnu- 
mite Rugi sau Roșiori: ultimul nume trebue socotit ca un di- 
minutiv al celui dintăiu, pentracă altfel nu ne putem explica a- 
coastă îndoită numire; pelingă asta, diminutivele sint foarte ò- 
bişnuite în toponimie, O în loc de u se explică ușor, din pri- 
cina lipsei de accent; la această modificare a contribuit şi ans- 
logia cuvintului roșior (diminut. adj. ros), cu care s'a şi con- 
fundat numele nostru.— Tot aici aparține numele Bleo Misca- 
Hlor (Suceava). -+ 

Sasa (Roman), Sasca (Suceava), Sasovu (Vezi) Sasul 
(Brăila, Muştel, Putna), Săseni (Buzău, Covurlulu), Seseni (Gorj), 
Poiana Sasului (Roman), Valea Sasului (Arge;), Biserica sd- 
sească, (Dorohoiu, Suceava), Raiul Sașilor (Prahova). — Pentru 
primele trei nume să se compare n. top. sirb. Sase, rut. Saske, 


Sasâv (Miklosich, Slavische Ortsnamen aus Appellativen, Wien, | 


1872, subt sasinn), ; 

Schiaua (Brâila, Prahova), Scheia (Roman, Vasluiu), 
ini (Argeş, Buzău, Dimbovita), Scheia (Roman), Şcheulețul (Ro- 
man). kalea Scheilor (Buzău): toate aceste nume provin dia 
diferite forme ale cuvintului mediolatin Sclavus „Siav”, rezuitat 


+ 


NUME DE LOCALITĂȚI ROMINEŞTI 427 


din Slavus prin contaminaţie, provocată atit de asemănarea for- 
mei, cit şi de aceia a înțelesului, cu sclavus „rob'.— La Tiktin, 
Rumănisch-deutsches Wârterbuch găsim Schiau, pl. Schei (în 
limba literară veche, sec. XVI şi XVII) „Bulpare”. 

Secuia (Vasluiu), Secuiul (Dolj), Săcuieni (Bacău, Dimbo- 
vița, Roman, Suceava), Säcuiznca (Prahova, Gruiu Săcuintui 
(Bacău), Neagra Săcuilor (Suceava), Piciorul Săcullor (Su= 
ceava), Piatra Săcuiului (Putna). 

Strbești, Grâdina Sirbului şi, mai ales, Seri: foarte nu- 
meroase În toată țara. Cel din urmă se găseşte numai ca nume 
de sat, fie singur, fie ca atribut pelingă alt nume; depildă : 
Brebeni- Sirbi, lepureşti- Sirbi, Leurda:i-Sirbi, etc, pentru a se 
deosebi de satele vecine, numite tot Brebeni, /epurești, ete., dar 
cu determinativul Romini saù Pămînteni. 

Tătarca, Tătarul, Tătărăi, Tătăroaica, Tătăruşi, Tătâru- 
șul, Bătle Tăiaritor, Drumul Tătarilor, Mormintul  Tătarului, 
Movilele tătăreşti, Beciu! tătăresc; apol derivate, précum Tù- 
iärani, Tătăranul, Tätäräni, Tätäräşani, Tätäräşti : toarte multe 
în toate tinuturile.—Tot aici Nohai (Buzău), dela tribul tătă- 
resc, Nohaii. 

Turcul Baita-, Bordeiul-, Cotul-, Fintina-, ete. Turcului, 
Piscul şi Poiana Turcilor şi derivate, ca: Turceni, Turceşti, 
Turcina, Turcinesti, Turcoaia, Turculești, Turcuieţul, tăspin- 
dite în ţara intreagă.— Tot aici este locul următoarelor nume: 
Deaiul-, Muchea-, Valea- şi Virjul Lazului, pentrucă Lajii an 
fost nişte negustori turci, originari din Trapezunt, pe care 
Poarta otomană ti însărcinare pe vremuri cu cumpărarea cere- 
alelor din Principate. Despre felul neomenns al puriării acestor 
negustori, fogti leniceri, ne informează d. Radu Rosztii în Pi- 
mintul, sătenii şi stăpinii în Moidova, Bucureşti, 1907, pg. 327 
şi 393 —Insfirsit, despre Turci amintesc şi numele: Odaia Pa- 
sei (Brăila), Spakiile (Gorj), Vizireni şi Vizirul (Brăila), Vi- 
zureni (Tutova), Vizureşti (Dimboviţa, Tecuciu), 

Țiganca, Tigani, Plganul, Țigânaji, Țigânașul, Țigăniia, 
Grindul Țiganilor şi derivatul 7ivănești—Sinonime cu acestea 
sint următoarele, care vorbesc despre meserii ţigăneşti: Lin- 
gurari, Rudari, Ursari, Zlătari. Deasemenea vom aşeza tot 
aici numele Roma (Buziu, Prahova), Romani (Vilcea), Roma- 
nu! (Gorj), peutru două motive: 1) Sutt numele Roma (Praho- 
va) autorii Dicţionarului ne spun că prin partea locului există 
O tradiţie, după care foştii stăpinitori ai ținutului aceluia, Tăta- 
ri, au fost alungaţi de Romani, nişte oameni foarte răi, care apoi 
sau aşezat în locul celor izgoniți; aceşti Romani nu sint decit 
Țiganii lieţi, care şi astăzi işi dau numele de Romani sau Rimi. 
2) O parte a comunei rurale Romani (Vilcea) purta mai de 
mult numele Dezrobiţi, probă că locuitorii acestui sat sint logt 
robi țigani. 


428 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DC ———————— — ... OO 

Ungureni: foarte multe în toată țara, fie singur, fie ca 
atribut pe lingă alte num: (vezi cele souse subt Stebi). 

Unguraşul, Ungurei, Ungurelul, Ungureti, Unguriul, Un- 
guiroalo, Arşiţa Ungurulai, Brătăşanca Ungurului, Corni- Ua- 
guri, Mărgineni- Unguri, Prăjăşti- Unguri sau Catolici: în dife- 
rite judeţe.—Aceiaşi însemnare o are numele Boongherul (R.- 
Sărat), caci boangher esie o poreclă pentru Unguri, 
„Vlașca (județul cunoscut din Muntenia), Viâșcuța din deal 
şi Vlășcuța din vale (ambele în Argeş), apoi Voloseni (Fălciu) 
şi Voloşcani (Putna): aceste nume sint foarte interesante prin 
faptul că ele au fost date unor localități din Rominia de cătră 
o populaţie străină de ţară, anume slavă; Slavii ne numesc 
pe nol astfel (să se compare viala (vbulg.), vlak (vstrb), „ro- 
manus, vlahus, pastor”, vlah» (bulg.) „valaque', via ki bulig.) 
„Yalaque, roumain’, volohn (rus) „Walache', volo'kii (rus.) „wa- 
lachisch', etc.). Ele ne arată cit de răspîndită a fost în trecut 
populația slavă prin ţările noastre. 

Cetatea Zaporojenilor (Tulcea): această numire topică ne 
aduce aminte de vestiţii Cazaci zaporojeni. 


I. lordas 


Cronica politică 


Cu pri'ejul unei noui cărți asupra Dunării * 


De regimul Dunării este condiționată existența şi propäşirea 
Statalui romin—adevăr care trebue spus mereu mal ales astăzi cind 
se hotărăşte la Paris statutul definitiv al marelui fluviu, la gurale 
cărnia străjuim. Istoricul Chestiunii Dunării stă în strinsă legătura 
cu istoria trămintărilor politice—intăju a Principatelor romine şi apot 
a statului rominesc modern: — în mare pârte această chestiune a de- 
terminat tendințele şi alianțele Iul politice externe, pănă in momentul 
izbucnirii! Marelui Războlu din vara anului 1914. 

La 1829, prin tratatul dela Adrianopol, Dunărea s'a deschis co- 
merțulu! interaațional şi prin aceasta Principatele Romine— grinare ge- 
preţulte pentru Anglia în special—au interes ca regimul dunărean să 
ție cit mal liber pentru corâbilie care acostau în porturile Galaţi și 
Brănia. Cu desvoltarea exportului rominesc creşte şi interesu! postru 
la sigaranța, libertatea și adincimea Dunârii.*" 

Im fața intereselor rominești—care coincidau cu interesele geme- 
răle europene —se ridicau obstacole puternice de cătră Rusia şi Aus- 
fria, care amindouă nu puteau privi cu ochi buni cum cele două Pris- 
cipata dunărene tindeau să intre în rindul statelor civilizate, în detri. 
mentul aspirațiunilor lor politice din sud-estul Europei. Anatria— 
caracterizată printr'o politică de acaparare—căuta să albă o intiuență 
precumpinitoare asupra intregii Dunăre din care cauză a ticat gre- 


* Dr. Or, Aniipe, Dunărea ai Problemele ei Ştiinţifice, Econe: 
mice şi Polllice, Bucureşii, Librăriile „Cariea Romiueancă“ și Pare! 
Suru, 1921, Prețul 12 lei. 

* După Pacea dela Adrianopol se poate spune că chestiunea ra- 
porturilor de proprielate la nai, ja un caracter acul, Până atunci pre- 
prielalea asupra păminlului £e confundă cu drepturile personale ale 
proprieiarilor /stăplnilori de sate) asupra locultorilor depe moşii. Drep- 
tul de proprielale wa obieclivat in pămial odsiă cu deschiderea Dună- 
rii și a adincirii ei. Proprietatea devine scumpă şi dorilă de săteni — 
cultivatorii lai atunci cind s'a urca! prețul griuelor în urma îmbunătă- 
Hre! mijloacelor de lran-pori- care în principal a fòst Dunărea. 


430 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e a a. —— 


yell mari şi anume diad mini liberă Rusie! în Deltă, sprijinind scoa- 
terea brațului Chiliai de sub! jurisdicțiunea Comisiunii Europene. Ru- 
sia—îa drumul ei de expunslune spre sud pentru a ajunge la Cons- 
tantinopol—avea tot interesul ca să Inăbdușe cele două Principate ro- 
mine la stăpinirea cărora rivnea, şi astiel vedem cum încearcă să 
pună piedici navigabilității Dunării. Spre norocul nostra Anglia — 
cure se aproviziona cu cereale din Principate—n stat În calea tendin- 
țelor Inăbugitoare ruseşti, Diversitatea de interese dintre acesta două 
mari puteri colorează regimul Dunării, ducind la instituirea Comisiu- 
nei Enropene subt jurisdicțiunea căreia a fost pusă Dunărea Maritimă 
(dela Sulina la Brăila). 

La Congresul din Berlin, Principele Gorctacol, la intimpinările 
pe care i le făcea Austria în privioţa Basarabiei, zicea : 

„Basarabia este a mea; o iau inapoi; în privința Dunării, Ita- 
ți-vă toate garanţiile, iată condeiul!" ŞI Austria și-a inscris în tra- 
tat orice a voit în privința Dunării. Baronul Heymerie singur a rë- 
dijat art, 44 din tratat care se referă la chestiunea Dunării", Dar 
sesinceră era și Rusia tind zicea că nu o Intrrescază Dunărea—căci 
a vesit mai tirziu cu chestiunea Stari-Stamibul prin cate căuta să ne 
scoată dela Gura Chiliei, singura care ne-o dăduse tratatul dela Ber- 
lin,—precum tot atit de periidă era Austria, „asigurată la Dunăre 
de către Heymerle, care după trei ani de zile după Incheerea tratatu- 
tul dela Berlin, viae cu cunoscuta propunere Barrâre”*, lar în 1918, 
cind în Palatul dela Cotroceni se trata o pace austriacă, chestiunea 
Dunării preocupa în principal pe delegaţii monarhiei Austro. Ungariei. 
Primele tratări dela Bucureşti sint caracterizate prin intrebarea pusă 
de cătră Imputarniciţii foastei monarhii vecine: Dar cu Dunărea ce 
facem ? ŞI cu toate luptele grele duse de cătră diplomații noştri de 
atunci, ia fruntea cărora se găsea însuși Primul. Ministru,""* om politic 
crescut la şcoala Regelui Carol, fundatorul dinastei romino ** *, Aus- 
tria —iovingătoare de o clipă—ne-a smuls concesionarea porturilor Da. 
sări! pentru 30 de ani, cu drept de prelungire și a căutat ca prin 
surprindere să pună mina pe flota noastră comercială, care n'a fost 
salvată decit prin concursul Germaniei.—Ne putem oare inchipui ce 
soartă ar fi aşteptat-o pe mica Rominie în ipoteza unel păci ruseşti? 
ŞI să ou uităm că la 1916 ca şi la 1877 eram aliaţii colosului dela 
Nard—pretendentul strimtorilor şi a Constantinopoluiui—care tẹ! ridi- 
case armatele în numele civilizaţiei... Ce limbaj ar fi ținut oare d. 
Stărmer—primul sfetule al lul Nicolaie a! I-lea f.. „Dunărea este 
a mea... în privința Ardaalului,.,. t 

La Versailles... în 1919.. Austria pi Rasia sint zdrobite. Ro- 
minia care a singerat atit de mult în Marele Războlu, intră in catt- 


* M. Kogălniceanu. Discurs rosiii la lași in ziua de 25 Marlie 
1833, pag. 74, laşi, Tip. Națională, sir. V. Alexandri, 

** Propunerea Barrăre: |) Ausiria să lie primită ca stat jărmu- 
reân pe o întindere a Dunării unde dinsa w'area nici un palmac de 
țărm, 2) Comisiunea Europeană să se lranslorme în Comiaiune mixtă, 
5) Sir: DL Comisiunii mixte să fie dotă Austriei. 

“a „AL. Marghiloman. 

** Regele Carol | e fosi Komtuul care a înțeles cel mal bine 
imporlanța Dunării pentru sialu! rominesc. Ca răspuns la slaiul cei 
s'a da! de n nu accepia coroana unui stot fără viilor", El a pus Vmia 
pe harlă și orătind Dunărea şi mersul ei -ca lormind linia cea m 
dreaplă dintre Europa și Indil-a răspuns cë acestei țări îi este rezer- 
va! un mere rol în comerțul mondial, 


CRONICA POLITICA 431 


goriz stat lor cu interese limitate. Şi cu toată lipsa celor doi dus- 
mani de moarte al Rominiei—s'a incercat ca să se iimileze cit mai 
wult drepturile nozstre incontestablie cu privire la Dunăre, So para 
că spiritul de dreptate și bunni simţ a invins în parte ja masa verde 
unde s'a intrunit Comisiunea internațională creată de art, 347 (Tra- 
tatui din Versailles) pentru a stabili statute definitiv al Dunării. 
Totuşi unete state—cu toată internsținnalizarea Dunării— şi-au reser- 
vat osrecare privilegii asupra acestul flavis, pe care de bună seamă 
ie vor întrebuința in anumite momente de crize politice şi diplomatice 
cu titu de comptnsaţiune— fapt curent în istoria diplomatică şi de ca- 
rea uzat pertru prima oară Franja de 1883 *. 

Dar chestiunea Dunării nu-i numai o chestiune politică, ea 
este o chestiune de peopralie economică, fizică şi comercială. Şid, 
dr. Gr, Antipa, care a tratat aşa de limpede şi frumos chestiunea po- 
iitică, ne conduce pe aceste noi cărări, cu acelaşi dihăcie şi compe- 
tință.  „Proecţiunea de lumină“, pe care o aruncă autorol acestei lu- 
crări asupra problemelor principale ale Dunării, —nc arată cită mâre- 
jie şi ce bogăţie insamnă cest fluviu, stint și biagosiovit, pentru stt- 
tul rominesc mărit şi uuitar. Dunirea ne fine în contact cu popoa- 
rele civilizate din apusul şi centrul Erropel şi ne deschide caica largă 
a mării, prin care trimetem produsele solului şi subsolului nostru, 
Astlei Dunărea devine o. mare cale mondială, la desvoltarea şi pis- 
trarea căreia trebue să luptăm merev, ea flind nu nemal o chestiune 
de demnitate naţională, ci şi de existență şi de desvoliare ctonomică. 

Dunărea rominească reprezintă o treime diu lungimea ci totală 
(955 km.), Jumătate din lungimea el navigabilă şi 36 ia sută din su- 
pratața totală a basinnlul ci. Se caracterizează printr'o largă zonă 
inundabilă (îi mil. Ha.) care zonă îndeplineşte rolul unei supape de 
siguranță a fluviului în timpul creşterilor mari de apă. 

Delta este partea cca mai tinără a Dunării formată dia brațele: 
Chilia, Tulcea, SJ. Gheorghe, Dunavăţul, Ceiace caracterizează 
Delta, deosebindu-se mult de Dunărea inferioară sint cele trei mari 
insule; Letca, Sf. Gheorghe şi Dranovul cu nenumărate bălți adiaci 
acoperite cu stuf. Intreaga Deltă are aparența unel imense mări de 
stof varde, în care se văd sclipind ca nişte ogilazi uriișe, frumoasele 
ei lacuri. Delta are o suprafaţă de 430.000 Ha. din care 379.0000 for- 
mează bălțiie cu stutăriile, Chestiunea genezei şi evoluțiunii Deliei 
Dunării, este una din cele mal importante probleme științifice, pa 
care a tratat-ọo d. Antipa în lucrarea Problemeie ştiinţifice şi econo- 
mice ale Deltei Dunării. S'a crezut mult timp că Deita estè o b 
mensă milaştină in caro se găsesc nenumărate bāli și girle, D-rul 
Antipa s dovedit că nu-i decit o baltā mare, adincă de doi metri subt 
aivelui mării, împărțită intr'o serie ĝe basinuri prin grindurelie ce-o 
străbat şi deasupra căreia plutește plaura! cu vegetația lui bogată ce 
ereşte pe el. Părţile neacoperite (cam 108,000 Ha.) formează bălțile, 
sabalele, piriele care se văd sclipiad ca nişte ochluri luminoase ln 
această pădure de stuf (pg. 64 65). 

Dunărea deschide uo cimp larg de activitate invăţaților şi oa- 
meailor practizi, Principalele probleme care se lezgă do Dunăre sint: 

1)  Pescăriile, care-s unice la Europa prin variație și bogăţie, 


* Delegatu! francez din Comisiunea Europeană, in şediajele Co- 
misiuall Esropeae, vota după indicajiunile delegalului ros. El înlreta 
osteniativ pe delega!n! ras cum să voteze. 


432 (r VIAȚA TOMINEASCĂ 


2) Valorificarea terenurilor din zona inundabilă a Dunării, 

Bălțile împreună cu fluviul formează un tot organic condițio- 
mindu-se in mod reciproc. De aceia să nu comitem greșala făcută de 
Unguri în regiunea Tisei, unde au Indiguit apa, transtormind bălțile 
în nişte miașteni improductive, 

3) Valorificarea stufăriilor, a plantelor acuatice și a pădu- 
rilor de baltă. 

4) Problemele utilizării Dunării pentru irigații şi ca izvor 
de energie. 

Problema îmbunătățirii condițianilor noastre agricole se confundă 
cu problema lrigaţiilor, 

Dunărea mai poate fi şi un excelent generator de energie, 

Prof. Ing. Ant. Smrcek Arno, delegatul guvernului Ceho. Slovac 
la Comisiunea interaliată a Dunării, spune că la Porţile de Fer s'ar 
căpăta o iorță hidraulică anuală de 500.000 H. P., care transformată 
im: electricitate poate alimenta toată Rominia (Le Danube internatio- 
adi, No. 2, Mai, 1902, pg- 3). , 

Dunărea are o Importanță capitală pentra poporul nostru prie 
aceia că-l pune la dispoziţie cea mal importantă cale naturală de na- 
vizaţie. Adună mărfuri din occidentul și centrul Europei, pe care le 
dace spe Marea Neagră, lar nol trimetem tot pe acestdrum cam 86 la 
sută din totalul exportului. Instrument de transport al produselor 
moasire, cale pa care se dezvoltă un mare comerț de transit, Dună- 
rea este chemată să contribue în cea mai mère măsură la dezvoltarea 
sosstră comercială şi industrială, Însă această minunată cale natu- 
rală n'a putut ajunge ia o dezvoltare atit de impârtantă și in raport 
direct cu fireasca ei menire—an rol mondia!—din cauza a două cate- 
porii de obstacola: 

1) Obstacole naturale şi 2) Obstacole politice. 

1) Obstacolele naturale sint: 1) Barele de nisip dela guri care 
cresc mereu, 2) Bancurile mişcătoare din albie, 3) Stincile dela 
Porțile de Pier care fac ca adincimea navigabilă să fje deabia de 
1,00 m. sec. 4) Varlaţiuni în adincime, din care cauză un şlep da 
650 tone poate merge numal pănă la Regensbury, iar la Brăila nu pot 
veni vase mai mari de 10,000 tone. 

De aceia este nevoe ca statele riverane să lucreze de comus 
acord şi să indepârteze aceste obstacole naturale care împedică navi- 
gația pe fluviu și scumpesc transportul fluvial. Pe lingă regulări de 
curs şi lucrări de adincime, mai trebuesc făcute și deschideri de ca- 
sale şi să se lege Dunărea de Rin, Oder, Elba şi chiar co Vistula, sta- 
bilindu se legături cu basinele de cârbeni din Silezia, Polonia și Tä- 
rile Renane. Plin o circulație mai vie pe Dunăre, taxele de trans- 
port mal căzut, se va phtea concura cu transportul maritim care-i 
de trei ori mai lung, însă cu 40 la sută mai etftin. După calculele Ini 
Rosemeyer, dacă Dunărea dela Severin In sus ar avea o adincime ual- 
fermă dè 2 m. şi un canal comod intre Dunăre şi Main, prin care să 
circule şlepuri de 50 tone, transportul între Giurgiu și Colonia ar 
costa (preţurile din 1914): pe cale maritimă 14 mârci pe tonă ia 33 
de zile şi 9.50) Mk, pe tonă în 24 zile pe Dunăre, 

2) Obstacolele politice. Bazinul Dunării este repartizat intre anspre- 
zeco state; Elveţia (0 pâtrime ja sută), Baden, Wirtenberg, Hobenzo- 
He rn, Bavaria, Austria, Caho- Slovacia, Jugo-Slovacia, Ungaria, Bulgaria 
şi Rominia, Mal toate audus o politică cu totul particularistă in dauna 
jatereselor generale. Dacă Bavaria şi statele de sud ale Germaniei 


22 EROICĂ. POLITIGA A ai d ASS 


au dus o politică sincera şi în armonie cu tnte 
resele x 
pozé de nord subt Inspirația şi influența Imderiului raned pa 
sele mai multe obstacole la desvoltarea Dunării, căutind astfel să fa. 
cai re Sirap ani oder din Marea Nordului și Baltică, 
a tost condusă de tradiționala ei iti 
CPER anto am vorbit la inceputul acestei Pintan NE EE EE 
r 
z Eini a a dus o politică de păcăleală taxiad mărturiile noastre 
Serbia și Bulgaria n'au Ințeles niciodată impor 
Li 
din punctul de vedere economic general şi de iza genei psp 
mal o politică de indiferență, ci şi agresivă față de strădânulaţele 
A ETAR n iz accesibilă marelui comerț. Singură Romlala a 
o politică sincer ntru a apăra | 
mertuli pe Dae pe p Ibertatea navigațiunii şi a co- 
urile Dunârii—pentru care s'a inființat Comi nea - 
peană—Rominia a avut de luptat cu un mata şi BAI BURGAN 
Rusia, Insă aici am fost sprijiniți de Germania, Angila şi italia, — 
PR Ee coezqme alături cu aliata e! Rusja. i 
„ Antipa se ocupă și de Regimul Dunării în urma T 
a ahorik agi hie an multă durere—că sm fost foarte rara 
rezen e câtră oameni absolut nepregăti 
gopet chestiune, iale: > lil 
re un regim civilizat pentru Dunăre și nu de toblre, lar Ro- 
ninia să ducă o politică ofensivă şi constructivă. Pledeazā he 
destiințarea Comisiunii Europene dela Gurile Dunării, ca ne mal avind 
niciun interes dâinulrea el, Rominla fiind un stat mare şi puterale 
şi deci în stare de a apăra și face lucrările necesare din Deltă, lar 
tre pa rusesc fiind îndepărtat prin realipirea Basarabiei la Patria 
Opera d-lui Gr, Antipa este scrisă într'un stil cald, limpede şi 
colorat, D. dr. Antipa este dintre puţinii cunoscători ai Dunării, ed 
vită în totalitatea problemelor ai. A scria asupra acestul fluviu sfint 
ma! bine de 30 de publicațiuni și de sigur că savantul academician 
'omin era indicat să fie consultat acum clad la Paris se stabileşte 
pantru multă vreme regimul dunărean. 

Politiclanismul nenorocit a făcut ca țara să fe lipsită de lumi. 
aile și patriotismul sincer al d-rulul Antipa. Cind la 1918 țara noas- 
trà se găsea subt călcilul dușmanului Invingător, d-rul Antipa a iwp- 
tat făra preget în Comisiunile economice contra tendințelor de aca- 
parare şi subjugare economică ale acelora ce ne impuneau o dureroasă 
pace. Şi autorul acestei cronici ştie că d.rul Antipa cu singele ini 
semna şi parafa Convenţiunile economice ale Tratatului dela Bucu. 
vești din primăvara anulu! 1918, . 


Dr, N. lonescu-Rimnlceanu 


ae e 


CRONICA VESELĂ 


Vara la ţară 


-  Locuinţa mea de vâră 
E la ţeră.. 
Acolo era să mor A 
De urit şi de 'ntristare, 
Beat de soare 


Şi plriit ingrozitor | 


Acolo, cînd n'are treabă, 
Orice babă 
Este medic comunal! 
Viaţa ce aci palpită 
E lipsită 
De confort occidental | » 


Nu există berărie 
Nici regie. 
Doar un hoț de circiumar 
Care are martă proastă 
Şi-o nevastă 


Ce se ţine Cun jandar', 


D-lui C. Nottara 


CRONICA VPapi A 435 


De d 


Cind te duci pe drumul mare 
La plimbare, 

Este praf de nu te vezi: 4 

Trec, mişcind domol din coadă, 
Spre livadă 

Ale satului cirezi, 


Şi te poartă sub escortă 
O cohortă 
De ţințari subțiri în glas, 
Inzestraţi la cap c'o sculă 
Minusculă, 
Cu pretenţie de nas... 


Cind se la clte-o măsură, 
Lumea "'njură 
Pe agentul sanitar 
ŞI-L întreabă fără noimă : 

— Ce-ai cu noi, må? 
Pentru ce să dăm cu var?.. 


Ale satului mari fete 
Fără ghete 
fes ia garduri pe 'nserat,.. 
(Am văzut aci 'ntr-o noapte 
Nişte fapte 
Care m'au scandalizat 1) 


Lingă foc, o babă surdă 
ŞI absurdă 

Spune, ca şi alte dăţi, 

Tot povestea cu Ileana 
Cosinzeana, 

Pilnā de banalităţi; 


Spune şi-o cimilitură 
- = Cam obscură, 
* Intr'un stil întortochiat, — 
Ca o strofă mai slăbuţă 
De Bucuţă, 
Cind e foarte inspirat. 


Doarme-apoi adin: comuna... 
Numai luna 
Galbenă ca un bostan 
Ese, mare şi rurală, 
La iveală 
Dintr'o margine de lan, 


Cind şi cînd, un cine urlă 


Ca din surlă... 


Carul Mare sa oprit 
Suspendat, ca un macabru 
Candelabro, 


Peste satul adormit... 


Dar în zori încep cocoşii, . 
Păcătoșii, 
Ca să facă iar scandal, — 
Sa te saturi de viaţa 
Şi dulceaţa 
Timpului patriarhal ! 


D'aia zic eu, prin urmare, 
Vorbă mare 
CA de-acuma, să mă tai, 
Nu-mi mal trebue-alţă curé 
in natură, 
Să mă duceţi cu alai! 


CRONICA VESELA 437 
Meargă-astmaticii la țară 
Ca să piară 
De căldură şi d: praf! 
Mie daţi-mi străzi pavate, 
Animate,— 
Daţi-mi cinematograf ! 


Ca un fluture pe floare, 
La rigoare, 
Poţi să mori la cinemà... 
Nu mai vreau (ărănci naive, 
Primitive... 
Mie dați-mi altceva ! 


Daţi-mi, dați-mi, strada 'ngusta 
Unde gustă 
Omul viaţa mai din plin, 
Cu trăsuri, femei cochete 
ȘI cu fete 
Incălţate cel puţin ! 


ŞI sfirşiți cu valea verde, 
Unde 'şi pierde 
Omul viaţa la aman ! 
Nu vreau basme azurațe 
ŞI 'nstelate,.. 
Vreau covoare d'ispahan | 


G: T. 


Străoanii -Tupilaji, 15 August 


Recenzii 


CH » În munţii Neamţului, Edit, „Vieja Romineaacă”, lay, 
1924, ep 7 lel. 


i celor „Citeva Cuvinie* cu care d. Mihali Sado: 
veanu rurale ge ediție a primului volum din opera mult telenla- 
hial C. Hogas: ia 

p trai”, bătrinul și Jovialul nosiru prielin, ace 
si DE cerea A pură a sai e nee agora și aplana inire 
orele lul de clas şi minunaleie-i escurs - : Ms a ss 
un cort de pălăria-! calabreză, co atică pe ri goe e pre ei 
nt varsa umăr, lrecu nepăsător pe g m e ek . amon peer 
n urițenia şi masiviiatea lui, Umbiind ăn ein coton di perie 
la jachetă ca să | se vadă lanlul ceasornicului, erp a me gre 
la cinci în aluă ca să minince o halcă de carne ; corel 
- tai muncă de dascal, cuconu' Calisiral a s 
eră ra eg riport zidită de Dumnezeu pentru escursli, pae 
du-şi original şi măre| anli şi fye aeta” oaia picloare şi brusc ca un cop 
' tezėcea primāvar 
dip sila, ale a Bis S8 irage din răzeşii dele Tecuci. Tat oi ia 
protopop cunoscut intr'un jinul intreg- S'a născul pete 29 A prn 
1847-1848 ṣi şi-a făcul inväjäiura la vechea Academie Wikhailea A 
scaunul Moldovei. Şi-a Incepul de iinăr cariera de rofesar ere x 
la Pisira. A irecol peia Alexand:ia, s'a Intors lar ia marini n ci 
alrăgeau munții şi Bisirija, s'a strămulal la Roman, apo a r 2 c 
eri in vremea războiului la Roman. Trupul lul se odihneş i hyns pa 
la Piatra, în centrul lumi! și Iuztilor jul, pe malul involburaiei ș 
pedel Bistrije. i 
1 ale iul descrieri de călălorii pria munți! 
AER ctre 70 omnia ași putea zice în foarte pulin celile 
Arhioăd a lul A. D. Xasegal:, In mie E iranek me Rr pă ca : 
blica puţină lleratură, a fost reme ->A S aeswa Sa 
in, ă ce a inceput a lipâri ja Romlneas:d, 
rege Mo eap y a a marele Caragiale, care vorbea cu ane 
siasm despre põriatelo looinadie, părintele Ohermänujä şi alie bisare 
i măestrii Incondelale chipuri de pe caile biotițee count it 
Datorită unor împrejurări potrivnice, opera iu alis i lopa, 
n'a sirăbălul in marele public. Culegerea impresiilor Jul se că arie 
lipăriiă încă înainle de războlu s'a mistult intrun Porge. i ate e 
a f! dală in librării. Celace a tipărit, la răstimpuri, in revis ea a r x 
dicat din obscurilate numele lui. aa amarr a avem de-a face 
e vor convin R 
oa gy ieia Br great n lui, pe care abia azi ei = te oare 
la lumină, sintem deplin incredinjaji că vor așeza la locu ce | ne 
vine pe modestul şi Incomparabilul „cuconu Caltstrat”, 


MIHAIL SADOVEANU 


„Scriu tem, Cetlioral operei „In Munţii Neamului” este reget 
să Rae, eat, inainte de per fiere pp volumului, următoarete 
i gr denari Fericirea. din frentea volumului, a se celi pretutindeni 
Gaisg i-a Be dei 3 de Jos în sam a se celi: „laja-i rotundă și 


zi : brunal x AY 
piji re Îş e af 1 de sus, a se celi „alabastru“ în loc de: ai 


La pag. 69, rindul 3 sa în An a se celi: „o căpălină de us- 

x $ å olu A 
paza AT ioo = iS be mimar = jos, a se celi: „să deslacă”, în. 
loc de: A y iia 


—— r+ o oa 


La pag. 75, rindul 15 de sus i l 
nuinţi” in loc de: unei vechi Am Peă re ză at pie 


La pag. 74, ri 3 
a E En rindul 6 de sus în jos, ase cell: „strimtorile“, în loc 


La pag. 74, ulilmul rînd, i e 

dii a A, a se cell: „regina din Saaba’, in loc 
a pag. 75, rindul ? de sus în jos, a se celit „ale brazilor", in 

loc de: al brazilor. 

dii d pag. 76, rindul 4 de jos în sus, a se ceil: „Arălă“, în loc de: 


La pag. 104, rindul 6 de sus în jos, a se cell: „lia“, În loc 
de : Iris. 


La pag. 161, rindul i de sus şi +a. peg: 363, rindul 3 de sus în jor, 
a se cetli: „organul”, in loc de: organul. 

A In afară de aceste greşeli, multe lilere sint sările la lipar,- in» 
cit celitorul va fi silli să reconsillue cuvintele în cursul leciurii, 


Ed. Haraucourt, Don Juan do Manmra, tradus de |. Or Perie: 
teanu, Edit, “Viaja Rominească”, 1921, Bucureşii, Preţul 15 lel. 

Autorul urmăreşte, înir'o notiță critică și ialorică, concepția per» 
sonegiulul din momentul cind confliciul dintre carne şi spirit, preco» 
nizal de creşiinism, lzbucneşie ca o ciocnire a ascelizmulul Întunecat 
ai vechilor proleji cu elemeniul păgin divinizind puterile naturii. Cala: 
iicismul a văzul înir“insul sinleza luturor poralrilor criminale și injosl- 
loare, care și-au găall o întrupare vie in ati|! Hrani singeroși şi deira- 
caji și cronicile vorbesc de exislenja unul Don Juan de Tenoris, la- 
varăş de orgii și crime al regelui, dispărul misterios înir'o mănăstire şi 
de a cărul moarte clericii se desrinovilese prin acea minune măreață 
a sialuei răzbunbtoare. De alunci mitul devine popular, cuireerind timp 
de vre-o irei veacuri Aadaluzia, şi nomal tirziu, un irate al ordinelor se 
gindi să-l ridice pe scenă. Deşi conlimporană cu genialela creații ale 
renațierii literare, drama călugărului Tellez, În pornirea moralizării ei 
brutaie, nu are nimic din linelea unei psihologii umanlsie şi se sal- 
vează doar ca o valoare de simbol. 

Don Juan esie, alături de Faust, personilicarea revoltei gîndirii 
libere şi a pasiunii, față de consiringerea obscuraniiată şi scolastică. 
Saianică, în prima ei întrupare, de un sceplicism amar, pe cil de crud 
şi baljocoritor, ride mai lirziu cu Rabelais, discută şi cercelează cu 
Luther și Calvin și dăinueșie in orișice năzalață spre lumină și Ideal 

Firea amoroasă a lul Eros, pulerea brajului, apare mereu, imple- 
WA cu virtutea inielectuală : cind mai presus de dinsa, cind subjugată 
ei și a lăcul ca acești eroi să reprezinle mereu, după secol și dapă 
popor, o soluție e amorului însuşi. Fiecare din marii literați, a rezol» 
valo în felul său. 

Don Juan al lul Haraucouri e mal curind ecoul unul spleen byro- 
nian, o iristeje pecetiuind ca un blestem sullelul ce nu-și ailă idealul 
in muljumirea simiurilor, dezamăgii de lemee, ajița! numa! de Impotri= 
vire și de imposibil, inventind chinul subiil şi omorind din plicliseală. 
Dar e şi revolie, nihilismul Iaspiral de deşeriăciunea catolicismului eso» 
leric, al dogmatismului lul sierii și neomenos. De aceia primul spirit 
impăciultor, larg creştin, îl conrerteșie din necredință şi crimă și îl 
prelace intr'un ocrolilor al suleriajii, un apostol al omenirii. Don Juan 
moare ca un slink Lumina care l-a deschis drum câlră ininlulre a fost 
ridicarea idealului deasupra amorului sierii, indreplinda-l câtră caritate, 
lăcindu-l susceptibil de nestiryii. Amorul nu ma! esie o |inlă, ci un mijloc, 

Drama, cu cele cinci acte, cu declamajiile lungi, cu gesturile tea- 
trale, păsirează loaie alurele vechiului stil dramatic (scrisă la 1859) cu 
moșieniri din Schiller şi romantismul lrancez. 

Ne întrebăm, lață de laborioasa iraducere a d-lui L Or, Perie. 
leanu, ce mollire de ordia literar sau eatelic l-au indemnat să depue 


` 


pi mă osteneală E apti ir ea er i e, nare buses a 
r ea rampa și nepose eajunse pentru a fi reprezen- 
lalivă din punct de vedere isloric-literar, Fără de asia, Îndemănarea se 
Iraducător, ca mici nereguli, ici colo, de lormă sau de expresie şi 
uneori fără destulă libertate, ar fi putut face operă foloziloare. 
>  Cavialul „acilea“ nu-l pulem Însă admile in dictonul literar. 
i < CORA IRINEU 
.“. 

Ramiro Ortiz, Cronici /tallene, Edil. „Viaja Rominească“, 1924, 
Bucureşti, Prejal 14 lei. 

Nu sint numai o evocarea unor frumuseji literare, o deslăşurare 
de erudiție poelică, cl reușesc să lumineze lablouri largi prinire nme- 
gurile isiorie!, să ne intăjişeze concepțiile arlistice în frăminiarea dro- 
malică a erolujiel lor, iar autorii ca pe niste erol pasionați al unei cre- 
dinje îngemănată cu religia şi cu politica, 

Nicăeri ca în leagănul pur e! clasiclsmulul lalin, năvala singelui 
nordic nu a provocai cu mai multă putere acea reacliune spirituală — 
romantismul, şi de ecela spirital medieval nu şi-a găsii nicăeri o im- 
trupare mal personală ca în sulorul Comoedlei, care să întipărească 
epocii intregi pecelea gealului său, Din cercelarea acestul lrecul en- 

entiv, de micul număr. de an! încoace de cind d. R. Orliz ă catedra 
e literatură Haliană la unlversitolea noastră, figura marelui florealin 
ni se înfăţişează statornic, prinsă în nimbul laurilor tirzii, arătindu-ne 
un izvor bogal de inspirajie şi o îndreplare nimerită de inlormație şi 
cercetări literare, - 

ŞI lată un poet formet la aceaziă şcoală de erudiție și plelate a 
trecutului: Giosuè Carducci. Dar refugiul său în sinul înlunecal şi e- 
roic al ezulul mediu nu lrebue explicet decit prin sila şi descurajarea 

care umilirea palrle: o provoce în sulleiul lul mindru şi dornic de 
fiberiate. Idealizarea ireculului, salira laşitaţii conlimporane, cu exa- 
gerăriie fireşii unul temperament impulziv, care-l impinge, fără de 
tranziție dela o extremă la alia, sin! formele unel Inspirajii în luncjie 
de senlimeniul său palriolic, prin care se sirevăd evenimentele mişcă- 
toare ale inceputului llallei contimporane: înălțarea Savoei, Cavour, 
luptele cu Ausiriacii, Viclor Emanuel şi Napoleon, victoria. 
Antonio Fogazzaro în schimb reprezintă sufletul intetis care, dacă 
se ovini în exiazul credinţii şi măriuriseşte Incă aderenţa lradiliei ca- 
tolice, nu esie un quielisi, cl revine, chlault de geniul îndoelui şi a! 
ironiei la practica unel religii în care ela şiiul să împace dogma 
cu achizițiile şilințelor naturale, infâțişind un intreg sislem de Idet reli- 
gloase, metafizice, elice, politice şi eslelice. Nu este modera, spune 
d. Oriiz; dar acest cugelâtor înalalal, care rămine un catolic ferreni, 
susținind cu hotărire până și Inlailibililalea papei, e una din figurile care 
av provoca! în jurul ei polemici pasionate şi peara înțelegerea căreia 
ne irebuc, alături de comprehensiunea arlisiică, un elemeni de care 
culturile tinere giat cu totul sarace: farmecul stăpinilor al tradiției re- 
ligloase şi sociale; 

O caracteristică se desprinde mai ales din inleresaniele şi mu: 
meroasele coniribuii! ale d-lui R. Ortiz: critica prin simpatie. Nu tre: 
bve să-şi Însuşească nici unul dia crileriile pe care le slirmă. E destul 
să-i iubeşti, să lil de bună credință, pentruca să-l înţelegi, cind sini 
demni! de admirație. De acela nu inilaeşii ia d-sa decil autori fală de 
cure nu trebue să-și măsoare dârnicia enluziastă şi cel ce se aling de 
dinşii porcă îl aduc o jignire personală. Impulsivitalea napolltană se in- 
Herbiniă şi un duel de argumente repezi şi energice iți trece pe subi 
ochi, ca strălucirile de spadă din jera vendelei. 

i CORA IRINEU 


s + : 

B. Marian, Dicjionar de ciale şi tocufluni străine, Edit. „Viaja 
Rominească“, 1921, Bucureşii, 15 lek 

Flauberi spunea cindva că cea mai amuraniă carle e un dicilonar 


_—— RECENZIE bai 


şi celace ar părea o glumă de obosil, e loluşi 
; peniru mulj! un adav 
A E pentru poeți şi pentru esleji, peniru care svirnai liberai 
consiringerea lrazei irăeşie cu o viață nouă, proaspătă, plin de su: 
gestil gea lepinje; a adesea injelesu! căulal. 
nonar de locajluni şi ciliate e dimpotrivă gindire rinsă, 
jereotii "er o idee iip, care şi-a înfial sugestia în spirityl i aom 
arie E 3 mr cr acd sai $ asemenea idee vie sau o imagine la 
iesi ar exprima tag: nes OIEA, sinielică celace limbajul co- 
cilonar “lu arian, care ¢ o complecia ] 
egel bex pelai nen o Lascar me bogată de e rame ăgar ri bel ea 
re, coborindu-se pe ctt i 
si urmărind adaptările lor mealalită fii sea A aaa BESA Depot Xe 
Dicţionarul d-lu! Marian e o operă populară care, dacă nu iacu» 
n mea ear e csilari anlestice, e în tot cazul o pulință de conlrol 
expresie ica- 
care se alimentează cei ei Area iiaia aE i SARII 


CORA. IRINEU 


Knigh! Duniap, P p p 
London, Henry Kimpion. ersonal beaul; and racla! bottermont, 1920 

nui dintre defectele creştinismului în aplicarea lui ? 
dernă şi contemporană, orice s'ar zice, esle pret pom en 
omenesc, În vremea de demult şi la nol a răzbătul sub! formele lui te- 


nului om, si sludiul fai Dunlap tra! d 
leresanie dintre cugenică si ce iai Copa etnia MU PEI 


Frumusejļa corporală are o more insemnălale, o pol ve oar! i 
numai afirmarea urileniei oamenilor ar pulea A eh e. toate trip; 
mă priveste, cred că savantul american are multă drepinate. Despre 
atat 5 ar crede că afirmaţia urijeniei este mai lesne adminibilă; dar 
iculiatea se lvezie ciad e vorba de leme!, a căror principală preo- 
cupare este frumuseja corporală proprie. Cred că psihologul americaa 
are multă drepiate, Ceiace mal poale da iluzie că femeile ar fi fru- 
oase esie îmbrăcămintea, în care oricum femelle se pricep olencă. 
e feri are ocazia să le vadă pe o elegantă plajă mixtă de pildă. 
an via cele ma! frumoase dintre ele, şi dara să fie prea prelealios, 
dpi te Fa surprinde de inșelărorie estetică, va vedea cli de urite sint 
ge ri frumoase. Aicea nu e nici o glumă. Le-am văzul și eu pe plaje 
dela Lido. Venisoră acolo oduse din toată lumea de bogalaşii doritori 
de era şi inainiea men nu mai cra mici un mister. Dunlap are 
rapi aie, Degeaba făceam pe uriin! sfinx acoperi! de năsip şi răză 
e nina căpul de cele două labe. Nu mai era vorba de nici un mister. 
19 niea mea era Proza cea mal goală sau mal exaci proză in trlcon 
oarie scurt. Repei că Donlap are dreptate. Femel care imbracule, pe 
!erasă, provocau odmire!!n moşneglior” și a vagabunzilor, și pentru care 


* Şii scena bširinsllor și a Helsnei ta Homer.. 


2 


$ 


442 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ceta sallur! mortale și alinlul Zlalousi, apăreau nude pe 
erji ap Sak pielre fără pref șterse de pasul tuturor greent fără 
viață ca nişie tricouri puse la usca! pe friaghle și răslurnale mar 
Le auzeam pe unele ciripind monotone şi vulgare pe geie cela ri: 
eră ca un eldorado şi în amiaza meridional sporilă. Ce esie o asi 
de generalie şi ce procreare poale să dee ? Lumea asta nu va aari 
de urilenie nesănătoasă ? Sau poele exagerez? Cime să le mal cinte 
pe femeile celea ? Un exaliat poet antic ori un armonios filozof depe 
vremea lul Pericles ar Îl simiii că lrebulau rupte coardele oricărel lire 
și vocile oricărei ode. Marea se părea că e de același idee cu an 
si-şi arunca disprejul în spuma depe plajă... Singură, namal o Mon; 
adolescență uşoară, în linia de zbor a trupului sănătos, în riselul sin» 
cer, luminoa, blind şi primăvăralic, trecea prin reflexele de safir ale 
lbturor oglinzilor mării, şi vestea frumoasa lume nouă a eugenicilor. 
Oamenii sint uriji; Dunlap cred că are drepiale. i 
Aulorul vrea conservarea oamenilor uriţi, conservarea și dezvo 
iarea oamenilor frumoși. Într'un spirit curajos dar și prudent, Dunlap 
admile, deşi numai în anumite limite, conservarea celor uriji ca eat a 
mintali, criminalii, bolnavii incurabili de boli transmisibile prin eredi- 
iale și cere evitarea procreării prin ei. Evitareo să se producă prin 
educație, publiciiate, legi higienice printre care și relally la sterilizare, 
dar in ullimul caz cu foarie mare control, Dacă toate guvernele s'ar 
înțelege să disirugă bolile venerice, evenimentul istoric ar pulea na 
slăturea, zice autorul, cu o comparo de lol neaşteplală, de infrin- 
de Carol el.. 
gerea i a Denjap are pasègii interesante relativ la chesiluni de 
anatomie comparată și psihologie comparată; relaliv la raporturile 
dintre dezvoltarea bărbiel, a limbii pedeoparie şi a inteligenjii pedealla, 
înlre care el schițează oarecare concomilenle, asupra caraclerulul a 
reciii al une! mari părți! din membrana ce căpluşeșie cavitaiea nazală; 
sau asupra mile! umanitare ca impledicind în par:e buna selectare & 
frumosului; sau asupra electelor bune sau rele ale prostituţiei în per- 
lecjionarea rasei, ES 
| insemnele se remarcă uşor in ce privește analiza Illozo 
tică iora ne de frumos, dè sănălos, de ideal; sint generaiizări ne- 
critice; şi cu toate meritele; aulorul nu se ridică decit rareori peste 
bunul simţ in chestii filozofice ŞI bunul sim] e bun, dar faute de su Race 
O chesllune ca acea iratulă de Dunlap ar cişiiga așa de mult în re- 
zultale mai complexe şi mai intemelale, cind s'ar aprofunda și în as- 
peciul ei estetic, nu numai biologic. ON SAVUL 


Z. L. Zaleski, [o dilomme Russo - Polonmais, Payol, Paris in 
16, 232 p. . is; 
cere aulorul schitează Istoricul allanjel franco- ruse in 
PPR agree din 1887 mm Rusia și Germania, din cauza lul Fer- 
dinand al Bulgariei (prima manilesiare a interesului german ara 
Balcani), urmat de excluderea valorilor ruseşii de pe piaja din : n, 
care a delerminat Ruși de a se prinde de nada de aura undijel de 
revanșă franceză. Koiora subliniază că lo! limpul Ruşii căulau să stie 
de a se angaja în alianța militară chiar după semnarea acasa e, 
lăculă cu mari greulăji la 1593, Ruşii vizind Austria şi Rominia, iar rate 
cezii Qermania, Rușii au căuta! încă înțelegerea cu Qermania: fosa 
întrevederile dela Danzig, Kevel şi Posidam 1909, la Wolfsgarten + A 
iratatul vamal din 1904, tralalul ruso-german de Bjorkot: ret aP 
expresia lui Bonpard, „Franţa era pusă în aliernaliva dureroasă de a 
se pune sub! sureranilaiea a două imperii dirijate de Wilhelm al doi. 
lea, sau de a rupe alianța franco-rusă și de-a rámine izolată în fa 
vrăjmașului deci» a o distruge”, și în siirșii aminarea convenției mid 
pănăla 1912, 16 lulie. Solidariialea ruso-germană era solidaritate de 


lăcomie, care le-a impins de a înghiți Polonia şi, după înghițire, era 
solidaritate de complicila!e peniru a o digera în liniste e păr mă- 
suri comune contra posibilității învierii Poloniei ca Stal. De aci ezi- 
tările Ruşilor de a încheia alianța cu Franja, de aci „slăbiciunile“ lui 
Nicola! al Il-lea, de aci tratatul dela Bresi-Lilovse din 1918. Acum 
„uletoria permite Fran el de a se debarasa dintr'odată de vrðjmaşul 
sdu cel mal Implaeabil şi de aliatul care o compromilea*, 

Intr'o serie de mici capitole autorul, pe bază de fapie Istorice, 
siabileşie dilerențele fundamentale între traditiile şi caraclerele Rusilor 
și Polonilor. Dela început} el „precizează, că sub! numele de Ruși el 
injelege e moscoriji (nu pe Ruleni, locuitorii grupului de principale, 
care sa formal în secolul IX pe Nipru, în jarul Kievului, şi care la 
1240 au fost subfugale de Tatari, lar la 1520 su trecul la Lituani şi la 
silrșitul secolului ai 14-lea la statul ualt polon-lituanian pănila epoce 
impărțirilor Polonle!), la care au incepul formațiunea de stale în jumă- 
lalea secolului al 12-lea, prin învingerea şi slavizarea aulohionilor de 
căiră coloniştii slavi emigrăți, şi Imediat aceste state la 1233, au Ire- 
cut sub! Jugul tătărăsc aspru și înjositor ; aces! jug a impus priniilor 
moscoviți litluri de „umil! servitori al Hanului” (Karamzin) și a lasonal 
oamenii și melodele lor politice : „Ainocrizie în afară, stăpinire abso- 
lută şi crudă tnduntru”. „Astfel primii țari al Moscorel au fosi de- 
cendenții! hanllor lătărăşii şi nu a prinj-lor ruși” (M. Wallace, Rambaud). 

Pe lingă această primă lradijle talară, apare in curind, prin bi- 
serica ortodoxă, un al! facior, bizantinismul : „dragosiea de aparenlă 

de aparat, formë grandioase și somptuoase dar lipaile de via|ă, 
rica de schimbare și de mișcare şi rece hipocrizie”, 

La sfirşilul secolulul al XV-iea jugul taiar este sfărămal și in- 
cepe „odunarea păminturilor slave şi nloelarea societăjii mosecocile“, 
Procedeuriie de adunare a păminlurilor slave au fost aceleaşi până la 
11 Martie 1917 : fnuingerea militară, dis'rugerea oricărui focar de vi- 
aţă politică, extirparea oricărei veleităji de indepe :donță prin ternare 
şi unificare: - Distrugeli, disirugeji, dărămăturile se aseamănă", 

Insusi Miliucovy (La crise russe, Paris 1907) recunoaşte acesle sis- 
teme de adunare, nivelare și unificare, ca avind origină bizantină și 
Hiărască. „La liberté et la tolerance religlouse ne sont ni plus ni 
eo “aloe rupture avec la lradillon nationaliste russo" (Mlliiucov 
pag. . 

Asupra aceslei iradijii ruseşti s'a exercilal şi Influența civiliza- 
toare polonă în secolul al XVI și XVII mal cu sumă. Limba polonă 
se vorbea la curțile Țarului, înire preolimea cultă, înșiși Tarii Teodor 
Alexeevici şi Ţareviclul Alexei Alexeevici vorbeau poloneşie, meşieri 

i artişti polonezi, piclori, sculptori, muzicanți, institutori şi profesori 
e ioale felurile lucrau în Moscovia, bibliotecile ruseşii erau pline de 
cârji poloneze, sau lraduse din limba polonă, Influența poloneză se 
manifestă și în arta militară, chiar in ritul orlodox şi în dogme (con- 
cepție imaculaiă, Purgatoriu, J. A. Chillapchine, Sf. Dumitru de Ros: 
lov). Influența polonă era liberală și aces! liberalism pălrundea în 
Rusia ca o opozijle cu spiritul tradijional absolutist talaro bizantin. 

Dar această influență occidentală lalină și liberală poloneză, 
care mergea pănă la exislența unui parlid polono-oceidenlal se inire 
rupe brusc prin căderea jarevnei Sofio, sora lui Petru cel Mare. La- 
tinizaţii și liberalii sint gonili de reacjlonarii ignoranii, peniruca im- 
preună să fie sirivili de Petru cel Mare, care curopeniza „a lastall- 
que” Russia, întroducind birocrația aulocralică prolesianiă germană, 
care a devenii dominantă, corespunzind spiritului aulocrai al lui Peiru 
și origine! succesorilor săi pe deoparie, precum și scăderii puterii 
statului polon prea precoce peniru timpuri, constituțional şi liberali, 
Între aulocrajia rusă şi germană, care nu-l puleau admile ca sursă 
posibilă de contaglu Jacobin. 

Autocralismul rusesc nu se pulea realiza fără pasiviialea și dis» 
soclarea vieții ruseșii, ruperea legăturilor polilice, sociale şi morele 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fa socletate, „Diluribilitalea, [luldilalea apareniă şireală a tipului rus, 
darurile sele Incomparabile de analiză şi crilică (mal cu samä de 
aulo-analiză şi critică) nu sin! decit dovada și în acelaşi limp rezalia- 
tele indirecie ale acestei disociajiua! fundamentale”, De alci eroii tui 
Tolstoi şi Dosioewsky, de aici „Părinjil și copii“ lul Turghener—An; 
driev— Corky, „Sislemalic nlvelată, zdrobită şi perseculală de puleren 
cenirală, societatea rusă n'a pulut crela tradiții“. „In domeniul reli. 
giel, înstitujillor publice, trecutul n'a lăsat tradijii prezentului ; G- 
geasiä concluzie este egal justificată prin studiul istoriei aristocre: 
fei, micii nobilimi şi a burgheziei” (Miliucor). 

Prima miscare socială şi liberală (Radischier) nu apare deci: 
la 1790. O inlrerupere şi ol vine lealaliva eroică dela 1825. In 
tine de abia la 1940 se organizează mişcarea polilică, care rupe cu ire- 
culul, „Respectul trecutului ? Dar care este punctul de plecare a ts- 
ariei moderne ruseşti dacă nu totala negare a lradijlel ? Nol stn- 
tem indopendenți pentrucă n'avem nimic, nimic ce am putea iubi” (ls: 
cander. Herizen). 

Acelaşi lenomen de discoalinuilale în mişcare îl consială și 
Tehaadalev : „Nol mergem calea timpului într'un mod eludat, jiecare 
pas făcu! se prâbuşeşie pentru noi fără întoarcere... Nol creglem 
/&ră a pulea ajunge maturi“. 

Flecare generație nouă: occidenialii dela 4840, nihiliştii dela 
1860, poporaniştii dela 1870, lolstoenii dela 1550, soclalişiii rerolujla” 
nari, marazlgtii, inclusiv bolşevicii acluali, toți tacep-prin negarea radi: 
cală a trecutului, prin ruplura aspră cu precedesorii Imediați, sau de- 
părinți. „Simbolica desbalere inire rinjt şi fii continuă şi opera 
auloctalică de disociare se împlineșie conira £torțării liberalorii in- 
dreptată impolrira aulocrației”, 

De aci şi conceplia rusă, pur negativă și abstraciă, asupra Hber- 
tăţi!. Singurul factor social! pozitiv în iradiția socială, independeniă 
rusă este miru}; dela 4840 el este punctul de plecare a luluror sior- 
țărilor gîndirii sociale ruse; dela ei, la Bekunin şi socialișiii ruşi de 
toule najlunile ; idela sallulul rasesc peste regimul capitalist direct în 
coleciivitate lar la adrersarii lor slavoliii; mesianismul cegenerării 
„occidentului putred”. Caracterele esenilale ale mirului sinl: respon- 
sabilitalea flacalä colectivă, repariijia periodică a păminturilor după 
cepacitalea de muncă şi nevoile liecărei familii; justiția după obiceiul 

ăminiului, de acl dependența de drept şi de fap! a individului de co. 

cilvilale, pănă -a nu putea părăsi comuna lără aolorizare. Desigur 
că „Sovleleie lul Lenin au fost ajutate de lradijia mirnlui”. Acllunea 
aceste! institaji! esle de nivelare și supunere mecanică, negarea liber. 
văii individuale a solidariiăjli vii organice di/erențiale. Lu uceasiă 
supunere a masei se juxtanune și o complecieară reuolla periodică, 
Repariiiin periodică a păminlului, Instabililalea proprietății. dau re- 
volta perlodică, care ega/izeazd în Impersonalitale, niveleoză priu 
acoborire, „Mojicul revolta! suprimă, dezagregheară, distruge, real- 
„ind asife! modul său de a f! liber”. 

„Supunerea şi revolta sint teribilele virtuli ale ţăranului mas- 
capi! şi lrăsălurile esenilale ale educajle! mirului rusesc”, 

Mirul rus a coniribull desigur la conservarea viepi primitire, dl- 
fuze, Impersonale și ncorganizale, susjinule prin consiringerea erle- 
rioară şi mecanică, Pasirilalea, simplicitalea, nalvilalea primiliivă, nu 
exclud la țăranul rus nic! şirelenin, nici răutatea, care ajunge adesea 
si subit la cruzime aproape înconșiieală și, în slirșii, deprinderea de 
cugeiare colectivă prin proverbe, care caraclerizează deşleptăciunea lui 

primitivă. Dostoersky, Ooarchin, Turghenev, Tolstoi, Pliemsky, Us: 
pensky, Rezeinicor, Uorky, Îi descriu şi îl analizează sullelul, stabilind 
pe lingă cele de mai sus și hipocrizia, alături de cordialiiate şi du- 
piicilate. f ` 

Asifel,miral“ şi „sulocralismul“ s'au suprapus peniru a elabora 
supunerea, passivitalea, sclavajul și lenevia până o fi ridicată de Tol- 
slol la dogma de a „nu to opune rdului” și to! ele mu elabora! ideia 


de liberiate ca negaliune şi ideia de ordine ca supunere mecanică 


- “aa exlerminare. 


Dea se prezintă de autor ca contrast. 

zarea geogralică esie opusă: Rusia plalou ses 
axeateliune, Rusia incepe prin colonizare, eve că ge Beep 
apas peniru apărarea hotarelor Împolriva Tatarilor, Nemiliar, Ruşilor, 
3 Salate Ungurilor, Turellor, Cazacilor; dar pănă la sfirşitul secolului ai 

“lea ea n'a suferii sclavaj sirăin, care stă la baza istoriei ruse. 

Moscoritul se servește la inlerior de unificare prin nivelare și 
«xlerminare. Polonul face politică de federatie: „egali cu egali, liberi 
cu liberi” (Hodor la 1415, unirea cu Lituania, etc.). Primind creşilala- 
mes dela latini, Polonii s'au unit cu civilizajia latină occidentală : 

oma în opoziţie cu Bizanjul, — Polonii au dus luptă defensivă con: 

ira Germanilor. Autorul enumeră războaele şi iraiatele cu Oermanii 

din secolele X—XVII. La est en a fos! avanigarda Occidentului. Prima 

posoans as Area de 1309 ca oiyiron “anus, A doua perioadă de 

cu Liiuan „di . 

po idealism prava Sag en nastică ia 1386, reală la 1559, e plină 

unire cu Liiuania, Polonia devine prolecloarea Ucrainei, 

pe care o colonizează și în care introduce lalinismul și spiritul ocel» 

dental, lără consiringere, fără exterminări. Farmecul libertăţilor polo- 
neze exercilă alracjiune asupra Lituonienilor și Ucrainieallor, 

in interior, gralle unui concurs de imprejurări favorabile, viaje 
polilică se dezvollă prea „precoce“, spune aulorul, așa că deja, în se: 
colul al XVI Polonia începe lupta contra dificultăților şi ahuzarilor u- 
nul regim parlameniur, „Pe cind Rusia nu există isloriceşte decit prin 
absolniismul aulocralic, quasi milienar, Franţa şi Englilera au lrecu! 
nrtair'o lungă perioadă de absolutism. Polonia singură, arzind clapele, 
In eşirea thiar din evul mediu, se aruncă în regim parlamentar şi con- 
stHiujionai". Cauza, sau mal bine condijia primordială a structurii po- 
ilice şi sociale a Polontei n fosi situația geoyralică, Nesigurania 
trontierelor a fortat Statul să albă la început o forj militară conside- 
abilă. În perioada acalmie! (XI şi XII) întreținerea ei find grea, ml- 
Marilor li se disiribue păminturi ca alodii, adică proprietă! cu conâl- 
tia de a se prezenia armalei la apel. În secolul XII şi XIII rolul poli- 
He îl Joacă marii seniori La sfirsitul secolului XII apar oraşele ca orță 
politică de conirabalanssre a senlorilor. Asa că pănă la a doua jumă” 
tale a secolului XIV siruclara polilică a Polonie! apare ca o aatona 
mie pulernică a seniorilor, clerului şi orașelor, echilibrată şi subt do- 
minsjia absolulă de nume, dar limitată în fapt, a şefului Sintului, Jä- 
ranul este liber. La slirşitul secolului XIV apar ca lorță politică foştii 
militari împroprietăriii (mijlocia şi mica proprietate), „şleah!a” ca lorță 
politică. Numărul, conșiilața imporianjii lor în stal, slăbirea oraselor 
si a clerului (Reformo). capacitatea, ii impune ca forță preponderen!ă 
in viela naliunii spre sfirşilul secolului XVI cind Polonia are Cameră, 
Senat și diete provinciale. Dar incel inace! epulzarea pulerii crealrice, 
desceniralizarea excesivă, disperarea individualistă, sisgnnren, slăbesc 
statul volon., 

Autorul analizează părerile emise asupra cauzelor căderii slala- 
lui polon, Pretinsul „fanatism“ („Caterina I") polonez, în statul cu lo. 
ieranţă şi libertate religioasă — nu se poale compara cu fonalismal 
rusesc, oficial, exprimat în persecularea groaznică a uniților, Situaţia 
Heogralică nu a impiedica! existența slaluiui polon nouă secole (En. 
Hourgeoi4). Chestia țărănească a servii istoricilor ruși şi germani ca 
scuză pentru desființarea Poloniei. In realitate starea |ăranilor era 
rea, loarie rea în Polonia, recunoaşte autorul. „Dar era ca mal rea 
oare ca a țăranului rus care lugea cuzecile de mii [n Polonia din 
Rusia ?* Dela 1762 pănă la 1795 Caletina a Il-a a scris 50 de in- 
sirucții, note și manifesle, privitoare la țăranii ruşi fugiţi în Polonia, 
ceriod esiradarea lor (Bilbasoy). „Polonia a căzul nu penlrucă a meno- 
linut servajul, dar penlrucă a vrul să scape de el”, zice Henri Orap- 

Polonia a căzu! penirucă nu era destul de forie și nu area com- 


445 VIAŢA ROMINEASCĂ 
a e NR BP ai E ee, be 


v destul de numeroasă ca să rezisle coaliilei văl 
mir VĂ a per ae externă, Polonia era Izolală şi, soaa, i mpa 
ji] în crimă a vrăjmaşiior el, nu s'a ridical o solidaritate e 

e . 9 
a E ca stal, Polonia a existal și s'a aparal ci emo: 
Le prima împăriire Polonia reprezenta 12 milioane de locullor A = 
care numa! 6 milioane Polonezi de limbă, civilizaţie. de rasă, Aa d a 
dalele oficiale, ca înloldeauna inienționat pesimiste, număru Be am 
Polonezilor se urcă - E, meci ee Bg rc a cu rep ~ 
l t fenomen „ care d 
a ere o per pinsa rts letaniă peate ropirares uupa poli 
ac at istorie”. Pe ling 
ars mate A E impiedecā aa Aa A g ed is agp red = 
Mbertăţ! politice, de cultură, împingea elem Ă ară eo 
lă legală și ilegală, împolriva luturor perse 
Socioiaii pairlonee, osocial scolare şi E ri pm er g aea n că 
lelor ruseşii), răscoale, organizalli eco Papil 
lipal creditului funciar francez, fonda! de Vo , 
Înirep reia Tadusirieie şi naani; peronul spuda sorore 
insirumenie au fosi minu 
pa et airhe e aa şi ridicarea naționalități! lor. „Prin munca sa poit: 
tică şi socială, prin ştiinia, Areta şi esf Agar es să 
lonală şi este gala a intra 
petre nt sale ate. Lheraiara o iurnizal desigur mijlocul cel mai pe 
ernic de legătură sufletească a iniregului posor polon dupaia 
Poej!! şi literaji!, Kosprovicz, Jeromsky, Ladisles Reymont, Jet. ras- 
cevsky B. Prus, Orzszkowa, Sioroszersky, Weyssenholl, Strug, mg a 
Kaden, tormau ageniii și comisarii guvernului suprem compus 7 
Mickewici, Slovacki, Krasinsky, Wysplansky. Pentra economia morală 
a națiunii, aceştia au fosi de o imporianță vitală“. d, 

In centrul vieții poloneze a stat tol timpul idela de et e, 
consiltuind aproape o iradijie istorică. Literalura lor exprima vo "e 
de a umaniza socielatea. Idela de ordine este reprezentală şi simțit 
nu ca o disciplină rigidă, cl ca o coordonare de voinle liber egressi, 

in ultimul capitol, „paralelisme şi coniraste“, aulorul se ore : 
Polonia preferă riscurile și pericolele liberlájilor decit quielud rr 
Rusia dacă nu preferă quieludinea ari de-a decii libertăţile, sufere 

re ordinea aulocratie 
ne D Cer re divergențe şi contraste, de aici la Ruși tendiaja 
adunare şi unificare a păminlurilor“, pe cind la Poloni „unirea că 
&, a popoarelor”. De aici la Poloni regimul libertălilor, la Ruși al: 
"tat d presiu- 
muliipliciialea pericolelor externe, diminuind p 

mea aie render a favorizat dezvoliarea individualismului, s n 
spiritulu! transaciional de unire, Subt Influența !rauformărilor pr im 
Pub presiunea nenorocirilor sialului najional, Individuallsmul pan x 
eroe spre coordonarea volinților și asigură continuilalea radiyo? ni 
torice de libertaie. in Rusia presiunea aulocralică nivelatoare z r” 
trus sursele vieți! politice. Pusă in dilema de a se supune, sau ul ha 4 
exlerminală, socielatea rusă s'a rupt inăunlru. Disoclarea S a „2 
dioconiinnitalea morală A caracter tarsa eoiidarilaji taterioare 
r sociale rag $ 
peri pr. red pe catena provoacă nalural formidabile reacliuni 
distrugătoare (Stenca Rezin, Pugacior, Lenin, haigena La K% 
Palria peatru ua Polonez este o enlliale eminamenle morală, 
corpul malerial al ei este neglijabil. In Rusia palria esie o concep: 
ție abstractă, aproape fără conjinut şi suprapusă unel entităţi pur că 
feriale". „Această ovoziție de două patriotisme a avat urmări == oa: 
labile : Polonia, mărită în pres pori rc pp Br rap a eee: 
e% îmvingerile ; ea nu poal ` 
se e i! de libertate diferă. „La Ruşi Iberilatea se e~ 
„sroboda“, l'psă de obsiacol, liberiate negalivă, vid fără mire BoA 

care tolul se poale realiza, sau nu. Ls Poloni, libertatea se zice, 


RECENZI 447 
Li 
nosli" dela volla, voințe, libertatea de a vol, acliune, liberiale dinami 
energie creatrice. „Omul etern rus“ (expresia lu! Mitchevic!), ie red 
umeri! să! largi Imensa sarcină a lungulul său selavaj, îşi dirijă pașii 
călră această libertate infinită și deşariă ; pe cind omul „elern polonez“, 
care n sulerii de bejla și de pericolele liberišjii, pare a rol să reall- 
zere acea armonie („lad*) vie, care insamnă şi ordine şi irumuseje. 

Polonij sini convinşi că Rusia poale irăl, prospera și dezvolta, 
independentă, lără a înhama alte națiuni slave la greoiul car al sta. 
tului. Liberarea interioară a Rusiei are nevoe de un sprijin moral de 
le vecina sa Polonia, experiă în libertăji şi lipsită de spirilul de cu: 
cerire. Dar ca această cooperare să fie fecundă, sau numol posibilă, 
trebueşie un echilibru just şi stabij să ile osigurai, pericolul exlerml- 
mării şi nivelări! trebue înlătura! și asigurată independenia ambelor stalo. 

m rezumal cartea d-lul Zalesky, fără a împărtăşi părerea lui 
că Ruşii sin! plini numai de păcale, lar Polonii nnmal de virtuji, pen» 
iru a pune in curent pe celliori cu modë! de a vedea al unei inlinse 
pături de Polonezi şi modul de a pleda cauza lor, jusiă şi fără acesie 
argumente, în faja opiniei publice franceze, 

n Dr. P. CAZACU 
s Li 
A. Domangaon, Lo doolin de l'Europo, ed. Payot, Paris 1924. 
„După U, Dpeugier care a protetizat În Germana de adenja occiden- 
tului, profesorul de gtografe dela Sorbonna, Dem-ageon, pe alta cale, pe 
cca economic, ne dă o serie de cifre din care se poate vedea „handi- 
capul", pe care-l au celelalte continente fată de Europa, 

După războiu, Europa, care era o imensi uzină, căci se hrănea din 
transformarea materiilor prime pe care ı le ofereau celelalte contineate, şi-a 
disrus o bună parte din utilaj. industria forului în care Germania excela 
a luat proporţii colosale în America, Coloranţii şi țesătoria la tel. D: unde 
inainte de războiu Statele-Unite exportau ma: mult materii Prime, azi mal 
mult decit Europa sint o ţară transformatoare. In ce priveg:e transportul, 
marina comercială cași cea de războiu, egalează azi Angilia, m urma imensei 
fabricaţii de vase pe care a făcut-o in timpul războiuiui Ca sferă de lm- 
fluență ea cîştigă pe fiecare zi vechie debușcuri europene — America de 
Sud, Asia răsâriteana, o parte din Australia sint ciştigate. 

Alături de ea, Japonia îşi extinde influența asupra întregii Asii, că- 
utind să stabilească regula „Asia Asiaticilor“, duvă cum „America Ameri- 
canilor” Ea se întinde in Australia unde contrabaiansează politica econo- 
mică a Angliei în ce priveşte ț*sâturiie, condimentele, etc, 

Care e situaţia Europei In faţa acestei prosperităţi a celorlalte con- 
tineate ? O datorie publică enormă, o dezorganizare care scade protucţia 
fa jumătate, lupte politice care paralizează siate intregi ca Rusia; o des- 
creştere enormă a natalității si o creştere a mortalităţii, a criminatităţii, 
pauperismului şi emigraţilor. Vădit sintem în fața une! puteruice decăderi, 
Foate asstăm la „inceputul stirşituluit, Perspectivele ? Autorul nu le vede 
aşa de regre, El crede intr'o reorganizare morală şi economică, Nu nrea 
vedem insă cum, Solidari'atea politică şi culturală lipseşte. Vechte uri dez- 
Vinţuite de războiu continuă sá in.hidă popoarele in ziduri ch aczeşti de 
ură reciprocă. In ce priveşte problema culturală, după cum obser- publi- 
tistul german Ernst Curtius (Das neue Merkur, Munchen, Mai, 1924) legâtu- 
rile franco-germane, incepu e înainte de războiu de un Romala Rolland, da 
grupul dela „Nouvelle revue frunqaise“, de un A. Gide, de un H. Barbusse 
şi alții, azi e gizolvat, Germania suferindă n'are abā eşire culturală decit 
câtră misticismul rusesc, iar Franța o repetare până la saturație a vechilor 
ei tradiţii, care azi, oricit de bogate ar fi fost ele, n'o ma: pot satisface. Pe 
de altă parte solidaritatea economică è paralicată de problema repirăţiilor, 

Să credem ca Bismark că acacum se ridică soareie slavismului şi că 
începe dominaţia Rusiei? sau să vedem pericolul dinspre America ori Japonia? 

Nimeni nu ne-o poate spune pentru moment. Poate că sentimentul 
da conservare conlinentilă va feugi să se substitue aceluia de regionalism 
țovinist, ca tm pas promiţător câtră fraternitatea totală a omenirii suferinde. 


MIHAI RALEA 


"A 3 


Revista Revistelor 


Jérome şi Jean Tharaud 
(Siluete contemporane) 


Năsen|! la Satni Junten în Limou- 
sin, frații Tharaud au avut o co- 
pilărte fericită înir'o regiune pot 
elică. Crescuj! înir'un mediu de 
mică nobleţă rurală, el ar îl pulut 
deveni ca şi Oeorges Sand roman» 
cierii provinciei lor, dacă nu or fi 
moştenit spiritul de aventură al fa: 
miliei : doi frați a! d-nei Tharaud, 
ofițeri de marină, au murit la in- 
terval de citeva luni, în voiaje în- 

ărlate. In familia lor era însă 
si o tradiție culturală : bunicul, fosi 
cier ai şcolii normele, lusese ca- 
maradul lul Victor Duruy şi resiau- 
rase, ca director, liceul din ou- 
lême. De acela cel doi bāejl fură 
destinaji carlerei unlversilare. Jé- 
rome fu primit la 15975 la școala 
normală, lat Jean urmă drepiul și 
finanțele. La pode. naca Jė- 
rome cunosca pe Charles “ny, 
cu care legă în curind o stea 
prielinie. E: considera pe acesi 
straniu mic om pasional ca seful 
generajiei sale * primele tul în- 
cerc fură puwuale în revista 
lui Péguy: „Cahiers de la Quin» 


mală, Jérome a începul 
timpul vacențelor, la Milan, Londra, 
Amsterdem, Maroc. La e din 
A | se oferi un posi de lector 
ncex la un colegiu din Buda- 
Pesia. In Ungaria el cunoscu pusta 
şi poezia el—lăranul ungur ; şi ob- 
servă mai alea de aproape feno: 
menul evreesc, stringind material 


peniru cileva din viiloarele lui ros 


mane. Aici Jérome incepu o operă 
al cărui erou era Wagner, dar ea 
rămase nelerminală. lar în timpul 
războiului anglo-bur, care-l pasiona 
cu deosebire, el compuse primul 
său romon care fu remarcai de 
Anatole France şi prne de A- 
cademla Ooncourt, „Dingley". y ng 
aliru ani de exil, Jérome se fn- 
oarse la Paris şi începu a scrie 
cu fratele lui o serie de nuvele în 
revizia lul Péguy, dar ele nu erau 
prea gustate de public și viaja ce- 
or dol scriliori devenea lol mat 
grea. Nevolji să se expairleze pen- 
tru cllra timp le Berlin, prin in- 
tervenjia amicului lor Carolus de 
Peslðuan, ei fură recomandaji lu! 
Barrès, care-l Inä ca secretari, Cel 
şaple ani pelrecuți în intimitalea 
celebrului seriilor au avut asupra 
lor o mare iniluență. Ei an inră: 
jal dela Barrès mult în e 
priveşte technica lilerară ca și o 
injeleaplă economie a forțelor. In 
acest timp ei publicară „Le mai- 
iresse sertante” in 1911, apoi „La 
fêle arabe”, „Ravaiilac“, „Dérou- 
lède“. lar după războlu „L'ombre 
dela croix’, s reire“, „Rabal ei 
Marrakesh". Acesle cârj au cn- 
men ngharu eeng 
poale cei ma ori, de 
la Loll încoace, Descrierile lor 
spre deosebire de acele ale serii: 
lorilor netoralişii, nu cu 
nişte lablouri s e într'un 
a i, i. fac corp e m ad 
ameslecindu-se cu po (L 
ca și almosfera şi eclerajul îalr'e 
pariea cea ma 


Jor, e! aparțin familiei ortentalişii- 
lor și, dacă cuviniul nu ar fi pe- 
dani, sini nisle specialişii a! pro- 
blemeiraselor, problema evreiască 


şi cea musulmană. În această prl- 


‘violă e! pol fi comnarali cu Louis 
Borirand care i-a preceda! in do- 
"meniul african. Pa cind acesta re- 
prezintă însă Be'berul ca barbar 
și relraclar progresului, frajli Tha- 
raud zugrăvpec în culori frumoase 
pe indigeni. Ei regrelă disparilia 
păstorului si e nomatului care nu 
m după Boerirand deci! läcusia ġe- 

riala!i, salbalicul si primejdiosul 

umid. Dacă pentru Bertrand nu 
+xisiň deci! un singur lip superior 
de civilizaţie, şi tol ce se îndepăr- 
lează de Koma e berber, peniru 
Tharaud şi barbarul poaic avea no- 
bleja lui, căci unele viriuii ale 
piaulei omeneşii se conservă mal 
bine intr'un drseri deci! într'un 
salon sau înir'un compiuar, Prin o- 
riginile şi prin copilăria lor, frapi 
Thoraud erou pregăiiii să gusie 
Baele forme de aristocrajie, căci 
ia adèvāralul rural irtesle injol- 
deduna cevo Ícodal, adică un sis- 
iem cere, dacă n losi distrus ezl, 
«online desigur o parte de adevăr 
emenesc, El privesc lărăminţindu- 
se vechile cuslele ale A'lasului, 
eu acelaşi senlimen! cu care pri- 
veau in copilărie ruinile caslele- 
lor feodale din Limousin și su re- 
gretol evului mediu Compareală cu 
sliludinea rațională şi roluaiara a 
ial Berirand ln foja acelorași lapte, 
acen a fraților Tharaud apare ca 
semi menială şi romantică. 

Spre deosebire de ceilalii scrii 
teri lranacezi, la care studiul iuimti 
şi al pasiunii amoroase sint pe 
primul pian, rapurturiie dialre sexe 
au joacă decit ua rol minimum in 
epera lrajlior Tharnud. Fapiul se 
explică lo! prin senlimeulabitalea 
ler rurală. Țăranul are ia ceia ce 
privezie lemeia ua fel de pudoure, 


amestecata uneori cu disprej, alie 


eri cu respect. lublirea e pentua el 
an lcaomen excepjluaai ; alieze sint 

eniru diusul morle interese eie 

ejii Lăsâloria, copiii, pinea de 
losic zilele, ambiția, meseria, ace 
Bunea igtă obizcieie reale aie ce- 
ior moi mulie existenje. lală ge ce 
fraji Fhereud nu au scris AE 
sreiice şi viujamunulmană în care 


REVISTA REVISTELOR 449 


femeile nu apar şi omal păstrează 
secretul asusta acestor lucruri in- 
lime l-a airas ati}. Liberaji de ob- 
sesia lubirii, e! au văzul viala sa 
cum e şi preumblind simpatille şi 
curiozitalea lor în loale coljarile 
|! mropei, au revela! lumii, miracu. 
losul israelit şi cel musulman, dès- 
corerind noi leme de poezie, 

(Fidus. Kevue des Deux Mondes, 
tulia). 


(Mai tot ce a publicel Croce ca 
sludii critice a fosi scris întălu pen- 
iru revisla a cătei direclor este, și 
apal s'a lipării în rolumaparie Do- 
pă cele pairu volume de sludil cri- 
lice axupra literaturii haliene con» 
lemporane, după admirabilul sia- 
diu . Ariosto, Shakespeare şi Cor- 
nellle* peniru a nu aminli pe a- 
cel asupre lul Dante”, B. Croce 
a inceput să publice in ultimele 
numere ale Criticei o serle de Nofe 
asupra poežtiei ltallene pi „airdine 
În see tiea., la lascizola de fajă 
se ocupă de Ibsen, låcind o serie 
de observajluui estetice cu privire 
ia ausamblual operelor dramatur- 
gului norvegian), 

Toţi eroii şi toate eroinele ibse- 
niane sint biatulle de sețea de ers 
traordinat, sublim, disprețuesc le- 
ricirea idilică, viriulea modestă și 
resemnală ia proyriie lor imper- 
lecțiuul, 

Aceustă Inspirajlune de bază pre- 
domina wit dramele din epoca ma: 
lurităţii cul și pe cele an'erioare, 
„luire primele și secundele, Croce 
cuusiaiă diiereale mari ca formë 
si ca mijiouce de realizare arlis- 
lică, dar nu 0 dilerenja substan- 
lisia in ce priveste ideia dramatică 
in sine, la alura de cea arlislică, 
Ibsen nu Brut o udevărală şi dis- 
linciă evoiulie, nici din puuci de 
Yedere inieleciumky nici senimea- 
tal, cu pruluude iranslurmari și 
couversiua e 

Dar ucal Impeluo”=ă pornire 
spre ealraordinar, şi su lim nu së 
sătialace “wocio daia, äu cei muil 
priu distruge co de sine, ceiece ia 
tealru he uuce la irageuie. Í se 
impolriveşie reailialea meschiuă, 
lutua suc ala căinienia, lar din a- 
ceazlă nepuinja de „&daplare la 


U V o EFRA T TRTA 
ayia AES 


t 
yia #7 
450 


mediu, eroii Ibsenieni, ta loc de 
purificare, irag după el mosrica și 
di:lrugerea, dacă nu se salreeză 
la lmp, renunțind tocmel la celuce 
e ma! adinc înrădăcina! in sulletal 
lor: selea de sublim și de exira- 
ordinar iresllzabil (Croce notează 
însă pe drepi că această renunțare 
mu o conslaiäm la cele mai tipice 
si grandioase personagii ibseulene: 
Braal, Peer Uyat, Solness, Edda 
Oabier, Borkmann; elc.). 


„Poezie mai desnădăjduită decit ` 


oricare alla este droma lul Ibsen, 
dar nu a pesimismului-plăcerii cere 
ssucd, or! a vielhi care lrece, ci a 
pesimi-mulul cere nu-l alla decil 
conşiiinia neputialil peniru om de 
a renliza vreodală scopul pe care 
însişi firea sa îl imboldeşie să-şi 
propună, orl îl face să dorească de 
á şi-i propune“. 

prd org siare sufletească esie 


perpeiuă În drama ibseniană: se. 


schimbă figw ajla; dar visja sa cre- 
salivă se inchide cu aceiași noslal- 
gie şi deziluzie cu tare se deschi- 
sese, lără ca eceaslă aiiludine psi- 
cică cunatanlă să oprească eto- 
luarea și perlecțlunarea mijloacelor 
de realizare orilstică (Ibsen incepu 
a f) cu adevăral original după 1875 
cind că „Sirigoii* şi „Casa 
Păpuşilor*, der punctul culminant 


, al grandoarii îl atinse după 1885, 


cu „Raja salbalică” și „Rosmers- 
holm”. Această perlecjlogare con” 
slă într'o mal clară intuire å pro- 
senlimenie şi inir'o »ensi» 
"ale mai asculliă a insirumen» 
telor de inlrospecile. Căci Ibsen 
adevâra! e acela ce poale coulopi 
într'o slagură pegină dramslică 
setea de exireordinar, pâcalul care 
e ronde şi renunlarea, dezolarea 
ori moarlea care o seeni: 
` De obiceiu izlerprețiPariel Ibase» 
plene văd la ea „o arlă de pro» 
bleme morale și soclale“. Croce 
mu se împacă cu acesi lucru de 
oarece după dinsul nici un all poet 
pu csie ma! pujin cerebral ca Ibsen 
(pg. 9, deşi surprindem în opera 
sa fendința de-a propune o serie 
de probiege ale „căsuisticei mo- 
vale” pe care Logica le dů ca in- 
solubile şi ca atare le lasă, fireşte, 
şi Poetul, 
lai declgpe Croce care apără 
aria lbse de „cerebralii.tea 


4 Pa te AR DL y5 
VIAŢA ROMÎNPAaSCÀ 


pe care majoriialea criticilor i.e 
airibuise și ia parlelo y impu- 
lase. Pentru cr licul napoleian per- 
sonagiile ibrenlene sint plărmalri 
faniaslice. Izvø ile dinir'o prolundă 


sare aleciivă, nù simple scheme, 


de cugeiare. Numai așa tom ex- 
pilca marea forță plastică a lea- 
irului lui Ibsen, deși mijloacele 
sale scenice sint reduse la ultima 
exrresie, fapt ce dă nuştere unei 
alte prejudecăţi crilice: confus- 
darea simpiificăribetealive cu sio- 

iloiea și sărăcia de resurse sii- 

silice. 

(Croce. La Crilica, No. 1) 


Ua „spirit nou” circulă acum prim 
toate op rele omenesti Un sprit mes 
canic. steli rele şi uzinele, construind 
maşini şi aparate, nici nu-și dau s-a- 
ma că ele pun bazete esih: boei nouă. 
In faţa reguielor rigide de odinioară, 
dupa cate o-memi coistrulau opere 
pompoase, grepar şi incomude, „5pi- 
ritul nou” ridi principiul ec none 
şi al conlortului. Vapoarele şi avro- 
plauele sint producţile cele mai suit- 
per.oare ae spiriiuini tebnic, Nişte 
pălae maxve, cu odăi lummoase, în 
Care Elementele severe, simple se com- 
bna cu cele delicate, — plutesc as- 
tăzi pe oceane, c'o admiraoiiă sigu- 
ranţă ia mişcân, Aeroplane uria 
cu incăpen <ontortabile, transp r 
chiar o sută de persoane, araid că 


spiritul omuntsc este capabil să re- ` 


zove problemele cele mă cumpi- 
cat. O inuracneală, un simţ alor- 


dine! și -l proporții:or, un calcul ma 


“tematic caracterizează astăzi muaca 
ingiserilor şi a tehuicreniior, + 
arhitectura însă resează er- 
trem ue încet. Arbhitecții continuă Să 
ciâdească, pe vaste lundcțu, uriaşe 
cladiri cu ziduri groase, cu geamuri 
intunecoase, cu aoup: riguri 
cat ş motie, Clduirile actuale sint 
biocusi imense, Care apasă asupra 
spiritul, owmtneac. Acest spirit ire- 
buc să se chbeeze, Sulpi zveiţi de 
betun armat trebue să oon 
masele Ùe fundament. Oruamente 
atoperişurile  trebu. ge implicare, 
Lună trebue så i.e in od:i pris 
geamuri Cuori, ca'a Sălile restas- 
rantcior san ale vapuarlur. <; 
umul modera na mai poate locul 


fa încăperile de azi, a mijlocul- mo- 
Dilierului obişnult, N'avem acasă deg- 
tul conturi: de-aceia bârbaţi preferă 
cluburile, iar femele five o'ciocke- 
urile, 

SA expu'zăm mobilela inutile din 
odăi; omul are nevo+ de pat, de 
masă, de scaune. Garderobele p bi- 
blioteciie trebuese desființate, Dula- 
purii» cu rafturi in părete sint mai 
comode: vu ocupă lo: $ apără câr- 
file şi tablourile de prat, Tab ouri e 
Bu trebue să imbrace pâreţii, ca n ște 
timbre postale. Tablourile vof sia la 
dulapurile din părete: picturi bune 
sau copiile lor fotografice, Cind cro- 
alca d: ziar sau cartea ultină ne a- 
duc aminte de-un pctor, scoatem ta- 
bloul favorit și-l 7dmirăm în voe: 
apoi lar îl puvem la loc. Covoarele 
Sint de p.isos. 

Camera cea mai spaținsă să fie 
sca de bac, cu lavuar, câzi, dușuri, 
aparate de gimnastică, Ar fi de pre- 
ferat ca acesstă cameră să dea pe-o 
terasă — pentru bäi de soare, 

Un salon mare, 

O cameră de toaletă. Acolo re vom 
desbrâca şi imb'âca. Desbrăcatul in 
Tamera de dormi este un prost o- 
bicein: uce o dezordine extraor- 
dinară. Do mitorul va fide-o simpil- 
taie exiremā ; păreţii goi. 

o sufragerie. 

O oda. de lucru, — cun scaun 
comod, mobil, care să poată lua ori- 
ce poziţie, c'o tablets mobilă pentru 
cartea de cetit, co altă tabletă pen- 
tru ceaşca cu cafea cu lapte. 

O bucătărie, — cit ma: sus, ca să 
au vie mirosul de bucate in casă, 

O odae ventru servitori — la etaj. 

la geovral mai multă economie 
decit la părinţii noș'ri. Expulzarea 
tuturor lucrurilor de prisos, Şi prèn- 
cuparea permanentă, nu de a ingră- 
màdi lucruri „frumoase“ pentru ochii 
musatiri or, ci de un confor: cit mai 
simplu și cit mai perfect pentru tra- 
iul nostru de toate zilele, 

(Lr Cnrbusicr-Saenier, L'Esprit 
Nọouvesu, No. 8 ṣi 9. 


ole Luigi Morselli 


Qiov. Papinisiuchină cieva sim- 
țite pagini memoriei prielinuini 
săm şi drampiurgului mori de cu- 


iaf „Ercole Lu'g: Morselli” (1832- 


1921). Prin tragediile sale de de- 


REVISTA R= VISTPLOR- 


. 
451 

but, Orione și Glauco, acesta reuşi 
să se ridice printre lruniaşii tea- 
trului Italiaa contem: oran, astfel 
că ačes! singur lapi fi recomandă 
atenjiunii noastre Dar paginile 
de fată, mei au meritul de-a ne în. 
fâlişa şi citeva momente din viaja 
polemistulul Forentin, căci multă 
vreme viaja lal Morselli a fos! viața 
lui Papini. „Plerzind pe Morselli am 
pierdut pe unicel poet de teairu pe 
care-l avea Ilalia? işi incepe a- 
cesta din urmă articolul, sdiogind 
că „leelrul de aderărală poezie în 
| aga se reduce intreg, în secolul 

e faţă, ia volumul lui Morselii“, 

Şi s'a pierdut odată ca el unul 
din cele mai scumpe, mai bogate 
și mai pure suflete, animal de ia- 
sistenta linereță a sptrilului. 

Papai îl cunoscuse dela virsta 
de 16 ani, şi peirecură adolescența 
impreună, crescind, invățind, vi- 
sind şi trăind laolaltă. Se vâzură 
în 897, in casa unul vär al lal Pa- 
pial care se chinula să isveje pe 

ulgi, „Pulină grecească iiceală“ 
(pe acela care mol tirziu avea să 
reinvie în chip măesiru miiurile 
vechii Orecii). Terminind cu chii 
cu val liceul, se înscrise la Medi- 
cină în Firenze, deși celea numai 
poeli şi se preocupa doar de psi. 
chiairie (căci era èra lul Lombroso) 
de care se ocupa mull și Papini, 
mergind împreună in sala de di- 
secții sau  disdedimineață, primă- 
Vara şi vara, luam o carte şi ne 
sulam la Vialle del Colli: desco- 
peri<em chlar subf San  inlnto, un 
copac mare cu crengile groase şi-l 
alesesem drepi sală de leclură”. 
Ceteau ac! pe James ori declamnu 
versuri din Shelley şi D'Anunnelo. 

Din această epocă dalează pri- 
mele încercări poetice ale lui Mor- 
selli., Ele vin odală cu perioada cea 
mai (rămin:ată din viaja sa, pe ciad, 
În tovărăşia lui Papini, Mori şi 
Prerzolini culreerau rgomoloşi siră- 
duțele paşnicei Fireare in timpul 
noplii. 

„Spiritul nosira pe atunci era fă- 
fiş anarhic: ba chiar, nemallumijt 
cu celirea lol Slirner și ca |ipelele 
de: „lrăiască anarhla* de pe la le: 
resire, spre marea spaimă a me- 
mei lai Morselli care odală ne è- 
meninlă că se duce să ne spună 
la poiljie, - disculam adesea şi ca 


b ai ie vi, a 


452 VIAȚA ROMINBASCĂ 


aese! despre revolujii jacobine si 
se făcuse rănă și ona plon de a 
pane slăploire pe Firenze” (375) 

Spirite de avenlurivri şi de bo- 
emi, în dorul lor de a merge la 
Paris fără bani, se muljumeau cu 
călălorii ma! mici, prin Toscana, 
pe Jos și mincind pine pe malal 
mării, purlind cu ei o singură carle: 
Zaroa!'hus!ra lv! Nielzche (care in- 
ftuență ati pe Papini cil și pe Mor- 
sellil ia Glauco” mal ales 

Din aceste vagabondà:i irebuia 
să lesă peapărát şi idela unei re: 
miste lilerare, ide» ce se realiză 
abia în 1995 cind Morselli însă nu 
mal era prialre ceilalii „insepara- 
bill“, lutre timp, Luigi ireca şi pe 
ia laculialea de litere, dar lăsat la 
un examen de llieralura llal'ană, 

ormi în lume în lovărâsia lui Z, 
y Rotti (autor al unei monogratii 
asupre Rominiei, printre alele); se 
îmbarcară pe-o corabie ce mergea 
la Capul Bunel:-Sperarie, ca sim- 
pil mărinari, pebirucă ajuași În 
Africa de Sud, să se improvizeze 
pictori și să siringă banal: necesari 
căldiorie! pănă la Buenos-Alres, 
Acl, din couza mizertei se inrolară 
ca volua!ar: în armalv din Uruguay 
coaira unul trib răzvrătii (Morselli 
fu mumii căpllan de Sial-Majori. 
Oäalä ră bolul finit, cei doi perc» 
grini, se întoarseră în ltalia şi Mor- 
selli, slabilii la Roma, se apugă de 
seria literatur (fondează o rorisiă 
comercială) și se Însură cu planlsla 
Bianca, Din aceaslă epocă datează 
un volum de novele: „laoole per 
t re d'oggi” (1909) şi primele în* 
cepulur! dramatice. ln 1910 repre- 
ainlă cu zgomotos succes „tragi: 
cometida mitologică“ Ortone, care-l 
tăcu repede celebru. Cu banli ciş- 
tigoll începu să se caute de boala 
de plepi care incepuse să-l rovdă 

ncelul, Purial dialr'un sana- 
loriu iutr'altul, conlinuă să serie 
peniru lcatru, câci mizeria cea mal 
neagră, mizeria foamei, îi 'ato- 
vea pe el, pe Blanca şi pe felia 
Giuliana. Ajuns conductorul une! 
intreprinderi de cinematograf, re» 
pede fu silil să renuaje caci area 
nevoe de aerul Adrimiicei, 

Acuzul de dezeriare in timpul 
războiului, fu inchis dar pus în ij- 
berlaie după pulia (imp, pubică 
alia notele (1918) şi, printre crize, 


ea ae Vol Bă sub 
EL, U E Aaa 
- i 


2 ——— 


sfirşi capodopera lestrulul ske, — 
lagedia mitologică O'aveo, care 
avu o şi mol caldă primire din par- 
tea publicului (1919). Deşi shnas de 
boală, făcu înconjurul lieliei, tia- 
preună cu compania lui Nimch!, 
după care se relrase dia nov la 
Pesaro (scria pastorala Dafnis 

Cine cind bonla îl dobori de-a bi- 
neles), Se stinse intrun ssaalorie 
din Roma la {5 Marile al acesisi 


an. 

Cu lot ehiuol scurte! sale exis- 
lente, Morselli „a reuşit să dee cele 
mal desăvirşile și adinci fobule ale 
literaturii noastre moderne sia 
lasal cu Orione şi Qiauco două 
d'omanie de cpă limpede pentra 
tezaurul lare sârăcăcios al leatre- 
lui nostru de artă”, inchee Papist 
admiralorul său arlicol. 

(Giov. Papini. La Lettura, Ne. 3). 


P'eiada şi latina Renagtark 


Ronsard, una din cele mal ori 
guse (iguri ale Uieralurii lranceze, 
ncepe.să lie atudat cu sirguință 
de încijaţi, celit dà poeți, editat 
în telurite formale. La aceaslă miy- 
care, strâlnii nu iau parte dech 
inte'o mică măsură. 

D. Nolhace crede că „Ronsard 
esie, ca Racine, unul din acel ze! 
domeslici al căror cult nu-i celé- 
brat deplin deci! la aire nelix- 
nii..." Ceiace merilă mai cu obe- 
bire să fje cuno:cal esie rerola- 
ia pe care Pleiada în frunte ca 

onasard “a făcut-o în Jileralură, 
molivele imitajlei Latinilor și Ita- 
lienilor şi principiile de care sa 
cosdas. La începui, scriitorii dia 
Pieiadă s'au alia! in mijlocul unei 
inlioriloare acliviiăți humaniste de 
oë} şi lilera|! care scriau ia la: 
na clasică. Aceştia, dacă mu po 
tedu [i originali, cel pulia scăpa 
de plaittudine avind mereu inalate 
marile modele ale scriitorilor din 
antichitate. Mai mult, aceasiă poe- 
ale, uade au fost în uderâr meau» 


mărate mediacrilăli, a avul şi ea: 


maeştri pe care Konsard şi pi) sål 
îi aduirau și n'au incelat să Taire- 
jind legături cu ei. 

Cind cercelăm aciiviialea poe: 
ilcå din vremea Iul Francisc Î, Yer 
dem că alăluri de poeili de 
aajioan'ă Llemenl Maroi, + auriee 


- Lă 
+ 
. 
k 3 = REVISTA REVISTELOR 453 


Scère, sia! lalenia ca Polierin, Sal- 
mon Macrin și Theodore de Bâre, 
care scriu În limba latină. Con- 
lemporanii lau cu tolul în serios 
această poezie şi-l păslrează ran- 
gul lingă sora et mai mică. Chiar 
cind a incenul. ca Ronsard și Du 
Bellay, străluctia refnoire a limbii 
franceze, le Paris cosi în pravia- 
sii apar incă numeroase şi variole 
producții! lalineşii. Monioigne in- 
suși crede ia lecundiialea celor 
două muze şi se enluziasmează 
deonolriră pentir unn cesi peniru 
eralailă. 

Neolatinii mergesu mult mai de- 
parie deci! egalitatea care li se 
recunoşica. Inaintea sirălucitulal 
succes ellul Ronsard. ei revendică 
ca emiază merilul de a fi lares- 
irat Franja cu o serià alevărală. 
Ei sualin că, dalorilă lor, Fronla a 
scăpa! de renumele de „lară bar- 
bară”, Acenslă exagerare a huma- 
alsmulsi a adus servicii mari lile- 
Talurii nalionale. Ea a lormal pen- 
ira Pieiadā celitori capabili de a o 
înțelege. Ronsard chiar și-a com 
pus la iniineș'e cele dintèiu versuri 
de iubire, Dacă n'a stărul! mai 
departe și dacă s'a tăcut „thul fran» 
Sola” cauza este că a gă-it locu- 
gile ocupale de oameni de meril 
sara l-ar Îi slingherii în cișiigarea 
succestiui, Deslifei! mâriurisesle 
siagur : 


„„„bămani cerie mieuz esire 


. Ko ma langue cu second, ou le 


lers, ou premier 
Que desire sans honneur d Kome 
le dernier. 


Şi aceasiS rezistență la isplia de 
a scrie în limba marilor lileraţi, 
rămiae peniru Istorie ua fap! de 
s imporitulă caPplială... Pentru a-şi 
alinge leiul stu, | ik a disprețul 
epera ialină a contemporaallor, el 
a reluaal să ii se alăture. Voia să 
araie prialt'up exempla aesttâmu 
tai că siilu! nou introdus de şcoa- 
la lui, era indestulălor pentru ori» 
ce poezie, Ronsard ndrescază o 
adevărată rugăciune câlră Latini- 
aori și Grecnaizuri“ peniru u-i face 
„să aibă milă, ca buni copii, de 
sărmana lor mamă paiurala*. Dar 
cea mal mare parie din poeții Pie» 
iadei, Du bellay, Jean Dorat, Jo- 
deile Pontus de Tyard, marc- 


Antoine de Murel—an seris opere 
în lelineşte după modele furnizule 
de Horaţiu, Calul și Virgiliu sau 
de producțiile coniemporane ale 
lalientior : Jaques Sanajare, Po- 
litien, Fracasior. Ş'atunci se ia- 
treabă d. Pierre de Nolhac, chilar 
Ronsard. care a invàjel dela neo- 
lalin! arta de a adata frumusetile 
antiċe la inspirația unul secol mow 
laina tranaspunerilor fericile şi in- 
drëznealo acelor glorluase „fāfu- 
eli" care îmbagăleau lemoluil ma- 
zelor noasire, n'a fosi ingrat ex: 
primindu-s! penru ei, sflie silui 
cărierii sale, un așa d are die- 
prej? 

(Pierre de Nolhac. Li Resue de 
France, lunic). 


Biserica si întrățirea 
posoareior 


la 1919 Comisii sinodolă à bi- 
sericii reformate din Bernan făcut 
consislorului najiona! din Qenera 
o înirebare. Voia să şile dacă nu-l 
dispus să participe si el la acţiu- 
nea intreprinaă de Asociajin bise- 
ricilor evanghelice din America, 
În farosrea unel înlrâjiri a popoa- 
relor... Răspunsul a fos! un relur 
hotării, 

Cetliorii își ndac aminte cette pe- 
tmi a dezlânțali, şi primire celăje- 
nii paguici dela nol, războlui acesta 
furioa ; cil venin a s'recural în su- 
liete ecoul indepăria! al lapielor 
din Apus... Vremea, care s'a luri- 


á sn iacet-ince! l-a astimpäral; tar 


eziiuzille, care au urmol, uu atut 
efectul! bäulùrii dia poveste; ia- 
mea s'a Íacredinjet, incă odale, că 
pu-i niciunul mai breor. că loji siat 
„aul gleichea Fuss”, cum spune la 
Faust 

Aza gindeam şi visul de ialrăjire 
pluiea aproape de pămial. Der se 
vede că onmenilor nu le esă dia 
minate „râiunea” lunulul. Oiaaui 
uri: n'a amuţit. Şi de rindul acesta 
Surpriza vine din partea bisericii 
elrejene. 

Pastorii din Berna vădii germa» 
noliii *'ba gindii la o reconcie 
liare creşilueuscă generală, >cum- 
petea din Germoula, blocada Aa: 
laniei, auleriujele de lol soiul i-au 
înduiuşa! : după limba pastorii din 
Beraa sinl și ei Nemi. lasă cet 


454 VIATA ROMINFASCA 


din Geneva sîn! Francej!. Din co- 
munlialea de limbă cu Parislenii 
l-a făcu! pe acestia să scrie o seri- 
soare, din care reproducem ci'era 
rînduri, ca så se vadă ci! de adinci 
sini laslinclele în oameni. 

„Ce-au zis pastorii germani, cînd 
arma'a lor s'a năpusii! asupra cè- 
jătenilor nașn!ci, arzind, îmhuscind, 
iără umbră de preteai, numal ca să 
lerorizete popoarele ? Au lăcul ca 
nişte laşi sau, în ciuda dovezilor, 
au lăgădul! ca niple neruşinali. ŞI 
dinire aceşii așa zişi creşiini nici 
anul n'a vu! curajul să prolesleze, 
cind au Incepul deportările şi părin- 
pil şi fil au fast zmuişi de lîngă ma- 
me și cozii, fără pic de senliment 
peniru 'umanilale ; cind a Inceput 
sisiemul . lorpilărilor submarine, 
conlinua! apo! ca cruzime stemai+ 
pomenilă prin sculundarea chiar 
şi a cor biilor de pescari şi de pa- 
sageri; cind gazele oirăviloare au 
adus millor de lineri dureri nein- 
chipulle şi omoarie spăiminlătoare | 
Ca în parabola „ispitei", diavolul 
le-a spus lor : vă dau gloria şi toate 
împarăliile lumii, dacă vă Închi- 
saji mie — şi el au împlini! opere 
lui şi au făcul tolul peniru blesie- 


mul creştinătăţii și al poslerităţii, , 


nira indignarea ingerilor din ce- 
ai peniru durerea lui Cristos și 
peniru bucuria pulerilor drăceşii, 
ore au lăbârii asupra lumii Ce 
siat durerile Germanilor ozi, ese» 
mănule cu acelea, pe care le-au 
căşuna! ei altor popoare ? Z'ceji că 
suferă de parere aderi că n'au ali- 
menie? Lacrimile inicresale nu 
me mişcă deloc, Nol de alilel am 
înceial demult să ma! credem in 
vorbele lor. Practica bolşev.smului 
si lo! ce auzim că născocesc ei ozi 

sint alilea dovezi că nu au inl- 
mile omilite și iniricoșale... Li se 

riveşte rorba : ai aruncal piatra 
a sus şi a cäzul în capul tău”, 

Parcă sialem chlar in 1914. lar 
sai care scriu aşa lucruri sini preaji 
şi predică egipt A, ne-a ea 
car odali pe an din Malei, 7, f.e 

(G. H. Der Türmer) 


Studenţimaa garmană 


Cetim în T- rmer că greutăjile de 
tralu aie studenților se inăsprescdin 
zi în zi. Dia populația unei univer- 


sități, com 15 la sulă dispen | 
de 300 400 M. Şi numai 4 la sulă 
au ma! mult, Pria urmare la sută 
siau mai prosi decili lucrătorii de 
acelaşi vrist, căci aceșila cişiigă 
cei puțin de două ori pe alia. 

Războlul i-a lovit greu. Fără vina 
lor, peste jumătate din sindeaţi au 
perdu! mai mult de tre! aal de siu- 
dti. lar cel care lermină în sfir- 
şi! şcoala, nu scapă încă de con- 
siringeri, de oarece că 4ă ocupe 
unposilitular trebue să lreacă is- 
lăiu prinir'o perioadă de pregâlire 
şi de praniică.. 

Greuiâţile acestea fac pe staden- 
tul german suscepiibil de idel și 
curenie polilice, care-l zmulg pes- 
tru toidenuna din mijlocul cerce- 
lărilor obiective şi şitialifice. la 
privința traiului, slodenii! străini 
gial mal norocoși, dacă se bacură 
în țara lor deo valulă arcală. Dar 
^emtilor li se face atunci o ne- 
dreptate. „Descela obez: ee- 
să perceapă dela străini e 
excețilonală sub! forma unor „îm 
pozie culturale”. Ar lrebai să se 
slirgeaacă odată cu iadulgeaja nea: 
siră fatală l...” ; 

S'ar pulea veni asifel în ejuto- 
rul studeniilor germani ^ fulăla, 
celor care și-au perde! rosin! şi 
sănălalea în războiu; epo! celor 
Inzestrați si sirguincioși, „Dar în 
loc de ajutoare insulicieate, e mai 
folositor — şi peniru ei și pentire 
famile să renanje la cariere 
academice: ca perspeciive așa de 
îndoelnice, şi să se apuce de alt- 
ceva... in felul acesio n'ar mai apori 
proleisriatul inieleciuai, lar ocw- 
paliile obişnuile ar aduce cu mai 
pujine sforțări poale acelaşi mul- 

umire ,. singura, cule pentre cow- 
apa crize! economice în viața 
sludenjeascră“ă f 

(Paul Bülow, Der Törmer}, * 


Emisiunea biletelor 
de bancă 


In Parlamealul ltancea, d-nii 
Aubriot, Levasseur, Rozier și J. 
Barihelemy au prezentat unproect 
de lege releliv la o nouă emisi- 
mac de bilete de bencă. ln virter 

“iea acestei legi, Banca Fraalei ar 
avea drepiul să emită bilete de 
450 miliarde franci. 


Din suma acansia, 59 miliarde 
ur servi la reconatrulrea regluni- 
lor devasiaie; 50 miliarde—!a ram: 
bursarea tonurilor de lezaur ; lar 
50 miliarde -— ln răscumpărarea ren- 
telor. 

Lensarea pe pisjă a 150 miliarde 
monedă er ecliva viaja economică. 
Produsele de ori ce fel îşi vor 
arca prețurile. Locrilori!, după ci- 
leva grere, vor objine salarii! mai 
mari, Ar revii vrisia de aura 
„dancina“-ului universal, 

Ne mirim că guvernanţii fran- 
eeji v'au recurs mal demull la a- 
eesslă solujie exirem de simplă, 
peniru funejlonarra cărei o presă 
şi un sul de hirlia cu vignele sint 
ar)'uficieale. 

Biletele d-ior Aubrloi, Levasseur 
9! Barihâlemy sini nişie „as!gnate“? 
Deloc. Ele ar avea o serloasă a- 
eoperire: creanla germană. 

n curled daloria Qermanlel va 
E stabiinä, Jumälale dlatr'iasa ar 
servi la amortizarea datoriei “ex: 
lerne franceze, lar cealaliă fumă: 
iate—la emisiunea de 150 miliarde. 
Dejinălarii acestor bilete, peste 
42 de eni, cind Oermanio isl va 
i plătii complec! daloria, le vor 
pulea preschimba În eur, 

Antrepreaorii regiunilor devas- 
iale vor pune în circulație biletele 
auvenile lor, Lucrătorii var cum- 
pūrs, cu ele, mărluri, Bonnrile de 
tezaur, cu scadență peste irei luni, 
esşi tillurile de rentă, cu acadenja 
pe 30 de ani, lransformindu-se 

bijeie de bancă, vor oferi po- 
sesorilor lor posi ililalea de ado- 
biadi imedlal, în schimb, produse 
sonsumabile sau ulilizabile, 

Dar unde se vor găsi produsele 
necesare ? Căci aralanşa de bi- 
fele au va crea în Franța, desigur, 
sici un pumn de grîu, nici haine, 
sici cârbani, alci insirumenle. 

la Germania? Dar peste Rin 
sp vor circula biielele Băncii fran- 
sere, care în aceasi scop vor tre- 
bul coareriile în mărci după un 


S ears varinbil, Germania de aiilel 


aici n'are mâriuri sullcienie. De 
«cela Aliaţii i-au și acordnt un ler- 
men de 42 ani peatru plaiă. Dar 
cehilor  măriwille disponibile cu 
greu vor intrà in Franța, din pri- 
sino barierelor vamale, slabibie 


REVISTA REVISTELOR 455 


de Franceji peniru împedecarea 
exnoriulul erman. 

Dacă al drepiul s} camper! mërè 
furi în Germania, dar nu poți «ë 
Dul stäpinire pe cele, biletul! de 
bancă, nenulindu-şi îndeplini me- 
nirea, rimine vn vimalu tillu de 
Împrumu! emoriizabii în 42 de anl 
și fără dobîndă, 

area eminlune de bilele va a- 
vea, în acesi caz, un siagor elect: 
Biletele clrcaliad numai în Franja, 

cum mărfurile vor rămlnea în t- 
celas! cantitate, lar moneda va de- 
veni de pairu ori ma! mullă,—Pu- 
lerea de achiziție a biletelor se ra 
reduce la un slett. Astfel, un bi- 
tet de 100 franci, care nu vato- 
rează acum decil 40 franci aùr, 
va cădea la 10 franci. Măsura a- 
et a er deprecia. numai schim- 
ul, 


Tocmai! acest iuern voim şi 
pol, răspund d-nii Aubriol, Le- 
vasseur, Rozier și Barih& emy. 

Deprecierea monede! este cel 
mol bun mijloc de a desrolia es- 
porlul, de a ri ica indusiria și afn» 
vorn aclivilalea nallonală. Ger- 
mania a utilizat depreciarea mär- 
cil, întensificind exportul. 

Fnbricantul german, cumpăriad 
malerilie prime din sirälnätate ca 
o marcă deprecinii, le plăleșie 
mal scump decii eoncoreniii en- 
gle!!. americani, bejaleni sau fraa- 
ceji. Dar moneda |ărilor avariate 
se depreciază mal repede pe piața 
cxlerni decit pe cen Internă: de 
unde rezultă că salarul unul me” 
talurgist din Ruhr saa a unul jesă- 
lor din Saxa esie mai scâzul de 
ci! al unul iwbrălor de acelaşi ca- 
legorte din Birmingham sau Leedsa. 
Aceasia | compenaarea, 

Un obleci! german vindul la Lon- 
dra în livre slerlinge va avea: 
maleria primă mal scumpă decit 
simiiarul englez, dar manopera și 
iransporiul mai elline  ceiace face, 
ca prețul lui de vinzare pe plaja 
Internajlonaală să lie inleridr pre- 
țarilor engftze. americane sau bel- 
gjene. Astiel, viaja economică ger- 
manā poale dobindi puțin dia pros- 
periiatea ei de odimioară. 

Acesi mod de a utliikza depreci- 
area monede! voale delermina ori» 
cind măsuri resiriciive din pariea 


| ba ye 


+ 
T 


456 O VIAȚA ROMINEASCA 


Ea a A Aa A NNE aa 
* 4 4 f u i V. 
E i € 


țărilor invadate de marfă sirälnă 
mal efllnă 

Franja însă ar potea să incerce 
o asifel de loritură ? 

Agricullura franceză nu poale 
‘oler! produse peniru expori, si pici 
tadusiria, 'ladusiria de lux a Fran- 
fei nu găseste destul clienti în Eu- 
ropa sărăciiă, Melalurgia n'are 
cărbuni. Uzinele textile nu's încă 
reslabilile. Indualria chimică-l incă 
în adolescenţă ; porlurile—proal u- 
Wilale ; comercianții și bancherii 
prost preparaji. 

O lovitură cu sorți de lzbindă ln 
această chesile presupune iulrală. 
Nu poli reuși, dacă nu al la îndă- 
mină o Indusirie puternică, un or» 
ganism economic oriental demull 
spre export. Germania îl posedă, 

ranja incă nu. 
“De-acein Rathenau şi Slinnes au 
* dreplale, pe cind Aubrioi, Levas- 
seur, Kozier şi Barihélemy gre- 
şesc cu siguranță. Acesia lasă 
sial susținuli We muri Industrins? şi 
de insemnali financieri, care își 
dau seamă de riscurile procclului 
şi le accepiă fiindcă el nâdâjdu- 
esc enorme ciștiguri din Jocul de 
bursă câși din vinderea cu prej 
urcat e măriurilor care se găsesc 
fa posealunea lor. 
umat Întreprinderile lor vor îl 
prospere, şi numai în primul mo 
men!. ara iasă va eşi isturiiă din 
aceaslă aventură linanciară 
* (Francis Delaisi, b'Esari! Nou- 
ve.u, No. 8). 


F Plianataie 
Ta sistemul loi, soaftie nostru se 


bucură de o suliă numeroasă de 


pean lună şi planeloide. Dacă 
să colegii săi din unlrera sint 
singuri ori însoțiți şi el de tovarăși 
mul! şi orbi, nu vom şii cu ochii 
piciodală, câci ochianele abia dacă 
prind tv agimile stelelor fixe, far 
dinite gcesiea cea mal apropiată 
— ra Ceniauri — se gasește la pa: 
tru ani de lumină: 230.000 de ori 
depărtarea soarelui! Toiuşi averi 
dotezi că muile stèle fixe au in- 


sojitori plane:e cu lumină de îm 


prumul : : 
Bunăoară ` Algol din conslelajia 

Perseus, care la liecare irei siie 

îşi schimbă lumina de doua ori, 


este în<ojit de un corp cerese ta- 
tone şi acesta lrecind pe dina- 
inle lutii impene o cludală schim- 
bare la fală. Nol care ne găsim te 
o depăriare de 50 de anl de lumi- 
nā, vedem din trel în Irel zile e 
eclipsă uşoară... Dar alle stele fxe 


— y din Lire — îşi schimbă lumi- _ 


na de mal mulie ori 

Citi de mari trebue să fle însă 
corpurile acestea cefeşii, ca să a- 
runce pe feja stelelor o pală de 
întuneric, pe care nal s'o vedem 
„pol dela aso depărlări | Căci dacă 
prin Imposibil planelele ar lrece 
deodală toeie pe dinaintea soare 
lni îatunecimea care s'ar lăsa peste 
cea mai apropială siea fixă, able 
s'ar observa... Puleraleul Jupiler 
abla acoperă o sutime din supre- 
fate sonrelul... Tar dacă corpurile 
cerului sînt mai măruale, irecerea 
lor prin fala stelelor fixe nu se xá- 
reşie deloc. 

Dintre milioanele de planete oar- 
be risipite în univers, multe poate 
că siat eldoma pâmiulului, pri- 
mesc lumină şi cĦidură cest wol 
Dece să nu lrălască nlunci și în 
ele liințe asemenea omului 7... Cise- 
poate cunoaste condițiile şi for- 
mele de viață cu pulință 7... Nu a- 
vem chiar pe pâmin! bacterii și 
ființe inferioare, care lrăese fără 
oxigenul dimaer ? ŞI dinir'un creer” 
alttei! conformat deci! vezicula noas 
siră cerebrală nu pat gai ginduri P 

Cetitorii noştri şi-aduc am nle de 
ce spunea dăunăzi profesorul de 
la lena (V. R, 1921, No 4): „O- 
mul nu se mai poale dezrolia a. 
doua oară nici pe pâmint, dar mi-le 
intr'un corp ceresc, unde condi- 
pe de existenţă sint așa de pro- 
und deosebite de ale nossire Le 
E drept, ceva la fel nu se mal gè- 
seşte niċáiri ia sistemul solar. 
aici insă nu urmează că în alte con- 
diții nu vor. putea lua naștere ftinje 
cu rejlune. Orice planetă ar putes 
să [ie uşezarea unel vieți  deose- 


bi! alcătuite. În părintescul adăpost © 


al ului sint destule loculaje: 
pâminiul esie numa! una dis ele. 
(Fr. Schasl. De Tărmer). 


Bietul Debrit 


După cil se vede rărbotul a iac- 
pirai şi în Germania pujine lucrëry 


FAZ REVISTA REVISTELOR 457 


ie foien!. Cu foste urinyele ono- 
varii iacesate și acolo peniru crea- 
Tea de entuziasm najlonal ori 
oale tocinal de acela — nu se vor- 
ple deloc de opere Însemnale 
de ariä. Dimpolriră, lọ Genera 
aa apăra! la ani! grozăvilior niste 
compoziții mai durabile intr'o pu- 
blicejie periodică: „Feullle", 
Aceasia era redacială de scrii- 
toral J2aa Debrit şi de artiatul 
Erens Masereel. Unul din Elvejia, 
cellal! din Flondra In oraşul acela 
ca Bcceniuală culiură franceză, an 
cateza! emindo! să in cpărarea o- 
menirii — ceiace după impreju- 
rările de acolo însemn a lua po- 
zițte pentru Oermaula. Căci în fă- 
elice cu venlimenie franceze, cel 
care pisira cumpăna umeniiăţii in- 
tre doi dușmani, trecea drept prie- 
Wa al „boşilor“, dupăcam în Oer- 
maia cine făcea același lucru era, 
sa duşman al patriei sele... 
„Nalionalişiii puneau pedic! în- 
gercârilor de pece generală, pen- 
Irac aceasta nu se polrirea cu 
planurile lor răsbuinice. lasă ceta- 
se scriau ptielinii aceştia si noșiri 
de dincolo de graniță, parleti de 
aceleaşi ginduri ca noi si lupiind 
drapotrira nedrepiâţi! ori prostiei 
palriilar lor neiionalișiilor ger- 
wani je plâcec loluşi sirasale, căci 
„Feuille era în ani! aceia una din 
gabiicaţiile cele mal cellle şi mal 
reproduse 
Azi insă pacea fiind făculă, sér- 
viciile ior nu mai eu valoare, fiind- 
că ou mai po! sluji la iadugmănle 
cea popoarelor la Pe de allă perte, 
prin siărnința sa de parlea Oċr- 
mianie!, Jean Debrit s'a fêcut în 
Genera imposibil. Lupta pentru a» 
devăr „de auonlă prea germană” 
ta dizlrus cariera de scriitor, De 
aceia a venli: acum la noi, să trå- 
iască.. cel pajin ca dascăl deiren- 
jazeşie. Dar nici aceasta pe senine 
că nui se lsriă,. Şi bielu! Debrii, 
fiindcă a iupia! împoiriva Oerma» 
mici pealru dreplaie, nu gâseșle la 
soi un priciin, core să-i ajule. 
lacă o ruşine peniru Germauala. 
(rrol. Oeorg Fr. Nicoai. Dia 
Waitbăha-). 


Nol orientări tn politica 
internațională 


Avem impresia că ezi marea cons- 
teinție europeană nu mai are pen: 
tru interesele engleze nici o fs- 
semnătele. O dălnulre mai tade- 
lungată ese peniru Anglia o Încă- 
lusnare. En a vrut Inlâlu să inge- 
nuncheze concurența germană pi 
n'a izbolit pe deplin. lar nesucce- 
sul el alirnă acuma greu, căci mij- 
loacele întrebuințate au iransfor- 
mal Franja dinir'o [ară de reaileri 
într'un slol industrial ; siş -a crea! 
un concurent nou, care îi amenință 
depe acuma lonte piciele. 

Intr'adevăr produsele metalurgice 
franceze sint mal elline. la cavin- 
tarea sa în chesila Sileziei Lloyd 
George la aceasta a făcu! alusle, 
cind a accen'uai comunilalea de 
interese dintre Anglia şi America.. 
Bilanţul de rāzbofa englez este, 

eniru cine siie cilă vreme. loarie 
acurcal; mai incurca! decit bănu- 
esec cel mal negri pesimusti 

Trupele colonie, care nu făcul 
campania, au deveni! acum yale 
o ptimeidie peniru imperiul englez, 
din pricina  conşiiinții najlouale 
trezite în toale popoarele dia ce- 
lonii. In slirşii, războlul a adus is- 
dos'rializarea iniregului nosira cop» 
taent, latensilicarea economiei în 
măsură mal more şi mal grobaică 
"decit ar fi polulo aduce vreodată 
evolujia normală a aallor de pace. 

ideia irusturilor a încela! demult 
să lie apauagiul indusiriei nelle- 
nule engieze. Pe contingai se pune 
acum problema lrusturilor interaa- 
țioau'e, cu și. rgerea de io! a pra- 
mițtlor naționale. lacercarile dia 
vremea din urmă, lăcuie de ladun- 
tria ceho slovacă pentra acapara- 
rea plejei ruseşti. dovedesc că yé 

Micu Anlanta* se va iranslorme 
inir'o conlederajie economică de 
ări balcanice, alipilă nu numal de 

ăsării dar şi de Nordresiul Be- 
topei. ' 

intenția grupului Siinnes-Casti- 
giioni, deci cu luierese germane: 
italiene, de a porlicipa la comorile 
ceho:siovace din Car paji, doredtesc 
lămuții că poliuca curopeană rè- 


ba clone apă N AMO E -AOTEA AE E 
. 


f i fy 


i 


458 _________ MATA ROMINPASCA 


mine legată da problema econo- 
nică, şi mislunea el este ca acum, 
dncăce a trecul culremurul răzho. 
tului, să asigure vieţii o dezrol'are 
mală în directia prescrlsă de 
renli ăjile economice, 
(Olav Olsen. Die Welibihue). 


„Prăbuşirea Putarilor 
Centrale: 


În Apus carlea aceasta e celilă 
şi răsceiiă. Pe lingă relațiile, net 
cnnoscule pănă azi dinlre Germa- 
ala şi Austria, Karl Fr. Nowak mal 
vorbește în ea despre înţelegerea 
angio-germană. din 1914, despre tra 
Naiive|- de pace germano-engleze 
din 1918, rezuljind de acolo cau- 
zele aderărale-ale căderii lul von 
Kilmann. Dar găcim capitole, care 
me interesează şi pe noi. Bunkoară 
paginile cu năruirea tragică a Bul- 
gorillor, împreună cu isloria mal 
pulin cunosculă a abdicării [arulul 
Ferdinand; lo! așa lraialivele de 
ja Bres! Lilomsk, 

incă din vara anolul 4917, sitna- 
fa” mililară a Puterilor Centrale 
era slabă Dipiomaţii se gindeau 
da pe atunci la o pace avantajoasă. 
Pen ru teritoriile plerdule, Austria 
săviuo compensalle alurea, liindeă 
Qermonia şi Bulgaria eșiseră şi ele 
eousiderabil mările. Dor singara 
tadicajie peniru Austria erau Bal- 
sanii. Serbia micşorală irebulu să 
Me silită să intre in legături de va- 
salilaie mai sirinse ca Viena De 
asemenea, Rominiei i se lua Mun- 
tenlia de nord, și se rupea 
dova pănă la Siret cealaltă ju» 
măiale liad lăsată Rusiei. Dobro- 
gea timinea Bulgariei. De dcum 
misiunea Kumilnlei era să poarle 
grije de gurile Dunărei şi să slu- 
jească de tampona inire Rusia și 
Wulguria, 

Aasiria numa! în cazul acesla era 
dispusă să cedeze Galiţia Poloniei. 
„Hominia este un obiect de millar-, 
de“, ù zis Cazernin, „ea Ya trebui 
ma! iniàiu anexată monarhiei și gu- 
veru lă in chlp aulocratic, tar pe 
eră vom mai redea, Ungurii, care 

pricina polliicei ior uajionale 
mu prea tinl Gispuyi să anexeze 
Romina, sc vor iarol ca aceasiă 
ară să treacă la Ausiria. lor dacă 
Germania restitue Franja, Belgio 


și încă ceva pe deesonra, avem 
a'unci și pacen, Cancelarul ger 
man mi-e făgădull în cel mal «triet 
secret orice sacrificiu Dar ca să 
ajungem acolo, nu-l pol spune că 
noi la răsări! cerem Polonia pesa- 
iry nol..*, 
(Kor! Nowak. Des Tagebuch). 


Restzurărea Franţei şi a 
Europei 


D. Plerreponi B Noyes, tosi ie- 
mal! comisar al S'alelor-Uniie Pe 
provinciile renane şi prezidenta? 
comisiei interalale de cărbune is 
lerltoriul germen ocupal, n scos 
de curiad de subi Hpar un impor- 
lant volum, While Europe wolis fot 
peoce In vreme ce Europa așiea- 

ă pacea). Tiata lucrării sale e să 
facă slenți pe concelălenii săi de 
pesie ocean asupra primeldiei ce 


“rezultă pentru ce! dia prăbuşirea 


Nică, economică și socială e 
uropei. „Trebue ca publicul ame- 
rican să se păirundă de eces! a 
devër dezagreabii: s'a făcut pree 
pulin peniru relacerea Europei; 
ruina pîndește deanroape pe cet 
mai mulți din vechii noşiri aliați; 
în fine nu poale Îi alci un progres 
fără o aclivă Inlervenție dia parles 
moaalră . Războiul mu numa! a În- 
irerapi acliviialea producilvă și e 
consuma! produsele, dar a delracal 
mnșlaiie indusiriale; și penlra a is- 
jelege situație Enropei dia puncta) 
de vedere al producției,  slagurul 
fapl de samă, căci pe el se razimă 
regenerarea socială şi poiilică,— 
ireuue să ne concernirăm privirea 
asupra Franței și Oermaalei. „A- 
cesie două [ări consillue pivote? 
pe care <e bnzenză întreg sistemul 
conilnenial. Eie sinal sediul 
acluaie. Frontierele lor cuprind 
mai mul! deo sulă de milioane din 
cti moi buni prodacâlari a! Euro- 
ei” >lerea lor economică e iac- 
orul primordial de core. depinde 
prosperliaiea telurlal.e aalluai em 
zopene, impreună cu Anglia for- 
meară irel sferturi din capucilialea 
producătoare de care alirnă buas- 
starea şi fericirea celor 470 mili- 


osne de iocuilori europeni. „Caci 


micile napuni, sol şi vechi, im- 
pteună cu ialla, deși reprezială os 
siert dia producjia enropeaua, niet 


însă asa de altas legala econem!: 
eeslile de Franio şi vechiul bioc 
ceniral perman Încii soaria lor va 
depinde în mare parte de situatia 
eare se va desemna în Franja și 
Germania“, Europa deci va trăi sau 
se va prăhuşi după cum acesia 
două țări ae vor ridica sau nu e: 
sonomiraşie. Incă „ele sini acum 
aren rîalie; sint sărăcile înir'un 
grad necunoscul În vremurile mo- 
derne. Au nevoe nna de alla: eu 
sevoe să-și unenscă sforțările. Toa- 
tā energia lor, loală Inteligenta lor 
ar |! irebuii consacrate, în ares!e 
sliime optsprezece luni, să cruje 
cele cliieva resurse indusirlale şi 
economice ce le rămin. ŞI chiar 
de s'ar fi grăbii să inlālure cit mai 
luie ruiniie acumola!e de războlu 
și să adopie o politică de conlu- 
«rare şi încă sarcina care li se 
impunea era leribil de grea. Dar 


+ sro, neincrederea, leama le-au dic- 


ial o noiitică conirară“, 

D. Noyes analizează apoi situaţia 
de după războiu a Franței, Perde- 
rile ei in baal sin! de 55-40 mili- 
arde de dolari, ia wreme ce popu- 
lajia sa e de cel mult 40 milioane 
jocultori şi tonală averea ei publică 
şi privală vrta la incepulul războ= 
ielai de 50 mi larde dolari. Der el 
au dus greul războlului, țara lor a 
lost cimp de balae; de acela mal 
serioase încă siul plerderiie rezul- 
tate dio disirugerea malerialului 
său şi cia slăbirea forjelor econo- 
mice pe care lrebue să conteze 
în acoporrea lmensului său defi- 
ail. A plerdulun miiion și Jumătate 
dia cei mai buni lucrâălori ai săi, 
oameni intre 15 şi 40 ani şi e obli- 
gală „ă menţină o armală perma- 
menlă de 700.000 oame+i, Regiunile 
sale devasiale, deşi nu repreuintă 
decit 7 la sută dia “upraiela toială, 

uceau inainie de războlu 20 la 

d n mariarile exportate. Mal 
auil: de aici se scolea 92 la sută 
dia mineralurile de Der, jamălale 
din cărbune, 60 ia sulă alei, 77 la 
sută zinc, 89 la suiă pia:å,70 lo sulă 
bumbăcari!, 20 la sulă maşini şi in- 
sirumegle, eic.. ŞI deşi nu lol ma- 
terialul care sarvea ia prodacție a 
losi disiru s, dar minele de cârbune 
și iastalajtile meiaiurgice au fosi 
reduse in aşa siare ca ia Marile 


Arecu! explosiarea su ajunsese de- 


REVISTA REVISTÈLOR e 45A 


ci! la 15 lo syviä În mine și 253 la 
šui în wine. Nu nomat alit: rulisa 
financiară s! economică, decepiiile 
cavzaie de pace nu crea! o sliualie 
inlernă primejd'oasă: elemenjut 
exlrem's! a crescul in proporții ne- 
linişiiioare. A Irebull să se adacă 
depe froni în uzine un mare na- 
măr de lucrălari pentra a a-igura 
producerea slacurilor necesare de 

uniții; msifai că din ce! un mæt- 
llon și jomâla!e de rameni ucis), 
Franţa, retajir, a pierdul un număr 
muli mal mare de |ăraal. care com- 
slilue elemen!ul conrerva'or al po» 
pulației deci! mancilori Indusirialt 
şi acepsiă modilicare în echllibrei 
social va pulea cxereiia asapra 
cursului evenimentelor o lnalluenib 


* decisivă. stnllslleile eleclorale de- 


vedesc că socialis și wlira-radi- 
calif ev obiinul mai mulle volus? 
deci! la alegerea precedentă. 

Situaț'a Germanie! e lot ass de 
trisiă; Datoria publică și circulația 
monel! liduciare inglobează e 
sumă de 70 miliarde de dolari la 
care se adaogă 24 miliarde dolari, 
indemniialea minimă impusă prie 
iralalul dela Va'naiilea la loati 
vremea războiului, Oermania a fó- 
cut numai imprumnluri internae 
lucru foarie bun der ln siirgilui 
lui, ea s'a trezii fără mărluri și 
lără materii prime, ca să producă 
altele. 

Muweliorul german a pierdut es- 
Pacitalea de producere din pricina 
reducerii orelor de muncă, a sase 
ani de insuficiență alimeniară 
în liae dn cauza cexiremismul 
care ja maselor guslul de muncă 
serioasă. Industria germană nu ara 
cârbunele necesar: producția hej 
na este decit â0 la nulă din lo'alul 
dinaluie de 19:14, Pricinile: rcaua 
calilate a minii de lucru, dalerie- 
forea mașinilor şi pierderea basi- 


“murilor carboulilere din Sor și Le- 


reno, căzule ia maile Eranţii, 
Pierderea Sileziel care produces 
inainte de râzbolu 40 milioane tone 
de cărbuni nelioiyteyie Seriua pe 
Germaul; ei se văd puşi in milier- 
naliva ori să nu mal dea cârbua! 
Fraujei ori să-și închidă iabriciie 
proprii, 

Oermaulo nu are mijioace do 
transpori: loia i-a fost iuată de á- 
baţi, càlie feraie au un maleriat 


———— 


ralaj redus şi deleriorai; căci 
ee lirar să dea Franje! 5000 de lo- 
eomotive, iar din cele rămase ju- 
siătate siau coulinuu în alelicrele 
de reparații. 

Germania suferă de foame: ralla 
mencilorulul in primele 7 luni ole 
anului 1920 era de 1090 calorii faţă 

+ ġe 1509 calorii în limoul războlului 
şi de 3009 Inalnie. Benito, , că 
producția caşi moralul poporului se 
aaa de această subalimenlare 
soniiauă. 

Tratatul de Versailles obligă Oer- 
smani- la o inderialiale de 24 mi- 
Marde dolari, Însă zice d Nores, 

u-i rajlonal chiar jinind rocoieală 
je tonie imprejurarile, ca Franja 
să poală scoale din Oermania o 
indemnitale de 30 ori mai mare ca 
see osia ta Tost grok e Rea 

Şomajul ia proporții ingri’ 3 
sini er in Germania 1 500.009 lu- 
arători recunosculi ofi ca fără 
lucru şi ajutați de guvefn. Faţă de 

“asemenea situație, nulorul con- 
shide: „sint absolut convins că 
Germaal , odinioară sira spinării 
indusiriale a conlineniului euro» 
peon, se culuadă progresiv Înlro 
slsbăciune socială și economică 
fourte primejdioasă pentru pacea 
lumit. Vor deveni bolşevici 
eliații ti lasă preas muit să finge 
zească în nepu Ință şi desperare”. 

Dar inbioul german are culori şi 
mal sumbre. Franje, din frica per” 

masenlă a rennşierii Germaniei şi 
moi alea de cind America s'a re- 

fix ax din Societatea Naţiunilor, duce 
$ Politică loarie pronunțal milila- 
visiă; ea tinde: 1 să farorizere 
mişcările separalisie inire diver- 
vele siale germane; 2) să stabi- 
iească pe Kia granița sa orienlală; 
5) să iasialeze pe tronliera râsă- 
rlieană a Germaniei o Polonie mi- 
Hitarisiă; 4) să procedeze la noi 
ecupați! în Oermenla, „Orice acth 
vitale germană, care | s'a părul 
să primejdueş'e aceste ambijii, a 
fos! Imediat luăbugită“. 

De teamă ca mia să nu 
renoscá economictșie mal iute ca 
diasa, Franja reluză să liaeze cilra 
maximă de indomuilaie, cere cêr- 
bune mal mull deci! poale da Ger- 
mania şi se apune ca ea să facă 
în prumuluri ln sirăluălate. 

Ocupujia Renaaiei de trupele in: 


VIAȚA ROMINEAsCA 


teraliate e pentru un timp nedeler- 
minatgrație lo! d-lui Millerand, care 
a fixa! că cel 15 ani-de ocupaţie 
decurg dela dala cind Germania 
îsi va fi îndeplini! toate obligațiile. 
Ori „unele din aceste obligaţii sisi 
inexecutabile azi”. laiă cliera Maii 
ale iablaului de ocupație; „Toate 
orașele Renaniei stal pline de o: 
fijeri aliaţi, mtabiliţi în cele mai 
frumoase locuințe particulare, re- 
chizil'onate de autoritățile militare... 
Regulamenle municipale, relative 
la circulație şi prețul mărlurilor 
sint decrelate de reprezenta: pa- 
terilor ocupante. Tonie, legile și 
ordonaanleie germane trebue aspre” 
bale de aceşi: reprezentaali, alllei 
nu sini execalorii în loală Ger- 
manie ocupală, Presa e supusă 
cenzarii, curieri! pot, fi opriji ort» 
cind şi orice particular ca să plece 
din o locelliaie în olla ere nevoe 
de paşanori. Dreplul de rechiziiie, 
exercilal de ofiterii şi luncțioa 
aliaj! ia ce priveste arlicolele de 
hrană lace să cadă in orice me 
meni programul de „ralioaare e- 
luborai cu mare greulale de 
misarinlul german de alimenlare. 
Cei mal mici functionari locali irë- 
bue numiţi cu aprobarea reprezent” 
lanților şi faplui că pot îi revocati 
din o al in alta, peniru motire pe 
care numai comisiunea are să ie 


_cunoască, consiiiue pentre Consi- 


Heri, burgmalslri, prezidenţi, o per” 
manenlă ameninjare“ Şi cile alle 
ingeriaji vexalorii in viaja zilnică, 
inseparabile de o ocupalie inamică- 
Şi naaj! bine, zice aulorul, că è- 
cesie siat condițiile exislind ia te- 
riloriile ọcupaie ale Germaniei, 
subi un régim*cu ua caracter per 
civil şi pe care elementele poade- 
rate ale Conlerinţei l-a făcui cit a 
putul mai liberal cu ioală opozilia 
vioientà a grapului moliar”. 
Aceasia e silaajia în dou lata 
cele mai principale jâri we Con 
limentulai; dar prerulindeani este 
iasoiteblbiale financiar, marasm 
economic, „loame, mizerie şi de- 
morbiizare socială; toale acesle 
lenumeac, reacț'onind väg! asupre 
aituia, vor produce cu uecevilale 
un slir pt bage, Receniele areal: 
mente politice il vor precipita. C 
„o Franța ruinată de razbolw ip 
arogă cu ajulorui micii Belgü, a 


h 


REVISTA 


Halte! sărace s? a Polonie! înșelate, 
stăpinirea mil lară a Europei, în 
vreme ce Rusa. ca un vrias din 
Brohdinanag și căulindu şi drumul 
iair'o inniă sălbatică, simte un dor 
de răzbunare lol mal aprig: si o 
Germaule mai puternică viriual de- 
eil acenslă nouă allonță milliară, 
iși asteapiă ceaiul, O sulă gare- 
zeci de milioane de slari.. soriji- 
aliji de Dumnezeu gile cite mili- 
saae de asialici, se vor găsi Ia 
faja unei Europe îh'oarse ia doc- 
irina ferului şi a singelui, Vor gâsi 
posle o Germanie împinsă de dis- 
perare să se unenacă cu el”. Ca. 
lastrofa esie în mers, namel Sta- 
tele-Unite ar putea-o, poate, opri. 

Intă remediile ce le propune d. 
tpn din partea Americei: 

1 Să ratilice lralatu! şi să 
la inițiativa creerii unei adetărale 
Societăți a Naţiunilor. - 

2) Sa calmeze nelinistea Franţei 
şi så ajute in lonte țările elemen- 
tele paşnice, să alunge din cance- 
lariile lor agenții ambiliei milliare 
și a *pirilului de răzbunare 

3) Să ia direcția peniru salrarea 
[inancieră a Europet. 

4) Să anuleze toale Aaloriile 
Yronjei contractale în cursul răz- 
bolaiui. 

» Şi lotul lrebue făcul repede, all- 
+ fel va ff prea ilrziu. „Deja miloane 
de aameni au murit, alte milioane 
as suierii de loame şi mizerie şi 
suie de mi: au aderai, din dispe- 
rare, le credinja bolşevică” Lucru- 
rile sini astiei că numai America 
mal puate scăpa civilizația euro- 
peana 
(Pierrepont B. Noyes. Kevxe Mon. 
diale, luie). 


Fajā de regimul bolşevic, Franja 
a luai dela iucepul poziție oslilă : 
războiu usque od linem. Deia 1917 
și pănă acum, loate guvernele fran- 
seze su urmal pienul schijat de 
Ciemenceau, care ca si ingerii 
răâsrrătiji din „La.reroiie des anges” 
—a negiija! să prevadă pos biila- 
jea unei rcirageri Astăzi Angie, 
Germania, Scandinavia, Halia, Cè- 
ho-Sioracla cu recunoscul, sau siul 
pe cole să recunon=că de tapi, 
far unele : chiar de drepi,-Repu- 


REVISTEIOR 461 


blica: Savietelor, Franța Însă eu 
vrea să Încă nici o concesie. 

Pe lingă nemulțumirije, nn ne 
mai senlimeniale provocate de pè 
cta dela Sresi-LHovse, Frania are 
considerente și de ordin iinanciar 
care Îl determină iniransigenje, 
Guvernul francez prelinde rere- 
Doaşteren necondilională a dala 
riilor. Ouvernul rus însă a æ 
donta! puncial de vedere al cos- 
ceslilor reciproce. 

lairans'genja francez ar fi aval, 
poaie, sorți de izbindă, dacă lofi 
creditorii Rusiei ar H căzu! de e- 
cord. Anglia însă a declaral inse- 
sisabile si inviolabile bunurile se. 
vielice depe teritoriul britanie. A- 
cesi exemolu vo fi imilal, poale, g? 
de celelalie Puteri, „Oajurile” fu- 
aesti, răspindile in loaie färlle e- 
lla't.» scapă asile! de urmărire, 
Franja văzindu şi periclitată posi- 
billiniea de indeslulare, Ma! are 
şosi, în aceste condiţii, spiritui is- 
iranwigent ? 

Franţa s'a angaja! prea mul! în 
politica antisovietică, din care ge- 
vernele ei şi au făcul un lrampolle 

* electoral  Emigranții rusi, în coe- 
flict cu guvernul bolşevic, au te- 
vada! lerlioru! francez. Nimeni ne 
condamnă respectarea regulelor 
de onpiialiini=. Dar Franța a lă- 
cul cera mal mull. Ea a permie 
ca scrşlia > urzească intrigi pe 
pămialul el, să se inlrumească a- 
colo in Connilluantă şi să trens- 
forme Phrisul în bază de operație 
pollice conira Sovielelar. Eml- 
grasjil royi sial pensionarii lezas- 
rului francez. Propeganda aail 
bolşevică esie plătită de Ministe. 
rul de Externe. Din fostii țarigti, 
Frania organizează o elită de gw- 
vernanji. care cind se vor pri- 
dus! Sovlelele—vor lua conduce- 
tea afacerilor publice în Rusia 

Guvernul, în direcjia aceaste, 
esie ajuta! de marea linnață. Uai 
emigranți, subt vechiul regim, aa 
fost stâp ni de mine 3i de întra- 
prinderi industriale. Noul regim a 
najlouslizat aceste bunuri. Finas- 
ciarii, scontind căderea bolşeviei- 
lor, au avansal mari sume de basi, 
că coh! esupru concesiunilor și 
coinlerenăritor Închelate. Politice 
aniisovielică, după cum sereda, — 
capală imbolduri nouă 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


f f 

4 
faliment operațiile militare 
Rogor Colceag, ludeniei, Deni. 
kin vi Wrangel, ca și ațițările la 
eevollă, rania s'e Încercal să a 
tragă în lobăra sa şi ale puteri a: 
lielie sou acoclale. N'a ranşi! însă 
Bolsevicii, totuşi, <e menţin la 
putere de aproape patru ani. Pri- 
mejdia externă, îalrejinată de 
Fraalo, e lsezii senlimentul najio- 
mal siar și a craai o agilajie pas- 


să. 
CE Pi uilimul imp, toți ş'-an dal 
samă că debuştul run esie Indis- 
asabil Europel. Mari puteri au 
che!a! iralale econnmice cu Re- 
publica Sovielică. Reconstruciia 
masă cere înstmnale sfortäri din 
alară, lăgăduind în schimb mari 
sișilguri, lingă cele indirecie 


rezultale din normalizarea legălu- . 


r comerciale dinre toale jú- 
se europene. Numai Franja şi 
Statele: Unite stau de-oparie. Dar 
dacă Stalele-Unite îşi pol permite 
luxul unor oshiiilăii, care de all- 
fe! nu se ṣile cil vor gara Franța 
însă, reiuzind să narhicipe la munca, 

rate o va depune stăinălniea 


"aslul cimp de exploalare dela + 


Kord, îşi m rar riok, situajta 
ică si diploma 

prag vad re Lapi: N neau, 

Na 9). 


| de interesa 
omena asar 


Afară de cunoscula și repulala 
i Aaa „Npugal”, ce-şi continuă as 
pariția de dinainte de războlu cu 
i bogal program strict li e- 
zar, opare in capitala Ungarie! de 
după războlu o revistă cam de a- 
„ meleasi proporții, dar cu un ma- 
jerial mal varial: „Magyar He- 
Ukon“, „socială, literară, critică 
omică”, 
Patul „ omanilatea de in- 
sere se ilalo-maghiare”, revista pu- 
biică un articol semeai! de d, Lend- 
vay Kåroiy, care, pornind dela 
alzte drelerajii asupra intereselor 
economice comune pe viilor aie ce- 
lor două l:i lăcule de reprezen- 
lantul lieliei la Budapesia, arolă 
imporiaxja și şansele enci opro- 
pieri-fta'o maghiare şi sugereată 
selitorilor nadejulie pe cure i je 
irazeșie autorului însuşi 0o eteme- 


- 


ea avroplere, Arlicolul e loarle 
pen barbig fată de Roma şi pune 
la coairiboție şi logălurile trecere 
ale pribegilar unguri din epoca 
revolujionară). x 
lalia ca țară industriotă şi Un- 
garia ca fară naricolă sin! avizate 
una al'eia. Valuia ei, în plus, esie 
mai bună decita Crhilorori Austria- 
cilor, și ei vecini şi cu Industrie 
bogală. E ragreinbil, conliauă ae- 
lorui, că dela Ludorie Koşulh și 
Şielana 1'r, prëa puțini oomenal de 
siat maghiari au [dul orlenlaji ase- 
pra relejilior poliice şi economice 
din Ialia, pecind din partea ila- 
liei se manifestase chiar și Ideia 
unei cooperări politice. Allania ca 
Austria; duşmanul comun al Ua: 
gurilor şi italienilor, Crispi o fă- 
cusë de neroe în prolesiările epl- 
niei publice, spre a pulea face fajā 
imperialismului francez, alături de 
Germania. Bizmark Îi spusese 
„drumul spre alinn(a cu Oermania 
trece prin Viena“ Dar în rapa 
răzbaiu, Maohiarii eu flăcul ell 
reşală (Maghiarii care numeau 
talia „lrădătoare*), clad prena: 
decu ca en să repos „petecu 
de hirie’ semnal Crispi : lie- 
lleni: alelodală n'eu evul de gină 
să respecle acel lralal şi s'au mi- 
ra! muli cind au contlalat că 
lul Kaoşalh şi-a lrimis și ea regi: 
ment la isonzo. Autorul îl acordă 
toate scuzele liallei în vederea 
tarului 
ep: dacă, după declaralia am- 
basedorului italian la Budapesta, 
interesele economice ale celor 
două järi sin! comune, atunci ni 
mai incape indolalā cá o Uagar = 
puternică şi Independentă este i 
interesul Hahei. Căci sieaua poh- 
Iic a casei Arpad şi mai fran = 
înseși casei de Anjou era idele 
unei cooperări cu llalia. Această 
politică a dus la înflorirea Unge: 
riel şi ea a fost şi idealul lui u 
doric Kosuth. Apoi, după deciara 
tlile dlor Giohtti şi Viui, Roma 
trebue să lie a:i mijlocitoarea pe- 
ihicā diutre Răsării şi Apus. Acem 
cind lialia își manilesiă ere ari 
peniru Ungaria, oamenii de sta 
maghiari să fie atenți şi să lale- 
seescă sortai ga pp tr pă 
bire mai jinind sam - 
tal că Emiana u da. Italiei cosdu- 


-= 


__ REVISTA 


' acaroo stotolo- născule din fosta 


monarhie. E vorba și de realizarea 
planului iul Frencite Kosuih de a 
fege Adrlalica cu Duakrea prin. 
i'un cenol, punind Buđdapesia în 
degălură direclă cu ma-ea făcînd 
ssWel primul pas spre realizarea 
idealulni regilor maghiari și a! lui 
Ludovic Koșulh : elianta italo-ma- 
g iară. 
Azi - închee autorul —cum Ialta 

eslile mai iare decil odinioară, ne 
S iem amiail lones cu care au 
fafäptul! unita!ea italiană şi au e- 
libera! Halla de subt jug: „italia 
fara da se“. Minunaja reinviere e 
lielie! ciopirțile a scris-o Ludovic 
Boyulh în vol. IV al! scrierilor sale. 
Dar scesi volum nu este numai 
e operă amialitoare a patrioli-mu- 
la! Helian, el cea ma! grandinesă 
călăuzi spre e pulea prin muncă 
dezinleresală să eliberăm si Un- 
peria ciopirțită,.. Spre injelegerea 
iuliei de azi această operă con- 
duce in primul rind, lar nu oche- 
farii eusiriaci loiali până ari. 
Opera lu! Ludovic Koswh nu ju. 
minesză numa! trecutul Italo ma- 
ghiar, i şi bara nclurelă a vilto- 
relui ialo-magh'ar. lutoelile Hallet 
eu Cehil «i Sirbii nu sint anturale, 
sînt numal irecăloare și pe acelea 
nimeni nu ie ia in serios nici în 
Anp riul ceh improvizol, nici în 
Bulcanul veşnic nesigur şi încă 
ma! puțin în alla”, 

(Lendray Károly. M_rhyar Hall- 
kog, lelle). 


Lenin sau Trotzui 


(Folosindu-se de experiența cu- 
deeaă la lala joculul a stoei şi el in 
închisoare, şi s'a lalors din Rusia 
ania de puja — Fr. .inck isce o 
parzlelă inleresaniă între cei doi 
diciatori el sorieteior). 

Aunioritalea, zice el, o are aslăal 

Tiudui inldiu Trolzki Şi acesia 
mu în îdue să-i conirazica nimeni, 
Prea usciplină nesminiită, supu- 
mere de crdatru në numai din 
parica burjuitor, dar şi din a in» 
Gătorilor cu sentimeule comuniste, 
să a jăreuiior. Trosaki vrea mikin- 
fizate, unilurmizare, Aceasia ère- 
jeia ini. 

Alâiurea stă Lenin. Şiel e boie» 


REVISTH OR 463 


vie marxis!. ŞI tle vinoval de pice- 
tele treculatul şi de mizeria prole- 
Inria!ului ruă, În Decembrie 192% 
spunea: „Nu pulem renunin la mā- 
suri de constriagere, Menţinem în 
loiul diclatura prole!a-iatalui”. Prim ` 
aceasin el injelegea : diclntura čo- 
miletului ceairai at partidului rus 
comunisi si a „exirnordinarei“ - 

asupra trnlelarialulul, (Vezi gi căr- 
lile lui Troizki: Torrort mus, Kom- 

mu Isuus și Antl-Ka tsky. 

Prin ce se deosebeste alunet Le- 
nin da Trotzki? Cum se lare că 
se bucură de simpatie chiar şi! le 
lăranti ostili comunismului ? Ia Re- 
sla există, probabil, instinctul că e 
neroe de ua dictator, cere să hie 
lotodată și om, Un om, care să fa- 
vejë ceva din greșelile sale, mär- 
lurisindu-le, și să pue bunăsinrea 
proleieriatalui deasupra „dogme. 
lor* 

Lenina recunoaşte însemnătatea 
problemelor economice. Căci el 
zice : „Oricii de profundă e refor- 
me, trebue să irezim Inicre-ul și 
înțelegerea celorialți: să con:ta- 
gem milioanele de necesitatea ei” 
Trebuesc top meseriasti făcuţi să 
lucreze de buuă voe la punerea 
barelor economiei reseșii. Într'e 
jară de mici agricultori, trecere 
la comuninm este neaseminu! mai 
grea. Lenta menajeezā pe jăras, 
„Penirucă acestia lormează masa 
şi nu poji face nimic färā vola Iul", 
Țăranul nu-i socialisi, insă mijios- 
cele şi puterile siaiului trebue să! 
sprijine in rindul întă'u pe el A- 
vem ueroe de o mai bună econe- 
mie m rală, de o mal rajlonală cul- 
tură de primăvară, Fără educația 
praciică e maselor, a mici: præ 
prietăţi rurale, nu exilată minluire, 
nu exe cu pulință o rectadire e- 
conomică a Ruwei”, 

ln telul acesta Lenia a cluns să 
facă propuneri cu toiul opuse ides- 
lulut bolșevic, marxist, Vicioria lu! 
Lenin prin urmare, inlriagerea 
terorismului şi utopismulal in: fror 
zki va insemana garanjiu că se 
respeciă inrociiie coaruciale cs 
stráinsintea ; Ya insemua credinja 
Cu teorgauzareu Kuziei sovietice 
esie cu uepuliujă lără ajuloul ins- 
lrumebicior, Iscrâiorilur şi specie- 
Hiștuor sireiul. Dar chë wreme incă 
Vonintşie regimul iul Troraai — ca 


” 


» 


~ vep EA s4 
i t í - p 
' ` A 


4 VIAŢA ROMINEASCĂ _______- aN 
Bit ae O N S n 


lul Lenin, Trolzki are 

ră at dota tehaicienii aria 
as se vor Incumela de loc să mear 
ā in Rusia. a 
y (Eriederich M, Minck, D-s Ta 


pebich). 


iei 
Probi ee: aul gras 


' å 
Naphe et gela Cluj ip continu 
dem s„epulată in al duca an d 
exis cuţă şi cu același indrumare s 
rioasà și kerma a activitatea ci. A 
d subt inarijeca citoiva s rii- 
ri euvoscuț din Ardea, cu un ma- 
torial literar Varist şi interesan, pàs- 
trează un ton demn in dezoaterea 
tuturor chestiunilor de actualitate, iar 
în ch: stiunile care ating de aproape 
ateresee naijiunale, poiltice $i yad 
vale ale minontáji maghi re din < 
minia se par. Că au 0 înţ-legere jus 
care poate armoniza mteres rynt 
tuni romin cu interesele acestei 
OEA „3 dela . tulle, vorbind des- 
pre probima emigrației ungurşi 
prin Stites moştnitoarr mie Unge- 
Titi, ca 0 co secință a regimului Hor- 
thy, d. Kadar Imre păscșie că >i 
locui cel mal ndicat de mprejur 
pentu a gratii câdereu acelui regim, 
emigranți Laga dsi il p tesu g a 
fn alia: ţa cu urmo.reţil= vecne, 
de o parie trebuiau să ueschiaă upta 
împotriva mentabtăţii ired note, iar 
ge alta acriagi emigranţi, © pre- 
zentanți ai democraţie: prison te la 
Budapest, trebuiau så amusrască 
mior siäāpin azi, vechea luvă- 
răş e de luptă din fosta Ungarie şi da- 
toria pt care o an faţă dë deia de- 
mocratic>, Parte ic dinire emi- 
gra ţi ai u:ma acest. drum savir- 
pini o mumă grea de prodpetiva; 
căci ouir nat o te mbe dm 
ertia megh ara și naţiunile mupie- 
siloare, U asem nea pa tormă poate 
să pună capă eniinţ surde rev 
şi să îs gure libertaiea dep mi de 
gezvulture pe sama miaritâţi un- 
gureşii, Spr jnirea pe ajutorul pead 
filos reacționa - nu poste să aduc 
decit rele servich minorități ma- 
hiere ca şi idei democratice, — li- 
ertog lor publice, — saf in Us zana 
Mintaro at şi mai mult poz ţia regi- 
ui Horthy. 
. vinul avesta mai lung și mai greu 


este mai bun, mai indicat decit toate 
velelaite, dech «pre pildă pei pe 
armată în Ungaria, cu intregul 
cortegiu de m norocri, El aduce re- 
zultate mai tirzii, dar sigure, pan 
wce cossolilärii uwi Ungarii = 
mocratice, påcifice, ca § siguri x 
umei dezv:dtari libere pe sama 
noritiţilor maghiare din statele moş- 
vitoare, 
er: era Imre. N pkelet). 


Chemarea Ardealului 


nt "un articol +3 a he rea Ardea- 
iula d. ear ad Jes se ocupă 
ge poziţia sP ciaiă a Ardeăului is 
Europa de sud-est și de rolul spe; 
Cial ce l-a avut și va tebu să l-ai 
şi in viitor de a face 'egâtura între 
Apus şi Râsârii) Unguri insişi au 
negijat Arucalui, cela ce dia uneje 
unui: de vedere A fost râu, cara 
fost şi bin , câci asttel Ardealul a 
fost mai pn despuiat de cela ce 
esta ai sâu şi şi-a past:at conșii aţa 
de sine, vecesară. 410 de uni in ur- 
ma, că şi azi, in harta Europei ces- 
traie Ardealul gravita sore Râsăril, 
Ugaria de Nord ajunses- subt ang 
nia Apus lui; lar in ngara propie 
s:âpmeau Pazi tur i. Atunci : pă 
maghiara şi-a cântat, şi-a alcâtu 
al è centre: Presburg, Kaswia Qa 
$ Albė-iuha. Şi această situaţie 
i du 

ros ace pentru multă vreme ro- 
lui condocâtur trece asupra Ardea- 
lului. în timpu de asuprre more 
liberalismul îşi găsea adăpost iu Ar- 


" deal. la aceleaşi vremi tipografiile 


riei 
din A'deul s rvesc restul Ungari 
cu bašriturile or, lar familii anca 
aduc Învaţaţi din Apus care stabi 
contactul -uliural ai sp usulut sa 
Ard alui şi, prno A deal, cu toi 
Ungu Înea. Aceasta ţară cu amestee 
de camar ş, confesiuni devm= ri 
luata: Europei sud-estice, era 
veşnică fierbere, pe care-i s eae 
tează cele două canale al: wu ae i 
lor apuseană și rásaritvană .. e 
dintaiu lucrări sestematice în ştiunță pă 
artă au cpt din Ardeal. ŞI polniceşie 
Ardealul pâstra deopotrivă -on ad 
tul şi cu Apusul şi ca itasăritul, cu 
Viena şi co Poarta, p făc-a să í d 
resimtita intla:uga hui dp potae 
amtidouá direcţie, Fiind lucuit 
trei popoare, a Imbrăţizat şi cultura 


urci, După desastrul - 


germană şi pe cea romind, iar pe 
cea din urmă a îndrumat-o [n mä- 
vară tot aşa de mare ca pe cea ma- 
ghiară în uncie epoci. De această fit- 
semnâtate a fost despuiat Ardealul 
prin unirea dela 1843 Revoluția deja 
a redeşieptat conștiința arde- 
lea: ascâ în sufletul popoarelor lul — 
și oameni politici romini, maghiari şi 
săți au Inceput îariurirea Romiaici 
«+ dincolo de Carpaţi. Ardealul trè- 
bue să-și capete legătura şi cu Un- 
gurimea din Apus. Lumea retrăeşte 
ailele luptei de class. Paralei cu lupta 
de clasă merge o coecepție nouă 
despre viață, . în luptă cu concepția 
conservatoare —şi pe deasupra gra- 
nijelor, lumea cultă este şi ca im- 
pârțită în două takere, Viitorul este 
al inielegerii şi ei se sicătuesfe din 
influenţa reciprocă a culturilor. 
[Szentimrei Jena. Napkelet). 


Steaua Săcuiler 


„Insilrali se roșeşte Putin cerul 
răsăritean deasupra munților intu- 
necați ai Harghitei. In aurora ne- 
sigură a viitorului, parcă acum În- 
eepe să strălucească arălarea ce- 
rească, ce se joacă cu păminte- 
mii: nădejdea Maghiarilor, steaua 
Săcuilor... Şi cum ne face semna 
aouă lumina îndepărtată, minlut- 
loare a invierii, cu aceia în fie- 
care zi lreculă, mai precis contur 
primeşte acea primejdie care a- 
meninţă Rominia, Armata rusească 
deslășurată la granija basorabea- 
mă e și incepul hărțulala şi doar 
alle ne despari de începerea alo- 
eului de front, e cărui consecință 
se şi poale prezice cu loală sigu- 
vanja, Şi cu aceasia incepe acel 
mare proces de disoluție, prin 
care la urma urmei va trebui să 
fie răsturnată situajia Europei rå- 
săriiene. Viilorul dezolant al Ro- 
miuiel, cu adevărat trebue să pue 
pe ginduri statele mici crescaie 

pă războlu. laiă o jură care, li- 
siștită, ar fi strabălul prin războ- 
imi cel mare, dacă ar Îi rămas 
clasii în serviciul siric! al jeturi. 

tei naționale, Dar Rominia a 
fos! cuprinsă de nebunia de n de- 
veni mare pulere şi s'a ameslecui 
in lupiă numai cu scopul de a a- 
puca din pradă. Scopul şi l-a a- 
ins: pacea forțe! a umiliat hota- 
rele Kominle! şi această jar, ce 


REVISTA 


REVISTELOR 465 


se lărălea in mociriă, s'a arial 
asemenea broașiei umilale Şi-a 
inchipuil că e Juplier, A rămas sin- 
gură cu irulia şi prosiia ei; hota- 
rele ei le impresoară vecina! cu 
senlimenie dușmănoase, dar Ro- 
minia se mai încrede încă in pu- 
terea slinlă şi ncvălămală a En- 
tenlei. Forja brulă a dat fiinţă a. 
cestei alcăluiri de sint putrede 
Pănăla cele mal adinci rădăcini 
ale ei şi autoritalea Enlentei, pu» 
lerea el amenințătoare îl maj line 
sulletul deocamdată. Cii Prelueşie 
0 asemenea pulere ? Ali! cil valo- 
teară ciomagul pentra celălenii 
lără apărare. Dacă vine odată în 
iață o altă lorță, care esie mai 
tare şi mal brutală, mai dură și mai 
expediiiră, in clipa aceia baza e- 
Xisie ni! Rominiei s'a clătinat. Acum 
insă armala rusă odihnită, este 
un adrersor cu mull mal puternic. 
Deloc nu mai poate fi în oială că 
Rominia a plerdul această luplă în 
primul moment, Poate că acum, la 
sirimtoare, îşi dă seama cu cil ar 
fi losi mai bine să fi închelal cu 
vecinii, cu Bulgaria și Ungaria, o 
pace linițiltoare. Noi în tot cazul 
aștepiăm cu atenjie încordală des- 
lă şurarea evenimenielor pe lron- 
lul ruso-romin. Niciun fel de con- 
cluzie nu mai adăogăm la faptul 
că armala romină va trebui să-şi 
ducă cei din urmă om pe lrontal 
răsărilean. Dar în sufletele noses- 
ire se redeşieaplă nădejdea cre. 
dinjei şi iîncrederei, ca rugăciunea 
vechiului psalmisi calvin : Dumue- 
zeu este celulea noasiră tare! 
Porneşie dar, celalea noastră pu- 
lernică, Desfă lanjurile iale ; des- 
chide drum liber evenimentelor 
care vor avea să lacă drepiale! 
Gemeiele multor milioane e Să- 
cul şi Maghiari, fraji ai noşiri, se 
ridică la ceriu, Aceșiia sint on- 
meal lubliori de pace, iinişiulji, care 
lrăesc cu lozinca muncii cinsble, 
a virtulii patriolice și a cinutel cë- 
tăjeneşii, râzboiu nu doresc, bun 
sirāin nu voesce să ia, însă cu lea- 
mă căzulă în desperare, nop|i in» 
tregi Își ridică inimile spre ade- 
vărul de deasupra stelelor şi a» 
ceasla se roagă călră el: fä drej» 
tate, Dumnezeule puternic, cate 
ironezi sus in cerurile inalte şi, 
poli să rezi ce s'a ales dia jara 
mindrā a Ardealului !* 


(Cronica, Magyar Felikon, tulle}. 


10 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


TEATRU 


Jean rar La mort 
de Sparte, éd. de la Nouvelle Re- 
vue française, Paris, 1921, 

Acţiunea se petrece in Grecia, 
ialr'o perioadă de istorie mal pu- 
țin cunosculă, pe cind în apele 
Carlaginei şi ltaliei nu se ojrlise 
incă forja invincibilă a Romanilor 

Pela 250 a. Chr., deci după 
moarlea lui Alexandru cel Marc, 
cetățile greceşti erau dezbinale de 
Srămintări—obişnulte în istoria de- 
cadenței unui popor : lupte dela 
cetate la celale, rărbone cu par- 
ticiparea luluror orașelor, liga e- 
iolică, ~ liga acheică... o serie de 
revolte şi Iricțiuni înlre norod și 
aristlocralime. 

Atunci apare la Sparta un prinț. 
în care parlizanii reformelor po- 
pulare văd un indrăzne| om de ac- 
lune și deci o garanlie că reven- 
dicările lor se vor înlăplui. E 
Kleomenes. 

O conspirajie omoară pe rege, 
iar Kleomenes e logodit vrind ne- 
vrind cu regina văduvă, Agieliš. 
Urcat pe iron, linărul autocrat își 
asigură o armată de mercenari. 
Are noroc străluci! in citeva intil- 
miri cu liga achelcă... şi sprijinit 
de soldatescă pășește la realizarea 
viselor de relormă ale celor care 
f sulseră aşa de sus. Poate că în 
acesi sens îl va fi educa! însăși re- 
gina Agialis, poale că vor îl exis- 
ta! și alle Influențe... Desiul că 
DA eaiai deatiujeasă pe efori, 
exilează pe oligarhi. Apoi, proba- 
bil după amnestiarea datornicilor, 
procedează la o împâriire nouă a 
tuluror moșiilor sparliale. Na ne- 
giljază insă nici armala - 4000 de 
Opliji organizaţi după sislem ma- 
cedonean! Reintronă legendara 
disciplină „licurgică” cu educalie 
severă, cu proverbiale ciorbă a lt- 
perilor spartani... 

Kleomenes este la ordinea zilei, 
esie admiral. In sulleiul ei, ple- 
bea oraşelor dușmane esile de par- 
tea lui Kleomenes, care obiine în- 


sfirşii hegemonia intregului Pelo- 
pones. Atunci liga, care a conli- 
ntal să reprezinte inleresele re- 
acționare-conservaloare, nu văzu 
altă scăpare decli in ajutorul Mea- 
cedonenilor, lar în faja coaliției, 
Kleomenes avea aerul unui Napo- 
leon primejduil. Din nefericire, 
imprejutările il dezorienlează și pe 
el, şi în faje speranțelor prea e- 
xagerale ale partizanilor în pro- 
priul său lagăr, situatia I se nā- 
rueșie pe încetul. La Sellasia este 
bătul de Anligonos, comandantul! 
megalopolijilor izgoniii din Sparta. 
Şi se iînlimplă ce s'a mai inlimplai! 
și cu alții: o carieră măreelă se 
spulberă inir'o clipă, ier lui nu-i 
râmine decil să fugă în Egipt, le 
mizerabilul Piolemäos |V, care îi 
pregăteşle o moarte năpraznică ŞI 
e aaa monarchie sparlană se ni- 

c 

Tralind o epocă mal cunosrulă, 
poale că piesa cra mai sigură de 
simpatia spectatorilor comuni. À 
şi din punct de vedere estelic, ins- 
linctul dramalic se entuziasmesză 
ma! greu în fața plăzmuirilor, care 
pie d conlaciul cu reaiilalea, pe 
măsură ce se depārleszā în limp. . 


CĂLĂTORII 


Wilheim Herzog, Russisches 
Notizbuch, Ernst Rowahli Verlag, 
Berlin, 1921, 

Un alt călător, care de aseme- 
nea a sia! timp indelunga! in jara 
sorielelor, scria: „Admir sirgulința, 
idealul, derolamentul şi voința 
comuniștilor, nu însă organizația 
lor. Bolșevicii au exproprlal, ae 
najionalizal, au centralizul. După 
acela au incepul să descentrali- 
zeze, şi din nou să rechizijloneza 
produsele agricole. Guvernul n'a 
linu? samă şi de individ. A vrut 
să Îniăpiulască un program, şi cînd 
colo a realizal o economie bluro- 
cralică cu o producție descrescin: 
dă şi cu proecte realizabile, din 
cauză câ |lpseau punctele de ple- 
care. : iciodală prolelariniului nu 
i-a mers aşa de râu“. 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 467 


Celilorii au auzit de scris 
tui ! eonid Andrejew, irimeasă. es 
patia inaintea morții sale, din Fin- 
nda, co un apel căiră „oameni 
din toste țările" şi înhtulată FA a 
$. = Sace our souls, S'au chel: 
tuli, zicea el, sute de miliioane 
peniru cumpărarea presei: mii de 
masini imprimă şi răspindese ne. 
devăruri: mil de mincinoşi fac 
*9omo! şi pescuasc în apă tulbure, 
infestind păminiul cu fantome. 
Până şi aerul minte. O, radiogra- 
mele acesiea liclulte,,. Informatiile 
Scesiea de noapie, care pâlrund 
în ureche şi turbură judecata L. 
Jar după cum intre bipede se 
află și oameni verilabiii, între ga- 
zelari se vor găsi şi de aceia, 
care să scrie cu singe și cu nervi, 
Lor mă adresez eu cu sirigătul : 
ajutali-ne! lajelegeţi in ce primej- 
dle se alla „omu, ajutați-ne!,,." 
Wells a vorbii și el despre Ru- 
ala şi a arălni şi ejin ce mizerie 
a găsi! pe oamenii de şiiiață şi 
illere. Insă pe cind unii călători 
au făcul din bolșevism ce-au vrul 
ei, la rindul iui bolşevismul i-a 
tanslorma! pe alji) cum a vrut el.. 
ŞI aceşiin vorbesc despre Rusia 
incintați şi cu iaima ușoară. Glu- 
mesc. Niciun cuvințel foral despre 
foamete. La intruniri ei spun că a- 
«istența izbucnește in ovații — o 
manitesiojie spontană a miilor de 
cetățean! enlusiazmați de regimul 
comunist. Dimpotrivă cei ce aduc 
de acolo veşii trisle, seamănă cu 
Englezul, care venind pentru in- 
tăla oară în Germania şi intilnind 
ia colemea un chelner cepeleag şi 
cu părul roșu, a raporiai degtabă 
în Anglia că Nemlii vorbesc pel- 
tie şi au cu tolli părul roşu... 
Întormaţille despre Rusia sin! 
așa de diferile, incit parcă celeşii 


ia „tropii” lui Sextus Empiricus; _ 


care-l adevărul ? 

Mizerie ? Dar unde nu-i mizerie ? 
Cu ati! mai muli la ei, în contra 
cărora sialele europene civilizate 
«n tidical un zid din dusmâăaie ori 
din lăcomie de cișiig lăsind pe 
băirinui Kropoikin—78 de ani -iară 
hrană indeajuns: nici uni, nici 
lapte.: 

insă celace pare că agrătează 
sliusjia comunișiilor, sint propriile 
'or greșeli. Din fanatism peniru 


ideile marxiste balanja s'a incli 

lar onmenii nu mal dispun | cerere 
rece. Înloc să economlseaacă e- 
nergille, întrebuințindu-le cu zgir- 
cenie la organizarea ării, ei ie 
risipesc inutil peniru dixcalabile 
deosebiri de „vederi“, Celilorii au 
stu! prilejul să consiste cine po- 
pulează închisorile ŝovielelor : so- 
claiiștii... ba chiar comunistii. 

În cazul acesta gurernul nu ma! 
are ochi! peniru realitatea practică: 
ei trebue să-și apere ideile şi con. 
cențiile. Funcţionarii și amploinții 
sini jinuji să-şi deciare întălu ere- 
zul politic. Chiar dacă n'al fcu! 
niciodată politică, trebue să simpa- 
lizezi cu bolsevismul, ca să nu În- 
funzi celulele „comislilor extraor- 
dinare". Însă aceasia duce la ma- 
nie, tulbură armonia chiar şi în 
Olimp: stipi dilerendele inire Le- 
nin și Trotzki.. ŞI atunci dacă dä- 
rueșii lui Kropotkin irei funzi de 
uni, nu mai ai credința că l-ai fă- 
cul un bine: se va găsi careva să 
ta Se și să-l aresteze pentru „pe: 


ŞI totuşi guvernul sovielelar ar 
nevoe de ariisii, dec operatori şi 
oameni de seamă cit mai mulj. 
Specialiştii, care să creere be- 
zele de normalizare, au rămas prea 
putini. lar pe aceşila controlul par- 
tidului îi împedică, le ia liberia- 
tea de mişcare. Nojlunea „specia. 
lisi" a dobindii cu vremea o pelo- 
ralivă nuanță de dispreţ. 

Sovietele se gindesc să aducă 
acum lucrători experienii lechni- 
cieni străini. care să importe in- 
sirumenle agricole, maşini, maie- 
riale chimice.. Cum să lucreze n 
ceșiia în așa condiții ?.. 


ROMANE 


Rudolf Stratz, Dos Licht von 
Osten, Berlin, 1919, Ullstein u, Co.. 
448 5. M. ii. 

Cu cele douăzeci de romane ale 
sale, R. Siralz şi inainte de rår- 
boiu era dentul de cunoscul. Insă de- 
ia 19:4 incoace cărțile lui sint imbi- 
bele aproape numai de spirii pairlo- 
tic Şİ dacë in corpul romanului ieh- 
nica lilerară ia impus ò atiludine 
mai rezervală, în schimb in pre- 
feje autorul s'a simiii ca la el a- 


— - — 


408 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


casă. Aviniul lui Stratz s'a ridica! 
pănăla inăljimea năzulnțelor sale 
de fiu deroial palriei: „să le lupți 
cum se luplă poporul german în 
acesle mari şi strălucile zile, aşa 
ceva e posibil numai cind îţi iu. 
beşti palria..." (Lieb Vaterland - 
Munchen, în luna g/orioasă a lui 
August, 1914), sau aiurea: „Deasu- 
pre războlului de azi se ridică de 
pe atum, in loslă slrălucirea el, 
pacea vielorionsă, pacea care a 
supus  iumea, pacea noasiră..“ 
(Friede auf Frden! Rinduri tipărite 
la „Berlin, în primăvara noastră 
ain nani Prona tasinia de a 
nceperelragerea e toale 
fronlerila) 3 


ŞI loluşi Siraiz este un scriitor 
bun, posedă inluijia vie şi pores» 
leşie interesaal, elogqueni, maaul 
său „Lieb Vaterland" e cunoscul 
celilorilor noştri dia lraducerea 
d-lui Slavici. Karl Feddersen re- 
prezială în el pe cetăjeanul cozmo: 
polii, în conirast cu navaslă-sa -o 
nemjoalică irăită lot timpul in jară, 
și care nu-și reneagă neamul în 
orice mediu ar pune:o latalitățile 
vieţii. — „Friede auf Erden" a fost 
scris cu o lalenjie analoagă: pa- 
lerea Oermaniei ente unirea; o- 
dală aceasta slișială, se intorc vre: 
murile de irislă memorie ale răz- 
bolului de lreizeci de ani. 

Sulletul său Juvenil l-a făcut pe 
Siraiz să scrie in anii din urmă 
numai romane de războlu: „Das 
deutsche Wunder“, apoi „Der el- 
serne Maan”, după acela „Das freie 
Meer" Dor în ultimul roman : „Lu- 
mina din răsării* R, Siraiz este de- 
cepilonal. Soarta baronului Kerk- 
huss reprezintă soariă Germanle! 
nepregălilă să proiile de impreju. 
tările, prin care o trecut. 


ARTA 


Frana Wasereei, Politische 
Zeichnungen aus dem Weltkriego, 
Erich Reiss Verlag, Berlin, 1921, 

Profesorul Georg Fr. bicolai, 
aalorul cârții celebre „Biologie des 

ieges” n spus despre Mase: 
reel câmurmăloereie: “Nu vorbesc 
de valoarea artistică a acestor de- 
senuri, Spun numai atit că în sim- 
Piitalea lor lapidază ele le impre: 


sloneară așa de profund incit, dacă 


şi scopul suprem al ariei 


eslile să lrezească în alți! un sen- 


timent 


anumit, lucrările lu! Mase- 


reel sini desigur dia cele mal bune. 
Răstolnd acesie 48 de gravuri, 


irăești 


încă oda'ă războiul şi îi 


retrăeşii după cum a vru! Mate- 
real“, 


Desenurile su apărul întălu la 


Ceneva în gazeta lut Debrii : „Feu- 


ille”. Prin coniinul, ele înseamnă 
se aa peniru umaniiate, Expresia 
Imi Voliaire „cerasez I'lalăme !* 
irăeşie în ele subt formă concrelă. 
ŞI nu numai c'au apărul intr'o ară 


neutră 


; sinl imbibale și de spiril 


neulral, ŞI aceasia insomnă as- 
lăzi muli, dacă Jii socoteală că nu- 
lorul esie Belgian, Insă „omul“ rä» 


mine . 


om“, ori care ar îl culorile 


țării sale de origină, 


La p 


rima lor aparijie, najiona: 


listi! germani au aplaudat, deşi 


rostul artel îi 
polrivă | şi pe 


ceri și 


rivea pe loH deo. 
emil și pe Fran- 
pe Belgieni. În rmania 


S'au scris articole numeroase în 
lauda lui Masereel ṣi a priellnulut 
său Debrit. Prin urmare Masereel 
nu mal pulea sta in Fivejia, ier 


Brorur 
tocmai 
naliștii 
celaşi 
reel a 


ile sale apărură în colecție 
în Germania. Insă şi najlo» 
nemji au ca preiulindeni a: 
psihologie. Ària lu! Mase- 
fas! bună numa! pentra anti 


războiului, cind se puteau ajlța cu 


ea popoarele. 


Azi en nu mai are 


valoare. Fireşie, pacea odată in- 
chelată, Aa 2 


MEMORII 


Voltaire, Main Aufenthalt in 
Berlin, O. C. Recht Verlag, Min- 
chen, 1921. 


Vre. 
rea ac 


o sulă cincizeci de aal luere- 
esta a fost, din molive de 


siguranță de siai, oprilă în Prasia. 
Dar cu prilejul apariției ei jù nem- 


leşte, 


mi-a fost dat să siau de 


vorbă cu un Neomi, cüre se pri- 


cepen 


intru cilre și în chestiuni 


de literatură ; și acosia îmi impăr- 


presla lui că scrierea de 
tosi in lol cazul mal pri- 
să peniru reputajia aaloru- 


lui ei deci! pealru siaiul Pruscr. 


ŞI Nea 


miul meu îşi îndreplăj! efir- 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 


matla astiel : „Însemnările mere- 
lui Volialre sin! mai curind un aci 
de răzbunare, deci! niste discuţii 
inire un suveran al cugelării şi un 
autocra!. Nu găsesc, zise el, deloc 
Pe autorul „Candidei“ pe care il 
silam În miare să mobilizeze toste 
forjele spirilalul impotriva abuzu: 
lvi de putere. Să mă erti, dar 
aici vorbeste valelul dat afară de 
stăpin,..* 

M'am vila! lung, să văd dacă 
in ochii lul se observă ceva din 
culoarea limbajului acestuia rogu 
şi dur. Partenerul adaose indală : 
„Vorbesc lără ură. Cuvintele imi 
exprimă exaci impresia... Că Fried. 
tich era zgircii și fără lact, asta 
o știe toată lumea destul de bine. 
Că versurile lui se deosebeau 
mal mult prin caniilale, că ilemela 
nu reprezinta peniru ei chiar ide- 
alul creajlunali — toate asiea erau 
arhicunoscule și fără mahalagis- 
mele lu! Volisire. In zilele noas- 
ire de scandaluri, cind se chelt. 
esc pe nimicuri miliarde, spune-mi, 
te rog: poji să ie miri cå regele 
Friedrich plătea unei dăānjuiioare, 
Barberina, 32000 funzi peniru 
ce? — pentru nişte picioare de 
bărbal, 


DREPT 


G. Scelie, Lo pacto das nations 
el sa liaison àvec te fralté de “ir, 
prét -de Léon Bourgeois, K-s 
pages, libr de la soc. du Recueil 
Sirey, Poris, 1919, 7.30, 

in prefață, L. Bourgeois zice că 
scrierea lui Scella e opera unul 
jarisconnul! şi unul filozof, care 
ne invejă dreptul nu numai cum 
este, ci și cum ar trebui să fie”, Au- 
tora! analizează dreptul internajio- 
nal dinaintea războiului, şi aşa 
cum a épi! el pe urma Societăţii 
națiunilor, care n’a creat un stal 
federal, și! nici o couiederație de 
siate, ci un simplu gurern, pe te- 
melul unel conierinie permanente, 
În scopul de a sludia și discuta 
interesele comune mondiale. 

Scelle examinează normele de 
drep! eşite din ființa şi conlucra» 
tea laolaliă a felurilelor siate, în 
ce priveșie legislația, jurisdiclia 
și sancţiunea, cele irel elemente 


469 


indispensabile oricărei discipline 
uridice desăvirșite, Edificiul nou- 
ul drepi internajlona! trebue clă- 
di! pe temelia acestei uriașe So- 
eletăli a statelor, și anume avind 
baze democralice, ferindu-se de 
utopia unul siat inlernajional, dar 
in același limp lăsind liecărul po- 
por Independența și autonomia sa 
proprie. 

inspirindu-se din aceste princi- 
pii, paciul dela Paris n'a vrat să 
institue o putere legislalivă obli- 
galorie, ori o jurisdicție cu com- 
pelenlă absolută, dar nici o putere 
execulivă propriu zică. Cu loate 
lipsurile lul, paclul acesta are o 
valoare uriaşe, căci reprezintă mlj- 
locul constant de colaborare între 
najiunile pacifiste, și un guvernă: 
min! real avind un secretariat pere 
manenl și o adunare, ca organe de 
lucru și legislație, şi un consiliu 
ca organ de jurisdicție şi decizie. 
Dupăce se vor risipi norii și ra 
reveni linişlea și siguranța în in- 
lerior, popoarele vor da acestul 
guvera şi organizația Juridică şi 
consiițiuția sa legală necesară. 


FILOLOGIE 


Piaton, Oocuvres, tr, par Allred 
Croiset, tome 1, Les Belles Lettres, 
Paris, 1921. 

Croiset, cunoscut la no! aproape 
namai ca autor al ungi manual de it- 
teratură grectască de liceu, tipărește 
acum textul fil-rzofulul grec impre- 
ună cu traducerea Iul pusă aţa tn 
față. O juxta. 

Francezii m'au o publicaţie știin- 
țifică a lui Plato. In lipsă ce lexi- 
toane şi monogratii, ediţii com- 
ama ori parțiale, Imprumută dela 

mglezi sau Germani; Hermann şi 
Wohirab, și mai ales Burnet (1900- 
1907, in cinci volume). Schanz este 
mecomplect, căci subi numele lu: 
Plata s'au păstra! 42 de dialogi, 12 
scrisori şi mai multe „defiaipi" — 
por. E drept, autenticitatea multor 
dialogi este contestată incă illa ve- 
chime, iar lu vremea noastră există 
discuţie şi'a privinţa scrisorilor, Pen- 
tru toate aceste chestiuni ytiinţitice 
lectorul găseşte interesante informa- 
ji Tn cartea lui Wilamowitz- Moal» 

endorff (Platon, | Bd, Leben u 


470 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Werke; VIl-756 S, 28 M; Il Bd, 
Beilagen u. Textkritik, 1l-425 S., 1ă 
M., Berlin, Weidmaan), - 

in Mai s'au implinit 2445 de ani dela 
naşterea lui Piato. Fiiologii englezi 
și germani i-au statornicit bine toate 
datele şi imprejurările vieţii, Tinărul 
Plato a scris intâru ditirambi, poezii 
melice, epigrume—acestea in parte 
s'au păstrat — și tragedii, Chiar yi 
mai tirziu, poezia are la Plato mare 
insemnătate,. Filozoful gindeşte in 
imagini. Apoi Plato wa interesat de 
tiiozotia lui Heraklit, de doctrina he- 
jeată, şi la 20 de ani a fost elevul 
lni ate. 

Pentru preocupările vieții publice 
ma găsit map. pă moartea lui So- 
crate s'a retras, impreună cu alţi prie- 
tini de studiu, in Megara, la mate- 
matical Fukleides, De aici porni in că- 
lățorii indelungi. A fost de trei ori 
in Sicilia Ja curtea lui Dionisios | și 
Dionisioa il, Dar regulat s'a certat 
cu ei. Odată a fost vindut sclav şi 
în urma unor intrigi era cit pe aci 
să fie omorit, lasă l-au scăpat niște 
preţ de ai lui Pitagora, Atunci și 

lato făcu cunoștință de aproape cu 
docirina acestuia. 

Se apucă după aceia de şcoala sa, 
pe care o intemee la 387 ln gră- 
dina lui Akademos, unde era şi un 
gymnasion— punind astfel inceput ce- 
lei mai vechi societăţi filozofice oin 
Atica, A fost un entuziasm ! Din toată 
Grecia alerpară auditori. Cursuri 
se ficeau in formå de dialug, deşi 
së zice că Plata a timit şi conferințe 
obișnnite. Dar invăţătara èra pe 
gratis, 

Oswald Spengler in cartea sa: 
„Der Untergang des Abentiandes" 
zice despre cultura elină că-i cucli- 
dică şi nu-i recunongte deloc putere 
de reflecțiune, deși Grecii sint crea- 
lorii metatizicei, iar Plato i-a dat a- 
Cesteia forma de desâvirgire, subt 
care pè-a transmis-o elenitatea. 

In coaștienă opozitie cu solişti, 
Plato şi-a indemnat inv ațăceli så ni- 
sulască spre adevărata ştiinţă, A 
construit o etică şi o politică cuprin- 
zătoare. Sufletul] omenesc este ast- 
menca sulietului lumii, Fără faceput, 
fără siirşit, Descinde dintr'o exis- 
tență superioară şi, după moarte, se 
intoarce in lumea im, duca s'a in- 
timplat să trăiască fară pată. Altfel, 
dincolo îşi primeşte pedeapsa ori 


este silit să vagabondeze prin viaje 
subt chipuri de animale oameni 
Preexistenţa este origina memorie. 
Cu întrebări meşteşegite poţi faco 
pe om, nu să inveţe celace mu șrie, 
ci să-şi reamintească ceiace sufletul 
a posedat nitădată. 

Deci trupul este mormintul sufe- 
tului. Prin virtute şi ințelegere, Omal 
trebue să ajungă pe sei. lar ştiiyța 
ndevârată este condiţia fundamen- 
taia a virtuţii, Cine-şi face datoria, 
este drept, iar scopul Statului care 
să asigure dreptatea şi virtutea, a- 
dică fericirea cetățenilor, Şi fiindca 
accatea se găsesc numai in filozofie, 
rângul intăiu în stat se cade să-! 
aiba oamenii învățați, apoi militarii, 
şi la urmă de tot țăranii şi meseria- 
şii Statul ia asupra-şi educația pri- 
melor două categorii sociale, suprà- 
veghind recolta rational a copiilor 
In statul lui Plato nu există proprie- 
tate privata; femeile sint comune, 

Comuniştii de azi pot să revèn- 
dicn pe Pilato ca pe un predeceanr 
al lor. 


TIINŢA 


M. Arthus, [a physiologie, 
VI:450 p, Masson e! Co, Paris. 
1920, Prix 10 fr. 

Cartea este un lralal de melodoio- 
gle și istorie fiziologică. Aulorul 
se ocupă întălu de melodele 
de cercetare, pe care le grupează 
îm irei calegorii: i. obserrațiile 
simple, 2. experiențele, 5. feno- 
menele patologice. Observate con- 
slă în a nota fapiele aşa cum se 
produc ele in fiiaja vie: experi- 
enja nolează aceleaşi laple insă 
produse în condiili artificiale, vo- 
ite de observalor, peniru înavuli- 
rea rezulieielor şiiinjei: exe- 
menul patologic constă în notarea 
luncţiunilor organice în îmoareju: 
râri anormale, produse de bosiă. 
in loale aceste cazuri fiziologul 
nu se mulțumește numai să ob- 
serve, ci inferpreteazd observalle 
cu sjulorul ipolerelor ş: lixeară 
valoarea acesiora servindu-se de 
observajie, experiență ori patolo- 
gie. Aulprul reuneşte și rerumă 
rezuliateie şi ipotezele, care de- 
curg din loale aceste melode de 
cercelare. Simpla observajle a fap- 


lelor analomice, mecanice, lizice, 
chimice, istologice, psicholagice 
si vilale, a condus la descoperiri 
importante. Spallaszani, Harvey, 
Cl. Bernard, Pasteur şi a. sint şi 
ecuma neinirecuți în arla de a ob- 
serva şi interpreta nalura vie. 

Aulorul lavață cum să alegem 
animalele peniru experiență, cum 
să deslacem organele, suprimind 
anumite funcțiuni, exciiind pe al- 
lele şi silindu-le astfel să dea ja 
iveală lonle secretele lar liziolo» 
gice. Penlru studiul fiziologiei o- 
meneșii, liziologal profită de alte- 
rările organice cauzale de boli, 
căci suprimările de funcțiune din 
cazurile acestea seamănă cu ope- 
a, fiziologice ale omului de 

n 

la restul cărții, după ce s'a o- 
sopat cu celula şi viaja celulei, 
nulorul lralează fenomenele fizico- 
chimice, mecanismul nervos şi hu- 
moral, inloxicaţiile. Concluzia pe- 
nerală este că nici pănă azi fe» 
nomenele fiziologice n'au fos! re- 
duse toste la mecanică, fizică şi 
chimie, unele răminiad pur şi sim- 
piu nişte fapte vira!e. 


„POLITICĂ 


K. K. Kawakami, Japon and 
world peace, XV - 196 p., The Mac- 
milien Company, New-York, 1919. 
- Ca să precizeze rolul Japoniei în 
Soclelalea Najlunilor, aulorul face 
o expunere recapilulalivă a mo- 
menlelor mai insemnate din poll- 
tica japoneză dela 1914 incoace: 
puverani liberal al jul Hara si am- 

ha Niponilor de a stalornici co- 
tonli în ținulurile Oceanului; ins 
lervenjia laponiei în Siberia şi a- 
!tudinea Japoazzilor fată de doc+ 
irina lui Monroe; în sfirşii con: 
duila impusă de împrețurările po: 
Hice din China, 

Kawakami condamnă expansiu- 
nea violentă „sisiem german“, fl- 
tindcă imperialismul japonez esle 
de altă natură, esie singurul re» 
mediu peniru criza de dezvoltare 
cum zice el, - de care aulere de 
o bucată de vreme țara sa! De 

polrivă de inleresani motivează 

arakami alltudinea Japoalei tajă 
de Lhina: uriașa republică esie 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTAȚE 471 


un organism slab, cure în Ipocri- 
zio sa a socoti} că-i practic să e- 
nerveze pe creditori şi să-l ajije 
pe unii impotriva allora... 

Kavakam! își complecteară ana: 
Hza arătind că Japonia are gro- 
zavă lipsă de bogalele mine de 
fer și cărbuni ale Chinei. ŞI find. 
că republica nu-i în stare să le 
exploaleze singură, Japonia se 
simte datoare să intervie... Actas- 
tă mărturisire brutală esie însă 
numa! o glumă inocentă. Japonia 
se mulțumește adică şi cu inslilui- 
rea unul regim de suveranitate in- 
ternajlonală — dacă bine înfales, 
Puterile convin ca să facă din ea 
mandatarul lor oficial, 

Kari Fr. Nowak, Der Weg 
zur Katastrophe, lô 23 Aull, Ernst 
ca Verlag, Berlin W. 35, 1921, 

Prefaja este de mareșalul aus- 
iriac Conrad von Hăizendori. Le- 
gălurile aulorului cu oficialitalea 
imperială sporesc succenul alle! 
cărți lol asa de cunoscute : „Der 
Sture der Milelmăchte” (Georg Ds 
W. Caliwey Verlag fiir Kullurpo» 
litik, Miinchen, 1921). 

Nowak dā malerial inleresan? și 
ştie să-l înfäjişeze cu destulă di- 
băcie. Dovadă rindurile, care ur- 
mează şi care zugrăvesc raporlu- 
rile din |9I8 intre Kaizer şi gene- 
rali! sâi de frunte. 

In anul acela zice Nowak-—ur- 
ma să se ia holăriri Importante. 
impăratul aştepta la Berlin pe Hin- 
denburg, Ludendorti; trebuia să 
mai vie von Kiihimann și genera- 
lui Holimana. Ludenorli intră su- 
păral şi se adresă lui Hoffmann, 
indignat: „Cum ai permis, dom- 
nole, să plece nota asta?...* Hoff- 
mann, care arareori îşi perden 
cumpătul, de dala aceusla nu prea 
înțelese intrebarea şi nici impre- 
Jurarea, ce pruvocase nola în ches- 
tie. „Dar, Excelenţă, răspunse el, 
Dumnealot sosesc chiar acum de- 
la Kreuznach. ŞI acolo miam in» 
chipult că aji lual o holărire. .” Lu- 
dendorilproteslă cu energie: „N'am 
Jual aici-o holărire!, .“ 

Așa şi era. La 18 Decembre, în 
preaeala Kaizerului, se vorbise la 

reuznech despre lonte, fără să 
se in vre-o holărire. Ludendorff 
arăinse dorinta să se pună stâpi* 

-. 


+12 VIAŢA ROMINEASCA 


mire pe toale slatele ballice, iar 

"tru consolidarea granijei să se 

din Palonta o fişie lală de vre- 
un milion şi trel sferturi Polonezi.., 
„La urma urmei, zizese von Kühl- 
meann, nu sînt contra unei împline 
tări a steagului în Ballica, însă vă 
slătuese energic să nu-l lăsali a» 
<olo...* Polilica viitoare a lal von 
Kiühlmann era schijală. Impăratul o 
aprobase și n'o contrazisese ni- 
meni. Totuşi de data aceasta la 
Berlin abia se atinse chesiia o 
ferie! generale de pace, Luden- 
dorii se sculă şi protesiă. ŞI fiind: 
că pe fronlul rusesc Nemiii erau 
în plină ofensivă, ceru lămuri! stă- 
Pinirea Ballicei. 

La 2 Ianuarie 1918 avu loc all 
consiliu de coroană, la casielul 
Bellevue. Deşi incă nehotări! în 
privința Poloale!, Kalzerul nu era 
de parica lul Ludendorii. Cu o zi 

le avusese o convorbire cu 
oiimann, şi acesta demonstrase 
inieresul Germaniei de a nu spori 
numărul supușilor de limbă polo- 


BIBLIOTECA 
UNIVERSITĂŢII 


sJ Ani- 


nă cu niciun chip. Din Polonia să 
se la numa! cil trebuia ce sõ aea- 
pere gara Thorn de tunurile pole: 
neze. Prin urmare cijiva chilome- 
tri, să zicem o sulă de mii Pole- 
nezi, De acela Kaizerul înlinse pe 
masă o hartă şi zise: „Domnilor, 
iată care ar [i inire Prusia și Po- 
lonia granija, pe care o hotărăsc 
eu în calliale de ocirmullor poli: 
lic suprem şi de generalisim,..” Şi 
explică : „Pentru asla m'am . 
sat unul speclalial și bărbal com- 
petenl: generalului Hoffmann, ce- 
re-i de ame“ 

Granija era în adevăr irasă de 
Hoffmann. Von Kuhimann lu de 
același părere. Deodată Ludendorff 
se invineți, Uilă de |inulă, de loa, 
de tot... Incepu să sirige că împă- 
ralul nu lrebuia să treacă peste 
el şi să se adreseze alluio. Ore- 
nija aceasta nu poale îi definilivă... 
Hindenburg îşi arătă olunci şi el 
colții; In chesiia asia trebue să 
mai vorbim...” Şi Kaizerul inchee: 
„Bine, să mai vorbim...” 


` 


BIBLIOGRAFIE 


Dr. A. Verea, Din suferinte! it t 
Romitancă,. s; Bucuresti, Pretul 150 iol. EVENTS: PEN- urc 
rgiHiu, Enoida, Trad. de N. Pandelea (Tipării > 
zulă), laon aoa Roaimasoi”, 1m, Bucureşti, rețul 22 dei iii 
uzz minliri din „luni =" 2-a t- 
nească”, 1921, Bucuresti, Preţul 25 lei; mo BAL Viola: Romi 
Ada umbră, Sub Pozi, Editura „Ramuri“, Prețul 10 lei. 
N. Negruţiu, Anucrul Liceului de Stat „Timctelu Cipariu” 
din Ibaşfaldu (1929-1921), Tip. G. A. Reissenberger, 1921, Mediaş, 
Victor Morariu, Calduza istorică a oraşului Suceava, Bàil, 
cre Basora ei, eair, Preţul 5 lei, 
. cveanu, Șrimii (Ediţia IV-a), Edit fa i. 
aer ar A Bucuresti, ze 16 li. ) A: aa Rapa 
na n Y. Buiureanu, Crestomaţie pedologică (Ediţia If, 
Sar 1 Ji edăogită), Edit. „Cartea Romineascã’, 19214, București, 
Mihail Lungeanu, Zile Senine, Edil. „Cari e 
1924, Bucuresti, Prețul 15 lel. Pe Montane i 
enescu, Cameni alasi (I. Străinii), Edi. „C . 
minească“, 1921, București, Pretul 17 lel. A Mita că, 
Eug. Bourcanul, O istorie din alte vremuri, Edil, „Carlea 
Rominească“, 1921, Bucureşii, Prețul 16 lei. 
Gheorghe Adamescu, Contribulie la Bibliografia romlneasef, 
Edit. „Cartea Rominesscă”, 1921, Bucuresti, Prejul 19 lei, 
A. Viăhuţă, File rupto, Edit. „Cartea Rominească“, 1921, Bu- 
cureșii, Prejul 16 iel. 
. Cancel, Termeni! slavi de plug îm Daco-homana, Edit. 
„Cassel Școalelor" 1921, Bucuresti, Preţul 6 lei. 
P. Cancel, Despre „Rumin” şi despre unele probleme lexicale 
vechi slavo-romane, Edit. „Cassa Şcoalelor“, 4921, Bucuresti, Prejul 7 lei. 
ien San-Giorgiu, Sebastien Morciers—Dramaturglscha Ideen 
im „Sturm und Drang”, Buchdtuckerei Z. Hirzen A.-0O., 191, Basel. 


Lo Revue Mondiale, 15 Juillei, Paris, Prix 3 fr. 

Mercure de France, iser Août, Prix 3 fr. 85. 

La Nouzalle Reoue Frangalse, t-er Aoul, Prix 4 fr. 50. 
Annales des Mines de Roumanie, lunile, București, Preju! 30 lei 
Romania, No. 15. Numero: centesim! quarante. 

Rominla Militarð, lunie, Bucureşii. 

Lamure, lulie-Augusi, Bucureşti, Preţul 10 lei. 

Higlena, 26 lulie, Bucureşti, Preţul 3 lei. 

Orizonlul, 4 August, Bucureşii, Prejul 2 lei. 

Hasmonea, lulie-Augun!, Bucureşti, Prejul 5 lei, 

Gindirea, 1 Augusi, Cluj, Preju! 2.50 lei. 

Foaia Plugarilor, August, Chişinău, Pretul 2 lel. 
Buleiiaul Muncii, Mai, Bucureşti, Preţul 5 lei. 

Cimpul, 4 Augusli, Bucureşii, Abonament anual 55 lei, 
Cale trei Crişuri, 1 Augusli, Oradena-Mare, Prejul 3 tel 50. 
Independența economică, No. 4-5-6, Preţul 12 lel. 

Ideea Europeană, 17 -- 24 lulie, Bucureşii, Prejul 4 lea. 
Koma, lulle, Bucureşti, Prelu! 4 lel. 

Economia Najlonală, Áprit-Mai, Bucaresti, Prețul 8 lel. 


Revista Caricaturi —* 


Carlicaluriie reproduse, lără să angajeze direclia revisiei, au 
scopul să dea celilorului, sub! o formă disiractivă, ecoul preocupărilor, 
care agită astăzi lumea. ka 


in trangeecle parcului din Dusseldort? 


E, Marcel, uşa războlu mai 


ia 


AASS 


lără pericol cum singeră Inemicul. 


Lună de miere 


r XAU 
dtz 


e e sa e cati 
pi pi asa g- Pi 
LIRA N: 


Iu 


SEREA S e e. a 
aj PE ERE ENE a 


K A 
nO 


zic și cu: leală mere și privim 


{Simplicissimus} <3 


Ea T ERA E A 
Pr hi e A . ~ 5 
AI) | j 


E: rah, d 
K în, E- 


— Pulale, problema locuințe! am rezolral-a: lu locuesli in Inima 


mea şi eu inir'a to. 


(Simp teissimus) 


- Grozav al inlirzial, domnule Jean. 
— Din pricină că m'a reținul lipesa mea! (Le Rire) 


Ultima modă 


——- 


După plida lui Rebindrana!h Tagore, vestul Beziinului se exerciiă 
în contemplarea ombilicală... (Simpltet:simus) y 


SERE 
N R ROVA 
PENTRU AUTORI 
Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele primite la 
redacție, nu se Inapoiază ; în schimb, acel autori ale căror lu- 
crări urmează să se publice în revistă, vor fi înştiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului, 
Redacția își rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducîndu-se numai după consideraţii tech- 


3 nice și editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de cătră Direcțiunea Revistei. 

ç 


Autorilor care nu locuesc în laşi nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sint rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv și citet. 


— A marii miltariemol în Oerme 


sial) ră. 
i tescë biurocrație! en h 


Pentru tot ceiace priveşte redacția: manuscrise, reviste 
ziare, cărți, etc., a se adresa la Redacția Revistei „Viaja 
Htominească“, strada Lăpușneanu, lași, 


(Simplicissimus) ` 


Institutul de arte grafice şi editură „Viața Rominească“, pre 
cut şi revista „Viaţa Rominească” sint reprezentate la Pucureși 
de d. D. D, Patraşcanu, Bulevardul Maria, 57, 


Pentru cetitorii din București 


Pentru tot ce priveşte Revista „Viaţa Rominească“, ca: a- 
bonamente, anunciuri, şi pentru toate editurile societăţii Viaţa 
Rominească din laşi, cetitorii din Capitală se pot adresa şi su- 
cursalelor din Bucureşti : 


Viaţa Rominească S, A.- librăria Alcalay — Calca Vi- 


>La 


— la 4921 devine şi Gollir 


ká v [Keller . ctoriei 37, 
T Bas Ar merge pi mel bine, că fort i Ssia până de ce-a Viaţa Rominească S., A, - librăria Alcalay — Str. Lips- 
t pe străa! atiția pietoni lără experiență, (Stmpltctsnimus) cani 88. 


Editura Viața Romînească:-— laşi 


P. ANDREI 
Problema Fericirii . r 
DEMOSTENE BOTEZ 
Floarea Pâmintului 
ROMULUS (IOFLEC 
Lacrimi Călătoare 
MIHAI CODREANU 
Cyrano de Bergerac 
Versiune În rominește 
Cinţecul Dezertăciunii . . 
Statui . . oja 3 
E. DAENELL 
Statele- Unite din America . 
G. GALACTION 
Răboji pe bradul verde . , 
KNUT HAMSUN 
Pan (roman) Trad, de Luca |. Ca- 
ragiale E 2 PP UP 
G., IBRĂILEANU 
Note şi impresii , - 
JOHN MAYNARD KEYNES 
Urmäriteė poge ale păkii . 
„DE WOTZENUL 
Din icdana “sira 
Lascar Viaresaaui ` 


ANDREAS LATZKO 
Oamenii în războiu . . Lei 
|, 3, RIRONESCU 
Oameni şi Vremuri , . å 
GEORG.-FA. NICOLAI 
Biologian Războlulei 
Prelucrare de E. Relgis 
L. REBREANU 
lon (Roman, 2 vol) 
RADU ROSETTI 
Povești Moldovenesti . 
MIHAIL SADOVEANU 
Umbre 
Cocostircul albastru 
C. STERE 
R aa o m ma e 
fi. TOPÎRCEANU 
Sirofe alese (Balade Vesele și 
Ca, 1 ÎNDOIT PRE a 


Povestiri fantistict ss n 
Culegeri iraduse de MEARP 


PREȚUL 10 LEI 


Mihai! Sadoveanu 


STRADA LAPUSNEANU 


PREȚUL 16 LEI | 


Tudor Pamfile 


Il: SFINTULUI ANDRE! 


á PREȚUL u LEE 


ja A ONE“ N 


C. Hogaş 
Pi DROMA | DE MUNIE 


N Manii Neamtului 


PREȚUL 15 LEI 


—— 


Colecţia „Foi Volanti“ 


CARAGIALE ri 
Culegeri postume . , „Lei 2.5U 
1907 


£ DOVRODE) awuonenr: A 


Poetul Fàrämimii- „5 


ANATOLE Rance” 
Palaja Maai Oominulur şi Mus- 
tata Efenói ajun Mnearit 
Monahu! de G. Galaction 
G. IMRÄILËANU 
După Războin ) 
Cultură şi iteratwrà ; 
M; LERMONTOV 
Demonul , . Fă e 
9. D: PATRAŞC ANU 


"Strategie și o eseurile "de A 


cer . ah (e 
MAIL SADOVE Asu 
In amintirea Li Creanpā 
 M.-SEVASTOS 
Rime sprinicne à 
SALOM ALEHEM 
Staţia Barunnwici, ett.  , 
Traduotrt de C, Sternia 


| 0. SION 
' Moldova romai-ticå 


E NERO 

Țara minunată a peşierilor și 

Xipehuzii . . Rr 
Frad. de M, Carp, 


PA