Viata Rom. (R.), 1921, 13.2

— 9 


am BE, 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ŞTIINŢIFICA 


SUMAR: 


Semen lașchevici .. ss Lepg Drei (Romina). 

Demostene ES, a Nee ERIN do un TEE rustică. 
i TAA para rupte, 

meer 8 —homaniă, 


tar ES ent 
SE 2 Naap GET nord, IN amintesti]. 


S, Irimescu . Gens SE n combaterea tuberculozei. 
Be Şiefänescu-Galați „o. AmiaHel dim răzbalu. 


am Și Filo o Satz . - Cronica externă, 
i sa a - - Cronica ştiinfifleðd (Soarele ege grapi rani 
J= mec Opera jundu a lui Einstein. 


RECENZII: M. Aem: O eiati, Bores. -Nichifor Crainic; Pànsistutui. T, Viam 

CA, Rist: Lea tinariecea de Sege D eeng D GE Magyar BCEE 
i. Carmel Clvuleacu,—franz Hartmana: Die Brbeantminieyre des Leger Gits. O. Sank 
E Ab ëch Die Pekisg der ù Armes Se Kuamaenes wn die Ruses, Auf: 


Léon Lat: „D ţie tie Ce IMercoate d 
franges (LA Marun Homiliae ene ech wi de yoti aie Pasii (ta Go? Li 
E A ee ttrila*; skerpa Räcbein 
Albert Haas: „Aetanitinn*; PF. Saint: Ka de api NI a Germania“: O. í 
ees $ ta e te (Dentuche Bene), —Mermaen mon Rone: „Croperativele în Rusti 
de asi; E. do ae umiveraută”, Ather? waer + i 
Mendakan g (roxrmunn: Anc) sri dia Praga“ (Das T 

€ nee SE (Dep fasse acht, tator Stein ` "tat imi Folatoi în datoria filarati f 

ttir kan e er Ph — ear „Alexamiru Argipenkn* (Daa junge 


i Deuter 
REA INTELECTO du mi STWAINATATE (Literatura, — fue me — Metri ERD 
literari pi artintică imari Și Pilblegi=, —Pothiq 


A CARICATURII. 


? LAŞI r 
~ “Redacţia şi -arrapo Strada Lăpușneanu E) 


str 
emm asaa emm, gll, wg aceia aaa. 


njuaweuoqe ny 
Jis najuad 


334 apud e uean 


“434ppubui0334 |nysoo [enue jol ZI i$ | 


gapo apuu e Hens yus Heuoqe nu-q 133)SIA3M E aem 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 In- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face înorice lună a anului, trimiţind 
suma prin mandat poștal. 

cinolrea se face cu o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Reviste! să nu sufere intrerupere. 

Preţul abonamentului este: 


IN ȚARĂ: 
Paun an o =i LI Së ër 3 „+ 100 lel 
Pe jumătate an Seier the, E = 
Un număr . . . CHE e Ze e S e e äi 
Pentru Societăţi comerciale, financiare și auto- 

dă, pean . E e a . . . „ 200 lei 

ÎN STRĂINĂTATE: 
Pe unan . . - i . 140 lel 
Pe jumătate an iSi i P i TU 
Un umăr , . > e » i Lë —— a dă 


Abonaţilor H se acordă intre alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura „Viaja Fkominească”, astfel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 100 lei pe an. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va fi apro- 
ximativ de lei 600. 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
vistă fiind 15% aproximativ (adică în cazul nostru, le! 90)—cos- 
tul revistei pe an ar reveni deci abonatului numaila 10 lei, adică 
gece lei pe an. 


Administrația. 


Viaţa Rominească 


Revistă literară și științitică 


VOLUMUL XLVI 
$ ANUL XIII 


IAȘI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ 
„VIAŢA ROMINEASCA."“ 
1921 


LEON DREI 


(Roman) 
Li 


E primăvară... Pela amiază.. 

Leon Drei, răsturnat fntr'un fotoliu mare, in drăguţul bit- 
rom din noua şi admirabila-i locuință, Inchiriată pentru el de bö- 
gata văduvă, lozodaica lui, Nina Serebreanaia,—tozeşte, cu fața 
nemulțumită, posomorită, o lecţie de limba franceză, dată 
musiu Binet. Pentru iuvățarea limbilor a stăruit Ninocica, şi 
Leon Drel, ca de obiceiu, jucindu-se, primi propunerea el ca 
mare ze şi, ca râspuns, incepu să strige cu o voce prefăcută 
de copil naiv: 

— Tu vrei, Ninucica, să mă fac francez? Bine, am să 
mă fac francez. Nu mi-e greu deloc. Mä fac englez, italian... 
n'au margine sacrificiile, pe care le pot aduce eu pentru tine, 
fermecătoarea mea; deşi eu, Ninocica,—subliaiez pe eu,—asta o 
consider nu drept un sacrificiu, d drept o răsplată, o recunoş- 
Do faţă de iubirea ta pentru Leoncic, 

ŞI mal apoi: i 

— lubirea mea, —și aici incepu s'o prindă de talle, deşi Ni- 
mocica deloc ru căuta să scape,—lubirea mea pentru tine va 


Nostima locuinţă a lui Leon Drei se află în partea cea mai 
bună a oraşului. Pe pavagiul de jemn cubic cu zgomot vesel 
automobilele sic, sau cupeuri cu vizitii în jobenuri, iar 

spre sară strada, admirabii luminată, se inviorează de lumea 
care se plimbă, de domnişoare şi doamne, pe care Leon le pri- 
vește prin admirabilul binoclu de sidef, dâruit de Ninacica... Ce 
plicere să priveşti domnişoara şi doamne cu binoclu! Te aşezi 


„Ai, de faţa lor şi te gindeşti în acelaşi timp: „uitaţi-vă, aturi- 
'sitelor, frumoaselor creaturi, la Leon Drei, sorbiji-l cu ochii, 


Noii. —Romanu! acesta esie dat očüm peniru prima-oară pu- 
blichidjii. {fa ruseste oa apărea mel tirziu). Troducerea, după manus- 
arlsul cripinal al autorului, e datorită d lui A. Frunză. Tipul lut Leow 


Orel e mal t | join? 
D fost Iafät gi Eiere rusesc în doud romane, cu 


6 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


— 


1 bor, fu- 
| încîntătoare şi blăstămate”... Dar fugiți încolo, ¥ a 
SN nu-| SS pe Leon dela lucru... i trebuts end Be cu 
funde în afurisitul de Ollendorf şi să tocească, să tocea D 

— Visuri, adio, adio. Mal apoi Leoncie ag să se mal în 
toarcă el la voi. Nu mă impiedeca, şi tu, soare de prina 
nu mă tot chema la balcon; adio, frumoaselor doamne, e 
din nou så muncesc... Capricios se pomoni frusiea rs d 
albă, întotdeduna senină a lui Leon rel, O chestie ch rē- 
zolvă el: cum e mal comod de tocit cuvintele : şezin A sau 
plimbindu-te prin oda ? Dacă Seil, îţi amorţesc tsch ei şi 
indeobşte e foarte vătămâtor să stai muit timp locului. lar p na 
bindu-te, e g'eu să te concentrezi; în schimb e folositor pentru 
i Sa fie al dracului |... Am să mā plimb prin odaa, — 
sănătatea înainta de apus eet) GR ca visurile, cu fie- 
` oc leneş, ce eşti, destrinatule,.. 

KA eg Gi sl se Kc el cătră sine însuşi cu mustrare. 
- — lar; îşi răspunse el singur, — vreau să flecăresc, să vi- 

— să- dracu de Ollendort.. 

SES ca Dar ce are să zică Ninca, dacă nu înveţi lecţia ? 

— Scap eu cumva, şi apoi... so la dracu de Ninca. Vreau 
să mă văd acuşi în oglindă. 

— Nu se poate, nu se poate, şezi şi ceteşte. | 

— Dar numal un minut să stau dinaintea ogliazii,— încep 
să se roage el pe sine însuși, Dă-mi voe, Leoncic. Vreau să 
inţeleg, dece plac cu aşa de mult femeilor. -mi văd ochii cei 
fermecători. Dă-mi voe Leoncic, aşa aşi vrea... ; 

— De guler te iau şi të duca masă —rosti el miniog Ne- 
trebnicule £. : 

Şi iată-l pe Leon Drel lingă masă. Pe masă—o0 mulţime 
de fleacuri drăguţe, cumpărate de Ninocica; lipseşie numai bus- 
tul de bronz al lui Leon Drei, dar nu-i nimic: cu timpul vine 
ei și bustul de bronz. Hal, uriciosule de Ollendorf, să ?nce- 
pem din nou... e l 

Deschise manualul, îl mirosi şi se strimbă: „dracu să le 
la de cărți, că urit mai miroasă !"—gi cutreeră cu. privirea în- 
tāia coloară de cuvinte franceze, D i 

„Frumoasă ocupație pentru un om ca tmine Ip gindi ei 
cu ironie. Grozav îmi trebue mie să ştiu, că pe franțuzeşte masa 
se chiamă tabl. Ei, şi? Fie şi tabi—dracu să te ia,—ce-l ER 
asta ?..—Banii, îşi răspunse el legt îndată, —banii Nincâi. Pără 
tablă—clenci bani. Aturisenle |... | 

— Le miur,—ceti el; şi, închizind ochii, repetă în gind : 
miur, miur.„.. Dar masa ?—So ia dracu, nu mi pot aduce a- 
minte, Mi se pare. dril.. Nu, mi dril. lasă mă uit! 

— Tabl—ceti e1.— Tabl,— crăpare-ai! Tabi, nemerniculo i 
—incepu să se injure el pe sine însuşi, ob), ţine minte, dobi- 
tocule| Ce limbă afurisit | Şi oare dece nu se găseşte o sin- 
gură limbă pentru toţi? La ce limbile astea : tranţuzească, oem- 


e 


e ZE LION DRE -io H 


= 


țească, englezească, chinezească, portugheză... şi, dracu le mai 
ştie cite? Ce lume imbecilă! Pe mine să Ze? întrebat, că 
întrun minut le desființam—toale limbile astea idioate. Sco- 
team o lege, şi pace bună! Păcat că nu-s legislator! Cine 
face legile? Dobitocii, Nişte uree N nişte păcătoşi. Şi noi, 
camenii cuminţi, trebue să le îndeplinimi Să mi dea mie 
mină treaba asta,—toţi ar duce-o mai uşor. In viaţă mi sar 
tace un monument,- ŞI adesea mag duce să-mi văd statuia... 
Dar părete cum se zice ? Nu ştiu! Limbă îfranțuzească, limbă 
iranţuzească! Dragă, nu mă chinul! MII aşa de greu să Un 
minte cuvintele ! a limba lranțuzească, nu-mi fugi din me- 
morie: Eu nu-s deprins, eu nu pot să tocesc! Feu milă de 
minel., 

=- Aturisiti de Ninca; —bombäni el, —şi la ce dracu îi tre- 
bue el, să învăţ eu îranțuzeşte? Ceproasta! Dar cum se zice 
pe franțuzeşte: če iubesc?... Ştiu! Je tem? Asemenea vorbe 
je țin eu minte!.. Taca, dacă toară limba franceză ar consta 
numai din vorbe de astea. . 

Gindurile lui fură întrerupte de sunetul telefonului. Leon 
Drel tresări, k 

„Cu siguranţă Ninca a sunat", —se gindi el. Slava Domnu- 
lui, cel puțin mă mai odihnesc după aa muncă —Dragă,—eşti 
rugată să mai suni odată,—ceru el. Not an venim la telefon In- 
dată, noi sintem ocupați. 
1 La sunetul, care se repetă, Leon se sculă mulțumit de el 
insusi, miji din ochi cu cochetărie, parcă ar fi fost Ninca în faţa 
iui şi, geanta de telefon, zise în tub, rostind frumos: 


m.: 

Primind răspuns, schimbă tonul oficial cu altul mat prie- 
unos şi îndată începu să mintă. 

— Tu eşti, Ninocica ? Cu putinţă? Niclodaiă, scumpa 
mea, nu pot recunoaşte deodată drăguţa ta voce, schimbătoare 
ca luciul mării, Mai zi ceva. 

Ea zise, e ` 

— Da, tu eşti, acuma te-am recunoscut, Bonjur, scumpa 
mea | Toată dimineața asta am petrecut-o în visuri despre vi- 
itoarea noastră viață. Zile întregi am să te țin ge mină şi am 
să te privesc în ochi, 

— Nu—răspunse Nina rizind,—n'am să-ți permit, trebue 


„să muncim, 


— Dece să muncim ?—zise Leon Drei, făcind o grimasă. 
Dece am da timpul nepretuit, muncii şi nu plăcerilor ? Scumpa 
mea, tu eşti doar aşa de bogată... 

— Ce-i cu asta ? -răspunse ea,—omul trebue totdeauna să 
muncească, mal ales dacă-i bogat. li incumbă atitea datorii... 

„A Inceput proasta să Înşire prostii de ale ei”,—se gindi 
Leon şi zise cu alintare; 

-- Tu eşti fetița mea cuminte, tu ştii să răspunzi întot- 
deauna cu o rară inteligență. Da, a! dreptate, munca—inainte 


e mmm 


a on VINEA EEN, e 


te; adevărata plăcere e munca! i le spun toate astea, 
äer nici eu aici As dorm. Mā ocupcu franceza de vr'o două 
ceasuri. Foarte interesantă limbă, Ninocica, O limbă pur şi 
simplu remarcabilă. Engleza e, probabil, şi mai interesantă ? 
Dar de franceză, — trebue să-ţi mărturi intre noi,—sint inciti- 
tat, Dar ce sonoritate! Ce farmec! fiu eu în locul lag: 
lui, aşi Goran) tuturor supugilor mei, să vorbească numai fran- 

ie. Incep încetul cu incetul să mă simt francer. Am învă- 

t azi vr'o cincizeci de cuvinte! Dapildă, pârete,—continuă ei, 
punind lingă dinsul pe Oilendori şi uitindu-se In el—le miar 
Nu-i aşa, că miur e mai frumos decit părete? O limbă extra- 
ordinar de gingaşi! 

— Dat eutiea, mulțumiti—foarte gingaşă... ; 

— Dar ce memorie extraordinară am eu, Ninocica! N'ai 
să mă crezi. Ca să ţin minte—destul să arunc ochii asupra unel 
pagini, a gata! Ştii, dragă, —zise el deodata inspirat. —să 
sed eu franceza, ți-aşi face declarațiile de dragoste numa la 
limba asta! Cit urii sună, deplidă „cute iubesc“. În schimb, 
când ai zis „je tem”! Ninocica, je tem, anzi? 

— Da, aud şi zimbesc! Eşti aşa de naiv, aşa de copil... 

— Je tem, Ninocica! Nu uriclosul de „te iubesc", ci je 
tem. Tu auzi? 

„Admirabii! mai joc,—se gindea ei în timpul acesta,—cine 
ar putea să flateze ca mine? Nimeni! Sint doar unic! În 
schimb, se înţelege, averea el are să treacă la mine. Dar en 
prețuesc mal mult. Hal, proasto, răspunde-mi, că eşti fericita” 

— Dragă Leon,—auzi el,—eu sint aşa de fericită... 

—- ŞI eu sint fericit, — răspunse ei,—şi aşa îmi pare de rău, 
Ninocica, că nu mă poți vedea. Sint numal întc'o camașă de 
mătasă. Faţa mea arde de iubire... şi nu numa! faţa, Întreg ard... 

— Prostii, prostii—strigă ca în tub cu groază. Să nu vor- 
bim despre astea. Am treabă cu tine. 

— Cum prostii ?—-se Indignă e! cu on ton giugaş,—lubirea 
pentru ține e pentru mine tptul.. 

— Sînt fericită, —zise Ninocica cu biindeţâ,—dar acuma nu 
pot vorbi despre lubire, gi nici nu-i comod prin telefon... 

— Ba mie mi-i comod,—a intrerupse cu foc Leon Deet, — 
mie totdeauna mi-i comod... 

— Mal bine ascultă, ce-ţi spun,—zise Ninocica, In tri- 
mit indată automobilul meu, şi tu vino la biurou. Vreau să te 
cca intr'o afacere,—foarte importantă, şi pentru tine şi pentru 
mine... 

„Ce dihante rece !"—se gindi Leon, —dar las”, că după nuntă 
o depravez eu“. 

— Ce fel de afacere ?—0 întrebă el curios. 

i ém telefon nu-ţi pot spune. La revedere, scumpul meu, 
aştept... 

— La revedere, dragostea mea, îţi sărut, —şi se uită tu Ol- 


> 
es 


tendori,—men... Je tem, je 
de copii —iţi sărut, —şi se uit 
a. SE să lese tubul, 

ate, şi o voce cunoscută mee ii i: 

nai apere d tu, Lenea? ZER 

— Ana !—strigă n, bucurat şi surprins, şi inchise tubul 
ca palma, 

— Mal incet, că vorbesc cu logodnica mea. 

— Te ascult, Ninocica,—zise ei în tub, imbrăţişind cu mtoa 
liberă pe Ana Rozen,—parcă ai spus ceva? 

— Am spus, că te sărut şi te aştept. 

— ŞI eu te sărut. —răspunse Leon, sărutind pe Ana foarte 
1gpomotos,—auzi, cum sărut eu? 

— Aud, —răspunse Ninocica,—şi eu deasemenea te sărut. 

— Merci, scumpa mea,—rosti el pătimaş. Acuma îţi sărut 
ochii, buzişoarele, obrăjorii.. Tu auzi ?—întrebă el, continulad 
să acte pe Ana Rozen, care chicotea Incet, cu năsuşorul în gł- 
tul lui Leon.—Adio, dragă, aştept automobilul. 

Aruncă tubuleţul, rise vesel, ca un bieţandru şi, intorcin- 
du-se câtră Ana Rozen, începu so zărute furtunos, cu foc. 

— lată cu cine maşi Insura eu cu adevârată plăcere, — 
strigă el,—cu tine carne minunată de femec, cu tine, dulce ne- 
wa a Ge din nenorocire, eşti măritată... 

A zimbi numai, se lipi de el și, sărutindu- 4 
tu ton viclean: j r "EK 

— Pe tipe eu nu te aşi lua... 

Drept răspuns, Leon o lovi foarte dureros peste un 


Ea lipi buzele de minile lui... 


Incovolndu-se grav şi răzămindu-se pe un baston de aba- 
nos, cu monograma L. D., făcută cu mare iscusință, Leon Dra 
cobori scara largă de marmoră, Cu respect îl întimpină şoferul 
un tinăr uscăţiv, cu o ținută admirabilă. Dupăce salută ostă- 
şeşte, luă de talie cu delicateţă pe tînărul boer şi-l conduse, ca 
pe un copil mic, la luxosul automobil, cu desăvirşire nou, en- 
glezesc, în care îl şi aşeză cu multă ingrijire. Inchise apol uş- 
cioara şi cu îndemânare sări pe staunul sâu. 

„Numaldecit am să-mi jau un fecior,—işi zise Leon Drei, 
umțiindu-se şi aşezindu-se mai comod,—cu feciorii ăştia e mare 
inlesnire. Un fecior e—ca oa doua mamă! Ce devotament, 
te erp eer m 

runcă în fugă o privire în juru-i, pentru a se încredința, 
dacă lumea îl vede, şi mulțumit, că în natură nu era nimic rs 
indzeptat, căci dimineaţa strălucea de frumusețea primăverii, 
făcu şoferului, care se întoarse spre el, un semn plin de bitnu- 
dejte, vrind să spue: totul e în bună regulă, totule bine, aprob, 
ge poate merge, 


DE ROMINEASEA o i 


Automobilul lunecă fără zgomot inainte, mugetul trompet 
răsună, şi casele, la inceput incet, apoi mal iute, plutiră Indărât. 
Leon Drei se întinse boereşte, scoase o bavană, pentru mai multă 
importanţă, şi o aprinse. La inceput privea de sus la publicul 
nenorocit, care se tira pe jos şi cădea de căldură, S 

Dupăce se desfâtă de dispreţ, deodată începu să strige m- 
set, cu un fel de lâtrat în voce. - 

— idioțitor, dobitocilor! Ce-mi pasă miede vol, puşlamaie 
idioate |... 

„Ce bine mă distrez,——se gindi el în acelaşi timp. - Cui 
printre stirpiciunile astea =ar putea trece măcar prin minle aşa 
distracţie ? Idioţiior —strigă e! din nou,.—laca de asta te res- 
pect eu pe tine, scumpul meu Leon Drel, fiindcă eşti foarte deg: 
tept, een de spirit—wn om extraordinar, cum nu-i altul. Mult 
i-ai dat tu de lucra lui Dumnezeu, până să te nâscoceascăl Ei, 
dar bravo lui, tot te-a născocit!... 

— Nu fii lăudăros, Leon, îşi zise el.—Păzeşte-te de Wu: 
dâroşie! E trăsătura cea mai urlcioasă a cara:te: ului omenesc. 

— La mine şi trăsăturile respingâtoare devin frumoase. 
Esti un magar! 

— Cum să scap eu de dobitocul, care se ascunde in mine ?- 
opti Leon cu ton tinguitor.—Eu, dsşteptul şi pehilvanul, sint ne- 
voit să sufăr veşnic linga mine pe un dobitoc plin de virtuţi! 
Veşnic ma învaţă. Dobiiocule, pe cine înveţi? Eu sint un ge- 
niu, Dumnezeu m'a făcut aşa! Ce-s ev vinovat? Îţi mulţumesc, 
scumpul meu Dumnezeu, că m'ai făcutun geniul Mă slujeşti cu 
credință. Aşa, aşa !—aproba el pe Dumnezeu. Eşti cuminte, egit 
cumsecade, şi dacă eu acuma sint obraznic cu tine, nu băga în 
seamă asemenea fleacuri, Tu ştii bine, cit de mult te cinstesc 
eu în fundul sufletului şi mă tem de tine... 

— Nu înşeli tu pe Dumnez-u, obraznizule, nulitate —se eşti !-- 
se ridică în el celalt Leon.- Dumnezeu nu-i Ninca f Nu-i Ana Ro- 
yen, Sau altă destrinată. 

— Şi pe Dumnezeu am să-l ingel |—sesupără Leon ue 
mezcu € doar un domn foarte naiv  Incerce să lupte cu mine... 

— Canalie —fu cht pe-aci să urle Leon Drel, ingrozit şi 
speriat —are sa te pr-depsescă doar.. Ce mizerabil, ce nerușinat! 

ŞI aici cei doi Leoni începură a se certa, a se indguna, a 
se înj;ca unul pe altul cu vorbele cele mai uriţe, mai necuviln= 
tioase ; iar el, Lena Drei însuşi, ca un al treilea, străin de toată 
afacerea asta. cu plăcere asculta injurăturile duşmanilor, şi la 
urma urmelor ii numi idioţi pe amindoi... 

Automobilul în timpul Asta zbura pe strada zgomotoasă. 
Leon Dr:i aruncă havana, se întoarse şi deodata bâgă de seamă 
in muljime pe Olecica, o fetiţă de 14 ani, fiica vechiului său 
prietin, avocatul Grigorii Alexandrovici Melnicov. În uniforma 
ei de liceană, în pel-rina aibă, cu un pachet de cr în mină, 
Tetija ii placu grozav. Leon deodată işi aduse aminte de ra- 
porturile cu ea, aşa de bine incepute, şi intrerupte din pricina 


m — 


LEON DREI pai 5, n 


morţii Jul maman*,—mamei ei. La numele „maman* Leon 
Drei otț4.. .Sărmană maman!'—se gindi el cu melancolie, 
obabil numai scheletul a mai rămas din tine. Unde-! trupat 
u delicios, ochil tài mari şi negri, unde-s obraji tăi rameni, 
care deobiceiu mă intbuneau, Unde-s minile tale rotunde, alba 
ca zăpada, şi alte comori, care-mi aduceau mie atita plăcere? 
Ah, moarte, moarte, cît eşti tu de rea, de uricioasă, de nemi- 
loast... Dece n'ai omori pe cele hide, fără să te atingi de cele 
frumoase... 

Aici gindurile lui se întrerupseră, se întoarseră la realitate. 

„Ce dobitoc sint eu“, — işi repro;ă el în gind, „cine s'ar 
fi botărit să rupă aşa de uşor cu dregălaşa fetiţă, care singură 
imi cădea în mină... Ce dobitoc t.. Da, dacă nu era moartea, 
nu era această sinucidere îngrozitoare a mamei... Dar ţii minte, 
cum o tratai pe Oiecica cu ciocola!4? Dar ţii minte, cum o 
săruțai în salon, cînd stătea la pian, şi tot te uitai, nu cumva 
te urmăreşte cineva ? Nu, mu trebue lăsată, trebue folosită 
ocazia apa, trebue reinbită cunoştinţa. Ce amantă admi- 
rabilă se poarte face din ent, Te apucă flerbințeala numai la 
gindul despre aşa ceva! Dar, D minte, cind visai să te insori 
cu ea ?.. Sa hotărit, reinoesc cunoştinţa. Poruncesc șoferuiul 
să inloarcă, o ajunge el îndată. Dar cu Ninca cum râmine? 
Doar te aşieaptă.—S'o ia dracu, las’ să aş epte. Dacă întreabă, 
trintesc cu vr'o minciună. 

Se ridică, bătu în geam şi prin semne explică şoferului 
ce vrea, Şoteurul dădu dn cap, puse două degete pe cozoros 
e luţeala maginei, intoarse Incetişor şi zbură după 
etiță. 


„Şoferul ästa am să-l iau la mine, —se gîndi Leon, —am 
să LI cer Nincăi. Al dracului ştie să slujească aluristtul! Imi 
piac feciorii buni, Un fecior bun e slăbiciunea mea! 

Automobilul ajunse pe fetița degrabi, Leon poronci şole- 
tului să se oprească şi, ridicindu-se, o chemă cu glas tare: 

„— Olecica, Oiecica ! 

Fetiţa, auzindu-şi numele, se opri, se uită mirată in juru-l, 
Căutind cu ochii prin mulţime şi nepaâsind pe cel care o che- 
mase plecă înainte, Atunci Leon Drei, căutind să dea vocile 
intonație mai frumoasă, strigă incă odată : Olecica! Eu te chem, 
uită-te incoace, sint în automobil |... 

Cind ea îl zâri însfirşit, o rugă prin semne să se ap'opi. 
Olecica Indata cobori depe irotuar şi zimbind, se îndrepiă cu 
paşii ei graţioşi şi mărunți spre automobil, 

„Ce fetiţă nostimá,— îşi zicea Leon Drel, neputindu-și des- 


_ prinde ochii dela ea.—cum seamână cu mamâ-sa. dar e şi mai 


gingașă, deşi ochii sint ai lui tată-său, Dar dracu să-i ia, ce-mi 
pasă? Sint tot frumoşi şi mä farmecă, Insfirşit ochii sint nu 
ai Ii tamă-său, ci ai ei, femreşii, ochi de fată, Are să Den 
plăcere să-i sărut, 

— Bonjur, Olecica dragă, bonjur tetițţă—Incepu Leon- cu 


12 = VIAȚA ROMINEASCĂ 


miliaritate, stringind degeţelele el, recica ghiața,—ce bine twi 
eeng că te-am i 1 y Dee? imi pare de bine. Nu crezi? 
Grozav, grozav,—repelă el din nou. Ce face stimatul d-tale 
tată ? Dar frâţiorii? Dar rit SĂ Sint bine toţi? Foarte 

. Dar d-ta mă mai ţii minte 

na — Bonjur, — zise Dietz, ES za 
mwoce Inceată, fără a se hoiâri insă să ce asupra lul.— 
D-ta demult n'ai fost pela noi, —adăugă ca, deodată ridicind ochii. 

— Da, dragă Olecica, după nenorocirea cu mama d-tale 
mă apucă chiar groaza să mai vip pela d-voastră, ŞI lui papa 
al d-tale i-ar fi venit greu să mă vază., Afară de asta şi în 
familia mea s'a întîmplat o nenorocire, —mlajl el, fără să Inte: 
leagă singur pentruce.—Mi-a murit bunica, iubita mea bunică... 
Dar ce ne-am oprit noi în miiloculstrăzii şi stăm de vorbă? 
Vrei să te plimbi cu mine? Pe drum mai vorbim, apol ma- 
gina mea te duce acasă. Ai sâ-mi povesteşti despre papa, des- 
pre frâţiori! Grozav mă interesează, 

— Nu, că mă grăbesc, -zise (Decica jucindu-se cu pache- 
țelul de cărți. Mai bine d-ta vino la nol. 

Și lăsă capul în jos, caşi răposata „maman“, se Înroși. 

„Clt e de nostimă, cit de drăguță“ — se gindea Leon Drei, — 
uitindu-se lacom la fetiţă, - ŞI de unde gie ca, câşi mama e 
tot aşa läsa capul In jos și se inroşea ?... În tot cazul nu-i dap 
drumul ! 

— Te invit numai pentru cinci minute,—zise el foarte io- 
sinuant, dar cu un aer, că i-ar H cu totul indiferent. —Ce, îţi 
vine aşa de greu sâ-mi dăruești cinci minute ?—incepu el deo- 
dată să se roage. Automobilul meu face 60 de verste pe ceas, 
adecă cite-o verstă pe minută. O să facem impreună în totul 
2-3 vorste. Are să-ţi placă. Al să vezi. Al mers vr'odată cu 
automobilul ? 

— Nu, niciodată; dar cu mă grăbesc, vă asigur.—răspunre 
ea, ruşinindu-se că-l refuza. 

— AI timp, încă, al timp,—exclamă Leon —pentru asta Li 
garantez, laca te-am luat şi de minuţă. Ei, sul acuma, nu-i 
frumos să se uite lumea... Are să crează cineva, că të urc cn- 
deasila. Nu, mai bine să gezi. lar peste cinci minute ai să în 
acasă, —mai degrabă încă, decit dacă ai fi mers pe jos. Auto- 
mobilul face 60 de verste pe ceas, repetă el, şicu minile, care 
îi tremurau de emoție, o tir! în automobil, 

— Dar eu n'am cind, nu pot. —şoptea zăpăcit fetița, că- 
zind pe perna moale şi împriştindu-şi cărțile. 

„Are să fie a mea, ii fulgeră tui Leon. Numai să pun 
mina pe en. Acuma n'o mai iasi 

— Cit eşti de ciudata,—zise el mirindu-ge parcă.—D-ta 
parcă te-ai teme, nu ştiu dece. Vasăzică, m'ai încredere în mine $ 
io mine, cel mai bun prietin al d-tale? Şi nu UI ruşine ?... 
Şezi mai comod,—comandă e!.—Automobilul e al d-tale, 


LEON DRE e i 13 


su... eu, Olecica, am să te țin de talie, ca peo fatä mare. Doar 
al vrea deja să fii fată mare? Aşa-i? 

$i cu indemânare îi coprinse talia şi juca încet din degete 
pe şoldul ei slăbuţ, 

— Nu, nu trebue, zise ca, căutind să se libereze din mi- 
alle lui Leon şi cam speriindu-se de vocea: lui, care tremura, 

— Ba trebue, dragă fetița —obieciă Leon Drel cu un tos 
gagalnic ; parcă dta nu vrei să smeni a fată mare? Şie 
foarte frumos, cind un domn ca mine, stă alături de o damă mi- 
ttică. Spune drept, Olecica, poare că nu-ţi mai plac?,.. Doar 
într'o vreme grozav iţi pliceam, așa-i ?—bolborosi el deodată, 
ceva încurcat, simțind o turburare deosebită din faptul că e sin- 
gür cu fetiţa şi că nimeni nu-l poate impiedica de-a face cu ea 
tot ce-o vrea. 

— imi placi, —râspunse Olecica in şoaptă şi lăsind capul 
in jos,—numai ia mina, te rog, mi-i incomod. 

— EI, bine, o lau, scumpa mea, dacă imi ceri, dar ţi-o spun 
be cinste, imi pare rău, zice el, lăsind deasemenea capul în jos. 

ta parcă mai bânui de ceva râu ?.. Sint eu parcă în stare să 
fac vreun rău? Nu, nu-l nimic,—o linişti el, cind ea H privi 
speriată, — iaca deja zimbesc. Nu m'am sipârat. Eu înțeleg: te 
temi de mine, fiindcă eşti incă o fetiţă mitica, D-ta te-ai cam 
dezobişnuit cu mine, dar cind te-i deprinde din nou, iar n'al să 
te mai temi, Aşa-i? 

— Da, mam dezobișnult, — confirmă Olecica, — bucuroasă 
că el şi-a explicat bine spaima el. Nouă doar ne-a fost dor la 
toţi muit timp de d-ta,—incepu ea să povestească. Papa se mira 
icarte mult, că ai incetat de a mai veni pe la noi. Pierre adesea 
intreba de d-ta... ` 

— ȘI micuțul Pier, zise cu părere de rău Leon Drei, —ce 

cătos sint eu! Şi cred, că simeți foarte trişti fară mama... 

, lasă, scumpă Olecică, nu mai plinge. Nu ştiu, dece ţi-am mat 
amintit despre mama. Hai să vorbim mai bine despre lucruri 
vesele. ţi place să te plimbi cu automobilul? Dar ch de dră- 
guță te-ai facut, continuă el, dupâce ea dădu din cap şi, şter- 
ginda-şi lacrămile, zImbi... 

— Te-ai făcut foarte drăguță, — repetă el cu plâcere,—chiar 
ie- aşi săruta, dacă nu mi-ar fi iren, Dar mi-i fa Dar ţii minte, 
cum odată te-am săruiat In ceață, în salon, rosti el, incepind 
din nou a se tulbura, şi o luă de mină. fară să wea. ȘI aşa de 
bine lji stă cu pelerina albă şi pălâiiozra asta. Eu iţi văd chiar 
clavicula... Te rog no acoperi. Dar ce pan:oli frumoşi | — strigă 
și deodată in extaz, parcă deabia acum l-ar fi văzut. Dar dece 

ascunzi picioruşul ? Doar l-am vâzut, mi-a plăcut, ţi-am spus-o! 

Nu văd aici nici un râu. Doar eu toate pot să ji le spun, fiindcă 

au te iubesc. Dar d-ta pe mine ma iubeşti 7—întrebă el, — din- 
mai aproape de ea. 

— Te iubesc —răspunse simplu Olecica, — nol toți te iubim. 

— E bine că toţi mă iubip,— zise Leon Drei, ŞI d-tale îţi 


14 " VIATA ROMINEASCĂ 


` PATA RODA a — 


multumesc, Olecica. D-ta eşti datoare să mă iubeşti foarte molt, 
Gang cu "sint un om bun, un om rar. Eu sint un om extraor- 
dinar. Pacat că np mă cunoşti mal deaproape. Al doilea ca mine 
mn se mai păseşte pe lume. Dar ce ciorapi drâguţi ai,.—o frt- 
museţă! zise el deodata şi se uită chiuriş ia spinarea şoferului. 

„O îmbtrâţişez şi pace bună“, — se gindi el, simțind, cum 
irezistibil i se întind minile spre ca. y 

Maşina înainta lin, fară zgomot Oameni! treceau ca nişte 
păpuşi, pe care le trâgca parcă cineva cu O aţă. Leon iute se 
uită In toate părţile, se plecă, puse mina pe un pantotior, lunecă 
pe ciorapul legat cu o jaretieră deoparte a genunchiului, îmbră- 
țişă pe fetiță cu cealaltă mină, o strinse cu putere, şi de emoție 
începu să respire greu. 

Mi-i frică, sont Olecica. cău'înd să scape de el. 

— Dece ţi-i trică 2—gopti Leon zimbind incurcat? De mine ? 
Oiecico, de mint ? Nu-i păcat să vorbeşti ? Nu fac doară nici un 
rău. Nu poţi săruta o fetița, dacă o iubeşti? Eu te sărut doar 
ca un frate. D tale trebue să-ţi placă asta... D-ta ar trebui să 
mă sâruți... Tu trebue så må săruţi, — trecu el la fu. Imi eşti aşa 
de dragă,—ii şopii el la ureche. r in asta nu-i nici un rău, 
—incepu el,- fâră să ştie dere, s'o roage. E plăcut să săruți, 
şi ţie trebue să-ți placă. Sărută-mă te rog. Leon te roagă. Leon 
â! (äu pentru vecie.. 

Pe Olacica o înfricoşa mai mult decit toate, respiraţia lui 
întreruptă. D mal venea să A şi-i era milă, că o roagă. Dacă 
i-ar fi putut spune, să n'o mal roage... 

„Cei cu dinsul? — se gindea ca cu nedumerire, Poate că 
indata cade leşinat. Respiră aşa de grozav, Poate trebue ajutat 
cu ceva ? MI-i atit de milă de el, —continua ca să se gindească. 
Aşa de cum se cale, aşa de bun, şi se umileşte în fața mea. ŞI 
e mi-i ruşine să-l spun, să nu se mal uimilească... 

— Dece respiri d-ta aşa? abia rosti ea iastirşit. Ţi-l rău? 

— Respir aşa —râspunse Leon nemulţumit, hindcă tu nu 
mă iubeşti. Dacă eat iubi, eu aşi respira altfel. Sint gata chiar 
sâ pling... 

— Numai să nu plingi,— începu să-l roage serios Olecica, 

-te rog.. Nu-i nevoe, am så fac, ce vrei... s 

— Nu, acuma degeaba, eu tot am să pling, — zise Leon, 
desfátindu-sè de chinurile fetiţei, şi puse batista la ochi. 

Oiecica ţipă incet, făcu ah! faţa i se încrei ca de o sufe- 
iuți; ridică o mină, fară să-și dea samă pentru ce, şi cu sit- 
punere se lipi de buzele Jul, e 

— Eu pe d-ta te lubesc, numai pe dia. —şopti ea; lacri- 
mile ei calde lunecau pe faţa lui. Numai pe d-ta, şopti ea încă 
odaia şi începu să se ba în isterie.. 

„Na-ţi-o bună, — se gindi Leon Drel, =uitindu-se îngrijat spre 


şofer, — m'am intrecut cu jocul. Pentru fetiţele tinere nu-i ne. 


voe,- se vede ireaba,- de mijloace aşa de tari. Mal simplu, tdi- 
otule, mal simplu cu copiii 1" 


LEON DREI 15 


— Incetează, — incepu el s'o roage cu mult singe -m 

speriat. G'ozav sint de speriat ȘI apoi statea E 
că aude şoferul, sint pierdut. Dar încetează, te rog, —Strigă 

el înadins, —d-ta al să mă compromiţi. 

— Nu mal tac, şopti Olecica suspinind, Eu nu ştiu dece... 
nu tiu, ce s'a petrecut cu mine. Nu te supăra pe mine. Vreau să 
merg acasă, — rosti ea cu stringere de inimă şi simțind un gol 
grozav, WS eegene gol d e SC 

— Dar mă iubeşti o întrebă Leon Drel liniştindu-se şi 
imbrăţișind-o do nou. Numai atita sâ-mi i 
EE, Ä Cora răspunzi, să mă săruţi, 

— Te iubesc, — răspunse ea cu supunere, 

— Tare 2—Eu vreau tare. 


- Tare, îngină ea, lăsind capul în jos... Și vreau să merg 
acasă, w 


— hi mulțumesc, — zise Leon Drei mișcat, eşti un copil- 
De E Sigil diau ridicindu-se. lar acuma,— se 
resä el din nou cătră Olecica, —spune, e umită, - 
îmtiinit cu mine? 4 E oana 

Ea se intoarse spre fereastră şi dădu din cap, în loc de 
tăspuns, Leon Drei o privi cu un extaz nepretăcut: 

„Ce odor, se gindi ci. Şi se poate compara parcă plăcerea 
pe care am primit-o dela ea, cu plăcerea dela una ca Ana Rozea 
sau Ninca? După o aventr:? aiit de nostimă iți vine şi greu så 
te mai duci ia SS asta de Ninca. Dar nu-i nimic, m'olu 
ducs.. Eu sint un aşa fel de ticalos, că sint în stare să mistui 
totul; şi pe fata asta, şi pe Ninca şi pe cine vrei. Dar trebue 
să mai COR dela ca o intilnire... 

— lată câ acuşi sintem şi acasă, —zise el, luînd Olecica 
de mină. Vezi, cum. må țin eu de cuvint? Eu get om cinstit 
Dar adecă să nu ne mal vedem noi mai melt? 

— Dece, — întrebă Olecica,— d-ta doar ai să vii la nol. Lui 
papă ap află para aşa ra rață 

— Eu, Uiecica, se înțelege, am să vin, dar pârcă 4 
să pe fie indâmină în pensie lui papa ? Doar d-ta p eg mă 
iubeşti, şi eu pe d-ta te lubesc, Faţă de papa nol n'o să ne putem 
săruta, şi cu am să sufăr foart- tare. Parcă Var plăcea, să 
sufăr eu tare? Eu mor, dacă nu te våd, dacă oit H lipsit de pu- 
ST a te săruta. Eu sint aşa fel de om, că pot să mor de 


` — Nu, nul—strigă cu groază Olecica. Da 
Eu doar a vinovati. e EPOPEON 
k — Eu nu zic, că eşti vinovată,—o linisti Leon Drel. Ṣtil ce 
a venit în minte ? Eu stau singur.. e ai veni la Lok 
Syl ai făcut vr'un rău? Eu te iubesc, şi deacela d-ta et chiar 
lare să vii, altfel am să cred că n'ai incredere în mine, D-ta 
poţi veni şi după ocupațiile dela liceu, Am să te tratez — zise ci 
tucintat deodată, —cu nişte bomboane excelente... Am nişte bom- 
toane stranice. Cu rom! Ai miacat vreodată așa bomboane ? 


#6 VIAŢA. ROMINEASCĂ y 


Beasu olată, iar inlăuntru—rom. Aşa rom bon! La mire 
e ie vadă, nimeni m'are să știe.. Cind H veni, am 
să cad chiar în genunchi inaintea d-tale. Eu pot doar să mor, 
dacă nu ie văd mult timp, — repetă el din nou amenințarea gar 
Poţi veni chiar de dimineaţă la mine, iar cei deacasă, lasă- 
şi la liceu.. 

wee Al incepu s'o sărute cu foc, parcă ar fi fost ideia 
el, de care a ajuns el la extaz. Ea consimţi totusi apr iau 
el fu nevoit s'o roage încă -mult timp, s'o ameninţe cu sinuci pe" 
însfirşit ea D dădu cuvint, şi el, pentru mai multă deg 
ceru să jure solemn. După cererea lui, ea jură pe viaţa Ini papa 

aler, 
e j$ aventură minunată, un roman feeric,—se gindi Leon eri 
aproplindu se de «norma clădire cu cinci caturi, unde se af 
biroul log 'dnicei sale, Nina Marcovna Serebrea naia, — nimic în 
felul ăsta încă n'am încercat. Ce fetiță 1. Ticălosule de Leoncic, 
te ador. Norocnsule, fericitule ! ° 

Se dădu jós din automobil şi, sustinut din nou de ai 
tirindu-şi greu picioarele, începu să urce scara cea largă mar- 
moră, acoperită cu covor, 


s 


In catul al doilea Leon Drei apucă la dreapta, se opri dł- 
naintea uşei cunoscute şi cu mare plăcere ceti pe tābhța de a- 
lamă, lucitoare ca aurul, inscripţia admirabil tălată : 

Biuroul d-lui Naum Evghenievici Serebreanti. 

— Unde eşti tu acuma, sârmatie Naum Evghenicvici, se 
gindi Leon Deel, zburiindu-şi mustăţile cu degetele e nenoroct- 
tule, mi-i milă de tine! In clipa asta eusint Naum Pvghenlevici, 
nu tu! Ce să-i faci!.. Haide, stai, stai acolo în mormint. Adio! 
Te ertl. 

Aruncind o privire pe cartonul, care tăcea cunoscut vizita- 
torilor, cå „uşa e deschisă —rugâminte de a nu se suna“, — intră 
în sala lungă şi încăpătoare. Leier, care fuma fără grijă, ta 
vederea lui Drei tresări de spaimă, strinse Între degete ţigara 
aprinsă, —i se poruncise să nu fumeze, şi zimbind volos alergă 
voiniceşte spre Leon Drei, cu degetele minilor desfăcute. 

— Nu s'a intimplat „nimic? — întrebă Leon Drei lisindu-i 
paltonui, şi cu un ton sever, caşi cum ar fi putut să se intimple 
ceva, şi incă din vina uşierului. 

— Nimic, să trăiţi Leon Alexandrovici, — răspunse uşierul 
cu un ton vioiu şi vesel, Nina Marcovna, -— comunică el în şoaptă, 
—are, Să trăiţi, mutafiri. 

~ la pălăria, zise Leon Drei, fără să-l ţie în seamă vor- 
bele. Mai cu băgare de samă cu pălăria, — începu el să răc- 
nească. Costă 50 de ruble! Nu vezi, ce ţii în mină? Dobitocule L, 

Fără să asculte sruzele ușierului —mai drept vorbind, —fă- 


cindu-se că nu le aude, Leon Drei intră într'o cameră mare şi 
pncăpătoare, unde lucrau în dosul gratiilor de lemn implegaţii. 


LEON DREI H H 


mg 


Tot alci umblau încolo și incoace clienții cu aere lictisi 
îmgă mese zăceau mucuri de ţigări, Se de ee Ze 
nică, cu tot cartonul, pe care era tipărit „rugăm a nu se fuma“. 

Cel dintălu îl băgă de samă pe Leon Drei, administratorul, 
Isidor Isacovici Zuchrrman. Șoptind ceva ajutorului său, alergă 
din cuşca comună şi cu faţa bucuroasă Eat întru întimpinarea 
viitorului său patron. Un fizionomist încercat văzind această faţă 
ar fi zis că ea exprimă bucuria în urma primirii unul cadou de 
vre-o 3-4 mii.. Leon Drei așa îl și înțelese şi-şi luă și mai 
mult E “i purtare, 

sidiotul Asta are, desigur, o nevastă frumusi vr'o bucă- 
jică aşa, pieptoasă, — își zise el. Trebue intrebat: sch fără ci 
© îndoială —horări el, uiiindu-se din nou la Isidor Isacovici,—a- 
semenea indivizi cu de cele slabe nu se insoară, La dinșii ne- 
vasta trehue să fie nevastă, groe, cu ochi negri, obrajii cu 
Rropiţi, şi brațele falnice, grase, cu degetele — cirnâciori! Grozav 
mi-a venit patiă să sărut o astfel! de iemet, pe cinste! Am să-l 
mai intreb...“ 

Intre acestea întreg bluroul într'o clipă află, că a sosit vi- 
itorul patron şi începu încet să murmure. Majoritatea sluibaşilor 
ze E äeren og: in picioare, 

sidor Isacovici Zucherman, cu o gropiță adincă în mii 
bărbiei şi cu nişte admirabile mustäji Ain deja uni SE 
ca să siringă cu foc mina sacră a lui Leon Drei, mb cu 
chelia lui sirăvezie, H lăsă cu cochetărie la oparte. E 

„__— Bună ziua, — zise Leon Drej, rostind framos şi grav şi 
intinzindu-l trei degete, — al patrulea şi pe cel mic inadins le 
strinse de palmă,—pe care Isidor Isacovici le apucă cu extaz cu 
amindoui mirile, şi incepu să je scuture cu stărvinţă, — nadăj- 
dvesc, kën aici totul e în regula? 

—— in cea mal desăvirgită, Leon Alexandrovici, — răspu - 
“zi Isidor Isacovici, frecindu-şi minile cu o plăcere stia: Toti în 
locurile lor, toți muncesc şi toți sînt bucuroşi să vadă pe viitorul 
el piron, ge d n un rfs cuceritor, arătind cu ochii înspre 

jdași,care stăteau drepți ca luminârile In :docul 
aşteptarea fericirii de a pe And mg 2 

— Dar... dece cravata d-tale nu-i la locul ci, — întrebă pe 
neaşteptate Leon Drei Indreapt'o, nui frumos, se vede ronet pa 

i începu să se închine maiestos In dreapta şi în stinga. 

—_La mine, Leon Al-xandrovici, cravata e vecinic în neg- 
rindu;ală, —rise respectuos Isidor Isacovici, bucurat de observaţia 
prietinoasă a lui Lson;-—n'am cînd so bag în samă, vecinie 
cupat... Trebue să-i fi slăbit închee!oarea, 

Zitind acestea, începu să tragă de cravata sa destul de 

— Atunci cumpără una nouă,—îl sfătui bhotărit Leon Drei, 
rar sp eege e tax mă E a lui Isidor Isacovici, şi 

uzia, că aces erman ste vre-o 
are să fie cn decăvirgire chel. D ZS 


a "më 


13 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


d ———————— 


— Chiar azi am să-mi cumpăr, — făgădul bucuros Isidor Isa- 
covici şi începu să dea nişte semne misterioase cu mințile la eps: 
tele slujbaşilor. 

In clipa asta păşind măsurat cu pleloruşele-i strimbe, a- 
lergă ajutorul administratorului, Veniamin Solomonovici Blumchin, 
care Inchinindu-se grațios lui Leon Alexandrovici, şi arâtind, că-l 
Hpsesc din gură şapte, sau poate chlar opt dinți, sisti misterios: 

_ Isidor Isacoviei, la telefon! 

Ca o ghiulea se aruncă Isidor Isacovici după gratie, tăcind 
in mers, semne de adio din cap... 

„Ce caraghios, se gindi Leon Drei —fără să se gindească 
cul se potrivesc anume aceste vorbe: lal Zucherman, sau lul 
Bium:hin. Dar frumos mä intimpină, afurisiții! Imi place, cind 
mă intimpină bine. Trebue făcută cumva o paradă, am să-l fac 
să defileze pe dinalntea mea... Și probabil fiecare din viitorii me 
slujbaşi e însurat, — continuă el să se gîniească, — şi probabil cei 
mai mulţi au neveste nostime... He-e!—D'apoi aici eu o să am 
amante pe vreo doi ani. Biumchin ăsta samână foarte mult 
a om CH nevastă nostimă, Fără dinţi, bărbuța ca de cinepă., 
la să-l întreb eu! Dar aerul aici mi se pare, nu prea... ce porci! 
—injură el jn gind. Am să fac pe patronul supărat. la să te văd 
Leon.. masca nemulțumirii pe obraz L.“ 

— Ascultă, Veniamin Solomonovici, — rosti Leon Drel, sco- 
tind buza de jos cu dispreţ şi cu o minie parcă stăninită, — d-ta 
eşti însurat ? Apropos, dece miroasă aici aşa de urit ? In biure- 
urile stimatei mele logodnice trebue să miroase frumos, iar nu 
urit, —continuă el cu demnitate, Asta pâgubeşie firmei. Inchi- 
pue-ţi un caz,—începu el să explice: vine la E o persoană 
suspusă, vr'un general Ce are så crează el despre respectata 
mea logodnică, ce are să crează el despre slujbaşi? N'are să 
injure în sine cu vorbele cele mai urlte? Ipi pun în vedere, Ve- 
iamin Solomonovici, că nu mal îngădui asemenea lucru. Vorbeşte 
ep fiecare slujbas în parle. 

; ȘI scoțind o batisi4, curată ca zăpada, și” observind efectul 
vorbelor sale, cu aer de mare supărare duse la nas batista par- 
fumată. 

r) => În adevăr miroasă,—rosti speriat Veniamin Solomonovici, 
trăgind cu nasul, dar nesimţind nimic, Meinis, strigă el cu voce 
de fiara, dece alci miroasă urit? 

Meinis, un băiat cu pârul lung, slab, bubos, cu ochelari, 
eg “din cușcă cu iuțeala săgeții, puse îndată după ureche con- 
delul; cu care scria şi, smirnă, cu minile în jos întrebă zâpăciţ: 

— Miroasă urit? Se poate? 

Cu mirare trase indată aer cu nasul. Toţi slujbaşii incepură 
indată cu feţele speriaie să tragă aer cu nasul, 

— EA nu se mai intimple, —râcni şi mal sălbatec, și mai 
cu genä Veniamin Solomonovici, învineţindu-se de sforjare, Des- 


$ a D 
A OR. i wi) Es 


JT 


SEX, e A) 9 


„ahideţi o fereastră, Acuşi aerul va fi curat zise. el, cu ges 
pa caini ad viet îni ent ed att alia Ve Les? 
Dag e foarte „plăcut să fii patron, se gindi Lann pi, 
“malițimit că a băgat neliviştea | între slujbaşi. ` Am să -introduc 
ned „mea spionajul In. biurouri. „Las'să-şi roatä gitul 
pi ou Dar d-ta—igl aduse ek aminte, adresindu-se cătră Veni- 
anim Solomonovici,—tot nu mi-ai răspuns încă la intrebarea mea : 
eşti Jogorat, sau mu? a is mu 

is a Ba chiar foarte, — răspunse cu ton giomel Venlamia So- 
4oanonov ici, simțind câ minia vultorului patron s'a potolit, chlar 
foarte —Bepetă el. E al treilea an, decind m'am sinucis,—latre- 
buloţă'ei o vorbă, care era la modă printre slujbaşi.. — 
isf ni Aeg-A 2—zimbi Leon Drei şi zise, examinind parcă, din 
toate părțile cuvintul acesta, preţiindu-l mult: te-ai sinucis, . ȘI 
nu-ți pare rău, nădâjduesc ? Probabil nostimă ?—se informă el 
tai elit R Oaa. 4 A d, e 2 ară 

nu i = Brumetă,—râspurăe Veniamin Solomonavici modest i 
„părere de rău, că nevasiă-sa nu-i blondă ele un caz. a 


"potrivit. du (gd Sal fI BM 9! ui 20b) mii ics. fe 
Selis — Dar eu respect şi brunetele —il mingte Leca Drei, Dach e 
'Armmoase, toate femeile sint bune. În general, adaogă d „pr 
negle; € bine cind iţi alegi, ca prietina, o fată frumoasă, Es 
de p mea, Veniamin Solomonovici ? Wa să zică, — zise el 
“deja sigur—nevasta d-tale e o nostimă brunetă grăsuți ? Parcă 
aya je ai exprimat d-ta 2- Te felicit, imi pare bine pentru d-ta. 
"Apropo,-—printre. slujbaşii noşiri se găsesc oameni insuraţi ?  » 
3 u eLa ee i-o fi trebuind Ini asta ?—- se. miră, în gindul lui, 
„Veniamin Solomonovici. Dar poate „că-i trebue lui la ceva. —Îşi 
zisa el. Poate se gindeşie să spurească leturile ? ȘI ai noşiri mal 
că ar cere o u:care a salariilor, Apropo, îl şi transmit rugă- 
piotsa mea şi a luljZucherman“, | e ee? 
Hia =— Da, Sint losuraţi maitoli—rãspunse ella intrebare... 
— Ce zici ?—esclamä foarte bucurat Leon Drei, pierzindu-şi 
peniru un moment gravitatea, Aprab în totul. Nu-mi plac am- 
ploiații becheri. Siujbaşul nelasurat € o molimă. Noi avem si 
concediem pe toli becherii... Insuraţi-vă, d'or, dacă vrei să ser- 
et, la Leen Drei impăriăşeşii părerea mea, Veniamin Solo- 
mg i me h ; ; A 
`. au ştiu, ep să-i răspund, — se: gindi Veniamin Salomo- 
'nowici“,—şi totuşi trebue să răspund, An să spun că impărtă- 
Sege, dracu să-l ial Crâparea-ar.... Pâcatcă nu-s eu patronul, 
el—amplolutul meu. Lat arâta eu. Pentru asemenea Intrebări 
sagagang ME E e 
pn +r mp sc în totul, —sisii urit. Veniami amonovici. 
i — Ei, bravo!—aprobá Leg Dret esain Ae că a a? 
de acelaşi parere cu mine—ca să pm fie cineva cu același 


29 VIAȚA ROMÌNZAS Re. 


ei E 


părere cu mine, mal rar. Dar,—te rog,—cunogti d-ta parta- 
rea acestor tinere femei? Eu sint un om foarte moral şi, — 
iartă-mă peniru francheţă,—sirt de părere, că fiecare femee să 
cunoască numai dn singur bârbat., Aşa-i, că sint un om ciudat ® 
Sint un visător curios,— continuă Leon Drei, destâiindu-se de aerul 
nedumerit al lui Veniamin Solomonovici,- şi un om foarte cast, 
Uräsc prostituatele, şi mai moli încă pe destrăbâlatele aşa zise dia 
familie. Mă rog: un om cum se cade, cum îs eu, de pildă, nu 
ştie, cum să scape de cle, Ştii decolteuiile aen ingrozitoare, 
felul, — piietinesc, chipurile. —cum "e înhaţă cu mina goală, at 
dracului de seducătoare, zimbetele care promit atitea... Pe mine 
mau să mă ademenească ele, dar pentru alţii, e uşor, crezi? 

— La drept vorbind... sisii şi mal urit Veniamin Solomo- 
novici, neşiiind, cum să-şi ascunză privirile după fran-heţa Ini 

Drei,—la drept... 

„Al dracului ma mai strins cu ușa,—lucrau febrii gindurit= 
iul între acestea—cCum să te ţii faţă de ei? Aturisitul de Isidor 
Isacovici înadins mi l-a trecut me, Dar de răspuns, tot trebue 
<ă răspund, ba încă astfel, ca să-i atrag bunavoința. Vreau doar 
să-l cer un adaos. Nu te lăsa pe tinială, Veniamine. Bună treabă 
ar fi să i-o fac acestui Isidor. Dar oare dacă m'ar face pe mine 
administrator, — incepu a-i miji lui prin minte. Şi leafa alta, şi 
cinstea alta. S'ar face zgomot. Cum mil-aşi mai căuta altă locn- 
mp... Nu dormi, Veniamine!.* 

— La drept vorbind,—zise el cu tărie și pregătindu-se să 
sară ca o pisică asupra bi Leon gi cu cred intocmai la fel. Ne- 
vestica mea, — şi „nevestica” o rosti cu un ton glumeț.—e üm 
ideal. Afară de mine n'a avut nici măcar cunoțtinţi.. Dar cu 
Isidor Isacovici altfel stă chestia... Pulu de lele, —sopti el.—nos= 
timă, dar puiu de teie.. La noi slujbaşii toţi şoptese într'una 
despre dinsa... 

— Mizerabila i—rosti Leon Prei cu indignare, Dar = nos- 
timă—zici ? Aşa afurisenie... Interesant. —zise el pe nas... Treboe 
să ne gindim, La treaba asta trebue măsuri. 

— ŞI avind o astfel de femee, se mai gîndeşte să vă roage 
SE urcarea lefii,—rosti Veniamin Solomonovici cu indignare 

voce. 

— Curios,—zise Leon Drej pe ginduri. Da,—zise el, ca după 
rezolvirea unei complicate probleme, —o să am de furcă... alci... 
Are să fie nevoe de corljat toate femeile stricate ale slujbaşilor 
noştri: ori fii cinstită, ori la-ţi bărbatul, cucoană! Am să le arât 
tu, et éi Leon Drei. M'ai auzit ce spun cu, Veniamin Solomo- 
novici 

— Vam auzit, sisii Veniamin Solomonovici cu vioiciune. 
Acuma aerul mi se pare, e bun,—adăogă cl, şi iacepu să tragă 
aer cu nasul, 


LEON DREI 2i 


N 

— Un aer admirabil,—contirmă Leon Drei, Vă rog venti- 
taţi şi ventilați. 

Pe deplin mulțumit de convorbirea cu Veniamin Solomono- 
vici, Leon îi făcu semn de adio şi dispâru în biuroul stimatei 
sale jogodnice, Nina Marcovna Setebreanaia. 

enlamin Solomonovici, ràdios în sufletul lui, că a reuşit 
să-i pună piedică lui lsidor Isacovici, alergă la cuşea sa, fre- 
cindu-şi minile. Istoria conversaţiei sale cu viitorul patron o po- 
vesti sara nevestei, se înțelrge, cu felurite adaosuri; în 
timp eşea, că şi-a bătut joc, şi de Isidor Isacovici, şi de Leon 
Drei. ŞI lucrul era aşa de plăcut, încît neveste-sii nici chiar st- 
siiala nu | se mai pāru aşa de uricioasă. 


(Va urma) Semen luşchevici 


PDO Ron) 


in] oan) Emige—— Jidëlrbe ang, pi - 
sina mg (ai 
ez ns us amidvvuo ab eului oilugb séi 
t —aäapnzib ji} oiba gti i s mai d aoad ie 
pi oz ora ko „loto siss 
i Z vimzinaN 
LU Eau t-s 
ER OO diala ie-ubato 
DÉI ATAR HEIN 
i as gl 
fuga 13 a 
3 a o tigt’: 
name 


Viziune de Toamnă 


Rămine Toamna, singură, pe zare 
Privind cu ochiu'i tulbure şi mare. 


De veacuri viniu-aduce de departe 
Pustiul sur întins pe dealuri moarte 


De spaima mută a pustietăţii sale 
Aleargă Toamna "mn asprele-i sandale. 


Stan 


împletrite dealurile deşarie 


Ca nişte păsări cenuşii şi moarte 
Căzute'ntr' o celestă vinătoare. 


Şi Toamna singură-a rămas pe are 


PRIMĂVARĂ RUSTICĂ 


SR aa ji intr-a g 


Pa a ISN Er 


T j 
Srii I- DONOMGS 


£ 
Primăvará,— , GE E SE R CH 
Vintul desghețat de soare Curge câ o apă, , 
Intinzind un, şes de-asupra dealurilor inverzite, 
Zārile, In ele, abia pot să mai tucapă, 
Sraa senz Zurbak 
Luminează trist şi prea mult casele în alb vărulte. 


bei! 


15300 opaigomat 


la ograda "n care colțul erbil esă rar, 
Fluturind cămeşa albă cutighei, 
Omul bate nişte cue întrun car, — 
ŞI bat cue toate dealurile după el. 


in grădină ard mocnit şi singur frunzele de an, 
Atirnind pe garduri lungi cununi de fom, 

lar pe urma carelor ce au dus semințele pe lan 
O găină albă a 'nceput să scurme 'n drum, 


e 


Din cind în cind s'aude pănă-alci 
Prin liniştea ca un ecou, din sat, 
Pocnete de bici 

Deia băeţii care umblă la arat. 


24 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe coasta dreaptă cu verdeață crudă 

Se vede bine "o urma plugului ce scurmă, 
O brazdă ucagră, proaspătă şi udă, 

Și-un cocostire, parodiind un om, în urmă. ù 


Plugurile merg incet şi nu se mai ajung, 
Do! boi ca nişte nouraşi abia înaintează; 
Și-un cucoş plictisit a 'nceput să cînte lung 
Flindcă e demult amiază. 


Demostene Botez 


FILE RUPTE 


Un om amărtt 
larna asta domnul lancu Strolan o duce greu de tot. Pe 


ia noi vine adeseori şi, decum întră pe uşă, începe cu glas ri- 


dicat şi tragic, 

— Ce iarnă, domnule! Ce ticăloşie ! Mizerie curată! 
înţelegi dumneata? Mizerie! 

Tot smaru) din cuvintele acestea | se zugrăveşte instan- 
tancu şi expresiv pe faţă. Cbrazul i se stringe in creţuri multe, 
care se Ingrămădesc subt ochi şi fac din chipul lui icoana 
scirbei nemăsurate. 

— Ne-am îngrămădit cu toții, Ințelegi ? cn copii, cu ne- 
vastă, într'o chițimie, unde abla te poţi invirti, şi tot înghe- 
Hm de frig... Incaipe mine, până la cancelarie, ştiu că mA 
ia dracul, în paltonul ästa vechiu şi păcătos. 

Sin adevăr, paltonul domnului lancu Stroian îți dă fiori 
de frig, numai cit te uiţi la el. 

— Mizerie, domnule |... ticălogie l!l.. rela dumnealui „Cres- 
cendo". Revolta exagerată, pe care o pune in cuvintele aces- 
tea, H urcă şi mai tare singele în obrazul veşnic congestional. 

Doar un păhirei de vin vechiu, o gustare picantă şi o 
țigară dacă-i mai împacă pe domnul Stroian pentru cîteva 
clipe cu viaţa şi cu oamenii. Bea vinul încetişor, trecîndu-i 
pe cerul gurii, îşi ş'erge mustața zbirlită cu o batistă colorată 
Şi pleacă după treburi. 


latr'o dimineaţă ne pomenim cu domne’ Stroian că abia 
lacape pe uşă, din pricina unui pachet enorm, pe care-l are 
sabt braf. 


26 ______WAŢA_ROMINEASCĂ 


— Da’ ce al în pachetul cela, domnule Stroian ? 

— Ia, nişte blănuri de vidră... Mi le-a dat frate-men, să 
le țăbăcesc... (Domnul Stroian fa tinereţa lui a invățat şi meş- 
tesugul àsta). 

— Se poate să le vedem şi noi ? 

— Mă rog, poliim... De asta m'am abătut pe la D-voas- 
trä, să le vedeţi. 
` — Frumoase blănuri! De unde le-a căpătat fratele d-tale ? 

— Da" nu stat ale lui, răspunde, domnul Strolan cu ua 
jel de desgust revoltat. Sint ale bestiei celsia de cumnatu- 
su. Vrea să-şi facă o blană, mă nțelegi, cind se duce cu tră- 
snra la ţară, Boer, domnule! Ce crezi dumneta ?... Şi cind 
ştiu eu ce calic a fost tată-su... inshee domnul Strdian, cu-vo- 
eea înecată fnţr'un dispreţ, nemârginit. ,,, Beer" 
' După vizita asta nu l-am mai văzut vre-o dopă luni pa 
domnul lancu.Stroian, f 

Intr'o bună zi, cind mă aşteptam mai puţin, D văd intrigă. 
radios. 

| Ochii, sloboziți din creţuri, şi-au căpătat peniru un timp, 
mărimea lor normală, şi muatata | se zburieşte întrun fel de 
simbet. Un palton „marron“, destul de bun, scoate In relie! 
silueta lul încă elegantă; un guler de. blană, bine aşezat, e 
lucrul mic, care: decide elef unei haine. 

_ — A, domnule Strojan.„ Da'trumos palton! Cind i ka 
făcut ? 

„+ Domaul Sirolan e loarte Incîntat, dar nu dezarmează com- 
pleci şi cu un ton, care păstrează, dia obişnuinţă, accente, de 
indignare, bul răspunde : e 

, — El aşi! Gent, Pe, dracu’? Mi-a țrimis soră-mea pp 
palton vechiu al cumnatalui „Şi l-am prefăcut, ŞI ce cre: 
Numai, pretăculul ma, ţinut o små de lil Hoție adevărată. 
Te jeluesc (oU ca n. codru ! 

„=. De „cel, puţin al lucra pun, ȘI are și guler de bü. 

e Hal, Da.. Iogäimeaz domnul Stroian printre dat, 
Mi-au rămas nişte zdrențe dela vidrele celea, şi, decit să e 
artine, am încercat să văd: n'oiu scoate ceva din ele 3. . Adi 
cusut petec de petec, şi abla mi-a eşit guleraşul ăsta... 

Gart fabricării ehr! Jaborjoase. / a „goleruiui, faja do 
nului Stroian se increţeşte far, cu multă amârăchune. ` 


om, 
Hi ige 


Iope pre Taty 27. 


iti 22 Cind e "mizerie, tot: mizerie, degeaba! ` 
şi-a turnat acuma 0 blană, cu guler SC ianao sinai 
domnului Strolaa). Un guler, domnule, de-i: trece peste că- 
gie, înţelegi ? Del. dacă-i dă mina... Da' nu zice oda 
—eontinuă mat vehenient domnul Stroian, după o scurtă tăcere 
SI ice: Natti şi ţie, e ger "mle-două de: mer a SH ai 
nevoe... Ţi-ai găsit! kresa 
Aici Incepe o lungă şi ee repetată porsia mattor in- 
datotiri, pe care el—domnul fancu Stroian—i le-a făcut lui 
frăte-sâu în vremuri bune. 2) 
— Apoi zi „oameni” şi dă-le pace! închee dumnealui. 
x Vi Ingurzit şi amârit, uitind şi de bucuria: zero oa și 


Go pin lais zuga 
— Amai trecut o bucată de vreme. inte o dimin ud e 
Hätze nervoasă In uşa de dn dos. Până Să zic i ae 
nul- Stroian năvăleşte, ca scăpat din tun., Mai roşu, mal fne, 
wie cu mustața mai zburiită ca totdeauna. 
iUn prag sbuna-ziua” : TW 
uie Dëmpenl, halal! Frate... cumnă 
goana | Ce viperă!! Si ca ina 
— Ce-i, domnale Strotan ? Ce-i sa tatimplat $. oi 
îm Ce să be? Dăunăzi, cind am fost pe la-dumneavoas- 
tră, am trecut şi pe la Nicu, săsi spun ceva. Acasă era numai 
nevaslă-sa; el se dusese în oraş. Ma primit, că o văzusem 
la fereastră și na avut încotro; dai aṣa.. cum gi: ea „să 
luet rudele. Eu am intrat în casă, ea abla a mormălt: 
fe rog şi Ma mai scas o vorbă, Dar am băgat” eu de 
„Să, toată vremea mia măşurat şi m'a fixat. En l-am pis, 
int;legi ? ce, treabă aveam cu trate-meu şi am plecat.” Ad... 
mă inthnesc cu Nicu. Cum mă vede, se „posomorăşie şi att 
una, nici două; „Da' bine, „bre,—tacepe lá mine, —ce dracu” imi 
ea istorii de astea 7! Eu mă uit la el. iei, Imi serie Jorj 
ta. e bestia de frate al nevesti-sa—Imi scite Jòri că ta 
ici RS pele de vidra“, “Eu... at Keck șI mă 


fe 


FER | 


je n 


z VIAŢA ROMINFASCĂ 


— Da, zice, Imi serie Jorj şi-mi reproşează mie, câ Lei 
ist din blânuri.. 

Deodată glasul domnului Strolan se înalță, ca un muget 
foros: 

— Ea, må? Eu?! Eu i-am tâlat din blânuri?.. 

Domoul Stroiau se dă tot mai aproape de mine şi mă fic- 
sează Inspăimintâtor, întocmai cum l-a fixat pe frate-săn. 

Apoi, cu glas mai potolit, îmi explică: 

— Am înţeles că l-a descintat păcâtoasa cela de Comp: 
tă-mea... zic: Poate faci aluzie In guleraşul ăsta ? Păi, palto- 
nal aşa mi l-a trimis Agliiţa, cu guler cu tot! 

ŞI domnul Stroian iar se uită fioros la mine, 

Eu, m'am de lucru, nu mă rabdă inima şi zic: 

— Ce vorbeşti, domnule Stroian? Pai, mie parcă mi-ai 
spus zilele trecute, cînd venise vorba de guler, că l-al făcut 
dumneta, din vidrele elen. 

Domnul Sirolan rămîne cîteva clipe cu ochii kolbaţi fa 
mine. Incet-încet faţa i se destinde... Un zimbet plin de ne- 
vinovăţie H mişcă mustaţa căruntă şi eburtită, şi foarte domo! 


zice: 
— Serios 3. Ti-am spus? Uite, vezi, nu ştiam... Ulta- 


sem că ţi-am spus. El, bată-le focu' de vidre! Vezi dum- 
neta cum se prosteşte omul? 

Apoi, cu glas din ce în ce mai ridicat: 

-— Dar oricum, de ce să må acuze el pe mine şi så se 
Lage condus de besțiile de neamuri, pentru un fleac ca ăsta? 


Cavalerism 


Au pornit în excursie de o zi, pe la şapte ceasuri dhmi- 
néata. Uşoara indispoziţie a sculării prea timpurii s'a împrăg- 
tiat repede în răcoarea dimineţii şi în adierile proaspete ale 
pădurii. Merg toţi grămadă, vorbesc tare şi în acelaşi timp 
şi— mal cu seamă—rld mereu. 

Peste vre-o două ceasuri risul şi vorba mai contenesc, 
grupul se împrăştie, 

O domnişoară caută să se răzlețească, să mie puţin mai 
in urmă. Un tinăr foarte curtenitor îi prinde numaidecit de 
veste : : 
— AH ostenit, Domnigşoarā... lmi daţi voe să vå (o te- 
virägie ? 


eh, EEE EE EE 2 


— Mulţumesc domnule, răspimde politicoasă fata. Nu e 
nevee să vă deranjaţi. 

— Vai de mine, dude. Mie îmi face cea mai mare 
ptăcare. 

— Dar vă asigur, domnule, că nu e nevoe şi vă rog 
chiar să nu vă deraniat pentru mine. 

— Domnişoară, răspunde tinărul cu hotărire, eu îmi fac 
din excursie o distracție, nu un scop. Cum credeţi că aşi a- 
vea nedelicaieţa să vă las singură ? 

Domnişoara oftează înăbuşit şi tace, 

— D-voastră aţi făcut, desigur, multe excursii, reîncepe 
tinărul cu amabilitate, văzlad că lincezeşte conversaţia. 

— M-da... 

— Şi. ce preferați: Muntele ori marea ? 

Prefer singurătatea, răspunde cam înțepat duduia, a 
câre) enervare se vădeşte tot mal mult şi 'n mers şi 'n palidi- 
tatea, care-i înlocueşte acum rozele din obraz. 

Tinărul rosteşte cu glas scăzut şi pătruns: 

— Sinteţi o fire melancolică, domnişoară... 

— ŞI se pare că natura vă face şi mai melancolică, a- 
dăogă el tot mai patetic, după o scurtă tăcere. ŞI pe mine mă 
impresionează la fel natura... Sufletele noastre sint înrudite... 
sint făcute să se inţeleagă reciproc... 

— Da, se înțeleg pertect!... Şi eu nasul în batistă, fata 
ann să-și potolească o violentă izbucnire de ris, 

— Ciudată mai e şi fata astai gindeşie tinărui. Adică 
de ce o fi pulnind de ris, aşa, fără rost? e 

Un prietin ìf întrerupe nedumerirea strigiada-l de de- 
parte : 

— Mitică, vino te rog, să fii arbitru între domnişoara 
“Mimi şi mine. 

Mitică nici nu-i răspunde şi, intorcindu-se spre tova- 
råga hui: 

— Scuză-l, domnişoară! E tare bun băiat Alecu ästa, 
dar nu prea are fineţe... N'are simţul situaţiilor delicate... 

— Ştiu! Vrel să zici că e nepoliticos la culme faptul că 
mă cheamă, cind mă vede în compania unei domnişoare... 

— Nu, domnule! Nu volam să spua asta! rosteşte ac- 
centaat domnişoara, privindu-l drept în ochi. 


e EE EEN en 
d 


= si ŞI părăsind cărarea, apucă hotărti prin pădurea 

Uimit şi jignit, Mitică rămine o clipă locului şi urmăreşte 
pertugară cu o privire piioă de toate reproșurile: 

— Asta trebue să fle nebună, îşi zice el. Pe onoarea 
men dacă pricep... obt: 23 i G 


- Qrădinarul 


M'am coborit încet în grădina inconjurată de zid stră- 
vechiu, Treptele de piatră, povirnite într'o parte, sint pe fu- 
mătate îngropate în pâmint, de vreme.  Muşchiul negru-ver- 
dul a crescut ch imbelşogare printre lespezile de pe margini, 
pe unde nimeni nu calcă. 

ln urma mea aud un pas greolu. Il cunosc, fâră să mal 
intorc capul. E pasti hil Moş Costache, grădinarul, care lu- 

"crează cu ziua, azi alci, mine aturea.. | 
" Picioarele lut, îngreuiate de bătrineţe, calcă ţapân în cir- 
mele grele, cu facreţituri mucegăite, care-l trec maf sus de pe- 
nunchi. , ; 

— Tare s'au mat stricat ville anul Asta, Moş Costache, 
încep eu vorba. 

 TWapol sat plose, Doamne lartă-mâ L. bombăneşte 
fafundat moşnesgul, căre totmal se plecase să smulgă nişte 
mohor de pè un strat. | 

— Da' strugurii mai toți sint buni; păcat numat că gau 
ttanză, | d 

— Rui netoe... dacau scăpat strugurii; da-i vorba mea 
că şi strugurii Te pătul. 

— Bine, dar chiar buni, dacă on mai au frunze. o = 

Moş Costache zimbeşte: ` i ; , 

— Da’ ce șă facă cu frunza? 
"Su acu, pentru intăta oară de nd am început vorba, 
moşneagul mă învredniceşte cu o privire, care-mi clatină pă- 
rétils “mele şi-mi dă un respect necugetat pentru vechile lu! 
cunoştinţe g'ădinăreşti. Dar, ca să nu las vorba nelsprăvită, 
tagia şi eu fără convingere: | 

— BAL € nevoe şi de frunze. ca Să se hrănească. 

De astadată moşneagul ride Dr să se mai ascundă, pă- 
"mâl îneacă tusa. Liniştindn-se puţin, întreabă răguşii şi ta- 
ee CHE ae ECH ET St DN n? e 
"Cu frunza A. Dep “radacina... Ce treabă are? 


350 at 193 


5% 


- 


D Léger ~ 


Iara LR R 4 spi 


D pleach eMnind, din cap: şi trăgind sa patimă dintran 


„capăt umed și negru de țigară. e i ur roobe Iz 
ek A " (3 ` 


Pin pf 7 a ? | Di imad ton sb 
op Costache al cercetează sămânăturile, "Ku 
m Era să-mi prăpădească omida tot. curechiųl!;, Norec 


“cb l-am prins de veste. O căciulă plină am dat pe foc... 


h um Tare, ns: numai, uite... sint Iech o sumedenie de 
Beiegl i, ae? E Ir aninilei 
„pu m EL papol2 Ce strică fluturele? Ska 
— Apoi fluturele face ouă şi din ou es omizi,. Moș 
Costache. | i aa, i. 

or Săracă lume 1... Nu face fluturele omida. Omida sin- 


gură, face Syiburi şi se inmulteste, 


nyh Be astădată moşneagul au mal ride; nici măcar nb alm- 
beşte. Se uită țintă şi intunecat într'o parte, Eu tac, cumințită 
—cam tirziu—de amintirea prea, proaspâtă a poveşti cu frum- 
zele. lar Moş Costache mă lașă în drum, coteşte liniştit, la 
dreapta, calcă mai apasat şi bombăneşte, ca pentru el singur : 

—— Apoi, dac'au agluns acuma și fluturii să facă omizi, are 
să fie rău pe lume, minca-o-ar clorile de grădinărie!..,. 


Dimineaţă... 


Pătura moale de zipadă, ce se prinsese de cu sară, s'a 
topit câtră ziuă. Pe străzile destundate, unde şi unde, ae mal 
zăreşte che un petec de albeaţă heprihâniţă. Incolo—noroiu. 
Doar mijlocul bombat al drumului e-mail zviatat, pie 

Abia s'a luminat de ziuă. Dm cerul învăluit în neguri, 
dia clipă în clipă stau să cadă fulgi de zâpadă, ori picături 
mărunte şi îngheţate, 

Un scirțiit prelung şi trăgânat vesteşta În tăceraa smor- 
HG, că sir-da sp trezeşte, Doi boi slabi şi bătrini se opin- 
tesc din răsputeri să tragă pe drumul bleios un car peste samă 
de iacărcat. cu lemne Dose, Omul, plin de noroi. până mal 
sus de genunshi, e rézbátut de umezeală şi. Intunecat la faţă 
ca vremea. Cind şi cind ridică ochii din påmint şi atunci —tre- 
sie cine. ştie ce ginduri otrăvite—loveşte "9 boi. O fi per- 
Aut biciul „pe undeva, În drumul Jeng de noapte, ai acum, îi 
pa So cu ua gâtej gros şi noduros, ales, dintre, lemnele 

he pi GüGuUe lumase Aha „3 n sa ae 
„holurile cad, op un zgomot, surd pe spinarea, boilor. Cel 


32 VIAŢA ROMINPASCĂ 

din stinga—cel mai des lovit, că e mai la îndâmina omului— 
îşi adună puterile, întinde gîtul, crezind că va izbuti să scape 
de apăsarea veşnică de pe grumaji. Cu ochii lui mari și wt: 
tori, ca de gelatină neagră, cercetează drumul nestirşii... 

Un cine ciobânesc, cu blana albă şi moale, plin de glod 
pe picloare şi pe pintece, se ţine civa timp pe lingă car. Dar 
merge silnic şi mereu întoarce capul în urmă, cu ochi plini de 
nelinişte şi de amărăciune. Se ţine pe lingă carul străin, ca 
să nu se simtă de tot stingher şi fără ocrotire în tirgul mare 
şi plin de tot felul de primejdii. 

Inaintea carului, la tot pasul, se împrăștie grupuri mici 
de vrăbii, care după un zbor de o clipă, se lasă mai departe, 
în mijlocul drumului. Cu sărituri febrile, zburătoarele mici şi 
indrăzneţe caută şi aleg cu ciocul fire de ovăz, în lungul dru- 
mulni, pe unde se cunoaşte că au trecut cai... 

Ciori multe vin de departe, de peste deal, se roiesc in 
zbor şi se strigă cu croncânituri aspre. 

Din urma carului se aude alt scirțiit prelung. Cinele se 
opreşte brusc, ciuleşte urechile... 

O căruţă, incârcală cu felurite lucruri, care abia se văd 
sie subt fin, vine domol, trasă de un câluţ rustic, modest, cu- 

” minte. 

Sus, pe tin, citeva gişte, albind pe zarea mohorită, stau 
impasibile în învelizul lor compact de pene, cu giturile sime- 
wie arculte, cu capetele îndreptate în aceiaşi parte. Numai la 
hopuri, giturile lor se clatină toate în acelaşi timp, ca nişte 
jujere bătute de vînt, 

ȘI, din bolta de cenu; udă. începe să ainsi lar, încet. 


Domnişoara Sally 


«Domnişoara Sally, croitoreasă, strada Orient No. 6...» 

Aveam mai demult adresa asta,  intr'o sară de toamnă 
am porni! s'o găsesc. Din stradă în stradă, întrebind pe u- 
aul şi pe altul, m'am pomenit fn inima cartierului ovreese să- 
rae: Străzi înguste, pe care norolul nu se mal zvintă, case 
îngrămădite, curți strimte şi murdare, fără un pom, lără un 
fir de iarbă; odâiţe subt påmint, în cate cobori pe trei-patru 
trepte putrezite... 

Se aprindeau lămpte. Prin geamul stropit al unei cafa- 
nele mici se zăreau, îngrămădiţi la ceai şi la domino, zidari cu 


HE KUPIE 33 
hainele scorjoase de tencojalā şi hamall fncingi pela mijloc co 
tuniile groase, cu care coboară vasele în pivnițe. Prăvâlioare 
murdare îşi aratau în iumina pălbue rafturile piine de mârturi 
vechi, cu miros înecăcios de blănuri şi de încălțăminte Inde- 
lung purtate; odâi de jocult, ocupate aproape pe jumătate de 
site un pat mare, cu perne multe, eran insuflețite de neastim- 
părul copiilor numeroşi, slabi şi febrili. > 

Ocolind un han vechiu, am ajuns tasfirsit intr'o “ulicioară 
târă trotuar: strada Orient, Am găsit uşor numârul 6,— o casă dā- 
tăpânată, cu două rinduri, Jos prăvâiii. Urc scările şi bat la 
prima uşă, care se deschide in acelaşi clipă, dind drumul în. 
frigul de afară unu val de aer cald și inăbușitor O ep ` 
işi arat3 capul rel prin uşă, 

"— Domnizoara Sally? 

—. Atel. Poli. 

intrai şi abia mă putul strecura printre scaunele de lema, 
är spâtar, pe care—aplecale dela mijloc—coseau de zor vre-o 
trei fetițe. Ameţită de zgomotul celor două maşini la care, subi 

e mina slabă a lămpii, lucrau două fete mai răsâriie, caut să 
zăresc pe cineva mai mare. Din fund văd că se Indreaptă spre 
mine o făptură foarte mică şi slabă, cu fața trasă şi vegtedă, 
imbrăcată într'un capot ponosit. 

— Eu sint Domnişoara Sally. Ce doriţi? mă întreabă 
minuscula patroană de atelier, cu un glas subțire! şi slab, pe 
care nici nu kaal fi auzit, dacă mașinele nu şi-ar H Intrerupi 
pe citeva minute zbirnlitul asurzitor. 

Foarte dezamăgită de Intâţişarea ei firavă, legal cu grea 
cheva vorbe, mai mult de mintuială : 

— Mi-a dat cineva adresa d-tale, Poate să am ceva de 
wer. Şi am volt să ştiu wide stai şi dacă al timp... 

— De ce aveţi nevoe? 

— Vezi că... acum am nevoe de cevacam greu de făcut. 

— ŞI ce?.. Poate m'aveţi încredere? 

Pometele accentuate de slabiciune se pătează cu roş-vb- 
jet pe faţa pală a domnişoarei Sally şi, fară alt cuvint ge pro- 
testare, o văd că deschide cu grabă un garderob şi cu mini 
indeminațice incepe să desfâşoare înaintea mea Pacht felurite 
de stole fine şi de mâtâsuri scumpe. i 

— Bine, domnişoară Sally; nu te supăra, dar să-ţi spun 
drept... te-am văzut așa de mititică... 


n ` mp mesch 

Tonul meu, mal mult decit vorbele, a împăcal-o 

— ȘI daca st mica... Las”, o să vedeţi d-voastră, daci 
navell să fiţi mulțimiţi... 

Ne-am înţeles numaidecii cind să vie la mine şi am 
plecat. 

Pâni acasă mi s'a părut că tot respir aerul greu din o- 
ditja prea caldă, în care se deslugea mirosul ameţitor de căr 
buni - 


Domnişoara Sally a venit la ceasul şi In ziua hotârită şi 
după acela, intotdeauna cu acelaşi exactitate, 

Minile ei mici, ca de copil, aranjează cu o îndeminare 
miraculoasă muselinurile străvezii de vară, stolele mol şi cal 
dnroase de iarnă. in timp ce ea corectează pe corp lucrul 
ticut acasă, eu Incerc să leg o conversaţie, des hatreruptă, şi 
mal totdeauna acelaşi: 

— Ce-al mal fêcut, domnişoară Sally, de cind nu ne-am 
vieut 4 e 
— Malţumesc lul Dumnezeu... bine... 

— Al mult de lucru ? 

Slavă lut Dumnezeu; numai să fiu eu sinătoasă.. 

Din puţinele ei vorbe şi mai ales din intreaga ei Intâţi- 
şare—dela ochil Incercănâţi, până la minile străvezil—taţelegi 
viața de muncă neîntreruptă şi istovitoare, în care singura lu: 
mină e ziua de Simbitaă, cu somn mai indelung, cu mincare 
mai bună, plimbare şi cinematograf după amează, Altceva nu-mi 
spune nimic domnişoara Sally, şi mă întreb adese ce-o leagă 
de viaţă şi ce o face să meargă înainte? 

Cind vine cu lucrul gata, Iniră tăcută şi preocupată, Des- 
face cu infinite precauţii! pachetul, scoate haina, o scutură pu- 
țin, o priveşte lung... In sfirşit se hotărăşte să te îmbrace. 
Nici n'o simţi cum se mişcă de uşor în juru-ţi, cum închee şi 
` aranjează cele mai complicate combinaţii ale modei şi niciodată 
haina nu va veni aşa de minunat, ca de data asta, cind ţi-o 
pune ea. În clipa asta solemnă glasul domni;oare! Sally sa ri- 
AMC, zugrumat puţin de emoție: . 

— VA place? 

— E foarte bine, domnişoară Sally. 

Domnişoara Sally se fumeneşte uşor. 


date PILE aupra 35 

ŮŮŮÍŮ————EVUEȘŜĠHFE a 

— Vedeți... D-voastră ați crezut că nu gile nimica dom- 
nişoara Sally... . 

După an! de zile, nu scapi prilejul să-mi! amintească jig- 
airea, ce l-am adus-o tatila oară cu neinerederea mea. 

— Lasă, domnişoară Sally... Uite, bea un ceal, să te mai 
incălzeşti... ȘI en am să-ţi cint ceva la piano. 10 place yas- 
KITO = 

Surprinsă, îmi răspunde trăgănat şi stinjenii: 

— Da... 

Cind sfirgesc, mă întorc spre en O våd mal rumeni, cu 
privirea țintă, ep ceașea de ceal neatinsă In faţa el. 

— Ţi-a plicut, domnişoară Saily ? 

> Tregare, 
- Val, parcă etam la cinematograt.. 


Domnișoara Sally e pentru întăia oară neexactă. O aş 
'ept in zâdar de vre-o două stptămini. la sfîrşit, iát-ot.. Dar 
parcă e schimbată : ma! îndrăzneață, mal tînără, parcă şi mai 
inaită. ` 3 

Domnlşoară Sally, sint supărată pe mata. De ce mai 
intirgiat atita? 

— imi pare râu; nu vă supăraţi... Da' am avut de lucru... 

Chiar tonul răspunsului e altul, dech cel obişnuit. E mai 
vesel şi mal ferm, Io acelaşi timp 

„- — ȘI m'ai Msat pe mine la o parte, pentru alţi! 3. Asta 
nu-i frumos, domnişoară Sally, 

` Chiar pentrn mine am avut de lucru, Im! răspunde 
“omnişoara Sally; şi zimbeşte, roşindu-se, 

De bună seamă, cință o bucurie în sufletul ei. 

r — Dar ce ginduri al, domnişoară Sally ? Poate te logo- 
deşti? 
* Fafa ci se face gravă, ca să-mi răspundă: 

— Sint logodită de-acu',—de șase ani... ŞI acum a dat 
Dumnezeu și am inceput să primesc lar scrisori dela lo- 
godaicu .. 

— Dar logodnicul nu ţi-e alei? 

— Nu. E la America, de şase ani.. 

Domnişoara Sally râmiae citeva clipe cu gindul dus. Zim- 
beste lar: v 


K/ E 2.2 _NIAŢA ROMINEASCĂ Wi 
— jmi serie aga frumos)... „Salică dragă”... Și-mi trimite 
» mile de franci... . 


intr'o Simbâtă sara, domnişoara Sally trece pe la mine. 
să-mi dea un răspuns. Poartă rochie de mătasă, pălărie che 
gantă, pantolt de lac, mici ca niște jucării. 

—- Unde te duci aşa frumos gâtită, domnişoară Sally ? 

Toată fața-i e luminata şi-i stralucese ochii, ca de frigur! 

- Mă duc la teatru!... = 

Peste vre-o două zile, cind vine la incercat, o întreb 

— Fi, cum a fost la teatru, domnişoară Sally ? 

— Vai, a fost aşa frumos |... Era chiar pe teatru... Şi ae- 
sori adevăraţi. A venit o actriţă mare, de ale noastre, Aga 
elegantă l.. Da n'au mers numai Evrei; a mers toată lumea. 

Domnișoara Sally sa oprit din cusut, O muncesc gin: 
durt e. 

— Am plătit doisprezece franci un loc. Da' joacă tare 

bine, Aşa o piesă,,. cu dragoste.. 
Domnişoara Sally se înroşeşie de plăcere retrospectivă 

— Şi era aşa elegantă!.. Avea nişte toalete... 

Glasul | se stringe în gitl:j şi nu-şi poate completa ac: 
miraţia, dech printr'o fluturare în gol a minil drepte. Zimbi- 
toare şi întrigurată, prinde in neştire citeva ace in stotă y 
ve scoate numaidecii, Simt că n'ar vrea să stirgească vorba 
incepulă şi, ca să-l prelungesc plăcerea, Îl spun: 

— M'aşi duce și eu s'o vâd. Cind mai joacă oare? 

— Joacă deja şi diseară, imi răspunde. ea cu grabă. SA 
vă duceţi chiar, zâu, să vă duceţi.. Aşa o femee frumoasă şi 
elegantă... parcă-i dela cinematograf... 


Domnișoara Sally e tot mal ocupată cu pregătirea zes- 
trei. Şi-a lăsat toate clientele şi doar mie îmi mai lucrează. 
printr'o favoare specială. Conversaţiile noastre se Învirt acum 
in, jurul aceluiaşi subiect. 5 

— Ţi-a mai scris logodnicul, domnişoară Sally ? 

— Am primit deja şi eri o scrisoare... şi fotografie.. 

— E bine? 

— Aşa frumos]... Am s'aduc... să vedeţi şi d-voastră... 

— ȘI... pleci, domnişoară Sally? 

— Dacă mi-o ajuta Dumnezeu, trebue să primesc bile: 
piâh deia logodai.u', şi am să plec. ta 


A plecat demult domnişoara Sally... A părăsit—probabi! 
pentru to'deauna—odâița strimtă, cartierul murdar şi oraşul, 
peste barierele cărula nici nu câlcase până actim. Am urmâ- 
rit-o un timp cu gîndul: La Bucureşti... stă vre-o trel zile. is 
Paris vre-o săptâmias, In aşteptarea plecării vaporulul din 
Havre... Apol a căzut în vina celor depârtaţi. Am uitat-o, 

Un plic timbrat din New-York mi-a readus-o azi întreagă 
in minte... 

A ajuns in ţintă, a acăpat de muncă pi de sărăcie şi tri- 
egte întrtin oraş minunat, în care e frumba de tot, aşa Fru- 
mos... ca la cinematograf i.. => 


Dincă n 


— „Strugurii | Hal la struguri d'Ata buni! Prune-prune t." 

Så dormi cit de adtac, sari ars. ~ 

Aşa îşi vestește sosirea, mal în fiecare dimineață, Diech 
negustor de trufandale, oltean pripăşit In tirgul nostru de pe 
vremea refugiului, Nici m'aşteapta bine să-l chemi, îşi pune 
coşariie jos şi cu o adevărată artă te sileşie să cumperi maj 
mult decit îţi trebue şi chiar ce nu-ţi trebue. Are Dincă o ali 
biciune mare pentru cuvinte „radicale“, cu care îşi impestri- 
teară vorbirea, de-l imposibil să-i rezişii, 

— Splendide, dudue! Pe onoarea mea! Gustaţi numai din 
ptunele astea... 

in dreptul curţii vecine se înalţă puţin şi aruncă peste 
gard o privire cercetătoare, Se vede câ dorm toţi al casei 
Dincă porneşte inalnte, împingind spre ceafă, cu un fel de né- 
caz dispreţuitor, căciula țugulată de miel. Nu-l e lul atit câ on 
fäcut vinzare, cit if e că n'a mal ușurat greutatea de pe umeri! 

Un văl subțire, ca de fum, stă în aer, de-a lungul străzii 
De peste dealul din fund o rază de soare, lungă, roşiatică, im- 
punge virful castaailor bâtrini; alta, pune o pată de aur palid 
drept pe turla bisericii din vale. 

Cu acelaşi pas legânat, Dincă trece acum pe cellalt tro- 
tmar pi se opreşte la o casă cu ferestrele în stradă. Priveşte ` 
indiscret pe geam şi strigă: 

j — Dudue Ra...a..lu! . 
„Chemarea, incepută cu gias bărbitesc-normal, sfirpeşt: 


38 VIAȚA POMINEASCĂ 


2 
printr'un „faiset* rägugit, cu totul nepotrivit cu siructura me 
silva a lui Dincă. 

— Nu doriţi ?... 

Un glas subțire lasă sā strabată pănă afară een su- 
nete răzlețe, din care totuşi Dincă înțelege un relua. 

— imi pare râu... Säru’ mina! 

ȘI porneşte, oftind, mai departe. 

Mai la deal, o gospodină a elt in poartă, legată cu sit 
ln cap, cu galui pe umeri, cu papuci în picioare. 

Dinca saltă cosurile şi grăbeşte pasul. 

— Säru’ mina! aice el. 

Se apleacă din dreapta, până ce eoşul din aţă atinge 
"rotoarul, apoi aduce cobilița peste cap gi slohoade din ciriig 
şi celalalt coş, alături de cel dintăiu. 

- Poftiţi, coniţă... P 

Gospodina, femee cam in virstă, dar voinică şi bine p 
autá, îşi dă sama, dintr'o singură privire ageră, ce fel de marfă 
şi anume de ce calitate, are Dincă pe zina de szi. Apoi, e 
autoritatea îngăduitoare, pe care i-o dă lunga ei practică ciù 
negusior! de tot felul, incepe cu o voce gravă, potrivită ev 
chipul ei și mal ales cu gura cârnoasă, umbrită uşure! di un 
tuf brun; 

— Da” ştii, domnule Dincă, una? Dăunâal mi-au Cant dou: 
ouă mal puţin la număr. 

— indiferent, coniţă! Zau, credeți-mă: inditereni.. fără 
voe... vă implinesc eu lipsa, altădată. 

— Unt ai? mai Întreabă cucoana, zimbind, 

Dincă ridică nişte frunze de nuc sl dezvelegte citeva do- 
iuri de unt, învelite în cîrpe albe şi jilave. 

— Pottiţi, coniţă! Ceva fin de tot! Popit, mă rog, gus- 
taţi. Splendid! 

In clipa asta, dintr'un coridor, labucnegte afară un căţe 
alb, iäțos şi ere, cu ochii rogii şi coada stuloasă. Se repede 
ta Dincă, D apucă din fugă cu gura d: ciamă şi faira, (ugeet, 
strânută, se înăbușe de enervare. Cind Insfirgit s'a mal poto- 
i, Dincă ride uşurel spre tucoană. 

— E foarte Inimos! zice e.coana, , 

e Era să mă rupă! compiectează Dins, d romple- 
aenga, 5 e 

— Aşi lva vre-o două chilograme, zice cucoana, reveni 

Ja Bot. Dar te rog să mi-l faci ca pentia mine, cu prețul d 


PILE RUPTE EZ 


Dincă se bate cu palma in piept: 

— Se poate, oni? ai priveşte saşiu şi stărultor to 
ochii cucoanei, Dar aşi f un mizerabil, să lau tocmai dela 
d-voastră mai mult. Se poate? In preţul costului, cona t... în: 
prețul costului... 

Cucoana zimbeşte lar, cu îngădoinţă. 

Tot vorbind, Dincă scoate balanța dintr'un oa, zurnuind 
cu vehement lanţurile şi apucă delicat un bot de unt intre 
degete, să-l cint resch, e 

Gustatul untului, cintăreaia, plata, se sfirşase în linişte, 
Dincă petrece cirligele cobiliţii In toartele coşurilor, le aburcă 
dela pâmint, gratitică pe cucoană cu un „sărw' mina” foarte 
dulce şi pleacă, leganindu-se. 

Dintr'o curte, întunecată de prea mulţi arbori, se aude 
un glas subțire şi enervat: 

— Domnule Dincă! Domnule Dincă! 

— Sâru' mina... Indată!.., 

Din gură zice pripit «indată>, dar din pas Dincă o mai 
slăbeşie, Se ştie cl, pesemne. cu musca pe căciulă şi are aşa 
un fel de presimțire vagă. In stiecht, tot trebues'ajungă, pănă 
la urmă. e 

Din umbra copacilor ese la iveala o cuconiţă mică, blondă 
'nizată, care incepe numaldecit cu volubilitate : 

— Pai bine, domnule Dincă, dumneata mi-ai dat dăunăzi 
patru raci la franc. Nu-i aşa ? Patru raci la frane, Și o prie- 
lină a mea mi-a spus chiar în ziua aceia că ea a luat din 
piață doisprezece la franc. Asta e prea de tot! 

Cuconiţa ar mai spune multe, dar n'o mai ajută gtasui şi 
se opreşte puţin să respire. 

Dincă stă înaintea ei mut de surpriză preiäeut ; coşuriie 
parcă şi-au lungit legăturile şi atirnă triste în jos, aproape 
atingă trotuarul cu fundul, in sfirşit prinde şi Dincă un mo- 
ment şi izbucnegte : e 

— Manopere, coniţă! Astea-s manopese) Vă spun ew 
pe onoarea mea! g 

— Cum manopere ? Le manopere? Mie mi-a spus ma- 
dam” Sfetcu... Doar mo să-mi spue minciuni. Ş'apol ce-ar a- 
vea ca cu dumneta ? Nici nu te cunoagte... 

~o “Glasul foarte îndurerat al lui Dincă răzbate din nou tu 
greu prin virtejul de vorbe ale cucoanei: 

` — Manopere, cuconiţă... Ca să se bande.. Age-s age: 
mele Nu ptio euni, 


Ap A VIAŢA _ROMINEASCĂ ` 


e -ea 


De departe, din cine ştie ce ogradă, râsună fără veste la 
liniştea dimineţii un cutcudicit aprig de găină, alungati depe 
cutbar. 

` După o tăcere, Dincă întreabă, cu blindețe : 

— Azi nu luaţi nimic 3. N'aveţi necesitate ?. 

Cucoana a pornit spre casă. Din virful buzelor abia t 
invredniceşte pe Dincă cu un «Nu» scurt, şi dispare printre 
copaci. Dincă a pornit şi el. Dar cind să treacă drumul, mal 
strigă odată, cu glas obidit: 

— Manopere, coniţă... aş H o canalle.,. tocmai pe dum 
meavoastră... 

Cuvintele lui se pierd, ca Intr'ua culuar, pe strada strimtă 
şi lAturalnică, pe care coteşte acum. In pervazul une! porți ìt 
aşteaptă o slujnicuţa tinără. 

— Ce bunătaţi mai ai pe ziua de azi, domnule Dincă? t 
s'rigă de departe fata, cu îndrăzneală. 

Lul Dincă îi rid ochii şi mustaţa | se mişcă ugor de-a 
supra gurii, întrun început de zimbet. Dar râspunde moro 
cânos: 

— Vezi să nu-ţi strepezeşti dinții... incă mal al nas o 
intrebi? 

Fata face ochil mari şi miraţi. d 

— Ce te zglegti aşa? întreabă Dincă, oprindu-se în drep 
tut ei. Nu mi-ai şterpulit tu dăunăzi un ou? 

— la, lasă, domnule Dincă, nu mat til aşa hapstn ! Dă-mi! 
gi mie vre-un circel de poama !—și fata s'apleacă repede spen 
coș, cu mina întinsă. 

— Nu pune laba | zice domnul Dincă, dindu-l o bleandă. 
Las’ câ-ți aduc eu diseară un strugure d'ăia marii, dacă nu mal 
faci pe-a dracului. Acu’, n'avem vreme de amor... 

— Auzi, păcâtosul! zice cu indignare fata, care zarise 
de-asupra gardului capul buhos al bucâtăresel de peste drum 

Dar capul dispare şi fata, potolită subit, se oa een 
imbet în urma Oleanului, care grabeşte pasul To susul străzii. 


„ Trio, pela amiază, domnul Dincă trece iară pela poarta 
noastră. Cu acelaşi mers legânat îşi duce coşurile goale, în 
care a rămas numai balanța şi hirtiile de jurnal, colorate rogn 
ori vlait de zeama fructelor, ori, pe alocurea cu pete de unt, 


transparente.. 
è Lucia Mantu 


Primăvară 


Lut Domostene Bois A 


Câraţe cu gunoae au Kurt pe străzi, 
ŞI s'au întins la soare dai galbeni prin ogrâzi.. 


Îşi umilă vintul nârile, s'aducă 
Miros de baltă prin grădini; 
ŞI cerul ca o pajiște la soare 
Se usucă... 


lar nourii prin colţuri de zâri s'au mistuit 
Cum, jos, pe cimp omătul s'a topit... 


`~ 


„În tirg, Grincte cu picioare goale 

Au S'aducă smintină proaspătă în oale 

De lut, acoperite cu brustur clăpâug... 

Pe maidane au să înflorească spinii 

Cu tiorile ca nişte räni... 

Pe fringhii zdrențuroase au facepul vecini 
Să-şi scoată hainele la soare... 


E-atit de vesel cerul! şi parcă-l sărbătoare 
În fiecare zi.. 


Miros de verde omed îţi întră 'n piept, şi sorbi 
Adinc şi larg văzdubul amestecat cu soare... 


VIATA ROMINEASCĂ - e a C A L 


i macapat : Mi-s nopțile adinci ea nişte mări 
An ut să se ridice schele 
Cu scripete care atirnă Pe care merg corăbii cu felinare verzi, 
Ca nişte spinaurători... pana w 
Oraşu-l plin de salahori,. nişte nâri 


Sa soarbă zările che-au mai rămas în mine.. 


Pe atrâzi pustii cu arbori adrențărogi ; 
Sand flaşnete gingave, spre sară, SC Gp corâbierii 
hamase-acolo că de-astă-toamnă... ` 
par Strigot bătrini, ce căutaţi pe-atei > 
Cu ochii voştri ca nişte licurici, 


Şi trec inmormintâri de oftigoşi, Cu miniie voastre ea nişte odpoane 
— Din cei care-au uitat să moară De prins in ele sutiete sărmane? 
Astă-toamnă.. Sufletul meu ? l-am dat la cini. 


Strigoi båtrini t.. 
Ohel ohet corâbierii 
Tăcerii! 
` Bätrini strigoi, 
Întoareeţi prorele ‘napoli 
Eu nu maj am ce să vorbesc cu voi.. 
Romanţă 


d ` A A. Philippide 


Mi-e boinav cugetul şi-aș vrea să-i rap. ~ 
Cum rupi unui palnjen un picior.. 

Şi sufletul mă doare—ca un trup! 

Din mine-aş vrea să-l scoi, şi mă-l omor, 
SA nu-l mai simt ia mine cum a sbate, 
— Ci Säi ucid şi să-l încarce în spate 
SA-L sviri fa giriă yi să-i ciot pe mai 

În violet minor, 
Cum cintă vintul cind pe-aproapie-toamtia b 


Mi-a seriile pusti! ca nişte case 
Cu geamuri scoase 
SI pereți gol. 


Ş atunci! 


—— 
D 


Radu rămase pentru vacanța cea marc, în oragul iu care 
arma cursurile la universitate, chipurile ca să-şi pregătească mai 


temeinic examenele de toamnă, Împreună cu doi prietini, Air 


cea şi Dan. Adevărata pricină însă, a statornicirii lui ch și a to- 
varăşilor de Invâățătură, se numea Mira: o colegă a lor, care lo 
caia în acelaşi oraş, urmind să-și petreacă vacanţa tot acolo. 
Cu toţii o socoteau cam Intro ureche, răutăcioasă, cuteră- 
toare, şi totuşi, sau poate tocmal de asta, nu se puteau lipsi de 
ea. O văzuseră dintru'ntâiu, Intro sală de curs. Profesorul nu in- 
trage încă. Şedea singură, la un capăt de bancă goală, şi nu 
părea chugi de puțin stingherită în mulțimea găiâgloasă a băe- 
„—dimpotrivă. Deși nu frumoasă, o deosebiră ladată. Poate 
A era singura fată din toata sala, sau poate mai degrabă, 
din pricina părului: Avea capul Instrugurat pe de-antregul de 
iron roșcaţi de lot, celace U dădea cînd îinfâţişarea masivă 
a unor Întortochieri de aramă ruginie, cind infaţişarea piăpindă 
a unul jar abla înflăcărat. Părul acela îi stirnea delaoiaită, 
potta să-l desmierzi ca pe un mieluzel şi teama să nu te fript 
Cel mal fadrazneţ dintre ei, Mircea, o privi stârultor. Der- 
coperindu-l privirea, ea se apără cu mina, ca de o muscă, but- 
nind de ris. Apoi işi aplecă Deia, capul, închise puţin ochiut 
Sat încreţind obrazul, H deschise mare pe celălalt, şi privi țintă 
pe Mircea, Ochiul deschis își arăta asife! verdele muri, lav, 
n bulbucat, de poamă turcească, Era drâgâlagă, și atita în 
tuntare se vădea în chipul ei, incit privirea ochiului deschis a: 
„părea ca on monoclu purta! de un copii SE 
imbie de această primire, Mircea se tł ptă spre bance 
e. fcindu-şi loc printre băeţi; cellalți dol U urmari deaproape, 
nebăgind de samă că larma se mal potolise. Ajuns în dreptul 
ei, Mircea se aplecă, din cale-afară de cuviincios spuniad 
„Domnişoară, ertaţ-ne că vă supărâm; prietinii mei şicu mine 
vă Am respectuos, să ne faceţi loc aiături de dumneavoastră ` 
un suris pe buze, ea se dădu lao parte; Mircea trecu 
Cind ceilalţi dol dădură să treacă, ea | impiedică, lulndu-şi lo- 
cul, e je spuse cu glas tare: „| mi, domnilor, o veche 
de t 


nu pot Suferi cluli tu ceadă. Deoarece domnul g'a 


ATUNCI | 45 


aşezat zm) de mine, vă rog să treceţi în banca din urmă. 
oră domnul 1 arăta pe Mircea — va fi berc, şi en împă- 
eat) e Si 
Un hobot de ris şcolăresc izbucni de pretutindeni; Mtra- 
rea protesorului spori hazul şi mai ales obrăznicia vorbelor ei. 
Deatuñci, acetul cu încetul, îndurind fără să ştie cum, 
toate necuvinjeie cu care îi Intimpina şi îi alonga, sevintovără- 
şiră co Mira. Felul în care îi orindulse în bânci, râmasede po 
mină si același dealnngul anului. Zilnic le Deen alte necazuri, 
ahe biăsiămâți. şi totuşi nu se dădeau duşi. Ce e drept, Mir- 
esa şi cu Dan-- Radu era mai timid — o răsplâteau cu priso- 


sințà. 
Şi lată ca odută anul şcolar împlinit, se botăriră să nn mā 
plece, numai ca să rămie cu ed. 


H 
„Play...* 
ck 
Palmu de racheta Mirei, mingea ozbughi, albind prinatt, 
ca un pintec de rindunica; fiketul îi clungi zborul nâuc ; incikità 
în Bâvod, azvicni, şi căzu abuclumindu-se în alturi bunduce. 
„Play“... inălţată în virful pantofilor albi, stringind în mină 
minerul rachetei adusă deasupra umărului, cu trupul încordat ca 
pentru fugă, Mira lovi a doua minge care descrise o creangă in- 
covoiată vioiu, din capâtul căreia racheta lui Mircea culese, zvir- 
Mod înapoi, elasticul rod. Mira luă un „drife”, şi mingea se ar- 
cui in hung deasupra filetului, ca o spinăre de ogar în salt, im- 
proşcată din now din racheta lui Radu in racheta lul Dan... 
Alergav necontenit, întruntind z3duful, şi jocul întierbintat 
părea o stadă de mingi aţițată de ei. Pantofii albi se zbuciumat 
de colo-colo. atumindu-se colb, ca nişte pescăruși robiji pă- 
mibtului care îl turghiunise în vrăjitoreștile dreptunghiuri de var 
„Game...“ Glasul Mirei sună cuvintul de biruința. Işi zvir- 
lise pălăria și racheta, şi sta dreaptă, sclipind.de neastimpâr, 
cu părul sonor de soare, ca un drăgâlaș sceptru al zburdaini- 
miel. Cu toți erau o apă. Se tolăniră pe iarbă la umbra copaci- 
lor ale căror trunzigari întunecate se înginau cu frunzișul de 
moare al amiezii Lj se băteau inimile aşa de tare facit li se på- 
rea că pimintul zvicueşte subt ei. Chipul aprins al Mirel, apă- - 
rea în risipa cirlionților, ca un măr domnesc câzut în iarbă, cu 
crenguță de frunze tomnatece. Dan prinse un future și f-t 
+ Ea il culese, şi incepu să-şi dezmierde obraji! cu aripele 
` „Mulţumesc pentru pudră, Din!" şi azviriindu-i c 
moartă —lată in schimb, un grains de beauté. Mircea, 
un Dr de iarbă intre buze, imita râguşeala cucoşilor. Radu 
zăbrelise chipul opărit de caldură, subt rachetă, 
|n preajma lor iarba răsuna ca un rider Biber Dr 
îitori de zmeu ; în depărtare țiuia ca o sărutare pe ureche. Stră- 
liie piipiiri ale văzdubului, Năcâri de viat... 


i 


d 


i a 


să VIAŢA POMINPASCĂ 


me ———— 


Tac.. tac, tac-tac, tac-tac-ctac-ctac-ctacatacataca... pripită 
ca 0 grindină, toaca bisericii din apropiere, piăsula de amiază 
Mircea, cu minile phie în jurul gurit câscate, o ingini 
oräcàind din git; Dan ii ţinu isonul, Mira se ridică, privi crucea 
bisericii, inapicată de soare, făcu o cruce cucernică, apol Îl măsură 
pe toți zimbind dispreţuitor, şi se tolâni iară. indată după ca, 
se ridică şi Mircea, cu racheta ln mină: se Inâlţă în virtul pt: 
„cioarelor, ridică racheta arcuindu-ți puţin trupul, îşi împreună 
degetele minii stingi, aducindu-ie în dreptu! rachetei; şi făcind 
semnul unei cruci mărunte înlăuntrul acestei paranteze amenin- 
țătoare, H lovi cu putere spre Mira, chiuind un „play“. Radu, 
care urmărindu-l de jos işi luase racheta, se făcu că-l răspunde 
pilnzind închipuitul sait al crucii, Mira îl privi pe amindoi, 
rind pe rind, şi spuse: „Vol doi sinteţi prea neghiobi ca să 
credeţi 1" ŞI Intorcindu-şi capul câtră Radu: „ȘI Radu e prea 
pros'uj ca să nu creadă!” Mircea şi Dan buliniră de ris. Radu se 
inroşi, şi sufletul lul asemenea, de ruşinea chipului I se părea 


că dăduse în vileag, din pricina Mirei, un statornic zbucium 13. * 


untric: teama că-i prost întețită de teama de a mf părea ast- 
fel, Ar P vrut să-i răspundă o obrăznicie nemaipomenită şi tot- 
odată foarte de dub, care să-l răzbune și să le dovedească a- 
mindurora, că vorbele Mirel erau o giumă și nimic mal mult. Dar 
nu izbuti, și nici gan răgaz, căci Mira, luind un aer grav, il 
privi in ochi: „„Radule, spune-mi drept, crezi, sau nu creel, 
în Dumnezeu 27 Radu simţi câ roșața . obrajllor sporește 
De teamă să nu biblie, şi vrind să pară cinic, făcu sem- 
nul crucii în dreptul buzelor şi suflă în e! ca într'un put de på- 
pădie, Socotea, de altfel, că nu minţise: la drept vorbind nu 
hotârise niciodată dacă are sau nu, Credo. dar astăzi doar 
Drog mai cred ! 

-  Vrasăzică nu crezi ? — se răsti Miracătră el. — Bine! 
Atunci ai să mi-o dovedeşti, Să te juri pe... adică nu, dacă no 
crezi, p'ai pe ce să te Juri Im Ia increţi fruntea, aplecindu-gi 
capul, chibzul, ş'apoi sări în sus, deodată: „Am găsit, am gä- 
sit ! toţi după mine.“ Și o luă la goană. Trustrel, strinseră 
în grabă, la un loc, surtucile, pâlăriiie şi rachetele, şi o porniră 
după Mira al cărei păr, zărit din tuga, apârea pe subt umbrare, 
ca an neastimpăr de veveriţă, şi prin soare, ca zurgalăl de aur. 
. O ajunseră tocmai cind incălecase băețeşte, sprijinindu-se cu 
minile, gardul care despă grâdina, de cimitir; Mircea şi Dao 
D sâriră pe întrecute; Radu, mai greoiu, îşi Den loc printr'e 
spărtură. ȘI ceata se năpusti, rizind şi chiuind, după Mira, prin- 
tre crucile ingindurate. Niciunul nu şti: ce nâzbitie mal nâsco- 
cise zvăpălata lor căpetenie, Se opriră gitiind, nsduşiţi, în faţa 
păretelul în. coastă ai Liser 


+ ATUNCI | - 7 


Radu dädu din umeri, cam stin „ Mircea Incuviinţă pe 
Mira: „Da, da, sred tate, aget a oer? o clipă de tăcere tm 
trebätoare. Lui Ride i ie striase inima. „i 

` Mira, cu o pornire neobişnuită, repetă ultimele vorbe 
Ceilalți începură să-l măsoare pe Ra u, cam ironic, Radu se 
tulbura : i se părea că privirile celorialți Ii urecheau. H cuprinse 


`a minie oarbă impotriva bisericii, Se sculă apucat, şi făcu un 


pas spre zid. Mira se dădu inapoi, Toţi aşteptau, cu ochii ținta 


j e, Radu, In cimitir răsuna risul mărunt al erburilor. Pe o fereas- 


f 
£ 
S 
3 
g 
E 
S 
ră 


menit, În așteptarea unui trăsnet care trebuia să se abată din ei. 
Cu buzele strinse, aib la față, ca ţa, cu brațele atir- 


nînd puţia zeg de trup, pârea o ată -cruce insufiețita, . 


şi răz 
Laoialtă cu zvicniturite inimii, două vorbe i se zbăteau în 
golul sutletului + „Nu cred, nu cred, nu cred.“ ŞI totuși era Im- 


duind : D copleşi furia. Sugindu-și obra i, Idi adună tot - 
tul gurii uscate scuipă cu reif Ee SE 
Si pen: ira, e ap ce privi cu ochii nedumeriți, mari 
š n un 
Ga gen şi sărută zidul cu patimă ca pe ün 
adu se uita, prostit, Ceilalţi doi, priveau uimiţi, neștiind 
ce să creadă ; o ridicară Mira : pit i 
i povate LA end pe Mira: plingea, mușcindu- şi buzele 
toarseră incet, priviți de crucile atit de în gind 
călcind cu bâgare de samă, gravi, ca printr'o ege E 


e E e 
m or răsuna tot mai grăbit, tot mai puternic, KEE 
on DEE E SA E 
inchise ochii. Cirlpitul unel pasă di eet EE pei ră 
nou : if urni anevoe, cum IO ridici brațul vatămar. Ca o äşchle, 


- 


48 VIAȚA KOMIKEASCÀ 


rucea bisericii îi străpunse privirea. Tresări. Orbitor de alb, z- 
dul scuipat îi veni în minte. Un fior îi mt spinarea. Se KS 
de pe bancă, şi o luă pe subt copaci, îndepărtiodu-se färā = 

d iserică. 

ai & Sen, silindu-se, stoarse un suris ironic, sutietului ; chi- 
pol H ocoli ca pe un lucru nevrednic, Incercă să se imbârbă 
teze, dojenindu-şi cu gias de gind, snfletuh Iobicoeat : „E at 
surd! N'am crezut niciodată. Am făcu! un lucru uri’, desigur 
Dar zidul e zid, Statt ` biserica e o clădire, şi atit. Lovindu-se 
4 ea se feri speriat. 

wë: Giasta a primea junecase ca pe un polei, fără să lase urma 


ar încercă să gladească —vola. işi chema vorbele, înlâuntra, în ` 


ginduri, în suflet, cum besi lumini şi aduci oameni intr'o o- 
d =i să siai singur. 
E, în pare rue ed TK Na nu...” Rostise ultimul nu, cu 
masele, cum ai trage un inecat, la mal: viaţa cuvintul pk- 
rise în ei, i j 
Oare cred?" H veni în minte, deodată, un gind care ti 
nelinițiise copităria, | întreba, de pildă, tatăl său uneori, dupăce 
d cam urechise prinzindu-l cu vre-o minciună : „Radule, tat. 
de ce mă minţi! Nu iubeşti fu, pe tatăl tău?* Şiel Gen p 
“ăspundă adevărul, — asta doar l-ar fi ușurat şi pe SG Gë 
au izbutea, fiindcă în sufletul său se inşirau o sumedenie dt 
pumsuri, din ce în ce mai adinci, mai lAuntrice, care se road 
oncle pe altele, Spunind unul, cu buzele, un altul eee n Lg 
tlet, surizind tainic; il spunea pe acela, altul îi goptea minte 
vea, 
acei deet, un ou mare de lemn, în care se WC 
a mulțime de ouă,din ce Io ce mai mici, fiecare colorat ven e 
cel mai mic — era cit un bob de mazăre — nu-l rai putea des- 
face, fiindca nici nu se mai putea. Și totuși, bobiţa ceia H mo- 
mea. pu oul cel mare: Ce-o fi fost acolo? Se asemula cu oul 
acela câpătat, | se părea că în el sălățiulan KI 
se, la fel croiţi cu trupu $ 
A tech, Ze mai mici, d că fiecare din «i-cind i se punea 
ò intrebare lui, celui mai mare —rostea un răspuns, mai ciudat 
pe măsură ce omul care-l rostea, era mai mic şi mai îndepărtat 
de trupul adăpostitor, Și aceste râspunsuri. la Inceput clare, deşi 
protivaice, se pretăceau într'un freamăt nedeslușit, adinc, D? 


să) 
are nul putea prinde niciodată. Se incorda tot, ca 
mi tte lui se lipea de suflet, ca o ureche pe 
din 


ne. 
* Cyudatul d al copilăriei îl stăpinai 
nou. Leer Gren S răspunsuri îi zvoni to suflat. 


! Dar acela 
Vălmășagul acesta l-ar fi putut lămuri, ëng Zug, Es | 


afond, a ceia atit de 
din afund, ER Ce d'en epaima ca un Der de ger. 


` 


DI: 49 


Cu citā plăcere privea inainte bisericile oraşului! Nu doar 
că li se închina; dimpotrivă, avea un simţimint de oblăduire pen- 
iru ele. Le socotea ca pe nişte bătrini, cu sufletul altor vremi 
împaenjenii în ei, ca pe nişte bătrini neputincioşi care moţăe in 
ungherele lor, tâcuţi, în oraşul tihnit ca un azi! de bătrini. ŞI a- 
cum, numai gindindu-se la biserici, se cutremura. De ce? e 

D îngrozeau bisericile, cum te îngrozeşte un mort pe care 
veghindu-l, te temi să nu deschidă ochii, şi-ţi pare că-i intre- 
deschide, şi te priveşte, 

„„Incepuse să se întunece. Se întoarse înapoi, spre tenis, 
Din nou zări crucea bisericii. Clipi înfiorat, şi întoarse capul. 
Plingeau gindurile în el: „Măcar dacă-l sculpam pe preot, E 
om og mine. başi fi cerut ertare; Last fi sărutat, în genunchi, 
minile şi picioarele, şi i-ar fi fost milă, şi m'ar îl ertat. Dar 
biserica ? E mută, mută...“ 


„Radus...  Raduuuu“... Glasul lui Mircea H deşteptă. Se In- 
dreptă Satracolo, grăbit. ` 

` Nu mai puteau urma jocul, din pricina intunericului. Erau 
gala de plecare, D intimpinară glumind. işi luă racheta de jos, 
şi o porniră, 

Caradeştele îşi purtau, prio Inserare, vioaele ventilatoare 
negre, deştepiind parcă răcoarea toropită. Mircea, cu racheta, 
culese una zbirnfitoare şi zburlită de zbor. Oltind, copacii se im- 
brobodeau în umbră, 

Eşind din grădină văzură deasupra dealului, pe zarea sine- 
lie, răsăritul lunii. Dealul vinăt şi depârtat, părea că-i dincolo 
de cer. Mare, galbenă, luna se intrupase cu culmea dealului, şi 
părea că-i un uriaş bolnav al altor lumi, învăluit într'un halat 
mohorit, privind, cu chipul turtit de sirâveziul cerului, pămîntul 
Kä irist ca o flaşnetă veșnic Invirtita şi purtată pe acelaşi 


ID 


«Prin arşița vinătă a nopţii, fuge, fuge; N inima-i zvicneşte 
şi cade în fiecare pas, și fuge şi fuge prinir'o tăcere găunoacă, de 
pustiu, Și iată en de pretutindeni, bisericile, ca nişte urlaşi cini 
varbaţi, cu gitorile (opene, cu ochii rogi, (i înconjoară, îl incon- 
joară, şi în fălcile lor încieştate clopotele mirte şi latră şi urlă. 

Şi departe, departe, pe cerul alb ca varul, orbitor de alb, 
o lună de spumă căruntă, se prelinge încet, încet, privindu-l, 
sorbindu-l .. 

„Aaa |” Radu se deştepiă scăldat in sudori reci. Coşmarul 
care-i bintuise prin suflet, H zviriise în inimă un strigat răgu- 
Si, zmult chiar din glasul lui. Sări din pat cu groază, ca din- 
iun sicriu. Se clătină; ca să nu cadă, se sprijini de masă, Era 
duimae. Inchise ochii, indăratnic, increţindu-şi faţa, să-şi stoarcă 


vedenia din pleoape. li erau nervii strâpeziți de încordare. Se 
lăsă pe scaun. 


50 VIATA ROMINEASBĂ 


Siäbise. In picăturile de sudoare, care-i îmbroboneau bărbia 
şi câdeau, i se ducea vlaga; pârea o stalactită care se topeşte 
subțiindu-se, 

Prin crăpătura storulul, amia:a de vară, albea aprig, ca us 
ghețar învăluit în soare, Bizistul deatară Înginindu-se cu al muş- 

steior din intr, zvonea titguiior ca un maget destrămat. 

„E absurd, absurd, absurd“... rosti aceste cuvinte, răstit, a- 
păsat. cu tot trupul parcă. Zâdarnlse, fără ca să-l potolească, 
vorbele îl istoviră ca lovituri de ciocan, In vint, _ 

Sa zmunci de pè scaun; se duse la Aavoar, luă cana, o 
vârsă în lighean, şi-şi mie capul în apa veştedă de căldură, 
O adiere de vint se topi pe fereastră, covirșind odala de argiţă. 

După ce îşi Late capul, cu mecht dezmierdâtoare, ca pe 
un copil boina», Radu se lăsă din nou pe scaun, rezemindu- şi 
coatele de masă. D dureau încheeturile. li venea să se Intinda la 
răcoare, să se Intindá ca un vint pe rouă, să adoarmă, să uite. 
Dar patul il pindea ca un rug de coşmaruri. 

De două zile nu mai eşise din casă, de groaza bisericilor. 
Singurătatea, căldura şi veninul vi-urilor rele, îl înebuneau. Se 
hoiărise să plece acasa, chiar adouazi, de dimineaţă, 

Trei zile îl despârțeau de ziua acela; şi totuși prin străve- 
ziul fi rbinte al pustierăţii lor, chipul acelei zile anume H urmá- 
rea, privindu-l cu ochi holbaţi de paralitic, ca prin nişte geam- 
Heu mari, limpezi, rinduite in er, el doar fugea de ea, cu 
toate puterile, dar în fața lci, amintirea zilei îi curma fuga, o- 
gladind la nesfirşit, numai şi numai chipul ei... 

Işi rezemă fruntea de masa Îşi simțea capul împovărat, și 
orice gind îl indurera ca o lovitură, Iichise pleoapele, amor- 
ţi... Si iară că noaptea-se întinde deodată, ca o vinâtae şi că 
pâmintul postit se face greu, greu, ca o năpraznică nicovală, şi 
sufletul său se prind: de påmint şi se întinde, se întinde igrun- 
(uros ca o rugină amară, până in zări... clopotele încep să 
sune de'aolaliă, asurzitor... şi su area lor îl doare, și nu clopo- 
tels sună ci s flerul sau geme, fârmât de grindini de ciocane, 
Se dezent gitiini, ta suasels clopotelor 7 sunau pesemne, pen- 
tru o inmor mintare, = 

Ia cuprinse capul cu palmei»; îşi statt timplele zvicnind aşa 
tare, incit | se păru ca-şi pme inima în mini 

Se gindi acasă, la părinţi; o infiora'e îi spuzi tot trupul; 
Schuel necat, cu faţa scurmată; şi încet, apoi mai repede şi mal 
îmbelşugate, ca fructele coapte dinir'un pom scuturat, lacrimile 
Începură să cadă, 

IV 


Oglinda privea, prin fereastra deschisă, un copac, trunzi- 
şul Ian: şi o cioară ca un mic horiar pe vn hogeag în Hà- 
cán.. şi mat departe, în zare, prandii de fum al morilor må- 
Top, infiora: d: apa alb:stră a cerului. 


O adiere de vint, respind: miros amar şi cald de frunze de | 


nuc; parcă s'ar HD vărsat undeva, in odae, vin de Coinar, 


ee Mee Ed 


H — 


Radu se sprijini de marginea farastrei, întinzind minile şi 


obrazul, si. ca, lı gura unei vetra aprinse. Zări şirul de mar- 


te, crescute în dreptul geamului, naite şi drepte, ca niște mi- 
guntare verzi oprita ia ceasul de galben al toamnei. Un flutur 
îşi inchidea și-și deschidea zorit, unghiul de cridă. Biziitorul 
gbor al unei albine învirteji, prin lumină, o piiică bulboană de 
soare şi polen. 

inchise ochii, cu faţa Taste rizător, ca stropit de o man- 
darină: o rază de soare ii venise în ochi. Abia iși mal aducea 
aminte de după-amiaza de varăcirid il doborise coşmaru!. Boala 
grea il miiostivise cu tihna istovirii. Își simiea gindurile maleşite 
şi fericite, cum sint copiii în noaptea Crăciunului, cind se des: 
teaptă, cu patul plin de jucării. 

Pe cer, un cird de păsări rindulte în unghlu sonor, se în- 
dreptă spre miazăzi, ca două visie ale unei bârci de soare, 
visle lungi de pe care picurau zvonurile verii. S 

O sutiare caldă îi edit urechile; elâună capul: în odie 
răsună un inireit hohot de ris: Mira, Mircea şi cu Dan, intrat 
tiptii, îl binecuvintau cu minile întinse, 

Afiind dela mama lui Radu — chemată de Mircea, acum o 
lună şi mai bine, să şi Ingrijească copilul bolnav -cá era destui 
de intremat, şi că puţină mişcare iar fi priit, veniseră să-l lee 
la tenis, ca privitor. 

Vrind-nevrind ti puseră pălăria pe cap, paltonul pe umeri, 
bastonul dinadins adus, în mină, il impinseră afară, deschizin- 
du-i v o pornită cu toţi, Incet. 

n page capul descoperit, desprindea frunte, din treacăt, 
cu racheia. Un virtej de vint D învălui, inelindu-se prin frun- 
zele scuturate şi ttrindu-le mal departe. Mira incepu să alerge, 
cu braţele întinse, după ele, ca ua pom nebunatic la care vin- 

tul ar îi înliâmat goana îrunzelor. Îndemnaţi de avintul ei, Mir- 
cea şi Dan grâbira pasul, i 

Radu venea în urma lor, agale, cu ochil la părul Mirel, în 
care ridea şi toamna şi soarele şi vintul. Un oftat filfiitor li a- 
bâru privirea. Tresări: trecea în dreptul unei biseriii de pe al 
cărei acoperiş zburaseră ciorile ca o gramadă de cruci negre 
zvirlite asupra orașului. O clipă, şovăi, cu inima strinsă. Apol, 
câutind cu luare-aminte in jur, dacă nu-l vede nimeni, duse min 
la pălărie, ca din greşeală, şi salută biserica, pripit, ruşinat, şi 
totodată cu teamă, ca pe cineva care a fost odinioară în mari 
dregătorii, dar care acum a scâpătat şi e bulit. Nu se Incume- 
tase să i se închine (äis, că l-ar îi văzut oamenii și l-ar fi ris 
dar nici să-i intoarcă spatele nu îndrăznise, câci poate că udată 
şi odaiă, va veni din nou în mari dregă'orii — sau poate că şi 
“site, tainic, dincolo de lumea asta — şi-l va ţine minte. 

Cine ştie l 

Ş'atuncit 

lone! Teodoreanu 


- e M 
=- 


Definiţia revoluției * 


.— 


„N'esi pa: revoluilonnaire qu! veui” 
Jean Jourăs. 


Orice sistem socialist cuprinde în general trei elemente: o 
critică a societăţii actuale, un plan de organizare viitoare şi o 
tactică de realizat în vederea cuceririi puterii politice. Această 
tactică poate să cuprindă şi ea o serie întreagă de modalități. 
Mein revoluţiei e numai una din multiplele feluri de a realiza 
idealul socialist. In adevăr, dela propaganda pacifistă în vederea 
Infrāțirii claselor a utopiştilor la „Barantismul social“ al unut 
Considerant şi dela acesta pănă la mişcările violente de cucerire 
a puterii politice de câtră anarhisti, tactica "socialistă poate im- 
fățişa multe şi diverse aspe te. Pe noi nu ne va interesa decti 
unii! din toate aceste moduri de realizare, anume acela cu ins 
în noțiunea de revoluție, Istoria acestei idei, cu vicisitudi Si 
transformările ei, dealungul tuturor sistemelor care au imbrăii- 
şat-o va face obiectul acestui studiu, 

Istoria un-i Mei nu e posibilă tnst în absența unul crite- 
riu, căci isioria presupune şi criilcă aiätar de descripție. Pa 
deasupra infâţişărilor fugitive şi mobile cu care, acest concept 
variază dela un autor ta altul, definiția lui obiectivă trebue să 
ție veşnic presupusă, In funcţie de această definiţie fixă, critica 
istorică îşi va putea exercita comparaţiile, va putea degina ana- 
iogilie, va desp inde influențele şi consecințele. Necesitatea anet 
detiniţiuni prealabile devine astfel imperioasă Inaintea oricărel 
alte cercetări, Să cercetâm deci aceia ce trebue să se înțeleagă 
printr'o revoluţie. 

l. 


ideia de revoluție se bucură dea o giorie neobişnuită altor 
idei. Puţine din ele au fost mai discutate in sistemele politicia- 


” Studiul de laj este primul caplio! dinir'o lucrare mal mare 
asupra deit de revolujie“ ce ta apare în Iraujuzeşie în editura F. 
Alcaa, Baris. 


DEFINITIA REVOLUŢIEI __ 


ilor, puţine din ele au căpătat senzuri mai contradictorii, mal 
» dela cel pe care LI atribue marele public, pânâla acela 
pe care-l întrebuinţează oamenii politici. 

În accepţia populară a simțului comun acest termen e fn- 
toväräşit de ideia de violență, de baricade, de lupte de strădă, 
El presupune un element de ilegalitate Deta același principlu 
pleacă și definiţia pe care o găsim în dicționarul ştiinţelor poll- 
rr pr, evolution c'est Pintervention de la force en dehors 


Etimoloiceşte soarfa acestui cuvint e încă își mal căpriei- 
casă. Latinil, pentru a desemna un astfel de enomen aveau cu- 


= de Să 


dement e sinonjin cu mişcare circulara adică cu Ek 


` a0- 

Conversiosemque rei publicae“, ** Grecii înțelegeau acelaşi fueru 

Prin Al lor 274345 sau Etna ste (Plutarc). Termenul uetáßoky 
* întrebuințat tardiv de Aristot, seg (E 

Dar dacă în accepţia populară cit şi în cea etimologică ter- 
menul nu se bucură de o preciziune prea mare, în literatura po- 
Wich anarhia e şi mai mare. 

Pentru unii revoluția înseamnă o formă morbidă a psiho- 
logiei mulţimii; pentru alţii care se inspiră dn Biologie, această 
noțiune e un fel de „mutație“ organică; pentru socialişti un pa- 
păceu universal faţă de lacunele societății prezente. 

În diversitatea multiplă în care se amestecă aceste diferite 
atcepiiun!, se pot totuşi desprinde trei mari grupuri de defini- 
Ven delimitative a noțiuni: de revoluţie. Inainte de a incerca să 
dăm o difinite proprie, să vedem cit valorează aceste încercări 
propuse 


a) Intr'un pasaj din „Les origines de la France contempo- 
faine”, Taine se exprină astfel despre revoluţia franceză: „pour 
la premitre fo's en histoire on va volr de brutes devennueş fol- 
ies travailler en grand et pour longtemps sous la conduite des 
sots devennus fous* eg Pe vremea cind cartea lui Taine se impu- 
nea ca o autoritate indiscutabil, ştiinţele psihologice luaseră un 
avint remarcabil, 

Legile istoriei îşi găseau aplicația cauzală în organizarea su- 
fletească a maselor pe deoparte, a unor „eroi“ conducători pe 
d alta. Combinaţiile psihologiei mulţimii, cu amestecul ei de ilo- 
gism, de paslune, de scădere a nivelului mental pe deoparte, pu- 
hmmm 

* Oh. Remusal, mo! Révolution dana le diclionnaire des scien- 
cen Poliliquea de M. Bioch, tome Il. 

feller, mo! Révolution dans la Dictionnelre de la langue 
Wm. 


Ciao Giardina, Sur l'emploi dn moi revolullan dans les 
sciences politiques, Genère 1908, pag. 7 


"TTT Taine, La râvoiuti vol. h . 456. Ace con e p. 
509, 572, 514. cig Dë eg SE? 


54 8 VIAȚA ROMINEASCĂ N 
a PA PROD CO e e 


site a unor „tmmenauri* pe jumătate escroci, pe ju- 
ee grote pe de alța—explicau mulie din secretele we på- 
trunse ale Liorel Se știe cum psihologia jacubinismulul, Im- 
pregn=tă de un raționalism uscat, ad-menită de credinţa în fa- 
talitatea iuexoràbilâ a unor principii fixe, neumane, a modilicat 
după Taine aluatul maleabil al sulietului popular în timpul ma- 
Di tu 

o geck şi tradiția lui Taine a fost reluată mal tirziu, tā- 
cind şcoală. Gustave le Eon se deosebeste de cel dintăiu numai 
prin fèptul că pentru cl psihologia jacubinuiui nu e aceia a gg 
raționalist logician ci aceia a unul mistic, În locul psihologică 
imteleciualiste a lui Taine se substitue una sentimentală, 

incolo, expilea!la fenomenului revoluției e prezentată tot ca 
un caz al psihologiei mulţimii sugestionată de conducători: „La 
tăvolulian c'est un cas de la psihologie des foules , Poporul âc- 
cep!ă în general o revoiuție fără sa gie pentru ce şi, cînd din 
intimplare ajunge să injrieagă, revoluția e „terminat demait, 
„Poporul face o revoluţie fiindcă e împins s'o facă, tără insă să 
inţeleaga mare lucru din Ideile conducătorilor; el le interpretează 
în felul sãu şi acest fel nu e de loc acela al adevăraţilor autori 
ai revoluției, $ 

Acela concepţie e primită şi de Lombroso, Bauer sau Si- 


Astfel după aceşti autori, popoarele au fazele lor de des- 
voltare morbidă. Din cind în cind, in împrejurări cind paza $ 
populară exasperată de diverse motive,—de pildă, de un an a - 
col prost, de un impozit excesiv, de un abuz repetat al clase! 
dominante, — personaje ambiţioase sau dezechilibrate exercită a- 
supra maselor o adevârali sugestie, îm pingid o ia cucerirea fór- 
tei guvernamentale prin vioienţă. Atunci popoarele intră într'o 
pericadă de febră, cind iluzia e stăpina tuturor pornirilor. Te- 
roarea domneşte, Ea scuzezză crimele cen eroismele, Sufletul 
deziânțui! al maselor tiranizcazā societățile; 

incetul cu încetul insă, realitatea îşi ia revanşa. Nepulinţa 
conducatorilor improvizaţi e demascată. Mitarile povestite mulți- 
milor, imprăşiiate ; mizeria morală şi ma:eriala produsă, devine 
insuportabila. Atunci „Restauratio îşi ia locul legitimat în isto- 
rie şi totul reintră în linişte pentru o bună bucată de vreme, Astfel, 
revoluțiile ar fi stări patologice ale societăţii, maladii periodice 
inerente oricărui organism. 

Se poate Sie uşor cit de inacceptabile pot fi explicajlile 
cuprinse în acest grup de definitiuni. i 

In primul rind e inadmisibil cu marile curente de idei şi 
sentimente care au prefacut omenirea, care Inseamnnă în cea mai 


* Gustova le Boa, Psychologie desrârolulione, pag, 15, 34, 55. 
* Lombroso, Le crime poliique e! ja psychologie du revalution- 
aslre p. 10; Bauer, Essal sar les revolutions p. 10 și Sighele, La 
fonle crimlanelle, 


DEFINITIA REVOLUŢIA ` “5 


mare parle, însăşi eenig progresului, să fie rezultatul unor ka, "` 


“lucivaţii trecătoare, e inadmisinii ca socimăţiie omeneşti să fi ac- 


septat, să fi adoptat in organizarea lor juridica, economică or 
morală posterioară, un program elaborat în momente de tebrill- 
tate şi inconştienţă. Criit ar fi de absentă adeseori intențiunea 
wiilitaţii în evoluția grupurilor sociale, care se modifică adesea 
tpontan, fâră să calcuze conştient valoarea rendementului pràc- 
tic al transformării, nu se poate conchide că modificarile, prin 
care trec societăţile, au la bază visurile inimile ale unui moment 
de criză, Libertatea poliiieă și constiutională, lăsate ca moste- 
nire secolului al XIX lea de Marea Revoluţie, mn poate fi reflexul 
unui moment de rătăcire mentală, Caci ce ar îi oprit altfel so- 
cetăţile, ca la prima experienţa contrară, la prima deziluzie in- 
tinp'nată, ln prima convingere empirică, a inutiliaţii sociale a 
Faul asifel de program, să-l înlăture, adoptind un altul. De ce 
societățile perzistă să-l menție, chiar după ce criza a trecut? 

A explica în felul acesta procesul de evoluţie al popoare- 
lor, € ca şi cum In biologie ar incerca să se dovedesscă, câ 
malzdia e un caracier util conservării, ori că dezadaptarea ner- 
voasă, mentală, eun clement profilabil dezvoltării speel. 

„In al doilea rind, definiţia care pleacă în explicaţia revo- 
luţiilor dela psichologia mulţimii, păcătueşte printr'o înţelegere 
foarte redusă a fenomenelor tociologice. În general o societate 
nu se poate pulveriza în o serie de mulţimi juxtapuse, Ea nu 
se poate reduce la rolul unei colecţii de elemente amorfe. Mul- 
imea € tocmai adunarea elemen'elor ce rimin de prisos În a- 
ară de instituţiile organizate. O societate însă trăeşte printr'o 
serie de instituțiuni şi de tradiţii organizate care fac bilă o 
ttructură dețesinată. Concepţia atomista care pulverizează łn- 
stituțiile, reducindu-le la raporturi dela individ la individ, adică 
la mulțimi dezorganizate, Dech nici un ideal, fără nici o normă 
de constringere, în afară şi deasupra lor nu pot epika perzise 
tenja majorităţii celorlalte instituțiuni sociale, care chiar în timp 
de revoluție te impun individului ca o regulă obiectivă, facind 
posibiiă continuarea vieţii soziale Cu toată dezorganizarea, re 
voluția franceză păstrează, după mărturia iv'oricilor, aproape 
toate instituţiile vechiului regim. Mai mult, funcţionarii admi- 
nstrativi, judecătorii, amploiaţii financiari al vechiului regim, 
tint menţinuţi în bună parie şi de revoluţie. Ei se resemnează 
să servească și noul regm. G. Sorel* se plinge că multe din 
rentințele arb'trare şi teroriste ale revoluției se datore:c obt, 
ceiurțior juridice enntracta'e subt vechiul regim şi transmise noii 
stări de lucruri, de vechii funcţionari menţinuţi. Chiar dacă so- 
Udaritatea soclală e mult mai slabă în aceste timpuri, ea tolugi 
eximá, graţie perzistenții însntuţilor vechi. Vrind să explice 
momentele de criză a societăților, concepţia atomistă le desti- 


" Georges Sorel, Réilésions sur la violence, pag. 123. 


s6 VIAȚA ROMINEASCĂ 


` Anţează pur şi simplu. * Acelaşi punct de vedere duce şi la exa- 
gerarea rolului conducătorului, Aceşti „meneuri“ nu sint apăruli 
In mod Ee in sinul societăţii, aşa cum vrea Carlyle 
pentru „Eroii* săi sau Nietzsche pentru „supra-oameni”. Ei poartă 
intotdeauna pecetea mediului social unde au apărut, Dar dacă 
E aşa atunci nu poate fi vorba de un program artificial, extra- 
social conceput după imaginația acestora în cabinetul lor delucru, 
ca fruct al meditațiilor teoretice şi sugerat cu deasila maselor. 

In tine ultimul element invocat in ajutorul acestei explica- 
țiuni, anume violența e un fenomen cu totul secundar puţin ca- 
racteristic mişcărilor revoluţionare, de multe art absent cu desă- 


virşire. Multe revoluții s'au înfăptuit fără regimul! teroarei, K. ` 


Marx, vorbind de revolujille proletare din secolul al XIX-lea, în 

de comuna a doua, pretinde că revoluțiile populare sint 
paşnice şi numai revoluțiunile claselor dominante, „die Konter- 
revolutionen“ sint teroriste. in 1789 primul act, actul cu ade- 
vărat revoluționar, acela al constituirii deputaţilor din „tiers E- 
tat“ în adunare naţională, n'a fost însoţit de nici o violenţă. Vio- 
Lenia a venit iu urmă, şi datorită altor factori, 

Revoluţia tinerilor furci, care a aduspentru prima cară re 
pimul constituţional în Turcia, s'a efectuat în cea mai deplină 
linişte. In schimb o mulţime de regulamente oficiale, care gau 
în «le nimic revoluționar, au fost primite de „masse“ prin pro- 
testări violente şi mișcări de str intre 1771—75 s'au văzut 
multe mișcări de revoltă faţă de un Impozit mai ridicat, sau de 
o taxare a pinii. . 

A. Loria ** menţionează mişcări de stradă urmate de vio- 
lențe, la Neapole, în 1767, cauzate de un impozit pe smochine, 
in Oianda pentru impozit pe peşte, în Anglia pentru impozitul de 
capilație. La introducerea unci maşiul noi, uvrierii s'au revol- 
tat adeseori, Şi totuşi nu era vorba de o revoluţie propriu-zisă, 

In special, secolul al XIX-lea insamnă o mare îmblinzire a 
moravurilor revoluționare. Revoluţia franceză decrobise pe vechii 
servi alipiţi pămintului creind in locul lor o clasă de ţărani H- 
beri. Tot ea înlocuise proletariatul vagabond, aşa numitul „lum- 
pen proletariat", cu un proletariat industrial organizat. ideia or- 
ganizârii economice în lupta de clase, se subsiitue luptei civile 
dezorganizate a vechiului „lumpea proletariat“, 

Proletariatul industrial începe să devie o clasă anumită, cu 
anumită conştiinţă, care se indepărtează din ce în ce mai mult, 
de moravurile violente ale proletariatulu! vagabond, „De fapt 
de cînd marxismul domină mişcarea socialistă, aceasta până la 
marele războlu mondial, la fiecare mare mişcare s'a simțit da- 
toare să indepärteze din rinduriie ei violența.*** Aspectul terorist 


* Ch. Ellwood, Soclology In Iis psychological aspects, pag. 475. 
* A, Lola, Problemes sociaux contemporains, Chap, Révolution 


ag. 145. 
TZ K. Kautsky, Terorismus und Communismus. Em. Beiirag zur 
Nalurgeschichte der Revoluilon“, nag. 97. 
ezi in senz contrar: L. Trolsky, Térorisme et communisme 
(anti Kautsky), Biblioiheque communiste, Paris, 1920, pag. 62. 


„_Methode, pag. 16. 
Li 


DEPINIŢIA REVOLUŢIEI BS 


pe care l-au fnfáļişat, după marele războlu, revoluțiile rusă, ger- 
mană, ungaă sau austriacă, se datoreşte, după Kautsky, carac- 
țerulu! violent, lăsat ca o moştenire de cătră războiu. Maori- 
tatea celor care au fost pe front sau adaptat acolo, la ororile 
luptei, pe care le-au perpetuat după acela la luptele civile ce 
au urmat după războiu. 

Astfel, violenţa e un factor ce rămine alâturi de revoluție, 
caşi explicaţiile care caută în ea fenomenul caracteristic al ăces- 
tor transformări sociale. Punctul - ere psyco-patologic, "Ve 
fa care pleacă, îi opreşte printro firească miopie să observe to- 
falitetea “grupului social şi procesul simultan de'transtormate a 
tuturor * telor sale. 

br Un ait-grup de detinițiuni e acela care caută să explice 
pătura” revoluțiilor printr'o analogie biologică, Se opune în a- 
ceste Go pac revoluția, evoluţiei. 

É Spenter ai Darwin concepția catastrătică în schimba- 
rea fenomenelor 'náturii a râmas în umbră. Prozesul evoliiţiei 
se desfăşară prin mişcări lente, prin acumulărea unor mici fac- 
tori, care schimrbă în mod Insensibil aspectul fucrurilor. Un cu- 
rent naturalist ceva mai recent, celebra teorie a mutter a Iw 
Hoga de Vries, a încercat să arate că evoluția organismelor se 
poate face de "multe ori brusc, cu o legătură de conunuitate mult 
măi laba, Vechea regulă „natura non fecit saltus* primea o 
puternică lovitură. Pe această bază biologică s'a pulut altoi 
foarte uşor o teorie a revoluției, 

in adevâr, revoluţia n'ar fi altceva decit ceiace e mutația 
in Biologie, Celace ar fi caracteristic unel mişcări revoluționare 
e felu! mai mult ori mai puțin repede în care s'ar efectua pro- 
cesul transformării. Dacă schimbarea s'ar face repede d neaştep- 

1, fără să respecte timpul cerut pentru a depâși fiecare e- 
tapă, atunci am avea a facecuo revoluție. —din contra dacă des- 
făşurarea evenimentelor ar tua un caracter lent, atanci ar fi vorba 
de o reformă. Nemulțumirea populară e rezultatul acumulării 
une] mulțimi de nemulțumiri mal mici. Zi cu zi ea creşte. Odată 
însă, ea se declanşează și efectele sint neaşteptate. Intr'un spa- 
(lu de imp foarte scurt aspectul societăţii se schimbă. Pentru 
E. Reclus lucrurile se intimpla foarte simplu. Societăţile repetă 
legea organismelor: cind evoluţiile sint oprite în mersul lor firesc, 
revoluțiile sint pata să izbucnească,” 

elace domină aceste explicaţii e noţiunea timpului, a vi- 
tezei transformării. E! constitue criteriul distinctiv între revo- 
Auție şi evoluţie, 

Felul cum se prezintă teoria menţionată, ea apare ca îm- 

p'umutată ştiinţelor naturale şi adaptată la ştiinţele sociale. Im- 
urile pe care şi le fac ştiinţele una alteia aduc multe fo- 
idasse prin analogiile ce oferă, de multe ori insă ele devin in- 


* E Reclus, Evolution et révolution, Stock. Paris; în acelaș: 
sens îi. Ferri, Socialisme ei selence positive şi Die revolullonnaere 


DW VIAȚA ROMINEASCĂ EN SS 


grate. E deajuns să ne aducem aminte cit a oprit bu loc des- 
voltarea soc olopiei, teoria organicisiă. Trauspunerile oferă co- 
modiăţii şi Leen şilințiice metafore care o scutesc de a găsi 
fapte şi idei, ŞI dacă o ipoteză nu e nici măcar sigură în sti, 
imja împrumutatoare, cu atit va oferi rezultate mal şubrede sud. 
inţei care împrumută. 

In adevăr, chiar În ştiinţele naturate mulți biologi explică 
mutaţiiie prin acumularea unor factori infinit de mici, - incbser- 
vabil. Mutaţia n'ar îi decit o modalitate ceva mai puţin banală 
decit celelate forme ale evoluţiei, Atunci însă opazijia între e- 
“oluție şi revoluție dispare chiar în sinul Biologiei. Cu atit mal 
mult ea va trebui să dispară în ştințele sociale, Evoluţia în a- 
tesis sting ia cu totul un alt caracter, După cum remarcă G. 
Richard, pe cind in Biologie evoluția e mai mult morfologică 
D Şiiinjele sociale ori morale ea e mat mult funcționaid.* De- 
terminismul cauzal op e nici el același, Complexitatea =determi- 
ranţiior e asi de mare aici, încit şi continuitatea devine ceva mal 
puțin riguroasă. Revoluţia insezmnă o contingență, un început 
de libertate în viaţa sccietăţiior sau în automanismul mecanice al 
vieții lor obişnuite. 

in afară de aceasta, notiunea de timp, de viteză, no exph- 
că prea mult natura revoluției. Căci ceiace- Importă, nu e vi- 
teza transformării, cl gradul de noutate pe care-l aduce. Nu e 
caracteristic pentru o revoluție că ceiace a fost aszară nu male 
azi, ci dacă ceiace era asa:ă e mult densobit de celace e azi F- 
senlial e de măsurat dacă azi avem de-aface cu o deosebire calita- 
tivă fu organizaţia grupului, nu dacă această structură s'a câpă- 
tat mai repede ori mai lent. 

Astfel se poate vorhi foarte bine de o „evoluţie revoluția- 
nară” ag de o „revoluțe evoluționistă“, intrucit factorul timp 
trebue să râmie afară de explicaţie. 

Multe din revoluţiuni au fost. preparate ue secol Nu 
se poate spune câ faza de elaborare a revoluţiei franceze e 
cuprinsă numnal intre anii 1789—1800.. Tot secolul al XVIII 
a contribuit la modificările relaţiilor juridice şi economice, 
toată gindirea iilozolică a pregătit inceiul cu încetul mentali- 
tatea in vederea acestor schimbări- De fapt în i789 legătura 
juridică feudaiă care lega servul de påmint cra demult dizol- 
vată, Organele s'au creat în mod lent, doar funcțiunea a fost 

trecută ceva mai repede. 

c) „Dacă o turburare de ordin public reuşeşte, e vorba 
de o revoiuție; dacă e reprim-ţă, ea devine o revoltă (5- 
meute)"; prin aceste cuvinte Ihering încearcă să definească o 
revoluţie, luind ca punct de plecare cucerirea puteri: politice, 
Stuart Mill nu e nici el prea departe de acest senz cind se 
exprimă astfel: „Revoluția e o schimbare de guvernămint o- 


3 


* G, Richard, L'idée d'tvolullon dan» ie nalure ei dans V'hialolre 


Lë e E e 


DEFINITIA REVOLUTIEI WV: 


perat prin forţă fie de cătră o mişcare popniară, lie de o w- 
zurpație militară”. San „răsturnarea bruscă a puterii politice 
stabiiit: și inlocuirea ei cu o altă putere şi un al! sistem de 
guvernămint constitue esenţa unei revoluți".* După cum se 
vede, aceşti autori nu vorbesc decit “e schimbarea de guverne. 
Ei caută a explica revoluțiile baziadu-se pe distincția între 
revoluția socială şi cea politică. 

Aceasiă clasilicațe s'a bucurat de mut trecere în iite- 
tura politică. Incă dela începutul secolului trecut, decînd au- 
torii au inceput să se ocupe în ştiinţele politice şi de revolu- 
țiuni, aceasiă distincție i-a ocupat în special, 

Revoluţia franceză fusese o revoluție socială. Inainte şi 
după ca insă, o serie întreagi de mişcări violente nu se pu- 
tean explica prin aceleaşi transt-rmâri radicale prin care se 
explicase marea revoluţie. Del: Benner şi Ferrand care scriu 
la începutul secolului trecut şi până la Pascal Duprat, Kautsky, 
Ihering ori Loria, toţi aceş'i scriitori deosebesc revoluțiile 
litice de cele sociale, Primele nu fac decit să treacă guven- 
nui, puterea politică dela un grup la altul printr'un mijloe 
violent, cele de al doilea tran:lormă însăși structura societăți 
In cazul revoluţiei poiitice, instituţiile economice, juridice, mene 
talitatea morală, Coin aceleași. Aumal cea socială, care e o 
transformare lungă și icntă, aduce on nou program de orga- 
nizare, de repartizare şi de sancțiune sociali, cum e cazul 
pentru revoluţia din 1789 ea din 1830, de pildă, nu are așa 
de mari ambiţiuni Ea râmine o revoluţie polisică. 

La o analiză logică mai riguroasi, această faimoasă clasi- 
ficare pierde aproape tot terenul. Ea devine jnutilă Tode 
nu adaugă nimic în plus la înțelegerea clară a fenomenului, 
el din contra devine chiar o pedică lindcă reuşeşte să fi- 
curce cu un element inutii o definiţie care nu poate sit conţină. 

Există In adevar revoluțiuni politice care au ca singur 
oblectiv cucerirea tortet de conducere a statului spre deose- 
bire de alte revoluţiuni care conţin și alte elemente? - 

In adevăr, două Soe sint posiblie în realizarea oricã- 
rel mir de acest fel. Prima ipotiză: revoluța politică e 
făcută de acelaşi clasă socială ca cea care deţine puterea, sat 
de un alt grup apartinind aceleiaşi clase, 

in acest caz nu mai avem de-alace cu un fenomen re 
voluționar. O lovitură de stat oricit de violent: ar îi ea, 
nu constitue o revoluție, Deasemeni luptele civile între dife- 


* Pascal Dupral, L'&spril dea rtrolnllons, pag 5, Paris 18797 
Bonner, Commentaire gebmé SR ug el litiques des re'olullons, 
ed. Frenlel, Paris, 1535, tome Il, lime XIV, cap. XIII, spune: „revo. 
ilupa politică e violentă, cea socială e lentă”. În același sent Ferroad, 
Theorie des révolutions, Chap. I, pag. 7, sau Paul Li an, Die Revo- 
$ eine vergieichende Studie über die grossen Umwälzungen la 
der Geschichie, pag. 27. Proudhosr, L'idée de rctoluilon, au. XIX 
alècle, pag. 4 și vorm. 


60 - VIAŢA ROMINEASCĂ 


— e E e A 


titele grupuri al aceleiaşi clase, nu pot lua acelaşi nume. Ni- 
meni nu s'a gîndit vreodată să spue că frondele au fost re- 
vuluţiuni sau că luptele peniru tron între familiile York şi 
Lancaster în Anglia merită acelaşi nume. Dacă am admite în 
definiția noastră orice be civilă, atunci cercul el s'ar lāfgi 
aşa de mult, cimpul ci ar deveni asa de greu de limitat, încit 
am fi obligaţi sa nu mai facem nici o distincţie intre o revo- 
fuţie şi. succesiunea la guvern a altui partid politic; ar trebui 
să spunem că orideciteori, un guvern cade dela putere, avem 
de-aface cu o revoluție. O definiţie care ar fi aşa de largă, 
ar înceta de a mal fi o definiţie. TER Ch 

A doua ipoteză: revoluţia e fâcută de o altă clasă de- 
cit acela care deține puterea. In acest caz din A una: 
ori revoluţia sociala va trebui să urmeze uiterior, fiindcă, ou 

admisibil ca 'o clasă, care nutregte alte revendicări, alte.ln- 
ferese l alte idealuri, nu va incerca să le impue, nuva trang- 

ma faţa societăţii realizind un alt program de organizare şi 
o altă structură mult mai adaptată. Care e clasa, care—deţi- 
nind—puterea nu-şi va sancţiona drepiurileprin instituţii ade- 
quate aspirațiilor ei? Ori, dacă ou va putea realiza acest 
program, fenomenul trebue să se explice prin faptul că situa- 
Ha materială nu i-o permite, că dificultăţile prin care trece 
Bini prea mari şi că ea îşi aşteaptă consolidarea pentruca 
imediat să înceapă translormirea societaţii. Puterea politică 
poate fi șubredă şi atunci nici-o clasă nu va tenta nesigur vi- 
itorul. Dacă insă consolidarea s'a întemeiat, nimic nu va pu- 
tea opri o clasă proaspătă dela realizarea idealului ei. Şi a- 
tunci fatal revoluţia socială urmează. 

Astfel revoluția politică nu poate fi decit sau primul mo- 
ment, prrmul pas câtră rea'izarea revoluţiei sociale oprită în 
loc de dificultaţi externe, ori o luptă civilă cu o succesiune 
la guvern. Ea nu consiitus, în cel mai bun caz, decit un sin- 
gur element din definiţia unei revoluţii alâturi de altele pe 
care ie vom indica mai dange in niciun caz însa, ea nu 
constitue un fenomen social care apare autonom, independent, 
pe Scena istoriei. Ea nu poate H un fenomen Izolat, ci din 
contra apare totdeauna ca primul sinptom al revoluţiei ṣọ- 
ciale. Istoria nu cunoaşte fenomene care, făra să fie lupte ci- 
vile sau fâră să fie faza premerzâtoare a unel transformari 
mai mari a rap ul social, să merite numele de revoluţie po- 
Mică. Cind o revoluţie politica se anunţă, o alin socială f 
urmează, câci ea e numai avantgarda unor schimbări mai a- 
dinci. Dar pentru aceasta ea nu merită nici un nume separat, 
nici-o definiţie proprie. 


H 


Dupăce am înlăturat definițiile date, pe care le-am cons- 


„ tatat ori unilaterale ori alături de realitate, să vedem dia ce 
elemente simple, ireductibile, se compune orize revoluţie. 


DEFINITA REVOLUŢIEI e 


a) Un corp. În primul rind o revoluţie presupune un 
ergan, un corp social care o susține. Niciodată o revoluţiune 
nu e pornita şi susținută de un grup social întreg. in orice 
moment o fracțiune a grupului îşi ja însărcinarea să gindească 
pentru societatea întreagă, sau să-i reprezinte Interesele. Sis- 
temul nervos ai grupului, dacă ne puiem exprima aşa, e mo- 
sopolizat În diferite momente, de diferite grupuri secundare, 
în sinul unel societăţi mai largi. Diferenţierea grupului, caşi 
diviziunea travaliului social, în multiplele lui combinaţiuni ò- 
teră acest rol, cînd militarilor, cînd preoților, cînd comercian- 

or. Fie cantitatea, fie densitatea, ori mobil'.atea grupului, 
i impune un proces de diterenţiare din ce în ce mzi accentuat. 
Din sinul totului omogen la început, eterogen mal tirziu, în- 
cep să se desprindă organe nouă. in toate timpurile însa, u- 
nele din organe reprezentau mai mult esenţa solidaritaţii ge- 
nerale, alele mai puţin. In faza „solidarităţii mecanice“, re- 
ligia cu organul sâu, sacerdoțiul, exprimau maximum de coe- 
ziune socială, Acrastă clasă e cea mai reprezentătivi din stat, 
fa minile ei se monopolizează puierea. In evoluţia el ulteri- 
gafă, societatea deleagă rind pe rind diversele clăse s'o Tés 
prezinte. In societaţile antichității cit şi în cele ale evului me~ 
diu, clasele dominante au caracterul de elite. Masa, restul 
poporuiui e abstnt dejă orice conducere. Ea rămine iñ afar 
de vists politică. De aceia pe i hi lupte pentru piera 
a: wiet succesiuni la guvernămint nu puteat fiin acele Vre- 
muri decit juptela civile, adică trecerea piterii dela un grup 
ja alt grup al aceleiaşi clase, al Ware minorități - singură 
chemată la conducere. E epoca complăturilor, a tonspita= 
{ilor politice, a intrigilor de ciirte, a luptelor armate pentru 
Won E epoca luptelor feudale, intestine, a frondelor, a ri- 
valtăţii între diferitele familii domnitoare, lie că se numese 
York, Tudor, Stuart sau Bourbon. s ŢI 
` Incetul cu încetul, în societatea timpurilor moderne, eco- 
nomia Industrială, organizarea producţiei pe mase proletare, 
educaţia politică a unui număr cit mai mare de membri aj St 
cietaţii aduce o ai specie de luptă politică: lupta politică 
Intre clase diferite. Masa întreagă e angajată; orice clasă 
trebue să trateze în numele poporului întreg, 

Astfel revoluţia presupune un organ nou, o formaţiune 
socială inediță netedă; ea presupune, înainte de toate, cucerirea 
puterii de câtră a clasă care n'a mai avut-o nictodală. 

Pentru ca o clasă să poată face o revoluțiune îl tre- 
buesc insă donă atribute indispensabile. In primul rind o pa- 
termică conştiinţă de clasă. Organul politie nou format, trebue 

i cunoască limitele şi interesele, să cunuască siăbiclunea 
Şi detectele clasei adverse, şi mai ales trebue să cunoască sau 
să crezdă, printr'o iluzie transformată Intr'o credinţă fecundă 
—selace este acela;i lucru —în forțele proprii. Atia vreme 


EN VIATA ROMIN*ASCĂ 


cît proletariatul dezorganizat, de pildă nu binueşte forța imensă 
de care dispune, o revoluție nu e probabilă. ech 

Statul modern centralizat, homogen în forma lui politică, 
fevorizează mult aceasta. Anţichita:ea cu atomismul „munici- 

Hor: el, evul mediu cu dispersarea comunelor, nu puteau A 
avorabile dezvoltarii unei conştiinţe de ciasă. „Orice comun 
forma o comunitate care se sutislac-a pe ea Insaşi. Ea nu era 
legată de lumea exterioară dech prin legaturi foarte slabe. 
Mari state nu erau decit aglomeraţi de comune. O dinastie 
gau o comună mal puternică, e ploatindu-ie, mențineau unirea. 
Fiecare din ele se bucura de o evoluție econoiică proprie, 
care corespundea condiţiilor particulare locale. Astfel toate 
aveau luptile lor de clase speciale. in această epocă revolu: 
țiunite nu erau decit revoluțiuni comuna'e, Inainte de toate era 
imposibil de a răstu:na printr'o r-vo'uţie întreaga viaţa so- 
cială a unei mari regiuni. Mascle neintervenind in aceste lupte, 
accidente fortuite şi personale mascau tot ce avea un ca- 
racter general, tot ce se producea în virtutea unei legi; e 
pozunta prolunda a ca: clipe Aa cauzelor sociaie, a mişcă- 
lase, devenea imposibila”, j 
T A o clasă nouă, cu o conştinţă clară de KH 
importanţa ci so.ială, aşa cum se afirmá burghezia în seco H 
al XIX-lra, cum începe să se afirme proletariatul azi, e EC 
element zl oricărei revoluțiuni. (îi despre clasa care det ei 
puterea, ea nu va putea face niciodată o revoluţie, dictin 
prin legi transformarea Stu "mun sociale. În primul rind pen- 
trucă e greu ca un grup social să renunțe de bunâvoe la o 
cantitate de privilegii sancţionate de coduri în favoarea lor. x 
Adaptarea seculară la logica de clasă ii va face să creadă c 
dreptatea e cu ei, că dreptatea e numai a lor. Inconştienţa 
claselor dominante, DO d: iminența pericolului, chiar pe pragul 
revoluţiei, € Indeobşte cunoscuta. Dacă ctieodată periemul la 
forţează la reforme, drepturile acordate sint aşa de insuficiente, 
focit obiectivul luplei de clasă nu e înlăturat prin aceasta. 
Relornwle lui Tureot n'au înlăturat revolujiunea franceză. 

Nu e suficient unel clase, o conştinţ: puternică de drep- 
turile ei. Mai trenue ca ea să reprezinte, alturi de interesele 
ei, interesele intregului grup din care e numai o parts, nech 
trolla rgosnului de clasă e o pledi.ă la r alizarea mar x 
translo:mâri Simmel- remarcă că conservarea societiţii nu ma 
poate fi asigurată de o clasă care nu cunoaşte decit interesele 
ei. Un despotism militar exagerat, o biurocraţie ositicata, for- 
Sat A8 şi geloasă numai de d'epturile ei, Sint forțe perturba- 


olullon sociale, p. 34 35. 
. oa În ronet de rârolulion au XIX siècle, pag. 
4, conjine mulie detalii În uceasiă piiviuță, 


n 


a. _____ DEFINIȚIA REVOLUŢIEI 63 


_ ——— - 


kaft, 


toare, care pot aduce disoluia solidarității sociale. „Tot ce 
poate exprima acest grup secundar, e felul cum unităţile pri- 
mare ale grupului pun la lucru energiile lor latente in mo- 
mentul cînd ating maximul puteri lor de acţiune. Dar dacă, di- 
ferenţiindu-se, ele se separă de ansamblu,—acţiunea tor din Ton- 
gervatoare devine destructivă“. e 

Din contra, dacă deasupra intereselor stricta şi limitate 
de clasă râmine o margine şi pentru interesele generale, toți 
„nemultumi*"i de orice categori., toate cercurile sociale opri- 


m “e ar fi ele, vor face cerc în jurul clasei principale, 
as acţiunea lor la lupta comună. La începutul actualei 
re Sail, alături de proletariat şi de Gränme. o mul- 
pa clase şi! partide au ajutat la detronarea ţarismului. 

o itia şi mari! ladustriaşi ori capitalişti mobiliari, 
Sir 


1 acţiunea lor de feudalitatea funciară, o votau şi 


tati d miei burghezi. Cind preocuparea egoistă a pro- 
stè "a mät avut alte ginduri decit pentru cercul striint 
i „ Celelalte interese au încetat de a mal colabora. 
Dn revoluția a devenit o teroare despotică în locul 
ge ` mâri sociale voltă de toţi. 


- primul element al oricărei revoluțiuni e un corp 
«Ocial, un organ, fie el o clasă sau o asociaţie de clase cu 
preponderența uneia din ele. care prezintă in acelaşi im 
maximul de conștiință de clasă asociată cu maximul de soll- 
däritate erală. 
bi Un ideal. Nu e suficient însă un corp social pentru 
cao revoluțiune să se nască. Mal trebue încă un ideal, un 
program de valori, care să ofere societăţi In momentele de 
„de disoluțiune a sentimentului social, o nouă coeziune, 
În orice moment un etalon de valori comune constitue legă- 
tura primară a oricărei soclețiţi Pe deasupra indivizilor co- 
munitatea secreteazi un mânunchiu de valori dela cele reli- 
ment până la cele economice, valori -valabile. pentru toţi. 
acteristica unel societâţi se ogiindeş'e în idealnie pe care 
şi le pune înainte, in programul pe care se obligă så 1 res, 
pecte.** dealurile nu pot îi iasă eterne. Ele imbâtrinesc, iau 
o formă 'caducă, ca orice fenomen social. Atunci Sol țatea 
intră Intro fază de disoluție. Criza credinţei atinge rind pe 
rînd pe toţi membrii, O stare febrila de deşteptare, un pro- 
vizorat mental și sufletesc, caută alte criterii şi aite credințe. 
Nieiz:che visa ia revizuirea tabelei de valuri, Revoluţiunie nu 
altceva dech s4 răstoarne aceste table, ele sint creatoare 
Sau cel puţin modificatoare da valori. Grupul de valori oferit 
O clasă care-şi la angajamentul să refacă structura socie- 


” O. Singel, Comment les lormes sociales se mainilenneni, în 
Anate Socioiogique. Vol. |. pag. 91 e! 105 e Soziologie: Uuieree- 
ehuagea iber die Formen der Vergeselischaftuzg. 

E: m, Jugemeninde valeur el Jageen!s de rcalită, pag. 
194 şi urm, in Kevue de meiaphisique el de morale, vol XL 


04 CR 


țăţii poate salva de cele mai multe ori astfel de crize. Ofe- 
rind un nou etalon de măsură, oferind alte fetige şi alte cre- 
dințe, slabirea legăturilor sociale se- poate ott, mg, se 
poate consolida din nou. In locul solidarităţii vechi, rezemate 
pe o»serie de idealuri îmbătrinite, o revoluție va - aduce alte 
motive de asociaţie, alie impulziuni la solidaritate. Ihering, 
contrar lui Marx, vede In revoluțiuni uriaşe lupte pentru cuce- 
rirea valorilor juridice. Legislaţiile, codurile, nu a: capătă ca 


dar, ele se cuceresc, se smulg cu forţa. Vechea concepție few- , 


dală, legislaţia care consacra servagiul, deveniseră nesuferite 
pentru societatea secolului al XVill-iea. In locul or, starea a 
treia a oferit programul de valori al liberalismului economic 
al liberei concurente caşi a egalităţii politice. Societatea a găsit 
o mie de motive ca să refacă o solidaritate pe baza altor 
idealuri ce | se olereau. In locul servajului, al regimului de 
corporaţii, revoluția franceză a oferit libertatea agricolă, in- 
dustrială şi a meseriilor. Orice revoluţie propune alte coduri, 
o altă repartiție a bunurilor, crează alte scopuri morale. Cind, 
ia rindul lor, aceste instituţii nu vor.mai corespunde noii Biruce 
turi sociale, programul de valori comuniste oierit de» socialism 
poate va ajwa la crearea altor formaţiuni sociale. 
Aceste modilicâri nu pot izvori insă din pres 

unor reţete artificiale, Ele trebuesc susţinute, după cum am 
văzut mai sus, de un corp social şi trebue acceptate de. tne 
tregul grup. Ideia de revoluţie formulată de anarhişti ori de blan- 
quişti, după care un program social se poate înfăptui dupi 


voinţă, cu forța, prin. conspiraţiuni, prin atentata.ori-prin eu: 


cerirea. puterii politice, trebue, primită subt beacficiu de ins 
ventar, Voința clorva Îndivizi nu poate impune unei societăţi 
întregi un ideal oricare ar în calitatea lui, dacă factori externi, 
obiectivi. nu colaborează cu el. 

Un; corp şi un ideal sint elemente ce se complectează. 
Conştiinţa de corp e o mentalitate de opoziţie a clasei, pe cind. 
programul, idealul e o mentalitate pentru cazul cind clasa va 
ajunge la guvern, Fără primul element am avea cel mult. o 
revoltă (émeute); fâră cel de al doilea o clasă nu s'ar putea 
menţine la putere. 

Acest ideal însă sufere desigur multe modificări faţă de 
forma subt care se prezintă în primele zile ale revoluţiei. ina 
ierese secundare, compromisuri oportuniste se amestecă şi D 
conrup puritatea primitivă. 

Nimic nu are o aplicaţiune mai exactă în zilele de revo- 
luţie decit aceia ce Wundt numeşte „eterogenia scopurilor”. 
Primii conducători ai revoluției ajung de multe ori să nu se 
mai recunoască in succesorii lor. Totuşi limitele mari ale idea- 
iului cerut sint salvate de aceste conrupţiuni secundare. Viaţa 
societăţii incetează de a mal fi amenințată căci ea se acoino- 


dează la alte principii. 


Dacă aceste constatări sint adevărate, atunci o revoluție 


dä DEFINIȚIA REVOLUȚIEI Es 65 


e 


trebue să înceteze de a mai îi privită ca un fenomen destruetiv,? 
ea o fază negativă de dezagregare a societăţilor. Printre alte 
fenomene de conservare a grupurilor, Simmei* remarcă şi pe 
acela al variaţiei câtră noi orizonturi, al mobilităţii câtră noi 
idealuri Uneori ca să poată trål o socictate, trebue să sc a- 
dapteze în permanenţi la forme nouă, să prezinte o plasticitate 
şi o maleabilitate special indrepta:ă câtră viitor. ** 

Astfel privită, revoluţia încetează de a ne mal apare subt 
un aspect negativ. Din coutra ea devin: princ piul pozitiv, con 
servator, față de amenințările dezagregării. Societăţile care in- 
teleg să adopte noi idealuri în locul celor imbătrinite, arată 
prin însăşi aceasta vitalitatea lor. 

c) Un transfert de putere. Un corp so'ial şi un nou ideal 
nu se po! afirma insă automat. Pe de altă parte ele nu se pot 
tace ascultate din umbră. Ceiace le trebue sint mijloacele e- 
fective, puterea materială care să le permită să intre în acti- 
vitate şi, în al doilea rind. care să le sancţioneze autor tatea. 
Ca o revoluţie să fie acceptată de tot mediul so'ial, trebue 
ca, dela înălțimea puterii, clasa ajunsă s4 se declare ea însăși 
legitimă, să-și sancţioneze ilegalitatea printr'un prim exemplu. 
Cită vreme o revoluţie nu reuşeşte să se oficializeze, ea ră- 
mine o conspirație, o acţiune ilicită, suscepiibila de sancţiuni 
penale. Durkheim *** a dat cea mai hună deliniţiune a crimei 
d în acelaşi timp cea mai obiectivă. O crimă nu se poate mă- 
sura după un criteriu subiectiv, adică după gradul de morali- 
tate al agentului. După el, un act devine crimina! „atunci cind 
olense stări puternice şi definite ale conştiinţei colective 
într'un moment dat”. 

In evoluţia istorică a responsăbilităţii, crima contra sigu- 
vanței statului sau a formel de guvernämtst, contra cultului pu- 
blic, a fost considerată ca o impletate sacio-saniă, Riguroaita- 
tea peoepselor pentru astfel de crime, pentru crimele de „lise 
societate“, a fost nelnduplecată, 

La început societatea nu pedepsea decit astfel de crime. De 
abia mai tirziu acțiunile conira pariicularilor au fost considerate 
şi ele ca crime. Organizarea procedurii penale a evoluat avind 
ca instanță întăiu poporul, pe urmă șeful, şi abia mult mai nr- 
aiu tribunalele,2?%2 Chiar şi în faza actuală a responsabilităţi, gra- 
vitatea crime! se mâsoară după gradul de emoție colectivă ce a 
produs, iar pedeapsa se aplică ca atare. 


* Simmel: loc. ciL, remarcă că varlajia e legea specială a so- 
elelății r secrele. Clasele au de mulle ori în ele elementul secret de 
secte, mai alea ln începalul lor, 

** asupra acestor idei aplicate la revol. franceză : Paul Bourde, 
Qu'est. ce que la r&rolulion, Mercure de France, 1910. 

zpr KE Durkhelm, a division du travail social, „pag: 47 şi P, Fav- 
eonae!, La responsabili, élude de sociologie, 1920, Paris, pag. 

+ Durkheim, Deux lois de V'ârolulion penale, Année sociolo. 
gique, sol. IV. 


vb Viata pomiNPacri 


Revoluțiile atita vreme cit rămin departe de putere, subt 
forma con-piraţilior, întră în capitolul actelor criminale, a crime- 
lor celor mai aspru pedepsite, acică a acelora care Siirnesz e 
emoție colectivă Biet jc, Oricare ar fi eficacitatea idealului, 
oricare ar putea fi puterea claselor care-l reprezn'ă, dacă forța 
oticială rămine de o parte de mişcarea revoluționară, dacă ins- 
tanța judecârorului e separată de micare şi O judecă după ve- 
chile sancțiuni, revoluția râmine o crimă, un atentat la viaţa so- 
cetăţi Prin propagarea mișcării rev sluționare la un moment 
dat însă, grupul Judecătunilor devine mut mal mic decit grupul 
inculpaţitor.  Sohdariiatea întregii societăţi trece de partea cri- 
minalilor.  Anormalul devine normal: Criteriile se iniervertesce 
Aiunci prima şi cea mai imperioasă datorie a clasei revoluţio- 
naie e Cucerirea puterii politice, pentruca judecător şi inculpat, 
fâcind una şi aceiaşi persoană, ilegahtatva actului så m'aibă o 
putere superioară care SO judece. Aşa dar trebue de deosebit 
dauă faze în afirmarea oricărei revoluții: revoluție-crimă şi re- 
voluție- succes. Aceşti dul poli pot transforma foarte uşor mom: 
pile de crimă şi revoluție una în al'a. Din acest punct de ve- 
dere revoluția s'ar putea defini: o crimă care a reușit. O ast- 
fel de mişcare are datoria să reuşeascâ,—câci dacă nu reuşeşte, 
dualitatea între vechiul şi noul ideal se menţine şi revoluția râ- 
mine o tentativă, o revoliă (menite) care nu poate deveni o fe- 
voluție, G. Richard defineşte revolutia ca un transfert de aulori- 
tate. Cuvintul autoritate e vag. El ar trebui inlocuit cu cuvin- 
tul putere, Dela acelaşi gind pleaca şi Marx in „Munifestul co- 
munist* cind, în tocul utopişiilor, indică proletariatului o acpune pre: 
cisă de cucerire a puterii politice. Trebue de atras atenția însă 
că această cucerire nu presupune de loc, cum am arâtat mai sus, 
nici o violenţă. Transterarea se poate face în cva mai perfectă 
ordine. Fenomenele de teroare şi violență pe cure şi le adaugă 
citeodata revoluțiile sint da'orite asociaţiei unor factori sirăini de 
esența însâşi a, mişcării. Cultul peniru violenţă, nutrit de G. 
Sorel, poate avea o välvare educativa in formarea conşiin(ei de 
cla:ă. El poate fioe veşnic treaz în mintea proktarilur ideia 
că lupta de clasă trebue intreținulă și că cucerirea pu'erii nu tre- 
bve uitată. Nici măcar greva generală nu poate servi ca o mo- 
daliiate revoluţionară căci, după cum remarcă Kautsky, în ziua 
cînd proletariatul va da uovada de atita disciplină şi unitate de 
sed ca så facă o grevă generală, acrasta va deveni inutilă, 
revolnția socială fiind deja realizara. De asemeni, nu trebue ui- 
tat că, dacă transteratea puterii politice e unul din clemente, el 
nu pote constitul toită realitaiea inu: act revoluționar. De a- 
ceia cind am vorbit mai sus de revoluţianile poliice, am ajuns 
ja concluzia, că ele nu sint decit primu moment al unei revolu= 
Gun) sociale, atunci cind na sint o simplă luptă civilă, 

rp 


+ 


> 
ZS 


E ee II 


Ua corp social, un ideal şi o transferare de putere, iată e- 
iementele oricărei revoluţii: numai din reunirea lor o revoluţiune 
poate lua fiinţă. 

Dacă intrebuințăm metoda diferenței, eHminind pe rind cite 
unul din aceste, lăsind pe celelalte să subsiste, vom vedea că de 
fudată ce unul din ele lipseşte, conceptul revoluțiunil e incom- 
piet O mişcare care nu se va rezema pe un corp, care nu va 

sprijinită de o clasă care n'a mai fost la putere, va îl orl o 
reformă ceva mai îndrăzneață, acordată benevol, de clasa domt- 
pantă, ori o luptă civilă, o mişcare care nare un ideal, un pro- 
gram de valori, va râmine o revoltă uşor reprimată; în fine o 
mişcare ce nu șiie să cucerească puterea la timp, nu e altceva 
decit o conspirație, o crimă contra sotietăţii. Acum după ce am 
limitat ideia de revoluţie distingind-o de o reformă, de o luptă 
civilă, de o revoltă şi de o conspirație, putem da o definiţie de 
acsamblu, zicind câ o revoluție e cucerirea puterii de céird o 
clasă care na moi avuto niciodată cu scopul de a impune 
grupului un nou «talon de valori. Abia după ce am reunit a- 
ceste elemente ne potem permite o privire generală, ne putem 
convinge că o revoluție nu e ceva improvizat, creat după voinţa 
cltorva indivizi în orice timp şi In orice societate. Numai aşa se 
poate înțelege afirmaţia lui Engels care scria că o revoluţie e 
un fenomen pur natural condus mai mult de legi fizice decit de 
reguil, Ea e un fenomen sociologic cu profunde râdăcini în cons- 
tituția şi structura grupului social: Apariţia ei inseamnă o mo- 
diticare sprijinită pe o multiplicitate de factori obiectivi ce nu sè 
pot provoca la dispoziţie. Revoluţia depinde de gradul de dife- 
rențiare al grupului și de echilibrul in care se află diversele lui 
organe. Privită în modul acesta o revoluție înseamnă trecerea 
dela un tip social la altul prin moditicarea grupului- întreg de 
câtră un grup secundar. Prin astfel de zguduiri societățile cuce- 
res lusâşi esența progresului de care cunservarea lor e strîns 


Mihai D, Ralea 


SONETE 


Noapte de vară. 


Suride Noapiea, cu'n decor de lună 

Pe fața-i de creolă apărut 

Intr'o chemare mută spre sărut, a 
Cum se trezeşte 'n patima străbună. 


ȘI evantaliul vîntului, ţesut 

Cu fire de mirezme ce s'adună, 

Zburieşte o şuviță mai nebună, ` | 
Un negru zbor de liliac tăcut, d 


Transpiră sinul florilor, pe care 
S'aprinde cite-un strop de diamant 
Intro ritmată, caldă palpitare! 


Ca să reţie visul culminant 
Nu se mai atā aici un friu în zare. n 
In toată vietațea-i un amant! 


ŞI bett de dor cad fluturi prin pahare. 


a Dia volumul — Pereaire luminate” — ce va apare în curind. 


$ 


Ip AMINTEŞTI 


Iți_aminteşti, 


ii amintești căsuţa din Băneşti 
Cu berze 'n virf pe zare profilate, 
Cu gardul dărimat pe jumâtate 

Și peteci de hirtie la fereşti ? 


Cum răscoleam în vatra ei poveşti, 
Cind s'adunau încet pe inserate 

Largi umbre violete peste sate 

Şi ne priveau pe geam, îţi amiuteşti? 


Cind stam la stat pe Ia împreună 
Tu nu ştial in mine, ce nebună 
Urca iubirea "n déi de fericire | 


ŞI luna 'n urmă "n tainicele=l ste, 
Palajen blind, ne'nvăluia 'n neştire 
Aşa cum adormisem, brațe "o braţe. 


Alice Soare 


Legiferări sociale în combaterea tuberculozei 


E o constatare care din nenorocire a devenit banală: prin 
frequenţa ei, tuberculoza a luat o extensie form dabilă. Mai 
mult decit orişicînd, ea e marele flagel care continuă şi exae 
gerează opera omoritoare a războiului. E strigătul general şi 
tocsinul de alarmă sună prelutindeni funebru şi îndelung. EI 
va sfirşi prin a trezi inerţile. Fronul luptei s'a schimbat. 
Fiecare ţară îşi are inamicul său igie for, mai periculos dech 
celălalt— deoarece nu cunoaşte râgaz şi armistițiu. 

Intr'o plastică expunere, ca să rămină în'ipârită în minte, 
Crucea Roşie Americană plimba prin oraşele Franţei anul tre- 
cut, cu toate resursele unei publici:âţi aproape geniale, Intre- 
buințată insă pentru cel mai nobil scop, Imagini, tablouri, Dt, 
me cinematoaratice, În care ravaglile tuberculozei erau repre- 
zentate pe înţelesul tuturor. Intre altele, o lumină se stingra 

se aprindea ta intervale ca så dea, printr'o Imagină vizuală 
rapantă, statistica mortalităţii tuberculozei. Lumina se aprindea 
aşa de des, încît de abia pulea să mai fie urmărită. Era o dir 
aşa continuu sclipitoare, care întuneca insă sufletele. Impresia erg 
halucinantă, cbsedantă. Cum mortalitatea generală a tubercu- 
lozei e de cinci milioane pe fiecare an, celace reprezint? peste 
13000 decese pe zi, urmează ch pe fizcare minut dispar zece 
oameni omoriţi de tuberculo:A,. Boala aceasta face astlel con- 
curenţă celor mai teribile râzboae. Sclpirile luminii s'ar pre- 
cipita acum şi mai des. In toate ţările, statisticile arată un 
spor enorm al cazurilor de tuberculoză. Germania care Ta 
făcea altădată un titlu de giorie din citra repede descrescindă 
a cazurilor de 1uberculoză, a revenit la ciira mortalităţii din 
trecut, cu tendința chiar să o depăşească. Franţa, Anglia fa- 
fegistrează acelaşi progresie in creştere a cazurilor de tuber- 
culoză. Ţările care au rămas în afară de viltoarea războiului, 


" Rapori prezentat la Congrenul Asoclajlei medicilor din Falie 1920; 


COMBATEREA TUBERCULOZEI 7t 


mnn O 


cum e Olanda care beneficia de o reducere considerabilă a ca- 
zurilor de ti berculoză, revin la statisticile anterioare, 
Remarcă ingrijitoare pe care toți o fac: boala a Inat. 
un mers rapid. Ea trece aproape într'o fază epidemică acută, 
in spitale şi sanato'ii, la bolnavii pe care fiecare din noi H 
observăm, formele cele mai multe sint forme grave cu evolu- 
ție deseori fulgerătozre. Calmette relevează că Ja Lille în cart- 
tierele ponulate.—in acest oraş ocupația germană s'a exercitat 
fără nici o cruţare,—la vrista între li 20 ani, 60 la sumă din 
populaţie e tuberculizală şi cele mal mule forme sint cele 


“ acute pulmonare pe lingă formele ganglionarecare sint extrem 


de frequente. Germania îşi plăteşte şi ea larg tributul Kieffer 
a dat recent* o siati-tică a spitalului din Mannheim. Statistica 
aceasta are o diosebită valoare, de oarece se raporicază la 
an numâr mare de cazuri—23)2—şi cum merge dela I911— 
1919, priveşte şi anii dinainte şi anii din timpul şi din urma 
războ ului. 

Pariea imp'esion:ntă a stalisticei e creșterea continuă a 
formelor acute. In 1911, 25 la su'ă din bolnavi mureau în 
t an dela debutul boalei; in 1919 proporţia e de 59 la 
sut 

Formele fibroase, îndurative fac loc formelor ulceroase, 
bronchopneumonite, miliare. Complicaţiile intestinale sint ex- 
irem de frequ-nte: 72 la sută din cazurile autopsiate. Siatis= 
țicile, cîte le putem avea şi nol,—cele din sanatoriile Societăţii 

ntru profilaxia tuberculozei sint facute cu t aţă grija,- ne duc 

constatâri- identi:e. Semnalasem în publicaţi anterioare, 
din datele pa care le-am putut culege, recrudescenţa şi în tara 
moastră a cazurilor de tuberculoză. La laşi, Galaţi, în 1917, 
1918, 10 la mie mortalitate prin tuberculoză In loc de 3-4 
ta mie citi era Inainte; la Bucureşti o cifră aproape identică 
cu cei 3)10 tuberculoşi care mor pe fiecare an. 

Războlul ne-a produs pierderi considerabile prin comba- 
tanţii şi prizonierii morţi caşi prin victimele numeroase ale 
epidemiilor. Cifra de 8J0000 care se dă, nu e exigerată Con- 
Unuim şi după războiu să fim întrun mare deficit de popu- 
Late, Pe lingă sporul mortal'âţii, scăderea natalității e şi ea 
foarte mare. In 1915 aveam în vechiul regat un excedent de 
natalitate de 125000; în 1918, în ve-hlul regat fară Dobrogea, 
excedentul de mortalitate a fost de 1940 0. Ultimele dire stas 
tistice nu sint ma! imbu-urâtoare. În Mai 1919, in cele 340- 
raşe cavitale de jud, s'au născut 2715 şi au murit 3250. Nu 
e de ajuns să avem o ţară cu hotarele roue Ţara aceasta 

care am şliut să o înfâptuim, tr bue să ştim så o şi păs- 
m; Şi peniru aceasta trebue să fim mulţi şi trebue că pm să- 


“mâloşi. Situaţia actuală deplorabilă ca mişcare de populaţie 


poate fi remediat; cele două cauze mari ale depopuiaţiei: 


* Zeitschrilt Lr Tuberkulose, Aprilie 1920 


72 PATA ROMINEASCĂ ___ 


mortalitatea rt Seege din numârul deceselor anuale 
stat la copii între 1-5 ani—şi tuberculoza putind fi fo bună 
parte combitute şi înlăturate 

Pentru tuberculoză, am arătat în rapoartele mele anteri- 
oare, las congresele din 1010 d 1918, ce formidabilă scădere 
de capital omenesc, ca valoare socială şi ca valoare econo- 
mică, rezultă de pe urma acestul flagel, Sint dire pe care 
trebue să le strigăm continuu, ca să le impunem atenţiei tutu- 
ror pentru a demonstra că problema aceasta sanitară, care are 
şi o parte dureros sentimentală prin atitea vieţi tinere pierdute, 
are şi o parte strjct economică. Cheltuelile care se vor face—până 
acum ele au fost angajate foar:e timid şi foarte prudent—pean- 
tru stăvilirea tuberculozei, sînt prin urmare perfect îndreptăţite, 
de oarece ele raportează - aşa Încti reprezintă o excelentă pla- 
gare de capital. 

Chiar dacă nu voim să facem din viaţa omenească o a- 
facere de bursă, argumentul acesta, prin care interesele mate- 
riate sint evidenţiate, apare cu valoarea Iui brutală şi matema- 
țică şi trebue servit cu ostenlaţie pentru spiritele, care vor să 
râmină numai pozitive şi evită ca un ridicul orice sentimenta- 
lism care li se pare zadarnic, 

După un calcul identic cu cel stabilit în timpul din urmă 
de Calmette pentru Franţa, am pierde pe fiecare an 750 mili- 
oane dia cauza tuberculozei, admițind in modestia noastră că 
ne preţuim numai la jumătate din cit se preţuesc marii noştri 
aliaţi: 25090 lei ca pagubă, în loc de 5000) cit socotește Cal- 
mette, pentru fecare ind vid mort de tuberculoză. Multiplicind 
suma aceasta cu cifra de 30000, numărul celor care mor de 
tuberculoză pe fiesare an în vechiul regat, ajungem la sama 
de 750 milioane. La cifra aceasta. pentru a fi complecți, tre- 
bue să adăogâm alta încă şi mai mare: costul întreţinerii tu 
berculoşilor în viaţă, care cei mai mulţi nu pot munci şi sint 
elemente neproductive pentru bogăţia naţională, morbiditatea 

rin tuberculoză fiind de zece ori mai mare decit natalitatea. 

ifrele acestea enunțate subt forma rigidă a unor adevăruri 
matematice, corespund unor realităţi care, oricitar fi de crude, 
trec totu; neobservate După atitea hecatombe, moartea pu 
mal impresionează, deşi mai mult decit ori şi cînd viaţa ar 
trebui să fie prețuită de oarece avem atitea goluri de implinit 
de pe urma războiului! Observaţia făcută demult, că, tuber- 
culoza omoară mal cu deosebire oameni tineri,—între 20 40 
ani, 45—50 la sută din decese sint datoriie tuberculozei,—e 
acum agravată prin constatarea făcută pretutindeni, că ea lo- 
veşte mai cu deosebire oameni în plină vigoare, 


Statisticele Heute fn spitale şi dispensarii (la Insbruzk, 


statistica lui Hayek se întinde asupra unui numâr mare—2003 


—de bolnavi şi fiecare din noi în spitalele de ziceai sare e A t 


fn centrele de triaj a făcut constatări identice) arată 
soldaţi tineri, în plină sânâtate, care anterior nu prezintau nici 


____ COMBATEREA TUBERCULOZEI 73 


—— 


«n semn suspect de boală, tuberculoza se prezintă cu forme 
grave, acute, pe cind la cei aşa ziși predispuşi, de fapt tuber- 
culoşi Jatenţi, se constată o tendință mai ben gnă, indurativă a 
boalei. imunizarea produsă la aceştia din urmă ii apără de 


“ exploziile violente ale Infecţiunii. 


Tiebue cu atit mai mult față de aceste constatări să câu- 
um sä oprim pandemia tuberculoasă în mersul ei. Există dəs- 
tulă vitalitate în poporul nos'ru, vitalitate pe care a ştiut să 
o arate, atunci cînd energia sa a fost pusă la incercare; şi râz- 
boiul a fost cea mai teribil și dureroasă, dar şi cea mai dove- 
ditoare probă a energiei rasei noasire, ca să putem reacţiona 
cu folos în contra extensie! boalei, Am fi putut încă demult 
rä depunem munca necesară ca să stăvilim opera morţii, or- 
ganizind din vreme tupia contra tuberculozei, pentruca ex- 
tensia boalei provocată de războlu să nu ne păzească fără ` 
pregătire ; şi dacă acum sfortarea care nise cere e foarte mare, 
e din vina neprevederii noastre, S-adenţa datoriei pe care am 
contractat-o faţă de recut, e imperioasă Ea nu mai suferă 
întirzieri şi nu ne mal putem s strape dela ea, oricare ar H 
sarcinele pe care nl le-am lua, de oarece altfel, din aminare 
ia aminare, am risca un faliment total. 

Program-le satiare, -degi măsuri bine chibzuite au fost 
preconizate fâră întrerupere, au înttrziat la noi asupra mersu- 
iui vremii şi au rămas departe de ceiace se obținuse aiurea, de 
oarece s'au lovit mai totieauna de atitea greutăţi, încit sint 
Iech în mare parte neaplicate. | 

Mortalitatea generală a fost totdeauna foarte urcată la noi 
și se menținea încă până la 1915 la o cilră ridicată în contrasi 

bitor cu cea a alior ţări. 

La 1873, ea era de 326 la mie. Mortalitatea a oscllat 
apoi în jarul cifrei de 30 la mie (in 1592 ea a atins cifra de 
34.6 şi în 1903 era încă de 28 la mie). 

Scăderea dezi reală, -in 1914, 1915 morțilitatea a fost de 
24 la mie,—: mul: prea miză. Stagnarea se constată mal cw 
deosebire în ultimi! ani. Le alte Or, scăderea mortalitâţii a 
fost mult mai marcată şi ea s'a accentuat mal cu deosebire 
în vill ani, inalutea marelui caticlism provocat de războiul 
care a zdruncinat temeliile vechilor aşezări şi a perturbat toate 
statisticele, cini măsurile de igienă publică şi socială, in plin 
avînt, se aplicau pe o scară din ce în ce mai întinsă Rapor- 
tind la 100 — pe care am lua-o ca cifră a mortalitiuii câtre 18.0, — 
50 ani mal tirziu, Franţa pierdea 75 unitați, Germania t2, An- 
gii 59, Olanda 54 Pentru noi cifra gmomaitäu la această 

tå poste fi reprezentată cu 80—82. Din 1905 până la 1912, 
D'Serie scăderii mortalităţii In alte (än au fost considera- 
le. Franța trece dela 20 la mie la 175. Germania dela 182 
la 156, Belgia dela 164 ia 148, Ana dela 15.5 la 133, O- 
ianda dela 146 la 123 La nol cifra mor'alitații ramine ace- 
iaşi în acest interval de timp. Dach am fi ajuns să reducem 


74 VIAȚA POMINPASCĂ 


şi not mortrlitatea la o cifră idenlică cu cea a Olandei, unde 
mor 12 fa loc de 24 la mie, cit mureau inainte. am fi p'erdat 
pe fiecare an jumârale numai din cei 180-—190000 (mortalitatea 
anala) şi am fi real'zit vn cîştig anual de populaţie de 80— 
90000 care, ading:! ja marea noistră natalitate, ne-ar fi adus 
un spor considerabil de populaţie. 

Raminem încă în faza de debut a măsurilor sanitare. Lipsa 
de continuitate şi de sistem ne-a licut să siâm pe loc şi, în 
concurența vitală a rawlor şi a popoarelor, stagnarea e un 
regres, care poale să albă consecințe tragice pentru viitorul 
nostru ca stat si ca neam 

Tuberculoza reprezintă la nol 17 la rută cel puţin din mor- 
talitat-a generală; în Franţa ea era de 10 la sută, in Olarda 
de 89 la sută. în Germania de 83 la suă, in Anglia-de 72 

"ja sw'ă, în Belgia de 6.2 la sută Mortalitatea datorită tuber- 
culozei ca:e in Franța. era de 2.1 la mie, in Germania de 1.53— 
ia mie, în Anglia de 137 la mie, în Belgia de 0.93 la mie a- 
junge la ro la 3—4 la mie. (Siausticele la noi nu poti) 
decit Incomplecte şi aproximative dn lipsă de date precise). 
Razboiul a răsturnat toate aceste siatisuce ca să le niveleze 
aproape pentru toate țarile, în acelaşi sens pejorativ, readu- 


cindu-le la cifrele de acum 30—40 de anişi repunind în ches- 


iune toate măsurile de comba ere a tuberculozei in Franța 
Mourler arâta recen!,—lunle 192u—că mor 120000 tuberculosi pe 
fiecare an, in loz de 80—90000 cit mureau înalnte de răzbulu, 
Prusia care Între 1883 şi 1913 obținuse o scădere a mortali- 
țAţii prin tuberculoză dela 32 la mie la 1,37 ia mie, a revenit 
în 1918 la mor'alitatea din 1833—1886. Faţă de anul 1913, 
an fst în Prusia 2000 decese în plus în anul 1914, £000 in 
1915, 10000 în 1910, 27000 in 1917. Pentru orasul Lipsca, 
Kruse arată că cilra mortalităţii a trecut dela 921 în 1903, la 
aj h 1918. In Olanda dela 12 la miz a trecut în 1908 la 
2 la mie. 

Cum la nol cifra morialitiţii În unele oraşe - Bucureşti, 
laşi, Galaţi, Craiova a atins 10 la mie, sporul tuberculozei e 
şi mal accent at decit In ale pari, 

In ravoartele mele» anterioare, studiind situaţia dela noi 
„ŞI cercetind mijloacele de lupă din aite ţări, am arârat cit de 
urgentă şi de imperioasă e organizarea unei lupte sistematice 
conira tuberculozei. Dela 1918, (ra a realiza progrese prea 
insemnâte, curente de opinie publică au Tat totuşi provo.ate 
în favoarea măsurilor de Juar contra tuberculozei, 

Iniţiativa particulară, reprezentată prin cele clieva socie- 
HU care fac nt în lupta conira tuberculozei — Societatea 

entru profilaxia tuberculozei, pentru combaierea tuberculozei 

a copii, p:ntru izolarea tuberculoşior —işi dă contribuţia, 
Oticiainatea a ajutat şi ca, în limita budgelelor restrinse ale 
Direcţiunii Generale a Serviciului Sannar, opera Societăţii 
pentru profilaxia tuberculozei. Apeluriie, in care M, S, Re- 


- 


COMBATEREA TUBERCULOZFI "75 


a pune suflet muit și inimă caldă, au consacrat definitiv zi- 
ele de Rusalii ca zile de cheta pentru ajuiorarea tuberculo- 
gilor. Sume 'mportante sint realizate pa fiecare an — sintem 
în al treilea an al chetei şi rezultatul chetei merge crescind 
(ne apropiem de o jumătate de milion pentru toată țara în 
anul acesta) — care sporesc buduetul totuşi aşa de redus, faţă 
de nevoiie aşa de mari ale Societăţii pentru profilaxia tuber- 
culozei. Am central zat subt o administra je unică cele patra 
sanatorii importante din țară — Filaret, Bisericani, Pingăraţi, 
Birnova— cu cele 500 paturi disponibile pentru cura tubercu- 
joşilor. Numeroase dispens-rii — 7 în Bucureşii, cite unul în 
principalele oraşe: laşi, Craiova, Fo-şani, Roman, Tirzovişie, 
Brâila, Piatra-Neamţ în curind R.-Vilcea — organizate siste= 
matic, funcţionează după tipul dispensariului Calmette din Lille 
cu anchete şi ajutoare la domiciliu. Filiale se crează in di- 
ferite părți ale Or vechi şi noi (Braşov, Sibiu, etc.) Ejim 
din inerția veche şi terenul e acum pregăti: pentrw a da o 
extensie cit mai mare mâsurilor de luat contra celui mai o- 
moritor din fazelele actuale. Va trebui însă să pâşim mat 
departe peniru a concolida pe o baza solidă şi a extinde a- 
ceast: organizare. Sintem in faza de reorganizare a țării noas- 
tre intregite, O politică sanitară, larg Ințeieasă, nu maf poate 
fi eludată şi ea se Impune preocupării şi atenţiei tuturor. O» 
pera legislatvi va trebui să se întindă şi asupra boalclor Sọ- 
ciale. E greu. evident, să se .odilice— in articole precise de 
legi—modul de combaiere a acestor boale, Cant fe lor sint 
aşa de complexe, incit o legislaţie, care s'ar incumeta să pro- 

soluții mai complecte sar lovi de imposibilitaţi moitiple 

de an are, Lupta contra tuberculozei implică o întreagă serie 
ue reforme sociale şi ca nu e de fapt decit o fază a chestiu= 
nii sociale. RAzbolul a evidenţiat şi mai mult latura ao ali 
a cauzelor şi propagării tuberculozei. Pe un terea slăbit de 
lipsuri şi oboseli, în organisme jstovite şi denntrite, focare la- 
tenie s'au redeşteptat ; şi cind aceiaşi bacili tuberculoşi, care 
îşi exercitau ravaptile şi inainte de războiu, au pâtruns în or- 
paria pâna atunci indemne d- boală—tuber-uloza a apărut 
tensă, acută şi gravă, de oarece condițiile actuale de (rain 
sleiserð energia şi reacţiile dv apărare ale acestor organisme. Re- 
fo:mele sociale, mai mult decit orişi-ind, sint la ordinea zile) 
şi politica de astăzi trebue să fie în primul rind o terapeutică 
socială, Pentru diferitele aspecte ale chestiunii sociale şi 
in materie de mâsuri peniru combaterea tuberculozei, propu- 
meri se pot faze multe. Medici, care înțeleg să fie şi gozio- 
logi, fiantropi care nu vor să râmină vizionari, sau întrecut 
să propună soluţii. Dela propuneri insă până la realizări dis- 
tanța e mare şi dificultăţile apar nenumărate. Lupia contra 
tuberculozei, ca să dea rezultate, ar trebui să facă si preva- 
leze interesul genera! contra intereselor particulare. Cind lo- 
euințele ar fi salubre, hrana suficientă, atelierele de lucru ae- 


d 


70 eg VIAŢA__ROMINEASCĂ 


rate, luminoase și spaţioase, cînd munca ar fi reglementată în 
aşa fel.ca să nu fie excesivă şi as:gurările muncitoreşti s'ar 
ext nde ca să permită o asistenţă cit mai complectă a bolna- 
vitor, S'ar rezolvi în bună parie chestia combaterii tubercu- 
lozei. Educaţia igienică — care actualmente are greu răsunet, 
de oarece predicile se fac în pustiul ignoranței şi al mizeriei 
— ar putea prinde atunci mult mai uşor. S'a vorbit cindva, 
în altă ordine de idel, câ aplicarea legilor existente — sintem 
o ţară cu o constituţie admirabila şi cu legi care imbrâţişează 
toate domeniile activităţii sociale — ne-ar permite să avem 
raporturi sociale idilice. Țara legală de care s'a vorbit atita 
şi pe care o reclamâm cu toţii, ar putea fi o lozincă peniru 
politică în general şi în special pentru politica sanitară. Apli- 
cind cu o măsură drea ta toate legile, n'am mai avea nevoe 
de legi speciale pentru capitolul boalelor sociale. Indreptind 
elele sociale, am indeplini de fapt cea mal largă operă de 
igienă social, interesele particulare continui însă så facă o 
aprigă concurență intereselor generale şi raporiurile sociale 
sint departe de a fi o idila. Chestiunea socială, cași lupta 
contra tuberculozei, care e o fază numat a acestei chestiuni, 
râmin de acela pendinte, 

Ţinind seama de contingențele organizării noastre s0- 
ciale, e nevoe să concrelizăm, dup legiferări adequate, moda- 
Jitatea măsurilor de luat în lupta contra tuberculozei. - 

Noţiunea de contagiozitate a tuberculozei — bunul simţ 
popular şi observaţiile făcute asupra bolnavilor, duteseră la 
concluziuni care au precedat în această privinţă cercetările 
invăţațiior—a impus încă demult din necesitatea de aparare 
comuni şi individuală, măsuri care aveau putere de lege. la 
veacul al XVi-lea se fondează la Reims de o domnişoară pl- 
oasă care îl consacră Sfintului Marcoul, un spital de izolare 
pentru tratarea scroluleior deschise, Spitalul atesta dobio- 
deşte o constituție seculară g bt Ludovi: al XIV-lea, aşa in- 
ch el este de fept prinul sanatoriu oficial pentru tuberculoş. 
Edictul dat de Ferdinand al Vi-lea al Spaniei, în O.tombrie 
1751, în castelui său dia Buen Retiro, e prima ordonanţă re: 

lā destinată ca să protejeze publicul comra contagiunii. 

edepse drastice sint prescrise contra medicilor, infirmierelor, 
servitorilor care, cunoscind cazurile de tuberculoză, nu le de- 
clară: amenzi, închisoare, exil, In 1782, Filip al IV-lea dispune 
să se anunțe cu sunete de goarnă, in stradele şi la răspintiile 
Naapolului, instrucţii redactate de o comisiune de membrii ai 
facultății de medicina. Infirmierii, preoţii, medicii sint ţinuţi 
să declare pe tuberculoşii bolnavi şi decedați, pentruca objec- 
tele care le-au servit să fie arse şi locuințele lor să fie desin- 
fectate. Deliquenţii stat pedepsiji cu amendi—până la 100 
galbeni cu închisoare, ocnă, exil 


ideile de contagiune a tuberculozei rămîn înrădăcinate 


in partea meridională a Europei. Chateaubriand la laceputul 


4 


COMBATEREA TUBERCULOZEI 77 


veacului trecut se plinge că nu poate vinde caleştele sale, de 
earece printr'o lege, pe care el o califica de „barbară“, ft zia 
e declarată la Roma ca o boală contazioas+ şi prieina lui, 
Pauline de Beaumont, care murise de tuberculoză, întrebuin- 
tase EE lui. Georges Sand povestind Odiseia dure- 
roasă a lui Chopin, care murea de plept în insula Majorca, 
gonit din hotel in hotel, carat in roabă, de oarece i se re'u- 
zau trâsurile. arată,—cu indignare, cum la Barcelona hotellerul 
cerea să i se plăteasca patul în care zacă:e Chopin, de oa- 
rece il socotea infectat şi poliţia ordona să fie ars 
A trebuit să treacă un secol de atunci — deşi lucrările 
epocale ale lui Vill min (1858) şi Koch (1882: stabiliseră de 
mult ca o noţiune curentă contngiozitarea tuberculozei—peniruca 
în ţările chiar de mai veche cultură să se legifereze 
contra tuberculozei, reeditindu-se edictele şi ordonanţele 
vechi. Măsurile s'au mai f duch şi Sancţiunile sint mat 
puțin severe. La Londra cel care scuipi pe jos in localurile 
publice riscă o amend de 40 shilingi şi în Columbia (Siatele- 
Unite) persoanele, care vioiează stipulațiuuile „actului“ de în- 
regisirare a cazurilor de tuberculoză, primesc o amendă de 
-50 dolari. Amenda râmine deci ma! mici dech cea din vea- 
urile trecute şi ocna nu figurează la penalitâţi ! 
E curios și interesant de cercetat cu n s'a putut ajunge în di- 
ferite țări, în timpul nostru, ia o reglementare a măsurilor contra 
4uberculozei. Ori cit omul s'ar inchide în egoismul lui, spectacolul 
mizeriei, care e de multeori o urmare a spectacolului boalei, nu-t 
poate lăsa indiferent. Problema pauperismuul s'a impus de- 
mult atenţiei legiuitorilor. Fondurile pentru ajutorarea săracilor, 
relevate din contribuția publică—iînca din vremea reginei E- 
bela — ajungeau în Anglia să fie foarte importante. Impo- 
zitul pentru săraci (Poor-l+w) producea in Anglia la 1878- 
suma enormă de 196 milioane lei. instituirea azilurilor pentru 
săraci, a atelierelor de lucru (Work-houses) ocupă un loc im- 
portant in istoria legislaţiei sociale engleze. Impozite iden- 
tice existau şi în alte ţări de oarece In nesiguranța raporiuri- 
lor omeneşti reciproce, ajutorarea săracilor asizura până laun 
oarecare punct echilibrul social instabil. In Germania corpo- 
rațiile organizate subt numele de Knapschaften, Innungskassen, 
etc, dau ajutoare membrilor lor in caz de boală. Societ ţi de 
ajutor mutual au existat şi la noi, şi istoria breslelor noastre 
e meseriaşi ne dă date importante în această privinţă. În. 
1909, în urma unei anchete a Ministerului de ludustrie şi co- 
Bert existau la noi 224 societăţi de ajutor mutual cu 71303 
membri, muncitori şi luncţionai. In afară de aceasta, aproape 
toate corporaţiile în nuniâr de 144 cu 127841 membri, aveau 
E de ajutor. În toate ţârile, numărul membrilor corpora- 
pi Şi bre-leior era mic şi ajutoarele de fap! neinsemnate. 
jutoarele acestea se dispersau fâra vreun folos real şi fară 
sistem. Au intervenit atunci o serie de legi muncitoreşti. Ele 


H VIAȚA _ROMINRASCĂ ___— 


au fost inaugurate în Germania de Bismark ca o concesie şi 
ca un tampon conira cererilor care i se păreau prea inainiate 
ale lucrătoriior. Legile acestea tac dată in istoria legiferări- 
tor so-ale. 

Legea îinvalidităţii, care datează din 1891, a permis orga- 
mizarea sistematică a luptei contra tuberculozei, O statistică 
întocmită între anii 1291—189. peniru 158.000 indivizi, care 
au primit renta de invaliditate, a arâtat câ $0 la suta dintre el 
erau tuberculosi Casele de invaliditate, creind sanatorii 
pentru tratarea tuber.v'oşilor în scop de a preveni invalidita- 
en, au făcut o operă de buch şi inteligentă vospodărie. Ciş- 
tigu! economic reslizat prn această operă e considerabil. 
Bielefeldt-a arâtat că din 160000 tuberculosi trataţi in timp 
de 10 ani dela 1897—190, în sanatori, 34 la sută din ei 
erau capabili, 5 ani în urmă, să-şi cîştige viața recâpâtind ast- 
fel o capacitate de muncă durabilă, Ad nițind un cistig zilnic 
de două mărci pentru lucrâtoril recup taţi, se poate stabili 
uşor calculul că pentru această perioadă de timp ci.uigul, rea- 
jizat pentru bogăţia nat onală a Uri, a fost de 244 milioane mârci, 

Numărul persoanelor tratate în sanatorii a mers crescind: 
in 1897 proporția era de 9 persoane la 10.000 asiguraţi; 
in 1910 de 78 la 100.0 asiguraţi. 

Deia începutul inființirii lor pănă în 1910. s'au tratat În 
-sanatorii 733315 persoane. Cheltueiile pentru tratamentul lor 
au fost de 177 811 107 mărci. Costul întrejinerii sanatoriilor 
era in 1910 de 10 jum. milioane mârci 

Pentru a para marele fa:tor de contaminare care è to- 
„euința suprapopulată, casele de invaliditate, care dispun de 
rezerve mari de fonduri— averea instituţiilor de asigurare A 
ev adi era în 1909 de 1574 milioane mârci— an cheltuit, 
"pâna la stirştul anului 1912 suma importantă de 418 milioane 
“mărci pentru construcția de lo-ulţe peniru lu-râtori. 

Asiguiârile sociale au permis in Germania, —am ar$tat 
în rapoartele mele anterioare cit e de mare reț-aua de inst- 
tuțiuni organizată pentru asistenţa tuberculoşiior în această 
țară, —ca lupta contra tuberculozei, stabilită pe o bază eco- 
nomică, să duca la rezultate apreciabile. 

Pe linga lucrători, clasele de mijloc au fost şi ele pre- 
văzute, în parte cel puţin, în dispoziţiile legii de asigurare. 

L-gea complimentară din Decembrie 1911 asigură şi p func- 
ţlonarii cu o retribuţie mal mică de 5000 mârci anual. În ut- 
timul an, asiaurarile au fost extinse şi pentru funcţionarii care 
au un salariu până la 20009 mârci, S.rplusul pentru război, 

care legea de invalidiiate il permite să fie dtribuit, SA 

întrebuințat pentru aneliorarea locuinţei bolnavilor Dispoziţia, 
ca o parte din renta de invaliditate să lie platita subt lorma 
de capital, poate fi utilizată fie pentru amenajare de locuinţe 
-fie pentruca boinavul să-şi cumpere o bucatå de pâmlot şi, 


COMBATERBA TUBERCULOZEI ` 19 

departe de aglomerația oraşului, du Zad vi i 
` aţa sână 
mt o ocupație azricolă şi să-şi sh seca Gë SEN 
E g ay cind a introdus legea asigurărilor sociale în 1911 
ës Ze 1912 de legea declaraţiei obligmone a tuberculozei. 
x ec vn GO ape EE sociale din Germania şi 
ză şi mai laruă şi mai comp! 

as'gurâri Am arătat în raportul meu anterior din ignoră 


, tatele excelente, la care s'a ajuns în Anglia graţie legåturii 


Strinse care există între legilerăriie soci 
fi sa Conu ei ca Să revin asupra lor. a circa ci si 
neficiul, pe care îl permite un tratament sanat 

a ai Aare teh age face posibila serie 
d ` — feese dintr'un calcul fâcut d 

neger sa: The consumptive Working man de E 

Ge , cu toate amănenteie cheltuelile, care au fost necesare 

p a hipi Vë hirek a ses Gg şi pentru ajutorarea 

< aià’cà suma de 7500 ici, întrebuințută 

cest scop, a fost larg compensară, boliavi ; e Get 
X 3 gl restabili 

pe fiecare an 15000 lei şi capacitatea lor de Seed Lies 

air pe S eg mare de ani. S 

npiezii au Înţeles că pentru o boală, care ad 

De i sa aler ` lui Farr de 325 milioa stelare 

rebue ie precupeţită, ci di 
cît mai complect şi pe o scară cit iai AR 
taggen, EE mai întinsă. Anglia are ac- 
pentru tuberculosi şi m 

GE mereu dit iti este în creștere în E peer ya 

e SC ia şi Germania revşiserá inainte de razboi să obțină 

o Paan ii A a praras tubercu'ozei prim 
A sisteme uiferite, au dus la 

Serie superior. Anglia a adaptato marte pu ae 

pi Beete EE cu o politică prevâzătoare În materie 

oara şi de alimentaţie la opera combaterii tuber.ulozel, 

a Stabilit o vastă organizare de asigurări care impio- 


zeşie toate categoriile de 
e a e Geint? a isi a procură fondurile necesare 


Statele Unite. care 
economice şiiu să lu-rez= 
tuberculozei dovada eneraiel lor. 


80 VIATA ROMINEASCA r 


ganizare pentru asistența bolnavilor. Companiile drumurilor de 
fr—in primul rind cea mai importantă Pullman Company—lau 


măsuri pentru igiena staţiuni 


pentru cei care, "ch nci o grijă. scuipă pe jos. Asistenţa 
berculoşiior se aplică pe o scară din ce in ce mai întinsa..La 
Denver (Colorado) function: A2 un sanatoriu cu E000 patur? 


şi cel care se organizează la New- 


lor şi a vagoanelor cu penalităţi 


York va trece de 5000 paturi. 


Peste 50000 paturi sint actualmente disponibile în Statele Unite 


pentru cură tuberculuşilor. 


Pentru a trece la țari mai mici, Portugalia are din 1908 
o legislaţie destul de complectă, pentru masurile de luat în 


lupta contra tuber:ulozei. Printr'o 


legislaţie specială Jin 1900, 


Norvegia poate să impună izolarea chiar forţată a tuberculo- 
zelor deschise, atunci cind sint socotite că reprezintă un pe- 
Loi de contagiune. Se interzice tuberculaşilor să aibă ocu- 
pațiuni în magazinele de alimente, să fie întrebuințaţi ca Ser: 


vitori. In Danemarca, legea dia 1 
poziţiuni aşa incit, pe lingă declarați 
de tuberculoză, să se asigure şi asistenţa 


nemarcă s'a ajuns, graţie en 
culozei a fost dusă, să se or 


berculoşi,—ceiace lao populație de 
la 1000 locuitori. Păstrind această prop 


la noi, în vechiul regat numa 


care. Deocamdată avem numai 4! | 
obț'nute se pot consata din compara 


1976, 357... în 1908, 1.95" 
s boiu avea 26 dispensarii, are 


satorii se construes:, prinir'o laud 
cularilor care, subseriind la Societ ile pe a Hmm, 


numai o plasare de capital, 


acesta, se înfinț-ază obligator dispensarii 
tuberculoşi. Cheltuelile pentru întreţinerea lor sint în sarcina 
Statului şi a comunelor. Pentru aa-oper 


er 
zanizeze 2300 paturi pentru 


905 conține o serie de dis- 
a obigatorie a cazurlur 
bolnavilor. In Da: 
giei cu care lupta contra tuber- 


GIE 


2 200.000, reprezintă un pat 
ortie, ar trebui să avem 


i, 70 sanatorii cu 100 paturi fie- 


n Danemarca rezultatele 
ţia cifrei mortalităţii: in 
„ Belgia, care inainte de răz- 
actualmente p: ste 100. Noi sa- 
abilă cointeresare a parti- 
realizează nu 


dar lac şi operă de soliduritate 
socială In Grecia, printr'o lege recentă, care datează din anul 


i aceste cheltueli, 


i sanatorii pentru 


se 


pune un impozit pe patente, In budgetul Statului, e prevazută 
anual o sumă de patru milioane de drachme pentru spesele de 
instalaţie şi de patru milioane pentru cele de în'reţinere, 


Legislaţia antituberculoasă datează To 


Franţa dela râzbolu, 


Inainte de războlu, cum spune foarte exact Léon Bernard, tu- 
oke în Franţa. Mobilizarea 
presiunea împrejurărilor care im- 


berculoza nu avea o existen 
armatei, îăculă in grabă subt 
uneau un efectiv cit mai nu 


merog, A 


făcut să intre în cadrele 


amer mulţi țuberculvşi Reforma lor țără indemnizare şi pen- 


siuni—şi soldați reformaţi reintorşi la vatră, 
măsurile de protilaxie, nu aveau nici posibilitatea să se 
jeasca —a adus prin contaminarea produsă de bolnavi un 


spor enorm al cazurilor de 
țombrie 1915 s'au creat cu a 


tuberculoză. Prin legea din 
jurorul unui credit de 5 jum. 


pe linză câ ignorau 
ingri- 


ml- 


~ ——COMDATERRA TUBERNULOZEI si 


ae staţiuni 
E tere rz Cu 2500 paturi pentru căutarea soldați- 


Spitale sanitare au fost t 
nliințate mai 
ou GR paturi, pentruca tuberculo;li sa SKS Dec 
AC Şi în staţiunile sanitare. Comketele de asistentă ege 
pieri SE a ht? scine era ieoordoaată Om e 
— organizata în fiec 
tugrijirile şi sfaturile pentru sold ţii pote ap avere Manta a 


anizarea aceasta din timp de războiu a fost puuctul 


de plecare al organizării a tuale alcâtuhă pe baza a două legi 


importante: legea dp, nsariilo 
$ f (legea Lë 
1915, ZER Leger tu r (legea eco ee Kol 
ei Geier? spensarilor iau ființă legală mai mulle cat Hi pa 
ee ger părticulare, ale administraţiitor şi paris 
ea r pu ce şi în finedispensarii oficiale, care devin obii i 
SE 
e ai înainte de războju, Lon éen Zeg e tea a 
e pe 400 (213 care Tonctkoneach şi 155 pe cale d CG 
GE ee necesar pentru funcţionarea popii br 
e aa AE arma n cae datei di pe 
ră peer pa de ministerul de beid, Zeie Ko 
Ea rapid spice d Déck oraşe din Frania şi prin 2 
EE nstru:t peniru rolul pe care va avea 
: ea Honnorat prevede un sanat 
i ori 
SE brat, Se dă E 
? a ani ce 
ep legii. Sanatoiile stuit legate pi ran nea E 
EK? a ee we Statului e subordonată acestei clauze. Chel 
SEN ett EE ES seama colecrivitâţii care le-a 
e 'depariament, Comana: atniui. Intreţinerea e asiguraiă de 
ejtuehle nece-itate pentru trat 
bh Deg amentul iuberculaşilor fiind 
A n sarea ep ră bolnavi de alte afecțiuni, surplusul e 
nsprezece sana'orii funcționau deja Inat 
pă A prevăzu', cu asen imentul i perete ih 
aere pre că cele mat multe din Siațiunile și spitalele sani- 
Ra e n'e să lie transformate în <anatorii Actualmente 
E manele a ajuns îm 69 cu 7075 paturi Pentru Lg 
Bt oposa. 2006 paturi sint diponibile. In pavilioane spe- 
re a pi R generale, 4250 paturi sint rezervate ber, 
; Cu Na copiilor sănâ:oşi din familiile de tuberculoşi 
E ocher s'a spiest În anii die urmă pe o scară în- 
Op zultae admirable Di 
en În timp de zece ani, numai doi s'au Geng s 
i nu numai copii din a doua virstà a copilăriei ei 


LA beienee a 


82 „VIAŢA ROMINEASCĂ 


colonie în Pirinei a primit în 18 luni 000. i: sd cel din 
rima virstă. Preventoriile, şcoalele in plin ser e E 
s edispuşi Intră în programul de luptă, şi număru pt piu 
eg an malmult. Lupta contra tuberculozei a luat as sch 
ee mare extindere. Noul mi ister de igienă socială, cr 
ia a ai din urmă, acordă sprijinul oficial tâşii acestei up 
pn g acht declarația obligatorie a tvberculozelor deschise, als 
derat adoptat de Academia n erg we nie Wi en mata 
în practică, prin asigurarea asistenlei e ch ` et Ma Mei 
ticulară secundează această luptă cu zeh ween 
A satele şi oraşele, în camilo 
Echipe de cinc! persoane cutreer K- că da aiii 
. cite un cinematogra! ai un tea 
SR ARCA s'au (inut după inițiativa misiunei eeneg $ 
feller BR conferinte asupra rege rep 22 rad eo pr e - 
rimul rind copiilor de şcoală; peste ae ati 
inte. “Teatrul de ma ioncie cu subiecte re 
A escher DR v zitat de 70 000 copii. ars perna a 
afişe şi poveţe tiparite s'a făcut pe o scară întinsă; sr 
Hoane de poveţe au fost distribuite. Populaţia pa eg We Ee 
In care S'au dat nistrene ve de Ceea éi ps = Lee WW 
ste patru milioane, e 
erg eng ech gc ge ve eben wt Be = 
format propaganiişti zeloși pentru eg 
l e s'au a junat şi suf® importan 
TEE Kee tare conside abilă a ong ze prgiar 
ent: tuberculoşilor. Un prim fondat» A 
role Să din julie 1917 de 23 milioane pentru dispea 
gariile şi s'ațiuniie Sanitare ue tuberculo și. Vis 
Administrația miitară avea la începutul anulu are 
11.323 paturi disponibile pentru tuberculoşi şi 1675 RES ien 
pe cale de a fi create. Crucea Rode a pus la bila d 
patu'! şi proectează săcompiecteze asistenjaā te berculoşilor i 
aturi. 
ag erun sanitară civilă, utilizind barace de echt 
ilpuri, asist pe tuberculo;i şi are deja existente 2900 patu 
care vrmează să sc adaope încă 26 4. mt | 
la total talia a organizat 10000 paturi pentru ve A 
logi şi, cum fonduri ng disponibile, se va ajunge repede 
d turi. 
nta oiae avind în vedere in primul rînd copiii mitt- 
tarilor tuberculoşi, 3500 paturi pot deja să fie enn wf 
in mbmeroase Oraşe, spitaleli d-ja existente peniru tuber- 
culoşi au fost mărite şi complectate. Milano are actu:Imente 
un spital cu 890 paturi, Turino cu 548, Palermo cu ar Aer 
tina Franca cu 200. Genua cu 90 şi alte spitale mai mi di 
ia Verona, Spezia, Livorno, Pisa, Napoli Bari, Cagliari, >as<ari, 
Lutrario, director general al sanitaâţii publice din Italta, 
rezintind aceste date în lucrarea sa (Per l'Assistenza al Tu- 
rcolozi di Guerra, Roma 1918), poate să spună cu drept cu- 


ne 


COMBATEREA TURBERCULOZEI 83 
~ RE, ` 


vint că ltalia a indeplinit pentru combaterea tuberculozei o 
operi mare şi utilă. Opéra aceasta va fi complectată mal de- 
art az oarece găseşte sprijin şi ajutor pretutindeni şi la au- 

än şi la particulari. Societatea pentru profilaxia tubercu- 
iozei a făcut in ltalia un imprumut de 40 milioane de lre cu 
2 la sută dobindă, care să se stingă în 50 ani. Statul a înscris 
în budgetul său anual 80 milloane de lire pentru combaterea 
tuberculozei, 

Datele arătate, referitoare la legiferările din Grille mart şi 
mică, dovedesc că printr'o nobilă emulaţie toate aceste țări aa 
ştiut să la atitudine de luptă energică şi botărită contra celei 
mai omoritoare din boalele actuale. 

Nu putem cămine nici noi în afară de mişcarea aceasta 
care se impune acum pretutindeni, de oarece preocuparea in- 
țereselor superioare colective introduce actualmente în cuge- 
tarea politică şi socială problemele sanitare ca un imperativ 
categoric al vremil. Ea, 

Până şi Rusia sovietică, orictt ar face supralicitație de de- 
mocratism (democratism care poate fi foarte bun cind nu de- 
vine la rindul lui o odioasă tirânie) a înțeles—cu mizeria de 
Schlo, tuberculoza a luat o mare exrensie —că trebue s3 inter- 
vină fn lupta contra tuberculozei. Un decret dia Iunie 1919 In- 
iroduce inspecția sanitară a locuinţelor după regule fixe. Pentru 
fiecare muvernâmint sint prevăzute sanatorii cu 225 paturi. 
Dispensar? sint pe cale să fie create. Cursuri libere se țin 
pentru vulgarizarez noțiunilor de profilaxie, 

Tuberculoza are ia aci o fiinţă şi o existență legală. Ar- 
ticolui din legea sanitară, care prevede declararea obligatorie 
A cazurilor de tuber-uloză deschisă, rămine însă, cum se Ir 
timplă şi cu alte articole de lege, o simplă ficţiune, de oarece 
au prevede sancțiuni şi posibilităţi de aplicare. Declaraţia o- 
bilgatorie a tuberculozei presupune sancţiuni practice gl a- 
ceste sancţiuni nu exis:ă. Ea ar trebul să atragă ca o conse- 
cințăå imediată asistența bolaavilor. Academia de medicină dio 
Paris, cind a adoptat ca deziderat declaraţia obligatorie a tu- 

“berculozei, a avut precauţia să adauge: Statul e ligat să fa- 
grijească de boinavi şi de familia lor. 

Problema aşa pusă are perspective limitate și apare ca 
o sperietoare pentru economişti şi pentru sociologi. Legea sună 
răspicat : toate tuberculozele deschise trebue să tie declarate. 
Sint multe şi acelea — vorbesc de formele care prin consea- 
sul general; sint recunoscute ca deschise — dar şi ele pot 
scăpa declaraţie! cînd obligaţia declaraţiei realmente s'ar aplica 
_ Seoarece sint numeroşi tuberculogii, care sint cu totul ig- 

taţi în existența lor de bolnavi şi m'au niciun fel de stare 
SN MaN mea i Tora ar e 
l la, şi-o plimbă peste tot, ş r 
ceară un siat mă — ei Fa avut timp, prins de preocupă- 
rile vieţii lui trudite, să ge tagrijească de sănătatea hul — 0 


prea rain şi pentru el, dedarece tratamentul, oricare ar ti, 


rejurul Il, pe care a avu 


— deoarece, pe lingă 
e ca deschise, sint 
ala. Acestea sint 
a reintecțiilor la 


însă. şi mal complexă 
n observaţiunli clini 
re se poate râspindi bo 
e la intervale, 


„ „Problema apare 
formele care se impu 
alte forme prin ca 
formele laiente car 
care bolnavii pot îl e 
sebire cind Org 
gn cu manilest 
bacili, Formele ac 
un răsunet foarte v 
rent poate să râmină 
culosul mare. cum să c 
tea, Ca element de difuziu 
ricol foarte mare. Fără 
decit acolo unde bolnavi 
bach) sint foarte frecuen 
voacă ocâziuni numeroase de con 
lației din ce în ce 
Ni în locuințe strimte 
numeroase, care împli 
şi mal cu deosebire ign 
ocaziunile de conisgiune 
iele cauze, care explica difu 
o dovedit - reacțiile cu tube 
privimță - că 95 /. din po 
yirsța de 15 ani, nu 
Koch. Cind un mic 


i poate apără, se pre- 
ri diverse in iim | 
estea de tubercu 
ăriabil asupra Stär generale, 
bună aşa încit cu 
unoască că poartă 
ne a boalei ele pot 
să De ubiqulari 
oameni sau an 


in el boala şi moar- 
să reprezinte un 


imate i au depus — 
moderni cu nevoile ei pro- 
țaminare. Acumulaţiunea po- 
îngrâmadirea de fa- 
lumină, transactio 
| vectori de ba- 


mai densă În Oraşe, 
fară aer și fară 
Atoria aillor oamen 
oranja care Impledică s 
suprainfecțiuri sint 
„lunea enormă a tuberculozei. 
rculină sint peremtoni în 
lor e contaminată 
trebue totusi să avem tobia bacilului lul 
numâr de germeni pâtrund în org 
lor ou se produce 

it ocultă sau latentā. 
nismele nol, până alu 


za şi agravează Je: 
ziunlie. exbtene,, 
vent acest perico), Ameliorarea co 


lta şi ar face obiigaoiii in 


mul, ar asana oraşele şi o: 
rgà măsură să restringă izvoa- 


aclali vor slirşi prin a 
olutiv al vremei, care tace 
de jos, care dau cta- 


n COMBATEREA tte 45 


pei, care vor, merge paralel cu 
i ` cuceri 

Su in sensul unei largi şi eis Ce, SUA 
Ad Set asupra cauzelor de propagare d tubas VW "ka 

pi e legilerare se impun în aceast: direcți? Vë 
"8 ee contra tuberculozel dP e duce efectiv cu 
We tlenie, cam s'a dovedit din exemplul Water, A 
SR k e EAR SATA în “porrie notmale inalt e A 
SS ) educere. considerabilă a cazutilor GA 

| rile de iuptă întră deci în ènli i 

Raj E aig, şi sociologii nu trebue ET Ee EAR d t 
a erori Cie ée: şi ar perturba mult finanţe ră 
sat tă Kg e boala ignoranței şi boala mizeriei 
Dacă. conditie de trai ar H maiprielaice d cînd oamenii vor 
e edel de realele lor interese, el vor reuşi 7) rocă 
Geen ag MA superioară să realizeze aceste condiții iar 
Pusta SN in arice caz infecțiile masive şi repetate are tă 
fe A DEI An eat, Intecțiile mici, chiar cind sia! repetate, A 
KN ct: éch neînsemnate, care poi avea e Gë 
Kenn e arece întreţin un Qarecare grad de imu- 


Lupta lrebue începută In 
primul r 
psi, pi celo mal male dfa curele popusti aia o- 
poartela Ap om i de igienă defectuoasi. Ani arătat în ra 
Pa tai elid anterioare prin cilre statistice şi dela no! şi di 
le supr. e e corelațiunca iuberculoze loud 
el SC SE d al SS 8, pexoe Să, mal revin aspra pune- 
piti deni. eplin stabilt din toate datele adunate 
AM poliiică comunală, care ar da cu “A 

Zelt Va anae şi Igienice gent, Uerde 78 
fabile rezultate si lupia contra tuberculozei. Se gile et 
ostile SCH San obținut pe această cale in a e fei Ag- 
el veacul d E cit un exemplu, la Liverpool Încă Géi Weit 
de febr ui Ken — ntr'alt scop pentri a age € ef 
cen Se wegen) deveniseră foarte frecucate —z: câzurile 

ag HEH case insalubre. cueate—s'au ras In- 

n felul acesia 24.000 case au fos 
t 

onr 5 cass luminoase și aerate şi ca Seriale, a pă, fe 
Baken dlminuarsa tifoidel — tuberculoza a sch V dela 
35 lamie, ci era în intervalul dela 1856665, 1a 1:02 ae a abl 
de ciâdire i sp gt legea din 1895, care specilică condiţii 
glzmentara ! noilor locuințe, ar permite o intervenţie şi o x 
torul general Keser prvin.. Lactarea d-lat L- Colescul diee- 
din Romiala E920) isteti € tațistica clădrilor şi locuințelor 
lor i ; ovedeşte cit de mare este numărul case- 


or insalubre şi prinurmare ch 
starea actuală de e cit de mult este de fâcul. E greu! 
construcție şi a ile i cu scumpetea enormă a materialalul de 


uncii— deşi o cooperare obținută prin sindi- 


VIAŢA BOMIMEASCĂ ` o 


engem 


care 
uncitoreşti ar duce la facilități de realizare, cooperare 
gn SE obținut, deoarece opera eng e mA priest 
rind în folosul Ke, ea fe înfăptuit In loca- 
munală, care è şi de poih vi LST aile em, 
se poate Introduce Curälenieg 
eer? E pieta Pentru aceasta, € piat Be Ar ez 
runde Io esch? iocuință şi de a obține ca sfat be 
fie ascultate. Casier) wanner fos locu re soră ben dee) e e 
arăta la New-York congresiștilor car E 
re hinyton în 1908 fişele întoc p d 
ege gege “casele acesiul orag colos — ar per 
caselor insalubre. 
aiis SITE dispessariilor ca să descopere și să atragă pe 
tuberculoşi. Cind tuberculoaul va obține prin GE? ole Se 
numai «tichetarea boalel d eng ga gel vergi în ià poeh 
utile, el se va îndrepta bucur E Bg ei 
tà etichetare, care gi-a pler 
vc p Între Cind diagnosticul de tuberculoză era socotit 
t cu o condamnare. 
Ve ech) noțiunii — care trebue cht de vg ra 
duu — câ epes a eegen p ae bieten RS ei 
ziu, e cea mal curabil ntre boa geht DS: 
— diagnosticul de tuberculoză n 
dote d'et bolnav. Se poate obține deci aeren 
usor, cind se depune muncă și devotament ca să echt e re 
va numeroşi, pe tuberculoşi dispensarii şi, cînd nu i dea ei 
nayi la dispensarii, putem tace aşa ca opera en geg e 
iie realizată la domiciliul lor. Dispen am RSR 
oane automobile care ar parcurge sate şi oraşe ga A e 
fixe după un itinerar biae determinat el Rockefeller tn 
scară întinsă, în timpu r i asgen 
— tea fi foarte utile. Dispensarile tre 
pa Stee mijloacele de investigaţie SÉ onge Pot 
radioscopic—ca să se poată stabili precis diagnosticu şi ga a 
posibil d pronosticul boale! pentru previziunile sociale a 
sistenţii bolnavilor. iei ge, 
pe lingă medic şi poate cu un roi şi mal impo LE 
tru obținerea rezultatelor en Dé Agen eram e Aen 
funcţioneze cel puţin un rm E saga ne sere 
sea de monitor, de vizitator la domicilin. serie, ror 
Í ndus la Lièze, ia mo 
bind de dispensariul co de cop i să che de ep 
rambic calitățile unui bun anchetor, dind ca É p Arras 
i stul dispensariu, Alfred Lebianc— car 
eg oa a lul um adevărat apostolai. Nu er paa 
avea decit rareori norocul de a găsi acuz moce ti 
anchetorului, dşi există — pasări rare — SC og. za pad 
printre funcționarii intimi şi poate mai Ce? p e 
ceştia. Entuziasmurile trebue să tie însă intreţinute A eng 
retribuțiuni pentru serviciile pe care ae mici funchosari, 


„ Se reuşeşte de obicein mult mai uşor a 


COMBATEREA TUBERCULOZEI S7 


ere dovedesc că au un suflet mare, le pot aduce—deoarece 
altfel ele riscă să fie stinse Inainte de vreme pri viaţă 
privaţiuni intense şi continue. Rame a 


poate ajunge printr'o şcoală de infirmieri şi de an- 
chetori, cum există astăzi în muite țări, să se recruteze un per- 
sonal care să aibă pregătirea necesară. Cind anchetorii pot H 
vechi lucrători cunoscuţi în mediul lor, e preferabil, de oa- 
rece sint familiarizați cu obiceiurile şi nevoile Jucrătorilor 
printre care pătrund, şi ştiu sa le vorbească aşa ca să fie in- 
telesi. E, Intradevar, nevoe de mult tact pentru a cîştiga in- 
crederea bolnavului şi a obține ca regulele de igienă sa Te 
aplicate. Observarea zlinică şi conştiinzioasă a acestor regule 
se loveşte de multe dificultăţi. Neglijența şi egoismul bolnavu- 
lwi fac de cele mai multe ori cael să fie inaccesibil la sfaturile 
tare | se dau pentru a feri pe cel egen pl de contagiune, 
nd direct la inte- 
resul personal ai boinavului şi făcindu- să ințeleagă că, păs- 
regulele de igienă, işi evită reinfecțiile repetate care riscă 

să-l agraveze boala. 
ormirea de infirmieri şi infirmiere bine instruite e deo 
primordială necesitate pentru lupta contra tuberculozei, Exem- 
plul Suediei poate fi citat ca să se arate ce extensie se poate 
da şcoalelor de infirmieri. Scoale speciale bine organizate 
mit ca peste 5000 infirmieri şi infirmiere să funcţioneze cu 
rcinărt diferite, Uniunea naţională suedeză a organizat dela 
1910 cursuri speclale pentru Inlirmierele care se devotează 
ingrijirii tuberculoşilor. Intirmierele fac un stagiu obligatoriu 
in sanatoriile de tuberculosi şi pot în urmă fi utilizate cu mare 
folos la opera dispensariilor, Dispensariul e adevåratul centru 
pentru profilaxia tuberculozei. Dela dispensariu, odată ce fi- 
şele bolnavilor sint precis stabilite, iradiază măsurile de asia- 
ienjà. Eie sint- mulipie. Bolnavii care au posibilitatea sa Be 
căutaţi şi izolaţi la domiciliu, îşi fac cura la domiciliul lor 
subt controlul infirmierei şi, cind este nevoc, şi al medicului. 
La dispensarii, tuberculosul cu semne maniieste de boală e 
cercetat şi el şi familia lui. Bolnavul trebue să fie obiigat, 
cînd din ancheta socială reese că irăeşte în condiţii în care 
contaminarea e greu de evitat, să prezinte—subt pedeapsa de 
retragere de ajutoare,—pe toţi membrii familiei, examenului 
medical. Cura la domiciliu esie ajutată prin distribuirea de a- 
lmente şi, cind bolnavul m'are o cameră sau cel puţin un pat 
pe sama lui, prin închirierea de camere — deziderat greu de 
indeplinit în penuria actuală de locuințe — sau cel puţin pria 
distribuirea de paturi. Scuiphori sînt distribuite fecârui bol 
Dë şi infirmiera controlează dacă sint intrebuluțate şi desim- 
e. Se cercetează In acelaşi timp dacă bolnavul păstrează 
tecomandaţia ce | se dă de a ţine batista la gură cind tu- 
peşte, pentru a impiedica răspindirea stropilor iiteri. Ca- 
rățenia şi desinfeciarea locuiaței sint supraveghiate. Capitolul 

a 


RA NATA ROWÎNEASCĂ 


t al desintactârii locuinţei, în orice caz cind bolnav 
ec a sau se mat, cînd este nevo: şi în curgul bon 
iei — e un punct foarte important de profilaxie. Prin dispen- 
sariite din Bucureşti câutâm să aptictm, frate ajutorului dat 

e serviciul sanitar al Capitalei, condus de D-rul Staizovici. 
A limita posibilităților și a mijloacelor actuale, măsurile Ae 
dezinfectarea locuinţelor tuberculoşilor. Desintectarea Aj 
bolnavilor şi, pe cit posibil, şi spălarea lor —aşă cum Be 
în ale dispensarii, întră şi in programul nostru şi avem n a 
dea că-l vom putea aplica—atunci cind vom avea şi mai mu 
D i mai multe lemne. 

Kee rr care nu găsesc realizate — fie chiar în parte - 
t: domiciliu posibilitiţile de are trebue să fie asistați în in- 
ațituții în legătură cu dispensariui. 

Si el pecete i s'ar putea anexa o sală de cură în 
ctre bolnavii şi-ar trece ziua, aşa zisele day-camps ale Amert- 
sanilor, Li s'ar da acolo alimentația sub tanţial de case ai 
mevoe şi H s'ar putea aplica tratamentul indicat în anumite 
cazuri: injecţi cu tuberculină, însutiații pentru pneumotho- 
vax | artificial, etċ. Bolnavul, astfel educat şi ca tratament 

ca profilaxie, reintră sara la domiciliul lui. Pentru bolna- 
vii foarte înaintat, sptale de izolare sint necesare, Cind nu 
se pot construl spitale, care să fle special amenajate pentru 
tuberculoşi, un pavilion sau cel puţin o sală trebue si fie re- 
_ “9ervată peniru acest scop în spitulele generale. In Germania, 
unde instituții spectale pentru izolarea tubercuioşilor func 
tonau până în 1914, există o dispoziţie legală că niciun spl- 
tàl nou nu poate så fle construit fără sā aibi o secţie spe: 
cală pentru tuberculoşi. Bolnavii la care, după gradul de 
` boală, amellorâriie apar foarte probabile, vor îi trataţi [atr'ta 
spital de preferință suburban, în care toate dispozițunile 
vrebue să fie luare pentru organizarea unui tratament raţional 
si sistematic. Bolnivii incipienţi, complect recuperabili, vor 
{i trataţi in sanatori! propriu-zise, Gama aceasta de instituții 
există deja anexati unor dispensarli., bine-înțeles în alte ţări 
Astfel, dispensartul Léon Bourgeois din Paris, din Rue Vaneau, a: 
o sală de cură pentru boinavi şi e ta legătură cu spitalul de 
izolare. dela Laennec, cu spitalul Suburban dela Brévannes şi 
cu sanatoriu! Angicourt, 

Asistenţa Gë să fe complectată şi mai departe prin 
crearea de colonii rurale de tuberculoşi, 

In aceste colonii se dă posibliitatea tuberculoşilor să it 
creze în măsura puterilor lor, asigurindu-le condiții Joen" 
prielnice. Coloniile sint meno in jurul unei instituții de 
tură—sanatoriti—ttade fa cel mai mie semn de boală, bolnavi 
risegt sfaturile şi îngrijirile necesare. Am descris în publi! 
catli anterioare modul de îiăcjioa ire al coloniilor dela Cellară 
*1"Rive în Franța, în legâtură cu sta ta Saniiară dela Saint 
Läd. O cotonle Identica există la Tonnay charente creată 

€ 


E nn EENEG, 
de Soeiotatea „Union des femmes de Fonge", Varsler Jones 
descrie (Revue des Mutilâs de la guerre, Ianuarie 1919) span, 
tatele: obținute la Burn Colony, Cu o sumă neinsempată de 
12 600 tei, procurată prin contribuțiual particulare, s'au tratat 
93 de bolnavi şi după trei ani 83 din el aveau o depiină ça- 
pacitate de muncă, reiuindu-şi vechile lor ocupaţii sau avind 
ocupaţii noi adequate cu starea -sânitâţii lor. Etoria apitale- 
tor Civile -are intenţiunea să crsage și la noi colonii de tus 
berculoşi. Societatea -pentzu profilaxia tuberculozei are în 
programul sâu de activitate şi înfiinţarea coloniilor rurale - 
E twberculoși şi a făcut încă demult Jater gent! ca, din 

ele expropiațe ale „absenteiştilor, să se rezerve o parte şi 
pentru bolnavii inciplenţi de tuberculoză, 

Dispensarii. funcț onind cit de pleci, vor trebui să tie 
introduse in mod obiigator şi la nol, Pentruca dispensariile 
să corespundă scopului pentru care au fost create, e nevo? 
ca ele si stabilească o legilură airinsă cu spitalele de izo- 
late şi cu sanatoriiie. -E un non sens quasi-criminal să mal 
dåinulască starea actuală de lucruri, contiuulad să se primească 
tuberculoşi în săli comune cu alţi boinavi. De fapt, noi nu 
avem ca spitale de izolare ES iuberculoşii din Bucureşti, 
decit unul singur, pe cel dela Filaret. „m arătat În rapoar- 
tele mele anterioare cite inutile zile de cură se pierd în spi 
talele Eforiei, unde se primesc 'tuberculoşii care, d ce stau 
în termen mediu 10—12 zile, gint conediaţi fără ca -inţeles 
să se [i putut obține pentru zi vre-o ameliorare sau cel puţin 
să-i îi putut serios educa pentru lusrea de măsuri de proli- 
Wie, —după ce au avut larg posibil tatea să contamineze pe vecinul 
lor de pat. Actualmente în spitalele Etoriei, după declarața 
oficiată a unuia din Efori, o treime aproape dia paturi e ocu- 
Pa de tuberculosi. Eforia care avusese bunul gind să cană 
trulască la Colentina un pavilion pentru tuberculo;i, a crezut 
cA poale să det rneze acest paviiloa dela destinaţia sa primb 
divă. Motivele invocate pentro nevoile invățămimului univer- 
sitar pot să fie foarte degitime, dar ele ar il putut si 
He satisfăcute intr'altlei, complectind construcţia inceptit 
pentru pavilionul clinicei-boalelor nervoase. Şi Bucureşiiui. 
unde: mortalitatea datorită tunerculozii trece de trei mii pe An. 
a rămas astfel cu un singar spital de izolare, cei dela Fila- 
ret. —to!deauna supraincârcat de bolnavi, aşa încît, pentru a 


“putea face faţă la numeroascie cereri de admisiune, ce Dev 


să se facă echipe pentru sanatoriile din Moldova, şi acelea cu 
totu! insuficiente ca număr pentru numeroșii țuberculoşi caze 
vin din toate pârţile (rh ca să fie internaţi. 

St va avea in curisd—dintr'un credit acordat de DI 
recția Sanitară —spitalul său de izolare. Se va organiza ast- 
fel şi acolo ma! complect gama asistenții bolnavilor. Tubes- 
culoşii gravi vor putea să fle ospitalizați la acest spital, cei 


90 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


recuperabili urmind să fie tratați la sanatoriul apropiat dels 


va. 

Galaţi Tel au o mică secție de 20 paturi pentru ttber- 
culoşi şi Cărbuneşth-Petresti din Gorj deservesc, deşi într'o 
slabă măsură, filiala din Cralova. In țara noastră în care mor anuai 
30 000 de tuberculoşi, enumerarea aceasta succintă a spitalelor 
de izolare arată cit de incomplecti este asistenţa tuberculoşi- 
tor, mai cu deosebire a celor cu leziuni deschise, mulţi dintre 
ei incă recuperabili dar reprezintind toţi, şi aceştia şi cei ire- 
mediabi! pierduţi. un mare pericol de contag une. Nicio a: 
minare nu mal poate fi îngădulta pentrucrearea de pavilioam 
speciale pentru tuberculoşi, anexate spitalelor generale, -sau 
cel puţin, de barace după modelul baracelor introduse In Maka, 
în orice caz, såll speciale trebue să fie amenajate pentru cura 
tuberculoşilor. i 

Ceiace nu a putut realiza până acum Societatea pentru 

otilaxia tuberculozei decit foarte incomplect prin citeva s 

je presărate în citeva puncte ale țarii, trebue să devină o 
bine sistematizată, obligator instituită şi cu existenţa a- 
tå pentru o funcţionare normală şi permanentă. 

Obiecţiunile mari pentru aplicarea unul program mai 
complect de luptă contra tubercu ozei, sint obiecţii budgctare. 
Pondurile necesare vor trebui să fie găsite. Casele de asi- 
gurâri muncitorești ar putea fi de un mare ajutor în lupta 
contra tuberculozei, Legea de asigurări muncitorești permite 
chiar subt forma sa actuală, ca o parte din fondurile de asi- 
gurare să fie întrebuințate pentru luarea de mâsuri contra tu- 
berculozei. 

Articolul 119 din legea asigurărilor muncitoreşti prevede 
că bolnavul poate fi obligat să fie cântat în spital, atunci cind 
boala este molipsitoare. Tuberculoza, de cele mai multe ori 
(cind este deschisă) este o boala molipsitoare, şi bolnavii tw- 
berculoşi intră deci în prescripțiuniie acestui articol. 

După articolul 174 din acelaşi lege, Casa Centrală de a- 
sigurare poate da îngrijire unul bolnav într'un spital, înioc de 
a-l da o pensiune, dacă invalidul se obligă să stea trei luni 
acolo. După art, 117, bolnavul care are familie, cind este 
căutat în spital, primeşte 50 la sută din salariul său pe tot 
timpul tratamentului. Dispoziţiunile acestul articol s'ar putea 
extinde, aplicindu-se şi cazurilor de tuberculoză, boală mo- 

itoare pria excelenţă, care durează Insă mal muit de 16 
ptâmini, termenul de ajutor revăzut în legea asigurărilor de 
boală. După 16 săptâmini bolnavul trece in sarcina casei de 
invaliditate, dacă Indeplineşte condiţiunile cerute pentru a bə- 
seficia de pensia de invalid'tate, dacă a plātit adică 200 sāp- 
mini cotizaţia sa. Dispoziţia ca ajutorul de 50 la suiă din 
salariu să fie dat bolnavului pentru familie, sar putea intinda pe 
tot timpul invalidităţii sale. 4 
Atolul 201 prevede că o pătrime da fondurile case 


de asigurare conira boalel, invaliditații, bătr'ne te H m- 
trebwințatà în stabilimente şi cladiri în detii sepa o 
Am arâtat ce admirabilă inirebuințare s'a dat în Germania fon- 
durilor casel de asigurare-—sute de milioane de mârci cheltuite 
atru scopuri sanitare şi igienice. Evident că la noi, unde 
ul de rezervi al casei de invaliditate e până acum foarte 
tedus—17 milloane—nu se poate face decit foarte puţin. Ex- 
tensia asigurărilor ar permite mărirea fondurilor. Deja după 
noile dizpoziţiuni ale legel, sau lărgit cadrele celor asiguraţi 
pre boalei. Inloc de 5 clase—cite erau Inalnte—sint acum 

Viitorul organizării asistenței tuberculoșilor e In bună 
parte în lărgirea şi complectarea asigurărilor muncitoreşti. 

Heger, Gilbert și Laetbem propun pentru Belgia ca tu- 
berculoza să fie asimilată cu un risc profesional, aşa cum e 
recunoscut te nte pentru accidentele de muncă. Extensia 
aceasta creind obligaţia in toate întreprinderile să se asigure 
iuerărorii şi funcționari! contra tuberculozei, ar aduce fonduri 
importante, Cu o contribuie minimală pentru patron şi pentru 
lucrători s'ar ajunge să se găsească sume mari pentru asis- 
Jenta tubereuloşilor.  Mutualităţile, cum am aratat în raportul 
meu anterior din 1910, care dau excelente rezultate într'alte 
privințe, nu pot să intervină decit To mod cu totul neindes- 
lulător În lupta contra tuberculozei. Societăţile mutuale, cum 
sint cele din Franța—chiar complectate prin sistemu! de rea- 
sigurări pentru bolnavii tuberculoji, ca in Belgia—dau un com- 
curs de cele mai multe ori tardiv şi asistă pe tuberculos prea 
puțin, cu o Sumă prea mică şi un timp prea scurt. 

Muncitorii sindicalizaţi, care au destul spirit de clasă ca 
să cunoască care sint adevăratele lor interese, trebue si Intre 
De şi hotărtt în lupta contra tuberculozei, deoarece tuber- 
culoza îşi recrutează victimele mai cu deosebire printre lucrâ- 
tori, Inceputuri în acest fel există într'alte părți. Lucrătorii 
sindicalizaţi din Madrid au inființat Asociaţii de ajutor mutual 
{Mutualidad Obrera), în care intră toti lucrătorii din sindica- 
tul de breasiă. Medicii, desemnaţi de consiliul de administra- 
ție dintre cei care oier cele mal bune garanţii! profesionale, 
sint mai bine retribulți decit cel care sint în slujba statului şi 
comunei Mudrid. 

Asociaţia aceasta pentru asistenţa mutuală, care există de 
şət ani, posedă opt clinici cu instalaţiile cele mal moderne, 
şase larmacii proprii și un mare sanatoriu de 500 paturi. 

Dispensariile pentru tnberculoşi, organizate cit mai con- 
pleci, întrețin legătura cu casa asigurărilor muncitoreşti sau 
ch asociaţiile de ajutor mutual: ale sindicatelor mvacitoreşti, 

a lor se complectează reciproce, Dispensariul face triajul 

catalogarea tuberculoşilor și infirmierul, monitorul, vizta- 
area consemnează rapi posiate asupra situației materiale 
a belnavului—eu referințeie pe care le poate avea şi dela casa 


g MATA BOMINEASCA 


asigurărilor. Modalitatea după care contribuția Casel centrale 
a asigurări! e muncitoreşti s'ar efectua pentru asistența tube - 
culoşilor, ar râmine să fie specificată prin regulamente Bak 
terloare. 

E necesar caşi marile administrațiuni de Stat să fle cu 
prinse În această organizare. Nu e suficient ca, dn sentimente 
excelente şi dintr'o îndatorire esenţială, ca o obligaţie mate- 
din şi morală care nu se poate eluda,—aceste adriinistraţii să 
in hotăzirea de a Institui dispensarii şi sanatori, caro rein 
insă răzlețe fară legAtnră cu un întreg sistem de asistență # 
iuberculosiior. Un sanatoriu izolat este util, dar el ar H şi 
mal uti! dacă ar fi legat de dispensarii şi spitale de izolare, 
de o intreagă operă sistematizată în lupta contra tuberculozei. 
Unificarea de măsuri, după directive biae chibzuite, ac facilita 
opera asistenței tuberculogilor, deoarece ar avta O coordo- 
nare care este absolut necesară. La nol administrația câtlor 
ferate romine, care numâră printre cel 30-35 000 funcționari ai 
săi 'oarte mulți tuberculoşi, Ministerul de Instrucție publică, 
alarmat de «x ensla tuberculozel "o corpu didactic, sint pe 
cale să infilnţeze sanatorii de tuberculoşi. 

Ca pretutindeni, şi in Franţa după nona lege a dispensa- 
ilor, instituțiile acestea—oricit ar avea un caracter oficial cu 
puteri legale. şi cu subvenţiuni acordate de stat, departamente, 
comune —au nevoe şi de ajutorul publicului mare care Be poate 
exercita subt forma de donaţii, cotizaţii prin membrii înscrişi 
în societățile pentru combaterea tuberculozei. Pentruca publi- 
cul să râspundA apelurilor care | st fac şi pentruca el să vimi 
în ajutorul operei p-atru asistenţa tuberculoşilor, trebue o tn- 
ireagă acţiune de propaganda şi de vulgarizare a națiunilor 
asupra modului de râspindire şi de prevenire a boalei. Pro- 
paganda această, care € şi o operă de educație igienică, trebut 
să fie începută incă din şcoală. Am aratat într'o publicație an- 
țerioară, „Asistenţa igienică şi medicală In şcoală“, modul cum 
această educaţie trebne să He ințetea:å Profesorul I Canta- 
Cuzino ceruse în 1905 şi comigunea pentru reforma Invaţă- 
mintului superior admisese acest deziderat, ca să se introducă 
în învăţân întul superior în mod Obligator igiena pentru toate 
acultățile. Minisierui actual de instrucţie publică, care are la 
fruntea sa pe un membru din Consiliu de administraţie al Soc. 
pentru Profilaxia Tuberculozei, profesorul P. Negulescu, a ad- 
mis cererea noastră ca în manualele d: leciură ale coptilor de 
toate virs:ele să introducem capitole scrise pe Înţelesul tuti- 
ror pentru a râspindi sfaturile asupra modului cum tubercu- 
joza se ja şi cum poate fi Impedecată în extenzia ei. Pentruca 
«ducația igienică să prindă în şcoală, trebue ca şcoala ta Tr- 
săşi să fle un locaş Iglenic. E mult de facut şi în privința a- 
ecasta. Şcoalele în aer liber tăspindițe acum pretutindeni, co- 
joniile de vacanța care cobindiseră o mare exien le înalnte de 
:Azbolu în alte Hai şi peutru case se ficuse un laceput şi În 


$ 
f 


Dm, 


"A 
Li 


BS ` COMBATEREA TURRRCULOZEI EA 


trebue să fle crt de mult încurațate, MI 

pt cuvin: că, din toate florile, floarea Fe vii] et pă 
afe cea mal mare nevoe de zer şi de lumină. Cind vom şti să 
er pula gue educaţiei şi asistenţei iglenice în 
VS 1 putea să creştem generaţii sânâtoase şi pline de 
„Opera de propagandă în favoarea măsurilor d 
ya tuberculozei poate prinde şi provoca ëgetie eier 
pinle publică, cind se va arâta că ge lh-rează efecti şi că 
se obțin rezultate. O chestiune trebue să existe în Organizare 
Activite țile risipite ctstigă dacă sint în'runiie în vederea ace- 
CN ` scop nitar. Vom reuşi atun.! şi noi să numărâm zeci 
şi chiar sute de mil de membri, care vor putea să ajute, pe 
iiugă cuntribuția lor mațerială, cu credința ṣi entuziasmul lor 
-ca soldaţi devotați pentru o mare cruciadă, Am reuşit deja 
intru chva si mărim numârii membrilor aderenti la Societatea 
pentru „prolilaxia tuberculozei, Avem în toată țara peste 5000 
membri, comptind şi filaiele. E un progres faţă de anii tre. 
cO, cind nu numiram nici 100 membri, dar totusi inca foarte 
relativ, Trebue persistat făcînd apel la publicul dia toate cla- 
ck sociale ca să-şi dea obolul cu credința şi cu convingerea 
că, ajutind o operă de folos publi: şi social, o face dintr'un. 
spirit de solidaritate larg înțeles, deoarece boaa ne ameninţă 
egal pe toţi In Sratele-Unite, In care totii se face în stil mare, 
Crucea Roşie a trecut în do! ani, în 1918 și1919, dela 300000 
D membri şi a putut recolta tru opera 
sa din timpul războiului. Opt milioane de oameni au colabo- 
Ba ME Ge wi care A äre râmificări în toate ţările á- 
mille ée ajutat ate se întinde şi acum peste tot unde © 
em şi trebue să facem apel Ibuţia x 

care are Îndatoriri morale şi ale d Fipa eene 
peluri. Nu putem insă să bazăm o luptă mare, cun? é lupta 
conira tuberculozei pe contribuţii care sînt aleatorii şi care 
pot să varieze dela un moment la alțul. Tuberculoza, care e 
e boală socială, arc dreptul la o asistență socială. Tuberculo- 
i nu trebue să ceară miid nimănui ae reclama ca un 
are pt al lui să fie asistat. Statul care reprezintă colecilvitatea. 
ncretizatā în conducătorii pe care această colectivitate a 
ştiut să şi-i dea, are ge Ae: să intervină cu puterea şicu 
Mai pe care e con e Kl e ëch sa în această luptă, 

, nte nu sint 

Héi? pentru E scop. Aere, 
nol putem utiliza legi deja existente, In opera legisla- 
e în Se prepară, sintem Încă în starea Perii H 
Gate: legiferări care nu sau condensat [n proecte concrete, 
SEH dreptu; să cerem ca boalele sociale, şi în primul rind tu- 
Bere, să albă capitolele lor speciale cit de largi şi cit de 
piecte. Noua direcţie a asistenţei sociale din Ministerul 


+ 


ef 


"24 VIAŢA ROMINEASCĂ ` ` 


Muncii, care are o secte specială pentru combaterea boatetor 
sociale, nu poate să nu dea o largă atenţie măsurilor de lua! 
contra acestor boule şi deci şi contra tuberculozei, Fondurile 
pe care această asistenţă şi le va crea,—timbrul de ajutor care 
devine timbrul asistenţei sociale va fi considerabil sporit,—pot 
şi trebue să fle compleciate, Cind se crează atitea noi impo- 
zite, s'ar putea (ri înconjur crea un nou impozit care să fte 
franc boiezat impozi: sanitar pentru combaterea tuberculozei. 
Calmette, Ma voz an propu: o taxă asupra venitului pory 
combaterea tuberculozei, taxă care la un moment dat a fost a- 
plicată în Ungaria şi a dat fonduri importante. Plieque a sus- 
ținut Ha un congres internaţional de igienâ-—congresul din Paris 
1900—propunerea să se impună cu o zecime sau chiar nomal 
cu o centmă adițonală hectolitrul de alcool. Taxa aceasta 
ar produce venituri importante (Plieque fâcea socoteala că ar 
fi adus pentru Franţa càtrå 1900, 25 milioane; şide atunci al- 
coolismul a sporit şi taxa ar putea să fie şi mai fructuoasă). 
Cind această taxa ar fi numită Dua taxă pe alcool pentru com- 
baterea tubercuiozei, pe lingăcă ar rapoita—ar avea şi avan- 
taglul că ar crea in public asociaţii de idei care, dacă n'ar 
moralza pe alcoolicii impenitenţi şi Incorigibiii, i-ar obliga la 
contribuţii utile. Publicul ar stirşi prin a fi Instrult asupra a- 
cestul mare adevâr iglenic: alcoolismul este una din marete 
cauze ale tuberculozei. Hayem spunea figurat că tuberculoza 
ge la pe zincul (la tubereniose se prend sur le zinc) dia cir- 
Clume în care consumatorul îşi cheltuegie sânătatea şi banul, şi 
unde expector:ța fumătorilor alcoolici, răspindită cu protuzie, 
crează o atmosferă de bach, Suprataxa aceasta ar fi de dotă 
ori utilă, deoarece ar fi îndreptată şi contra tuberculozei şi 
contra alcoolismului, şi ar fl deacela de două ori justificată, 
Evident că taxele nu descurajează prea mult pe alcoolic, dar 
cel puţin impozitul acesta asupra viţiulul şi-ar avea motivarea 
că arde | care e de fapt alcoolul,| se opune un antidot care 
e sanatoriul şi dispensa iul pentru tuberculuşi. Tuberculoza 
fiind deseori o consecință a alcoolismului. 

Dintre legile în gestație, cea care va vedea mal repede 
(umina zilei e legea pentru aju orarea invalizilor, văduvelor şi 
orfanilor de războiu, lege care pleacă dela un principiu exce- 
fent, deoarece statul e dator să ajute pe aceste victime directe 
ate războiului. Am înaintat un memoriu ministe ului de răz- 
botu ca să cer SÅ se prevadă în această lege un paragraf spe- 
cìal pentru tuberculoşii învalizi de războiu, „râniții tuber- 
culgza*, cum La denumit așa de plastic Landouzy cu o expre- 
“sie care a råmas, de oarece caracterizează situaţia acestor ge: 
norociţi care merită un dublu interes: şi p:ntru boala pe care o 
au, dobindiță pentru o cauză pentru care au luptat de cele 
mai multe orl cu sacrificii şi cu eroism şi cu care trebue să ne 
dolidarizăm nu numai la triumluri dar şi la dureri şi pria pe- 


d 


KN 


sa 
COMBATEREA TUBERCOLOZEI ` 95 


ticolu! de contaminare pe care Il repsezintă pentru cel cu care 
vin în contact. 

In legea Honnorat din Franţa, e prevăzut că În toate sa- 
satoriile statului, inberculoșii invalizi de râzbolu să fie căutaţi 
gratuit. Avem şi noi tuberculoşil noştri invalizi de războlu şi 
ei sint foarte numeroşi. Ghiulamila a găsit la cei 26075 inva- 
Dr daaat până la 1 lanvaric 1920, 5074 tuberculoşi, deci 20 
la sută, dintre care 1740 cu tuberculoză pulmonară deschisă. 
E o proporţie foarte mare. Asistenţi lor se impune In mod 
urgent și imperios, şi legea invalizilor are obligaţia să nu-i 
treacă cu vederea şi să prevadă în mod special modalitatea 
asistenţei lor. 

Pericolul transmiterii tuberculozei dela „bovidee, fără să 
fle prea mare, e real. Fâră a intra în discuţii teoretice, care 
gu-şi au locul aicl—asupra diterenţierelor biologice ale baci- 
Mior tuberculozei umane şi bovine—e dovedit din toate cerce- 
tările ultimilor ani că, deşi într'o proporție redusă, tuberculoza 
ge poate transmite prin produse de ale animalelor tubercu- 
loase—carne, L-pte, derivatele Iui. 

La copii, 10 la sută din cazurile de tuberculoză—mal 
A eg tuberculozele gangilonare şi o;oase—au o origină 

La nol, tuberculoza bovină e destul de răspindilă. Can- 
tacuzino arăta în 1905 cå 10 la sută din vecie adien reac- 
tfoneazà la tuberculină; proguta ajunge la 60 la sută la vacile 
de origină străină neadaptăte la noi, la care stabulaţia, viaţa 
tachisă in grajduri favorizează condițiile de contaminare. 

Am dat în raportul meu din 1410 proporția destul de mare 
de lipțe şi de carae provenite delă animale tuberculoase pusă 
în consumaţie fa Bucureşti. 

Un contrat exercitat cu scopul de a cerceta dacă vacile 
sint tuberculoase, aplicat în primul rind prin proba cu tuber- 
culină, ar fi necesar -ca să se la măsuri şi pentru stăvilirea tu- 
berculozei la bovidee şi pentru a împledica întrebuinţarea pro- 
duselor acestor animale sau, în orice caz, pentru a steriliza a- 
ceste produse Inainte de iîntrebuințarea lot, aşa încit să na 
mai fie nocive. O legislaţie complectă ca cea daneză (separa- 
rea viţelior provsai dela vaci tuberculoase) nu e aplicabilă şi 
e excesivă, Sistemul din Franța: plată în bani pentru a con- 
fisca carnea dela animalele tuberculoase şi pentru a sacrifica 
aceste animale, nu dă rezultate apreciabile şi atrage mari sar-, 
cini bugetare (în Franţa 1 millon jum. pe fiecare an). Organi- 
zarea unor asigurări mutuale contra mortalităţii la animale ar 
da mult mai bune rezuitite, de oarece crescâtorii, în felul acesta 
ar H interesați ca să asaneze grajdurile în care Un animalele, 

Toate măsurile şi dispoziţiunile şi cu atit mal mult cele 
impuse pe cale de jegifera'e care au de scop să impiedice ex- 
tensia tuberculozei, vor putea mult mal uşor să fle aplicate cind 
o autoritate centrală ar şti să le coordoneze. Oficiul acesta H 


~ 
ağ VIAȚA ROMINPASCĂ_ ` ` 


E tt 


poate indeplini cu succes în noul Minister al sânâtâței publice 
—care, anunţat de atita timp, va sfirşi prin a se realiza—pentro 
a curma haosul şi confuzia atribuţiunilor sanitare risipite la 
atitea auroritați— secţia speciali a boalelor sociale. Cum tuber- 
culoza e cea ma! răs Îndită din aceste boale sociale, e o ur- 
gentà necesitate ca măsuri să se ia în primul rind contra râs- 
phndirii ei. 

Statul, care trebue să fie larg În exercitarea atribuţiunilor 
sale, nu are de ce să ezite—cînd i se va dovedi că face operă 
uțili—ca să treacă toate sau parte din puterile sale so ietaţilor 
particulare subt egida prestigiului şi au:o äi sale. Cointere- 
sările din domeniul intreprinderilor economice s'ar întinde aste! 
at în domeniul Ptereselor sanitare cu o motivare care, în orice 
caz, n'ar fi mai puţin justificată. Societaţile de asistenţă pu- 
Mică, recunoscute ca avind o organizare temeinică, ar beneficia 
pentru realizarea programului lor de sprijinul Gticialității S'ar 
da astfel putere: kaal acestul program şi s'ar asocia spiritui 
de inițiativă articulară cu cel interventionist etatist. 

Concluziuniie la care se poate ajunge în materie de fe- 
Bug sociale pentru combaterea tuberculózel se pot enunţa 
astfel ` 
1. Măsurile de combatere a tuberculozei pot da rezultate 
Hal complecie şi efective, cind vor fi coordonate după direc- 
tive unitare, Coordonarea aceasta se va putea realiza noii 
Minister a] sănătăţii publice într'o secţiune apecială pentru 
combaterea tuberculozei. 3 

2, Societatea pentru proliaxia tub-rculozel, lucrind ce a- 
coră cu celelalte societăţi „pentru combaterea tuberculozei- şi 
'iziunea tuturor acestor societăți nu poate decit să ajute opera 
comună inierprinsă — va putea mai uşor să-şi valorifice pro- 
gramul său de luptă, dacă măsurile pe care le propune, după 
“e vor f aduse la cunoșiința organelor sanitare şi a celor de 
ssistenţă socială, vor avea sprijinul oficlalitaţii care ke poale 
da putere de lege. 

3. Dispensarii se vor crea in mod obligator cel Gin 
unul in fiecare capitală de judeţ ca organe ale filialelor 
din diferitele părți ale țarii, Fiialele se pot grupa regional 
'nireținind legătura cu centrul pentru a se pâstra directive uni- 
are în mâsuriie de luat. 

2. Spitale de izolare pentru cazurile înaintate de tuber- 
“euloză sînt de o urgentă necesilate. Până la crearea lor, spi- 
talele generale trebue în mod obligator să aibă secţiuni pentru 


tuberculoşi, în pavil'oane sau cel puţin în sali speciale. Se va. 


impiedica asttel promiscultatea actuală a tuberculoşilor cu ce- 
iialgi bolnavi. 

5. Sanatorii pentru formele incipiente se pot organiza 
chiar de pe acum În clădiri desafectate dela prima lor intre- 
Duinţare: fostele puncte vamale, locuinţele de pe domeniile şi 


o ë ë COMBATEREA TIIREPCIN Ost ap 
"eegene 


moşiile expropriate. Colonii rurale putea 
a It Zenger sanatorii ci ic oa 

k araţia obligatoare a tub=rculozei, 

it ER peniru ege deschise—ar eet i fie Do 
putea să fie imperios 
Lea asistenta ar A tt fre cerută atunci cînd măsurile 

- Noi impozite—care ar fi deadreptul denumi i 
sanitare şi altele suplimentare, cum ar L o Se toc 
aicoolului—ar aduce fonduri importante care ar putea fi in- 
WE A D ZER chte tuberculozei. 

Xxtinderea şi complectarea asigurărilo 
ar permite Casel centrale de invaliditate să consacre gan 
importante, lucrind paralel cu organele sanitare şi cu cele de 
isa ëtt E contra tuberculozei, 

i suri complimentare, cum sint: lupta cont icoo- 
lismului d limitarea numărului” de cirslumi, nara ierg 
în şcoale,, asistenţa sanitară In şcoală, măsuri contra locuin= 
ege ech Copătințeta os SES „eltine şi igienice 

rători, extinderea coloniilor dev — ` 
futa mult luptei contra tuberculozei. lia dt al 

Cind vom realiza acest program care nu e utopic, de- 
oarece cele mai multe din punctele cuprinse In el găsese 
sibiliteţi de realizări chiar în domeniul legil-rărilor actuale, cu 
consensul pe care-l dau contingenţele economice de care tre- 
bue să finem seama, — vom implini luptind contra tuberculozei 
un mare progres pe terenul sanitar şi pe cel social. Ches- 
tiunile sanitare nu mai pot îi despărțite astăzi de cele sociale. 
Asistenţa in materie de tuberculoză râmine legată de soluţia 
veer gen EE tormele cele mai potrivite pentru 

solu nt cele care au ca bază ameli - 

Hor de trei ale mulțimilor care suferă, ge 

Se See SES eege ege deaceia mobiliza- 
uturor forțelor sociale publice şi 

forțelor omeneşti asociate. ~ EE 


Dr. S. Irimescu 


Amintiri din războiu* 


„Ambulanţa Diviziei C va porni din laşi cu trenul în a 8-a 
zi de mobilizare“, spune plicul extra-contidenţal, pecetluit cu A 
peceţi speciale cu ghiare, care trebue să-mi arâie destinaţia, Pe 
pli: scrie „ipoteza Z*, Nam știut niciodată dacă toate ipotezele în 
care s'a presupus intervenția “armatei romine în oscilaţiile neu- 
tralitāņii, au gl deu cu toate literile aifabetului şi dacă 
am ales ipoteza Z. Ga 
In orëieng din plic se spunea precis: „Ambulanţa sosește 
în gara Oneşti a 9-a zi de mobilizare, la ora 2, 51 minute; 
acolo un ofiter de stat major va indica direcția- de marş“. A- 
tita preciziune umplea de bucurie toate sufletele, care porneau cu 
convingerea că de data asta mergem în războluca pe roate. Am 
mers, În adevar, bine pe roate, dar numal până în staţia Häilä- 
uceşti, unde, după o oprire indeluñgatā, şeful de tren m'a in- 
gtiințat ca nu ne primește stația Mircești, de oarece nu ne poate 
expedia la Roman, unde stajla este blocată de numeroasele tre- 
nuri destinate Armatei de pord, atunci cu comanda la Roman, 
Vom trebui, deci, să aşteptăm aproximativ 24 ore deblocarea 
Weider. Mi-am adus atunci aminte că în una din numeroasele 
broşuri de pregâtire care ni s'au dat la concentrările din tim- 
pu! nrutralithţii, scria undeva, că o calitate de preţ pentru us 
ofițer este iniţiativa. Am luat, deci, condeiul din mina şefului de 
stație şi am dat staţiei Roman o telegramă că divizia C are 
lupte grele şi are nevoe negreşit de ambylanja el; deci rog să 
dea drumul trenului. Srateaăm lingă şeful care bătea telegrama ; 
nici na isprâvii să transmită „lupte grele“ şi Mircești a şi dat 
liber trenului meu. k 
N'aveam nici idee unde era divizia C, dar inițiativa mea a 
avut un efect fulgerător: trenul meu a trecut şi prin stația Ro- 
man, cu iuțeala şi cu timpul de oprire al fostului expres de 
Berlin. Nu cred să fi fost, nici pănă atunci, nici deatunci încoace 
tren militar care să fi sosit la destinaţie la ora precisă, ca trenud 
ambulanţei mele. 


* Fragæeat dia o serle de nole care va apărea În colecjia „Fol 
volaale”. . 


AMINTIRI DIR RĂZBOIU an 

În gara Oneşti am scos did buzunar, cu gesturi măsurate pli- 

enl faimos cu 5 p-ceţi, tinindu- pie în e 4, ca un eeh 
semn de ințelegere, pentru ofggréi de stat major care trebuia 
aici să-mi arâte direcția de marg Dar nici in garå, nici in me- 
moria şefului de gară, nu eta un asemenea ofițer, Şeful de gară, 
cred că nu din pricina ordinelor foarte severe pentru păstrarea 
secretelor operative, habar mavea unde eta Divizia C, deşi am 
văzut În urmă că avea zile legături cu ea. N'am mai făcut 
sici o reflexie, cind m'am gindit cå nici măcar divizia C, care 
ştia bine că numai atita formaţiune sanitară are şi că are in- 
teres ao aibă cit mal curind tingă dinsa, nu i-a trimes vorbă 
în gara Oneşti opd: să vină, deşi desigur în ordinele ce avea 
dela Marcie Sia: Majur trebua sa fie scris că ia a 9-a zi de 
mobilizare li soseşte ambulanța in acea gară. 

Mi-am cedarcat din tren toata zestrea de oameni, trăsuri, 
cai şi am input râzbol | cu uu consiliu de războiu cu mine 
sumi; unde să mi duc ambulanţa ? Oficiul telegrafic militar din 

Oneşii-tlrg mi-a spus ca ştie că divizia A este la Darmâneşti, 
divizia b este la Tolgye:, dar despre divizia C nu ştie nimic. 
Un ali precept ceilt prin instrucţiile dela concentrări spunea ` 
„Ciud nu primeşti un ordin, trebue să-l provoci“. Hai să-l pro- 
voc! Am dat atunci prin acest oficiu o telegramă diviziei d că 
ambulanța ei se afia la Oneşti şi aşteaptă ordine; am cerut ca 

„ek grama să fie trimeasa dwizilior A şi B, rugindu-le so tri- 
meată diviziei C, cu fir, fără fir, prin telefon, cum vor şti şi 
unde vor gâsi-o. După 36 ore de aşteptare, n'am primit nici 
Rp răspuns, 

Atunci am continuat consiliul de războiucu mine insumi; 
mi-am zis, cercetind harta, că dacă ipoteza Z nu m'a dus cu trenul 
spre Palanca, ci mwa oprit la Ouest, Insamnă că nu trebue să 
urmez valea Trotușului. Fiindcă dela Oneşti porneşte şoseaua 
care urmează valea Oituzului şi care face coarda la arcul for- 
mat de Trotuș, probabil pe drumul cel mai scurt al acestei coar- 
de trebue să mă duc eu” Nici nu era lucru mare acest raţiona- 
ment; dar tot trebuia curaj ca să-l urmez, mai ales împârţit 
cum eram la „primele arme”, între grija de a ajunge la vreme 
lingă divizie, care poire avea nevoe d: ambulanţă şi teama de 
a nu mi se obiecta că am pornit ceva de capul meu, 

Totu; am pornit fara anume ordin. 

un asemenea inceput, augurii pâreau să-mi arăte că am 
să mai fiu pus şi altă dată în asemenea situaţie, «Se va vedea 
CH am mai fost pus şi câ vremea ma învăjat să nu mal am 
nici măcar ezitările dela Onești, A 
i Am mers cale de-o zi, tot cu grija că poate nu merg pe 
arma diviziel şi abia spre seară am intilnit, la mijlocul dru- 
Dahl între Poiana Sarată şi Oituz, nişte Cam ne automobile, 
oprite in şosea şi a câror conducători „cucerrau ce-aveau de 
cuceri!” în livada vecină. După indeletmicire, puteam så jur că 
sint adevăraţi şoteuri militail ` dar dacă, mi-ași fi cunoscut depe 


y 100 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n a 


atunci indeletnicirile oamenilor din divizia mea, aşi fi putut şti că 
sint chiar din divizia C. Mai tirziu, marşurile ce-am făcut în 
arma diviziei, m'au tăcut să văd du oameni rămineau în urmă, 
fiindcă a câzut potcoava la un cal, fiind-ă t-a intrat o piatră 
in potcoavă, fiindcă s'a ros calul la greabân de sen, atitea bine- 
cuvintate motive să mai cucerească în urmă, celace nu se putea 
cuceri înainte 

Dela aceşti şoteuri, care ţineau tocmai de divizia C, am 
aflat că divizia este la Nyujtod, lingă Vasharhely, Adonazi, 
după ce-am urcat şoseaua pe Maghiaroz, am, întiinit în vital 
muntelui postul de telegrafie fără tir al diviziei” C, prin mijloci- 
rea căruia mi-am izbindit visul : am luat legâtură cu divizia, 

Intrarea in ţara inamică a fost inceputul unei adevărate e- 
popei, care şi-a brodat întimplările împhkiindu-le cu toate neca- 
zurile ambulanței noastre, până la retragerea ei în fundul Moldo- 
vel. Această istorioară face un tot pe care sint silit sa-l relatez 
faolaltă, întrerupindu-mi un moment istorisirea marșului meu 
militar, 

La intrarea in Breiku. cel dintă o sat în țara inamică, cum 
m'aveam pènä atunci legâ:ură cu divizia, am tri buit, pentru hrana 
trupul, să fac uz larg de celace am pumit inițiativa. Am che- 
mat, deci, pe primarul din sat, un Romin bine înstărit şi la trup 
şi la chimir d care fusese instalat de at noștri 2 trecerea ar- 
mäti, şi l-am rugat să-mi dta o vilă pentru tăere, iar ea H 
voju da cuvenit! bon de rechiziţie. 

El mi-a răspuns: 

— Domnule ginâral—ca să fie mai în regulă spunea totu- 
ror ofițerilor „ginâral*“ — da" trimetiţi şi Ia din Stărpâtul ceata 


cit vă trebue şi fără hirtie, ca doar îs de-a Ungurilor din sat 


care-o fugit“, 

Mi-au adus o vacă de-o mindreţe ` ne-fatată, ce-l drept, în 
anul acela, dar de rasa care prosperează singură pe acolo. Aşi 
ți putut să iau 2 sau 9, sau 99; dar acesta era un curaj care 
nu se cuvenise decit comandanților eeva mai combatanți. 

Oamenii mei au început să se învirtească imprejurul animá- 
lului, să-l cerceteze cu admiraţie şi să-l prejălulască, ca cunos- 
cători, și la urmă m'au rugat să nu tal „jita”— erau mai toţi mot- 
doveni — că-i mai mare păcat de-aşa vacă; ei se pind în ziua 
ceia să miniuce fasole, numai să luâm vaca cu noi şi cind a da 
Dumnezeu să ne întoarcem aca-ă, om da-o unul romin gospo- 
dar, ca să-i faeă norocul puspodariel, 

Am pornit cu vaca la urma ambulanței; era o adopţiune 


a întregii familii şi toţi oamenii aveau grijă de vacă, întocmai 


ca de o vită a fiecârula din ti. In secret poate fiecare trăgea 
nădejde că el are să fie gospodarul căruia are să i se cadă vaca, 
in aua cind ne-om întoarce acasă. 


AMINTIRI DIN RĂZBOI 101 
ae i a a 


A mers cu nol vaca, la coada 
Chr 

e Transilvania, s'a retras cu noi, a ie rue eg SH 
Bar ie urmat În Ilfov şi spre Alexandria, s'a pierdut de noi i 

măşagul luptelor din jurul Bucureştilor, a căzut în mina Ne ` 
Vier, a sapat nn ei şi ne-a ajuns la Burdujeni, we 

cite ori veneau zi! i k 

nè chinuiam cu toţii, rabdană Zar E e Ee 


Cind instirşit tot ajungeam la e. ala teg Kern 


pi pol menia a akta la E E 
Eni tae E 8 aa rai 1 Me 
Ge a Pata dA ret du ne de-a noan 
Ungaria, unde luam vita, o țăiam, şi a noastră cu) cl trebui 
pentru hrana trupel să fac formele cuvenite, livret de ordinar 
Ee 
er) ge E u lui al! certificat, ca să poată do- 


Cum măsur t 
îmi convenea, vaca lar a scâpat e Gas a: eme nu prea 


Zog a avot ea până la urmă. 

ruta care era legată, era cea maj greoae 

SH ech potrivea cu mersul încet al vitel dupa ek In A. Zeng 
DI câruţa cu vaca ajungea dupa noi la citeva ceasuri, Cind 


poposeam întrun loc, oamenii se rinduiau sin i 

k uri de plant 
răsplatia de unde trebuia să se arâte câruţei Ge vaca Leien 
eram nol, ca să nu se piardă vaca de nol, 


In timpul luptelor din jurul Bucure 
: tilor, însă, noi 

capat = Mergem ceva mai repegior; Ge sară see 
SC ză pentru vacă, au așteptat-o toată noaptea şi n’a venit. 
Şi fiind-a adouazi dimineaţă noi aveam grabă să nu ne vină 
peste ed oer In loc de vacă, am plecat 

m socotit-o plerduta şi râmasă în mina N 
Stredie, Rominul cam tuciuri Keen vene pi dă pal E 
Got cu gie AS eenig care era ferarul nostru şi conducea 

m cutrierat în lung fara pănă la Burdujeni 8 
je Perm trezit acolo intro dimineață cu Siredie, Sen 
Si de i complectă şi cu vacă cu tot. Trecu:e printre Nemţi, 
Ce spus Nemţilor el ştie; câ-el e țigan ferar, că nu | soi, 


umblă cu meş 
Vaca, CE care se i e en lui din sat în sat şi dovada lui e 


că să mu tal vaca, ferească D 


colo-coio ; cine-o mai văzut soldat cu 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— 


vacă după el! Nemţii, se vede, văzuseră „bildurile“ reprezentind 
țigani nomazi din Rominia, au crezut că e vre-umul din aceia, 
poate l-au şi fotografiat pentru vre-o „Erinnerung” şi Hau dat 
drumul. 

A pornit după noi la intimplare, sa hrănit cum a şilot, et 

şi vaca, dar ne-a adus-o, fiindcă era a noastră, 

Cum ne-a găsit la Burdujeni, e alt merit al lui. Sa luat 
după noi și ne-a aflat de urmă pină la Vaslui; dar de-acolo 
ne-a plerduturma Atunci s'a dus la Roman, unde ştia el că era 
reşedinţa companiei sanitare care ne mobilizase, şi pe el şi pe 
noi, căci acela trebue să ştie unde sintem noi. L-au ţinut nişte 
plutonieri. 15 zile acolo: că să-i ia vaca, iar pe dinsul +ă=l dea la 
alt corp, câci altfel îl dă dezertor. Nu sa dat. S'a dus într'o zi 
la un comandament mare care era acolo, de unde i s'a spus că 
noi sintem la Burdujeni, şi a şters-o inir'o noapte fără ştirea 
plutonierilor. ES 

Stredie şi-a căpătat cu vrednicie galonul de caporal — era 
cea mai mare răsplată pentru un soldat fără- ştiinţă de carte; 
a capatat şi „spese de transport" şi o încurajare bănească. 

Oamenii mei, însă, după ce au mingiiat vaca și i-au vorbit 
pe toate înțrlesurile, mi-au spus: „Vedeţi, domnule colonel, câ 
e Jită cu năroc”. S À 

Până la urmă, am schimbat-o în Moldova, unde hrana era 
cam pe sponci şi am fost silit să mă despart de dinsa; am 
schimbat-o fără act de naştere şi fără formele ce-mi spusese 
odată divizia că trebue să le implinesc. Astăzi are familia ei—doi 
vijei—şi stăpini buni în jud. Dorohoi, 

Episodul acesta m'a fâcut să mă rătăcesc în istorisiri sentimen- 
tale; să mă intorc la cele milităreşti. 


Divizia C era ţinută în rezervă, pănă să străbată alte di- 
vizii detileurile, ca så i se poată da drumul în şes. Ziva acestei 
înaintări trebuia să pună termen nerăbdării juvenile cu care 
care din cei ce nu gustaseră înc? războiul, vroiau să vadă cura 
e şi la petrecerea asta. In loc de asta, în noaptea spre | Sep- 
tembre, la ora 2, am primit ordin de operaţie dela divizie, că 
armata romină şi-a atins obizctivele,-că se opreşte aici şi-şi or- 
ganizează poziţiile, Diviziei C i se destinan spre organizare po- 
zițiil= la răsărit de cursul superior al Oltului ; ambulanța trebuia 
sä se retragă mal îndărât, pe drumul pe care venise, la Breţku. 
"Toate dizlocările trebuiau să se pornească nu in dimineaţa ur- 
mâtoare, de 1, ci în cea de 2 Septembre. 

in noaptea spre 2 Septembre, tot la ora 2, am primit dela 


divizie alt ordin, că dizlocările ordonate să nu se mai facă, d | 


să aşteptăm alt crdin. Poul! ordin ni s'a adu; în noaptea urmă- 
toare, de 2 spre 3 Septembre, tot la ora 2, ca să plecăm: tu 
dimineața de 3. dar de data asta Inainte, până la Cik Sereda. 

Ofițerii mel medici au Inceput să cam discute ora asta a 
ordinelor, 2 noaptea, pentru dispoziiii cunoscute mai din timp şi 


AMINTIRI D'N RĂZBOIU 103 
care ar îl putut fi ordonate de . 
| | cu ziuă; dar 
de ger plină noni iba războiu ; eren dp RW 
noscu 1 ul ordinelor, s'au hotărit să | | 
au eiger ag au numit ei „jocuri de ară Neen 
gems mine, insă, a fost mai de samă din altă pricină suc- 
ees 
puțin o zi față î OG 
o age Geen şi aita—care a prevalat - der elor TA 
een gé on DS chiar nume şi cuvenita pondere în balanţa fie- 
are S SN va scrie istoria documentată & prime! noastre 
gene n fransilvania, se va vedea dacă părerea care vroi 
opreesel inaintare», n'ar fi fost mai judicioasă. j 
i Ros: Ee eram cu ambulanta la Cik Sereda, unde 
eeng e ajutăm o secţie de spital mobil la îngrijirea räni- 
ef nâ tori H lo Su cava, căzuţi în atacul dela Olahfalu. 
NEL a rap od wa mai fost necesar în curind, prin sosirea 
ebe porn ug s seri direct de unităţile mari în luptă. 
reit ce se ua elen Gi 10 zile a stat în aşteptarea des- 
ncidente fără insemnatate, d 
regal ne viaţă mar, au beséngt bei? ien BER ër ` 
Sc? eidel meu căpitan mi-a comunicat că nopțile încep 
et d a caii noştri, care stau afară, au nevoe să fie aco- 
releul ec pl ing d SEN pături și am înțeles singur 
depe front n'au numärul de BE eeg 
pături complecte pentru cai; A 
cec să ee pături prin tirg, cu Gees bied, vu 
er e i E cum Începusem să ne cam apropriem indeletal- 
Gett Sé a ag am dat însărcinare veterinarulul să se ocupe cu 
Gg gard stilul în care ne-a sfâtuit divizia. Peste două zile 
câ e arăte cali acoperiți cu pături: aşezată puţin pe - 
re Sen oe mea avea din deal un aspect eng pitoresc: 
aaea rată „fraise” şi jumătate „bleu “clel“. Veterinarul 
en H 5 ră tarta reeche pes fişpanului (pre- 
BC Bredewee S a președintelui de tribunal, 
loare, hotărise 
aero i a cu ca secţia 1 a am- 
ëng 1 d aibă pături din covorul fraise, iar secţia a II din cel 
Tot la Cik Sereda mi-a venit într' 

- dimineaţă la locui 
mea, cu sufletul ja gură, secretarul bula ëng 
tabii-șef ră SS Sg deeg ad Ae GER HE 
, — Domnule Colonel, vin U 8 

— De unde ştii? ege 
enge agin gegart diviziei A, care este 
' n suflet şi a dat ordin la à 
dumnea red ee şi ant fugă că ge Ungurii“, aria 
vuacul meu şi am spus la ai mel să stea 
Beki pănă ce mă latore eu. Cei de alaturi văzind că al mei sa 


104 © van ROMINPASCĂ Sen 3 


mişcă, s'au liniştit şi el. Peste un sfert de oră m'am întors 

eu de pe unde luasem informaţii şi unde aflasem că o trupă 
de-a noasiră, ca să nu stea trindavă în Cik Sereda, facea exer- 
cl pe un platou vecin. Şi asta a motivat la colegul vecin, pa- 
nica, care cam facuse înconjurul tirgului. 

Incidentul acesta supărâtor numai, l-a întirziat de a căpăta 
al treilea galon superior. 

lasfirzit, un Incident care putea să fie o adevărată durere a 
marcat preziua plecării din Cik Sereda. Divizia C capturase un 
convoi cu vagoane încărcate cu vin, pe care Banca laşilor D vin- 
duse înainte de mobilizarea noastră şi abia ajunsese dincoace, 
lingă frontieră în Transilvanla. Divizia a impârţit atunci captura 
proporțlonal cu capacitatea fiecarui corp şi serviciu din divizie, 
Ambulanţei mele l-au venit 1700 litri într'un poləboc de 100 
deca şi unul de 70, cu menţiunea că vinul se va impârţi la trupă 
cind va fi ordin special dela divizie, N'a venit nici un ordia 
până la plecarea din Cik Sereda, incit în ziua cînd ni sa dat 
ordinul de piecare, ne-am găsit cu două cogeamite poloboace, 
pe care abia ml le adusese cu camioanele automobile şi al căror 
transport cu nol constituta o problemă strategică mai tristă ca orice 
infringere. Singurul vebicul mare pe care îl aveam cu nol, un fur- 
gon mare de furaj, trebuia totdeauna să ducă furajul necesar callor 
pentru o zi de marş,—incit nu | se putea da altă întrebuințare. 
Comandantul artileriei diviziei, care se gâsea în acelaşi situaţie, 
mi-a spus că nici el gare cum transporta 2500 litri care san 
cuvenit corpului lui şi de acela el, cind pleacă, lasă vinul şi rar" 
poloboacele la depozit. 

Cind am arâtar ofițerilor mel perspectiva asta, a fost la 
popota noastră un dezastru: feje consternate, frâmintări ascunse, 
au subminat până la masa de sară pe ofițerii mel, pe care pro- 
bleme adevărate de războiu, de talia acesteia, nu-i necăjise până 
atunci, —lncit duceau o viaţă destul de liniştită, 

Sara mi-au venit cu o soluţie, care şi prin energia el şi, 
prin interpretul ce mi-o prezenta, trebuia să fie un act de mare 
inițiativă. Interpretul ei era un medic locotenent, singurul ofiţer 
activ din toţi medicii mel şi singurul oltean între ceilalţi ofițeri, 
care erau cu toţii moldoveni şi in majoritate foşti elevi ai mel 
la Facultatea de medicină din laşi. Ca ofițer activ, acesta îmi 
venlse cu o pecete specială activilor : dependenţa absolură de co- 
mandanţii lor, de oarece comandanții dau celace se cheamă nota 
calificauvă ia memoriul personal al ofițerului şi aceste note sint 
baza propunerilor la inaintare. O singură notă mediocră, şi s'a 
ars. Ceruse probabil, singur, să fie destinat la mobilizare în a- 
ceastă formaţiune de moldoveni și o obținuse, fiindcă era nepo- 
tul unul înalt personaj la ministerul de războiu. Ceruse singur, fi- 
indcă știa că divizia C se acoperise in campania din Bulgaria, 
în 1913, de glorie şi de „Virtutea militară”, incit îi presupunea 
aceiaşi favaare a soartei şi de rindul Asta, 


ET 


, De cum a venit între nol, e | 
„ eram acoperit de laudele lul: 
rageg Genen E un om colosal, că energia domnului ege 
aşa pa ge până ce unul din ofițerii mei La repezit : 
E — mai taci, măi oltean lAudăros, nu-l mai peria 
ge Age nu-l îmbeţi cu apă rece", ai 
us ofițerii şi au „rechiziționat* undeva 
eg? S e e? gd de SS? 3 metri şi au we eg 
ta Spalele meu la ma:â; de citeari 
cepea ofițerul ditirambele lui itan. Cep 
Send -atria SN , veterinarul căpitan—cel mai mare 
= wie: Gheorghe, peria. A 
est ofițer s'a oferit să fie Interpretul soluției 
Chestia vinului, ca s'o însoțească în mad eronat a aa S 
mentele Geen di să mă stimuleze: iri 
CC Womnule colonel, domnia-voastră, care sinteti 
E bg tre end et AN ne cu here pioni 
k Sint prea înguste pentru un spirit | 
ca al d-voastră, inte! singurul în măsură ger 
+ să 
EH de ordinele diviziei. Cu toate ua este pam, n perla 
z y dea numai cind ordonă divizia, să dați d-voastra ordin să 
a trupei la amindouă mesele vin şi azi Şi mine, ca să ne rá- 
mină o caniitate mai mica; iar ce-o râminea, cum noi avem 
ore aja gara de anibulanţa 12 căruțe de recheziţie cu 
„ împărţi vinul în 12 butoae de cite 10 deca 
mă oblig să le rechiziţi SI ariei 
se? ai Se iziţionez eu din tirg, şi däm ia fiecare că- 
a Inceputul discursului. ordonanța Miron Gheor 
e Zei se şi pregătise pentru : „prezentaţi arma“. Ra Ohe- 
SR ia doar bâat fercheș, dela Roznov, umblat prin boeri, Bi 
Lé Suen beten Zeg änt d ce căruțele un vagon 
um se capâtă la Piatra, | 
EE up SE S spui cine te-a weie, H eeh 
a nghețe de plăcere pe buzei 
marului căpltan cuveniiul ordin, incit a erg 
: K plauze u - 
niat pa a zer eg dintre discursurile Se SE 
e au fiert cu toată vigoarea 
destinate pentru- apă steril'zată, ' ca a brenne 
E cite una-una, subt conducerea lui Ciljä, fost câlugăr acuma 
vaii şi şeful necontestal al echipe? noastre de „rechiziţie” 
e m pus, deci, în fiecare căruță cite un polobocel de vin. 
z „era destinat să sârbatorească victoria, la care plecam adoua- 
$ wë organe feiragerea, la care am pornit peste o săptă- 
ar la, Oituz at mingikre răniților dela ambulanța mea, mai tir- 
„Am avut multe necazuri în viața ambulanțel ; era să fim 
para: Zen două ori cu toată ambulanța de câtră eet am pler- 
SE ala la ce număr de căruţă eram cu consumaţia bal- 
e alinare. Dar q'am avut bucurie mal mare decit aceia 


mm mt ROMINEASBĂ 


fost dată la sfirşitul retragerii, la Burdujeni, cînd ori- 
Ge e e fio | cind ultima câruţă își 


ce balsam trecuse În lumea amintirilor $ 
dăduse, cu mulă măsură, în noaptea de anul nou ultima pică- 


tură de vin. Am arătat ce bucuroşi am fost, la vre-o două săp'ă- 
mini după anul nou, cind ne-a sosit Stredie cu vaca; dar, după 
toate etuziunle revederii, cind Stredie m'a intrebat ce să facâcu 
polobocelul din câruţa lui, căruţa No, 12, pe care o şi uitasem, 
Siredie a devenit un erou național: 

Ca să reiau firul povestirii, divizia C a primit ordin că 
este dealipită de Armata de nord d dată armatei IL în zona Fa- 
garaşului, Am plecat, deci, din Cik Sereda în 15 Septembre, 

De aici incolo, timp de osăptâmină, am trăit oscilațiila de 
margur! care, pentru noi, care urmam de aproape frontul, ne a- 
rătau că frontul nu mai merge cu obstacolele slabe de pănă a- 
lonci, Ni s'a părut că divizia noastră a incercat o mişcare la o 
aripă inamică şi nu i-a reuşit; a fost trimeasă peste două zile să 
încerce aceiaşi mişcare la cealaltă aripă, Era un fel de pipâire 
a inamicului. 

In această ultimă mişcare, ambulanța avea ordin ca fn 
sara de 17 Septembrie să se afle într'un sat oarecare, celace- 
insemna că trupele de front trebuiau să se alle mācar la 7—8 
kilometri mal inainte de acel sat. In loc de asta, până să ajon- 
gem la locul destinat ambulanței, ne-am lovit - la vre-o 7 kilò- 
metri mai Inapoi de acel loc—de toată divizia, cu toate corpu- 
rile şi serviciile ei. Asta arata că divizia a găsit obstacole la 
vre-o 15 kilometri mai indărât de locul ce se bânula în acea dł- 
mineață cind s'a dai ordinul de operaţie. 

Ò divizie întreagă îngrâmădită imr'un sat, Intro după è- 
mează de ploae, fâcea o aglomeraţie de nedescris; alte trans- 
porturi veneau din urmă şi obstruaseră complect şoseaua ; în 
plus, era acolo mai dinainte Cartierul corpului A. 

Am înţeles, cind mi s'a dat ordin la ora 8 sara, că am- 
bulanța să plece imediat la Oii-Bogat, € divizia vrea să scape de 
cea mai greoae formaţiune a ei, ca să diszurce locul Nam făcut 3 
kilomeiri pe şosea şi am văzut În noapte farurile unul automo- 
bil ce venea spre coloana mea; automobilul sa oprit în dreptul 
meu şi un domn general m'a intrebat unde mă duc cu coloana 
mea; l-am spus destinajia—il şi cunoşteam—şi SA pus pe ris: 

— Pâi bine, | octore, dar podul peste Oit e rupt, nu poți 
irece*. N am avut vreme să reflectez aspra impasului în care 
tusesem pus prin ordinul diviziei, cind din urmă mia ajuns un 
căpitan trimis de divizie după mine, Mi-a spus că e indiferent 
dacă podul e rupt de carece divizia n'a avut intenţia chiar să 
mă trimeată acolo, ci a vrut numai să discurce satul; că divi- 
aia dă ordin ca ambulanja să se oprească în mijlocul şoselei 
peste noapte, iar mine dimineaiă îmi aduce tot dinsul ordin ce 
m fac, La ureche mă EE că eu personal pot să mă îm 
lerc in sat ca să dorm, ambulanța să rămină. 


se 3 
V AMINTIRI DIN RĂZBOI tor 
anaa n A A 


Negreşit că am rămas şi en cu ambalanţa. A fost cea mai 


me 
$ morabilă noapte. Ploua amestecat cu ninsoare; caii, cu toale 


turile lor fraise şi bleu-ciel, au 
A stat toată 
în pamint e tremurat şi nici n'au atins eet pap măi SCH 
SR éi ES Ces? d ZE? într'o gură lingä şosea be 
gege fern drum pe Goar, s'au supărat pe di- 
Şi s'au hotărit să-l - 
ph două trăsari de ambulanță spate la de SC E vg 
pană ee: 3 metri Intre «le, pe care l-au inchis pesta wi 
Parana ra că perdelele dela spatele trâsurilor, pe de laturi 
el, darie şi au deschis un varleteu cu artişi din trupă Ea 
m În fundul trăsurii mele, deoarece eram bolnav: i 
d 3 Niege EEN ue eifreg la care fusesem supus timp £ 
„ €xclusiv cu muşchi de 

"eege es ale meştegugului ofițerului eh iret 

> Ce ape alimentară, Auzeam doar prin noapte eg 
țiganu dam Zen cinta ofiterilor mel romanța lui favorită t 

m zis verde şi-o cucultă, 
As - mindră, n'am o sută i 
mi-e dragă, că 1n'ascultă. 

Din cind în ci d i popota 

i aa a ALE ZEN la trăsura mea ofițerul T, ER 


— Luaţi, Domnu’ 
ca SE d zc colonel, o lecujă din doftoria asta ; are 
na "n ziuă au năcăjit-o ofițerii mel: de 
gene e l, îşi dăduse tributul ei; be ig eg 
ke EE e conținut; trupa şi ofițerii s'au încălzit de la- 
ett atară, iar pe fundul balercuței goale, Carimb, mare 

a Ma A i spini de unul singur. A i 
ştim,“ lăcusem priveghiul campaniel d | 
eege e A Sieg oc ig de midi iapa 

j e Nemi! şi asta era dnc 
ia ee crezut un moment cà Nemţii taimia dopi E 
pi på pe „pe Carpaţi, şi-au lăsat mai puţin protejată 
ven aripi ; Divizia C a avut misiunea să mai incerce as 
D A at gei ee mişcarea care nu-i reuşise la Inceputul atipic 
. n i D 
$ Er Sache reuşit mcl acum. Atunci s'au dat ordine 
rmata Îl se retrăgea pe drumurile 

Zoe ch Bi zeului ; Armata dè Nord S a 
miaa e LE văile Trotuşulul, a Uzului şi a Bistriţei. Amingouă 
eege e se atingeau prin aripile lor cita vieme erau în 
H Se a; frontul lor tăcea coarda la arcul format de Car- 
i x ăsta EE, tie armate trebuiau să di- 

verger y v incit frontul lor să se subție ṣi sà 
ko up ée Zeesret aunp-l un spatiu tte raka Serie 
Nord mata Îi, dela Trotug până in munţii Vrancei, care 


408 VIAŢA ROMINEASCĂ l 


trebuia umplut, Rolul acesta ingrat s'a dat diviziei C, care a 
fost redata Armatei de nord, 


În două zile—şi mai ales două nopți—eram înapoi la Breikn, ~ 


e intrasem în Transilvania. Marşurile de noapte arâtau 
pee sinistrul ER Nu el e ei A past grilei 
loanci mele; fiecare u 
pf ppt ia asupra conducătorului dala trâsura mea CN 
deci, răspunderea, pentru buna stare a intregului convo ra 
cînd in cind vlziteul meu, negustor din Burdujeni, bâiea cu 
clul în pămint: 
— Ç i măi Nuhăm ? 
— Green colonel, dau cu biciul să văd cind sintem 
la şanţ; „dacă biciul loveşte 3 ESCH Sq bun ` dach nu loveşte, 
= unci trebue să ţin ma isa, » 
; ek Sien are şi ca Aas ei: pe la vadeagie st Së 
a trecut primarul unui oraş de reşedinţă din Moldova, scht să. D 
rezervă, dar pe care green ară Ape a i d wä 
utea să nu la par a 
ape duc aa pentruca în ziua cind trebuia să se serie eeben 
cea mare a izbiazilor, să poată zice: „Deşi eram ei A si e 
dus : eram acolo la ziua Turdel, Sau aen ceva”, S'a dus, e% 
așa de-o vizita, la regiment Cind a venit însă retragerea, A n 
edus aminte că are-o grâmadă de treabă la Primărie şi a 
asă. 
ve ge pre) zi locotenentul meu, medic activ, a ea: ae 
mat de pe front la o slujbă în Bucureşi; poaae. ina Safe 
mog din ministerul de războlu, simjise că nu e rost le Ma av: 
militară“ pentru nepot—şi atung „nu face pentru ca” să 
i âcerl. 
RA ee jale pămintul pe care-i călcasem cu atita aro) 
gurie şi luam cu nol numai ciuda impotriva celor care ne een 
locul, De aceia „nimic penru ei" La plecarea noastră, zan gra 
pică, din Vasharhely, cum stam pe soşea şi cp: ptr gri pie: 
earen convoiului meu, văd apropiindu-se de mine Ci a şe u s 
chipei noastre de „rechiziţie”, care excorta cu privirea că appe 
eno: mi, care abla îşi Gran pregătirea pentru vrun ar. e 
propiat. Era atita jale în privirea întrebătoare a lui H Æ 
tä mine, chd vedea cum sef idepărtează porcii, facit am e , 
cà aşteaptă, dacă nu o aprobare, cel puţin un semn Sue, E = 
fie o ocară, de grila interzises:m legt dE Sieg HI 
t la buna gare a trupei. I- 3: 
ei ele Zeg la mine, măi Cilşă ? Tu nu ştii că cea „Mai 
de seamă calitate a unul şef este iniţiativa ? Tu nu eşti a = 
Din convoiul meu trecuse” pe şosea o trăsură ; mai trebulau 
să treacă 9 şi apoi cele 12 căruțe de rechiziție; fiecare Zenn 
trecea la doi metri interval de cea oa sau wë eg A a i a 
trecut ultima căruţă, la spatele el erau leg H 4 ladoi 


poreii tăiaţi. 


E AMINTIRI DIN RÀZBOI tos 


r ENEE a E e 
Deia Breiko am făcut o serie de evoluții pe șosea, înainte 
înapoi, la Grozeşti şi inapoi la Oituz, după ordine contrazică 
te, care m'au făcut ca într'o zi să bat în sus Sin jos cu ame 
bulanța 96 kilometri. Veterinarul meu căpitan, chlar mă întreba, 
ta fiecare nou ordin, dacă ne inapoem înainte, sau inaintâm fs- 
rapol ° 

Divizia C a fost izbită de un inamic superior numericeşte 
Şi a trebuii să apere singură Otuzul şi Caşinul până la sosirea 
altor trupe, care veneau din Dobrogea in rate, cie un bataliom 
din reg. 53, cîte unul din 05, până ce au venit toate trupele 
destinate Oituzului, 

Aici a câzut căpitanul Carp, fiul lui P P, Carp, lovit în 
plin pe cind se uita cu bnnciul afara din adăpost. Aici a fost 
acos din luptă chiar generalul comandant al diviziei C, Repro- 
duc numai că cronicar bănuiala care l-a fost aruncată, că şi-ar N 
iras singur un glonţ de revolver în palma stingă, deşi ofiterit 
tăi subalterni, prezenţi lingă el in momeniul cind sa produs 
faptul, au depus mârturie că generalul ş:dea In picioare lingă 
automobil, cu mina stingă pe aripa automobilului, cînd o senti- 
nelă de a noastră, ce conducea un prizonier ungur, a tras un 
glonţ de armă, de oarece i s'a pârutcă prizonierul vrea să fuga: 
glonțul a lovit pe genera! in mina, 

Am'pornit defini.iv spre Oneşti, In drumul nostru ajungean 
din urmă convoiuri nestirşiie de fugari civili de prin satele din 
Transilvania, cu calabalicul ce-au putut aduna în grabă, pus în 
căruțe, cu o vhă-două atirnale la coada că'uţei şi pornind în pri- 
begie Dumnezeu ştie unde. Erau Rominii de p'in satele din Tran- 
slivania, care—la intrarea trupelor noas're acolo—le-au tăcut pri- 
mire bună ; unii au şi fost puşi de al nogiri în demnități, şi a- 
cum fugeau de urgia şi răzbunarea ungurească. Muli au um- 
plut țara şi s'au băga: pe unde-au gâsit la muncă, trâind cu 
Lait ai lor, Dumnezeu ştie cum. Alţi din ei au fost evacuaţi în 
Rusia. l-am văzut pe aceşila cînd se întorceau de-acolo, peste 
un an şi jumătate de pribegie, cind viaţa nu mai era cu putinţă 
nici în Rusia. Nu ştiu unde i-a mai dus, O biată turmă cu mal 
mulţi pâsiori, căci între ei erau mal ales preoț | Îşi cârau sin- 
guri bocc:lele dela vaporul care-i adusese la Galaţi şi-şi duceau 
osinda ca vişte oameni care cu osindă erau deprinși de'a naştere. 

Pe şoseaua reiragerii noastre spre Oneşti, cirezi de vite, tur- 

me nesfirşite de ol, erau luate cu noi în țară, de câtă armată, 
Erau oile care făceau bogăția Brețkulul, sat de mocani care pri- 
mâvara umpleau munţi noştri cu pile la păscut, iar toamna se 
irăgeau spre satele lor. Erau meşteri de brinză, care bătea multe 

ri străine. 

` in 30 Septembrie dimineaţa la ora 5am sosit la Oneşti. 
acelei zile trebuiau să-mi arăte ce zile Incep de-a - 

Ip) pentru țară; tabloul subt care mi-am văzut ţara în fagl = 
părea acelei dimineţi, a fost tabloul care de-atun-ia urmărit me = 


E VIAŢA ROMINEASCĂ K 


— 


sea armata moastră, pornită cu atita Inimă voinică la răcbolai 
si de mărire. i 

Pe cind iml supravegheam convolul meu la sosire, văd de 
da coada gel câruțe atirnind două picioare, legate deasupra ge- 
munchilor cu o fringhie, iar sus În câruță vim eg lega trupul pe 
care-i purtaseră odată arse picioare. Jauch pe conducătorul 
săruței, ce are cel legat acolo şi-mi răspunde: 

— Traiţi, domnu’ colonel, pe cind mergeam nol astănoapte, 
aud din şanțu' şuşălii unu’ că mă strigă: Ma trate-meu, măi ca- 
marade, ie-mă şi pe mine "n câruță, că mă sleesc de puteri şi 
mă prăpâdesc, sint rânit de eri și nu pot s'ajung şi cu la un 
spilal. L-am luat şi l-am suit lingă mine; mi-o cerut să-l dau 
så bee o lecuţă de apă şi i-am oat; pe urmo zis că el s'ar 
culca, că nu mai poate dovedi să stee lingă mine; tam făcut 
loc şi s'o lungit în căruță, Noi tot mergeam cu căruțele după 
d-voastră, da' eu tot grilam cu el, că de unde-i el de loc, că un- 
de-o fost rânit. El tot mi-o răspuns şo mai şi gràit dela el, 
de lupie şi de alie nacazuri. Dela o vreme vo mai grăit şi en 
am socotit că el o adormit şi mam mai grâit nici eu, că, zic, 
să-l las să se hodinească o leacă, c'a fi şi el trudit. Da cînd 
dau să mă uit la e! el murise. L-am legat şi eu atuncea, ca 
să nu chice din căruță, că, ziz, ce să-l las în drum? Mai bine 
să-l duc Inainie, să aibă şi el o îngropare de creştin”. 

Am mal îngropat mulţi mai pe urmă, dar cel dintăiu nu 
s'a uitat. A murit cu ane docrori lingă el, fără să-l gie nici 
sanul ; citt neşuuţi nau murit după aceia Ì 


Dr. Ştefănescu-Qalați 


Cronica Externă 


5 Aprilie 1921 


Copieriof dela Londra a eșuat, nu fiindcă elementele materiale 
cerute pentru incheerea unui acord mi existau, cl filadcă anumite con- 
tingenţe politice neprevăzute au Incrucișat calculele inițiale. Eveal- 
făentele' sint prea bine cunoscute pentru a îngâdul o reeditare. Tote, 
resăntă prin lovâțâmintele ce trebuesc trase dintr'insa—şi ce sint 
conferințele Internaţicoale daca nu o sursă de experiență, de cunoag- 
tere și de fnjelepcione pohitică—este atmosfera politică În care s'an 
Gentâgurat tratativele premergitoare rupturii, Briand a avut cel mai 
rigid mandat pe caret-a primit vreodata un Gei de guverna. Cu riscul 
de a câdea, el trebuia să mențină acordul dela Parta. Eșecul con. 
ferinţei nu speria pe nimeni în Franţa: am putea spune chiar că era 
dorit. Orice reducere lisă a pretențițior fixate in Ianuarie, ar fi Iu- 
timpinat reluzul neincurat ai Camerei franceze. De acela Brianda 
avut foarte puţin de discutat la Londra. Este sigur că severitatea 
mandatului său a exercitat cea mai puternică presiune asupra con- 
ferinţe! ai că, în ultima analiză, a coasiitult cauza principala a rup- 
turii. Conferinţele în care unu! din factori mu are nici cea mal mică 
libertate de mişcare sint dinainte cundamnate la nereușită. A discuta 
insamai, in iimbaj diplomatic a evolua. ln fața atitudinii Implas 
cabile a lui Briand, erau două mini care se câutau cu stăruinţiă, 
Hazardul nenorocit a vrut insă ca ele să tu se poată intilni, Era 
mina lul Lioyd George şi a D rulei Simons, Pe unul îl impedicau 
oscilațiuniie oportuniste ale celel mai indrazneţe aestatornicii, pe celalt 
D atiojenea o deplorabilă lipsă de curaj și o foarte eronată tactică. Oa- 
menil deia Londra erau parcă anume făcuţi să nu se poată inţelege. 
Lloyd George a făcut in acea memorabila sâptâmină cele mai nein- 
Chipuile saituri. Din brațele iul Briand el ajungea pânâ aproape de 

de acolo la Asquith, la Foch, pentru a se opri îstovit în 
mrejele Lordului Northeliite, Ua joc capricios şi inspâimintâtor, po 
care numai un formidabil talent Îi poate scuza, Lioyd George oste 


112 STAA ROMĪNEASCÀ 


fteliaul care cade întotdeauna In pleloare—pi impreună cn e! polltlea 
Angliei. Bietul Dr. Simons—o, diplomaţie germana !—atit de simpla 
n tactica lui, atit de puțin inițiat în fondal politicei alinare, atit de 
intimidat de severitatea contrndictorilor säi, a umblat dela început 
până la stirșit pe că! greşite. Cind alinţii erau mal strinși, el încerca 
să-l pună în contradict e, cind Lloyd George se apropia binevoitor, 
Simons se ascundea la spatele guvernului din Berlin, lar cin zarul 
săzuse (rä putinţă de revenire, acelaşi Simons strecura cn In tralere 
o propunere impăcluitoare, ŞI acest om trebuia să se mhanare cu 
virinoşii jongteriei politice: Briand şi Lioyd Georgel Hotârit, Ger- 
mania nn cra de invidiat ia Londra. 

Şi acum sancțiunile: dacă acordul a'ar H tăcut, în condiţiile ta 
care se piitea face, concesiile, fără excepție, ar îl font în sarcina 
Pranţei. Prin aplicarea sancţiunilor deasemenea Anglia» cistiga totul, 
pt cind profitul Frast rămine foarte discutabil. ŞI iată de ce: Sanc- 
țiunile au fost calculate mai muit ca un mijloc de presiune, ca o 
gravă apăsare asupra economiei germane şi numai In at doilea rind 
ca o modalitate de a percepe sumele Imputate Germaniei. Ocuparea 
orngelor Dusseidort, Dusburg şi Ruhtort este de sigur pigubitoare 
pentru Germania, dar ea nu măreşte cu nimic incasările aliaţilor, 
Cordnul vama! de pe Rin şi din estul acestor oraşe este şi el dia 
Jongue un mijloc de a izola regiunea ocupată de restul „Reich-ului“, 
iar nu o sursă de venituri, Cele citeva milloane de mărci hirtie ca 
vor îi incasate în cazul cel mai bun de agenții vamali ai antantel, 
din zona ocupată, nu pot cădea gn cumpănă pentru lichidarea soco» 


telilor de miilarde ale Comisiunel Reparaţiunilor. Râmine sancţinnea ` 


a trela care este pl cea mal serioasă: Taxa asupra märtorilor pr: 
mane. Ea foloseşte numai Angliei. În adevār, Anglia fn calitatea el 
de creditoare de rangul al doilea şi de importantă cHentă a Germa- 
nii găsegie în impozitul de 50 la sută toate avantagiile. In ipoteza 
ca statu] german ar primi să la asupra sa impozitul care loveşte pa 
sxportatorii sâl—lucru pe care până acum a refuzat să-l facă—co= 
merțul cu Angila va contiana cu Intensitatea dinainte, aductad finan= 
teior britanice pe lingă mâriuri eftine, Incasări Importante şi directe 
in contul rtparațiunilor. To cealaltă ipoteză, adica în cazul că taxa 
vu fi suportată de exporțatorii germani, orice legătură de negoţ cu 
Anglia va îi Impedicată, Dar şi atunci Englezii vor avea satisfacția 
de a fi dat producției germane o lovitura grea, Cu Franța lucrarile 
se schimbă, Ea este ọ prea neinsemnată clean și o prea mare 
creditoare pentruca taxa de export så- aducă venituri vizibile sau 
sä pigubească pe comercianții germani. 

Pentru Itaia san-țiuniie sint ca și inexistente, Contele Sforza 
a retșit deabia să obtinä aprobarea parlamentului italian pentru a- 
soclarea sa la hotărirea dein Londra. In nici un caz Insă camera 
dela Roma nu ar vota o participare activă la acele represalii, ln- 
ireruperea comerțului cu Germania ar arunca Itaila într'o criză foarta 
periculoas. Ea trebue de-acela să fie exclusă din domeniul po- 
sibilitaţior, 

Germanala însăşi se va resimți fără indoială, pe urma mäsu- 
rilor aliate. Izolarea provinciei renane și stinenirea unei Gärt a 
«cmerţului exterior, vor micşora resurseie el şi vor tfia posibilităţile 
vi de refacere. Ele prezintă totuși desavantagii mal mici decit repară 


CRONICA FEXTPRNĂ 1:3 


a d i 


Vunile pretinse de aitat Ce dovadi mal evidentă ar putea îl dată 
deelt ultimul discurs ținut de D-rul Simona la Londra în care de-s 
clara că ar oleri bucuros, ca mo înlirate da plată, o taxă Insemnată 
aempra exportului german, adâvgini însă că regreta că aceasta pro- 
punere a fost discreditață în opinia publică germnoă cn fiini cu- 
prinsă în sancţiualla ce trebuesc aplicate Germaniei Aṣa dar dacă 
alaţii on vor recurge, după cum se anunț, ia nite mijloace de pre- 
njune, ag Qarnania va fi cea interesată pentru rzluzrea tratativelor, 

Nu putem trece peste acest punct fără n examina sttudinea po 
care Rominia a ivat-o fa chesilunea sencțiunilor, Este drept ca pănă 
acum pe aflèm numai io fața unor intenții, dar—dat Hind modul de 
legiferare ai parlamentului sctual—exiati toate probabilitățile pentru 
intăptoirea acelor intenţii. Pe cit se gie, guvernul nostru a fost tne 
vitat jo mod formal să imbrâțigeze taxa asupra mărturilor germane, 
Guvernul francez şi cel englez, dela care pornea sugestia, urmărea— 
evident—uu numai să agraveze prin participarea noastră efi acitatea 
sancţiunilor, ci mal ales să profite de ocazie peniru a Iniâtura ccn- 
curenje pe care mârturile germane o făceau celor franco-engieze pa 
piața noastră. Pap de d. Ţake Ionescu invitația a tost suficientă, 
pentruca d-sa să imbrățişeze cu fervenţă oarbă taxa prohibitivă, 
Coste de miniştri, cu incercata lui pricepere in materie de politică 
economică, nu sa învredricit să discute atilitatoa mâsarii. Astia) că 
Io aceat moment se increază ja adap'area legilor torespunzitonre din 
Ffânța ai Anglia. Peste foarte scurt timp parlamentul nostru va H 
chema! să voteze această lege cu putere retroaciivă, lntrucit elec» ` 
tele ei încep să curgă din ziua de 8 Martie, cind au Intrat "o apil» 
care sancțiunile, Nu ni dacă vre-un glas autorizat se va ridica 
acolo pentru a critica mâsura ` dar spre ruşinea presei politice gi ge 
conomice, Tréine să spunem că nu am văzut ai“l-un rind care să pri- 
vească chestiunea prin prizma intereselor noastre. 

Această atitudine poate ti calificată drept o rătăcire patriotică, 
Nu este vorba alci de „fidelitate fața de aliaţi» sau de „germanotiile», 
Muench măcar o chestiune po Mi-a, c| una abiolut și exclusiv e- 
conomi:A—gi încă de importanță vitală. Condiţiunile schimbului acs 
trai, eltuația transporturilor și necesiiEțile vieţii tac ca Germania, 
ergoen, şi Austria să De furalsorii noșiri cej mai eftinl şi mal 
pr e 

Reluarea unor legături Intense cu aceste state dunărene a avut 
In ultimul timp efecte imbucurâtoare asupra comerțului nostro, NL 
menj en poate turniza mai «frina ca Germania, De-ar fi s3 amintira 
numai locomotivele pe care le-am ctinpărat acolo și cele pe care 
le-am. reparat pe preţuri care destid orice concoreață, ar fi sulicieat 
pentru a invedera interesul care ne leagă acum de păstrarea acestor 
iegâturi, 

Ni se cere cu seninătate să renonțăm la marfa eftină pentru a 
face un loc liber şi nediscutat produselor mai „Scumpe din Angilia și 
poate din Franța, Dar care pot H tolonseie nael asemenea renuațâri 2 
be mu există. Caci orice taxa percepută de nol va îl vâra:ta Co- 
misianii de Reparaţiuni de unde nu ne va reveni decit o intimă cos 
D parte. Dar se va obiecta: Solidaritatea fajt de aliați. Raspuns 
dem: Mai poate fi voroa de așa ceva, dapă pilda Itallei? ŞI sintem 
aoi mal bogaţi decit Italia pentru a H mai generogi decit ea? Nu, 


Ui VIAȚA_ROMINEASCĂ 
aplicarea In pol a taxol asupra măriurilor este o crimă la coatra 
vieții comerciale romine, Etectele (uneste nu vor Intirzia să se producă. 


¿ Incercarea de a pune capit ia Londra echivoculul oriental s'a 
terminat cu aştepiatul Insucces, Reviżtuirea tratatului de Sèvres, 
care nu este decit un desiderat, nu se putea face în 6 zile. Chéstt- 
usea orientală este o problemă de secole, complicată acum de con- 
cupiscențele multiple ai antagonice ale statelor apusene. Aceste mate 
s'au aşezat ja sfat cu delegaţii crientali, făra a fi tn prealabil tape- 
lese Între ele, Cum erau el atunci să impună o soluție ? Fiecare lucra 
acolo pe socoteala proprie, după sinpatiile şi Inspirațiile momentane, 
A fost un spectacol nemalvăzut de grotesc. la citeva zile sau ven- 
tilat acolo o mulțime de proecte, din care noul mal utopic decit altul. 
Se poate apune că nua fost o conferinţa, ci o succesiune de dialoguri. 
Intr'un salon, d-t Li: yd Qeorge discuta în /ĉre-à-tête cu aitimul tut 
adept, d. Kalogheropulos. Într'aitul d. Briand nu mal putea să sò 
despartă de limbajul ratinat și de verva incintătoare ale maniera. 
tului Bokir Sami Bey, reprezentantul acelui guverna revoluționar pe 
care Franţa IN considerase până atunci ca un cuib de briganzi, lar 
contele Sforza se mulțumea să mingie reumatismele bătrinuiul mara 
vizir Tecotik Paşa, Dealtfel trebue amintit din capul locuini că gii” 
vernul de drept din Constantinopol a cedat tot timpul rangul to fața 
reprezentanților guvernului de fapt dia Angora. 

Sá mai descriem propunerile care, după o experienţă de citeva 
ceasvri au fost inmormintate definitiv in arhivele Consiilulul Su- 
prem? Ele tindesu în primul dog ia aplanarea ditereadului greco- 
turc, adică ja chestiunca Thraciel orientale şi a Smyrnei, Pe al do- 
Hes plan veneau problemrie financiare şi raporturile politice dintre 
marile puteri ca semnatari ai acordalul tripartit, prin care-şi impâr- 
feau cunoscutele zone de inliuenţs deoparte $! guvernul otoman de 
alta, Acest ansamblu de chestiuni constituia aceia ce senumea „Ro- 
vizulrea tratatuluie Sa început atunci un adevărat chasst—croist 
Intre partida angio-greacă și cea lranco-italo turcă, Soluția anche- 
tei loternaţionale în Thracia și Smyrna căzu, pentrucă nu convenes 
celei diatâlu, D. Kalogherupulo: invocă refuzul bine motivat al gi- 
veraului. Ce rațiune— spuneau Greciil—poate să aibă p anchetă nous, 
din moment ce tot aliaţii daper? soluția conținută în tratatul de Sè- 
vrea şi încă pe baza celot mal minuţioase date statistice ? In remil- 
tate, anchetele nu erau decit pretexte pentru a smulge din mina Gro- 
eiel teroriile ce-i fuseseră atribuite subt regimul venizelisr. 

Dann câderea acestei solvțiuni pe care ambele delegaţiuni tar- 
Cat) e acceptaseră, se imagină o alta. Ea pieca din tabâra anglo- 
greacă. Se propunea de astadată de a läsa neatins regimul Tara- 
clei, de a reda Constantisopole în depiina stâpinire a Sultanului, de 
n reduce controlul internațional şi dezarmarea strimtovilor, dind şi 
Turelel acces la comialunea de control şi în fine de a mv difica sta- 
tutul Smyrnei. Oraşul și portul aveau să râmină subt ocupaţie cilos, 
lar vilactul, aşezat din nou subt suveranitate turcească şi parit de o 
jandarmerie locală comandată de ofițeri aliaţi, avta să fie admials- 


were e 


CRONICA EXIE9NA t5 
„CRONICA Wa Aid. ` 10 


trat de ua guvern creștin. Dună cum se vede, o soluțiane complicată 
şi foarte puțin mâgulitoare pentru Turci, Kemaliztii refurară pro- 
punerea subt motiv că nu aveau Impuiernicire s4 o discute, Râmi- 
Sen ca adunarea națională din Angora să se pronunţ». Astfel se 
siir) conferința Orientului. Asin-Mică era larâşi lăsată la bunul plac 
al fiecăruia, lar tratatul dela Sèvres, despre a cărui ratificare niol 
cu sa adus vorba, riminea detinitiv condamnat, 

Numai Franța consecuentă in simpatia el pentru Turci reuși să 

inchee cu Bekir Sami Biy un armistițiu important prin care se punea 
capât osiilirăților din Cilicia. Trupele franceze aveau să He retraw, 
lar prizonțerii inapolaţi. Subt raportul economic, acordul conține o 
reglementare a exploatării liniei ferate spre Bagdad. Până în acest 
moment Insă, acordul franco.ture, sărbătorit la Paris ca un străiacit 
succes, nu a putut fi pus În aplicare, deoarece nu a fost ratificat de 
parlamentul din Angora, Se pare de altfel că Franța a incercat să 
impună citeva condiții suplimentare, printre care şi ruperea legături» 
lor dintre Kemalişti şi bolşevici, 
7 La citeva fie după stirgitul conferinței, pe cind d. Kaloghero- 
pulos se mal afia in Londra, trupele grecești dela Brussa şi Smyrna, 
Sotârite prin contingentele mobilizate în patrie, reincepură râzbolul 
cu Turcii. Sprijinul britanic este în atară de orice discuţie. Cu 
toată Indirjita rezistență întimpinată din partea Turcilor, nu cate éx- 
cius ca Grecii så țină promisiunta de a ajunge la Angora, dar sa- 
eriticiile po care le va necesita această inaintare vor fi considera: 
bile. ŞI care va fi folosu.? Desigur că Grecia constanticiană va a: 
vea În activ o victorie impunătoare, dar teritoriile ocupate vor H 
menținute cu greu. Turcii nu ge vor linişti decit în clipa cind U ve 
va lisa acolo—la ei acași—l'bertatea de a dispune de țara lor. 
Cum acest lucru nu se va intimpla așa de curind, orientul va roi, 
ee în fierbere şi va impune putirilor multe deliberâri laborioase, 


Anunțarea conferinței dela Reval și vizita Prințului Sapleha ag 
-dat In tel timp prij d-lui Take lonescu să ja în cercetare legi- 
turile voastre cu nordul şi răsăritul. Tratativele cu ministrul de ex- 
terne polon s'au destigurei In câdre'e fixate în prealabil la Paris. 
Ele aveau pumnal un singur scep logic: Incheerea unni acord arat 
militar pentru apărarea reciprocă față de Rusia, Partea E e 
în legătură cu acel truct al unor ambiţii bitrinești care este - rr 
Ințelegere*, era dinainte condamnată, Polonia nu vrea să audă a 
aşa ceva. El bine, cu tot misterul păstrat—coniorm vechilor tradi- 
nm din Palatul Siurza—acel acord a fost îachelat, Despre ennen? 
{ui ne-a Iriorpst tocmai din Barcelona un contident al Weeer 
de externe: d. lancovici. La tacerea lui, s'a luat probabil de m wel 
acordul franco- polon care a fost dat pont än), Pentru Polonia 
constitue, evident, o garanție ; dar admiţiad ca Rominia 3 i Bien : 
atacată de soviete, Lat inchipue cineva că Polonia va rupe de EN 
nostru tratatul dela Riga care a fost deabia semnat? pi 

După o lungi şi inutilă chibzuinţă, guvernul a anunța Ei 
că va trimite la Reval delegați pentru a stabili cu Litvinov progre- 
„aul unei coaterințe generalo cu sovietele, A trecut de atunci o bu- 


116 VIATA POWINRASCĂ 
CL PONASA z 


nă bucată de vreme, în timpal cărela bolşevicii au Introntat cu suce 
cea răscoali dela Cronstadt şi au Incheiat, pe lingă pacea cu Polo- 
üis, importantul acord economica politic cu Imperiul Britanic. Ga. 
vernul insă, la aşteptarea ciae ştie cârul miracol, tergiversează, Ni 
se Apune acum că delegații noştrii vor pleca deng Paşti... cu A D 
Truptzé, Este şi aceasta o politică, dar mai orientală chiar decit a 
inteţulni Bikir Sami Bey, 

Piebiscitul dia Siiezia, agieplat cu vie nerăbdare nu numai de 
cele donà mate interesate, ei de toate puterile care au o cit de vagă 
creanță asupra Germaniei, a dat rezuitate care fac partajul provin. 
ciei aproape imposibil. In aevâr, atară de cercurile Rybaik ai Pless 
care au dat o sensibilă majoritate Poloniei ṣi de cercurile Lubilnitz, 
Roseuberg, Krenzburg, Oppeln, Neustadt, Kosèl, Leobachutz, și. Rae 
tibor, care s'au pronunțat in mod neted pentru Germania, —ta regtaelie 
cele mal importante industrialicegte s'au Inregistrat voturi aproape ç- 
gale la numàr pentru amindouă țările, Com însă Germanii locuese 
mal mult în orașe, pe cind Polonezii făra a fi mal numeroşi sint răs- 
pladiți ia sate, este aproape sigur că Conilslunea Interaliată se va 
pronunța lu favoarea Poloniei, facing poate Germanici oarecare cea. 
ceai! temporare, 

„ Pentru, Judecarea încercării de restaurare a vechii dinastii în 
Ungaria, ne lipsește incă perspectiva, De pe acum insă este ciarcs 
ambiția temerară a tinărului monarh şi pornirile neertat de provocă. 
toare ale poiiticlanilor maghiari nu vor putea îl calmate decit priatr'o 
intervenție forţată, fie subt forma biocadel, fie sudt acela mal dras- 
tică, mal costialtoare și mai püjio comodă, a unei acţiuni militare, 
Această intervenție va trebui să aibă loc chiar în contra voinței u- 
Bor anumite cercuri din statele aliate, care sprijina pe ascuns - anelti- 
rile dela Budapesta, Numa! Aşa se va puno capăt acestei mmeaia- 
tör) permanente, 


Adaos: 13 Aprilia 192] 


A fost nevoe de foarte poțină vreme pentruca Pranţa să-și des 
amA de inețicacitatea sancţiunilor. Germania nu fusese impresionată 
Rău cei puțin na avea acral, Uia citeva măsuri de circumatanţi, ea 
feuzise si ocolească electele penaiitățiior aplicate, Dupa ruptura de 
la Londra, cercurile Conducâtoare dela Berlin nu mai dădeau nici us 
semn de viaţa. Este drept că incercarile lor de a provoca o inter- 
entre a Consiliului Ligii Naţiuniior şi a Statelur-Unite au dat reg, 
dar aceste eşecuri nu- siliseră Incă să capituleze. 

Dimpotriva, nota prin care Comisiunea Reparaţiunilor pretindea 
achitarea vârsămintului de 20 miliarde, primi un Tâspuns muit mal 
puțin couclitant decit cele amerioare. e 

„Ce cra de (eut? Prelungirea aceste] situații devenea intolera- 
bilă. Ea nu apropia cu nimic apiicarea tratatului, ci dimpotrivă o 
lăsa In suspensie, Trebuia gâsit un mijloc pentru a Sal din puoctal 
mort. Acest mijloc d. Briand i kăsi In apropierea marei scadenţe de 
la 1 Maju 1921, La această data Comisiuaca Reparațiuailor va avea 
de prezentat socoteala definitiva cupriozind totalul pagubeior precum 


şi epocile şi modalitățile achitării. Cum este foarte puţin probabil ca. 
Germania să accepte fără rezerve aceasta Socoteala, care ou poate fk 


-- 
D 


Sei 


CRONICA EXTERNA II 
REECH En 


infertoară acordului dela Paris, puterile vor avea toată libertatea da 
a loa orice fel de misu-l coercitive, Articolul 18 din anexa ÍT la sèc- 
Unpea 1 dia parten VIII, care este aplicabil în acest caz, este for- 
mulat fa modul ce! mal larg. H reproducem În intregime: 

„Măsurile pe care puterile aliate (şi asociate) vor avea drep- 
tul să le în in cat de neexecutare voluntară de câtră Germania, şi pe 
care Germania se obligë a nu le considera ca acte de ostilitate, pot 
să cuprindă acte de prohibiri şi de represalii economice şi financiare 
şi, în geseral, orice alte măsuri pe care guverneie respectiva le vor 
puies considera ca fiind dictate de îm prejarărie, 

Este fa afară de orice Tedoiatg c4 aliați! şi, în caz extrem, 
Fraoța pe socoteala proprie, vor uza in mod sever de aceata drep- 
turi. Caci oricare ar mai ti propunerile pe care Qermania le-ar pro- 
senta înainte de | Mai, este veprobabi! ca Briand s3 mal poată re- 
tracta cuvioteia dure pronunțate la Senat şi la Cameră, Şi care va 
fi situația după acela? 

Dout sint posibilitățile. Sau că Oermania mă accepte pur şi 
simplu socoteala, sau că Puterile să sa facă Incasatori ai propriei lor 
creanţe. Rezolvă Tus3 aceasta problema Reparaţianilor? Hotârit, nu. 
Peatrucă-alci din slit, nici de buns-voe Qermanta nu va putea plati, 
Dsebia atunci puterile se vor ciocni de pragul de sus, care cate ab- 
surditatea tratatului dela Versalilea. Ar trebui să mal dau soluția, 
Prietinni meu Suchizaw, pria remarcabilul studiu Inceput in numarul 
„precedent, mă acuteşte de această m:rcină, Lucrurile nu pot H spuse 
sal imurit și mal temeinic decit a făcut-o el, 


Eugen Filotti 


Cronica ştiinţifică 


Soarele gigantic Betelgeuse 
— Ọ descoperire astronomică senzajională — 


` Până acuma vre-o 20 de ani, se credea că soarele cel mal u- 
rlaş din Univers ar îl Arcinrus, stea galbenă strilucitoare, vizibilă 
în direcțiunea olştei Carulul mare. Volumul lui Arcturus e de 20000 
de orf mal mare ca al soarelui, deci de 26 miliarde de ori cît voln- 
mul Păâmintului şi, totuși, acest soar plutegie In spaţiu, mal uşor ca 
o pană, cu o luţeală ameţitoare de 435 kilometri pe secundă, Logout de 
tot cortelul său de planete şi omeniri. k 

Nu trecură decit vre-o 5 ani dela măsura lul Arcturus ai en 
inginer englez, Core, care era în același timp și na astronom de 
samă, găsi pria calcul un soare şi mal mare, steava Canopus din 
constelația Navel. Canopus (se observă numal pe ceral emisicrulal 
de sud) e cea mal frumoasă siea după Sirius; dar pe cind Bidon e 
un soare apropiat al foarte modest (doar de vre-o 50 de ori mal mare 
ca soarele nostru), Canopus tronează la o depărtare enormă şi face 
să se resimid în întregul univers masa lul formidabilă, a chrel vo- 
ium e de 2.400.000 de ori mal mare ca volumul soarelui! Walkey, 
tot un astronom englez, a socotit că distanța până la Canopus e de 
439 ani de lumină (iumina strâbate 300.000 km. pe secundă) şi a e- 
mis pirerea, justiticată pe unele calcule, că acest astru gigantic er 
fi poate centru! universului costru sideral, 

Gloria lui Canopus a fost de curind aclipaată de savantul as- 
tronom Michelson , cart a descoperit un soare şi mai fantastic. E 
steaua Betelgeuse (alfa din Orion), stea de culoare rogle intensă, 
cea mal sirâiucitoare stea a Orionuiui. Cipi oameni nau privit pe 
Betelgeuse fară să le trencă macar prin minte că acest punct ceresc 
e un soare și Încă atit de uriaș? 4 

Pana acum doj ani nu se cunoştea decit distanţa a vre-o 80 de 
stele, cele mai apropiate, Restul miilardclor de stele fiind la depâr- 
tări atit de mari, astronomii nu le mai puteau mâsura cu mijloacele 
rudimentare de másură, Poate nu am D cunoscut niciodată talia 
grantoarei ui Betelgeuse și depărtarea enormă a nebuloaselor, dacă 
Michelson ar H descoperit ln 1919 o nouă metodă pentru măsura 
distanțelor celor mal mari a abisurilor cerești, Această metodă, ba- 


CRONICA ŞTIINŢIPICĂ ` 119 


zată pe spectroscopie, e considerată de Invaţaţii de fronte ca una 
din cela mai mari descoperiri ale științei omeneşti. 

In urma măsurâtorilor tâcute în cursul anuiul 1920, Michelson a 
găsit cå Betelgeuse e la o depârtare de 1100 ani de lumina şi volu- 
mi! hui e dt 17 ori mal mare ca al lui Canopus, adică de 40 milioane 
de ori mal mure ca Soarele! 

Nici o minte omenească nu poate cuprinde astiel de dimensiuni 
fantastice şi, pentru a le tâimiăci spiritului nostru, trebue să recur- 
gem la proporționarea cu mărini minuscule, perceptibile pentru orl- 
zontul nostru microscopic. M'am amuzat să fac această proporțlo- 
nare și am găsit cifre surprinzătoare, 

Ştiam că soarele e de 1.300.000 de orl mal mare ca Pămintul 
şi Betcigeuse e de 41.000 000 de ori cit soarele; prin urmare Pă- 
mintul e de 52.600 090 000 000 de ori mal mic decit Betelgeuse. Se 
poate vedea dp această citră că Pămintul este atit de mic față de 

“Betelgeuse cit o furnică față de 50.000 elefanți uriagt ! * 

Dacă am n prezinta volumul Pâmintului printr'un fir de nisip 
de "o dintr'un milimetru cub (abja vizibil cu ochii liberi), pentru a 
avea Îmaginea luj Betelgeuse ne-ar trebol 100 movile de nisip, fiċ- 
care movia avind un volum de... 10 metri cubi. 

Dacă am todrăzni, insă, să acordăm Pâmiatulul dimensiunea u- 
aul bob de griu, n-ar trebui peste 50 trilloane de boabe, adică 
100.009.000 de saci, fiecare sac cuprinrind o jumâtate de milion: de 
boabe, Abia ne-ar ajunge recolta mondială a griului! ŞI dacă am 
vrea poate să tranuvortăm „Pâmintul“ ai „Betelgeuse“, ne-ar ajunge 
o furnică să transporte bobul-Pămint, dar ne-ar trebui 1000 de tre- 
nuri, de cite 1000 vagoane fiecare pentru a transporta pe „Betelgeuse“, 
admiţind că fiecare vagon ar putea duce 100 de saci. 

Pentru a ml da samă mai bine de mărimea și depărtarea lul 
Betelgeuse, am incercat să tac o hartă cerească redusă la o scară a- 
tit de mică incit Pămintul să ile reprezintat printr'un cerc cu un dia- 
metru dë o zacima de milimetra, adică cu un punct abia vizibilcu lupa, 
Divtr'o trăeitară de condei am observat insă ch mi-ar trebol o coală 
de hirtie... de 3 ori mal mare ca suprafața pămintului, pentruca păs- 
trind p-oporția să reprezint soarele prinir'un cerc de II milimetri în 
diametru, la o depârtare de 1,16 m. de punctul Pâmint, alfa dia 
Centaur (steaua cea mal apropiata) printr'un cerc ceva mal mărişor 
la o depărtare de 320 kn., Cunopas, soarele priag, prinir'un cerc cu 
diametrul de 2, 1 m, ja o depărtare de 35,000 km. şi Betelgeuse, gi- 
gantul Universului, printr'an cerc de 4,75 m. (diametrul său (ad de 
350 orl mal mare ca al soarelu!) situat la 120.000 ker de bietul 
punct-Pâmint 

Pămintul nostru e atit de mic încit un tren accelerat, care face 
100 km. pa oră, ar putea să-l inzonjoare ln 15 zile. Dacă ar exista 
şi pe Betelgeuse un tren, care ar avea o luțeală de 10 ori mai mare 
i-ar trebul na ma! putin de 166 de ani pentru a inconjura uriaşa tul 
circomierinți. $i gravitatea pe Betelgeuse e de 50,000 de ori mai 

_ Pöternică ca la noll 
Dia aceste mici calcule se poate dar vedea că Pämintul ca 
” Nae nicho exagerare în acest calrul. Presupanem că rola. 
mul unel furnici e de 5 milimelri cubi şi volamul unul elelani rare 
ar Îl 5 metri cubi, deci i elefaal ar fi mare ciè 1 billon de luralci ș 
30.000 elelnaji ar Il cit 50 trilioane furnici. 
* Circomleriața Pimialului la equator e de 40.000 km. 


120 e VIAȚA_ROMINEASCA ` ` 


toată Omenirea și Istoria lui inseamnă de mil de ori mal puțin ta 
Univors decit cel mal neinsemnat fir de nisip acl pe Pâmint, ŞI to- 
tugi acest nimic e totul, prntrucă îl locuim.. nol oamenii şi firegte, 
pentru Inpustimea cugetarii ce ne-a birărit lupta cea grea a eris- 
tenţei, războnele şi celelalte Indeletniciri, Universul întreg nu aro 
nici cea mai mică importanță, cu toţi sori! Iul fantastici, çu toate 
miriadele de planete și omeniri. * 


Opera fundamentală a lu' Einstein 


In 1016 A. Einstein a publilcat o broșură de 60 paglal **, ere 
cuprinde cea mai mare revoluție a git! dela Copernic până astâri. 

Puţini oameni pot cetl această carte, pentrucă Einatela fotred- 
ințează calculul vectorial și numai matematicieni, familiari cu tensort! 
de ordis inalt, pot urmări calculele lul, bazata pe teoria generală s 
eovariantelor prin care Einstein iși transportă pe cel citiva meritori 
fericiţi In sferele quadrudimensionale ale geometriei ne-euclidicae. 


* Astronnmu! H. Gersaback dă urmitonrele cilre în revtsta „Sei. 
once and Invention” din New-York (Vol. VIII. Febr. 1921): 

Ua om cinlăreşie pe Pâmint aproximeliv 250 pounds (cam 75 
Kai Transporial în soere acelasi om ar <lalări 4146 pounds; sau mal 
bine de 2 ione. Acensin re datorește forței de gravilajie și de acela 
in lună oeclas! om n'ar mal cinlări deci? 25 pounds (vre-o 12 kg.) ! 
Dacă, însă, omul nostru er pulea fl traasporial în Deleigease ar cia- 
tări 2.424.146 pounds saa 1242 tone, admilind că Belelgeuse ar avea n- 
ceiaşi densiigie cu a soarelui, 

Presupuneți că aj! trăi pe Belelgeuse şi afi area un prielia do- 
mielliai în ceninită margine a globulai şi ch ar exista un fir teiefonie 
care v'ar permiie să comunica! cu acesi prlella; abla după 42 mi: 
nule ar pulea să vă audă, deşi electricitatea parcurge aproape 309. 
km. ` sec. oșa că în loc să aiel cu recețioru în nică ejl culea să ră 
Plimbaj! cel puțin o oră şi cind vă înapoiaji la tcieloa locmal va seai 
şi vocea prieliuului Dr. 

belelgeuse e da 52.659.000 000,000 de ori mal mare cà Pămintal, 
Dacă am incerca să numărăm miliardele de globuri ce er reprezinla 
volumul lui Belelgeune și dacă nm putea număra acesie globuri (cum 
numărăm nucile), 10) pe miau!, ne-ar trebui 1 miton de ei pealru a 
le număra lără a vin că |lecare glob are mărimea Pămintului | 

Aces! dia urmă calcul al laf Gorasback e cel mal injeiegător 
pealru miniea nonstră, de oarece raportul dinire mărimea lui tel- 

euse și cea a Văminiului e dat in funcţie de Hmp, care avind o siagură 
imensiuue impresionează mei puternic imaginajia noastră decit pro» 
Potjionările lăcute in funcţie de sogitu, 

Din calculele noastre în luneţie de spajla Imprenlonenză mal re- 
pede imaginajia exemplul cu privire la rronsportui „Pâmintuluil”, Den: 
tru cere ue-ar ajunge drept vehicul o turnică, in timp ce pentru Be- 
telgeuse ar trebui sa rechezijionăm toate treauriie omenirii. Diseinte- 
les ncesi calcul e relativ, de oarece «m considerat volumul şi -nu 
masa; dacă am considera masa, clirele ar ti de citeva sute de or; 
mul mici, totuși ar H fantastice, 


E 

"TA EINSTEIN „Die Grundlage der allgemeinen Relativliätsthea- 

pie“ (Bazele teoriei generale a Kelalivilăjiij, vol. 64 pag. Edilura 

Johanu Ambrosius Worth, Leipalg 1916, exirasă din „Analen der Phy- 
rsik“” (rol 49, 1916). 


`" om bg mme 


CRONICA ŞTIINŢPICĂ SES, __A21 

Nu ca o simplă curlozitate fac recenzia aceste! cărți a lui Bin- 
stelo și desigur cotitorii nu-mi vor face împutări, dacă vor gåsl în a- 
ceastă recenzie de dout pagini poate 100 de cuvinte „necunoscutee. 
Desigur, pentru a Intelege pe deplin filozofia măreață a /iziclunalui 
Bin, jn trebue să fi! matematician de forți şi sà fil în curent en 
progressie asironomiel moderne., Filozotia nous a lul Eiastela nu poste 
D înțeleasă decit doar In cercurile specialiștilor şi intr'un grad mal 
mic ja a distanță apropiată do aceste cercuri savante, Numai cu 
bunul simf nimeni c'ar putea să-l înțeleagă pe Elastoin, pentrucă ku- 
grea iu! reală, descoperită prin calcul in virful condelului, diteră cu 
-tolul de lumea percepulă de simţurile noastre, 

Să no gindim buntcară ia storțările depuse veacuri de spiritul 
omenesc pentru a putea ințolege relativitatea noțiualior „sus și „Jose. 
Dacă asta! şi copiii din şcoala primară lyi pot da seama că celace 
esie wie" pentru locuitorii emiateriul boreale „Jose pentru locuitorii 
asia antipozi, ba nol Ingine ocupim în apațiu poziții diametral o- 
puse la fiecare 12 ore, pe vremea lui Cotumb însă, cele mai mari 
capeta „savanti“ nu puteau pricepe o astfel de „nebunie | Poata 
sic! astăzi n'am crede ch lumina aibă e compusă din 7 culori (plus 
Altel» inviribiie) dacă n'am cunoaşte prisma gd discul Ini Newton. 

Dacă ee putem da seama Ca ajutorul rațiunii de antipozi şi lu- 
mina alda, generațiile viitoară, care se vor naşte cu o lateligenţi mat 
mare CA a goserapiel de astăzi şi vor avaa o cultură ştiinţifică su- 
peridar?, vor putea irțelege in mod foarte naturali teoriile-lul Ela. 
stein și vor fuvidia veacul nostru care a dat un astfel de geniu. 


in primul capitol al micii sale broțuri, Einstela face citova ob- 
servaţiuni aspra ne mcipinlai relativității „ssectalee, bariti — dupăcuta 
Se ştie— e postulatul mecasicel lui Qaliten şi Newton. la virtutea aces- 
tul prinelpiu legile mecanlcei siat aceleasi, fie intrun sistem fix (1. 
mobil (n spaţiu), He ar oa sistem animat do o migrare da tranalaţie 
(mişcare în Hojo dreaptă). Pisica au va TL, lasă, aceiași în umbrele 
cazuri. | 

Bazat pe cercotârile iut Lorenz, Einstein lrgegte pontutatela 
Relativiății apeciale şi, Introducind coordonata timpului ca a patra 
dimessiane, consitae asthe ca Minkowski, un domealu al spaţio- 
timpului (Raumszeiigebiei), In acest domeniu latroduce „calcului dite- 
rențial absolui* fa probiemele Firicel teoretice, servindu-ie de studiile 
lui Ganas, Riemann şi Christoffel msupra problemelor geumetriei ne- 
caciidiene, Pentru a statia literatura matematică, atit de vastă că 
nu ajunge nici-o viați de om, Einsteln a fost inițiat de prietinul său 
Grassmunn, un celebru matematician, care lea ajutat (n studiul lite- 
aturii nceuclidieno at la rezolvirea ecuațiilor cimpului gravitie. Da 
miti! Einuteia nu a avut în Inceput o pregâtire matematică specială, 
de onrecea lâcut simple studii de Inginerie la o şcoală pniitechnică 
Și prinir'o intimplare fericită, în loc de n ajunge un oarecare Inginer, 
mediocru punte, a ajuns cel mal mare inginer.. ai Universului, con» 
struini o fame nouă, dincolo de orizontul simțurilor noastre umile, 

Pentru a tnțetege lumea curbă, necuciiiiană, in cară nu mai există 

+ pentrucă na există spațiu și timp separate, ar trtbul să A- 
vem spiritul superior al supracomulul din romanul tul Wels, care 
percepe timpul ca o a patra dim-nsiune a voaţiuiui. Altfel, trebue s$ 
rătăcim io labirintul ftensoritor ini Einstein, să ne däm siama de 
guzdruvectorii contravarianți şi cavarianți, să no ridi:âm mintea la 


122 ———— WAȚA - ROMINEASCĂ _ 


rangul tensorilor de ordin Inalt şi, dupăce vom Ințelege bine și mo- 
dul de formare al tensorilor -prin dilerențiare, teoria inparianjilor, 
tensorul covariant, contravariaat, mixt şi antisimetric, multiplicatis 
Axternă şi internă a tensnrilor, „Întinerirea” unul tensor mixt (a nu 
se confunda cu „Intinerirea” lui Voronoit) *, teoria scalarilor, invari- 
anții volumului şi cite altele, vom putea abia „percepe* caracterele 
hiperbolice ale Con'inuumniul spaţio timpului (Raumzeitilchen Kon- 
tinuum) şi vom avea pregitirea necesară pentru ințelegerea teoriei 
cimpulul gravitic, cea mai mare descoperire a lul Einstein, dedusă din 
vxtinderea principiului relativității. 

Einstein porneşte dela principiile expuse mal sus și pris rotația 
vectorilor covarianţi ajunge la cimpul gravitic, dupâce introduce ùl- 
meințalea noțiunea tensorulul de energie a materiei prin postulatul 
Relativității. Bazat pe ecuaţiile fiuidelor adiabatice, tară frecari, sta- 
bitite de Euler, represintind presiunea şi densitatea acestor fiulde 
prin 2 scalar), Eins'eia stabileşte tensorul simetrie contravariant ca 
tensor de energie al lichidului şi, considerind apol tensori! cavarinnt 
gi mixt, obțige ecuaţiile bidro-dinamice aie lichidelor în teoria gena- 
rali a Relativității, Odata aceste lucruri stabilite, Einstein studiază 
generalizarea tăcută de Minkowski asupra ecuațiilor tui Maxwell cu 
privire la cimpul! electromagnetice in vid, în anailza vectorială cu 3 
dimensiuni și extinde aceast generalizare, atabiiind componentele de 
energie a cimpulul eloctromagneti: pentru a ajun:e în stirșit la ge- 
ucrallzarea legii atracjiunli universale a lui Newton, Această ge- 
neralizare e cea mal mare descoperire a veacului nostru, 

Cmsecinţele deduse din noua teorio a Relativității (Retaii»i- 
tatea generala) sint următoarele : 

j 1) Razele de lumină deviază În vecinătatea masselor de mo- 
terle. 

2) Periheliul orbitelor planetare e supus unei rotațiuni giu- 
jeala de ml;cure fiind considerată ca o massă adițională]. 

3) Bandele spectrului solar devlază câtre ros Intr'un cimp de 
Jorje gravitațional. 

Acest din urmă criteriu an putut [i încă verificat. fa schimb 
verificarea primei cossecinți cu ocazia eclipsei totate de soare dela 
29 Mai 1919 (onservata ln America de Sul) a făcut ca teoria Beta, 
tivitAții sa ajungă atit de populară incit în run interval numal de) 
an de zile Einstein, cunoscut mai inainte doar în cercurile specially- 
illos, a ajuns lavâţatul cel mai cunoszut de pe latreaga planetă. 


L Florin. 


* In dinculit „saranie*, am avu! prilejal sā au! desore „leoritta* 
jol Sie!nach și „glandele“ lui Einslen.  eacela mu irebue confam 
dată „inlinerirea“ tessorlior (expresie malemalică) ca întinerirea lu! 
Votonoii şi Steinach. : 


Recenzii 


——— 


M. Baza, O viaja, roman, Socec, 1921, Bueuresii, 

"In supraproânelia de romane care a invadai în oitimal mn plaje 
aoastră Iherară, jai unul care merilă desigur să De remarca!, deși 
prin proporhile reduse ca si prin acțiunea lul pen complicală, el a 
mal rabă o lungă nuvelă, 

Subiectul e Ina! din viața arominllor, media inieresani, exotice 
ca un prononjal colorii local. D 
MIA e nevasin luf Peire a lul Coisdia, laxidar odală, acum ne- 
gastor bogat într'un sa! cuibării în crestele munților dar aproane de 
drumul călălorilor sore larmaroacele din vele. Gospodină şi muncl- 
toare, ea îşi! duce mu'lumilă viața alăluri ca solul si cu filca e! Tana, 
O singură mihnire o ch'nueşte uneori. Sora ei V cea, cu Dëirn ant 
mal timără, cu care copilărise şi trăise Ioidrgong impreună, a di=păe 
ral Înir'o noapie, (ără de urmă, Svonnrile spuneau că en pr fi fngit ia 
lume cu un haiduc, al cărui nume era vesiii prin pa'lea locului, Orals. 
Doisprezece anl au trecul fără ca Mia să alle ceva despre Vicea, 
Tana e ien de mărial acum și părlajiiei e holărăre vin dea Int Nache 
Beco. Pentru intla cară Ma primește elunc! prialr'un chiria e 
giire dela Vicea ; urări pentru nunla fet’, Mai rain află dela Pande 
croitorul, că sorn ei si Gruiu, laseseră cunnnal! in laind de un călu- 
Br, lar dela niste călălori, că dinsli irăene subit alt nume în lirgul 
druna, unde voinicul de odialoară [laë acum o brulirie. Surorile in- 
Cep a-și scri una altela și, dună îndemnul Miel, pel: rițiva ani Vices 
se Înloarce pentru citra limp în salul asinl, unde poresteşie surorel 
e! lrecutul ei iniunecal! şi vede pe cel irel copii ai Tanei, Inloarsă 
la dărune, ea moare în curind şi Gruiu ramas singur, deși Imbătriali, 
îndemna! de unul din lovarăşii lui de altădată, pe care-l intilnise din 
îalimplare, la din noa calea codrului. 
Soţul Tanel, Nache Beca, negustor de lutunuri, veşnic pe drum, 
moare pe neaşteptate Inir'uoa din călsloriile lui, la Odessa. Alaca: 
tile lui rāmis încurcale și tovarășul lacom, Chirana, vrea să se tolo 
vească de slăbiciunea şi neșiiiajn Taael peniru a pune mina pe per- 
lea cuvenită copiilor. ar ea reluză să den semnălura cerulă şi tg: 
cepe un es lung, În cursul cărula sârmana văduvă moare și dinsə 
În sirăimâlute, Cei doi băeli care rămăseseră, licuseră -sludille la 
Mask, lar fata Pasia în pensional de câlugărițe din Pole. Orlanii rä, 
tau acum retrași de lerma lirgulul şi cei dol fraji duceau insine pro- 
cesul cu Îndirjire. Indurerală de moartea felei, bunica scrie des ne- 
polilor din salul e! depâriul şi îi cheamă mareu la daan, Dor el tot 
amină plecarea, din cauza procesuiu: şi a drumurilor prin maat, pr 
mejdioase pentru oameni! cu avere. În atirşii bâlrina, sfătuită de Co- 


124 ____ MATA _ROMINEASCA ` 


'sd!u, se lolărăşie să pornească ep la tra, des! nu esse niciodată din 
Ka ei, desi mu vEzuse încă lrenul. Cunnscull din sal îl oa tragă că- 
läiorla. La Săruna ca cerceieech casa In care tržise şi murise Viota 
și ajunge instirşii la mepoli. Aici es plinge pe mormialal Taaci, oara 
murise c'o mare dorință neimpliniti, Dinca ar fi voll să vadă măr la 
Paria şi în scrisorile ei vorbise hălrinel desore un linâr =s Le 
să Ghiușu a lui Temu, a cărui lamilie era acum în Pole; iar S e? D 
torsese de curind doclor din Franța. Bilrina se bkaibräsie să oi e 
orice prej fericirea leici; ea deschide vorba cu Pasia şi ls ege să 
feta îl vrea. La întoarcerea e! In sal, Mia se opresie le familia dir 
Temu, unde puse la cele cârăloria, Tinerii care se caroviesn 4 n 
copilărie, ne reräd, se lubesc, se jau vi dorința moartei e asile! îm 
inhtă. 
op Des! compusă pe rr en aflagăcie. povestirea se denlăşoară 
viu şi iasă cetilorulul o puternică și traialcă Imaresle. 
eege kend pe e geg adineiiă, dar enlotal are 
sitlunea precisă a lucrurilor și a oamenilor. 

iată cum € descrisă locuința Miei: „Pe acest drum, la Inlretă- 
ere cu medeanu!, se allă şi cosa dedesubi cu o dughiană. in Terve 
ateu frumos rinduite in raliari: atlazuri, cannavală, madapolanuri, véi 
Mleie de mulie culori, topuri de ceminle. saluri mol, muselinuzi şi alta 
alofe cu trecere în ocea vreme, Dia prăvălie pe o ușă mică se SR 
fa tinde carei, pardosită cu lespezi ; o scară de lemn mesit ducea 3 
cerdac. Înirlegeal dialr'o privire, că e loculnlă de negusiori aleși - 
colo războiul, plertenii,virlelnija fazilete de lucru subiun brocard ; e 
«linga o încăpere, unde pe un chilim în perele nlirnau arme". 

Sau hanul lvi Palira: „Dincolo de îatăritarile orașului, pe so- 
mu) mărginii ln stinge de numeroase cafenele în chioscuri, se An 
bansi. Cu poartă largă. deopà'te laraba noui meșier polcorar, eg 
e inrernă ospâtărie şi de jur-împrejurul oborului mare se ridicau în 
caluri lungi pridroare cu odă! una lingă ella. Bună parle din săplă- 
mină, mè! ales în prinzuri calde, busul dormila sub! tăcere, parcă 
vor D gâsii în ie miri ce depăriări de |nră ` numa! cirduri de Sain şi 
de giște in preajma unul puj, cite un drumej apărea pe scare de wei 
ce ducea din Obor în sus. lar ciadyieind riimie se auzea ciocănl- 
tui polcovarului, Ioceniad ins, de Vineri la nâmieri, cind priadeau 
a sosi coravanele și până căiră Luni, foale iucâparile se umpleau de 
an vuel necormal: gemeas ode, mulți tăbărau ia curte de apria 
desu locuri ca in iarmarouce, clacolea ospătăria de risal, de larme 
lumi! adunate”, 

Figurile, mai ales cele feminine, sial desenate fa trăsluri su 
mace dar vii. Pho Cotedin „scundă, lalr'o scurieică de posiar cu na- 
frama uvagră lăsind două aere din părul căruul pe limple cu obre- 
sul el slâbul, dar încă rimăn de sonalale” are un caracier viguroa, 
un suliet iubilor şi enne, Sora el Vicea e un iemperamenl paslo» 
pal. În Hnergjó avea „ceva iule şi nedomolii. Pe faja- brună, cu burg 
plive, mbesirii aduse în colțuri sub! o Hab umbrire de pul, ochii a. 
quncou luciti echimbăcionse s si chid se găsea la sărbiiori în rochi 
de culoare aprinsă cu cercei luugi de topar, o garoală în părul el ne- 
gru, pere mal nuit o filaj nâzdrâvanâ”, d 

Pasia e cuminte, serioasă şi gravă. Cu feat? creșiarea el in- 
ŞTijilă ein suileiul ei rămâsese fota de muie cu simjul sănăloa de 
căsaicie, păsiriaa anume lucruri peniru sine şi subt un văl de reca. 
legere siloasă”, Mema ei [ana „il lasase limbrul acele rar, neullai, 
aducind mul! cu ai noielor adiaci de violină“, 

Aimosiera morala în care se miscă aceale personale, are În es 
cerea polriarhal şi primiiiv ; şi în această lume de negusori sau de Të: 
vollaji impotriva stâpiairii, pe care imprejurăriie l-au lècut Leni, as- 
cunt și prelăcuţi, spiritul practic şi teaacilalea se inlilnesc alături ca 
solidarilatea de neum şi seaiimeniul cald şi prolund al lumillei. Scena 
În gare cele două surori care rg se vâzusară de mulj! eul se regăsesc 


lar, casi acea în 


125 


care bunica cu nepotii se duc la mormintal Tanei 


ala! pline de dulosie şi de o reală putere emolivý.  Dialoaul e insu- 
fleji!, matural, toideauna cararleristic. Stilul noralie! e deobiee!n con- 


cenirai şi ner? 
vil și uneori p 


os, Sišrile sufle 
poellet. 


leşii sinl adesea redale prin imagla! 


Iat-o pe Mia amtnilndu-st irecutul: „Se opri din vorbă. Vedea 
la gind cringul înirunzii, a Tata? sub! ramuri şi nølislea verde rănu- 
vind de riulece şi daasari. Intre celelalte tele şi dinsa, amețiiă, a: 
pronpe beniă, de ke si mai ales de piste ochi cel siele neconieal) 
asnpră-i și o ard În privirea lor. Pentra cilava cline linerejea se ja- 
iorcea, adia ca piimõrara şi foale se Pretăceau sub! [larul el; lucra. 


rile scinlelau 


subt risipa de lum 


ini ce lârima soarele; până şi păsă: 


riie depe chilim, fesule in multe culori, se lusuflejean oarecum și 


zburau în Jur împreună cu a 
lv! Temu: „Pe dinaintea 


insera!e : alela picrduiă in zare 


fund soarele 


raze 
æg 
-acolo pe lunii 


hăliuri grele se lăsaseră 


se Zär 


Hichilo 
Romlac gësch, 


la un punct lizlonomla g 


lalentului =âu, 


lor scăpără deodală redceaia anul pare pe 


„ ca Îndoliul şir de castani vechi ; in 


rumăn printre (ett lungi de nori, pecind alți vori des- 
«cau To largi or: mer, parle vineli, parie aurill. Vibra 
într'înşii o nespusă bucurie de a ny fi råmas nepăsâlori unul aliula: 
despăriiți ani de zite. în orele irisie de relragere, gin» 
porali în zbor, căulindu.se, ca nişte pasiri ce se do- 


cConsituiie ou uneori codenji și riim. 


a ia loemne inalnlală din salul el. Insirăinaţii, întorgi 
e de vară, ccum plecaseră | în vusiul de tälängi ai be: 


esu nianse 


şi lurmele dia vale; pria ceața rărilă c 
crestele munţilor. Curiad oveau să porneas 
iragaele, drumurile să rămină în 

la ma ol 
Beza no e lips 


chise mul limp, satul tiingher...* 


OCTAV BOTEZ 


de echilibru ale poeziți mai vechi, A-a,, sunelul 


eoaciudegr pe care l-a llusirai Viâhuţă. Sonetul lâcul dimur'o prezen» 
lare de mhbtură vin cère se degajeură, in ullima lerțină, un el de cor- 
cluziuae lirică cu înțeles general, iliozulic, 


Vlăhuţă : 


Cralale: 


În jurul (ën palHilă 'ntreoga fire; 


lar fiarile=s a 


de parfumate 


Câ'n clipa asta iu respiri iuuire ! 


f Ca "n maldărul 
kavarsă "o min 
Dia staut 


de iarbă mă'dsoasa 
e /orță creatoare 
tură generoasă, 


ps 


easă co d pria subsiralul ei etic, povesiirea diot | 
Dë de o frumusejā simplă, sobră, severă, 


120 __ VIATA Foie) ` 


— 


Sint apo! fa producția d-lui Crainic citeva riimuri experimealale 
în lieralura moasiră: 


Din odine de räsd-/t 
Cregie zImbitoare 
Pe påmtnlul odormit 
Viaja s'o 'nfio-re- . 
a | 


{ +a din riimul poezie! semânâlorisle ; la losti, 
w ele Ouri eg ser Al o excelenlă bucală dealitel, nu esile 
ceva şi din metrul şi diă organizarea sirofel și dia luacțiunca verbului 
cogbuclan ? 


Benin isprăsile uitate 
Cu cel een clipa morii! fao 
Osp | ca vechiul rege Dao 
In cotropiia lui Cetate. 
EI ben şi hohotea "o necor 
el creştea, sorbind vealnul, 
I uriaş deelt Destinul 
Riztadu-t ti obraz. 


is- 
nergie accentului, dramallismul versulu! oblinut prin Inirebe 
jaren SE ne sin! cunoscute din poezia lu! Coybue. 

N'are de-aface... Tehnica versului esile partea prin excelență 
socială a rregiient ŞI d. Nichifor Crainic, pe care l-am recunoscut 
«a o lire socială, o fosi purtal firesc călră unele mijloace tradiționale. 
imprijararei 1 a folosit în mal mulie feluri: mal înlălu, forma sa e si- 

ură și împiinilă; ere o rază care se destăsură cu amploare și nu 
Lei mărelie, Apoi, sensibillialea sa purială câlre emollunea lără coas 
centrare a şesurilar, a verli, secelel, loropelei, elc. găseșie un con- 
trol poziily în preocuparea de a organiza, de a compune: de a-și in: 
cadra emoliunea prin idei. Rezuliă atuaci nolajlual remarcabile ? 


Amilaza obosită se leropeite 'n zare, 
Aibeşte uriaşă pe albele tarlale 

Şi *n pacea door tă dao ve II 'mvlleorare 
Eo zace 'n infinitul ne.dmuririi sale... 


Cind iasă preoc parea de a organiza prin idee cresie, cind co- 
jeborarea Impresiunii scade în propotilune, bucăiile pe jumălale di: 
dactice care recullă ac? Excelsior) indică primejdia pe care talentul 

e s'o ocoleaucă. 
ES kapua ae acestia d. N. Crainic pare să-și fi dat sama. În forma 
sa uliimă, accentul cade mal insisieal asupra elementulul sesch: HTH 
ginaiiv. Terireg peniru um arbore d. p., sau Te ține peniru mina te, 
acumulează imagini delica'e sau Ingealoase ; aleajiunea trece atunci 
pupa surpriasă dela o sirolă la olia şi unlialea bucății ține mai mull 
de descmaul el exterior, Pulverizarea aceasia În elecie ingenioase 
ar pulea alcâiul o silă primejdie, dar simjul compozijiei pe care poc- 
D X o Varduţie. 

nd br rari om dän pozițlunea proprie dlui Nichifor- Cralalc: 
o sensibilitate suptaveghiaiă, o bună ştiinţă e versului, un vim armo- 
aios al intregului. Priatre poetii tineri, d. Crainic esie acela cârula 
Tag pol lace mu: puţine obiecțiuui. Proaucţia sa are ga roluneime, o 
perlecliuae calmă, care lorjenză acceptarea. Acesta este punctul de 
vedere a! condiţiilor. 

T Eszislå et un punci de vedere al ex erienţei umane. Eege 
sludu-l pe acesia, s'ar pulea ialimipla ca pubiicui care l-a făcut o pri: 


| 


~e 


de | RECENZII E 


mire din cele mal bune st înir'atilea feluri! erte. să dorească poe- 
tului său faroril, o eralullune plină de interes și de noulale; un dee- 
tis fulgeral de ca'aciisme. 

T. VIANU 


PS Ch. Rist, Cos finances de guorre de l'Allemagne, Payot, Ports, 

Dani Rist, profesor la Facultatea de drep! din Parla ne dă, în 
dubla sa calilale de cel ma! bun economisi! francez ai de cel mai bus 
cunoscălor al lucrurilor din Germanie, un exceleni trelal a! laloriei ti- 
uanțelor Germaniei dela 1913 până ezl. Scrierile dlui Rist sin! de 
un mare reconlori pentru un celălean Imparțiel. La Paris eat între 
donă locuri. "e deoparte reaua credință germană, pe de alia lâcomia 
mesocolilă a Francerulul. Enagerări şi în dreania şi în slinga Bian, 
lal, bazale pe o ură reciprocă şi o egală ignoranță a interesului (le: 
căruia din cele dou: Siate. 

Drui Rist este fo! elif de dispus să laude pe Germani şi să de- 
plore greselile proprilior săi compateioii acolo wade șotinismal de- 
vine dușmanul adevăratului palriotism. 

Dar la plăcerea pe care o avem din contaciul unul spirit oblec- 
Gr, se mol adaugă și acela care rezuliă din interesul paipilaal al lap- 
tetor studiate. latñ-je in rezumat. 

anla, pănă la penica dele Agadir, nu era pregătilă fnan- 
clsrmente pentru råzboiu. Pe deoparie era debitoare pe piaja dis 
Paris şi Londra pentru same foarie mor! reprezenilad crennje pe ler: 
men scuri (datorii scontului avantajos ai acestor pieje față de scoatul 
din Germania). Pe de sită parie Germania îşi aliliza toale economiile 
Su întreprinderi indusiriale, lără să se preocupe de o ankessă metalică 
prea mare. Aceasia avea ca conseciniă imposibilitatea de a Serge 
maro! e importantă pealru emisiunea de hirlie monedă în car de pe: 
Li se știe că în caz de războlu primele cheliueli de mobilizare 
Bu è po! acoperi nici prin Imporii, nici prin împrumul, ci prin agoen, 
suri tăcule Siatalui de chre Banca centrală de emisiune. În plus, e 
cesiela dia urmă ii incumbă sarcina să reesconieze eiectele celor: 
lelte bănci, incă un moliy penru o margine cit mai considerabilă de 


' misiune, 


Ur, aceasta lipsea Oermanlel ta Agadir. 
Așadar 1) Dependenjå de nirăintiate (in special de țările an- 
fanisi) și 2) Imposibiilinie e a face față primelor cheltueli elè rz- 
uls 


Deacein, pănă în 1914 se duce o pollilcă de ankessă, care H 
sporeste marginea de emisiune de'a EN milioane la 5 miliarde 533 
mârei, cu o acoperire melalică de Y0 ia suiá. 

Odata războiul deciaral, disponibilhaţiie lui Reichsbaa : sint spo- 
tlie prinir'un sislem loarie, chiar prea ingenios., Bileleie de baucă 
Germane erau acoperile de o mnkessă numiiă Haroorrut compusă din 
1) numerar, 2) polite comerciale de prima ordine, şi 3) + elchskassen- 
schtine (bonuri Imperiale). Această aukessă s'a imputernicit: 1) fá 
cind ape! ja ourul din circulație, 2) asimilind polijelor comerciale bos 
nurile de lezaur (Schaizwechsel şi Schaizscheiue) și 3) insiiluind 99 
Casse de împrumut pe tiluri, care emii bonuri de imprumui imperiule 
(Dariehokassenscheine). Acesiea poi H cunsiderele ca ankessă, ce 
și bonurile de tezaur, permițad astie! o emisiune iriplă de biriie, ga 
jmtă pe o ang hirie ne-gajulă pe nimic. lată sistemul priu Care in 
aparență tegula treimi! acuperitoare părea salvaia. bireșie că a- 
ceasia a adus o inliajune iuspă'iminiâluare e monezii, şi o ridicare e 
prejuiul precum şi o coburiie a vuluiei echivaieuie, 

lată dar una dia surseie de uude a puizai malul germau pentru 


t28 VIAȚA ROMINEASCĂ 


GSfeziis răxbelului: avansurile făcale de Reichsbunk sub! lormă de 


O et nursă au foat cele 12 împrumuluri, care veneau din 6 în 4 
juni şi consolidas o parte din datoria flotant a bonurilar da tezanr si 
e Bonariior de casă de imprumul imperială, 

Jnsfirgii, ca mull mil multă timiditate se recurge ia Impozit 
Aceasta linde., în celace priveste imporilele, esă o mare rivalitate în: 
ire Reich şi Sialele confederale. Până ln armistițiu vielaria părea a 
H de pariea celor din urmi. După ormisiiliu insă, pe deoparie din 
pricina dezes!rului economie adus de infringere, pe de alia daioriiă 
unificării OQermante! republicane, poiilica de impozit capăiă, în aţa zi- 
sul program Eraberger, o exlensluue crescirdă. la!& pe curl princi- 
palele impozite germane dela 1915 până azi: 

In 1913 orem două impozite excerpiionale; Wohrbelira (defensiv. 
extraordinar şi unic, pe cabilal și accesoriu pa venii și Vermhyens- 
zuwachastour sôa‘ Besiizsisur permencul, irlenal, percepul esopra 
creşierilor patrimonillor. În 1946 deiiciieia bugetare sîni acoperile 
numa! cu irei impozile Indirecte ; Warenumsatzlompelsleur (aaupra cl- 
[rel de alacer!), Kohleas'eur (asupra cărbunelui) si impozite! asupra 
iransleriurilor de bani (Geidumssae!ze). Dar delicilurile crescind, se 
recurge la primul și cel mal imporiaal impozi) imperial direct: 
Krlegsleur, care urcă quantumul lui Besilasteur pănă ja 50 la nulă, 
ingiobind prinire conirii uabil! si socielălile şi taxindu-le beneficiile 
pănă la 60 la sulă. Apol ia 1914 se lpsliug primul impozi) imperial 
pe venii, care merge dela 5 50 la sulă: auaserordeniliche Xriagsabgate, 
complecia! de un impozii complimentar asupra caplial „lui (i ia mie- 
3 la sală). Acesi impozii esle reinoll de Erzberger in , cind i 
ze ridică moxzimul de impozabiliiala la 80 la sulă pentru societăți d 
60 la sulă peniru parile in line, mare Inovajie, în lata cârela se 
dăduse înapoi in 1913, dar pe care Eraberger reuseşie să o îafâpiu- 
iasch, esle lalmosul Impozii de conliscare a capitnluiul (Vermdgeaas- 
sbgabe, sau Halchanolap er, „săcrifielu poniru. dezaz!rul majiona!”), 
(uanlumul merge ge ie 5 la suis până la 30 la sută, plus ca nou im 

au asupra succesiuallor, Cumului  iuiuror acestor impoziie și pre: 
valium tac ca un cepiial aducind Înainie un venit de 230.000 mårel 
eh nu mal aducă uzi deci! 49.000, . 


Care este bilanjul financiar èl Oermauiel în momeniul cînd sein ` 


d-nul Riu ? 

De unde în 1913 sarcina bugeiară germană se ridica, pt cap de 
toculior la 68 mărci, în Mal 1920 (data la care se opreşie auioral) 
eule de A8 mărci. (Azi, după comisiunea de reparajiuai, chre are 
wiertes să scadă sarciua VUeimanlei, aceonia a Sing la 600 mărci). 
lată dar cum impozilele au creecul de aproupe 10 ori (in Franja de 
3 or, Io Anglia de 3 ori). 

In celiaca prlreşie datoria pablică, Oermaala sið ma! bine ca 
Franja; 4333 milioane de mârci peniru 393: „— datorii aproape egale; dar ru 
Kebue să uitâm că ia Germania: apruupe iată deloria esie internă, 
eciace toie mull mai a'aulujos. 

Cit despre bugel, el sjuage in Mal 1920 la 60 millarde chellarii 

i, probabil, vreo 12 15 mlierde rejelà, deci delicii de 45 miliarde, 
lin momealul cind scrim cheltuelile siui evaluate la 2111 miharde şi 


4). 
eet" Pate prezentă a linanlelor germane, ln alle capitole 
auiorui ansiizează procedeele înirubulajale (Ar succes de Germanl 
peniru asanarea monedei lulerue și restabilirea schimbului, precum. 


i chasil inde:nniloii de rhzbolu. 
s Majar iaia intormäjie, impui jialiiale, lală calilăjile acestei eril 


pe care o recomandăm câldurus ceutorulal, 
DL SUCHIANE 


„> ini n M 129 
——— a 


Oszkár Jászi, Magyar kdivdria, magyar fel!dmadd 
Jorradalom érie'me, jeleniñsége ca la alsâga! *, E 
1920, ad 103. Pretul 65 roana. EN a O A Dean, 

WITZ scrie carlea lind încredi că, „în e e 
Goen eech pri SE en daloria tuturora e o au fual te: Kee 
a derro i 
SG peniru SC rea conpliinjel maghiare, să facă o mărlurisire 
venimentele le grupează în furnal revnluilei di 
samilă reroluția lui Károlyi, a celei dech Lite Kee 
și preludilie acestor două revalalii; ne dă opo! ca epilog rezultatul 
teroare! roșii care a condus la „grozăviile celel albe, la dicialura 
fendaiismui iul, clericaiismulul. și milliarinmulni”, ȘI, în fine, cearcă 
să arale „calen care ar pulea scoale din iadul acenia“, 


M 
=.. 


Ca introducere la revolujla din Octomwrie ne schijea 
mentele incepind din 1917, de cind ern sigură Intrarea ës eta: 
războlu, cind încă „prin o politică externă cuminie”, „prin lerirea Mo: 
narchiel, îndeosebi a Ungariei, do nebunulizele salturi mortale ale 
mlliiarismulni german” și „prin sillrea Oermaniei co orlce prel la pace 
dach nu ai fără sa”, s'ar fi pulut salva siluațin. Insă, în urma „abili: 
Mi Jail Crernin e să miopiei laf Tisza“, și a celorialle „marionete 
Ir sutlei“, dar mal ales în urma gindiri! foarte mărginite a politica» ` 
elor din Ardeal, „care visau încă lol o poce cu anexiuul”, loate în: 
cercăriie de u eria grava situație și urmările el au rămas zâdarulce, 
er 1918 sc, poule observa lol mal bine „procesul de descompunere a 
seria „Se constilue consilii naționale de reroinjie, se eud tot 
ES es veşii despre räncoale mililare, vine tesiea ruperii frontului 
mr, „are Singurul om cere ar li putul salve Ungaria incă al în ora 
Vimă, ern contele Károlyi, care avea încrederea întregi! järi, lasă 
SSES alienen". partemanlul meghinar şi uni politiciani, care ne 
obse n ceie ce se e 
ranco piece arce ia Zeg în jurul lor, au sădărnici! prio 


Consitlul najlonal maghiar, care anmai după mul 
putul consiltul, credea că terenul nu e nec prt ane de A 
volujis alunci, cind aceasia s'a născul din iniţieliva cilorva lineri și 
militari, avind ja incepul un „cerneler najional-milliar“. „Caracterul 
social, socialisl şi incă comunini | a primit mult mai tirziu“. 

Prin revolujiile adevărate, care „nu se fac, ci ue nasc”, „se Ta 
Mimă numal acea parie mică a societății, care lrăeșie în urma privi» 
eg ier şi monopolurilor*. Ete „servesc interesul public nl vremii, 
sim peniru folosul vi progresul membrilor satietății, atucind libertate 
a drepiate peniru clasele care produc", Oesiiel de eră vola să creeze 
şi primal gurern revoluționar subi conducerea lu: Kătolyi, In care a 
Ser at, la inceput, se poanie zice, inreaga jară. Intrigile conira gu- 
ni mpa d pt o parie din presă și de câlră acel Io: 
divizi car ecare guvern penru propagandă ai 
ciod ou văzul că guvernul acesta vrea Ge otet Se mină”. KEN 


EI e 
Calvar maghiar, învierea maghiară, 
tuvățMurile celor Seté evoluții. iară, Injelesul, lasămnătalea și 


130 mt ROMINEASCĂ 


Rer zice că, „aceasta a fosi una din <căderile principal rater- 
alui”, lar nepopularilatea în sirăină'a!e si nu jr porcaria ra faptul 
că, n'au silu! să iralcze cu misiunile militare și diplomatice“, aşa 
după cam aceţiea așteptau In loc de vorbe sincere și curloazie, a: 
par ină le rog man Jian grape pelreceri, femei, care peniru pa- 
rie sin! gole ln crisice ferilă“ şi alle varietăți, | 
de bine ere actual! al lut Haris, cca de ice uta 
Ar Attra d EISE rari spa ten lor, avea de luptei ga- 
ernul cu „greu e aalură socială, mili 3 
2, ee oç tară, cu najlonalităţile și cn 
n urma „bralaliiățiior rëzbeoiolat de 4 anl", a corupțiii 
jumălale de secol, dar mal! ales a acelor din decursul Goalie 
prin judele, era evideul, zice d. Jászi, că alūnci cind o să se tein- 
inarcă „soldații chinuiti, singeraj! şi infomelaji" din iranșee, şi o să 
elle acasă „sărăcia în urma uzurii”, „neveste doreniig cocole“, Ep: 
pii concepul! cu bărbați uirăini „a să se înlimple cera extraordinar 
nepulindu-se împiedica „descompunerea socială“ și „lavinn Drais 
Naţionaliățitor, în urma iraiomentolui nromenos dinalniea răz- 
bolulul, dar ma! oles în urma celui din războlu, ii s'a inteninat $a- 
tr'atita sullelul, că au plerdul orişice simpolle peairu maghiari, 
ol:tica „neomenoasă și lără minie’ a „enleniei învenina din zi 
in zi wulielele, Decepiie peniru liala demareaționriă condițile de 
arminiițiu dictale Ta Belgrad de căiră generalul ch Er d' Esperey, 
apoi o noță a enlentei siiiizală cu „un cinism nemapomenii“ in legă. 
tură cu ocupaliunea romină, ia care entenia „consideră Romiala ce 
pe o pulere alielă, a cărei armală la parle cu acelaşi drepi în ocu 
rea lerliorillor semnale, ca oricare aliă mahune a enteniel", a con'ri- 
buil să ne similm, zice d. Jászi, „nu numai cuceriii, doboriţi, jetuiţi, 
S Ingeiali, emăgiii*,.. Dece ndecă? Fiindcă enienia a recunoscul 
ominia de pulere aliată, sau poale s'au simți eiit de injosiji prin 
foplul că dorobențui a intral In jara lor, sau că au văzul acum ca si- 
ură pierderea Ardeolului ? Doar d-nii Jászi şi Kerolyi nu mai spera 
E GE ie, Weer al cutiaiului, ci la cea economică! 
au på- S T 
rapa ca pe a dumani j considere pe el de aliați ṣi să iraleze Romi- 
ol „scinleia polllicel externe”, ndecă o notă predată căiră 
malore! Vyx, in care se impunea o nouă linte Fear ierte gră- 
ii izbucnirea bolsevismalui. Aceasia e îalări'ă de cërä Károlyi, con: 
pernele re ës Kon, care in radiogrema adresată 'căiră 
„ imlre aliele, spune că, „la ultiimatul 
cerea predarea nenminală şi delinilivă a Ungar:ei(?) pe De en prd meg 
poporul maghiar răspunde cu inliinjorea diciauri proielarialului“, 2 
i i um se poaie ca o diciniură proletară serioasă să se iniliajeze 
ca conirar principiilor comunisie, iocme luach cind era vorba 
e npărerea holarelor geogralice aie jåili? Cum se poale că, după 
Sa Sch Gita fadiograma proleterialului den apus, s'a irimis o alia pro» 
E e d atului din Kkominia, Serbia și Slovacia, In care se spunea, Taire 
e a ingren maghiar e Steis pia grogralice ? 
e originea adevarală a Ise vismului 
domnia seculară a oligarhiel şi pollilca el äech volajii Pa rr mi Le 
poliiica inveviaala conira nsjionalităilor şi cen socială dia jumâlalea 
mr presta irecuł; in voinicia şi cotupiiu erei lul Tisza; ia cei 5 ani de 
Géi u şi anaihla ce a urma! dupa nimicirea armatei; în propaganda 
culă de câlră comuniști pe vremea Jui Karolyi, promițind pine, cind 
nu prea era; lucru, cind nu se lucra; traia bun, pamiai, labrici, Ger? 
ajungerea la putere... ioale acesiea au condus direct ia dictatura pró 
Mlariyiniut - Şi, spune mal departe d. Jászi, „peniru acei, cărora ie 
ace så lege uë nume relacerile periodice, se poale spune cå tata 
SE A eg iar naşul, prosioranul și räniës 
D C mitupi e 
mul pericilia! loc al buronei de mijloc“. AODAN iii Se n, A 


RECENZII EI 


Părerea d'iul Jászi despre parlido! soclalis!, „În a căra! mină a 
Wost depusă soaria țării”, e că, reusindu-i să facă „plebea să iaje- 
leagă pericolul pres mare a lăcomiei în polilică”, și „să formere cu 
olemeatele progresisie un guvern cu program socialisti, accesibil ire- 
buinjelor țări!, ar îi pulut ajungerel stăpini pe silualie, salviad asliel 
țara de teroarea roșie şi urmările acesteia“. „Pariidal soclalisi s'a 
arăta! acapt pentra Îmriințrea misiuni! ecesleia”, Mai mult, falşui 
aomunism s'a făcul cu ajutorul lor, 

Sociologul aanirinc Rudolf Ooldacheiă, care va gribil să o stu- 
dieze in laja locului comunismul, văziad duecin pe care o im, şi-a 
exprimal părereree, că „n'o să ducă la scop”, că „e imposibil o tabula 
raso depe azi pe mire, a ordinei sociale şi economice de eri”. Dip 
diclalura aceasta a prole!arialuiul, care, „dacă n'o så cadă în urma 
une! complicalii internajloaale, va căden sigur la urma atiludiali mal 
tirzie a muncitorilor, îşi va putea trege învățătură proletariatul dia a: 
pus, cum au e posibil, cum nu e permis să se Iech comunism", 

Majoritaicu furnalişiilor, la incepul, a servil cu insullejire co- 
munismul. Anume, zice d. Jâsri, „Juraalislica maghiară după tirea gi 
de interică s'a grăbii să se iachine puterii nouă, lar după firea el de 
DEEN intocmal en îm recul, a servi! inlereselor celui ce e 

ai D 

lar despre clasa mijlocie inleleciuală ne spune d. Jászi că a 
servi! comunismul iniocma! fn acel lei dergoniäior şi injoslior cu 
care a servi mal demni! caplialismul, pe Tisza, războlul şi revolujle 
din Oclomvrie”. „Vinătoarea după olicii a ajuns culmea”, „Din ele- 
menlele cele mal reaclionare €lericoie şi militare au deveuli cel mai 
guralivi comunişii și cel mal cruz! judecători al tribuasleiar comi» 
nloc", „ln decurs de 3 ami am lost mariori oculari la trel prosiliații 
a isieliganjei maghiare ; episodul acesta insă, in ce priveşte scirba, e 
întrecui acele cure le-am exverimeala! ia decursul războiului și a 
reroleiel din Oclomrrie“. 

ŞI de ce asta? Filadcă dintre toate clasele sociale, clasa de 
saijioc, a iatelecluniiior, a fost absolut neorganizală, Pericolul pe 
ere conținea neoryanizarea aceasla, a fosi ooserval foarte bine în 
timpul reg'mulul Károlyi. Lová:zy, Lost minisiru de instrucjie în cabl- 
netul lul Károlyi, a lècul o oareșicare încercare peniru orgaalzare. 
insù lendinja lui Dua, venind prea tirziu, „a avul aspeclul unei con- 
traravoluții*. Nesuccesul jul Lotâszy, zice d. Jászi, „a demonșiral e 
videal, că yi în poillicã toate sial coadiționule de vreme”. 

Tendiaţeie dictaturii proletarulu: maghiar ereu pezolvirea uno? 
probleme cardinale, cum e: n) „socializarea producjlai şi a coasuma- 
Hei, b) nimicirea claselor, a lut, a mmulltarismului și a biurocrajiel, 
c) crtarea aimoslerei morale și spirituale a coimuntsmu lut”, 

Problema socializâri! o credeau rezolviiă prin crearea oliclilor 
de coalro! şi prin invealarinre, Neaprolundind chestiunea, „ñ au pu+ 
iul observa că socializarea in primul rind e regenerare morală, edu- 
caiivă şi de organizare”. „Socializarea pe kirue a tost mei superii» 
cială in agricultură“, „Leala, cu o iluijie de aderărai om de 
sial, a observati că, intr'ua stat pria excelență agrar, nu se poale 
face revolujie lără voia poporului şi că loamea dupa pămini trebue 
aecond'jiouai satislăcuid”. la loc vå urmeze exemplul sănătos al ini 
Lenin, zice d. Jászi, s'a înlimpia! tocmai conirariui, ceiace după Leuia 

era „prosiie*. „Nici nu vonu să auda de imparțirea pămiatului”, ba 
mai muli, „creziad că nu au desiula juni cu capilalițiii, Brea: lati- 
fundiarii, jărânimea bogală“, agitau muncitorii de pamial conira „lărâ” 
nimi} mici” şi e celei „de mijioc”, seiad că trebue uimiciia, Feuda: 

trebue să lie pealru loideauaa recunoicâior boişetis* 
mulu maghiar: acesia e discredita! ecțiuaea de impăriire a a 
ului, a revoluției din Ociomrrie și pria lapiul simpu că a våpan cu 
iatea mare, a scăpat-o. Nu numai câ a scápal lanian- 

„ ci te-a şi soutit de dări”. 


132 VIAȚA ROMINEASCĂ 


P 


Se pe aşlepla alicevn dela nisia osmeal, care în aoapiea de 
20 apre 21 Marile, cei ma! aprig! prigonliori al numelui de come: 
nist, zic nume, că despre înrblăturiie comuniste, cum am mal zk, n'a- 
vean idee, -au devenii cel mol hant" comunisti, Sau, poale, n'a 
repela! scena lul Saul din Noul Teslument ?,,. 

n ce priveşte problema a doua, erau două păreri. Una a co: 
manișlilor, care ziceau că prin el „utelu! vechin va ajunge în mureal 
de antichitate”, „o să inceteze blurocrajla veche coruptă”, o să Iech 
imposibil „mililarismul”,—y! altă părere a cugelâlorilor socia!-Hbèrat 
și anarhiști, care susiineau conlrariul, „ce s'a ai dovedli de adevărat 
aill ja Ruși, cil și la Maghiari”, constatindu-se că sialal sovielial are 
mol multă neroe să „sporească blurocrajla“, şi de o armală roșie, „3 
erei eileä nu se deosebea iniru nimic de cea veche“, peairu dic- 
la ur > 

Almorlera nouă volau s'o creeze prin o religie a slalulul si în- 
vățăluri marxisie, soclalisie, și exclusiv prin acelea care le coarinea, 
„tâcină laiceşte imposibil, ca o aliă gindire decit een comanistă să 
se poată validlia”, „În orma spiritualismulai pus în lanțuri”, Af gorup: 
ție! generale“, „a foamei”, „aimosfera morală” a revublicei decade 
din ce in ce. A urmal, zice d. Jâsai, 20 neincredere generală, o- 
Krapp, o ură”... „homo bomlal lupua poale nici ciad n'a fosi mal a: 

evrei“, A 

lavățătura e: „cum nu se poale socializa și elibera clasa mua- 
cliorilar”, sau—adaug eg — cum nu se ponie face culace- nu se vrea, 
"hu ce nu se pile, 


Li 
LA) 


După pierderea dela Tisza, care dapă d. Jászi a fosi o urmare 
logică a evenimentelor, deodată cu intrarea armatei romine În Bada: 
peste, s'au Începul şi vaşiiie despre vilivarea leroure albă: Se gile 
că „covalerii exiomel: nu-au-ulelodată”, „cuslozii coașilinței crezilae”, 
s'an bucarui de“luirarea armatei romine, odală prea disprețuilă tot de 
ei, nu ca să ducă ia îndeplinire vre-un program democrai, „nearing 
soclelalea aceasta aici ua plan de reformă a: rios bau măcar tre-d 
gindire”, cl ca să se poală validite „cea mal Iniunecată, mecultă şi ne: 
săjioasă voluță a țării”, „Țara o ajuus in mina unor poliliciani, a că- 
ai papi labetian il întrece numai lăcomia lor pentru alaceri“: regi- 
mul Horiy. 

D. ész îniresbā dacă „există oare o cale care duce din ladu 
cesia”? ŞI crede că „nu colea cepitalistă franceză”, „nici bolyevis 
mul rus", ci „calea enyieză, pavoazală de prapagularii diieri:elor co- 
renle de idei”. „Aceasla e colea şhinjei moderne, a empirismulul le: 
eid, a umanului common sense și a iubirii cYonghelice oameul” 


CORNEL OIVULESCuU 
Viena 


Frana Hartmann, Die Erkenninialohra der Bhegovad Oila, 
Theosophisches Verlagshaus, Leipzig. 
° Filocofia la Romini, aproape de vre-o nulă de ani inoosce, are 
un caracler prea odeldealai, Aceesia se daloreste faplalui că a pierdul 
contactul cu treculul illozolic rominesc, care era de sâloră mal muli 
evreo-greco-siavă, orienială deci, cå m'are contact cu îliozolia noastră 


populară de natură Iarăşi orientală, și că n'a evul legături cu liiozollay 


arelor  inconjurăloare, elnograliceşie orientale dè mnsemenea.. 
acă am Îi avul și mallă tilozolie originală, e de presapus gi În ea.. 


RECENZII 133 
a i a a a, 
“a toate excepțiila pe care Individnì le faco dela masă, caracierni 
oriental si povorula! epairg s'ar ft reflecta! în mod firesc în acea f- 
tozolie. ŞI fiindcă am vorbi! de orlenini elnogrele, trebue să explic, 
d prin el înțeleg masa omenească din Bohemia și Veneţia, anze ră. 
sării, cu rererve pentru elemealul golle. 

Pilorotin orienlulul îndepărta!, poale, din aces! punct de vedere, 
să fie cercelală de aol, între allele, și ca o contrahalaasare a influ. 
“ale! apusene pren puternice, depersonalizante. Dencela se poale 
teil cu un (nieras mai mul! expunerea leozolului Harimann asupra b 
dellor liloralice indiene din Bhagavad Oita, un episod al Mahataralei. 

la timpu! lupte! la! Ardsuna cu neemurile sale, apare zeul Krişaa, 
care, ca să | încurajere la lupiă, U line o langi prelegere verallicală, 
an fel de introducere in îilozolie. Din spusele zeului Krişna, Inter. 
prelate de Harimana deformani leorolic, se rede dia ce conziată com 
ceplia cunoasieri! în Bhagavad Oita. 

Omul esle, după episodul poemului indian, un dubiu compus: 
aa en animalic și un eu divia, Eul animalic nu ne dă o adevărată cu. 
mong'ere ; eu! divlu învă, Brahma, esie adavărul adevăra! care se cn- 
aoaşie pa sine. Cui aulmaiic nn cunoaște adevărul, fiindcă e inchis 
ta ert particalariile, Numal cînd omu) renunță la personalilaiea lul, 
numa! cind esă dia „cochila lui de culbec“, și se culundă în practi- 
carea lubirii de blae în întregul universe, mumal aluaceo, în niaren de 

ga, ajunge să ennonască pe Brahma universal, etera și indivizibil, să 
Tei Brahma și dac! să cunoască aderärul. 

Dualilaiga eu ànimalic —eu divin, privită mal de aproape se arată ca 
wa! complexă.” Ca să ajungă pănă la eul divin, la Brahmin, sileial are 
de lrecui prin mujle tresie, Încă ia regaul mineral şi vegalal există 
suflet, dar el nu se reallseată, ci perzislă ca o posibililate. Propriu 
vorbiad, sulletul apare abia în regnul aulmal, şi ca ai ajuagă ln 
Brahma, lrebue să Irene? pria şabie iraple : prin corpui eleric, forja 
vilală, insiiaci, Iateleci, spirit, suflet ceresc şi lasfirşii. prin Iubire. 

Progresul cunoașierii, care efle urcarea irepielor spre Brohma, 
se face cu muld osteneală, căci natura animalică din am opune o 
ertacenă reziateatz, Cu cit înalntează spiritul pe o treaptă mol sus, cu 
alila se lrezaşie mol mull, şi namal în Brahmae lrezirea compleeiă, 

epe O lreupiă omul sile foarle pulia din celace se pelrece pe cele- 
felie, dupăcum în vis silm aşa de pulin despre varen da irezie, sau 
ia reueg despre via. Depe vilima ireapiă insă, dela Brahma, de acolo 
se sie lotul, Ca depe virlul unul menle vg cunosc toale cele iale- 
rioare. Deacols se aiie că Brahma o singura realiiale şi că lol res- 
lul e Husie. 

Dapācum îa cunoastere sînt ireple, asa siat și pealra iniregui 
univers. C'ud omul mowe, ilecare zement din care e aicâluli se re 
întoarce la masa lul specială de clemente; d cind sulletul se reta- 
Corporeară, se face 0 nouă alegere a clemenlelor. Alegerea se face 
după ceiace a doril mal adevărat omul la viață. Dacă a dorii viu, în 
fapte, șă oc înalțe, se va inalja; dacă nu, se va scobori, Din lreapiă 
în treaphă, ca De o scară, pria dorinia "tie, omul se poale Înalja me- 
teu spre o mai bună cunoastere. Cind a ejuna la cunoaşierea per- 
feciă a ndevăruiui, n deren mahatmus (maha mure, atma sullei) 

De unde se au asemesea cuaoplinji? Dela acel oameal supe- 
Cart gd e'nguraiici, dein mahbalmnas. Ei au spus adevărul, dar oamenii 
nelucrezători nú vor să-l jie iu samă, Şi oan va ii pânăce va apare 
an vou Hiuialtor, care va readuce omenirea ia aderir, deși la incepul 
da ta Îl recunoscut de nerozi. 

idella acestea ny siut cu totul străine popoarelor dimprejurul 
nosira, aici fMozoliei nossire populare, p! nici chiar filozoliel sech 
romiaeşii scrise, idelo, depildă, că omul e un dublu compus și con- 
Wadicioriu : ua eu animalic și ua eu dirin, esie in „Divanul lumii“ e 
lul Dumitru Caniemir (1695), în truducerea Ocsisieri, la manuscriplul 
dia 1739, în „Divanul lumii” Iech)! de Aatoa Pana, în „lairebarea im 


A 


134 VIAŢA "ROMIIPASCĂ 


talui cu lumea”, în manuacripiol din 1775, si chiar -cum ne spune 
e roma A iraducerea din greceşie „Zăbara landaniei“, din 1902. De- 
asemenea idein că cul animalic nu ne dă adovărala cunoastere, se in- 
Wineşie mereu În vechile ser, Sesice despre cunoaşterea lu: 
mească. sau animalică : „O! lume înșelâloare |” şi „goneșia vintul st 
se raremă de umbră”. Cum se zicea depiidă În „Inirebarea înjelep: 
Inbai cu lumea”. 


0. SAVuUL 


Canerai Erich von ay iege Die Fe'dzug der 9 Armee 
yegen die Rumnenen und die Russen, 1916 - 7917. Erster Thell: De 
Siegezug durch SI benbărgern (1 vol. Berlin, 1920), 

Oeneralul ron Falkenhayn povresteșie, În aces! volum, mersu o 


perajlunilor mililare conduse de el Impotriva nonsi-B, pănă cînd am- 


fosi siliți a ne intoarce d'ncoace de Carpaţi. In o a doua parie a acrie» 
rii sale, el va vorbi despre înniniarea În Rominia, 

Istoria „oficinlă*, acela pe care Oermanii ai alteții lor au nu- 
milo „iiberarea“ Transilvaniei, a fost făculă, încă din 1948, de câlră 
Stalul-Major german. * 

Din loaie punctele de vedere povestirea generaliniai von Fal- 
kenhayn este mai insemnală deci! acea oficială; dar emindauă ne 
sinl de folos. 

Fără a intra în o expunere a părji technico-miiitare a aceste! 
scrieri, celace nici n'ar Intra În cadrul acesie! revisie, vom semnala 
namai marea Însemnălale peniru noi, a expuneri! biruinții acestui ge- 
neral, fiindcă ea ne Invederează greșaleie pe care noi le. m făcul, 
acele pe care puleam să nu facem şi ne dă lolodaiă asfel înrăţă- 
minie ce pol fi de mare folos peniru apararea, în viitor, a țării noas- 
tre aşa cum este astăzi Intregilă. 

Falkenhayn ne arală cum armatele romine, care înninlase preo 
mali, au fost silite, în irelsprezece zile, să părăsenscă Ardeaini, deşi 
duşmanul avea forje moi pujla numeroase, deși armala austriacă era 
slabă, deşi în irupele germane nu erau decii două divizii de rupe de 
mina intăia şi ca toale că, după cum o recunoaste generalul! von Fel- 
kenhayu, care nu-şi baijocureşie dusmanii, Romini! luptă cu îndirjire. 
Olijerii noşiri vor învăța, credem, mali din acesie grele suleriaje sie 
noasire, și aşa ele nu vor fi fosi zădarnice, 

In această scriere este şi o parie core nu ne priveşte dendrep- 
in], dar care este atit de insemantă penira laloria generală a rèzbo 
tulu! întreg, incit în Germania s'au adus aspre dojane generalulu! ron 
mme peniru cele ce a spus, sau; mal drept vorbind, è des- 

a 

În adevăr, prin unele destăinuiri, autorul vrea să arate „nedes- 
toinicia comandamentului geaerai Hindenhburg-Ludendarii“ şi netajete- 
perile lui cu aces! din urmă Gene al, 


ră pre că in August 1916, Falkenhayn e tost înlocui! la selle 
rue n ajor german pria Hiadenburg, care a lua! ca ajolor pe La 
eadorfi. e 


Se poale loarte bine ce, măcar unele din spusele lul Folken- 
haya să fie ceva exugerale ai să fie înrlurile de nemulțumirile sale 
personale. Totuşi se vede bine, că si acum, ca în 1970 19711. erau ne: 
inger mari, „Îrtețiual”, între capii armatelor germane la care se 
ap de aceesiă dat, „lricțiunile” cu căpeleaiile oastirilor auslro- 


* Die Bofrelung Siebonbârgens, — Horousgegehan in Aufirage- 
dee gege pr Feld oores (A vol, Oldenburg, 1918), we 


a 


SC NR e 


Pa 


RECP . 135 


Intre acestea din urmă și armatele germane s'a stabilit, cu greu, 
a conlucrare comună ; și. de Tan, se pare că acensia n'a fos! nicio» 
dalë depiină, nici chiar alunci cînd s'a dat lul Falianhayn, în Octom- 
brie 1916, conducerea unică împolriva Rominiei. Ar fi Interesani de 
siut dacă, şi întruci!, aceaslă stare era Înriariiă de tacercările aus- 
ua ci de pace n parle. 

alkenhayn arală, — celaca fireşle nu reesea dia publicalia g+ 
tetală, — că insirucilunile” iscălite de Hindenburg, ce | s'au dal. şi 
e care le publică în întreg, erau „uepolrivite cu principiile admite 
in malerie de comandamen!”, că ele nu lăsau nici o libertate pentra 
deziegaren problemelor ce se iteau în mersul luptelor și că erau io- 
W'aa cuvint, „neapiicebile stării nouă ce se ivea, dela data cind la: 
nirucțianile fusese scrise, cu multe zile în urm la o mare depăr- 
iare de locul unde sa desfăşurare faptete.” 

După cil slim, a'au vindut, în București, în I'brării multe exem- 
plare din scricrea lul Falkenhayn și din acea olicială, așa că uall din 
ofițerii nogiri au căula!, cum se şi cuvenea, să tragă dia e'e inrājä- 
lurile ce sint de iras, peniru a fl pregăilți ma! bine, în viilor, pealru 
orice intimplare. Dar cum, lolayi, sin: pujini ofițeri care să die limba 
germană deslul de bine, credem că ar fi nemerii ca Sialal nostra ma- 
for sau Minisierul de răzhoiu să facă sā se traducă aceale scrieri 
cepi oricare altele, asupra râzbolulu! din urmă, care pot salaj! dèa- 
dreptu! peniru învățătura și pregălirea olljeriior noștri, ln Anglia, în 
Franja şi in Germanis, se traduce în limbn järii tol ce se scrie des» 
pre ră ul conira lor, de câlră dușmanii lor. Ca ioaiă pacea, nu ni 
se pare să se poală zice însă nimerii Toni" dușmani. 


CR. 


Revista Rovistelor 


e o 


. Revue de Paris (April, 1921). 
Un siudiu inieresani al d'iui 
Félicion Challa e asupra noilor 
Imbogățiji din Japonia, Cuvin- 
lul „narik:n* (nouveau riche) se 
Qăseş'e pretuiindeni in gətetele 
şi revislele japoneze, căci alcla- 
daiă,nu s'a văzul în jara lu! Mi- 
a daymiosilor si snmurallor, 

atilia parveniți clşiigind așa re» 
pede averi enorme şi aluagind la 
situații mondene impunălonre. Ca- 
fe € cauza aceslul curios leno» 
men social ? Din al dolien en de 
războiu incă, Japonia a cunoscut 
9 prosperitate fcră precedent. A: 
Mai! ei, Rusia îu special, ou cum- 
Părai din Japonia arme şi munte 
baal în caniiiiji enorme, Pede- 
altā parle, râzbolul punind capăt 
comeriulul german în Orlent yi în 
fesiul lumii şi jenini pe acel al 
Angliei și al Franţei, Japonia a 
teuşii să ia locul lor. Exporiul än 
a crescul nu numai în Chian si 
în Extremul Orient, dar ia cele 
A Americi, în ladia, Indochina 

și Java, ba chiar ia unele jàri eu” 
ropeag, Pe cind, înaintea războlu* 
lui, importul In Japonia Înirecea 
ma! loideauna exporiul, dela rä: 
bo'u inconce, acesiy orală un €x» 
cedeni, care ln 1947 a alina 568 
milioane yen (un OU vulora in 
limp normul 2 iel d ani). Japo- 
nia eẹtporiā mal ales malesă, Cu: 
u, țăsături de bumbac., Ariico» 
lẹ jeponeze bu Ínlacwit pe cele 
Germone in ceiace priveșie vasele 
de porjelan și păpușele, Exportul 


— 


chibri'nrilor, a berel, a săpunuri: 
lor, mal ales în Chine, zo triplat 
în ultimii ent, Țăsăturile Japoneze 
concurează pe cele engleze pe 
propria lor pială, lar con 
alimenlere se râspindese preta- 
(agent, chiar în Europa. Floia co- 
mercială a Japonie! a foal const. 
derabil mârt'ă ta timpul răsbote- 
lul, capacilalea şaniierelor sole e 

recul pe douăzeci de ori. lucă 
din el dollea an )aposla a tace- 
pul a cistiga sume inremnale, sto- 
cul melalic, care era în 1944 de 
340 milioane yen, © sline În 1919 
eproape două miilurde (aproape 
6 miliarde lei). kar aurul acumu: 
la! în Japonia, nu e răspindi! ln 
chip egal in toale clasele sociale. 
Situaţia muncilorilor nu vin ame: 
loral, ci s'a agratal. Creşterea 
numerarului, ca și rarilalea unor 
produse din cauza Insulicieajii 
mijloacelor de lranspori, a lăcul 
Vieja mal scumpă. Preja! orezului, 
cărbunelui, a țăaulurilor a cres 
cüi, lar salarul muncilosilor nu s'a 
mării in aceiaşi proporjie cu pre 
jul vieții, 

Bogăția encrmă cistigaiă în wi 
limul timp e monopollzată de un 
număr m:c de indivizi, comercianţi 
lndräzueji, industriași activi, spe- 
culeni! norocoși. După profesorul 
american Slurr, numărul noilor ml: 
Honari se ridică la o mie. 
din ei işi inirebuinjează „arerea 
în opere de iuleres genemal: şcoli 
navale, acâdemii de comer], avia- 
jie. Cel mai malji o cheliueao însă 


dacind o viet? luxoasă, după e 
semplo! curopegn sau american, 
conalrulnd clădiri soripimoase, mul 
toale ca telefon: anii fac colectii 
de oriă. Luzul cel me! apreciai de 
un narikin e însă întrejinerea unel 
san mal multor geishe şi eulomo- 
Wilul, Numărul geishelor trece de 
cigofteci de mi! şi ele clyiigă pe 
an pesle oplrec! milosne yen, 
Aulomobile sfo] ma! mul! de nouă 
mii în Tokio, Sperit noilor im- 
koc Af a modifica! nu numai viata 
maleriulă a Japoniei, dar a lrans- 
forma! și winja ei! morală şi so. 
ciniă. Ponorul foponez a păstral 
mul! fimp moravuri simple, o mò- 
rulă religioasă derinleresală și 
idealistă: azi însă gusiu! bogajtei, 
seica uurulul ep rănmiadege Toi 
mai mult. Tinerii aspiră să devină 
mei degrabă atmeni de nfecer!, 
ci milleri sau oameni de şiliniă, 
Prime! ministri, contele Teranki, 
vorbeşie de relaxars a morale! pu- 
blice. Alacer! de pură speculație 
sint Inrsaio de financiari pupa 
scrupuioși ca banli soivdor și duc 
adesea la falimenie răsunătoare. 
Unii narikinl sint denunlați cn con- 
rupălori al funcețiaanrilar, Un sas 
rikin Ain Oseka, nepulind slirsi 
consiruciin unut vas de cinci mil 
de tone din lipse oțelului, coa- 
7fnge pe un înalt funcționar să-l 
procure două mil tone dinuulaele 
statulu! în schimbul uani coraision. 
Donceperii, aceia ve shnucide; 
lar cerce Arie scol la iveala un 
sistem general de conrupție, prac» 
ilca! nu numai în uziacie siniulul, 
dar în mine, ca și la câlle lerate. 
Cu aceasi prilej, un minislro, bn- 
tonul Goin, e ncuzeai de ași f 
tont'ruii o reșcdinjă vriaclară de 
yaso Enie mil en, Noii imbogă- 
HD rirpindesc esile! o atmasieră 
fica de coprupiie și de scandal 
iù aceaniă țară a ononrel mililure 
& idealismului. Ultmele plese 
lvatru japoneze doredese că 
îniluenjn €ourupâătoare a bogăției 
ma ctajut aiciemilia unde până 
See vă dusese lovarâşa şi 
D iarta crediuria a 
sofani, Opinia pubiica st 
reprosează imbegăjijilur vi 
de lux, conicara cu iradiția. EI 
sia! ocuzoji de a creşte pria spe- 
ulaji și prin oheitueui nebane 


scumpelea lratului, Curernul ia- 
lenllonează un Impozi! special pe 
beneficiile de războlu. Oeneraluj 

alo cere ca sialul să fa, dela nou 
imboaățiți, un miliard de yen, în 
folosul armalei și a folei, „Pule: 
rea răutăcălonre e aurului, serie 
dineu, e reunonsabiiă de deen, 
denja unor popoare ea Poriugalia 

i Olanda“. Joponla începe să su: 

ere de o „intoxicare prin aur". 
Clasele pepelare, Tuncj'onarii și 
miunciiorii, slat mal cu seamă os 
Die noilor îmbogățiii. In 1947 au 
fos! 417 greve, in Augus? 1918, as 
avn! loc iu?burări și revollo dia 
cauza scumpetei iralului. La Osaka 

l in Kioto. bande înarmnte. de 

ărbali şi femei au ars magazine 
și depozitele acnparatorilar de o: 
rez şi armutn ð fosi sililă së In- 
lerviaă, De atunci muncilorimea 
e Intro continuă .agiajie. Con- 
dusă de in'eleciuali, ea core re: 
lorme egalitare : suliragiul vatrer: 
sal, dreptul a se coantilul în siie 
dicaie, op! ore de muncă. Uau 
pretăd un bo!şerism special, acel 
monarhisi, care fără a rupe legă 
tura dinire popor ei imparai, acei 
Ia al soarelui, "va cânia să talë- 
lure prin violență siăpirii deieg, 
teji; aristocrația, biurocrajia a 
mal als recenta plwlocralie japo- 
neză. Apariția nollor imbogăţiji va 
grbi desigur evoluția Jop ntet 
câiră democrajle. " 

Marcure do France (Mari, 
1924. 

Oricit s'ar părea de ciudat, to- 
tuş! nojlunea de progres, eng de 
lamilieră, așa de veche, -ridicală 
În slară de unii, negată de ai, 
ua are iach o deliniție riguros şil- 
Imțitică. Toate dviinițilie ce gon 
lucercal până azi studiază numai 
diverse aspecte poriiculare lără 
a" al'nge însăși esența noțiunii, 
ln arilcolul O delinijie a Pro» 
presuiui, d. Léos Lüjiito, lucear- 
câ, bozat pe cxaminar a lapieior. 
o deiinijle a progresului aplicabilă 
Dumei artelor a meseriiiaz, Ingus- 
triei şi pliiuței, întruni! aceste ro- 
mari coniribue la civilizaţie, 

Dacă cercetem rezuliatul tatu- 
ror descooeririlor, imbuaa'ăjlrior, 
invenjiulor pe orice Ieren precuc 
sau tevrelic, vedem că cl se re 
duce, is detinulv, la o ecoaomle 


138 VIATA ROMÎNEASCĂ 


de muncă. de valoare, de sule» 
rință, de vieți omeneşti și de timp, 
Însă munca este o energie dina- 
mică, precum taloaren e o ener- 
gie statică; timpul este și el unul 
din iaclorii energlei, lar sulerinia 
este, peniru maşina animală, o 
pierdere de energie; viaja incăsi 
e un condensalor de energie. 
alunci se Impune cu necesi ale de- 
tiniția : Progresul esie o economie 
de energie. 

Această definitie, zice d. Leite, 
are loaie calitățile unel bune dè- 
fipiţii: E scurtă, se aplică is siera 
inireagă a definitului, e reciprocă, 
penirucă putem face din predica! 
subiect şi din subleci predicat lără 
e schimba Înţelesul şi în fine € 
clară pentru toll cel care wiren 
senaul exact şi valoarea cuvinielor, 

La Revue Mondiale (Mari, 
1921). < 

Sint mol mulle feluri de socia- 
Hsm; această docirină, inierna. 
Honală prin esența el, prezintă lo» 
tas! aspecie particulare, nuaațe 
proprii flecărei jări unde se dez: 
soit: oltul e socialismul german, 
aliul ce! rus, lrencez ori ia- 
Hen, D. Oeoruas Kenard, prole» 
sor la Coiltge de France, Inir'o 
serie de conferinte |inule is Co- 
tegilol liber de ştiinţe sociale, ur” 
mâreşie locmal să fixere fiziono- 
mia specilică a aceslei doctrine 
in Franța. In Bazele socialismu- 
lui francez d-se susjine că, deyl 
scopul oricărui socialism e de a 
crea o ordine socială in care toji 
oamenii iară deosebire de sex, 
rasă și credință să poală găsi im- 
lesalri egale, iniru cit depinde de 
societate peniru a desrolia in mod 
compleci epiitudiaiie lor inegale 
şi diverse, —toiuşi socialismul iran» 
cez, În urmărirea acestui scop, FE 
deosebeşie de celelalie colp prin 
sacele principii şi unele mijioace» 

El are o inireliă bază: e senli 
munlai, ldeolisi și şuinyilic. E sen» 
Nmenia! soclelismul iraucez, caci 
are pasiunea fericirii universale ` 
el vrea să corecieze egoismul l- 
aolalor al individului pria sonda- 
riaica ce lcagă pe om de om, și 
i indoezie puierile. Deaceia a“ 
ibue un rol precumpâniiur de 
foiameniului, dormiu de a jul; 
a mingila, mmpanel de fraie pèu 


ire lo}! cef ce suleră de foame, 
de Irig. de neşilință; dar mila sa 
peniru suferinjă e o milă ectiră 
și bărbhiească : această milă vreo 
să nu mal fle pe viitor subl soprr 
nici nSraci nici mizerabili. 

Este ldenlisi, orici! de rău ar 
suna unor urechi cuvintul. Idealul 
său, stilul da pară ce-l arată dru» 
mul, esto un ides) de drepiaie. 
Plecină dela principiul că toți 
membrii adulți al socletății sînt 

soang echiralenie, el vrea a- 
celeaşi drepluri și aceleaşi! datorii 
peniru toji, deşi implinesc sarclai 
deosebite. Mal multă lberiate şi 
mai multă egaliiale. În numele 
dreptäjli, cere ca lemeia, în viaje 
de familie cay în cea publică, 
mă le ridicată la Tačijimes lora» 
pășului "āu. 

ocoale drept ca egalilalea să 
treacă din domeniul poliiic în cel 
economic, d 

Cu toji copiii ch aibă deschis 
drumul spre silială, fără aliá res- 
irice dech pulința jor de se 
prolita, 

E drept să lic penira tosið lu- 
men necesarul și prisosel, pines 
şi forile, munca d repautul, plă- 
cerea și fericirea. 

Cum e drepi ca nimeni să nu 
mai poală lace pe altul să mun: 
cească În locul si spre folosul său. 

ŞI să inceteze siăpialrea şi en: 
ploalarea omului de câiră op, să 
dispară dinira oameni ura, tie: 
lenta, ticlenia, războlul şi să vină 
pacea și dragosiea 

idealu! socialist francez este in- 
dividual şi social: vrea ca omul 
de mial să fie superior celui de 
azi în paiere, în lrumuselă, in in- 
Leite sta şi în moralitate mel ales. 
Pentru acela lupič în conira ab 
coollèmului, a desiriulai, a igno- 
ranjei, şi ordonă oricărul socis- 
iist; DI mal luminal, mal siăpin 
pe line, mai generos, mai îndato- 
rilor decit duşmanii (AL, Sociails- 
mul Iraucez vrea mă amelioreze 
mediul concomitent cu individul. 

E științitic ia line. Peutrucă ars 

ginge eg că uumal științe, Së: 

in şi economia poiilică, prin 
acumularea lapielor, prin muali- 


zarea conlinuă a reeliiàpti, prin. 


siabiiirea legăturilor dintre caure 
și elecie, poale da sialurile pres- 


tice, În urmărirea (nie), poale feri 
soclaliamul francez de spiriiul de 
aventură, de fantazla capricios. 
să, de Iluminismul ce crede că pon- 
te aduce ratul pe pâmini printr'o 
losiiură-de banhelă,. 

Lăsind la oparie lrazele a cu- 
vialele goale, socialismul francez 
a crea! consilini economie nallo- 
nal care, cu ajutorul technlclenilor, 
cooperalorilor, luncilonarilor, sta» 
diază, prepară, elaborează solu 
{iile realizabile ale marilor pro» 
bleme fiaanciare, educalive. eco- 
aomice, probleme ce implică o 
profundă modificare a mediului şi 
cer alt rezolrale fără a opri pro» 
ducția, fără a deslănțul frâminlări 
și răzholu civi) si fără a naşte 
dezordinea, foamea, mizeria. 

Soclalismul francez recunoaște 
că şiiința e imporianiă și ingis» 
pensabilă, dor vrea ca en să He 
subordonată senlimenlulul de so- 
ldaritale omenească şi Idealulul 
de dreplale. 

La Houvalla Revue Fran- 
äise (Pebruar, 1921), 

in numărul ocesla d. Alber! Thi- 

1 ve ocupă de una din cele 
mal nouă cărți asupra urmărilor 
războiului, 

Învățăturile polliice ale Păcii 
de Jacques Bainville. Bainrille e 
„n discipol ei Idellor lui Charles 
Mavrras. Mu discipol al Weit „in- 
teresului francez". Thibaudet ca- 
tacierizeazů aslfel fizionomie lul 
Bainviile în literatura politică fran- 
ceză: „Cărţile lui au în politică 
aceiaşi fizionomie pe care Isto- 
tla Hierelurii ironceze n lui Ni» 
sard o avea în literatară, Exisia 
peniru el o perteațiune polilică 
Iranceză: iratatele din Wesifalia, 
cum exista Cenicg Nisard o per- 
feejiune Uierarë: marii eulari cla- 
Mel de după Leëi:, 

D, Thibaude! nu se împacă cu 
ades! punaci de vedere, prea su- 
Meet, prea isloric, prea pun 
aciei și în desarmonale cu silua» 

renl a Franje! de astăzi. Tra- 
„din Versailles a tăia: Europa 
fin ial an pal, spune d. Thibau- 
dei. Ur? sin! două feluri in care 
poți tăia ua puli: să ial carnea ur- 
mind ariiculațiile naturale sau, ca 
la resin să tul in porți e- 
vale iârë a scamă de aceste 


PPVISTA DEVISTRI MR 139 


arilculații. „Autorii tratalalni dir 
Versal les volau să lae Europe 
cen!rală după arilculațiile ei no: 
larale. Trebniau să ațungă ln ès 
ta observind principiul najional! 

țălilor, Dar s'a putut observa cÈ 
mallonalilatea nu e o arliculalie 
ali! de nalorală vi că două alle 
principii trebue să o complecteze: 
prine!plul asociajiunii istorice și 
principie! debuseurilor”. Bainviiie 
analizează numa principlul najio: 
aalitălilor care e slatemul de d! 
viziune francez. Dar negiijeaă 
principiul debugenrilog: care e sis- 
lemul englez, Aici e delecta) 
punctului de vedere unilateral a! 
cărjei lui Bainville: „Nu e vor: 
ba. spune d. Thibaude!, de a Im- 
părț! după ariicutaj{ilie naturale ale 
obieciului de împărți, ci după ar 

ticulajiile nalurale ale in ereselo: 
care lac Impârieala”, „Ideia ge 
neraiă care stăpineşie cartea lu! 
Bainville e că vechiul regim fran 

cez a șiiul să meniie o rn e 
deziinală, pe cind regimurile ac 
tuale au Invorizal primejdia ces 
mal mare pentru Franja, anume 
unitatea germană“. „De ce spune 
d. Thibaudet, rajlonameniui pria 
subieci, cu excluderea .rajiona: 
meniului prin obleci?" Era in fi 

res lucrurilor să se facă asilei 
impäricela. Qermaänta a putul fi 
oltadată desbinată prin religie ai 
polliică. Dar acum toleranja rell 
gionsă domaezie in Europa şi viaje 
poiilică a Germaniei, după ce e 
desbinal-o, a unil-o. 

„Dacă Împărțeala dicială de lu: 
leresul englez, impârieala care 
desparia irmo! de contiaen, e 
reuşi! într'o oarecare măsură, aste 
Une mai ales de viclenia și dibt-: 
cia brilenicâ? Nu locmal, cl de o 
siare de geogralie polilică care 
favorizează astăzi Enagiliera”, la 
Germania, dealtfel, impărieala Ire 
dijională engieză n'a reuşi!, ialoc- 
mai ca Îimpărțeala tradijlonală ` 
francezë. 

D. Thibagdet îşi alirsegie ast 
fel articolul: „Interesul frances e 
avai impotriva lui einogralla dacă 
nu geograiia, pe cind sisiemul 
iradiționa! engleza (al debușeuri. 
lor, şi ai acapurării litoralului) e. 
avul peniru el cel puțin ginn 
grafio“. 


Neova Antologia (lanuer, 
921) 


Senetoru! Chloppelli -losl pro- 
fesor de Isioria Filozofiel la Na» 
pol! ai antor ei unul recent studia 
anupra Griet cugetări} moder- 
ver — publică un articol în care se 
ocupă de Actaala criză civilă. 

Oricine cugetă mal adinc la frä- 
“Îniarea omenirii în prezeni, își 
va da same că, în afară de ech- 
derea energie! vilale produsă de 
„&zbolul mondial, - și în efară de 
crescinda tendință de-a consuma 
fără a se intensifica prodaci!e, care 
irebue să sallalacă şi ceriniele 
mările şi să pună la loc cele dis- 
truse, — soclelolea oceldeniniă în 
special lrăvgle, o parle sub! te- 
scarea răcpindirii bolşerismulul, 
inr restul subt mirajul fericirii vi- 
iloare ce ra veni tocmol prio nova 
organizare socială precoalzală de 
Comuniştii Rugi 

Asa der criza prezeniă este pe 
dcoparie economico-sacială, dar 
podealiă parie este morală, şi aici 
vin! de aplicat remedilie cele mal 
elicace. 

Care siat aceste remedii ? 

Din complexlialea lor A. alege 
pe cel mai cileace (dar poale 
focmal prin ecensia mil greu de 
aplica! îmediu'): Bienuarea erce- 
slor Materialismiului modern prin 
reactiunea ldealismulul | 

Căci dacă etit Barghezii după 
Sp. cil și eri dociailşul, au rèu 
ii în parte să creeze liberibiile 
sociale și economice ceie mal 
largi, și nai și alți? nu omis de-a 
le asigura pria crenreu unel noul 
org de cdecajle morală și spl» 
rituală, în stare să renovreze reul- 
menite guiipicie şi socleiațile. 

În crearea acestui nou conjlaul 
ideni şi c'wviilzaor în acel celtu 
enre sic personeliialeca umană, 
“manc'pală a:i prin evolujia eco 
aomico-zoeiaiă, vede A remediul 
cel cu auevăral elicace, penira 
revenirea la mersul normal al U» 
menirii Deoarece, —eceu „mollină 
a recenlalui războlu internojioual 
nu se poale endzi leci doar prin 
prevederi economice şi prin acor. 
duri puutice ; ci ina primul rind, 
Prinir'o renovare a spirliuiui laal- 
viilor și popoarelor, prin r'o (gë: 
nducore mod și oda a vimant- 


140 VIAŢA ROMINPASCĂ 


1! suferinde. Numai prin acest 
aci Socletaiea Nalluniior va pu: 
ea să se așeze pe bare solide pi 
să proceadă lemelnalc la opera de 
reclădire in mijlocul alllor uriașe 
prăbusiri” (pg. 6). 

Numai lalăturind nevroza mo: 
dernă” a ctaselor de sus (P. Jane!) 
şi mizeria economică din cele de 
jos (]. M. Koynes), omenirea vo 
putes Drei dia nou spre Scopul 
cel mare ni Umaniiăţii, rau ES 
iru subjugarea Naturii (U, . 
pardi, „Ginesira”) printr'o adeva- 
rală colaborare spiriluală a tuin- 
ror lorjalor vii şi eficace din o- 
menire, 

„Peniru a shiva Lumea nu-i de 
ajun a o subjuga:; căci chiar şi 
cind revroluiin soclalisiică va fi 
rezolva! problema economică, opt, 
gwind bunul iral comun, prin æ- 
centia nu va Îl rezolva! problema 
geacrelă a Vieţii, care depinde 
mul mul! de condijille interne de: 
cit de cele exierat, ale filnje! 
noastre”, 

Să se diminueze excesul Bot, 
vismului și Piecanizării vieții mo» 
derne („care în ultimul limp de- 
venise pur ug ol Forjei, cauză 
generatoare a luluror egolsmelor 
individuale, sociale și naționale”) 
— și atunci omenirea își va re 
găsi punctul de sprijina astăzi de- 
pissat. 

Ce esie mal gror încă, e faptul 
că noli reorganizalori al așezării 
sociale, desconsideră remediul 
propus de A. și din această cauză 
„relorwa tocială pe care o preco- 
nizează Socialisti, luloc de-a duce 
omenirea lu © anomalie civiliza» 
lonre, so ta rezolva în mod lalal 
înie'uu războlu ul lulurora impo- 
iriva tuturor”, Mal grav ca orice 
Însă | se pare exciunirismul pro 
lelariatului comunisti in care nu 
trebue văzul aliceva decil perpe» 
tuarea uubi (org agravraiă, a Ma- 
feria'isoiului care-a don omenirea 
la tibucalrea Kărboiului inietne 
lonni 

>e scapă adesca dia redate că 
aceesiă criză prezeulă e prea pro: 
lundă spre a putea îl rexolvală 
de-o sigură clusă socială, -Pros 
lelariu! ori burghezie. dalvarea 
bu posie veni decit pria colabe: 
raren lor iniru reinăițarea bine- 


făcătoare a „valorilor morale, idea. 
Matice” cu iolul decăzule. ŞI la a- 
ceastă grandioasă huerare, „esie 
chemată ari Şcoala, Biserica, Fa. 
milio şi Pressa; sini chemate toale 
spiritele libere, loli oamenii cu 
tragere de Inimă, loaie Sislele fn- 
iolepie și luminate, toate Popoa. 
rele care înlelen să facă paria 
Wa comună familie umană“, 
Cu ocaziuren morii fostului 
Cancelar german Belhman Holl- 
weg, renaloral A. Cirmeni publică 
arlicolol Responsabilii Ră:bola: 
iti, spre a vedea dacă, ai Întru 
cit e drepi ca el să De lrecul de 
Istorie printre autorii Războtulul 
Mondial. e 
Interior, desigur, genitulai Bia- 
mark, mal puțin obit decil insest 
Billow, Bethmann ramine loiuşi „un 
braY'umo” cârnia | se poale im- 
puta cel mall lipsa de energie și 
prea marea credulilale. Cu aceste 
defecte (desia! de Orare peniru 
ug ce ocupa şi mal ales în 
914 1), ne opare ei la imprefură- 
rile cele mai crilice ale Cance- 
larialulul său și ele n'an putul fi 
atenuate de alie framoase cală, 
dintre care poala cea mei evi- 
dentă cra dorinja de Pace ai de 
înlăturare n contiiclelor armate in- 
ire popoare. Acesle predispozi- 
luni le-a arăla! deia inceput (cind 
tocmai se desbâlea chesiiunea o: 
cupării de căiră Ausiria a Bosniei 
Merzgavine!) şi ele au fost în asenil- 
mentul Împăratului despre care 
Cirmeni spune; „Acesta, Incă de: 
la urcarea se pe iron, dăduse do- 
vadă de spirit impăcluitor, convo- 
tind la Berlin cunoscula Conle: 
rință Înternejlonală peniru legis- 
Jafiunea socială“ (pg. 186), 
Bethman Holiweg siringa rapor- 
toriie de emicijle cu Rusia și face 
tot posibilul să găsească o caile 
de mulțumire a Aanitel care. loc- 
mal cerea Germaniei incetarea 
romstruciiunilor navale („Angiia, 
bâtută de concureuja germana pe 
cimpul indusirial, se temea myli 
de același concurența pe cimpul 
navel, în cere socotea că era coa- 
ege e imperi | bri- 
me primaiul cu orice 
at 
H urma vării aceslor 
jralaiive Belhmaa Holiveg tâmase 


Ca REVISTA REVISTELOR 14; 
ER, Mt 


Ioins de amiralul Von Ti- — 
n'a avu! curajul -ă se Pe maori 
energia necesară să sahimbe ra- 
dica! poliitca germană față de An» 
lia. Slab cum era „pedeoparie 
ăsa eh ireacă polliica navală im- 
puot de Vas Ee 2. pedealiă 
arie coniiang polii sa e 
N (pg. d å Weg 
esnonsabil dec! de izbucni 
RAbalulal ñu poale Îl decit wë 
cil poale fi acuzal de slăbiciune, 
Ingenbilale și lipsă de perspicael: 
lale diplomalică. Căci BRECH GET 
Țăduritart” al Izbuenirii proa neno- 
rocitel conflag ajtuni europena au 
fost In realitate canducă!orli po» 
Mticei aus!'ro-unpare” (pg. 197)-— 
de care Cancelarul german s'a 
lasal Indus în eroare, Preocupajt 
de nona bârieră ce/ punea, în cà» 
lea spre Orient, Tretalul de Ba: 
cureşii și în acrlași timp de agt- 
taținnlle pannlaviste dia i det ta, 
casi de noua orieniara politică a Ree 
minie!, - guveraaalli anstro-ungar!, 
In frunte cu Contele Berchio:d, 
încep să Insulie Kalseruiui teama 
că expansiunea în Orient esie pe. 
riciiială ; și impresionează și mal 
mul! panica lor prin atenialul Are 
chiduciior, pe acel Kaiser care — 
ia misticismul său — stima pe regii 
ninar Diviniiate si rare îndată A 
pi rdu ca iviul minţile“ $ 
We ascultare, ; Set, 1509 
pulu: reacliona Cancelarul, 
De dejucind pe Berchiold (care 
voia să mnireneze Germania in» 
tr as or sirep Ss are Monarchia 
ar Îi eşli.. consolidalá), fie poto- 
iind elanul războinic al generatie 
lor din enlournge-ul imperial, N'a 
lăcul:o şi a continuat a crede în 
neu'rolitalea engleză până în a 
cincea ul care-a premers declara» 
rea osiiiliăților (deşi ambasadorii 
ermani H ielegraliau realialea 
ucruriior |). lar cind se văzu in- 
vels! în așieplărite sale, avu «stin» 
găcia de-a declara ambasadorului 
englez: „Dar co? O să ne dacia- 
Fall războlu pentru-nişte Chi/fona 
de Papier ?* — irazi cit se poala 
de nenorocilă, de care au uzat a: 
poi predicaiorii Injelegerii tacind 
să se cr că Beihinan Hollweg 
ar fi rostii-o într'un discura bine 
chibauit la Reichsiag* (pg. 190). 
Tot lipsit de energie s'a arâial 


> 


142 VIAȚA ROMINEASCĂ 


2 at PCA ee Mt E, RE INI 


Cancelarul cind n'a ahul să im- 
"pună gurernolui din Viena să dea 
Ae bunăroe |inulurile ce aparii= 
neau l'alisi spre a o airege de 
partea Pulerilor Centrele, deşi o: 
ți! el cit şi Kalserul au ialerveall 
în acest sens (pg. 190), 
Odot rărbolal în curs, prin În: 
săşi forja tacrurtlar, militarii avind 
recăderea, n fost usor generalilor 
indenburg și Ludendori să-l inlă- 
ture dela cancelariol,dapăce fără 
sola luf — consimii la declararea 
șăzbolulal submarin fără crulare. 
a 1917, Belhman Hoilwega: rre 
irase în Castelul din lHoheninow 
unde se născuse (27 Noembre 
1856) şi unde muri (5 lanuar 4921). 
la foli acesti pairu ani n'a dat 
semne de viajă decil o singură 
dată: alanci cind s'a oferi ta los 
cul Kaizarulul, cerul de franco- 
engla]!, co mintsiru responsabili de 
faptele suveranului său lrespon- 


sabil, 

Doutache Rovue, (1, 1921). 

Zibert Hoas, Argenlina, Râz- 
bolul a pus inir'o lumină neas. 
teplală mal cu samă linerele ärt 
de origină colonială, cum e Ar- 
gentina, care a căpălal azi greu: 
laica unul siat avut și s'a afirme! 
ca o ară cu prestigiu” la recenia 
conlerisjà dela Oenua. Aulorul 
stabili de multă vreme in Bue- 
nos Aren, incepe un siudiu esu» 
pra imprețurărilor din noun së pa: 
trie, aşa de modestă la origine, 

Peniru Spania de odinioară, Àr- 
Jentina ovea o valoare secundară: 
un fel de etapă in drumul spre 
Peru, cind volia cineva să evite 
furtunile cepulul Hoarn ori pri: 
mejdia de è se îniiini pe mare cu 
pirații. 

A gealina n'aven aur ca Peru, 
toluşi încă de pe alunci se lăcură 
într'insa culluri întinse de pâmint, 
şi oreşe: după modelul din Spa- 
ala se ridică la 1607 o universi. 
tate iesuilă în Cordova. Pe lingă 
funrțronari, marinari, am lolaji vg: 
merciali spamoli se adună cu vre: 
mea o populajie eterogenă, mal 
ales evrei lzgoniii din Porlugaiia 
- și eceşiia ltansplaniară elci 
vilaja modernă european. Dar ti- 
slonomia populară, majlonală, o ca” 

aiă Argentina abia după ce ve ivi 

orul, lol ce obirşie curopea: 


nā, al cimplilor Pampas. Acesi 
„gaucho“ original duce pănă ami 
veja primilivă. nomadă, hrăaia 
du-se cu pjulorul animalelor säi: 
bătăcile ale siepelor. 

Valoarea economică a acestei 
viejuitoare omeneşii este nulă. la 
schimb el este au'o'ul unul folo- 
lor Interesani, care împrumulă Ar- 

enlinel culoare şi un caraciee 
specilic. Penlru gaucho nu exislă 
lege. aulorilate orl biserică. Are 
un cod propriu și o formă de viajă 
religioasă specială, 

In Argentina lipsegie celace se 
chiamă ia purilani „colour-line”, 
Des! linsesc vinălorii de piei ro- 
şii ori tribunalele de linṣsre, Àr- 
gentina dle lotus, in mai mare 
măsură deci! Siatele-Uiniie, o țară 
a omului alb. Temperamentul sud: 
americanului prezint mal mulă 
înrudire cu arla dech Americanu 
din Sialele-Uatie. 

După sculurarea jugolui sbanioi 
— pe o chestie de onoare şi dem- 
aliate — in Argentina urmă og: 
pech de intrigi politice, de pro- 
nuncinmente şi loviluri de stot 
pănă Ja diclatura lul Don Juan Ma- 
nuel Ro:as. 1855, Dele căderea vio: 
lentă a acestuia, in 1852, conliauă 

ānō az! regimul liberal-democra 
fie lp european, cu mulie apro- 
pieri de constiluția Siaielor: Unite, 
„Republica“ a eșit, nu din evolujla 
firească a imprejurárilor, ca tn 
Elveţia, el din GE peniru 
un ideal politic à aci. 

Pradana R. F. Kaind! dis 
Grez işi pune înlrebaren, dacă e 
bine ca Ausiria să înceteze poll- 
lica de alipire ln Germania, Au: 
torul a mai publicat, în aceiași 
chesliuae, un sladiu în 4920: „Mia- 
iuirea poporului german în ajuaul 
cstasirolei*, in care dovedea ne- 
voia unei uniuni imediate a "gin: 
rer Germanilor. Dacă revine kg: 
cum asupra problemei acesteia, 
o lace in urma rezultatului ne: 
așirpul al alegerilor din Oe 
lombre pea'ru Landtag, cìad par- 
tidu) poiiic al Oermanie: Mari 
s'a dovedit Impopular. ceiace au 
se explică altfet decit că idele 
n'a påiruns deplin ia popor. Par- 
tlueie politice ele singure au sloj 
desiul de edilicale asupra lucre“ 
lui, Până şi în cercurile 


triale din Asstria, se e 
Se, ari unlunli, 9:2229, M 
uşi nu este alf mijloc pes- 
tru a pactfiċa Puropa decii eet, 
ie ajutorul nostru nu se poale 
e ordine“, aice Kalandi. In scurtă 
vreme se va balcanira tol conti- 
meniul, bolperismal va pătrunde 
pănă ln Ocean. Kalndi nu gănegie 
nicto coniraricere inire nhzulnjele 
sale nalionale şi între Inleresele 
uropel. El concepe înlălu un mare 
ter toriu economic, cu reunirea rue 
turor porțianilor dereniie a:l ne- 
ermane, și cu drum la Marea 
i caoră și Adriatică. După aceia o 
ederajie genetglă europeană, Au: 
forul insistă asupra nevoii dea 
se urmări in practică scesle idea* 
Wert, chiar acuma. O aminare in- 
EH să iagropi ldela peatra Loi - 
tauna, 
se găsească onare lo- 
ealiori în piane? lntreba: 
rea nu-l nouă, însă profesorul O. 
Kropf din lena D dă o formă mal 
modernă și mai şiitațilică: „Con: 
Au le planetelor, zice el, sin! oare 
asa nelură, facii să poală lua 
naşiere fiinje, cu care să comu- 
nicâm de pe pämini ?* Knopf ròs- 
Punde ` au". Comunicsjia cu lọ» 
Cullorii cerului esteo perapeclivă 
d DS de indepărtală casi acela 
ale vr 
dramei >. codală planeieie din 
nje organizile ca cel 
Pimin! nu se află în nici che 
ceresc, Pornind dela un protolip 
comun, viețuitonrele piminlalui au 
suferit În curs de milioane de ani 
o serie de lrensformări zoologice, 
care sub! acțiunea unel succesi: 
nui asumile de 'mpre jurâri deier, 
minale eu produs in cele dia urmă 
ST zisă „homo sapiens“. E greu 
închipuit că aceleaşi împreju- 
rări se vor mai ialitnl vreoda!ă in 
SE fei. Omul nu se mal poale 
Şzvolie e doua oară nici pa Dä, 
mini, dară mite inir'an corp ce» 
siat pad Die de crisieniä 
e pro 
i noasirel i ctg tă 
SF să odmilem că arfi - 
Insușiriie sulteleșii ale eg 


Să cu tolul alele. Ci 
wo Area să stabieșii ber aie ma 
P “inele giubului nosiru, e ab- 


REVISTA REVISTELOR 


f 


143 


——— 


surd să ne inchipuim că oamenii 
din ceruri au să albă despre lume 
aceleași imagini! ca noi. | 

Dar iarăși, să presupunem şi ab- 
surdul. Să presupunem că erter 
ființe la fel cu noi, ca acelaşi at, 
vel culiura! ca nol. Un schimb 
de vederi ca el ar fl însă abrolei 
imposibil. Ca un proleciii să e 
jungă buniooră in lună admi- 
find cè nu îniimpină nici o reris: 
lenjă in aer are nevoe de o 
viteză inițială de Li kim., pe cind 
Cea mal mare viieză azi este de 
1 kim. Tot așa, radiogramele. Scla- 
leele ejecirice sirăbai ce! mut 
douăzeci mii de kim. Până la lună 
sia! „Însă vreo 3780)0 kim. inr 
până'n Marle 75 de milioane! 
EE Rundschau (Aa. 

,4). 

H rmann von Rosen: Coopera- 
tivele în Rusia de azi. 

Cu oală piedaca, ce o arunca 
pi ech iris! în calea dezroltării 
cullurale şi economice a Rusiei 
aceasta a căulal Yeșaic, ln ulrimul 

de ani, să se modeleze după 
ärile occideniale. Dela 1918 s'au 
ācui În această d fecjie progrese 
şi mai însemnale. lar speranța că 
şi de acum inainte lucrurile se 

ivor schimba lot în bine, este im. 
drepiăjiiă de turprinzăloarea Te. 
foire a cooperatirelor săleşii 

În Rusie, pânăla sfirsitul venci 
tul irecul, cooperalive de proda- 
cere nau cxisial, însă zubi de- 
numirea de „Artel* ființau subi 
Nicolae | nisie asociații solidare 
în! e lucrători, care au Inlivențai 
în bine asupra Individului, mai a. 
dis în . meseriile, unde candijia 
SE era clasica şi incre- 

Cea dinlălu asocia le 
sum s'a ialemeial ri d După 
1914 greutățile de aprovizionare 

lranspori au sitt guvernul să 
incurajeze cooperalivele. Avintul 
cel mai mare insă ij luară uces- 
tea în arma rerolujtei din Marte 
1917. După o siaiisiică engleză 

probabil că mişcarea a cuceri 
toulă Kusia. Centrala din Ucraina 
„Daleprowsky zou," este repre- 
zeniotă al în Beriin, unde fate co. 
menzi de sule de milioane. 

, Fără Indoială, progresul acesta 
economic iși găseșie expilca- 


144 ke VIAȚA ROMIREASCĂ 


Ha Intăla în forjele lalaule ale 
oporului liberal. spal În psicho» 
an Rusulul, deprins zá Iresch 
sc deta apalle la Impulnivilaie. 
EE dela guvern, suprimind 
băncile şi intreprinderile particu- 
lere, pe acțiuni, an lbrimal și ei 
an nov progres coaperatire lar, În+ 
păduindu le să se ocupe cu co 
merjul mare si cu băncile. 

Lipsa de utilaj agricol și greu» 
Ville muncii au silil pe lran! să 
se organizeze “și iu cooperalire, 
eoniribuind la cristelizerea unul 
sistem agrer nou, rezulia! din hags 
sul anulu! 1918, care sinlem a in. 
trecul cele mal indrăznela visuri 
ale lui S'olynin. și l-a pus pe Le- 
ein inio niunție lragicomică: 
căci pănă la 1913 abia 5,7 milioane 
de |âraul |recuseră la propriela- 
tea priva ă, pe cind în 1919 da mal 
pulin de Si la sută din pâmiatul 
arabil se găseşte in proprietatea 
pariicalară. 

Cu csraclerul lor anticomunist, 
dar neliind nici cu socialismul u- 
alateral, nici cu individualismul 
megraciic, cooneralivele vor dal» 
pu! și în viilor, oricare va îl con» 
alitupa politică m Rusia, 

E. Jenny: O revoiuţiune cco- 
„omică uulveraală, 

In relațiile internallanale dina- 
inte de râubolu ţările cu indunirie 
bogală exercilau o suăremajie e: 
canomică neiigăduiță, inirucitele 
posedau capilaiurile şi tot ele lic 
sou şi-prețuriie, lar siatele cu ma» 
terii prime ereu nevole, din prie 
cina concureniii, să songe pe 
cumpăretori ch ar la ei acasă, Ma- 
rile cişiiguri rămineau asilel in 

ile capitaliste. 
apă incă lagiute de 1914se ob» 
sertase onrecere acâdere În pro» 
ducția materiei prime, subt torma 
anci lupte inverzunate incinsă ia» 
Ge slaieie inuusieiale pentru aca» 
paratea izvoareior importante de 
producpe ale glabului. Så ne gia- 

dim uamsi la regiunile peiroliiere, 

o cârur tendință generală de cap* 

we vu puțin a iuliucajal mai ia 

rimă ai ponlica jariiur, 
Kuzboiul însă a schimbat com- 

ES raporturile, Canlhiaiea de 

nurk eaiseme, precum și posi- 
roaucere Conti- 


He t 
Dilitajile tor de E eg aere” 


mud a li după îi 


ejos de cerințiie pieței dia tim- 
ai le normale, De aici o goană 
nebună după ele, şi o suferință a 
culă din cauza scăderii bruce a 
oferle! ai a urcării dinir'odală a 
preturilor, căci wcumpotea apasă 
acupra consumului, impunind po- 
posrelor resiriciii şi reduceri la 
cheltueli. Însă micsorarea capaci- 
WU) de consum şi cumpărare face 
[a rindul ei imposibilă normaliza- 
rea industriei, ale cărei cereri 

ovoncă vesnica urcare a cosiw 
ul staterilior prime. 

Este evident că tenilurile cele 
mari au să intre de acum în mina 
producătorilor dd malerii prime 
— coasiatare fâcală și la conte- 
rinta din Bruxelles de căiră Eire- 
jia — lar țările indusirisie, bogale 
altădată, su sä sârhcească. Feno- 
menul va area recercuţie și în si- 
tuația politică. Deja azi Argentina 
şi Statele-Unile au ajuns, dia state 
tribatare, creditorii cel mal ca 

estigita, pe cind Earoza a căzut 
E pindul debilorilor. 

Ţările vechi, parlăloare de cul- 
tură intensă, au să devină deci co 
vremea nlyle imense ateliere. pxo- 
cutiad ca niste colanti, pe un prek 
derizorla, comenzile generoase ale 
țărilor inopolme. nirâm Ir og: 
pacă. In care odulă ca relniiva 
demonelizare a ladasiriel supert- 
oare vom avra lengmenal unei ra+ 
pide dezroliäri culturale in țările 
ma! linerz, agricole. D 

In eroica sa liicrară cu pri- 
vire la isioria cullurii în Dane- 
marea”, Arbert Drestaor se ocupă 
în amănunte de publicajla receuiă 
a lui Wi'helm Anderstu (Tider og 
Typer ai dansk aandsHisiorie), în 
care cunoscuiul proicsur dia Co- 
pemhaga dă o cipunere sistema 
ticà a istoriei leralurii daneze, 
Gecind să relasă elèmeniele e! ca* 
racterislice, nola generală suile. 
tească e najiunilor germanice din 
nord, precum şi caracterul spect- 
lic al poporulul danez. 

la volumele apărute până acum, 
prima perie o iatitulează ai „E- 
Tasmus", a duua „Gocihe”, caci 
Andersen face imiâiu ua studia 
general asupra humamamului, dela 
inceput până ia sec. 184ga, ciad 
humanismul lailaesc se lasoaează, 

ca să He piep: curentelor din see: 


iĝ-lea, adapiindu'se, popularizin» 

deep, ralionalizindu-se, şi frans- 

lormind polihislorismul academie 

într'un enciclopedism folosilor, Cu 

alle cuvinie, Andersen face mono» 
rella humanismulul în hotarele 
| germanice. 

În sec 19-lea Winckelmann, 
Lessing, Herder și scoala filolo- 
gallar din O5i'ingen dau humanis- 
malul danez o 'inclură grecenecă, 
Oocihe îşi crease dela un Idea] 
și lăcuse din el o folk creatoare 
de mina întăiu, adapiinda.l la ne- 
volle culturale germanice. Mediul 
acesla dădu aljă orientare şi lal 
Oehlenschlăger. Humanisma) ele- 
xc apare ca o reactiile în conira 
clasicismului lalin al |ărilor ro- 
manice. Sin! cunoscule legiturile 
tul Schier, ihe şi ale roman- 
ticilor germani cu poetul Oehlen- 

d Kier: Brindsled, 
7 


S poeta Friede Bruun, cu 
sied, Cazul lui Thorwaldseneste 
si cunoscul, 


O perioadă nouă se deschide cu 
LC Heiberg, cînd în ialacurenle- 
lor nul, humanismul pierde contac» 
toi cu masa poporulvi şi se aris- 
locralizează. Madvig face ucumdin 
Doaioaie o disciplină severă. Na- 
VHanaiistul Gr ndivig ia poazijle in 
conira idealului general omenesc 
după chipul lut Goethe și Hegel. 
Apare acum personalilalea serii- 
jorului de povesi! H. C, Ander- 
sta. Humanismal iniră în faza de 
descompunere. alirmă acum 
Sören Kierkegaard, Jullas Lange, 
Georg Brandes. n cărul persons- 
Digie revolullomară se pronunlă 
În consira cureniuiul religios, lup- 
tind cu pasiune Ponta ubertatea 
ideilor, indreptind spiritul public 

căiră critica modernă și proble- 
mele şiilujilice ele -apuzului, Ju» 
Ind de model pe St. Beuve şi Tal. 
me. la liiozoliz se impuac figura 
lui Haraid tiăliding. După plerde- 
rea Schievvig Hul=telnului, Dane» 
marca se lasă lot mal muli lulu» 
enjasă de Franţa. Cullura ilerară 
cișugă în amploare, poemele lui 
|. P. lacobsen «ridenţiază în slir- 
gil maluriiaiea limor, gemul de 
pariecțiane al aliiuiui ariistic, 
Andersen anniizează inllucalele 
humanismului până liralu la Hen- 
rik Pomoppidua, Holger Drach» 


REVISTA REVISTELOR 


145 


menn, Karl Sjellerop, Johannes 
D. Jensen ai Sophus Michaelia, 
Das Tagebuch (An, 1. Caet49) 
Înir'an Apel citrä' cel din Pra» 
gä Ş'eJon Grossmann, directorul 
revisiei, caracierizează tensiunea 
pervoasă, la core au ajuns rela- 
Mile de ozi dintre guvernul ger- 
man și cel cehoslovac. Precum se 
We, noua renublică s'a angajat 
ela inceput înlr'o polilică vădit 
as'ilă intereselor permane, şi in- 
dărălu! acesle! pollilce se simile 
mina a dọva personaliiili aproa- 
e lo! aşa de see unul este 
ari Kramarsch, fost candidal la 
scaunul prezideniial, implica! mal 
demult Lorian proces de înallă 
jrădare în conira slalulul nuntra- 
maghiar. şi nepulind deci nici azi 
să uite seniința cela de condam- 
nare la moarle. A 
Dar Kramersch face în ra: e 
socolil o politică personală de r 
bunare, lrecind pesle interesele 
sialulul său. Vrea ce Oermanii ağ 
Joace azi în stalu] ceh rolul, 
care Cehii Îl jucau eri În sialul auss 
triac. De asemenea, zice Gross- 
mann, Kramarsch lot din Inleres 
propriu a iralai al cu generalii 
ruşi conirarevolulionari, Incepind 
cu Denikin, şi sfirsind cu Wran- 
gel, căci cnuza adevărată a poli» 
cei sale de consplrajie, pentru 
care a irimes în Siberia alilea mil 
de 'eglonari ceh! nevinovali, era 
faptul că devenise, prinir'o în u- 
Tăloare bogală, marte proprietar 
în Crimeia şi deci era Inleresat 
la prăbuşirea bolșevismulul, 
arienerul såu esle Holoweiz, 
minisirul de externe, a cârai poli» 
lică este incè şi mal primejdioasă, 
Cehoslovacia a mosienii 4/5 dia 
ladusiria vechei monarhii, ladus- 
trie creaiă uprocpe exclusiv de 
capitalişii germaul, lar 75 la sută 
dia debuyeuri se găsesc ia Ger- 
mana şi Austria, Insă Hotowela 
crede că produsele indigene su 
să cucerească piejele lumii. De 
aici o samă de măsuri de import 
şi expori, care vor insirăiaa sia- 
fain ceh piejeie cele mai sigure 
de deslacere. Un exemplu peniru 
poiltica lul Hotowenu: Cehil se 
angajaseră să procure Germanted 


O mie de vagoane malj peniru fa- 


brical bere, lasā comisia cehă a- 


30 


145 VIAŢA RONINEASCĂ 


nun!ă acum că nu poa'e livra decit 
Jumâ!a' e. Ceanlalţă jumăla'e, nece- 
sară nlimeniări!, o vor livra la as 
nu! cu pret ridicat. 

ŞI cu jonie ss'ra, zire Gros 
mann- Cehoslovacia nu poele lrăl 
pe piclo- de rizhilu cu toti vecinii, 
dimao'rivă cu Qormanii me Inte» 
rese comune ch'ar şi În chesHa 
Silezie!. Acensiă provincie ml: 
nind Oermaniei. Ngahu! er va Ire- 
ce ca şi pën' serm în Bavorla și 
Sozonia, în sch mh cărbunele va 
veni In Roemia. Minele devenind 
însă o'oneze. prnduciia dr câr- 
bune va scădea Imediat: lasă că 
90 În sw'ă dia Ingineri şi funcţia» 
nari sini germani, dar holonizarea 
înseamnă deranlarea indusiriei care 
bonilere din io! cenirnl Europei. 

Sint cunoteule rxceseie de dá- 
unăzi ale „ivalonarilor* cehi în 
contra populnllei permear, excese 
soldale cu vârsări de slupe, şi Ins 
chelete prin ocuparea clădiriior şi 
Instituțillor germanae, cu perseculii 
în conire Evreilor şi prin răsture 
narea monumertilul împâra!ului 
jose!.Flziolopul ceh Emanue! Radi, 
unul din conduciturii partidului res 
elisi, bărboi cu multă autoriale 
morală. des! pulin e eg a pu- 
blicai în „Cas* un nrlicol, în care 
a ve zielt demonstrațiile din zilele 
acelea și pe care îl reproduce 
„Das Tagebuch" la Cuvini Ii- 
muril. 

.Demonsirajiite, zice Radil. pon- 
lẹ că au trecul,insă clue culenză să 
spue că n'au să mai vie, mai cu 
samă ciad celesti articolele rusis 
noese d'a „Narodul Poll: ka”, „Na- 
rodai Lisiy“ şi aliele?, Get jars 
naiele cehe... Găsiţi numai insti- 
galori (erbei, care n'au curajul să 
ia asupra lor rêspunderes, desi 
spuna că a losi jignit sHiwtul lor 
seniimenat naponani . Unde- dra- 

oslea cehă pentra aprunpele ?.. 

a împrejurarea sia ev ou polsă 
merg cu opinia phi, A" a Cebi- 
lor: nu Uu in numele clio! o0» 
meni subscriu acesle cuvinte, dar 
simi că exprim in ele cuutinyerea 
celor mal buni tii a puporului 
motru, cînd sic: pe cel Daun Ger- 
maul, morji ia tocul lupieler din 
zilele scesiea, Eu util cunusc, ias 
să intr is au losi oporni con» 
ceiâjeull mel, trapi mei, lor cel 


care l-a alacal, a a'aca! moşleaal- 
rea cea ma! frumoasă lica!ă ro- 
pornlul ceh de Huss sl Lait Co. 
menlis... 

An uiiat oare cruzimele colle- 
rale com'se de German! la Lou- 
valn ai Reims? Vrell ap ne facem 
şi nol sino ai în faja lumii de 
asilel de rusine 7.2 

ae inseischiff (An. ||, cae- 
tul 1). 

In iroducere găsim o scrisoare 
a lu! Gogol ssupra romanulul său 
Sullcie Monr'e. Marele seriitar 
rus pune că numa! Puschia cu- 
noşira bine aderăralulcău caracter. 
Puşehin zicea că nimeni nu știe 
să zugrărvrească asa de bine plati- 
tudinea ai Irivialiiateo vieţii, si să 
deseneze cu ellina oulere gollels- 
nea yi meschinăria omului de rind. 
Coracierw: acesin al jut Oogol se 
oglinieşie cu 'oală Intensilatea în 
„Sullele Moarie”. Eroii lui 
ne- s deloc criminali, plalludinea 
lor l-a Impresionat pe Rus mal 
mult decit orice alt defect! a vi- 
jiu. ŞI cine simie scirbë şi repul- 
sie pentru ceiace este mic și be: 
nal, aceia ponedă în sine toomal 
comirariul de celace esie (ege, 
mizerabil şi de riad, 

Dar Oogo! n'ar fi fost în stare 
să zugrāvească ilpurile aceslea, 
dacă nu înlâlişn în el istoria pro- 
priului său sullei. Dumnezeu l-a 
du! lui Gogol o natură cu melie 
laturi. Pe liagă germeni buul, a 
sidii într'insul păcate mulie, der 
şi dorul de a deveni mal bua. Păca- 
tele acestea gratare Oagol le atre» 
cul la rindul său eroilor dia romaa, 
lăcind dia ei nișle incarauții ale 
detecielor sale, adi ag urmarii după 
aceia ca pe nișie dewmani de 
mosrie, uriadu-i, baijocuriaduri, 

Cand lea cet lal Puschia pri- 
mele capitole: din „Sulieie Moar- 
je", Duschiu, care ridea aşa de 
lesne şi din toală inimă, se poso» 
mori Geodata. La slirșit zise ca 
durere; „Voamue; cind te gin- 
gea ce irlsia e asia uoazira, le 
apucă grosza Le” Ougol ramase şi 
ei iucremeaiL Aluuci s'a apucat 
sa mal schiobe, sa mai mulg: 
zească ceva din caricatura aceia 
taageraiă a „dulie:elur Moarte”. 

iat cu tuste lipsurile ei, pariga 
imio şi-a ajuns scopul, inspiridd 


REVISTA REVISTELOR 147 


-eltiiorilor o adevărelă achrbhä şi 
repulsie fală de eroi, atirnind un 
“fel de durere şi nemullamire im- 
potriva woastră insine. 

Si Gogol spune prietinalui, că 
rula-| piresează +crisoaren : „Să 
au crezi ocuma că sini chiar aya 
de râu. Omul nu ca educă numal 
în scoslă, eu am scăpat de delec» 
iele meie numal asa: lrecindu-le e, 
rollor, rizind apol de el, silind pe 
alții să ridă şi ei. Dacă in scrie 
erlie mele ppm pue opmenl vir- 
foont, e penirucă n'am putul să-i 
creez, de oarece pg le semânam 
deloc. O gcifei de carie ar fi rā- 
-məs frä viaţă, lipsită de adevăr”, 

Archiv tür Geschichte der 
Philosophia (Heli 3-4). 

Lugeiz Sien: Locul lul- Tols- 
` el ta istoria fiiozoliei. Tolstol 
~a losi en poel ginditar, un refor- 

molor social și un prole? reilg'os. 
Ca poet și creator, ei esie mal 
mare decit ca om vi gindilor. Cu 
ioste acesiea, locul lui Tolstoi in 
istoria llozallel esle insemnal. 

Care este [llazolia lul Totsiol ? 

Toistei porneşie dele siguranta 
sobleciivă o eului cariezun. După» 
-ce crede fn felul lu! Dracaries, in 
exisiența eului, îl divide intirun 
eg empiric, condijional spalial şi 
temporal și în altul supraempiric 
secondiționat spațial şi temporal, 
Eul empirie este relalir; cel su» 
praempirie este absolut și repre- 
timid În om reseleren clernei di- 
vinităţi, Eul empiric ne dă acci- 
dente de cunonaplere, care derin 
logice numai daturilă exisleajii u» 
aul centru de organizare lu om. 
Acesi ceniru de organizate esie 
iubirea, sau cu un all iermen scene 
Himeniul de armonie, sau Yiala, 
sau încă Dumnezeu. Isloria ome- 
airil trece prin ire: lozc: fuza eu- 
iul empiric, adică laza ammalică; 
fara socială sou de lranrijie şi luza 
divină. Scopul omului esie dea 
kece deia iubirea animelică, la 
cta socială și deg cea socială ia 
acea pură, la iubirea de divialiale. 

bine decil in orice pătura de 
cultură, idealul iubirii divine ere: 
Da da jârnuul luară intåjé- 

Asilei jlindu-! filozofia, care e 
Jocul ini în istoria Lage ole? 

Coacepiilia gespre lume sint 


-cuş al nosiru, şi la 


roduse de două feluri nice de 
llozoll : de rațioaalișii și de ira- 
ționniişii. Tolsiol se clasilica la 
rindul lilozotilor lrajio:alişii, a- 
riică de <entimeni, de fanlazle și 
de roinţă. 

Dar inire lrajionalișii? 

Tolstoi a fosi un filozof de cul- 
tură, de senlimeni şi de viață. Ca 
liloza! de cultură a fos! un pesi- 
mist laj de cultura orășănenscă, 
alăturea de Ant: dene, Diogene dia 
Sinope, Hou-senn şi N elzsche, 
Toţi preleră starea de na'ară: dar 
pecind la Aniislene și Diogene 
din Sinope slarea de natură in- 
seamnă eliberarea de narile 
copleșitoare ele elrilizajiei; pecind 
la Rousseau nalura inseamnă ll- 
beriaie in nalura rustică; al la 
Nielssche liberialea insiiactelor 
animale rapace, la Tolsiol natura 
înseamnă inocenjo jărănească, cara 
nu cunoaste pe Dumoezeu, dar H 
iräeşte.. Ca filozof de sentiment, 
apără însemnilalea sealimentulul 
elâturea de Goethe, Schielerma- 
cher, Humo, Adam Sehmiir, Spens 
cer, Nietzsche. Ca lilozol de viată, 
ei a pus viaja la central filozolici 
lui, nu matura, 

Filuzolia lul Tolsiol nu repre: 
gint o coordonare de sistem, pe- 
deoparie, și pedealia el și atrâil o. 
Valentul cu care a exprimal e- 
ceuslă lilozolle irăă, lace din el 
voces cea mai elocvenlă a lendia- 
telor crestine la trauzijla dela e- 
colul al Xlă-lea in ai XX-ies D 
se aşează in primul rind al filo» 
zulitor l'aţionalizii Anbsicae, Dio» 
geae, Pascal, Rousseau şi Nis- 
tzache. 

Da: junge Deutschland 
(Helt 5-6). 

Theuyur Dëuhige : Alesandru 
Arșipenko. Poetui germaa Dăub- 
ler, de care se vorbeşie na de 
muli, publ-că on ewuziast articol 
despre sculplorul ucrainlan Argi- 
apere Lui Dăubier i se pare 

rmipenko pap ue nou, incit ne 
zice: „Ei nu e nâscul în Kiev, cl 
cărul dia nouri“, Dia nouri o L 
câtul, dar a czul la Paris, ins 
tre elicie şi În aiciierul jul Brine 
Paris pia ër 
simiini oae incercăriie mai nouă 
în aculplura iniernaliatală pari» 
rilană de vre-o 20 de ani iucuace 


143 HAT Sege 


Diubler crede că Arșipenko ar 
D „cel mai Însemna! sculptor ex- 
presionigi*, Nu lolaşa însă credea 
şi publicul dela expozitia Interna: 
jlonală din 1920, din Veneţia. In 
pavilionul rusesc, o sală era con: 
sacrală lui Arşipenko. ŞI efeciul 
a fosi monstru. Dechieert intram, 
găseam sala Inireagă sirimbindu- 
se d ris. În limbajul barcagiilor 
venețieni numele de Arşipeako a- 
junsese egali cu acela de cara: 
ghia: „Ea ag sini Arşipenko” se 
zicea. Cu ssia nu vreau să dau 
drepiale acelui public, incontra lui 
Diăubler. Arşipenko nu merite ri- 
vetele lulurore. El mi se part un 
islentai sculptor In incercările 
de direciii ceja deschise de el- 


Vo subler zice că Arşipenko an 
iubeşte stilul care jine de renap- 
lere și de perioada tirzie a artel 
greceșii, și că în schimb jine la 


i e 


sculptura primiiivă. Dar ai aste e 
tol o imitație. cu all cuvint. Cind 
Aryipenko lance o lemee co rei 
picioare, știm că şi lelt înaripați 
dela Corsabad, dele Louvre, aù 
cinci labe, a nu ne emollonăm 
nici măcar din acer! purci de va: 


dere. 

Dăubier mai alirmă că Chagall, 
Kandinsky și Arșipenko asigură 
ariei plastice ruseșii primul loc 
ie in ario In'ernațională, — 
alirmare mai mul! deci! riscală. 
Căci „nlmenea” nu poale prelinde 
să cunoască aria acluală aşa de 
bine. Pecind Arşipenko e iocarle 
cunoscul, cher Îşi poartă prelulia- 
deni expoziţiile; un Brincos de- 
EN nici au eren ah enpae, 

ubier canoaşte pulia chiar ceis 
ce ebe ennen sa; ate 
consiota a volumal . lu a 
ege „la Kampi um die moderas 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


e - 


LITERATURA. 


Ludwig engrubar, Oe. 
siaha Paria A e E 
"ën Cari W. Neumenn, Leipzig, 
Verlag von Philipp Reclam jun 
Cam după planul concenul de 
Anzengruber, citeva săptămini În- 
pëiniea morți! sale (1839), şi reg, 
Mzat de prietinii săi din Viena În 
edipa din 1890 dela Cotia, se dă 
acu o nouă edi le, populară, deci 
ü adnose și vole, Citera dia 
lucrările ma! slobe s'au lăca! ta 
o Dăt'e,în schimba fost primită co» 
media țărănească „Der Trulzige“, 
E ocum nb indeațunsde treiwi8. 
e lingă poeme dramatice şi dra. 
mele mal cunoscule, se cuprind 
acum romanele din viala dela jară 
„der Schandilek® şi „der Sierus- 
leiaoi”, nuvelele „Dorigănge”, 
„Oreosnslădiisches w. Geiabelles”, 
Neleadrrgeschichien“, „Selbst. 
Ílographische Biätier*. Valoarea 
lui Amceagruber sii in poemele 


anale dramatice. Realismul su a 
| > srenja nsluralisi german. 


ci ua precursor, Piesele 

lui moralizatoare „Dus vierie Ge- 
boi şi. „beave Leul’ vom Qruad” 
9 coniinuare n rechei comedii 
vieneze de mahala o jui Raimund 


și Nestroy, 
Magna, Le rhenalier 

de Lignleres, K. Uhiberre. 
Volumul acesia ne araiă un all 
sapeci al vasculw XVII decit cel 
cunoscut dia iile literate; ra- 
Honalist și critic pasionat yi A 


berila. Cavalerul de Ligalères fără 
& uea calitățile tale Gate 
talentul pselic ale lul Cyrano 
Bergerac. amicul său, fa totuşi 
grațios şi spiriivaf autor de ma 
dridale şi satire. ua adversar de 
temut al lui Chapelaia şi Bolleay, 
un om care a ris de tofi, de loale 
ai de sine, 


ROMANE 


Marcel Prévost, Ca nuit fi 
nira, deux lomes, Lemerre, Paris, 

Un nou roman ai lul Prâcou zus 

ăvind viața din dosul lrontului, 

cilunea se peirece în Oascogne, 
în zilele de noapte sombră ale 
războ alai, 

Eroul, un om bun, pleacă pe 
froal și-și Insă nerasta Împreună 
cu ba cumnul al ei, pe care mal 
Inainle ea nu | sulerea n vremea 
războlului antipatia se schimbă, se 
'ranslormă in lubire - povesillă de 
aulor cu multă poezie. Cu con, 
şilinta păcalului, se spovredese a- 
mindoi preoiului. Bărbatul scrie 
nevesiel, și cu comprehensiunea, ce 
o dau primejdilie, purcă binueşie 
ce ne pelrcce acasă; recomandă 
femeii ca, In caz de rămîne vā. 
duvă, să | la pe cumnatul ci Bár- 
balul moare în râzboiu, insă seri 
soarea lul răstoarnă sulletul vino- 
valei. Cei dol amanți nu se mal 
pot privi în față, pare că moartea 
celui dus il va separa peniru ve- 
cie. Cumaatui se duce însă şi ei 
in războlu... La silrșitul romaauluj 


150 VIAŢA ROMÎNP ASCĂ L 
eegener 


no se aile dnch se ta Înloarce, se 
sile numa! că. dacă se Întonrce, 
o ra lun pe Cen 

Roderich Moairhart, Wieror 
Totentanz, Ein Cegenwarisromnn, 
Vering "Theod, Welcher în Lelp- 
zip, 1921, 265 S 16 M. 

Aulo'ul șia crea! renu'at'a en 
romant) „Nach der Helmat mëch) 
ich wieder” şi cn volumul de an: 
yele „Die sm Wry= blieben". la 
noen +a lucrare xaarăveste Imire 
jură'Me din Viena de eri Co muli 
simi pollite şi soclal, luminrază o. 
dincuriie vieți! de oras, vuetul tes 
ehliar ulița, lunta peniru existență, 
în mijlocul căreia se vede tiriti o 
ovesiă familie de funejionari, Me- 
inhari dă în chip lzbulit Houl ma» 
relui parveni!, schilează mmer to: 
nani figura omului, cure suleră din 

icine siiunlie! echiroge grevă 

e originea sa evre'ască și men. 
taliletea za germană. lnleresani 
tablou al mizeriei an'lor de după 
război, În care alilen existeale 
se prăbugeze sullcieşte şi pier. 


TEATRU 


fons L Rehlisch, /ieimtehr, 
Schauspiel In 5 Akien, Bertin, 1919, 
Cesierheld Co, 120 5. M. 3. 
Rehtisch este un ilnër aulor şi 
o lorță, care promile, Acliunea e 
rilejuită de râăzbolu. Dr. Volce 
[a se Inionree din rpitel, In: 
sdrăvenii la corp, dar cu nufletul 
doborit şi nu-si mal pricepe me- 
diul: nicl pe nevnsiă, nici pe pri- 
eilai. mal pujin incă pe socra și 
fiul acestula, un tip de Unit 
nal şi senl), cum se găsesc în 
orașele mari, irăind din punga pă- 
rinților, dar fără nici un drept la 
exisleală. În conlraei cu acesta e 
a prielinul lui Volckmrg, Leo 
reund Kirsch, om harnic, dilata 
serviculideii soulaliste. Volckmar 
se vede insela Se In pri 
vinja neresie) sale, lemec veșnic 
doriloare de plăceri, | se im. 
pușcă. "olckmar este din gene- 
rația sacritice'ă a războiului, 
enri de Régnier, Les Seru- 
pulos de 3yanara.ie, pita eu irois 
acte 


s: 

Esie o reluare a figurii lul Don 
uaa, prezenia! În fabulă nouă. 
ugind de pedeapsă, după un o- 


mar, Don tuan soseste într'un pas- 
nic orsel de provincie, adus de 
Snanerelle — și acolo înilineşie œ 
fată, pe care Plănieşie se r+ 
pească. ŞI fiindcă Sganarelle fre: 
quenicază casa felei, Don Juan îi 
rimele mun biel de dragoste. 
Srtupreiie are însă scrupule; ce 
să lach? Să-i necinsieascà locmat 
e! casa? Să ducă biletul? Îl dace, 
însă tolodaiā spune letel cine este 
Don Juan.. Dar vai! lala s'e sim 
jit cu atit mai mul! impinsă cătrë 
Don Juan... 


MEMORII 


Margot Asquith, The Aufo- 
biography,  horaloa buleriwoth, 
Londres, 1920, 

Autoarea esle o pertonalilale de 
seamă, o lemez care a cunoscut 
moi bărbali dislinşi în foste do- 
menilie vieții pubilce engleze. şi 
care a ficul så se vorbească mult 
despre sine, Încă înainte de a de: 
seal a doun Mme Asqbilh, Tinără 
încă, a dus o viaj de splendoare, 
celebră, agomolusaă, popalară, 
trăind în mijlocul curselor, echi- 
pagiilor, sinătoare!, lăctad îinriirzit 
senzația. M-me Asqulih era pi ọ 
lorță politic, canoştea ca almeai 
alia aiiten ministri, Insusi viiloral 
Eduard VI! făcea parle din salos- 
neie ei. Curica aceasta de me- 
morii a făcul acum muli zgomot in 
Anglia. A avul un siraşaic succes 
de librărie. Fola auloarei esie 
„priajesa Anton Bibesco”. 


CĂLĂTOFII 


Arnaldo Fraccaroli, DI 
di wiaggio, 1920. Milano, Vilag:t- 
ano, Lit. 7: 

Ziaris! ca mull lademinere de 
siii, aulorul stringe fn aceal volum 
corespoudenlele. pe care le- tri- 
mis ziarului „Corrlere deliu Sera’ 
din călătoriile ce a înireprinn prim- 
mai toate capilnlele Europei, din 
Nord cayi din Orient, 


FILOZOFIE 


5. Sagerat, Philosophie dala 
Guerre e! de la Parx, Alcan. 

Aulorut alacă elirmajiile p ole- 
Dier războiului şi acest lalş dar- 


vintem, ce preainlă războlul ca o 
lege ma'urală. Concluzia sa e că 
+ abolul nu-l docil un aceldeni si 
că valianiie fiind personaliiăl! co» 
leclive ce variată mereu chestia 
păci! perpeltve se pretin! cu ne- 
cunoscule, asupra cărora exe. 
sieula de 3— mil de ani ai ome- 
_alril ng poale decide, a priori, de 
sin! amen'ală'oare rau liaislioare, 

Euge lo Rignano, Psicolo. 
gila dei roglonamanto, Zaniche tih, 
1320, Bolovna, in 8, XXVI 404 
pada Lii 22. 

Esie în realllale ua irala! com» 
pleci de psichologie, abh cărui punel 
cealra! de plecara sa bll in mè- 
canismul rajiobamenlului, şi pe 
care autorul caută să-l] examineze 
reducind vitala psichiră la feno- 
mencle él vlemen'are: manifeg- 
torca tendinjelor alecive şi a e- 
vocaliuntior sensoriale. 

Rinaldo Nazzari, Princlol di 
l ala e (Teoria Cupestiateil 

riro, 1920, O. B, Paravia e Cy 
în 46, 272 XVII pe, Lit. 15.50. 

Canl!ine expunerea ciară și Ine 
Merecantă a celor ma! mari proble- 
me filazoli-e. liniricăpulin crecința 
epiimintică oarecum prea osien» 
latisă, şi prin care butorul ali-mă 
in mod dogmalic supremajlo neo- 
idealismului conlemporan. O gsl- 
lel de stiindine Îl siterie să inler- 
prele:e S mos: epaiten cugeie- 
tea poor filozoli, cum e de exemplu 
è lul Oloberii, ete. o 


CRITICĂ LITERARĂ ȘI 
ARTISTICĂ 


Wiiheim Andersen, TiJor og 
Typer af dansk cands Historie, 
Stscheeg SH er Gylden- 

ske andel, Nurdi:k Forli 
1907-1918. ce 

Cunosculu! profesor de (ierg, 
tură la Universlia'ca din Copen» 

aè încenul iipărlrea unei ruste 
pubiicaii de isiorie ilierară, din 
Care au eși: până acum pairu vo» 
lume, SL eg aisiemaleă a 
atace in cadrul cü- 
teniclor de idei, care au dominat 
spona deslungul veacurilar. Ans 
rsen priveste poposreie germa» 
sice ca o lamilie aparle, cu ca: 
rul el cullera! specìilic, Pen- 


MIŞCAR?A INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 151 


e e a e 


tru nordul Europe! Oermanla joacă 
rolul. pe care Franta l-a p sirat 
pănă azi în țările laline, Humea- 
nismul german de nuantă elină 
e le o reacție îmholri o humanis» 
mulul Jatu din țările romanice, 
Ch ar felu! cum îşi iniliulcază An- 
dorsen rie doch perioade mal 
mari de In'orie caliurală ` „Erase 
mos” şi „Oneiha“ arat care ma 
fost curen'ele de Idei dam'nente. 
Din mijlocul Interesante! lui exe 
puneri răsar porsonalitățila mare 
cane:  ehlenschlăger,Brăndsted, 
Friederika Bruun, "riet, Thor- 
waldsen, Heiberg, Madvia. O Ondt- 
vig, H Andersen, Klarkegnară, 
Julius Laage, Brande., HBitd'ng, 
lacobsen pănă la cel ma! noi 
Poaiorpidan, _rachmann, Orlea: 
rup, lohaaines D. Jensen şi Sacha 
Michaeiiu. ură războiul din 164 
Danemarca repe orice legătură 
culluraiă ca Oermaniu şi ne lasă 
iol mel muli inflaevtală de Franța, 
Bernd Wâichora, Chirus/ache 
Sehaliensuhlite, ai S. 8, Muns 
Chen, 19 1, bei Hago Bruckmana, 
Aalorul a s'rins un album cu fi» 
guri rele'lioare la aria extremulul 
orient. Sint lăelur! cu briceagul 
—în China, un Tel de” ariā popas 
lură. La un colf de stradă sade 
de obicela triisiul, şi lucrează ca 
cultayui, după modele «lrărechi, 
niste denenari, pe care poporul le 
cumpără pe nimic, ca să Împodo- 
bească lampa, lerensira, cåci se 
văd bine puse numai la lumină, Un 
fel de artă din linli fine, fantes 
zisă, vioas, Albumul capriade o 
introducere cu ămuriri, 


ISTORIE 


Professor Dr, Otio Lauf- 
fer, Deutsche Atortâner Im Rah- 
men doulscher Sille (Wissenachafi 
u Biidung, Bd. 145; Leipzig, Quelle 
u, Meyer, 

Au'orul, direclor al muzeului 
peairu isloria Hamburgului, lace 
cu această caile o introducere la 
siudiul unlichităților germane, — 
loaie au în sənsul vasi al is- 
lorlel moravarilor p drepiului, 
ei ia înjelesul resirian de „pra= 
duse eşile din mina, omenească” 
şi care Își datorescoriginacultari 
germene. Lauller dispune males 


152 _____ VIATA ROMINEASCĂ 


rial după scopul avul în vedere, 
De În viaja carnică fie în cea po- 
Îilică. Unele cepitole sini întregite 
cu Ilusiraţii. 
Theodor Lindner, Wolige- 
Schichte, LO Colia, Stuligart. 
Este un manual de Istorie unl- 
versală, în [II mare: zece volume, 
Incă în curs de aporliie, îndrep- 
tăteste sberanla de afi o călăuză 
gură şi lesniclonsă prin lablrin- 
tul isiorie!, Primul volum cuprinde 
| loria veche. Al dolea: origina 
cullurii bizantine, arabe, creşiine 
occidentale, chineze şi indiene. 
Volumul al treilea cuprinde decă- 
deren culiurii arabe și biranilne, 
precum și formarea sialelor euro- 
pent. Al palrulea cuprinde epoca 
dela sec XVIII pănă la stiryitul 
conclliilor, al cincilea tratează 
despre vala de slagnore a orlen- 
iului, înălțarea Europe! și reforma 
germană, al șraselea despre lup 
ele peniru reformă şi despre tres 
cerea la epoca de astăzi. Volu- 
mul el opiulea al moules: Istoria 
Znă la anul 1959. al zecelea: până 
= declarația de războiu a anului, 


914. 

Alessandro Dudan, [o Dol- 
molla nell'arte iteilona, Venti se- 
coli di clvilită Vol, L Dia epoca 
prelslorică până în anul 450. la 
8, 293 pg. cu 158 lusirațiual, Mi- 
lano, Treves, Lil. 25. 

Tralalul din Rappollo n (axa! des» 
tinul politic al Da mallei; dar volu- 
mul de Înță e cea mai cioqueniă 
ferendicare ce sar pulea lace 
pentru itelionlialea Dalmației, de: 
dusă din 20 secole de clrilizajie 
etideni Italiană. (D'Annuzio a spus: 
„Este ocenia o Evanghelie dal- 
matinš, pe care Puiem Jura!”) 


ŞTIINŢĂ. 


Prot. Dr. Rudolt Kaulla, Dia 
Orundingon es Ue:dwertes, Stunt- 
tgar), Deulsche Verlegs-Ansiall, 


Nu-i o întîmplare că orl se in» 
cing oiiieg disculii Ieoreiice asu» 
sa brauigl, Economia polliică se 
să vi ea iniluenislă şi determi- 
nai de evreulmeatele vieții prac» 
Hee, Cartea de lajë se ocupă 
cu chestiunea valorii propriu zi 
sè a banului. Autorul pleacă de 


la consialarea că namal o mică 
parle din suma datoriilor se geg: 
peră cu monedă. pilala în ban! a; 
vindo-şi rolul aproape numat în 
comerjul mărun! al vieții de toele 
zilele. Pasesotul biletelor de ban- 
că, fiind în aceiasi (mp debitorul 
băncii, îşi acoperă datoriile cn 
biletele de bancă. Toil aşa valoarea 
hiriilor-monedă ale statului aliraă 
de acoperirea lor compensatoare 
în raporlurite dinire fisc și pubile. 
Autorul aplică concepția asla şi fa 
valoarea mobedei, ilusirind teo- 
relic și istoric că în stalul modern 
banul reprezintă o dalorie publică. 
Jaire disculiile de Interes practic 
au:orul menționceză chestiunea ra 
lutei laternațonale, cu care prilej 
examinează dinir'un ell punct de 
vedere proprietalea ce o are me- 
falu! nobi! de a fi criteriu tal: 
versal, 

B. K. Sarkar, Hindu oobie- 
vements in exac! sclonces, NI 83 
Pg. Longmans, Greca ei Co., Lon: 
don, Bombey, Culculia and Ma- 
dros, t918. 

lacă fnainiea expediției lul A- 
lexandru cel Mare in lent, ou 
exista! får indoială relatii latre 
lumea greacă şi India. Puniru ba: 
lorla culiurii cale interesaul să se 
precizeze care dinlre aceste două 
civilizații a iulluențal mai Zeiëig 
pe cenlullă. Autorul imprumulă din 

siorie argomenlele necesare Greg: 
iru a dovedi originalilatea şi Im: 
poriaaj|a concepililor şiiiajilice Ip: 
diene. Povestirile lut Plulareh şi 
mărturiile generalilor loi Alexandru 
cel Mare par să recunoască Indi- 
enilor spiritul [i ozolic, talent pen» 
iru chimia tlzhuologică și in genere 
peairu ştiinja aulicaiă. lasá pen 
tiru a dovedi coniribujiile aduse de 
Indien în domeniul șiiințeior e 
acte, lipsesc documenie demne 
de incredere. Problem râmine 
neresoivolă. 

H, Macpherson, Herschell. 
The Socieiy lor promoting Chris- 
tan Knowledge, London, 191o. 

Sint cazuri, cird descoperiri im- 
poriante in asronomie a st ië- 
cute de dilestanji. #Hunáoeră hers- 
cheil ern defelui său "muzicanti, insă 
aprolangiad problemele generale 
lzbuii să descopere planeia Uro» 
nus, ceia ce-l lâcu dinir'o dulă ce- 


di că 


e P 


febra ght hărăzi poslul de astro- 
nom el regelui Angliei, Brosura 
tarm son este o publicatie 


| ave + Face parte dinir'o co: 
ecje, care are scopul dea ră- 
epiedi în larg cunoși!n|i despre on- 
menl! celebri, întensilicind, tote- 
restul Freire ailirţă, 

P. Diham, Lo systâme du Mon- 
de, prea Y, A. Bermana fils, Pa: 


sie, 1947. 

maia pie tată 
o ublicațle giiia 

Ze volume, În care facea late. 


ellen e apărut după 
rale," Duhem eramincară teoriile 
Wat Avicebrom, concordanițele și 
dia lor cu teoril'e tat 
i “Apo! sludiară docirinele 
1 şi ale lui Moise Maimo- 
elde; lafiveaja aristoletică asupra 
seblastirei laline, până la Roger 
Bacon si Toma d'Aquino. Dukem 
lâmureşie toale problemele eride 
de conmmogralie, care eu puncte 
comane cu Îliozofia generală şi 
«aa! ales cu lzologia şi care olch- 
tuese un Importaal capitol din yil- 
loja ni cugelorea crulul mediu. 


FILOLOO E 


Q. Rotta, Agor, orez, atrlum, 
Berliner lanugurnidissertation, 1920, 
6? S. 8, i Karie, 

Ha studiu de filologie roma- 


Reusnires aceslor trel cuvinte e 
şadrepläjliä prin aceia că toate eu 
trebui! să dea în franceza dia nord 
oire, şi că deosebirea de gea dia: 
tre ele, dia pricina vroculci dia 
Anlau!, nu putea să aibă atita Im- 
Pegienië. Pentre baza grupului aire 
educ limurir! celelalie limbi ro- 
manire, Aulorul le-a siudiai şi, că: 
Htorind pria alte, a adunat ma- 
Seria! iniore.siiv pentru intregirea 
siudiuiul de in!z, 


POLITICĂ 


Hormann Oncken, Lasalo, 
5 Aull. Deutche Veriagsansialte 
Stuiigart u. Berlin, 1920, VI-540 $- 

Biogralia a lui Lasalie. 
Ideile sale re democraţie și 


> 
MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 153 


socialism se reduc la concepția 
despre sta! a lul Hegel, dupâcum 
credințele sale despre conșilința 
națională în villora poporului ger- 
man se Înlemeleză pe cugelarea 
lui Fichie. Faţă de materialleniui 
istorie a! lui Marx vd Engels, po- 
Milea lu! Lasalle este o polilică 
prătiică. Herr şi Engeli “ae 
pun din punciul de vedere al re- 
xoluțiunii europene, ca stinga ra- 
dicalllor de azi, care în fond că: 
mia niște simpli teoreticieni, ` 
ochi! spre finta ds urmă a cos» 
cepției lor Istorice. Lasalle, dim: 
vă, porneşte dela nevoile Ime- 
diete nle Qermaalei, ca sociali 
măjoritari de astăzi. însă oală 
deosebirea de principii faire ei 
şi Marx vine numai de acolo, că 
pentru Marx statul este lastuja 
clase! dominante exploalatoare, 
pecind Lasalle are o Idee mal ci- 
rală despre încemnălalea sialului 
ia viaja spirituală și economică a 
najluah. d 
lohannea Baptist Să 
ler, Der  pnstoilscho Stuh! e, 
der  V'ioderaufbau des Võikor- 
rachis u. VĂ/her, rledens, Freibu 
l. B. M, 5 89 (Snmmlung „das Vai: 
kerrechi” Hell 6, berau+geg. von 
D. 1, Ebers). 

Despre aliludinea Vaticanului 
În decursul războiului s'a strias 
pe inceta] o liicraiură abundentă. 
Coniribulla aulorulu! în cazul de 
lață coastă în a fi adana! päre- 
rile dileriților berbaji de sial și 
ale oamenilor de silinlă, care s'au 
pronun!ai fsrorabil propunerilor 
papei Bened'ct XV în chestia pā- 
cii şi dreptul! giajilor. Săgm ler 
vrea să combelă alncurile indrep- 
Inte în contra Curiel și crede că 
din conseaani documenielor sale 
se poale scoale siguranța că mij- 
locul propus de papă a lost cei 
Just, 

Norman Angeli, Dar Frie- 
densoortrog u. da3 mirischa/lliche 
Chaos in Europa. aus dem Engli» 
schen  beriragen von A. du bois- 
Reymond, Deutsche Verlagsgesell- 
schafi fur Politik u. Geschichte, 
Berlin, 15 H. 

Norman Angell s'a lăcul cupos- 
cu! mei demul! cu cariea sa „The 
greal illusion" sau laien, soco- 
leală”,. Teza era; „răcbolul nu-i 
un cişlig. Prădarea prin războlu 


154 VIAȚA. ROMINPASCĂ 


a unul s'al aduca după sine pă. 
gubirea economică alila învingă. 
lorulal cil ai a îurinsuluie, Răz- 
bolu! ecesin l-a doi drepinie. încă 
abaurdiia'ca noll stări de ucruri 
4 goniinual încă si după Inchee- 
rea ră:boiula!. De aceia Norman 
Angell siuăiază leale conuecinlele 
erenmenieior de după războlu, 
Corien sa este un apel la ralius 
néa compaliriol! lor sài., de a slirsf 
mul repede cu tratalul absurd de- 
la Versailles şi de a întocmi o ae 
davărală pace a popoarelor, care 
să lreacă peste hotăririle diploma: 


op, 

PE eseul Teriani;. Mita] 
europa” : l'impern economdeo del- 
l'Europa Centrale, 154 pag, L'U- 
Sisersëelier, Roma, 1918, 

Apărulă in vremea, ad sorta 
armelor siājea incă ncedeclaă, car- 
fea lul Bresciani azi a plerdal dia 
interes. Autorul dlaculă scopul ur- 
mărit de Germanis in marele rät- 
bola europen, lăcind a'uzie la car- 
4 a-pronram è lui Neumann deg: 
pre „Mitiaieuropa” din 1915, lu 
care se afirmá neceslia:ea reali 
zării marelui plan economie, ce 
lua ca bncä polilica cenirulul Ea 
topei, peniru prevenirea unei ngres 
elnal o criarialie Irei puteri: Aus 

lla, America și Rusia. Bresciani 
rf că teoria germană era ab” 
surdă, OQermania nu-si pulea res» 
iringe domeniul economic, pens 
rucă asilei de planuri nu-şi gê- 


sete realizarea alclodală, Ce 
loal nol'ica el economică fagră- 
dä, Angla innăoară Iech înainle 
de rizho'n w'area încoiro vi ero 
siliiă să ofere Oermaslei piețe de 
deslacrre Ma! moli: noua oriea- 
iale economică ar îi foii combă+ 
lwā chiar de inieresele Ausiro- 
ungariei, căci ndustriapil aaniriaci 
şi mai oles unguri veilesa în ins 
austria germann ua cuacireal pri 
metd'os, 2 

GezeiameLazgeri, Fana 
Turati, Milano, R. Caddev, 1920 
LAG (cu un apendice coațiaind 
pagine din scrierile și discursurile 
parlameniere ale lui Tara), 

Cu mulið bogăție și precizie da 
lafoemalluni, ni se prezială figura 
lui F, Trei a câru! permonalllale 
stă în frunten Iloriei socialismu- 
lai Italion. Citind ucenstă biagra- 
[ie se urmârese in acelaşi Up la- 
zale evrolullre ale scenei! mişcări, 
decia origina ei pină la pragul ert, 
zel prezente, 

Ranzo Larco, La Punule o la 
sut rivolozione, Bari. Laterza, 
1920, 3 pag. 329 Ur, 9.50, e 

Caasemnarea Impresiwnllor, pe 
care ouw'orul lea adunni le faja 
jocului, limp de aprocpe Irei ani — 
cit a siol in Kusin sub dominatia» 
nea bolşevică, Ştirile, pe care le 
furnlacază, au meritul uşor de do» 
bindii, al voutăţii dar mal ales 
pe cei al obizciivităţii e abținerii 
dela orice comeulariu tubieciis 


Compibaias 


BIBLIOGRAFIE 


ten Simionescu, Peștii apelor moas!re, Bibi. „Cana Zragie- 
tor”, 1921, Bucuresti, Proțul 29%, E 

Pr, N. V. Hodoroabă, Cuninte ed!'re ostaşi, ținule în cam- 
tanla n arus SW et? Seat, géie lel e ke ZE, d 

e Gena otoj cman), Eau. ocec*, 1921, cure 

Pretul 750 lei.” i ură 

Petre Ispirescu, Istoria wf Sie on cel Mare şi bun st alte 
Povestiri despre EI „Pagini atese din Scriltorii Romina“, Edil. „Care 
vea Romlneaecă”, 1021, Bucureşii, Pretul 2.0 let. 

dean Schlumberger, Uu homme heureux, Ed. de la New 
rele Revve Francaise, 1921, Parla, Pite 675 fr 

Cristu 5, Hegoescu, Educu fo Integral în genala de ozi şi 
e pusă Bibl. „Cercul de educalie integrală“, 1921, Bucureşii, Pre 

ei, 

SCH eg Nicolescu Malor, Din Biräben, 1920, Tirgovişie, Pre- 
u 

Gh. N. Dumitrescg-Biztritg, Ciatece romineşii, 1921, Ora- 
lora, pr. 5 lel 

lon freangă. Mog Ion Roof’. Ioana Furbined, No, t4, „Pagini 
atese din Scriliorii Komini*, Edil. „Caricea Rominească*, 1924, Buco 
resil, Prețul 1 lev: 

Vasiio Alecsandri, Cetatea Neamjulul, cu o introducere 
sotie, de Leonida Bodnuresgul, Edit, Osinșul Bomis", 1921, Ceea 

eul 5, 

Luca Baromcea, Ragulareu finanjalor alatului prin nol fa. 
şine, T „Curierul Jodiclar, 1921, Bacurest!. 

Lis Gh, Costăchescu, /n umbro stougulul, Edit. „Cartea Ro- 
mimească”, 1921, Bucuresl!, Prețul ? lei. 

VW. Stoicovici şi P, Durma, O nuntă co'n poves, Tip. Pre- 
tealonaiă, Dim, C. fonescu, 1921, Bucureşti, Prejul ó lel. 

Toma B. Abura!l, Pacea lumii EI detronarea curulul, Edi. 
lsipor Weinberg, 1921, Galati, Prejul 5 let, 5 

Dr. Corneliu Groitoarean, Koforma adeieiäizomtod, Tipe 
stalla Naţionala, 1921, Lugos. 

Q. Tafrali, Urmă. ind idealul (roman), Edit. „Carisa Romb 
nessci*, 1921, Bucuresil, Preju! (3 ler. 

G. Coşbuc, /d:bolul nosiru peniru nealtrnare, Edit. „Carlea 
Rominească”, 1941, Bucureşii, Prețul 15 Tel. 

Imchinare tul Tudcr Viadimirescu, Extrase din: V. A, Urechiă, 


lon Ghica, D. Aricesca, St. O. losii, O. Cosbuc, Bucura Dumbravă, 


alese dia Scriitorii Komini”, Edil. „Cariea Rominenscă”, 1924, 


n } r D n, „Car . 


+ 


155 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Al. lacobescu, Sub zidurile Troel, Edil. „Ramuri, 19H, Cra- 
tova, Preţul 6 tel, 
Dr. Horia Potra-Patrescu, Viaja Intelectual? romimoaacă 
Z e A din Ardeal, Tip. A. Mureșianu, 1921, Braşov, Preţul 
eri, 
ie Marin, Faust şi Ae atorul, Tip. „Dacia Tralană“, 4924, 
Sibiiu, Preţul 4 tel. 
Hs Me Marin, Lo Răapintii... Tip, Arhidiecezană, 1921, Sibila, 
ju lei, 
N. A. Constantineatu, Revol Ha lul Tudor Wiadimireseu. 
Tip. C Niculescu, 1921, Bucureşti, Pretul 6 lei. 
Si vea Golia, Dreptul Constliuj onal, Tip. „Cosinseana”, 
í d uj, 
Qoorge P. Parvuicscu, Domnia legi or, orl., anarhie, Tip. 
„N. D. Hilozesen", 1921, Tg.:Jiu, Prejul 5 lei. 
Dr. ton Matelu, kenag'area Basarabiei, Ed. „Cariea Romi- 
nenecă”, 1921, Bucuresti, Prejui 16 lei, Ii ki 
*** G. Rot că, Dinir'ut col al Romtalet Mari, Edil. „Cartea Ro- 
mineaacã”, 1921, Bucores!l, Preţul 5 tei ~ A TI Mp N 
" Re, Yheodorian.tarada, Din frâmihnlârile tro'utulul, Edi. 
Oulenberg, 1920, . ucureșii, Prejui 20 lel ` 
"= Ne Aërëäe fă:bolul posiru fe moale zilnice, Edi. Ramari”, 
1921, Craiova, Preţul 20 tel. ; 


Ki 


Vocea Rominiel, Na. 9 și 10, ebonameni anual 69 lel, 

Cuolatul Romlnese, No. 3, Preţul 1 leu, 

Bulletin do la Section Sotentif/ique, No. 56, 7,9, 10, Edi. „Ata- 
demia Romină, 1920, Bucureșii, 

Izvoroşu!, No. 9 12, Prejul 4 lei, 

coala, No. 1, Pretul 2 jel 
ominla Viitoare. No. 3, Preţul 2 let. e 

Bibiloteca Copiilor vi a Tinerimil. No. î1 (3. Pretul 2 let. 

Koviste giimpelor Veterinare, No. 19 — 11, abonameai 39 lel 
anual. 

Hosmonec, No. 10, Prelu! 4 let. 

Curiurul Cooperajiei Sdieg!i, No. 2, abonament 35 lel anaai. 

Hiylena, No. 1, Preţul 2.5u lek 

Faota Tinorimil, No. 2, Preţul 1.50. 

Sdnâtaiea și Vioja jericilă, No. 13—44, Prețul 3 lel, 

Roma, No. 3, Prejut 4 lei, 

Cuviniul liber, No. 5, Pretul 2 lel, 

Ideca turopennă, No. 65, Prețul 1 leu. 

Hiena, No, 50. 

Zeoeig Bas: rzbiai, No. 5. 

iribuna Ze gei, No, 2, Pretul 5 lei, 

Foaia Piugarlior, No. 4, Preiul 2 let. 

Orizoniui, No. 19, Prejul L lea. 

Revista 5 nd!djil, No. 1, Prețul 5 lei, 

Viet, No 1, abonament anuai 100 lel 

La kene M ndlaie, iter Avril, Prix 5 francs. 

Mercure de Frunce, ier Avrili, Peix 3 ir. 85, 

Poszli ¢ Taz, N-czie 10 12, Cluj, Pretul 3 lei. 

Aapke ol, No, 2, Ciuj, Prejul 6 lel 

Osiand, N-reie 10 12, Stot, 

Szamia, No 7, Cluj 


Revista Caricaturii 


— 


Carlcalurile reproduse, lără së angajeze direcția revistei, ae 
scopul să dea celliorului, subl o formă disiraciivă, ecoul preocupări 
lor care ogilă asiăzi lumea. 


Domnule director, mine pia’ la prînz siat hotării să mă 
aur... CAL îl dai neresii-mi, ca pă las Lo mi tragi la eech, pe 


(Simplleissimus). 


Johu bull incearce_2ă ademeneascăfilsrui indian. 
(John Bull. — Londra) 


RI VISTA CARICATURII 159 


VIATA POMINPASCĂ P 


Socialiştii europeni căiătorind în Rusia K 
` Gameni subţiri 


— Ca scrisul, Max al meu, verg pentru ce să-și bată capul 8 


cumplir o maşină de soris. 
(Simplielssimua) 


m i Rusia în caricatură 


- Ol ce de oror! și ce de crualmi! Mal bine stăleam le 
acasă şi visam la paradisul bolşevic... 
„= Liborator.— New-]ark) E 


ën 


SN (The Bulletin. - Srdeegt 


— Şelul a 
edem mal biae. (LegRiroy, | | 
j Li 


Lei ANUL Art, MA NO, 5 


740 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Boala Angilei 


iata Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTUNȚIFICA _ 
saugt, 
SUMAR: UNVEASI i 


loan Al. Brâtescu-Voinaşii .  Spocnin,. 


"Tom Sarba cc s SÉ e vk Zuné melci. 
Semen luşchevici . . `, Leon Drai (IH). 
Ana Conta-Kernbach . . . . Henrikh Ibsen (Perioada moderna). 


G. Bârgăuanu =a . , Privelişte mougră, 

Marg. Miller Verghy . . . Cù să pot muri.. 

AL. A. Philippide . . . , . Oda blestemură. 

Traian Alexandrescu . . . . Abuzul de legi/erace (Decrete'e-Loyl.- lustifi- 
carea din punctul de vedere formal a decre- 
telor-lege. - Ete., Ele]. 


ăi ee est r Aiexanden N. Nanu . + Zimbet de Primăvară, 
Timpul (doetorul),— Singura șansă de vindecare este ampeteție Romulus Liollec . . . . .  Amiariei din anul Invierii (Potemehirişti), 
(Amsterdammer) ina Al. O. Teodoreanu. . . . . Noapte de toamnå. i 
dr SE a mn — "iz eg loan C. Fun . . » a. Reformo administrativă, 
N.Negu . . . e e Wirsch literari |,Clerambaul!" de Romain Rol- 
and), 
Engen Crăciun . . . . . . Cronica artistică (Patrazeu,— Steriade.— Bön 
silā, — Pallade): 
0. Galaction e Cronicu teatrolă („Sonata Umbrelor" de A. Do 
| minioj. 
y Tudor Pamlile .. . . , Bietadul, 
d Mihai Ð. Ralea . . . . . .  Scrisari din Poris (Caracleriailei etalice), 
RECENZII ; C. Sefe: is literatură, Oetar Inter. — D. D. Zaëna ze au. Domni’ War. 3. Galuctiuu 


Paul Atami Le teu «i Arras, o Alexiu.— Joseph Brouorg ` Grant de Leartes- Dniniers Eugen Anigis 
Aux Der! ` Nutsralimar, iAesliiniua, ezpreslontwuus, G, Satul. —Edmaat închine: Le äocitlisme suirart 
ies peoples AL B- Morolasui.—0; Nojri yi F. Pozzani Mumia agn usus wete. Ov Ross. —(Aga AMetchai ity 
La Fie d'ile Meichnltoit, Dr, C, Parhon. 
REVISTA REVISTELOR: „Gindi — „Reriti Moldovei” n Vraţii Tee: „limatvianul (n Un 

Satir: Jude Zieäu/er : Lan mien um cahareț* (Revue dos deux manileri Airi Zagiztenr: Pan ipiaites 
(Marcare de rare, — Mbert Zoibamtet  „Handelalre* (seng dp Peris), —AMauric fw Wett: sari etdteilezs 
Augusta Mo Wein" „lulnonţia populară pi efus Je apt eënanzt: Girat-eget . „Deagkdurirea moudiulà si 
lumpalnții ie” (La Revue Mondiale) —A, Faggi? „Nevinervatele utopii ale Prințulzi Kropotkio” (Mateee cp) 

| MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 1 Liţerutură, Mamans —Ventra, = emer! CR 
iii. —Piineatie,— Critică literară oi artistica, —Igterie — Sing. 5 Mobagie.— Politicii 

y BIBLIOGRAFIE, 


È wm 


IAȘI 
TP) f 
i $ Redacţia şi Administraţia : Sirada Lăpușneanu 33 KC 
— ite, dragă bărbale, ți-amlinat aici un canar, coasă Ri | : 1921 SS 
dem contactul astura. bk A = E a E eer - 
a e > (Simplicissimus). a VIAŢA ROMINEASCA Înnar cu cel potia tdo pagini — Abonamentul în țară un pn ES, 
Ces umimi dean se ei, Best to iek>Peniru străinăiate : unu 140 Jei; jumalinte do ra yo lci pe 


detulii a ae vedea pagina nreăioare. Pi 


E rugați a trimite odată 


evistei D-nii abonaţi 


2 lei anual costul recomandărei, 


Pentru siguranta primirei regulate a R 


cu abonamentul şi f 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint; semestriale şi anuale, 

Cale semestriale se socotesc dela No. 1 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 
Cele anuale dela No. | pănă la No. 12 inclusiv. 
Abonamentele se pot face inorice lună a anului, trimiţind 
rin mandat poștal. 
einoirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere. 

Preţul abonamentului este: 


pănă la No. 6 in- 


suma 


IN ŢARĂ: 
Pe un an D dE GR . 100 ki 
Pe jumătate an . . - ge A Iw vi e D 
Un număr . ; 10 . 
Pentru Societăți comerciale, financiare şi auto- 

Ou, pe än . . e - . 200 iel 

ÎN STRĂINĂTATE: 
Pe un an . 140 lei 
Pe jumătate an i KSE, Woh, GN 
Un număr. . . | ai, 


Abonaţilor D se acordă intre alte avantagii şi reduceri 19- 
semnate de pref asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura + Viața Fomintască", astfel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 5 

Costul abonamentului la Revistă este de 100 lel pe an. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va îl apro- 
ximativ de lei 600, 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de Re- 
vistă fiind 15%» aproximativ (adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 


tul revistel pe an ar reveni deci abonatului numai la 10 dei, adică - 


zece lei pe an. 


Administrația, 


să nu 
„Pâiru-sute de lei metrul de ştotă!! 


Cauza speculei 


Nenea Grigore e cel mai nostim povestitor din 
cunoscut, pare Br 


vestite de dumnealui, ar fi făcut citeva volume de bucăţi, 
car să-l ne 
povestească ceva, ci să-l laşi să vie 


de care 
geti a ina 
Ă be uinţăm o şiretenie. Ne apropi 

Leg uf de masa la care dumnealui face poi a-s şi 
cepem o discuţie, făcindu-ne că nu-l băgăm de samă—şi 
teptăm. Dacă are chef, întră în vorbă şi nu se poale 
aibă o poveste în legătură cu discuția noastră ; lar tace 
Şi continuă pasiența, ne depirtăm tot ca din intimplare. 


prë acum „ne-am apropiat şi am început să vorbim des- 


THT 


gi R 


m 
si 


, vieţi, specula negustorilor. Fiecare ne 

Ger părerea asupra pricinilor râului şi asupra mijloacelor de 
Geiger trăgind cind în cînd cu ochiul spre dumnealui. 
Gen şi fácea D SR e ai depäräm, 
nd strinse le, te „să ville, trăgind cu degetul cel 
ans pe unul colturile pachetului şi trintindu-le pa masă 


— Pricina de câpetenie a speculei e prostia consumato- 
rilor. Urcarea obraznică a preţurilor e o aplicatie a zeg 
„dă-i că rabdă“ şi o ilustrație a zicătoarei : „hu é nebun îl 
de minincă, e nebun A dei da“. Eu unul vă spul 
mea e pri T eri de Les ani nici măcar o batistă. 

Jite, ai aţi-vă ea! ici esută, 
eh SÉ testa, Ae Weg kee 
rm oră absolut nimic, cît or H preţurile astea obraz- 
dumneata cinci-sute de ra enen e ghetel! 
så vezi cum ar scădea preţurile, Dar Ser datt e 
torul că se găsesc nebuni, care-l dau far în cerut azi, Some 


> 


ep 


162 VIAȚA ROMINEASCĂ 


că mine îl măreşte, cu nădejdea că s'or găsi proşti şi mai 
mari decit A de azi—şi se găsesc, că prostia consumatorula! 
e fără de margini, —şi e mult până-şi dă negustorul sama de 
asta... ŞI acest lucru e adevărat nu numai pentru negustorie, 
dar şi pentru profesiile libere... Mi-aduc aminte cînd am in- 
ceput cu avocatura... Nu mă pricepeam la fixarea onorarlilor 
deloc. Să întreb pe alţii cit să cer pentru cutare afacere, nu-mi 
venea. Pe cej mai mulţi H lăsam la filotimie şi mă alegeam 
cu nişte onorarii de mi-era ruşine să le primesc. Din pricina 
asta colegii mai vechi ai baroului local, şi mai ales „cronca- 
nii", mă făceau cu ou şi cu oţet, zicind că le stric preţurile. 
Am învăţat să-mi fixez onorariile în ziua În care mi-am dat 
„sama cit sint de proşti clienţi. Asta face să v'o povestesc. 
` Ap cum spui, la începutul cariere! mele de avocat şi cişti- 
am ce nu curge pe apă, 

Intr'o duminică dimineaţă mă pomenesc cu un ţăran chia- 
bur, pe care-l ştiam că era clientul lui Tache Plastara, unul 
din avocaţii cei mari al baroului. Nu-l găsise pe Plastara, 
care era plecat la Bucureşti, şi a venit ia mine. 

— Uite, domnuie Gligoriţă, la ce-am venit la dumneata. 
Eu stăpinesc de șaptesprezece ani nouă pogoane de påmint, 

e care mi l-a lăsat cu testamentul ăsta, un unchiu al meu, văr 

un cu taica. După cum se vede sers in testament, mi-a lă- 
sat mie pămintul pentrucă mavea copii şi trâia în casă la mine, 
care-l îngrijam şi-l iubeam ca pe taica Cind s'a răpus, eu 
l-am îngropat, cu i-am făcut pomenile şi de-atunci de sint, 
cum zic, pesie șaptesprezece ani, siăpinesc aste nouă pogoane 
nesupărat de nimeni. Acum ce să mă pomenesc? Un nepot 
de frate al lui unchi-meu Asta de mi-a lăsat pămintul, lecat 
din sat dela nol de peste 25 de ani, slujbaş prin Moldova, 
pus la cale de primar, a dat procură lui domnu' Tudorache 
Liplanu, care fără să mă cheme şi pe mine, fară judecată, 
fără nimic, ci-că ar fi venit la tribunal, ar dovedit că Alz 
e nepot de frate al mortului şi mam pomenit eri că vine cu 
domnul judecător şi-l pune în posesie. Ce e de făcut? 

Zic: — Trebue sa faci contestaţie. 

— D'aia, zice, am venit: să mi-o faci dumneata ; dar o 
cîştigăm, nu e aşa? 

— Fără nici o îndoială. 

— Şi să-mi spui cite parale îmi ei... 

Aici era partea grea. Cit să-i cer? Afacerea era nu Sp 
putea mai simplă. Adversarul procedase turceşte. Nu te poţi 
duce aşa peste un om să-i iei un pămint pe care-l stâpineşte 
de atita vreme, chiar de n'ar avea mei un drept asupra lui, 
darmite cînd il stapineşte cu act in regulă, cum era cazul. Va 
să-i faci proces în regulă, să te judeci in formă... N'aveam 
decit să deschid gura şi ciştigam contestaţia la sigur.. Mā 

ndeam: ce am de tăcut? Să scriu o faţă de hirtie şi să 


D 
mă intăţişez odată... 


CAUZA SPECULEI 163 


— Cit îmi iei, coane Grigoriţă ? mă 
Bo Irimie, să-mi AN doar imam 
rebue să ţineţi sama de valoarea de pe at i 
gl pe atunci a leului. 
Aia SCC de lel îţi puteai cumpăra de-ale băcăniei 
'0 fi, Co drege, că prea e mult... în sii 
voit cu 350 de lei. L-am trimes după timbre, Zë Kë 
ua, mi-a dat jumătate din învoială şi, cum era Duminică, a ră- 
mas ce Vu: pe să däm contestaţia la tribunal. i 
E mineața mă pomenesc cu secretarul lul Tache 
— VA roagă domnul Tache, da 
tiți Ve pii până la dumnealui, PE AN TA e 
astara, care -p'atunci era deputa 
pen paoue; să-i amin ee ug gie piesa 
c: — Bine, peste zece minute sint la d 
ŞI Kë en? Goreng Kal la birou, e Gäeren 
-- scultă,—zice, - -— 
TË arra Se poltindu-mă sã şez,—a fost eri la 
— Da. 
— La ce? 
— Pentru un proces, 
— Tu ştii că Irimia e clientul meu, 
tiu, dar văd c'a venit la mine, 
= A8 Ce procis . 
eavind de ce să-i ascund, D è 
ee en, nd, li spusei: uite, uite, uite — 
— Şi ce-ai făcut ? 
- l-am făcut contestaţie. 
— ȘI ctt i-ai cerut? 
Zic i Zen wc) eg ești indiscret. 
wg cit i-ai cerut ? 
o o d Se Ă pirati rut? Te întreb spre binele tău, că 
Mi painia clipe de codire H spusel.. Cind a auzit, a 
-= Ce ? 
—— Treisute cincizeci de lei, repetal cu, 
- Cum se poate, mă, să fii aşa de 
NE i guguman 2) 
SÉ, "weg nimic, mi-era ruşine de secretarul lui cire 
a A cunoşti pămintul cu pricina ? 
— Bine, mă băete, pe pămintul ăsta irimi 
irc, WE livadă de pruni, are povarnă, und pe A pei 
K dă a zept wt e pe SÉ KE e puţin optzeci 
ES r e le 
dacă S Gg să cred că eşti nebun, WE ir asia A 


— Nene Tache, eu nu m'am gindit la cit face locul, m'am 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


gindit la cit o så am eu de muncit în procesu! ăsta şi, după 
cum al văzut, se cîştigă numai deschizind gura. 

— MA bäete, facu Tache Piastara, clâtinind din cap, lu 
n'ai să te procopseşti niciodată, prea eşti nătârău. Auzi 350 
de lei! Puu! 

Se s:ulă depe scaun şi începu să se plimbe prin Piron, 
îinchinindu-se : 

— Maică precistă, Doamne |! 

Eu tăceam jent, nu ştiam ce să mai zic. 

De-odată se opri in faja mea: 

— Vreau să te ajut, să nu te las să te faci şi tu de ris, 
să faci de ris şi profesia noastră. Uite ce să faci. Să teduci 
acasă, să aştepţi pe Irimia, şi cind o veni, să spui că al stu- 
diat afacerea, că te-ai încredințat că nu e aşa de simplă cum 
ți sa pârut întăiu şi că ar fi bine să mă ia şi pe mire—şi ei 
vil cu el încoa, Restul mă priveşte pe mine.. Fa aşa cum 
RI spui eu—stărui el, văzind că mă codesc,—şi te asigur că 
mo să-ți pară rău. Îţi garantez un onorariu, cum aal Mat tu 
decind eşti avocat. 

M'am întors acasă; peste un sfert de ceas a venit Irimia. 
Mi-am jucat rolul prescris de Piastara şi am pornit amindoi 
spre el. l-am povestit serlos firul pricinei, încheind că afa- 
cerea părindu-mi-se cam grea, nu indrăsneam să-mi asum sin- 
gur răspunderea şi că am sfătuit pe „neica Irimia“ sa-l ia % 

dinsul. e 

e Dupăce isprăvil, Plastara incepu să descoase pe neica 
Irimia Hulubescu asupra legâturilor lui de rudenie cu testa- 
torul, îi ceru să-l arate amânunţit toată spiţa neatnului Hulu- 
beştiior. pe care-o desemnă pe-o coală întreagă de hirtie; 
apol luă testamentul, se ută la el în zare, luă şi o lupă depe 
birou şi începu -A-l examineze cu atenţie, făcind din cind în 
cînd: „hm! hm!” . 

Pe urmă întorcindu-se spre secretar: 

— la dă-ml Laurent, volumele 18, 19 şi 26. 

Secretarul aduse volumele. Plastara le deschise pe rind, 
punînd în Hecare semne la anumite pagini şi notind pe un 
petic de hirtie însemnări cabalistice; apol ceru jar secretarului: 

— Dâ-mi Dreptul pe 1893 şi 1 şi Pandectele tomut 

2), 23 şi 27. : 
ŞI lar incepu să cetească şi să însemne şi iar mai cert 
secretarului sâ-i aducă volume peste volume şi tomuri peste 
tomuri, låcisd mereu la răstimpuri: „hm! hml“ Se adunase 
pe birou o cladărie de cărţi îndărătul cărora deabia sc mai 
vedea chella şi fruntea încreţită a lul Plastara, 

Neica Irimia şi cu mine tăceam: el vădit ingrijorat, en 
amuţit de admiraţie, 

In sfirşit Piastara se ridică şi-mi zise: 

— Al dreptate, nu e uşor deloc, testamentul e nul. 

Apoi întorcindu-se spre Hulubescu; 


ix, 


i 
> 


P. 


E 


~ 


CAUZA SPECULEI 165 

— Reich lrimio, nu mă bag. 

— De:e ? întrebă creştinul speriat. 

= Uite, am să ţi explic dece: Stat două feluri de pro- 
cese. Unele în care luciurile stau în aşafel, încit ca să le 
ciştigi e deajuns sa le studiezi şi să le pledez! bine. In ase- 
menea procese mă bag cu plăcere, oricită bătae de cap mi-ar 
cere Btudiarea şi pledarea lor. ŞI sint alte procese, care nu 
se pot cîştiga, decit cu stăruințe şi cu rugăciuni pe "lingă ju- 
decâtori. Procesul dumitale aşa e şi mie nu-mi place så mă 
rog de judecători, măcar că sint prietin cu toţi... Cu preşe- 
dintele incailea sint coleg de şcoală... Nu mă bag 

~- res ? repetă neica per îngrozit. g 

— Yenirucă testamentul dumitale e anulabil; 
puțin de cinci viţii de formă... Unul ar H deajuns, ege 

— S ce 8 e pre: coane Tache? 

— Ştiu eu e cine zici că are 

— Pe Tudorache Lipianu. PEEM 

— rpk aniram ala e tare detot, 

— Coane lache, nu mă lăsa,—începu să - 
iinul—cum adică, să-mi ia pămintul Audi aili ani de stipi- 
nire? Pi bine, unchi-meu îsta de mi-a lăsat întul a trăit 
zece ani în casa mea dambiagiu, eu am ingrijit de el ca de 
talca, pe braţele mele a murit, eu l-am îngropat, eu i-am făcut 
pomenile—şi acum să vie venelicul ăsta, care de 25 de ani n'a 
ni pila peri E să-mi ia pămintul, pe care am făcut 

i cu 
en eva ivadă de pruni, am făcut povarnă, am tăcut 


. i-l ia că n'au trecut 30 
ed a Bän, Be de ani şi testamentul i-l a- 
~ H impuşe—gemu neica Irimia —si el şi 
că el iza deschis capul şi a pus la cale Oto asis. gie? 
— Ca să intunzi şi ocna - răspunse Piastara liniştit. 
| Dar nu mă las,—zise scrişnind creştinul,—să ştiu de 
vine că-mi cheltuesc toată starea, Pe placul lor m'are să fie 
ga CR ag O aştepta Plastara. Infelesei din privirea de-o 
die pă pe care mi-o armea şi din graba cu care răs- 
— Aşa deet toţi şi pa urmă vă tocmiţi 
Uite, dacă m'aşi hotări si-mi calc peste Inimă t să i K 
ere ăsta şi să fac ce n'am făcut decind sint : să mă rog 
Ze amilesc, să starul pe lingă judecâtori.—a zecea parie 
Valoarea pămintului, pe care eşti în risc să-l pierzi în in- 
regime, de (an cere ca onorariu, al sări în sus. 
a Cit ziseşi, coane Tache ?—întrebă neica Irimia clipind . 
loc de a-i răspunde Plastara Il întrebă : 
Pe ere pămintul ăsta ? 
S eu... 
— Cu hanul, cu povarna, cu moara, cu piu 
«le pruni, face cel puţin o sută de mii de iei? EEN 


n e aiia 


165 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— O fi făctnd, că mi-am băgat tot sufleiul din mine în 
ästa. Ta 

Rss ei mă bag în procesul dumitale şi mă angajez ca 

impreună cu dumnealui (adică cu mine) să ţi-l cîştig, să-ţi in- 

țăresc testamentul eak pantia totdeauna, să nu te mal poată 

a nimeni în vecii vecilor... 
ler Deh irimia clâtina aprobativ din cap, cu fața întiorită 
de bucurie. 

— dach ne dal zece mii de lel. 

Ciătinarea capului lul neien Irimia încetă și, cuprinzindu-și 
faţa ingrozită între palme, gemt: 

— Sarăcuţ de maica mea! 

— Ce spuneam eu? se adresă Plastara câtre mine, a: 
dineauri zicea că nu se lasă de ar şti de bine că-şi cheltueşte 

starea şi acum uite-l... 
fustă za să vă povestesc tot şirul tocmelei: cum a placat 
creştinul şi s'a întors de două ori, waşi ţine prea mult; dar 
cu et credeţi că s'au învoit în cele din urmă ? Cu opt mli 
de lei! Auziţi? Opt mii dela 350 cit mă învoisem eu. N'a- 
vea omul parale la el; l-a trimes in oraş să caute, să se fm- 
prumnte, să aducă jumătate şi s'a întors de-a adus 4000 de iei, 
răminind ca restul să-l aducă în ziua intăţişării şi a venit în 
ziua înfățişării cu restul de 4000. Procesul fireşte că l-am 
cîştigat fără nici o bătae de cap. Plastara a dat patruzeci de 
lei unui băiat dela Serviciul tecnic, pe care l-a pus ai scrie 
hotărirea cu litere ronde, a făcut-o sul şia băgat-o Intro cu- 
tie de tinichea, poruncită într'adias ia losii tinichigiul ai pii- 

uo un pol. Aşa i-a dat-o lul neien Irimia... 

i Luasem eu 4000 de lei care-mi prinseseră foarte bine; 
dar multumirea mi-era stricată de remuşcare, Imi dam sama 
că jucasem rolul de complice la săvirşirea unei inşelătorii şi 
simţeam că n'aşi fi putut da ochil cu neica irimia fără să ro- 
şesc, Dar el însuşi s'a insârcinat să vindece sufletul meu de 
remuşcări. La vre-o şapte luni după aceia t-am întîlnit: ve- 
nea pe uliţă spre mine, însoţit de un alt om. O clipă mi-a 
trecut prin minte gindul să mă întorc, ori să trec strada, fá- 
cindu-mâ că nu-l våd. Dar salutul lui respectuos, de departe, 
m'a împiedicat so fac. Ajuns lîngă mine mi-a cuprins mina 
în miniie lui şi adresindu-se omului care-l însoțea: 

— Dumnealul e domnul Grigoriţă de care ţi-am vorbit. 
Dacă ţi s'o întimpla să ai vre un proces, la altul să nu te 
duci, să vii la dumnealui, că e om cinstit, îți spune drept şi 

aţă cum e bine, 

EE uitat la el speriat, crezind că mă ia în bâtae de 
joc; dar nu, nu-și bâtea joc, vorbea serios... 

Atunci am înțeles că preţurile lucrurilor nu se fac după 
nevoia cumpărătorilor, ci mai ales după prostia lor... : 


loan Al. Brătescu-Voinești 


După melci 


Dintr'atiţia fraji mai mari: 
Uaii morţi 

Alţii plugari; 

Dintr'atiţia frați mai mici: 
Prunci detreabă 

ȘI peltici, 

Numai eo, răsad mai rău, 
(Mai räue, mat nâtărău) 

- Dintr'atiţia (prin ce har?) 
Ma brodisem cam hoinar, 


Eram mult mai prost pe-atunci... 


Cind Păresimii prin lunci 
Răspindeau pietriş de-albine, 
Ne părea la toţi mai bine: 
Tinci ursuzi, 

Desculţi şi uzi ; 

Fetişcane 

(Cozi plăvane) 

infăşate "o lurgi zăvelci 

O porneau în turmă bleagă 
Să culeagă 

lerburi noui, crâițe, melci... 


Ml-era umed în bordeiu... 
ȘI tuleam şi cu cu ei. 


Tot aga odată, iar, 

La un sfint prin Fâurar 

Orl la sfinţii Mucenici, 

Tirla noastră de pitici 
Odibnea pe creastă, sus. 

— Eu, voinic prea tare nu-s. 
ȘI din fugă 


Subt o giugă 
De-a pe-o buturugă 
ȘI eu Corigd,. 


Vezi, atunci mi-a dat prin gtod 
Ca tot stind şi alegind 
Jos, in vratul de foi ude 

rin lăstari şi vrejuri crude, 
S'ar putea să dau de el: 
Melcul prost şi- incetinel,,. 
Din ungher adinc, un gind 
Imi şoptea că meicul blind 
Subt mormint de foi, pe-aproape, 
Cheamă Omul să-l dezgroape.,, 


A pornii la scormonit 
Cu noroc, căci l-am găsit.) 


Era, tot, o mogindeaţă: 

Ochiu de bou, dar cu albeaţă; 
latre ed şi ce-i afar’ 

Strejuia un zid de var. 

— Ce să fac cu el aşa? 

Sa-l arunc nu-mi prea venea... 
Vream să-l văd cum se desghioacă, 
Pui molatec, din ghioacă; 
Vream să-l văd cum iar învie 
Somnoros, din colivie... 


d de-alungul, pe pămint, 
'aşezai ca să-i descint: 
„Meic, melc, 

„Cotobelc, 

„Ghem vărgat 

s91 ferecat; 

„Lasă noaptea din găoace, 
„Melc năting, şi Die 'ncoace ; 
„Nu e bine să te-ascunzi 
„Subt păreţii grei şi scunzi: 
„Printre vreascuri cerne soare, 
„Colţi de iarbă pe râzoare 
„Au zvicnit şi muguri noui 
„Pun pe ramure, altol. 

„Mele, melc, 

„Cotobeic. 


Dee ii 2 MOORE 


„larna leapădă cojoace 
„Și tu încă subt gâoaca! 
„Hai, leşi, 

„Din cornoasele cămeşi ! 
„Scoate patru firişoare 
„Străvezii, tremurâtoare, 
„Scoate umede şi mici 
„Patru fire de arnici; 
„ăi agaţă ia feştile 
„Ciutulite de zambile 
„Sau la fir de tmărgărint 
„Iimbălatul tău argint... 


„Peste gardurile vii 
„(Colo *n vill 

„Ori de vrei şi mal la vale, 
„Pe tarlaie, 


- „Hai, întinde brio de balc... 


După ce l-am descintat 
L-am pus jos 
Si-am așteptat... 


inserase mai de-abine; 
Crengi uscate, peste mine, 
Piziind la vintul strimb 


Imi ziceau răstit din drimb 


Năzdrâvana de pădure 
Jumulită de secure, 
Pe furiş 


ȘI pitiş 
ot scurtă din luminiş. 


Din lemnoase văgăuni, 
Căpcâuni 

Ji vedeam pieziş 

Cum cască 

Buze searbâde de asch ; 


| virto 
hi bubaşi 
Inoptau subt frunți pestrițe 
De păroase 
bărboase 
imariţe... 


d cum stam subt vint şi frig, 
rint ciriig, 
— Iscodind cu ochil treji 
Mai în sus de brină, drumu 
Unde sara țese tumul 
Multor mreji; 
Pe subt vreascuri văzul binə 
Repezită inspre mine 
O guşată cu găteji. 


Chlondoriş 
Cata la cale; 


De pe şale, 

Cind la deal şi cind la vale 
Curgeau beteie (ris, 

lar din plosca e! de guşe 
De mătuşe 

Auzeai cum face: hirrşi... 


— Plins prelung cum scoate fiara, 


Plins dogit, 


Cind vre-un şarpe-| muşcă ghiara, 


Muget aspru şi lărgit 
De vula din funduri sara... 


— Mi-a fost frică, şi-am fugit! 


Toată noaptea viscoli. . 


In sat încă n'ajunsesem = 


Că porni, duium, să vie 
O vitorniţă tirzie 
De Păresimi. 
Vintura, stirnind gilceavă, 
Albă pleavă; 
i cădeau şi mărunței 
obi de meit. 
(Ningea bine, cu temelu.) 


In bordelu 
Foc virtos minca năpraznic 
Reteveiu. 


Pe colibă singur parai 


d 
EECH 


En, le culegeam alene: 
| lene 

Tot venea de prin poene 

Să-mi dea genele prin gene, 


ȘI trudit, 
Lingă vatră prigorit 


Privegheam prelung tăciunii.., 


Umbre dese, 

Ca pâunii, 

Imi roteau pe hornul out 
Leasa ochilor verzul... 
Şi-mi ziceam în gind: 


„Melcul prost, incetinel > 


—„Tremură "n ghioacă, vargă, 


DUPĂ MELCI 169 


pene... Cind, pe-un slotu, ruptad din pitä, 


Baba Dochia 'nvalită 
Cu opt särici, 
Stă covrig, 
Stă de 'nghite 
i sughite 
i se vaicără 
frig. 


— „Hel, e noaptea-aceia poate !* 
i 'napol 


a fuigii moi, 
Cumpenind a-somn, pe coate, 


- „Dar el, Cu tot gindul sus, la el, 


Şoptii : 
„Mele incetinel, 


-Nu cumva vr'un vint să-l spargă; „Cum n'ai vrut să eşi mal iute! 


„Roagă vintul să nu-l fure 
„ȘI să nu mai biciuiască 


„Bârbi de muşchi, obraji de iască 


„Prin pădure, 


each vintul să se 'ndure“, 


Dela jarul străveziu, 

Mai tirziu, ` ` 
Somnoros venil la geam. 
“Era "nalt, nu ajungeam.) 
Dar prin sticla petecită 
ŞI prin ghiaţa incilcită, 
Fulgera cind des, cind rar, 
Prăpădenia de-afar': 
Podul lumii se surpase 
iar pë case, 

Pănă sus, peste colnic, 
Albicioase 

ȘI foloase 

(Aveau cep! de arbagic, 


Misaduse! atunci aminte 
Cita mai-lnainte 
o te între toate 
(rang "` 
Cind, pe coate, 
Curi apurcate 
Suftă vint 
Sa därfe 


„Nici vitorniţă, nici mute 
„Prin păduri nu mar îl prins... 
„lar acum, ctad focu-i stins, 
„Hornul nins, 
„Am fi dol s'alegem pene 
„ȘI alene, 
„Să chemăm pe moşul lene 
„Din poene 
„Să ne-inchidă : 
„Mie, gene; 
e 
„Cornul drept; 
„Cel sting, 
„Binişor, 
„Pe cind se fring 
„Lemne "A criog, 
„Mele năting, 
„Mele năting !* 


iii 


Dintre pene şi cotoare 
Gata nina, 
Cum mija un pic de soare 
Pe întins, 
(in clmpie 
olilie 
Războind cu lunecugul ; 
Şi pieziş 


170 ` vn ROMINBASCĂ 


La povirniş 
Din țăpoiu săltind urcuşul) 
Mă "'ntorsei subt aluniş,.. 


i-l zărit lingă culcugu-l 
Je trunziş.., 


Era, tot, o scor'jită 

Limbă vinătă, cucită... 

O nuia, ca un hengher 

II ţinea in sgărzi de ger! 
Bale reci 

(Aspre ben ce se 'ntretae) 
Sus, de vreascurile seci 

H prindeau: 

O frunză moartă, cu păstae. 


Şi pe trupul lui egîrcit 
M'am plecat 
Și l-am bocit: 


— „Melc, melz, ce-ai făcut 


„Din somn cum te-al desfăcut? 


„Ai crezut în vorba mea 
„Prefacută... Ea glumea! 
„Ai crezut că plouă soare, 
„C'a dat iarbă pe răzoara 
„Că alunu-i tot ;*un cintec... 


„Astea-s vorbe şi desciniec ! 


„Trebuia să dormi ca eri 
„Surd la cint şi imbieri, 
„SA tragi alt oblon de var 
„intre trup şi ce-i afar'.., 
- „Vezi e 


Eşişi la un descintec; 
„larna ţi-a muşcat din pintec... 
„Ai pornit spre lunci şi cring, 
„Dar pornişi cu cornul sting, 


„Mele năting, 
„Mel nâiing!* 


lar cind vrui să mi-l alint 
Intiasei o mină-amară 
De plins mult... 

Şi, dirdiind, 
Două coarne de argint 
Răsucit, se fărimară. 


Ca e ciunt, nu m'am uitat... 
Ci, în punga Jul de bale 
Cu-insutite griji, pe cale 
L-am purtat 

Legânat: 

Pungă mică de mătasă... 
lar acasă 

L-am pus bine 

Sus, în pod, 

(Tot lingă mine) 


Ca să-i cînt din cind în cind 
Fie tare, 
Fie 'n gind: - 


„Mele, melc, 

„Cotobelc, 

„Plouă soare 

„Prin îinaţuri şi răzoare, 
„Lulerii te-aşteaptă 'n cring 
„Dar n'ai corn 

„Nici drept 

„Nici sting; 

„Sint în sin la mogul lene 
„Din poene: 

„Cornul drept, 

„Cornul sting... 


—,larna coarnele se fring, 
„Vele năting, 
„Mele năiîng!* 


lon Barbu 


K 


LEON DRE! 


UI 


Leon Drei, după ce bătu destul de tare cu al treilea deget 
in uşa cabinetului, unde cu nerăbdare îl aştepta Nina Marcovna 
Serebreanaia, se gindi asupra soartei sale fericite şi mulţumi lui 
Dumnezeu în treacăt cu aceste cuvinte: „Bravo ţie, Dumnezeule - 
DI pun nota opt cu plas; clod vei merita zece, iți pun şi zece. 
ru d $ om e oc weng Pe mine nu mă corupi“, Și, dupăce 
zimbi de prefăcătoria sa, dind ochilor säi a - 
rat, mes in cabinet, EO ai 

— lată-l insfirşit şi pe dinsul,—zise Nina Marcovna, cu o 
voce sonoră, ascunzindu şi cu iscusință merăbdarea şi nemulţu- 
mirea, şi adresindu-se cătră un domn gras, care stătea intr'o poză 
liberä pe un divan, Dece ai întirziat aşa de mult, Leon ?—in- 
irebă ea cu o dojană plină de gingășie. 

S Dréi agp A Cen SA zic bună ziua, —zise el, şi scrise 
A: ra fa oameni st — 

să vă explic, ce ma reţinut, ett, fii a 

Sea near a, față de, străini, îi zicea „dumneata“. Să- 
. „ Se intoarse cu fața, care aga de dră xprima 

intrebarea, cătră cei doi necunoscuți, care a aflau RS eg 

- Faceţi cunoştinţă, Leon, zise îndată Ninocica: Gaigorii 
Matfeevici Tetel, negociant, Mare Isaevici Perecopschil, repre- 
zentantul firmei engleze „Tovn”. Viitorul meu bărbat, Leon Drei 

clantul Grigorii Mateevici Tetel, un domn cu favoriţi 

castanii, bine colorați, cu 7 inele groase pe miha dreaplă şi 
chel, cu fața poroasă, se ridică alene depe divan, gemu 
sur peutru a-şi da mai multă importanţă, şi întinse lui Leon 

Ze care acela o şi stringe cu un zimbet fermecător. 
d EN at, incintat de cunoştinţă, —zise Leon Dref, lăsin- 

u-şi frumos capul intr'o parie. Am avut piăcerea şi fericirea să 


aud nu odată ace 
eeh st nume în casa amicului meu Rozen, Petru 


172 L VIAJA ROMBEBARCA _ 


Aşa,—rosti cu zimbetul pe buze Grigorii Matteevici, 

— Dealtfel cine altul are un cerc de cunoştinți aşa de in- 
“ins in marea noastră finanţi, afară de amicul meu Peiru Abra- 
necaz cu un ton mişcat Leon Drei. La splendidele lui 
serate... 

Reprezentantul firmei engieze „Tovn“,—un om fenomenal 
de uscâţiv, în pantalonaşi scurtuu şi strimţi, în jachetă, fără mus- 
"50 și barbă, şi a cărui faţă amintea litera y,—nu-l lăsă pe Leon 
să sfirşească, ti întinse mina şi cu o voce foarte subţire, aproape 
'emeiască, şopti: „Incintat”. 

„Cu siguranță vr'un idiot”, Al zise Leon Drei; îndată se 
vede, după faţă. D'apoi şi Tete! ăsta... Nişte gogomani amindoi, 
tără îndoială. Dracu' să-i ja. Am să încep så mint“, 

Intorcindu-se spre Ninocica şi făcind nişte ochi încintători, 
zise, parcă acuma şi-ar fi adus aminte: 

— Da, Inchipui-ţi, Nina Marcovna, tocmai pe cînd vroiam 
ep mă urc în automobil, observ pe E meu papa, care ve- 
nea Ja mine. Se Ințelege,—se adresă Leon Drei câtră toji, si- 
gur dinainte că are să tie aprobat,—papa e mal presus de orice, 
mai presus de afaceri, Bâtrinul meu a meritat acest drept față 
de mine. Ce sa intimplat ?—il întreb eu. Scumpul meu bătria 
Wavea, la drept vorbind, pici-o treabă cu mine. A venit să mă 
vază, şi atia. ȘI nu l-am arătat nerăbdarea mea prin nimic, 
deşi e ştiut de toată lumea,—continuă Leon, desfâtat de propria 
îni etoquenţă, —elt sint de limbuţi unii oameni bătrini. Dar scum- 
pyl meu bătrin, pe care eu nici în gind nu mi-aşi îngădui să-l! 
numesc limbut,— căci şi-a meritat dreptul la respectul men,—a 
irebuit să mă iniţieze în tot ce atinge scumpa mea familie Am 
ris cu hohot împreună mult timp, chiar alci în stradă, Tu auto- 
mobil. Stăteam cu el în automobilul, care i-a plăcut foarte mult. 

Leon ar îi urmat incă mult cu povestirea lyi, dacă Ninocica 
nu-l întrerupea, Imbrăcată în costum de lucru englezesc, cu cer- 
cei mari de briliant în urechi, cu minile foarte slabe, aduse la 
spate, ea Il asculta cu zîmbet, cum asculți un copil drăguţ. Mai 
apoi însă în curind pe faţa ei trecu un nouraș, pe care ea tn- 
dată îl goni, şi zise: 

— Nol sintem satisfăcuţi! de explicaţia dumitale, Leon. Aici 
«a îndreptă ochii săi păsăreşti spre Tetel şi Perecopschii,—şi a- 
cuma şezi, să vorbim despre afaceri. 

„Poftim, şi despre afaceri, şi despre ce-ţi place“,—se gînd! 
Leon Drel, luind din cutia dene masă o havană, şi pregâtindu-se 
a'o aprinză. *% Pentru mine are să fie o mare plăcere să ascult, 
ru havana În gură, discuţii despre afaceri“. 

|n aceiaşi clipă de pe divan se ridică rigorii Matieevici, 
Ua ochiu al lui -străluci inspirat. Cu mina dreaptă dădu lao 
parte favoritul din dreapta şi pe cal din stinga, şi deodată Incepu 
¿a vorbească, parcă ar fi început să împuște. Scurta lui vestă 
čepe burtă se ridică în sus, şi ochilor lui Leon Drei se arătă 
dunga albă a cămăşii lul Grigori Matieevici. Leon îi privi e- 


LEON DREI ITA 


nt, ca pentru a-l chema la ordine, Dar Grigorii Matieevic. 


"ma era dintre oamenii, pe care Lat putea face să-şi piarză cum- 


pătul; rise chiar la Semnul lui Leon Drei și începu să - 
bească încă şi mai lute. Dunga albă, cind e gäe éi 
dins, spre a necâji pe cineva, cind dispărea parcă pentru a plic 
tisi iarăşi pe cineva, lar Grigorii Mateevici urma fără grijă 
intovărăşind fiecare vorbă a sa de un gest corespunzător. Nino- 
cica nu se putu stăpini, şi iute incepu să-i meargă gura şi el. Nu 
se s'ăpini nici Perecopschii ; şi în dac, parcă ar fi inceputo tur- 
tună, aşa de grozav şi de încurcat se ridica strigătul celor două voci 
bărbâteşii d una femetască, Ciud intona Perecopschii și-l a- 
compania Ninocica şi Grigorii Mateevici, cind din contra: intonau 
deodată Ninocica şi Grigoril N-atfeevici şi-l acompania cu cara- 
ghioasa lui voce femeiască Perecopschii. Uneori se părea, că 
iată-iată tustrei au să înceapă a se bate. Leon Drei îi privea ce 
och) Se şi Jeng nu înțelegea. 
=- mai concert, —se gindea el, fire- i 
bravo, Nivocica mea! Are să-i bată, o să adr că: yh yi 
dracului muere! Dar ce voce! Cuit, nu atteeval Şi acest 
puiu de ligh'oană va fi supusă miel... Dar chiar şi acuma, pen- 
tru "E Spete ele? Pentru mine, la s'o | o 
ele vorbitorilor despre „afaceri" ai . 
rouri.  Admininistratorul isidor oare lg -ireann be Sen 
inceput, aiergă în virful degetelor,— se înțelege cu deplină in- 
ech) A A mi lb por, pini la uşa cabinetului şi aplică u- 
a i 
creare multimi ja iui speriată se lumină îndată de un 
~ Vorbesc numai despre afaceri —co 
său, Veniamin Solomonovici Milman, Lem a reecht ger 
— şi Baseng iret deodată din amindoi ochii. Veniamin Solomo 
E? ea si facă pe placul lui Isidor Isacovici, inchizind lire: 
ti din amindol ochii, deodată: dar nu reuși, izbutind să facă 
zau E teg? poet, fâră nici-un înţeles, 
si sacovici, că în cabinet se v i 
despre afaceri, se transmise iute, ca prin telegraf ie: wei, 
başilor, şi pe urmă toată ziua sluji drept cel mal plăcut izvor de 
distracție. Fiecare slujbaş rostea în felul lui: fumail despre à- 
ag bësse: Lë SR dintăiu ridea tot el, i á 
cabine etele şi terțetele de afaceri con: inuau | 
Poti Oe EE ca di cai 
cintat din vioară: cird deodată, gei og rr aus 
— tie de ce, — 
pe Serge cind deodată cu o d geegent Sei Bug D 
en jacheta lui Perecopschil, sau amenința cu pumi 


Ge „ Său se juca cu o biis 
ER o prindea, o str mare, şi deodâtă o arunca, 


vea pe loc, şi din nou se năpustea asu- 

"ini Perecopschii.. Dar nici Ninocica cu Pere 
schi nu gesticulan rău. Leon Drei cu plăcere observa, Wong: Ai 
Best corespunzător pentru fiecare vorbă. ȘI eşeau toate 


t74 VIAȚA ROMINEASCĂ 


astea foarte grațios. Punea frumos minuţa sa pe umărul lui Gri- 
gorii Matfeevici, parcă ar fi vrut să-i incredințeze viitorul său ` 
juca parcă şi ea cu nişte bile, dar mici, Be je strivea, Intr'un 
cuvint la ea totul eşea drăguţ, pecind Perecopschii tăia foarte 
grosolan şi monoton aerul cu niina stingă, — încît parcă ar fi 
fost stingaciu, ceiace in realitate nu era, Ţipa îngrozitor, parcă 
l-ar fi câlcat greolul Grigorii Maiteevici pe vre-o bătătură, și 
n'ar fl vrut så- ṣi ridice piciorul, 

Aici Leon Drei încă nu înţelegea nimic, dar îndrăzneala H 
ajută şi aici. Deodată se băgă în discuție, legindu-se de un cu- 
vint, şi incepu... Imitind cu meşteşug gesturile lui Grigorii Mat- 
feevici, care chiar acum era cit pe-aci să-şi smulgă favoritul din 
dreapta, începu să strige tare şi cu convingere, că azi afacerea 
cea mai avantajoasă,—fără îndoială cea mai avantajoasă, —e să 
construeşti, repet, să construeşti o uzină de cue, şi de loc nu,— 
3 sublini-z pe nu—alta. Grigorii Matfeevici Tetel indată prinse 
pe Leon Drei de degetul cel mare, — întreaga mină nu reuşi, — şi 
incepu să-i bage în cap idela, că cue nimănui nu-i trebue, că 
trebue numai lopeţi şi topoare. Leon Drei, drept răspuns, îl 
călcă, —aşa ca din intimplare, peste un picior şi incepu să zbiere 
supărat, că Origorii Matteevici vrea cu orice preţ să se ruineze 
cu lopeţile ju şi să ruineze totodată şi pe logodnica sa. a 

Aici începu quartetul. Intona Ninocica; Leon zbiera mereu, 
dar nu se înțelegea la cine; la Ninocica, sau la Tetel şi Pere- 
copschii, Perecopschii, de necaz, luă o notă îngrozitor de înaltă 
şi declară cu furie, că se pot împăca amândouă producţiile, 

Această propunere îndată îl impăcă pe toți, şi strigătele, ca 
la semnul unei baghete magice, se potoliră. Grigorii Matfeevici 
scoase batista şi începu să-şi şteargă ceata asudată. Pere- 
copschii făcu acelaşi lucru. Acelaşi lucru—şi Leon Drei. Toţi 
se aşezară la locurile lor, în grabă schiţară planul acţiunii şi ho- 
tărîră ziua, cind să se întrunească din nou pentru înţelegerea, în 
ce priveşte amănuntele, 

Dupăce au plecat amindoi, Leon Drei, obosit, dar mulțumit 
de el insuşi, se aruncă intr'un fotoliu, şi printr'un gest elocvent 
propuse Ninocicăi, să se ascunză în braţele sale, Ea clătină din 
cap negativ şi-l ameninţă cu degetul. 

„Muere rece“, — se gindi Leon Drei,—„dar dracu’ s'o la. O 
depravez eu cu timpul, Atunci peste simţurile ei comandăm noi. 
lar deocamdată să zugrăvim pe fața noastră tinguirea, tristețea 
și amorul pâtimaş”. 

i incepu să-şi serie pe faţă: „Scumpa mea, te vreau, te 
vreau, dar tu eşti aşa de crudă !“. 

— Straşnică afacere, Leon, am aranjat noi azi cu tine. Ei, 
nu te uita cu așa ochi la mine, dragă! Afacerile inainte de toate. 
lată-ți mina; sărut o şi te linişteşte. Inainte de toate — afacerile, 
repetă ea. Tetel ăsta e grozav de necesar pentru uzină, Imi era 
foarte greu să-l atrag în această nouă intreprindere, mai ales că 
avea destule afaceri ale lui. Afară de asta—o minte clară şi 


LEON DRE! 175 


arte inventivă. Dar nu te uita la mine cu ochi așa de tingu- 
l.. Dar ce om vesel e acest Grigorii Matfeevici, cind e liber | 


Un cavaler încintător. li place societatea, cîntă romanțe ţigăneşti 


şi, cu toate că-i gros, dansează ca o balerină. Dar nu ast 
principalul, dragă. Principalul e, că tu al să ai un deea 
ca Tetei! Uzina are să devie pentru tine o universitate. Apoi 
te duc în Anglia, pentru a te perfecționa. Dragă, dragă, azi eu 
am fost foarte mulțumită de tine, tu ai vorbit admirabil. ; 
— Eu ştiu, că-s deştept, eg Leon Drei nepăsâtor, 
măgulit de lauda ei. Nu degeaba mă beet: tu pe mine, m'al a- 
les dintre toți pe mine. Eu pe Tetel ăsta de douăzeci de ori i 
invîrtesc în jurul unui deget şi ol nici nare să bage de samă. 
Slava Domnului, în privinţa capului n'am fost nedreptăţit —adiogă 
el zimbind ai lovindu-se cu palma peste cap. Dar er ecopschii 
ăsta, ce fel de dihanie mai e? Are o voce aşa de caraghioasă 
Oare SR femee dephizată ? i 
— Ce idee, Leon !— incepe Ninocica să riză.—Aşa- 
eg? te? ei a găsi treabă E pentru dinsul. ar berea 
n atragem noroci 
în viaţa aen familie. Lë E en Bees 
— Păcat totuşi, că 
zi D nu-i femee deghizată,—rosti Leon Drei, 
— Dece ? —intrebă Nina di — 
dë vi Ai Rg n nou, neințelegind.—Ce fante- 
— Grozav mi-ar plăcea să fle o femee — 
Leon zile Äech să ştie nici el, la ce-i trebue Eiren gen 
— nu mai vorbim de el, dragâ,—zise Ninoc 
Ss Eu mi-am adus aminte de Anglia şi m'am re? 
ego în Anglia poate omul să ajungă la perfecţie. Ea are să 
A ete pe tine ce e frumosul, naivul meu, dragul meu copil! 
area sr: Zeene 9. Viata E desăvirşire nouă, ca din poveşti. 
CS explice, —e cel mai bun om depe | 
SE m depe lume. 
reda gon, ridică Nenocica vocea cu patos, pregătindu-se să con- 
„Ah, m'am săturat de vorbele ei" !—Se 
SECH ? gindi plictisit Leon 
e CH rată idioată, Dar n'am ce să fac, trebue să joc pănă 
= — WI mulțumesc, —zise el tare, nimerind cu i 
SCH mulţumesc, ferimnecătoarea mea | Tu, ege egen 
Es Am să devin englez numai din iubire pentru tine, mă jur 
GE mea! Dar îţi aduci aminte de noaptea noastră "noaptea 
prod tu mal reţinut dela sinucidere ? ŢII tu minte noaptea 
N grozava noapte, cind am plecat eu dela tine disperat ? 
ad "cet meu, indreptat în timplă, ţi-a zmuls declara- 
Leg agoste, Şi noaptea aceasta a făcut din mine sclavul tău 
ar keet el, abia legind una de alta frazele, învăţate 
een ȘI demult răsuilate, care aveau un efect aşa de in- 
pra căi.— Eu stut dator acuma să-ţi sărut insăşi 


(CR 


inima, însuşi sufletul —şopti ei, privind-o cu patimă şi începiud 
u. 
a DS ec ei, vezi ?—şopti ea Incurcindu-se şi lăsindu-se 
n gie ue deodată, cu vocea lui obişnuită Sg 
Drei ; de ce nu vine la mire tinârul, despre care îmi vorbiai tu A 
ințeleg‘, eu nu pot trăi fără un om, care să mă e age E 
instirşit, în situația mea de logodnic... se opri el şi o privi cu 
gaer Am vorbit cu e! încă de erl. Ai să fii mulțumit de el, 
Cinstit, ştie carte, H zice,—aciea se uită într'un bloc-notes,—lsa: 
TES Ii mulţumesc, îţi mulțumesc, exclamă SECH mare: a 
aibă fecior Eşti iermecătoarea mea, şopii el cu 
gel Nina ma dă i—rosti d'Ee deodată tinguitor şi toto- 
d cata nu mă cruj 
zem al e sperie Nenocica, observind o schimbare pe 
fața lui. b i 
— E că, de cìteori vin eu la blurou, cetesc acest bletz 
trist coate chiar ironic: „biuroul lui Naum Evghenievici Sere- 
beanii“, Asta seamână a aluzie, Bileţelul mă turbură, mă pune 
pe ginduri triste, Mă simt bot, fără să vreau. Parcă Lag fi fu- 
rat fericirea, — şopti el, lăsind tinguitor capul In jos ; şi în sfirşit 
alci nu-l cimitir. Uşa unui biurou nu-i un morument funerar... 
at. mă,— o, iartă-mă,—câ-ţi vorbesc despre asta. m 
— Ai dreptale, bere t cu părere de râu, Nu m'am 
. Chiar azi placa va fl ridicată, 
me ee ce suflet simțitor al tu! — începu Leon să 
mintä.— Prin ce mi-am meritat eu fericirea ?—se adresă el pă- 
reţilor, tavanului—Unde am găsit eu această femee minunată ? 
Eu ar trebul doar so te brațe, gg să ed 
e cind ca mă priv cu atia 
e cai pă mi se aruncă in git, Idioata,—se gindi el, —o ci- 
doar, gisca asta”, 
za ŞI cînd Ki inadevăr, | se aruncă în git şi-şi puse capul pe 
"mărul lui, Leon se grăbi să stringă pâtimaş pieptul èl moale, 
że oţâri în sufletul lui, îşi zise în gind „dracu s'o ia“, şi-i sărută 
foc. 
ya Părul Ninocicăi se goti de DE cu rogeața focului ta 
Î u să lupte energic cu Leon. 
seg Eşti ep, esti rea, tem el la ureche, şi cu îndemâă- 
$ s'o birue. 
or kat = lee nu se poate, —Ì obiecti ea tot în şoaptă, 


itate, 
D Wen" neferiera ! Nu sa te |“ —zise tinguitor Leon Drel, 


E ți suferit grozav din pricina asta.—Decind am iu- 
analen să e iubesc, vf ine cunoscut mingiere de femee. E o 
cruzime, o închiziţie |... à 


DAEN o R 177 


— Nu se rora Sie, Zeng ca din nou sever şi viclean, zmuł- 
gindu-se din braţele lui. —Dacă mă iubești rabdă şi aşteaptă. lar 
acuma să ne intoarcem mai bine la discuția despre viitoarea 
noastră uzină. Avem încă atita de muncă. 


„A dracului muere” 1—Se gindi Leon Dret: „De altfel, cu 
stit mai bine pentru mine. N'am să-mi cheltuesc forta pentru o 
“tirpiciune, Nu înțeleg, la ce i-ar mai trebui ei toate comediile 
astea ? N'are nevoe, Şi cu atit mai bine.. Io mulțumesc, Ninca t" 
— Hai să vorbim,— răspunse gl cu plăcere; nu se stăpini 
totuşi dela o încercare de-a o așeza pe genunchi. 
Dar în clipa asta cineva băiu respectuos în uşă, şi ia râs- 
punsul „intră*,—în cabinet intră în fugă și radios Isidor Isacovici. 
Leon Drei privea cu cea mai mare bägare de seamă co- 
lana de scrum, formată de havana sa. 


IN 


Intro sară.—era pela stirşitul lui Maiu, —Leon Drei după 
ce stâtu până tirziu cu Ninocica, plecă acasă pe 

Chestia uzinei înainta cu succes, afacerile băneşti ale lu 
Leon Drei erau infloritoare, dar dispoziţia lui sufletească în seara 
asta era deprimantă, Pricina era, că în tot timpul acestei lungi 
„lie de Maiu Leon fusese în neințelegere cu natura. Cind ploua, cind 
luna, cînd scăpărau niște fulgere lungi şi primejdioase pentru 
viaţa ui. de care Leon se ascundea, cit putea. Cerul Infățişa o 
intindere tristă şi dezolantă, zburiită de nouri şi clocotitoare. Lui 
Lean îi plăcea mult să corijeze natura, să-i dea înfățișare atrăgătoare, 
pitoreatcă şi in genere se credea specialist în inobilarea acestei 
menoracite naturi. Dar ce se putea face aici, cind uricioşii de 
nouri acoperiseră sute de chilometri 2... Dacă n'ar fi aşa de 
deşi, ar putea ei lísa să pâtrunză vrun snop de raze pe pä- 
mint; ar putea lumina unele colțuri ale lui ; ar putea lăsa citeva 
deschizături în cerul albastru, fără fund; ar usca trotuarele, iar 

pavajul l-ar fi lăsat ud. Insfirgit sar putea născoci ceva. 
Ginduriie astea îl posomorau. Dar cine-i vinovat de toată 
această neorinduial4, absurditate, nepotrivire 3 Insuşi Domnul! 
Dumnezeu ! Ce a făcut el, cu toată atotputernicia iui? A născocito 
veşnică schimbare, dar la ce ? Cui dracu i-a trebuit? Cul ti 
țicneşte ? Dar intreg universul plinge din pricina acestei veş- 
aice schimbări ! Dece totul trebuia să rara ~ inainte şi nu în- 
dort ? Din tinâr poftim de te fă bătria! Dar contrarul dece 
wati ingăduit, Doamne ? Ce nostim ar fi să te naști un unchiaș 
bitrin şi cu încetul să întinereşti, să întinereşti, apoi pe nesim- 
(he să te pomeneşti înlăuntrul vreunei încintătoare persoane, iar 

mai apoi să-zbori din ea subt forma unei tiinți mititele... 
Dupăce işi vărsă aceste păsuri subt forma unei protestări 
Heute, incepu să clădească lumea din nou, după un plan pro- 


Ki 
e 


178 VIAȚA ROMINEASCĂ 


. — e === — 


priu. Mai înăiu ducă-se dracului toate : cer, pămiat, stele... To- 
tul e greşit şi stupid. Apol cu daliclu aprinse ţigara, văzînd cum to- 
tul a inceput să se prăbuşească, să rămie cit mai puţine fiinţ: 
vii, La ce atita belşug de viaţă ? Fiecare om trăeşte cel puțin un 
milion de anl. Nu, un milon e puţin: zece, douăzeci de milioane, 
sau chiar bilioane. Ce zici, Doamne, te-am pus în cotă ? Al ei 
sit de cuviinţă pentru o viaţă de om 60 de ani. Apoi să nu fi 
creiat nici-o siagură canalie de microb!... Să suferim din pricin» 
unor astfel de stirpituri! Trebue să fie cineva Dumnezeu, ca 
să născocească asemenea nerozie. Păcat că nu m'ai luat pe mine 
între sfetnici, cînd te pregăteai să creezi. Apoi... 

„Numai un netrebnic poate vorbi astfel cu Dumnezeu”, —s 
gindi deodată Leon Drei, îngrozit la gindul, că Dumnezeu ar pu 
iza să se supere şi să-l pedepsească pentru hulirea celor sfinte 

Cu o supunere pretăcută şi slugarnică se uită Leon Drei la 
cerul întunecat şi zugrăvi pe faţa lui tot devotamentul său fața 
de Dumnezeu. 

— MA căesc şi mă rog (ie,—sopii el—iartă pe Cham a 
tău. Unde eşti tu acolo sus—incepu el să caute vr'un locugor 
pe er Dean şti, pe loc, aici aşi ingenunchea,” 

„Ce dracu s'a căţărat el aşa de sus? Dacă trăia mai a- 
prospe, Last vizita adesea,—se gindi el în ris, dar fără a-şi d2 
samă.—N'a brodit-o bine! Cine l-ar fi putut distra ca mine 
Cita plăcere Lag fi putut cu aduce !... Doar ldiotul de Melnicov 
se scâlda în linguşirea mea ! II fericeam și pe Dumnezeu, li fä- 
ceam nişte psalmi mai straşnic decit David |“ 

— Din nou te legi de cele sfinte, —strigă Leon Drei la ei 
H è 
„Dar ce-s vinovat eu, dacă-mi vin asemenea idei: — tn 
cepu el să se desvinovățească, Parcă eu mi le născocesc? Dar 
mie ef mi le trimete, Eu aşi vrea să-l binecuvintez ; cind colo 
-—esă hulă, Va să zică, doreşte să fie insultat de mine, ȘI pro- 
babil la ceva îi trebuesc toate astea, ŞI el ar trebui pentru asta 
să mă răsplătească cu ceva, La noi munca e cu plată, Doamne. 


Dacâ-m! daţi voe, vă pot injura şi mai rău. Dar cu răsplată... 


Şi nu cu fericirea cerească, cum faceţi D-voastră—intotdeauna 
cu reaua D-voastră deprindere, ci cu bani peșin. Poliţele pe nu- 
mele lui Dumnezeu pe pâmint oan preţ. Ce dracu vorbesc cu ? Ce 
idiot nenorocit! Dar Dumnezeu tot mă Inţelege el... Mă înţelegi, bä- 
trine. Eu sint doar un porc,iartu Dumnezeu! - Sint tot făptura ta. 
şi compania nu-i ren." j 

Leon incetă deodată de a mai gladi şi-şi mişca picioarele 
în chip mecanic. Parcă ar fi murit, parcă sar fi cutundat în 
nimic. Poate că nici nu mai era pe lume, poate că simţea cel 
dintăiu acces al unei nebunii, care-l ameninţa în viitor ? Cu toată 
josnicia şi imoralitatea lui, chestiile morale erau pentru el acea 
flacără, cătră care bor, spre a pieri mai lute, fluturele, cu 
Viața-i de o zi. A juca un joc şi a-şi denatura simţurile era 
pentru d o cerință inconștientă, 


S curos! Numai tu imi lipseal. Bonjur, bonjur, — continuă el tot aşa 
— Ge înviorat, intr'o clipă aducindu-şi aminte şi de relaţiile sale cu 
„ea, şi despre cele 500 de ruble, luate dela tatăl ei şi neintoarse, 
„şi despre mama Bertocicăi, care ţinea la el aşa de mult şi-i 


LEON DREI 179 


, Cind nu făcea o murdărie, suferea şi inadins născocea tot 
felul de mirşăvenii, ca să le guste, ca să riză de ele F de el 
insuşi Şi aproape niciodată nu se înțelegea nici pe el însuşi. 

Ce e el? Dece U atrage celace e putreziciune, murdărie şi mir- 


găvenle ? 

Dispreţuindu-sa cu cei din urmă dispreţ, se credea totuşi 
omul cel mai de seamă şi cel mai adevărat, fiindcă toți oamenii 
pe care îi cunoştea el, erau, fâră comparaţie, mai râi dech ei. 

„Dar ce bine era, dacă mal stăteai cu porcul tău? se gindea 
mereu Leon Drei Te-ai fi coborit la mine, mergeam cu tine la 
mămița mea, te cinsteam cu o masă evreiască minunată. AL fi 
făcut cunoştinţă cu papa. Admirabil om. Cea mai bună creaţie a 
ta. Am f tras un dans vesel în cinstea ta. Nu ştii tu, unde-i 

ine de trăit t". 

„Cum să scap eu de ticăloasele mele ginduri 2* fu cit pe-aci 
så urle Leon Drei, Parcă m'ar GE cineva să vorbesc blás- 
tămăţii. ŞI la ce? Cui îi trebue? prostii. Să zici că un singur 
gind cum se cade ţi-a trecut prin minte... Numai mirşăvenii şi 
murdării. Eşti un putregaiu, un vierme de gunolu, —începu să ge 
injure el singur. Și toate trebue să fie din pricină, că decuseară 
a fost furtună. Vr'o nemistuire a stomacului, bombăni el. Să 
dau de vre-o fată bună... şi aici, nu se ştie cum, parcă tocmai 
in fundul creerului său auzi cuvintele poetului: „îmi place o fur- 
tună la începutul luj Maiu“, şi începu fără voia lui, fără să-şi 
dea samă, să repete pe toate tonurile: „lmi place o furtună la 
inceputul lui Malu“. Greutatea, care H apăsa inima, devenea tot 
mai mică, gindirea tot mai normală şi numai din cind In cînd 
ìi pilplia prin minte, ca niște săgeți roşii, strălucitoare, cuvintele: 
„Cham... ezet.. Ninca... Englezul“... şi calăul îi lăsă în pace. 

„Dar dacă m'aşi duce la mamica, să mialac ceva ?—se gindi 
ei inviorat.— Pentru mine se găseşte la ea ceva gustos totdea- 
una, Apoi o bere rece... Ha? Nu-i rău să ai mamă!“ 

Se opri lingă colț şi incepu să se gindească, dacă n'ar fi 
bine să ia un automobil, şi după masă să-şi plimbe toată fa- 

milla, spre mal marea invidie şi mirare a vecinilor, cind pe ne- 
piae auzi lingă el o voce cunoscută de femee, care il miră 
şi-l mişcă. 


— Bertocica,—strigă Leon Drei, bucurat sincer de întîlnire 
cu foasta sa logodnică,—tu esti? Cit sint de bucuros, cit de bu- 


a cu mincări aşa de gustoase, şi chiar despre sarcina Berto- 
cicăi, măritişul ei, sărutările ei, devotamentul el.—ce bine ai 
făcut că m'ai oprit. Tocmai la timp! Doar mă gindeam, — incepu 

„i, aitam nisam, să mintă, —mâ gindeam tocmai la tinel ȘI deo- 


LA „ ca un fel de răspuns la gindurile mele, răsună vocea ta! 


180 R VIAŢA ROMÎNEASCA 


— Adevărat? rosti Bertocica foarte multumita, 0 mulju- 
mesc. ȘI eu credeam, că tu m'ai uitat cu totul... că te-ai supärat,— 
adăogă ea cu sfială, fâră să stfirşească. 

— Să nu mai vorbim despre astea, sau, dacă vrei, să 
vorbim,— zise el, aruncînd asupra ei o privire fugară şi apre- 
ciind-o ca femee. Eu indeobşte adesea mă gindesc la tine, 
fiindcă, la drept vorbind, te-am iubit sincer, mi se pare nu- 
mal pe tine. Tu unde mergi? 

La cuvintele „te-am iubit”, Bertocica lisă ochii în jos, 
ruşinoasă, şi implorindu-l parcă să nu mai vorbească despre 
dragoste, despre trecut, zise încet: 

— Am petrecut pe mama, şi acuma mă intorc acasă, 

Va să zică, eşti liberă,—se bucură Leon, inţeiegind in 
felul lui vocea ei înceată, turburarea el „Mă iubeşti incă", — 
D trecu lui prin minte. „Vom profita-—-şi eu îs bier". Dacă 
vrei, să ne plimbâm puţin. Să ne aducem aminte de trecut. 
Am să te sârut eu pe ziua de azi. Nu te-am îmbrâţişat doar, 
mi se pare, de mai bine de şapte luni. ȘI aşa te-ai făcut de 
nostimă... începu sin laude el după obiceiul lui; dar, privind-o 
mai cu băgare de seamă, se îndreptă și vru să zică „te-al fn- 
grășat”...—Nu te recunosc,—se încurcă el. 

Bertocica zimbi fericită, şi cu o voce mai înceată, întrebă : 

— Dar tu încă n'al ghicit? 

„ate Drei se vită din nou la ea, şi cu glas dezamăgii, 
strigă : 

— Dragă, tu eşti... îngreunată! 

a,—răspunse ea, punind în acest scuri cuvînt toată 
fericirea, pe care o trâia, 

— Cum se poate ?--rosti Leon indigaat.—Ei, dragă, la 
asemenea prostii eu dela tine nu m'am aşteptat. Și tu parcă 
ai îi fericită! Atunci iată dece nu te-ai arâtat d-ta pela mine 
de şapte luni întregi! Te felicit, madame Berta, at a revedere. 

- Adio,- zise Berta intristată —Inloc să te bucuri pentru 
mine... vocea | se rupse, şi în ochi i se arâtară lacrâmi, - 
adu-ţi aminte, Leon, cît am suferit cu pentru tine. Dupăce 
m'ai f pagir eram doar cit aci să mă spinzur, Cite am a- 
vut de indurat dela tata! Nu înțeleg, cum le-am mai putut 
indura pe toate Şi cine m'a scâpat? EL el, scumpul meu 
bărbat, Saul al meu. M'a salvat iubirea lui gingaşă, Inima lui 
nobilă. Noi amindoili inşelam. După mâritiş eu tot mai con- 
tinuam să te iubesc, eu... veneam la tine, mi-i rugine să-mi a- 
duc aminte de trecut ; dar eram subt ter pro guri eram oarbă, 
mă supuneam ţie în toate.. Dar tu fără inimă. Tu n'ai 
putut să preţueşii jertfa, pe care ţi-o aduceam cu. Atunci m'am 
hotârit să mă îndepârtez de tine. Dacă m'ai iubit vr'odată, 
atunci trebue să te bucuri, că înstirşit m'am curăţit de păcate, 
Fu trebue să nasc incutind. E o fericire, eo bucurie... lacră- 
mile din nou i se arâtară, vocea îl tremură... 

Leon o privi, ridică sprincenele, vru să spună ceva gro- 


RR r 181 
Solan, cinic; dar ochii ei străluceau de atita frum - 
miniească, incit cuvintul rămase mut. scie 
„N'o mai recunosc“,--se gîndi el,— „au schimbat-o, sär- 
mana, cu totul. Să fie oare acea Berta, care era fericită, cînd 
ii îngădulam eu să stea în genunchi dinaintea mea, care mă 
imbrăca, ca pe un copil, care îndura toate capriciile mele a- 
moroase ? ȘI cu ce ton vorbeşte! Ce nobleţă ! D'apoi şi 
noi, draga mea, Ştim să ne jucăm de-a noblețea, mal bine de- 
cit voi. Dar las să-și iubească pe Idiotul ei de bărbat, pe care 
tot eu i l-am găsit doar... S'o fa dracu. Mie ce-mi pasă ? 
La ce mi-ar trebui ea mie? Eu nu pot să sufăr femeile In- 
greunate, Am să-i spun ceva plăcu înalt,—şi dracu eo ia, 
piec. Ce mai întiinire şi asta, cu o foastă amantă 12....* 

Am glumit, — zise el cu un ton drăgălaş,—cum Hai 
inchipuit tu, că eu n'ași fi bucuros de fericirea ta? iți dorese 
din tot Suiletui să naşti bine. Copiii sint tot ce dă mal fru- 
mos viaţa. Copiii sint ünerețea noastră, viitorul nostru, oi. 
dejdea noastră,—incepu să flecăraască el cu plăcere,-—moştenito- 
rii întregului glob pămintesc, tuturor avuţiilor, îngrămădite de 
veacuri, ai ştiinţii, technicii, matematicii,—rosti ei cu patos,- 
nu ştiu dece, acest cuvint. lată ce sint copiii! Și tu ţi-ai 
putut închipui, o mustră gd A eu n'agi fi în Stare să pre- 
tuese bucuria fa! Ah, Berto, puțin mă cunoşti tu încă! 

_ Adevărat, adevărat.—rosti ea sincer, şi zimbind de tre- 
cunoştinţă, Da mina şi i-o strinse în mina sa fierbinte, 
Te lubesc, cînd eşti bun, cumsecade, aşa, cum eşti acuma. ŞI 
apoi gindeşte-te, Leon,-—-continuă ea pentru a se justitica,— 
la ce erau să ducă mai tirziu legăturile noastre? La urma ur- 
melor tu te-ai [i săturat de mine. Tu ai viața ta. Pe Saul 
Lag fi omorit. Nu, zën ia pladeşte-te, sep ca să-l con- 
Mer / SE ra cu ka: S "lecht El mă adoră. In- 

rea, şi am atita bucurie în sufle S 
ari mă ES EIN eg SES DE NER 
b pare bine,—zise el incăodată, —,„cu toate astea 

bună muere a fost în yrem "= E 
e Sr A Se a ea gd. ae gindi el Dar oui tău 
d — Acasă totu-i caşi mai inainte, —răs e 
facerile tatei merg dn. wé es Zë prg gei D 
H vine greu sâ plătească Saul al meu (şaizeci de 
ruble). Pe Mişca a trebuit să-l concedieze. Dacă Saul ar 

reuşi să-şi facă rost undeva, în altă slu bă, eu,—mi se pare, 

nici Ze mai cere nimic dela soartă. n,—zise ea deodată, 
ong? =ar fi rate Ep- de ceva, —tu ai cunoştinți prin 1u- 
-af ui o mică vorbă pentru Saul? 

De E, ee 

3 „ bine,-ros rei grav, d se di ci! 
cere buna cuviință. Aşi putea eră să te ajut. Wii 
eu slato mare el ag O foarte mare for, ze el cu plă- 
cere. Relaţiile strinse cu Nina Marcoyna Serebreanaia, 


182 VIAŢA ROMINEASCĂ 


LU n N ———— 


cu Petru Avramovici Rozen, cu Gregorii Matteevici Tete! şi 
a. m, d....— continuă el să numească nişte nume necunoscute ei 
Dă-mi voe, dar chiar eu poate că-l plasez în biurourile mele. 
Da, se înţelege, asta se va putea face foarte uşor prin Nina 
Marcovna Serebreanala. Am să vorbesc eu cu ea numaidec?i 
despre asta, 

L. Dacă faci asta, — exclamă Berta, apucindu-i o mină, 
gata s'o sărute de recunoştinţă... —Și e cu putință ?-—exclamă 
ca din nou. Dumnezeule, ce fericire. că te-am întilnit. Fă-i 
un rost, fă-i, te rog, în numele trecutui. Dacă ai şti tu, ce 
om e Saul! E aşa de drăgut, de nobil, aşa de talentat. Ce 
versuri serie! E doar un adevărat poet,—zise ea, lungind a- 
cest cuvint. El nici n'ar trebui să pe ep Dar ce să facă, 
ce să facă? Ah, ce omi-—continuă ca în extaz. Dar surorile 
lui, Estera și ludita ? Eu le ador. Cele mai robile fiinţi. Amin- 
două îs nemăritate, dar ce inimi! Pe mine ele mau transfor- 
mat, Nu, eu nu mai sint Berta de odinioară. Frumoasa mea 
viață o datoresc lor. Ah, mare lucru e noblețea. Omul tre- 
bue prețuit numai după gradul lui de nobleţă. 

— Se înţelege, Întări Leon cu un fel de simţimini ne- 
plăcut, pe care nu vroia să-l mărturisească,-—nobleţea este 
totul şi baza vieţii. Ce mă înveţi tu asemenea lucruri d Nu-s 
copil. ŞI chiar pilda e de față: tu. Eu pe tine nu te mai 
recunosc, de bună samă. Tu nu mai eşti Berta mea de o- 
dinioară. 

— Nu, nu. Nu mal sint cea de altădață —întări ea cu 
ioc. Acela era rea, pâcătoasă, stricată. Ah, cil era de stri- 
calà! Acuma chiar m'am despărțitde mama. Am vorbit mult 
despre trecut şi am plins, Leon,—zise ea deodată, hai chiar 
acuma la mine. Vei petrece sara asta cu nol, Saul nu ştie 
despre relațiile noastre de odinioară. Nu mă refuza. Ai să 
vezi, cum trâim noi. Al să faci cunoştinţă cu ludita şi cu Estera. 
Saul trebue să vie şi e! degrabă. Stai la masă cu noi. lar 
cind ot afla, câ tu ai putea să taci cumva vr'un rost lui Saul, 
ai noștri au să se uite Ja tine ca la un salvator. Te rog, bal. 


„Şi adecă dece n'aşi merge Tag Leon Drei, văd 
cum trăește cu bărbatul foasta mea iubită, şi cu ocazia asta 
stau şi la masă. Berta doar gie, ce-mi place mie. Am să 
răspund că merg“. 

— Fie, pentru tine merg,—rosti Leon Drei, caşi cam lu- 
crul acesta l-ar H costat mari sforțări—Mai stai, am să chem 
o birță. Eu acuma rar umblu pe jos. Tot cu automobilul. 

— Eu acuma nu pot umbla cm trăsura,— răspunse iute 
Beria, dind din e primejdios. Și apoi în cinci minute 
sintem la mine. ada Zdrenţelor nu-i departe. 

— Fie şi pe jos,— răspunse Leon Drei vesel,—dispoziţiz 
iui deodată se ridică,—la-mi braţul. Are să crează lumea, câ 
sintem bârbat și femee, şi că ep sint (Gu) viitorului tău copii. 


LEON DREI 183 


RENE 


o e 


ŞI doar ar şi putea să fe, — 

Leon Dei. încep fe rosti, el pe ginduri. Să mu fiu eu 
SAER u tot așa ai rămas,—zise B 
n'ai nimic ett erta întristată, — tu 
azi nu y iei Piy acciza SU baţi joc de orice. Cel puţin 


_ — Dar, poate, al să-mi nu 
ai Leon ati cu Ironie — Kn, pair pri rd pc "mm 5 
Gs Sep ii, gloria, Dumnezeu, succesul, —toaţe-s geet ; Sint 
rena posia aisce gingănli, nu pentru oameni, Şi a j, da 
drept vorbind, fâră cele sfinte e şi mai uşor de trăit. Cel pu- 
ae n pe livânii, fără înşelăciune. Nu există nimie e Za 
discutăm. Pe mi <o agja Deci MA mai 
mere tă Dar nişte maslinuţe ? Geet Get Kies E 

va o sticiă-două de bere şi, din parte-mi— multumiri 


sal — mulţumiri ne- 

de! 

asi iid e din cap, oftă şi nu răspunse nimic. De braț tot 
(Va urma) Semen lușchevici 


Henrik Ibsen: 


Perioada Modernă 


Perioada modernă o subimpart criticii francezi în duuă- 
realistă şi simbolistă. Cea dintăiu cuprinde o comedie de mo- 
ravuri şi patru drame de o factură Şi de o putere de drama- 
tism absolut clasice; cea de a doua, ultimele drame publicate, 
în număr de opt. a € zelt a 

Opera postumă nu e încă studiată nici tradusă, Subdivi- 
ziunea este întemeiată, intrucit ea corespunde unei schimbări 
'undamentale în sufletul lui Ibsen. Numiriie însă ar 1 discu- 
tabile. Ibsen este tot atit de minuţios observator al realităţii 
obiective şi subiective în ultima dramă ca şi'n cea dintâi, iar 
simbolismul este un procedeu artistic de care dinsul se siu- 
jeşte în întreaga-i producţie literară. Dacă-l foloseşte mai 
mult în timpul din urmă, pricina este schimbarea centrului de 
ans sutletească în jurul căruia se desfăşoară drama, În 
intãile patru drame moderne, Ibsen este dramaturgul ideii, 
forță luminoasă şi bine determinată, care se arată clară şi 
rh sfială şi se comunică cu multă preciziune. în ultimele op 
Ibsen este dramaturgul simțirii, al sentimentului, Stare nebu- 
toasă şi tăinuită, pentru care simbolismul este cel mai adec- 
vat, dacă nu chiar unicul mijloc de plasticizare şi de exte- 
riorizare. t 

Pe temeiul unui motiv care se va aráta mai jos, cele 
dintălu patru drame noi le-am numi poemele Credinjei, pe cè- 
le din urmă, poemele /ndoelil. 

Se ştie iudeobşte cà Ibsen m'a rivait niciodată la slava 
de poet. Idealul său — mai modest, dacă nu cumva mult mai 
pretențios — a fost acela de învăţător, de luminâtor, de u- 

ostol. 

P Acesta e singurul punct comun cù Tolstoi. Intocma; ca 
Brand, eroul sâu favorit, Ibsen s'a crezut alesul, chematul să 
lumineze pe oameni, iar învăţătura pe care a vrut s'o împlir 

teze în suflete a fost o doctrină analoagă cu acea a lui Kant, 
sau poate chiar a acestuia, Multă vreme Ibsen crede in a- 
ceastă menire a lui. Dela un timp indoiala i se furişează Ju 
suflet, Pentru intăla oară simțim această putere distrugătoare 


"+ Veri „Viaja Rominească*, No. 4, 1920 și No. 1, 1921. 


[de e mm E — 


HENRIK IBSEN 185 


n drama -Rafa salbatecå Ibsen nu se indoaşte de valoarea 


doctrinei, ci de eticacitatea învăţăturii lui, de putinţa de-a 


preschimba sufletele. numai prin lumină. Indoiala merga inäs- 
prindu-se, iar în ultimele drame Il vedem pe Ibsen ajuns ls 
stişietoarea convingere că rivna lui de o viați a râmas fără 
folos şi că jerfa i-a fost zadarnică. 

Această perioadă modernă începe in 4877. lbsen are a- 
proape cincizeci de ani. Ea este precedată de dea ani de re- 
culegere şi de studii asupra filozofiei pozitiviste, aşa de lu- 
minos înfăţişată lumii de cătră H, Taine, asupra literaturii 
franceze şi engleze, in special a şcoalei realiste. Intre realis- 
oe Ce Ibsen şi acel francez există insă mai multe deo- 


Noi vom semnala numai azele e 
de arabe len S Kë e AS 

ntăia deosebire e in privința medivlui social studiat 
Flaubert, Balzac et C-ie studiază de preferință păturile de jos: 
țărani, lucrători de fabrici, mici meseriaşi, mici funcţionari ete 
adică indivizi la care în general starea sufletească se arată 
cu cea mai mică complexitate, la care psihologia e mai sim- 
plă, iar diagnosticarea mai lesnicioasă, Dinşii mai studiază 
nevropaţi şi pătimaşi, adică indivizi la care psihologia a de- 
venit! simpiă. Nevropatul, oricare ar fi pătura socială din care 
tace parte şi oricare ar fi fost dezvoltarea lui anterioară, este 
9 conștiință simplificată: Un mănunchiu restrins de porniri 
SE GE ta ura earr caasa eg aara de conștiință, 
s semenea sint uşor de osti - 
țioşi, gai neg ori alcoolici mr iai 
-i patima? O simtire stăpinitoare în puterea cârela se 
‘ace Selecţiunea în conştiinţă, Nu mai au ene la lumina 
onştiinței decit acele elemente care susţin, care justifică sen- 
"mengn dat. Toate celelalte elemente se'ntunecă, dacă nu pen 
iru totdeauna, pentru foarte mulță vreme. 

„Ibsen dimpotrivă studiază de preferință omul normal, a- 
dică acela la care aproape toate stările de conştiinţă au ace- 
iaşi drept de existenţă, la care o acţiune poate rezulta dintr'un 
Jung şirag de forțe. Nevropaţii intervin absolut accidental în 
opera lui şi au mai totdeauna un rost simbolic. 

EI studiază cu osebire pe intelectual, adică tipul la care 
complexitatea psihologica este cea mai mare, la care capita- 
ul sufletesc e cel mai bogat şi alcătuit din achiziţii ce pot 
varia între ele ncmârginii de mult şi ca origină (moştenire, 

ji de copilărie, cultură, etc.) şica târie şi ca valoare mo- 

Aceste achiziţii, nol le-am grupa in două: elemente iz- 
ev din inrlurirea mediului asupra individului, în chip a- 
proape pasiv (sentimente, deprinderi, porniri) și elemente 


din r ea individ d 
Soen pe cae ndividului asupra mediului, idei ba 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ = 


ëm 


Şi ce frumos desparte Ibsen în sufletul rsonajelor e- 
lementele de origină d vriste deosebite, mai ales în Strigoii, 
Rosmersholm, Femeia Mării, Jean Gab, Borkmann, Cite 
conflicte dureroase nu descopere între aceste pâturi supra- 
puse ale sufletului! Pe lingă conflictul principal al fiecărei 
drame, rezultat din ciocnirea individului cu un organism 30- 
cial, familie, Stat, organizaţie religioasă, ori cu alt individ, si 
care alcătueşte tema el dramatică, Ibsen desfişoară conflicte 
secundare între pornirile şi ideile aceluiaşi individ cu convin- 
gerile lui. Toate aceste conflicte secundare, grupate în jurul 
acţiunii principale, întocmai armonicelor dintr'un ton muzical, 
dau operei lui lbsen rezonanța şi jarmecul ei turburător și 
caracteristic, 

O altă deosebire este însemnătatea mare dată femeilor, 
in întregul teatru din lume femeile au un rol mare,tle sînt însă 
numai punctul de plecare, motivarea, justiticarea acţiunii date, 
ce qui met en branle, cum ar zice francezul — pe cînd acţiu- 
nea însăşi se desfăşoară alăturea sau chiar independent de gie, 
in teatrul modern al lui Ibsen femeile sint factori ai acţiunii, 
sint elemente esențiale în dezvoltarea şi susţinerea proble- 
mei puse. 

Trebue so spunem, teatrul lui Ibsen este un teatru 
È thèse, sau cum foarte bine nuanţează el, un teatru d ene? 
mes. Ibsen pune o problemă socială, psihologică, religioasă, 
eic.,o desface, o aşează, susține cu cea mai mare nepârtinire 
fiece aspect al chestiunii şi lasă pe privitor să închee cum 
ñ vor indemna mintea şi cultura primită. Cel mult dacă va 
putea întrevedea SE care el o crede mal dreaptă, 

Şi ce belşug de amânunte în individualizarea sufletului fe- 
meesc! CItă varietate de tipuri! Perfide, sensuale, mărunte la 
suflet, visătoare, mistice, Idraliste, devotate, generoase, pri- 
mitive, ori îmlădiete de cultură, resemnate ori răsvrâtite, toată 
gama Krag desăvirşitul inconştient la deplina scrutare a con- 
stiinţi. 

Dacă am faco o galerie a tipurilor feminine din teatrul 
tui Ibsen am gāsi-ọ cu mult mai bogată şi mai variată decit 
galeria întregii literaturi creştine. 

Dintr'un sentiment de recunoştinţă pentru scriitorul care 
a studiat, cu atita rivnă şi atita respect, respectul datorit su- 
terinții, sulletul femeii, noi vom încerca să punem aci în lu- 
mină tipurile de temei, asupra cărora critica alunecă prea repede 
Asînd mai în umbră pe celelalte, 

Perioada realistă începe cu o comedie de moravuri poli- 
dee, care aduce mult cu „Scrisoarea pierdută“, în care jteme- 
ile n'an mare rol, şi se sfirşeşie cu cunoscuta dramă Duy- 
manul poporului. Criticii au numit aceasta ultimă dramă © 
pledoarie pro domo, o apărare. Noi o socotim dimpotrivă ca 
cea mai mindră stidare pe care un ori de talent o poite a- 
rnea duşmanilor sài. E răspunsul la criticile injurioase și pline 


de calomnie ce i s'au adresat cu prilejul r 
rezentă 
trei drame care l-au consacrat mare pri a ST 
Ak tg Câminul Păpuşii (Nora). 
ușmanul poporului s'a jucat mai de multe ori 
ia noi, Subiectul este cunoscut, Tipurile de femei, căci SE 
S interesează, sint două: soția şi fiica eroului, Petre. Fire 
lindá, senină şi perfect cinstită, aceasta lucrează cite 7—8 
ore pe zi ca institutoare, fără să cunoască ai plăcere decit 
lectura autorilor ei favoriţi. Ea singură înțelege pe tatul ei, ea 
singură îl susține. | se oferă prilejul să-i mărească veaitui 
prea modest, troducînd din englezeşte pentru o revistă locală 
aer ze eri p za cuprinsul romanelor de tradus, atrage 
Sech? ës a directorului că ele cuprind idei greşite și 
- Cu de acestea se cîştigă parale, domnişoară ! 
— Îmi pare rău, cu nu-mi e - 
unor Saia o are le socot nni pai P ZE 
on erou d-na Stockma 
cărei inteligență abia dovedeşte în er Alea Pina ere 
k ER Se Ch eier GË gien ei, fiindcă se pune rău 
Fi - afacerile. Mo 
ewe Segoe? jpa rA SE familii. E SE 
nd vede pe bărbatul ei părăsit, duşmâni 
atunci intocmai ca o leoaică ce-şi da pai, ea desi roar 
plug ne 'nchipuită și devine tovarăşa de lupă, aphrătoarea 
pe Zo prețioasă, soţia cea mai devotată, 
BS rem Leg E e (ëng lui Ibsen este 
E nsi 
desvälue ipocrizia păturii comducătiare. Een 
SE del SE H 
rn capul unei case de come:ț ale cãrei odus 
duc faima oraşului în cele pat Steeg 
rui gepi trăese mii dese ed PC e m a: 
f rea cortinei o delegaţie de cetățeni, e: 
w merger vine să mulțumească lui enge nb read 
eech SC er comunei. Pastorul ţine o cuvintare şi-l! 
äere rg cel mai ales, model în viaţa lui de familie, 


Sl wc) dramei va arăta cft adevâr este în afin 
Bernick a iubii cu patimă o fată i 

Se Mc, es Intr'o bună P âimineață egen 
; a lionel, 

héieren rea ie in urma unei moşteniri neaş- 

cum nu câutase să o cunoască inainte de căsăt 

re, Câ-i era inditerentă, tot aşa de : eg 

; b puţin se 'ntreba şi acu 
ce putea simți şi gindi tovarâşa lul er viață, Ceł ech dacha 


188 „VIAŢA. ROMNEASCĂ 


reproşează prea marea grijă pentru copilul ler, sau ii răspun 
de cu obişnuite galanterii ca acestea : 

„Ce vă pricepeţi voi, femelle ? intrucit vă pot interess 
pe voi lucrurile serioase ?* d 

in timpul logodnei cu Betty a avut o aventură cu o ac- 
nä Surprins de bărbatul acesteia, el sare pe o fereastră şi 
fu văzul de trecători. Scandalul putea pune "n primejdie căsă- 
toria lui strălucită. Atunci loan, fratele Betty-i socotind că fe- 
țicirea surorii lui atirna dela această căsătorie, se lasă trecu! 
drept eroul îintimplării caraghioase şi, pentru a da o satis- 
îacție familiei lui, care lua lucrul prea tragic, pleacă în Ame- 
tica. Continentul nou U atrăgea demult, prin felul de viatz 
mai potrivit cu firea lui de independent, de răzvrătit. 

lona, sora lui vitregă, care 'ntr'un moment de revoltă 
dăduse două palme lul Bernick, fostul ei logodnic, picacă şi ea 

Bernick—asta drept recunoştință-—ca să explice falimen- 
tul care bătea la uşă, insinuează că loan plecînd ar fi luat şi 
casa cu bani a firmei „Bernick C-nie”. 

Alta dată primeşte in şantierul său un vapor ameri- 
can şi făgădueşte, din simplă fantaronadă, că reparația se va 
face intrun timp dat. Şeful de atelier fi dovedeşte că acel 
limp e prea scurt, pentruca reparația să se facă temeinic şi 
că vaporul s'ar putea cufunda, Bernick nu vrea să audă. Cînd 
i se atrage ațenţiunea că e vorba de viaţa personalului, Ber- 
nick îi ameninţă cu izgonirea dacă vor deschide gura vreunul 
—lată omul. 

Bernick face donaţii orl deciteori are nevoe de increde- 
rea şi simpatia cetățenilor pentru vre-o afacere mare, aşa bu- 
aăoară În acel moment, dinsul urmăreşte construirea unei că. 
ferate pe unde-i convine fabricii lui, iar pe subt mină a cum 
părat toate păminturile traseului pentruca din dispâgubiri si 
realizeze beneficii uriaşe. 

lată flantropul, 

Un alt stilp al societăţii este pastorul, cinstit de altfel, 
dar strimt la sultet şi îngust la minte. Tot creştinismul şi toată 
învăţătura lui se reduc a cere concetățenilor lui să mulțumească 
lui Dumnezeu că nu sint răi şi stricaţi ca cel din alte orage. 

Are o slăbăciune, Vrea să ia în torie o fată naturală, 
dar ține ca lumea să considere această hotărire ca pornită 
diu adincă umilinţă creştină şi din milă numai. 

Un alt stilp este insuși şeful de atelier, care renunţă nu 
maidecit la ceiace el zicea câ e ua scrupul, cind cu repara- 
rea vaporului, de 'ndată ce se vede amenințat cu izgonirea, 
deci cu pierderea aert de a conduce pe lucrători în meetin- 
guri, de a-i specula şi mai ales de a-şi impune condiţiile sale 
patronilor... 

— Și vă numiţi stiipii societăţii !* strigă odată lona cu 
'odignare. : 

N'are alții mai buni“, răspunde Bernick. 


HENRIK IBSEN ` 189 


Toate ar merge bine în acest colt f 
nu Sé D întors din America loan şi d eng SC GE 
ona a 'ngrijit de fratele ei mai mic ca o mamă . 
rest răstimp de 15 ani. Cind mergea greu ciştigul, pg 
Geng va: A geht: ra nu s'a Ka să scrie articole umoris- 
ca nr nte în cafenele, pentru ca amindoi să no 
Acuma loan are o carieră ăsiotrată t i 
milie, dinsa se intoarce în țară sigi Lee? geen de ti 
Xistență. loan o Intovărăşeşte ca să-i usureze drumul. dar se 
napoleză cit de curind in patria adoptivă. 
e se 'ntimplă ? EI se 'ndrăposteste d j - 
Si cu romanul lu! Bernick. Pastori gës een? Ge 
E -0 gata să accepte pe noul venit într'un moment cînd in- 
reaga familie este de faţă, li zice: „Dino, loan este acela 
care a nenorocit pe mama ta“... „şi n’a plecat în A 
rica pi mina goală“. SH? 
Munci abia allă loan de ce era bănuit. El 
vais n d SE Kei eege? Bernick en le 
-mă, mi- putinţă. Am nevoe de toată trecerea mea 
Ee o afacere În care am băgat averea întreagă a fami- 


— Bine, aştept, zicea loan. P a 
noi fg Sun See mea deplină ; men prim weer 
eacă cu vaporul repara! in şantierul lui 
şi menit să se scufunde. Bernick are ie 
7 un c 
dar îi apol: E m pta mai pege. EE 
i » Simţind în 
in jurul lul loan, plecă ie e aan SRI mate. e 
Bernick tace... 
Deodata i se spune că şi Olef, copilul 
PO „ COD său, fermecat de 
Ber rile lui loan despre America, şi vrind să plece numai- 


Crima lut va fi deci şi pedea K 
psa lui! 
ü SEET s'aud mal multe voci: Vine o delegaţie de ce- 
tent cu pastorul în frunte să-i mulțumească pentru noua lui 


se NM e ` 

negt el GER să văd pe nime, nu voesce så aud nimic, 
a se deschide, delegația intra, i ij 

oe ei cu copilul lor Olef. Beit së pape aaa ae 

retea ei mg ascuns, a ştiut s4 prevadă şi s4 impei- 

Această nouă zguduire este hotărt 

e toare tru Bernick. 

si 0 4 dëssen uşile ! Chemaţi lumea Dată I“ strigă ei, 

Pedig urora spune totul. lar cel care o'a adus pe 

adevărului este lona, Femeile sînt stfipii societăţii 1* 


190 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


lona H îndreaptă: „Libertatea şi adevărul sint stiipli so- 
E i i 
papa 2 tipuri de femee, care de care mai simpatice. Betty 
soţia şi mama duioasă pentru care alt orizont nu există deci! 
căminul ei. Una din acele figuri senine care pot face fericipea 
trainică a oricărei familii. indestul de deşteaptă pentru a simți 
lipsurile de inteligenţă şi de caracter ale soțului ei, dinsa pre- 
feră să nu le vadă! Betty are nevoe de afecţiune, prea min: 
dră însă şi prea demnă ca să le caute sau să le ceară, suflet 
darnic, ea di iubire din belşug fără să mai aştepte schimbul | 
Dina, francă cu ea însăşi, francă cu ceilalţi, una din a- 
cele tiri care, cînd şi-a dat sufletul, nu-l mai la îndărăpt. 
Martha, sora lui Bernick, a iubit pe loan; dar văzind că 
nu-i atrage atențiunea, se resemnează cu demnitate ; îşi caută 
un alt scop de viaţă. Cum zice dinsa: „am cu ce trăi, aşi vrea 
să am pentru ce trăi”, la un copil orfan, e Dina, îl creşte in 
rincipiile pe care le crede bune; şi cind o dă lui loan, o 
ke Go părere de rău, deşi aceasta ia locul la care rivnise 
lta vreme. 
a lona în fine, prea inteligentă pentru a urmări pe logod- 
nicul ei vinovat, nu cu răzbunarea, dar nici cu disprețul ei, 
ia 'ntăiul prilej îi intinde mina de ajutor,—lona, sora care jert- 
feşte fratelui ei 15 ani de viaţă şi o face cu un Orase, o í 
simplicitate, cu o seninătate, ca şi cum ar fi lucrul ce vu 
neinsemnat din lume,-—lona care ca experienţă dureroasă a v E 
ţii La smult una cite una iluziile, credinţele, aspiraţiile şi car 
are totuşi tăria de a păstra neștirbit un cult, cultul adevă- 
gl, — 


Operele care au făcut mal veni pdl şi totodată cele 
i matice sint Strigoii şi Cdming pușii. 

e) ni critici, atitea discuţii, a stirnit aceasta din urmă, 
încît se făcuse obiceiul în Norvegia, ca pe invitările la ema 
la prinz sau chiar la bal, să se pue jos notița: «sinteţi ru- 
gati să nu discutați asupra dramei Căminul Păpușii». SS 

Subiectul e cu totul nou. Nora, o femee tînără, frumo : 
foarte frumoasă, una din acele filnți care farmecă cu E 
şi stäpninezie cu capriciile ei, plină de viaţă şi de sien 8 
ao trăi, alintată de părinţi, alintată de soțul ei, enge e 
soartă, ale cărei dorinţi n'au întilnit încă zăbavă, ale cărei 
voinți s'au realizat de îndată ce s'au arâtat. De altă parte, 
fAră multă cultură, ca să cunoască din teorie măcar rr) 
samnă piedică, ce'nsamnă dârere şi înfringere. Are o ier? 
Intr'un moment cînd bărbatul ei bolnav avea nevoe să trăias 
în clime calde, dinsa face un împrumut, iar pentru a e aur 
proveniența baailor minte, spunind că e moştenirea dela tată 
său. care tocmal murise. e 


HENRIK IBSEN 191 


Dece minte ? Fiindcă bărbatul ei nu vroia să audă de 
a "ege oricare ar fi fost motivul în numele căruia s'ar 
fi fAcut, lar dinsa dorea să-l vadă sănătos cit mai curind. 

Nora işi dă toate silințele să plătească datoria, însă tm- 
prumutul făcut în condiții oneroase, ca de o femee Dr expe- 
rent, de care orice negustor cată să prolite, este peste pu- 
terile ci. Creditorul nu mai vrea să aştepte. Dinsa incearcă să 
spue lui Helmer. Pipăind terenul vede cu groază că bărbatui 
ei consideră faptul ca o acţiune infamantă şi se opreşte în 
mărturisirea ei, Creditorul o ameninţă cu scandal. Din infor- 
maţiile pe care le culege, lucrind veșnic în taină, şi cu ch 
pricepe ea, copil neştiutor, lucrul ia A pân care o înlrico- 
H Scandalul i se pare inevitabil, el poate compromite 
cariera şi viitorul barbatului său, îl poate duce chiar la închi- 
soare, Ce poate face, dech să se ucidă pentru a dovedi tutu- 
rora că răspunderea întreagă este numai a el şi câ bărbatul 
său este absolut în afară de orice vină? Şi se hotărâşte la 
moarte din dragoste şi devotament pentru soţul el, 

Ce sentimplă ? Helmer află totul dela creditor şi se arată 
față de femeia lui de o brutalitate josnică. Atunci afla Nora, 
care Stă gata să-şi jertfească viaţa, că pentru tovarăşul acesta 
slăvi!, ca nu fusese decit o distracţie plăcută în momentele 
cînd nu avea ce face, atuncea vede cit de puţine puncte co- 
mune avusese în căsnicia lor model, atuncea vede în fine că 
pentru bărbatu-său dinsa nu era decit o pâpuşă, 

Contrastul Intre jertfa deplină ce era dinsa pata să o facă, 
pom pe care-l constata în sufletul bărbatului ei, o sgudue. 

milind-o, aceasta doare ingrozitor pe copilul pururea alintat. 
Și atunci vine hotărirea nesocotită, nebună: 

— Datoria te cheamă aici, îl zice Helmer. 

— Care datorie ? 

— Datoria de soţie, de mamă... 

` — Inainte de a fi soţie, inainte de a fi mamă, am datorii 
câtră mine însămi. MA duc să mă instruesc şi să văd, cine are 
dreptate: eu care am făcut o faptă rea în cuget bun, ori lumea. 
vol toţi, care mă condamnaţi». 

ŞI plecă. 

O astfel de mamă este monstruoasă, zice morala comună. 

Dach Nora ar fi plecat pentru un alt bărbat decit Helmer. 
desnodămintul părea firesc... Asta insamnă că în aprecierile 
noastre deprinderea joacă prea mare rol. 

S'a zis, şi poate cu drept cuvint, că «Nora» este o pie- 
doarie in favoarea feminismului, Noi credem că ţinta ultimă a 
lui Ibsen a fost alta şi că drama Câminul Păpuşii este in- 
carnarea unui principiu moral. 

Sint multe îndatoririle cărora individul trebue să se su- 
Es în acţiunile lui, în viaţa lui zilnică: câtră familie, cătră 

2 câtră aproapele suferind, etc. Oare toate aceste obliga- 
iuni să fie pe acelaşi treapta? SA nu De nevoe de o subor- 


A 


ărăseşte casa. 


192 ` „MATA. ROMINBASCĂ _ 


donare una alteia ? ŞI în acest caz care e datoria supremi, 
căreia toate să-i fie supuse? Care datorie primează? 

Ibsen răspunde: datoria câtră sine însuşi. 

Aşa a râspuns Spencer, aşa a răspuns Nietzsche, aşa ar 
răspuns cei mai mulți modernă, copleșiți de Imperativele de 
abnegaţie ale moralei vechi. 

Ia ce credem noi ca vrut să spue lbsen în Cămin! 
Păpuşii. mai explicit decit a spus-o in alte drame. 

Dece a Incarsat doctrina aceasta într'un tip de femte? 
Din motive artistice. In ce situaţie putea el pune un bărba:, 
pentruca contrastul dintre ceiace socotim noi, marele număr, 
ca datorie supremă şi între ceiace lbsen ne arată ca atare, sc 
lie mai izbitor și mai dramatic * Sintem aşa de deprinşi er 
ideia ca o mamă să-şi jeritească intreaga ei individualitate, 
incit numai o mamă putea incarna concepţia lui Ibsen în toată 
plenitudinea ei, 

Tipul devotamentului desâvirşii, al jertfei supreme de 
mamă d găsim în Srigoii. 

in actul | Regina, o fată cu mult prea elegantă pentru 
situaţia ei de fată în casă, ua animal tos şi frumos, al 
cărui dor de viaţă e comunicativ, e molipsitor, vorbeşte aspru 
şi de sus cu tatăl ei, Engstrand, un lucrător păcătoşii de viţii 
şi mizerie. Engstrand nu se supără de această lipsă de res- 
pect, fiindcă el ştie mai multe decit noi. 

— Ule, zice ei, azilul este pentru lumea aleasă, nu 
pentru gloata marinarilor. Tu ştii franţuzeşte şi englezeşie, eşti 
crescută ca o domnişoară... Nu-ţi pierde tinereţea în serviciul 
binețăcâtoarei tale. Mama ta nu era aşa de frumoasă şi incă 
i sa dat 300 de coroane... É 

— Daca au izbutesc în ceiace am plinuit, må volu gladi 
la tine, îi 

ŞI deodaă: „Nu vorbi aşa tare, d Oswald doarme 
Lat unde se pindeşie Regina. 

Vine rea Regina a bâgat de sama că impresia ce 
face asupra pastorului e dintre acelea pe care se te clådi 
câte ceva şi nu pierde prilejul de a fl singură cu dinsul. Ca o 
pisică linguşitoare H fa pălăria şi o aşază cu mare bägare de 
samă pe o masă, îi D pardesiul, umbrela, le şterge, le usucă, 
ți pune o taburetă sub! picioare, în timp ce-i tot spune: câ 
ca este dorită să meargă la oraş, că e pacat de tinerețea ei să 
trăiască la ţară, că educaţia pe care a primit-o nu-i permite 
să stea la oricine, că are nevoe deo casă onorabilă, ca a 
ZS ei e e l ste insurat 

nsa € storul nu este A 

each ek țâgădueşte să se ocupe de dinsa făra 
intirziere. 

lată deci pe Re animalul bine inarmat, că şi-a arun- 
cat deodată în trei părți itele. Intr'o parte tot trebue så iz- 
buteasca ! 


HENRIK IBSEN 193 


Vine stăpina casei, Elena Alving. | 

Din convorbirea ei cu pastoru, aflăm cå aceşti oameni 
s'au lubit în tinereţă, că numai cedind stăruințelor mamei ei, 
Elena n'a luat în căsătorie pe Manders sărac, ci pe unul din 
lumea ei, pe Alving. A'lăm că, după un an de căsnicie, ne- 
putind suferi destrăbâlările soţului, Elena, care tocmai pierduse 
pe mama ei, fugise la pasior, dar că acesta îngrozit de ce-ar 
fi putut zice lumea, o hotărise să se Întoarcă inapoi, acolo 
unde o chema datoria, şi că de-atunci dinşii nu se mai vă- 
zuseră. Aflăm, că acuma după 24 de ani, Manders se însăr- 
cinase cu toate formele şi iormalitaţile pentru întemeerea unui 
spital ce avea să poarte numele soțului defunct şi venise 
statoruicească împreună cu Elena inaugurarea spitalului ce 
trebuia să aibă loc adouazi. |, 

Intră Oswald, fiul Elenei, cu o pipă a tatălui său în gură. 
Elena tresare. ` 

— Ce asămânare cu defunctul Alviag. 

— Nici decum! Oswald imi samână numai mie !* 

A Răspunsul acesta răstit ne arată armonia care fusese intre 
soți... 

Oswald, care din copilărie trăeşte în străinătate, este un 
pictor de talent, cunoscut îndestul, dar grozav de abâtul, de is- 
tovit şi de imbâtrinit pentru virsta lui, in convorbirea ce se'n- 
cinge, el scandalizează pe pastor cu vederile lui, culese în lumea 


“artiştilor şi a modelelor, în special cu teoria aupra căsătoriei, 


După citeva vorbe se simte obosit şi pleacă să se plimbe, 

Manders strigă indignat şi furios: 

— lată fructul educaţiei pe care Lat dat-o L-ai îndepărtat 
de lingă d-ta, te-ai lepădat de indatoririle d-tale de mamă, după 
cum ai încercat sà te iepezi şi de acele de soție. 

Un zimbet amar al Elenei prevesteşte mărturisirea deplină... 
Atunci aflam că Alving şi-a petrecut întreaga viață mutindu-se 
de pe ucanapea pe alta, ademenind servitoarele şi bind pănă ce 
cădea mort la pâmint; că toată administrarea şi conducerea a- 
verii o făcea Elena, care dona sume mari pe numele bărbatului 
ei, numai pentru a-i crea o reputaţie de care copilul ei să nu se 
fuşineze ; că Oswald fusese trimis departe, ca să nu cunoască 
adevărul asupra tatălui său şi să-i poată pastra neştirbit, aşa 
cum cere datoria, resp-ctul cuvenit unui pânr':; că ea singură 
desbrăca pe bărbatul ei şi-l cuica, dupăce re facuse tovarăşa lui 
de palavre, numai spre a-l feri de ochii lun: . (Că acuma dinsa 
dăruise tot ce rămăsese dela Alving. 

= Nu vreau, zice ea, ca copilul meu =: aibă altă moşte- 
nire, decit acela dela mine.“ 

O mină criminală, dă foc spitalului. Acea mină e a lui 
Engstrand, care se răsbună,,. 

Manders îngrozit vede în această intimplare o pedeapsă 
dumnezeiască. Oswald, tulburat peste samă, fyi di toate silințele, 
dar nu poate scăpa absolut nimic. Pare desnâdăjduit cu totul... 


3 


SC VIAŢA ROMINEASCĂ 


ură Elena priveşte cu linişte. 
et dn atit perie y Nu va d'eng nimic pe urma ha!“ 
In actul următor Oswald mărțuriseşte mamei lui că a fost 
rău bolnav, că a consultat cele mai mari celebrităţi şi că doc- 
torii toți i-au spus că boala grozavă de care sufere e moştenită, 
far atunci cînd el, cu scrisorile mamei lui in mină, le-a dovedit 
că tatal lul fusese un model de om şi de soț, ei l-au rāspuns : 
Cu atit mai tău! Atunci eşti singur vinovatul!” ` 
` i Oswald sufere la gindul că printr'o gespcotinä şi-a zdro- 
bit sănătatea, şi-a nimicit viața la care ţine așa de mult. 
Elena se'nfioară... Sacrificiul el devine zădarnic: ea va tre- 
bui să spue lui Oswald adevărul, este schie ei ES mărtu- 
i entru linistea lui, poate pentru scăparea ul. 
seal Gri spune wite e Än alita menajare! Cu atitea ascun- 
suri, cu atitea alinări! Ba caută sâ-l scuze pe Alving învinovă- 
dinsa... 
wg rapire este mirarea cind vede ci Oswald primeşte totul 
foarte liniştii, aproape cu SE Cel mult dacă işi ia puţin 
aro-l apâsase sutietul, 
ms e a zică pipe dinza considera ca o datorie nestrămiu- 
tată, în ochii celorlalți pare a ji o idee foarte discutabilă Sr 
Oswald nu şi-a pierdut respectul pentru tatal său, fiindcă... nici 
nu-l avusese. lar ea care renvaţase la copilul ei, la singura min- 
giere ce-i acordase viaţa, numai pentru a | cruța de lupta dintre 
5 datorie... d 
wers al 3-lea Oswald arată intenţiunea de a lua în că- 
şătorie pe Regina. Ingrozită, Elena cere ajutorul pastorului. Acesta 
nu găseşte alt chip decit să ele pe Regina la dusul.. 
Pe cind dinşii pun la cale această hotărire se avd alături 
Oswald şi Regina glumind şi rizicd. 
— Strigoii, strigă Elena... 
Oswald se opune ca Regina să părăsească casa. Atunci 
se vede nevoită să spue totul. $ 
em eg este fiica lui myag Și a unei servitoare. Diasa o 
a să inåbuse un scandal... 
ELD. aoak uimire ee mama nefericită, Oswald nu vede 
întracest fapt nici o pledică!,. tar Regina se mu 'țumeşte să-i 
reproşeze că o SECH ca pe o servitoare pe cind diosa avea 
uri de stăpină. 
e! Totul ee 7 abusagte în jurul Elenei! Vra să zică ceiace cre- 
zuse ea mai äich eg en ke? mai inatacabil, idealul căruia 
iertiise totul, era o simplă ficțiune... 
zau Copilul ei trebueşte scăpat însă! El are nevoe de veselie, 
de tinereță, de fericire... Îşi înabuşă din nou orice repulsiune și... 
sătoria, 
Sr "zi işi dă samă că Oswald e bolnav şi că viitorul 
pe care-l spera din căsătoria cu stăpinul moşiei se reducea la 
perspectiva de a îngriji un infirm, ea care m'are stofa din care 


HENRIK IBSEN 195 


să iasă jertfele, se duce la Engstrand, pe care-l ştie acuma că 
nu e tatal ei... 

Plecarea Reginei dă lui Oswald ultima lovitură. EI mărtu- 
riseşte mamei lui că boala de care sufere este paralizia generală, 
că a avut un acces de nebunie şi că pé al doilea nu l-ar mai 
putea invinge. Că nu vrea să trăiască nebun, că şi-a agonisit 
cu mare greutate cantitatea trebuitoare de morfină pentru a-şi da 
moartea, 

— Regina era in stare să-mi facă acest serviciu“, —şi c'ua 
gind de râsounare pentru plecarea Reginei :— Acuma tu trebue 
să-mi faci acest ultim serviciu. 

Eu ? Care ţi-am dat viața ? 
Nu ţi-am cerut-o! la-ţi-o inapoi“. 

Acţiunea se precipită. Oswald îinebuneşte, Flena doborită 
S întreabă cu groază dacă trebue să-și ţie făgăduinţa dată Hulul 
ti, sau nu... 

Cortina cade, Ibsen e prea artist să ne lase mult timp subt 
impresia acestei lupte nelegiuite. 

Elena, încarnarea devotamentului de mamă, în tot excesul 
lui, în toată exagerarea lui, este tipul cel mai dramatic, credem 
noi, din intreaga operă ibseniană. Jertleşte copilului ei toate as- 
pirațiiie, toată simţirea, işi înăbuşă pentru el toate repulsiunfle H- 
zice şi morale şi uu-i rămine măcar credința, convingerea în efi- 
cacitatea şi în moralitatea jertfei ei! 

Teoria moştenirii are în această dramă rolul apăsător al 
unui fatum din tragediile antice. 

Toate drzmeie din perioada realistă au o structură simplă 
Şi oarecum arhitectonică şi oglindesc, caşi cele filozofice, teoriile ma- 
rale ale cărui propovădultor se făcuse Ibsen în avintul lui de apostol. 

Cu mult mai pregnant decit in alte opere, Ibsen ni se arată 
în ele subt trel intățişări: ca cugetător, ca artist şi ca moralist. 

Ca cugetâtor Ibsen desfăşoară în opera lui toate teoriile de 
mare proporţie ale veacului, sociale, ştiinţifice, filozofice, le sco- 
boară din domeniul ldeii ia acei al Realizării, individualizindu-le, 
infâțişindu-le cu anumite îngrădiri, cu anumite ţărmuriri şi îm- 
brăcindu-le în forma artistică, singura accesibilă marelui public. 

Ca artist Ibsen este fără predecesori şi fără imitatori. Cu 
mijloacele cele mai simple, ajunge la efecte de un dramatism 
neintrecut 

Realismul lui este o făşie din viaţă. La ridicarea cortinei 

simți că acţiunea la care asiști, începută de demult, va con- 
unna multă vreme și după căderea cortinei. Personajele lui sint 
aşa de amănunţit descrise că-ţi dau iluzia vieţii. 

mele se urmează cu atita simplicitate şi cu atita firesc, 
ideile se leagă cu o logică aşa de strinsă şi de ne'ndurată, că 
nu poți găsi acţiunii alt mers decit acel dat de autor, 


196 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ceiace caracterizează însă perioada realistă este intensitatea 
de muncă cerebrală pe care fio cere lectura sau asistarea le 
teatru, Și pesimismul larg şi generos care se re:firă din fiece 
operă şi care râspunde așa de bine sufletului modern, 

Aceste elemente fac da lectura lui Ibsen desfătarea cea mai 
fascinantă, dar şi cea mal turburâtoare. 

Ca artist Ibsen poate fi comparat cu Rembrandt. Aceleaşi 
mijloace simple şi acelaşi belsug de amănunte, aceleaşi perspec- 
tive neţârmurite şi ademenitoare, acelaşi colorit clarobscur şi 
simbolic. Sutlete copleşite de durere, dar dornice de lumină, de 
jumina pe care şi lbsen şi Rembrandt o văd venind dintrun 
singur punct, şi acela foarte indepârtat., 

Ca nuvelist activitatea lui Ibsen este şi mai Insemnată. 

Morala, cercetarea raporiurilor dintre indivizi, şi a celor dintre 
individ şi organismele sociale, familie, Stat, etc. este disciplina 
căzută din vechea ei demnitate pe care lbsen a vrut s'o sue din 
nou pe piedesialu; ei, 

Raportul acesta are două aspecte : acel al dreptului pe care-l 
poate păstra individul in sinul conglomeratului social din care 
face parte şi acel al îndatoririlor la care se obligă prin insuşi 
faptul că continuă să trăiască in societate şi că a beneficiat 
până la maturitate de bunurile vietii sociale. 

Teoria dreptului este reprezentată la Ibsen prin ceiace s'a 
numit individualism. Ibsen crede câ individul are un drept ne- 
ştirbit la deplina dezvoltare a aptitudinilor şi la destăşurarea 
intregii energi iniru ajungerea aspiraţiunilor, iar exercițarea a- 
cestui drept este o datorie şi anume datoria supremă. 

Ceiace fixează aciivitatea noastră zilnică şi raporturile dintre 
nol, adică morala curentă, scrisă sau nu, esie O formă goală şi 
țără nici o sancțiune, fiindcă nimeni na mai crede intinsa, Aşa 
zisa murală curentă, care irăeşte şi'n puterea energiei genera- 
țiilor care au statornicit-o, dar mai ales În puterea inerţiei noas- 
tre, care nu putem pune alta în loc, este bună pentru alte vre- 
muri, alte neo! şi alţi oameni. Pentru noi ea este o carapace 
care ne comprimă orice căldură şt orice pornire generoasă. A- 
ceastă morală curenră este o morală obiectivă, exterioară, care 
se tot indepârtează de noi. În locul ei irebueşte una subiectivă, 
trebue morala conștiinții. l 

Concepţiunea aceasia nu-i unică: e asa a lui Soorat, e 
acea a lui Kant. Ge 

i care ar fi virtuțile în care s'ar incarna, În care s'ar in- 
dividualiza această morală ? 

lbsen ne răspunde: 

Respectul pentru durere, pentru suferinţa reală,——cum ne-o 
arată aşa de frumos în /. Gabriel Borcmann şi în Brand; 

Respectul pentru copii şi n=vinovăţia lor, pentru dreptul la 
viaţă, de suggestiv prezentat în Raja Sâlbatecă, in Stll- 


H. aşa 
pii Societății şi alele; 


PE NR 197 


Caritatea, tema dramat 
H pr ică din Brand, Micul Egolf; 
atita rivnă, cu atita căldură inde 
i mnătoa CH 
papă gen invăţătură, încit e de-ajuns să citeşti rr e priza 
rea => CE ge we orice taină şi să te simţi gata a-ţi 
i » pentru a nu trål decit numai f 
Şi e atit de mare iubirea de eag o wie 
; a adevâr la Ibsen, îi 
ren ha rage crede în puterea învăţăturii lui, in eh Zeite? 
es SES ad) ap crede in el Însuşi, Ibsen ne-o spune ca 
cred s, CH acelaşi simplicitate, cu acelaşi bună 
ceastă mărturisi -moti 
ira eire cercetare SA geg leit-motivul operei lui simboiiste, 
evâtul oricum, oriunde şi cu ori 
ce preț, | - 
rs mer care se resfiră dn opera lui aha ee ug 
duca şi moralizatoare a geniului său stăpînitor, 


Ana Conta Kurnbach 


I 


Priveliște neagră 


De dincolo de unde soarele apune, 


Din tainele amurgului, se 'ntinde, 
Uşoară ca un giulgiu, noaptea de cărbune. 


Oraşul care ziua 'ntreagă s'a zbătut 

Să spargă cerul mut | 

Cu ţândările zgomotelor lui, 

Ş'aprinde luminări la căpătâi 

Şi îşi avintă gindurile iarăşi ca un stol 
De zurgalăi 

Spre ceru 'ntunecat-acum şi gol... 


Acolo, sus, nu ştie nimeni unde, 
Departe, dincolo de nouri şi de boltă, 
Tărimul altei lumi mai bune se ascunde, 
Ori pilple lumina unui vis 

Pe care noaptea oarbă La ucis... 


Spre-acolo-şi tae gindurile cale largă 
Si 'n pieptul nopții toate bat, să-l spargă, 


E 


kr străzile 
Urcind podoaba colbului cărunt 

Spre pragul cerului închis, 

După acelaşi vis 

Prelung, ca nişte guri Hăminde, urlā L.. 


Dar Vremea ce se 'mpiedică trecind 

De fiecare turiă, 

Aicea pe pămint din cind in cind 

Cu glasul clopotelor de biserici, spune blind : 
Că vinturile care eri s'au răzvrătit 

De după zări zadarnic, —au murit; 

Și clipele ce-o tulbură şi-acum, 

Ea, moarte, le răstoarnă mm drum... 


Oraşul rătăcit demult cu mintea lui bătrină 
Prin nourii de lină, 

Intreabă 

Mereu 

Pe care vint să se indrume mine ? 

ȘI cere pentru sufletele lui un vis 

Măcar de-o clipă 

Cum ar ergi neindurat o pine 


Pe truda zgomotelor păminteşti 
S'apleacă noaptea lin ca o aripă 
imbălsămind c'o burā de răcoare 
Oraşul, care bilgue nebun, 

ŞI ware timp şi nici odihnă n'are... 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ WS 


Tirziu, 

Nebunul care zi şi noapte-a vrut, 

Cu strigătele lui să spargă cerul mu, 
Sărac şi gol din nouri a cazut; 

ȘI 'n braţele 'ntunericului dârimat cu el 


Adoarme... 


Pe dinsul cade greu tăcerea ca de stincă. 
lar sufletele, dedesubt, abia s'aud ? 
Sărmanele cum gem in vizunia lor adincă... 


G. Bărgăuann 


Ca să pot muri... 


— Pachiţă!, strigă Irina, ta picioare în fața dulapulul des- 
chis, din care eşea o undă uşoară de parfumuri amestecate. 

— Iaca vin, dudue ! ȘI în uşă apâru bâtrina,a carei față 
cătrănită, increţită toată într'un zimbet biajin, era înconjurată 
de un bariz portocaliu cu verde. 

Irina zimbi și dinsa o clipă. Aşa era făcută Pachiţa încht 
nu se putea nimeni uita la ea fără sâ-și sin necazul uşu- 
rät un moment 

— Adă geamartanul conașului, să punem rufele în el. 

— Da ce, iar pech conaşul ? 

— lar!“ zise scurt Irina; şi în4huji un oltat..—ca să nu 
ştie până şi slugile cit e de nenorocită. 

Și minile ei dibace nimereau lucrurile trebuituare, şi le 
metez-au cu grijă in geamentan fåra să-i (ie gindul la cele ce 
făcea Mini de femee, obişnuite să servească uşor şi repede 
ființele iubite! Din cind în cind se oprea şi privea, prin uşa 
largă a balconului, minunea unui peisaj de cristal, straluciad 
Sub: soarele Iuminoasei zie de iarnă; paj'ştea de subt leresire, 
unde trandafirii îngropaţi avean fiecare cite un mormiat mic; 
apol, departe, cîmpul gesi Tratt, urcind încet spre dealuri, şi la 
dreapta, cei doi sicjari bătrini, a căror contururi polite şi 
mârețe le purta ea in amintire decind era copila. Tot cuprinsul 
aşa de cunoscut, și unde fusese atit de tericită, ii părea azi 
ceva străin și pustiu. ' 

Tresäri auzind un trepot de cal, şi inadins nu se uită spre 
fereastră. Pachija zise: 

— Conâşelui! s'a intors dela câlărie... L'aud cum sue 
scara... 

— Poți să te duci, Pachiţă,-—zise Irina, intorcind spatele 


spre aşă, şi faja spre dulap, 


Ga 


202 n ATA DOMNEASCĂ 


Sandu intră, cu haina scurtă, blănită, cu cravaşă şi cu 
cismele de călărie. Era aprins la faţă de ger, ochii îi stră- 
luceau, şi în toate mişcările lui era acea vioiciune instinctivă 
a oamenilor deplin sănătoşi, deplin egoişti şi mulţumiţi de sine, 
care în. tinerețe, revarsă în jurul lor un farmec nelnvins, 

— Bravo, fată harnică! mi-ai şi tăcut bagajuli—zise el, 
intrind. 

Irina nu se întoarse. 

— Ce? tot bosumilată, ca azi dimineaţă ?—întrebă Sandu, 
Și o cuprinse de mijloc. 

Irina se împotrivi uşor, dar ochi! ei întilniră privirea su- 
rizătoare a lui Sandu; şi, fără să vrea, zimbi şi dinsa. 

— Nu ride, zise Sandu. Mie îmi pare bine să fii tristă 
cind plec. E semn că ţii la mine! 

Irina gindi repede: „l-ar plăcea să și mor de durere, 
dacă ar fi din pricina lui...“ Dar răspunse liniştit: 

— E absolută nevoe să pleci? Am venit de Crăciun să 
petrecem tre! săptămini cu Bunica; şi n'a! stat acasă două zile 
în rind. Vinătoare, întiiniri cu prietini, ştiu eu re toate mai 
măscoceşii!,.. Altceva trebue să fie la mijloc... Nu mă crede 
atit de proastă 1... Sandu nici nu încercă să-şi ascundă veselia. 
Toate mustrările Irinei nu atingeau miezul adinc al mulțumiri! 
lui. Răspunse uşor: 

— Ce pricepeţi voi femeile. din îndatoririle noastre! Vrei 
să-mi pregătesc candidatura şezind lingă foc, şi ascu'tind cum 
cetegti Bunicăi „Les Trois Mousquetaires“? Eu am treabă, dri- 
guţa mea! Colindâm satele, ne facem populari, bem vin fiert 
prin toate circiumele; facem propagandă, nu glumă ! 

— Atunci dece ai spus să-ţi pun smokingul in geamantan ? 

Sandu se tulbură puţin; simți chiar cå se înrosea. i se 
påru că vede iar scrisorica parfumată, pe velin englezesc cu 
monogram gotic, pe care o primise în ajun: 

„Te aştept mine. Sint pentru trei zile la unchiul Petrache...“ 

Răspunse grăbit: 

— Smokingul ?.. Mam gindit că trecînd pe la Mireşiti, pe 
la cuconul Petrache, om da poate peste un prinz de vină- 
toare, cu lume multă... nu putem apărea, între oameni ca nişte 
sâlbateci.... è 

— Cine are să fje la prinzul acela? 

— Cum vrei să-ţi spun ? Nici nu ştiu dacă are să lie. 

„Minte! îşi zise în gind Irina. Lasă, că am să aflu eu. 

i, de data asta, nu tac.. data asta, am să iau o hotărire“. 
ȘI pe cind gindea astfel, buzele ei rostezu: 

— Să nu uiţi, să-ţi pui vesta cea biânită. Poate întirziaţi 
pe vre-un viscol.. “ ŞI punea in sac vesta, cu mini care tre- 
marau de minie ascunsă. lar gindul îi mergea repede-repede, 
fără voe: „Şi dacă o răci, ce-mi pasă? Să răcească! Nu-l 
mai iubesc! Prea minte! Prea nu-i pasă de mine! Prea nu 
vede că-l iubesc!“ 


207 


Se intoarse să ia o sticlă de vervenă d 

e oi! 
marmoră a toaletei. O puse În geamantan. Zo fe aen pr 
o aşeră lar pe poliţă: „Să fie parfumat și frumos patru al- 
tele ? Ze artere ca să nu zică nimic, 

— Ce faci? întrebă Sandu. Nu-mi ? C 
Pë: tiionez pe Wer pui vervena? Cu ce 

—— Vervenă pentru alegători |— 
ae eet p egători !—zise ironic irina, cu buze 

— Vezi bline l—rise Sandu, care îşi freca unghiile cu u 
aparat de fildeş şi de piele. Ia casele țărani i G 
Late res parfum Kë Lon e SES 

rina tâcu. Puse şi o pereche de mânuşi blănite. „Si d 
ëng dacă E rem nu l-oiu ger gedet: nu E por ve 

ei, îndirții, os cind îi pl - 
pie urate, H, p pican pe mănuşi două la 

— Destul, zise Sandu Vrei să b 
Doar er să Stau un an! KE A 

„Poţi să stai şi doit: strigă i : i 
keen e Bu gå gindul ei nebun de minie. 

— Al sa stai exact cit ţi-o conveni He Nici mal mult 
Kl puțin. Nu prea te imporiă pe tine ce convine altora. 

Sandu ridică ochii, mirat de tonul sever al Irinei. Ar fi 
răspuns brusc dacă conştiinţa că era vinovat nu l-ar fi făcut 
sos Zimbi încurcăt, cu o graţie copilărească, în care chipu 
lui căpâtă atita farmec, încît ae îmbiinzi Şi Irina. Se uită mai 
lung și mai senin la el, şi zise: 

— Eşti inconştient ca un copil! 

Apoi, o mare tristeţă se scobori în sulletul ei. Täen | se 
Dären că vede inai'rtea ei un drum lung şi pustiu, pe care 
trebuia să meargă departe, departe, singură de tot.. 

lar Sandu, cu polisoarul în mină, oftă incet. Doamne. 
Doamne, cine-l va scăpa odată de mustrări, de idealuri mo- 
rale, de conştiinţa care li vorbea prin glasul irinel! Bine, bine, 
o iubeşte, e o nevastă fără cusur. Dar viața! Viaţa è ceva 
plin, ceva pâtimaş, cu mii de glasuri care cheamă, cu mii de 
fațete care strălucesc, cu mii de zimbete care ispitesc... Yo- 
landal. Yolanda, cu părul ei oxigenat, cu talia ei mlădioasă. 
cu parfumul de chiparoase care se revârsa din corsajul ei mai 
mult decit decoltat, cînd juca fox-trott, după prinz la Conacul 
din Mireşti, unde se prinzea în costum de gală, A l'anglaise 
şi unde nici o femee nu era invitată fără /lirtul ei.. Pe cine 
o fi invitat pentru Yolanda, în lipsa lui? Sandu se uitå lung 
ia lina, şi il trecu prin minte un gind ca un fulger: Dece 
tocmai aceia pe care o iubeşti să fie stavilă la fericirea unui 
om? EI pe Irina o iubea, şi Irina era staviiă în viața lui... 
Cum sint femeile astea! işi zicea el. Parcă îşi pun Io minte 
inadin: să-ţi fie cătuşe şi închisoare! Oria ne lua lumina 

zilei. ori a ne lua pe celelalte femei, tot atita e pentru noi! 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e EECHER, Ree 


Ele nu înţeleg. Nimeni nu le spune asta! Ele ti EN Se 
ne-ai pus un inel in deget.. Bine, aşa ar trebu E 0 Dac 
dacă nu e! Ce să-i fac? Poate sînt unii care af fi 
eu unul, nu pot, şi pace!.. Și dach o plinge ea put n pă vie 
plingă, că tac en ză Perig ti; gue p deo i pda 
aşa, citeodată, cind m prinde cu d reg Zeg Berhard e 
„ Că äu m'aşi prăpâdi: să € 
E cu Bunica; si ascult cetind din Dumas; şi să-mi 
adel!, 
rai Ca pia sara: Ta carpen enee d? ges 
S ra reform-ior agra 2 
feig E pol ` E frumoasă, Spero bună, o iubesc, 
se e numai ea pe lume... ` 
-s Keen ee jos. Irina eșise încet din odas. mangai 
cepu ră fredoneze: «Non, ja ne marche pas» şi placă spre £ dei 
însoţit de Bob, foxul care nu se despăriea de el n 


po că aşa cum lubeşte 

— ţi o femee să iubes HI 
Bob! Sa må rel cüm E sie Seria, că ati 
făra ezotsm... ca Bob, îns'îrşii | şi se ap been ër pi 
e c înebuni de bucurie Apoi Sandu in 
Sot de Bob, D cn toată, aşa cum ştia el să weien ke 
intensitatea cu care ra caşi un copil, momentul actual, 
în adno, oricare ar fi fost... , 

A, chemă Pachița 
ein eege, gie “din SoA cutărul meu cel mare și 


a deschise g'ra să răspundă; aruncă o privire a- 


d i, şi tăcu, N 
Pr ef ge învirti prin casă, zise înstirşit sfos: 
nu ştiu. 


— i Duduia $... astăzi ?, 
— ae, răspunse scurt Irina, Mine, poate... 


Ade re: i găsească!» şoptea 
lec; cind o veni, să nu mă mal g f 
ees PA ră «Să mă pante, să nu ştie nimeni unde sint. 
- au atunci!» g 
eme en E E oglinzii, ei Latein as: şi e ră 
descompus m 
sii. Namal arunt? 1I Gadu Sama pa era nenorociti, rol 
- că pe dinsul, dar pe di i a 
art da ie ts C Me E noastră ca boomerangul aus 
tralian. Căci iubitul, D poa Ea petice 
$ eva, pe amindo g 
good ore e piia e Gate incleştate, 1åsuflind greu. 


Apoi işi netezi fruntea cu mina, şi întră la Bunica. 


u femee într'insa cum îşi poartă ` 


II 


Dela uşă o izbi mirosul de Lmie, de sulfină și de pat- 
ciuli, Bunica avea totdeauna un cîlugăraş aprins pa mesciara 
ei de lucru şi perhiţe cu miresme râspindite printre cultucele 
divanului In odae la Bunica, lumina era imblinziiă prin fel de 
fel de perdeluțe, storuri, obloane, toate che le putuse născoci 
pentru 2 potoli strălucirea zilei; astfel incit inrai la dinsa ca 
într'un locaş sfint, plin de umbră şi miresme. Şi ca o icoană 
frumoasă, sta in jețul ei Bunica, în haină albi, cu dantela 
neagră pe cap. Sta mai mult nemişcată, parcă un tainic instinct ar 
fi invațat-osă nuturbure decorul atit de potrivit cu bttrineţea 
ei, Dar sta să umbie, repede ŞI mărunt ca un şoricel, cind sco- 
tocea ceasuri întregi prin cele multe sertare și cuiii ale ei 
Cutii şi sertare multe ca la dinsa nu mai vazuse Irina nicâiri! 
Şi toate erau pline cu scrisori, cu forografii, cu amintiri și în- 
semnări. Cite nu adunase Bunica în cel optzeci d» ani, în care 
iubise oiiția care nu mai erau, şi o iubiseră atiţia, copii din 
copiii ei! Nu deschidea comorile ei decit noaptea, cind era 
singură. Ziua, sta la mesuţi ei de lucru, dar nu lucra in mt- 
nile ei netede ca fildeşul vechiu, şi care miroseau atit de fru- 
mos incit parfumau tot ce atin Gan, ținea totdeauna o carte. 
Aşa o pomenise o lume beta cu căriea în mină, şi alAturi 
cu un vas frumos, plin cu duzini de creioane, bine ascuţite, 
care miroseau şi ele frumos, ca lemnul de cireş, 

Ce fâcea ca cu atitea creioane? se n Iran cel care o ve- 
dean Copia in nişte carnețele tot ce găsea frumos în cele 
multe cârţi pe care le cetea zi şi noapte, Cînd mai dormea Bu- 
nica ? Nu se știe. Cetea mereu şi scria. Începuse pe timpul 
cînd era la modi [oceiyn, lar acum ceea pe Nietzche şi din toate 
scotea ce-i plăcea mai mult, Aşa tocea ea creioanele. În vre- 
mea de demult, a slujbelor bizantine. de care povestea dinsa, 
cind o bunică a ei era, la Stambul, una din cele şase feie de 
boeri « Purtătoare—de pieptene—pentru barba Sultanului», —ar fi 
fost nevoe să se institue, anume pentru a o sluji pe dinga, un 
“ascuțitor de creiosne».. 

i în acra Inminoasă zi d: iarnă, în liniștea odâii, în care 
şi în luna Mai ardea focul intră Irina, cu zbuciumul în su- 
teiul ei tînăr, cu sctea de furtună care e în fundul iubiri, 
chiar cînd e ier. 3 Ar fi vrut să lase la ușă povara gindu- 
rilor patimaşe, r: sa între în atmosfera atit de specială şi de 
claustrală a viepi "acht care nu eşise din .asă de vre-o dot 
ani. La ce ar mai fi eşit? Pe dinsa n'o mai interesa din lumea 
toată nimic decit cârţile şi copiii, care veneau el la dirsa, 
mal ales lina, preferata e ŞI totuşi, de citeori Intra Irina la 
Bunica, o cuprindea o neinjelc-asă înduioșare. 

Bunica era 'rumoasă, sănătoasă, iubită de toţi; dar Irina, 
de ciieori îi să-ura mina, simțea un nod de lacrămi în git, şi 
se ruga fără voe: „Doamne, Doamne, să n'ajung şi cu aşa!“ 


CA SĂ POT MURI 205 
pei e, i 


206 _____NIAȚA ROMINEASCĂ ` 


atit de mult se teme tinereţea de vesteţirea anilor; atit de mult 
se temë sufetul pâtimaş de resemnare! 

Irina se aşeză locul ei obişnuit, pe divan, şi lu- 
înd seama să nu răstoarne cumva vre-un obiect din cele inşi- 
rate la indâmlna Bunicii pe o mesuță s-undă, pe care copiii 
o botezaseră : „Universelui Bunicăi“, 

Ce nu era pe acea mesuţă! Mai întâiu, creioane—apoi 
tutun, ţigaretul de chilimbar, dicţionare, parium, foarfeci, un 
lueraş cu care chema servitoarea, trei perechi de ochelari, 
carnete, o indrea pentru a curăţi ţigaretul cu vată partumată, 
portretele celor iubiţi, morţi şi vii, ş'apui dedesubtul mesei, în 
locul poreclit de Bunica „actul al ll-lea din Aida“, trăia ca în- 
tr'un subteran o lume întreagă de cărți şi de reviste, tăiate 
şi netăiate. Căci Bunica trebuia totdeauna să aibă cea diniâlu 
cărţile nouă, şi să le tae cu minaeli, altiel, bună cum era, se 
supăra ioc! 

„Doamne, Doamne, ce singurâiate a sufletului, se gin- 
dea Irina. Cum trăeşte ea aşa, fårá nimeni de o seamă cu 
dinsa, cu care să vorbească de trecut! Cei mai iubiți al ei 
sint sub: pâmint*. Şi se mira de seninătatea blindel fiinţe, care, 
iaconjurată de atta lume, era aşa de singură Intro lume de 
Străini — căci străinii sint cei ce mau iubit cu tine ce ţi-a 
fost mai drag pe lume. 

— Bunică, zise irina, Sandu iar a plecat, 

— Unde ? intrebi Bunica, lăsind cartea şi creionul, şi 
scojind ochelarii de cent ca să pună pe cei de toată dun 

— E] zice că in turneu electoral, şi la vinătoare. 

- Apoi dacă zice, aşa e. 
rina Stitu pe ginduri. Aşa o fi fost pe vremea Banicăi. 

Femelle credeau pe bărbaţi! ORA încet. Să-i spună ?. Să 
nu-i spună ? Prea era bătrină... prea era departe de dinsa 
tot zbuciumul iubiri... 

incepu, într'un tirziu: 

- Bunico, ştii ce ? aş vrea să plec ia Roma. 

Cind intrase, n'avusese gindul ăsta, Îi venise deodată. 

— La Roma ? ce să faci? e 

— Să petrec iarna cu Ștefan... 

— Ce? Ţi-a scris irate-tău că e bolnav ? 

— Ba nu ; dimpotrivă, mi-a scris că e foarte mulţumit 
cu postul lui, 

— Te-a invitat? 

— Nu ; aşa mi-a venit mie, tm dor de el şi de italia. 

— Apoi nt poţi să te duci aşa, me-invitata. D'abia s'a 
însurat omul cu italianca lui si nici n'o cunoşti; nu ştii cum 
cr H instalați... Ba mai bine să stai frumos acasă, cu bârbatţu- 
tău, cu toate ale tale... i 

Irina luase måtăniile de chilimbar şi se juca încet cu ele 
printre degete. Alunecarea lor dulce parcă ii netezea treptat 
gindul zbuciumat. Timpul trecea domol în camera tihnită ca o 


d CA SA POT MURI 207 


chilie. insera. Se făcuse aproape cinci ceasuri. | 
„ Irin 
aducă lâmpile, Focul lumina mai tare în amurgul erau ai 
lugăraşul ardea înfundat cu un virf subțire de Jeraier 
De-odată, se auziră zurgalăi de sanie 
ze m ec rd ger Bunica liniştit. 
n nei surise, S'o fi întors el ? Nus 
De Kei Zeie cit il aşteapta |! EE 
upă un râstimp, a P , togi 
şi en D apåru Pachiţa, roşie ca după o stadă 
— Nu ştiu ce si fac, Dudu: ` 
Seng e p, uduză ! E o cuzoană care nu vrea 
SE — De ce-mi spul mie? întrebă Bunica, fără a se tur- 
— Apoi pe mata vrea să te vadă, Duducă! 
— Pe mine! 
lrina se sculă, ingrijată. 
mii en fetițo, ce e! 
a se întoarse spre uşă. Pachiţa o deschise 
o îcmee bâtrină, caşi Bunica de băut dar tr de rr 
slabă, invâlită într'o manta lungă biânită cu sințeap şi avind, 
peste căciula de blană, un aal de dantelă. Rimase în uşă, ne- 
rai = d RS dedrzch şi sfioasă ; şi in tăcerea tutu- 
Ă cit de = 
r E e greu răsutla, — şi se simțea parcă oboseala 
Isina se repezi s'o- ducă Spre un Scaun—da 
în faţa Bunicăi şi-o văzu, incremeni : Bunica se caise Ces 
SEN goroesi ca ceara Minile îi tremurau aşa, incit scăpase 
er KS hemm Buzele i se încieştau în încercarea zadar- 
E B E vru ai strige Irina, dar cealaltă incepuse så 
sii aa mă, Coană Catincă! iartă-mă că am îndrăznit 
— Şezi, sopti însfirzit Bunica stă - i 
randă, e orale la at Se A Beet Ke pă i 
— am venit, Coană Cati - 
acum l... IO vorbeşte glasul soră-mi Fräsina eg SC SE 


Bunica să lăsease pe spatele jețului, ca după o oboseaiă 


— Nenorozita ! mai trăeşte ? şopti 
— Nici nu trâeşte, nici n'a wech Coanå Ca 
+ p tincă! T 

E 

e La eaba.. Ea are 
ini GEN Ze Destemat-ai: pe vremuri, cu blestem re L ge 
ER Le a zet, Să nu poată intra în odihna de veci, 
Pa Zosen si ertat de Dit Și mi-a zis: Imbracâ-te, şi du-te 
eeneg spet Să vie, s'o aud eu cu urechile mele că m'a er- 

pot muri. Și facă, am venit... cale de trei ceasuri 


grea. 


208 VIAȚA POMINEASCĂ 


bitrină şi bolnavă, cum mă vezi.. Coană Catincă, fic-ţi milă f 
dacă eşti creştină, şi crezi în viaţa de-apol! 
Bunica părea câ gies e e departe... că ochii ei văd 
e întimplate cu veacuri inainte .. 
a — So iert 2... dar am lertat-0., Nu mai ştiam că e pe 
lume.. i i 
Bâtrina se sculă, ca una care şi-a implinit datoria, şi gi: 
fiind, se apropie de uşă. 
di Bania se sculi şi ea, striză pe Pachiţa, care aştepta în 
sală : = 
— Pachiţă, adă-ml rondul de blană ! şi începu să-şi po- 
trivească dantela pe cap. i 
_ Bunicăl strigă Irina, în culmea mirării, să eşi mata, 
pe frigul ăsta! Mata care n'ai cet de doi ani! Nu se poate! 
Bunica nici nu răspunse. Trecu în cealaltă odae şi se 
intoarse cu o basma de lină. Părea atit de hotărită, incit Irina 
nu îndrăzni să $e mui impotrivească. Pe bgura senină şi biândă 
a bâtrinei se dange o expresiune de reculegere atit de im- 
punăioare, incit Irina abia se incumeta să-i vorbească. Se in- 
dreptă atunci spre cealaltă şi o rugă. e 
— Piecaţi D-voastră Inainte, cà venim și noi. Trebue 
mai întâiu să pun cupeul pe tâipi de sanie, că Bunica nu poate 
rin ttig. | 
Ke Ta ca Stee vis, văzu pe Cucoana Smaranda cum eşea 
greoiu din odae, şi auzi zurgalăii sine ei 
i acum, se deslânțui în toati casa, un virte] pricinuit de 
plecarea Bunicăi : Pachiţa så îmbrace pe Duduca ; Moş lon să 
pună tălpile la cupeu; Irina să se îmbrace şi să se învirtească 
imprejurul Bunicăi, ati: de schimbată incit se siia să-i vor- 
Ee wel T 
1 înstirşii, porniră. | 
`i La Goes la Coana Frăsina Maciu la Prâjeşti ! po- 
runci Bunica, suindu-se în cupeu, pe hd Pachia ii invălea 
gem nchii cu o şubi de blană de vulpe, şi îi punea o cărâ- 
midă caldă sub picioare. 
— Dă-le drumul, mă Toadere! strigă de pe seara prid- 
vorului Moş Ion, bâtrinul vechii ; şi cai porniră cao săgeată. 


UD 


Cale de trei ceasuri, noaptea pe ger senin. Niciodată 
nu făcuse Irina un drum mai straniu. Eşită deodată din a- 
dinca preocupare a durerii el, i se părea că trăeşte alături 
cu Buvica drama neghicită a unei vieţi văzu e de departe, ca 
printr'un ochian ţinut de-a indoasele. După o lungă tăcere, 
unde nu auzise nimic dech suspinele Bunicăi, care pitogea In- 
fundat—şi ce e mai trist lume decit lăcrămile bătrinllor ?— 
începuse să-l netezească încet mina, zicind; : 


CA SĂ POT MIRI 209 


— De ce plingi? Bunicujo? Ce ai?.. spune-mi şi mle, 
că te-i uşura! 

ȘI Bunica, potolindu-se treptat, începu să povestească, 
O lume întreagă—din care aproape nimeni nu mai era în viaţă— 
o lume întreagă răsărea ca prin fırmec înaintea ochilor Irinei; 
toţi cu chipul şi giasul lor, cu patimile lor, demult stinse, cu 
trupurile lor piine de caldă tinerețe, demult prefăcuie in ce- 
nugi.. Cit de bine ştia Bunica să povestească, şi cum se res- 
tringea de limpede în irina drama povestită; fie din asemăna- 
rea, peste tot regăsită, cu propila ei cuiere; fie pentrucă fi- 
ința ei, plămădită din acelaşi singe ca al Bunicăi şi Bunicului, 
era legată de a lor prin firul unei identități ascunse în modul 
de a simți şi de a suferi. 

Povestea Bunica : 

— Tu, maică, n'ai apucat pe Bunelul, iar mama-ta, miti- 
ica, era numai de patru ani cind s'a prăpădit bietul tatâ-sâu, 
aşa că n'a putut si-ţi spună multe despre dinsul. Era un om 
înalt şi voinic, frumos cum l-ai văzul în portret—dar nu poţi 
să ştii cît era de plăcut la vorbă, şi hâizos, şi bun, cam așa 
ca Sandu äl tău. Şi trăiam bine amindoi, de ne şiia lumea toată, 
aşa ca tu cu Sandu. Am fost cea mai fericită femee, până în- 
trun timp, cînd am început să bag de sama că lancu, bunică= 
tău, se schimbă față de mine. Tot ei ginduri, cind era a-asă; 
tot pe drumuri, cînd putea lipsi. i de pricini născocea ca 
să tot plece Dar care femee nu simte cind îi lunecă din mină 
iubirea de care se credea sigurăl— Tot aşa; până într'o zi, 
l-am văzut printr'o oglinda, cum jima de mijloc pe Frăsina 
Haciu, o prietină a mea, care sm la mine cu săprâminile... 

Parcă o vád şi acum... Eu deschisesem uşa să intru în 
salon... Ea nu se împotrivea,. zimbea, şi lăsase capul pe umă- 
rul lui. Îi văd ai acum gropita din obiaż, și alunița din col- 
tul gurii.. Am căzut jos leşinatā, fără un cuvint... Cind mi-am 
venit în simţiri, după vre-o două zile, el era în genunchi la pa- 
tul meu, şi-mi sărută minile plingind... Ea nu mai era acolo, 
şi nici n'a mai calcat pe la nol.. 

Atunci a începui nenorocirea... 

— Cum ? se miră irina Aşficrezut că atuncea sa slirşii! 

- Ce sait tu de iubire? reluă Bunica oltind. Tu n'ai fost 
nenorocită ; nu poţi şti ce e a iubi adevărat. Eu îl iubeam 
adevărat; şi atunci a început nenorocirea, cînd îl vedeam pe 
iancu că se topește de pe picioare, pentrucă nu putea fară 
dinsa... De unde era omul cei mai vegel şi mai piin de viaţă, 
a Inceput să tinjească: sta tot acasă, nu-şi mai vedea de tre- 
buri, slăbea... Ce folos că era lingă mine, şi gindul li alurea ?.. 
Marina Țiganca, pe care o avèm dela mama, de cind era 
roabă, spunea mereu că trebue să-i fi făcut Frăsina farmece 
de dragoste. Fâcea şi ea tot felul de descintece ca să-l des- 


lege, dar de geaba.. i 


210 VIATA ROMINEASCĂ ` 


Trebue să ştii că Frăsina râmâsese văduvă, la douăzeci 
cinci de ani. Apoi se dăduse în dragoste cu cumnată-său 
olache Haciu, un burlac bâtrin şi bogat. După ce i-a tocat 
averea, se vede că-şi pusese gîndul pe bietul Bunelul tău. Ce 
să-ţi mai spui?.. lancu a tinjit aşa ca vre-o şase luni; şi, 
într'o zi, a plecat zicind că se duce la oraş pentru un proces.. 
şi nu s'a mai intors trei ani. 

— Trei anl]... strigă Irina, îngrozită. Şi ce te-ai fâcut, Bu- 
nicuţă ? 

— laca, mi-am câutat de moşie şi de copii... Tot credeam 
că € un vis urit şi că am să mă deştept într'o zi cu dinsul 
lingă mine.. Anzeam că trăeşte la ea în casă, în petreceri ne- 
contenite, joc de cărţi, sindrofil.. De noiuilase, parcă nu fu- 
sesem. Cheltuia nebuneşte, punea ipoteci pe avere.. 

— Cum puleai răbda ? 

- Răbdam, că aveam trei copii, pe mama ta, şi pe fra- 
ţii ei, mai mărişori... ŞI într'o zi, m'am pomenit, după trei ani, 
că se deschide uşa şi intră el. 

— Val! Bunică ! strigă Irina, 

— Uite aşa, fâră veste. Eu stam pe canapea şi cosearu 
la gherghei, şi s'a deschis odată uşa, şi a intrat eL.. Era slab, 
imbăirinit, neras, ca după o boală. Ce o fi fost, nu ştiu. Na 
mi-a spus niciodată, și mam întrebat. Numal ce-l văd că se 
apropie de mine, fără o vorbă, îmi sărută mina, şi-mi zice: 
—lartă-mă, Catincă. 

Şi Bunicuţa, care pină atunci şi Cause firea, începu să 
plingă... Cit de aproape de dinsa era încă ceasul acela, de a- 
cum patruzeci de anil 

— A intrat; a zis: „lartă-mă, Catinca" -—reluă ea, după ce 
se mai potoli, 

— ȘI l-ai ertat? întrebă lrina, cu glasul stins de emoție. 

Bunica nici nu râspunse la o asemenea întrebare. 

Urmă: 

— Am pus să-i facă bucatele care îi plăceau mai muk. 
Am scos din dulap EN lui de mătase, strinsă de trei ani 
şi i-am făcut aşternutul. Ne-am pus la masă, parcă fusese 
dus deo zi, éi intrebau:— Unde a fost tata până acu? 
Adică moșu-tău Nicu întreba, că mama-ta îl uitase, era prea 
mică ; iar Grigore, cel mai mare, n'a scos o vorbă toată sara 
nici cu el, nici cu nimeni. ȘI se uita la tată-său parcă să-l 
stringă de git. Asta m'a durut mai râu decit toate. Niciodată 
nu l-a ertat Grigore pe lata-sâu. El mă iubea mult, şi price- 
puse ce fuseseră pentru mine acei trei anl.. 

— ŞI pe urmă ? şopti Irina. 

— Pe urmă, parcă fusese un vis care s'a şters intr'o 
clipă. lar se făcuse omul bun, vesel și înţelept, cum nu oz 
era nimeni. Vorbeam citeodată cu Marina tiganca; tot farmece 
trebue să fi fost. 

— Dar ea ? întrebă Irina. 


E 


CA SÅ POT MURI Fi sët 7 


—-— Ea? Nu mai ştiu nimic de diasa. Şedea cu soră-sa, 
asta, pe care al văzut-o, văduvă şi ea. l-a mers râu la m> 
ge mal mulţi ani. Au sărăcit de atunci; toată averea lore 
numai ipoteci şi datorii. Nici nu ştiam de mai trăeşte. Ni- 
meni n'a mal vorbit de dinsa față de mine, 

irina tăcu lung. Apoi: 

— Cum ai putut să-l ern, Bunică! 

— Era ertat gata cind sa întors, fetițo.. La inceput, 
plinsesem mult... Dar în singurătatea şi tăcerea dela ţară, gin- 
deam mult. Şi parcă mi-a venit treptat o minte potolită, care-mi 
spunea: „Toate se plâtese pe lume. Aşa e lăsat dela Dum- 
aezen, Dacă ţi-a plăcut să iei de bărbat pe Conu’ lancu Ra- 
cieş, cel mai frumos cavaler depe vremea lul, pe care nu-l in- 
trecea nimeni la joc, la călărie, la vinătoare, la haz, la vorbă, — 
o adevărată grădină de om,— apoi să nu-ţi pară de mirare cå 
a plăcut şi altor temei, şi a căzut in ispita lor! laca, dacă 
vroiai linişte în casă, dece n'ai luat pe vărul Teodor ? Aceala,— 
apoi mergeai la sigur, că nu se uită la nici-o lemee, dar nici 
ele la ell.. Dar Ga plăcut mai bine lancu Racleş? Acum 
rabdă !* Uite aşa imi şuptea mintea cea potolită care se nås- 
cuse în mine, încetul cu incetul... 

Irina ridică mina Bunicâi, şi o sărută lung. 

SL într'un tirziu, ajunseră la Conac la Prăjeşti, cam peta 
douăsprezece noaptea. 


IV 


__ Din prag, fură întimpinate de acea atmosteră de mihnire 
tăcută, care parcă întinde dinainte zăbranicul negru asupra 
locurilor unde se luptă un suflet cu moartea. Pașii lor abia 
indrăzniră să apese podelele; glasuriie lor, abla cercară să 
turbure o clipă liniştea. Cucoana Smaranda, cu chipul desti- 
gurat de lacrimi, luă de mină pe Bunica, şi o duse spre ca- 
mera cea mare. Abia sont: 

— S'o vezi, săraca, ce-a ajuns! 

- Şi întrară. Era o odae mare şi joasă în tavan, care på- 
rea şi mai mare, din pricina umbrei de prin colţuri, pe care 
n'o putea învinge slaba lumină a unei lampe. Singurul punct 
luminat, era un iconostas mare în care sclipea argintul, pe care 
juca fantastic pilpiireu candetei de cristal roşu. 

Bunica, înainte de a se apropia de pat, păşi "eh icoane 
ai le sărută, după ce-şi făcu cruce. Se simţea învâluită Intr'o 
suflare de evlavie, ca într'o biserică; şi, de sigur, numai re- 
pes sa dr unui înrădăcinat şi tainic sentiment religios al ti- 

en) ei, li dăduse puterea sufletească să intrunte emoliunea 
unei clipe ca aceasta. Orice pas făcea, H făcea ca fntr'un lo- 
Ee unde prezenţele umane se pierd, în fața prezenţei 

vine. 


212 VIATA POMINRASCA ` " 


lrina se oprise sfioasă în prag. Ar fi vrut să n'o vadă 
nimeni, şi nici ea să nu vadă faina cea mare care avea să se 
desțăşoare în faţa ei, subt ochii ci străini. 
unica se apropie apoi de pat. Muribunda avea ochii 
inchişi : o suflare grea, amestecată cu gemete slabe, egea ne- 
regulat din gura ei des-hisă, care făcea o pată neagră in pa- 
loarea cbrazului supt. Şuviţe de păralb încticit eşeau de subt 
broboada albă depe cap. Miniie bâtrine şi osoase netezeau 
nervos cearşălul depe piept. Din cind in cind, glasul ei isto- 
vit şoptea : 
— Smarandă!.. Undee?.. Sâvină!.. Să vină Catinca t.. 
Insă repetarea cuvintelor părea mai mult o înşirare fără 
înțeles. Expresia pierdută a acelui chip de o siâbiciune ce nu 
mai era omenească, arâla că mintea râțăcea departe de toate 
cele pâm nteşti, 
Cucoana Smaranda se apropie de pat, şi zise cu glas domol, 
dar limpede și apâsat: 
— Frăsini! a venit Catinca. M'auzi? Catinca, a venit! 
Frâsina nu tresări, nu răspunse, Giasul cunoscut nu på- 
trundea până la conştiinţa ei, învăluită în negura morţii. Irina 
se induioşă, gindina ci au ajuns poate prea tirziu, Privea, şi 
se gindei la gropița din obraz, şi la aluniţa din colțul gurii... 
lar Bunica se ulla lung, şi lacrâmi lungi şi greleii picurau în- 
cet pe obraji.. Asta era femeia pentru care plinsese atit L.. 
Asta era tot ce rămăsese din acea trumusefe falnică, al cărei 
farmec avusese atita putere! Asta era lemcia pe care vioiciu- 
rea, dorul de plăcere, risul zzlobiu o fâceau atit de cuceri- 
toare, incit până şi frumuseţea era uitată, în Seb be vese- 
Hei ei! . Și deodată fagenunchie lingă pat. Bâtrină şi gre- 
oae la mişcari cum era, g2si puterea să se aplece usor asu- 
pra boluavei; o luă de miră, şi zise incet detot: 
— Eu sint, Frăsină | 
ȘI boinava auzi. Deschise ochii: intăiu vag, apoi ţintă a- 
supra Catincăi. Irina intoarse capul. li era ruşine să fie mar- 
toră la intilnirea a două sutiete față în faţă in toată goliciu- 
mea lor. Privi înadins spre icoane, și se rugă în gind: 
„Doamne, iarto! dă-i odihna !* 
Frăsina privea în tăcere, Gura el, câscată în descleşta- 
rea animală a morţi apropiate, reluă un moment o formă o- 
menească, şi un fulger de inteligență trecu prin ochii ei pier- 
du, Buzele voiră să rosteasca ceva; dar (mio: de cuvinte, 
un zimb-t de o nemaipomenită dulceaţă lumină deodată chipul 
descompus de o viaţă de suferință. Zimbctul vorbea mai 
bine decit cuvintele. Zicea +—Tu eau. te cunosc... Ai ve- 
ni |.. Mi-ai adus pacea l... Pacea morţii, tu mi-ai adus-0 t., 
Şi cu zimbetul ca o lumină pe faţă, trecu hotarul vieții, 
fără zbucium, fără durere, cum adoarme un copii, 


LA ", à 
Sé 

KÉ vi i H 
Zeckt: CA SĂ POT MURI 


Aer am 


irina eşi tiptil din odac, ca să nu vadă cum săruta Bu- 
nica mina cea sfinţită prin moarte. 

In prag, servitorii îngenunchiaţi, plingeau. Irina ceti pe 
fața lor o adincă şi adevăraţi durere. Cu o uimire neințeleasa, 
pricepu cità durere lăsa în urma el Cucoana Frâsina Nici nu 
ştiu cum se regâsi în trăsură cu Bunica alături, în drum spre 
casă. latacul întunteos, icoanele scip'nd, în lumină, tăcerea 
măreață a morţii, toate parcă fuseseră un vis. Bunica nu vor- 
bea; isioviţă ca după o boală, sta ghemuită in colţul ei, mal 
mică si mai plăpindă decit oricind, 

ŞI Irina se gindea la cele ce văzuse. Vrasăzică, fusese 
bună şi iubită de ai săi, femeia care făcuse pe Bunica să 
plingă atit! Vrasăzică, era un colţ pe påmint unde ea fu- 
ese ca soarele şi lumina altora? Aşadar, nimeni nuera râu, 
numai dintr'o bucata f.. Voise să trăiască; şi pentru asta, stri- 
vise inima Bunicâi. Şi totuşi, o ertase Bunica, pentrucă sim- 
Lea că moartea era ceva mai mare şi mai stint decit durerea 
Şi patima ei. | 

Şi i se pēru linii că vede toate vieţile omeneşii ca o 
țesătură în care un fir se îmbină cu toate celelalte şi alcă- 
tuesc, laolaltă, un izvod atit de complex, încit nu poate deşira 
pe unul fără a destrâma pe toate celelalte. De scurgerea a- 
nilor nu se ținea socoteală în larga conturare a izvodului, 
Patruzeci de ani se numărau ca o zi. Şi Bunica se regăsise, 
faţă in faţă cu cealaltă, în adevărul piama al sufletelor lor; 
parcă ar îl fost eri, ceasul cînd cu glas mut H strigase: leşi 
din casa meal.. Și, minune a minunilor! işi zimbiseră, căci 
ertarea şi moartea sint deasupra tuturor celor omenești I. 

Sania aluneca uşor pe drumul de zăpadă netezit de ger. 
Pe geamul aburit, Irina şiergea necontenit cu manşonul o păr- 
ticică mai limpede, ca să privească mai bine stelele. Nici- 
odată nu avusese mai multă nevoe de a le vedea. ȘI erau 
ca niciodată de mari şi de aproape. 

Cit de aproape e Cerul, cind te ginieşti la dinsul! îl 
trecu vag prin minte. ȘI parcă o mustră ceva, pentrucă nu 
se gindea destul de de: la „cele ce sint deasupra“, oricum le-am 
numi. Simţi cit de tare ne trage păminul; cit sintem de in- 
cătuşaţi de viața, atit de scurtă şi de fărămiţată, pe cate o 
trăim, parcă ar fi numai ea pe lime! 

Parcă viața ar fi numai ceasuri îngirate! se gindea ea. 
Dar e făcută din altceva... maşi putea spune ce... E făcută 
din ceva larg şi înâlţător, ca sunetul de orgă auzit de de- 

Ceva ca zgomotul mirii, lin pe nisip... ca zarea de- 
pârtată în amurguri de toamnă... ca cerul de astăsară, cu 
stelele aproape... ŞI simțind cit de slabă era bijblirea ei pentru 
a găsi cuvinte care să-i formuleze car gindirea, insumă astfel: 
= ema din ceasuri înşirate, deasupra cărora pluteşte ceva 
t 


oe P VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dar nici asta n'o mulțumi. Oftă şi se gindi :—Lasă aşa. 
La ce să caut să-i pun un nume. E ceva sfint de sigur, în 
or omenesc. Chiar la o femee plină de păcate, ca Fa, 

na |... 

ŞI în toropeala oboseie! ei, gindul îi alunecă spre Sandu-— 
veselia lui, bunătatea lui, tinerețea lui atit de aprigă... siăbi- 
ciunile lui copilăreşti.. dragul lui de viaţă... smokingul... ver- 
vena... fox-trotiul la Mireşti . Ochil i se închideau. 

— laca am ajuns, zise Bunica deodată. 

Pachiţa deschise ușa cupeului. Ajută Bunicâi; urcară im- 
preună treptele şi intrară în camera caldă şi luminoasă, unde 
aştepta masa pusă şi samovarul în clocot. Dar înainte de 2 
mir ceaiul Bunicăi, irina se apropie de Pachiţa, şi ii zise la 
ureche : 
— Să duci iar cuferele In pod, că nu mèi plec, Pachiţă 


Marg. Miller Verghy 


Odă blestemată 


Intr'un târim de stinci de aur, ~ 
Cindva, copil, în vis am pomenit 
Pe pajişti larzi, cu flori filfiitoare 
Ca nişte curcubee distrămate 'n soare, 
Am pomenit trecind prin mine 
Convoiul lung şi ostenii 

Pe care-l mină câtră soare 

Cu biciul ei de stele sunătoare 

In infinit 

Necontenit 

Gloria hohotitoare. 


Ca o fiară 

Cu coama de-apusuri roșii în vint, 
Cu dinţii ca nişte pumnale de-argint, 
Gloria zbiară... 


H 


216 


VIATA ROMINEASCĂ 


O simt mereu în mine cum se sbate, 
Şi ghiara ei subt fruntea mea străbate 
Ca un cuţit! 

Şi-mi răzvrăteşte gindurile toate, 


Mă scurmă ghiara-i otrăvită şi adincă; 

Si sufletul, bucată cu bucată, mi-l minincă; 
Si mn mine 'ntemniţa!ă ca'ntr'o cugcă 

Zbiară şi muşcă... 


O, Fiară, svireoleşte-te mereu! 

Si mușcă-mi Inima! Să nu râmină 
Decit un bulgăr rece de ţârină 
In pieptul men. 


Să-mi calc eu singur sufletu "0 picioare 

Şi ca un stirv să ţi-l arunce drept hrană; 
Să ştiu câ'n veci de-acum nu mă mai doare 
De-apururi netămăduita rană 

A bietei omeniri şovâitoare.. 


In visul meu neprihânit şi clar 

Ca un ghețar 

Din cel care plutesc în ierni eterne, 
O, Glorie, de-apururi te aşterne... 


Şi-aşa mercu, o Glorie, în mine 
Ucide tot ce-i râu, şi tot ce-l bine, 
Dispreţ şi ură, milă şi iubire, 
De-avalma în aceiaşi năruire. 


BE BLESTEMATA__ 


Dar cind, tirziu, în viaţa mea pustie, 
Deasupra visului nebun şi sfint, 
Avintul desnădejdilor din urmă, 
Deslânţuit prin mine ca un vint, 
Va isbucni; 
~ Cind freamâtul Luminii supreme şi lucide 
Pe totdeauna mă va stăpini, — 
La rindul meu, atunci — te volu ucide! 


A. A. Philippide 


Eu 


Abuzul de legiferare 


D Decretele-Legi.—ll) Justificarea din punctul de vedere 
Formal a decretelor-legi.—a) Puterea regulamentară a Selului 
Statului; b) Deiegatignen tacită dată de parlament unuia din 
factorii puterii icgiuitoare.—Ii) Justiticarea decretelor-legi 
din punctul de vedere möterial.—z} Teoria dreptului de mecz- 
sitate ; b) Teoria funcțiunii Juridice a legalității; c) Teoris 
extensiunii automate şi progresive a puterilor Statului.- 
IV. Controlul judecătoresc asupra siteațiunilor invocate ca mo- 
tie al legiferārli excepționata.—V) Caracterul politic a! ches- 
tianii legitimităţii decretolor-legi.— VI) Concluzii. 


dela de Justiţie esie lot miil de ge: 
cesară spirilului nostru caşi ideia de 
cauză a este resorlul laiaic al tutu- 
ror acliunilor ce săvirgim, după cum 
ideiu de canză esile resortul cugelări! 
noastre. 


P. Lapit, Le Justico par l'Etat. 


* Cas. l. No. (Ui, Droptul 41949; C Dé D 
rut Judiciar, N. 63.661920. 7 WEE 


* C. Dissescu, Dreptul N. 41919, p. 41 și N. 33 1920, p. 386. 


ABUZUL DE LEGWERARE 2 


revistei juridice „Dreptul“ şi unul din cei mai străluciți re- 
prezentanii al dottrinei, d. Dissescu, găsea nimerit, nu demult, 
că pentru elucidarea problemei să deschidă, în modul cel mai 
ospitalier, coloanele revistei ce conduce. 

Este legală legiferarea pe cale de decrete-legi? 

Se ştie câ legea trebue să întrunească nu numai condi- 
țiunile relative la existenţa sa materiali-—condiţiuni care con- 
sistä în gentraliiatea d'spoziţiunilor și caracterul lor prohibi- 
tiv sau imperativ—dar şi condiţiunile formale, necesare exis- 
tenței sale, determinate prin art. 32 şi 93 al, Il, potrivit că- 
rora toate legile, in afară de cele referitoare ia budget şi con- 
tingentele armatei, trebuese a fi votate de ambele Adunāri, 
sancţionate şi promulgate. ' 

Este unanim admis că parlamentul are puterea, fără a fi 
supus vreunui control judecătoresc, de a facelegi cărora le-ar 
tipsi—din prnctul de vedere material—generalitatea dispoziţiu- 
sailor, reglementind situațiuni izolate. individuale, Această so- 
juţiune este departe de a mai intruni unanimitatea părerilor 
atunci cînd legea este lipsită de condițiunile el formale, care 
constituesc titlul ei de aparentă validitate şi aspectul subt 
care ea se impune spiritului public. Absența condiţiunilor fúr- 
male ale legii îi ridică caracterul ei de expresiune a voinţei 
colective naţionale, care trebue să fie manifestată de toate or- 
ganele instituite, în acest scop, prin legea fundamentală, de 
oarece complexitatea formelor parlamentare, prin supunerea 
textului legii votului succesiv al celor două Camere, nu este 
un procedurism solemn şi inutil, ci o garanţie. * 

e Statul fiind un subiect de drept, esie obligat, in ipostaza 
sa de legislator, så nu facă legi care ar constitui o încâlcăre 
a normelor de drept public, după care trebue sâ-şi călăuzească 
activitatea. 

i ie să respecie legile, în acelaşi măsură, caşi $u- 
puşii lui, 

În ţările cu Consiituţiuni rigide, cum e ţara noastră, a- 
ceastă obligaţie a Statului nu mai decurge din teoria mai mult 
sau mal puţin impaipabilă —pentru unele guverne—a respec- 
tării drepturilor individuale şi publice, ci diatr'o declaraţiune 
expresă a textului constituţional, dupa cum se vede în art. 14, 
15, 16, 18. 32 a Constituţiunii noastre. ** 

D Justificarea din punctul de vedere formal a 
decretelor-legi: a) Puterea regulamentară a Șefului Statu- 
lui—S'a zis cà puterea regulamentará a Şelului Statutul îl in- 
dritueşie a legifera pe aceaștă cale excepţională. Această teo- 
de este, insă, în contradicţie cu textul art. 93 şi 95 din Con- 


* Duguii Manuel de Droit Constitutionnel, p. 91 ; Delpech, Re- 
wue du droit public, anul 1906, p. 507: Berthélemy, idem 1907, p. 472- 
"7 e, Daguti, ap. cil, p. 3i. 


220 VIAȚA ROMINEASCĂ 


stituție, care mărginesc rolul legislativ al factorului suprem al 
puterii executive numai la inițiativa și promulgarea legilor 
precum şi la o legilerare regulamentară, în temeiui art. 93 al. 
ultim 9 din Constituţie. Pulierea regulameniară a Regelui este 
o prelungire a atribuţunilor parlamentului, concedață de Con- 
stituant, în mod cu totul complimentar, în scopul de a asi- 
gura aplicaţiunea efectivă a legilor prin stabilirea modalităţi- 
lor practice necesare. Atributul regulamentar, recunoscut in 
aceste condițiuni, unui factor izolat al puterii legiuitoare, con- 
stitue o ex:epţie, cure, ca orice ex-epţie, trebue interpretată 
res'rictiv, neputindu-se întinde pe cale de analogie sau inter- 
pretare şi altor situaţiuni. 

Decretele ce pot emana dela Şeful Statului sint: 

1) Decrete relative la num rea şi revocarea funcționari- 
lor ; 2) decrete avind de obiect instituirea sau dizolvarea de 
Corpuri publice, cum ar fi de exemplu, comisiunile interimare ; 
3) decrete pentru punerea în aplicaţiune a regulamentelor få- 
cute conform art. 3 al. 9 din Constituţiune, in temelul şi ca- 
drul principiilor unei legi ; 4) decrete pentru punerea în apli- 
- eațiune a unor regulamente autonome, independente de exis- 
tenţa vreunei legi votate de parlament, şi care sînt conside- 
rate ca nişte simple acte de ordin administrativ, întrucit pria 
ele nu se pot lua decit dispozijiuai referitoare la mersul ser- 
viciilor publice și măsuri de poliţie. * 

Regulamentele alcătuite de puterea executivă în afară de 
cadrul competenţei sale de organ administrativ şi de guver- 
mint şi in afară de delegaţiunea excepţională de a lace re- 
gulamențe care sint accesorul şi complimentul unei legi, nu 
pot fi considerate ca acte administrative „de oarece ele con- 
„țin, prin însăşi definiția lor, dispozţiuni luate pe cale gene- 
„rală şi abstractă şi sint prin urmare, din punctul de vedere 
„material, acte legislative”. ** 

In Franţa. dreptul Sefului Statului de a legitera, singur, 
EE numal pentu colonii în temeiul legii din 25 Februarie 

5. 

b) Detegaţiunea tacită dată de parlament unuia din fac- 
torii puterii legiuitoare.—Al doilea argument cu care s'a căt- 
tat a se legitima, din punctul de vedere formal, decreiele: legi 
€sie o presupusă delegaţiune tacită a parlamentului. Idela unei 
asemeni delegaţiuni sau mandat de drept public trebue exclusă 
ca neintemeiată pentru următoarele consideraţiuni ` 

1) Constituaniul nu a delegat dreptul de a face legi dech 
puterii legiuitoare, privită în complexul ei, ca organ colectiv. 
Aceasta rezultă din art 101 şi 102 dn Constituţie, care, im- 


punind legiuitorului ordinar facerea unei legi asupra responsa- ` 


"e Duzuli, p. 409 şi 429. 
"" Idem p. 417. 


ABUZUL DE LEGIPERARE 221 


bilității ministeriale, a stabilit că, până cînd va interveni o 
lege in acest senz, dreptul caracterizării delictului şi determi- 
nării pedepsei aparține Curţii de Coste şi Justiţie, pe care 
A substituit-o, astfel, in rolul legiuitorului ordinar, considerind 
ca mal puţin grav pericolul, ce ar rezulta din învestirea unei 
instanţe judecătoreşti cu atribuţiuni de ordin legislaiiv, decit 
acela care ar putea decurge dintr'o lepiterare făcută ex :lusiv 
de unul din factorii puterii legislative. 

Această dispoziţiune dacă poate [i interpretată şi ca ua 
simplu mijloc practic de a se da o sancţiune reală dezidera- 
tului constituțional este, însă, în acelaşi timp, și afirmaţiunea 
neîncrederii legiuitorului constituţional in oporiunitatea legiie- 
rii ce ar emana dela organele de guvernamint 

2) Nu poate fi del-gaţiune pentru motivul că chestiunile 
de competenţă nu pot face obiectul unei delegaţiuni. Compe- 
tinţa nu este un drept ce se poate transmite, ci o calitate Su- 
biectivă ce investeşte pe un anumit organ al vieţi d: stat şi 
care, cu acest titiu, nu se poste ceda în lipsa unei dispozi- 
Vun categorice a legii constituţionale. * i 

II) Justificarea decretelor-legi din punctul de ve- 
dere material.—Considerate ca fenomen set tate. Studiat în 
materialitatea sa juridică, decretele-iegi au fost explicate şi le- 
gitimate pe temeiul a irei teorii: 

a) Teoria dreptului ve nccesitate.—Una din noţiunile ju- 
ridice recent ircettțenile în viața dreptului publice romese 
este și teoria dreptulvi de necesitate. Probabil ca o atinttate 
mai muit sau mai puţin directă şi palpabilă cu doctriaa forţei, 
profesată de conducătorii fostului imperiu german, a făcut ca 
teoria dreptului de necesitate să nu fie întimpinară cu toată 
Sinpatia şi cu tot entuziasmul intelectual ce suride totdeauna 
binevoitor doctrinelor proaspât formulate. 

Dreptul de necesitate a fost recunoscut totuşi de spirite 
distinse şi consacrat de Curtea noastră supremă, justiiicîndu-se 
astfel, poate, afirmaţiunea cu aparenţă de paraduxă, făcută de 
E. Guérin, fostul ministru de justiţie francez, prin cuvintele: 
„l'arbitraire dans une certaine mesure c'est la liberté de l'ad- 
ministration". 


Sint considerate, cu drept cuvint, ca justificind exercițiul 
dreptului de necesitate ioste împrejurările care au o legâtură 
cu apararea ţării sau cu siguranța publică. Legitimit-tea drep- 
tului de necesitate rezulta, în acest caz, din faptul că la mij- 
loc este vorba de un act de conservațiune, care, prin însăşi 
caracterul lui imperios şi urgent şi prin natura împrejurărilor 
care H reclamă, nu poate fi un act de deliberare complexă. 


Dreptul SIRA Droit pubiic, p. 419; Duguit, op, cil. p. 422; Dissescu, 


E ROMINEASCA E L L 


colectivă, ci constitue o măsură reflexă, dictată de instinctul 
defensiv al organismului naţional. * 

Orice alte măsuri, luate pe calea decretelor-legi, în a- 
tară de trebuințele apărării naţionale şi siguranţei publice nu 
pot beneficia de scuza dreptului de necesitate. —Urmează, deci, 
a H excluse din cadrul dreptului de necesitate actele de gesti- 
une şi măsurile organice luate pentru mersul serviciilor pu- 
blice, ce nu au nici-o legătură cu siguranţa publică sau cu a: 
părarea naţională. ** 

Din punctul de vedere al tradiţiunii juridice rominești. 
dreptul de necesitate a primit o primă aplicaţiune subt regimul 
EE din 2 Mai 1864, promulgat de Cuza în urma loviturii 
de Stat. 

Prin art. 18, al Statutului, se prevede că, până la alegerea 
unor alte corpuri legiultoare, decretele date de domnitor, în 
urma propunerii guvernului şi cu avizul prealabil! a! consiliu- 
iwi de Stat, vor avea putere dè lege — Savantui nostru consti - 
tuţionalist, d. Dissescu, 21 că, deşi în teorie legile promul- 

ate în baza acesiui statut, între care este şi codul civil, ar îi 
ilegale, totuşi nu li se poate contesta validitatea, întrucit ele 
au fost de o netăgăduită utilitate şi întrucit, in ordinea poli- 
ich, faptul îndeplinit se impune şi se legitimează, cîteodată, 
prin înseşi rezultatele sale. 

Teoria d-lui Dissescu introduce în viaţa dreptului public 
rominesc conceptul funcțiunii juridice a ilegalităţi şi concep- 
tul legitimităţii sinonimă cu utilitatea, care caracterizează în 
materia obligaţiunilor civile quasi-contractul gestiunii de a- 
faceri. 

b) Teoria funețiunii juridice a ilegalității.— Dreptul de 
necesitate explică producerea materială a actului legislativ ex- 
cepţional. 

După sociologul francez Durkheim, ilegalitatea rome wë 

te o adevărată funcţiune juridică —Ea constitue o manifes- 
tare a individualismului şi un mijloc de a determina progresul 
juridic al unei legislaţiuni staţionare şi ositicate.— Această teo- 
rie este un reflex direct al moralei utilitariste a lui Hobbes, 
Bentham, Stuart Mill şi Spencer şi se razimă unul din pos- 
sulatele fundamentale ale Statului socialist, după care Statul, 
în acţiunea sa, este determinat de induitul obiectiv al asigură- 
rii drepturilor şi poziţiunii individului şi al milităţii generate, 
căreia îi subordonează interesul individual ***. 

SA nu se uite însă, că ilegalitatea, considerată ca mijloc 
activ al progresului juridic şi social, are şi o lature primejdi- 
oasă. Ea poate constitui un exemplu contagios. D. Dissescu 


- 


ep C. Dissescu, Dreptul No. 35 1920 p. 386, idem Dreptul Cons- 
“i:uional & 568 - 369. 

es G. Renard, Le régime soclaliste p. 7; Jean Jourès, Vues poti- 
Algen, Revue de Paris, 1898 p. 565. 


* Trib, laşi s. IL N. 1364919, Tribuna Juridică No. 28291949, 


ABUZUL DE LEGIPERARE 223 
atribue mărirea criminalităţii - i 
şi delicvenței com 
mers cena small bs prin os de SC Aa zare 
(oi p Bel d ere şi de putere“ (Vezi Dreptul. No. 34 | 
n acest sistem, dreptul este transform 3 
sau politică a forței, deşi misiunea sa este noua peer 


„Mzarea forței. Această legiferare contra regulelor de drept 


ivndamental public a dus la Germa 
A ni — spun — 
> p dis a sentimentului de legalitate e la eet e 
zx a? si atitudinilor sufleteşti din care pornesc reacţiunile să- 
mn gier încălcării drepturilor. Ea poate. însă, provoca, 
dep emperamentul popoarelor şi după dispoziţiunile moral 
caracterizează un anumit moment Istoric, şi o intensifica 
- sentimentului de neliniște agresivă, ce stăpineşte u i g 
'Jetui Ka lied: 
El Teoria extensiunii automate și progresive | 
ween ng E a Și economia politică ae e 
rese uterilor publice, f lată 
Wagner, potrivit cărela acţiunea Sù E A Ora Adam 
A p F, tului, ca organ d - 
vätiune şi coordonare, se lär k sale i desi 
8 i geşte In mod mecanic ai d 
şeşte limiteie rezervelor legale FĂ ra. 
seste ice grote ga rele: vade atitea dp 
ceastă lega mecanică socială legitimează > 
Dire pe pa vieţii sociale desfide hrs risca eng Se 
gust , A orme legale, cărora H este imposibil să comprime 
pr eg K e viaţă, de activitate şi de tendințe ce-şi fac pa 
sale Pază armă p parami obiad: eier EZ? 
ntului vremurilor. 
= rola una firească că extensiunea puterilor Statului 
EE A ca organ de manifestare numai parlamentul 
ingenioasa ormai a do Ech A Zëss ca 
n x -limitâr tatului”* d - 
ejjed Voir fr eg yo autoritate eg Me wi 
ar întrece o anumită limita - 
turată de necesi pe rea 
een tatea strictă a liberei lor produceri E dez- 
Foarte seducătoare ca valoa 
re abstractă 
rari rss na apologet al forței, este brutal eren Zë 
ier „E pia or. În adevâr înaintea Curţii de Apel din Beie 
zë a ee o speţă, avind de obiect discuţiunea daca 
ie rte de lege urmează să-l aibă numai decretele 
Aen gate e Suveran subt titulatura de decrete-legi, sau şi sim- 
Pe ră Se paper luate în baza jurnale rg Consiliu. 
a insera 
ticãrii ulterioare a Corpurilor perna Ze gedeien 


mme 
Ad. W 
tien p, 293; dee Principes, cita! de H. Joly în Le Socialisme Chré- 


.Seopul în Drept, y: aira d'économie politique, |, p. 904; lheriag, 


224 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Minoritatea Curţei a fost de opiniune a se recunoaşte un 
caracter legal executor și unor asemeni deciziuni. * 

Sint cu totul interesante observaţiunile și reflexiunile pe 
care un cunoscut publicist şi înalt magistrat, d Corneliu Bo- 
tez, consilier al Inaitei Curți de Casaţie, le face asupra decre- 
telor-legi, ** z 

lată întrun rezumat de citeva cuvinte, apărarea îinaltu- 


tyl magistrat, care nu vorbeşte numai în calitatea sa de teores " 


tician jurist, ci ca un om de realitate, care, în dubla sa call- 
tate A. et membru în parchetul Curţii de Casaţie şi de fost 
secretar general al Ministerului de Justiţie, a avut prilejul să 
aibă la dispoziţie un material informativ şi documentar cu to- 
tul preţios : 

BC Decretele-legi sînt elaborate cu o ușurință de legis- 
fator improvizat, fiind lipsite de orice norme precise şi logice. 
Ele nu sînt în concordanţă cu,realitalea vieţii sociale şi eco- 
momice, far uneori vin în conilict chiar cu interesele Statului. 

2) In alcătuirea lor se observă o vădită ignorare a prin- 
ipiilor elementare de drept. 
~ 3) Tendințe’e de lf administrativ au iwat un mers 
ascedent. ajungindu-se la situaţiunea de a se înființa jurisdic- 
tioni excepţionale penale pe cale de simple deciziuni ministe- 

iale. 
GE In această din urmă ordine de idei, este interesant de 
semnalat faptul că Inalta Cute a avut prilejul să intervină, 
punind capât acestui abuz de legiferare prin anularea dec ziu- 
nilor pronunțate de instanțele represive, ilegal instituite. 

IV) Controlul judecătoresc aspra ëng regate in- 
vocate ca motiv al legiferării excepționale. — Teoria, 
larg aplicată, a dreptului de necesitate, fâră corectivul con- 
trolului justiţiei, ar putea duce in fapt la o primejdioasă situ- 
ație, caracterizată, atit de fericit de d. Di:sescu prin cuvin- 
tele: „Executivul ar putea cere puterii judecătoreşti complici- 
tatea sa“, Sr } 

SA se admită că un guvern, căruia Șeful statului i-ar re- 
fuza sancţionarea şi promulgarea unei legi pri.nejdioase, ER 
cu complicitatea parlamentului, ar impune instanțelor pea 
toreşti, printr'o promulgare ilegală făcută de consiliul Ka 4i 
niştri, aplicarea unei asemeni Jegi în tvmeiul dreptului de ay 
cesitate sinonim, in speţă, cu refuzul Suveranului de E : 
promulgarea, cire este complimentul necesar al legii p aa 
din actele prin care Şeful Statului este efectiv, asociat la 
xercițiul puterii legiuitoare. 

C. Bacurrşii S. I, N 25919, Dreptul, N. 30 1920. 


a $ e 1, N. 81919 o 86 92. f 
vn Kate Boen Dan Fiarije 1919 s idem din T Mai 0 CH 


i Octombrie 1919. 
dem dia, 4 Dreptul, No. 33 | 4920, p. 586. 


ABUZUL DE LFQIPERARE 225 
KEE eegen 
Ar putea, oare, Tribunalele să aplice o asemenea lege ? E- 
vident că nu! Judecătorul nu se poate abate dela credința ce a 
jurat Regelui, conform art. 77 din legea organizării judecătoreşti, 
tot aşa dupăcum nu-şi poate încălca legâmintul, luat prin ace- 
laşi jurămint, de a respecta legle ţării. Este primejdios peatru 
ordinea publică şi asigurarea continuității Statului, de a se supune 
la asemeni încercări conștiința acelora, care, în cazul unar con- 
Diere de acest fel, nu trebue să ia ca normă de judecată nici 
respectul fetişist al suveranităţii, nici consideraţiunile perfide de 
oportunitate, şi care nu trebue să+se călăuzească în hotăririle lor 
decit de doctrina senină a legalităţii pure, 

Dreptul de a examina constiruţionalițatea legilor, şi care- 
este netăgăduit astăzi instanțelor judecătoreşti, implică şi pe acela 
de a aprecia situațiunile de fapt, pe care puterea execuilvă le 
invoacă ca fiind nişte circumstanţe excepționale, ce legitimează 
dreptul de necesitate. Examinarea constituţionalităţii interne a 
snei legi şi corolarul ei firesc care este puterea de a înlătura 
însăşi aplicațiunea legii sint acie cu mult mai grave decit con- 
trolul împrejurărilor ce justilică presupusul drept de necesitate., 
Din momentul în care opera legislarivă, făcută cu paza formelor 
ordinare, şi care este r:zultatul colaboră;ii tuturor factorilor pu- 
terii legivitoare, suferă controlul justiției, nici-un p Încipiu de 
drept public nu poate inlâtura exerciţiul acestul control pentru 
actele—aparent legislative ale puterii executive, căci, altf: L am 
ajunge ia siraniul rezultat de a conferi imunitatea unor evidente 
abuzuri numai pentru motivul că autorul lor le-a dat eufemistica 
calificare de mâsuri dictate de drepiul de necesitate. Ce ar spune 
magistratura noastră de un simplu decret-lege prin care s'ar 
suspenda inamo.ibiiitatea în temeiul dreptului de necesitate, al 
cărui caracter imperativ este de aprecierea, în ultim resort, a 
organelor de guvernâmint? , 


Lucrul nu este cu neputinţă şi avem motive să credem că 
se va intimpla chiar. De altfel primele avertismente au și fost 
date. Primul este incercarea insidioasă, tăcută nu demult, de a 
se legifera, în mod binevoitor, pe cale de decrit-lege, asupra 
situaţiunii unul fost inalt magistrat. Mândria şi rectitudinea faal- 
tului magistrat, care a fost © podoabă a + rdinului judecătoresc, 
au declinat, însă, bunavoinfa uficialitaţii competente. Al doilea 
avertisment este moditicarea, tot pe cale de decrrt-lege, a Con- 
dițiunilor de admisibilitate în magistratură şi dreptul conferit mi- 
nistrului de justiție de a face slugur numiri de judecători pro- 
vizorii de Pibunale, care pot fi mu'aţi şi inlocului după arol- 
trarul său, 

Kann și aici, a fost la mijloc tot dreptul de necesitate, e- 
lerna teorie şi eterna poveste a dreptul:i de necesitate ? 

D. Alexandresco, marele nostru juriseonsult şi dicanul fa- 
cultăţii de drept din laşi, spune, pe cit de judicics tot pe atit 
de spiritual, câ pe baza teoiiel dreptului de necesitate nu ar fi 


5 


bk 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— i oma E EE a 


exclus să se ia de fisc toată averea cetățenilor numai pentru 
Se că Statul are, în aceste vremuri, nevoede cit mai mulți 
ni. 

V) Caracterul politic al chestiunii legitimității de- 
cretelor-legi. — S'a obiectat că numai parlamentului ti aparține 
dreptul de a aprecia oport:nitatea, şi deci legitimitatea, decre- 
telor-legi, Dreptul parlamentului de a ratifica decretele-legi nu 
poariă asupra confirmării efectelor juridice ale acestor decrete, 
ci are numai de obiect acordarea unui bil de indemnitate pentru 
ministrul care a contrasemnat decretul. După cum foarte bine 
s'a spus, „teoria decretelor-legi este o teorie politică, lar nu ju- 
ridică, ea putind, cu acest (ln, să fle supusă controlului justi- 
Hei pe cale specială de judecata“. ** 

Controlul judecătoresc nu ar putea fi o imixtiune în actele 
de guvernămint sau o încâlcare a libertăţii de ratificare a par- 
lare ntului, de oarece el nu derivă dintr'o iniţiativă spontanee a 
justiţiei, ci este o consecinţă directă a funcţiunii jurisdicţionale, 
caie Îngädue desbaterea asupra principiilor de drept, relative la 
litigiul dedus în fața unei instanţe. *** 

Sirgura garanție contra abuzurilor este numai controlul 
concemitent al justiţiei, intrucit coniroiul posterior al parlamen- 
tului! se reduce la o formalitate de procedură parlamentară, ce 
nu are legătură decit numai cu legea asupra responsabilităţii 
ministeriale. 

Din punctul de vedere a! eficacităţii juridice a decretelor- 
legi, ratiticarea este inutilă pentre următoarele două conside- 
rațiuni : 

1) Această ratificare nu poate conferi acţiunii izolate a 
unui singur organ al puterii legiuitoare, caracierul unul mandat 
de drep! public, potrivit principlului ratificatio mandato aequi- 
paratur, întrucit competența, neputind fi delega!ă, nu poate fi 
obiectul unui mandat nici convenţional, nici de fapt. Dacă teoria 
drep'ului de necesirate există şi este recunoscută, prin însăşi a- 
ceastă împrejurare factorul legislativ izolat este abilitat de a 
legifera ; 

i 2) Dacă acțiunea legislativă, exercitată pe calea decretelor- 
legi, are loc în baza unei gestiuni de afaceri, fâculă în cadrul 
dreptului public, ratificarea nu-şi are, de asemeni, locul, şi ea 
nu mai constitue decit o comedie procedurală, lipsită de orice 
efect practic, de oarece în cazul cind această gestiune a fost 
utilă, ea are un caracter legaimenie obligator, legi'imitatea fiind 
sinonimă, și aici, cu ot aen caşi în materia gesilunii de afa- 
ceri, prevăzută de dreptul civil. 


ar, în afară de inutilitatea juridică a controlului parla- ` 


mentar, acest control esie evioent inutil şi în fapt, intrucit multe 


* Tribuna Juridică No. 28 29 din 1919 p. 128. 
** C. Disescu, Droptul No. 53 din 1920, p. 38, 
"rz C, Disescu, Dreptul Conatiluliona!, p. 659. 


Mei 


ABUZUL DE LPUIFERARP 227 


dintre decretele-legi consacră sitvatiuni defi 
d piti 
ie lipsa unei intervenţiuv ni, în ti pal util, a ee? KE - 
e et SE inopera nt eventualul refuz de ratificare, care 
in de olosi victime! unci situațiuni ce fapt, iremediabil 


1... 


in rezumat, situaţiunea creată prin justifi 

necesitate este d fe Seegen 
nien Zi ef le, ` Souza gravitate, fără admiterea unula din 

Dreptul de rezistență, consfințit, altă 
marei revoluţiuni fra = dE 
dreptarior E et nceze prin art. 33—35 ai „Declaraţiunii 

Dreptul de control judecătoresc Cel di 
] .— tă 
pere E Cea d compatibil cu principiul de pere i A 
e oilea nu constitue nici- j 

di eng o reală garanţie a legalităţii, Controlul egen A 
Keel e Aere Ge A recentul său mesagiu prezi- 

L . ta: m oin a suf - 
usech prin vocea reprezentanţilor e e siet 
eplinită de o putere executivă liberă subt controlul parlame 
tului E și unei eeh judecătoreşti libere“, A 

ră corectivul controlului judiciar, dr 
este grena egen şi eee are calde mea 
a era de loc este preferabil, căci 
sa zis: „Un gouvernement fait Ging de bien eg Lg 
pas de mal et se borne à empêcher d'en faire“, 


Traian Alexandrescu: 
Prim-Preş. dintele !ribanalului Teleorman 


"mg, 


* Trib. eg UL Justiție N 
eege wg Ke? eea: 3 čin 1919; Alezandresco, Explica. 
43; idem in Tribuna Juridics No. gi 2 Fielse y 59 dia 9. 


Zimbet de Primăvară 


Cum astăzi cupa cerului e plină, 

Eu beau un dor de veşnică lumină... 
` ȘI sufletul meu bun 

E beat de viață multă şi-l nebon... 


„ȘI toată ziua dn prin grădină: 


Sint murmur de albină, 

Sint flutur vagabond 

Ce zbor din raza gindului meu blond 
S'aduc un zimbe! moale de zefir, 

Pe foi de trandafir... 


` 


ŞI 'n aer blind floruli se mlätie, 
Cind ciripesc sclipiri de bucurie,— 
Cind rid spre cer, ca ochit de copil, 
Cu ramuri înflorite de April... 


Şi parcă sint un joc de amâăgiri,— 
Un lac orbit de-atitea străluciri.. 


Dar ştiu să simt, de nu mai văd nimic, 
Ca pentru dorul meu pămintu-i mic... 


ȘI "o îngeri albi văzduhul se distramă, 
lar fericirea visului mă cheamă, 

Ca ’n nt de aurite pene, 

Spre infinit să mă ridic alene... 


Șt-acolo sus, cu degete de vint, 


Pe razele de soare—ca pe-o liră, 
Eu cint, eu co. 


far fluturul din gind, 
Mereu, o să danseze, pănă cind 
Sătul de bolta cerului senin 
O va preface 'n cupa unui crin, 
Din care beau parfum de nălucire, 
O luminoasă, veşnică zimbire, — 
Să fiu un roiu, un murmur de albine, 
Să fiu pe veci cu primăvara 'n mine... 


i 


Alexandru N. Nanu 


Amintiri din anul Invierii 


Potemchiniști. 


La 23 Martie Chișinăul, punc! aşa de îndepârtat de ma- 
rile focare ale incendiului din fosta gospodărie a Romanovilor, 
se găseşte abia în primul toiu al bettel revoluționare... Mai 
mult: dela început se simțea în lumea revoluționară din „sto- 
Ra" Guberniel basarabene o teamă că oraşul acesta de hotar 
din mijlocul unei populaţii străine, întunecate şi neincreză- 
toare, nu se va putea ridica la înălțimea momentului istoric, 
că acolo va fi rezistență, că întrun cuvint Chiginăul e osin- 
dit să rămiaă o caricatură a revoluției faţă de o pildă de O- 
desa, de Moscova—laţă de Cazan! — o ruşine pentru întreagă 
lumea lui revoluţionară foarte pestriță, foarte numeroasă şi 
foarte agitată. 

Căci aici boerimea toată şi o parte din burghezime si- 
gur sint nemulțumite cu răsturnarea grabnică a vechilor rîn- 

ueli... lar cit priveşte pe Moldovanul cel cu desagii, cu lem- 
nele ori cu cărbunii, cel din piață ori dela „ocrujnol sud", el 
parcă nici nu trăia pe lumea asta... Trecea tot aşa de nepă- 
sător,  caşi cînd nimic de samă nu se întimplase, caşi cind 
tul nu i-ar fi trebuit libertate... Nu că el ar fi avut ceva îm- 
potriva „slobodei“, care venise peste nacialaicii cel vechi, — 
de care pe el, la urma urmei, nu-l lega nimic, —dar nu prea tn- 
țelegea ce avea să-i dea lui „nacialnicii™ ișştialalţi, cet din 
„slobodă“... De aceia trecea nepăsător şi trăia şi mai departe 
fără slobozenie... lar dacă-l intrebai ce crede despre stăpl- 
nirea cea nouă, da din cap cu răgaz, cu atit răgaz cași cind 


i AMINTIRI DIN ANUL ÎNVIERII 231 


aştepta tot tu să dai răspunsul, ca şi cînd n'ar fi simţit cum 
fierbe lumea împrejur - şi ori ocolea, ori răspundea cam aşa: 
„Si dee Dumnezău, cucoane, si gie ghine; da’ ma-tin-că n'ar 
sel poată ţine rinduiala fără imparat... li ghine şi amu — nu 
zic, H ghine—şi te cerceta cu ochii—dar tot parcă mai ghine 
era cînd era stăpin“. 

Neumbiat nici cu revoluţia și nici pe la adunări şi ne- 
cunoscut cu gazetele, cu politica şi cu „ispitele“ ca tirzoveţii, 
badea lon se silea să ascundă, şi tocmai atunci işi träda på- 
rerea,—pe a lui, pe a vecinilor, a satului întreg, unde toate 
rămăseseră încă aproape ca inainte, alară de Impärat, care se 
dusese ca totdeauna fără ştirea lor. De aceia nu putea încă 
să-şi dea samă că-i râu să nu-ţi arâţi „fața revoluţionară“ 
şi să rămii cu popii şi cu boerii... Şi se lăsa greu la revolu- 
ţie, cum se lasă el la toate de altfel. 

Poate de aceia lumea revoluționară din Chişinău alerga 

Infrigurată şi se agita. Simţea nevoia să compenseze lipsurile 
şi încetineala lui badea lon, om neumbiat şi bănutor. Şi era 
o agiiaţie—după temperamentul raselor care îi făceau Basara- 
biei revoiuţia. Şi pornise totodată goana impotriva zubrilor, 
impotriva reacţiunii, împotriva Vandeii basarabene. Gaz tele 
din Odesa, din Chiev, din Moscova, surori cu ele din Chisi- 
nâu, reuşiseră chiar să asocieze, să identifice in mintea ceti- 
torului „Vandeia' cu mişcarea naţională din Basarabia încă 
mal înainte de a se fi pornit ea cumsecade. lar badea Lon şi 
de asta era strâin și lă:a pe cei din tirg să facă revoluţie 
cum or şti ei pe sama tuturor. Doar cind se mai arată prin- 
ire wl Age ori acasă la dughiană, daca mai trăgea cu ure- 
chea Si ; Di . 
" indcă Chişinăul, pe lingă toate acestea se simțea in- 
tirziat faţă de restul Rusiei, ey se folosea acum de un now 
prilej bun peniru a-şi arăta duhui revoluționar: Aruncați de 
evenimente în Moldova, patrusprezece dintre potem-hiniştii 
din Rominia se reîntorceau în patrie — şi Chişinăul trebuia să 
le facă cea dintăiu primire. 

Sirăbâtea convoiul pe Alexandrovscala, prin mijlocul 
străzii inapoi spre gară... Se pârea că fuseseră pănă la capul 
celălalt, Mai sus ceva se opriseră, cuvintaseră şi veneau... 
Opriţi apoi iar într'un punct a câ'ui insem: ătate n'o puieam 
cunoaşte, fu iarăşi ridicat un orator pe umeri—un tinăr roşu, 
teribil şi rece, cu mişcări sigure, largi, dominind cu privirea 
mulţimea amestecată... Simie şi ei că nu vo:beşie pentru în- 
tåla datä—şi glasul lui pare străbătut de patima, de bestin sa- 
crificiului. E un bas detunător şi după ton parcă ar continua 
un discurs inceput mai înainte. Nu înţeleg nimic din legătura 
vorbelor, dar este în glasu! Imi ceva ce înțeleg de minune, 
ingå fară să pot zugrâvi deajuns prin vorbe... E 0 exaliare 

Ochii mari, cu glasul adin:, monoton, profetic, greu, că- 


232 VIAŢA ROMINPASCĂ 


zind ca un ciocan urlas. Se ascultă insusi cu întonări prelungi 
şi se electrizează, se înfioară, Peste şăpei cenuşii muscălești 
şi peste şăpcile celelalte de cetăţeni, de ucenici gd de cinov- 
nici— şi peste capetele femeeşti în „şartă* e misticismul rusesc 
care vine până la mine fâră cuvinte, foarte de deparie parcă 
prnir'o frintură de melodie... Du după fiecare period omul 
acela cu melodia de depar e, ascultat cu adincă religiozitate 
de ceilalţi şi ințeles adinc de mine, este sâitat pe brațe cum 
se sai încă la alegeri primarii noştri — şi chipul lui Imobil 
şi roşu se ridi ă şi se lăsă cu adincă serioziiate deasupra ro- 
potului de aplauze... e 

Nu se aud altfel de intreruperi; doar arare cite-un „pra- 
vilno“ pe care-l com bânuesc ce înseamnă—şi lumea ascultă 
cu capetele descoperite şi nu se acoperă nici cind convoiul 
s'a pus jarăși în mişcare — ca la unele procesiuni religioase. 
lată, liniştit, un soldat ja unul camarad şapcea de pe cap şi 
i-o pune In mină. Acela o primeşte și ascultă mai departe, 
caşi cind mişcarea tovarăşului său adăogase şi ea ceva la 
măreţia adunării. Şi mă descopăr şi eu, caşi alţi ciţiva de 
lingă mine, ca să nu fac notá diecordantă, cu toate câ nu fn- 
teleg decit două-trei vorbe: revoliuție, svobodă, ga:pada, 
grajdani... 

Alt orator a fost săltat pe umeri: un localnic cu oche- 
lari, care cu gestul minii parcă dă să împungă cu mp ac, 
caşi cum s'ar apăra de unul care vrea să se apropie.. Și 
curind il leagână şi pe el în aplauze. 

Mai departe apoi se opresc iar... 

Și altceva mai mult mintea mea caută în zadar să tn- 
ţeleagă şi nu poa'e din această manifestaţie serloasă, impu- 
nătoa'e, din această beţie a libertăţii. Insă lumea aceasta a- 
mestecată mi-e o lume străină, un convolu străin care se va 
risipi curind şi va vita. Căci noi toţi zecile de mil, cu con- 
voiul acesta împreună, eram unii cu al străini pe dealul a- 
cela, de pe care, în miază-noapte, se vedeau înfrunzind live- 
zile, iar jcs peste Bic ogoarele., 

ŞI am pornit spre casă lăsind convoiul să se indepâr- 
teze pe Alexandrovskaia 101 mai adine, urmărit de lumina vie 
a apusului— şi să se piardă... ŞI trecui ES grădină, copleșit 
de ginduri care năvâlesc la asemenea prilejuri, 

Dar cird ajunsei acasă, la uşă sta pe piatră un băletan 
încă şi mai străin prin locurile acelea. 2 se uită lung la mi- 
ne, apoi mă într.bă: „Mata işti di-lşi di la gazetă?" — mai 
mult ca să vadă de-i înţeleg graiul lui, care se vorbeşte nu- 
mai pe afară... Apoi cel ostenit de o lungă aşteptare, inse- 
ninîndu-se, mă întrebă deadreptul dacă am „cintece“... 

Am câutat atunci prin dulapul dela intrare, unde se ți- 
neat cintecele lor — şi i-am dat toate cintecele şi „„Cuvint 


Ch 
É AMINTIRI DIN ANUL Iveiopu 235 
—————— SE 


Moldovenesc" şi cărțulii de rifăciuni și de sfaturi folosi- 


toare, multe... Risipeam, parcă ț'neam un discur e 
văzu bâiatul : dunindu-se iert) le imbrăţişă pigale ră Gë 
teptare și, copleșit de priveliştea lor, îngină cu un accent de 
adincă sinceritate şi duloşie: „Tare ni-s dragi, cucoane, tare 
ni-s dragi...“ Şi tnea minile amindouă adunate, caşi cind îi 
era teamă să nu-i cadă pe jos, Apoi, înțelegind că era un 
dar ceiace așt'ptase el atita vreme la Lë, se uită mirat la 
mine. Și abia se putu reculege să mulțumească; căci se gră- 
bea să-mi mai spună odată — mai inainte de a fi închis ușa 
după el—cit li sint de dragi.., ŞI porni devale mai aşezindu-şi 
cuşma ai luţind paşii, să nu-l apuce noaptea pe drum. 

Nu ştiam pe unde-i este drumul câtră sat ; dar drept să 
spun, tare mi-ar fi fost drag şi mie să-l văd trecind cu căr- 


ulile subsioară pe | 
Coren bă îngă manifestaţia revoluţionară de pe 


Romulus Ciofiec 


TË e x r 
l i 


Le O NOAPTE DE TOAMNA OOO Oas 
t Dar iată 'n deal, după hambar, 


pi! Incins în pirg de grine coapte 
| Răsare soarele hilar 

Să prindă vint şi noapte 

lar 

Vorbind în şoapte. 


Dar noaptea fuge 'n fața lui 
Și fuge vintul după ea 


La capătul pămîntului. 
Noapte de toamnă Set 


N'a mai rămas decit o stea 


Pe cer, veghind tristeţea mea... 
A ostenit şi vintul 


Să tot invirtă morile 


Inconţurind pămîntul. S'a dus şi noaptea şi cu ea 


Și visul vintului. 
Acuma doarme'n poala nopţii vintul AL. O. Teodoreanu 
ŞI tac privighetoriie, 


Şi-i pare vintului, în vis, 

In toamna care-l înconjoară 
Subt cerul pur ca un iris, 

Că iar e cald şi primăvară, 

C'au înflorit sculptați în ceară ” 
Toţi trandatirii la fereastră, 

Ca 'n vremea cind sburda pe-atară 
ŞI scutura deasupra noastră, 

Cu degetele lui uşoare, ` 

Petale de cais 

ŞI stropi 

De soare. 


Reforma Administrativă 
le vii ale oricărei organizări de stat sint zcele for- 
ees numite la nol sate sau tirguri, iar în apen 
comune. i Alcâtuiri de sine stătătoare, cu viaţă proprie, grup 
fireşti de familii, în cit personalitatea lor este tradiţională, ca Ag 
a statului, anterioară recunoașterii prin legi a ființei lor juridice. 
Fără a cerceta aci organizarea satelor și tirgurilor în tre- 
cutul nostru, este destul a zice că ele formau unitatea politică 
primordială a Principatelor romine. Legea din 31 manis ée, 
creat comuna ficțiune juridică, pentrucă nu Ga Ae e, ca Ca 
Occident, cu alcătuirea naturală care poartă, acolo, a as S ra 
şi care, la noi, este satul Acea lege, după ce prevede e ee A 
satele, oraşele şi tirgurile vor forma pe viitor comune in p 
dente“, adaogă îndată că „comunele se impart în comune rura 
compuse din unul sgu mai multe sate... şi în comune pia 2 
Motivul acestei alcâtuiri a fost de natură financiară, Legea A 
un minimum de 100 familii pentruca mp sat să poată a Zoning 
dar adăoga că „satele care, avind mai puţin de 100 familii, vor. 
declara că pot să susțină singure sarcinile comunale, se vor pu 
unoaşte ca comune”. 
a Astia, toate satele n'au mai putut fi, ca mal iai, de 
sine stătătoare, din cauza sarcinilor pe care o organizare mode 
de slat le arunca asupră-le, o organizare de care, lies 
sau folosit prea puțin. 3 Alipirea mai multor sate într'o sing 
är ; ens la démocratie, |. 83: „Comuna 
esie RÄ end OOS. ma guerre elementul constitullr al 


ilor 
al, Lei îl supravlejueşte. Ea păstrează oamenilor, 
SE ip. EE le e pe „„liberiatea şi autonomia locală”. 


k wparea familiilor”. 

E pa EE 
e orice lărimur 

pra Wiga gi sle majorilalea covirsiioare a poporului romiy, 


aa fosi nemal progrese de supralajă. 


Nota redacției, Deşi nu Impäriäsim toate vederile La 


dăm co plăcere ospitalitate inleresaniului studiu al del LC 


REPORMA ADMINISTRATIVĂ 237 
——————————————— RADNA _ 23 
comună a impiedicat dezvoltarea vieţii locale: Totuși sistemul a 
fost mentinut, din motive financiare, şi în legiuirile administrative 
de după 1864. Este adevărat că legea in vigoare a comunelor 
rurale prevede o organizare sătească, un sfat sătesc şi un dele- 
gat, dar care se pierde de fapt in cea comunală căreia este su- 
bordonată. ı Viaţa locală se rezumă astfel intr'un număr redus 
de centre. În judeţul lalomiţa spre pilda stat „193 sate, dar nu- 
mai 93 comune rurale. + Aceasta înseamnă că de fapt interesele 
a 100 grupări naturale sint lasate în părăsire în acest singur judeţ. 

Cu acest chip, o viață adevârat democratică, cu toate con- 
secinjele ei educative în masele adinci, devine cu neputinţă. De 
aceia, la baza inei reforme administrative trebue să fie căutarea 
mijloacelor pentruca fiecare sat să poată dobindi o viaţă pu- 
biică proprie. /ntrebuințez deci, în paginile ce u'mează, cuvin- 
tul comună, nu în înțelesul oficial deg noi, dar în acela pe 
care-l are în țările unde comuna juridică coincide cu comunita- 
tea firească. 

Diviziunile teritoriale existente, judeţe și plăşi, sau cele pro- 
puse, gubernii ori direciorate, n'au altă menire dech de a inlesai 
legătura şi raporturile necesare dintre comună şi stat, precum şi 
controlul şi supravegherea comunelor de câtră stat ca reprezen- 
tant al intereselor permaninte ale naţiunii, pe care o formează 
obştea trecută, prezentă şi viitoare a locuitorilor tuturor comune- 
lor legaţi prin identitate de limbă, de tradiţii, de obiceiuri, de 
aspiraţiuni, 

Administraţia centrală nu poate satisface prin dispoziţii u- 
nitorme cerinţile atit de felurite, regionale şi locale. De aceia este 
normal ca cen:rul să ia numal acele mâsuri care nu pot varia 
dela tn loc la alul fără prejudițiu pentru unitatea naţională. 

Omenirea datorește progresele ei indivizilor şi asociaţiilor 
spontane, iar nu statului. Statul trebue să intervie numai unde 
Ipseşte inițiativa, aitfel este amemniat să se prăbuşească subt 
greutatea sarcinii. Un om de stat cu îndelungată experiență, şef 
de pariid, a putut spune de curind: „Zemstvele Basarabiei, cu 
atribuţii cultuale religioase şi financiare, au dat Basarabiei o 
administrație bună. Ardealul cu consiliile lui cerruale şi comita- 
tense a cunoscut o adevărată autonomie administrativă. Atunci 
foarte firesc, cind constatăm că sist: mul nostru administrativ nu 
nesa dat o administraţie bună, să nu aducem Basarabia şi Ar- 
dealul la starea noasiră administrativă, ci să căutăm pe a ooa- 
strā go înălțăin câtre ele“, a 

administrativ ar fi într':devăr o cîrmuire de sine 
stătătoare a satelor, prin organele lor alese, statul mărginindu-se 
a asigura, prin reprezentanţii săi, unitatea naţională şi centrali- 


1 Art, 66—7 pi mal alea 92-5 dial. com. rurale. 
S Domeaclalara oficială eeh de va foss la 195 AR 
cursu u Marghiloman la clubul conserva “progres 
pablicai în „Sieagul" de Duminică 26 Dec. 1920. 


Li 


238 VIAŢA ROMINEASCA 


T j 

Za 

r, REPORMA ADMINISTRATIVĂ é 239 
i Pi iii Se, A, 


sint îndestulitoare, şi acele pentru care trebue o regățire 
penis Acestea nu pot fl date în sama unor funcționari elec- 
tivi. : Trebue deci ca «un personal recrutat şi selecționat ca 
ingrijire să conlucreze cu organele alese», 2 

Limitele in care trebue să se ia măsuri de precauţie Met 
impuse de gradul de cultură al fiecărui popor la un anumit 
timp. Reforma administrativă, ca oricare alta, nu poate fi apli- 
carea unui principiu ideologic, 

In aceste limite, la temelia organizării administrative trebus 
să stea comnna, dar înțeleasă ca expresiune Juridica a satului. 
Tendinţa trebue să fie ca prin educaţie cetăţenească debindită 
înt''un regim democratic, Satele să ajungă in măsură de a se 
cirmui autonom, intrucit o permit interesele regionale sau de 
stat, 

Dar reforma administrativă se mai complică la noi prin > ~ 
realipirea unor provincii care vreme îndelungată au avut o 
dezvoltare deosebită de a patriei mume, De acela nu poate fi 
vorba de o uniiicare deplină. Normele principale ale adminis- 
trației trebue să fie bine-inţeles aceleași in tot cuprinsul sta- 
tului unitar, dar totodată trebue să se ţie samă de urmele a- 
dinci, unele chiar binefăcătoare, pe care sisteme administrative 
deosebite le-au putut lăsa în viaţa publica a noilor ținuturi. Io 
acest sens, diviziuni administrative pe provincii se impua 
tocmai een a face cu putință respectarea unor particularităţi 
ir im » Întrucit nu vin în conflict cu principiile generale de 

neu adoptate de statul romin peniru întregul sâu te- 
ritoriu. 


In cadrul acestor consideraţiuni au fost scrise rindurile 


ce urmează şi care se referă în privința amânuntelor, numai 
Ja vechiul regat. 


zarea politică, armonizarea intereselor locale şi întimplătoare, cu 
cele erale şi permanente. 

Seicentralti area lasă interesele regionale şi locale io sar- 
cina orgarelor elective. 

E scai Air, funcţionarii regionali şi locali sint nu- 
miţi dela centru, dar numărul actelor pentru indeplinirea cărora 
au nevoe de autorizaţia centrului este redus la minimum, 

Descentralizarea este un ideal democratic. Dar democraţia 
nu se infăptueşte nici prin singura  electivitate a funcţionarilor, 
mici numai prin introducerea sufragiului universal. 

Votul obetesc nu aduce neapârat la suprafață elementele 
cele mai pregătite. Gustave Le Bon a citat exemplul unor ora 
franceze, Roubaix, Dijon. unde alegătorii au trebuit să înțeleagă, 
după triste experiențe, că peniru a clrmui un oraş trebue oare- 
care cunoştinţe, ceva cultură, şi că interesele obşteşti nu pot fi 
date pe sama unor oameni ce se deosebesc numai prin ladrăz- 
neală, abilitate sau lipsă de scrupul, i 

De altă parte, o ţară în care, cu tot sufragiul universal, 
trebile publice continuă a fi monopolul unui număr restrins de 
funcționari, nu este o democraţie, este o birocraţie, după păre- 
rea autorizată a lui Paul Deschanel. 2 Democraţia este reală a- 
tunci cînd un număr cît mal mare de cetățeni au dobindit prac- 
tica trebilor publice, participind la ele. Numai prin această parti- 
cipa'e efectivă se poate trezi până în masele adinci interesul 
pentru chestiile obşteşti. Numai asıfel se poate stirpi sau indife- 
rența lor totală, sau mărginirea interesului lor la discuţii sterpe 
asupra „politicei“, adică a formelor exterioare de guvernămint, 
sau a rivalităţilor de persoane. În expunerea de moiive la pro- 
ectul său de descentralizare dela 1911 —:9.2, Petre Carp cita 
definiția lui Gneist: „dezvoltatea iniţiativei politice şi obligaţia 
pentru fiecare de a-şi indeplini datoriile politice faţă de stat, 
iată caracteristica unei descentralizări serioase”, i 

A cere o pregâtire prealabilă, este a se învirti într'un 
cerc viţios. Practica şi priceperea a cit mai mulţi cetățeni se 
dobindese tocmai prin premenirea cortinuă a celor chemaţi să 
participe la afacerile publice. Consecințele neapărate și e ie 
toare ale nepregatirii se pot evita pe deoparte prin coniro 
şi supraveghere de cătră elementele pregătite, iar de altă parte 
prin distincția ce trebue să se facă între atribuţiile pentru in- 
deplinirea cărora bunul simţ şi experienţa unui cetățean matur 


Satul este adevărata şcoală de «self government». Mai 
ales în cercul restrirs al satului, fiecare cetâţean işi poate da 
sama mai uşor de trebuințele lui esenţiale. „Credem că, zicea 


1 Cf. Aurel C. Popovici, Naţionalizm sau democrație. Buc., 1910, 
p. 86, unde reproduce părerea lui Eminescu despre Inconvenlențele 
eleclivilății funcţionarilor. - CI Lysis, |. c. 269. O persoană cu înde- 
ingmă experiență în administrația noasiră, a scris decurind: „Cred 
că sintem prea înapolati ca educație socială şi prea săraci de oameni 
pregăiiii și serioşi ca să putem edopla imediaio descentralizare admi- 
nisiralivă compleciă, înlemeiată nu oi pe eleciivilale“. (N. loan, lost 
preleei, Anteproectul de lege peniru in ependența comunelor, județe: 
lor. Întocmii de cercul de studii al partidului liberal. In Arhiva pen- 
tru ştiinţă y relormă socială, anul 1, 1919, p. 520». 

2 N. loan, |. e „Lor mai irece mulți ani pănă cind conşiliața ic- 


lereselar publice să. i di i A8, 
Aerer? tibid ). Și găsească locul meriial în discernămiutul eeii 


ologie du socialisme, 1910, p. 420. Lysis, Vers la démo- 
age dt ra eris, 1920 (deci după războlu) p. 184: „cislemul nos- 
iru elecloral ajunge să selecționeze și să aducă la pulere, oarecum 
în mod mecanic, pe oamenii cel mal vicleni, sceplici, lipsiji de E 
dinje şi de idei“. Dach ar fi aliiel, candidații ner izbull să se aleag 
- CI, discursul lui Eugeniu Stălescu in întrunirea dela Tirgovișie, 5 
Nov 15884 (Broşură, p. 34). 

2 A (Groza, sallon, p. 21. 


240 VIAŢA ROMINPASCĂ 


_— 


FP Carp la 1911, comuna, şcoala, drumurile-şi higiena po- 
blică reprezintă interese puternice care oferă ambițiilor locale 
un atrăgător cimp de activitate”, d 

=  Lompnartnd articolele din legile noastre privitoare la gos- 
podăria comunei rurale, : cu starea reală a satelor, ne izbeşte 
disproporția ce dâinneşte de zeci de ani între formă şi fond, 
Prin formă, sîntem alaturi de statele civilizate, prin fond în 
urma lor. Comuna, zic legile noastre, trebue: să imprejmulască 
vaira satului; så aibă un plan al întinderii şi un inventar al 
averii ei; să-şi păzească proprietăţile de încălcare; să îngri- 
jească de higiena şi salubritatea publică. ceiace cuprinde o 
serie de îndatoriri cu privire la apa de băut, alimente, cură- 
firea caselor, curților şi drumurilor. Am enumerat numai obli- 
Zaţiuni pe care comuna le poate îndeplini fie prin EH 
aprobate de prefect, fle prin regulamente incuvi'nțate de mi- 
nisterul de interne, obligaţiuni relative la gospodăria propria 
zisă, fără de care o comună este lipsită de elementele esen- 
tiale ale unei vieţuiri eşite din starea de sâlbâtăcie. Cite din 
aceste îndatoriri s'au indeplinit? : Și dacă nu. s'a aplicat a- 
proape nimic din dispoziţile obligatorii ale legii, cum o do- 
vedeşte o simplă preumblare prin satele noastre, asupra cut 
cade răspunderea ? 

„Mai întăiu este de vină starea de înapoere culturală şi 
economică in care populaţia dela sate a fost lăsată, incit no 
esie de mirare ca sfaturile comunale şi primarii eşiţi din rin- 
durile lor să nu-şi fi inţeles mai bine menirea. Cu drept cuvint 
a observat d. Garollid că o pătură ţărânească neattrnată eco- 
nomiceşte s'ar U putut apára de ingerințele unci administrații 
adesea abuzive, ceiace ar îi fost un mare progres. 3 Adaog cå 
o stare economică mai bună ar fi asigurat populaţiei rurale 
răgazul necesar pentru a se interesa de chestiile ob;teşti şi în 
primul rînd de activitatea şcolară. Atunci alegătorii ar fi fost 
consultaţi cu folos asupra lucrurilor pe care le „cunosc, care 
constitue specialitatea lor, care le sint familiare. 3 Consultaţia 
n'ar fi fost o simplă ficţiune. 

= De vină este apoi nepăsarea organelor încârcinate cu si- 
pravegherea administraţiei comunale, cu exercitarea aşa zisel 
tutele administrative. Dacă mortalitatea este mal mare la noi 
decit alurca, vinovat este statul care a lăsat satele lără per- 
sonal sanitar şi fără medicamente; dacă vitele se plimbă libere 
prin holde, de vină sint autorităţile care n'au vegheat la exe- 


hb $ Ari. 40. 59—6t. 144, 155. 227 din], peniru organizarea com. ra- 
rale 


2 Ci. Discursurile lul Vasile Lascăr, p- 884—5 (In ședinla Came: 
re! dela 9 ^prilie 1904). 
oblema egrară, p. 4. 
4 Lysis L c 191. 1 - 


REPORMA ADMINISTRATIVĂ 241 


cütarea obligaţiilor legale despre oboruri; dacă gospodăriile 
sînt veşnic expuse la furturi, răspunzători sint cei ce au lăsat 
pe hirtie dispoziţiile legilor despre paza în comune. In toate 
ramurile unei administrații comunale, legile noastre, tot atit de 
bune ca cele occidentale, au rămas literă moartă. 

Eminescu a arătat minunat disproporția dintre legile 
noastre şi realitate, lipsa de pregătire, nu numai profesională, 
dar mai ales sufletească a organelor noastre administrative, 
care S'au mărginit a fi „birouri de corespondență” cu toată 
inmulţirea lor constantă. | Inspecţiile administratorilor de plăşi 
s'au mărginit la cancelariile primăriilor. Prefecţii s'au văzut 

in judeţ numai cu prilejul campaniilor electorale. Cauza? 
Politicianismul. Nu s'a cerut fu narilor nici pricepere, nici 
tragere de inimă, dar numai devotament politic, în schimbul 
căruia li se tolera totul. Comunele au fost şi ele privite ca 
instanţe politice, şi pentru serviciile politice aduse guvernului 
se erta organelor comunale orice abuz. : «Cind nu se va mai 
face politică în comună, zicea Vasile Lascăr la 1905, se va 
face o adevărată gospodărie, şi comunele vor putea să iasă 
din starea nenorocită în care sinte.3 Dacă în Ardeal, cum se 
recunoaşte unanim, aspectul satelor este altul decit la noi, a- 
ceasta se datorește unei administrații de carieră, cu tradiţii de 
secole. 
Se impune dar: 
descentralizarea, care să sporească atribuţiile deliberante 
şi să dea şi atribuţii hotărttoare organelor alese, regionale şi 
locale ; s'ar face astfei educația cetățenească, s'ar trezi iniția- 
tivele, s'ar deștepia interesul pentru chestiile obşteşti ; 
înființarea unei cariere administrative, sustrase influen- 
teler politice, din care să se recruteze agenţii executivi, oa- 
meni cu pregătire profesională ; 

desconcentrarea în favoarea agenților executivi numiţi, 
D t-se numärul atribuţiilor pe care să le poată indeplini 

ră a cere dezlegare dela centru. 

Pe aceste baze trec la citeva consideraţii practice. 


H 


Consiliul comunal va H ales pe viitor prin sufragiu unl- 
versal. + Dach însă orice flăcâu fară experiență şi fâră griji 
a dobind:t dreptul de a-şi da părerea în afacerile publice, a- 
cest drept se cuvine mai virtos femeii care munceşte alături 


1 Eminescu, Articole polilice, ed. Minerva, 1910 p. 14—15. 26. 168, 
2 Ulscursurile lui P. P. Carp, | 419. 

3 Discursurile lui Vasile Lascăr, p. 970. 

4 Până acum: o dare c!! de mică slatului, sau a gll scrie și cell. 


242 VIAȚA ROMINEASCA 


e — 


de bărbat şi duce sarcina gospodăriei, ı Apoi, reprezentarea 
minorităţilor trebue admisă şi în alegerile comunale. 2 

Ar trebui ca din consiliul comunal să facă parte şi unii 
membri de drept, spre pildă preotul, învățătorul şi agentul 
sanitar, care şi după legile existente a sint chemaţi a lua parte, 
dar numai în anumite împrejurări, la dezbaterile consiliului. 
Am revenit asupra părerii că s'ar putea adopta şi la noi sis- 
temul în vigoare în Ardeal până la anexare, al unui număr de 
membri virilişti. Nu din considerația că ar fi „o instituţie ne- 
corespunzătoare postulatelor democrației“ 4, ceiace este o sim- 
plă frază, dar pentrucă mi s'a observat cu drept cuvint că ad- 
miterea viriliştilor n'ar însemna aportul fie al unei culturi mai 
înaintate, fie al unei experienţe mai bogate, fie o contribuţie 
bânească la care astfel de: membri ear simţi moralmente o- 
Zeck dar întroducerea în consiliu a albăstrimii exploatatoare 

in sate. 

Consiliul ar: trebui să se preinolască periodic, numai par- 
tial, prin tragere la sorți. Astfei o parte a consiliului ar fi 
sustrasă fluciuaţiilor politice, sar asigura o continuitate de ac- 
Dune şi o transmitere de experienţe dobindite. Dacă totodată 
s'ar spori numerul consilierilor 5 şi s'ar opri realegerea ace- 
loraşi în două rînduri consecutive, un număr tot mal mare de 
locuitori ai satului ar fi chemaţi a se interesa de gestiunea 
intereselor locale şi ar face şcoală de „self-government“. Un 
Sg E consiliu, in fine. ar fi mai sustras ascendentului pri- 
marului. i 


Primarul, ca reprezentant al intereselor locale, este ales . 


de consiliul comunal, Astăzi | se cere o singură condiție de 
eligibilitate, ştiinţa de carte, în înţelesul cel mai restrins, pe 
cînd funcţionarii comunali trebue sa fie absolvenţi ai curșului 
primar. 6 Sistemul prezintă mai multe defecte. 


Primarul este deseori lipsit de însuşirile necesare pentru 


a face o bună gospodărie comunală. 


Are tendinţa de a părtini pe rude şi prietini, celace se : 


resimte în cercul restrins al unei comune rurale. 7 
Preocupat de a-și asigura realegerea, este dispus să oco- 
iească aplicarea legilor şi a regulamentelor. Spectacolu! satelor 


1 Ci. Laveleye. L c. L 85. 

2 P. Deschanel, l. c 25, 

3 Art. 36 și 37 din |. com. rurale. 

4 Viclor Unişor, Principii de organizare administrativă a 
jiet, In Arhiva pentru șilința şi reforma socială, D. (1920), 8, 17. 

Acest număr va fi sporit d prin acela că flecare sa! va forma 

o comună, În aces! sistem cade ai argumentul d-lul loan (articol cital, 
p. 523) împotriva colegiului comunal unic, că satele nereședinle og 
glas în consiliul comunal. 

6 Art, 109 din | com, rur. 

? Din astfel de considerații au izvori ert 41 și 209 din 1. com 
tur, en privire la aubprelecii și consilieri comunali 


$ 


Ardea. . 


+ 
PE pi 


REPORMA ADMINISTRATIVĂ 243 


noastre este o dovadă vie despre aceasta. Proprietatea co- 
munet este încălcată de locuitori, regulele de higienă şi edili- 
tate nu sint aplicate, zilele de prestație rămin neimplinite. ı 

O măsură de îndreptare ar putea fi întroducerea şi în 
administraţia noastră a organului hotăritor colectiv. Sintem 
stăpiniţi incă de formula lui Roederer, pe vremea marei revo- 
Ion franceze, că a delibera este faptul mai multora, a executa 
al unuia singur. Dar se uită a se face deosebirea între ho- 
Loire şi executare. Şi în societăţile financiare sau industriale, 
un consiliu de administraţie hotărăşte, iar un director execută, 2 

Colegiul + ales de consiliul comunal, ar avea deci atri- 
buția de a lua hotăriri şi de a da ordonanţe pe care primarul 
să le execute. Tot odată ar exercita un control permanent 
asupra gestiunii primarului. Astfel s'ar märgini posibilităţile 
de abuzuri ale acestuia, 

Dacă Însă se menţine puterea hotăritoare unitară, s'ar 
impune oarecare condiţii de eligibilitate a primarului. Condiţii 
de virstă, sau de absolvire a şcolii de notari, ori de a fi apar- 
ținut unui consiliu comunal anterior, spre pilda. Realepgerea 
ar trebui subordonață unor îmbunătăţiri reale aduse gospodă- 
rici comunale. ; 

Legea dela 1908 a făcut, pentru comunele rurale, deose- 
birea conformă cu principiile, intre interesele locale încredia- 
tate organelor alese, consiliu comunal şi primar, şi între inte- 
resele generale de stat, de carea descărcat pe primar şi le-a 
trecut asupra unui funcţionar cu pregătire specială, numit no- 
tarul, agent al puterii centrale. Totuşi, s'au mai lăsat prima- 
tului 4 unele atribuţii care es din cadrul gospodăriei comunale 
şi care s'ar putea da deasemenea, cele mai multe, În sarcina 
notarului san judecătorului de ocol.5 In schimb, ar trebui ca 
atribuţiile de ofițer de poliţie judiciară aie primarului să fie 
întinse în senzul ca el să poată constata contravenţiile la toate 
regulamentele privitoare la interesele locale, pe care consiliul 
comunal are cădere să le întocmească. 6 


i Discursurile lui Vasile Lascar, p. 905-6 (la 1904) 

2 P. Deschanel, |. c 4—5, 9—10. 

3 Prevăzuł în proectul din inițialivă perlameniară dela 1871 (Paul 
Negulescu, Traial de Drept Admin Romin, p. 250). De curind s'a pro: 
"pus ca primarul cu ajutoarele sale să formeze delegația comunală (C. 
Sch, Proeci de desceniralizare, laşi. 1919, ari 76) In Ardeal, 
Ee, e apa execulir, era compusă din primar, notar, mestc, elc. 

i H € 
rin aL De al, 2 și arl 8i din |. com. rur. 
din legea invoelilor agricole; a băncilor populare (art. 5, 
t0, 12, 21); a cooperalivelor săteşii (art. 2); a creditului agricol (art 
20, 35): a judecătorilor de ocosle (art. 24 îi erm): cele din de 
procedură civilā (art. 74 al. 6 şi art 75 al. 11). Ar rămine asupra pri- 
marului oliciul stării civile; atribuțiile pe care | le dă | penira mono- 
i EE d Zeie spirioase, şi, poale, intocmirea tabloului zile- 
“or de prestaj 
© CL ert 64 din L com. rer, Vezi Ilie Oăneacu, Călăuze admi- 


244 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


PIN i gg 


Consiliul județean este organul ales, care deliberează a- 
supra intereselor judeţene. in compunerea lui, nu trebue să 
fie mărginit la aleşii sutragiului universal. Trebue să | se a- 
daoge şi la nol, ca în congregația comitatensă ungară, in nu- 
măr de membri virilişti, precum şi reprezentanți aleşi al gru- 
păr lor profesionale din judet (cooperative, sindicate agricole, 
bănci populare, camere de comerţ, etc) şi delegaţi ai consi- 
ler principalelor comune. 1 Preinoirea periodică a consiliu- 
lui judeţean să fie numai parțială. 

In principiu, puterea hotăriteare Județeană n'ar trebui să 
He exercitată, ca până acum, de același funcţionar, numit de 
guvern, care teprezintă totodată puterea centrală şi interesele 
generale de stat, adică de prefect. 2 Ar trebui să aparţie unul 
organ ales, după cum primarul este ales de consiliul comunal, 
unul colegiu ales de consiliul judeţean, 3 cam în felul comite- 
tului permanent desfiinţat la 1894 sau a comisiei judeţene 
franceze, şi compus din 5-7 membri. 

Comitetul ar avea toate atribuţiile de azi ale delegati 

ne precum şi pe cele județene de azi ale prefectului. In 
comitet ar trebul neapărat să poată H aleşi şi specialişti din 
afară de consiliul judeţean. Preşedintele comitetului Ge 
nent ar fi însărcinat cu executirea hotărtrilor comitetului. 

in acest sistem, reprezentarea intereselor generale de stat 
la judeţ ar aparţine unui funcţionar numit de centrii, unul co- 
misar al guvernului, 4 care ar asista la deliberările coasillu- 
lui judeţean, cu dreptul de a face propuneri,5 şi ar lua cu- 
noştință de hotăririle comitetului permanent. 


Menirea lui ar fi: a veghea ca organele judeţene şi co- 


munale să nu iasă din atribuţiile lor, să nu calce legile şi re- 


nistralivă, Buc 1915, I, 527 nota. D loan Oe p 32m sorotna, d 
vesimin 


jrale. Notarul ar trebui să derle secretar-general al comunei, să eg: 


labor 
putind, sub! răspundere, să reluze semnătura. Se mal propune ca 


op, | GP 9 și Bi S'ar impăca astfel principiul aulonomlei cu nect- 
Bteten ca luncționarii executivi să albă pregătire i dee 
1 AI Negruzzi (ari. 36). 


comitetului d 
4 P. Deschanel, Le, 67. 
3 Ca azi prefectul (ert, 93 din t. consiliilor Judeţene). 


Zei REFORMA ADMINISTRATIVĂ 24 


gulamentele de administraţie publică şi să nu vatime 
time i 
Popa are de stat sau centralizarea et a price parea 
S WR? în cuprinsul judeţului; a îngriji de publicarea legilor 
her seen d lor. În aceste limite, ar avea dreptul să sus- 
pende încheerile consiliului judeţean şi hotăririle comitetului 
smerenie făcind totodată recurs la guvern pentru anularea 
Geste aril papa cere guvernului suspendarea sau revocarea 
fiarei r, sau dizolvarea consiliilor jetoane şi comunale 

iaut area principiului enunțat fntimpină însă greutăţi 
a d e tocmai pentrucă sistemul electivităţii nu este cel mai 
nime He pentru desemnarea titularilor unor funcțiuni care cer o 
pe ilā pregătire profesională. Este drept că pănă acum 
a = Léi prefectului, gef al administraţiei județene, nici-o 

n pr de admisibilitate. Prefectul era un funcţionar politic, 
KEE de centru pe chezăşia credințelor lui politice. Cind pre: 
ectul era localnic, era luat de obiceiu din aceleași cercuri din 
SRO, pia een i cei mai mulţi consilieri judeţeni. Faţă deci 
e sistemul de până acum, atribuirea funcțiilor exezutive unui 
organ ales, n'ar ti însemnat totdeauna o scădere a nivelului 
nts e Dar tocmai acest sistem trebue schimbat. Pre- 
ES trebue să devie funcționar de carieră, 2 cu pregătire 
BR esională prealabilă în ramura administrativă. Interesul su- 
pareri al unei bune administrații nu poate fi subordonat prin- 
ciplului democratic al electivităţii, nici principiului” deosebirii 
age om locale de cele generale de stat. Acordul se poate 
en e atribuind preşidenţia comitetului permanent, prefec- 
E ~ carieră, cu garanţii de stabilitate af sustraa influențe- 
pară ice,  Ştirbirea adusă astfel principiului va fi compen- 

e ege eg mai bune adminisiraţi 

şedinte al comitetului județean, 
Bega e) e hotăririlor cel aria 3 EE 
săi de execuție ar H funcționarii de carieră ai 

talere ramuri de administraţie, pi azi: e 

nanciar ; şef al serviciului tehnic; şef al serviciului silvic; 
die, şcolar ` protoereu; consilier agricol; medic şei; vete- 
rinar șef; şef al serviciului telegrafo-poștal; comandant al 
jandarmeriei. Mai lipseşte unul, care trebue creat, un șef al 


t Art, 95 
333 Se Segel age Județene. Ari. 51 din |. com. rur.. Ari. 
2 Es cerea procclul copsereaior dela 1907. 
conii z} es Negruzzi, art 26, preleciul execulor al hotăririlor 
be? = udețean, - Pentru considerajiile expuse în lexi, nu pere ail- 
pri SE din proectul liberal de a se numi preleciul dintre coa- 
e ju rr Interesanlă este propunerea d-lul lowa (|. c.) de a se 
preleclul de către consiliul judejean dinire irei adiej cu lo- 


att profesionale cerule, propuși de consiliul permanent admiais- 


246 VIAȚA ROMINRASCĂ 


d 
ramurei administrative propriu-zise, un director administrativ, ! 
funcţionar de carieră, care să aibă atribuţiile executive de ad- 
ministrație judeţeană propriu-zisă. 

Şefii enumeraţi ai diferitelor servicii din județe, au azi 
subt ordinele lor funcţionari ar af prin judeţ şi comune, 
iar dealtăparte depind ei însişi de ministerele respective din 
capitală. Nu există în Ge nici-un organ care să coordoneze 
activitatea lor, deşi toţi trebue să coniucreze în interesul ju- 
deţului şi comunelor. Fiecare serviciu apreciază singur ce are 
de făcut, fără legătură cu celelalte servicii, fără a fi subor- 
donat impreună cu ele unul şef comun, dela care să pornească 
directiva. Aceasta este, după socotința mea, o cauză princi- 
pală care a împiedicat o bună administraţie. 

Trebue reamintesc cum se petrec azi lucrurile. 


IN 


In privința drumurilor, rolul prefectului este redus la e- 
xecutarea zilelor de prestație şi la intocmirea de rapoarte că- 
tre ministerul lucrărilor publice asupra activităţii personalului 
tehnic. 2 Comunele dau prestațiile pentru’ drumuri, în bani 
sau natură, după norme stabilite de ministerul lucrărilor pu- 
blize, 3 Judeţele sint obligate să înscrie în bugetele lor ze- 
cimi ad ţionale pentru drumuri, şi să întocmească un buget or- 
dinar şi altul extraordinar al drumurilor, supuse aprobării a- 
celuiaşi minister. 4 Dar nici comunele, nici judeţul, nau cuvint 
hotăritor de spus la înființarea şi întreţinerea drumurilor ju- 
deţene, vicinale şi comunale. Consirucţia şi întreținerea a- 
cestor drumuri se fac de minister, 5 şi rezultatul este că jude- 
iele şi comunele n'au drumuri. Sistemul este acelaşi pentru 
alte lucrări publice de interes local, secări de bălți, iezături 
de apărare, alimentări cu apă.5 Se înțelege ca personalul 
tehnic să formeze o erarhie, dar nu se înţelege ca până şi 
conductorii să fie numiţi de minister, fără amestecul prefectu- 
lui, care reprezintă interesele locale, şi ca şeful serviciului teb- 
nic din judi să fie cu totul neatirnat de prefect. ` 

Servicini sanitar judeţean şi comunal se află subt directa 
administraţie a ministerului de interne. Acest minister mînueşte 
alocaţiile bugetare pentru scopuri sanitare, ale județelor și co- 


1 CI. ari. 28 din proeciul Negruzzi: wa serviciu adminisirativ, cu 
wa șef specialist, -Un secrelar general sau director administrativ, zice 
d. loan (| cen 526). 

2 Art, 20 din |, drumurilor, 1905 

5 Ari. ibid, 


REPORMA ADMINISTRATIVĂ 247 


game 
gg e E 


munelor, alocaţii ce se varsă direct în casa statului. Legea fi- 
xează subvenţiile pe care trebue să le plătească județele şi co- 
munele, Veniturile donațiilor şi legatelor făcute judeţelor şi co- 
munelor în scopuri sanitare, se varsă de asemenea integral la 
stat. 1 Avem frumoase regulamente despre atribuţiile agentului 
sanitar în comune, despre infirmeria rurală, 2 dar comunele 
Dau nici agent sanitar, nici infirmerie, deşi înscriu în mod o- 
blizator în bugetele lor subvenţii în aceste scopuri. 3 

Invățămintul depinde direct de ministerul instrucției pti- 
blice. Comunele plătesc subvenţii, 4 au cheltueli obligatorii pen- 
tru şcoală, precum chiria, locuința dirigintelui, mobilier, luminat 
şi încălzit, remunerarea oamenilor de serviciu, dar sumele se 
administrează de minister „după a sa chibzuinţă“, 5 fără amestec 
al contribuabililor. Această absorbire a fondurilor, care a incepui 
cu secularizarea, a paralizat toate instituţiile independente, 5 după 
cum a împiedicat orice interes al localnicilor pentru şcoală, Re- 
forma d-lui Mehedinţi pornea tocmai dela înțelegerea interesu- 
lui pe care-l poartă omul instituţiei de care îngrijește cu banul 
lui. Azi, nici comunele, nici judeţeie nu pot nimic asupra şcoa- 
lelor, decit să plătească. 7 Construirea localurilor de şcoală, 
chiar cu mijloacele proprii ale comunelor, 8 depinde exclusiv de 
minister. Casa şcoalelor centralizează .subvenţiile comunelor şi 
judeţelor şi Te repartizează cum vrea. Acelaşi lipsă de orice au- 
toritate a judeţelor şi comunelor asupra personalului didactic. 
Pănă şi ajutorii de învățători ai unei şcoli de cătun sînt numiţi 
de minister. Numai sup 'initorii în. învățimintul primar se nu- 
mesc de inspectorii de circumscripţii şcolare, 9 Cea mai mică 
pedeapsă disciplinară, avertismentul, nu poate fi dat decit de 
inspectorul de circumscripție. Revizorul şcolar nu dispune de 
nici o sancțiune. Amenda şi censura . se pronunță de ministru 
în urma unui raport motivat al inspectorului. 10 

Constatări de Ce, fel se pot face cu privire la bise- 
rică, la aşezămintele de binefacere, la serviciul poştal, la servi- 


1 Legile din 17 Martie 1906 şi dia i Aprilie 1903. 

2 Regulameni din 194. 

3 Art 10 al a şi b şi art. ‘55 al 20 din. com rar —Art. 5 al, a 
şi b din | com urbane In Ardeal, pănă la anexare, serviciul medica! 
era en serviciu Județean, depinzind de prefect. (V. Onişor, Le, p. 20) 

at 153 al 8 din |. com. rur 


6 Discursurile lu! T, Malorescu, IE 156-7. 

TL din 28 Aug. 1901 asupra învcăfăminlului primar 

a Arl 52 și urm din |. de la 1906 asupra organizării ministerului 
imatraciiei publice 

9 Regulam, din 3 lunile 1904 
10 Act, 67 şi arm, din | inrățâminiului primar 1901 și regulam din 
16 Sept 1908 p. comisiile disciplinare. 


248 


ciul de pază şi ordine în jrdeţ.1 Sistemul actual împiedică 
dezvoltarea instituţiilor județene şi comunale. 


In sistemul propus, preşedintele comitetului județean ar fi 
adevăratul şei al puterii exe utive în judeţ. Ar fi un mic pre- 
şedinte de consiliu, rolul de miniştri îndeplinindu-l ere 
şefi de servicii. 2 Pe cînd azi acești şefi depind deadreptul 
diferite ministere, aşa că prefectul mare nici o autoritate asu= 
pra lor, şi că este în birourile lor un simplu mosafir,3 pe vil- 
tor toate serviciile ar depinde, în limita chestiunilor de interes 
local, de preşedintele comitetului județean, 4 a căruia autoritate 
ar fi reală şi ale căruia ofdine ar fi aduse ia îndeplinire în 
toate ramurile administraţiei unui judeţ. 


v 


Dar acest sistem mai presupune o schimbare a regimului 
actual în ce privește atit situaţia cît şi competenţa funcţionarilor 
judeteni şi comunali. 


1. Cei mai mulți funcționari dig judeţ şi comune îndepli- 
nesc servicii care interesează lotodată şi statul. Ei trebue deci 
să atirne allt de centri, cil şi de reprezentantul intereselor ju- 
dejene, adică de prefect. Pentru fofi trebue stabilite norme de 
adinisibilitate, 5 de înaintare, dar şi sancțiuni disciplinare care 
să asigure îndeplinirea alt a îndatoririlor către stat cit şi a celor 
privitoare la interesele locale. Trebue ca toţi acești funcţionari să 


1 D. Varatu în arlicolul _Centralizare şi descen!ralizare* apărat 
in Arhiva p. şiiința și reforma socială, | (1919) p. 161. a arălal foarte 
bine neajunsurile organizajiei jandarmeriei rurale. O pasă întreagă 
este lăsală în sama unul simplu plulonier care nu depinde decit de 
ofițerul de jandarmi dela reşedinţa județului, de obicelu un olijer ta- 
ferlor. fără cunoşiine adminisirative şi fără experienţă în afară de 
domeniul exerciţiilor şi disciplinei militare. Mal sus stă numai comaa- 
damental general al jandarmeriei la Fucureşii. In aceste condiţii, sa: 
tele sînt pradă unor adevărați satrapi de rind, care-şi poi permite, fără 
Control şi sancțiune, orice samorolnlcii. Puierile date de lege unor 
asife! de indivizi, lipsiţi de orice pregălire, sînt cu totul dispropor- 
ționale. Esie nevoe urgentă ca jandarmeria rurală să fe subordonată 

niru loste airibajiite care nu sint cural militare, organelor admiais- 
ative civile. 

2 In Ardeal exista comitetul administraliv compus, subt Presrdin: 
pa prefectului, din proceror, revizor şcolar, administrator linanciar, 
consilier agricol, toți aceşiia indeplinind funcțiunea de raportari pen- 
iru afacerile serviciului respecliv, Comilelul „ za activitatea sin- 
guralecelor resoriuri adminisiralive“. (V Onişor, |. e p 24 2) 

3 Expresia d-lul N. N. Săreanu fntr'o conlerinlă despre descen- 
tralizare la cercul de sludii al partidului najional-liberal (1919) 

4 la proeciul conserralor dela 1907 pe lingă llecore dregător, 
de provincie funciionsu şefi de servicii (art. 9 și 10). _î. cu mai multă 
rezervă, ari, 28 din proeclul Negruzzi, 

5 Cum se cer azi p. subprelecii, nolari, casleri de comune sr- 
bane, secreleri comunali 


+ 


REPORMA ADMINISTRATIVA 249 


fie de carieră, sustrași influențelor politice cas arbitrarului şe- 
oor ierarhici, dar şi răspunzători de exacta împlinire a 
ci, 

Invăţători, guarzi silvici, factori poștali, agenţi fiscali şi sa- 
mitari, spre pildă, ar putea fi numiţi, bine-înţeles dintre candidaţi 
care întrunesc condiţiile de admisibilitate, de prefect asupra pro- 
punerii şefului serviciului respectiv, sau aleși de consiliul jude- 
tean de pe o listă prezintată de prefect. Funcţionarii care ar 
continua a îi numiţi dela centru ar trebui să aibă agrementul 
prefectului, 1 | 

Partidul conservator a fost ce] dintăiu care, încă dela 1882-3 
a cerut înlăturarea influențelor politice din administraţie, con- 
dain de admisibilitate şi garanții de stabilitate pentru funcţionari, 2 
Chestiunea fiind foarte gingaşă, rez hires ei a întirziat. „Este o 
lege morală nestrămutată, zicea Eugeniu Stătescu la 1884, care 
vrea că acolo unde este puterea să fie şi raspunderea. Inamo- 
vibilitatea, iără responsabilitate, ar fi răsturnarea complectă a 
acestei legi“. Este întradevăr cu neputinţă a obţine disciplina 
sau corectitudinea funcţionarilor, dacă nu li se pot aplica sanc: 
țiuni. De altă parte, măsurile disciplinare nu trebue să fie acte 
arbitrare ale şefului ierarhic. La noi, s'a căzut dintr'un extrem ln 
altul. Funcţionarii care fac acte de autoritate sînt, în genere, re- 
vocabili ad mutum. Sînt însă unii inamovibili, în senzul că nu 
pot fi revocaţi fără îndeplinirea unor anumite formalități. Dar 
procedura este uneori atit de complicată și instanța de judecată 
atit de dapărtată de centrul d: activitate al funcţionarului, încit 
garanţiile ce îi se acordă echivalează adeseaori cu impunitatea. 
Trebue ca în scara pedepselor să se dea prefectului o mai largă 
ctîmpetență asupra tuturor funcționarilor judeţeni şi comunali 

Nepotismul şi favoritismul trebue să devie cu neputinţă. 
Ţrebue o întrinare care să pue pe ministru sau şef ierarhic la 
adăpost de solicitări, şi pe funcţionar la adăpost de arbitrar. Este 
un sofism a confunda suveranitatea poporului cu atotputernicia 
reprezentanților săi trecători. 3 

Dacă se va da funţionarilor un statut, li se va putea inter- 
zice de a şi-l acorda ei înşişi subt formă de sindicate pe urma 
cărora ajung să crează că funcțiunile sint create pentru func» 
Keck că sînt patrimoniul lor, şi să uite că administraţia este 

unul obştesc al administraţilor. Funcţionarii au dreptul de a 
se asocia peniru apărarea intereselor lor profesionale, dar pănă 


1 în proeciul dela 1907, numirile rezerrale decrelelor regale aa 
"se puteau face fără uvizul prealabil al dregătorului, Cl art. 31 din 
p'oechul Negruzzi. = 
2 Discursurile lui Maiorescu, UL 1:2, 145, 180 — Fminesce, Ar- 
ticole zeg S 176, v 

Paul DEschanel, L'organisation de la democratie, Paris 1910, 
p 69. 278. 294, 


la limita unde ar putea păgubi interesele obștei cetățenilor, pa- 
raliza activitatea statului, stinjeni dreptul naţiunii la viață 1. 

2, Odată cu stabilitatea funcţionarilor, cu sustragerea lor 
de subt influenţele politice, se impune şi desconcentrarea. Tre- 
bue revăzute legile, pentru a spori numărul actelor pe care şelii 
de servicii județene să le poată îndeplini fără deslegare dela 
«centru. Sint inadmisibile cazuri ca acele semnalate de d. C. Ne= 
gruzzi în expunerea de motive la procctul d-sale de descentra- 
lizare administrativă 2. Pentru o mi căzută în fintina unei pn 
de drum de fier, raport la şeiul secţiei, de acolo la divizie, dela 
divizie la direcția generală. Alt exemplu: ministerul de interne 
refuză rectificarea de buget “cerută de comisia interimară de lași 
ca în loc de 2 toboşari cu cite 80 iei lunar să se tocmeasct 
numai unul, cu 120 lei, şi comuna rămine fără toboşar. La mi- 
nisterul instrucției „5 la sută din ocupațiile birourilor sint direct 
sau indirect legate de mmandatarea salariilor şi a ckeltuelilor di- 
ferite; o altă bună parte este reclamată de corespondență în re- 
zolvirea de chestiuni mărunte, ca cereri şi plingeri ale elevilor, 
părinţilor și membrilor corpului didactic, repartitii de ore, mutări 
de personal, şi numai o mică parte se referă la lucrări privitoare 
la mersul propriu zis al învățămintului 3. Administraţiile superi- 
oare se pierd astfel în amănunte şi nu se pot ocupa de direc- 
tivele generale, Articolul 6 din proectul Carp dela 1911 —1912 
constituia din acest punct de vedere un însemnat progres. Das. 
concentrarea era făcută în favoarea celor patru directori regio- 
nali (de interne, de finanțe, de instrucție și de lucrări publice) 
şi circuinscripţiilor în care se împărțea ţara. Pe temeiul aceloraşi 
norme desconcentrarsa s'ar face mai degrabă în favoarea sefilor 
serviciilor județene, 4 

VI 


O altă garanţie a unei bune administrații județene şi cn: 
munale este menţinerea așa zisei tutele administrative. 5 Con- 
trolul se exercită asupra funcționarilor şi asupra actelor. EI are 
de scop a trezi iniţiativa unde lipsește ; a împiedica nesocotirea 


1 P. Deschenei, |. c. Briand, ca prim ministru francez discurs 
în Camera Depulajilor la 29 Oci. 1910. „Nici un fel de teorie pe lume 
nu pobile scuză (sialul) peniru această călcare e datoriei sale de a-si 
splina sigeraaja SE proprii” (Aurel C. Popovici, Le 506) 

e pag e i 

5D D Cădere, Descentralizarea ministerului şcoalelor, În Conv. 
Lit. anul 52 (1920) p. 206. : 

4 Un inceput s'a făcut de curind în serviciul poşie!or. Seia! ser- 
vicialui poșiai judelean numesie, iransieră, pedepseşte personalul sub- 
altern din judej şi in toale măsurile necesare serviciului fără să aş- 
teple dezlegare dela ceniru (vezi /ndreptarea de Vineri 9 Aprilie 1920), 

la Franţa s'a socotit că peniru a obține drepiul de a uşeza o 

„magherniță pe un loc viran trebue 24 formaliiăți; pentru ca o barcă să 
poală siajiona pe un riu, 16 formalilăji: pentru a ridica ua parilion pe 
an chei, doi ani de lormalilăți (Lysis, | c 20). 

Un proect al lul loan Ghica, la 1856, (ären Imedia! erecalorii 


p j : ; | d 
E bă REPORMA ADMINISTRATIVĂ 254 


TO.. a 


legilor şi a asigura aplicarea lor; a cruța banul public, a impies- 
dica măsuri contrare intereselor generale de stat şi unităţii ua- 


Decit, controlul dela centru este în cele mai multe cazuri 
o simplă supe:fetaţie. Centru judecă şi hotărăşte prin rapoartele 
teprezentaților săi şi după trecerea politică de care aceştia se 
bucură, ntavind nici mijlocul, nici timpul de a-şi face o convin- 
gere proprie despre trebuinţele locale. 

In sistemul prefectului de carieră, motivele de suspiciune 
care puteau justifica controlul amănunţit prin chiar interesul ad- 
ministraților nu mai există. De altă parte prezența prefectului 
este o garanţie că interesele de stat vor fi apărate. 

1) De aceia cred că controlul asupra administraţiei comu- 
gale, încredinţat azi ministerului de interne sau chiar regelui, ar 
trebui deferit, intrucit priveşte interesele locale, comitetului per- 
manent prezidat de prefect, 1 subt rezerva, bine înţeles, a drep- 
tului interesaţilor de recurs la centru, dar numai pentru călcare 
de lege sau nesocotire a intereselor generale de stat. Controlul 
atribuit comitetului permanent ar concorda şi cu principiile care 
voesc ca supravegherea organelor elective să se facă de alte or- 
ganc tot elective, superioare, 

In atribuţia corpurilor legiuitoare ar răminea fixarea impo- 
zitelor comunale, iar în a regelui sau a parlamentului aprobarea 
imprumuturilor şi concesiunilor întrucît ar greva bugetele comu- 
nelor pe un prea îndelungat număr de ani, urcîndu-se însă li- 
mitele peste cele actuale ; 2 încuviințarea donațiilor pe care co- 
munele le-ar face statului ; dizolvarea consiliilor comunale şi ins- 
tituirea de comisii interimare. 

< Sar desfiinţa astfel : 

aprobarea ministerului de interne pentru repulameatele de 
higienă şi de poliţie sanitară veterinară ale consiliilor comunale $ 

încuviințarea casei şcoalelor sau casei bisericii pentru clă- 
diri școlare sau bisericeşti, latrucit, bine înțăles, cheltuiala o st- 
portă comuna; 3 

aprobarea ministerului de lucrări publice pentru clasarea 
unui drum vicinal sau comunal ; 4 i 

aprobarea ministerului de interne, cu avisul consilului technic 
ig pentru clădiri şi reparații comunale ce trec peste 
15.000 lei; 


lără aprobare superioară, cele mai mulle incheeri ale consiliilor co- 
munsale, Proeclul din înijiniivă parlamentară dela 1871 acorda auto- 
nomie comunelor urbane (Pau! Negulescu, Traiani de drept admin. 249- 
230). Cred că asilel! de reforme nu s'ar polrivi nici azi cu conlingealele. 
se pare că d, Negruzzi merge prea deperie În al său art 74 

` 1 O lărgire deci a compeleajei de azi a preleciului și delegației 
udejeae 

2 Vezi pildă, art 95 şi 108 din |. com. urbane 

3 CI P. anel, La Décentralisation p. 115, 
4 Art 10 din! drumurilor, 1906. 


252 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intervenţia ministerului de interne pentru primirea dimisiilor 
primarilor ; 

intervenția ministerului de interne sau chiar a regelui pen- 
tra aprobarea bugetelor comunelor şi pentru deschiderile de cre- 
re suplimentare şt extraordinare ale comunei urbane de reşe- 

GR 

aprobarea ministerului de interne sau chiar a regelui pen- 
tru regulamentele po'lțeneşti elaborate de consiliile comunale În 
marginea legilor şi regulamen clor de administraţie generală, 2 

aprobarea regală pentru înfiinţarea, stringerea, reducerea sau 
desfințarea de taxe şi contribuţii în limitele legilor ; 3 

aprobarea regală pentru planurile de aliniere a străzilor și 
piețelor în comunele urbane. 4 

Cit priveşte dreptul de revocare a primarilor cred că ar 
pulea fi dat comitetului judeţean. 5 Dreptul de revocare decurge 
din ce) de control pe care asupra organelor elective trebue să-l 
albă organele elective superioare. Dar în afară de chestia de 
"principiu, îngrădirile puse azi revocărilor de primar provin dia 
cauza că sint cerute de prefecţi politici care pot fi călăuziţi de 
alte motive decit de interesele adminstraţiei. In sistemul propus, 
această considerație nu mai există. Apoi, cele mai multe cazuri 
de revocare sînt motivate pe abalere dela datorie, 6 deci pe 
chestii de lapte, pentru care comitetul județean va fi tot atit de 
pregătit a le aprecia caşi ministerul de interne şi consiliul su- 
perior sdministrativ. la fine, rămîne deschisă primarului calea re- 
cursului. De asemenea cind prefectul ar cere singur revocarea 
pentru turburarea ordinii publice sau compromiterea altor inte- 
yese generale de stat, 7 va fi locul ca ministerul de interne să 
sa âvisul consiliului superior. 

In toate împrejurările se va recurge la ministerul de interae 
ig caz de neînțelegere între prefect și comitetul județean. ` 

2. Cit priveşte controlul statului asupra administrației ju- 
deleng, el trebue redus la apărarea intereselor generale de Stat, 
garantate de altfel prin prezența prefectului. Așa cum s'a înţeles 


1 Art, 117, 118 din |. com. urbane. 

2 Art, 45, 46, 58 dia |. com. rurale și art, 41 din |. com. urbane. 
Aprobarea superioară se cere azi în virlulea principlulul că regala- 
meniele sin! explicative şi dezvollăloare a legilor şi că nu se poale 
tolera ca on organ eleciir inlerlor să denalureze sen să modifice in- 
tențille legiultorului. Dar regulameniele de care este vorba privesc 
iaterese locale, aşa că aprobarea de călră minisler produce o nitt: 
alere zadarnică, lar controlul Statului se poale exercita în deajuns 
pria prefect 

3 Art, 404—107 din |. com. urbane. 
1 Inulilitalea aprobării superioare se vede din alinierea Ca- 
pitalei, 
5 Celace nu e iol nna ca revocarea de călră preleci ce avizul 
comitetului, ca în sistemul dela 1887. 

é Exemple în Die Gănescu, |. c. 576;39. 

7 Exemple ibid. p. 595 şi urm. 


REFORMA ADMINISTRATIVĂ ` 255 

pănă azi n'a dat nici la noi 1 roadele aşteptate, si o 

uge e si averii județelor, agaa aaa 
IL 14 Gin legea consiliilor județene înşiră încheerile su- 

puse aprobării regale. Cred că această aprobare mar trebui ră 

rută decit pentru actele Care ar angaja averea judeţului pentru 

un număr prea mare de ani. Acesta ar fi criteriul, iar nu su- 

pn large heirge giera potecă cum este astăzi. In acest sens ar 

imita 
Get al parlamentului. dëi e care să nu se poată trece fără un 
cest vot ar rămâne necesar pentru alipiri şi deslipiri de 

comune, 3 pentrucă aceste chesti i - 

Kerg SE s e chestiuni intră în cadrul centrali 
Nu se înțelege necesitatea aprobării dela tru, 

azi În afaceri de interes judeţean, precum : za. gie, 
clasarea, direcţia şi deschiderea drumurilor judeţene, po- 

trivit ee și Pauanne: 

, alea cătră consiliul județean de regulamente 

vitoare la interese speciale ale pede pi - en 
primirea darurilor şi legatelor făcute judeţului sau A 

mintelor publice pendinte de judeţ, măcar cind nu re 

Oamapt, şi totdeauna cu drept de recurs al interesaților; 5 ` 

e CR e a de stabilimente de folos public pe cheltuiata 


elaborarea bugetelor a 
ilie 1884. 7 ge județene în limitele legii dela 3 A 


virimente de credite dela Wë de 

lăuntru aceluiasi capitol ; un capitol la altal, sau chiar ta 
ile de credite votate de consil 

ginea fondului prevăzut de buget. iul judeţean în mar- 


vii 


Subprefectul trebue să aibă și pe viitor atribu vitoare 
la interesele generale de Stat şi atribuții relative p predist 
locale. În prima calitate, va lucra ca delegat al centrului, sub- 
ordonat prefectului ` în a doua calitate ca delegat al comitetului 
check $ E grote d îndoita Lat calitate, va fi tră- 

ea de transmit i 
EE ere de ordin între reşedinţa 


e P: ces La 6 ientibeiioalloa ói. 

aprobarea regală pentru imprumulari şi ipoleci 
ip şi votul parlameniului dacă suma (oma de 100.000 lel. 
Ce Oi ari. eg 
e e o . 
P. Deschanel, |. c. 86. due 


Wad, 2 ____ VIAŢA ROMINEASCA 

Ca agent al puterii centrale, trebue să fie numit de cen- 
tru, dar ca agent executiv județean, trebue ca numirea lui să 
aibă agrementul comitetului prezidat de prefect. Dela De 
va obține congediile; de prefect va putea fi suspendat sau mu- 
tat în altă plasă pentru interes de serviciu. i 

Mutarea în alt județ, pentru care se cere azi decret regal, 
war trebul să poată fi refuzată dacă ar fi cerută de comitetul 
judeţean, 

Pentrucă administratorul de plasă va avea încă multă 
vreme un rol de educator al organelor comunale, de „părinte 
al populației rurale”, cum îl numea Eminescu, 2 şi pentru a ac~ 
celera mersul administraţiei, atribuţiile lui trebue sporite. 

1. Se ştie că azi nici un fel de încheeri ale consiliilor 
comunale nu sint imediat executorii, Ele sînt în suspensie 
timp de zece zile pentru a fi examinate de autorităţile superi- 
oare dacă nu sint nule ori anulabile.3 Cred că principiul tre- 
bue încă menţinut cu această modificare ca să se lase subpre- 
fectului sarcina de a pronunța, fie din oficiu, fie la cererea in- 
teresaţilor, nulitatea încheerii în cazurile cînd ar fi străină de 
căderile consiliului, ar fi luată in afară de adunarea legală, sau 
at fi contrară legilor şi regulamentelor de administrație publică 
Tot subpretectul ar trebui să examineze bugetele comunelor, 
înainte de a fi trimise la reședința judeţului 4 

Zar trebui sporit numărul cazurilor cînd su l 
poate aplica sancțiuni imediate pentru contravenţiile pe care, în 
calitate de ofițer a! poliției judiciare, le constată. Intr'adevăr, 
consiliul comunal poate, subt rezerva aprobării superioare, să 
întocmească regulamente de beten, de edilitate, de poliţie ru- 


rată, şi să prevadă chiar pedepse de simplă poliţie pentru căl- 


carea acestor regulamente. Dar din neîncredere in agenţii exe- 
cutivi, cele mai deseori unelte politice sau uşor păntinitori, a- 
ceștia nu pot decit constata contravenţiile prin procese-verbale, 
iar pedeapsa rămine să se pronunțe de judecătorul de ocol. 
Pentru a evita un rău, se cade în altul. Sancţiunile devin cele 
mai deseori iluzorii. Prin legea poliţiei rurale dela 1868 se a- 
corda primarului dreptul de a pronunța amenzi pină la 15 lei 
Acest drept a fost trecut asupra . judecătorului de ocol prin le- 
zeg dela 1896, Azi primarul5 poate pronunța amendă numai în 


- rm gg L 


1 Azi în căderea ministerului de Interne (ert, 219 și ari. 220, al 
ll din |. com. rur.). — În proectul pariidului liberal subpretecial va 
fl numit de consiliul județean. D. loan propune ca alegerea să se 
incă dintre irel candidaji profesionişti și de consiliul superior 
admin. (|. c.) Este poate soluția cea zë nimerilă. 

2 Articole polilice, p. 15. 

3 Art, 51, al. Il dia |. com. rer, 

4 Ci. V. Onişor Le, p. 15. 

5 ŞI ceilalți lunclionari enumeraji în art. 21 al |, penira mono* 
olo) vinzări! băulurilor spirloase, 


REPORMA ADMINISTRATIVĂ 255 


cazurile prevăzute de art. 29, 30 şi 33 din legea pentru mono- 
polul vinzării băuturilor spirtoase. 1 Pentru celelalte infracțiun! 
la aceiaşi lege, agenții executivi nu pot decit întocmi procese- 
verbale pe care le înaintează judecătorului de ocol. 2 Nu există 
nici măcar dreptul de confiscare a alimentelor sau băuturilor 
alterate ori vătămătoare. 

Dreptul de a confisca şi de a amenda ar trebui dat sub- 
prefectului pe o scară mai întinsă decit îl are azi prin legea 
poliţiei rurale, a drumurilor, a pescuitului şi a vinătoarei. 3 Ast- 
fel s'ar da mai multă eficacitate atribuţiilor subprefectului în 
materie de poliție administrativă, comunală şi rurală; în supra- 
vegherea și poliția tîrgurilor şi bilciurilor ; în aplicarea măsuri- 
lor de higienă şi salubritate publică și pentru combaterea epi- 
demiilor şi epizootțiilor. 4 Dreptul de a aplica sancțiuni imediate 
ar trebui de altfel acordat şi funcţionarilor tehnici, sanitari Şi 
veterinari, în limitele atribuţiilor lor, 5 precum şi prefectului şi 
şefilor de servicii județere. 

3. Trebue ca subprelectul să poată da ordine, prin dele- 
zaţie dela prefect, în îndoita calitate a acestuia de reprezentant 
al centrului și de preşedinte al comitetului județean, tuturor 
funcționarilor din plasă, nu numai, ca azi, celor ee depind de 
ministerul de interne. Ordinile diferiților şefi de servicii dela re- 
ședința județului ar trebui să se comunice subalternilor lor din 
plasă prin mijlocirea subprefectului. Toţi funcţionarii din plasă 
ar trebui să fie subordonați subprefectului 6, care să fie trăsura 
de unire între ei şi șefii de servicii dela reședința judeţului, 

Cit priveşte atribuţia esenţială a subprefectului, de a con- 
trola, supraveghea şi chiar îndruma administraţia comunală, sub=- 
prefectul ar trebui să fie ajutat în îndeplinirea ei, de inspectori 
comurali 7, de carieră a căror îndatorire exclusivă ar fi inspec- 
tarea cit mai des a comunelor. 


Viu 


Descentralizarea financiară este neapărată pentru a realiza 
pe cea administrativă. „Este învederat, zicea Petre Carp la 1911, 


1 Anume : inchiderea circlumelor la anumite ore şi zile ; jacal 
de cărți în circlumi; primirea în cirelumi a minorilor, înserişilor pe 
Misia beţivilor şi femeilor ca moravuri stricate. 

t. 2-3, 23, 26 din |. peniru monopolul vinzării băuturilor 


vse, 
3 Arl. 197 din |. com, rur. Amendă de 10 lel (p. coalravenţii) aen 


23 lel. 
4 Art. 194 din |. com. rur. Tot asilei p. ohoral comunal (art. 444) 
5 Art. 85 din acelaşi lege, R A 

` & Princ'plu) subordonării admis ia proectul Negruzzi. ln Atdeal i 
erau subordonaji prim preiorului: unul sau mal mu ji prelori, şeful 
bam A mediei şi E araor asă, (Onişor, Le 25) 


de pi 
L art. 57 din Ls A 
d. loan (l. e 526). Negruzzi. Secretar gencral, propane 


256 VIAȚA ROMINEASCĂ 


că regiunile nu pot fi de sine stătătoare decit cînd vor dispune 
ele singure de resursele lor bugetare“. lar Maiorescu la 1378: 
„cînd îi daţi comunei şcoala, biserica şi higiena, dați-i şi ave- 
rea... Atunci va D comuna într'adevăr descentralizată“. 

Şi în materie financiară, trebue deosebite interesele locale 
de cele generale. Azi, mijloacele băneşti ale comunelor se reduc 
aproape exclusiv la zecimile adiționale şi la taxele şi contribu- 
tiile prevăzute de legea maximului. Comunele întocmesc şase bu- 
gete, care există aproape numai pe hirtie din lipsă de mijloace. ! 

De altă parte, județele şi comunele dau statului subvenţii 
ca să p'ătească din ele diferite servicii județene şi comunale. 2 

Normal ar fi ca aceste servicii să fie îndestulate de județ 
şi de comune din propriile lor mijloace, după cum serviciile de 
stat, ca poliția generală spre pildă, trebue să fie în sarcina statului. 

Comunele şi judeţele nu se pot dezvolta fără mijloace fi- 
nanciare îndestulătoare. 

Dela 1903, comunele au fest lipsite de venitul accizelor. Le- 
gea care a înființat fondul comunal a fost, din punct de vedere 
economic, o reformă fericită, dar a lovit în neatirnarea financiară 
a comunelor.3 Cu sistemul actual de impozite, un mijloc de a 
asigura venituri comunelor a fost acela de a fixa în aşa chip 
numărul minimum al contribuabililor pentru ca o comună să 
se poată constitui, încît să se acopere trebuințele ci bugetare. 
Dar tocmai de aceia comuna noastră este o ficţiune juridică, 
O comună cuprinde mai multe sale, așezate departe unele de 
altele, şi ale căror interese sint lăsate În părăsire.4 

Trebue găsite alte izvoare de venituri, un sistem financiar 
care să permită lecărui sat de a subveni măcar la trebuinţele 
sale strict esenţiale şi de a alcătui o comună. Comunele prea 
mici pentru a-şi îndestula singure aceste trebuinţe, se vor putea 
grupa cu altele intro „mare comună, dar păstrindu-şi fiecare 
individualitatea. S'ar putea lărgi în acest scop dispoziţiile legilor 
noastre 5 cu privire la asociarea comunelor pentru lucrări dein- 
teres comun”. 6 

Tot astfel în privința judetelor, pe lingă o revizuire a In- 
ținderii lor, uneori cu totul insuficiertă pentru a le asigura 
mijloace financiare, 7 sar putea recurge, pentru interese comune, 
ia ascciarea lor. 8 Un sistem eficace de a alimenta bugetele ju- 


t CL discarsurile lul Vasile Lascăr, p. 876 (la 1904). 

2 Ari, 455 din l. com rur : p. cult şi insiracjie; p- posta rurală 
si telefon ; p serviciul sanitar și veterinar, infirmerie și medicamente : 
p pază ; p. asigurarea clădirilor comunale. 

3 P. Negulescu, |. c. 290-2, 

4 CL discurnurile lui V. Lascăr, p. 895-4 (la 1904). 

5 Ari. 165 şi 172-181 din |. com, rur, 

é Cl. Compiles rendus du Let congrăs Îni-l des sciences adm. 
Brazo'ies 1910, Ze section. p. 12. 


i. 2, al. Ii din et Gees 
D Comptas-rendus. e Cc. 49. CL D loan, l. c. 516, è 


e REFORMA ADMINISTRATIVĂ ` 257 


la guvern nu mai este rezultatul nici a unei schimbări de opi- 
nie publică, nici a greşelilor guvernanţilor, ci a unei agitaţiuni lipsite 
adesea de temeiu şi totdeauna de scrupu!“, Şi încheia, cuo vizi- 
une pare-se profetică: „în timpuri furtunoase se va manifesta 
repede cit de slab este sprijinul ce-l pot da partide fără consistenţă”. 

Dar proectul lui Carp, dacă s'ar fi aplicat, mă îndoesc că 
ar fi fost, cum spera el, şcoala „de ucenicie în care cetățenii îşi 
vor încerca forțele fără să fie victimile neexperienței lor“. Pro- 
ectul lui Carp era o desconcentrare în favoarea unor directori 
regionali numiţi de centru in fruntea a şase circumscripții re 
gionale în care se împărțea fara. Ministerele de interne, de fi- 
nanțe, de instrucție şi de lucrări publice renunțau în favoarea 
eră directori regionali, la o parte din drepturile lor de ho- 

Petre Carp justifica înființarea regiunilor prin consideraţia 
că „dacă sfera de acţiune (în care se exercită iniţiativa) nu este 
întinsă, micimea rezultatelor va produce descurajarea şi simțul 
neputinței. Dind (cimpului de activitate şi ambițiilor locale) o 
întindere mai mare decit o permite suprafața rest însă a prefec- 
turilor noastre, sm creat posibilitatea unei puternice dezvoltări 
locale, care Încetul cu încetul va constitui o stavilă serioasă atot 
puterniciei centrale“. Era mal degrabă la Carp, oarecare sfială 
de a spori prea mult puterile prefecţilor şi şefilor de servicii ai 
a dministraţiilor judeţene, şi convingerea, întemeiată, că o des- 
centralizare nu este cu putință fără mijloace financiare. 

“Tot astfel, decurird, prcectul Negruzzi împarte țara în 
circumscripții mai mari decit judeţele actuale, și numeşte în 
fruntea lor dregători cărora le subordonează diferitele servicii 
ale administraţiei publice. Din cetirea art. 1—23 ale proectului, 
se =xede că preocuparea a fost mai ales de a asigura resursele 
financiare pentru acoperirea cheltuelilor regionale. i Dar există 
și alte mijloace pentru a întimpina trebuințele județene, sau ale 
mai multor judeţe deodată, iar din punct de vedere administrativ, 
desconcentrarea se poate face şi în cadrul mai restrins al jude- 
telor, Cred chiar că „şcoala de ucenicie“ se poale face mai 
degrabă în acest cerc mai restrins şi că efectele desconcentrării 
iu favoarea judeţelor vor D mai repede simţite. 

De aceia socotesc că din punctul de vedere administrativ. 
inființarea de noi circumscripții cuprinzind mai multe judeţe, 
nu se impune, Asemenea circumscripții însă ¿r putea avea, ca 


i D. Negruzzi orală că liindcă Sialul a refuza! la 1912 un cre- 

dit àe 300.000 lei peniru <firșirea palatului administrativ din lași, se 
chirii anuale de 42.000 lel, adică anultalea la cel puţin 440.000 

1. Fiindcă mu s'au ocorda! 1-2 milioane necesare spre a Li ica 
inundatiile periodice ale Prutului, rămin necultivate circa 12.000 ha $ 
se produc pagube, în anii de mar! inundații. de cel pulin 3 milioane 


? 


258 VIAȚA ROMĪNEASCA ` n 


dețelor şi comunelor, ar fi de a aplica, măcar în parte, pe cet 
introdus în Prusia la 1893. Statul a cedat comunelor întregul 
produs al impozitului fanciar, pe case, şi industrial şi s'a des- 
păgubit printr'un impozit complimentar pe capitalul global. 1 La 
goi, d. zzi a propus, pentru provincii, ca toate încasările 
ce se realizează in hotarele lor, să şi între în bugetele lor, iar 
din total să se verse ministrului de finanţe partea necesară pen- 
tru cheltuelile generale de stat. De asemenea pentru judeţe, tot 
produsul cu caracter local al impozitelor să revie judeţelor şi 
comunelor. 2 Cu alte cuvinte, impozitele să se perceapă -de aici 
înainte în folosul regiunilor de unde provin, şi să se dea o par- 
te ca subvenție statului pentru cheltuelile de interes general. 
Este un sistem logic, tocmai opus celui de azi, în care sta- 
tul percepe totul, lăsînd o parte, zecimile,, judeţelor şi comunelor. 

La 1912, d. Mihail Saules:u propunea în Cameră ca în loc 
să se repartizeze fondul comunal între județe și comune, celate 
provoacă discuţii şi competiţii, statul să cedeze judeţelor şi co- 
munelor o parte din impozitele directe, spre pildă din patente 
sau licenţe 

Fără de modificarea sistemului nostru de impozite, orice 
dGSeee de desceutralizare rămine o ficțiune ` ` 


IX 


Ridicindu-se la înălțimile unor consideraţii de filozofie po- 
Dich, P. P. Carp, în expunerea de motive la proectul său de 
descentralizare, se exprima astfel: „Prea marea centralizare înă- 
SEO libera desfăşurare a inițiativei. puterea centrală devine 
atit de covirşitoare încît poporul pierde, încetul cu încetul, de- 


prinderea de a exercita libera sa voinţă Caracterele se atrofiază, ` 


şi nici comoţiuni violente nu mai sint în stare a reda celor ce 
au pierdut deprinderea de a se conduce singuri, posibilitatea de 
a decide de soarta lor... Dacă însă descentralizarea deprinde pe 
cetățeni a se guverna singuri, a eși de subt tutela atrofiantă a 
puterii centrale; dacă ea întăreşte caticterele şi măreşte actiu- 
nea unui popor, ea mai este şi condiţiunea sine qua non a dtz- 
voltării regimului constituţional Partidele şi Coroana au un in- 
teres egal a se găsi față cu alegători care nu atirnă de admi- 
nistrație, care dau ei loznica guvernanţilor, în loc să o primească 
dela dinşii.. Neavind nici o credință în alegători, (partidele) dau 
asalt guvernului prin mijloace anarhice și alternanţa partide or 


- 1 Boncard ei äre, Science des finances, Paris 1902, p. 874. — 
Negulescu, i. c. 326-9. 

2 Ari. 21 şi 62 din proectul Negruzzi, Cf. discursurile Iui Malo: 

rescu, Li, 155 (la 1578). e ; 


REPORMA ADMINISTRATIVA `. 259 


ti de plasă, 1 un rol însemnat de desvoltarea 
menges) şi Culturală 2 Dar aceste consideraţii es 
din cadrul articolului de faţă. 


A 


i o în inile ce preced este o desconcen- 
trare Sooda UA ve taiate în descentralizare, în favoarea 
judeţelor. După cităva vreme de experienţă se va putea ES la 
descentralizare desăvirşită județeană prin despărțirea atribuţii or 
între reprezentantul intereselor de stat şi cei electivi ai rose n 
selor judeţene. Va urma apoi emanciparea satelor, ceia ce trebue 
să fie ținta de urmărit. 


loan C, Filitti 


Regresgt, laşi 1919, Dia publicaţiile „Frăliei Moidoe 


unite i? I AT a ` Wë 
ke, H Kee Deech acestui studiu ce jrosi poale arta 


In Rominia mate o organizare provincială 


Cronica literară 


- „Cleram bault“ de Romain Rolland 


Dol poeţi ajungi de curind la celebritate, doi oameni in ade- 
văratul înțeles a! cuvintului, stăpinesc şi frămintă în prezent mal ce 
deosebire conştiințele Hbere din lumea civilizată; Romain Rolland şi 
Henri Barbusse. Scrierile lor pătrunse de na larg spirit umanitar şi 
pacifist au asupra conştilnței umane convalescente, inflerbintată taca 
de marea criză prin care am trecut, efectul unul duş rece, deștep- 
tător. Sărmana conştiinţă omenească! „Ploare splendidă eşită din 
Ital instinctelor seculare!* Purtuna războiului a culcat-o la pămlat 
subt bălăriile şi mărăcinii prejudecăţilor și a minciunilor convenţio. 
usle printre caro crescuse cu atita anevoință. „Safietul individual n 
fost tza în RE sufietului multitodinar,.” 

H acea prăpastie Intunecoasă peste care plutesc umbre t s- 
tice: Justiţie, Drept, Libertate, Patrie... în Geng cărora maret 
seier cea te DE de înpelate, combat şi se latreucid 

n + Cu frenezie, în timp ce deasupra lor „realistii 
de afaceri, ca nişte păduchi fatr’o blană călduroauă! preree ere 
guri lacome, mini rapace, ațițiad pe ascuns nebualile pe care ei le 
Wan fără să le Impărtăgească, e 

n fața nebuniei sau imbeciiității universale, aceşti weit 
spirite Ubere, neinlăațulte nici de ounen publică, nici We eegend 
şi instinctele animalice care zac în fiecare om, se ridică 


„Omule, trezeşte-te! Priveşte | Eat din ideile tal Det d 
pria ta gindire! Invaţă a EN Oigantomac. e, e liber de pro 


tarbate care se intrestişie.., — Patrie, Drept, L 
en H De poe eriegara ma! intâiu de ` aparea ` SEN 
n mp în staul, şi veniți färä podoabe, fără arme, ato numat 
do frumusețea voastră şi numai de dragostea voastră SH á 
Giasul lor de pace şi frâție, dominat de strigătele furiose ale 
mulțimi! intierbintate, nu e Iech decit siab aurit. Dar purtat din gn. 
ră în gură, el va creşte încetul cu incetul, până va cuceri toate au. 


tona în cor același cintec, 


Ca un slab ecou al acestui glas, vom profita de s l 
pe care ni-l lngădue această cronică Zoe reda ebe 
romin unele din idelle mai frumoase conținute fa ultima carte a lui 
Romain Rolland: Cierambault. Nu vom face o analiză critică a ro- 


EE EE 261 


manulul, ci pur și simplu un rezumat, ca motiv pentru a broda jel 
şi coto citeva din perlele luate din grămadă. 

Agenor Clerambarit, poet cu faimă, trecut de 50 ani, trăia la 
vila sa din Paris o viață fericită, plină de visări liniștite şi de gtu- 
diri generoase, inconjurat de afecțiunea și admirațiunea micel sale 
tamiili: soție, fiu şi fiică, cind la August 1914, un eveniment neag- 
teptat surveni: războlul, Pire bună şi entuziastă, cam nesigură 
totuşi, el fu Inat de marele curent ai mulțimii, de entuziasmul pa- 
irlotic al națiunii, şi din vechiul pacifist şi umanitarist ce erg toa- 
inte, deveni curind caşi cellalţi, naționalist şi războinic, Fiul său, cu- 
cerit de acelaşi seint, se inrolase voluntar și plecase pe front. Cic- 
rambault scria versuri patriotice, poeme care atingeau fibra popu- 
ară, ciatind războlul, ura şi sfinta ucidere. 

Moartea năprasnică a (lulu! său îl trezi insă din rătăcirea a- 
coasta a minţii, Clerambauit trece atunci, într'o noapte de spaimă și 
pocăință, printr'o cumplită criză sufleteasca, cind—tăcind cu amânun- 
Um examenul conştiinţei sale—o găseşte imbicsită și astupată ca o 
grămadă de idei pe cit de falşe pe atit de periculoase. „Cu spaimă, 
dar cu o mină curajoasă, el incepu să smulgă Io tășii singerinde, 
tavelişul de prejudecăți mortale, de pasiuni şi Idei străine sutietului 
său, care-l acoperea în lotregime.* 

Sufietul său desbriăcat astfel de groasa blană care-l inăbușa, 
liberat de instinctele şi ideile turmei, rămase gol şi tremurind... 

Pentru a se mai Incălzi la flacăra altul suflet și în spe- 
ragja că va găsi un tovarăş în lupta pe care vola sä o înceapă, Clo- 
rambault face o vizită bătrinului său prietin Perrotin (nume subt care 
pare că se ascunda Anatole France). 

Perrotin, spirit Indrăznoț dar sceptic şi rece, opune lasă du- 
rerii umane a lui Cierambault, neumanitatea calmă a gindirii sale. 

„Această criză care te lospălmintă, spune el, această mare 
ciocnire, nu è In definitiv nimic mai molt decit un simplu fenomen 
de siatolă, o contracțiune cosmică, tumultuoasă şi ordonată, ana- 
loagă cu increțiturile coalei terestre, tusoțite de tremurături distra. 
gătoare, Omenirea se restringe. ŞI războiul e sismul său. Eri erau 
îm războiu, în fiecare naţiune, provinciile; alaltăeră in fiecare provin- 
cie, oraşele. Acum cind sau închegat unităţile naţionale, o unitate 
mai vastă se elaborează. E regretabil, evident, că acest lucru se face 
prin violență. Dar acesta e mijlocul natural. Din amestecul detunător 
al elementelor care se izbesc, un nou corp chimic va lua naştere, Va 
fi Occidentul sau Europa? Nu ştiu. Dar desigur, compusul va fi 
tazestrat cu proprietăți nouă, mal bogate decit componentele, ŞI lu- 
crul nu se va opri aici. Oricit de frumos ar îl războlul la care a- 
sistăm,.. (îți cer ertarel Frumos în ochil spiritului, pentru care su- 
Terința nu mai este) altele mal frumoase încă, altele mal mari se 
pregătesc, ŞI bieţii oameni care-şi Inchipuesc că ei clâdesc cu lovil- 
turi de tuv pacea eternă l... Dar pentru asta, trebue să aşteptăm mai 
îmtălu ca universul întreg să fie trecut prin retortă. Războlul celor 
două Americi, acela al noului continent și al continentului galben, 
apol acela ai tavingătorului și al restului pămintului,.. lată de ce să 

no ocupăm incă timp de citeva veacuri! Si eu nu am prea bună ve- 
dere, nu zăresc totul. Natural, fiecare din aceste clocniri va avea 
ca o contralovitură nişte bune războae sociale, Cind totul se va I 
săâvirgit, latro duzină de veacuri (eu aşitilnclinat să cred că aceasta 
se va face totuşi mal repede decit se pare după comparația cu tra- 


262 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cutul, fiindcă mişcarea se accelerează în cădert), se va ajunge fără 
indoială la o sinteză puțin cam săracă: un număr de elemente con- 
stitutive, cele mai bune şi cele mai rele vor fi distruse în cale, cele 
dintăiu prea delicate pentru a rezista la intemperii, cele de al doilea 
prea răutăcătoare şi hotărit lreductibiie, Vor îl faimoasele State-U- 
niie ale pămintului; uniunea lorva îl cu atit mai solidă cu cit după 
cum e probabil, omenirea se va găsi amenințată de un pericol co- 
mun ; canalele din Martie, uscarea pămintului, răcirea, pesta miste- 
rioasă, pendului !ul Edgar Pog, viziunea morții fatale scoborind peste 
genul uman... Ce frumoase lucruri se vor vedea atunci! În aceste 
“palme supreme, geniul speciei, supraexcitat, De altfel puţină liber- 
tate, Multiplicitatea umană pe punctul de a dispare, se va face deja 
Unitate de voință (Nu se tinde intr'acolo chiar depe acum?). 

Astfel se va efectua, fără schimbare bruscă, reintegrarea com- 
piexului în unul, a Urii in fudire a vechiului Empedocie,“ 

Perrotin siătueşte pe Cicrambault să fie prudent, să nu se o- 
pue prea fățiș curentula! și ordinii stabilite, căci va fi strivit. „Cind 
un ideal imbătrineşte, li spune el, ca acela at patriei cu forma dr 
societate care depinde strimt de el, se întărită uşor și aruncă un toc 
îndrăcit; cea mal mică atingere la legitimitatea Inii} face feroce: 
căci îndoiala a intrat deja în el Insugi.* 

La obiecțiunea lui Clerambault asupra roluiui pe care ar tro- 
hui să-! albă intelectualii, Perrotin îl răspunde: — „Da, Inteligența e 
aşa de mare și rga de înaltă, facit nu poate să se pue în serviciul 
altor forţe fără să decadă. Trebue să-i däm totul, îndată ce en 
an mal e liberă și atăpină, se Injosegte, E Grecul degradat de Ro- 
man, stăpinul său și superior luli, obligat de a se face tagrijitorni 
lule Graeculas. Sotistul. Laemo... Cel vulgar ințălege să nzeze de 
inteligență ca de un servitor bun la orice, Ea se achită cu dibăcia 
mecinstită şi vicleană a server, Citeodată e în solda urii, a orgo 
Mului, sau a interesului. Inteligența linguşeşte pe acești mici mon- 
stri, H Imbracă în idealism, dragoste, credință, libertate, generozi- 
tate soclală : (clad un om nu lubeşte oamenii, ei apune că lubește 
pe Dumnezeu, Patria sau Omenirea). Citeodată sărmanul stăpin a! 
inteligenței este ci Insuşi sclav, sclav al Statalui, Subt amenințare» 
pedepsei, maşina socială D constringe la nişte acte care-i repugnă. 
Binevoltoarea Inteligență |! convinge Todat că aceste acte sint fru- 
moase, glorioase şi că el le Indeplineşte liber..." —, Ar fi mal puțio 
pericol pentru un om să fie o brută sinceră decit să îmbrace bruta- 
litatéa sa cu un idealism mincinos şi bolnăvicios*, — „Omul vede te 
delle sale pentru care luptă superioritatea sa de om, ŞI eu văd fm: 
tr'aceasta nebunia sa. Ideallsmul războinic e o boală care-l este prò- 
priè. Efectele sale sint asemenea alcoolismului. EI inauteşte răutatea 
şi criminalitatea. Intoxicația sa vatămă creerni. EI îi populează ci 
halucinații sacriticind pe cel vii..." 

Plecind dela Perrotin şi amintindu-și de ultimele sale sfaturi 
să maj aștepte, să nu o ia Inaintea naturii, orice adevăr nu e bine 
de spus,—cel Pn Indată, etc., Clerambault, a căru! gindire nu mai 


era în serviciul său şi-l covirgea, îşi spune: — „Să aştept să se sa-, 


tare pofta exploatatorilor și neghiobia exploataților? Cum nu Ietäieg 
ri că pe mean pac i e rr a celor mai buni abdică în folosul gia- 
dirli oarbe a celor din topor, merge tocmal în contra planurilor nā- 
turii pe care ei pretind că le armează și impotriva destinului istoric. 
sub! care ei consideră ca onoare să se plece? Inseamož oare că res- 


CRONICA LNERARĂ 263 


pecți scopurile naturii cind inăbuşi o parte din gindirea ta şi înca 
pe cea mai înaltă ? Concepţia aceasta, care tinde să suprime din vja- 
H forțele ei cele mai îndrăzneţe, pentru a o pleca subt pasiunile mul- 
țimii, tinde să suprime avangarda şi să lase groso) armatei fără dl- 
recţie,., Barca se apleacă într'o partie: mă veţi impiedeca den mă 
da de cealaltă parte pentru a face contra-greutate? Va trebui nt ne 
punem cu toții de partea unde ea se apleacă? 

„ideile înaintate sint contraponderea voită de natură, la tre- 
cutul greu care se indărătniceşte, Farà ele, barca se cutundă, Cit 
despre primirea care le va fj făcută, aceasta eo chesti 
Cine le spune se poate aştepta să fie lapidat, Dar cin 
nu le spune, acela se dezonoreazăe, 

ŞI Clerambault incepu să strige adevărul, 

Primul său articol fu pentru a se acuza: 


„O morților, ertați-ne !* 


Acest articol purta ca epigraf fraza muzicală prin! care David 
ptingea pe fiul său Avesaloa: „O fili mi, fili mi, filt mi, fiti mi” 

„ Aveam ua tiu, D iubeam. L-am ucis. Părinţi ai Earopel fn- 
doliate, nu pentru mine singur, cl pentru voi vorbesc, miljoane de 
părinți, părinți văduvi de flil voştri, duşmani san prietini, toți minjiţi 
de singele lor, caşi mine, Voi toţi vorbiţi, prin glasul unuia dia al 
voştri, ticălosul meu glas care suferă și se căește, 

e Pint meu a fost ncis, pentru ai voştri, de cătră ai voştri? 
(nu ştiu) caşi al voştri. Ca vol, am acuzat duşmanul, am acuzat 
războiul, Dar principalul vinovat, îl văd astăzi, Ii acuz: sint eu. 
Sint eu; și eu sinteţi voi. Sintem noi. Să vă silesc a auzi celace 
voi ştiţi prea bine, dar nu vroiți să știți! 

„Fiul meu avea douăzeci de ant, cind a căzut subt loviturile 
războiului. Douăzeci! de anl cu l-am alintat, l-am apărat de foame, de 
trig, de bolj, de noaptea minţii, de ignoranță, de eroare, de toate 
pirdele ascunse în umbra vieții. Dar ce-am făcut ca să-l apăr con- 
tra prăpădului care venea? 

„Totuşi eu nu eram dintre acel care pactizau ca pasiunile na- 
Wonalismelor geloase. lubeam oamenii, îmi plăcea să-mi inchipui 
imfrățirea lor viitoare, Pentruce atunci n'am făcut nimic Impotriva 
acela ce o amenința, impotriva febrei care clocea, impolriva păcii 
minciunoase, care cu zimbetul pe buze, se pregătea să omoare?...” 

— Dupăce mai departe arată că teama a nu displace publicului, 
teama de a vedea clar la sine, dorința de a menaja totul, vechile 
instincte și noua credinţă, forțe care se Intrenimicesc ai se anulează 
matuai, Patrie, Umanitate, Războlu şi Pace, teama de storțare pen- 
tru a ina o hotărire și a face alegerea, lenea și lașitatea, încraderea 
In bunătatea lucrurilor care or şti, gindeam noi, să se organizeze 
prin ele ingele, cum toate aceste l-au făcut pe el cagi pe alții să se 
mulţumească a privi și a glorifica, ca nişte curtezani al forței, cursul 
Impecabil al Destinului, Cierambavit îşi continuă astfel articolul: 

„in locui nostru, lucrurile,—sau oamenii (alţi oameni) au ales. 
ŞI am ințäles atunci că ne inşelasem. Dar ne era aşa de grozav să 
recunoștem aceasta, şi ne dezobişnulsem pănă într'atita să fim ade- 
vărați, că am lucrat cași cum eram de acord cu crima, Drept gaj 
al Imvoelel, am dat pe fiii noştri... 

„Ab, noi ÎI iubeam desigur! Mai mult chiar deelt vieţile soas- 
tro... (dacă War fì) putut să nu dăm decit viețile aoastre...), dar nu 


Stier) 
UNIVERSITĂ 


ASI 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ma! mult decit mindria noastră, care se trudea să ascundă dozor- 
dinea noastră morală, golul spiritului și noaptea inimii noastre. 

„Aşi mai înțălege incă pe acel care cred în vechiul idol, sfădos. 
invidios, minjit cu singe inchegat,— Patria barbară! Acela, jerttindu-i 
pe cellalți şi pe ai lor, ucid; dar cel puţin nu ştiu ce fac! Dar acel 
care au mai vor să creadă, (şi sint cul şi siatem noll) jertțind pe 
Hul lor (i oferă unel minciuni: (a atirma in îndoială luseamaă = min- 
ți), ei îl oferă pentru a-şi proba lor Inşile minciuna lor, Şi acum 
cind lubiţii noştri sint morți pentru minciuna noastră, departe de a 
o mărturisi, noi ne iutundăm pănă peste ochi, pentrua nu o mai 
vedea, ŞI trebue ca după aj noştri și alții, toți cettalți, să moară 
pentru minciuna noastră l, 

„Dar eu, nu mal poti Mă gindesc la feciorii încă vil. Imi tace 
mile vre-un bine, ca să se facă rău altora? Sint eu barbar din tim- 
pul ini Homer, ca să cred că-mi volu alioa durerea pentru fiul men 
mort şi foamea sa de lumină, răspindind pe pămintul care-i dovoră, 
singele celorlalţi tii? Sintem mereu tot acolo? — Nu, Fiecare aou 
omor, ucide pe fiul meu odată ma! mult, face să apese pe oasele sale 
norolul grau al crimei. Fiul meu ară viitorul, Dacă vreau să-l sal- 
vez, trebue să salvez viitorul, trebua să crut părinţilor care vor vei, 
durerea In care sint en, Săriţi! Ajutaţi-mă! Aruncaţi această mie- 
clună! Pentru voj se dau aceste lupte intre State, acest jaf al la- 
mii? De ce avem noi nevoe? Cea dintăiu dintre bucurii, cea dintăiu 
diatre legi, nu e oare aceia a omului care, asemeni unul arbore, urcă 
drept şi se întinde pe cercul de pimint care e după măsura sa ei 
prin seva sa liberă și munca sa liniștită vede viaţa sa multipiă, ta 
e! şi fa fiii săi, împliniadu-se cu răbdare? ŞI cine oare dintre nol, 
frați al lumii, e gelos de celialți pentru această dreaptă fericire şi 
ar vol să i-o ture? Ce avem noi de făcut cu aceste ambițiuni, cu a- 
ceste rivalități, cu aceste pofte, cu aceste boli ale spiritului, cărora 
biestămătorii ie dan numele de patrie? Patria sinteţi vol, păriaţitor. 
Patria e fiil voştri. Toţi fiii vogtri: să-l scăpäm l= 

Articolul de mal sus, scăpat de cenzură, văzu lumina tiparului, 
dar nu făcu nici op sgomol. „Oamenii sint culrasaţi cu voința do a 
nu auzi, îşi spus Clerambatit, sau mal degrabă cu o minunată se- 
volnță de a auzi. La argumenteie contrarii, spiritul lor e impermeabil 
ca o rață ia apă. Oamenii ja general sint inzestraţi pentru comodi- 
tatea lor, cu o facultate prețioasă: el pot, la comandă, să se facă 
orbi şi surzi, cind nu le convine de a vadea și de a auzi, sau dacă 
din nebăgare da seamă, au apucat In trecere un obiect care-l jonea- 
ză, ei îl lasă să cadă și-l uită Indată*, 

Un ai dolica articol urmă, prin care Clerambauit îşi la rămas 
dun dela vechiul fetiş singeros: Patria, Acest articol e intitulat: „A- 
celeia pe care am iubit-o*, Şi din el cităm: Patrie, cum ne-al 
taşeiat| Vocea ta ne părea acea a iubirii frățești, tu ne chemal la 
tine pentru a ne uni: au mai staţi izolați! Toţi fraţi! Plecărula tu 
îl împrumutai forțele altor mii; tu no făceal să ludim cerul nostra, 
pămtatul nostru şi opera mialior noastre; şi nol ne iubeam toți, tu- 
bindu-te... Unde ne-ai condus? Scopul tău, unindu ne, era numai de 
a ne jace mal numeroși, pentru a uri şi pentru a ucide De TN 
ce aceste lupte? P: libertatea noastră? Tu faci din noi sclavi. 
Pentru conştiinţa n.astră? Tu o batiocoreşti, Pentru fericirea noas- 
trä? Tu o jelueşti. Pentru propăgirea noastră? Pămiatul nostru e ru- 
inat,..*. — „Patrie vindută bogaților, traficaaților sufletului şi a cor- 


H 


| 
dÄ 


e 
o 
PRE fg er ole i 


CRONICA LITERARĂ _ 


-— 


265 


putul naţiunilor. Patrie care ești complicea și tovarâga lor, care a- 
coperi josniciile lor cu gestul tău eroic,—ia seama! lată ora ciad 
popoarele scutură vermina lor, zeii lor, stăpiaii lor care-l Toesi8. - 
— „Sint singur, nu am decit vocca mea, pe care un suflu va så o 
stingă, Dar inalate de a dispărea, eu strig: „Tu ve! cădea! Tirano, 
tu vel cădea! Omenirea vrea să trăiască. Timpul va veni, ciad o- 


mul va stărma jugul tău de moarte şi de minciună, Timpul vine Tim- 
pul e alei." 


Răspunsul iubitei. 


„Vorba ta, fiul meu, e piatra pe care un copil o aruncă contra 
cerului. Ea nu mă atinge. Ea cade asupra ta. Acela pe care tu o 
batjocoreşii care uzurpă numele meu, e idolul pe care Ial clopiit tu. 
Ea e după chipul tău ai nu după ai meu. Adevărata Patrie e acela 
a Tatălui. Ea e comună tuturor. Ea vă Imbrățigează pe toți. Na e 
greşeala sa, dacă voi o micșoraţi după talia voastră. Nenorociţi oa- 
meni! Voi murdăriţi pe toţi zeil voșiri, nu e nici o Idee mare po 
care voi să n'o injosiţi. Binele care vi se face, voi li schimbaţi to 
otravă, Lumina care vi se varsă vă slujeşte să vă ardeţi. Eu amw 
venit printre voi să încălzesc singurătatea voastră. Eu am apropiat 
în turme suileteie voastre tremurinde, Eu am făcut mânuuchiu din 
slăbiciunile voastre Imprăştiate. Eu sint dragostea fraternă, marea 
comuniune. ŞI în numele meu, o nebunilor, vol vă diatregett, e 
„Popoare, sinteți nebune, Vol omoriţi patria, crezind că o apărați. 
Patria sinteţi vol toţi. inamicii voştri sint frații voștri. Imbrățișați-vă, 
milioane de llicţe l=. 

După acest articol, zidul de tăcere care părea că blochează cu- 
vintul lui Clerambault, căzu. O avalanșă de nä şi de răutate se a- 
bătu asupra sa, Prietinii incepură să-l atace, cunoscuţii să-l evite, 
familia să-l tiranizeze... 

Clerambauit era e! însuşi inspăimintat de consecințele indrăs- 
selil sale, dar totuşi se simțea impins a merge înalate. „Omul, de 
voe de nevoc, merge sprijinit pe operele saie şi remorcat de ele; 


` ete trăesc In afară de el, ele îl redau vigoarea sa plerduiă, ii rea. 


mintesc datoria sa, îl conduc şi-i comandă." 

Un ai treilea articol intitulat „Apel catră vil*, ca o replică io- 

dignată la „Apel către morți“ pe care-l croncănea Barrès, coațiaea 
aversiunea sa faţă de orice violenţă și condamna revoluția cași răz- 
boiul. Acesta, caşi articolole următoare, cu toată masacrarea lor de 
câtră cenzură, îl arătară pe Clerambault puterii ca pe un om bot. 
rit periculos. Ziarele nu vrură să-l mai primească nici un tind, Bin. 
gür, fără mijloace de a lucra, Clerambault intoarse asupra lul febra 
gtodirii sale. Nimic nu-l mal reținu deng calea asprului adevăr, Ni- 
mic nu mai venea să tempereze lumina crudă, EI îşi simțea sufletui 
ars al acelor fuorosciii, care aruncaţi dintre zidurile asprel cetăţi, o 
privesc din afară, cu ochi fără milă. Nu mai era acum viziunea du- 
reroasă a primei nopți de incercări, ale căror rane singerinde îl u- 
neau incă cu grupul său omenesc. Toate legăturile erau rupte. Spi- 
ritul său prea lucid, scobora rotindu-se deasupra prăpastiei, Scobo- 
"iren in intern. incet, din cerc în cerc şi singur în tăcere. 

— la cele din urmă prietinii tocepură totuşi să se arate. Uaii 
prea timizi, alții prea tadrăzneți și nerăbdători. „Ahl ce greu e să 
comunici sufletul tău celorlalți oameni! Imposibil poate, ŞI cine știe ?... 
Natura e mal tnțeleaptă decit nol.. Poate că aceasta e ua binè... 


229 Ir ______ VIAȚA ROMINEASCĂ 


ene o LR — 


A spune toată gindirea ta | Se poate? Trebue? Ai venit la ea încet, 
penibil, printr'un şir de încercări: ea e ca formula echilibrului fragil 
intre elementele interioare. Schimbă elementele, proporțiunile lor,na- 
tura lor, formula nu mai valorează și are alte efecte. 

„Aruncă gindirea ta într'altui, deodată, In intregime, ea poate 
să. imebunească, Sint cazuri chiar, cind dacă celalt ar ințălege, ar 
putea fi omorit. Dar natura prevâăzătoare şi-a luat precauțiunile sale, 
Celait nu te înțălege, nu vrea să te înţăleagă, instinctul său fi apără..." 
—sCe-l da făcut atunci dacă al mina plină de adevăruri? SA arunci 
grăuuţele ln intimplare? Dar din grăunțele gîndirii poate să rămară 
iarbă rea sau otravă l... Halde, nu n e nu ești stăpinul des- 
timului, dar şi tu eşti destinul, tu eşti una din vocile sale. Vorbeşte 
decil E legea ta. Spuneți toată gindirea, dar spune-o cu bunătate, 
PU ca o mamă bună, căreia nu-i este dat să facă din copiii săli oa- 
meni, dar care-i învață cu răbdare să devină, dacă o voesc, Nu se 
Mberează cineva, contra lui sau fără el; și chiar dacă ar fi posibil, 
ia ce bun ? Dacă oamenii nu se liberează singuri ei înşişi, miac ei 
ar cădea din nou sclavi, Dă pildă şi spune: „Uite drumul! Vedeţi, 
vă puteți faco liberi...*—De acela Clerambault era contra violenţelor 
din ori şi ce parte, de sus sau de jos, el nu accepta formula prieti- 
nilor săi că „scopul scuză mijloacele». El credea din contra că mij- 
Joacele sint mai importante pentru adevăratul progres decit scopul... 
Scopul ? E oare cindva vre-un scop? El era de asemeni contra pro- 
gramelor, absolute deşi își dădea sama că trebue să vrei absolutul 
pentru a putea realul. Qindirea se poate amuza cu nuanțe pe care 
acțiunea fosă nu le comportă. Clerambauit vedea cu groază cum și 
prietinii săi revoluționari, subt influența revoluțiunii ruseşti, discută 
alte violenţe, alți idoli asasini de opua celor dintătu, „zei nol de car- 
nagiu, pe care omul și-i făurește lui însuşi pentru a încerca să fno- 
bieze instinctele sale rău făcătoare! * 

— et, Dumnezeule, cum nu simt ei neghicbia furioaselor ior 
aghtațiuni, în faţa prăpastiei în care se prâvale, cu fiecare om în 
agonie, întreaga omenire ! Cum se trudesc mliloane de ființe care na 
mai au decit ou minut de trăit, ca să-l facă infernal; prio atrocele 
și ridicolele lor disentimente de idel! Calici care se strivesc pentro 
un pumn de gologani ce I! se aruncă și care sint falși! Cu toții ei 
stat victime, deopotrivă condamnate, și în loc de a se uni, ei se 
uptă între ell., Nenorociţii! Să ne dăm sărutarea păcii, Pe Hecare 
trunte care trece, eu văd sudoarea agoniei,,," 

Cierambault găsi răspunsul mult timp căutat: „Trebue să lo- 
bim oamenii mal mult decit iluziunea şi ma! mult decit adevărul”. 

Ajuns în acest punct, cind dragostea de omenire a lui Clerambault 
se ridicase pe cele mal înalte culmi, ura oamenilor alunsese şi ea la 
` maximul ei. Deşi stătuse singur şi nu mai publicase nimic de citeva 
ani, niciodată on fusese maj mult atacat ca acum. De aitte) cop- 
dacători! și autoritățile Intăritați de lungimea peste măsură a răz- 
Dolului, incepură a se răzbuna asupra acelora care nu-l voise. O serie 
de persecuțiuni începură contra pacitiştilor, sau „defetiştilore cum D 


numeau ci. Curind se inscenă și contra lui Clerambiult o acuzațiune, 
de trădare şi el incepu să fie purtat pe la Parchet și Instrucție, la 


cursul acestor plimbări el fu de mal multe ori apostrofat de mulțime 
și odată chiar bătut în stradă. Dar Cierambault nu se plingea. E! 
imțetegea oameni! şi-i erta. 

Se putea prevedea că stirşitul |! e aproape. Gindindu-se la viața 


CRONICA LITERARA ` 2% 


sa sel revedea incercările, storțările. avtaturile, erorile sale. Ce puţie 


răminea din viața sa! Aproape tot ce construise, distrusese apol ce 
minile sale ; pegase cu aceiaşi inimă cela ce alirmase; nu Incetase 
de a rătăci in pădurea Indoelilor şi a contradicțiilor, strivit, losin- 
gerat, nzavind ca orientare decit stele întrezărite, care apăreau şi 
dispăreau printre ramuri. Ce ințeles avea această lungă cursă sbu- 
cvumată, care se stărăma in noapte? Unul singur. Pusese liber... 

„liber... Ce e decl această Libertate care-i fneca cu beţia sa 
imperioasă,— Libertate al cărei stăpin şi pradă se simțea, — această 
necesitate de a fi liber? Nu se ingela, știa că la fel cu cellalți, on 
era liber de înlănțulrea eternă; dar consemnul ce primise el era de- 
omebit de al celorlalţi, căci nu toți fl au ta fel. 

„Cuvintul libertate nu exprimă decit una din poruncile— înalte 
şi clare — ale nevăzutei Suverane care conduce lumile,— Necesitatea. 
Fa e aceia care Incă revolta Precursoriior şi-i pune fn luptă cu tre- 
cutul greu, pe care-l tirăsc mulțimile oarbe. Căci ea e cimpul de 
bătae al veșnicului Prezent, unde se luptă veşnic Trecutul și Vil- 
torul, ŞI po acest cimp se stărimă fără incetare legile vechi, pentru 
a tace loc legilor nouă, care vor fi stărmate la rindul tor. 

„0, libertate, tu porți mereu lanţuri, dar ele nu sint acelea 
prea strimte aie trecutului ; fiecare din mișcările tale Îți lărgește 
iuehisoarea Cine știe? Cine știe 7... Mai tirziu L.. Tot depărtiad 
riturile închisorii..." 


Cierambault tu ucis puțin după aceasta, în stradă, pe cind se 
ducea la convocarea judecătorului de instrucție. Ucigaşul său era un 
hătrin de acelaşi vristă, tot aşa de convins de ideile sale, care avea 
asi el un fiu ucis pe cimpul de luptă, Asttel stirgi „cel mai peri- 
calos adversar al societății şi a! ordinii stabilite, al acestei lumi 
de violențe, de minciuni şi de josnice compiezențe — flindcă fusese 
omui păcii şi al liberei conştiinţe“. Moartea sa ne reamintește pe 
aceia a marelui Jaurès.| R. Rolland fatr'adovăr, spre deosebire de 
H. Barbusse care e mal „leninisi*, capi eroul său, o un „jauressiste 
adică un socialist pacific și libertar, care nu așteaptă emanciparea 
socială decit dela progresul spiritelor şi din evoluția instituțiilor. La 
recentul congres din Tours s'a tăcut însă dovadă că majoritatea lumi! 
socialiste franceze nu împărtășeşte această tendință moderată, care 
e ma! potrivită cu vechea tradiție franceză. 


N. Negru 


Cronica artistică 


Patraşcu. —Steriadi. —Băncilă. --Pallady. 


27 Martie 


Trăim o epocă revoluționară. 


Aşa ne spun, cel puțin, mari! proprletari— foștii mari propri- 


etari—şi bancherii. ŞI unli și alții resimt direct noutatea vremii, cei 
dintălu printr'o pagubă cu care nu eray depriaşi, cel de pe urmă prin 
ciştiguri neaşteptate. B 

Nu sint nici mare proprietar, nici bancher. Paşnic, până şi în 
închipuire, ca toți Rominii care se respectă, văd revoluția cel mult 
in gazeta care mi-o serveşte ln fiecare sară. Dar o văd fără coo- 
vingere, ca un fapt divers şi mărginit, străin şi depărtat. ŞI totaşi 
fevoluția există. Am simțit-o dintr'odată, brotai, prin lovitura 
unul fapt: 

Pătraşcu şi Sterladi expun la... Ateneul 

Doi artişti serien), dol pictori adevăraţi, pictori to Ințeiazul 
cere se dădea altădată cuvintului, au fost primiţi să expue la Ateneu. 

e ne-mai-auzit,., 
se face tradiţia, domailor,—şi care este cataclismul care 
adate direcţia Ateneului din drumul său obigauit ? 

Să fie adevărat, cum se spune, că oarecare norme de selecţie 
ar putea să datermine pe viitor admiterea expozanțiior in acest 
Bag al artei quasi-oficiale? 

Dar ce se fac atuncea nechemaţii, caraghioșii şi inacepătorii, 
plus Invalizii, care găseau un orfelinat sau un azil atit de prieiaic 
ta umbra cupolei pierdută în sunete? 

Nu se poate. Evident că nu se poate, Sint din fericire seman 


destul de serioase că ceiace s'a intimplat este o scăpare dia vedere, 


Paşnici cetățeni al țării mele, fiţi pe pace: revoluția nu este alci 
măcar la Ateneu. Această nobilă lostituție va fi și pe viitor un a- 
şezămiai de filantropte. 


d — Dia Ri DEBAT ER 


CRONICA ARTISTICĂ 200 


Faptul rămine totușă: străinul rătăcit la Bucureşti, cași bu- 
curegteanul rătăcit la Ateneu, au putul vedea una lingă alta dowi 
expoziții Interesante, 

Pătraşcu şi Stariadi nu mal sint astăzi o reveiație pentru at. 
men}. Reputația dumnealor stabilită, măestria la care au ajuns şi 
unul şi altul, le-au cucerit demult stima cunoscătorilor. Intre ex- 
poziția trecută şi cea de acum, cronicarul are de notat numai parti- 

cniaritaiea care deosebeşte o recoltă bună de alta mal puțin bună, 
sau dimpotrivă, şi observaţiile pe care | le suggerează preferințele 
sale. ŞI pentru Steriadi, şi ptatru Pătraşcu, recolta din urmă a fost 
dintre cele mai frumoase. 

Pătrașcu este un indirjit lucrător al culorii. Restul Îl este 
simplu pretext.  Ceiace H interesează în pictură nu esie atit preo- 
cUparea de a surprinde și de a nota efectele nestirgit de variate ale 
naturii, în traspuneri realiste sau de fantezie, ori grija de a retipe 
amănuntele caracteristice, ci mai degrabă putinţa de a scoate din 
pasta lucioasă și fluidă, din materia colorată, acele acorduri intense, 
pline, vibrante, care turbură ca o muzică. Niciunul dintre pletorii 
noștri nu a acordat acestei materii colorate o atenție mal exclualvă 
şi mal continuă, niciunul nu s'a ținut mai departe de inovaţii și de 
mode, niciunul nu s'a impliintat cu mal multă îndărătnicie în celace 
sé cheamă o manieră, pentru a stoarce dintr'insa tot ce poate să der, 

Pâtraş:u și-a crelat astfel o originalitate mărginită, dar indis- 
cutabiiă. El s'a Imobilizat într'o stare de suflet care-i ingădue să 
scoată veşnic efecte refnoite din acelaşi arie. Arla este posomorită 
şi destui de monotonă, dar armonia ei nu este niciodată pgăuuoasă 
ŞI rect, Ea se răsuceşte în loc, ca unele cintece populare, dar răsu- 
netul ei neprefăcut are prestigiul creațiilor fireşti. Căci meritul cel 
mare a) lul Pătraşcu acesta este: de a nu-și fi silit niciodată na- 
tura.. Pictura sa, chiar cea de atelier, a ştiut să se menţie totdeauna 
n gáms proprie, Reeditările sale, destul de numeroase, sint de acela 
mal puțin supărătoare decit ale altora. Ele corespund unei stări au- 
fletegti, pe care o exprimă fără aciateeri, dar ŞI fără falşificări. 

Ceiace lipseşte mal mult din această pictură este lumina, 
splendida lumină aibă și străvezie, care acuză contrastele şi valo- 
ritică tonurile. Este neinţeles cum vigoarea lul Pătraşcu se exprimă 
constant ln acorduri joase, obosite. Plain-atr-urile sâle— marine, prl- 


veliști pe plajă, etc,—sfot pline de spațiu, dar intunecoase Citeva 


dintre dinsele, acele mai lisse, au patima pe care Millet a căpătat-a 
numai după trei sferturi de veac. Un geam vinăt sau fumariu pare 
a H amorțit întotdeauna viziunea artistului. ŞI aceasta apare ma! 
cu seamă în expozițiile personale, pe care nu le variază nici-un 
het străin. 

N'am notat particularitatea pentru a imputa o scădere lui 
Pătrașcu, La nol, mai mult decit oriunde, adevăratele temperameate 
trebuesc primite in Intregul lor. Un artist este—am mai spus-o, pe 
cit îmi aduc aminte—o cutie de rezonanță, Intr'insa se răstring, după 
iegile proprii, imbolduriie din afari. Pentru Pătraşcu, midunea nein- 
cetată a naturii este un veșnic amurg. Viziune care nu este lipsită 
nici de grandoare, nici de înţeles, 

Fa ou poate fi fosă decit parțială, ȘI, ca atare, ceprinde ger- 


VIAŢA POMINEASCĂ 


— CRONICA ARTISTICA Mi 


bg 


virtut 
gp eg puterea, este unitatea unul tabio 
ein "eg a sè lovi cu nasul de su ai 
em e ng eng inerte. El nu crelază, nu com 
` Vpera sa va putea fi inteligentă şi Bre el ver 
T 


va fi niciodată arm 
de puterea aceia d onioasă şi vie în intregul ei 

è inriurire » ŞI nu va beneficia 
compozițiilor desävirşite. subtilă şi durabilă care este apanag lui 


Adevărurile acest Baach 
in anoe stea care n'au tost nic 
ri pre erp pb tie au fost repuse “spre iapa =o 
ere Epoca neg zg perie got mijloace nouă şi tie, 
schimbat în NM e intens realism b 
Expresia şi Lee eer ee e reprezentare d picturii. 
ar spiritul astăzi altundev x 
Lem oatarii. Dar ee 3 za pare bessie See 
iserică a clasicilor mine măreț din pictura de d 
este tocmal at Curte şi de 
care au creat armonli d mosiera, Este tocmai pute 
su lăsat urabile şi complecte. E eeng 
he pictura aln ajA EE, d ceiace moare atit de penis 
Bai, | muiui, lungă 
ia ve a KA hutereg: piastios creatore, Fot telul ră răni eg 
de d irămiatare legile de bază ale oricărei GE 
e ori fr oa A regi aria rare se prio de 
luptă. ve EN. ȘI în schimb, pe căi cotite ţii grele, după eroici 
Taito evi SEH Moiştea adevărurilor cuminţi. duet 
unității pe care te E, atmosfera — siponto al armoniei 
cu deosebită ée A o concepţie sintetică— ţine tntălul loc 
unul dintre cel relevăm de acela preocuparea ce-l d, 
Steriadi pe pricepuți artişti pe care fi avem. eg 
pradilecție de iesen astfel intra peisăgiştii noştri, nu printr” 
ca Ştetan Popescu — ea Pătraşcu, sau printr o dispoziţie de spirit e 
gădue să fixeze cu ci prin atitudinea sa cgală şi calmă carei în, 
pitoresc, armonii äu ZE care nu este niciodată lipsită de 
care ie apropie tot ca tonalitate, diverse ca semnilicți 
fairo sote deel. claritatea aceluiaşi mod de exprimare PS S 
gorescu—ferieit Ale sorginți ale peisaglului rominesc, idilicul Gri 
alist, cel! dintăiu erai si picturii—şi Andreescu, observator r 
do inspiraţie ci as ru care natura colorată a fost la nol nu tiv 
ceasta din urmă. ei Zeen Steriadi se leagă desigur de k 
nu prin abandonul u a se apropia astfel de frumosul pictural, 
unei inteligențo curi nel sentimentaiităţi induiogate, ci eren alt i 
plectează, în sudate dn Dorinţa de a cunoaşte a acesteia se pare 
singur cuvint: ER o serie de calități cărora II se zice A 
auanțeze un PL e Steriadi ştie să prezinte un subiect tie så 
ment artistic, ŞI ge SE aire naturii devine în miga Ge elo- 
cu e nu sint 
şi modeste, ele ştiu să treacă nebăgate Zeen EE ii 


mesii tuturor iasuticlențelor Iul Pătraşcu. Mărginită de o impresie, 
ca nu va putea duce decit la armonii de ansamblu. Sint acelea caro 
se exprimă instinctiv, şi pentru care f simplă şi darui culori! 
pot fi mijloace indestulătoare. Dar linia îmobilă a unul corp, sau 
slovozitățile unel figuri sint aproape o intenţie. ŞI alei, virtuozitatea 
ful Pătraşcu se opreşte. Portretele sale sint, de cele mai multe ori. 
tnchipulri nebuloase, lar trupurile sale plăsmsiri contuze, Cit accea 
ap în schimb unele flori, unele naturi moarte, şi acele privelişti ati 
de personale, care răscumpără cu prisosiaţă toate stingăciile, 


Mlopu! care trec 
prafaţa opacă a lucrurilor 


+ 


la depiin contrast cu Pătraşcu, Steriadi este ua delicat, Tot 
co este la cel dintătu vigoare Inăscută, instinct, obișnuință, este la s0- 
cundul fineţă, intenție, gust, Temperamentul său colorează puternic 
pictura lui Pătraşcu, inteligența sa artistică dă o scinteere spectaii 
picturii iul Steriadi. 

Această scinteere este făcută din claritate şi echilibru. Totul 
aste limpede În pictura lul Steriadi—linla, culoarea, comporiţia— şi! 
totul este echilibrat. Deosebit de sensibil și tot atit de ager, Sterladi 
pu se lasă robit de nici-un exclusivism, El mu poartă povara unei 
tusuşiri necontrolate, E\ nu stă in serviciul darului său de dosen sau 
de culoare, ci acestea stau In serviciul său. Foarte curios, ca toate 
spiritele vioae, Steriadi este solicitat de tot ce este amuzant și pi- 
torese. Dar destul de leneș, ca toți delicaţii, nu suportă efectele vi- 
siente, Celaca îl atrage sint amănuntele obişnuite, care altora le 
scapă, şi pe care ochiul său ie colorează deosebit. O casă veche, o 
curte părăsită, o margină de oraş—lacruri de cea mal desăvirgita 
banalitate pentru oricare dintre noi—sint pentru Steriadi cutia antl- 
carului în care dorm cerlozităţile de preţ. Şi Steriadi are dreptate ; 
ochiul nostru blazat caută emoția estetică in efecte neobişnulte, in- 
geniozitatea sa află această emoție în cea dintăiu privelişte, peste 
care pluteşte armosia unul joc de lumină. 

Preocuparea armoniilor, lată ce ar putea caracteriza pictura 
tui Steriadi. Sint pictori care văd tablourile lor subt forma unui do- 
taliu primordial, în jurul căruia restul vine să alcătuiască fondal. 
Pentru Sterladi, subiectul este un pretext; celace îl Ioterese 
este ambianța, atmostera. Atit de greu perceptibilă, aceasta este 
totuşi marea realitate. Valorile, armoailile, semniticația, nu sint decit 
printr”iasa. izolate, scoase din cămaşa el diafană, lucrurile devis 
abstracte şi reci. Ele ciştigă poate o individualitate aparentă —ladi- 
vidualitatea florilor rupte—dar pierd toate 
explică atonia acelei picturi cărora nu ii 
compoziţie sau de tehnică, şi care impietresc 
tor, ca într'ua Maţoliu, Celace lipseşte acestora este acel ceva cart 
au se poate defini şi care este atmostera, Este mediul vibrant cara 
stabileşte legătura dintre lucruri. Este Invelișul lor sensibil şi mobil. 
Este aerul în care se mişcă şi în cara trăesc. Căci inainte de a fi 
on tot unitar peatru privitor, orice subiect este dublu pentru pictor: 
an pom ou este un pom, ci atmosfera şi un pom; o casă nu esto 
o casă, cl atmosfera și o casă; 0 floare nu este o floare, și at- 
mostera şi o tioare. Atmosfera, acest nelipsit factor coman, este 


8 Aprilie. 


Despre- 
var bist: ben ei recenti k em „Băncilă aşi îi veut să na 
po ziţie am vizitat a vit su Sie pealbile. A z 

Vi We gl reviritat-o, respins şi totuşi atras prea ibn 


272 EC VIAȚA ROMINEASCĂ 
truoasa deformare s une! talent dein care s'ar fl patut aştepta 
altäceva. 4 

Spuneam, cu citeva rinduri mal sus, că erorile lul Steriadi 
stat tăcute şi modeste. Erorile d-lui Băncilă sint nu nomal țanțoşe ai 
sgomotoase, dar agresive: și aceasta mă obligă să vorbesc, 

Cele ce voln spune nu se referă intru nimic la lasuşirile d-int 
Băncilă, pe care le presupun inatacabile, ci numai la pictura sa, şi 
tm special la expoziția din urmă despre care se poate vorbi cu o- 
recare libertate. 

Dacă nefericirea mi-ar ti mărginit cronica de faţă la acest mnit 
subiect, ași fi iatitulat-o, tn telul celor vechi: d. Octav Băncilă, 
san brutalitatea în pictură, 

Cei care au urmărit maniteatăriie artistice din ultimul timp, 
la nol şi aiurea, au putot înregistra tot felul de cludățenii, din care 
anele, prin exorbitantele lor anomalii, îrizau Insanitatea, dar care 
toate se carncterizau prin hotărirea violentă de a preface, de = 
inova. Moderoişii, cubiști, futurişti şi ceilalți, au luat fn braţe legile 
plasticei trudindu-ae să le răstoarne, şi au scuturat cel mult praha 
de pe dinsele, Aceste străduinți au avut ecoul lor şi la noi—timid 
şi trecător, dar l-au avut. Au fost unii tineri care au vrut să rupă 
cu trecutul, să clădească di» non. Indrăaneala căruată a d.lul Băncilă 
nu-} poate clasa printre dingil. 

Căci d, Băncilă nn aduce în pictură o concepţie nouă, un mo 
deosebit de a pricepe raporturile de reprezentare ţa linii și culoare, 
sau măcar un chip nou de a face, De loc. D. Băncilă vrea să de- 
semneze ca toată Mimea, dar desenează prost; vrea să compue după 
vechile legi ale orindulrii academice, dar compune incoherent şi stio- 
gaciu ; vrea să obție efecte de culoare,—dar neputindu-se mulţum! 
să le obțle după rețelele cunoscute, căci ar fi insemnat să treacă 
nebăgat In seamă, și-a zis cu energie : să-l dau mal tare! 

ŞI La dat, Sa pus să arunce culoarea, cum aruncă pugiliştii 
loviturile: una, dont, șapte, nouă, cinsprezece— și subt (ici, şi peste 
gură, și la coaste, şi efectul a venit. Dar să ne erte d. Bânciiă: 
o fl asta putere, o fi muncă, o fi cheltuială de culoare (care se 
poate utabiii prin factură), dar pictură, ta accepţia care se dă de 
citèva sute de ani cuvintului, nu este. 

Singurul lucru care nu se poate tigădui d tul Băncilă este 
temperamental. Dar temperamentul necultivat şi nestrunit nu poate 
ince un artist. Am arătat altădată tn această revistă ce prețioase ta- 
sagiri inăscute are d. Băncilă; ochiul său loregistrează impresiile e- 
Jesmentare cu o locomparabilă acuitate, tar talentul său simplu și 
trust le redă puternic şi sincer. Dar aceasta pănă tn pragul intențiitor. 
Cum vrea să spue ceva, să adaoge ceva dela sine peste Impresia 
brută, d. Băncilă strică. D-sa este, probabil, ua seatimenta! al acè- 
iai amagitariam eftin, care colorează viața şi matora cu tot felul de 
intenții generoase, Viaţa şi patura au generozitatea lor și au au ce 
jace cu generozităţile d-lu! Băncilă, lar cultura şi spiritul, care sint 
suma! ale omului și care adaogă KN ceva la datele naturii, 
acelea sint cu totul străine d-lui Băncilă, , 

S'a spus despre d-sa wa ironie pe care s'am fi găsit-o niet 


< De cătră d. Peut Bujor, în fara Rou. 
Articólul seris de d. Bujor, cu loală autorilalea pe care Le dă 
sHuația sa ticky vola să Ile o rectificare e one! nolije critice pë 


CRONICA ARTISTICĂ 273 


odată, că este un „primitiv=, Expresia este răutăcioasă și nepotrivită = 
d. Băncilă este mai degrabă un primar. Căci nu are niciuna dia lo- 
sușirile primitivilor, dar străluceşte prin toate lipsurile pe care le ex- 
plică cea dintălu treaptă a unei evolații, 

Aceasta se vâdește pp de-a'ntregul io desenuriie d-sale pe care 
mu le poate salva înșelăciunea culorii. Cine vrea să albă prețuirea 
justă a artistului Băncilă, să privească aceste desenuri care nu pot 
sta prin nimic deasupra unor încercări școlăregti. 

Dacă sar mărgial la posibilitățile pe care i le oleră tempera- 
mentul său, și dacă nu s'ar al să „producă“ atit, d. Băncilă ar pu- 
tea da lucruri interesante, 


Dela „primitivitatea* d-ini Băncilă, la rafineria decadeată — 
nu fără intenție — a lui Pallady, trecerea este cam anevoioasă. 

Aceleaşi cuvinte — pictură, desen, culoare, compoziţie — iu- 
trebulnțate cu privire ta unul şi la celălalt Ingeală şi dezorientează. 

Prilejuri ca acesta vădesc cit de aproximativ este Ințelesul vor- 
belor şi ce greu este a fixa, cu oricit de puțină pretenție, pentru ce! 
care n'au văzut el ingişi, fizionomia atit de trecătoare a unei expoziţii. 

Pallady este fără Indoială la antipodul d-ini Băncilă. Acesta din 
urmă află în pictură ceva cu totul analog jocului cu cioburi colorate, 
in care se ceomplac unii sălbateci, — cei dintăiu depăşeşte citeodată, 
prin fntenții de expresie care se pierd, limitele unei arte care prio fi- 
rea el cere riguros controlul simțului comun, Sau, cu alte cuvinte: 
dacă celace deosebeşte pe d. Băncilă este un exces de impulsivitate 
naturală, cetace caracterizează pe d. Pallady este dimpotrivă un exces 
de reținută, de delicateță, de ingeniozitate. 

N'am stăruit în această antiteză decit pentrucă am găsit-o vie 
in calea mea. Rxpozițiile d-lor Băncilă şi Pallady au fost vecine, le-am 
vizitat una după alta. Mi s'a oferit, dela sine, dela acestei apro- 
pieri, pe care ași îl găsit-o altfel cu desăvirşire absurdă. Dar să mă 
intorc „la chestiune“, cum se zice într'un loc unde se vorbeşte tot- 


„deauna alături. 


Expoziţiile lui Patiady ne vin de obicelu ca un mic parfum de 
exotism, Pictura pa care ne-o aduc este o fioare prețioasă, desigur, 
co total rară, dar turbarătoare și străină. Ea este rodul unei întregi 
evoluții împlialte aiurea, și care ta nof nu se explică prin nimic. Pri- 
viiorui care ignvrează acest lucru va păsi-o de acela artificială şi 
stearpă Faptul nu poate interesa pe Pallady. Expresia pleturală nu 
este pentru dinsui o limbă pe înțelesul tuturor, cl un mod de a se 
pricepe Intre oameni civilizaţi. Riscul de a pierde astfel în suprafață 
și în adincime, prin depărtarea contactului viu al mulțimii, tot cela- 


d-lui Bujor. lar în ce priveşte părerile, În orișice malerie, protesez şi 
renpeci şi ln alt cea mal deplină liberiale. lin singur amănunt voju 
reține din articolul d-lui Bujor: clasificajia sa: 1) Grigorescu, 2) Bän, 
cilă - care-mi aduce aminte de memorabila clasificere a lul Maiorescu 
Alecsandri, Bodnărescu, Eminescu... Timpul, marele zurbaglu, n cam 
deranjal această orinduire. E drept că spre a clasilica poeții, Malo- 
rescu nu era decit profesor de literatură... 
: H 


A 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a 


ce ctştiză în subtilitate, nu-l va face decit să suridă. Arta trebue să 
fle doară tot mal mult o losuşire excepțională. 

Cu aceste intenții bine lămurite, celace face Pallady este io- 
tr'adavăr interesant, Ca tonalitate generală, expoziția recentă se pro- 
zintă cu o notă mal sus decit cea din anul trecut. Gris-urile străve- 
zii, attt de dragi pictorului, cu intinitele lor resurse de nuanțe, per- 
giată, dar nu ma! sint întunecate și aspre, ci tot mal des uşoare și 
clare, Ele samănă pretutindeni inponderabila lor ploae de cenușă — 
fond evocator pentru tot celace trăegte atit de puţin — dar printre 
direle de ploae se atrăvede o geană de lumină, Aceasta dă ansamblu- 
lui o infățişare mal atrăgătoare, mal caldă. ŞI este un ciştig. Ajun- 
gem să ne spunem că această firească evoluție de paletă ar putea 
aduce după dinsa o evoluție analoagă în gustul, în preferințele ar- 
tistului, S'ar putea spera că incet-incet, aplecarea sa cătră unele as- 
pecte maladive, cu totul nestabile, ale vieţii! să descrie o curbă idea- 
tică. Am notat și altădată această emotivitate specială,a lui Pallady 
şi atracția pe care o exercită asupra sa subiectele morbide. Moartea 
naturii în fiecare dintre Intăptulrile sale, fie și cele mal disgraţioase, 
este dosigur un măreț spectacol. S'ar putea spune totuşi că repetarea 
oricit de izbutită a acelorași pretexte, în același spirit, duce for- 
Di la manieră. Unele dintre nudurile expuse imi sugerează această 
teamă. lasușirile lor picturale sint în afară de discuție; linie, 
culoare, prezentare, concoarâă intro armonie de ansamblu urmă- 
rită şi redată conștient, Fără unele negiijențe in notarea valorilor, 
färăä anumite excentricități voite de atitudine, aceste lucruri ar 
fi periecte. Deasupra lor pluteşte insă un vag sentiment de nell- 
nişte. Nefirescul şi Frumosul sint, în artă, dușmani ncimpăcaţi. 
ŞI pentru a varia studiile sale, Pallady recurge clteodată la îmbinări 
netiregti., Aşi putea cita mal multe exemple; mă mulţumesc cu unul: 
acea femee goală, care meditează cu fruntea aplecată asupra unel 
cărţi, răsturnată Intr'un fotoliu verde şi acoperită de o cămașa stră- 
vezie care se sfleşte să se coboare prea mult, Totul, atară de carte 
şi de meditaţie care seamănă a poză, este excelent în acest tablou. 
ŞI ia fet cu dinsul sint multe dintre cele care pornesc dia acelaşi lns- 
piraţie : nepreţulte invențiuni de tehnică, minunate apropleri de cu- 
loare, un dar foarte puțin obișnuit de a face să vorbească llola ca- 
pricloasă şi mobilă, dar pe deasupra un nu ştiu ce care își ride de 
toate acestea — ironia unul blazat, ori schima unul maiițios. 

Puterea de expresie, darul de a crela forma potrivită, este de- 
sigur o mare însușire, Ea permite intrarea in artă multor cludățenii, 
Pallady este Insă un prea ager judecător în materie, spre a nu-și da 
socoteală că ciudâţeniile, De şi cele mal plăcute, se duc odată cu 
moda, şi că coiace rămine sint numai realizările armonioase, oricit 
de indrăzneţe, dar aşezate pe un fond de umanitate cara og poate 
să dispară. 

Această umanitate, Pallady o primeşte larg fa peisagille sale. 
intr'insele, ea se imbina fericit cu toate insuşiriie sale de meserie, 
de culoare, de gust. Vederile de pe Selaa, din Paris, colțul din ve- 
chea Marsille, unele naturi moarte, sint în această privință, prin 
amploarea comporiţial, prin siguranța realizării, prin calitatea vibra- 
tle! luminoase, lucrări de o valoare cu totul aparte, ` 

Şi aceasta ne tudrituaște să sperăm că originalitatea lul Pallady 
a2 va lega tot mal puțin de celace trece și tot mal mult de celace 
râmioe, 

Eugen Crăciun 


Cronica teatrală 


EEN 


„Sonata Umbrelor“ de A, Dominic 


In sileio din urmă, in iiteratura noastră dramatică a" 
me nouă şi opere originale. Cronicari dramatiei şi-au tacut. pieri 
vor face datoria şi nimic din ceiace merită să fie cunoscut nu va ră- 
minea în intuneric. Mi-e dragă şi mie Iluziunea teatrului. Cind tre- 
burile şi nevolle mă mal slăbesc, mă duc bucuros să veghez două- 
trel ore, ln templu! Melpomenol... Dar nu siot un fervent adică nu 
sint un fachinätor devotat templului și nelipalt dela slujbele lul. 

„Acest cusur se preface uneori în calitate, Este adevărat că ep. 
zind teatrul mal rar nu pot să expulzezr dintre mine și teatru acea 
impresie de convenţional, de artificial şi de storărie, care împoră- 
rează acest gen literar. Adeseori imi vin In minte unele pagini ate lut 
Tolstoi din: Ce este arta? şi in deosebi giadarile lui dela audiţia lui 
Siegfried... „ŞI cugetam, fără voe, la un țăran cuminte, luminat şi 
vrodniz de respect, unul din acel oamesi cu adevărat cucernici, cu- 
noscuţi de mine printre țărani! noştri. Imi inchipuilam grozava nedo- 
mirire în caro s'ar afla un asemenea om, dacă ar trebui să fied 
rață privelişiea la care fusesem en... e 

ar această primitivitate de cuget în tata artif - 
mecelor teatrului are şi o parte bună, Rămil Sg eg dn 
proprie şi nu te rotunjeşti atit de bine —ca de pildă confrații croni- 
cari de meserie—nevoiţi să se lase rostogoliți pe albia tuturor spec- 
— eeh et aripa semna ca atotputernice, 

m văzut dăunăzi, pe scena Teatrului Naţional, piesa Son 
Umbrelor, de A. Dominic, autorul volumului de mar Revolte H Ris- 
anier ri despre care am vorbit cindva în această revistă, Ziceam a- 
ae: SE poetul A. Dominic e wn poet muncit de ginduri, o minte des- 

e museţiior inteiectuale, mai mult decit celor pămintești 
pe SEN ras lul creaţiune, Sonata Umbrelor, Dominic merge inalate 
ad $i drum. Sonata Umbrelor este o piesă de idel, cu alte cu- 

» autorul își ja sarcina (totdeauna prost plătită) să ne trezească 


arme 


276 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


luarea aminte și să ne ațițe judecata cu oarecare probleme disgra- 
țioase — servite după cină, novă care am venit să digerăm și să pe- 
trecem, . 

Ivan Nour e un compozitor de geniu, dar şi-a plerdut vederile 
acum vre-o zece ani, şi lumea iuil da armonie şi da lumină snperioară 
se mărginește de jur imprejur cu noaptea cea fără stitt, Sa Ie- 
tiinit cind era om intreg cu o femee pe care a ldolatrat-o, care-a 
zguduit adinc puterile lui de artist şi care este azi soția lul și lumina 
inimii lul, Au o copilă, pe Anca, acum tată mare, In casa compozi- 
torului Irä gie Mihai, elevul şi secretarul lu] Ivan, ua muricant ratat, 
ban ca să scrie ce-i dictează maestrul, dar încolo un prost păgubitor, 
căci iubeşte în taină pe Elena şi cigunează toată nenorocirea din 
piesă, Ivan are un prictin devotat, pe Andrei Rateş, op scriltor, de-o 
tăetură și de-o factură sufletească neobişnuite pela noi. E un om se- 
rios, plin de ginduri, îndrăgostit de arta cen mare, caid şi întreprir- 
zător prietin ca să ajute pe prietin, dar aspru cu temelie şi protivpi: 
sexului lor, ca un călugăr sau ca un elev al lui Schopenbauer. 

Ia fine, în casa compozitorului mal vine — dar pu pentru ei, c! 
pentru nevasta lui şi pentru copila iul—na om de nimic, o secătură, 
ca alte cuvinte: un bărbat frumos, gol de orice Inţelepciune şi Istè- 
lectualitate şi pe deasupra îmbogățit de războin, I cheamă Traian 
Pandrea și are mil de frai şi de ver! primari în toată Rominia con- 
'emporană îintregită, ? 

Ivan Nour, artistul mare, greu ghicit de oamemi din vremea 
ini, a scris o ultimā alcătuire mâiastră Sonata Umbrelor, In care, cu 
tocul privighitoarel oarde, la colivie, cintă sus, deasupra capetelor 
soastre, cintecul lubirii lut peatru Elena... Avara şi surda celebritate 
se pare că Incepe să știe cine e Ivan, Andrei Rateș a făcut, pentru 
aceasta şi face tot ce poate. 

Dar e multă vreme de cind Ivan Nour e orb, e geniu necunos- 
cut și trăieşte numai pentru arta lul atot absorbitoare, Elena e och 
timără. Increderea în lvan a plerdut-o. lar din toată frumusețea zilelor 
de altădată cive poate să piatreze mal mult decit mirarea san re- 

retul |... 
e Elena cade; şi cade — după o regulă care va consolida deapu- 
ruri tilozotia misoginilor-—ta braţele vulgarului seducător, căptușit cu 
muşchi bine bräait şi gol la cap ca o nucă seacă, 

Dar cade şi Anca tot în braţele lui Trajao Pandrea—ea -copila 
curată, atit de vredoică de gindurile şi de iubirea unui om adevărati 
SI asta ne intristează şi mal mult, 

Mihai, secretarul lui Ivan, din neputincioasă gelozie, îl pune pe 
compozitor pe urma tainei: Elena îi inșeală cu Pandrea. Dia intim- 
plare Anca găseşte corespondența maică-si cu Pandrea și înțelege că 
acela de care şi-a suspendat lianele e! de visuri şi de iubire e un putregai 
raginos, Ţ Ipetal durerii ei deşteaptă pe Ivan. El vrea să știe totul. Dar pe 
cng Ivan se luptă cu Elena ca să | smulgă pachetul cu scrisori, vo- 
imța de a mai träl a fetei atiră de un fir de păr: Este măcar Ivar, 
tată! el, artistul de geniu, lingă care va putea de aci Inainte, biata 
Ancă, să-și adune zilele, devotamentul şi rațiunea ei de a ni. Ra- 


tatul pizmaş şi prost care e Mihai tae cu foarfeca acest fir de păr ` 


—„Ivan şi tot geniul iul: o simplă legendă l* ai Anca işi curmă zilele, 
la stirşitul actului al doilea. 
ln creștetul iul Ivan Nour s'au fin două trăsnete dintr'odată : 


Er inv 
gd d cat AC Zeg Te w 


si fără primejdie, drum 


"An gi în convingerea spectatorilor. 


CRONICA TEATRALĂ 277 


= Elena e, cu totul altceva decit zeița dia extazul lui muzical, lar 


Anca s'a sinucis | 


Ce prăbuşire, ce dezamăgire, ce desteptare din vi 
Va anl și stișiat într'o zi! Ce tace un äi? cu Seen Lon St 
trăite, atunci cind icoana ` cultului său intim cade ta țăndări ? Val! 
le-ar nimici fără de urmă, dacă m'ar ti apucat mal demult, să le a- 
fence tiparului şi cetitorilor. Ivan Nour poate së nimicească desăv!r- 
şit pe nebunul carea socotit că iubirea femeii este ocara lui Jacob 
proptită de cerul artei şi al gloriei. Ivan Nour poate să ucidă pe L 
van Nour şi să arunce in neant, odată cu opera lui muzicală, şi mlo- 
ctuna oribilă a iubirii Elenet şi ridiculul ucigaș al credinții lui ad- 
sarde. ŞI Ivan Nour aruncă în foc opera ini Ivan Nour, artistul mare 
ȘI naiv, care a crezut, copilăreşte, că, prin inima femeii, duce, drept 


ul spr 
artistice. pre ideal și spre nemuritoarele indepliniri 


x 


Această piesă care s's teprezostat până acum de vr — 

+ fost o curioasă piatră de incercare ge temeinicia Wee: Ve 
resurse a opinlunli noastre critice. Confraţii cronicari s'au impărțit 
din capul. locului, in dont tabere greu de conciliat, fiindcă una sus- 
ținea că Sonata Umbrelor e o creație gindită şi adincă lar cealaltă 
că e o elucubraţie pretențioasă şi stearpă. 

Publicul spectator e avut o atitudine mai interesantă. La pre- 
mieră, n'a fost prea uumerâs, dar a primit piesa cu entuziasm cres- 
ee Deg erbei ge, că asistă la o operă de valoare. La repre — 

următoare, 
e Geen oare, participarea ai căldura, brusc scăzute, au mers 

Opiniunile defavorabile, exprimate ln ziare, trob 
apărata lor repercuslune. Dar a articol de ziar rent moca 
Piesa a oscilat în citeva seri, şi s'a întipt apoi, cu termitate în aten- 


Sonata Umbrelor este o piesă fadrăznență, care 

H oe pune in 
inja unor probleme grele și ne cere să ținem minte ai să medităm o 
mulțime de aforisme și de paradoxe, Sonata Umbrelor cutează să ne 
scoată din lumea noastră mediocră şi ne obligă să ne îringem gitul 

privind în sus la un personagiu cu choresteaua lul Ivan Nour. 
: Are autorul dreptul să conceapă, în romiueşte, —fle ai la tea- 
iru—eroi care „convorbesc cu idealuri“, compozitori de geniu şi inte- 
tectuali, aspri ai anaboreți ca Ivan Nour? Unde a vâzut Dominic 
riha Beet: gan care să inebunească fiindcă || s'a frint scara l- 
raiului, san scriitori romin! care să aibă c 1 - 
engt Ent: i rezul misogin al prieti 
Mi se pare că răceala și defavoarea parțială cu care a toat 
primită iron piesă au izvorit În deosebi de ig Pe cine vrea să 
Picăleaacă autorul ? Unde La văzut pe Ivan Nour şi pe a cul mä- 

sură Zeep pe Andrei Ratez? e vg 

oa idela care stăpineşte piesa — Eva fate incă odată pe 
pre să-şi plardă paradisul —e străină de tradiția și de experiența 
pa rtiştii, eroii şi semizeli care se prăbugesc în calea lor din 
e Jemen, or fi pe unde-or fi, dar nu la noi. Aşa ceva găsim In 
e, cu Samson și cu Dalila. Așa ceva li se iatimpla stinților, prin 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 


——  . Ee 


Tebajda... La noi, slavă Domnului i o femee frumoasă este comoară 
la casa omului, 7 

Displăcerea şi indispoziția criticei noastre nn sint decit instroc- 
tive. Desigur că Sonata umbrelor, odată ce si luat-o drept celace 
se dă, ridică Intrebări şi discuție. Dar care piesă de Idei voeşte alt- 
ceva ? Afirmarea însă că avem de a face cu o lucrare falşă, pre- 
tențioasă şi nelzbutită este o erezie. Dacă eroii pleser iui Dominic ar 


purta nişte numo străine care să me indrepteze gindul spre un mediu. 


rusesc sau polonez, toată dihonta ar înceta şi am îl unanimi să re- 
cunoaștem că autorul ni-a dat o lucrare puternică. 

Poate că această unanimitate se va realiza cu vremea.. Dacă 
autorul ne dă a doua, a trela piesă—sper că vom ajunge să-l cre- 
dem pe cuvint, aşa cum merită să-l credem. Pe lingă aceasta, la 
toamnă, piesa va fi jucată pe o scenă străină, într'un mediu occiden- 
tal. Vom avea un mijloc nou de control asupra valorii ei artistice, 

Interpret! Sonatel Umbrelor au intermediat între autor şi not 
cu deosebită convingere și au pus în rolurile lor dar şi farmec, Dom- 
nji Notara, Ciprian, Sirbu, Atanasestu, doamnele Ana Luca Moldo- 
veanu şi Lili Dominic și-au dat fiecare izbutite silisțe, ca să facă dir 
premiera Sonatei Umbrelor o sărbătoare neuitată, 


G. Galaction 


Birladul. 


Am auzit despre Birlad din adinci vremuri de copilărie, Cind 
mă jucam cu firtaţii „de-a gisca turată“, cind sărea minios „domnule 
şi poruncea „armaşuluie să pedepsească aspru turtizagul nringăduit 
al giştei, tăptașul se apăra cu indirjire, rostind, în dese răstimpuri 
frioturi dintr'o versilicație lungă, în care era pomenit Birladul şi lao- 
taltă cu el, un popă de-acolo: 


Astă giscă frumoasă nu-i furată ; 
Astă sisch frumoasă-i cumpărată 
Dela popa Vlad 
Din tirg din Birlad... 


Ne jucam; ca tilhari, mincam bătăi ia palme dacă nu ştiam 
ctatarea glatt furata; ca domni, porunceam loviturile; ca armaşi, le 
indeplineam, ş'apoi in clipe slobode ne gindeam: ce tirg vestit putea 
pri Biriadul acela, în care trăla un popă, un mare negustor de 
stete, 

După anl de copilărie au venit alte vremuri, și în amestec de 
lume felurită, ln izbucairi şi mărturisiri de patimi, de multe ori mi 
ya’ntimplat să văd bătrini şi tineri, — şi bătrini mai ales,—apăsindu-şi 
pieptul în dreptul înimil saspinind „of—of..." şi pomenind cu duloasă 
părere de rău pomelnicul cu cele 


Se fete din Birlad 
"o nevastă cu bărbat... 


Ş'atunci, de cite ori auzeam o cintare ca aceasta, de-atitea ori 
tm} era îngăduit să-mi inchipui Biriadul așa cum trebuia, cu popa 
luj, cu cele de șaptezeci și şapte ori cite şapte fete frumoase, fără a le 
mâl spori numărul cu-atitea neveste, cu-atitea pravili nesacotite... 
Biriadul, — un oraş mare, dela Tecuciul meu incolo, În sus, de- 
parte, pe larga vale a apel cu acelaşi nume... Uliți cu negus- 
tori vestiți, case cu fereşti strălucitoare de mulțimea florilor, grădini 
cu verdeață pururi rourată, după frunzişul cărora s'ascund frumoa- 
sele gospodine ale boerilor dregători şi incă mal frumoasele odrasle 
ale acestora, gata oricind să aducă mârturie proaspătă că Birladul 
este cela ce-a fost şi va H multă vreme cela ce este... 

Căci Birladul trebula să aibă incă boerii săli dregători. Un o- 
rag aşa de bitrin, intemeiat nu se știa cind şi nici de cătră ciae,- 


CAE E an n — 
Paloda vremurilor lui bădica-Tralan, infricoşatul cuib de vinători 
care scoborau pe înguste gi sprintene corăbii pănă ia postul Euxin 
ca să lovească ia negustorii Levantului şi să se întoarne încărcaţi 
cu lucruri scumpe şi rare,—scaunul principatului sau al republicel din 
anji 1134 şi mai încoace reşedinţa dumisale vel-vornicului Ţârii-de- 
jos, —Biriadul acesta trebuia să-și albă incă datinile sale deosebite... 
Ceva râmășiți de-ziduri şi castele, săli vaste împodobite cu panopiii 
şi tablouri medievale și o mirozni în felul Nirenbergalul, necunos- 
cotă micului, tinărului şi neinsemnatului meu Tecuciu.., 

Birladul,—pină una, alta,—trebue să se ştie, este cu mult ma! 
vechiu ca Tecuciul. Dacă pentru veacurile cind Birlădenil făceau pl- 
raterii în Marea-Neagră, ou avem dovezi temeinice (pentru celeialte 
mări, Arhipelagul şi Mediterana, nu se ştie nici atita),—dacă poves- 
tea cu Paloda romană pare să rămle curat poveste,—dacă vestita 
diplomă din 11 Mal 1134 a lui Ivanco Rotislavovici s'a dovedit a fi 
pe deplin mincinoasă,—dacă toate acestea au căzut ca niște fulgere 
din senin, sfărimind un blazon hieroglitic, Birladul se poate lăuda 
totuşi c'o vristă respectabilă, pe care, de pildă, nu şi-o pot lasuși 
Tecuciul, Galaţii. 

intr'adevăr se ştie sigur că Birladul cra fna doua jumătate a 
veacului XIV, că la 1407 era tirg „de margine“, un loc de popas 
pentru negustori şi unul pentru vameșii Moldovii; acestea toate stau 
scrise intr'un privilegiu dat de Vodă Alexandru-cel. Bun. Cind mai 
tirziu urmași! acestula, Ilie şi Ştefan, se ceartă, se împacă, se gil- 
cevesc din nou și Iarăşi se latocmesc şi-şi fac zapise unul la mina 
situla, pomenesc și Birladul; din acele scrimari, pe care astăzi le cu- 
noaștem, Tecuciui lipseşte cu totul dia aumărui tirgurilor, jar pentru 
falnicii Galaţi de astăzi se înseamnă de abia locui unor afori, —nlgte 
„mori la Cuhuriui,..“,—şi atit. 

De unde a putut răsări Birladui pe șesul deschis ai unel ape, 
ta mijiocul unor smircuri în care s'au înglodat atiţia trecători care 
au lăsat mărturii după vremuri? Cini satele îşi csutau adăposturi 
impotriva viotuluwi şi cotioane lesne de apărat Impotriva Tătarilor şi-a 
Turellor,—cum sa intimplat ca Birladul să se așeze acolo unde este 
astăzi, ta calen tuturor Insctaţilor de pradă şi de singo? 

Birlad,—este un nome de om; va fi fost poste intălul ureadaic 
care avea porunci domneşti ta legătură cu vâmuirila, cu popasul, 
odihna şi hrana olăcarilor, cu schimbarea callor; va îl fost poate 
intălul hangiu, lingă bordeiul cărula s'au oprit pentru o apapte pod- 
vodari de toate felurile, care veneau din sus şi mergeau spre Bră 
Țării-romineşti, ori porneau dintr'acolo spre tirgurile Ţării-de-su3. 
Intăile case ale aşezării lui Birlad vor îl fost de lut, precum pome- 
nese vechile hirtii pentru intăta biserică a Sfintului Dumitru din ven: 
cul XVI și XVII,—lut şi lozbe de lems, alcătuite în grabă, cu op: 
teneli puține şi cheitueli mărunte, pentruca pagubele să nu se ri- 
dice prea mult cind vencau nevoile asupra Moldovii, şi erau siliți — 
tirgoveţi şi „săraci“ de pria sate,—să'njuge boll la unul din proța- 
puri și să plece în bejanie... Aşa va fi fost Birladul pe vremea ctod 
Ştefan-cel Mare încredința şoltuzului, pirgarilor şi tuturor tirgoveţi- 
ior brisoviil de miluire; Intro casă ca depe atunci, ilpită cu lut şi vă- 
rultă din proaspăt va îi fost găzduit un luga Corlatovici Voevod care 
ia vara lui 1374 lntărea de alci un slujba; pentru Cetatea-albă 
şi ma! apoi se inmormiuta undeva mai pe-aproape. Petru. Vodă Ra- 
teg, cu diezii Iul, totdeauna se abătea din Vaslui și din Huși, unde 


Sr ee BIRLADUL 281 


erau curți domnești şi vestite podgorii, pentru a face judecăţi şi-a 


scrie minunatele pergamente lucii şi mol, de care 
ră ceară, mari cit pumnul. Cași „curtea“ A precar poi Eep 
„biserica domnească“, pomenită innainte de Vasile Lupu, poste ca 
chiar pe locul unde se afli „domncasca” de astăzi, ctitoria bogatului 
Arbănaş, prefăcută după el de-atitaa orl, tot mai cu greu şi pi cu 
mal multă nepricepere. Celetaite biserici: Sf, Ilie, Si. Gheorghe, Si 
Voevori, Si. Neculai- Tuchilä, Sh Neculal-Eșanu, Vovidenia st, A- 
popa și Mina, St. ion, St, Trei-icrarhi uumită şi Trieraşi sau 
a Cake deine e tipe toate de construcție nouă, ridicate mal toate 
vireg e ee cu puțin ajutor din dijma păcurii şi-a oborulul, 
ze eis rest drept credincioşii domni, precum se şi cuvenea 
Bel Biriadui s'a socotit cam asttei lotdenuna,—şi” 
mai tirziu chiar cind Principii Moldovii răstăimâciră akut WË 
de și Saemper să tae din vechiul hotar al tirgului au- 
cu bucată, ca să: 
rească veniturile visteriei.., E 2 
Se ug e Nuraberg ?... Vai Doamne l... 
m ce aa intimpiat cu Biriadul în taroa cind minloasa oaste 
a Agartallor a trecut pe.alci ai, 
biruit girlele Rahoviis.. EE EE 
, u cunoaştem bine omenia cu care sălbatecile v D 
ritului vor H cäilcar pămintul , Moidovii inainte de Weg rar 
scrie cronicarul că „iarăși au intrat Tatarii to Lara, de-gios de-a 
prădat şi-au ars Vasluiul şi Biriadul*; au ştim, apoi, de cite ori s'a 
intimplat la fei, pănă'n 1711, cind lată, Qavri! Banul, vornicul de 
e Sen pree tarini, de-asupra tirgului, ca să-şi caute oa- 
iz pe popă, şi zice apa: „nu i-a — 
erg şa i-am Star, —iară tirgul Biriadului 
După această cumpână, de bună samă că Birladul s'a inălțar 
din cenuşă : pe obiceiu, s'au bătut pari pentru păreţii caselor, sau 
init cu tut și s'au acoperit cu stuf ori cu xcinduri subțiri... Lesae 
şi în grabă... De acela cind la 1826 în Octombrie 14, se aprinde o 
casă, arde întreaga uliţă mare laolaltă Vovidenia; şi de-aceia ja- 
samnă cieva pe 0 carte, —că să nu se mire urmaşii pentru nevred- 
nicia orne wi ra era Aprilie 17 zile, la gasă ceasuri turceşti 
s'a aprins tirgul, dela omon, fèc e i 
gier eier" erger: eciorul lui Leijba-stoleruil, ai a ars 
Sint şaptezeci de ani de-atunci st Birladul nu e ; 
ap CH an, s'au ridicat cast, s'au taaie? uiiți, s'au ng Kale 
lale: „Muntenti* sint coloniștii celor ce-au venit din Ţara-munte- 
nească ` „Podenli*, mal toţi, buni Romini, au strămoşi care grălau odată 
sită limbă şi umblau în port deosebit de-al Moidovenilor; mal toţi 
aveau un nume Disilabic şi se chemau: Dediu, Penciu, Diou, Dima, 
Nastea, Neacşu... Unul dintr'inşii işi aduce aminte de Tirnova, de-o 
călătorie pp mare, de-o furtună groaznică și 'nsamnă intimplarea pë 
poalele de argint ale icoanei Malcii Domnului, pe care o hărăzeşte 
unel biserici... „Cotu-negru*— mahala de plugari, prelungește Biriadul 
spre miază-noapte ; „Raiul“, „Morile de vinte,— spre apus... 
och di a Regală“ tae tirgul ia lung, trimițiad spre răsărit cele 
N KR te guebhen : „Çojocarii", „Strimba” şi „Ştefan-cel-Marer. 
o e untgte pe tustrele, aproape de malul Biriadului și le a- 
dună'a piaţa „St, Ilie”, Biserica se ridică în margini; ea avea odată 


i e 
< 
= = 
— "be? 
` b 
Vë Dei at NK TT, 3 g Pa. 


- 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n. 


chilii, şi Birladul avea odată un primar care ținea să viziteze şi să 
schimbe mesagii cu colegul din capitala Franţei. ŞI Intro noapte a 
poruncit acest primar pojarnicilor să dărime chiliile, să curăţe locul 
şi s'aştearnă caldarim, ca să se minuneze adouazi norodul pentru 
jărgirea neașteptată a plețil. 

Biriadul are şcoli şi are dascali, dar lumea, pururea nemulţă- 
mită, pomenește mai ales şcolile și dascali care an fost. Din toate 
reședințele de ținuturi, pe vremea cind numai laşul îşi avea acade- 
mia sa, la Birlad so alla un „clas de latină” întemeiat prin dărnicia 
celor doi frați bettel, boerii Neculai şi Gheorghe Rogca-Codreanu, 
ctitori şi şcolii profesionale de fete. Clasul de latină a ajuns mai 
apol „Liceul Codreanu“. In Tecuciul meu, pe vremuri, se vorbea de 
acest liceu ca de cea mai bună şcoală dia Moldova; după el, se po- 
menea cel dela Platra; după acesta,—cel dio Brăila... Mat in urmă 
s'au adaos altele, şi astăzi toată lumea ştie că teate liceele sint 
bune, și, la fel... 

Dela şcoli, dela dascali—cred eu— Biriädeali au rămas cu oa- 
recare patimi: să'ntemeeze tipografii, să-și facă Dbrärn tocăpătoare, 
să cetească, să scrie chiar... S'au tipărit gazete culturale, reviste 
Mterare, Istorice, E de teată mina... 

Viăhuţă, lon i... $ 

... re pă a dat ţării oameni mari. Dacă Vodă-Cuza s'a nás- 
cvt orl ba tn Birlad, va dovedi cindva preastințitul arhiereu Iacov 
Antonovici. Birlădeanu; se ştie Insă bine că pentru întăiul Domn a! 
Principatelor-unite, Birladul era un solu de reședință în felul său,— 
un loc do dulci și lumești mingteri, pentr'o zi, pentr'o noapte, pen: 
tru citeva ceasuri, cit trebuia viziteului, ca să-și schimbe caii... 

Biriadul a dat ţării oameni mari: miniştri, generali, magistrați, 
—şi va mai da, de bună samă... Birlădenii, se înţelege, tac politică 
„mare* gi'n sinul lor se vor găsi în orişicare clipă stegari vajnici pon- 
tru toate principiile dezbătute și aparate în cuprinsul Rominiei.,, 

Piw'atunci rămine un oraș a! furtanosuluitrecut și at amintirilor... 


Tudor Pamfile 


Scrisori din Paris 


Caracteristici etnice. 


O prejudecată comună explică marea imigrație de străini to 
Franţa, priu renumele mondial de care se bucură tacă de multă vreme 
meniu! francez. Imensitatea impestrițată de seminții, care-și ames- 
tecă Intro barbară simfonie dialectele pe străzile Parisului, ar fl a- 
trasă acolo de lumina orbitoare a civilizației franceze. 

Explicaţia poate fi adevărată, dar numai in parte. Pe atiția 
maucitori analfabeți, pe attjia parveniţi aproape la fel, virgini şi 
uuii și alții în ceiace priveşte categoriile latelectuale, ce l-ar atra- 
ge ? ie A ? E explicabil pentru cei din urmă. Dar pentru 
primii 

Adevărul ¢ altul. E! e mult mal general, mult mal compreben- 
siv pentru toate categoriiie, Străinii via în Pranţa, pentrucă din toate 
țările Franța e cea mai aproape de patria origicul. Francezul se a- 
apropie mal muit docit oricine de omul în genere, abstract, de omul 
„În sine“, de oricind şi de oriunde ; el reprezintă omul mediu, rezu- 
mativ al tuturor tendinților, al tuturor caracteristicilor, L'homme mo- 
yèn“ al statisticlanului Quetelet se pare că a fost inventat inadins cs 
să-l reprezinte, Deaceja el e mal puţin persona! decit Rusul, Engle- 
zu] ori Evreul. In Germania, In Italia, în Anglia, călătorul rămine 
multă vreme „depaysat*, Adaptarea e mult mal grea, In Franța lasă, 
fiecare se recunoaşte în ceva încă dela inceput, Se poate spune că 
această țară e o sucursală a umanităţii, un rezumat logic şi oare- ^ 
cum artificial al Intregii categorii omeneşti, 

Există, incontestabil, o cultură franceză specifică, poate cea 
mai strălucitoare dintre toate. Ea nu apare însă Intr'o latura exagt- 
rată, subt un aspect caracteristic, ca un produs necesar al unul me- 
dis social şi cosmic cu totul particular ; ea au se prezintă cu un ca- 
racter bizar, incomprebensibil pentru străial, cum e mentalitatea rusă, 
scandinavă ori mahomiedană, Civilizaţia Franței e mal mult a ome- 
mirii intregi decit a ei proprii. Ea constă dintr'un amestec de rapio- 
nalism general valabil pentru toţi cu o serie do moravuri lipsite cu 
totul de particularitate, „L'esprit frangais* faseamnă o serie de for- 
mule impersonale, care transformă claritatea In evidenţă. Ori, In ge- 
neral celace esta evident nu poate fi prea personal. la Franţa an 
poți H mirat de nimic, Poţi să admiri, nu poţi să fji surprins. 

Se Inţelege de minune că francotiiii noştri exagerați au putut 
spune că fiecare om are două patrii: a lui şi Franţa. Nu acelaşi in- 
cre poate spune călătorul din țările nordice, Anglia ori Resia. Acolo 


284 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ae siteme e e IMam 


totul e obiect de mirare, de studiu ; acolo totul ți se pare enigmă ei 
dizarerie neințeleasă. Atitea obiceluri, care nu se pot explica prin 
mentalitatea europeanulul mijlociu, 

Acelaşi armonie medie intre toate elementele caracterului, care 
domină viaţa interloară = individului, se resfringe şi in afară ln ra- 
portul dintre clase. Egalltarismul francez e sincer şi veritabil. Deo- 
sebirea Intre straturils sociale e minimă. Deia uvrier la funcţionarul 
sus pus, de pildă, sint puține diferenți izbitoare, Raționamentul u» 
nula poate îi mal strălucit, ori maj bogat formal: în calitatea lui ge- 
nerală e acelaşi. Majoritatea populației o formează proprietarii mici 
ai mijlocii. Nobieţa despotică a trebuit sá cedeze alci, înaintea altor 
iiri. In schimb tendințele extremiste se înjgheabă cu greu. Partidul 
cs munist o mal siab ca număr și mal puțin viguros îm luptă ca orl- 


uade. Baza poporului o formeazi rentierul semidoct și filistin sau 


răzeşul chiabur şi avar, eroul din „la Terre” a lul Zoia, ori din nu- 
velele lui Maupassant, Anecdota dul Mirbeau cu țăranul care favori- 
sează sinuciderea mamei sale, neputincioasă, octogenară, fliadcă 
minca prea mult și nu producea nimic, nu èe de or exagerată şi de 
parte de a nu fi reprezentativă pentra sentimentele clasei mljiocii 
de alci. i 


Avarițlà, ciasica avariție a Franțezului e iegată tot de acest” 


spirit millociu. Cetăţeanul acestei țări nu poate pricepe că există o 
plăcere, de multe orl generoasă,de a cheltui ca să cheltueşii. Væni- 
tatea situațiilor falşe care va seduce pe un Grec, Spaniol orl Itailaa 
nu-l atrage de loc, Nobiețea improvizată într'o zi, nevola áe a ri- 
sipl ban! pentru a-ţi da iluzia de confort ori de boerie măcar o 
nospit, 1 se pare ridicolă. i 

In locul onei seri grandioase, el! preferă mai multe zile medio- 
cre dar sigure. Natural că forma politico-socială, adequată unor asi- 
fel de moravuri nu poate fi decit o democrație conservatoare. |n fond 
nepotul marei revoluții, cetățeanti republicii de azl tremură de plă- 
cere cind priveşte defilarea unul fainic regiment do “ragoni. Acelaşi! 
mindru cetățean, imbuibat de morala kantiană, care prețuegte şi res- 
pectă ln mod egal calitatea de „om= a cuiva, se va închina cu ote- 
samnată venerație în fața unui titlu de conte ori de marchiz, Prud 
bom, cu cciectismul stu conciliant, cu dispoziția sa sintetică, peatru 
toate contradicţiile, cu revoluționarismui său „petit épicier“ e geniu) 
col mai reprezentativ a! acestui popor. 


Porma intelectuală a unei astfel de mentalități nu poate Fi de- 
cii raționalismul. Retorica, logica şi stilistica, preocuparea de a ex- 
prima clar şi frumos, stă în fruntea programelor şcolare: La Sor- 
donna, în Ecole normale superieure pulsui timpului nu e ascultat 
Bătrina „composition irançaise* sav „l'art de bien penger: îşi meo- 
țin tronul pe deasupra metodelor experimentale de alurea. Scolastica 
e incă la putere. Prin sălile mucegăite ale vechilor academii e ov 
voe de aer proaspăt. 

la rile teatrul retoric al lal Corneilie ei Racine, mai ajes 
al lul Corneille, nu poate imbătrinal. Cu o Induișâtoare perseverenţă, 
parizlanul copil se va regăsi la şaizeci de ani ascultind aceleași tru- 
zuri, mișcat de aceleași fraze declamatorii pe care le știe pe diax- 
ară, în fața acelorași clasici care veşnic par că M spun ceva nou. 


SCRISORI DIN PARIS - "o __285 


Spectacolul lumii exterioare se tutățişează pentru acest popor 
m categorii strict delimitate, în compartimente clar deosebite unele 
de altele, Logica și inteligența îl conduc nouăzeci la sută din toste 
mişcările. Deacela alături de Evrei, de unii din Germani, Ruși ori! 
Italieni, Francezii sint probabil poporul cei mal inteligent din lume. 
lațeleg prin inteligență cele patru facultăți speciale, pe care le dis- 
tinge phychologia subt acest nume generic, adică, jațeala percep- 


„Hiei, direcţia gindirii, cenzura critică şi spiritul inventiv. Toate a- 


ceste aptitudini la Franțuzi stan în fruntea scării de comparație feu 
de celelalte popoare, Dacă unui Englez trebue să-i repeţi de trei ori 
o explicație, pentruca la urmă să fii tot aşa de prost înțeles ca la 
inceput, un Fraatnz îți depăşeşte intotdeauna gindirea. Dela primele 
cuvinte DI compliectează e! restul frazei, ŞI nu doar intelectual! Vor- 
besc de simplii uvrieri. 

Pentru același motiv, literatura eminamente franceză e cea cia- 
sică, Secoln! al XVil-iea, „le siècle de la raison”, oreprezintă în mo- 
dul cel mal fidel, căci e! e esența indestructibilă a spiritului celui 
mal național. ln alte timpuri, cu acelaşi unitate în genealogia morală, 
un Voltaire, un Rivarol, or ua Chamfort, tot așa de reprezentativi 
caşi inaintașii lor, se vor declara fil intelectuali ni secolulul al 
XVII-lea. 

Romantismul e puțin gustat de Prantnzt, Dovada e, că după ce 
epidemia morală a acelui „mal du siècie" s'a stins, romantismul e 
puțin ceti!. Lamartine şi Musset zac subt straturi de praf. Doar Vic- 
tor Hugo se mal recită pe la serbări pcolare, la zile naționale odată 
cu comemorări militare sau la teatrul-muzeu, care se mai cheamă cu un 
titlu uzurpar şi „Comedia franceză“, Neo-romantismul subt forma de 
simbolism e apanajul unor cenacluri minoritare. 

Ch, Maurras, dirigultorul conștiinței naționalinte celei mai pure 
in politică, luptă în literatură pentru neo-clasicism. El găseşte că ma- 
joritatea erorilor, pe care le-a comis poporul său sint rezaltatul hna- 
minației romantice, facultate cu totul străină de aptitudinile etnice. 

Entuziasmul francezilor pentru Voltaire, în care se racunose ca 
Intr'o oglindă e fără limită. Prin claritatea inteligenți} sale, prin lo- 
gica sa tot atit de riguroasă pe cit de Ingustă, prin lipsa de umani- 
tate sentimentală, prin disprețul său faţă de fortele misterioase sib- 
conștiente ale sntletulul, Voltaire e parcă Insăşi „ideia-tip* de fran- 
mz, întrebaţi în schimb pe oricine ce crede despre j. J. Rousseau, 
O exclamaţie de oroare e primul răspuns. In urmă H se dau desluşiri 
că. sentimentalismul umanitar, sufletul profund omenesc al acestul a- 
postol n'au nimic comun cu mentalitatea lor. Pentru mulţi el e pur 
și apin un „boche* deghizat, La un cura am auzit o celebritate 
sorboniană care-l caracteriza nu fără oarecare ironie prin această 
comprehensivă formulă: „C'est ua cheminot protestant,= Tot ce se 
apropie de familia intelectuală a luj Jean Jaques, e privit la fel, Mis- 
ticlamul creator, vitalismul sănătos şi plin de optimism al lui Berg- 
son îl lasă reci. Pentru grupul „Action françaises marele filozot 
contemporan e un... trădător, fiindcă a indrăznit să atirme o seat. 
"Hate evreiască alături de cultul eplendidei „rațiani* franceze. 

Cum aptitudinea mistică le lipseşte cu desăvirgire, marea noas- 
îră soră latină, constitue poate poporul cel mai religios şi cel ma! 
anticlerical din lume. Catolicismul are mai mult o semnificație so- 
etală și una estetică, El e religia care sancţionează prin postalatai 


| VIAŢA ROMINEASCĂ 


aso o o mm EA 


tic, No- 
al autorității, pretențiunile oricărul regim aristocra 
E dert, De See sint şi azi cei mai legați prietini, e 
ta marchizii ofiliți subt haine de dantelă care mal apără şi ag D 
politică preemineața bisericii, pănă ia“ cucoanele caritabile din av- 
hourgul Saint-Germain care arborează peste tot tovärägla unul abate 
elegant și pănăla snobil parveniți, care inainte de a călca pragul ei 
biețili se reconciliază cu biserica, cetind scuze pentru atetemui p d 
belan de altădată, — toți, dar absolut toți reprezentanții boeriml 
impart cu clerul amăriclunea unei duble decadențe, Afară de rin 
semaiticație social3, catolicismul a mal putut crela o arhitectură san 
fastuos al vieţii cotidiane, 
e den se Serbia, o civilizație religioasă, o morală și o ver? 
fizică cum e acela a relormel do ex., n'a putut favoriza nicio me Š 
Viața interioară i-a fost străină. Complicaţiile cazurilor de conștilață 
doar după norme exterioare. 
X caci dacă Pronta a lăsat atitea erei e ei ori H. 
o n'a lasat nici una morală ori religioasă. 
era tuzlaomut pentru idel poate fi fără marginal: peons: poa 
nismul, probă toate revoluțiile pe care le-a făcut în sec. e sasi 
Pentru sentimente lasă, el e mult i SE nue ali - x i 
seau vor rămine genii stranii, virt e ace wn egen 
r care-i consideră ca străinul, Renan, care de a 
ame d KS, franțuz, a lăsat o vorbă care constitue o onigmă 
pentru majoritatea poporului de aici doritor de claritate: SC 29 
monde Il n'y a que des à pen près." Mentalitatea logică, raţionali 
dmită aproximația. 
perde uită cale, heien aceleași diagaoze. Dintre SC Ga 
muzica e cea mal aproape de natura subcoaştieată, einer oma age 
sufletului, Ea cuprinde năzulnța neințeleasă a mişcării E än à ke 
ritmul ei, nelimitat nici măcar de gier Ps: ae ar EH pă 
teligenții. Doar priotr'an clan ezo e 
pipi pene: pe această cale inaptitudinea eege rech 
misticism e evidentă, Veţi găsi puţine popoare, vorbesc de 
mulțime, care să fie mai puţin înzestrate muzicalmente, Eau gé 
Nu există menaj burghez In care Gomgpignng case Ae, 
lecţii de piano ori de canto. Nouăzeci din o sută insă, ve? paa 
face disperarea prolesorului mea a Ke pissi z EN ec 
. Pentru Rus şi Itailan muzica e limbaj, j 
antet prin sunete. Neamţul mal putin dotat n nn e ră 
printr'o puternică SR EE roepe ia en seen mer 
trudi în zadar: Ip această p e 
nk evrieriiot la eşirea din fabrică, a meri Se. one bete 
tecele țirâneșii de petrecere sint de o sărăcie E? me „vane 
exasperantă, Cel mal variat, doar dacă cuprinde ră äerer 
intre ele! Bine înțeles e vorba de erect populară. căc p 
itä intervina şi alţi factori. 
ear pompă de logician! au poate fl în același timp na popor re- 
ligios sau muzical. 


i 
inatioi istorice, conştiinţa unei vechi civilizații, 
i ia ponei san sentiment foarte pronunțat de sxclusivism 


şi grandomanie, 


SCRISORI DIN PARIS 287 
beggen n a dt e È 


Formula raționalistă: „il y a en Praace quatre états antifrāán- 


- çaises: les métèques, les juifs, les ouvriers et jes protestanta", eg o 


proprietatea unei slabe minorități. Aproape toți o gindesc, dacă cova 
mai puţini o spun. Ideia că tot ce este paste hotare e inferior, că 
singuri Franțuzii produc cultură în toată lumea, e în capul tutulor mal 
ales dela războlu tucoace. : 

La cursuri nu se citează decit foarte rar celebrităţile străine. 
Atunci cind se citeară se aminteşte numaldecit că aceiaşi Idee a fost 
formulată întălu de un Franţur şi că străinul n'a tăcut decit ori s'o 
repete ori s'o aplice. Neiucrederea față de literatura strälož e pto- 
verbială, 

Dela Voltaire, care spunea despre Shakspeare că e un „barbar 
beat“, pănăla Lemaitre care susținea că teatrul nordic, Ibsen în spe- 
cial, plagiază pe... Georges Sand (despre care Nietzsche zicea : es 
ist eine schrelbende Kuh“, în ediția franceză „Vache a traire au 
beau style*), lipsa de simpatie pentru literatura străină e acelaşi. Azi 
avem la Paris an teatru afectat special lul Ibsen, care se umple nu: 
mal cu străiui şi cel mult cu snobi, Felul cum e masacrat acolo ma- 
rele scandinav e o impietate, la limbajul curent, pentru a caracteriza 
o femee absurdă orl imorală sè zice: „une dame d'une ibsenlté ré- 
voltante“. Deasemenoa editorii care întreprind traduceri strălae ştiu 
blue ce inseamnă asemenea aventuroane incercări. 

In ultimii ani, știința modernă a fost profund zdruacinată do 
teoria unul evreu neamţ, Einstein, care încearcă să pue la indotală, 
priatr'o teorie numită a relativității, losăşi legea gravităţii. 

La Coilege de France, ia Sorbona, în laboratorii particulare sa- 
rant de aici se trudesc să demonstreze că nu ştia cind, nu ştiu care 
Praucez a fost un precursor al aceleiaşi teorii, pe care Einstein sa 
milțămit doară s'o aplice, 

in toamna trecută, au apărut aproape simultan In librărie trel 
capo d'opere ale romanului contemporan: „Prau Mari Grubbe", a Da- 
nezului lacobsen, „La Grande Faim* (Das Grosse Sehnen) a Norve- 
glarului I. Brojer şi „Sous les yeux d'occident" a Englezulni loseph 
Conrad. Prima e analiza delicată a existenții unei femei desorien- 
tate: o poezie delicată se aliază la pagini de cel mal crud realism; 
a doua, care a cunoscut pănă ai în America mil de ediții, a fost a- 
preclată acolo ca „evanghelia morală a timpului“; a trela e poate 
cea mal bună pictură a caracterului rus din toată beletristica con- 
tempora. 

După cum se vede nu e vorba de producții banale, 

Am urmărit înadins toată publicistica franceză ca să totilocse 
o recenzie orl o apreciere, Afară de citeva rinduri de o revoltătoara 

neînțelegere în „le Temps" (Paul Souday) nicăeri nimic. Mentalita- 
tea nordică trece drept nebuloasă. Pornirile de pasiune puternică te 
par ridicole şi neverosimile, Crescuţi pe malul senin al Mediteranei, 
Pranțuzii nu pot avea categoria Infinitului. Pe pragul cunoştinții el 
wa fenomenele ca să-şi prezinte frontierele drept carte de iden- 
te, 

Pentru nehotărit mau loc de cetăţenie, 

Din bogata literatură modernă germană: Thomas Mann, Arthur 
Schnitzler, Richard Dehmel, Rainer Maria Rilke, Stephan George, 
Wede Kind, nimic nu există tradus, Mai mult, din manualele clasica 

de şcoală, cel puția în domeniile unde Nemţii sint netatrocuți, ca s- 


d 


-L a A i 
Km F A T x "pd 

Za 
We N 


| 
VIAȚA ROMINPASCĂ. 


t 


eonomia politică, psichologia etc; nu veți găsi nimic. ŞI totuși gran- 
domania acestul popor n'are nimic st în ea. Din sinul său a ra- 
diat ca un dar trimes continentului, exemplu! libertăților constitațio- 
natè, respectul umanității, scintela spiritului şi a bunului gust, Se- 
coli totregi omenirea întreagă a luat veșnic fără să dea nimic 
Pranţel. 
Azi orgoliul ei seamână cu a! boeruibi ruinat care preferă să 
vu mănince, decit să nu dea un bun bacşig. Franța nu se poate re: 
somna ia riudul ei ta rolul de şcolăriță ascultătoare, Ea crede că nt 
ma! are ce învăţa de peste hotare. Tot ce a fost de spus, a fost sã- 
cătult de genlile ei naționale, pe a cărui trecut își menţine întreaga 
viață de azi. Cum se exprimă el insuşi: „elle se raconte“, 

ŞI tocmai în această neputinţă de asimilare, de utilizare a pro- 
dusului străin, în acest dispreț osificat care uu mal vrea să pri- 
mească nimic din afară, în tragedia aceasta mută, stă nobilul salcid 
al poporului francez, 

Impletrit în gestul generos al sămănătorului, ei nu vrea să-şi 
umilească miodria: în platitudinea imitaţiei, Cavalereşte, resemnat și 
eroic işi pregăteşte singur astixia prin care vrea să moară. 


Mihai D. Ralea. | 


i 


Recenzii 


€. Stere, In llieratură. 
Preţul 12 lei. 

Între oamenii noşiri polilici, d. Stere e desigur o figură aparle. 
Trecutul său revolujionar, cultura lui vastă, spiritul său filozofic, tă- 
rið convingerilor, Intransigența şi acel fanalism logic sait de reproșat 
de adversari, dau un relief deosebil acestei personalilăli, a cărei ac- 
liune în ultimele două decenii a avut darul ca nu odală, să provoace 
disculli aprinse şi să răscolească pasiuni violente. 

In orele de răgaz ale vielii sale agilale, închinale sludiului şi 
acțiunii, d. Siere a lăcul excursii şi în domeniul literaturii. Alară 
de „Nolele de călălorie din Ardeal” şi „In vola valurilor“, dramatice 
amintiri din Siberia, însufleţiie de acea religie a suferinfii pe care o 
întilnim la romancierii ruşi. dan a scris, subt pseudonimul Şărcă- 
leanu, mai multe încercări crilice, unele în „Evenimentul literar”, ð- 
cum douăzeci și opi de ani, allele în revista noastră. Cileva din ele 
mu fost reunite în aces volum, care cuprinde afară, de pagial despre 
Coşbuc și despre Pallisso!, două studii lungi asupra lul Constantin Go- 
e şi a lui Goga şi lrei consacrale lui Ibsen, Tolstoi ai Oscar 

ilde. 

Cetitor pasional şi cunoscălor a mai mullor literaturi sirăine, 

cum e cea engleză ai rusă, d. Slere posedă un gust lilerar dezvoltat 
şi farmecul estetic al unei opere nu-l poale lăsa însensibil. Siudiul 
asupra lul Tolstoi şi paginile în care analizează tehnica lui literară. 
ne-o dovedesc in deajuns. Dar peniru d-sa, arta nu poale fi consi- 
derală ca un simplu joc al imaginaţiei şi al simțurilor, cum fac acei 
esleji pe care substratul sullelese şi elic ol unei opere nu-i intere- 
sează. Fără a merge până la iezism, d. Stere e din acei care văd in 
artă un puternic mijloc de suggestie, care poale fi întrebuințat peniru 
bine sau peniru rău, din acei care cred că un scriitor indeplineşie 
chiar fără vola lui un rol social, că el are o sarcină, „une charge 
d'âmes”. Deaceia, în opera unul romancier, a unul dramalurg, sau a 
unui poel, celace pe d Stere îl interesează în primul rind e omul, 
și acesi om nu aiil din punct de vedere psihologic ca pe d. Ibrâi- 
tonu, în pătrunzătoarele și sublilele lui analize, cit din punct de ve- 
dere lilozolie, acel al concepliei asupra vieții pe care o are scrillo- 
rul şi a crezului său social. Senzul prolund, semnificajia elică şi so- 
cială a unei opere, lată ceiace d. Stere încearcă şi reuşeşie să re- 
dea în aceste studii, în care apare ca un ginditor și ca un om de 
luptă care înțelege şi apreciază aproape in toldeauna lucrurile in ra- 
pori cu idealul său. 


Edit. „Viaja Rominească“, 1921, lasi, 


290 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Najionalisiul și democralul militant, luptătorul social şi polilic e 
cu deosebire vizibil, în studiul plin de un lineresc şi întlăcărat entu- 
ziasm asupra lui Goga, studiu al cărul ton patetic, cind ne gindim la 
aclivilatea ullerioară a poelului, ne poale surprinde azi, Socolind însă 
împrejurările în care acesie pagini au fost scrise, (la 1906, în Chişi- 
nău, in provincia asuprită de jugul sirëin, în frigurile revoluției ce 
permileau speranla), nota lor -senlimenială își găseşte ușor explicaţia. 

In studiile asupra lul Ibsen şi a lui Tolsloi, din care cel din 
urmă er face onoare oricării literaluri europene, apare mai ales gin: 
dilorul. D. Siere admiră pe Ibsen, dar are rezerve în ceiace priveşte 
individualismul său : „Dacă în numele îndividualității şi a demnității 
omeneşti, e legitimă crilica cen mal vehementă a temeililor socletă- 
ţii”, îndiridualiialea emancipală de jugul prejudecăjilor şi el minciu» 
ullor convenționale, irebue să-și supună acțlunea unor norme con- 
stieni accepiale, în virlulea solidarității omeneşti superioare. Altfel 
nu petem ajunge decit la un groaznic anarhism, la pelrea societății 
si la ruina îndividualilății în acelaşi timp.” Şid, Stere nu își ascunde 
simpaiia sa peniru Björnson, poelul țărănist și democrat, care e de- 
sigur mal pujian genial, dar are un suflet mai echilibrat şi o concep- 
iie mai sănăloasă a vieţii. 

Opera lui Tolsioi e analizată în eg superior şi rostul adinc al 
propagandei acestui înfricoşălor prooroc biblic, degaja! cu o rară pä- 
trundere. Nu mă pol opri de a nu face această lungă, dar etil de ca: 
racierisiică şi semnilicallvă citajie: „Nimeni nu aude chemările lui 

atelice la „vieja aşezală pe pămini*, nu-şi însuşeşie „regula de ne» 
impoirivire”, nu-l urmează pe calea ispăşirii pria abslinenţă, nu pril- 
meșie formula lu! de reformă agrară, nici celelalte îndrumări variate 
spre rezolrirea crizei actuale. Dar groaznicele-i asălluri împotriva 
tuluror „autorităților, obiceiurilor, lradijillor, legilor“, loulă crilica-i 
desiruciivă serreşie numai operei rerolulionare și glasul său prolelic 
pătrunde în sfere, face să se culremure în musirarea de cuget ini- 
mele, inaccesibile propagandei revoluționare obişnuite şi... impune 
revolulia, ca o cerință, ca un imperallv categoric al rajiunii şi al 
conșiilajei morale... Așa dar, cu loetă lupia-i nepregeltală de lungi 
decenii, impotriva revolujlei, Tolstoi, desigur, contribue și el, şi în 
măsură uriașă, la îngrămădirea acelor forje desirucilve, a cărora er: 
plozie amenință să dârime în curind vechiul editiciu al Sfintei Rusii, pra 
voslavnlice, țariste şi feodale. Dar, toi aşa desigur, zbuciumata lui 
căuiare a cărărilor nouă nu găseşie răsunel, şi din tot sistemul său 
creştin și rural, nici o pieiricică nu e meniiă să servească la reclă- 
direa din dărâmături a Rusiei de mine..." . 

Studiul final, asupra lul Oscar Wilde, e scris c'o deosebilă câl- 
dură, Celindu-l, simţi că subiectul a pasional pe autor şi figura sedu- 
căloare a acestui Pelroniu conlemporan, caraler al artei pure şi ge 
postol al irindăviel elegante, din care încercările grozave ale vielii 
reușesc să facă un ali om, e redelă în lrăsăluri viguroase. Opera 
poelulul engiez e apreciată co senină obleciivitale. „Cel ce a Înce- 
put așa cum è incepu! Oscar Wilde, și a slirşii cum a sfirșii el, de- 

„sigur nu se află în condiții prielnice peniru a ne da o concepiie să- 
nâtoasă şi juslă asupra viel şi asupra manitesiării el în arlă şi chiar 
cind è prins în chingile de fier ale durerii şi ale Injosirii, e firesc 
să auzim lè ei note ialşe..... 

Dar strigătul lul de amară călnajă, în „De Profundis" şi proles- 
inl lui singeros în „The Ballad of Reading Gaol", — îl dau dreptul la 
recunoșiiaja noastră şi numele lui va răminea în galeria marilor poeți, 
şi marilor victime ale viet, 7 
„Serise cu Îngrijire şi înir'un stil care vibrează ades de emolie cons 
centrală, pline de idel care deschid celilorului o largă perspectivă, 
străbătule de un înalt suflu elic, excursiile literare ale d-lui Siere 
sinl menite a area asupra linerelului nosiru intelectual și asupra ce- 
lor „ce nu pol trăi fără zbucium și veșnica căuiare a lui Lessing” o 
binelăcătoare şi tonică influenţă, 

. OCTAV BOTEZ 


, 
i A i 
FIn ADE ) TTT, {f Zë, Zi: e N ag 


e Sh, RECENZII 
ră „e Aid eta RE 


D. D. Patraşcanu, Domnu' Noe, Edil. Steinberg, 1921, Bucu- 
zeşii, Prețul 14 lel. 

e Sublitiul bhcesiei cărți este: „Scene din vremea ocupajiei“. Aan 
dar este vorba de un nou document literar asupra vastulul cataclism 
omenesc, în cere s'au sculundai vre-o zece milioane din specia noas- 
iră şi care ne-a labil de aproape şi pe noi Rominii. Mullă vreme de 
aci inainte, documentele asupra acestui eveniment vor clădi leancuri 
şi biblioteci și cugeiul omenesc înllorai nu se va linişii pănă cind nu 
va ajunge să înțeleagă de ce nenorocirea aceasta a trebuit să fle... 
Istoricii, sociologii, economiștii și alj! cercetători ai rostului şi ai fe- 
nomenelor viejii omeneşti se vor Irudi o sulă sau două sule de ani, 
de aci înainte. ca să ne iimurească peniruce biala omenire a irebuit 
să verse pulineiul cu tapie, tocmai cind îi umpluse mai bine... 

ŞI, înlro zi depărtată, sirănepolii noştri vor desluşi, subt larga 
şi înstagerala scenă a măcelului din anii 1914 1919. 1919, 1920... în- 
tocmai ca sub! scena unui tealru de păpuși, sforăria laială care ne-a 
făcul să dânțulm în bălțile de singe ṣa precum am dânjuii. Sirăne- 
potii noştri, străbătind cimpiile încă insemnate cu cicatricele fostelor 
tranşee, se tor gindi la noi, miloşi şi compătimilori : „Sărmanii |! el 
nu-şi dădenu sama că au muri! pentru cu lotul altceva dech credeau 
ei că mor! Ce credeau el că fac şi ce-n epit!" 

Bănuia, putea să prevadă Alexandru Macedon ce va esi din cu- 
ceririle Iui? Înirezărea măcar Aristoiel ce urmări era să aibă revăr- 
sarea elinismului asupra popoarelor Asiei ? Cine știe ce forme nouă 
de vială socială, cine alle ce alcăluiri neașieptale vor creşte şi vor 
prospera înir'o zi, pe mormiulele celor ce-au muril eroi, lupiindu-se 
să Izbindească aliceva decii ce era dat să lasă. ` 

O, noi, conlimporani, de-apururi miopi şi pălimaşi, continuăm să 
fremătăm de simiirile şi de convingerile cu care ne-a apucat cata- 
ciismul. Nu pulem să credem oṣu ușor că loji laolaltă am lost deo- 
potrivă de piciliţi şi că în rolurile noastre felurite și uneori prolivulice 
mam făcul decit să ne zbuciumâm la capălui storii, legale de pi- 

lecărula dialre noi. ; ? 
RK aoin înțelepciunea aceasta incepe să ne coprindă toldeauna 
adouozi după evenimenl, adică după ce am alergat, am im par am 
blestemat şi-am anatemalizal. Trebue să adăogăm insă că şi şi wu 
prea mult, intrucit bănulela telutei şi unlversalei păcăleli e un, el de 
vază ulira violetă, pe care prea puțini ochi intelectuali pol so per- 

'o relie. 

ceapă i ua toh spectatorii vieţii omeneşti şi dinire toți culegălorii de 
documente asupra ei, cel mai norocoși şi mai cistigali sint cei din 
neamul lul Juvenal, Moliere, Caragiale ẹ © a» adică SESCH Saes 
scol ris din plinsul nostru și comada a mg noasire. D. D. 

nu face parie din această fericilă familie. ` d 
Parapan rari scriitorii dārulji cu această prețioasă insuzire a mm 
care ne cenzurează și deșieuplă în noi bunul simi. În vratul ee 
rilor de prelutindeni vei găsi belşug de scriitori posomorili, e > S 
gindurați... vei găsi numai ciliva care să ştie să scoală din ien i 

i din nisipul vieții omeneşti acea licură de aur menită să ne inves 

cască şi prin ris să ne impace cu soarta şi cu oamenii, PEME 
: Ua seriltor din această categorie exceplională are drep - ras 
deauna. Scriitorii care discută sau pledează sau se jelesc ș ner 
lumea cu vaelele lor, pol să albă sau nu dreplale... Cine are pu 
rară să ne facă să ridem nu se înșală niciodată, E ale 

Ami redeschide aminlirii noastre carten irislă e 
lor din urmă ani, prin care am recul, dar nu spre mel mallă îniristaree 
ci spre mingierea şi despăgubirea noasiră. 


292 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ulorul ni se arată pe ici pe colea cu zana ruptă. 
Dar been Taviaoväjessoă] Humoru! lui de-ar fi fost puter- 
nic ca armura lui Achile, şi lot ar fi plesnit citeodală, in luptă cu ce 
ni-a fost dat să vedem şi să trăim, pe vremea resiriştelor naționale. 
Toluşi, senlimenlele cetățeanului chinul! de durerile [ării lui și 
exprimate nud, ca la d-ta şi ca la mine, ne întimpină numai în „Pro- 
log". Incolo, Palraşcanu ajunge iar stăpia pe mijloacele lui şi pe dae. 
ul lui firesc. Domnu’ Nae, Popa Trăsnea, Five-o'clock, Ce ui 
Go u Tasică,.. ne desfătează aslăzi cu alit mai mult cu „cît odinioară 
î irejurările descrise și oamenii pildulți în ele ni-au sirins inima sau 
GE amării mai mult. Gambetta travestit, Jalnica tragodie a Căpita- 
satui Pontbriant sint niște inte admirabil înfipie în lumina ironiei lui 
Patraşcanu şi izbile fără greș - ca la tir cu fiecare frază, cu fiecare 
glonj, din prodigloasa cartuşieră a prietinului meu. i 
' Palraşcanu „si-a ales parlea cea bună care nu se va lua dela 
l...“ Darul lul fericit ne împacă și ne ajută să ridicăm mai sus gin- 
durile nossire. Este de-o mie de ori mai bine să rizi şi să faci şi pe 
alții să riză, în faja vieții covirşiloare, în faja oamenilor incorigibili şi 
în fața evenimentelor uriaşe pe care nici nu le-am chemai, nici nu 
pulem să le explicăm,.. eng de ori mai bine, decit să plingem 
e alții să pling 
om BAC Ae Bel și Schițe, de Timotelu Mucenicul şi de Can- 
didat fără noroc, Palrașcanu așează astăzi pe simpaticul Domnu 
Nae, personaj de aci inainle cu notorietate durabilă, ca unul care a 
dus pe umeri povara ocupației străine, a ținut aprinsă, în lalnă, me 
dela încrederii nallonale şi D prooroci; cu ulmiloare siguranjă, c 
e va scoale iarăşi de-asupra. 
deeg în umeri documenielor romineşii asupra dramei noasire din anii 
1914 — 1919... documentele ca Domnu’ Nae vor H cele mai interesante. 
Nu me vor obosi niciodată, Pentrucă adevărul, logica, elocința.... și 
sănălalea lrăesc, toate, în risul a toate ertâlor. 


G. GALACTION 


+ e D 
1 Adam, Le lion d'Arras, Flammarion Editeur. Paslunea.lu 
Paul en Gesten SC ied fi islorice adaugă ciclului „Le lemps ei 
la vie”, în uliimul roman apărul, un episod din lrămintările ear uda 
găloare revoluției phare rong éi: ett age pari rn 
atru soarta principilor de liber ` j 
padie déch pe deet să Lage adouazi după Valmy: „o lume 
Zerf, o alla nouă se naște”. 
ag Sedan oraşului Arras, unde se născuseră Maximilian Sen 
pierre, Fouché şi Carnot, el analizează slarea de spirit e Ke 
claselor sociale, ale acestul colj de provincie, frămintate x ër i 
sociale şi politice şi de noile descoperiri şiiințilice. Serier i BE 
Rousseau, Montesquieu şi alții, memoriile ştiinţifice ale lui ois i 
Carnot, Franklin, erau continuu subiect de discujle ae ri Kea: S 
Războiul de liberare al Americei, unde Franja luase gs e di A 
marchizul de La Fayette şi unul din eroii povestirii Jusic-Emile e - 
court, precum suflarea de libertaie, egalitate şi dreptate ce venea de 
este ocean, prin povestirile celor întorși, înflăcărau poporul de Jos. 
coriile nouă in forlificajle şi Eer wad. ocupen pe olijeri, între care i 
al revolulie s : 
d ua rimă porii bine nasa celiie cu avidilale, arlicolele bt 
învățate pe de rost şi recilale eltors, pasionalii leoreticiani ai în- 
dreplării sociale, incoruplibilul Robespierre, violentul Danton, Rolan 
Maral, Fouché, erau idolalrizaji. — Revoluţia se anunța totuşi d 


RECENZII 293 
—. —————[ BEE 


de pașnică, dar lrecerea celor 20000 de nobili în străinătate peniru a 
aduce armate străine, trădările şi primele eșecuri, exasperară poporul. 


d lui cu însăși patria, şi 
furtuna de patriotism arzălor dezlănțui furia Îniregei o pri 4 


„llers ia!” şi mare parle din armată, care nu 
avea de pariea ei şilința, care-i dădu pen- 
Iru înlăia oară Putința de a recunoaşie dela distanță poziţiile si in- 
tenjiile dusmanului, cu ajutorul balonului. Marea bătălie dela Valmy, 
a fost ciştigală grație balonului captiv ridica! de Juste Emile lcricour! 
deasupra cimpului de bălae, puriind emblema leului dela Arras, marca 
orașului şi a provinciei Artois. 
hu are un subieci propriu zis epic. E mai mult fil- 
mul aămintărilor premergătoare revoluției şi a stării de spiril înaintea 
T lou într'un reuși} colorit istoric al unei mulțimi în- 
ăcăraie, naive și uşor încrezătoare, purtală dela o holărire la alta, 
dela simpatie la ură, dela idolatrizare la moarte, după cum | se suge- 
rează de aljii, dar împinsă înainte de o credință fanatică în dreplalea 


ce-o are, 
O. ALEXIU 


Joseph Rivière, Gérard de Lacaze-Duthiers, biographie cri- 
liqut, edit, Siavrinos, Le Caire, 1929. 
i se revelează prodigioasa aclivilale a unui scriilor care, de 
25 de ani, își clădeşie opera lui crilică şi esletică după principii per. 
sonale și care e lotodată unul din precursorii „vieţii estelice” a ome- 
nirii viitoare, 

Numai liilurile citorva cărți ale lui Lacaze-Dulhiers ne-ar indica 
Prhneupăriie lui de luminălor și crealor al frumusejii în arjă şi în 
viață : 

„Idealul omenesc a! artei”, încercare de estetică libertară; „Dese 
coperirea- Vieţii“ considerată ca cea mai frumoasă carte ce s'a scris 
dela.Ruskin încoace, despre lilozolia artei. Ideia cenirală este: „Arta 
e descoperirea vieţii”, Aceasta poate fi un răspuns tinerimii neliniş- 
tite, ce-și caută o nouă credință : — idealul estelic, generator al o- 
perei de ariä, care nu e nici copia, nici deformația viejii, cl lranspo- 
zilia el prin sinleză: omul „descoperă“ viaja recreind-o prin opera 
de arlă. Estetica este „şilința vieţii”... lar critica esie „sentimentul 
artei” — arla care judecă arla, Criiica să fie crealoare, să „desco- 
pere eslelica vieții”, 

In aită lucrare, „Unitatea Artei”, Lacaze-Dulhiers pune definitiv 
problema artei în viaţă, sludiind tehnica artelor, şcolile artisiice, etc. 

Fondul ariei e iubirea. „Aria şi lubirea se confundă, — iar ert, 
lica e viaja înțeleasă şi simțită“. Frumuseţea e în sinteza vie dintre 
logica gîndirii și emoțiunea inimii. Arta e adevărata rugăclune a o- 
mului modern: ea nu poale fi utilitară, ci utilă. 

In „Cultul /dealului sau Artistocrajia”, autorul pune arta în ra- 
ES cu socielalea. Peniru el democrația nu-i nici mai bună nici mai 

umoasă deci! aristocrația. EI desparie societatea in două labere ce 
se luplă inire ele fără milă: 1” Artisfocrajia, alcătuită din indivizi l- 
beri, sinceri, deslegaji de tradiții și c:re n'au all scop decil să se 
înfrumuseleze în contact direc! cu viaja, reacționind în conira me- 
diului prin „ i de artă“, tl alcătuesc pirate bu pe gindirii, „parti. 
dul frumuseții”, opus 2° Mediocraţiei care cuprinde pe toji arivişiii, 
poeado-artipti, Pseudo-anarhiştii, falși gindilori, polilicianii, mora- 

ştii, soclologii — toate „bruiele* fixate intr'un mediu, Parazilare și 


M - 


2 94 VIAȚA ROMINEASCĂ ____——— 


la autorul mai 
idul urățenlei”,.. împotriva căru ind 
mner Acele, E (950 pg.) care eg tegen copras Îi- 
E ole în care int cerceleie şcolile Sa del brutei care are 
sediu tisiice, În alte cărți el constată imum el opune idealul 
ari do e omorurile ; împotriva barbariei Opganitate ui de afaceri ne 
Sief O vieţii, și profelizează ZEN că „Patrio 3 
iu universal“, 
geg — N m dir e dr aria pură e de Séch ege d ad 
de ejiuae a vieții, îşi are rădăcinile în uman e fosă niel-aa 
fiind o Bern? ci a-socială, a-morală, a-polilică ; ea za ai "zf res 
been ici cu poporul, nici cu altă clasă a srp eer arlisiic“ e 
divi elisi, bazată pe egoismul E neagă Kier Aen e fr ëmgoe. de 
fidet. Ra og ir la. toate curęnlele şi sgomolele na- 
tarii și ale tee „socialism esteiic” Lacaze-Dulhiera a revenii z 
SE experiențe Je artistul ce-şi păstrează au terra ceilalți. 
nai We numai creind EES e? gi BE vietii sale 
"Artistocralul e un supra-ariist ca artisiul recrează viaja ` 
Emoliunea, prin cere din exis- 
în acord cu gindirea sê (Gr ce purilică viala, ce foce și din 
za sri S ue en artă. După cum oapreomal, i Leana 
enn Geet in „voința de putere” — supre-artistai A roanga fre: 
EE oninia de forță eege kg A reegt dealul 2 
2 ý o moral, e t 
SÉ MA meren sjans crea rm dizan eav 
Lacaze-Duthiere face din esteiică AT EE sliine, peairucă ea 
3 a inlocueşie toa i” 
të concretă, vie" ce | devine unica regulă a vielil, Gs 
condiționează, dirijeaza p Rivière, Încearcă să GER Lenze o Pudi ai 
erste viitoare locul pe care-l mer , Gourmont, A. Sua- 
al artislocr! se opiniuni, între care ale lui R. de ei "aecbosit com- 
său Ro Rolland care impărlășesc credinjele aces 
rez, R. | 
erei á vre-o 15 opere, la care aulorul fucrează de 20 ani, vor 
complecie mărelui edificiu al „Artei şi ai Vieţii”. 


EUOEN RELOIS 


ste 


919, 
Max Deri, Naturalismus, Idealismus, Expresionismus, 1 


$ d, n'ar 

Vering inan a Iui Mach autoret admite că ponpa, ir cor 

teorii ialşe, devărului, rămine 

„exista leorii adevărate și in punctul de vedere al a E ne 

nepalinduos face sar a de energio mal SE acea leorie care 

e cra linde că se ru- 

oferă, zice Deri. ȘI anume VG ate fapieie la care pre | mică 
cuprinde leg, A7, eent Ggs cea ma 

po d 


de 
trazicere. islemologică, Max Deri răspun 

ea “Dieciad dela nech enge vck? de asemănare dee ona 
că în problema aprop şi opera de artă plasiică, solul ja e wie? dao, 
ce serveste de m asidera producțiunea artistică subt p aliată. 


erg de prezentare : naturalismul, permulația natur 
S à 


geg ge ng aceste patru cëiegor ? 


e 


A 7 IE EN 


RECENZI 295 
Poe L DEE 


Naturalismul caulă să reproducă oble 

SI în inla rapradecerii arlislice aš sr producă în privitor cit mal exaci 
care oroca modelul nalural, 

este labloul „Politielanii de sat“, unde L reda Plu de naturalism 

măngre un'grup de cinci jărani 

ziar polliic, 

Permulajia naturalisiă desface obiectele în fra 
mente dela diferite oblecle 
care în unilalea ei nu reprezintă 
De pildă un centaur cu ci 


ldealismul lasă la o parte din model toale p 


Aplicind leorla economică 
„Orenznulzeniheorie“ la judecala de valoare esiciică, anume că un 
plăcere cu cil capilalul nostru 
duse de obleci este mai mic în 
apropia! aparține expresionis- 
nostru restrins de sentimenle 


de Impresii de acelaşi fel cu cele pro 
momentul receplări!, zice că viitorul 
mulul, El ne poate îmbogăți capitalul 
expresioniste, pe cînd de senlimenle idealiste, care au dominat mai 
mult de irel secole în Germania pănă la Jumălalea secolului al XIX, 
şi de cele naiuralisie care au dominat dela jumăletea sec. al XlX-lea, 
pubilcul este astăzi în conâijii de săturare. Despre permuliajia nata- 
ralistă uilă să ne mai prolelizeze. 

Ideile lui Max Deri provoacă o serie de rellexiuni asupra buzei 
sale eplslemologice, asupra diviziunii cradruple și asupra viitorului 
artel. Să vedem pe rind, 

: acă este să nu ne jucăm de-a cuviniele, criteriul comoditāții 
al lui Deri trece intr'o dificilă alternativă. Ori criteriul este înir'a- 
devăr comod, economic, şi atunci aplicarea lui, după cum oricine poale 
să observe din propria-i experienţă, duce la rezullate, în genere, su» 
periiciale ; ori căulăm să-i dăm profunzime criteriului economic, ai 
atuncea punind problema în loală compiexilatea ei, criteriul nu mal 

cate fi numit în mod normal comod, ba dimpolrivă: e foarte incomod. 

e pildă e comod să gindim că soarele se învirie în jurul păminiului, 
dar ca să aprofundăm realitatea şi să înlelegem că păminlul se în: 
virje in jurul soarelui, se cere o sfarțare intelectuală mai Guilin co- 
modă decit cea dinlăiu, 

In conira diviziuni! cvadruple a lui Deri, voiu căuta să consiruesc 
o alle, întrucii mi se pare defeciuoasă, prea comodă. Mai inlăiu e de 

observa! că diviziunii lui Deriii lipseşte o întreagă categorie. Deja 

la impresionişii se făcuse încercarea de a se reda în ariā plastică, 
sunetele. 

Futuriştii au redai sunete și mirosuri în culoare și în forme. Pic- 

| rus Kandinski reda prin undoeri colorate sonate şi simfonii. 

fel de producție artistică trecut cu vederea de eslelicismul ger- 

man, să-l numim lranspozilionlsm sau încă producliuae artistică prin 

sineslezie, i categoria idealismului pe care Deri o cila deosebil, 

aparține expresionismului. Aşa ldolino nu e decil o sculplură expre- 

sionistă unde „Se accentuiază formele generale ele unul corp de tînăr. 

Pe de altă parie, permulația naluralistă şi expresionismul aint două 


296 3 VIAŢA ROMINEASCĂ 


EE EEN, —— GE 


iistului de a se îndepăria de natură, dea idealiza, deci 
merite ploile In ce scene lermenul de permulație saira- 
dislă, e mai bine să se spună pur și simpla permutație, fiindcă supon 
in celelalte însuşiri ale ei, deci! locul formelor, să se apropie sau pr 
fie Toarie depăriată de natură. Dacă sar ect, 
departe, zicindu-se că şi poraa A a a? vederea. (Gi e revine 
de a avea mai multe categor stincte. 
ră ae aro bem ta il ce privește raportul de apropiere, și „det ea- 
dintre nalura de model și opera de ar astică, Kë 
: ismul si idealismul; iar idealismul poale e 
ere eege de permulație şi de transpozille său 
sineslezic. s werft 
în diferilele ei direcții, îl pulem discula, 
alcea ere gin — în cadrul ideilor lui Deri chiar, sau in- 
ww pă pna expresionismului, după înjelesui ce-i dă el, 
viitorul. Argumentul este: CH alita soclelatea prețueșie mai muli o 
direcție de artă, cu cit socielatea SE aa pa mres Mica 
e care i le procură acea direciie. Ţinindu-mă în relee „In 
două obiecții la afirmația lui. Intr'o parte Deri zice 
Dor olonia e întilneşte de-alungul istoriei artei, de plidă = saca 
elenislică, în renașterea germană de pela 1500, în barocul că u oer 
al lui Haendel, ai lui Dacă. mori gie gege goen 
țismul lul Delacroix sau Keis, De u e Se AN 
sionismul e vechiu, nu e ustul publicului lot s. A ege 099 Se 
celelalie direcții ? Inir'o eltă parte a lucrării, dori. om - 
gă just că une 
leşie crileriul economic al valorii estelice, n jangi ge Pap € 
ori operele de artă nu sînt înțelese și apreciate P si gina 
[leteste în aceiași direcție cu opera. He un A 
es zeng Trpresioniste cer cunoșşlinji speciale şi o miri a 
þertate de judecală de gusl, adică sesira rare ne 
ceiace e greu şi deci, cum 0 va pulea a soc Se, pă zi 
Deri, e săracă de expresionism oale a 
ee pal concilia $ fapt gaia Jesi Deeg lui Deri este con 
icăloare, în ce priveşte riiloru Ă 
pE KE D cadrul Piai eri, se poale spune că viitorul 
depinde mai mult de genlile ai talentele artistice, a căror asig va 
fi rezultată dintr'o imprevizibilă concurență și asociație de wel per- 
sonale şi exlerne sociale şi nesociale. Ele vor da impalziun N ZS 
produce imitatori şi public favorabil — un RH? mal slab de oz pe 
în masa socială pasibilă de toate direcjiile artistice. In ce pe vesie 
expresionismul, in senzul nostru larg, atita pulem spant. Ci ai A 
dintre curentele însemnale ale viitorului va fi el, prin pos t 
de realizare nouă, deja întrevăzule și nerealizale Încă 


O, SAVUL 


. 
- -> 
* 


Edmond Laskine, Le e aa EEN les peuples, Biblio- 

è Philosophie scientifique, Paris, 1920. 
De d ege de ghicit ai ideia conducătoare a acesiei cărți 
i conținulul ei, Cilera cuvinte puse în frunte ne lămuresc şi mai 


ine: „cile popoare, atilea soclalisme; şi socialismul nu se poate Irans- 


la altul, fără a-şi schimba sufletul”. 
CR E E gege socialismul francez, belgian, irlandez și 
anglo-saxon, autorul făgăduindu-ne pe curind un altul: Marxism şi 


fi 


— 


RT A ke KI 


eg 


RECENZII 2907 


Ee in care va analiza socialismul în celelalte (Gr mai prin- 
e. 

Punind problema, Laskin, înlăturind rasele, afirmă exisiența u- 
nui lip najional, care, dacă se schimbă subt diferite influenle, se 
schimbă după propria sa nalură. Un popor nu primește din alară de- 
ei ceiace-i convine, tolul capălă pecetia propriei sale personalilăți. 

Soclalismul nu trebue coniundal cu mișcarea muncilorească. Sin! 
două lucruri dislincie. O detinijle precisă şi obieclivă a socialismului 
e greu de dat. Fiecare aulor își delinește socialismul său ori e unila- 
teral, căci socialismul nu-i o doctrină fixă, neschimbăloare: „el are 
un înțeles diferi) după lëri si şcoli”. 

in socialism trebue să injelegem, deci, orice năzulință spre Iim- 
bunătățiten socielății, un ansamblu de idei şi senlimente umanilarisle, 
nu un singur sisiem rigid economico-polilic, bun peniru loale țările și 
în orice limp. 

Pentru Francezi, autorul crede că socialismul e prelungirea fi- 
rească a ideii republicane şi democralice, alirmală de Revoluţia din 
789. Dar, după părerea lui, nu-i nevoe numaldecii ca socialismul să 
lie democralic. Dovadă : socialismul lui Platon si Stalul socialisi crea! 
de jesulți în Paraguay. Dupăce arată ce legătură-l inire socialism și 
stiință, Laskin analizează socialismul în Franța: „du marxisme nous 
n'avons rien a dire ici: il apparileni å l'Allemagne, Îl ne s'explique 
bien qu'en elle et par elle“. Prin urmare, marxismul nu-i decit un 
strai subțire de colb, care lrebue scuturat de pe soclalismul francez. 
Acesia se poale lăuda cu un Babeul, Fourier, Saini-Simon, Proudhon, 
Blanqui, Jaurès, elc. La toți aceștia se vede acelaşi idealism demo- 
cratic, rajionalist şi laic, cu care se mindreșie gindirea franceză. So- 
cialismul froncez nu poate [i opus „democrallei burgheze“, fiindcă el 
e însăşi această democrajie. Reformismul şi patriotismul sin! carac- 
lerislicile socialismului francez. Sindicalismul revoluționar se explică 
prin firea şi tradițiile poporului francez. 

Intre socialism şi catolicism ar fi o strinsă legătură: cel dintăiu 
e fruclul unei lungi tradiții catolice... 

Dacă lrecem la socialismul belgian, constatăm că e original, nu-i 
copia nici unul soiu de socialism străin. În Belgia, marxismul n'a 
prins. Cele două najluni componente alcăluesc un lol armonic. care 
sa lăsat mai degrabă influențat de doclrina lui Proudhon, fiindcă a- 
ceasta se polrivea cu Iren poporului belgian. ` Caracterislica socie- 
lismulul belgian e cooperația. Cooperalive, societăţi de ajutor mutual, 
universităţi populare, diferite societăți de muzică, spori etc. sint fruc- 
tele soctalismului belgian, care în esenlă deşi-şi zice maraisi, e re- 
formis!, anti-etatist și descentralizalor. Socialismul municipal e foarte 
agreiat. ŞI nici socialismul englez nu vrea să audă de marxism. Pe 
englez nu-l interesează metlalizica socială, ci tehnica economică. După 
Laskin, nlcăeri în Anglia nu găsim socialismul subt forma unei doc- 
trini precise al mărginite; el e prelulindeni subt formă de tendințe și 
de aspirație, in toate partidele şi în toate clasele. Cooperaţia e una 
din preocupările principale ale socialismului englez. Între el și creş- 
tinism e mare alinitale. 

Partidul muncii - Labour Party - nu-l propriu zis un partid socia- 
Hei, are o organizație originală, specific englezească. Sindicatele — 
'Yrade-Unlunile— sinl pulernice asociații de muncitori, care vor imbu- 
nătățirea iraiului şi lranslormarea evoluiivă a socleiălii. După ce ex- 

lică toi mecanismul social al Angliei, Laskin trece la socialismul ir- 
KE care-i mal vloiu, mai aprins, și se bazează pe un aprig nalio- 
nalism. 

Socialismul din Sialele Unite şi din Australia și Noua Zelandā 
(colonii englezeşti) prezintă puncte de asemănare cu socialismul din 


298 ji VIAŢA ROMINEASCĂ 


palria-mumă, fiind loluși însemnale dilerenje, dalorite mediului, felului 
nou de irain și evoluției deosebile. 

Nicăeri însă în țările anglo-saxone, marrismaul nu prinde decil la 
Jocultorii de origine germană. 

Şi cu acestea işi închee Laskin volumul: lucruri Interesante, ob- 
sera! originale prin unele locuri, operă sănăloasă, în orice caz, 
scrisă înlr'un sii! plăcut, 

Citeva lacune şi siingăcii, ameslecale cu o ignorare voll a unor 
realități, sin defecile despre care sar putea vorbi pe larg. 


AL. R. MOROIANU 


G. Nofri şi F. Pozzani, Rusio aşa cum esfe, cu o prelaj 
de Filippo Turati (1921, Firenze, Bemporad, 6 lire, pg. 1X/157). 


„Ritin boiptvică tu òste mocinlintă ` ba chiar 
este țara cea mal departe de Sociallam” (pg. 152) 

Aulorii, - membri ai Portidulu! socialist Italian și foşti d-legaj! 
al “cestula în Misiunea Socialistă Tialiană din Rusia, — publică in 
scrierea de față rezullalul anchetei făculă de curind la Moscova, pe 
care-| ilusirează cu un bogal materia! inlormalir în mare parle inedit. 

Cartea aceasla ere oi! sorții de-a se multiplica în zecimi de e- 
dijiuni * şi chiar de-a colinda lumea în traduceri cil! mal numeroase. 
Preconizăm aces! succes de oarece interesul pe care-l trezeşte ce- 
lirea ci lrece granițele lialiei, prezinlind în mod obiectiv multiplele 
aspecte ale vielli sorielisie, dupăce nulorii au lrăll-o efectiv cilăra 
vreme; pe lingă aceasia ea apare ca Manifestul politic al socialiștilor” 
turalieni-italieni, despărți! de Comunişii în ultimul Congres dela Li- 
vorno (din acesi punc! de vedere are o deosebiiă semnilicație prelala 
lui Turati care se arală în total solidar cu cei doi autori în ce pri- 
veşie crilica acerbă adresală leninlemulul rus). 

Acolo unde insă ni se pare ch stä marele interes al scrierii, este 
în faptul că ca e poale prima crilică senină, serioasă, documeniaiă 
cu probe furnizate de reallialea imedinală,—și neprejudicială de pre- 
judecăjile spiritului de partid; esie prima critică adresată de călră 
socialişiii marxisti, Bolşeviamului Rus. 

Animali de o convingere fermă, bazată pe-o sincerilale ce dă 
savoare elică paginilor lor, —conulorii relatează in mod clar, precis ai 
documental, care este organizația teoretică a Sovielelor, ca apo! så 
confrunte eficacitatea ei proctică, culegind probe și aspecte din loate 
straturile soclelății şi vieții ruseşti in prezent (atit cti le-au 

facă acest lucru, ageniii guvernului Sovietic, care —dupăcum Spun 
autorii, — l-au cam siingherii să sadă prea adinc nemultumirea unanimă). 

Asile! că, dacă pănă acuma, crilicele aduse Bolșevismului Rus 
erau oarecum suspectaie ca pornind din tabăra partidelor adverse, — 
scrierea de față vine să înlăture aceaslă suspiciune, de oarece por- 
neşte din calda convingere şi din obleciiva menialilale a doi înain- 
taji marxişti italieni, care ne declară că aen publical-o cu scopul de-a 
serv! adevăralului socialism, prin distrugerea legendarei beniiludini 
ruse, care adesea dăunează interesele muncilorimil occidentale și ila- 
lene în special. 


* Înir'o lună a ajuns la a 60-a mle, e Il-a edijie italiană- 


Da! fiind însusi caracteru 'sġicl-obiectiv al căriii (mal muli o 
înşirare de documente, de cilat jexluale a conrersațianilot avule cu 
diverse personalități din guvern vietile, cu lucrălorii din uzine. cu 
taranii şi ca copiii de prin scoale, pxirase din presa guvernamentală 
şi din cea opoziționisiă, elei sg înțelege uşor că nu se poale da un 
rezumal propriu-zia. De acela preferăm a truduce din prefaja lui Tu- 
rati un Pusagiu în care expune succint coprinsul cărții, mai ales că 
tonul întrebuințal de seful socialisi, esie inlocmal lonul lui Nofri a 
Pozzanl : 

„Asifel că în această carte, redusă ca formal dar îndesală cu 
afilea fapte, delilează în paragrafe distincte, pe baza măriuriilor si- 
qure si mulliple, scoase în cea mòi mare parie din înseşi lextele o- 
ficiale cele mal orlodoxe şi inopugn: bie, analiza Constiluţiunii po- 
litice a noului Imperiu, alii de franc-democralică în principii şi atit 
de... viceversa În aplicallunl; darea pe fală a ceiace esie în reali- 
wie, toi în ciuda principiilor admirabile,—misteriosul Soojgt, devenit 
în ochii mulțimilor noesâlre, de-o sanciiiate religioasă milică ; realila- 
ien anțidemocralică a acelui ins'rumeni elecloral, aşa cum se exprimă 
1 efectiv; dicialura unul pariid minoritar sau mai bine zis a unei frac- 
iunt de partid şi în numele ei,—a unul res'rins mănunchiu de oameni, 

asupra unei mase de mai bine de o sulă milioane de celăjenl; violența 
si viclenia obişnuilă a Tribunalelor lără legi și a Polipet politice fā- 
țişă si ocultă ; siluila Mbesiale de întrunire, de tipar, de curini, care 
esie neguliunea vieții şi demnilălii omului cugelător; depresiunea spi- 
rituală ce urmează de aici în siralele populare şi în însăşi viaja casei 
și familiei; solujiunea oporlunisiică și mică-burgheză (sub! aspeclul 
unul classism intransigenti și a unul marxism exlrapur, lolul de pa- 
radă) a celei mai mari rrobleme din Rasio, cașidin Ilalia : problema 
pămînturilor : prăbuşirea economie! nalionale şi, - consecința insepa- 
rabilă,  condițiunea iremediabilă şi jalnică a lucrătorilor ; triumlul spe- 
cule! şi coruplie! în negusloria de loală zlua; descreșierea poleniia- 
Mati schimbului cu străimălalea; în fine, examenul sufletului najlo- 
malisi, care se află inăuniru aceleia care pretinde a D singura yi cea 
mai adevtrată dintre Inlernajlonaleie popoarelor : pentru a ajunge la 
` concluziunea la care-a dreplul vorbind, ajungea (şi a lost de-a- 
juns |) inluirefa oricărei eg, Krich nu deiot sirăină de determinismul e. 
conomic și Istoric: imposibilitatea şi încxistența miracolului* (NA 

Dovedirea cu lapte și precizări a acesiei inexisiențe, istà sco- 
pul ce-şi propun să alingă aulorii, De ce ? - „Peniruca să nu mal île 
ingădui! arlvişiilor şi aventurierilor care sau aninal de coada Parli- 
deier Socialiste,—(prevăzindu-l pe-aproape de putere) -— şi figurilor ne- 
cunoscule,—s? nu le mai fie deci îngăduit acestor domri de-a cultiva 
mereu in mase marea lluziune a mirajului rusesc, $i anume că : Ru- 
sia ar Îi astăzi jara fericirii, a plăcerii şi a egalilății sociale (Cu: 
vinte din Introducerea aulorilor pg 5). 

Mulțumindu-ne cu aceste crimpee fugitive, pentru luminarea şi 
mal vie a paginelor acestora de „critică socială*—le vom complecia 
cu ultimele cuvinte din Concluziunea care închee cartea, ele fiind cu 

mpresionanle : 

redare br per noastră de orlice preocupare polilică și de orice 
co erajiune oporlunisiică precum și sincera noasiră credință, bn 
docirina sociallstă-marxistă, pe care am văzul-o şi o vedem reatie 
du-se fncer-foce! odată cu progresul economic şi social al maselor 
munelloreşii care de mai bine de 50 ani marchează un pas mei acce- 
ierat spre forme superioare de civilizajie,— toate acestea ne iniâresa 
ia contingerea noastră și ne îngăduesc a afirma din noa, în modul ce 
mel energie că ceiace am văzul și studia! nol In Rusiu nu esie noua 
socielale socialistă”. (136). 


Li 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„După părerea noastră este o mare iluziune acela prăsilă în Ru- 
sia şi aiurea că Socialismul s'ar pulea realiza prin mijloace violenie, 
în mijlocul durerii şi spasmurilor unui popor şi că frumuseța Dreptă- 
lii şi Superiorității sale civilizatoare ar putea apare mini! omeneşti 
subt imperiul sg ser page şi loamei; căci Socialismul este o pro- 
blemă de umană fericire şi de înălțare morală, la care lrebue să se 
ajungă cu ajutorul educaliei poposrelor și al îmbunătățirii stării lor 
materiale şi spirituale“ (157), 

„Din această cauză, Kusia înloc de-a dicta legile sale şi de-a 
impune dogmele sale, ar trebui ea însăşi să inveje la Scoala expe- 
rienje! demult făcută de popoarele care-au precedal-o in cuceririle 
civilizatoare ale Socialismului" (pg. 157), 

OV. ROSSI 


e Metehnikofi, Lo Vie d'Elie Metchnikoff, Librairie Ha- 
chette, 1920, Paris. 

nir'un volum de 272 pagini, soția marelui biologist descrie viața 
Dec în irăsăturile ei principale, incepind cu cea mal lragedă co- 
p e. 

Vom reține aci numai punclele principale. Din punctul de vedere 
al originei sale imediate Metchnikoff era Rus. Toluşi între ascendenții 
săi mal îndepărtați găsim un Romin — Spătaru! Milescu, dotat cu însuşiri 
înteleciuale remarcabile, numele său fiind lega! după Pico! de istoria 
literaturi! moldovenesti, grecești, rusești şi chinezeși!. Bunicul ma- 
tern a lui Melchnikoii era deasemeni un om foarte culi și de o inie- 
ligenţă deosebită. Acesta era Evreu de origină. 

Metchnikoff a fosi un copii foarte impreslonabil, îi era frică să 
rămină singur înir'o cameră sara. Era loarie inbilor de muzică. 
Dragostea de șiiință se deşieplă în el foarte de timpuriu şi lu ob- 
servală şi culiivală de un GT al fratelul său mai mare. La 8 ani 
îl vedem pe Meichnikofi făcînd cursuri de boianică fraților săi şi al- 
tor copii cărora le impării banii ce-i căpăta, peniru a-i stimula să ur- 
meze cursul, 

La ii ani era să plătească cu viața această dragoste de şilință, 
er aproape să se jinece înir'un lac în care voia să pescuiască 

e, 


La 15 ani cunoscu ființele microscopice care făcură asupra lui 
© impresie profundă. 

Mai tirziu în fine dădu la lumină o GE serle de lucrări de 
zoologie şi embriologie, stabili raporturi de înrudire necunoscute pănă 
la el între anumite specii şi făcu cercelări de mare valoare asupra 
digestiunii intra-celulare. Aceste din urmă-l conduseră la descope- 
rirea fagocitozei care-l făcu cunoscut în lumea medicală. Se site că 
subt acest nume se înțelege dela lucrările biologistului de care vorbim, 
inglobarea şi digestiunea de călră celulele organismului a microbilor, 
resturilor celulare, eic. 

į Fenomenul inflamațiunii putu astfel să fie privit sub! o lumină 
nouă, 

Cercelări de mare valoare sint de asemeni acele referitoare la 
“mecanismul bătrinejel şi raporturilor ei cu Intecjiunile ip Inloxicajiu- 
nile în bună parle provenite din pulrelactiunile intestinale. 

şi am avul ocaziunea să o ominiesac în No. 5 (din acest 
an) al revistei că Meichnikoff era de părere că omul moare prea de 
timpuriu, că grație unel igiene și a unui lralament bine înțeles omul 
ar ajunge la o vrisiă a îndoită, cînd ar apare un instinel al mor- 
II și viaja s'ar stinge fără durere ai (rä părere de râu. Am văzul în 


ii bă e" 


EA 


| RECENZII 301 
„EI III arc ec A E RR GI NR II BE -m 


Oricum ar fi, Meichnikett are meriiul de a fi abordat în mod 
conştient studiul bătrineţii punindu-l, nu pe terenul „lilozoliei“, ci pe 


Misérable homme, fall pour la révolte sainte, 
Ramperas-tu toujours, par ce que lu rampas ? 
ul sail, si quelque jour on ne le verra pas 
Fier suprême, atteler les forces de l'abime 
Et, dérobant l'éclaire à l'Inconnu sublime, 
Lier ce char d'un autre à des chevaux A loi? 
Oni, peut êlre on verra l'homme devenir loi, 
Terrasser l'âlâmen! sous lui, saisir el terdre 
Cette anarchie au point d'en faire jaillir 
Le sainl ordre de paix, d'amour et d'unité ; 
ompter lout ce qui l'a jadis Dersérculeé, 
Conslruire ă lui même une éirange monlure 
Avec toute la vie ei loute la nature. 


In legătură cu problema bălrineței precoce se ocupă cu sludiul 
sifilisului reuşind a-l inocula la maimule, ceiace constitue un progres 
remarcabil în studiul chestiunii. Mai menționăm lucrările lui Meich- 
nikoff asupra immunităţii, asupra mecanismului morții vlermelui de 
mătase, eic. CG 

Nu pulem analiza acj opera acestui mare invăjal fără a eşi din 
cadrul rezervai unei analize biblio ralice, 

Revenind la caracierul lui eichnikoff, găsim pe copilul Impre- 
sinnabil de altădată, nn linăr şi un om adult exirem de frămintal, ves- 
nic nemultumit, şi ce e drepi, soarta nu l-a favsorizai totdeauna. În două 
rinduri a încercat să se sinucidă. Iatăia dată după moarlea de tuber- 
culoză a primei soții pentru a cărei ingrijire a lăcul lonte sacrificiile, 
lar mai tirziu amări! de diferite necazuri ale viejil pe care o vedes 
prinir'o prismă foarte pesimistă, De astă dată-şi inoculă febra recurenlă 
care n'a fost poale sirăină de lurburările cordlo-renale ce l-au răpus 
mult mal tirziu. 

Cu cit înainta în vrisiă, caracterul său deveni din ce în ce 
mai senin, iar în lucrarea sa „Încercări oplimiste“ voi să demonstreze că 


, Wafa poate fi privilă printr'o prismă cu acesi colorit. 


Doamna Melchnikoti vorbește de o dezroliare a unui instinct al 
morții în timpul boalei din urmă a soțului sën, EI însuşi pare a fi a- 
vul această credinţă. 

Descrierea amănunțită a ultimei perioade din viaja savantului de 

rbim nu lasă însă în mintea celilorului o astfel de convingere. 
Se ie după cit mi se pare, vorbi cel mult de resemnare şi de cu- 
raj in faja morţii. Despre un instinct comparabil cu cel de conservare, 
despre o aprehensiune a vieţii, comparabilă cu acela a morții la omul 
normal nu mi se parea putea fi vorba. Melchnikoff se stinse la 71 anl. 

Lectura acestui volum mai etidenjiază între saltele rolul senti- 
mentului în creațlunea şliințifică, asupra căruia de atitea ori a insislal 
genialul Pasteur. 


` DR, C. I. PARHON 


> 


Revista Revistelor 


Gindirea (No. 1, Mai, 1921, 
Cluj). 

Tinära revistă din Ardeal e o 
apariție îmbucurăloare pentru tofi 
intelectualii din Rominia Mare. 
Cuprinsul primului număr ne do- 
vedeşte că la Cluj s'a formal un 
cerc de oameni care în adevăr 
gindesc şi nu privesc lumea prin 
prisma prejudecălilor sau a „ade- 
vărurilor recunoscule de loală lu- 
mea”, 

Dacă primim după Leon Tolstoi 
clasiticarea oamenilor în cei ce 
„Pindesc prin sine înşişi” şi „cei 
ce urlă ca lupii”, e evident că 
contraţii noştri din Cluj fac parie 
din calegoria înlăia. 

Revisia, cum spune în primul ei 
arlicol, nu-şi propune un program 
rigid şi nici nu se pune în servi- 
clul unel precise concepliuni asu- 
pra lumii şi vieții. Stin adevăr din 
articolele de direcție n'am putea 
deduce vre-o uallate de vedere in 
această privință, dar totuşi aproape 
în fiecare din acesle articole se 
simte sulleiul unul om modern, un 
european care nu e străin de uri- 
asa frăminlare de ldei caracieris- 
Geh acestor vremuri după marele 
războiu, 

Desigur mam pulea Iech) fără 
rezervă cele mai multe din arti- 
coleie publicate în primul număr 
al Gindirii, (în ce ne priveşte 
personal am Iech poate „lără re- 
zervă“ numai crilica unei recenzii 
din... „Viaja Rominească“ 1). Dar le 
pulem discula ca menifeslări de 
gindire a unor oameni care siau 
pe același leren al culturii con: 
temporane cu nol. 

Aşa, de pildă, ni se pare că în 
articolaşul său despre „Falimentul 
de mocrațiilor parlamenlare“, d. 
Dan Rădulescu „nu-şi dă în deg: 
juns seama că acest faliment” 
este mai mult rezuitalul unei crize 
sociale adinci şi generale şi nu 
se daloreşte alita instituțiilor Där: 
lamentare in sine. De alliel eritis 
cele aduse regimului parlameniar 
de cătră d. Dan Rădulescu au 


$ 


fosi formulale demult ca şi indi- 
colia măsurilor de indreplare, Le 
Selm de pildă si în lucrările pro- 
esorulul de drent consiituțional 
din Bordeaux (acum, ni se: pare, 
din Paris) Dugult şi în pole micile 
și serlerile de propagandă ale lui 
ysis (Vers la democratie nou- 
velle) In forma lor extremă aceste 
crilici şi remedii au inspirat şi pe 
crealorii „Republicei sovielelor“ 
din Rusia În care circumscripțiile 
electorale teritoriale sint inlocuite 
de dilerile organisme prolesio- 
nale și sindicale, înlesnind astfel 


 seleciiungeg competenților şi ale- 


eren specialiştilor dorită de co- 

faboralorul Gindirii, De-asemeni 
în conformitate cu suggesiiunile 
d-lul Dan Rădulescu, mandatul u- 
nul ales poele fi iniotdeauna re- 
vocal de câtră slłegātorii săi in 
„Republica Sovietelor“ din Mos: 
cova. 
- Fapiul acesta me arată cu atit 
mai bine cu cilă alenjlune cola- 
boraloril revistei din Cluj urmă- 
resc mişcarea de idei. ; 

Dacă semnalâm şi Simlul este- 
tic al revistei, pulem afirma că re- 
vista ardeleană va conlirma cre- 
dinja noastră că en va servi inle- 
reselor culturii generale, nu nu» 
mal în Ardegi, 

in această privință pulem releva 
potița d-lui Victor Jon Popa asu- 
pra exporziliunii pictorului Băncilă, 
deşi credem că ar trebui să lip- 
sească menliunea că Octar 
Băncilă e un „lovarăş” şi că a în- 
casa! loluşi cincisule mii de lei 
din vinzarea pinzelor sale. Aceste 
faple n'au afale alace cu valoa- 
rea artistică a tablourilor expuse. 

Notăm încă cronica d-lui Lucian 

Blaga (despre Osvald Spengler), 
cronica d-lui D. |. Cucu (Litero. 
tura de dup războlu), articolul 
d-iut Radu Dragnea (Mihail Ko- 
găiniceanu şi descoperirea Poe: 
ziel populare), nuvela d-lui ioan 
Agirbiceanu (La posi), poezii 
Adrian Maniu, , Nichifor Crainic, 

Ecaterina Biz, Ocorge Voe 


REVISTA RR 

K SE 303 
A. Cotrus, D. Karnaba 

A $ L ` e 
mg a Biere ee Lued wi et a 
: stelor în limb 
ai maghiară ce apar in Ardea). 
sat Eger a eg miscarea iite. 
Apus, ie. nį din țară şi din 

„Viața Rominească” sal 
SE pe noul confrate ere e 
ze birulască diliceltăţile de ordine 
Ss erinlă de care aminteşte in 

reacăl alit „Cuvinte peniru drum“ 
cii şi cronica mărunlă. 


Revista Moldov 
e 
Mei, 1921, Bolovani). it, Mate. 
Publicajiune li! 
Moldova de sus Geht Be? ZS 
Kritt? negen în rindol manifestă- 
zor iscate, ate provincie. „Pri- 
ni” formulează scopul re.  Ahului 1914, şeful 
Jia eh d a forțelor intelectuale Wuzecloplist, F Fanai Bee eeng 
nifesta i de puūliaja de a se ma. Tind, Karolyi luă condu ia 
mori ug e a se cultiva. Vom ur- elaboră îndală un vasi mice: N 
> pă: ai artar pie incercare bert peniru a Katengdges- 
„de 3 culiurală“, H an A 
a pri în primul număr sch Unguri de ës KÉN 
Mor ae N. N: Răutu („Un poves: Mai mulți depalaji unguri | 
Grigorovita, ntiri bucovinene“, Em. ` bien să se ducă la Pelr i 
Şigoronie), precum deck Parie Pentra a intr „in legäiur 
e d-ne arga- men e si 
RE SE, GENEE Ze 
t . » Tevisia revis- „său Ştefaa Friedri a 
elor, etc. amici, s'a dus în piete eg 


Revuo des deux alragă la ved 

pri,1924), Subi tiui Bolgevismui colo 4i ak Maghiari. este ae 
aria, frajil Fharaude 3 slringă banii ` 
cu descrierea evenime onlinuă propagandei. Pe ci necesari 
eg nlelor care spre E » Pe cind era în drum 
Coniele Michail pes ala beburgilor. Karolyi Se ibucaeale- 
SE Ar E, nana tai 
orinja de A ce. Dar el obli ami- 
potio, La det de e ge nt Pin kuer liberiaiea si aas 
stăpinul unei averi princim orizajia de a se întoarce 3 si 
sedind domenii de ci? ncisre, po- sa, prin Spania şi G ce în fara 
mii de hectare iar în P sule de die de a nu se bale i ve EE 
palat d un parc măre esla, un Franței, Cit tim ee 

|. Amator ei D Germanii er 

sporuri si Jactior victorioși, rolul său a f og 
plin de datorii or pasional, Dar după Verd a fos! şiers. 
Honi at nu era lua! în se- triumful Ger un şi Somme, cind 
aceia-el Be aristocratice. De jin evideni ec? apăr mai pu» 
vizeze și să devină Zoe NOUA” se retrase dia luplă a Die 
jinind păreri cu dE, sus- fui crescu repede, populnritalea 
SC sch ze la tară. Căci armatele See) 

politica ialeraa scoase din cauză, războlul acei 
ES al sulragiului să mai aibă un senz peniru (är = 

reformei agrare, în cea mii unguri. După el războiul m 
s'a raliul! la programul era mai conlinua dech liindeă ¢ e 
-Pariid dela 1848. Acesi echiului reau Germanii și erau mrd a 
est partid, tori lui Karolyi de a fi fosi e? 


nu număra în parla - 

— rg deputaţi e GR că 

odria, Die, Ă we 

e ru 
air? manilesta pm rentă 
de 
ngurii i 
erii, en pân mel Sieg Ee 
k nşi.—ţara lor a 

pe: i și supremația Gg 

sia pe în Europa cenirală. E u- 

ad să înțeles că intre Tisza şi 

tie, pe ginra SE EE 

$ nain 

a. rr eg altercafie getea 

s pe leren, S 

Mita, dueli, de Toria, v'ar i eru: 
, lucru 

regreta mal lirziu, gr dar odă a 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ | 


celor din Viena şi Berlin. În Dar pe 


această țară subjugală de voinja prinjul 
din Viens 
arol, pornind la Viene, invită pe 


Karolyi să-l însoțească. 


germană și de tirania generalilor, 
ei apăru în curind ca singurul 
pabil de a realiza acea 


om, ca 

imensă dorință de pace, care era Dar aici el fu repede congedial. 

in fundul tuturor lor. La Bu- Intoarcerea lui la Pesta a fos! 

da Pesta, se raliau în jurul lui triumială, 

cijiva Intelectuali radicali, franc» Pe cind contele Hadik, însărci- 
nai de rege, nu reușea să forme- 


masoni sau socialişii, mai toji e- 
vreli. Cei mai distinși dintre a. 
ceştia erau Oscar laszy 
Hatvany. in eces! mediu, revoluția 


rusă avu un mare răsunel, şidupă deia 


lui Tisza, dar avură un mare ecou 
in masele populare care-l consi- 
derau ca un profet şi ca singurul 


gimente se revollă şi bande de 
dezertori invadează capilala. In 
faja lor, polita e nepulincioasă 
şi la otel 

cii săi lormează, subt prezidenjia 
preotului Hock, un consiliu najio- 
nal, compus din lrelzeci de mem- 
bri, după tipul celor alcătuile la 
Praga, Lemberg, Agram şi în 
toate provinciile imperiului, care 
în numele principillor prezidentu- 
lui Wilson wen să devie slale 


particulare rimul act al acestui Zei 
consiliu a fost un manifest care mală la Peste. ln Wiere? a Se 
cerea încetarea ostililăilor, sem- pendenții cîştigaie, co E 
narea armistijiului, libertatea na- ei nulreau iluzii nebune. „Ceiace 

ne-a aruncat în braţele QGerma- 


ționalităților în interiorul statului 
ungar şi menlinereo lui în limitele 
milenare. Regele se întorsese le 
Gödölo, la ciliva kilometri 'de € 
Pesta. dezorientat, 
impotriva avizului consilierilor săi, 


care 
odatā simpatie peniru Tisza ai 
vechiul personel al parlamentului 
ungur, avea intenția să-i incre- 


dințeze guvernul. 


` 


Windischgraetz îi lelefon 


ze cabinelul, lara inireagă se ra- 
lia coasiliului najlonal care părea 
că reprezintă în acel moment i- 
independenjel ungare şi acea 
a păcii imediate. Banii recoltați 
în America şi sosili locmal atunci 
prin Elvejia fură împărțiți solda- 
Hor sl 
Und pa 
reou ca ministru 
Karolyi. Regele, care voia să e: 
vite orlce vărsare de singe, îi fn- 
credință formarea guvernului, Ka- 
rolyi depuse prin 
mintul 
de devolamentul său. Dar a doua 
zi, ceru să fie deslegat de jură- 
mini. 
om în stare de a salva jara La Paclul care unea regatul Sf. 
Ştefan cu imperiul Habsburgilor 
era as 
mai tirziu, cind Windischgraetz al 
luliu Andrassyi, ministrul 
terne al monarhiei 
la Carol, acestia lu chemet la te- 
leton, unde Karolyi ii ceru abdi- 


latul archiducelui Iosif, cè- 


ndă ; iar 
de allludinea ginerului său. 
ceru explicajil. Coniele Baly 
minisita de interne în cabin 
Karolyi, îl răspunse : „Dacă pa ab- 


Noembrie, republica era procla- 


nlei, gt: 

Ruşi. Această primejdie nu mai 
există azi şi pulem relua cu Fran- 
echea prielinie. Ea ne va iras 
esigur ca egali 
vinşi, dacă vom deveni un stal SR 


la v 
la d 


perey, la Belgrad, fu primită a: 
cial. „Am fosi tratați apona ai- 
Yanyi, nù ca repreze mili unut 


cînd vorbea cu diasul, 


să nu facă aceasta. 


munċitorilor care, amenin- 


prezidenti pe 


telefon jură- 


e credinlă, asigurindy-i 


Hel desliinial. Două ore 


de exs- 
se prezeniară 


Regele indignal, refuză să 
Aadrassyi coasler- 


u ei, a tos! frica de 


şi nu ca În- 


Dar misiune trimis 


H ` y + 
ti un aid e da aa ti 


zer 
A 


S O ale vechii Franje, jigoul, fasoleie, 


E REVISTA REVISTELOR 
d -alal civil i 
a Priza, ci ca niste trimişi ai 
ere ofrican“. la acelaşi lim 
zet onalitățile oprimate, Romi i 
sea Jarh nu voinu să ek 
tuloi witz, Seu EA DO ie EE Că s 
S alivele lui Os.  mincărilor şi gr sad Lacie x 
poale a- 


Avec leu 
lambris reposanis, de bruit, leur 


Leur lumière discrète. 


car laszy la Arad cu d 

Sac deeg elegații ro, vea deci 

Ee eea il Ponchon are e 

E aas ulu prin excel pre ak 

AEN min. În aceaniă posie nu apare 
oriul ungar. In nici o influenjā Lucce e Bin 


lalea, naluralismul şi Deet 


limp arta sav 

be Valea eg zg EEN Së 
ră zgomot şi fără f K 

eg ée versurile lui bagi 
in realilale un prolesi Doom 


jurul lvi Karol 
yl, miniştrii - 
=> și cei socialisti ps aa, me 
b ră arme și färă poliție, burghe- 
pi era nepulincioasă, Socialişiii 
eege: în număr de două su- 
e: e. Al, rapel AR sindicale e- 
zorganlzării Se Goen pere Gu DE 
e : Gegen eme asr pagi r șia artiliciulul 
EE EE Deeg ec 
r 8 bw V 
Mom Lé erh un Je Tapi. a nre iz TAD ANS 
Cine. mă urmeze cu La 1 
vasas atentia, nu are decit să se de SE del, Jegen a 
Andre Beaunier ne dă ni EE e e gni dapa 
ag inleresan! asupra Ee Mal, Kr volumului "sdu, Jours du 
e versuri a lui Kaul Ponce Aalto era CS L e 
de vern E ae krik H en mai înninle 
aceslui See E ee ee cercurile Me KE? 
logică. Ponchon se dE e e Ze S e ăla emele 
celor ce sraa ad că conira sale prin jurnale Eug 
mesei. Lor || se dat ve plăcerile dusese şi desco fise publicului 
ee civilizaţia. la idei ante ară francez pe Edgar Poč, se pole 
i cn cari DEE „se relerase 
= Zeck en a Dat au inventat pr denar piei e Mäin 
Ceres. Bucătăria Pe Posmos en Prose, mu- 
or; arta culinară le-a fā Cep e de ere 
fie prețuile de bărba Ze SEN gen KEE 
- e et, Sé re, zice d. Andi 
bue căulală origin taie ger eg EE 
Beni ee căsâloriel. cu prilejul Kerg D Sen 
Da reien aniversării 
primei indigesiii. Co de dE Ee iire voia 
; ! > delalre 
vân sori pe sere asequent cu să De o ligură a ep ECK 
Bereet Ree onchon cele-  Hierei parle; orare Rea 
mg bucătăriei ca un tani e EE e ër ide 
Wad e of pomeni, mamei sale în 1866 a ni 
ucatele simple  ariicol al lui Kate mina «iy 
4 i es r 
Guer ce n'esi pas Lë sti 
ode que l'école baudelalre 
SE i Sa se_mindrea că n'a we 
Set See nici unul din ges 
sorii sau conlemporanii săi, 


supa cu usiuroi, celor i 
ag Coasertalor e 
eegen nu poate suferi ca- 
freza ES Dillon aces! pro- 

pet A coulemporane, ci Dar studi 
ab circiumeie izolale şi li- ne tg en iată 
Sec? 2 Be, = ori e, Delorme, de pipe 
fois, si eis d'autre- Benn 
ei Gautier, cum şi o been Lana 


Combien 14 Di prea mare 
„cu E 
regrelle!l côre a lost ei Sieg 


V 10 


306 VIAŢA ROMINEASCĂ 


plagia!; Baudelaire, bun cunos- 
călor a limbli engleze, a comentat 
şi tradus admirabil pe Tomas de 
Quincey, a imitat pe Longfellow 
(Le Calumet de Paix) și era un 
admirator entuziesi al lui Shelley. 
Cu toate acestea, din studiul și ob- 
servaret conlinuă a sufielulul său 
propriu, a scos Baudelaire tol ce-i 
mal bun și mai sigur din genlul 
stu. 
Pentruce, se întreabă d. André 
Fonlainas, Baudelaire, mai degrabă 
decit oricare aliul, este pentru ge: 
neralia actuală de scriitori, un mp: 
esiru, un conducător, un sfătultor, 
un amic mal apropial, mal esen* 
ei, mal prezeal simţii ? Penirucă 
prin natura varială a inspirajiei 
sale, prin conceplia sa despre tru- 
mos, compus din „oboseală, mes 
lancolle, sălurare de vlaiă şi tol- 
odată dorul de a irăl, unile cu o 
amărăciune rellueniā, venilă din 
privație şi desperate.. mislerul, 
părerea de rău”, prin atitudinea 
sa lipsită de poză, - cind se acuză, 
îşi arată rănile, lenea sa, inulil- 
talea pliclisită în mijlocul veacului 
muncilor, — prin ideile sale despre 
temee, şi a cărei presiiglu absor- 
bani şi reprezenialie l-a definit mi- 
nunal, prla estetica se, prin stilul 
său concenlral și PA rin preo- 
cuparea coniinuă de ordine şi are 
monie, — Baudeioire a deschis dra- 
mul şi a arâial direcţia poeziei 
simboliste contemporane. 8 
Verlaine, Rimbaud şi ceilalți 
poeţi ce au venit pe urmă sini In- 
rudiji cu dinsul, au urmat drumal 
indicat de el lără a fi nevoiji să 
treacă prin crizele sale de cre- 
dință şi disperare; poeiii cei mal 
indepărta|! sini lribularii lui, a 
concepției sale despre frumos, a 
alegerii expresiei plastice şi sọ- 
nore, a simbolismului său Incon- 
şiieni și măsurat... „Cine ne-a in- 
vëint, zice d. Fonlainas, să ne a- 
rălăm lumii nu în alltudinea de 
proieji, de semizei, de eroi, cl ca 
simpli muritori, care, bucurindu-se 
şi sulerind ca toți oamenii, ciată 
cu gias omenesc, cu glas de frale, 
entuziast sau mihail, sau care, dacă 
cugelă in versuri ingenuu colorate 
şi imateriale, nu mai au pretenția 
de a conduce nenmurile şi de a 
instaura, in folosul ior,religii nouă? 


Bechet. Aaen ——— 


Baudelaire ne-a dai hollunea fru- 
museţii nelimitate la imaginile 
create de cei vechi, nici la for- 
mele sale imuabile, şi ne-a arătat 
că trebue să surprindem foja cu 
aparenje multiple a lucrurilor celor 
mai familiare, mal vulgare, mai in- 
trebuinlate, că nu se cişiigă nimic 

"stmulind, subi denumiri neobi- 
şnuile, atenția care sar incinta 
mal mul! scăldindu-se în sînul mis- 
terios al laluror lucrurilor şi sur- 
prinzind adevărul viu și temeinic 


al bucariilor lristejelor, iu „iilor ` 


şi deceplillor noasire”. 

Revue de Paris (April, 1921) 
Albert Thibaudet! consacră un studiu 
inleresan! lul Baudelaire, cu o- 
cazia cenlenarulul mceslui poel. 
După el, „Les fleurs du mai” ca 
ai „Poèmes en prose“ ar pulea fi 
ialilulale tablouri pariziene, pito- 
reşii, dar mei ales interioare, ale 
sufletului unui mare oraș. 

Pănă în secolul al XIX viaja ur- 
bană era, prinir'un fel de conren- 
jionalism iacit, exclusă din pezie. 
Marile cetăți cosmopolite : Alexan- 
Adria, Syracuza, Roma lui August 
au dai naştere unei poezii pasto- 
role. Totuşi Romo, care a cunoscul 
pieniludinea vieţii urbane, a aval 
9 poezie originală, autochionă, sa- 
tira iui Persiu şi Juvenal. in liie- 
ralura İrancezë, tredijie clasică s'a 
jinu} în genere deperie de inspi- 
rajiile urbane sle poeziei, consi- 
derind viaja mariior oraşe în ceia 
ce avea nou şi pariicular, ca ceva 


artificial şi conyupt. Romanticii au 


conllaual in oceasiă privinj pe 
clasici, practicind poezia homerică, 
considerată în chip arbitrar ca Do: 
ezia eternă. Opera lul Lamerline 
şi Hugo respiră sănălatea; natura 
e pentru el exuberantă şi lumi- 
noasă, În poezia lui Musset deg: 
semeni, fniilaim mai-mull senti- 
menle simple exprimale retoric, 
deci! conruplie sau complexilate, 
Vigny şi Gaulhier pol fi considerați 
ca nişte precursori al lul Baude- 
laire, dar poezia celui diniâiu are 
ca decag o nalură «piriiualizelă, 
iar a ceiui de oi doilea un magă” 
zin de aulichită|| sau un atelier de 
piclură. In poezia lui Baudelaire, 
mu mai gâsim un decor de nalută, 
ci unul de piairă sau de carne. El 
compară lrumusela cu un vis de 


ga 
a e Ei 
= mii 


k Kei 


“pialră și lumea lui ideală e figu- 


rată ca o architeciură. „MI s'a pä- 
rul loideauna, scrie Paudelaire, că 
natura înfloritoare are in ea ceva 
trisi, dar şi crud“. Peniru roman: 
ticii oricii de tristă ar îl uneori mu- 
zica nalurii, ea exprimă o realilate 
sănătoasă, eiernă, divină. Beude- 
laire dimpotrivă o urăşle, Succe- 
sul lul Mistral, cu Mireille, în 1359 
il face minios, căci între poetul 
parizian şi cel țăran din Crau, e 
un conirasi și o antiteză absolulă. 
Poezia lui Baudelaire nu se pulea 
naște decit intr'o mare capitală. 
In ea găsim o iranspunere a va- 
lorilor naturale în valori urbane, 
a peisajului în umaniiale, Bnude- 
laire a creat poezia Parisului, după 
cum Misiral a creal pe acea a Pro- 
vencel. Aceaslă poezie corespunde 
ratinării malndive n unel civilizaţii 
bâtrine. Forma pe care o ia in- 
ir însa iubirea, e acea a senzuali. 
tăţi fizice, care se iranslormă re- 
pede inir'o senzualiiale cerebrală 
şi tristă. Ea are acel clement de 
poiigamie care e in aerul şi viaja 
une! capilale moderne, simbolizat 
in Jeanne Duval, mulatresa siupidă, 
vicioasă, alcoolică și in doamna 
Apoilonie Sabatier, iemeia mado- 
na, peairu care Baudelaire a vol 
un sentiment ideal ai platonic. Pe 
cind poezia romaniică e pătrunsă 
de spiriiui crepin, acea a lui Bau» 
detaire e calolică prin obsesia pa- 
deng ca și prin salanismul său. 
atolicismul iul e fără Dumnezeu, 
un creștinism redus la materialis- 
SCH imaginilor şi lipsit de acel su- 
u care ridică spre cer. Caşi Hu- 
go, el are senlimenlul fizic al mor- 
lii şi preocupările funerare nu sini 
la ei o simplă mistilicare macabră. 
Din punci de vedere al stilului, o- 
pera lui Baudelaire, cași acea a 
Lut Vigny, edeparie de perlecliune, 
Totuşi, ea seduce liindcă vorbeşte 
sulietului şi simiurilor. Ca și la 
es, găsim la el versuri pāirun- 
+ care oling prin muzica ior 
ondula noasire interne, În ele 
ee viața grăbilă, condensală, 
ma Geib a marilor cepitale, cu 
amibiiiile şi ideile grâmăuiie in spa- 
een ni Caşi Boileau, Vol- 
d > Bes poel e un co- 
pil al Parisului, căruia unele iz- 
moare de iaspirajie |isiul interzise, 


REVISTA REVISTELOR ~ 307 
AE EE 


dar care are darul lucidității. Muza 
lui bolnavă, conştientă — Iriaiä a 
proecla! o luminoasă inteligență 
critică asupra lui însuși şi mal a- 
les asupra oraşului, cu pairu mi- 
Hanse Wës suflete. S 
evue Mond 
1920). Na iale (April, 
oelul elvețian Carl Spileller 
a cunoscul la adinci bătriețe ce- 
lebritatea după o muncă îndărăt- 
nică în ciuda indilerenții și lăce- 
rii criticii şi rivalilăților meschi- 
ne: premiul Nobel de poezie l-a 
fost acordat, consacrind asifel i- 
nalta valoare literară şi morală a 
autorului lui Prometeu şi Primă: 
verei olimpiene. D, Mauriciu Wolff 
ne dă în numărul de fală citeva 
date asupra opere! şi vieții scrii- 
torului, 

Näscut în 1845 la Liestal, un mic 
canton de lingă Båle, Spijleler a 
începul prin a sludia dreptul şi 
slirşi făcînd studii complecle de 
teologie. Chemarea sa insă nu era 
aceasta „Slăpina severă“, cum îşi 
numeşte dinsul Muza, îl subjugă. 
Şi vreme de douăzeci de ani, în 
care limp este preceplor în Ru- 
sia, jurnalisi la Noua Gazelă din 
Zurich, etilic la Kunsiwart el poar- 
lă în suflelul său şi elaborează 
inainte de a-l oferi publicului poe- 
mul epic Prometeu și Epimeteu, 
legendă mistică, ce a apărul in- 
timpinată de toiala lăcere a crili- 
cii, Dar Spitleler continuă munca, 
sigur că va veni odală ziua cind 
hoida aurie va răsplăti din belşug 
oboseala săcerătorulul. Şi dela 
155? incoace operele sale se suc- 
ced cu o inlinilă varietate de ion 
şi manieră ; poezii lirice (4uturii), 
balade, incursii în domeniul pro- 
zei ca Parabole literare, Adevă- 
ruri vesele, nuvele şi un roman 
imago, iar înire 1900 şi 1910 pu- 
blică marea sa epopee Primăvara 

olimpiană, operă de 18500 versuri 
iambice, care in multiplele sale 
episoade dezrălue înlreaga gin- 
dire simbolică şi lilozolică a poe- 
tului asupra marilor probleme a 
viejii şi a morii, şi l-a clasat ps 
Spiileler inire somilățile poeziei 
mondiale. 

In Prometeu şi Eplmeleu, poe- 
tul reia vesiila legendă, ne redă 
insă o ligură de Promeieu cu mull 


308 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai omenească şi mai dureroasă 
decit a Marelul crucilica!: sim- 
bolizează in el chinul veşnic re: 
înoi! al suflelului mindru elei or: 
tistului îndrăgosti! de perfectie in 
mijlocul cirilizaliei moderne rofi- 
nate şi crude, unde mal mult de- 
cit îA anticitate orice superiori- 
tate jigneṣte, căci spiritul de tur- 
mă însullețeste lumea şi-i impune, 
ca o armură de plumb, incurabile 
sa medlocrilate. Prometeu, res- 
pinge domnia lumii, oferilă de in- 
gerul Domnului, peniru a nu re- 
nunța la mindria sa şi a nu recu- 
nonşte alt stăpin decll pe zeul ce 
locueşie în suflelul său. El trece 
prin tol soiul de suferinji şi pa- 
limi în luptă cu robia, exilul, boale 
si mooriea chiar, care zădarnic 
cearcă să plece spre păminl frun- 
tea lul înălțată spre lumină, săi 
indoee sufletul curai de orice a- 
meslec; în cele din urmă soaria 
se mârluriseşie însăşi şi același 
înger il roagă să salveze împără- 
jia lui Dumnezeu, amenințată de 
prosila lui Epimeleu Drept rs: 
plolă eroul nu doreşte decit sin- 
gurălatea, unde să mediteze şi să 
creeze, slagurălalea ce consolează 
pe omul superior de incurabila 
prosiie şi de răutatea omenească. 
Alături de acesi Poem religios 
și simbolic, penlracă iol ce e su: 
rasensibil na se Ponte exprima 
ini chip poetic decil prin simboa- 
le“, se aşează pe o treuplă mai 
inaltă epopeia sa Primăoara ©- 
limpiană, care în vastul ei an- 
samblu enprinde frumuseți de pri- 
mul rang și episoade ce clasenză 
opera prinlre cele mai interesante 
in acest gen ; dar în ea Spitteler 
e preocupal mai mull de relleiul 
şi exteriorul vieţii. 
Ansamblul epopeii ne prezintă o 
energie nouă de zei pe care 
ades îi deşteaplă din Ereb spre 
a-i face succesorii vechilor zei 
căzuţi, aruncaţi în nenul, de unde 
eşiseră odinloară_ peniru a se 
urca spre lumină. Drumul ambelor 
generalii se iacrucişează și noii 
zei inlrevăd cu melancolie căde- 
rea lor-zliioare, Slirșitul, care ne 
dă oarecum sensul omenesc şi 
concluzia vastei epopei, este a- 
cesta: Zeus, desguslai de oameni, 
cere zeijii Genesis sulletul unei 


fiinţi viitoare, independente şi 
mindre, pe care-o va creşte el în- 
suși şi o va lrimile oamenilor cp 
De ol unul nou ideal de no- 
letë şi frumuselă. Acest om al 
viitorului, mai perleci decit slăpi- 
nii săi, este Heracles, irate spiri- 
tual a lul Promeleu şi care lumi- 
nează sfirşiiul operei cu loală fru- 
museța sacriticiului şi încercărilor 
fără număr, primite cu un curaj 
surizător: „Prosiie, te desfid: rău- 
tale, epropie-le sl intră în luptă. 
Veji vedea cum birue cel consa- ' 
cral de Zeus. Zise şi aruncă min- 
dria sa deparie inainie pe drumul 
păminltului şi se luă după ea cu 
un pas sigur, der liniştii, şi mo- 
derai”. Concluzia trislë şi pesi- 
mistă ce implică același izolare 
caşi în Prometeu. 

Intre acesle două opere ca 
pilale, care marchează incepu- 
iul] carierei sale literare și cen: 
laită, desigur, testamentul cuge- 
tării sale poelice şi filozofice, se 
înşiră lucrările loarle variale ca 
inspirație și factură, ce-i permil 
să dea lo iveală darurile felurite 
şi inerente narurii sale complexe 
şi ale căror (inr! le-am amintit 
mai sus. 

Dacă lucrălorul, se înlreabă d-na 
Augusta Moll-Wiiss în arlicolul 
Educația populară şi ziua de opi 
ceasuri, dacă luctătorul a dove- 
dit că nu şile să-şi administreze 
bugetul său crescul considerabil 
în şi după războiu şi conlinuă a 
trăi în aceiaşi lipsă de confort şt 
igienă, va att el oare să-şi inire- 
buințeze mai bine răgazul cistigat 
prin reducerea zilei de lucru ia 
opt oare? Chesila esle serioasă şi 
organizarea unei bune utilizări a 
limpului liber trebue bine studiată 
şi trebue creale instituții nume- 
rouse şi adoplale nevoilor: lucră- 
torului, peniruca el să se dezvolle 
atit din punct de vedere tehnic, 
sporiiv şi artisiic cil şi peniru a 
ciştiga o educație generală mai 
compleciă. Pănă az! organizări je: 
meimce în scopul acesta nu po- 
sedă dech Belgia le Hainaut şi 
Germania în şcoala sa dela Franr, 
cfuri, Academia muncii, În: Anglia 
s'a organizal numai aşa numilele 
oraşe-grădial și în Franja casele- 
sociale. - 


e REVISTA REVISTELOR 


D-na Weiss este de părere că 
educația lucrălorului Ce direcţia 
conloriului esletic şi Igienic, cum 
şi a comprehensiunii sociale, ire- 
bue incepulă chiar din scolile de 
copii, în săli vesele, largi şi lumi- 
nale, cu prolesoare numerosse care 
să re ocupe de [iecare în parle şi să-l 
deprindă cu ordinea şi curăjenia; 
aces! inceput trebue să fie con. 
tinuat ai dezvolial în școala pri- 
mară prin escursii şi vizitări de 
muzee, prin învățarea unor rudi- 
menie de meserii, prin tot ce va 
coniribui să creeze în sufletul co- 
Pilului tre buinţi nouă şi reale. Mai 
ales esie necesară educajia copi- 
eri pentru viaja socială spre a 
înjelege lrumoasele și fecundele 

egi ale soliderilăţii, căci numai 
aşa va dori sincer să utilizeze cil 
mal bine oreie de repaos. in ce 
priveşte pe lucrători, autoarea pla- 
ează peniru ziua de lucru ea: 
gleză, adică munca neîntreruptă 

e opl ceasuri deci! prinir'un re- 

aos de un sferi de oră necesară 

uării unei mici gustări, 

În chipul ecesta munci!orul are 
o parte mai mare din zi, pe care 
% 0 consacre unor lucrări serloase 
şi poale lua ambele mese în lovă. 
EN e ek lacra ce ar aduce 

Omie in chellueli şi i 

vieţii de familie, FI Sine 

ir un arlicol de o admirabi 
siruciură erei Deea abilă 
mondială şi inundaţiile, d. Gi- 
rot-Uenet pune în evidență cauza 
probabilă a acestui fenomen ce de 
o serie de ani produce pagube 
exiraordinare vechiului continent 
european. D-sa pleacă dela două 
consialâri exacie ce par toluşi că 
se exclud, Prima: pădurea, şi în 
special cea de munte, exercită o 
Putere regulatoare asupra cursu- 
rilor de apă, penirucă atenuiază vi- 
ieza de inlilirare şi forja lorente- 
şi împiedică sau micşorează 

ea de eroziune a acestor lo- 
pre şi ca urmare împoitmolirea 
ră riurilor, A doua: Plouă mai 
mult înir'un masiv păduros decit 
pe marginele lui și mai muli pe 
previi deci! la cijiva c'llomeiri 
gp ă pe un Ieren cultivat sau 
SS şi dilerenja în caniilatea de 
E căzulă asupra pădurii şi 
erenurilor culiivate sau goale este 


309 


independeniă de anotimpuri și di. 
recția viniurilor. In fela Friar 
conslaiäri au rămas încurcaji toți 
cei care cereau cu inzistență plan- 
larea de păduri pănă la împlinirea 
coelicienlului de 55 la sulă, pro. 
porjie admisă ca necesară intre 
terenul păduros şi cel gol şi se 
întrebau nedumeriți dacă trebue 
sau nu coniinuală impädarirea. 
Peniru a rezolva această conira- 
zicere epareniă, d. Girol-Genet 
amintește mal Inlăiu faplul foarte 
simplu, că fenomenele meleorolo: 
gice n'au fronlieră şi că diferitele 
ër ale suprafeței globului sint 
in dependență una de alia, Dacă 
privim sub acest punci, modul de 
repariiție a pădurilor pe înliasu 
Pămintalui, observăm că în vreme 
ce Europa posedă păduri pe o ia- 
lindere de 30.2 la sulā din supra- 
faja sa, America se preziniă nu- 
mai cu un coeficieni de 14 ln sută, 
Asia și Australia cu 8.5 la sulă, lar 
Alrica cu 7.9 la salā şi dacă ne a- 
minlim că almosiera ‘terestră are 
o densitate de apă, dacă nu cons- 
laniă, dar sensibil coaslaniă, a- 
tunci cauza ploilor loreniale ce 
cad staloraic asupra Europei este 
evidentă ; Apa din aimosleră, odată 
ajunsă la gradul de saturație voil, 
trebue să cadă pe pämini; orl ea 
va cădea acolo unde masa fores- 
lieră e mai exilnsă, căci se știe 
că pădurea exercilă o ialluență a- 
supra norilor pe care-i alrage şi 
precipiiă apa condensală în ei, pro- 
vocind asliei o cădere de apă sen- 
sibii superioară cantității căzule 
În afară de pădure. ŞI cum Euro- 
pa are cea mal mare supralață de 
Păduri, eleclul este erident. 
Ce esie de lăcul atunci peniru 
a impulina cantilalea de apă ce 
cade in Europa produciad inun- 
dat dezastroase și în același timp 
secele loi atit de păgubilovre pe 
imense supraleje ale globului? 
Kăspunsul e uşor: să împădurim 
celeialie continente până la coell- 
ciealul de 33 la sută din supralaja 
lor spre a egala precipilăriie el- 
mosierice. De aici incep insă di- 
Little şi pentru asta aulorul, 
fost şel de misiune în coloniile 
franceze şi bun cunoscălor a ce- 
lor ce se pelrec pe acolo, cere 
cu inzistență ca, până la regiemen- 


310 VIATA ROMINEASCĂ 


DO eet EE 


tare, cel puţia să nu se distrugă 
ădurile din colonii: serios ome- 
nințate de leluriiele socieiă|i ce 
se formează pentru exploalarea 


lor. 

Marzocco (Mari, 1921). 

A. Faggi se ocupă de Nevinova- 
kineutopil ale Prințului Kropot- 
tele —Arlicol ocasionat de moar- 
tea acesiui pionier al enarhis- 
mului rus. , Născut ia Mosco- 
va în 1842% a siat exilat in oc- 
cident 50 de ani, şi nu s'a Pulul 
întoarce în patrie deci! la irbuc: 
nirea Reroluliei, care l-a produs 
o amară decepliune, şi cu această 
decepliune a muri! de curind la 
Moscova. De oarece guvernul Le- 
ninist i-a refuza! permisiunea de-a 
se reinloarce în Occident, a tre- 
buit să moară în mizerie şi uilare, 
renegat de admiratorii săi de o- 
dintoară. 

Viaja acestui profund cugetălor 
o putem cunoaşte din Memoriile 
sale autobiografice (traduse în 
limba franceză sub Giel de „Au: 
tour d'une vie“ şi înlovărăşile de 
o preială a crilicului danez Bran- 
des). Penlru Brandes, Kropotkin 
_ împreună cu Tolsiol- este cel 
mal reprezenlaliv cugelălor şi în 
acelaşi limp luplător peniru înăl- 
jerea poporul, său, Se declară 
pe față revolulionar, dar a fost 
un revolujionar blind, uman, urind 
violenja, şi simbolizind sacriliciul 
de sine peniru propăşirea comună, 
dezinteresat şi plin de cele mal 
grandioase senlimenle umanitare. 

Caşi la Tolstoi, adesea la Kropol- 
kin simplicilalea capălă un colo- 
ritde nevinorălie, - care dacă nu ne 
îngădue a lua in serios aplicarea 
practică a teoriilor lor, adaogă o 
oarecare lascinajle poetică la fi- 
zlonomla lor spirituală ý 

Kropolkin a fost om de ştiinţă — 
s'a ocupa! cu matemalica, fizica, dar 
marea lul pasiune a fost geogra- 
fia: a colaborat cu bunul său pri- 
elen Reclus, şi a feat multe ex- 
ploraliuni în Siberia şi în alle 
părți ale Rusiei oslalice. De aici 
gustul său peniru nâlură ce apare 
adesea lranspus în Memorii. 

Din paj la curtea Ţarului Ale- 
xandru IÍ, ajunge olller şi e irl- 
mis cu garnizoana În Siberia unde 
avu multe de învățat (fle din punct 


de vedere geografic, fle mai ales: 
social), Dela început se vădeșie 
în spiritul acestui anarhic, entu- 
ziasmul pentru şilință și mai ales 
pentru șilința pură sl acesi as- 
pech ne exblică în parle desgus- 
v său peniru maieriallsmul sovi- 
etic. 

Cu toată gravitatea sn de docirl- 
nar, de om de șilință şi de sociolog, 
Kropolkia nu e mai Pin poetic 
şi îngenuu decit Tolstoi. Inir'ade- 
văr în Siberia şi-a forma! convin- 
gerea că individul, curățat de crusta 
depusă de socielale, are un fond 
de senlimente bune şi simple, si 
se muljumeşie cu pulin de îndală 
ce ese din cercul convențlonalis- 
mulul social; învajă mai ales în 
Siberia că fericirea maselor nu 

ale fi ajunsă fără înlălurarea 

lurocraţiei adminisiralive, care 
prinir'o disciplină iraţională, înlă- 
tură orlice libertate de manifesta- 
Ee spontană. Cu un cuvint, în 
iberia deveni anarhic. 

Ideile sale cele nouă, se găsesc 
mai ales în volumul intitulat „En- 
ir'cide ajutorul reciproc ca fău- 
rilor al evolullei sociaie. În aceaslă 
lucrare Kropotkin se opune leoriei 
dorwinlene a luptei pentru existență 


ce l-a fost suggerată de o conte» - 


vinj ținulă în 1880 la Pelrograd de 
zoologul Kessler, care susținea 
că alături de legea luptei există în 
natură şi acela a ajutorului rer 
ciproc, - care e mal decisivă de- 
cil prima, pentru evolujia progre- 
sivă a speciilor, Dar Kropolkin 
merse și mai deparie, susținind a+ 
Jutorul reciproc chior între indivizi 
nelegal! prin idela de familie orl de 
najlune (cu această ocazie se rä: 
deşte în sociologul Kropolkia -na 
țuralistul ; înir'adevăr examineară 
ajuiorul reciproc întălu între aat- 
male, înire sălbatici, apoi inire 
poarele barbare, in clvilizalia 
medievală şi în line in civilizația 
modernă). dar, opus cu totul 
lui Hobbes, se apropie de J. J- 
Rousseau, deşi impută acestuia t» 
dealismul prea exagera! cu toate 
că e greu de găsi! un idealism 
mal mare decit al lui Kropolkis. 
De aceia idela preconcepulă că 
omul natural esie bun, simplu și 
sociabil, fără a ajunge niciodal 
la conflicte de interes îl conduce 


e 


Ve j e Log 
DT "og NE VU afl 


Ed 


la cele mai ciudate ded 

u 
(exemplu tipic: pușcăriaşii alyan 
rijează mal lesne in libertate de- 
cit în disciplina închisorii). Tot 
din această cauză desconsideră 
cu totul imporianța luplei pentru 
existență care nu-i altceva decit 
expreslunea inslinclului de con- 
servare, - recunoscul ca existent 
de toți filozofii tuturor timpurilor. 
Cu un cuvînt, înainte de Bolşe- 
vism, Kropolkine, - caşi Tolstoi 
caşi ori care ali idealist ulopie, d 
n'a înțeles că asp zisele cailtăţi 
native ale poporului, erau condi- 
tionale de starea specială de sub- 


CS REVISTA. REVISTELOR art 


Jugare în care se DH 
găsea ; n'a în- 
pe că acei oameni, puşi în ed 
e âa vol şi de-a pulea, se vor a- 
răta tot ati! de hrăpareji caşi cla- 
sele asupriloare conira cărora se 
răscoală, sich peniru dorinta de-a 
ES E să uzeze de nce- 
violent ce de nedrepiale şi 
ceasta a fosi suprema amără- 
clune cu care Prinţul Rue a 
o cobori! în morminl, după ce za- 
darnic incercase să se susiragă 
dărămăturilor sistemului său utos» 

pic, refugiindu-se în Occident 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA. 


Kari Spitteler, Deiits miso- 
ynes, éd. par la librairie Crès, 
Paris, 1921. 

Premiul Nobel din anul acesla. 
a făcui celebru pe un poe! sim- 
bolist elvețian, pănă acum nu in- 
deajuns de prețuli nici chiar falre 
Holarele Oermaniei mari. Născul 
în 1845, se manifestā în literaturä 
tîrziu cu poema sa milică „Pro: 
metheus und Epimetheus ` apă- 
rulă în 188! -apol cu celelalte po» 
ezii: „Olockenlieder“, care ies în 
volum în 1905. Cititorii de limbă 
germană găseau baladele şi pot- 
ziile sale lirice prea neîngrijiie, 
înlunecate ca fond de influenja lui 
Nietzsche şi a lui Schilling, lar ro» 
manu! „Imago“, „mal aprospe de 
lumea reală“, îl găseau că este 
„obscur şi căulal“. Traducerea de 
fejăä esie o povestire scurtă din 
viaje copiilor, care dā prile la 
descriplii şi ingădue autorulu să 
zu răvească peisagiile, în mijlocul 
cărora şi-a petrecul copilăria, 

Kari Hauptmann, Der Mör- 
de , Verlag von Rudolf Kämmerer, 
Dresden, 1920 

Autorul este fralele mai mare al 
dramaturgului Oerhard lHaupimann, 
s'a manifesial întălu cu sludii de 
psic ologie.şi liziologie. Pe urmă 
a publica! poezii lirice; drama sa 
simbolistă „Bergeschmiede“ (1901 
a fosi distinsă cu premiul divizibi 
„Schiller“. Se inspiră mai ales din 
viaja dela jară, arălind contrastul 
dintre sal şi oraş, influenja nefe- 


d ia — ca în romanul 
ral i A ), unde urmăreşte 
cum se translormă fata d le Iech 


în Imcrătoare de fabrică. In nuvela 
„Mörder“ K. Hauptmann zugrăveşie 
liput criminalului incurabil, crimi- 
palului din înslinci, care de copil 
dovedeşte predispoziții sanguinare; 
are privire crunlă, emeninlăloare, 
tatăl său este şi el un hof. Copi- 
Jul acesla nu poale sia acasă, ci 
pleacă în lume, de unde se În- 
toarce mai lărziu în rasă de că- 
lugăr şi găseşte în vială numai pe 
soră-sa, devenită și ea călugărilă, 
după ce a donet mînăslirii toată 
trauma de avere rămasă dela pă- 
rin |. Criminalul însă are ginduri 
cumpliie, dă năvslă în schil, se 
aruncă asupra soră-si, o ruşinează, 
o pradă şi fuge. Duce apoi rială 
vagabondă, trăind cu fel de fel de 
femei, ținindu-se de holl prin por- 
turi, şi dindu-se drepi om cu siare 
— pănă În moarte, cind se spove- 
deşie şi cere erlarea păcalelor. 


ROMANE 


Ernest mme Nêne, Plon, 
ris, 1920,7 fr. 
P nu esle parizian. Esie 
un fnslitutor din prorincie şi serie 
un roman din viața dela țară, find 
eniru aceaste dislins cu premiul 
oncourt. Eroul este deci ua plugar, 
rămas văduv după o căsnicie scur- 
tě. Munca îl jine încordal, loluși 


acela el et r pentru casă o 
lujnică — ae. 
cari natura, eroul este un lăran 
mai deosebii, cu ceva şliiajā de 
carte; idealizează şi pe Nâne, care 


DZ Cf 


posedă similre peniru frumusețile 
naturii, şi încă în grad şi mal înalt 
sentimenlul malern, Nâne prinde 
lipici de casă, de copiii pe lingă 
care sa acinal, şi de lingă care 
nu mai pleacă... 

Charles Le Goffic, Lob, 
Lä de Guérande, Paris, Plon, 


Autorul are îndărălul său o ac- 
tiviiate lilerară mai înlinsă : ver» 
suri, romane, nuvele, crilică lite- 
rară şi foiletoane. Noua sa carte 
este un roman din viaja de pro- 
vincie, în care nl se zugrăveşte 
mediul caiolic irancez, dar un me- 
diu deosebit, aducind aminte de 
calolicii „refractari“ din 1791 şi 
de mișcarea populară provocală de 
jurămintui de fidelitate al clerici- 
ior față de constilulla cwvilă. O 
slareță Iinvidioasă, şi inocrilă, e 
nemulțumită că fiul ei, militar, s'a 
însurai cu o Tata de rind, însă 
‘frumoasă. De acela după ce bū- 
lotul pleacă să luple în China, 
bă rina își umilește nora, o cë- 
lomninză, deşi o site fără sprijin 
şi singură. Fala se îmbolnăvresle, 
iar boula o dilormează într'atii, 
că se holărășie să se sinucidă. 
Dar jaa, se întoarce ai bărbalul 
— orb, ŞI lolul se linişteşie de o- 
dată : Soacra nu mal nuireşte pen- 
ira fiul ei nici o ambiție, iar feta 
se simie și ea împhcată, căci pen: 
tru el en a rămas loi fala fru- 
moasă de odinioară... 

Ernst Zahn, Dus zwelle Leben, 
Stuligari, Deutsche Verlagsanstali, 
1918, 252 S. M. 4. 20. 

Aulorul es!e elcejian de GE 
şi Une un reslaurani in gara Uâs» 
chenen. In povesiirile și romanele 
sale zugrăvește nalura plină de 
farmec, dar și de primejdii, a mun- 
jilor.—troul romanului e față a 

comis un omor. A fost o fatalitate, 
ca aceia care împinge pe un iu» 
erător spre o maşină şi-l zdro- 
beşie. După ce a sial 25 de ani în 
re, ese inrăşi la lumină cu 
E impozit. la oameni el vede 
irali, în nenorociţi vede nişie 
copii ei săi. insă nu poate birui cu 
nici vn chip o lsinică povară sufle- 
lească, Îşi duce viaja cu ăbderea 
unui bamal, ÎI lipseşte bucuria, lu- 
miaa vieții Un porumbei, cu care 
se imprietiniae în inchisoare, i 


> 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ, ÎN STRĂINĂTATE 313 


moare. Faia, care-l iubea și pe 
care -a intimida!-o cu rezerva sa, 
fuge de el şi nu şi-o mai poate a- 
propia. Se leagă de o vagabondă 
şi cenrcă s'o aducă pe calea cea 
bună, dar foce experlenja tristă că 
nici un noroc nu se poale inte- 
mels pe lăgăduelile nesigure ale 
sirăinului Cartea esie sirăbălulă 
de un pulernic senliment de re- 
semnare, 


TEATRU 


M. Maeterlinck, Le bourg- 
mesire de Stiimonde, Paris, Ren. 
du Livre, 1918. 

Piesa a apărul mal demuli, însă 
în vremea războiului se spune că 
a fost reluzală la Comedia Fran- 
ceză, şi interzisă de cenzură. Stil- 
monde esile o mică localitale in 
Belgia, locuitorii sint paşnici, pri- 
marul lor cultivă flori şi orhidee. 
Şi-a mărila! o fală după un Neami. 
Cind izbucneşie războiul, vin u=- 
lanii și canlonează ln el. ŞI în 
gazdă la primar, în!re alți ofileri 
vine să stea Oilo, ginerele, Co- 
mandanlul previne pe primar: la 
cel dintăi act de osiilitale—repre- 
selli... Şi ială că se omoară un o» 
fier. Şi de oarece grădinarul pri- 
marului s'a allat în apropierea 
crimei, comandaniul îl arestează 
hotărindu-l morţii, dacă până sera 
nu se ailă vinovatul. Fiind-că gră- 
dinarul e fără vină, primarul se o: 
eră ei, iar Oto e însărcina! cu 
pluionul de execuţie, Inlăiu ofițerul 
e holării să nu se supună, dar pe 
urmă primeşie, gindindu-se că 
mosriena sa alrage moartea ne- 
vestei. Deşi în ullima clipă a fost 
schimba! cu altal, peniru acest rol 
sinistru, loluși cind se duce acasă, 
nevaslă-sa Îl irtimpină revroltată 
şi-i inchide usa. 

Henry Bataliie, Lo Tendrosse, 
piece en trois actes, Paris, 1921, 

Noua piesă, care a luai de cu- 
rind coniac! cu scena lealrelor 
noastre, reprezintă încă un caz din 
mulieie variajii ale lemei obișnu- 
ite la Bataille: iubirea. Barnac, 
aulor dramatic celebru, preziden- 
tul sociată|ii scriilorilor, are o a- 
mică : o aclrilă, care-l înșeală. 

Nişte prielini se însărcinează 
să i-o spună, iar eroul caulă să 


$ 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


descopere pe rival după niste in- 
dell foarte neprecize: Inijiala u- 
nul nume. Fiindcă în regisirul cu 
adrese se găsesc numal dol inşi 
en această literă, Barnac îi învilă 
pe amindoi la el înir'o zi, cind are 
gie să o lase pe amică singură. 

Intr'un ungher ascuns, cineva 
nolenză conserseiia cu musafirii. 
Dar gusturile femeei sînt capriji» 
oase şi înlimplăloare ; în locul ine 
vilajilor ea preferă pe un licean, 
ce vine să caute pe celebrul am: 
tor acasă; apoi pe un golan, de 
profesie actor de cinemalograf... 
In sfirşii, Bornac se convinge că 
nu-i ele credincioasă şi se se: 
pară, cu toală prolestarea ei că 
îl „iubeşte“. 

Rămas singur, se simte însă a- 

băiul, pemullamii, deranjat în vi» 
ala lui jurnalieră. A îmbălrinii, 
Barnac nu se posle dispensa de 
amica lul, şi o chiomă, holării ca 
pentru resi să închidă ochii. 
- Intr'un suspin adinc, Barnac con» 
siată că pe ruinile amorului a luat 
ființă un senliment delicat: prie- 
tinia afectuoasă. 

Mari Schönherr, A/ndertra- 
gădie, în drel Akten, Leipzig, Sta- 
eckmann, 1919. M. 3.50. 

Schönherr este cunoscut. De 
prolesle medic, reprezintă in ll- 
teralură vlaja țăranilor din Tirol 
—palria sa—liind înrudit prin ins- 
pirație cu Anzengruber și Delireg: 
ger. Un gen designat în nemlește 
cu numele „Kleinleuledrama” 
lustra! de piesa sa „Erde”, pre- 
mială cu „Schiller“. in aceaslă 
plesă Schönherr a concretizat lä- 
comia, iubirea ţăranului peniru pă- 
mint; cînd evorba de moșie, simte 
un îndemn nalural și irezistibil să 
si-o ap.re, şi nu se dă în lături 
de la nimic. In piesa de faţă au: 
lotul dezvollă tema femeci stăpi- 
nile ce palimi şi dorin, cu urmări 
funesle peniru copii. Copii aflä și 
cunosc purtările mamei, ba În dis- 
perarea lor omoară pe amant. À- 


lunci se siml zdrobiți, le piere cre- ` 


dinja, rămin fără orienlare în viață 
—şi fug în lume. e 

Walther Bloem, Dreiklang 
des Krieges, Szenen aus der Zeli, 
Leipzig, Grethlein und Co., 1919, 
120 S. M. 250, 


In romanele sale de pănă acum 
„Vormarsch” şi „Slurmsignal* au- 
torul a dal impresiile sale proprii 
din enii războiului. De rîndul a- 
tesia încearcă irei schile drama- 
Hee, de cile un act. In întăiul—,Le- 
ben“ — ne prezintă un malor lo- 
vit de un glonie orb şi care îşi 
vede peniru ullima oară peresin, 
o liinjā cu vreo 20 de ani maì ti- 
nără deci el: spaima femeei, care 
nu se poale stăpini, și groaza bär- 
batului, care îujelege că ebe R 
Al doilea act — „Tod“ — repre- 
zinlă moariea unul sublocotenent, 
care n'a sărulal! încă nici o fe» 
mee, și care în clipa din urmă 
se roagă de o călugăriță, îngriji- 
loarea lui, să-l uşureze suferinjele 
sărulindu-l. Al treilea act — ng, 
terblichkeli* — este o Icoană din 
luptele ucigașe dela Somme, arā- 
SE cum monreoceniä devi: 
eji. 


MEMORII 


Friedrich Curtius, Deutsche 
Briefe und Eisăssische Erinnerun- 
gen, Frauenfeid, Hubert el Co., 
4920. 

„Scerisorile” au fost publicate în- 
tălu în „Basler Nachrichlen“, ca 
să ştie şi Neutralii preocupările 
German lor, dela dezastru incoace. 
Autorul lor esile pătruns de ideo- 
logia democratică, pacifistă, Mili- 
tarizmul este de vină în toate, zice 
el. Spirilul cazon a provocat în 
1915 cunosculul incident din Za: 
bern, din provinciile renane, CH 
parliciparea lelegralică a prințu- 
lui de coroană. Totela adus in 
1914 invazia în Belgia, ai a inau- 
gura! politica, n cărela urmare nu 
puiea să fie alia decii deze 

„Forţele care au creat Germania 
prusacă, au dus-o și de ripă” a» 
daogă aulorul. Masa populeliel na 
se resimte de „conşiiința naţio- 
nală“ a claselor culte, constitula 
germană n'a fosi întocmită pe 
dogma purel democrajii—temelia 
Germanie! de azi. Curlius a fost 
37 de ani slujbaş în administraţie 
şi prin urmare a văzul multe. Dar 
„amintirile sala sint slrăbălule de 
acelaşi sullei ideologic. Militariz+ 


mul în unire cu pangermanizmul 
ingus! şi cu nallonalizmal acul — 
sint factorii, care au făcul sliva- 
Up Germanilor imposibilă în Al- 
sacia, ridicind împotriva lor pe 
Wellerit şi întreaga burghezie. 


CĂLĂTORII 


Wilheim Volz, fe Dämmer des 
Rimba, Verlag von Ferdinand Hiri 
ia Breslau, 1921, M. 7.50, 

Autorul este un cunoscător al 
Sumalrel, pe care a slrăbălul-o în 
luna și în lat, pornind dela Pa- 
lembang — un fel de Veneţie ma: 
laeză — şi înalniind pănă în inle- 
rlorul tării acesiela răscolile de 
vulcani, dintre care cincel [lerb me- 
ren, lrimitind în aerul liniştii nişte 
funii de fum cenuşiu, dreple ca 
luminarea. Volz descrie pâduriie, 
oamenii, inşiră impresii din insula 
aceasla caldă, umedă, plină de ză- 
dul, — patria mirodeniilor, după 
care au umbla! alilia vreme coră- 
blerii, şi care azi formează mono- 
polul guvernului olandez. 


FILOZOFIE 


Maine de Biran, Mémoire 
sur les perceptions obscures, pu- 
wi P Tisserand, F. Alcan. 

iultä vreme confundel cu re- 
prezentanjļli şcolii eclectice, Maine 
de Biran e recunoscul ozi ca unul 
din precursorii psihologiei mo- 
derne. Dar nu exist încă o ediţie 
compleclă a operei lui, care cu: 
prinde mulle inedile ce se găsesc 
in biblioteca Înslilulului. D. Tis- 
serand s'a servii de acest Izvor 
boga! peniru restabilirea lexiului 
acestui memoriu publicat numai 
în perie de Victor Cousin. A- 
ceaslă edijie clasică e menilă să 
aducă mari servicii, căci analizele 
Made ale lui Maine de Biran 

resează în gradul cel mai în- 
nlt psihologia aleclivă și mai a- 
lea studiul simpaliei. 

Lacierc du Sablon, Luni! 
dela science, Paris, Felix Alcan, 
1919 (din Nouvelle collection sci- 
entitique). ; 

„Unliatea şiiinței* înseamnă pen- 
tru aulor unitale de melodă, tar 


i MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 315 


metoda științifică prin excelenjă 
este metoda experimenială, care 
se afirmă în toate domenille cu- 
noșiinței omeneşti, chiar şi în cele 
care par pălrunse de ral|lonameni: 
asfel malemalleele derivă din ex- 
periența senzibilă prinir'o serie 
de absiracțiuni şi generalizări suc- 
cesire. Aulorul acenluiază carac- 
terul experimenial al şiiiniei, în 
delrimentul caracterului său ra- 
Honalisiic. Cu ocazia aceasta du 

ablon defineste pozitia sa fajă de 
problema vieļil: legile vieţii trec 
dincolo de legile fenomenelor fl- 
zice şi chimice, dar nu le conira» 
zic. Fenomenele vitale apar cu o- 
riginailtalea lor ireducilbilă. Ma- 
leria vie se explică prin proprie: 
lățile nalurii anorganice, maleria 
realizind o erarhie ascendeniă de 
forme, în al căreia virf stä spiritul. 


CRITICĂ LITERARĂ at 
ARTISTICĂ 


Sebastian Răcki, Ludwig IT 
u. Richard Wagner, Minchen, 
1920, L. H. Becksche Verlagsbuch- 
handlung (Oskar Beck), M. 18. 

Sin! cunoscule legălurile de prie- 
linie între romaniicul rege al Ba: 
varlel şi Wagner, a cărula activi- 
tate înseamnă — peniru Istoria 
cullurii germane — mai mult de- 
cit o simplă problemă muzicală, 
Wagner ducind o luplă aprigă 
pentru drepiul la exisienlă al ar: 
tei najlonale, întruntind duşmănia 
tuturor celor care socoleau oria 
drept un arlicol de modă şi dis- 
traclie. Din pricina aceasta, pe 
„Tristan şi Isolde* Wagner n'a 
pulut să-l reprezinie deci! la 1865, 
cînd cu ajulorul lui Ludwig II se 
conslrul tealrul de solemnilăți din 
Bayreuih. După  parlea intùia a 
publicaţiei de iaţă, epărulă în 1913, 
urmează acum partea I-a, cuprin- 
zind epoca dela 1866-1885, adică 
incepind cu anul cind Wagner n'a 
mai putut răi în Minchen și Ire- 
bui să plece „izgonii”. Aulorul ne 
une la îndămină lzrosre nepus 
licate incă, şi devenite acum ac» 
cesibile. Cu ajutorul lor, se vă- 
dește caracterul prietiniei dinlre 
arlisi şi rege, precum și persona- 


316 VIATA ROMINEASCĂ 


Matea lul Wagner, consiliile sale 
de natură politică. Ia ce priveşte 
pe rege, acesta a inu! cu sialor- 
micie la Wagner, la moariea că- 
rula a și zis: „pe arlislul, pe ca- 
re-l jeleşie azi toată lumea, l-am 
descoperii eu cel dinlălu.* 


ISTORIE 


Frédéric Loliice, La Paiva, 
Paris, Jules Tallandier, 1921, 

Cine a irăit sub imperiul al do- 
ilca şi la inceputul republicei, n'a 
tliat pe galania marchiză, de care 
vorbeşie aulorul aici. Domnia lui 
Napoleon III a fosi prielnică a- 
parijlei acestor preolese ale e- 
motului, imortalizale de Emile Zo- 
la în Rougon-Macquari. Pujine au 
avul farmecul umilei Thereza Lach- 
mann, devenită mal apot marchiza 
de Paiva şi contesa de Donners- 
mark. Era născulă în gheilo, fiică 
de evreu. În cariera el scurlă şi 
strălucitoare e slăpinită de ambi- 
fe lenace şi prerăzăloare. Av.nd 

ani, mal area și injelepciunea să 
prelere celorialle alieie pe suve- 
raaii cugelării : Theofil Gauthier, 
Ssinte-Beuvre, Gambelia ; concepu 
idea să servească de lrăsălură de 
unire între tronia și Germania. 
Inirasigenla brulală a lui Bismarck 
a lăcul să cadă proeclul acesta. 
Paiva muri în 1884, în caslelul ej 
din Silezia de sus, după ce area- 
lizat aproape lol ce a visal, şi a 
lăsal în urmă o legendă stranie. 

Dr. Viktor bibi, De; Tod des 
Don Carlos, Wien u. Leipzig, Wil- 
helm Braunm-iler, Mk, i4. 

In istorie domina pănă acum pă: 
rerea că Don Carlos a fost bol: 
navy, de alci regimul tulelar ai lui 
Filip, nevoit să pună EE 
monarhiei la adăpost de loviturile 
lui fără rosi. Aulorul, profesor de 
istorie la Unlversilalea din Viena, 
zdruncină acum credinia aceasla 
otil de răspindilă, şi pe baza iz» 
voarelor islorice arată că nu-i 
vorba de vre-un caz patologic, ci 
de lragedia unui moștenilor de co- 
roană lără noroc, precum şi de 
lupia între două concepţii Filip 
r: prezeulind despolizmul politic şi 
bisericesc, iar Don Carlos idea 
blindejei şi aulonomici provincii- 


lor din merele Imperiu spaniol. 
Schiller l-a imagina! deci pe Don 
Carlos mal jusi decit alilea expu- 
neri şiiințifice, care au făcul din- 
ir'insul un personagiu inulil şi pri- 
mejdios. Bibl ulilizeară corespon- 
dentin lul Maximilian Il, sau docu- 
mentele necunoscule încă ale fe- 
luritelor arhive, iar izvoarele vechi 
sin! supuse din nou unor cerce- 
lări atente, 


ŞTIINŢĂ. 


Walter i. Kilner, The human 
mna Paul Kegan, London, 
1921. 

După războiu, se observă o pre- 


dileclie peniru silințele oculle—: 


mal ales la popoarele anglo-sa- 
xone. Printre numeroasele volume, 
care apar, se intilnesc şi expuneri 
şiiințilice de oarecare interes. În 
carlea amintită se vorbeşte despre 
un fluid aura - de nalură încă mis- 
terioasă, care ar ÎI învăluind fiinja 
omului, Auiorul, membru al cole. 
giului fizicienllor din Loñdra, zice 
Că a izbulii să-l zărească și că este 
un fenomen datori! radiezii unde. 
lor. Omul este observat în stare 
nudă prinir'un ecran de sliclă, în 
care se pune o solujie de dicya 
nină. Se constată atunci o piclă 
luminoasă, înfăşurind corpul şi va- 
riind dela bărbat la femee. Aura 
se manilestă sub! trei zone dis- 
lincte. Culoarea ei este albastră, 
cu o nuanţă cenușie, dar se schim- 
bă după preocupările de cugetare 
ale momentului: uilindu-le la o 
carte roșie, aura devine in parle 
roşie. Anlorul crede că fluidul a- 
cesia are aplicații practice, medicul 
puiind stabili după forme lul diag- 
nosticul boalelor, putind căpăta 
indicaţii asupra părților din orga: 
nism atinse, seu asupra laculiăji- 
lor mealaie: aura esle cenușie la 
idioji, albastră la oamenii normaii. 
Dar încă nu sau pulut objine ima- 
gini foiogralice. 


FIL OLOG!:E 

Îi a $ 
Tohannes Geitcken, Grie- 

chische Menschen, Leipzig, Quelle 


und Meyer, 1919, XAl-24 5.18. 
Autorul, profesor de îilolagia 


ap Zë wn WEEN 


mmm Eegen 


clasică la Rostock, cunoscut în 

lumen specialiştilor, a fosi „donă- 

zeci de ani preocupat de planul“ 

acesiei cărți. Într'insa ela cer- 

ceial loală literatura greacă pănă 

la era noasiră, şi expune felul cum 
au zugrăvit şi au judeca! Orecii 
pe om alit în operele lor poelice, 
cit şi în istorie, filozofie şi în dis- 
cursurile oratorilor. Primul capi- 
tol tratează despre Homer, şi trece 
in revisiă figurile omenești schi- 
late de poet, impreună cu însuşi- 
rile caracleristice, pe care epicul 
grec le airibue poriretelor sale 
literare Uneori cariea capălă for- 
ma unuj rezumat de istorie lilẹ- 
rară. După aceia Gelicken se o- 
cupă de eroii lragediei şi come- 
det grecești. Aici, în limba ger- 
mană, lrebue să mai menționăm o 
lucrare, iarăşi de specialilate: 
Kart Heinemann, Die tragischen 
Gestalten der Griechen In der Wolt- 
literatur,.—Un capilol deosebit din 
carica lui Geffcken eslile consa- 
cra! lui Socrate şi școalei sale. 
Apoi se ocupă de Arisiolel, Teo- 
frasi şi Peripatetici. Insfirşii, de 
nova comedie, 


Kari Spitzer, Leber einige 
Wärter der Liebessprache, Leipzig 
O. R, Reisland, 1918, 74 S. M, 250. 

Aviorul face un studiu onoma- 
sioiogic asupra expresiilor roma- 
nice peniru „a iubi”, pe care le 
cercelează în mod comparativ. De 
vreo inlluență a lemperamentului 
popoarelor în nuanțarea cuvintelor 
autorul vorbeş'e, dar se arală cam 
sceptic, căci bunăoară inlrebuința- 
rea lui „a dori” în locde „a lubi* 
nu se găseşte numai la popoarele 
meridionale (span. querer), dar şi 
la Germani (garn). In general, in 
limba scrisă găsim termenii pro- 
prii, pe cînd limba vorbită şi limba 
populară intrebuințează expresii 
adequale : „a area drag“, „a vrea 
binele cuiva“, „a indrăgi*,.. In Bu- 


EE MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 317 


covina (Marginea) „a iubi“ este cu- 
noscul, dar împrumutat din limba 
literară, căci după legile fonelice 
locale ar fi lrebult să găsim a 
lubg!” (cf. a să grăbgi, a izgi), 


POLITICĂ 


Ët Gs eier 
son u, Uemeinschafi, Eugen 
Diederich, Jena, 1919, gie $ 

utorul se ocupă cu problema 
comunislă. Insă nu e vorba numat 
de mişcarea socială cunosculă in 
deobşte sub denumirea de bole- 
vism, ci de leoriile fundamentale, 
din centrul cărora au pornit loale 
mișcările populare, care au la ba- 
ză cum acelasi concepție, căci lră- 
mintarea din Rusia are la lemelie 
o idee pornită din conştiinţa mo- 
rală şi religioasă a omenirii. Bol- 
şevismul vrea si libereze „sufle= 
lui pāmintesc" al omului, socolin- 
du-l în stare să creeze o ordine 
de lucruri nebănuită pănă acum. 
Scopul bolșerismalui este educa- 
rea unel generajii omeneşti cu su» 
let nou, diriguilă de pulerea spi- 
ritului, iar gu de acela a banului, 
a iunciiei in sta! ori a naşterei, 
La opera comună a culturii să con- 
iribue fiecare după predispozițlile 
personale, lără a-şi însuși bunu» 
rile, care slau la indămină pen- 
tru muncă. importantă esie coas- 
ialarea inegalitähi de japi inire 
oameni, și chemarea ce o au cei 
inzesiraţi, peniru conducere. Den, 
iru recoitareu aceslor oameni, este 
necesar să se den pulerea pe mina 
acelora, care cred in noua ordine 
de lucruri. Guvernul lor se'uu- 
meşie în Rusia „diciaiura proie- 
tariatului“, Sint însă semne că miş- 
carea rusească are să ajungă la 
un Punct mori, cind va lua o di- 
Zeche cu lolul neprevăzută : lrans- 
formarea imperiului într'o demo» 
Grotte liberă |ârânească. 


; BIBLIOGRAFIE 


I. Popescu-Bâjenaru, Cartea Omului matur, Edit. „Carlea Romi- 
nească“, 1921, Hucureşii, Prețul 25 lei. 

Maiorui ere vg: Agia Bolzan (Schije umoristice) 
1921, Bucuresti, Prețul 10 le =- 

Lucian Bilaga, Pașii Profetului, Edil. „Ardealul“, 1921, Cluj. Prețul 
12 lei 


Vasile 5. Moga, piei Kapumalor, Edil, „Cartea Romînească“, 
1, București, Prejul 4 lei. 

Vasila $. Moga. Cultura Pomilor. Roditori, Edil. „Carlea Romi 
nească*, 1921, Bucureşti, Prețul 6.50 lei. 

Vasile 5. Moga, Cultura ulei şi fabricarea vinului, Edil. „Cartea 
Rominească”, 1921, București, Prețul 7 lei. 

Al. |. Alexandrescu, Raporturile dintre Stat şi Funejlonari, Tip. 
„Rominia Nouă“, 1921, Bucureşti, Preţul 15 let. i d 

Rodica, Terra (Descrierea pămintului), Edit. „Carlea Rominească“, 
1921, Bucureşti, Preţul 12 lei, Ș 

Armand M, Calinesco, Le change roumain, sa deprâcialion depuis 
la guerre el son relablissemeni, Edit. Jouve ei Co. 
Mark Twain, Furlul ele/antului aib, Biblioteca „Lumen“, 1921, Bucu- 
reşii, Pretul 1 leu, E 
Mihali Negru, O poveste de iubire, „Biblioteca pentru toji”, No. 
1054—1059, 1921, Bucureşti, Preţul 6 lei. s 
Emile Zola, Greşala obatelui Mourei, „Biblioteca pentru lofi", No. 
1076 -4087, Trad. de |. Gr. Periţeanu, 1921, Bucureşti, Preţul 
12 lel, 7 

E. Lovinescu, Ge Ve V), Edit. „Viaţa Rominessch", 1921, 

ucureşii, Prejul 14 le E 

5. Muncei orale Tari la o răspintie, Edit. „Viaja Rominacască”, 
1921, București. Preţul 5 lei. i 

€. B. Uriea, Cu Moş feacă 'n Moldova, Inst. „Viaja Rominească“, 
1921, Bucureşii, Prețul 12 lei. 

Edmond Rostand, L'Ai/gion, In romineşte de LC Asian, Edil. 
„Viala Rominească”, 1921, Bucureşii, Prejul 20 lei, 

€. Stere, Un caz de conștiință (Cuvintările rosiiie in şedinţele A- 
dunării Depu'ajilor din 4, 5 şi 9 Martie 1921 asupra validării a- 
legerii din ra Soroca), Edit, „Visja Romineascâ”, 1921, Bucu- 
rest), Prejul 5 lei, ) m 

George Ranetti, D'atunci şi d'acolo, Edit. „Casa Ṣcoalelor", 1924, 
Bucareşșli, 


= 


+ 


; BIBLIOGRAPIE e -"SI9 


M. Sadoveanu, Oameni și locuri, Edit. „Cartea Rominească“, 1921, 
Bucureşti, Preţul 15 lei, 

P. Vergilius Maro, Aeneis, Trad. de George Coşbuc, Edit. „Cariea 
Rominească“, 1921, Bucureşti, Prețul 14 let 

lon Agirbiceanu, Trâsurica verde, Edil. „Carlea Rominească, 1921, 
Bucuresti, Preţul 414 lei. 

lon Agirbiceanu, Ceasuri de seară, Edil. „Cartea Rominească”, 

` 1921, Bucureşii, Preţul 10 lel. 

Livia Hulea Rebreanu, Eäugze "mn tabără (Poezii), Edit. Librăriei 
dlecezane, 1920, Arad, Prejul 8 lei. 

Ovidiu Hulea, Blestemul codrului, Edil. Librăriel diecezane, 1920, 
Arad, Preţul 8 lel. 

St, asa, Capitalul mobiliar, Edit. „Samilca*, 1921, Craiova, Pre- 
ID ei. 

1. €. Vissarion, V'd/iloarea, Edit. „Cariea Rominească“, 1921, Bu- 
cureşii, Prenj 15 lel. 

E. Lovinescu, Gheorghe Asachi, (Viaja şi opera, lul}, Edit. „Cartea 
Rominească, 1951, București, Preţul 14 lei, 

Elena Farago, Traduceri libere şi Reminiscenje, Edil. „Samilca“, 
1921, Cralova, Preţul 10 lei. 

Dr. N. C. Paulescu, Cele patru palimi şi remediile lor, Edit. „Cartea 
Rominească“, 1921, laşi, Prețul 15 lel. 

Econom i. Goicu, Concorda! ? Tip. „Albina“, 1921, lași, Preţul 5 lei, 

Const. A. Giulescu, Dragostea unul trubadur, Edit. „Carica Ro- 
minească“, 1921, Bucuresti, Prețul 12 lei. 

Victor Costin, La corruption légale el l'esclavage international, 
Impr. „Vlaia Romincască”, 1921, laşi, Prix 6 fr. 

Mihail Manoiiescu, Regimul impozitelor faţă cu producția najia- 
nală, Edit. „Reforma Socială”, Prejul 8 lei. 

Th. Cariyie, Răzvrăd!irea Femeilor, |n romineşte de D Moşola, Bi- 
biloteca „Revisla Ideei*, Sir. Fluerului 25, Bucureşii, 1921, 

P. Kropotkin, Din Marea Revolutie Franceză, Biblioteca „Revista 
ldeei“, Sir. Flueralui 28, Bucureşii, 1921. 

Pierre Mac Orian, Lo nògre Léonard ei Matire lean Mullin, Edi- 
lions de la Nouvelle Revue Française, 1920, Paris, Prix 7 francs. 


Transilvania, No, 1 3. Preţul 10 lei. 

La Nouvelle Revue Francaise, 1 Avril, Prix 4 fr. 
Moldova noastră, No. 1, Prelul 2 iei. 

Eenaşterea Maldovei, No, 2 3, Preţul 3 lei, 
Biblioteca Coplilor şi a Tinerimii No. 13 —14, Prețul 2 lei. 
Lumina temeii, No. 4, Preţul 8 lei. 

Analele Dobrogei, No. 1 Preţul 10 lei. 
Independența economică, No, 1, 2, 3, Preţul 10 lei. 
Şcoala, No, 2, Preţul 2 lei, 
Lamura, No. 6, Prejal 5 lei, 

foaia Tinerimii, No. 5, Preţul 1.50, 
Junimea, No. 1, Prejul 3 lei. 

Ers de Sus, No. 2 -5, abonament anual 48 lei, 
“conomia l'orestieră, No. 1—35, Prejul 15 lei. 
Ideca Europeană, No. 64, Preţul 1 leu. 

Cuvintul liber, No. 6, Preţui 2 lei, 

Carica Satelor, No. 2, abonament anual 36 lel. 
Orizontul, No. it şi 12 Prețul 1 leu. 

FHiglena, No, 2, Preţul 3 lei, 

La Revue Mondiale, 15 Art, Prix 3 francs, 


320 __ VIAŢA ROMÎNEASCĂ A 
Mercure de France, 15 Avril, Prix 3 fr. 85. > 
„No. 9, Breil 3 lei. 
A Zen anun! 50 lel, 
Romtala, ră 
Passtor Taz, 24 April, Pretul BE 


1-3, 


Hasmonaea, No. 11-12, Prelul 5 lei. Géi 
1, No. 7—8, abonament anual 35 l 
SE Plugarilor, No. 5, Prelul 2 lei. 


Roma, No: dy Pretul OË ac] industriei d Comertului), 
jul 30 Jel. 


a erg, th i a 


4921 ANUL xu. 


luxe., No. e 
ÎN i 


Viaţa Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICA 


SUMAR: 


Cazul dela farul Olinca Note de 
vc? € de drum pe 

Recreaţii (British Museum : Porumbei, — lin e- 
voluționist.— Muller ignara). 

Institujia publică numită „Zemsivo* în cadru! 
statului absolutist rusesc şi în cadrul stalu- 
lui romtn în timpurile noastre, 

Din alte orenuri (Amintiri literare: Cercul Ii. 
terar din laşi) 

George Bernard Shaw (Piesele „neplăcute“ şi 
„bldcute”]. 

Maşina. 

Sară sentimentală. Noapte. Metamorfoază 

Angita şi Germania, înainte de 1914 (Părerile 
unui om de sta! englez). 

Leon Drei (continuare). 

Cronica feministă. 

Cronica socială (Charles Quiguebori : Le Pro- 
blème de Jâsus.—Durkheim: La iamille con- 
jugale. Sir James George Frazer: Les ori- 
gines magiques de la Royauté). 

Dintr'un carne! de volaj (Londra), 


Joan Bart a vn (EI i: a 
Dragoș Protopopescu. . . . 


Drs P. Chiaia Raa we 


Artur Gorovei .... ca 
Aureliu Weiss .... . .. 
I. Agirbiceanu ..... 
mostene Botez .. . . . 
Constantin Em. Krupenski . 
Semen luşchevici . . , , 


Ana Conta-Kernbach . . | | 
D. I- Suċhianu. > c. o. 


e TE Cem see al r 


RECENZII A, Sfeuerman-ltodian : Irnntui tou, Demtosicse Baa. LL, Atp: r Papii Protetulul, 
Cora trineu.—Brara Dumbrabi : Ceasuri Sinin, Copa Iränen, 3. Panj: Statistica Kis ŞI MM. Salo- 
veme: — Code Furrere ; Len cembamnts ù mort. O, Alexiu T entant prodigue du 
Vesinet. O. Alexiu. Ford, Feidteggi Die Bchinbelt ine tres Mechtaieben, O; Szvuwlt P 7 Marinetti 
Democrazia futurista, G. aen, fe. Sot 


Le Rating, 

REVISTA REVISTELOR: Lonis Aate datt Ltr Beuugier : Ors- 
ton Chóra” (Revue den Deux Mon (ËTT Aiphonse Rou La Revue Monidiniej.— 
Kobert Pirol: Organizația permabenlă as Zär (Rerne i Je „Greytlilo strategiei 
germane din russ D J, Compavrat : „imtrinare sas falimente: MAine al f'eraturna malstică în 


fara bolgevi e thei" (La Revue de Francek,—t. GCeaoap : „Politica jul Hartia Weadur Aller: „Siezin 
ve Sus" (Die tèno Zelt] 

MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE (Lileratarā. = Rom iit, — Teatme — Mezmorii, = CatR- 
toril.—Fl cratie —Crirică literari și artisiici,—latorte, = Stiinta, —Pilal pie vațitică, 

BIBLIOORAFIE. 

REVISTA CARICATURII. 

TABLA DE MATERIE, 

LAŞI 
Redacţia şi Administrația : Strada Lăpușneanu 33 
VIAŢA ROMIN CA apare lunar cu cel bestin 1% pagini. —Abouamentul în pază un en roo jei 
denn so lei. Wemârul :olei— Pentru sträinäraie ` umas rin ei temea - 


nij abonaţi sînt rugați a trimite odată 


uranta primirei regulate a Revistei D- 
| şi 12 lei anual costul recomandărei, 


Pentru sig 
cu abonamentu 


VIAŢA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 


— 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 lo- 
clusiv, sau dela No. 7 ES la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face in orice lună a anului, trimiţind 
suma mandat 

oirea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 

expedierea Reviste! să nu sufere întrerupere, 

Preţul abonamentului este : 


Cazul dela farul Olinea 


— Note de drum pe apă — 


— 


Tresar din so 
e Dia it ae dolee 


IN TARĂ: tr'o clipă ful in guşit de sonerie îmi sfredel 
picioare. elea urechile. In- 
RE PI CR) e DOE e Dar 100 lei sem telefonul chiar ia Pi ppm sea epureşte de cînd instala- 
Pe AR e = er sp e e e E Slana 74 i t m SCH J Cine-i acolo ? z? 
A A E ete "ër e e . D EN ria dela gura D D A P 
deschiderea unărei. Incepem ma 
Pentru Societăţi comerciale, financiare şi auto- gata de fens Ge des 4 dimineaţă. Pilotina Leg 
EEN e e e =: SECHS" SF d SES 200 lei Afară era incă întuneric, — 
în eric.—o noapt 
ÎN STRĂ A tirziată. f apte rece, umedă, de toamnă 
A STAT 40 lel e ra ge case de lemn, portul cu vasel 
ic că eg 30 IS Se ep opt 1 des stuf şi bălțile cu lumea d asele anco- 
Pe jumătate aa ee P 70 rmeau neclintite încă în besn ea de vietăţi din Deltă, 
a a IE E bad Cer 14 Eta atita: Beta în tot e MoA A D. 


p 
mintu rinsul mort al 
de SE marea potolită păreau câzute Lopes, vg pă- 
fără de asti n natura întreagă amorţită, numai Dumă adine 
Dire. Mare: piei a ina We Deh, Kee la vale, în 
ca uleiul. ptea ceia apa era tulbure, cenușie şi groasă 


Dela începutul războiulni 

i ne depri 

` peie ct cirtițile; in fiecare poți n gece fie at 
eh zeg eri ip mării sau la vizita jidrogtaneiur geg 
parcă ştri se obişnuiseră să pătrundă întunericul, ca 


Abonaţilor li se acordă intre alte avantagii şi reduceri in- 
semnate de preţ asupra operelor literare şi ştiinţifice editate de 
Institutul de arte grafice şi editura „ Viața Rominească*, astfel 
că abonamentul revistei le revine aproape gratis. 

Un exemplu: 

Costul abonamentului la Revistă este de 100 lei pe an. 
Costul a 50 volume, ce vom edita minimum pe an, va îi apro- 
ximativ de lei 600. 

Reducerea ce se acordă abonatului la cărţile editate de. Re- 
vistă fiind 15%% aproximativ (adică în cazul nostru, lei 90)—cos- 
tul revistei pe an ar reveni deci abonatului numai la 10 lei, adică 
gece lei pe an. e, 


Ki 
Administrația. 


Sa 
— Gata de plecare! M | 
N p ola! — şopteşte pilotul; 

Bier Zeg e? un uriaş RERA betje noir i ke 
Tal în Ra pelerina făcută ghem, cu binoclu şi revolve- 


Plecăm cu luminile de drum s 
5 dumin tinse. Nici 
? éi vorbă; toţi sint muţi; mişcările sé tac ei plen pi 


+ 


LN a 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e tăcute; comenzile la cîrmă d maşină se şoptesc tainic dar 

otărit ; ochii deschişi mari şi auzul ascuţit. O navigaţie pe 
furiş; singură maşina mică a pilotinei sfirie şi dudue pe 
înfundațe ca un samovar supraîncălzit. Aluhecăm uşor pe lingă 
nişte umbre negre lipite în şir de cheu: sînt torpiloarele ru- 
seşti. Nici o mişcare, Ruşii dorm tun. 

Ocolim o pată mare vinătă care ne închide o clipă ve- 
derea: e crucișetorul nostru, bătrina Elisabeta; vîrturiie catar- 
gelor înalte se pierd in cerul întunecat. Trecem la cîțiva metri 
de ea. Nu se simte nici o suflare; numai cind ajungem la 
pupă, un glas răguşit, ne întreabă răstit: Cine-i? 

— Pilotina Letei! 

— Liber! 

Portul mort, oraşul adormit, rămin în urma noastră per- 
dute în bruma răce a nopţii. Dacă n'am auzi din cind în cînd 
lătratul cîinilor credincioşi sau cucurigul cucoşiior harnici, sin- 
gurii care nu se supun sirăşniciei ordinelor militare, nici n'am 
bânui ființa unor aşezări omeneşti în toa'ă pustietatea Deltei, 
Nici o lumină, nici o mişcare, firea întreagă a impietrit; o lume 
ca 'n postati: viaţa oprită în loc; un oraş mut, încremenit 
E , fermecat de-o taină, adormit în vrajă de-o mina ne- 
văzută. 

Eşim în largul mării. 


Abia se desprinde din faldurile nopţii bateria dela gura » 


Dunărei. Tunurile mute, îngropate în nisip, dorm cu gurile 
câscate în spre mare. 

Farurile stinse, la capetele cheurilor de piatră, par nişte 
orbi uriași împietriţi la poarta Dunărei. $i 'n masa neagră de 
umbre şi 'ntuneric care rămîne în urmă, tresare citeodatå un 
fulger scurt, o scintee albastră ce wiir o secundă pe cerul 
inourat. E telegrafia fără fir dela Elisabeta. La ora asta se 
prind ştiri de războiu pe care turnul Eiffel, pria unde herţiene, 
le împarte în lumea înireagă. 

avigăm pe lingă coastă, pe fund mic, să nu ne prindă 
submarinele germane care veneau în nopţi întunecoase să sa- 
mene torpile fixe între Insulă Şerpilor şi gura Dunârei, în dru- 
mul vaselor ruseşti. 

Mergeam cu toată viteza ca să nu ne apuce ziua pe 
drum, sá fim surprinşi pe mare de hidroplanele care zilnic ve- 
neau dinspre Constanţa. 

Eram ntrăbdător s'ajung la Sfintul Gheorghe cit mai da- 
grabă: primisem co zi mai inainte o scrisoare ciudata dela 
moşul Ghiţă Orez, gardianul farului Olinca. 

Noi cei din Deltă, râmaşi complect izolaţi de ţară, ne a- 
fiam direct subt comanda rusească. Aliații noştri, de dragul 
morunilor, nisetrilor şi a icrelor negre, găsiseră că esie o áb- 
solută necesitate militară de a se cuibări la gura braţului 
Sfintul Gheorghe, centrul pescăriilor noastre. 


CAZUL DELA FARUL OLINCA 323 


In punctul de observaţie dela farul Olinca, postul de ma- 
tinari romini fusese înlocuit, pentru motive militare, printr'un 
post rusesc. Jendarmii noştri rurali aduşi legaţi la Sulina. A- 
ginţii de pescarie ai statului arestaţi ca spioni periculoși. Va- 
sele militare ru-e cărau mari cantităţi de peşte şi icre, pecare 
le vindeau la Odesa şi Sevastopol. 

Şi dintr'o parte şi din alta, zilnic primeam reciamaţii prin 
telefon.  Trebuiau cercetate lucrurile la fața locului. 


Cel mai dirz reprezentant al autorităţilor locale se ţinuse 
acolo Moşul Ghiţa Orez. 

Veteran din 77 78, tunar la bateria dela Calafat, era de 
treizeci de ani funcționar al Comisie: Europene dela gura Du- 
nârei. Odată cu debarcarea Ruşilor în Deltă, el îşi luase cu 
dela sine putere drepturi, privilegii și prerogative internaţio- 
male, întrucit susținea ca el reprezintă interesele Europei la 
gurile marelui fiuviu. 

Deşi se găsea singur la un far, Ruşii ii recunoşteau tit- 
lul pe care şi-l luase: nacialnicul (şeful farurilor Comisiunii 
Europene). 

Tovarăşul lui dela far, un Turc bâtrin din Anatolia, fusese 
ridicat din prima zi de Ruşi şi expediat la Sevastopol. 

Cini maiorul rus, care avea comanda trupelor din Sfin- 
tul Gheorghe, i-a trimis vorbă să se astimpere că altfel îl 
scoate dela far şi-l trimite şi pe el pachet în Rusia, moşul 
“Ghiţă Orez, nacialnicul farurilor, s'a imbrăcat curat, şi-a in- 
şirat cele trei decoraţii romineşti şi Sfintul Gheorghe rusesc, 
netezindu şi țăcălia albă în formā de pensulă, mindru şi grav 


„Sa prezentat maiorului rus. l-a vorbit ritos şi foarte de sus 


ca un vechiu funcţionar al Comisiei, diplomat cu rutină: 

— Farul nu este al statului romin ci al Comisie! Euro- 

cne; el, Ghiţă Orez, a fost aşezat în funcţie de cele şapte 

Puteri ale Europei, şi deci nici îatr'un caz nu poate fi scos 
numai de o singură Putere, fie chiar o mare putere ca Rusia, 
Şi trebue să se ştie cå de toate ce se înfâptuesc acum la gu- 
tile Dunărei se va da într'o zi socoteală la masa verde, ori 
la Paris, ori la Londra. 

Maiorul rus, cam slab în diplomaţie, a rămas de o cam- 
dată pe ginduri. 

Üitimul raport pe care il primisem dela farul Olinca era 
scrisoarea ceia ciudată, pe care un marinar o adusese ascunsă 
An teaca baionetei, de teamă să nu cadă în minile Ruşilor. 


Domnule Comandor, 


„Rog bunătatea Domnici- Voastre a veni aici la fața locu- 


lui, negreşit şi cit mai repede de urgent. 
é „E mirè trădare la mijloc, care va să zică am ajuns ca 


N 


324 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„frate pe frate să se vindă precum luda pentru treizeci de 
„arginţi a vindut pe Hristos. Mai mult nu pot spune că aci 
„şi păreţii au urechi. Musai trebue să vă vorbesc în patru 
„ochi, care am zis şi voiu zice toată viața că nu sinteţi numai 

„şelul suprem ci şi părintele nostru al Rominilor din Deltă, 
„Vă aşteptăm cu nerăbdare prezentarea Dumnevoastră la 
„farul Olinca de urgenţă neintirziat fiind la un caz de foarte 

„mare forţă majoră. 
„Ţineţi în foarte secret scrisoarea şi nu suflați nimirica”, 
„Al Domnielor- Voastre prea supus la ordine 
Ghiţă Orez 
„Veteran și gardian la farul Olinca al 
Comisiunii Europene“ 


Deşi cunoşteam bine apucăturile moşneagului de care fà- 
ceam cu toţii haz, totuşi eram cam îngrijat, mai cu samă că 
ultima dată, postul de observaţie dela Olinca nu semnalase 
ca de obiceiu venirea hidroplanelor germane 

Fusesem surprinşi, Sirena crucişetorului Elisabeta daduse 
prea tirziu semnaul de alarmă. Și cu toate că douăzeci şi trei 
de guri de foc trăgeau din Sulina, bombele aruncate omoriseră 
într'o singură zi şase ms, răniseră vre-o zece şi distruseseră 
trei case. 


Infăşurat în pelerină, cu pulpele îngheţate, ghemuit ttre 
doi colaci de fringhie, şedeam afară pe puntea pilotinei, care 
se legâna domol şi cade njat. 

u ochii pe jumătate inchişi, vedeam mereu aceleaşi scene 
care mă tulburase în timpul zilei: mă urmărea continuu privi- 
rea râtăcită a unui soldat Rus, care înebunise trâgind la mi- 
tralieră, pe-o şalupă surprinsă pe mare şi urmărită de două 
hidroplane... o femee căzută într'un lac de singe, omorită de o 
schiji de bombă... patru copii care se jucau în curtea în care 
exploadase bomba scăpaseră neatinşi, iar mama lor, în fundul 
camerei, ascunsă după un dulap, pe cind striga la copii să se 
ascundă fusese lovită de o fandură intrată pe fereastră. ` 

Deschid ochii, şi fără să-mi dau samă, privesc talpa ciz- 
mei care câlcase în lacul acela de singe cald încă, atunci cînd 
am intrat în casă. 

Negurile nopţii se limpezeau. Luceafărul dimineţii înce- 
puse a pâli. Şi în vasta respirație a mării, o briză răce de 
brumă Înfiora geana viorie care se ridica treptat la orizont. 

Un marinar la proră sta de gardă cercetind înainte faţa 
apei ca să descopere minele ce le-am putea intilni. Ciocnind 


una din ele ne-am ridica în naltul cerului. Un alt marinar la: 


upă căuta în sus, pindind ivirea hidroplaneior. Loviţi de vre-o 
bombă ne-am cobori în fundul întunecat al marii. 
Şi totuşi, ce uşor deprinderea ne schimbă firea. Privesc 


t 
EE CAZUL DELA FARUL OLINCA 325 
CO 


pe subt gene la cei trei oameni din jurul meu unte: 

e lee nde dei TOŞcovan, cit i an din = 
rie neagră de vax; 

parul şi Get de ierte e ; tacticos îşi netezeşte 

— +» boxule ! tu îţi faci freza la tauletă în loc să - 
dest hidroplanele ? D strigă în glumă pilotul dela cirmă. e 

— Mai grijă, că nu trece nici o pasăre in zbor îără s'o 
prind în binoclul meu. Ajungem noi în port înainte de venirea 
musatirilor, laca, a şi prins a înegri uscatul înainte. 

O liniuţă cenuşie tăia zarea inaintea noastră spre mlazăzi, 

In revârsatul zorilor cerul şi apa îşi schimbau spre rä- 
sărit culoarea, O draperie de purpură se vedea căzind în fal- 
duri, mlădiată pe oglinda răce a mării metalic poleită. 

In clipele aceste de farmec, în solemna pace a deşteptării, 
subt ploaia ceia de aur, cînd pare că natura rizind deschide ochii 
in faptul dimineţii, simţi parcă mai greu gindul ce-apasă cu 
mustrare pe cugetul omenesc — războiul: milioane de oameni 
învrăjbiţi putrezesc prin şanţuri, pradă, distrug, se ucid pe 
brazdele pămintului ce trebue să-i hrănească... se caută, se 
pindesc pe marea argintie ce o răscolesc în clocotul explo- 
ziilor... se lovesc din zbor ES văzduhul albastru, prin aerul 
ce-l infectează cu gaze ucigătoare şi miros de benzină, 

Toate elementele naturii stăpinite de mintea omului stat 
astăzi tulburate de răutatea şi du;mânia lui. Numai soarele, 
veșnic acelaşi, se înalți căutind, în magica şi eterna-i nepă- 
sare, la deşărtăciunea vietăţilor cugetătoare ce, fără de as- 
timpăr, se frămintă pe un petec din scoarţa globului pămintesc. 


e — Se vede bine farul dela Olinca —imi spune pilotul 
dela cirmă. e BH 
Schimbăm drumul spre coastă. Colibele negre de pescari 
pătează pinza cafenie ce undulează în zare pe dune de nisip. 
A Intrâm încet pe gura Sfintului Gheorghe şi abatem în ca- 
nalul îngust ce duce ia Olinca-o potecă de apă verde, clară, 


„ între pei! de papură imensă, de înălțimea catargelor şalupei, 


e sus, din balconul farului, moşul Ghiţă Orez, nacialnicul 
farurilor, ne-a recunoscut de departe. Deprins cu scările, ca 
un flăcău sprinten coboară în fugă şi prinde bandula dela pi- 
lotina ce acostează la piciorul farului. 

— Să trâiţi, domnule Comandor! vă aşteptam ca pe tata, 
că nu mai e chip de trâit aici. 
— Ce faci, moşule ? vino inăuntru să stăm puţin de vorbă. 
— El se codeşte făcind cu ochiul la cîţiva Ruși, care se 
„adunaseră în jurul şalupei căutînd chioriş la noi. 
P Ki Ba, eu oiu zice că mai bine-i să o luâm încoace pe malul 
măr 
Am gra amindoi spre dunele de nisip. 
i ech i, ia spune, moşule, ce ai pe inimă, ce-i cu scrisoarea 
ceia = 


e 


326 VIAȚA ROMINEASCĂ 


SOD a — 


EL se opri în loc căutind tainic în jurul nostru, deşi eram 
singuri în toată pusiietatea ceia. 

— E trădare mare! zău că-i trădare! ne vinde, domnule, ne 
vinde Rusul ţărişoara, cre teţi-mă, că-s om bătrin, cind vă spun 
că Rusul vinde pe Rumin Neamţului ! Și moşneagul işi scoase 
căciula făcind cucernic o cruce mare şi o temenca spre pămiat. 

— Ei, lămureşte-mă, moşule, că până acum n'am priceput 

i mic. o 

— Stai că spun tot, să ştiu bine că mă tae bucățele, da 
fiecare bucâţică din mine tot are să strige stintul adevăr. 

Şi moşul, vorba lungă, o ia pe departe:—Câ d-voastră 
ştiţi precum se poartă ei, pardon ca porcii... vin befi aici sus 
la far, cîntind cu armonica parcă ar fi pardon la şantan în 
Sulina... şi dacă le spun cu binişoru': măi băeţi, noi se cheamă 
că sîntem aliaţi cu voi, ei de colo: net aliaţi! noi prătectori! 

— Bine, bine, moşule, iapă astea, spune odată ce-i cu trå- 
darea, că asta mă interesează. 

ară Stai, că ajung acuma şi acolo, că eu dacă am rămas 
ia far singur, că ştiţi doar că vor så mă scoată, că le stau ca 
sarea în ochi; eu nu pot să dorm noaptea, şi cum mi am făcut 
obiceiul stau şi mă uit la lună Acuma patru nopţi şedeam sin- 
gur, Ruşii dormeau tun; räsucese eu o țigară şi mă uit pe mare, 
în lumina lunei, că era plină, şi mi se pare că våd nişte umbre 
în cărarea de lumină de faţa apei... lau ochianul cel mare 
al farului, că ştiţi ochianul nu l-am predat nici mort la Ruşi, şi 
zăresc bine două lotei de pescari cu cite doi oameni in fie- 
care Zic eu in mine: cine or fi lipovenii ceia care au eşit acu 
noaptea la pescuit? că doar nu-i siobod ca mai inainte. Trebue 

e invoiţi dela ştab, zic eu. i 
ji Şi Gen stam şi priveam aşa, numai ce văd chiar în dira 
de lumină a lunei că se ridică deodată o pată neagră din apă, 
mai întâiu s'arată aşa ca o spinare de bivol. 

Ptiu drace! zic şi prind a mă freca la ochi. lau răpede 
ochianul şi mă uit țintă într'acolo. Se vedea bine eşind din apă 
aşa ca un coş de vapor înecat; am văzut cum s'a deschis un 
capac şi din el s'a ridicat până la briu un om care făcea semne 
cu şapca. Mäi, zic eu, mare minune şi asta. Cele două lotci s'au 
apropiat şi ca dracu. taman atunci o pinză fumurie de nour 
trecu prin dreptul lunei Se vedea, dar nu bine 

ind s'a luminat din nou, cosul cela se afundase, pierise 
de tot; pe faţa apei nu se mai zăreau decit cele două lotci, dar 
numai cu chte un om in fiecare. Mă uit din nou, şterg cu mi- 
neca ochianul, zic: doar nu-s beat! Unde sint ceilalţi dol oa- 
meni? Mare poznă e şi asta. Acuma vedeam bine cele două 
lotei care veneau încet spre gura canalului cu cite un om în 
fiecare trăgind rar la lopeţi. 

N'am dormit toată noaptea. Dimineaţa dau fuga până în 
sat şi gâsesc pe Neagu, caporalul de marina dela ie fonul ro- 


CAZUL DELA PARUL OLINCA 327 


R 
` D emmmer 
d -—— 


minesc. El după ce asculti cu gura căscată, deodată îşi dă cu 
palma peste frunte: moşule, să ştii căa fostun submarin nem- 
tesc. Şi dacă i-a luat pecei doi pescari, asta-i numai ca să le 
arăte locurile pe unde să samene ei mine. 

Vezi, ne minunam noi cum de ştiu ei să umble noaptea 
pe aici cînd farurile sint stinse. gemandurile şi toate semnalele 
scoase ; oricit de şiret e Neamţu”, da’ tot e greu de nimerit fără 
piloţi sau oameni din partea locului. 

Care va så zică pescarii noştri îi slujesc pe Nemţi, lipo- 
venii noştri din Delta sint spionii lor—halal!! frumoasă trebu- 
şoară-i asta! 

` Umbiäm noi prin sat să aflăm cine au fost cei care au 
eşit noaptea la pescuit. Afläm că numai două lotel: a lui Li- 
diroz și a lui Eftimof au eşit în mare. Amindoi dezertori, o- 
ploşiţi pe lingă ştabul rusesc, 

Dacă au simţit Ruşii că umblu să discos lucrurile, unul 
mi-a spus în patru ochi: râu faci, moşule, că te amesteci unde 
nu-ți fierbe oala. Atunci vam seris lå Sulina să faceți cum iji 
crede mai bine. 


Mi-am notat numele pescarilor bănuiţi, dar n'a fost chip 
să mă înțeleg cu maiorul rus asupra cercetărilor ce trebuiau 
făcute In timpul nopţii m'am întors la Sulina. 

După trei zile, garnizoana mă anunţă că gardianul farului 
Olinca a fost ridicat şi inchis în arestul rusesc, invinuit de 
spionaj, şi că peste două zile va fi expediat la Sevastopol. 

Alerg la comandamentul rus; amiralul foarte politicos se 
scuză că ei nu ştie nimic, că el n'a dat un asemenea ordin; 

robabil că biuroul de spionaj a luat măsura asta; că acest 
ron lucrează direct cu amiralitatea dela Sevastopol şi că îl 
spionează şi pe el, că nu poate face nimic altceva decit să in- 
tirzie expedierea la Sevastopol. > 

După şase săptămini de reclamaţii, interveniri și protes- 
tări pe la ştabul rusesc, Morskoi ceasti, biuroul de informaţii, 
biuroul de spionaj al armatei, biuroul de spionaj al marinei, 
biuroul de contra-spionaj din Deltă, am izbutit să-l aducă pe 
moşneag, legat burduf, la arestul rus dela Sulina, 

După alte şapte săptâmini s'a hotărit judecarea lui de o 
comisie ruso-romină, după ce ne-am angajat solemn că dacă 
se va dovedi vinovat il vom impuşca pe piaţa palatului Comi- 
siei Europene, ca pildă pentru ceilalţi funcţionari ai Comisiei, 
despre care Ruşii susțineau că sint toţi spioni plătiţi de "emt 
şi lăsaţi anume pe loc în timpul războiului. 

Inculpatul avea trei puncte de acuzaţie: 

Intr'o zi, pe cînd se scâlda în mare, a fost surprins få- 
cind semne cu cearşaful la hidroplanele germane. In mai multe 
pinduri noaptea a fost văzut la far făctad semnale luminoase, 


328 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


subt motiv că îşi aprinde ţigara, deși nu era permisă nici o lu- 
mină, S'a găsit asupra sa un carnet cu numere şi însemnări 
asupra mişcărilor vaselor şi direcţiei vinturilor—jurnalul obiş- 
nuit al farului. 

Invinuirile erau aşa de copilăreşti şi ridicole, încît comi- 
re de judecată i-a dat drumul moşneagului dela prima înfă- 
țişare. 

Dar înapoi la far cu nici un chip mam mai putut să-l pun; 
trebuia să râmină în Sulina, 

Slăbit, amarit, vegeta toată ziua pe malul mării, cu undiţa 
la pescuit. Duminica, îmbrăcat curat, se ducea la biserică, cu 
cele trei decoraţii pe piept, pe cea rusească n'o mai punea, 
cumpăra cite-o luminare de ceară şi o aprindea la altar în faţa 
“icoanelor, bolborosind ceva o rugăciune sau un blestem dar 
de cite ori eşea din biserică, se oprea în uşă cäutind încrontat 
în larzul mării, oprindu-şi privirea spre coasta dela Miază- 
noapte. 

Uneori venea pela mine să afle ştiri de războiu. De cite- 
ori mă găsea singur incepea să-și spună paraponul. 

— Vezi că eu am avut dreptate, că de aceia nici Dum- 
nezeu nu le ajută lor, că prat şi scrum se alege de împărăţia 
asta, 

Şi moşneagul îmi înşira iar chestia lui, cum o numea el: 
Cazul dela farul Olinca. Era ferm încredinţat că odată şi odată, 
la sfirşitul războiului cînd va veni ceasul socotelilor la masa 
verde, ori la Paris, ori la Londra, se va dovedi că el, Ghiţă 
Orez, nu putea fi scos dela far de o singură Putere, intrucit 
fusese aşezat în funcţie de cele şapte mari Puteri reprezentate 
în comisia Europeană dela gura Dunărei. 

Toată lumea din Sulina cunoştea chestia Ghiţă Orez sau Cazul 
dela farul Oiinca. Mulţi făceau haz, şi unii chiar îl întețeau să facă 
reclamaţii scrise; clţiva străini, funcţionari ai Comisiei Eu- 
ropene, petreceau traducindu-i petiţiile în limbi străine, asigu- 
iată că le vor trimite delegaților Puterilor reprezentate în 

misie. 


Se sfirşise războiul; eram în Galaţi gata de plecare la 
Paris, fiind numit in delegaţia romină pentru conferința ho- 
tärită în chestia Dunărei. 

Mā pomenesc Intro seară acasă cu mogul Ghiţă Orez, 
sosit cu vaporul din Deltă. intră giiiind, ştergindu-se de su- 
doare pe frunte: | $ 

— Cînd am auzit că plecați am venit într'o întinsoare, 
că-mi era frică să nu vă scăp.... știți.. chestia mea... cazul 
dela farul Olinca....pot mulţumi Domnului că iaca a venit şi ziua, 
cea de judecată la masa verde, pe care o aştept de atit amar 
de vreme... că vezi... dacă am avut dreptate şi D-zeu mi-a 


CAZUL DELA PARUL OLINCA 329 


ajutat, nu degeaba am dat atîtea luminări la biserică... acum 
se cheamă că Rusia s'a prăbuşit, ţara noastră s'a facut mare... 
a mai rămas să văd cum s'a alege şi cu chestia mea, şi pe 
urmă pot zice amin şi să închid ochii liniştit... 

Scoate cu grijă din buzunarul dela piept un teanc de 
ite — desface cu sfințenie şi mi le înmînează, arătindu-le 
pe rînd. 

Petiţiile erau făcute în trei limbi, cu timbru în regulă. 

— laca, asta e pentru Franţuzu, asta e pentru Englezu şi 
asta pentru Italianu... 

Cind am observat pe cele trel petiţii, scris caligratic, 
numele: Clemenceau, Lloyd George şi Orlando, eram gata să 
izbucnesc de ris, dar m'am stăpinit în fsţa bătrinului blajin, 
care cu atita încredere în ochii umezi şi în glasu-i rugător 
stăruea să nu-l uit cînd a veni vorba acolo la Paris şi despre 
chesti! lui. 

Și după ce mai scoase o hirtie din buzunar se opri ne- 
dumerit. 

Apoi cu petiția asta e bocluc; unii zic go dau şi alţii zic că 
nu trebue s'o dau pentru American... 

— Care american ?. 

— Cum, nu cunoaşteţi pe domnw Vilson ? 

E drept că Americanul încă nu-i băgat în Comisia Du- 
nărel, da’ m'are aface dacă şi el lucrează laolaltă cu ceilalți, 
o vorba n'ar strica și pe lingă el, mai cu seamă că am auzit 
că-i om tare de treabă şi cinstit. lacă am şi o poză pe care 
mi-a dat-o unul dela casieria Comisiei. Vezi, cum stau la sfat 
iştia patru mari dela Paris împrejurul mesei verzi? 

Era o gravură tăiată din „„/iustration“, pe care moşneagul 
o păstra privind-o cu mare evlavie. 

Credeam c'a isprăvit, cînd deodată îl văd că se întoarce, 
se apleacă şi ridică traista, pe care o lăsase la uşă. 

— Mai am o rugăciune; dar să nu vă supăraţi... laca, 
m'am gindit că n'ar strica să aveţi şi ceva de ale gurii... am 
adus oleacă de icre negre şi nişte peşte sărat. 

Şi, hotărit, răstoarnă toată traista în mijlocul casei. 

— O cutie de icre moi îndulcite cit trebue pentru drum şi 
astalaltă cu icre tescuite pentru cei mari dela Paris. Mai am 
cinci nisetri uscați şi potriviţi din -sărătură, sînt minunaţi cu 
oleacă de usturoiu şi numai o ţiră de oţet. 

De data asta n'am putut să-mi mai stăpinesc risul, 

— Da” bine, moşule, cum vrei să mă car eu cu toate astea ? 
nu ştii cît de greu e drumul acum? f 

Ba ştiu, tocmai de asta n'am adus de citatita, câ altfel ştiam 
eu ce să le pregâtesc dumnealor. 

Zic să Lk duci numai aşa, de-o gustare, in chip de probă, 
numai ca să-şi facă şi cei mari dela Paris o idee de cese lu- 
crează şi pe la noi în Deltă, 


Lă 


330 VIAȚA ROMINEASCĂ. 

Şi bătrinul op mă lasă de loc, Stărue mereu încercindu-se 
pe departe sâ-mi dea sfaturi cum ar trebui să-i ian cu bini- 
şorul pe cei mari dela Paris, cum så pun chestia acolo cind 
o veni vorba, la masa verde, despre cazul dela farul Olinca, 
dăscălindu-mă şi lămurindu-mă pentr a suta oară, ca să nu 
vit şi să încure lucrurile: cum el, Ghiţă Orez, a fost aşezat în 
funcţie la far de cele şapte mari Puteri, deci nu putea o sin- 
gură Putere să-l scoată dela farul Comisiei Europene a Du- 
nărei .. şi imi înşiră iar toată istoria pe care o cunoşteam pe 
Ge rost. 

N'a fost chip să scap de el de cit după ce m'am angajat 
formal că voiu preda peştele sărat şi icrele tescuite la Paris, 
şi voiu susține cauza lui în faţa Consiliului Suprem cind va 
veni la ordinea zilei, la masa verde şi chestia lui: Cazul dela 
farul Olinca. 

N 


Jean Bart 


d d vc Dn 
t'h Ai Cali MENEE i 


RECREATII 


British Museum 


LE 


Soseşti la British printre porumbei, 
Se string şi ei acolo pentru pine; 
Le-o dau copii veniţi doar pentru ei 
Cum pentru ei şi'n aer sar fintine. 


IO umblă pe grilaje sau pe trepie 
ŞI paşii lor desfăzură un ghem 

De umbre mici, ce parecă se tem 
Subt lespede ceva să nu deştepie. 


Te văd: şi-o bunătate te 'mpresoară 
De suflete care-ar veni la tine, 
Luindu-şi viaţa lor de-odiniodră 
In murmurul danteştelor terţine. 


— Viaţa lor de "'ntunecate stoluri 


Ce singure îşi supravieţuesc 
Şi-umplindu-ne-ale vremurilor goluri 
Ca umbra în lumina zilei cresc, 


Porumbei 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Le "'ntinzi o mină, ei îţi vin pe umăr 
Şi-ţi gurue din lumea lor obscură, 
De parcă pămintiul lor e-o sgură 
Subt care focuri cîntă fără număr. 


Li-i cald gitlejul şi zvicnesc din guze; 
Şi-atit de stranii pasările-aceste, 

Cind îşi aşează zborul, par pe creste 
De templu antic, urne cu cenuşe, 


2. Savantul care vine îi cunoaşte 
Mai bine, căci se-ocupă doar cu el 
Şi are-acasă, puse "pn rafturi, moaşte 
De specii vechi de clasici porumbei. 


De lacobini cu gulerul trufaş, 
Precum purta doar revoluționarul 
Francez, sau albi Canadieni golaşi 
“Cum nu avea nici Enric Păsărarul! 


Ori Skanderoni sălbateci de pădure 
ȘI jucători în glugi de pelerin, 
Biondine evocind miniature 

De lebede ce trec în Lohengrin... 


— Şi ei de altfel îl cunosc, căci oare 
Nu-i ies în drum, şi-l plouă din nacela 
Fiinţei lor,cu umbră şi răcoare, 
Făcindu-i inutilă chiar umbrela... ? 


RECREAŢI - 333 


Mai prietin unul vine şi se-aşează 
Pe braţul care parcă-ar ţine-o urnă 
Şi ca să scape statul de-o diurnă 
In statuă îl imobilizează. 


Pe cind ceilalţi deasupra lui, în roată 
Se împletesc în zbor ca niciodată, 

Ca şi cind ceru 'ncearcă să depună 
Suprem, pe fruntea albă: o cunună. 


Un evoluționist 


Huxley. ar fi foarte 'ncintat să ştie 

Că mai vechi decit stratele de cretă, 
Decit pădurea care doarme-adinc subt giie, 
Decit coralii care stînci secretă, 

Este savantu-acesta iluzoriu 

Trecird prin vremi ca şi un infuzoriu 

Şi între două curi: de iod şi ler 
Descoperind un foraminifer, 


Surtucu-i verde a 'ncercat soluţii 
De-acizi şi baze, sau de vitriol 
Și-a străbătut cu vremea evoluţii 
De sensibilităţi de turnesol. 


lar guleru-i de clasic porumbel 
Lipseşte astăzi oricărui muzeu. 


— Ori, dacă mort îl va purta cu el, 


Va fi un exemplar în Empyreu.... 


DRP Po at IN ATT 
= D 


Prin ochelarii stinşi ca două cremeni, 
Dacă desigur nu mai vezi nimică, 

E că privind silexuri vechi, asemeni 
Cu vremea pretăcutu's-au în mică. 


Stă drept, dar... „quantum mutatus ab illo!“ 
Căci braţul sting tiaînd la spate-umbrela 

Iți sugerează parcă paralela 

Fără să vrei, cu Venera din Millo...) 


Huxley ar fi foarte 'ncintat să-l ştie: 
Ca o mimoză diatanizat 

In apa vremii şi arhaizat 

Dela opinii pän’ la pălărie. 


„Căci vechiu cum e, e 'n stare să susţină 
Şi-acum: a evoluţiei doctrină ! 


Mulier ignara 


Dar cîte-odatä printre obeliscuri 

Şi sfinxi care de zeci de veacuri dorm 
Printre reptile tragice cu pliscuri 

Şi cripte cu miros de iodoform 

Se rătăcesc picioare de mătasă. 


Cum s'ar opri de-absentă „şi frumoasă 

O căprioară 'n funduri de brădet 

La peştera unui anachoret, 

Aşa şi ea, copilă-a unui trib 

Ce ma ştiut nici cind de 4, Ê, 

işi caţără spre-o lespede lorgneta 7 
Silabisind pierdut: „Sen-na-che-rib“. 


-334 VIAȚA ROMINEASCĂ | 


__— RECREAŢII _ 


— Vre-un Don Juan desigur din Tahiti! 
i ăci par femei lăuze 'n piatră, robii 
Ce-i cară blocuri şi nisip din Gobi 
Şi munţi sparg fără pumnul dinamitii). 


Şi astfel trupul galeş şi-l furişă 

Prin tumuli, subt statui, din sală mm sala, 
Distrată aşezind pe vre-o cornișă 

De templu vechiu o mină actuală. 


Cu blana 'n care parcă se posedă, 
A şters de praf un Budha de porfir, 
lar ett luminind în ea o Ledă 

Pe zid irezeşte-o umbră de satir. 


Cu faţa de faianță japoneză 

Se pleacă spre o urnă funerară 
„ŞI face cu ’n răsutlet o sinteză 

Intre prezent şi moartea milenară. 


Şi, Venus nou, se 'ndoae spre-o vitrină 
In graţii parfumate de gavote 

Şi nu ştie că mm faţă-i se închină 

Un şir de Afrodite chypriote. 


„Dar iată 'n colțu-acela şi: mumia, 
Femeia pare sugestionată. 

Lal scoate roşul, se pictează toată, 
Cu putul îşi usucă vag bărbia, 


ȘI pleacă admirindu-şi pălăria. 


Dragoş Protopopescu 


335 


+ 


Instituția publică numită „Zemstvo” 
în cadrul statului absolutist rusesc și In cadrul statului 
romina în timpurile noastre 


Odată cu unirea Basarabiei, în limbajul nostru gazetăresc 
şi politic, sa introdus şi un nou cuvint, „Zemstvo“-,0u“, cu- 
vint cu totul străin, şi ca sunet şi ca conţinut, subt care se 
înțelege o organizare administrativă, autonomă, locală, care a 
funcţionat in Basarabia subt Ruși, ar fi dat rezultate admira- 
bile şi ar fi bună de aplicat în ţara noastră întreagă, ca o ins- 
tituție democratică de administraţie judeţeană sau regională. 

Gazetele din Basarabia, in specal cele ruseşti, tinerele 
cercuri politice locale şi unele în legături cu cercurile politice 
din ţară, fac o largá propagandă pentru această instituţie. 

Am crezut că se cuvine ca cei care cunosc intr'o măsură 
oarecare Rusia cu istoria ei, pe Ruşi cu interesele lor, viața 
rusească cu obiceiurile şi instituţiile ei,—nu din vorbe, carți 
şi reviste numai,—ci şi din viaţa trăită, din studii obiective, 
fără prejudecăţi, idei preconcepute, sentimentalism, sau interes 
de partid politic sau electoral, să lămurească în limita cunoş- 
tințelor lor şi această chestiune. 

O sută şase ani de stipinire rusească în Basarabia, n'au putut 
să rămie fară urme asupra populaţiei şi aportul acesta de influ- 
enţă străină, adus împreună cu Basarabia în cadrul statului 
romin, trebueşte lămurit. Cum de asemenea, cel ce se simt 
in stare, ar trebui să lămurească şi influenţa statului şi a ck, 
turii austriace asupra Bucovinenilor şi a Ungariei asupra 
Transilvănenilor. Aceste elemente de influenţă rusească, aus- 
triacă şi ungurească, unele bune, altele rele, trebuesc cunos- 
cute, căci ele vor fi factori în dezvoltarea vieţii comune, ce 
incepe de acum, a tuturor Rominilor. 


Cuvintele: „Zemşcina“, „Zemstvo“, „Zemskie liudi”, au 
rădăcina slavă dela cuvîntul „Zemlea“ —pămint; în senz di- 


Nota redaefiei. - Faţă de interesaalul studiu al d-lui Dr. Cazacu 
ne simiim datori să adăogăm următoarele obsertațluni. 

„Zematvele*“ sint prima încercare de organizare administrativă 
locală în Rusia țaristă. CA această organizare a foal delecluoasă nu 
se poate lăgădui. Criticile ce 1 le adresează autorul dia punct de fe: 
dere el idealului sint justificate. Dar acesie delecle nu ne împiedică 


de a recunoaşte că viitoarea organizalie administralivă în țară EE 


ibă la bază ane eleciive locale autonome, lar in 
ee d esle ad mistbil ca organizația adminisirativă locală să aibă 


mai pujine atribuții şi drepluri decit a avut în Rusia |aristă. 


sl. A Na it 


E EEGEN 


rect al imediat ar însemna: pămintenism, oamen 
în opoziţie cu cei nelocalnici, o Sint străini de Been 
Acesta este senzul strict şi strimt al cuvintelor. Zemstvă 
ar fi dar administraţia locală păminteană in opoziţie cu admi- 
nistraţia generală, administraţia de stat, indiferent locală sau 
EE 
entru a putea înţelege conţinutul variat şi senzul larg,@ 
ce se dă acestui cuvint şi instituţiei d 
zë S Co dela el E Hei pe care o reprezintă, tre- 

storia Rusiei, dela începuturile ei, conține şi pune 

Venus apia ONS ven 8 pămintean a irma eet 
$ e importațiune, care era - 
Lage Ze aean : SE SS 
$ minteni siavi-„zemşcina“,—oameni păminteni- „zemskie 
liudi“, au fost supuşi de Varegii (norvegii) Ange." poza 
ed apa E 2 rem ere ege Tot ei—zemskie liudi—au 
upta contra creştinismului, ad e - 
a Tatarilor. eş „ adus cu „foc şi sabie“, şi con 
N rigina mai clară a cuvîntului „zemşcina“ se vede la 
moscoviți, in opoziţie cu „opricina“; el adere în secolul al 
al XVI-lea subt luau cel Groaznic. După luptele victorioase 
impotriva Tătarilor.—ocuparea hanatelor dela Cazan şi Astra- 
han,—puterea marelui uce, marelui Cneaz de Moscova, 
conducătorul acelor lupte şi organizatorul lor, faţă de ceilalți 
cneji, a crescut foarte mult. alt, aproape toţi aceşti eneji, 
s'au mutat la Moscova, pe lingă curtea marelui Duce, păs- 
trindu-şi totuşi legâturile de influenţă în cnezatele lor. Ei 
constituiau clasa boerilor mari de curte, exercitau rolul oligar- 
hiei de clasă acolo, căutind să influențeze ai să limiteze pute- 
rea Marelui Duce de Moscova. Impotriva lor, loan cel Groaz- 
nic a instituit o organizaţie de Stat aparte — deosebită: „opri- 
cină“, şi a luat subt administraţia acestei instiiuțiuni rînd pe 
rind toate treburile locale, provinciale, din mina cnejitor şi des- 
cendenţilor lor. Astfel s'au desemnat două curente în luptă 
—pedeoparte „opricina”, administraţie de stat, şi „zemşcina” : 


descendenţii cnejilor. Incet-incet, prin luptă, persecuții, omo- 


ruri, asasinate (intre alţii a propriului său fiu), pustiiri, te- 
roare straşnică, loan cel Groaznic (dela aceste metoade de 
luptă i-a venit şi porecla)—a reuşit în parte să distrugă, în 
parte să izgonească, în parte să supue pe cneji şi pe descen- 
denţii lor.* 

Piminturile lor se luau în administraţie deosebită—opri- 
cină, compusă din oamenii lui loan cel Groaznic, lar celor din- 


- „ln zemşcinel slăteau boerii ei şi chiar un lar deosebil, 
Simeon Bekbulalavici (1574), exilai apoi de loan cel Groaznic la Trer. 
Opricina a devenit ulterior curte, curteni, dvor, dvoreni”. 

(Diciionar enciclop. Br. chauz Efron 1899 volum. XII. Zemșcina), 


2 


338 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tre ei, care se supuneau, li se dădeau păminturi la marginile 
țării spre Tătari, spre Lituania. Era o reformă şi politică şi 
agrară după metoda silniciei şi teroarei. Astfel că legăturile 
tradiţionale ale acelor cneji cu populaţia locală, organizârile lor 
de curteni, arfatä, ir etc, se rupeau; populaţia prin 
noii stăpini din opricină—slugile lui loan cel Groaznic, sin- 
ile statului — devenea supusă directă a Moscovei, Astfel se 
âcea unificarea şi nivelarea statului Moscovit. 

Cu cîțiva ani mai tirziu, în epoca numită de turburări a 
statului rus, cînd Moscovia era ocupată de Poloni şi Suedezi, 
iar pedeasupra era războiu civil, oameni! păminteni au salvat 
statul Moscovit de subjugare ; in adunările tuturor oamenilor 
pâmînteni- „zemskii sobor“, un parlament, au statornicit o di- 
nastie şi legile. 

Mai tîrziu ideia zemşcinei s'a manifestat în luptele con- 
ra inovaţiilor şi organizării de stat a lui Petru cel Mare. 

După Petru cel Mare, influența organizării de Stat era 
precumpânitoare: elementele şi noţiunea zemşcinei au dispărut 
dela suprafaţă şi au rămas în profunzime, ca o legendă din 
trecut, ca un vis pentru viitor. 

In rezumat, ideia Zemşcinei este ideia pur rusească, le- 
gată de istoria Rusiei, reprezentind în suflete luptele din trecut 
intre autohtoni păminteni şi străini, între elementul vieții lo- 
cale şi elementul vieţii de Stat. Ca legendă, reprezenta ele- 
mentul local organizator de Stat şi fondator de dinastie în e: 
poca turbure a istoriei, impotriva dezordinei războiului civil şi 
invaziei străine. Ca vis de viitor, reprezenta constituţia, adu- 
parea constituantă, libertăţile, în opoziţie cu absolutismul. 


DI 


Instituţia de administraţie locală numită zemstvou, aşa 
cum a funcționat în realitate, şi-a luat naştere, după p criză 
mare a statului Rus. După războiul din 1854 (războiul Cri- 
meii), în Rusia a început epoca liberalismului: cu eliberarea 
țăranilor, introducerea justiţiei cu curţi de juri, împroprietărire, 
ete. Dar liberalismul «ra deja în scădere la 1864 cind s'au 
decretat zemstvele. 

Deaceia curentul absolutist, evitind organizarea vieți pe 
baza parlamentarismulul, ca un surogat de parlamentarism pe- 
deoparte, ca o jucărie pentru păturile liberale dealta, a in- 
trodus o organizare de administraţie locală pe bază electorală. 

Dar această reformă,—una care se clasa printre marile 
reforme ruseşti ale secolului XIX-lea,—fiind dată de sus, din 
sferele absolutiste și intrun anumit cadru de viaţă,nu a putut 
fi celace se visa, ci ceiace împrejurările şi viața au impus. 

După legile ruseşti, aşa cum a funcţionat in Rusia abso- 
lutistă, dela 1854 până la 1917 (nu în toa:ă Rusia, ci numai În 


»ZEMSTVO“ 339 


m e e 


unele guvernăminte), organizarea zemstvei se prezenta astfel ` 


In fiecare ţinut exista un colegiu electoral al nobilimi 


in care fiecare alegător nobil trebuia să aibă 100-200 hectare 
de påmint, sau avere, supusă impozitului zemstvei, de valoare 
analoagă ; acest colegiu alegea un grup de deputaţi. 


Colegiul al doilea compus din proprietari nenobili, dar 
cu acelaşi cenz, alegea şi el un grup mai mic de deputaţi. 

Colegiul al treilea - colegiul țărănesc — alegea şi el de fie- 
care plasă unul sau doi deputaţi. 

n cele şapte ţinutu:i ale Basarabiei (căci ţinuturile Iz- 
mailului și Cahulului actuale constituiau un singur ținut şi n'a 
veau organizarea zemstvei, ci acolo se mențineau consiliile noas- 
tre judeţene şi comitetele permanente, botezate de Ruşi „Nepre- 
menii zemski Comitet“), colegiile electorale dădeau deputaţi : 


Col. | Go, H Col. DI Tolal 
Cet. Albă 14 4 7 25 
Tighina 13 b 7 26 
Bàiți 20 5 10 35 
Kişinău 18 5 9 32 
Orhei 20 6 10 36 
Soroca 20 5 10 35 
Hotin 22 5 11 CH 

127 36 64 227 


Numărul alegătorilor pe județe şi colegii era următorul: 


Col. I Col. H 
direcli iadirecți direcţi indirecți 


Soroca 102 21 45 139 
Tighina 40 li 28 354 
Kişinău 94 99 42 201 
Orhei 132 30 39 36 
Bălți 106 24 7! 367 
Hotin 156 37 13 83 
Ce, Albă 2. e 55, 1130, 
653 224 293 2310 


Ispravnicul avea dreptul de a opri orice alegftor dela vol. 

"Deputaţii celor trei colegii se adunau, după ţinuturi, În 
adunare ținutală, unde pe lingă deputaţii aleși, luau parte cu de- 
pline drepturi” deputaţii Ca n un reprezentant al Direcţiei 
improprietăririi, unul dela Direcţia agriculturii şi unul dela 
domenii, un reprezentant al cultului, numit de arhiereu şi pri 
marul ţinutal. Preşedinte de drept era mareşalul ţinutal al 
nobilimii, 


340 VIAȚA ROMINPASCĂ 


Alegerile se făceau pentru trei ani. Adunările ordinare 
erau odată pe an şi durau zece zile, cu învoirea guvernatoru- 
lui se puteau prelungi, sau se puteau convoca aaunări exira- 
ordinare. 

Adunarea zemstvei îşi alegea pe trei ani din sinul săw 
organul executiv—direcţia zemstvei, compusă dintr'un preşe- 
dinte şi doi membri. Aleşii se confirmau de guvernator, Dacă 
guvernatorul, care avea puteri discreționare, nu îi confirma şi 
zemstva nu vroia să aleagă alţii,—sau, aleşi din nou, iər nuse 
confirmau de guvernator,—numea el singur Direcţia Zemstvei. 

Membrii direcţiei zemstvei contirmaţi, deşi aleşi, erau so- 
cotiți funcţionari de Stat şi erau responsabili în fața organe- 
lor statului pe cale disciplinară. 

In unele guvernăminte (şase occidentale, de exemplu Vi- 
tebse), bazele electorale erau schimbate pentru a asigura ele- 
mentului rusesc preponderența şi conducerea față de elemen- 
tul autohton ; înloc de colegii pe tagme şi cenz, erau colegii 
tot cenzitare, dar pe naţionalitaţi. 

Zemstvoul ținutal avea datoria de a îngriji: 

“4 De impozitele speciale în bani şi în natură; 

De averile şi capitalurile ei; 


3) De drumuri şi poduri; 
: Poştă şi telefoane ; 
5) De spitale şi instituţii de binelaceri; 


b) De asigurările mutuale, 

De a da ajutor statului în chestiunile privitoare la: 

1) Aprovizionare; 

2) Ajutor săracilor, incurabililor, nebunilor, orfanilor şi 
invalizilor ; 


3) Sănătatea publică; 
4) Măsurile de poliţie veterinară ; 
5) Instrucţia publică; 


6) Ajutor pentru agricultori, industrie şi comerţ. 

Instituţia zemstvei ţinutale avea voc de a cumpăra, vinde 
şi teni averi, a încheia contracte şi a sta în justiţie, 

iecare adunare ţinutală de zemstvă alegea un număr de 
deputaţi pentru adunarea zemstvei guberniale. In Basarabia 
fiecare adunare ţinutală trimetea cinci deputați. La aceştia se 
adăogau de drept: 

1)  Mareşalii ţinutali al nobilimii; 

2) Preşedinţii direcţiilu: zemstvelor ţinutale ` 

3) Şefii serviciilor agriculturii, domeniilor statului şi 
coroanei ; 

4) Reprezentantul cultului ortodox. 

Adunarea era prezidată de Mareşalul nobilimii. 


Această adunare se făcea odată pe an; seziunea dura 20. 


zile cu drept de prelungire cu voia guvernatorului, care putea 


` Ska 
- H we EE fg EE 


a 
` aZEMSTVO GL 341 
permite şi adunări extraordinare. Adunările z 
“niale ce enzege a Lë apen de ant dp gi RE 
Pa generală îşi alegea organul executiv: ecţi 
zemsivei gubernlale, Seps din propedinis şi membri. ra 
a av 
A Mimi) și ase leen? ca un preşedinte (ultimul a fost 
emstvoul guberniai avea aceleaşi atribuţiuni caşi t 
vele ţinutale, dar nu privitor la Kier 
mintul, în plus avea dreptul: E re a Rt ama 
1) A da ordonanţe ; 
2) A îngriji de asigurările mutuale ; 
8) De a permite împrumuturi ; 
zi D SE = şi pa iarmaroacelor ; 
i sta ndatoririle ulației pe ` 
SH Sënn vătămătbae. PI. Pee ierte 
taxele pentru distrugeri agricole, păşune, etc. 
In genere atribuţiile priveau eebe şi Aer locale“. 
Supravegherea regularităţii şi legalităţii activitații zemstvei 
se făcea de guvernator şi de un consiliu compus din: gu- 
vernator, Mareşalul nobilimii, Viceguvernator, administrator 
gubernia! de finanţe, procurorul Tribunalului, preşedintele di- 
recţiei zemstvei guberniale, un membru al adunării zemstvei. 
Această supraveghere se raporta la hotărtrile zemstvei 
şi toată activiratea ei şi a organelor ei, precum şi la perso- 
nal. Gubernatorul (şi Ministrul de interne) zvea dreptul dis- 
creţionar de a opri angajarea în serviciul zemstvei a oricărei 
persoane. Preşedinţii şi membrii upravelor se pedepseau dis- 
ciplinar de câtră consiliul afacerilor zemstvei şi oraşelor depe 
Hosea gubemator, precum şi de Ministerul de interne. 
otăririle zemstvei, unele erau supuse aprobării guver- 
natorului, altele Ministerului de interne, altele nu se supuneau 
aprobării. 
Dacă guvernatorul nu confirma vre-o hotărire, atunci ea 
se cerceta de cătră rome ra său, 
acă acest consiliu confirma părerea guvernatorului 
răminea definitivă,—de nu, hotâra Ministerul. E 
Hotăririle, care urmau a fi supuse Ministerului de Interne, 
se prezintau de guvernator cu avizul Consiliului său de control. 
Orice hotărire a zemsivei se comunica guvernatorului şi 
se aştepta două săptămini fără început de executare. Dacă 
guvernatorul le găsea nelegale, atunci lė da în cercetarea Con- 
siliului său; dacă Consiliul era de acord cu guvernatorul, ho- 
tărirea lui devenea executorie; de nu, se prezenta Ministeru- 
lui, care, sau confirma hotărirea Consiliului, sau raporta la 
senat, propunind schimbarea. 
Hotărtrile protestate de guvernator, din cauză că nu co- 
respundeau scopului, se prezentau la cercetarea Consiliului 
“Guvernatorului şi cu hotăririle acestui Consiliu se prezentau 


— 


342 VIATA ROMINPASCĂ 


Ministerului de Interne, Ministerul putea să le confirme, sau 
ia le prezinte prin Consiliul de Miniştri, Impăratului sau la 


Guvernatoru! avea dreptul de a revizui zemstvele şi ins- 
` tituţiile pendinte de ele, a cere explicaţii de neregularităţile 


observate şi a propune îndreptări. s 
Toată instituția zemstvei avea la bază impozitele sale 


proprii, în special asupra pămintului şi imobilelor. 
lată cifrele bugetului majorităţii zemstvelor din Basarabia, 


pe ultimii opt ani. 


Zemstvoul din ţinutul "Chişinăului a cheltuit în: 


OSD, ed Eet CL mii ruble 


ut ARI RR d = PV 
1 Re ae 1 


OU me AE Kb IC 
A îi e e eee Se. n 
T T ESA séier ` Nee 
DER, sg a ei RE a D 
1 DRESDA ARCA SM br E At 
Ţinutul Sorocei: ` 

1910... 512 mii ruble 
1911 . . Da ta 
1912 . . LL Ee 
1913 e e 702 , » 
1914 . i Sa 953 — ` w . 
1915 . C 76 904 . » 
TL SEKR, me 
100714. le Ce H să Ze 


Ținutul Orhei: 


on... , 357 mil ruble 

NI ea Wier. Zeg 

E e Ee Se 

LCE EE, Er 

E E ce EE wm, n 

1+15 D Lé [i H > H 55 ap n "7 
1916 eines BU mn m 

MES D E o CT y. se 


——— 


„2EMSTvo“ 343 


Ținutul Tighina: 


191 
aa e o < o e . 383 mii ruble 
el ei 474 

Mt ee ecas, "BIM A 
(rekt ON 
ER elt A. En, EE, 2 
LEE e bc ef be 
RO CR i (da 


Hëft: a ZE, Ge 202 


Ținutul Cetatea-Albă: 


MO e d 
Kb îi pe 5 : ere ruble 
ach zën A esua, A de 
e A n De LIEU AE ` 7 


rr el Si 
ege ee 
NM an ker Ae ui: 793 P Wei 


BE zei E: x 
+ ar 


Ținutul Bălţi: 
1910 . , . . e .« 1200 mii ruble 


SO d SP ir, 
E lk Ae, | 
ët cca a — 4014 Se D 


Meng ze Ae e 

Ee D ee D 
eng Zant A 22003 - mm 
ët ue E A0 8000 e e 


Ţinutul Hotinului : 


SORA 1 ate: 
1912 ` S CM SE e ruble 


DH Vo e epic. Eë 

RA es oktober Sé Se dE 
(Gëtt Zur taca 993 pe TR 
SN și A ie MID 
SAE i ari 4% „ a 


Din aceste cifre se vede că cheltuelile zem 
stvei creșt 
ern în Ké fără sărituri bruşte şi fără să apese în mod ebe 
populaţia, fiind gradate şi ţinute îa limite stricte de lege, 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 


po dd A tt d 


care nu permitea mărirea acestor impozite decit cu 3 la sută 
asupra anului precedent. 

Aşa se prezenta zemstvoul real în statul rusesc. O ins- 
tituție de administraţie locală, bazată pe colegii electorale cen- 
zitare și de tagmă, funcţionind numai în acele gär ale Rusiei 
unde era o garanţie de credință a acestor elemente câtră sta- 
tul rusesc. Acolo însă, unde era siguranță sau bănuială că a- 
ceste clase nu ar fi perfect de supuse şi credincioase statului, 
zemstvourile nu se întroduceau, dovadă guvernămintele polo- 
neze, unde cu toată lupta politică din Dumă, această instituţie 
nu s'a întrodus. Introducerea zemstvei subt presiunea împre- 
jurărilor politice din Dumă, în unele guvernăminte cu popu- 
laţie mixtă — nu tocmai sigură pentru statul rus —se corecta 
prin stabilirea colegiilor electorale pe baze naţionale in aşa 
fel, încit cu E nu numai majoritatea şi conducerea să 
se afle în minile elementului naţional rusesc, credincios statu- 
lui, dar şi manitestaţiile naţionale şi politice neplăcute, ce cu 
toate acestea ar fi putut să aibă loc, să pară neserioase și să 
dovedească că majoritatea autohtonilor sînt Ruși de naţionalitate. 

Alt element caracteristic zemstvei este cercul restrins al 
activităţii: „foloasele şi nevoile locale“, dar numai cele mate- 
rale : aprovizionare, ajutor săracilor, sanitarie, veterinărie, 
construcţii de şcoli și drumuri, agricultură. Zemstvele chel- 
tuiau cu şcolile, dar conducerea programelor, limba, etc., erau 
în minile organelor statului. 

Zenika numeau funcţionari, dar guvernatorul, fără nici-o 
răspundere, confirma sau infirma oricind pe orice funcţionar. 
stricta supraveghere, control şi supunere organelor statului. 

Deşi instituție electivă, direcţia zemstvei se confirmă de 
organele statului şi în caz de discordanţă între organele sta- 
tului şi corpul electoral, statul numeşte organul executiv. 

Deşi aleasă, direcţia zemstvei este responsabilă, nu atit 
în faţa alegătorilor, cit în fața organelor statului ; preşedintele 
şi membrii direcţiei zemstvei sint funcţionari de stat, au grade, 
decoraţii, înaintări, în cadrul funcţionarilor statului şi sint su- 
puşi pedepselor disciplinare caşi toţi funcţionarii statului. Func- 
ționarii numiţi de zemstvă, nu pot intra în funcţiune fără a- 
grearea guvernatorului, care n'are de dat seama de ce agrează 
şi de ce nu agrează, 

Nici-o hotărire a zemstvei nu este executabilă, fără apro- 
barea tacită sau scrisă a guvernatorului. In caz de neinţele- 
gere procedura apelului este aşa de lungă şi aşa de compli- 
cată, incit un rezultat, chiar pozitiv, este aşa de tardiv, incit 


işi plerde valoarea lu:rului in sine şi degenerează, fie intr'o, 


luptă personală, fie intr'o luptă politică, 


Al treilea element caracteristic instituţiei zemstvei este - 


„ZEMSTVO“ 3 45 
IV 


Zemstva, ca cea dintăiu instituţie electivă cu drept de im- 
pozite în Rusia absolutistă, dela inceput s'a bucurat de mare 
popularitate, mai cu seamă în lipsa parlamentului. Cei care 
doreau să participe la viaţa publică îşi găseau un plasament 
şi un interes. 

La inceput societatea a căutat să lucreze în zemstvă în 
forma ei nesatisfăcătoare, ca să dovedească că şi organele e- 
lective sint loyale şi mai capabile, ca cele biurocratice. Mai 
tirziu s'a încercat lupta cu organele statului pentru lărgirea 
drepturilor zemstvei, pentru generalizarea instituției şi pentru for- 
marea parlamentului pe baza zemstvei, pentru întroducerea 
constituţiei. 

„Mulţi liberali ruşi visau nu acel „zemstvou“, pe care îl 
căpătaseră, ci un zemstvou central, cameră a zemstvelui sau 
o dumă a zemstvei“. 

„La 1865, în luna lanuarie, adunarea nobilimii din Mos- 
cova, cea mai influentă atunci în Rusia, a votat cu majorita- 
tea voturilor o adresă câtră ţar, în care cerea mai ales două 
lucruri: 1) crearea unei instituții centrale a zemstvoului ,cu 
deputaţii întregii Rusii, şi 2) crearea unei instituții speciale 
pentru nobili, adică introducerea camerei comunelor şi camerei 
Lorzilor" (Gore P Gh. Auto-administr. și Zemstvou, Chişinău, 
1920, pag. 17). Această luptă pentru constituţie a creat popu- 
laritatea  zemstvelor în întreaga pâtură intelectuală a Rusiei. 
iar această luptă a şi dezbinat societatea. Elementul liberal 
a fost desgustat şi scos din zemstvă, răminind acolo elementul 
oportunist. 

„instituţiile zemstvei prezintă privelişte tristă. Consilierii 
devin reci faţă de cauză, încetează de a vedea în ea o cauză 
serioasă de o însemnâtate de stat şi încep să se indoiască de 
viitorul lui. Multe adunări din ultima seziune au decurs fără 
de viaţă din cauza numărului mic al membrilor, iar unele din 
ele n'au avut loc din cauza absenței unui număr de membri 
stabilit de lege“ (Gore, pag. 20). 

Nu erau partide politice organizate: erau grupări numai 
locale, fără legături trainice ; grupări locale oportuniste guver- 
namentale şi grupări locale cu nuanţă liberală. Au fost incer- 
câri multiple de organizare şi manifestări politice, toate cu 
tendințe pur constituționaliste. Una mai puternică a fost la 
intronarea lui Nicolae al Hien cînd i s'au făcut de partea 
zemstvelor multe adrese de felicitare, în care cereau consti- 
tuţia fără să o fi numit. Aceste manifestaţiuni au fost repri- 
mate şi nu s'au reinoit decit la revoluția rusească din 1905. 
Infiinţndu-se parlamentul, zemstvele prin ele înşile es din 
modă. Preocuparea generală era constituţia, parlameniul şi 
lupta politică. Zemstvoul conta numai ca o bază electorală şi 
ca bază pentru o organizare viitoare a statului. 


346 VIAȚA ROMINEASCĂ 


— 


In zemsitve se desemnau două curente, începuturi de par- 
tide: alegătorii proprietari şi aleşii lor; liberali oportunişti, 
mai rar conservatori, şi funcţionarii zemstvei : element radical 
iš protivnic atit al biurocraţiei ţariste cit şi al oligarhiei din 
zemstvă, 


Vv 


In Basarabia, organizarea şi funcționarea instituţiei zemst- 
vei reale, aşa cum à existat dela 1864—1917, nu se deosebea 
intro nimic de restul Rusiei, afară de ținuturile luate dela noi 
la 1878, în care a rămas organizarea noastră a consiliilor ju- 
deţene şi comitet-lor permanente. 

Desigur, în t-ecutul istoric al Basarabiei, parte integrantă 
a Moldovei, nu exista nimic, care go lege de tradiţia zemstvei 
din Rusia. Nici norvegi-varegi, nici loan cel Groaznic cu o- 
pricina, nici fondarea dinastiei Romanov, nimic din ce forma 
legenda tradițională a zemstvei ruseşti. Nici în visurile țăra- 
nului Moidovan,—absolut analfabet la 1864,—nu putea să aibă 
loc viitorul parlament şi constituția rusească. entru masa 
din Basarabia zemsivele nu se deosebeau întru nimic de cele- 
talte instituții ale statului rusesc. De altfel şi pentru Rusia, 
reprezentanța zemstvoului mavea legătură reală cu populaţia 
locală (Gore, pag. 25. Grodovski, vol. VIN, 537): „populaţia o 
priveşte ca pe ceva străin“ ` pentru păturile suprapuse, străine 
de țăranul moldovan sau înstrâinate, zemstva reprezenta un 
serviciu public, un serviciu la Stat, grade, înaintări, leafă, de- 
coraţii, ete. Supraveghiate strict, controlate, dirijate de gu- 
vernator, zemstvele îşi îndeplineau îndatoririle punctual; Înca- 
sarea impozitelor, îngrijirea de averi şi capitaluri, se indepli- 
neau cu stricteţă, în special in ce priveşte pe ţărani; drumu- 
rile şi podurile erau cam neglijate, dovadă starea lor de as- 
țăzi, care nu se deosebeşte mult de cea dela 1869, poşta ru~ 
rală (scrisori, etc.) în toată Rusia şi în Basarabia era rea şi 
a rămas râu organizată, —cetăţeanul trebuia să se ducă la Vo- 
loste (reşedinţa plâşii mici) ca să capete corespondenţa ; în 
schimb poşta cu cai pentru transportul funcţionarilor era bine 
organizată ; telefoanele s'au întrodus tirziu de tot, erau puţin 
răspindite, numai în unele judeţe şi nu profitau ţăranilor mol- 
doveni ; de spitale şi Instituţii de binefacere zemstvele sau 0- 
cupat mai deaproape şi au obţinut rezultate frumoase ; o altă 
instituție bună şi de care s'au ocupat zemstvele, era instituția 
asigurărilor mutuale obligatorii, bine organizată. 

Dar toate acestea erau deservite, făcute şi conduse de 
funcționari ruși. Fără nici-o exagerare, 80-90 la sută din func- 
ționarli zemstvei erau importaţi În Basarabia, fiind Ruşi sa 
Armeni, Greci, Ruteni, Poloni- rusiticaţi. 


„ZEMSTVvO“ 


ES 


Chiar alesii proprietari locali erau în majoritate 
de populația moldovenească. i Sau 

Astfel fiind, zemstvoul real în Basarabia, pe lingă defec- 
tele generale, pe care le avea în Rusia: 

1) instituţie cenzitară de clasă; 

2) subt strict şi excesiv control, supraveghere şi com- 
stringere a statului; * 

3) cu atribuţiuni foarte limitate, mai avea şi defectul e- 
senţial : era străin, compus din Ruşi sau rusificați şi nu servea 
decit scopurile statului Rus, prin funcţionari 'ruşi—rusifica. Ru- 
sifica subt forma unei instituţii locale respectate ae toată su- 
flarea democrati:ă şi subt aspectul simpatic pentru populaţie 
de a îngriji nevoile ei: de drumuri, de sânătate, de şcoli, de 
asigurări, de agricultură, industrie, etc. 

Aşa a fost zemstvoul real, care a trăit dela 1864 pănă la 
1917 in Basarabia. ` 

Este adevărat, în unele momente, unele grupări din zemstvă 
şi unele persoane, în anumite împrejurări, au făcut acte şi au 
servit şi ideia naţională şi poporul moldovenesc, cel puţin 
dreptul lui la cultura naţională, chiar în epoca ţarismului. Aşa 
a fost zemstva din ţinutul Orheiului, in care se constituise şi 
un partid moldovenesc la 1905, din care făcea parte Dicescu, 
Teodosiu, Gore, Anghel, Catargi şi alţii. Aceștia, în special 
Dicescu, au ridicat atunci chestia şcoalelor moldoveneşti şi au 
făcut să nu se mai ia averile Siintului Spiridon de câtră Statul 
rusesc, care motiva luarea prin faptul câ veniturile de pe a- 
cele moşii nu serveau populaţia din Basarabia. 

Grupările liberale din -zemstvou şi cercurile radicale ale 
slujbaşilor vedeau realitatea existenţei moldovenilor ca masă 
compactă şi majoritară ; contorm cu principiile lor dogmatice, 
recunoșteau drepturile acestui popor la cultură şi viața proprie. 
Dar în practică, ca instituţie şi funcție, serveau pentru rusiti- 
care; recunoaşterea teoretică a drepturilor Moldovenilor la 
viaţă şi cultură proprie nu o făceau şi nu o fac decit în ca- 
drul statului rusesc, a culturii rusești, tradusă în moldoveneşte 
şi numai pe timpul până cînd s'ar fi reuşit complecta rusificare. 


VI 


Revoluția rusească a schimbat complect situația zemstvei. 

S'a legiferat de câtră primul guvern revoluţionar rusesc, 

E decret-lege (pare că de acolo este împrumutată această 

tituţie şi la nor), des iințarea complectă aproape a contro- 

lului statului asupra activităţii zemstvei, în special asupra li- 

mitarii impozitelor, şi lărgirea atribuţiunilor acestei instituţi 
la maximum, 

Toate straturile sociale şi toate varietățile de sindicate 

şi partide politice improvizate şi proaspăt instituite au pătruns 


348 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din stradă în zemstvă. In acelaşi timp a apărut şi antagonis- 
mul între sovietele lucrătorilor şi soldaţilor pedeoparte şi ins- 
tituțiile existente pedealta. 

In Rusia starea aceasta a încetat curînd. La 25 Octom- 
brie 1917, Lenin, devenind stăpin, a desființat cu totul toate 
instituţiile vechi şi noi, înlocuindu-le cu dictatura proletaria- 
tului, cu excluderea dela drepturile civile şi politice a tuturor 
celorlalte categorii de cetăţeni. 


VU 


In Basarabia Zemstva a persistat. Alegeri nu s'au mai 
făcut: improvizaţiile de organizaţii a soldaţilor şi lucrătorilor, 
a ţăranilor (congrese), şi-au trimis reprezentanţii lor improvi- 
zaţi în zemstvo. 

In haosul carea venit, zemstvele nu se mai vedeau, mai 
cu samă că la 21 Noembrie 1917, se institue Sfatul Țării, care 
în Decembrie îşi constitue organul executiv, Consiliul Direc- 
torilor, substituindu-se complect zemstvei guberniale, care to- 
tuşi continua a exista ca o rămâşiță 

In lanuarie 1918 intră în Basarabia dorobanţii La 24 la- 
nuarie se proclamă republica independentă, 

Zemstvoul Sorocii şi după dinsul cel din Bâlţi, cer uni- 
rea cu țara. Desigur acest act nu se făcea de zemstva veche, 
ci de zemstva nouă subt imboldul împrejurărilor, de elemen- 
tele active naţionale şi democratice. 

Zemstva gubernială vegeta subt conducerea d-lor Smidt 
şi Moghileansky ; dar două corpuri elective: Sfatul "Tat şi 
Adunarea Zemsivei cu organe executive deosebite, dar amin- 
două cu aceleaşi atribuţiuni, nu puteau exista, şi zemstvoul 
gubernial a incetat din viaţă. sar la zemstvele ţinutale H s'au 
numit comisii interimare. $coalele au trecut la instrucție, spi- 
talele la serviciul sanitar, drumurile la serviciul tehnic, justiţia 
electivă s'a schimbat în magistratură. Astfei încit zemsivele 
ținutale propriu-zise au ramas cu personal plătit de a adminis- 
tra şi a conduce servicii administrate şi conduse de alte organe. 

Se inţelege, cred, uşor din cele de mai sus, că zemstvoul 
real, aşa cum a existat, cu colegii restrinse cenzitare şi de 
clasă, instituție rusească ca tradiție şi idee de lupta împotriva 
statului, instrument de rusificare în Basarabia, cu aparențe d: 
lesco po nu se poate transplanta in cadrul statului romin 
actual. 

Zemstvoul, după concepţia rusească din 1917, are ca idee 
fundamentală o largă autonomie locală pe plasă, judeţ şi în- 
treaga regiune ; flecare din aceste instituţii îngrijind aceiaşi 
steră de activitate publică, socială, economică, culturală, finan- 
clară locală, avind buget autonom, fără niciun amestec al sta- 
tului, cu drept de a pune impozite. Conflictele intre autorita- 


E, „ZEMSTVO* 349 


tea de stat ṣi cea loca 
Kächen, lā electivă, se tranşează exclusiv pe cale 
fi în mod teoretic ideia ace i 
E in setrecta ln egen rg 
eu de spus dacă populaţia ar vrea să tutretie 
cu mulle etaje, cu multe cheltueli, cu mulţi én şi geck 
ționari, cu largi impozite locale, pe lingă impozitele ce vor 
deveni din ce in ce mai grele ale statului. Până acum în Ba- 
Sarabia ideia zemstvoului din 1917 cu trei etaje, peste autono- 
mia comunală, şi impozite largi şi multiple, ma fost discutată 
de cercurile largi populare, S'au ocupat de ea mai mult cei 
interesaţi: foştii funcţionari de zemstve, puţini din foştii mem- 
bri din zemstve, actualii membri ai comisiilor interimare din 
amer iunciionarii şi unele cercuri locale care țin subt orice 
că Ip 1, eer subt o formă sau alta a instituţiilor de 
In orice caz este de discutat concepția şi de cercet 
masele ar accepta-o. Proba practică A unei atari ebe: 
însă, nu s'a facut incă nicăeri, astfel încit nu se poate com- 
para cu instituţiile similare din Europa occidentală. 

Com organizarea noastră administrativă, şi in special cea 
din Basarabia, cere urgent 0 reformă democratică practică şi 
realizabilă de masele din țară—la discutarea ei se va avea de- 
sigur în vedere şi concepţia autonomiei ruseşti din 1917. 


te 
în timp şi spaţiu Ze e 


Dr. P. Cazacu 


Din alte vremuri 
(Amintiri literare) 


Cercul literar din lași 


Nu mă puteam obişnui cu viața de Bucureşti, şi mereu 
mă batea gindul să iau inapoi drumul laşului. 

Pricina adevărată a nemulțămirii mele erau neplăcerile 
ce înduram în afară de viaţa intelectuală. 

Fusesem nevoit să capăt o ar oi la Ministerul de Fi- 
nanţe, şi slujba aceasta mi-a fâcut zile amare. 

Dădusem, cindva. concurs pentru o asemenea slujbă, sau— 
mai exact—mă prezentasem la un concurs, şi după ce ni s'a 
dictat subiectul tezei, pe care ar fi trebuit să o scriu, am sa- 
lutat cuviincios pe domnul Director, şi am plecat spre şosea, 
să mă răcoresc de aerul nesuferit din mansardele Ministerului 
de Finanţe. Cum puteam să scriu, eu, bacalaureat in litere şi 
ştiinți, un proces-verbal prin care să constat contravenţia la 
legea băuturilor spirtoase, săvirşită de Stan Cutare, care a in- 
trodus bariera Colentinei, cinci dezalitri de spirt, de atitea 
grade, fira să fi plătit taxele cuvenite ? 

Ce lucrare vor fi făcut ceilalți concurenţi, nu ştiu, pre- 
cum nu ştiu care dintre nenoroziţi a pus mina pe slujbă. 

Imi părea destui de rău după cel nouăzeci şi nu ştiu ciți 
de lei, leafa ce aşi fi trebuit să primesc, dar eram foarte feri- 
cit că am scăpat de a fi slujbaş. Aveam o groază de func- 
ţionarism ; gindul că voiu intra în tagma cenuşerilor, mă dezola. 

Dar trebuia să am o leală, trebuia să fiu Siujbaş. Și s'a 
găsit mijlocul să o iau fără de concurs. 

Un unshiu al meu, frate cu mama, era deputat, şi în 
foarte bune raporturi cu loan Brâtianu, şeful partidului atunci 
la putere. intr'o zi de primăvară,pe la finele lui Martie, inar- 
mat cu o scrisoare a unchiului meu, câtră un domn Perticari, 


__DIN ALTE VREMURI EE 351 


funcţionar superior, m'am îndrumat i Ministerui de Finanţe. 
Mă simţeam prea umilit cind am intins talismanul spre mina 
omului grav dela biroul elegant, în fața căruia mai stătea un 
slujbaş, cu un vrav de hirtii pe braţe, dar d. Perticari 
a fost gentil, şi a făcut să se mai risipească negura de gin- 
duri negre care mă învăluiseră.. Mi-a spus: mine, la 11 cea- 
suri, să vin la slujbă; în vedere că sînt student, orele de ser- 
viciu sint dela 11 la 6 sara. 

Ce sluibă am? Ce leafă am?... Nu știu. 

Adouazi am aflat că sint... copist, 

i ce dispreț aveam eu pentru copişti! 

altă umilință mă aştepta Trebuia să depun jurămln- 
tul, adică să jur, cu mina pe cruce, ia numele lui Dumnezeu, 
credință Regelui şi Dinastiei... Veneam doar din laşi, de unde 
se tipărea „Contemporanul“, unde era o atmosferă de ateism, 
unde mă deprinsesem cu ideia că omenirea trebue îndreptată 
spre altă concepție a formelor de guvernămint. Şi, deodata, 
să rup cu o lume întreagă de idei, şi să fac un asemenea ju- 
rămint! 

Am trecut prin clipe grele. Nu a trebuit mult ca să în- 
torc spatele şi să fug din acel Infern; dar mi-am amintit o 
scrisoare ce primisem de acasă: iata era bolnav... şi am re- 
negat o viaţă întreagă de credinţi, in fața unei necesităţi, pe 
cart in alt chip nu puteam să o satisfac. 

Primele zile de slujbă nu m'au prea nemulţămit. Nu a- 
veam mult de lucru. Eram trei copişti în biurou, şi între noi 
atita deosebire. Unul, cind nu avea nimic de scris, şedea 
prosteşte, cu minile întinse pe masă, ori se uita pe fereastră. 
Celait, care făcuse şcoala comercială în Bucureşti şi doi ani 
la Anvers, cetea nişte lucruri de comerţ, iar eu ceteam „Me- 
tafizica Amorului” de Schopenhauer. 

Mai tăcusem o constatare, menită să nu mă desconsider 
aşa de mult eu însumi: in Bucureşti nu era o necinsie să fii 
copisi la un Minister, precum judecam eu. Lumea vede bine 
pe funcţionar, şi unui copist portarul ii deschide uşa, iar şe- 
iul de biurou nu se uită ia tine cu prea multă indiferenţă. Ar 
putea să fie suportabilă şi viaţa de copist. 

lată însă ch aceste reflecţii nu rezistă la prima ocazie 
cînd noua mea tentativă de concepţie este pusă la încercare. 
Intr'o zi, dad aveam de lucru, intră in biuroul nostru un 
unchiu al meu dela Roman, Alecu Morțun. Masa mea era mai 
lingă ușa, aşa că persoana care intra, putea să nu mă vadă, 
fiind cu privirea aţintită spre funcţionarul dela masa care ve- 
"mea în dreptul uşii. Cum l-am zărit, am şters-o pe uşă, şi 
S bb) întors pină ce n'a plecat: imi era ruşine să mă vadă 

D 
Aveam un mafe cusur: eram moldovan, şi mi se pare că 


382 


~~~ VIAŢA ROMINEASCA 


singurul moldovan între sutimile de funcţionari dela Ministe- 
rul de Finanţe. Postul de copist la contabilitate era prea pu- 
tin menit pentru unuj ca mine, care puteam să fiu pus lao 
muncă mai grea. 

Trebuia să fiu schimbat la un alt serviciu, şi pentru asta 
era nevoe de un pretext, de o cauză care să induplece şi pe 
d. Perticari să convie. 

Pretextul s'a găsit lesne, Mi s'a dat să Scriu o hirtie pe 
care trebuia să o iscălească Regele, un decret oarecare. Mi 
se cerea să scriu „caligratic“, să fac lucrarea unui specialist. 
Mi-a fost cu neputinţă. Să devii caligraf în citeva minute! 
ŞI atunci am fost trecut la serviciul datoriei publice, unde cinci 
ceasuri pe zi număram cupoane, le rinduiam după serii şi 
după numere şi le inşiram pe şfară, de făceam cirnaţi lungi 
de metri intregi 

Mai ingenios mijloc de a timpi o minte omenească, nici 
că s'ar putea inventa. Cind eşeam dela slujbă, la şase cea- 
suri, eram ameţit, şi blăstamam ceasul in care am întins d-lui 
Perticari talismanul unchiului meu. 

i bine de o lună am urcat calvarul Ministeruiui de 
ie fără să mă fi gindit că aşi putea scăpa de acest su- 
pliciu, 

Era Duminecă, şi-mi venise dor de cimp. M'am dus la 
Oppler. In grădină era o movilă de pe care mă uitam, peste 
gard, intrun cîmp mare, sămânat cu trifoiu, in care cinta o 
prepeliţă.  Verdeaţa cimpului, vintul cald de primăvară, cinte- 
cul prepeliţei, mi-au răscolit tot sufletul, mi-au evocat atitea 
amintiri, mi-au inviat atitea dorinţi de viaţă in libertate, cu 
care fusesem deprins pănă atunci, de viaţa ce o duceam, în 
fiecare vacanţă, în aerul de ţară, la umbra pădurilor, pe ma- 
luri de pirae, unde nu erau cupoane de numărat, nici ochi de 
superiori, care să-ţi privigheze mişcările Şi atunci am con- 
ceput un plan îndrăzneţ; să pârâsesc Bucureştii, să-mi petrec 
vacanţa acasă, şi în toamnă să mă duc la laşi, unde sâ-mi is- 
prăvesc studiile. 

La finele lui lunie am plecat, părăsind Slujba care nu era 
pentru mine, şi nici eu pentru dinsa. r 

In timp de un an şi jumătate, cit am lipsit eu din lași, 
aici se făcuseră multe schimbări, şi mulţi dintre acei cu care 
aveam legături sufleteşti, erau imprâştiaţi prin lume. Cu cei 
dela „Contemporanul“ mă înt'Ineam, din intimplare, şi rar de- 
iot; prietinii cu care înjghebasem, cindva, clubul dela otel Ru- 
sia, erau în străinătate; pe mulţi dintre studenţi nu-i Cunoş- 
leam, incit mă simțeam acuma, In laşi, tot aşa de străin caşi 
la Bucureşti, unde Începusem a lega oarecare relaţiuni cu in- 
telectualii. Era firesc lucru să am, citeodată, clipe de păreri 
de rău pentru schimbarea ce (4cusem. 


D 


DIN ALTE VREMURI 353 


Intr'o zi intilnesc pe stradă pe o veche cunoştinţă, un 
prietin al familiei, un om despre care nu auzisem multe vor- 
bindu-se, dar despre care ştiam că-i profesor la un gimnaziu, 
că se ocupă cu arheologia şi că serie versuri, 

Omul acesta era Neculai Beidiceanu. 

Una dintre cele întăiu amintiri despre oameni, må legau de 
Beldiceanu. 

Sucevean de origină, născut în comuna Preuteşti, unde 
părinţii lui aveau moşie, Beldiceanu a trăit cîtva am Ze Fol- 
ticeni, şi a fost într'un rind și polițaiu al oraşului, Mama lui 
Beldiceanu era prietin cu mama mea, şi fin minte în ce casă 
a murit bătrina cen casă astăzi-nu mai există ; şi în locul 
vechei locuinţi moldoveneşti, s'a ridicat o clădire cu pretenţii 
de a fi modernă. 

Beldiceanu venea adeseori la noi. Era, oate, singurul 
om din Jud tut nostru, care cetea, Imi aduc aminte unele nopţi 
cu lună, cind stam cu toţii în balcon, şi Beldiceanu vorbea 

despre cer şi stele. Erau lucruri pe care eu nu le pricepeam, 
dar de care mama se interesa mult, | 

Atita mi-a mai rămas în minte despre Beldiceanu. Dacă 
l-am mai văzut de atunci, până la întiinirea de pe stradele laşu- 
lui, nu pot să spun; şi mi s'a pârut lucru ciudat cind omul 
acela, cu ochii așa de albaştri, m'a oprit, mi-a zis pe nume 
şi ma invitat la el. Și ciudat îmi pare astăzi, cum am putut 
eu să ştiu că acela-i Heldiceanu. 

Mam dus la el. Cind am plecat, după citeva ceasuri, a- 
veam un nou prietin: un prietin care mă captivase, 

incepusem să fac cercetări pentru un studiu care să fie 
teza mea de licenţă în drept: „Istoria proprietății la Romini“. 
Răsfoiam cart felurite din Biblioteca Universităţii, adunam no- 
DU: şi adeseori aveam insomnie, gindindu-mă la lucrarea a- 
ceasta care lua, în planurile mele, proporţii din ce în ce mai 
mari. Volam să incerc a lămuri o chestiune foarte însemnată, 
după părerea mea de atunci, anume dacă un acelaşi popor a 
locuit, în acelaşi timp, pămînturile pe care mai tirziu s'au în- 
temeiat popoarele de astizi, din părţile care se numesc Ro- 
minia, Rusia, Polonia, Transiivania, ete Nu-mi aduc aminte 
ce legături volan să fac între această-chestiune şi Istoria pro- 
prieieţii la noi 

Beldiceanu ar putea să mă ajute la deslegarea acestei 
gen? am zis eu, şi cind i-am pus întrebarea, s'a simţit 

Oarte muiţămit : vedea în mine un tînăr cu aplecări spre ar- 
heologie, un tovarăş pentru pişte studii aşa de sarbede, care 
nu prea atrăgeau pe cineva dintre cunoscuţi lui. 

Răspunsul la întrebarea mea trebuia scos din examinarea 
antichităților găsite in aceste ţinuturi. Beldiceanu făcuse ex- 
plorări în stajiunile preistorice dela Cucuteni, judeţul laşi, dela 


3 


354 VIAȚA ROMIMEASCĂ 


Rădăşăni, din Arinii Băii, şi deng alurea, în judeţul Sucevii; 
George Diamandi, care într'o vreme avusese pasiunea studiilor 
preistorice, făcuse multe săpături în judeţul Vaslui, de unde 
adunase o colecție bogată de hirburi, aşa că, pentru Rominia, 
exista un material de comparaţie la îndămina iui Beldiceanu. 

Am petrecut ceasuri frumoase, ascultindu-l. Antichităţile 
dela Cucuteni şi Rădaşâni nu samănă, a conclus Beldiceanu, 
cu acele din ţinuturile vecine cu Rominia, ci sint identice cu 
acele aflate de Schliemann la Tiryntf şi Mikena; nu samănă 
de asemenea nici cu acele găsite de Diamandi, în Vaslui, ceiace 
dovedeşte că Moldova de sus şi cea de jos, a fost locuită de 
două popoare deosebite ; că noi, cel de sus, ne tragem din 
Geto-Daci, că... Ce mai teorii! Rezultatul acestor cercetări 
întinse, a fost convingerea mea că nu este nici-o legătură in- 
tre ghicitoarea aceasta şi studiul meu, şi am renunţat la acest 
capitol introductiv al lucrării plănuite. 

In casa lui Beldiceanu am întîlnit pe Grigore Buţureanu, 
profesor, care începuse a prinde patimă pentru arheologie, 
subt influenţa lui Beldiceanu, care avea o bogată Bibliotecă 
şi mania de a-şi recruta ciraci. Cu Buţureanu, cu Gruber şi 
cu G. Diamandi, voia Beldiceanu să întemeeze, în laşi, o so: 
cietate de „Istorie şi Arheologie“, al căreia unul din membri 
fundatori îmi propuneă să fiu şi eu. ŞI fiindcă am primit cu 
atita grabă, trebuia să fiu propus ca membru în Societatea de 
medici şi naturalişti, pentruca noua societate proectată să ză 
mere persoane cunoscute weg: prin o activitate de cotizaţii, 

nu aveau alta la activul lor, 

WS? Cit de puţin se cerea, prin Gel sc? să fii socotit printre 

enii mai presus de restul muritorilor 
za La Beldiceanu am înțilnit pe Eduard Gruber, pe care-l 
cunoscusem cu ocazia unui prag ce trecusem, ca preparat 
lar, de clasa a şasa de liceu, 

$ eene care ege un student distins al Universităţii 
din laşi, examina la limba romînă. Eu preparasem citeva ma- 
terii, chimia şi trigonometria, împreună cu două domnişoare; 
una era d-ra Elena Sevastos, aceia care în lucrările literare 
de mai tirziu, se numea: Elena Didia Odorica Sevastos, care 
era vară cu Gruber şi, conform unei tradiţii din strâbuni, păs- 
trată cu sfinţăenie până în zilele noastre, voia să pue un CH" 
vint pe linga vărul ei, ca să fie mai indulgent cu mine. 

Frebuia să facem o lucrare scrisă, o teză. Gruber ni-a 
cerut să hanam pocia lui Eminescu: Lacul. 

bizarerie x d 

Eur un cețitor pasionat al ziarului „Rominia liberă ` 
una din gazetele care a fost mal bine scrisă, în lumea noastr 
rominească, şi în dimineaţa aceia chiar eng" în coloanele 
gazetei mele, un mic studiu asupra poeziilor lui Eminescu, 


H 


o DIN ALTE. VREMURI 355 


înţelege că am pus la contribu 


e studiul e 
care a eşit minunată, şi mi-a ` acesta, in teza mea 


atras laudele profesorului, in fa: 
clasei, osebit de nota zece, si j 
Sh o ane A i ngura notă zece dată in acea se- 


Gruber va fi crezut că observaţiile din teză - 
tite din mintea mea, ceiace ar fi EN că am pane 
întinse în literatura universală, că sînt un viitor talent. Nu 
ştiu cum, am ajuns cu vorba la Homer, la examenul oral, şi 
Gruber ma întrebat de cunosc ceva din Iliada. Cunoşteam 
trei cuvinte dela începutul Ciîntului întăiv, şi ca urmare la 
geg de afirmativ, le-am recitat, au multă îndrăzneală . 
„Ay dee, fad..." ; am făcut apoi o mică pa 
zis de două ori: et caetera, et pui mai e RR," PRI 

A ris Gruber, şi de atunci ma {inut minte. 

Cu Beldiceanu eram acum prietin. De multe ori imi fă- 
cea mărturisiri intime. Despre cei dela „Contemporanul“ se 
pigra adeseori. La o intrunire literară, în casa lui Morţun 
usese jignit de „tovarășul Neculau“, cînd Beldiceanu cetise 
poezia „Capul de mort“, şi nimeni nu-i luase apărarea, Amã- 
răciunea aceasta, probabil, îl făcea pe Beldiceanu să conteste 
lui Morţun gustul estetic, şi poate câ născuse în el ambiția de 
a grupa în jurul lui un mănunchiu de tineri, cu care să în- 
drumeze o mişcare literară, paralelă cu acea dela „Contempo- 
ronnt, în jurul căruia ar fi dorit să provoace un gol. 

Pentru reuşita acestui plan, trebuia să conteze pe nəmul- 
mt de dincolo. Gruber era printre aceştia.  Visător, stu- 
dios, nu avea deloc temperament de luptător politic; era so- 
cialist sentimental, şi nu se putea cobori în rindurile mulţimii, 
pentru a-i ținea discursuri, a face propagandă, ca alți adepţi 
ai „ideii mintultoare”. De aici o neincredere a şefilor în sin- 
ceritatea părerilor Iui Gruber, şi o nemulțămire a acestuia, ne- 
mulţămire latentă, care aştepta ocazia să se manilesteze. 

incepusem a ne întruni în casa lui Beldiceanu din strada 
Albineţ, in fiecare săptămină, iar eu mă duceam la el din ce 
în ce mai des, şi de multeori m'au apucat ceasurile patru de 
dimineaţă, stind de vorbă cu poetul-arheolog, ascultindu-i poe- 
ziile şi planul lucrărilor viitoare. 

„Cercul“ nostru începu a se mări. Şi lucru ciudat, mai 
toţi care ne adunam la Beidiceanu, eram dintre acei care a- 
veau legături şi cu cei dela „Contemporanul“, Să fi fostoare 


toţi aceştia „nemulţămiţi”, sau societatea noastră, compusă din 


ce „dincolo“ se numea cu dispreţ „burghezi“, atrâgea mai 
mult tineretul ? 
In primăvara anului 1888, grupul Beldiceanu se alcătuia 
dintr'un număr mărice) de membri, băeţi şi fete, care toţi ma- 
nilestau dragoste pentru literatură, şi unii chiar aveau incer- 


«ări pline de făgzăduinţi. 


4 eg 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DO VATA ROND —— 


Afară de Gruber, considerat de toţi ca foarte priceput in 
chestiuni de artă, al cărui cuvint avea autoritate, rind pe rînd 
veniră, in mijlocul nostru, d-ra Sevastos, d-ra Izabela Andrei, 
o altă domnişoară, din elita Iasului, al căreia nume il tac, 

ntrucă nu ştiu dacă nu s'ar supăra de i l-aşi aminti ; apoi 

ostică Anghel, C. Gheorghiu, zis şi Filozoful, Vasile Lateş, 
cel mai entuziast dintre toţi, Eduard Petrovici, care a murit 
demult, şi alţii, care după citeva întruniri s'au arătat tot mat 
rar printre noi, pânăce au dispărut. | , 

La înfiinţarea unel societăţi, cù Statute şi comitete, nu ne 
gindeam nimeni. Ne simţeam foarte bine în organizarea noas- 
tră, Beldiceanu, pe care-l urmărea mereu ideia societăţii de 
arheologie, care acum trebuia să fie o „Societate de antropo- 
logie, arheologie şi istorie“, convocă pe toți profesorii şi pe 
toate persoanele din laşi, presupuse că le-ar interesa aceste 
chestiuni, la o întrunire în cancelaria liceului naţional. incer- 
carea lui Beldiceanu fu zadarnică, şi atunci se propuse ca $0- 
cietatea proectată să se unească cu societatea de medici şi na- 
turalişti, Nici această încercare nu a izbutit. Unul dintre 
membrii vechii societăţi, Dr. Rizu, declară că dacă se va face 
aceasta, membrii vor fi in ales, nu tineri ca George Diamandi. 

Pe atunci se ducea o luptă în contra tineretului de că- 
trå acei care aveau situaţii ciştigate ein, Profesorii bătrini, 
caşi politicianii bătrini, aveau intuiţia insuficienţii lor, dar cre- 
dean că se vor putea menţine, punind stavilă celor tineri, care 
năzuiau să urce :reptele în virful cărura erau cocoţaţi mulţi 
dintre cei nechemaţi. Ura aceasta o revărsau bătrinii asupra 
intregului tineret. 

n Batéieneng om bătrin pentru noi, nu înţelegea să se des- 
partă de tiveretul care-l înconjura, şi se solidariză cu noi, cei. 
care nu eram primiţi în vechea societate. 

Beldiceanu, ca poet, e puţin cunoscut, deşi a scris şi lu- 
cruri de samă. Ca arheolog, aproape nu e pomenit, deşi a 
desfăşurat o muncă de ua a cheltuindu- şi tot ce cîştiga, pentru 
a-şi mări colecţiile de antichi J 
dia toate colțurile, inscripții şi însemnări. j 

Nu ştiu cine şi cind va utiliza imensul material Ga? 
de omul acesta (rä de noroc, dacă materialul s'a mai păstrat. 
Cu o răbdare neinchipuită a decalcat, în curs de ani og i 
sute şi mii de inscripţii depe pietre de mormint, de pe SE 
pote, de pe pisanii de biserici, şi a reprodus nenumărate in- 
semnări din cărţile puas în podurile bisericilor multor sate 

a şi din Bu.ovina, 
vn Wee Loge nu i-a fost recunoscută în țară. Pe atunci. 
arheologia romintască era monopolul profesorului Tocilescte 
din Bucureşti, singurul care cra bine răsplătit, și cu onoruri, 
şi cu ordonanţe de plată din fondurile diferitelor ministere. 


vu şi călătorind, pentru a culege, ` 


DIN ALTE VREMURI 357 
Cite mi-a vorbit, despre aceste „afaceri“ Ti 
A tu Maiorescu, in- 
dignat de cele ce se petreceau, si care de 
Së "ët Ze Ki? c re era în măsură să le 


Necunoscut în țară, Beldiceanu era bine a 
manger Poate a mulţămire dnretoaaă. Vu em 
nir O sară a venit Beldiceanu la mine, vesel 
şi mi-a arătat o scrisoare dela un d, Paul Hutten, ebe 
‘Guben, care făcea diplomatica, dar în același timp se ocupa cu 
arheologia, şi urma să fie numit consul în Egipt. In acea seri- 
soare, Hutten spunea că celebrul arheolog Jentsch, care con- 
sidera pe Beldiceanu ca „Singurul competent în Rominia, în 
materie de arheologie“, a propus admiterea acestuia în „An- 
thropologische Gesellschaft“ din Berlin. In scrisoarea sa, Hut- 
“ten aiâtura şi scrisoarea altei celebrităţi din Berlin, Voos, că- 
tră Jentsch, prin care-l! sfătueşte să cumpere, pentru muzeul 
Get colecţia erg Şi Hutten îi face lui Beldi- 
ropunerea să-şi vindă colecția muzeu - 
ferindu-i şapte mil de lei. si it Clone e 
Şapte mii de lei era o avere pentru Beldiceaau, dar el 
nu se îndura să-i treacă dE graniţă ata lui colecţie, pe 
care încerca să o vindă Statului romin, dar nu izbutea, pen- 
trucă nu era colecţia unui bucureştean ca Tocilescu, a căruia 
lucrare fundamentală, „Dacia înainte de Romani“, fusese do- 
vedită un plagiat fără de päreche şi fără de ruşine, 
Luat de curentul arheologiei, Beldiceanu scria acuma foarte 
“Tar versuri, şi numai după ce s'a injgheba! cercul nostru a în- 
ceput a lăsa pe al doilea plan ocupaţia lui de predilecție, şi 
la fiecare şedinţă ne cetea cite ceva nou, care ne plăcea, şi chiar 
ne entuziasma. Unii dintre noi, cei care făceau pe revoltaţii 
contra societăţii burgheze, mai mult decit erau în realitate, re- 


citau citeva din ultimele versuri ale lui Beldiceanu, dintr'o po- 
ezie care se sfirşa astfel : 


Cînd eşii număr, cind eşti minte, 
Pentruce mai stai la gind? 
Inainte, înainte, 

Milionule flămînd ! 


Poezia lui Beldiceanu nu ştiu dacă s'a publicat, dar cer- 
cul nostru tindea să o treacă drept o Marseilleză rominească, 

Venise vremea să putem spune că avem un „cerc lite- 
var”, şi lumea din laşi acuma ştia lucrul acesta, şi unii chiar 
se interesau despre mişcarea noastră 

Intrunirile noastre erau numai la Beldiceanu, singurul «gos- 
podar» dintre noi, în casa cărula găseam primirea moldove- 
nească şi prietinoasă, de care simțeam cu toţii nevoe. 

In fiecare şedia;ă se cetea mai întăiu din scriitorii noștri 


358 VIATA ROMINEASCĂ 


eg 


clasici. Am făcut începutul cu Creangă, despre care nu semai 
vorbea nimic în eg: noastră literară. Creangă a rămas sin- 
gurul scriitor nesfişiat de noi, căci pe toţi ceilalţi îi trecusem 
prin cel mai des ciur al criticei, şi din mulțimile de pagini ale 
multora, noi decretasem că numai prea puţine rămin pentru 
posteritate. Eram foarte exigenţi, ` infiuențaț! de Gruber, care 
găsea noduri în papură, şi cintărea fiecare cuvint. 

După ce isprăveam cu cetitul clasicilor, venea rindul să 
cetim din ale noastre. Din cauza asprimei crlticei, cu multă 
greutate se hotăra fiecare să-şi scoată foile din buzunar, şi tre- 
buia o intervenţie mai impunătoare, precum era a lui Beldi- 
ceanu, ca să ne dăm pe mina neinduraţilor noștri călăi, 

Din cite se ceteau, prea puţine găseau aprobarea lui Gru- 
ber, care numai pentru poeziile lui Beldiceanu nu avea nimic 
de obiectat. Din cînd in cînd i se pârea lui Gruber că nu su- 
nă destul de armonios un vers, ori că un cuvint nu exprimă 
destul de clar ideia poetului, ceia ce Beldiceanu recunoștea 
mai totdeauna. 

Acest respect al lui Gruber, pentru scrisol lui Beldiceanu,. 
ni-a dat putinţa să-i facem o farsă. 

Intre Beldiceanu şi Gruber era o veşnică neinţelegere, în 
privinţa unui membru al cercului, căruia Gruber îi contesta 
orice talent. Tot ce scria băiatul acesta, Gruber spunea că e 
prost, că nu poate te şi totdeauna îl indemna să nu mai 

rce a scrie versuri. 
în Intr'o sară, Beldiceanu ceteşte o poezie „Luna şi dragos- 
tea“, scrisă de el la 12 Maiu 1872. în Preuteşti, satul în care 
se născuse. Gruber a fost entuziasmat, iar Anghei şi-a copiat 
in carnet versurile aceste fără de cusur. 

Dar... poezia aceasta, era opera portului fără de talent, 
după aprecierea iui Gesn ars mg o mutră caraghioasă, 
cînd a aflat farsa izbutită aşa de bine. H 3 

Şedinţile noastre literare țineau până după miezul nopții: 
şi de prin luna Maiu, luasem obiceiul să lecăm cu toţii la Co- 
pou, unde ascultam privighitorile ; şi cînd era lună, ne imbă- 
tam de razele ei. Numai după e, se ale lumina răsăritu- 
lui, ne intorceam în oraş, ne împr m, 4 

g Un nou venit et „A care ne fermecă: Artur Stavri. 

In volumul ce a tipărit, Stavri nu a pus niciuna aie pe- 
eziile tinereții lui, şi cred că nu a făcut bine. A scris N ei 
cruri de valoare, pe an we menit uitării, numai pentu 

amintea influenţa lu nescu. 
RR en ivirea lui Stavri, un copil, întrunirile noasire sint 


foarte insufleţite şi versurile lui armonioase le învăţăm toţi pe 


Ge i d Le ca o de sg 
un mare eve ` 
Gruber ne aduce intro zi vestea că a desmormintat pe 


sadr 


jt 0 


DIN ALTE VREMURI 359 


lon Creangă, uitatul din mahalaua Ticãului. si l- 
să vie la cercul nostru. Li pe CE Mpa 

Sara de 4 Mai 1888 a fost, pentru noi, o adevărată sär- 
bătoare : Creangă a venit la întrunirea dela Beldiceanu, şi ni-a 
cetit o parte inedită din «Amintiri». 

A fost un delir, şi pentru a nu strica farmecul subi care 
ne desfătăm, nu era mai cet alt nimic, În acea sară. 

Retras în singurătatea lui, lăsat în părâsire de prietinii 
dela „Junimea“, care nu mai aşteptau nimic dela el, Creangă 
s'ar fi stins, în bojdeuca lui, uitat de toţi, fără să mat fi sim- 
HL emoţiile vieții de odinioară, dacă nu ar fi încercat să-l in- 
suflcțească din nou, mina aceasta de tineri, care dacă n'au avut 
talent, şi mau produs nimic temeinic în literatură, au avut cel 
puţin o dragoste neîntrecută pentru scrisul rominese, un entu- 
ziasm neţărmurit pentru un mare scriitor, ca lon Creangă. 

s In mişcarea in'electuală a unui popor, în avintul spre mai 
bine, au o influenţă necontestată şi acei indivizi, meniți să rä- 
mie necunoscuţi generațiilor viitoare, dar care au contribuit 
la răspindire: unui curent, la spulberarea unor prejudecăţi 
fără ca prin ei înşişi să reprezinte vre-o valoare ponderabilă. 
Cupola aurită, care scinteiază la rarele soarelui, nu s'ar răs- 
făţa, acolo sus, în virful clădirii, dacă in zidurile el nu ar fi 
cărămizile ascunse privirii tuturora 

Dacă cercul nostru literar n'a făcut decit atita ispravă, 
să reverse citeva clipe de mulțumire în sufletul amărit ai lui 
Creangă, tot merită să se ştie cît de puţin despre existenţa lui. 

Pe Creangă nu l-am avut de multe ori în mijlocul nostru, 
pentrucă vacanța de vară ne-a imprăştiat ca pe un cird de 
potirnichi. 

La începutul lui Nbembrie m'am întors în laşi, dar cer- 
cul nostru literar nu mai avea ființă. Prietinii nu se mal în- 
tineau la casa lui Beidiceanu, care avusese multe amărăciun 
în ultimele timpuri, şinu se mai arăta însuflețit de acelaşi dor 
de lucru şi de aceiaşi dragoste pentru prietini. Gruber era 
dus în străinătate; unii dintre ceilalţi, luaţi de nevoile vieţii, 
fusese nevoiţi sa se dezintereseze de literatură. O atmosferă 
greoae apăsa asupra sufletului tuturora, caşi zilele posomo- 
rite de toamnă. i 

Imprejurări neprielnice m'au silit şi pe mine să nu pot 
râminea în laşi; după mai puţin de două săptămini m'am fn- 
tors acasă si am întrerupt orice contact cu tovarăşii din cer- 
cul literar, 

Pe la sfîrşitul anului, Gruber s'a reintors în laşi Tot aşa 

entuziast, a incercat să reînflinţeze cercul, dar a izbutit să-l 
dee numai o licărire vremelnică. d 

Incăpăţinat, Gruber nu a renunţat la ideia publicării unui 

„Album literar“, care trebuia să cuprindă numai lucrări de ale 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Sp — e EE 


membrilor cercului nostru. Dacă întrunirile nu mal erau cu 

putință, Gruber, care avea răbdarea să ticluiască scrisori lungi 
să ție o pm metz întinsă, a incepu! a se adresa răs- 
or, îndemnindu-i să scrie peniru «Album». 

Intro scrisoare din 3 lanuar 1889, Gruber îmi spune: «Am 
botărit să publicăm «Albumul literare, adică Albumul nostru. 
Sintem 15 colaboratori : Creangă, Beldiceanu, Alexandrescu 
(Crig), Izabela Anghel, A. C. Cuza, Gheorghiu, Ema Holban, 
Lateş, Petrovici, Elena Sevastos, Stavri, Țurcanovici, tu şi eu. 
Avem bucăţi admirabile, nouă, pe care nu le ştii: ale lui A- 
texandrescu şi Stavri, cit şi altele. Va putea forma un volum 
de 150—200 pagini... Cred că te uneşti şi tu la apariţiunea 
Albumului, care avem noi obrăznicia a o crede—va alcătui 
un eveniment literar». 

Gruber era un optimist incorigibil. 

Intre colaboratorii Albumului erau persoane care nu lua- 
seră parte la întrunirile cercului nostru. Pe d. A. C. Cuza îl 
văzusem prin laşi, dar nu-l cunoşieam. Crigo Alexandrescti, 
sau «Grig» din nişte schiţe publicate în « _onvorbiri literare», 
era magistrat în provincie, dacă nu cumva în Piatra; Țurca- 
novici îmi fusese coleg în liceu, făcea medicina dar nu ştiam 
că scrie şi versuri. 

Gruber făcea minun!, Izbutise acuma să înduplice pe Bel- 
diceanu să-și reinceapă activitatea, să-l scoată din toropeala 
în care-l prăbuşise moartea lui Sorin, copilul ràsfățat al ma- 
iurităţii lui, un copi! frumos şi plin de viaţă, pe care i-l rop 
anghina difterică. 

Optimismul lui Gruber, în privinţa Albumului, începu să 
mai scadă, Intr'o altă scrisoare, zice: «Cu Albumul mare să 
meargă aşa iute precum credeam eu — poate îl vom amina iarăşi. 
De ce? Tot oamenii sint de pricină. Sint lucruri foarte de- 
jicate şi greu de învins. Poate timpul să mai aducă lucrarea 
lui uitătoare. Apoi o parte voesc ca Albumul să fie din materie 
foarte aleasă alcătuit, şi să adunăn: materia, luindu-ne anga- 
jamentul ca nime să nu publice nicăiurea bucăţile alese, cum 
au făcut oameni ca X şi Y.— Ce deosebire între scrisoarea ta 
şi a Izabelei (ea e la Roman şi i-am scris să trimeată ce mai 
are). «Din cauza cercului literar s'a intimplat nenorocita de 
desbinare»,. «Revista care trebuia să fie cinstea partidului, 
mare colaboratori»... «Zâu. mal bine aţi trimete la «Contem- 
poranul» bucăţile cele»... Intrunirile Incepem să le facem lar 
regulat la Stavri sau Anghel (nu la Beldiceanu din cauze pro- 
filacțice). Volumul a trecut mult de jumătate. Ți-i mai mare 
dragul să ceteşti... Beldiceanu ne-a cetit nişte admirabile poezii. 


S'a pus între poeţii romini de cel mai mare talent. A scris e: 


poezie la moartea lui Sorin. E zdrobit bietul om». 
Cind m'am dus în laşi, prin Februar 1889, n'am mai gå- 


DIN ALTE VREMURI 361 


sit cercul nostru alcătuit ca înainte vreme. La Beldice 

mai adunam din cînd în cînd, dar numărul membrilor ape il 
Era un fel de oboseală în sufletele tuturora. Unii dintre cei 
care făceau multă gălăgie în întrunirile noastre, socialiştii care 
se manifestau în toate ocaziile, suferiseră de persecuțiile por- 
nite în contra grupării dela «Contemporanul». După cum Las- 
cari Veniamin, şi alţii, fuseseră luaţi in armată, Mihai Pastia 
institutor, fusese transferat la Babadag, așa şi unul din cercul 
nostru, copist la tribunal, fusese dat afară, iar altul, mai slab 
de înger, pentru a-şi putea păstra slujba ce avea, fusese pus 
într'o situaţie greu de acceptat: a trebuit să ţie într'o întrunire 
provocată de guvern, o cuvintare în care să susţie păreri dia- 
metral opuse celora pe care le desvoliase, cu citeva zile mai 
înainte la o întrunire socialistă. Astfel umilit, acesta nu s'a 
mai arătat intre noi, apoi a plecat din laşi, i s'a pierdut urma 
şi mai tirziu am aflat că a murit după ce orbise. i 

Lipsa multora nu se simțea, acuma cînd aveam nedes- 
pârțit de noi pe Creangă. Intre el şi noi se făcuse o adevărată 
prietinie, şi Creangă parcă intinerise, Venea la multe din in- 
trunirile noastre. Păstrez o scrisoare a lul Gruber, in care zice 
aşa: «Desară să nu vii la Anghel, cila Stavri, Păcurari, casele 
Goldentha!, unde este o piaţă dela dr. Rigler ceva mai Înainte. 
Apuci în dreapta, scăriţa a treia în fund unde şede Albineţ. 
Jl aducem şi pe Creangă. Avem să fim 8 sau 9. Manuscriptul 
se măreşte», 

Cercul nostru multe zile nu mai avea de trăit. La finele 
lui Maiu, Gruber a plecat spre Lipsca, şi de acolo într'o că- 
lătorie mai lungă, prin Occident, de unde s'a întors in Sep- 
tembrie, şi în scrisorile ce mi-a mai adresat, nu pomeneşte 
nici un cuvint despre «Albumul» nostru. Beldiceanu era bolnav 

i se înstrăina mereu de vechii lui prietini. Stavri plecase la 

paie pe iar cel care ne însulleţea mai mult, lon Creangă, 
ne-a părăsit pe toţi, la 31 Decembrie 1889, în ultima zi a unui 
an menit să stingă multe visuri, şi să închee viaţa unul cerc 
Jiterar din laşi. 


Artur Gorovei 


e ges rm. vc... 
m 


George Bernard Shaw 
— Piesele „neplăcute“ și „plăcute“ — 


Sint mai bine de patruzeci de ani de cînd Emile Zola, 
privind cu Ser ae progresele îngrijitoare ale imaginaţiei 
romantice pe scenele franceze, — cu toate încercările de reacție 
naturalistă a vremii, ajunsese să exclame: „Unde e tempera- 
mentul tare, al cărui creer novator să poată mâtura mizeriile 
scenei şi să aducă o renaştere în artă, pe care meșteșugul a 
toborit-o la simplele nevoi ale mulțimii ?* * 

Augier şi Dumas-fiul diduseră la iveală cea mai mare 
parte a operelor lor, „le lipsea însă geniul ca să statornicească 
formula şi romancierul francez ar fi putut aştepta încă multă 
vreme apariţia, în Franța, a geniului pe care îl nădăjdula. Ins- 

iraţia creatoare se ivise mai demult, aiurea, în clipa cînd 
Fola scria aceste rînduri, dar chiar dacă criticul naturalist fran- 
cez ar fi putut cunoaşte lucrările lui Ibsen, încă ele n'ar fi mul- 
tumit îndeajuns aşteptările sale. 

De atunci, subt înriurirea puternică a scriitorului norve- 
gian, o serie întreagă de prefaceri s'au împlinit în viltoarea 
mişcărilor dramatice. Pornirile vijelioase ale reacției naturaliste, 
manifestată în „teatrul liber“ francez de Becque, Ancey, Brieux, 
Fabre, Donnay-şi ceilalţi, în cel german de Arno Holz, lohan- 
nes Schlaff şi numerosii! scriitori ce le urmară, mişcările a- 
semănătoare din Anglia şi din Italia, au adus la suprafaţă o 
serie întreagă de opere teatrale purtind pecetea deosebită a 
curentului. Toate dovedeau grija însemnată de a scormoni în- 


* Emile Zola, Le naturalisme ou thâdire. 


QEORGE BERNARD SCHAW 363 
Ti 


treg adincul sufletului omenesc, spre a scoate la iveală ade- 
văratele simţiri şi ginduri ale omalui. y 

Dar aşa cum altădaţă „tevoluţia romantică” substituise 
exaltării datoriei, din tragedia clasică, o altă exaltare, a pa- 
Siunii, drama naturalistă venea să întemeeze domnia altor i- 
doli, a altor exaltări: adoraţia neţirmuriţă a Științei, sau, mai 
bine zis, a citorva date revelatoare ale stet, care deschi- 
deau psicologiei şi retoricei orizonturi largi necunoscute pănă 
atunci, Darwin, Spencer, Haeckel, Büchner, de o parte, Renan, 
David Friederich, Strauss şi Dodel, de alta, popularizaţi şi a- 
daptaţi pe tărimul creațiunii literare, dar, de cele mai multe 
ori greșit înţeleşi sau întrebuințaţi pentru efecte eine, ajung 
noii idoli ai curentului realist în teatru. 

Pornirea şi înflăcărarea sînt însă caracterele cele mai 
vădite ale temperamentului romantic. E drept că ținta devo- 
țiunii se schimbase ; în schimb sentimentul se Intărise ingriji- 
tor. Excesele de adincire şi de redare a cusururilor omeneşti, 
nu puteau decit să desvălue mai bine tulburarea unei sensi- 
bilități romantice, 

Furiei primelor porniri trebuia să-i urmeze o potolire. Li- 
niştea nu întirzie să vie cu drama lipsită de tărie şi de băr- 
băţie rare ilustrează teatrul francez de azi, resfringindu-se a- 
supra întregii literaturi dramatice a lumii. Dar teatrul psiho- 
logic şi pasional modern, cu tinguelile-i nesfirşite, cu delica- 
teja sentimentală a gesturilor şi cu idealizarea fâră de mar- 
gini a dragostei şi a femeii, nu poate însemna decit o reve- 
nire la obiceiuri literare de demult. 

In aceste împrejurări apăsătoare, se iveşte în arena lup- 
telor, dramatice o figură nouă, cu un Caracter deosebit în is- 
toria literaturii: George Bernard Shaw. EI va încerca să risi- 
pească valul de sentimentalism  dulceag al producţiei literare 
contemporane şi să nărue, prin puterea loviturii, ceiace el nu- 
meşte efectele nenorocite ale educaţiei „romantice”. 

incercarea literară este demnă de originalitatea vieţii ce- 
lui care pregăteşte lovitura. Să vedem dar cine este şi ce vrea 
in amănunte acest iconoclast, 

Deşi numele lui Shaw nu e necunoscut la noi in ţară, 
sint puţini acela care au o idee mai întinsă asupra bogatei 
sale activităţi literare.  Impcirivirea pe care scenele franceze 
au arătat-o pănă astăzi reprezentării operei lui Shaw, a im- 
piedicat ca renumele scriitorului irlandez să se răspindească şi 
la noi prin concursul cronicelor-fviletoane ale ziarelor franceze. 

interpretarea „Candidei“ pe scena rominească, într'un spi- 
rit atit de nepotrivit încit vederea ei ar H făcut pe Shaw să 
se cutremure, ma putut contribui decit în râu la răspindirea 
numelui autorului englez care, chiar acolo unde se găsesc mai 
largi mijloace de interpretare, e urmărit cu pornire şi atacat 
cu înverşunare. 


364 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 

- Acelaşi nenoroc l-a urmărit pe Shaw, tot cu reprezen- 
tarea Candidei, pe scenele franceze şi, de atunci, toate succe- 
sele pe care scriitorul irlandez le-a dobindit pe scenele ame- 
ricane, ruse, scandinave şi germane, n'au mai putut trezi în 
marele public francez vreun curent de simpatie şi de înțele- 
gere pentru operele sale. 

u toate acestea, în lumea intelectuală franceză, piesele 
lui Shaw şi întreaga lui activitate n'au încetat să stirnească ne- 
numărate discuţiunai, fixate într'o serie impunătoare de polemici 
şi de studii. Nume din cele mai alese în critica franceză au 
inut să se rostească asupră-i, unele cu laude exagerate, altele 
cu violente învinuiri şi coboriri. 

Arzătoarei apărări pe care Augustin Hamon i-o ia in dez- 
voltatul şi eruditul său studiu (Molière al veacului XX, Ber- 
nard Shaw), în care-l numeşte „cel puțin egalul“ lui Molière, 
„mai mare decit Ibsen şi decit Beumarchais“, — studiului po- 
tolit, dar desvelind larg adincimile operei lui Shaw, al lui 
Charles Cestra (Bernard Shaw et son oeuvre), — retlexillor ex- 
trem de măgulitoare ale lui Remy de Gourmont, care-l nu- 
meşte „Singurul geniu dramatic al timpului de faţă”, singurul 
al cărui teatru „traduce o viaţă înaltă şi adinc originală“, — 
le-au răspuns loviturile tăioase ale lui Muret (Copilul teribil 
al teatrului englez: B. Shaw), cu învinuirile succesul si de scan- 
dal, a doct inelor „subversive“, a „funestului apostolat” şi a 
„colosalei“ şi „penialei sale mistiticări”, şi aprecierea lui Au- 

tin Filon că sugcesul lui Shaw e „îngrijitor“ şi „primej- 
108", opera lui fiind „o campanie impotriva vechilor instituţii”. 

Acestea au fost aproape poe en părerile asupra 0- 
perel lui Shaw. Dar discuţiunile aprinse incinse în jurul ei, 
departe de a privi valoarea ei artistică, au fost mai mult ur- 
marea firească a stavilei hotărite, pe care doctrina conserva- 
toare a crezut că e nevoe So ridice împotriva răspindirii pie- 
selor revoluționare ale lui Shaw. 

Lovind fără cruţare, cu o îndrăzneală şi cu o naturaleţă 
uimitoare toate credinţele, obiceiurile şi afecțiunile individului 
şi ale societăţi: contemporane, e uşor de înţeles dece Shaw 
a trezit, în relativ scurtul timp al creațiunii sale, cea mai a- 
gitată furtună de împotriviri şi de mustrări. In Anglia conser- 
vatoare şi puritană, scriitorul irlandez a încercat cele dintăiu 
urmări ale slidării aruncate mediului, care a primit cu o minie 
crescîndă, dar şi cu o răceală ostentativă, loviturile repetate 
şi neindurătoare ale satirei sale. Renumele său a trebuit să 
se impue din afară şi numai în urma succeselor crescînde, 
dobindite pe scenele americane şi nord europene, unde atră- 
seseră privirile favorabile ale lui Georg Brandes şi ale Ia 
Herman Bahr, opera lui Shaw a putut străbate mai larg în 
gara lui de origine. 

Deşi printre ţările care urmăresc progresele culturii eu- 


Së ___ GEORGE BERNARD SCHAW 365 


ropene, Rominia rămăsese singura în care nu se reprezentase 
şi nu se tradusese până acum un an nimic de Shaw, există şi 
ia noi două smdit datind de cîţiva ani: unul, conştiincios, al 
lui larte Chendi, care rezumă inteligent citeva piese şi mai 
ales romanele lui Shaw, cu scurte şi slabe consideraţii generale; 
altul al d-lui |. Botez (Bernard Shaw: Omul și supraomul), în 
care, deși privirile generale sint juste, aplicațiile la piesa studiată 
dovedesc o oarecare grabă şi o recunoaştere insuficientă a amă- 
nuntelor vieţii şi pindirii scriitorului irlandez. — Aşa dar pentru 
cercelătorii literelor rominești, numele lui Shaw poate tezi nu- 
mai o vagă aducere aminte. 

Dacă însă renumele lul Shaw a străbătut cu repeziciune 
cele două continente, pătrunzind în preocupările literare ale tu- 
turor ţărilor civilizate, Infelegerea operei sale nu a putut avea 
aceiaşi soartă norocoasă, Caşi conaţionalul său irlandez, Oscar 
Wilde, autorul pieselor „neplăcute“ si „plăcute“ se bucură de o 
faimă întemeiată mai cu osebire pe discuţiunile, degenerate în 
certuri. care Sau iscat în jurul numelui său, 

E drept că însuşi Shaw a făcut tot ce-i stătea în putere 
ca să-şi răspindească renumele cu ajutorul unei reclame maşte- 
şugite, aşa că, într'una din vestitele prefețe ale operelor sale, el 
exclamă cu mindrie că şi-a făcut reclama atit de bine“, incit a 
ajuns să se considere „un nersonaj tot aşa de legendar ca olan- 
dezul zburător din Vasul Fantomă“. 

Reclama pare a fi fost una din marile pasiuni alelui Shaw. 
Zgomotul polemicilor pricinuite de tăişul ascuţit al ironiilor lui 
usturătoare, îi produceau o plăcere deosebită. Inainte de a se 
deda cu totul carierei dramatice, pornise cu asemenea năzuințe 
o companie violentă impotriva lui Shakespeare, pe care îl in- 
vinuia că „nu lăsase nici-o dramă intelectual coherentă”, că „n'a 
aflat mijlocul de a urmări o metodă curat științifică în studiile 
sale sociale şi de caractere”, că prezintă doar „pasiuni romantice 
şi mexaltări frenetice” întrun chip melodramatic şi, în sfirşit, că 
desfăşoară ideile cele mai banale, cu aer meşter sibilic. , 

Fireşte că opera lui Shakespeare a cunoscut atacuri mai 
uedrepte şi mai pline în pornire, când Greene făcea din autorul 
lor un „plagiatoi* și un „copist“, — când Johnson îi critica „igno- 
tanța şi vulgaritatea” şi cind Vottzire ii aducea invinuirea că „mă 
pierdut teatrul englez cu farsele lui monstruoase pe care le 
drept tragedii”, Scriitorul irlandez vine insă cu o notă adinc po- 
trivnică în vremuri cînd opera lui Shakespeare s'a fixat de mult pe 
temelia veșniciei. Şi năpustindu-se împotriva geniului larg şi pu- 
ternic al tragedianului englez, Shaw o face nu numai cu sfida- 
rea pe care o presupune o asemenea încercare, ci şi CH cini 
mul său obişnuit, care tinde tă doboare toti idolii dintro lovitură, 

„Exceptind numai pe Homer“,—scrie el,—,„nu există n $ 
un post mare, nici chiar Walter Scott, pe care să-l dispreţu 
esc til de mult ca pe Shakespeare, cînd măsor inteligența 


366 VIAȚA ROMINEASCĂ 


mea cu a lui“. Să nu ne prindă mirarea; acesta este omul. 
EI nu şovăe o clipă ca să se proclame mai mare decit autorul 
lui Hamlet, şi să arunce, din înălțimea aprecierilor sale, expre- 
sia celui mai perfect dispreţ pentru Homer! 

Invăluit ee ciudată pe care şi-o crease asilel, 
“Shaw a pornit pe calea producţiei dramatice cu un spirit bä- 
tăios şi cu hotărirea neclintită de a urma în piese polemicele 

. trezite prin articolele sale de reviste şi de ziare. Socialist 

convins, dar văzînd realizarea idealului social prin evoluţii 

ce, cărora trebue numai să li se grăbească pasul —Shaw 

“s'a slujit de scenă, ca de un cimp de lupte şi de demonstra- 
iuni 


Prima lui piesă, Casele d-lui Sartorius (1892), trebuia să 
deschidă focul, după reacţia pe care reprezentarea pieselor lui 
Ibsen o provocase pe scenele engleze. Punind in teatru citeva 
'cotituri urite ale vieţii sociale, Shaw desvălue o parte din ori- 
ginile ascunse și întunecoase ale averilor burgheziei şi aristo- 
crației engleze. În cazul special pe care îl înfăţişează, el scoate 
la iveală izvorul averii lui Sartorius, care-și trage, exclusiv, ve: 
„niturile, din închirierea unor case muncitoreşti darăpănate, în 
cartierile mărginaşe ale Londrei, unde pindește boala, mizeria şi 
moartea. „Priviţi“ — spune un personaj, din piesă, — acest sac 
care e pe masă. Toţi banii care sint în'rînsul, ar fi servit să 
se cumpere pine unor copilaşi care mor de foame. PA 

Felul aproape brutal şi fără ocoliri, cum pune Shaw aici 
problema socială şi adevărul trist pe care il desfăşoară provocător 


“în văzul tuturor,— asemenea celor mai usturătoare satire ale lui 


Octave Mirbeau din Afacerile şi din Căminul, — cerea un răs- 
puns neintirziat, rum i i 

Mustrările începură să curgă prin ziare şi prin reviste, spre 
marea bucurie a lui Shaw, Dacă nu putuse dobindi succesul, 
„Stirnise cel puţin sgomotul”. „Această sensaţie imi fu - aşa de 
plăcută“,— scrie el în urmă, „încit hotării să reîncep”. ga 

În anul următor el dă la iveală /ubitul femeilor, satiră ìn- 
dreptată împotriva caricaturilor create în societatea engleză de 
emulaţia ibseniană, unde loveşte în exagerările produse în în- 
cercările de imitare a Norei şi de profesare a principiilor de 
neatirnare, de autodeterminare şi de afirmare a volta lipsită de 
culoarea sexului. — Acestei piese, nereprezentată la început din 
lipsă de interpreţi potriviţi, îi urmează a treia şi cea din urmă 
din seria celor „neplăcute“, Profesia doamnei Warren, a cărei 
reprezentare e oprită de cenzura engleză, din pricina felului în- 
drăsneţ şi deschis cu care Shaw atacă una din cele mai grele 
ai mai tainice probleme sociale, aceia a veniturilor, ce nu se 
pol mărturisi,— ale femeilor care trăesc din exploatarea caselor 
de toleranţă și de desiriu. 

Piesa, împiedicată de a H reprezentată pe scenele engleze, 
„obține succese strălucite in Statele-Unite, în Germania şi în 


„OR RU: SER 367 


Rusia, în timp ce Skaw aruncă împotriva instituției cenzurii cele 
mai amare, mai Înjepătoare şi mai doboritoare critici, zdrobind-o 
subt ridicul şi subt conştiinţa inutilităţii ei. 


HU 


Am ținut să dau pănă acum aceste citeva uşoare amănunte 
asupra vieţii şi a unei părți din opera scriitorului englez, spre 
a înlesni o privire de ansamblu, câre să ne ducă la considera- 
iuni mai generale asupra felului deosebit al scrierilor lui Shaw. 

ramatizarea problemelor sociale, nu e desigur, meritul cel mai 
însemnat al scriitorului irlandez. /nifiativa acestor preocupări dra- 
matice s'a manifestat aiurea şi însuşi autorul profesiei doamnei 
Warren şi al lui Maior Barbara a cunoscut revelarea lor în 
opera lui Ibsen. O privire mai amănunţită asupra lucrărilor sale ne 
duce uşor la constatarea că cele mai de samă însușiri, care 
hotărăsc impresia specială ce o produc, sînt noutatea tratării, a 
concepţiei şi a prezentării lor. 

Aceste noutăți ar putea fi privite subt două aspecte deo- 
sebite, care se întregesc reciproc: unul extern, privind forma 
de redare a gîndirii dramatice, care e perceptibilă mai mult 
pentru cetitor decit pentru spectator; altul intern, privind tot 
fondul concepției intime a pieselor lui Bernard Shaw. 


A 


Autorul pieselor „neplăcute“ și „plăcute“ caşi de altfel, 
cei mai mulți dramaturgi care pun în opere un gind serios şi 
temeinic, ține mai mult la impresia pe care o piesă o produce a- 
supra cetitorului, decit la cea trecătoare, obținută la spectacol, 
prin concursul atitor elemente străine valorei intrinsece a piesei. 
Alex. Dumas fiul a relevat în mai multe rînduri aceste prefe- 
inte şi—fără a face o altă apropiere decit de nume— Shaw s'a 
declarat hotărit şi activ de această părere trăgind numaidecit ur- 
mările ei fireşti. 

De aceia piesele lui Shaw, spre a înlesni iluzia naturalului, ou 
se mai înfăţişează cu împărțirea convenţională în scene, nici cu 
numele personajelor în fruntea lor, nici cu denumirea lor, pănă 
nu ajung să și-o desemneze singure, prin schimbul de cuvinte 

jit de mersul acţiunei scenice. Cetitorul nu poate afla, înainte 

de cunoaşterea întregii plese, nici numărul personajelor, nici pro- 
porţia de intervenire a sexelor, cași în roman. 

imbind aceste amănunte şi urmărind ideia primordială, 

Shaw într'un chip care ar putea părea multora exage- 

rat, numărul indicaţiilor scenice, mărginind artistului libertatea 

de interpretare, In privința aceasta, ideile dramaturgului irlandez 

sînt bine hotărite, Fl aduce lui Shakespeare invinuirea că n'a 

dat decit prea slabe indicaţii scenice în operele sale și mai ales 


+ 


368 > VIAŢA ROMINEASCĂ 

că ma schițat în indicaţii caracterele personajelor, ceiace în- 
tunecă perspectiva istorică a scrierilor sale şi nu aruncă lumina 
așteptată şi asupra veacului al XVI. Aceiaşi mustrare i-o aruncă 
lui Ibsen, în favoarea căruia a dus totuşi o campanie din cele 
mai rodnice. 

Ce înţelege Shaw prin aceste „schițe de caractere“, o a- 
rată mereu în toate comediile sale. Fiecare personaj e introdus 
în scenă cu un portret prealabil, care-i rezumă în citeva obser- 
vaţii pătrunzătoare exteriorul şi viat sufletească. „Aceste portrete, 
a căror fiinţă şi inteligență de observaţie o poate gusta în plin 
pumai cetitorul, sint poate cele mai reuşite părți din opera lui 
Shaw. Unele pot fi privite ca adevărate capo d'opere de concep- 
ție realistă a vieții și de pătrundere sufletească adincă. Adunate 
laolaltă, ele ar alcălui o galerie demnă de cei mai iluştri 
umorişti pe care i-a cunoscul omenirea. lată, de pildă, lungul 
portret al lui Napoleon din omul destinului. E! desvălue, în bună 
parte, filozofia vederilor lui Shaw. s 

„Cu două zile mai înainte, la Lodi, Austriacii încercaseră 
să împiedice pe Franceji să treacă pe puntea lui strimtă. Dar 
Francejii erau comandaţi de un general de 26 ani, Napoleon 
Bonaparte, care nu înțelegea nimic din arta războiului. Şi apoi 
subt protecţia unei canonade îngrozitoare, la care tînărul gene- 
ral însuși puse mina, ei se repeziră pe puntea, pe care mitralie- 
rele o curățau. 

~ Tunul este specialitatea acestui tînăr general, format în ar- 
tilerie, subt vechiul Regim. E militarul prin excelenţă. El e gata 
să se susiragă oricind dela îndatoririle sale, să escrocheze pe 
visternic cu cheltuelile drumului şi să facă războiul într'adevăr 
demn, prin larma şi prin fumul tunului, aşa cum e povestit în 
toate portretele de militari. 

De altfel, e un observator original, El a descoperit că o 
ghiulea de tun cînd loveşte pe un om, îl omoară. Dela inven- 
ţia prafului de puşcă, pentru întăia oară sa observat acest lucru. 
EI adaogă adincei înţelegeri a acestei remarcabile descoperiri o 
capacitate foarte dezvoltată pentru geografia fizică și pentru so- 
cotirea timpului și a depărtărilor, Are o putere de Muncă uriașă 
şi o cunoaştere clară şi exactă a firii omeneşti în afacerile pu- 
blice.. E imaginativ fără iluzii, creator fără religie, Dr sinceri- 


tate, fără patriotism, fără niciunul din idealurile vulgului, nu - 


că € incapabil să posede aceste idealuri. Dimpotrivă, el le-a înghiţit 
pe foate în tinerețe. Astăzi, dotat cu un simţ dramatic ascuţit, îl 
întrebuințează cu o dibăcie extremă, inspirindu-se din arta ac- 
torului și a regisorului. i 

In general, nu e un copi! alintat El a îndurat sărăcia, ne- 
norocul și expedientele unei nobleţe sărăcite. EL a suferit o 
autor, înfri 
incapabil şi necinstit, mustrări şi pedepse. El ar fi fost alungat 
cu dispreţ din armată, dacă emigrarea nobililor n'ar fi mărit, prin 


ngeri repetate ` ca slujitor al puterii, umiliri, ca ofițer 


GEORGE BERNARD SCHAW 369 
Zeen E EE a 


lipsa de ofiţeri, valoarea sublocotenenţilor, chiar a celor mai răi, 
până la acea a unui general. Aceste încercări i-au distrus orice 
vanitate, l-au silit să se ajute singur şi să se pătrundă bine de 
acest adevăr: oamenilor ca dinsul, lumea nu le dă de cit ceia 
ce smulg cu forța In aceasta, lumea nu e lipsită nici de laşitate, 
nici de nebunie; Napoleon, deci, are utilitatea lui, ca un luptă- 
tor fără cruțare impotriva murdăriilor politice. intr'adevăr, e chiar 
cu neputinţă să trăești acum în Anglia, fără să simți cite 
odată, cit de mult a pierdut această fară pentrucă n'a fost cu- 
cerilă de el, cum a cucerit-o Iuliu Cesar“, 

Am ales dinadins portretul unui personaj istoric spre a vădi 
mai bine contrastul dintre concepția comună şi cea a lui Shaw, 
E unul din cele mai ingenioase pe care le-a redat scriitorul ir- 
landez. Toată desfășurarea următoare a personajului în piesă, nu 
e decit lărgirea, adincirea şi întărirea acestor trăsături rezumative. 
In felul acesta portretele lui Shaw  alcătuesc o serie de docu- 
mente vii ale timpului pe care scriitorul irlandez vrea să le lase 
veșniciei, în clipa cind va trece altora „torja splendidă“ a vieţii. 

Probabil că ceiace l-a condus, în bună parte pe Shaw, la 
această concepție a alcătuirii dramei, a fost şi teama de a nu-şi 
vedea greşit interpretate personajele, pe care Închipuirea lui ra- 
finată le prezintă întrun chip cu totul de neînțeles, nu numai 
pentru comunul cetitorilor şi a! spectatorilor, ci şi pentru spi- 
ritele luminate, care ar fi nepregătite în sensul vederilor sale. 

Cu aceasta intrăm în considerarea celuilalt aspect al nou- 
DD operei lui Shaw, al felului cum autorul irlandez concepe şi 
d viaţa şi gîndirea personajelor, privite subt optica mişcării 
scenice, 


Lunecind pe această cale, trebue să relevăm în primul rînd 
aditiv deosebire între felul cum priveşte scriitorul irlandez pro- 
blemele sociale şi cum sint ele înfăţişate în lucrările marei ma- 
jorități a dramaturgilor şi a romancierilor moderni. Concenpţiile 
cespre bine şi despre rău ale acestora nu sînt de fel împărtă- 
şite de autorul „pieselor pentru puritani*. Ceiace ochiului co- 
muri se înfăţişează subt aspectul bunătăţii și al nobleţii se CH 
toarnă cu totul subt scormonirea nemiloasă a criticii lui Shaw. 
El ajunge astfel să dispreţuiască ipocrizia blindelor relaţii sociale 
care ascund pinda slăbiciunii celuilalt, —caritatea pe care o În- 
fițişează ca pe o armă întăritoare a capitalismului (Maior Barbara), 
—fespectul, lipsit de înțelegere, pe care îl stabilesc relaţiile 
de familie între părinți şi copii,—adoraţia romantică şi plină de 
fatuitate a femeii,— întrun cuvînt tot ceiace alcâtueşte fondul e- 
ducaliv, ereditar şi afectiv, a! individului, pe care scriitorul en- 
glez îi caracterizează într'un cuvint: „romantic”. Ă 

„După mine, — rezumă Bernard Shaw această idee, —ro- 
mantismul este marea răticire, care trebue ştearsă din artă și 
din viaţă; el e hrana pesimismului modern şi pacostea moder- 


H 


370 VIAŢĂ_ROMINEASCĂ 


nului respect de sine“. Această rătăcire e, după autorul irlandez, 
urmarea necesară a unor relaţii sociale întemeiate pe necunoaș- 
terea realității vieţii şi pe exaltarea unor însuşiri prost înţelese, 
sau numai aparent existente ale individului ; dar ridicindu-se îm- 
potrivă-i, Shaw recunoaşte tăria statornicirii ei în decursul vre- 
murilor. 

„In loc de à întemeia instituţiile noastre, — spune în altă 
parte Shaw,— pe o istorie naturală în adevăr ştiinţifică, încer- 
cam fără 'ncetare să le intemeem pe idealuri, pe care pasiunile 
noastre pe jumătate satisfăcute, le suggerează inchipuirii noastre”. 
Şi urmind ideia, scriitorul englez rezumă astfel esenţa filozofiei 
jui: „Pentru mine, tragedia şi comedia vieții, rezidă în urmările 
citeodata teribile, citeodată ridicule, ale acestor încercări sta- 


ice”. ` 

Pornind dela acest punct de vedere, Shaw caută să smulgă 
vălul mincinos pe care convențiile sociale îl aştern peste nimic- 
nicia indivizilor şi să dărime faima cu care istoria omenirii şi 
investmintează eroii. 

Aşa cum îl atacase odinioară pe Shakespeare cu scopul 
bine definit de a risipi atmosfera de înzeire ce se crease în ju- 
ru-i şi de a-i scoate la iveală omeneştele-i slăbiciuni, el zgudue în 
Omul destinului piedestalul de mărire ridicat lui Napoleon, pe 

_ care am văzut că îl dă în indicaţiile scenice drept „incapabil şi 
necinsti!“, necunoscător „în arta războiului“, 

Cine crede Insă că Shaw, îndepărtind atmosfera „romantică“ 
creată ia jurul acesior două figuri cekbre ale istoriei, micşu- 
reazå valoarea lor omenească, se înşeala. Meritul lor personal 
se resiringe numai, prin concursul favorabil pe care HL dau im- 
preiurările. Napolronul său rămine tot figura voluntară şi plină 
de energie, pe care ne-o arată faptele istorice. Ca un omagiu 
pe care i-l aduce, şi ca să exaspereze simțimintul de mindrie 
şi de neatirnare al englezului stăpinitor, el işi arată în portret 
părerea de râu că învingătorul Austriacilor n'a cucerit şi An- 


giia. 

Autorul irlandez mai este de părere,—şi aceasta e o idee 
scumpă a sa, pe care o profesează în Eroul şi soldatul şi în 
Omul destinului —că bătăliile se ciştigă numai prin concursul 
imimplător al împrejurărilor, dar se pierd iremediabil prin apli- 
carea principiilor strategice. După dinsul (Omul destinului), calul 
unul locotenent din armata lui Napoleon ciştigă băiâli: dela 
Lodi; şi un fapt de arme nebunesc şi impotriva tuturor regu- 
jelor strategice, hotărăşte izbinda, într'o uptă povestiiă în Æ- 
roul şi soidutul. Aceasta nu împiedecă însă pe norocosul cişti- 
gâtor al luptei, aşa de nefericit şi totuși salutar inspirat, să 
treacă drep: un erou, deşi singurul sâu meri! e împrejurarea că 
duşmanul piimise cartuşe care i-ar fi prăpădit armata, dacă n'ar 
ti fost stricate şi de neintrebu'nţat. t 

Astiei Shaw ridiculizează izvoarele imaginației populare, 


nn O BERNARD SCHAN. 21 


care crează idoli de carton, lăsînd istoriei prezentarea falşă şi 


neiînţelegă oare a faptelor şi a gindurilor omeneşti. 


Fireşte că, privind subi aspectul realităţii crude cursul pre- 
îacerilor individuale şi sociale, — aşa cum Actele France ch ve 
numai uneori, mai potolit şi cu mai multă milă, —Shaw a cre- 
zut, în primul rind, că e nevoe să lovească în sentimentalismul 
romantic, pe care educația curentă îl sădeşte în sufletul indi- 
vidului. De aceia el se depărtează cu dispreţ de tema obişnu- 
nä şi banalizată a dragostei, pe care se clădeşte tot edificiul 
literar modern, punind preocupâriie sociale şi luptele de con- 
cepții în linia principală a gîndirii şi, numai accidental, apro- 
pierile fatal: ae dragostei în „duelul sexelor“, fără tot corte- 
giul aspirațiilor sentimentale spre bunătate, spre fericire şi spre 
frumuseţea absolută 

dree EZ mele, spune Shaw,—nu veţi fi contrariaţi şi 
plictisiți de fericire, de bunătate, de virtute sau de crimă şi 
romantic“. Acestea sint „bagatele“ romantice. Piesele lui au 
ung: un subiect, viaţa, şi nemai o calitate, interesul în viaţă”. 

ach însă nu e înţeles în deajuns, vina e a denaturării gindi- 
rii pe care a produs-o declamaţia romantică. 

„Amatorul de teatru a pierdut orice simţ al nerealităţii şi 
al nesinceritâţii dramei romantice“,—se plinge Shaw. „El ia 
matura omenească pusă în scenă drept adevărata natură ome- 
nească, pe cind ea este cea mai amară satiră a celela din urmă. 
Urmarea e că, atunci cînd pun în scenă adevărata natură o- 
menească, el crede că îmi bat joc de el... In realitate scriu nu- 
mai istoria naturală, cu multă grijă“. Shaw tinde să reducă 
astfel la advăratele ei proporţii natura omenească şi să infåfi- 
geze pe individ desbărat de tot invâălişul inşelător, pe care o 
KR greşită a sădit-o in suflete. 

itä deosebire între acest fel de a concepe lucrurile şi 
încercările de altă dată ale lui Eschyl! Tragedianul anticei 
Elade caută să inalţe personajul omenesc, să-i întărească gla- 
sul şi să-i dea un aspect măreț prin mijloace cu totul exteri- 
oare, adoptindu-i coturnul şi persona *. 

Cu alte cuvinte el tinde să dee omului proporţii pentru 
care natura nu i-a creiat însuşirile necesare, 

Dimpotrivă, Shaw caută să intunece fără milă tot lustru 
amăgitor cu care o imaginaţie nefirească impodobeşte pe indi- 
vid, creîndu-i eroisme înşelătoare. El vrea ca, lovind în fai- 
mele fără temeiu şi în nesiaceritatea relaţiilor sociale şi famili- 
ale, să dea putinţa unei dezvoltări libere a individului, clădită 
pe o viaţă adevârată şi lipsită de turburările ipocriziei domi- 
nante, 

Deaceia. oricare ar fi neplăcerea desvăluirii infirmităţi- 
lor sociale, Shaw nu şovăe să indrepte într'acolo lumina scru- 


* Masca cu aparalul vocal îatăritor al glasului. 


372 VIATA ROMINRASCĂ 


tătoare a realităţii. El aruncă, după fericita expresie a lui 
Gustave Lanson, „o sticlă de vitriol în figura pretăcutei As- 
glili, şi toată societatea modernă primeşte s.ropii ei“, 

Un adevăr dureros se proclamă de pildă, cu tărie, în 
Profesia toamnei Warren, prin gura Viviei: că „ţinta educa- 
Dei fetelor de familie esie de a dobindi favoarea unul om bo- 
gat şi a-şi asigura beneficiul averii lui, căsătorindu-se“. In 
faţa acestei prostituţii a conştiinţii, desfăşurată subt oblăduirea 
şi cu încurajarea generală, Shaw nu mai poate găsi vină prea 
mare celei fizice. EI arată mintuirea fetei în gestul Viviei, care 
rupe fără milă cu trecutul ruşincs al transacţiilor fizice şi mo- 
rale ale „doamnei Warren“, mama ei,—despărţirdu-se de dinsa 
fără revedere şi renunţind cu tărie la gîndul unei căsnicii fn- 
temeiațe pe umilitoarea educaţie modernă. E şi aici un triumf 
al datoriei înalt înţeleasă, dar lipsită ce retorica neverosimilă 
a tragediei clasice şi aplicată cu simplicitate in cadrul desiä- 
şurărilor vieţii burgheze de azi. 

` In Casele domnului Sartorius, dimpotrivă, revolta docto- 
rului Trench împotriva izvorului necurat al averii lui Sar'orius 
se potoleşte repede la gindul că nici averea lui nu are origini 
mai curate. De aci încolo, cea mai deplină înţelegere va domn 
intre cei doi oameni, care se împărtăşesc din foloasele păca- 
tului comun. 

Hotărird să pue în chipul acesta crud problemele sociale 
şi să lovească făra cruţare în toate „rătăcirile romantice“, fi- 
reşte că Shaw a trebuit să ridice protestările şi revoltele des- 
pre care am vorbit la inceput. Un fapt mârea încă nemulţumi= 
rea: pe lingă că fondul susținerilor era ment prin sine să 
Stirnească reacția spiritelor conservatoare, Shaw întărea irita- 
ţia pricinui'ă de ascuţimea problemei prin concursul unei sa- 
tire care nu înţelegea să se îndure de nimic. 

Scriitorul englez pricepuse dirtru inceput puterea armei 
pe care natura i-o dâduse în stăpinire si, cu o dibăcie uimi- 
toare, ştiuse să dea astfel lovitura, ca ea să nimerească în plin. 
Ciţi nu s'au revoltat cînd au simţit tăişul armei, CH nu au pro- 
testat împotriva nepietâţii, ci nu l-au învinuit de toate relele 
ce pot trece omului prin minte, dar ci au simţit în cele din 
urmă că un gol s'a făcut in credințele lor de mai "nainte şi 
că sint multe lucruri pe care nu le mai pot privi cu ochiul 
îngăduitor al trecutului | 

lirprejurările războinice ale fiecărei epoci au creat, în li- 
teratura epică a popoarelor, cunoscutele țesuturi de legende în 
jurul isprăvilor de arme însemnate şi al făptuitorilor lor. Fără 
a lua În samă realitatea faptelor şi psicologia omenească a 
soldatului, închipuirea populară continuă să îmbrace uniforma 
cu o virtute specială, ca şi cum schimbarea îmbrăcamintei ar a- 


vea tăria să prefacă, dintr'odată, eternul neajuns al siabiciu- ` 


nii omenești, 


GEORQE BERNARD SCHAW 373 


EELER SCHAW ms 


Aceste lunecări „romantice“ ale imaginaţiei le atacă Shaw 
cu tărie, arătind psicologia adevărată a soldatului, aşa cum se 
desprinde din realitatea luptei. 

Pentru scriitorul irlandez ea e, de cele mai multe ori, 
psicologia fricei şi a oboselii. 

Starea sufletească a omului hărțuit de lupte necurmate,— 
încordarea peste masură a nervilor, curajul lașitiţii, stimulat 
de t-ama morţii, care e izvorul aparentelor eroisme,— toată psi- 
cologia carierei miiit:re, care „e kan ca oricare alta“, le 
expune Shaw cu limpezime, cu pătrundere şi cu curaj. 

In privinţa aceasta figura căpitanului Bluntschli din Eroul 
și soldatul e de o rară finețe de observaţie. Ivirea lui pe cit 
de neaşteptată pe atit de îndrăzneață în locuinţa deşmanului, 
unde caută un refugiu, —urmărit de armatele învingătoare ; cu- 
raju! desnădejdii cu care Sa în loc pe fata care vrea să 
fugă şi să strige la vederea lul.—apoi oboseala biruitoare ca- 
re-i slarmă puterile, slăbiciunea fizică de neinlăturat, tresărirea 
şi temerea de moarte care îi at din nou, pentru o clipă, for- 
tele risip te, şi iar toropeala grea în toiul primejdie și al ne- 
siguranţei. vieţii, —sînt schțate cu o mină de maestru 

O asemenea psichologie a soldatuiui lipsea în teatru; de 
aceia Shaw a şi ţinut so pue cu ironie alături de cea a tra- 
diționalului erou. 

Nota veselă e întilnită şi aici cum nu lipsește în nici-una 
din piesele lui Shaw. Spiritul e degajat şi se desenează cu u- 
şurinţă în aruncătura nesilită a frazei. 

— Giuseppe, — spune generalul Napoleon, adresîndu-se 
bangiului, în Omul destinului,—ce să facem cu acest ofiţer ? 
Tot ce spune este rău! 

— Fă-l general, Excelenţă, — răspunde repede hanglul. 
Atuci tot ce va spune va fi bine.“ 

Sau alta: 

Giuseppe: „Se spune, Excelenţă, că vă pasă de toate, 
aumai de viaţa omenească nu”, 

Napoleon: „Vezi că viaţa omenească, prietine, e sin- 
gura care are grija de ca însăşi“, 

Spiritele, nelipsite de înţeles filozofic, ţişnesc astfel în 
unde bogate dealungul desfăşurărilor scenice; dar cu toată 
libertatea dialogului, cuvintele, chiar tără să aibă aerul, sint 
spuse cu anumite scopuri de personagele lui Shaw şi fiecare 
gest se leagă cu celelalte, spre a lămuri o atitudine In des- 
voltarea generală a întimplarilor scenice, autorul păstrează 
insă o rezervă, care de multe ori impiedecă limpezirea (det, 
Pre'erinţele lui nu sint de-it foarte discret arătate şi, adesea, 
nuanţa acestor preferinţi devine imperceptibilă prin însăşi grija 
şi voința autorului. 

Shaw găseşte atitea rațiuni potrivnice spre a lăuda sau 
spre a cobori un fapt sau o idee, încit spectatorul se vede 


274 VIATA ROMINEASCĂ 


ameţit între atitea justificări contrare. Abia ajunge să aprobe- 
punctul de vedere al unul personaj, că deodată Shaw răstoarnă 
argumentarea şi li dovedeşte cu o serie de alte judecăţi solide- 
că şi contrariul poate fi primit cu cinste. 

Aceste şerpuiri ale gîndirii, care fac pe scriitorul irlandez: 
ca să petreacă pe sama publicului, sfirşesc prin a uluişi pe ce- 
titor, care nu mai ştie să se îndrepte după intenţiile nepă- 
trunse ale autorului. 

Adăogaţi şi nemulțumirea constantă pricinultă de atacu- 
rile „nepioase” impotriva a tot ceiace fiecare din noi s'a o: 
bişnuit a privi ca sfint şi veţi înţelege de ce Shaw nu poate 
fi ett cu simpatie decit printr'o sforțare de voinţă și printr'o- 
enge exercitată asupra preferințelor noastre obişnuite. 

haw a spus-o singur În die pieselor „neplăcute“ : .Tre- 
bue să previn pe Sege cădloviturile mele sint îndreptate 
împotriva lor, nu împotriva personagiilor de pe scenă”. 

Una din profesiile care se infățişază cu aparenţa unei 
demnități desăvirşite, spre a-şi ascunde neajunsurile în fața ce- 
lor care cer înalta-i intervenţie, medicina. n'a putut rămine în 
afara preocupărilor lui Shaw. Relnoind izvorul satirei din 
Doctorul fără voe al lui Molière, el ridiculizează poza profe- 
siunii, desvăluindu-i rătăcirile posibile în Dilema doctorului şi. 
în /ubitul femeilor. Tipul doctorului Paramoore din această dim 
urmă piesă e demn de galeria lui Molière. Dar ca şi autorul. 
lui Tartuffe, dramaturgul englez, atacind viţiile și ipocrizia po- 
sibile în profesia medicală, n'a putut atinge însăși știința, care 
scapă săgeţilor ironiei lui, 


+ 


In desiäsurarea intențiilor sale, Shaw nu alege calea o- 
bişnuită -a ciocnirii întimplărilor scenice. Teatrul său e mal mult 
emanaţia unor lupte de idei, decit a înlănţuirii unor conflicte 
materiale. In acest fel de tratare stă şi meritul lui Bernard Shaw. 
El a ridicat comedia cu o treaptă mai sus decit cea cunoscută! 
pănă la dirsul, depăşind sfera comediei de caracter. spre a 
consacra toate însuşirile bogatului său spirit, comicului de idei. 

Atacurilor pe care criticele potrivnice le-au adus operei 
Imi Shaw pentru Ipsa unei acțiuni materiale puternice, le-a 
răspuns teoria lui Hamon a or font intelectuale, care subordo- 
nează intriga materială, ciocnirii de concepții. De altfel ideia 
aceasta a incolțit de multă vreme în mintea unor ginditori de 
samă şi rîndurile următoare ale lui Lessing din Discursul a- 
supra fabulei vor arăta vechimea ei: 

„Mulţi cred că nu este acţiune într'o tragedie, dacă a: 
mantul nu cade in genunchi... Ei n'au putut înţelege niciodată 
că orice conflict intim de pasiuni, orice înlânțuire de diferite- 


GEORGE BERNARD SCHAW 375 


„gînduri în care una urmează celeilalte, constitue deasemeni o 
acţiune“... lar Hauptmann a precizat ideia in formula: „Gindul 
este o luptă şi prin urmare ceva dramatic”, 

Ciocnirea de idei se produce în opera iul Shaw între ve- 
ahile concepţii asupra vieţii, familiei, religiei, armatei, relații- 
Vor dintre sexe, şi între vederile, lipsite de sentimentalism „ro- 
mantic" al tineretului vremurilor nouă. Toate insă, cu excepţii 
pe care le vom pomeni in urmă, trec prin ironia lui înţepă- 
toare, dind lucrurilor o înfăţişare umoristică. 

Vastei culturi sociale pe care scriitorul irlandez o pune 
în slujba artei sale, el îi adaugă cunoştinţi întinse în litera- 
ură, în muzică şi în artele plastice, şi o idee destul de cu- 
prinzătoare a celor din urmă date ale ştiinţei. 

Astfel nădejdea pe care o împărtăşea Bergson cetitorilor 
în studiul său asupra Risului că, poate, „cultura“ va îngădui 
într'o zi fanteziei comice „să rivalizeze cu produsele cele mai 
rafinate ale artei“, s'a împlinit, prin realizarea fericită a lui 
Shaw. Dar dacă filozoful francez însuşi întrezărise adevârul 
ideii, nu izbutise să intrevadă şi adevărul realizării. —„A pā- 
trunde prea departe în personalitate, a lega efectul exterior 
de cauze prea intime,—scrie Bergson, — ar insemna să com- 
promitem şi în cele din urmă să jertfim toata laturea umoris- 
tică a efectului“. RS 

Şi, totuşi, tăria operei lui Shaw stă tocmai în ridicarea 
comediei dela simpla observaţie exterioară, la pătrunderea mo- 
bilelor psicologice şi în legarea efectului exterior de cauzele su- 
feteşti intime. Că acestui soiu de comic ii urmează o înourare 
a frunții, subt trezirea unei furtuni de ginduri şi de sentimente, 
cine o poate tăgădui? Efectul comic e însă de sine stătător şi 
premergător, punind asiiel pecetea geniului. 


Interesant pentru fixarea caracterelor personajelor lui Shaw 
e atitudinea lor în dragoste, Autorului irlandez îi plac caractere'e 
tari, care se relielează printr'o voinţă și printr'o putere de stăpi- 
aire deosebită. In unele” piese bărbatul e cel care asaltează inima 
femeii tari și rezistente, în altele femeia urmăreşte cu înverşunare 
iucercările de acaparare a bărbatului. | 

După o luptă din cele mal nehotărite, Shaw se înclină în 
fața tăriei nepătrunse a soartei, care unește sexele, în ciuda por- 
nirilor spre individualitate și spre rezistenţă. Teoria sp'rituală a 
capitulării femeii o face el în comedia Niciodată nu pofi spune. 
El aseamănă educaţia femeii cu un scut, pe care invențiile dia 
ee în ce mai moderne ale bărbatului, îl doboară cu uşurinţă. 
Cu cit se întărește prevenirea educaţiei, cu atit creşte şiretenia 
atacului. 


376 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Personajele femeeşti din piesele lui Shaw, oglindind ten- 
Cințele atit de nereușite ale femeii moderne de a se desbăra de 
slăbiciunile inerente sexului și năzuind spre „masculinizare" 
(v. „Clubul Ibsen” din Iubitul femeilor), oferă un şir de portrete 
din cele mai originale. Interesante prin calitatea voinței lor în 
luptă cu înclinările ereditare, cimp de contraziceri şi de mani- 
festări capricioase, ele au o ţintă comună: aceia de a întrina 
pornirea lor spre sentimentalism. 

Aceste caractere dau operei lui o înfăţişare deosebită, care 
poate fi înterpretată ca un semn caracteristic al pretacerilor vremii. 
Și mă întreb dacă stavila pe care o pune Shaw sentimentalis- 
mului, nu reprezintă o etapă de regenerare a sufletului contem- 
poran, uzat de sentimentalismul dulceag al dramelor şi al ro- 
manelor moderne de salon, 

Admiţind că sintem în fața unui semn al evoluţiei viitoare, 
cine poate spune că,—după odihna impusă izbucnirilor aiecţionale 
prin acest gen de scrieri literare,—ele nu vor țişni pe viitor cu 
puteri reinoite ? Nu sînt oare tocmai rătăcirile sentimentului, 
cele mai reale şi mai statornice manifestări ale sufletului ome- 
nesc? „Niciodată nu poți spune“, exclamase singur altădată Shaw... 


ii 


; Lipsa de preocupare pentru desfăşurarea materială a fap- 
telor, nesocotirea voită a progresiunii lor obișnuită în teatru, 
satira ascuţită și necruțătoare, lovind în toate afecțiunile şi cre- 
dințele spectatorilor, lărgirea plănuită a trăsăturilor personajelor, 
caricaturizarea lor şi noutatea formei şi a concepției dramatice, 
au creat lui Shaw un loc deosebit în teatrul contemporan. 

Supărarea vie pe care piesele lui 6 pricinuesc, nu e decît 
efectul căutat de scriitorul irlandez, căci el vede tocmai în tăria 
reacţiunii, semnul reuşitei loviturii. Shaw caracterizează aceste 
nemulțumiri ca un simptom al „dezacordului fundamental care 
există între imaginaţia romantică a criticilor şi concepția realistă 
a pieselor“ sale. 

Aşi lămuri acest efect prin istoria veridică a părerii lui 
Condé despre Tartuffe, a cărui reprezentare fusese oprită, în 
urma protestului citorva demnitari ai Curţii lui I udovice al XIV*. 
Fand regele Ludovic dela reprezentarea piesei Scarmouche ermit, 
întrebă pe Condé: — „Aşi vrea să ştiu, dece oamenii se scanda- 
lizează aşa de mult de comedia lui Molière şi nu spun un cuvint 
despre Scarmouche”, La care Condé răspunse: — „Rațiunea e 
că Scarmouche işi baie joc de religie şi de cer de care acestor 
domni nici nu le pasă, pe cind Tartuffe H joacă pe ei înșiși, 
ceiace nu pot îndura”. 


D 


” Povestilă de Molière în prelața la Tartuffe. 


GEOROE BERNARD SCHAW 377 
km EE 


Apropierea aceasta între pi pentr exercitată de drama sha 
wiană și puternica piesă a lui Molière, nu este întimplătoare. 
Intreaga operă a scrii'orului englez e o satiră viguroasă îndreptată 
impotriva ipocriziei, care e axul principal în jurul căruia roese 
loviturile sale. El aruncă împotriva prefăcătoriei cele mai ascuţite 
săgeți, penirucă ea, fiind urmarea unei înțelegeri nefireşti a vieţii, 
impedică la rîndul ci pe om să ducă un traiu conform cu însu- 
şirile sale naturale, Părerea autorului englez este că omul trebue 
să se arate nu numai cu calităţile sale, ci şi cu tot celace morala 
curentă dăunătoare socotește drept lipsuri şi drept slăbiciuni. 
Ascunderea lor de teama prejudecăţilor sociale otrăveşte viaţa 
şi credințele individului, devenind izvorul suferințelor individuale 
sociale. 
Aceste credinţi dau operei lui Shaw caracterul neschimbător 
al negaţiunii critice, ceiace i-a şi adus învinuirea că doboară 
numai, fără a lăsa nimic în loc. El ar fi putut răspunde că nu 
se poate ridica nici o clădire pe temelia rătăcirilor de odinioară 
şi de azi, dacă, în viaţa practică, n'ar fi lucrat cu pilda pozitivă 
a faptei. 

e, E convins şi unul din şefii mişcării socialiste en- 
gleze, Shaw nu exercită pe acest tărim aptitudinile demagogice 
ale altora. El nu linguşeşte slăbiciunile mulțimii, nici nu făgă- 
duește fericirea apropiată a tuturor. El atacă, dimpotrivă, rătăci- 
rile sociale şi păcătoșia multora dintre aceia care se reped subt 
steagul său, tinzind la îndreptarea lor şi la luminarea largă a 

elor, : 

Gi, „Nu aveam nici un gust pentru ceiace se numește arta 
populară, nici o credinţă intr'o religie populară, nici o admiraţie 
pentru eroismele populare“ — scrie Shaw în prefața pieselor 
„neplăcute“. Departe de a-şi cobori gindirea la nivelul maselor, 
— şi aceasta este poate slăbiciunea lui,—el tinde, dimpotrivă, să 
o ridice pănă la ei. In limbajul său paradoxal Shaw nu se sfieşte 
să spue că numai atunci societatea va putea ajunge la ținta evo- 
luţiei supreme, cînd fiecare englez va fi un Cromwel, fiecare 
francez un Napoleon şi fiecare german un Luther şi un Goethe 
impreună, 
+ 


Profesînd asemenea idei în forma amintită, fireşte că Shaw, 
convins și dornic de luminarea maselor, nu poate fi înţeles 
tocmai de acei pe care ar voi să-i ridice Succesul popular al 
pieselor sale îşi are obirşia locmai în tendinţa de caricaturizare 
și de farsă, atit de puternică la Shaw, care dă poporului o hrană 
suficientă, deşi nu de cea mai bună calitate. Dar țesătura intimă 
a concepției sale atit de fină, —cerînd, spre a fi înţeleasă, o a- 
propiere înceată, o cultură şi un spirit de observaţie superioare, 
— nu poate fi privită în toată întinderea ei decit de o clasă pu- 
țin numeroasă de spectatori sau de cetitori. Deaceia Shaw a 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 


putut avea pănă acum în teatru mai mult un succes al formei, 
aşi putea spune un succes al farsei, şi numai în liniştea odăilor 
de lucru o izbindă grea dar sigură a ideii. 

Pătrunderea neîntilnită încă în teatru, a observaţiei sale îm 
evoluţiile izbucnirii dragostei, e un semn neîndoios al calităţii 
spiritului său. El trece cu un aer aparent nepăsător peste situ- 
ațiile cele mal dramatice, pe care le provoacă totuși cu intenția 
hotărită de a răscoli sufletele spectatorilor, 

Dramaturgul englez disprețueşte mijloacele banale ale ex- 
ploatării unor asemenea momente aceia, tocmai împrejurările 
de care se reazămă mai cu osebire scenele culminante ale dra 
mei pasionale, storcindu-le pănă la cele mai mici efecte, sint 
cele cse a Shaw se află mai discret prezentate și mai repede 
înlăturate. impresia este stranie, dar de un efect bogat. 

lată, de pildă, sfîrşitul comediei „topice“, Jubitul femeilor. 
Citeva cuvinte, —repede aruncate în indicaţii *, care luminează 
ca un fulger intensitatea dramei sufleteşti, abia bănuită înainte 
şi cortina cade. Un nour de gîndire amară acoperă deodată ve- 
selia spectatorului. Ce se întimplase? Shaw l-a prins şi de astă- 
dată, dindu i tragedia vieţii întrun decor uşor de farsă... Casti- 
gat ridendo mores. 


Oricare ar fi părerile pe care critica le-ar profesa în privinţa 
operei lui Shaw, un lucru e nelndoios ` scriitorul englez se În- 
fățişează cu un spirit puternic original şi cu facultatea, din ce 
în ce mai rară astăzi de a aţiţa gindirea şi de a trezi cu putere 
reacţia conştiinții noastre... 

El se adresează nu simţirii noastre, care = cea mai supusă 
rătăcirii, ci voinţii şi inteligenţii, pe care vrea să le facă să tri- 
umfe asupra deformării sufleteşti a individului, creată prin efectul 
unei lungi educaţiuni ereditare. 

In realizarea acestei îndreptări definitive a voinții şi a in- 
teligenţii, vede Shaw putinţa apariţiei supra-omului ; şi numai 
în ridicarea tuturor indivizilor la nivelul, acesta superior vede el 
mintuirea omenirii. 

Fireşte, ținta e frumoasă şi demnă de visurile unui suflet 
mare. Dar nu presupune ea oare, pe lingă o credință neclintită 
în prefacerea spre bine a omenirii, şi o uitare intenţionată a 
veşnicelor lipsuri omenești? Putea-va viitorul să fâurească in 
fapt viziunea depărtată a celui mai temut dârimător de iluziuni ? 
Şi nu se ciocnește oare partea pozitivă a operei lui Shaw cu 
năzuinţele acestea, care trec de recele control al minţii noastre ? 

Sint atitea întrebări, la care scriitorul irlandez nu ar răs- 
punde decit cu acelaşi zimbet tainic şi provocător, care plulește 
asupra întregii sale opere. De aceia cu George Bernard Shaw 
e mai bine să renunțăm la deslegarea unor asemenea enigme, 

Aureliu Weiss 


„Ei privesc pe Iulia cu soliciludine şi chiar cu sereine mia "é, 
cēci, pentru întăla oară, ei simi că stni în faja unei dert (at, 


t. 


. MAŞINA 


Doctorul de cerc lon Albu se sculase desdedimineaţă in: 
Joia aceia dela sfirştul lui lunie. Sluga lui, Pătruţ se coborise 
eu noaptea'n cap din finul mirositor de pe şopron, săturase ca- 
lul, unsese căruţa, o umpluse cu cositură proaspătă, cu luţernă, 
din grădină şi, cînd doctorul cobori cele trei trepte dela casă, 
Pătruţ tocmai adăpase calul şi-l aducea de căpăstru să-i pună 
hamurile. De-un şir întreg de ani Pâtruţ ştia că doctorul, cind 
avea să meargă la oraş, are acelaşi termen de plecare: mijitu! zilel. 

— Gata, Pătruţ ? se auzi vocea sonoră a doctorului, 

— Numaidecit, răspunse sluga aruncind hamurile pe spa- 
tele calului. | 

Surul necheză bucuros, întorcind capul spre doctor. De 
şapte ani în şir rară era dimineața în care să n'audă glasul stă- 
pinului şi să nu-i simtă mingierile pe gromazi, pe ochi. Doctorul 
avea opt sate subt îngrijirea sa, dar era chemat adeseori şi în 
sate străine, 

In dimineața asta însă surul aşteptă in zadar mingterile doc- 
torului şi, de ciudă, se lăsă cu mare silă să-i pună sluga zâbala 
in gură. Pătruţ, asemenea, nu era mulţumit: cu toate că se scula- 
se cu noaptea'n cap şi pusese totul în rind pentru o plecare la 
timp, doctorul era supărat. Cunoscuse după vocea lui, care di- 
mineața era de obicelu moale, somnoroasă ca la toţi bătrinii, şi 
după vorbele doctorului; „Gata, Pătruţ 2" Numai cind era supă- 
rat îi spunea astfel; vorba lui obişnuită de dimineaţă era: „Să-mi 
vedem tinu! citu-i de voinic d" 

Patruţ fusese insurat, şi nânaş la cununie i-a fost doctorul. 
După o jumătate de an i-a murit nevasta; a zăcut şi el între 
moarte Şi viață mai multe săptămini — dăduse tifosul prin sat 
— jar după ce s'a însănătoşat, n'a mal vrut să audă de altă 


380 VIAŢA ROMINEASCĂ 
E E Ri nn a A ORDER i ie 


nuntă, şi a intrat slugă la doctor, Acesta îi îngrijise cum putu 
mai bine pe amindoi finii în vremea boalei, și Patruţ se alipise 
acum de el ca de un părinte. 

Indată ce căruța durăi pe podul dela poartă i eşi în drum, 
sluga incepu să se gindească ce năcaz se va mai fiabătut peste 
capul doctorului. Şi cum nu putea gid la repezeală, smînci de 
citeva ori din hăţuri şi surul din trap trecu în galop. Praful pe 
drum era greu, era umed de rouă, şi căruţa fugea aproape fără 
sgomot pe aşternutul moale. Pâtruj văzu că doctorul nu-i zice 
nimic, deşi de cite ori mina în galop doctorul îi spunea : „Incet, 
fine, că nu dau Tata" Fiindu-i milă de cal să-l alerge aşa de 
la începutul drumului, îi potoli mersul; şi cînd surul trecu în tra- 
pul larg, domol şi odihnitor, în mintea lui Pătruţ se făcu de-o- 
dată lumină: „De bună samă scrisoarea de-aseară“, işi zise el. 
Îşi aduse aminte că aseară doctorului îi sosi o scrisoare reco- 
mandată, şi el știa de vr'o şapte ani acum că astfel de scrisori 
îi e? nănaşului dela fată-sa, şi că de cele mai multeori îl supără 
pe bătrin. 

De şapte ani era măritată domnişoara Genica, singurul co- 
pil al doctorului Albu, şi Pâtruţ ţine bine minte că, după un an 
de căsătorie, ea îi scria foarte des bâtrinului scrisori recoman- 
date. . Szrisorile au fost mai dese în vremea războlului, şi mai 
rare „dela Rominia-Mare încoace“. Ce-o mai fi păţit de-a supă- 
rat din nou pe nănaşul ? se întreba bietul Pâtruţ, schimbiadu-şi 
mereu locul pe scindura ce-i slujea de capră, 

Eşiseră demult din sat şi drumul şerpula printre lanurile 
de grîu ce miroseau a grăuute în pirgă. Încă nici o boare a di- 
minett nu le trezise, " spicele umede de rouă atirnau grele, ne- 
clintite, Intro nesfirşită uniformitate. Din locuri pe care niciodată 
nu le-ai putea hotări anum=, bolborosea pitpâlaca. Aerul proas- 
păt, aroma! de răsuflul pămîntului, te deştepta din morţi. 

Bătrinul doctor, clipind din gene, zi:e deodată: 

— Ce zici tu, fine Păâtruţ, e râu pe la noi? 

Sluga işi întoarse fața rumenită de dimineaţă, şi întrebă 
mirat: i 

— Unde ? 

— Unde! La noi! La noi in sat, aici pe hotar, în sfirsit 
in lumea asta în care trăim. . Hs 

Sluga inäljä din umeri şi-şi intoarse fața. | se părea că asta-i 
aşa o intrebare care fiu aşteaptă nici un răspuns. 

ȘI intr'adevăr doctorul nu-i mai zise nimic multă vreme. 
Trecuseră printr'un sat, oamenii le dădură bună-dimineaţa, şi doc- 
torul Albu abia ridica mina la pălarie, pe cind alte dä se'n- 
curca în vorbă cu creştinii, până ce surul, plin de nerăbdare, 
pornea fără să mai aştepte indemnul lui Pâtruj, ştiind că pentru 
atita lucru n'o să-l minie pe cei doi din căruţă. 

Totuşi prin sat, fiind husdoape multe pe drumul stricat de. 
care, surul nu eşi din pas, dar îndată ce se văzu între finaţe, trecu 
fără nici un îndemn, la trap. , 


O aea e 1 =e 281 


— Ce zici tu, măi Pătruţ, nu-i mai bună o căruță ca asta 

decit un automobil? întrebă dd sil doctorul, erei o elf 

sara din nasturul de deasupra, ca şi cînd i-ar fi împiedecat res- 
ea. 

Pătruţ se mulțumi să ridice din nou din umeri, avind cre- 
dință câ naşul său îi pune azi întrebări fără de nici un rost. Insă 
numaidecit, aduciadu-şi aminte că bătrinul se neliniştea, ca şi 
el de altfel, cînd ințilneau vr'un automobil, din pricină că surul 
se speria, D fu milă de doctorul şi zise: 

„| ~ N'ai nici o grijă, nănaşule, pănă la oraş oo să intilnim 
a a Știi Dumneata că domnii nu se scoală aşa de dimi- 
UH? 

— Hm ! Adevărat, Pătruţ! Dar nu la asta mă gindeam eu 
acum. Eu mă gindeam la prostia oamenilor care în ioc să-şi țină 
o trăsură cu doi cal buni — cind Dumnezeu le-a ajutat să aibă 
mijloace — îşi cumpără o maşină de-asta care multora le fringe 
gìtul, ori că-l răstoarnă într'un şanţ, ori că-i face să cheltuiască 

este puterile lor. 

— Să pui numai blestemele oamenilor cind drăciile astea, 
ce-s tot mal multe pe drumuri, le sperie cali şi vitele, şi încă 
Hal vrea să fiu in pielea domnilor ce se plimba cu ele. Eu, vezi 
bine, sint mulțumit cu căruța şi cu surul nostru. lată că abia 
am pornit şi se zăreşte oraşul. 

i trai mişcă din háțuri şi calul îşi iuți pasul. 

lon Albu zărind turnul cel înalt dela biserica Saşilor, simţi 
o stringere a inimii, simţi o răceală între spete. Fu cuprins din 
nou de zbuciumul care nu-l lăsă toală noaptea să închidă ochii. 
Văzu din nou primejdia care-l ducea pe el la oraş, să spună o 
vorbă tinerilor, lui Vasile Mărginean, ginerelui, și fetei sale Genica, 

ri seara, tirziu, trecind pela poşta din sat să-şi ia gazeta, 
poştărița îl puse să iscălească şi o recipisa. Era o scrisoare re- 
comandată dela Genica ; şi la inapolare, ca de-un lung şir de 
ani acum, bătrinul i-a spus şi finului său că i-a venit o scrisoare. 

Cum era văduv de cinsprezece ani şi cum fata părăsise casa de 
şapte, lon Albu işi spunea toate nácazurile şi bucuriile acestui 
om ce se alipise cu credință de el. Nu-i mai spuse dela cine-i 
scrisoarea, dar sluga ştia că bătrinului nu-i scrie nimeni decit fata. 

In casă aprinse luminarea, destăcu plicul, şi cu ochelarii pe 
mas începu să ceiească, Scrisoarea era scurtă de tot. Genica il 
vestea că are să-i comunice o mare bucurie, pe care cu sigu- 

ranță va împărtăşi-o şi bătrinul, lon Albu aici se opri puţin din 
cetit, zimbi şi-i veni gindul acesta minglitor: „Bine că aţi mai 
apucat şi voi de-asupra năcazurilor“, Scrisorile care i le-a scris 
de-o jumătate de an, vr'o trei, toate erau vesele, şi în nici una 
nu se mai plingea Genica de greutățile vieţii. : 

Bătrinul îşi tocmi deci ochelarii, şi ceti mai departe. Dar 
fraza care urmă H opri bătăile inimii: „lată dragă, ne-am cum- 
párat accm un automobil şi Dumineca venim cu Vasile så; tè 


| 


382 VIAŢA ROMINEASCĂ £ 
vedem. Să vezi maşina noastră cum străluceşte, e nouă nouţă şi 
face patruzeci de kilomeiri pe ceas“. 

Doctorul ceti de citeva ori şirele aceste şi nu-i venea să-şi 
creadă ochilor. Cam îl ştia pe Vasile ca pe unul ce nu cunoaşte 
preţul banului; cel dintăiu gind ce-i veni în cap fu acesta: „Îşi 
va fi pus, nebunul, toți banii ciştigaţi în timpul din urmă in dră- 
cia asta!“ Dar numaidecit îşi aminti cå auzise şi ei vorbindu-se 
cît costă o prostie de-astea, și îşi zise că ginerele său gare de 
unde avea zeci de mii „Va mai fi luat şi împrumut, nebunul, 
că-i obişnuit el cu poliţele! In loc să le plătească pe cele gi- 
rate de mine, va ma! fi adaos unul. Doamne-Dumnezeule !* El 
nu mai ceti nici un rind mai departe, aruncă scrisoarea în coşul 
de hirtii. Se hotârise repede, ca totdeauna în viaţă: nu va aş 
tepta să vină cu maşina in satul lui, să-l facă de ris la lume, 
ci va merge dimineaţă la ei şi-i va face să-şi vindă automobilul. 

— Ce prostie. Dumnezeule, ce prostie! repetă el plimbin- 
du-se prin casă, și crezind că cu sentinţa asta şi cu hotărirea 
ce şi-a luat, a depârtat primejdia pe care nedesluşit o simţea 
cum se apropie de casa lui. 

Dar cu toată hotărirea luată, el nu se putu linişti şi noaptea 
întreagă se zvircoli în asternut, Și acum, cu cit se apropia de 
oraş, sbuciumul nopţii trecute reveni. 

Cind să intre în oraş, un domn cunoscut îl salută; bătrinu- 
lui i se păru că domnul acela a zimbit într'un chip ciudat, c'um 
fel de barjocură, şi bătrinul se făcu palid de ruşine: „La asta nu 
mă puteam aştepta | îşi zise el. Tot oraşul va şti! Şi, Doamne- 
Dumnezeule, va crede lumea că şi eu sint amestecat în cumpă- 
sarea maşinii! Cite nu s'au intimplat dela Rominia-Mare incoa- 
ce | Cîţi oameni de eri nici mai fi gindit, au ajuns să fie arä- 
taji cu degetul ? 

Aproape instinctiv îşi ridică gulerul paltonului şi spuse slugii ; 

— Mina ma! repede, Pătruţ!” 

Dar calul, la îndemnul slugii, ciuli urechile şi nu schimbă 
pasul. Pe străzile oraşului nu mergea decît în pas. Dealtfel, abia 
cotiră la dreapta pe-o uliţă mai strimtă, şi ajunseră. 

Jon Albu răsuflă uşurat cînd nu zări maşina în curte. li 
veni un gind care-i însenină sufletul: „Gerica va fi fost veselă 
şi a voit să facă o glumă cu mine. Nu vor fi făcut ei o prostie 
ca asta”. 

Erau ceasurile şapte de dimineaţă, şi o domnişoară care eşi 
pe uşa dela bucătărie se uită destul de încruntată la lon Albu 
care tocmai voia să intre în casă. 

— Ce voiţi Dumneavoastră ? îl întrebă fata, 

Doctorul n'o mai văzuse pe-aici. E adevărat că de trei luni 
va mai fost la oraş, şi pe-o clipă se gindi că poate copiii lui s'au 


mutat de aici, 
— Pe domnul Vasile Mărginean, răspunse el. 


ENEE, ` 


=- Na e acasă. 
— Atunci pe doamna Geni, pe file 
— Da? Dumneavoastră sinteti d o Ayo în 
omnul doctor A - 
Ee 
BCE E - ula ar acum. Poftim I 
Becher Bu "mg ären Za Poftim P i A Zeg gé 
n u, tulburat, zăpăcit de schimb 
a e? ei A mbarea asta, intră peu 
ore d e nu băgă de seamă din care cameră vecină îi dp 
— Dragă tată! Aşa de dimineaţă la drum? EI 
caer g fată-sa ; o văzu mai grasă, mai albă, mai d e 
an peria cum nu o văzuse niciodată. Se bucura că o ve- 
d pr schimbată, dar bucuria lui nu putea să se ridice d 
piin din erat a pi .. ființa întreagă. 22 
— cut schimbări la voi, Genică. Mi-ai 
PARS v A ai scris tu că e 
pie Kee ei bine, dar nu mi-ai pomenit niciodată că van 
— Păi, că nu ne-am mutat-o! A 
ei, e o! Atita doar că stăm la etaj, 
Ss sia gier il ţinem noi. Dar, te rog, şezi, tată. Să-ţi aduc 
— Nu, încă nu! Mai tirziu, 
— Dar un păhărel de cognac, tătucule ? 
F atei cognac ? 
~ Da, o calitate excelentă! L-a adus Vasile di i 
An SE Bucureşti ? Vasile are drumuri şi prin E 
8 > dar cite! Nu zic că slujba lui e proastă, că nu a- 
uce, ec veşnic pe drumuri, 
nica trecu repede într'o odae vecină si 
Peer? şi veni cu cognacul, 
Lee GEN ia totdeauna cu plăcere un păhărel-două din 
— Da! e bun! zise doctorul. D - 
e fetişoara, domnişoara care mi-a lee ri in ` DES 
— er deër dela copii. 
— Domnişoara dela copii? întrebă mirat bătrinul, punind 


e tavă i 
i em al doilea păhărel de cognac pe care tocmai vrea să-l 


a, se'nțelege. Azi nu mai sîntem slugi, nu mai sintem 


384 x VIAŢA ROMINEASCĂ 


robi. Avem o (ară mare, în care orice om poate ajunge un mare 
nume, Bine zici tu, să înveţe copiii şi franțuzeşte ; cine știe, lonel 
al vostru poate să ajungă şi ministru, iar bărbatul tău sar putea 
trezi, într'o bună zi, că-i numit consul sau chiar ambasador un- 
deva. Ce ar face dacă nu ştie limbi? 

Genica tresări, se pierdu cu privirea cercetătoare în fața 
iatălui său, simţ că sais EES dar încă nu-şi putea da 

de celace se petrece în el. 
iz — Tată! Cine ze gîndeşte aşa de departe! zise ea infri- 
cată puțin, dar. gindim că e bine să cunoască copiii limbi 
apă Nu mai încape vorbă, mai ales acum cind are şi neamul 
nostru posibilitatea să-şi înveţe temeinic limba lui! r să-mi 
spui, Genico, mobila asta e a proprietarului sau a voastră ? 

— Ea Pt tată! 

— Nouă-nou 

— Nam ail din magazie, ci dela un Ungur care a 
părăsit oraşul, 

— Mai aveţi, afară de asta? 

— Incă în trei camere, Vreai să o vezi? 

— Nu. Mai tirziu! 

ee i se lăsară ca de somn peste ochii albaştri, întu- 
secaţi acum, şi băirinul se lăsă inapoi răzămindu-se de spatele 
geng ES Genico, văd că s'au făcut schimbări mari de 
cînd n'am mai fost pe la voi. Cred că, cu o locuință aşa Ss 
mare, nu veţi avea în serviciu numai pe domnişoara dela copii. 

— Nu, desigur, Avem încă o servitoare şi o bucătăreasă. 

— Bănulam eu, Şi totuşi încă nu aveţi personalul complect, 
zise cu vocea aspră, ridicată, tatăl, sculindu-se deodată depe 
scaun, şi oprindu-se drept inaintea fiicei sale, 

Genica nu ştia ce să creadă, ce să răspundă, 

— Ce crezi d-ta că ne-ar mai trebui? îl întrebă ea neho- 
tărită incepind să se simtă rău subt privirile bâtrinului, ` ` 3 

— Oricit aşi fiev om dela sate, dar văd că nu vă puteţi a 
juta fără sfatul meu. Ascultă deci: Mai întâiu ţie-ţi pere PL. 
femee care, dimineaţa, să te spele,să te îmbrace, să te p e 7N 

— Tatà! zise ea înfiorată, plecindu-şi ochii subt privirile 


L 
Zen Da! Asta-i una la mină. A doua oară if trebue o damă 


2 SSES, Şopti din nou iar hemuindu-se, simțind cași 
ar fi va în stra spinarii. 
eta A GË wl Ké Ge oi Geert l-ai făcut în GEN ei 
țelegere cu el. Trebue să continuaţi acum. Ascultă dar: Lui 
trebue un secretar personal, pe urmă a 
sara spatele, pentru a putea adormi mai uşor, 
— Vai, tată! Te rog taci! gemu femeia. 


A altul care să-i scarpine, 


SE EE 385 


— Incă mam terminat. După ce le- veti avea 
vă mai trebue încă ceva: lui o amantă şi Ge un reng EE 

— Tată! ţipă femela, sărind depe scaun şi izbucnind în 
hohote de plins care o făcură să şează din nou pe scaun. 

— Da, asta e legea, dar încă nu ţi-am spus sfirsitul. Stir- 
şitul va fi executorul şi poate închisoarea. 

Bătrinul făcea acum pași rari prin cameră, aprins la faţă, 
cu ochii lui albaştri deveniți suri, din care țişneau raze de minie 
de ură. Genica, frintă în fotoliul scump, plingea cu hohole. 

— Ascultă, Genico, incepu din nou tatăl, oprindu-se în faţa 
femeii, am primit asară scrisoarea ta în care mă înşti'nțai că 
vaţi cumpărat un automobil, şi că veţi veni Duminecă cu el la 
mine, in satul meu. Toată noaptea n'am închis un ochiu. Mă in- 
trebam :—De unde atiţia bani? l-aţi furat ? l-aţi luat imprumut ? 
Cine să fi fost nebunul pe care l-aţi înşelat să vă gireze poliţa ? 
Intrind în curte şi nevăzind nicăiri maşina, m'am liniştit puţin. 
Mi-am zis: A fost veselă Genica şi mi-a scris o glumă, r 
cind am văzut schimbările de-aici, sint sigur că mi-ai scris a- 
devărul. Aţi cumpărat maşina ? 

— Da, tată! şopti femela printre lacrimi, 

— ŞI, desigur, scumpă ! 

— Cincizeci de mil, 

— Şi mobila ? 

— Mobila e şaptezeci de mii. 

— d personalul de serviciu vă ţine cit ? 

— mil pe lună, cu şoferul, 

Doctorul lon Albu simţi cum i se ridică părul în cap. 

— Aşa dar bărbatul tău a trebuit să fure până acum peste 
o sută de mil! g 

— Tată! gemu din nou femeia izbucnind în hohote. 

— Nici un cuvint mai mult! Eşti fata mea, şi-ţi sint sin- 
gurul apărător pe pămînt. 

Da, iți repet, bărbatul tău a trebuit să fure pănă acum 
peste o sută de mii. In mai puţin de-o jumătat' de an! Sau eşti 
tu aşa de mărgenită încit să crezi că voi, care nz avut o para 
chioară ci numai poliţe girate de mine, aţi putut ciştiga în şase 
luni banii pe care Lat risipit cu emindouă minile? Pentruce 
wam putut ciştiga şi eu? $i cine imprâştie, ca voi, banul pe 
mobile şi pe automobile, decit aceia care, cași voi, nu l-au muncit ? 

— Tată—izbuti să spună femeia, Vasile n'a furat banii. El 
învirte afaceri. Are legături. 

— Dar nici afacerile, nici legăturile lui nu pot fi cinstite, nu 
pot fi lucruri care se pot face la lumina zilei. lar cine lucrează 
in întunerec e un hoț de rind. Ascultă fiica-mea. Un singur drum 
de mintuire vă tămine: Vindeţi maşina, vindeţi mobila asta care 
nu e pentru vol, pună capât Vasile la toate afacerile pe care le 
învirteşte în umbră, şi apucaţi-vă de lucru. Să-şi redeschidă biu- 
roul pe care l-a avut, să vă apucaţi de un comerţ cinstit, sau, 


A h f É 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ 


poate celace ar fi şi mai bine, veniţi la mine. Imi rămin dela 
expropriere şaptezeci de jughere de pămint. O să le lucraţi voi; 
eu demult nu mai sint harnic. Vă veţi plăti întăiu datoriile. Sint 
sigur că nu le-aţi plătit, 

— Nu ştiu, tată; mie prea puţine imi spune Vasile din 
ceiace face, 

— Şi totuşi te-ai făcut partaşă tuturor faptelor sale. Ai 
putut tu crede vr'odată că se pot ciştiga atijia bani Intro vreme 
aşa de scurtă, pe cale cinstită ? 

Genica îşi plecă ochii în pămint şi suspina încet, 

— Hei, nu poţi răspunde! Şi totuşi tu ai primit să cumpă- 
raji mobila asta, automobilul, să ţii bucătăreasă, domnişoară la 
copii, în loc să-l fi oprit, să-l fi desmintat! El totdeauna a fost 
mal uşuratic ; dar tu, fata mea, să-ţi uiţi așa de mult de tine! 
Să te faci de risul lumii, să ajungi subt disprețul tuturora! Căci, 
ce crezi tu, ce vor zice toţi aceia care v'au cunoscut sărăcia ? 
Vă arată, desigur, cu degetul. Şi tu, în loc să te fi împotrivit 
ispitei, te-ai simţit bine în saloanele astea, între mobila asta, care 
ar trebui să te frigă de ruşine deciteori te- atingi de ea! Fata 
mea, Genica mea, unde ai ajuns! 

Două lacrimi grele scăpară din genele bătrinului. Genica 
plingea de moarte şi printre lacrimi abia putea să spună rar 
slabe cuvinte de desvinovăţire. Spunea că ea nu se gindise să 
fie chiar aşa de rău ce face Vasile; că atita lume e azi ca ei, 
incit s'ar părea că aşa e rostul zilelor de azi in țara cea nouă, 
cind am ajuns să fim şi noi stăpini; că era sătulă pănă în gru- 
maji de mizerie şi că, întradevăr, se simțea bine în nolle con- 
diții de viaţă, dar că n'a fost voja ei s'aducă nici bucătăreasă, 
nici fată la copii, ci voința nestrămutată a bărbatului ei, precum 
tot el a hotărit şi cumpărarea mașinei. 

— Da, tu vreai să te Insel, să te desvinovăţeşti că m'ai 
fost deplin conştientă de vina ce vă apasă, începu tatăl după 
ce o ascultă, adinc îndurerat, pănă la sfirşit. Dar nime nu se 
poate minţi pe sine însuşi. Spune-mi, te mai întilneşti tu cu pri- 
etinele tale de altä dată ? Cu acele care au rămas în cinstita lor 
sărăcie? Nu-ţi întoarce privirile, fiica mea, eu ştiu că nu le mai 
vezi, că te ruşinezi de ele. Inima ta nu s'a putut strica aşa de 
mult incit să nu o mai recunosc, Nu! pe tine nu te poate face 
fericită o astfel de viaţă Tu-ţi dai samă că inălțindu-te cum ai 
început, într'adevăr nu faci decit să te micşorezi tot mai mult, 
in ochii tăi, 

Te-am ştiut fată dreaptă, curată şi cu inima vitează. Eu nu 
mai pot răminea o clipă alici! Eu plec, Genico; tu te gîndeşte, 
spune-i lui Vasile sfatul meu. ŞI, dacă vă hotăriţi să-l urmaţi 
amindoi, bine; dacă nu, tu şi copiii veţi veni la mine! Bătrinul 
puse mina pe can, : 

— Tată, dar stai cel puţin să-ţi aduc cafeaua. 

— Nu, fiica mea! Nu pot minca la vol. Cind vine Vasile? 


— State eg Ae, Simbătă, 

— Să-i spui povaia mea. Roagă-l să fie şi el 
D EE temeinic pentru a putea lua Le eeng Aria 
sea - Cred că tu mă vei inştiința cum s'a hotărit; și în caz că 
Si nu se mai poate întoarce din drum, cred că tu nu vei aştepta 
ER va. na e ina: Râmii cu bine, fata mea, 2 

nica îl sărută pe obraz H 
izbucni prag în hohote A AR zisa i zii 
se mii, Genico! Nu-i bine să-ţi vadă străi 

crimile, îi zise doctorul Albu; şi Det det cu Se ma Copie 


sa, începu să 
a aj coboare scările, Gangul răsuna trist, prelung, în 


li 


Doamna Eugenia Mărginean, Genica, cum îi 
s spune 

său de cind era copiliță mică, se trezi la realitate grea Le 
e, auzi căruța bătrinului eşind în stradă. După ce tatăl său e- 
şise din odae ca mai plinse un răstimp, apoi deodată amuţi 
cu privirile pierdute în gol, Avea senzația că se trezeşte din- 
n un Somn adinc în care a fost prada unui vis râu. Se scu- 
ase de dimineaţă în cea mai strălucită dispoziţie sufletească ` 
een să aranjeze azi două pompoase lampe electrice, pentru 
salon şi pentru dormitor. 1 le adusese dela magazie sara, şi 
abia aştepta să le vadă atirnate, cu toate decorurile, şi să se 
convingă de efectul lor în cele două camere nou mobilate. Nu 
Lari creadă, nu voia, ca din visul frumos în care a trăit 
ma ak de trei luni incoace, să se trezească la o realitate 
aşa A grozavă ca aceia pe care i-o arătase bătrinul el părinte. 
SS? ar cind auzi câruţa eșind din curte, Genica se cutremură 
d un fior ce-i trecu prin tot trupul, se duse la fereastră şi 
rămase mult acolo privind în neştire şi după ce dispăru A 
o cotitură căruța bătrinului. Pentru întâia oară în viaţa ei se 
simţea părăsită, se simţea singură. Caşi cînd ar fi ajuns la 
marginea unei prăpastii, ea începu să se teamă; şi, cu faţa în- 
toarsă dela geam, privind în odae, ea simţi deodată în jurul ei 
pustiul. Dar era atita părere de râu după ceiace-i păru că 
pierduse, așa într'o clipă, încit începu să plingă din nou. 

„Se lasă frintă pe un divan şi voi să cerceteze mai amă- 
nunţit celace se petrecuse cu ea; dar mobila nouă, moale, o 
primi cu atita ocrotire, cu atita bună voinţă, cufundind-o în 
pielea-i. surie, încît femeia simţi deodată cum îi aleargă prin 
trup sîngele cald de e Simţea că are un prietin în mo- 
bila asta, şi atunci îşi d:du sama că, în realitate, ea n'a pier- 
dut nimic, ci tot ce-a avut eri are şi azi, că nimic nu s'a 
schimbat din împrejurările care o făceau pe ea, în timpul din 
urmă, să fie aşa de fericită. Curajul îi crescu şi se trezi că 
începe să-l judece pe bâtrinul său tată, 


388 VIATA ROMINEASCĂ 


O T e 


său, zicea ea, nu poate pricepe împrejurările vieţii 
de Ze eg erg închipui ta condiţii nouă de viaţă, nu poate 
crede că în ţara cea nouă, cind nouă sintem stăpinti, s'ar pu- 
tea cîştiga mai mult şi mai repede decit pe vremea cind We 
ne erau inchise toate uşile. El nu ştie că munca azi e cu mult 
mai răsplătită decit înainte de războiu, iar serviciile pe peri 
-le poţi face altora, şi pentru care mai motive să roşeşti, sin 
încă şi mal bine răsplâtite. El a rămas şi acum cu ien d 
care o lua Inainte de războiu, dela bolnavi. Desigur ciştig A 
puțin, el nu poate înţelege ca alţii să cîştige mai mult! arsă - 
trînul niciodată n'a priceput să se acomodeze imprejurăr or 
A fost un inadaptabil, toată viața.—Ce vină poate afla în pă 
rejurarea că ei au acum mobilă nouă în casă ? CH nu au la 
Rl şi mai ales ciţi n'au avut înainte de războiu dintre aceia 
care n'au muncit niciodată mai mult decit Vaşile al ei? La 
acuzat cineva vrodat de necinste? Numai noi Rominii să 
n'avem dreptul decit la un traiu umilit, în sărăcie, şi în ţara 
noastră cea nouă ? Nu ne-au fost deajuns suferințele noastre 
din trecut ? 

Tot mai încurajată îşi aducea noi argumente, pentru a 
se savine cît de Ga exagerase bătrinul cind s'a speriat aşa 
de tare de mobila, de automobilul lor, de domnişoara dela aee 
pii. Şi cu cit se Inmulțeau argumentele cu atita mobila din 
casă devenea mai caldă parcă, mai prietinoasă, şi-l indemna 

1 la bucurie. ; 

komm Ke convingem însă noi pe tata“, işi zise ea veselă 
ridicindu-se depe divan şi pornind să îngrijească de atirna- 
rea lamipelor celor nouă. Eşi pe-o uşă, trecu printr'o odae ve- 
cină, se opri în a treia unde erau lămpile şi sună să vină ser- 
vitoarea Pe masă, alâturea de decorurile pentru lampă, era un 
plic fără adresă, pe care de cu sara nici nu-l văzu. Il luă, 
Îl desfacu: era o notă, a lămpilor citeva mii de lei. 

Cind văzu cifra asta, auzi limpede glasul bătrinului: 

„Aşa dar barbatul tâu a trebuit să fure până acum 

e o sută de mii”, 

CH Bucuria, veselia pe care şi-o reciştigase cu atita greutate, 

se risipi din nou ca şi cind ar fi dus-o o undă repede ce on? 

şi ea simţi din nou nu numai pustiul în jurul său ci, cînd într 

servitoarea, se ruşină de ea caşi cindar îi auzit slujnica cu- 
trinulu , 

apa ie să vedem de lămpi, dar o să le lăsăm ănă 

după prinz, ii zise ea, necutezind så privească în ochii fetei. 

— Cum crede doamna, răspunse fata şi eşi 

Dar Genica nu mai dădu prin camera în care erau lăm- 
pile nici după masă, nici în ziua următoare, Sufletul ei se fn- 
iuneca tot mai mult într'o luptă din care nu putea ei pă 
toare nici, dragostea ei pentru viaţa aceasta nouă, care-i (en e 
cea atit de mult, nici hotărirea de-a rupe cu prezentul de 


h 


ech, MAŞINA 


389 


Şug şi fericire pentru a se întoar 
şi sti ea de La nainte. e A VAPE pini, de pniti 
părea că i s'ar rupe sufletul dacă ar părăsi 
vieţii el de-acum, aceste calde nimicuri după ta PR aripa 
toții, şi care intră cu atita grabă în obiceiurile noastre împlin- 
tindu-şi adinc rădăcinile în sufletul nostru. Dar iarăşi, se cu- 
tremura la gîndul că lumea îi va arâta cu degetul, mai ales la 
gindul că întradevăr toată bunăstarea lor de azi nu e datorită 
unei munci cinstite. Se gindea că tatăl său n'o certase nici o- 
dată până acum şi că bătrinul, fără puternice motive, n'ar fi 
SEE din satul lui să le arăte drumul greşit pe care au 
pornit. 

Genica în două zile slăbise, se făcuse lidă, o durea 
straşnic capul; şi cind, Sîmbătă, se'ntoarse bărbatul, işi afla ne- 
vasta bolnavă în pat. El se miră, pāru foarte nemulţumit vä- 
zind-o bolnavă, dar după ce Genica îi povesti vizita bâtrinu- 
lui, Vasile Mărginean începu să rîdă cu hohote. 

— Ce prostie! Ce nebunie ! Nu, pe onoarea mea, bătrinul 
e bun de legat. Dar ce crede el, că eu sint hoţ ? Ce crede el, că toți a- 
cela care şi-au cumpărat case, care şi-au făcut avere fiindcă 
imprejurările i-au ajutat, sînt hoți? lată ce însamnă să fii sim- 
plist, să fii naiv ! lată ce înseamnă să trăeşti o viaţă întreagă 
într'un sat, într'un mediu mărginit, în credința că nimic nu tre- 
bue să se schimbe din condiţiile de viaţă în care ne-am trezit. 
lată ce inseamnă să nu-ţi dal sama de extraordinarul rol pe 
care-l are generaţia de azi! Adică inire împrejurări ca cele de 
azi, cînd se pun bazele unei noui societăţi, într'acest nou des- 
câlicat de ţară : cind elementul romînesc trebue să se întărească 
și din punct de vedere material, cind fiecare are datoria să-și 
pună un temeiu solid căsniciei sale, pentruca astfel să poată 
răsări adevărata societate rominească, tu să fii un păcătos dacă 
te supui unei legi generale, unui instinct firesc de conservare 
şi întărire ? Cum ? Cind sînt aşa cum sînt condiţiile de-aţi face 
o stare, noi să stăm la o parte, peniruca alții, străinii în rin- 
dul cel dintăiu, să cîştige în locul nostru 2 Nu, e o prostie ce 
spune bâtrinul | Fii sigură, Genico: nime nu ne va judeca ! lată 
eu, aşa cum sint, ajung să văd pe miniştrii ţării. Nime nu mă 
arată cu degetul! Dimpotrivă, dacă are cap să judece, zice: 
Uite un om vrednic! Unul care contribue la mărirea, la creş- 
terea bogăției naţionale. Da, Genico, eu şi alţii ca mine ajutăm 
la creşterea averii romineşti, noi punem temeiul cel adevărat 
consolidării vieţii romineşti din viitor. Inchipui-ţi tu că cu nu 
pr e mişcat de-acasă, şi altul ca mine tot aşa. Nu s'ar fi 
găsit sute şi mii de strâini care să facă afacerile învirtie de 
aol? Nu ar fi cumpărat un evreu, de pildă, mobila doctorului 
Patt ? Nu s'ar ft adunat numai în punga străinilor bogăţiile 
care S'au putut cîştiga în aceşti ani de tranziție? Nu, pe cin- 
stea mea, bătrinul tău e nebun. 


RH 


390 ` VIAȚA ROMINEASCĂ. 

Genica asculta cu mare plăcere cuvintele bărbatului său! 
li era atit de cu neputinţă să se gindească la părăsirea vieţii 
acesteia calde şi moi, abia incepute, încit fiecare cuvint nou al 
bărbatului H pârea un argument care nu se poate răsturna. 
Incepu chiar să compătimească pe tatăl său că nu pricepe a- 
titea lucruri care pentru alții sint prea limpezi. 

— Tu ce i-ai răspuns? o întrebă bărbatul după ce mai 
aduse o serie întreagă de argumente, cu care o făcu pe femee 
să ințeleagă că el lucrează pentru binele națiunii care trebue 
să iasă odată din sărăcia ei proverbială.— Nădjduesc că nu 
vei fi făcut prostia să-i făgădueşti că vom vinde tot ce avem 
şi ne vom duce să-i muncim pămîntul lui. 

— Nu, Vasile, eu nu i-am fâgaduit nimic, zise femeia, care 
simțindu-se acum în siguranţă voia si se liniştească deplin. 
Eu am fost aşa de nenorocită subt înfruntările lui. Dar trebue 
să-ţi mărturisesc că m'am gindit mult la ceiace mi-a spus 
tata. Tu ştii cit ține el la noi,—doar numai pe noi ne are; şi 
m'am gindit că fâră nici un motiv nu mi-ar fi spus el vorbe 
atit de amare. 

— Cum, Genico, ai început să te îndoeşii şi tu dacă e 
bun şi drept drumul pe care am pornit? Kap spune ţie inima 
că e mai bine acum decit înainte? Nu eşti mulțumită? Nu 
vreai să ajungă familia noastră o familie frun'aşă, o familie cu 
vază ? Nu vezi tu că până eşti sărac, să ficăzut din cer, nime 
nu te bagă în samă ? Şi apoi, după tot ce-am îndurat, spu- 
ne-mi, nu sintem vrednici şi noi de o viaţă mai bună ? 

— Ascultă, Vasile, eu n'am de ce mă plinge, tu ştii cit de 
bine mă simțes: cu, cit de bine m'am simţit în timpul din urmă, 
Dar tot îmi pare că o parte de adevâr se cuprinde şi în cu- 
vintele tatii. Ai putea tu să-ţi faci afacerile tale pe faţă, în 
văzul tuturor, aşa cum se face în orice muncă cinstită ? Uite, 
eu te întreb, penirucă niciodată nu mi-ai spus ce fel de Iu- 
Cruri sint acelea pe urma cărora ciştizi tu. 

— ŞI nici nu-i nevoe să le ştii ! Să le fac pe faţă, în vä- 
zul tuturor! Ce naivitate, Doamne Dumnezeule, dar tu nu "nie: 
legi că astfel de afaceri dacă s'ar imbia pe față tuturor, s'ar 
imbulzi toată lumea de n'ai mai putea prinde una singură ? 

— Bine Vasile, dar te-ai gindit tu vr'odată ce va zice 
lumea, cunoscuţii, cînd te văd în automobilul tău, şi cind ştiu 
ce casă mare ţii? A 

— Ba m'am gindit şi ştiu ce zice: cei vrednici caşi mine 
îmi string mina şi mă felicită; şi să ştii, Genico, nu sintem 
noi, cei harnici, aşa de puţini. Sintem o mină bună de oameni 
care ne stringem tot mai mult rîndurile. Odată cuvintul nos- 
tru va fi hotăritor, noi vom face opinia publică. Cei slabi, cei 
men peirii, ne pismuesc şi ne vorbesc de rău. Atita pot. lar 
cîțiva nebuni, ca tatăl Gu de pildă, Un cazanii despre prin» 
cipiile etice care trebue să conducă viaţa popoarelor. Aceştia 


wë 


Z AAAA AER 391 
sînt făcuţi pentruca să viseze, nu pentruca să creeze 

, Lumea 
trece pe lingă turnurile lor înalte 7 ý 
We audă, i piine ag n care s'au izolat, fâră ca 

— ŞI totuşi tu ştii că tata are o avere. N'al pentru 
rizi. In ziua de azi desigur ea nu mai valorează see e serie 
înainte de războlu a fost o avere. Cum se face atunci că el,— 
deşi nebun după cum spui tu, adică un vizionar care vorbeşte 
de principiile etice,—a putut agonisi o avere? 

Bărbatul se minie din bun senin, după părerea Genicăi 
şi-i zise cu asprime: j 

— Dacă tu te îndoeşti de drumul pe care am pornit, n'ai 
decit să pleci înapoi. In lupta ce-am deschis-o avem nevoe de 
caractere tari, să mă crezi tu. Cine nu se simte destul de tare; 
să râmină ; se vor găsi alții care să le ia locul. 

Femeia începu să plingă. 

— Nu, Vasile, eu nu voiu putea să mă intorc din drum. 
Drep! sau greşit, cum va fi, dar en mă simt bine aşa. Numai 
cît maşi voi să-l supărăm pe tata, ci aşi voi să aflăm un mij- 
loc pentru a ne legilima averea înaintea publicului. lată, tu-ţi 
spui aşa” de frumos teoria cea nouă. N'am putea face oarecum 
s'o înţeleagă şi lumea, s'o înţeleagă şi tata? 

„_— Dar ştii cit eşti de mărginită, Genicol Cum să-ţi le- 
gitimezi averea ? Cine ţi-o cere ? Cine are dreptul să ţi-o ceară ? 

— Nu te supăra, Vasile; dar, uite, mie mi se pare că tata 
ar avea dreptul. Şi nu ştiu cum să-ţi spun, dar şi eu aşi fi 
para apa mai liniştită, mai fericită, dacă s'ar putea face lucrul a- 
cesta. 

Bărbatul săltă disprețuitor din umeri. 

— Mi se pare că tu începi să baţi cîmpii. Ți-am spus că, 
dacă nu-ţi place, dacă mai curajul să mergi mai deparie pe 
drumul deschis de mine, te poţi intoarce. Dar dacă te hòl- 
răşti să rămii, te A rar să mai spui astfel de prostii. în sfir- 
şit, cu poticnirile tale ai fi în stare, poate, să-mi slăbeşti şi pu- 
terea mea de voinţă. Şi-ți repet, pe drumul nostru avem ne- 
voe de oameni întregi, de oameni hotăriţi, care nu ştiu ce-i 
şovâirea. 

Femeia se gindi un răstimp, apoi zise: 

— Poate ai dreptate, poate câ intr'adevăr trebue voinţă 
tare. Eu voiu cerca să nu te mai supâr. Vezi tu, în mintea mea, 
în inima mea, mai ales,—nu văd lucrurile aşa de limpede cum 
le vezi tu. Dar, în sfirşit, tu eşti bărbatul, nu cu, Numai un 
lucru vreau să-ţi mai pomenesc, Vasile, 

— Că nu vom mai merge Duminică la bătrinul? 

„— Asta se'nţelege! Dar altceva voiam să-ţi spun: tata 
ma întrebat de polițele iscălite de el. 

Bărbatul se inturie, se ridică depe scaun şi începu să 
vorbească cu glasul foarte ridicat: 


392 VIAŢĂ ROMINBASCĂ 


— Aici e buba, Genico 1 Cu asta trebue să începi ! Degi- 
gur tot necazul şi toată minia bătrinului împotriva noastră por- 
neşte dela nenorocitele acele de poliţe. Vezi şi omul cel mai 

` bun—căci trebue să recunosc că tatăl tău e bun—e un egoist 
înainte de toate. Ei bine, nu le-am plătit încă, dar încă mine 
le vciu plăți! Douăzeci şi cinci de mii de coroane e o floare 
la ureche peniru mine. 

Femeia se înfioră din nou cînd auzi o citră aşa de mare 
pe care bărbatul său o va plăti fără să-i pese. 

— Aşa vorbeşti acum: o floare la ureche, zise ea. Dar 
adu-ţi aminte de citeori nu ne îngrozea pe noi datoria asta, 
Ni se părea o birnă pusă în calea vieţii noastre peste care 
niciodată nu vom putea trece, 

— Da, atunci era altceva. Acum o s'o arunce cu piciorul. 
Incă mine volu trimete polițele achitate bătrinului pentruca să 
se convingă şi el. Şi acum, Genico, vinola masă. Sint flămind 
ca un lup. După cum te văd, nici tu n'ai mincat încă nimic. 
mbracă-te şi vino! 

Vasile ge ug eşi înalt, spătos, voinic, cu pasul greu 
şi îndesat de stăpin, şi se auzea cum strigă şoferului să-i aducă 
pgeamantanul dela bucătărie, de jos. 

Doamna Genica se îmbrăcă şi, mai mult veselă decit 
tristă, se duse să prinzească cu bărbatul său, 


| 


Trecură patru luni şi nici o scrisoare nu veni să-l lăimu- 
rească pe doctorul Ion Albu despre hotărîrea luată de Vasile 
Mărginean. La o săptămină după vizita sa la oraş primi poli- 
tele achitate, poliţele girate de el, însoțite de trei gare în care 
ginere-său îi mulțumea pentru sprijinul ce i l-a dat în vreme 
de strimtoare. Dela Genica nici un rind. 

Bătrinul nici nu e ia vr'o lâmurire; el înțelese, in- 
dată ce primi poliţele, enica nu avea curajul să părăsească 
felul ei cel nou de viață. Presimţise el demult, de'ndată ce 
văzu cit de bine se simţea filcă-sa în belşugul de acum, cum 
se obişnuise cu el; şi de-aceia încă în drum spre casă îl co- 
pleşise o tristeţe grea, şi nu schimbă cu sluga un singur cu- 
vînt până acasă. In sara în care primi într'un plic recoman- 
dat poliţele, bătrinul se tulbură. adinc, ochii i se umeziră de 
lacrimi, apoi o minie grozavă începu să urle în întreaga lui 
fiinţă, ca un uragan care s'a pornit să deschee şi să imprâş- 
tie o veche clădire ce i-a eşit în drum, Tirziu după miezul 
nopții, se trinti îmbrăcat în pat cu hotărirea neclintită să plece 
dimineața la oraş sâ-şi aducă fata şi nepoţii. é 

Insă dimineaţa nu se mai putu ridica din pat. Sluga, På- 
Lut, după ce inhamase calul, văzînd că bâtrinu întirzle, intră 
acasă să vadă ce-i, 


MAŞINA 393 
aae e E 


Doctorul zăcea pe spate, cu ochil arzători, palid, cu frun- 
tea îmbrobodită de sudoare, 

— Nu vom putea merge, fine. Parcă m'a bătut cineva, 

aşa mă simţesc de greu şi fară putere. 

— Ți se va fi stirnit veninul, nănaşule, răspunse På- 
truț, uitindu-se trist la bătrinul. Să nu aduc oţăt cu sare? 

Fricţiunea cu oțet sărat era singurul leac pe care se bi- 
zuia Pătruţ de citeori doctorul nu se simţea bine. Şi, adesea 
ori, l-a ajutat. 

— Nu, Pătruţ ! De astădată nu-i veninul! 

— Atunci să desprind calul? 

— Da. Să-l duci în grajd. 

lon Albu nu se ridică toată ziua din pat, nici adouazi, 
In dimineaţa zilei de a treia n'a mai putut scăpa de finul său: 
trebui să-l lase să-şi incerce leacul. 

Pätt văzu cu spaimă că doctorul rămine tot fără pu- 
teri, tot mai palid, tot mai slab. Sluga bănuia de cind a fost 
cu bătrinul la oraş că între el şi între cei tineri coace o bubă 
rea. || mai văzuse el supărat pe nănaşul său, deciteori era 
vr'o incurcătură în casa linerilor; dar cà acum, să bolească o 
săptămină, încă nu l-a văzut. 

Dar doctorul lon Albu nu boli numai o sâptămină, ci două 
luni încheiate. Nu-l durea nimic, nu se plingea decit de obo- 
seală, dar din casă n'a eşit; şi rare erau mincările din care să 
guste mai mult decit de trei-patru ori, . 

Sluga slăbea alăturea de bătrin; şi surul, mereu în grajd, 
siăbise şi el, păriînd că dormitează mereu, cu pleoapele pe ju- 
mătate închise, cu capul mare atirnindu-i spre iesle de care se 
lovea din cînd în cînd. 

Bolnavii din cele opt sate veneau la doctorul acasă, unii 
pe jos, alţii erau aduşi în căruţe. lon Albu îi cerceta amănun- 
tit, ca gi mai înainte, le scria retetele, dar împotriva obiceiu- 
lui său, era foarte scump la vorbă, şi părea cå abia aşteaptă 
să den ie DS z 

luga ii zise de citeva ori: 

— Sa chemăm e domnişoara Genica. Femeia asta dela 

bucătărie nu ştie găt ES ştie ce. Domnişoara ţi-ar face nişte 
ucate pe care să le poţi minca. 

e De cite ori Re st. Sega de fata sa, nene ceea 

că nu o cheamă, dar nu spunea un singur cuvint. 

ve sfirşit, după două luri lon Albu putu să iasă din casă, 
să cerceteze bolnavii din sat; lar după alte două săptămîni, 
porni în căruță prin satele vecine, ca de obicelu. Dar Pâtruţ, 
şi chiar surul, simțiră numaidecit că bătrinul nu mai e omul 
de mai nainte. Nu mai avea un cuvint bun pentru nime, ade- 
vărat că nici nu infrunta pe nime, doctorul căzuse întrun fel 
de amuţenie care apăsa greu asupra celor dol tovarăşi de 
drum. 


394 VIAŢA 


Pe la începutul lui Noemvrie căruța doctorului trecea 
prin satul Curmătura. lon Albu fusesă Ja priae, cercetase, 
prin sat, citiva bolnavi şi acum porni câtră satul vecin. Dru- 
mul era îngheţat, ciorofleaca înţepenise în dungi groase, im- 
pletite în forme ciudate, în părâiaşe, în umflături sure, peste 


care, ici şi colo, începură să cadă, mai întâiu fulgi de zăpadă, _ 


sheep era mocnit, neclintit. Bătrinul privi vesel pe sus, a- 
zise: 
CG — Bine că am potcovit calul, o să se facă lunecuş. ` 

Sluga se miră de glasul schimbat, mai cald, mai--prieti- 
nos al doctorului. 

— Bine ca îngheţat ! zise din nou bătrinul, strîngindu-și 
biana În jurul trupului, De-acum nici iarna nu mai poate fi de- 
parte. 

Sluga ştia că doctorul iubeşte foarte mult iarna. In loc de 
căruţă, înhama atunci calul la sâniuța vopsită verde; şi surul 
păşea mai falnic, intinerit parcă. Apoi, iarna, se stingeau Și 
boalele şi doctorul mai mult se plimba decit intra prin casele 
oamenilor. 

Inainte, la cîţiva paşi se înălța biserica nouă de piatră. 

— Ce-ai zice, fine, dacă ne-am opri puţin la părintele Măr- 
culeţ ? Nu l-am mai văzut demult ? vorbi din nou bâtrinul 
cu aceiaşi voce caldă, prietinoasă 

— Ar fi chiar vremea! oftă Pătruţ 

— Cum ai zis ? 

— Am zis că ar fi chiar vremea să mai fie iar ca odată! 
De cind te-ai făcut sânătos, încă nu te-ai oprit la nici unul 
dintre preoţii satelor. Cine ştie ce vor gindi şi dumnealor. 

Părintele Mărculeţ fu foarte vesel cind îl văzu pe doctor. 
Preuteasa înfiripă repede ceva de mincare şi, pănă cînd o puse 

masă, cei doi prietini bâuseră o jumătate de litru de vin. 

ctorul nu mal gustase băutura de cind băuse păhărelul de 
cognac în casa fetei sale. Se ameţise puţin de cap, şi sufletul 
incepu să i se umple cu duloşie, 

Jl întrebară despre boala lui, despre beteşugurile ce mai 
umblă prin sate; îşi aduseră aminte de trecut şi stăruiră mult 
asupra vremilor de azi. Erau de-o vristă, cunoscuţi vechi, şi 
se potriveau în păreri. Părintele Mărculeţ incunjurase orice 
întrebare despre doamna Genica; el simţi că bătrinului nu i-ar 
face nici o plăcere. Dar preuteasa, cît era de trecută, fiind 
incă femee, scăpara toată să aducă vorba despre Genica. Preo- 
tul, de citeva ori, îi opri cuvintul ei buze; dar într'o clipă de 
nesupraveghere, cînd cei doi prietini tocmal vorbeau despre 
scumpetea ingrozitoare de azi, zise deodată. 

— Sînt oameni destui cărora nu le pasă de scumpete, 
Trăesc în petreceri şi liboviri, de parcă ar avea sacul cu bani 
lingă ei. d 
“ — Da, sînt, zise doctorul simiind cum i se aşuză un sloin 


E EE 


de ghiaţă între spete. Buzele i sel | 

pori putu petre rm a se lipiră strînse, subțiate şi na 
ntele Mârculej se uită urit la nevastă, o trimis - 

E lui de ie? m rr mincare; şi după ce „capul een 

mu „ Cum îi zicea în gind, esi—preotul se apropi 

şi-i zise cu adincă părere de ra vw glas. EH EE 

— SE Wer EEN nu-i aşa? 

—_ Suparat nu sint eu de azi, dragă - 
trinul. Supărat sînt eu demult, po SES 

— Aşa dar ştii şi tu! zise cu uimire preotul. 

— Ce să ştiu? 

— Pricina supărării tale, viaţa pe care o duce ginerele tău 
acum ! Ticăloasa aceia de profesoară ! 

Doctorul rămase mut de mirare. Pe citeva clipe ochii lui 
rămaseră mari deschişi, şi luminile lor albastre se tulburară. 
Ciipi din ochi repede de citeva ori, caşi cînd i s'ar fi întunecat 
vederea de ceva, apoi zise: 

— Să nenţelegem, prietine. Despre ce profesoară vorbeşti ? 

— Dacă wai şti nimic aşi regreta întreaga viaţă că-ţi spun 
eu, şi n'aşi erta niciodată preutesei că mi-a scos vorba asta din 
gură. Profesoara aceia pe care ginere-tău a luat-o în casă pentru 
copii. Ori nu-i adevărat ? 

— Da, are o domnişoară la copii. Și ce-i cu ea? 

— Sfinte Dumnezeule! Acum văd că nu ştii nimic! ȘI tot 
oraşul vorbeşte, şi toţi cunoscuţii din jur. 

— ŞI ce spun despre ea? 

SS să spună! Ce ştie toată lumea! Şi, după o clipă 
de gindire, adaose: poate tot e mai bine să ştii şi tu. 

— Ce se vorbeşte ? întrebă din nou bătrinul, cu faţa sub- 
țiată parcă de nerăbdare. 

„Îşi petrece cu Vasile Mărgineanu în birturi, în cafenele! E 
ps el în automobil, călătoresc împreună. Cum, m'ai ştiut 
nimic 

— Nu! răspunse cu greu doctorul. Eu ştiam altceva. Dar 
din ceiace ştiam eu se putea binui că va ajunge aici. 

El se ridică, gata de plecare, 

— lfi mulţumesc, prietinul meu. Ai făcut bine că mi-ai 
spus. Îşi strinse blana în jurul trupului, îşi îndesă căciula pe 
ochi, întinse o mină slabă şi uscată şi zise: „Rämii cu bine“, 

Preuteasa nu mai avu vreme să-şi ia ziua bună dela doctor. 


= 
L kd 


In dimineața următoare căruța doctorului se opri înaintea 
locuinţei lui Vasile Mărgincan pe cînd încă nu era nime sculat 
în casă. Sluga bătea cu furie în poartă, şi din cînd în cînd striga 
tare. Un cap ntpieptânat de femee se zări însfirşit la un geam 


396 VIAŢA ROMINEASCĂ 
din parter, dar ei avură să aștepte incă mult pănă ce veniră să 
descue poarta. 

Pe Genica o aflase îmbrăcată, în colţul unui divan, cu 
fruntea răzimată în mina stingă. Era palidă, obosită, slăbită, cu 
cearcăne mari negre în jurul ochilor, vedea bine că nu dor- 
niise toată noaptea. 

Cind îi văzu pe bătrin intrind, se făcu parcă şi mai mică, 
şi mai puţină; şi nu avu putere să se ridice să-l intimple pe 
tatăl său. Doctorul intră cu inima grea, impietrită, gata să-l spună 
fetei sale cuvintele cele mai grele. Dar văzind-o aşa de istovită, 
inima i se mue, ochii i se umeziră; şi el, şezind lingă fiica sa, îl 
luă mina rect, şi incepind so mingle, zise: 

— Cit de mult m'am înşelat eu cu tine, copila mea! Aşa 
de mult să te robească nimicurile vieţii tale cele nouă incit să 
mă laşi patru luni de zile fără nici o vorbă, fără un răspuns. 
Tu ştii că-mi erai datoare cu un răspuns. 

Femela îşi plecă şi mal tare capul în piept, şi nu răspnnse. 

— Adică răspunsul mi l-ai dat tu, chiar prin tăcerea ta, A 
fost un răspuns amar pentru biata mea inimă bătrină. Tu nu vei 
şti niciodată cit m'a durut hotărirea ta de-a răminea lingă un om 
pornit pe calea pierzării. Dar niciodată p'aşi fi crezut că vei mai 
sta în casa asta, cind el te necinsteşte pe tine, 

Genica se zgudui toată de plinsul pe care se chinuia să-l 
înăbuşe, Dar nu mai putu opri hohotele. Bătrinul o mingiia cu 
duioşie, ştergindu-şi din cind în cînd lacrimile. 

— i dar ştii! Ştii şi dumneata! gemu ea încet, Cine 
ţi-a spus 

— Nimic nu se poate ascunde, în lumea asta, fata mea. 
Cu deosebire nu se pot acoperi faptele rele, chiar cînd sint fă- 
cute la întunerec! Ce să mai spui de acele care se fac la lumina 
zilei, în văzul tuturor ? 

Femeia se zgudui din nou. 

— ŞI cu un om ca acesta, care nu mai e bărbatul tău, tu 
să mai poţi trăi subt un acoperiş? Aşa de rău am cunoscut eu 
sufletul femeii, sufletul tău? Să primeşti a trăi în mijlocul tică- 
loşiei numai pentru a-ţi păstra nimicurile ce te înconjoară ? Nu 
te mai cunosc fiica mea. 

Genica se ridică cu greu, îl luă pe bătrin de mină, şi-i făcu 
semn să o urmeze. Trecură printr'o cameră, în care se vedea o 
oarecare dezordine, şi se opriră în a treia în care erau geaman- 
tane, lăzi, coşuri, gata toate de drum. | 

„— Baâtrinul cunoscu două coşuri, i le cumpărase el, precum 
şi un geamantan. 

— Sint ale tale? o întrebă et simțind cum | se îndreaptă 
trupul îngirbovit. ; 

— Da, tată! De-o săptămină sînt gata de drum, şopti 
femeia. a 

— ŞI... n'ai cutezat să vii la mine ? Ţi-ai perdut increderea 
în bătrinul tău părinte? 


„Pe Na PR ESC: Sr ENI A 


— 
> 


— Nu, tată. Volam să mă conving. Aşteptam să mă con- 
ving şi eu. 
— ŞI wai avut probe destule păn'acum? Doctorul, plin 
de minie, incepu să inşire tot ce auzise dela părintele Marculeţ, 
Femeia îşi îndrepiă trupul şi se uită țintă în ochii bâtrinului: 
— Cine crezi că sint? Să se fi petrecut toate acestea, aşi 
mai fi putut eu rămînea o singură clipă aici? Nu tata! Gura 
lumii măreşte totdeauna lucrurile. Ea a fost de două ori cu el, 
cu automobilul: s'a dus la mamă-sa, boinavă, şi el avea drumul 
prin oraşul acela. Odată, la o serată, eu simţindu-mă rău, nu m'am 
dus, şi l-am rugat s'o ia pe dinsa. Atita a fost tot ce sa pe- 
trecut în public. Nu, probele nu le am din afară, le am de aici 
e- acasă, . 

Ea işi plecă din nou capul. 

— Nam nevoe să mi le spui, strigă bătrinul. Vorba e că 
acum nu te mai îndoeşti? 

— Nu, şopti femeia. 

— Și eşti gata să vii cu mine? 

— Da, tată ; dacă nu soseal dumneata azi, plecam singură. 
De-asară ştiu că nu mai am ce căuta in casa asta. La zece o 
să-mi sosească trei căruţe pentru bagaj, 

Ea incepu să plingă din nou, răzimată de umărul doctorului. 

— Vino! zise el şi-i ajută să iasă din camera asta răsco- 
lită şi plină de bagaje. 

După ce şezu din nou pe divanul din camera În care o a- 
tlase doctorul, Genica, ştergîndu-şi ochii cu batista, zise: 

— Aseară a plecat cu ea la Bucureşti. 

— Cu automobilul ? 

— Da, cu maşina! 

Bătrînul avu un larg suris de satisfacţie plină de sarcasm: 

— Nici nu putea să îndeplinească o slujbă mai potrivită 
maşina aceia ticăloasă! Și P ce ţi-a spus? 

j — $ä fac ce vreau! El nu va alunga fata. 

— l-ai cerut tu s'o alunge? întrebă tatăl în vreme ce o 
cută puternică i se ivi între sprincene. 

— Nu i-am cerut. Dar l-am văzut cind o săruta. Bănuiain 
demult, dar nu aveam probe. A început să se apropie de fată 
îndată după ce a plătit polițele girate de dumneata. De-atunci 
a început să cheltuiască mult, să joace iar cărţi, Sara cind era 
acasă, venea tirziu. Incepuse să bea. 

Genica vorbea acum cumplit de linişiită, părea că vorbeşte 
despre alta, nu despre sine. Tatăl său o privea cu durere, cu 
dragoste d cu un fel de mindrie, care-i aducea în faţă unele 
"oft bărbătești, demult trecute de pe obrajii bătrinului, 

— Mi-a spus, urmă ea, de multe ori, că el înțelege să 
trăiască, să guste viața ` şi cind era băut, făcea aluzii urite la 
bătrineţele care vin aşa de repede şi la tinereja de care trebue 
să ne folosim ori unde am întilni-o. Aseară mi-a spus limpede 


+ 


398 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


că eu sint prea bătrină pentru el, că-mi dă deplină libertate să 
fac ce vreau, dar să nu mai mă amestec în trebile lui. 

— E mişel, e mişel! strigă doctorul, Taci, Genico, nu mal 
vreau să aud nimic, Mulţumeşte lui Dumnezeu că mai căzut de 
tot, că avuţia asta nouă nu ţi-a corupt până în adine sufletul! 
Cite femei nu pot s'o părăsească, după ce s'au obişnuit cu ea, 
chiar cind ajung în situaţia ta! Am încercat, şi eu n'am putut 
să te smulg de-aici. Acum vii singură! Domnul fie lăudat! Dupa 
tine o să se risipească şi casa asta! In patru vinturi se va îm- 
prăştia cela ce-i adunat fără de muncă. Pe tine nu teva mai apăsa 
nici o vină, Tu nu vei sta în calea ursitei, apărind o avere care 
trebue să plară așa cum s'a născut! Ce piatră grea imi cade de 
pe inimă, copila mea. Vino în braţele mele! 

Și tatăl îşi îmbrăţişă fata cu putere, cu duioşie ; simțea că 
întinereşte din nou, şi văzu viaţa din nou frumoasă: 

— Nu te teme, fiica mea! Ai din ce trăi, ai din ce să-ţi 
creşti copiii. Ceiace se ciştigă prin munca unei vieţi întregi, nu 
se risipeşte în cele patru vinturi. 

te două ceasuri eşiră din curte patru căruțe: trel în- 
cârcate cu bagaje inainte, iar la urmă căruţa doctorului, cu el, 
cu Genica, cu cei doi nepoți, 

Sluga era veselă şi surul, deşi povara era mai mare, trăgea 
mulţumit, mindru, cu grumazii incordaţi, cum nu şi-i port de- 
mult. Vezi că il mingiiase pe cap, pe grumazi şi doctorul, şi cei 
dei nepoți şi, mai pe urmă, şi bădicul Pătruţ. 


|. Agîrbiceanu 


Bidlioteza Uivrrzitătii iag 


Sară sentimentală 


Am stat în astă sară amindoi, 
Cu gindul şi privirile "'mpletite, 
Nol atirnind de ele, numai noi, 
Ca două mici păpuşe părăsite. 


Am stat tăcuţi,—cu gindurile noastre 
Zburind în depărtare ca lAstunii, 
Am stat privind în depărtări albastre 
Ofranda rece şi albastră-a lunii. 


Amurgul palid închidea din pleoape, 

Aşa, ca cei căror le vine-a plinge, 

Și mm cerul liniştit ca nişte ape 

S'mţeam cum totul moare, cum se stinge... 


Am stat în astă sară împreună 
Stam ascultat a cerului vecerne 
Pe care o suna tăcerea "o lună 
“Cu clopote albastre şi eterne, 


Noapte 


D-lui Petru Iliescu 
Işi stringe noaptea genele-i bogate.. 
E ceru 'ntunecat ca o pădure 
In care luna, nici pe jumătate, 
Luceşte ca o lamă de secure... 


S'a înoptat, 

Parfumul negru, umbră de răcoare 

Imi flutură pe trunte şi prin păr. 

In rai se văd de-aici ca'ntr-o ninsoare 
Mii stele mici ca nişte flori de măr. 


Ca un albastru cîmp de stinjinei 
E cerul calm catifelat de rouă, 

lar fluturele nopţii peste ei 

Din aripele lui polenu 'şi plouă. 


Abia s'aude'n liniştea albastră 
Cum stau de vorbă florile "ntre ele... 
Subt streşină-atirnat deasupra noastră 
Se 'ncurcă un paianjen printre stele, 


lar îngeri blonzi ţinîndu-se de mini, 
Din ceru 'n care stau ca 'ntr'un copac, 
Se uită să se vadă în fîntîni 

Și-aruncă toate stelele în lac. 


METAMORFOZĂ 


In ape tulburi ca un ochiu de mort 
Zădarnic lumea vrea să se mai vadă. 
Mă lau de mină singur şi mă port 
Prin înălţimi care-au căzut grămadă, 


In orb parfum ce umblă dibuind, 

Presimt cum noaptea 'ngenunchiată trece ; 
in zări se-opreşte umbra ei pe grind 

Şi vine până-aici suflarea-i rece. 


Metamorfoză 


— 


Adio toți, farsori de vremuri bune, 
Adio vreme stearpă şi bătrină, 

Simt soareie în mine cum apune 

Și cum m'alund adînc ca 'ntr'o fintină. 


Salut, pămint, decor de 'nmormintare ; 
In tine mă cobor ca 'ntr'un vulcan 
Cu buzele închise şi amare 

Cu gîndul înflorit ca un castan, 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cobor în humă ca o rădăcină, 


Spre inima pămîntului, spre 


ea, 


Cu două mici ulcioare de lumină 
In ochii clătinaţi ca o mârgea. 


Voi reveni în piatră de camee, 
In care timpul va săpa cu ură 


Ca pe-o bijuterie de feince 
Intreg Nimicul în miniatură. 


Demostene Botez 


Anglia şi Germania, inainte de 1914 


— Părerile unui om de stat englez — 
I 


Autorul scrierii de care voim să vorbim, * este bine cunos- 
cutul fost Ministru de Războlu al Marii Britanii, care, se ştie, 
s'a arătat, „înainte de Războiu“, unul dintre cei mai stăruitori 
partizani al unei „înţelegeri“ a Angliei cu Germania. 

Pentru aceasta | s'a aruncat de cătră unii,— mai ales de 
câtră ceiace s'a numit „presa Lordului Northelifte“, presa 
patriotică, /jingoistă,—tot felul de cuvinte grele şi de îinvinuiri, 
asupra „Arhivei lni“ care putea,—nu ştim să se fi zis că a- 
nume tindza.—,,să Insele ţara“. 

Insă „vizitele sale, ca „persoană privată“, la Berlin, pe 
cind era Ministru de Războiu, in 1906 şi 1912, „vizita“ despre 
care s'a vorbit pe vremuri atit de mult, au fost făcute numai 
după cererea întregului guvern englez şi, În deosebi, a Prim- 
Miniştrilor Campbeil-Bannermann şi Asquith, precum şi a Mi- 
nistrului Afacerilor Străine, care era tot Sir Edward Grey, 
care avea aceiaşi însărcinare şi în 1914, cînd s'a declarat războiul. 

De altfel Sir Edward Grey a tratat el însuşi deadreptul 
cu Germania, după Mai 1912, cind Haldane a fost numit Lord- 
Cancelar, iar Ministru de Războiu a fost vestitul Lord Kitche- 
ner. Se ajunsese, atunci, chiar la înțelegere asupra multor 
puncte, mai ales privitoare la posesiunile din Asia şi din A- 
frica. Convenţiunea era gata de iscălit cînd a izbucnit războlul. 

Este vădit că o scriere ca aceasta, fiind dat şi autorul 
ei, trebue să aibă, negreşit, o mare însemnătate, 

De fapt aşa şi este, căci dacă ea nu limpezeşte deplin 
toate lucrurile de care vorbeşte, dacă lasă chiar unele în o 
chinuitoare nedumerire, ea totuşi poate ajuta ca să indrumeze, 
cu timpul cel patia, la unele lămuriri şi să învedereze însem- 
nătatea şi înţelesul unor fapte, 


* Viscour! [la!'dane, Petore ihe War, 1 vol. London, 1920, 


404 VIATA ROMINEASCĂ 


ceastă scriere are trei scopuri de căpetenie. Autorul vo- 
eşte A arate că pe cind se căuta „înțelegerea“ cu Germania, 
s'a luat însă de cătră dinsul, ca Ministru de războiu, cu in- 
cuviinţarea deplină a întregului guvern englez, toate măsurile 
trebuitoare, „care se puteau lua În timp de pace“, pentru pre- 
facerea şi îmbunătăţirea armatei, — aşa că ea a fost astfel bine 
pregătită, cum s'a arâtat în războiu, adică la înălțimea tuturor 

iri. 
SO e aceasta Lord Haldane vrea să apere ţara sa de 
învinuirea că ea a impins la războiu, dinadins sau nu, căutind 
„încercuirea“ Germaniei, a cărei rivalitate economică şi co- 
mercială se făcea necontenit mai „primejdioasă“ pentru ea. 
Totodată el voeşte să desvinovăţească Anglia de bănuiala cum 
că ar fi căutat această înţelegere „de asigurare“ cu Germa- 
nia sau, cum s'a zis, „de reasigurare“. peste şi în afară de 
„Înțelegerea“ ce avea cu ier » éi cu Rusia, adică fárā ştirea 

oate chiar impotriva lor. 
oCh dei A ale sale, Leid Haldane caută tot odată să se a- 
pere de îndoita invinulre ce i s'a adus, şi anume: din partea 
ufora din compatrioţii săi, de „progermanism" nechibzuit şi 
dăunător; din partea Germanilor, de a fi câutat să-i adoarma, 
amăgindu-i cu propuneri și „făgăduințe de posibilităţi“. 

Nu ni se pare că se poate spune cu deplină dreptate, 
cum au spus unii în Anglia, că această scriere nu are eene? 
decit o apărare personală (hisapology)a autorului, deşi faptu 
acestei desvinuiri reesă dela sine din tot ceiace spune. 
S'ar părea chiar, că unii din acei care odinioară defăimase a- 
prig, dar cam uşuratec, pe fostul Ministru de Războiu,—nu se 
pot hotări nici acum să recunoască, în faţa faptelor, netemei- 

udecâţii lor din trecut. 
Fän em Sinistra a izbutit însă, cu desăvirşire in apăra- 
rea“ sa, deadreptul sau lăturalnică, împotriva fnvinuirilor 
compatrioţilor săi. Serviciile foarte mari, aduse ţării sale, fes 
deplin dovedite din pregătirea de netăgăduit minunată a arma- 
tei engleze, aşa cum s'a găsit gata pentru războiu cînd acesta 
a izbucnit 

Nu se poate însă spune că prin cele ce a destăinuit a- 
cum, a izbutit în acelaşi măsură să facă lumină şi dovadă de- 
săvirşită în toate ţelurile sale. Poate,—desigur chiar, — că mm 
a putut încă spune fot ce ştie şi da toate dovezile ce crede 
că are. Trebut deci recunoscut cinstit că chinuitoarele proble- 
me istorice de pe care Haldane a căutat să ridice un colţ al 
vălu'ui ce'le acopere încă, au rămas şi în urma scrierii sale 
tot aproape în întregime învăluite şi în o taină încă nepâtrunsă 

i prepuelnică. 
Kë Astăzi în Anglia, toată lumea de bună credință este de a- 
celaşi părere în privința destoiniciei Lordului Haldane ca reor- 
ganizator al armatei care şi-a arătat, în chip strălucit, vred- 


ANGLIA $! OERMANIA ÎNAINTE De 1914 405 


micia ei. Chiar The Times, cel mai însemnat dintre z 
lordului Northcliffe, recunoaşte cinstit că „Lordul SEN 
fost cel mai bun Ministru de Războlu ce am avut“. Şia- 
ceasta este părerea tuturor cunoscătorilor. 

Lord Haldane dă mai multe amănunte technice asupra 
măsurilor mulțumită cărora, din o armată de 80.000 oameni pre- 
gătită numai pentru expediţia colonială şi pentru India,—ar- 
matà rămasă simţitor în urmă, faţă cu progresele „,ştiinţii“ mi- 
litare,—s'a fâcut, în trei ani, o armată de 160.000 oameni, in- 
zestrată cu tot ce „Ştiinţa“ de atunci a războiului cerea, şi 
care a putut fi mobilizată în trei zile şi dusă pe front, in Fran- 
ta şi Belgia, în dou4sprezece zile, aşa cum nici armata germană 
nu putea face mai repede. Acea intocmire, cum s'a dovedit, 
cuprinde în ea şi putinţa măririi oștirii pănă la întinderea ce 
a avut. Această putință de întindere s'a datorit, mai cu samă, 
organizării iscusite a pregătirii cadrelor de ofiţeri. Autorul 
dă înaltă însemnătate faptului despărțirii depline, în atribuţiu- 
nile Statului-Major ce a înfiinţat, între îndeletnicirile pur teh- 
nice militare şi acele de administraţie, fiecare din ele „avind 
o pregătire cu totul alta“, ceiace la început a fost greu inpe- 
les în Anglia. Autorul recunoaște că a luat această idee r d- 
nică din Germania, unde i-a fost îngăduit, deşi era Ministru 
de Războiu al unei ţări străine, să vadă şi să studieze in 1906, 
ajutat de un colonel englez, toate amănuntele întregii organi- 
zări militare germane. Această îngăduire a fost aspru Învino- 
văţită atunci de naţionaliştii germani şi în deosebi de contele 
er eră care a proorocit primejdia destăinuirii tainelor 
apărării. 

Aceasta a fost socotită de cătră mulţi în Germania, atit 
atunci cit şi în urmă, ca una din „multele mari greşale“* ale 
conducătorilor politicii germane şi mal cu samă a Impăratu- 
iui, în felul judecării lor asupra politicii engleze. 

Lord Haldane spune de altfel, în alt înţeles nici vorbă, 
că «Germanii nu au priceput niciodată pe Engleji», cum nici 
Englejii nu au cunoscut, nici înţeles pe Germani niciodată. 

olitica engleză, zice el, nu urmărea însă decit pacea 
intre «intreaga» Entente şi Germania şi toate pregătirile An- 
gilei, caşi acele ale Franţei şi acele ale Rusiei, nu aveau alt 
scop decit acel al apărării faţă de amenințarea Germaniei, unde 
marile pregătiri militare şi navale erau întovărăşite de acele 
cuvintări răsunătoare şi «nenorocite» ale Impăratului. 

Din convorbirile ce Lord Haldane ne arată că a avut la 
Berlin şi din unele scrieri apărute de curind în Germania, se 
vede că Germanii, la rîndul lor, susțineau şi ei că pregătirile 
lor erau tot numai şi numai pentru apărare împotriva «văditei» 
ameninţări a «Inţelegerii», care «Incercuia» Germania, «a căreia 


'situaţie în mijlocul duşmanilor ajunsese grozavă». 


406 VIAȚA ROMINEASCĂ 


In fiecare din aceste ţări, unii ziceau, e drept, că nu tre- 
buia pus prea mult temeiu pe vorbăria unor ziare şi a unor 
mundi oameni fără răspundere, 

a să îndreptăţească măsurile luate de Anglia şi cererile 
ce ea făcea Germaniei pentru mărginirea construcţiunilor navale, 
Lord Haldane spune, stăruind de mai multe ori, că Anglia «era 
datoare» să ia măsuri nu numai împolriva a ceiace trebuia 
să se întimple, ci chiar împotriva a celace era cel mai pro- 
babil să se intimple" ; iar mai departe adaogă că războiul s'a 
datorit, „nu voinţei oamenilor de Stat”, ci „unor împrejurări 
nenorocite, şi la Germani și la noi”. Pentru cuvinte de acest 
fel, Haldane a fost viu criticat de unii. 

Ceiace este straniu, însă, şi desvăluitor al cugetării şi 
simţirii engleze, este faptul că, de curind, Lloyd George, vor- 
bind delegaților din Dominions la Liga Naţiunilor, a spus cu- 
vintele următoare: „Nici-unul din oamenii care aveau atunci 
sarcina afacerilor publice nu voia cu dinadinsul războiul”, ne- 
făcînd nici-o deosebire între Togtii beligeranţi, cuvinte care au 
stirnit, fireşte, minia aprinsă a francejilor şi, indeosebi, a d-lut 
Poincaré în „scrisorile“ sale din ziarul Le Temps, 


Odata războiul început, Germania, zice Haldane, a uitat 
„tăria forţelor morale, care sint temelia Dreptului în Omenire“. 
Nu se poate tâgâdui, că în toată această parie a scrierii sale 
autorul alunecă pe un povirniş oarecum declamatoriu şi destul 
de nedesluşit. Nu lipsesc, pe alocurea, vorbe umflate: ca „forţe 
morale“, „drept şi dreptate“ şi altele. care se întrebuinţează 
atit de des şi acum, fără ca înfăptuirile să li se potrivească. 
Această vorbărie nu se prea potriveşte cu spiritul practic şi 
rece al Englejilor, şi s'a zis că ea se datorește educaţiei filo- 
zofice în Universitățile germane, a autorului, care-şi zicea, 
inainte de războiu bine-inţeles, „fiu spiritual al Germaniei“, şi 
numea Germania „his spiritual home“. * 

Autorul spune că, dacă Germania „ar fi renunțat la mi- 
litarism',—ceiace, din toată scrierea, insemnează : dacă ar îi 
renunţat la sporirea flotei de războiu,—cearta sau neinţelege- 
rea Angliei cu ea ar ti fost sfirşită şi nu ar fi fost acest răz= 
boiu. Ši, senin, ne încredințează că „Anglia nu avea niciun 
gînd egoist“, aşa că fără niciun temeiu „Germanii, — caşi Fran- 


* „Patria sa sullelească“.-A se veden, între altele, calda cu 
vinlare ținută de Lord Haldane, în Angusi 1911, la Oxford, publicată 
in volumul Universities and Nalional Life, precum şi volumul England 
and Germany, din 1912, care cuprinde 46 studii scrise de Eaglejt éi 
Germani de căpltente, ca Balfour, Haldane, Bonar Law, Trevelyan, Pr. 
Lichnowsky, von Gwlaner, Posadowsky, Wundi, Rathenau, |hyssen, 
Hugo Stinnes și alții din amindouă rie, 


ANOLIA ȘI GERMANIA ÎNAINTE DE 1914 407 
——————— EE 7 


cejii altădată, de altfel. — 
să pescuiască în wh e "SÉ ECK că ar vel 
on ia ora şi tălmăcirile autorului, —chiar dacă nu ar 
tra că eplin pe unii—sint însă, nu se poate tăgădui 
mer af arbori Ele vor sluji, mai tirziu, atunci cînd o ta- 
vor îngădii Ree age a a ito, e E EEN 
fac să se vădească o mentalitat arme e sd 
i `, ālmäceşte multe din lu- 
crurile ce s'au intim Dei , ër 
RAR îi a eeneg Saca Reg Ee 
na din părerile cele mai ciudate si mai 5 
oe eng Soe ee de Războiu al Mani Rai e: 
n această stare, înadevăr „paradoxală“, ` 
o numeşte chiar el, că un războiu numai î d oa 
se înfăţişa, pentru patria sa, mai lesni io hr hu gert e d 
fost făcut în acelaşi timp de eg si F klen Geer 
Franţei. F 
in aon caz de câtră Germani a portal ilor Lee A E GC 
nal, ar fi fost primejdia cea mare pentru Anglia. 
„Oricum ar îi, Anglia deci trebuia să fie gata „să se a- 
pere“ ; căci nu trebue să se uite că, „deoarece Anglia atirnă 
pere hrană şi pentru materiile prime, de libertatea de comit 
geg pe mare,—ea nu putea să vadå cu liniște dezvoltarea 
J 1 Lee în aşa fel incit să ajungă o primejdie pentru 
crotirea ei navală“. Aceasta era, se vede lămurit din spusele 
ri gr singura consideraţiune călăuzitoare a politicei en- 
gleze. Şi neindoios că ea rămine, şi pentru viitor, aceiaşi. 
Se ştie că Anglia nici nu a voit să fie pusă în discuţiune 
- periei Pâcii, chestiunea „libertăţii mărilor“, care era unul 
ca re a patrusprezece puncte Wilsoniene; ea a cerut răs- 
p Gë şi a dobindit lesne, ştergerea, chiar din condiţiunile ar- 
mis Mar, A acestui „punct“ primejdios pentru ea. 
DEn, e | pe ne spune că atit în „convorbirile“ lui dela 
Kéier şi în acele avute în răstimp, cind Vilhelm II a venit în 
ng A a arătat Împăratului Germaniei, Cancelarului Beth- 
mom olveg şi Amiralului Tirpitz, acest chip de a vedea al 
fe An dp „pentru orice vas construit de Germania, 
mijloace E uă” stăruind asupra faptului că ea „are 
ermania, însă, pe de altă parte, după cum tu 
Lord Haldane, nu numai că nu a ascuns cp pi GE eg 
hie: dar în Februarie 1912, impăratul chiar a dat lvi Hal- 
ane o copie de pe acest plan, care pănă atunci fusese ţinut 
ai şi care nu a fost încunoştiințat nimănui altuia. Impâra- 
pi A lui Haldane învoirea să-l comunice colegilor săi din 
ma er. Acest „gest“ al Împăratului a fost şi a rămas nein- 
te es şi a fost aspru criticat, atunci şi în urmă, în Germania, 
e cătră toţi acei care l-au cunoscut. S'a socotit a fi una, ia- 


408 ______NIATA ROMINEASCĂ _ 


et, din multele şi marile „greşeli“ impulsive ale politicii 
dëi cercetării 
ind a văzut acest plan,—care a fost supus 
Statul Major Naval al Îngiiei,-—guvernul englez, e Lon? 
Lord Haldane, şi-a dat sama, cum şi-a dat sama A Sg, 
că orice înţelegere, în această privinţă, cu „Germa i a 
neputinţă şi au renunţat la ea. Acest „plan“ întrecea x] 
` inchipuia guvernul englez. „Primejdia şi ameninţarea erau m 
decit le crezuse“. 
ii De altei, cum am văzut, în Mai 1912 Lord parana, í; 
trecut la alt Minister, aşa că nu a mai avut a se E en 
de oştire nici de asemenea tratări, lucruri ce ia K s rs 
strinsă legătură. e ai engleză se opune ca Lordu 
i din Anglia. 
Rand att delen A este că, totuşi, nu s'ar H ajuns la ráz- 
boiu, dach Germania asculta pe Cancelarul ei şi dacă nu en 
fi lăsat, în acea ţară, ca militarii să atare atu politica ei,—„ceia 
, o greşală de neertat”. 
x pf pe Ah încă o observaţiune însemnată, e i 
învederează faptul că în Germania era mare repair H A 
lipsă de conducere. Această dovadă s'ar găsi în faptu = 
păratul nu a ascultat, deplin, sfaturile lui Tirpitz, ci a ar 
chiar după ce începuse războiul. Dacă „impăratul, zice netă 
dane, ascultind îndemnul lui Tirpitz, s'ar fi slujit ER Së 
put de submarinele sale, ca să impedice, „ceiace atunc S in 
tea“, ca Englejii să treacă în Franţa, şi dacă ocupa în 
Calais şi Dunkerque, se poate spune, adăogă el, că „mersu 
imba“. 
i) pa la fel o găsim arătatăin polemica ce se ur- 
mează, cu aprindere, în anglia în privinţa eege a 
trucțiuni navale, în lupta dintre cei ce sînt pentru 2 a 
şi cei ce sint peniru capital ships (Vase mari, cu eh Ai k 
blindate). De curind cunoscutul amiral englez, Sir Per, en 
a publicat în The Times un articol subt titlul: „La r D Ae e 
un Cuirasat'“ ? a cărui concluzie este că Germanii au făcu gre 
şala de a nu fi avut cincizeci de submarine mai mult, ci 
ele au fost arma dominantă în războiu; aşa că, dacă Ceea: 
mii ar fi avut acest adaos de cincizeci de submarine „ 


DÉI 

ut", ele ar fi făcut, poate, «din Anglia o colonie nă», 

iaca tă este, vădit, exagerat ach nevoile polem x ta 
După părerea Lordului, Haldane, tot German are, 


de căpetenie pentru acest războlu, fiindcă, fară 
age ere tr ar d îndrăznit să-l facă. ŞI „deşi popa 
rul german era paşnic“, el trebue făcut răspunzător de fapt ` 
şi de vinovăția cărmultorilor săi, cărora el se supunea de bun 


za Prin urmare nu „gindurilor“ altora, ci ei înseşi işi dato- 


eşte Germania de a fi astăzi 


ANGLIA ŞI GERMANIA INAINTE De 1914 409 
WEE n nd N dn A, 


„biruită“, zice autorul, adăo- 
a rr Dm că ea este „numai căzută (prostrate), dar nu 


Dacă Germania, urmează el, părăseşte „visul ei militar“ 
—În care întră, fireşte, şi acel naval cae "îngrijea ët 
jeşte pe Anglia,—,,glasul ei se va auzi, iarăşi, pe cimpul in- 
dustrial, pe care ea a arătat atita vrednicie“, ctm pe care 
„toate năzuinţele şi toate luptele sînt îndreptăţite, dacă sint 
duse cu mijloace cinstite * (provided her procedure was decent 


Şi cu acest prilej, această ersonalitate cu autori 
bine cunoscătoare a lucrurilor dë care vorbeşte, prind 
a putut ajuta atit de puternic la bi- 
săi o tenis care se cuvine să o 
reproducem intreagă. El le spune 
că:  „Angiia nu trebue să-şi facă închipuiri, Caci va fi, d de 
acum, o ci pe nouă, aprigă... —aşa că „Anglia trebue să se 
pregătească să ducă şi acest războiu, care va fi formidabil, 
dar în care se birueşte prin cunoştinţe şi prin o organizare 
aşezată pe temelia cunoştinţelor exacte larg răspindite, pre- 
cum şi-pe un standard moral înalt“, 

Vom şti noi oare, cit încă nu va fi prea tirziu, să ascul- 
täm de acest indemn, dat de unul din acei care, chiar dacă nu 
a voit acest războiu, a ştiut să-şi pregătească neamul pentru 
cumplita încercare prin care avea să treacă? Vom şti noi 
oare să ne folosim de această ințeleaptă învăţătură. Cele ce 
vedem în jurul nostru indreptăţesc, din nenorocire, orice în- 


grijorare! 


kd 
= i 


In o altă parte a scrierii sale, cea mai întinsă, Lord Hal- 
dane discută cele ce spun asupra războiului Bethmann-Hollweg şi 
Tirpitz, în scrierile lor apărute de curind, şi caută să rás- 

undă, mai cu samă acestula din urmă, care îi aduce unele 
nvinuiri destul de grele. 

Lord Haldane vrea să dovedească, mai întâiu, că cei doi 
oameni de stat germani se înşală cind zic, şi caută să facă 
dovada, că Anglia a urmărit pe toate căile, cu o stăruințā 
neclintită, „încercuirea Germaniei“, fapt care, după Bethmann- 
Hollweg, constituia „o agresiune“ din partea Angliei,—aşa că, 
după acesta, ja urma urmei şi „cu dreptate“, Anglia ar fi răs- 


* In Tratatul dela Versailles, Capitolul "0 al Pätt X, (art. 274 
pi 275) se ocupă de: „Concurența Neleală" şi prevede măsurt Impos 
lriva ei, 


410 VIAȚA ROMINEASCĂ 


SU a E 


punzătoare pentru războiul din 1914. Dacă Anglia, zice Beth- 
mann, „„plzmaşă pentru succesele Germanilor“, nu le îndemna, 
nici Rusia, nici-Franţa nu „începeau“ războiul, Aceasta este, 
foarte pe scurt, părerea fostului Cancelar geme, în ale sale 
Betrachtungen zum Well kriege- Lord H dane, bine-înţeles, 
neimpărtâşind această părere a fostului Cancelar german, spune 
că-l crede de bună credinţă, recunoscind că expunerea sa este 
iscusită, iar ziarul The Times, in suplimentul său literar, a- 
rată că scrierea lui Bethmann se deosebeşte „prin modera- 
țiunea“ ei. 

Dar Lord Haldane adaogă că Bethmann-Hollweg zs: „in- 
gală“, şi găseşte că această „amăgire“' a sa se invederează 
bine din înseşi „Amintirile“ amiralului von Tirpiiz. 

Dar şi fără „mărturia“ acestuia, Lord Haldane socoate 
că relaţiile din trecut, precum şi toate demersurile din „vizi- 
iele“ lui, sint fapte care alcătuesz o dovadă, ce crede tare şi 
de netăgăduit, cum că Anglia „a avut alte ginduri“ şi că alte 
cuvinte —in urmă călcarea neutralității Belgiei,—au hotărit-o 
să intre în un războiu „pe care nu-l căuta, pe care nu-l voia“. 

Dacă ținta ce urmărea Germania,—dezvoltarea ei econo- 
mică —era, zice el, fireşte îndreptăţită, erau însă neindreptă- 
tite, printre mijloacele ce căuta să întrebuințeze pentru a a- 
junge la ea şi a o sprijini, acele descrise de Tirpitz. Anglia 
însă, din partea ei, ne asigură Haldane, nu voia să intrebuin- 
jeze niciun mijloc „illegit e“ în „apărarea împotriva ame- 
nințării germane‘. Aceasta vrea el să o dovedească, acum, 
între altele, mai cu samă. Oricit de grea era pentru ea ar 
ceastă luptă economico-comercială, Anglia nu ar fi căutat o 
biruință prin arme, pe cind Germanii, chiar după spusa lor, 
vedeau în sporirea înarmărilor un mijloc de ocrotire a acestei 
desvoltări a lor. 

Anglia, stârue Haldane, era deci siliti să ia măsuri de 
„apărare“, fiindcă, „din pricina poziţiei ei insulare, care O face 
SA atirne de transporturile pe mare, nu putea îngădui (could 
not permit) ca ocrotirea el pe mare să devie precară pentru 
ea“, O asemenea ocrolire este de veacuri recunoscută ca ne- 
apărat trebuitoare şi, adaugă autorul, „nu se poate îngâdui ca 
ea să fie ameninţată prin înființarea unei puteri navale, al că- 
rei scop era tocmai acesta“. 

Această declaraţiune hotărită reprezintă, neîndoelnic, på- 
rerea obştească din Anglia. Amintim că ea s'a manifestat ciudat 
şi prin propunerea lui Lloyd George, făcută la Conferinţa din 
Paris, de a ineca flota germană, în loc de ao împărţi între 
Aliați, —propunere respinsă cu aprindere de Franţa. * 


* Amintim însă, în urmă, putinja ca, în un port eaglez, la Scapa- 
Flow, en amiral german să sculunde loale vasele germane ce erau 
reținule acolo. Acest amiral a fost după acela aproape sărbătorii, in 
Anglia, ca un erou. 


ANGLIA ȘI GRRMANIA ÎNAINTE DE 1914 A1) 


In faţa unor asemenea 
i d păreri, lumea se poa 
Dot ingrijorare, E Angla sporirea mt 
) -Unite ? Ace 
eu e One, ne e, epic, programai 
„dacă Englejii mă Zeg: râncez se întreba de curind 
scriem aceasta, se urmează giereg Bac eet 
pentru mărginirea reciprocă a car inerte ar rächen 
k i de vase - 
rea şi e pâre că se merge pe calea care duce la drama 
Fecia aa ura tabăra ee Pe za pr boae Apoi ex 
een Gen Deelen pete sr războiu trebue să fie mai mare 
3 „puteri navale cele 
te Arta ca det dai ea ge op 
Britanii, arată că actastă fară A propune numai rA alba o 
, „Îşi propune numai să aibă o 
putere navală egală cu acea a ţării care are mari i 
SS. arina cea 
paer „A rămas, fireşte, ca o Conferinţă fer ră lar 
g: S soluțiunea micşorării acestor înarmări, la care Japonia 
$ ES tat gata a lua parte. Oricum, problema «mărilor» şi a 
o or de aprovizionare» se va pune altfel pentru viitor, de- 
cit o Lag, Lord Haldane că se punea înainte de 1914 X 
Ke o daana parte lupta navală se dă între Statele-Unite şi 
a gila şi în privința marinei de comerţ. S'a vorbit îndeajuns 
e onvenjțiunile dintre Societăţile germane de Navigaţiune cu 
E e americane, care alcătuesc, astfel, «o puternică intreprin- 
pin mondială», cu aprobarea şi sprijinul Guvernului Statelor- 
nite, reprezentat prin Administraţiunea Navigaţiunii (The Ship- 
ting Board), care «vede în această întovărăşire garanția dez- 
e KE marinei comerciale americane», menită, mulţumită unei 
‘egi speciale, legea Jones, «să crească puternic», zice un co- 
ariei oficial al zisei Administraţiuni. Legea Jones,- numită 
eg după numele senatorului care a propus-0,—prevede mă- 
et pază de mari împotriva transporturilor maritime ale altor 
er it vor trebui denunţate douăzeci şi două Tractate de 
Nu se poate tăgădui că spusele Lordului Haldane nu 
fi soco'ite ca «dovezi» deplin convingătoare. Fireşte, Gem ms 
mai spus, mai sint lipsuri, aşa că ele ar putea fi socotite cel 
mult ca <presumpţiuni», cum se zice în stil judiciar. Cine ar 
putea, acum, să judece desăvirşit şi temeinic, a cui este drep- 
tatea ? Cine ar putea, acum, să dezlege această mare problemă 
istorică, fără îndoială cea mai mare a vremurilor noastre ? 


* in Siatele-Unile se zice că loale acesie pregăliri se fac îm- 
potriva Japoniei şi a primejdici galbene, și că esle siguranța că ele 
nu vor ii sprijinite de Anglia. 

i Vorbind despre această alt de insemnală chestiune, ziarul 
rancez Le Temps consiala, apăsal, de curind, că „irebue recunoscut 
că războiul nu a scăpat marina britanică de /oți rivalii săi“, 


-412 VIATA _ROMINEASCĂ 


In un alt articol, urmind cu cercetarea însemnatei scrieri 
a Vicomtelui Haldane, vom arăta cum înfăţişează d-sa faptele 
de dinainte de războiu, şi cărora dintre aceste se datorește, 
după credința sa, groaznica ciocnire din 1914—1919. * 

Părerile unui om de însemnătatea acestui scriitor, şi care 
sînt viu discutate in Anglia şi în Germania, alcătuesc, chiar 
dacă nu sînt deplin dovedite, ó pagină de căpetenie a istoriei 
diplomatice a vremurilor noastre, din care se pot trage unele 
învăţăminte şi vederi pentru viitor. i 


, Constantin Em. Krupenski 


d 
— - 


* de „alianță“ chiar, între 

` Asupra incetcărilor de „lnlelegere Adel arbat de sisl englez 

ore "e și Bismark, aint iert Memoriile, apărute de 
al 


Li ale diplomatulai german Hermann von Eckhardstein. 


? 


~ ag 
ma We TT "o N 


LL 


LEON DREI 


V 


In mica locuinţă a lui Saul Rozen, tihnită şi despărțită 
parcă de restul lumii, e o linişte şi o tăcere aproape mormin- 
talá. Din grădiniţa din stradă inspre uşa deschisa a unui mic 
balcon, vine miros dulce şi îmbătător de salcimi. ludita, sora 
cea mai mare a lui Saul, pluteşte in visuri. Stă culcată pe 
un micuţ divan, destul de vechiu, cu nasturi mari, de culoare 
cafenie, ceteşte un roman al lui Ponson du Terrail, visează că 
se află în micul palat din pădurea Boulogne şi soarbe, după 
cum a cetit ea In carte, răcoarea unei gingaşe sări de Mai, 

Dar fafa ei e agitată, pieptul i se ridică, nările i se lär- 
gesc... Contele Armand de Quergats, eroul ei iubit, se află în 
cea mai mare primejdie. Ea ştie perfect de bine, că contele 
Armend de Quergats are să fie serios rânit de spada ticălosu- 
lui său frate, vicontele Andrei,—de cite ori n'a cetit ea a- 
ceastă minunată, dulce-otrăvitoare şi emoţionantă carte!—și că 
după o boală lungă şi îndărâtnică, contele se va însănătoşi, ca 
să pedepsească viciul atit de adesea triumtător. Dar în pro- 
cesul cetirii acest lucru întotdeauna dispărea,—nu se ştie unde, 
—şi ea cu ochi mari speriaţi, intocmai ca un copil, înghite cu 
lăcomia cunoscutele, minunatele pagini... inima ei slabă se 
stringe chinuitor şi gura e gata să dea un țipăt de groază. 

— Armand de Quergais, dragă, scumpe conte, fugi!—ti 
vine ei să strige,—acest bandit infam, fratele dumitale, are să 
te rănească cu siguranţă. Te implor, nu te bate cu el, renunţă 
la duel, dumneata eşti necesar altora... 

Dar, vai, destinul, soarta sint neinduplecale. Crima, vi- 
ciul trebue să serbeze triumiul lor vremelnic, şi adesea,—o, cit 
de adesca —tirziu vine triumful virtuţii... y 

Tot mai puternic simte ea fermecătoarea emoție, minile 
ei slabe şi ofilite string nervos batista, ochii sint gata să se 
umple de lacrimile compâtimirii şi milei, cind vocea Estere; 


414 VIAŢA ROMINEASCĂ 


risipește deodată tot farmecul. ludita se desparte oftind de 
cartea ci dragă, tovarăşa unor ani lungi şi trişti, şi cu vocea 
înceată şi obosită a păcătoasei pocâite, Bacara, viitoarea con- 
tesă de Quergats, care mai tirziu căpătă titlul de contesa Ar- 
tov, întreabă ; 

— Ce sta întîmplat, scumpă Estera? 

Modesta Estera demult a încetat de a fi Estera în capul 
plin de visuri romantice al luditei. Estera e şi ea una din 
eroinele ei cele mai iubite. Aureola suferinței o înconjoară pe 
această fată atit de nostimă, care însă nu mai e tinără, şi care 
ar merita soarta unei ducese. Şi, subt diferite nume, Estera ia 
parte caşi dinsa, ludita, la diferite aventuri romantice. Cind e 
contesa Laura, cînd termecătoarea ducesă Blanche, cind vicon- 
tesa de Mantouagne,„. Și de bună samă, există oare pe lume 
o fată mai distinsă, mai nobilă, mai sfintă, decit Estera? Se 
va găsi oare în lume altă fiinţă, capabilă a se sacrifica cu a- 
tita simplitate, ca dinsa? Nu, nu! Sufletul ei, ca un cristal 
curat, răsiringe soarele, dar un soare al iubirii, al devotamen- 
tului. Surorile trăesc într'o iubire duloasă una faţă de alta, şi 
aici, în mica lor locuință, unde chiar vicon i şi conții ar pu- 
tea găsi linişte după furtunile şi nenorocirile vieţii, zgomotul 
acestei vieţi n'ajunge. Dar ce Ui bun, dacă soarta e atit de 
necruțătoare faţă de dinsele ? 

in mica lor locuinţă, caşi fermecată de un vrăjitor rău- 
țăcios, ele văd cum zboară viaţa pe aripile ej fermecate, li se 
arată, cum fără milă se schimbă totul, cum cetace a fost tînăr, 
îmbătrineşte, cum boalele, moartea şi alte nenorociri urmăresc 
neamul omenesc fără încetare... Toate trec pe Vingă fereastra 
tor: şi alalu de nuntă, şi ceremonie funerară, şi risul vesel şi 
amarnicele plinsete cu hohot; iar ele, surorile, ca nişte scri- 
itori ataşaţi la condica vieţii, înscriu în memoria lor cele vă- 
zute şi auzite, totul... Cite visuri frumoase, ca zilele cu soare, 
n'au trăit şi murit în sufletul lor!... Au pierit toate speranţele 
de aur ale îndepârtatei adolescenţe. Unde mai sînt conții, fer- 
mecătorii viconţi, ducii, chiar regii? Unde-s atiţia bărbaţi no- 
bili, cărora ea cu Estera le-ar fi putut aduce o fericire ce- 
rească ? Darurile cele mai înalte dela Dumnezeu, iubirea, cre- 
dinţa ar fi fost date pe veci flinții frumoase care le-ar fi iu- 
bit... Dar, vai, inimile lor n'au trebuit nimânul ! Vai, vail... 

Şi totuşi ludita nădăjdueşte în bunătatea Providenţei. Sfir- 
tul suferințelor se apropie. Visurile ei de aur se arată aevea, 
rede că trebue, trebue să se arate odată acela,—frumosul chip, 

care samănā poate cu contele Armand, şi căruia îi va da i- 
nima ei lacomă de iubire şi de jertfă. ȘI cind aceasta se va 
îndeplini, şi în ziua solemnă a vieţii ei ii va apărea nobilul 
„el“—însuşi Dumnezeu va zimbi de bucurie ai va binecuviînta 
fapta sa. Atunci ea, care nu-l aşa de frumoasă, se va des- 
chide ca o floare cu frumusețea fermecătoare și minunată a 
Bacarei, Ga' rielei d'Aistr&, spre mirarea, spre bucuria tuturora! 


E DREI _ 415 
Vino, vino, zi solemnă a vieţii ei! Ochii ei de | i 
vor deveni şi mai frumoşi, ma Senf role 
arăta toamna ter OR i frumoașă decit tinereţa se va 

udita îi întrerupe din nou cursul gindurilor 

melodioasă,—cum į se pare luditei,—a Esterel. att. ae ee! 
să eşi în balcon? Vom pindi sosirea Betsei. Are să-i facă 
plăcere Betsei... Şi sara e aşa de frumoasă, de fermecătoare.. 

Berta aici, subt influenţa luditei, al cărei cap era plin cu 
romane franceze, s'a transformat în Betsi, După Saul şi Es- 
tera, Betsi e al treilea ideal al luditei. In ea, în această femee 
drăgălaşă, care aminteşte până Intr'atita pe naiva Serise, s'au 
combinat minunat trăsăturile nobile ale unei mame şi ale unei 
femei. Dar frumuseţa ei gingaşă nu-i demnă de iubirea scum- 
pului Saul? Parcă ei amindoi nu-s intruparea fericirii ome- 
neşti pe pămînt? Betsi i-a venit lui Saul ca o răsplată pen- 
tru anii lungi de suferinţă... Frumos a fost Comeau iori Ce 
subiect minunat pentru un pictor iscusit! Numai fn ochii u- 
nor oameni de rînd istoria lui Saul șia Betsei ar putea părea 
obişnuită ; pecind pentru un poet cu inima rafinată, pentru 
scriitorul cu o sinceră şi liberă inspiraţie,—ce abis de amă- 
nunte interesante, emoţionante şi originale! Cite aventuri!... 
Apoi crețterea încrederii, perderea speranţelor, lacrimi sfinte, 
din nou aşteptare, clipe de singurătate, ingreuiate de suferinți, 
ca o viţă de vie, de struguri grei! Frumoasă e partea poetu- 
lui! Lucrurile adînc ascunse şi nebăgate în samă de ochiul 
omului de rind, subt pana poetului învie într'o formă nouă şi 
frumoasă, ca să ne dea putinţa de a concepe sublimul, ca så 
ne zgudue inimile, să ne imblinzească sufletul, să stoarcă no- 
bile lacrimi ochilor noştri. De bună samă, parcă nu iubirea 
pentru Betsi La făcut poet pe Saul? Cine ar putea să sus- 
ție contrarul ? Subt influența suferințelor şi extazului, sufletul 
lui s'a modelat în alt chip, şi tot ce era nobil şi înalt în a- 
dincul unei sărmane inimi, după — geci dragostei a eşit sus, 
la suprafață. Dar întreaga noastră viaţă parcă nu-i un necon- 
tenit romaa,—roman fermecător subt pana poetului, ale cârui 
pagini sînt pline, cînd de lacrimi, cind de desnădejde, cind de 
triumf, cînd de infringeri ?... 

— Conte Armand de Quergats—şopti ludita deodată so- 
lemn, punind mina pe cartea mult iubită,—mă jur că te iubesc. 
Dar tăcere, tăcere... Să ascundem taina noastră. Te las. 
Dumneata auzi,—mă cheamă. 

— Vin îndată, scumpă Esteră,—zise ea tare. Să-mi fn- 
drept numai pieptânătura. Cit e ceasul? 

Se apropie de oglinda veche, necruţată de timp, se privi 
în ea singură, şi faţa i se intunecă de tristeţă. — Dumneata tre- 
bue să eşi mai des la paraa îşi zise ea singură.—Dumneata 
ai vitat cu desăvirşire regula Înţeleaptă, că culoarea feţei a- 
tirnă, mal înaințe de toate, de viaţa în aer liber. Eşti palida 


o ` SAVE ` 
416 VIAŢA ROMINEASCĂ 


moartea. Trebue să te ert, ludita! Nu trebue să stai în- 
E Mai ri ea 
o D 
ei ien să Şi atunci ceare să zică el, cind te va ve- 
dea aşa 2... Nu-şi va întoarce fața? Eşi SCH plimbare, 
ludita, Pentru faţa dumitale,—aer, cît mai mult aer TOA 
„Cit s'ar mai mira buna mea Estera,—se gindea ea,— l 
ar afla gîndurile mele tainice, dacă ar bănui, că m nü ma 
sint Iudita! Cu toate acestea,—işi urmă ea monologul cu eya p 
betul misterios şi slab al Bacarei,—cine ar putea Go eschen 
siguranţă, că sint anume ludita, şi nu una din eroine en? 
SEN RE E pa te 
nar y nd j 
SE EE că eu sint ludita, altfel copiii aceştia au 


să se sperie. Parcă nu sintem noi aici cu toţii fermecaţi?- 


al- 
intem cu toții grimaţi de destin, unul ca bogat, a 
ei: eege del ca e per d (ege > apare fir 
o piesă no u 
acra eben regisor, o, Doamne Dumnezeule, o, poet 
seţilor... tăcere, tăcere...“ 
= WR Leien eng Be: ei nr apă D eg 
, şi deşi nu în în nereţă, 5 
fe geben ét n e în ea, cit aristocratism În SKS 4 
Fruntea visâtoare, înaltă, cu trăsăturile ei a dipen saia ad 
teligenţă şi tărie, Această femee bine făcută va ş 
ine cu demnitate şi bucuria, şi nenorocirea... SES 
P — Conte Armand de Quergats,—zice dama din oglindă, 
za SH “după o neaşteptată şi uşoară ameţeală eren CH ës 
ganţă se reazămă cu mina tremurindă de SCH de “A ie rară 
inchide ochii şi repetă în şoaptă această frază, p 
era Te iubesc demult,—urmează dama din oglindă, Eu 
ta insfirşit ne va uni. 
SC Dër sdla ai să fii a mea. eat pe lume, 
nici chiar moartea nu va ti în stare să ne despartă. di 
Cu mersul uşor, aproape veselă, [udita GER te A 
cină, unde în aşteptarea iui ae? Și Betsei, era p masa 
— = i —zise ludita. i 
ȘI GE KZ pe Estera. care en RR ba z 
bluză roşie cu eege" şi fustă taria 28 a Pet ci eg Zeg 
ici surorile se aşeza l d 
EE EE 
— ru e 
Se meh și m rup E We Ac dë 
aici; erei peer ea, indulcind glasul: aşa de mult 


fi plac saicimii.., 


LEON DREI 417 


— Nü, mal să te cobori jos, —proţ stă Ba C 
cloarele slabe. j protestă ludita,—tu al 


co privelişte aşa 
Să nu răpim viaţa celor ce tràesc. Cine 


Noi nu le auzim plin- 
sul, dar ele pling... Dar, mai încet, aud paşi cunoscaţi. E 


— Da, ea este,—fatări Estera, dupăce ascultă puțin, — hai 


Vesele, întocmai ca nişte fetişoare tinere, strigiînd în tot 
felul : „Betsi, Betsi !“—amîndouă intrară în casă. Estera des- 
chise uşa în sala curată şi micuță. Acolo era Betsi, zimbind 
şiret şi misterios. Un domn necunoscut, foarte frumos şi ex- 
trem de elegant, stătea lingă ea cu pălăria în mină. ludita, 
speriată, ţipă uşor şi se dădu indărăt, simțindu-se deodată 
eroina unui roman. Şi cum era să nu se gindească la aşa ceva? 
Necunoscutul sămăna aşa de mult cu un conte, eşit parcă din 
vro carte a lui Dumas, sau Terrail! Frumuseţea, noblețea, 
rasa, minunații ochi albaştri,—totul era aici. Deci se dădu 
teatral îndărât. Estera, mai curajoasă, alergă spre Betsi şi 
exclamă : 

— Nu eşti singură, Betsi 3 

Se ruşină însă îndată de exclamaţia ei şi făcu o mişcare, ca 
să fugă. Dar Betsi observă, o prinse de mină şi atrăgind-o 
spre ea, o sărută cu drag. Apoi c- vocea gravă rosti: 

— Faceţi cunoştinţa: Estera, domnul Leon Drei. Da,— 
ridică ea curajos capul: tocmai acela, despre care vă poves- 
team en att de multe. Da, toate se întimplă, şi numai tu, 
scumpă ludita, poţi înţelege aceasta perfect. Insăşi soarta a 
făcut să ne intilnim în stradă pentru binele scumpului nostru 
Saul, — continuă să strige ea, încintată, fără să bage de seamă 
că Leon Drei se simţea mizerabil, din pricina neputinței de a 
eşi inainte, spre a se 'arâta în toata splendoarea lui, acestor 
femei care, deşi nu străluceau prin vrun farmec deosebit, e- 
rau totuşi femei... 

— Fiţi binevenit, — rosti ludita însfirşit, cu tonul unei cas- 
telane, eşind din toropeala de care era cuprinsă ; - cel care 
poate influența soarta lui Saul al nostru, apare ca un prietin 
al nostru. Nu-i aşa, Estera? 

ŞI, luînd pe soră-sa de talie, întinse cealaltă mină lui 
Leon Drei. 3 

Leon Drei, căpătind putinţa de a poza o clipă, eşi cu 
înde minare inainte, pocni din călcte ca un cavalerist, şi arătă 
deodată, şi cit e de bine făcut, şi cit de elegant, şi cit de fru- 
mos; îndată işi scrise pe faţă: eu sînt un om foarte bun, 


„foarte drăguţ! Şi rosti cu voce limpede şi sonoră: 


— Imi pare foarte bine de cunoştinţă, 


418 VIAȚA 


a cu toții în odaia da mincare. ludita, cu puternice 
bătăi Cath Dos us de frumuseţea acestui oaspete neaşteptat, 
tricea prin momente neobişnuite : romanul se SCHO, Kë 
o bert vertiginoasă. Intriga era termecătoare şi plin 
mg ro sară luminoasă şi limpede de Maiu, cind pe tur- 

R agues sună ora 8, -şopti ea... 3 

ză pă providenta se părea că l-a adus aici. Ca ul déi 
dicat sus şi cu mindrie, francheţa convingătoare a Vë i, LA s 
virea limpede şi minunată a ochilor,—cit de izbitor wg S 
ei pe contele Armand de Quergats! O, cit de plăcut ar E 
mp cu el singură în vr'o grădină frumoasă, să te in 
în vr'o alee indepârtată, să te aşezi în umbra vreunui ee 
batrin, cu ramuri puternice, luminat de luna palidă şi 3 + 

la tufişurile de Sevice Dr CIE sea éi esoe see deeg 

tec al dragostei, şi trilurile e S 
zech Subt umbra misterioasă a grădinii... Dar ES gră- 
dină, care a văzul multe crime în viaţa ei lungă, a A i d Les 
vestit talnicei părechi tainele sale. Fără grijă ar fi a Sep 
colo, fară să bănuiască iţele complicate ale vieţii. Şi în eră 
bra bătrinului, puternicului castan din nou sar rela e sa 
naiul şi lermecătorul E sl veşnic frumos ş 

o singură c ` 
NEE Gel ee discretă, dar bărbătească a tină- 
rului viconte, care ere Gr eet are se d Sech geg 
lui Leon Drei, — Anita, eu te iube ek 
` continuă el cu aprindere, căzind înaintea 
nët fi a mea. Cerurile ne aud. Chem destinul e 
luptă. Toate puterile iaduiui nu ne vor despărţi, o, scump 


Anita hetoril se opreşte 
sărutare pâtimaşă pe gură, trilul privigheto p y 
dëses Geier a bătrinului castan parcă i-ar am e re 
In castel se aprinde o lumină. Bătrinu conte, cobor dg er 
Valois, se arată pe terasi ns pie e perfida lui fiică, Luiza. 
să fie descoperită in Kee i 
Aa CH tresări, Vaza lui Leon Drei o trezi TN ven 
Intr'un extaz tainic ea îl priveşte din nou, H spune ei Lem 
cit de mult La aşteptat. Inima ii spune, că el o va nţeleg 
că a şi ințeles-o... LE 
Leon Drei în timpul en ein în od , 
hi şi se gindi în tr $ 
Si pre se eng E am nemerit. Două fecioare, D 
tocmai in prima tinereţe, şi o fostă amantă! Acuşi are să apar 
şi bărbatul. Pentru variaţie nu-i rău. Doar s'o dau pe SSC 
vre-una din fecioare.. Am s'o fericesc... Dar aici soda, e der 
gulat: parcă aşi fi ce HE CH acoperită. Aprob. i 
fiu bine primit şi ospâtat . ` 
piace e apasati e toții la masă, Leon Drei faţă în [aţă cu 


PE Dei 419 
ludita. Betsi îndată îi propuse un ceai, cu atita ceremonie 
parcă ar fi avut în vedere nişte şampanie, nu ceai. Leon SS 
fără să fi fost prea încintat, dădu din cap, şi aruncă numai- 
decit, din deprindere, catch ludita o privire iute, provocâătoare, 
care fu primită de câttă aceasta cu roşeață în obraz. Apoi 
Leon scoase înainte buza de jos, făcu ochi dulci... Distrindu-se 
cu acest joc, nu bâgă de seamă, cum dinaintea lui apăru un 
pahar cu ceai minunat, o ciudată cutie cu zahăr, al cărei ca- 
pac înfăţişa un berbec culcat pe iarbă verde, două farfurioare 
cu dulceţuri din anul trecut şi o păreche de turte cu mac, 

„Berta, mi se pare, a încbunit, — se gîndi Leon Drei cu 
dispreţ: ceai cu dulceţuri inainte de masă! Mi se pare, vor 
să-mi strice apetitul. Nădăjduim că n'au să reuşească, Refuz 
turtele, cu toate că-mi plac foarte mult, şi dulceţurile, — cu 
toate că îmi plac deasemenea mult“. 

Dar toate trele îl priviră cu ochi atit de rugători, incit 
nu mai avu curajul să le jignească. 

„Dracu să le la!—se gindi el din nou, am să le arăteu 
că nici turtele nici dulceţurile nu pot strica apetitul lui Leon 
Drei. Mare treabă, nişte turte! 

— Poftim zahăr, — îi propuse ludita cu o voce armoni- 
oasă, dar tremurătoare, luînd berbecul depe cutia cu zahăr. 

— Mulţumesc, — răspunse Leon Drei, aruncind spre ea 
o pistes iute ca fulgerul ; şi începu a mesteca stărultor în 
pahar. i 

— Excelente dulcețuri, — aprobă el, adresindu-se cătră 
Estera, mai ales astea de fragi! Dar nu-s rele nici cele de vi- 

ine, — linişti el cu blindeţă pe ludita, căreia, în urma vorbelor 
ui, iute-iute începu a i se bate inima. Dar turtele ? — se uiiă 
el la Betsi —ce mai turte! De cele adevărate! Numai în co- 
pilâcie am mincat de astea... 

— Tot de casă, —şopti Estera, — noi din prăvâlii nu 
cumpărăm nimic. 

— Şi foarte bine faceţi, — aprobă Leon Drei, ne- 

ştiind la care dintre cele două fete să se oprească definitiv : 
la cea mai mare, sau la cea mai tinără;—azi pretutindeni e 
numai falşificaţie. Parcă băcanul se gindeşte la sănătatea con- 
sumatorului ? — începu el să fiecărească cu plăcere. — El ştie 
să ţină la punga lui... — dulceţuri minunate, — repetă el, hotă- 
rindu-se deocamdată să-şi ze Ge atacurile impotriva luditei, 
— ca „cea mai coaptă“, se gindi el in glumă. 
: Betsi înota în fericire. Un musalir aşa de neaşteptat, con- 
versaţia cit se poate de plăcută, fața invioraţă a luditei, totul 
o extazia, Ascultind răspunsul lui Leon Drei, începu să po- 
vestească lule şi emoţionată, cum s'a întilnit ea cu dinsul în- 
timplător, cum a stat la îndoială, să se apropie de el, sau nu, 
— i se păruse un gentlemen (alci Leon Drei făcu un gest co- 
respunzâtor din umeri) — aşa de impunător! Dar, desigur, a 
Ampins-o soarta... = 


- e 


WR 


— Şi-i strigal cu curaj—continua Betsi, uitindu-se la toţi 
cu ochii strălucițori, — Şi el a fost aşa de drăguţ! Doar am 
adus un salvator in casă,—continuă ea încîntată, ne vroind să 
bage de seamă, câ Leon Drei, simțindu-se jenat, vroia s'o facă 
să tacă, — un salvator, ludita, — am să-ți spun totul imediat. 
D Leon Drei acuma a devenit foarte influent. D-lui are nişte 
legături în societate... a 

— D-na Serebreanaia, Petru Avramovici Rozen, Grigorii 
Matfeevici, Tetel şi alţii, — apucă să intercaleze Leon Drei. 

— Grigorii Mateevici şi alţii, — repetă Betsi intocmai, 
ne vroind să cedeze nimănui dreptul său de a se entuziasma, 
de a vorbi şi de a admira izbinzile lui Leon Drei. Şi iată că, 
mulţumită legăturilor sale, are să facă rost scumpului nostru 
Saul, poate chiar in viitoarele sale biurouri, cu o leafă foarte 
convenabilă. Nu-i aşa Leon? Dar ce fericire are să fie, cit de 
bucuros are să fie Scumpul nostru poet... 

— Pe vecie, pe vecie avem să vă fim recunoscători! — 
rosti Estera; dar după ce surprinse privirea lui Leon Drei pe 
braţele ei abia-abia goale, se potoli pănă la atita, încit nu mai 
îndrăzni să se amestece in conversaţie... 

„Dece, — se tortura ea, dece ludita mă tace să port bluze 
cu minicile scurte? Ce nenorocire! Subt ce pretext să es eu, 
“ca să schimb bluza asta orbilă ? lar d. Drei parcă inadins 
se uita la minile mele roşii. Şi cum să nu se uite, cînd sint 
aşa de urite 2.7 

Leon Drei, dupăce ascultă pe Estera, îndată se simţi fi- 
lantropul cel mai nobildin lume, care şi-a închinat toată viaţa 
celor nenorociţi, celor lipsiţi de ajutor. 

— Da, - zise el oftind, — muită mizerie e pe lume. Nu 
odată mi-a singerat inima la vederea celor care pier în floarea 
vristei. Lui Saul al D-voastră, numai dacă merită, —şi-nu mă 
indoesc, că merită, —cu numaidecit, — şi subliniez pe „eu“, 

— am sâ-i fac rost în viitoarele mele biurouri. Imi place să 
ajut lumea, chiar atunci, cind nu mi-i aşa de uşor; dar in ca- 
zul de faţă... Și asta voi face-o cu atit mai bucuros, — adăugă 
el Kapea — cu cît iți voi aduce o bucurie D-tale, surorilor şi 
so ui, 

ludita şi Estera îl priveau ca pe o zeitate şi dădeau din 
cap. Fiecare vorbă a lui le pătrundea pănă în suflet. ludita 

era aşa de mişcată de perspectiva, ce i-se deschidea lui Saul, 
încit îşi aduse aminte de admirabi!a poezie a lui,—veche, ce e 
drept, —„zăpuşala“, care începe aşa: 

Obosit de ză lä 

Soa 
Modest se ascunde 

In umbră, 3 
Dece amicul meu, 

Tovarăşul mev, 


LEON DREI 


421 


Leon Drei dupăce se ar 
' ată ca fil : 
Qin dulceţutile de tragi, mai luă din iata Di ra a no 
e stomachului, apoi minca cu zimbet Sr ech 


tot cu turte, şi uitindu-se la B 
lui : Eder Ae meri a Betsi, scrise 
porții E astea“. SC 
etsi înțelese gingaşul lui limbaj d 
i e mi 5 
barista cetati, E Een apinaa di aoa 
mulțumire Bidaa SS e de dulceţuri, peniru care Leon cu 
— Da, —zise el, înfizind cu poftă lin uri 
si ai — 
eta na pg dh fără să mă laud,—sînt un zorii ie 
mase deit ec Se en SC S E o privi şi ol 
, ea in capot - cun- 
denas oa, Cu. buzele eng, umflat. erg Dech SE 
? ridic, nu pot să nu-l ridic, — 
porta tr pdl impresii, pe GE 9 produceau eg ai > 
p — nu mă mai poate reţine nimeni. E 
aleg locul, unde să samân binele. Il - e 
l Ă ân unde se întimpl 
mi aduc aminte,— urmă el, inehi ia Gm omg 
: ghițind din dulceţuri şi i - 
du le de turte, un caz interesant subi ro t 
, — iniez un 
ee EN em g ri er întreagă : doi mer Ge 
copi nică. Niciodată n'are să se şteargă = i 
e eri mea, şi cît mi-au mai mulțumit! i g inre 
o e. Dar ce aisă zici dumneata despre asta,—se intoarse el 
A h ludita, — fixtnd-o cu privirea. Aşi vrea să aud părerea 
ta dă anume a d-tale,—subliniez «anume». Numai gta diți- vă S 
= cata tmp o întreagă familie, cinci persoane şi mai ales 
cae: minunată bunica,—repetă Leon Drel, apropiindu-şi cu 
ncre ei Zu e em Ces cu dulcețuri. 
e a, zăpăc e întrebarea presa - 
tui ei, puin să apa numai atita; E ORDO 
— Minunat, extraoi - 
SE perir A raordinar; o astfel de faptă zugrăveşte pe 
— Băgaţi de seamă,- continuă Leon Drei cu un t - 
bil şi mulțumit de răspunsul luditei,—că eu nu povestise. det- 
pre alte cazuri, nu mai puţin insemnate, numai pentrucă sînt 
modest şi nu pot suferi să mă intind asupra meritelor mele. 
Nam S'aduc de pildă întimplarea, cînd aproape în glumă, a- 
proape jucindu-mă, am scăpat de sinucidere pe un colonel,— 
subliniez „pe «un=,—care pierduse la joc nişte bani ai statului, 
Dar pe cine nu mi s'a întîmplat mie să salvez! Eu astea le 
fac adesea pur şi simplu, cum se zice, în treacăt. Dumneata piei— 
dă-mi mina, eu îndată te scap. Dumneata, de pildă, ai căzut in 
sărăcie ? vin'o îndată la mine. Am salvat odată, —inchipue-ţi,—o 
firmă cunoscută, care se afla pe pragul bancrutei. tiţi cum ? 
Am şoptit colo două vorbe, am şoptit ici, am vorbit cu Nina 
Marcovna Serebreanaia, cu Petru Avramovici Rozen şi— gata. 
Mulţumiri nu primesc. Am făcut, am uitat. 


dulceţurile de vişini, 
nevinovat pe fața 
mai minca încă două 


422 VIAŢA ROMINEASCĂ 


A dea 
în rol până într'atita, Joch în clipa asta cre iy 
şi în ZE în colonel. Vorbea cu aşa sinceritate şi e 
gere, incit îl credea chiar Bertocica. Surorile mureau de pi 
ES Leon Drei nu se 
a cu încetul şi la alte subiecte. Şi Leon 
lăsă bA nici aici, remi vorba la naşteri, cînd se oeren 
Leon Drei odată a primit copilul dela o iemee, care para „inz 
chipuiţi-vă, chiar in stradă“, subliniind vorba dela „o ien 
cu aşa fel de înţeles în privire şi în voce, că parcă neoa 
lucruri s'ar întîmpla numai cu bărbaţi, sau se putea intimp 
şi cu un bărbat. e ger 
timp vorbea cu un enluziasm acev 
te e cpt une cu o laudă deosebită se ere 
despre primăvară, cînd aperi MET, mielu Ver 
te, verdeţurile , D 
eer până şi Geck omului devine parcă verde. Soarele 
de vară H numea erupția vulcanului ceresc. N'a uitat mp 
tizeze nici iarna: „Ştiţi, can epon wl ai RSC SÉ 
lo în sania-troică, într'o , 
Se CS şi zbori... şi zbori.. spre farmecul depărtării, 
presărat de zăpadă măruntă, ca de o pulbere de argint ari pă 
Asupra acestor femei Leon Drei produse o impresie pi 
normă, ca să nu zicem mai me Gei pari pe ei tt ai 
: unem că în toată odaia ce er ? 
eg Pre area nu-i venea să-şi creadă urechilor, şi se pă 
trunse de un respect adinc pentru sine însuşi. ir 
Dracu ştie ce fel de om sint eu,—se mira el, de 19 
însuşi. Cine va fi putut crede, că la o ocazie aşi putea SS 
vorbesc aşa de elocvent! Şi cum vorbeam: ati. re pii 
inteligent, fiecare vorbă la on ei äech E N ua 
$ devăr, că eu singur er k l 
egent ! pa cum juca natura în minile mele A par eg 
Da pierd RAN e mim Ce silke 
iitoar e regisire, A 
seit) Tata de vi mă desprețuese pe mine, ŞI totuşi, axate, 
bravo ţie. Mi-ai făcut azi mare panra, T Se geen să ! 
lipa asta, în antreu se au si, = 
iais. geet lovituri electrice, se ridică iute şi cu o voce gin 
i e gh aud tusa scumpului meu Saul ! Noi wen SS 
cu vorba, şi pe dinsul l-am uitat. N'am să mi-o ei = c SS . 
E de mal gindi, Ai der 
ite. Leon Drei se mai gindi, ş > 
ke Gage muit pentru rol, decit din politeţă. indată a PA 
rătă Betsi, tirind pe Saul, zâpăcit până în ultimul grad, -ş 
"ERC at, itat de tine, scumpul 
- iodată n'am să-mi ert, că am uita cumpul 
meu Soa A o ingrată, o pedelicată! Nu mă scuza, —con 


bi 


tinuă ea să strige cu alintare şi atirnîndu- 
Merit măsura cea mal mare de pedeapsă. 
e gi de triumf, — uită-te.., 
-am adus eu. Pe d. Leon Drei, salvatorul nostru. 

că-ţi face rost in viitoarele sale biurouri, cu o iată gien 
bună, Salută, mulţumeşte, scumpul nostru poet. 

A Leon Drei stătea modest mai laoparte, lăsînd şiret capul 
în jos. intilnirea cu bărbatul unei foaste amante! Al nalbei de 
interesant. Nu-i ca întilnirile cu bărbaţii amantelor lui bogate, 
mondene. Aceia îl protejau odinioară, acuma protejează el pe 
alţii. Cu totul alti s:nzaţie! Afară de asta, în mediul de aici 
e un feil de simplitate biblică, celace schimbă cu totul lucru- 
rile. Pe cinste, acuşi am să mă emoţionez pănă la lacrâmi, Ce 
caraghioşi şi caraghioase simpatice! 

intre acestea, Saul, cu cel mai biajin zîmbet pe faţă, în- 
roşindu-se şi împins de Betsi, se apropie de Leon Drei, cu 
stingăcie îi întinse mina şi zise: 

„_— Bucuros din suflet... bucuros din suflet... bucuros din 
suilet ; apoi mormâăi ceva neînțeles şi zimbi din nou cu bună- 
tate îngerească. 

Dupăce sărută pe surori, dispâru din odae şi mai puţin 
decit peste o minută se arătă din nou. Şi se aşezară iar cu 
toţii la masă. Indata începură să dispară farturioarele, paharul 
cu ceai, încă nebâut, cutia cu zahâr, impreună ou berbecul 
e iarbă. Estera dispăru în bucătărie, şi se făcu tăcere, cum se 
ntimplă înainte de apariţia unei gustări. 

Saul Rozen, fericitul bărbat al fericitei Betsi, nu mai să- 
măna acuma deloc cu Saul de mai inainte. Se cam ingrăşase 
puţin după căsătorie. Subt vestă acuma se desemna limpede 
pintecele. işi lăsase,—ca un adevărat poet.—părul lung, pe care 
H pieptăna negligent îndărăt. Nişte favorite micuțe îi impodo- 

dean faţa. Pe lingă asta a învăţat să-şi sucească cu iscusință 
virfurile musteţilor, cejace la urma-urmelor ajunsese o nostimă 
deprindere, cu care veşnie se războia Betsi, Pensneul il purta 
nu de nevoe, ci din ştrengărie de poet. Distrarea era insuşirea 
lui înăscută. Swficienţa de poet se manifesta la el printr'un 
entuziasm ridicat, care însă nu-l făcea antipatic de loc. Oricine, 
dupăce ar fi stat cu el o clipă, ar fi putut spune îndată: un 
caraghioz simpatic. Indeobşte însă fâcea impresia omului, care 
plarează departe de acest pămint, plin de păcate, şi numai 
zimbetu-i delicat, aproape femees:, care-i lumina faţa, arăta, 
că încă n'a zburat cu totul. 

Zimbird şi aruncind priviri amoroase spre Betsi, frățeşii 
şi iubitoare spre surori, şi prietineşti spre Leon Drei, cu o 
voce înceată, dar, se înțelege, tremurătoare şi emoţionată, co- 
munică tuturora, că pe ziua de azi a reuşit înstirşit să scrie 
poezia, care,—ţi-aduci aminte, Betsi, ţi-aduci aminte ludito,— 
«Zorile purpurii»>, care până acuma nu-i eșea de loc. 


se de braţul lui, 
In schimb,—zicea ea, 
dar uită-te, pe cine 


424 ue pă S, | KI gi 


— Cum se poate—exclamă, grozav de bucuroasă, Berta, 
—adevărat ? Citeşte-ne- o chiar acum. Dumneata auzi, se adresă ea 
cu incredere cătră Leon Drel, care îndată zugrăvi pe faţa lui 
o mirare de simpatie: «Zorile purpuriil» Şi ce extraordiuar 
titlu, nu-i aşa, ludita ? Adică, zise ea cu foc, dece nu te-a făcut 
soarta un moșier bogat, de ce a fost ea cu tine atit de nemi- 
loasă,— continuă ea cu o sinceră amărăciune, repetind cuvintele, 
spuse odată de ludita. 

— Dar mle nu-mi trebue nimic, întimpină Saul încet şi 
cu demnitate, Tu judeci ca un copil. Felul meu de ocupaţii de 
loc nu m'au impedecat de a deveni poet. 

— Tu întotdeauna eşti mulţumit de toate,—rosti Berta cu 
un ton caprona, dar incintată totuşi de nobleja Jui Saul, Dar 
eu te-aşi fi făcut moşier, aşi fi construit o casă cu o grădină, 
—mă rog, cum clădeau în vechime, — ştii tu, ludita, ss Gi ce 
fel de casă vorbesc eu,—şi scrie, scumpul meu, cit vrei. 

— Toate astea sint visuri, —răspunse Saul modest şi fără 
a discuta,—dar iată şi realitatea. 

Aici arâtă spre Estera, care aducea două farfurii cu serum- 
bii de Olanda, frumos tăiate şi atrăgător presărate cu ceapă 
verde. La vederea acestor scrumbii, Impodobite cu verdeață şi 
garnisite cu masline, Leon Drei deodată se învioră, se dez- 
morți, parcă ar fi fost trezit din somn, — se cam plictisise de 
conversaţia soților,—îşi înghiţi saliva şi la moment se declară 
mare iubitor de scrumbii de Olanda: deşi Icrele proaspete păs- 
trate în ghiaţă sint, se înțelege, mai bune; dar nici seru iile 
nu-s de lepădat. 

— Eu nu știu, spuse el din convingere, tare şi din toată 
inima, nimic mai bun pentru o gustare, decit scrumbia de O- 
landa. Icrele sint la urma-urmelor prea delicate, prea uşoare. 


Icrele cer o pregătire solidă pentru aparatul gustului. Icrele.. » 


— continua Leon Drei, parcă ar îi tăcut o lecţie,—n'au nevoe 
de rachiu, cu toate părerile curente, La drept vorbind, icrele 
ar trebui luate la sfirşitul mesei. Aparatul gustului nosiru la 
inceputul mincării are nevoe de ceva mai solid, de pildă chiar 
în felul scrumbiei asteia, de bureţi marinaţi, de rachiu. Aici 
“toate sint la locul lor. In pahar rachiul alb şi greu, ca mercurul, 
Ojetul îndulcit cu unt, maslinele tari şi netede... 

Ar fi vorbit încă mult, dacă nu-l întrerupea ludita, cu 
propunerea de a incerca gustarea. 

Leon Drei, după obiceiul lui, alegea cu nevinovăție şi 
parcă, fâră să bage de samă, tot bucăţile mai grăscioare, şi cu 
încetul ajunse la cea mai bună dispoziţie sufletească. Dar nu 
perdea timpul nici Betsi. Ea povesti cu deamănuntul şi cu e- 
moţie despre întlinirea intimplătoare cu Leon Drei şi despre 
toate celelalte. Saul o ascultă cu evlavie, se sculă, se duse la 
Leon Drei şi în tăcere, dar cu recunoştinţă, îi strinse mina. 

— Nu-mi mulţumi,—zise Leon Drei, negligent, — pe mine 


D DER O O 


astea nu 
eng mă costă absolut nimic. Eu ţin la oamenii cum se 


ludita deabia se atin 
Sea de min . ` 
eng Seciesg: nu-şi dădea samă, SE pia a mare îl era 
ce îi coprindeau minţile EE cale 


ee eben weg. lacha 
posat. Enorma sofragerie era scăldată în lumină 
„ abia auzită, o muzică, convers nă. In firide 


aţia veselă 
până la urechile ei. Măştile căzură, n pe ein ee 


pe Jeana, soţia lui, alături de ea 


ea nici peste zece ani cu- 
niciodată nu va uita ea privirea lui 
tă adinc omenească. Cum să nu fie 
atit pentru o întîmplare atit de fe- 
n marea putere a destinului, care con- 
e, sa. O, până dimineaţă are să pe- 

despre Armand al ei. Dar tăcere.. 


ca recunoscătoare Provid 
ricită ? Cum să nu Ci: 
duce evenimentele după 
treacă ea în visuri dule 
tăcere,,. 


(Va urma) Semen luşchevici 


-._..-. 


Cronica feministă 


Á 


işcara de re- 
inismul ar fl să fie, după noi, nu numai o m e 
Eech 
mentului de răspundere şi demnitate p ` seen 

i de lămurirea inda 
de obligațiunile contractate de bună voe ş Genee deac 

impotrivi, zădarnic de altfel, Idealurilo 
pe e =e geegent omenirea, O asemenea şcoală ar fi tot atit de 
i bărbaţilor... e 
Weber) să = fb ana a eeng Le i SC 
A prestigiu dacă n 
rare: Erno A pi Spid E pe ere Beie i 
Mişcarea feministă merge încet, fiindc rap ee 
în cuceririle mărunte 
Merge Insă sigur; dovada o avem nu pe gpl up a 
te de cătră femei—la nol e firesc s U 
rg dee unei literaturi tot mal prețioase, în jurul acestri 
Sci. soctologi, oameni politici, filozofi, în pergere em 
dille lor, ating şi acest subiect, considerindu-! ca o manifes pie sar Tre 
vremii "mai ales în urma războiului. Că mulţi din aceş Penine 
rivesc chestiunea dugmănos? Lucrul n'are insemnătate. A eech 
ii vremii. Mine poate se vor deprinde cu diasa mai up sien 
puternici apărători. De altfel dușmănia respectuoa e i Pa a 
talia lul Orlani este cu mult mai măgulitoare şi ie la gg 
incintarea și sprijinul a sute de inteligenţi fără supra E E iale 
dincime, Calitatea nu poate H spete invinsă definitiv de 

ămine absolut trecătoare... x 
ai. țărilor nordice sint cei mai a. ai ee 
rilor latina, cei mai protivnici. Bergson singur rien A aupra 
este exp icabil. Feminismul s'a născut În țările nor m e 
eguroasă şi încărcată de misticism și de reverie, gp sa s erën 
totdeauna răpus de nouri apăsători: în țările tiorduri ae D EE 
yelătoare, unde viața exterioară eg ir E deng 7 E ig 

ärile sgomotoase sint ọ rarita ; 

tru Pete es wa singurul adăpost-al tuturor mulțumiritor 


CRONICA PEMINISTĂ 
Ia gg Sg 


In aceste țări viața sufletească este Intensiticată și complexă 
meditarea adincă şi prelungită. Analiza şi disecarea roti ie ee 
rale, amănunţită şi potenţială. Aici se trăește puţin prin simțuri şi 
foarte mult prin cugetare; deacela femela arareori de coboară la ro- 
lul de jucărie ori de obiect de destriu al semenilor säi. Aici femela 
se bucură din vechime adincă de stima şi deplina consideraţie de to- 
varăşă, şi era firesc ca dinsa să facă cea dintăiu pasul trebuitor pe 
calea revendicărilor şi să-şi ceară drepturile de om”, 

Femela latină nu-şi are încă dobindite în toate treptele sociale 
nici pe acele de tovarăşă. Prea mare rol di ca petrecerii— pe care 
o confundă chlar cu insăşi ținta vieţii—pentruca să-i mai rămie vreme 
şi pentru meditare. 

in afară de literatura filozofică și socială, constatăm şi 'n cea 
beletristică o pătrundere a chestiunii feministe,  Romancieri, dintre 
care unul dă mişcării o infățişare foarte stranie, şi cronicari disting! 
prezintă în chip felurit lucrul, după talentul şi autoritatea de care èi 
se bucură, Chestiunea feministă va primi un imbold spre izbindă, ori 
va face un pas îndărăpt,., 

La noi chestiunea stă pe loc; ne lipsesc cu totul teoreticianii. 
Lipsesc ei pentru chestiunile ce se discută de-atitea decenii, dar încă 
pentru o importație aşa de recentă! Căci şi chestiunea feministă, ca 
tot ce este la nol viață socială, nu-i născută din condițiunile noastre 
de traiu, ci o simplă imitare a apusului. Ea nu este nici o urmare 
firească a nevollor economice ca "o țările industriale, nici o etapă 
nouă a meditări!, ca 'n cele nordice. Cu aceasta nu voim să spu- 
nem că ea var corespunde unei nevoi reale,—mai ales în ce priveşte 
emanciparea civilă, 

Cel dintăiu care a vorbit de feminism în țara noastră a fost, 
pare-ni-se, Gh. Asachi, 

Tot Moldova cn prioritatea ! 

Pemel care să fi indrăznit a-l susține au fost Dora d'lstria şi 
mal ales Soția Hrisoscoleu, 

Mi-aduc aminte ca prin vis de o revistă ce apărea în copilăria 
mea în format mare ca al „Convorbirilore de pe vremuri, cu coperta 
verde şi cu titlul ; „Femeia“, cirectoară, Maria (2) Flechtenmacher. 

Cine a fost această doamnă Flechtenmacher, ce-a insemnat re- 
vista ei şi unde a scos-o n'am aflat încă. 

O contribuţie insemnată a dat d-na Sofia Nădejde in „Contem- 
poranul”, contribuție cu mult mal mult tact, cu mal multă pricepere 
şi autoritate decit tot ce s'a făcut ulterior In această chestiune, 

In beletristica romirească, doar citeva aluziuni răutăcioase. SA 
cităm ridiculizarea făcută de d. G, Marcu, drept salut intăilor stu- 
dente ale Universităţii de lași? Doar ca simplu document. Intr'o 

jesă de teatru, foarte puțin izbutită, d. Marcu înfățișează o curte cu 
grat, În care respectivele jurate impletesc la colțuni şi vorbesc de 
cloşte, iar advocatele, care de care mal svăpăiate şi mai caraghioase, 
fumează, picior peste picior. 

Ce guerături straşnice la reprezentiție! Erau studenții care-și 
simțeau indatorirea să apere viitorul, 

E firesc ca literatura dușmănoasă unei chestiuni să apară cea 


“dintăiu, Mulţimii îi place progresul în hăpurele mici casă nu-l strica 


deprinderile. Afară de aceasta ce-i mai tesne decit să prinzi cara- 
ahiosul, ba chiar să-l găseşti şi acolo unde nu-i? Totce nu pricepi, 
H se pare ridicol şi, Doamne, multe nu le pricepe omul! 


E 


Intre cărţile dușmănoase feminismului, tna apărută nu de mult, 
are tendinți vădite de combativitate: „Femelle, aşa cum sint“... Un 
titit, „preț de reclamă“... 

Am putea protesta impotriva generalizării, dar ao facem. For- 
mulele acestea generale sint mal ușor de găsit, bătătoare la ochi şi 
bune peotra vitrina dughenilor. . 

Cuprinsul volumului? Oglindirea viţiului, a destrăbălării, a hai- 
manlicului femeesc. O serie de inconștiente, de desmăţate, de amo- 
rale Din nefericire, şi repetăm cuvintul, din nefericire, toate aceste 
tipuri pot fi zugrăvite după natură ; In lume există temei de acestea 
şi încă în mare număr... 

Nime nu deplinge faptul că există, ca femeile inseşi, deşi poate 
că nevropatele să aibă în societate un ro! anumit, acela de... răzbu- 
mătoare! Răzbunătoarele celor ce sufâr pe nedreptul, dar asemenea 
rol nu ne interesează şi-l nesocotim cu intenție, 

Am zis că nu protestăm impotriva generalizării de pe coperta 
cărții, oricit ar fi ea de jignitoare pentru cele care nu intrăm în se- 
ria zugrăvită de ea, și aceasta din adincă și sinceră com păti nire 
pentru autor. O formulă aşa de absolută, o generalizare aşa de cu- 
prinzătoare dovedeşte la autor o stare sufletească de amărăciune, de 
desgust, de indurerara, de sfișiere, intemelată, desigur, pe o experi- 
ență personală din cele mai penorocite. Acest om n'a avut norocul, 
în toată viaţa lul, să 'nțilnească o ființă omenească printre femeile 
pe care le-a cunoscut, Soţie, surori, prietine, mamă, toate au fost 
de același calibru. Amărăciunea autorului este o dovadă certă că 
i-a lipsit mama duloasă, devotată, i-a lipsit sufietul miădios şi cald 
minglios şi pata de Jertiă care sprijină copilăria şi ne adună în ü- 
diacimile sufletului comoara de nădejde, de incredere, de lagădulață, 
de voe bună, de simpatie și bunătate, pe care cată s'o irosim în res- 
tul vieţii... 

Autorul volumului „Femeile aşa cum sint... este desigur un ne- 
fericit. Pentru el nu putem avea decit adincă și sinceră compâtimire 


Pe ce se 'ntemeiază credința atit de generalizată in o inferlori- 
tate intelelectuală a femeii? Căci în țările orientale și mai ales la 
popoarele mongolice ea are întățișarea unul postulat universal. 

Pe experiența zilnică sigur că op. La fiece pas, şi asta în toate 
treptele sociale, n linim femei a căror hărnicie, pricepere, vredaicie, 
târzie de suflet, prevedere, destoinicie, istețime, sint susținătorii sta- 
tornici ai familiei, ba uncori şi iatemeitorii situației sociale a băr- 
batului, 

Pe faptul că contribuția femeii în artă, gint şi: filozofie, In 
aşa zisa cuitură de carte, e minimă ? 

Faptul acesta este necontestabil. Femela n’a rodus în condiţiile 
In care se găsea,—la alte condițiuni poate că producea. Nici scia- 
vii n'au produs nimic cit a ținut robia, nici gerbii cit au fost subt 
stâpinui pămintului. Să schimbăm condițiile şi atunci vom putea şti. 

In industrie însă, în şletulrea moravurilor şi 'n răspindirea reli- 

iel, ele au contribuit destul... 2 

CA femelle n'au dat nici un Platon, nici un Kant, nici un Bee- 
bauen? Cum zicea un domn nu tocmai nemerit reprezentant al sg: 
perlorității masculine... 


D—————— Man a l 429 
Că şi sint mulți 3 i SG 

Cite unul! la 5—6 f if lume Kant-il, Beethoven-il 

dloerei mulţimi! veacuri ! Se şi cuvine să-i bâgăm in AS seri 


Un singur argumen 
` t, acesta 
Wa = principiul economlei forțelor 
observăm lumea plantelor şi a 


întinderile pămintul 
rul ei specific, fiecare, caos imile mărilor : 


care col i 
frumuseța lul osebită. olf de pämint bogăţia lui caracteristică 
toate culori 


peremptoriu şi nestrămutat, se poate 


şi 
multiplică, pentruca din diversitate să ince gli canina pret E 
utem af al economiei we 
A irma cu siguranță, cu deplină certitudine, vu, tr 
acela de a crea opere de nu i-a putut da şi pe 
Atit numai a gonja. FE 


cazul cind toți bă acesta nu-i valabil decit peniru 


Ana Conta-Kernbach 


—————— 


Cronica socială 


Charles Gulgnebert (charge de cours à la Sorbonne), Le Pro- 
wë ve Wee? apartina e atit de compret pret 

ari uch nevoia unul altula, timpurile. în ens, vân motiva RK 
emirat indeplini mai bire slujba cerută, ca adjec ie mg 
e ge darea de exemple tipice pentru această ei SÉ Z Ze 
= Age: îincurcătura alegerii. | Acest adjectiv d E 
eg tă tiiața, Pănă şi în matematici este tole e pre morte 
zt Se Gs pentru Fizică ale lui Mach). lar unn Gegen 
e? los i-ar apăra autonomia față de duşman page A 
lagen í Wäi loc rivalului sociologic, Teoria c ae gie? 
= ga da societate, spune Durkheim 2 best Zen ebe 
ege e ti cit şi pe empirişti. Jumătate din Ps k E? e dn erg 
ergeet: nu toată), zice Janet în pere ir pi s sri D deen 

an 

r a a a Vor e a că fabrica un om, tu însuți ou eşti 
sp 


. al 
iul, Ultimele lucrări care se ocupă cu p a vădit sociologică; 
timpuiul, iruesc, atacă, răspund într'o atmosfer: arogant re 
Considera țluni de ordin etnografic, ierta ere mâna a Istoriei, 
„o concepţie 
eier e ig ‘renunța la un Cristos - Persoană 
$ D 


: ia din ce în ce mal mone ie și cul- 
eg DEE piejelor, economicesie., Piri Cred 
Gen rea cooperalivistă; 

eg leede m ear Geer toată producția, vi de idei, d 

Ho e care Le cresi geil, eg een Politică, Einografie 
P D 

rea Se Lt Sne orz: Benesch En Ştiinţele politice. ele.; de 

co D 


en eg eeng prea el la vie religieuse, Alcan, 1916. 


CRONICA SOCIALA 431 
geen EE en 


pentru a se mulțumi cu un simplu creştinism-apariție-anonimă, crea- 
țiune colectivă, unde factorul individ este considerat inutil şi numai 
factorul-masă apreciat, — lată o serle de semne care ne invață că 
Problema iui Isus s'a Supus și ea preferințelor intelectuale ale Şti- 
ințel contimporane. 

S'ar putea susține că, in trecutul problemei, 
toate variantele interpretărilor de azi, Dar savoarea m 
a sociologismului, face ca Huanțele de diferenţă să 
prăpiăstii de deosebire. 

Trei curente îşi impart problema: 1) Teologia ortodoxă sus. 
ține un lisus identic celui din textele sfinte, Despre această şcoală 
nimic nou de spus. 2) Protestantismul critie este pentru teoria sim- 
burelui de autenticitate al existenței istorice a Mintuitorulul impre- 
jurul cărui simbure s'au altoit adaosuri străine. 3) Critica radicală, 
care contestă in mod absolut istoricitatea iuj Isus şi reconstitue 
creştinismul după Coacepțiuni personale. 

Despre aceştia exclusiv ze ocupă d. Guignebert, 

Argumentele de ordin general sint : 

1) Toate scrierile, contimporane pretinsuluj lisus, nu pomenesc 
un cuvint despre el. (Lucru mai cu samă bizar din partea lui Iosef 
cronicarul, care vorbeşte totuşi de loan Botezătorul; cagi cind un 
istoriograf de pe vremea reformei ar fi putut îi complect informat 
despre Zwingie, ignoriad totul despre Luther.) 

2) Literatura neo-testamentară (cele trei Evanghelii sau Si- 
nopticeie, aceia a lul loan şi Epistolele lui Pavel) cu interpolaţiile 
sale vădite, cu contradicţiile, neverosimilitățile, anacronismele, cu li- 
ceațele sale surprinzătoare lu situarea evenimentelor povestirii,—nu 
poate constitui un izvor sigur de cercetare, 

De aceia toată naraţiunea nu este decit o afabulațiune (Kal- 
thott) 1, o simboilzare a credințelor timpului printr'un roman imagi- 
nar., Cit despre Epistolele panliene, ele sint pur şi simplu apocrile 
(Kalthoff). După cum omul și-a făcut zeil, tot astfel şi-a fabricat şi 
Cristoșii ; ar {i straniu ca ceiace a dat naştere celor dintăiu, să nu-i 
fi putut treia şi pe ceilalţi (Robertson), 2 Sinopticele nici nu vor- 
besc ca despre un om făcut Dumnezeu, ei ca despre un Dumnezeu 
făcut om (lensen, 3 Smith, 4 Drews, 5) De altfel, toți Eroii mitolo- 
gici sint de această proveniență, 6 Dar dat fiind că toţi aceşti autori 
refuză lui Isus viața, sint obligați să-l inventeze una creștinismului 
lată principalele consteucțiunţ: 

După panbabilonistul lensen, creştinismul nu ar fi decit reedi- 
tarea cultului babilonian al lui Gilgamesh care simbolizează un mit 
astral. Argumentele constă din citeva analogii şi multe semi-probe 


găsim aproape 
odei celei nouă, 
fie în realitate 


1 Kalihoff, Das Chrislus Probiem. Grundlinien zu einer Social- 
lheologie (Leipzig 1905); Was wissen wir von Jesus? (Berlin 1904). 
Die Entshéhung des Christentums (Leipzig 1904) 

2 Roberison, Chrislianiiy and -Mylhology (Londra 1900); A shori 
History of Chrisltianism (1902); Pagan Christ 

3 Jensen, Das Gilgames-¢pos in der Welllilieratur (1906); Hat 
der lesus der Evang. geleb! ? 

4 Smilh, Der Vorchrisiliche lesus (1911); Ecce Deus (1911). 

5 Drews, Die Christamsmyihe (1911). 

6 Concepjie neverosimilă mai ales după consiatările făcule de 
Frazer în „Origines magiques de la rorauté", analizată mai jos. 


432 D VIAȚA ROMINEASCĂ 


re fiecare in parte nu au nimic hotăritor (autorul o spune 
ame sr bl ee ciudat toate laoluită devin zdrobitoare. 1 sa 
reproșat, şi cu drept cuvint (spune d, Guignebert), că are mania să 
studieze orice fără a „degna* să-și lasă din spezialitate, Studenţii 
din Dublin i-au răspuns în chip bumoristic scoțind o broşură în eh) 
citațiile de erudiție umpleau jumătate din feţe şi unde era porta e A 
el, profesorul Jensen, nu există, ci este pur şi simplu o prag 
personitficată uiterlor, Dar celace face ca teza lui Jensen să ca e- 


finitiv, este că principalul din Evanghelii nu se gäseştefa legenda så , 


-versa. : 
ei pere ba Smith şi Drews sint, pentru teza cultului pre-creștin, 
in diferitele secte heterodoxe evreeşti, mai mult sau mai puţin erger 
impotriva religiei mozaice oficiale, au apărut o serle de culturi pr 
dente. Cultul Iul Isus n'ar fi decit o totalitate de practici apenas 
de o serle de influențe ne-naționale (greceşti, egiptene, cae eg 
diene, asiro-babilonene, etc.), care se efectuau într'una din aceste 
ec anciens) Robertson, Creştinismul ar fi o dramă rows; 
ua mister în genul saturnalelor, apărută înainte de dati “n ci ep? 
tele tradiționale plasează pe lisus, dramă jucată inlăvntrul ` E 
bionite sau nazareeac ; lar succesul, expansiunea mişcării s'ar SS 
tocmai lipsei de originalitate a noii doctrine, similltudinii E 
alte culturi. Graţie acestei amope pei dag per popoarelor pe 

creştinismul să se râspin e ge 
= rigidă popi ea de probe filclogice, Cuvintul nass es 
samnă „acel care veghează“, care apără, mintuitorul, per re Sei 
messianismul este cunoscut şi practicat în Orient malt inain sch an 
terca Domnului. Explicaţia succesului acestui messianism Bache? 
fapt exterlor lui: nevola de mondina sÀ ug societăţi „en 

= si influențată de filozofia grece > 

? eu? cratere se însărcinează să demonstreze că risc a As 
argumentele pe care por reg eg Lens gt ageri ee re de 

, Filologia furnizează mult ma 
reda egene sint fie apocrife, De disproporționat ei l regaran 
în dată. lnsfieşit, cum remarcă Guignebert, peirao je, me sar 
se obstinează să se pretindă martori oculari, cind în e rte 
dinta naturală a oricărei religii rap: ni ei CERN 3 

e intrun trecut cit mal în 
ca ai intereşantă este aceia a Iui arti Kaen 
aşa-zisei sozialtheologie. După d-sa teologia gem Zë E eg 
greşală fundamentală de metodă : graţie unor tex a Pi . SE de 
Testament) vrea să explice taptele, în loc să pr E creștine din 
piidă pornind dela studiul amănunţit al unel pran arsan una aaia 
Roma in anul 64, să explice, prin Creştinism, KS isane. la. ete 
ment. Adoptind metoda aceasta din urmă, mare E "e ret 
cluzia că Creștinismul a apărut din capul loculu Bue 3 dee 

ulațiunii proletare, unde Evreii erau în mare rage d ne Aaa 

dițiune materială neinchipuit de proastă. Mişcar 


pare revoluționară, 


atei eet probe aduse în sprijinul construcţiunii, sint . 


jent de orga- 
ile de lucrători (coitegia) erau sufice 
niate 2) Populația evreiască din Roma era singura care întrunea 


ans” 


democratică şi chiar socialistă Impotriva capita- d 


RNa ECO ees 


dubla calitate de a fi în acelaşi timp muritoare d 
cultivată intelectualicește. 3) Pasagiiie socialiste > pere e 


din scripturi, unde 
există o vădită preocupare despre o mal bună r rtițiu o 
4) Exploatarea agrară este colonatul, marea ace rr dr pa 


reesă dintr'o parabolă ; or acest regim este specific Ital 
noscut de Palestina, o ţară de mică proprietate. 5) Gvesbl E 
par a îi traduse, ci redactate direct în latineşte, 6) Pasajul: Dă Ce- 
zărului ce e al... Cezarului... etc.. 7) Caracterul universalist al Creg- 
tinismului, care contrastează cu egoismul şovinist al Evreilor, K 
Totuşi, oricit de eloquent ar fi, întreg acest eşatodaj nu re- 
zistă criticei. Guignebert incepe prin a se intreba cum se face că o 
tendință revoluționară, care se reclamă din Spartacus, să se traducă 
într'o mişcare de resemnare, în cea mal caldă propovăduire a păcii 
printre oameni? Jn al dollea rind, e de ajuns să ne gindim la prä- 
pastia dintre superstiția politeistă a Romei şi monoteismul creştin. 

Apol procesul psicho-sociologic care ar consista mai intălu din 
acela că proletariatul roman a luat ca model de inspirație faptul 
concret al propriei sale mizerii, pe care apoi a Idealizat-o într'o di- 
vinițate, pentruca in urmă, din nou, să o reconeretizeze la loc In- 
trun om, Christos,—lată o operație mult prea complicată pentru a 
putea H verosimilă, In al treilea rind este (ais că ar putea vre-un 
pasaj din texte să ne dea indicaţiuni asupra regimului de exploatare 
a pămintului. Cit despre parabola cu „dați Cezarului...“ nu dove- 
deşte nimic, pentrucă nu se va găsi nimeni care să conteste că mo- 
neda romană, cu efigia împăratului, avea curs legal în Palestina. In 
slirşit, Universalismul religiei creștine este tot atit, dacă nu și mai 
bine explicabil! în Palestina decit la Roma, Pe vremea aceia ortodo- 
xismul evreesc era foarte sdruncinat şi toate sectele, care mişunau 
În mare număr, erau puternic înriurite de Umanitarismul filozotilor 
greci, academia, porticul, stoicii şi Pilotin. 

In schimb, spune d, Gulgnebert, toate probele rămase par a fi 
pentru opinlunea că Isus a existat. Mai întăiu pentrucă noul testa- 
ment are mult mai puţin o fizionomie de dogmă decit de biografie, 
Vedem mereu un om care incearcă prin mai multe mijloace, printre 
altete prin acela al prestigiului pe care D exercită exemplul vieţii 
sale, să propovăduiască o nouă şi vastă concepție care este aproape 
numai etică. Apol nimic mal antidumnezeesc ca toate acele cuvinte 
pria care Isus işi exprimă fallibilitatea şi neputința, Faimoasa frază: 
„Dumnezeule, Dumnezeule, de ce m'ai părăsite trădează o slăbiciune 
specific omenească, 

Dar argumentul fundamental este că nimeni în primele polemici 
impotriva creștinismului, ag s'a gîndit să-i nege existența: nici lite- 
ratura talmudică, nici cea romană. In schimb, găsim pasagii unde a- 
ceşti adversari insultă pe Isus sau pe mama luj, coroborind astfel 
credința In realitatea lui. Niciodată insă au i se contestă că a trăit, 

ft, spune d. Guignebert, dacă ştiinţa a reușit să dovedească 
istoricitatea omului Cristos, dimpotrivă, ori și ce incercare de recon- 
strucție biografică este exclusă. Imprejurul simburelul de realitate 
s'au altolt atitea straturi compozite, incit încercarea trebue părăsită, 
Cu aceasta, autorul se apropie de opinlunile aşa zise „critici liberale“, 

Acum, după ce am analizat sumar cele trei ordine de teorii: a mi- 
tului astra! (Jensen), a precreştinlsmului dramatic (Robertson, Drews 
şi Smith) şi a soclaltheologiei (Kalthoff), putem aprecia diferența Intre 


434 e VIATA ROMINEASCĂ 


aceştia şi primul detractor ilustru: David Strauss. lo principiu, ex- 
plicaţia sa este identică celei dată de Kalthoff: o origină anonimă, co- 
lectivă a mişcării. Darpe cind peacesta din urmă îl auzim vorbind de 
socialism, repartiția bunurilor, materialism istoric, infrastructură eco- 
nomică şi legi sociale, la Strauss nu intilnim decit o Umanitate cu U 
mare, care îşi împlinește opera sa de sinteză a antinomiilor Suflet- 
Dumnezeu şi corp omenesc-materie intr'o înaltă conciliere metafizică 
al cărui simbol este creştinismul, | 

Acelaşi lucru despre explicațiunlle anterioare şi analoage cu ale 
lui Jensen şi ceilalți, | 

După cum am spus la Început, două decenii peste care a sullat 
vintul gindirii lul Marx, şcoala de Volkerpsichologie, cea sociolo- 
gică a lui Durkheim și mișcările socialiste, au făcut dintr'o problemă 
de etudițiune, o chestiune quasi de actualitate politică, 


Cejace ne surprinde este că nimeni până acum nu și l-a ima- 
minat pe Crist ca pe un stipendiat al clasei capitaliste, care să ină- 
bouge mişcările proletariatului revoltat canalizindu-le în direcțiunea 
unel resemnări beate şi unui dispreț eroic pentru suferinţa fizică, per- 
mind astfel exploatarea lor mai departe, Exemplul ortodoxismului 
rus, care a fost principala armă a autocrației vechiului regim, ar fi 
suggerat un model şi un termen de comparaţie. De asemenea s'ar fi 
putut suride cu mult simț Istoric văzind cum consecințele propagandei 
incepute de acel condotieri sui generis care ar fi fost Isus, cum ur- 
mările mişcării au depăşit intenţiile abllului avocat al plutocrației, și 
atunci s'ar fi fabricat repede o „lege de succesiune“, o lege istorică, 
e sar fi aplicat pur şi simplu legea heterogoniei scopurilor a lui 

undt. 

Deasemeni, revoluția rusească pe care, se ştie, au declangat.o 
partidele feudalităţii, şi care pe urmă s'a intors Impotriva acestora, 
oferă Aaen unei exclamări favorite a cronicarilor: „Cum se repetă 
istoria le 


Durkheim, La famille conjugale, Revue Philosophique, J.-Fe- 
vrier, 1921. 

Domnul Marcel Mauss, colaboratorul şi nepotul regretatului 
Durkheim, ne anunță vestea tristă că marele sociolog a rugat pe pri- 
etinii săi, puţine zile Inainte de moarte, să nu dea publicității lucră- 
rile sale asupra familiei, Articolul de față nu-i decit concluzia unui 
curs despre evoluția familiei, ţinut în 1892 la Universitatea din Bor- 
deaux. In schimb, tot d. Mauss ne spune că fn curind va apărea in 
curind o lucrare despre „Morala domestică* a cărei publicare a in- 
cuviinţat-o Durkhelm. Acest eveniment este o sărbătoare pentru toţi 


1 De pildă putem lua „La vie de Jesus" a lul Renan (a 5-a Evan: 
ghelie, tum a fost denumilă) și „La folie de Jesus" a lui Binel-Sangle 
ca să ne pyłem da încă tă sama de uriaşa diierență intre două 
concepțiiia principiu analoage.? ; 


CRONICA SOCIALA 435 


EE EE 


acel care au avut ocazia să savureze toată fineta de Indi è 
ciologului fransez, Articolul de față ne face să mt miră în sees 
anunţată o serie de aplicaţii şi adaptaţii ştiinţifice de cel mai viu 
interes. 

Prin „famile conjugale“ Durkheim ințelege familia de azi, unde 
Singurul element durabil este legătura dintre bărbat şi soție, In timp 
ce copiii părăsesc din ce in ce mai de timpuriu casa părintească. Un 
alt caracter al acestel ultime forme Istorice a familiei este intervenția 
Statului din ce în ce mal mare, De altiel, spune Durkheim, este o 
lege istorică de o mare generalitate, care ne arată că volumul fami- 
lici variază în raport invers cu acel al comunității mai mari, al so- 
cietăţii publice în care această familie trăeşte, Astfel intervenția cres- 
cind a Statului este în același timp şi cauză şi efect, Codul civil 
este piin de asemenea dispozițiuni. Cea mai tipică este acela care in- 
terzice ruperea legăturilor de rudenie intre diferiți! membri, lucru 
ne-auzit la toate celelalte forme anterioare ale familiei. O a trela trä» 
sâtură care dovedește contracția familiei contemporane este scăderea 
în importanță a colateralilor. Dar tendinţa care domină evoluțiunea 
acestei instituțiuni este, după Durkheim, o importanță din ce în ce mai 
mică atribuită bunurilor materiale ale familiei, In beneficiul afecțiunii 
pentru persoanele care o compun. Inainte vreme familia era mult mai 
mult o societate comunistă de bunuri decit o asociaţie platonică de 
persoane. Azi este invers. Astiei, pa cind legăturile morale cresc, 
dreptul succesoral regresează. Dela infima „rezervă legală“ a codului 
Napoleon pănă la libertatea absolută de a testa și de a desmoşteni 
a legislațiunilor angio-saxone nu este decit un pas, Dar, crede Durk- 
heim, chiaf acest stadiu va f| depăşit în curind de o societate care 
are aerul să suporte din ce în ce mal greu inegalitățile exterioare 
Spre deosebire de cele interioare (valoarea personală) care vor alcătui 
pe viitor singurul izvor de diferență dintre oameni, 

Dar atunci, se întreabă Durkheim, dacă posibilitatea de a lucra 
în vederea unel progenituri amenință să dispară, cărui scop îşi va 
consacra omul de aci inainte sforțările și munca? Omul care nu are 
a't scop lu viaţă decit „El-insuşi“ nu poate trăi, Este o desrădăci- 
nare care ucide. Care va fi atunci grupul mai durabil care va culege 
roadele eforturilor noastre şi ne va da solicitudinea pe care familia 
nu ne-o mai poate oferi? 

Căsătoria poate răspunde parțial! la această intrebare. O vedem 
iuind o formă mal solemnă decit toate celelalte acte ale vieții noastre. 
Aceasta este un simptom de creşterea ti in importanţă. Pe dealtă 
parte codul civil francez admite prezumțiunea legală a comunității 
de bunuri între soți. Alt simptom în acelaşi sens, 

Dar căsătoria are o durată efemeră, Ne trebue o instituţie care 
să ne supravieţuiască, Aceste condiții nu le satisface, după autor, 
decit asociațiunea profesională. Ea va Iulocul, în colaborare cu câ- 
sătoria, familia de altădată. 

Recapitulind, putem spune că familia are tendința de a se con- 
trage, de a primi o intervenţie crescindă a Statului, de a negilja din 
ce în ce maj mult elementul real, bunurile, pentru acel personal, moral 
şi că toate acestea se fac in beneficiul căsătoriei care ese întărită, 


435 VIAȚA _ROMINEASCĂ 
435 ________- VIAŢA ROMEI 


Sir James Geor Leesch Les origines magiques de la Ro- 
nthuer, 
eg poate părea straniu ca în singura țară euro- 
peană, unde regalitatea şi-a păstrat aproape intact veganer? escht 
jestuos al timpurilor trecute, să apară o carte unde să se demon oieri 
că strămoșul oricărui împărat a tost ua cavaler de industrie, u ra 
de Domn Pikman antic, un scamator şi un şarlatan. Dar E ert 
nu e decit în aparență sites regie pepaes ze et re 
m caracter de seriozitate ` 
érudiția, celace înlătură orişice comentarii de actualități A reen » 
al doilea rtad,-pentrucă m = constitui mal dagrabă o pledoa 
alității. ă 
ara Dn ag Aug T erg publicului sociologic. EI şi ge? 
sint recunoscuţi ca cei mai competenţi și mai virtuoși rome și 
interpretatori ai vleţii popoarelor primitive, ŞI dacă lui Frazer o. 
seşte talentul compunerii şi acea dialectică pasionată a variaza a 
său francez, în schimb posedă un humor de așa bun gust, tact 8 
contrastează supărător cu gravitatea subiectului şi cu gravitatea, în 
principiu plicticoasă, a unei lucrări de erudiție, i tă 
Sir J. G. Frazer crede că origina regalității este în magie. d 
capitolele I şi II rezumă celace a spus pe larg în cartea re e V 
rameau d'or“, unde definește magia: prima încercare a omulu a 
sintetiza şi aplica legile care cirmuesc fenomenele naturii, De ae r 
o Magie teoretică și una practică, o Magie-Știinţă și o Magie- De 
Legile fundamentale sint: Homeopatia (analogul dă naştere 
analog) și contagiunea (două lucruri care au fost în contact ne mere 
i acționează unul asupra celuilalt, chiar după ce contactul a te A 
ar practicile fundamentale sint: An tă (magia pozitivă) şi in- 
magia negativă). 
E e S dat civilizației două daruri neprețulte: 
Ştiinţa adevărată, şi pe manșă care, după Frazer, a reprezintat cel 
ro ului, 
za sie Pete piel i popelețieiiile din centrul Australiei au rămas 
atit de inapoiate, aceasta se datorește In cea msi bună parte amer 
că acolo nu Intiinim decit mg de ia pă etape e se aperi 
us din erite d 
Ee Deteeratte şi Gerontocraţie, expresiuni nu iza 
mai fericite, Prima, e uşor de înțeles pentru ce, A doua, en = 
calitatea de a H cel mai bătrin este cerută, ci, pur și ee S o 
menii prea tineri sint indepărtaţi dela funcțiunea de cap de eg? 
Dacă am vrea să pete tor k GE e Za 3) ES WS 
am spune mal curind c v r 
erg Sec? căci toate căpeteniile de clan se nigra weg redă 
tățenii care gindesc (bine sau rău) asupra legilor natur E mg 
sușesc puterile acesteia latrebuinţindu-le in folosul comunităţii. e 
Dimpotrivă. Populaţiile care dovedesc o primă pen pe mari 
civilizației sint acelea care au reuşit să evolueze dela o pra ia 
monarchie. Astfel sist aborigenii din Americi, din Melanezia, din ca 
trica. Acolo inttinim, aproape fără excepţie, căpetenii de trib ES 
datoresc ocuparea magistraturii supreme decit faptului că știu si a 
runcească ploaei să cadă şi animalelor vătămătoare să arena d re 
ştiu să fecundeze pămintul, să timădulască bolile ai să invingă pe 


e A3 


CRONICA SOCIALĂ 437 


vecia în războae nu numal cu armele, dar 
mult mai literare. A a ana iu 


Se pune atunci intrebarea : Dat fiind că toată teoria lor (magia) 
este eronată, atunci aplicațiunile acesteia nu pot fi decit foarte ine. 
SE Şi în cazul acesta cum reuşesc monarchii să se mențină pe 
ron 

Printr'o serie de mijloace, Primul il furnizează natura insăși, 
a cărui regularitate în manifestări siirgește prin a servi şi cauza di- 
nastiei, În ai doilea rind supersti 


ţia neinchipuit de inrădăcinată a su- 
pusului. Dacă Majestatea Sa 


dă un ordin elementelor şi acestea se 
fac că nu aud, sălbatecul, în loc 


să se răscoale, se mulţumeşte să 
socoată că darurile aduse curții nu au fost suficiente, Atunci aduce 
altele, și apoi altele. pănă ce... ploaia cade (probabil! din alte moti- 
ve), sau epidemia încetează. Inutil să adăogâm că cu cit suveranul 
se face mai mult rugat, cu atit serviciul, cind vine, apare mal im- 
portant. Aen incit, graţie prestigiului său necondiționat asupra popo- 
rului, ngputința nu numai că nu e o cauză de discredit, dar, dimpo» 
trivă, un prilej de consolidare pentru tron și de sporire pentru tezaur. 
Fireşte, Insă, că dacă experiența sè repetă prea des, imbecilita. 
tea şefului sfirgește prin a fi dezvăluită. De acela, cea maj bună ga- 
ranție de durată pentru scaunul domnesc este abilitatea de care dis- 
pune proprietarul, cu alte cuvinte gradul său de rea-credință ` dacă 
e cinstit, este pierdut. Numai şarlătanul se poate menține, putind lu- 
cra pentru propriul său succes, dar, lucru ciudat, și pentru intere- 
sul Umanității şi al Progresului. intr'adevăr, aumai la adăpostul 
sigur al minciunilor scamatoriel, ei va obține liniştea şi reculegerea 
necesară observațiunii, pentruca, incetul cu incetul, să poată găsi 
adevăruri adevărate. Mulţi călători se minunează cind văd cum, subt 
o formă la acelaşi timp acrobatică şi solemnă, unii din aceşti mistifi- 
catori au făcut descoperiri științifice surprinzătoare. 
In stirşit, ultimul procedeu de apărare al Puterii este organi- 
zarea unei armate cit mai Invincibile. Cind tribula ajuns la acest sta- 
diu, de monarchie imperialistă, progrese nouă pot fi făcute. Astfel cu- 
<eririle vor permite relațiuni economice şi politice mai complicate şi 
mai superloare, 
lată, deci, o primă evoluție. Dela regişorul confederat al cia- 
nului (Australia) la șeful de trib, dela oligarchie, la monarchie. 
Evoluţia continuă, Patru factori intervin: 1) Şeful, graţie 
prestaţiunilor poporului, se Imbogâăţeşte din ce în ce, asigurindu-şi po- 
sibilități de independenţă şi acțiune crescinde. 2) Funcţiunile laice, 
civile şi militare, încep să reclame o nouă separație a ocupațiunilor, 
o mal economică diviziune a muncii. 3) Superstiţiile slăbesc în pu- 
tere, truc-urile cusute cu aţă albă încep a fl rind pe rind demascate 


şi astfel apare o criză a credinții. 4) In stirgit magla cedează Re- 
„Migiei, vraciul preotului, spiritele totemice— Divinităţii. lar acțiunea 


directă este inlocuită cu implorarea mediată a zeului. (Frazer dă 
extmple sugestive de populații care se găsesc în această fază de 
tranziţie), 

Pas important, care face să intervină în istoria civilizaţie! per- 
sonajul care va juca un rol atit de important: Dumnezeu. De aci 


inainte vor exista Preoți care să facă rugăciuni, și un Rege-Dumne- 
zeu care să le audă, 


vm O O vpo o — 


In acest stadiu, se găseau (și aci părăsim Pati, pame 
a intra în Istorie) Faraonii Egipteni, Impărați Asiriei și ` "eng 
Fiul cerului din China, gece: japar ar i race ie) nici cn? 
acestora din urmă autoru 
solii di pietre al lucrării ge? - maree dro E airo 
un cring și un taz, la Nemi, pe dealurile Aura pe a he meta 
tost, înainte de Roma, capitala celui mal pu poor 
: -i continue splendoarea, oru 
şi că Roma nu a avut decit să S eegent een 
ch acest templu dela Nemi era reşe nța reg ëng? 
Virbius, soțul divin al Dianel. Acest monarc 
De earaieiticarei, va Jupiter sasan; pa Dose og 
sint unul şi același lucru, 
Sen es E gialogie, coroborate de toate bataia 
e care le prezintă tempiui dela Nemi pute în relief dea ao 
f Regil Romel reprezintă deci, cel de al treilea stadiu wÉ zm 
tiei monarchiei, rezumind pe cele anterioare. Regimul succe sis f a 
tron era toarte ciudat ; jumătate electiv, jumătate ereditar. Reg pda 
totdeauna os domnesc, néi) ee dë el ierg Das e 
fizice şi morale, din mijlocul p 
i, eier faptă ră zace pia acest e ee ` 
hului-vrăjitor, este că în loc ca 
Se aen: om de së graţie unui arlvism de ordin special, a cerem 
faţă avem un arivism de Don Juan parazit, căruia | se ep reg 
numai funcțiunea de a întreține buna dispoziţie a page Seier? 
sista la corvezile solemnităților oficiale, răminind ca ` wen ce a 
să o albă Patricienii. Dar valoarea personală a unui - S E 
Hostillus și a altor citorva regi „(mal destolaie, seci ee e otuţto- 
toria le-a vitat) — a dat naș 
eter] Ce sucezslani ele Lenin SE E E eargp an 
tentativă putea reuși subt Tarquin Super e e i 
se bucura de drepturi la tron afit prin femei (sof ele ere 
Series Tullius) cit şi prin bărbaţi (era Dol sau nep E 
tea face un aalt co e 
nius Priscus). Dacă izbutea, Regalitatea pu mi-se mea uree 
L Dar i s'a întimplat o aventură a e 
enee care a crezut în imbecilitatea app me. a = ec 
potului său Hamlet. Primul consul a! Rome! Luc, Iunius ene? ga 
se metiena nl E sasa Macea. SI aur, a 
Xcie cu duhul care îl făcea pa . x 
dag Bn monarchică, pe punctul de a reuşi, perne. o rea 
revoluție reacționară mai puternică din partea patricieni ns z va 
jutați de comedia primului Hamiet al istoriei, răspund e puli o 
GEN Ronel Aela cazat Curea 
tunci încep în Istoria Rome a 
Le Zeep pie pr pe SEA ech ger ag iapă 
are ar fi putu ua . 
e eene Zo la o ere, foarte veche tradiţie, ES pie el ous 
cordanță cu dorinţa patricienilor de a limita cit ma Sere en ag 
capului Statului, DN care era, cutom DAR, eu Seine 
Hetul, afară de caracteru D -preen 
corp lase regele să imbătrinească, pe 
ulul. Deacela nu trebuia să se äegticiteeng "ez? 
` tacte forțele după moarte în folosul obș ç 
ees Bee vie: regicidului ale cărel vestigii le găsim în 


CRONICA SOCIALA 439 


sărbătoarea saturnalelor din tim 
pul imper 

ien: ei un rege, care timp de citeva gier 
ucrurile cele maj licențioase, pentruca la att 
tae singur beregata pe templul lu! Saturn. C 
o atenuare a celei dintăiu (Regicidul). O 
cursurile atletice (tournois, combat 
(probabil Jocurile olimpice 
bări de domnie), Insfirgit, 
vem tradiția 


pe pe rege de uzurpatori, 
been ertatete we în principiu dreptul de a în. 
Recaplitulind, evoluția regalității du 
i e pă Frazer a u t 
was : Rege-Scamator, Rege. Dumnezeu și Rege pur şi dar rea 
şi raţionamentele aduse de autor fac pănă la un punct piauzibilă a 
ceastă concepțiune, dest dă tuturor e 


fenomenelor studiate un caract 
mult mai mult tinalist-psichologie decit obiectiv-sociologic. Acest de 


al doilea punct de vedere nu trebue nici el ex 
agerat, cum o face Dyrk- 
beim, dar nu rămine mai puțin adevărat că o bună metodă de eg 


cetare ar trebui să înceapă cu el, recur 

gind numai accidental la a- 
precleri de ordin psichologic care sint foarte 
tem veşnic tentaţi să privim zestre dag 


lucruri petrecute acu 
ani cu ochii unui cetățean din 1921, P m citeva mil de 


A. Suchianu 


Dintr'un carnet de voiaj 


Londra 


Oraş monsiru, enorm, gigantic, fantastic... Mormane de clă- 
diri extraordinare, de toate stilurile, de toate formele, afară de cele 
nimerite. Oraşul negustorilor, bancherilor, luxului şi mizeriel neta- 
chipuite ; al ceţii, umezelii, vinturilor, miţelor, reclamelor, untulul, 
mincării: oraşul materiei, 

Oraş fără operă, fără berării şi cafenele, fără bulevarde, fără 
copaci pe străzi, fără piețe ; cu drept cuvint cel mal urit oraş din 
lume,—cum declară Oscar Wilde. Sirme aeriene iţi serijelă vederea. 
Reclamole te zăpăcese: cuvintele Pears și Bosril te obsedează, 
Qazetele miroasă a ceață și a mucegalu, intrările caselor sint păzite 
de lci cu gura căscată. Din cind in cind intilneşti, rătăcite din D- 
rile soarelui şi luminii, ornamente și statul, aruncate, amestecate, în- 
curcate, Turnurile bisericilor sint după acelaşi model oribil,“ fără 
proporții armonioase, imitind catedraia St. Paul, construcţie imensă, 
lăbărțată, datorită talentului de arhitect al astronomului Sir Chris- 
topher Wren din secolul al şaptesprezecelea. Cupola acestei cate- 
drale, inspirată de cupola Sfintului Petru din Roma, domină toată 
imensitatea formată de cea mai mare capitală a celui mal mare im- 
periu. Şi in răceala şi izolarea ce (i-o dă orașul, găseşti un punct 
de sprijin, cind dinspre Tamisa, în ceaţă, se desprinde în depărtare 
silueta acestei cupole, E 

La stradă, casele arată fețe hidoase, murdare de funingină şi 
cu borte în loc de ferestre. La clădiri monumentale, linii și forme 
intortochlate şi marcarea extrem de pronunțată a liniilor verticale. 
lar la casele de locuit, găsești dealungul străzilor, ziduri intreg! liră 
o mulură, fără cea mai mică ornamentație, intrerupte nemal de go- 
lurile exasperante, lăsate de uși şi de ferestre. Cartiere intregi de 
locuit, cu pensioane (boardinghouse), în jurul lui British Museum, 
sint construite din astlel de case uniforme, monotone, cu intrările la 
bucătăriile din subsol pe trotuar, înconjurate de grilaje greoae şi re- 
voltător de neestetice, Strada londoneză nu este infrumusețată „de 
fațadele clădirilor, nici insullețită de ansamblul lor şi de armonia 
proporțiilor. Luxul străzii şi viața In apartamente sint preocupări 
franceze. Împărăția Englezului este gospodăria, interiorul, home-ul 
lui. Estetica exteriorului nu-l interesează, nici la case, nici la oraşe, 


g pd / 
Ii. "ën E 


Lé 
DINTR UN CARNET DE VOIAJ ` 44i 


nici la imbrăcăminte. Otele colosa 
mape oam ore şi al beet eet, Gel: Zoe: éi 
E Set Kären? mi notai rien cele mal imposibile geg 
lul Carol I sa pierde ae? solasari. Fo id Wei genug e 
pre rea, DI vintul căreia e cocoțat Nelson! SE a og 
Ke se ec? Se perche,—după expresia lui Taine. De treci e 
en viagere ben DA? şi ai nenorocirea să-ţi ridici capul ca s'o Ge 
străin, Da Kees PA ra ră Ke a Sei ec een dën 
Kee ec? te va duce norocul. să Gel DE Tataan eege 
PEN i jare goe roi piețe, are squaruri. Limba cagleză nici nare 
Lien Le u D ntul „piaţă, Din cînd in cind, unele suprateţe 
dE ca “idee e de străzi nu siat clădite şi atunci se imprej- 
ear: Bel -apanata in mici grădini publice. Acestea sint squa- 
dei cr =: e ori ele sint puse la dispoziția numal a proprletari- 
offer E entru public, Londra are vestitele parcuri. Ca toate 
ii KN a oraş, şi parcurile vor fi imense: ela ocupă două 
Gu oratori populari, care E EE (iile, Aeriene, a 
nitate, ateism, evoluțlonism, armele dia bibile degen 
Sie, Alături auzi coruri religioase însoțit de ege de 
In interior, pe iarba veşnic verde din tee? Se E 
um 
ei enzege) precar) sulragntiste, cu oratori rr uge, Ca 
diana ŞI în depărtare, clocotul oraşului imită vuetul cascadei 
Strada e intotdeauna animată : „cabe-uri, auto 
sz e bi . mobile naw - 
ne SS Brenn în spinare, procesii de sufragete, Gene "e og 
ep e de gavan anunțind rezultate sportive. Dar mal ales strada 
pi arbaa e > nemai şi floroasele autobuse, cu imperiala ticsità 
pate ei linui e oraşul tramvaelor, Parisul al automobilelor, 
e zeg gr éiert Ss ŞI e o minune cum se evită nenorocirile 
pvâlmăşală neinchipuită, Căci nu există pieţe pentru in- 
cSdirea circulației și mai toate străzile se tae în unghiu drept. Re- 
ve circulației e lăsată pe sama dibăciei sergentulul de stradă. 
a e trotuare trec domnii tăäcuți, serioşi, Injobenați, inmănuşaţi, 
r expresie, fară gesturi, cu mindria omului activ, care se excită 
gece EI wau vreme de pierdut, nu flanează, nu „cască gura”, 
en f mt nevoia să admire silueta vreunei clădiri. De raze de soare, 
nea ocuri de lumini şi umbre, nu se poate pomeni în clima Londrei, 
ZU ridici capul spre cer, n'al ce vedea decit nourii de ceaţă şi de 
fum. Nu degeaba Englezul are două cuvinte pentru cer: sky şi 
heaven, Alci eşti lipsit do spectacolul măreț ai apusulul de soare şi 
de fiorul neliniştei al ceasului tainic de aprinsul luminărilor, Peisa- 
jete englezești din muzee şi galerii vor fi deasemenea în ceaţă. 
P GN milioanele de clădiri ce formează oraşul, numai trei cons- 
Wa meriti o mențiune specială; palatul curților de justiție, de 
r ap indorinic ; clădirea parlamentului, care din anumite puncte 
o d. perspective impunătoare şi abațiu Westminster, care ocupă lo- 
cul de onoare, * Centrai comercial şi de afaceri este City, foarte 
animat tiumal În orele de biurou, de alitel fără teatre şi musichali-uri, 


* In Holborn se mai înlilnesc clădiri de sii! vechiu englezesc, 


alături de micul magazin ce are Inscripția The Old Curiosiiy Shop, 


immortalized by Charles Dickens. 


442 VIAȚA ROMINEASCĂ 


eeng 


La Est, se intind cartierele sărace; la Vest cele bogate. La perife- 
rie, se găsesc vilele cele mal confortabile. Cu cit te depărtezi de o- 
og, cu atit abundă mal mult frumuseţile natarii: pajiște, verdeață, 
parcuri, 

In țara care a dat lumii tecnica ed publice, capitala et 
va fi, desigur, un oraş din cele mai salubre, Subt strada bine con- 
solidată şi totdeauna curată, circulă metropoiltanul şi tubul londonez, 
La Berlin, din cauza nivelului ridicat al apelor subterane, metropo- 
titanul se află imediat subt pavajul străzii. La Paris, tunelul me- 
tropolitanului este la o adincime, care permite boltirea lul, ca la piv- 
nite. Englezul, mai practic, are şi metropolitane de mare profunzime 
(pănă la 80 metri). Traseul lor nu va urmări rețeaua străzilor a 
na va ține samă de pivnițele şi fundaţiile clădirilor, nici de canaliza- 
rea oraşului. Acesta este tubul Londrei, cu tunelul ovoidal, Sta- 
tiile lui nu se vor găsi pe stradă ca la Berlin şi Paris ; ci vor o- 
cupa partere întregi de clădiri, din care ascensoare colosale te co- 
boară la nivelul trenului. Deşi opririle în stații durează numai ci- 
teva secunde, Englezul nu se mişcă din vagon, decit în momentul 
cînd trenul s'a oprit ai în ordinea depărtării dela ușile de eșire. 
Străinul se recunoaște imediat prin nervozitatea ce o manifestă dela 
apariția peroanelor. La Charing Cross, trenul aerian apare la ivăl- 
țimea primului etaj, Subt podul căii ferate, circulă pe cheu trăsuri 
şi automobile, iar alături de cheu se mișcă vapoarele Tamisei, Subt 
pavajul cheului se află metropolitanul, iar in adincime se încruci- 
şează la nivele diferite, tunelurile „tubului“. Trenurile circulă cu 
viteză mare, cu ferestrele larg deschise. Curentul ce se formează 
astfel se suportă greu de orientali ; mai ales că exemplul cătătorilor 
te sileşte să stal jn vagon, fără pardesiu şi cu capul descoperit. 

Politeja te obligă să declari frumoasă, vremea oricit de mize- 
rabilă și la Intrebarea „ce mai faceţi Ze să opul acelaşi întrebare. 
Librăriile etalează volume de proporții respectabile, cu subiecte prac- 
tice și utile atit pentru viața materială, cit şi cea sulietească, In 
Times, se cere dreptate pentru femei: femeile nu trebue numai să 
se supună legilor, ci să contribue şi la intocmirea lor ; se cere ega- 
litate pentru femei, căci munca lor e mai puțin plătită decit a bär- 
baților, afară numai de cărți şi tablouri. lar la »musichali*, un co- 
mic ceteşte din brogura care cere interzicerea învățării alfabetului la 
femel și cîntă romanța la modă; You made me love you, 1 didn't 
vant to do it. > 

Pretutindeni grupuri de inițiale: L. C, Y. M. C. A. insamnă ` 
London Central Young Men's Christian Association. Fomezi: B.D. 
V.: W. S. P. T; W. Ce N. lal tramvaiul L. V. T.; L, C. C. ; M. 
E. T.; sau trenul L. S. W, R., etc. 

Ta tot şi toate, un singur element impune Englezului: mărimea. 
Londra are suprafața județului Vasiul; cu străzile ei puse cap la 
cap faci drumul dus și intors dela Paris la Petersburg. Eşti consi- 
derat nenorocit, dacă n'ai înălțimea de un metru și optzeci de centi- 
metri. Jurnalele scriau: Little (micul) Poincaré |! Little (mica) 
Mme Polacaré |s a dear! 

_ Se 'nţelege că nu e destul a vorbi despre un oraș, numai des- 
pre aspectul lul exterior ` căci după banala vorbă a lul Taine : eädän: 
țialul Într'o ţară este omil... 

Cind am părăsit patria Iul Newton și Shakespeare, ochii mi se 
schimbase: tot depe continent mi-a apărut mic, prătult şi veşteiit. 


N. Protiri 


Recenzii 


—— 


A, Steuerman-Rodion, Frontu 

„Viala m eta pt ea ZS Pretul 10 ei Te 

olumui cuprinde 139 de sonete postume, rămas H 
d Rodion, și sirinse subt îngrijirea d-lui Eugen r Sadrag Kaen pă 
sint aranjale în volum după o oarecare clasificare, bazată pe subieci, 
şi poarlă pairu mari tillnri de capliol: 1) „In holar cu monriea“, Im- 
Presi din războiul nostru, însemnsle pe marginea frontului; 2) 'Siri- 
gări în pustiu“: apeluri la umanilale si lubire de oameni: 5) „Clipe de 
KE : însemnări variate şi 4) „olțul penalilor mel“: seniimeale de 
amilie, cu dorul de cei de-acasă a celor de pe front, puternic acolo 
ca groaza celui din urmă om care-ar răminea pe păminl. 

Rodion a scos pe vremuri mai multe volume: „Sărăcle“, „O 
toamnă la Paris", „Spini“ etc., care s'au adresat altei generații decit 
celei de azi. Poeziile lui lirice de atunci ne-au rămas în amialire ca 
parfumul unei flori pe care-am purtat-o şi noi la bulonieră, şi pe care 
astăzi o păstrăm presată în sullei, ŞI dacă reminiscența unor versuri 
din acele volume, pline de sentimentalitale şi simplitate, ne urmărește 
şi-acum în unele ceasuri, însamnă netăgăduilcă a lost şi un interprel 
al unei mulțimi de oameni, că a fos! un poet 

"Volumul apărut astăzi după moarlea lui, scris în sonele, morall- 
zător şi concis ca nișie parabole, trece şi el de generația şi preocu- 
pările generației de pănă aslăzi însemnind un prolog al unei mişcări 
intelectuale pornită pe calea umanilerismului. După atita războiu şi 
atita ură, suflelul Izolat și singur se simie aşa de slab şi irosit că-şi 
caulă un sprijin reciproc în iubirea de oameni. Ca după cerlele în 
amor, cind dragoslea revine cu palimă indoilă şi energie nouă 

Prin volumul acesta, Rodion care a fost un om civilizat şi culi, e 
un precursor al ideilor de umanitate și drepiale răsădile în morminte 
de ai perne celor morți În războlu. 

odion a fosi o fire exirem de delicată, de-o sensibililale ma- 
Indien, cu o conslrucţie sulletească închinală spre meditare, senlimen- 
lalitale, milă. E! nu a fost un conlemplaliv. Cea mai mică intimplare 
din rință îl impresiona adinc, pn privea niciodată nimic cu-o psiholo- 
gie de simplu speciator, — sullelul lui suferea pentru toate nenorocirile 
si pentru jett nenorociții din lumea esta. Din acest punci de vedere 
el stă alături de Trelan Demetrescu și Si. O. Josif. 

In ziarul „Opinia“ din laşi, Rodion a publica! ani de-arindul, în 
fiecare zi, insemnări in proză, care uneori erau adevrărale poeme, iar 
loideauna un imn de bunătale şi de milă. Intr'un fapt divers, înir'o 
intormație primită de toți cu o egoistă indiferență, el participa cu tol 
sullelu? lui, şi așa de adînc incit găsea loldeauna accente pulernice 


Institutul de arie grafice 


Es vh ? 


444 VIAŢA ROMINEASCĂ 


că pornit să facă lumea mai bună Se 
e aare oa ar H pom toaca suferințele lui, ci și fiindcă l-a 
ră durerea omenirii întregi, pe care n'o mai putea suporia cu con» 
title şi sufletul lui. ŞI oamenii deveniseră așa de răi! 


să | văd cel din urmă om 
Kman emie la Géi şa cuvinte. 
"Dâ-o răminea la fel ca şi 'nainte 
i t de- om!“-elc, 
Lal vrea să piară spinzurai de-un p Aug ECH 


edic: Aceaslă profeslune care le face să päsesi 
FRED a s ren de moarte şi să enalizezi sulerința cu micro- 
scopul, nu l-a dus pe Rodion la cinism filozofic sau la o conceplie par 
„materialistă a vieții, care ee" masoni prin scepticism la barbarie, 

at sens alea. 

Së Sage aitiudinea unui alare suflet în faja răz: 
boiului: Melancolie pro ă ca in „in anul trisi", „Sfirşii de pugal 
in care poetul presimte în |ipelul cocoarelor ce pleacă desnădejdea 
că nu sior mai rer niclodală. Revolta reținulă cu Senge Be o 
dreplate core trece dincolo de viață, ca'n „In țintirimul Oneşiilor“: 


„Ce nedreplate! Prea sinieli avari 
Cu morții nestiuți ai hoinari, 
Cu cei ce-vii ori siinşi—nu au cuvint, 


lor dac'au singerai pe-acest pămini, 
In gropi lăsaji-l cel puțin mai rari: Ry a 
Daji mortului un semn și un mormint! 


i Dumnezeu, uneori cu amărăciune, alle ori 
CH eeh net? care cităm lerjinele celui de al doilea sonet: 


Bicisnice, Ehova, zeu hulit, 
u le trimiți nici leac, nici uşurare, 
ŞI-I crun! războiul lor,—e indoit! 


i poate ajula un zeu ce n'are 
SE SS popi, nici oasle, nici aliare, 
Nici bunuri ale lumii de 'mpărțit”, ` 


şi „Nu te rugă“, în care dă poreje copilului său: 


„Eu nu asi da poveje să le rogi, 
Nici să te 'nchini la ceruri şi la zei, 
In nai e mintuirea, nu În ei; $ 

Nu în biserici, nici în sinagogi”. 


lar în tot volumul un suflu de umanilarism care explică alitudinen 
iului, 

gege e Ee e un caracter de „cronici” prea pronunțat, ca 
iar mu eg N in aceste 159 de sonete nolilele na Lä 
boiu. Le-a cizelal seg peniru a vita nopjile y orar pag care, - 
dar le-a insemnal cu o sinceriiale unică fa ă de s sa get EE 

Grupul ultim de sonete aduna! subi ti ul: Colin Cp pra 
are mollve culese din scrisorile „de-acasă“, dela „lorarășa ip mad 
jimenlele acestea de familie eng în ing Per pr äs ra 
(un! poetice, fiindcă uneori trebue ge Let eck Bega 
aceste sentimente sint prea legale de ce deo i în 

` i. Serlae pe froni însă, acesle bu 

ei te gene dia locul pe unde se lrece aşa de uşor 
geet pr carni A pi omenescul lor simplu, şi prin sinceritalea 


ah Las 


RECENZII 445 
Io O 


lor. Sini induloşeloare ca nişte scrisori de famille pe care le recileșii. 


De-acolo, viaja de- ă 
putea MË e Kier ei o fericire. Rodion insă nu se 


ace în „Satira Păcii“, în care wënnt" lui 
viață pe cere un om ca dinsul Zi = o pulsa 


f prea mull preocupa! de pariea arti 
volumul e scris în sonele. A vrul să ei prior ei Ge EE 


escrie, nu celace vede in 


l e 
tururi P care să le iransforme în malerial et a mente, nu de con 


„În clocol surd, flerbind ca'a lad, nici cind 
N'auzi un zgomol mic. un lrup căzind, — 
lar luna se 'nroșeşie 'ncelinel. 


Ea scaldă 'n rnza-i cimpul de măcel 
Și-albeaja-l bea, de-asupra-i luminind 
Culoarea singerosului paslel“,— 


(Piclura) 


la care se poale adăoga terii lilmă di ) vie“ 
Gariu SES g lina uliimă din „O vie“ și lerjinele din „Cu 

„_„ „Asa a rămas in acest volum sufletul delicat al lul Rodion, atunce! 
cînd Intro noaple şi-a chemat singur somnul de veșnicie şi a adormit 
pentru loldeanna cu fruntea'n mini, pe biurou. 


DEMOSTENE BOTEZ AC 


L. Blaga, Pașii Profetului, Editura Insiii. de orle ralice „Ar- 
dealul“, Cluj, Preţul 14 lei. A a 

Ne poarlă mereu pe drumuri nebătătorile, renunțind la armoniile 
ușoara pe care vinlul imilației îl suflă darnic din toate părțile, prefe- 
rind să 'nlirzie în oarecare asprime coljuroasă, nelisprăvi! în forme, 
ambițios să-şi cioplească singur pietrele peniru templul său. D. Blaga 
e filozof in acelaşi limp cași poet; s'a coborit în adincimile lucrurilor 
spre a da artei sale baza unei gindiri proprii, spre a lărgi cu un ecou 
de viaţă lăunirică poezia care se preocupă doar cu desăvirșirea siruc- 
turii exterioare. 

D. Blaga reprezintă un momen! de reacliune al fondului asupra 
formei, aceasia din urmă devenilă o preocupare aproape unică în po- 
ezia curentă și de alci nevoia de a cerceta în domeniul filozolic, su- 
fletesc, soelal. Dar din cercetările sale revine cu negajluni: contesiă 
evidența şliinje! care luminează doar la ciliva paşi în jurul nostru, pe 

nd mal departe dăinueșie înlunericul absolulului; noaptea misticis- 
mului însă, ij! dă putinja de a presimji o lumină nouă, dea [i creator, 
— şi ereajlunea e o nevoc vitală a spirilelor sponlane, pulernice. 
ncenirarea sa de gindire, lipsa elementului sonor din versu- 
rile sale, caşi a jucăriei sirălucile a rimei, pe care n'o întilneşii deci! 
ici, colo, intimplălor, rilmul său neascullător, neregulat, dau o înfăli- 
şare pulin obicinullă sirolelor, cu un piloresc parlicular. 

Dar poezia din „Pașii Profetului” nu e Inteleclualizată, cu loată 
cullura care se lăinueșie în fundul el; un dar de inluijle remarcabilă. 
îi dă culoare şi acceni, ne oferă imagini, comparalii originale: 


lu, şi numai rare ori cu. 


— BEER 
en 447 


445 VIAŢA ROMINEASCĂ o 


Ingerii, eroii, prof î 
alit de iniransigenți er ve de aceiași neindurată viriule şi lot 


tură. Nu cunosc îndol gre di 

a ACA preme, caşi in v 

şi nici curiozitatea, nici dorul de Se ee e Da Vigny 
Cercelează şi nu i-ar 


face să xclame > Hommes plus non vous la connalssez 
e D 5, 


ia voluplė de s'oubli meme e rl" 

lier sol. & Y 

i i ră ti td aimer | K totuşi farmecele se 
ducăloare L zbutiră să riel şi Adamantor = 


iri omeneşti. D 

firească, pe g? 7 omenești. Dar cind durerea, de 

prin femea de i al Cerului, ar hdi en o urmare 

u crud pedepsită Vin CG atragă pe îngeri în egaluri Muntioe, care 
a îngerilor na fu socolilă e e lor vinovate, 

pul fu Ispăşirea a o cădere ; numai 


a păcalel 
or în jurul cărora loaie ie odie ei ee, palin jusiilicală, 
un ame- 


In soare spicele îşi |in la piept gräunjele ` 
Ca nişte prunci ce Su, 
lar Timpul își întinde leneş clipele 
ȘI alipeşte înlre flori de mac 
„la ureche îl lirie un greer. 


În Pălajenul ne dă una din acele aan de sim(ire pe care numai 
la Francis Jammes o întilneșii: Pan, zeul îmbălrinll, însirăina! pretu- 
țindeni de domnia crucii, nu-i mal rămine decit un singur prielin : 
un mic pălajen, care jesase pinza în urechea lui; dar cînd, ce: 
lindu-şi un Duer, zeul vede pe spinarea pălajenului o cruce, „lresări 

ndurera! -păialenul s'a EE 
ldela se 'ncheagă însă dominaloare, cu proporiil cosmice, în po- 
emul dramatizal „Pusinicul”, unde acel ascet de barbară injelepciune 
își e ët masi îşi urăşie într'atila trupul, facit pămîniul revoltat i-l 
astunde, împrăştiindu-i oasele, de nu-l ma! poate regăsi în ug jude- 
cății de apoi. Lucifer al d-lui Blaga încarnează toată ironia baljocori- 
toare a lul Mefisto din Fausi şi însuși Teologul nu e altul decit con- 
ştiinelosul şi doctoralul ignorant, Wagner, pe cind concluzia, deşi de 
un scepticism personal, nu e departe de acea a lui Goethe, din Faust. 
ealizarea ideii, mai ales în eg de chich afitrsil, îndrep- 

i 


paper Reie în direclia poeziei filozofice, poale chiar şi a dramei 
e Idei. 
CORA IRINEU 


nască”, Dar femei 

iavrăjbirea cu a-spleil sau femeia- inger, o leoaică silită să 

d virtuali și de Sailan eg organice, din mii Armee ei 
ni, pluteşie Irealā, indek toS ZS cruzime, de ignoranță şi desen 


Acelaşi i 
şi tile genezic siă în (rumusejea florii, caşi a lemeil 


i e 
oșie, de śuferinļă, de soarta ei, care a Vë siriar logati do du- 


Bucura Dumbravă, Ceasuri Sfinte, Editura „Cartea Romi- 


nească“, 12 lel. 
Senlimenlul evlavie! slăpineşie ati! de puțin În domenis? litere- 
lar noa tre, încil inspirația cucernică a Bucurei umbravă mai că nu-şi 
i mu trebue să'nvinui sărăcia cultului! orlodoxiei 


găseşte precedent. E 
răsăritene, a cărul profuziune de molive nu aşieaplă decit a fi deştep- 
tată din uitare, ci mal curind indiferenja religioasă a rominului. 

Lirtemul „Censurilor Siinie” nu € propriu-zis religios. Nu are 
nici naivitatea domoală e credinlei, nici accentul extalic, vibrant, 
imnului, dar e slăpinii de pietatea culeasă din rugăciune și dia con- 
templare, din dorul unel lumi supra-păminieșii şi te fură cu vraja gin- 
dirii şi a cuvîntului ; le zmulge din crezul materiei. 

in gindul Bucurei Dumbravă slărue mereu o întrebare, răscolind 
adînc lalnele cresjlunii, o întrebare care caulă mai mull inspre orlgina 
răului, a scăderilor, a înjosirii făpturilor, decit în spre procesele cos- 
mogonice ` căci legile izice care robesc ființa omenească nevoilor 
trupului şi slăbiciunilor lui, o înlănluesc conlingenlelor, © supun boa: 
lei şi morții, sial: „un blestem de care mi-e rușine“. Dar cela ce 
trebue să ne răscumpere din scăderile acestei naturi, amestec de carne 
el de spirit, nu este durerea, flacăra izbăvitoare a sulerinjei: nu e 
dumnezeul care s'a asimilat omenirii în pinea și în viaul cuminicã- 
turi. Divinilăţile „` easurilor Sfinte” planează ignorind al dispreluină 
durerea, în iranscendența lor majestoasă, Inlegră, ameninjătoare. 

Prin munji! stincoşi ai Caucazului sau ai Libanului, prin pădurile 
parlumate cu esenje puternic mirositoare, prin văi, prin peşteri, la iz. 
voare, nu întilnesti nici fauni, nici driade, nimic din corlegiul vesel și 
deşuchial al lul Pan; doar un zburător invins de mindria şi credința 
une! pămintene, linjeșie lipsi! de victima căulală. Pretutindeni se n- 
trapează făplurile grave şi severe din epopela Genezei. Iriel, Adaman- 
tor, Uriel, end gd de nouri arzători, in halne de lumină, cu glasul 

Raharnoi şi Salanael, cărora nu li s'a eriei nimic dia 
vina genială a curiozilății şi a nesupunerii, copleșiți de osiada inițială, 
rătăcesc prigoniii de același desiin arbitrar și crud. 


D 


»Ceasurile Sfinie* 
b nie schijează incă : 
az e Mi de ran avent ai Sr cz 
lui socialului, c A ai 
iuti ați de adie, iriaâiestea Eo Ka care na nasa tedes 
IO X €, ci numal cel zecea 
wéi Seene reis passi a „filozofică, pe care o ge l. în 
se zugrăvesc în Wall mă it ndă, prin alegorie. De aceia person iile 
Sin! tipuri decorativ de e, sumare, în emulajie cu proporții aurii. 
wee) e de panouri care să împod e naturii. 
pe CN a Ca prinia; unde nu-ți este iagāduli Ze Ge artal 
Dar „Ceasus ile Shoe „domneșie o neinlimitate severă. tere 
TE vie E ée rai e Slinle“ sint, în același măsură, ceasuri d 
de emgeet ve d eg neinlinaiă de senzaţii mei, lene fra 
ajutorul acji cl e loare, unde emoția nu se exprimă nică ia, ës 
de un dese Cu i al Imaginii, vnde sillu] e de un dinastice hehe? 
malică geiht fe EC Ver ge- mai ales. een Meg mom 
mulul „adevărului, celace f A 
ducă Kies ee în spre Idee decii Ab Mea et 
cismului. evidență logică și nu în vagul neguros al misti- 
Un geniu impers 
privirea: ațiauimPezsonal siäpinegte în cerul spre cere ne înloar 
crin trufeş, re E Dasivirsirea, căulind spre noi din depărtare ca aa 


CORA IRINEU 


ug DE REES) 


448 - NES ROMINEASCĂ pe l [i RECENZI 449 


— 


mem Academiei Romine, Statistica Răzeşilor. 

aa ra pm sobra ai ctre „Cartea Rominească“ şi Pavel 

S Bucuresti, 1921. Prelul 20 lel. Un volum de 220 pag, i 

nulă Pie rind stind de vorbă cu unli din răzeşii dela Buciumeni : 
în judeţul Suceava, despre satul şi pămînturile lor, care din ve 


asi 4 
er A reg clăcași ja 1864. Ingenuncherea unei întregi clase se 


Şi totuşi... Din Sratisiea alui Poni se poale ved 
rr rămas în fara noasiră deslul urmași ai ră arp Aan den sc 
- odinioară. În lo! caprinsul vechiului Regal afară de Dobrogea ae 
găsesc peste 300 000 familii răzășeşii. În 1912, 26%. adică mai mult de 
nn sfert din populația Regalului erau răzeși, 
Constalarea aceasta este dintre cele mal interesante. 


Sila și erblirarul an! [i 
E ge, EE sule de ani impoiriva acestei clase 


f n'a izbolii s'o distrugă deplin. 

=x populația rurală a Regatùlai vechiu este urmaşă a ege dch 

ceia ŞI cine cunoașie pe răzeși, știe cite calități de energie, şi vred- 

nicile si demnitale nu mai păstrai ei. La acest număr însemnal de ră- 

ii din vechiul regal se mal adaugă acuma răzeși! şi mazilii din Bu- 

corina și Basarabia. Răzeşii şi mezilii din Moldova dintre Prol şi Nistru 

pier ÎN vele pavat eg Sanii rusească, de un lralamen! mai ban 
; e 3 

Sosiri EAA aiy eeh, privilegiile lor an fosi respeciale: au gos- 


foare. Salele de răzesi: 
si Orhei, pă tate lucem văzul în vera e răzeși şi masziii din Soroca 


anului 1919, mi- ` 
We tege gn puterea lor... See SR Sa 
so acensia de oameni vrednici, conştienţi şi mindri d 
cutul lar, din punct de vedere morat si e ial- eul peri e 
LS = ee E o deosebită Ce ab e 
Dä sila şi jalul veacorilor trecute, a veni! nenäs: . 
tolul. După 1864 oamenii aceștia n'au mal existai, Au e aere 
SS ȘI cu loate aceslea cein ce-au lupta! cu Şteian-Vodă impotriva 
ușmanilor din afară, cei ce-au tuptal veacuri îm otriva cumpliţilor lor 
dusmani dinlkuniru, au dal dovadă că ar Putea D astăzi un sprijin la 
ridicarea țării. Ei ar fi indicaţi să formeze acea proprielale mijlocie 
a cărei lips a simţim crud. Ei sint vechi cultivalari de grădini, vli si 
livezi, au avut lazari, mori şi prisăci; an crescut vile bune; au locuit 
in case încăpăloare cu gusi imbrăcale; s'au simiit oameni și au ip 
väjal carie la bisericile lor; au păsiral amintirea trecutului și “au ținut 
dirzi împoiriva clase! conducâloare și asupriloare: atitea calități de 
ordin economie și sullelesc, care ar lrebui să alrogă asupra lor alen- 
lio celor ce vor să pue temelia Romîniei nouă, 


Prejioasa carte a d-lui Poni esie plină de clire, Cu loale aces- 
lea deșleaptă mule ginduri şi sentimenle, Este un început de lumină 
inir'o chestie așa de obscură al așa de lăsală în părăsire. lar Îndără- 


tal cifrelor și tabelelor ei statisilce se simie bătind inima unul cărlurar 
luminal și înțelegător palrlol. 


i av fosi mai cuprinși decit nöt, iml spunea un 
de e aani păminturi şi vite de îndestulare. ŞI după cit ep. 
am del: ei ştire, cei vechi su fosi şi mal cuprinsi şi mei bogali. Az 
Deg intr'o vizunie, în vaira satului, înlăuntrul șanțului pe care 
i- iras în jurul nostru cei care ne-au despoial... A a: 
S In adevăr, rechea moşie Sae popa lu rE ee Ch 
` i dela apa o e e 
unise el da arderi kee lar tel onju] de hotar stringe 
ee | îndbuşă săracele gospodării şi livezile care au mal A apre 
dea ? urțicică țipărită de d. Arlur Gorovei, cu numele Istoria 
ieții mele şi cuprinzind smintiriie lui Teodor Virnav, boer ag: et 
s vorbeşte Înir'un loc ceva despre boerul Ciurea, proprietar Pa 
- i A gedet XVIII în holar cu Buclumenii, acel care sa, sedu d 
Sen = niru reducerea licăloşilor de răzeși. De aceste procedeur ZS 
Diet şi inşelăciual,— imi pomeneau şi răzeşii de astăzi cu care £ 
ieam de vorbi. lu šmîntului nostru. A- 
ura noblejă a neamului și pămin e 
Kean aere: regrelalul istoric Consi. Ciurescu, SCH eg 
een = ă nobil era sinonim cu slăpinitor de põmint. Cum S 5 Dën 
ia e e hi decit descăleciitorile, nobleţa lor poate fi pesi a i arma 
ec D amuri” care se lălesc cu blazon şi se bucură ei e ech 
ma eair aceştia. Răzeşii areau firește conpiliaja D fr: 

s mu „cucoane”; nu 7 
ge Zeg o Tadirjire vrednică de originea tr ey ee 
Gett ich Pe această slăbiciune a lor, — fudulia lor r SH Se 
erpen E pildă Ciurea meloda, lui de despolere. Fons. a cerisa 
geg u’ lonică, ori cuconu' Gavril, -răzeşi dela er umen Ki 
nn tege fea ai cu ciubuc, îi incinta cu vorbe bune a egen 
cinelea sie aparea şi pieirea. Astăzi, pe vechii ae pierzi | s pă na 
kg eg Én luga cu greu îi poți, dene năcazul și sür d 
V i mialelul acestuia. ` 
ne UE, D mancic EC şi de dibace înşelăciune gre pci 

Co D irebuinfau alte procedeuri. Cel mari al gan RECH 
LE silnică. Au fosi domnitori — cum se arală in mer 
7 ri gg E prin hotăriri samavolnice au dejasen wk? 
CS drepi, fără pricină, op SE omenie pe ve 

a D 
o ja uter, Iul ANI, Xe te, "ste E 
i, ceriad dreptate $ e Ş Pa 
Lie eier a cunoscul, a tălnuit cea mai oribilă 


M. SADOVEANU 


la Ciauda Farrăre, Les condamnés d mort, Editeur Flammarion 
socială: despoierea răzeşilor. Dia mind pag E ee en Un romaa nou de Claude Farrère în vlirinele librăriilor mă is- 
iumină, ai impresia că asupra pâmih Mexic — care 


plieşte inlaideauna. Celinad dedesubtul numelui lui un litiu nou, îmi 
revine indemnălor în minte gindul celorlalte romane celite. Impresia 
pulernică şi bizară ce mi-o lâsnse acel; Fumée d'oplum, elit de deo- 
sebil de capilolul respectiv din Paradis artificiel al lui Boudelalre, 
prin gralia <xolică a acelei lumi chinezești și psihologia carioasă, bol- 
aavă a lumălorilor uevropaji, m'a indemnai să celesc şi pe celelalie, 
Delicate şi duionasa porestire din „L'homme qui assasina”, teribila „La 
maison des hommes vivanis”, care mia lăsat mai mulie zile în minte 
groaza unui visurit, şi celeiuile: „Mademoiselle Dax jeune fille”, „La ba- 
saiile“, „Qualorze histoires de soldats”, „La dernière déesse", nu miau 
schimbat părerea. Mi-au rămas dla ele impresiuni de ascunse și delicate 


= Spaniolii A 
e sirăini cu sufiel sălbatic — ca E tege 
ee fără nici un serupul la eege a sorta pricini 
d aceasta a proprietății mijlocii și de eg ae 

pe e ees opera hojiel sistemalice a boerilor ve 


Long Statistica Răzeşilor a d-lul P. Poni, comparind dalele de azi 


i 

"a în documeniele delo incepulul = 

GE eh aech le-a akstis vide gie deplin. La 1830 erau m mulj 
ice ae PSO de ani au dispărul sale intregi; altele au fost 


450 203 ROMIKEASCĂ 


etesii, puse imperios dinir'odală şi rezolvale cu finele şi 
ng Saca e lee E de țări calde, de almosleră exolică aduse 
de losiu) ofiler de marină dia călătoriile lul pe mările Orlentulu! în- 
depăriei, ME eirägeg vraja stilului fin, cizelal, de povestitor meşter, 
un sti! întotdeauca polrivii subiectului, complectind almosfera jui, 
Ştiam că pu volu Initial probleme greve de filozofie clică sau 
socială, ori de psihologie feminină, care indeomnă la scris pe cel mai 
mulți din serillorii de azi. Nicl descrierea benolă, realislă e vieții, cu 
intenţii de satiră, nici romaniismul sonor, pedent și gol al reaculu! Ire: 
cut, nici senzualismul aproape pornogralic al decadeniismului ulilme- 
lor decade, Mă bacuram înloideauna de lăgădulala cilorva ore de 
distracție plăculă, de im esiuni nouă, bizare și exolice. 
Cu noul roman, Claude Farrăre explorează lumea viitoare. In- 
trat în literetură cu besmele Chinei miiologice din „Fumée d'oplum“, era 
ortt, venind spre zilele de azi, së Iresch holarul prezentului în ne- 
K nosculul mine. Toţi cei care au incercat să celească în cartea im- 
de scilrabilă a viitorului, profeli fantezişti, amejiji de gazele docirine- 
bes sociale la modă, vedeau o lume iranslormală, o sacielale comuni- 
iată oamenii schimbai! iiziologiceşte, cu o sită menlalilale, ça alta ED 
bicéiuri Clende Farrère vede o accentuare o pulerii capita äu 9 
dictatură a cepilalului, cărula progresul şiiinței îi pune la indem j 
ijloacele cele mai puternice de stăpinire şi de apărare, restul ome 
niril răminind aproape același. Tipurile create sint asemănăloare se 
S ilor de azi, ai Americanilor aşa cum îi cunoașiem,—flindcă ecja- 
uge? pelrece în Ameri cu o dezvollare mal mare a calităților ce 
pret ebesie chiar astăzi sullelul omerican de cel weng ` SES 
ge Acţiunea se petrece peis 1990 în America. James Mac e 
Vohr, omul griului, e miliardar de vre-o 80 de ori, este geranian 
i socieiăți cere, furnizează pinea pentru întreaga Americă, lucrin un 
op iaşe fabrici ste ocupă treisule de mii de lucrători. E ua lp 
H zg energic, un american în toată puierea cuvinlului, lipsit de ră 
tarih faie. dia stofa celor capebili să facă miliarde, tubindu şi D 
mină le idolairie pe unicai flic. Uaul din foşiii Ingineri al sa k» ari 
ES bitul îticei guverna!orului, vine in mijlocul lucrătorilor rang rac egs 
ri e jetalui enarhisi, peniru a indemna pe lucrători la reven z , 
eet Greva Ílind declarată, weree carea Sr a SES: 
4 lucrătorii, Aceştia, rāmaşi_ e 
SE 
, Un Francez, gelul le Ă 
ni ba EE matur de, distanță materia organică, vie, e gak Să 2% 
agg are ură mașina-l asasină. Dar ouvérseiorsk g ec A hi 
ingă labitul ei, scuriă lu E 
mieca E 400 de milioane de oameni vor D ech pae; 
d ein ordinul de ucidere, lica lui va fi omorilă. Un or -a peria 
rigai şi în cileva clipe rani mc masë de oameni a dispărul, ca 
3 orulul cu ca. d 
age? eier a lumii viiloare: maşinele şi forjele naturii 
vor lucra pentru oameni, Cine ṣile dacă nu e mai probabilă 


O, ALEXIU 


Tristan Bernard, ee prodigue du Vesinel, roman, Edit. 
ir 7. $ d 
Brassi Flammarion, pe, este cunosculă. Sătul de mate în E 
rinlesscă, copilul KS Lie ke LEAT ampuna ee 
ior, că soptit, pe i sindu-şi rosiul în viaţă, 
ipla : int allingind maturitatea, găsindu-s 
poarta aee ar, despre rsporlurile lumii exterivare, în axiome 


RECENZII 45 1 


educative. S'au zdruncinat fa cele din urmă postulatel 
e 

Salon, bazele geomelriei şi mecanicei raționale; însă un ge 
dueaifg, lrebue să rămie veşnic, peniru tatăl care l-a ciştigai i- 
nosal muncii lul! I EE 
bes? E i e nuraspa; menin, Lë descdid copilului orizonturi 

D e sau ncadmise de logica păr t 
i cere progresul g părintească, Lucrul este firesc, 
in momeniul în care deosebirea de vederi intre păriale s 

pil se accentulazā suficient, ca solujiunile ce le dau aceleiași pere 
Hual să lovească adînc libertatea uzela din părți, se pune roblema 
delicată : părintele netolefind „noile păreri”, copilului îi rămine aller- 
nativa : flu supus, cinstil eng ipocrit —adoptă convingerea părintelui, ca 
să-l fie lui bine şi părinților lui, sau [iu rătăcitor- iși la tolagul pribe: 
gici. Bine-înjeles, lucrarile nu sin! alit de simple. Ciji părinii, mai 
mulji copii ei to! mai multe convingeri! 

Fiul rătăcitor însă, e unul singur! Are curajul să părăsească 
adăpostul Părintese, dar nu are energia să poa X Léi deparie de cei 
care l-au îngriji! pănă atunci; şi după un şir de isprăvi, mal muli sau 
mai pulia romanlice, se inloarce acasă. Fabula cere ca părinții să-l 
primească în prag, cu ușile și brajele deschise, şi să-i lae un viței, 
de dorit cel mai gras. 

Finalul e schimbal cileodală. in loc de vijei gras, îl asieapiă 
pe bietul inilăminzii, o nula de corn sau, in cazuri fericlie, o logod- 
nică, cea mai frumoasă fală din vecini. Modificările acesiea nu 
schimbă deloc rejeti elernei fabule, dinconira dovedesc generallialeca 
isprăvii sentimentale, în toale timpurile şi Ia toale neamurile. 

»L'enfant prodigue du Vésinel”, e inspirat Probabil de eroul biblic. 
Inirucii scena se pelrece in zilele noasire, erau de așlepla! moderni: 
zăriie. Robert Nordemeni nu vrea să se însocre cu aleasa lamiliel. 
Mami-sa jine să iə fală cu zesire, Robert vrea faiā lrumoasă. Un 
timp de gindire se impunea şi băiatul e irimis în Brelagne, trei săp- 
lămini vacanță. Nu prea avea intenția să reedileze pe Dol rătăcitor, 
dar gindea că o mică sperleloare păriniilor l-ar scăpa de d-ra Ourson. 
Houzardul care impacă lucrurile, îl face să-și piardă la Cazino banli 
pentru toată vacanţa, şi dencum înalnle se desiăsoară fiimul. 

cazul să spunem lar „nimic nou subi soare”, înlrucii fabula 
veche suleră doar o lransmulare în timp, in locul plecării pe jos, 
dram făcu! cu irenul; inioc să-şi bea banii, îi pierde in cazino; înloc 
să mile porcii, intră perceplor ` şi-n loc să piardă banii cu femeile, 


cîștigă. 

Finalul schimbati putin: la înapoere, în locul unul harlan de vije! 
graa, i! pri! une grosse lasse d'un café au lolt de tradition, que per: 
sonne ne faisait comme „d la maison”, la locul hainelor scumpe. op 
lui avait mis aux fent!'res des rideaux tout pròpres, ei ll irouva dans 
le bus de l'armoire une paire de pantoufles’ 

Roman uşor, roman de vacanţă, deosebilele calităţi de sl îl 
fac să lie cet cu plăcere. Na numai alit; dar lralarea abilă a su- 
biectului cunoscul,.îjl face simpatică şi morala fabulei, car les douces 
joies familieles, ont besoin d'ëire irconscientes, pour 6ire longtemps 


rtes... 
EES . O. ALEXIU 


Li 
+ kd 


Ferd, Faidegg, Die Schânhol! im Geschieohisleber, 1920, 


` Verlag Frisch A co., Wien-Leipeig-Zurich. 


Core esie din punciul de vedere biologic însemnătatea frumo- 
snlui ? El eslile la baza viejil sexuale, ne răspunde profesorul Feldegg. 
Frumosul ar fi biologiceşie mai insemnat, după Feldegg, decil hrāni- 
rea şi decili forja. Hrånirea atrage după dinsa plăcerea și conservarea 


452 | VIAŢA ROMINEASCĂ 


individualni ; pe cind frumosul alrage plăcere și, în corul că Iubirea 
sexuală e în condilii posibile de creare, duce și la conservarea speciei, 
Frumosul ar H şi mal însemna! deci! forfa, căci, după cum spunea. 
Darwin, este mal mal! a caplira o femee piia frumos, decit a laviage 
bărbali in războae. 

Din marea insemniilate biologică a esteticei sexuale urmează că 
omal viitorului merită să dea mai mullă alenție esielică propriului p 
Astăzi mal nimenea nu-si cunoaște bine corpul înlreg, şi lipsa de grija 
peniru corp este, după Feldegg, una din cele mai grave lipsuri 
colturi! poaslre. 

O înfrumusețare a corpului ca schelet, murculelură, grăalme, 
piele, păr, mişcare, costum și însuflețire, presupune o generare eslile- 
ep si o educalie corespunzăloare. Ca un copil să fie framos, trebue 
să île născul din dol părinți uniţi pe inclinati! de estelică sexuală re- 
ciprocă, Odală generarea îndeplinilă, încene rolul educației. Ea, prin 
sporluri care să jie samă de deosebirea de sexuri şi de îialregimea 
azi erg? trebue să vizeze la corectarea a celace naşiorea a adus Ime- 
m ect şi la menjinerea în bună dezroltare a ceiace nașterea a adu: 

rumos. 

Idealul normal al popoarelor albe şi culte, în ce priveşte sezua- 
litatea estelică, tinde, după Feldegg, să indeplineac=că următoarele 
condițiuni în adolescență. Schelelul, la ambele sexuri, să fie asa is- 
cii langimea braielor deschise înlăluri să lie egală, sanu oproepe 
egală cu lungimea dela crește! până la lalpă și jumătalea langimii 
dela creşiei la talpă să fie egală: sau aproape egală cn acela 
dela creștei până la sfirsitul iruachiului. La musculatură şi gră- 
sime se linde spre o mijlocie auriiă, adică ipul să nu île nici prea 
musculos şi gras, nici prea slab, și între cele două părți ale corpului 
să fie un echilibru. De adăuga! e ca bărbatul să fie mal musculos, lar 
femela mai grațioasă; bărbalul să aibă umerii mai dezvoltați decit 
soldurile, lar femela să fie mal dezvoltată în bazin. Sint femeii »ā 
fie aşezaţi nie a treia și a palra coastă, bine prinşi, nu prea mici, 
mici prea mari, elastici şi să nu facă pe pielea pleplului nici un rei, 
Pielea să fie curată și neledă. Părul polrivi! de abundent și reparh- 
zat asifel pe corp încil să nu aminiească de momile. În ce priveşte 
mecanica sexuală, Feldegg e de părere că dinamica, deslmintrelea 
ca orice mișcare penlra unii ca dinsul, ar H exira-estelică, și că dacă 
uneori pare lrumousă, s'ar datori numa! reflexului pe care îl primeşte 
dela frumuseja sialică a corpurilor frumoase în iubire. Relaliy la cos: 
tum, idealul de frumos sexoal tinde să accenlueze la lemee calitățile 
sexuale, conlrar de coctumal hărbălesc, în genere ; şi explicația o dă 
în faplul că femeia e ocela care este să [le aleasă de bărbal, deci ee 
lrebua să se KS sexualiceşie în relief. 

La insullejirea sexuală a corpului, Feldegg urmăreşie mijloacele 
de sedocere, dela cele mai inlerloare ale simiurilor, ca de pildă in: 
lrebuinjarea parfumurilor lrumonse şi care în loc de a sugera ca ve- 
chile parfumuri ideia de floare, sugerează idei animalice, ca pèrla- 
murile la modă de ciliva ani, pănă la mijloncele celei mal înslle in- 
teleciualilăți, care ar fi predispuse spre cea mai frumoasă maniteslare 
sexuală. Auloral face și o analiză esielică a organelor de reproducere, 

Leclura sludiului lui Feldegg, e contrazisă mereu de neaprolua: 
darea lilozolică a chesiinailor de frumos esietic, de origină a lui, de 
judecată estetică: Alirmaţiile cind sial juste, sint Juste fără clzelare 
de gindire, și le lipseşte adeseori dorada, Liber de prejudecăţi an- 
lisexuale și intelectual onesi, autorul asigură acestul studiu un ioc sim- 
paiic intre publicaţiile de același fel ale anului. 

Spre o nouă estetică. Eslerica specialistă de pănă azi, subl loate 
formele ei psihologice, liziologice, sociologice și metalizice, îmi pre: 
zintă aspeciul fragmentar și sierp al unor premize, ce nu conduc mal 
niciodată la o conciuzie uulă. Pe de altă parie, problemele praciice: 
ale esteiicei stat lăsate mal loldeauna pe sama unor diletanji ca Fel- 


} ’ 
yur ` a. AS: 


E GES. az 453 


ee, 
desg, sau pe sama allor dilelaați biol 
ogi, medici, 
L mania an Ee, ara ais tat de 
e ejarea peisajelor, a mo H 
dncație arlisiică, de încurajare a artei naționale, a meta page Ac. “i 
preg Ss ër a p'e- 
cul pre livele 
„ ce să închidă silogismul, precisada 
, organizindu.] dura şi înafară, şi prezen- 
n 
caine Pip i geci Să ee A ară 
. . amindo silogistic, lăsi 
ră en Ke Ze Brea teoretice pure d eg aa 
pes : Gë n recția ce demul! o cred şi o controlez că va Íi 
liiniele nalurale s'au aprofundat sau, cum se zice: ai 
kee? mal ales sub! inflaenja nevollor praciice, a epbeadeieg Wé Get: 
Sieg ori!, şi aprofundarea a irensmis Bâiuraiișiilor o ulililale şi o dem- 
en 2 avideată, Esielica cred că se va aprofunda prin con!aclul ei cu 
poe Gë umane de organiza! esielic şi abia atunci va da estelicia» 
eric ec: Ae gr deel gata, > Bes e? putin inutil şi irespec» 
> cu e azi, ie: s 
cry win fi specialiai in oină seu în ci ma Ft ege 
calilatea praclică, precum e în reproducere, taţi 
educajie corporală, haine, mobilier, ee d ` Zaff) paet n 
nlora minerală, vegelală, animală interioară, raporturile sociale, ra- 
BR Seege e man = pesta pa diviniiatea, cu înlregul, va impune, 
ere sielizării, mal mu recizi š i ý 
a Fr rar E p ziune, complexilnie, vilezā și mal 
„Un institui de studii şi viață estelică, ce e uimilor că pănă acu» 
ma a'a fost nicăirea propus, ar organizo sludiul şi ar Îi inceputul unel 
omeniri mai frumoase. 
C. SAVUL 


s 
* * 


F. T. Marinetti, Domocrezia fituriste, Dinamismo polilico, 
1912, Ed. Facchi. Milano, Prețul 5 lire. 

Scopul omului, gindeşie Marinetii, esie de a fi nobil, insă nu de 
o sohielä de moştenire legală. „Fiul eroului nu poale fi încbilat cu 
sîngele palern, liindcă lrebue să se înabileze cu propriu-i elan erolc“. 
Scopul esie nobleja, sau cu un ali cuvint gloria, cu condițiunea totuşi 
ce scopul ecesin să nu lie un motiv de stagnare peniru individ. Na- 
mai nobleja nouă ce întrece, clipă cu clipă, pe cea veche, poale fi 
=copul vieții. „A înlrece, & se înlrece,—san o dispare”, 

Individul realizează scopul de a se inobila, fie prin sine însuși, 
(le prin națiune sau, cum îi mai spune Mariuclii cu un termen geo: 
grafic: pria pairie. Umanilalea este prea deparie, crede Marinelli, și 
de acela ar sia la îndămine omului, spre a se înobila, numai îndiui- 
dualismul şi patriotismul,  concepind patriolismul ca „moalma exten- 
iune a generozităjii individului care se revarsă spre loate ființele u- 
mune asemenea lui sau inrudile şi eojlunea de individualism rămi- 
nlad neprecizală. Dar familio? căci de alie unilăți sociale nu mai vor- 
beşie, onila este, după dinsul, o Insiiiujie Inferioară, şi ca alare sea: 
timentul familial esie de naiură interioară. A crede că patrioiismul 
este o exienziune a senlimeniului familial, este tot ce poale fi mai 
greşit. Sentimentul familiai ar fi înainte de toale frică, crielism şi 
prudență, pe cind pairiolismul ar [i locmal conirarul și deci „distru- 
gerea sentimeniului de familie egoiuiă“. In afară de acesie vechi sim 
plicități, Marinetti scoboară şi în cunosculu! economisi, ciod alirmă că 


454 > a VIAŢA ROMINEASCĂ 


patrlolismul n'ar fi decit „sublimizarea“ alaşamentului economic la pa- 
iriè; şi lolaşi ne asigură că „Aderărala concepllune de patrie seșie 
pentru prima da!ă din concepilunea futuristă a lumii“. 

Din palrlolismul ca mljloc de înobilare urmează îfa/lenismu! Ier 
Marinelti : „Unica religlune, Halla de mine” şi „Toate îndrăsneiile, toate 
progresele, loale liberiățile în această mare de lumină ce se cheamă 


Haha". 

Conslalind că „orice rasă e predispusă la un anumii primal în- 
iun anumi! cîmp al activității“ şi că „''rgoliul nostru italian esie ba- 
zat pe superiorilalea noastră în cantilalea enormă de indivizi geniali”, 
aşa că pe cind inire 1000 de Slavi abia ar [i 2-3 capabili de o directe 
personală, iar la lialteni ar fi 10—15 intre 20 40; cere, ceiace e cam 
curios peniru mascularul Marinetti, ca Primalul Italiei să fie în „gia- 
dire, artă şi ştiinţă". 

Ca să se ajungă la primatul îlallan în „gindire, artă al şiiinlă“, 
e nevoe de viitorism. Trecatul a ajuns înăbuşilor şi Morinetii dă sfatul, 
ma! mull bun dech rău: „Să nu privim în urma noastră la aşa de 
depăriatele alaiuri de eroi romani. Să ne privim în ogliadă: noi sin- 
iem noi”, 

Viitorul măre| italian nu poale D concepul după Marinetti, decit 
ca o democrație liberă şi oloientă. Democralie, fiindcă ea duce la cea 
mal întinsă ai mal justă selectare de valori, şi flindcă în Halia e posibilă 

n calitalea superioară a masei; liberă fiindcă numai în liberlale se 
desvollă individul în măsura valorii lui; și violentă, adică agilată in 
mici grupuri şi fermentală, în răslimpuri, de revolujii și războae, [iiadcă 
sînt naturale, lar cînd siat potolite, crede el, masele umane se mo- 
leşesc şi decad. | 

Pentru realizarea unel democrajii libere şi violente e nevoe de 
o serle de reforme relallv la căsătorie, la institutele guvernatire de 
alaptare şi educajie 4 copiilor, la educaţie, la ordine, la ar biu- 
rocralism, anliclericalism, la viaja arlistică și la legiferare. 

Chestiunea cdsăâloriei preocupă mult pe Marineliti ṣi el adună o 
lungă lisiä de cusururi alribuile căsătoriei, lralind-o ca pe un rău în 
sine. Căsătoria, mal Inten evideni, ale o monopolizare a inslincialui 
sexdal, consiringind pe un bărbul, cum spune Blangino cilal de dinsel, 
să fie insurat „numal cu o singură femee!" Ea esie condamasrea de 
a iubi o femee sau un bărbal nu irel luni dece o aşa de lungă con- 
cesie de trei luni? ..—ntci trei ant, ci, supremul chin, toată viaja Ea 
ruşinează pe lata gravidă și necăsălorilă, lol ea aduceruşinea copilului 
bastard, casele de loleranță, goana după ginere, neegalilatea de coa- 
curență unde sint puși copiii bogaliior cu cei ai săracilor, Pa urmă, 
pierdere de vreme, liranie, gelozie, trădări, fieacuri, slezi, înjosiri, 
grija coplesiloare de a întreține o familie, disirugerea celor mai Ira- 
moase elanuri şi ipocrizie. Fără să discale valoarea insliluției căsăto- 
del, după variabilele împrejurări colective și personale, Marinetti de- 
clară căsătoria ca „o lormă barbară ce ear fi pulut să subzisie fără 
supapa edulierului“. De acein. după discujia unilaterală şi fără spiril 
sociologic, el scrie: „Volim să disirugem nu numai proprielalea pă- 
mintului dar şi proprieialea femeii“. La aproximaliy același rezaltat 
or îl polul ajenge temeinic, pentru viitorul din anumite condijiau!, prin 
ali procedeu de discuţie. Interesant este că un lemperemeni violent 
ca Marinetti, propune, cu loale acesiea, ca de+llinjarea căcăloriel să 
se facă lreplat, prin cea mai mare facilitare a divorsului 

Copiii năseuli din libera împreunare sì fie depuck în /nstitute: 
guvernative de alaplare şi educaiie a copiilor, ee vor exista în fie- 
care oraş, şi peniru înirejinerea cărora se va plăli de călră lofi oa- 
menil în stare, în general, de a procrea, adică dela 13- 50 de anl, ve 
„taxă de Deier. Copiilor It se vor da un nume progresiv de malricolă, 
şi bn vor cunoașie pe păriații lor,- cu nici-un chi Instiluleile vor 
pa primi moșteairi, der penira toji copiii. Oravi vor D 

Lite pănă la iniremare, și după aceia ele vor D reprimile în fuec- 


E ră è RECENZII 455 


Timnile ocupate în 

cauza Se KA ainte. Institutele le vor plăli zilele de nelucru dia 
aliv la educati», zice că băejaşii să fie crescuti 

fellje, ca să nu se efemineze, Educaţia să fle sportivă, piae Anen 

Säz, şi atralepică, în opoziție cu cca de azi care ar duce la o „stu- 

er Mei e cerebrală" sau la pedaniism profesoral, la pesimism, 
+ Misiiciam, organizare mecanică, Şcoala să lie fără „disciplină 

monotonă şi fără „datorie greoae“. Să se deprindă în ea patriotismul, 

tă. nanasi; riscul, violența, Independenja, elusticilaiea, viteza, prac- 

o gies, Să nu se predea filozofia şi religia, Hindcă lilorolia şi re- 

Vir sinl peniru noi futuristi! dovă Gol? de leama lumii de aici rise 

alul sau revoluția și de leama lumii de dincolo infernul“, 

Oamenii pregăliii astfel nu vor erea netoe de ordinea poliție- 
nească. Să se desființeze poliția. Cetăţeanul se va apara singur şi 
„statul va interveni numai în cazuri grave peniru a proteja Individul ca 
autorilatea, nu cu forța. Ce fel de aulorilate ciudată va fi aceia nu 
ne explică. In caz de răscoale, să se întrebuinjeze mijloace moderale, 
fn den sa ky apă în mallimaa; și dacă nu se reuşeșie, să se lese 

vi urmeze cursul, căci e semn că e serioasă, şi . 
chilibru să se viabilească dela sine. te bă tiu: 

Tinerii peegăliii mililăreşte în şcoli, nu mai au nevoe de ins- 
trucția în cărâărmi. „absurdă, delormaiă, exasperală, de Irel ani de 
murdărie”, Să se desilinjeze recrutarea. Si se înighebe o armată de 
voluntari peniru colonii, şi din ea se vor iorma cadrele elastice pen- 
iru armaia improvizată în caz de războiu, — numai de va lăsa duşmanul 
timp. Contra sialului major şi a şcoalei de războiu rigide. Dec! incă 
un contra. Să se desființeze cavaleria ca fiind inutilă în războlul öc- 
inel. Aceaslă armată va fi necesară în viilor, fiindcă Marinetti nu crede 
în utilitates Socielăţii Nallunilor, Căti, mai întălu, națiunile nu sînt e- 
gale. Cilă dislanță, găseste ocazia de a exclama Morinelii, dela Ca- 
nibal la Tuareg. dela Tuareg la Prusiuan, dela Prusian la Croat, de 
alei la Francez şi Englez, şi departe de lol, pe culmea capacităţii, 
pănă la lialian, —judecută care evenlual ponie îi justă, dar e aşa de 
dificil a o alirma casi a o nega. Societatea Najiunllor va fi platonică 
sau va Înibuși libertățile naționale, — deci al doilea. ŞI al treilea e 
wenalurală ; și fiind asiici au va pulea, în cele din urmă, impiedeca 
izbucnirea violenlii omeneşii. Va fi însă şi alci o admirabilă delinijie— 
un „ridicol coleciivism al natiunilor casirale, cu depunerea în comun 
a lesiiculelor“, 

O naliune pregălilă lularis! nu va mal suleri o blurocrație lire 
sleinică. În consecinlă, autorul cere descentralizarea. De asemenea 
cere ca gradele în luncţii să se dee după capacilale, adică, ne atrage 
atenția Marinelii, mai lotdeauna după linereţă, nu după bălrineţă, 

O altă consecin|ă a noii stări de lucruri va fi antielericalismul, 
şi anume, cofolie, Celelalte clericalisme sin! tolerate de Marinelli ?. 
Papalul „spilon“ şi cu spiril nerealist, fără improvizații, laş, incel, Ire: 
boe expuizal dia ltalia ca o școală vilămâlaare, 

Pentru protejarea artiştilor, „prolelari geniali”, propune inleme* 
iarea în flecare oraş de palate, unde oricare celăjeen să pibi dreptul 
de a expune graluil o opesă artistică eau technică, de orice lungime, 
erici! de imorală sau crelină. Dacă opera e muzicală, se va execule. 
Nu va exista juriu de admitere. 

Insfirșii, pentru Jegiferare e nevae de un all fel de Cameră, 
fără „canalii şi ramoliți* - celace, ca loaiă simpatia pentru Marinelli, 
cred că e o dorință exegerală. Camera aceasta să De cu pujini advo» 
celi, liindcă sint oportunişii, și cu pulini profesori, fiindea sini reac- 
Wonari. Uacă asilei de Cameră nu va da rêzultate bune Marinelli are 
un ali proect la îndămină, și să sperăm căde astă dală va reuși pe 
deplin. Să se aleagă, zice Marinetti, un guvern de 20 de te chniciani, 
prin sulragiu universal. O aliă adunare va fi compusă din 20 de tineri 
din lonte clasele sociale, care n'au încă 3) de ani. Alegerea ei va îl 


456 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


de bună samă prin sufragiu unitersal, şi anual. Adunarea aceaste, 
„Sfatul Tinerilor” sau „Excllatorii”, va servi, după cum ne indică nu- 
mele ei, de exclialor guvernului. Fulurislul Voll a propus, şi şeful 
Des nt îl citează, ca în cez de neinjelegere să se recurgă la re- 
erendum. 

Pe ultima Eege te Marinetii este desigur în con- 
formilale cu lemperameniul său libertar și caid, lar uneori dogoritor 
ep un siroco, - în foarte mică parle e şi nouă. În lipsă de o altă con» 
cepiie mai consiringăloare, la un momenl dal, nu zic mai bună, e şi ex: 
plicabilă. Că unele propuneri par nenororcile, n'are nici-o imporianală 
aici. imensa nerozie şi lașitale, fac socielalea aptă de-a suporia loale, 
mai toale absurdilățile. Pentru a reforma socielnalea nu è nevoe de 
soluții inleligenle. O, deloc! | se ordonă şi | se arală biciul, până se 
apiică reforma și devine obicelu. Cel mai delicat mijloc obişnuil de a 
face polilică este de a amăgi socielalea. Doară omul polilie obişnuit 
esie un dobiloc energic şi viclean. Un dresor de fiare, În acest mod, 
ouăle clociie pol deveni mincarea polilică farorită a socielății, ba chiar 
națională. - Lucrarea lui Marineili se celeșie şi din punclul de vedere 
al reprezenlării diverselor grupuri, în timp sau geograiic, depiidă în 
cadrul neovilalismului apusean. - Uail o celim şi ca luminos, arintai 
indemn relormiz!, cu simpalia ce-o daiorim toji care ne simiim înăbu- 
şiți în societatea actuală. Unilo vor cell şi ca inspiraloare de directie. 
Cel însă care um dori o leclură de polllică idealistă şi prolundă, nu 
o vom afla aicea. Şi micãiri nu ştiu să se alle, Nu e în Cris, pealru 
care Marinei are incomprehenziune; nici nu e ia kieizsche, cu care 
are ceva asemănări, dar numai allle ci apa de sodá se aseamănă ca 
sampania: şi cu alila mal mull nu e în Marinelli. 

Viliorul sið deschis. 

' G, SAVUL 


Fr. Soddy, Le Fodlum, \niërprétollon et Enseignemeul de La 
radioactivité, Nouvelle collection scientifique, Paris, 1919. 

Prezenta carie nu-l dech iraducerea în lronțuzeşie e cărții lui 
Fr. So'dy. „The inierpretalion of radiem”, datorită lui M. Lepape, 
care è adăogai în apendice cilera date recente despre progresele 
radtoaciiviății în timpul dia urmă (1914 -- 1919 

Soddy, care alături de Rutherford şi W. Ramsay, a lucra! la 
derroliarea şiiinjei radioactivităţii (Ruiherlod și Soddy — Teoria de- 
sinlegrării alomice ` Ramsay şi Soddy -Producerea heliului din radie, 
uraniu și loriu), este un loarie bun vulgarizalor şi carlea sa poale 
ft celită en ușurință şi de profani, căci aulorul pile să facă din nişte 
cifre reci şi mule, pagini de leciură agreabilă şi ușor de asimilal, 

Radioaclivilatea este o şiiință nouă, care au depinde nici de 
chimie nici de fizică, căci ca se reierë la cunoaşicrea aiomilor ele- 
menteri, le viața lor interně, 

Descoperirea radioaciivilății se daloreşie lui H. Becquerel, care 
în 1896 observă că o placă fotogrefică fusese impresionată, filed lë- 
sală la un loc cuo sare de oranin, Căuliud să studieze mai deparie 
uraniul, soții Curie au descoperii radlul, un metal asemânător cu cal- 
ciul însă dolal cu proprietă! exiraordiaare EL emite 5 feluri ce raze 
(de fapt sint corpuscule ce se mișcă cu vileze enorme) ce au fosi 


botezate razele o, Cl", | 
Emisiunea esie spontană și nu poale fi Influenjală sau oprită de 
noi. În privința acesiei energii, care-i ex altă de olomul de rodia : 
subt forma celor 3 raze, sinl 2 ipoteze: 1 energia este imprumulală 
din mediul exterior şi în eces! cat alomil de radiu e un simplu iras- 
sformalor, 2) energia provine din însuși atomul de radiu, care se 


disirage. 


KA WËSCH 2 CN 


DU 


` WE: EM 


i 


„a EEE A __ RECENZII 457 


A doua ipoleză concordă cu fa 
Plele experimentale. 
7 Atomul e un izvor de energle şi cipaisiad i. subt forme 
e ge éen B a Y, 5e dezintegresză dind naştere la alomi nol 
ema i ; 
DER ase tramsiautării elermenielor, mul! visală de alchimişii, se 
Radial expulzind corpusculele 2 ai 
d omi de hellu, un gaz dia fe- 
milla gazurilar rare - dă nastere la emana H - 
a Hunea radiului, 
S Ee pd i preasa și dă naslere la jot și rodi P, ec 
e geän u C şi heliu, - ultimul produs al desinlegrării fiind 


ceslea nu sin! decil transtormări 
după o lege dengt e Zeeche mări radionclive, care se lac 
. ni dal, av 
Ké? corp, erem tee e Se avem o anumilă canlilale dia 
ezullă, din coexisienja luturor combuşilor r i . 
mai dÉ deg din atomi sufăr deziulegrare şi E ea dot e ate 
POPE pet pă e a ? Lesser, „există o cauză la ullima cuu:8*, 
deseu? că esle cauza ullimă a radioaciivilății. Dar cauza 
că considerăm o cantitate de subsiaață radioactivă, tim 
è pul 
necesar co ea să se reducă la fumălale, Irans indu- 
produse radioactive, se numește viaja mijlocie.. is O 
a KL variază dela citeva zecimi de secundă (0002 sec. peniru 
-actin Ce A) la milioane şi miliarde de ant (4x10 “ ani peniru torium). 
LM pa ati, EE poete GC caniilalea de materie radio- 
se minerale precs i . 

denja relalivă a elementelor ia geiert, WE E 

Dar din stadiul radioactivităţii mai rezultă şi o nouă couceplle 
e maiurii atomilor. Înir'ua alom se pol considera 3 regiuni concen- 
trice, o regiune superticiulă, care a fos! sludiată de vechile stiinte 
fizice şi chimice -regiunea care Intervine direc! în proprielățile care 
Su permis studliarea şi Identificarea elomului, a doua reglune tater- 
mediară care poale vibra şi a căror vibrații ne sia! cunoscute subi 
forma de raze X sau electroal liberi şi iasfirsi: nucleul inaccesibil 
mijloacelor noastre de invesiigajie. 

Autorul pune apol radioactivitalea in legătură cu evoluția lumii, 
cu geologia și chlar cu mitologia. 

Hpierie deziniegrindu-se, energia se degradează şi probabil 
că exislă şi un ciclu de integrere a materiei și acest fapi este destul 
ce bine iiustrat în milolagie prin șarpele care-şi minincă condi. 

Asemenea platra filozofală şi elexirul vieţi: nu sial decil ex- 
preslunl foarte corecte după modul de vedere a radioaclivilății. 

Energia este viața iasăși o unirersniui lizic şi aniăzi esle șliul 
că, grajie transaulării, lau naştere izvoarele prime ale vieții [lirice 
a universului. 

f Inäljarea omului dia coadijilie vieții primilive la starea actuală 
a'a fosi decit o luplă grea contra Naturii, pentru a cuceri energie — 
această energie lizică, banală, care se degradează mereu şi devine 
innlilizabilă, 

|. Lupla peniru viață nu-i dect o lupă conlinuă pentire cuceriri 
de nol energii fizice. 

„ . Radiul ne-a erălat că există încă energii lasecabile în alomi și 
rămioi să glim cum să uliilzăm acele energii. 

Energia este bogăția reulă a naturii şi nimeni nu ne poale îm: 
piedeca să credem că va veni ziua, ciad vom pulea cepila energiile 
pe care Natura ul le ascunde asiăzi, păsirindu-le peniru viilor. 


C. V. OHEOROHIU 


Revista Revistelor 


Revue das Deux Mondes 
(Mai, 1921). 

Istoricul Louis Madelin serie un 
studiu Napoleon fa cursul nnui 
secol. Fiecare generație a prlrii 
pe Napoleon cu ai ochi şi de 
nenumărale ori interesul pariide- 
lor sau acel al regimului a exal- 
ial sau a mieşoral, a acenlual sau 
a denalural, cu'are sòu cutare 85- 
peci al caracierului său complex 
şi divers. Pe cind, la 1815, dreapia 
reacjionară il ataca in pamileie, 
legenda lui incepea deja să se răs- 
pindească în colibe de câire s0l- 
dajii merili armate şi la amintirea 
lol, tinerimea se indigas împoiriva 
Durboallor. După moarte, el nu 
mai putea D lemal și numele lui 
deveni pentru liberali! o armă de 
luptă împoiriva slintet allante. Poe- 
lii romantici în frante cu Vicior 
Hugo incepură să-l zeifice şi fiind- 
că prin moarlea regelui Romei, 
bonaparlismul părea inmormiala!, 
guvernul lui Ludovic Filip holări 
la 1840 să iransporle cenuşa lul 
în Franja, Thiers, auloral istoriei 
revoluției, scrise aluaci, intre 1845 
şi 1848, Istoria consulatului ai a 
imperiului, Aceaslă operă coasl- 
deroiă de mulți ca o evanghelic, 
e ozi iuvechilă. Figura omului 
e neexaciă şi incompleciă, căci 
Thiers nu vede in el decil un 
mare soldat. Nepotul împăratului 
a beneiiciul după revolulia dela 
1848 de legenda napoleoniană. Gu- 
vernu! conservator şi autoritar 
lui Napoleoa ol (lies a instituit 
un fel de culi olicial în jurul îi- 
gurii imperiale, Napoleoa | deve- 
seca astfel apărătorul ordinei, res» 
imaraiotul allerelor, suveranul an- 


gust, Dar confiscat de noul regim. 
omul devenea odios luluror ace- 
lor ce urau regimul. Thiers fia- 
cepu să descopere eroului greșeli 
pe care odinioară nn le bănnise, 
iar Hago, plin de indignare scrise 
„Lea châlimeals*,. O violentă miş- 
care anlinapoleoaiană se dezlăa- 
ful atunci cu Charras şi Schârer. 
Cursul lui Barni la Geneva şi sisto- 
ria lui Napoleon“ de Lanirey sint 
menileslările cele mal iasemaale 
ale aceste! mişcări. Antipalia îm 


\ triya lui Napoleon mai dură ciliva 


ani şi după căderea Imperiului, 
Memoriile lui Marmont, Luclea și 
Mellernich ca şi acele ale D-aei 
de Rémuasal, publicate în vremea 
aceasla, nu erau favorabile impe- 
riului. -Unii făceau pe Napoleon 
responsabil de dezastrul dela Be: 
dan, căci „dacă Napoleon I nu ar 
li existat nu am fi avul pe Napo- 
teoa al Dijon, La 1837 apărură 
fsimoase articole ale lui Taine. 
E! considera pe Napoleon ca un 
condotier, un aventurier italian 
din secolul al XVi-lea, care su- 
pravleluind miraculos limpalui său, 
grujie unui geniu amorul, a aser- 
vil o generație lipsită de rezis- 
tenjä și punind mina pe siat l'a 
reclàdii după aspirațiile tempera- 
mentului său lranic. Taine nu era 
desigur stăpiait de pasiune poll- 
Ueä, dar era filozof ṣi nu istorie 
şi de aceia a consiruit figura lai 
Napoleon pe baza unor documente 
insuticieale, cercelate lâră de spi- 
ril critic. Poriretul său făcu însă 
senzație, irilind pe admiratori ca 
şi pe adversari; şi limp de lreizeei 
de ani, istorici insamaaţi au sius 


dia: cu postune epoca lui Napo- 


EE ET EEN ile Jia 


N o 


leon. În fruniea acestora pot fi 
merfioaat Frédéric Manon care 
a scris 26 volume de siudii napo- 
Jeoniene, Henri Houssaye care n 
studial campania din 1814, Albert 
Sorel peniru polilica externă a lui 
Napoleon. Ar'hur Chumque! peniru 
lUnerefja Iui și Albert Vandal care 
a scris în chip maglsira! epoca 
consulalului. Din acezie stadit, Na» 
poleon apare, decind era locole- 
nent, ca un mililar pasionat de 
meseria lui, dar preocupat în a- 
ċelasi limp de chesiii economice, 
Sociale, religionse, politice şi mo- 
rele. in campania din italia, e! se 
arală nu numai mare general, dar 
in lra!ativele diplomatice cu prin- 
ip Uaiieri, ca un adevărat om 
de sta! lol atit de pastongl pen- 
iru meseria civilă, caşi peniru a- 
cea militară. Lovitura de siat din 
18 Brumaire. nu a fost pur mill- 
tară. Ea fusese pregătilă de un 
grup de oameni politici, de mem- 
bri ai inztitulului şi de financiari. 
Politica primului consul e conci- 
Haloare și liberală. Napoleon a 
voil să fie un Washingion, dar 
Europa smenința froniierele Fran- 
lei, voind să distrugă opera re- 
voluțiel. In campaniile lui, Napo- 
leon apare adesca ca agresor, 
dar de cele mal multe ori, lovitu= 
rile iui nu au făcul decli să pre- 
vină agresiunea adversarului. După 
pacea dela Amiens, Napoleon a 
crezul că se va pulea consacra 
exclusiv operei lui civile, dar An- 
glia a reîncepul războlul, făurind 
impotriva lui atitea coaliții euro- 
pene. Înir'un imperiu vesnic in 
războlu, Napoleon a şiiul iasă să 
menlină autorilatea creiië şi subt 
dominația lui, Franja a beneficiat 
de cinsprezece ani de adminisira= 
fie riguroasă şi ordonată. Omul 
de siali apare ari, mal emineat 
Ponle, deci! şeful războinic. Da- 
ona lui, Franja a lost amulsă din 
Shiarele anarhiei si se poale spune 
că în doi sni, el a săvirșit o mi- 
nune. Impuninad arbiirajul său lup- 
telor intestine, a înăduzit lacțiu- 
nile şi a canalizal spre scopuri 
uille energia care, manilestală în 
1789 și 1792, părea paralizată dela 
1795 înainie. Căulind în mijlocul 
ruinelor temeliile s!alulu!, acest 
liu al reroluției a iaut samă de 
lrsdijiile laline ale Franţei, re- 


____ REVISTA REVISTELOR 439 


luînd și ducînd pEnă la capăt opera 
seculară a regalității, Istorin l-a 
liberat de o legendă, „care divi- 
nizîndu-i îl îndepăria de roi Om 
cu micimi, cu sulerinți, cu greşeli 
şi cu palimi, el rămine totuşi um 
exemplar superior al umanității. 
Aceasia privepia la dinsul cu o 
mindrie înspălminlală și figura lui 
se ridică azi dessupra parildalor 
şi a froniierelor 
André Beaunier analizează ope- 
ra romenclernlui Gaston Cherau. 
Realisi ai pesimlsi, aces! roman- 
cler e însulleți! cagi Flauberi şi 
Mirbeau, de ură impotriva burghe- 
zului Reflexiile lui axuora vieţii 
na sin! profunde și analiza sulle- 
ielor ocupă un rol mic în opera 
su. Dar Chârau e un adevărai 
credior de caractere care an In- 
dividualitalea lor complect, se a. 
gilă, Irāesc şi sulăr. Impotriva 
principlilor esielicel realiste, au- 
torul intervine ades in romanele 
lui şi această Inlervenție involun. 
lară şi spolană măreşte pulerea 
lor emotiră, Ca stilisi, € héran e 
deparie de a [i perieei ai nu e 
deloc abil în exprimarea Ideilor 
abstracte. Cind e vorba Însă de 
a reda realitatea, e un scriitor 
exceleni. adesea minunat, mal tot- 
duauna ingenios şi subtil. 
BS Revue Mondiale (Apri, 
Articolul d-lui Alphonse Roux. 
Criza universitară, prezintă un 
puternic interes şi peniru jara noa- 
siră căci siluația din Franta şi la 
noi se asamănă până la ideniiia'e 
în privința desconsiderării culturii 
şi areprezeniloniilor el, ŞI în Fran- 
ja alcătultorii de bugele uită că 
profesorii lrehue să minince nor- 
mal, să se îmbrace cuviincios şi 
să-şi cumpere cărji: siaren lor, 
lotdesuna mediocră în sine, ests 
in orice caz Inlerioară celel a e- 
galilor lor din alte funciiual al: 
sialalui, inferioară importanței lor 
sociale şi nevoilor morale şi Inle- 
leciuaie. O statistică arată că În 
vreme ce salariile altor calegarii 
de luncilonari au crescul cu 148 
la sulă, 145 la sulă, ale orofesori» 
lor de şcoli! normele au pilnn us 
procent de 109 ln sută, ale licen- 
lisļilor de colegii 113 la sulă ṣi ale 
agregajilor din provincie cu 112 1a 
sutá. Însă dacă siarea morală și 


460 ` mat ROMINEASCĂ 


ge 


dis e pslholegice ale unal 
corp de funcționari lrebue finute 
în samă cind e vorba de rende- 
meâlul profesional, cu alit mai 
muli mu trebue ulial aceasia în ce 
priveşte pe profesori care lac o: 
peră de educaje. Căci poll veri- 
fica măsuri şi greuiăli, înregisira 
un aci de notarial! suu aliceva în 
orice dispozilie sulleiească ; dar 
ce operă sănăloasă şi de rodnică 
educație pot face nişie oameni cu 
© violă grea și sărăcăcioasă, care 
au plerdui credinla in misiunea 
lor 3 Esie nedrepi și neprudeal ca 
profesorii să fie uilați de solicila- 
dinca najională, neprudeni căci 
vor părăsi învățămialul peniru ca- 
viere mai bine remuncrale. 

Suirea repede a soldelor mille 
lare a prorocal În conșiilața mul- 
tor luncjlonari o adincă deprimare. 
Şi-aa zis: „de ce e! și mu noi". Cu 
aiii mai mult că războlul a deve- 
ali criteriul mulior judecăţi. Şi sa 
văzul în rărbolu ce au lăcul şi 

ali şi alții... , Mulhid vreme la ce: 
rērilo profesorilor se opuneau di- 
Jicultðilie bugetare, Aceste nevoi 
n'cu mal fost opuse ridicării sol» 
delor”, 

Şi s'a ajuns asliel ce elila Învă- 
țămintului secundar, un profesor 
agregai!, de pildă, la Paris, să lie 
mal puțin plălii la sfirşital carierii 
ca un olijer ce în lreizeci de ani 
n'e pulut obține deci! gradu! de 
căpitan, Ua agregat de provincie 
are un salar mai mic decii un lo- 
coleneni, lar un profesa: de co- 
legie, licenlial, e relribait cu o 
sumă inferioară celei primile de 
ua câporal-lurler! Această inega- 
lilate fiagranlă şi jignitoare e pril- 
sejdioasă şi din punci de vedere 
moral și peniru recrutarea corpu- 
isi profesoral. 

Dacă şcolile n'au facepul facă 
să se inchidă din lipsă de prote- 
sari, vremea nu e departe. Li- 
psesc candidaţii la concursurile 
de agregație. „la urma unul con- 
curs din 1920, aproape BD de ag- 
regaji dela diverse secțiuni liie- 
rare au relura!l să inire ia cariera 
univrersilară — Ü. Brubal, profesor 
la facullaiea de şiliaje dio Lille 
declară: „Am gâsil in anul øcesia 
D cijra candidați de agrega= 
Ge şi, primind la malemalici pe 
toți cel care au obiinul media la 


compozițiile scrise, s'a palu! face 
o promojle de agregalie. Dar cu- 
rind candidalii vor lipsi complect. - 
Am examinei opt candidați la it- 
ceață şi am respins opl.. Toluși 
vom D siliți să rectulăm prepara- 
tori prinire aceşti linerL.. şi aceşti 
tineri var D mine reprezeniaalii 
stiluții franceze“. Problema e gra- 
vă: viitorul inleleciual al țării 
întregi e primejduli și soaria edu- 
cajiei linerilor generații depinde, 
cu necesilele, de soaria ce se 
face educatorilor de ozi. 

Revue da Paris, (Mal, 4921). 

Robert Pinot consacră ua slu- 
diu Org :nizajiei permanente a 
mencii, Se şile că subl infinenla 
agitailior profunde care se mank- 
festeu în sinul muncitorimii, în par- 
tea NIH a ira'alului dela Versaill- 
lea s'a instiluii o organizație per- 
manentă a muncii si chiar în fa- 
nuar 1920, conlerinia oreliminări- 
lor de pace a decis să numească 
o comisie de legislatie iniernațio- 
nală a muncii. Acraslă comisie 
era compusă în mare perie din 
funciioaari sau diplomall, namăra 
insă ai Irei reprezenian|i ai orga: 
alzaliilor munciloresti: Americanul 
Gompers, Englezul Barnes si Prag: 
cezul Jouhaus. Reprezentenjii mun: 
cilorilor şi polilicinnii cu păreri 
înaintate an cãu'at să impună în 
celace privește regulamenlarea 
muncii, hoiăririle luale în coale- 
rinja inlersiadicală din Perna, ko- 
lărire în cere după părerea aulo- 
tului se simlea inlluenin sindicale” 
lor germane. Acestor reprezentanți 
li se daloreşie desigur acea fai- 
mo&să declarație e dreplurilo: 
muncitorului, care enunială în 9? 
arlicole se găseşte inscrisă în irs“ 
talul de pace, Regulele unei orga 
nizații laternaționale a muncii au 
fost însă Dante În datali, de au- 
toril tratatului, după proeclul en: 
glez. Această organizalie com- 
poartă : 1) o copferinjë anuală care 
propune proccie de convenţii, 2) 
o procedură şi sancjlan! desiinale 
a garenla engajameniele lasie de 
diversele slale ce aderă la orga: 
nizația iaternajlonalā a muncii, 3) 
un consiliu de administrație namit 
de conleriajă care prepară ordi- 
nea de zi şi coalrolează opera bi- 
roului luletaajional şi 4) un birou 
internajlonai insârcina! cu opere 


Ge EES et 


de docnmeniare s'lințifică ei sla- 
bilirea raporiurilor conlerinții cu 
s'alele ce fac parle din organiza- 
Ha internațională a muncii. Con- 
erinja inlernsilonală e compusă 
din reprezentaajli diferitelor siate 
ce aderă la sacielalea nalinallor 
saw sin! admise să facă parte din 
orgânizalia permanentă a muncii: 
Fiecare din statele inleresaie de- 
leagă In conlerință patru repre- 
zentanji : doi delegați ai guvernu- 
lui, nn delegat al patronilor şi u- 
nul al muncitorilor. Acest mod de 
a desemna delegalil creiază o si- 
inajie nouă în conierinla in'erna- 
Honală a muncii, Conlerinjele care 
s'au reunit la Berna inaintea răz- 
bolulu! și care au fosi forma primă 
a organiralieil permanenle a mun- 
cli erau rennluni inire reprezen» 
tanţii diferitelor state. 

In aceste conlerinți delegalii 
guvernamentali aveau singuri pu- 
terea de a angaja guvernul, iar 
palronii si muncilorii jucau rolul 
de consilieri tehnici. Conferinta 
reunea slatele și nu reprezentanții 
diferitelar interese. Această con- 
ceplie e modificată prin lralalul 
de pace care dă drepiul fiecărui 
de egal de a vola individual în 
toale chestiile supuse deliberări- 
lor conierinței. Admwiţiad însă o 
reprezentare a statului prin dele- 
gaji guvernamentali şi paralel o 
reprezentare a intereselor uvriere 
și #-celor patronale, considerale 
imdependeni de interesul național, 
autorii noli instituţii i-au dei o bază 
nesigură şi ca va răminca în siare 
de echilibru instabil Căci o indo- 
lală planează asupra nalurii pule- 
rilor dileriților delegați ce fac 
parie din conferință. Se admile că 
delegații patronilor şi cel ai mun- 
cilorilor an primit un mandal dela 
organizaji'le ce l-au desemnal gu» 
vernelor. Dar care e siluajia de: 
legațlor guvernului ? Trebue cun: 

èti aceştia ca reprezentanţi 

ce SP d instrucții formale după 

care siat [inuti să lucreze suu ca 

personalități fără mandat, expri- 

numat părerile ior perso- 

naje ? La conterința din Washing- 

ion a fosi imposibil ca cineva să-şi 

poală da samă de ia exactă 

a acesior delegali fajă de gurer- 
neje lor respective. 

Holăririie luate ia această con- 


ferință, reproduc cu mlel variante 
măsurile de reglementare a mun- 
eli care sini în vigoare azi. în ata- 
tele mari ale Europe! occidentale. 
Texiul asupra zile! de opt ore e 
asămănălor cu legea franceză 
Proectele de convenţii asupra fa- 
trebuințării femeilor san cop'llor 
la munca de noapte reproduc pe 
acele discutate la Berna, inainte 
de râzboiu și suni în armonie cu 
fregulamentarea practică a marilor 
țări europene. Remediile prapase 
potire lupia impotriva şomaţulut, 

asă să se Înirevadă soluțiile a- 
doplate de principalele slale eu- 
ropene şi elicacliatea lor e de- 
parte de a fi demonsirală, 

Rămine însă indoelnic dacă a- 
ceste rezolujil vor da satisfaciie 
țărilor industriale din Europa oc- 
cidenlală şi dacă vor area în st 
nul lor o primire favorabilă. Căci 
unele chestii în materie de legis- 
Inte a muncii se prezintă fatr'un 
chip dilerii, dapă inleresele fie- 
cărei järi şi ele au lost Înire di- 
ferite state obiectul unor contro- 
verse vii care au împledecal adop- 
tarea unor soluții definiiive. Si 
dacă împrejorările au exercilut ia 
W ashingiono acțiune moderatoare. 
se va intimola acelaşi lucru şi în 
viitor ? E dimpotrivă probabil că 
evoluția svrenimenielor şi a ideilor 
la care asistèm, vor crea diver- 
gin lot mal mari intre state ca 
şi inire organizațiile palronale +! 
cele munciloare şi unilalea vede: 
rilor pe terenul inlernațional ra 
deveni din ce în ce mai greu de 
reniizal. 

Acilvitalea „Bluroului Internatio- 
nal ai muncii“ e viu criticată de 
aulor. Reprezenlani el palronilor, 
el crede că acesi biurou dă prea 
mullă ascultare Inieraaționalei sin» 
dicale, care caută să Iech din el 
un mijloc de acliune pe lingă di- 
ferliele garerne. 

In momentul in care congresul 
internațional al minerilor ce- 
ruse socializarea minelor, amealn 
liad diferitele stele cu o grevă ge- 
nerală, directorul biuroului inter- 
național al muncii a iniertenii, ob- 
ținind pe cale de tranzacjie ca 
biuroul să fte însărcina! cu crea: 
rea unu! organism de repariijie a 
cărbunelui. in spiritul congresiș 
tior muucliori esla insemna ua 


462 


fel de coniro) inlernalional asu- 
pra minelor; un preludiu la reali. 
zarea soclalizării Dar dacă biu- 
roul e dulor să se ocupe de re- 
glemeniarea inlernajională a mun- 
cii, el nu are compelenja de airala 
-chestiile economice. Acelaşi lucru 
se poate spune despre relațiile 
biuroului cu socielățile coopera- 
tive de consum care proclamă do- 
vinja de a crea în sinul socielă- 
ţii de az! o ordine nosă. 

Biuroul internațional al muncii 
trebue să se ferească în toate de- 
mersurile sale de spiritul de Te, 
lid, cu alit mal mult cu eil după 
părerea aulorului slăpini! de o pa- 
iriolică obsesie, în acțiunea re: 
prezenlenților internajlonalei mun- 
cltorești se simte mina Oi rmeniel 
care vrea să se lolosească de or- 
ganizalia permanentă a muncii 
peniru realizarea scoptrilor el. 

ta Revue de France (April, 


4921). 

In Greselile siralegiei germa- 
ne din 1915 Gəneralui Duef con- 
stată că lo sfirşitul anului 1917, Ru- 
sin fiind scoesă din luplă, loate 
sforțările Oermanilor s'au GE 
tat asupra frontului occidental. A- 
colo şi-au concentrat ei majorila- 
tea forjelor cercind asupra Fran- 
e supremul elori, care s'a des- 

âșurat în cursul anului 1918, pănă 
în toamnă şi pe care vuloral îl im 
EE două periopde ` olensiră 
şi delensivă. 

In perloada ofensivă Qermanil 
dispuneau pe frontul -francez de 
200 divizii antrenale şi improspă- 
late. Ce întrebuințare puleau da 
acestei formidabile armaie? Aveau 
de ales înlre două melode: sau 
incepeau o serie de atacuri par- 
Unie succedindu-se la mici inter- 
vale pentru a alrage loale rerer- 
-vele adrersorului stirşiod apol prin 
o ofensivă pulernică, cere or fi 
prod :s slârmarea complectă a li- 
alei inamice. Sau în a doua ipo- 
teză, acumulau eproape totalitatea 
forțelor pe o parle a fronlului și 
încercau un singur alac care să 
stărime toi in mersul său şi care 
să ianinleze aşa de repede Înciire- 
aervele anglo-iranceze să nu poală 
ajunge la timp in apărare, Hin- 
denburg şi Ludendorii sau opri! 
ja a doua melodă și aceasta esto 
Întâiu lor pgreşald. Căci o expe- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


piență repelată a demonslral că e 
zadarnic a căuln decizie prinit'un 
singur alac, oricit ar Îl el de vi 
garos. lair'o acțiune de aces! fel 
duşmanul rea] este cel care as- 
teaplă in urmă, in repaos: rezerva. 
Cu alle cuvinie sigurania unui 
fron! siñ mai pulin în pulerea ai 
garnizoanele pozițiilor dech în im- 
potlania rezervelor ecumula!e, D. 
General Boa! face istoricul dife- 
ritelor atacuri dale de Germani 
dia Martie pănă ia lunie 1915, pa: 
nind în evideniă greșelile coman» 
damentului german: Atacul prin- 
cipal din 21 Merlie trebuia in- 
dreplat între La Bassé și Saini 
Quantin, ceiace ar fi adus (eren 
ermalei engleze in două și deci 
disirugerea ei; comanda a lost 
împărțită inire cei doi Kronprinţi, 
al Prusiet şi a! Bavariei în loc să 
fie concenirală intr'o singură mină 
destoinică; apoi „o serie de ala- 
curi pe diferite puncte ale Iron: 
tului îi îmbată cu succese inițiale 
neaşieplate şi ullind săplăminile 
pe care le-au lăsa! adversarului 
să se refacă, el se azviri din nou 
in avenlura spărlurii definitive... 
Tonte acesle greșeli încărcară 
Hindenburg şi Ludendorii cu in- 
Iricoșala responzabilitate de a fi 
condus armatele lor la pielre*. De 
la 18 lulle începe perioada defen- 
sivă: Inițiativa operaţiilor lrece în 
minile allajilor. Manevra France: 
zilor consia înir'o serie de ata- 
curi pulernice succedindu-se la 
mici intervale de limp, lorjind pe 
Germani să-și angajeze de fiecare 
duală o parle din rezerve; cu ince- 
lul rezervele germane lrebuiuu să 
se epulzeze. ŞI in curind, chiar 
întăririle care via dia lăunirul 
Germaniei nu mai sint indestulă- 
losre, căci atacurile Allajilor se 
succedează cu o conlinuilale me- 
clinlită. loslă problema pentre 
Germani era să găsească un mij- 
loc să-şi cruje maximul de divizii 
rezervate peniru a pore lovilurile 
care trebuiau să le fie dale fără 
greş şi fără intirziere, Pentru a 
ceasia lrebuieu să-şi resringă 
lronial, retrăgiudu-se pe o linie 
interioară moi puţin intiasă. 

Insă Hidenburg şi Ludendarii 
n'au vrut să dea inapoi şi cind 
forja La obligat să primească 
ideia relragerii, era pre tirziu, 


~ 


CW 


eg 


Gen E E EE REN 


„ale popoarelor, 


n EE 


Autorul închee spunind că con- 
cepliile comandamentului german 
s'au fost la eng bet bravurii şi 
tenacilății armatelor pe care le-a 

us. 

DL Compayro! ià arlicolu 
său Înirinare sau faliment, poe 
că să râspundă celei mai ac 
te probleme care ugilă Franta 
Ge mârele războiu : restabilirea 
ec ilibrului sbu financier. 

Examinind bugetul pe 1921, gă- 
seşie un delicii real de pesie 39 
miliarde. Din acestea aproape 25 
miliarde se vor acoperi prin emi- 
siaal de obligați! şi bonuri ale te- 
zaurului. Rămia încă 15 miliarde 
care vor lrebui plăiile prin no! 
împrumuluri. ŞI nu se poate DI 
dacă creditul va răspunde la acest 
now apel, Deiicile similare se vor 
repeta încă limp de cel puțin zece 
sal de aici insinte, Deci trebuese 
căulale în grabă remedilie. Franța 
E pierdut aproximativ jumâtale 

la bogăție ; ea nu ta eși din 
strimioare decili cind prodeciia și 
economia vor reconstilui capila- 
lu! disirus. 

Istoria arată că rulnile materiale 
ale războacior au los! reparale cu 
încetul datorită lungilor slorțări 
Asia cere st d 
Compușroi. Franja nu trebue să 
se sprijine pe dreptul ieoretic la 
despăgubiri din parien Oermaalel. 
Ea nu-şi poale sprijini bugelul pe 
en drept politic care încă râmine 
să fie maierializai de aici inalale. 

Ener.ia şi lenacilatea najlonală 
vor face Franța să iasă deasupra 
talurot nevoilor de acum. Va tre- 
boi iacepută o politică de adevă- 
fale economii; nu din acelea 
care conslau în a crea un minis- 
ier ad-hoc, capabil cel mult după 
enorme și costisitoare lucrări, să 
ajungă la concedierea cilurva 
„zeci de dactilograte sau de copişii 

biurouri ; ci o aderărală po- 

de economie care nu con- 
tumai în a alunga persona- 

lul neloiosilor ci mei degrubă în 
SES să dispară serviciile lau- 


bDugelui ministerului de războia, 
acordarea pensiilor, organizarea 
serviciilor admiaisirajiei in regi- 
soile liberaie irebuesc intocmile 
apa ca sä se înlăture risipa enor- 
mă cure se face in prezent. Căile 


RENITA REVISTELOR 


453 


ferale, monopolul tutunurlior, pos- 
tele şi telegrafa] rău adminisirele 
aduc pierderi enorme. În această 
ordine de ide! autoru! nosiru se 
declară udrercarul lendinlei atii 
de pronunială astăzi, a soclaliamu- 
lui de Stal. „Statul, zice el, si-a 
întins atribuliile în lonte domeniile 
de artivitale ; e! n'a adus preintia. 
deni decit dezordine şi ruină. Re- 
publica pare (ri irezistibil spre 
D acaparare generală a forțelor 
vii ale ţării cași cum natura sa 
at conline principiul unul comu- 
nism lalent chemal în mod nece. 
sar a sc realiza”, 

Pe lingă economii şi lichidarea 
monopolurilor se mal ce:e Franjei 
„sub! formă de Impozite, maximum 
wii: de efori pe care-l poate pro- 
duce”, 

Și le sfirșii se pune marea ches- 
liune a plăți! îndemnității e către 
Germania. Metoda cea mai oran- 
tajonsă ar fi să se ceară „pe lin- 
gă maximul de bani realizabil, 
cooperniia, cea mal eficace cu 
pulință la operaţiile materiale ale 
reconsiituirii*, 

Autorul slirșeşte cu credința că 
resiaurerea financiară a Franţei 
va îi opera poporului francez. 

Cu ocazia apariției la Berlin a 
prime! fascicole dintr'o revistă 
bibliogralică „Cartea rusească”, 
Hélène Iswolsky în Lieralura mis- 
Hep în țara boişevismulul ne 
dă informeţii prețioase despre 
viaja literară din Rusia comu- 
nisi. Acest suflei misterios al 
Rusiei actuale se cristalizează in- 
celul cu incelul și se menilestă 
in afară prin scris, Există o lile- 
ratură bolșevică, o poezie bolşe: 
vică, 

Dinire vechii scriitori ruşi o 
parie cp: Merskowaky, Bunia, Ku- 
prin, Gopiele A. Tolsioi sau 
labilit în sirăiaätate, allii au rå- 
mas in Rusia. bolşevicii nu l'au 
alungal din paradisul comunist ci, 
le-au da! èzil și ocrotire, exercl- 
Ind însă un control asupra tuta- 
ror producjlilor literare. Cei mai 
mulți lucrează peniru secția ils 
lerară a Comisarialului Insiruc- 
Dei Publice sau pentru colecția 
intitulată Literatura Universală pe 
care ò conduce Oorki, traductad 
o.ere de samă sirâlne. Asupra 
valorii intrinseci a hteralurii ac- 


464 -VIAȚA ROMINEASCĂ 


o e 


tuale nu s'ar pulea preciza nimic- 
Parnasul bolşevic are mai mulie 
cenacluri : Poeli proletari, imagi- 


Beliy şi N. Kliueli. 

Alexandru Biock În Cei doispre- 
zece, poem scris la 1917 ne ă o 
operă realistă, sobră, ironică şi a 
mară. Cei doisprezece sinl guar- 
sli rot care merg cu balonelele 
la arme zdrobind lotul In marsul 
lor revoluționar. Lumea veche in 
chipul unut cine îlâmind, fără pu- 
tere și adăposi priveste la zorii 
noli Rosii. În fruntea celor doi- 
spr zece merge laus Crislos, E 
cludală această concluzie, — acesi 
chip al lui Crist care înlovărăşeşie 
dealilel pe toți poeţii bolsevici. 
Ei ar vrea ca Isus Crieios să De 
cm dinșii, cu losie că-l urăsc şi 
ar vrea să-l Împingă in frun- 
iea revolujiei. Peniru et bolşe- 
vismul nu e o politică, ct o religie, 
o erolujie necesară a Crealinls- 
mulul, care va ajunge la aceiasi 
valoare mislică Cast învățăluriie 
evangheliei. 

Sergia Essenin lăgădueşie cre- 
dinciosilor un paradis pâmialesc 

ce! comunist. Opera lul e origi- 
naiă şi toldenuna îndrăsaeală. Are 
pasagii scinlecioare, neasteptate 
dar uu ore grație nici blindéjă, nici 
emojie adevărată; eun barbar. 

André Beily e məl pulia aspru, 
simboilsmul său e mai pujina iul- 
bare ca a ivi Essenin. 

După Bei, Rusia cruciiicată, 
îngropală, va invia şi va miniui 
lumea. Peniru dissul bolşevismul 
este confirmarea strâlocilă a aces- 
tel concepții. 

Cristos a Inviat! esle un poem 
pularaic și profund. 

lnsiirșii cel din urmă poel din 
grupul „sclţilor” N. Kiioeii e de 
origină țăran. Poezia lui aduce a 
cimp, a pămini, Cinecele /svei al 
Paâmintul af L'erul relevă un poel 
profund şi duios care ne amin- 
leşe pe ns. In poemele sale 
așa de aproupe de inspirația pri- 
mitivă, trăesc dulcile a umiiele 
privelizii ale Rusiei țărănești. . 

Kiiuei! are o imaginaţie deli- 


cală şi vie ca de copii. Lumea 


iabel cote pentru el o lome mine: 
mată, unde lotul — animalele chiar 
şi lucrurile de gospodărie sin! fe: 
suflejile de o viață mislerionsă. 
Pentru e! ca peniru orice suflet 
mistic și naiv lolodală, cerul esie 
Smaginea lranscendenlă a pămin- 
tului sap păminiul eo imagine 
confusă a cerului.— O rază cerească 
de mirgiere şi de nădejde se des- 
prinde din poezia hui Kliveli. 

D. lewolaki termină zicind că 
ES bolşevică eo lloare cher 

ai, caplivontă adeseo, dar o 
Hoare plăpindă. precoce, plină 
de amărăciuae și arsă de eg: 
farea fierbinte a unui Incendiu 
gigani. E o floare de delir si de 
orgoliu, căci boişericii o colorează 
cu toale nădețădile lor. 

Die neue Zeit, April. 

H. Cunov. Politica lui Hardinc. 
Comenlind recenta declarație a 
noului prezident. Cunor crede că 
Harding reprezintă tendintele par- 
liculare ale pariidulul republican. 
Afirmația că Americo nu se va a- 
mesteca în alacerile vechiului 
continent exprimă d popo- 
rului american în foja unor vil- 
toare complicajli războinice ale 
Europei. Harding nu afirmă însă 
neintervenționismul american în 
chestiile sud emericene, În Asis, 
sau Ausiralia. 

Sialele Unie vor să păstreze 
mina liberă, peniru a pulea lucra 
conform cu interesele lor şi de a 
cela se feresc de orice legătură 
incomodă cu vre-o pulere străină. 

De aci, reluzul lor de a inire 
în liga națiunilor: „America nu 
poste contracta obligaţii politice 
şi economice, ce ar supune hată- 
ririle ei unel aulorilăți care pg a 
fi a sa“. 

Interesele americane 8f cum 
sint înțelese de parildul republi- 
can cer o poliiică Imperialisiă și 
proieeționistă caşi o inlărire a 
flotei de comerţ. In lupia dintre 
muncitori și palroai, Harding ra 
fi desigur de pariea celor din 
urmă. 

im cela ce privește relațiile À- 
mericei cu Germania, aceasia nu 

in cercul de interese al 
o-menilor de afaceri o 
deci! ua rol modest. Căci e cera 


Ki 


REVISTA REVISTELOR 485 


EE II STA REVISTELOR _____ 


mai însemna! pentru ei decit 
pla 
pe prana germană, ca een 
rog poală plăti datoriile coalrac- 
le și să obțină despăgubiri. Oer- 
mania nu trebue să spere în im- 
umuturi de miliarde pe care 
Car pu'ea face în America. To- 
bai e probabil că în viitor, evo- 
tujia economică a Oermanie! şi a 
Americel vor avea puncie de con» 
taci. În lupia ei împolriva expan» 
ziunii engleze, America se va 
servi de Germania ca de un aju- 
tor şi un egeni și pe această cale 
EN de roci per german 
a ocazia recişii 
PT pierdute. SOS 
"un articol asupra „Sileziei 
de sus" Theodor Möller pledează 
SE area ei totală la Oerma- 
ceastă provincie susjine el, 
e un tol economic și o împărțirea 


el, nu ar vălăma numa! 
ci Sileziei însăşi. Cu e dormea 
plebisctialul, care a fost favorabil 
rmaniei, Korfaniy susținut de 
Francezi prelinde nu numai reglu» 
nea minieră şi indusirială a Sile- 
ziei de sus dar, peniru a pulea 
păstra legătura ei cu Polonia, şi 
oraşele Oppeln, Kreuzburg, Rosens 
berg unde Germanii sini în ma- 
Joritate. Dacă Polonezii! ar D ob- 
jinul cu ocazia plebiscilului numă- 
rul de voturi pe care l-au evul 
Germanii, aliații le-ar [i ceda! de- 
See fără ezitare oală Silezia de 
O solulie nu mai puţin vălăimă- 
loore peniru populația deg an 
vineli ar fi crearea unul stat iiber 
idee susținută de unli politiciani 
al centrului și sprijinită de anu- 
mile cercuri americane, 


Mişcarea intelectuală in străinătate 


—— 


LITERATURA 


Francia Jammes, Dichter 
Lăândiich. deulsche Ausgabe von 
Ciaire Goll, Basel und Leipzig, 
Rhein-Verlag, 16 M. 

„Una din puținele cărți ale pre- 
zentului, cu valoare mai durabilă“ 
asa s'a zis in Germania le apa- 
rilla el, căci opera lui Jemmes im- 
presiona „uneori ca o poveste, al» 
leori ca -nişte însemnări de jur- 
nal*, făcînd pe celilori să se SS 
dească la neoromanticii naționali — 
iè Lëns, poale Ludwig Finckh. 
in „natura sa conlemplali+ă, prin 
senlimenlul față de mediul lacon- 
jurător, pria humorul uşor, prin 
nalvilale şi incredere în bunila- 
tea omenească” — Jammes părea 
că-l unul de ai lor. Se simlea oa: 
recare alinitale înire Oermanul 
crescut în mijlocul naturii, Injele- 
gind-o şi socotindu-se o părticică 
din ea şi între „bucuria curată a 
velului francez în faţa peisagii- 
or, dregosiea sa peniru Heim, 
niru copii şi animale, precum şi 
ntre satira sa blajină la adresa 
sociețății burgheze din cine ştie 
ce lirguşor de provincie”. 

Max  Dauthendey, Das 
Schönste, ausgewăhll undeingelei- 
te! von Walter von Molo, München, 
1949, Langen, 224 S, M. 5. 

Nåscut in 1868, Dauihendey o- 
bişnula intr'o wreme să lrălască 
la Paris, spui se sirămulă și de 
acolo, astfel că în anii din urmă 
războlul îl surprinse departe de 
palrie, unde şi muri. Culegerea de 
laţă dă in mănunchi tot ce-i „mai 
irumos* din opera sa poelică. Sa 
maăaliesial întălu ca liric, Primul 
volum poartă lillul „Ullravioieii” — 
destul de sugesiiv peniru direcția 
artistică urmală. Al doilea volum 
„Reliqulen” prezintă acest amă- 
nuni nou, că în cepriveşie lorma. 
poeiul arată mullă simpatie poe- 
ziei populare. Insă succesul lui 
Daulbendey stă în epică: in „Phai- 
lus" — „interesant pentru indrāz- 
neala", cu care esle tretal mediul 
intim omenesc — cit şi în +» 
schwarze Sonne“ Daulhendey sé 
vădeyle a ti „unul din cel mai dis- 
Has erii ti al lormei moderne în 
literatura germană“. 


ROMANE 


Heinrich Neuenhagen, Front 
und Fron, Berlin, Buchhandlung 
Vorwăris, 1920, 151 S., M. 8.50, 

Aulorul a adăogat romanului său 
subililui „Mormîn?ul patriotismului” 
caraclerizind asliel inlenjia de a 
reda suferințele unui om, care la 
tzbucentrea războlului s'a înrolal că 
voluntar, deşi nu mai era tînăr, cl 
la sfirşilul datoriei sale ostăşeșii. 
Odelă soldal, i s'a intepat şi lui 
ca allora : dorul şi bunăvoința de 
a lupia i-au fosi jignite, dempiig- 
tea ba fost strivilă, patriotism! 
călea! în picloare de militarizmal 
prusac. Despre lucrurile acestea 
vorbeşie carles lui Neuenhagen, 
În cele cîteva capitole, care au 
drepi codru instruciia in cazarmă, 
musiruluiala dela depozilul de re: 
crulare, mizeria din lranşee şi lu: 
dul ironiului. Auiorul nu-l la pri- 
ma încercare literară. Inainle de 
războiu a mal scris o carte: „Als 
zwischendecksileward nach Süda- 
merika”, 

Paul Bourget, L'Ecuyère, 
Pion-Nourrit édil., Parts, 1921. 

Bob Campbell este un negustor 
de cai, dintr'o familie de antrenori 
slabiliji de vre-un secol la Chan: 
tilly, naturalizați de multă vreme, 
plătind în 1915—16 jerila obişnu: 
ilă peniru patrie, dar pâstrind încă 
deprinderi sirăine, precum şi un 
accen! pur britanic. Campbell via- 
de mai ales cai de călărie, pe ca- 
re-i montează fata lui, Hilda Camp- 
bell, un tip de englezoaică veşnic 
apărind în amezoană. insă în'r'o zi 
liinja aceasta, care şiie ușa de pu: 
jine lucruri despre lume, e 
singură pe o siradă lāluralnică şi 
este atacată de ua hol, pe cind 
descălecase să polriveancă şeaua, 
O scapă însă un trecălor, tot un 
călărej: tinărul conie Jules de 
Maligny, un Up desăvirşi! de pa 
trictan. Hilda îi lubeșie, el iarăși 
crede c'o lubeşie... şi se intilnesc 
apoi în fiecare zi: se plimbă prin 
Bois de Boulogne, vorbesc, Hilda 
ascultă, dar nu-l lasă incă săi 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 457 


promite” fala. Vărul Hildel vine la 
conle să-l ceară explicaţii. Faplul 
acesta il holărăşie să ceară mina 
fetei, care lremurind de emolle 
zice SÉ d se lasă sărulală. Insă 
Jules de Maligny consideră alianța 
aceia netrednică de familia lui, 
Hilda se vede părăsiiă, şi rămine 
cu inima lrinlă. După şase luni, 
pe cind contele umblă să se in- 
soare, lală că se intilnesc amin: 
doi la o vinăloare, unde pe Hiida 
Bu dus-o falaliiățile comerciale 
ale tatălui său. Se petrece acum 
inire ei un schimb de slări sufle- 
tești, din care el deduce că en 
vrea să-i dejoace proocieie — şi-i 
vorbeşte aspru. Intimplarea aceas- 
ta o hotărăşte... să se sinucidă. 


TEATRU 


Henry Batailie, L'homme ò 
la rose, plesă în lrelacle, muzica 
de Raynaldo Hahn, Paris 1921, 

„L'homme å la rose“ este Don 
Juan, infčjişal de astădală in cadrul 
cunoscut al pleselor lui Bataille. 
Subiectul este un roman de aven- 
turi, cu întilairi nocturne, curse 
ai asasinal. O ducesă spaniolă 
vede pe Don Juan în biserică şi 
în absenla bărbatului elfi dă o 
intilnire. Dar eroul nosiru pe 
semne e obosii, căci... irimile "mn 
locul său pe un prielin. Şi neno- 
rociiul cade ucis de bărbatul du- 
cesel, pe cind aceasla vede că la 
rindul ei a fost şi ea lrădală. Ca 
să-i potolească nervii, Don Juan 
veritabilul ține so încredinieze 
că hoiiul esie al său, de acela fu- 
rişează sub! mantaua morlulul un 
manuscripi; „Memoriile lui Don 
Juan”. La inmorminalare asistă şi 
Don Juan, Subi ochii Iwl defilează 
toale loastele amanie, Însă se in- 
timplă ceva cludal: cind Don 
Juan incearcă acum să-şi reia viaja 
obişnuită, nimeni nu-l mal crede, 
ament nu-l mai ia in serios, si- 
rumjele lui nu mai impresionează 
pe nimeni, De abia poale objine 
tavorurile unei slujnicule - plătin- 
dude. .— 


MEMORII 


Otto Braun, Aus nachgeles- 
senen Schriften eines Frühvollen- 
deten, Verlag von Bruno Cassirer, 
Berlin, 1921. 

Publicaţie postumă, poezii şi 


scene dramalice, dar mai ales in. 
semnări, jurnal şi scrisori rămase 
dela un tinăr bine înzesira!, mori ln 
acesi războlu în rristă numol de 21 
de ani, şi care a dovedit alese în- 
sagiri nu numai de seriilor, filozof, 
dar şi de bārbat politic, fiind com- 
parai în privința universalității de 
spirit cu Goethe. Prin educaţie lină- 
rul Oto înclină călră ideologie cos- 
mopolită— este doar fiul lui Lili Bra- 
un totuși recunoaște căviilorulsa- 
clalisi deparie de a fi o intocmire 
ege va fi teatrul unor lupte 
sălbalice. In Mal 1915, - n'avea încă 
18 ani —scrle în acesi sens călră 
o prielină a mame! sale, şi pome- 
neşie iarăși despre nebunia, ne: 
liniştea, palimile din stalul socia- 
Hat. „Cine vrea viață comodă şi 
Hnişiilă, n'are decit să aleagă ab- 
solulismul luminat sau constitullo 
nalismul moderei "7 A muril vo: 
luntar, Jerlla cenluziasmului său 
linăr. 


CĂLĂTORII 


Richard Woss, Aus meinem 
Reisebuch, Stutigart und Berlin, 
1918, Cotta Nachi., 342 S., M. 4.50, 

Născuli în 1851, lrăia pănăla rāz- 
bola în italia, de acela lucrările 
sale literare sin! inspirate lol pe 

ăminl slrăin. A scris loarle mult, 
nsă operele dela începul „au mai 
mult taleni” decit hieralura depe 
urmă  adevărală „leciură distrac- 
livă de cea mal proastă specle“. 
Piesa sa „Vinoval” s'a Jucal ai 
pe scenele noaslre. Voss a muri! 
acum dol ani. Uilimele scrieri 
sini „Brutus, auch Du” 1917, şi 
„Die Erlösung” 1919 -despre care 
s'a zis că se ridică „deasupra ce- 
lor mai multe produse llierere, ce 
apar zilnic.. Subi Uu) modest 
al lucrării de fal, se ascunde o 
operă care „il va nemuri singură” 
chiar dacă cealnilă ac'ivilale a sa 
șa ii uitată... (sie plină de poezie, 
o descriere bogală a unor regi: 
uni văzule, înir'o călâlorie spre 
Levante, Egipi, India şi Ceilan. 

H. G. Weiis, Russia in the 
shadows, London, Hodder and 
Stoaghiou, 1921, 

Intors din Rusia sovietică, Wells 
povesteşie ce a văzul acolo. În ce 
priveşte viaja saranților şi lilera- 
jilor, spune că la incepul aceştia 
au avut să Îndure siraşnic; noroc 
că Oorkl şi-a dal osteneala să-l 


468 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ajule şi să-i scape de suleriață. 
Se creă atunci o Iinsillujie, „casa 
sliinței” în Petrograd, în fostul pa- 
lal al marei ducese Marla Par- 
lovna: Se îniroduse un sislem ali- 
mentar de rajlonere, ră:punzind ne- 
vollor a 4000 oameni de şilință — 

niru hrană, bae, îmbrăcăminie, 
rech ciubolărie., Wells a stet 
de vorbă cu cijiva Iluşiri repre- 
zenlani! ài științei ruse: orienta- 
listul Oldenburg, geologul Kra- 
pinski, Pavlov... pe care blocusul 
anlantei îi izolase complect de 
producțiile shinţilice străine. Oa- 
menili aceşiia n'aveau instrumenie, 
hirie, waveau foc în laboralonre... 
Mulţi pierduseră nădejdea de a 
mal alla ceva din afară.. Morla- 
Hialea prinire el era deslul de 
mere . Wells a sia! de vorbă ca 
Olazunov, iar pe Pavlov l-a văzul 
în haine Jerpelile, făcindu-și de 
lucru prin laboratorul înghesul! cu 
răsaduri de cartofi şi morcovi... 
In afară de citeva poezii, în Rusia 
nu se mel scriu cărji, nu se pic: 
lează... Însă cei mal mulți serii- 
tori ai artişii lucrează la o mare 
enciclopedie rusă... Sute de laşi 
s'au pus pe lraduceri, cure vor 
Inzestra Rusia cu o arujie intelec- 
tuală cum nici o altă fară nu are 
să aibă. 


FILOZOFIE 


H. F. Delgado, LI psicoana: 
lisis, Sanmarii, Lima (Peru), 1919, 


58 pes: 

expunere sumară a melodei 
și doctrine! cunoscute sub! numele 
de psichoanaliză. Autorul se adre- 
sează mal ales publicului științific 
şi medical, punindu-l în curent cu 
ceiace este esențial peniru miy 
carea psichoanalitică, Începe prin- 
Io expunere a teorilior allora, 
urmindu-i pe aceștia pas cu pas în 
studiile lor asupra origine! homo» 
sexualilății, asupra viejil sexuale 
la copii. Studiază apoi mecanismul 
actului, care lrimete in subcon: 
elen impresiile sexuale din anii 
copilăriei, oprind în schimb pe al- 
lele să apară in lumina coașilinjel. 
După aceia: vorbeşie de nevroză 
şi psichoză, pe care unii le atri- 
bue cauzelor sexuale. Prinire ne- 
vroze se disling două grupe: ne- 
vrozele actuale — cu ncuraslenia, 
slareu de deprimare şi psicho- 
nevrozele, al câror tip este isteria 


și în care se găsesc elemeniele 
sexuale inlaaliic, 

Tratameniul psichoanaliiic con- 
slă din explorarea subconşilen- 
alui, cu ajutorul asociatiilor și a- 
nalize! viselor, ascunzindu-l-se bol. 
natului cauzele subconşiienie ale 
maladiei, asllel co să ajungă le 
vindecare. 

Wilheim Wundt, Völkerpsy- 
cholagie. 3 Bd.: Die Kunst, 3 nen- 
bearbeltete Aufl., Leipzig, 1919, 
Kröner, XII - 624 S. mit 62 Abblid.. 


„16. 

Volumul al lll-lea din urlaşa pu- 
blicație a lui Wundt a suferii le 
aceaală a Ill-a ediție o modificare 
mai inlinsă. Chiar şi cine nu se 
împacă cu concepțiile lui teore- 
tice asupra artel, va alla destule 
învățăminte şi sugesiii. Wundi re- 
duce arta la origina ei psicholo» 
gică, la fantazie, şi caută să-i gă- 
sească esența în funcțiunile ge- 
nerale sufletesti, şi în experiență. 
După Wand? esența lanlatiei se 

uce la trei princip'l ale feno- 
menelor psichice: aperceplia, fa- 
cultalea asimilajiei, care măreşte 
şi mai molt similrea, și activitatea 
eulonomă e conşilinjei, După dim 
culares amănunțită a artei la co- 
pii (se accentulază deosebirea in» 
ire arta la copii și la omul primi- 
tiv) autorul expune cele sine) spite 
de dezvoltare ale arie: plastice; 
aria sponlană, reminiscenia, aris 
decorativă, arfa imitativă şi arie 
ideală. Fiecare fel esie analizal 
în delaliu. Wundi se ocupă şi de 
problema preiacerii stilurilor, er: 
plicind-o prin schimbarea ideilor 
dominante, in special a religiei. 
Un capitol special se ocupă de ar- 
lele frumoase. 


CRITICĂ LITERARĂ st 
ARTISTICĂ 


Lander Mac Clintack, The 
contemporary drama în (org, Lille, 
Brown and C. |. Boston, 1921. 

O casă de editură din America 
publică o serie de studii supra 
literaturii teatrale dia loale jârile 
europene. După un volum despre: 
teatrul francez contemporan, ër 
pare acum o lucrare şi asupra li- 
leralurii iealrale moderae ita: 
lla, subieci despre care in alară 
de Leod (Lès piëcen ei les ac 
teurs de Vieille moderne) n'a mai 


-~ ~ MIŞCARRA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 469 


acris mimeni. Autorul incepe 
Goldoni. Primal capitol per Ace 
timul, care traleară despre fulu. 
rism, - conține considerații gene- 
rale bazale uneori pe autorități 
competente. Aulorul expune diti- 
culizțile, cu care are de luplat 
arta italiană. Din lipsa de autori 
sajioaall, scena primeşte cu gene- 
rozliate plese :trăine. Capilole 
speciale sint consacrate lui Gia- 
Corp, a căru: carieră înseamnă 
pre drama Italiană tranzitia de 
a romantism spre realism, apol lui 
d'Annuuzio şi Roberto Bracco. Cel. 
lalli dramaturgi sînt clasați în gru- 
pe : realişii, precursori, ultimii re- 
alizti, generația linără... Autorul 
orală ialluența lul Ibsen, și cen 
lranceză. 


ISTORIE 


Paul Diels, Die Slawen, (aus 
armă eri Lee Ne. 740), 
eipzig, , BO. 
wg Kéi cubner, 141 


Esile o cărticică de informații 
despre istoria iriburilor slave, a» 
rătind întinderea leritoriulul lor 
de colonizare, impreună cu loale 
transiormările suferite, populația 
numerică, limba, scrierea, religia, 
Mieratura, orio, muzica, șiiința. În 
merginile puliaței sin! luaile în 
coasiderajie formele de viață, care 
endrează cu isioria, şi care dau o 
idee despre evoluiia popoarelor 
slave. Un capitol final se ocupă 
de paasiazism, căruia autorul nu-i 
alribue niciun lemelu logic. Isio- 
vie, şi Istoria culturală, au impins 
popoarele slave pe căi deosebile 
şi nu-i posibil să le cupriuzi într'o 
olalitale. Oricum. inlre cle a e 
zista! toldeauna un senlimen! de 
solidaritate, care a determina! in 
diierile limpuri istoria lor colta- 
velă și care le-a forfal să Intervie 
și îu istoria polilică a Europei, 

Hans F. Woelmolt, Welle: 
schichte, begr, von, herausg. von 
Armin Tille, 2 neubearb. und ver» 
mebrte Aull., 4 Bd.: Ba/hanhalb- 
Assel, Leipzig, 1919, Bibliographis- 
ches Institut, XVI- 534 5., mil 4 
Karien, 3 Farbendrucktaf. 15 sch- 
warzea Beilagen und 127 Texiab- 
bild., M. 23 

Războiul ominase publicarea vo: 
lomului IV, a cărul iipărire ince- 

se la sfirşitul anului 1914, ast- 
el că nell abla acum. Filudcă 


volumul iraia despre Balcani - 
rul de discordie al bara 
intregi, iar solulia istorică a tări- 
lor conloculloare s'a dat abia a- 
cum, înlirzierea aceasia a prins 
si bine, Exnunerea cuprinde însă 
şi bazinul Dunărel, şi Asia Mică, 
din pricina legâlurilor lor cu po» 
poarele balcanice. Cuprinsul are 
următoarele canitole : vechile po- 
poare la Mediterana de răsări! în 
Asia şi Europa; istoria Orecilor 
dela Alexandru cel Mare, impre- 
ună cu Bizanjul şi Orecia Nouă: 
Hunii (N. lorga); Turcia curo. 
peană ; neamul sloveaic şi sirbo: 
croatie ; Bulgarii (N. torga); Ro- 
minli, Albania, Maghiarii, Tiganii, 
(toale de N. lorga); în parica, care 
tratează despre Asia Mică, isloria 
incepe cu Heu, Seit, Sarmații, 
Ilirii. Tracii şi Macedonenii; în 
line imperiul Seleucizilor. Isloria 
propriu zisă a Grecilar face parle 
din rol. ill, de eceia în volumul 
acesia se dă numai continuarea, 
dele Alexandru cel Mare Inainte. 


ŞTIINŢĂ 


N. R. Campbell, La théorie 
électrique moderne, iraduit par À. 
Corvisy, XII 464 pag, A. Her- 
mann-Flls, Paris, 1919. 

Lucrarea e menită f'ziclenilor” 
care vor să se pună la cureni cu 
cercetările din ultimii douăzeci de 
ani, în domeniul electricității şi ști: 
injelor invecinate, cercetări care 
in unele puncle au răstornal Idelte 
cele mai bine sialornicite 

După leoriile lui Coulomb, Fea- 
raday şi Maxwell, urmează leoria 
eleclronilor, ale cărei aplicaţii 
sin! studiate în mal mulie capl- 
tole: conducţia elecirollilică şi con» 
duclia melalică, conduci!a gazoasă 
cu intervenția elecironilor şi ional- 
lor gazoși ; maynelismul si în sfir- 
elt fenomenele grupale subt titlul 
general de eleciro-oplică. 

A doua parie a căriii e consa» 
crală luminii. Cele două leorii, 
care îşi dispulă explicarea feno- 
meselor luminoase, sini deopa- 
jrivă de utile, Prin „emisiune“ se 
explică razele 1 și 3 ale substan- 


elor radioacilve. Prin „ondulaiie* 
se explică razele luminoase, ra- 
zele x şi razele y. 

Portes lil-a iralează relaliile 
dintre eleciricliale și malerie: 


470 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cese. 

Explicajilie sin! intovărășiie cu 
planze după fotograiii luate de 
aulor. 


FILOLOGIE 


Uirich von Wilamovitz» 
Mocilondorff, Der griechische 
und der plåtonische Staatsgedanke, 
Berlin, 1919, Weidmann, 26 S., 1 M- 

O conferință, in care după o 
schiță asupra statului atenian și 
spartan, impreună cu cahiăjile și 
dezavantajele lor, Wilamovilz en: 
pune ideile principale ale lui Pleto 
despre siat. Filozolul grec a con- 
ceput nu o utopie ca Thomas Mo- 
rus, cl o serioasă reformă a tla* 
tului. idelle conducătoare erau: 
statul are datoria să facă educa 
jia marală a celățenilor: gurernan+ 
jli și cetățenii, cită vreme audrep* 
tari politice, e bine să stăpinească 
şilinia, care-i indriiueşte In euer: 
cițiul acestor drepturi. Conterea: 
Vera nu pierde din vedere nici 
prezeniul. Oricită drepliale s'ar 
părea că are socialismul, Wio- 
mowite airnge alenjio asupra ur- 
mărilor fatale, proveniie din egu- 
lizareu celor neegali, oan cum ne 
învață istoria democrației ateniane. 
Chiar şi relorma şcolară esie a 
linsă în lreacăl: „Acum există pri- 
mejdia ca mediocrilalea, care a- 
proape a pierdut școala, să degra- 
deze și unlrersllalea, aduciad-o la 


Le mm 


nivelul din sec, al XVIII-lea, daci 
nu şi mal jos. Germania este a- 
meninlală să cadă In starea de 
mizerie intelectuală, şi! alune! nu 
mal esie peniru ea nici o scăpare“. 


POLITICĂ 


Gustav Schmoller, Zwanzig 
Jahre deutscher Politik, Mânchea 
und Leipzig. 1920. Verlag von Dus- 
cker-Humbloi, 18 M. 

Avem aici articolele şi conle- 
rinjele din 1897-1917, care permit 
să privim adinc în concepția lui 
Schmoller despre sia! şi soclela!e. 
Deşi nu-l politician militant, iasă 
ca economisi şi istoric a purtat 
inleres tuturor chestiilor la ordi- 
nea zllei şi a luat pozilie faţă de 
ele. În sufleiul său, Schmoller e 
conserralor şi monarhis!, dar sën: 
zibil la cerințele de prefacare ale 
timpului nosiru. Încă înalnle de 
războlu a recunoscut el că Ger- 
mania prusacă are nevoe de insili- 
tulii democratice, însă Schmoller 
prevedea depe alunci primejdiile, 
pe care democralizarea grabalică 
a întregii viet publice fea să 
le arunce în calea unel sănăloase 
evoluții a Germaniei, şi avertiza 
impolriva speranielor ulopice, oT: 
teplină inlälurarea acestor primei 
du dela procesul intera de educa- 
lie care s'ar polea sărirși «nb! Inf: 
ența socialdemocraliėi. Din pri- 
cina miopie! şi a intereselor sira: 
turilor de sus, Schmoller înțelegea 
că nu-s excluse Izbuecnirile revo- 
luționare şi reacllunile opresire, 
dar că totuşi procesul de însănă: 
loşare își va urma drumul Inainte. 
Transformarea înceală câlră ce-i 
nou, și educajla oomenilor, înțeie: 
geren că relormele ou devenlt o 
pecesitale neînlăturabilă - va feri 
Germania de orlice zdruacia reg: 
luțioaar. Totodată Schmoller la po: 
ziție împoiriva Instigatorilor din 
drearia şi din staga, care adin- 
cese prea muli contrastele. Schmo- 
Uer are însă aprecieri mănuliloare 

enire oamenii nol yi Ideile nol. 
Bundoerā despre Marx şi Engela 
zice că „insemnâlalea lor stä în 
operele și in idealismul lor indrăz-> 
nell, în devotamentul peniru cauza: 
lucrătorilor. Orlcitar figreşilei in- 
colo, râmin cei mai mari apostoli 
si clasei muncitorești orgenizale”, 


BIBLIOGRAFIE 


Louis Aragon, Anica! ou le pa ma; Edilons de 


Revue Francaise, 1921, Paris, Prix 7.50 fr EE 
Alibert Thibaudet, La vin do Maurice Barrès. Editos de la N 
velle Revue Francalse, 1921, Paris, Pria t0 francs e 


Le Gr geg: Stefan Christesco, La Rel 
` liaitd ef les Fi 
ans le Syalome Cellulal m „a el les Forces 
i Ii. Paris, Prix 13 rah an: A dea Mondes, Edit, „Félix Alcan”, 
. Ibrāileanu, Du P 
Mih EA Coleciia -Eo Volantes, dpiiteratară), Edil. „Viata Ro? 
ai! Sadoveanu = : ) . 
1921. Fosi, Pretul Kee albastru, Edil. „Viaja Bominenschz, 
b ` 
ge be wën 4 GC traduse, adaptate de H. Carp (R. Ki- 
g esiiei, I. Turgheneyv : Cinele; Ouy de Manna- 
BE Ge DEE We DOS 
asc mg tieren 19239 ee, Prelu 4s weem loan), Edit „Viața 
"ger. Olat, Biologia Răsiboiulul Prel 
e Ps, Edi! „Viala Rominească“, 1921, lasi, Ser da, Sugen kar: 
. gpr ppt i va Toia Neoiobăia, Studiu economic-sociologie 
re, i că” 

Bucuresti, Dech! Sé "a rig e, Editura „Viaja Romincască", 1924, 

on nulcscu leacd Pe NM 

> Ra „Bucure i, Sech s ranio Editura „Viaja Romineascã", 
n nulescu uliu i'appeseu, A D 

re Geen Beet ; opr cu, Editura „Viala Rominească”, 19, 

mon araucourt, Don Juon do Manard, 

Editura „Viaja Rominească”, Trad. în ds Ke ii Sc ev 
eanu, 1921, București, Preţul 15 lei, z 

F.A tarash, AA Editura „Viaţa Romingască*, 4921, Bucureşii, Pre- 

e 

Dr. E. tioparâde, Psihologia copilului şi pedugoyla ex l 
îrad. de lon L Onn, Edilara -Viaja Romincasca”, 1921, Bucu. 

m E Pretul ng ta Rominească”, 1921, Bucu- 

asile Pop, fericirea se cucereşte, Inst. , Y 
i Bucarest, Prelat 16 lek pat „Viaja Rominească“, 1921, 
e ahuţă, Das oman — D „Biblioteca pentru loli No. 75- 
Editura „Viaja Rominească”, 1921, e Poisi Pet Gi 

A. Viahuţa, Dan (Roman. Ii), „Biblioleca pentru loti”, No. 76 -77, 
Editura „Viala Rominească”, 1921, Bucureşti, Prelul 6 let. 

D. Bolintineanu, Elena, (Roman polilico social), „Biblioleca peniru 
toți”, No. 243 A9, Editura „Viaja Rominească“, 4921, Bacoreșii, 
Prețul 7 lei. 

Lia Hirsu, Suflete zbuciurmale, „Bibiioleca peniru toți”, No. 1088 - 
1091, Editura „Viaja Rominească”, 1921, Bucuresti, Prelul 4 lel. 

Swift, Guliuor în Tara Piticilor, Trad de Ludovic Daus, „Biblioteca 
peniru loji", No 198, Editura „Viaja Rominenscă”, 1921, Bucu- 
real, Dreial 3 lel 

Mark Twain, furlul elefantului ob, Biblioteca Lumen”, Editura 
„Viata Rominească*, 1921, Bucureșii, Prețul i leu. 

Dr. Reiter, Medicul Familiei, Ed, Ui, Editura Sternberg A Fiu. 

M. Schwartzteid, Dr /uliu Barasch, Omul, opera, bucăli alese E- 
ditura Cercului „Libertatea“. 

Căpitan Mihai €, if. Pântea, Noul plan şi Ghid al Oraşului Bu: 
cureşii, cu hario Județului Îllov, 

D. D. EE Condica Doamnei Pompiliu, Biblioleca „Că- 
minul”, 

Fon Gorun, Lume Necdjilă, Edil. „Carlea Rominească”, 19241, Bucu» 
rech, Preju! 12 lei. 


- 


472 __________________ VIATA ROMINEASC 


N 
Ante-proect de Constitujie, intocmit de Cercul de Shudii al Partidu- 
lul najional-liberal, — cu o "el wg de principii de D. Iloani- 
escu, Bibl. Cerc. de Siudii P. N. L, Bucureşii, Pretul 15 lei, 
1. Stavici, Nuvele, Edil. „Carles Romineancă“, 1921, Bucureşii, Prelul 


15 lei, 
ioan Al. Brătescu-Voineşti, /ntuneric şi Lumină, Edit „Carte 
reg EE 13 Io Kack KA V 
sipeoanu emenie de palchologie pe ică, „Ca 
lor", 1921, Rimnicu-Vilcea, Prețul 12 lei. ZE Ser 
Serbările pentru Inaugurarea Universildjii dim Cluj, Edit. „Cariea 
A Ro rarer Hdi Cn rapper I, 194 
nuarul Unloersită) n Cluj, Anul !, 1919-1920, Tip. „Ardealul“, Cluj 
Pr. E Dron, Tovărăşiile (ărăneşti, „Biblioteca Uniunii Obştillor A 
Cooperailvelor Agricole din Jad. Botoșani”, 1921, Botoşani, Pre- 


ul 19 lei. 
Dr. d Stekel, Cauzele rëcnozitëit, Trad. de Dr. | Duscian, Edil. 
„Carita Rominenască”, 1921, Băcureşii, Prejul 5 tel 
lon Topa EE ES poveste în versuri, usi. „Lucealărul”, 1921, 
cure 
Dr. Sourget, /giena Stomacului, Trad. fe Dr. L Dusclan, Edil. 
„Cerlea Rominească”, 1921, București, Preţul 3 lel. 
A. Viahuţă, Don (Roman), Edit. „Cartea Rominească”, 1921, Bucu- 
rest), Prejul 18 lel. 
Rodica, Zilo de zbuctum, Edil. „Carliea Rominească”, 1921, Bucu- 
Ap Sri ES eeng Pericolul 
, D. Proiopep , colul ovreosc, Edii. „R “PH, 
P ai Preju! 133 g o Gë f fontei 
n Georgescu, ul meu: Un sg n Ardeal, „Bibli popo» 
geg ie * Asociaținalt“, 1920, Ze prep 3 lel, scai 
etre Dascălul, n Popor, » oleca rală 5 
1920, Sibiu, Prețul 3 lei. SS p eet, 
loan Agirbiceanu, Povestiri, „Biblioteca poporală e Asoclajiunli”, 
1920, Sibia, Prețul 3 lei. 
Calendarul „Asocatiunii“, pe anul comun 1921, înlocmil de loan Gear: 
gescu, 1921, Preţul peniru abonaţi 3 lei, pentru nt abonaţi 7 lel. 


Mercure de France, ier Mat, 15 Mai 1921, Prix Etr.3 fr. 85, 
Annales des Mines de Roumanie, No. 3—4, Prix 30 tel. 
Orizontul, No. 17, Pretul 1 leu. 

Calea Nou ', No. 5, Prelul 2 iel. 

Revista teologică, No 1-3. Prelul 6 lei. 

Lamura, No. 7, Preţul 5 lei. 

Cele trot Crişuri, No. 9, Prelul 3 lei 

Poetul, No, 4—5, Prețul 1 leu 

Renisla Sănătății, No. 2, Prejul 5 lel. 

Biblioteca Copiilor şi a Tinerimii No. 19 20, Prejui 2 lei. 
Transilvanie, No, 3, Preju! 10 lei. 

Viespea, No. 21, Pretul 2 let. 

Izvoroşul, No. 15 16, Preju! 4.50 lei. 

Foaia Tinerimil, No. 6, Prelul 1.50 lel. 

Renaşterea Moldovei, No, 4 5, Prejul 5 lei. 

Cuvintul liber, No. 8, Prelal 2 tel. 

Ideia Europeană, No. 66, Prețul 1 lev. 

Gindirea, No. 2, Prețul 2.50 lei. 

Ideia, No. 1, Prejul 2 iei. 


Curierul Cooperaţiel- Săle şti, Se Zä abonament anual 55 Lei, — 


Tribuna Şovalei, No 3, Prejul le 
Cuotat fKomhnesc, No. 4 Preţul 2 lei. 
Buletinul Culturi! Tutunului, No. 46 şi 47, No. 62, Bucureşti. 


— 


Revista Caricaturii 


— 


Caricalurile reprod H 
scopul să dea mh Ph i subi agria SE, direcile Ee 


care ngilă asišzi lumea. ormă disiraclivă, ecoul preocupărilor, 


Zorile unor vremuri nouă 


} KR Ge 
TA = 


| 


— O depulajione de Negri din Africe, cuprinsă de milă față de 
aenorocirea Cermaniei!, vine cu nroectul de a Îniroduce creşiinismul 
în Europa. 

(După Simplicissimus). 


, 


— a spune-mi, le rog, cum se face că vii acum è de rar? 
- EL domnule Holler, nu-mi cere și d-ta imposibi ul—abla elal- 

Leni ţi-am adus o scrisoare tocmai din America ! a 
[Lustige Blătter) + 


Bismark şi Moltke în lad 
E II — 


dacă Francejii s'ar Îl decla- 
să-l! facem plătească 7 
CL Feluireur de Nice) 


— EL tovarăse, socoti că, în 1871 
ral incolvobili m'am fi găsit nol mijlocul 


Liga Popoarelor. 


Sint litral: Şcoala de mine, Centrală, Poli'ehaică... 
Mai bine al avea mine de petrol, cbligajluni, sau renta de 6. 


(L'Echo de Paris) 


Piebiscilui în Silezia 


— Poļi să rolezi însă şi cu Nemţii! 


Carol om da afaceri 


— Atunci 
moşii! 


(Simplicissimus). 


ns 


——— 


spune Ungurilor mel: „de ajuns o poştală—şi vin me- 
z (Simplicissimus) 


Tabla de Materie 


VOLUMULUI XLVI 
(Anul XIII, Numerele 4.5 şi 6) 


I. Literatură. 


Agtrbiceanu Ion.— Maşina . 
Barbu lon—După melci `. 
Bârgăuanu G..—Privelişte neagră . 
Burt Jean.—Cazul dela farul Olinca nr A A 
Botez Demostene—Viziune de toamnă. — Primăvară 

rus Re E De tie A ai et E ees, Tim 
Botez Demostene.—Sară sentimentală. — Noapte.— Me- 


D D și; ae. a 
D 


SET, a i e RL În a 
Brâtescu- Voinești Al. loan.—Specula.. . . . S 
Cioflec Romulus —Amintiri din anul Invierii. . ` 
Cereri Artar.—Din alte vremuri (Cercul literar din 
Jușchevici Semen.—Leon Drei (Roman) . 

` > Li » D a 
Mantu Lucia—File Rupte (II) ........ 
Miller Verghy Marg.—Ca să pot muri... . 
Nanu N. Alexandru.  Z'mbet de Primăvară 
Philippide A AL.— Primăvară.— Romanţă 

y » o —Odâ blestemai .. .... 
Protopopescu Dragoş —Recreaţii (British Museum). 
Soare Alice — Sonete (Noapte de vară.—Iţi aminteşti) 
Ştefănescu- Galaţi, dr. — Amintiri gin Războiu é 
Teodoreanu lonel—Ş'atunci! . w .. 
Teodureanu O. A/..—Noapte de toamnă . . 


. + H D 


IL. Studii.—Articole.—Scrisori din țară şi din 


„ străinătate. 


“Alexandrescu Traian.- Abuzul de legiferare . . . 
Cazacu P. dr.—Instituţa publică numită „Zemstvo“. 


EE Ana.—Henrik Ibsen (Perioada mo- 
ran . Ki D Li KL . D + . . D D 5 LH H . 
X pni ©. ioan Ritom Matei ră 
a $ Constantin —Anglia şi Germania în- 
nainte de 1914 . . . + A a ESSN 
ponhit N. Dint'un carnet de voiaj (Londra) - 
Ralea D. Mihai- Et dia Paris (Caracteristici 


"`" >: ere E e EE, 
Weiss Dain Bernard Shaw ... . + 


NI. Cronici 


. zs 


b bach Ana.—Cronica feministă . ._. » 
gg age, Cronica artistică (Patraşcu.—Steri- 
we a sp eshti en ech 
Eugen —Cronica = 7 Sch priok del se 
Ste LE Cronica ştiinţifică (Soarele gigantic Be- 
telgeuse.— O descoperire astronomică senzațională) 
Galaction Q.— Cronica teatrală («Sonata Umbrelor» 
RT EE E e AE ES 
SÉ N..— pai fă literară („Clerambault” de Ro- 
mala Rollana) PR aa doline ia e E 
Suchianu D..—Cronica socială (Charles e 
Le probitme de J&sus.— Durkheim, La fa ile con- 
jugale. — Sir James George Frazer, Les origines 
magiques de la Royauté) . Eer, Ae 


IV. Recenzii 


Paul—Le lion d'Arras (0. Alexiu) 
Fria M.—O viaţă (Octav Botez) ee: 
Biaga L..—Paşii Profetului Cora eg ini A ` 
Crainic Nichifor.—Darurile mintului (T. Vianu) - 
Deri Max.—Naturalismus, Idealismus, Fang 
E E, Ceasuri stinte Wer Art. 
Farrtre Claude.— Les condamnés à mort (0. virt el 
Feldegg Ferd..—Die Schönheit im Qeschichisleben 
"Sein E — Die Erkenntnislehre des Bhagavad 

V Savul D ep = Së L LH D ar e 8 D D 
WE kálvária, magyar feltâmades 
(Cornel -Givulescu). e $ ei 2 a WW D D D eg 


II 


Laskine Edmond.—Le socialisme sul 
(AL. R. Moroianu) . . . . da iri ES? 
Metehnikoff Olga.—La vie d'Elie Metehnikoit (Dr. 
EEN ee e e a me N 
arinetti T. F..— Democrazia futurista (G Savul) 
Di A Ze zi eeneg Nae (G. Darul) 
oni î, membru al Academiei Romine.— 
age deel GE SAO vena) EA, a ger SEO 
$ Les finances de "AJ gne 
FI sf perie ch, WS EEN SE 
re Joseph.—Gerard de La - Eugen 
Relgis) . S: Aa FREE ri Kee Get 
Stere C..—lIn literatură Koray Botez) ... ... 
Steuerman- Rodion A.„— Frontul roga ee Bo- 
Soddy Fr—Le Zeien Weu Gheorghiu) | | | ` 
stan Bernard.— L'enfant prodi 
NOR) ENEE e E cat om king e 
ed Lëtze ei T General.—Die Feldzug der 9 
ee gegen die Rumaen d d — 
1917 (C. K) EE e SS Gees 


V. Revista Revistelor 


Beaunier Andrė— Raul Ponchon (Revue des Deux 
EE EEN ENI II CN a 
Beaunier André—Gaston Chérau 
e e WE L E E 
at, general..— Greşelile strategiei germane din 1918 
(La Revue de France). . . . . . . . ... e 
Challa Felicien.—Noii imbogăţiţi din Japonia (Revue 
E aa ERĂ E e EE et e 
Chiappeili.—Actuala criză civilă (Nuova Antologia) 
Lirmeni DP. Responsabilii Războiului (Nuova An- 
e wi A i e EE 
Compayrot I. D..- intrinare sau faliment? (La Revue 
de France) . ze Mt EE 
Cunoy H. Politica lui Harding (Die neve Zeit) . . 
Dresuer Albert—Cu privire la istoria culturii in Da- 
nemarca (Deutsche Rundschau) . . . . . . 
Dăubler Theodor.— Alexandru Arşipenko (Das jenge 
COO e a ra d d Si d SR 
Fontainas Andr6.— Baudelaire (Mercure de France) 
Faggi A..—Nevinovatele utopii ale Prințului Kropot- 
kine (Marzocco) 


(Re vue des Deux 


Grossmann Ştefan.—Apel catră cel din “Praga (Das 


Tagebuch). .,