Viata Rom. (R.), 1920, 12.3

Pate aaa | | 
TE AIRO (M Jir 


WWIII 2224278 


L 


Pia 


Viaţa Romînească 


Pe K i; i o E > S; 
qaevensrAr UE 
wagi 


Viaţa Rominească 
Revistă literară și științifică 


VOLUMUL XLIV 
ANUL XII 


LAŞI 


f ar 
INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ȘI EDITURĂ X 
„VIAȚA RPMINE ANCA 


sud . 
«2 4 E VE 
d a n Na 


Viaţa Rominească 
Revistă literara și ştiinţifică 


VOLUMUL XLIV 
ANUL AU s 


LAŞI 


m 
ANSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDIFURA is 
„VIAȚA ROMINEASCĂ“, Why 
f - a ERN, fh 


1920. i D. A i 


g JUI. 1924 ; 


p.m m sarats" 
aO TE 


{A og i N 
“VER SITAT y) 
aar 


N | 


iy 


RODIA DE AUR 


Poveste în trei acte — 


PERSONAGII 


limparatul Judecătorul H 
` Pahernicul Alună x IV 
Nel crapa Manea $ Se 
str » 
“Vraciul Calăul 
Akor-Bakor, vrăjitor arab Călugărul 
Măscăriciul Vălătuc Voevodul Piticilor ; 
Tugomir Staiu-Palmă 
anul 1) fraţi Siarmă-Platră 
anul îl) Barbă-Col 
Straja iI Domnița Florloara 
-Siraja | insojltoarea 
Judecătorul A Vrăjitoarea Rok 
f Curteni, jupinese, copii de casă, slujitori, pitici 
JET, © 
SPA 
= A E) 
ACTUL | ka 
Decorul 


Intdiul plan : stejarul fermecat, 
In fața lui fîntîna ; imprejur 
Butuci şi bânci de lemn. Din cerul sur 
Incet se lasă noaptea... 

S'a lăsat. 


Ai doilea : La dreapta, din palat, 
Deabia se estompează-un vag contur 
Și cum răsar luceferi, cerul pur 
Ifi pare-un văl de gaz cu fir brodat. 


Tăcerea e deplină şi profundă, 
Dar se aude-un tainic zvon de undă 
Și-un cînt ametitor: începe vraja. 


Se luminează-un colț de cer albastru, 


n timp ce'n somn greoiu adoarme straja 
Și rodia s'aprinde ca un astru. 


6 VIAŢA ROMINEASCĂ č č RODIA DE AUR 7 
SCENA | | h VRACIUL 

Imparatul, Paharnicul Alună, Vel-Stolnicul Manea, Astrologul. Să caut taina'n stele nici nu m'ar trece gindul. 

Vraciul, Măscăriciul Vălătuc, curteni, juplnese, copii de casă, INPĂRATUL 


Stai, Vraciule, că-ţi vine şi. ţie'ndată rindul. 
(Măscăriciul se slrecoară în spatele astrologului şi face strimbături. 
Jupinesele rid, Impăralul îl zăreşie.) 


slujitori 
IMPARATUL 
"acum veniţi la mine să-mi deslegaţi minunea. 


i IMPARATUL 
scult pe fiecare, Intâiu, înțelepciunea Ce, mai plecat ?: 
Să ne vorbească. Haide bătrine astrolog i p MASCARICIUL 
Tu care vezi în stele al lumii rost... i E 
ASTROLOGUL (făcînd o plecăciune.) tăpine, mă lasă să rămin. 
Mă rog! IMPARATUL 
M EOP Rămii, dar taci din gură, Ş'acum, cel mai bătrin 
i FTOR PaaS eyiti Din luminații sfetnici povestea să ne-o spună. 
Tu ştii ce e minciună și ce-i adevărat. ti dau cuvintul ţie, paharnice Alună, 
ASTROLOGUL. | mai isteţ la minte şi'n vorbă mai stătos, 
Dar nu cunosc povestea cu pomul fermecat. Căci tu o ştii mai bine ş'o spui şi mai frumos. 
IMPĂRATUL VKACIUL 
Cum? Nu cunoşti povestea ? De-o ştie el mai bine, s'aud, f 
ALUNA ASTROLOGUL 
Se poate ? Cuvintul daţi-i ! 
ÎMPĂRATUL f MĂSCĂRICIUL f 
4 Tocmai tu ? EI, ce-a umplut paharul la şapte generaţii, 
A e. 2 ARDEA E şi firesc să aibă cuvintul inainte, 
Și nu ştii că stejarul vrăjit e? (cătră vraciu.) 
ASTROLOOUL Căci tu o ştii din zodii, iar el o ţine minte. 
Jur că nu! S UN SPETNIC , 
MĂSCĂRICIUI. $ 
Decind purtat prin nouri de-al nebuniei vint $ Vorb şi “imscăriciu iarta re ze 
Se plimbă toată noaptea, cam uită de pămint. O JUPINEASA 
PĂNARNICUL ALUNA (ameninţindu-! co cîrja.) Hai, spune-ne povestea. à 
Hai șterge-o, ori toiagul... i ALUNA 
IMPARATUL Mă ascultați ? 
Nu-mi arde-acum de glume. ÎMPĂRATUL v 
ALUNA Aştept ! 
Auzi ? $ ALUNA € 


MASCĂRICIUL (ascuns după o jupineasă ṣ3 
arălind astrologul.) 


De ciudă moare, ia uite-l, face spume. 
ASTROLOGUL 

In turn la mine, Doamne, naud poveşti de-acestea. 
Deacela, de se poate, aşi vrea s'aud povestea 
Al cărei tilc să-l aflu imi este mare grabă. 
Voiu incerca atuncea cu mintea mea cea slabă, 
Să chibzuese în faţa luminăţiei Tale, sè 
De e'n vre-o legătură cu trebile astrale. 


Prea Inălţate Doamne, şi luminaţi boeri, 
Demult cunosz povestea, dar parc'o ştiu de eri, 
Mä văd ş'acum, Pe-atuncea eram în capul mesei, 
Copil... şedeam cu fruntea in poala'mpărătesei, 
Era ospăj la curte. Tot regi şi impăraţi 
Din totá 'mprejurimea la masă adunaţi. 
lar tata, vornic mare, şi cu lipici la vorbă 

D Privind cum se ridică nori calzi şi deşi din ciorbă, -~ 
ca să mai treacă timpul, a inceput să spună Di în 
Povestea cu stejarul. r3 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


JUPINESELE 
Dar spune-o, moş Alună. 
ALUNA 
Aveţi mă rog răbdare. Ce vreţi? Aşa-s bătrinii, 
3ă beau întăiu din apa curată a fintinii 
Ei mi-i uscat gitlajul şi-aşi vrea să-l ud puţin, 
iy IMPARATUL (surizind.) 
Paharnic să bea apă ? 
ALUNA, (pe-acelaşi lon.) 
De nu-i, s'aducă vin, 
(Munea se scoală impleticindu-se și-i întinde plosca.) 
ÎMPARATUL (rizind.) 
Halal să-ţi fie Manca, da' nu te'ncurci de loc! 
MĂSCARICIUL 
Doar nu degeaba-i spune vel-stolnic poloboc. 


(Alună bea din plosca lui Manea şi i-o dă înapoi, Toji se aşează în 


jurul lui pe buturugi și se pregătesc să asculle.) 
ALUNA 
Pe cind plouau cirnaţii și vin era "n fintină, 
Pe cînd jucau berbeci de mult belşug la stină, 
Pe vremea cind şi cinti aveau colaci in coadă, 
i nu voiau calicii decit pesmeţi să roadă, — 
Da ce vorbesc ? Pe-atuncea nici nu erau calici, 
Nici muritori de foame, nici boli ca azi şi nici 
Zizanie ntre oameni. Păstorul plin ca stupul 
Juca pe-atuni de-avalma cu oile şi lupul, 
Și-aşi înşela bărbatul nici nu gindea femeia, 
MĂSCARICIUL. 
Da” mult o fi de-atuncea ! 
ALUNA 
Cam mult! Pe vremea cela, 
Trăia pe-aceste locuri un tinăr impâărat 
Cum n'a mai fost pe luime un altul mai bogat. 
Gemeau de bunătățuri cămara şi hambarul, 
Și cit îl dai de duşceă, îţi şi umpleau paharul 
Cu vinuri ca rubinul şi vin chilimbariu. 
MANEA (oftind.) 
De ce mai vrut, tu Doamne, şi eu pe-atunci să fiu ? 
ÎMPĂRATUL 
Nu te mai plinge, Manea, că te discurei Ş'aici, 
MANEA (vrind să facă o plecăciune şi 


implelicindu-se spre hazul lu- 
turor.) 


Nu zic... Măria Voastră... 


*M A Tor 
= fla seama să nu pici. 
Vorbeşte, moş Atuna. (= 


li rupeţi firul vorbei... 
ALUNA 
Unde-am rămas ? 
MANEA (sughiţind.) 
La vin, 


(cătră ceilalti) Vă rog tăceţi puţin. 


P 


ALUNA Pi 
ȘI ce spuneam, pe-atuncea era belşug în toate. 
r până n'o vrea omul mai mult decit se poate, 
El mulțumit tot nu e. Aşa-i întotdeauna, 
Și-aşa 'mpăratul nostru vol să aibă luna, 
MANCA (bufnind de ris.) 
Ei, cum să aibă luna? 


O JUPINEASĂ  (minunindu-se.) 
Adevărat să île? 
MĂSCĂRICIUL 
I s'a urit de bine. 
MANEA 
Sininteală ! 
ÎMPĂRATUL 
Nebunie. 
ALUNA 
Priveau uimiți curtenii cum o fimea cu arcul, 
Dar cind porni săgeata, trăsnit câzu monarcul, — 
ci sprintena-i săgeata în fulger preschimbată, 
li dobori ființa smintită şi 'ngimfată, 
Da'n loc să-l nimicească in pulbare şi scrum, 
Făcu din el stejarul care-i priviţi acum, 
Ca'n. veci de veci să stee în poartă la castel 
Subt razele de lună ce-şi rid mereu de el... 
ŞI mai spuneau bâtrinii că sufletu-i colindă 
Nemernicind prin lume. ȘI până n'o să prindă 
Cu mina lui saducă din ceruri luna nu 
Va mai găsi hodina. Şi-o fi umblind Ş'acu ; 
"dci pare-se, cind poama s'aprinde 'n mindru pom 
“sufietu-i o noapte in chip şi trup de om 
Și plinge-atunci frunzişul şi ramurile gem, 
Păân'o scăpa odata, sărmaail de blestem, 
ÎMPĂRATUL 


V ? Cine se-arată din cale-afară brav, 


Il pedepseşte Domnul. 


VIAȚA ROMINEASCĂ RODIA DE AUR k? 


M =. 


De nu, poate să fie un bulgăr de zăpadă 


UN SPETNIC 
Blestemul e grozav. Pe care-un sfint din nouri a aruncat, 
ALUNĂ ə ASTROLOGUL (rîzind.) i 
Stejaru 'n care stele se prind ca'nir'im návod Mai ştii ? 
Din veac în veac odată, în noapte leagă rod, MĂSCĂRICIUL | 
Tons, hegarad pih agge nega In cap să te lovească să nu mai spui prostii, 
i MANEA i Cu ACUNA i 
Ar m văd în seara asta spinarea te minincă 
'o culeagă... k , 
Să punem s mo e DONE Sau ţi-e prea cald şi 'n beciuri ai vrea să stai? 
- Măria Ta, e-a Voastră. MASCAĂRICIUL (strimbindu-se) 
ALUNA Nu încă? 
Dar rodia o fură o pasăre mâiastră. | ALUNA 
Din patru părți a lumii voinici! au venit, Dar noi, ne pierdem vremea. 
Să stea la pindă'n faţa copacului vrăjit. IMPARATUL 


Veneau pe cai năpraznici, in vint pur tinds-şi coama,. 
Dar nimeni nu fu 'n stare cindva să iee poama, 
Căci din văzduh porneşte un tainic glas de zinā, 


Nici astrolog, nici vrac, 
N'aţi tălmăcit minunea ce va 'nflori 'n copac. 


Mai limpede ca stropul din limpedea fintină, : UN SFETNIC 

Pata e de dulce cind îşi incepe vraja, Comoară-i ? 

ncit întotdeauna adoarme toată straja... O JUPINEASĂ 

Prin vis li se arată o flacără albastră ; Piatră rară ? A 
Cind se trezesc, nu-i poama, nici pasărea miiastră, a Sp 


UN SPETNIC 

Nu-i lucru de mirare o poamă fermecată, 

Dar cum, din sută 'n sută să lege rod odată ? 
MASCĂRICIUL 

Și *ntr'un stejar ? 


Sau semn de nenoroc ? 
ALT SPETNIC 
Pe cât ştiu cu, lu nina e pasămi-te foc, 
rău aţiță vintul, se 'ncinge-o palalae 
va "nghiți pămintul, 


ALUNA 
Vezi bine | MĂSCĂRICIUL ú 
O JUPINEASA Dar dacă vine-o ploae,.. 
Dacă e scris în siele ! SPETNICUL 
MĂSCĂRICIUL Cum vrei să vie ploae cind cerul e senin? 
De face nuci răchita şi mărul micşunele MANEA 
Se poate ! De foc ţi-e frică, nene, când poţi să-l stingi cu vin? 
JUPINEASA ` IMPARATUL (asirologului, pe cînd măscă- 
Crezi că-i glumă ? riciul vorbește în şoaplă in- 
MASCĂRICIUL tr an grep de boeri 


Ş'acum că ştii povestea, tălmacitor de vise, 
Ce crezi de-aşa minune ? 
A ALUNA (grupului în care e măscăriciul,)> 
Tacere, 
ASTROLOGUL 


N'am spus câ-i glumă, dar 
Nu cred că-s ghinde 'n rodii, nici rodii in stejar, ~ 
ASTROLOGUL 
Dar eu vă spun că-i luna. 
MASCARICIUL 


L] 
De-i poamă, o să cadă. Pare-mi-se 


C'ași fi găsit odată... 


4 


VIAȚA ROMĪNEASCA | 


RODIA DE AUR 13 


+ 


MĂSCĂRICIUL. (în şoaplă Jupineselor.) MĂSCĂRICIUL 


De-acum, să vezi ce snoave! 
ASTPOLOGUL . 


Nu-mi amintesc în care din vechile hrisoave, 
Că-i pomenit de-o cale pe care-o bate luna, 


O cale... 
MĂSCĂRICIUL 
Mai greşită. 
ÎMPĂRATUL 


Te-amestici totdeauna 
Ca prostul. 


MĂSCĂRICIUL (cu o gravitate comică.) 


Prea mărite, doresc să-l mai seurtez 
Că tare-i lung la vorbă. 
ÎMPĂRATUL 
Ți-am spus să taci! 
ASTROLOGUL (intepat) 
Urmez ! 
Stejaru 'n calea lunii svirlind o rămurea 
S'a întimpiat că luna s'a 'mpiedecat de ea. 
Demult nu mai umblase pe-aici. Or fi vre-o sută 
De ani de cind pe-aiurea stioasă ca o ciută 
A colindat. De-atuncea stejarul tot crescind, 
S'a-apropiat de diusa cu 'ncetul, pănă cind 
A prins-o in cununa de crengi întortochiate 
incit, săraca lună, se zbate şi nu poate 
Să meargă mai departe în drumul ei ceresc. 
UN SPETNIC 
Lumina-i ca a lunii, aud... 
UN SPETNIC 
Mă indoesc. 
IMPĂRATUL 
Minunea e prea mare! 
SPFETNICUL 
E ne mai pomenită! 
ASTROLOGUL 
Dar nu-i întâia oară că luna e oprită, 
f UN COPIL DE CASA 
Domnița la oglindă a prins-o în iatac. 
MASCARIUL 
Şi eu am prins-o 'n plasă. 
ALUNA 
He! He! 


Căzuse 'n lac! 
O JUPINEAȘA 


Dar de-o să stee luna pe veci cum vrea copacul, 
Avem tot lună plină. 


UN SPEFNIC 
Nu, fiindcă viregiacul 
Ce vămile 'n văzduhuri, hrăpareţ, le păzeşte, 
pr prinde-aici ascunsă — şi el o nimereşte 


ALT SPETNIC 
Pe totdeauna tot nopţi intunecate 
Ca iadul! 
; ALIUL 
Nu se poate, nu-l crede, împărate | 
(lintindu-l! cu dispreț.) 
La sfat nu scoate-o vorbă! - 
MÂĂSCÂĂRICIUL 
La snoave prinde glas !. 
VRACIUL 
Eu ştiu! 
ASTROLOGUL 
Eu ştiu mai bine. 
MĂSCĂRICIUL 
Băteţi-vă, vă las! 
- VRACIUL 
Nu-i rodie, nici lună ! 
MĂSCĂRICIUL 
Dar ce-i atunci, bostan ? 
VRACIUL 
E rău,ce e! 
O JUPINEASA 
Ne sperii! 
VRACIUL 
E ochiul lui Satan! 
JUPINEASA 
Se poate ? 
VRACIUL 
Da, aşa e, dar n'am voit s'o spun? 
4 JUPÎNEASA $ 
Şi craiul cu blestemul, atunci... 


VIAŢA _POMINYASCĂ 


VRACIUL 
Sărman nebun |! 
Cind e să-şi ispăşească greşeala lui păgină 
Și luna cu pgăleata o caută n fintină, 
Nu vede cum din umbră îi farmecă mereu 
C'un ochiu de foc Satana! 
JUPINEASA (pe cind celelalte îşi lac cruce.) 
a Ferească Dumnezeu ! 
MĂSCĂRICIUL 
După cit văd, Tindală, plingind că nu-şi găseşte 
Căciula ţuguiată din capul lui! 
VRACIUL 
Fireşte ! 
Căci ladul tot îşi duce pân' la sfirşit iscoada! 
MĂSCĂRICIUL 
Nu pune Domnul mina cînd dracu-şi viră coada! 
VRACIUL 
In noaptea asta cel cu aripele "'nstelate 
Pe bietul craiu mina-va-l departe, dela spate, 
Ca părăsind copacul să n'aibă nici habar 
Că tocma 'n clipa ceia scăparea e 'n stejar... 
Căci omul urmăreşte norocul or şi unde, 
Da "n el nu cercetează — cind tocma °n el s'ascunde! 
IMPARATUL (după o lungă tăcere.) 
Cinstiţi boeri şi nu mai frumoase boeriţe, 
Ce credeti voi ? 
O JUPINEASA (ridicînd din umeri.) 
Noi tesem! 
MĂSCĂRICIUL 
Şi ei incurcă iţe! 


SCENA il 
Aceiași, Domnița Florioara, doi copii de casă. 


(La intrarea Domnijei curiea se va aseza pe două rinduri: deoparie 
boerii, de cealaltă jupinesele şi măscăriciul Vălătuc. impăratul ră- 


mine cu cepul in mini, pe-o bulurugă.) 
IMPĂRATUL 
Deci, nimenea nu ştie ? (Se aude un scirțiit de uşă). 
ALUNĂ (unui slujitor). 
Vezi, cine-i la portiţă ? 


UN COPIL DE CASĂ (dupăce face o plecă- 


i în | I tal 
Domnița Florioara, Măria Ta. CCTS si iE 
TOŢI (înclinându-se în Iaja Domaijei 

care intră cu însofitoarea şi-un 

„copil de casă), 


ROMA DE AUR MR 
Domniţă ! 
O JUPINEASA 
Ce tristă e! 
INSOŢITOARIA (încet Jupinesei). 
Nici salbă nu şi-a mal pus la git! 
IMPARATUL 
Ce vrai să-mi spui, copil ? 
DOMNIȚA ` 
A Nimic... Micera urit 
In turnu'n care fesem. din zori de zi mătase, 
Cind seara 'ncepe, roșă, din ceruri să se lase, 
Cind corbii spre pădure coroană fac pe cer, 
Cind stelele de aur s'aprind pe nori de fier, 
Eu m'am simţit atita de singură,. uitată, 
Și-am vrut să vin ia tine! 
= IMPARATUL 
Lopilă dragă! 
DOMNIȚA 
Tată L.. 


IMPARATUL (mingiind-o şi vorbindu-i ca u- 
nui copil) 


Lumina mea, răspunde-mi degraba tot ce vrei. 
(surizind.) 
Un cal cu aripi ? 
DOMNIȚA (acelaşi ton.) 
Nu vreau ! 
ÎMPĂRATUL (părind că ia înțeles gindul, 
mulțumi.) 
Rubine de cercet? 
DOMNIȚA 
iți mulțumesc, podoabe cite mi-ai dat mi-ajung. 
ÎMPĂRATUL 
Atuncea cum pot oare mihairea să-ţi alung ? 
DOMNIȚA 
Ce vreau nu cunose incà t... 
IMPARATUL 
Şi ce cunoşti, nu vrei! 
DOMNIȚA 
Dar au sint tristă, tata, şi chiar dac'aşi fi, ce-i 
Tristeţea mea pe lingă durerile ce rod 
Atit amar de oameni din bieful täu norod > 


Poţi face-atita bine, şi-atitea suferinţi 
Poţi alina pe lume! . 


16 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


ALUNĂ 

In vorbele-i cuiifinţi 
Vorbeşte-un suflet vrednic de vreanicu-i părinte. 

(închinindu-se în faja Domniței.) 
Ca el s'ajungi de mare, şi tot ca el cuminte. 
„ÎMPĂRATUL 

Ce griji, ce griji !... Şi totuşi sint unii ce se'ntreabă 
De ce nu-s imparaţii mai veseli. Tristă treabă 
E să domnești căci cite sînt rele şi greșite 
in cap iţi cad, 


MANEA (intorcind plosca goală cu gi- 
tul în jos.) 


Paharnic, după alt vin trimite, 
ÎMPĂRATUL 
Tu, Manea ai dreptate !... - 
MANEA 
Bind, vremea nu se perde, 


ALUNA (unui slujitor care pleacă ime- 
dial ce Alună sfirşeşie replica.) 


S'aducă din butoiul dela 'mpăratul Verde! 
ÎMPĂRATUL 
Boeri, să ţineţi minte că nu e meserie 
Mai grea şi mai nedreaptă într'o împărăție, 
Decit a celui care în mină sceptrul poartă, 
ALUNA 
Aşa a vrut-o soarta.. 
Toji 
Da, soarta... 
IMPARATUL 
Tristă soartă ! 


(intră slujitori cu lăvi şi pahare. Împăratul ridică paharul.) 


De-mi stăpinesc mihnirea... y 

MANEA (cu paharul în mină) 

Și-acest pahar va trece ! 

ALUNA (ciocnind cu 'mpăratul) 

Cum ai secat paharul, necazul Tău să-ţi sece | 
; IMPARATUL 

Ş'acum la stat! De-i lună sau rodie 'n copac 
Nimica mo să schimbe in cele ce-am să fac; 
Căci singura gindire ce sufletu-mi frămintă 
E dinsa | 

ALUNA 

-“Fiorioara ? 


INSOȚITOAREA ; 
j Nu ride, nu mai cînta! 
MÂĂSCĂRICIUL 2 
Cu ce-aşi putea, Domniţă, să te înveselese ? 
(Domnija, gest.) 
INSOŢITOAREA 
Nici noaptea nu mai doarme ! 
N IMPĂRATUL 
ha" Ce ai? 
` DOMNIȚA 
. Un cor !... Doresc ? 
gams că alinare nu voiu putea avea 
it, dacă din ramuri căzută- rodia 


-Mi-aţi da-o. 
ASTROLOGUL 
Dar e luna! 
. ÎMPĂRATUL 
N'auzi, ce-mi ceri e luna ! 
DOMNIȚA ` 
E rodia de aur. De nu-i, tihi e tot una. 
In vis o văd aevea lucind dogoritor. 
De nu mi-o atuncea... 


ÎMPĂRATUL 
Cum să ţi-o dăm ? 
DOMNIȚA (acoperindu-și ochii.) 
Eu mor. 
. INSOŢITOAREA 
Din ochii ei albaştri cad lacrimi. 
UN COPIL DE CASĂ 
Sint luceleri. 
ALT COPIL DE CASĂ 
Indepiiniţi-i dorul. 


~ 


ALUNA 
Nu zău, nu sinteți teteri ? 
ASTROLOGUL i 
Cum vreţi din slavă luna s'o scoboriţi ? 

Mn MĂSCĂRICIUL 

? Măcar 
De mar dori-o toată ci numai un pătrar... 
Dar toată ? O vrea toată t... i 
DOMNIȚA (insol!loarei,) 

Vreau rodia de aur ! 


I8 VIATA ROMINPASCĂ o5 
INSOŢITOAREA 
Domniţă ! 4 
es „ÎmpaRaTuL 
Ce.ne facem ? 
ALUNĂ 


Staţi, vrăjitorul maur 
Minunea cu stejarul va lămuri deplin. 
IMPĂRATUL 
Sa vie! 
UN SLOJTOR (slelgind «pre culise.) 
„Akor-Bakor ! 


$ VRACIUL s 
in fața lui mă'nchin. 


- 


SCENA lll-a 
lreași, Akor- Bakor. A 
(Akor-Bakor poartă o barbă albă ce-i ajunge până la briu, pè cap art tus- 
bun roşu. E urmat de dol harapi mici și buzaji care-i duc Irena, 
agitind două câdeiniţi fumeginde. Fulgere şi lrăsnele se 
vor abale asupra copacului pe măsură çe elle va invoca). 


AKOR-DAKOR 
Mimica să nu-mi spuneţi. Ce vraji să ştiţi, eu tiu 
Din vrăji străvechi ce'm neamu-mi se trec din tată 'n fiu. 
Tot cerul mă cunoaşte aşa cuil cunosc. 
Aprindeţi smirnă, apoi, turoa rium de most 
Fu, Akor-Bakor, sciavul puterilor astrale 
Ce tăinuesc formula puteri! din cabale, 
Vreau voia 'mpărătească s'o'inpac şi să desfac 
Minunea plutitoare Și taina din copac, 
ine]! Arată-ţi forța i 
Voi genii pămintene, 
Veniţi ! Şi tu turtună, te-arată ! Cum, ţi-e lene ! 
Mai repede ! 
(Furtună din ce în ce mal puternică.) 
Toţi norii adună-se! Voesc 
Cu biciul meu de fulger în tine să lovesc. 
Furtună, tur 


(Pubulturi) 


Trăsnet loveşte iar! Aşsşaaa ! 


(O clipă de lăcere, după care Akor-Bukor se închină în faje 
impăratulul,) 


Nu pot nimic, întrece cu mult puterea mea! 
ASTROLOGUL 
Tot eu aveam dreptate ! 


ki RODIA DE AUR 19 
VRACIUL 
Eu nu m'am înșelat. 
k . AKOR-BÅKOR > 
Pe-aceşti nerozi trimite-i să doarmă la palat! 
IMPĂRATUL 
Piecaţi ! 
(Astrologul şi vraciul pleacă, furioși.) 
Ş'acuma spune de ai ceva de spus. £ 
AKOR- BAKOR 
Nimica nu voiu spune! 
IMPĂRATUL 
De ce? 
AKOR-BAKOR 
Cind vei fi pus”, 


O strajă să păzească stejarul, vei afla 

Ce vrajă urmăreşte pe Florioara Ta! 
INSOŢITOAREA (unei jupinese, incel.) 

Ce-ar fi spunind acolo că tot vorbesc în şoaptă ? 
AKOR-BAKOR (şoplit.) 

Şi da va lua vre-unul din ramuri poama coaptă, 

Chiar dac'aşi şti acuma, n'am dreptul să v'a spun. 

IMPĂRATUL 

la uite, cade-o ghindă |. O îi semn rău? 

AKOR-BACOR 
Semo bun! 


ÎMPARATUL (soptit, lul Akor-Bakor.) 
Dar astrologul parcă spunea... 
AKOỌR-BAKOR 
El spune fieacuri ! 
Eu plec, m'aşteaptă focul! ON 
IMPĂRATUL 
Faci vrăji ? 
AKOR-BAKOR  (inchinindu-se.) 


O, nu! fac leacuri | 


SCENA IV 2; 
Același, mal puţin Akor:Bakor şi cei doi negri. 
IMPĂRATUL 
Spatare, pentru strajă pe cine-al rinduit ? 
SPATARUL 
Pe nimeni încă! 


20 VIAȚA ROMINEASCĂ ____ nig Pe i 3 soia AE 21 
IMPĂRATUL STRAJA | r 
Nimeni, boeri ? Pe-aicea nu vi-l locul. 
MÂSCĂRICIUL (izbucinind de ris.) , ŢIGANUL II 
Au amuţit. Am auzit acela ce a fă găduit 
INPĂRATUI. s Măria sa'mpäratul ! 
Deci... cine-o să păzească ? STRAJA t (rizind cu hohote.) 
UN BOER Ce spui? 
Mărite-s prea bătrin ' STRAJA | (acelaşi lon.) 
ALTUL A'nebunit ! 
Haznaua 'mpărăţiei cui o s'o las? r STRAJA II 
ALTUL , Ce-a spus priveşte numai pe cei ce sint boeri 
- Râmin STRAJA 1 
" Cămările prădale de nu mă duc îndată ! Auzi ce-l duce capul! A 
ALTUL - IMPÄRATUL (aproplindu-se.) 
Aşi sta, dar... „ Aşa aşi fi spus eri, 
ALTUL. Cind li credeam pe dinşii In suflete mai mari! 
Straja asta îmi e neaştepială. -~ Orcine'ţi fi acuma... 
ALTUL s UN BOER 
Am casă grea, 'mpärate... - N Opine au şi itari? 
MITUL ALT BOER 
Fu cum să-ţi spun ? Adică Țigani-s! 
Tot ca ceilalţi boerii sluji-te-aşi, dar,.. ÎMPĂRATUL 
IMPĂRATUL (dind din cap cu omârăciune 3 lisă mis cel mai supuşi supuşi! 
Vii frică ! TIGANI (deodată.) 
Nu-i nici o supărare, vă văd voinici și jepeni! Yenin să stăm de pază ! 34 
UN BOER - IMPĂRATUL (bătind un figan pe umăr.) 
Măria Ta, ştii bine... . Băete, îmi plăcuşi! 
MĂSCĂRICHUL 


Ca trica-i pază'n nieni DOMNIȚA (în celälalt capăt al scenel.) 


Ce roşu e amurgul ! 


MANEA 
SCENA V = imi pare că-i o vrană 
Acelaşi, cel doi fraji jigáni. x Din care curge vinul! 
(Pe cind Împăratul rămine ginditor în mijlocul boerilor rusinați si +  MĂSCĂRICIUL 
tingheriii, d străjăni fădesc într lise cu ec chi | 
aiai gud Ioi irati gani) 0:30 aia e at $ Nu-i torni în-damigeană ? 
STRAJA ! j 
Ce căutaţi aicea cioroilor ? ş + > — SCENA VI 
TIOANUL, 1 SEE Să Acelaşi, Tugomir. : 
Norocul ! (Tugomie intră în scenă cu o siguranță de vechiu curtean, in costu- 
STRAJA n mul tradiționa! de Pă!-Frumos. Va lace o adincă temeata în îm 


Mai caută-l pe-aiurea ! ' păretului ui Domniței; se va ele: ao în faja Jupineselor pr pîna 


s 
y? i heey i ra 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


SPĂTARUL (lut Alun pe cind Tugomir 
înaintează spre împărat.) 


Dar ăsta e fecioară in haine bărbătești! 
O JUPÂNEASĂ 
Şi ce 'ndrăzneţ păşeşte | 
IMPĂRATUI. 
Voinice, cine eşti 
i unde o fi ţara prea fericită care — 
a dat aşa statură şi-aşa înfăţişare ? 
ŢIGANUL I (apropiindu-se de împăral, ṣopti.) 
Un venetic, Mărite, şi un infometat 
Umblind hai-hui prin lume... Un 
IMPĂRATUL 
Nu te-am întrebat! 
TUGONMIR ” 
Măria Ta,cu nu ştiu ce sint, nici ce-am 4 fiu, 
Nici unde merg acuma şi nici de unde viu, 
Averea mea-i un paloş, un naiu şi-un cal sălbatic 
lar ţara mea e lumea... 
UN BOER 
Cum văd ii cam zânatiz! 
MANEA (încet lul Alună.) 
O vrea să stea de pază, nebunul! 
ALUNA 
Nu mă mir! 
IMPARATUL 
Şi cum îţi spune ţie, voinice ? = 
TUOOMIR (inchininda-se.) 
Tugomir ! 
DOMNIȚA (ince! insolitoarei.) 
Privirea lui e dulce ca mierea cea din faguri! 
IMPARATUL. 
Şi ce bun vint te-aduce pa tristele-mi meleaguri ? 
TUGOMIR 
Cind m'am oprit aseară, trudit, pe-aceste locuri, 
Vorbeau la han ţaranii trintiţi pe lingă tocuri, 
Spunind că jumătate din mindra 'mpărăţie 
O dai cui face strajă! 
IMPARATUL 
O dau! - 
Prea (sprijinindu-se în spadă.) 


a E EOE o re 


= 


- 
| 
j O. 2 E S O E 28 


- ~ (Mișcare ‘nire boerk) 
Mărirea o doreşte acel care n'o are, 

“ Dar eu cu spada 'n mină mă simt destul de mare, 
Căci stăpineşti pămintul cînd ai o spad’ alături, 
Pe-ace! ce nu se pleacă din calea ta il mături; 

i de nimic nu-ţi bate mai mult inima 'n sin 
it cu ea drept sceptru să simţi că-i ești stăpin! 
MANEA (unui grup de boeri, incel.) 
Nebunul, vede lumea printr'un miner de spadă! 
MĂSCĂRICIUL 
2 Dar ce, ai vrea ca tine prin damigeni s'o vadă ? 
TUGOMIR . 
Dar un moşneag imi spuse — şi doar un om de viţă 
* Că vrai să dai răsplată... 
(Se opreşie incurca, uilindu-se la Domnița.) 
ÎMPĂRATUL 
Ei, bine 2 
TUGOMIR {de-abia indrăznind.) 


i IMPARATUL 
E-adevârat! 
. “ TUGOMIR (cu indignare.) 
Se poate, Domnița o răsplată ? 
(Se repede pe rind la ce! dol jigami și-i sgudue de umeri.) 
ŞI tu, şi tu, nebune, credeai să-ţi fie dată ? 


(cătra boeri.) 
„ŞI nu i-aţi dat afară ? 


(Tugomir se repede cu mina ridicată, Tiganii se ghemuesc apărân. 
du-se de lorilură.) 
ŢIGANUL 1 
ză "AL milă! 
T TIOANUL 1i 
Nu da 'n noi! 
TUGOMIR (Impăratului.) 
~ Voiau să-ţi fie gineri! 
A (Boerilar) 
Priviţi! 


(Țiganilor.) 
de voi! 


(Se sprijină în spadă ca 'nir'o cirjă, apoi ironic, boerilor.) 
i dumneavoastră sfetnici vă e se vede somn, 
u poate că nici unul nu vrea să fie Domn? | 
(Imparatulul.) 


VIAŢA ROMINEASCĂ  _ 


SPATARUL 
Auzi ce vorbe-aruncă! 
DOMNIȚA (fixindu-l,) 
Dar bine le mai spune! 
TUGOMIR 


|! simt cum clocoteşie tot singele din mine, 
Domnița o răsplată 7 Atunii,,.. 


ALUNĂ 
Atunci ? 
— 
i IMPARATUL 

i Ei, bine ? 

TUGOMIR (superb.) „d 
Nu-mi trebue mărire şi nici cununi de laur, 
Dar singur voiu sta strajă; şi rodia de aur, . 


Odată cu iubirea ce stă din piept să-mi iasă, 
Volu da-o Florioarei t... 
DOMNIȚA 
ȘI ea-ţi va fi mireasă! 
TUUOMIR (înclinindu-se.) 
Domniţă!.., 
IMPĂRATUL (mustrător.) 
Florioară !_ 
DOMNIȚA (impăraiului.) 
Cuvint imipărătese ! 
TUGOMIR 
Dac'am vorbit prea multe acum... = 
DOMNIȚA (Intinzîndu-i mina pe care To- 
gomiz o sărută.) 
= . iți mulțumesc ! 
IMPĂRATUL 
Semeţe Tugomire, îmi place îndrăzneala, 
Dar eu nu-mi uit cuvintul şi-mi ţin fagăduiala. 
aceia ori şi cine ar vrea să stea de pază, 
Eu nu-l opresc să steel! 
TUGONMIR 
Ca privitor, să vază! 


"Căci Dumnezeu de-ar lua-o, i-aşi apuca pulpaua y 


i de s'ar pune raiul cu sfinții şi Satana 
ladul tot-sä lupte cu trăsnete şi foc, 
Tot eu o volu aduce! 


IMPARATUL 4 
Atuncea, bun noroe ! 


X - 


y un te h fu an ti d o e 
r G TY y PA Ss $ . bd NP os PI ad 
> AR, Fo Lă x - . < 
Ta Fari ai P ASe EPR 

> e 


-~ 


RODIA DE AUR 25* 


SCENA VIT 


Aceiaşi, un slajitor 
20 SERVITORUL 
„Prea Inălțate Doamne, poftiţi de vreţi la masă, 
3 IMPÄRATUL 
Să mergem, Florioară... 
DOMNIȚA 
Eu nu mă duc, mă lasă 
Să-mi port prin frigul nopții fierbintele meu chin. 
ALUNA (lul Manea care mojäe pe-e 


utarugă,) 
Dar ce, tu nu vii, Manea, cu not la masă? 
A MANEA (aughițind,) 
= Via! 
IMPĂRATUL (Domnijei,) 
Nu mai rămine, dragă, se lasă frig pe seară. 
INSUȚITOAREA 
Ai să răceşii, Domniţă ! 
ÎMPĂRATUL 
Vezi, tremuri, Florioară! à 
DOMNIȚA 
De merg, mă duc-de-adreptul la mine în odae, 
Mi-e somn! - 
2 TUGOMIR 


` Atunci Domniţă cu ochii de văpae, 
2 Să-ţi poleiască somnul un vis de fericire ! 


IMPĂRATUL (pleciad cu toată cartea du- 
pă el) 
Noroc şi voë bună ! | 
DOMNIȚA (întorcind capul din prag.) 
Cu bine, Tugomire ! i 
(Cortina cade clieva clipe pentru o pregăti atmosfera tabloului) . 


TABLOUL 


{in jarul focalui cel doi țigani. Tugomir e subt gestarte Domniței în 
Planul îl. Maăscăriciul Vălăluc, ascuns după o turugă, încearcă să-i 
sherle pe țigani. Figurează în lebiou: Tiganii, Tugomir, Voevodal Pi. 

licitor, apot toată curtea). : 


: MĂSCĂRICIUL 
(Be, he, he, he, he!) 
-ŢIOANUL 1 
H Acum mi-e parcă frică! 
i : -s MĂSCĂRICIUL 
-~ (Bu, hu, hu, bu, hub). 


da U 


O O Sr 


ŢIGANUL Ii 
Şi mie! 
MĂSCĂRICIUL 
(Hi, hi, hi, hi, hi 1) 
ŢIGANUL 1 
Cine urlă ? 
ŢIQANUL 1? 
Vesteşte miezul nopții ? 
ŢIGANUL 1 
Un clopotar, din turlă! 
(se aud bătăile unul clopot.) K 
TIGANUL N 
Ascultă ! j 
ŢIGANUL.. | 
Una... două... 
ŢIGANUL II 
Mă tem |! 
(Loriturile se opresc la a 12-a) 
ŢIGANUL 1 
Douăsprezece ! 
ŢIGANUL 11 
la dă-mi pulină apă să beau, poate mi-o trece! 


(Tiganul 1 se duce la linlină, se apleacă să scoată apă și deodală 

“are inapol speriai. Apoi, apare cu voerodul piticilor pe care îl {ine 

de umărul hainei. In timpul acesta măscăriciul scoale capul din as- 
cunzătoare urmărind scena) 


TIGANUL 1 
Ce cauţt spurcăciune ? Ei nu, ucigă-lgoaca ! 
' ŢIGANUL 1 
la uite lighioana! 
ŢIGANUL 1 
E'ncornorat ca vaca! 
ŢIGANUL il 
la dă-l incoace frate, aproprie-l da foc, 
Să-l văd! 
ȚIOANUL 1 
Urit e, Doamne ! 


ŢIGANUL i 


- Pe jar să-l pun, să-l coc? 
- ŢIGANUL 1 


hae. ` 
—— a 


RODIA DE AUR ! 27 


—————————  ——————— aa a aaa 


£  TIQANUL | K 

Rizi ? Lasă, necurate, -că-ţi vin acuşi de bac! 
S TIGANUI. 1 

Ce-mi scormoneai pe-aicea ? 


TUGOMIR (care se aproplase auzind 
cearta. 


De ce-i căutaţi sfadă ? 1 
PINCUL  (iremurind,) 
Venisem să iau apă, ukciorul mi-e dovadă! 
ȚIGANUL 1 
Nu căutai cu farmec să ne vrăjeşti ? Dar stai 
Că-ţi dăm noi ţie farmec! , 
MASCĂRICIUL 
Să nu cumva să dai, 
Că-ţi crap, tigane, capul ! Ce tot te faci voinic ? 
Te temi cind trage-un clopot... 
TUGOMI! (cu dispreţ.) 
Şi-s doi pe-un biet pitic. 
ȚIGANUL ! (măscăriciului,) 
Atunci stai tu de pază | : 
TIGANUL i ` 
y è Şi noi ne odihnim ! 
(Tiganii se lungesc mormăind lingă foc.) 
TUGOMIR (piticulul.) 
Ce-i, moşule ? Ulciorul e greu, ne opintim 
Şi nu vrea să urnească, Ce vrei, e cam adinc |! 
lar tu, să nu te minii, eşti mic de tot! 


, 


MASCĂRICTUL 
Un tinc! 
TUCOMIR 
Vroiai în el țintina deodată să-ţi incapă ! 
PITICUL 


Am mulţi copii acasă... 


MĂSCĂRICIUL (luînd phical de mină şi 


d 4 zăl în ti T ir îndreaptă. 
ST Ie iei, n no ee Totoni se fetremp 


4 - Şapoi să-l spurci cu apă ? 
Dar svirie-o naibii, irate, să-ţi dau eu busuioc ! 
(li dă un pahar) i 
hi place ? în AA: 
i E 
Bun e nene! . 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


MĂSCĂRICIUL 
Atunci noroc! 
PITICUL 
Noroc | 
MĂSCĂRICIUL 
Din struguraşul ăsta nu vrai nu bob să rupi ? 
PITICUL xi 
La noi le zice altfel ! 
MĂSCĂRICIUL 
Cum altfel ? 
PITICE 
Cantalupi ! 
MASCĂRICIUL 
Pe tine cum te chiamă 7 
PITICUL 
Sint Vodă la pitici! 
Dar tu? 
MĂSCĂRICIUL 
Eu? Mai nimica | 
PITICUL 
Cum asta ? 
MASCĂRICIUL 
Mâăscărici ! 
PITICUL 
Cu mine-ai fost detreabă, la fel voiu fi cu tine; 
Dar vreau s'ajut băiatul de colo. ȘI nu-i. bine 
S'asculţi ce cîntă vraja, cînd rodia 'n copac 
S'aprinde. De acela, îţi dau aici un leac 
S'astupi cu el urechea ! 
MASCARICIUL 
De ce nu-i dai şi lui? 
 PITICUL 
El tot ar auzi-o, căci leac pe lume nu-i 
Pentru acel ce straja o face cind iubeşte, 
MĂSCĂRICIUL 
Dar poate că n'adoarme nici el! 


PITICUL (elipind şirel.) 


Păi nu, fireşte! 
(Mâscăriclul se așează cu piticul pe iarbă in jurul damigenil 
și-și loarnă mereu.) 


MĂSCĂRICIUL 
Hai să te pup pe barbă, a struguraşi miroase. 
“PITICUL (se sconiă, amejii şi arată da- 
migeana.) 
- > 4 


a. o t Fa aF pi a o? 
A “ROMIA DE AUR 29» 


+ 


Şi sa joram Tredință acestei pintecoase t 


3 ai MĂSCĂRICIUL 
- Jur! 
o (Ciocnesc paharele) 


De-acum în toate să-i fim de pază lui ! 
(arată pa Tugomir.) 


İn cinstea piticimii. 
(bea.) e = 
PITICUL 
Și-a măscăriciului ! ' 


(Se aude, venind de deparle un ca de lemee în lim lumina ` 
se fa ied Lee inte sie în jar, M oo coală, re Hovin 


x ` napoi waiti, apoi cad pe rind în iarbă.) 
Ha! Aer Incepe vraja | - 
TIGANULŁ 1 
d Cad ! 
ŢIGANUL H 
Mor! 
PITICUL 


Vă pierdeţi firea ? 
(Scena se Întunecă brusc) 
GLASUL LUI TEGOMIR (în inlineric.) 
Dar Tugomir n'adoarme, îl ține treaz iubirea ! 


Apare loal curlea cu făclii aprinse. 
nu mol e decit Măscăriciol care e A ret opel secrete etras 


MASCARICIU, 
„Ei? ştiţi unde e poama? > 


Prea tirziu ! 


RENIA MĂSCĂRICIUI (astrologului.) 
u știi? 


Nu ?! 


ASTROLOGLI. 


-ALUNA 
Spune-odatä ! 
A (Sare în finfină.) 


( Urmează.) i 
Adrian Maniu şi Al. O. Teodoreanu 


Din alte vremuri 
e Amintiri literare) 


Revista Literară. 

Etam student în Bucureşti. 

Pe acele vremuri, în 1887, despre o „mişcare literară nu se 
prea vorbea în Capitală, O revistă de puterea „Contemporanu- 
Jwi“ şi a „Convorhirilor literare”, care făcuse atita zgomot în laşi, 
nu era In Bucureşti. „Literatorul“ domnului Macedonski entuziasma ui 
cere restrins de admiratori ai poetului, prea puţin gustat de mul- 
time. Mai numeroşi cetitori avea „Revista literară” a lui Teodor 
M. Stoenescu, revistă care nu pretindea să creeze vre-un curent, 
sii Intemeeze o şcoală, și tocmai, poate  deaceia avea cetitori. 

Eu nu aveam preferință pentru niciuna din aceste două pu- 
blicaţii, şi nici nu mă prea ispitea mindria de a-mi vedca ~nu- 
mele tipărit pe paginile lor. De altfel cunosteam senzațiile ce-ţi 
dă cetirea numelui tău în jurul unor versuri, ori a unor „bucăţi 
literare", pe care publicul poate să le admire în ziare şi reviste 

Prin 1882, într'un număr din gazeta „Deşteptarea“, din Bu- 
“ureşti, scoasă de antisemitul loan N. Polichroniade, a fost da! 
locuitorilor ţării noastre să cetească vorbele calde cu care direc- 
torul gazetei întroducea, în publicistica rominească, pe un tinâr 
poet, „un puiu de vultur care s'a ridicat din munţii Sucevei ṣi 
cheamă rominismul la deşteptare“”, un poet care numără numai 
optsprezece roze, şi ale cărui „prime accente sînt adresate pa- 
triei sale, în fața căreia, la prima vedere, cl plinge, şi plinge atit 
de dulce şi duios, încit nu ştim “care inimă rominească să nu fie 
mişcată de cuvintele sale“. b 

Puiul de vultur cu optsprezece roze în plisc, eram eu, al 
cârui nume întreg se râstăța pe ultima coloană din pagina a treia 
subt citeva strofe jalnice, în care plingeam țara, ale cărei pămin- 
turi se cotropesc de „jidănime“, 

Antisemitismul „rominului“ Polihroniadis mă corupeese: În 
gazeta lui puteam să-mi public versurile, pe care le seriam cu 
atita sprinta: 

t ani de-atunci, şi parcă simt şi acuma emoția ce m'a 
cuprins cind am cetit, nu laudele gazetarului, dar numele meu, 
<u litere de tipar. “a 


TE...) 


j DIN ALTE VREMURI 31 


~ N'aşi putea să definesc, insă, ce fel de senzații m'at deter- 
minat să dau fuga la depozitul de ziare, şi să cumpăr toate nu- 
merile din foaia În "care erau publicate versurile mele, pe care 
parcă-mi era frică să le cunoască cineva din tirgul nostru. 

Pricina poate era să nu fac vre-un răutatei, care ca avocat, 
intr'un oraş popula! în mare majoritate de evrei, ar fi avut de 
durat vre-o neplăcere în clientela lui, precum dealtminteri i 
s'a şi intimplat, mai tirziu, cind a fost afurisit de evreii-din Fălti- 
ceni, pentrucă apărase, la juraţi, pe un grec ce omorise un evreu. 
lată însă că mi-am cheltuit zadarnic toţi gologanii, cumpărind 
atitea exemplare din ziarul cu pricina, de oarece, peste două zile, 
poezioara mea apărea în altă gazetă, „Steaua Dunărel”, dar fără 
introducerea lui Polihroniade din „Deşteptarea“. 

Botezul tiparului te ademeneșie, În „Deşteptarea“ am mai 
publicat” si alte versuri, se înțelege, cu aceiași nuanţă de antise- 
mitism, fară care nu aşi fi fost nici puiu de vultur, nici talent puternic. 

Publicul cel mare a mal putut să-mi cetească numele în re- 
vista „Cimpoiul”, a lui Frederic Dame, prin 1884, care mi-a pu- 
blicat versuri fără a se simți obligat să atragă atenția cetitoritor 
asupra numărului de roze pe care le nuinără autorul, iar uñ pu- 


blic mai restrins a putut să-mi guste proza în „Gazeta de Fălti- ` 


certi”, pe care o scotea tata, tot primace! an, și la care colabo- 
ram, cu toate că eram numai elev în liceu. | - 

Kaay y plăcere o simţeam cind imi vedeam tipărite numai 
inițialele: A. P. G., sau oarecare pseudonime, subt nuvelele din 
„Drepturile omului“, pe care nu Îndrăzneam să le îscălesc, de 
irica urmărilor goanei contra socialiștilor, In 1885 treceam incă 
«xamerie de liceu, şi indemnurile vărului meu Vasilică . 
ca så leg cartea de gard, nu m'ay putut indupleca să renunt la 
gindul de a mă vedea bacalaureat. 

Cu pseudonime publicatem, prin 1885, cronici literare în 
„Romanului“ al lui C. A. Rosetti, cu care tata era prietin, - 
cum și o serie de articole intitulate „Corespondenţă cu D-i Eon- 
timpuran“, iscălite „Depe plaiu“. „Contimpuranul“ era bătrinul 
Winterhalter, un prietin de a! lui Rosetii, care trimetea din Viena, 
corespondențe la „Romanulu”, pe care le ceteam cu multă plă- 
cere, şi cred şi acuma că erau interesante. 

Sram, prin urmare, obişnuit întrucitva cu senzațiile tiparului, 
şi nu mă rodea vanitatea de a-mi vedea numele tipărit în nişte 
reviste, care nu mă ademeneau. A 

Cu toate acestea aim fost nevoit să bat la uşa unei redacţii 
şi să mă înfăţişez unui director de revistă, cu fițuica pe care se 
înşirau versurile mele de dragoste, pe care în alt chip nu må 
incumetam să le pun subt ochii „dragei mele“ $ 

Locuiam în strada Dionisie, apropiere de o casă mare 
in care era Ministerul de Externe şi ca să (Mă due la Universi- 
tate, treceam pe la capătul străzii Ene, deunde vedeam o firmă 


destul de ceteață, pe care èra scris cu litere mari: „Revista Li- 


terară”, După multă răsgindire, am intrat în camera în care se 


"z 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ ma] 


acumulau redacţia revistei, administrația revistei şi direcţia une! 
şcoli de declamaţie, pe care le cumula T. M. Stoenescu. 
In tinereţă eram timid, şi defectul acesta mi-a făcut pa 
rău, în toate privințele şi în toate manifestările vieţii mele. 
aceia mi-a trebuit oarecare sforţare sufletească pănă ce am inm- 
tias directorului revistei versurile mele, în care-mi plingeam du- 
i ostei, A 
ia rr mi-a părut un suflet blind. Trebue să fi suferit, 
omul acesta, Nu era un tip îngimfat, nu se credea, precum på- 
cătuesc mulţi dintre cei de astăzi, şiar fi putut, dacă i-ar fi stai 
in fire, să se uite la mine mai de sus, pentrucă eram un ne- 
cunoscut, N - 
EA cetit poezia mea şi i-a plăcut. In numărul viitor trebui: 
să apară, TIP 

Se înțelege că am rămas incintat. Nu doar că buna primire 
'ăcută versurilor mele m'ar îi făcut să cred că am săvirșit o lu- 
orare de valoare; mulţămirea mea era motivată de faptul că „Ea 
va ceti aceste versuri, pe care le inspirase; va afla, în fine 
ceiace credeam că-i tăinuesc de ani întregi. Credeam că-i tài- 
auesc, pentrucă nu avusesem îndrăzneală să-i fac vre-o mărturi- 
sire. Doar eram timid! a 

- Le va ceţi... Dar, pentruca să le cetească, trebuia să-i a- 
jungă revista la indămină. In orașul meu revista lui Stoenescu 
nu pătrunsese ; nici cu care, cum S'ar zice, eram unul dintre cei 
care ceteau, nu am cunoscut-o până ce nu am ajuns in București. 
Atunci, cu o hotărire pe care numai pirdalnica de dragoste poate 
să ţi-o sugereze, am plătit.un abonament pentru tatăl „Ei“, om 
bogat, dar despre care eram convins că nu l-ar Ti achitat e! 
niciodată, pentrucă era socotit ca om avar, 

Poate că plata abonamentului acestuia m'a făcut şi mai 
simpatic lui Stoenescu, şi cind ne-am despărţit, pe lingă vorbele 
bune ce mi-a hărăzit, mi-a dat şi un exemplar din poemul „So 
fla“, a căruia copertă era tipărită cu albastru. Bine-inţeles cë 
poetul a ţinut să scrie citeva cuvinte pe paginele poemului, pen- 
truca să posed şi eu un autograf al autorului. 

Prima declaraţie publică făcută „dragei mele“, a apărut în 
numărul din Februar 1887 al „Revistei Literare“, şi pănă în va- 
canja de Paşti, s'au mai tipărit şi altele. 

Eram nerăbdător să ajung acasă; voiam să văd efectul 
îndrăznelii mele. Infine, ființa aceia rece şi nepăsâtoare, va fi 
aflat ceiace s'ar fi cuvenit să simtă, chiar fără să rostesc vre-un 
cuvînt dacă privigije mele mistuitoare şi sentimentul care îmi înehi- 
pui că transpira din toată firea mea, nu i-ar fi vorbit nimic. 

În prima zi a sosirii mele m'am dus la ei, şi cum am intrat 
în biuroul bătrinului, am avut o senzaţie de zidărnicia vieţii : 
cele clteva numere din „Revista Literară“ stăteau necetite, cu 
banda nedeslipită, pe consola oglinzii ‘dintre cele două fereşti. 
Batrinul nu cetea, iar fetele lui despreţuiau scrisul rominesc, pre- 


+ 


DIN ALTE VREMURI | 33 
ea. io toată lumea, pe vremurile acelea de înstrăinare su- 
zi Sera ran s de prisos. Atita vr 
pentru mine, pentru plăcerea de'a scrie, şi acuma, cind 
să-i împărtăşesc „ki” ceiace clocotea în sufletul meu cpr 
credeam că mijiocul ales era aşa de ingenios, — iată ce descope- 
tire ucigătoare mi-a fost dat să fac: Versurile mele nu le cu- 
moştea tocmai persoana pentru care le tipărisem. d, 


emë scrisesem numai 


şi mă cinstise cu un loc de membru funda 
vista literară“, pe care o întemeiase, nu stiu d inca pai. 
nu am asistat la nici o întrunire a societăţii, despre existența că- 
reia RY Atat i e din statutele publicate in revistă 
i , dupăce mi s'au tipărit si ezii 
teptau în saltarele redacției, nu rau mai marie dia iaa 
lui Stoenescu, pe care nici nu l-am mai văzu de atunci 
Delavrancea. — Prin April 1887 a apărut, în Bucuresti. rel 
vista „Lupta Literară“, care a fost un eveniment literar tracii 
© scoteau cei doi fruntaşi, care erau copiii răsfâţaţi ai "tineri ji 
papur $ Delavráncea şi Viahuţă. 5 
u Delavrancea eram vecin. Prin j 
strada- Dionisie; era intrarea la casa în en sadan riza Aarh 


usem la un bal mascat. Pe 


mea stătea Delavrance j 
ri tra Să mă duc la el ss-i dau fâșia de hirtie menită să. ducă 
pă piane apasa mele”, cu riscul ca revista să rămie tot ui- 
că fm glinzii dintre cele două ferestre. isprăvi de ale 


In numărul 2, din 26 Apri păru i 
i pril, a a t i 
„Singur“, care credeam că-mi va atrage p irita Au A 


beam $varțul, în fiecare sară. Publi 
« Publicul, însă, a rămas 
Ffu două una: ori nu se cetea revistă, gindeam eu, ea ai 


ale căruia versuri erau publicat i 
samă viste din toate ervaar pinasri a celei mai de 


zia mea o va fi cetit sau nu, ființa la care mă gindeam 
3 


34 VIAŢA. ROMINEASCĂ 


cind am seris-0, dar mie mi-a dat curajul să trec pragul casei 
i J ncea, 

e EI Arep să spun, poate tot nu aşi fi săvirşit gestul acesta 

da bravură, dacă nu ar fi intervenit o împrejurare străină, cart 

să mă împingă spre casa vecinulni meu necutoscut de mine, 

O mâtuşă a mea, femee incă tinără şi frumoasă, care se 
îmbrăca la una din cele mal vestite croitorese din București, doamne 
Briol, îi rămăsese datoare cu O sumă de bani, pentru care 0 a- 
meninţa să o cheme în judecată, Delavrancea era avocatul cròi- 
toresei, şi cu el trebuia să tratez, în numele șmătuşei mele, pentru 
a obține o păsuire de vouă săptânini, i Se 

Cind m'am dus la el, dejuna) l-am trimes carta de vizită, 
şi după citeva minute s'a ivit în uşă un cap lungăreț, cu o barbă 
mai mult blondă, asculită, cu părul capului buclat şi în nearin- 
dvială. M'a poftit în cabinetul lui, o cameră fără niciun aranja- 
ment; biblioteca în dezordine şi masa de lucru plină cu de toate, 
Intre altele am zărit nişte foi de carton fin, pe care erau înş- 
rate notițele care-i serveau la studiul critic „O familie de poeţi”, 
publicat in „Lupta Literară“. Pe întăta filă crau versuri de aie 
Matildei Cugler, frumos înşirate, cu slove mărunte şi trase cu 
ingrijire. 

— Doream şi eu să te våd, mi-a zis Delavrancea, 

Dupăce am pus la cale chestiunea pentru cure venise, Şi 
dupăce în vre-o trei rinduri a gâsi! ocazia să mă învile să vi! 
pe la cl, mi-a spus: 

Imi pace râu că nu pot vorbi mai mult cu „mata“. 

Trebuia să plece la Tribunal. 


M'a surprins cuvintul „mata“, în graiul lui Delavrancea. A- 


tunci nu Ştiam că era insurat cu o moldovancă, 

Peniruce n'aşi putea să spun, dar nici la Delavrancea n'am 
mai fost, nici alte versuri m'am mai trimes la revista lui. Cam 
aşa am brodit-o eu în toată viata: totdeauna am călcat alâtu- 
rea de cârarea cea bună. 

Peste cițiva ani eram ajutor de judecător.la Paşcani. Intro 
zi, la gară, våd coborindu-se din trenul de Bucureşti, un domn 
imbrăcat ia haine de excurstonist, după ultimul modei. Recunosc 
pe Delavrancea, care mergea la minástire să petreacă vacanța, 
N'am apropiat de cl, după oarecare hesitare, şi i-am amintit că 


eu sint acela care... povestea cu potzia din „Lupta Literară“, ` 


Credeam că omul care s'a bucurat cind m'a văzut, care m'a ina 


vitat la e] şi i-a părut rău că nu poate sta mal mult de vorbă 
cu mine, va fi ceva mai cald cu o veche cunoştinţă, cu un vechiu 
tovarăș de... luptă literară. Dar s'a uitat ġe sus la mine, mi-a in- 
iins o mină îngheţată şi s'a grăbit să-şi găsească trăsură, 

Mai tirziu am avut plăcerea să reinoesc cunoştinţa cu De- 
lavrancea, şi să fim în legături mai strinse. 

Scosesem primul numâr din revista „Şezătoarea”, în Martie 
1891, şi se înțelege că Delavrancea era in fruntea listei persoa- 
nelor cărora trebuia trimeasă. Peste citva timp am primit dela 


DIN ALTE VREMURI 35 


el o scrisoare lungă şi un număr. din gazeta „Voința Naţională“ 
—pe atunci Delavrancea era liberal in care publicase un lung 
foileton cu laude pentru revista mea. Alte scrisori, tot atit de câl- 
duroase, arătau interesul ce punea artistul acesta pentru reuşita 
revistei mele, căreia cu rivnă îi recruta şi abonaţi, care plăteau 
mai mult decit cei cinci lei, costul abonamentului. Ţin minte că 
A. Stolojan i-a dat douăzeci de lei, pe care mi i-a trimes cu o 
scrisoare specială, în care puse şi bilețelul abonatului cătră 
serlitorul dela gazeta liberală, 

Deia un timp a incetat corespondența mea cu Delavrancea, 
i poate că şi entuziasmul lui pentru „Şezâtoarea” a mai scăzut. 

te citiva ani, însă! a intrat şi el în casa mea, 

Eram supleant la tribunalul din Fălticeni. Societatea noastră 
fusese zguduită de un eveniment extraordinar: soţia unui colonel 
işi otrăvise bărbatul. Medicul chemat în grabă, văzind crispațiu- 
nile bolnavului, şi fiind cunoscător şi al sufletului clienţilor lut, a 
fost sigur că bietul colonel era îndopat cu stricnină, pe iu- 
bitoarea lui soție o turnase în ceaşca de cafea neagră, za 
hainul de bărbat n'a apucat să o lughită în întregime. Graţie in- 
drăznelii medicului şi împrejurării că la o farmacie veche din o- 
raş s'a găsit curara, colonelul a scăpat.cu viaţă, dar coloneleasa 
a fost trimeasă în judecata juraţilor, pentru crimă săvirşită dat 
neizbutită. 

Criminala trebuia scăpată. Era fiica unui aş liberal, 
dintr'un judeţ vecin, care-şi putea plăti luxul de a nja pe un 
Delavrancea din Bucureşti, ca s'o apere la Fălticeni. 

ia fost. o luptă frumoasă. = 
tea civilă, colonelul, a avut şi el un avocat bun, D-i A, 
Pădărău a vorbit mai bine de trei ceasuri, cu talent. A făcut un 
adevărat curs de psihologie, pentru a convinge pe jurați că au 
înainjea lor o femee bolnavă, cu care se cuvine să fie îngădui- 
tori, Concluzia cuvintării a fost: ertare. - 

Acuzarea a fost susținută de însuşi procurorul general, un 
om delicat şi caracter cinstit, Teodor Mindru. 

Cunogteam şi pe Mindru şi pe d. Bădărău. Cel întâiu era 
insurat cu o folticineancă, o cunoştinţă a mea din copilărie, Il vä- 
zusem de atitea ori, îl mai ascultasem vorbind la juraţi, Pe d. 
Bădărău îi cunoşteam din laşi. După moartea lui Creangă, toţi 
prietinii lui ne-am adunat la o consfătuire în sala otelului Tra- 
ian, pentru a lua o hotărire asupra editării operelor marelui dis- 
părut. Venise multă lume, dintre acei care până atunci nu știu- 
seră cine era Creangă, și dupăce sa împrăștiat mulțimea, am 
râmas numai vre-o 16 persoane, la o gustare şi un pahar cu vin. 
Intre aceştia era şi d. Bădărău, care a vorbit frumos şi a Indem- 
nat tineretul la muncă. Desigur, oricine putea să-l aibă mode! viu 
al muncii fără de răgaz. 

"Pe Delavrancea il cunoşteam, dar nu-l auzisem vorbind, mă- 
car că ştiam minuni despre talentul lui de orator. Acuma aveam 


lal 


35 . VIATA ROMINEASCĂ 
ocazia să ascult pe propie za delectez auzul, să înmagart- 

y ii de artă oratoric ) 
ai Mam. Kai să iau note. Aii-am ascuțit un creion > ā- 
mindovă capeteie, mi-am rinduit foi de hirtie numerotată, ş r 
iepiam prima frazā pe care să o prind ca pe un fluture din zbor 

Un lung şi frumos exordiu. © melodie întreagă ; dar nu pot 
să notez nimic. Curg valurile de cuvinte, saltă ca apa unui pì- 
riuag de munte peste petricelele din fund, dar eu nu pot să prind 
„ideja“ pe care să o incgresc pe albeaţa hirtiei. Mai aştept us 
ceas intreg. Păruloratorului se zburleşte mereu, gesturile Iui devin 
tot mai largi, glasul ii sună mai mult a clopot de argint, aten- 
ţia tuturor devine tot mai incordaiă, plăcerea ce o simt devine 
tot mai voluminoasă, dar hirtia mea rămine to neatinsă şi cretomui 
nu-şi toceşte virful. > f 

? Cion ai putea să fixezi pe o hirtie, și să faci caşi un altul 
să perceapă vibraţiile unei simfonii, şi să simtă parfumat unni 
crin, ori a unor flori de telul! i 

Piedoaria lui Delavrancea a durat cinci ceasuri. Fl a ver- 
bit, sà, zbuciumat, dar hu s'a obosit ca mine, care l-am ascultat, 

Adouazi Delavrancea a venit Să mă vadă. S'a interesat 
de mersul „Șezătorii“, pe care o cetea, şi mi-a lăgăâduit să pue 
un cuvint pe lingă prictinul său, d. Ştefan Sihleanu, secretar ge- 
neral la Ministerul Instrucțiunii, ca -să capăt o subvenţi= pentry 
sevisiă 

De-atuuci, de citeori mă duceam in Bucureşti, ma abātzam 
și pela Delavrancea, pe care cam rareori ii găseam acasă, 

Au trecut cițlva ani Ja mijloc, şi pentrucă ochii care nu se 
văd se vilă, pierduse obişnuința de a mai vedea pe maestrii 
„rubardurului“. într'o vară eram la băile Oglinzi, localitate čare 
peniru mine avea un farmec deosebit; mi se părea că nicăezi 
"a mi se linişteşte mai cuminte sufletul. Ceteam fa umbra unui 
stejar «n zinghenit de clopoței, jos la bii, anunţa sosirea unor 
trăsuri, Vin escursionişti. Sint trei domni şi o doamnă. Se in- 
dreaptă spre partea pădurii unde mă odihnesc eu, Îi recunaze : 
Delavrancea, Vlahuţă şi Artur Stavri. Și ne-am întins cu toții pe 
iarbă verde, şi până la amurg am stat de vorbă, cind au luat 
iarăşi drumul Agaplei, | 

Delavrancea nu mai era acelaşi. O bună parte din entuzias- 
mui lui pentru artă i-o intunecase politica. Era acum tri! de pu- 
hoiul acesta care imurdăreşte sufletul Şi falșifică pană şi cugeta- 
rea celor mal rafinaţi dintre cugetâtari, 

ba fost dat, apoi, să fa: o nouă apropiere de Delavran- 
cea, miin politics, 

Eram magistrati pelreceam iimpul Hber cu „Şezätoarea* 


şi alte cercetiri, care nu aveau nimic comun cu politica, pe care: : 


IM O cemcepear aşa cum se face la nok Simpatiile mele 

male în localitate mA incrumau spre unii dintre liberali, vechi 
prietini, cu care petreceam, şi pentru care nu aveani nimic de as- 
cuns. In primăvara 190) se faceau alegeri peniru consiliul junde- 


P - 


DIN ALTE VREMURI 37 


ian. În fruntea listei guvernului, pentru colegiul |, era socrul meu, 
Mai era însă şi o alta listă, a conservatorilor, compusă din per- 
soane foarte onorabile, dar de zare nu mă lega nimic sufleteste. 
Prefect al județului era un prietin a] meu, un elector vestit. Ca 


ba îndemnat, nu ştiu, dar în ajunui zilei de alegeri, mi-a tr mes 


ăcasă, nişte buletine cu cheie, pe care trebuia să le pun adoua-" 


zi în urnă. 


S'ar îi cuvenit să-mi bat joc de această procedare pe care 


piiteam să o consider necugetată ; dar pe mine m'a indignat. Şi 


' indignarea aceasta am ma; ifestat-o destul de blind: am inttinit 


prietinli poiiticiani, în localul de alegeri, şi prietineşte le-am spus 
că ar îi trebuit să le fie Tișine să mă considere ca pe un gar- 
dist de stradă, şi să-mi trimeată buletine cu chee. 4 


Aula s'a petrecut, şi între noi, prietinii. In acelaşi sară, însă, 


"a subprefect favorit al prefectului s'a urcat în trenul spre Bu 
(treşti, cu o scrisoare cătră ministrul de Interne, sau câtră cel 
de Justiţie, în care se denunța „scandaltii“ ce am făcut şi se ce- 
Tea capul meu, ca pildă pentru acei care ar mai îndrăzni să re- 
fuze on buletin cu chee. 

Doi proctirori generali, în curs de o lună, au făcut anchete. 
Daci d. Anton Suciu ma găsit, în gestul meu, nimic compromi- 
țător pentru demnitatea mea de magistrat, a fost trimes d. Leo- 
nescu, să facă o nouă cercetare, şi rezultatul a fost un raport 
mai amănunţit, în care se documenta în ce consta cheia bole- 


Ministrul Stâtescu nu sa pretat la răzbunări politice, şi cu 
toate siArui 
ale unui deputat, care urmărea bcul meu de judecător de FE 
dinţă, pentru un frate al lui, am rămas nesupărat, până în De- 
cembre, cind ministrul Giani, coborit dint un fotoliu ål Înaltei 
Curți de Casaţie în arena gladiatorilor politici, m'a dat afară, subt 
forma de trimetere ca procuror la Rimnicul-Sărat, - 

Mi se tâcuse, prin aceasta, un fel de somaţie ca să demi- 
sionez, celace nu am întirziat să execut; și fratele depitatutul a 
ist numit în locul meu. pai 

usem doisprezece ani în magistratură, cei mai frumoşi 
ankai vieții mele. Dacă in acești doisprezece ani m'aşi fi ocupat 
c4 creşterea de porci, bunivară, n'aşi fi eşit dator, precum eram, 
Și masi fi ales om cu avere, precum aveau și alți porcari. 
i ini} mi-au luat apărarea. D. lorga a publicat Intran 
jurnal, mi se pare în „Epoca“, o scrisoare în care vorbea de nedrep- 
tatea ce se face redactorului „Şezătorii“ ; domnul |. Simionescu, în 
altă gazetă din laşi, protesta în același sens ; Vlahuţă m'a tatil- 
nit și m'a îndemnat să nu părâse-c indeletnicirile literare ; Dela- 
vrancea. Delavrancea, politician, s'a interesat în ce partid poli- 
tic am să ră inscriu. a 


De-atunci l-am în adeseori. Era tot aşa de cald în Con- 
verbire, tot aşa de ențaziast, dar numai entru' politică. Despre 
altceva nu mai avea di p Să vorbească, Boui acest mare di- 


ngile polificiänilor, şi mai cu osabire ale prefectului şi 


38 ăi VIAŢA ROMINEASCĂ 


E a 


————— 


zolvant al moravurilor sociale, dacă nu dizolvă şi talentul, dar cet 


i diluiază : o ceşcuţă de apă întro cupă de şampanie. 
De e alei jud tribuna parlamentului, sau din sa- 
leie de intrunire, trebuința fatală de a fi în legătură strinsă cu 
mahalagiii Bucureştiului şi cu pleava de parlamentari, contactu! 
acesta cu mitocănis ea și cu subinteligenţii i-au inspirat dis- 
cursuri politice, din care nu a râmas nimic, şi cind ja mai cu- 
prins nostalgia artei, a dat la iveală „Apus de soare“, unadesâ- 
rat Apus. de artă al lui Delavrancea, à ; | 

Al. Viakuţă.— Venisem în Bucureşti cu idei mai îmaintate, 

precum era tineretul care făcuse liceul în laşi, unde bâtea nn vint 
dela Răsărit, dinspre Impărăţia rusască, ale cărei temelii s? Sgu- 
duiau de n şte frămintări, ce mut mai tirziu aveau să o prăbi- 
seacă. 
: In laşi cunoscusem pe cei dela „Contemporanul“, în socie- 
tatea cărora nu ai fi putut să -te simţi comod, dacă nu âi fi a- 
vut ceva comun cu ideile lor; în ultimul an de lic-u, la „institu- 
iele Unite“, subt ochii severi ai teribilului Melik, injghebasem, im- 
preună cu George Diamandi, colegul meu, un ciub, pe cart nu 
ne pva sfiam sâ-l aromim cu oarecare nuanţă de socialism, şi 
poate că din această pricină, prima noastră întrunire. într'o sală 
dela „Hotel Rusia“, a fost şi ultima şedinţă a clubului nostru. 

Înriurit astfel, era firesc lucru să nu mă prea simt Ja tocul 
meu in lumea Bucureștilor, şi să găsesc o plăcere deosebită de 
a ceti gazeta „Lupta“, în care G. Panu scria ma altfel decit ga- 
zetarii clasici dela „Timpul“ ori dela „Binele Pubiie“, şi chiar 
decît cei cu pretenţii de oarecare eroism civic dela „Romanulu”, 
ziar pe care-l ceteam cu atita entuziasm la inceputul activităţii 
mele de cetitor de gazele. 

intrun număr din „Lupta“ am cetit o poezie de Vlahuţă, 
care mi-a născut dorința de a cunoaşte figura omului acestuia 
aşa de indrăsneţ. | 

Desigur că cra o iudrăsneală să tipărească niște versuri, 
în care să se anine de Regele țării, cu care poetul, personal, nu 
putuse avea nici în clin nici in minecă, Regele era zugrăvit ca 
un om foarte avar; şi Regina, pentru a face o laptă bunā, scoate 
pe furis, in puterea nopţii, ca să n'o zärească EI, dinir'un foc 


ascuns, pare-mi-se din astupătoarea sobei, o monedă învălită in- 


hirtie şi ascunsă în taină. 
Poezia aceasta, pe care Vlahuţă pare a o fi dezavuat, nu o 


văd reprodusă în volumele lui, şi atunci mi-a plăcut, deşi astăzi, 


eu nu aş iscăli-o. -= 

Poezii de ale lui Vlahuţă cunoşteam eu. Ştiam pe di-a- 
tară „Din prag“, ştiam şi altele, dar atitea mărgărintare nu mă 
imboldeau să văd aievea pe făuritorul lor, ca versurile acestea. 
uzi re do un sentiment de revoltă, nejustificată la Vlahuţă, din 
any é 


Prelerinţa aceasta mi-o pot anan ca un rezultat 


DIN ALTE VREMURI 38 


al mobilului care a determinat şedinţa clubului de i i 
din fața Consulatului rusesc, deré sada ciot pir ciao. 
Tayin ksn pe Vlahuţă ? i = 

ştiam unde stă; ba auzisem că-i profesor peia Tirgoviste. 

„Într'o sară m'am dus şi eula un SLi, A A aie 

garilor, in sala Bossel. Vor fi fost şi mulţi ştrengari, printre cei 
inascaţi, dar ştrengărițe nemascate, erau puzderie. 

Neobişnuit tu apucăturile acele moderne, nu mi-au cam plă- 
cut loviturile de cot, pe care le căpâtam dela purtătoarele unor 
toalete prea decoltate, nici propunerile din cale afară de sincere 
care mi se făceau, şi mă şi indispuneau, după cum se și cădea 
“unui provincial crescut în moravuri orientale, 

Rr en FA San și roa să cunosc partea ştrengărească a 
Sapt pe or Sa a lojă, de unde priveam, in inişte, miş- 


Se dansa un vais fárä sfirşit. N'ași putea să spun că spec- 


` tacolul nu era frumos. Printre dänțuitori se avintau părechi foar- 


te graţioăse, şi puteai să admiri eleganța mişcării unor” trupuri ` 
pase ta o trestie. Şi printre pier ariin zeu care se vtr 
TaN în cadenta orhestrei, se iveşte un tip care mi s'a părut ciu- 
lat, Un omtinăr, dar imbătrinit; un om scund, cu fața smadă, 
cu privirea cătind parcă in depărtări, îmbrăcat într'un sacou de- 


modat, şi purtind mânuși de culoare cărămizie 
in voe, dealungul ma P , pe miinile întinse 


pia poetul Vlahuţă. 
sam urmărit, cltva timp, în virtejul ştrengarilor câre-l o- 
sakan, argk jel pagea agale, şi apoi ind Pierdut din ochi. ; 
anicinastics, n met copt Predă S pe autorul versurilor 
; este ciţiva ani eram statornicit în Foiticeni, u 

Vlahuţă să petreacă la un vechiu prietin al lui, un DAE A A 
la din Birlad, care era prietin şi cu mine. Și Pindcă prietinii 
prietinilor noştri sint prietini şi cu noi, am făcut cu el o Cunoş- 
tima mai Strinsă, fără să pot zice că am ajuns prietini, 
E Ca să fii prietin cu unul ca Viahujă, îmi ziceam eu, trebue 
perdea ci ceva comun, care să formeze o legătură între donă 

Literatura nu ne putea uni. Slabele mele iicercări 
le publicase uncie “reviste, nu mă puneau în erakar dă > 33 “e 
ie Vlahuţă să-i considere măcar cit de cît pe aproape de ci, 
- simpla muritor, ca om de societate, iarăşi nu mă potriveam 
cu dinsul. Eu carți nu jucam, pecind el îşi petrecea vremea 
cu ele. De dragul lui şedam, ceasuri întregi pe un scâun lingă 
d, in udăiţa plis de fum de tutun şi de şfară de luminări, şi-i as- 
cultam glasul întunecai care, la intervale, scotea nişte bizare sti- 
nele: „pas, chintă regală, plus potul, şi mie douăzeci“... și altele 
de acestea, de rostul cărora nu prea eram dumerit, 

in toamna aceia, nişte necazuri m'au indreptat spre Bucu- 
reşti. Aveam nevoe de cineva care să aibă trecere pe liră an 


E, 


40 IE VIAȚA ROMINEASCĂ 


———— — 


puternic al zilei. Prietinul comun m'a îndemnat să mă due la 
Vlahuţă, j 

-äm găsit locuind un apartament, la rindul al treilea, pe 
bulevardul Universităţii, în casele Greceanu, M'a ascultat, cu 
bitndețn lui obişnuită, şi mi-a mărturisit că intervenția lui nu ar 
putea si-mi fie de nici-un folos. Cind i-am spus că a avea de 
gind să mä strămut și eu în Bucureşti, s'a uitat lung la mine şi 
m'a sfătuit sä nu fac o aşa greşală. Cum să las cu un aer aşa 
de sănătos, şi nişte privelişti aşa de frumoase, și să vin intr'un 
oraş ca acesta, unde toate simţurile sufăr: ce miros, ce zgomot, 
ce vederi... Şi vorbind işi indrepta privirea pe geamul des-hic, 
pe unde se vedeau virluri de acopereminte şicoguri nalte, îmbro- 
bodite cu năfrămi negre de fum. 

Atunci mi-am dat samă de bogăția din tirgul meu: aer! 
nostru imbălsămat, cerul nostru nepâtal de fumul de cărbuni, gră- 
dinil: noastre cu frunzişuri luminoase în timpul zilei, şi cu um- 
bre tainice In timpul nopţii, peisagele noastre minglioase, farme- 
cul, nopților noastre de vară, melancolia dulce din amurgul nos- 
tru de toamnă. 

Am înţeles că Viahuţă are dreptate, şi m'am întors acasă. 
lar de-atunci alt gind nu m'a ispitit să părâsesc aceste locuri, în 
care m'am născut, am copilărit, mi-am petrecut mata n şi am 
păşit pe drumul bătrineţii— locuri de care mă leagă amintirile a- 
titor clipe de fericire şi atitor veacuri de suferiuţi, 

Scriam, din cînd în cind, în revista „Gazeta Săteanului“, pe 
care o scotea un om de inimă, dar fară de noroc: C. Dateulescu.. 
în Rimnicul-Sărat. Nu ştiu prin ce împrejurări, revista aceast: 
a trecut subt conducerea lui Vlahuţă, în ceiace privea partea Il- 
terară. Citeva schiţe ale mele i-au plăcut maestrului, şi de a- 
tunci, declicori ne întilneam, nu mă mai considera ca pe omul de 
societate, cu care a făcut cunoştinţă în casa unui prietin, ci era 
mai cald, mai expansiv. De atunci, cînd punea la cale să petrea- 
că la un prietin al meu din Focşani, se înțelegeau amindoi în ce 
zi urmează să se intimple acest „eveniment“, şi eram şi cu în- 


ştiințat să fiu de față, 


Vlahuţă era moldovan din naştere, şi moldovan prin fire gi 
prin sentiment. Deacela nu a făcu! stare, wa urcat scările mä- 


“rizii, şi nu i-a pidiiit auzul giasul linguşitorilor. Și-i plăcea tot 


ce era moldovenesc. 

intr'o vară eram la băile Oglinzi, de lingă Tirgul-Neamţu- 
lui. Vlahuţă, care stătea la mănăstirea Agapia, venise la Oglinzi 
impreună cu Delavrancea şi Artur Stavri. La umbra unui stejar 
bătrin, stan lungiţi şi sfătulam. Copilul meu,.un copil de patru 
ani, se antestecă în vorbă, şi între altele, spune cuvintul „tâti”. 
Delavrancea | ia în braţe, ii desmeardă pletele aurii şi-i zioe: 
„toate, puiule, foate“. 
-* Vola să-i corijeze graiul lui moldovenesc. 

Atunci Viahuţa îi zice Iul Delavrancea, cu un glas şi o câu- 
tălură ce nu se pot imita: 


+ 


pi DIC ALTE VREMURI 41 


— Lasă-l, domnule, să zică tdi, că-i moldovan şi-i fru- 

MOS aşa, ~ 
ȘI netezindu-mi copilul pe obraz, îi spune şi ei: 
=~ Tåti, puiule, tati. 
In 1916, după moartea lui Nicu Ganea venit Viahuţă in 
Poiticeni, să-şi vadă prietinii. A fast şi pela mine, şi mi-a ce- 
rut să-i arât odaia în care nuvelistul bâtrin, darcu inima veşnic 
tinără, şi-a trăit copilăria. Și a stat mult să privească odâița şi 
mba mulțămit că n'am schimbat fațada casei, care se Infăţişează 
tot caşi la 1643, cînd a fost construită. Vlahuţă era de părere 
să fie păstrată, casa ăceasta, ca un monument istoric. 

Ultima oară l-am văzut pe Vlahuţă în Birlad, prin luna Maiu 
1918. Era acelaşi ca inainte de războlu, doar cu privirea mai in- 
tunecată, ca un reflex al suferinţilor ce indurasa. 

Mi-a povestit cum, în timpul refugiului, a venit, din Dra- 
gosioveni până la laşi, în carul cu boi. In Focșani se oprise la! 
sora mea, şi avea de gind să rămte acolo; dar apoi, de frică să 
ni dee duşmanii peste el, a pribegit mal departe, 3 

Vinduse boii, dar păstra carul şi aştepta vremea prielnică 
să poată călători inapoi spre Bucureşti, în acelaşi echipaj preis- 
toric, amintitor de vremea bejâniilor, pe cind carul avea cite un 
pcoțap la amindouă capetele. 

Cum de se încumeta să se ducă în Bucureşti, unde lipseau 
dè toate şi traiul era aşa de greu! 

L-am întrebat, şi cu glasul lui blind, mi-a spus, şi nu-mi 
vesca să cred că poate să existe un Viahuță așa de puţin exi- 
genti. Mi-a spus că şi-a asigurat hrana pe citeva luni: avea un 
sac de țâină de griu, un sac de făină de popuşoiu şi o putină de 
brînză. O suta de pini şi o sută de mămâligi, pentru o sută de 
zile, precum spunea el 

Mi-am amintit de icrele negre, de vinul infundat şi de şam- 
pania, care de atitea ori imbelşuga masa omului, mulţămit acuma 
să aibă o mâmâligă cu brinză: și am Inţeles atunci, și în altfel, 
rostut vorbeior lui: „Caută, în tine însuți, liniştea şi mulţămirea“. 

Ne plimbam, în Birlad, pe strada principală şi vorbeam 
despre Delavrancea. Cu farmecul povestirii lui, mi-a spus Via- 
huts cum, pe cînd sta lingă sicriul prietinului a cărui moarte l-a 
costat aşa de mult, a inirat în biserică un general, cu stea iu 
îrunte şi cu decorații nenumărate pe piept, un general cu vază 
mare și cu pretânţii şi mai mari, un general care probabil câ-gi 
simțea o scădere a propriei lui valori prin faptul cå cunoştea pe 
iruntaşii literaturii noastre, pe care însă li confunda. Apropiin- 
de-se de Vlahuţă, îi pune mina pe umăr, şi-i zice : 

7 Se duseră și bietul Vlahuţă! 

Și povestindu-mi acest amănunt, Vlahuţă parcă mi-ar fi 
vorbit despre un lucru foarte mataral, care nu putea să se pe- 
treacă altfel, 

Cind ne-a sosit vestea morții lui, ne-am uitat unul la altui, 
doi prietini al lul Vlahuţă, mistulțt atei, într'um ungher al Mol- 


2 


A MATA BOMDIBASCĂ 


dovei, şi nu ne-am putut spune măcar un cuvint, întrun țicziu am 


cetit 


ultima scrisoare, primită de prietinul meu, dela Vlahuţă, şi 


ni se părea că-l vedem înaintea noastră, 


Scrisoarea e din Cimpiha, Vila Grigorescu, și äre data de 


24 lulie 1919: 


„Răspund aşa de tirziu la gentila ta scrisoare, pen- 
„trucă, fiind bolnav, nu ştiam ce să răspund... Aşi fi ¿Durat 
„la invitarea voastră atit de atrăgătoare, mai ales că şi 
„nouă ni-i foarte dor şi nu mai putem uita drâgostea cu 
„care ne-aţi primit acum trei ani. Dar nu numsi că avem 
„aripi, cum aveam cu 20 de ani în urmă, dar nici picioare 
„Dune mWavem. 

„Cetindu-ţi scrisoarea insă, aşa dor m'a cuprins de voi, 
„de locurile mindre depe acolo şi de fermecătoarele vre- 
„muri de odinioară, Cam făcut jurămint, în gindui men, că 
„dacă mă 'ndrept, cea dintăiu sărbătoare a sânătăţi: mele să 
„fie la Hreaţca, 

„De trei sâptâmini sînt la Cimpina, la Anişoara, și 


„azi mă simt ceva mai bine. Dacâ-mi merge tot așa vro 


„două sâptămini şi prind ceva puteri, atunci îmi împlinesc 
„visul şi jurămintul : vin cu nevasta să petrecem impreună 
„0 săptămînă încheiată. Să mai uităm de necazuri şi de 
„răutăţile lumii. 

„Aşa să ne ajute Dumnezeu. 

„En sărut mina D-nei A., iar pe tine, Fâneiache dragă, 
„te string în braţe şi te sărut pe amindoi obrajii. 

„Cu toată dragostea“. 


Dumnezeu nu i-a ajutat "să prindă puteri, ca să poată veni 


la Hreaţca, şi nouă nu ni-a fost dat să-l mai vedem, inaintea 
ceasului din @rmá, 


Artur Gorovei 


Monumentul Victoriei 


indiferent de jena cu care oamenii au ajuns sa” privească 
războiul, odată ce au eşit dintr'insul, în monumente el tot va fi 
gioriticat. Şi se va preamări spiritul războinic în jurul acestor 
interject sculpturale, cit timp va rezista piatra sau bronzul din 
care sint durate. ' 

Iniţiativa comemorării se,va datori insă, nu dorinței de a 
perpelua Increderea in fertilitatea urii ci cerinței supravieţuitorilor 
de a găsi o manieră să se scuzeze, câtră acela de a căror jertfa 
ei beneficiaza. J 

Căci orice ar fi realizat eroul în luptă, odată ce expiră, el 
- personal -e un tavins; pe cind cel prudent invinge reușind sî 
se păstreze, Invinge recolind situaţia de victorios. 

Spre a nu ise putea totuşi imputa că beneficiază de partea 
la care cel căzut n'a renunțat benevol, ci constrins de moarte, 
supraviețuitorul inventà un mistic partaj între vii și morți, renu- 
țind—în ce-l priveşte — de bună voe la monumente, ca la partea 
cea mai valoroasă a victoriei şi care tocinai de aceia s'ar cuveni 
de drept celor ce nu mai sînt. 

Cade astio) asupra plasticei sarcina să concretizeze că și 
victimele Işi au partea corespunzătoare din victorie, că obțin efectiv 
satisfacția rivaită, şi deci e un ultragiu a le socoti deposedate 
prin moarte, 

Fiind partaj egal între vii şi morţi, nu mai e nici o deo- 
sebire ge valori şi de merite, Spre a nu da totuşi prilej ca celor 
sacrificați, să li se atribu ceva supraomenesc, extraordinar, su- 
praviețuitorii prind a le cinsti mormintele cu cite o cruce“la că- 
pătăiu, să-i facă astfel deopotrivă celor ce au murit în fiit de 
anevrism. 

inseamnă fiecare mormint de-erou, cagi pe acela al omului 
de rind, o cruce cu brațele desfăcute: semn al predării, semn al 


44 VIAŢA ROMINEASCA” 


îmbrățişării! Semnul iubirii? sau al rezistenței ? in tot cazul 
semnul pe care-l face linia gurii, cu degetul ce impune tăcere. 

Pe lemnul crucii întins în lături ca un braţ, în gestul su- 
preniei renunjări, un mănunchiu de flori ca un dar neprimit... Și un 
juncan cu gitul întins îl adună cu limba ca finu! din iasiă, iar 
semnul primăverii ia mormint dispare în botul negru şi umed al 
vietății care nu poate urt. 

O! nu simboliza, biet om sâstisit, să nu fii tentat să vezi 
mai tirziu, în urma pe care copita despicată a juncului o lasă 
pe un mormint, tiparul unei inimi spintecate. 

ŞI crucea lată de lemn se ponorăşte uneori pe spate, ca un 
hirieţ rămas înfipt în brazdă, cînd muncitorul s'a tras la umbră 
să prinzească. De ar îi cu adevărat hirlej şi singură ar desfunda 
pămintul în care stă infiptă, să descopere celor scăpaţi cu viața, 
ce puțin rămîne dintr'un om, odată ce ura dintre oameni îi jert- 
feşte sufletul ! 

Crucea — semn fraged deshotar dintre „dincoace“ Şi „dincolo“, 
dintre lumină şi întuneric, Semn al jerifei care nu comemorează 
pentru neuitare, — fiindcă, durat din lemn, nu rezistă veşniciei, 

Mincinos semn de asemeni că dedesubt zace un “om, cînd 
în mai puţin de şapte ani, acolo rămine numai brazdă inmră- 
niţată, iar în locul crucii tufe de boji, 

ŞI e din lemnș nu fiindcă în războiu omul n'ar avea vreme 
să o-cresteze şi'n cremene ; ci tocmai ca 'să se macine, spre a nu 
dura, să se sfirşească cît de curind cu această... imputare! (ăci 
nu convine să se vază pe deapururi cite vieți necesită o victorie. 
Un număr pe hirtie oricit de mult ar subsuma, prin faptul că se 
stringe în citeva cifre nu impresionează cît un cimp unde se vede 
cită suprafaţă de pâmint Imbracă ucis lingă ucis, Şi ucis la urma 
urmelor de ce 2 

De grija acestei întrebări care intotdeauna vine, dar tot- 
deauna prea tirziu şi căreia nimeni după războiu nu i-a putut 
nici rezista, dar nici răspunde ; de grija vizibilității numărului de 
jertiiţi, atunci cind crueile ar continua să rămină la morminte ca 
sulițele pe umărul celor conduși la războiu, s'a recurs la come- 
morarea rezumativă, în forma atenuată a monumentului colectiv. 

Să se pengi astfel, atit preciziunea sacrificiului, cil şi ca- 
racterul funerar ci pentru cei ce şi-au putut salva viața, că 
cu apucături de perpetuitate, devine un soiu de renunțare, de con- 
trariere a simțului de Conservare, căruia ei ii datoresc tocmai 
faptul că mai sint încă în viaţă, ; 

caccia. nu numai din monumente ei caută să excludă de- 
primarea, dar inventá şi o compâtimire inversată, impunind patru 
Cinstirea celor câzuţi în războiu, triumfarea în loc de plins, jălirea 
jubilindă ! 

Să plingi astfel moartea care liberează pe. cel ce era putred 


> i ti 
din päscare şi să triumfezi cind se curmă dezvoltarea cel mai 
bune exemplare ale vieţii ! 


A` 


> MONUMENTUL VICTORIE 45 
» 


Dacă moartea din insuficiența naturii” poate tot atit de puţin 


„revolta sau desnădăjdui, ca limita vederii sau ficrezistenţa cra- 
- niuhti, apoi e mai mult decit tragică învingerea celuia care s'a 


iuptat din răsputeri tocmai ca să nu moară. 

in imigrarea din cimitire în oraș, monumentul îşi schimbă 
caracterul funerar, într'unul agreabil, simbolie-decorativ. Și apoi 
se încearcă astfel să poată profita și cei vii de dinsul, să profite 
cei ce mai pot de fapt profita. D 

E fäcntā doar arta să distreze pe om, nu să-i amărască zilele | 

Şi odată spiritul monumentului astfel modificat, revendică 
fiecare tirg cite un exemplar, jar sculptorii prind să suridă în 
sinea lor, ca doctorii în vremea rentabilă a molimelor. 

Esteticeşte nici nu interesează estropierea pe care o suferă 
ideia, în tocmeala dintre un primar care nu-i dator să fie orientat 
în alegorii și un sculptor care nu-i dator să aibă pudoare şi față 
de generaţiile viitoare, k: 

In afară de dilema unde plasezi ademenea monument, cind 
nimic nu invită fa monumentalitate în arhitectura întimplătoare a 
orașelor de provincie, singura preocupare de ordin artistic a celor 
ce dau comanda, e să evite ca reprezentarea să fie emojionantă. 

alul e osti] oricărui efort, şi'n consecință respinge 
opera ce poate zgudui, ca fiind lipsită de... urbanitate. 

Cum însă şi înțelegerea e considerată in deobşte tof ca un 
efort, se pretiode reprezentării, spre a nu irita, să fie şi comun 
de convenţională. 

Imagini consacrate ce se pricep fâră încreţirea frunţii ca 
sr > din abecedar. Ş 

reclamată deci unanim femeia port-drapel, intinzind cu 
cealaltă mină craca de laur peste capul unui soldat, osindit pe 
deapururea să atace cu violență în gol. Şi sculptorii se bucură că 
iema s'a consfințit astfel, incit nu mai sint nevoiţi să pună capul 
la contribuţie, ci „puizează“ din album, ca odinioară monachii 
zugfavi din tratatul dela Muntele Athos. 

Monumentul eroilor odată dezvelit începe prin a face circu- 
laţiei obstacol. Și poate numai vagabondul îi va binecuvinta cu 
sinceritate, cind în umbra sa işi va sorbi felia răcoritoare de pe- 
pene. Vor veni la monument veterani nevoiaşi, modesti, fără aer 
de procesiune, să depună o coroniţă, pe care Simbăta următoare 
o va mălura, cu gest marţial, măturătorul primăriei. 

ar dacă la paradă va sluji ca infăţişarea generalului să se 
deiașeze, asemenea unui inutil iatagan bogat inflorit, pe o pano- 
plie ce prin sobrietate avantajează ; „Apoi în conflictele diploma- 
tice, pe care atunci cind nu ie fac plomaţii le pretind ziarele, 
dupăce va šluji totodată şi de estradă și de supremă metaforă pa- | 
triotului cu glas epuizat, - va răminea, pănă ce ploaia s'o îndura, 
minjit de noroiu ca intrarea în hală. 

Se pare că intrevăzind atit soarta rezervată monumentului 
eroilor în oraşele noastre de provincie, cit şi efectul aproape pro-- 


- 


gi + 


46 VIAŢA BOMINEASCĂ e 
r im REE A RE RR «N ANI a A TREI 

or pe care vulgarizarea aceluiaşi sentiment în aceleaşi forme 
aa saci producă cita unui subiect, ce trebue prin distincţiune 
gloriticat, — Academia Romină s'a decis să propună, ca restricțiune 
pentru acest eventual „abuz, o nouă subsumare a monumentului 
eroilor odată subsumat din crucile depe mormintele ergilor), in- 
ir'un monument central şi mai măgulitor pentru cei vii, monu- 
mentul unirii tuturor Rominilor. i 

Deşi Academia a {inut să declare că nu înțelege „Så lege 
prin program precis arhitectonic sau sculptural libertatea de con- 
cepliune a artiştilor“, totuşi precizind că „monumentul se- are în 
vedere pentru Capitala ţării, în spaţiul liber, eventual întrun 
mare square din nou tăiat în parcul dela Şasea pe axa Căei Vic- 
toriei“, indică indirect atit spiritul cît şi alcătuirea pe care acest 
monument trebue să o adopte. Căci între locul de expunere şi 
opera de expus, se crează o relaţie de determinare, de reciprocă 
valorificare, ce variază nomai intrucit monumentul urmează a se 
conforma stilistic condiţiunilor estetice ale ambianţei, sau ambi- 
anja monumentului, ? 

Intr'un square merge numai o compoziție decoraliv-staiuarā, 
Un templu in mijlocul unei promenade nu poate impune recule- 
gerea solemnă, nici elevațiunea pe care o pretinde subiectul 
aci propus, t a d 

Un “mediu destinat repauzului, adică  discordării sufleteşti, 
impreună c'un subiect care din contra tinde să preocupe, să in- 
cordeze, să emoţioneze, e greu să poată determina o dispozi- 
tune unitară. 

Numai decorativul, care acordă formele ignorind fondul pa- 
sional, poate procura modestia emotivă, dictată de un mediu con- 
sacrat exclusiv recreațiunii, 

S'ar cere prin urmare şi Monumentului Unirii să sacrifice 
intensitatea expresivă, in favoarea unei funcțiuni pur decorative. 

Dar chiar presupunind că Monumentul Unirii ar destide 
aceste obligaţii estelice, ce ar patea să devină in asemenea con- 
diţii, decit o repetire în proporţii mai mari, a statuii lui lon Bră- 
tianu depe Bulevard ? 

Caci Academia prin însăşi enunţarea ce o dă subiectului, se 
pronunţă în favoarea alegoriei sculpturale. | se cere să repre- 
zinte şi „nnirea şi stăruirea continuă a națiunii şi biruința”. 
~ E o complexitate de subiect dela care Academia nu poate. 
sculptural obţine, decit iar o sumă de figuri mimind. enigmatic 
in destul de riscate situaţii alpine. s 

Altă propunere — aceasta de origină profană, nu academică ! — 
neglijează complectamente subiectul, pentru istorica preciziune a 
locului unde evenimentul decisiv sar fi produs şi aceasta ar fi în 
via Negropontes dela Mărăşeşti. 

) Numai că singur respectul pentru autenticitatea locului n'a- 
junge să ia formă şi să se erije'n monument; iar un simplu stilp 


MONUMENTUL VICTORIEI - 4T 


indicator, prea e puții impresionant să răspundă aşteptărilor 
celor ce se pornesc in procesiune. i p 
f Pentru a complecta deci ceiace omite acest proect, un aliul 
adaogă propunerea : ca pe locul luptei să se ridice o biserică. 
Dar dacă biserica drept monument votiv avea raţiunea cind 
luptă era dusă pentru biserică, azi inseamnă a o lua în deşert, 
cind tocmai lupta de comemorat, a desminţii învăţătura lui Cristos, 
Şi apoi dacă pe vremea lui Ştefan cel Mare se recurgea la 
biserică pentru a preslăvi izbinda, cauza era fiindcă plăeşii, din 
păcate, in loc să aibă despre comemorarea prin chip cioplit con- 
cepția consingenilor dela Roma, o aveau pe cea a inamicilor de- 
ta Brussa. . 


* 
+ ` 


Toate proectele pănă aici enumerate fiind deci deopotrivă de 
discutabile, din punct de vedere estetic, adică a satisfacţiei ce 
pomenirea războiului trebue să o producă asupra celor ce au in- 
vins războiul trăind,—e vad larg croit cătră noi propuneri dintre 
care încă una ar fi: ` 

Un mare pod, un fel de cale triumfală construită din piatră 
peste Siret, pe dr Y care lega provizor în timpul războiului 
Mărăşeşti cu lonăşești, De cealaltă parte a podului spre Moldova, 
toată înălţimea ho'mului din faţă să fie pe de-a'ntregul imbrăcată 
in lespezi de piatră, săpate” relief cu scenele capitale din răz- 
botul național, 

Narațiunea s'ar succede de jos în sus, cum urcă şi scările 
monumentale, ce urmează să tlancheze şi să ctajeze această des- 
făşurare în imagini a epopeii războiului naţional, 

Sus pe promontoriul ridicat al malului, un imens soclu cir- 
cular, pe care să fje reprezentat de jur-imprejur, în relief pro- 
eminent, alegoria unificăru Rominici cu provinciile dezrobite. 

Interiorul acestui soclu să constitue cripta trofeelor, mau- 
soleul eroilor decoraţi cu Mihai-Viteazul şi panteonul celor care 
şi pe alte căi au contribuit decisiv la înfăptuirea Romtniei-Mari. 
Tot aicisă fie şi columbariumul pentru adunarea osămintelor celor 
căzuţi, din toate cimitirile ţării. | è 

acest sociu o balustradă de jur-imprejur, iar in mijloc, 
— întoarsă cu faja spre Märäşeşti,— o Victorie in atitudinea celei 
dela Samothrake, Mărimea pănă peste 25 de metri ar impune-o 
înținsul pe care statula trebue să-l domine, iar proporția gigantică 
ar ere stilistic o potolire idolică a formelor, o masivă incheere 
a conturului. 

Oricum această siluetă a Victoriei proectată pe cer, ar urma 
să predomive întreagă vale a Siretului, dela Adjud până departe 
spre Rimnic. De prejutindeni să se vază ca 0 viziune, ca o per- 
„manentă apoteoză. atunci, nu se poate ca'n sufletul oricărui 


48 VIATA ROMINEASCA 


om ce o va ajunge de departe cu privirea, să nu i se petreacă 


ceva care să-l purifice măcar pe o qpa şi să-l facă să inchinne 


un capăt de gind câtră cei care i-au făcut viaţa mai lungă. 

Tot în legătură cu acest monument, peste un rind de coline 
Sar ridica pe un deal singuratic, chipul tot din piatră durat al 
anul lănci:r, uşor ca un discobol, şi mare cit Garibaldi depe Ja- 
nicul, ce tinereşte se pregăteşte să zvirie o lancie... comemorind 
astfel atacul dela Mărăşti. 

„„Intensificind arta din proectul prim al comemorării celor 
căzuţi în războiu, se ajunge asttel la preamărirea celor rămaşi în 
viaţă, caşi cum lor H se “cuvine sărbătoare în suflet, fiindcă au 
ştiut profita de moartea altora... 


N arin Simionescu-Rimniceahu 


Ce crincen bate vintul! Parc'ar vrea, 
Din rădăcină descleştind Pămintul, 

Să-l poarte'n lad. Ce crincen hate vintul, 
Prin întuneric, peste spaima mea! 


Furtuna-mi spune: „Mi-e ostuda grea... 

ŞI însămi mă căznesc să-mi sap mormintul.. 
Şi gestul mi-e sălbatic; iar cuvintul 

Mi-e țipăt funerar de cucuvea, 


Sunt Furia de astăzi, Sunt poporui 
Care'n trecut svirlindu-mi viitorul 
Reneg tot ce-am făcut şi ce-am visat... 


Şi vreau, învăluit în nopți eterne, 
De mine şi de Dumnezeu uitat, 
Să tremur far în strămoşeşti caverne“... 


VIAŢA ROMINEASCĂ f == 


W.esagiu 


Qunmodo ceri sti de corio, 


ufer, i mape orieb ris? 
zii soi Isale 


Satan, ne eşti simpatic, maistre... şi 
Căderea ta ne pare-0 inăālțare ; 

Tu, pedagogul plin de vervă, care 
Trezi pe Faust şi-l întineri! 


De cînd fiinţa ta se prăbuşi, 

Un nimb de întreită 'ncununare, 

Panaş obraznic, morgă şi sfidare, = 
Crispat în falduri, fruntea ţi-o "'ncreţi. 


Ulița copilăriei 


E o umilă şi neștiută uliţă de margine de tirg. 

Nu răsfață ochiul cu mlădieri de rîu, gătite 'n salturi de 
verdeață, şi nici nu ispiteşte pasul, cu caldarim sonor. E fi- 
ravă şi goală; numai pâmint și pietre. 

Dau năvali celelalte uliţi, înghesuite una 'ntr'alta, cot la 
cot, sajunză mai degrabă Uliţa cea mare cu pintec de piaţă, 
cârela îi duc larma, grâmâdită pe tăvi de piatră, purtate pe cap. 

Ea e pustni:4. A strîns pios tăcerea aruncată de cele- 
talte uliți, şi s'a dat la o parle de ela. Năzuia poate să iasă 
din tirg, si se îndrume departe, spre munţi: să fie, acolo, o 
potecă prin brädet. Dar au părăsit-o puterile la marginea tîr- 
gului şi s'a Iungit, la pâmint, în dreptul bisericii, a citorva 
ri liniştite, alituri de căsuţa bunicilor şi a noastră. Acolo 

. a rămas, 

«Odinioară, pe meleagurile acestea, stăpinea un sat gos- 
podar. Pe-atunci, uliţile de astăzi erau ale pimintului şi se 
numean brazde, şi frâţeşte vieţuiau, rodind. In satul acela e 
obirşia tirgu'ui, în acele brazde e-obirşia ulițelor—obirşii uitate 
şi nesocotite, 

Acum, ulţile înstrăinate de pămînt, s'au învrăjbit: se 
sfădesc între ele, cît le lasă gura căruţelor şi a trăsurilor, şi 
s2 Părțiesc, zmulgindu-şi, una alteia, smocuri de colb cărunt. 

Uliţi mea e pașnică, e tăcută. Rareori o turbură năvala 
ei nara Prin ea străbat carele, cu boi, venind dela țară. Con- 
voiul lor tihnit e o rugăciune murmurată de buzele ei, și col- 
bul care le'nsoţe,te e un suris blajin. 

Uliţile de căpetenie ale tirgului au slujitorii lor: mâtu- 
rători care le piaptănă, stropitori care le spală, meşteri care 

„le sulimenesc cu smoala şi asfalt. 


Sarcasm născut din aceră trufie 
Si din oroare-adincă de prostie: 
Acesta e blazonul tău stingher. 


De-acela verbul ni-l purtăm spre tine, 
Intunecat i nobil cavaler, 
Cu ochi aprinşi ca două mari rubine, 


52 VIATA ROMINEASCĂ — - 


stuieşie singură. 1şi toarnă apă de ploae, prix 

vluei sr Petra re acul, cu vrăbii ; şi chipul ei bar e. 3 

"Trufaşe de numele lor, celelalte uliţi au silit porţile ca 
selor să li-l înveţe şi să li-l rostească. statornic. Și porţile, cu 
guri de tablă sau de lemn, îl au, în toată clipa, pe ere REA . 

Ea a şoptii, doar casei noastre, numele ei. Ploile i-a» 
şters; poarta l-a uitat; şi ea l-a vitat | 

£ o umilă şi neștiută uliţă de margine de tirg. 


+ Il 


Cind a venit pe lume fratele api i a uliţa Max 

oartă. El nu ştia; era așa de mic Ă 

spe Cispa lui Aak era un leagăn alb îi garmer a, 

u singura uliţă prin care putea păşi ; ochii mamei— n 

vele înretre P Site utea ceara ș Pe-atunci stia doar să 
scineească şi se numea Scîncea-Voevod. 

A trecut vreme până cînd, cu minile şi cu picioarele, a 
prins să meargă de-a buşelea, prin molateca împirăţie a co- 
voruiui, i 
Acolo a hoinirit, în voe, în tovărăşia unui mieluşei de 
lemn, potcovit cu rotițe, cu trupui bucălat şi lumuriu, ca un 
strugur de lină. ilpurta prin luncile de ţesături şi parcă mai 
degrabă mteluşeiul era păstorul, căci el privea doar, iar co- 
pilaşul păştea covorul, mozolind. 

Acolo s'a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune şi de 
mesuţe, sălaş al urşilor, al lupilor, al tigrilor şi al altor sål- 
bătăciuni de pislă sau carton! 

Acolo a privit cele dintăiu păsări şi a ascultat cele din- 
lălu ciripiri: muştele cu biziitul lor. 

Acolo s'a trudit zădarnic să treacă dealurile taburetelor, 
pe subt care motanul îşi croia tunel ; de citeori coada mota- 
nului, fum alb, n'a încercat pornirea miniei lui de floare! 

Acolo i s'au minunat ochii, privind vintoasa pădure ue 


aur a flăcărilor din sobă, potolindu-se, pretăcută în toamnă a- _ 


rămie moţăind, scuturată în rodii de rnbin—şi adormind ce- 
nişă. 


LILI 


Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața uşii careras- 
cunde pomul de Crăciun, se înălța, in trupul lui, în virili} pi- 
cioarelor : creştea, Putea urni un scăunel, inhămindu-şi toată 
puterea prin braţe; era întăiul avint. 

“Putea, urcîndu-se pe scăunel, să-şi moae degetul în ga- 


sai 


+ 


< d vuma COPIĂ RTI 53 


vanosul cu dulceaţă depe mäsuțä, ca mai a dupăce i- 
supt ei, să-l întindă şi kte Gi întâia ppt dz 


Putea păşi, singur, prin cerdac; era întâia pribegie. 
+... 


“În curind, paşii lui se căzniră pria ogradi; uliţa M pri 

, [i fi- 

vea înduioşată, pe subt poartă, făcîadu-i saci cu SAT ti 
gam ră Bi nu puis ajunge pănă acolo. Supărarea cur- 
speria ca o furtună; se ' 
Ia în ee noura curcanul în pene —el 


Purta ro-hiţă pe atunci şi se numea Putuţu, 
IV 


A ele Stg îi Fan „IRM armură ; chivăra de hirtie, 
nti roană ; o vargá, întălu! sceptru: şi a - 
nului, întăia biruinţă, $ aie Ala E NT 
„„.„. În chipul acesta ajunse voevod al ogrăzii: ograda cra Ei. 
Şi i se supuneau taţi, căci colții dulănlul care-l însoțea supus, 
era} praviiž temeinică şi tomută. 
semeni tuturor voevozilor, a vrut să întreacă hotarele 

care-i îngrâdeau puterea. Astfel a ajuns la portiţă. Uliţa, stră- 
juind în prag, l-a oprit să-l tatreacă. Era prea mare pentru 
a se mulţumi cu ograda, dar era prea mic pentru a se incu- 
meta pe uliţă. Gata să pitagă, $'a aşezat pe prag, Fără să vrea, 
minile tul au cules plelricele de jos, risipindu-le, clocnindu-le, 
ascultin du-le : erau şăgil> goptite lui de buzele uliţii, ȘI ela 
uitat piinsul, şi a ris, şi s'a jucat zile de-a rindul cu buna şi 
bâtrina uliţă. Era prietinul cl răstățat. Ea îi făcea mingi mi- 
nwnate, pe care doar le privea şi săreau: vrăbii. Ea îi înălța 
2mee mititele, felurit colorate, care zburau fără de vint şi se 
ctrmuiau fără de sfoară: fluturi. 
„Ea îi dirula mătănii de os intortochiat, care se laşirau 
singure : melci, . 

Ea, minuind mini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh 
<a pe un zid: ciori. 

Ea îi zugrăvea, cu cridă, pe acoperişnrile caselor, sate 


` peatru păpuzi: hulubi, 


De Crăciun, ea îl aducea, din I - 
PA mog Că x ucea, cer, la poarta pasă pe dar 
e Paşti, ea îl cinta, cu glas tinguitor de clopot, basmul 
creştin al deniitor, cu blindul Fát-Frumos [sus şi că Iata. 
„in ochii ei de apă, copilul preţul cerul: jucăria lui de 


si VIAȚA ROMINTASCA 


DN a 


i ———— 


Pi... ” 


>... 


"un începnt de April, într'o dimineaţă din acelea 
care dr eg pă e gr un dinb vioriu în jurul capului unu; 
aa Cafe se imbrăcase cu soare. Copilul şedea în braţele ei. 

li rideau ochii ca ferestrele; îl rideau uzele ca mlădiței- 
de zarzār; îi zburda inima, în pient, ca un buratec pe iarbă 
Uliţa îl învățase să privească primăvara. Ştia acum, că pri- 
mâvara e o Duminică a pămîntului si că tiorile pomilor sta 
drăgălaşe ca surisul unui copilaş din leagân; căzute depe 
crengi, ele tot rid. 


o..." 


Uliţa avea şi ua felinar, pripăşit printre rarii ci copac 
in fiecare sară, un moşnegel ghebos venea, şchiopătind, pân? 
la felinar; ii vorbea ceva la ureche, ocrotindu-şi vorbele cu 
minile, şi felinarul fi răspundea cu o lumină care dăinuia toat 
noaptea. 

Intro zi, copilul care şedea, dela prinz, pe uliţă, văzu 
pe moşnegei, venind ca de-obiceiu. Asemeni uite A ve- 
nit pentru felinar, venise şi Septembrie pentru copaci. —Lopi- 
iul îi ştia numele, dar nu-i ştia rostul. 2 
x Adouazi, felinarul era stins—copacii aprinşi Ochii co 
pilului nu se dumireau. Chibzna el: <Q fi vorbit oare moş- 
negelul, și copacilor ? Dar de ce ard ziua ?» | 

Şi uliţa l-a învăţat că toamna e o lumină blindă, aprinsă 
de copaci să fie candelă de veghe pămîntului trudit. 


„2... 


«Papae! Papael» 

Bunicul venea spre casă. Copilui ii zărise, de departe, 
punga de hirtie—pe care bunicul uitase s'o ascunda din vreme 
—şi o luase la goană înspre el. -Era gata-gala să-i sară în 
braţe, cind se impledecă de o piatră şi căzu. Bunicul, deschi- 

braţele să-l prindă, scăpă, jos, punga din mină. Copilul, 
cu obrajii colbăiţi, cu ochii inlăcrămaţi, începu să scincească - 
«Papae, mi-o eşit un cucul...» Cind se aplecă să-l ridice, si-i 
mingie, bunicul îl văzu rizind: Uliţa il impăcase, dăruindi-i 
cireşele risipite din punga adusă de bunic. 

Și uliţa şi bunicul, erau bunicii unui ris de copil. 


v 
Cind i-au trimis părinții la fevāțātură, uliţa I-a întovâră- 


> „2 ULIŢA COPILARIEI 55 * 
şit până la colţ; mai mult nu putea. De-acol 
clipă, şi s'a întors spre casă, sindu-i erp e 
Paşii lui se sfiau pe celelalte ulii; ochii fieran uluiți de 
văl ; urechile, asurzite de larmă; sufletul întricoşat. 
i sufietul, fară. să-l ceară încuviințare, s'a furişat acasă. 
nd s'a deșieptat din toropeala de care fusese cuprins 
name ingheţase pe o bancă, sufletul fi era departe, în bra- 


eto 


La şcoală, îşi ṣtrinse prietini, mici cagi el, si- i 
joacă pe aA i era sa dt prielnică ! PSC Menace 
c-atunci, uliţa se inavuţi cu o droae de copii, ca 
care mai goiași, mai zdrenţiroşi, mał zburdainici. gr ia 
pan lor, odrasi 1 bliţii, urmind îndemnul ei, te îndrumă 
pei e pre casa părintească, ferind-o de a se irosi pe uliţi 
In fiecare zi, cozonacii și dulcețurile casei pi 
| [] t= e erea zi 
rile Mâminde, care năpădizeră ograda, ca vrăbiile: di pr 
dunica erau mâgulite văzind atita voioşie în oastea odorului 
şi o FONDA A i, avea mai bun cămara. 
cum, pe uliţă riurea veselia Ì 
zic t si uliţa o darma căsuțe. ITI SA. SA - pda Da 
ȘI nu rivnea nimic a't copilul, decit ce avea: ă ei 
părinţi şi cu bunici; o uliţă cu joacă şi cu jucării. SI ERIS 


Uneori numai pe inserate, cînd răminea si 
in 
şuerile trenurilor, străpungind 'slăvile, ca nişte dea mt a 


ii pierea sburdâlnicia. i 
oc Cras Ma A = Saal uita de uliţă, deşi alături de ea. 


i Copie lui creştea spre viaţă ca zborul unei ciocirlii 


VI 


„_ lsprăvise liceul, 
Demult nu mai şedea în braţele uliţii, demul 
juca prin ea. Era mare. Acum arma pa i anes m ra 


zvicnea in el ca vintul mării î 
îngîndurîndu-i ochil; bombindu- Crez 


mep 
Dorul de. 
unui însufleţit catarg : 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


- - rile; aplecindu-i tinereţa spre viaţă. 
ue apte pei Agape uliţa nu mai avea tovarâş ; 


era o albie secată, 


VII 5 


Urma să plece în țară strāină, sâ-și întregească mintea, 
să se călească. Dorul de pribegie i se 'mplinea, ti 
Esti bărbat de-acunt», îi spuneau părinții; «tot copil eşti, 
elule |» oftau bunicii. - 
că mei în ajonul plecării. Lăsase pe mama să-i rindulască 
inerurile, şi eşise afară să-şi rucorească fruntea, în largul 
vintului, 

Zburau cozorii, goniţi de toamni, gornind; cădeau frug- 
zele, prea grele de aur pentru istovul crengilor ; apunts s0a- 
rele, prea greu de lumină pentru creanga zării. 

Îi purtară paşii spre poartă. Ajuns acolo, îşi sprijini 
coatele de poartă, îşi cuprinse capul în palme. 

Era atita povară în faluica bucurie care-i umplea sufle- 
tul, de-i părea câ palmele lui sprijineau un soare de astiaţii; 
şi sufletu-i cinta de nadejdi ca cerul toamnei de cocori! 

Se insera. Prin fața iui, moşnegelul feiinarnlui trecu, des- 
coperindu-se : «Drum bun, cuconașule, Să te întorci cu bing!» 

Surise, induiogat, moşnegelulul: «Să te găsesc sănătos, 
moş Neculai L.» y - 

Se înscrage de-abinelea, Deodată se trezi, faţă în faţă, 
cu bunicul care se întorcea acasă. Nu-l auzise venind; tre- 
sări. Un scincet scirțiitor: portita. Bunicul îl privi lung, 
oliind : «Pleci mini, măi baeţelule,..» | se strinse inima... i 

Răsăritul lunei Îl prinse tot la portit. Se aproplau paşi 

râbiţi ; era tata. hrăşi seincetul scirţiitor... Tata Intră, îl 
exmerdă cu privirea, cu minile: «Te duci de-acum, mâl bă- 
ete...» | se umeziră ochii. 

— Vii în casà? 

— Acuşi, tătăelule. 

Rāmase la portiță, cu ochii înlâcrămaţi. Uitase -de cir 
şi ea N vorblse: «Vezi! Toţi vin spre casă, numai tute ducit» 
In lumina lunei, o pletricică, zărită printr'o lacrimă, sclipen 
ca o lacrimă. 

ŞI trupul lui, fără să vrea, se plecă; şi minile lul, făcă 
să vrea, se opriră de-asupra uliţii, in locul unde, od 
abia ajungea creștetul copilului prea mie să se încumete pe 


ŞI sufletul Tui dezmierdi, prin noapte, jos, a | e de 
pămint, capul unui copil care plingea: Ciudei: A ci să 


TUTA Crin Agrri s7 
- VI 
Pechea demult " 
noastră bucătăreasă vorbea, la portiţă, cu bucătă- 
reasa vecinilor: «Dragul lui biet! O plins „del da bucu- 
rie, cind o primit scrisoarea cu portretul lui, Să vezi ce min- 


drefă de flăcău s'o tăcut!» 
Uliţa asculta. 


IX 


Veni războiul: prâpâdul. 

Zile şi zile d--arindul, maşini ferecate, copite de cal, cta- 
tece şi chioiz, goarne şi fanfare, răcnete şi sudilmi-—nfarmară 
şi ptugăriră tibna uliţii. Se scofileea, vâzind cu ochii, ca un 
obraz bolnav. Era präpèdità ! 


Ed 


5 X 


Esiseră credincioşii dela danii, din biserica uiţi, 
Bucâtăreasa noastră şi cu mòg Neculai, felinaragiul, mai 
zsboviră puţin, in prag. 
-- Mamă Mario! Ce veşti mal aveţi dela copil? 
— Ei, moş Neculai] L-o"Prins pacostea asta de războiu, 
şi O Intrat, acolo, la oaste! = 
l-auzi ! 
— Doamne ! Doamne! Ce pustiu de gind l-o minat să 
se sue in maşinile cele care zboară pe sus? Sărăcuțu' de et 
Sä-i ajute Dumnezeu, mamă Mario | 
„= Să-i ajute, moş Neculai, că amarnic mai plinge cu- 
conița ! 
In lumina funci, ulița se făcuse albă, albă... 
Paşii bătrinilor răsunară ca bâtii grele de inimi amârită... 


XI 


Toiu de noapte cărunţită de lună. 

Prin fereastra deschisă, dela odala părinților, se zărea 
capul mamei, b rg pe mâsuţă: scria copilului, 

Desigur că în aceiași clipă copilul, cu capul aplecat pe 
genunchi, scria mamei—dintr'o cazarmă adormită sau depe 
ua cîmp de luptă, potolit. 

„Prin noapte, {irian greerii. 

- Şi uliţa asculta, în Frtitul rilor, ecoul plingâător al 
celor două penite, atit de in rtate, sctrţiind două doruri 
risipite în nemărginirea nopții. 


58 VIAŢA ROMINHASCĂ 
a DR LÁ 


(II a 


Xii - 


Einf $ ă 
rile pe subt strezini: un cer de primăvar 
Sia pet ppan aurii ale văzul, atit de uşor câ 
- tcu o suflare dinadins. 
d Lt ratei de soare, se alinta cald, fumegind de 
ii albi, i 
i ap acest pe o bancă, îşi ştergea ochii, ia. 9 pia 
iremurătoare. © vedenie îi înlăcrămas=: ochii copilulu r că 
chişi, încercânaţi, în sufletul lui—ca două zorele pe un zid nărwit. 


XIII 


Vestea se prăbuşi în noi, ca ` cata i fulgerată de 
; fel plerise copilul, între străini. E yu ' 
soare ră ştie, Căci pei p țin, poarta ogrăzii s'a deschis 
larg, aja cum deschide bocctul, o gură de om. Bunicul, în 
osciug, işi urma nepotul. 
r Curta, cei râmaşi pârăseam căsuţa; fugeam de-acolo. 


XIV 


vremea, trecu... 

Si tro că eu cel sortit să tălmăcesc în stove şi bu- 
curiile şi mihnirile căminului păriniesc—m'am pornit sare u- 
lija părăsită, să impârtişim, Împreuna; spovedaniile unui tre 
cat atit de scump nouă. ŞI m'am găsit-o! N 

O viaţă a o pae, ac le la poarta cate: ; 
acum nu mai era. ecase după m : - 

za Şi 'n locul ci era o altă uliţă, pe braţele căreia ridea» 
alţi copii. 


tonel Teodoreanu 


=_e —— 


Amintirile Caterinai State 


C=: din somn m'am trezit în viaţă la Va:ale, în sunetul 
clopote'or, în miros de smirnă şi în rugăciuni, pe care le as- 
cultam, tă-ută, pe braţele s'răbunicelor mele. Cele două bă- 
trine, o basma cafenie cn marginal roşii — pe care icoana Mai- 
cii Domnului sta întotdeauna luminată de candea depe du- 
lap — şi lada din camară, cu cârţi vechi şi hirtii mute, sint 
intre cole dintãio imagini, limpezi, înainte de care parcă asi 
avea amintirea vagă a unui întuneri:. 

Caşi cind aşi fi avut intuiţia unei alte vieţi, mă bucuram 
de iot ce ery şi de tot ce se petrecea în juru-mi; îmi era 
dragă chilia noastră, cu păreţii albi şi netezi, cu icoanele «din 
cduia cea mare», la care mă uitam numai Duminica—atunei cind 
descuiau bătrineie uja, ca să primească pe maica Marchiana, 
cu care jucau lubinet ori conc'na pradatu, . 

| ram, cu sfilà, în odaia cea mare unde mirosea întat- 
deauna a suliină şi a levant; mă aşeram încet lingă masă şi 
privind cînd la cârţi, cînd flacăra plipiindă a candelei, adar- 
meam pe scaun. Alicori, în toiul jocului, maica Agafia, sora 
străbunicei, arunca pe pat cărţile, punea poala dulamei în brin 
şi se ducea, grâbilă, in odaia de alături. 

“sh — Da’ ce faci, maică Agalie ? întreba, şiret, maica Mar- 
chiana. í 

— la, o plăcinţă, ca să prăznuim ziua de astăzi, 

— Acu ? îl tirziu; mauzi că toacă de vecernie ? 

-> N'apucă să iasi din biserică şi cu-s gata... 

Şi maica Agata — «mâicuţa», cum li ziceam eu — mă trå- 
gea laoparte de lingă dulap unde, privind la cărţi, boţeam 
muşamaua şi, cît mergtnd, cit tirindu-mă pe lespezile din o- 
gradă, ne îndreptam spre bucătărie, 

— Hai fuguţa, Tincuţă, să facem plăcintă! 

Rezemată de laviţa de afară, mă uitam la bătrină cum a- 
lerga, roşie şi aprinsă, dela cuptor la masa cu foaia cea sub- 


60 - VIATA ROMINEASCĂ_ > 


m 


a ata ci albă şi netedă, ochii negri şi gura 

za și ue ăn Sa taia, atwaa seaca Poni i 
atri mâna cu maica Marchiana, cea c ' 

n Ua meS dela biserică ori din poartă. * ear e ae 
cea ades plăcinte, suridea într'una şi vorbea mai încet atunc 
cind strâbunica, malca Lisaveta, ridica glasul. ca aa 

Paşi mărunți se a: m huc ee airan a 5 oa 

cii Epraxiel răsun f, > j 

en Între de maica Epraxia; nu rice niciodată, ror 
beşte tare şi a bătut pè ucenica Prăsina, care mă dă hufa n 
scrinciobu? meu de sfoară: simt glasul maicii Epraxiei, ca pe 
cuțit în ureche şi fug să mi ascund în camară, unde de-abia 
zi r part tavan, prin feresiruia cu un ochiu, acoperi: de 
palnjeniş urzit în vos, o rază de soare, în apus, de-abia pi 
trunde pînă la lada cu cărți, îngălbenind doar virut nie 
pare î fața lăzii, între sacul cu făină şi calepeie de tort, må 
simt, departe, în ali loc, în altă lume şi, cași cind aşi fi sec 
cetat ceva, răscolesc necontenit cărţile vechi cu file mărginite 
e" roş, eu colțuri roase şi încgrite, si-mi place mirosul ari 
deosebit ce seamănă numal ca mirosul metântitor maicii Negri. 

— Da" unde-i copila ? întreabă măicuţa, îngrijorată. 

— Cat'o în camară, la ladă. 4 i 

Și bătrina deschidea încet uşa şi mă ducea la masă, unde 
maica Lisaveta — mama Tinca — må primea oftînd şi se uita 

Ine. 
gr Aa Da de ce te uniți aşa la copilă? li diochs-o! la pu- 
s- i un zbenghiu. 

> sara Ne de dlochat Agatie ; da' tare mă mir-eu de jocul 
copilei noastre ; stă, cit e ziulica, în camară şi tot răscofeşte 
cărțile celea; asta-i joacă de copil ? 

- El, da'ce vrei mata să facă? A 

— l-ar trebui să se joace cu copiii, ori o păpuşă... - 

— Cì bine zici; poate s'ar juca copila cu păpuşa sorei 
aae a Băi aduci 

— te duci, afio, s'o „a FE 

Şi, privindu-mă duios, maica Lisaveta îmbală un deget, 
şterge talpa papucului şi-mi unge fruntea drept în mijloc. 

M'am trezit adouazi, cu o păpuşă lingă mine. Nu ştiu 
spune tot ce-am simţit, dar îmi amintesc că, afară de extazul 
ce-ml da frumuseţa ei, bucuria îmi era nemârginită. Stam, ne- 
mişcată, inaintea păpuşii şi nu îndrăzneam s'o alting; iar mai- 
cite, pe lingă mine, rideau şi-şi ştergeau cu palma ochil plini 
de lacrimi 

— Hal, ta-6, Tincuţă, şi te joacă.. 
— Nu pot, mălcuţă, 


* Ograda mănăstirii. 


< _ AMINTIRILE CATERINEI STATE Gr 


—- -m 


— Nu-i grea, zice maica, grăbindu-se să mi-o pue în 


Minile-mi sint moi şi numai ochii mi-s pironiţi la păpuşa, 
pe care o scap pe podea. ~ 

— Ține-o bine! îmi spune maica Lisaveta — încrucişin- 
du-mi braţele în jurul pipuşii.. Şi hai, la lada din odaia cea 
mare, să-ţi dee mama materie s'o imbraci altfel, s'o faci cu- 
coani,—vrei ? 

„Nu ştiam ce vreau, dar parcă ași fi dorit, fără sä pot 
spune, să nu ating pici eu nici nimene păpuşa, să nu se strice + 
so am şi adouazi şi altădată, întotdeauna... 

Bucăţi de şiac, capete de camilaucă şi peteci de mohair 
siau răspindiie pe pat; cu țin strîns păpuza ca de frică să 
nu mi-o ia cineva şi adorm cu ea în braţe. : 

Sora maicii Zenaidei de-abia ajunge şi ea la tlanţa por- 
titei noastre ; de a cerdac o aud strigind şi clâmpănind de- 
mult, dar nu mă îndur să las păpuşa. Și micuța aleargă să 
tragă zăvorul. 

— Ai venit, Zoiţică, să te joci cu copila noastră ? o in- 
treabă măicuţa, netezindu-i părul zburlit depe frunte. Fetiţa 

„pleacă ochii, işi suceşte degetele şi tace. 

~ Hai, du-te pe cerdac, o indeamnă maica, ajutind-o să 
sue scările. 

-— la nite-te cit îi de dragă copilei păpuza ta! 

Zoiţica se reazimă de cerdac, se opreşte la ciţiva paşi 
de mine şi îngin:, arâtindu-mi cu degetul! olboga : 

._ — Am venit să iau pe sora Anicuţa ! și, fără multă vorbă, 
fetija mi-o ia, o pune subt şal şi, tipăind pe lespezile ce des 
la portti, fuge, cit poate, pe hudiţă ja vale. 

Imi amintesc bine, știu ce am resimţit atunci. Imi părea 
că n: mai sînt întreagă, că mi se luase o parte din mine; a- 
fară parcă se mai întunecase şi-mi era tare frig în spate. 

— Măicuţă, mi-o luat-o! — putui spune bătrinei, care 
plivea în grădină un strâturel de rozetă. 

— Hai, măicuţă, să ne culcăm... Mi-i tare frig în spate... 
Şi fără 2 mai vorbi de păpuşă, am tremurat vre-o două zile, ia 
soare, subt bardacul din grădinuţă ; vedeam păpuşa în vis și 
tresărean; într'una. Până ce bătrinele se hotăriră să mă ducă 
la biserică să-mi cetească părintele Gheorghe o rugăciune de 
linişte. A 

Ca să nu-mi fie urit, mă trimeteau maicile să mă joc cu 
văru-meu lonică, de care-mi amintesc că plingea mult, avea 
intotdeauna ochii roșii și haine frumoase, cum nu mai văzu- 
sem, Bunica imi, cucoana Ruxandra, mă alinta, mă săruta, şi-mi 
da, pe după uși: dulceţi, alune şi plăcintă. Mătușa-mea, Sotia 
şi moşu Vasile, treceau adès pe lingă mine fâră să mă vadă; 
parcă-mi era frică de aceşti oameni; cind îi vedeam din o- 
daia de alături, mă ascundeam iute după stilpul sobei ori mi 
Iwişam pe portița din dosul casel,., 


62 VIAŢA ROMINPAS Á 


— Măicuţă, eu nu mă mai duc la lonică, 

P Te-o bătut Sofia ? 

— Nu, mâicuţă. 

e Pda (0 îi ocârit, poate ?.. 

— pair de ce n'ai ate mai duci, Tincuţă ? 

— Pentru nu știu cum 

Ciad mi Bernike dela Ionică, grădina noastră îmi piei 
a fi mai frumoasă, chilia mai albă şi vorbele maicilor ma 
reg me) Prag pi Es Fata asta trebue dată la carte, 
zise într'o zi înțăleapta mama Tica, încrețindu-şi sprincenile 
stufoase şi micindu-şi ochi mari şi tulburi, asupra unel su- 
ea ay hni mititică, maică Lisavetă, de-abia Impiineşte claci 
ani acu, la Paşti; ca să facă la şcoală, să-şi mariar yr ae ? 

— Nu, Agatio, să se ducă Artene dea priedā clteceva, 

-i fi it copilei între noi, dou . 
gre sai trai ra eu, de acu e re cl aD slujbele ; să 

i ugăc'unile, că are ea timp de şcoală... 
TET Hi, Agalio, ce tot spui mata.. Ce înțâlege un copil 
de cinci ani, din rugăciune ? 

— S'nveţe acu şi a ințălege mai încolo... 

De mină cu mălicuţa ne duceam la toate siujbele dela 
Sfintu' loan şi noaptea må trezeam ades, dnoã soba berili 
în murmurul rugăciunilor de Utrenie. Invăāțasem multe rugă- 
ciuni biscriceşii, dar cea mai dragă îmi era «Milue;te- mă, Dum- 
nezeule», 

in fiecare sară, cind se ducea soarele depe crucea bisc- 
ricii Slintu ul loan şi se ascundea dincolo, după munte, mama 
Tica lăsa lucrul şi, întorci..du-se numâi într'o parte, ridica o- 
chil spr- cer şi rosiea, n ş aptă, o rugăciune lungà. 

Cu ochii ei narl şi tulburi, cu faţa galbână şi suptă, o 
asemuilam cu sfinţii depe păreţii pridvorului bisericii «din 
vale». 

— Mamă Tică, spune mai tare rugăciunea, spune-o aşa 
cum celeste popa în biserică... ` 

— Hai s'o spun. Da’ mata culcă-te colo, pe pat: staila- 
celui şi asculta, f 

«Milueşte-mă, Dumnezeule, după mare miia ta şi după 
mulţimea iniurărilor tale». e 

— Mami Ticå, stai; ce-l aceia: «Milue;te-mă= ? 

— Ţi-am spus, Tincuţă, să asculți şi să taci! 

Şi baâtrina incepea lar: <Mimeşte-mă, Dumnezeule,» 

„Tot ascultind, am învăţat rugăciunea şi, într'o sară, cînd 
se lăsa soarele după Ciungi şi trăgea clopotul de privighere, 
am spus-o bâtrinei, fară gre;ala, pănă'n capăt. ~ 

— Nu ziceam eu, Agafie, că fata-i de dat la școală ? 

„— S'o dăm, dacă vrei mata; da’ are să-i strice capu’... 


k AMINTIRILE CATERINEI STATE- 63 


Adouazi sora Olimpiada mi duse la şcoală fe- 
soara mă aşeză lingă dinsa, pe sca-a de sus à k AE i a fmi 
dădu un abecedar şi-mi arătă literele. EEn 

Fară altă noțiine, şcoala îmi reprezintă o adunătură de 
copil cu care mă jucam, în recreație ; profesoara imi era 
pentrucă vorbea blind, semâna cu mălcuța, îmi da din cînd în 
cînd bomboane şi mă alinta; mai mult decit din abecedar, in- 
vățasem ascultind lecţii.e celorlalte clase şi, ca un pâpagal, 
repetam, bătrinelor, tot ce prindeam dela eleve. i 

Intr'o zi fata popei lon fu întrebată: a cul era şi cum i 
se numeau părinții ? 7 a 

— Sînt... a mamei, 

— Cum se numeşte mama ta? 

— Ma-ma... , 

— Cum o cheamă, care-i este numele ?-—repetă profe- 
“oară suind glasul. 

— M.. îngînă fata, timid, sucindu-şi degetele. ~ 

— Neana,—răspunde o elevă mai mare, ridicindu-se în 
picioare. 

— Dar pe tatăl tău cum îl cheamă? 

— Pe tata? Lu tata, îi zice părintele lon.. 

— Profesoară (nu m'a putut hotări nimene să zic «dom- 
nişoară»)—pe mama mea o cheamă năicuţa, zic eu fără a fi 
iatrebată, ridicindu-mă depe scara catedrei. 

— Nu, gindacuie, măicula e sora bunicii tale, sora mai- 
cii Lisavetel, 

— Ce-i bunică, profesoară ? 

Fetele cele mari, în banca din fund, izbucnesc în ris şi, 
!inîndu-se de naș, se ascund la spatele celor de clasa a treia. 

- Bunică, eîndacule, e mama mamei tale. 
Mama Tica îi mama măicujei mele ? 
Nu, maica Lisaveta e mama mamei tale, 

— Domnisoară, maica Lisaveta i-i strābunicã— explică, 
grăbit, sora Olimpiada. 

In mintea mea se încilei cu totul străbunica cu maica Li- 
savrta, cu măicuţa, si tocmai această îndoială îmi scormoal 
neînchipuit mintea, toati dimineața, pănă ce-—întorcindu-mă dela 
şcoală cu sora—o întrebai pe drum : 

— Ce-i aceia Mama? Nu-i ca mãicuța ? 


— Mama, Tincuţă, e aceia care te-o făcut pe mata ; mama 
matale nu-i maică, à 


— Da' ce-i? 
- 0 Î: mee. 
Ca Iliana care ne aduce lapte ? Aşa-l o mami? 
— Nuun, mama matale e duiucă, cum f domnişoara noas- 
tră dela şcoală şi cum îi cucoana Sofia... 
— Aja-i o mamă ?... tntrebai eu lar, gînditoare,.. 


ati A ROME A e 


$i, în aceiaşi sară, gaai pe cerdac, cu capul pe bra- 
ele mšic trebam iarăşi : 
5 mr on m'o făcut pe mine? iute otet 
ie Dumnezeu, Tinenţă, Dumnezeu care i ps pd 
Ta e toate cele văzute şi nevăzute dep Laana 
i "Diane-seu? cind: fata N Popa don mine m'o fä- - 
ora 5 
Peg si aa a ER gar mot ori ca mâtuşa Sofia,—şi fe 
ishi acelei ii zice mamă | 
— Sora Olimpiada nu ştie... i 
Da’ mamei Ticãl, de ce-i zic eu ma a A OR 
Tai Pentrucă malca Lisaveta e mami + ma AR farit 
i şi noi te îngrijim, te învăţăm ta mc ver 
mam aes ajuta Dumnezeu", Bătrina oftă adinc, apte 
aa ap 2, apoi incepu a puli intorcindu-se pe n i Marta: 
zu Dia pt = mă uitam în casă la icoana Mpe Ra pia 
wmpul căreia se răsiringea, slab, lumina ca Daia e 
la Sei 'n mintea mea, grea de nedumerire, ase y 
rea ek din lime, cu vea cernită din iconosta 
REFA i 
orar Aa iy iei e-i ?—tresări bătrina, holbind ochii 
ai Da' mama mea e aşa ca... (i ni 
— Așa, aşa! ingiînă malica, neințălegind ce-o în X 
ȘI Aaa Aegir sara aceia, auzeam de multeori pe bă- 
ea. - p 
wo 4 7 eraa treia. Agaile, s'o duc la leşi să-şi vadă ma 
ma, 5'9 Ştie l.. zise, înir'o sară, maica Lisaveta. i 
pp Aşa-l ; da-i drumul greu și lung ; o fi tare depa 
ie A de popasuri, täceam 
s~ două nopţi, afară po 
eu cind pâna io ştii—cînd duceam băeţii ia Academie.” 
- ia e! i 
P e D A pre img camelaucele şi mohairul, en tot 
poi : mar fi mal bine să vie Anicuţa aici ? 
; Ro a r vadă de învăţătură. Ştii ce o zis 
Micle,** 


două su 

ş lor, Malca Lisaveta Ciudin, şi ce ri 

Sia, coaie e Pa fasia în mănăstire ; mama lu măritată în scari 
ri» se rcialoarse la bătriae răminind lar în sar Ă 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 
T—————— SI A. 


5 
imprejur, de un pat lat şi de nişte periai, înfăţate cu cit, pe 
care nu voiam să må culc, pentrucă nu erau albe şi nu miro- 
sean a levant, ca pernele noastre dela mănăstire, 

— Fii cuminte, nu mă supăra. Sintem doar la oameni 
buni, la oameni detreabă. 

— Alcl-i în lume, mamă Tică ? 

— În lume, la Tirgu-Frumos, la Timuş, prictin cu noi 
de multă vreme; mine, desdedimineaţă, pornim şi mine sară, 
de ne-o ajuta Cel de sus, ajungem | 


a leşi. 
Numai la noi acasă-i mănăstire, încolo-i tume toață ? 
Aşa-i, 


— Haidem, mamă Tică, la noi acasă, 

După un drin lung, în.care am dormit intruna, am a- 
juns sara pe un deal, de unde în faţă, pe alt deal, se ve- 
deau lumini malte, inchid ochii ŞI vâd, ca atunci, o ogradi 
mare și o casă iungă cu cerdac inprejur ; un bărbat bătrin, cu 
două bărbi încărunțite, mă ia din trăsură, mă sărută şi mă 
ducs, în braţe, intr'o. odae r 


nare şi luminată-—cum fusese bi- 
serica noastră la Inviere- unde cîțiva 


bărbaţi şi citeva cucoane 

de-abia se mai våd printr'un fum care mă îneacă, Mama Tica 
se îmbrăţişează cu bătrinul câruia-i zice «Mihal» şi cu o cu- 
coană înaltă şi neagră spre care bâtrina mă duce de spate, 
spunindu-i: 

~ laca, Elencule, astă-i fata Ancutei, 

Cucoana mă îa în braţe şi mă sue atit de Sus că-mi pare 
a fi ajuns în clopotniţa bisericii noastre ; se uită lung fa mine, 
mă sărută şi spune încet, mamei Ticăi: 

—— Păcat că fata nu seamănă cu Anicu 

Apoi mă lasă din braţe şi mă dă în sama unei fetițe, cu 
ochii mari şi cu părul galbân, cărela-i spune: 

—— Mario, să ai griji de copila. 


la mânăstire, 


ţa. Da'-i sănătoasă... 


Fetiţa mă ia de mina şi mă întreabă: 

— Cum te chiamă pe mata ? 

Tac, şi Maria mă tirăşte la oparte 
pecind lumea cealaltă vorbeşte atit de 


» Se uită lung la mine, 
mic din convorbire; privesc im 


iute, că nu înțeleg ni- 
prejur şi asemăna, în gind, casa 


asta mare, cu trapeze dela minăstire. 


Mai vine multi lume cara se aşază pe lingă. noi, la o 
masă rotundă, cu farfurii mărginite 


cu verde, care nu seamă- 
nă cu farfurioarela mele, înflorite, dala Varatic. 


nwltā, vorbă şi zinganit de linguri 
Sint ameţită, mi-i somn, mi-i dor de măi 
plinge. 
Bătrinul cu barbă, mă îa în braţe, mă desmeardă, îmi dă 
domboane şi spune celor dela masă : 
a Copila asta e Strănepoata maicii Lisaveta Ciudin, care 
mi-f vară. 


Vad pe toţi, dela masă, cum se pleacă spre bâtrină ca a- 
tunci cnd ese popa cu “sfintele daruri». 


E lumină 


n 


cuja şi încep a 


ui 


r OMINEASCĂ 
B6 ANINGA POMPE e 


Da' mata ştii cine sînt eu? 
Nu. 

Eu sînt mogu mM 
spre cucoana Sa neagra eem 
at:  WIarta, E 
i pa unde eşti mata acu, ştii ? 

— ume ! su 

ai draga moşului, în lume, 7 palas, a ea 

M'a aşezat moşu pe 0 cènapea, un akepe er A pre Die fe- 
trezit adouazi, întrun pat alb, întro coafbermupneera da cae 
restre mari, do unde se vedea lucind, pe celalt deal, as 
eea e bisericii în soare... i 
piip pea i olyn acolo, biserici mânăstire ? 

— Nu, Tincuţă; acolo-l tirgu’ leşi ; acolo-i Anicuţa, mama 
matale, O spus Mihai să pue cali, ca să mergem. 

— Unde, mamă Tica, În mânăstire? 

Nu, la mama ariei 

Eu vrea la noi acasă... 

Am bis O bucată cu trăsura şi-mi părea că mă duc i 
colo, la tirgul nostru, cu căruța Ini Bunduc, peste deal 
Cioarei... 

Mă gindeam la màicuța, la grădina noastră şi ta şcoală. 

lar cind ne oprirăm înaintea unti case, mal înaltă decit 
paraclisul, mă cuprinse groaza şi începui a plinge.. 

Lume multă trecea pe lingă nol pe uliţă; unii se oprea! 
şi întrebau.pe maică: 

De ce plinge copila ? 

l-{ frică să Intre în casa asta, răspundea bâtrina. 
Instirşit, mă hotărti să păşesc prazul unei sāli pietruite ca 
«hudiţa dinspre pădure» şi rece ca «pridvorul dela schim- 
bares,” 

Miros rdu şi înăbuşitor m4 opri în uză şi-mi fu deodata 
«ca atunci cînd vă învirt în ograda şcoalei,..» ŞI, cum nu pu- 
team spune, începui a plinge în hohote, astupindu-mi nasul cu 
mineca rasei bătrinei 

Feel multe, îmbrăcate în alb ne încunjurară, şi maica 
irimese pe una så cheme pe cAnicuţa».., Pe o scară lată de 
piatră——ce părea a fi scara podului--văzul scoborind repede 
o temet tînără, cu faţa galbănă «ca a maicei Olimpiadei»**, cu 
păr închis şi cu ochii atit de mari şi negri, încît de deparie 
A ae ic privirea lor rece şi ascuţită, înlemnindu-mă o cipi 

n loc, 

Femeia aceia, îmbrăcată în aib caşi celelalte, sărută mina 
maicii, se aplecă spre mine şi-mi atinse cu gura obiazul, zi- 
cind cu gias fornâi! «ca al maicii Giafirei dela strana a doua»: 

-— S'o făcut mare, dihania! 


i t c stini 
| Harhaz.. ŞI asta, zice cl, ar 
mi tan ât:şa Elena. Şi fata de colo, e 


„Biserică din mănăsiirea Varatir. 
Cea mai lrumonsă maică din Varatic. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 67 


— Imi pare râu că-i zici Anteuţă... 

-. ii si-i zic bunica? i 

— Vezi să n'o superi, că doar îi tare înțilegătoare. 

„—— De aşi avea numai grija asta... Şizicind aşa, mă apuca ` 
rii umăr și mă suci în loc îndreptindu-mă spre scara cea de 

à. 

— Haiden sus, bunică, ia mine în odae, să-mi mai spui 
ce-i pela Varatic.., 

Caşi mine, bitrina se întoarse în loc, tâcind. ȘI deodată 
se opri şi, uitindn-se lung la mama, îi zise: 

Parcă nu te-ai bucura că am venit la leşi, 

— Da ce vrei să fac, bunică ? 

- Să-ţi iei copila în braţe, săâă. . Mama tăcu şi nedes- 
acea ușa unel odăi luminoase și înalte «cit turnul sfintului 
gan,» 

Un pat mare de lemn «ca sania lul Uşer dela Tirgu- 
Neamia un dulap «cit portița dela grădină», o masă cu oglindă 
şi un lighean mare cit «vana mea de scăldătoare», era toată 
mobila «din casa cea mare». 

Maica se aşeză pe un scatm al cârui spatar mă ascun- 
dea toată şi mama se alundă în pat «cum se afundă capu 
pernă». 

Bâtrina mă cântă cu ochii prin odae şi descoperindu-mă 
după scaun, mă aduse, binişor, în fața mamei. 

— laca, fincuţă, duduca asta îi mama matale; ia-o de 
git, sârut-o, hal drăgostiţievă...» 

Mama îmi întinde mina şi mai mult lunecind decit mer- 
gind pe podeaua lustruită, má apropii, timid, de ea. 

— Ştii cum te cheamă ? 

— "Țincuța, 

A cul eşti ? 

— A măicuţii. 

— Dë unde-i mâicuţa ? 

— Acolo, acasă la noi, la Mănăstire. 

— Da' cine-s en, ştii? 

— Na: 

Mama Tica sare depe saun, se pleacă spre mine, mi se 
witi o ochi şi-mi spune îndesat: 

== Timeuţă, ai uitat? Ți-am spus că duduca asta îl mama 
matale. 

Rimin încremenită lingă pat pecind mama, 'cuprinzindu- 
må cu ochii ei nesfirşiţi, zice» 

— Fata asta-i bună de Varatic. ; 

Şi, ne mai lăsînd maicii timp să răspundă, o întreabă grăbit: 

—- Ai adas şiatul şi mobhairul tot ? Să-mi opreşti și mie 
de o rochie; ţi-o plătesc., 

-~ — Nam adus nimic, Anicuţă ; am eu citiva galbeni, stringi 


pentru comind, şi dintr'acela am luat de cheltuială la drum. 


J5 De ce-ai venit la laşi? O 


68 ` VIAȚA ROMINEASCĂ 


PA ani: 


MENORS — 


t 
E: e vedeţi cu Tincuţa ; nu te ținea minte, ne tot 
întreba, itp ora millä de copil că nu ştiam ce si-i spu 
. 3 i NA A 
aga AEN pn crater Se faci atita drum, sa rea 
atitea parale pentru botu’ ista .. Nu vezi că nu yeo pe e: ppi ha 
i _- Ba ştie, pie, Aak a ae 7 om 
r uc pänā'n Ă i 
n iror ya 2 făra să zic nimic mi priasei, ca un dt 
de rasa bâtrinei. Mama siri depe pat, mi luă jate ir eies 
mă duse la fereastră alee e e gr bn x pe ete 
e su 1 ve hg p 
ae) noa pe cind mama Tica, furişindu-se, plecă, 
ial pe res groaza ce simţii cînd mă văzul singură cu 
femeia aceia, gëlbèní, şi cu ochii atit de mari şi negri... esa 
gind, frä astimpăr, dela fereastră la ușa pe care no pute: 
deschide, strigam din răsputeri pe mama Tica. MM 
— Ssst! făcu mama, ca profesoara dela şcoală. imi $ 
tupă gura cu palma-i rece şi-mi zise uitindu-se rău ia she: 
«Taaaci |! vine acuşi maica, Și si te duci, sănu mai vii pe 
aici, proasto !» > a E y Hekei 
Pe uşa ce deodată imi păru a îi acea a aitaruiui arda 
serica: noastră, intră în odae o cucoană inalti, groasă ş Ko 
përul aib ca a! mamei Ticăi. Cucoana vorbea frumos și ridea 
intruna, întinzîndu-şi necontenit haina cea albă. 
— Am auzit că ţi-a venit fata, Anicuţă. 
- - lacătă-o, Sofio,* zice praga a a esa feb de saate 
3 coana care se apleacă să mă säārute. | Ati 
i S Min SONGIN a tine. Da'-i nosiimă, fata; ia uiiä-te 
ce aen aok E să 
— rită şi-i proastă. 
iba ap Sarera avul timp so vezi? Cred Că au vor 
bea bine cînd ai piecat tu dela ăstire. Ciţi anl are? 
— O împlinit cinci, acu la Paşti. 2 nai 
— ji tare mitițici, da'-i sânătoasă,—zice bitrina sărutin- 
du-mă. ȘI, netezi du-mi părul zburiit depe frunte, mi fatre- 
bá, luîndu-mă în brațe. 
— Ce faci mata la Varatic? | FA 
— Invâţ la şcoală, maică. Ma duc la biserică şi ma jo? 
cu lonică, 
— Da''cine ţi-i mai drag matale ? Ki ; : 
- Mäicuja, mama Tica, maica Negri şi icoana din odaia 
cea mare! număr eu, cu cite un deget în palmă, uitindn-mă în 
altă parte. 


-= Las'o, Sofio!—zice mama, trigihdu-mă de picioare. 
E grea de colivă.. 2 


PRE PU rare Pag SEC G Am. 


AMINTIRILE CATEII STATE 69 


gate în sforile multor pachete pe subt care trec lipindu-mă de 
bătrină, > 


— Of! tare ma rug pn tirgul. Am fost numai pănă 
dincolo de Sfintu' Spiridon şi iacătă-ma-s gata! 


- Ce-i acolo, bunică ? întreabă mama, cercetind pache- 
tele cu ochii. 

- Am adus cite cey 
că a fost ja mama. 


— Ce, bunică, ai uitat că am leafa şi ciştig destul 2... 

— Ba nu, Anicuţă; da' mata nu te poţi gindi la toate, ai 
de învăţat... 

Din poa inta invălite în fe! de fel de hirtii, scoase mama 
Tica prăjituri, ciocolată, fructe zaharisite şi o păpuşică; mama 
își încreţi sprinceneie şi ticu o clipă ; apoi, ca 'n silá, luă ci- 
teva fructe şi mi le întinse. Fug iar după scaun şi maica mă 
prinde şi mă duce la mama, 

Nu pot spune impresia ce-mi didu apropierea ei: avui, 
țin bine minte, o senzaţie curioasă, mult asemănâtoare cu a- 
ceia cînd, adormind într'o zi în grădina unei maici, mă trezii 
alături cu o bulniţă care se uita la mine tăcută, cu ochii ei 
mari şi plini de ráutate. 

- Vrei să rămii cu mama, Tincuţă ? Eu mă duc la Ga- 
lata și mine oiu veni și te-oiu lua şi pe mata acolo. 

— lamă, ia-mă, mamă Tica! Incepui a tipa prinzindu- 
mă, cu putere, de mina bâtrinei. 

La Galata găsii iar ograda cea mare 


lină de soare şi 
zgomot, vorbă şiris, iar fumu! umbla prin odae «ca pe deasu- 
pra casei noastre», 


Maria mă duse într'o sal mică untte de-abia intra o masi 
lungă şi strimbă, căreia-i zicea ea! piano. 

Şi cind se așeză pe scaun şi mişcă degetele, «cum le mig- 
ca måicuja cind alegea pinză>, mi se păru că aud, de doua 
ori, guitara moşului Vasile dela Varatic. 

imi era drag să ascult şi, deciteori aducea Maria pă- 
puşile, eu ie lasam, o luam de mînă şi, tăcînd, o duceam la 
piano. Spre sară mergeam cu toţii intro grădină mare, că- 
Teja-i zicea Maria «vie». Şi cînd se auzea un clo oi, ne În- 
torceam repede ca să primim pe «doctor» şi pe alţi musafiri 
care ventan «la masă», 

latr'o zi mi duse Maria in nişte chilioare*, unde bătrini 
şi bălrine, caşi acele dela boiniţa**, stau ghemurţi în paturi 
ori încovolați şi de-abia tirindu-şi în cirji paşii, umblau, de 
colo pînă colo, prin sală. 

In chiliile cele mici şi între bătrini mă simţeam mai bine 
ca oriunde, căci ele îmi aminteau mănăstirea. 

Și din ziua cind mănduse mama Tica ta capeiă, decînd, în 


a să dai copilei... aşa, ca să ţie minte 


PI - > 


70 VIAȚA ROMINEASCĂ Da eo 


simţii mai mul- 

miros de tămie, auzii popa cetind titur la atire. şi-mi era 
i însă do: de mâicuţa, de man 

jumită. Imi era nea din cind în 

îrieă <de dudluza cea cu ozhii mari», care Ve 

yela Galata. 

SSi iăbisem şi aveam lriguri. f a 

Doctorul Ciurea spuse, ee etian ui > 

— Să eti, grabnic, fata s a ua 

4. Bă Stie, șa zis doctorul cel cu barbă ascuţită så 

«+ å ? m > 

aul tat roi sa Tincuţă: roagă-te lui Durminezen să ne a- 
j mergem cu bine. 4 = > > 
go Ee y de dimineaţă, tot ospiziul era Li poisti 
moşu' Mihai, cu mătuşa şi cu Maria, mă căuta pi a eră pă și 
prin vie; mama Tica, îngrozită, Incremenise ling nt nā; slu 
gile alergau, care încotro; påni şi bitrinii, care porsas merge 
eşiseră ca nişt: cucuveici, prin ogradă, şi-gi dedeau care de 
care părerea... Dupâce se cercetase pretutindeni, ajunsese 
mai toţi să creadă ci fusesem-furată de nişte căldărari ce ire- 
cuse pela poartă. Şi moşu' Mihai se şi pregâtea så Ie i 
urma, cind fui găsită, dormind, în capelă. De dimineaţă gå- 
sind deschisă uşa bisericuţii, intrasem şi, înaintea celor trei 
icoane luminate de o candelă, spusesem ruwgrăcitunile. învăţate 
la mănâstire şi licusem multe metanii <ca să ne ajute Dum- 
nezeu să mergem acasă, la noi la Varatic>. i 

Tăcerea, lumina slabă şi mirosul tămizi mă  linigtise atit 
de muit, incit adormisem într'o strană, închinindu-mă. Şi mi 
trezii, tirziu, încunjurată de toţi ai casei, afară de mama Tica, 
bolnavă în pat de spaimă. După citeva zile, sia biră de dorşi 
bolnavă de friguri, am plecat la mănăstire. 

Nu-mi amintesc nimic din acel drum; mama fica mi-a 
spus mai tirziu, că bliguiam vorbind întruna de sduduca cu 
ochi mari» 
şi ascultai, îdră să înţăleg, muite moliite, mă trezi iar în su- 
netul clopotului din vale, în faţi ci icoana cea cerpiei şi cu 
bătrinele |n căpătâiu, 

Fulgi mari de omit se aştera, liniştit, este cele. tava 
flori din grădiniță, acopăr lespezile din o M Şi albe ba pà- 
mintul, in tăcerea mănăstirii se aude, ici şi coto zgomotul 
vatalelor, asurzit ades de croncânitul cioarelor orj do sunetul 
vreunui clopot. > 

— Mâicuţă, eu mā duc mine la şcoală, 

— Ba să stai acasă, să-ţi isprivească, 
şi mânuşile, că alttei ingheţi... - 

— îi Hanie: rU gria å 

— Nu, timcuţa; florile dorm subt omăr i 
vară, aşa cum dormi mata noaptea, subt. prong ™ ia primi- 

Viat rece spulberă fulgii şi-i lipeşte cdo grea dcr țin că 


măi ypa; căslulița 


33 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 7i 


mama Tica itdèasã, cit poate cu un calit, pale dintr'un caer 
de E i Wrăbiile ciripese şi zboară, zbiriite; dape cerdūt pe 
streşini. 

— Sphnicam cu chare să ningă,—zice mama Ti-a. De 
eri se lot rotesc tret cioare pe deasupra crucii paraclisului, Şi 
alt semi nu mai irebie, k i 

— Parcă ninge? la aiateeum-riraj viscolegte! răspun- 
de mâicţua, mutad andrelele; şi, ridieînd pe frunte ochelarii, 
se uită lung pe geam afară... 

— Vai de cei ce sint prin păduri ori ia drum mare! 

— Ce-i pe drum, măicuţă ? 

— Lupi, Tiacuţa; şi strigoi! şi stali, - 

Strigoi de acei care iau copil 2 
— Poi? Aşa-i cind se inopiează, pe viscol, în pădure. 
__ Caşi cind m'aşi fi pulut despârți să ştiu ce-i în pădure 
si la drumul mare, mă cutremur şi parcă mă simt bine în chi- 
lie, lingă bătrine, pe scăunaşul meu dintre pat şi sobă, 

In uşa sălii bale cineva şi se aude mişcare și vorbă prin 
ogradă, 

- Da” oare cine-i ? se întreabă bătrinele oprindu-se din 
lucru. Şi tot ele îşi răspund: 

— O [i vincolo. la Epraxia... 

Bâtăile se aud din ca în ce mal tare, 

— Mâicuţă, îi strigaiul ! 

Fug şi mă ascund în pat la spatele hâlrinei, iar manta 
Tica deschide u;a odăii şi întreabă dn prag: 

Care-i acolo ? 

Eu, bunică, 

irrrana! Ancuţa!,. face maica, şi se repede la uşă, 
irage zâvorni şi deszue; jar maica Agafia, n odas, aleargă spre 
sali, îşi îndreaptă fesul şi-şi drege barize! pe la timple. 

Mâicuţă !—strig eu de subi pernă. 

Hai, eş: de acolo, Tincuţă, câ o venit Anicuţa, máma 
matale ! 

Mi-o armuintesc bine şi parcă o văd, inainte de a intra în 
casă, cu ochii ei mari, cu fața galbână... și mi-i frica... 

Pe uşa deschisă, vine frig de afară; în sală se aude zgo- 
mot de paşi si de uşi trintite. 

= Hai în casă, Anicuţa! 

Dè subt pernă mai aud vorbă pini ce mă pomenese de- 
odată desvelită. 

Alt erai ? Ce ie ascunzi ? laca, ţi-am adus bomboane, 

Şi cum stau cu faţa spre păreie, văd lunesind, lingă mine, 
o cmie poleită şi cieva portocale. 

Nu ating nimic, mă fac ghem şi îndes, cit pot, capul în 
pernă. 

Toi aşa sâlbatică-i faia asia ? 
—— Nit salbaia, Auicuţă, da' nu te cunoajte... s'a învaţa 


“cu mata, cit îi mai sta, la noi, la Varatic. 


2 po ____ VIATA ROMINEASCĂ. 


D 


Fără a vedea, simt că mama s'a depărtat de linză mine 
şi parcă răsuflu mai în voe; îmi aduc iar perna peste cap, 
deschid încet cutia, rod bomboane şi numai din cind în cind 
mă ult, cu un ochiu, în casă Mama stă ar seo de lingă 
sobă, între cele două bătrine; lumina lămpii, din ocniţă, îi cade 
pieziş pe faţă şi-mi aminteşte icoana din odaia cea mare., 

Mama vorbeşte atit de iute că, din povestea carc-o spune, 
prind numai cite o vorbă; mă uit la ea şi parcă-mi pare bine 
că nu-i zbtreita şi-i mai frumoasă decit maica Olimpiada și dt- 
cît toate măicile din mănăstire, - 

La ua sălii se aud lar bătăi; mama sare în. mijlocul ća- 
sei, bătrinele se indeamnă care de care si deschidă până ce, 
maica Lisaveta, se hotărăşte să întreba: 

— Care-i acolo? 

Oameni buni, mâlcuţă. 

— Cine-ili ? 

— Oameni cu ginduri bune. Biagosiovește maică. 

— Domn"! — răspunde bitrina. Şi trage zăvorul, deschi- 
de uşa "n Ituri şi pofteşte pe cineva înăuntru. bar. 

Pe omātui înghețat, se aud scirțiind paşi greoi şi caii, 
scuturind coamele, zurnue zurgaliii, în sunetul liniştit al cto- 
potului de Utrenie. = 3 

Nu ințăleg nimic, mi-i frică, şi totuşi aşi vrea să văd 
cine-i în sală; îmi fac o ierăstrue pe subt colţul pernei şi mă 
uit în casă, unde văd intrînd o matahală întăşurată în blană: 
ii ca ursul pe care-l joacă ţiganii în poartă; nu seamână ci 
popa, nici cu mogu’; nu seamănă cu nimeni; e mare până 'n 
pod; părul si mustăţile fi sînt albe, ca crengile îngheţate de 
Dumitriță și din mini, dintr'o huccea de biriie albă, ce-i ruptă 
pe alocuri, es flori frumoase ca atiinci cînd îi caki şi soare 
la noi în grădină. = 
„= Strigoiw, mâicuţă! Nu mă lasa f.. pip eu de subi pernă 
Și mă simt iar desvelită şi cuprinsă în brațele matahalzi,  Mal- 

cuță, măi], 

Amuţesc d: spaimă şi-ni pierd aproape cunoştinţa. Mirica 
se repede, mă ia şi-ni stropeşte obrazul cu apă 'ece; îmi dă 
să beau aghiasmă şi să închină. Eu tremur toată, îmi clănţă- 
nese dinţii si må 'neacă sughiţul.; Nu pot plinge şi, cu ochii 
uscați de spalmă, văd ochi: mamei, mai mari şi mai negri, pi- 
roniţi pe nine. 

- Las'o, mătuşici! zice mama.. E salbatică, parcă ar 
creşte la Clungi, în pădure; fata asta nu ma: vede oameni? 
Ziceaţi că aţi dat-o la şcoală... ` 

Cum nu, Anicuţă,—răspunde indesat mama Tica. Vede 
copila oameni, da' -altfel „ca Vasiliă ori ca popa... Blana 
asta de lup ṣi cucony’ Costache, cum è dumnealui zdravân-- 
să nu-i fie de ceochi-—dă, nu pre vede pela mănăstire. 

Pe pat, pe subt pernă, în jurul meu şi în toată casa, parcă 
ar fi plouat cu lucruri bune; otmboane, biscoturi, fructe za-" 


nu es se Ad 
D e e a a aad 


. 
Àa ~ 


AMINTIRILE CATPRINEI STATE 73 


harisite se sfarmă pe subt mine; şi jucării, o rochiţă şio pă- 
piişa Stau Înşirate pe scaune şi pe perna de părete; ţia ochii 


strinși, nu văd nimic, suspin si, ehemultă subt å, 
intr'oga măicuța pe koii s iiz aii 


— Ce-i Tincuţa ? 

— Alungă strigojul; eu mi-am *fă-ut cruce şi nu fuge, 
mălcuţă.., să se ducă şi duduca... mama.. ceialaltă... 

: Vai, Tincuţă ! Nu se poate! îmi şopleşte maica; aista 
nu-i sirigoiu, îi un om bun; ia uiță-te ce ţi-a mai adus,—ş! 
mata m'ai zis nimic... 

— Nu, nu, măicuță,—suliu cu subt pernă, făcindu-mi 
cruce. «Să piară ucigăl crucea»... 

Adorm, suspinînd, si adouazi nu mai văd din urma celui 
ce fusese, decit tot ce lăsase în urmă şi mă încredințez, mai 
mult, că pe la noi trecuse strigoiul. 

— Numai strigoii aduc noaptea copiilor lucruri bune. 

a” citeva zile, dezind a venii «duduca», simţ că se p-- 
rece ceva neobişniit în casă: maicile nu mai lucrează noap- 
tea, ont s'au mai dus demult la vecernie şi sînt mai tăcuta; 
iar cînd vorbesc, între ele, mă trimet ades să le aduc cite 
ceva din bacătărie... 

„Intro sară nu adormisem bine cînd anzii bătrinele şon- 
tind între ele: i 

Ba eu cred câ ar fi bine sâ-şi ia copila. 

. ~ Eu wo dau, să fie ce-o fi. O ştiu eu pe Anicuia 
cine-i wo vezi? Nu-i pasă de copil. Are slujbă, are să se 
ducă de casă ; cu cine så rămie Tincuţa ? 

na Asai Agaţie, al dreptate; da’ ne te gindești că fata 
se ap ae şi dacă ma vrea să råmte în mânăstire, îi trebue 
cârte, zestre, 

f Deşi aproape adormită, întelesei bine câ cra vorba så mă j 
ia eduduca». Nu putuiu spune nimic, mă toropise somnul și 
limba mi se lega în gură; mă lipii mai molt de măicuţa şi, ca 
pan vis, o auzii zichid- 

Nu dau copila nici moartă 

MĀ deprinsesem så văd p> mama între noi, eram totuşi 
foarte mulțumită cînd se ducea de acasă ; atunci parcă mă sim- 
jam mai aproape de bâtrine şi eram fă de sfială în mişcări 
şi 'n vurba, 

intro zi: veni mama lingă mine; pe pai, şi-mi spuse că 
ara să se ducă departe, fn lume, unde erau pipuşi cît mine şi 
trăs-rele mici şi cai... 

= Ca ai lui Bunduc ?—intrebai cu curioasă, pentrucă, fa- 


te jucării, aveam un grajd întreg de cai umpluți cu pae. 


-- Ca ai lui Bunduc, desigur! 

— Cate pot si ducă pe mâicuţa la tirg? 

-— Aga, aşa, ţi-am spus odată !—zice mama, râstit, ind 
mafia Lisaveta, dela stali¥e, sa intoarce spre noi, se lung 
peste ochelari, clatină din cap şi adaugă cu glasul stins: 


74 Dei iaro + 


— Aşa, Tincuţă, cai adevăraţi şi mai mari şi mai trumoși 
i uc. 
ca ai A Sane i caii; de multe ori opream pe sora Olim- 
piada, în poartă, lîngă vre-o trăsură şi, tot nitindu-mă şi rd- 
iindu-mă fn jurul cailor, uitam ades ora şcoalei. IE 

— Aeolo-i casă mare,- reia mama Pica, mai inviorata, 
inodin! un fir rupt în suveici,-—şi-s bucate multe şi pâpuși şi 
bomboane mai bune devit la dugheană,, Ay Pa 

+ Da’ cine are să-mi spue poveşti cu sfinţi, cu strigoi 
na b - 

x su ES două fete ale popei răspunde distrat mama, 

— Acolo este popă, în lume 2... 

— Ba-s mai mulţi, şi călugări... ZM 

- Şi maici, aşa ca măicuţa mea Și ca mama Tica ? 

_ Maici nu-s, da' esie o mănăstire mică. 

Să ducem maice de aici... să meargă şi miicuţaau lo. 

_ Nu acu', are'să vie la primăvară, de Paşti,--închee 
mama hotărit şi trece în cealaltă odae, Ei s 

Adouazi, pela toacă, o Sanie mare cu doi cai irumoși 
$a opri în poarta mănăstirii; două surori, care de care ma 
sprintenă, se grâbesc la deal să vestească pe mama care, a$- 
teptind, mi imbrasă cu rochița cea nouă şi mă pregăteşte de 
drum. Aah 

Măicuţa, ca după treabă, aleargă de colo pănă colo, şi-și 
şterge ades ochii cu cite un deget; iar mama Tica, ghemuită 
intr'un colţ de pat, mă tot cheamă la dinsa, mă netazeşte pe 
cap şi-mi spune ia ureche: j i i 

— Să fii cuminte, Tincuţă, să nu superi pe nimeni, că de 
Paşti are să-ţi aducă bunica ceva. Acolo, în lume, e mai feu- 
mos ca la mănăstire, ca la noi, două babe bătrine şi zbircite,— 
zice maica inecindu-se în plins și arăt ndu-mi mina-! galbenă 
şi încrețită. a 
i aby reale că-i tirziu, avem să inoptăm la Timişeşti şi 
mai avem pădurea, — zice mama pornind spre uşă. T 

Inimami se stringe; ştiu demult că în pădure sint strigoi 
şi stafii; mă uit lung la mama şi nu mai îndrăznesc sã-i spun 
nimic de frică. w j 

— Stai, Tineuţă! strigă mălcuța din urmă; hai în odaia 
cea mara să te inchini la Maica Domnului. Bătrina mă ia de 
mină şi mă duce înaintea icoanei luminate de candeli, 

— Ziaşa, Tincuţă: «Ajută-mi Maica Domnului, să mrg 
cu bine, să flu sănătoasă şi să am noroc». f 

— «Ajută-mi, Maica Domnului să merg»... Mâicuţă, du- 
duca zice să trecem prin pădure; mi-i fricà, cu rămin ce: mata 
la Manăstire.. 

— N'ai mai închinat-o, maică Agafie ? strigă mama din 
portiță. 
Bâtrina tace, mă ia de-o mină şi, ştergindu-şi cu ceialaită 
necontenit ochii, scoborim valea în poartă. Doi cai mari şi 


săi i 


AMINTIRILE CATERINEI STATE T5 


negri, înfăşuraţi în cergi lgat= în curele pe subt pintece, joasă 
şi se muşcă de coame; vizitiul sare din tanie își has. loc 
printre maicile adunate şi, înhăţiad o blană mare,o lavăleşte 
pe mama de nu i se mai văd decit ochil—pe cînd maicile, care 
de care, mă înfaşă în altă blană ce seamână, la păr, cu Artiuța * 
noastră. Ă 

H Unde te duci mata, Tincuţo? mi întreabă la rind 
maiciie, 

— In lume!... A 

Bătrinele m4 blagoslovesc şi sârutindu-mă, îmi udă obra- 
zul de lacrămi. 

— Cite ceasuri facem pănă la Vascani, moş Gavril» ? în- 
treabă mama p vizitiu, care se imbracă într'o blană de iyp 
şi, sasun hăţurile dupi mină, se întoarce spre noi răs- 
punzind : x 

— Am venit încet, duducă ; oiu fi făcut vre-o trel cea- 
suri; da'acu le dau drumul, sint odihniţi, sa ducea vintul... 

Sania lunecă şi maicile, pe delâturi, ne urează «drum 
bun»; iar eu, speriată de toată schimbarea şi de duduca ce stă 
lipită de mine, mă zbat și strig celt pot din blană: 

— Mălicuţă, maâicuţăaă ? ia-ma!.., 

Dar deodată imi pare că zbor. Mai aud doar zurgălăii 
şi strânutul cailor ; gulerul moale al blănii îmi aliata obrazul; 
pe delături şi în sus, văd cerul; mă gindesc la maici; o văd 
pe mama Tica stind ca un ghem mare de lină, într'un colţ de 
pat, şi pe mâicuţa o văd plingind. Ceva ascuțit îmi împunge 
pieptul şi de-abia mai pot sufla; sania lanecă tot mal iute ṣi 
moşul Gavril flueră din cind în cînd pocnind din biciul, care- 
mi atinge uşor fruntea... Mi-i cald şi mi-i somn, închid ochii 
şi văd odaia cea mare cu ceasloavele depe dulap, aud vati- 
lele stativelor şi clopotul pa:că-l aud bâtind... 


* . . + Pi 


Mă trezesc noaptea în întuneric şi în braţele unei femei 
care mă duce spre o casă mică, din fundul uni ogrăzi, ce-mi 
pare mai mare decit poarta mănăstirii; plec capul cînd trece 
pe pragul sălei în care miroase a rachiu şi a umezeală şi de” 
unde intrăm, printr'o odae întunecoasă, în odaia mamei. 

Aici arde, mică, o lampă cu sticlă verde cum n'am mai 
văzut la Vasatic; cineva mă desbracă şi tu rāmin o elipă cu 
ochii la jumină, în timp ce casa se umple de oameni care se 
învîrt m pipa şi, ca de datorie, mā inireabi fiecare la rind: 
um te chiamă ? 

Femeia care m'a adus in braţe se uită peste umarul al- 
teia, mai bătrină, căreia-i zice «Cucoană preoteasă», mai vine 
şi un popă şi două fete, şi vorbesc cu toţii laolaltă şi rid 
de se cutremură geamul; vorba lor tare st risul îmi :upâra 


— 


3 Miţa bunicitor. 


76 VIAŢA RONINEASCĂ 


usechea : mie-mi place numai vorbă măicuţii şi glasul părintelui 
tiheorghe — mă simt străină şi încep a plinge. 

— Ce-ţi este? mă 'ntreabă mama răstit. 

— Sä le zici mata să se ducă. 

-— Taci! Ţi-i foame? zice ta mai tare. 

Gata, gata, duducă Anicuţă; ne-o spus boeru că ve- 
alți în sara asta şi ne-o trimes de toate, slavă Domnului . . . 

Mama mä ia de mină şi cu toții trecem, peste sală, în 
a'tà odae unde, la capătul unei mese lungi, pt un şervet alb. 
sint puse două tacimuri şi dincolo, la celalt capăt, cit pe 
masa de lemn cit pe o muşama jupită, sint înşirate străchi- 
nute ca acele în care mineau puişorii mei dela Varatie. ; 

Mā uit la farturiile cele albe şi mă gindesc la farfurioa- 
rele mele cu fiori şi la acele cu caii şi cu sânii negre... Ma 
zindesc la măicuţa, la chilia noastră și lacrămile picură în şer- 
vetul în care încerce să le as-und. 3 

- Nu mânînci ? 

— Nu-mi place. 

— Ce tii? ) 

- Să ma duci, duducă, la mine acasă, cu vreau la mā- 
păstire . : 

Mama îşi iîneruntă sprincenile, tace, şi măniacă tihnit, 
înainte. 

In odaia mamei, mică şi rece, caut un lucru cunoscut sã- 
mi rezem ochii: în cercetarea mea întilnes:, necontenit, pri- 
virea duducăi şi mi-l frică; lacrămi fierbinţi mi se scurg pe 
obraz si eu le ascund cum pot întorcîndu-mă, ca să nt mă 
vada, cind intro parte, cînd într'alta. 

O masa, un dulap, un pat şi cheva scaune e tot mo- 
biher ci şi-mi pare casa goală pănă ce descopir sus, pe un 
rafi, icoana Maicii Domnului. SIER 

Nu-mi amintesc, în toată copilăria, de o clipă mai chi- 
nultoare ca aceia cind mă desbrăcă mama, şi-mi zise să mā 
cule, în pat, alături de dinsa... Nu mai ştiu spune sentimen- 
tul ce-l avni în ctipa aceia ; dar, gindindu-mă bine, îmi amin- 
„ese de un mare desgust şi de o frică nețărmurită; stam des- 
brăcată, la celalt capăt al patilui, tremuram de frică şi de 
frig şi nu mă puteam apropia de mama care, despletilă şi lă- 
sati intrun cot pe perna albă, părea cu ochii ei mari in lu- 
mina verde a lămpii, un chip din Jadal ce-l văzusem de attica 
Ti, pe păretele pridvorului din biserică. 

Nu te culci? Mă întreabă mama, pironindi-şi privirea 
ascuțită asupra-mi, 

Să vie fata, en mā culc cu... i 
Foai sare din pat st făcînd numzi ma pas pănă la uşi 
striga: 

- — Frāsino ! 
Fata vine şi dupăce vorbeşte ceva la uşă, întră în casă, 


se ey de mine şi-mi spune: 


Lu 


AMINTIRI E CATERIXEI STATE 


ii 


— Să taci, că vine Dracu!., Iaca, acuşi ese din dulap, 
de colo, 

„Mama stinge lampa şi eu fac, în idlunerie, cruci muite ; 
mă ghemnui într'un coiţ şi adorm în suspine. Adouazi må 
trezesc singură in odae şi, cu toate că mi-i frică «de dracu», 
simt ea o mulțumire că nu mai văd pe duduca lingă mine. 

intron tirziu vine una din feie, face focul şi-mi aduce 
muci şi pine. . 

—"Eu mâninc lapte la noi acasă. 

— Azi, măninci lapte 2 Ai uitat că-i postul C:ăciunului ? 

— Mie-mi dă măicuţa. Da' unde-i duduca ? 

-— Mama ta? s'o dus după treabă şi o zis să stai aizi şi 
să nu faci gură că ese dracul de colo... iaca, ai nuci, pine 
$ apa-i în cant. 

Râmin nemişca:ă în mijlocul odâii, stau cu ochii la dulap 
şi nu pot plinge; am amorțit de frică. Afară aud vorbi, © 
găină cîrcie şi lingă uşă cîntă cocoşul... 

Toi privind inapoi, må lirâse incet până la fereastză şi, 
aruacindu-mi ochti afart, îmi uit o clipă frica; din cirdut de 
găia!, ce trece pe subt iereastră, cea mai frumoasă e malc> 
placă iar alia, cire circie, e maica Gilatira dela strana a 

Un om, ca străjerul din poartă, drege un car. şi mai in- 
colo, în ogradá, pe omstul înghețat şi strâlucii, ca la mânas- 
tire, se abate din zbor cite o cioară. 

Focul s'a stins, încasă e frig şi mi-i foame... Caşiciad 
mi-ar îi fost frică să nu fiu văzută de cineva, mă intind ce 
sfială să iau o nucá; vn zgomot, venind dinspre dulap, mê 
sperie; îngrozită, mă ghemuesc într'wn coif de pat şi ador 
moartă . . . 

Wam trezit în pat, imi era frig tare, mama umbla repede, 
vorbea singură şi-mi dădu s4 bean o linguri de api amară; 
am adormit iar Şi cînd m'am trezit era lingă mine omul pe 
care-l văzusem la mănăstire ; pe pał, pe perini, de jur îvapre- 
jurul meu, erau înşirate, caşi atunci, jucării şi bomboane, Omul 
imi pare mai mic, nu mă mai sperie şi privirea lui, blinda, ma 
îndeamnă să iau bomboanele ce mi le întinde. x 

— la mai multe, Tincuţă, imi zice el impiintindu-mi misa 
pănă în iundui cutiei. laca, dupăce vei minca bomboanele sê 
te Pa cu păpuza asta şi mine am să-ți aduc, dela laşi, una 
mai mare. 

„„ Macînd bomboane, adun toate jucăriile în juru-mi; mata, 
rezemată cu un cot în pat, se uită lung la mine şi privirea ei, 
ca oricind, mă nelinişteşte şi mă face să-mi pierd cumpâtul; 
nu mai pot vedea fr: museţea pipuşei şi nu má mai pot bu- 
cura de nimic. y a 

=— Şi nu zici «mersi», cînd îţi dă cineva ceva? mă ta- 


treabă mama, ascuţit, 


— Sârut nina», îngin, cu apucind de abia mina omului 


2 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


care mă sărută pe amindoi obrajii. Mama ia ghitara şi, dela 
cele întâi sunete, îmi pare cå aud toaca şi clopotul din vale 
şi vät iar munţi albașiri şi grădinuța noastră cu mătcuța pli- 
Vind si odaia cea mare cu florile dintre zăbrele.,. 

imi pare, deodată, că acel rm ma luat dela mânăstire 
st încep a plinge; totuii nu-l urăse pe «Cuconu' Costache», şi 
cind vine parcă aduce cu el lumină în odâiţa cea întunecoasă 
în care stau zile întregi singură. închinindu-mă ne-ontenii de 
frica dracului, care se mutase de un timp în sobă... 

Cu toată schimbarea ce aducea în casă Cusonu Costache, 
cu toate câ mama mai vorbea, din cînd în cind, cu mine și 
Frâsina se juca sara «da-a cucoanele»,—-lincezeam, vadit, de 
dosul mânăstirii si, în scurt, mă îmbolnăvii far de friguri. Era 
în primăvară ; mama Tica veni să mă ia la Văratic şi de multe 
oti de atunci mi-a istorisit bâtrina drumul acela «zum n'a mai 
fost altul». 

Erai atit de slabă, că parcă ai fi plins de cite ori în- 
cepeai”a ride, si cînd am ajuns pe dealul cioarei, cind at vå- 
zut pădurea si ai auzit clopotul de privighere, te-ai îngălbinit ca 
Ciara, ai dat ochii peste cap și poate că-mi mureal în braţe 
us nu te scoboram la fintiia dela crucea drumurilor. 

O! de-ași mai putea să spun acum tot ce simiii cînd trecu 
trăsura pe lingă pădurea de rresteacâni şi pe lingă dugheana 
sde unde cumpăr eu ciocolată cu poze şi zahar de ghiaţă»! 

Simțeam o nezpusă mulțumire să spin tare, ca să m'aud, 
numele maicilor din chiliile pe lingă care trecaem. 

Ne oprirâm în poartă; mi se pāru că mâicuţa se rosto- 
golea alergind spre mine; mi luă în braţe şi mă sărută cum 
nu mă mai sârutase nimen! de cind plecasem 

-- Draga mâicuţei! Draga măicuţei, îngină intr'una bi- 
trina, depărtindu-mă şi apropiindu-mă ca să mă vadă mai bine, 

— Cum a slăbit biata copilă; nu spuneam eu? zicea măi- 
cuja unei maici cu care venise să mă primească. 

— ji slabă Tincuţa, at dreptate; să n'o ma! trimeţi, maică 
Azapit. la Vascani,.. x 
ė Parcă aşi fi vrut” să nu-mi vorbească nimene, să stau 
ling mâicuţa şi să-mi satur ochii de tot ce vedeam în juru- 
w, se Våratic... Orădinuţa cu strâturelele proaspât brăzdate, chi- 
lia vârwită de Paşti, liniştea, clopotele şi biserica mă înviorară 
văzind cu ochii. ? S 


p Dece te rogi mäta, Tincuţă ? mă întrebă, într, zi, o 
maică la leturghie. 


-.- 


Cita noutate şi cîte bucurii găseam în viaţa care Ah se 


schimbase Intru nimic; soarele parcă răsărea mai Inminos, . 


clopotul îmi mulțumea auzul mai mult ca oricind şi chilla mai- 
cil Evgheniei — sora bătrinelor — devenise acum un loc cu 


neînchipulțe bogății pentru ima ia mea vie şi dorul sin- 
gurătăţii care mă stapinea tot lor at 7 A 


Ca să mă lase duduca aici la micuța, în mânăstire. 


AMINTIRILE CATERINE! STATE 70 


Matea A aep «bunica», nu semăna cu cele donă bå- 
trine cu care simţeam că nu se ințălegea; venise bătrina din 
lume, avea puţină avere și gind nestrămutat s'o Inmulteasci 
Iucrind. Cumpărase una din cele mat frumoase chilii din mi- 
nestire şi lu? în ingrijire pe mama până la o vreme. Maica 
Evghenla Galin era, în acel timp, cea mallucrătoare maică din 
Varatic şi comandele cit de grele; In țeseturi, numai ea le pri- 
mea ; eră harnică, energică şi spircită. Mă duceam rar pela 
diosa, numai cînd mă chema -—şi atunci, de mă lăsa în «odala 
cea mare». era pentru mine ò zi aleasă între multe, o sârbă 
toate 

— Bumnică, lasă-mi să mă uit în odaia cea mare. 

— Altădată.. 

— Lasă-mă acu, bunică, lasă-mă. 

— EA haide să-ţi deschid: da' ia descalță-te să-ţi vâd col- 
țunii. Dupăce se incredința că erau curați, lua cheia şi o fia- 
neiă dintr'un dulap verde şi, lăsindu-mă să trec pragul, fmi în- 
tindea flanela spunindu-mi: 

- - Ține, s'o pui pe canapele da-i vre să, te sul la 
și Să nu atingi cumva podeaua că nu-ţi mai deschid uşa cit 
il trăi. 

Ce lume şi! viață nouă era pentru mine în odaia acela în 
care mă prevedeam în podea ca intro oglindă uşor aburită şi 
mă auzeam suflind. imi plăcea curăţenia aceia cu mirosul ei 
particular de var şi terebentină şi, deseori, într'o mişcare re- 
tlexă, mă aplecam şi-mi lipeam obrazul de luciul galien al 
scindurii, ndela de subt icoane ardea liniştit şi lumina-i 
slabă se răstringea pe colțul unui tablou înainjea cârula stam 
Litaië, Era «Ingroparea vinătorului». O pădure unde lupi, urşi, 
lei și alte lighioane duceau şi Insoțeau racla vinătorulul sore 
mormint ; o vulpe, cu ochelari, cetea intr'o carte alături de un 
urs ce-şi ștergea lacrămile cu o basma; pe monumentul pre- 
giit o bulniţi se ulta înainte; şi 'n urma convoiului venea, 
ia două picioare, un mistreţ. Ca-urmare cra mai departe, pe 
pâtete, «Deşteptarea vînătorului»: el cşea din cosciug armat 
gata. Sălbaticiunile fug care incotro, păsările zboară şi în 
jurul vinătorului rămîne pustiu. 

Le-am văzut tablourile de nehumărate ori şi totuşi parcă 
văd din nou animalele merpind liniştite după mori, apoi spe- 
riate şi fugind îngrozite parcă l!e-ași simţi pașii în jurul meu... 
Dela tablourile acelea trec ca de obicelu, la familia imperială 
a Rusiei... In miros stă impăratul în uniformă viche rusească 
şi -impărtteasa alături, în malacovu-i albastru, prinde jumătate 
din tabio de jur împrejur copii, întreacare o feliți de virsta 
mea, cu pîr negru, cu rochie albă şi cu o pălărie pe virfut 
capului, pi:rdută în claia de pâr încreţit, imi place foarte mult, 
Și stind citeodată înaintea acestui tablou, mă substitui acelei fe- 
te, cant si-mi imaginez cum aşi îi eu impărăteasă şi ades mi 
ureei vorbind în- locul fetiţei aceleia ecu pălăria adusă da 


e __— 2 2 VIATA ROMDIBASCĂ 


e DP Ca - 


Prinsă de gindurile male, uit de flanelă şi ca'e pe podea 

eptul. 

i orei deschide incet uşa, face ochii mari și, firi-o vorbă, 
mă trage de mină afară, unde-mi zice: 

— Să te mai ceri in odala cea marel.. 

— Nam feştelit nimic, bunică. 4 

— Ş'apof dacă n'ai feştelitț? Fe podeaua curată, nici cu 
limba să nu dal! 

Plecam supărată şi dupi ua timp, cind n'aveam ce tace, 
iar mă rugam så mi lase fa odaia cea mare, unde mai crau 
atitea lucruri de văzut. 

Inir'o zi se opri şi la portița buricăi, ca la porlițele al- 
tor malci, o trăsură mare, încărcată cu musafiri şi cu lucruri, 
Eram prin ograda bisericii şi aicrgai să văd... 

O cucoană tinără şi un bo-r, ca moşu, se scoboriră din 
irăsură ; boerul ţinea în brațe o ietiţi cu pir lung şi galbän; 
si alta mai mare ducea in mină o păpuşă cit mine. Mä sire- 
cor În odaia bunicăi de unde, prin crăpătura uşii, mă uit în 
sală. Cuferele şi lădiţele hirşcie pe podeaua lustruită din o- 
daia cea mare; musafirii- în mers, îşi scuturå pe ea tot colhul 
depe drum; uşile şi ferestrele sint toate deschise în lturi zi 
slugile, tirindu-şi papucii, umbla, de col» până colo, mutad 
lserurile dela locui lor. 

— Bunică, cine-i cucoana şi boerul şi fetele estea? 

—- Musafiri. 

Cum îl cheamă pe boer? 
Micle, 
Da' pe cusoană ? 
- Verontta .. 3 
Da’ pe fete, cum le cheamă ? 

—- Pe cea mică o cheamă Virginia şi pe ceialaltă... stai... 
toi cam așa, Va... Valeria! Mata nu le ştii? Nu-ţi aduci a- 
minte că o fost şi anuw' trecut şi era cu ele și Cornelia E- 
milian ? 

K pas: ştiu azu! Fata care mi da bomboane ? 

_ í ce a. 

Adouazi mă intiimi cu cucoana pe cordacul chiliei, 

— A cui-i, măicuţă, fetița asta ?— întreabă cucoana. 

— A nepoatâ-mei dela Vascani, a Anicuţei. 

Asta-i fata Anicuţei ? Cum ocreseui! Da” nu seamân: 
de loc cu dinsa...— Cum te cheama? 
Tincuţa. 

- Mata ştiiOunde-i mama matale ?—må întreabă cucoasa 

ingenunchind lingă mipe. j ; 


-= Care mamă ? Eu am două: pe mâlcuţa şi pe niama 
Tica, 3 


— Nu, ceialaliă, dela Vascaul. ) 
„— Duduca ? Duduca-l acasă la dinsa, departe... răspund 
cui distrat, măsurind stogul da pâr din virful capului cucoanei 


4 $ i 


AMINTIRILE! CATERINFI STATIE 8I 


şi oprindu-mi privirea la ochii ei adinci și neastimpiraţi care-mi 
amintesc A ar o.hii mamei, 

— Da’ de ce-i zici duducă mamei tale ? 

— Aşa vreau eu.. 

— Hai în casă! 

ȘI cucoana mă ia de mină, mä duce la Micle cu care vor- 
beşte pots arătindu-mă; şi rizind apoi, începe a cînta şi, fn- 
virtindu-se singură, prin odae, mă ia din fugă in braţe şi 
joacă cu mine până ameţesc şi mă lasă jos zăpicită de învir- 
teală şi de tot ce văd; lâicerele cele frumoase nu mai sint pe 
jos şi pe podeaua unde se mai vede, la margini, lustru din- 
sainte, se încilcesc, ca nişte fire groase de tort, nenumirate 
tinti albe; pe mese şi pe scrin sint vrafuri de cărți, cutioare, 
sticluţe și oglinzi de tot felul şi pe canapele stau, asviriite, 
rochii şi pâlării peste care se rostogolește Virginia, fata cea 
mai mică ; pe ferestrele date în lături, intră tot soarele şi bi- 
zie muştele ca la odaia* din vale. 

— Bunică, duduca o jucat încilţată şi s'o feştelit pe jos? 

— Ce să fac? Aşa-s musafirii... 

Nu mai înţăleg nimic şi-mi amintesc că mă uitam, cu ad 
rere de râu, la podeaua zgiriată şi albită de colb; iar 
trecînd prin sală, întorcea capul dela odaia cea mare. 


` 


Constanţa Marino-Moseu 


- 


* Graţdiul minăstirti - é 


In pâdure 


Din putrede *mpletiri de burulene, 
Din feriga siropită cu rugină, 
Albastre campanule în lumină, 
Po'l'ul fin şi-l kagănă alene. 


Visța caldă 'n ierburi lungi palpită 
ȘI darnică se'mparte de-o potrivă 

In fegi cu scoarța aspră și masivă, 
Ca şin plăpindul fir de mărgărită. 


Arinii cu mlădiți tremy:rătoare 
S'alintă “n adieri de primăvară 

Şi pun pe neagra brazilor povară 
Cununi gălbui, ca pete- largi ce soare. 


"Cu mbrigurate şi prelungi chemări, 
Prin înviicite lujere de mure, 
S'ascund hulubii vineţi de pădure, 
Veniji în zbor din sure depărtări. 


IN DOAR 8) 


Ua grangur, în lumina argintie, 
S'abate ameţit de peste culmi,— 
ȘI parc'a înfiorit de-odată 'n ulmi 
O floare rară, galbenă şi vie, 


Căzut din cuibul risipit de vint 
Subr o obsigă cu 'nflorite spice, 

Un pui pestri} şi mic de pitulice 
Sta înghețat pe-o brazdă de pămint. 


I s strinse aripioarele-amindouă 
Şi nemişcate-a ochilor mărgele, 
Dar cerul larg se adinceşte'n ele 
Ca'n două negre picături de rouă. 


Otilia Cazimir 


O voce engleză despre 
Tratatul din Versailies 


t Nu el a im- 
tem in conflici cu poporul german.. 

Rapa e kaea la războiu. Acesta è decret pr amet ie 

| fle pus în cunoştinţă de cauză $ i 
ca era Noi pé gr Ea să exercilăm vre-o represalie rm 
Biró popórulul german, care el her o sudare mli de mhe 
î iul războlu, pe care nu l-a toli... 
z p apr Arida ez al poporului german, el nv unke: 
nui nostru. El nici n'a provocat, nici n'a dorii acest gr 


gram german i se spune că el luplă pentru viaja = 


jan.. 
: iului. Nu poale [Il un ncodevăr mai groso a 
rca iag ag be pentru emanciparea poporului german, + 


şi pentru a noastră”... Vasili. 
tul Wilson, înainte de Ver 
Popens din 2 April, 44 lunile și 4 D-bre 1917). 


feb dacă „învăţămintele Istoriei" există... 
aea oso A a ana avea putinţă, dacă nu de ugt 
asigura victoria, dar cel puţin să impună o De some x 
tuturor beligeranţilor. Pentru aceasta s'ar părea, că era i. maA 
juns ca repiezentanțli ei să se ridice mai presus de sugges o 
ie de vrå şi răzbunare, precum şi de Farsar înşelă- 
toare şi meschine asupra unor aparente avantaje imediate. A 
Astăzi putem să ne dăm seamă că o pace largă, chia: 
generoasă, pe baza principiului anunţat-—,„fără anexiuni şi des- 
păgubiri de ră:boiu“—ar fi creat o atmosferā geaerală în care 
continuarea războiului nu ar mai îi fost cu putinţă. In faja 
dovezilor peremptorii că Germania renanță la orice scopuri 
de cotropire, desigur, oricare ar [i fost atitudinea guvernan- 
ților, nici o forţă din lume m'ar mai fi putut menţine în mur 
şee muncitorimea din Anglia şi din Franţa. Enormeie sacrifi- 
cii, la care au consimţit ciasele muncitoare din aceste dmo- 
crații apusene, nu s'ar mai îi patut justifica prin nimic, dacă 
acea din Brest-Litovs:, precum şi cea din Bucureştii, ar fl 
t aşezate tocmai pe acele temelii, pentru care,-—după decla- 
rațiile cele mai solemne,—luptau Puterile Inţelegerii. i 
Ce fatalitate dar mina imperiul german pe calea pierzanie! ? 
Ce fatalitate ?... _ 
Am în fața mea cartea sensaţională a unui savant englez 
John Maynard Keynes, care încearcă să ridice puţin vălul de dea- 
supra forţelor cbscure, care în credința marelui public, au de- 
terminat, aproape doi ani după Brest-Litovsc şi în ciuda a- 
cestei experienţe, fatalitatea unui alt tratat, şi cu o altă insem- 
nătate peniru destinele lumii — a tratatului din Versailles. 


* Votu cila traducerea franceză, mal accesibilă publicului nos- 
tru: PA M. Kepari: „Les Conséquences Economiques de la Paix”. Pa- 
ris, 1910. 


„ Red. Aceas!4 carie pa aparea In curind In ramineş!e.) 


O VOCE ENGLEZA 85 

Cartea aceasta trebue cetită de orice om; Care vrea 
să-şi dea seama de jocul forțelor năprasnice care frămintă lun- 
mea şi de râsfringerea lor în acțiunea bărbaţilor da stat şi a 
conducătorilor de popoare, în momentul istoric de fafi. 

in afară de aceasta, în situația tragică, în-care se zbate 
astăzi omenirea, este neprețuită orice voce care se ridică 
împotriva propagandei de ură şi răzbunare, otrăvitoare de suf- 
Jete, — dar mai cu seamă, cind această voce aparține unui-om 
atit de autorizai ca învățatul profesor dela Universitatea din 
Cambridge. 

Dar J. M. Keynes nu este numai un savant de catedră. 
in tot timpul războiului el a fost ataşat la ministerul de fi- 
nanje din Londra şi de fapt a condus administraţia financiară 
eagi=ză ; în această calitate el a făcut parte din delegaţia en- 

leză la Conferinţa de Pace şi din Consilint suprem economic, 

in aceste funcțiuni el s'a retras numai la 7 lunie 1919, toc- 
mai pentru a putea lua atitudine impotriva caracterului impri- 
mat tratatului de pace. 

Acest protest şi-a găsit o atit de. puternică şi elocventă 
săpresiune. în volumul „Consecințele economice ale tratatului de 
Pace”, încit un bărbat de stat de talia lui Asquith a putut să-l 
caracterizeze ca „ce! mai mare eveniment al secolu ui, după 
războiu“, Și în adevăr, puţine scrieri au avut un răsunet mai 
formidabil. 

J. M. Keynes e un englez tipic, —el urmăreşte prin ana- 
liza la care supune. tratatul, înainte de toate scopuri practice ; 
pe el cum ne previne dela început cartea lui, nu-l preocupă 
atia dreptatea tratatului din Versailles, cit chestiunea dacă 
tratatul e rațional şi realizabil, precum şi consecinţele lui 
economice.’ 

Cu atlit mai demne sini de relevat puţinele aprecieri de 
ordine morală, care îi scapă de sub! condaiu, 

La Versailles, ne acest reprezentant al Angliei la Con- 
ferința de Pace, „au fost prezentate două planuri opuse: cele 
14 puncte ale prezideatului Wilson şi Pacea punică a d-lui 
Clemenceau. Dar numai unul din ele avea dreptul să fie în- 
făţigat. Inamicul, înadevăr, nu s'a predat fără condițiuni, ci 
pe unor puncte convenite în ce priveşte caracterul ge- 
neral al păcii“, ** 

Acest fapt nu admite nizi o discuţiune. Inainte de tache- 
crea armistițiului, care făcea cu neputinţă pentru Germania ori- 
ce prea a e armei a Vară loc ri schimb de aA =n 

ridiceşte fega tiv geranţi în privința principiilor 
reia ce urmau să puse la baza erai de pace; 
—şi în special a fost categoric adoptat Ă cre am „fără anc- 
x uni şi fără despăgubiri de rărbolu,* ră de reparațiunea 


9 Op. Cht. p. LUX 
* Op. cit. p. SA. 


"86 VIAȚA_ROMINFASCĂ 


ite de populația civilă a statelor aliate. Excepfiu 
din prana saferi de Poet ete de aliaţii apuseni prezidentului 
Wilson ca atenuare integra 14 puncte, pe care le-au ac- 
mbele pârţi beligerante. 
SE eaa o oa încheiat între Germania şi aliaţi, 
urmează J. M. Keynes,—iîn urma acestu! schimb de documente, 
este clară şi lipsită de «chivoc. Condiţiunile păcii irebuiau să 
ție de a.ord cu mesagiile Prezidentului şi scopul Conferinței 
era «să discute detuliile de aplicaţiane a lor». Condiţiuniie 
acestui contract erau de un caracter neobişnuit de solemn si 
obligator (traducerea franceză e mai atenuată, in textul en- 
iez pe care îl reproducem, cetim: „of an unus ally solemn 
and binding character“), pentrucă una din condiţiunile lui sta- 
bilea că Germania era datoare să accepte c'auzele armistiţiului, 
care urmau să fie de aşa natura încit să o lase fâră pârare 
(helpless). Germ nia, lăsindu-se astfel fără nici un mițloc de 
apărare, în încrederea ei în convenţiunea întervenită (havin:: 
rendered herself helpless în reliance on the Contract), onoarea 
aliaților cerea cu deosebire ca şi ei să-şi îndeplinească an- 
gajamentele şi,—dacă s'ar infăţisa indoeli (ambiguities), s 
nu se folosească de poziția lor (iivorită din dezarmarea Ger- 
maniei) spre a trage avantaje din ele“. * s 

Vom reproduce, ops Jj. M Keynes, numai citeva panci 
esenţiale care, pe temeiul convenţiunii încheiate înainte de ar- 
mistiţiu, dete rminau categoric, prin anticipație, stipulaţiuniie tra- 
tatului de pace (autorul le înşiră pe toate): 

1) „Suprimarea, pe cit este cu putiaţă, a tuturor bariere- 
lor economice, şi stabilirea de condițiuni comerciale egale pen- 
tru toate naţiunile care închee pacea şi se asociază pentru 
menţinerea ei.“ 

2) „Garanţii suficiente date și luate (textul francez tra- 
duce: „schimbul de garanţii“), că armamentele naţionale vor fi 
reduse la minimum compatibil cu siguranţa interioară“, Cu akte 
cuvinte şi în această privinţă s'a stipulat reciprocitatea, condi- 
țiuni egale pentru ambele pirti 

| s „Un aran t liber, întrun spirit larg şi cu desă- 
virşire imparțial (a free, open-minded, and cara ere | impar- 
tial ad t) al tuturor revendicărilor cotoniale, luindu-ze 
in consideraţie interesele populaţiunilor indigene”. 

4) „Evacuarea şi restaurarea teritoriilor invadate şi în 
special a Belgiei“ Aici trebue adaos amendamentul aliaţilor, 
spea peraan „repararea daunelor pricinuite civililor şi bun=- 
r 3 


Restituirea Alsaciei- Lorenei. t 
6) „Nu vor fi anexiuni, nici contribuțiuni de războiu, nici 
amenzi... Nu se va face nici o re teritorială akie? 
decit In interesul şi folosul populaţianilor interesate şi nici de 


* Op. cit., d. 37. 


O VOCE PNOIRZA 87 


cum ca O parte â vreunui aranjament sau compromis intre 
statele rivale“. = 

7) Societatea Naţiunilor, în care să intre toate ;națiunile 
contractante, şi în conse»nţă: 

a) «No pot fi ligi, alianțe, înțelegeri sau tratate“speelale 
înlăuntrul familiei comune a So-ietâţii aflunitor». 

b) «Nu potavea loc combinațiuni economice egoiste, nici 
boicotare, nici vre-o excludere subt orise formă (a vreunei 
naţiuni)»...* 

«Acest program înțelept şi generos—închee reprezentan- 
tul uneia din puterile vi:torioase la Versalli's—în ziua de 5 
Noembrie 1918 (adică în ziv» în care beligeranţii s'au angajat 
prin schimbul de note menţionat mai sus inzinte de armisti- 
țiu) a eşit din regiunea idealismului și a spe anţei şi a ajuns 
parte din contractul solemn, În josul căruia toate Marile Pu- 
teri şi-au pus iscălitura».** 

Conferinţa de pace urma numai să discute «detaliile de 
aplicațiune» a acestui program. 

in fața acestor angajamente «formale şi solemne», Germa- 
nia s'a hotărit să pună capăt răzb viului şi a ac eptat condiţi- 
unile armistiţiului,— care o reducea la o neputinţă desăvirşită 
de a mai relua eventual lupta,- ş: şi-a trimis delegaţii la Ver- 
sailles «să discu'e detaliile de aplicațiune.» a 

Dar... la Versailles li s'a spus acestora că nu au nimic a 
«discuta», ci trebue să acrepte, «în bloc», fără nicio discuţie, 
un tratat de «pace punică», prin care nu numai că toată pt- 
terea politică şi economică a Germanie este din temelie dis- 
!rusă, dar—cum arată J. M. Keynes,—şi populaţia ei este redusă 
pentru un şir de generaţii la o adevărată sclavie ;—în cazul contra- 
riu țara lor, cu desăvirzire dezarmată prin condiţiunile arm's- 
Hţiuiui, era ameninţată de o execuţie militară sumară... 

poate spune, e adevărat, că la urma urmelor Germinia 
ar fi fost invinsă chiar dacă nu ar fi acceptat armistițiul. 

Dar la 5 Noembrie 1918, dacă poporului German i s'ar 
ti declarat fâțiş că-l aştaptă «pacea punică», cine ştie cîtă 
vreme n'ar mai fi moca el, in înco:darea supremă de forţe, să 
continue lupta ? Cite jertfe n'ar mai fi trebuit să-şi impună ali- 
ați Și cîte zecimi sau sute de miliarde mar mai fi trebuit să în- 
ghită Molohul războ'ului? Ş: ar mai fi acceptat aceste jertfe 
a ee pclipare din Franţa și Anglia, numai pentru «pacea 
punică» 

In faţa acestor întrebări, comentatorui tratatului de Ver- 
sailles, se crede în drept să-l pecetiuiască cu termeni aspri, 
ca «violare a cuvîntului dat şi a moralei interna: le, compa- 
rabilă cu invaziunea în Belgia»; el afirmă că şi delegaţia 
germană« n'a găsit cuvintele arzătoare şi profetice pentru a ex- 


* Op. cit., p. 58-59. passim. 
** Op. cit., p. 5% 


8s VIATA ROMĪNĘASCA 


racterul care deosebeşte m i cu seamă această afacere 
A ele cure au precedat-o în istorie, —ipocrizia=...* 

Dar, cum am mai spus, pe J. M. Keynes îl interesează ou- 
țin aspectul moral al chestiunii, in comparaţie cu consecnţele 
practice ale tratatului, și în special consecințele lui econo- 
mice. 

“st tratat, afirmă el, pe deoparte distruge toată pu- 
aia enia a Germaniei (Ptiputațhunite de ordine politică 
fl interesează iarăşi puţin), iar pe de altă parte reduce popi- 
laţiunea «i la o stare de adevărată sclavie şi infometare. 

La acest rezultat autorii tratatului tind să ajungă atit prin 
mijloacele directe de violenţă şi despuiare—cit şi indirect prin 
aparatul <reparaţiunilor». 

> Vom e arte întăiu mijloacele directe. de distrugere. 

«Sistemul economic èl Germaniei, aşa cum el a existat 
înainte de războiu, spune comentatorul nostru, —se rezima pe 
trei factori principali: |) Comerţul de peste mare, reprezentat 

rin marina el comercială, coloniile ei, plasamentele ei în stră- 
nătate, exportaţiunile ei şi relaţiunile n+gustorilor ei; 2) Ex- 
ploatările ei de cărbune, de fier şi industriile care atirnă de 
acestea; 3) Transporturile şi sistemul vamali... Tratatul tinde 
la distrugerea sistematică a tuturor acestor trei elemente, jar 
mal cu seamă a celor două dintăiu».** Í 

In ce priveşte disirugerea puterii comerciale a Germa- 
nlei, ea este asigurată pe următoarele căi: 

Germania trebue să cedeze aliaţilor toate vasele ci de 
comerţ, care întrec 1600 de tone, o jumătate din vasele cu un 
tonaj dintre 1000 şi 1600 de tone şi un sfert din vasele mai 
mici. lar pentru a împiedica reconstruirea marinei ei comerciale, 
Germania se obligă a construi pentru aliați, timp de 5 ani, 
vase după modali ce i se va indica până la concurența de 
200.000 de tone pe an, adică în total 7.090.009 de tone... ` 

«Astfel, marina comercială a Germaniei e măturată depe 
faţa mărilor. Ani indelungaţi ea nu se va putea reconstrui şi 
ajunge la treapia necesară peniru trebuințele comerțului 
najional.. Germania va trebui să piătească străinilor peniru 
transportul mărfurilor atita cit ei vor putea să-i extorcheze 
# nu va primi dela ei decit avantajele, pe care le va conveni 

r să-i le acorde»,9** E 

In al doilea rind, Germania cedează aliaţilor «toate aa 
turile şi titlurile» el asupra posesiunilor ei de-peste mare. A- 
ceastă dispoziţie nu se aplică numai la dreptul de suveranitate; şi 
nici măcar numai la drepturile de proprietate ale statului Ger- 
man, ci are în vedere şi exproprierea în masă, şi fără nici o 


* Op. cita p, 60, passim, 
** Op, cit, p. 6i. 
*** Op. cii., p. 6t-62, 


___O VOCE ENGLEZĂ 89 


compensație, a averii private a tuturor supușilor Germani, care 
nu-vor mai putea, pe viitor, «rezida, poseda, sau exercita 
vr'o profesiune» în vechile lor colonii, „Scurt, nu numai suve- 
ranitatea şi influenţa Germaniei sint distruse în vechile ei po- 
sesiuni de peste mare. Persoanele şi btnurile naţionalilor săi, 
care locuesc sau posedă în aceste teritorii, sînt deasemeni des- 
puiate de orice statut legal şi de orice siguranţă» * 

Dar acest regim, şi această «xpropriere în masă a averii 
privale a cetăţenilor Germani, şi fot fără nici o compensație, 
este stipulată nu numai pentru vechile. colonii germane. Rind 
pe rind, ncsfirşitele paragrafe şi clauze, prevăi această spo- 
jațiune a averilor private, fară preced:nt în istorie, pentru 
Alsacia-Lorena, (Ar. 53 şi 74) şi pentu teritoriul statelor » 
aliate, pentru coloniile acestora, caşi pentru alte posesiuni şi 
«protectorate» de ale lor, «inclusiv teritoriile cedate aliaţilor în 
virtuiea tratatului de fa'â» (Art. 297, b.). Mai mult. Mai sus ex- 
proprierea era impusă pentru teritoriile care sint sau au căzut 
sub! puterea directă a aliaţilor, dar mal departe tratatul întinde 
această operaţie asupra averilor private germane din Rusia, din 
China, din Austria, din Ungaria, dia Bulgaria, din . Turcia, 
precum şi din «posesiunile şi dependenţele statelor de mai 
sus, caşi în teritoriile care au aparținut Germaniei sau 
aliaților acesteia şi trebuesc cedate sau administrate de un 
mandatar În virtutea tratatului de faţă» (Art. 260), Aceleaşi 
clauze, sau variantele lor, sin! prevăzute pentru Siam (Art, 135 
—137), Liberia (Art. 135 —140), Maroc (Art. 141), Egipt (Art. 
148), etc. etc. i 

Nici atita nu ajunge, Articolul 235 al tratatului prevede o 
dispoziţie, care poate duce la acelaşi rezultat şi în fârile neutre 
și pentru orice avere germană: 

„Comisiunea Reparaţiunilor (un organ creat de tratatul din 
Versailles, cu care ne vom mai intilni) este au'orizată de a cere 
plata, înainte de 1 Maiu 1921, a sumei de un miliard de livre 
sterlinge (25 miltarde franci, al pari, în aur), după procedeele ce 
le va fixa, în aur, în mărfuri, în vase, în valori sau altfel. 
Această dispoziţie are efectul! de a acorda Comisiunii de 
pataţiuni o putere dictatorială asupra tuturor bunurilor germane 
de orice natură. Ea poate, după acest articol, indica un comerţ 
special, o întreprindere dată, o anumită avere şi a cere livrarea 
ci.. Ea poate, de pildă, alege, —ceiace va face desigur îndată 
ce va întra în funcţiune, — remarcabila şi puternica intreprindere 


germană sud-a nă, cunoscută subt numele de Deutsche Ueber- 
seaische Elect ets Geselischaft (D. U.E. G.) şi să dispună de ea 
conform cu în 1] aliaților. Această clauză nu este echivocă 


și poate cuprinde totul“,** 


* Op. cit., p. 62-63. 
* Op. cil. p. 70. 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ 
m 
ge antoro pai ai acestor clauze... este de a perie Geri 
pi sau mai curind de a autoriza pe aliaţi , A eipig 
manif» jac de tot ce ea posedă in afară de hotarele «e Sb 
asa i Patat Nu numai plasamentele ei de peste mare sint luai 
e ai juniie ei comerciale sint suprimate, dar aceleaşi procede! 
Și Fe te ere se aplică chiar şi pe teritoriul vechilor ci aliați it 
de Are anai apropiați vecini continentali“. * —intr'un cuvint: "i 


globul întreg.. 


Peste tot, capitalurile şi influența germană sint excluse, di! 


j j de comerțul de peste oceandi 
-pu este Von tre mere Erand câtră ee, Germania s'ar putsi 
n onk a a-şi asigura întreţinerea şi unde ea ar pulea gis! 
cap reP uşeu pentru energia ei, pentru spiritul ei de întreprinde! 
şi pentrit abilitatea ei technicâ”,..** căii atat 
In această iag g ormie miiido em e rafinări ap! ; 
e care |. M. Keynes le rez t Py 
spot, E teză ue jiatre tratatele şi convenţiunile disaini 
de războiu (incheiate de Germani in străinătate) sint numai ee 
repuse în vigoare care convin aliaţilor. Acele care sint favoratsii 
Germanilor sint anulate“.*** 1 
Aceiaşi largejä este stipulată şi pentru orice cetåjean a&i 
statelor victorioase: in 
„Contractele dinainte de războiu, incheiate intre napon=t 
aliați şi maţionalii Germani pot fi anulate sau restabilite dep)! 
placut celor dintâiu, astfel incit toate contractele favorabile Gej 
maniei vor fi anulate, pe cind ea va fi forțată să execute pi 
toate aCclea ce sint in desavantajul ei*.,,9** | 
Cu alte cuvinte, erice avere germană depe toată supratai 
globului, în afară de granijelé ei, va putea fi confiscată, 9 
intreprindere, în care Germanii pot cîştiga ceva, va fi distrus 
Germania nu va putea face comerţ liber nici măcar cu vec 
ei şi, lipsită și de mijloacele de navigaţiune, va fi totuși si 
să execute toate angajamentele în care pierde... 
Cu drept cuvint profesorul din Cambridge poate spune 
„în istoria modernă e fără precedent ca un tratat de pace sè 
prevăzut astfel de dispoziţiuni relativ la proprietatea privată 
că „tratatul de pace aduce o lovitură mortală unei conceput 
care era la baza aşa zisului drept internaţional“,..*9%%* „O najit 


de 70 milioane de suflete a fost pusă în afară de lege și su 
la bunul plac al aliaţior“ esesse s pla 


u inzistăm asupra acess 
cale. Astăzi, cind pra precedentului care se crează pe 


pătrunderea capitălurilor şi a întrepri 
economice în toate colţurile lumei, peste iod hotarele 


m. cit. p. 68. 


..... Ow. 
...... Oo. ar p- 65. 


O VOCE ENGEZA % 


este o condițiune indispensabilă a dezvoltării economice universale,- 
ce siguranță ar mai puea avea tot progresul mondial, dacă ar 
intra definitiv în „dreptul internațional modern“ principiul câ 
războiul, care oricind poate izbucni năprasnic, îndreptățeşte pe 
invingător nu numai să despoae fară cruțare statul învins, dar şi 
să confişte ori unde crede de cuviinţă, fără nici o compensație, 
averea privată a naţionalilor acestuia ? 

Pentru moment reținem faptul că, prin dispoziţiile citate 
ale tratatilii din Versames, al sistemului economic 
al Germaniei, puterea ei comercială, este cu desăvirşire distrus. 

in ce-priveşte al doilea factor, minele de cărbuni şi de fir, 
dzsvoltările profesorului Keynes sint foarte detaliate, sprijinite 
pe o mulţime de cifre, şi ele nu sint mai puţin pitoreşti ca cele de 
mai sus, dar pentru marele public socot suficient rezultatul global 
al cercetărilor sale. 

imperiul German, care, cum se exprimă dinsul, „a fost zidit 
mai mult cu cărbune şi fier decit cu singe şi fier“, pierde în 
primul rind, prin cesiunea teritoriilor, toate minele din Alsacia- 
Lorena, din basinul Sarrei și din Silezia, —ceiace reprezintă peste 
30, a minele de cărbune şi 75'/, din minele de fier ale Ger- 
maniei. 

Spiritul care anima pe învingători se poate mai cu seamă 
invedera prin răpirea basinului Sarrei, care, cum dovedeşte au- 
torul nostru, nu se poate justifica nici prin consideraţiuni de 
„reparaţie“ (care este regulamentată, peste măsură, în altă parte 
a tratatului), nici prin revendicări etnice. 

„Opinia publică a lumii, — zice el,—a recunoscut că afacerea 
Sarrei a lost un act de spoliațiune și de minciună“,* şi dă drep- 
tate afirmaţiunii făcute de delegaţia germană, cind aceasta de- 
clară că „nu există vre-o regiune industrială în Germania, W 
care populația să fie atit de stabilă, atit de omogenă, atit de 
puţin amestecată ca acea din basinul Sarrei. Din peste 650.000 
de locuitori, acolo se aflau in 1918 mai puțin de 100 Francezi. 
Şi basinul Sarrei a fost German timp de peste o mie de ani”.** 

i totuşi Franţa nu numai că pune minu definitiv pe pro- 
prietatea minelor din Sarre, dar tratatul m geşte o „com- 
binaţiune“ ca, după 15ani, şi dreptul de suveranitate asupra tè- 
ritorului, să-i rămînă ciştigat. 

Până şi D-I Hervé, teribilul germanofag Hervé l—pe car 
il citează J. M, Keynes, se exprimă in această privinţă astfel- 

„Noi luăm proprietatea minelor Sarrei şi, pentru a nu fi 
jenaţi în e tatarea noastră, noi formăm un mic stat deosebit 
pentru cel .000 de Nemiţi care locuesc basinul carbonifer ; şi, 
după 15 ani, noi vom încerca, printr'un plebiscit, să-i aducem 
a declara că el voesce a fi Francezi. Noi ştim ce va să zică acez- 
sta. ln curs de 15 ani noi îi vom prelucra, îi vom hărțul pâaâ 


* Op. cil, p. 73. 
7 Op, cit., p. 74, 


a2 VIAŢA ROMINEASCAĂ 


ct vom obține dela ei o declaraţie de dragoste. Evident, aceasta 
este un coup de force mai puţin brutal ca acela carc a desiipi! 
de nol pe Alsacienii şi pe Lorenii noştri, dar dacă este mai 
puţin brutal, el este mai ipocrit. Noi ştim prea bine, între noi, 
că alele otentativă de a anexa pe cei 600.000 Nemţi".* 

Şi Hervé se revoltă mai mult împotriva ipocriziei, dech 
impotriva anexării în sine a basinului carbonifer. Si 

]. M. Keynes, care nu se preocupă de loc de dispoziţiuniie 
pur politice ale tratatului, atinge numai în treacăt această mostră 
de respect pentru obligaţiunea luată de aliaţi faţă de Germani 
la 5 Noembre 1918 de a încheia o „pace fără anexiuni”, 

După ce tratatul răpeşte astfel Germaniei o parte atit de 
insemnata din bogăţiile ei miniere, el apoi o obligă, din restu! 
ce-i mai rămîne, să furnizeze anual aliajilor încă cite 40 milioane 
de toze de cărbuni, în mijlociu. 

Ca rezultat al acestor dispoziţiuni, Germania, care înainte 
de războlu exporta 35 milioane de tone de cărbuni şi mai avea 
pentru consumaţiunea ei internă 139 milioane de tone, adică în 
total dispunea de 774 milicane de tone, după tratat, n'ar mai 
dispune în totul pentru ea decit de vr'o 60 milioane de tone, 
din care ar fi silită încă să cedeze o parte peniru ţările scandi- 
navice, Elveţia şi Austria, care nu se pot lipsi de cârbunele ger- 
man, şi care fără de aceasta nu ar da Germaniei produsele 
jor alimentare ce-i sint absolut necesare,** 

Cu alte cuvinte: Germania nu mai are pentru nevoile ci 
industriale şi comerciale decit o treime din cărbunele şi o pă- 
trime din ferulei, de care dispunea înainte de războiu. 

Ceiace este mai grav, Germania, din cauza pierderilor ci 
teritoriale şi a micşotării producţiunii sale, se află în absolută im- 
posibilitate să-şi execute obligațiunea de a ceda ceva aliaţilor 
din producţiunea ei de cărbune; „ea va fi chiar silită, spune J. 
M. Keynes, să recurgă la dreptul ce îi s'a recunoscut de a cum- 
păra cărbuni din foastele ei mine din Silezia. Fiecare milion d: 
tone exportate nu ese depe teritoriul unajiona! decit cu preţul 
inchiderii unei uzine“, **® 

Și ceiace e încă şi mai grav. Autorii tratatului îşi dau sea- 
mă de această imposibilitate, afirmă unul din negociatorii lui : 
„Este evident că Germania nu poaie acorda aliaţilor şi că ea nu 
le va acorda o contribuție anuală de 40.000.000 de tone. Miniş- 
trii aliaţi, care au spus că ea poale să facă aceasta, desigur au 
minţit popoarelor lor". =+ 

Această obligaţiune, cu ştiinţă imposibilă, este menită nu- 
mai a servi de pretext spre a pune in mişcare aparatul de cx- 
torglune şi eventual spre a întinde zona şi a prelungi timpul o- 
cupaţiunii, pe motivul neindepliniri! condiţiunilor de pace. 


* Op. cit. p. 74. 

** Op. cil. p. 80 şi 83. 
*** Op, cil, p. 8i. 
**** ibidem. 


O VOCE ENGLEZA, 93, 


=- 


___ intenţia pur distructivă a tuturor acestor stipulațiuni rezulta 
şi din faptul că, precum arată J. M. Keynes,ţările care anexea- 
ză avuţiile miniere germane nu le pot in mare parte utiliza, ne- 
avînd, şi încă multă vreme neputind avea, uzinele necesare, pe 
cînd, pe de altăparte, uzinele din Germania, ridicate pe baza ma- 
terialuiui de care dispunea inainte de războiu, sint silite să se 
inchidă din lipsa lui. * 

Astfel a fost lichidat şi al doilea factor al puterii econo- 
mice a Germaniei, a 

In aiei celui de al treilea, — sistemul vamal ṣi transpor- 
turile,— mă volu märgini la puţine cuvinte. 

Dispoziţiunile tratatului relative la drepturile vamale ale 
Germaniei sint de o simplicitate genială. 

Până acum tratatele de pace, ca şi cel franco-german din 
1871, prevedeau de obiceiu, pe baza de reciprocitate cunoscuta 
„clauză a naţiunii celei maj favorizate“. Dar sistemul adoptat la 
Versailles e mai sumar : Germaniei i se impune să-și deschidă 
granițele pentru măriurile ţărilor aliate, iar acestea Îşi reze:vă 
dreptul de a ridica, în fața mărfurilor germane, toate barierele 
pe care le vor crede de cuviinţă... 

„E o dispoziţie absurdă şi dăunătoare,—ca va impiedica 
Germania de a lua măsurile necesare spre a consacra resursele 
ei limitate pentru cumpărarea obiectelor utile şi pentru plata in- 
demnizaţiilor reparaţiunii.... Nu este oare ua exemplu de o avidi- 
tate excesivă - ce se întrece pe sine însăşi, obligarea Germa- 
niei, printr'o clauză specială şi bine precizată, de a lăsa trecerea . 
liberă şampaniei mătasei, dupăce i s'au luat toate bunu- 
ter = lichide, şii s'a impus a efectua în viitor plăţi imposi- 

Mai mult. Tratatul dă aliaţilor | de a crea, după plai, 
un regim vamal special pentru provi renane, şi dea le se- 
para economiceşte de restul Germaniei. ]. M. Keynes se teme 
să insiste asupra consecințelor grave, pe care le-ar putea avea 
această clauză şi işi exprimă speranța, că „visurile pe care şi le 
făuresc diplomaţii nu reușesc întotdeauna“ ...9** 

Dispoziţiunile relative la transporturile pe căi ferate sînt de 
o SE pete tot atit de genială, 

primul rind, Germania este datoare să cedeze aliaţilor o 
parte însemnată din materialul ei rulant. Pe lingă cele 5000 de 
locomotive şi 150.000 de vagoane pe care ea le-a predat, în vir- 
tutea condiţiunilor armistițiului, spre a nu mai fi în stare, even- 
tual, de a continua războiul, şi care, după tratat, rămin defi- 
nitiv în proprietatea aliaților, — Germania se mai obligă să le 
transmită, pentru reţeaua ferată din teritoriile cedate, „comple- 


34 VIATA ROMINEASCĂ 


poi O a a e E a ae 


mentul integral de material în bună stare de întreținere”. — adică 
„căile ferate cedate nu vor suporta nici o parte din epuizarea şi 
deteriorarea materialului rulant german”.* 

Şi cu acest material rulant redus, Germania totuşi este ob- 
ligată să acorde pentru transportul mărfurilor aliaţilor un tarif 
de favoare. Bineînţeles, fără nici un drept de reciprocitate pentru 
transportul mărfurilor ei... i 

Oricit de vexatoare sint aceste dispoziţiuni, clauzele relative 
ia transportul fluvial german sint cu mult mai drastice. „Ete con- 
stitue,— după J. M. Keynes,—o intervenţie fără precedent în a- 
facerile interne ale unui stat şi ele sint susceptibile de a func- 
ționa în așa fe incit să retragă Germaniei orice control efectiv 
aspra propriului ei sistem de transporturi“.** 

In vederea acestui scop toate rlurile navigabile ale Germa- 
ntel sint, pur şi simplu, declarate rluri internaţionale, —chiar 
Elba, ale cărei izvoare numai se află în Boemia, şi chiar Oderul, 
un iju pur german. Dar tratatul înainte de toate a căutat „un pre- 
text de a sustrage rețeau: hidrografică germană controlului Ger- 
manji“, +e l 

In locul comistunilor statelor riverane, care după dreptul ac- 
tual administrează riurile cu adevărat internaţionale, în care 
riveranii sint reprezentaţi în proporţia intereselor lor, aici s'au 
creat comisiuni speciale, în care Germanii sint intotdeauna în mi- 
noritate şi in care majoritatea de voturi este asigurată statelor 
neriverane. „Pentru administraţia acestor riuri Franţa şi Marea 
Britanie sint peste tot reprezentate; pentru motive necunoscute, 
din comisiunea Elbei fac parte... Italia şi Belgia 1... Astfel marile 
cursuri de apă germane sint predate organelor străine, care po- 
secă cele mai vaste puteri, Multe afaceri locale și interne din 
Hamburg, Magdeburg, Dresda, Stettin, Frankfurt, Breslau sint 
supuse unei jurisdicțiuni străine. Situaţia este cam aceiaşi cum ar 
ți dacă Puterile Europei continentale ar fi în majoritate în Co- 
mitetul Tamisei sau în portul Londrei“, **** 

Faţă de această flagrantă jignire a interesului şi a dreptu- 
tul naţional, predarea impusă a vaselor de navigaţie fluvială 
(care în parte nici nu este măcar precizată, ci lăsată la arbitra- 
jul Americei), și alte nenumărate şicane in privința transporturi- 
lor fiuviăle, si t de puţină însemnătate. 

Cetitorii, cred, sint acum pe deplin edificaţi unde a dus „dis- 
cuția supra detali lor de aplicație” a acelor principii econo- 
mice, pe care aliaţii s'au obligat prin conveniia „solemnă şi for- 
malā“, înainte de armitițiu, pentru a dezarma Germania, să le 
înscrie în tratatul de pace. 

"mu e inntil, în fata „detaliilor“ de “mai sus să reproducem 
aici Incă odată principiile respective : 


1) „ uprimarea pe cit cu putință a tuturor barierelor eco- 


* Op. clf; p. 92 95, 
** Op: cif. p. 93. 
*** Op. cli. p.94 
t.. Op, cit., 25. 


O VOCE ENGLEZA 95 


nomice şi stabilirea condițiunilor comerciale egale pentru toate 
acțiunile care consimt la pace” ; 

2) „Un aranjament liber, întrun spirit larg și absotut im- 
parțial al tuturor revendicărilor coloniale” ; 

a „NU fi e mbiiaiani economice- egoiste, nici boicotare 
sau excludere subt orice formă“... 

In practică, aceste principii au însemnat despuiarea şi dis- 
trugerea desăvirşită a tuturor elementelor puterii economice a 
Germaniei şi punerea acesteia, cum se exprimă J. M. Keynes, 
„in afară de lege”, „supunerea ei là bunul plac al aliaților“. 

Să trecem acum la sarcinile pe care tratatul le impune 
“ermaniei, dupăce o striveşte şi o ruinează prin dispoziţiunile de 
mal sus, adică la „detaliile de aplicare“ a principiului „păcii fără 
avspăgubiri de războiu şi fără amendă.“ 

< Uermania s'a obligat la 5 Noembrie 1918 să plătească nu- 
mai pentru reparația daunelor suferite de populaya civilă pe 
urma invaziunii şi a diferitelor atacuri, S 

ȘI, spune J. Keynes, „dacă cuvintele au avut vr'odată un 
mieles şi angajamentele vr'o putere, noi m'am mai avut (în urma 
convenției din 5 Noembre 1915) dreptul de a formula pretenţi- 
uat pentru acele cheltueli ale Statului, care rezultau din obliga- 
pumea lui de a plăti pensiuni şi alocaţiuni, caşi pentru orice alte 
«hitueli generale de războiu.* * 

r odată ce Germania a rămas dezarmată, sa inceput o 
adevărată orgie în jurul chestiunii „reparaţilor."” > 

J. M. Keynes îi consacră paginele cele mai dureroase din 
cartea lui; capitolul „Reparajiunile* cuprinde dealtfel aproape o 
wmätate din ea. 

Cu tot interesul palpitant pe care îl are acest capitol, cu 
mare regret pot rezuma aici dezvoltările lui numai în trăsături 
prea generale pentru a reda lipsa de scrupule cu care a fost pus 
pe 0 carte tot viitorul economic nu numai al Germaniei, dar şi al 
Europei întregi. 

Eludarea obiigaţiunii de a nu cere Germaniei decit daunele 
pricinuite populațiunii civile, se urmărea pe două căi: pe de o 
parie, prin exagerarea fantastică a evaluării acestor daune, iar 
pe de altă parte, prin încercarea de a întroduce, subt masca „re- 
păraţiunii* datorite, nu numai o adevărată despăgubire de războiu, 
sat chiir și o amendă pentru a pedepsi agresiunea, 

„Totalul dawnelor mate' ial. pricinuite în provinciile in- 
vadate, spune J. M. Keynes, a fost obiectul unor exagerări 
poate naturale, dar în orice caz enorme“.*e 

Toată lumea, deplinge foarte legitim, suferinţele Belgiei. 
Dar fată ce spune în această privinţă un economist, financiar 
şi om de stat de valoarea lui Keynes, care nu poate fi doar 
bănuit de lipsa de simpatie pentru Belgia, 


* Op, cit, p. 130. 
"Op. Cit, p. t)i. 


36 VIATA, ROMINBASCA p 
blic 
eşte Belgia, n! se pare că sentimentul pu 
se TA rina câte y mică națiune şi, în cazul E aa 
devastată nu cuprinde decit o, maot „POTI, ona invadată, 
Unele stricăcluni av fost prici ara ae plantațt. 
Germanii în retragere au distrus, cu ran apriadi mei 
unile, mijloacele de transport; ei au pråda pem Borgo” 
A e bunuri mobile, Dar Bruxelles, Anv e 
anif rel a pa rămas în ra Să eap şi Petre pă s 
iului, care e principala bog ie a Be s e groapa 1t D 
de bine lucrată ca înainte... In industrie pr rr i a 
considerabilă şi pentru moment paralizeaz ca 
i lui, ce urmează a îi in 
insă preţul veritabil al maşinismului, prag hielp 
e prea ridicat, şi citeva zeci de i 
e iari valoarea Haroj a se a maana pe Sale De 
ia a putut vr'odată să le posede. Poig an e 
impartial nu trebue să uite că Belgieni 
aripa sa iune remarca date fa preg amr 
an ermane (nu 
do bre Sa ia EA în prepară arannana ee Sea 
le societăţii au găsit mijlocul, 
poa era ae octrailel a. s3 profite dela pe cerand 
m văzut revendicările belgiene împotriva Germanie i kmaren pă 
la o sumă superioară valorii totale a avuției lor ag ei 
război. Evident, e cu neputiaţă de a ţinea pana, e rt 
Aspectul exterior al regiunilor devastate din gA e 
grozav, şi aceste regiuni au suferit neasămănat mai agan" Ee 
in Belgia : „Reclamaţiunile franceze sint nestirşit cu mu j 
rave, însă şi aici—cum au arătat statisticieni demni de pe: 
dinţă - au avut loc exagerări excesive. Din teritoriul tepes oi 
tost efectiv ocupat de inamic mai mult de 10 la er ea me 
adevărat devastată nu se găsea mai mult de 4 la su x ATN d 
şi autorul dovedeşte, tinind seama de evaluările avuj gară 
nale franceze, chiar de cătră statisticieni francezi,—că „ = 
greu a face un cont care ar depăşi 500 milioane ns ee în 
(12 jum. miliarde franci) pere. ee materiale pricinuite 
devastată de 
E da emir ea mea „4. Loucheur, ministrul a al 
unii industriale, —declara în Senat, la 17 Februar mar í re- 
construirea regiunilor devastate ar costa 75 miliarde per 
— mai mult decti îndoit evaluaţia tăcută de d. Pupin (ate: 
tician francez), a avuției totale a locuitorilor acestor regi i 
Dar d, Klotz, ministru de finanţe, în discursul din egy re: 
5 Septembrie 1919, merge şi mai departe, socotind ta pna 
ar avea dreptul, pentru compensaţia daunelor pricin niig p 
pr (în afară de pensiuni, alocaţii, ete ) la o sună iutală 
de 134 miliarde de franci,..*2%** 


* Op. cit, p. i05 105. 
* Op. cit.. p- 107. 

..* Op. cil., p. 108. 

... Op. cit, p. 110. 


— 0 VOCE ENEA 97 


Sintem departe de cifra dată mai sus de |. M. Keynes, de 
12'1, miliarde ! Nu este de mirare, că dinsul îşi permite să a- 
runce cuvinte grele: „Miniştrii au mințit atit de greu popo- 
rului francez, încît cînd lumina ze va face—şi se va face în cu- 
rind—relativ la adevăratele drepluri ale Franţei şi la capaci- 
tatea Germaniei de a le satisface, repercusiunea va lovi mai sus 
decit pe d. Kibiz, şi va îngloba poate și guvernul şi toată 
societatea pe care el o reprezintă“...* 

Făcind o socntăală largi a tuturor daunelor reale su'erite 
de populaţia civilă a tuturor țirilor aliate, J]. M. Keynes stabi- 
leşte suma, pe care ele ar fi în drept să o revendice dela 
Germani, la maximum de două miliarde lire sterlinge, adică 50 
miliarde franci.**+ X 

Dar oricit de exagerate ar fi, în comparație cu această 
evaluare, pretenţiile astfel formulate, conducătorii Antantei 
nu szu mărginit Să ceară reparația daunelor populației civile, 
- rr ag pe care au avut dreptul să le ceară. Oricit s'ar 
întinde evaluarea acestor daune, ea nu ar putea incă servi 
scopurile în realitate urmărite de cătră aliaţi. 

J]. M. Keynes face un iuag istoric al luptelor şi al intri- 
gilor care au determinat elaborarea clauzelor respective din 
tratat, 

Momentul culminant a fost atins în timpul campaniei e- 
lectorale din Anglia, cind un candidat nu s'a sfiit să declare : 
„Noi vom trage din Germania tot ce se poate stoarce din lâmie, 
şi chiar ceva mai mult, eu o voiu stringe pănă ce veţi auzi 
simburii trosnind”...*** 

Primul Ministru, uitind angajamentul „solemn şi formal“, 
s'a crezut dator să intre în supralicitaţie.., 

Rezumind discursurile lui electorale, colegul său din dz- 
legația conferinței din Paris exciamă: 

„lată ce poate satisface pe cinici!, — la ce amestec de 
ăviditate, de prejudecăţi şi de minciuni a fost redus, după trei 
săptămini-de campanie clectorală, stăpinul atotpaternie a! 
Angliei, care cu foarte puţin timp inaintea vorbit destul de fru- 
mos despre dezarmare, despre Societatea Naţiunilor şi despre 
paced justi şi durabilă, care ar pune temeliile unei noi Ëu- 
tope.. El S'a angajat (în această campanie electorală) så ceară 
dela un inamic dezarmat şi neputincios nişte plăţi, care sînt 
in contrazicere cu făgăduințele aliaţilor, în virtutea cărora 
dinsul a depus armele, Sint puţine fapte în istorie, pe care 
posteritatea va avea mai puţine motive să le erte; un războiu 
a fost ostensibil dus pentru apararea sfințenici angajamentelor 
internaționale, şi iată că el se sfirgeşte prin violarea celui mai 


* Op. cit, p ti; 
** Op. èi., p, 144. 
... Op. Cils p. 120. 


- 


og 3 MATA nommes o oo o o 


sacru din aceste angajamente. de cătră campionii victorioși 


; wor idealuri!“ # 
i Soei acesta urit a continuat în sînul Conferinţei de 


rtaş la dezbaterile 
iuni atit de întortochiate, 
atit de mizerabile, şi atit de puţin sațisiăcătoare pentru toată 
lumea,—şi noi nu credem că vreunul din acei ce au luat parte 
la ateste desbateri ar putea acum să se Lite îndărăt fără rtt- 
net 0% 

, Astfel a fost întrodusă în tratat obligaţiunea pentru Ger- 
mania de a plăti pensiunile şi aite alocaiuni datorite de că- 
tră statele aliate, ca o formă deghizată a despăgubirilor de 
războiu. 

Mai mult, suma totaiă la care s'ap urca sarcinele impuşe 
Germaniei nici n’a fost fixată ag tratat, cum n'a fost evalu- 
, pacitatea ei reală de plată, ci această fixare şi evaluare 
au fost lăsate pe seama unui organ special de extorsiune, 
«Comisiunea de Reparaţiuni», anume creată pentru «a stoarce 
Germaiia până ce se vor auzi trosnind simburii», dupãjexpre- 
siunea elegantă a oratorului englez. 

si să nu uităm, că aceste plăţi sint cerute Germantei re- 
duse şi ruinate de celelalte dispoziţiuni ale tratatului. K 

Unde va duce acest sistem,—chiar dacă comisiunea de re- 

arațiuni va fixa definitiv aceste sarcini numai la opt mi- 
larde de livre sterlinge (200 de miliarde de franti în aur), 
şi aceasta, ctim piei Î M. Keynes, este minimul la care s'ar 
urca pretenţiunile stipulate în tratat, - se poate vedea din ur- 
mătoarea analiză a clauzelor respective : A 

1) Un miliard de livre sterlinge (25 miliarde franci în 
aur) urmează să fie plătit până la 1 Mai 1921, şi pentru plata 
acestei sume Comisiunea de Reparaţiuni este învestită cu puteri 
absolut discrejionare, încît ea ar putea să ia asupră-şi tot co- 
merţul exterior al Germaniei şi schimbul ei străin, - 

2) In afară de plata în natură sau în monedă a acestui 
miliard de livre sterlinge, Germania este datoare să emită bo- 
nuri la purtător până la concurenţa sumei de două miliarde !. 
st. (50 miliarde franci în aur), sau, dacă Germania nu ar pti- 
iea pāti înainte de 1 Mai 1921, miliardul de mai sus, în total 
sau în parte, până la concurența unei sume care ridică piä- 
tite Germaniei in natură, în monedă şi în bonuri la trel 
arde |. st. (75 miliarde franci). Pentru aceste bonuri curge o 
dobinda de 217, a până la-1925, şi de 5", supă ~ această 
dată —încît din acest moment Germania va datori anual, pentru 
suma de mai sus, o dobindă de 4'j, miliarde în aur (180 mi- 
lioane l. st.) l 


—— 


* Op. cu p. 120 - 122, possim. 
* Op.cit. p. 126. 


` 


` nici pe departe această sumă. Asti 


Ja aA > 99 


" Ş 


3) Din momentul cind dova paies 
ta i ue roaga de Reparaţiuni ee e Y asirga 
purtător, iot cu/dobinda de 5" 

sumă de 30 miliarde în aur (doua mili sd agil 
samă AA ai milizrde |. st), ceiace 
anorlizare n angia la şaple miliarde de franci, afară de 

3 acă sarcinele Germaniei vor fi fi 
mg piine, dd cerere: * Reparaţiuni papii e sibe 

entru restul de trei miliarde | 
arde franci). Aceasta va duce dcbind Fe d fr 
de amortizare, la suma de zece milia ere piirest eni 
X rde 750 mil; 
SR 3) Mae nu ajunge. Dela 1 Mai 1921 Pa tempera 
. » a ntregulai capital ce va fi fixat ca datorit de Germania a 
sanpun. e in inger atat ded ar cobina: 
i 3 eli ab 
ceder ag Aih ap savantului profesor dia Car boMar pit 
araisa Aa Compază de 9. capitalul se dublează în ina: 
ci yd ge Se | st. (3.150 000.000 td eu iapa 
i ea în orice caz nu va fi în sta a), 
n rea dobinda pentru trei miliarde 1. st, caile e pierre 
pr eg care dobinda este amirată — vor ajunge zece met ara 
4 . 3 e purta dobinda anuală de 500 niilioane livr st : 
age: ( ln miliarde franci in aur) Ceiace ins-amnă, că chiar dacă 
e ez 3 ne plăteşte 150 milioane livre sterlinge pe an (trei 
paie m nane franci) până la 1936, ea ne va FĂ ni 
tate daioria ei pe baia Pi rfng eia 
R x Seiko i- 
ne sei ee: ari 1936 ea va fi datoare să ne ataca aul Ia 
meta A e seringe (15 mili «rde 250 milioane franci in aur), 
e ceri ace faţă numai dobinzilor curente. La sfirsitul fie- 
ciut. aar care ea ar fi plåtit o sumă mai mică es. aceasta 
eg a mr mai mult ca la începutul anului şi dacă ea tr A 
ma 30 atare de capital în treizeci anı dela 1936, adică 
ai e piara rolei semna ea ra fi datoare să plătească 
ane |. st., celace ar î 
ane (79 miliarde 500 milioane fr pi en 
anci î 

cit se poate de cert, că Ceea incula papadag 
acă tratatul nu va fi 


an... 


mod icat, Girmani A 
allajilor diasaan in an mai oean oie să predea 


sale...»*) întregul ex:edent al “producpusti . 
Dar su 
Concluzia Aitinciei tot va continua să crească |... 


«Datoria Comisiunii de Repa 
carea profundă şi generală a o er ze eine 


e 


* Op. cit., p. 137-458, 


100 “IAŢA ROMINEASCĂ 


— 


tratatul, de a stoarce dela Germania în fiecare an cea mai 


> te obține. 
X g n te POTE iS, care deşi considerabilă, ține sea- 


ma de mijloacele Germaniei şi ji îngădue de a păstra ceva și, 


i i de 

s sau a fixa o sumă cu mult peste capacitatea e 
Pita, lasind-o la discreția unei comisiuni străine. al cărei scop 
Diis de a obține în fiecare an maximul posibil, sint două lucruri 
deosebite, Primul sistem lasă oarecare stimulent pentru in- 


drăzneala ei, pentru energia cei, entru speranța ei. Al doilea _ 


de vie, an după an, până în veci. Această operaţie, 
i stg face cu hitlăcie şi discret, oricît s'ar îngriji ia 
mu omori pe pacient, ea nu ar reprezenta mai puţin > po 
liticã pe care, dacă ea ar fi în adevar menţinută şi carea pr) 
cu hotârire, judecata oamenilor ar condamna-o ca unu Siente 
mai atroce acte sâvirşite de un învingător nemilos în to 
a è >$ 
ps e să uităm, că calculele de mai sus presupun ae 
suma totală de reclamaţiuni, fixată de Comisiunea de epoca via 
nu va tre:e peste opt miliarde livre steriinge (200 miliarde bor i 
in aur), dar evaluările profesorului Keynes sint prea modera nS 
el “insusi citează pe ministrul de finanţe francez, d. atei pi i 
acelaşi discurs din Camera Deputaților din 5 Septembre Aa h 
care a evaluat, cum am văzut, daunele suferite de populația ati 
vila a Franţei la 134 miliarde franci, afirmă că „reclamaţivn af 
tale ale aliaţilor, înregistrate prin tratat, se urcă la 15 miliarde |. 
st, (375 miliarde franci)”, ** adicą aproape dubiu, SI 
Ar fi usor să deducem pănă la ce enormitate s'ar ridica ci 
irele din calcaicle de mai sus ale profesorului Keynes, dacă evà- 
ite d-lui Klotz sint exacte. 
MarS drept vorbind, chiar dacă evaluările dog Riot ar 
ți mai exaĉte, sau dacă reclamaţiunile s'ar urca şi la mai e à- 
ceasta nu mai prezintă vreun interes practic: mai mult decit ca 
Germania să fie condamnată, an după an, cit va mai trăi un name 
german, pănă la sfirşitui vrëmttrilor, de a fi stoarsă „că o lămie, 
până ce se vor auzi trosnind simburii”,— mai mult decit atita ph 
ar putea face nici o Comisiune a Reparaţiunilor, şi la acest frumos 
rezultat S'ar ajunge, cum am văzut, şi cu reclamaţiuni chiar ina! 
reduse decît cele calculate de J: M. Keynes. PR 
Dar care este capacitatea reală de plată a Germaniei 
Autorii tratatului din Versailles nu vor să-şi pună această 
întrebare. A 
i Conducătorul de fapt al finanțelor engleze din timpul răz- 


boiului şi delegatu? economic al Angliei la Conferinţa de pace in- 


ciege însă câ ea nu poate fi eludată, dacă tratatul de păce ar 
ei la formularea cinstită și serioasă a pretenţiunilor financiare 
aie Antantei. 


* Op, cil, p. 439-139. 
"e Qp. tik, p. 133. 


pe an + 


O VOCE ENOLEZĂ 101 


J. M. Keynes e un bun englez, şi ajepe că Germania tre- 
due să plătească fof ce poate efectiv plăti. Dar, ca 'specialist in 
finanțe şi în economie politică, el înțelege deasemeni că există o 
limită pentru capacitatea de plată a poporului german, peste care 
trecîndu-se, acesta poate fi distrus, fără nici un folos, sau chiar in 
dauna tezaurului învingătorilor. 

Nu voiu reproduce aici cercetările detaliate şi minuţioase ale 
profesorului Keynes îni această privință. El analizează rind pe 
rind disponibilităţite actuale ale Germaniei, averea ei plasată în 
străinătate, productiunea ei, exportaţiunile şi importaţiunile ei, stu- 
diază intrucit producțiunea ei poate fi sporită, iar consumaţiunea 
éi redusă, spre a Mri prisosul disponibil in favoarea aliaţilor. 
Şi ajunge la conciuziunea, că— în cazul cel mai favorabil, — puterea 
de plată a Germaniei s'ar ridica maximum pănă la suma de două 
miliarde |. st. (50 miliarde franci). Și adaogă imediat: „în îm- 
prejurările actuale, noi nu credem că Germania ar putea plăti 
şi atit“, * 

In adevăr, pentru a aprecia la justa ei valoare această sar- 
cină, trebue să ţinem seama că Germania trebue să o plătească, 
in urma cesiunilor teritoriale ce i s'au impus, în urma pierderii 
avuţiilor ei miniere, în urma confiscării capitalurilor şi a intre- 
prinderilor ei din străinătate, i a distrugerii marinei el co-, 
merciale și a reducerii tuturor m lor ei de transport, în urma 
barierelor ce se ridică impotriva comerţului. ei exterior şi in urma 
condițiunilor de favoare stipulate pentru concurența străină chiar 
pe teritoriul ei, etc. etc. 

in 1871 Franţa a ttebuit să plătească o contribuţie de cinei 
miliarde franci. Presupunind că Germania de astăzi, chiar aşa 
redusă şi ruinată, ar fi incă de doud ori mai bogată ca Franţa 


„din 1871, chiar şi în acest caz sarcina de 50 miliarde ar fi fost pen- 


tru ca relativ de cinci ori mai grea decit pentru Franţa în 1871, 

E evident că nu e cu putință de a trece cu mult peste a- 
ceastă limită, chiar dacă nu s'ar urmări decit strivirea şi sără- 
tirea Germaniei, 

Conducătorii desbaterilor dela Versailles işi dădeau, în rea- 
litate, seama de acest fapt. Tocmai pentru acest motiv suma to- 
tală a reclamaţiunilor aliaților n'a fost fixată prin tratat, ci a fost 
lăsată la discreția Comisiunii de Reparaţiuni, anume creată în 
scopul de a „stoarce lămiia“. 

cepția însăşi a acestei instituții şi mecanismul întreg al 
funcţiunilor ei, aşa cum a fost el combinat atat, sint atit de 
ingenioase, atit de caracteristice pentru tea care a do- 
minat ia conferința de pace, şi ele vor avea atita insemnătate în 
viața viitoare a Europei, incit socot necesar de a reproduce aici 
aprecierile profesorului Keynes: 

„n istorie nu există precedente asemănătoare cu indemni- 
zaţia impusă Germaniei prin tratatul de față (Totul în acest tratat 


X OP, cil, p 165. 


102 isa TRATA, ROMINRABCĂ 


— —————— 


este fără precedent!) In adevăr, sumele care erau cerute la sfir- 
şitul războaelor anterioare se deosebeau din două puncte de ye- 
dere principale de plăţile cerute acum Germaniei. Cifra reclamată 
era fixată, cuprinsă într'o sumă globală ; şi cită vreme învinsul 
iși plătea tributul anual, nici-o intervenţie nu mai avea lo. 

„Dar, pentru motivele explicate mai sus, de astă dată exi- 
penele învingătorilor mau fost determinate ; şi suma, cind va fi 
tixată, va fi superioară celei ce poate fi plătită îm bani sau în 
orice fel. A fost deci necesar de a crea un singur organism, peniru 
a stabili lista revendicărilor, a fixa modalităţile de plată, a a- 
corda reduceri şi aminäri. Nu se putea pune această Comisiune 
in măsură, de a obține maximum posibil din an în an, decit din- 
du-i depline puteri asupra vieţii economice interne a ţărilor în- 
vinse, care, tratate pe viitor ca faliții, nu vor mai fi adminis- 
. irate decit de creditorii lor şi în beneficiul acestora. De fapt însă 
autoritatea Comisiunii şi funcțiunile ei au fost întinse chiar din- 
colo de cît era necesar pentru scopul urmărit, şi Comisiunea 
Reparaţiunilor este erijată ca arbitru al numeroaselor puncte 
economice şi financiare, pe care s'a găsit mai comod de a nu le 
regula în tratatul însuși... 

„Comisiunea şi comitetul ei executiv se vor bucura de pri- 
xilegii diplomatice, şi remun lor va fi plătită de Germania, 
care totuși nu va putea interveni fn fixarea ei“...* 

Autorul enumnără pe larg atribuțiunile extraordinare, acor- 
date Comisiunii, pentruca ea, dupăce va fi fixat suma obligaţiu- 
nilor Germaniei, să fie în măsură să-i impună toate plăţile pe 
care va găsi de cuviinţă, avind întotdeauna faja de Germania 
rolul de „judecător și parte“. ** Mă volu mărgini să citez carac- 
teristica ei generală : 

„Comisiunea nu are numai a cerceta capacitatea generală 
de plată a Germaniei şi a hotări, în primii ani, care sint impor- 
taţiunile necesare de alimente şi de materii prime. Ea este āu- 
torizată a face presiune asupru sistemului de impozite şi asu- 
supra cheituelilor interne ale Germaniei, pentru a asigura că 
plăţile ce i se fac constitue în adevăr cea dintăiu sarcină care 
apasă asupra tuturor resurselor națiunii. Ea trebue să se pro- 
nunţe asupra efectelor ce vor produce asupra vieții economice 
ale Germaniei cererile ei de maşini, de vite, etc, caşi livrările ei 
de cărbuni“, *** 

„Comisiunea va decide care parte din resursele sezisate va 
fi lăsată elemente să ise asigureo vitalitate suficientă 
organizaţiei sale 
viitor“. (sic 1)99%* 

Faţă de această situație, J.M. Keynes nu se sfieşte sA re- 


* Op, cile p. 169 - 471, possim. 

* Op. el. p- 172. i 
** Op. cil, p. iM. — 
s... Op, cll., p. 173. 


dili A T 


ice spre a putea efectua plățiie sale pe 


_. 


“D VOCE ENGLEZA 103 


cunoască, că delegațiunea germană la Versailles nu a exagerat 
comentind precum urmează această creațiune a tratatului : 

„Democraţia germană este. distrusă, momentul chiar în 
care poporul german o construia după o luptă aprigă, — distrusă 
chiar de cătră aceia care în tot timpul războiului nu conteneau, 
să afirme că voesc să ne dea democraţia... Germania nu mai 
consitue un popor, nici un stat. Ea devine un stabiliment comer- 
cial pe care creditorii săi îl încredințează unui perceptor, fără 
să-i dea măcar facultatea de a-si dovedi bunăvoința, îadeplinin- 
du-şi obligațiunile de bună voe. Comisiunea, care işi va avea 
cartierul genera! permanent în afară de Germania, va deţine o 
putere necomparabil mai mare decit acea pe care a avut-o vr'o 
dată imparatul Germaniei. Subt un atare regim, poporul german 
ar răminea ani îndelungaţi despuiat de toate drepturile sale, şi 
lipsit, mai complect decit oricare naţiune îm timpul absolutismu- 
lui, de orice libertate de acţiune, şi de orice posibilitate indivi+ 
duală de propăţire economică sau chiar morală“. * 

Prin ce s'ar putea justifica această  execuliune a unei na- 
timi întregi şi a unei mari națiuni, care are un rol atit de glo- 
rios în istoria civilizației ? 

Admiţind că guvernul imperial din 1914 are toată răspun- ' 
derea pentru catastrofa mondială, poate fi pedepsit poporul ger~- 
man pentiu actele guvernului său ? s 

__A avut el putinţa să-şi dea seama de caracterul agresiv al 
politicei imperiale ? Na putut el, cu toată buna credinţă, să se 
considere ej insuşi victima agresiunii, cum afirma înainte şi pre- 
zidentul Wilson ? , x 

“Dar chlar dacă toată populația actuală a Germaniei ar îi . 
alcătuită numai din criminali, cer drept penal admite astăzi pe- 
deapsa -generațiilor încă nenăscute, pentru crimele părinţilor ? 

Judecata unui bin patriot englez, a unui ortodox antantist, 
mare ae singurul răspuns, pe care il poate da conştiinţa unui om 
civ ts 

„O politică care ar reduce la sciăvie o generație întreagă a 
Germaniei (sau mai bine zis toate generaţiile ei viitoare), care 
ar înjosi viața milioanelor de ființe omeneşti, care ar lipsi de 
fericire o naţiune întreagă, ar fi odioasă şi abominabilă,— odioasă 
şi abominabilă, chiar dacă ea ne-ar ti îmbogăţit, chiar dacă ea 
nu ar fi sămănat ruina vieţii civilizate a Europei întregi. Unii o 
predică în numele justiţiei. în mijlocul marilor evenimente ale isto- 
riei , în mijlocul desfăşurării destinului complex al națiu= 
nilor, justiția nu este așa de simplă. Și chiar de ar fi, naţiunile 
mu sînt autorizate de religiunea sau.de morala naturală de a pe- 
depsi pe copiii inamicilor lor pentru crimele părinţilor sau a stă- 
pinilor lor“. ** 

Semnind tratatul de pace, generalul Smuts, spre a-şi des- 
cărca conştiinţa, exprimă nădejdea că Societatea Naţiunilor va 
putea cu timpul să mai atenueze aceste păcate. ~ 

* Op. cil. p, 175. 

** Op. cit., p. 182, 


N ș. 


Hg 7 


104 VIAȚA ROMINEASCĂ 


100 VATA ROMENA ———— 


Dar |. M. Keynes arată că, după tratat, Societatea Naţiu- 
nilor nu Ba nici-D om petenta in această privință, care este dù- 
meniul excluziv al Comisiunii de Reparaţiuni, al acestui „instru- 
ment de agresiune și prâdăciune (rapine)”, * El se consolează nu- 
mai cu gindul, că nu există nici-o posibilitate materială de a 
duce la realizarea desăvirşită a acestor stipulațiuni ale tratatului 
din Versailles : ză 

„Numai caracterul excesiv al tratatului şi imposibilitatea 
tecnică de a satisface cerinţele lui, pot salva d la longue situa- 
țiunea“. ** ~ 

Dar J. M. Keynes se mărgineşte să comenteze numai clau- 
zele economice ale tratatului. Pentru ca tabloul să fie complect, 
ar fi trebuit arătat unde a dus „discuţia asupra detaliilor de a- 
piicare“ şi în privința stipulaţiunilor politice ale vestitelor 14 
puncte, cum de pildă însăşi Societatea Naţiunilor s'a transtor- 
mat întrun instrument de opresiune în folosul „marilor aliaţi”, 
care nu se sfiesc să maltrateze pănă şi pe „micii aliaţi”. lar cit 
priveşte țările învinse, ele au fost pur și simpli „scoase a- 
fară din lege“, lăsate fără nici-un drept, şi fără nici-o nădejde. 

Voiu atinge numai un singur punct, de care vorbeşte În 
treacăt şi Keynes. Ş 

Unul din acele 14 puncte, pe care aliaţii sau obligat la 5 
Noembre 1919să le inscrie în tratat, prevedea cum am văzut, obli- 
gaţia reciprocă de a reduce armamentele statelor beligerante la 
strictul necesar pentru siguranța internă. 

Ca rezultat, -Germania a fost dezarmată, a fost silită să-şi 
predea materialul de războiu, să abroge serviciul militar obliga- 
toriu, să desființeze şcoalele militare,*şi a fost organizat um sis- 
tem polițienesc Întreg care să supravegheze ca Germania să nu 
poată suplea la nesuficienţa organizaţiei sale militare prin pro- 
gramele iare, prin societâţi de sport, ele 

lar Franţa nu numai că are libertatea de a-şi menţine o 
armată cit de mare, dar— citez textual: „Germania, după tratat, 
e datoare, peste indemnizaţiile ce-i sint. impuse, să plăteasca 
toate cheltuelile armatei de ocupaţiune, după semnarea păcii, 
timp de cincisprezece ani. Textul tratatului nu prevede vre-o 1i- 
mitare a forțelor acestei armate, şi Franţa ar putea deci, în- 
cazarmind toate trupele sale din timp de pace in zona ocu- 
pată, să treacă intreţinerea lor asupra contribuabililor germani“, *** 
Dacă aceasta de fapt nu se va face, e numai fiindcă ar fi fi- 
nanciarmente în dauna celorlaiţi aliaţi, micşurind resursele de 
plată ale Germaniei. Dar pe de altă parte termenul de cincispre- 
zece ani e iluzoriu, pentrucă in caz de inexecutarea obligaţiuni- 
lor Germaniei, — şi acestea niciodată, cum am văzut, nu pot fi 
executate, — aliaţii sînt în drept să prelungească ocupaţiunea ja infinit. 


* Op. cit.. p 177. 
** Op, cit., p. 73. 
t. Op. clt. p. 154 (în nolă)- 


0 VOA 199 


—— n — 


Pe Keynes il interesează numai latura financiară a aces- 
tei chestii. Dar şi din punctul de vedere pur poliiie, socot câ 
mai departe nu poate merge bataia de joc de „punctele Wil- 
soniene“”, decit să dezarmezi o ţară, să o pui subt suprave- 
cherea polițienească ca să nu se poată reconstitui milităreşte. 
iar pe de altă parte, să-i poţi, eventual, impune întreţinerea 
intregii armate a adversarului !... 

. „Prin ce escamotare,—se întreabă”). M. Keynes, — această 
politică a fost substituită celor 14 puncte“? * Prin ce abe- 
rațiune, dintr'o „pace dreaptă” pe care s'au angajat aliaţii să 
o închee, s'a ajuns la acest tratat pe care el, in prefața fran- 
ceză a cărţii, îl numeşte „un reglement sans noblesse, sans 
moralité et saus esprit*,..2** 

Până acuma am urmat cu credinţă pe |. M. Keynes în 
analiza lui a tratatului din Versailles. Dar răspunsul lui la a- 
cesțe întrebări nu-l putem accepta, = 

' Fostul membru al Conterinţii din Paris incearcă să ex- 
pilice falimentul moral ai operei din Versailles in primul rind 
prin însuşirile individuale ale personagiilor care au prezidat-o. 

Paginile consacrate caracteristicii acestor personagii sint 
foarte spirituale, foarte crude pentru cei vizaţi, dovedesc un 
mare talent literar al autorului lor, şi regret că nu mai am 
loc spre a le reproduce mai pe larg,—dar sint și nedrepte, trec 
alături de cauzele reale care au determinat acest final ia- 
mentabi! al marelui războiu, În orice caz, ele dovedesc câ 
antorul încă nu şi-a dat seama de mecanismul forțelor is- 
torce care fatal au trebuit să-ducă,la acest- sfirşit, oricare 
ar ti fost însuşirile sufleteşti ale personagiilor de avanscenă, 

|. M, Keynes prezintă lucrurile cam astfel : 

Faţă în faţă au stat G. Clemenceau şi Prezidentul Wilson. 

Cel dintăiu e „un bătrin, ale cărui impresiuni cele mai 
parale şi ideile cele mai vii aparţin trecutului, nu viitoru- 
ui.. El nu știe că noi stăm pe pragul vremurilor nouă pe 
care el nu le doreşte“, *9* 

„Teoria lui politică e acea a lui Bismarck... Filozotia lui 
nu dà go un- loc «sentimentelor» in raporturile internaţio- 
naie,. Politica de forță este inevitabilă şi nu e nimic de Ìn- 
vățat prea nou cu prilejul acestui războiu sau al rezultatului 
pentru care a fost dusă lupta: Anglia, caşi in veacurile tre- 
cute, a distrus un rival comercial; un mare capitol a fost în- 
cheiat inire gloria franceză și gloria germană. Prudenţa a 
cerut puţină vorbărie despre „idealurile“ Americanilor svăpă- 
jaţi (foolish) şi ale Englezilor fațarnici, dar ar fi stupid de a 
crede că este prea mult loc în lumea aceasta, aşa cum există în 
realitate, pentru astfel de daraveri ca Societatea Naţiunilor 


* Op. cit.. p: 40, 
" Op. cit, p. it. 
=» Op, cit., p- 3940, 
>. 


- 


105 _____________ VIATA ROMIMEASCA O — 
iniul de libera-dispoziţiune de sine. Acestea nu sint 
0 Poet forate mpra pentru a se „putea aranja ba- 
orte în interesul propriu... A : 
pus Sin aiai doctrină rezultă că pacea cartagineză este 
necesară, în toată măsura în care o putere la un moment dat 
a poate impune, Căci Clemenceau nu se prefăcea că s'ar fi 
cobsiderat legat de cele 14 puncte şi lăsa mai mult altora 
grija de a prepara mixturele, care erau din cînd în cind at 
cesare spre a salva fața sau scrupulele Prezidentului“.* E 
spunea ritos: Germania trebue -distrusă, fiindcă acesta este 
interesul Franţei. a , 

In faja acestui om „din alte vremuri“, dar dintr'o bucată, 
care ştia bne ce vrea şi care îşi bătea joc de” „daravera ce- 
Jor 14 puncte“, s'a ridicat prezidentul Wilson,—,„un spirit prea 
greoiu şi prea perplex“, „un fel de popă non-conformist sau 
chiar presbiterian“, „un Don Qui:hotte orb şi surd, cate a 
intrat tatr'o vizuină, în care adversarul sân ţinea oţelul ra- 
pid şi scînteetor“. „La inceputul Conterinţii din Paris, lumea 
credea în general ci Prezidentul, ajutat de numeroşii săi con- 
silieri, avea pregătit un vast plan, nu numai pentru Societa- 
tea Naţiunilor, dar şi pentru punerea în “aplicare a celor:14 
puncte, printr'un adevărat tratat de pace. Dar de fapt Preziden- 
tul nu pregătise nimic. Cînd s'a ajuns la practică, ideiie lui 
s'au dovedit nebuloase şi necomplecte, Ei nu avea nici-in 
plan, nici-un proect, nici idei constructive pentru a da viaţă 
comandamentelor pe care le vestea, din Casa Albă. El sa a- 
rătat în stare de a ţinea o predică asupra tuturor principi: 
ilor sale sau de a înâița o rugăciune superbă cătră atotputer- 
nicul, pentru îndeplinirea dor; dar el nu ştia să adopteze apli- 
carea lor concreta la actuala stare de lucruri din Europa... 

` Nu numai că el n'a putut să facă vr'o propunere detaliată, 
dar in multe privinţi el era rău informat asupra condițiunilor eu- 
ropene... 

că „Spiritul său greoiu şi încet era lipsit de resurse pentru a 
face faţă vreunei alternative (ivite în cursul discuţiunii). El putea 
fa mevoe să-şi înfigă călcăii in pimint, și să refuze să ge mişte 
din loc, cum a făcut în chestia Fiumelui. Dar el nu avea alt 
mijloc de apărare... şi nu e cu putință dea ajunge la ceva, stind 
tot timpul cu călcăile înfipte în pămint“...** 

Intre aceşti doi antagonişti se învirtea Lloyd George, — un 
politician subtil, fascinant, plin de „vivacitate, comprehensiune şi 
agilitate“, dar şi lipsit de scrupule, preocupat inainte de toate de 
situaţiunea lui electorală şi de grija de a-şi păstra fotoliul prim- 
ministerial.”** Acesta foarte curând a descoperit „sensibilitatea 


* Op, ci! p- 37-39, passim. 
* Op. cil =p: 43 - 45, passim. 
*** Op, cil, P. 45, 45, 117 urm., passim, 


j 


- 


O VOCE ENOLBZĂ . . 107 


nenorocită şi prostească“ a Prezidentului faţă de orice aluzie la 
„germanofilismul“ lui.* e 

Rezultatul era fatal. Un adevărat om de stat camtä să scape 
jJondül, sacriticind litera. Dar un „popă non-cònformist", prin 
„spiritul său teologic“ va prefera să sacrifice fondul pentru a nu 
pierde „forţa verbală“ a „principiilor“ sale, ca să nu-şi preju- 
dicieze silueta rigidă de „om just şi drept*.** 

„Și atunci, s'a început a se ţese acea pfază de solisme şi 
de exegeză jesuitică care a trebuit la sfirsit să îmbrace în min- 
ciună textul și substanța intregului tratat“,?** această „combi- 
nație de cinism şi ipocrizie“... 

Foarte melodramatic ! 

Dar oare aşa să-fle ? Să fie numai mentalitatea înapoiată a 
lui Clemenceau, politicianismul fără scrupule şi preocupaţiunile 
electorale ale lui Lloyd George, spiritul de „popă non-conformist" 
a! ini Wilson, să fie numai acestea responsabile de o „tradare a- 
tit de extraordinară şi atit de neașteptată“ 70+» : 

- Pot avea personalităţile un ro! atit de hotăritor în istorie > 
Aşa va fi explicat caracterul acestui document epocal peste citeva 
veacuri, său numai peste citeva decenii, cind patimile vor fi 
potolite ? ' 

Recitind însă cu atenție paginile consacrate „doctrinei lu: 
Clemenceau“, care ar fi „doctrina lul Bismarck“, este uşor de 
constatat că această doctrină este de esența imperialismului ca- 
pitalist, a oricărui imperialism capitalist, 

Războiul este htotdeauna rezultatul “unor forțe istorice ele- 
mentare. Sărmanul biped, care se crede „conducător“, ori se 
menţine în directiva generală a acestor forțe, ori este eliminat. 

Marele războiu a fest purtat şi încheiat in momentul istoric, 
cind interesele imperialismului capitalist determinau inexorabil toată 
acţiunea Marilor Puteri, şi rezuitatul lui trebuia să fie conform 
naturii intrinseci a imperialismului capitalist, 

Un bărbat de stat deci, care nu ar fi împărtășit în fond 
„doctrina lui Clemenceau” sau a lui Bismarck, nici nu ar fi putut 
sta în acest moment, în fruntea Franței, precum şi în fruntea 
Angliei sau a Statelor-Unite. 

guta deosebire reală dintre Clemenceau şi ceilalţi, spec 
cinstea lui Clemenceau, este că el a fost sincer şi-şi manifesta ~ 
cu francheţă gindul, 

lar dacă mulți „intelectuali“ au luat în serios „daravara 
celor 14 puncte“ şi „lupta-pentru civilizaţie, dreptate şi libertate“, * 
bune ca masele să suporte nespusele sacrificii ce li s'au cerut, 
cine e de vină? 

In privința lui Lloyd George, lucrul este clar. Insuşi ]. M 
Keynes recunoaşte că atitudinea lui i-a fost impusă de preocu- 


p. oit., p. 47. 
" Op. cil., p. 49. 


Op. ctt., p. 50. ' 
er Op. cil, p 42, E 


158 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Li 


păzi electorale, —cu alte cuvinte : de interesele pe care el le re- 
rezinta ca şef de guvern. 
că re sa TM fesusile, in fond, şi cu prezidentul Wilson. 

intrun loc cetim în cartea lui Keynes: A 

„Dupăce au intrat în războiu, Statele-Unite au dat Europei 
ziutoare nelimitate, şi fără aceste ajutoare, chiar dacă n'am ţinea 
seamă de influența decisivă, produsă de sosirea trupelor ameri- 
cane, aliații n'ar fi putut niciodată cîştiga râzboiu ic 

Dacă aşa este, şi dacă prezidentul Wilson,—adică Statele- 
Unite, — în adevăr ar fi ținut înainte de toate să dăruiască lumii 
= pace întemeiată pe cele. 14 puncte, America nu avea nevoe să 
ntre în războiu,—ci putea, şi cu doi ani inainte, să impună con- 
diţiunile păcii, prin simpla ameninţare, adresată ambelor lagăre, 
de a-şi arunca in cumpănă puterea £i decisivă impotriva aceluia 
din beligeranţi, care ar fi refuzat să le primească, 

Pentruce nu a făcut-o? : 

Pentrucă în primul rind, capitalismul american a ciştigat 
2norm din războiu, şi a ciştigat, cum vom vedea, şi mai mult din 
prelungirea lui—şi nu putea ciştiga decit într'un singur lagâr, — 
im acela unde şi-a fâcut plasamentele. 

Ce putea face atunci Wilson ? 

Criticul său pare a fi uitat, că profesorul Wilson şi-a început 
“ariera politică ca un antagonist al celebrelor trusturi americane 
ə a sfirşit prih a fi ridicat la preşedenţia republicii de sprijinul a- 
-estora, adică ca reprezentant al capitalismului american. 

De altfel, nimeni nu poate fi astăzi Preşedinte a! Statelor- 
Unite, împotriva voinţei atotputernicului capitalism american, 

Şi la conferința din Paris, preşedintele Wilson a rămas, şi 
nu putea altfel, reprezentant al acestui capitalism. 

Explicind atitudinea luj, J. M. Keynes nu e departe de a- 
sevăr, cind arată că politica intransigentă a Prezidentului în 
iazuri celor 14 puncte nu ar fi găsit poate sprijinul țării lui.** 

Atunci ? 

Tratatul din Versailles este ce a putut fi, ce a trebuit sătie. 

Mai mult. Aşa cum acest tratat a fost intocmit în 1919, ei 
èste, —fārā voința autorilor, chiar împotriva voinții ior,—cu mult 
mai bun, decit la ce au avut dreptul să se aştepte Democraţiile 
"pusene, cînd au pornit la războiu în 1914. 

Acest războtu a fost doar pornit în alianţă cu Rusia ţaristă, 
zare s'a prăbuşit, nu prin fapta Democraţiilor Apusene. 


Şi ce ar fi fost tratatul dacă Conferința de Pace sar fi in- x 


trunit nu la Patis, ci la Petersburg, — cum s'ar fi intimplat fără 
victoriile germane din prima fază a războiului, — şi dacă rolul lui 
Wilson ar fi fost jucat de țarul Nicolae şi sfetnicii lui? 

in urma experienţii dela Versaiiles—şi a indiscreţiunilor bol- 
seviste relativ la diplomaţia ţaristă - poate un om de bună cre- 
dință să aibă astăzi vre-o iluziune ? 


* Op. cil, p. 248. 
** Op. cil. p. 47 urm, 


fi p > l 


O VOCE ENGLEZA “198 


Rezultatele istoriei sint determinate de puterea faptelor, uu 
de „daraveri“ şi de „vorbărie“ pentru „a saiva fața”, pe care cu 
drept cuvint le despreţuia Clemenceau, cum spune Keynes. 

Și dacă războiul s'ar, fi isprăvit printr'o victorie tot atit də 
ecrazantă a imperialismului capitalist german, — tratatul, ce sar t 
incheiat la Potsdam, pn ar fi fost superior celui din Versailles. 
in orice caz nu ar fi fast mai bun, decit fără voinţa sau chiar 
impotriva vointii conducătorilor poiiticii imperiale, — și anume © 
pentrucă victoria lor niciodată nu putea fi atit de ecrazantă și 
pentrucă ea în tot cazul implica prăbuşirea ţarismului. 

Și orice s'ar zice, şingurul bine care, fără discuţie, va re- 
zulta din acest groaznic cataclism, in judecata istoriei de mine, 
sint consecințeie necesare pentru propăşirea omenirii prin dispa- 
riția focarului de reacțiune mondială pe care îl întrupa Rusia 
tarilor 

in condițiunile date, în faza actuală a evoluției sociale a 
lumii, tratatul din Versailles nu putea fi altfel, szu nu patea fi 
prea mult deosebit de ceiace este. 

Şi în realitate, subt masca luptei dintre „doctrina lul Cie- 
menceau” şi „punctele Wilsoniene“ a fost dată lupta intre itt- 


„teresele speciale ale imperialismului capitalist francez, pe deo- 


parte, şi cele alë imperialismului american, pe de altă parte: și 
tratatui nu este decit compromisul, la care@'a putut ajunge, mut- 
re greutăţii aruncate în cumpână de imperialismul capitalist 
britanic, 

Clemenceau, Wilson sau Lloyd George nu sînt nişte Titas! 
care din Versailles mişcau lumea şi o aşezau după placul ior pe 
lemelii nouă, ci simpli „exponenţi“ ai marilor forțe sociale şi is- 
torice, pe care le reprezintau într'un moment tragic al istoriei 
mondiale. A 

Dacă reprezentantul Franței formula cu mai multă frarcheţă 
„doctrina lui Bismarck“, doctrina comună a imperialismului capi- 
talist, puterea decizivă în acest moment a avut-o capitalismul a- 
merican şi, mai cu seamă, cel britanic. Şi brutalităţile „păcii car- 
tagineze“ sau „punice“ erau pentru Franţa, în realitate, cum vem 
vedea, numai un mijloc indirect de a se sustrage,cit mai era C3 
putință, presiunii enorme a capitalismului anglo-saxon, care iua 
urma unui războiu victorios o lasă aproape tot atit de strivită c2 
şi pe Germania. A 

in lumina acestei realități trebue să urmărim consecințele 
economice ale tratatului din Versailles pentru restul lumii, şi să 
supunem eramenului critic „remediile“ propuse de J, M. Keynes. 

Dar pentru altă dată. 


d C. Stere 


Pescari 


Pescari, 9 

in astă noapte- la răsăritul lunii, 
Cind marea urcă fruntea spre alba ei stăpină, 
Şi *mbracă straiu albastru în ceasul rugăciunii, 
Noi să lăsăm în larguri năvoadele din mînă. 


Am cercetat pămintul întreg din zare ^n zare 
ȘI m'am întors cu anii dezamăgit mereu. 

In braţul lung al lunii, virit adinc în mare, 
Să prindem mîna albă ce-o'ntinde Dumnezeu. 


Și cu nădejde multă, pescari, să tragem lin 
La ţărmuri plasa sură cu ochiurile grele, 

in zori, cind Noaptea trage şi ea năvodu'i plin 
Cu lună, cu luceferi şi cu prundiş de stele, 


am N Dee 


Din volumul „Floarea Pămintului” care va apare în curind. — 


DESTIN Mi! 


Destin 


-—-— 


De drumuri lungi şi aspre obosit, 
La capătul pămintului, în oare, 
Pe ţărmul mării cald am poposit, 
Ca, toamna, nişte păsări călătoare. 


inalte valuri — fiare mari de plug — 
Spumoase brazde peste dărm răstoarnă. 
Ca nişte lanuri grele care fug, 

Din zare marea "'ntreagă se intoarnă. 


Vreau singur să pornesc în larg, și parcă +» 
Să-mi desfășor tot sufletul în vint, 
Dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă 


i Cu ancori grele prinsă de pămint, 
=. 


Demostene Botez 


oe a e _—— 


Note pe marginea cărților 


PAGINI ÎN VID 
Stephane Mallarmé 


Gioire au coeur lemeraire, pris de Impossible l 
. Victor e Laprade 


in larma-de biiciu a Veacului... 

Lumea aleargă, se înghesue, se răstoarnă, zbiară de plă- 
cere, se năpusteşte să vadă, aplaudă. In baratea Artei, care 
se mai poate numi Academie, Teatru naţional sau Literatură 
cficială, mulţimea dă năvală. Bilciul e veşnic în floare. Bucu- 
ria ţişneşte din ochi, din guñ, din gesturi, din urlete. Mulți- 
wea admiră. Baratca Artel e Întotdeauna plină. Se spune câ 
în locul ei a fost un teiupiu, pe vremuri. Acum, sau 
dărimat păreţii, s'a lărgit locul. Şi pentrucă marmura e mai 
scunipă şi mai rară, templul de odinioară a devenit simplă 
baratcă de -scinduri, mai practică. Inăuntru, cu degetul medi- 
tatiy băgat in nas, stau Idolii. de giod cu podoabe de aur, la 
care se închină mulţimea. Şi goarnele triumiale strigi, dobele 
bilbie, tromboanele rag... 

Afară, totuşi, la o margine, s'aude un MER fuor.. 


Cel care cîntă a fost şi el tirit de lume, dar n'a întrat.!' 


Nu s'a năpustit şi n'a zbierat ca ceilalţi. N'a vrut să între. E 
mai bine aici, de unde se poate privi cerul. Și îluerul lui dọ- 
mol, pe care nimeni nu-l ia în seamă (un simplu fluer, într'ua 
biiciu !) neobosit şi limpede işi toarce înainte firul de aur și 
de argint, firul de vint pe care îl înfăşură pe suflet, ricori- 
tor şi clar, fluid fulor de -diamant... 

Ciţiva, cărora lumea le spune nebuni pentrucă au rimas 
cu ochii duşi în lună, s'au abătut spre fluerul singuratic. L-au 
ascultat. Au închis ochii. Cînd şi-au astupat urechile, l-au au- 
zit tot atit de bine; pentrucă fiuerui le cinta în suflet, de- 
muit; dar nu şi-l putuseră „rosti pănă acum. Din cei ciţiva 
nici-unu!, poate, nu s'a întrebat de ce îi place... Şi chiar dacă 
unul din ei a luat în mină fluerul, ca să-i afle taina, a şovâli, 
de frică să nu-l starme, Fluerul nu era la fel cu celelalte flu- 
ere. Era unic. ; 

Fără îndoială, acei care urlă pe străzi că oamenii între 
ei se aseamănă ca vitele în turmă, şi acei care predică +de pe 
catedre, în cârţi şi dela tribune că «arta e a tuturor şi e nu- 
mai o artă pentru toţi», aceştia şi cei milţi care ii as- 
emită, mau ce să caute aici. Să lese fluerul s4 cinte. Și sănu 
vie spre el, dacă nu-i chiamă. Şi să nu-l bleşteme dacă nu le 
„place. ţ = e a 


tii e Pa ——————— 


Mallarme... 

Sint unul din cei care i-au luat fluerul, ca să-i afle taina. 
L-am asculțat cum cîntă 'a mine, mult. Şi fără sa vreu, fără 
să aflu, am început să știu sa-l cînt... 

Covirşitor prestigiu al unei Arte supreme. Nelămurit şi 
puternic indemn spre vis. Senzaţia luminoasă a unci avalanşe 
de stele, care cad, una după alta, în suflet, stele de-o clipă, 
clipe de steic... 

„___ Un voluptuos spasm cerebral, care se indestulează cu 
sine, irăeşte din vibraţiile lui, le prelungeşte, renaşte la ne- 
siirşit, fără a se pierde, crescind mereu. Arta lui Maliarnie, 

Nu des: hide porţi largi. /ntredeschide. Drumul pe care 
g arată nu-l vei cunoaşte niciodată. Dar [1 vei bânui mereu. 

n două sensuri pe care ţi le oferă, poţi alege unul. Dar ie 
poţi alege- pe amindouă, delaolaltă. Și din împreunarea lor, 
un al treilea, poate, se va desprinde... 

O arta care iţi statorniceşte spiritul. Dar ţi-l statorni- 
ceşte pe o Siincă de spumă multicoloră, pe un covor cu ne- 


„numărate nuanţe, care fură privirile şi înadins le imprăştie, 


dind suiietului senzaţia de oboseală delicloasă, de convajes- 
cenţă mirată, senzația unei renaşteri într'o lume aparte, — o 
deşteptare în vis.. Crezi că te-ai trezit la realitate, dar visul 
continua... Nu ştii, covorul e un lac pe care un taburete o 
luntre (în odae storurile sint trase, afară e aproape noapte) 
sau poate că totul se petrece într'o peşteră plină de miresme, 
şi formele albe pe care le zârești într'un colț, nu știi, sint sia- 
Jactite ori trupuri goale... Și visul continuă... 


Procedee 7... Se definesc deia sine, peutru cine ştie să le 
găsească fără să le caute, 

Nordau, pe vremuri, punca pe Mallarmé în rind cuPre- 
valaeliţii sngieji. atribuinüe-i nebulozitatea sentimentală a a- 
cestora. Dar Mallarmé e exact şi categoric, e conştient. La 


d viziunea primă sufere o transformare latenta, adeseori , 


d bare aproape totală. Senzaţia, la el, e distilată pria 
cwgetarea ulțerioară. Efectele lui sint îndelung meditate. Mazi 
mult că oricine dă impresia de statornicire, de oprire în timp.. 
O arţă statică, Ca simţire, în aparența, mărginită. Neţărmu- 
rită, totuşi, ca sugerare. E un truc. Și cu atit mai savant cu 
cìi e alcătuit din mijloace mai restrinse: un infinit dobindit, 
htro Loda P p-k linzi... 
allarme, cef dintâiu, a transpus, în chip constient, pe 

cepțille, ajungind la armonii colective de Ri a e 


y 


114 VIAŢA ROMINEASCĂ NO MARGINEA CĂRŢILOR 115 


| icinui itet adequat 
-o pildă, un Fior cheamă, obicinuit, un epite 
ASP ari «puternic», <ascuns»): alăturindu-i, însă, un ca- 
lificativ precis, o Culoare, un ton, senzaţia capătă, poală, o 
putere nouă, statornicindu-se într'o singură imagine clar 


Şi e chiar sufletul lui Mallarmé, Herodiada... Şi e desnă- 
dejdea spiritului chinuit de nevoia unei Cunoaşteri totale, care 
zăda nic cere pomana unui Refugiu suprem, şi care, atunci 


„des călices 
š ò Mices, . 
De mes robes, arôme nux farouches di 
Soriirali le Irisson blanc de ma audit... 


Ce blonc vol lerme, 
care e Evantaliul.., sau : 


s'aliristal Des straphins ea pleurs, 
arme Parchet aux doigts, dans le calme des fleurs 
Vaporeuses, tiralent de mouranies violes 
De blancs sanglots glissant sur l'azur des corolles-.. 


sau : 
Verilge! voici que frissonne A 
['dupice comme un grand baiser 
Qui, fou de naitre pour personne 
Ne peut jaillir ni s'apaiser 
sau : [i 
Coure le froid avec ses silences de tralx... 
sau 


Ce lac dur, oublié, que hante sous te givre 
Le transpareul glacier- des vols qui n'ont pas lui... 


un vers in care toată clara melancolie a singurătăţii se adimă, 
poate cel mai frumos vers de toamnă sufletească. din cite 
s'au scris... 

Şi versuri ca acestea, in Mallarmé, se întîlnesc la fie- 
care pas... E o după-amiază de toamnă cu veştede raze car. 
agaţă ederă galbenă pe la fereşti. E vintul, încrustat la un 
inel. E o apoteoză albastră pe ghețaji. Şi sinl tăceri urnite dic 
peşțerile cerului de Nord,.. ŞI e Herodiada, cu părul ca şer- 
pii, cu ochii sălbatici, cu priviri ascuţite de spaima singură- 
tâţii, şi a cărei virginitate de, argint se împrăștie în versuri 
scrişnite şi strinse, ca nişte câtuşe : 


J'aime l'horreur d'îlre vlerge, el je reux 
Vivre mi l'efiroi que me ion! mes cheveux, 
Pour, ie soir, retirte en ma coache, reptile $ 
laviglé, sentir en lá chalr inutile y à 
Le froid scinililement de ta påle- clarte, > 

Toi qui le meurs, toi quil brules de chasleie, 
Nuit blanche de gin.ons ei de neige crucl'e! + 


s'immobilise au songe froid de mêpris 
Que vêt parmi j'éxil inutile, le Cygne... 


Revolta e stearpă. Azurul ironic suride omului de glod : 


De l'éternel Azur ta sereine ironie 

Accabie, beile indolemmeni comme les fleurs, 
Le poèle impuissant qui maudit son génle 

A Iravers un deseri siârile de Douleurs... 


ȘI atunci, surghiunul de aur al Artei se deschide: 


je fuls et je m'accroche a tontes les crolates 
D'où lon tourne l'épaule à ln vic et, béni 
Dans leur verre lavé d'ċiernelles rostes, 
Que dorg le matin chate de i'Infini, 


le me mire, ef me vrois ange! el fe meurs, e! j'aime 
-Que la vitre soll l'art, soil la mysticité- 

A renailre, portan! mon rève en diadème, 

Au ciel antérieur où fleurit le Beauté. 


Şi o supremi linişte se desprinde... E liniştea pe care 


' Wo ai niciodată pe påmint. Căci poezia lui Mallarmé n'o în- 


tiinim oriunde. Nu e lingă noi. E departe. Eşti ispitit să spui, 
câ'n basme, că e pe „celălalt tărim“, Și e o poezie de basm, 
sortită pentru alte tumia. Unde? Nicăeri şi în noi, şi, cu noi, 
pretutindeni... 


+ 


Poemele lui Mailatmé...  ' 

_ Nişte firide întunecate în care eşti sigur că au fost, odi- 

mjoară, statui... Opreşte-te în fața lor, o clipă. Inchide ochii. 
Şi vei simţi cum,,fără veste, firida fluidă s'a furişat în tine, 
îimbrăţișindu-ți sufletul, deodată, schimbindu-l după gestul ei. 
ȘI ştii atunci că în firidă wa fost statue niciodată. Si nici m'ai 
mai dori să fic—căci statia, acum, eşti în... 

Sau nişte scoici in care ştii că vei găsi perle... Dar pen- 
tu asta trebue să le spargi... Şi iată-te visător în fața lor, 
ştiind prea bine că niciodată nu le vei putea zdrobi, câ, nici- 
odată nu vei zări perlele, pe care le doreşti, gustind, totuşi, 
cu o ciudată voluptate regretul acesta, caree o mulțumire, do- 
rînța asta, care e aproape o împlinire... 


AL. A. Philippic > 


| Noaptea 


Din munţii sari coboară noaptea 
Pe tot întinsul ostenit, 
ind tumina 
în poală culegind 
C'an trist şi molcom fişiit... 


Pe blondul soare-l ia să-l culce 
Trudit. ȘI 'n şoapta vintului 

in văl de-amurg îl infășoară 
In leagănul pănintului, 


Culege raze 'ntirziate 
Din gol... şi 'n urmă, sarizind, 
La-aroncă mării să le'nşire 

Pe-un ghem de aur, rind pe rind. 


Apoi, din sin, cu mina plibă 
+svirie bolții albâstrii i 

Un pumn de stele: Ochi să vadă 
YWinunea "'naltelor tării... 


George Ponetti 


Li 


Citeva observațiuni cu privire la 
„Sonicitate““ 


În numărul precedent al Vieţii Romineşti, D-i Ing. M: Stru- 
gatiu a publicat un articol, Sonicitatea, a cărui cetire m'a în- 
demat să revin asupra unora din afirmaţiunile cuprinse în ei, 
pentru a pune într'o mai bună lumină înţălesul şi insămnătatea lor, 

Articolul se referă la lucrările D-lui inginer Gh. Constan- 

“Enescu, cunoscute numai din citeva conferinţe ţinute de inventator, 
precum şi dintr'un volum apărut la Londra şi necunoscut la noi 
i țară. Din expunerea D-lui Ing. Strugariu reesă clar caracterul 
practic al invențiilor Domnului Constantinescu, care a reuşit să 
arâte cum se pot utiliza în teenică, în unile împrejurări, proprie- 
tăţite licidelor comprimate. + 

5 elasticităței corpurilor — fie- solide, licide sau gazuri -- 
din punct de vedere teoretic caşi practic e destul de inaintat, dar 
nu epuisat. Rămin de rezolvit numeroase probieme. Aşa, metoda 
centi, pentru calculul repegiunei sunetului este determinarea. 
cdejicientului de elasticitate. Valorii€ acestei cantități au fost 

nate experimental atit Ja gazuri, şi solide cit şi la licide, 
și literatura conţine numeroase date numerice in această priviuţă. 
ta special la licide valorile lui au fost studiate ja diferite presiuni, 
sasie de mii de atmostere, Efa gilut că licidele sint elastice şi 
compresibile inainte de lucrările D-iui Ing. Constantinescu. Coe- 
flesta de compresibilitate al lor e miè şi variază cu presiunea, 

Metoda lui Aundt şi Warburg permite determinarea expe- 
rimentală a re nei sunetului în gazuri şi solide, aşa că, a- 
castă repegiuie e bine cunoscută in acezte-corpuri, prin maj 
maite metode. La Hade metoda de determinare a repegiunei era 
numai cea indirectă, din. coeficientul de compresibilitate, căci 

-direct, au s'a putut afia decit la apă (Colladon şi Sturm). Prin 

1913 subsemnatul a publicat in Buletinul Academiei Romine o 
lucrare, în care dă ia iveaiă o nouă metodă de determinarea re- 
p-gtunei sunetului din căldura de evaporare. 

Dia expunerea D-lui Strugariu se vede că lucrările D-lui 
Constantinescu n'au adus nimic nou în ce priveşte studiul com- 


118 VIAȚA ROMINPASCĂ A E i na: 


presibilităţii şi elasticit 
mental. Nici acum nu p 
minarea lungimii de undă a sunetelor € 

D-i Strupariu numeşte „idee fals grü 

energiei. Dar acesta este principiul JI al termodinamice! şi toată 
ştiinţa modernă se razimă pe dinsul. In privinţa acestui principiu, 
care este o urmare a structurii moleculare a materiei, cum a a- 
rătat Boltzmann, sintem pe deplin fixaţi. El nu este deci o idee 
jalşă. Transformările de energ 
undelor vibratoare prin licide, nu contrazic lege 
degradării energiei), de oarece mişcările moleculare în acest caz 
sint ordonate, nu dezordonate. 

La pag. 325 D-l Stragariu zice că „D-1 Constantinescu a 
intrat în conflict cu tradiția ştiinţii”. Dacă ştiinţa a fost ințăteasă 

dos, cum st vede din cele spuse mai sus cu privire la legea 
li a termodinamicti, atunci pricepem ca D-1 Constantinescu să 
fi crezut că e in conflict cu ştiinţa. Dar cu ştiinţa aşa cum a 
fost ea fixată de Carnot, Lapiace, W. Thomson, Clausius et. 
jucrările D-lui Constantinescu nu sint de loc în conflict. 

De asemenea nu trebue sâ.ne emoţioneze prea mult nici 
paralelismul dintre fenomenele electrice şi acelea dela licide. Fe- 
nomenele dintăi au loc intr'un mediu necompresibil, eterul, iar 
cele de-al doilea în iicide, cari sint puțin ccapresibile. De alt- 
mintrelea acest paralelism a fost de demult utilizat de fiziciani, 
E chestiune deci de metodă didactică, 

in rezumat, din expunerea D-lui Strugariu, putem scoate 
incheerea că D-l Inginer Constantinescu a reuşit să tacă citeva 
aplicaţiuni tecnice foarte interesante ale licidelor comprimate şi 
este posibil ca să avem şi altele. Dar atit şi nimic mai mult. 
CA sonicitatea ar fi © ştință nouă, e 0 exagerare; că ştiinţa 
wa capatat din punct de vedere teoretic nimic nou, € clar. 
Din expunerea, de care ie ocupim, Se vede că, pină acem pici 
dn punct de vedere al metodelor 
CA este posibil ca aplicaţiile practice ale D-lui Constantinescu, să 
poată fi punctul de plecare, pentru viitoare metode de 

minâri ştiinţifice, nu ne indoim: t nu trebue să privim 


aqi licidelor, nici teoretic şi nici experi- 
osedăm o metodă practică pentru deter- 
e se propagi prin licide. 
d“ principiul degradării 


cu neincredere aplicaţiile teenicé, căci ejë devin uñ minunat 
sprijin al cercetării ştiinţifice. În oric= caz, din acest punct d: 


vedere, răspunsul ni-l vor da vremuriie, care vin, 
Petru Bogdan 


> 4: i 
“| profesor universitar. 


Pa 
— 


deter- 


Cronica Literară 


-m 


Hortensi 
| a Papadat-Bengescu: Sfinxul 


| Sufletul femeii e 
4 e o enigmă; f 
doratorii ei fervenţi, care 0 tepe n ere be rea 0 şăradă,—spun 


Această concepţi 

intrat ca tim plie, datorită misticismul 
cieri au jitean Sa a adevärurilor curente.. pers al vremii, a 
pus'o in versuri şi i cumenţeze ta infinit, poeții ogii şi roman- 
ca graţie... -au exagerat conținutul, lar ae pp girat au 
„Stinxul“ işi intitu acceptat-o 
lează i -> 
Sea fm pia. şi d-na Hortensia Papadat-Bengescu 

ie zis, cela 

tentativ poate » Celace vrea să sugyere 
care intrăm, ta poa Sega de tei te gg ema Ușor-0s- 
iagosistei sale de pănă omul acestei vremi va intinde ul vremii in 
iost roabă umilită, ai re în 0 mină de impâcare și pe in sfirgit, an- 
și vino alături de mine... silax idolatrizat. : Fii de ira DOi S 
Lă 


virilă robustă şi arm 
onio 
poate fi nici idol, nici revela un bărbat echilibrat, femeia nu 


__ SA ne ințeleges A 
ki K gem. Într'un anume se 
marco eg nt intreg se răstringe W Kogia ecare 
Pip raa GIK caca ne încunjoară. Se zice cazan rele 
y Z. dyas a pie: A Sere pipi cind se aprinde ee 
z un sist = 
a vaia ei 9. penetetaţii adevărale, stern = rs a a 
rue tarfe citorva secunde, — deschizind ein ari aia 
> moale dăm ar astfel minții noastre 


Dar dacă 
mintea noastră se peretele aura intr-un ocean de mistere... 


ajută să ne înțeleg iitocul 
obiect banal, po gta bt ha alții, atunci chib e Bigyan gan sa 
un 


Tot astfel şi fe 

teminin în meia e o enigmă, =—ini 

aalas" dolor minin a sei agong nat i sa Părbatei. Suflet 
acelaş, Dela cele mai pineșie de o potrivă, Fondul iese bend 


o doare), pănă la cele + pene ga i (nicieo femee nu ride ci 


două fiin em 
ri se plug pă paap sexe diferite ean pa ag sutlețele celor 
pot inţelege, cit e dat să cer nea rege se 
Mese 


crn e o enizmă. 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 
t1, fireşte, şi deosebiri sufleteşti profunde. Dar şi pe te 
renul aer tuia petre Sur pase orienta, şi intelegerea t și 
4, pănă în pragul psihiatriei, 
tiA Arara Bianca tie arda ca și pentru Adriana şi ere Fri 
inele d-nei Papadat-Bengescu din ultimul său volum, —e arie Q 
se pate un titlu excesiv, o caracterizare premateră cu care ega 
tifică autoarea, inainte ca noi să le fi făcut cunoştinţa. şi siy d 
urmă, simţi că ele 'nfâţişează subt irei aspecte felurite unul şi acè a 
exemplar originai de femee,—în lpostasa ci de Ainrtonistă arzătoare ş 
spirituală, de pasionată naivă şi de Ihseniani dezarmată, RA: dreptul 
să plasezi o mică impertinenţă de cetitor, singur cu giadurite lui:— 
Sfinx 2. Lasă-ne s'o spunem zoi, Căci dacă o spui d-ta, e ci 
şi cum Adriana, de pildă, ne-ar declara dela inceput: „Eu sunt un 
stinx, În ceia ce urmează ani săi vă documenter „acest lucru" ors 4 
Adriana, şi mai ales Bianca, jăsată de capul ei, n'ar face așa; pèn- | 
truck spirituala Bianca ne incintă mai cu seamă prin distincție mată 
iectuală și delicateţă de sensibilitate, însușiri pt care Izolarea ei pro- 
vincială i-le păstrase intacte, departe de literaturism și de òrice suz- 
gestio grosoiană, i 
pe pe Bianca Porporata, autoarea o plasează vag în timp și spaţiu, 
dar in condiţii de viață destul de precise, ca s'o putem aţetege. 
acuistrarea în care trăeşte Bianca Po ta, ca orice femee iubiti, — 
iubită cu legitimă pasiune de un Don Comillo prevenitor şi cuminte, — 
lipsa ei de ocupație propriu-zisă, temperamentul vibrant şi, în sfirșit, 
Candoarea ei de fapt, care presupune o totată lipsă de experieeți 
vinovată,—he explici nostagiile-l arzătoare, puterea de tinrtonare 
veșnic reimprospâtată, revolta şi resemnarea alternativă şi ironizarea 
dareroasă a propriilor aspirații... până şi faptul că ca se adreseari 
„lul Don Juan“, ca singurul destul de întrepid pentru situația ci, şi | 
(se adresează nu pe pămint ci „In eternitate“ — fiindca Bianca Por- 
orata e castă. y 
d Dar condițiile In care a trăit Bianca Porporata „în ciclul lunar 
al XVi-laa* şi, probabil, în ltalit,—nu sint unice. Cu variaţii care) 
au schimbă fondul, ele sint condițiile de viață a mal tuturor feme- 
ilor oneste din același clasă. Biografia unci femei oneste € Hpsită de 
evenimente. Istoria ei sultetească ingk, e cn atit mai bogată în nu- 
anțe şi în amănunte, 

Faptul că autorul de care ne ocùpăm e o femee, explici in 
mare parte Insușirile operei sale. D-i Ibrăileanu a caracterizat foarte 
just literatura d-nc! Papadat-Bengescu: lucrări de miniatură execii- 
tate pe dimensiuni de frescă... Miniatură —din cauza evetimentelor 
liliputane pe care l-le oferă vlaţa; freacă -—din cauza importanței pe | 
cate le-o dă impresionabititatea pururi trează, sufletul lacom de a 
moții, imaginaţia promptă în amăgiti, | 

Caracterul subiectiv şi liric al opere! d-nei Papadat. Benpesct, 
ne arată că avem afâce mai mult cu un poet decit cu un prozator, 
D-na Papadat-Bengescu nu zugrăvește viața, ci o clută, Şi aproape 
in toate eroinele sale ai impresia câ autoarea îşi expune propria“ 
personalitate, propriul ci suflet sibt diferiteie-i aspecte, ce-i dreptul 
nespus de fluide, de nuanțate şi de schimbătoare, după -anotimpuri, 
după momentul zilei, după © mie şi una de împrejurări tărunte care 
se întiinesc, se intratale și se îmbină, ca să dea une! clipe fegere 

| caractérol ei unic, imposibil de regăsit, 

în opera d-aci Papadat-Bengescu e prea mult lirism pentru tn 

p proretor, proa multi analiză pentru un poet. Analiza lirică, daci ti 
+ 


| 


CRONICA LITERARĂ 121 


se permite această alăturare de cuvinte, o duce până în domentul 
ceior mal subtite şi rare sensaţii, a căror expresie formală ¢ unu 
straniu mozaic de imagini. Prin aceasta, d-na Papadat-Bengescu sti 
mai aproape de poeţii noştri „modernisti“, care *ș! pun în versuri au 
gindurile ci sensațiiie,—decit de oricare dintre prozatorii noștri 
adevăraţi . 

Partea anacdotică din bucățile d-nei Papadat-hennescu ere- 
dusă la minimum,—uncori lipseşte cu desăvirgire. Intrigă şi acțiure| 
mu există. Subiectul propriu-zis se reduce adeseori la un simplu 
pretext, la un banal punct de plecare, ŞI lucrul e foarte explicabil : 
Fiind ftemee până 'n virful degetelor, autoarea e excesiv de subi-l 
cetivă : viaţa sa e lipsită de evenimente, iar viaţa altora n'o inte- 
rèseazi. Pe de alti parte, disereția și prudența, însuşiri femiolae „ 
iazscate şi de-a dreptul impuse de’ împrejurări, o fac să stăruiască 
aumat asupra efectelor sulleteşti ale unui fapt material, și să lase in 
umbră iasuşi faptul care le-a cauzat. Mimunaia indrăzneală artistică 
a autoarei in ce priveste mărturisirile pur sutieteşti, dispare etad e 
vorba de fapte, 

ȘI mai e încă ceva. Ca orite liric, d-na Papadat-Bengescu e) 
lipsită de imaginaţie constructivă, creatoare de viaţă, Deci și dia | 
această cauză, d-sa evită faptele. Nimic epic, in această operă de i 


- istrosptețiune și lirism covirşitor. 


Dar fiindcă d-na Papadat-Bengescu serie In proză, oricit de 
şmbredă ar fi "schela de care să-şi agațe străluzitoarele pinse de pa- 
ianjen, ca trebue să existe, ŞI atunci cind e silită să facă şi arhi- i 
tectură, să inventeze o intrigă oarecare, o inlânțuire de fapte mate- 
tiale, in povestirea propriu-zisă așa dat, d-na Papadat-Bengescu 
pierde admirabila siguranță cu care îşi minuia măterialul propriilor 
giuduri şi senzaţii, Povestirea e plină de ezitări, Compoziţia c tip- 
sită de gradație, ansamblul—de armonie între părți. Cele citeva ami- | 
munte materiale, expuse parcă in silă, prea speciale uneori şi tări 
semnificație pentru economia întregii bucăţi, fac impresia câ autorul 
na le-a inventat în vederea scopului ancmit, ci le-a cules de-a dreptul 
din realitatea unui fapt divers, fără să le prâiucreze artistic, 

Dar obiectivitatea, imaginaţia creatoare de viaţă, stăpiairea și 
coordonarea materialului şi meșteșugul expuoerii, siat la urma-urmei 
atribute masculine prin excelenţă, lar farmecul operei d-nei Papadat. 
Bouwescu stë tocmai in ceiace-i constitue originalitatea fundamentată : 
caracterul ei cmmivameate feminin, În domeniul acesta, al feminităților 
pure, al stenografierii senzațiilor, al exprimării incrurilor impalpabile 
|și muențelor sufleteşti insezisabile, d-sa se mișcă cu amploare şi 
grație, fără teamă de rivalitatea vreunui bărbat, 

Ar fi nedrept să-i cerem mai mult, Și ar fi nedrept să-i ju- 


decăm din alt punci de vedere, concepția asupra vieții și mijloacele 
artistice, 


De o concepție largă și originală, de o concepție propriu-zisă , 
asupra vieții, nu poate ti vorba la acest scriitor, 

la tuată opera $A, luată în ansambiui ei stufos, se afirmi mai 
Jămurit și ca mini multă ere o singură tepdiața dominanta: sete | - 
intensă de viață şi revoltă impotriva stavileior care o zădârnicesc. 

Această tendință presupune, desigur, și o concepție mai ab- 
stractă : afirmarea dreptulni, pentru femee ca și pentru bărbat, la o 


+22 VIAȚA ROMINPASCĂ 


existenţi liberă ; dreptul oricărei ființe omeneşti ia deplina desvoitare 
a tuturor facultăţilor cu care a venit pe lume, dreptul naturii îndi- 


viduale la realizarea tuturor aspirațiilor și posibilităților Inăscate; — 
dreptul la viață, 


Toate scrisorile Biancăl Porporata strigă cu pasiune acest dfepi, 
| Subt frivolitatea lor aparentă, se ascunde o suferință reală și prio- 
tundă, o protestare de fiecare clipă, sbuciumul tragic al ființei care 
se crede oprimată, răzvrătirea zadarnică impotriva fatalitațiler care 


incătuşază viața unei femel. 
D-na Papadat-Bengescu nu e_o feministă, în inţelesu! corent al 


cuvintului. Ca oricare dintre eroinele saie, Bianca Porporata ru are 


nimic sutragetic în ea. Bianca nu vrea drepturi pentru temei. (Ea doar 


1 Îi zice „Stinx* pe copertă,—iar un stinx nu poate merge ia vot...) 


Dar dreptul la viață al naturii individuale este imprescriptibii, 

Nefiind plăzmuită cu mintea, ci oarecum impusă de Insuși com- 
plexul temperamenta! ca o expresie simplistă a lui, această concepție 
mu e nicăiri formulată direct, în mot discursiv, în opera d-nel Pa- 
padat-Bengescu, dar străbate Intotdeauna printre riniuri. O singură 
dată, ni se pare, autoarea a incercat s'o facă să răsară mai direct, 
din structura unul subiect anume imaginat,-—în nuvela „Romani 


| Adrianei“. Dar, conceput şi condos la taceput parcă in veita tei” 


| teze, subiectul nu dă până la urmă ceiace fâpaduise, și nuvela siir- 
şește orin citeva pagini,—termecâtoare ia sina şi de o supremă út- 
iicateță de execuţie,-—în genul obișnuit al d-nei Papadat-Bencestt, 
| Adriana aminteşte pe Nora lui Ibsen. Amiadouă părăsesc cå- 
mitul conjugale. Dar cum din piesa marelui dramaturg nu ştim ce s'a 
mai intimplat cu Nora după plecarea ei, s'ar părca că d-na Papadat- 
Bengescu, incepind cu deznodâmintul piesei lui Ibsen, câreia vrea 
să-l dea un epilog pesimist, a încercat să arate. aădărnicia revoltei 
insăşi, iuexorabila fatalitate care pune pe o icmee în neputinţă de 
a-și crea singură condiţiile unci vieți proprii, conformă cu aspiraţiile... 
' Dar poate că ne înşelâm, În orice caz, intenția autoarei râmine mai 
coniuză decit acea din Casa de păpuşi. Læ lbsen, concepția recse 
puternic şi unitar, fiindcă et face pe Nora să piece numai dupäce 
ne-a arătat limpede motivele pentru care pleacă,-—motive ce orâin 
mai inalt şi mai general, care dau piesei o largă Semnificația sociale, 
Autoarea noastră nu arată motivele pentru carea piecat Adriana din 
'casa soțului ei. Faptul.că î-s'a părut că iubește pe altul, lămoregte 
puţin episodul in sine, dar li scoboară mult semnificaţia, ingusteaza 


CRONICA LITERARA H) A2 


Ati observat că In toată această operă de femec, uu există £- 
PENE pre urmă de duloșie segtimentală, de milă creştină, de 
compâtimire cu suferințele altora? 

in locul moralei curente, un estetism rul e carei L-am nare 
servește eroinelor de Indreptar in viaţă. Fiecare din e cuget. 
simte, aspiră, in încăperea ermetică a unui egotism ireductibil, ÀA- 

fiecare se induioșeazi numai asupra soartei proprii, își inves- 
tariază eu complezență propriul siu suflet, işi etalează numai sufe- 
rințele sale, bucuriile sale, aspiraţiile sale. 


s 
Hi 


Dar cu cită vervă? Cu ce fineță de simțire şi de limbaj! f 

D-na Papadat-Bengescu posedă arta subinţelesurilor abite, Ir- 
torsătura de irazā care Iunecă, atinge uşor Idzin și Vămurește fără 
să precizeze, Nici unul "dintre scriitorii noştri nu are în așa grad cu- 
rajul Ge a spune orice şi talentul de a Invâlui totul în grația expre- 
sillor atese, fără să lovească nici-o sutceptibilitate, Recitiți în aceast? 


privință scrisoarea XVI a Biancăi Porporata. ...Inehipuindu-şi că a | 
fost ofensată da inchipuitul cì corespondent, nefericita Bianca teac- ) 
ționeasă. Picătura de toc pë eare i se pare că a primit-o pesta rà- h 


aite et deschise, îl redeșteaptă orgoliul, © face să-şi mascheze dt- 
rerea resimțită, subt ironiile şi sarcasmul ripostei, Bianca alege, Ct 
un discernâmint sigur si fâră să uite nimic, tot ce poate răni fatu- 
itatea masculină a Jul Juan, singurul lui punct vulnerabil, —ininda-ş: 
săgeţiie în cel mai subtil venin al răutății feminine. S'ar părea că 
fantoma eceleratului din „eternitate, anume a provocat pe Bianca, 
—numai pentru ca d-na Papadat-Bengescu să-și arate şi această 
latură a talentului său, 

Dar ironia, care presupune o doză de răceală şi stăpinire, e 
Leva incidental in opera aceasta de lirism cald şi susținut, în care 
autorul intervine necontenit şi cărcla i se imprumstă cu intrega! sotiet. 
Chiar şi descrierile de natură sint animate, sint umanizate, sint co- 


lorate de pasiune, —femeia neputind avea o atitudine imparțială nici ] 


chiar faţă cu lucrurile nelosvflețite. 
lar bogăția de senzații, căldura şi patetisul debitului säv 


Ea 


Şi"intunecă teza—dacă e una, 


Eroineie d-nei Papadat-Bengescu au despre viață o concepte 
! păgină. 


tere de invenţie verbală, D-sa găseşte intotdeauna cuvintul care ex- 


poetic, sint potențate la d-na Papadat-Bengescu de o minunată pa- 
primă nuanța. Cuvintele scintelază de-a lungul frazei, ca mici ex- 


Cind insă viața iți apare-ca un rezervoriu imens de bucurii şi 
plăceri, ca un prilej up!” de destătare, și nu ca o „valea plingerilore, 
e greu să nu te crezi „.ustrat și utlreptățit atunci cind ţi se pate 
că nu ai partea ta Intreagă la ospâțul comun. (Şi aproape totdezuna 
omului i-se pare acest lucru,— dorinţele lui fiind intinite.) 

Dar nimic nu face pe om mai rău, in ințelesul cregtin,—ca ne- 
dreptatea. Nimic nu-i intoarce cu mai multă putere privirile asupra 
soartei proprii, făcindu-! surd și orb peniru. suierințele altora, Natu- 
tie impresionabile şi pasionate,—egoiste prin definiție,—cind se mai 
cred și nedreptăţite, se revoltă impotriva universului intreg; iar re- 
volta nu mai lasă loc pentru iagăduință şi certare. i 


plozii de praf de pușcă, Imaginile insă, cu strălucirea lor de piatră 
rară, se clatină in metalul frazei, nu sint bine incrustate. Montura e 
inferioară mestimatelor. Fraza c prea lungă adescori, ga sinuozități 
multe ; nu are contur precis, puritate de linii,—nu e seu ptată dintr'o 
bucată, Se vede și aici, în mic, acelaşi lipsă pe care am observat-n 
cind eta vorba de compoziție: frumuseţe de amănunte, in dauna an- 
samblului. 

Femeia nu e nici sculptor, uiel arhitect, prin natura ei. Nu ştie 
să construiască, nu poate să sculpteze. S'a zis că pe femer o atrag 
şi o interesează mai mult senzațiile, decit formele... Faptul se vå- 
deşte incă odată și prin observaţia măruntă pe care o facem mal sus- 


| 


Ascensiunea d-nei Papadat-Bengescu în literatură a fost brosci 
surprinzAtoare. Originalitatea d-sale e incontestabilă, Deis Caragiale 
acoace, singur d. Sadoveanu dâduse o indrumare nouă prozei romi- 
neşti, prin personalitatea lui puternici. lar după d. Sadoveanu, d-na 
[Papadat-Bengescu a labutit să aducă iarăşi © noti tranșant diterită... 
Mie sau mare, oricum ar fi socotit, talentul d-sale nu a adăogat o 
simplii nuanţă, ci a proectat o nouă culoare pe tcrânu! nu tocmai 
"5 le e ia culori al proze] noastre literare. Şi asta inseamnă mult... Cronica egonomică 
r % Exuberanța producţiilor sale, ca o izbucnire arteziană, a ridi- 9.3 
cat-o dintr'odată până la un loc de oncare, după care alții tinjesc in- 
delungă vreme. lar această bogăţie ne face să nâdâjduim câ d-na 
Papatat. Hengescu va mai dărui incă multe lucruri de preț literaturii Opera constructivă în reforma agrară. 
noastre, E drept că in ultimul timp, in celace a publicat prin revizie, 
J-sa nu sa mai ridicat niciodată pănă la Inălţimea de inspiraţie şi de 
ae: ae pe care a atins'o în acele neintrecute scrisori ale Biaucăi 
orporata către Don Juan. Dar asta nu inseamnă nimic in privința mulgate n a 
talentului, Calitatea unci intăptuiri literare nu depinde numai de ta- tei tr e Ua al pa ea de a poaa area AR 
tent, Izvorul inspiraţiei, de pildă, e și el un factor destul de inpor- prieiârire, y 
Tant, Talental răminind acelaşi, împrejurările dia atară decid siogure ~ fa adevăr, se susține în aceste cercuri,că desă virgirea reformei 
de gradul şi de natura inspiraţiei. Este evident că un nour minat de agrare stă în predarea pămintului in proprietatea sătenilor și că de 
turtună Îţi trezeşte Jn sutiet altfel de ecouri decit, bunăoară, un mä- vreme ce, pe temeiul pomenitelor decrete, improprietărirea se poate 
gut—să zitem, tace şi chiar se face etectiv,--opera e termioati, i 


da unele cercuri, chiar dintre cele hotäritoare, este râspindită 
convingerea că, cu cele ctteva articole din decretele-lagi sumare, pro- 


Dar lumea aceasta fiind infinit de variată iu aspectele ci, şi ceaată convinge 
viaţa infinit de fecundă In combinaţii de tapte, da im.preiurări şi de ARNS: t poe, niz mu pei ete ia 1230 iz ia 
surprize, sufletul una! artist va fi necontenit solicitat în rezerva lui cucționii agricole şi a raporturilor sociale, Specialiştii nu au pre ase 
de forțe creatoare, să aspire, să viseze și să producă, a arăta acest lucru, ori unde aceasta le era cu putință și ei an. vor 
putea fi Invinovâţiți ia viitor ca au și-au tăcut datoria lomiotod R- 
G, Topirceanu. vtastă problemi. . 


Un guvern puputar, cu o situație consolidată, nu se poate sus- 

trage datoriei de a o rezolva complect și definitiv, chiar ducă s'ar 

pâroa câ rezolvarea ci în acest chip ar stiri oarecare contrarietiți, 
— sau ar Îusemna o mică jertfă de popolaritate. 

La 1864 s'a predat pămintul şi nimic mal muit, considerinda-ne 
că aceasta era durerea cea mai acută şi că celelalte necesități se vor 
fezolva de cei ce vor veni, flecare generație trebuind a avea grijite 
ei. Dar in materie de pämint, celace fac! odată e grcu de doatăcet 
mai apoi; conteciațele rele ari bune stărue prin generații, 

pricina că reforma dela 1864 A fost incomplectă in latura 
ei eonttructivă, s'au nâscut inyoelile agricole oneroase, executate 
manu militari, cămâtâria rurală ŞI mişcările {äräneşti. Proprietatea 
nică creată ia acea dată n'a mai putut hrăni pt jumătate din urmaşii 
improprietăriților de atunci, productivitatea ei s'a anihilat priatr'o 
parcelare neraționaiă şi excesivă, Energia țărănească, se pierdea în 
Sa atret Ma pee ky petec, Nici asolament, nici cultură rațională, 

re maşial or 
aceste or aibă şi | unelte perfecționate na era cu putință 
fiind măsurată exact, tiin Impărțită de săteni i 

joscele rudimentare pe care oj lo PEAN area, n re ee ra 


VIAŢA ROMINEASCĂ EFES 


12 


definită pe teren şi ra E A, 
j nta a fost: incâlcări, certuri de botar, crim 5- 
opt cet ez n absorbit timp es o Staes de veac o insemnatt 
i oniseala țăranilor. 
SAF prlergi a rile ia cu alte mijloace, cind putem să tra- 
gem tavăţăminte din celace s'a fâcut în trecut, cind principiile mod 
Hticá agrară sint inchegate într'o știință, bazată pe opema 
seamurilor, nu ne mal este ingăduit să lucrâm in mod orei ra A 
După opera negativă de reducere a marei proprietăți p săi 
propriere, trebue să urmeze opera pozitivă de construire a nu p 
prletăţi țărâneşti viabile, capabile să asigure satelor o em agree 
foritoare şi să dea atii o economia naționali săbitoasă şi o c 
comă Se atv e mai grea decit cea negativă, dar greutățile 
i biruite. 
iii ce are cata elaborase, dupăce consultase pe specialişti, un 
-roact de împroprietărire. Se avusese in vedere la întocmirea ră a 
unteproectul partidului liberal tipărit încă din 1918 care din pipnes 
nn a fost transtormat la vreme in lege, caiace ar Keep frămin- 
tūrile ulterioare. Lucrarea guvernului trecut fusese făcută cu ?. con- 
stiinciozitate migăloasă şi stăruitoare ; fuseseră consultaţi și oame! cate 
su aveau aceleaşi păreri politice, Fără nici-o considerațiune str r 
principiilor științifice se poate spune că acel proect era bun, y tera 
găsit cu siguranță aprobarea tuturor partidelor, tuturor ac 
"ior hotăritori. Parlamentul l-ar îi votat şi azi reforma s'ar api 
vederile lui. Ei 
ursi Dia nefericire s'a crezut că e bine să se revizuiască și opera 
negativa: decretul-lege de expropriere. S'a crezat că se va puta faoc 
mäi bine decit catace se fAcuse pria aplicarea aprozpe terminată a g 
$ lege. u 
CS cula astfel fără utilitate momentană, în orice caz întrun 
moment neoportun, în opera de expropriere deja săvirşită, s'au Ei a 
greutăţi care au fă:ut cu neputinţă votarea legii agrare aşa o a- 
sese întocmită, şi realizarea operei constructive pe 0 temelie largă și 
sațională, cu un moment mai de vreme, a fost Impiedecată. Lii 
Parlamentul va trebol însă să reia în cxaminare problema şi să-i dea 
solutia comple:ta, Sint o serie întreagă de chestiuni de o covirşitoare 
importanţă, unele din ele de o importanţă grabnică, imediată, pe care 
na le-a rezolvat dispozițiunile restrinse dia decretele-legi. :) wi 
Acestea sint: chestiunea plății pămiatului; rezervele pentru uti- 
Aträri de ordin general în legătură cu prosperarea economiei naţloaale ; 
întrebuințarea acelor bunuri e ropridte care nu pot fi trecute ia pro- 
"piietatea individuali a sătenilor ca clădirile, plantațiile, viile, gră- 
dinile ; crearea cel puţia în regiuniie de colonizare a unei proprictăți 
mijlocii constituită cu elemente capabile a fi pionerii progresului a- 
agricol; măsuri pentru asigurarea unei bune culturi pe noua propric- 
tate țărâneasca;; indrumarea spre © organizare cooperativă a micilor 
agricuitori; dispozițiuni cu privire la modul de instrăinare a laturilor 
„dobindite ; impledicarea divizării acestor loturi subt o anumită Timita ; 
„motme ie comasare cel puțin acolo unde sătenii Inţeleg importanţa a- 


seta 1964 nu a putat fi bine 


- 
———. — 


= 1) Decretul-lege No. 1407 din Martie 1920. 


si Apriue 
2097 8 Mai 


CRONICA ECONOMICA 127 


cestor uperațiani; modul cum sa va face colonizarea și mijloacale pria 
care statal înțelege a o sprijini; dispozițiuni pentru inscrierea lott- 
rilor în cărți funduare și pentru intocmirea cadastrului intregii pro- 
prietăţi rurale. 

Numai enunțarea acestor chestiuni arată cit de mare şi grabpică 
nevoe este să se facă tegea de împroprietărire. Decretele-lezi amin- 
tite mai sus se ocupă numal de ordinea de preferinţă a sătenilor, de 
mărirea löfälųi şi de organele stabilite pentru verificarea tabiourilor 
şi ţrecerea loturilor în primirea sătenilor, ȘI încă modul cum a fost 
rezolvată problema mărimii lotului, prin crearea nu a unor loturi 
intregi, ci e totului do comploctare variabil după proprietatea actuală 
n săteanuial, va trebui probabi! să fie roluată în examinare, 

Decretul-lege No. 1407 tratează, ce-i drept, şi chestiunea plății, 
Probabili priatr'un lapsus, datorit grahei cw caro a trebuit să se légi- 
fereze, acel decret-iege rezolvă această chestiuae într'an chip ralnă- 
lor pentru stat, în sensul că sătenii care se hotărăsc a plâti cu an- 
ticipație, primesc lotul aproape gratuit. 

ið ataman stare a finnațeior päriti, statul nu poate da pămint 
aproape gratuit, ci el trebue să-şi asigure din vărsâmintele sătenilor 
despăgubirea dâtorată proprietarilor. Chestiunea trebue aşadar din nou 
examioată. Limita superioară a plăţii impusă sătenilor trebue căutată 
in perspectivele do rentabilitate a gospodăriilor țârăneşti. 

Trebwe evitat ca fatregul venit alproprietății mici, astfel create, 
să fle vărsat tezaurului sut forma de anuitate. la acest caz o pros- 


peritate a acestor gospodârți ar fi exclusă și sătenii ar fi dia nou reduși ta 


situaţia ce șerbi ai statului. Dar din aceasta nu urmează ca sătenii 
să primească pâminiul aproape gratuit. Statul trebue să porceapă a- 
nuitățile ori plata integrală aşa cum ele rezultă din cevaluarta pâmin- 
tulsi. Ajutorul rațlonul pe care-i cată să-l dea sătenilor, constă in a- 
fectarea baui procent din totalul vărsămintelor 20-30", in scopul in- 
banătățirii agriculturii mici, în opera de colonizare, în inbunâtățiri 
tunciare de intetea gederal. + 

Cv prilejul exproprierii trebue rezervate acele terenuri care 
fiat! gbaciut indispensabile pentru scapuri de- interes general, fiindcă 
niciodata nu, vom mai avea prilejul să facem acest lucru sistematice şi 
cu pșariața de acum, Trebue rezervata asttel terenurile necesare rás- 
piadirii bunelor metode de cultură: nu numai ferme, dar incă şcoale 
de agricultură, stațiuni experimentale, loturi demonstrative, pepiniere, 
creşcâtorii de animale, etc, 

De asemenea terenurile necesare lărgirii satelor sau creării da 
a0uă pute, drumurilor de exploatare, puțurilor, localurilor publice, Acolo 
usde nu e'altă posibilitate de creat islaz, trebue rezervat din terenul 
ceia expropriat. 

Trebue înzestrate cu cite un lot mic şcoaltie şi bisericile, care 
nu as de ioc pâmint. 

E de con mai mare utilitate pentru economia națională să se 
taci si aite rezerve, eare par a avea o legătură mai depărtată cu a=- 
griculitora, dar care Vor contribui la prosperitatea ei prin mărirea ce- 
roșii de produse agricole, Trebue astfel avută în vedere probivma to- 
municațiilor, problema desvoltării oraşelor, problema locuinței iucră- 
toriior jo centrele industriale aşa cum s'a tăcut in Decretul-Lege pentra 
retotma agrară în Transilvania. 

Legea trebue să stabiicască ce se face cu acele bunuri, care nu pot 


“i paramlațe la săteni; clădiri, plantaţii, vii, ete. Nu tuturor ctădirilar 


128 VIATA ROMINEASCĂ 


stinaţie de interes general: şcoale, etc., dat fiind că ce 
A pie heat sie scopuri de exploatare agricolă. E aa 
astfel de ctâdiri să treacă în me erai re true Sea e mhea 
a cretac In jarul jor loturi mijiocti, . 
o in astie! de clădiri, să nu rămină plerdute pentru veao 
naţională. Tot aşa acele Dunuri, care şi-ar pierde pacea a ae 
cind s'ar parcela, trebue vinonte Intregi, cu anumite ingrădiri şi a 
i ir fi bine exploatate. i 4 
tag arii) itara sina normală, existenţa proprietăiii mai 
este indispensabila. Legea de improprictărire trebue să Gut E 
noi această proprietate, inspirindu-se din încercările aorinț- ofsaid 
de Improprietărire anterioare şi prin legea Casei Rurale. Pentr zei 
area acestei proprietăţi mijlocii, trebue atrase acele oneee STe a 
alte! tot dintre plugari, cart au absolvit o școală de agricultur 2 
ferioară, medie sau superioară. Numai fa felul acesta voin pe p 
sära in mijiocul sătenilor o scamă de termieri, singuri in stare s m 
muleze propăşirea agriculturii, In regiunile de colonizare e acces fa 
se dea o cit mal mare desvaltare acestei proprietăți mijlocii şi dia 
motive exclusiv tehnice: lipsa apei, caracterul climei, rizicul mat ca 
al culturilor, impun aci o exploatare mai extensivă, deci necesarmen 
ri mai mari. L 
iniii d pân trebue să ia şi măsuri directe pentruca pămintul să fie 
bine cultivat. La bună Ini cultură nu e interesat numai săteanul, ci © 
interesati societatea întreagă, care se hrănește din acest pămint. er 
sorlie obligatorii de bună cuitard decurg astfel dintr'o concepție 
mocratică de solidaritate socială, care e călăuzitoare în vre:mta de azi. 
lo ieătură cu aceasta trebue ca statul să continue a se preocupa ce 
prosperitatea gospndâriilor nou create, priveghină ca creditul caci 
sanal ce stă la dispoziţia sătenilor ptin bănclie populare să fie c 
mal eftin şi mai uşor accesibil şi creind o organizație de credit ipo- 
car pentru săteni. 
SN Pris avantagiile directe pe caro statul le acordă pentro pros- 
peritatea agriculturii, trebue stimalată cooperarea sățenilor pentru 
scopuri pur agricole. Numai așa agricultura mică va putea să pogei 
ficieze de avantagilie -specifice culturii mari. Numai așa va fi co 
putință o organizare sistematică pentru aprovizionarea oraşelor și 
niru export. f 
éi Pentru a se evita reconstitulrea marii proprietăţi prin campi- 
sarea de loturi táräneşti, trebue statornicită o limită a suprafeţei szu 
a numărului ioturilor care se pot concentra in același mină. 

Mai importantă incă este taturea inversă a chestiunți: impedi- 
carea firâmiţirii excesive a pămintulzi. Sabt o anumită limită de în- 
tindere, o bucată de pămint nu se mai poate munci rațional şi ren- 
tabii; cultura agricolă pe ca inseamnă o pagubă pentru economia nå- 
țională. Trebue deci egiterat un minimum de deviazibiliiate: trel și 
cioci ba, după regiuni. Experienţa s'a tăcut ch loturile vinadu'e de 
Casa Rurală, 

Pentru a indrepta pulveriearea excesivă a actoalci proprietăți 
ţărăneşti, pulverizare datorită tocmai lipsei unei dispoziţii cu privire 
Ja minimum de divizibilitate, in legea Gela 1964, millocui este coma- 
sarea, Fa s'a legiferat și aplicat în statele din occident inainte de 
rhzboiu, Cu atit mai ngor ar fi legiferarea și aplicarea ei la nol ari 
cind legiuitorul intervine in situația vechii proprietăţi, în momentul 
cind el o Wrgește considerabil pria noua Improprietărire. E așa de 


CRONICA ECONOMICĂ 129 


evident, ciştigul ce s'ar dobindi, comasind vechlie parcele risipite, 
neregulate, färá acces, cu nrul hotar al statului, incit orice documen- 
tare e inutilă, Prin contopire intrun număr restrias de parcele, dacă 
nu chiar una singură, va dispare numărul mare de haturi inutile. Prin 
aceasta și prin'trasarea unei reţele de drumuri rațională, se va do- 
bindi un plus de suprafață, Loturile se vor putea lucra rațional, se 
va putea aplica un asolament, celace in starea actuală e cu neputinţă. 

Decretul-lage de împroprietărire, nu numai că nu statulază ni-“ 
mic asupra comasării în vechea proprietate a sătenilor, pulverizată şi 
risipită, dar prin dispoziția lotului de complectare crează o nouă pto- 
prietate țărănească, care—tjind complimentul celei dințălu—e tot așa de 
Berațională ca acela. 

E aşa de evident necesar să se pună rinduiilă în distribuţia 
proprietăţii, incit săteni! inșiși Ințeleg importanța acestei măsuri. 
Trebut însă ca legea să statornlcească dacă nu o obligaţie generaiă, 
cel puțin ca voința celor înțelegători să fle obligatorie pentru celialţi, 

Modul cum se va tace colonizarea trebue de asemenea statoraicit 
de iege. Trebue să se hotărască dacă se va.face colonizarea în sate, 
ori in gospodării izolate la lot, trebue regulată partea contributivă a 
statului în această operă, stabilită suprafața ioturilor de colonizare 
şi celelalte avantagii menite a atrage pe coloniști. 

Instirşit legea de improprietărire trebue să cuprindă dispoziţiuni 
pentru înscrierea loturilor dobindite în cărți funduare şi pentru ca- 
dastrarea intregii proprietăţi rurale. In felul acesta se va pune or- 
dine și la noi în situația juridică a proprietăţii. Cadastrul există in 
toate țările civilizate, Nevola intocmirii lui și la nota fost desbătată 
în trecut fără nici-o urmare, E acum cel măi bun prilej cind se mä- 
soară 2 | 3 din suprafața agricolă a țării, ca această operă să se facă. 
Cind se cheltuesc acuma zeci de milioane pentru măsurători şi par- 
celări, e greu de admis că se vor da alte zeci de milioane mai tirziu 
<a să se reia lucrarea şi să se facă și cadastrul, 

lată chestiunile principale de care trebue să se ocupe legea de 
improprietărire. Multe din ele au fost rezolvate pentru Basarabia, 
legea specială a acesteia, și în Transilvania prin decretul-lege ce se 
aplica ținuturilor de peste Carpaţi. 

E greu să admitem că ceiace s'a făcut acolo nu se va desă.- 
virgi și pentru regatul vechiu şi că vom rămîne cu cele citeva articole 
ale decretelor-legi de improprietărire. Legea complectă, care să sta- 
tornicească un regim rațional pentru proprietatea țărănească, trebue 
votată cit mal curind cu putință. A tace alttei, însemnează a nu fi ta- 
vățat nimic din experiența trecutului. Ar fi caşi cum toată literatera 
agrară dela noi, nu ar fi fost scrisă. Inchegarea unei „politice agrare“ ca 
disciplină științifică ar insemna In cazul acela un iucru pecunoscat 
nouă, Consecvenţi am ti atunci, dacă sm deștilața catedrele de po- 
litică agrară dela Şcoaltie superioare de agricultură, ba chiar dacă 
am închide acele toale, Căci ar insemna că știința e un biet lucru 
incomod pe care îi arunci peste bord la prima contrarictate. 

A da pămint sătenilor fără o lege de improprietărire, Insemnează 
a ne Inspira dio metoda rusă. E caşi cum s'ar da libertatea unor 
roti, fără ca cineva să Ingrijească cum vor trăi adouazi, şi ce vor 
tace cu această libertate şi a le prepara astfel orl pelrea ori o nouă 
robie cu lanțuri ceva mal poleite, 


O. lonescn-Șişești 


9 


+ 


CRONICA FINANCIARA 


Criza Monetară 


Chestiunea financiară de cea mal gravă actualitate este criza 
monetară. adică lipsa de monedă pe piaţa rominsaacă. 

Toată lumea se latreabă su prinsă, care să fie origina aces- 
tei crize ? 

Intrebarea pare cu atit mai legitimă, cu cit cu puţine Inni mai 
înainte moneda inubda piaţa, aşa că se constată dimpotrivă celace 
ay numeşte, în ştiinţa financiară, un fenomen de intiaţiune monetară. 
la adevăr, se găseau la | Aprilie 1920 în circulaţiune peste 6 ml- 
Harde !; hirtie monedă rominească şi anume; 


Bilete Banca Naţională Romini 4.500.000.000 
Bilete Banca General (emise de Germani in 
timpul ocupaţiunii) 2.200 000.000 


Biicte Banca Generală credem, câ se găseau ln cireuiațiune 
pentru o valoare şi mal mare, —fiind:ă sa introdus din Germania şi 
ga stampilat prin fraudă o cantitate însemnată, după retragerea 
Germanilor, 

Această cantitate de monedă era ma! mult decit fadestilâtoare 
pentru nevoile de schimb ale vechiului regat. — Dovada o avem in 
faptul cA inainte de războlu nevoil= econumiei naţion: le se satistă- 
ceau printr'o emisiune a Bincii Naţionale de 750.000.000 milioane 
aproximativ, deci aproape de zece ori mai mică. 

Nu ţinem sama de ținutariie ajipit*, intrucit coroanele şi fa- 
blele au continuat să circule in aceste ţinuturi, 

Abundenţa de monădi ingrijora pe oamenii noştri da Stat şi pe 
economiști, Se preconizau tumeroase mâturi pentru a remedia 
pcezsti start monetară bo'niricloasă, care a avut urmâtoarele con- 
gecinţe dăunătoare pentra economi» taţionaii 

a) Moneda find 0 marfă ca ori e marfă, trmesză legea cererii 
gi a ofertei, ad-că sa depreciază atanci cint se giseşte In abandență 
faţă de devoiie piejol. Consecinp fatață şi Iniediati decia infiapta- 
nii morctare a fost urca ea nemâsarată a prețurilor, fenomen cons- 
atat de toți În Rominia dupa război, intrucit valoarea monede! 
fiini scămută, putres ei de cumpărire ere mal slaba şi ca atăre pen- 
tru o marfă oarecare ern nuvou să se plătească un număr mai mare 
de bilete de banca, 

b) Criza schimbului față de străinătate, Moneda rominească 
plerzind din valoare, prin at undența stokulul monetar din ţară, ta- 
portul monedei naționale faji de cea străină a variat în sens invers 


CRONICA PINANCIARĂ 3 131 


——— -— -o 


proporțional cu deprecierea ce a suferit, fenomen care s'a cunoscut 
ce marele public, subt numele da valută scăzută şi care a pricinuit, 
pierderi incalculabile Industriaşilor. și comercianților romial, particu- 
tarilor, dar mal ales Statului. ` 

e) Băncile refuzau să primească depozite spre fructiticare; ta- 
treprinderiie de orice natură găseau cu cea mai mare uşurinţă sub- 
scriitori; emisiunile nouă se acoperrau de mai multe ori; acţiunile 
diferitelor Societăţi și Birci se ur:au vertiginos, otetind “eținitori- 
jor prime neașteptate. Tranzacțiunile la bursă erau în floare, pasiu- 
naa jocului de bursă pusese stăpinire pe toate categoriile sociale. 

d) O bună stare și prosperitate aparentă: o risipa neintrinată 
de bani, pentra satisfacerea nevoilor de lux, cele mai extravagante 
şi dogențate se manifesta în toate clasele sociale, din cauza ugu- 
Tințai cu care se comizau ciştiguriie, 


Această situațiune s'a menținut pănă cătră afirşitul lunci Malu 
+020, fnd deodată, în mod brusc, s'a declarat criza de numerar şi 
Banca Naţională, ca semo prevestitor al crizei, a ridicat scomptui 
dela $o la 6... ' 

Faptul pare paradoxal pentru marele public, care își pune sur- 
prirs întrebarea : ce s'a făcut cu moneda ? Cum a dispărut numera- 
ctal depo piațt? Intr'un cuvint, care este origina crizei monetare? 

La această Întrebare vom căuta să răspundem prio studiul de 
taţi. Explicaţiuaile abundă, Fiecare financiar şi om de afaceri aro 
explicațiunea sa şi fiecare explicaţiune conţine o parte de adevăr, 

După nol cauzele cele mai losemaale care au pricinuit criza 
monetară sint urmâtuarole şi se pot grupa astfel: Ă 

1) Prima cauză, funjamentală, „causa causarum* am putea-o 
denumi, esta specula, cè s'a întins ca o epidemie in toate categoriile 
noastre sociale şi In toate activitățile, incepind cu cei mai mari co» 
mercianți şi Bânci, şi stirșind cu cel mai umil sătean. Speculațiunea 
na manifestat mai ales în exagerarea importului d> mârjuri, cele 
mal multe de lux, cu prețuri umflate peste trebuinţele țării şi In con- 
diţiuni foarte onoroase. 

Această exagerare avea ca pretext lipsa de măriuri în Romi- 
nia, datorită ocapațianii germane, timp de doi ani de râzbaiu şi spo- 
rini populațiunii. Atraşi de ciştiguri fabuloase şi fascinaţi de pers-, 
pectiva urcării continue a mârturilor, s'a încins o adevărată goană 
după mărfuri, de câtră comercianții de p otesiune sau e câtră cel 
care se improvizau comercianţi,—aşa incit aceiaşi marfă trecea În 
5—6 mini, Hind incă în porturi, depozitată, 

Mol mult decit atit, specula s'a intins chiar asupra mărturilor 
ce erau ntimal angajate în străinătate sau chiar în curs de fabricare, 

Este prin brmare lesne de înțeles, că prin aceste cumpărări e- 
xagerate in străinătate, a eșit din țară o cantitate insemnata de mo- 
modă, care se cifrează de specialiști la peste 2 miliarde lei.— Suma 
să au pară exagerată, ştiut fiind că prețurile mărturilor în străină- 
tate, in epoca ce a urmat războiului, au fost foarte urcate, iar vd- 
luta noastră a scazut până la 5 lei 50 bani francu. francez, iar lira 
s'eriini 250 icl. Refugiații romini din străinătate fn timpul războiului 
şi, mal apoi, misiunile la Conferința păcii au lăsat deasemenea în 
străinătate o cantitate însemnată de lei. 


132 VIATA ROMINEASCĂ _ 


ia au trecut iarăşi fu 
ta Germania şi Austro-Ungar 
țările prabea neutre în ptimele luni după îniDDaagA i ganenn tem) ră 
minesc avind relativ-ua curs ridicat, în ea egnar Pn be ere: im 
tionale : mârka și coroana. Acești lei eșiţi ymin pr ta 
cepe e rare e [n Me reper aul, aşa că strătoii 
nii următor : 
paired timangan din Rominia și deci leli nu avesn cum să e 
pu lo re răi că teii romineşti au rez n potenta mă perie 
rsanţii din teritoriile alipite, intr coroa 
irainei ua id străinitate, iar rublele aveau un curs prea 
ini de preţurile ridicate ale mărturiilor, preţuri ponam. e 
pecial din cauza speculei, —cumpărătorii s'au țiant in Arena rara 
că mărturile importate n'au putut fi vindute, iar arda 
cant că tre în ma cat n Toral anti a noua cea sue po 
Specula sa mal tăcut în ju lg, i-a W 
lutitor vechilor societăţi. Lansarea no k 
three în vederea sporirii ra ceară bpr rome ri = 
y , de cele mai multe ori, nu în i 
br râuri financiare, ci mal sies paan mà sed arp menpera 
ta Bursă,—aşa incit s'au văzut acțiun are pct ot ari 
ital nominal! de 
mă de peste două mil lei, la un cap cae aie age a 
repa lunilor să se H terminat. rin 
ură îi Meer acțiuni de 500 lei valoare nominală au atins 
` ste 4000 iel. ) 
pag eiet s'a întins to toate direcpinnite, ca d m: ea mie e 
paama e e E: Seppa igp roerei sps primirea 
, scomptilndu-se retrage > 
s reg ass ridicat la subscrierea imprumutului ratei map: A 
ceastă speculă au eşit mulţi lei din Regat, trecina în ţia 
fost tezaurirați, 
cca Urcare exagerat a olatis mărturitor și psp mil mesa 
a creat desigur o nevoe mai mare de monedă, re per) id gta 
murite cînd mărturiie și valorile erau scăzute. Ast e e Fane 
perea echilibrului Intre sarata piara! 3 cerinţe 
-= ciize > y 
e arisa za MOND. — Fenomenul tezaurizārii sargad 
s'à manifestat maj ales mol regate mag sat Leam ur epg nii 
o încă ia curent cu mecanisme modern, . á 
te piasamentul econo 
națiune financiară saficientă, aşa că nu cunoaș 7 
Sihor la Bänei, în acțiuni, etc, Unicul plasament y rob gpass 
mte are Incredere este plasamentul io pämfat sau „ast Mead 
gospodăriei lui. Or, în ultimii ani, In buzunarul {är pen. ua, 
chiul Regat au intrat sume paname Eara aaier ihan g spatii a 
i şi gospodăriei țirânești,—numa ag 
pin dă rr em ce s'au făcut țăranilor de câtră st Ce 
trahi a'Bâncilor Populare şi a Caselor de imprumut pe sak sia 
Pe de altă parte, sumele vărsate săterilor sau maid de 
chimira! acestora, din pricină că mărierile trebuincioase g ca Ce 
itor ţărăneşti nu s'au găsit în abundență pe piaţă, iar impoz e. 
sau încasat de cătră Stat, așa Incit țăranul a tăcut o poa Siate 
tata. Țăranul apoi a stat în rezervă în ceiace priveşte apr Li x 
mărinritor ce se găseau pe piață, faţă de preţurile extrem de urca: 


CRONICA FINANCIARA 133 


și mal alos, în vederea improprietäririi, cu atit mai mult cu cit Gu- 
vernul. D-lui General Averescu a docretat măsura, că sătenii ce vor 
pišti pămiatul in numerar la improprietărire, vor avea o reducere de 
vemâătate din preţ. 

Preţul mare al produselor ţărăneşti şi al muncii a fosto pri- 
mă de încurajare la vinzare şi pentru muncă, care—aliturată de a- 
vantagiile plății !n numerar a lotului de improprietărire— explică cau- 
zòo teraurizării monedei de cBtră populațiunite rurale, 

Piata pensiunilor invalizitor, văduvelor de războlu, a reatanţei 
sjatorulul familiilor mobilizaţitor, m mărit cifra 


nnmerarului la țară ; 
iar exportul porumbului ce se pregătește, va umple și mai mult chi- 
mirai ţăranilor. 


Nu sintem, credem, departe de adevir evaluind numerarul ce se 
găsește ia sato ia peste 2 miliarde tel. 

Dar teraurizarea leilor s'a mai petrecut subt o altă formă, și a- 
Eome: față de scăderea coroanei şi-a rubletor, locuitorii dio Tran- 
silvaala, Bucovina şi Basarabia, au Inceput să-şi plaseze economiile 
a moneda vachiuiui regat, schimbiad coroanele şi rublele în ici ro- 
mineșii. Acest plasameat a fot stimulat de faptul că, pe cind co- 
roaga şi rabla scădeuu, faji de valuta străină, teul işi mărea va- 
area. 

De asemenea pria plățile făcute de Stat in ținuturile alipite, 
suma de iel s'a mărit în aceste ținuturi, cu cel puțin un miliard de 
tol, În total, putem evalua la un miliard şi jumătate leii ce se gä- 
scac tezaurizați In Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia. Leii 
aa fost tezaurizaţi, lar coroanele şi rublele au continuat să circule 
pa baza legii lai Gresham, care a stabilit, că într'o țară unde cir- 
culă două sau mai multe feluri do monedă, moneda cea mal bună 
goneşte dis circulațiune pe cele mal rete, 

Dar chiar locuitorii altor State vecine, ca Polonezii d. ex, ati 
preferat să plaseze economiile lor tn lei romineşii, decit in moneda 
indigenă foarte depreciată. 

Guvernul sirbese pa de altă parte, în vederea cumpărăturilor 
viitoare dia Rominia şi țintad seamă de valuta favorabilă a dinaru- 
iul, a interzis eşirca din Serbia a lelior romineşti, 

Mulţi Greci deasemenea, cunoscind bogăţiile reale ale Romi- 
viel Mari, și-au dat bine seama că deprecierea valute! rominegti este 
un fenomen trecător, şi ca urmare nu plasat economiile lor în lel 
romaeşti, mai ales că drabma grecească față de leu avea un curs 
mal ridicat decit chiar francul francez. 

3) Banca Naţională a atins demult limita de emisiune, aga 
incit ma mal poate procura comerțului şi industriei sumele meru 
crescinde de care are pevoe, Banca Naţională în ultimi! anl i emis 
monedă numai pentru trebuințele Statului, neglijind cu desăvirgire 
comerţul, deşi menirea acestei lostituțiuni este să ajute comerțul. 

4) Imprumutul Intern din 1920 a absorbit mari cantități de nu- 
merar, peste 1 millard jumătate, pompind ultimele disponibi itaăţi ale 
Băncilor şi particularilor, Diferiţi capitatişti romini, ca să-şi asigure 
avaBtagiile acestui plasament Intre care scutirea de orice impozite, 
chiar asupra ciştigurilor de răzhoiu, au căutat să subscrie la Impru- 
matul Intern al refacerii, mai mult decit numeraru! ce tt aveau lichid 
si In acest scop s'au împrumutat la Bănci. 

Criza monstară s'a agravat și prin acela, că chitanțele de sub- 
rcriere la împrumutul intern n'au putut fi lombardate, adică depuse 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 
În E E r a aa PTA DI IRI bvdh 


in gaj, ja Casa de Depuneri şi la Banca Naţională, conform prospec- 
tului de emisiune, 

5) Incetineala cu care circulă moneda In Rominia. — Rapidi- 
tatea circulațiunli monetare intr'o țară poate compensa tipsa de mo- 
medi. In adevăr, moneda este un vehicul ce serveşte la circulaţiu- 
nea bunurilor dintr un stat, adică la efectuarea schimburilor, Caş! 
un vagon cart, daci circulă des, poate transporta © cantitate mai 
mare de mâăriuri, —moneda dacă circulă cu ușuriaţă și repede intr'ar 
stat, poate servi la mai multe operațiuni de schimb. 

Dacă cersetâm obicelurile financiare ale populațiunii din Ro- 
minia, constatăm câ moneda circula foarte cu greutate, din cauza 
obicelului teznurizării, după cum am arătat del, “şi din cauză că 
masa mare a populațiimii nu cunoaşte plasamentele financiare mo- 
derse 

Moneda in loc să fie depusă la Bănci, de unde să circule re- 

pede, se imobilizează în minile particularilor, de unde apare pe plată 
in mod intermitent şi In cantități limitate. 
ý 6) Lipsa de instrumente perfectionate de schimb în Rominia. — 
la Rominia, în adevăr, nu s'a generalizat cekul ca instrument de plată 
intre particulari și „Ciearing-House“-ul, adică casă de lichitare și 
compeasațiuni, ca instrument de plată între Bănci şi marii comer- 
sanți sau industriaşi. Lipsa acestor instrumente de plată a agra- 
vat, dacă nu chiar au determinat criza monetară, fiindcă aceste 
instituțitui financiare sint substitute foarte eficace alo monedei şi 
ca atare ar fi putut inlocui, în mare parte, lipsa de monedă reală 
depe piaţa rominească. 


- Acestea fiind căuzele crizei monetare, să ne Intrebâm care au 
fost urmările crizei pentru piața rominească ? Pentru ușurința cetito- 
ului, care poate nu este în curent cu chestiunile financiare, vom 
forma mai multe grupe pentru a indica urmările crizei monetare și 
anume : 

1. Prima consecință şi un indiciu Infailibil al crizei a fost urca- 
tea scomptulul Băncii Naţionale, în ziua de 1! lunile 1020, dela + 
la 0';.—Scomptul Bancii Naţionale este barometrul care înregistrează 
starea monetară a pieții. Urcarea scomptutui institutului nostru de e- 
misiune, dovedeşte cu prisosință cererea intensă de monedă pe piață; 
care a avut ca urmare In largă măsură apelul marilor Bănci gin 
marilor comersanți cătră Banca Naţionată. 

2. Retragerea depozitelor spre fructificare din Rânci. Depu- 
nătorii avind nevoe de numerar pe deoparte, pentru a face faţă 
plăţilor ce aveau de efectuat, iar pe de altă parte găsind un plesa- 
ment mai rentabil pe plață, au cerut restituirea depozitelor consti- 
tuite la Bănci. 

3. Scăderea precipitată a valorilor la Bursă. Această scădere 
a fost un indiciu şi mal peremptoriu, că ne aflăm ia plină criză mo- 
metară. In Rominla nefiind admisela Bursă decit operațiunile contra 
sumerar, adică fiind interzis jocul „pe termen“, scăderea vaibrilor 
dovedeşte în mod indubitabil, că dispodibilităţile de numerar sau e- 
pulaat, că Băncile au denunțat compturiie curente ale diferiților citeaţi, 
garantate prin depozit de acţiuni, și ca urmare clienţii sau văzut nes 
voiți să realizeze acţiunile ia Bursă, adică să vază. 


CRONICA PINANCIARA 125 


Trebue observat, că numai acţiunile cu dob 
j . indă variabilă 
scăzut, Cele cu dobindă fixă, ca rentele Statului şi scrisurile dana 
ciare- dinpotrivă s'au urcat, Fenomenul este foarte explicabil, prin 
aceia că numai acțiunile cu dobinzi variabile au făcut, în epoca de 
iafiaţiune monetară, cblectul speculei; lar valorile cu dobindă fixă e- 
rău neglijte în acea epocă şi deci au scăzut mult. Odată cu apa- 
pere naa mper ocara s'au indreptat cătra valorile cui 
xă, ca fiind cele mai serioase 

error cf à $i ca urmare cursul lor a 

4. Scăderea prejurilor márfarilor. — Această consecinţă 

> t 

naturală, fiind dat că urcarca preturilor, depă cum am dovodili wit 


"sus, se datora în mare parte inflaţiunii menetare, Dar, cauza pri 
3 a în e. + . n- 
„cipală a scăderii preţurilor este că negustorii, fiiniconstrinsi de Bânci 


să lichildeze compturile, aceştia au fost siliți să vin 

g 3 a cu prețul de 
cost chiar stokul de mărturi ce aveau în de t 
trau In vederea speculei, pozei si pre, aiek 


In rezumat, din cete expuse până acum rezultă - 
metară din 1920 s'a născut şi manifestat în păr Apa cu se 
Mărirea stotului modetar a provocat o urca.e a preţurilor, A- 
ceastă urcare a prețurilor a stimulat ?atreprinderile şi tranzacţiunile 
ge tot felul. Fiecare dorea să profite de această urcare a valorilor 
pentru a realiza ciştigur! exagerate și lesnicloase, Din exagerarea 
spiritului de întreprindere s'a născut specula. Negustorii cumpără ca 
34 revindă cu un beneficiu însemnat, Preţurile se urcă peste uormal. 
Această urcare rapidă şi neaşteptată stimulează și mai mult comer- 
jul, producțiunea şi întreprinderile, Băncile acordă cu tslessire ere- 
dite, participind și cele ia beneficiile realizate de clienţii lor, cu cel 
puţin 25°.. Se abuzează de credit în vederea speculei, Se depun la 
Băaci in gaj 2ețiuni, pentru a subscri la noile emisiuni ale socictă- 
at E Epe s ex zeci de milioane capital şi care nu cer 
` tim Vă — 
papoa aus Ag: e Maai mint,—in vederea primelor ce acțiunile fn- 
Dar, ia un moment dat, specula s'a desvoltat în 
măsură, Societăţile, Dăncile $i alte subhecricri na 10. e DR 
numerar, încit raportul ce trebuia să existe inire cantitatea mărtu- 
rilor, a transacțiunilor de tot fn!ui deoparte şi a monedei de altă 
parie mate răsturnat In loc ca moneda să fie In abundență, față 
märfuri, de nəvoito comerciale şi financiare ale pieței, sc găseşte 
in deficit. Starea de echilibru între cerere și ofertă s'a rupt. Ca nmr- 
mare intervine criza. Valorile in bursă scad brusc. Cinea cuntpărat 
r la hausse", nu maj găseşte cumpărători ca să revinză. Subscri- 
orii care aucfectuat un singur vărsămint, ru pot face faţă värsi- 
mintelor ulterioare. Negustorii cart au cumpărat mărfuri cu speranța 
de a le revinde cu un ciştig mare, au rămas cu cle—căci toată iu- 
mea caută să vinză şi nimeni nu cumpără. Mai cu deosebire cum- 
părătorii detailişti stau In rezervă, așteptind scăderea prețurilor. 
Termenal de scadenți al tratelor emise de aceşti comersanţi 
se apropie, lar Băncile nu mai acordă nici o prelungire. Dimpotrivă, 
j- ae ma AT curente, garantate prin mărfuri sau acţiuni, celace 
Incepe perioada de lichidare în care ne găsim astăzi și care vi 


dura cu atit mai mult timp, cu cit 
vor ține la prețuri, p deținătorii de acţiuni sau mărturi 


-` 


w 


136 = VIAŢA ROMĪNEASCA 


. . 

Criza monetară era de prevăzut pentru toți oamenii canoscă- 
tori al istorie] financiare. ln adovăr, istoria financiară a statelor 
mari europene și a Statelor Unite din America, ne învață că epo- 
cile de prea mare belşug sint urmate de crize. 

La nol în special importul exagerat de mărteri, co a urmatar- 
mistițialui, care se cifrează ia peste 2: millarde lei pănă la 1 Mai 
1920, creșterea vertiginoasă a valorilor la Bursă, emislunca nelimi- 
tată a Bâncilor şi Societăților, etau indicii mai mult decit suficiente, 
că se aprople perioada de criză. 

Totuşi criza nu s'a putut preintimpina, toată lumea tiiad prinsă 
in angrenaj, din care numai convulsiunile violente ale crizei şi tim- 
pul o vor putea desprinde. 

la adevâr o criză, caşi o maladie, are mevoe de un ciclu de 
timp ca să se vindece. 

Remediile însă există şi sint numeroase, indicate fiind chiar do 
cauzele ce au produs criza, şi se vor produce cea mal mare parte 
dela sine în mod automat prin excesul răului, 

Pentru a fi mal lămuriți, vom indica remediile următoare pen- 
tru a soluţiona criza actuală şi a preveni in largă măsură crizele 
viitoare: 

t) Pomparea numerarului ce se află imobilizat în mina să- 
tenitor.—Repunerea în circulațiune a numerarului țărănesc nu se va 
putea face decit pria trei moduri: a) prin improprietărire cit mai 
grabnică, cerind săteanului plăta imediată a pâmintulai In numerar: 
d) prin ettinirca mărfurilor necesare populaţiunilor rurale, importin- 
du-sc aceste măriuri de câtră Stat direzt din străinătate; c) prin in- 
casarea promptă a tuturor impozitelor datorite Statului, judeţului şi 
comunelor de călră săteni, 

Emiterea bonurilor de imoroprietărire, ce se preconizează de 
actualul Guvern, purtătoare de o dobindă de 3" şi care să fie vin- 
dute sătenilor In comptul prețului pămintului cu care vor fl Impro- 
prietăriți,—nu credem că işi va ajunge scopul urmărit, de a repone 
fa circalațiune numerartul imobilizat în chimirt! sătenilor, fiindca 
săteanul nu se desparta de numerarul său pentru un titlu oarecare. 
Taranul va da Statului economiile sale, numai în cazul şi în mo- 
mentul cind va intra in stăpinirea electivă a lotului său delimitat și 
va primi în schimb titlul de proprietate din partea Statului. Dovadă 
peremptorie o avem in faptul că nici un sătean n'a subscris la fm- 
prumutul intern 1920, deși s'a specilicat in prospecte, că titlurile 
imprumutului se vor primi drept preţ la Impreprietărire pe valoarea 
lor nominală, cursul de emisiune fiind 85°, iar dobinda 5%.— Apoi 
au toți sătenii vor participa la Improprictărire. Sătenii chiaburi, a- 
dicä cel care dispun de mai mult numerar şi avere, sint excluşi deta 
improprietărire, deci aceştia nu vor avea niciun îndemn, s4 cum- 
pere bonurile de împroprietărire. 

2) Retragerea monedei rominești din străinătate, — Această 
retragere se va putea realiza printr'un imprumut în lei In străinătate 
şi prin stabilirea obligaţiuni! ca cumpărătorii strâlni să plătească 
produsele romineşti în lei, prin analogie “cu ceiace a făcut Statul 
jugo.Slav. Ca corolar, lăsarea liberă la export a cerealelor, a pe- 
troluiui şi alte produse ce se găsesc în abundență pe plața internă, 

Trebuesc luate concomitent măsuri vamale energice la Nepolo- 
căuți şi Orişenl, pentru a împiedica exportul Icilor în Polonia, 


REDAC. CRONICA PINANCIARĂ . 137 


3) Unificarea monedei in Rominia Mare, adică înlocuirea ru- 
bieior, coroanelor şi a biletelor Băncii Generale Romine, prin lei,-- 
emisiunea Băncii Naționale. 

Prin această măsură, tezaurizarea biletelor Băncii Naţionale în 
vechiul regat şi al leilor în provinciile alipite va inceta, nemai pre- 
zeatind nici-un interes. 

Remediul acesta este cel mai ugor şi nu putem să ne explicâm 
motivele pentru care a intirziat aşa de mult, 

4) Liberarea imediată a titlurilor definitive ale imprumutului 
Statului din 1920, pentruca să poată fi lombardate la Banca Na- 
țională sau Casa de Depuneri, pe cei puţin 50 + dia valoarea lor 
aominală, 

5) Plati imediată în numerar a tutulor cerealelor imobilizate 
?entra consumul intern şi inseminţări. 

6) Introducerea instrumentelor moderne de schimb și de plată, 
în scecial a cckurilor. è 

Intrebuințarea cekurilor ca mijloc de plată, care esto generală 
in Angilia, Statele Unite şi Japonia şi tinde a se generaliza în Franţa, 
Germania şi Italla,—economiseşte moncda, ba chiar o inlocuegte, Se 
pre!atimpină astfel, in mare măsură, crizele monetare prin acela că 
numerarul nu se tezaurizează şi mal ales prin aceia, că faceposibilă 
creațiunea Caselor de compensațiune (Clearing-lHousea), grație că- 
rora numai diferențele creanţelor dintre Bănci se lichidează prin 
numerar, 

Mal mult decit atit, existența fn timp de prosperitate a „Cica- 
tiag-Houst*-uluf ajută piața monetară, în timp de criză, prin emite- 
rea „cerlificatelore ce inlocuesc moneda propriu-zisă şi astiel se 
soluţionează criza la mod prompt. 

7) O organizare și o politică sănătoasă a Bâncilor.— Băncile 
sk nu acorde clienților credite exagerate ; să nu incurajeze specula 
subt orice formă s'ar prezenta; să nu creeze o dezvoltare excesivă a 
comerțului prin avansuri prea mari; să nu-şi plaseze disponibilal în 
acțiuni, ceace Ic obligà să incurajeze jocul „à la hausse“; să nu pr- 
troneze lansarea societăților numai in dorința de a ze zice, că co- 
manditează multe întreprinderi, fără să se intereseze de viabilitatea 
lor ; sporirea capitaiuriior să corespundă unei nevoi reale, iar nu să 
provină din lupia ambiţiune de a se număra priutre Bincile frun- 
tage din țară. Banca Naţională, în special, să vegheze la insănăto- 
şirea economică şi financiară a ţării, urcind din vreme scomptul său, 
punind în acest mod friu speculei gi lansării întreprinderilor de tot 
felul, laç printr'o politică hotărită să bblige Statul să-și alcătulască 
un buget solid şi să purceadtă la reforma impozitelor, spre a-şi a- 
chita datoriile contractate în Banct,—gşi astfel Banca să poată să-și 
indeplineasca misiunea de a ajuta comerțul, iar Statul să pompere 
dape piați parte din disponibilitățile de numerar ale cetățenilor, 
care azi stèu neutilizate, 

Ca concluziune a studiului de față, putem considera crizele fi- 
nanciare ca fenomene economice periodice, 

Exemple In trecut abundă In toate Statele. Autori cunoscuţi ca 
Juglar şi Lescure an scris volume speciale și de mare valoare asu- 
pra acestei chestiuni, căutind să stabilească chiar legile care gu- 
“verntază crizele, Acești autori constată că crizele se manitestă prin- 


138 Aa XE. NOA ROMINEASCA! 


tr'o epocă de propăşire excesivă, după care urmează o depresiune 
Crizele sint caracteristice socistăţilor moderne, In adevăr, dex- 
voltarea sistemului capitalist modern, care are la bază libertatea, nt 
se poate intăptai decit prin alternative de propăşire şi depresiune. 
Din excesul răului se naşte binele şi fără experienţa restriştei nu se 
poate reveni la realitate şi găsi calea cea dreaptă. À 
In acest sens crizele economice nu sint numaldecit un dezastru. 
Fără à Impăärtäşi optimismul cunoscutului economist Juglar, care 
crede că „deavoltarea regulată a bogățiilor națiunilor nu se poate 
face decit cu dureri şi suferințe, adică prin erize* şi că „bogăţia 
națiunilor se poate mâsura după vioienţa crizelor ce bintue acea na- 
țiunee,—credem totuşi, că crizele sint necesare, prin acela că fără a- 
parițiunea lor, măsurile de indreptare ar frtirzia să se ia de câtră 
Stat, Bănci şi particulari. De asemenea, grație crizelor, băncile scapă 
de clienții dubiogi; se tratează nomal atacerile sănătoase; se lansează 
numai intreprinderile viabile; se înlătură comercianții şi industriagji 
improvizaţi; averile fantastice, agoalsite cu uşurinţă, se risipesc; viaje 
fără muncă nu mai este cu putință. 
In zcest sens, criza ce bintue piața rominească, în timpul de 
fatt, o găsim salutară, t 
Constant C. Georgescu 
August, 1920 | 


e- — 


MISCELLANEA 


Witheim Wundt. 


Ginditorul care în virstă de optzeci şi opt de ani sas ins 
zilele acestea, nu a fost numai o ilustrație a ştiinţei și a filo- 
zotie! germane, dar pentru epoca actuală și una din figurile 
reprezentative ale cugetării europene. 

Vremile care vin, impunind tot mai mult diviziunea mun- 
ci şi specializarea în toate ramurile, cu dinsul dispare poate 
ultimul din marii filozofi în adevăratul înțeles al cuvintului, u- 
nul din acele spirite enciclopedice din familia lui Aristot şi a, 
lui Leibniz, care într'o vastă sinteză au îmbrățișat tot cimpul 
variat al cunoştinţelor omeneşti, nelâsind tără de răspuns nici 
una din marile probleme la a căror deslegare tinde inteligenţa 
sau aspiră iuima noastră. 

Pe la jumăta'ea secolului trecut, cind Wundt îşi lăcea 
studiile universitare, speculaţia lilozotică era discreditată de 
abuzurile metatizicei lui Hegel şi a epigonilor lui. Ştiinţele po- 
zitive dimpotrivă incepeau să infiorească. Desaceia nu-i de 
mirare că Wundt a debutat ca om de ştiinţi şi, dupâce fusese 
asistentul lui Helmholtz, a publicat lucrări de fizică şi de fizto- 
logie. Dar studiul senzaţiilor l-a pus în contact cu fenomeneie 
psihice, şi acel al formării ideii de spaţiu cu problemele fi- 
lozofice. 

Profesor cltva timp la Zürich, undea fost succesorul lui 
Lange, el a trecet în curind la Leipzig unde a înființat la 
1879 primul laborator de psihologie experimentală şi, timp de 
jumătate de secol, a destăşurat o uriaşă activitate. Dela «Psi- 


140 VIAŢA ROMINEASCĂ 


hologia fiziologicâ», publicată în atitea ediţii şi tradusă în 
mai multe limbi, a trecut la studiul metodei în diferiteie ştiinţe 
în marea lui «Logică», şi la acel al normelor activității ome- 
neşti individuale şi sociale în cunoscuta lui «Etică». 

ȘI înarmat cu tot aparatul ştiințiiie al vremii sale, depă- 
şind prudenţa dictată de criticismul Kantian şi urmind calea 
deschisă de Fechner și Lotze, el nu a putut rezista tentaţiunii 
de a sistematiza vederile lui de ansamblu intr'o concepţie to- 
tală şi unitară a lumii şi a vieții, clădită pe baze inductive, 


Idealismul voluntarist care formează esenţa cugetării sale, 


cu faimoasele legi ale cauzalităţii psihice, a creşterii energiei 
sufleteşti, a heterogeniei scopurilor şi a contrastelor, şi-a gä- 
sit un vast cimp de aplicaţie în cele şapte mari volume de «Völ- 
kerpsychologie» la care Wundt, ajutat de numeroşi elevi, a lu- 
crat în ultimii douăzeci de ani ai vieţii, j 

in această operă monumentală, sprijinindu-se pe o metodă 
de observaţie istorică şi comparativă, el a căutat să pâtrundi 
viața socială în izvorul ei profund studiind limbajul, arta, 
miturile, moravurile, acele creaţii ale mentalităţii colective, în 
care se manifestă funcţiile primitive şi fundamentale ale vic- 
ţii psihice. > 

Ca psiholog, Wundt e un experimentator care a măsurat 
şi studiat riguros şi ştiinţilic elementele inferioare ale sufle- 
tului, anatomia şi fiziologia cerebrală. Din punct de vedere al 
descripției şi al analizei, el râmine însă iaferior unui James 
sau Bergson, fáctad la orice pas apel la metafizica, confuz: 
şi obscura lui teorie a apercepției. 

Ca ginditor el nu se îndepărţează niciodată prea mult de 
terenul solid al experienţii, evită soluţiile tranşante sau în- 
drăznejt şi, spirit moderat şi eclectic, caută să concilieze pe 
cît e -posibil tendinţele adverse, 

Fâră a căuta să strălucească prin subiilitate sau fineţă, 
el înaintează cu precauţie încet şi greoiu; şi cînd ajunge ia 
concluzii, umbra lui Leibniz şi Schopenhauer cînd e vorba de 
problemele metafizice, a lui Hegel în materie socială, plutește 
asupra operei lui. f 

Ea lasă impresia unui monument de dimensiuni gran- 
dioase, care nu impune atit prin aspectul lui estetic sau prin 
ingeniozitatea architectului, cît prin masivitatea construcției şi 
soliditatea materialului întrebuințat. In opera aceasta atit de 


i 
f 


MISCELANEA 14$ 


variată, în cercetările lui asupra vieţii sociale cu deosebire, 
cercetătorii viitorului vor găsi desigur idei şi suggestii pre- 
țioase, 

lar În ceiace priveşte omul, posteritatea se va inclina 
cu respect în faţa exemplului înălțător al unei lungi vieţi con- 
sacrate muncii intelectuale, muncă atit de energică, intensă şi 
fecundă în minunata ei coordonare. 


Burghezism cuminte, 


Am tot vorbit aici despre procedeele, pe care ar trebui 
să le întrebuințeze conducătorii statului, spre a nu primejdui 
forma actuală a organizării sociale. Fireşte, nu am avut am- 
biția să dăm cuiva vre-o îndrumare. Am făcut... filozofie... 
ȘI am formulat problema pusă de noi în întrebarea, dacă 
clasele noastre dominante au instinctul de conservare întreg 
şi sănătos ori nu. 

Papte nouă au venit de-atunci incoace să dea un răspuns 
ingrijitor acestei întrebări. Asistăm la desfăşurarea unor mij- 
loace de apărare a ordinei sociale, menite, după părerea noa- 
stră scoasă din experienţa istoriei, să dea un rezultat contrar 
celui voit, 

Provocarea nu poate produce decit indirjirea şi solida- 
rizarea celor provocaţi. lar eventualii martiri nu pot decit 
întări cauza celor loviți. 

In Italia, lucrătorii au făcut dăunăzi actul cel mai revo- 
luționar ca putință. Din actul acela putea să iasă o ca- 
tastrofă. Dar măsurile burghezului Giolitti au ferit această țară 
de crize dureroase, care ar fi fost urmate de cine ştie ce e- 
fecte iremediabile. 

instinctul puternic de viață al unul organism viguros 
dictează întotdeauna mişcări de adaptare, care prezervează viaţa. 

In Anglia, excesul de zel al forţei publice a fost înfierat de 
ofictalitate şi s'au luat măsuri împotriva lui. S'au luat măsuri 
ca forța publică să supravegheze şi la nevoe să reprime ex- 
cesele poliției. Asemenea fapr: nu sist, numi semne de civi- 
tizaţie, ci mai cu samă de sânătate şi de vigoare a clasei dominante. 
In faţa proletariatului englez, capabil să înfăptuiască trans- 
formarea socială —stă o burghezie capabilă să apere forma 
actuală, Minunată țară! Ea merită să domine universn!-—dacă 
în cartea omenirii e scris ca lumea să fie dominată de un popor.. 


TE £ 
142 ; VIATA ROMINTASCA 


Exigeuţi excesive. 


Vorbeam dăunăzi de caracterul prea entuziast al unei 
părți din critica romtnă. Trebue să adăugăm fasă, că aceasti 
critică nu este atit de facil entuziastă decit numai într'o îm- 
prejurare, şi anume cad e vorba de operele amicilor ei —lucru 
aşa de omenesc. Incolo, ea este foarte dificilă. Punctul de ve- 
dere, din care se pune cînd judecă literatura prezentă şi tre- 
„cută, e situat în sferele cele mai înalte ale esteticei. Niciodată 
poate critica romînă mra fost mai pretențioasă decit în zilele 
noastre. 

Critica aceasta este dăunătoare. Detectul ei stă în excesul 
calităților ei. Fiind atit de exigentă, ca produce descurajare. 
«Artiştii», cînd se apucă de «creat», sint cupriaşi de un sen- 
timent care-i paralizează - teama că nu vor corespunde exl- 
genţelor excesive ale criticel contemporane. Idealul pus prea 
sus, strecoară în suflete un sentiment de desnădejde, care 
uneori poate ajunge până la renunţarea, din capul locului, la 
lupta de a te ridica până la el. 

Fără îndolală, o bună parte din literatura mediocră de 
astăzi se datorește idealului estetic prea înalt al criticii ro- 
mine actuale. Lucrul e paradoxal, dar, vorba ăluia, adevărat... 


Un drum. 


Altădată (nu aşa demult) socialismul era o sperietoare şi 
o 'pecetie infamantă, Un tinăr cult, chiar ctad nu făcea politică 
militantă, dar avea opinii socialiste, —cind profesa, cu alte cu- 
vinte, teoria că omenirea merge fatal spre o altă organlzare,— 
nu avea drept la scutul legilor ţării sale. E cazul, de pildă, al 
lui Raicu lonescu, de care vorbea mai dăunăzi un foiletonist 
şi care azi ar face onoare literaturii romine, 

In timpul dn urmà—in faţa primejdiei bolşeviste —şi faute 
de mieux—socialismul a ajuns să fie simpatizat, lăudat, dat ca 
exemplu de cuminţenie şi patriotism, şi anume socialismul in- 
transigent şi militant, nu so:ialismul teoretic, platonic şi vi- 
sător al lui Raicu lonescu, 3 

Un alt drum, nu mai puţin lung, s'a făcut în privinţa «<ţă- 
rănismului». Inainte de războiu, dar mai ales înainte de 1907, 
a cere, nu votul universal, ci colegiul unic, nu totala expro- 
priere, ci numai a unei părţi din proprietatea latitundiara, era 


MISCELANEA "143 


iuerul cel mai subversiv din lume. Nu odată bărbaţii care pro- 
puneau aceste reforme au fost ameninţaţi—cu | ria! Aceas 
onoare i s'a făcut chiar şi lui ro magi ci a 

Astăzi—astăzi cine nu compătimeşte cu țărănimea? Astăzi 
asistăm la o supralicitație în regulă a ţăranului şi a nevoilor 
Ini, aud aa la care iau parte atlţia din cel care «arestau» 
pe Haret | 


Cum s'ar zice—din ironiile Jucrurilor... 
Basarabia noastră. 


Nimic nu este mai rominesc decit Basarabia, pentrucă Ba- 
sarabia nu e altăceva decit jumătate a Moldovei. In veacurile 
trecute ea nici nu se numea Basarabia (acest nume îl purta nu- 
mai partea sudică a ei). Toată țara dintre Carpaţi şi Nistru era 
Moldova. Din „țara de sus“ caşi din „ţara de jos“, făceau parte, 
deavalma, judeţe şi de dincoace şi de dincolo de Prut. Intre Bo- 
toşani şi Soroca nu era altă deosebire decit, de pildă, între Bu- 
rău și Rimnicu-Sărat. Jar județul laşi se întindea pe ambele ma- 
iuri ale Prutului, 

Şi totuşi Ruşii, dela ţarişti pănă la bolşevici, caşi Ucranienii 
ne contestă drepturile asupra pămintului nostru, —asupra unei ju- 
mătăţi din Moldova, în care e și jumătate din judeţul laşi U- 
sii ni le contestă de-al binelea, alţii propun plebiscit ori refe- 
rendum, a ~ 

Evident, e in natura lucrurilor ca cei care au ripit şi au 
posedat, să nu volască să dea înapoi. Contrarul nu s'a văzut in- 
cë pe lume. 

Pe de altă parte aliaţii ezită să facă pasul fatal: să ne re- 
cunoască oficial Basarabia Ba unul din Aliați, America, a şi de- 
clarat că nu înţelege să se deslipeas-ă de Rusia decit Polonia 
Finlanda şi Armenia— soluţie la care a aderat şi Franţa. 

in presa noastră s'au arătat nemulțumiri, respectuoase, cu 
privire la această atitudine a Aliaților. Nemulțumirea aceasta e 
firească şi legitimă. Dar şi Aliații sînt Intr'o situaţie grea, căci 
Rusia a pornit la războlu împreună cu Aliaţii, şi Rusia de mine, 


„puternică şi întregită (aşa cum o doresc Aliaţii, cum o doresc şi 


tifia dela noi) este Rusia care a fost şi este aliata Aliaților. 

Se zice—dar cite nu s'au zis! —că ltalia a satisfăcut sau d 
Agâduit să satisfacă aspiraţiile noastre basarabene. Se poate: 
Giolitti nu e prietinul Rusiei care a pornit războiul şi care vrea 


| 


144 VIATA ROMINEASCĂ O ooo 


sh se Introneze mine, Nici Italia nu e prietina Rusiei. Italia e 
singura ţară unde țarul rusesc n'a putut merge din cauza opo- 
ziției şi amenințării opiniei publice. 

Rusia de mine, a lui Wranghel sau a altuia, va fi, cind va 
fi, o ţară prea mare, prea importantă, prea curtenită din toate pârțiie, 

-pentruca Aliaţii, dacă râmin alianțe în Europa, să nu aibă 
o nevoe imperioasă de ea, de sprijinul ei, de alianţa ei. 

Intrebarea este ce atitudine va lua Rusia de mine in 
chestia basarabeană. Va face en act de abnegaţie (fără exemplu 
în istorie) ori va revendica Basarabia ? sa-i 

Dar pănă la resurecţia Rusiei aşa cum o visează un Wran- 
ghel sau un Burjev— şi unii dintre noi— va mai curge multă apă 
pe Nistru. 

In vremea aceasta ni se impune un lucru; Să ne purtâm 
astfel în Basarabia, incit nimene de acolosă nu se uite jinduind 
spre Rusia, ori cum ar fi ea şi ori cum s'ar reconstitui. Să ne 
purtám aşa, ca toată lumea de acolo să considere o fericire câ 
face parte din Rominia Mare. Aceasta poate fi atou-ul nostru cel 
mare, — orice s'ar intimpla în constelația europeană. 

Peste dreptul istoric, peste argumentul etnic, întărite de su- 
prema considerație a voinței populației, oricum e greu de trecut, 
deşi cind cei mari şi puternici vreau să treacă, trec cu mai multă 
sau mai puţină eleganţă, găsind, bine-inţeles, in vastul arsenal 
al ipocriziei, toate argumentele de care cred că au nevoe, 


— 


a 


Un ziar anunţă că revista «Viaţa Rominească» a rupt le- 
găturile cu „societatea de editură «Viaţa Rominescă» |! 
E o glumă de un gust îndoelnic. 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


S -Ă ora = Revolto şi Răstigniri. 
nă, la o şezătoare llerară, un linăr pe care nu-l tł 
a declamal o poezie proprie înlitulaiă Israel ol er ea 
i > peniru - 
bit de nouă şi de îndrăzneală. Zicea, intre suie s a ai pete 


Norod ce porți destinul cel mal greu, 
Ales în cinstea la de Damnezeu, 
Te văd venind în lumile sircine 
De dragostea și suferinţa la, 
Şi cum le-aşlerni belșugul tău ce-ar vrea 
Durerea lulurora s'o aline; 
Te văd cuprins de mila lor, 
Cind, Istoriji, invinşii |l-au cerşit 
Uu zeu ma! slab, mu; blind, mai ertălor 
Şi "'nduloşal, iu, Israel, le-a! dăruit 
Un nou profet, 
Pe bunul tău copil din Nazarel: 
ŞI nimeni nu va șii ce-ai pătimil 
Alunci, atunci, etad lu ţi-ai răsiloni! 
Pe cel mai bun copil--ca să Irāiescă 
— Invăţălura lu! dumnezeiască. 


Acest fel înlegral şi superior d 
Miatsitorel și greș ui apt e a concepe eterna legălură dintre 
mă izben dela i 
ap să cir nil pe originalul autor, claca Areta at zile 
oemul /srae! nu era o intimplare. A. Dominic a «trims un mănanchi 
rr ver mea sale, serlse pe îadelele şi cu răbdare, şi le-a inföjişat 
har paa vi celilor rominesc în volumul Revolte şi râstigniri, 
a dear ae unui poet cugelălor. Preocuparen intelectuală și largul 
e: ri or în veci neodihnile dau o primă caracteristică poeziei aces- 
> G] megştesugar al versului. Nicăeri A. Domialc nu cunoaște mual- 
să en placidă şi precisă a pastelului saw a idilei. În tóate sirolele 
a pă Varia ei ia și cugetare. 
râstigairi nu seamănă a carte de debul, deși în realitate 
aa este aliceve, intrucit autorul e In prima lui tipărire. "cu toate a- 
cure este sigur că Domimc a arunca! în foc mai multe volume, pănă 
e decidă să oprenscă şi să dea în vileag pe cel de astăzi, 
ei pi facem o vină autorului din prea molia lut pornire spre filozofie ? 
A ar fi bine. Oricare ar fi preditecjia poeziei pentru conlurele şi gra- 
ati Blasss. Ala Oat, aparat și durerea medilării. rămin iz- 
negru 
ior, äinire po 5. gru în inima însplraților filozofi. Altfel ọm goni pe 
oetli gindilori siat ceva mei rari. Sirolele lor poate nu su loldea- 
une rellelul şi lrăgezimea cintecelor neşiiutoare aie inapirailar copii... 


.- . 


146 VIAȚA RONINEASCĂ ; 


Nu e mel pulin adevăre! iiri că ideia, intr'o poezie, esie acel sirop 
a erat care-l priuzi ca ochiul, pe inelul regenial de o pietär 
scampă. 

competitii să iranscriu ncl una din poeziile caracteristice ale lui 
Dominie: Sfinxul, Aceal paei va spori, cu vremea, lista numelor noas- 
re literare, înscriind numele său alăluri de altele acum notorii. Imi 
place, uneori, să fiu portatul sorților norocoase... In curind, lumer va 
vorbi ma! mult de Dominic. In acluala siegiune cred că se va repre- 
zenia plesa lui: Sonata timbrelor, 

lată poezia Sfinxul: 


În ochii tate piatră dorm dezolări mitate, 
Pe gari nu le treziră nici mit de ani de violă 
ŞI secole de rudă, de lacrimi şi păcale 

N'ou învăjal s'aszulte elerna tn povală. 


Crumazul dtept spre soare de veacuri îndreptat 
Striagtad parcă sub mina-jl enormă vremea n loc, 
Ta m'ai clipii odată, cl mindru şi 'acleşial 

Par! al eternliăli! giganlic prooroc. 


Esiazul une! taine profunde, împlialie 

Suride din granitul țău vesnic neciinlil, e 
Si secole de-arindul ascullă 'nmărmuriie 
Tăcerea la imensă, lrecind prin infinit... 


Superb în meesiatea slagurătătii lale, 

Te ‘nelli ca o 'nirebare ce-a pus-o Dumnezeu - 
ŞI pari o slovā ruplă eternității sale 

Ce poresleşte vremil lreculul Lul- mereu. 


Sl-aattel cum stal"de veghe eternului secret, 
Imbrățişină pusilul gi-toată Jalea lui, 
Tu spaliilor moarte eşii paznicul-poet 
La porțile Tâcerii şi-ale Neaniulut. 
. 


1. Ludo, Crada lui To, fabulă, Ediţia a I-a, Bucureşii, 

lată o năsdrăvenie literară care au e lipsită mie! de bor, nici de is- 
tejime. E o fabulă... Lucrurile se petrec în împtrălia lul PI, împărelul 
iuturor maimulelor em coadă, din fara Moa, şi apa Amel mărolnasle 
spre miazăzi lericita impărăite. ii e bătrin, Pl re stinge de înjelep- 
ciune şi de hbătrinețe, lar copilul lul cel msi mare n'ar putea, luindu-i 
lacul pe tronul lul din virful unal beobab, să se lipsească de luminile 
_ onůl slelnie. Dos cine să fie aceal sfeiaic? Ua cclilean similior, de- 

votat trli și lroaulit, pălruns de nevoile şi de durerile naționale... ŞI 
cum s'ar Dotea dovedi, ma! sirălucii, aliari calităft indispensabile, decit 
prin ehezăşta unul sacriticiu ? j 

Deci în udinca lul intelegeam: bătriaul îmhăral din jera Moa, de e- 
cord cu sfeinieii lui lavechiți în legi; hotărăsc că acel cetățean va fi 
srednie să lie primul mluisiru al inexperieniulni succesor Na, să fle 
lamina împărățtei, cares ini va lăla, mai radical şi mni energic, coada 
sirâmoşeuscă, 

Aularui traleuză lnvaattunea aceasta talr'en fel care-l asigură ade- 
scor! veselia noasiri. În deosebi, ne descrejeşie ciad ne arată extra» 
ordinara intrecere de outomulllere dintre supușii prea luminalalul im- 
părat PL’ Toji se iulrec să dovedească citisinul lor sublim, toji merg 
caah cli mai deparie cu paliajă, toji ar vrea ca impăralui să île 
incinial de clannl juiuror si al fiecüruta.. 

Toli şi-au tálat coada, atli de grav, atii de compleci, tacit ială pe lu- 
minatu! divan in marë încurcălută : pe clac să”! proclame mare sfet- 
ulc, din etijia ceitjeni erol ? i 


RECENZII i 147 


Diù fericire na loli, absolut tolt și-nu tälai conda. Un genial 
at țării moane, euprainieligental To și-a păsiral cu FIR e Bimar hay zen 
rută de pârtajt. Și-atuaci - cum se înlimplă de atitea or! în orcopagul 
ta: rare politice — avizul celor luminaţi se întoarce pe dos şi esle 
locmat invers de ceince incepuse să fie: 
Acela sä fe primul ministru al Hnërului impärat No, care n cufezat 
să neglljeze prima poruncă imperială și şi-a păstrat toată coada! 
ei, escepțlonalul To ajunge vizirul împărăției maimutelor cu coa- 


în această fentarie lilerară, se necand surprinrăloare observatii 
povestea toniă, gindină bine, se aplică pe ncenştepinle calor ma Roua 
tentice fapie și apucături ale neamului omenesc. Idolatria cetălenl: 
lor, lntălu cu coadă, apoi fără coadă, procedeele loldeanna grosolane. 
dar toldeanaa norocoase cu care conducâlorii popoarelor siiu să amă. 
gească, să ln ochii și să fnscineze: sint lucruri pe care aulorul fe gă- 
segle în Moe, fara plină de hăjişari, de migdall și de maimule. dar pe 
care | le paraniecară, mal întăiu, simiasca noasiră socittaie omenenscă, 
Povestea are un episod culminani şi foarte transparent. Moa irece 
printi"o crudă încercare, Împăratul copil, No, cade cu gitul într'o tul. 
pină frîntă și și-l găureşte,: Universală consternare! Toil nlsargă la 
viziru To. Ce este de licul? To e minunat, ncintrecui cu singele 
jer nop pe hiar sanen y haron Awi Su, ostes de înjelep- 
ciung, a viicag locmol cind copilu rol î i 
lumea spiritelor cu coadă! P Aal enei - 
Auiorul adaugă cărții lal un epilog To ş/ fo, care mi se parc, însă 
mai puțin fericii. i 
Cărilcica lot Ludo este scrisă prea npocallpile. Nu-t ilpseste Iscu- 
ste ka nf aethom seama că at priy one -r sar din crean- 
îi any se hrănesc cu mu cu aluse,lrehuc un sii FĂ 
pila de sicilală și de accente Pune pb ERA 
„contesăm că l-am găsii pe Ludo adevărat aleni de pamfletar. 
mai acasă la e! și mai impresionant, în acele rălueli pinristice, unde 
gazretarul îacoliit siia adeseori să întoarcă, cu ugerime, loviturile prt- 
mite și ră răstonene, cu spiril, pe ndveruar, lăcindu-l să alunece pe o 
coajă de poriocală... cfzută ca din copacul lut To?! ` 


G. GALACTION 


Aiezxandru Lupaanu, /n pragul vremii. Indemanri 
PE rentei opa [| prag ri pentru såleni, 

Cirticica aceasta cuprinde o colecție de ūrliicole de gazetă, Auto- 
ral e un om cumpănii şi cuminte care, în fața tolburărilor vremii de 
iajă, eacullind surdele zgomole ale umbrei ce ne înconioară, sè în: 
toarce cătră fraţii iul ce! numerosi, cătră plugarii (ării, adică cătră jara 
intrebgă, și le spune: „Am suferi! veacuri. Dumnezeu ne-a derrobi. 
Cată acuma să ne unem pe muncă, să întemeem o jer vreidnică în. 
tre elie țări, S'aud lreamăle de luptă în alte părți. Se strecoară fa 
pavate Ver n şoapie înreninale. iinde se ucid oameni! însă, e one: 
norgcir > Şvüplelor înreninale nu le dafi crezare...“ 

Sint cuvinte cuminii ale unui om de bine, enre pe drepi isi închinue 
că răsiurnarea stărilor de lucturi le nol, după clipa de izbăvire și fe- 
riclre, ar ît noapte crudă și infricorată nefericire, Injelegindu-i sufle- 
tul, înțelegindu-i îndemnarile, nn mă îndoese că d-sa siie privi şi în 
aită parte, la arei care, încleşiați de bunurile vicii şi ale pămintalui, 
domnind st huzurină, uită că lumea își întoarce crinul +! vremurile 
nouă cer alte orindulri. Nu- şoaptele viclene sin! de vină penira nell- 

uiştea mulțimor, cl alta, uetreplatea, nepăsarea si loată drojdia de 
rticălosie carea rămes în onmeni în pragul acestul veac non. 

D. Alexandru Lupranu scrie loarle frumos, celd și colorat fatr'o sar- 
pinzător de curată limbă popaleră, Deși e dela Blaj, din celai capăt 


143 VIAŢA ROMINEASCĂ 


El Pl alani lcd E i E 
EE E a 


pmiai |, d-sa vorbeste limba satelor Moidotei. Moi cu samă pen-- 
m Romii ei Înerare, cărticica d-lui Lupeann este vrednică de mare: 
aminle. 


+ . 


C. Hamangiu, Propriolatea taasen ds Drowiul de autar, 1920; „BI- 
i =. Craiova, 45 pg- preju e 4 
biroe kente aṣa de interesantă, d. Hamangiu a dezbëlnl-o pea: 
tru Iniăis oară in 1906, intr'un discurs linut în laşi cu pritelul dasrăie 
derli unol nou an judecăloresc. D-sa era în ocea vreme rocuror i-a 
Curtea de Apel din lași, Lucrarea a apărut atunci îniro osară. 
diția de față vine cu îndreplări şi modificări. Fa 
Deşi jurisconsulji şi oameni de litere se ocupă cu chest unea pro 
rletăţii literare de un veac si mai bine, se vede că n'au ajana = o 
înțelegere, de oarece încă se mai pune intrebarea dacă propriet ra 
iatelecinalā este o proprielale. Şi chlar dacă proprietates Imie a: 
stă or H o proprtetate, -este ea de drept natural, sau de frapi ci 
Adică are ecciaşi obirşie cap proprietatea pămintului, ori a fest ore- 
ariilicial de un legiuitor g 
eee de legi feas neagă dreptul de proprietate intelecivaiă și-l 


redac y un simplu privilegiu, ia un drept de aulor creat de legista- - 
u 


, aduc o serie de argumente peniru a susține aceasta. 

A isa el alirmă că aies este nesuseeplibilă de proprielale es. 
cluslvă, deci şi obiectul proprleiății literare este inapropriabii, deşi nu 
poale Îl vorba aici de ideile care formează patrimoniul umanității ei 
de o lucrare anumilă, de o carie, ax el pp as oag ap înfăţişează 
este unică şi nu poale aparjinea decit ce e i s 

Miversarii proprietafi Îlerare adaugă: „admitem proprietatea exclu- 
sivā a autorului asupra manuscriptului; dupăce şl-a blical însă lu- 
crarea, ea nu mai este a lui, cum ar fia mea o moşie de pildă...” Dece 
publicul celiior ar avea asupra copiei manuscriptului unai sutor pm 
drept decit acela de a ceti, de a se bucura, de a o imprumute 
a o distruge, nu intelegem. A plerdut autorul ceva din drepiuriie a- 
supra creației sale, pentrucă face un bine sau o plăcere semenilor 
săi ? -= 

Apol proprietatea literară fiind un lucru necorporal, na poale yE 
similatā adevăraiel proprietăți, care cuprinde numai rés corporales. Pe 
lingă asta, proprietatea literară m'ar cuprinde cele trei caracteristice 
ale proprietăţii, după vechea formulă latină : „usus, lruclus si abusus". 
Se mai spune că autorul nu ponle avee un drept exclusiv asupra ju- 
crării sale, de oarece intre el și public există un fel de copvroprielale 
bazală pe colaborarea omenirii întregi, elc. 

losfirșii, se pol spune multe lucruri care fac parle din bogatul ar- 
senal ai. şicanei. D. Hamangiu respinge rind pe rind aceste argumen- 
le, alungind umbrele din jurul unui văr care nouă ni se pare inä- 
incabil. Proprietalea intetecinală, conchide d. Hamangiu, este e pro- 
prietale desăvirşită, cu toate consecințele ei. 

Rezuliă de aici că termenal de zece ani pe care il acordă legea ro- 
minească moștenitorilor autorului este o nedreplaie. Dach proprieta- 
lea intelectuală există şi e desăvirşilă, atunci și dreptul moștenitorilor 
e fără limită. Dece ar trece dreplul de folosinţă al operelor lalelec: 
tuale unor sirăini, şi n'ar răminea în patrimoniul familiei entoruloi ? 
Familia aceasta care are in ea pulerea de înobilare a speciei amane, 
mare drept la pratecila legilor? 

Găsim in broşura d-lui Hamangiu o sirins și pulernică argumealore 
infon iragmeat de discurs al lui Augier. NI se pare că mai logic și 
mal mull nu se poale spune în această chesliune. ŞI chiar mai fru- 
mos. De aceia reproducem aceste cilera pasagii: 

An om, zice Augier, concepe ideia unei opere literare; e) medilea- 


ză, plăsmueşie subleclul în imaginația sa, dindu-l, în fine, formë der 


_ RECENZI _ w 


+ 


fintiivă sabi care trebue să fie comunica! celotleljl. Orice s'ar zice de 
comunltaiea ideilor şi a fanielor, iot ce rezullă din oceasiă serie de 
operajiuni esle desigur un produs sl facultăților autorului, cel mal di- 
réci, cel mai personal și cel mel exclusiv din cile se pol imagina. A 
susține contrariul ar fi să îndrăzniin a zice că Athalie nu apèrfine lui 
Racine, Tarlu/fe lui Molière, elc. Opera despre care vorbesc a fosi 
scrisă cu condelul pe hirtie. Subt această formå de manuscris ea nu 
este numa! o proprieinte intelectuală, ci şi materială; un fel de mobil 
care aparjine cu desăvirşire numal autorului, de care el poale dispu- 
ne dută plăcerea sa şi care trebue să rămină după moariea lalf moy- 
tenltorilor, Orice proprielale stim că aduce un folos, un cișiig, île 
vinzindu-i fructele, fie inchiriind alluis exploalafea ei. E de nelăgă: 
dult că autorul, proprietarul manuscrisului, îl poale imprumuta succe- 
siv la 19, 20. 100 ori 1000 de Persoane, cerind dela fiecare din ele, în 
schimbul plăceri! ori a celirii inslruciive ce le-a procurat, o plată oa- 
recare. În orice mini s'ar pulea găsi manuscriplul, el nu încelează 
niciodată de a fl proprietatea autorului. Dar aces! mod de comunicate 
e lung şi incomod. Din fericire, o ertă miraculoasă, descoperilă în 
secolul! ul XV-lea, ne-a pus la dispozitie mijloacele de a face răpede 
şi cu puline cheliueli un mare număr de copii după manuscript, care 

t T! distribuite în acelaşi timp la toale persoanele doritoare să guste 
armecul operei apărute, în schimbul unei plăți. Dacă autorul ar pò- 
seda insiromeniele şi procedeurile acele! arie, ar pulea el Însuși să 
fabrice aceste copil: dacă ar area obişnuința și mijloacele negojulut, 
ar putea e! însuși să le vindă; dar el nu poale nicl-una aice! alia, De 
acela se adresează unul itpogral şi unul HNbrar. Intervenţia lipogratu- 
lui nu posle fi deci! acela a unul lucrălor, cere trebue plăti! pentru 
munca ful; intervenția librarului, larăşi, acela = unui comisionar care 
trebue plătii pentru munca ce depune în distribulrea exemplarelor. 

| munta unuia cit și o celullali este salariată de malorul operei» 
oricare èr f! disposițtunile luate. Dar autorul a împărți! copiile, pri- 
miad prețul lor. Fiecare din aceste copii devin, la rindul lor. în mi: 
mile acelor ce le posedă, o proprietate mobiliară, de care pol uta după 
cum ar crede că-i mal bine și care, după moartea lor, devine propri- 
elalee moşienilorilor. Aceusiă propririale esie însă numai o copie, 
adică o comunicare a manuscrisului, care diicră de cea din!diu nunmal 
prinir'aceln că proprietarul păsireată în minile sale mijlocul de a re- 
inol, ori decileori va vol, copiile exlrase după opera sa. Insă orice 
cople presupune un original, un fel de tipar după care se pol scoale 
alte copii. Originalul subzistă, oricii de mare ar fi numărul coplilor: 
aceste copii nu l-au puiul distruge, după cum ele nu pol area vre-o 
influență asupra drepiului de proprietate, care este strîns legat de o- 
riginal. Dacă posesorul unei copii tipārite ar vol s'o inmaljească prin 
aceleaşi procedeuri cu care a fost făcută copia, ef ar atenta ia pro- 
prietalea originalului, nimicind-a sau micșarind-o In mialle proprieta- 
rulul. Aceasta ar consiliul un delict, ge core legile trebue să-l pe- 
depsească şi pe care | pedepsesc în adevăr, cu atit mai mult cu cil á- 
atorul exislă. - Dată aces! aulor ar răi elcrn, dată el n'ar muri mici- 
odelă, cine ar indrăznl să lăgăduiască că el n'ar fi ciern proprietarul 
exclusiv al manuscriplului şi al dreplului de a scoate după dinsul ọti- 
cite copi ar voL Dar el moare. Proprielalea lul trebue gă moară 
oare cu dinsul? Dacă opera iui, dacă originalul im, este exclusira 
sa proprieiale în timpul vieţii, oricît de lungă er fi ee, subt ce moliv 
oare n'ar Îl și proprielaiea moștenilorilor pănă lè siingerea neamului ? 
Nu există absolal oici-un motiv“. 

in aceaslă chestie, Alphonse Karr, pela mijlocul veacului irecul, spu- 
nea, foarle spiritual, ca loideguna, urmăloarele: 

„Cum, domnule Cutare? Dumneala îmi segi mie proprietatea ope- 
relor spirilului meu, proprieintea a ceiace am crelal, a ceiace nu e- 
xisia înalnte de mine: și wral co eu să vă recunosc, dumitale şi moș- 


160 


VIAȚA ROMINEASCA si leu 


țenitorilor dumitale, arepiul asupra moșie! unde petreceji vara, asupra 


une! părți de pămint, de iarbă, de apă, de fructe, care exlatau Ínain- - 


lee d-lale, care ar exisia fără d-ta, pe care Dumnezeu n! le-a dal la 

ioti yhes 5z wiva, fără a ladică prin nimic împăriirea lor? pecind cra 

rile intelige işi ale spiritului si-a lua! sarcina să [t î npartă liecărela... 
Broşura d-lul Hamanglu e lrumos și violu serlea. m să 


Dr. €. Poenaru Căplescu, Paroziiolagie umană, Bucuresti, 1920, 
Tipografia eee A Í 

Este primul trata! de parazlioiogie seris in Amba romină. 

Anloral esie chirurg primar al spitalului Brencovinesc, docent şi şel 
de lucrări practice a laboratorului de zoologie medicală dia Bucureşti, 
Cursul de zoologie medicală dela facultatea de medicină din Bucu- 
reşii, era ma! mull ua curs pur de zoologie, cere ar li putol tol atii 
de legilim să-şi găsească locul la faculialea de şilinţi. Acesi curs s'a 
transtormal deabia anul acesta, cu ocazia modilicării reguiamenlului 
facultă!ii de medicină, într'an curs de parazitologie, astfel precum se 
face la lucultelea de medicină din laşi mal bine de 16 anl. Acesi re- 
mulamen! cred că va fi adopta! şi de călră laculialea de medicină din 
Ciuj, după cum a fosi adopiei de călră cea din laşi, așa că numărul 
studenților în medicină care lrebue să lreacă un examen de parazito- 
logie, a sporili în mod simltor. Anul trecul numai la lasi de pa- 
rezitologie a fost audiat de patru sule de studenți. Astfel că ceariea 
d-lui Poenaru Căplesca este venită la timp, cu aiii mai muit cu cil ira- 
iaiele franceze de parazilologie sint loaie epulzaie. 

Pnrazitolagia d-lui P. Căpiescu este clară și bine ordonală, în cu- 
rent cu cele ma! recente cunoşiiall de paraallologie ; în ea se tralea- 
ză lole cele irci grupe de animale parazite la om: prolozoarii, vier- 
mil şi arihropodarii, Pe lingă acesica msi cuprinde şi alie animoie a 
căror produse se intrebulnjeazră în terapeutică, Lucrurea cuprinde 300 
(gar) raaes dovedeșie pentru Umpul de față un sacrilicia din partea 
satorula 

Am credința că acenslă carle va Îl celilă cu gem nn numai de toți 
studenii faculiăjilor noastre de medicină, ci și de toji medicii, natara- 
Hşili şi de loj! acel care doresc a ze iniția în parazitologia umană. 

N. LEON 


Cai. lonescu M. Dobrogianu, a bulgară din 1918 - 15 


în Jud. Tulcea, Bucureşti, Tip. Gobl f 

O hroşură în care sial adunale citeras constalări lăcule de comisia 
internaționaiă care a făcul cercetări emănnnlile asupra ororilor săvir- 
site de Bulgari în Dobrogea. 5 

Imaginaţia nu poele inchipui și reda deci! o loarie şicarsă imugine 
din celace a fos! reelltatea. ' FIN 

Numele celor schinglulji, omoriii, silui] etc. se adună ca inir'o he- 
tatombă. 

Citeva exemple: 

Bulgarul Nicola Prodano!, peniru a deschide casei sale vederea spre 
Dunărea, a pus să se distrugă un cariler înireg rominesc, 
. . Din 86.500 Romini din Tulcea iipsesc 50 la sulă, pegind din 29.547 
„Bulgari lipsesc numai 1311. 


In saiui Traian din 529 Romini au râmes 70, ièr Bulgari din 450 sot 


acum 933, 

Statistica fâculă arată 365 cazuri de siluiri, 309 schingiulri și jot ali- 
jia impeaceli. $ 

fn Tichiieşii s'a dat foc unei clădiri În care erau doi parallzail Au 
murii din băiă! 112 Romini. In biserici s'au scos ochii sitaților, etcs. 


___ RECENZA 15] 


Brosura e scrisă simplu şi destul de corect, mărginindu-se la enume- 
rarea faptelor, pe care le car arma și ma! concret clișee luate 
după clădirile dinainie și după trecerea Bulgarilor, 

oaie datele privesc numai judetul Tylcea. 


D. B. 


Mircea Possa, Efoc'elo hotdrřrilor ludecăloroști în Romtula, stu- 
diu de drept inlernațional privat, 1919, pg. 327. 

Faţă cu nollie probieme pe care le-a ridicat tălmisagul popoarelor, 
chesttanile de drepi internalional devin foerte frecvente, Cartea d-lui 
Possa nu mal sre caracierul exotic pe care il avenu mal înalate ase- 
menea irataie, ci ciştigă aimosiera ullulul şi actualului, iar sillul clar 
și împărilrea metodică în care e alcâtuilă, îl lac celirea agreabilă, a- 
irăgăloare, instrucilvă, După o expunere de principii generale, se a- 
malizează efectele holăririlor judecătoreşti sirălne în diversele stote 
europene. În partea a dova autorul, intrind în plin subleti, siadiază 
cieciele hotăririlor judecătoreşti străine de nalură contencloasă, în 
Romiata, efectele lor inainle de Exegunlor, procedura obiinerii exe- 

valorului, şi efectul acestor ho'ăriri în urma obtinerii exequalorulul. 
ixpanind apol diferitele convenjiuni incheiate de Rominia, cu privire 
ja execniarea hotăririlor judecătoreşti, trece în urmă arălind efectele 
actelor de naiură gralloasă a instanțelor sirăine. Închee nceasiii parte 
ratind despre executarea în Rominia a sentințelor urbitrale date în 
sirăinălate. In periea a Îll-a Interesul crescînd al dezvoltării subiectului 
ajunge la una din chestiunile de acivalitate, în cere studiul obieei!v 
juridic se întinde «supra fazelor din viaja învlasă și învlagătoare a jè- 
rii moasire : analizind efeciele-ŭnexlanilor teritoriale şi a ocupaliunllor 
militare, asupra holăririlor judecătoreşti. 

Auiorul inchee volumul, publicind în legătură cu subleciul, demnul 
proiesi ai megisiralilor Tribunalului Illov, în conira ardonanjel germane 
din 10 Aprilie 1917, asupra organizării judecătoreșii în teritoriul ocupat. 

Dibiiogra!lia romini şi məf ales cea sirăină pe care d. Possa o atili- 
acuză, — tăcind uncori ceva cu lotul original : compran inire jurispru- 
denjele sirăine,- vorbeste indeajuns de muncs sirädulloare, pe care 
irebuc să o depună cei care în jara noastră pâsesc pe drumuri rar 
umbiate. Şi cum pe tărimul dreptului se seria la nof aşa de puline lu- 
erări de longue huleine, seriozitatea lacrării cu care d. Possa se În- 
lăjizează peniru a doua pară pe arena juridică (prima lucrare : Etudes 
dela jurisprudeace e! le developpemeni de la ihorie de l'enrichissemeni 
s&ns cause), face ca volumul d-sale să-si păstreze in această privință 
ua carkcles oparie. 

A. RODIN 


R., sacuzto Ristori, Mortvelii, 1919, Milano, Ed, modernissima, 
pag. 40 prelat 2.73 Iire. 

Din volumul lui Jaruzio Rlslari se pol exirage informatii asupra miş- 
cărti tulariste care, cu toale imenigie deiecie, ere desiule merile ca 
să-şi fi cisllgal o incontestabilă Imporianță unixertală, şi asupra lui Ma- 
rineii), Inljtatoral şi premierul fulurist, f 

Mişcarea fnlurisib e pregălliă de rcvlsie „Poesla”, din 1905, unde co 
laborau între alții Marinetti, d'Annunzio, Adam, Kahn, Pascoii, Fort- 
contesa de Noallieş şi unde lendinija dominantă era de Inovare. Ince- 

ulul mişcării e de pus în Februarie 1999, cind Marinetti publică ia' 

ris prime! manltesi De aiuncea seria sporeşte: în uceluşi an a- 

re „Să ucidem clerul de lună“, în 1910 „Manileslul tehnic al picturii 
ulurizie”, in eceleși an se svirie asupra Veneliei, în 800.000 de exein: 
piure manifestul „În conira Veneţiei pasatiste“, în 4911 manifestul mu- 


152 VIAȚA ROMINEASCA 


je, în 1912 manltesiul literaturii tuluriste, în acelaşi an: el 
arene dec şi al sculplurii, în 1915 apare manifestul „Cuvinte în 
ilberiate, distrugerea siulaxei, imaginație fără şir”, tot în 1913 „pro = 
mal politic al tulurismului”, in 1914 al „Arbhltecturii lulurisle”, în 

„Manifesiul leelrului sintetic”, în 1919 se cere un teatru acriaa. 

Futurismul ar f evul o epocă viguroasă între 1910 şi 1915, şi despre 
nceastă „perioadă de aur” autorul zice că „moare cu ultimul şi pro- 
iundul cuvint sugeral de lealru”. Futurismul primit în Halia, de majo- 
rilote, cu un „bolnăvicios enluziasm de ilarilale”, a fost disculal mai 

serios în Franja, Anglia şi Rusie. a lăcul să se publice despre ei „mii 
şi mli de opuscule, sute de volume“, şi sa extins în străinălate şi în 

ai b 

i nina ge E sint prea numeroase ca să fie enumerale aicea, 
lulă citeva dintre cele cllate de Jacuzio Rislor:: în piciurë „dinamir- 
mul universal irehue redai ca senzajie dinamică’, „mişcarea şi lumina 
să dislrugă materialitalea corpurilor”; în muzică „să se con re ră 
diul ilber”ca unicul mijloc de regenerare” şi „a se adăuga la marte 
malive centrale ale poemei muzicale domeniul mașinii şi al electrici» 
tății”; relativ la femee. - „celace lipseşte mal mult femeii, cași bărba- 
iilor, este vicilltatea“, „modelul de propus trebue să fie urilul“ şi „des- 
friul esie o lorță“; asupra sculpturii, „trebue distrus nudul sistematic 
si conceptul tradițione! èl slatuii și al monumentului”; în politică, 
„războiul esle singure higienă a lumii“, „o politică „externă cinică, vi- 
cleană, agresivă”, „anticlericalism şi anlisociaiism"; în arhileclură ori- 
ce generajie va irebul să-şi albă oragul său“: în leatrul aerian, „zbo- 
vuri dialogate*; „panlomime și dansari aeriene“, „piciuri aeriene“, şi 
„cuvinle în li le aeriene”. 

Apoi sìni pa prin amânunle mei mult sau mai puțin interesante 
despre Marinelii, Născul în Egipet Marinetii e un om zdravăn, per- 
petuu călător, excelent înalălor în Iorgu? mării, nu bea tin, propagan: 
dist înrerşunal. preiulindeni, citeodată spirilusl. Despre unul care suna 
din trimbiță, pecind el ciles poezii într'un teatru, strigă : „Omul cela 
anunță cu goärne plecarea inieligeniii sele”. Intilnind în largul mării 


pe un „adversar cronic” al său, îl făcu să cadă în apă şi nu-l Balvă,, 


ănăee nu urlă „lrălască luturismul”, Duelist, scandaiegiu, palmagia €- 
ectric, şovinisi, luptător pe froni în Tripolilana, in războlul tarco-bul- 
gar se schimbă din corespondent de tlar în soldat, în războiul acluni 
e råall iron! şi decoral. 

Diet seduce DA mod absurd lulurismul ia Marinetti, e prea favo- 
rabil acestui om energie şi disperat, cu oarecare ialent de realizare 
artistică, şi cu o foarte elecilvă propagandă modernistă. Jacuzio Ris- 
lori nu pomeneşie de predecesorii lui Marlnetii şi e deparie de e în- 
țelege marea încemnakiale a fulurtamului în modernizarea ariei, 


G. Castellano, /niroduzione allo sțudio delle opere di B. Croce, 
Bari, 1920, Ed. Laterza & Figli. pg. VI 301, prețul 8.25 lire. 

lată o voluminoasă lucrare, ulită prin aceia că dă fisia cronologică 
n operelor filozolului italian Croce, cu sumarul lor, lista traducerilor 
în limbi sirătae, bibliografia cerlifcilor mal însemnale, precum şi ex- 
irase din ele insolite de comealntii ale autorului. 

Lucrarea a venii! după mulie studii anlertoare sle altora asupra tlio- 
sotului italian, a iost revăzulă de însuşi Croce, e publicată în una din 
cele mai de senmi cetecțiani filozofice, şi totusi are lipsuri ce s8 alà 
fa prima vedere. Este cë o introducere în operele lui Croce şi toluși 
pare o cil de elementară hiogrulle înteleciuniă a filozofului. Şi ches 
tla är ti fost simplă : dupăcum are uiltea foarte lungi ctiate, er îi pu- 
tuf să însereze acea rnlobiograile înteleciuală pe care, cuminte şi 
sincer, şi'a scris-o Croce însuși „Coatrlbulă alla critica di me slesso". 
E o introducere şi totuși n'are o expunere unilară cit de scurtă a fi- 
lozoliei lul Croce. Inir'o corie ca aceasta unde mișună cltațiile de 


= RECENZII 133 


autori şi publiceții, nu există un index. După atilea lucrări aatlerloare. 
Casteliano esie aṣa de lncomplect, încii nu våd, de pildă, ciliate Iu- 
crările de estelică ale unui Ngumaan, unde se vorbeşte serios și încă 
delavorabil, de Croce. O lucrbre ca acenzla se presupune a (i oblec- 
livă, cînd iată ce prelinde autorul el; Germanii inainte de războlu nu 
s'ar mal fi ocupat cu filozolia, ŞI dece? Pentrucă sau pregăti! să 
facă războlu lumii. ŞI ce dovadă e că acel care ar Îl avul înclinație 
pentru [iloxotic, s'ar ft lăcul oiljeri ? Dovadă este pentru Castellano 
în faplul piramide! că nu sa găsi nimenea să iraducă în nemțeşie 
scrierile ful Croce asupra logicei, praecticei și asupra lul Vico, Citi 
dragosle avem pentru millarismul german caşi peniru loale militaris- 
mele rapace, nu e locul e o declara aicea; der mi se pare hilariani 
a prellude ră dacă nu sau iradus în nemțieşie din lucrările lui Croce 
decit pairu, nu şi celelalic, cauza sr fi în militarismul german, 

ŞI peniruce critice asla în conira iul Castellano, cind el nu o va cu- 
no&şie probabii-şi cind nimene dela noi n'ar [i celil volumul de față, 
şi fără de observațiile mele ? Pentrucă acuma esie vremea să se pure 
mai înlens o chesilune ce ne interesează de aproape, Până acuma 
noi am făcul impresia, și aṣ» am și fosi. de u udmira aproape incon- 
diționa! tol ce ne venea ca ertă, Istorie, fllozofte, sliinjă şi tehnică, din 
occident. Marca cra lotul, nu conținutul intrinsec. În alte direcții, în 
introducerea formelor politice şi soclale o existat încă mal dedemul! 
un spiril crilic, dupăcum a arăiat aşa de eieciir G. Ibrăileanu; dar 
fată de alie ialuri ale culturii apusene, spirilul critic aproape n's exis- 
tat. ŞI ială că a venit timpul să devenim mal critici şi o lucrare a lai 

stellano să nu ng mei iimpue prin locul de proveniență. Este vre- 
mea ca Ín timp ce vom exerclla mai mull spirit criiic față de cultura 
apusului, să incepem a ne prejui mal just proprille noasire forje romi- 
neşii, şi a da o aliă atenţie decit pănă acuma, culturii popoarelor ia- 
conjurăloare şi a celor din Orlenh 

Sirăbătind lucrarea lu! Castellano, m'am ginadili, in mod firesc, ade- 
sea la nol. Se vede din ea că Estetica lul Croce a fos! lradusă în 
ungureşte încă din 1912, că în Ungaria eu fosi multe disculii în jurul! 
cugelării lui Croce, că Esleiica lui Croce a fosi tradusă in Himba cehă 
incă din 1907, că brevlarul de estetică a fos? lradus în limba portughe- 
ză în 1914, că până şi în limba japoneză esle o lroducere din 1915 a 
Filozofiei practice a aceluiaşi scriitor. 

in romineşie ce este irudus? Nu avem uoi cere mai multă apiecare 
spre plagiat, decil spre iraduceri ? O simpiă întrebare. 

Apoi in fot vălmăşagul de disculii internajlonele, nu se pomeveșie ua 
sogur cuvint despre vre-un romiu, 

re să fie... bunăoară: caura? 


B. Croce, Nuovi saggi di estetica, 1920, Bari, Ed. Laterza, pg. VI 
— 320, prejul 15.40 lire. 

Noul volum al iul Croce, în cea mal mare parie a lui, repetă idel pe 
care le repeinse şi înainle asupra arici, isloriei esieiicel, inluijlei €s- 
telice! sao cum îi place malf s'o numească ; intuijlei lirice, asupra cre- 
allunil artisiice, metodei de critică ertisiică și isloriograilei lilerare şi 
urtisiice. Croce şi Eucken siat neobosiii în a inzisla asupre acelorași 
si acelorași lucruri cu aceleasi şi aceleași idel, Dacă lu acesie sis- 
tarnice reveniri, ținem în seamă că mai tot ce propune Croce, se cu- 
noaşie bunăocră incă dela Vico, dela Hegel, dela Vischer şi dela De 
Seancils, un meiafizician ar găsi aicea o exemplificare 'u legii univer- 
sale de repeiijie. i 

Repeiijia la Croce, caşi ia Eucken, are de bunăseamă ùililtatea ei. 
Dacă Croce revine de pildă asupra istoriel esielicei, esie, dupàèctum ne 
mărturisește, pealru n „corija celace e prea negativ in partea isiorică” 
u iratalului său de esieiică. ŞI se corljează numind loată iunge peri- 
„045 pănă tirziu ia Vico, perioadă ce cuprinde pe un Plaioa şi pe un 


154 VIAŢA ROMINEASCĂ 


: „cel mult, prelatoria esteticei”. In tratatul de estetică i se 
nr rada a Îi prea aspru cu perioada esleticei anterioare lut Vico, T 2- 
cuma crede că s'u corlja! numind-o „cel mail, preistoria esieilee -a 
cum er fi denumil-o, dacă n'ar fi losi aga de binevoitor: „cel mult 
Croce maui repelă un sirăvechiu fel de a face Isioria artistică, atunci 
cînd serie în contra direcției sociologice. E adevăret că în perioada 
romaniică şi sociologică a istorie! ariistice sa exagerat coniinuitsten, 
şi vorbindu-se de erilsi se vedea aproape numai ceiace cl avea v- 
semănălor şi de împramotal, nu şi pariea deosebită; dar meloda noa: 
vică a progresat de atuncea. Un Brunetlère, un Fiedier, asa zisa proni 
vieneză în irunie cu Worringer, un Oiudici şi în alte țări, precym to 
noi ua Ibrălicanu, au reapins Idela unei erolații lineare, continui, şi au 
dai, din punci de vedere empiric, imporianța cuvenită elementului in- 
dividual în ariă. Croce nu se muljumeşie cu remarcarea individualu- 
lui, ci vrea o istorie fur individualizaniă, celece însamnă a reveni la 
istorie naivă de dinalate de școala romantică. Asa şi Tolsiol nu vola 
să admită o evoluție propriu zisă a românului, explicerea, fie şi mă 
fială, a lui Balzac pria Siendhal şi a lui Flaubert prin Balzac, Cine 
va urmia pe Croce şi se ra intoarce la Isloria de monografii ladtrldu- 
alizanie, acuma cind munca şiilajiiică a alifor generalii a arâlat că şi 


inire genilie artislice există o coniinnare oarecare, fie prin volaţă dela, 


trecul la prezeni sau dele prezent ja irecul, fie inconşileni ? 

Croce se arsiă foarte ncmullumii de marea operă istorică a hui 
Brandes, „Die liaupisirămungen*. Motivele sini că Brondes nu dă Im- 
porlanță formei titerare, au relevează deajuns poezie unul Vigny şi că 
militează peniru libera cugetare, pentru democrajie și peniru umantia- 
rism. Crliicile lul Croce mi se par neînlemeiale. Isloricul danez na- 
vea necesiiate să intlete asupra formei, nicl asupra lui Vigny. Ela 
căutoi să alle psihologia une! pări! din veacul al XlX-lea prin interme- 
diul Iteraturii şi deci chesliunea formei literare era secundară pentru 
dinsul ; lar Vigay nu-l pulea opri mult limp, flindcă nu era reprezento- 
iiv peniru suiletul largil societăți! culle din limpul său. În ce priveşie 
mntiitarea lui Brandes peniru anumite idel, ei nu a ascuns punctul lui 
de vedere şi liber era să milleze, Discuţia s'ar îl putut pune În ce 
priveşte raporiul dintre opera iul Brandes şi inteniiiie iul, precum gie- 
sapra leglttmitätli unor asemenea intenjii; pecind Croce îi judecă o- 
pera in rapori cu nișle înlenjii de așa zisă obieciivă medilajie și con- 
templație isiorică, ce nu intrau în cimpul volnţii lui Brondes. : 

Croce are citeva observații, după părerea mea, juste dar și lesni- 
cioase, cind critică teoria vizibililății în artele figurative. in aceestă 
teorie se susjiaea că senzajille sint bogaie și pure înainte de a îi in- 
teleciualizale prin conceple şi cuviale, așa că ariișiii ar irebul, după 
teoreiiclanii vizibililății pure, să lreacă dela senzaili la producțiuae, 
pe alălurea de lumea concebleior și a cnvintelor. Croce iatreabă pen- 
muce se admiie o pură vizibiliiale, nu şi o pură taciibliliale 7 Pentra- 
te se reduce eris uumai la senzaţii? Dece se crede imposibilă de 
sugestional pura senzibilileie prin cuvinte ? 

Voi remarca alcea şi ex'raordinara de curloasă aplecere a lui Croce 
de a identifica liuzoriu, Penire dinsul, frumosul esielic este identic 
cu arta, Istoria arlisiică e ideniică cu criilca estelicā, esieiica e iden- 
tică cu fllozolla, arta este identică cu universul, e ola discorrendo. 

Nu e ovare și aici o hiepunicis, pentru a da prilej de a aplica le- 

a y HE] epelljie : 
gea universală de repelli o: SAvul. 


Revista Revistelar 


Ecvue des deut mondes 


(Septembre). 
pir A Cinelzaci de ani 


de politică extern. După 1370 
era o părere răspindilă că instilu- 
iiile repubucane vor fi incapabile 
de e procura Frantei cele două 
insiramente Indispensabile restau- 
răzii ei: armala si diplomalia. În 
celace privesie armata, dovada a 
iosi făcută : niciodată Franja n'a 
poseda! desigur trupe ms! rezis- 
tenie şi mai viteze ca în războlul 
receni, niciodată şefii el mihiari 
nu au arăta! mai multă disciplină, 
abnegalie, coheziune, 

la ceiace privește diplomalia, 
caries de curind apărută a lui 
Chearies Schefer : „D'une guerre å 
l'autre“, demonsirează acelasi lu- 


cry, 

Solidul edificiu de altanțe pe 
care Franje șa palet sprijini apă- 
ratés în mpal egresiunii din 1914, 
Wa fost o improrizuţle : elementele 
lui au fosi edunale şi ajustate prin» 
tr'o muncă răbdătoare de pairu- 
seci de anl. 

Constituţia /Republicei pune po- 


` liça externă în alară de contro- 


jul permanent al Camereior care 
au an dreptul să intervină decit în 
ceiace privește lratatele ce modi- 
lie frontierele staluiui sau anga- 
pra finanjeie ṣi sistemul vamal. 
ar minisirul de externe şi cel al 
colonitor, neaviad decili un con- 
tact iniermiient cu poliilca inter- 
nā, sint mai liberi decil colegii lor 


de lulela sau coniralul consiliului 
de miniștri— așa încil polilica exte- 
rioară a Republicei a iosi asigu. 
rată de cițiva şeli elemeri ai ce- 
lor două miniziere, din care enli av 
fosi oameni de geniu. 

Perlonda cure urmează anulu! 
{870 poale fi divizată în patru laze : 
Pănă la 1879, Franţa slă reirasiă, 
absorbilă de nevolle imediale ale 
reconstruirii sale. Dela 1879 ln 
1392 ca sa ridică încetul cu face- 
tul şi se lansează în întreprinderi 
coloniale variaie, care releveazh 
viinlilalea sa,-—legind în acelaşi 
timp cu diferiie puteri relațiuni ac- 
tive, care o scot din irolarea inie- 
grai& în care o găsise și o lăsate 
războiul din 1870. Ina 5-a peri- 
oadă care merge pănă la 1905 ea 
trăește, de bine de răv. in ecalii- 
brui european resieural. 

Acesie 3 faze nu au fost lipsite 
de crize iaterionre adesca volen- 
ic, La 1905 începe era finală, an- 
terioară agresiuuli germane. Sem- 
nele prevealiioare nu iipsesc, Fren- 
ja părăseşte încelul cu inceiul vi- 
surile umanitare şi luptā cu sūc- 
ces impoiriva Inflaeniil corosive a 
lermențiior de disoluiie najională. 

Dacă termenul lata! nu o gü- 
seşie deslul de salicieni iaarmală 
din punct de vedere material, ei o 
găsește desigur ojelită moralicește. 

Acţiunea colonială franceză a e- 
vut de lupta! nu numai cu opazio 
conslaniă a socialiștilor, dar la 
1551 cu ocazia expediliel din Tu- 


156 _NIAŢA_ROMINEASCĂ 


nis. la 1885 ca ocazia celei din 
Tonkin şi lu 4895 în timpul expe- 
diției din Madagascar, cu acea a 
radicolilor şi chiar a unor repu- 
blican! moderați. ln toll aceştia 
ĉomnea grija ca Franja antrenată 
in complicaţii asiatice sau afrita- 
ne, să nu poală face față cu des: 
tuið forță primejdie! care amenin: 
ja trontiera el de Est 

ŞI e meritul promotorilor actiu- 
nei coloniale că nu s'au oprit în 
taja crilicelor acerbe ale opoziției, 
căei numai pe calea aceaslu Fran: 
ja putea loce ligură în lume şi 
cîştiga cu limpe! noliunea propriei 
ci reinvleri, 

Această orientare e-adus servi: 
cil şi din punciul de vedere al re- 
consiituirii nīrmatel Căci o expe- 
rieuță seculară dovedeşie co mo- 
ralu? mililtarilor de carieră nu se 

oote susținea mult timp în inerție. 
Geatimentul de abnegalie, guslul 
sacriilclului, deprinderea discipli» 
mei au nevoe să fie aalrenate. In 
expedițiile coloniale Însă uu aval 
prilejul să se formeze cei mal mulli 
din şefii armatei franceze în cei 
cinci ani oi războlolui Coloalile 
au procural deasemeni în momen- 
tul primejdiei rezerve importante 
de soldați şi de muncitori, materii 
prime şi alimente. 

Dacă unele spirite pesimisie con- 

teslă Franje! apHludinea coloniza. 
toare. afirmațiile lor sinl dezmin- 
lte de prosperitalea atit de rapi- 
dă a Algeriei, 
ŞI Hnind samă de toate acesteo, 
trebue să recunoaştem că in două 
vinduri: in timpul Marei Revoluții 
şi după 1971 demovrajla franceză 
a silul să-şi îndeplinească daloria 
ei natională in împrejurările cele 
mal grele şi mal detana 

Subt tilu! O înaltă damă en- 
gleză la Berlin, Louis Giilet a- 
nalizeazā jurnalul de războiu al 
princesel Evelyn Blicher- 

Auioarea acestei opere, care face 
azi deliciite sociciäjii engieze, € 
născută Shapleton Breitherion şi a 

arțiae cele! mal pure aristocrații. 

a s'a căsători! la 1907 cu contele 
Blücher, un sirănepol al fsimosy- 
tai mareşal Vorwăris. Împreună 
cu solul său lrăia cea mul mare 
parle è anulul în Anglia şi în mo- 


mentul izbucnirii războlului, mu a 
ârăsii Londra decil odală co am: 
asadorul german. 

Juraalui su cuprinde detalii pre- 
țioase asupra stării de spiril din 
Germanie şi a descurajârii din ul- 
mul an de räzboiu, Deşi în su- 
flet ea a rămas engleză, nenoro- 
cirile poporului german o induio- 
sează și un senlimeni de largă u- 
manitate apare în scrisul ei. - 

Revue de Paris (Seplembre). 

Anatole France serle despre Sten- 
dhal. Cu faja lui mare, disgrali- 
oasă și aproape comică, Beyle a: 
vea o mare înclinare pentru femel, 
dar era în acelaşi limp timid, rău 
care în lubire e aproape incurs- 
bil. Prin slorțarea conilnuă însă 
a unui caracter energic, a devenii 
“cu timpul mal îndrăznel, ba chiar 
a erija! îndrăzneala în siatem in 
aces! domeniu. Numa! în teorie 
însă si față de cel tineri, căci în 

ructică mărturisirile lui Merimée 

il arală ma! muli trubadur., | 
Beyle o iubit din Hărie li- 

bertalea şi, dacă a lalral în erma- 

tă, e că pe atunci un militar putea 
să trăiască după gustul lu! şi să 
vagabondeze în vos. 

Lo Milano s cunoscui pe Laclos, 
pe alunci general de ariilerie al 
„cărui roman „Llaisons danpereu: 
ses*, Beyle il studiase la Greno- 
ble în adolescența lu! ca manua: 
lut bunului seducător. Neşiilad 
dacă se va face negustor sau func: 
ționar, Beyle în Italia nu se gin- 
dea la literatură, ti volaja peniru 
a cunoaște oamenii, dar mei ales 
femeile, nalure şi arlele. 

Fără a fi muziceal, el avea sim- 
jul melodici, deşi celace a scris 
despre Rossini ne lacesă suridem 
azi. Peniru pictură era Încă mal 
pulin înzesirai, neavind ochi buni, 
nici simjul culoarei şi al desenv- 
luL Totuşi prin aplicație a deve- 
nit un cynoscălor ṣi a soris tu- 
cru! bune despre Corregio. 

Cnşi Diderol el comlica greșula 
de a crede că arla pictorulut sau 
sculplorului are ca scap unic ex» 
primarea sentimentelor şi-a pasi- 
unilor. De acela aria anlică i se 
părea rece și fără de expresie, 
deşi dintre sculptorii moderni ad: 
mira pe Canova. la archileciură 


cu loal miopia lui se pricepea, şi 
e mult sentiment îndescrierea Sf. 
Petru din Roma. De arla creș- 
lină a asul Însă loldenuna oroare, 
deși Mirimee a încercat să-l ini” 
țieze în aces! domeniu. 

Fără e fi cunoscul nenorociri 
exiraordinare, viaja lui Siendhal 
nu ð fost lipsită de unele rele le- 
gale de condiția omenească. Sa- 
terințiie lizice şi morale le-a su- 
porial însă cu acel curaj obişnuit 
si stoicism surizălor cere lăcea 
fonga} caracterului său. Cetace 
a sulerii mai greu e contactul 
proşiilor pe care, caşi Lamennais, 
it considera ca mai primejdioşi 
decil oamenii răi. Dacă prin di- 
băcia lui a scăpal uneori de con- 
actul proşiilor. nu a puiut evita 
lotdeauna pliciiseala, uritul, acest 
oaspete invizibil şi tăcul. 

„Prin fondul ideilor lut, Steadhal 

e un om dia secolul ai XViil-lea. 
Discipol a] lui Helvetius şi Con- 
diliec, el se lipsea de Daomnezeu 
ia tiozolia lul, dar nu căula să-și 
lac prozeliți, căci opiniile ome- 
heşii îi inspira un disprej res- 
pectuas. In materie de guverni- 
mini a fost un parlizan constanl 
al revolullei, lacobin în Unerejā 
şi adoralor o lui Erulus, virste a 
temperai aceste senlimenie. Beyle 
a deveni! admiralorul lui Napoleon, 
dar ca luncilonar a rămas repu- 
blican şi liberal. Peniru Burboni 
a ovul toldcauna aversiune și pe 
preoji i-a detesial cordial. Cu gu- 
vernul lui Ludovic Filip sa aco- 
modal moi eles după ce primise o 
decorajie. 

O trăsălură Inleresanlă a carac- 
tezului lul Beyle e inciinația şi de- 
prinderea de a fi secrel şi de a 
disimula. Aventurile iul de dre- 
gosie și conliiclele cu poliția aus- 
trineă nu o explică decit în perte 
vi ea e mal degrabă Jocul pueril 
al unul romancier, core în mono- 
lonla existenţei lui ltalstite îşi pro- 
cura singur iluzia de a irece casi 
eroul său Fabriciu prin primejdii 
teribile. 

Unli oameni de geniu ne istere- 
sează me! mull prin personallia- 
tea decii prin opera lor şi Deyie 
e diuire uceșiia. Cind îi ceiim 
operele, îl căulăm pe el, prelerim 


REVISTA REVISTELOR 157 


omul, celor mal frumoase" din in- 
venţiile lut. 

Tolu:i Beyle a fosi un ctssyst 
incomparabil şi un mare roman- 
cier. 

Arta lui, admirabilă ia „Le Roe- 
ge et le Noir” şi „La Chartreuse 
e Parme“ nu ne lace să preve- 
dem arta romanului din secolul al 
XIX-lea și samână mal mult cu a- 
cea a lui Richardson, Jean Jacques, 
Lacios, Benjamin Constant și Oge- 
the prin grija ei exciusivă de a &- 
naliza senlimentele, 

Nimic în opera lui, nu ne lace 
să ne $. gpeg la Balzac, mai linăr 
decit el cu şasesnrezece ani, ple- 
tor şi colorist al persoanelor si 
lucrurilor, sau la Walter Scott, de- 
coralie alit de abundent, 

la ceiace priveşte stilul, pentro 
Stendhal nu compia deci! ordinea 
ideilor şi nicidecum calialea ler- 
menilor. Dacă îl comparăm cu 
Paul Louis Courrier care-şi labri- 
case un idiom cu lragmenie din 
Amyot şi La Fontaine, Stendhel 
nu scrie bine, dar faţă de, ceilalți 
contemporani, siilul său e superter 
prin Baturaleță şi simplieltate, 

In poezie Beyle nu îințălegea ni: 
mie. Era în această privință ta 
inamic al lui Apollo, un adevărni 
Marsyas. 

Intr'un articol intitulai Cazni 

igar, lauis Brun pledează co 
multă căldură in favoarea vecini- 
lar noştri, 

Autorul care a făcut ca ofițer iron- 
cez campania din Orient alirmă că 
Bulgarii au fost calomalaţi în Apas 
datorită raporiurilar unor popoare 
rivale, mai ales Grecilor. In cete- 
ce privește atrocităiiie, ele nu sint 
opera erclusivă a bulgarilor și în 
această privință nici ceilalţi bal- 
conici nu au rămas mei prejos. 
Desigur moravurile politice și ed- 
ministrațive au păstrul în Bulgaria, 
cași la toți balcanirii, un caracter 
oriental de cunrupiie și de ipo- 
crizie. Copil din punct de vedere 
politic, guternanţii acestor popos- 
re mint la orice pas și sint lipalji 
de supleță, lar adminisirația ex- 
ploaiează în chip ruşinos pe cei 
mici. 

Toluşi poporul bulgar nu e lip- 
sit de calităţi, e muncitor și tena- 


158 ES.. IA a 


ce, losiruejla e mal răspindită la 
Bulgari decit la cetlniți balcanici. 
Partizan al unei înțăiegeri bul- 
dgaro-sirbe, autorul crede că aceas- 
ta or putea să aibă la bază auto- 
nomia Macedoniei, locuită în cea 
mai mare parte de Bulgari. 
Tralatul deia St. Remo zugrumă 
Bulgaria. Ea a înlălurai guvernen- 
ili care au dus-o spre prăpastie, 
e condusă acum de oameni de vi- 
ilor ca pnan ministru Stambolin- 
sky, si Franţa e daloare s'o ajute 
în sforțările el. Bulgaria și Ser- 
bia, neavind debuşee naturale la 
marea Egee vor îi sillte să sefa- 
'oarcă spre Dunărea, gravitiad spre 
Imperiile centrale saa prin Marea 
Nenură spre Rusia care, cu loală 
cellpaa ei lrecătoare, rimine ma- 
rea ncecunosculă de mini, prolec- 
loarea natională e micilor stale 
siave şi de acum inainte singura 
mita, putere la porțile Coasianti- 
nopolalui. ô 
Nuova Antologia (An. 55-lea, 
fasc, î161, 1 Angus 1920) .. 
in fascicola aceasia preocupă- 
rile pur 'literare sînt lăseie oare» 
cum în urmă de cele politice, deși 
acest fapt nu-i scade întru nimic 
interes Alături de un sugges- 
Hs arlicol detorit menatorului A- 
chiile Lorla asupra „Preludillor și 
*peranțelor Societăţi! Najluwilor” 
si de un enpitol reprodus din Me- 
moriile generalului Lui îi Capello, 
in care povesteşte și motivează de- 
cizlunea migra iba dela Caporetto, 
menționăm ciosu) studiu ai lui 
A, Baldacci asupra Munienegrti- 
lui în timpul războiului. Lăcind 
aŭ reese, din documenle oficiale, 
nedreptatea comisă de Allapi fală 
de micul și erolcul popor munie’ 


"egrean, äulorul citează printre al-: 


tele preciamațiunea pe care o e7 
dase a Tn său, regele Nicole, 
in zlua de 15 Noembrie 19415, pe 
cind armatele sirbe eran ia plină 
derută şi pe cînd mica armată mun: 
tonegreană se lupia incă spre al 
acoperi relrageren. Pe lingă fap- 


iul că această prorlamajiune este. 


uatl din documealele cele mai sò- 
lemne diclate de inima suveranus 
lui poel și soidat, es e plină de 
invățăminle alii prin sinceritatea 
'anviul ci! și pria evocarea mu» 


mentulul de grea cumpănă în care 
se găsca jara sa; iar măreţia ct 
adevirai epică ce transpiră din &- 
cesle rinduri, e cu atit mat e 
sjonaniă astăzi cind ştim ce wma- 
re a arut sacriilclul colectiv ai po- 


- pornlui munienegrean. 


A eter rani mpi Dore i 
ie ca munți văile 
să Tu fi stiai încă cum se răzbó- 
eşie Serbia şi cum, pas cu pas, 
ea este silită să dea înupol în fa- 
ja celor tre! Impărăjil şi a Rega- 
tului Bulgariei, înroşind orice coli 
din țara sa cu singele ci și cu a: 
cel al dușmanilor. Puterea inam!- 
cilor Serbiei este amarnică şi tre- 
mea rea urmează fără de milă: 
toate aceslea se unesc spre a 
face lupla și mai grea. Serbia a 
fost pe neaşteptate atacată în ur- 
ma unor neintelegeri diplomalice, 
dar dinsa a finut piept și ține încă 
cu bărbălle, sub! conducerea no- 
biiului său Rege na nepotului meu, 
flu! iui, Prințul Moşteniior. Arma- 
la se dă inapo! încet-încet şi cau- 
tă să se apropie de munţii noțiri 
cu scopul de a se opune mal cu 
folos dușmanului, unindu-se cu 
forțele noasire. i 

Ajutorul sincer si Muntenegru- 
lul pe care Í ba dal impreună cu 
victoriile dela Orahovo, *, 
Visegrad și Javor, n's lost de-a- 
juas ca să oprească ori să îzgo- 
nească veiul puternic al dușmani: 
lor noștri, ~ 

Dregul meu Popor, aceiasi soar- 
tā pe care-a indurat-o Serbie, se 
pregăteşte Muntenegrului, dar nl- 
meni nu cunoaște celace stă scris 

“În cariea Desiinului. Fiecare să 
fie costin» că Manlenegrul va rä- 
mine totdeauna crediactoa tradiți- 
untior sale ; că moarica e mal bună 
decii sclăvia şi că din loate bu- 
marile acesiel lumi, cel mai de 
prej ese libertatem. 

Dragul meu Popor, nici un de- 
get din erolza mea Ţară n'a fost 
incălcat de dusman până în aces 
moment. Ţara mea se ra apăra, 
mai departe, în chip groaznic, in- 
spălmintător, dar dacă slie mal 
grele de incercare ar irebui să 
vină, Dumnezeu ne ta ajula, pre- 
cum a ajutat pe părinții noştri în 


zilele de nenorocire, Puleralcii 
nosiri Allaji ne vor aju de-opo- 
trivă, de îndală ce vor pulea, şi la 
urme urmelor trebue să învingem. 
Eu te implor, scumpul meu Popor, 
ce a nu te lăsa descurajat; rămii 
calm și țineţi spiritul toi mereu sus; 
urmează Instrucţiunile si poruncile 
pe care fi je va resii guvernal 
meu. 

Cit despre exlsienia materială 
si subsistență, Aliaţii noșiri s'au 
îngriții şi ne vor asigura ma- 
teriale în cantitate indestulăloare. 
Nobilul şi col mal pulernle pe 
mări dintre Aliaţi, - Erngi=rul, — și-a 
luat însărcinarea de-a aprovirlona 
Muatenegrui şi Poporul reluglal la 
not din Erzegovina, din Beania şi 
din Serbia, Al să ma! suleri încă, 
Poporul meu martir, dar n'al să 
rănii tără de hrană. Din ascunză- 
toriie ṣi din pesterile tale, al să 
auzi prin munji ecoul armelor noas- 
ire şi chiotul de reseila al învin- 
cătorilor. 

Orice erou muntenegrean isi va 
00) io Să va kis „că al iul 

avea lralul asigarat și că poale 
nădăjdui în ajatoral mea feri A- 
lialör și în izbinda deia urma ur- 
melor. Lupta pa care eroii mun. 
lenegreni o vor susține alunel, nu 
va Îi decit un joc singeros pe care 
iumra îl va urmări cu cea mal ma- 
re uimire și numele muntenegrean 
va {i acoperii de glorie, Dacă tu, 
scump Popor martir, vel alla că 
duşmaaul a pus slăpiatre pe vre-un 
ora; ori*pe vre-un județ, crede-mă, 
ncensia nu va fi decit pentru scuri 
timp. Dacă tu vei auri că chiar și 


REVISTA REVISTPLOR 


~ 159 


eu a lrebuit să părăsesc captiala 
mea, allă că lronul meu se va găsi 
colo unde mă volu găsi eu, poale 
chiar şi pe virful unui munte de 
unde volu urmări subt falduriic 
sleagului meu, fapla măreață avi- 
tejilor mei pe care virala mă im- 
piedică de a-i conduce, în capul 
pilcurilor, dela un creştei la allal 
Al munților tăi, ciatind imnul iz- 
bindei. Eu cred în 'glasurile taj- 
aice ale acestui Imn; eu cred în 
eroismul şi perzeveronia la; eu 
cred că lu eșii poporul ales de 
Dumnezeu casă (ii lovarătul ce- 
lor mai mari popoare, în războl- 
rea lor ce va rămine de Pomină ; 
cu cred că lu vei Inringe şi că vei 
(i fericit. Crezi, lot aşa si la, e- 
roicul meu Popor, în mine si în 
nădețăile mele care n'au fost nici- 
odată inselate. Cu acenslă urare, 
iè salut păriuleste, le binecuvinte: 
şi, deşi fle na |i-e frică, e netoe 
ca Regele iu să-l etr'e: „Fii 


fără teamă !. 
Regele tău” 


Ce-a urmat se sile: pacea ce- 
rulă de regele Nicola Austriei, din 
îndemnul guvernului sirbesc, care 
dupăce trăcese toale consecințele 
posiblie din sacrificiul muulene- 
grean, caută acum să uneliecscă 
inglo: area Munlenegralui la Jugo- 
Sinria. „Eu cred în giasurile tal- 
nice ele acestui ima...; eu cred că 
tu ve? Taviage si că vel fl fericu,.. 
Crezi, lo! astiel şi tu, eroicul meu 
Popor, în mine și nădejdile meie 
care n'an fost niciodată inselate"... 


BIBLIOGRAFIE 


o 
Car! Kantski, Reforma socială san Rereluţie socială, trad, de Maria 
Voinea, 192), Repeat. Preţul 8 lei. 

Vaşile Savel, timporanii, 1920, Arad, Preţul 12 lej. 

E. Lovinescu, Critice, 1920, Alcalay et Co. Preţul 10 Iei l 
Nea d, Şarvar', Cintece de astări, Cintece de mine, 1920, Bucureștii. Pre- 

ei. 

Memoriul marilor proprietari agricultori din Moldova aspra reler- 
mei agrare, 1920. laşi, s 

Gabriel Compayré, Froebel și grădinile de capii, Trad. de Aurel Al. 
Negoescu, 1920. Foceasi, 

ia Cariyle, Răzvrâtirea Femeilor, ln romineşte de P. Moșoiu, 1920. 
Bucur 


= Ciura, Anuarul liceului „Gheorghe Barițiu” din Chs) pe 
sanie e A Anuarul Şcoalei Normale de băeţi din D 

ea, Anuo galei Normale tti din Deva, pe 
anul 1919-1920 Deva, i 
SDi Leca Morario, Dela noi, poveşti bucovinene, 1920, Cernăuţi, Prejol 


L 

wa A Trandafir, O furtună... intran pahar cu apă, 1920, București, Pre- 
2 lei, 

Noul Testananh, irais de D. Cornilescu, Bucureşti, „Societatea E- 


vangbeiică Romină*, 
Stätescu, Consiliai E meata. 1919, Craiova. Preţul 2 lei, 
Mihali D, Korné, E/ectu! ergenței și Corecjtomal, 1920, Craiova. 


far Ba Proprietatea intelectual 20, Craiova. P 
à § j e 19 a. Prețul 3 iei, 
ilie Marin, Ce mi-a povestit Ps 1920. 
Tiberiu Crudu, Ci p t şi ce pot colita al sitoe Propuae:i 
„Le a Jos ie rê; 
pentru organizarea viitoare a școalelar normale, 1920, botogani. Preţul 3,50 iei 


Piaton, Georgias, 1 laşi, Preţul 6,50 lei, 
Proect de lege, pentru descentralizarea Ministeralui instrucției Pubiice, 


1920, Bucureşti. 
ric, peteairi » 1920, Bucureşti. Preţul 2 jei, 


AL. Gh. Doinare, , 192), Moineşti. nl 2.lei, 
kapao Corneliu Botez, Problema Pa inisr zei Buşuresti. 
Altred Moșolu, Sa/latul Grădinii, 1920. Basureşii. Preţul S lei. 
e 1 - 
Lumina Creștinului, revistă. No. 6, 7, 8, laşi. len, 
Cuvintul re No. 41 Bucureşti. Pretul bg “CA 
Sanatatea, No, 1—2, Encureşti, C FERN 
Umanitatea, No. 5, laşi. Preţul 6 lei. /Q ei 
Muzica, No. 10-11, Bucuresti. e 
ala Basarabiei, No. 9-10, Chișinău, WY + 
ezale No. 10, Bucuresti, Preţul 5 ei SILA 
Pentru inima copiilor, No, 6, R.-Viicea. Preţul 2.50 ici. 
Crinul satelor, No. 8—9, Tg-Jiu. 
i No. 16-18, K.-Vitcea, 
Hiena. No, 7, i. Preţul 1 teu. 
deia d, No. 44, Bucuresti, 
Lupta de clasă, No. 5, Bucureşti, Preţul 2.30 lei. ts 


Higiena, No. 131, Bucureşti. Preţul 1.50 lei. 

Annales des Mines de Roumanie, No. 6-7, București. Preţui 30 lei. 
Analele Dobrogei, No. 2, C abonament 40 lei anual. 

Viața Agricdia, No. 18, Bucuresti. Pretul 230 Jei 
` còlă, No. cureşti. Preţul i N 

Moldova dela Nistru, No. Za, Caite: Preţul 2 lei, 


ES 


DRUMUL 


Scene petrecute în dosul unor pleoape 


Pleoapele s'au închis. 

Somnul, ca un parfum puternic, pătrunde încetul cu in- 
cein! sufletul, îmbălsămindu-l. Toate gindurile se întorc în- 
năuntru, că albinele la stup. Privirile s'au ridicat din afară 
şi se înclină acum cătră lumea lăwntrică, Simţurile şi-au in- 
chis ferestrele. Şi sufletul nu se mai priveşte decit pe el, 
intră în el, —fără să se mai cunoască... 

Dar, cu cît somnul se face mai puternic, cu atit un De- 
tor din ce in ce se lămureşte... 

Şi iată Visul... 


E un drum, îutr'o pădure ce seamână mai mult cu o grå- 
Mina. Sară de primăvară. Soarele trebue să fi apus decu- 
rînd. Pe cerul curat, nouri roşietici fillie încetişor, O linişte 
de cimitir se întinde—ca o mină uriaşă, întinsă în văzduh, 


printre degetele căreia ar cădea, lencşe, clipele... 


Drumul şerpueşte liniştit printre copacii care își apleacă 
pe trupul lui obosit crengile, ca să-l mingie... 

O bancă. veche, pe care se vede că nimeni nu s'a odih- 
nit demult, căci muşchiul a aşternut perne moi ge lemnul ei 
decolorat, a adormit lingă drum, de aşteptare. Puțin mai de- 
parte e o statue care se nărue in alba desnădejde a marmu- 
rel din care a fost odinioară sculptată. De lingă ea o cărare 
se desprinde. In fund, aproape de locul unde drumul se as- 
cunde în dosul unor brazi bâtrini, citeva colonade se ridică; 
tulpini de ederă aştern pe marmură sâruturi verzi. 


Acel care are visul vine, călauzit de Drum. 
ACEL CARE ARE VISUL à 


Unde mă duci 2 Nu vreau să merg mai departe! Sint 
astenit... 


62 " VIAŢA ROMINEASCĂ 


DRUMUL 

Ce-ti pasă ? 

(Sa ACEL CARE ARE VISUL E 

Am plecat demult. Fiinţa mea, acum, e mai nşoară ca un 
parfum, mai fluidă ca o flacără, mai nelămurită ca un ecou, 
Nu mai sint eu. Adevărata mea făptură a rămas undeva, în 
urmă, rătăcită în visul meu, pe care nu-l cunosc... Altădată 
purtam un suflet cu mine... Acum ?,.. 

DRUMUL 

Ce-ţi pasă! 

ACEL CARE ARE VISUL 

in propriul meu vis m'am rătăcit. Şi iată-mă acum oste- 
nit, caşi cum aşi fi venit de departe... Cu toate acestea mi 
s'ar părea că n'am făcut decit un pas... 

DRUMUL 
Un pas a cărui durată se măsoară cu veşnicii... 
ACEL CARE ARE VISUL 

insfirşit, vreau să ştiu! 

Cine eşti? 

Ai imbrăcat forma cunoscută a unui drum... 

Dar nici-un drum, în lumea din care vin, nu-ţi seamănă... 

De unde vii, unde te duci, niciodată n'am ştiut... 

in toate visurile mele te-am întilnit... 

Trupul tău de şarpe se întinde prin ţinuturi de purpură, 
unde strălucesc apusuri puternice, deschise la orizont ca nişte 
roşii buze uriaşe! Pe subt crengi girbove de noapte, de-a- 
inngul lacurilor vinete de lună, tu imi faci semn vin spre 
© fericire nouă, pe care niciodată n'am găsit-o! Prin sterpe 
Spena de i şi de bronz, cu legânări de barcă tu mă porți! 

ne eş 

Ai îmbrăcat forma cunoscută a unui drum... 

Dar nici-un drum, în lumea din care vin, nu-ţi seamână .. 

(Drumul tace). 

Prin mine trăeşti. Dacă visul meu n'ar fi, mai fi nici tu 
Prin visul meu tu treci, plimbindu-ţi senina ta indiferenţă. Al- 
hastra linişte a somnului o străpungi. Și în braţele tale porţi 
trupul răpit al visului meu... 

Cine eşti? 

Vreau să ştiu... 

Căci vreau să fiu stăpin pe visul meu! 

(Drumul tace). 

“Călătorul ostenit s'a aşezat pe banca veche, O clipă e! 
inchide ochii... Pleoapele greoae se ridică şi călătorul priveşte 
mirat în jurul lui. Iarba deasă creşte acum pe unde a fost, o- 
dată, drumul. Dar lingă el, venit de nicăieri, crescut parcă din 
puiberea drumului acum dispărut, a răsărit un zimbitor Bâtrin... 


DRUMUL 153 


BĂTRINUI 
punind mine pe umărul călătoralui. 
Mă mai cunoşti? 


CĂLĂTORUL A 
Nu. Nici nu Ştiu dacă te-am vâzut vreodată... 
BĂTRINUL 
De unde vii? 
CĂLĂTORUL 


Nici nu stiu daca am plecat vreodată. Sau, dacă am ple- 
7i, esta sa intimplat prea demult... 


BĂTRINUL 
Unde te duci? 

CĂLĂTORUL 
“Oriunde. 

BĂTRINUL 
Djar ce cauţi ? 

CĂLĂTORUL 


Nimic şi tot!,.., Aşi vrea să văd cu alți ochi, s'aud cu 
ilte urechi, să simt cu alte simţuri decit ale mele. Aş vrea 
să plec cu fiecare ecou, să mă sting cu orice privire, să mor 
zu Hecare pas pe care il distramă vintul... Şi apoisă mă nasc 
cuy parfumurile şi cu fluturii, cu sprintenii ri să alunec pe 
umerii albi ai statuilor, să rid cu buzele verzi ale valurilor, să 
pliag cu frunzele pădurii... Cu nourii albaştri care trec aşi vrea 
sa plec. 

BĂTRINUL 
Awnei, vino cu mine... Am să-ți arât frumoase lucruri, 
inc Yrei tu să vii cu mine ? 
CĂLĂTORUL 

Dar cine vei fi tu, oare? Mina ta pe umărul meue mai 
uşoară ca fulgii... Glasul tău, deşi aproape, pare că vine de 
ine știe unde, şi trupul tău atit e de fluid că, nu ştiu, noap- 
“ca mi vorbeşte, sau tu, plăsmuit din noapte... 

BĂTRINUL 

Sint, oricine vei vrea... Am îmbrăcat-—din întimplare— 

jorma subt care mă vezi acum. Sint astfel cum închipuirea ta 


mă face. Cind ochii tâi se 'nchid, atunci mă vezi. mă cu- 
masti atita timp cît nu ştii cine sint... 
__ CĂLĂTORUL 
"Să mergem, dar! Oriunde! Cît mai deparie! 
BĂTRINUL 
Vino, e 
CĂLĂTORUL 
Dar drumul! Unde e? Nu-l văd. 
BĂTRINUL 


Drum nu-i decit acolo unde-i capăt! 


EPSEN b.a Caaa ag RAZA Stei 


ibt VIAŢA ROMINEASCĂ 
á » 


rA i fundul 
O cîmpie fārā iarbă, stearpă, netedă şi roşcată ca 
unui lac pană a secat. In depărtare, cerul lipit de atat pi 
chide cu un clopot de sticiă albastră cimpia. De cer, drep 
la mijloc, stă prins soarele, galben ca un fruct pe jumătate 
putred ; deaceia lumina e mai mult crepusculară, Nici-un drum, 
nici-o cărare. T 
CĂLĂTORUL 
venind pe cîmpie, urma! de Bătrin, i i 
Nu. M'am săturat. Nici-un drum, nicăeri LE cu putinţă 7 
Stiam că trebue să fie un drum. Altădatăera? Unde e? 
i BĂTRINUL 
Fără îndoială că a ostenit şi s'a aşezat subt un copac ca 
så se odihnească... 


CĂLĂTORUL 

Atunci nu putem merge mai departe... 
BĂTRINUL 

De ce? Mai este mult până la capăt? 
CĂLĂTORUL 


Dar m'avem drum! 
(vineva Înninlează pe cimpie). ; j | 
Zăresc pe Cineva care vine.. Ehei! Ehei! Nu ştii, mai 
este mult până la capăt? 
CINEVA 
apropiindu-se. 
Nu este capăt. 
CĂLĂTORUL 
Cum nu este? Trebue să fie... 
CINEVA 
Nu poate fi capăt... 
CĂLĂTORUL i 
Se vede că pe aici se mai crede încă în existența infini- 
tului! E o plăsmuire care, în vremurile noastre, nu mai poa- 
te avea sens. Nu va trece mult şi oamenii au să-i ridice şi 
harta, aşa că al să-ți poți plimba degetul prin e], în vac... 
La urma urmei infinitul e totun capăt- pentrucă e un cuvint, 
CINEVA 
îndepărtindu-se. * 
Nu este capât! : 


* 
O stincă lata şi lucie, pe marginea mării, noaptea, la lu- 
mina lunii. Valuri puternice întind braţe lungi, plescăe, din 
limbi uriaşe, se isbese cu pieptul! de piatra care stârue, nme- 


EN 1 39 


DRUMUL i 165 


elimită. Pe cer, nourii rostogolesc talazuri de umbră. Cu braţe 
vinjoase încearcă să sgudue luna, largă, roşie, ca gura unei 
peşteri de purpură. Stiuca rotundă şi luna închegată ca o rană 
își strivesc deopotrivă strălucirea, mute şi spăimintătoare. 

Pe stincă a năvălit o turmă de oameni goi, cu trupul 
plin, de peri țepoşi, cu părul capului lăsat pradă furtunii. O- 
chii lor sint prea adinci, fruntea lor prea boltită; privirile lor 
atirnă în aer, grile, ca nişte lanţuri. Cu unghii ascuţite îşi 
stişie carnea trupului din care. ţişneşte sîngele. 4 

La o margine stă călătorul cu Bătrinul lingă el, 

„__ “GĂLĂTORUL 

Aici s'a sfirşit drumul, Picioarele mele ostenite cer o- 

dihnă.  Minile mele, fără voe, se împreunează, în rugăciune... 
BĂTRINUL 

Câtră cine ? 

(Dar vorbele lor sint acoperite de un urlet scăpal parcă din gii- 
leju! unui ocean. De cealaltă perle a slincii, flinjele care par ali 
oameni, s'au adunal. Brajele lor se întind spre cer; ochii lor vor 


parcă să inghită văzduhul; buzele lor se deschid, Hăminde de rugă. 
ŞI ei urlă...) / 


BĂTRINUL 
Ascultă ! 
(Urletele se ridică, tol mai puternice, lol mai jalnice, E aiite 


desnădejde în ele, de parcă pămintul însuși, rănii adinc, sar válla 
prelung, cerind îndurare...) 


BĂTRINUL 
Ai auzit ? 
CĂLĂTORUL 
E înspâimintător... 
BĂTRINUL 


Acestea sint sufletele vremurilor viitoare. Nu le-ai cu- 
noscut ? Ele trăesc în tine, totuşi... 


CĂLĂTORUL 
Dar ce vor? 
BĂTRINUL 
N'au cui să se roage şi imploră furtuna så le dee un 
stâpin... Dara lor e vină! De ÎN san ucis Zeii ? 
CĂLĂTORUL 
Să mergem! Să plecâm de aici! Haide! 
BĂTRINUL 
Erai ostenit,.. 7 
CĂLĂTORUL 


Nu mai sînt. SA mergem! Cit mai departe! Cit mai 
departe ! 


+ 


La marginea umel păduri. O cărare, printre erburile in- 
nalte, se îndoae şi pătrunde în desiş, pierzindu-se. Se văd 


166 ` VIAȚA ROMINEASCĂ _ ARREO p 


copaci Dna cu trupuri puternice încă, cu braţe nodur oase, 


cu palme de frunze bătătorite de timp. Flori de cimp, sāli- 
‘batice, stau presărate, ici şi colo, prin iarbă. Soarele apune 
în dosul pădurii. Razele lui o cuprind într'un paințeniş de 
aur.  Linişte. 
CĂLĂTORUL 
vine pe cărare, insolit de Bălrin 

Văd un om, aşezat la umbra unui copac. Deasupra iui 
o scorbură pune 0 aurcolă neagră. Stă cu brațele încrucișate 
cu fruntea aplecată. Ciudat! Spune, nu ţi se pare că e in- 
iăşurat cu o zireanță de cer ?.. 


BĂTRINUL 

Cerul care se lasă pe umerii oamenilor mu se vede... 
CĂLĂTORUL 

Viţi că nu mai sintem dincolo... 

BĂTRINUL 

Dar atunci unde sintem ? 
CĂLĂTORUL 

De bună samă că aici... Unde ai vrea så lim? 
BĂTRINUI, 

Nicăeri—atunci cînd nu poți fi preiutindeni ! 
CĂLĂTORUL 


dind din umeri, 
Cum vrei... Să ne apropiem... 
BATRINUI 


Nu. Să nu ne apropiem. Să-i vorbim de aici: are sâne 
audă, 


CĂLĂTORUL 
Ei! Omule! 
CERŞITORUI, 
ridicind capul. 
Ce este ? 
CĂLĂTORUL 
Sintem nişte călători rătăciți. Am pierdut drumul... 
CERŞITORUL ; 
Drumul! Ce vreai să spui? hu înţeleg. 
CĂLĂTORUI 
E ciudat! Cum nu înţelegi? Drumul, căutăm Drumui.. 
CERŞITORUL 
Nu este drum... 
CĂLĂTORUL 


Cineva spunea odată că nu este capăt, Acum aflu că nu 
este nici drum... Să nu mai fie oare nici-o nădejde? 


DRUMUL _ BOTE, 


=l 


CERŞITORUL 
d Vorbele tale îmi sint necunoscute, Nu ştiu ce vreai să 
spu 
CĂLĂTORUL 
Să ne apropiem. Ciudat! Omule, unde ai ascuns ce- 
rul? Adineauri îl purtai încă pe umeri. Acum, zdrenţe mur- 
dare îi acoperă trupui. Minile tale sint negre ca pămîntul. 
Faţa ta e o scoarță de copac bâtrin... 
CERŞITORUI, 
Priveşte-mi ochii... 
CĂLĂTORUL 
Aşi spune că ai ascuns cerul într'inşii... 
CERŞITORUL 
Nu ştiu de unde veniţi. Nu vreau să ştiu lată o pia- 
trà,  Odihniţi-vă mădularele ostenite. 
CĂLĂTORUL 


Da. Ne vom odihni. Venim, iîntr'adevâr, de foarte de- 
parten, 


CERŞITORUL 

Aga... Şİ cu am să vă spun o poveste... Vreţi ? 
CĂLĂTORUL 

N'am auzit demult. Spune-ne una, dar să fie frumoasă... 
CERȘITORUL 


in lumea din care poate că veniţi, trăia demult un tinâr 
Prist ai cărui ochi din negri se făcuseră albaştri-—atit de mult 
se uitase la lună! Voi ştiţi că, după ce apune Soarele, cind 
cerul e senin şi văzduhul blind ca o binecuvintare, până să 
se ridice luna, dela un capăt la altul al serului se despleteşte 
părul căruni al soarelui... El a murit demult; trupul lui in- 
singerat se rostogoleşte poate şi acum prin prăp tiile hao- 
sului albastru,—dar părul lui împrăștiat flutură încă de-asu- 
pra pămintului. Tînărul Prinţ, care avea toate diamantele lu- 
mii, era girbovit de o durere grea şi sufletul lui era bolnav, 
El ar fi dat toate diamantele lumii pentru un fir din părul 
Soarelui. Dar nimeni nu putea să-i îndeplinească dorinţa, pen- 
trucă oamenii au pierdut demult drumul stelelor. Pe un turn 
inalt, singuratic, tinărul Prinţ ridica braţele lui ostenite spre 
părul Soarelui, Cind bâlea vintul, braţele lui se înălţau cu pu- 
tere, far cind nici-o adiere nu mai smulgea un zîmbet sudor. 
braţele Ini cădeau, grele ca pămintul şi, cu fruntea pe lespezi, 
linărul Prinţ gemea de desnădejde... 

CĂLĂTORUL 
Cum ? Numai athi 2 S'a sfirşit povestea > 
CERŞITORUL 
Sfirşește-e singur, 


164 VIAŢA ROMINEASCĂ 
BĂTRINUL 
Haide! Povestea lui n'are nici-un sens, nu vezi? iți 
pierzi vremea ascultindu-l. 
CĂLĂTORUL 
De ce nu vrei să sfirşeşti povestea ? O incepuseşi frumos... 
CERŞITORUL 
Atunci de ce mai vreai să cuthoşti sfirsitul ? Incepe întoi- 
deauna, nu sfirşi niciodată... 


Li 


Pe virful unui munte. O stincă sfişie cu /un deget de 
granit văzduhul. Alta a adormit cu fruntea în palme, Una sa 
povirnit pe-o coastă. Citeva privesc, desnădăjduite, inspre 
vale, Nu se vede nici-un soare, nici-un nour. Dar cerul e roş. 

De după stinci apar doi oameni. Sint nişte zugravi, Unul 
din ei poartă o caldare plină de boia roşie, celălalt o badana. 

UNUL DIN El, 

À: privind in sus. 

Nu găseşti că cerul e prea roş? 
AL DOILEA 

Nu e nimic, E mai impresionant. 


(S'aud cileva sirigăle din vale şi, în curind, apare Bălrinui fpi- 
nindu-se cu mintile de o slincă.) 


BĂTRINUL, 
intorcindu-se spre vale, 
Aşa. Ține-te bine să nu cazi. Am ajuns. 
CĂLĂTORUL 
[se ridică şi sare depe stinră. 
Uff.. Insfirşit ! Ei, n'ai ce spune: de aici me mai putem 
merge. Priveşte: ar însemna să-ţi rupi coastele... 
(În acest up cel do! Zugravi cercelează cu luare aminte lie- 
care siincă. nul din ei a scos un metra din buza și le mă- 
sonră. Celălali de numerolează cu ros-) 
CĂLĂTORUL. 
zărindu-i. 
lată şi alţii care s'au oprit aici. Hei, oameni buni, Nu ştiţi 
de mai este pe aici vre-un drum? 
(Oamenii nu răspund. Călătorul se apropie de ei.) 
£ Dar ce faceți acolo ? 
ÎNTĂNUL ZUGRAV 
Luăm dimensiunile Naturi 
; CĂLĂTORUL ' 
Adevărat ? Dar la ce vă trebue ? 
ZUGRAVUL s s 
Vrem să clădim alta în loc- Sintem: trimişii unei mari So- 


p 


ta t 4 Aa yra a îi ba di i iii 
cietăţi pentru exploatarea terenurilor, necultivate din Haos. 
Mă mir că n'ai auzit, Va fi, credem, cea mai mare întreprin- 
dere modernă. E vorba de'a se coloniza citeva planete. E 
foarte probabil, însă, că Pămintul să se mute definitiv în alt 
univers, Dar nu e exclus sã- se creeze un altui în locul lui— 
mai aproape de Soare. Trebue să ne grâbim că, dacă nu, are 
să ni se nărue subt picioare, Nu mai e bun la nimic. Ne trebue 
aă Natură L.. Dar, ia spune, nu găseşti că cerul eprearoş? 
CĂLĂTORUL 
Parcă da,.. 
ZUGRAVUI. 
către celălat, 
N'aveam cu dreptate ? Doar ţi-am spus că boiaua e prea 
tare |... 3 
“a CĂLĂTORUIL 
Dar cine v'a pus să zugrăviți cerul? 
ZUGRAVUL 
Cirpim şi noi cum putem mai bine hodorogita asta de 
Natură. Dar e zădarnic: Nu vezi ce azur zdrenţăros ? Cecrezi! 
Atitea păsări care l-au cuireerat, de-atita vreme! Atitea 
ploi ! Atitea trăsnete care l-au plesnit! Și gindeşte-te. că, de- 
cînd a fost creat, nu s'a obosit nimeni să-l repare! Intr'o bună zi 
si să vezi că ne trezim cu dinsul în cap... Nu, ascultă-mă pe 
mine, ne trebue altă Natură... 


(Bătrinul, care a asculini cu alenjie, vrea să vorbească, dar € 
oprit de urietul Nebunului care îşi bagă capul prinire slinci.) 


NEBUNUL 
Cu ochii în sus, huldue, apoi îşi duce degelele 
la gură şi şueră prelung... 
BĂTRINUL 
Ce te-a apucat? Ai putea să nu sbieri așa de tare. (Arâ- 
tind stincile) Ai să le trezeşti... 
NEBUNUL 
Spui prostii. Cum am să le trezesc ? Nu vezi că-s nişte 
stinci ! 
BĂTRINUL, 
i incet, către Călător. 
Nu-l lua în samă: e nebun... 
NEBUNUL 
Era să-mi rup piciorul din pricina voastră. De cind vă 
strig 1... Nu ştiţi care e drumul pe unde a trecut Lumina ? 
BĂTRINUL 
Drumul! lar drumul t! Veşnic drumul L.. Şi-o fi frint gt- 
tul în vre-o prăpastie! 
NEBUNUL 
Ce! Vorbeşti intr'aiurea... Cum să-şi frîngă gitul! 


i r` 


170 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„ BĂTRINUL 
incel, călre Călălor. 
Nu-l lua în samă: e nebun... (Cătră Nebun) Dar 


nu nai 
spus ce cauţi pe aici... a 


NEBUNUL 

Lumina. - 
BĂTRINUL 

Aşa ? Și ce vrei cu ea? 
NEBUNUL 


. Am o socoteală veche cu dinsa. (Apropiindu-se, miste- 
tdos) Să vă spun şi vouă dacă vreţi. Are să vă tic de folos. 
Mai întăiu, nu ştiu dacă o cunoaşteţi... N'are decit un singur 
vebiu şi suflă cer pe nări. Citeodată s'ascunde în pâmint, șia- 
lunci işi scoate capul prin vulcani. În glasul ei timbale de 
aur se strivesc. Pentrucă Lumina urlă aşi se hrâneşte cu 
creeri. Işi face din ochii oamenilor goarnă, si urlă. Naţi au- 
zit-o ? Urlă mereu, noaptea caşi ziua. Pentrucă in întuneric 
e lumină, după cum în Sunete e tot tăcere... -Dar asta am se 
v'o spun altă dată. Acum, nouă ne trebue Soarele. Nu soarele 
care l-aţi văzut pe cer şi care nu e decit ochiul Luminii. Ci 
Soarele cel adevărat care nu poate râsări din pricina ci For 
ma lui pluteşte neinchegată în Haos. Dacă nu s'a născutine! 
de vină e numai Lumina hursuză şi bătrină care ne stăpinește. 
Şi deaceia trebue s'o ucidem. (Apropiindu-se mai mult şi 
şoptind) Ascultaţi, Sint pe urmele ei! !nțelegeţi voi asta ? Pe 
urmele ei, Și am s'o prind. Are păr de cristal... (Scoate r-- 
pede un cleşte de subt haină) Inţelegeţi : nu vreau să må muşte 
Dar am $'o iau de păr şi am so tirii până aici. După acela 
avem să-i scoatem ochiul. (Se indepărtează, cu- degetul la 
gurâ) Aşteptaţi. Mă duc s'o caut. Am s'o aduc, Fiţi fără grijă. 
Sint pe urmele ei... 
Câlălorul isupiindetel îl priveşte ; Bătrinul dă nedumerit din 


meri ; cel doi Zugravi au rămas cu gura cascală. ȘI, în laja i»: 
luror, clămpănindu-şi cleştele, Nebunul se aruncă in prăpastie.) 


Un felinar, la colţul unei ulije pustii. Nu se văd nici 
case nici copaci. Un zid girbov se zăreşte, pornit din intu- 
neric, în intuneric pierdut. Tiptii, vintul se strecoară pe ling! 
zid, dă cu tifia telinarului care scirţie. Nu se văd stele. De- 
bunăseamă e toamnă, după ploae. Nourii negri trebue, så fie 
aproape de pămint. 

ingå felinar, în noroiu, e o femecin zdrenţe, cu capul 
plecat, nemişcată ; părul cărunt ii atirnă pe frunte şi pe ochi. 

La colțul uliței au poposit Călătorul și Bâtrinul. 


DRUMUL 1: 
CĂLĂTORUL 


Oare soarele n'are să mai răsară niciodată ? E-atita vra- 
me decind nu l-am văzul! 


BÂĂTRINUL 
Soarele 2 Uite-l... 

CĂLĂTORUL 
Cum! Un felinar? 

BĂTRINUL 


Mă mir că nu-l mai recunoști. E el, Soarele. Nişte oa- 
meni l-au găsit pe cimp, unde căzuse, de oboseală. l-au c= 
dicat și l-au alirnat acum de o fringhie, ca să nu sboare ia- 
răși, Dar sevede că nu-i merge bine- căci, ia priveşte ce slair 
a tăcut! Din pleşuv ce era,a pleşuvit şi mai mult. E roş $- 
vechiu, hodorogit, aproape stins. Nu mai are mult de trait. 

; CĂLĂTORUL 

Dar dacă i-ar da drumul să sboare din nou, poate şi-a 
veni În fire, 

BĂTRINUL 

Nar folosi la nimic, Nu vezi că i-au tăiat aripile ? Iais 
Spor oamenilor : au adus soarele pe pâmint şi l-au schin- 
gimit. 

ş CĂLĂTORUL 
Mi-e frig. Oare visul acesta n'are să se mai sfirgească - 
FEMEIA 
fără să ridice capul. 
Da, pentruca altul să inceapă. 

CĂLĂTORUL 

Și de unde știi tu, scirboasă cergitoare ? Cine eşti ? 

FEMEIA = 

ridicind fruntea. 

Nu mă mai cunoşti ? 
| CĂLĂTORUL 
Nu mi-adue aminte să te fi văzut vreodată... 

FEMEIA 
M'ai văzut intotdeauna. Nedeslipită am fost de tine. le-am 
ur mat pretutindeni. M'ai imbrăţişat mereu. ŞI zici că nu mi 
cunoşti ! În mine totuşi adorm toate nădeţdile, se mistue fe- 
ricirile, şi idealurile toat: din mine înfloresc şi se ofilese In 
mint... Pentrucă eu Sint ceiace e veșnic în tine caşi in iot: 
sint Putrezirea... Dar nu ne vom uni pe deplin decit in moarts 
—cind visul acesta se va sfirşi... 

CĂLĂTORUL < 
câtră Bătrin, cu groază, > 
O, drumul, drumul, adevăratul drum! Unde e? Il simti ` 


„E, aici, aproape, in preajma mea! Mă caută și el, poate, 
-il caut aa be dami f Dram şi el, poate, cuns 


ul meu! Unde e? 


NINTA ROMINBASCAĂ 


BĂTRINUL 
Aşteaptă. Drumul va veni, singur. 


= 


Grădina de altădată, pe care Călătorul n'o mai recu- 
noaşte. E] vine abătut, ostenit, singur. Luna alirnă de ramuri 
stalactite fluide. Pentru Călător lumina ei e ca un vin dulce 
şi ameţitor. Bătrinul a dispărut, cine ştie unde... Dar Călăto- 
rul nici nu-şi mai aduce aminte de dinsul. In sufletul lui, a- 
cum, o muzică liniştită şi nelămurită, făcută parcă din amin- 
tirea tuturor muzicilor odinioară auzite, se deslânțue ; şi in- 
treaga lui făptură nâvăleşie în viltoarea visului, cu cart se 
amestecă, devenind, astfel, vis... 

CĂLĂTORUL 
şopleşie. 

Un Suris, pe care buzele leneşe l-au lăsat să sboare, şi 
care a căpătat o formă ; un Fior, pe care un vint sburdalnic 
i-a desprins, preschimbindu-l într'un Mers ; un Ecou care a 
reînviat într'o Privire... Ce nume porţi ? 

APARIȚIUNEA 
Care, mai uşoară ca un sunel scăpa! dintr 'un fluer, 
i înaintează plutind. 

Nu mă cunoşti ? Mina mea deschide porţile in vis. In 
zlasul meu mor fiorile, se sting parfumurile, adorm ecourile... 
in ochii mei plutesc toate amintirile. 

CĂLĂTORUL $ 

Simt că dacă aş îndrăzni un nume—o, fie el cit de iubit 

—privindu-te, sar ofili, ca o floare... 
APARIŢIUNEA 

Numele meu! Ai vrea să-l poţi rosti acum, dar nu-l cu- 
noşti. Cind îl vei şti, sufletul tău nu va mai vrea să-l spue, 
niciodată! O, taci... Tremurul buzelor tale e destul... 

CĂLĂTORUL 

Vorbele tale plutesc în jurul meu, blinde, ca nişte flu- 
turi, Mai spune-mi-le încă... Simt că nu voiu avea nevoe să 
incerc să le înțeleg. In sufletul meu vor pătrunde, surizitoare, 
ca nişte copii intr'o grădină... Spune-mi de unde vii... 

APARIŢIUNEA 

De nicăieri... de pretutindeni, totuşi ! 

De aici ~de acolo,—de oriunde! că 

Văzduhul gol e cuibul meu molatic, Pe drumuri pardo- 
„site cu lespezi albastre de vint am venit, în braţele unui E- 
cou ostenit... Fiindcă pinza de painjen e prea grea pentru tru- 
pul meu, mi-am aruncat pe umeri un alb suris de luaă... Din- 
trun parium mi-am croit un palid s 


! dacă nici acum nu-ţi aduci aminte de mine, mina mea 
i 


îţi întinde Clipa-—cupâ... că 


DRUMUL DA 173 
_GĂLĂTORUL 

Și fotuşi armonioasa ta făptură din ce în ce se indepâr- 
tează... Unde te duci ?.. 

A PARIŢIUNEA 

Acolo unde ne vom regăsi... 

CĂLĂTORUL 
la-mă cu tine... 
APARIȚIUNEA 

La ce ţi-aşi spune să vii 2.. Gindeşte-te: un Pas ar in- 
semna acum, Sfirşitul. 

CĂLĂTORUL 

O, lasa-mă atunci să vin cu tine... 

4 APARIȚILINEA 

Zădarnie |! 

Am venit acum numai pentru a te vesti că ne vom mai 
intilni odată ! 

Zădarnie ! 

Inainte chiar ca picioarele tale să facă Pasul, inamte ca 
braţele tale să incerce să mă oprească, eu nu voiu mai fi. Pe 
buzele iale săruturile se vor ofili, nenăscute încă... Şi vintul 
va răpi săruturile tale, vintul... 

(O coardă care, nevăzută, s'er rupe, şi al cărei ultim zimbet 


trist îşi prelungeşie agonia de-alungul florilor grădinii... şi albe 
Viziune a dispărut demult...) 


La 


Călătorul a rămas singur. Fruntea lui se apleacă: brațele 
ii cad; trupul şovăe. Și e! îngenunchiază. 

In jurul lui o negură se imprâştie, îl cuprinde, il pă- 
trunde... 

Şi acum, la lumina verzue a lunei, florile strălucesc, albe, 
ca nişte oseminte. Printre cele din urmă frunze veştede, ra- 
‘zele reci întind braţe uscate. Statuia, zdrențuită de Vreme, 
doarme, Colonadele albe se apleacă, aproape să cadă. Mih- 
nirea unei toamne veşnice se întinde peste tot... 

Dela o vreme şoapte nelămurite de pretutindeni se des- 
prind, alunecă incoace şi încolo, se încheagă in glasuri, se 
pierd în foşnete, renasc în murmure... 

Una din ele, stăruitoare, se apropie... 

Şi călătorul simte lingă el, din nou, pe Bătrinul care l-a 
călăuzit... 

CĂLĂTORUL 
soplind. 

Odinioară mi-ai spus să vin. Te-am urmat. Unde am a- 
juns. 2. vreau să mă întorc! 

s BĂTRINUL 
$| Unde ? 


gar” 


574 ______NIATA ROMINEASCA 


CĂLĂTORUL 
Acolo de unde altădată am plecat de unde n'âr. fi tre- 
imit aiciodată să plec... 


BĂTRINUL 

Singur ai vrut. 
CĂLĂTORUL 

Dar mam ştiut! O, să ne 'ntoarcem... 
BĂTRINUL 

Cu neputinţă... căci acolo e acum aici... 
CĂLĂTORUL 


INRUDIRE 


Din tot ce mi-ai făgăduit odinioară, n'am izbutit să gă- 
rs nimic.. 


Ep BĂTRINUL Două lucruri, minunal de privii, 
Acuma știi... în două lumi deosebite: in afară, 
CĂLĂTORUL bolta înstelată a nopții: inlăuntru, - 
Ce-mi pasă! Nu mai vreau să ştiu! legea morală. sa, 
A BĂTRINUL „încrucișarea amindurora Într'un a- 
E prea tirziu... celaş suflet e fascinarea și sărulul 
CĂLĂTORUL ce ni le trimite Invizibilul. 


ridicindu-se. 
Ei bine, nu! Vreau să cutreer tot-—să mă cutreer! Şi 
„poi să-mi sfărim lanţurile, să-mi surp zidurile, şi să-mi lăr- 
„est simţurile, să-mi depăşesc marginile, — să trec dincolo de 
„ne . 
BĂTRINUL 
In tine eşti şi niciodată nu vei putea eşi din tine... 
CĂLĂTORUL 
rivirile sufletul meu zboară; urechile 
e sunete; simţurile mele sînt porţi cart 


Totuşi odată cu 
mele sorb E per dle 
„e deschid larg.. 


BĂTRINUL 
Câiră tine... 
CĂLĂTORUL 
abălul. 
Niei-o nădejde ? 
BĂTRINUL 


Toate-- şi niciuna... 

CĂLĂTORUL, nădăjdulnd incă. 
Dar drumul, drumul... 

BĂTRINUL 
Eşti tu însuţi... 
CĂLĂTORUL, cu o izbucnire de revoltă. 
Dar spune-mi, cine eşti tu care m'ai chinuit întotdeauna r AA 
Lă 

Pleoapele se deschid... 

a AL. A. Philippide 


| 


Nu-mi eşti străin, o Univers nemâărginit ! 


Te simt al meu, în depărtatul stelei licărit, 


Al meu în cîntecul din mine isbucnit, 
Şi pentru fiece dorinţă ce mă 'mbată, 
Al meu în fiecare floare mirezmată. 
Cum pruncul e "'nrudit cu sinul mumei 
Aşa-mi întind spre fructul verilor dospit 
Din dărnicia enigmatică a humei, 

Şi braţele și buzele de fiu! 

Gust dulcea Ta iubire din aroma 

Cu care subt frunzar l-ai pirguit; 

Tu eşti grădină părintească, —nu pustiu. 
Nu-i sete ce mă chinue adincă 


Să nu-i păstrezi, cleştarul undelor în stincă ; 


Nu-i boală să mă muşte, să mă fiarbă, 
Să n'o alini c'un fir al Tău de iarbă ; 
Nu-i dor nelămurit, 


Să nu-i deschizi oglinzi în Nesfirgit., 


Nu-mi eşti străin,— Mister pecetluit | 


376... 


VIAȚA ROMINEASCĂ_ 


A 


Aşa cum unui mare *nvăţător 

Pe lingă ucenie i-e drag să stet, 
Te-ai mlădiat priceperilor mele : 

in pulbere-al redus noian de stele 
Să le cuprindă ochiu "'ntrebător, 

Și ai închis nemărginiri lactee 
Subt pleopa lui,-cu a minunii chee. 


Infricoşatele-ţi împărății 

Cu largul necuprinsului cutreer, 

Din oarbe şi supuse cum le ţii, 

Le-ai înviat în taina liberă din creer. 
Si-atunci frumoase, — cum nu sint aeve 
In somnul vag din simburii fiinţii, 
Lipsite de fiorul năzuinţii, — 

Le urci surisul dornicelor seve 

in vii corole razele să-ţi bee 

Şi `n noaptea neclintită-a neființii 
imprâştii flora-a mii de curcubee... 
De-atunci, Informele monade îniloriră, 
De-atunci, in sinul mutelor mişcări 
Tresar, s'alung fantastic, irizări, 

Tot haosul la cintul tău detiră ! 


O fericita, binecuvintata amăgire ! 
Drept punte ne-ai intins'o pe abis, 
Ca drumul la suprema-ți desvălire 
şa pura feeria unui vis: 


A simțului aripi-halucinare J 
Da paşilor de orb, nerăbdători 

Și minţii zăbrelite "n închisoare 
Puternici filfjiri pregătitoare 

In aşteptarea ultimelor zori : 


N 


„ Căci fiece obstatoi ce te-ascunde 

In cetăţuia ta din infimi, 

Niri un zävor, ci treaptă de suit, ® 
S'aud mai clar chemările=ți profunde 


De nu erai focarul d--armaonie 

Ce'n largi undir? de cercuri se resfiră 
De:nult te prăbuşai din templi 
Ca trăznțtul sorbit de viljeli 

In discordanța forței do evpird 


Dar nu i-au freine tulpina le în noapte 
Coiuinnele coji sprijină tăria 
ȘI arave cad etigmeie-ţi în gozpie 

Şi bolţile-şi răsună. simetria E 


Ci sprs a mpana Simi noastri 
in linige putinţa aa ARI, 
te vuctul rotiritor de astre, 
1 pus sordina caimă-a depărtării 


Se sparg astertidele în spaţiu 

C aiătarin i ca ''minosii nouri, r 
Ci eu privesc adtcul cu nesaţiu 

Ata de cataclisme: doar ecouri 
Ajung la pragul mihţi!, în popas. 

Cu 'nfioräri do neprielate ceas! 
Präpästiits fierb în adinci, — 

Eu simt numai un f:eamă! de nalli mi 
O mină neväzttä, — adieri , 
Ce-mi lunecă pe frunte mingieri. 


d 
Nu-mi eşti străin, o Univers nemărginii ! 


m 


177 


378 


= VIAŢA ROMINEASCA 


De ce in faţa serii, după ploae 

Cind frunzele ca rolurile mişcă 

Şi crăngile cădelniţind se'ndoae 
Serblăd nuntiri ce'n aer se fecundă,- 
De ce în ritmul lor şi ram şi undă 
Mă leagănă, má tură,—şi-s perdut? 


- O linişte'n văzduh şi'n gind inundă, 


Adincurile'n freamât au tăcut: 


Sus,-—veacuri luminoase în târie, 
In puls de stele clipele și-aprind 
Și noaptea e atit de străvezie 

Că pe oglinda apei cenuşie 

Văd umbra unul fluture vislind ! 


Ce nevăzut arcuş deşteaptă strunei 

Din suflet, melodiile din rai, 

Cind umbre largi pătind nisipul lunel 
Pe-aleele imbât:toare'n Mai 

iţi scrie hieroglitele pe drum ? 


Subt bolta catedralelor de frunză 
O orgâ'n mine prinde sâ-mi răspunză: 
Sint foam=a de atunci şi de acum 
Şi'ndestularea numai Tu mi-o dail 


„ Cum trupul se ghiceşte din vestmtat 


Tu ești,—tiindcă vălul Tău eu sint. 

Şi d ncolo și dincoaci de fereşti 

Te văd,— fiindcă eşti. 

Din depărtări ne leagă şi ne'mbină 
Acelaşi lung flor, acelaşi sete 

Ce pieacă din obscura rădăcină 
Sbucneşte'n flori, ce sorb să se Imbete 
Din soareleintinii de lumină! 


|| m 


Un farmec lin în Tine mă cufundâ 

Ca luntrea dusă'n tactul de lopeţi... 

De eşti himeră, poate să răspundă 
Nimicul c'un izvor de frumuseți? 

Sint eu nălucitor, — Tu nălucirea ? 
Risipitoru's eu,--Tu risipirea ? 

Eu pulbere, pot eu avea puterea 

Ca să te torn în formele splendorii? 
Eu zugravul, —Tu pinza aurorii ? 

Eu darnicul bogat.—și Tu averea ? 


Neinţeleasa viermeiui trufie 

N'a despicat prăpastia "'ntre noi: 
Simt firele vieţii'n apa vie 

Ce m'a 'nrudit cu bolta azurie 
Ca nuferi!, cu umedul noroil 


Ta patimi înjosite'n mine-ai pus 
Alăturea de'ntrezăriri divine, 

Ca spaima să mă' nalte tot mai sus, 
Cind dragostea-mi va şovâi în Tine. 


MA laşi să cad ades, ca pulul care 
Alunecă din culb,—cînd niama lui 
In dragostea de a-l învăţa să zboare 
N lasa părăsit, al nimânui 


Nu må’ nspâimintă Râul pus in cale 


Cind Tu mi-ai dat puterea de a-l infringe. 


iar de-s îafrînt,—ai revârsat in jale 
Mirezma pocăinţii să pot plinge... 


180 


m i Si | aa aE alun 


VIAȚA FOMINEASTA 


Jatipărirea minti Tale sfinte A 
O recunosc, tn bine şi în rän: 

Văd talgerele cumpeniPnainte 

In care omu'si svirle prețul său. 


Nu eu, ci alţii sperie-se palisi 
Cutremurați de clipa între clipe 

Fatată, caşi-al naşterii minut: 

La stărimarea amlorii de lut, 

Eu ştiu că volu găsi belşug fn Tine 
—Reculundat ia mările-ţi divine— 

Tot ce'n cuprinsu'i strimt,—n'a început i 


Di Panu 
1920, Septembre 


Consecintele economice ale 
Tratatului din Versailles 


jAceat ctebola a tus! un rërbolu cumerelel şi industrial, 
Ei a'a fost un războlu politic... Cu Liga Najiunilor, direc- 
Hunea iilunaciară va |! a noastră, supremația industrială . va 
ii a moasiră, aranlajele comerciale vor li ale noasize și 
celelalte järi din toată lumes vor privi spre noi si, trebue 
să o spun, elè și privesc spre nol peniru a ne lacredinia 


direcțianea,..* 
exideuiul Wilson după Versailles 
(Diseursal din 3 Seplembre 1949). 


Keiau analiza cărții proiesoruiui John Maynard Keyues * 
Jul penteu Dreptate şi pentru Libertatea Naţiunilor, 
dus, cuvintul Prez ului a pana „emanciparea 
poporului gernian”, cu toată obil „for şi solemnă“, luată 
de ANaţi prin convenţia din 5 Noembre 1918, de a încheia „o 
pace pe temeiul celor 14 puncte, fără despăgubiri şi anexiuni“, 
“a siiryi! pria „pacea c rtagineză” a Tratatului din Versailles, 
care distruge toat! organizaţia economică a Germaniei, a 
uncă națiunea germană, pentru generaţii, în sclavie şi mizerie, 
şi condamnă, pă asigurarea prolesorului Keynes, la moarte 
siguri milloane oameni nevinovaţi. 
Aces) ratat, cum am jous în articolul precedent, cate ce- 
ultatui unui compromis dintre iunperialismul capitalist francez 
pe deoparte, si imperialismul captialist anglo-american pe de 
1 parte 


Dacă altudinea reprezentantului lrancez ia Conlerinja 
diwo Paris a fost mai lrancă şi chlar mai brutală, decit a Pro- 
sdezimlui american sau a primului ministru englez, aceasta nu 
= dstoregte numai însuşirilor personale ale d-lui G. Clemea- 
mean, Gar şi faptului că scopul urmărit de Franţa a fost prin 
sine insusi mai „brutal“, precum şi situația ei cu mult mai grea. 


< < 1949, No. 7: „0 
A Y Siaja Rominz asc o. voce cagiesă Ansor 


10 ________________ VIAŢA ROMINBASCĂ 


Problema, pe care a căutat si o rezolve imperiatismut 
capitalist francez, — peniru a-şi asigura oarecare greutate în 
„concertul mondial“ şi a-şi ingrădi siguranța pentri viitor, - 
era, prin forţa lucrurilor, exasperanră în toată puterea cavin- 
tului, fără nici o comparație cu situaţia, în această privință, a 
Angliei sau a Statelor-Unite. 

Anglia şi-a ajuns scopurile ei principale fără nici ọ grc- 
utate: flota de războlu a Germaniei, caşi cea comercială, au 
dispâru de pe faţa mărilor ca „un lucru de sine înțeles“, tot 
aşa au trecut subt drapelul britanic şi coloniile germane. Resit- 
zarea acestor scopuri nu numai că a fost relativ ugoari pentru 
tăuritorii Tratatului din Versailles, dar în acelaşi timp ea s pu 
Marea Britanie la adăpostul oricăror năzuinți de „revangă”, 
—evident, imposibilă din partea unei ţări, a câre! putere æn- 
vaiš a fost nimicită. 

Şi mai simplă a fost situaţia marii Republici nord-americane 

Ea a ciştigat tot ce a putut ct;tiga din războiu pre faptul 
însuşi că războiul a durat Cestulă vreme pentruca, ta sfirzitul 
lu, capitalu! american să fi acumulat în minile sale enorme 

„avuţii. In acelaşi timp victoria a asigurat Statelor-Unite aproape 
automatic vechile debugeuri germane în hemisfera americani 
ser aha piste dia revanşei. de asemeni, nici vorbi au te fi 
poze ca transatiantică, De fapt, vedem câ tele- 

nite pot ignora existenţa Germantel: nici nu se grăbesc să 
ratifice tratatul de pace. 

Altfel stau lucrurile pentru Franţa. 

Ea se află în ve înătatea imediată a unei naţiuni de 80 
“milioane de suflete (cu Qermenil din vechea Austro: Ungaria). 
- de două ori mai numeroasi deci ca populația pones 
unei națiuni energice, de o mare Iscusinţă tecnică, strată 
cu un adevarat geniu de organizaţie. In acelaşi timp, o graniță 
şubredă şi contestată, din punctul de vedere etnic, 5 
pn de vedere strategic, poate nutr? uşor toate speranţele 

revanş?. 

Cita vreme rămîne în picioare regimul imperialismului ca- 
pitalist şi cită vreme temeliile înse.i ale ordinii Interaaţionale 
nu stat schimbate, o pace cu Germania, care ar fi putut sa- 
tisface Anglia şi Statele- Unite, dar care ar fi respectat prea 
mult „precedentele Istorii“, pe care fe invocă mercii f. M. 
Keynes în cartea lui, ar fi creat pentru imperialismul capt- 
tal : francez condițiuni prea neprielnice, pentru lupta eco- 
nomieă. 4 , 

“Spre a para o asemenea perspectivă, bărbaţii Jè afat ai 
Franţei s'au otari la o operație eroică: de a readuce Ger- 
pa raportul de forțe, faţă de Franța, care exista Tazfnte 

~: “Pentru acest rezultat îns3, simple amputaţiuni teritoriale. 
care pot reduce populația Germaniei cu zece sau cinciapre- 
zece milioane, vădit, nu sînt îndestulătoare. 


In adevăr, cum arată J. M.. Keynes: 

„Inainte de războiul din 1870, populaţiunea Franţei şi a 
Germanlei erau aproape egale, însă Franţa era cu mult malbo- 
tg Germania, ale cărei întreprinderi carbonitere, meta- 

şi maritime erau la primele începuturi, Chiar după per- 
derea iel-Lorenei resursele ambelor ţări nu se 
sensibil. Insă în perioada următoare poziţiunile respective av 
fost cu desăvirşire transformate, La 1914 populaţiunea Franţe! 
a fost depășită cu vr'o 707, de cea a Germaniei care ajunsese 
una din cele dintăiu naţiuni comerciale şi industriale ale lumii, 
ți cate nu avea pâreche în ce priveşte abilitatea țecnică şi ca- 
pacitatea de producţiune a bogățiilor viitoare. Franţa pe de- 
altă parte, avea o populaţie staționară sau chiar în descreştere 
A el şi puterea ei producátoare aw rămas cu mult Indi- 
râtul celorialte naţiuni.” 

urmare, pentru a restabili raportul de forte care 

exista înainte de 1870 sar cere, mai înttiv, ca avuţia Germa- 
niei şi forţa ei productivă să cada subt nivelul celir franceze: 
în al doilea rind, ar fi necesar să dispară tot prisosul de po- 
pulațiune, care chiar în urma amputaţiunilor teritoriale, s'ar 
ufea încă la vr'o 20 milioane, în comparaţie co populația 
franceză. A 

Este, evident, cu neputinţă de a inscrie fățiș întrun tratat 
de pace o clauză, care ar impune Germaniei, spre a stabiii un 
raport de forțe mai favorabil pentru imperialismul capitalist 
irancez, să-şi treacă foc şi sabie 20 milioane de cona- 
Vonali. Dar la acelaşi rezultat poate duce mizeria fiziologică, 

farea şi foametea, din cauza condiţiunilor economice 
intolerabile, 

Şi la acest rezultat grandios, — ne spune fără nici un e- 
chivoc comentatorul englez al tratatului de —ar duce a- 
plicarea combinaţiunilor meşteşugite ia Versailles. 

e, M. Keynes citează în adevăr următorul pasagiu din ra- 
po comisiunii economice germane: 

„În urma scăderii producțiunii sale, în urma depresiunii 
economice, care rezulță din pierderea coloniilor, a flotei co- 
merciale, a plasamentelor din străinătate, Germania nu va mai 
fi în stare de a importa cantitatea îndestulătoare de materii 

O parte enormă a industriei germane va fi deci condamnată 
să dispară. Necesitatea de a importa produse alimentare va 
creşte considerabil, odată cu scăderea mijloacelor de a satisface 
această pna e În scurt timp, prin urmare, Germania nu va 
mei putea da nici pine, nici muncă, milioanelor de conaţionali, 
care sînt Iinpiedicaţi să-şi ctgtige viața în navigaţie şi în co- 
mert. Aceşti oameni ar trebui să emigreze, dar aceasta este 
materialmente cu apuliaii, pentrusă multe ţiri, şi din cele mai 
importante, se opun oricărei imigrâri germane, A pune condi- 


* 7. M. Keynes : „Les Consequences Economiques de la Poix“, p. 58. 


E i VIAŢA ROIMINEASCĂ 


2 II II N A assau 


iunile păcii în execuţie ar implica dar moartea mai multor 
milioane de persoane în Germania. Această catastrofă nu ar 
întirzia cu mult, fiindcă sănătatea populațiuni! a fost ruinată 
în timpul războlu!i prin blocus, iar în timpu! armiştiţiului, pat 
aparani blocadei de înfometare. Nici un ajutor nu ar tm- 
piedica aceste morţi ta masë. Cei ce vor iscå!i aces! Tratat vor 
condamnu la moarte milicore de oameni, de femei şi de copi! 
germani.” 

Autorul i;i însuşeşte aceste concluziuni, însoțind citația 
de mai sus cu urmětoárea declaraţie: 

„Noi nu găsim nici un răspuns edegquat ia uceate car 
vinte; şi acuzarea este cel puțin to! ușa de adevărată pentru 
tratatul cu Austria, caşi pentru cel cu Germania,” * 


Asadar, un savant şi om de stat englez, care a jucal un 
rol însemnat în istoria războiului şi care e un ententist ne- 
prihânit, afirmă că tratatul impus Germaniei condamnă, dacă va 
îi pe deplin executat, la moarte prin foamete 20 milioane de 
oameni, numai pentruca să fie asigurat „echilibrul“ dorit de 
imperialismul capitalist francez. 


Asupra ordinii internaţionale, care poate duce la astfel 
de situaţiuni, nu pot fl donă judecăţi, în orice conştiinţă ome- 
nească, i 

Dacă un orb sau olog ar stărui, pentru egalizarea gan 
selor, ca să fie schiiodit şi concurentul lui, ce strigat de re- 
voltà ar îgtimpina o asemenea pretenție! Dar se deosebeşte oare 
mult această pretenţie, după firea lucrurilor, de un tratat care 
tinde în interesul echilibrului în ernaţional, nu numai să ruimere 
un stat rival, dar şi să distrugă prin foamete şi mizerie o parte 
însemnată a populaţiei sale?  * 


J. M. Keynes ţine să ge arate că această consecință a 
tratatului din Versailles nu este o simplă închipuire a comen- 
tatorilor, El citează rapoartele comisiunii medicale, însărcinată 
de câtră nare ctg de medicină din Olanda, Snedia şi Norve- 
gta, —țări neutrale, să cerceteze situațiunea Germaniei, — precum 


* Op. cil., p. 185-186, 

in treacă! fle zis, ). M. Keynes în cariea lal na a studiat și ira 
valul cu Ausiria, dar senlimeniele lui în ce privește situația creel Re 
publice! Austro-germane nu ne lasă nici o îndoială. Aşa în nola depe 
p 200 gășim această cliajle din ziarul socialisi vienez Arbelter Festung 

„Nielodală substaala unu! coatraci w'a lradai otii de grosolan in 
renjiunile care se crede că an Prezida! la eluborare» lul, ca în carul 
acestui tratat.. în care fiecare dispoziție cele plini de crurline și bro 
selitale, în care nu descoperi nici un suflu de afecțiune emeneaset, 
al acesiul tralai care este o Insuilă adusă înturor legăinrilor care v- 
nesc pe om de om, o crimă impotriva umanității însăşi, împoiriva aowi 
popor Istorii și chinul”. 

Acestor cuvinte autorul adaugă următorul comeutar : 

„Nol cunosştem în detaliu iralalul Anstriac. Nol am usisdal lo 
sedaciarea mullora din clanrele In? şinu putem ripoata nimie ta accasti 
tests exclamaţie”. 


- 


CONSECINȚELE ECONOOM A PRATENIFLIR (EN YERS" LES PRG 


şi ale smsiuali americane Hoover, cate avea sarcina de apro- 
vizionare a Europei centrale în i. Mărturiile 


ap ag armistiţiulu 
jte vor constitui una din paginile cete mai nogee 


e T rapoa 
-dia istoria omenirii „civilizate.“ In faţa unor constatări ca axa 


cessata: „subalimentarea este cauza naşterii unei generațiuni. 

istovite, eu muşchi, cu articulaţiuui, cu creeri atrofiați,“ -orice ~ 

comentarii amuţesc. * > 

„__„ De altfel înseși guvernele Statelor aliate aduc cea mai pre 

voasă mărturie, cind organizează escurslunile copiilor din 

ĉa liala san tn Elveţia spre a-i scăpa de moarte. (Dar peste 

palu san şase sâptâmini aceşti copii se întorc ia căminul rece 

% casei părintești, spre a suferi din nou chinurile toamoteL..) 
Unui economist, ca profesorul din Cambridge, nu i-a fos! 

ateu să dovedească, că politica aceasta de distrugere dusk 
ta ultimele ei cousecinţi, fatal ar găsi risbunarea în sine 


Rizbolul care a durat alta vreme şi a lost dus ci aitta 


| pr a şi încordare de forje, a impus omenirii o prea mare 


de avuţii, pentruca ea să=gi mal poată permite, făra 
grave primejdii, şi luxul unor asemenea tentative. 

„1. ML Keynes, Inadevăr, evaluiază costul războiului peatru 
tatele înțelegerii la 600 miliarde de franci, în aur, ** Dacă veni 
Mae seamă şi de cheltuelile Statelor din lagi'rui advers, şi de 
pierderile particularilor izvorite din starea de războiu, ajungem 
‘a conciutia că războiul a costat desigur cu mult mai mult de 
œ mie de miliarde. ~ 

ce înseamnă in reaiiiate, că ia aceasti sumi se ri- 
iei valoarea averilor risipite neproductiv. 

Distrugerea acestui enorm capital, care reprezintă pro 
dusa acumula! al muucii de veacuri, nu putea râmtuca fară 
grave consecinţi pentru producţiunea mondială,—fiiadei capi 
iul, averea acumulată, este un factor esenţia! al produc tlini 


În situaţia actuală nici-nu se poale încă evalua cu gr; 
cisivae cît de multa trebuit să cadă producjiynea mondiala 
după războiu, din această cauză, Dar un fapt semnalat de câtr 
profesorul Keynes ne poate da oarecare indicațiune, şi anume, 
“A „produciiunea de cărbuni din Europa a scăzul cu 30", şi 
cete mai multe industrii, caşi întreg sistemul de circulaţiunc aj 
Europei atirnă lu primul! rind deia cantitatea disponibili de 
“Arbani.* 359 & 

36 akci rezultă că produțiunea întreagă a Europei a scă 
“ua inta'o proporție desigur mai mare decit 30, peatrucă partea 
de combustibil întrebuințată pentru scopuri domesticite nw paale 
S om "ogwrință redusă peste o anumită limită, 


` Up. cil, p. 20020 (in astă). 
" Dp, citu p. 12i. 
"= Os. cif., p. i87. 


+2 MATA CONAMA 


unii europene, şi chiar mondiale. 
e ami e exprimi M ata tă privinţă autorul nostru; 


re al Germaniei... $ 
igap Ama interdependenţei Germaniei şi a vecinilor seta 
zdrobitoare. Germania a fost cel moi bun client pentru Ru d 
Nor vegia, Olanda, Belgia, Elveţia, Italia şi Austro-Unzaria ; Ba 
venea în ol doilea rînd în cumpărăturile făcute în Marea P 
tani», în Suedia, in Danemarca ; in al treilea rînd în cumpără- 
turile făcure în Franța. Ea a fost cea moi însâdmnată sursă Ps 
aprovizionare pentru Rusia, Norvegia, Suedia, Danemarca, Olanda, 
Eh a, lata, Austro-Ungaria, Roninia şi Bulgaria; a dana ta 
rînd pentru Marea Britanie, Belgia şi Franţa. 

„In cazul nostru particular (al Marii Britanii), noi am ex- 
portat în Germania mai mult ca in o'icare altă ţară din lume 
afară de India (care însă este pentru Imperiu o piaţă crea l 
și noi cumpăram dela eee mai mult ca dela oricare a 

afară Statele Unite. f ~ 
n Na 16% o ţară în Europa, afară de cele din apusul Ger- 
maniei, care să nu fi făcut cuea mai mult de a patra parte din ca- 
merciul ei total, şi pr a Ja cu mult mai mare panir 

, Austro-Ungaria şi A 
pii „Germania oa înca numai comerţ cu aceste State, ee le 
țurniza o mare parte din capitalurile de care aveau nevoe 


* Op. cit., ibidem. 


CONSECINȚELE ECONOM. A TRATATULUI DIN VERSAILLES ISP 
n ——— De n a a N it te af e a — 


.e— 


pentru desvoltarea lor proprie. Ea a plasat aproape 12 um i 
liarde franci. în aur,la Rusia şi Austro-Ungaria, lu ria, în 
Rominia şi Turcia, din suma totală de peste 3i miliarde a pia- 
samentelor el in străinătate... Toată Europa dela rásárit de Bir 
a fost astfel atrasă în orbita industrială germană și viata eiee- 
conomică a fost adaptată în consecința“, * 

Cu alte cuvinte: în producția monulală, dinainte de, căr- 
boit, industria germană ocupa al doilea loc după cea engleză. 
lar în multe ramuri o întrecea şi pe aceasta; în special, penteu 
viața economică a întregului continent european, afară da n 
Franţei şi a Spanki, industria germană, avea mai marein- 
sempătate decit a orictrei alte țări din lame, și chiar per 
tru Franja ca venea a doua la rind. 

In faţa scäd-rii generale a producţiunii mondiale, prin sdis- 
iragerea capitalurilor în războiu, e uşor de înțeles ce gol sim- 
tior ar mai låsa şi prăbuşirea forțelor productive ale Germaniei 
dezastrul economic al Germaniei ar fi echivalent cu o catas- 
trotă mondială. Omenirea intreaga ar suferi pe orma acesteia. 
șI adversarii Germaniei, cum spune j, M. Keynes, nu mal puțin 
ca restul lumii: 

„Dacă la sfirşitul războtalui civil earopean, - aşa numeşte 
Keynes Marele Râzboiu, - Franţa şi Italia victorioase abuzează 
de puterea lor momentană pentru a distruge Germania Şi Aus- 
iro-Ungaria, ele provoacă propria lor distrugere, din cauza 
legăturilor ascunse intelectuale şi e:onomice, caro le leagă at 
de puternic şi inextricabil cu victimele lor“. «2 

Acest rezultat paradoxal « însă o consecință necesară a 
siteaţlunii economice mondiale, cînd de fapt universul întreg for- 
mează un singur organism economic, iar interesele populaținal: 
europene, abstracție făcind de hotarele politice, sint atit dè ia- 
tim Jegzte între ele, incit J. M. Keynes cu drep' cuvint poat 
înfățișa Marele Râzboiu ca un „războiu civil european“, 

FM constitue — spune el centrul de populațune 
col mai des din toată istoria lumii. Acenstă populaţiune... este 
în mare parte îngrimădită întrun număr relativ restrins de 
centre industriale, inainte de războiu ca işi satisiăcea trebuia- 
{ele cu prisosință prin intermediarul unui organism delicat 
extrem de complicat, care se rezema pe temelij de cărbuni, 
fer şi de transporturi. Fase aproviziona de asemeni din alte cgit- 

„ necontenit, prin importaţiuni de hrană şi de materii printe 

distrugerea acestei organizații şi întreruperea importațiu- 
nilor (care a rezultat de aici) n parte din această popula țiume 
este lipsită de mijloace de existenţă. lar cei care sint estfet 
«de prisos» nu pot măcar să emigreze, pentrucă s'ar cere ani 
indelungați pentru a-l transporta peste mare, chiar dacă s'a 
gösi naţiuniic, - ceiace nu este cazul, — care si-i primească cu beata 


* Op. cit., p. 25-26. 
= Op. cit. 


nb VIAȚA ROMDNEASCA O 
a da 


voinţă. Primejdia care ne ameninţă este prin urmare căderea 
anilor de viaţă a popoarelor europene pănă, ta wn punct, 
„ate pentru mulți ar insemna o adevărată foamete”, * | 

Dar această cădere, în urma risipei fantastice a capitaluri- 
lor prin războli,—ar rezulta fatal din prăbuşirea economică a 
Germaniei, a cărei attivitate produstivă constituia factorul esen- 
tial al î.:tregului sistem economie european, i 

„Războiul, me repetă iarăşi şi tarăşi protesoru! dela Umiversi- 
tatea din Cambridge,—a sdrur-inat acest sistem până la punctul! 
“de a pure fa mare primejdie viața însăși a Europei. O mare 
parte din Continent ce slabă şi maritoare de foame, popuiațitine» 
lui intrece cu miit numărul de oameni cart ar avea inliloace de 
taiu, organismul lui este distrus, sistemul lui de transporturi! 
naie ingreviat şi aprovizionarea lui a scăzut grozav", ** 

Cunsecinţile tratatului din Versailles, dacă el va fi aplicat, 
a: doct în aceasta situatie la o catastrofa. inevitabili şi irept- 
sabiiă ` 
Astiei mu este ţară, na este om in Eiropa care să nu su 
tere pe urma faptului că Tratatul dia Versailles stă la calea re 
"ams!'ruirii forțelor productive ale Europei. 

Yoiu aage aici, tot după J, M. Keynes, numai o ches- 

, foarte acută şi în Rominia, —ş! anume: Conrupiimnea cir- 
cula tenii fiduciare, prin emisti forțate de bilete de bancă, pe 
rare jeen practicat și continuă să le practice, mal mult sau ma: 
(mitin toate guvernele. 

Aceste emisiuni de bancnote In mare parte sint provócale 
de nëzuisja de a umplea artificia! golu! lăsat do deficitul pro 
duețiunii, dar efè constitue pentru masa populațiunii 0  adevá- 
IAD epoltaţiune, — şi tacă o spollațiune bazată pe fraudă, care 
sămiceşte mulțimea și crează un dezechilibru social primejdios, 

Prin procedeule constanie de inflațiune, spune J. M- Key- 
net Govtruele pot confisea într'un chip tainic și pe nesimţite 
4 parte însemnată a averii naţionalitor lor. Prin meioila aceasta 
“de ni humai că confiscă, dar confiscă arbitrar; şi pe cind sistemul 
acesta sirăceşte pe cci malji, e! înbogățegte de fapt pe cițive 
Spectacolul acesta a inbogâjirii nu aduce numai, atingere.. sigu- 
sanii publice, dar şi încrederii obşteşti în dreptatea repartiție: 
actuale a avuţiMor. Acela, cărora acest sistem Je foluseşie, peste 
măsura meritelor Ior sau chiar a aşteptărilor şi a dorinţiior lor, 
«juma „profitori“, care siat obiectul urii atit pentru acea parte 
à rgieziei pe care inflația a sărăcii-o cit și pentru. proleta 
toi“, 

„Regimul bugetar vste vclat din cauza aceasta- peste tor 
to luropa. 

Festul, prim- ministru al ltaliei, d-! Sitti, a publicat de- plidă 
* Op li. pe ES. 


“ Op. cil, p- 34- 32. 
O" Da. eii. p. tă, 


CONSECINȚELE ECONOOM: A TRATATULUI DIN VERSAILLES 18% 
tn Octom brie !9i9 un ape! cătră națiune In care rezumă sst- 
fel situaţia i: : pita i 

D. Cheltueliie statului întrea de trei ori veniturile; > ~ 

„2) Toate intreprinderile Statului, incluziv edile ferate, ta 
legratul, telefonul, funcţionează cu pierderi. Pentru a pune la dê- 
poziţia publicului pinea ceva mai eftin, statul plerde anual mar 
melte miliarde. i 

+3). Exportațpuniie sint evaluate ia o pătrime san chiar la o 
cincime a importatlumitor ; 

„4) Datoria naționaiä creşte aproximativ cu un mikori de 
lire pe lina.” j 

Și siiuația bugetară a, Hatiei, nu e excepţională: j. M. Key- 
mes socoate ca acea a Franței e încă mai rea, iar acea a Sta- 
telor din räsásit şi mai jalnică, * 

in urma acestei analize; învățatul englez se crede în drep 
să ne imfăţişeze următorul tablou al Europei: 

„Noi vedem o populaţiune rurală, care poate trai din pro- 
dusele agricole, fără să le poată trimite la rraşe, pentru a a»: 
vea în schimb alte mărturi, Noi vedem o populaţiune industrlaiš 
incapabilă de a mai prinde puteri, din lipsă de hrană, incapa- 
bilă de a-și cîştiga viața, din lipsă de muncă ; incapabilă dease- 
heni de a compensa prin importaţiuni descreşterea producțiunit 
interne ; şi toluşi după d-l Hoover, @-evèlpare slobală ne arată, 
că există In Europa cel puţin 100 milioane indivizi care nu pot 
fi brăniţi decit prin tmportaţiune şi care nu poi trăi- decit dim. 
producțiunea şi cistribuirea. exportaliunilor”, ** | 

Numai paña unui. Dante ar putea găsi culori destul de, 
vii pentru a ne zugrăvi adevărăla icoană a Europei pe” urma 
Tiatatuluj din Versailles: 

„O Europă neproductivă, neozupată, dezorganizată, stă- 
iată de certuri intestine şi de uzi internaţionale, este în faţa 
noastră, Ea se răzbuozie, ca moare d: foam, ea -pradă, ea 
minte”... 99% 5 

Cum poale stiri, unde ne poate duce această situaţie? 

Unde poăte duce mizeria mulţimii alături de spectacolul im- 
bogăţirilor năprasnice datorite „inflaţiuni“ ? 

J. vi. Keynes um e un revoluţionar; primeidulrea ordi- 
mei sociale actuale, îl inspăimintă ca pe oricare bun burghez, 
dar cl nu-și poate ascunde realitatea acestei primejdii, care. 
izvoreşte din dezorganizarea economică : 

„Privaţiunile economice,—spune sh—se acumulează cu in- 
cetul, şi atita vreme cit oamenii le suportă cu rabdare, lumea 
exterioară nu le prea bagă în seamă. Productivitatea fizici şi 
rezistenţa la bali scad puţin cite puţin, dar viaţa își urmează 


* Op, eil p. 198 urm, 
„9 Op. cit. M 189. 
e Op, cil, p. 1492 


90 A VIAŢA ROMIXEASCĂ 


oarecum cursul pănă ce, însfirşiti, sint atinse limitele indu- 
ări și pănă ce sfaturile desperării și ale nebuniei trezesc pe 
„ei ce sufar din letargia, care precedează criza”. * 
Și în altă parte: 

© „Oameni mu se vor resemaa până la finit să moară de 
toame; câci inaniţia, care pricinueşte letargia și desperarea 
` neputincioasă, aruncă anumite temperamente în agitația istorică, 
ie desperarea cea mai furioasă, Aceştia, în suferința lor şi pa- 
-tima jor, vor putea răsturna şi ce mai rămine din organiza 
sk vor prâbuşi civilizația însâşi, în -Incercâriie lor de a satisface 
aebubeşte trebuinţele covirşitoare ale individului”, 22 

„De această izbucnire a forțelor destructive elementare ar 
ti, îs primul rind, responsabile guvernele, care și-au luat strivi- 
toarca sarcină de a dirigui destinele lumii: 

„in lumea atit de complexă a Occidentului European voinţa 
"manentă îşi poate împlini scopurile cu mai multă subtilitate 
şi aduce revoluția tof aşa de inevitabil prin intermediul unui 
Mota sau al unui Lioyd George, caşi prin ideile, prea crude ¿i 
prea pretențioase pentru noi, ale filozotilor sanguinari din Ru- 
sia” 

Dar ct e de tăcut ? 

Un teoretician englez nu se poate mulţumi cu tablouri sum- 
bře gi incriminări intotdeauna mal mult său mai puţin zadarnice. 
Say cind feoreticianul e dublat de un om de acţiune, soluţiuniie 
practice domină toate preocupările lui teoretice. ȘI J. M. Key- 
nes na a luat condeiul decit pentru a propune „remediile“ pe 
tare je crede necesare în situaţia desperată a Europei. 

la ce cunsistă aceste „remedii“? 

Analiza cărţii sake ne-a pregătit destul, ca să nu ne mai 
+a? prindă propunerile sale. 

„Dacă noi admitem, - ne spune scriitorul unei țări, care 
-b timpul războiului a dus campania cea mai violentă impotriva 
„barbariei germane,” — dacă noi admitem că Germaniei nu-i trebue 
acordată, cel puţin pentru o generaţie, cea mai mică parte de 
„prosperite ; dacă noi admitem că aliaţii noștri recenți sint cu 
toții nişte îngeri strălucitori. lar inamicii noştri recenți, Germanii 
Austriacii, Ungurii, etc., sint cu taţii nişte fii ai diavolului; dacă 
anot admitem că din an în an Germania trebue sărâcită, mcer- 
cuilă de duşmani, copiii ei lăsaţi să moară de foame și istoviţi, 
— atunci noi vom respinge toate propoziţiile cuprinse în acest 
-xapitol şi în particular cele ce ar permite Germaniei de a-şires- 
taiji în parte prosperitatea ei anterioară şi de a găsi mijloace 
de” existenţă pentre populaţiunea îndustiială a oraşelor ei, Insă, 
„ară democraţiile Europei ; pusene îşi vor însuşi, şi Statele U- 
mite vor sprijini cu finanțele lor, această concepție asupra na- 


* Op. et! p. 280. 


„CONSECINȚELE ECONOM, A TRATATULUI DIN VERSAILLES LEAS 


tiono: și asupra relaţianilor dintre ela, să ne vie cerul intr'a- ` 
tor ! Dacă noi vom ndzul cu hotărire la sărăcirea Europei Cen- 

trale, rdabunarea, îndrăznesc să o prezic, nu “va intiraie. Nimic 

mu vă mai putea rejine atunci pentru multă vreme acel războlu civi 

final dimre Reacţiune si convulsiunile desperate ale Revoluţiunii=: 
în faja căruia se vor şterge ororile ultimului războiu şi care wa 

distruge,— oricine ar eşi biruitor, civilizația și progresul. tim. . 
purilor noastre“, ° 

vu aite cuvinte după credința lui J. M.Keynes, ne află în 
taja alernalivei : ori revizultea radicală a Tratatului din Versail- 
des, ori © groaznică revoluţie socială, care oricum s'ar sfirși, 
ar duce ja pieirea tivilizaţiei. 

Răul produs până acum e enorm.. Toata societatea euro- 
pand e adine bolnavă. Şi nu avem mulă vreme de pierdut, 
dacă voim să ferim lumea de accastă catastrofa. 

Dar pentruea opera de salvare să fie cu putință |. M 
Keynes recunoaşte că ar fi necesar ca spiritul care domneşte în 
cercurile dirimuitoare ale Ințelegerii s4 dispară : 

siaine de toate—alce el,—poi trebue să scăpăm de at- 
mosjera și de metodele din Paris”. ** 

le concrete cele mal de seamă schiţate de Keynes 
{ered g menh de a le reproduce aici pe toate) s> pot rezuma în 
puncte: 

1) „Totalul plățilo», pè care trebue să te facă Germania, 
subt ttul de reparațiani şi pentru area armateler de o- 
pe rata trebee fixat la du-uă mitiarde | st. (50 miliarde 

amci)’. ! 

2) Averea ce a fost luată dela Germani (marina comer- 
ial, material de războiu, ete ) trebue evaluată la 30 milioane - 
i, et (12 jum, milarde franci) și această sumă scăzută din da- 
torio totală de mai sus, 

3) „Restul de 1500 miliosne |. st. (37: miliarde franci) 
mu vu purta nici o dobindă şi plata se va efectua de Germa- 
nis în treizeci vărsăminte anuale de cîte 59 milioane |. st- 
(1"; miliarde franci), Incepind cu anul 1923". 

4) Comisiunea Repasati 'milor va fi dizolvată, şi Grr- 
mani va fi liberă să-si facă plăţile în chipul în care ti va 
tonveni, 930 

Deşi dela Germania se cere de fapt-o plată anuală, care 
nu ar reprezenta dacii o dobiniă la un capital d:25 miliarde 
franci, şi aceste plăţi ar înceta după 30 ani, J- M. Keynes, 
cum am văzut in articolul precedent, afirmă totuşi, că „în îm 
prejurările actuale noi nu credem că Germania ar fi în stare 
să plătească şi atita“, ese 


— e- 


A Op. cil.. p. 204. 

Pi Op. cll. p. 205. 
a. QP. cil, p. 209 210. 

Op. cil., p. 163. 


192 VIAŢA ROMI: BASCA a 


. .—— ——— -- 


Pentru a da Germaniei putinta să-şi plăteasră sac. mele 


, mai cu seamă, pentru a-l per să-şi reconstiiue forțele 
cive şi a spori astfel A a producţiunea mondială, ccona- 
mistl englez tace o propunere, care pune în tristi înmină 
mentalitatea dominantă din timpul răz»oiuiu!, și anume + de a 
“sonstitui «o uniune, pe baza rului schimb, Pete Germa- 
nia, Polonia şi Statele noud care s'a născut din Imperiile 
Aastro-Ungar și Turc». Dar autorul îşi dă perlect seama, câ 
aecasta înseamnă «i r-aliza vechiul vis german cn Mittet- 
Europa» * (Pentru țările menţionată, intrarea în uniune ar 
fi obligatorie pentru zece ani, apoi îi sar acorda facultatea 
de a rupe această legătură. Dar ştim ce inseamwà «facultatea» 
în asemenea confiţiun!). 

A agita timp de cinci ani cerul şi pămîntul, a duce im- 
potriva ermanii un råzboiu de distrugere pentru motivut 
vă o «Miitel-Enropa» ar ti însemnat pleirea lumii, peatruca 
apoi un economist şi sm politic englez să constate cu senină- 
tate, că reali:area ei e necesară pentru echilibru: economit 
al lumti I. 2 

Faptul că această Mie! Europa, după ct asa prote- 
sosului din Cambridge, ar fi pusă subt tea Anghei,—ntcon- 
tesțabil constitue o mare difer:nță.. pentru Anglia. Dar pentru 


restul umil primejdia aceste! combinaţiuni ar fi oare mat 


mică din canga acestui surplus de putere ? 

Viitorul istoric al Marelui Războiu va avea aici un Izvor 
nesecabii de reflecțiunt pesimiste asupra naturii omeneşti, 54 
trecem... Bad 
Dar ]. Ài. Keynes nu se opreşte aici. Acest coriieu al 
evtenti-mului militant de eri cade astăzi în admiraţi: faţă de 
«forţele ordinei care, spre uimirea lumii, 2u reuşit să se men- 
țină pe stinca caracterului german»**, şi, înrucit pentru ridi- 
carea productivității mondiale este necesar úo a se pine în 
valoare şi imensele avuţii naturale ale Rusiei, ne asigură că 
la acest rezulta: nu se poate ajunge «decit prin intermediul 
îndrăznelei sì a or;anizaţiei germane, „a **' 

In vederea acestui scop, ar trebui, ne spune tot D-sa, 
incetat boicotul Rusiei sovietiste și lăsat Germanitor (bine-în- 
teles tot subt tutela A gliei) un cimp liber d» activitate eco- 
nomică în Rusia, care ar putea intra și ea în combinapiunea 
* Mittel-: uropa», | 

Aşa dar, în rezumat, după părerea autorului nostru, Ger- 
mania r'ar trebut să plătească mii mult de 50 miliarde frenci, 
din care o pătrime ar fi socotită ca a hitată prin averea ge i-a 


2 


* Op. cit, p. 213. 
* Op. cila p. 250. 
*. Op. chl. p 232. 


CONSECINȚELE ECONOM, A TRATATULUI DIN VERSAILLES 19) 


fost confiscată, iar restul urmează să fie acoperit prin vârsă- 
minte anuale de cite 14 miliard în treizeci anl, fără nki o 
dobindă. Şi pentru aceasta ea va trebui ajutată să-şi recon- 
struiască puterile de producțiune, acordindu-i-se un vast cimp 
die actmitate economică în Europa centrală și în Orient, 

Dar atunci, se naşte întrebarea, cum rămîne Franţa? 

Dapă “evaluările ponen Keynes însuşi, numal repa- 
rația diunelor cauzate în teritoriile devastale In Franța S'ar urca 
la 12', miliarde. Din suma pe care Germania ar plăti-o în coa- 
dițiunile de mai sus, parte: cuvenită Franţei abla dacă ar pu- 
tea acoperi aceste daune materiale. 

„Dar Franţa în cursu! rizboiului sa împ-umutat dala a- 
! aţii ei mai bogaţi, Anglia și Statele-Uaite, cu peste 26 miliarde, 
pentru care numai dobinda de 5 /, fără amortizare, reprezintă 
peste on miliard 300 milioane pe an, adică mai mult decit a- 
nuitatea întreagă pe care ar trebuis'o plătească Germania care 
se liberează de datorie, cum am văzut, în 30 ani. Pentru a- 
morțizarea fondului annitatea evident ar trebal încă mărită. 

J.M Keynes e siit să faci această observaţie: 

„Ea (Franţa) poate abia obține deplina reparație dela Ger- 

"mania pentru distrugerea suferită pe teritoriul ei; dar, deși 
victorioasă, ea trebue să plițoască a'iaţilor sau amicilor săi 

«x mai mult ca de patru ori (în realitate: mai muit ca de cinci 
ori) îndemnitatea pe care, învinsă la 1870, ea a fost silită să 
o plătească Germaniei. Mina lul Bismarck a fos: uşoară pentru 
a, în copara cu mina unui aliat (Anglia) sa: a asoziatu- 
lui ei (Stateie-Un'1e)“, * 

Se poite susțin», cum faze J.M. Keynes, că Franța în 
orice caz nu ar putea stoarce mai mult dela Germania. Totuşi 
în aceste condijiuni e evident că aranja mentul propus nn are 
sorţi de izbindă. A 

Această situaţie ne  desvâleşte ințelesul adevărat Al 
lsptei duse în sinul Conferinţi din Paris de cătră marii et au- 
guri; tentativele de generozitate se făceau numai pe seama 
Franţei, cure ese strivită din războiu, cai G-rmania înti 
strivită de aliajii e!l pentru care ea a cîştigat războlui 
iea jertle omeneşti, cu preju! devastirii a celor ma 
regiuni din teritoriul ei. lar Clemenceau, neputia EHN 
nimic direct împotriva aliaților. impunea o «pase arti 
care ar duce cel puțin spre prăpastie tontă lumeti" t 
„ Căntind vr’, eşire din acest impas, J. M, Keydys git. 

şi propune o soluţiune în adevâr eroică: tpebie' trecut cu 9a- 
retele peste toate uutoriiie interalate. pahi si Ciu sa 

Simplul fapt ca un economist şi omp tite apă Er Pa 
simțit silit să pr pună o asemnea MASNA e Yolukidiyară, ne 
indica in deajuns, cit de g-avă este sitta la, în „ju tta léi, 


Dar peniru a ne da seama de gtjeațttatea: aceste propii- 


* Op. clt., p. 222, 


ét e b GQ * 


194 VIATA ROMINEASCĂ 


, iizám puțin situaţia datoriilor interaliate 
cr Sivan ism mai jos ttoul întocmit de ]. M. Keynes, în 
care nol am prefăcut livrele sterlingi în franci a! parl, vÀ 
dică în aur. (Cetitorii nu trebue să sca din vedose s 19 A 
cest tablou nu și-au găsit locul toate atortile intera ate, c 
numai cele contractate pentri ducerea räzbvislui) 


pon e pe a = | 
» călră De câtră 
impromalur! Do iei | Maren | DECI |. TOTAL 
acordate: Unite ; Britaate | 
poupee ai em | 
ilioane millovae | milioane 
oyri rgt fratel in a acan în ant franci în nuri 
7.059 
l lanii 212% 
ie al cer 13.750 12700 | i 26438 
țtaț!e! 8.125 11.675) | 87 nes 
! Ruslel ` 9508 14.200 4.000 2» 
Belgiei 2.000 2.4350 22% sTo | 
Serbiei 590 590 | 1230 a 
Altar alfajt 875 4.975 = A i 


cetna 


Poia! | 47.250 ÎL 

inind mai de aproape aceste citre constatăm, că da- | 

E utenrară se tà cifre rotunde, la 100 miliarde, 
din această sumă aproape o jumătate (peste 47 miliarde) o 
constitue împrumturile acordate aliaţilor de câtră Statele-Unite, 
care în schimb nu d torese nimic altaţilor. Mai mult, din crean- 
tele Statelor Unite peste 90°/, sint creanţe sigure, lar din re- 
tul de mai puțin de 10',, în treacăt så îie zis, o parte sia 
gorantais de Anglia. Rusia falită nu datorește Statelor Unite 

ecît 950 milioane. 

Alta e situația Angliei. Dacă ea datoreşie Statelor Unite 
peste 21 miliarde, împrumuturile acordate de ea însăşi Alia- 
ilor reprezintă o sumă mai mul decit dublă (peste 43 ră 
liarde). Insă din aceste creanţe aproape o jumatate sint sA 
perate : numai Rusia datorește fig 14 miliarde, pe care vå- 

iodată nu le va putea plăti. 
e gara datoreşte Sa 26 millarde Angliei şi Statelor 
Unite, ca insâşi a acordat aliaţilor credite de peste opt aw 
tiarde, din care o jumătate Rusiei, iar restul nu e că mult 
sigur ; încit se te spune că mia ei au va fi deloc com- 

tă prin plăţile debitorilor ei. i ; 
a la A at nimănui nimic şi a împrumutat de unde 
| te 20 miliarde. 
i a:n iei roniti. că anulindu-se toate aceste datorii, sa- 
crificiul angliei ar fi mai mult aparent, fiindcă « jumătate di 


* Op; cit. p. 217 


CONSECINȚELE ECONOM, A TRATATULUI DIN VERSAILLES * (95 


creanțete ei nu se pot incasa în orice caz şi L pevodah dela 
inceput aceste credite au fost considerate ca subvenții. pentru 
aliații continentali, după vechea tradiție a Marii Britanii de a 
duce războae cu ajutorul mercenarilor. În asemenea condiţii 
renunțarea Angliei la restul creanţelor el ar fi mai mult decit 
compensată prin anularea datoriei ei cătră Statele-Unite (şi 


„prin alte avantaje, cum îndată vom vedea), 


Dar Americei i se cere o jertiă reală: renunțarea la a- 
proape 50 miliarde în creanţe sigure, 


Acesta nu este însă singurul sacrificiu care li se cere 


Statelor Unite. 


Pentru restabilirea puterilor productive aie Europei nu 
ajunge, cum arată J. M. Keynes, anularea datoriilor interaliate 
si reducerea sarcinilor Germaniei la limite raționale. Statele 

uropene, încluziv Germania şi foştii ei aliaţi, au nevoe de 
an imprumut de cel puţin cinci miliarde, sau chiar de zece 
miliarde (împreună cu „fondul de garanţie“) pe care numai 
bogata Republică Nord-Americană l-ar putea, în împrejurărite 
actuale, acorda* 


Este vr'un temeiu de a nădăjdui la atita generozitate din 
partea Americei ? 

Avem noi vr'un drept să ne aşteptăm ca llorosul şi a- 
prigul capitalism american să renunţe la situațiunea financiară 
mondială dominantă, -aproape singurul avantaj pe care l-a 
avut din războiu,—singurul scop care a determinat Republica 


“marilor Trusturi să-şi arunce toată greutatea în cumpăna râz- 


boiului ? 

„ Am văzut în articolul precedent, câ ]..M. Keynes recu- 
noaşte implicit că Republica Nord-Americană ar fi putut să pună 
capăt războiului cu doi ani înainte, și să i beligeranți- 
lor o pace dreaptă. 

Pentruce dar ea a intrat in războiu, pentruce l-a pre- 
lupgit pănă la acest sfîrşit catastrofal, dacă acum ar trebui 
„să treacă cu buretele“ peste toate avantajele dobindite, şi 


„incă să-şi comanditeze concurenții ? 


ruca să evite repercusiunea catastrofei europene ? 

Dar, pe lingă cå în America această repercusiune ar fi 
mat slabă ca oriunde, psichologia imperialismului capitalist 
indeamnă si compenseze pagubele, suferite pe urma ruinei u- 
ani concurent, mira exploatarea mai intensivă a posibilităţilor 
deschise prin dispariția lui de pe piața mondială. 

_ Situaţia Americei faţă de continentul european are ant- 
logie cu a „profitorilor“ din sînul statelor, care acumulează 
averi din ruina obşteasacă”, 

Aceste motive vor dicta Statelor-Unite, tiesigur, şi linia 
lor de conduită în ce priveşte acordarea unul imprumut Sta- 
telor europene, 

Dela apariţia cârţii profesorului Keynes, s'a scurs des- 
tală vreme şi atitudinea cii s'a lâmurit îndeajuns, ca 
să mai putem antri vr'o ilu.iune în această privință. 


196 ___NIAŢA_ROMINEASCĂ 


a a ae e 


i i i mult: 
identol Wilson, care în timpul războiului ma 
ca aas altul ne vorbea despre „Rizbolul de dreptate şi 
jibertate“, care ne promitea „pacea pe baza celor 14 puncte”, 
care asigura pe Germani că luptă pentru „emanciparea popo 


ralui german”, acum, întors dela Versaiiles, caută să convingă. 


i | 
oncetățenii săi de avantajele Tratatului din Versailles ŞI 
pe ereti Naţiunilor“ cum a fost inįgħebată pole, cu ar- 
gumente care nu lasă pică. zip rama mere spiritului ce a 
mperialismul capitalist american. | 
me jon aeia din 5 Septembre 1919 el ne spune asttei : 
Acest ră:bolu a fost un războiu comercial şi industria 
El pa fost un războiu politic.. (Vai! cele 14 puncte 1.) <a 
Liga Naţiunilor, direcțiuneu financiură va fi a noastră, supre- 
mația industrială va îi a noastră, avantajele comerciale tur 
fi aie noastre, şi celelalte țări din lume vor privi spre no 
şi, trebue să spun, ele şi privesc spre noi, spre a ne încre- 
irecțiunea“. * 
că ce reaa sintem de visurile lui Keynes! a 
Chiar dacă aceste cuvinte s ar di pena de. ser 
e tactică, spre a capta publicul american, 
mrd din eeh AR A unei asemenea tactici, denotă ideite 
care predomină în ooinia publică americană, şi peste care di- 
riguitorii nu vor putea trece. 

De alfel propunerile economistului englez poartă o pecete: 
specifică, a imperialismului britanic, care nu le va face accepta- 
bije pentru imperialismul celorlalţi aliaţi. 

in adevăr, aproape toate punctele de revizuire a Tratatului 
din Versailles, propuse de J. M. Keynes, dacă vor uşura situația 
Germaniei, dacă vor servi pentru reconstruirea forțelor produc- 
tive uin Europa, vor veni şi mai mul: în avantajul supremaţiei 
britanice, a 

Mici-un cuvint, de pildă, nu găsim în favoarea restituirii, 
măcar în parte, a marinei comerciale a Germaniei {nci nu vor- 
bim de cra de râzboiu) sau a coloniilor ei. — Această panie a 
Tratatului de Versailles servește în primul rînd interesele Marii 

ritanii . M 
pi Pe de altă parte, ediţia revizuită a vestiti „Vittel- Europa”, 
care e de fapt pusă subt conrolul englez, şi în care cu genero- 
zitate auorui este gata să cuprindă „toată Europa Centrală, O- 
riemala, Sud-Orientaia, S: erii, Egiptul şi India ca „apart bri- 
tanic*, desgur), şi pe deasupra char Belgia, Otanda, Scaniii- 
navia. Ehejia şi, eventual, Chiar şi Franja şi Italia, ** — o ase- 
menea „Miltel-Enropa“, ca e lutrece cele mai grandigas: cem- 
binayun; ale limperialismului germa iè, nu este vă ji” decit o ir 
a egemont:i mondisle a vaik Britanii, o desavirşira și pesie to 
triuunfatore „Pux britannica”... 


* Cital in Norman Angeli,- Le Chaos Européen, p: 400 - 104. 
Op. cih ; ză 


__ CONSECINŢE LE FCONOM. A TRATATULUI DIN VERSANLES 197 

instirşit. chiar prin anularea datoriilor interailate, daca 

vu aduce nici-un sacrificiu real, pentrucă de fapt crean- 

teie ei siut compensate de datoriile ei, ea, pe de altă parte, în 

situația ei de preponderență industrială și comercială, ar ciștiga 

borm pe urmă liberării de datorii a clientelei ci din această a 

iot cuprinzătoare „Mittei-Europa” britanică. E ușor de înțeles ce 

vint ar lua în aceste imprejurări industria şi comerțul englez. 

~f  Pentruce car statele-Unite să favorizeze cu miliardele lor 

je această „combinațiune* care, nu numai c3 ar risipi visul 

Wilson de „directione a finanțelor lumii“, dar ar pune Sta- 
-Unite îmr'o situaţie de inferioritate patentá ? 

Şi dacă Statele-Unite mu vor accepta revizuirea Tratatului 
dn Versailles pe bizele indicate, am văzut că nu $ ca puiință 
să o primească nici Franta. Sp a 

Dealtiel, revizuirii Tratatului din Versalites ui stau în cale 
diticuităţi enorme, chiar irsurmontabile, de ordine formală, 

Cora arată insuşi J. M. Keynes, articolul V al Tratatului, 
are cere pentru deciziuni de această natură unanimitatea mem- 
brilor Societal Najunii, şi articolul X, care pune de fapt, ca 
xop ul Societăţii Naţiunilor, apărarea situațiunii privilegiate a bi- 
:uitorilor, ou dãu : ici-o nădeide în ce priveşte posibilitatea de 
revizuire legală a Tratatului de pace. ' 

Aceste articole,——-spune comentatorul nostru. „fac din So- 
setatea Naţiunilor un fel de Sfintă Alianţă, pentru menținerea 
rùinii economice a inamiciior lor (ai birmtorilor), şi a balanței 
de forțe pe care ei cred cà au stabilit-o în avantajul lor prin 
tratatul de pace”, * 

' Atunci? 

Din cei doi termeni ai alternativei puse de j. M. Keynss' 
uri revizuirea Tratatului din Versailles, ori o groaznică revoiaţie 
sdalt,— au sămire decit unul singur-— Revoiuțianea... 

s Acezstă concluzie o admite implicit şi autorul nostro. ciad 
pase a condiţiune preziabilă pentru revizuirea tratatului: in- 
depărtarea actualilor guvernanţii dela cima Statelor aliate. 

„IDlecuirea guvernelor europene, - afirmă el in adevăr, + 
ı necesitate pretiminarie indispensabilă”. > 

Necesitatea acesici premeniri preaiabile rezultă şi din ar- 
gumenlarea, prin care J. M. Keynes tinde să ne dovedească că 
America nu are motive de a acorda vrun ajutor financiar Eu- 
"opel, cită vreme la cirma Statelor ei stau actualii puvernanți 

„Noi nu sintem siguri că Europa va face o întrebuințare 
„ov enabilă din ajutoarele financiare ce i S'ar acorda, că ca nu 
le-ar risipi şi că peste doi sau trei ani, situajivnea ei nu va fi 
vot aşa de proastă ca in acest moment ;—di. Klotz va intre- 
'buinja banii primiţi pentru a mai îintirzia încă puţia ziua de 
taxare; lalis şi Jugo-Slavia îi vor întrebuința pentru a-și purta 


` Up. oña p- 204, 
"+ Qp. cit., pe 205. 


98 O ___VIATA ROMINEASCA 


reciproc războiul; Polonia ii va consacra pentru inceplinirea 
rolului Aa pe care Franţa i l-a indicat față de toţi vecinii 
ei, jar clasele guvernante ale Rominiei îşi vor Impărți prada. 
Pe scurt: America ar întirzia propria el desvoltare şi ar ridica, 
pe teritoriul ei costul vieţii, numai pentru a permite Europei să 
mai păstreze încă un an sau doi politica şi pe „politiclani 
anilor din urmă, in ce priveşte ajutorul Germaniei e oare ra- 
țional, sau măcar suportabil, ca aliaţii europeni, dupăce au luat 
acestei țări ultimul vestigiu al capitalului său, productiv... să 
ceară acuma fonduri Americii, spre a îmbunătăţi starea victi- 
mej lor şi spre a o putea despuia din not după un an sau dol ?.. 

Dacă eu agf avea vr'o înriurire asupra tezaurului Statelor- U- 
nite, eu nu aş împrumuta un singur ban guvernelor actuale dir. 
Faropa...* ° 

Foarte bine. sai 

Dar cum şi prin cine pot fi gis ie a guvernanţi * 

Bine-inţeles, J. M. Keynes nu are în ere persoanele, ci 
sistemul pe care ele il intrupează. i | $ 

Să vedem, cum stau lucrurile in această privință in tâni 
truntaşe ale Ințelegerii : e ' 

Me Anglin rA, unii Hiberalo-conservatoar:, cárt 
susține cu energie Ministerul loyd George, nu gâsim decit par- 
tidul travallist care ar putea lua succesiunea. Acest partid însă, 
deşi nu a aderat la Internaționala din Moscova, sa manifestat 
destul de semnificativ prin crearea în colaborare cu Trades- 
Unions. a vestitului „Comitet de acţiune” pentru apărarea Re 
voluțiunii ruse, comitet care, ca um adevărat „Soviet“ incearcă 
să dicteze guvernului linia de conduită. a 

Desigur, un guvern travailist ar fi favorabil revizuirii Tra- 
tatului din Versailles. Dar acest guvern ar fi în acelaşi timp un 
guvern revoluționar, care ar ataca înseși bazele ordinii sociale 
actuale, oricit de mult s'ar deosebi procedeele sale de ale bot- 
şevismului rus. Spiritul, de care intotdeauna a fost animată mun- 
citorimea engleză, se va manifesta şi în metodele ci revoluțio- 
nare, dar această deosebire de formă nu ne mai poate läsa 
vre-o îndoială în ce priveşte scopul fina! pe care ea îi mrmă- 
reşte, x j ` 
in Franţa situaţia e şi mai limpede. Oricare guvern, far- 
mat din sinul „Blocului naţional“, va fi silit să urmeze in lini 
generale acelaşi politică, pe care au dus-o guvernele Clemen- 
ceau şi Millerand. lar în afară de „Blocul maţional“, cirma nu 
ar putea fi luată decit de partidul socialist francez, care acum 
. se pregăteşte să intre în Internaționala comunistă din Moscoza 
Venirea lui la putere ar fi, pur şi simplu, semnalul revoluţiunii 
sociale. 

Nu stau altfel 'ucrurile nici în ltalia, care dacă încă ar pu 
tea admite revizuirea pentru, Germania, nu o. poate admite pentru 


* Op. ell., p. 226 


EL SNSECIRȚELE. ECORONI A.) 


pa 


maj la regularea, pe baza de 


dreptate interna , a chestiunii! Adriaticei, cum cere Keynes. 
Ministerul Nitti, la cirmă cind J. M: Keynes, a cedat locul 
guvernului Giolitti; dar principii iale ale politicii italiene nu 
sau schimbat şi nici mu s'au schimba. Schimbarea nu ar 


putea. rezulta, t din formarea unui guvern socialist. Dar par- 
tidu socialist italian, care numără 150 reprezentanți în Parlament, 
a și aderat la Internaționala a treia. Spiritul de care el este a- 
nimat s'a învederat îndeajuns cn prilejul crizei în industria me- 
tălurgică, ` 

Cetitorii, sper, imi vor erta, dac! ua voiu caia un guven 
pentru Rominia, care „să nu împartă prada”... ' 

Din această scurtà analiză a situațiunii guvernelor curo- 
pene, rezultă, că în ţările din fruntea infelegerii orice schimbare 
de guvern, care ar fi favorabilă revizuirii Tratatului din Ver- 
alles, nu numai că nu ir îndepărta primejdia revoluţiei sociale, 
ci ar însemna prin sine însăşi începutul acestei revoluţiuni, 

Aşadar, urmind cu stricteță argumentarea profesorului j 
ai, Keynes, nu putem avea îndoială asupra viitorului apropiat ee 
ne așteaptă, după părerea lui. 

Dacă numai revizuirea radicală a tratatului din Versailles 
poate scăpa Europa de spasmele revoluțiunii sociale; 

Dacă insă nici-unul din guvernele „burgheze“ actuale, din 
capul Statelor ințelegerii, nu poate primi schimbări fundamen- 
taie în condiţiunile de pace, necesare pentru a reconstrui forțele 
productive ale Europei; 

Dacă, insfirşit, orice guvern, in Europa de astăzi, cure ar 
fi putut accepta revizuirea Tratatului, nu poate eşi decit din rin- 
durile partidelor revoinţionare, şi ar fi deci el însusi promotorii 
revoluției sociale ; 

oncluzia e clară: Europa stă pe pragul unui nou şi mai 
grozav cataclism, — Revoluția socială. 

În realitate, problema e mai simpiă și mai adincă, dech 
işi închipueşte savantul profesor al Universităţii din Cambridge. 

Marele Războiu a incheiat o evoluție seculară, pe care uti 
alt profesor englez a caracterizat-o subt numele de „expansiunea 
Ruropei". *. . 

Procesul economie mondial şi evoluţia politică, determinata 
we el, au dat naştere formidabilului imperialism capitalist al ma= 
rilor „Puteri mondiale“* care luptă pentru a-şi afirma supremația 
asupra regiunilor cit mai întinse, pe toată suprafața globului. 

Lupta aceasta este o condițiune necesară pentru afirmarea 


. şi desvoltarea imperialismului capitalist al diferitelor Puteri mon- 


diale. Acea dintre ele, care se lasă întrecută de rivali, fatalcade 
intr'o stare de inferioritrte şi riscă chiar să-şi piardă rangul de 
Putere mondială, şi dintr'un factor dominant, care exploatează 
„conamiceşte teritoriile şi popoarele din sfera lor de influență. 


- 


* Veri- Viața Rominească'', 1920. Na, ò: „„Part britanica”. 


200 VIATA ROMINPASCĂ 


—— 


subt diferite titluri,— co'enii, protectorate, „octpaţiuni“, " „mă 
date“, ete.,—ele înseși se pot transforma într'an cîmp de ex- 
picațare a Puterilor mondiale triuinfâtoare. + 

Lupta, înțr'o ordine internaționată, în care fiecare Putere 
Mondial nu se poate bizui, pentru apărarea intereselor şi a 
drepturilor sale decit. pe forfa ei armată, şi în care lipseşte uu a- 
parat adequat pentru regularea legală a conflictelor internaţionale, 
"a fatal, la un moment dat, caracterul violent de războlu, cu 
toate consecințele lui de ruini şi de mizerie omenească, 
că Şi cită vreme temeliile înseşi ale acesici ordine aterntaţiu- 
sale sint neschimbate, este zadarnică orice predică de pacifism, 
dacă ea nu ascunde chiar o năzuinţă falarnică a imperiallsmulu: 
capitalist al vreuneia din Puterile mondiale de a impune lumii 
pacea el (sau a coalițiunii vremelnice dintre mai multe Puteri, 
pără ce un conflict, mai curind sau mal tirziu, hu va stârma 
înțelegerea lar „cordiată”). | 

“Tot atit de zadarnic este apelul, adresat oricărui imperia- 
lism capitalist victorios să acorde rivalului trintit la pămiat o 
„pace dreaptă“, imperialismul "capitalist, prin forța lucrurilor, 
poste fi silit să închee o „pace dreaptă”, dar nu poate consimți 
la ea de bună voe, fără să abdice : pentru el nu e altă altema 
tivä, deelt de a fl „ciocan sau nicovală“. 

In adèvār, concurența neintrinată, rivalitatea economici și 
lupta „pănă la istov“ este stilpul de temelie al ordinei capiia- 
tiste, Desvoltarea producţiunii unei ţări, prosperitatea şi piopă- 
şirea ei subt regimul capitalist, nu este decit expresiunea unei 
concurențe triumtătoare, Această cale de triumf este sămânată 
de osemintele celor învinşi. 

lar în faza istorică actuală, cind procesul econumic a lua! 
varacterul lui mondial, cînd însăşi puterea de stat este subordu- 
nată intereselor de desvoltare industriala şi comercială, şi e mä- 
surată de întinderea cimpului de exploataţiune a capitalismului 
naţional pe suprafața globului påmîntese întreg, -lupta e cu atit 
mai aprigă şi mal nemiloasă, şi cu ailt mal puțin se poate opri 
ea la considerațiuni de umanitarism vaporos, 

In aceste imprejurâri apelul unui J. M. Keyues ia Trustu- 
ril: americane ca, în numele umanitarismului, să renunţe ia toati 
prada de războiu, se aseamână cu predica de vegetarianism a- 
dresată unul lup, și are tot atitea şanse de succes, 

Precum vegetarlanismul benevol al uuwi lup ar echivaia cu 
sinuciderea lui, tot aşa renunţarea imperialismului capitalist la 


politica de pradă ar atrage după sine peirea ordinei capitaliste , 


nseşi. f s3 
Dar metodele imperialismulului capitalist duc ta risipa aå- 
prasnică de vieți omeneşti şi de avuţii acumulate de secole, pri- 


cinuesc suferinți negrăite maseior adinci chiar în statele biruitoare, 


provoacă mizeria înspăimintătoare pentru omenirea întreagă ? 
Acestea sint criticile adresate ordinei capitaliste de câhri 
soți <ocialiştii, dar fără răsunet In lumea capitalista, 


consecin BCONOM, A TRATATULUI DIN VERSAILLES 204 


„Sa matura, imperialismul capitalist e reprezentat mal vu 
samă dè capitalul financiar, „capitalul vagabond“, cum i-am nu- 
it eu altă dată, care în „era statelor mondiale“ (după cuvintul 
nvotesca ului Muir) are, de fapt, conducerea :cţiunii de stat a tu- 
turor „Pūteritor mondiale“, - 

Toate mizeriile şi toate ruiuiie provacate de „expansiunea“ 
-—peralistă și capitalistă formează tocmai terenul propice pentru 
ca acele elemente sociale care intrupează capitalul: financiar, sá 4- 
-umăleae în minile lor averi colosale, cu toată foametea şi de- e- 
setarea maselor populare, cauzate de dezechilibrul economie. , 
a Protitorii”, „cil îmbosăţii”, averi fabuloase în minile umet 
“uinorităţi norocoase, alături de mizeria mulțimii şi desorganiza- 
“aa adincă a intregului aparat economic, nu este un fenomen Cu- 
roscat nunmal „dela Nistru pasa la Tisa“. 

Tabloul zugrăvit de J. 74. Keyats este riguros udevăzat. Das 
dacă războlul a inghiţit imense avuţii. naționale, dacă producţi- 
mea mondială a scăzut în proporțiuni catastrofale, dacă in Bu- 
apa” milioane de finti omenești nu-și pot găsi nici pinea de tout: 
zile, sici muncă, — în schimb niciodată lumea n'a cunosci 
«tija railiczari şi miliardari, şi cu atitea miliarde adunate în mi 
nile ior: intrepidul capitalism american nu s'a sfiit să ue ves 
sască (Puropa e mal discretă), că în Statel=-Unite, în cel patru 
sui de tăzboiv, numârul milionarilor a crescut cu peste 20.000 de 
„wi iat ogâţiţi“, — adică aceşti 4 ani de catastrotă mondiaiă au pro- 
du de cinci ori mai mulți de aceşti fericiţi ai soartei, decit se- 
iul întreg de propăşire pașnică dizainte de rizbuiu. : 

E un jreduciibil coniilet de interese, îmeretit oruiuei capita- 
sie, cale intieagă este clădită pe aniinoimii de această natură 
tobil întreg transformat iutr'un singur organisu economic, cu o 
+gătură intimă între toate părţile lui, și o anarhie internaţională, 
o care văţuniie nu au ali mijloc de apărare a intereselor și drep 
afilor jor, decit forța lor armată; un aparat delicat și complicat 
ie producjiune şi circulațiue a bunurilor, şi o coscurenjå ne- 
nărtuati care zideşte prosperitatea unora pe ruina altora; acu 
uulzrea peinchipuită de capitaluri prigo munca de generaţii, şi risipa 
va aadarnică, ca fumul, înte'un singur războiu; catastrofa mou- 
Ata si cficresceuța miliardarilor. 

Si cum sar putea înlătura relele descrise de j. M. Keyms 
seci! prin organizarea preduc'iunii mondiale şi a repartițiunii de 
tapuni pe aite baze, prin ingrădirea sau destiințarea sistemalu: 
te conomență, pria crearea unui aparat de regulare iegald a 
„oatic teier internaționale, - imren cuvint: prin aboliţiunea re 
zimutui fossi social, economic şi politic, pe care îl are la bară 
mperiaisnui capitalist al „Puterilor mondiale” + 
___ănă atunci... lupul nu va fi vegetarian, iar cind va tuceta 
să fie carnivor... nu va mai fi lup! j 

no As reee acestor R ngpa e pi generale: ne putem da mu! 

Mpt seama rezulta ana iafiunij enro din cartea 
profesorului Keynes : pa PI 


a = VIATA ROMI A 


eeo meai a — 
rrena 


Coaliția imperialismului capitalist al celor trei Puteri Moodiak, 
in wma acestui războiu crincen și lung, cu jertfe. grota» aduse 
de toate popoarele adunate în jurul steagului lor, 2. doborit în 
sfirsit imperialismul capitalist german. i 

Distrugerea unui capital enorm, evaluat la mi 
pè care a necesitat-o războiul, a determinat o mart 
prodocţinnii mondiale. , 

Tratatul din Versailles, care consacră triumful imperialismo- 
Iu coalizat, paralizind sau nimicind i pe productive ale Germa- 
niei, duce scăderea producţiunii mondiale la proporțiuni catastro- 

incit viaţa maselor populare nu poale Îi menținută la d 
dul ia care se afla înainte de războiu, şi zeci de milioane. de 
oameni sint amenintati să moară în Europa de foame și de mi- 
zerie fiziologică. v 

Cind există o nepotrivire intre puterea 
irebuințele de consumaţie, soluțiuhea poate fi căutată 
tracto pe trei căi deosebite ; 

Ori producțiunea trebue să crească până la 


ga millarie, 
scădere à 


de productione = 
în abs- 
măaură tre- 

Ori consumaţiunea să scadi până la nivelui producțiunii ; 

Ori. în sfirşit, bazele de repartiţiune să fie schimbate 

O a patra cale nu-mi pot închipui. 

“Să cercetăm pe rind toate aceste ipoteze. 

Creşterea producţiunii, cum am văzut, presupune 5 
in bocăţi a Tratatuiui din Versailies, adică renunţarea imperis- 
lismatui coalizat al celor trei Puteri Mondiale de frunte ta toate 
roadele victoriei, pentruca să reorganizeze 
trățește, producțiunea lumii. 

“pă plm gg Sr măcar anel singur dintre cet 20.000 na 
arhimilionari americani, pe care profiturile din război i-a urcat 
pe înălțimele ameţitoare ale Olimpului Capitalist, să se coboare 
de bună voe depe acest Olimp şi să dispară în mulțimea ame 
nimá, numai din idealism ? -AA 

Evident, Republica Trusturilor nu va jertfi cek 50 miliard 
de franci în aur, cerute de J. M. Keynes, pe altarul amanitaris- 
ului. Capitalismul american îşi d4 bine seamă, că o asemene: 
pegerozitate l-ar lăsa dezarmat in fața imperialismului capitalis 
al Marii Britanii. El ar fi silit, in cazul acesta, nu numat sà re- 
munțe la „supremația judustriali“ şi „direcjiunca financiară + 
lumii“, promise de prezidentul Wilson, dar să şi primească, fârt 
luptă, supremaţia Britanică şi, eventual, să între chiar, uet, în 
clientela economică şi politică a uriaşului Imperiu. i 

Unei asemea capitulări benevole, America desigur ti va pre 
tera rolul ingrat, dar dictat de instictul conservării de sine, œ 
„ciocan“ capitalist. | i 

Dar imperialismul capitalist francez poate accepta şi mä 
puţin rolul de „nicovală”, pentruca, toată povoara cel 
26 milarde datorite aliaţilor, să renunțe la nădejdea de a stoarce 


cì mai mult, pentru plata datoriilor sale, dela Germania, chila 


laolalti cu învinși: 


cai apără distrugerii poporului german, şi să contr 
înc, în: pepe unui formidabil adversar. $ 

Franței, cu cele anterioare răzhoiului, după avi- 
luările unui american, întrec cu 50”), toată averea er 
națională, adică se urcă la o valoare de o dată și jumătate mai 
'mare ca această avere, şi ca pierde în acelaşi timp aproape 30 
miliarde imprumutate Rusiei. În aceste împrejurări, imperialiscaub 


(Aceasta ne explică, în treacăt să fie zis, şi lupta lui dirză împo 
triva Rusiei Sovietiste, care nn recunoaşte datoriile contractate de 
regiuni țarist). 

In ce priveşte Anglia, nici j. M. Keynes nu suggerează, ca 
ca să restitue Germaniei coloniile ei sau măcar marina ei comer- 
cală, — fără de care, recunoaşte el însuşi, — Germania va fix 
discreția transporturilor străine, — deși aceasta nu e cea mai ae 
insemnată piedică pentru renașterea economică n (Clermanier. 

Putem spuna chiar, că mai ales imperialismul capitalist brt- 
tanic S'ar opune la orice revizuire a Tratatului din Versailles, 
întrucii s'ar pune in chestie în adevăr renașterea Germanii, şi 
mi o simplă prefacere a ei într'un auriliar umil al imperialismu 
lui britanic, — fie în forma unei edițiuni engleze a faimoasei „Mit- 
tel-Furopa“, fie altfel, 

O revistă americană observă, cu drept cuvint in priata 
consecinţilor Tratatului din Versailles : 

„Capitularea militarismului german este însoțită de capitu- 
larea comerțului german. Dar comerțul german nu se predă Ligh, 
ci industriei engleze, Germania pierde independenţa sa economică 
în favoarea celui mai mare concurent al ei... Tratatul di Fran- 
tel un drept elastic la surplusul vieții industriale, pe rare Am 
glia permite Germaniei s'o mai aibă...“ * 

Dar nici imperialismul capitalist britanic nu poate, mat 
mult ca alapit săi, cîtă vreme lumea trăeşte subt regimul acesta, 
să admită vreo concesiune serioasă, care ar face în adevâr cw 
putință reconstruirea forţelor productive ale Germaniei în mâsutu 
necesară pentru a umplea golul în producțiunea mondială, care 
inspăimintă pe |. M. Keynes, 

In adevâr, in cazul acesta imperialismul britamc sar 
peste puţine decenii în faţa aceleaşi probleme, pe care a căutat 
să o rezolve prin actualul războlu, şi să fie silit de a începe din 
nou - și poate într'o coniunctură mai puţin prielnică, — lupta pentru 
„civilizaţie, dreptatete şi libertate“ impotriva imperialismului-ca- 
pitalist german renăscut, care i-ar primejdui egemonia mondială 

Care din actualii bărbați de stat ai Imperiului Britanic ghar 
ina o asemenea răspundere ? 

Prin urmare, revizuirea Tratatului din Versailles, in sensus 
dorit de J, M. Keynes, mu ar putea avea loc decit după răstur- 
nafea eì mondiale actuale, tmtemeiate pe imperialismul ca- 
pitalet şi anarhia internaţională, Ă 


x Citar în Norman Angell, „Le Chaos Européen" p, 4. - 


CONSE CINŢPLE ECOROM: A TRATATULUI DIN VERSANLES MAE 


capitalist francez nu-şi poate permite luxul gesturilor generoase- 


ct 


tă VIATA PORONRARRA, pt i PASA. opt > a: 


„Ca alte cuvinte: prima cale cate teoreticeşte ar putea ducs. 
să orare dispropar ga dintre nec gen iea g RM tre- 
„buinţiie populaţiunii europene, — a ucţiunii la 
măsura acestor trebuinți prin înlăturarea T Ă e din Versailles, 

presupune, ca o condiție prealabilă, — revoluţiunea socială, 
"A doua cale ipotetică,care ar putea duce la acelaşi rezalta! 
at îi acădezea consumaţiunii până lu nivelul producții. 

: Dar aceasta ar insemna, cum am văzut, picirea priu foamete 
a cătorva zeci de milicaue de locuitori ai Europei. Celace ar im- 
plica zilta mizerie, o aṣa de yrozavă degenerare a maselor, + 
a cilabrare a intregului organism social si economie, iacit i 
duce la prăbuşirea civilizaţiei şi la recâderea Europei in barba- 
via, în mijtocul careia nici populaţia redusă nu ar mai putea trăi 
şi decăderea ar trebui să urmeze tot mai adincă, până la abisur 
ce nici au le putem inchipui. 

insă, cum ne spune şi J. M. Keynes, milioanele de oameni 
uu se vor tesemna la moartea de foame, fără a iucerca o su- 
presă rezistență. Prin urmare, calea această ne-ar duce iarâşi 
tata! spre o revolujie singeroasă. 

A treia ipoteză, schimbarea bazelor de repartiju, —n ai: 
vot de lungi desvoitări: e evident că aceasză schimbare constitue 
prie sine fusâşi o revoluţie, şi nu poate fi realizată decit prin 
'ăsturnarta ordinei sociale de astăzi, Şi in cazul acesta revoluția 
nw s'ar mai putea opri ja chestiunea repartiţiunii, ci ar tinde la 
reorganizarea intregului aparat economic, social și politic,- me- 
gind ca cele mai infime, celule aie vieţii de stat şi sflrgira cu 
ardinca inter națională. 

in cazul acesta ar dispărea dela sine şi „Iratatul din Ver 
sate 

Astiei toate câile care, teoreticeşie, pot duce la înlăturarea 
aeficitalui in producţiunea mondiaă, duc, în condițiunile actua, 
și direct, ia revoluție sau o presupuu ca o condițiane abilă 

Dacă, prin.urmare coustatările economistului did Cambridge 
sii adevărate, a sunat ceasul pentru ordinea mondială actuală 
vazată pe imperialismul capitalist şi anarhia internaţionaiă. 

Aceasta este şi credinţa lui Lenin, — şi desigur că teribilui se! 
al buișeviştilor ruşi mu se aştepta la asemenea sprijin pentru leii: 
ii din partea unui om cu situația profesorului Keynes în țara 
grin excelență a imperialismului capitalist ! 

2 adevărat că J. M. Keynes susține, împotriva iwi Leau 
„á Revoluţia tot la prăbuşirea civilizaţiei ne-ar duce. 

Dar acesta ar putea găsi chiar in scrierea citată n iuváta 
uho engiez un argument, la care auiotul cu greu ar rfispunde, 

Misianea istorică a regimului capitalist a constat ba ridica- 
ca intensității producțiunii prin acumularea şi concentrarea ca- 
italurivar, ; 

Uar paletă ce, abt dena a clasei pi jocui el 
pueniar al forțelor istorice a dat naştere imperialismului 
"n consecințele lui fatale; odată ce imperialisinul capitalist 


CONSECINȚELE ECONOM A TRATATULUI DIN VERSMILES 205 


omenirea ba Martie Războiu şi la risipa avuţiilor acumnlate de 
veacuri; odată ce acest regim se aat avol neputincios de a 
ridica producilunea mondială ia nivelul cerut și condamnă ta 
moarte prin foame milioane de fiinţi som=neşti ; odată ce im- 
perialismul capitalist nu poate gâsi nici-o soluțiune problemelor 
vitate ale vieţii mondial: ; - toate acestea nu pot avea decit ug 
singur înţeles: rolul lui istoric este sfîrşit — viața istorică se va 
îndruma pe căi nouă. 

Cine are dreptate: Lenin sau Keynes ? 

Amiudoi sint de acord, că „pax britannica”, în forma et ac- 
tuziă, duce lumea la o groaznică revoluţie, i 

Dar revoluţia me va duce la prăbușire sau la renovare so- 


“cialtă, chiar dacă nu la realizarea visurilor lui Lenin ? 


Nu există altă <pectivă ? 

Dela răspunsul la aceste întrebări atirnă astăzi în prime 
rind, orice actiune de stat, orice directivă politică a oricărut 
partid, chiar atitudinea oricărui cetățean conştient de datoriile lui 

H vom căuta altă dată. 


C. Stere 


m se aa. 
emme 


RODIA DE AUR 


Poveste în trei acte 


ACTUL -AL U-LEA 
DECORUL : 


“Castelul zînelor. Un pod. O rtă 
Bătată'n pietre rare. Vară. Cald. 

In stinga doarme-un lac cu apă moarti 
Din care sar buratici de smarald 


Păuni încondeiați ce gize caut. 

Pitici cu bărbi de-un cot. Balet de crini 
Zefiri ce scot din trestii plins de flaut 
Cind joacă zinele cu ochi senini. 


„Un cer albastru parcă dat cu fard 
Si peste toate valuri de parfum. 

in fund apusul roș:—păduri ce ard 
Din care pică seara : 


Seram ! 


SCENA i 
Vrăjiioeree. Cei doi jigami. 


VRÂNTOAREA (făcând semos către cmtise 


Sent | Sssst! Veniţi! 
ŢIOAbU (din culise). 
Indata ! 
VRAJITOAREA (uiltadu-se ia toate 
incet! Incet! la seama! 
ŢIGANUL 1 (inirînd.) 
No=mi trebue domale, nici rodie! 


d e RODA DE AUR a e i 
VRAITT OALA 
țar teama ? 
ŢIGANUL u 
Decit si-mi las pe-aicea ciofanele 
ȚIGANUL ! 
Mai bine 


Dormeam lămiad pe prispă! 
VRĂJITOANRIA 
Da' cu vă e rugine ? 
Acum că eşti aproape să sui pe tronu'n care 
Vei fi 'mpărat şi mire gingaşei Florioare, 
Acum că vrea norocul s'ajungi și tu un om 
Să dai 'mapoi de frică? 
ȚIOANUL I} 
Ni s'a urit? 
VRĂJITOAREA (luindu-! de braj. șoptil.] 
Dac'om 
Ajunge pin'diseară izbinda noastră mare! 
. ŢIGANUL. I, (pentru el.) 
ȘI dacă nu? 
VRĂJITOAREA 
Ce mormăi, ca la spinzurătoare ? 
Eraji din noaptea străjii de nu v'aşi îi sculat 
Să vă învâţ să spuneţi în jalbă la mpărat 
CA Tugomir fugit-a ca un viteaz de soi 
Lăsîndu-vă la veghea copacului pe voL 


| ŢIGANUL U 
Amar plingea Domnița că i-a fugit viteazul 
VRAJITOAREA 
S"aduceţi voi minunea că-i trece ei necazal 
ŢIGANUL tl 
De măscăriei cu toții credeau c'a'nebunit ! 
[IOANUL 1 
Piticul i-a spus oare să sară ? 
. VRAJITOAREA 
Negreşit ! 
Pe alte cài pornit-au s'ajungă tot aici! 
TIGANUL | 
Dar ce-i ali? 
VRĂJITOAREA 


E țara bărboşilor pitici! 


In fug, actstea nopţii şi rodia de aur! 


m a 


203 VIAŢA POMINE ASCĂ 


ŢIOANUL n 
Atunci ce facem ? 
VRAJITOARE A 
Totu! atirni de balè. 
Ori Tugomir pe dinsul, or el pe Tugomir. 
Voi spane eu pe urmă ce-i de făcut; sâ'nșir 
La vorbe nu e timpul... Gătiţi-vă de dram! 
3 ŢIIANUL | 
Ce, iar plecâm ? 
VRAJITOAREA 
Vezi bine! 
TIGINUL D 
Acuma ? 
VRĂJNTOAREA 
Chiar acur i 
TIGANUL | (sperial) 
Dar de ne ese-o fiară siu vre-un hapsin de zmeu? 
JPuANUL II 
De nu se isprăveşte eu mini mă'ntort! 
ŢIOANUL | ma 
< Şi eu! 
TIGANUL | 
Ma! bine săricie decit așa ostadă! 
| TIUANUL | 
Dar dac'am sta aicea ? 
VRAJTOAREA 
Aici stau eu la pindă, 
Ascunsă în frunzişul ce-l tremură copacii, 
Căci tort țese piisi prin iarbă ca giadicii, 
De vor învinge dînșii aici pun tot la cale, 
Dar ațiă toate baba din pom, şi va fi jale 
"amar te ei; dar dacă tot tremuraţi de frică 
da epurii, atuncea nu pot să fac nim că. 
De vă ştiam cum cînteţi nu-mi iwan aşa t'ovarâşi ; 
Dar de mai staţi la gîndu'i, pe mâtură sar larâşi 
Și singuri veţi râ nine să staţi Mitre pitici... 
‘ati înţeles ? 
(Se siropsoste la eL) 
TIGANUŁL II 
iertare, c'om face tot ce zici. 
VRAJI UAREA 
Aşa vă vreaul Te vreţi să v'aştepte zile bune 
Sa faceţi cum voit spune acuma, eul! 


TŢIuANUL 1 ma 


Hai, spune! 


5 R n RD PE a + SER SE 205: 
VRĂJTOAREA 
V'am dat un sac cu broaşte, il mai aveţi? 
ŢIGANUL u 
Cum nu? 
VRAJITOAREA 


La marginea pâdurii strigaţi : Bu-hħuuu ! 
ȚIGANII (deadată.) 


Bu-huuu ! 
4 VRAJITOAREA 
Şi va veni o Dbuhnă cît un copac de mare! 
TOARUL 1 dă 
Valeu ! 
VRAJITOAREA 


li daţi in grabi tot sacul de mincare, 
Zicînd: Intunecime, trimişi de baba Rok, 
Rugămu-ne tă-ţi milă de ne găseşte-un loc 
Ca să putem din umbră, subt neagră paza ta, 
Să ne uităm la lupta ce-ua pâmintean va da 
Cu-a podului de-aramă balaur; în tăcere 
Ea va'nghiţi tot sacul; apoi, priuzind putere, 
Pe rind o să vă ducă în uriaşu-i plise 
Pe munţi p!eşuvi; ş'acolo, pe cel mai singur pet, 
Pe unde trec doar norii cind îi goneşte vintul, 
Va'ntinde două aripi întunecînd pämîntul. 

Din ochii ei de stele porni-vor raze reci 
Să vă arâte calea tăcutelor poteci, 
Pe Tugomir, Piticul şi Măscăriciul. Şi 
De s'o "'ntimpla că 'n luptă izbinda lor va fi, 
Vă duceţi la balaur, tăind un virf de limbă 
Din fiecare gură. Dar soarta de se schimbă 
Şi dinsul îi omoară, veniţi de sira la mine 1... 
Dar hai, plecaţi mai iute . 
ȚIGANII 
Cu bine-atunci! 
VRÂJITOAREA 


SCENA ll-a 
Vrăjitoarea, — Născărieiul, — Statu- Palmă, - Pitici. 


Cu bine! 


(Vrăjlioarea umblă dintr'un capăt În aliul ei sceni!, uitindu-se în toalf 


părțile. E cocoşală și se sprijină de-o coadă de mătură. 
upăce se asigură că n'o vede nimeni se sue 
într'an copac din dreapta.) 
VRĂJITOAREA (singură, dia copac.) 
De acuma să pollească de vor cu toți piticii 
Aici să-şi ţie sfatul că baba tot alci-i, 
Şi pentru-a ei ureche nu e lăcaş ascuns. 
Pe urmă las "pe dinsa. 
Untră Măscăriciul înconjurat de pitici şi irăgind după e! un 
cărucior alit de mic incil de-abia încape pe el o da- 
e migeană pe care e călare Statu Palmā). 


VIAȚA ROMINEASCĂ = 


STATU-PAI MĂ 
Opreşte, am ajuns! 
MĂSCĂRICIUL 
Mai spune Statu-Palmă că nu te-am dus în grabă! 
STATU=PALMĂ pape i 
Mă crezi ? E'ntăja oară că văd un om treabă. 
Dar sc nu-mi vine-a crede că eşti de pe pămint! 
VRAJITOAREA (pentru ea.) 
pămintul să te'mghită, că-ţi tace baba vint. 
MĂSCĂRICIUL 
Aici sint toţi? 
STATU-PALMĂ 


Bine!... Dar unde-i Barbă-Cot ? 
STATU-PALMĂ 
O fi dormiad prin tufe! 
r UN PITIC 
Nici vorbă! 
STATU-PALMĂ ' 
S ey nu p 
i oricep cum Vodă de-atttea ori îl iartă 
Pe ary Pal bani şi harnici pentrun nimic îi ceartă 
Si el ce face? Doarme. 
UN PITIC 
Şi cind nu doarme cască ! 
MASCĂRICIUL 
E mic şi slab săracul! 
STATU-PALMĂ 
Se face slab dar las'că 
i-oiu spune eu lui Vodă ce fel de sfetnici are. 


UN PITIC 
t slab de-l pui la treabă, dar la mincat e tare, 
i STATU-PALMÀ 


y ? 
5 damigeana plină ne-at dat-o, n'ai văzut 
p ery îndată să ceară de biut; 


Sta mistuit prin larba şi t-al de unde nu e 
(in timp ce piticii trag damigeana la umbră, Măscăriciui 
se așează În 


MÂSCĂRICIUL 
Veni aici! . - 


da Wigs o Pr Gara 


pe a i IN M e 20 


PITICU (aşezind damigeana, 
indată |! s 

MĂSCĂKICIUL (pentru el.) ] 
Nu, záu, de ris te scuturi, 

Beau vin în coji de nucă şi călăresc pe fluturi. 

Pentru-a câdea, le-ajunge un singur paiu, un fir.. 

(Pitici vin unul cile unul în jurul Măscăriciului.) 

STATU-PALMA 

Ce zăboveşie oare atita Tugomir, 

Cind de atita vreme balauru-i răpus ? 


VRAJITOAREA (peniru ea.) 
E rîndul lui acuma! 
STATU-PALMĂ 
Ca noaptea din apus, 
Curgea un singe negru din trupu-i uriaş, 
Subt fulgerele spade voinieului trufaş. 


MĂSCĂRICIUL 
Eu mă temeam la urmă puterea să nu-l lase. 
STATU-PALMĂ ' 
Câdea un cap. 
MĂSCĂRICIUL 
Cad două. 
STATU-PALMĂ 
Cad trei. 
„ MĂSCĂRICIUL 


Apoi cad şase 
STATU-PALMĂ 


aaa ape cum răsuflarea de spaimă mi se curmă, 
Cind am văzut un dinte că-i intră'n piept. Pe urmă 
N'am mai ştiut nimica păn'a strigat: nu-l scap! 
i i-a tălat Jivinei şi cel din urmă cap. 
l, Tugomir viteazul, el e mintuitorul . 
Impărăţiei noastre! 
PITICI 
Trăiască soţiorul 
Domniţii Florioara ! 
MÂSCĂRICIUL (rizind.) 
Şi oastea lui Papuc! 
STATU-PALMA 
Trăiască Măscăriciul ! 7 
PIT ii 
Trăiască Välätuc. 
(Puisi se trintese şi e! prin tar™™.) 


212 ; „VIAȚA, ROMIMASCA 


MĂSCĂRICIUL 
Dacă vă prinde somnul, dormiţi cit mai e vreme. 
UN PITIC 
Dar dacă vine Vodă? 
MĂSCĂRICIUL (in glumă.) 
Te scol eu, nu te teme. 
= STATU=PALMĂ 


Aveam o gheunoae demult, ce ne scula, 
Dar Barbă-Cot nebunul s'a apucat şi i-a 
Legat un fes de coadă! 


UN TIC 
| Netrebnicni ! 
h ALT PITIC ai 
Nebun ! 
STATU=PALMĂ (inconsolabil.) 
De-atunci s'a dus în lume, 
MĂSCARICIUL 
Dormiţi ? 
PITICI 
Dormim ! 
MĂSCĂRICIUL 
Somn bun ! 


(Piticii ae culcă prin iorbă, Măscăriciul dupăce inspeclează scena, 
încalecă un lrunchiu și rămine cu capul in mini.) 

Ori mintea mea-i prea slabă, pri taina-prea adincâ: 
(Işi învirle degetele cercind să unească arălăloarele.) 
E rodie?.. E lună? 

(gest) 

Nu ştie nimeni înca! 

(După un moment de gindire.) 
Eu' cred că e tot luna. Cum zinele se j 
Cu ea de-a mingea, seara, cînd n'au ce să mai facă, 
iien S'aprind cu jocul cînd împrejuru-i sar, 
poate s'o arunce—greşind—până'n stejar. 

Atunci aceia care prea tare-a aruncat-o, 
Cu pasărea porneşte s'o iec.. Și-a luat-o. 
Dar poate că minunea ce scintee'n eter 
E-o lacrimă de aur care-a căzut din cer... 
Mai poate fi nălucă... Un foc misterios, 
Sau cupă cu lumină ce s'a vărsat în jos! 
Dar ce ştiu eu? Se poate ca Domnwn faptul serii 
Ca un paraf s'o pue pe'ntinderea tăcerii... 
Sau ochiul lui Satana căzut din necuprins 


RODIA DE AUR | 213 


aces ——  - d 


in rodie sticleşte viclean, holbat ş'aprins 2.. | 
Oricum, “de-aşi şti ce este i-aşi face poate-o odă, 
(Se silă în zare şi pulneşie de ftis.) 
la ulță-te piticul! 
„(Sgilfindu-l pe Statu-Palmă.) 
ai, scoală, vine Vodă! 


SCENA ill-a 
Acelaşi.— Voevodul Piticilor. Barba- Cut. 


Pitici se scoală şi se rinduesc în jurul damigenii. Intră Voevodul pi- 


tichor calare pe-un fluture enorm, lrăgind după el de 
urechi pe Barbă-Co! care se zbate şi ţipă.) 


n rara B aa mem (lu! Stalu-Palmă şi dind 
A tumul lu “Col, care aşteaptă lremurind) 
Să-mi tuci acasă vinul! 


STATU PALMA 
Măria Ta, îl duc! 
VOEV. PITICILOR 
Ş'un strop de-oiu găsi lipsă te bat de te usuc! 


(Lui Barbă-Co:) 
De ce-ai râmas în urmă? Ți-arât eu ţie-acuş! 
BARBA-COT 
Era să mă minînce pe drum un cărăbuş, 
ŞI cum un scaiu obraznic mă tot trăgea de barbă 
m leşinat de-odată căzind de frică'n iarbă, 
VOEV. PITICILOR 
Ei, cum să cazi în iarbă ? Imi pare cam ciudat, 
STATU-PALMA (incel unui pitic.) 
1 sa ntundat acuma. 
HARBĂ=COT (tremurind.) 
Spun tot! 
STATU=PALMA 
S'a îmbătat! 
UN PTIC 
Să-l vezi numai ce poate ş'apoi de ris şă mori! 
STATU=PALMĂ 
Fâcea ca pițigoiul şi se lega de flari! 
E VOEV. PITICILOR 
Eu te credeam drăguță câ eşti o fire calmă. 
ţ STATU-PALMA 
Un palmier îmi i-a şi clrpit o palmă 
Aşa necuviinţe şi-obrăznicii făcea t 
VOEV. PITICILOR 
Aa! care va să zică de Aştia-mi eşti? 


204 j VIAȚA RO; = -RODIA DE AUR 216 


BARBÄ-COT (lerindu-se.) 


VRĂJITOAREA (pentru ea.) 
Nu da! 


Ce clâmpânesc acolo că au 'nțeleg nimic? ` 
i VOEV, PITICILOR a” 
Ş'acuma leculrea e în a mea putinţă, 
| MĂSCĂRICIUL. 
Atunci ? 


VOEV. PITICILOR 
Ne-om socoti noi, lasă. Nu vreau ca'n ziua 'n care 
Am hotărit să facă piticii sărbătoare 
In cinstea lui viteazul și bunul Tugomir 
Sa pedepsesc. Dar lasă cai să plăteşti tu bir 
Pentru atitea pozne! 
BARBA-COT (inchinîndu-se cu prelâcătorie. 
Stăpine, trag folosul 
Frumoasci tale pilde? 
STATU-PALMĂ (dezamâăgii.) 
lar scapă, ticălosul. 
n fi à ichu, Barbă-Co' 
Um tm ji Varin rela batan Biia a W aaeocae 
Voevodul se intoarce şi-l prinde.) 
VOEV, PITICILOR 
Căraţi-vă mai iute!... ŞI fară gălăgie. 
Cind v'olu chema... 
STATU-PALMA (inlorcindu-se.) 


VOEV. PITICILOR 
Mai ştii ? Se poate să fle trebuinţă, 

De s'o'ntimpla năpasta pe capul lui să cadă- 

SA aibă la mdemîni și dinsul o dovadă, 

Ca el e'nvingâtorul... Dar lui nimic nu-t spune, 
MASCĂRICIUI. 

Aşa oiu face! z 
VOEYV. PITICILOR (scojind un pumn de s» 

lune din buzunar.) 
Ţine vre-o citeva alune. 
Odată, la nevoe, poate să-ţi prindă bine. 
Cind le vei sparge, numai, gindeşte-te la mine. 


SCENA IV 
La ordin! Acelaşi. Tugomir, apoi Sfarmă.-Piatră. 
BARSA-COT (lui Stalu-Palmă, ameniaţin- TUGOMIR 
du-l pe cînd iniră cu toții în Aici eraţi ? 
ota din dreaplu.) PASI PEAN 
-oiu arăta eu ţie! OM i. 
MĂSCĂRICIUL Aicea, stăpine, te-aştepiam.! 
Vainicul nostru ? TUGOMIR 


VOEV, PITICILOR 

Lopta prea mult Îl istovise. 
Ne-afn aşezat la umbră şi, fiindcă aţipise, 
L-am pus pe Sfarmă-Piatră calare pe-un păun 
Să-l apere de muşte. Ș'acum aşi vrea să-ţi spun- 
O mare taină. 


Cind mă gindesc, Domnița cum stă oitind la geam __ 
Şi- aşteaptă ! 
VORV. PITICILOR 
Ai rábdare. Puțin ! Så vie sara. 
De-acum n'ai nici o grijă. Poți socoti comoara 
A ta din clipa'm care jivina blestemată 
i-a dat spurcatul suflet în ţărna 'nsingerată, 
ci moartea ei e viaţa lubirii tale care 
Aşteaptă să s'aprindă din raze arzătoare, 
in inima Domniţii şi'n chipul e! plăpind, 
Cind te vei duce'n faţă-i învingător, şi cind 
Minunea din castelul cu geamuri de smaralde 
In ape de lumină tot ul o să-i scalde. 
Dar ca să-ţi treacă dorul ce te mihneşte, ştiu 
Ce-ai vrea să faci acuma: ai vrea să-i scrii 
TUGOMIR 


MĂSCĂRICIUL 
Spune. 
VRÄJITOAREA (pentru ea.) 
ŞI baba va afla, 
VOEV, PITICILOR s 
Până se scoală dinsul. 
‘VTAJITOAREA (peniru ea.) 
De nu s'ar mai scula. . 
VOEV. PITICILOR (de-able şopiind.> 
or Că-i rânit în luptă de-un dinte de balaur, 


de-l atinge rana cu rodia de aur, 
Pe loc îl trece... Asta s'o ştii dela pitic. 


Să-i scriu? 
Dar cum? Cu nepulinţă! Sintem pe alta lume! 
Nu văd prin ce mijloace... 


wo VIAȚA ROMINEASCĂ uSrOSvaS a ORI ORE D e ESS A 


VOEV. PITICILOR 
Mă ştii că nu fac giume. 


| SPARMĂ-PIATRĂ (inchinindu-se.) 
De-aceia uite-o pană de pu 


Şi iată Am Înţeleş, stăpine ! 
Ă foi de brustur: scrie! Răvaşul scris, îndată VOEV, PITICILOR 
să-l trimit c'un flutur—o herghelie am. Şi să-mi alegi un Mutur din cei frumoşi şi mari 
El va intra cu seara la ea tiptil, pe geam, : (Slarmă-Platră vrea să plece, La prima vorbă a Voevodulu! 
Si cum i-o pune'n poală, se face nevăzut... = se întoarce ca pe-un surub.) 
Ş'acuma serie iute, „Mai priceput? 
TLGOMIR SPARMĂ-PIĂTRĂ 
Intăiu să te sărut. Prea bine! 
(Tngomir se aşează pe-o bulurugă și ceteşie pe măsură ce scrie.) i VORV. PITICILOR 
i nghe Domniţă printr'un flutur Am zis! Acum dispari. 
r la n zare area | Starmă-Ptattă întră'u pamint în dreptul unel ciuperci.) 
n murmurul îintinelor, TUGOM.R 
Subt frunze ce se scutur'. Să-ţi mulțumesc wam vorbe, nici nu ştiu ce să-ţi zic: 
Răpus-am pe balaur, Eşti cel mai cumsecade şi drăgălaş pitic. 
S'acum e'n lumea morţilor t MĂSCĂRICIUL 
ăzitorul porţilor Şi eu mâ'ntreb într'una, cum de încape oare, 
Rodiei de aur. in trupu-i mic de-o şchioapă un suflet aşa mare. 
Foc vârsa pe nări Căci, vai, decind la curte sînt vesel Mascățici, 
Balaurul zmeilor, Ciți uriaşi văzut-am cù suflet de pitici! 
Asemeni scînteilor VOLV., PITICILOR 
Cădeau stele'n zări Dar noi ne- pierdem vremea şi clipele se scurg. 


De voiu lua şi rodia, incepe s'amurgească. 


Minunea minunilor, 
Taina 'nţelepciunilor 
£ c'aşa mi-i zodia. 


Şi de-o fi aşa, 
Eu din fre y meselor 
Blind voiu săruta 
Mina ce-mi va da, 
Crăiasa crăeselor 
Şi Domnița mea. 
(Tugomir dă scrisoarea Yoev. Piticilor.) 
VOEV, PITICILOR i 
Ascultăăă ! Starma Piatraăă! i 
D r | iticii, 
Com aa A, e o im te 


p 
SPARMĂ-PIATRĂ (din grotă.) 
Poruncăăă ! 
(apare) 
Fe VOEV, PITICILER 


j E Până mine, 
Răvaşul la Domniţă. 


-.. 


(li la pe Tugomir de mină, misterios.) 
Ascultă; în amurg, 
Cind ziua se mai luptă slăbită cu'nseratul, 
Vin zinele la bae; işi pârăsesc palatul, 
iu apele uitării se scaldă şi se joacă, 


nà tirziu, cînd zorii c'un văl de promoroacă 


Le cheamă iar acasă prin fiecare val. 
MĂSCĂRICIUL 

S'a'nfierbintat moşneagul, 
VOEV. PITICILOR 

Devin sentimental ! 

MASCĂRICIUL 

Dar le-ai văzul vre-odală ? 
VOFY, PITICILOR 

a ` Ehei! De cite ori! 

MĂSCĂRICIUL, 


` Şi sint trumoase? Spune ! 


VOEV. PITICILOR 


Ce pot să-ţi spun ? Nu-s flori 


als 


VIAŢA ROMĪNEASCÀ -2 


Atit de mlädioase şi-ailta de plăpinde. 

Li-i trupul cum e puful de cînd e 

S4 vie să se scalde, la cîntul lor de fale 

işi ţine răsuflarea şi vintul de e'n cale. 

Atuncea prind zefirii prin tufe să suspine, 
l cring oftează, ş'albastrele ondine 

Pornesc sfios spre ele şi vin neştiute 

ndă 


Incet să le cup şi le sărute. 
Pe sinii lor ce'n noapte i pare că sint ninşi 
Lucesc rubine roşii ce ar uni aprinşi. 
lar cind ora din de nuferi să se-agațe, 
Nu ştii de braţu-l nufăr sau nuferii sînt brațe 
Egite din adincuri de mijloc să le prindă 
Să nu se mai alunge pe-a lacului oglindă. 
MASCĂRICIUL 
Şi rodia luată vor plinge ? 
VOEV. PITICILOR 
Cu durere! 
TUGOMIR 
tubirea e o floare ce multe lacrimi cere. 
MĂSCĂRICIUL 
Şatuncea ? Ce-or să facă? 
VOEV, PITICILOR 
Crâlasa, abătută, 
O să pornească după comoara ei pierdută 
Și pănă n'o să aibă sfloasa ei lumină, 
N'o să mal ştie biata ce-i somn şi nici hodină! 
MÂSCĂRICIUI, 5 
Dar va gâsi-o poate ! 


VOEV. PITICILOR 
Nici vorbă, dar tirziu, 

Cind Tugomir şi poate nici eu n'o să mai fiu, 
O să pornească iarâşi s'o ia vre-un muritor 
Voind şi el s'alire vre-un scump şi tainic dor 
Căci dacă tă acel ce-a rit, 
Rămine suferința cea fără de stirşit. 

TUOOMIR 
Dar rodie-i sau lună? 


MASCĂRICIUIL 
Tu trebue să şti” 
VOEV, PITICILOR 


- Dar, frate, e tot una-—vorbiţi 


copilâării. 
Aici îi spune astfel şi pe påmint altfel. 
Atita tot. 


sl 


Si Yi cutie RODIA DE AUR- 


m 


TUGOMIR 
Atuncea, la zire la castel 2... 
VOEV. PITICILOR 


E-un bulgăre de aur, de vreţi, o jucărie... 


MĂSCĂRICIUL (dînd din 
Astrologia ? 


+ NOBY, PITICILOR 

Vorbe! 

MĂSCĂRICIUL 

ŞI vracii ? 

VOEV. PITICILOR 
Nerozie | 


Vă pierdeţi numai vremea şi tot nimic nu ştiţi: 


Sinteți săraci la minte! 
MĂSCĂRICIUL (oltind.) 
Sâraci ! 
TUGOMIR 


cap.) 


- 


Sărăci lipiţi! 


VOEV, PITICILOR 


Tu crezi că sint şi stele, flindeaşa le zici? 


MASCĂRICIUL 
Dar ce-ai vot să fie? 
TUGOMIR 
Ce-s oare? 
VOEV, PITICILOR 


Licurici! 
È toată iarba plină de ei prin aste părți! 


MÂĂSCĂRICIUL 
Mai cade cite unul! 
VORV, PITICILOR 
Şi oamenii scriu cărţi! 
MASCĂRICTUL 


Dar văd că jucăria ce prin copaci s'agaţă 


Se plimbă cite-odată. 
VOEV, PITICILOR 
O trag! 
MASCĂRICTUL. 
Ei, cum? 
VOEV. PITICILOR 


Co aţă! 


210 


MASCĂ RICIUL 
Dar ziua? Ce fac ziua cu ca? 
VOPY. PITICILOR 
O țin în casă. 
Din fire de lumină i-au făurit o plasă 
Şi la crăiasa zină o ţin după fereastră. 
Apoi, cînd vine noaptea, o pasăre măiastră 
Cu ctocu-i de safire apucă de dantele 
i trage la o parte albastrele perdele. 
S'aprinde jucăria... şatunci încep sticleții 
Să cînte'n cap la oameni! 
TUOOMIR 
Sărmanii! 
MĂSCARICIUL P 
O! poeții! 
VOLV. PITICILOR ) 
Şacum veniți cu mine pe drumui ce prin peşteri 
Cioplitu-l-au cu trudă piiicii mei cei meşteri 
Pe subt pămint. 
TUGOMIR 
Minune ! . 
MĂSCARICIUI. 
Neadormiţi la .muncă ! 
VOEV, PITICILOR 
Ascultăâă | Starmă Piatrăă! Auzi sau nu? 
SPARMĂ PIATRĂ 
Poruncă | 
VOEV. PITICILOR 
Unde-s ceilalţi ? 
SPARMĂ PIATRA ” 
Cu toţii prin negrele păduri 
S'au dus luînd ciocane la deal spre munţii sur! 
Să scormonească aur, argint şi pietre rare ! 
VOEV. PITICILOR 
ȘI Barbâ-Cot ? h 
SPARMĂ PIATRĂ (zimbind.) 
E! doarme. Spunea câ-i sărbătoare. 
VOEV, PITICILOR 
Dar damigeana unde-i ? 
i SPARMĂ PIATRĂ 
O ține Prichindelul, — 
Că Barbă-Cot ştiam eu că vrea să-i facă felul 


3 RODIA DE AUR / o a 


VORV. PITICILOR (bătindu-! pe umăr.) 
Ai chibzuit prea bine! Acuma hai cu noi! 
Na, ține-mi tu desagii! 

MASCĂRICIUL (apucind cu două degete de- 

sagul lui Sfarmă Piatră.) 
Ce ai acolo ? 
SFARMA PIATRĂ 
Foi 

De-aprins cu ele focul, cînd dau de vre-o comoară 
Sau dacă-mi ese lupul. De suflu, fac o pară 
Ce ca un zid se sue până la cer şi scap 
De orice lighioană care şi-ar pune 'n cap 
i umva să mă apuce, 

VOEY, PITICILOR (exominind gura grolei, 


apoi cătră Tugomir și 
iciu.) 


` Pe subt pămint, să ştiţi, 
Nu scoateti nici o vorbă, 
SFARMĂ PIATRA 
Nimic ! 


VOEV. PITICILOR 
Să nu şoptiţi! 
Şi pentrucă îndată o să pornim la drum, 
Ce-i de făcut acolo o să vă spun acum! 
(ul Tugomir luindu-l la o parle, de mină.) 
ae sintem în er e yem la prek 
cum om a 'n faţă te şi repezi, furi ma 
S'odată An pac ră iri să fugi cît îi it a 
(Tugomir și Măscărlelul întră în grotă) 
Ce s'o ntimpla pe urmă nu-ţi pese. 
(Intră si Voer. Pillcilor în grotă) 
SFARMĂ PIRTRĂ remi publice arălind loa- 
ele 


Treaba mea ! 


SCENA V 
Vrăjitoarea-— Cei doi țigani. 
VRĂJTIOAREA (călră grota în care a intral 
Tugomir.) 
Vei lua-o tu, dar altul va duce-o la 'mpărat. 
(Tiganii intră tupilindu-se cu trică.) 
ŢIGANUL- 1 
S'a dus? 
VRAJITOAREA 
S'a dus la dracul! i 


Så iau de-aici o apă, lar voi să m'aşteptaţi 


ŢIOANUL N ; 
Vede'l-aşi spinzurat. 
ȚIGANUI, |! 
S§-) fi văzut la curte! 
ŢIGANUL îi 
Mai țanțoş ca 'mpăratul 
ŢIGANUL 1 
Și de n'ar fi piticul. 
VRĂIITOAREA 
Jigodia ! 
TIJAXUL I 
Spurcatul ! 
TIQANUL 1 
Venim de la balaur ! 
' VRAJITOAREA 
Nu mai mişca ? 
ŢIOANUL 1 


= Numica ! 
ŢIGANUL 1 


Dar mort aşa şi încă de-l vezi te prinde frica. 
ȚIOANUL 1 
Era cit patru bivoli de gros şi de umflat. 
VRAJITOAREA 
Tăiat-aţi virtul limbii precum v'am spus ? 
` TIGANUL 1 (arătind tolba.) 


„ Tălati 
(Din sînul babe! işi scot capul do! șerpi) 


ŢIGANUL 1 
Valeu! da' jine-ţi şerpii! 
ŢIOANUL 1 
Cum dracu-i ţii în sin ? 
VRAJITOAREA. 
Nu-s râi, de ce te sperii ? 
ȚIOANUL I 
Ce faci acum? 


VRAĂJITOAREA . 
Rămin + 


La podul de aram gr tufe, tupilați. 
Eu voiu trimite i s'o picure 'n ftatini ! 


ŢIOANUL t 
Şi dacă dea > 


RODIA DR AUR 223 


VRAJITOAREA 
Adoarme ! 
ŢIQANUL II 
Şi doarme ? 
VRÄJITOAREA 
Până mini. 
Luaţi rodia şi fuga cu limbi de la balaur 
La Împărat! 
A ŢIOANII. (plecind.) 
Mătuşă, țe-acoperim cu aur. 
(Vrăjitoarea rămasă singură cu părul vilvolu dela un capăt in al- 


tul al scenek) 
VRĂJITOAREA 
Ş'acum veniţi la mine jlvini cu trup subţire. 
(Din culise își scol capul linerind șerpi de toate mărimile) 
Şi tu păzeşte-ţi pielea ! Pe mine, Tugomire! 


— Cortina — F 
(Sfirşitut în No. viitor), 


Adrian Maniu și Al. O. Teodoreanu 


Sint salcia 


Sint salcia plecată peste riul 

Venit încet din depărtări de zare; 
Privesc a valurilor legănare 
“Si” n ele umbra-mi îşi înseamnă briul. ' 


lar zi cu zi, în dimineţi fugare, 

In nopţi adinci cind clipa-şi leagă friuli 
De tot ce nu-i, în seri cind văd cum griul 
Pluteşte dus, îngrămâădit, spre. mare, 


Atunci visez cu braţele pornite ; 
Căci oglindirea veşnic re'noită 
„Mä cheamă, imi zimbeşte, mă inghite... 


„Şi poate - cine ştie = vreodată, 
Cind nu voiu fi, la malul de-altădată 
Imi va aduce chipul, tăinuită 


In riul vieţii, apa despietită... 


um i 


- ; DJAMIRA 225 


$ 
.— ——— 


Djamira 


Dansa Djamira ; trupu-i despletise, 
Ca floarea desvelindu-se în soare, 
Delirui cârnii ei mingictoare 

in tactul pasului te se pornise... 


Era viaţa care stă să shoare, 

Erau virtejuri prinse de abise, 

Era un drum pe ţărmuri nedeschise 
Şi-a volupiaţii nopţi ucigătoare,.. 


Cind a sunat finalul ca o "poartă 
Cé" achide visul pezte-o floare moarta 
Diapira cade frintă în tăcerea... 


Mătăsuri, vâluri şi, în scinteare, 
Colane, aur şi din cehi: durere 
Ard flăcările lor deslănjuite 


Pe ritmul armoniilor sfirşite... 


Alexanirina Scurtu 


Cultura mulțimii 


Problema culturii în mulţime trebue pusă acum, la noi, e 
primul plan, căci e în jegătură cu viaţa nouă deschisă celor 
care ią parte direct la conducerea statului. Rezolvirea el nu 
Soste Ti restrinsă numai la departamentul Instrucțiunii Publice ; 
prea interesează bunul mers genera! al ţării, pentru a o lăsa 
cu totul în sama trăgânelii inerente a administraţiunii de stat. 
Factorul principal rămine însă tot el; oricît sprijin însă ar da, dacă 


însuflețirea nu mişcă resortul agenţilor de propaganda ai cul 


turii, degeaba orice cheltuială. 

Pentru întâia oară cînd am simţit biciuirea de a lucra mai 
intens pe terenul răspindirii route pr ari folositoare în adin- 
cul straturilor sociale, a fost atunci cînd am privit o hartă cu 
întinderea ştiinţei de carte în Europa. Pata neagră, care re- 
prezenta întunericul, ignoranţa principiilor celor mai elemen- 
tare de viață omenească, superstiţiile, credinţele care îşi au 
rădăcina în hăosul inculturii, întreaga plasă care învălue 
mintea şi braţele, cuprindea şi țara noastră. Asia începea din 
Carpaţi. Nici o deosebire între balcanici şi Belgia Orientulul 

insemnarea negrului de cerneală arăta minimum de 60 la 
sută analfabeți, scoborit şi la noi în unele locuri la 90 la 
sută. Numai atunci mi s'a desluşit greutăţile drumului ce mai 
avem de făcut. 

Dacă până acum chestiunea agrară ocupa locul de frunte 
în discuţiunile relative la propăşirea țării, prin soluţionarea 
ei, trece întiitatea chestiunii culturale, Străduinţa tuturora, 
țără excepţie, trebue Îndreptată spre găsirea mijloacelor efl- 
cace şi repezi, pentruca problema agrară deslegată, så nu 
dea loc la un regres economic. Chemarea mulțimii la viaţa 
politică, stăpinirea pămintului de câtră cei care până azi erau 
mai mult unelte, cer imperios infiltrarea în fiecare ladivid 
a puterii creatoare, care e nedespârţită de noţiunea om. Gra- 


dul de cultură individuală decide asupra valorii sociale a fie- 


cârula. . Lozinca viitorului este cultura. Ea va cumpâni fa bup- 


CULTURA MULTI 227 


tele dintre unităţile politice caşi dintre state; de ca dtplade 
readucerea omenirii pe calea liniştii şi a muncii, întreruptă 
1zi prin vulcanica h budire a primitivităţii ascunse în fiecare 
din noi. Stirpirea ultimei legături cu ancestrala înclinare spre 
sălbătăcie, atirnă de curăţenia izvorului, trigat cit mai adînc 
în sufletele omeneşti. Vremea apostolilor a reînviat, chiar 
dacă rerne for, ce întovărăşesc vorbele şi faptele, nu mal 
pot îndreptate numai spre cer. 


pe-a 


Să începem cu realitatea, ţărmurită in vechiul regat, de- 
yi starea de lucruri nu este prea deosebită, dacă se socoate 
intreg regatul nou. La data ultimei statistici din 1912, în Ro- 
minia erau numai 39.3 la suta de locultori, care ştiau scrie! 
şi ceti.’ 

Ne găseam, drept mlugiere, în fruntea statelor balcanice 
in Bulgaria (1905) se aflau 65,2 la sută analfabeți, în Serbia** 
(3900) 83 la sută; întreceam Rusia veche (73 la sută în 1905). 

ram departe însă de Belgia din Occident (42.1 la sută în 
1900), Diferenţa anilor de. statistică aduce n: Aga şi o di- 
terență în cifre. Exemplul ni-l dă Italia. In 1 erau*** 68.8 
la aută analfabeți, în 1901, 485 la sută, în 1911 37.6 la sută. 
in Belgia de asemenea. Din 33.2 ta sută în 1880, se reduce la 
28.8 în 1890, n 

Cifrele vorbesc üela sine, Cu mult peste jumătate din 
populațianea ţării (60.7 la sută), nu ştie nici scrie nici ceti. 
Această cifră este atenuată prin cuprinsul străinilor, mai dor- 
aici de carte. Pe cind numai 53.5 la sută bărbaţi romini şi 
20.6 la sută femei ştiu ceti, la străini procentul e cu mult mal 
ridicat (72 la sută bărbaii, 58.2 la su femei). Oraşele au fost 
privilegiate. Nu există orăşel care să nu aibă măcar o şcoală 
primară cu 4 posturi. Bugetul învăţămîntului primar urban faţă 
de cel 'rural era cam de 1: 2.1 ; funcționau în 1912, 370 şcoli 
primare publice, cifră care se menţine, oscilaţiuni dela 1890, 
deşi în 1910/,,, au rămas neînscrişi*e** Cam 31 la sută dintre 
elevii în vîrstă de şcoală; ș'au găsit însă în bună parte loc 
la cele aproape 300 de şcoli primare particulare. Chiar şi nu- 
mărul elevilor, față de institutor, se cam apropia de cifra ml- 
ntmă, căci în ultimii 10 ani (1901—1912) veneau numai cîte 56 
copii de institutor. De aceia şi analfabetismul la populaţiunea 


" Siaitstica știutorilor de carte din Rominio. Ministerul Agri- 
culturii Și Domeniilor. Direcția stalislicei generale. Bucureşti, 191 
= Din Stalesman's Year-Book pe 1913. 
. “* Annuario statistica italiano, Vol. M, 1913. Ă 
+s». Statiatiaă Imvă;ăin?ntului publie şi privat pe 1909! yi 4940, MI- 
tisi. Ipai. Bucureşti 1215. 


4 


228 MIATA ROMINEASCĂ 


——— y- 


d urbană este redus, proporţiuniie fiind inversate. Pesto jumă- 


a sută) ştiu ceti şi scrie (75.4 la sută b., 55t.). 
a Cha ps i bc a pt mulțimea celor 83.6 la sută 
din populaţiunea dela sate, jalea e mare. La 100 de peran 
rurali numai 326 sint socotiți între ştiutorii de carte (494 la 
sută b. şi 15.8 la sută f.). „eta 
Sint părţi din țară unde procentul analfabeţilor se ri 
la peste Bi la sută (Bacâu, Dorohoi, Roman, Vaslui, Olt, Te- 


leorman, Vlaşca, Dolj, Mehedinţi, Romanați). Intreaga Olten!a-: 


30 la sută ştiuteri de carte. Procentul cel mare 
pg varia Numa! Pi ouă judeţe (Dorohoi şi Vlaşca), în 
care sin! peste 60 la sută bărbaţi analtabaţi; in schimb fn 6 

dețe (Oit, Teleorman, Vlaşca, Dolj, Gorj, Mehedinţi) peste 
b ta shtă femel nu şti ce e slova, 
Ceiace aruncă oarecare îndoială asupra raporturilor e 
tre starea economică şi cea culturală. susţinîndu-se de unli c 
şcolile vor fi mai frecventate dacă săteanul va sta mai sie, 
este kocmi faptul s județele ca mai ipei analfabeți, nu sta 
care sătenii auceau mal mare - 
za Din întreaga fară, afară de Dobrogea, propran din- 
tre 10—100 Ha sint foarte răspindite în Oltenia, iar m - e- 
valuării hectarului în aceste judeje, caşi în Vlaşca şi Teleor- 
mare, : 
Șt? Ait antha băncilor populare** cît şi capitalul vărsat, în 
aceste judeţe este mai însemnat, crescind iute dela 1904 la 1912. 


1304 1942 Aàalfabeji EE e 
466.722 lel 8.154.496 lel 72.6 la sută (54.5 39.7 L. 
Dol) 171.253 4.284.335 68.7 45. b. 90.9 "i 
Olt 100.491 3.177.695 74.5 56. b. 92.7 A 
Romannii 136.479 2.950.054 70.2 54.4 b. i .) 
Teleorman 90.771 4.031.997 74.4 5841 b. gi i ) 
Vlașca 176.297 2.840.964 73.8 63.8 b. 93.4 |.) 


O retativ bună stare materială, în contrast izbitor cu lip- 
sa cea mai elementară de cultură. Numirul şeoalelor în aceste 
dete, cu satele cele mai cutare (Băileşti cu 11.000 locui- 
br Polana-Mare cy 4297 lac., Dăbuleni cu 8098 loc.) vine 
cam cite 1: 1290 loc. (Olt), 1: 1450 (Romanați) şi chiar |: 
1700 locuitori kaer ae şi, Do i), pecind cri;mele sint tn 
i ie de 1: 700 locuitori. ** 
á Raci însă cå trebue de căutat tocmai în această bună 
stare, cauza analfabetismului, în legătură cu obiceiul săteanu- 
lui de a se folosi de braţele copilor pentru munca ozo ri 
lor şi gospodăriei, dar şi cu necunoştința foloaselor învăţă- 
turii, Nu e mai puţin adevărat însă că şi numârul mic de 


* C. Jormesecu şi]. Popa-Burcă : Haria agronemică a Rominiei, 


i 1997, i . 
as ei băncilor populare şi coopera!loeloAsa'op'i pe anu? 


i, 1914. 
a a re ei după Dicejlonarul stalistie al Romtaiei, București, 2 


zol, 1915. N 


CULTURA MULȚIMI E 
şcoli a contribuit la această stare, care e fa contrast cu cela- 
ce se observă în Dibroitte unde proprietatea mijlocie este 
şi acolo foarte răspindită. Lucrîndu-se însă ceva-ceva mai 
intens pe terenul școlar (crearea de grădini de copii, | 
cam |: 1000 locuitori), în legătură probabil şi cu că de 
învăţătură mai mare al unora dintre străini, analtabetismul este 
mult mai redus la populaţia rurală (39.2, faţă de Moldova 33.2, 
dMiuntenia-Mare 33, Oltenia 29.8). Aceasta este starea reală, 
destul de tristă, mal tristă prin faptul că nici fa Basarabia ori 
Bucovina nu este maf deosebită. 

Situaţia este mai întunecată, cînd se ţine în samă deose- 
birea dintre cultară şi ştiinţă de carte. Oficial, cifrele nu a- 
rată decit tâptul concret, restrins, redus la à şti să te Iscă- 
leşti sau a silabisi cîteva vorbe tipărite. Din punct de vedere 
al culturii însă, PN fi socotiți ca analfabeți culturali,* mulţi 
dintre ce! cuprinşi în statisticile oficiale, în rubrica ştintorilor 
de carte. Absolvenţii de şcoli primare, dacă nu trec ma! de- 

e În alte şcoli, uită până şi operațiunea fundamentală a 
emir aa să țină condeiul în miză ca un băț, lar ciad 
se pun să citească ziarul, silabisese, Nu e atit lipsa dorinţi! 
de a ceti, cit lipsa cărţilor paste ei şi mai ales lipsa îndem- 
nului şi 2 putinţii de a găsi cărțile potrivite. Am văzut cio- 
bani, în singurătatea vieţii lor de munte, ţinind o carte în mină: 
era Însă cartea din ultima clasă, cetită şi răscetită. Marturi- 
sesc că nu am zărit o bibliotecă, fie ea cît de mică, în casa 
unul ţăran; dar am găsit cărţile ultimului viăstar, cărturar al 
casei, roase şi unse, păstrate subt grinda odali comune, după 
cum mis'a intimplat să prind, ascuns subt muşamaua de pe masă, 
un caejel al fetei absolvente, cu cîntece, cetite pe furis. Prin 
urmare problema analfabetismului are două pârți. i 

intăiu trebuesc şcoli, cit de mute şcoli, pentruca meca- 
nismul elementar al scris-cetitului să fie cit mai răspindit şi 
cit mal înrădăcinat. In 21 doilea rind e nevoe de mijloace 
de multe, cit de variate, pentruca ştiutorul de carte să folo- 
tească obişnuința căpătată în şcoală, spre a-şi împrospăta cu- 
noștințele trebui oare lui în viaţă. hd : 

Mal sistematic, deşi încet, s'a lucrat la noi, numai în di- 
recţia întâia, - Statul, prin dragostea unora dintre diriguitbrii 
lui, ş'a îndeplinit ceva din datorie, Şcolile s'au înmulţit, nu în 
procentul care trebuia, dar în deajuns ca să arâte o preocu- 
pare. Din nefericire, in sistemul rotațiunii peuauae de guver- 
nâmini, nu a existat o continuitate în privința culturii mulți- 
mil. Sistemul mutării felinarulul depe străzile primarilor schim- 
bitori, aşa de biciuitor descris de Caragiale, $'a găsit aplicare 
şi ln privinţa şcolilor. Linia ascendenta, care reprezintă pro- 


Vol, i atena: : Analfatotismul lo aol. Renaşierea Romina, lazi. 


230 O VIAŢA ROMINPASCĂ L o o omeen 
„este frintă, cu sapiri şi chiar regresiini, 
gre Kinran Sen rA ia putere.* Urcările cele mai săltărețe, 


sînt | 
t 


ie lui Poni şi Haret; cel dintăiu á inte- 
sa porn ră cu apa, a clădi localuri de şcoală; 


= ph al doilea, cu sforțări uriaşe, a mărit num rul şcolilor. 


-s1 4900 cite 40.000; 1901 nimic; 1902,5.000: 


| 
| 


utoritate învăţătorilor, a căror stabilitate 
a dat cavea ăi de Poni. E drept că din bugetul genera! 
al țării (în 1914—15) abia 2.5 la sută revine învăţămintului, 
rimar; e drept că partea ersoaală pentru învăţămintul pri- 
sis este în Rominia(2.25 în 912) mai mică decit în Bulgaria, 
e drept iarăşi că suma cheltuită pentri- 
un elev în Rominia este (e: de 22-90 lei, (Moat, 240, 

z 65); comparin , 

Statele Unita E. Pi mr mă se Sele o simţitoare urcare. In 


la 1894—1899 numărul posturilor creşte în mijlo- 
perioada, da pe an; dela 1899—1904 cu 84 pe an, dela 1904— 
+ 


Lad 
>a pa pri?! azi o solicitudine deosebită s'a arătat in- 
văţămintului rural, întiinţindu-se eat numeroase posturi, 
Î care ej. 
na | îi scoli more făcut tot e groppa gar o erare 
toare s' in toate direcțiile. Creşterea postur 
pry intin Sa iau satisfacerea tuturor copiilor de şcoală, se 


izbea însă de lipsa personalului didactic trebuitor. Multe din 


înființate erau date pe sama suplinitorilor, căci 3co- 

e e i “sy erau în măsură să producă anual athi sbsol- 
de trebuinţă. 

Noi S-- RE at al pati Nicolaescu, subdirectorul tavă- 

mintulul primar, pe fiecare an, numai pentru vechiul cegat 

şcolile normale trebulau să producă 769 absolvenți, ra dea 


"a putut c 
15 ani. In realitate, dela 1908 1913, nu sa pu e ke nevola 


38 absolvenți, anual.e Diferența e mare. 

A faitorilor ma, i, în mare parte slab pregătiţi. osor l 

„Cu atitea E A, cu atitea lipsuri, punind şi teadijiona è 

trăgânare a ţăranului de a-şi da coplil la scoală, veșnica schim 
` 


* iatā un tablou de sumele prevăzute in budget, anual, pri 
intiifări de posturi rurale: 18% şi 97 cile arg ; i etc o. 
i 1906 cîte 80.000; 1907,38.400 ; 1908.500.000 : cîle 

e s 1914,40.000 ; 1912 şi 1915 cile 60.000 ; 1914,500.000, ái 

"~ Arghirescu in 1. Botez: Studii şi Observații, laşi, p. í 

*** Raportul Consiliului de inspectori ai învățămintulul primar. in 
. Ofic. in- de Insir. din 1941. Pig R 

Bolsa e Maat curiozilate, principalele categorii de nr ppt rural! 

in 1945: Barbaji, din totalul de 876 suplinitori: 3 cu siu i aniversiiart 

10% cu diferite clase normale, 25°f seminarişii, 75 curs m cr apă Heen 

41'i. curs. inf. Realul alte diierile şcoli. Erau > supl. numa re oats 

primar. Femei: total 993 din care 2's sludii normale, 24'/, external, 

49, profeslonal, 5/, diferite scoli prof., 8 cure primar. 


ÎN nr nn BEE eta 231 


——_..._._— 


bate a administraţiunii centrale cu tot aparatul de control,” 
ch şi soapie dezinteresare a comunelor faţă de şcoli, se în- 
telege slabni progres în stirpirea analtabetismulut. 
-~ Căci partea rea din viaţa şcolilor primare, nu este atit 
micul lor număr, cît şi slăbiciunea vieţii interne. Chiar regimul 
comitetelor şcolare, aşa cum funcţionează azi, cu- totul deosebit 
de sprijinul ce le dădea legea d-lui Mehedinți, nu le scapă 
dela sărăcia în care înoată. Nu le vine în ajutor litere, let 
chlar băncile populare. In jud. Oit, cu 92,7”, femei analfăbete, 
dar cu bânci populare bogate (peste 3 mil. capita! varsat), 
fondul cultural abia se ridică la 2.358 lei, cite 18 lei de şcoală 
primară ! 
Pentru combaterea analfabetismului insă, nicăeri nu sau 
restrins oamenii numai la şcolile primare, după tiput celor 
stabile, cum e la nol. Nu vin copiii la şcoală, adulții nu-şi 
mai aduc aminte de ca,—şcoala pătrunde pănă la ei. La-a- 
jungerea acestui rezultat e năvoe de o Lotabatare largă între 
toate straturile sociale, între toți factorii care pot contribui la 
risipirea întunericului lăsat peste mulţime. Problema analla- 
mului, în înțelesul larg luat, de alei aşteaptă desiegare. 
A Văsa totul pe sama învățătorului este neomenos; abla poate 
duce sarcina şcolii, mai ales dacă va lua-o în spiritul ci ade- 
vărat, nerestringindu-se numai la carte, numai ia cei patru pă- 
reți ai clasei. Dar încă acum, cînd—prin dreptul de eligibilitate 
-gindul multora dintre ei este depărtat dela activitatea curat 
şcolărească ! Pentru acela este névoe de sincera conlucrare w 
unor factori mai numeroşi, mai variaţi. Ă 
Mai pe amor a şcoalei. Şcoala fixă, cu profesor pe ca- 
ledră, nu ajunge, Obligativitatea s'a arătat cu neputinţă de a- 
licat. Copiii nu vin de dragul lor lı şcoală sau foarte rar 
i stau acasă, gospodăresc, se duc la munca ogoarelor, på- 
sesc vitele, Trebuinţele sint prea adinci, obiceiurile prea inră- 
dăcinate spre a le putea stîrpi prin simpla decretare a obli- 
gativităţii, chiar dacă s'ar lua în ajutor şi jandarmii, cum s'a 
cerut într'un congres de învăţători. 
Cu salarul pe cîteva zile, cîştigat de un copil, se poate 
plâti amenda pe un an. Deci trebuesc găsite şi alte sisteme da 
scoală, fără treptele formale, dar ducînd la acelaşi rezultat. In 
țările scandinavice sînt invăţători ambulanți; în Franţa sint 
„les. écoles foraines“, clase de scinduri, pe roți, caşi baracele 
purtate din iarmaroc în iarmaroc. ; 
O adaptare a unora din aceste sisteme la condiţiunile 
noastre, sau alle sisteme scoase din felul vieţii noastre se pot 
găsi lesne. Aşa ar fi şcoala în aer liber pentru păzitorii de 
vite, care-şi trec vremea tolânindu-se sau vorbind ce le trăs- 
meşte prin cap. Învățătorul? Alci se cere ceva entuziasm de 


* in jodejul laşi-Vaslui-litoy, in 23 ani (1891:-914) s'au perinda £3 
revhart, în Roman 11, în Arges-Muscel 15 în 19 anl, ete. Niet cite 2 ani 
tecate. 

“a 


232 VIAŢĂ ROMINEASCA 


—_ —_— 


fapt. Invăţătorul acestor nomazi din vatra satului, pot li cer- 
cetaşii, elevii de liceu, normaliştii întorşi acasă pe vară, Cortul 
stejarului stufos e clasa; năsipul pirăului tabela; bita cioba- 
nului creta. Azi o buche, mine alta, un ceas pe zi, şi „SĂlDĂ- 
täcițli* care rătăcesc pe toloaca satului se prind în mrejele 
gustului pentru carte. 

La fel se pot înjgheba şcoli de adulţi, Ciobanii pe vi- 
furite de munte, cu stină lingă stină, ar primi bucuroşi pe tn- 
väțětorul ambulant=un student slab de piept, care-şi poale 
face sus cura de aer-—pentrica Să le omoare timpul liber din 
zi, învăţindu-i carte. 

incercări s'au făcut în Italia. Invăţătorii din regiunea A- 
bruzzo au hotării într'un congres regional să încerce sistemu! 
şcolilor ambulante pentru ciobanii, care se ridică vara pe ami- 
deic cline ale Apeninilor. Rezultatul a fost imbucurător, „Ins- 

ectorii nu avură decit cuvinte de laudă pentro hărnicia şi 
Îopai.. pa adevărat însemnat—al acestor sărmani şi încercaţi 


ciobani, care auziră poate pentru prima oară, prin glasul în- - 


văţitorilor, vorbindu-li-se * de drepturile și datoriile lor”. In 
acelaşi scop s'au instituit „gli scuole festive dell'Agro romano” 
pentru muncitorii de pămint, scoboriţi caşi la noi, la lucru, pè 
vremea verii în Campania de lingă Roma. 

incepute în 1904, în 1909—910 erau 15 cu 21 de clase. 

care urmau regulat 810 şcolari. Salele de clase, sint de- 

o le, sprg a fi mutate dim loc in loc; sau inflințat bi- 

Gteci circulante, iar la stirgitul anului, s'au împărțit premii, 
în haine ori cărți. 

E indiferență metoda ; principalul e ca în puţine lecţii să 
se predea materia trebultoare pentru viață, 

Pretutindeni, cursurilor de sară, cursurilor de adulţi, li s'a 
dat o deosebită şi continuă atenţiune. Vestite sint în acogi 
sens cursurile de adulți din care au rezultat aşa numitele 
„Volkshochsehule“ din anemarca,** astăzi AŞA de răspindite, 
imitate şi folosite. 

In această privinte noi am început ceva, dar vorba lu! 
“Creangă: „Rominului fi e greu pănă incepe, că de lăsat uşor se 
iasă“. În 1897 iau ființă conferințele populare; cam tot pe a- 
iunci se dă indemn dela centru pentru cercurile culturale ; sus- 

ndate în 1907, sînt reluate,—deşi avintul fusese ucis. în 1908. 

infiinţează cursuri de adulţi, cursuri serale, urmărite, frec- 
ventate. Era o perioadă de relativ entuziasm, cu urme fnsem- 
nate asupra anèlfabetismului, care scade dela 77.8 la su din 
1899, la 60.7 la sută în 1912. Dacă mai tirziu şcolilor de a- 
dulți li sar fi dat continuu însemnătatea pe care o aveau subt 
Haret, cifra neştiutoritor de carte azi ar fi mai redusă. 


* L'istruzione primaria e jopolare în Italia. Min, d. publica fns 


trazione, Vol. L Roma. 1910 p. 97. 
** 1, Simionescu. Pufuri de păpădie. Biblioteca Asociaţie! cerce 


jaşiior Rominiei. Seria B. No. 6, Bacareșii 1949. 


CULTURA MULȚIMII 233 


na 


instituțiunile create tot sau inat, mereu s'au inm 
puținat, iar în anii din urmă nu ştiu dacă au mai functionat 
vre-usa. Nu am auzit vorbindu-se de ele. In locul lor s'a in- 
cercat înfiinţarea cursurilor complimentare, deşi existau şi în 
legea veche; roade nu au dat; a rămas totul numai pe hirtie, 

in afară de şcoli, subi orice formă ar fi ele, se pune 
problema întreţinerii cultului cetitului. Durata şcolii este res- 
trinsă ; în ea se capătă mecânismul, unele cunoştinți, se îm- 
prospătează altele, sau s: dă îndemnul spre activitatea proprie. 

Acţiunea şcolilor e cam la fel cu a prâşitului şi plivi- 
iului: scapă popuşoiul de buruiană. Dar plantei îi trebue mereu 
ploae, soare și aer, pentruca să crească aşa cum Se cere, spre 
a da roade, Cetitul necontenit, fără limita vîrstei, impusă de 
şcoală, este perpetua putere care dă inteligenţei ocaziuni de a 
se pune la lucru, de a născoci, a apropria născocirea altuia, de 
a evolua mereu. 

Izvorul nesecat de encrgil este cariea. Avută ta îndâimiaă, 
ea mingie, indeamna, răscoleşte ginduri-nouă. 

in această privință nu s'a făcut la noi nimic, sau aproape 
nimic. Pentru cultura poporului nimic nu-s'a tipărit. Incercăc! 
au fost, numeroase, dar sporadice, fără continuitate, fâră plan 
Chiar de ar vrea sâteanul să cetească, nu are ce, nu are unde. 

Graduarea mijloacelor prin care să poate răspindi gustui 
oaa ia sate este: ziarele, revistele şi cârţile. Să le Itim 
pe rind. * 

in starea actuală a lucrurilor ziarul, bine redactat, cu dra- 
goste de cenltură redactat, este acela care atrage, este uşor de 
cetit, satisface curiozitatea, T eene in el, celace poate avta 
urmări mei sănătoase, mai de ungå durată, cu noutăţile veşnic 
primenite. 

Dintre ziarele zilnice, politice, nici unul nu poate fi pus 
fa mina săteanului; sau nu ar înțelege limba păsărească în care 
sînt scrise unele, ar fi prea serioase pentru el altele, ori s'ar 

isi şi de acele care l-ar viri otravă în suflet mai mult deci 
tremare. 

Necesare sint ziarele săplăminale, scrise anume, şi chia; 
regional, în limba săteanului, în stilul apropiat graiului popula 
cuprinzind lucruri care l-ar putea interesa, l-ar putea folosi şi 
i-ar ajuta la înălțarea lui morală şi culturală. 

incercâri s'au făcut. Cea dintăiu manifestaţiune ziaristică, 
ia 1789, în Ardeal”, cu gindul acesta a fost pornită. „Obiectele 

rincipgle”, stă scris în programă, „ar fi: intimplările zilei şi 
rinderea în bunele moravuri şi în economie“. Nefiind mulţi 
care să ştie ceti, „ziarul este destinat mai ales pentru preofi, 
care var avea să comunice poporului conţinutul în fiecare săp- 
tâmină“ Acelaşi mițlocti cere şi Foaia sătească a Prințipatului 


ir A Biasi in N, Al, Sadi-lonescu. Publicațiuaile pe 
riadiea rom?naşii, T, Vasa 91906). Academia Romină. Bucureştii t713. 


VIAŢĂ ROMINEASCĂ k 


pp 


234 


m a 


Moldovei, scoasă ca supliment la Albina lui Gh. Asachi din 
1839. „Parohul este t să o cetească sătenilor Duminika 
teturghie“. 

Toţi cei care îşi dau sama de nevola culturii, incearcă si 
scoată ziare pentru săteni. Mihalic de Hodocin în laşi la 1853, 
tipăreşte Săteanul ca supliment la Buletinul Oficiat al Mol- 
dovel; P. Poenaru, mal tirziu, cu N. Balcescu, scoate în 1843 
invățătorul Satelor; 7. Cipariu în 1848 Invăţătorul Poporului. 
Qindul este ; lipsind mijloacele, Continuitatea sufere, lar rod- 
nicia este aproape nimicită. Din 4.285 de ziare şi reviste cite 
au apărut în tot cuprinsul graiului rominesc, dela 1820 şi pănă 
la 1 nu am putut număra decit 28, care după indicaţiunile 
date în lucrarea citată, ar fl fost adresate satelor. Mai toate 
însă au viaţă efemeră. 

jn 1912 au apărut numai în vechiul regat 598 periodice 
Din acele, socotind ra m „Creşterea Colecţiunilor Academiei” 
pe 1912, nu am găsit ect 11 care, după titlu, te pe 7 că a 
omaa fi răspindite ja ţară. Din ele numai Vestitorul Satelor, 

eamul Rominesc p. popor, Răvașul Poporului, Comoara satt- 
lor şi Liga Deşteptarea erau mai răspindite, In acelaşi an Inst 
apar tot 11 ziare şi reviste „umoristice şi pornogralice” i 

Acum după războiu, cind, dragă Doamne, toţi trag la pre! 
tacere şi spre săteni, apar zeci de fițulci făra însemnătate. În 
schimb în vechiul regat, nu cunosc decit trei ziare săptămtaale 
scrise anume pentru săteni: Neamul rominesc p. popor, Dumi- 
nica Poporului cu destul de largă răspindire şi estitorul Sa 
telor dela Fälticeni, început de un inimos învăţător N. Stolsriu 
mort în apărarea țării; de cînd insă a intrat pe minile celor 
care socot că mai multă ispravă vor tace asistind la şedinţele 
Camerei decit răspindind lumină în satul lor, Vestitorul Satela 
apare tot mai neregulat, tot mai ofilit, departe de cum li 
dorise Stoleriu. 

Despre reviste nici nu se poate vorbi. Singură Albina apăr 
înainte de războiu, tot din îndemnul lui faret, deşi ca era ma 


mult pentru învăţători şi preoți scrisă, sau pentru acei sâten! 
sprat cu cetitul; pe lingă ea se mai pot cita: Șezătoaree 
nului, Revista Poporului, Comoara Satelor şi 


altele apărute 
radic. In colo toate revistele, mai mult literare, erau ta- 
dreptate celor mai. inaintați în cultură. Din aceasti cauză Și 
tirajul lor era restrins. 

Nici chiar calindarele, aşa de obişnuite aiurea, pentru è 
turişa în casa săteanului opaițul, care ar face să,se dor 
o lumină mai intensă, nu se obişnuesc la noi. Aproape toate, 
pe care unele mari ziare sau unele case de editură le scoleab. 
nu erau alcătuite pentru a putea fi folosite de mulţimea care 
abia poate silabisi. La Biblioteca Academiei nu au fost trimese, 
i anul 1912, decit două călindare scrise anume tru popor 

lindarul revistei lon Creangă din Birlad şi Câlindaru! $4- 


4 
Så 
spo 


CULTURA MULŢIMII 235 


ienitor alcătuit de mai mulţi feclori de gospodari (Invâţâtor 
din jud. Suceava). s 

După cum nu sint ziare, reviste şi calindare scrise a-' 
nume pentru popor, nu sint nici edituri de broşuri cu conți- 
nut variat, continuu scoase şi cu răspindire mare. Singurii 
Casa jelor s'a gîndit la aşa ceva, pare-mi-se tot. după 
indemnul tui Haret, dar cu statornicia D-lui M. Popescu, ad 
ministratorul cu dragoste petru răspindirea culturii în Mtei 
ime; au eşit pănă la 1915, vre-o 13 broşuri, abecedare în 
cultura poporului, povestiri uşoare ca Arghir A Fleaa ori 
Alexandria, dar şi Răvăşelele unul doctor ori Carte despre 
drepturi şi datorii. ȘI biblioteca Steaua, pornită tot din insut- 
lețirea lui Haret, a fost croită în vederea aceluiaşi scop. Au 
egit multe proşurele, dar păcătuesc unele dintre ele, pentrucă 
la urmă s'a uitat pentru cine trebuiau scrise incolo, celelalte 
biblioteci apărute, nu puteau fi folosite de cei care se găşeau 
la pragul analfabetismului. 

Dar... chiar dacă ar fi existat edituri anume pentru så- 
teni, ar fi rămas în depozitele din oraşe ; comerţul de lbră- 
rie este aşa de rudimentar ca organizaţie, încit librăriile 
noastre pot îi socotite mal mult “sucursalele celoț străine, Nu 
există la noi nici un catalog periodic în care să se arate a- 
pariţia cărților cu rezumatul conţinutului lor, după cum ni 
există nici un sistem de eolporta] mal intens, măcar cit a do- 
rurilor vanai ori a brogürllor. eftine de haiduci ori romane 
sensaţionale, care să până'n iarmaroacele depărtate cir- 
tile cu conținut serios, nsânâtoşitor. 

Lipsa unei răspindiri largi chlar a puţinelor pu blicaţiuni 
bune existente, nu este atenuată nici prin existența bibliote- 
cilor publice de cetit. z 

Asemenea instituții nu avem, 'nici la oraşe, dar încă la 
satel In aparență, formă este oarecum salvată. Tot statut a 
iuat initiativa, cretad bibilotăci populare pe lingă ştoalele ru- 
rale. bunăoară în Oltenia sint 247 biblioteci populare 
cu 52.939 de volume. * Cel puțin aşa stă scris intr'o statis- 
tică oficials, Reălitatea este însă alta. Există în cancelaria şco” 
\itor uri cu eticheta „biblioteca“; conținutul la cele mai 
mnlte din ele It formează cărţile care, nevinzindu-se pe pia 
se cumDirau de minister-—ca o faptă bună faţă de autor 
se nakain bibliotecilor săteşti. Mam tuneori de- pro- 
miseuitatea autorilor întilniţi în asemenea dulapuri cu eticheta 
pompoasă. Dealtiel, oficialitatea însăşi recunoaşte acest lti- 
cnm cînd în raportul pomenit se serie: „ne-am convins câ 
scopul fa care a ținiit înființarea bibliotecilor populare nu s'a 
putut atinge decht foarte puțin şi aceasta din cauză că vo- 
lumele care le formează au un conţinut greoiu şi de nici un 


* 1. Ohiaţă. Raport asupra mersului f noăjămtntului primar ta DD! 


tenio pe 1914 - 915, Bucuresti 1915. 


| 24 VATA ROMINEASCĂ 
yh n i IE E 


'olos prăctic.* lar înalt raport, se Spune mal deadreptul : 
„Cărţile stau necitite, flindcå nu s'a cultivat plăcerea de a 
"Ati în scolari, şi învățătorul nu se prea ocupă să intereseze 
pe săteni“. Casa Şeoalelor dela o vreme încoace, cit a putul, 
a căutat să pie stavilă cumpărării oricărui soia de e 
mri; o omisiune, pe vremuri (Era o dati! ca în poveste), 
compusă din A. Vidhujă și M. Sadoveanu, a alcâtult chiar 
linte de cărţile care ar trebui trimese bibliotecilor. 

Lipsegte sufletul, care” să împrăștie cărţile. Unde e, 
imdemnul nn se aşteaptă dela au'orităţi Pe lingă biblio- 
tile populare, s'au întiințat şi altele, zise şcolare, dia por- 
nirea Înrățătorului. Acolo numărul cetitorilor creşte ; biblio- 
teca este electivă. Se poate însă număra pe degete. 

Iniţiativa particulară pretutindeni a dat roade, mal bune 
tocmai tri pleacă din îndemnul lăuntric, care nu se 
comandă prin circulări şi nu se susține prin autoritate, Nu 
mai repet ceiace am arătat aiurea Cità răspindire aucăpâta! 
siblioțecile populare, în Italia şi Finlanda, datorită acestor i- 
native particulare. De Statele-Unite nici nu mai poate fi 
vorba. Ce e pe acolo, peniru noi, e caşi povestea cu puntea 
de aur făcută intro noapte. Semme imbucurâtoare însă tot dela 
Casa Scoalelor se arată. Directia culturii poporului, de eu- 
vind creată, dată pe mina unui convins şi fasu ilețit me 
daltor s! culturii în mulțime, a începul să dee roade. j- 
nori culturale se înființează mereu, pornite dela entuziaşti în- 
văţători, care se mai găsesc din fericire. Şi instituţia „Ca- 
sele naționale“ urmârește acelaşi sep i intemelată prea de 
curiad, se găsește tot la pașii cel dintâiu 


Spaţiu! Ingâdult de rovistă mă impinge să ajung la con- 
ziua. TA 
A Cifrele scot sunete de trimbiţă: Sintem o ţară tu prea 
mulţi negtiutori.de carte. Spiritul vremii, mai mult de cit eri, 
întorsătura sanie dă n pirticipapea mulțimii la viaţa 
publică, cer o storțare veniti din toate părţile, pentru a sta- 
vili Întinderea sau menținerea analfabetismului, asemenea u 
nei molime pustiitoare. 

B.D îadeagi sa Inizeagă nu poate fi aştepiată numai 
dela stat, politica lui generală trebue să cuprindă, pe- planul 
principal, chestiunea culturală. Pămintul uscat de secetă, ori- 
cit de întins ar fi,-devine nerodalc. Ministerul Instrutţiei nu 
mai poale răminea numa! cu rostul administrativ, fabrică - de 


Poturestt 1916, 


* N, Nicolaescu, Mersul Invâjâmtntulu! primar in lifoo şi Vlagee 


Sones. CULTURA MULTI id 
tegi, lamente şi admonestări, *. Izvorul bogat. al râspin- 
diril-cuiturii generalo; din el trebue să gilgte. Si ne 
ca preoenpâriia lul /farct să fie Și de acum partea p 

ra pegam de aciivitate a orcărui ministru al lustrus- 
ilun i 

C. Iniţiativa particulară e neyoc şă intre în joc zu ma 
multă desfăşurare decit în trecut. 

Pericolul e general; consecinţile inculturii. lovese pe 
toată lumea, pentruca sistemul braţelor încrucişate să mai 
dăinuiască. Statul trebue ajutat în preocupăriie sale culturale 

D, Lipsa învă ătorilor oficiali, pănă cind şcoalele nor- 
male înființate vor da roade, face înființarea de şcoil nouă Ine- 
ficace. Şcolilor stabile, după tiparul celor existenta, trebue să sa 
alipească orice alță formă de şcoală. La marginea satului, oct 
p: viri d: munte vara, în Baragan şi Bugeac în zilele desir- 

ătoare, pe vremea lucrului ctmpului, fn fabrici ort căzărmi, 

ori unde se pot aduna 10—15 neştiutori de carta. lavățător! 
neoficiali, dar tasuiieţiți, pot contribui la stirpirea analfabe- 
tismului. Nu certificatele sînt de urmărit, ci putinţa mînuirii 
condeiului sau folosinţii cetirii. De deşteptat gustul deodată ; 
torma mai poate fi lăsată la o parie. 

E. Anallabetismul propriu-zis e un rău; ultarea scris-ce- 
titulul e alt râu tot aşa de ameninţitor, |n părăsirea actuală 
se tac paşi pe omăt; cu gindul de propăşire stai pe loc sau 
inaintezi prea puţin faţă cu sforţarile făcute. Iniţiativa partt- 
culată, în combaterea revenirii la analfabetism a celor trecuţi 

rin şcoll, are rolul principal. Şco! de adulţi, cursuri comp- 
imentare, bibliotezi, ete. nu pot râmînea în spinarea numal s 
unui om—invăţătorul. Supra-om să fie, şi nu le- poate pe 
toata dovedi. li trebue îndemn şi sprijin. l-1 poale da oricine 
în cel mai mic cătun: personalul variat din administraţia sa- 
tului tot timpul anului; studenţii, elevii cursului superior de 
liceu, ai şco leilor normale şi seminariale, în o parte din cur- 
sul anu'ui Timpul de muncă. mijloacele, procedeele sînt in- 
diierente. O reglementare uniformă nu poate exista. Tinta » 


sai za: sas 
„O sarcină mare de indeplinit o au instituţiuniie de 
cultură şi mai ales marele case de editură de curind înființate 
E o datorie înaltă de sivirşii faţă de cultura neamului, “cu 
atit mal uşoară cu cit n'ar fi legată de un sacrificiu material. 
Ingeniozitatea americană, pusă în serviciul unul sistem 
de colportaj scos din obiceiurile şi necesitațile locale, ar râs- 
plăti şi bâneşte Intreprinderea care nu trebue să întiszie. Ori 
ce aminare aduce o siăbire a edificiului întreg socla!, cultura 
fiind la baza măririi rodului unei munci sistematizate. Mijloa- 
cele fiind aşa ve variate, prin o bună înţelegere, se poate a 


E js nonesa, Ministerul Insiruejlunii pubilee, în Remus! res 
- 


| 


23% | VIATA ROMINEASCA 


chiar la o diviziune a muncii între dileritele rea iei , 
Resoc mare se simte înainte de toate de ziare săptăminale cu 
adevărat pentru popor, nea rținind nici unui partid pohti, 
nici unui personaj politic de vază. = | 

E nevoe apoi de calindare scrise în telul celor de mal 
demult ; se ştie că Benj. Franklin prin calindare a pus te 
melia culturii în Statele-Unite şi din calindare ş'a cîştigat o 
parte din averea pe care a folosit-o cu atitea urmări, în fa- [| 
cerile lui de bine. | 

"m al treilea rind se impune crearea unor serii conti: 
de broşuri, cu conţinut moral şi literar alăturea de altele cu 
crops practic, după nevola unor buni gospodari şi mese- 
riaşi. Aceste cârticele, eftine, jâmurite, s'ar putea pune în le 
tară pea economie, cu acelea cerute de cultura copiilor 
vez! Viaţa Rominească No. 3). 

G: ebită nevoe, imperioasă nevoc, este de a a 
junige ca fiecare sat să aibă o cit de mică bibliotecă, deschis 
măcar sărbătoarea ; să Fie dată, dacă se poate, nu numai d 
ett în sama învățătorului, ci În aceiaa unui tînăr gospoda 
prins în iţele interesului cultural pentru obştie. i 

Vremea cere grabă, energie şi intensitate în lucru, pe 
rocă dodàul să dispară dintre haturile ogoarelor însiir 
împărțite, odată cu întunericul din mintea stăpinitorilor 
Greșala trecutului ne te servi la indreptare. Chiar pentr 
propăşirea culturii mai înalte este nevoe să se pregăteasc 
armata care să o înțeleagă, să o sprijine şi din care vor e 
elemente alese. De acela trebue si purcedem, la drum ¢ 
mai mulţi, cu cît mai adincă dragoste şi mai ales cit m 


grabnic, 
1. Simionescu 
Profesor la Univernilatea din laşi 


aie 


Nimic 


jucaţi clt mai e timp o bacanală, 
Privind cu gehi holbaţi apus de soare. 
Sintem cu toţi sărmane flori din care 
Se scutură petală cu petală 


ŞI se prefac petalele'n nimic, 
Doar tot nimic au fost o viaţă 'atreagă ; 
Apo! din nou nimicuri se încheagă 
Oreoae ca să'njghebe-un biet pitic. 


Bătriai pitici prin timp cerşesc un drum, 
Dar totul le apare în ruină: 

Trecutul mort e-un munte de rugină, 
lar viitoru' un infinit de scrum. 


Să va 'mbrăcaţi în mantie de gală 
rizind de propria splendoare, 
să vă ucideţi ca o floare. 
Le văd cum cad petală cu petală. 


__NIATA ROMWEASCA © L 


Sintem impinşi mereu de uragan 
Pe-o 'ntindere imensă fără maluri, 
Şi valuri se perindă după valuri 
in golul infinitului ocean, 


Cu zdrenţele avintului în vint, 

Cu muntele drept sceptru şi catarg 

Plutesti apre nlcăeri cu noi în larg, 
O biet Pämint 


Leon M. Negruzzi 


Amintirile Caterinei State 


In 81 trecusem, la mănăstire, în clasa a doua şi nu ştiu 
de ce fui iar luată la Vascani. Aici gásii pe mama, într'o casa 
“rumoasă in care, dela început, mä siinții bine; imi plăcea o- 
grada cea mare unde alergam, în voc, depe cerdac la grajdiu 
şi la hulubărie ori rătăceam, în grădină, printre floarea soa- 
zelui şi printre popuşoi. Ma bucuram de spațiul ce-mi părea 
acmărginit şi totuşi, simțind ades nevoia unei îngrădiri apro- 
piate, caşi acea a singurătăţii cu care eram deprinsă, mă as- 
cundeam în trăsurile de subt şoproane şi făurindu-mi pe loc, 
în minte, cine ştie ce întîmplare, o trăiam desfătindu-mă pe 
pernele moi ale cupeulni pănă ce adormeam. in casă îmi era 
drag să umblu, liberă, prin odâile cele înalte unde-mi părea 


că răsuna glasul ca la biserica noastră ; mă uitam, trecind, În 


oglinzile cele mari, până 'n tavan, şi mă râslogoleam pe ca- 
napelele moi «ca acele dela maica Pribeagu», Meditind apoi 
la vre-o intreprindere, neînvoită, prin pod, ii jucam cu ciu- 


curii dela panse pănă-mi rāminea mătasa, estrămată, în 
in 


mini şi gîndindu-mă, cițaodată, că tot era «al nostru», din jn- 
conştienţa copilăriei licărea-—ca dintr'un foc gata să se aprindă 


—scînteia mincriei care întrecea ades simţirea ce-o aveam în 


faţa jucăriilor din dulăpiorul meu cu geamuri. 

Cuconu Costache, căruia mama îmi spuntà, adeseori, să-i 
zic «tată» eră bun, blind şi nu se intorcea niciodată din tirg 
tără să-mi aducă «ceva bun» în buzunare ; mama nu se ocupa 
de mine şi-şi amintea numai cînd mā vedea venind, la masă, 


”* Noţiunea 'şcoalei se pierdea ades în amintirea protesoa- 
rei dela Vatatic; fugeam cînd şi cind la fata vecin ori hoi- 
năreari în parcul defa curte întorcîndu-mă, la ora mesei, fără 


e$ | 
ni Intr'o zi, prinsă de irumuseţa pădurii şi amăgită de to- 
poraşii ascunşi subt iarbă, ajunsei, țără să-mi dau samă, pe 
marginea la-ului şi, uitindu-mă în sus, rămăsei ca împietrită 
‘n loc. Barca ce se legâna, întotdeauna goală, subt sălcii, 


6 


242 VIAŢA ROMISEASCĂ 


pei i i frumos cum 

r pe iaz vislită de un bărbat inalt ş i 

sr oa O itupem niciodată; jos, pe scindurile pean pe 2- 

a re ae ip kag mian E RE heey față, albă 

ruvimii din pozele mele şi a | rilor buza 

tă, de abia se vedea subt o pălărie mare, bea. O 

limbs pară ărea că pe depâriate s o areale mu pa E 

til. ascunzindu-mă pe după copaci, ajun K caer pd 

reuri i d, de aproape, chipur 

smeuriş, şi tot ascultind şi privind, porii ea 

i altele, mă încredinţai că se scobor A 

din latul cél pustiu de care-mi spusese o poveste lungă Ta 

i cătăresei. 4 j 

a re e drept îmi stă ca un zid în față, nu mai Kioa ri s 

nainte şi frica îmi moae picioarele; må caţăr, prin, care Be 

mai greu, ținindu-mă de iarbă; lunec, cad în gaga r 

rochiei îmi rămîne spinzurat înir'o creangă; fug - BA 
semânind, pe drum, toţi toporaşii din pestelcă, intru în ogr 


rară Ce-ţi este, de unde vii? mă întreabă, mama, Încrun- 


gais A iaz... era pe iaz... din acele... ştii 7... întreabă pe 
Tasia 


Z. Unde ai fost, drace ? 

— În... în grāãä...dina.. cea mare. 

— Şi ce-ai făcut de ţi-ai rupt rochia ? 

-— „ nu pot spune... Efa.. i N 

Pe oile ioti tata calare, şi văzindu-nii rochia ka bu 

câți şi pe mama, dojenind, alături, descalecă şi intervine ca 

oricind: i . ; À i 

— copiii; s'o fi jucat; se întimplă... 

— păzite f auzi ? Umblă, fugară, dela şcoală şi nu 

ştiu ce tot zice că o văzut în grădina dela curte. ta 
__ Ce-ai văzut ? mă întreabă tata aplecindu-se sp 

i prinzindu-mi bărbia între degete. Ai văzut o vever SE 

pigs Nu, tată, erau pe iaz, în barcă, doi copii s ia 

eri şi un om, frumos, cu o pălărie cum n'are nimeni... e 

- cucoană, ca păpuşa mea cea mare, şi nu vorbeau ca noi, tată, 

itfel, nu ştiu cum... $ 

ziar Ha! Ha! Ştiu, zice tata, rizind şi netezindu-mi părul. 

= le* şi cu cei dela curte. 

Zair aa i văzut din zhin sonia şi de atunci, de etteori 
duceam în parc, luam şi pe fasia., , e 

i Cu toate Să trăiam lin mama şi fte har kerin price 

eam destul înțelesul acestui nume, e 

hit să-i spun rain mao eg Ain foarte mulți să ar 
team atrage atenția prin uri. 

A P Griva ai. în copilărie, fără să observe, i-am zis mamei 


* Contele Ruspolli. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 243 


emo: şi vorbind de ea, altora o numeam, fără sfială, «du- 
uca». 

Era iarnă; cuconu Costache se ducea în fiecare zi la på- 
dure și cind se intorcea, sara, îl vedeam făcînd socoteli în- 
trun registru a cărui legătură, înflorită, îmi plăcea tare şi aşi 
ți vrut s'o am pentru cartea mea de şcoală. ' 

— Tată, -mi mie asta, îi zisei într'o sară răzămin- 
du-mi bărbia de masă şi uitindu-mă cu rivnă la „registru. 

Nu mă auzi sau îmiuită rugămintea căci, spre marea mea 
mirare, isprăvind socotelile, inchise ca de obiceiu registrul 
şi-l puse la loc pe masă. 

Cercetam necontenit «catea cea frumoasă», îi număram 
filele albe şi ochii mi se opreau, ca fermecaţi, la învălitoare. 
intr'o zi, neinchipuindu-mi că fac rău, deschisei păreţii pes- 
iriți între care îmi strecurai, fără stială, cartea și, ferindu-mă 
ca oricind de a mă găsi în fața mamei, tăcui faptul. 

Dormeam în aceiaşi odae; cind se lumina de ziuă, mama 
mă trezea şi mă trimetea în bucătărie de unde porneam, în- 
tins, la grajdiu—la moşuw' Gavril—căruia îi dam două ţigări ca 
să mă ducă prin stănoage să desmierd caii oyi să mă prim- 
bie prin ogradă calare pe ţiganu', calul ăi pietei, tata 
pentru mine. 4 

O zi după Operatia ce făcusem, văzui pe mama venind, 
de dimineaţă, în bucătărie; mă luă de păr, îmi dădu ghion- 
turi şi astfel mă duse până la tata în casă şi mă întrebară, 
amindoi deodată, unde era registrul. Nu ştiam să mint şi il 
arātai: era tot pe masă. 

Bâtaia nu mă speriase atit cît tăcerea încăpâţinată şi 
bufnitul tatei şi faţa mamei schimbată cum n'o mai văzusem, 

Seurt, după această intimplare veni la nol de undeva— 
nu ştiam de unde—o bătrină căreia cu toţii, afară de tata, îi 
ziceau: «cucoana Ileana», 

— De unde ești mata, cucoană Ileană; eşti dela mănăs- 
tire? o întrebai apropiat- mi încet. 

- Nu, eu îs mama lui Costache şi mata de acu înainte, 
ai să-mi zici mie mamă bâtrină; să stai cu mine în odae şi 
om verbi amindouă şi ne-om pea între noi, concina. 
| Imi plăcu fața albă şi liniştită a bătrinei, mişcările-i in- 
cete şi vorba blindă ; și socotind că fac bine, alergai la mama 
şi de astădată îi spusei fără multă sfială: 

— Eu, de-acu, am să dorm jos, în odae, cu mama bă- 


— Cine-i aceia ? 

— Cu...coana, silabisii timid, 

— Baba ? De unde şi de cind ţi-i mamă baba ceia? Să 
nu te mai aud că te plesnescpeste gură; să-i zici Ca- 
ar pma lleanā» şi de-i dormi acolo, în bucătărie ori a a-i 

wia, | 


trina. 


244 ) VIATA - ROMINEASCĂ biz 
2, A IE i e 


Simţeam în cucoana Ileana, O slabă protecție şi: mă in- 

i i fragerie, Ă j 
o ri prina bitr... get FA “mi-o zis să-ţi zic aşa că mă 
bate. 

— Anicuţa ? Lasâ aşa... så nu te bată. 2 

Și Anina o ani veche de piele, luă dintr'o cutie 
acadele şi mă trimese să le minine «aiurea». Gi 

Imi mai amintesc că într'o zi veni la noi un ge pe 
care-l văzusem de muit la Varatic: era Costică, fratele cel mai 
mic al mamei. Pe acesta, Înainte de a-l cunoaşte bine, un 
singur lucru, o întîmplare mi-i intipări adînc în minte. ra ri 
junul plecării sale la Bucureşti, unde era să facă ina PR 
văzui, prin uşa odâii, vorbind cu mama; părea să- pari 
—căci se primbia iute, fuma, vorbea tare şi, cîteodată, e ora 
se din mers, şi uitîndu-se rău la.dinsul, urca glasul... e ri 
cu fața galbănă, cu ochii plecaţi, răspundea cînd şi cind până 
ce intră in casă tata, care-i privi lung pe amindoi şi spol, 
caşicînd ar fi înţeles de ce era vorba, deschise biuroul, smu oe, 
dintr'un teanc, trei hirtii albastre Sa ama pe canapea fã- 

lui Costică să le ia în g ata 

E Spre ae Costică sta singur şi trist în sufragerie; mă 
apropiai încet, şi lutndu-! de mină, îl întrebai: 

— Te-a bătut şi pe mata? 

— Cine, sa 

— Stii, aceia... mama. ; ' 
-- Ra mei eb scurt, mă ridică în braţe şi mă des- 
er ana vorbise nimene şi nu intelegeam legătura noastră 
de rudenie; dar mi-l simţeam tare aproape pe acel tinar cu 
părul cenușiu, cu ochii vii şi negri şi cu mina albă şi subțire 
č ofesoarei. . 
că Costica îşi strinse, în acelaşi sară, lucrurile într'un ge- 
mantan, sărută pe mama şi murmură ceva, ca 0 ra sii 
stringînd mina tatei; plecă şi deaatunci, caşi cînd mar mai îi 
iost, nu se mai vorbi de el în casa noastră. 


nspitalitatea mamei şi o slujbă la primăria din Vascani. Atunci 
Vezi şi simţii îndată că acest om era aşa cum imi spusese 
Eremia. La virsta aceia nu-i puteam înţelege toate calitățile 
morale, dar ce mă legă strins de dinsul fu unătatea lui fără 
de margini care-mi amintea, neîncetat, bunicele dela Varatic, 
Cuconuw' Costache era vidon; pos. si juca piimas in cărți 
iņnecind În venin mama, ambiţ avară, şi 
scene ce mă Turda cu tot dinadinsul. Din odaia noastră, 


Dupăce-şi isprăvi stagiul, Costică fn nevoit să primească 


ande Costică cetea «Mizerabilit>, «Contele de Monte-Cristo» | 


ori «Cel trei Muschetari», în timp ce eu, dintr'un joc de 


zideam palate, — auzeam ţipetele mamei înspâimintător să 


de vocea răguşită a tatei. Cu părul despletit, cu faţa albast 


prayocind 


intra mama ades, in mijlocul nopţii, în odaia noastră şi tre- 
murind, cu vorbe incticite de minie, ne trimetea să împăcăm 
«nebunul care vrea să se împuște». 

Prin norii fumului de tutun, în lumina micşurată a läm- 
pii, de-abia vedeam pe cuconu' Costache rezimat, într'un cot, 
pe masa de noapte pe care era, nelipsită, o sticlă de vin din 
care-şi turna într'una... 

Mă apropiam tremurind şi, fără a şti ce aveam să-l spu”, 
il intrebam ; 

— Ce faci mata aicea ? 

Cuconu' Costache, se uita lung şi tăcut la mine, mă a- 
puca binişor de umăr, mă învirtea în loc şi-mi arăta uşa. 

— Hai du-te de te culcă; îi tirziu. 

lar Costică, chemat să judece acelaşi motiv al certei de 
intotdeauna, era ades respins cu puinitul şi cu o privire pe 
delături.. 

De ce-ai adus pe aiştia aici ?—intreba tata mai potolit. 

— Să vadă, da, să vadă totee îndur ca să-i pot ține—răs- 
pundea mama, prinzind iar glas... 

= Ce ţi-am făcut, femee; ce-s eu de vină dacă mo o- 
prit Cozadini ; trebuia să facem socotelile, trebuia... iaca, peste 
d lună, vine Deleanu dela Paris, şi noi trebue să-i arătăm 
cum stă... 

— Şi faceţi socoteli noaptea la gară ? 

— Dacă acolo l-am găsit. 

— Şi eri? 

— Eri am fost la pădure să isprăvesc parchetarea. 

— Şi cînd ai venit? 

— Eri? A! da, doar ştii, ţi-am spus, mi s'a răsturgat 
sania la Topile şi până au venit oamenii s'o ridice din şanj.. 

— Dece nu erau caii asudaţi dacă veneai dela pădure? 
Am tost să-i văd în grajdiu. 

— Am mers încet. 

— Minciuni, Am prins pe Gavril, că ai trecut devreme 
la gară şi i-a spus un kelner că ai jucat în cărţi şi ai dat la 
stos patruzeci de galbeni numai într'un ceas, 

— Ei, am dat, am dat și iar am dat... Ce vrei? Sint ba- 
nii mei şi fac ce vreau... Nu mi i-ai adus dela bărbatu-tău; 
ce-ai adus tu iaca-i colo... şi, repezindu-se la o masă, tata ia 


x cete de lemn roș-o becsetea de trandafir—şi i-o aduce în 
aţă. 


aca, asta ţi-i averea şi fata și Costică. 

Auzim iar țipete şi sfada, şi adormim cu frică să nu 
ne mai cheme. 

Citeodată, cuconw' Costache se intorcea din tirg atit de 
beat incit nu mai pulea spune nici o vorbă; mama ţipa a- 
tunci mai tare şi de pinio ori de aproape, trebuiam să ascul- 
tăm ori să fim defaţă la înspăimintătoarele scene, cu care nu 
mă puteam deprinde—cu toate că se repetau aproape zilnic. 


EP d em 


146 WIATA ROMINEASCĂ 


BAG AMATA OD O — 


Ce mă speria mai tare era ameninţarea veşnică a lui cu- 
conu’ Costache că se va împuşca ori aceia că ne va alunga 
pe tustrei din casă; aşi fi vrut să nu mai fiu acolo, må tn- 
grozea însă gindul să am iar pe mama lingă mine, în căsuţa 


Iu? popa Gheorghe. X 

u ştiu spune ce alte sentimente înrădăcina în sufletul 
meu viața aceia, ştiu insă că de mama imi era necontenit frică, 
iar în apropierea sufletească ce se făcuse între mine şi cu- 
conu" Costache, viciul său şi chipul cum se distra cu mine— 
caşi cu cînii şi cu pisicile-—pusese diguri te care trecea 
numai judecata stoarsă unei minţi ate 

Eram liniştită cînd se culca devreme 
noastră unde ascultam, dusă, poveştile lui 
mulţumiţi, sforăitul. 

Mătuşa Adela, sora tatei, cu care mama trăia rău decind 
se cunoscuse, avea pentru mine bunâtăţi care-mi aminteau pe 
acele ale maicilor dela Varatic şi-mi umpleau ochii de lacrămi. 
Intro zi, întorcindu-se dela iarmarocul din Roman, îmi aduse 
o papapi mare şi o minge pe care de abia o puteam ţine 'n 
min 


e. 
i atunci din odaia 
ostică, îi auzeam, 


De citeori mă alintau străinii, mă gindeam la mama care 
nu mă alintase niciodată. 

De un timp aceasta nu-mi mai da voe să mă joc cu Eu- 
genija S. şi cu cea mai bună prietină a mea—din acel timp 
“cu Emma Mavrodin nu mă mai întilneam decit la şcoală.— 
Cu Costică se certase mama şi nu-l mai primea în casă; rar 
îl zăream şi nu mai vorbeam decit atunci cind ne întilncam pe 
uliţă ori în vre-o dugheană; Plecase şi Tasia cu care mă mai 
jmcam ctteodată şi astfel, fară o priâtinie mai apropiată, fâră 
tocuri şi fără veselie, mă simțeam lincezind, şi-i spusei într'o 
zi mamei: 

— Să mă laşi, mata, acolo... la Varatic, 

Răspunsul fu o bătae ce mă inspăimîntă atit, incit căzui 
iar bolnavă. Afară de cucoana Ileana care-mi da să beau apă 
descintată, nu se mai îngriji nimene de mine pănă ce, într'o 
zi, căzui leşinată subt banca dela şcoală. Imi amintesc că a 
venit iar doctorul şi m'am trezit iar pe pat, în chilia noastră 
dela Varatic, înconjurată de maici, ce-şi dădeau, care de care 
părerea, pănă ce se învoiră, cu toate, să mi se cetească «de 
spăriet» moliftele sfintului Vasile. 

Din pridvorul bisericii, unde-mi cetea popa Gheorghe 
rugăciunea, priveam dunga de soare ce se intindea până la 
pajiştea verde din ogradă, lunecînd ici şi colo, pe lespezile 
de pe morminte. >- 

MA simţeam slăbită; de citeori venea vorba de mine, 
maicile, cu ochii plini de lacrămi, mă închinau voei Domnului 
şi deaceia, stind cîteodată amorţită subt patrafirul popei, şi 
prinzind cite o vorbă din rugăciune, imi aminteam grija bå- 


îi AMINTIRILE CATERINEI STATF 247 


. 


trinelor şi 'n gind îmi alegeam, din cimitirul biserici | 
măruilui subt care aşi fi vrut să mă ingroape. E 
Varaticul mă răpi şi de astădată morţii; doctoria cea 
amară fu înlocuită cu drumul pe dealul Cioarei la cules de a- 
iune şi rugăciunea de speriat, cu istorisirea vieţii sfinţilor ori 
cu vre-o poveste din lume; măicuţa mă chemă într'o zi linga 
rog A tag om nas, o ue pa şi scoase, dintr'un tub 
, hirtii vechi cu peceţi şi cu mărci pela c 
„ — Ce-s hirtille astea, mäicuta ? dc te, 
a a nu le știi, nu ţi le-o aratat maica Lisaveta ? 
— Aestea draga mamei, îs documentele noast 
ca avem noi tot dreptul la pămintul ceala... coada copia 
— Ce pămint, mâicuţă ? 
aa av 
HA u' Gavril, fratele mamei noastre, o fostepitropu’ mamei 
cind o ramas orfană; el n'o fost insurat şi o oni. a moarte, 
noşia Spătăreştii, de lingă Tirgu-Frumos, în care pămînt era 
şi averea mamei dela părinţi. Nu ştiu cum şi cum s'o făcut că, 
după moartea mamei, surorile mele nu şi-au mai căutat drep- 
tarile şi altă rudă, de departe, s'o aşazat şi o stăpinit multă 
rase Ezra T terei h rrei Cl o lasat-o, cu 
nă, sfintulu iridon, Da’ 
corat $i parental dn moyi strămoşi“. à a aia i 
, istorisind, maica rupe, dintr un. act, o bucată de hirti 
ear şi îngălbenită, o stringe cu greu in două şi o sii 


— Da' cu hirtia asta ce faci, mâicuţă? 
Z Ce faci? S 
— Ce fac pune, că iar mā doare capu'... 
pi, ph mine! Spune măicuţa, iaca reni 
a să nu mai vorbeşti i e "i 
ARII fară, şti cu nimeni de asta până n'a 
— Ce răspuns? 
— Dela Anicuţa. i 
— Sta megg ?! intrebai eu îngălbenind. 
— Stai, stal, nu te speria, iacace m'a 
de Pa e mea să se izbindească : ge p> TOR 
„M'am gindit să nu te mai trimetem in lume; i 
făcută, caşi mine, să fii mireasa Domnului; Pere apr 
a. asta oju avea grijă eucit oju mii trâi—şi de te'i face 
i i-l fi cuminte şi cu frica lui Dumnezeu şi-i trăi şi-i 
ni în credinţa Celui de sus, te'i face şi mata starița må- 
rea rii, că până atunci numai bine şi-ar trece rindul maicile 
b ppm im pat şi cele ce-ar mai trai 
n ntul ceala, să alerge maica Lisa 
mai răzbătătoare, să scoată o parte şi să lase cata să 


lui 
in ea SĂ, d gina e pacat să te atingi de ale bise- 


248 VIATA ROMINEASCĂ 


Printre frunzele maşcatului pătrund în chilie raze vii de 
soare şi se aşează, în rotocoale, pe 'salteaua cu pînză -albâs- 
trie : rezămată de pal, mă gindesc conturind cu degetul ro- 
titele galbene, pe cînd măicuța închide lada din care se răs- 
pindeşte, în casă, miros Slab de levant şi sulfină. 

-— Mâicuţă, da' leu ce să fac cu pămintul cela ?... : 

— Spătăreştii ? Să ai al matale; să n'ai nevoe să lucrezi, 
ca noi, ca: să-ți ciştigi pinea ; să ajuţi maicile sarace, să dai 
la biserică şi si ne cauţi de suflet după moarte. 

„Şi acu să stai mata colea, pe scaun, să-ți pue mâălcuța 
o perină, ca să ajungi bine la masă, şi să serii Anicuţel tot 
ce ţi-oiu spune. 

— Să -scriu mamei ? p 

— Să-i serii mata, din partea mea (că eu ştiu numai 
stova veche, n'o ştiu pe cea latinească şi mata eşti, slavă 
Domnului, în clasa a treia: poţi face o scrisoare). 

Şi, vorbind, bâtrina netezeşte cit poate hirtia cea groasă 
pe muşamaua înflorată, pune apă şi clatină iute sticla de cer- 
neală, freacă îndesat penița ruginită, îmi întinde condeiul, se 
sue. pe pat, se reazám într'un cot pe perna de pärețe şi in- 
chide ochii dictindu-mi : 


Dragă Ânicuţa, 


Amintirea mamei mă înlemneşte ; parcă o văd cetindu-mi 
scrisoarea şi mi-i frică. Má uit în sus şi ochii mi-s prinşi de 
reflexul razelor de soare pe coroanele celor patru zeci de 
sfinți depe icoana din părete şi rămin cu condeiul în mină, 
rozindu-i virful.. 

— Ai scris? mă întreabă maica deschizind ochii. 

— N'am scris, nu pot nu pot scrie... mamei. 

Bătrina pare a înţelege, ottează, se scoală, stringe hir- 
tia, oviră în buzunarul dulamei şi, tâcind, încue uşa, mă ta 
de mină şi ne scoborim in poartă de vale... 

— Da” unde ne ducem, măicuţă ? 

La dugheană, ca să-mi serie... 

in dugheană e ca Intotdeauna întuneric. In dunga de tu- 

mină, ce vine dela uşă, se văd doar citeva stropituri pë du- 


s untdelemn toată ziua, se ghicesc citeva lucruri din bă- 
nie. 
__ Săru' mina, maică Agatie, ce să vă dau ? întreabă st4- 

pinul trecînd un scaun peste tejghea şi arătindu-l malcit; 
„Poftim, pănă una alta“... 

`o — N'am de luat nimic, în dimineaţa asta ; da' am venii 

să-mi faci o soare, s . 
—Cu plăcere, s'o facem aşa pe la trel, patru. 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 249 
—- Ba nu, domnu’ Ichim, să mi-o scrii acu 
chiar azi o maică la Vascani, la Anicuţa. Pachete, ne 
— La duduca Anicuta ? 
— da. 
- Mata vrei să scrii o carte poştală ? Nu f; į 
ari... zice băcanul, întorciadu-se sote Tauri în aia. 
___— Banu, domau’ ichim, iaca am adus hirtie, răspunde 
măkuţa, scoţind pergamentul din buzunarul dulamei. 
— Pe hirtie de asta să seriu ? 
Ce, nu-i bună? 
Ba-i bună, măicuţă, da'i demult... 
— Serie aşa, domnu’ Ichim: 


„Dragă Anicnţă, 


„Cu voia lui Dumnezeu, mai sult de cît cu îngrijirea 
noastră, copila so îndreptat; află, totodată, ci fata matale 
şi e ip noastră, după cum ne-a invrednicit şi ne-a fumi- 
nat Dumnezeweca să înţelegem, se dărueşte cu totul Mânâs- 
tirli. Noi, cu Agafia şi soră-mea, Lisaveta, ne rindem s'o 
creştem şi $o câlugărim în numele Domnului. Am dori să 
ştim şi te rugm să ne spui, fără întirziere, dacă asta-i şi voia 
matale Trebue să mai ştii mata, dragă Anicuţă, că afară de 
celace va mai rămine pe urma noastră— chilia cu tot ce-i 
intr'insa-—noi, la moarte, îl mai lăsăm copilei partea din pă- 


~ mintul Spătăreştilor, care-l vom împărţi pe din două cu Spiri- 


donta, pentru a fi în voia oamenilor şi a nu supara pre Domnul. 
„Aşteptăm răspunsul şi te binecuvințâm. 


„Ermonaha Agafia Cindin™. 


ichim ceteşte grăbit, varsă puţin nisip aurit hîrtie, o 
scutură suilind tare şi iasan. în Fan, rare deo care 
mai cad citeva lire strălucite jos pe tejghea, pune scrisoarea 
n un plic galbân, scrie adresa şi il întinde mâicuţii suri- 
t . 

— Ipi rămin indatorată, domnu’ Ichim, zice maica ridicia- 
du-se cu greu depe scaun. 

— Pentru puţin, maică Agalie. 

„> Ba nu, zău, eram să es dimineaţa din dugheană fără 
să-ţi tac safte; ia pure, copilei, de un franc: cio olată, zahar 
de ghiaţă şi bomboane. 

Ochii mi s'au deprins cu întunericul dughenei şi văd cum 
işi afunda băcanul brațul într'o cutie de tinichea, din care scoate 
be piir de sair peite care pone, în cornet, ciocolată, bom- 

şi smochine; răsuceşte hirtia, mi-o i - 
seared ol gerose E, eş dă şi, netezindu-mă 
-= Hela vrei să te faci maică, dudujjă ? 


VIATA ROMINEASCĂ 


o A EI a 


— Da” de ce vrei să te călugăreşti mata ? A 
— Vreau eu așa pentru măicuţa mea şi pentru mănăstire. 
„laca am făcut-o şi asta,—zice bătrina, trecind podeţul 
dughenei numai să ne ajute Dumnezeu să fie după cum e bine 
si după cum ni-i voia noastră“, —adaogă maica, țintindu-şi ochii 
ia paraclis şi făcindu-şi o cruce mare. 
Peste citeva zile o soră ne aduse, dela primărie, o scri- 
«oare; măicuța o primi, tremurînd; o învirti în mină caşi cind 
ar fi cercat să ghicească ce era înăuntru, o deschise încet cu 
o andrea şi, tăcind, mi-o intinse : 


„Dragă mătuşică, 


„Am primit scrisoarea matale şi m'am mirat nespus de 
mult de cele scrise. N'am de gind să-mi călugăresc fata; are 
s'o înfieze Costache şi are să-i dee zestre destulă ; n'am ne- 
Sce să mă sfâdesc cu sfinţii pentru averi pierdute. Vi rog 
să trimeteți fata, cu cea întăiu ocazie; peste cîteva zile se des- 


chide şcoala. 


„Vă sărut minile, 
„Ana“. 


Fără vre-o vorbă, fără vre-un alt gest, măicuţa se scula 
incet a pe pat, se duse înaintea icoanelor şi, făcindu-și cruce, 
mormura A 

„Doamne, fie în voia ta“. Se imbrăcă tăcind, mă luā de 
mînă şin drum, spre maica Marchiana, ne abăturăm pe la du- 
pheană să cumpărâm ceva bun. 

ințelesesem bine scrisoarea mamei, ştiam că trebuia să plec 
şi ce-mi stringea mai tare inima nu era frica de viaţa care-mi 
era atit de urită acolo, ci gindul că nu voju mai putea sta mult 
ilmp la Varatic. In mintea mea izvorau ginduri ce păreau a-mi 
îneca judecata şi hotărirea să n'o mai văd pe mama mă stå- 
pini cu puterea simţirii ce-mi inspira. 

__ Dece taci, Tincuţă ? la mai spune, măicuţii, ceva dela 
scoala din Vascani, ştii, cum $ uneai altădată... 

— Ştii ce, măicuţă, hai fmgim departe, la Secu şi de 
„colo mai departe... tocmai la Ceahlău, să ne ascundem. 

— Draga mamei! 

Oftà bătrina cuprinzîndu-mi. gitui cu o mină, pe cind cu 
ceialaită îşi şterse ochii plini de lacrimi. 

- Vine şi acolo ? 

— Cine, Tincuţă? - ` 

— Mama şi... Cuconu Costache. 

— De ce-i zici aşa... el îi bun, zi-i dată. 

— Se ta:bată, mâicuţă, şi răcnește... 

— Nu vorbi, draga mamei, mai bine să te gindeşti să 


AMINTIRILE CATERINEI STATE 254 


cuminte şi să pu superi pe nimenis îi creşte, te'i face mare 
îi fi în lume şi-i veni, cînd îi vre mata, ri vezi Varaticul gi 
pe noi... De nu ne-om face oale şi ulcele pănă atunci. 
aula Nu vreau, nu vreau în lume; eu fac maică, la má- 
dă face, oe mars voia Domnului... numai ce vrea Cel de sus 
ica Gane mă aduse, cu trăsura mănăstirii, la Vascani; 
primirea ce i se făcu se răsfrinse şi asupra mea ; poi "si 
mal ales revederea lui Costică--cu care. se impăcase mama— 
imi potoliră, ca prin minune, frica cu care trecusem prazul casti. 
In cele dintăiu zile observai la mama o mare schimbare; 
nu vorbea decit foarte rar cu mine, şi nu mă mai ocâra ca 
atā dată. In fiecare zi venea la noi doamna S., o femee biindă 
şi bună cu care se împrietinise mama de cind plecasen. Nu 
ştiu dacă femeia aceia mă iubea atît cit se arata, dar za må 
reotas şi mă da necontenit de exemplu fiicei sale. Mulțumită 
doamnei S. care sta aproape toată ziua la noi, trăii un timp mai 
liniştită, deşi cu totul departe de sufletul celor de primprejur. 
Inceputul şcoalei aduse o mare schimbare în viața mea; 
« colegă nouă ; Adela Predescu, îmi intră deodată în suflet aşa 
cum carare i rara şi'n ee ce e 
ntr'o dimineaţă, în clasă, văzui îndreptindu- 
o elevă nouă, era o fetiță de vre-o mineri ol ghia 
reaţă, era atit de albă incit, de departe, bătea în albăstriu; 


ochii mari, căprii, cu gene lungi şi negre îi umb i 
arera p tin care se vedeau vinele puli stari pr 
privirii o linişte neinchipuită şi rară la alţi copii; iar cînd ṣe 


apropie şi-şi scoase pălăria, o clae de bucle negre i se ris- 
e îmi pe git şi pe umeri. Ne împrietinirăm iute şi kier 
iaag K aaye fa aie gr e îm, umpleau golul ce-l sim- 

în juru-mi, î - r, în 
Lee colliei să ingrădindu-mă, cu dragostea for, în 


(Va urma) Constanţa Marino-Moscu 


Poveste... 


in ritmul lent al şoaptelor, păşesc 
Pe șerpii liniştitelor alei 

Şin jurul lor subtil se risipesc 
Miresmele simetricilor tei. 


Se duc, se pierd subt selenar polei 

Și ochi în ochi, adinc, işi oglindesc 
Ceva fatal şi straniu ca acei A 
Infioraţi dintrun poem dantesc. 


lar glasul lui e dulce ca un lied 
Cind în tăcerea nopții îi şopteşte: i 
„a Dă-mi mina, ochii tăi, dă-mi guta ta“, 


Ea nu răspunde... Pleoapele se'achid ; 
Dar simte cum incet o copleșeşte 
Fiorul cald al primului ei „da“. 


Tudor Măinescu 


O istorie a Econofhiei - 
romiîneşti pentru străini 


Sint, în ţara rominească, mulţi oameni de bună credinţă 
care au căzut în cursă şi au cetit una din copioasele lucrări 
ale. d-lui Anghelescu. Acestora li se va pârea, desigur, stra- 
niu ca cineva, de bună-voe, să vorbească despre o carte scrisă 
de autorul pomenit. A pierde timp pentru a te răzbuna de a 
mai fi pierdut înainte, —nu este nici măcar o bună răzbunare. 

Deaceia,  declarăm dela început. „Nu intenţia de a ins- 
tiui publicul despre conţinutul unei nohi broşuri a Profesoru- 
lui tor ne animă, Ştim împreună cu toţi cai care îl cu- 
nosc, că o «Hiştoiretcon omique des Ronmains»*, scrisă de d-sa, 
nu poste Ai. decit extinderea în 300 de pagini a unui capitol 
de 15 luat din Schmoiler, Konrad sau Sombart, cu bibliogra- 
fie cu toi, împestrițat cu cîteva fapte istorice romineşti, şi 
scăldate in acea coniuziune, al cărui secret misterios d, Pro- 
fesor: Doctor nu-l va divulga nintănui. | 

Nu despre cartea iscălită Anghelescu se poate spune ceva, 
ci, cu ocazia ei, de «fenomenul Anghelescu». 

„Cazul Anghelescu prezintă un multiplu interes: econo- 
mic, sociologic, psichologic şi mal ales humoristic. 

Pe. tărimul economiei politice se poate pune următoarea 
palpitantă problemă: 

Cite tone de cărbuni Se pot extrage şi cìți chilometri de 
pinză se pot țese graţie unei cantități de energie şi de timp 
egală cu aceia care i-a fost necesară d-lui Anghelescu pentru 
a antrepozita în cap atitea și atilea cunoştinți, bune în prin- 
cipit, dăunătoare în speţă. 

„ , Ce minunată utilizare industrială s'ar fi putut da ca forța 
„energiei sincere şi nestăpinite a acestui obstinat şi in- 
curabil intelectual |! i 
eiere eÀ e > 
- A Edilion Alar- Genève - Paris. 


256 VIAȚA ROMINPASCĂ 
va ti cu neputinţă să şi le definească din? singura lecturi a gf 
-lui Anghelescu. Å ; 
aiia doilea råmăşa : Luaţi pe cel mai sărac cu duhul din- 
tre oameni, şi veţi „vedea că, simpla cetire a capitolului «A- 
grargeschichie» de Weber (din Dicţionarul lui Konrad) sau ca- 
pitolul „Propriete“ din Année sociologique, va fi suficientă pen- 
iru a-i clarifica, pe viaţă, aceleaşi sus-citate noțiuni. a i 
Mai departe, vorbind de marele savant Inama-Sterneg la 
caçe se răsteşie cu tonul supărat al unui tată care adminis- 
irează o morală severă unui fiu necuviincios, şi plingîndu-se 
de superficialitatea acestuia, declară, fatidic: : i că 
„La pärtialité d'un travail scientifique d'une annee ( E, 
encore cette porte de salut, milgre l'appareil quita clôture ( ză 
"Petude plus spéciale et plus approfondie du phénomène pre- 
„tere“ (p. 114). puiul 
S'ar putea institui un premiu foarte scump peon „cine 
va avea perversitatea să priceapă. Di. Anghelescu ţine a pin 
teligibilitate ca la o dogmă. Ştie că dacă Marx e azi un papii 
şi dacă operei sale i se fac adevărate exegeze biblice de SA tr 
partidele cele mal opuse,—aceasta se datoreşte faptului că Marx 
a avut precăuţia să fie şi tă i der: bă din con- 
iune. Fran tria clarităţii, nu are pr $ 
cugir Di Profesor Doctor are incilceala aproape 
amuzantă. Astfel găsim următorul pasaj, care ar face optimist 
e un sinucis: silka | 
tiu A l'appui de cette idee, j'en appelle à Verreur (!) an 
commet ă ce sujct un connaisseur (?) distingué de chez na, N ) 
"Mr. |. Peretz, professeur à | Université, de Jassy. (p. A 
a Pentru prima oară, în publicistica mondială, se aplic 
metoda de a-ţi sprijini teza pe erorile comise de alţii a m 
terie. De asemeni, nu ne putem abține de a ue ia € ok 
menul de „connaisseur“ se întrebuinţează de obice u pen rii 
acei care se piicep în domenii care nu prea au nimic der e 
ştiinţa, precum: cal, vinuri, femei, sau maximum picture a, d 
astfel, elipticul: „de chez nous” se poate aplica mai egra: 
la cuvîntul casă, vie, moşie, atelier, sau maximum provin 
“decit la un stat, în tot cazul, marchează o familiaritate sari 
ține mut” mai mult de stilul vorbit decit de cei scris. io tăi 
Dar să lăsăm deoparte aceste futile giltevi de or m 
Domntilui Anghelescu îi sint uşor ingăduite corner le aţi 
D-sa ler Ară prin savuroase opiniusi în chestiun on 
Nimic curios, original şi revoluționar decit concep | 
u -sale asupra Istoriei. i A 
” nes cara $ hosa ah ia est le résultat de notre façon d 9 dietă 
„Phistoire économique, qui tient compte des types ro l 
„misation et de leur dérivation, inditicremmeni ny ean 
contrairement à la plupart des historiens H-(p. h 353 
Credem că orişice comentariu ar strica: din farmecu! Wig 
‘astfel de sărbători pentru cetitor. Singurul lucru care ne 


4 


O ISTORIE A ECONOM. ROMINEŞTI PENTRU STRĂINI 237 
teşte, este să cunoaştem şi noi citeva nume proprii din mino- 
ritatea disidentă care împărtăşeşte - 
Pro fesor pere părtăşeşte. ciudata opinlune a d-lui 

ar lista originalităţilor de caracter ale aceluiasi 

Profesor Doctor nu s'a sfirşit. Critica sa poate fi cali ra 
critică de încderare mutuală. In orişice chestiune combate pe 
un autor cu argumentele unui al doilea, şi viceversa, totul 
fiind făcut cu un ton atit de sever, incit parcă ar vrea să facă, 
din cei doi scriitori, e ser de moarte,—fără să se intrebe 
dacă acestora din urmă le convine accentele de răzbunare re- 
ciprocă pe care d-sa le atribue. Dar puţin importă. Analizele 
d-lui Anghelescu au întotdeauna caracter penal. Nu rareori 
face morală întregului ev-mediu, cu autoritatea unui tri- 
bunal şi cu inflexiuni de vendeltă în frază. Cînd d-sale i se“ 
pare că are 0 idee nouă (şi aceasta are loc mereu), nu se în- 
curcă cu nuime proprii. Anatemizează la bloc pe toţi juriştii şi 
pe toţi isturicii care au avut nefericirea să se ocupe şi ei de 
chestiunea controversată, Astiel: 

„Un résultat indirect de ceg recherthes compasatives sur 
„les institutions tronomiques a été de jeter des lumières nou- 
„velles (sic) sur des problèmes obscurs, confus ou mal ob- 
teorii (sie) par ies historiens et par ies juristes“ (p. 106-107). 

au: 

„Cette manitre de voir est erronnte parceque ni les his- 

„toriens, ni les juristes qui ont recherche ces rapports n'ont 
„pu distinguer, ete, ete.” 

După asemenea p:sagii urmează italice fudule, care in- 
samnă că de acolo încep părerile autorului, şi numai ale au- 
torului. 

In ce consistă aceste păreri ? Aci altă sursă de voluptăţi 
epicureene pentru cetitorul bine dispus. 

Se pare că marea sa originalitate stă în felul cum d-sa 
caracterizează /us Valachicum, regimul juridic al proprietăţii 
din vechile principate. 

Jus Valachicum nu ar fi o instituțiune originală, cum sus- 
ține cca mai mare parte din scriitorii romini (în special d-nul 
R. Rosetti), şi nu ar prezenta față de celelalte forme ale feo- 
dalismului agrar decit o „diaree de grad“ (p. 157). Acestea 
spuse, di. Profesor Doctor încalecă pe formula misterioasă: 
„diferență de grad“ şi începe să se războiască cu absolut toată 
iumea. Acuză de „sentimentalism romantic“ respectabila eru- 
diție a d-lui R. Rosetti, care e, fără contest, cel mai bun 
istorician economic al nostru, şi nu iartă nimănui să nu fi des- 
coperit „soluţiunea“ d-sale, 

In realitate însă, dl. Anghelescu «ste perfect de acord cu 
cu di. Rosetti. E şi greu, de altfel, să tii de altă părere decit 


"acela a unul savant, care posedă toate mijloacele technice de 
“Aavestigaţie, şi care, se poate spune, a epuizat problema. 


lată în două cuvinte, controversa: 


258 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—— 


bii 
„Rosetti dovedeşte că Jus Valachicum este deose 
de Mp ppi obicei apropiindu-se, asupra cîtorva 
sîrbească. 
puncte, do seta “feodalismul agrar? Di. Anghelescu îl defineşte 
i italice: 
ai ip ec Nodal, dans son is y Erori 
r é! ts: Le maftre ou le boyar n'es r i 
sE a ai ropriétaire de ară d + dispose que d'un 
i tet le sol" (p. A 
Par meno An helescu i o aceiaşi definiție Capre 
zadruga sîrbească (p. 149). Atunci, nos mE pri i gege 
i diferență de grad; c 
agrar nu poate fi cecit o von” pentr re 
extremă, în care jus valachicum ar en n se leat 
ad ar îl. De altfel, di. Rosetti nu vrea p 
Alu 6 Je Vie coral etil 
mai mare număr de oame eri fa ap 
lică ideia de diterenţi Ge 
contimporane. Această afirmaţie imp Hi de 
helescu se mărgineşte să repr 
arat, At în d Ne alā şi absolut inutilă, 
- osetti, plus o formulă banală ş 
p e a indvitabilele insulte cu care dl. Profesor 
i pe a căt că nici 
i vorba de formule, amintim în trea A 
PN a poor fiziocratic“ cu care caracterizează emiri 
fesor Doctor gospodăria f odală, şi la care trebue să ţin er s 
mult, —nu e mai fericită. Caracterul de socialism neon Da 
descoperim ta zadrugă oarecum cu dublu diez, dacă se poa 
spune. 


> tru a susține pe 
Am pomenit de această discuțiune m PD m pa 


oare pentru a merita 
E peh le =: izu că sint de a- 
oce- 
gasta aruncă o lumină interesantă asupra pr 
ein dialectice ale tipului intelectual pe care l-am botezat, 


-cri dență de gindire şi ori- 
o probă de spirit auto critic, indepen i păi ari des- 
orbit mal sus, mal există şi ceiace sar pt 
Pia "politica asemânărilor şi a deosebirilor“. Reţeta ce 
e o de pildă, două instituțiuni de razei rien 
există, ca între toate merata oar tar Ea Sie ri 
de acestea, şi idențiticăm cele don institution pile a teren 
face o lecţie severă autorilor care tnar el e pornita 
„—Ap4, intoarcem, tot rău dispuşi, spr 
„mb ai declari, ierra = fve arn şi servim d 
care nu pot så nu € i 
art bu obiecte de cercetare eşte foarte eee g pe 
arborâm fizionomia omulul care inventează prafu p 


_O ISTORIE A ECONOM. ROMINEŞTI PENTRU STRAINI 259 


şi spunem, caşi cind am fi descoperit „le fin du fin", că e 
vorba de o foarte subtilă „diferență de grad“. 

Asemenea mijloace critice sint foarte întrebuințate -in 
ublicistica privat-docentă ; deaceia am ținut să le relevăm 
a răspintia decisivă a lucrării d-lui Profesor Doctor. 

Un alt amânunt amuzant. Ştim că di. Radu Rosetti in- 
sistā foarte mult asupra interesului istoric al clasei răzășilor 
şi a moşnenilor. Dl. Anghelescu, din obsesia de a face 
‘Knock out“ pe di. Rosetti, declară că această concepțiune 
este eronată, şi că răzăşii nu prezintă nici-un interes; că ei 
irăesc „en matge“, alături de viaţa economică generală (p. 
180) şi că mai curind sau mai tirziu sint nevoiţi să cadă în 
şerbie sau ruminie. Abia atunci di. Profesor fi consideră 
demni de cercetările istoricului. 

Pomenim de această „părere“ a d-nului Profesor Doctor, pen- 
tru că atrage după sine o serle de consecinţe foarte humoristice. 

Afirmația d-lui Anghelescu este sinonimă cu a spune: 

In chestiunea exproprierii marxiste şi a proletarizării cres- 
cinde a minii de lucru, lucrătorul ne-proletorizat încă nu are 
nici o însemnătate. Numai capitalul şi muncitorul deja pro- 
Jetarizat merită se ne reţină atenţiunea. 

Or, toată lumea ştie că celace constitue pivotul, partea 
dinamică a problemei marxiste este tocmai procesul prin care 
lucrătorul independent cade în dependenţă. Azi toată discuţi- 
unea se învirteşte în jurul acelor industrii încă ne-concentrate, 
care, cu o categorică vitalitate, perzistă să trăiască „en marge 
du mouvement général". Nici-un obiect de studiu nu poate 
covirşi în importanţi pe acesta. Şi răzăşii constituiau, atunci, 
celace astăzi sint manifestările economice care îşi feresc in- 
dividualitatea de mişcarea Dona de concentraţiune. 

In sfirşit, dacă ne gîndim că, printre acestea, industria 
tip o reprezintă agricaltara, nimic nu ne împiedică să credem 
că o asemenea existență „en marge“ nu îi este incompatibilă 
unei clase „pai excelență agricole, cum erau răzășii, ba poate 
chi îi alcătueşte principala sa originalitate, Domnul Radu 

Rosetti a atacat problema istoriei noastre economice în punc- 
tu! cel mal inteligent şi cel mai fertil în consecinţe. D-sa a 
pus-o în legătură cu chestiunea care 4 preocupat cel mai mult 
pe gînditorii Sacinlogiei : Exproprierea unei clase de gâtră o 
alta, şi rezistențele celei dintăiu. 
ar, Spuneam mai sus, că nu vrem să vorbim de toate 
acestea decit pentru a arâta urmările amuzante la care se ex- 
pune Domnul Protesor Doctor vrind să aibă „păreri“. 

Rezultatul este că „părerea“ d-lui Anghelescu îl pune 
în conflict cu toată lumea. ŞI cu pro, şi cu contra marxiştii, 
demascind, încă odată, tandra sa predilecție pentru morile de 
vînt şi pentru uşile descuete. 

Lista protedeelor intelectuale ale d-lui Profesor Doctor 
nu e prea lungă. Nu ne ostenim, totuşi, să le divulgăm pe 


250 VIAȚA ROMINEASCĂ 


toate. Multe din ele nu prezintă nici-un fel de interes humo- 
ristic şi, deci, nu mai prezintă nici-unul. a 

Amintim, pentru a sfirşi, de metoda „necesităţii fiscale”. 
Nu rareori d-nul Anghelescu, dupăce a redus la tăcere in- 
treg mediul exterior, explică totul printr'o „necesitate fiscală”. 

Or, toată lumea ştie că creşterea continuă a impozitelor 
este un fapt care domină două mari perioade ale istoriei u- 
niversale : Evul mediu şi cel modern. Neincetat, dările au fost, 
în acelaşi timp, cauza şi efectul tuturor evenimentelor istorice 
de atunci. Impozitul constitua izvorul, şi totodată oglinda tu- 
turor instituțiunilor. O explicaţie prin „necesităţi fiscale” este 
o tautologie. Probează prea mult ca så poată proba ceva: 
Quod nimius probat, nihil probat. 

Ca încheere, mulțumim d-lui Anghelescu pentru a ne 
îi furnizat modelul şi ocazia să schițám cħeva trăsături din 
portretul tipului intelectual al Privat-dogentului. 

Recapitulăm. Privat-dogentul este fudul. H place să se 
războiască cu întreg genul uman. Privat-dogentul este rău la 
suflet. Cind se erijază în Curie Supremă, o face nu pentru 
a împărți dreptatea, ci pentru voluptatea de a condamna, Pri- 
valedocaotul are structură de surogat de profet, Posedă obs- 
curitatea acestuia, şi îi lipseşte tot restul. Uneori Privat-do- 
centul are păreri originale asupra Istoriei. El exclude din a- 
ceasta disciplină factorul Timp. Privat-dogentul trăeşte prin 
Orient, şi în Occident îl găsim mai muit prin Germania. 

El se hrăneşte din ignoranța maselor şi resemnarea tå- 
cută a luminaţilor... ete. etc. 

Dar să revenim la dl. Anghelescu. 

Sa ne inchipuim un moment că ar fi un scriitor adevărat, 
şi să-l întrebăm, nu pentruce a scris „Histoire économique 
des Roumains“, dar pentruce a scris-o în limba franceză ? 

Chiar admiţind că ar fi scrisă clar, nu vedem intru cit 
putea interesa străinătatea. In primul rind nu e nici o carte de 
popularizare, căci e scoasă în două volume foarte copioase, 
şi cu nişte înmărmuritoare veleiţăţi de erudiție, şi nu e nici c 
lucrare originală, din motive pe care oricine le bănueşte. 

In al doilea rind nu poate interesa nici pe specialiştii 
străipi în lucrurile romineşti, nici pe cei care se ocupă cu is- 
toria economică generală, -pentrucă spune prea puţine lu- 
cruri pentru ambele categorii de cetitori. 

acă di. Profesor Doctor ar fi fost cu adevărat pa- 
triot, ar fi luat Istoria Comerţului de lorga sau Pămintul, Sã- 
tenii şi Supini de R. Rosetti şi le-ar fi tradus în mai multe 
limbi. La stirşitul volumului „Hist. €con. des Roumains“ se 
„află o bibliografie unde lucrările consultate sint grupate pe 
limbi, Dacă poligloţia d-lui Profesor Doctor nu este şi ea 
un miraj, atunci este de neertat pentru a nu fi făcut aceste 


traduceri. A 
DL. Suchianu 


Rugăciune nouă 


Coboară greu în tine, suflet trist; 
Iţi strînge cea din urmă îndoială, 
Şi singur la altar, in catedrală, 
Inchină-te lui Crist. 


Destă cristalul cerului şi tae 

O cruce răstignirilor dintr'însul, 

Şi'n pumnii mei de lut adună plinsul 
Căzut din ochi ca un belşug de ploae. 


Desfâ-te tot din mine şi mă lasă 
In urma ta o peşteră pustie; 

Și îngenunche singur în chilie 
Cu aripile tale de mâtasă. 


Desfă intrzaga nopţilor sutană 
Pe tot misterul neființei tale, 
Şi 'n rugăciuni ştiute şi banale 
Inchide suferința mea umană. 


Dina volumul „Floarea Păminlului” care va apărea în cursul 


acesiei luni. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


o VR 


Porneşte iarâşi singur, beduine, 
Credinţa ta să fie cea mai dreaptă. 
Atit pămint pe mine mă aşteaptă, 
Şi-atita cer e gata pentru tine. 


Nu şovâi, mergi drept spre Răsărit 
Cu aripele strinse impreună, 

la 'npărtășania din disc de lună 

Şi arde 'n rug pâmintu 'nbătrinit. 


Fa soarele întreg un crema!or, 
Purificind bătrinele religii; 

Topeşte 'n el străvechile efigii 
Şi dă un Dumnezeu al tuturor, 


Demostene Botez 


Dezastrul financiar și individualismul 
deplasat al Statului 


intrun articol partind titlul de mai sus, publicat în „Viața Ro- 
minească“ 1) d. C. loanid îşi propune să arite efectul nefast ce a a- 
vut asupra producţiunii naționale deprecierea monetară precum şi să 
indice remediile necesare. 

Autorul constată cu multă dreptate că situația e gravă şi jus- 
titică titlul articolului, căci ea se datorește mal puţin subproducțiu- 
nit decit faptului că însăşi această subproducțiune este in cea mai 
mare parte provocată de criza monetară. 

De acord cu autorul asupra acestor pincete, imi propun a demon- 
stra în prezentul studiu că nici diagnosticul maladiei, arătat de autor, 
nu e cel real, nici remediu! eficace, mai ales că remediul nici nuc 
aplicabil. 

Ideia primordială este că moneda actuală e depreciată fiindcă e 
multi. Intrebarea este dacă deprecierea nu e provocată do alt fapt, 
care—pe lingă deprecierea monedei—a mai avut și altă consecinţă : 
sporirea cantității. Y ? 

Presupuneți că mine banca de emisiune, fără a retrage nici un 
bilet, ar deschide ghişeele sale şi ar plăti 100 la sută aur aceste bi- 
jete, Este evident că imediat leul nostru, chiar cel de hirtie, va sări, 
ca mişcat de un resort, dela valoarea actuală la acea a leului din 
polul de aur, adică de opt orf valoarea actuală; iar prețurile se vor 
reduce, deşi nu la cele dinainte de războlu, căci există și o cauză eco- 
nomică, dar la prețuri mult mai mici, 

Aceasta probează că nu cantitatea, ci calitatea monedei e cauza 
deprecierii. 

Cind moneda hirtie este imediat convertibilă in aur, ea e nus 
mai aparent de hirtie. Efectul este că siera sa de acțiune este tot 
pămintul, iar nu numai o țară. Aurul și moneda fiduciară, care e 
tot aur, de vreme ce e imediat convertibilă, circulă pe tot pămintul, 
lar cea fictivă numai In țara emitentă, 

Diferența de valoare a monede! in două țări e ca diferența de 


‘mivel a apei în două vase. Dacă apa poate circula in ambele vase 


printr'ua tub comunicant, diferența de nivel nu e posibilă. Dacă mo- 


1 lule, 1920, 


264 VIAȚA ROMĪNEASCĀ 


neda e aur, sau convertibilă, nu poate exista diferenţă, căci ea sere- 
duce cel mult la cheltuelile de transport efectiv de aur, 

D. loanid recunoaşte că unele remedii sint eficace, numai cind 
diferența de schimb e mică şi că ele nu au efect cind diferența e 
mare, fără să examineze cauza, care rezidă in faptul că diferențele 
între valorile monedelor convertibile nu pot fi mari, căci nu pot in- 
trece costul transportului efectiv de aur, pecind diferențele între cele 
neconvertibile pot ajunge la orice valoare, devreme ce nu mai au 
mici o legătură între ele. 

D. loanid calculează cantitatea de monedă necesară în țară şi 
voeşte să distrugă surplusul, pe care-l crede cauza răului, Această 
operație nu e necesară pentru moneda convertibilă, pentru care ope- 
rația ar trebui tăcută față de toată omenirea. Aplicind aceste prin- 
cipii, vedem că dacă moneda ar fi convertibilă, cantitatea existentă 
azi în fară s'ar reduce dela sine prin simplul joc al schimbului in- 
ternațional de valori și măriuri, întocmai cum S'ar reduce cantitatea 
de lichid In vasul cu nivelul urcat, dacă e! comunică cu alte vase: 
moneda fuge singură din ţările cu monedă multă în cele cu mariă 
multă și vice-versa, Nu e nevoe nici de calcule, nici de operaţiuni: 
e destul să deschideţi robinetul care leagă vasele intre ele, făcind 
moneda convertibilă şi s'a terminat cu dezastrul monetar. 

Rezultă dar că moneda noastră e multă şi depreciată fiindcă ce 
de rea calitate, Toate mărturiile de rea calitate sint multe și fără 
preț, fiindcă se fac cu puțină muncă şi deaceia se pot face muite. 

Moneda_noastră e fabricată fără muncă.i) 

Moneda noastră actuală nici nu e monedă, ciun efect de credit 
fără termen, după cum recunoaşte de altfel şi d. Ioanid cind zice: 2) 
„În urma imprumutului forjat deja Infăptuit 3) indirect prin emisiu- 
„nea de 4 jum, miliarde eici"; cum recunoaşte și faptul incontestabii 
că inflațiunea nu era posibilă menţinind convertibilitatea, - 

Prin urmare aminarea sine die a convertibilității are dâuă e- 
tecte: deprecierea şi inliaţiunea, Deprecierea insă se poale produce 
ŞI fără inflaţiune, căci de indată ce hirtia nu mal e convertibilă, ea 
devine efect de credit fără termen și dobindă; iar valoarea el scade, 
după probabilitatea ce fiecare atribue termenului, cu valoarea scon- 
tului, 

Dacă Statul romina ar fixa termeni de piată al biletelor In cir- 
calație şi dacă promisiunea ar îi bazată pe garanţii certe și realiza- 
„bile, 4) biletele şi-ar iua valoarea nominală, mai puţin scontul, 

Probabilitatea de plată fiind necunoscută şi incertă, scontul e 
considerabil. 

„ Cauza relelor este incertitudinea şi variațiile brusce ale aces- 
tui efect de credit, iar nu deprecierea care, odată făcută, inceteară 
de a mai avea vre-un efect dacă s'ar lixa, S'ar părea însă că dis- 
cuția e inutilă din moment ce sintem de acord asupra gravității ma- 
iadiei și urgenței remediului. Lucrul e. insă numai aparent căci nici 
nu e vevoe de medic spre a vedea că bolnavul e pe moarte, lar ro- 
lu! medicului e tocmai de a vedea natura rătilui, căci remediu! ur- 
mează dela since, 


f Aerul e fără valoare, nu liindeă e malt. căci şi piatra e multă, 
dar flindcă vine fără muncă. r 

2 pag. 282 al. 2 

3 Aără termen şi lără dobinăiă. 

4 Nu se poale vinde cu toba averea unei lări, probă Oermania, 


DEZASTRUL FINANCIAR 265 


> 

} O idee ciudată, pe care d. Ioanid își bazeară apoi propunerile 
este acela că: 1) „Întreaga avere a partienlarilor, dtt decit nume- 
„rarul, a rămas neatinsă până acum de cheltuelite de războin pro- 
„priu zise, nedind tribut decit pagubelor de războin*, S'ar părea ca 
‘a războlu oamenii şi animalele wmiacau numerar sad produse depe dò- 
meniile Statului. Oare plata rechizițiilor și furniturilor, in moneda 
care sa depreciat ulterior pe măsură ce s'a depărtat termenul de con- 
vertibilitate, nu a adus nici o pagubă producătorului și averii sale ? 
Oare ce fel de imprumut forțat a făcut Statul fără a atinge averea 
particularilor? 

Aceasta ar fi fost adevărat dacă Statul făcea războiul fără a 
mite nici bonuri de rechiziţie nici hirtia-monedă neconvertibită, care 
e tot un bon de rechiziţie deghizat subt formularul adoptat de banca 
Za emisiune pentru polițele sale convertibile la vedere. 

Nu vom inzista asupra acestei idei căci din fericire concluzia 
d-lui Ioanid nu încetează de a fijustă pentrucă e rău susținută. Plata 
cheltuelilor de războlu, cași pagubele de războiu, trebue făcută cu ave- 
rea cetăţenilor, nu fiindcă această avere nu a fost atinsă, ci pen- 
trecă Statul nu e o entitate aparte cu averea lul și răspunderea tui, 
ci Statul sintem noi toţi, averea lui e averea noastră, lar răspunde- 
rea lui e răspunderea noastră. , 

In acest scop Statul are o hipoteca tacită în averile noastre, de- 
îarece creanțele lui au precădere fără acceptarea noastră individuală 
asupra tuturor hipotecelor ce am constitui noi înșine și în mina ori- 
cuj ar trece aceste averi prin orice fel de mutațiune. Această hipo- 
tecă tacită poate atinge orice cotă din orice avere a noastră şi are 
precădere chiar față de nhipotecele existente anterior nașterii crean- 
fel Statului şi cu atit mai mult față de creditârii ehirografari, A- 
ceastă hipotecă fiind de notorietate publică, Inscrierea în registrele 
če hipoteci e inutilă, Aceasta există In toate statele pentru satis- 
‘acerta tuturor nevollor statului şi conzistă în dreptul de a cere im- 
rozite cu precădere, Rp 

Vom vedea că d. loanid crede că inscrierea lor In registre ar 

avea alt ctect decit consumarea unei cantități enorme de hirtie, cer- 
neală şi muncă, 

Statul a luat deja din averea publică, căci hu avea altă sursă, 
cciace i-a trebuit peniru războiu, deoarece averea sa proprie—cătle 
lerate, domeniile, fabricile Statului—nu constituiau decit o picătură, 
'n ocean. Nenorocitea e că Statul a luat din gramadă. la intimplare, 
te unde a găsit, căci nu era posibil altfel ; cejace insă era posibil şi 
ru s'a făcut, era de a da bonuri de rechiziție sau moneda obținută 
prin Imprumut, iar nu bonuri fabricate cu desenul de monedă, făcind 
imposibilă o justă repartiție ulterioară, Astăzi nu 5e mai poate cu- 
noaşte, din cauza identității desenului, hirtia-monedă convertibili cig- 
tigată cu greu Inainte de răzhoiu, de bonul de rechiziţie-monedă, emis 
in timp de războiu fără ase arăta ce anume mattă s'a predat, Dèpi- 
nătorul crezind că e tot monedă, a cedat-o în pagubă; hirtia conti- 
mulad a circula şi depreciindu-se, pe măsură ce termenul de plată se 

_depărta, fiecare trecere din mină în miuă a cerut sacrificii, fără ca 
A Hi lăsat urme certe de cantitatea de valoare sacrificată nici de 
sumele păgubaşulai. é 


1 pog. 283 al. 4- ~=- 


266 | _____NIATA ROMINEASCĂ 


Pa oa 


Aceste sacrificii adunate constitue cheltuelile războiului, Ele 
s'au plătit de cel ce au avut în mină aceste polițe și le-au scontat 
cu scăzămint, adică toată lumea, afară de cei ce au ştiut profita.1) 

Acestea fiind stabilite, să vedem remedilie. Natural d. loanid 
ropune remedierea cauzei ce crede d-sa că produce tăul: reducerea 
cantității de monedă. Astfel d, loanid preconizează două măsuri: 

la Incetarea emisiunilor. 

2, Retragerea de pe piaţă a surplusului de monedă fiindcă e 
„multă şi prea puțin garantată“. 

Prima măsură e evident necesară dacă e vorba de monedă ne- 
coavertibilă, căci emisiunea de monedă convertibilă ar f! chiar ne- 
cesară. 

In ce priveşte secunda măsură, ea e ineticace, nedreaptă şi pe- 
riculoasă. 

Sa vedem mai, intăiu dacă această monedă e prea puţin garan- 
tată şi ce efect poate avea lipsa de garanţie. 

Moneda actuală e de trel feluri : 

a) o parte, circa 1 jum. miliard, e garantată prin portofoliu! 
băncii; d) altă parte de circa 3 jum. millarde garantată prin bonuri 
de tezaur; această parte s'a sporit prin emisiunea necesară pentru 
retragerea coroanelor şi rublelor; c) aită parte, în cantitate necunoa- 
cută, garantată prin depozitul dela Berlin. Nimeni nu face nici o åt- 
ferență Intre aceste bilete, de altfel Identice ca formă, deşi valoarea 
garanţiei e aşa de variată. Cauza e că nimeni nu se Indoeşte că 
Statul le va acoperi pe toate la fel, dar nu se ştie nici cum nici 
cind ie va acoperi. 

Rezultă de aci că nu putem determina care monedă e suplimen! 
şi mai puțin garantată. Retragerea din gramadă a unei cantităţi 
spre a mări valoarea celei rămase, ar fi inelicace și nedreaptă, Ar 
și ineticace, fiindcă nu cantitatea e cauza deprecierii, ci calitatea. Ad- 
miţină că retragerea unei părți ar produce în adevăr ridicarea celei- 
talte, operația ar fi inutilă căci cantitatea de numerar ar răminea a- 
ceiaşi, de oarece cantitatea rămasă ar avea global aceiași putere a- 
chizitorie ca cea astăzi In circulaţie. 

In adevăr, cu biletele astăzi în circulație se poate cumpăra 
vagoane de griu, m tone de Her efc. Să presupunem că retragem 
90 la sută din aceste bilete şi că prin aceasta restul de 10 la sutt 
rămase, care astăzi valorează 10 centime leul, se ridică la 100 cen- 
time. E evident, că cu numerarul rămas se pot cumpăra tot n vagoa- 
ae de griu și m tone de fier, căci evident prețurile s'au redus şi ele 
ia 10 la sută din cele anterioare. 

- E adevărat numal atit, că o asemenea operaţie ar rulaa pe cei 
ce au imprumutat o sumă certă de leldepreciați şi S'ar vedea datori 
a se libera cu aceiași sumă de lei cu o valoare reală de 10 ori mai 
mare, celace ar fi o curioasă primă de încurajare pentru cel ce au 
avut încredere şi au investit capitaluri spre a putea produce. 

Remediul, dar, ar îi mai periculos decit răul. De fapt, toate 
prețurile s'ar părea că au scăzut fiindcă s'a micşorat numărul de lei, 


dar ce folos va avea muncitorul al cărui salar se vă fi redus şi ei 


la 10 la sută din cel de astăzi? Nici unul, Ce folos va avea tara 
că vom da în străinătate 30 lel pe perechea de ghete în loc de 300), 


1 Vezi: „Efectele a T Constitujie: ṣi monedei legale asupra : 


producjiunii averlior” de l. Periejeanu, Buc., ec i 


DEZASTRUL FINANCIAR 267 


dacă sträinätatea ne va da și ea 2000 lei 
pa 20000 ? NE Taai ş pë vagonul de griu în loc 
roblema e alta. Nu deprecierea e cauza răului, ci 
fixitate a acestei unități de măsură, de oarece valoarea o saai 
necunoscută, deci variabilă, ca acela a unei polițe fără termen. Nu 
aere crea care să evidenţa că el nu poate plăti 10 miliarde 
rmen lung şi fără dobindă, face ca 
sale n se facă cu o scădere mare, "Suez poa EROA 
etragerea unora spre a spori valoarea celorlalte 
give no R apka a unui faliment: a da marfa pere pna 
că poliţele rămase Tătit 
de pm hrs t neplătite se vor sconta mal cu preț 
In principiu dar, celace trebue nu è reducerea mone 
[i d ag 
vertibile cl retragerea totală prin consolidare 1)a erei peer reg“ 
DAA eri G Iniocnirea ci cu monedă sănătoasă, fie meta- 
ë iduciară, adică de hirtie convertibilä 
urmare hiephoi ertg iä la vedere în aur, prin 

i arantarea monedei neconvertibile nu servă la nimic cit 
obiigaţia emitentului de a plăti nu arc termen, căci numai i ae 
sa pọdie ataca garanția dacă emitentul nu plăteşte, 

i Garanția è inutilă chiar cu termen cind garantul e Statul, că- 
ruig nu-i poţi vinde garanția. La ce servește obligația Băncii Na- 
tionale de a plăti la vedere, garantată de Stat prin lege? Un dè- 
bir = că ara toată garanția. 

t, Statul împrumută numai pe cuvint, altfel nu - 
cit să trimetem portărelui la Banca Austro-Ungară pe pape oi 
speelset wiggen r pue în vinzare activul acestor bânci, 

aranția servă numal cind la spate e forța 
numai Acu avem termen de execuţie forțată. ne ioana a 

erența între un bilet de bancă, o poliţă şi un act de - 
tecă este că prima are termen peste 10 D N, a 
luni, terfiul peste cițiva ani. Consecința e că primul trebue să aibă 
marfa scrisă pe bilet la indemina spre a plăti la termen adică imt- 
diat ; secundul trebue să aibă maria care se transformă repede in 
numerar căci termenul, deşi nu imediat, dar e scurt; terțiul poata a- 
vea garanția imobiliară căci are vreme să facă demersurile lungi pe- 
azi spre a-și procura numerar fie prin vinzare, fiè prin economia 
nr: În re cu termen la calendele grecești nu e poliţă cu o- 
në şi prin urmare garanția că plata se 
dată inexistentă nu orei aa se e pene că cazac 
Plecat dela un diagnostic falş, sistemul d-lui loanid se complică 
im a doua parte, cum e şi natural, cind voeşti să realizezi alle ce 
In adevăr, trecind ja mijloacele de a executa retragerea nume- 
rarulul în exces, di. loanțd combate imprumutul, liber sau forţat. 
Asttel d-sa scrie: 2) „retragerea surplusului răufăcător prin 
„Imprumuturi interne ar fi o greșală“. Şi mal jos: 3) „astăzi 
„În urma împrumutului forțat deja înfăptuit indirect prin emisiunea 
„a 4 jum. miliarde de cătră Banca Naţională etc.* Evident că ar tò 
absurd să mai infăptueşti încă odată un imprumut deja înfăptui! in- 
direct, numai că a doua operație nu mai e împrumut, ci consolidare. 


Vezi lucrarea mea d Mată, = 
pag. 282 al. 1. urcat 
pag. 282 al, 2. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


In adevăr, de ce emisiunea neconvertibilă e.un imprumut indi- 
| rect? Pentrucă aceasta constitue o prelevare in averea publică, pre- 
cum am arătat, pentru care la loc să dai monedă reală-convertibilă, 
ai dat o chitanţă provizorie pe formularul băncii de emisiune, Nu 
vi se pare că e natural să consolidezi acest imprumut indirect făra 
termen și dobindă, inlocuind chitanţele provizorii cu titluri definitive, 
cu cupoane cu termen? Aşa se emite, ia toate imprumuturile, deo- 
camdată o chitanță provizorie şi apoi titluri cu cupoane, 

D., loanid crede că inflația n'ar dispărea pentrucă imprumutui 
intera 1) „este o măsură temporară Întrucit sumele intriud astăzi in 
„mina Statului, mine vor reveni din nou tn mina publicului subt 
„formă de plaţi din partea Statului sau rambursare“, E evident 
că, dacă Statul se imprumută, cu sumele. imprumutate sâ-şi 
plătească datoriile; e intocmai ca cel care-și tură propria lui căciulă. 
Mişcarea perpetuă în toată splendoarea el. 

Chestiunea este ca Statul să se imprumute şi să distrugă bile- 
tele primite, răminind ca apoi incet-incet să preleveze pe cale de im- 
pozite anultatea necesară pentru plata datoriei, 

Autorul combate imprumutul intern cu argumente care provoacă 
surisul, cum e acela că: 2) „prin operația imprumutului Statul nu ar 
„reuși sii se seape de datorii*; pare că a sperat cineva vreodată 
să scape de datorii imprumutindu-se, dar toată lumea face un impru- 
mut pe termen Hung ca să scape de unul pe termen scurt, ceiace e 
o bună operaţie. 

Nu vom urma pe autor in expunerea sa, maj ales că nici nol nu 
credem eficace imprumutul parțial, ci consolidarea intregii emisiuni 
şi emiterea de montdă convertibilă, ceiace nu e tot una. 3) 

Autorul e partizan al impozitului pe fondul averilor, odată pen- 
tru totdeauna, spre a plăti toate datoriile Statului şi a retrage şi sur- 
plasul de monedă răufăcătoare, El invoacă pentru susținerea pro- 
punerii sale argumente cam ca cel ce am expus la inceputul acestui 
studiu, care conzistă In ideia că, afară de numerar şi de pagubele de 
războiu, celelalte averi particulare au rămas neatinse, 

Nu volu-urmări pe autor in această expunere, dar voit exs- 
mina mijloacele propuse de d-sa. 

-a) Ciştigurile de războiu se vor impune până la §5 la sută. aDt 
ce 85 la sută şi nu tot? Mister. 

Ciştig de războiu este orice ciştig peste plus valuta normală, 
zice autorul. Noi întrebăm : caiculat cu care monedă ? Cea dinainte 
de războlu, cea de astăzi sau cea tare ce va fi după retragerea sur- 
piusului, după părerea d-lui loanid? cctarul de pâmiat producea 
înainte de războtu 60 lei, cu care cumpăram © curcani sau 4 hectoli- 
tri de griu; astăzi el produce 200 lei cu care cumpăr 2 curcani sau 
2 hectolitri de griw, E plus sau minus valuta ? După retragerea sur- 
plusului va produce poate 100 lei tari? Va fi plus valuta față cu 
1914 şi minus valuta față cu 1920,—ce e de făcut? 

Totuşi intenția autorului e bună, căci sint unii care inainte de 
războiu nu aveau nimic şiazi au milioane, Pentru acela calculul e ușor, 
căci zero e zero In toate monedele. 

© b) „Odată echilibrul stabilit 4) intre ciştigătorii și păgubiții de 

1 pag. 282 al. 2. 

2 pag. 282 ol. 5, 

3 vezi lucrarea mea deja citată. - 

4 pag 285 al. 5. 


DEZASTRUI. FINANCIAR 4 269 


„războiu 1) tofi locuitorii țării trebuesc supuși ta un im 
„ordinar de războiu asupra capitalul, odară pentru tareni 
„ete, impozit care va socializa pe sama Statului o cotă parte din 
„Intreaga avere, oricare ar fi elementele ei componente“ 3) ŞI mai 
departe „din riy sumă Statul trebue etc.” i 
re sum cea obținută adunind n scaune +m r 4 
cte, Dar aceasta nu e sumă, ci hală de vechituri. Hinga zen 
man. Vedeţi Dv. pe coana Manda rămasă cu 85 la sută din tisti- 
mel piei 4 ze A 5 la korre din el ca impozit de războlu ? 
sim r 

PEES probabil absurditatea propunerii şi caută să o 

Astfel de unde la inceput combătuse imprumutul 1) de astădată 
te la rigoare 5) şi imprumutul forțat 6) mA găseşte pi atest pro- 

eu nu mai e o preșală, ci numai e ceva mai benign, fiindcă ar 

reporta o parte din cheltuelile războlului şi generaţia viitoare, ceace 
evident este o nona iluzie. Dar şi de astădată el susține că impromu- 
re a pari pe stă ar d „0 idee greșită și profund injustă”, 
procedeu i re salvator, etic — 
cum pr Îi arrar exact sA ere lucru, peri ere: 

„4 ofi- cetățenii, proporționab sau progresiv, vor d - 
„Mut o cotă parte din averea lor Statali. Cel care aviar geg hal 
„far va da numerar, cel care are valori mobiliare va da din u- 
e, ai valori, 7) Cel ce are imobile sau fond de comerț se va recu- 
X aște dator cătră Stat pentru suma ce-l revine ca cotă parte de 
„imprumut Şi Statul, pentru garantarea plății acestei sumi de cătrii 
er icasaid va lua inscripție hipotecară asupra imobilului particu- 
ia ilor sau fondului de comerț (întroducindu-se adhoc hipoteca pen- 
„tru aces! fej de bunari”). 8) Şi mai departe. „Odată această prima o- 
„Pergție terminată, Statul emite un al doilea imprumut forțat” „dind 


“ca garanție hipotecile înscrise la tribuna! pe imnbile și fond de co- 


merţ; jar în „caz de conzistență a averii în mobi iz 
Poteca se va înlocui prin ri îi parțiale, gg ina 

Inainte de a examina sistemul, să clariticăm ceiace probabil a 
voit să spună autorul, Cum o fi ințelegind autorul gajul parțial asu- 
pta mobilelor corporale? Mai are voe coana Manda sâ-și poarte 
tistimelul din care 15 la sută e pus gaj parțial? Dacă da, cum are 
să facă să nu uzeze partea pusă gaj? Dacă nu are voe sã»i poarta, 
ca să nu micşoreze valoarea gajului, atunci la ce-i mai serveşte? 

Dar tel ce are 10) vagoane de griu? Fi-va el obligat să țină 
gajul în magazie pănă se va plăti, chiar dacă aceasta ar dura 30 
ani? Dar cel ce are oi, paseri etc., care nu trăesc 30 ani? 

Lăsind deoparte aceste propuneri, să examinăm ideia unei hi- 
poteci pe averea imobiliară care, deşi tot atit de imposibilă pare 
totuşi mai serioasă şi a ingelat şi alte spirite. pi: 


1 niel la cărți nu se egalcază din cauza crupierului. 
2 dacă nu var mal [| războne. 

5 pag. 285 al. 3. 

4 pag. 282 al 1. 

3 Care rigoare? 

6 pa. 2:5 al. 2. 

7 lar iisiimelul coanel Manda. 

5 dacă nu va interveni falimen! seu lichidare totalit. 


A posedi 100000 lei numerar, lar B o casă, care evaluată in 
moneda depreciată de astăzi, valorează tot 100000 iel. Statul cere 
1% la sută impozit de războlula amindoi, A dă 15000 lei şi scapă, iar 
B işi vede casa incarcată cu o hipotecă de 15000, pentru care are 
să plătească 6 la sută dobindă şi amortisment anual, adică 900 lel, 
un număr respectabil de ani, ca să stingă prin amortizare cei. 
15000 lei. 

Casa iuj B producea Inainte de războiu 500 tel chirie pe an, 
căci valora 10000 iei monedă convertibilă-aur. Cu legea în vigoare, 
B a sporit cu 45 la sută, deci a urcat chiria la 700 lei, prin urmare 
ca să plătească anuitatea, să tacă reparaţii, să plătească ionciera şi 
atte biruri, trebue să muncească alurea. La ce-i mal serveşte casa ? 

Ad că s'ar suprima legea de spoliație a proprietarilor, Ê 
va lachiria casa cu 5000 lel, ceiace ar îi drept, de vreme ce mo- 
neda e alta. 

Dupăce s'a Inscris hipoteca, insă, Statui face un nou împru- 
mut forțat şi dă pe B datorale lui A cu 900 iei pe an pe un timp 
oarecare, să zicem 30 aul. Dispărtad inflația, după părerea d-lui 
toanid, leul se va urca, deci chiria tul B va scădea din nou. 

Acum să comparim pe Au B. 

A va primi: 


6 la sntă la 15000 dela Stat 5 A 

6 la sută la 15000 dela B +» e è . 

4 la sută cel puțin dela cei 70000 iel ramaşi_. 2800» 
Total y 4600 


900 lei 


le 


Aceşti 4600 lei îi va primi in monedă tare, căci nu mai e alta 
aşa că cu venitul pe 2 jum, ani cumpără casa iui B căzută lar 
10000 lel, de oarece s'a urcat leul. A acum are 70000 tei tari, a 
dică față cu cel de astăzi 700000 lei şi o casă de 100000, în tot 
300000. E ou mai are nimic căci li era imposibil să plătească 80 
iel și fonciera şi reparații pentru casa care au=i aducea decit 
tei şi nici nu putea si o vindă altuia, căci cumpărătorul cădea în a 
celaşi situaţie ca B. 

Aşa este că sistemul d-lui loanid e drept, căci nu loveşte nu 
mal In bietul deținător de numerar. D. loanid, care a stabilit odată 
că deprecierea a lovit în deținătorii de numerar, nu înțelege că ur 
carea ar avea efect invers şi ar imbogăți pe acelaşi deținători 
Aceasta ar fi bine dacă deţinătorii de astăzi ar fi tot cel deia 1914 

Pe de altă parte cine nu vede cit e de inutil ca Statul să! 
serie hipoteci în averea oamenilor, ciadel are bipotecă tacită în toat 
averile ? 

A dă 15000 iei Statului pe garanţie proprie şi 15000 Statul 
pe hipoteca lui B. Statul va trebui să plătească iul A 900 teid 
buget, po care Îl va cere tot cetățenitor, prin urmare va cere opar 
de ex. 100 lel, ṣi lui 8. Dar dacă B a pus alte hipoteci pe ca 
în urma bhipotecii Statului, de unde va mai Ina el 100 tel ? Tot d 
venit, căci Statul are prioritate ; chiar dacă B ar vinde casa, Stat 
tot ia impozite. Atunci dacă Staiu! are aceleași drepturi pentru ¢ 
100 tel caşi pentru cel 900 ca hipotecă, dece a mai stricat hirt 
cu bipoteca şi na a pus tul B 1000 lel impozit, de vreme ce, el, 
are privilegiu faţă de toată lumea şi fără inscripție bipotecară | 


s DEZASTRUL FINANCIAR 271 


A are så ia 1800 lei d | 
'apozite son e decor pi Stat, Ce-! imporță pa el că 900 sint 
robă că e așa, este că Statul şi nimeni nu 
ar par pană 7 gaga ce dă țaranilor, png cafinelie ei 
o 
are A etate publică, e inutil a mai face publicitatea 
E aşa de simplu și totuşi se găsesc oam 
eni să 
Cauza e Sa m e pay ore s plătească datoriile, aere e pi 
rica valori fără a 
4h cu inventatorii de mişcare perpetuă perete hierie heot 
a raato, areira- După acela au venit alchimiștii i de au 
e cor 
bat are ets încercărilor, pacate dati iraa a cai 
i şi abeurditatea e tót atit de evidentă in f 
incă timp pănă ce aceştia să înțeleagă că nu mă e rr 
aur, cum nu se tate locomotiva fără fier, 
Cautarea mişcării perpetua continuă in lumea financiară. 


Bucureşti, Sept. 920. Al. Perieţeanu 


Inspector OQenera!l de Podur! și Şoseie 


Cronica literară 


Opera lui Henri Barbusse 


Celebritatea lui Henri Barbusse are ceva din miracolul trans-“ 
tormărilor subite produse de războiu. Dupăce citeva din scrierile sa': 
au taebălt să vegeteze vreme Indelungată în ediții neştiute, un volym 
de însemnări din războiu, Le fen, lea ridicat deodată şi l-a inputs 2- 
tenţiei univesale. 

Amănuntul acesta nu e lipsit de interes, căci L'enfer are o vè- 
chime, în care multe „celebrități de-a clipă“ s'au răsturnat şi au pi- 
lit. Scris în 1908, romanul à rămas necunoscut pănă în clipa publică- 
rii Prăpădulai (Le fen), a cărui glorie s'a răstrint in urmă și asupra 
producţiunilor literare anterioare, creindu-ie un succes, pe care um - 
iut autor al Plingâtoarelor şi al romanului Les sappliantes nu l-37 
zi visat nici In frigurile celor mai trandafirii visări ale adolescenței. 

Si cu toate acestea, dacă ecoul trezit de faima scrierilor lu! 
Barbusse se va prelungi în timp şi după turburarea pricinuită de sgu- 
duirile recente, nu operele care cristalizează aspectele singeroase a.- 
luptei vor fi contribuit mai mult la menţinerea prestigiului neştirbit si 
autorului lor. Nous antres şi mai ales L'enfer, cu preocupările lor ds 
o natură mai intim şi mai genera! omenească, sint menite să dâluu- 
iască şi după incetarea desechilibrului universal, desvăluit şi agr- 
vat de tatimplările războinice,—pe care-l analizează scriitorul frae- 
cez în Le feu şi în Clarte. 

Evoluţia urmată a fost totuşi manifestarea unui spirit care Ca- 
ută, pănă şi in fenomenul izolat, legătura cu principiul general al vieți’ 
şi cu fondul adinc al naturii omeneşti. Deaceia, in compunarea ttiu- 
ror operor sale, Barbusse revarsă asupra Intimplărilor descrise iumlst 
unul spirit care răscoleşte cu pasiune realitatea, spre a du de adevi:. 


Oricare ar fti lucrarea prin care Barbusse se revelează cetito- 
"ului, celace impresionează în primul rind, e străduința lui de a s9 
apropia de realitatea vieții, de ceiace numeşte dinsul adevărul ei. 
Preocuparea aceasta se vădeşte in toate operite sale și o acventulazi 
puternic în Prăpădul şi la Infernul (L'enjer), unde adevărul e „ace 
nedefinit adinc, al cărui glas îl avea în urechi, a cărui umbră a 
avea (n ochi şi al cărui gust îl simțea în gură“. 

In articolele scrise prin ziare, Barbusse,revine după publicarea 
Prăpădulul, asupra adevărului riguros cuprins în acele pagini de în: 


__ CRONICA LITERARĂ 273 


e ———— 


semnări, Sobrietatea redării detaliului şi obiectivitatea expunerii f 
cu lucrarea aceasta să fie și cea mai limpede dintre iarere lui Bar- 


-huse - . 


Taia  tasăişi e mai simplă şi mai clară ca in celelalte 
Deaceţa, incepind cu Le feu analiza operei scriitorului PARON Ji 
urmări mai bine desfășurarea progresivă a concepției sale. ` 

Pripădul, subt forma lui de amintiri unite în capitole, incepe 
depå cincisprezece luni dela declararea războiului. Viața de tranşee 
e descrisă minuţios cu toate neajunsurile ei și răstringerile sufletești sint 
studiate de autor Inlăuntrui căprăriei din care făcea parte ca soldat 
voluntar şi camarăd atent la nevoile și la năzuințţele celorlalți. + 

___ Decorul e intunecat, Pioaia, intunericul şi furtuna, invălue pei- 
zajeie şi evenimentele. Razele soartiul apar numai in fugă, ca să mă- 
rească imensitatea dezolării, şi tablourile se succed cind duioase, cind 
moborite şi pline de pustietatea deşertului din afară și din suflete. 

La un luptător social vehement ca Barbusse, cumpătarta pe 
care o pune in Prăpădul este neobișnuită, Intimplările sint circum- 
*crise cu sobrietate in detalii, refiexiile sint scurte și impersonala; 
pa e veri absoarbe toată atenția descrierii. 

mpus oare cenzura, subt care a apărut lucrarea, ac 
stăpiaire ? Probabil că nu, de vreme ce, pe Parca e drept că pei 
ari- esa totuși ideia socială izbucnește cu caracterul ei vădit revo- 

Motivele trebue căutate mai adiac in fondul concepției intime 
a scriitorului francez, şi această concepție trebue să-l pot m in 
repre a ie gri mai exacte a evenimentelor. , 

un gind al său, pe care-l exprimă limpede in Prăpădul că 
dată intimpiările singeroase ale războiului nu s'ar şterge ză amin- 
tirea oamenilor, războiul n'ar mai exista, Ar fi deajuns, crede Bar- 
husse, ca să se păstreze vie imaginea „marşurilor care brăzdează pă- 
mintul, răneac picioarele, urează oasele subt greutatea poverili care pare 
că se măreștepănă la cer, a zdrotirii de oboseală care te face să-ţi 
uiţi şi numele, a nemişcării care te sfarmă, a muncilor care-ţi depă- 
şesc puterile, a veghei fără incetare pindind dușmanul cart e pretu- 
tindeni în noapte, a luptei impotriva somnului şi a pernei de gunolu 
şi de insecte“, —pentruca entuziasmul războinic să scadă cu desăvir- 
șire şi să prezerve mulțimile de beţia singeroasă a luptei. 

— Ah! dacă oamenii ar ține minte!“ strigă cineva, 

— Dacă ar ține minte“, zise altul (trădind gindul lui Barbusse) 
„War mal fi războaee,. - 

Neajunsul tragic e că toate mizeriile acestea se plerd din amin- 
tire încetul cu incetul şi că „nu mai rămin decit numirile, decit cuvin- 
tele, ca intr'un comunicate. Concluzia necesară la care ajunge scriito- 
su) francez, după reflexiile acestea, e că: „Sintem niște maşini de uitat, 
Oamenii sint întrupări care gindesc puţin şi care, mai ales, uită“. 

Acest gind a stăpinit, probabil, centrul cugetări lui Barbusse 
in clipa strieri| Prăpâdului, Umasitarismul lui înalt şi adinc indurerat 
'rebuc să fi vibrat cu tărie la dela acestei intirmități de atitea ori 
vavelată, ŞI fireşte că tocmai spre a combate uitarea, care se aşterne 
asupra lucrurilor omeneşti, autorul Prăpădului a reacționat prin fixa- 
rea suggestivă a tuturor amănuntelor care pot trezi in suflete oroa- 
vea şi desgustul războiului. A 
- Apa se explică oprirea atentă a lui Barbusse la toate multilăriie 

Cimpoi de luptă, la mizeria rmurită a existenţei, ta 


posibile pe netă 
 teinvieree unei añimalitäți dio vremuri ancestrale şi ia descrierea 
> 


274 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nd ct da da 


umbrelor de troglodiţi, cu care tragedia întunecată a războiului Invă- 
lue corpurile An pr m Tot astfel capătă un senz deosebit contribu- 
ţia elementelor naturii, a decorului obiectiv, care complectează -staren 
sufletească mohorită a soldaţilor: „Plouă..„mereu ploaia care fasoțeşte 
m amintirile mele toate tragedille marelui războiu“. lastirşit şi lăma- 
pirea precisă a metodei, ca un corolar al ideii: „Ar fi o crimă să 
arăţi părțile frumoase ate războiului, chiar dacă ar exista”. 


Tendința care incepe să se definească ‘astfel, e ajutată de o 
impunătoare tărie de evocare. Capitolul „Le fen“,—care a dat şi ou- 
mele Iocrătii,--unde descrie tirul de baraj, asaltul şi starea sufictess - 
că a soldatului, e de o putere rar tatiinită in literatură, Tăria re- 
dări fatrece în intensitate pără şi teribila viziune din Risul roșa ai 
lui Amdreiev, Sobrietatea strinsă mărește impresiunea. Imaginea vir- 
tejului de foc şi de singe țișneşte puternic din succesiunea de cuvinte 
atese cu precizie, 

Citeva iragmente din descrierea asaltului vor da o 1dee de pu- 
terea evocării : 

„Deodată, inaintea noastră,pe toată lungimea povirnigului, ţiş- 
uese Macări mohorite, lovind aerul cu pocnete îngrozitoare. Dela dreapta 
ia stinga, în linie, rachete es din cer şi explozive dia pămiut, O per- 
cea grozavă ne desparte de lume, de trecut şi de viiter... Spre fun- 
du! unde nè repezim tmil peste alții, se văd Jeschizindu-se cratere, 
tu p'rilturi stridehte şi cicloni de påmint pulverizat, unele lingă altele, 
unele în altele... Se destănțue furtuni, cu un wet atit de monstruos, 
că te simți anihilat numai prin sgomotul acestor potopuri de trăsnet, 
a! acestor mari stele de fărimituri care se formează în aer.. Sutiu- 
rile morţii ne împing, ne ridică, ne clatină. Sătim: nu ştim unde mer- 
gem. Ochil €lipesc, orbesc şi pling. Inaintea noastră vederea e Intu- 
nacail de un virtejde fulgere care ține tot locul, E barajul”. 

E barajul descris cu o putere care aminteşte cele mai evocatoare 
pagini ale Iui Sienkievici, sau ale lui Elâmir Bourges. 


Dar Barbusse nu se putea opri aici. El este, înainte de toate, 
un Inptător social cu tendințe revoluționare, un nemulțumit de actuala 
aicătuire a societății, care duce fatal pe povirnişui războiului, El 
vede în starea de lucruri de acum primejdia pe care Channing a for- 
matat-o în ideia: „Războlui aduce după sine războiul și Il perpetuiază 
la nestirşite, 

Daaceia, scriitorul francez s'a şi gindit în mod firesc, că simpla 
arătare a faptelor, oricit de suggestivă ar fi, nu ¢ indestulătoare spre 
a crea curentul volt. De aici nevoia unul accent mai puternic prin 
contrastul cu viaţa liniştită din timp de pace şi introducerea ia Clarté 
a unel preocupări care se găseşte prea puţin relietată în de feu: 
aceia a interpretării faptelor războinice și a soluționării probleme- 
lor ridicate de ele. Valoarea literară a romanului e insă intețoari 
ceteia „Prăpăduluie, 

Desigur, se găsesc şi în Clarté momente puternice de evocare 
a luptei şi, în multe locuri, ea se vădește a fl o compieciare gte- 
sară a Prăpădulni. Războiul ce luat de astădată dela inceputul tal, 
şi eroul smuls dia pacea vieții conjugale, spre a îi aruncat repede şi 
contrastant in viltoarea luptei. Evenimentele singeroase sint prinse cu 


___CRONICA_ LITERARĂ F? 275 


aceiaşi putere ca în Prăpădul, f 
“cipari descriptive p „ ăcolo unde ele formează cadrul pre- 
š fletatea primei opere dispare insă aici, Descrierile | 

“mai greoig şi de o varietate iäră succesiune necesară, alad Ar ii 
presia unei adunări de fapte gi de gigduri disparate. Sforţarea relle- 
xivă e săpărător de vizibilă și viața reală ritmează cu întreruperi 
dese, Problemele morale şi sociale se pun io prea mare număr spre 
a putea fi tratata şi! soluționate convenabil și stilul are coboriri care 
trlzeaaă genui pamiletar, Unele capitole de propagandă social-atee 
sint scrise,—o, ironie a iucruritori—in telul versetelor biblice, pe un 
ton imperativ și cu totul separate de acțiunea generală a romanului. 

Spre a-şi demonstra tema, Barbusse smulge un funcționar, cu o 
viață satletească ștearsă, uşor tincturată de o convingere național- 
patriotică, din sfera vieții familiare liniștite și îl aruncă în Izbucairile 
ia ale tuptei. 

riveligtea crudă a războiului preface cu desăv 

ini Simoa Paulin, deschizindu-l ochii iperes mizeriei nl eterna 
i « Aa necesității unei vieți maf bune și mal umanizate. 

t prima parte a romanului è descrisă via 
petrecută în Intimitatea unul mic oraş de ra pikaa meed emca 
zf peripeţiile luptei, rânlrea şi o viziune apocaliptică a războluiui 
viitor, provocate de frigurile boalei ; partea uitimă reprezintă me- 
tamorioza morală a eroului, convertit ła doctrina social-revoluționară 

Lipsa unei tratări curgătoare şi absenţa unel îmbinări artistice 
a expunerii tac opera aridă. In zădar vom chuta aici savoarea și 
iincța pe care etaiajul doctrinar îl arc, de pildă, în opera iul Ana- 
toit France. Preocuparea exclusivă a demonstrării ideii, fără nici-o 
griji de formula artei, nu justifică turnarea cugetări! în forma Hte- 
rară a romanului, Exemplul lui Zola, a cărui operă o admiră-Bar- 
busse cu deosebire, a'a fost utilizat numai în laturile lui bune, gi e 
regretabil că tocmai partea mal puțin literară a accentuat-o cu exa- 
gerare in romanul său social, 

__ Ambiţia autorului de a realiza sforțarea care „să rezume vizi- 
bil imensa criză a nevoilor omenești într'o operă in care nimic să nu 
tie uitat*, cum spune singur in Ciarte, nu e prea fericit izbutită. 

Numai observarea minuțioasă a transformărilor produse fa su- 
fietai_eroalul de schimbarea imprejurărilor de viață și redarea evo- 
infiel întim morale petrecută cu acest prilej, ne-ar fi putut interesa 
cu deosebire și ar fi putut să determine superioritatea temei din Clarté. 
Dar tocmai această însuşire lipsește romanului. Atitudinea eroului e 
cu totul exterioară și simpla interpunere a schimbărilor decorului o- 
Slectiv determină prefaceri sufleteşti neindeajuns motivate, 

Sforțarea făndabilă în căutarea adevărului „pe care nn trebue 
să-l evităm niciodată ta călăuzirea imensei vieți Interioare“, defi 
ună din taturile cele mai simpatice ale personalității lui Barbusse. 
Această grijă constantă de a reda adevărul în cutele lui cele mai as- 
ieri ăn e ur pe scriitorul francez să lumineze și unele trăsături 
Ser u ce ale vieții, pe care de obiceiu scriitorii lelasă in pen- 
ja de Feu, Barbusse se revoltă împotriva „splendoa - 
“aiției apoteozelor militare care se răslața pe manea or d rar 
lore în timp ce pe cimpul adevăratului războlu domneşte „o dezolare 
“ ingroaltoare“, din cauza ploilor furioase și a vintului care „Ingheață 
„pe cbraji lacrimile de sudoare“, Acelaşi indignare mindră o manitesă 


76 VATA roeas o 


- a lui d'Aanunalc 
i de concepția „războiului In dantele” a i a 
pr ear pă Phra: vară Barbusse ri tn zice Apa 
n vit 
clame adevărul omenesc, pentrucă numa Poate se he e 
unor relațiuni neintinate de prefecător 
pata aibe Rasa pom ter francez se apropie E rs e haara 
său Irlandez dio grupul „Interaaționalei gindiril*, de Georg 
di ede nevoit så rupă 
&rirea telurilor sale, Barbusse se vede 
vălul pudicitäții SA ascunde senzualitatea şi intreaga perrea r 
è iubirii, spre a studia mal de aproape „adevărul unic 2 oarbe? 
Juțiite vieţii individuale. Astfel preocupările războinice sin - p dorp 
şi scriitorul francez pătrunde în analiza întregii taine a uniri! sex 
spre a scoate o fiozotie proprie a vieții în L enfer. 


se este un Senzual rafinat. Citeva episoduri dir Le gen. 
i ai puse ar H deajuas spre a no forma şi intäri părerea, p= re 
E senzualitatea lpi Lamuse e atit de ascuțită, incit simte 9 ze 
aeifrinată de voluptate la atingerea şi la mirosul cadavrului fs sge 
compunere al femeii pe care o iubise, In Clarté eroul urmăreşte pe 
emee în regiunea frontului, aţițat de o puternică pornire tere 3 
tocmai cind e gata s'o ajungă, explozia unui obuz aruncă pie a z 
e ale femeii pe buzele setoase ale bărbatului, Bar pana Ai 
- pă să-pomenească faptul că senn simte In zgudulrea catastrofei, 
femeii care © iubise. 
parea a rang ur ge aspirație şi realizare", st va spune de cozi 
inocenți. —Nu, desigur, e expresia voluptății perverse a unui senrua 
re RAN: aceasta culminează pe alocuri pănă la premer 
in L'enfer, Sint unele evocări şi expresii care ard ca pannun ns ne 
Diferitele episoduri care compun lucrarea,—n'aşi putea-o num era 
din cauza lipsei ei de unitate materială,—dezvălue cu un e o 
zofic adtnc, tot ceiace pudoarea curentă ascunde subt vălul opa 
| tăcerii. 
pi art a descrierii, pe care Barbusse o stăpineşte . dela 
Zola, evoacă în toate detaliile exacte ale naturii misterul gueiae 
sexuale normale şi deviate, naşterea și taina morții. Dar el ur: o pret 
numai spre a întâțişa faptele in sine, cum au procedat un re pi 
sau un Pierre Louys, ci „spre a vedea sinceritatea bărbaţilor $ 
femeilor, dezvăluindu-se ochilor, frumoasă cu toată uriciunea ei, că 
un cap de operă”... şi pentru a trage un senz filozofic genera! al jeas 
Felul realizării scopului e ingenios. Eroul lui Barbusse privty : 
toate Intimplările descrise, prin spărtura păretelui care desparte pr 
camere de hotel. Ei izbuteşte astfel să asiste ca spectator pay pia 
ia toate talnele singurătăţii omeneşti, „Toţi cei care vor fl acoio ep par 
dtasul, „vor fi cu mine, fără ca s'ọ știe. Eu îi voiu gara L3 
auzi, volu azista in piin Ja diaşii. ca şi cum uşa ar fi deschisă“. i 
Zilele trec bogate în fapte, dar cele ce observă scriitorul fran 
cez in indelungatele sale cercetări, nu sint tocmai ediiâteare pestă 
optimismul nostru: „Trebue să fil pus ca mine deasupra omenirii”, o 
dinsul, „trebue să fii totdcodată printre fiinţe și despărțit de pre: 
pentru a vedea surlsul schimbindu-se în agonie, plăcerea darza 


* Am spus mei sus că facem absiracțle de succesiunea cronotogică 
a anerelor. 3 - 


m Lt CRONICA LITERARA < 277 


saturație şi Inišnțuirea descompunindu-se. Căci atunci cind eşti In 
plinul vieţii, nu poţi vedea asta și nu poţi şti nimic; treci orbește 
dela o extremă la alta“... 

„Ce produce după scriitorul francez, această stare sufletească 
tristă, care face ca surisul să se schimbe în agonie? E conştiinţa a- 
dincâ şi constatarea neinlăturabiiă că sintem în viaţă singuri, că nu 
putem «și din sferu personalităţii noastre, că nu putem mărturisi cela- 
ce constitue fondul cel mai adevărat şi cel mai intim al firii noastre. 
Toate celelalte iochipuiri sint lipsite de baza realității și însăşi pu- 
terea ncastră de iluzionare nu ne poate da fericirea la care aspirăm. 

„Nu cu răul ajungi ħa fericire, nici cu virtutea. Nict cu focul 
sacru al marilor hotăriri lastinctive, care nu sint nici binele, nici răul. 
Cu nimic din toate acestea nu ajungi la fericire; na ajungi fericirea 
niciodată”. 

Spre a da mai multă viață și mai multă tărie acestor refie- 
xiuni, autorul analizează evoluțiile sufleteşti a doi Indrăgostiţi, în gura 
cărora €i pune expresia agoniel năzuințelor omeneşti spre absolut, E: 
surprinde și urmăreşte singurătatea lor apăsătoare, nelințelegerea lor 
cu toată aparența unirii, abisul sufletesc care-i desparte cu tot frea- 
mătul comun al apropierii fizice și zădărnicia sforţării desnădajduite 
de a-şi întreţine iluzia comuniunii sufletești şi a fericirii. Şi analizind 
cauza acestei complicități în artificiu și în prefăcătorie tristă, autoru! 
o vede în storțarea disperată a omenirii de a invinge pustiirea tim- 
puiai care ne impinge incet şi neinlăturabii spre moarte, creind nevola 
unei luziuri, menită să acopere vibrarea presimțirii intime și ame- 
nințătoare. 

Barbusse accentulază însă nevoia unei resemnări, a cârel forța 
trebue scoasă din realitate, Desnădejdea nu e un element de viață; 
sa sapă și distruge cu incetul energia -necesară vieții. Omenirea 
trebue să-și făurească uu ideal mai apropiat de posibilitatea de re- 
ajizare si acest idea! un poate eși decit din conștiința luminată a rea- 
Htății vieţii. De aceia și ține să observe că „fericirea are nevoe de 
nenorocire“ si că „bucuria se face cu tristeţă“, ca nişte intregiri ne- 
cesare, care-și dau reciproc caracterizare şi relief. Şi conchide: „Ora- 
ție cruciticării noastre în timp şi in spaţiu, palpită în mijloc inima 
noastră. Nu trebue să visăm o abștracțiune absurdă ; trebue să pis- 
träm iegătura care ne ține de singe și de păsmlate. 


Gindirea e adincă şi preocuparea de un inalt ordin moral, Dar 
putem spune oare că ta e singura, sau cea mai principală din L'enfer? 

O serie impunătoare de probleme morale se agită dealungul iu- 
crării, diluzind atenţia spre numeroase obiective care scad puterea 
unei demonstraţiuni unitare. Subiecte de știință pur medicală, de cos- 
mogrâtie, de astronomie, de ştiinţe naturale, de sociologie, de meta- 
lizică, cu stăruiri fără rost in expuneri aride și pretențloase și cu 
treceri repezi, abundă dealungul intregii opere. 

La un consult de medici, în camera unui muribund, confrații 
discută originea comună a cancerului şi a tuberculozei, pe care Bar- 
busse ține s'o redea întocmai. Nu știți, de pildă, ce esto bacterium 
terme, Ei bine, v'o spune Barbusse: El „într'un mediu fosfatat dc- 
vine statilococul aurit, agentul forunculului şi a! antraxului,.. EI, ta- 
ir'un ințestin subțire, devine bacilul lu! Ebert, aatorul pustulei ti- 
lice+... $i cite amănunte technice Interesante ne mai dă Barbusse in 


a VIAȚA ROMMEASCA o o oo 


ontinuarea târă stirşit a acestul galimatias științific, debitat ta petu? 
£ 


as Si iaa ini chestiunilor sociale, pentru ca alte capitole să 


ului, 
nā chestignea religioasă, a liberulul arbitru și nigra aitai 
45 olației descompunerii organismului după moarte, E CAE G 
pri: anormale şi a raportului mă DE ae i e Pa a Š, i 
| tea, celo mai multe banalizet e 
aro Ce ta tare ştiinţifică, sint expuse Sa SĂ more ponei 
ii, te face så 2 . 
care, unită cu fragilitatea expunerii, 3 ee e ah 
i unui brevlar de popular 
Bees, Că te roAa ca atternarea co scenele de repre a + cu 
e: S ziunile filozofice nu te-ar trezi la realitatea țintei cati 4 A 
ig "intr'adevár, Barbasse urmărește un țel, El edr rag! e 
värurlje științifice şi fitozofice din cărțile aride » pes aeaea 
d fiinţelor la drama universului“, E1 ţine „să za tab podea 
oton tu înalta frumuseţe“ prin arâtarea „adevărulu cur și Hogas 
fină acum, prin Ignoranța sau prin timiditatea ae Li ý 
piect De sjeca ti îngtafizică st ohien ae Eea exelptei suveran 
ză á ; de 
al lui Anatole France şi arta subtilă pe care autorul Btpn 
istorie contemporana o pune în per viata ai Aici păi pă piesa 
i , si că a fost posibil unu 
fer rca ME subiecte medicale, fár a räpi farmecul taturel 
artistice a probiemel în slujba cărora sint puse. er: tite ia: 
Impresia generală a cărții este însă moere . i re Bre 
busse pune Intr'insa o simţire adincă şi pătrunz pi on meta 
rară de evocare în părţile ei cu adevărat omeneşti. pepe 
un îndemn la viaţă şi la desvoltarea noastră mamare pihe sit ad 
utință mai desvoltată, pentrucă „realizarea şi diviniz rr iazuri 
i în nol“; e subiectivă, în vreme ce tot co e în afara noas e 


roi neant, 


serale cuprinse în L'enfer şi concepția intiinită în ca 
punerea Prapadaui na e Cat Da erai miros ec 
ltulat Nous autres. Ge > 
anca purtind caracterizările sugpestive: fatalitate, grele 
iubi şi Milă, reunesc o serie de istorioare scurte, scrise t 
recis şi viguros, puternice impresionante şi evocatoare, DE 
P Barbusse redă cu sobrietate fatalitatea destinulai oere mp age 
pe nişte buni prietini să se ucidă intre dinșii în neștire (i i Are 
lune méchante), declinul de neintăturat nl forțelor omenețti n n 
net (i fre rel muta ce Nera: cn made 
r Les autres), „ne! a . 
cerb aer. ei în gelozie retrospectivă, pentruca să azere apa! 
in milă simțirea lul inalt umanitară la întreaga seen tepe Aa pate 
Partea finală a lucsării, unde printr'o storțare remarcabilă i a 
autorul reuşeşte să creeze apropierea sufletească de ame gr ia 
rerii animate prin evocarea ororilor vivisecțiunii (Vengeance, ni ki 
Le nom, Alali, Erreur...), e de o putere de suggestie desivirę oi i 
izbutește astfel să lărgească idea solidarității în toată sfere , | 


zaoo CRONICA LITERARĂ 279 


—— 2 De — 


animale, rcalizind subt altă formă unul din preceptele morale esen- 
tiale ale budismului, 

___ Nuvela Tendresse, remarcabilă între toate prin delicateţa sim- 
tiri pe care o desfăşoară autorul, e de o noutate care miră şi care 
'armecă. E istoria io scrisori, a unei amante care se sinuelde spre a 
lăsa Inbituiui calea vieții liberă. Dar Spre a cruța bărbatului iubit 
durerea vle a acestei revelații, ea iasă unor mini pioase grija de a-l 
amăgi, timp de douăzeci de ani, cu scrisori pe care ea le scrie în 
Hima clipi a vieții, menite să-l intreție în credința că e in viață şi 
că wa resemnat la un tralu tihnit. Apoi, după două decenii, scrisoarea 
revelatoare, care arată prăpastia adincă a disperării ei, durere vie 
și actuală, a unei flințe demult dispărnte. Efectul e indicihil și 
'arburător. i 

Dar toată simţirea și toată precizia pe caro Barbusse le spune 
In aceste compoziţii, nu pot înlătura impresia unui amestec de pro- 
cedee artificiale, care complică țesătura, de attfet simplă, a micilor 
povestiri. Scriitorul francez introduce aproape in mod constant o notă 
senzațional, care dă un colorit straniu sau exotic întânțulrii faptelor. 


+ 
x + 


Fără indoială, sinceritatea lul Barbusse vibrează mai ales in 
opera lul sociată. Inspirat de o credință puternică în necesitatea unor 
prefaceri sociale, bazate pe ideia solidarității și a Infrățirii univer- 
sale, el prociamă cu tărie nevoia unei zguduiri a iastituţiuallor go- 
clale existente, lubindu-şi patria cu toată adincimea simțirii, el nu 
poate ascunde nemulţumirile pe care imperialismul năacind al Franţei 
ie produce in spiritele iubitoare de înfrățire, 

Salvarea o vede scriitotul francez numai in republica univer- 
sală a viitorului, cuprihzind toate neamurile globului unite fn inje- 
legere deplină şi in iubire, 

Deacela ei se ridică violent impotriva incercării diplomaţiei 
europene de a inăbuşi „adevărul rusesc“ şi in articolul memorabil 
„Nous accasons!* (după J'accuse! al lul Zola) e! strigă omenirii ci- 
vilizate: „Salvaţi adevărul uman, salvind adevărul rusesc“, E un 
apel în felul celui al tui Romain Rolland din Precurseurs (A la Russie 
lidre et libératrice) dar mult mai energic şi mai emoționant, 

In lupta întreprinsă pentru „emanciparea omenirii”, Barbusse a 
fost promotorul cresril Internaționalei gindirii (Clarté), „paraletă cu 
Internaționala popoarelor“, cu misiunea de „a combate prejudecățile, 
erorile prealabil întreţinute, şi mal ales iguoranța care desparte și 
izolează pe oameni şi au îngăduit pănă acum să fie aruncați unii 
impotriva altora“. 


+ 
Li Lui 


Rezumiad preocupăriie adinci și trămintările dureroase, dar pline 
de nădejdea unui viitor mal bao, ale generației actuale, iucrările lui 
Harbusee rämiin cele mai caracteristice documente ale momentului 
Morar şi soclal pe care îl trăim. ' 


280 VIAŢA ROMINBASCĂ 


—— 


ziunea țintei şi a Ideli pe care o manifestă în partea $0- 
cială acre pet viätse limpezimea unei orientări definite, care 
cristalizează năzuinţele, mar prea hotărite, ale omenirii spre o viață 
bună, tinzind desăvirşire.. - 
ai merge iri a socială a viitorului, el tinde să creeze me- 
diul obiectiv necesar desvoltării sufleteşti Hbere, care singură poat: 
zămisii din propriile ri elemente cere iiis „care nu este niciodată si 
sare, totuşi, într'o bună zi nu mal è.” 
Wir Dar “ibueiite şi nesiguranța orientării în filozofia generală 2 
vieţii, pe care le vădeşte partea intim sutictească a operei sale, re- 
velind doar presimţirea vagă a unor tendiți nelămarite, nu pot îi 
privite ca punctul depărtat unde străluce lumina mintairii spirituale. 
. ŞI analizind această operă care prinde și fixează un momen! 
atit de important al evoluției noastre morale, nu: se poate să ou re- 
cunoaştem Intr'insa propriile noastre indoeli şi aspirații și să nu ot 
cuprindă dezolarea la gindul că toate jertfele, dureros consimţite, ni 
ne-au putut aduce liniştea sufletească la care asplrâm. 


Aureliu Weiss 


Cronica feministă 


Dacă am cerceta literatura tuturor popoaralor până in veacul a? 
19-lea, am găsi de-abia două tipuri de femei: femela Inger, femela 
demon. Cea dintăiu, îtică, soră, soție sau lubită, se jertfeşte fără re- 
zervă și tără părere de rău, cu evlavie şi cucernicie, pentru dragos- 
tea sau credința ei; cea de-a doua, ambițioasă, cochetă, senzuală ori 
răsbunătoare, este punctul de plecare a! tuturor răutăţilor, al tuturor 
micimilor, altuturor înjosirilor, chiar dacă acestea sint făptulte ex- 
cloziv de cătră bărbați, 

Cea dintăiu de obiceiu blondă, cea de-a dowa brună, dar tot fru- 
moasă, — dacă este tinâră (in mintea literațitor femeia urită m'are 
dreptul la viaţă 1) ...Cea dintălu ingădultoare, blindă; cea de-a doua 
aspră, stăpinitoara şi holăriti. : 

Literatura modernă a deosebit la aceste două speţe psihologice 
citeva varietăţi: femeia care se vinde din plictiseală, din sete de lux 
ori din nevoe (şi nu dia senzualitate, ambiție sau răzbunare) şi un fei 
de mixtum composiinm— ingerul care cade, Margaretele al căror pro: 
totip este Gretchen a Iui Goethe, și femeia căzută care se ridică la 
înălțimi morale pe care în realitate nu le atinge niciodată, Magda- 
tentie pocãite, Taisele întelectualizate, Violetele mucenice, etc. 

Fitozofia știlnțitică afirmă că un animal este cu atit mai sus pe 
scara evoluțiunii, cu cit este mai diferențiat, cu cit specia se infâţ - 
sează în varietțăți mai numeroase, Dacă literatura poate face temeiu 
in știință, dacă ea poate sluji drept dovadă în statornicirea unei teorti 
ştiinţitice, atunci aspirațiile femeilor spre o egalizare de 'drepturi cu 
bărbații, sau măcar spre o autonomie morală, rămin eu totul netata- 
melate, fiindcă femela nu este incă un animal Indestul de diferențiat... 
două spete psihologice cu așa puţine varietăţi... 

Toți am observat desigur că nu există subiect care să H lu- 
demant mai mult Inchipuirea scriitorilor, care să fi întețit mal mutt 
puterea de creație a bărbaţilor, care să fi ademenit mal mult fantezia 
artiştitor, decit femeia. Arta plastică ?—Domaia femeii. Beletristica ? 
— Stăpinireă el. Literatura în care dragostea nu este a tot stâplai - 
toare, este o literatură care trece drept sarbădă. Teatrul in care ro- 
Murite femeilor sint şterse, este un teatru condamnat la nepăsare. 

Si iarăşi am observat cu toții că nu există sublect în jurul ct- 
rula să se fi ingrămădit mai multă dușmănie, ma! multă învrăjbice. 
mai multă înjosire, mai multă ură,—decit femela. Byron, Musset, 'Scho- 
__penhauer, Boccacio, şi alții, și alții... Bătrini sau tineri, genlali sau 


282 VIAȚA ROMINEASCA 


mediocri—o! mal cu samă mediocri! vechi sau modernl, latini, ger- 
mani, slavi, japonezi... 

ŞI doar toţi aceşti ilteraţi au avut o mamă... Nu este ur fcac- 
men straniu această statornică duşmănie impotriva femeii? Troos 
să adăogăm: în literatură,—fiindcă "n viaţă faptul se prezintă, siara 
Domnului! cu destule intermitențe ! 

lată o problemă psihologică care ne urmăregie de multă vreme 
si a cărei destegare vom încerca-o în aceste cronici. 

Fenomenul este foarte complex şi e, desigur, rezultanta mal 
multor factori, Condiţiunile economice vor fi poate cele botăritoare. 
Despre ele vom vorbi cu alt prilej. Sä ns oprim pentru moment la cale 
pur psihologice. Stat in sufletul individului citeva elemente cart, dată 
“ind estinderea ce-o capătă prin cultură sau relaţii sociale pritinice, 
sint indestulătoare ca să explice acest fenomen psiko-social, deși ta 
intruparea lul ar putea contribui şi altele, 

Unul este pornirea inăscută, derivată probabil din insuși instige- 
tul conservärii, de a economisi forțele noastre receplive, In virtutea 
acestei porniri noi serutăm fiece serie de impresii simile, păatrăm 
din ele partea comună şi esențială, lăsind pierdute toate amănvatele ce 
diferențiare. Dacă această cernere se face congticot sau inconstient, 
mergi v'aro importanță în cazul de taţi. Această tendinţă de a ge- 
neraliza, exlrem de prețioasă pentru sistematizarea şi organizarea gti- 
mel, poate merge prea departe, poate ajunge ia sărăcirea şi lagus- 
tarea minţii, prin educația intelectualii ce se că astăzi In cic mai 
multe şcolt, . 

Cine este familiar cu evoluția Invățămintului şcolar, aci-s a 
culturii organizate, disciplinate şi dozate pentru marele pubiic, ştie 
că esențialul învăţăturii, mai ales de prin secolul al 1S-lca incoace, 
sint gramatica, matematicile şi filozofla. Chiar literatura şi muzica zu 
tost puse pe cit posibil subt regimul ştiinţelor de mai sus. 

Caracteristica gramaticii este, după cum o ştim cn toții, zăs:- 
rea unci regule tot mai încăpătoare,  peniruca excepţiile să râmie 
zit mai pujine. 

dealul matematicilor care este altul decit formula 7 

Filozofia, chemată să se adreseze unul public din ce in co mai 
numeros, şi-a coborit nivelul, s'a redus la logica formală şi la citeva 
principii schematice, adică tot la formule. Inseşi stiințete paturile 
Vind să-şi reducă belgugul ta cadre din ce In ce mal strinse, la seh-- 
me analoage paradigmelor gramaticale, 

Cu asemenca instrucție oumail întciigențele Dine inzestraie vw: 
paica diferenția o idee, o vor putea destâşura și individualiza; ceic- 
latte cati să se mulțumească cu minairea formulelor învățate și A 
locurilor comunr. à 

Faţă cu această tendință generală, ce poate face tinărul de 20 
22 de ani care vrea să treacă drept un... cunoscător, un experi- 
mentat în virtuțile y viţiile femeii și care ambijioneară să cucerească 
atențiunea tuturora ? Ce poate mal lesne cuceri ca răutatea? de gici 
tormoleie aga de gustate: „souvent femme Varie a lul Framnisc t, 

, „fomee perfidă ca unda" a lui Shakespeare, „schimbătoare ca viniu!" 
„plete lungi şi minte scurtă“, şi altele, 

in fundul sufietului, toți siatem convingi că aceste formule au 
se potrivesc nici cu majoritatea, necum cu totalitatea femeilor, şi to- 
tugi le întrebuințăm în convorbirea ziinică. Le întrebuințăm chiar i^ 
cazurile cind formula rămiue mai prejos de tipul ce este de caracte- 


CRONICA PEMINISTĂ à, 283 


tizet, Bunăoară zicătoarea : „schimbătoare ca vintul“... după gtiiaps 

meteorologică direcția vinturilor variază foarte puțin.. Femela a câr=e 
pentru a ne folosi de o expresie favorită a lul Ibsen, osie 

ychimbaraa, nu se poate milțumi numai cu atitea direcții... 

Un att element sufletesc e de natură pasională, 

Esteticlanii şi-au pus intrebarea: care poate fi starea sufletease! 
primordială care să fi provocat crearea arhitecturii? Cei vechi so- 
coteau imitația ca unica impulslune. imitația ar explica zidirile pri- 
mitive, poate chiar cocheta arhitectură greacă și ornamentaţia râmu- 
roasă a stilului gotic. Ea nu ajunge să explice construcțiuniie cate 
se adincesc în întunericul pămintului, cum sint acele din Egipt ẹf 
Indii, dar mal ales acele care rlvnasc 1a inăițimile văzdubhului, 
Estetictanii moderni dau altă explicare, $ 

Există, zic ci, in sufletul omului, o pornire simplă şi primor- 
diată de răzvrătire impotriva atirnării statornice şi perpetue da soarta 
pămintului, împotriva gravitațiunii. Această pornire esto simburele 
artei arhitectonice, o 4 

"Dovezi despre existenţa acestei porniri primordiale ar fi mira- 
culgsul din literaturile populare, care veşnic se'nvirteşte în jurul pw- 
tinţei de a înghiți văzduhul şi de a nimici distanțele și inhițimlie; ar 
+i cercetările acrostaticii, care fără nici un folos imediat continui 
de atitea veacuri, Santos-Dumont nu e decit urmaşul cel mat fericit 
al usel întregi serii de zburători, 

Dovadă ar mai fi visurile şi aspiraţiile copiilor la care doriajs 
de a abura, de a „căuta aripile pierdute de paseri”, de a fi luați de 
pasări în zbor, cate o preocupare de fiece minuta, - 

Dacă această îmboidire există, această împotrivire centra 
pravitaţiuni!, dinsa ar fi să alcătuiască şi caracteristica omului, Psi- 
ologia comparată ne opreşte de a-i mai numi „animalul rafionai®. 
Simt atitea animale care gindesc mai bine decit sâlbatecul| Sa-l nu- 
mim atunci „animalul nemulțumit*, „animalul răsvrătiti=,,. 

Tot o pornire de răsvrătire, socotim nol, aste şi chela de bolts 
= fenomenului pe care-l cercetăm. 

Atirnarea bărbatului de femec, caşi a femeii de bărbat, este 
de toată clipa și de o viață întreagă. Cind incetează, nu prea ars 
omul ce face cu independența lui! Impotriva acestei robii firești, 
«mal se răsvrătegte. Cum? Firile obignuite mințind, ascunzind, schir:- 
vindu-şi cit mai des stăpinirea, femelie In aparenţă, sau făcind totus 
dimpotrivă, Cine nu cunoaşte bărbaţii care, pentru a dovedl câ'n casa 
lər „eucoşul cîntă și nu găina“, fac veşnic contrurul de cetace le cere 
soția? Ca și cum a face în ciudă, nu-i tot un semn de stirnare T 
Firile alese se răsvrâtesc și ele piăsmulnd acele figuri de demon dir 
literatură, rămase totuși frumoase în siibătăcia lor, Beletristica in 
genere să nu fie oare o operă de râsbunare? 

Dacă femeile făcezu literatură scrisă, ajungeau, pulem ft siguri, 
la aceleaşi formule și la aceleași plăsmulri artistice. Considerațiuni 
economice şi sociale le-au indemnat energia în altă parte silindu-le 
să se malţumească cu literatura... în acțiune... și să dee astfel, foarte 
de multe ori, dreptate protivanicilos lor. 

Nu vom considera pe femee ca o simplă victimă, Părerra noas- 
frä este că'n orice neințelogere gi'n orice conflict, nedreptatea nt- 
niciodată numai de partea unuia, 

Uo al treilsa element sufletesc, poate nu primordial, dar de- 
sigur existent în actuala organizare socială, este frica de ridicul. 


28 > INERTA ROMÂNBABEA ——— 


Se laţiinese 5—6 bărbaţi. Cade convorbirea asupra teareilor. 
Ce iniositoare vorbe nu se spun] Dece nu protestează unul măcar? 
Si cu toate acestea, flecare din ei are intr'un colţişor al sutletula!, 
uitat poate, dar existent, un chip neintinat de temee—chiar în afari 
de acel al mamei lui. Dece nu spune unul o vorbă de apărare? Frica 
de ridicui. „Eşti un naiv“ ar fi răspuaşul cel mai politicos cu car: 
i-ar intimpina tovarășii... Frica de ridicul, sau frica de apostrote vio- 
tente, e tot îrică şi tot micime... 

A existat totuşi un scriitor care a aruncat obişnuitele formule 
iterare de psihologie feminină şi a intăţişat pe femei cu toate pi- 
catele, dar şi cu toate Inătţimlle sulleteşti la care pot ajunge; care 
i-a studiat sufletul cu acelaşi minuțiozitate și acelaşi respect cași 
pe al hărbatului. 

A fost un om liber, fluzoficeşte liber, a cărui lateilgeaţă a 
giutit de-asupra intregii concepţii omeneşti şi care nu sa simțit mic- 
sotat de atirnarea iul de temere, 

A fost no cuget puternic, indeajuns de puternic ca să nu se 
teamă de ridicul,.. 

Acesta a fost H. Ibsen, iar prin faptul că n'a pus femelle In 
acelaşi calup, ci le-a studiat şi le-a diferențiat, dintro siagură lo- 
uiură de condeiu el le-a suit cu citeva trepte pe scara evoluțiuni!. . 

Mişcarea feministă, ale cărei inceputuri trebuesc -căutate Ie 
Marea Revoluţie Franceză şi ale cărel prime manifestări se arată în 
cea dela 1848, merge aşa de incet, fiindcă-l lipseşte teoreticianui, 
mintea Inalta şi sloboda de ingrâdirile trecutului care să-i statorni- 
cească principiile şi să-i intemeeze tinlamentele generale. 

Stuart Mill este un filozof de mare sprijin. El pledează Insă 
pentru cauza femeii, o apără, şi tace lucrul din generozitate şi ca- 
valeriam. Dimsul nu pune destulă convingere rece, pentru a Impuce 
chestiunea. Stuart Mii nu este un intemeetor de principii în această 
chestiune. : 

Ibsen este un sprijin mai folositor, fiindcă prezintă chestiunea 
cu mal multă obiectivitate, El este lasă un literat care se fereşte si 
icemuleze ceva, ba chiar se leapădă de cinstea de a ti apărătorul fe- 
miniemului. Şi totuşi adevăratul stilp al mişcării feministe, pănă In 
mentul de faţă, râmine tot marele norvegian., - 


Ana Conta-Kernbach 


Cronica teatrală 
IAȘI 


Despre „Vlaicu-Vodä«, cu care s'a deschis stagiunea, s'a vorbit 
mult; acum cițiva ani. A fost prilej, atunci, de lungi şi vehemente 
polemici, de cercetări de paternitate literară, de disculpâri din partea 
autorului; luptă care s'a dovedit zădarnică, din lipsă de dovezi, „Vialeu- 
Vodă“ a prins, Vilva de atunci l-a consacrat. Plesa istorică a iul Da- 
vila a rămas drept cea mal izbutită reinviere a trecutului, In litera- 
tnra rominească, Renumele i-a fost statornic, Nimeni nu-i mal contes- 
+4 nimic, E clasică. Vor invăța-o copiii la școală, vor recita-o de- 
butanții ia Conservator, vor clta-o istoricii literari, va umpie cu dam- 
nitate cîteva pagini In viitoare antologii... ŞI e destul, H tocmai pèn- 
tru asta piesa lui Davila n'ar trebui să se mai joace. Are glorie 
suficientă, ln literatura noastră ponte să ia locul, pe care, În cea fras- 
ceză, h au zeci de drame romantice şi deciamatorii, „Vlaicu Vodi" 
inseamnă în miniatura literaturii noastre, o fază, apropiată de no! şi 
totuşi departe, Depe catedre, monoton şi sobru, violent şi patriotic, 
s'ọ citească dascalii de limba tomină. Să-i adnfire mania arbalraniă, 
Să guste, în cinci versuri, sonoritatea cuvintului „propăgiro* repetat de 
şapte ori. Să-i aplaude efectele, mai ales măcelul dela sfirgitul ac- 
tului al patrulea, fără indoială. Dar să nu se tatrebe, cumva, dacă pu- 
tem simpatiza o clipă cu sufletul acestui Domn dela 1400, care ne 
aste perfect indiferent şi pe care totuși | ascultăm tingulndu-se şi 
răavrătindu-se dealungul celor cinci interminabile acte... 

La „intimii aoștri* de Sardbu, n'am mai fost. Probabil, sa ris. 
Nu mult, cit trebue, D-l Petrone şi-a indeplinit, conştiincios, rolul: 
l-a jucat, caşi anul trecut, cu humor și sinceritate. De-asemeni şi d-i 
Vernescu. Şi piesa lul Sardou a fost aplaudată, desigur. Sforite trass 
cu evidență, morala sarbădă și teza banală n'au avut nimic de pilèr- 
dut. Lumea a plecat, fără indolală, mulțumită, caşi anul trecut. „la- 
timii noştri" se vor putea relua şi la anul... 

„Rodia de aur“, povestea în trej acte a d-lor Teodortacu şi 
Maniu, constitue adevărata deschidere a stagiunii. După o așteptare 
de cițiva ani, insfirgit, scena noastră ne intățigează o piesă origi- 
naid nous. > 

O domniţă de basm, la o curte de impăârat, tinjește, cupriasă de 
torul unel misterioase rodil de aur care. ge aprinde—zice-se—la o 
sută de ani odată, in stejarul crescut in faţa palatului impărâteac, Ie 
stejar se spune că stă ascuns sufletul unul cralu de odinioară care a 
vrut să săgeteze luna, ca s'o albă. E o legătură între rodie și lună; 
amindoui se confundă, de altfel, dar asta se va lămuri mai tirziu. 
De pasă lingă stejar, ca să lee rodia, se Infățigeză să stea, pe lazi 
doi țigani, şi un voinic din altă ţară, Tugomir. Un pitic, vodă peste 
piticime, il ajută. Pe celălalt tărim, rodia (pe care o tură din stelar 
o pasăre măiastră) e păzită de un balaur. Tugomir îl ucide, dar e 


n a ———— 


„286 VIATA ROMINEASCĂ 


3 it de o babi vrăjitoare care protegueşte pe țigani. Aceştia aduc 
pe domniţe!, Tugomir se Intățişează la castel, dar e erae e a 
cdisoare, Dar domnița nu e mulțumită. Odată cu aducerea rodiei, do- 
riaja ei, înloc să se potolească, creşte. A dat dramu rodie! pe ba 
dia, e larăşi lună. Tugomir în inchisoare e bolnav de © rană pa 
1-44 dela balaur. Piticul, prietinul Ini năzdrăvan, îi vindecă gi dă pe 
iapă adevărul. Domnița îşi dă sama, instieşit, că a fost îndrăgotiti 
de Tugomir şi nu de rodie, Şi Iubirea care se indestulează la locu 
rođiet nefolositoare. E vechea temă a Doriaţii veşnic nesăturate, ta- 
-amorată de Inaccesibi! şi care îşi vede Indeplinirea aproape de ca, 
po! d nu se ginden... 

19 Poți n mr a e cà Tugomir e craiul care a vrut să săgeteze 
jupa, mal ales că odată cu vindecaraa tui, stejarul dispare. Dar asta 
- cate spus nicăeri, Nici nu trebue să tie spus. 

Pe o fantezistă intrigă de basm, autorii au altoito sesaniticație 
simbolică. Altoinl, ce-i drept, n'a prios pretutiodeni, Simbolul napi- 
unde, ponte, în toate detaliile, nu te innoadă pe toate, cu o egal! 
putere, la firul principal. Dar aproape nu se poate spune că o o gte 
sală. Asta din priacină că detaliile au aici lasemnătatea lor, indepen- 
tanti de deanodămint. Lucru rar, în afară de viața lor impreună, ee 
:săest, fiecare, viața lor aparte. O prea severă unitate în mersul phosei 
ar ti stricat. E o distrămare continuă de imagini, slotode şi uşoare, 
care se prind din cind în cind. O sburdainică horă de versuri. ŞI 
= multi, Dela „Cometa“ tul Iosif şi Anghel, n'am mal avut, în acest 
emn, o mal frumoasii revelaţie. 

ESN „Rodia de aurz ar fi febult jucată cu multă poezie și via. A fost 
p.cată numal corect, “ 

Cu „Prietinii din copiiărie“ de Fulda, am intrat din now, şi a- 
au) acesta, in genul moraltzant şi amorf ai „intimilor noştri”. 

Mult „gemütlich: burghez, situaţii de nn comic mai muit eitia, 
dialoguri nu prea lungi, și, mărturisesc, o totală lipsă de monologuri, 
zurprizd plăcută. Comedia aceasta nn sufere de obscuritate, Eşti si- 
„at div actul! întăiu de ce se va fnitmpla in al patrulea, și co seva 
'ntimpla Im al patrulea, ar putea și bine ar f să se intimple în al do- 
lea. Rostul piesei e că omul nù poate trăi singur şi că, din doul 
"va, ori nevasta, ori prietinul şi că, în orice caz, e greu să-i imparti 
pe amindol deodată. Mal este şi o convertire la însurătoare, şi o si- 
tuație comică Ja sfirșit, și piesa merge timp de patru acte, piictisia- 
du-te sistematic, 

S'au desgropat, anni acesta, „Hoţiie tul Schiller. S'au Intapiga! 
in giulglul sdrențuit al unei traduceri proaste, Aşa că sărmana pless 
“«todramatică și declamatorie a mai fost şi schilodită. Spectacol 
a fost, negreşit, plicticos. Dar ţin să observ că plictisala pe care 0 
3i azistind la „Hoţii* nu e o piictisală de rind. Are într'insa ceva dis- 
tractly, Dealtfel trebue să-ți inoculezl de-acasă o doză de entusiasm 
anticipat, şi să-ți repeți mereu că plesa e „sguduitoare”. Biata piesă 
ò ui Sehiiler nu-ți trezeşte măcar un flor în suliet! Totuşi „Moţii 
+9 avut sti! pline. Nu e de mirat în vremuri de acestea în care Hoţii 
țsubt orice formă) pasionează pe toată lumea... 

D-! Ghiţescu a susținut cu patimă rotul lui Franz, A avut clipe 
*-celente. Piesa nu poate fi jucată alttel decit faig, D-1 Għijesou * 
so3t poate, clteodată, mai natura! decit ar fi trebuit. 


i i Al. A. Ph. 


Scrisori din Paris 


L Literatură 


Literatura è „le premier amour* al fiecărui Istelectuni. S'a sis. 
și va drept cuvint, că siat monstruoşi oamenii care n'an tăcut versua 
ta î8 ani, —După citva timp, brutal şi nemilos, viața ne silește st 
rupem această meralianţă fiindcă, în imperiul el, idila e un capitol aw 
tipatic, Umila noastră planetă nu cunoaşte încă republica aristocra- 
lics a Juf Renan vsade peeții sint în capul treburilor. Incă de timpuriu, 
cariere aride de specialitate, aduc aminte adolescentului jesultica re- 
zală ci „viața nu e un roman“. Nu se poate însă inăbuși natura. Do- 
vadă £ că, impinsă departe In fundu! sufletului, nevol= de literatară 
"pare, neașteptată, imperioasi, ca un-strigoiu, la orice vristă. Se poate 
iecul gmstul de a comite versuri, nu se poate lecul niciodată vitala 
eovoe de a celj. Asa se explică dece un Pasteur cetea cu frenezie, 
pè astans, cn pn şcolar care se teme, fviletoanele lul Ponson de Teralt: 

Vacanţa e epoca orgiilor intelectuale. Cei mai austeri spectaliști 
părăzeze mucepăitelc iaboratoare pentru paginile parfumate cu aer 
proaspăt de cimpie ale literaturii. 
| Departe de Parie, profit de această ocazie să trec în revistă 
ieratara anului ; cițiva necunoscuți şi citeva vechi cunoștințe, n- 
GION preferiți, prietini lideli pe care-i revezi cu dor. $ 

1} Jules Renard: Les cloportes, roman, Q. Cris editeur. E un ro- 
maa înedit, găsit In saltaral autorului după moartea sa. O operă de 
tinerețe In care prima manieră a autorului, acela dia „L'tcoroitieur”, 
domină. Nu ştim motivele pentru care J. R, a refuzat să o dea pu- 
Diietiății, Adevărul e că e departe de nemuritoarea sa „Poil de ca- 
role sau de „Nos frèfes fnronchos“, Cu toate acestea romanul con- 
fine păgiai delicioase, E vorba de Honorine (vechea servitoare de fa- 
miie, căreia j. R. i-n consacrat multe pagini) care, bătrină și nepa- 
titigas, e fulocultă in serviciu de o nepoată a sa. Tinărul fiu al fa- 
milej după o asiduă insistenţă, o face să-l iubească și o seduce. Fata 
râmize insărcinată, Cu naivitatea plină de biindeţe a vechilor slugi. 
Honorime se îmbracă de sărbătoare şi se duce să propue părinților 
Unăsului curtezan aici mai muit nici mal ptiția decit... o căsătorie în- 
ire cei dot tineri. Burghejii indignaţi cred In nebunia bătriaei servi- 
doare şi otrimit la plimbare. Neponta se sinucide. După cum se vede, 
flyin e neaşteptat de romanesc pentru temele iul Renard. Nicăeri 
au maj întitoim aga ceva. Poate de acela autorul a rezistat să-şi pu- 
Dise romanal, El explică, to cruzimea ini, excesni de naturalism die 


288 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ _ 


prima fază a romancierului. Se ştie că J. R. a debutat pela 1550 cu ro~ 
wane de un realism sălbatec, nihilist, foarte asemănător cu acele ale 
ipi Mirbeau. Naturalismul nibilist e o formă a pesimismulul romantic, 
Origina sa se poate găsi în două surse: desgustul de oameni şi des- 
gustul de tine, Despre cel dintăin, răzbătut la culme, nu mai insistăm: 
el poate apărea ca efect al unel nevroze organice ori al răulâții oa- 
menilor. Cel de a! doilea e o formă a naivităţii, Inocenţa e prin èx- 
celenţă idealistă. Nimic tasă mai sălbatec In răzbunare decit naivi- 
tatea dezamăgită şi mal ales dezamăgită asupra ta insuţi. Cind su- | 
setul dedublat in actor şi spectator şi-a descoperit josnicii şi mizerii, 
ei nu mai poate crede că alții sint croiți după alt tipar. Jutes Renard 
a spus undeva această minunată vorbă: „L'homme qui est en moi 
me rènd misanthrope“. In această butadă stă toată psibologia atu- 
rajistului nihilist, Cagi Mirbeau, J. R. nu poate erta frumuseții că 
există, tinereții că trăeşte, bunătății că se revarsă. Minciuni şi iar 
minciuni. Ca reţetă, sarcasme. 
Anii trec insă şi omul se simte singur cu disprețul său, Un in- 
terior calm pe vreme de iarnă, o prietinle fidelă, o rază blindă de 
soare tomnatec Îl indeamnă incetişor să se impace cu viaţa, Deramă- 
gitul o va face insă cu o condiţie: va continua să denunțe artiticia- 
Matea și poza vieţii şi nu va reabilita din natură decit lucrurtie și 
persoanele sincere, primitive, nefăcute, Orl, ce nu e ipocrit în con- 
venționala noastră societate ? Copiii, țăranii şi lucrurile inanimate. 
lată cum J. R. a scris cele mai emoţionante pagini din viaţa cepillor, 
a gevenit prietinul bun al servitoarelor bătrine păstrate de generaţii, 
a! bilnzilor țărani. Curlozitatea a impins pe acest etnograf al primi- 
Wwilor să le ințeleagă mentalitatea, să le guste maniile, să ie pilngă 
vecazuriie. Anarhistul e foarte aproape de umanitarist. Kropotkine a 
seris o carte despre intrățire la insecte, iar Zola, sadicul Zola, a Ini- 
brâcat haina puţin ridicolă a apostolului dreilusard. Jules Renard a 
putut deveni şi e! un Dikens. Numai că naturalistul pocăit păstrează 
totdeauna o rezervă: umorul, Umorul ertâtor, blind insă, nu ironia 
toce, veumand, ironia rr îngheaţă. Umorul lui Renard iartă și Infe- 
tege tocmai fiindcă ridé. Les Philipes, Ragotte, Honorine, nu pot minți, 
Hindcă natura cu care ei se contundă nu minte niciodată. Cinismul 
apticultural care I-a transformat în rural, l-a impins și ma! departe. 
“Renard și-a asigurat garanția contra artiiicialiatății aliindu-şi încă 
ua sit prietin: animalele şi lucrurile neinsuflețite, Pe cele dintăiu le-2 
umanizat interpretindu-le omenește instinctele, pe tele de ai doilea 


desuptul simțurilor. Lumea micului e tot așa de intinsă caşi lumea 
marelui. Pe Renard îl chinuia să știe ce e dincolo de lupă. 

Dacă a devenit un umanitarist pentru primitivi, nimeni n'ară 
mai aspru pentru personajele filistine ale societăţii, nimeni. n'as 
satcasmele mai dure pentru scriitori şi pentru burghezii iubitori 
Mteratură cu aspirații de mecenat, 

El se simțea bine in menajeria de animale blinde pe care o Li 
dunase în jarul: lul, li servea drept societate. Astfel dacă Mi L 
a murit singur, cum mor oamenii fără credință, după sicriul tul ` 
nard, în cortegiul funerar ce I! urma, un copii, mai malţi tărani ! 
citeva vietăți fără glas, plingeau un prietin. 


SCRISORI DIN PARIS 289 


a E 


1i) H. de Reignier: La pécheresse, roman, Mercure de France, 
1920. Cinci ani in care bubultul tunului n'a încetat, cinci ani de ma- 
sacre şi de ură. Sint puțini acela care nu s'au dezgustat de atita e- 
popee. In fiecare cetățean al Europei, alături de nobila bestie cava- 
jerească, omul paşnic, biologic, normal, renaşte. Nimic mal plăcut de 
cit să te transplantezi cu un scriitor preferit in timpuri unde dragos- 
tea calmă de viață, logica rectilinie a instiretelor se desfita intr'o 
sănătoasă şi uşoară imoralitate, unde ciudatele contradicții ale ape- 
titelor omeneşti, in loc să trezească indignarea farizaică sau asprimea 
dogmatică a moraliștiior, trezește hazul mucalit și bonomia surizătoare. 

H. de Reignier nu vrea să trăiască in secolul nostru care are 
incomodul defect de a lua In serios toate aspectele vieţii, de a le 
transtorma la tot-pasul în probleme. Secolul său natal e al XVli-lea 
şi XVill-lea cind individul, bucuros că trăeşte, nu-şi complica viața 
cu „cazuri de conștiință“. Cetăţeanul acestor timpuri ştia Inainte de 
toate să trăiască; asta Insamnă că acolo unde nol descoperim prob- 
leme, e! descoperea farse. Cu toate acestea veacurile menționate nu 
erau complect lipsite de facultatea de a-şi incurca conştiinţa cu di- 
ticuităţi. De cînd există, pe deoparte, un trup care potteşte şi pe de 
aita o dogmă care oprește, omul n'a fost complect liber, Deosebirea 
dintre un erou ibsenian, contemporan de-al nostra, şi un personaj 
rabelaisian, contemporana al veacului lui Reignier—e că cel din urmă, 
după citeva aparente ezitări, se va decide totdeauna pentru 'soluția 
care di satisfacție trupului. Pentru scriitorul lbertin eterna poveste 
a toi „tentation du Saint-Antoine*—e tema favorită. Ultimul roman 
a! tul Reigaier tratează acelaşi subiect, 

M-r Seguiran, văduv după o primă căsătorie, e doritor de a 
contracta o a doua pentruca să-și asigure posteritatea. O mătuşă 
care moare şi ii lasă toată succesiunea cu condiția să se căsătoreas- 
că cu o tinâtă orfană M-lle D'Ambign6, H oferă cea mal bună solu- 
jie. Căsătoria se tace şi tinerii se retrag în castelul lor, la țară, în 
tovărâşia unui prietin comun M-r dela Pegandie. După zile vesele, tt- 
nära femee incepe săse sature de deliciile oficiale ale căsătoriei, Pro- 
testantă in tinereţe, ea se convertise la catolicism cu 0 ardoare ne- 
obicinuită. Astfel la început idela păcatului extra-marita! | se pare 
imposibilă, Incetul cu incetul glasul cărnii deveni imperios. Credin- 
cioasă cinstită, d-na Seguiran se întreabă ce e de făcut, Noroc că 
salvarea oricărul păcătos e în teolegie. Multiplele şi elasticile el sub- 
țilități se potrivesc la orice. intr'o analiză psihologică de un irezis- 
tibil umor, H, de Reignler perindează sotismele sufletești ale sutietului 
iucercat. In primul rind pâcătoasa „in spe“ îşi zice că, intre o 
dragoste care nu-i mal place şi una care o atrage, e mat cinstit să 
st aşeze de partea preferințil. Pe urmă, işi aduce aminte că o şcoală 
teologică invaţă că pentru a scăpa de păcat singura soluție e să-l 
comiţi, căci numai epulzind oroarea lui, poți câpăta tot dezgustul care 
te fereşte pe viitor. Inarmată cu această scuză şi cu altele pe care i 
je oferă prompt şi couştiincios rațiunea transtormată în „advocatus 
diaboli“, Meme de Seguiran ar păcătul dacă mar mai fi o dificultate, 
Tiriud după ea incă pe cineva în gregală, ru ei s'ar încărca 
in plus cu responsabiitatea altui suflet. Mor de la Pegandie, libertin 
fără scrupule, condamnat gata, o salvează lulod asupra sa toată res- 
poasabilitatea. 2 

Greşala tinerei femei ar îi rămas aici, dacă teoria explării prin 
dezgust ar îi fost adevărată. Cum doza administrată nu ora lasă au- 

` 9 


200 VIAȚA ROMĪÎNEASCĂ 


ticientă şi cum pofta vine mincind, M-me de Seguiran se găseşte dis 
nou incurcată. Noroc că divinitatea ii vine în ajutor trimiţinda-i un 
alt amant, pe tinărul Palamide d'Escandol care, găsit într'o noapte 
in camera tinerei doamne, este omorit de primul amant, În urma ati- 
tor grozăvii, sufletul lui M.me de Seguiran revine la puritatea toi 
primitivă. M-r dela Pegandle este uitat, iar necesităţile religiei em- 
piu di nou viaţa fostei păcătoase, 

Pilozotia tui Relgnier e aceia a lui Boccacio, a lui Rabelais, 
a lvi Antoine de la Salie din minunatele sale „Cent nouvelles nonvel- 
les*. sau din „Heptameronul* reginei Marguerite de Navarre. Cagi 
inaiatașii săi, Relguier înțelege vanitatea eforturilor eroice în viaţă. 
Pentru ei „la vio c'est la poursuite de l'impossible à travers Vioutile.* 
Realitatea imediată e acela a simțurilor şi a satistacțiunii lor, De ac 
ironica neputinţă a religiei sau a moralei de a educa trupul. Suitett! 
se poate educa, corpul niciodată. In cel mai bun caz, din toate com- 
promisurile, omul poate egl un ipocrit. Deaceia Relanicr nu admite nic! 
aventura, Lici sacrificiul, nici epopeja, nici penitenţa, cu atit mai mult 
nici poza mandarinului intelectual care vede în toate o problemă. In- 
stinctele simple cum siat au şi ele ọ estetică, Poezia animatităţii ino- 
cente care se desfâșură armonic,e tot ce e mai frumos în viaţă. Res- 
tul e bun pentru teologi, care nu-s interesanți decit ca personaje d 
anecdotă, 

H. de Reignier are calmul vristei de 40 ani, cind gustul pestru 
eroism s'a săcătult, cind omul trebue să-şi compue din cei mai să- 
mine o consolație filozofică pentru restul vieţii. El mal reprezintă și 
epocile fericite, cind dulceăţa de a trăia claselor aristocrate nu etel- 
burata de nici-o rezistență și de nici-o amenințare. 

Pentru cei care doresc revenirea la formalitate şi pentru aceia 
pe care excesul de epopre pe care-l trăim de cinci ani i-a săturat— 
literatura lui Reigaier e un bun antidot. 

HI. Pierre Benolt: Pour Don Carlos, Albin Michel ed, 1929, Eun 
roman de aventuri în care se desfăşoară intrigi misterioase din timpu! 
candidaturii iul Don Carlos la tronul Spaniei. Gustul pentru mistere! 
citia de foileton, de care ne temeam pentru evoluția ulterioară a aces- 
tui scriitor, Intr'un număr trecut al acestei reviate—s"a realizat, Pierre 
Benoit a cedat unei explicabile necesități comerciale de a avea multe 
ediţii şi prin aceasta a eșit din literatură, 

IV. André Gide : La symphonie pastorale, Ed. „La nouvelle revue 
Jrancaise*, 1920. Andre Gide e unui din cele mai originale şi mai re- 
marcabiie talente ale Franţei contemporane. Amestecul de miatielez 
religios, de idealism și de rafinărie pur estetică In genul Oscar Wild 
pr at Sata Gauthier, dau tizlonomiei sale o Intățișare foarte per- 

Ultimul său roman tratează o temă foarte interesantă. E vorbi 
de o ortelină oarbă din naştere, crescută de un pastor protestant. în 
conversații calme şi duloase pastorul o inițiază ta ştiinţa universului 
şi a lucrurilor, Psihologia oarbei se resimte de necunoştința inițiala 


a luminii, Intre ea şi pastor, care se simt apropiați unul de altul, - 


fără să se vadă, o puternică pasiune izbucneşte. In același timp însă 
tiul pastoralul iubește și el pe timăra oarbă, lotro zi, pe veberi crea 
vederea ii survine, Odată, văzul trezit, fata ou maj poate lubi pe bă- 
trinul pastor. Elementul estetic al simțului optic o îndreaptă. către ii- 
nerețe și culoare, către fiu, Dragostea unel oarbe e alta decit aceba 
a unei femel care vede. Lumina transformă sufietal și viața faviage. 


SCRISORI DIN PARIS ' 29! 


“Peste pagialle acestea simple—cochetăria stilistică caro mascheaai ua 
fond profund —plutește un farmec mistic neinchipuit. El nu se poate 
analiza, câci atingerea Îl dizolvă. Trebue citit. 

V. Andre Corthis: Pour moi seule, Albin Michel editeur, 1920, 
Autoarea e o femee care, anul acesta, a obținut marele premiu al a- 
caderaiei franceze peniru roman, premiu obținut anul trecut de P, Be- 
soit ce a sa „Atlantide”, 

E jurnalul unei femei simple, sentimentale şi dezorientate. Cite. 
Va tvevimente banale ca acelea care mobllează de obiceiu cu o dezo- 
lată unltormitate existenţa tinerilor femel din burghezia mijlocie, Tris- 
tețea =belor fără coloare care se scurg incet în timpul ploios de toam- 
nä, resemnarea anonimă și docilă in fața marilor probleme ale vieţii 
— "programul obişnuit ai sutictelor iincezinde în provincie. Sufietui 
acestor femei are moliciunea Inmărmnrită a Morilor de baltă care nu 
indrăznese să năzulască cătră viaţă. 

Poezie patolită, viață interioară plină de un neluțeles mister, 
atmusteră de calm fatalism cate duce la inutilitatea oricărul efort: 
toate aceste trăsături ale cărții n'au nimic franțuzesc. 

Eje amintesc de poezia nordică a unul Hermann Bang, l, Iacob- 
san or; Kout Hamsun. 

Asttei mă surprinde sulragiul oficial al mentalității franceze 

n intermediul academiei. 
tea i hp Proust: AP'ombre des jeunes fiilesen fleurs, édition 
de „La nouvelle revue francaise" (prix de l'Academie Goncourt), 2 vol. 

„Tous les genres sont bons éxcepté le genre eanuyeuix” € con- 
cluzia la care ajunge cititorul care caută în lectură, Inainte de toate, 
piăcere și distracţie, Avem de a face cu o delicată senzibilitate, spa: 
toare de minuțiozitate microscopică care, asemeni lui Zola, descrie în 
pagin! un colț de odae sau o pinză de paianjen. Psihologia cronini 
e ò pativitate contemplativă, iar maniera de a-și împărtăşi senaaţiile 
= o revenire cătră clasicism. Ambiţia autorului e de a deveni un neo- 
clasic,—de a reacționa norma! contra insanităţii literare. Reinvieriie 
siet iasă totdeauna ingrate, deacela mă Indoesc dacă mvp i 
romanului descriptiv in telul lui Dickens, care tăcea deliciul a rea 
generaţii inaintea noastră, se mai potriveşte cu complexitatea nervo- 

è temporame. 
iiki Mamika t Printre publicaţiile literare de oaretare Importanță 
ait anuiui,menționăm: Paul Claudel : „Lepère humilié", drame saca 
acies, ed. „Nouvelle revue francaise“; Edm. Jaloux: „Au dessus de e v = 
jee şi „L.'incertaine” (vom vorbi intr un număr viitor de acest scrii or) 3 
Ch. Vilorac: „Le paguebot Tenacity* şi O. Duhamel: sL AS rs 
athitteee, piese jucate la teatrul „Vieux Colombier” ; Romain l or ; 
„Pierre et Luce“ (roman), „Les précurseurs“, articole de gazetă, şi 
„Liiati“ (fantezie dramatică). 


Li. Millerand 


spunea undeva, că ilecare din noi îşi gitue 
intre 20.35 pr pda deirg idealul. Reflectind la cariera foştilor sọ- 
-ctalişti Briand, Millerand sau Viviani, mi se pare că formula lui Taine 
a fost scrisă inadins pentru aceste specimene omenești. Cu sne e 
cestea, trebue de tăcut o excepție pentru Millerand, Dacă firea - - 
joasă și- exuberantă æ lui Briand s'a potolit In compromisuri ptatru 
patere, dacă subtilitatea ipocrită a lui Vivian! s'a curbat subt wia 
"sei, oricine sa întreabă cum a putot debuta ca socialist muncitori 


I 


292 VIATA ROMĪNEASCÀ 


cuminte, firea ponderată de clasă mijlocie, portretul tip de biurocrat 
conştiincios care e noii preşedinte al republicei franceze, ; 


Ca valoare omeneasză, Millerand e dintre oamenii cate tac o 


justă repartiție Intre fericire şi devotament, Piindcă se mulțumește cu 
puţin, se Intimp!h adesea, ca el săotere mult altora, dar numa! dupi- 
ce şi-a retras porția proprie: figura onorabilă a egoistulai sobru, care 
poate serveşte cel mal muit şi cel mal bine o societate omenească, 


Piiadei nu s'a uitat niciodată complect pe sine, Millerand n'a re- 


uşit niciodată să devie un apostol, un inspirat care ştie să olere $o- 
cietäții ceva mai mult decit prinosu. 
Debutant umil ca avocat şi garetar pe lingă jurnalul „Justice” 
al iul Clemenceau, el alaceput o politică socialistă, din modestie, fl- 
indcă se ştia fiu de circiumar, Trecerea sa prin diferite comisiuni 
parlamentare şi ministere a lăsat impresia unei munci conțtiincioase 
de o inteligenţi lucidă și de un fe! de resemnare sceptică, 
Cum se întimplă intotdeauna, Millerand a servit mal mult aaţi- 
unea sa în felu! acesta, decit dacă ar fi avut în el uraganul senti- 
mental a! unul Jaures sau intransigența jansenistă a unui Guesde. In- 
spirații sociali mistici renasc cite odată vitalitatea societății căci ne 
pricep logica şi necesitatea oportunismului, 
Millerand s'a numit toată viața socialist, S'ar fi putut numi orice 
altceva, căci Inainte de toate cl a fost an eclectic. Alegea din toate 
atitudinile pe cea utilă. Priviadu-i la lucru, la Sau Remo, la Spa sau 
la Hythe, l-ai fl confundat cu un englez sentimental—sint și de a- 
cegtia !— discipol de al Iui Bentham, adică sentimental din... utilitate, 
Fără să aibă tineța diabolică a ubui Metternich, nici brutalita- 
tea sdesoa inutilă a lui Bismarck, Millerand a fost lucid în acte, prac- 
tic la lucru şi sentimental în promisiuni, servind minunat timp de zece 
luni Franţa, 
Poporul, plin de intențiani realiste, l-a priceput și l-a chema? 
la cea mai înaltă magistratură a statului, . 


Octombrie, 1920. Mihai D. Ralea. 


Scrisori florentine 


a La toa ciilă, ch'è piena. z 
D'invidia si, che già trabocca il sacco, 
Seco mi lenne in la vila serena.” 


Danie. Inferno, VI, 49. 


S- 


Florența —acest oraş-muzeu—a fost și a rămas pănă fn zilete 
acastre „cetatea lui Dante“, Deși moaștele poetului zac în pämiat 
străia, otgollul florentin, sprea răscumpăra greşala persecutorilor, i-a 
inăiţat ua mormint fictiv în Pantheonul dela Santa Croce, şi a jia- 
iuit tabiete de marmoră cu terzine din Divina, pe la toate colțurile 
de stradă, 

Bănuim din toate acestea fierberea din jurul apropierii centena- 
tulei dantesc : deși mai este aproape un an până să se împlinească 
5 secote dela moartea poetului, „dantiştii* itorentini se agită ; au for- 
mat comitete, au votat credite şi se războesc acuma cu ministrel- 
ilozoi Benedetto Croce, care nu mai vrea să acorde cele citeva mi- 
iioane destinate serbărilor comemorative (din motive de ordin admi- 
aistrativ, și nici decum pentrucă l-ar i mai puţin sacră amintirea lui 
Dante: ca dovadă se ocupă și el cu publicarea unui studiu asupra 
poetnini, tot In vederea centenarului). 

S'as pus la cale nosă... comentarii, pelerinagii naționale la Ra- 
venna „montarea unui fiim cinematogratic, avind ca subiect „Divisa 
Commedja* (pi cu această ocazie s'a readus în discuție „dramatis- 
mule operel), dar mal ales scoaterea unei noi ediţiuni critice a In- 
tregel opere danteşti, la care jucrează, de aproape doi ani, an grup 
de pratesori-tilologi (P. Rajaa, Scherillo, Parodi, etc.)—muncă grea, 
căci sint de reyázut şi de comparat toate textele, variantele şi in- 
terpolaţiunlie. 

Aiztur! de „refuzul“ lui B. Croce, singura pată de umbră proec- 
tată pe entuziasmul unanim pentru aceste serbări, a fost protestarea 
secentă a doi scriitori italieni moderni: romancierul Guido Da Ye- 
rana (poseur de talent=) şi... Marinetti (l); ambli spun verde că e 
nedrept să fie Dante atit de admirat și sărbătorit In detrimentul... lor! 


Zileie de vară în Firenze, sist mai caide chiar decit cele sici- 
iese. Dia cauza aceasta întrunirile şi manilestaţiile pe stradă sint 
mepractice, și se ţia, in linişte, la „club“. La drept vorbind, Piorenţa 


294 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


s'a aratat mal puţin „bolgevică“ decit alte orașe italiene, în tot lampa 


din urmă ; este şi acesta un aspect al regionalismulul italian pe care- 


goii H atribue inaptitudinilor „guerriere“ ale toscanilor (cei mai 
„proşti* soldaţi italieni), iar alţii, mai pe drept, acelei discipline in- 
terloare, care imprimă eleganța, simpiltatea, armonia şi seainitatea 
a tot ce este fiorontin. 

„„.Tramvaele merg, lar birjarii plictisiți cu aşteptarea, In umbra 
Baltisterului, salută joviali cu tradiționalul lor „joben* ori întind 
două degete inspre trecătorul ce If se pare lor de provenieați ame- 
ricană (dolarul avind mare „trecere“ şi pe alci!). Teatreie stau fn- 
chise câci „companiile“ sint prin „staţiuni“ ; străini au tocmal nume- 
rogi şi mal mult „studenţi* veniţi la cursurile de vară aie aniversi- 
tátil populare Estiva Fiorentina, Printre aceştia nu lipsesc Germani! 
și Ceho-Siovacii, audiind, în același bancă cu studentele franceze, lec- 
țiuai în limba italiană despre desrobirea Italiei de sub „jugul“ Aus- 
triel] (Lecţiuni făcute în specia! pentru „flumaniie trimişi de „regu- 
blica lu! D'Annuazio”), ia mare parte Interesante, aceste cursuri fac 
propagandă pentru cultura italiană, dar se resimt de neglijarea invă- 
țâmlotulul practic al limbil italiene, 

Printre studenții înscrişi, nici un „Jugo-Siav* și nici ua Romin. 


Limba italiană, ca toate celetaite, s'a imbogăţit cu multe espre- 
siuni nouă în timpu! războlului mondial—expresiuai mai toata de „ar- 
got“. Astfel, alături de multe altele, generalii npvrednici stat „tor- 
pilați şi daţi la fund”, iar „les nouveaux riches" (nol n'avem un ter- 
men propriu, deşi nu ne lipseşte noțiunea !) au fost botezați in italia 
i pescecani, adică „requinii*, Şi cum rechinilor le priegte la mare, 
s'au dus cu toţii pe „Riviera“ subt privirile ironice şi Indirjite ina- 
celaşi timp ale „burghezilor” cu care, pănă inaintea războlului, se 
prâjeau În căldurile „uscatului“, - 

Fiind mai toţi negustori, banii adunaţi de ci au sărăcit mai 
ales bietul tineret florentin caro, văzindu-se amenințat să nu-și mai 
poată duce „trena”, a născocit futta, Aceasta este o banală „kaină 
de Bac*,cu pantalonii cusuți de ca, sau —dacă voiți—un costum da „pi- 
ptişă” Insăilat în grabă de-o mamă enervată, subt amenințarea pitn- 
setelor copilului ci. Moda a prins și s'a generalizat şi in alte orage 
italiene, fliad economică. „Dar la iarnă ?2*—introabi zimbind crottorii : 
(Căci și pe alci este „larbă:* şi protocolul tuttei prevede: capul și 
gitul gol, picioareie în sandale; deci pălăria, guler, cravată, ghete— 
„niente 1*) După „băeţie s'au luat şi „fetele“, adoptind o rochie „tatta* 
cit se poate de simplificată, 

Acest costum nu mai impresionează -pe nimeni, afără doar de „tu- 
riti” americani, —deși s'a vorbit in ultimul timp la ei In țară, despre 
„liga peteciţilori:, f 

Cu privire ia americani, ei „se bucură“ de cea mai, proastă 
reputație dintre toţi vizitatorii Italiei. Poporul italian în genere nu-i 
poate suferi, De vezi un părete cu pictura scrijeiită ori o sculptură 
cu o floricică ruptă, paznicul se grăbeşte să declare că „americani! 
au ficuti”, Dar, văzind cit de stinghari se afiese s3 privească mo- 
sumentele acești „,sărmani“ americani, te întrebi de nu-i o iosiauare 
răutăcloasă această acuzație; ce-ar putea el face chiar cu un „MI 
chelangelo“ intreg, ciad acum întăin oară aud astiei de nume dir 


SCRISORI PLORENTINE 295 


gura profetică a guiduivi „autorizat! Deaceia, pâtruns de compă- 
timire, te grăbeşti să reabilitezi fn gind reputaţia acestor „sirmani 
dameni fără tocuri la ghete”, minaţi spre Italia de reclama abilă a 
osti societăți de navigaţie ori... de diferențele valutare. 


Baedeker-ul italici—gi mai ales partea relativă la Florenţa — 
trebue de indata modilicat atit In ce priveşte prețul hotelurilor, bir- 
tucitor, trăswrilor ctc., cit şi în privința cataloagelor muzeelor al că- 
ror aranjament a suferit radicale modificări. Marc parte din opere 
*Hnd evacuate ori ascunse în timpul războiului, s'a profitat de această 
'mprejurare şi, Hind readuse la loc,—ele s'au grupat mai logic, H- 
vindu-se sama de „,ensemblul evolutiv“ al operei unui anumit mtes- 
tru, Aşa o jumătate din „Pitti“ a fost transportată la „Uffizi —gi 
iavors ; iar o parte din „Accademia= s'a concentrat la San Marcò, 
a dunindu-se aici Intreaga operá a lui Fra Angelico. 

in genere, Beato Angelico este socotit ca in afară de evoluţia 
artei Horentine a timpului, și „idealismul“* său pare izolat in com- 
parație cu „realismul“: architecturii şi mai ales a sculpturii, (Do- 
nateiio). «..„Pormindu-se mai inalte ca realismul să fi triumfat, Fra 
Giovanni Angelico, —fáră a sta cu totul indiřerent ia nolle cuceriri 
ale artel,—a putut păstra mereu (cel puțin sentimentailiceşte) tradi- 
țiunea picturală a sec. 14-lea, în plin secol al 5-lea, şi so continue 
cu o nouă strălucire. Ba chiar am putea spune că ei este în afara 
timpulai sdt..." * 

fa această privinţă, o „suggestie“ : | 

Comparind icoanele Iui Angelico |minuţiozitate portretistică ; 
ensembla decorativ ; compoziție și „transpunere“ incă ne-abilă ; co- 
lort simplist : alfituri de lumina figurilor şi a cerurilor (perfecție), 
restul redus la roşu, albastru şi aur-—mai ales albastru şi auri- 
compariod aceste icoane cu frescurile din chiliile de sus şi toate la 
oa toc cu enluminurile de pe cărțile de rugăciune, se vede mumăi 
decit asemânarea dintre ele. O plimbare prin „Ospizio“ (unde se 
alll azi toate icoanele), prin chilii şi apoi în „Biblioteca“ minăsticii 
(la uga căreia a fost arestat, noaptea, stareţul Savonarola și fa cate 
e un nesiirgit şir de „,ceasloave“ de pergament „enluminate*') sug- 
geră imediat această analogie de compoziție, minuţiozitate, pnan 
decorative, subiecte şi mai ales colorit ce există între arta agp - 
seurilor contemporani, şi arta lui Beato Angeiico. „„ldeaiismul său 
astiel intorpretat nu ne-ar mal părea „in afara timpului” în presta 
trăit, de oarece călugărul fesolan, pictind pe lemn ori pe zid, utiliza 
aceleaşi mijloace tehnice caşi ceilalți „frapi“ care migăleau porase 
mentul tuflorindu-l cu sfinți albaştri şi cu chenare de aur, şi-l im- 
pestrițau ca note de cintări latinești. Beato Angelico un enluminear... 

Dar in materie de sugestii, ce n'ar fi de spus despre eter sin 
dintre capul „Amurgului“, sculptat de Michelangelo pe. mormintu 
Meficigilor, şi intre propria sa figurá... 
Dar „„suggestiile”,,. 
d servatorului dela San Marco, Nello Tarchiani, 
reputet ar orele îstocie arlelor și autor al unei remarcabile, mona 
afli asupra Florenzel artistice, dia colecția „ltalia Arlistica (No. ). 
. T. a fosi în acelaşi timp, promotorul ideii de cenlrallzare à muze 
elar florentine. 


296 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mai sus de San Miniato, printre ziduri de piatră cu creasta de 
cioburi de sticlă, printre,,i podâri“ ia pantă cu viţa în rod, răsocHí 
de măslinii noduroşi, cu smochinii și cu lendril roşii, se ajage ta 
„„comuna“* Arcetri, unde este Casa In care Galileo Galilei a locuit 
ultimii ani ai vieţii sate (1631-1642), inconjurat de puţinii prietiai 
care-! cercerau cind și cind; aici l-a vizitat poetul englez Milton (is 
1638) şi aici s'a srirşit singur şi cu totu! orb, Galileo—una din cele 
mâl mari glorii ale Italiei și chiar ale omenirii în sec, XVil-lea. 

Prin partea locului siot multe alte amintiri Galileene, căci mai 
tot timpul cit a stat ia Florența, i-au plăcut Imprejurimiie. Asttei, 
tot pe colina dela Arcetri este Torre al Gallo, dia virful căruia tăcea 
observaţiuni astronomice și unde s'au păstrat unele manuscrise şi 
obiecte care-l aparținuseră, 

sil Giolelto'* * (căci aşa i se mal zice vilei lui Galiieo) a'are 
nimic deosebit gi, dacă In stradă o'sar îi o placă în latioeşte și è 
nișă cu bustul filozofului, nimic n'ar spune trecătorului că trebuz 
să se oprească, E o „casă de fară“ italienească, cu două etage şi 
„ua turnuleț, cu o curte şi o grădină de poame. Bătrina „dona di 
servizio" ponegte, „jenată“', găinile, din boschetul în care s'a In- 
tiinit... Galileo cu Milton şi unde „petreceau după-amiezile“ (Par- 
turiile sparte... aruncate azi în acest boschet, n'au nici o „valoare 
archeologica“ după spusele bătrinei ingrijitoare şi nu sint în logă- 
tură cu „,taclalele** celor dol iluştri prietini !). lo dosul curții, se ta- 
tinde, ia vale, grădina vilel: citeva „prăjini de vie, cu smochini 
şi măslini drept araci, pe subt care ară alene un plug. La marginea 
acestul „„podâre“, se ridică panta unel alte coline pe care stă e casă 
in ruină şi vechea minăstire de călugări San Matteo. Pe vremea hil 
Galileo era aici un schit de maici în care se călugărise una din fiicele 
sale ; străbătind grădina, plină de rod mirositor şi de soare aprins, 
bătrinui ord se ducea adesea, spre astinţit, la poarta minăstirii, $'o 
îhtilnească. 

Deşi „renovată“ (mai ales păreţii cu zugrăveala lor fistichie |); 
deşi în odala în care a murit „orbul“, se lăfăeşte azi o „pianină“— 
casa a avut norocul să se bucure de indiferența proprietarului care 
an j-a dat prea mare atenţie; a scăpat astfel de maltratări lremediabiie. 

Nu s'a păstrat aici nici o „„mobilă** din cele ce aparținuseră 
lui Galileu. Bătrina paznică arată totuşi, cu multă smerenie, patru 
butuci de lemn (sculptați jos In formă de labă de len)care „ee zice“ 
că ar îi picioarele patului în care a zăcut şi a murit fizicianul. Dar 
nici ele, şi nici un „trepied'* de lunetă care se dă tot ca atare, na 
sint „atestate“ cu toată grija proprietarului actual de-a nn scutura 
praiul depe ele (vidi Labiche: „La Grand'Mâre''). Se non è vero.. 
Eppur si muove... Turnulețul de sus, care slujea de observator lui 
Galileu, are patru ferestre mari la cele patru părți ale cerului; aici 
o urmă galileană aici, dar in schimb două rezervorii cu apă... caldi 
şi rece, pentru „instalația de bac” de dedesupt, a „noului pro- 
prietar (ŞI Galileo Qalllet ar fi convenit că pentru... duşuri este 
nevoe de presiune!). In stinga vilei, cu vederea tot spre schit, o te- 
rasă largă, un „cerdac“, dă într'o grădiniță interioară cum an toate 


* Azi proprietate privală a unul bogătaş din Firenze, dar decta: 
rată de nd monument najlonal, inallenabil, 


——SCRISORI_P1.ORENTINE 297 


n... 


vasele italiene, la țară. Coborind acolo, pe subt o scar 
Dagdadia de grinzi cit copacul, dai cu ochil de esni ie rugă ie 
lămii galbene, de orele albastre şi de ederă ruginie. Intr'an colț, 
o fintină cu cintură, de pe vremea „vechiului“: proprietar ; deaceta 
trebue să-l ridic capacul In căutarea vre-unei „amintiri istorice". 
Dar, oroare!—in loc de aşa ceva, st ascunsese ja intuneric un scor- 
„pion veninos „di agosto", ŞI nitind de Galileo, bätrina incepu să 
povestească emoţionată, cum volnd intr'o zi să ucidă un scorpion cu 
o piatră, inteligentnu! „animal“: preferă morții prin strivitură, ele- 
ganta și stoica sinucidere Injectindu-şi venin în propriul său trap 
(ȘI Benvenuto Cellini vorbeşte de așa ceva in „„Viaţa*), 

«Dincolo de schit, mal jos de bolta cerului de „porțelan al- 
băstriu'* şi de stratu) colinetor în ceață, suprapuse ca ia teatru, to- 
spre Pratomagno, —printre chiparoşii negri și măslinii argintii, —se ro- 
tunzeşte, rozată, cupola lui Brunellesco, se inalță elegantă taria ru- 
Rinită deja Palazzo Vecchlo şi sclipeşte în asfinţit o pată roşie de 
Anat Aciței Tn er mr anhaa 

n vale, ling tta Poggio Imperiale (translormată tate 
d pri af să agreate? să jnmătate, în... cazarmă de regnul 

ra servaător Astronomic, ¢ 

nu te paes cu ogurință părăsi. i ÎN: Ap 

ar ca o ultimă rămășiță a amintirilor sale, pe col - 
tetri, la răscrucea drumului ce coboară spre pepe ce gtin ana 
a £HA placă de marmoră opregte pe trecător cu carnetul în mină şi 
achil mici: este acolo casa pe vremuri posedată de pictorul Gia 
Subiermans, In care, se zice, că el ar fi pictat după natură chipe 
tui Galileo,—podoabă de preţ a Galeriilor florentine. ŞI, drept amis- 
să d poi s agp a distinsului artist, s'a pus această lespede 

m e obice n Florența,—oraș In 

pimic din ce merită, nu este i uitării. isi PAMAIN 


Firenze, Aug, 1920. Al, Dem. Marcu 


Filarmonica 


De două siptâmini» „Filarmonica“ şi-a inceput, în stirgit, activi- 
tatea atit de așteptată. Primul concert Insă nu a fntrecut aşteptările 
soastre, cu toată admirabila sonoritate a orchestrei, acum mărită şi 
'mbunătățită cu elemente de prima casă. Un public select, tuvest- 
mintat în tualete de gală ce impuneau preocupări de sine şi ati- 
rudini snobe, 8 creat In sală o atmosferă de convenționailsmi rece, 
obicinuită reuniunllor mondene ori oficiale. Lipsa publicului capabi! 
de acel entuziasm sincer şi spontan care, anu! trecut, transforma fie- 
care concert al lui Georgescu lotr'o adevărată sărbătoare, a micșora! 
această primă manifestare a unei instituţii occidentale de artă, cum 
are dreptul să fie considerati de aci inainte orchestra simtonică Gin 
capitala noastri. 

Preocupat inainte de-toate să incerce forțele noii orchestre, 
Deorgescu, lăsind la o parte orice fel de contiderațij, a anunțat is 
program bucăţi pe care ni le redase magistral anul mecut, in vechea 
orehestră: Uvertura la Melstersleger de Vagner, Don Juan de Strauss, 
simfonia a V-a de Beethoven. Nimic non, pentru a no da ocazia sa-i 
admirim larăş!i minunatele calități de dirigent, nici-o compunere spè- 
clala a programului care să ne permită a formula aprecieri, ori a 
trage concluzii de sistematirere educativă or! de sentimentalism şovla. 

Am aşteptat cu mail multă curiozitate concertul popular, pë cart 
Filarmonica îl dă in fiecare Duminică la oră 3, In afară de marele 
concert de Vineri sara, şi de repetiţia acestuia de Mercuri, iatltu- 
aţă: concert de studiu (desigur că pentru orchestră, în primul rind), 

Debuta la acest concert primul flautist al orchestrei Ary Van 
Lecuwen, un Indrăgostit al artel de a dirija, De sigur că virtuozi- 
tatea, se pare mondial cunoscută, a acestui flautist rimine calitatea 
sa cea mal de samă. Ca dirigent nu, a dovedit nicl-un fel de ca- 
Htaţi excepţionale, Mal mult incă, in cele două concerte popular? cu 
programe ușoare din punct de vedere ai artei de a dirija, rezultatul 
a fost destul de mediocru. Adevărateie concerte simfonice rimir 
suma! celelalte dout dirijate do Georgescu, care putea să“ albi us 
oleg de baghetă oricit de superior, fără griji de a fi pus vre-odată 


în comparaţie. 
indepârtind tirania spiritului de critică, Incercam să mă las 
jorat de farmecul muzicei, oricare ar fi ea, şi oricum ar fi redată. 
score numai atunci cind c recitată de un 


* Caşi poezia care ne face pl 
artist dramatic de valoare, muzica te înseninează uncori prin simpla 


vraji a sunetului muzical, a acordurilor ori coloritului 


293 


„păreri şi impresii, Cel d 
Filarmonicei, A oil dir $ 
timirii, primul concert popular 


Nottara = 
invitat să 
otsen arien roA a fost obligat să refuze condițiile para bai 
avem pe el la e ite să mondial cunoscută. Şi cra Da U 
stimat -on plm era tu alătusi de Georgescu. l-ar fl compie ta pot 
să emite acer sa FĂ mia muzicală, Georgescu, Perie ea a ami 
mului francez, ar d casantirescu, minunat interpret al m icre 
Ce caută un flautist e | A br cae poes demnă de ta®ta admirație. 
è Li a 
lume de siise din pricina prețurilor ră reţea ? Vezi că nu-i nic? 
AER ulo, intrer ai 
tueli e s upe paricnerul din 
el enorme, de unde vreai să ale scoată, să, mal riAtenach Is 
e rezerva pentru timpuri Eri: mai bine Că a ramas în o parie, 
-= nu P 
aveau oevoe hp roer Domnul men, în cheltucii nesocotit 
züm era, ecmplectind-o price Rei ? Sá fi păstrat orchestra iea 
cea şi inainte, a nevoè cu alte clemente cem se êi. 
— Atunci nu aveal : 
cei. nemi orchestra de astăzi, D-t i 
ră peer i Mara) ei au contează in eril SA oia a CoS bud 
pot $'o susție, Să nferiorizăm arta, numai de placul ce! bun 
ze arie ve tie si ajute orchestra zale alia 
. og. Artaeoh e 
turor. rană s 
anol GEDAAN nu ştin cè rost are ca să Papica gl terta că 
avea un rost a tie peer hora yria particulară, Vechea prenestr? 
culturală f ; era, de bine de 
ca aaa în care e pata amesteca pi iinisterul Ja nevoo, Şi Dă 
tăzi, note sr feste de drept statula} ici OLA e ci a 
SE: mă importă toate ast 
muzică b ea, la urma ? 
sucit a a alunge tt. Şi ce crezi că, dach lucrarile erau ie 
rău se me, țumit? Aşa e datoria criticului să ra eaen 
f, Van Lecuwen apă ; 
cură se páru la pupitru, şi cel 
l-a de eee tei perie reda pace în At ai il 
suflete, . rchesiră, aduse Ij - 
şi-a mă ale pornea emil te văscind din sărace load per 
Irumosului, se tatinso ntat de iubirea aproapelui şi = 
< i peste suflete $ şi de cultui 
veni din $ suflete vecinilor 
ară ori atata, ră ai seniaă. Priaşi în vraja sikil apt fe 
rostul el, cal porecle pir din minte, Muzica, își indeplini TAYS 
m + re cere s'o F 
atimii, acei de „a indulci suftetut și Pra lee al: Ja ndimlas 


- Maximilian Costin 


° RECENZII 


Dem. Teodorescu, /n celatea idealului, Bu 


E TA 
derg, Apar ed y> sallră pointeri pă a. pein s oeae în 
mile Capitalei, din ieg a Perie în coloane de ziar, unde adevăru 

ii a 
samai paries de cuim aa politică p cu reportajul lipic, merita şi 
i compac i 
aolas ma re en j înca de ankipi m bogani și varian Pae Fr = 
repete aduna! si care nu cerea decit o 
sies niru aseme: 


sles: toate calitățile cerute pe 
cu are loa ipit. 
Se ari papiet necesară pentru e na plc Seci 
nea pc: si 'ceialea idealului” escris în fugë, ste Ttagăcii de alil e- 
" din împărecheri de cuvinte de foileton, i Je poti scăpa în fe- 
Reese din repejiri inestelice, pe cere eviden il în calmul unei re- 
lemenlare, ijtei, dar pe care le observi numaidec credem că D-se 
wuli Slul obişauit al d-lui Teodorescu ne feces 
este delecle. aspră și 
Xa 4 pala re pe întregului volum are ceva a cereale aemică. 
violentă care poale |! o i: pese Ta romă aceasiă sina? Ax 
pd gg pala ie postal. Inir'un roman trebue să redai, nu să po 


re au 

paleti, N obisnulle = pice, Impărechenie mune, dau ciot 

iei e ece h'a e 

aivan o obesse e „beu Acesi sill face parie din mijloacele v 
E 


[i injal numai pentr 
sealizare a intenției autorului atunci cînd € întrebuința so v 


din roman, dar 3 
veproâteeata penele Petre 'descripții, pentru refiecțiile sale per 
conale "pentru istorisire, care este a nn milion de lei costaseră 

Citez la întimplare: „că cel pulin un ita arenă. Niciodată © 
emai rochiile ce-și. deteră Întlinire în strâluc To o bătălie mare, - 
Fatrunire mondenă m'a lost m en AStit-ior. Fiecare: doamnă 
„a bunel-stări, 
„A rai ipei 5ă dea măsura tutulor pulerilor ei. 
„ele e, 
pecuniare, Era convenii:: Sisa, Di. Teodorescu găseste imagini rat 


saogețiive, nenoleplale perii nui de observajte 


ka leligenja vie și ascuţită, pen- 
brutalitate la finejă. și are în 
rege i o, ironie care-|i face plăcere. 


cureşii, Ed. Stein- 


artisiice $ i 


cele mai sublile mei au vai Ali 4 


DI. Teodorescu esle însă și un scepilc., Atitudinea sa de privitor 
eriiic z sarcaalic il jine toideauna la distanță de orice altă preocu- 
pare, decit acea de analiză. Autorul nu ia parie la nici-o în apies 
din roman. El rămine veşnic deoparte, cu unicul ochiu de ciclop al cri- 
leului, cref si zimbitor. Autorul nu-i necruțălor numai iajă de cel pe 
care-i a mărește, şi care se mișcă și vorbesc pentru dinsul, ci şi pen- 
iru cei care irăesc in afară de eroii lui de studiu. Coralle nu intră, de 
exemplu, in teza autorului. E o fată de provincie, naivă, debilă, sără- 
«uță cu duhul, lubeșie fără să ştie să iubească, şi fără să şile da ca 
fără pornire. Ar merila cel mult compătimire. Autorul tolasi ii ironi- 
seară aproape cu cruzime: nalvitalea, iubirea, debilitatea fizică chiar. 

Acelaşi alitudine față de ralaiul Gonclu, față de sentimentalismei 
lui discret, îndbușii. 

Prin aceasta DI. Teodorescu trece dincolo de critica socială. 
lvind o atitudine de sceptic føtă de ceiace poale da viaja, caricaturi» 
rind, meschinizind, 

Coralie moare, luberculoasă, înşelată de logodnicul ei din care 
se muncea să-și facă un ideal, moare părăsilă şi conștientă de pără- 
sirca ei. Şi totuşi, autorul tratează aces! capitol casi acel ai lui Oon- 
cis, duciad „ochlul boului” (dac'ar fi dus crizanteme ar fi putul fi sea- 
timental) pe morminlul Coraliei pănă ce se sinucide şi el,- cu ua 
c rece, de parcă amindol er fi muri ariificial, înir'o larsă. 

ȘI doar acestea nu sin! personaje care să facă parte din teza” D-iut 
eodorr ru; sînt numai decorul, viaţa, 

Peuiru zilele de fast, de minciună, de mistificare şi de ipocrizie 
pe care le trăim incă, romanul D-lui Teodorescu insamnă pagini care-ţi 
uşureară suflelul şi-ţi fac bine, ca o răzbunare creştinească. 

Sint pagini și adevăruri pe care-i! vine uneori, să le lipi tare'n 
stradă, fiindcă simf! că-i prea alintător lăluşul ironiei. Dar Di. Teo- 
dorescu nu-i un revoltat,- e un sceptic. . 

„În celateu idealului” nu sînt creiaie „lipuri”, nu e o lucrare de 
sinteză, ci reproducerea unei lumi cu psihologia şi cu moravurile el. 


DEMOSTENE BOTEZ 


+ 


Ai. Rosetti, Colindele religioase la Romini, extras din Analele A- 
cademiei Romine, Seria Il, Ton. XL, Memoriile Secției literare, 80 pa- 
gini, Bucureşti, 1920, prețul 8 lei, 

O monografie asupra colindelor religioase romiaeşii. Cupilolul | ce 
prinde genereliiăți cu privire la acest gen literar popular. Origiaea 
colindatului este romană (in sărbălorile numite Soturnalia şi f/estum 
Calendarum), iar versurile cintate cu acest prilej n'au fost dela în- 
cepul curat populare, deoarece le-au alcătuit diecii, care s'au inapi- 
ral dia cărțile sfinle, precum Noul Testameni, Vieţile Sfinților, şi mat: 
cu samă din scrieri apocrife. Din pricina aceslul fond al lor, 
dele s'an bucurat repede de o apreciare favorabila în popor, al cărui 
sust pentru lucruri feligioase, în special peniru legende apocrile, era 
pe deplin saiislăcul, celace a contribult la răspindiren așa de largă e 
acestor cinlece. Pe lingă asle, autorii colindelor au pus în ele foarle 
muit din sufletul ior propriu, adică din sufletul popular, deoarece ei e- 
tau oameni fără cultură ; această lrăsălură a făcut ca dragosiea po- 
bocului pentru colinde să crească şi mal myli. In gura acestuia insă 
colindele n'ou rămas în forma lor primitivă: cași celelalte produse 
populare, ele au suferit modificări felurite, potrivi! gustului și price- 
perii acelora care se simțeau împinși de oarecare talent lilerar să e- 

e ceva din personaliialen lor la cinlecele auzite dela alt” 
pri acesle schimbări caracterul popular al colindelor a sporit me- 
ren și, 


tā, a crescul răspindirea lor. Asa lică dă be- 
Súile de variante relative la acelaşi = / optez ecua 


VIATA ROMINEASCĂ — 


Aa o = 


despre elimologia cuvintului colind, 
udmiţind, en toală lumea dealifel, că elimonul acestul nome este vechiu 
balgar holada. De alci insă nu urmează că si or inea colindatalui 
sr HI ot slavă, mal ales că însăşi vorba slavă Aola provine din iat. 
caleadae. In acelasi timp, obiceiul acesta există și la alle popoare 
;omanice, de asemenea ia mai toale neamurile creştine. Alară de s- 
„gasla, diferitele înţelesuri ale lat. calendee si ale altor cuvinte din a: 
cetaşi lamille, precum şi reflexele lor romanice, aral că încă din je- 
uimeste înțelesul lui calendee începuse a se schimba in sensul unei a 

opleri de însemnarea sam. colindă. tasiirșii, prin unele finuturi ale 

omintei, în Ardeal depiidă, s'a păstral chiar urmasul Wemijloci! al 
sorbe! lulinesti, anume corindă, pe sl cărui o pentru ð d. R. îl explică 
srep! un efecti al “nailoenței slav. colada, desi admiterea acestei înriu- 
riri nu esie numaldecii necesară, căci se stie că d şi o neaccentun! 
wec lesne unul în allol. La Macedo şi Meglenoromint inliuenla slavă 
aceia că numelt latinesc al colinde! a los! 


„imiocui: prin cel slav: la aceşti Romini cintecele înseşi seamănh in 
bulgărești, atit în privinta conlinutalui, căt și 


la capitalul M auiorul vorbeste 


pitolul TI se reicră ja originea lingvistică a refre- 
; ler, hai lerui, ler Doamne. Dupăce a- 
mimește pe acel care aa încercal să explice aceste cuvinte, anioral 

propusă de D. Dan: Hal terui Doamee < Hal- 


ieluiah Domine, lormulă repetată adesea în psalmi, de unde a fosi 
mată si pusă în colinde. D- R. primește expticalia lui Dan cu corec- 
ibeni că cuvintul balieluiah nu l-am moştenit din latineşie, ci l-am fm- 
prumutai dela Slavi, pentru motivul că numeroase elemente de ordin 
religios, Între care însăşi vorba pres, ne-au intrat relativ tiralu în 


umbă. ŞI atunci, prelacegea în ra lul a 
ele. (! între vocale 7), ci are 


in elemente de felul lui sare, soare, 
drept cauză disimilația la ! precedeni. Relrenul haleluiah se înlineste, 
ja Sievi și la Franceji, în împrejurări analooge 


«ebt diferite aspecte, 

Cu vremea ler s'a izolat, căci poporul a doi 
și însemnării acestul cuvint; și, din cauza lui Doamne 
următor, a fost socotit drepi numele unui împărai legendar; așa se 
explică naşterea țeluritelor legende despre Ler Împărat. 

| IY, cel mai întins dintre toale, aulorul analizează pe 
eroase colinde rominești, clasificindu-le gin a- 
cesi punct de vedere și indicindu-le variantele şi originea. În total d. 
K. constată 27 tipuri de colinde, grupale în 7 cleluri, fiecare tip avind 


venumărale variante. 
Ultimul capitol rezumă cele spuse în capitolele precedente. Se 
stărue asupra nevoli ca folclorul rominesc să se sludieze în compo: 
zajle ca cel al popoarelor vecine, în special cu al Siavilor, că 
nemal în chipul acesta se ajunge la rezultate într'adevâr serioase. De- 
asemenca nu trebue neglijală cercetarea producţiilor populare mucedo- 
i meglenoromine, în aceleși limp și paralel cu cele dacoromine. 
general, sludiul d-lul R. este coa ilinciga lăcul și se celeşie 
zu interes. Păcat numai că situația autorului de începălor în aseme 
aen lucrări se vede aproape la tot pasul din stingăcia și din lipsa 
spei sirinse legături logice, cu care disculă dileritele chestiuni, cu 
deosebire în primele Irel capitole, unde nalura lucrurilor lralate îi ce- 
zeo o siguranță deplină asupra materiei. Numai asa ne pulem exphica 
peniruce merge relalir greu celirea şi cercelarea aceslei lucrări. Grev- 
tatea esie sporită şi prin numărul prea mare aj citaţiilor și al notelor 


=obmorginaie, dintre care destul de multe sînt de prisos. 
$ 1, LORDAN 


Alexandru Peri 
setei e 
cea legale asupra pase Efectele suprimării constitujlei si 


surilor a 
pici epica (pă a-i asupra industriel vaii % nebanuite 
n-lea wcurești, în Tipografia Cultura fenai pb 
" u d 
Problemele pe care le disculă 


sin! de cea mai as 
pră gravii 
zgudaff asa de adine lumea piei vremurile de față, Războiul s 


adunală de ge Pe a ruinaj a 
limilor, a ridicaf eitea dasaran care [henla Unais a ins 


EAP ep 


pă, araen er ra cofetăriile i sd ea a E 
uri, reprezėnlind o enormă 
risipä de făină! ŞI c 


toaie acesira, ; 
propie." pe cind se consumă prățilurile, teribila scadență de a 


Se apropie, d 
o înțel » da, ŞI în general lum 
care gps fier zl arias atit de lumea Bre = se #prople liră a 
bucurindu-se num ir? ind nepăsătoare spre prăpastie > ce acea tarnii 
destinele jë ai de clipa de fală,_ci de acsi elei cose Moarte. 
jărilor şi neamuri ci de acel aleşi care conduc 


dincolo de ceața ce ne et cau ar irebul să străpungă cu mintea 


În ce priveşte | 
extrem de interesonte, În Mara d. Perietzeana di 
„int -e scută trel 
rilor, în legătură deci cu gre ie bei producitanea și iiihana C. 


e) Siguranta asu 
rul pra proprietății i 
diu, y, e sigur că va putea beneficia ndividuale, pentruca munciio. 
b) Posibilitate dacă va vol să economiseaseă e ncii sale, lie ime- 
lalți e a schimba pr ; 
li onmeni, fără ca din schimb să piarda ceva din manca sas CO 
pentre serviciile arw in părții ce el trebue să radeko sa; : 
Sodila cu aduce socletatea din care face ti colectivității 
ate faicificării obie E apaia Probleme d. Perietzeanu B 
care a fost înloc ah re pt id sthimb, adică a monedei Karout cheia. 
iu “mezat iai, ae călca” suprimar consin: 
inlocoile cu pe tarie Peer şi suprimarea garanțillor 
satele zile ale abate DEIS, au fost lucruri nece Mee a venele. 
Jaleje alle ale rărbeiulul. Pacea insă n'a mal putul întonr ră reies 
incepul a suferi de Peer va ŞI Viața în toale ep nr re se i 
Pun e diagnoză teribilă, urburări, aşa de grave, încit unii medici 


alșilicarea obieclul 

ae wi de schimb, , 
za star tacere ocara eat 
“ vida. ési are in public, Lu ' = 

f i Sers Ars E adevărat; a dispărut meat er e Já E 08 eomp 
f economice. ireal y pată ga sari De acela toate ee de- 
m o cre 
E pe producte citeva pachele de ere Ad i a lei. în 
r gar i 


vă 
viepi 


DN —— i 


î VIAȚA ROMINEASCĂ |  — l 


eE a a a 305 


pra socialismului cași 
sa ae tg Sati a menialităiii poporului germaa, ea nué lipsit 
pe care distinsu f 
deas esor ul Sorbo 
dia arh Sporirea mm bogal malezial de pirate Meer re ghete 
Cu toată paepae j contrarevoiujionar al socialismulul a ie 
răabotului, în u rit ui de reforme democralice înainte și în timpul 
inat n aa oda ina a 0 A o Te poriiiul socialini S-a: 
iriva idealului său de clasă și a paie aere germane impo- 
PRR protecţie ami par cm neon ag A 
republicană și error e prime mosia imporiante + ideia 
Cenei ar ia mod coaie fag A oah 
mul german vorbea w ere mel penes ri miitariemalui, — socialis- 
E E E 
varitzaa al an zac pp un adversar al oşiirii permanente şi se declar 
ttan, Max Schippel aata ne o lu capi miiijintor după tipul eire. 
ritatea stralegică a pariidulul droga oc piei a pa 
ara „ susținea neceslialea 
ipararea nalionala, 1er Helne “se ridica Impoiiva Totusi Sredielor 
La 1915, în fala spectrului i 
i ; nvazief ruse, d ; 
ne = rrgs pay înarmări și acelaşi motiv, N Dak pran pA 
zl pei oi mortal dl pp Ar ar tra minia po- 
iele miliare. olere în momeniul declarării războiulut, credi- 


proprietățile, schimbind un fond de valoare, pe ban! care nu pretuesc 
nimic. Ciad observă că sau înşălal, se amet să cumpere lar bunari 
imobiliare cu preturi sporite, plerzind. Specula cu pămînturile. și ca- 
sele, al căror prel crește neconienil şi care imbogăleşie anume os- 
meni, e un rezultat al acestel confuzii între leul-aur şi leul-hirtie. În 
iaja imbogătiiilor de războiu stau renllerii, care primesc pentru banul 
lor bun de zece ori mal pulin deci! inainte, deoarece leul-hiriie astăzi 
arc ia general o valoare de zece ori mai mică deci! cel de aur ; tunc» 
jionarii care cu ieafa spariiù de ari nu-și pot implini nevoile imediate, 
si alle categorii a căror muncă altădală sporaică, Hade astăzi la nimic 
din 'pricina acestor bolnave şi anormale preluceri, În acelaşi timp mo- 
neda aceasta deprecială trece in străinătate pe parlumuri şi obiecte 
de lux. Dacă noi am căula să imbunătălim valuta exportind griu. cata- 
mitatea ar fi compleciă, căci moneda noasiră de hirlie adunată in strâi- 
nătate s'ar inloarce în ară sporind $! mai mult circulația ei aici. De 
acela, crede d. Perlelreanu, au € ali mijloc de a vindeca boala decil 
revenirea larăşi la vechiul mijloc de schimb, moneda de aur sau ge- 
realală cu aur. Pănă aluuci o mulțime de oameni imbogăliii dia špe- 
calalii, eperme deplasări de averi în folosul unora şi în dauna altora, 
lără manea, fără valori reale, ceiace de fapt produce numai incarcà. | 
d 
i 


ln celace priveste elcclul măsurilor exceplionale, d. Perieireanu 
ia ca pildă legea chiriilor. Aceaslă lege, zice d-sa, are un elec! exaci 
invers decit cel pe care probabil l-a volt legiuitorul. Mai inlălu ea tace 
ca chirintul, protejat ţi nepus in sliualia de a se restringe, imobili- 
zează incăperile de locuit existente. Al doilea, face ca proprietarul 
care primeşte pentru fondul lui de bani buni o reaiă ce nu reprezinlă 
puterea de achiriție a jeilor-aur de altădată.—să nu se simlă deloc 
pare să conslrulască. La sopana stepa 20 acne la parase şi mss. 
anspor, sporul co siruciillor devine o impos ililaie. Nedrepiaie n primul án, I 
devine uneori şi umorisiicà. Proprielarul n'are drepi să se folosească că imensa ar e ce pa ere de ere S pr a sacră şi Noske seria 
de bunul lul decit in marginile unor prescripiii, pe cind chiriaşul poate 17 Hindenburg. Faptul nu poate să mea st era indărălui lui Moltke si 
sá tragă foloase dia proprielaiea sirăină subinchiriind-o. *ptritul partidului oră 2 germea, de pran, ma pe acei care cunosc 
Toate acesle lucruri, şi altele, in rătăcirea obşlească, în ruin spirit de cazarmă, subordona! unei filo ei tree cy mililarismui, 
labricilor, în impulinarea producției, sporesc criza morală. Mijloacele Acelaşi lucru se poale spune și în sm in ie mir tanti şi a forțel. 
s'au impulinat, apelilurile însă n'au scăzut. Lingă averile hienelor ră limentul profund democratic a Hpsit totde pao y pei e ublicane. Sen. 
bolului, lipsa crudă și perspectiva fonmel. Toale la un loc. alcălue mane, condusă milităreşie de o prezidealte Dra iali i. enorit gar- 
preiada cakas fassas gavaran a vor renas la Keairan e de ae ien rulală și de un slat-major 
roice. După d. Perielzeanu nu ex ecit un mijloc: inloarcerea inul Liebkne : 
garanţiile coustitujlonale, reialronarea aurului ce singur mijloc de socială nu poale avea loc re iit agp jt raan şi suslinea că reforma 
schimb consacral de veacuri de experienlă, asigurarea proprietății c discrediterea sufragiului universal și a paria airna ai cei contribuia ia 
singur rost al muncii şi economiei. După aceasta, ordine şi muncă asr de lormele burgheze republicane pape mă gr ul, desgustind 
Altfel lumea e condamnată să se inloarcă iadărăt, spre vremurile d ana, țări în care, după părerea lui, domne ” wie Elvella sau 
intuneric și barbarie. ` un regim politic ed pe pă si Sanha unchii. Mille debnaphari, 
Cu toste rezervele și lendinjele lor vădii conservaloare, broşuri timpul războiului, soctalişiii renunță încei 
rhe d-lui Perletzeanu sin! foarte interesante şi aduc lumină in latune transigența lor fală de stal, apropiindu-se pr pl a ie ep ră 
vicul aceslor triste zile. a lee prusiană. Paciizarea cu clesele soclale dp at 200 uri ue d i 
M. Så. ca ar at 3 ce mai slrinsă. Pe ciad înainte de răz mu antet Aa 
urme sep a asupra aniagonismelor de interese dintre caplialişti ri 
manciiort seam sa obeervă volldariialse de Inierese oe domină data: 
rea, opas Woilgang, Meine. să ia iorme ce comprorai! aparu- 
n ara în frunte cu Leglen, oame 
ficare tipar Are Alei ar Puia ar apasa Saapa eiseni 
in acea a direciie e ringeri militare, împing mal ales partidul 
a începul politica sindicatelor a fost nalională 
A i A 
ae mie o politică de interese core condamna greva şi ata ideaa 


a La 

ldeia că concepția de stal lrebue 
iron ci aemocratizală, îşi 2 epocii olmada re 
Tatui să pronilă ouma liberiăi publice, drepturi nol civice și reforme 
sociale. mocreajia părăseşte ideia revolujiei sociale tinzind 


19 


Charlies Andler, 12 décomposition „politique du socialis 
allemand, (1914-1919), Paris. i să 

După mărturisirea însăşi a autorului, opera lul scrisă înir o a 
mosteră incarcală de patimi e deparie de a avea obiectivitatea jiis- 
Hfică. „Aceaslă carie e o carte de războlu. Să nu se aşteple dela ee 
sealaătalea perleciă a unei opere de șilinjă pură. Niciunul din noi, is 
cxiza formidabilă din care eşim, nu sa putul considera iără de us 
morbid orgoliu, deasupra incăerării. M'am înrola! ca cetățean și amo 


combătul în rongul meu”. | 
Totuşi, prin cunoștințele întinse pe care le posedă autoral asu“ 


M 


306 VIAŢA ROMINEASCA 


mai 
stră un soclelism imperialist, disciplinat şi morran me Dol îns: Š 
fumeroase cer o politică de realităji, o nouă mori. eu ideile lul fosile, 
kinui teoretician, „der parteigewordener Professor“. cu Iderte i decil 
idteulizai de un Kolb sau Lensch. Revoluţia tr alia după care 
p= pie in de proveniență bargheză, e Impos ar fa ian se va intimpla 
capitalismul ar fi midat înăuntru, e falsă. Catastrofa nu se a ionar 
îpă calcului astronomilor, mersi, cina Pentra iotdeauna în revo- 
a. Soctlalismal Iirebue 
faie Ta adople ca hotărire tactica pariameniară. te” promite în 1917 
£ ŞI cind imparatul, ate meaa Za decjarð mulţumiţi la con- 
„se i 
grill iar sefi cuprinsi de ambiția puterii, nu sispasă 
by Că vernămint. - | 
ec! E 'uyor de talles că o social-democrație care, în majorilelea ci 
arag naped tori gi i pri Or rials Sepedi o republică ger- 
Ai Ee . D- 
papae a e de pi iastalindu-se la putere, revoluționari care nu * 
3 e . | 
ina că re Hera dela 9 Noembrie 1918 e porait dala ciora Sper 
fortuite, greve de marluari in Kiel şi Hamburg, Comenie care au evul 
mai organizat a lul Kurt Eisner la Minchen, € E 
* eces dia cauza înlrîngerii militare şi a maera losi nevoii să ab- 
meee Giad revoluția s'a întins în Berlia, imparalul a itol, au formet cu 
ice si soclalistii major P> captiad ama Er ter Scara ? 
n gure 
angaa sasi abeg si Nost păi rijinit însă dela înonpul pe fortei 
vetilui resin p Pe, bandele de isaagacnel clei să E ti 
en 
ez a pare: lb A omenie revoluționară a celâr din urmă e fosi 
irrig -ei tea, rE spariakisraul a cărui rece pete t: an omoge: 
de bianqulsm si anarhism, înrodit cu bolpevismul, saio oedip e 
diciatara minorităţii tot ca o metodă de opresiune car 
i Noske. 
DAE de ay catace: m lipsit lotdeauna pt pornea pene Lira subl 
ioaie formele sate, a fost senlimentu! şi experienia dem arhar dinire 
Marrismul ax i-a puts? da oana T rinn 
forma itică a unei najti. £ 
regime pm trei lee op calastrotele . care se vor yape: p pek rar 
llates ecunowică și, în fala cataclismului provocat nu tie iyi res- 
cite oameni, el n a avut diecernămintul politic și sea 
Hor. f . 
ponce tai doniad totul intereselor economice, el a cotit în a: 
Mirea elamwiul revoluliosar înir'o muacitorime pe red atier 
crație s asigurărilor o lransformease într'un proletariat re 2... aceiro 
În afacerile patit pod a Pra Ahr mrd “în ceasurile 
A u bn avut aiclodată, proletariatu e Pa 
control na a e mdársio! gopernului imperial, accentuind nola nalio 
nalistă și oportunismul, 7 i niru acest disprei 
rebae să căutăm penlra aceasii alitodine, pe 
al Pn iror ige Bar e a ð gpi rira ? E oare Germanio împinsă 
N a impertalisim militar A! A 
e e iale ne dovâdese cå, după revoluție chiar, ea u'a renuntat la 
i p t i f g i. o 
soperaitecă pt V oa lat ră nă mn va putea irăi decit tapaan falga 
filoralie socială de care e olrăvliă şi acesi o viei istorică; sint 
Simjui democratic naşte după o lungă seleciie în cetinelil senti- 
mulațiaai bruwce în catateața națiunilor şi, din cauza act on 
mentit é bre poran Gra aa ri poale ciment dia f emg de 
ld . 
esa poine, 4 as culitea îi Tradiiia revolullonară idealistă dele 1549 


La 
| 


aa pym 


o'a plerii cu tolul din sinul In! ṣi din ea s'a alimentat entuziasmu! anui 
Kurt Eisner. 


Deşi colorale la fiecare pas de atacuri personale impotriva frum- 
'așilor social-democrației germane și de șarie violente a căror temel- 
hicie nu poate fi controlată, concluziile care se degnjează din volu- 
minoasa operă a lul Andier, par în genere juste. 

ŞI ele sint desigur de natură să linişiească pe acei care se lem 
të bolsesiamul rus ar putee cu uşuriață să invadeze Germania. 


- OCTAV BOTEZ 


307 


iar Dittrich, Individualismus, Linioersalismus, Personalismus. 
1917. Berlin. 

Ditirich, profesorul dela unlversiia!ca din Leipzig, a paan 
ñ prezinte în conferinte aceasta o îndoită prolegomenă : la o filozo- 
le morală pe care o ag Seke de mul! timp și lù o expunere a bazelor 

IHozolice dela ale sale „Neue Reden an die deutsche Nation“, El stu- 
diazi pe scurt cele iel direcții lipice care răspund la problema ra: 
portarilar individului uman cu lumea, și anume individual mul, univer- 
*alismul şi personalismel. Fiecare din direcții e schijală din punctele 
de vedere psihologic, etlic-politie, metafizic şi religios. Punctul de 
adere ce-l preocupă mal eles, esie cel moral. Moraliceste individua- 
smul e caracterizat pria formola „Fiecare peniru sine și nici unul 
rentru altul“, unlversalismul prin „Unul pentru toți şi toți peniru usul”. 
si personalismu] prin „Unul peairu toji și toți pentru unul şi toluzi fie- 
came cu lotul el însuşi”. Deosebirea dintre individualism şi persona- 
ism, mal ușor de confundal, o aşează pe deosebirea diaire eu şi per- 
<onnă: După Herder, Dilirieh deosebeşte in individ ur és: celace 
Este unitar şi deosebii de celelalte existente, și un ca propriu : o per: 
- omalliale. Spre deosebire de Herder care vedea eul propriu în ra- 
ilune, și da Sanwicki care îl vedea în individul ra! nal, cu conşiita la 
de sine şi cu liberă autodeterminare, —Ditirich în delimitează în : iubi- 
sea rațională, Direcția întemelată pa eul întreg este individualismul į 
ca întemelată pe eul propriu esie personalismul. Punctele de vedere 
psihologic, politic, metafizic și religios sînt în necesară relație cu cel 
moral care a coudas lo diviziunile da mal sus. Punctului de vedere 
moralicește indimidualist îl corespunde o psihologie unitară a indivi- 
dutni, adică fără deosebirea dinire ew şi propriul eu; o politică de 
'azță în favoarea individului; o metafizică pluralisiică ; și o religie 
de divinlzare a eului. Punctului de vedere moraliceşie universalist îi 
corespunde o pathologle de considerare a epiritulul individual ca o 
Yependenlă de intregul spiritual, pănă acolo lucii nu e decit un obieci 
+l un insirumeal al totului spiriiuul; o politică de forță în laroarea 
majorităţii ;: o metafizică de uniiicare a pluralității, a relaltvelor într'un 
'ntreg, în absolul; și o religte panteis!ă. Punctulu! de vedere morali- 
cește personalist îi corespunde o psihologie de ea propriu ca absolut 
de libertale internă penire iubirea rajlonală ; o politică de libertate 
căminie înăvatrul sinlului şi între slate; o melalizică de considerare 
a persoanei ca un absolut relaliv: absolul prin aulodelerminarea sa 
de Iubire rajională, și relativ prin relațiile el cu celelalte persoane; , 
+i o religie leistă. 

Felul insă cum regăfeşie expunerea și discu 
numai de concepiil deosebite de ale sale, au și de cele asemănătoare, 
reducerea direcțiilor la cele tă a punctelor de considerare a direc: 
tior la i asie pa a, dz anerea X a, şi Kipot ladividaoiiemntal şi 
vaișersallamului, de ca ce dă eulu priu, pretenția că raporturile 
Poate ye DE a ër a aore, see pmi ca me că poperai 

aliați au existenta nalistică, deci li- 
Da umanității. —slal teze Ba ml se par eriticabile. 


> 


problemli, amintind 


_______ MATA ROMDREASCĂ 


Ed. Mütter, Die Musikpflege ar în og Deutschland, 1920. Ver~ 
4 Thiemann, Hamm-Westfalen. 
lag pr din zice că este timpul să se îngrijească mai pulin de nica 
materială a poporului german, şi mal muit de cultură, căci Saman ' 
deasupra animalelor de muncă, pur şi simplu. Intre valorile cu prale 
de propagat, autorul pune între primele, muzica, datorită repaosu i 
plăcerii, îniremării, Interlorizării și simpallei ce rea DRE. anale 
stă rău în urma războiului, Este rău și de muziciaal, r le ş pupi e 
şi cine cişligă în schimb sini cinemalogralele, eine e. earna 
letenrile și caba s 
ip mosia, 0e SE ate e ua ego ară căci nenumărate lalenie er 
zieale se pierd desigur in popor fără ca nimeni să le şiie aer A 
specialiştii nu cunosc cum ar pebsi:iaksica leg, apoasă ~ bas 1a 
i peniru alfil şi nu : so ; j: Es 
erori Aa Acer gaa un se Eplini Ran guvernantii nu Capses, temea, 
talea muzicei; componişiii mu vor să mai lucreze muzică util i e n, 
de masă, de grădină, de pelrecere, cl -vof să producă numai per 
PS coleala lu! n» 
E de public. în loc de muzică se fac pe sot i 
age binet Ariel epegil coarde 
le înțelege : micile socie muz i t 
ai arnie agg rr srhilodese pe Beelhoven, Brahms și Weger s ry feari 
se repelă mereu aceleași cintece și nu se şiie descifra un lex! mur! 
arie lor“, oitează şi ne spune: 
i si, Muller, „Musikdireclor", otleaza $ spune 
Noi ele) Taia. din punct de vedere muzical, sae unalinbeți”. 
4 Cum să se schimbe starea de azi măcar în parie Ă Si 
Müller face o serle de propuneri, şi cum e un am x, aspiri tá, 
merilă să fle luale in consideralie, El vede eege ne a ioni. 
sibilă, numal prinir'o energică propagandă școlar aa apa e AA 
Ca şcoala publică împreună cu cea privală să rodească, e 


mai întălu să fle relormete amindouă. Müller cere ca şcolile de mu- 


irel feluri: o şcoală peniru cintăre|i şi pentre 
ai patine ra e alta să formeze dilelanții muzicali care vos 
tat zicei, 4 
n: B tragere ag ctre see a g sa e per 9, olt orci te 
— n b : 
mapagae geak ă mă i pre rd pienaari: statului, care să con- 
trolere serios ambele invățăminturi. 


colar de progres muzical, mai esie şi ceti 
> orcii Areir ak i în ră na i 4 să se alcălulască orhes-. 


ageri populare ; socletăjile populare de muzică să nu fie a 


de exclusiviste ca pănă acuma, ci să primească 


r chemare sau bunăvoință ; prolesorimea, muzicianii neprolesor! zi 


ra citire să dee concursul lor moral şi bănesc; in şcolile normale 


i lior, căci lal 
itască mal mult de formarea muzicală a învăţătorilor, ; 
por Aa de grean singurii în stare de o propagan ú extraşcoleri,, 


G. SAVUS 


P. 3, Jouve, Romoin Rolland vivant, 1914-1919, Libråirie Oseani 
şi cu atit mal pajis u 5 


dorii, Paris, 1920. 
1 mai este un începător 
LATE am g bei l-a scos pe primul plan alături de pulinii ¢ 


si-au pus scrisul în slujba Idel! pacilisie. Mai patetic decit huss ri 


dramatic şi cu viziune mal p 


mai sincer, poale, dar mai pulla pere E ti 


„el poale privi inapoi peste o operă res 
er E par parte cindva impreună cu Jules 


hamel, Charles Vildrac; Luc Durtain din gruparea avintată ti 


şi iasfirşii o înallă şcoală de muzică së 


omalns, Oearges Da 


RECENZII 309 


rescă a „unanimişiilor”, predesiinată parcă să dea pe principalii lup- 
itori ai umanitarismului din limpul şi din urma războiului. Retras prin 
anul 1915 în Elveţia romandă, în |inuturile pline de o stăpinilă poezie 
din jurul lacului de Geneva, el avu prilejul unei legături strînse și 
prelungite cu Romain Roiland, pe care -— contrar unel versiuni! tenden- 
iioase - războlul îl surprinsese acolo. Jouve deveni tovarășul de toate, 
zilele, emului, mai muil, confidentul lui. Prin aceasta fu pus în situa: 
țin de a surprinde toate aspectele sufletului, toale tainele gindirii ilus- 
ralni seriilor şi de a nola o serle de reflecții auzile în decursul lun- 
dilor sale discuţii medilalive, care conslituesc o mărturie mult mai 
scumpă despre ideologia lul Rolland. decii to! ce a scris el însuşi în 
limpul anilor de războiu. 

Volumul nu ne dă porlretul şi nici biografia. El este ceva mal 
muli decit o banală siosagrefie literară : un comentariu analiile şi sis- 
tematic al concepției lui Rolland. Sctiitorul dispare pentru a scoale în 
evidență personalilalea morală, cugelătorul, omul. Jouve face un ta- 
bioa de ansamblu compus dintr'o infinilate de piese mici: ideile lui 
Rolland. Un tablon făcul cu lupa impresiilor de toale zilele, cu o in- 
lialtă simpatie şi cu patima adepiului. Cartea na poate și -nu vrea să 
lie obiectivă în sensul de a obiectiva faptele, de a mări distanța de 
PENS: Peprapă este poveslea unul prietin. Şi valoarea ei stă loc- 
ma! s S 

Este justificarea unei mişcări prin gindirea celul mai sirălucii 
reprezentant al ei. nu se coboară niciodată pini la tonul şi nive- 
lu] unei . pesonel. ci rămine dela incepu} pănă la sfirșii acela ce 
ire bue fie : proclamarea unui crez. 

Personalitatea lul Rolland, așa cum apare din carica lul Jouve, 
esje o revelație. Modestia, bunătatea, simplilatea apostolică, credința 
lerventă fo ideia umanitară, unilalea neinirinlă a caracterului, toate 
lind să arale pe aulorul lui „Jean Christophe” ca un exemplar de o 
reobiennilă nobleță. Un mistic cu trăsături tolstoiene dubla! de un in- 
dividualist aproape anarhic —lală pe ginditor. Dacă omenirea nu poate 
Îi salvată, cu prejul nici unul sacriliciu, dacă forja organizată nu pace 
alelodală să lucreze decit peniru distrugerea omenirii ca unitate ideală, 
så căutăm cel pulin a scăpa pe individ și, odală cu el, principiul de 
liberiaie -iată fondui gindirii. Ea capătă prin aceasta un pronunțat 
colorit de scepticism. $ 

Să redăm aici detlsliile concepjiel sale, credinjele şi opiniile so- 
cide, pollilce, elice, este cu neputinţă. După cum nu putem concentra 
acțiunea lragică şi din nefericire inlrucluoasă -aşa cum reese din a- 
mânnntele, desigur nulenlice, descrise de Jouve. 

Pentru ilustrarea celor de mal sus, reproducem numai acesi in- 
teresani pasaglu dinlr'o scrisoare personală a lui Rolland: 

"+ „Putem să ne legănăm cu iluzia că războiul de azi e cel din 
urmă ? În ce mă priveşte, sint sigur că nu. Dar religia mea nu stă in 
a crede că ua fi un mai bine. Ea crede în mai bine. Deci, el existi. 
De acum pol privi cu exactitate şi imparțialitale spectacolul exterior. 
El nu mă cutremură şi nu mă desperează. Căci dacă el este o reali- 
iale, sulletul meu este alla. Cine poate să mă smulgă din brațele ei?" 

Volumul lui Jouve aduce un mare serviciu cauzei lui Rolland şi 
din cest punct de vedere consiltue o salisiaciie. bine merilnlă față 
de cascadele de injurii din toale țările beligerante. În acelaşi timp 
insă adaugă un comeniariu de acum indispensabil peniru înțelegerea 


„miiocă a operei sale allt de complexe. 


În fruniea cărții un porirel foarte expresiv datori! sirălucilului 
tlusiralor Frans Masereel, ale cărul desenuri singeroase din ziarul 
genevez „ia Feuille" au stirnit o justilicată adm 


EUO; FILOTTI 


# 


Revista Revistelor 


Arhiva pentru ştiinţa şi 
satorma socială. Anul Ii. No. 
1-3. (Aprilie-Octombre, 1920). 
+» DI. Dim. Gusti are un studiu Im- 
porlant, deşi poate cam prea con- 
central pe alocuri, asupra sisie- 
' melor privitoare În societatea 
viitoare : comunism, socialism, 
anarhism, sindicalism și bolșe- 
vism. De uñ interes aciuni sint 
mèl ales părerile sale asupra bol- 
3evismului, In celace privește Ire- 
cula), bolșevismul predică războ- 
iul civil, revanşa pentra suterin- 
lele lrecule; în ceiace, priveşte 
viitorul, e adeptul anarhifmulal co- 


munisi; peniru prezentul tranzi- 


toriu se pretinde marxis! ; nu este 
insă marxist ci decretisi, politi- 
cist şi babouvial, crezind că re- 
volujia politică va aduce pe cea 
<oclală. 

Dictatura proletariatului, : nega- 
rea democrației şi a swiragiului u- 
niversal nu sini marxiste. Această 
dictatură nu e impersonală, ci duce 
la acea oligarhică de partid și 
chiar de cezarism. Sovietismul şi 
dlctetura reprezintă doctrina sirā- 
veche a absolutismului poliiic şi 
a dreptului celui mai tare şi cu 
drept cuvint bolșevismul a fost 
caracteriza! de Koulsky ca „socla- 

talar” 

Pentru a musca oportunismul său, 
Lenin a gäsit o formulă științifică: 
experlenia. „Experimenlalorul so- 
cial Lenin lrebue pus alături de 
Metz, Owen, Cabet, Fourier care 


plecau dela premisa lundamenia! 
iaişă că malerla socială se poat» 
crea din nimic”, Condiţiile istorice, 
cosmice, biologice şi psihice ale 
unei societăți nu pot f însă creai> 
în chip artificial y numal asa se 
explică dezacordul grav dinire leo» 
ria și practica bolșevică cu toa!r 
inconsectenjele ce decurg din ei 
Mai remarcăm un siadiu asupra 
leminismului, datorit D-nei Ca: 
!vpso Corneliu Botez, uir aliul s> 
supra relorme! electorale de D! 
Dim. Xe'opol, - deasemeni nume- 
rosse și înlinse recenzii, 
Revue des deux Mondes 
(Septembre, Octombre). : 
Paul Bourget ne dă v prolundă 
analiză a lui Mérimée ca nuve- 
list. Una din erogile criticel mo- 
derne e după el Parica excesivă 
acordată documenielor. Adevăr: 
profund al unu? artist literar se 
revelează mai sigur în apelul in- 
ierior care îl decide să aleag: 
peniru a se manifeste, cutare, sas 
culare, gen sau stil. Dacă in Mé- 
rimee, considerăm omul, —pe dev- 
perie așa cum ne apare in nuvele 
caşi după unele mărturii suten- 
tice, lar pe de alla legile cunos- 
cute ale nuvelel.—ne vom da same 
imediat de ce aulorul lul Moteo 
Falcone a adopiai aproape, exclu- 
siy forma aceasta de arlă, caureie 
peniru care o excelal în ea, ori- 
ginalitatea cesi limilele sale. č ` 
Merimee a fost un mare emuiiv. 
cere, lemindu-se de riolenja sen- 


REVISTA 


zIbilMăjii lui, se închidea În el in- 
suşi, luînd față de societate o 
mască de răceală. Neincrederea 
sa avea un caracler defensiv, căci, 
simțindu-se uşor vulnerabil, el vota 
cu orice prej să se prezerve de 
contactul şi de privirea aproape- 
lul. Dar a nu le încrede în propria 
ta senzibilitale e totdeauna, în oa- 
recăre măsoară, a au le increde în 
viață. ŞI impresiile în mijlocul că- 
rora e crescut Mérimée, născu! la 
1805, acea cronică de eroism şi de 

moarte care an fost amintirile vii 
ele teroarei şi ale imperiului, au 
acceniua! lendința lu! naturală spre 
pesimism, Ele explică şi alle două 
irăsături din (izlonomia morală a 
lul- Mérimée : admiraţia energiei 
al simjui ascuţit al lerocităţii le- 
lenie în anlmalul omenesc. La ò- 
cestea trebue să adBogim o ala 
prin care Mérimée, caşi Siendhal 
se dentebesc de falanga roman; 
ici din 1820 cu religiozitatea ri 
cunoscută : atelamul radical mos: 
lenit dela cugelătorii secolulul ni 

XVIII și materiajlsmul lor ideoto- 

gle. O urmare a aceste! (ilazoiil 

e absolula amoralitate inteleciuală. 

Psihologia lngusiă, dar nucuţită, a 

unui Stendhal și Mérimée e lip- 

sită de orice etică. 

Mérimée s'a specializa! în mu- 


velă, din cauza lemperamentului 


său de emoiiv care căuta în orice 
momeni să se atăplnească şi a o- 
bicelului de conirol interior al'la- 
cultățiior sale. Cenilulul su de 

vestiior îl repugnans expanzilunea. 

ecă ar îl losl poet, ar îl ales de- 
pe rigosrea concisă a sonelu- 
lul, dacă ar fi last dramaturg, piesa 
Înir'un act. 

Nuvela nu e un roman scurt care 
să cuprindă o serie de episoade, 
mai mult şan mai pulin legate În- 
ke ele, En alege, l:olcază une: 

profund semnificativ şi pro- 
cedează, nu prin dezvoltare, ci prin 
concenirare. ŞI Mérimée era in- 
capabil de suflul- larg necesar ro- 
manulul, care nu è decit un poem 
epie transformat sau degenerat. 
Singura dată cînd e încerca! aceal 
gen, în „Cronique du règne de 
Charles IX", el n'a reuşit. Acest 
roman, nu prea lung, deşi conține 


„părți adinirabiie, lasă de dorii ca 


REVISTILOR 31 
compoziție, nu are un puncl cen- 
irek perspociină, aijee: a 


„Col ", oceastă tragedie a 
vendettel. corse, nu e un roman. 
după cum nu e nici „Carmen“, cea 
mel tipică din creaţiile lui. Acesle 
a a nuvele nu zu de alifeli mai 
muli de o sulă de pagini, „La dou: 
ble méprise" e ceva mai scuriă, 
„Tamango” are patruzeel de pa- 
gini, „Matteo Falcone“ ireizeci, 
„L'enlâvement de la redoute” trei- 
sprezece pagini, Dar aceste scurte 
poresliri, pindile şi simjiie lăun: 
iric, sîni alît de mişcăloare, dra- 
malice, bogale in observații, înci! 
lasă o impresie mai paternică deci! 
atilea alte romane întregi, 

Toate. nuvelele lul Merimee ád 
un caracter tragic si cuprind crize 
de rtoleniă. Erali sint lipuri inen= 
caracierizale, apariinind une! uma- 
uiăil aspre, intacte, vecine cu n- 
nimalitaiea primitivă şi unor ări 
ca Audaluzia, Navara, Corsica 
Grecia, Asia minoră. 

Mérimée simțea vilalilalea spi» 
riiuală anemiindu-se în jurul fui 
şi, de acord cu maestrul său Beyle, 
ọ airibua opresiunii civilizației 
moderne care- micşorează omul. 
ŞI ca acesta, el își procura o com- 
pensație îmbrăjişind cu imaninația 
exislențele semi-berbare, lipsite 
de culiură, dar bogale în senzaţii 
şi energie. 

Deşi Mérimée era jronic până 
la cinism, povesiirile lui lasă dr 
cele mal mulle ori o impresie- 
gravă, uncori severă, Nihilisma! 
său intelectual, cu desperata lu! 
axiomă după care vinja omeneaacă 
e lipsilă de senz, nu râmine Ara 
de efect asupra noasiră. 

Maurice Pernol: Încercarea po- 
lonă. Autorul care a sosi! în Po: 
lonia ie sfîrşitul lui Mai, cînd „ar: 
mata- mareșalului Pilducki* intrase 
în Kiev și a văzul peste două luni 
„hoardele roşii” la perii 
viel, ne. dă impresii şi observații a- 
supra spirilulul publice şi a pro- 
biemelor politice ale noului stat, 


caşi in lalia odinioară, ideia d 
independență e unită pentra multi 


o # 


cu idela de reroluție şi unii con- 
<ervalori galijieni nu se t îm- 
piedeca de a vedea in noul regim 
'rtamiul democraţiei muncitoare și 
lărăneşti, expropierea şi împări- 
vea păminturilor. Campania în 
Ukraina, politica militară şi Impe» 
rialislă a gurernului erau aspru 
criticale de aceștia. Ce rost an 
vul plianta cu arenturierul Petliura 
şi cine garaniase celor din Var- 
savia lidelitalea sau chiar neutra- 
Mitatea populației ukrainine ? Sen- 
limentul dominani la Lemberg e ura 
impotriva Ukrainianulul sau Rutes- 
nul . Avlorul explică aces! sen- 
iment amintind politica de divizi- 
une practicată de guvernul din 
Viena intre proprielarii polonezi 
si țăranii ruteni, dar şi prin spec» 
lacolul oraşului derasial în Noem- 
brie 1918, cînd „Ruienii” au răzbu- 
nat împotriva foştilor lor stăpini 
omilinţi seculere. 

In Varșovia, dimpotrivă, politica 
guvernului şi militarilor avea mulți 
- partizani. Siatul-major asigură că 
a toll să prevină prin acțiunea sa 
ofensiva bolşevicilor.  Socialişiii 
aprobau expedijie care trebuin să 
elibereze Ukraina de sub! jugul 
rus. 

În cabinelul Skulsky caşi in 
dietă, cei mai mulji susjineau că 
statul polonez trebue să-şi lixeze 
el singur prinir'o operație militară 
irontiera orientală pe care con'e- 
rinja păcii nu o siabllise in chip 
definitiv, Intre Rusia și Polonia, 
Rusii albi la Nord, Ukrainlenii la 
Sud vor forma două state tampoa- 
ne inzeslrate c'o largă autonomie, 
dar subt protecila poloneză. A- 
ceastă polilică care reprezintă „tra: 
ijle varşovlană” nu e rău văzulă 
namal în Galiția, dar și de pariizu» 
nil unel apropieri de Rusia. După 
părerea lor, Germánie e inamica 
lreductibilă ; şi toate foriele polo- 
neze trebue concenirale spre West. 
In lruntea acestui gup e. fostul 
ministru de externe Dmowsky care 
in Dietă, cași în consiliul apărării 
naționale, s'a opus campaniei spre 
Kiev, Paderewsky reprezintă oce- 
iaşi politică, iar exminisirul rus Sa- 
vinkof a iundat în Varşovia un jur- 
noi care susține apropierea ruso- 
poloneză. 

În celate priveste politica ialer- 
ie 


aam 


nă, —rezullalul alegerilor, care fü- 
seseră prezidale de un guvern cu 


tendinji socialiste, a fos! complex: 


şi indecis. In Dietă se intilnesc nu 
mel pujian de 12 partide. In frunte, 
vine partidul țărănesc cu cele două 
grupuri conduse de Wilos și Thu- 
gut (107 membri). El e format din 
proprietari mijlocii cu idei mode: 
rate şi din proprietari mici cu idei 
mal radicale. Uniunea populară 
najlonală (74 membri), vechiul 
partid național democrat condus de 
Clombinsky formează, împreună cu 
conservatorii, aripa dreaptă o adu- 
mării. Centrul e lormal de coali- 
iia nailono! populară (75 membri). 
condusă de Skulsky. La stinga e 
partidul socialist (35 membri), are 
dul muncitorilor naționai! al lui 
Brejky, „radicalii galițieni”, zece 
evrei și nouă germani. 

După cum se vede, sotiulismul e 
slab reprezentat in parlement : ce: 
mai mulți deputaji eparjia clasei 
ărăneşti ale cărei senlimenle sin! 
conservaloare. Burghezia are in- 
clinații liberale. Naţionalisie sin! 
însă toate partidele. 

După deciarațiiie arhieplacopu: 
lui Teodorowicz din Lemberg, bol- 
sevismul nu e pous in Polonia, 
unde muncitorii au oroare de re- 
volujie, iar țăranii nu vor să snadë 
de comunism. Primejdia cea mare, 
sin însă, du părerea prelalului 
armean calolic, evreii. Nu numai 
cel Mocali dar şi „ucel pe care go- 
vernul rus l-a arunca! asupra Po: 
loniei peniru a o slăbi şi con- 
rupe“. Gslili independenți! polo- 
ne, ei se bucură de victoriile bol: 
şerice. 

Deşi în parlamen! nu sint decil 
o duzină, influenta lor e puternică 
in afaceri şi presă. Clerul polo- 
nez joacă un rol insemna! în po- 
litică și are în parlamen! 50 repre: 


zentanii. Acţiunea sociulă pe care, 


o exercilă e intensă şi urmind; e- 
xemplul clerulul din Posen, clu 
grupat muncitorimea în sindicale 
creştine de 4 ori mul numeroase 
ca cele socialirie. Opera de unl- 
ficare complectă a une! țări. e că- 
rel Populație și teritoriu ou fost 
timp de o sulă cincizeci de ani 
subt irel stăpiniri diferite, e desigur 
area. Vechiul uge polonez care 
a lost sub! stäpinirea rusească, e 


in toate privințele mult mal înapo- 
lat ca Posenul și Oaliţia. O mare 
«iHcollale pentru Polonia, care are 
destui oameni! politici, e lipsa de 
„dminisratori şi de funcțlonari. In 
Rusia şi în Germania, Polonezii eu 
fost sistematic înlăturați dela sar- 
cinele stëtulul. Cel din Posen, 
maişiri în administrație privată, nu 
prea vor să accepte funcţii publi- 
ce. Galiţienii au practica aface» 
rilor, dar sin! suspecti pentru ve- 
chile lor legături cu Austria, sau 
prin tendințele lor reacționare. 
i Mercure de France (Seplem: 
re). 

falun studiu asupra bolșevis- 
mului, cunosculul filozof rus Ches- 
taff descrie în culorile cele mal 
inimmecale regimul polilic şi social 
care slăpineşte Rusla actuală. 

Dapă părerea lui. bolşevismul, 
casi vechiul larism, e un despo» 
lism ignoranti care nu crede în 
virtute, șilință, Inleligenlă, ci nu: 
mai în forfa fizică brutală. Neso- 
colind libertățile de orice fel, in- 
venţii vide ale doctrinarilor Occi- 
dentulul,  seclarii ideologi care 
conduc Rusia cred că vor putea 
anstorma numai prin decrete o, 


„leră ensilabetă, lgnorantă şi ne- 


norocită. Reacționar prin esenia 
lui. nù numai că bolşevismul nu 
poale crea nimic, crescind forțele 


„de producţie —celace ar fl prima 


“reină a unei societăți socialiste — 
dar el nu face deci! să mărenacă 
sumărpi parazililor prin care se 
caracleriza vechiul regim. Deşi au 
vels un mare număr de burghezi 
3! Pluracraii, bolşevicii pu au reu- 
sii să distrugă nici burghezia, nici 
Worocrajia, În liecare serviciu sînt 
de rece ori moi mulli luncilonari 
deci! trebue şi din zece servici: 
doar unul folosește la ceva. Bol- 
seriel} sint convinşi că cine nu e 
Junclionar e primejdios şi deci 
hebue perseculai. Înstilulori, me- 
dici, ingineri, scrillori sint con- 
damnaji să moară de foame dacă 
ay întră in coarda nenumărală a 
Isacționarilor poraziţi. Dacă ve: 
thea burghezie, formată din fabri- 
conți și negustori, a plerii în mare 
+ alta mal nouă s'a format. 

a! toji țaranii din Rusia au de- 
venii burghezi şi el jin ascunse în 


REVISTA REVISTELOR — 113 


pămint milioane de ruble emise în 
iimpul țarului sau a lui Kerensky. 
La Petrograd si ln Moscova, unde 
alăiuri de mulți bridenzi și pun- 
gaşi sint gi oameni care cred sin- 
cer în alotputernicia verbului, se 
discută la infini! asupra „parndi- 
sulul viitor“, cu care Rusia va în: 
zestra universul ; dar pănă atunci 
celace domneşte e foomea, frigal, 
epidemilte și ura înlre ocmeni me- 
reu crescindă. Ea se manilesiă cu 
intensiiațe mai ales inire orașe și 
sale. Acestea refuză să procure e- 
limente oraşelor înfometale. Pen- 
tru a smulge A oma dela jarani, so- 
vietele sin! adesea nevoile să Iri- 
milă la ară ndevarale expediţii 
mililare de represiune, care nu. 
dată se întorc cu minile goale, 
dupăce nu pierdut jumalate san 
trei pătrimi din efeclivul lor. 

Căci dacă bolşevicii stăpinesr 
oraşele cu ajutorul teronrei, sa- 
lele, adică mai bine de nouă zeri 
la sulă din populația Rusiei, nu nu 
fost niciodată sub! puterea lor. Ele 
irăese de ari pe mini, lără are. 
cunoaște nici o auloritale centrală. 
Cea mal bună dovadă în această 
privință sint articolele publicate în 
ziarele din Klev de comisarul bol- 
şevismului ukrainian Schlechter, 
arlicole în care acestea—vociferind 
zilnice împotriva satelor care nu 
vor să dea atei griu, nici lemne, 
indeamnă pe muncitori, dacă nu 
vor să moară de frig şi de foame, 
să se Înarmeze şi să pornească le 
răzbbiu conira faranilor. į 

Cu toate că foamea, frigul, ept- 
demille se fin lanj, împotriva pre- 
vederilor oamenilor celor mai in- 
leligenii și Sapuzipenieii, sint s- 
proape_ trei ani de cind bolşevis- 
mul se menține în Rusia. Cit va 
mai dura încă, nimeni nu ar putea 
să prevadă, căc! azi irāim desigur 
într'o epocă în care nu se mai 
poate rajiona numai pe baza ba- 
nulul simt- 


Deşi el pare a fi dispărul din 
omenire, autorul nu se îndoeşte 
că bolșevismul, osii! luluror idei- 
lor de progres şi de anizare 
pri ni apra să ser escă 
cum speră credincioşii lul din Ru- 
sia și în Occident, aceasta ar In- 
samna nu triumful ci ruina socla- 


314 __ VIAŢA ROMINEASCĂ 


ltsmulut, lar pentru atitea popoare 
epuizate de sulerini, cel mai gro- 
zav dezasiru. 

Revue Mondiale (Octombre). 

Citeva note Interesante ale lui 
Nicolas de Segur asupra lul Jules 
Lemalire. 

impreună cu Anatole France, Le- 
maitre reprezintă reacţiunea scep- 
ticë conire criticei teoretice şi 
dogmalice a unui Talne sau Bru- 
netière. 

Toiuşi între ei e o deoseblre, 
France a disprețuit loldeauna să 
emită judecăţi; a anticipa asupra 
verdictului posterității |. sa părul 
lemerar şi pretenjios. Lemaitre ur- 
mărind principii, svea opinii. Subi 
dlletanlismul lul aparent, subi in- 
vălişal zgłlobla şi nepăsător al cri- 
ticei lal, el ascundea convingeri 
aprinse, idel pujia largi și princi- 
pii adesea burgheze. Şi ca loale 
sufletele pasionate, era adesea fo- 
øätlc. In unele din articolele lui, 
cum e acel asupra lui Barbey 
d'Aurevilly, în cartea lui alit de 
nedreaptă anupra lui Rousseau, Le- 
matire nu e de loc dilelani, ci ua 
om care simte nevola de a firma 
si de a crede. 

Acest crite senzibil care ascun- 
dea subt surisul iul sgeplic con- 
vingeri ferme, avea un spirit clar, 
lalin cărula îl repugna inainte de 
toale obscurltalea. Cu tonie sior: 
tārlle lui n'a vea piciodală înță- 
lege bine pe Ibsen cași lileralura 
nordului, 

Ca autor dramatice și ca poves: 
iilor, Lewmalire reuşeşie nu odată 
să fie delicios, mai ales atunci 
cind nu depăşeşie măsura în ironte. 

Ca scrilior, el nu are puritatea 
si eleganla lui France, limpidita- 
iea divină a iul Kenan, deși proza 
lut mu e lipsilă de loaie mugiile 
stilului 

Prinire cei care au minull con- 
deiul la slirşilul secolului al XIX, 
Lemaitre va răminea ca unul din 
cel mai personali. mel vibranll, 


Louis Auber : Neîncrederea Sta- 
lelor Uniie față de Europa. In- 
pp al pp pozei nord-ame: 
sicane datind dela revolta el con- 
fra unei puteri europene, se poale 
spune că ea s'a născul cu un Sen- 


liment de neincredere față de Eu- 
ropa, Primul ei preziden! Wa- 
schinglon a predicat la 17%, is 
termeni care au rămas clasici, ab: 
jinerea dela orice allanță perma: 
neniă cu pulerile europene şi izo- 
iarea: lar la 1823 prezidentu! Moa- 
roe, dupăce dădea asigurarea ci 
America nu se va amesleca in a 
facerile Europei, anuala că Ste- 
tele Unite se opuneau la exilen- 
ziunea in America a sistemului 
politicii europene. De cilcori ine- 
inte de ullimul războiu, Siatele U- 
nite au lua! parte la vre-o conle- 
rinlă europeană, la Haga sau la 
Algesiras, reprezenlaniii lor aveau 
grija să scoală în lumină caracte- 
rul excepțional ai participării lar 
şi mai alea laplul că ea nu ar pu- 
iea [i invocată într'o zi de Europa 
pentru a Jusiilica intervenția e! In 
emisfera westică, 

Doctrina lui Monroe repreziui) 
singură tradiție diplomatică în è 
derăr populară în Siatele Unite 
jinde exprimă clar neincrederea 
lor în Europa şi era g de a țră 
aparie ali semimenia) cil şi ges- 
grafic. ȘI peniru a pune În ego, 
Societatea Najiunilor”, ndversari. 
(i sau servil mull de înclinajia 
poporului american peniru aceasi; 
doctrină. După părerea lor, paciu 
socielă|!i najiuailor prin ari. X Im- 
plică Intervenția Americei în ofa 
cerile Europei și însamnă dar 
deviate dela ideile lui Monroe. 

Care sin! cauzele aceslei neii- 
crederi seculare a Americei falè 
de Europa, deși 36 milioane din lo- 
cullorii ei sint Europeni prin na.” 
tere ? Amenicanii nu lonorează si 
nu au uita! Europe îndepăriată, < 
au devenit dimpotrivă american: 
fiindcă au: cunoscul-o prea bisz. 
Europa, peniru un american din 
popor, e o jară de lupte fratricide, 
religioase sau najionale, luple za: 
darnice — fiindcă loale credințele 
toate rasele lrăesc in bună armo- 


nle pe continentul american. Po- 


Hiica Europei orientale e peniru 
un american ceva analog cu celace 
ne pare nouă europenilor: politica 
sita hrm nr g caminele, sh fp: 
car de inirig e as e in, 
trejinute artificial de profesionali 
politicei. ŞI americanul se inde- 
părtează de Europa, după cum =- 


MEVISTA_REVISTELOR . 315 


casă la ei se îndepărtează de po- 
iticiani i A 


Totuşi se va spune: America a 
interveni! în războlu,a făcul o cru- 
cladă în Europa. Da, dar entuzias- 
mul acestia s'a produs prea aproa- 
pe de desnodămint şi a fost se 
oprit de armistițiu peniruca el să 
poală iranslorma profund caracte: 
rul național. Americanul nu face 
lucrurile pe Jumalale: sau nu le 
lace de loc, sau le face Inlens. 
Pe lingă faptul că Statele Unite 
au avul o criză de amor propriu 
si li s'a părut că efortul lor a fost 
injust evaluat, Ideia însăsi pentru 
«are san bāluf, le-a adus o de- 
ops, 

i poralseră cu convingerea că 
soarta războlului şi a păcii ar H 
in mînlie lor, că vor dilera defi- 
nitiv lumea de autocrajle, de na: 
Honalism şi de războlu, că vor re- 
organiza o Europă nouă după pla- 
nul american al uset! „Societăți a 
națiunilor“, Speranţe măreje care 
n'au pulut [i realirale, ŞI deaceia, 
în timpul conlerinjel dela Versallies, 
presa umericană denunța lomil im- 
perialismul puterilor europene ; spl- 
titele reelisie declarau că aliații 
ar fi lrebul! lăcaji să iè lol ce vo- 
ieu cu condilie cu America să rela 
iradijionala ei polltică de izolare 
lață de Europa, lar idealiştii de- 
clarau că Wilson nu ar li trebuit 
să-l lase să ia atit, reluzind să 
subscrie orice angajament fală de 
Europa. ŞI această sipre de spirit 
s'a manliesial cu o asprime cinică 
in refuzul Americei de a accepta 
mandalul asupra Armeniei și de a 
veni în ajulorul „Crucei roşii In- 
lernajionale” cu suma de 50 mi- 
Hoane dolari. Acelaşi tendință spre 
izolare se manifestă și în materie 
economică și lineneleră. Aliajii 
cere în 1917 și 1918 făcuseră e- 
norme cumpărături in Siatele U: 
nite, grajle avansurilor constante 
ale tezaurului american, se deprin- 
seseră cu idele că vor găsi la 
ew-York loale capitalurile nece- 
sare relacerii lor. Dar deziluzia a 
venii In 1919. După părerea finan- 
lei americane, Statele Unle nu 
pat deven! o mare platā de capi- 
alturi iru străinătate ; ele nu 
sînt echipate pentru nceasia. Ce- 
tinjele pleții interne complează 


mai mult pentru agricultura şi in- 
dustria americană decil lol expor- 
tul pe piețele externe, şi financia- 
rul american atit de îndrăzneț st 
increzălor cind e vorba de afaceri 
americane, devine după armistițiu 
timid şi neîncrezător cind e vorba 
de avansuri de făcut Europe, 

De altiel, mulj! americani au 
convingerea că brulaliiateu lor de 
a refuza orice concurs economic 
și poliiic nu poate îl decli bine- 
făcător pentru Europa. Inchizinii 
ghişeurile ci guvernelor allaie, A- 
merica le face un serviciu : le Ìn- 
vajā să vadă mai clar în finanţel: 
lar şi să ja măsurile fiscale nece- 
sare, Cel mal mulli ameticani cred 
că, dacă ar continun să împrumute 
pe europeni, banil nu ar serri de- 
cit la acoperirea budoetelor ma- 
rinel și a răzbulalu!, la menține: 
rea armalclor, la întreținerea ex 
pediillor și deci la încurajarea 
imperisilsmulul. 

azela „Nation“ serie la 27 Mar! 
1920 ; „Ducă Franţa întrebuinţeaz: 
dobtazile pe care n ie plăteşte în 
a finanțe sol expediții coloniale 
conira indigenilor din Syria, a ur- 
mări visuri napoleoniene in Eu 
ropo orientală si a susținea miy- 
cări conirarevolujionare aproape 
pretulindeal, ea să nu crendă că 
vom consimți viitor la alte im- 
prumuluri fără dobinzi si că voia 
li generoşi peniru cele prees- 
denie.” 

Ar ÍI [inexact să vedem iw a- 
ceastă politică numai egol:m, de- 
rilaie, negajie, S 

Partea cea mai numeroasă apo- 
porului american crede că, emes- 
lecindu-se în afacerile Europei, 
s'ar abate dela destinul său. care 
Irebue să fie un pacilism organi- 
zalor, sealimen! simplu, absolut. 
aproape religios. 

Folicien Challoye ne informează 
asupra ambițiilor coloniale ale 
imperialismului japonez. Depar- 
ie de a îi muliumită cu ceface è 
primit dela conferința păcii : Shan. 
toung și coloniile germane dela 
nordul equatorului, Japonia s'a in- 
sialst în Siberia orientală în con- 
e =: care permii o slabilitale du- 
rabilă şi a ocupat nordul insule! 
Sakkalin. Dar aliymul său, 
care are la bază enticele tradiy: 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


religioase ale Shinloismului, casi, 
'nlerese economice loarle moderne, 
'inde mul! moi departe. Japonia nu 
zre ambijii coloniale numai spre 
„ord, dar şi spre sud. In oceanul 
pacilic ea aspiră la poseslunea in- 
«ulei Hawai, admirabilă bază na- 
valä si a Philippinelor americane, 
care sinl numai la cileva sule de 
silomeiri de Formosa japoneză. 
'adochina lronceză alrage de ase- 
meni alenlia imperialismului japo- 
nern Ea produce mull orez de care 
laponia are atita nevoe şi Anna- 
mitfi sint considerați ca nişie fraji 
de rasă cure sulăr qpresiunea al: 
bilor. Dar prada cea mai rivailă 
de imperialismul japonez sint de- 
sigur Indiile olandeze. Marele lor 
bogății naturale: orez, ceai, ta- 
ac, fresiie de zahar, cauciuc, pe 
trol sint peniru capilalişiii Japo- 
aezi o tenlațiune puternică. 
Presa japoneză vorbeşte adesea 
de „Insulele mării de Sud”, a 
numitul „Nanyo* care cuprinde 


Philippinele, Noua Quinge, Cele-. 


bele, Borneo, Java, Sumalra, e de 
sapte ori mal întins decit Japonia 
si are 55 milioane de locuilori. 

ŞI în fata acestor tendinii, cer- 
“urile es pi! siaiae sin! cu 
dvepl cuvint alarmate. 

ta Lettura (Anul XX, No. 5, 


Pdblicajlune mensilă a colldia; 
nalul milanez „Corriere delle Sera 

LeHuta, pe lingă un bogat ma- 
terial Informativ de natură eaciclo- 
pedică, consacră o bună parle din 
paginile sale preocupărilor pur li- 
ierare. Age, in numărul de fală, — 
pe lingă o novelă a cunosculului 
Paolleri și un studiu biografic a- 
sopra lui Tozzi datorii prolesoru- 
iai Borgese, remarcăm arlicolul- 
'alerriew : Bernard Schaw îşi vor- 
beşie sleşi şi mic, semnal de 
Luigi Qlovanola, 

ve pete „indispensabilă tor- 
ură a celebrilății”, e de obicelu 
an chin („oarecum dorli) peniru 
cel care-l acordă ; cind însă e yor 
bs de B. Schaw, acest exiraordi- 
ser şi plăcul a de idei, 
«ore simie o plăcere să 
vimească și să deruleze la lol pa: 
sol, — chinul e lol aşa de mare pen- 
Jro cel care-l -oscullă. 

la home-ul poetulul din 


cenirul Londrei, ziaristul italian aş- 
teapiă citeva clipe într'un Salon, 
în care alară de confortul speci 
fic anglosaxon, îl izbeşte o îngră- 
mădire de flecuşteje chinezeşii, 
turceşii şi indiene. Dar îndală e: 
are „capul de Silen binjin al lui 
Be Schaw: figură prelungă, pulia 
cam neasiimpărată : părul şi bar- 
ba albe ca zapada, obraz semei 
şi rizător, ochi zimbitori; © haină 
lungă se impleticeşte în jurul u- 
nul trup uscăliv şi nervos. Cind a 
luat loc în faja mea, nn sliu; dar 
imi părea că brajeie-i şi pleioa: 
rele parcă s'au înodal ca să-şi lacă 
lac în fotoliu, de leamă să nu iz 
bească cu un genunchi măseja de 
ceaiu de-oparie orl cu un cot ri: 
irina cu bibelouri de allă parie. 
Dar prezenip lui vie şi reală um- 
ple cu adevăral loaiă camera : gla- 
sul său cald şi repezit, gesturile-i 
măsurale, scuriele- lui izbucnirii în 
ris, o populează pe dală cu amin- 
tiri, cu imagini şi cu idei: co idel- 
le sale, Eşind în elară din acel 
ghem neastimpărat, adinci! în fo- 
toliu, o mină lungă şi molalecă rā- 
suceşie mereu albeaja bărbli cam 
rară de bătrin Silen loquace“. 
Lăsind la o parte unele dale blo- 
grafice, oarecum cunoscule, pe 
care nl le furnizează erticolul de 
față, menționăm inlenlul cu care 
autorul şile să scoală în reilel 
temperamentul sproc ei Pasii 
englez, şi care explică multe as- 
Dosis ale operei sale. Astfel Olo- 
vanola pune cil se poale de bine 
in reliei acea diversitate a dialo- 
gurilor şi mai ales mobilitaica sur- 
prinzăloare a ideilor care ou de 
scop să uimească fie prin ciudă- 
lenia asocialiilor, fie uneori prin 
simple calambururi verbale, -cum 
de ex.: „Dante. A avul păcatul de 
a nu scrie peniru leatru, spre deo- 
sebire de Shakespeare care a n: 
vut dimpotrivă pācalul să scrle 
locmai pentru teafru", „Parado: 
xul se iveşie, irezistibil, de indală 
ce slai de vorbă cu B. S. la pri: 
mul contact, şi cind nici gindeşti. 
Paradox, ironie, humor, păcăleală... 
dar curind bag 
mai mult decit spiritual, nu se ia 
în serios nici pe sine însuşi”. 
Printre altele, vine vorba despre 
alla ṣi aci Schow pare serios, 


de samă că 5., om 


„insist asupra umanităţii reciării 
norilor E. italieal, cu de- 
ae br declămalorie a Since: 

„cu recea coreciiludine a 
Englezilar. Dela Eieonora Dase 
păsirea o scrisoare ca una din a- 
miniir ele mal dragi și mai de 
prej din lunga mea carieră de cri- 
lle şi autor dramatic. Pol spune, - 
in chipul cel mai absolut, că nici 
o altă aciriță nu s'a bucurat vre- 
s ca Duse de admiraflunea mea 
iniresgā, necondijională şi entu- 
ziasið“. 

Iasfirsit tarmtnă cu o declaraţie 
lat aşa de impresionaulă la Schaw, + 
nein solemnllalea ei: „Pe mine mă 
interesează otmenii, şi cu dingii 
ideile si coniliciele pe care el le 
telermină“ (nu trumuselile naturii 
ori ale ariel, [ie ele chlar şi din 


Melia i N 
(Anul XXV, E 
39, 1920), 7 P rs 
De uăzeci-si-claci de ani, @- 


pare la Floreuj i săplăminal, aces! 
tlar literar, în câre nu se publică 
decil judicioase aprecieri crilice 
asupra  ullimelo: publicațiuni şi 
exenimenie de samă din mişca: 
res Pimia, paoaei, Fără ali 
an Piu buletin bibliografie (ca 
„Î Iibri del Giorno", pere e 
suzi Treves din Milano) sau o sim- 
plă lone lilerară, în care norelele 
și poeziile zilei să stiajenească | 
substanțialele aprecieri. esielice 
(de cele mal malte ori), - Marzoc- 
so (cu tut modesiul lui formai de 
sar.ai unul club politie de pro- 
vincie moldovenească) este una 
din cele mai serioase şi mai vil 
manifesiări ale crilicel contempo- 
rene italiene, Olerind cu bună- 
volajă toloanele sale „univeraila- 
rilor”, caşi începătorilor anonimi, 
sie să se facă toldeauna Iniere--— 
sant, alil în ce priveşte mișcarea 
Hallană. cil şi cea din 
străinătate. 

ICa particularitale, vom aminii 
că lilul nu poale fi cu precizie 
cupilasi, întrucii e în legălură cu 
o legendă medievală llorenlină; 
legenda panar de lei dela Palatu 

(şi azi se văd pe pla- 
carda Intrării şi, alături, pe colo- 
aadele Logge-i de! Lauzi)— numele 
de „marazocco“- perp use in 


tradiție populară cu sensul de „leu 


REVISTA REVISTELOR z 


-a7 


piece al Florenţel”, cast seri- ” 


nul roşu“. 
zeii Sata Tg 
se 0 e ulilm n j- 
ziel Deledda: „La Madre” 
lano, Treves, 1920), pe care-l ju- 
decă în rapor! cu restul produc- 
tiunli cunosculel romanciere sarde. 

Opera „deleddlană” este proda- 
sul a irēlzect de ani de febrilă 
activilale literară și numără aproa- 
pe. lreizeci de romane, dec! w- 
nul pe an! 

Înainte de apatija capodoperei 
sale (Ellas Portulu--1905), scrie- 
rile primului deceniu sìnt medlo- 
cre şi pline dè un oplimiam dw- 
ceag. Originalllaiea Or. Deledda 
sè develapă sub! înrlurirea şi in 
lovărășia marilor romancieri rug 
(Dostoevski şi Tolstoi mal ales) 
peniru care măriuriseşte a avea 
o entuziastă admirajiune ; asliei 
opera sa se colorează de misticia. 
mul și pesimisimul ce-o caracteri- 
zează alături de profunda Intra. 
specțiune. Această influeață slavă 
au eclipaează însă originalilalea 
romancierei „căci, în realilale, a 
cele ilustre modele îl dădură nu- 
mal o clară conștiință despre cels- 
ce exista demult în spiritul său.” 

Nota dominantă în romonele +- 
cestel acrliloare sarde, esie fata- 
lismol creşiin și superstiiia, iar- 
aspectul psichologic fundamental 
al suilelului său este Iristeja: de 
obicelu, eroli Deledde-i reprezintă 
un sulle! chinuii de lupia dintre 
eri şi dalorie, dintre Bine și 

ău, dinlre Ideal şi real, — sullei 
care, chiar cînd ese învingător, 
lasă printre rulne şi spini, fişli r 
carne şi boabe de singe”. Triste- 
jea aceasla eslile tristețea senzua- 
Hăţii lreziatibile şi furtunoase, a 
singurătăţii! morale şi malerinle, 
dar ales trislejea palimii pe 
care Deleddn o descrie cu mare 
pulere de analiză Inirospectivă, 

Sillul, adequat acestui fond, nu 
este dens şi energic, ci analitic, 
iluid, difuz; Adesea romanciera se 
lesă, - fără control,- în vola cr A 


nilicei sale lacililăţi narative” Ae 
prin această predilecjie cimpiile 
Sardegnici au găsii în ea un fn- 
terprei genial): „Sărlie cejanse yi 
languroase, zorile cele palide, wep- 
ile- sclipitoare de licurici şi de 
„ 


- 


318 


stele, găsesc lonte pe palete De. 
1 -i culori delicate și nuantate, 
penumbre si clar-obscururi e, 
iar pe tasilera sa, $ 

st alese, monotone și pers stente." 

În 'recentul roman- —a- 
par toate calitățile şi deleclele ro- 
manciere!, caracteristicile pozitive, 
cași „slăbiciunea sa organică“. 

Subiectul (o văduvă sărmană 
care lace toste Jerifele posibile ca 
fial său să ajungă preot în satul 
lor şi care moare de frică, atunci 
cind îl vede ajuns, dor- tinăr cum 
«ste, pe punctul de-a se compro- 
mite prinir'o profană legătură de 
dragoste cu o fată din sal), su- 
biectul este de fapi dilusrea unel 
scțlun! resiriuse care, concentrată 
inir'o novelă,—ar fl eşi! „un mic 
cap de operă”. De acest defect 
„organic* se leagă şi al dollea tol 
alii de grar : lipsa unsi personagiu 
reniral si oscilarea acțiunii între 
mamă (Anna) şi fiu (Paulo). „Ast 
„fel că, in ultimă analiză, roma- 
„sul ne apare plin de lumini și de 
„umbre, omestecale in mod con: 
“tus, si fragmentar.” 

Mama are şi calităţi, desi- 
mur l- (mal ales stilistice, şi în 
-pecial descriplive, datorite rulinei 
-erlitoarei), pe care insă recenztn” 
tul le presupune, dar le lace, căci 
le crede dela sine bănulte de orice 
celor inteligent" și care cunoaste, ~ 
din trecut, pe Orazia Deledda. 

i Hbri del giorno (No.'6). 

#. Cantalupo: Dadă sau de- 
menja precoce. Canlalupo trime- 
'a dela Paris o cronică, unde vor» 
beşie despre noua grupare mai 
mal! sau mal pujin artistică, des- 
pre care se discută muli în Franje. 
fivella si Germania. Ceiace e mal 
iateresani peniru noi, e că sefii și 
inițiatorii mişcării dadă sin! „doi 
brevi băeji romini, cam jicalji* ; 
Tristan Tzara şi Francisc Picabta. 

Inceputurile dadaismulul ar fi 
fost la Zürich, în 1917, genitor il- 
'ndu-i Tzara; dela Zurich a fosi 
introduu la Paris de Apollinaire: 
astăzi primire partizanii irencezi 
numără pe doi scriltoreşi zişi de 
avanigardă : Cendrars şi Cocteau ; 
scol o foae „391* și dou reprezen- 
e vesele ioarte căutate de cu 


şi. 
La reprereniațla la care a azis. 
e 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


i 


ta! şi Cantalupo, invitația cheme | 
pe mc ec si muaa 
şi despre +» e” - 
scriau: „Arta valorează mal mal! 
decit un cîrmăcior, mai mul! deci! 
femeile, mal mult deci! orice. Arta 
esle un produs farmacevltt pentru 
imbecili. Cubismul reprezintă tip- 
sa de idei. Picabia nu ştie nimic, 
imic, nimic. Face așa ca publi- 
Cul să zică: nu înțelegem nimic, 
nimic, nimic. Dadaişiii nu sin! ni- 
mic, nimic, nimic. Foarte sigur că 
na vor ajunge la nimic, nimic, ni- 
mic”. ! 

_Serala dadaiştilora conzisial din 
urlete de animale, zgomole de av: 
tomobil, trăncănilari de pleno. Au 
jucat o piesă, unde per:onajele 
vorbeau băgale 'n seci, şi la Sfr- 
situl piesei, autorul a apărut pr 
scenă, purlind la git alirnată o Li 
bliță, pe cure era scris numele său. 
Cum publicul nu era lămuri! asu- 
pra intenţiilor dedalste, Tzara l-0 
sirigal : „Arta exisiă. Sintef 
nişie dobitoci cas! nok Cu toţi 
sîntejl vrednici să fiji preyedini! 
dada“. Publicul rise zgomolo» $i 

laudă : dar Canlalupo nici n'w 
ris, nici n'a aplaudal, cl a suleri: 
numai, şi în revistă se explică 
„face greață“, „pervertit și preme 
diial”, „decadenjā lragică şi imen 
să“, ba crede că e derecurs şila 
medicii allenisii, In lavoarea lui. 
Cantalupo ciicază pe Boulenger, 
pentru cere dadà ar fi un atar 
in conira gustului, măsurii, # 
logicei şi a clarității franceze 
și care înirevede chiar o ascunsă 
lendință germană de a desorgani- 
za Franja. 

Şi ce să zicem de această mis- 
cere incepäloare ? 

Deocamdată nu ne putem forma 
o părere aţa zicînd definitivă, pea- 
țrucă nu sinlem incă bine tafor- 
mali şi penirucă dadeismul e de 
abia lo inceput și să presupunem 
că nu e şi la stirpliul lul. Potet 
să nu rezulie nimic de samă și 
să dispară, cum dispar în flecâre 
an aliica vibrații de margină în 
Parisul tuturor distracțiilor; <u 
toate acestea, istoria ne 
uneori înlorsăluri curioase, aşa ch 
principial nu este exclusă o det- 
voltare. In public; prinire sume- 
denie de posibilităţi receptive de 


pet 


şi simpatia 
e buceră circul în grupurile ar- 
istice cere se zic şi aneori sini 


K 


care latali 
mişcare şi de, 
natură spre copilărie 


Bibliografie 


N 


= Pa Gere, Auivodministrarea și Zemslooul, 1920, Cfiisinău, Pre- 
EU + 
Alexandru Periectzeanu, k/oclele măsurii . 
pro îndustriei najlonale, opel RE ptr lel, cc bugete er 
Alexandru Periatzeanu, Lfectele suprimârii Constituţigi şi mo- 
sedel legoi csuprâ producțiunii averilor, Bucuresti, Prețul 6 tei. 


Emi! îi. Diaconescu, Hasorabloa, 1915, Prețul t.50 lei. 
Bo Jem paai Reforma electorală şi legislativă, 192. 


i . 
poa Ing. Plate păminturilor expropriate, 4920, Focşani 
s Sepi Teodor, Maior, „Vinălorii de Munte”, 1929, Tirgoviste, Pre- 

Lt. V. R., In rogunoöşière, 1920, Bucureşti Preţul 2.50 lei 

Hie H. Georgianu, Exploatarea economică a țări! (Romtnia subt 
vonpallunea dusmană), 1920, Bucureşti, Prețul 10 lei. 

ai zeem, Sopiniiam r Apian iad laşi, Preţul 8 tel. 

riton. sau despre da cetăleanulu!l, „Bib 
Tog" aci resi, Prell zi ii i Bibiloteca pentru 
en fi f3 les, a y 
ornp p Age ogia lul Socrates, „Biblioteca pentru Top”, Baeoreti; 
A pa ial Manu, Traducere de loan Mihflcescu, 1920, Bucureşti, 

Axentie Sandomirski, 
lut 10 lei. 
= mi Ei Epopeo iui Ohilagameș, Tipogralia cărților bise- 

+ N. Roman, Pagini din Istoria culturii romi fi . 
peter a ar 1920, Cip Pr. 3 lei, aa te da 

an N. Roman, Proeocte, cuvinte şi gesturi bulgă, i 
macel razbi 1920, Gonstania; peana E ai ulgăregii din timpul 
a rman- Frontul-Ro : 
in P io jer , şu (Soncte ponlume), 1920, 
rgo P. KMacarovici-Fiul, Despre couza care i £ 
ja vredrii acu reinființării şeoale! dentare, 1920, e mpnderiter” Sg ea 

Alex. R, Moroianu, lolgoulsm, 1920, Bucureşii, Preţul 10 lei 

A. Cetrug, Woguri albe, 1920, Alba-lulia, Preţul 10 lei. i 
EE menar ag Patrescu, ing, /ndustria fexiilă în Tronsiloanie, 1929, 


Racoviţă, Ing.. $ 
Pr a rSn r nao asupra activității servictulu! ladus- 
Checa orientări în problemele industriale, 1920, București. 


Moartea lul Rasputin, roman, 1920, Pre 


3 © VIAŢA ROMINBASCĂ ad 


n —— 


29 

Legea francez des păgubirilor de războiu, 1919, Bucuresil.. 
Legea Saira lt. arie riei onale, 4920, Bucureși L 

But 


dus Aka cureşii, Prețul 16 lei. ' 
etinul indusiriei, cdi nia ; | 
e Coiodi, Päjanille lui Țândărieă, 1920, Bucureşti, Prejui 11 iei 
iati k us fn sarbâtari, 1920, București, Prejul 15 lei. Ț 
| gi Arii De şi alte înrudiri sufleteşti la Ro- 
' e >» r 
j dee DA Si, lie populare romtneşii) 1920. Birlad, Pre, 
tul 9 iei, . 
Zaha Ha, Calechismul ramilnului cinstit, 1920, Cluj. 
Sr. M. Or Prea paepe socială a igienii, 1920, București, 
Gh. Talaz, Flori de lut, 1920, București, relui 8 lei. 


Fiorin ascu, Albinăritul sistemalie, 1920, Galaii. 
Darea Baga or despre aan italas socletății pentru invățălura “opa- 


m. 


IBLIOTECA 
UNIVERSITĂȚII 
IAŞI 


, laşi. 5 

ie ci Pr ur Saaana leb, 2 vol, 1920, București, Prelul 32 lei l 
Andrei Branişte, Suflet de femee, 1920, București, Prețul 8,50 lei. 
Anuarul dooperajiel orâşeneşti pe anul 1919, Bucureşti, 1920, Pre- 


tel 3 cei scu, Carlea psalmilor sau psaltirea împăratului Danid, 
Traducere, 1920, Bucuresti Prețul 6 lei. 


i col, No. 19, Prejul 2.50 lei. 
Viata Age: No, 1, Proja a iei. 
ntui m rad eg 43, Prejui 2 lei. 


Y o, Preţul 10 lei. 
e pere: e No ia Prețul 1 leu. 
Revista ştiin veierinare, 7-8-9. 
Noua rev aricea o, 
Cele trai ni4 n “No. ht gu 3.50 lei, 
ana . Ni u e 
Fe eu s le, No. 8-9, Prejul 30 tei. 
loteca Copiilor şi Tinèrimil, No. 6, Pretul 1 leu. 
Rominia s No. 489, Abonament 100 lei. 
Cultura ¿r 


No, 46. 
tatea si „viața sesicătăt:, No. 3 și 4, Prejul 5 lel- 
iut, Noembre, Preţul 5 lei. 


Studio, Bucureştii. 
Viespea, No. AN Preţul > dat. 
ei. 
1 


aria do, st 


it , 
tinui Câlior Ferate Romine, No. 6 și 7, Pretul 2.50 lel 


BALUL 


— Să mergem astăseară la serată, zise Alina. N'am mai 
eşi! nicăeri de nu se ţine minte; necazurile mau închis în 
casă. Nu poațe cineva trâi mereu singur. Mi-e dor şi de dans. 

Manuela se gindi că, dacă se duce Alina, nici ea nu poate 
rămîne. Dar dacă se opunea, ar fi putut să o Indărătniceassă. 
O apăsa aceiaşi nevoe de a se despărţi de ea singură, Bo- 
săția, frămintarea, animația prea mare a acestei tovărâşii a 
minţii şi sufletului, o osteniseră, 

Simţea la fel cu Alina, dar pentru alte motige, nevoia 
unei variaţii, deşi avea în acelaşi timp un fel de pasiune a 
singurătăţii, o voluptate mare a acelei vaste sărbători soli- 
tare, cu veselii şi suferințe, cu apogee ale simţirii neatinse 
in viaţa de toaie zilele, precumpânite violent de regretul şi 
durerea aceluiaşi tralu singuratic, de sentimentul imperios şi 
naturai al sociabilităţii aşa de dezvoltat la ea, alături cu - 
bătăcia ei, şi aşa de puterni: în sine, incit susţine toate clă- 
dirile şubrede ale omenirii : Familia, societatea, naţia. 

Adesea gusturile ei erau tot aşa de nalve ca ale Alinei; 
dorea şi ea dansul, car altfel. 

Armoaia propriei ei mişcări, a trupului întreg, pe ritmui 
parcă fluid, lunecarea, cadenţa aveau pentru ca ceva ferme- 
câtor şi în acelaşi timp odihaitor, Işi rezolva pentru moment. 
în acea echilibrare armonică, dezechilibrul ei sufletesc. Pentru 
citeva minute însă de aşa plăcere, trebuia să suferi o seară 
tutreagă îngrâmădeala, contactul mulţimii, stinjenirea dansului 
cu fiecine, insulta pe care cei mai mulţi o aduc siăsurii mw- 
zicale şi atrontul inestetic al împerecherii nearmonioase. 

Se gîndi la cei pe care i va intilni acolo. 

Năzulnţa el câtră perfecţionarea gustului, munca pe dru- 
mul artei muzicale, suişul spre „lrumos“ o izolaseră treptat,. 
tupseseră acea suprafajă mincinoasă de asemuire subt caro 
se ascundea Înainte, 

Pa- aeua mergea pe drumul solitar, cu toată povara mindră 
de a fi din speța celor singuri, cu tot cortegiul de curiozitate, 
hula, răutăți mårunte, Instrainată şi lără apårare. 


32 I VIAŢA aROMINEASCA 


Alina va întilni la serată cunoştinţele ei neglijate, va 
einoi raporturi banale, va fraterniza amical cu oameni indi- 
terenți. Dar ea, Manuela, ce va face? Cunoscuţii, tocmai 
fiindcâ-i cunoştea bine, nu-i mai putea: da iluzie; şi străinii, 
mulţimea, era vulgară, inestetică, o rănea în gustul el de 
forme, linii, culori, cu aspectele ei disgraţiate. — ~ 

Ce mizerie ! Să-ţi trebuiasca din cînd în cind lumină şi 
mişcare, să aibi nevoe in jurul tân de paza oamenilor pia 
“a la adăpostul zgomotului lor care veghează, să-ţi culci su- 
fletul prea ostenit şi să te duci între cei de altă speţă, apu- 
cături, idei—acolo unde se goate) 

Manuela toată viața trăise aşa, într'un mediu străin de 
ea, şi incă nu se d=prinsese. De copil se simţise râtacită şi, 
pentru a pune capăt exilului, in-er.ase să se intereseze de 
focurile, încrurile, oameni! fără interes din jur. Adesea căuta 
printre ei vre-o flință cu o înfăţişare mai atrăgătoare, fiindcă 
natura pune trăsăturile nobleţei la întimplare. Din asta îşi fă- 
cea un joc, care era şi o amăgire. Se ducea bucuros acolo 
ande putea întiini acei chip omenesc mai deosebi', căuta cu 
grijă să-l rămie necunoscut, știind că va găsi o biată făptură 
fără nici-o lumină ; işi împrumuta Si pi acelor trăsături, 
pentru a crea basme cu care înşela melancolia lungă a visă- 
“ilor. Uneori ape teen întilnea subt aspecte nelnsemnate pe 
che-cineva, ale cârui vorbe şi idei ii erau apropiate. li căuta 
ovârăşia, se satisfăcea în comerţul ăsta mic de vorbe şi idei, 
Locurile şi timpul luau un oarecare scop fâră de scop, dar 
mulţumirea era scurtă ; plecau pe drumurile lor, altele decit 
ale el, şi cu care nu făcea nici-o confuziune. Plecau cu o prè- 
vire înapoi pe care nu o desluşea, pecind a ei se pierdea 
iar înainte în aburirea singuratica. 

Nu vru să nemulțumeas:ă pe Alina: Să mergem,—zisc. 
Se gindi iar: Eu ce s4 fac acolo? Pentruce si mă duc? 
„„Pentru cine ? intrebarea îi deslusi un gind dinapoia minţii. 
Stiu că se duce pentru ceva şi cineva. Surise ironic. Un a- 
morf 7... Nu! O aventură?... Nici atit f 

Era totuşi o fiinţă pe care putea să o caute în mulțime 
şi să o a ab rm de ea. Cineva care săi fie pretext, dach 
nu cauză, d: a cânta lumina şi ritmul. In locul basmului, un 
om pe care nui displăcea sâ-l vadă, a cărui prezenţă şi vorbă 
je suporta, la care de un timp, chiar se gindea uneori. Cind 
spusese linei; „Să mergem“, - numele lui îi venise lu minte... 

Da... va merge să cergească lumină şi melodie în bllciui 
acela de oameni. Poate celialt va fi şi el acolo. Dacă 
mu, va împlini monotonia cu regretul, cu ritmuri sufie- 
teşt pe care cine ştie dacă le-ar fi avut Intilnindu-l, cm 
mimposibilui“ superb din armonia gesturilor, privirilor, gla- 


sului şi vorbelor inchipuite—realizind veşnic s.agură, sublimă . 


şi revoltătoare In această lipsă de imperechere şi În aştepta- 


Li 
BALUL 123 


Dorie oo 


aa zadarnică a celice af implini-o. Dar mai ales tristă şi 
»boşită 


In mijlocul serbării plictisitoare va chema pe cel absent, 
îi va atribui cuvintele pe care ar vrea să le audă, cu înţeles 
si fără de brutalitatea înţelesului ; va închipui mersul discret 
si glumeţ al dublei lor simpatii. Olumeţ, despre lucruri care 
ru erau glumețe, paradoxal pentru a exprima adevăruri ne- 
mărturisite, fâră curajul, fără hotărirea, fără acel ceva care 
face şă fie“. 

lar închipuire! 

Dacă Vilsan ar fi fost acolo, Manuela l-ar fi văzut dis- 
:rindu-se bani cu cunoștințele lui mai apropiate. Nu erau 
ocmal din aceiaşi ebhortă socială. Pentre ea, ar fi avut acea 
“dotatrie calmă și mută, pe care ea o bigase de seamă. Nu 
ai înțelegea dece și până cind viața o să facă din ea un 
Jol o năzuință neatinsă de realitate, întrun altar izolat at 
«dmirațici sterpe. Nu ştia până cind; dar Digi ei respia- 
vea fără şovâire ideia că ea singură era stăpină pe destinele 
-celor idolairi. Nici nu cerceta imprejur. Credea ta forţa lu- 
urilor menite, in dubla chemare; şi sta singură, mereu sla- 
pură, lAsini pe fiecare să se întoarcă câtră traiul lui. Avea 
"n sutict frazed şi simplu, naiv şi cald, închis încă subt o 
“sindrile nemlidioasâ... „cea putere a lucrurilor nu venea, care 
in trage în girul 'ei şi te extrage din tine... imprejur nu ers 
nimeni şi nu o mai amâăgea nici distra jocul romantic al fan- 
„aziei, în tare singură îşi compunea personagii evocatoare pentru 
“abia cadență a vieţii. 

Aşteptarea ei însă mu căuta, se ferea chiar. Prin indife- 
'enţa ei melancolică, interesul fervent, admiraţia încăpăținată 
a lui Vilsan străbâtuse cu voinţă rece până la atenţia ei. Nu 
əra chemarea, nici puterea lucrurilor... Se uitase la el... Se 

de cei mulți. Se întreba dacă acel tinăr original şi 
tarect, artist şi paritan, nu ar putea fi partenerul acelui neant. 
Nu-i putea aşeza loc şi nume dintre cele ce sint, era lim- 
pede câtră el până în cea mai adincă taină din ea: o fiinţa 
reală a cârei apropiere de suflet şi cuget ar fi tolerat-o. Atit 
Simpatia ei era glacială, caşi admiraţia lui. 

Oaspetele pe care îl are orişicine.. Cu diferenţa că 
pentru ea iua proporţii de eveniment. Un ex luzivism arbiträr 
îi făcea tosuportabile prezențele oamenilor oarecare. Pe el 


„pindul ei ostenit de singurătate nu-l respingea 


— O veni oare şi Elena Cosma? întrebă Alina. Să mal 
tie cineva Z.. 
— Aici o fi Vilsan? răspunse Manuela. 9 
— Nu gredt Nu l-am măi văzut demult, Poate e plecat 
zu imerări în județ. 
- Manukia avu di gest de femee contrariată în ul 
ti. Lucrările lui Vilsan îi erau duşmânoase. Bărbaţii sint fe- 


oridi Au munca. 


324 -VIAȚA ROMINĂASCĂ 


eanan aam -- 


Manuela tol mai spera, Cu el ar fi vorbit de art. Sac 
ar fi privit-o mut dedeparte şi intre ei ar fi fost cuvinieie 
de admirație pecare i le spusese, calm şi precis, într'o zi, <> 
o profesie de crédinjã,—şi până în ziva aceia ea mici no- 
cunoscuse existența. ' 

=— Să întreb pe George? zise Alina. 

Manuela refuză energic : 

— Cind ai să-l cunoşti pe George? Cind va vedea c! 
se interesăm de Vilsan, îl va pupe la distanță, ea pe o per- 
seană carantinată, Voiu pierde uña din cunoștințele pujine pe 
eare le vid odată pe an cu plăcere. 

" Adouazi o reacțiune asvirii iar pe Manuela în derini- 
si de singurătate. O cuprinse cu violență refuzul de a pärts 
odaia, dar tăcu. Promisese Alinei. - 

— Cu ce te imbraci? Manuela ii spuse. Ciudăţenia e; 
o lăsa luni întregi indolentă, indiferentă de grija hainelor; 
apoi o apuca o poltă bruscă de vestminte frumoase, —aşa de 
mare incit, fără de nevoe, o realiza cu înirigurare, 

Intrebarea Alinei strămulă interesul ei pe subiectul gi- 
telei. Va merge ca să imbrace rochia cea nouă, va merg: 
peatru ea singură, pentru plicerea de a fi gătită, pentru gua- 
tul de a se simţi elegantă, de a-şi da sieşi senzaţia a cev! 
estetic, pe care din nevoe îl plimbi pe subt ochii mulţimi 
acavind alţii mai buni, —aşa cum işi îmbracă ceru! rochiile ie 
sompiuoase, deasupra ochilor noştri. păcâtoşi. 

Se linişti, reintră în nostalgia ei fără zdruncin, fu tar= 
şi stăpinitoare, fiindcă nu avu nici-o dorinţă. Pu calma cur: 
stat egoismul şi indiferența. 

in ziua seratei lenevi liniştită, Hindcă orice ar fi var: 
să o împiedice, nu ar îi nemulțumit-o. Era bucuroasă să ts- 
numţe ; tocmai de aceia nu i se întimplă nimic, Se abţinu u 
a face muzică. Izgoni o melodie care o urmărea. Dacă ar fi 
tras cu urechea la chemarea ei, ar fi Intrat în faza aceia de 

ndere, de zguduire, din care izbucnean sunetele ca o înv: 

care ii sugea fața, îi bătea ochii, fi ostenea trupul. Refire? 
imvitarea Inspiraţiei, Ceti citeva foi pe o carte; se tolâni pe 
um divan hotărită să se pieptene cu lumină mare Se tm 
că pela 6 se face întuneric. | 

Orele se scurgeau alene la penais Mich... 3 4 Ni 
ştia ce-o fi tăcind Alina pe dincolo, nu eşise deloc din cdaia 
ei, Trindăvi până cind incepu ¿a se întuneca, Eran aumai 5 
Prea tirziu ca să se mai pieptene cu lumină mare... 

Se sculă şi scoase ciorapii de mătase neagră de car: ava 
aevoe. Subţiri de tot, se prinseră de unghia cea mică a,i- 
nfi, şi un fir æ trase. Trebui să repare accidentul... Tocma. 


umghia cea mică! Favorita,ei | Ciorapii ăştia erau aşa de fragui* 
Se immi 


Scoase apoi bijuteriile şi le aĝezä pe masă. . 


privind cum străluceau în umbră. Nu aprisbese, Le fă mute, d 


Ns 


a) T spe, 


* 
+ 


= 


BALUL 325 


a i a 0 ~ 


până cind îşi pierdură formele şi râmaseră numa! lumini.. 
mai mali—până cînd în umbra mesei luminile cu rară 
pierdute nu îi rai  mhure nişte licurici, ci scintei prinse pe 
genele ei... Atit, —pãnä cînd senzaţia deveni concretă, supă- 
rătoare. Şi involuntar puse degetele reci pe pleoape, ca să 
leagă pietrele închegate pe ele. 

_ Rise.. Esa o scamatorie! „Allez... passez !..” Și apoi 
“uwinte cabalistice : „Vedeţi, Domnilor, Doamnelor !... pe masă 
su măi e nimic... Acuma, voiji să vedeţi semiluna fină, scli- 
piioare de briliante încrustate în argintul cizelat al cornului 
sacru, trifolui fabulos cu patru foi smălțate într'o rouă or- 
bmoare, inelele?... lată !.* Şi tutndu-ie una cite una din ochi, 
=seză gemele mici iar pe masă. Brâţările mai mative mu se 
poiriveau cu jocui. Stau cu cercul lor fix de aur. Nu-i mai 
Dieeau, Le-ar fi vrut serpentine, mlădioase, cum se purtau 
acum de curiad. Nu le va pune, 

Dibul în gifonler o cămaşă foarte subţire, cu umărul fo- 
zust de dantelă, pecare să-l poată slobozi ca să lase decol- 
tajul imaculat, Pantofilor [i se desprinsese puţin funda. O prinse 
cu plictiseală. Pentruca să vadă ce coase, aprinse lampa. O 
mey mare cît putu. Svicni în jurul ei un cerc de lumină, scă- 
zui Și adambrit în tot restul odăii. Electricitatea era defec- 
„aid. Se diatră apoi încâlzind apă anevoe, pe soba de porţe 


vam, În seara aceia îi era frică de apă rece. In casă era cald 
-ca faira cuib. Stind culcată şi gindindu-se că avea să-şi 


teà taaleta, alimentase mereu focul. Se spălă incet jucindu- se 
în apa albită de săpunul- parfumat. Făcu Baia fără grabă, caşi 
um au avea alt nimic de făcut, 

Descoperind pe albeaţa pieptului un punct iritat, se os- 
veni mult să facă din piasture negru o musculiță mică de mar- 


chiză, pe care o lipi delicat. 


Acum ii era lene; ar fi vrutsă se culce. Se făcuse şapte. 


*w poată omul face ce vrea... Dece?" 

O enervă cel: ——„Nu se poate! trebue să mergi !“—al 
jor, pe care-l avu în urechi cu glasul cu care îl vor spune. 
Apoi se resemaă. Aprinse spirtul. Incălzi fierul. Fâcu două 
sate părului. „Coiffeusa” provincială ase în două prăvă- 
a maică, care arăta la geam cuviţe de pâr decolorate de praf, 
şi alături dedita modest produse coloniale, Cind nu erau ba- 


326 ____NIATA_ROMINEASCĂ 


înalte. Işi aminti cum mai demult, chinuia, ardea bietul pâr. 


imitind gravurile cele mai complicate, reușind uneori de mi- 
nune construcțiile capilare cele mai savante, alteori ostenia- 
du-se degeaba, desiăcind de zece ori, arzind ici-colo aurti 
subțire cu o nesimţire culpabilă. Pârul. et destul de des, dar 
rămas scurt din atitea ihcercări, cu firul asa de moale că abia 
suporta pieptenele, cu aurul mai muced, mai înverzit, numai 
ici-colo cu scîntei din poleiala adolescenței, --îi pricinuia acum 
durere cu fragilitatea lui. Ceiace îl rămăsese din casca bo- 
gată de aur pal al copilăriei, era o podoabă delicată, pe car: 
o pipăia cu milă, o inoda uşor ca pe un bolnav. Cuminte! 
În sffrgit cuminte! De=scoperise că rostul pieptânăturii nu e o 
arhitectură complexă, ci o undă lină abia prinsă lar sear: 
uneori, cind îi da drumul trăgind acul unic de baga biondă, 
işi zicea melancolic roşind uşor, că mai sint poate şi alte ros- 
turi pentru care să se desprindă pe umeri şi să se prindă pá- 
rul lesne şi lin, şi care pentru ea nu fuseseră, nici nu puteau fi.. 
. Becul ardea rău. Aprinse luminări. Aplecă sfeşnicul pest- 
oglindă. | se pāru că e bine pieptănati. Foarte sus, şi sirins 
tare la timple, îi da un aer ciudat de portret. Isi Isase frus- 
tea goală, şi asta o schimba mit. Urechea era întreagă afară 
fragedă încă de apă. Nu purta cercei. Cum după bae îi fusese 
niţel frig, se fricţionase violent şi acum singele umbla lin şi 
cald pe subt piele. In ca, caşi in odae, era ca intr'un cuit 


Incercă un pieptene şerpuit cu briliante măruate ca o pulbere, - 


şi cu perle; şi îl schimbă în două-trei feluri, Nu venea bine 
Altul iat, inalt, cu un păun de smalţuri încrustat pe celuloi- 
dul verziu, complecta minunat stilui. bizar al pieptănături; 
exagerind încă prelungirea originală a capului. Mai astîmpár: 
citeva fire care lunecau pe ceafa goală. Acum capul era gat: 
O „centură“ mică de elastic îi slujea de corset. Moda nu-și 
liberase încă complect sclavele. Ciorapii lunecară repede pâni. 
sus. Pantofii o.stringeau parok puţin, deşi nu erau mici, da’ 
piciorul se desfătase toată ziua în sandala de casă. Tras: 
peşte cap cu grijă un tricou de mătase roz, care în mînă på- 
rea cit o mănuşă şi în care încâpea întreagă. Acum era ca us 
băiat cu liniile niţel prea curbe. Se plimba aşa serios decoi> 
pănă colo, printre ace, pudră, piepteni, aruncate pe toat: 
mesele ; tae apvirile pe poayne. pis ney Eia ena a 9. goe: 
piraţie ră şi căld țin precipitată. Un mic palpit, d: 
viaţă. Minuelei nu-i nai partumurile, li dădean migrenë. 
O picătură pe care o stropea la întimplare din fundui ila- 
coanelor mereu goale se anihila, se infilira in toropeala yest- 
r. Numai din irea pudrei subti plutea o ceajå 
pulverată şi abia mirezmată. Se uită iar în oglindă si 
„pe buze un punct uscat. Atuaci căuta intr'o casetă coló- 

de buze şi, subt transparența alifiei colorate, rosi 


ionul cu care larna trecută, la un bal costumat, Intreaga 


Jok ; tavioră ult. Punind la loc tubul, întilni în cutie ae Y 


——.———” O da a i pn P 


BALUL 327 


milie se grimase, fardind ochii de clowni de Pierrete 
Nu-şi accentua niciodată trăsăturile. Pre ecaţile ci burghez: 
şi credinţa, că pastelajul naturii e totuşi cel mai armonic, ex- 
cludeau ritualurile complicate ale cochetăriei. Dar astăseară se 
juca pentru ea singură. Nici nu vrea să stie de serata lor 
de cei ce vor fi acolo, de cei din casă! Trase ua fir subi 
pleoape şi îndată culoarea ochilor păru mai întunecoasă, pri- 
virea mai adincă. Era foarte palidă, ea care de obiceiu avea 
singele urcat în obraz din orice animaţie, din agitația pe care 
i-o Ta ori.e mică perturbare dela meditaţia ci monotonă ; pu- 
nea atunci pe obraji dosul palmelor reci ca să ledomoleasei 
aprinderea, Acum apăsă pumnii ce lăsară semne şi mai pale 
care apoi se nețeziră În aceiaşi paloare albă. Paloarea asta 
ora şi ea nouă, Faţa avea ceva rigid şi o expresie de cru- 
zime tristă, Cele două accente ale buzelor şi ochilor apăreau 
sa 9 subliniere stranie. Cu cit fixa mai mult oglinda, cu ati 
se recunoștea mai puţin. Pirea o evocare din trecut, întoarsă 
cu uimire gravă locuri instrăinate şi regăsindu-şi cu ace- 
iaşi uimire propria înfăţişare, Din ce timp 2... Din ca loc?.. 
Nu se vedea decit capul şi bustul gol. Ce draperii,ce costum 
determinan ua cadgu acelei apariții deacolo, din adincul eris- 
talului ? Străina acea ciudati, cu o expresie de viață moartă 
kar era? - A ; 
atea cineva la uşă. lgi aduse aminte. Spusese cå wè 
minca la ea în odae. Lună tava prin deschisa uşii şi sorbi 
pri aşa, gl aceea epang se in costumul ei ciudat 
z cu ioare negre, c - : i- 

ei a Îu DE ae g u pieptänàtura gata, străluci 


suna de culcare, nu se culca nimeni. Er buna 
minti. încă basolan plic k ne re m*o 
era More: ra ae mine, un e re de adevă- 
ratul D veselie nervoasă, o å de de 
a Ego Vitae ora, e e de pe 
tea, şi era în dormitoare gălăgie, riset: una cana 


378 VIATA ROMINEASCĂ 


cea mare cu apă şi se inundase tot parchetul; alta spărseşe 
sticla dela lampă frizindu-se pentruca să lasă în oraş a doua 
zi dimineaţă, şi lumina oarbă fumega ; grupuri prin colțuri 
piuiau ca într'o colivie; altele căutau farse nouă şi imbrăcaseră 
îmtr'un capot lung de flanelă, ca pe un om adevârat, o varză 
furată dela provizie şi care figura capul imtrobodit. O culca- 
seră subt plapomă până cînd titulara patului, venind să se 
culce, chiotea speriată. Manuelei nu-i plăceau farsele şi reu- 
şea să fie cruțată, totuşi risese prosteşte, până la lacrâmi, 
de o parotile burlescă a Graalului, socotită de Frăulein ca o 
prolanare a demnităţii germane. Roşie și plină de pete pe 
obraz, Frăulein scosese numai capul dintre perdelele parava- 
mului de creton, şi le copleşea în nemţeşte cu adjective des- 
calificative, ap:rind prestigiul Legendei germanice—pe:înd fe- 
tele, ipocrite şi serioase, îşi înăbuşeau risul; se declarau Wap- 
neriane. 

Pe ea aveau obiceiu să o pieptene cum le trecea prin 
minte. De obiceiu ca pe Ofelia sau Margareta, despletind-e, 
buclind-o, ţinind-o nemişcată, pecind ea sta răbditoare, con- 
vinsă că e în adevăr acele eroine, pe care le evoca cu părul 
ei lung şi auriu. Nu țipa cind o trăgeau mai tare, nu se su- 
păra cînd o frigeau niţel, le lăsa să se joace, cu ochii dugi 
într'o visare fără contururi, in care cădea îndată ce părăsea 
realitatea precisă a studiilor. Dece oare aveau gustul acelui 
joc? Era frumoasă ? Nu-gi aducea deloc aminte de taţi ei de 
copil. Poate că deaceia o împodobeau și le da plăcerea unei 
pă uşi, necunoscindu-se deloc, lipsită de orice vanitate. t» 

oranța totală de sine, ea nu reprezinta nici o rivalitate, 

suiletul deslegat de trup şi plecat în Paradise, cu trupu! 
nedeslegat din inerția inconștienţii totale, era o jucărie dø- 
cilă şi indiferentă, 

Işi aminti cum odată fetele se certaseră tare între ek, 
asupra felului cum trebuia pieptânată Ofelia, trăgind dintr'o 

e şi din alta,—pecind ea amorţită, într'unul din obişnultete 
extaze interioare, le simțea şi le auzea nedesiuşit. Sta cu ml- 
mile în jos în cămaşa de noapte albă şi lungă, pecind dege- 
tele lor furiose incilceau ghirlandele s amar de uscături şi ţepi 
rupte din tufişurile grădinii celei mari. 

in Duminica aceia, capul ei prezentase o mare dezordine 
de cîrlionaţi; dar Duminica severitatea era suspendată, şi ochit 
directoriali alunecau distrat peste capetele ciutulite, rezervim- 
du-și drepturile pentru adouazi. 

Luat după acea Duminică, găsise un nod mare în păr, 
îuciicit din şuviţe Inodate din toate părțile şi complicat înex- 
tricabil cu vreji de viţă sălbatică. Incercase să-l descurce, 
trăsese furios cu pleptenele şi grăbită, avind încă un cors d 
cetit înainte de clopot, tăiase fără milă, cu singurul necaz a 
îmtirzierii, cn risipa copilărie], cu nepăsarea acelor cate au 
încoaştiența, şi timpul vieţii li se pare infinit. O A 


riak 


n, a ea ONNEA. 


Doamna Directoare obser vase masacrul şi, contrari 
iulor ptecedientelor, o pedepsise cu un n te Ce-o să zii 
Manuela nu rămăsese convinsă că mama ar avea la pă- 
'ul ei mai multe drepturi ca Ofelia—căci pănă la Hamlet nu 
îşi purtase încă visul—şi suferise orgolios şi cu voluptatea 
mortilicării, cea dintăiu pedisaţă dintre atitea cite era să-i 
dea firea el iremediabil rbmantică. Un rău început de sâptă- 
mină ! Camaradele Maauelei stau posomorite şi cu ochii jos 
pe pupitrele negre, cu un sentiment latent de solidaritate şi 
zu o nemărtarisită mustrare de conștiință. Dar Manuela se 
zola în necazurile caşi fn visurile ei, nu Spunea cuvintul zare 
riza Sai, d paie Solidaie şi nici nu-i da în minte 
Dovăţia lor. Trăia această tragedie pentru i 
nu i-ar îi plăcut să fie altfel. o į "AER P-o 
7 Pedeapsa fusese o oră „În picioare”, Subt aspecie reci 
i aspre, Direcroarea ascundea dragoste sinceră de copii şi 
aa tact înfailibii. Hotărise ca ora expiaţiei să fie cea de ger- 
mani, Fräulein deschisese gura mirată, apoi o închisese fără 
să întrebe nimic, pecfad Manuela sta dreaptă şi subțire ca o 
trestie, înălțată deasupra capetelor posace aplecate tare. Frău- 
‘zin scosese de trei ori ochelarii Şi o ascultase pe ea lecţia 
isată, pe care o prelungea la infinit. Totuşi se E actam Trè- 
guia så vie alta ja rînd, sau... explicația. Stătuse un momeat 
:3 Suspeusiune, apoi spusese cam emoţionată : „Setz dir mein 
Kind!" cu ò biindeţe care dis:ona cu vocea ei dură şi gilce- 
vitoare ; ai fără ca aceste „noutăți“ să atragă atenţia maliţi- 
casă a clevelor, Manuela rămăsese nemişcată şi mută în pi- 
care: Atuaci Frăule'n se frecase pe timple ca pentru o 50- 
-dieală grea, şi închizind caetul mic, al stru, de note, se 
scoborise depe catedră încheind ora. 

Manwsla rămăsese tot în picioare, tăcută, pân: cind prie- 
iaa el de alături, cu amindouă minile şi cu toată puterea, 
9 aşezase jos. Simţise atunci ceva blind în jurul ei şi cind 
sunase clopotul şi intrase profesorul de chimie, o roşaţă îi 
“eoperise obrajii: cu cit ar fi fost mai greu în ora profeso- 
"ului! Manuela avea treisprezece ani atenci. 

prag Ea pă ip ap uşor, aburită uşor 
se padr ea ace ndeţe atunci, o blindețe care 
Giistea în jurul ei, fără să se sproabe destul de ea. = 

Işi aducea rar aminte din coplărie; pentru ca nu exista 
ia Sari pat, Sa să anepi cu el pe cel viitor: un vii- 
i re piw f mprejur şi nu se a destul. Nu 
mai bâgă de stamă că-| e somn, fiindcă c 7 aromise pe 
eun îs faţa oglinzii, cu ochii înăuntrul ei, cu ochi care gu 
cra d: ochi care dormeau deschigi. 

„i apă” arose herăbdătoara o chema la uşă. Ceilalţi erau gata 
bi era timpul de piercare Armncă pe ea rochia dè mousseline 
negru, care prin bustul într'o rejea de perle mă- 


t 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ Beaia An BALUL | 32 
n a N RR a N EF AERE -—— 


lina o ajută să se închee. Fu gata în trei mi- 
ori inper îmbrăca de patru ceasuri; căută din R: 
sacul de fir cu batista, cutiuța de pudră, mănușile; arun Ae 
cap gluguşul diafan, şi luînd în mină oglinda mică cu mine: 
lung, se privi pentru ultima oară şi nu se recunoscu... 


centi accentuase încă răvăşirea feţei lui sarbede, întipăritá 
de obsesia extremului voluptuos. Era demn de studiat, Ges- 
turile, caşi cuvintele avintate nervos şi aprins un minut, re- 
cădeau încă vibrinde, Sclavul unor impulsii care-i stăpineau 
violent şi nestatornic, cu necesitatea de a-şi realiza înclină- 
rile, trecind dela o pornire la alta cu mobilitatea şi violența 
naturilor mncite-de o imaginaţie şi un organism maladiv, şi 
cu toate riscurile pe care o astfel de viaţă le dă unui bărbat, 
la care dorinţele născute nu sint ucise,—riseuri pe care ruini 
lui fizică le plătea timpuriu şi scump. 

Cu binoclul ei de observație, îi studia portretul care ui 
minut se resfrinsese in privirea ei, pe care o chemase iixi- 
tatea privirii celuilalt. Dece o fixa ? Ochii oamenilor se înfig 
uneori aṣa intr'un punct, fâră legătură, cu nici o preocupare. 

Pe măsură ce portretul işi desena aqua-forte într'o ger- 
puire de linii! verzi, rețezua acela de apărare asviriită întpe 
ca şi oameni, se întindea mai tare. 

intre artă, căreia îl accepta toate atitudinile, şi viață, în 
care avea o atitudine cam puritană—gga-o diferenţă, De tină- 
zul discipol al ini d'Annunzio o sepârau dezgusturi hotărite ; 
dar în mulţimea aceia incoloră, îl studia... 

Ofiţerul se apropie şi o invită la dans. Era explicația 
sau consecința acelei priviri inzistente. Dansa minunat: acet 
fel de a-şi susține tovarăşa nesimţit, de a-i cirmui pasul cu 
un semn aproape inexistent... Respirația lui era cam precipi- 
tată, Se spunea că ar fi tuberculos. Dansul era desigur o im- 
Prudenţi,—una din voluptăţile interzise. 

La începutul seratei sa abţinuse, şi acum se azvirlise în 
vălmăişaz cu pasiune. Dansa mereu, cu faţa aceia emaciață, 
cu respiraţia exasperată... cn ultimele forțe. 

Manuetei îi spusese citeva cuvinte de boala lui gravă, 
de Sanatoriul unde fusese; pronunțase şi un nume de femee. 
Cuvinte ocazionale, care conț'neau poate o amintire.. Vre-o 
vijeile, poate, în scurtul sezon balnear, în disprețul oricăre; 
pretauțiuni şi care culminase în ultima criză, Se auzise intrur 
timp că a murit. Minat de boală, păstra acea fire fără mł- 
sură, țiriiă de avinturile unui singe violent, dar slab. 

Ca privelişte, spectacolul variat al oamenilor: unii stă- 
piniţi, alţii nestăpiniţi caşi natura în armonille sau intempe- 
rile ei -era interesant. Personal, o respingea orice morbideţă 

a pasiunea, ca un avint desiânţult, sau ca o forţă in- 
tezioară uriaşă, zită. O putere sacră, slobodă sau înfri- 
nata. Admitea exaltarea ca o ei er excesivă, îngrădită în legi 
sufleteşti ; privilegiul exuberant al unui luptător care se joacs 
cu ea fără teamă sau, învins de ea, sucombă; nu ca o di- 
solațione. 


S Pornirea descumpänita a vinărutu lal hui d'An- 
nmzło se trida- vocea cam acoperită, dar exaltată 
pe cuvintele cele mai banale, Nu era un om cuminte, nici un 


° 
w 


eră, era încă lume puţină. In odaia de tualeti 
Nec haina, aruncă din trecere o privire în oglindi “| 
ii hip străin. j ; 
í piri fr a Ceră rece, plictisitor plutea împrejur. 
Pe canapele, dealungul! zidului, în pauza monotonă a pagaba 
cucoanele, domnisoarele înşiruite şi nemiş:ate, păreau un e- 
cor urit de stofe albe, roze, albastre. Bărbaţi aproape ne k 
vedeau. Ofițerii, element principal al balurilor, erau grâm 
ul, unde era răcoare. 
y g iratan invitații, mulţi deodată, —o invazie. 
Ele se aşezar4 pe scaune, lingă sobă. Pe Maınuela ră 
maidecit o supără căldura. Simţi un fel de inerție, o silă d: 
se mişca. | 
ri osui vidica îotălu vre-o două perechi; apoi fu o pra- | 
măşeală de culori, ca un zbor brusc de păsări într'o Copie 
care încurea tot salonul. Alina număra, ici colo, cunoscuţ A 
Se mira de lumea multă necunoscută; era un amestec de Cereri 
sociale, un amalgam, o panoramă de figuri, de rochii. Lepri 
cet. 
T Ceai de ASis erau mai toți tineri de tot, aproap:i 
copii. Cei de 25 de ani păreau printre ci maturi. Bărbaţii fr- 
suraț! iăceau pe moşn:gii la joc de cărţi sau discutau poli- 
tică prin colţuri; alţii, aie sa uşi, privea Și şoLoteau 
sane ii necuviincioase. i a 
ggg ii tă D faţă acea mască obişnuită „pentru iurac 
Un suris convenţional. Vorbea puţin, tot convenţional. K 
Vilsan nu era acolo. Dar acum uitase lipsa lui, ano; i 
tită într'o plictiseală mare, simțindu-se mai sin ură rugină i 
închipuise, cu impresia cuiva stiăin ce limbă, de nație, picat 
xoticá. 
aai at “teda ori, printre celelalte perechi care 
invirteau fără să răsufle, cuprinse de o adevărită că Une 
ori dansatorul era bun, şi ca simţea acea mulțumire ritmi 
singura pentru care se amestecase in zăpăceala acela. nd 
Zâri într'un colf un cap exsang care o fixa dure, 
ŞI-I reaminti. Era un ofițer pe care-l cunoscuse la ali >i n 
iarna trecută. O surprinsese printr'o fire mai decat h 
vorbise de d'Annunzio cu un fel de aprindere, de orbire, di 
pasiune nestăvilită şi nelimitată de nici o judecată. Ogaa a ba 
asupra lui o influență directă, care răspundea la ceva ny j| 
tura lui morbidă. Nu era o admirație pentru Poetul La, i 
al Imaginei, pentru m: rul senzaţiei. Era o similitalin 


de temperament cu eroii suprasenzualizați O Peas, qg 


332 _——VAŢA ROMINEASCĂ_ 


„eban atrăgător. Poate un amant pentru femei curioase, —ar- 
bitrar şi caprin din cite se povesteau,—cu gustul caţi 
giasul, caşi mișcările, aprinse tare, apoi repede epuizate; cu 
un fel de aberailune, care-i pervertea normele şi fru nuseţea 
"deilor sau sentimentelor. 

Ca printr'o ironie, era aşezat, cu d'Annunzianismul lui, 
mir'un mediu puţin atinat în gusturi şi moravuri, o lume de 
clasa a treia chiar în provincie, din care numai epoletul, cu 
prilejul balnrilor, îl făcea să mai iasă. Lumea aceia ar fi fosi 
a ini Vilsan,—dacă, prin pasiunea izolării, Vilsan nu ar fi 
'est un pustnic de bună voe. 

Se gindi ia el: înalt, subţire, dar cu aspectul sânâtâţii 
morale, cu o vorbă cumpăâtată şi liniştea stăpinirii de sine; 
weberb şi pal caşi cestălalt, dar cu un chip rece, pe care nu 
apăreau impresiile de niciun fel; inexpresiv și din cauza a- 
celei discipline interioare și din a liniilor feţei, care aveau ri- 
broasa măsură severă a unei efizii, 

Cum ar fi iubit Vilşan, ea nu-şi închipula. Rigiditatea lui, 
'ăceala privirii, rezerva Extremă i-l lăsau necunoscut. Il cre- 
dea rece şi cam fad, cum îi erau şi aparențele. O singură dată, 
ietro discuţie cu Marian, un văl brusc de sînge ii străbătase 
fața pe subt masca ei nemişcată şi se concretizase în picături 
mari de sudoare pe frunte, semn de violență reţinută. 

„„În vîrtejul acela, Manuela an mai putu urmări unele 
sîn duri obscure... 


După dans, se aşeza mereu pe acelaşi scaun, pe care că- 


„use lu început. ' 
— Să schimbâm locul! zise Alina. E prea cald! Så tre- 


cem lingă Elena Cosma ca să putem vorbi cu ea... Şi-a repa- 


“at rochia roz dela Paquin. 


Manuela făcu un gest de refuz. Privea mereu mulţimea. $ 
— Uite! spuse iar Alina. Asta în negru e nevasta ingi- 


setului Steriad, şi fata lui e cea în alb. å intrebai de ele.. 


Manuelei Ti vorbise Vilsan de-fată, care studia Cintul 


pentru operetă. 


Printre lustişoarele aibe ale dansatoarelor, văzu o sta- 
iaetă mică, dar cu forme pline, cu mişcări sigure şi cochete, 
en deplina stăpinire a tuturor mijloacelor feminine de seducţie. 
de o ingenuitate calculată. Decoltată tare, 


Avea o rochie albă, 
2u subsuoarele goale, cu braţele ca două fluere rotunde ş 
<abţiri, goale; era învăluită intr'un tulle transpârent, care 
mărea goliclunea, incheiat sus, la git, cu un guler de bi 

strins pănă subt bărbie, cu aere de faişă modestie. D 
blănii albe, uncap de pisicuţă de acelea albe de tot, nui 

e labe şi botişor roz, un cap neregulat dar grațios, cu 


mie în viat; un ten de porțelan alb, pini cu roz, tardat cu |] 


«Bscreţie ca păpuşile de piatră ; o gur 
$ pre atică; păr castaniu pal, aproape blond.. € 
“Alhire de eib, de roz, de pui,-—uga din acele figuri fără 


del. Cu stinjcuire şi acuitae, pentru 


cxersoază rolul, dind totuşi 
i Ajaran iluzie şi plăcere. Inapoia gesturilor minuțios 
pron n rilor utate, se simțea rutina, se evidenția 
Sa rea precisă a tot ce trebue ştiut ca să se poată red 

igno beah Și dedublarea asta părea să albă darul de a eiiis- 
s onn Bor jalea şi Maaa eternului masculin, care-i era 
nu disimula ariificiul, era imorală > ta artificială și care 
omnișoara Steriad avea succes mare Su i 

w 50. achidi indrăznețe; dar ea părea a f aal oat, 
nah ră fie nyali or în fața unul public inexistent, preo- 
minilor mici şi Unii DnA, ri eee nea pe dia 
peniru ea nu era în mulţimea. în 
nieresant, că teatrul ei de acțiune era aiurea, că va pindi Ş 


impresie de ceva care a- 


si totuşi printre fusti iscuit 

tra a > a piant a albe părea un bi de Stores 

Privind-o, Mi nuela simţea o neliniat 

p aagi S A ea mara areal dsive stage cor 
» in faţa captaţizi artiticioas t 2 

pradă, asupra masculinității întregi, nelimitată Pub aa a 


plăcerea lucidă, satisfacţiile neturburate de nimic, sufleteşe 


De care le putea procura acest mic instrument măestrit şi to: 


'şa de stăpin, tot aşa de con 
A a ştient de meni 
lui, In plăcerea asta nu exista nimic din undele pă roz 


dia tulburarea care din suflet se risi 

mea acolo cu apărările şi Rm ro einer pei 
a Ewen, Moanoiei străină şi dugmănoasă, şi azi îi apărea c 
o sita cisivă : plăcerea „acelora“ concretă de a minu: 
| n obiect de bucurie concretă ; placerea „aceleia“ de a se va; 


Era o concepție care 


Manuelei ii era antipatici. Se bloca în mindria ei: se» 


mâna şi mal mult cu un portret Strâin şi orgdlios, 


Domnişoara Steriad nu se amesteca cu celelalte fete, får+ 


pio atenţie peniru. ceiace nu era petrecerea el, Parăsindu-şi 


A examinacu melancolie asemânarea dintre mamá 


i | í. Asemânănie îi pareau totdeauna melancolice. Le câma 


Li 
N rra TA OE E a 


BL 


333 


—— a 


wn tip similar şi secular in portretura feminină . Cum o fi 
chemat-o pe Domnișoara Stesiad? Ea, i-ar fi zis Esther. O 
Estheră prea puţin biblic, de o concepție modernă. Totuşi 
Steriazii erau Greci la origină și pe domnişoara o chema Ca- 
šopi. Asta făcu pe Manuela să reflecteze că clişeurile fizio- 
nomisticei s'au suprapus dealungul timpului și au deviat dela 
-modelele prime. 

Lui Vilsan i-o fi plăcind ? se gîndi en. Sigurcă da Unui 
vatet, unui uvrier al proporției, trebuia să-i piacà un bun mo- 
del. Dar gustul lui personal aveao decizie, care excludea fio- 
sul neplăcut al promiscuității. Vilsan nu era un tip nici ca- 
pricios, nici subteran. , 

Domnisoara Sterizd se amestecase în vorbă şi se uita 
lung la Minueia, cu un suris. Avea dinţii foarte strungaţi. O 
scutea totuşi de graţii şi de poze. Cu cuvinte foarte clare, 
sostite farm şi natural, caşi cu atitudinea, îi manifesta o mare 
simpatie care nu da înapoi în faţa råcelii ei exagerate. Acain 
„an mai avea acea expresie care trebuia să aducă perdiţia „o- 
mului“. indepărtase şi surisul. Gura neregulată sta închisă 
peste strungele acum nevăzute. Părea că şi-a scos armele. 
inconjura strins pe Manuela intro voinţă de simpatie fără 
arilficiu, caşicum o intuiţie sigură i-ar fi spus ceiace i-o face 
disptăcută ; sau poate se dezarmase numai pentru-ã nu astea 
crau armele necesare pentru cucerirea ei, Dar vrea s'o cuce- 
rească. Inzistența sinceră a prețuirii ci, desmorți niţel ten- 
«iunea Manuelei care, şi din scrupuli politeței stricte, recă- 
pâtă o mică iìnviorare. In obrazul acela, care in repaos era 
disgraţiat şi neinteresant, râmineau animați ochii ciudaţi, nu 
prea mari, pe care pleoapele cam inchise la coada îi strin- 
geau incâ,—dar verzi și striaţi cu galben şi negru, tocmai 
ca la felini. l 

Manuela nu ştia niciodată culoarea ochilor nimânui, 
vázu pe aceştia, pentrucă o fixau drept intr'ai ei cu scintelle 
acelea pigmentate cu auriu şi negru: o privire francă, de sim 
patie nesupărâtoare şi cu încă ceva—cu o intrebare, O îintre- 
bare indrăzneaţă !... Acelaşi parcă, dar cu un interes drăgâlaș, 
pe care Manuela, rece şi cu displăcere, o sancţionas= des- 


înodat sus de tot şi str? 
ns in piepte 
turi aa cu, decoltajul sidefat pam hu p-e mi e a 
tot timpul lui, or bn Au pe gpeg toriad pe -4 
"De care siluetele în lumină se piei pp Casca „i trec 
Li 


cra privită. In jurul ei era tr 
as un ce 
ză Dilie, ȘI era in izolarea asta şi ir din i papua 
a tinta terra pe. dinalatea ei Un fel i pe în 
stru. r mic şi slab învi 
siluri mărunte, o damă, tra ciudată dama | iai (4 e 


aşezată ca o clae... 


imintea perfect unele păpu 
şi care se văd 

da it d ie păr au un fel de cilţ cr ficut p pa raa 

eri irma ci pe ri păr de albinoză sta un cap boţit, a 

ei K rac > undați în orbită şi cercuiți de ochel iri 

x = ae urile e ciufă speriată de lumină. Umerii risa 

Soma rufe ru şi pieptul plin, intrat subt umeri. Co e 
voe pe pantofii mici de atlaz albastru. Daata 


greoiu 


Manuela luă un aer tragi 
să i ragic, in stilul portr i 
a en te o infuria. Cum ajunsese Gai, la pe ta ia 
cr Cind se ridicase făptura în picloare i 
are erai “pe tiparele animale tulpina liberată cu fa 
us, mereu mai perfectă pină la ultima pai 


estiolelor ! Ce erau acei 
greeri, acei arachnoizi 
Dn ML Halgi cu aspectele lor vulgar: i peri ela 
pu ie ritmică a dansului ? Fu minloasă pe ei opera 
Ri 44 E, urițenia lor ; suferi de vecinătatea lor şi în * 
O rocă tarpelană depe care svirii fâră milă 


Li . omen 
„Și acel Vilsan nie 
ji] l ra acolo t... Cu 
+ i-se py èe frumoasă in seara im hons: prm aneri 
P pierdea o viziune plăcută... Nu semâna ea 


tă supâra din cauza felului limpede şi admiraiiv, respet 
fans şi protector într'un ciudat amper 5o gan întreba“ 
rea asta neprecisă, pe care ca nu sese încă, despre i 

singură, şi de care a se putea asia. Na ingăduia bi A 
tatea asta şi sta totuşi subt cercetarea ei, întocmai ca o to- 
trebare nelămurită : Portret palid, mindru, enigmatic, cu 


136 


VIATA ROMINBASCĂ 


cu ea... Nu știa cu cine seamănă... Era frumoasă ca o străină: 


l-o spuseseră cinci oglinzi şi i-ar fi spus-o toate oglinzile. 

Inchipuirea ei îi svirii imaginea în nenumăratele cristale ale 

lumii, Şi i-o spuneau ochii tuturor... l-ar fi spus-o toţi ochii 

care nu erat ac0lo,—pe care nu-i ştia, chlar cei care ou 

mărturisesc nimic... Cu atit mai râu... sau mai bine L. Vilsan) 
era să se mulțumească să o vadă altădată, urită... Dáđu din | 
umeri... Se ocupa prea mult de el.. Nu îi era frică. 

Işi aduse aminte de o prietiă care se supăra orldecii» 
ori orgoliul el ceda într'o discuţie şi părea înfrint, supus. Ex 
ridea. Ştia că acel suflet moale, cu toate că ar fi trebuit =! 
să domnească şi să fie domnit, nu putea învinge pe celal: 
pe cel orgolios şi sâlbatic. | 

„Ea ar fi vrut să-şi vadă orgoliul invins... Orgoilul «u 
e rațiunea fragedă a vieții.. Invingerea de sine şi singuri 
tatea, le cunoştea până la sațiu... 

Ironia cugetului, ca un arlechin, o deşteptă cu o stiri 
pe nasul prea clasic: „Frumos ! Doamnă Manuela 1. Frumos t, 
impozantă ca o baroniţa feudală, pudrată ca o marchiză, gă- 
iită ca un portret, al venit la bal şi vagabondezi cu gind! 
de drumuri nepermise |.” 

„Vilsan nu era învingătorul. O preţuia şi îl aprecia. A- 
îi vrut să fie un caspe binevenit. Dar obsticoleie mărunte + 
veniră în minte și o revoltară. Vilsan nu era Chemarea ş 
Răspunsul !... Nu era suferința şi bucuria... Unde erau accs- 
tea 7. Cine putea şti! Gindul că şi ele ar fi fost cindva iz 
piedicate, o înrăit, Piedicile toate ii pârură nişte chei care se 
întorceau in jurul ei în uşi, la care sgilția şi pe care le v 
sparge şi, în bruscheţa svicnirii, se va rostogoil... 

li agâţă privirea în trecere un lanţ de cadrii, ridicol 
Observă mai ales figurile bărbaţilor tineri: unul, ca un pa 
ianjen, cu picioarele şi minile subțiri de to! și încovolate, av 
fața niţel strimbă dintr'o parte. Altul avea în frunte un sti 
mie de păr cret, dedesubtul căruia holba ochi de huhurez, Ps: 
jiatei, neispråviți, uriţi caşicum ar fi fost caricaturi ale poi 
priei lor figuri desenate de natură maliţios în dauna itaitfol 
adevärate, răminind condeiului så rectifice schița «emană şi si 
restabilească imaginea dreaptă. Detilau ca într'un panoptic A 
degenerescenței. Pârea câ se adunaseră înadins. Dece oare 4 
rițen-a asta a tipului ? | 

Ea n'avea nici o formulă de frumuseţe. Cerea oa megnitodi 

indiferenți să nu-i atragă ochii prin disproporţie. Y- 

Domnişoara Steriad era cel puţin o viziune grațiogsă, Acu 
cînd încetase acea stringere de inimă a instinctului primiti 
de teamă feminină pentru „om* şi „ispită“, acea mică Esthi 
bine stilată de experiența maternă, fără prejudecăţi pentru 
desrobi un neam şi a ferici Faraonul batrin cu „pasta el at 
şi roz şi ghieruţele miniaturale, îl apărea alttel. Îşi a 


sară 


St AI PE IP, pa : 
cai ca i ACR PREZ Sa Pope 2997 
fața ei serioasă în repaos, de otranda èi de s üe i de. 
ca ka ochilor ei. In_lupta vieţii, aşa cum o ret „e 


credea, se vede, că acea strategie a cochetăriei era necesară 
socâtelilor ei pentru a-şi domina duşmanul şi stâpinul. Dar 
tără iluzie şi poate obosită de sportul ademenitor, se simţea 
atrasă de Manuela care reiuza masca şi nu cunoştea concesia, 
nici tirania acelui războiu pentru satisfacţii şi ambiţ | de sex. 
O iubea pe Manuela ca pe o revanşă. 

Manuela se plictisise, Vru sa plece, dar Alina spuse câ 
e prea devreme pentru o noapte pe care o stricaseră. Le re- 
inură acordurile unui vals frumos. Apoi se animară vorbind 
intrun grup şi timpul paza a trece mai uşor. Tiîrziu, cînd 
plecau mai toți, cînd rămineau numai cei pentru „souper“, 
plecară şi ei. 

“La vestiar, Manuela îşi întlini iar faţa în oglindă, cu sur- 
prindere. Un chip străin, cu elemente numai din figura ei, cu 
o expresie nouă, şi care-i surişe abia cu buzele roşii, strinse, 
cu ochii profunzi în patoarea feţei. 

Lingă eşire, tînărul discipol d'Annunzian, înfăşurat în 
manta, voabea animat şi agresiv cu nevasta unui ofițer, cu- 
noscută pentru moravurile ei libere: un tip de orientală care 
purta toideauna cuiori vii şi în păr salbe şi mărgele. Multă 
vreme fusese socotită olticoasă, fiindcă awga dese leşinuri la 
bal, oriunde se întimpla. Era numai un caz special de ne- 
vroză care, odată stabilit in nevoile lui, se liniştise. Acum 
se îngrăşase şi avea ceva cam bătrincios„ un aer uzat. 

La trăsură, le ajută un tinăr înalt tare, blond de tot ca 
Nemţii şi care toată seara le contemplase ca pe obiecte la ex- 
poziţie, ca pe cineva din lună, cu o beatitudine lipsită de 
convingerea că sînt _ din carne şi oase. 

Porniră schimbind o impresie comună: Ce viaţă! Ce 


~ oameni | Dar în trăsură Manuela se lovi de Alina care erà 


alături şi se enervă. Pe scăunel, Marian sta posac, cu gulerul 
ridicat. Atunci se revoltă împotriva lor. Ce vreau acolo, a- 
mestecaţi cu traiul ei 2... Semenii!.. unde erau semenii ?... 

Acasă îi fu foame şi nu-i era somn, dar intră repede în 
odaia ei. Era întuneric şi focul nu se trecuse de lot. Se des- 
brăcă fară să aprindă, proiect i sinzură anevoe corsajul. 
Ciîndindu-se la chipul el din astăseară, îşi zise că nu-l va 
mai regăsi, şi îl pāru rău. Ce j schimbase oare aşa de mult 
figura ? 

Azvirii rochia, pieptenii, corsetul, ciorapil. Umplu iar ca- 
napeaua, scaunele, mesele, şi tot pe intuneric se despleti. 
Apoi se plimbă numai în cămaşa de bal subțire, cu picioarele 

oale. Simţea nevoia de a lipi tălpile goale de podea. Asta 
tăcea bine. Era în ca ceva obscur, care nu se ridica la cu- 
getare, care 'o fåcea să nu se culce, * 


— 


ELU VT AREAS 
r P 
2 > x te i 


Fa i 


398 VIAȚA ROMINEARCA k 


Aşa desculţă, părea mică de tot, cu cămaşa scurtă şi pi- 
rul pe spate. Pierduse toată regalilatea trufaşă a celei de a- 
dinioară. , 


Nu se putea hotâri să intre in pat. Trecind pe lingă uşi, 
intoarse cheia bruse de două ori... Nu avea cine intra... Um- 
blă aşa mai mult, toată fierbinte, ea, care altădată tremur» 
cind se desbrăca. 

~ Pe urmă sfirşi totuși prin a se culca. În pat se întoarse 
încet, parcă ar fi durut-o corpul, se inveli incet, cașicum cu- 
vertura ar fi lovit-o; se Întilni pe ea însăşi cu minile, Ie 
trase înapoi, şi simțind curba cărnii pe tot trupul, simţindu-şi 
toate încheelurile, toate incovoerile la orice mişcare, simțind 
o apăsare care îi zugruma uşor grumazul caşicum ar fi du- 
rut-o gitul, un nod care se scobora parcă la inimă, în acel 
vag dureros al senzaţiei Aştia neplăcute, cu o nemulţumire 
care semâna înăuntrul ei cu un mic geamăt inăbuşit,—râmase 
nemişcată. 

Acum i se părea că atirnă greu pe pal, şi totuşi apăsa- 
rea asta cerea mereu mai multă greutate ca să o sculunde în 
somiera elastică şi să o odihnească. 

Obosise, sau poate era cam bolnavă... 

inchise ochii dupâce, privind în oglinda mart dia faţa 
patului, nu desluşi în luciul ei nimic, cum nu - desluşea nici 
în ea Însăși. 


PATIMI 


dedicată lui luen Buni» 


PERSOANELE: Alioşa 


Mama 

Măluşica 

Mashini pi 
na 

ivan Plfroviei 


[] f e [i 
n epu acțiuni! sè aude din cind în cînd 9 muzică talpă și neer- 


Hortensia Papadat-Bengescu 


onkopa 


ACTUL I 


Alieșa (Alergind spre Mama, cu mult venin). Asa? A d 

ică ?. Va să zică, eu trebue să sali i de D a 

Pr. Dela cine să raba ? > LAIS DAT TEA 
936 (Tărăgânni şi veninos). Dela fiica d-tale | EI, ce ai de 

Er Dar sā-mi vorbeşti nu cu vocea ricioasă și falşă, 

zi A Mea asta seacă, pentru care eu te pot lua şi n palme, ci 

O Voce de mamă, bună şicinstită. Pesieusi să rabd eu a- 

| menga nemernicie în casa mea? Ce-e? MA rOg,—cu. mine 
[a tertipuri A 

| mA (Se sparle de ochii lui apriişi). Nu înțeleg, despre ce 
i mesajele îmi vorbeşti tu, Alioşa. Spune eri sori P acid faci 


aluzie 7 
Aise undianai). Cum? Parcă d-ta nu ştii ?/Du-mnea-ta-a ? 
Micuța de ea!.. (Cu turbare). De detpetate am eini Tring 
po e acuşi subt nasul d-tale... Dece te prefaci? Deces 
Ep i aumeşti, să-mi arăţi un singur lucru, despre care d-ta 

i ky ştii. D'apoi dacă te-aşi intreba ce se petrece,—nu ia 

, în casă, ci in casa primarului,—gşi d-ta, cu uriciosul d-tale 


reni i e a eri — 


340 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


-mi răspunzi îndată: ca flirtează cu ofițerul Miz- 
n dont joacă cărțile şi-şi netezeşte coarnele, lar muss- 
firii birfes= (Incepe să ridă pe neașteptate). ATAN , 

Mătuşica (Pumenză, irage des și cu lăcomie fumui). ai da 
cetează cu strimbăturile ses, pa să sparii pe nimeni. ȘI e 
i stuptd să faci pe caraghiosu A R 
s Aliaşa (izbi! de s el). Pe caraghiosul ? ga ta 
d-ta ? D'apoi eu, mâtuşică, nu fac pe caraghiosul, ci im că 
chid sufletul. (jigan). Pe caraghiosul ! (Deodală). Dar să 
e aşa! Poate sint un caraghios; cu toate astea n'o să-mi a- 
runcați murdărit în suflet aşa de uşor. Şi te rog, să pe 
fumezi fi nas. Nu pot suferi femelle care fumează... ei 
ceput fumează, apoi mai inventează ceva... Începe apoi viaț: 
«liberă», încep amanțţii, şi—s'a sfirşit cu femeia bal A 

Mătușica. Firal eşit din minţi, măi băete, pe ziua de azi? 
Eu şsi—amanţi ! Ptiu! (Scuipă). 

Nina prea să atragă atenția lul Alioga în altă parle). Alioa, 
ţi-ai pierdut, dragă, o batistă... Las’ că ţi-o dau eu. săi 

Alioşa (Deodată, înir'un acces de furie). Ascultă, mămi i gi 
ce voce îngerească incepe să vorbească Nina, iar braţele şi 
Je-a încrucişat aşa de tragic la spate?.. Ei, şi ce; dacă ar 
pierdut-o ? Dracu' s'o la de batistă. Tu mai bime ştriză o: 
dată la mine, arde-mă cu privirea ta, ca să mă prefac de m 
şine în scrum. A-ha! Aşa-i, că nu te simţi în drept? (Dà 
din mini în toate părțile). ` 

Nina (De frică se dă îndărăt). Ba da, mă simi! 

Mâătușica (Se aruncă spre Alioşa). Ce faci pe grozavui faţă de 
femela ia? Ce bălăbăneşti din mini? Doar nu eşti țăran, 
ai făcut universitatea. la uitaţi-vă, cum ameninţă cu pumnii 
Si încă pe cine? Pe femeia lui!.. Să nu cutezi L. y 

Alioşa. Ba laca, am s'o ameninţ, aşa în ciuda d-tale. Ne 
să mă sparii de d-ia (Se schimonosește). D-ta nu te îngriji, că-mi 
tremură o falcă, Las'o să tremure. D-i mai bine spune-mi 
ceva despre lvan Petrovici, despre domnul âla cu barba fri- 
moasă... (Cu răutaie). Nu-ţi place f... 

Nina (Cu gias ascupt). Alioşa, nu-ţi permit josaicii! Ma ŞI 
plictisit cu acelaşi şi acelaşi cintec: Ivan Petrovici şi Ivas 
Petrovici... 

Alioşa. Te-ai plictisit? Dar bileţelul ăsta dela cine-l? CU 
e trimis? Recunoşti bilețelul ? (i1 înviriește în aer. Cu un ton W 
«imi. Răspunde, recunoscut-ai biletul ? 


Nina (Tremurind). E dela dinsul, dar el l-a scris, nu ew: Și 


nu våd în acest bileţel nimic rău. O scrisoare amabilă din 
cele mai obişnuite. 

Alioşa. Aţi înțeles? Din cele mai obişnuite! Un doma, il 
rolul de amant scrie nevestei mele scrisori; şi pentru dis 
asta e iucrul cel mai obişnuit! Fie şi așa. Dar pentruce scrie 


“a 


= 


Ce, primeşte pentru asta vr'o plată dela mine ? Nu minți: 


4 , 


scrisoarea e o dovadă. - 


dar înfeaplător îşi vede inir'o ogiindă chipul. 
„nea conlinuă să se mişte. Alioşa sirigă ca un desperat. Nina cu frică 


ri OAL _ PATIMI k 341 


Mama. Ţi-ai e 
despre Nina... 


Alioşa (Cu răutate). Ba am să vorbesc, am fapte ! Am văzut, 
im urmărit. De două Itni îi urmăresc. Am acuma în frunte. 
-in loc de dol,—douăzeci de ochi! D'apoi parcă voi nu ve- 
“aţi, că am pe obraz trel nasuri! Dar erechi P Cite urechi £. 

Nina. Alioşa, nu face pe actorul, nu mai face pe actorul ! 
- AllOȘa (Fără <A asculte). Fie: eu sintun monstrii, iar Nina-— 
„de o frumuseţe, caşi Ivan Petrovici, bărbatul acela frumos, 
:u barba blondă, frumoasă ; dar vorba-i, Nina m'a luat pe 
nine, nu pe dinsul! Și cum îmi mai jura dragoste acum nu 
demult, acum o jumătate de an! N'a jurat, poa: julia lui 
komeo, cît mi-a jurat ea mie, Și eu am crezut-o! Va-să-zică, 
după d-voastră aşa şi trebue. Intăiu să te asiguri de un soț 
cu Situaţie, să-i înșeli pe toţi, să-ţi omori sufletul ; apoi, cum 
i-a] ajuns scopul — îndată biletele, îndata vrun Ivan Petrovici, 
Vă intreb: cinstit e asemenea lucru? Sau cum se cheamă asta 
rari oroat ? Să-mi răspundeţi. Dar răspundeţi,—dece 
'aceji 

Nina (Sincer şi cu durere). Dar eu pe tine te iubesc, Alioșa ; 
| jur pe tat ce am mai sfint, te iubesc cu patimă. Eu fără 
"me au mai pot trăi o clipă. Crede-ma, crede-mă, Alioşa 
‘li inlade bealele rugăloare). 

Alioşa (Cu o gtimasă chinuită si cu voce sălbatică, strigă :). Nu 
u glasul ăsta! Numai din pricina glasului ăstula, stat gata 
si mă omor. Tu nu poţi să mă iubeşti, nu-i adevărat, minţi! 
' âmuriţi-mi vo! toate, cum „poate cineva să iubească un ase- 
nenea monstru? De şase luni sint însurat şi de şase luni 
intreb acelaşi lucru. Parcă poate să iubească o ferhee pe u- 
nul ca mine? Şi cum puteai tu, cum indrăzneai tu să măsă- 
wi? Rugine, ruşine, ruşine! 

Mama (Cu lrică). Fugi! Te pomenegti că te loveşte! 

Nina. N'am minţit, Alioşa, mie nu mi-l greu să te sărut. Și 
cuma, dacă vrei, te sărut cu atita drag... Tocmai unul ca tine 
imi Şi trebuia mie. Şi numai eu te înțeleg, numai eu te simt 
"n m'ai iniänțuit de cer, şi pentru asta te iubesc eu... Tu mi-ai 
descoperit adincimi nebănuite, tu mi-ai dat bucurii superioare 
Mai sint cu parcă Nina de mai inainte? Dar nu mă mal re- 
cunosc nici eu însămi pe mine! (Se apropie de el). 

Alioșa. Minciună, minciună ! Nu te apropia... (Fuge de ea. 
e opreșle miral. imè- 


şit din minţi! Te oprese să vorbeşti astfel 


“'cargă spre el. El cu groază și în lăcereii arată propriul său dublei. 
sre se mișcă. Nina, Mama şi Mălușica se uli la dinnul cu nedume- 
ire- same Sy face lui Allosa semn din cap, îl chiamă cumine. À- 
19 de c n ? 

Nina. Alioşa, ce-i cu tine? Mamă, ajută-mă să-l sprijin... 

A (Dindu-le la o e. Către Mama). Dar bine, voi nu-! 
vedeţi ? a venit! Demult n'a fost. (Cu un zîmbet em ă 
N'am ce mă tace, trebue să-l urmez: vedeţi, cum mă cheam 
X : / 


* 
H2 VIATA ROMINEASCA 


Aşa nu-mi vine să mă duc, aşa, nu-mi vine, dar trebue. Li 
revedere, mătuşică. (Toate trei se uilă una la alta). 

Mama. Eu nu-s mătuşica, eu sint mama: Dumnezeu cu tine! 
Alioșa (Cu nerăbdare). Ştiu, ştiu că eşti mama. - Dar eu nu 

ateam să zic «mama»; mă înţelegi? Ce te uiţi aşa? Ce 

ume măruntă, nimic nu ştie f N'aţi descoperit încă nici o taini, 
dar vă ingimfaţi! Ce vă îngimfaţi ? “lată-l cum stă, cum mă 
` aşteaptă ; voi nu vedeţi; dar eu våd. (incel, pleacă după dublet 

Toji sin! uperiaji. Mama arată spre frunte). ; 
Nina (A observal. Cu un ton isteric). D-ta, mamă, „dece araţi 

la frunte ? Pentruce ? D-ta ai să mă omori cu prostiile d-tale 

“EL nu-i nebun, èl e un om extraordinar, un om deosebit, eua 
OM... UN... (Se lasă deodată cu fala pe masă și plinge). O 
Mătușica. Nişte zmintiţi! Eu nu mai stau alci nici un mi- 

nut. Să fi ştiut, nici nu veneam. i 
Mama (elindu-se). Bine am mai ajuas!... O viaţă introazi 

am visat să fac Ninei " rost cit mai bun, şi ce-a egit? Nici 

bărbat ca lumea, nici ginere! i Să 
Nina a capul). D-ta, dece vorbeşti în şoaptă? Eu 
doar aud tot. Ce te tot pllagi? Eu sint fericită, eu îl iubes 

D-tale ce nu-ţi ajunge? Iji lipseşte ceva ? N'are lumea des- 

tulă considerație pentru d-ta? Af ultat, cum trăiam inainte 

de căşătoria mea, cum doream şi în vis, să se însoare cu 
mine, cum aproape mă împingeai spre el? Te-am ascultai, 

acum r 
pe regi ŞI taci. Eu nu mai pling. Taci, lasă minile în jos, 

fâ-te mică, să nu ţi se auză nici „respiraţia. Ai să må pri- 

pădeşti. Eşti o femee lacomă. Da, lacomă. Cine l-a atras 
alei pe Ivan Petrovici? Nu d-ta? Cinetot şopteşte cu Ivar 

Petrovici? Nu tot d-ta ? ca fericită şi d-ta ai răsturna! 

totul, Acuma să nu te plingi. 

Mama. ŞI toate astea—dela o fiică! larto, Doamne! 
Mătușica. In casa asta de nebuni nu mai stau un minut! 
Nina (Enervelă). Şezi! Dar şezi, terog! Și nici să nu sutii. 

Nici să nu te aud! 3 
Mama. Cui vorbeşti tu aşa? Aşa se vorbeşte unei mame ? 

(Către Mătuşica). Al auzit? N'am s'oert. Am să mă pling i 

toată lumea. Ţi-am dat viaţa mea întreagă, şi acuma— ată eur 

te porţi cu mine. Am să mă duc la Excelența Sa. Las sine 
judece Excelenţa Sa. (S'aud glasuri). 
Mătuşica. Ce zgomot s'o fi auzind ? OTETI A 
A . Apoi cu ion solemn), Asculta 
E, pa pe emma aud. sirigătele betece ale lui Alioşa, Fi- 


cere. lar zgomot. De frică Măluşica o rupe de fugă țipind, întră în 
fugă, unchiul). - 


Unchiul (Cu spaimă). Ce s'a intimplat aici? Pe mătugă-ta á 
spate isteria. (Din nou tgomot. Unchiul siă impietrit de surpriză- 


ina arată în tăcere spre uşa lui Alioșa. Toji sint atermaţi) AD Dă 


-> E A 343 
ACTUL 1 


Alioşa stă într'un fotoliu şi gesticulează, 


Alioșa (implorind). Tu eşti tot aici? Fugit i 
zjutor. Mă apucă groaza cu tine! zi eu oaze 

~ — (H întinde ceva). lată cuțitul. la-i și omoar'o ! 

Alioşa. Niciodată. Nu, nu! Pagi! Eu as iubesc, s 

— — Da, o iubeşti, ştiu ; dar tot omoar'o. Te-a trădat 

Alioşa. Minţi! Nu-i adevărat! O călomniezi. Vrei să ma 
vezi caii ba A x 

= — reat! ìt de dulce e să omori pe acela, care 
il iubeşti! Iubita e... nicăeri; sufletul ei planează fak 
iar tu te avinţi, te smulgi spre siele.. Vei fi înamorat de Ni- 
mic; caşi Dumnezeu, tu vei face să învie Nimicul; mima ta 
va deveni Universul, şi-în el voi veţi îi etern împreună. O- 
moar'o | 

Alioșa (Dupăce ascultă lotul, zimbeşie aprobind din cap). Mai in- 
colo! “Cit imi sînt de cunoscate vorbele acestea |... 

=-~ — Dapoi eu sint doar tu! Cum de nu m'ai fecunos- 
cul ? Eu sînt sufletul tău cel luminat. Lasă-te de cele pã- 
minteşti şi întoarce-te spre cele veşnice. Omoar'o, şi sufe- 
ina ta va deveni o frumuseţă. la cuțitul! 

Alioșa (Strigă). Nu, fugi, piei, biastămatule ! Pugi, că te 
impege. T 
—— rage! (Alloşa aje. Fantoma dispare, Ingrozii Alioşa 


Lade pe un fotoliv, priveşie sălbalec în Juru-i. întră în fugă Mama, 
Unchiul, Nina). 


coca (Alergind spre el). Alioşa, ce-ai făcut? În tine ai tras 
E 

Alioșa (Morocãnos). Lasă-mă în pace! Unchiule, pentru D-zeu, 
“uceţi-o de-aici. 

Unchiul. O duc, Alioşa, acuşi. Nina, hai! 

Nina. Nu plec de-aici, Unchiule. Alioşa, in tine;ai tras? 
»pume drept! - 


Mama (Ridică de Jos un vaz „pari, Cu necaz). “A spart un vaz 


camp, 
Alioșa (Se scuză). Din nebăgare de seamă, mamā. (Serioa). 
Domnule vaz, scuză-mă ; eu nu pe d-ta am vrut să te împuşc. 
Mama (Minioasă). Nu mai face pe nebunul ! Acuma o să-mi 
lie frică, să dorm singură în odae. Vii noaptea şi începi să 


vagi în mine. . 

lioşa. Se înțelege, că am să vin; dar ce credeai? Incu- 

rind am să vin. Dumneata trebue să fij uşcată numaidecii. 
Mama. Eu? Nu, tu -trebue să fii dus într'o casă de ne- 


Unchiul (impăciuilor). Inc cu certurile. Cedează, soro, 
nu Vezi, că nu Eal Dia Chib Ata Alioşa, şezi ici e 
linişteşte. Ce rizi? alergi prin odae? Si tu, ina 
1 


‘bumi. 


# 


344 VIATA ROMIEASCĂ __ 


du-te cu mama. Eu am så vorbesc cu dinsul, apoi o să vă 
chem. 
eni de ezitare). Bine. Hai, mamă. (Ese, Un 
PR ae pp tg aret opre a-l imita A Ajioşa, aleargă prin odee, în 
fremcă minie. Aceasta jine numai citera clipe). ri 
Unchiul (Mereu fără a se uita la Alloga). Dar în cine ai trai 
tu, mă zăpăeltule ? da a a T 
ară să se ulle, ince cu înc 
Poti vinia In cine «cl»? in odae la tine, nu er 
nimeni. ü 
iosa. Nu era... (Ride indelung). Dacã-ți spun, că afost.. 
Sensa dumitale. Nu-i nimic, că rid. Aşi da eu mult, ca si 
nu rīd, dar nu pot; şi dumneata, să nu crezi în risul met 
(Din nou se îneacă de ris). 
Unchiul (S'a molipsit si 
Mare zăpâcit, zâu! 
Alioşa (incelează deodată. In şoaplă); in mine 
le; adică nu în mine, la drept vorbind, ci în 
da: în al doilea, Lia 
nchiul. alucinaţie A 
Alrosa. Ce halucinație? Atunci şi noi, eu cu d-ta, sin- 
tem o halucinație, şi totu-i o halucinație. Era aici În cara: 
şi oase. L-am- văzul pentru Mmtäia dată acum vr'otrei luni, pt 
- stradă; se plimba cu Nina la braţ. Eu, de frică, m'am as 
cuns într'un gang. 
Unchiul. indrugi prostii, mă bâete ! i X 
Alioşa. Poate prostii, poate nu; dar atunci am vrut să rara 
ajutor. Grozav îmi venea să strig! Deabia mam stăp sr 
(Ride din nou îndelung şi sălbatec). Numai că, pe d-ta, unch 
te implor, —să nu erosi în fev mena 
Unchiul. Si pe armă, ce-a mal fos s 
Alioşă. ini oară l-am văzut la un concert. După con- 
cert s'a suit, împreună cu mine şi cu Nina, în cupeu şi to! 
drumul a spus numai prostii. Făcea curte Ninel (Strigă dia ră; 
vuteri). þar la plecare, încercă să-mi pue un cuțit în min 
Ai auzit? Un cuţit. Nu l-am Juat, 
Unchiul (Supărat). Nu cumva mā iai drept un nătărău, de-m 
spul asemenea baliverne ? 
Alioşa (Vorbind lot mal lute), Drept un nâtărău, se înţelege, 
drept un nătărâul 3 
Unchiul. Dar eu ţie ce trebue să-ţi răspund la asta ? - 
Alioșa. Cewrei. Doar toată lumea ştie, că eşti un anne 
şi un beţiv ; ba e chiar o a er cînd deschizi gura faţă 
musafiri. Ascultă, unchiule. Azi, el din nou mi-a adus cuțitul, 
ca să omor pe Nina; am tras în el, dar el—unde se puse pè 
ris l.. N aud rîsul şi acuma, 


el si} Vine hangul cu un ris piijigăiat) 


am tras, unchiu- 
al doilea eu. Da, 


Unchiul.  Vorbeşti încurcat... ; 
Alioşd. Cum? Încurcat ? Eu rostesc atit de limpede fit 
care cuvint, şi d-ta spui, că-s încurcat. D'apol cu Gma 
mici nu se “poate sta de vorbă. Du-te şi mite pe m 


i- 3 9 = PATIMI 345 


cineva. Un prag Nina. Alloya în extaz de bucurie). A venit, a 
s'a deranjat pentru mine t Unchiule, pleacă, ci rog, KAR 
veacă). De mult te aştept, Nina. Demult mă întrebam: «vine 
are, sau nu vine?» Şezi, scumpa mea, gezi. ; 
Nina (Roagă). Numai să nu joci, Alioşa, ca pe scenă cu mine 
„Alloşa. Ba eu vreau să joc. Ce-mi trebue mie adevărul? 
Nu-mi place adevărul. Toată frumuseţea vieţii stă în joc. Joa- 
cà gi tu, Stăpina vieţii mele, eu acuşi te gltui ! (Se dā spre 
sa, ele Dă-mi înapoi liniştea mea, dă-mi-o! 
"na (Speriată, întinde spre e! mîinile cu . 
ovată. Mă jur. Te iubesc numai pe ne Ded 
ward-mä, eu sînt gata. 


Alioşa (O imbräļlşeazāă deodată cu drag şi o priveşie în í 
a eşti Nina? Da? Bună ziua, dragă; A a eaa T 

Nina (i! sărută, zimbeșie aiurit). Numai pe unul ca tine ti poi 
“u iubi. Tu eşti sufletește înrudit cu mele: Eu încep să sirig 
la tine, eu nu ştiu, ce să-ți fac, dacă nu îngenunchezi şi nu-mi 
săraţi picioarele. Aştept, aştept! (Alioa se aşează în genunchi) 
n tine unul sînt toţi iubiții mei (1 sărulă cu gingășie). El, scoală, 
idică-te! Parcă eu nu-s a ta pe vecie? Eu? Doar eu sîn! 
Nina! Ți-aduci aminte de Nina ta? E inaltă, sveltă. Are 
ip none albaștri şi buze purpurii. À 
„ Alioṣa (O ascultă în extaz). Da, da, egli Nina mea. Ai buzele 
tir şi roșii. Eu îndată am să sărut bileţelul lui Ivan Pe- 

Nina. Sărută, sărută; şi bileţelul lui, şi mînile mele, şi ini 
a mea. Şi iubeşte-], şi pe dinsul, şi pe mine...  (Sopiegie 
sir îi săzulă minile. Et caută să înțeleagă vorbele cel ne- 

Mioșa Toi în extaz). Da, da: pe dinsul, pe toţi, pe cinei: 
ice tu. Ah, dacă ar veni acuma! Doamne, fă o minune! O, 
tă mevoe am de el! (Sună cineva). El e! (Aiurind). El! Mai 
acet, voi de colo, nu cintaţi. Cit de frumoasă af devenit tu, 
Nina, deodată ! 

Nina (Își tringe“minile pe ascuns). Eu nu-l primesc, 
1, nu, Alioşa dragă, nu mă sili. 

Alioșa, Chiar acuma. Am obținut dela soartă, ca să-l a- 
ucă. Dar eu nici nu ştiu, ce am să fac cu tine, dacă nu-i 
primeşti. Doamne, cit al devenit de frumoasă! 

Nina. Dragă, nu, nu! Pentru tine, pentru noi, tei rta 
< asemenea tortură ? O, nu ti crud?! În genunchi te rog. Scum- 
ul meu, vino-ţi în fire! 

Alioșa (ece). Doamnă, cunoaşteţi voința mea. Vă cer să pri- 
nifi îndată pe-amicul meu. . 

Ning. K gete să Las ieprävesii a paraa e i 

Ă ege, am vesc. tine şi pe 
mme. Aici e bezna noastră L.. Hotărire de`sus! aihen Siasi 
cubletetai). Abat E aiel. Minunat (işi freacă mialle cu delicta). 


Sint nevi- 
Dacă nu crezi, o- 


Acum ? 


BAIE PR nuanta Ea 


Dr... m re I 


Ş-st! Pașii lui! Dar mai întăiu să-ţi sărut picioarele. Ai de- 
venit frumoasă ca niciodată. (Cade în genunchi, îi sărslă picioarele, 
«poi se scoală). ŞI acum poftim, scumpe prietine, demult te aş- 
tept (Cătră Nina). Stimată doamnă, plec, dispar. Vă doresc pe- 
trecere bună. Sluga dumneavoastră plecată. (Saiviă în bâlae de 
joc, lrimile barele, ese. Nina se sconiă, se uită spre ușă, roprinsă 
de nelinişte). 


ACTUL IH 


„ 
tvan Petrovici stă rugător cu minile întinse. Nina ascuiic re, 
ginduri. Deodită îi face semn să fie cu luare aminte 


Nina (in apă), Dece, dece ai venit ? 

Iv. Petrovici (in şoaptă). N'am mal putut să sufăr, 

Nina. Dar el ne bănueşte. Inebuneşte de gelozie. 
perdut şi cu capul. Du-te, 

ly. Petrovici. Unde să mă duc? 
lingă locuința d-tale; ma! mult nu pot. 
decit asemenea chinuri, 

Nina. Mai încet. El poate ne-ascultă. (Se uită imprejur cs leică) 
Mai încet; poate ne urmâreşte. r 

fy. Petrovici. Mie mi-l tot una. Sint gata să spun siñgui 
adevărul. Eu am venit după tine. Fugim. Am să te asctud. i 
Am să găsesc cu un loc, unde nu ne găseşte nimeni A? im 
credere in mine. 

Nina. Mai incet! El ne urmăreşte. 
scompul meu, păzeşte-te de dinsul! . 

Iv. Petrovici. Nu mai vreau să mint. Dacă mă iubeșii, fugre 
Să fugim, te implor. (Aleargă spre ea, o îmbrățișează : ea se lesó 
pradă unei clipe de uliare, îsi revine și se smulge din brațele lui) 


De trei.zile rățâces: pe 
Mai bine moarte. 


E ua om viclean O, 


Nina. Ce facem not? Aici, aici? Du-te! 
Iv. Petrovici. Va-să-zică, îl iubeşti! (Cu minte). Pe diasul 
de dinsul ! 


Nina (Cu emoție), Da, il iubesc,—it iubesc*cu iubire curati, i 
sinceră, adincă şi cea din urmă! (Ca intr'un fel de alurea!lă). Pra 
tru dinsul mă urc pe rug, merg la tortură. Tu nu-l cunosti 
E fioros, dar ¢ adinc, e unic... Sullatul lui e ca o beznă E.. 
e... divin! E un chin cu dinsul şi o fericire. r 

svr Petrovici (Enervat). Minciună. El nu-i aşa. E o mediocri- 
tate şi un calău. Nu-l cunosc cu! Să fugim, să fugim de aici 
Te vreau întreagă, sau nu te vreau dè loc (Febril). Albeaţa fe- 
ba m'a rau ochii u mă me aa erp a mă 

emee., Cine eşti tu? Tu nu poţi să tiăeşti. Tus eştio 
fințā intimplätoare. Eşti un vis. şi de cite ori mă gindesc îi. 
tine, văd o femee lungită -la picioarele mele, în rochia albă, 
ar de singe... T 
na 


dar În şoantă... Ia PRR 


S 2e- 


CTipă înăbuşit, il apucă de mină): Adevărat? ” Repetā-oi | 


Miam I 


"P're 
ee p” e 


Iv. Petrovici (Vorbeste ia MIZA : 

se, pe podele, Dragostea mea Pagimi ieS sapte: pr 
pilaa de Ca rara ga Dar şi eu mă văd adesea pe podea 

ragā dane, . pri re ride (Treniură cu roază). Săruță=c- 

ie ae ațişea mă cu putere, simt un fel dă groază. Er 
Di Evy P ee vilă jur-imprejur, pare a aiuri). Eu şi pe tine 
e inbes i e dineul Pentru beznă, pe tine,—pentru time. T- 
i LEE, = ope dinsul. Pentru vol am să fac din ini- 
eee pere ` inimi. Şezi, ia loc. Nu-ţi dau voe să a- 
redea pr rățişează-mă, uită-te la mine. O dragă, dra 

a horari x (H imbrăjișează cu pallmā pse uliä ia el cu drag: 
i E (intr'un momen! de uitare, sărutind-o). Noi toţi am 
Nina, Ce frumos e să înebuite ă i 

i şti! Stim deasupra - 
pas Ţi-e şi Sroază şi bine. Uită-te in ochii ori ret ie i 
i m (latr'o clipă de wliare amindoi. Ea ridică capul, se uită jue 
apri cu neliniște). Am zburat cu tine imprejurul universt - 

.. (Strigă încet). El e undeva; pe aproape ! îi simt. Poate 
aki dopé pă, Uită-te. HÀ j 

v, fetrovici (Se aprople de ușă, se uită). Nu-i aici! - 
A ape in e acolo? E un om perfid. 0, să nu-l crezi, să. 

Iv. Petrovici 
teme. 

Nina. Ard undeva risul lui teribil. Dar ia loc, zimbeşte-ni: 
(EI se așează pe un scaun). Nu mai vil de atita timp. Dă-mi wta 
ta, (De fericire ride). Imi plac minile tale. Dar nu-i auzi pa- 
Şii 7... ÎI văd cum vine pe furig. il simt aici, aproape. Vine, 
eee ră Dar mi-i tot una. O, soarta mea; ia-mă t- CU! îmbra 

iv. +» “d + - 

s S aaronii (Mişcet. Cu drag). Să fugim, Nina, să fugim 

Nina: Nu (Besiä de lericire). Nu! Cît e de bine acum i O 
că ași avea puteri să nu te las din braţe nici în fața dui! 
ră n'am să îndrăznesc (şi schimbă deodată locul). Mai încei 
=» el. Mă prefac în ghiaţi. lar nu mai sînt cu. 

OȘa (Intră ingrijat, întinde teatral amindouă minile lui lv. E 
irorici). Tu eşti Vanea ? Bonjour. Unchiul meu abia acum mia 
spus, că eşti aici. Ştii cit l-am injurat? Mă rög: un oaspe 
scump în casa mea, şi să nu-mi sutile o vorbă. Periid om 
mal e şi unchiu-meu ăsta. Ştia cit am să må bucur, dar—n'z 
spus | Aga idiot ca unchiu-meu... Ei, dar îl ert. Imi plac idioti: 
(5e opreşie deodată; se adresează culva nevăzal), A, tu iar aici? 
la cuțitul de aici, ia-l îndată... Mizerabile, mi-ze-ra-bile! (5. 
vruncă paie ianlomei pe ăzule, refren vaz me să luple). 

Nina groază). e faci, 1 
Aa nimeni. y piny” mg: Pati let 

a (Gitiind). Nimeni! Sârmani oameni mici, ce ştiţi voi? 
Dar ăsta cine-i? (Arată). Sau, poate, nici ăsta mei Ani 
(Cătră fanloma metăzulă), Şi chiar dacă ai fi alci, tot nu eşti 


(Se apropie de altă ușă). Nu-i nici aici. Nu in 


| 


Li] VIAŢA ROMINEASCĂ 
= > 
să Nu eşti! - (Hide îndelung). Eu, Vanea, am poruncit, si 
nec AN ruină (Nepăsător şi late). El, dar voi? A? vay 
“ätwtat de vorbit? Vati bucurat că aţi putut sta singuri; 
$ tate). 2 
a-i ei: (Pena e ag nu ?... Ea a tăcut to! timpul, 
Fo deja mă pregâăteam ec. 
faa Ce spul? Dar hie, Nina, dece obijdueşti tu pe 
acumpu? nostru musafir? Dar nu-i nimic, Vanea. O oz 
ym, şi are să vorbească. Nina, spune o vorbă bun r > ; 
„an Petrovici. Tace! Vezi? pe ang mie, Ivan Petrovici, îm 
əra urit fără dumneata (Ride). N'are să spue. Nu spune pen- 
tro nimic în lume. Dar eu ai îi spus. (Umbla, o urmăreşte): 
Nina (După o tăcere, deodată). ie, Ivan Petrovici, îmi era 
1i fără d-ta; tot mă întrebañ. cînd are să vie el însfirşit” 
Aliaşa Auzi, Vanea? Vezi că a vorbit ? A-a! la maizi 
va! Ce zici, Vanea, despre Nina mea? : 
ly, Petrovici: ACătră Niva). Pentruce toate astea + | 
Nina (Monoton). Mereu sufeream. Mă stingeam de doru 
d-tale, Ivan Petrovici. Noaptea, stau culcată cu ochii deschişi, 
m dorm, tot pe d-ta te våd.. (O pauză grea: loti se nşteapti 
"în Per ici (După fortare)., Nina! 
v ruvici u o wiorlate). i i > 
Alepa Ce uk, zis en? S'o rugăm, şi are să spună. Bravo, 
Nina? Ce zci Vanea, ţi-a plăcut? A? Se poate şi repeti 
Poate că-s adevărate toate astea. Dă Doamne să se dove- 
dească adevărul. (Ride). Te-ai îngâlbenit, Vanea. Nu te trăda. 
fy. Petrovici. Siirşeşte odată, Alioşa (Se aduce cognacul). Cog- 
a2? Nu înțeleg la ce. 
Alloga. Na intelegi ? Ca så bem pentru prietinia noastri 
pentra Elena-cea frumoasă. -a 
lv. Petrovici. Să bem, dar fārā caraghiozlicuri (Alope toarnă) 
Cată Nise), În sănătatea d-tale. : 
`  Alioşa Cu obaerră). Şi pentru prielinia voastră (Bea) zecea 
“pane-lui Vanea, pe cine iubesc eu mai mult dintre toţi prie- 
iaa E I lțì ii iubeşti 
Nina (Ocoiliad) Tu pe mulți ii iubeşti. 
Alloşa. Pertida ! lată, faţă femeia! Vanea, nu crede femeile 
a ştie, că eu te iubesc numai pe.tine, dar ea vrea ri = 
-î să mă înţepe. «Tu pe mulţi îi iubeşti! Cum pe mulţi A 
1 imbesc numai pe dinsul. Eu, dragă, te iubesc aşa de mu, 
rë acom sint în stare să te sărut—chiar cu venerație. 
lv. Petrovici (Posomorti), Ei, asta e chiar prea... Se poale $ 
‘Arë venerație. 
Nina. Nu-l crede, ei face pe actorul. 
Alioșa (Supărat). Nu fac pe actorul. Anume cu ei 
Eu tremur de iubire pentru dinsul. Simt o iubire aşa, de ta 
cheu. Sint gata să stau în genuchi în faţa lui. (Pace e mip 
cara, cà pentru n cădea în genuchi). d be 
„Nina (Orbeşte). Aşa, aşa... i oerh pS 


pi DI ii 
- | 
e O a, 


- i 


M e A 9 


PATIM | 340 


AliOșa (Ride cu batjocoră). Eu ? Multe mai vrei! Ce fe! de do- 
bitoc aşi fi eu, să stau în genuchi dinaintea lui? (Ca dispera. 
Dinaintea lui! (Brusc). Dar deocamdată aşi putea să stau (Des. 


dată se lasă în genunchi, palelic). van” i 
to te lase în Aos únchħi; paleilc). Ivan Petrovici, te iubesc! (ca.- 
(Hotărit). 


iv. Petrovici 
Hai să vorbim serios. 
Nina. Tăceţi! dar tăceţi odată! > . 

Alioșa (Se scoală. inspirat). Hai să vorbim! Demi! aştept 
eu dela tine vorba asta, Dar.mai întăiu să ridicăm en pahar 
pentru alianţa noastră eternă (Solemn). Eternă. Vanea, dă-i pa- 
harul. Elena cea frumoasă! Intindeţi mina celui mal frumos 
dintre bărbaţi. Vă place el dumneavoastră? Dar tie, Vancea 
iți place Nina ? Aşa-i că-i nosiimă? Ce mini! Dar ochit' 
O femee în stil nou, în tonuri nouă. 

iv. Petrovici (S'a inroşi). Dar ce, o vinzi, de-o lauri atita - 
„AMioşa. De ce să st Spr Cimpăr'-o. Cit dal? far te-ai 
ingălbenit | Nu-i bine, Te trădezi (Ride indelung. Ivan Peirori: 
respiră greu). Nu, Vanca, tu, mă cunoşti încă prea puțin. Te 
în adincimea fiinţei mele încă n'ai privit. Glumesc, mă joc, şi 
deodată mă apuc şi ţi-o dau. Este un cuvint, —spu-ne-mi-t, 
şi îndată ţi-o cedez ție. Dar care-i cuvintul— nu-ţi spun. $i 
doar e, Cauta-l | 

că Petrovici (lar s'a înroşii. Supărat). Mă chinueşti, Inehr=i- 
to 

Nina (Se scoală deodată). Eu ştiu cuvîntul. Să-l spun ? 

lv, Petrovici. Şezi. El imadins face aga... Prostii! E beat. - 

Nina. Nu-i beat! Eu ştiu. SA-! spun, Alioza? Dar mă ert, 
mai să mă chinueşii? 

Iv. Petrovici. Prostii ; e beat. 

ANOSA (Inir'un exlaz şi cu o bucurie salbalică). Anume prosti, 
dar mile prostiile Tmi plac. Prostille Imi priesc mie, din pros- 
i mă îngraş eu! (Scoate ua coill dinlr'o minecă). 

Nina (Tiptnd). Are un cuțit in mînă! a 
_Alioșa. Şi tu te-ai şi speriat. Glumesc! (Despšrłind silabele; 
Gin-mesc! In sănătatea ta, Vanea! Dar văzut-ai tu, Vana 
cus dansez en ? Cunosc un dans de fachiri. Vă pot arât= 
(Se scoală). El, voi de colo, din ceruri, cîntaţi! Acum titä-ts 


Alioşa, destul cu caraghioziteariie 


să se învirleaccă incel întrun loc. O murică cludati si fară ee, 


( 

piai la siirşitul acțiunii. Nina şi Ivan Petrovici vau sculat. Noillniş 

ica erezie. Incremealji amindoi de groază, urmăresc pe Alloșa), 
Ailoga. E bine? (incepe a se învirti mat repede, apropiindu-se 

da ei pe nesimţite). Vă place ? (Sirigă, eiiindu-sè în eua). Cfatati, 

cîntaţi | (Se învtrieyte din ce în ce mal iute). 


in fire, începe să cutreere lontă odaia, se ascund 
riaică Somit Baa aie abia Sean. 


Alioșa. Cruțare, cruțare "Ale 


Semen luşchevici 


- Pentru explicarea ini La Rochefoneaulă 


Unaquaeque res, quantum in se 
esi, In suo esse perseverare conatur. 
Spinoza. Ethica, MI 6, 


Scriitorii francezi numiţi în deobgte clasici ne par adese- 
ori, nouă modernilor, atit de expliciți, incit ne dau impresii 
că mar avea deloc nevoe să fie explicaţi. Oamenii acela se 
arată cu deosebire îngrijiţi să se explice singuri. Cu băgare 
de samă ei îşi enunţă judecăţile, îşi definesc sentimentele, își 
demonstrează intențiile. Pe cit se poate, în grupuri de idei 
simetric dispuse, care uneori par a fi exact numărate, ca nişte 
cifre frumos trecute ja condică pentru a fi adunate în josul feței, 
ori egal tătată de pendului neinduraţilor alexa ndrini, vorbirea cta- 
cică tinde oarecum la o simplicitate ultraelementară, la cla- 
titatea primari a propoziţiilor rinduite cm didactică scumpă- 
iăte în căgţile de cetire. Şi atit de mult pomenire clasicii a- 
vestia el înşişi direct de claritate, simplicitate şi raţională fo- 
ielegere, incit me Ispitesc a crede că pricepem şi nol iueru- 
vile de care vorbesc ei fără nici o silință, aşa după cum ei 
se arată că înțeleg fără rest orice lucru de care mintea lor 
se atinge.—Dar nu este în firea gîndirii noastre de astăzi să 
creadă atit de simplu în perfecta “realizare a vreunei clarităţi 
oarecare, 

Tocmai plecînd dela impresia aceasta iniţială, noi ajun- 
gem a simţi curlozitățHe speciale ale literaturii de care vor- 
ran P acea renumită claritate însăşi devine pentru noi pro- 
temă. 

Vremea nu trece în zadar pentru nimeni: acei care au 
trăit cu trei sute de ani aproape inaintea noastră ne sint ine 
vilabil străini într'o măsură oarecare. lar mersul lucrurilor 
nu-i dreptiiniar şi simplu, ca linia imaginară a timpului; de 
acela înstrăinarea sufletească a generaj r ia forme diverse 
şi capricioase, Cei mai depărtaţi în timp nu sînt, şi sufletepè, 

R 


4. a Lad 
"uS - 


-___ PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEPOUCAULD 


-3 


e maj complect morţi ntru- noi, Și nu mai so H 
cmi neprevăzutele anii nuntini ie For fre orga În 
ealismul Surprinzător al mimiambilor lui Herondas vine pe 
iiit de aproape de înțelesul unui modern, 1 
pe apr Îi er: tragediile franceze din 
sca nu Și din al 17-lea. Pentru mulţi din noi robabil 3 
idal impresionist Montaigne este actual, intim a ana: 
AA a p La pir de see ori 
2440$i, melancolici și disciplinaţi bu hezi, îi si 

är cei puţin, ca pe nişte vechi sa even, been 


ism. Din contra, sufletul actual, În dezorientarea îndoelite 
tot felul, în haosul curiozităților fără capăt și cani pă 
fie ca in aerul său natural. Gindirea noastră este relativistă, 
tcrică, gata să întrebe! să se îndoiască ; clasicul este. dog- 
tic, fără perspectivă istorică, minteă lui este totdeauna si- 
á, gata să definească, să închee, să decidă. Toate aceste 
semnează, mi se pare, că atitudinea intelectuală a clasicului 
de, fa fond, mai mult spre practică, a noastră însă spre 
1 purtați de un complex suflu impre- 
er de evlavie pentru raționalitate, Con- 
ică a fost Descartes ; 
'pson trag concluziile unui universal 
ír, curios şi subtil, 
cursive şi diformările pe care le aduce ca experienţii in- 


` a 


y AA ~ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Povesteşte Montaigne, la capitolul despre creşterea zo- 
piilor, că mec. sar odată la Orléans a intilnit doi dascâii care 
ordeaux, dar nu împreună, ci unul cam la. cinci- 
zeci de în urma celuilalt. Mai departe, în spatele celor 
doi, se vedea un boer cu sultă mare de ostaşi. Unul din oa- 
menii lui Montaigne întreabă pe dascălul dintâiu, că cine sf 
fie domnul care vine în urmă; dascălul, crezind că-l! vorba 
de tovarășul lui, a răspuns: nu-i boer, ci profesor de gra- 
mațică, iar eu sînt profesor de logică. Montaigne face ha 
de confuzia omului, spune că boerul care venea în urma 
dascălilor era contele de La Rochefoucauld şi urmează aşi: 
Or, nous qui cherchons, au rebours, de former, non ua gram- 
mairien ou logiclen, mais un gentiihomme, laissons les abuser 
de leur loisir : nous avons affdire ailleurs.—Acel senior, des- 
pre care autorul zice că era mort în momentul cind el iși 
scrie capitolul, nu poate să fi fost altul decit Francisc al Ht-lea, 
conte de La Rochefoucauld, prinţ de Marcillac, mare căpitan pro- 
testant asasinat în noaptea Sf. Bartolomeu, şi strâbun direct 
al autorului maximelor, care n'a fost om de carte multă, dar 
un periect gentilom, şi filozof moralist pe deasupra,—et hon- 
nestes gens sont les hilosophes, zice tot Montaigne, 
fervent al educaţiei fără multă carte şi inventator al ad 
livresque, cuvint de dispreţ pentru tot ce este numai cârtu- 
mule ori citală a doamnei de 
Maintenon, La Rochefoucauld „avoit une physionomie heureusè, 
l'air. grand, beautoup d'esprit et peu de savoir.” lar Segzrais, 
om de casă doamnei de La Fayette, zice: „Mr. de La Roche- 
roucauld n'avoit pas étudić; mais il avoit un bon seas mer 
velileux, et îl savoit parfaitement le monde,” Montaigne, pri 
strănepo= 
amuzanit, 
Ka 


ventau s 


răresc. După o mărturie 


urmare, ar fi avut dece să Me mulțămit văzind pe 
tul aceluia care-l dăduse ocazie să-şi ilustreze cu 
fineţe credințele ema pe 

L'honnâte 


a piece efiniție. Aproape numai, fiindcă s'a 
ia politi 


că, destulă vreme şi cu destulă pei cetace, ai 
ac 

PICA mai 

rilor cla- 


ep tinerii, el s'a supus suggestiilor vremii şi impulgur ine 


„Ț cum.s'ar înțelege politica şi oricum ar 
atunci, tot însemnează—se piq 


sale. Infringerea şi decepţia au fost complecte. 


a 


d omme“, acest tip Istorie desvoltat şi preci- 
zat în clasicismul francez, a fost definit de La Rochetoucault 
insuşi. la cunoscuta maximă: le vrai honnête homme est celuk 
dui ne se pique de rien —el a rezumat, ca de obiceiu 
mula cea mai uscată şi mai trans arentă, înţelesul ace 
al timpului pe care Pascal îl des nează în. însemnările iul 2- 
gitate şi colorate, iar Cavalerul de Méré îl predică în pedant 
tismele lui elegante. ŞI în viaţă La Rochefoucauld a realizat 


atm 


Z 


partizan 
țectivulul 


„ta for 
ini ideal 


PENTRU EXP ICARFA LU! LA ROCHEPOUCat 353 


feodală era definitiv condamnată să - 
cadă, iar La Roch 
ari fe ke fi mersi de o deosebită ete A Ar pair 
politic uitatele de fapt dau cel puțin plină dreptate Is- 
ari = poa irma i saimei Retz, care-l jnd=că aşa: Il ma 
e d'aucune affaire... Il a tou ; - 
eee ha tuelie ; il n'a jamais été Macar ing pri er fa 
S boa soldat. Il n'a jamais été par lui-mâme bon courtisan 
quoigi’il ait eu toujours bonne intention de l'être. Îl n'a ja- 
mais été bon homme de parti, quoique toute sa vie il y étoit 
engagt —ŞI-i dă sfatul tardiv : il eût beaucoup mieux falt de 
se connottre et de se réduire à passer, comme ileût pu, pour 
le courtisan le plus poli, et le pus honnête homme, à l'égard 


de la vie commune, qul cât paru dans son siècle (Cuvintele: 


„le plus honnête homme à l'egard de la dle 
şters Bets iei e urmă din test) Vi COE pa 

evita orice specializare, a fugi Je orice A 
atare, desigur de frica deformării poola pge A 
perfectei eleganțe personale, acesta-i postulatul sosletâţii în 
care şi pentru care s'a născut literatura franceză clasica. Dar 
specializarea intr'o formā şi un grad oarecare pare a îi fatu; 
legati de viaţa istorică caji da cea fizică. Astfel, l'honntt: 
homme a'a putut scăpa de a fi specialist. Pentru lupta pe 
tare necesar o ducea Omul de curte impotriva tuturor celee 
de seama lui, ghicirea intenţiiior, prevederea motivelor con- 
curentului erau operaţii vitale. Totdeauna la pindă în mijlocul 
iivalilor de nesfirşite feluri şi nuanţe, urmirindu-le de a 
proape toate nimicurile ior expresive, Vhonnâte homme a fost 
silit să înveţe şi, în parte, să inventeze o tehnică de obser- 
vaţie psihologică, să o desvolte pâna la o curioasă rafinare 
cate oameullor din alte sfere şi alte epoci le apare inutilă și 
absurdă, Mulţi din Europenii de astazi, mai cu samă din 
burghezimea uovă, americanizată şi grăbită, sint probabil, c! 
optica lor psihologică sumară şi din topor, prin excelenți 
nepricepuli în faţa microscopiei moralistice a curtenitor dn 
Versailles şi a duhovniciior lor. 

Antoine Gombault chevaler de Méré, prieiin şi mal cu 
samă protector de o suliciență destul de naivă al lul Pasca, 
luase asupra lul, ca un monopol, :ă fixeze teoria perfectului 
om de lume. Uù specialist desavirşii, pedant, plin de impor- 
tanța învăţăturii lu:—la science du monde. Oric. m, subt inspi- 
sația lul Pascal a ajuns să deoseb-ască două tipuri intelec- 
tusio fundameatale : l'espr: géométrique şi l'esprit de finesse, — 
o primă şi capitală descoperire in psihologia individuală, în 
tot cazul o surprinzătoare probă pentru capacitatea de analiză 
şi de superloară curiuzitate a epocei, ia sthdiarea lnteligenței. 
Méré stâtueşte aa, în general (Oeuvres du Chevailer de Méré, 
Amsterdam 1691, | 264. Citat. le din Méré sint luate din Léon 
Bruaschviug : Pensées et Opuscules de Biaise Pascal. Paris, , 


- “se éd. 1900) : „li faut observer tout ce qui se passe dans le 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 
meo III e BDT A 


coeur et dans l'esprit à des personnes qu'on entretient, et 
s'accoutumer get: heure à connolire les sentiments et les 
sées par des signes presque imperceptibles“. lar lui Pascal 
scrie şi-l mustră: „ÎI vous reste encore une habitude que 
vous avez prise en cette science (la géométrie) à ne juger de 
quoi que ce solt que par vos démonstrations... Ces longs rai- 
gonnements tirés de ligne cn ligne vous empêchent d'entrer 
d'abord en des connoissances plus hautes qui ne trompent ja- 
mais... Lorsqu'on a l'esprit et les yeux fins, on remarque è 
la mine et à l'air des personnes qu'on voit, quantité de choses 
qui peuvent beaucoup servir...” Elementarele şi pretenţioasete 
observaţii scoase de prin saloane de mediocrul Méré au de- 
venit un stimul serios pentra mintea profunda şi sufletul grav 
al Iul Pascal; o comoară de reflecții morale s'a născut a- 
colo,—Pâtude,de I'homme, la vrale étude qni lui est propre, 
„qul me consolera toujours de l'ignorance des sciences er- 
târieures. lar pe La Rocnetoucauld, spirit fin de o exceptio- 
nala vigoare şi nealterat de vre-o disciplină geometrică, fur- 
timile luptelor civile şi, mal apoi, conflictele mici, discrete şi 
năbugite ale vieții de salon, l-au adus tot la ştiinţa subtilă 
despre om. Şi pe acest din urmă il preocupa deajuns diferen- 
tele dintre tipurile intelectuale. In cîteva maxime (de ex, M, 
99, 100, şi a doua bucată din aşanumitele Râftexions diverses) 
el caută să precizeze nuanțele difuze ale vieţii mintale. Pris 
terminologia stingace şi vagă, inevitabilă tuturor începuturi- 
lor (grandeur e! lumière de l'esprit, politesse de l'esprit, ga- 
lanterie de Pesprit, bel esprit, bon esprit, esprit droit, esprit 
utile et esprit d'affaires, esprit de feu et esprit briilant, esprit 
fin et esprit de finesse, esprit de détail, —on peut être sot et 
avoir beaucoup d'esprit) se simte palpabil reflecţia serios In- 
cordată pentru a surprinde contururile varietāților psihice. 
Este de insemnat că aplicarea cuvintului anatomie la 
viața su letească, o metaforă pe care mulţi din noi poate o 
socotesc foarte recentă, era de mult uzuală în vremea de care 
vorbim. incă bătrina domn'şoară de Gournay, fanatica admi- 
rațoare şi editoare pioasă a lui Montaigne, scrie (Préface str 
les Essais, 1635): On trouve dans Montaigne anatomie par- 
faite des passions des hommes et de leurs mouvements in- 
térłżurs... Vous le voy>z d'un particulier et spécial dessein 
anato niste (s'c) universel de P'honme înter'eur“, Mai tirzit, 
cealaltă antică domnişoară, Mad- ne de Scudéry, printre lan- 
uele diverse din care-şi : ompune propriul portret (Le Grand 
Cyrus, 2: ivre, 10e partie) işi reyendicà şi meritul unei rari 
fineţe psihologice cu următoarele cuvinte : Elle exprime 
si délicatement les sen'iments le: plus difficiles à exprimer 
et elle sait si bien faire Panatomie d'un coeur amoureux. , 
qu'elle en salt décrire : xactement tous ces sc-timents t-Tul- 
tueux qui ne sont jamais bien connus que de ceux qui les 
sentent ou les ont sentis,—un text de o prea naivă vanitate 


” 


PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEPOUCAULD 353 
iani n a m IE ret 
dar foarte caracteristic pentru intensa ambi e holog 
Impului. In sfirşit, Fégeion aplică figura heoi etică e 
re janet e maarag ia ned Le prédicateur a falt une 
passions qui égale les maximes de M. 
'oucauld (Ir dialogue sur Poiana azi 
Această curiozitate- psihologică pâtrunde clasicismul fran- 
ez aproape în iatregimea lui; două forme însă, portretul şi 
şi le-a consacrat excluziv. Amindouă s'au născut şi 
practicat in saloanele de pe vremuri, mai Intălu oarecum ca 
socuri de societate, portretele mai cu samă în casa domni- 
zoarel de Montpensier, turbulenta şi pasionata verigoară a lut 
Łudovic XIV; iar maximele, la doamna de Sabié, femee cu 
carte şi prețioasă de mare distincție. Şi cu atita furie s'a dat ` 
umea la aceste jocuri, încti foarte curînd au trebuit să cadă 
asupra tor ironiile saloanelor înseşi, pe care, fireşte, paro- 
iile răuvoitorilor de dinafară, ca Furetitre, de pildă, n'au 
Wpsit să le sporească. Dar modele intelectuale sînt, pentru 
Jstoric, fenomene totdeauna serioase. In cazul special, jocurile 
de care vorbim au devenit stiluri şi au ținut condeiul În mina 
ini La Rochefoucauld; care în calitate de maistru nediscutat 
al aforismului psihologic constată cu înalt dispreţ amestecul 
supărător al nechemaţilor, dovedind cu această ocazie o vi- 
guroasă demnltate de specialist : Je ne sais si vous avez re- 
marqué que le golit de faire des sentences se gagne comme 
õe rhume. Il ya ici des disciples de M. de Balzac qui en ont 
cu vent et qui ne veulent plus faire autre chose (Scrisoare 
din 1650 sau 1662). Excluzivismul magistral se arată dar în 
toată asprimea lul în această respingere deplin conştientă a 
sacompetenţiior. ŞI acest sentiment era inevitabil omului care 
zece ani meditase, discutase şi refăcuse, cu minuțioasă şi grea 
răbdare, Maximele. Idealul însă numit: l'honntte homme, tal 
di pe faţă contrazicerea iremediabilă care zăcea în el; Ihon- 
nête homme a devenit un „homme de métier", Astfel dinir'o 
trebuință impusă de viaja saloanelor, observaţia psihologică, 
dupăce a fost practicată ca-sport de câtră mulțimea medio- 
crilor, s'a schimbat, în mintea omului chemat, într'un lux se- 
sios, în cunnştinră exactă. Méré avea mare plăcere să vor- 
bească despre „la science du monde“, care, după judecata lui, 
rebula să fie „la plus constante préoccupation de lhonnâte 
tomme“; şi cu deosebire era mindru că pe doamna de Main- 
tenon, încă de copilă, el a învâțat-o ştiinţa aceasta. La Roche- 
foueauld—l'homme de son siècle le plus poli, zicea Vauve- 
gargues (réfl, 336)—a realizat altceva decit această mediocră 
tehnică pe care o preda mediocrul cavaler. Cu inverşunarea 
specifică intelectualului autentic, cu o ascuţime de spirit rară, 
el a aprofundat etiologia ac'ivităţii morale, şi a desinat cu o 
strălucitozre evidență unul din cuprinsele cele mal hotăritoare 
şi mai curios ascunse din viața noastră internă. 


` 


6 


i aici a rezuma gîndirea lui La Rochefoucauld după „aspecteie 
? el variate“. p. 


- subiectul cel mai schimbător, materia cea mai necunoscuti dr 


'Antre o specie animală şi alta; Și, celace sporeşte încă grou- 


VIAŢA BROMINPASCĂ 


Es Se 


+ 


` Inşirată din bucăţi scurte şi reziețe, luerarea lui este din 
cele mai unitare. Voltaire (Sitele de Louis XIV, chap. 32) ex- 
pediază cuprinsul Maximelor cu vorbele: „il n'y a presane 
qwune vérité dans ce livre..., cependant cette penste se prt- 
sente sous tant d'aspects variés, qu'elle est presque toujours 
te“. Se înțelege uşor că partea dintaiua À rea aces- 

teta a fost de prefe “tinuiă minte şi repetată. Să incercám 


$ 


Pentru a cunoaşte bine un lucru, zice antoral, =: 
trebui să-i ştim detaliile ; dar detaliile sint infinite: astiei cu- 
poştințele noastre sint totdeauna superficiale şi imperfecte. 

in ce priveşie sufletul “omului, este mai uşor a-l cunoaște 
în eral decit al unui individ în deosebi. Căci omul este 


toate. Intre un tip uman şi altul este tot atita depărtare ca 


tatea, fiecare individ uman se află a fi uneori toi aṣa 
de deosebit de el însuşi cit se deosebeşte de alţii. Sute - 
tul omului este o perpetuă producere şi desvoltare de poc- 
niri st patimi; una plere numai cind alta fila locul, şi adesea 
cea din urmă este cu totul opusă celei dintăiu. Calitățile noas- 
ire sint nesigure şi confuze. Noi înşine nu ne cunoaştem vo- 
inţa întreagă, şi nici nu ne putem da samă da tome fapick I 
produse de palimile noastre. lutimplarile din afară ne fac- ct- 
noscuţi nu numai celorlalți, cl și nouă înşine. Cel mai motįi 
oameni au caşi plantele calităţi ascunse, pe care intimplare 
numai le descopere. Inchipuirea omenească nu este în stare 
să inventeze atitea felurite contrazicari cite natural exisiă in 


jiecare suflet de om, In sfirşii, în bine ori în râu, calităţile > 


noastre sint obscure şi problematice; ele stau totdeauna în 
voia întimplării. Confuzia aceasta se vede şi în sentimentele 
şi aprecierile noastre despre caracterele şi faptele morate. De 


multe ori oameni de merit ne sint scîrboşi, iar alţii, plini 4e 4 i 


defecte, ne plac, Există un fel de merit fad şi sint persoans i 
stimabile care te desgust. Pe unii li prinde să aibă defecte, 1 
pe alții virtutea îi disgraţiază. | 

Aşa de intormă şi ncinţeleasă este judecata noastră me- 
rală, incit sal, putea zice că faptele omeneşti au, unele o ste 
worocoasă, lar altele nu; cele cu noroc au parte de landi, 
celelalie de ocară. In opinia oamenilor crimele chiar deyin 
inocente ori glorioase, cind strălucesc prin numărul şi ex-caul 
lor, Ca otrava în leacuri, viţiul intră in compoziţia virtuți: 
prudența numai amestecă totul, temperează şi aplică produsi 
în lupta vieţii. După cum la jocul rimelor. fiecare, pormiră, 

p a z 


deja acelaşi păreche de cuvinte, impli 
+» impline t i 
așa si cu aptele noastre : fiecare le rase fa orce 
Ai E scai universală diversitate şi nesiguranța în care 
ad infățigează realitatea, se ascunde parecă totuși o tainică 
, e arueraa locul şi mersul fiecărui lucru. Pentru 
carena mină tot numai capriciul infinit al dispoziţiilor noastr 
ma map = azere impiteiitr din afară. La tortune et Phu- 
e m - m 
a sare deci fl vaa e i, capriciile sufletului sînt încă 
e inconsistentă şi plină de contrazice 
area opar să ră a cca sedere şi rariora naika 
; nu-i omul nic i 
rue i gl parta te Să îşi inchipueşte ; căci e pi Aninei 
3 f 
nie casi ro ga ot aşa de mult de dispoziţiile momen- 
fața sufletului ne râmine ascunsă si 
că obscur este şi substratul ei eg a-l zar semeni ear 
= al vieţii împosui poariă imperceptibil voinţa noastră spre 
apic felurite. Părţile organismului, iaoialtă sau pe rind, ne 
teren sufletul cu migcările lor misterioase şi hotărăsc, fâră 
s ştim cum, faptele noastre. Noi nu băgăm de samă decit 
impuiBurile excesive, mişcările neobişnuite ale organismului 
ca de pildă violenţa minlei ; dar cine simte mersul continuu şi 
ordinar al vieţii organice şi răsunetui sâu în suflet? De a- 
ceia nu-i tocmai drept să vorbim de slăbiciunea sau puterea 
spiritului: puterea și slăbiciunea aceasta sint numai un efect 
al bunei sau relei dispoziţii a organelor corpului. Tot astfel 
senilmentele şi atectele noastre nu sint nimic alta decit grade 
deosebite ale reacţiilor organice. Mai potrivit ar fi să consta- 
De că malei posi h pe corpul, sånātos ori bolnav, că 
nula nu-i mal tare asigurată 
pe Somani; arce rachito. veac 2 penca 
ste cu totul inşelător —deşi-i o plăcută mingiere-—să 
credem că am scăpat de un nărav rău Pta faptă, e pent ae 
părăseşte, şi ce ne inchipuim că ar fi o vindecare este numai 
2 suspendare sau o inlocuire a unui rău cu aitul. lar cind se 
'mtimplă să nu ne lăsăm luaţi prea tare de un singur nârav, 
cele mai de multe ori aceasta vine de acolo că sufletul este 
robit de mal multe deodată.— Se pare că natura a hotărit fie- 
căenia, dela naştere, anume granițe şi pentru bine şi pentru 
täu, ŞI Sar aice că apucăturile rele ne aşteaptă, în drumul 
vieții, ca nişte gazde la care sintem siliţi să descindem. Dar 
pdl poe pur e cir ep putea învăţa pie ferim de 
$ resupune urdul, ne-ar fi ertat - 
cem poezii drum. ver 
această absurdă şi haotică clătinare a sufletului, sin- 
rutare apometre oa este cea mai 
“apariţie. Oricite descoperiri în domeniul 
-Gragoste! de sine, încă multe ținuturi ale sale ta necunos- 


358 VIAŢA ROMINEASCĂ p 
DO E ————— 


î te niciodată. 
„ Pentrucă patima aceasta, care nu se odihneş ; 
e mai astă decit cel mal iscusit om. Pornirile Me 
cele mat năvalnice, Am pacea x: Serg pieper i Pret $ Ae 
i iene, e 

caie rela ME casca med ge negre por ră kebo s 
-ubiilitate şi rafinare pe cele himice. Nu : arenge e 

i întunecimile în care ea se ascunde oc 
re ei Acolo ca, coperta one ein peri. grile er 
te ea, nutreşte şi creşte atecţii ş 3 
paroent i încît singură nu le recunoaşte dupăce le-a Aa 
ta fumină. in noaptea aceasta în care stă înv rar e ace 
nărerile ridicule de sine însuşi, de acolo vin greşe f brodi 
stHnta ei grosolanä. de acoio ronne za pri a e e 
qe ascunde pentru ea însăşi. Dar orbirea s 

i A då totdeauna bine în a 

imensă față de sine n'o opreşte să va e erele fn 
fară ; lo unde interesul ci-stă în joc, unde p 
int An să toată furia, acolo vede și simte, ande şi rr arde in 
hănuește, phiceşte totul. a pihia erei 3i ppe ră 

i supusă, sinceră şi ipocrita, ra 
aa ci i drtzneaţă, cu toate capriciile şi Curimattă pile mar 
cindu-se şi deformind lucrurile pân'într atit ca să se ingel? 


singură, dragostea de sine stăpineşte în toate am k ri me 


lecare pe sine. Aproape 
de alții, încît am ajuns să ne îinşelâm f 
de ali atente şi voinţa Inşeală 


dezeori sintem tot at?t de bucuroşi că ne-am înşelat singur Tf 


tot aşa de uşor să ne înşelăm singuri pe noi fără să prindem 


imti. 
te de greu să înşelâm pe alţii fără-să s 
i ap he faţă de Sigi omul realizează o așa perlecile în: 


obiceiu însă. 
i drept, dacă nu te-ai lăsa înşelat, De 
pi toria neg mult mai groasă şi mai nereuşită. Mai tof? 


avem um grad oarecare de falşitate. In toate profesiile aproap* 


fiecare își face o mutră ca să apară întrun anume fel care 


“convine. Astfel lumea-i plină de mutre. Cu schimbarea situa- 


iel schimbăm şi mutrele ; citeodată a ar: iaci 

| ses se donnent lair de tonci 
le peer ce se cheamă aeful demn, care totdeauna pini. 
„cu atit ma! falş cu cit îl accentum mal tare- 


ENTRU EXPLICAREA LU! LA ROCHEPOUCAULD _ 359 


La 
Omul nu poate fi fAră si nu imite, 
mitaţia se face făra 


jä. M n totul naturii 
sale; mai toţi își părăsesc propriile dariți naturale pentru a 
Marca aa a piele i prin aceasta se realizează doar un ma- 

m de ridicul, căci nu poate fi omul niciodata icu 
prin calităţile fireştieea prin acele pe c y e prana 


are se preface că le 
are. Şi cum nici un suflet nu axe puterea de a fi autentice şi 


adevărat liber de imitație, se poate zice că, dacă sint oameni 
care par liberi de orice ridicul, aceasta nu-i dect părere şi 
vine de acolo că nu i-am cercetat destul de bine, Se ințelege, 
imitaţia şi exemplul sînt inevitabile: buna creştere şi toate 
învăţăturile nu ar putea fi fără ele. Dar cele ce cîştizâm prin 
imitație trebue să se potrivească bine cu calitățile naturale ; 
aceste din urmă tr bue să transforme şi să dezvoit= imper- 
ceptibil pe cele dintâiu. De obicelu oamenii nu ştiu să-şi po- 
trivească aerul şi manierile cu figura, 


i nici tonul şi cuvintele 
cu gindiile şi sentimentele; mai nimeni n'are urechea destul 
e fină pentru a simţi exact acest fel de armonie. Dar efec- 


tele imitării merg mai adînc decit faptele şi maniera externă: 
detormările aceste merg pân'acolo că se găsesc, de pildă, oa- 
weni care nu s'ar fl îndrăgostit niciodată, dacă mar 
(i auzit vorbindu-se de dragoste. De aceia dragostea, unică 
in telul ei autentic, are mii de felurite copii; casi despre sta- 
fii, toți vorbesc de dinsa, dar puţini au văzut-o, 

Subt toate nestirşitele forme ale falşităţii universale se 
ascunde dar unul şi acelaşi afect atotputernic: dragostea de 
sine. Ea le produce şi le pune în mişcare pe toate; ea este 
motivul real, virtuțile sint de obicciu aparente. Cind soarta 
protivnică doboară pe un om mare, se vede atunci câ el răbda 
nenorocirile prin puterea ambiţiei şi nu prin vre-o altă deo- 
sebită vigoare a sufletului care să se poată numi virtute. Nu- 
mai mărimea vanităţii deosebeşte de obiceiu pe oamenii mari 
de ceilalți. Dispreţul de bogății al'tilozofilor era, îm adevăr, 
pofta ascunsă de a-şi răzbuna meritele de nedreptatea soartei, 
un mijloc de a se apăra d: înjosirea sărăciei, o cale plezişă 
dar, pentru a ajunge ta iore, lar disprețul de moarte pe care-! 
afişează uneori condamnaţii este numai frica de a privi moar- 
tea în faţă. Câci puţini oameni cunosc moartea şi sînt în stare 
să o sufere cu hotârire; cel mal mulţi I se -supun cu stupidi- 
tate numai. Cei mài abili şi mal bravi sint acei care aleg pre- 
textele cele mai oneste pentru a nu se gindi la dìnsa; ne în- 
şelăm foarte, cind credem cå moartea, de aproape, ni se “arată 
ra cum dedeparte ne-am închipuit-o. Nici un sentiment nu-i 

tul de tare pentru a ne susţine în faţa celei mai straşnice 
încercări. i 

Multe dar din așa numitele fapte mari de care se încintă 

damenii, n'au fost în realitate fåcute pentru scopuri mari, ci 


pen a e e 


VIAŢA _ROMINEASCĂ 


__— 


tute sint totdeauna cinstite femeile, nici bărbaţii viteji diă vi- 
wA ci temperamentul, ruşinea şi vanitatea stat alci motivele 
obişnuite, In tot cazul virtutea n'ar putea merge prea deparit 
fără sprijinul vanităţă; şi nu atit din judecată cit din vanitate 
“ace omul lucruri care nu-i plac. - 

in ce priveşte raporturile noastre cu cei mai deaproapt, 
putem constata mal întâlu că avem cu 4ptii destulă putere 
pentru a suporta nenorocirile altora. lar explozia de bucurie 
ne care o avem in faţa fericirii lor, porneşte cele mai adese- 
ari din speranţa în vre-o fericire care neaşteaptă sau în pu- 
tinja de a trage foloase din norocul lor. Se pare că chiar În 
supărările celor mai buni prietini găsim ceva care nu ne dis- 
place: ne bucurăm probabil atunci de ocazia de a ne da în 

ctacol bunătatea şi amabilităţile. De altă parte, exploa- 
{im suferinţile noastre ca să atragem bunăvoința şi aproba- 
rea prietinilor, A esea lacrimile chlar, dupăce au înşelat pe 
alţii, ne inşeală şi pe noi. Ne inchipuim că plingem pe mort; 
în faptă ne plingem pe nol. Alteori scoatem diu doliul nostri 
gloria, o veşnică, incomparabilă şi superbă durere, caz frequent 
mai ales la femei. lar in situaţii mai puţin grave plinge 
pentru a trece de buni la inimă, plingem ca să ne pl ngă al- 
ți pe noi, însfirşit plingem pentruc -i ruşine să nu pilingi 
"Hata ce dumani, în compătimirea pe care le-o arătăm se as- 
cunde mindria de a le putea arăta că le sintem superiori. Im- 
păcarea cu dușmanul insemnează ori că ne temem de continii- 
area luptei şi aşteptăm folos dela încetarea ei, ori sintem cit 
zat numai osteniţi de zăzboiu. 

Osteneala şi sizbiciunea, mai scurt: lenea, sint formele 
in care impulsul dragostei de sine ajunge a se odihni în el 
msuşi. Dintre toate năravurile noastre acel pe care-l cunoaş- 
iem poate mai puţin este lenea. Ea este totuşi cea mai aprigă 
dintre toate patimile, numai clt efectele ei stau foarte ascunse. 
Dacă luăm bine sama, vom vedea că-în orice împrejurare ea 
pane stăpinire pe interesele şi picat e noastre. Odihna, le- 
nel este un farmec ascuns al suiietului care opreşte silinţele 
cele mai infocate, dărimă cele mai tari hotăriri, consumă pt 
nesimţite toate patimile şi virtuțile. De lene ne deprindem cu 
aceia ce-i uşor şi piăcut, de lene mintea iși stavileşie singară 
mişcările şi opreşte lărgirea cuno tinţilor ; astfel că nu este 
am care să fi avut tăria de a-şi lărgi lateligența şi de a o disè 
aşa de departe cît ar îi putut ea merge, ` 

Ținind samă de această putere a lenel şi, ceiace-l tot 
una în fond, de slăbiciunea voinţii, înţelegem cå nimeni nu mè- 
vită să se cheme om bun, dacă nu are în el puterea de a fi 
rău. Multe aşa numite fapte bune sînt numai efectul lenei, at 
voill neputincioase. Multe ticăloşii se fac din slăbiciune, nt 
din scop de a face anume o ticăloşie. Lenea şi ti 
au cine ştie ce virtuţi, sint puterile care, ne 
cercul datoriei; iar datoriei vine mai 
tişeală, adică to! din slăbiciune, decit din interes, 


E 


"PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEPOUCAULD 


30! 


no-i drept să zicem că prin tăria sufletului rezistăm 

ci namai că patimile singure sint atunci slabe. lar mere. ar 
uhicelu se cheamă stăruință sau consequența nu-i decit durata 
'msăși a gusturilor şi pornirilor noastre, pe care noi nu al ie 
Ipatem nici da nici lua. Astfel slăbiciunea se opune virtuţii 
mal direct uecit viciul—Prin slăbiciune ne mingiem de relele 
pè care judecata nu le poate dovedi; părem a răbda cu tărie 
nenorocirile, pecind în faptă sigtem numal doboriţi, suferim 
fisk să indrâznim a privi nenorocirea în faţă, așa cum frico- 
a} se lasă uciși fiindcă li-i frică sa se apere. Din cauza a- 
sei nepulinţe esenţiale a voinţii, adeseori violențele, pe care 
saem nevoiţi să ni le facem noi singuri, ne dau o suferință 
mat mare chiar decit acele pe care ni le fac alții, f 

Masca obişnuită a slăbiciunii este aceia ce vulgar se niu- 
neste bunâtate. Aici ar trebui mai întălu să ne gindim că nu- ` 
mal caracterele ferme sint în stare să albă adevărată blindețe, 
zi acele care par blinde n'au de obiceiu decit slăbiciune si 
aceasta se preface ușor în acreală; iar apoi, că naturile slabe 
Ant incapabile de sinceritate. Şi.naturaa vrut ca slăbiciunea 
+1 fie defectul cel mai incurabil Deaceia în fája unei mig- 
ciri, eare pare de tot sinceră, este totdeauna de gindit dacă 
nt efectul unui calcul abil; interesul stă doar veşnic gata 
<3 absoarbă toate pornirile virtuozse. 

Fără indolală există adevărată virtute, există adevărati 
buaåtate: există, de exemplu, dragoste adevărată — aceia care 
stå în adincul sufletului ascunsă oarecum el înseși, precum 
adevărată şi sigură umilință şi adevărat şi sigur curaj sint 
“mal acele cu totul necunoscute. Dar aceste sint rarităţi, și 
„=! a fost vorba de aspectul cel mal general al motivelor ac- 
vali morale. ' Se pare că, îndată ce devin prea conștiente,- 
ornirile noastre se pervertesc; vanitatea şi interesul le iau 
în primire pentru a le da cunoscuta deformare. Mai multe 
“apte crude face, de pildă, omul din interes ori vanitate decit 
dia instinetiva cruzime Alte porniri, cit de violente, ne ma! 
iată din vreme în vreme; vanitatea ne frămintă într'una. Şi 
H irbutim să rupem din celelalte defecta serveşte adeseori 
asmal să ne sporească îngimiarea. ȘI tot vanitatea mai mult 
decit judecata are puterea de a ne face să câlcăm în picioare 
zoaturile şi taclinările naturale.—Oricit de mult bine ne-ar spune 
“ineva age g noi, tot nu poate aduce ceva nou, şi nu există 
am Care se creadă întru ceva maf prejos de acela pe care-l, 
-Umează mal mult dintre toţi. 

Adevârul asupra obişnuitelor motive morale se arată des- 
“ul de frumos atunci cind oamenii vorbesc de propria lor purtare: 
-ealaşi iubire de sine, care de obicelu îi orbește, îl lu ninează 
itunei minunat şi-i face să ascundă şi să suprime cu cea mai 
mare exactitate tot ce ar putea pârea condamnabil. Deaceia 
rac multa lume se irită se se, relee Im emi că 
zel care descopere izvorul faptelor noas rigicum, bi- 
nele pe care-l poate face adevărul în Hume râmine totdeauna 
mai mie decit răul provocat de aparențele lui minciunoase. 

(Sftrgitul în numărul viitor). Paul Zaritopol 


Dimineţi de lulie 


Sara, între moş-Costache vizitiul şi 'nire copii, s'a fácut 
un legămint mare: adouazi, cu noaptea 'n cap, sá se coboare 
- ioţi la iaz la Morişcă, ca să prindă peşte şi raci cu undiţele, 

Nunuţa, acuma fată de liceu, nu văzuse niciodată un ie- 
zer în răsărit de soare şi nutrea în fundul sufletului un pla” 
misterios : să se inspire şi să facă o poezie; căci şi marele 
poet francez, cind a vrut să scrie Lacul, fără îndoială că sa 
dus foarte de dimineaţă la baltă. 

lo băiatul, visa sodom de peşte şi de raci, undiţei: 
irase cînd cu dreapta, cind cu stinga, şi crapi frumoşi şi mazi 
sticlind şi sbătindu-se în viriul cîrligelor. - 

Dudula Adela, poreclită Nezu din pricina ochişorilar el 
japonezi, nu zicea nimic; dar în lumina ciudată dintre genele 
ei pe jumătate închise, era o lume întreagă de vis, lumea nt- 
ennoscută şi multiplă a curiozităţii. 

lar Viorica, fetița mezină, delicată şi cu voce moale, ce 
ochi Janguroşi albaştri subt sprincene negre,—avea o mare 
bănulală şi ruga din toată inima pe mog-Costache să nu cart 
cumva s'o lase acasă şi să n'o iaşi pe dinsa la iazla Morişeă. 

«Moş-Costache... să ştii mata că merg și eu! Să mi 
scoli şi pe mine! 

— Bine, duduiţă, te scol... dar mamaia te lasă ? 

— Mă lasă. A zis că dacă mă pot scula, mă lasă să mi 
duc şi eu... Te rog, moş-Costache, să mi iei şi pe mine! 

== Bine, dudue Viorică, te luăm şi pe mata. 

— Da! Chiar pe mine să mă scoli mal întăiu şi mai in- 
tăia |» se ruga cu însufleţire şi cu capul plecat pe-un um 


„__ Moş-Costache în a ride cu bunătate şi cu duloşk, 
esa a pe duduisă se ducă la culcare, daci 

vor să se scoale in zori-de-ziuă.. Şi dupăce lonaş mal ins- 
„şi pipăi odată nenumăratele. undiţi pe care gile 
rase el de cu ziuă, ——plecară cu toţii în casa cea mare, pè- 


cînd vizitiul se lăsă c'un gemătpe maldărul de fin din preaj- 
ma grajdului, şi se întinse cu faţa spre stele, în pacea 
2A bocreşti. Noaptea de .lulie era călduță ş'o adiere abia sim- 
ţia trecea din cînd în cind prin mestecenii din preajmă. Frun- 
zele lor mişcătoare deodată luciră, ca bani de argint, 

“A răsărit luna...» mormăi bătrinul. ŞI se 'ntoarse pe-o 
coastă. In privirea lui trudită o clipă se zugrăviră curtea 
naltă şi acareturile întinse, negre ca de cărbune, apoi pieriră; 
şi pleoapele-i câzură ca de plumb. 

Şi cum nopţile de vara trec iute, ca 'ntr'o bătae de a- 
pă, îndată începură a cinta de straja a treia cucoşii,—întăin 
în poiata bocrească, cu larmă şi bătăi de aripi, apoi în ve- 
chi, apoi în depărtări tot mai mari, muzical şi stins. Şi moş- 
Costache se sculă încet din cuibarbi lui de fin, se purtă prin 
kvina de sfirşit de noapte a lunii până la fintină şi-şi lumină 
ochii cu apă rece; apoi, cum era înţelegerea, întinse pe fe- 
rtastra deschisă dela odaia copiilor o vargă subțirică de un- 
dia şi împunse pe madama Ileana. 

«Ce este? întrebă nu mult după acela, cu glas somno- 
ros, Nunuţa, care de cn sară voia să facă o poezie. Lasă- 
mă'n pace! l.asă-mă să dorm!» 

Bătrînul începu a ride cu bunătate afară, lingă cerdac. 

Dar glasul subțire şi vioin al Nezului îndată se auzi,- 
sun obraz cercetător se arătă în Întunericul ferestroi, 

«Vai! ce mam spăriat | Mata eşti, moş-Costache ? 

— Eu, dudue. Ş'am venit, precum ne-a fost tacmala, ca 
că merge: la baltă 

— Eu sînt gata îndată S'a sculat şi lonaş. Numai Nt- 
muța-! somnoroasă. Spune-i, moş-Costache, să se școale. 

- Ce oameni! ce oameni! bombăni fetița cea marc, 
seulindu-se în capul oaselor, -Ei, iaca, merg, merg, nu mai 
faceţi atita gură !» 

in cerdac, lingă barba bătrinului, deodată răsări, 
şi fericită. şi mezina, în cămășuţa ei lungă de noapte. 

«Merg şi eu, merg şi eu! cîntă ea cn glasu-i duice. 

— Asta-i fata moşneagulul cea cuminte...» îi răspunse 
moş-Costache, făcînd aluzie la o veche cunoştinţă a Vioricăi, 
din cel dintăiu basm al nopţilor copilăriei. 

Madama Ileana, în umbra odâil, începu a câuta strae. 
ghete, apă şi cafea cu lapte,—apol Intr'un tirzia, copii! egiri 
'repâind şi împresurară în mijlocul ogrăzii pe vizitiu. 

«Abia-s trei ceasuri.. ti zise Nunuţa, privind la ceasor- 
nicu-i micuţ dela încheetura minii stingi—mie-mi era somn, 
aşi mai H, dormit... 

— El, da, fi răspunse bătrinul; dar vezi că peştii şi ra- 


i ne-aş ! 
piai ; aT ga F te bagi Prin armare, ha 
pe pat Oe AAO 


tăcută 


a 

ŞI apucind din mina bâtrinului mânunchiul lui de undiţi, 
a și porni înainte, pe poarta. i 

Cind eşiră în drum, luna mare şi plină fi se arătă deo- 
dată deasupra Ulmilor. La lumina el fantastică ijicăreau, får- 
mindu-se în mii de fire şi bulzi de argint, izvoarele de subt 
dombravă, 

«Apa asta, zise moş-Costache, merge până hăt-devale ; 
«acolo, la mori, se ezeşte. Acolo mergem noi... 

— Să prindem peşte 1...» il eomplectă băiatul cu gravitate, 

Şi tropăind mârunt, mergeau în jurul bătrinului. 

Intro vreme, la astinţit, luna fu scrijelata de virturile ul- 
ritor, apoi intră în pâdurice, şi "n curind se stinse. Ş'atunci 
“mase în văzduh ş'asupra satului ca o ceaţă fumurie, pecînd 
ta răsărit nâştea o foarte slabă lucire trandatirie. 

interesaţi şi uimiţi de tainica naştere a zilei, copiii se 
simțeau acum vioi şi înlioraţi ca de o nespusă bucurie, Bă- 
irînul mergea cu fruntea plecată, cu pletele căruate revărsat: 
pe umeri, cu ochii lui mici plini pe ginduri. Dia cînd în cînd, 
săepundea zimbind la cite-o întrebare a copiilor. Apoi numai! 
paşii li se auzeau pe cărarea uscată de secetă. 

Ziua se întinse deplin pe lume. in căldarea văii, iazul 
taci deodată ca otelul, şi copili sloboziră strigăte de mirare. 
Morile cele negre porniseră la opusturi şi vuiau moale. Prin- 
tse răchiţi (unse inirarå pe zăgaz şi moş-Costache se opri 


de ve aE ROMINEASCĂ 


puțin ca să cerceteze un ochiu mare de apă neagră, impre- 


aupat de-o perie deasă de trestie, 
sin locul acesta ce foarte bine... 
Atci am prins eu mult peşte în viața mea! 
—- Rici ? In locul acesta? intrebă cu interes bāiatul.— 
Asaţă-mi cum să pun rima şi cum så zviri undija!» adăogi 
e) cu mare grabă. 


Moş-Costache îi arătă cum să pue rima şi cum să zvirle ; 


pndița, şi e! îşi vira năsuşorul intre degetele bâtrinului. 

«Eu vrau să prind raci... 

— Bine, duduiţă, mata îi prinde raci». Şi bătrinul îi pre- 

undicioara cu carne şi meredeul, 

Viorica îl privea cu interes cum destigură sforile, cum 
pune nada. Crezu că şi ea trebue să arate ce preferă : 

— Eu nu vrau să prind raci... vorbi ea,cu vocea-l 

— Bine, dudue Viorica, mata să nu prinzi raci b 

Deodaţă domnişoara Nunuţa strigă ascuţit: 

` cae o cloşcă cu râțuşte! 

— Au 
tătrinul, pecind rața sălbatică şi pultel treceau lin pe a 
mar stutului. Brusc, spa işi schimbă faţa, str 
o săgeată albă; şi Nunuţa, fără să vrea, întoarse capul 
văsărit. Acolo, pe deal, lo zares depârtată, țişniseră, ca 
coarne fantastice, mănunchiuri argintii de raze fine,- şi 

“pe zare; lame subțiri de nouri ardeau, pătrunse ca 


declară el, cu linişte, 


zise cu oarecare sfială Nezu. 


dulce, 


eşit şi ele dezdedimineaţă la prins peşte...» zise 


| 
| 


San tos 


DIMINEŢI DE IULIE 


ES 


subteran. Curtnd, toate se înecară într'o | 
linia orizontului apăru marginea soarele: Aurie du ba i 
Nunuţa rămase mută, cu sufletul încâtuzat de-un farmec 


—pecind bătrinul vizitiu, c'o mişcare lină, trăgea undița și 


scotea in cea dintălu puzderie de soare o och 
rele a ” ORN. DES ma paine, A că org i ci mă 
$ che scoase chiticul din - y 
air t ir si dee Dumnezeu | SERIA E PERE 
-~ mine incă n'a venit! vorbi cupărerede rău | 
y — Vine, vine, nu te teme, numai i gih si-i coli ti 
răspunse cu bunătate bătriaul. Uitaţi-vă cu toţii la plută, 
Cind vine peştele și o ţicneşte, pluta tremură şi infioară aps 
Chd a prins peşieie rima, pluta se cutundă. Atunci Smut- 
cești fur sad şi a | yone afară... Uite,—aşa !» 
rinul trase în lucirea răsăritului di 13 
ochiană cu pana roșie. re A- alelă, de 
«La mine nu vine! se tingui iar băiatul, 
Deac Ba a venit, Îl şopti bâtrinul. Uite: ţi-a cufundat pluta 
l Cu inima bălind, lonaş încordă varga, simţi în de 
vibrare uzoară şi cind zvieni peştele la faţa pi apoi i 
mină, zbătindu-se și sticlind, —el înțelese că in clipa acela s: 
petrecuse pentru dinsul cel mai mare şi fiai fericit evenimen! 
al vieţii lui. - 
Puse altă rimă, zvirii undița şi rămase cu ochil la pluti 


. iatr'o mare încordare, 


Cu paşi uşori, moş-Costache trecu la duduia Adela, + 
apucă uşor vărguţa, trase racul dela fund şi-l prinse în cup» 
meredeului. Ea nu zise nimic. Privea racul, cu ochi sclipi- 
tori. Apoi, cu mişcări de miţă şi cu mare luare aminte, dup 
v clipă, începn şi ea a trage undiţa şi a pregăti meredeu! 
Cînd văzu cel dintălu rac prins de dinsa, mişciadu-si greoi. 
cleştele, tresări, dar nu dădu nici-un tipet. u buzele strius.: 
il privi lung, apoi îl apucă delicat, cu două degete, şi-l evtyi: 
in coşul de-alăturea. 

Moşntagul o privea cu coada ochiului, şi dădu încet fir 
cap, mai mult cătrå sine, în semn de mare admiraţie, 
„Balta se umpluse de lumină: Din cind în cind, prin fan- 
dul gbioluiui, treceau lişiţe şi găinuşi. Pe fire de papură s 
işezau cumpânindu-se nişte pâsârele mici, cenugii, cu ochilor 
de mârgele negre. Pe deasupra, prin soare, maj treceau pes- 
căruşi argintii, cu aripi ascuţite, bitiani cu strigăte aspre ; 
urile ; se roteau vulturi cu pene frumos încondelațe. Şi + 
apa iazului, la mal, gîngânii felurite, unele negre, altele cas- 
tanii cu tighel roşu, altele în felurite şi ciudate forme, se pri- 
zoneau într'o rază, într'un cerc de foc, şi dispăreau. Cete 
de peşiişori mărunți ţişneau ca o ploae la faţa apei şi se ri- 
sipeau, fugind de gura lacomă şi enormă a ştiucii. La umbra 


265 VIAŢA _ROMINEASCĂ DIMINEŢI DE IULIE 


N 


ani mire, numai c'ùn ochiu parcă, şi miriia incetişor, cu 
Moş-Costache zice: «Se uită şi el | 
şi eu la mate er pre dr de care atei aE A er 
adi capi nunta lui Verde-impărat? întreabă lonaş, ridi- 
— Da, la nunta lui Verde-impărat. A 
acimari de aur şi cupe de clegtar, cum aaa văzul Fidel ca 
rr Te „te bo ni Numai duduia Nezu nu mă crede. 
Sorgh vorbi D sord-mea cea cu ochii japonezi, despre care 
— Sigur că nu cred! răspunde -i pieziș, 
“a e d pe ate închişi. Pee er Plone 
— n uduița cea mai mititie 
— Ba eu cred, moş-Costache ! mule pam zeii ra 
-- pas es era întrebă lonaş. 
._ _ — Moş Costache a fost vizitiu la toţi impă zim- 
sind Viorica, şi ridică spre bătrin ochii e camin Mal utii 
żşa spone el. Al doilea, mi-a spus şi Nunuța. i 
— Apoi se'nţelege... contirmă vesel moş-Costache, indo- 
»mdu-şi inleaua cu tutun. Dacă n'ar îi fost, nu s'ar povesti 
sa — Foarte adevărat, foarte adevărați» adaog şi eu zīm- 


Şi cu toţii ne simţim fericiţi parcă de 
me i ce, totul Area avem tanti Cecilias E 
-Costache um a 
Fe dt Seara Ş ează luleaua. Apoi, într'un timp, 
„Duduiţă  Viorică, pentrucă mata (ii cu mine, e d 
ie veste unui cufundar să iasă baltă d “Pirganode i 
2 si ayapa pe rept în faţa matale. 
upă acest cuvint, cu toţii ridicăm capetele. La douăzeci 
ra pati de nol, Intr'un punct, baita prin Ares uşor, şi deo- 
răsare de-asupra luciului un cap straniu c'un moţ sub- 
"&—$ o pasere necunoscută ese apol intreagă, împungind ae- 
ul iod rai parme, c'un cloc ascuțit. 
orica dā drumul unul A - 
Sa a mă ini ul țipet. Eu am tresărit. Dar izbu 
«Apoi dacă te spării, să-i porunce > 
'eşte rizind moş-Costache, ETE ta 
Şi paserea ascultă. Undele o inghit pe loc. 
«Nu m'am spăriat de loc... zice cu părere de râu Viorica. 
i — Bine. Så şti! mata, duduiţă, că paserea asta-i fecior 
- mpărat. După cum e obiceiul, s'a dus în lume după vite- 
şi eoa tee a e a totdeauna, peste zmăoaica cea ti- 
ioasă, -a prigonit. z 
zviriit în Ai i past PI A IA 97, 09 09 pe Mea 
— 5o am.. 9 
— Da, dudue Vioricã, ş'o cute, care s'a făcut o a 
re—niare... ŞI lata de 'mpărat a rostit un cuvint de ra 


malului, în adincime, cu mişcări domoale, se arâtă un timp, ua 
crap mare, ruginiu... 

Toate acestea le urmărea cu ochi plini de uimire Nu- 
muta. Cintau în sufletul ei, ca o poezie nouă, „fără cuvinte. 
Pătrunsă de acelaşi mişcare sufletească, surioara cea mezină, 
se aşezase lingă dinsa, subt o răchită pletoasă, privea şi fn- 
treba din cînd în cînd citeceva despre talnele şi necunoscu- 
ele lugruri din lumea aceasta nouă... 

In dimineaţa limpede, între copii, bătrinui sta acuma li- 
niştit şi täcut. Gindul cel fără de hodină îi Intorcea privirile 
mai mult întĂuntru decit înafară: poate ochii lui cei trudiți ur- 
măreau până departe, îndărăt, viaţa-i pustie de om năcăjit şi 
anii cel de demult, foarte de demult, cînd era mai multă lumină 
pe pâmint. Domnişoara Nunuţa il privi într'o vreme, Îl văza 
cutundat în ginduri şi-şi aduse aminte că deciteori îi ceruse 
ea să-l povestească viaţa lui din trecut, el începuse a ride cu 
tristețe şi tăcuse... Dar totdeauna, după așa intrebare, cădea 
pe ginduri şi şedea ap acuma, cu ochti ațintiți, şi pletia caşt 
acuma, din luleaua de lut roşu. 

in liniştea dimineţii se auzea ca 'n vis vuetul Inăbuşit pi 
siab al morilor. Bâtrinul trase adinc din lulea, oftind greu, 
apoi putăi şi fumul de tutun i se împrăștie ca o cunun în 
țurul feţei lui brăzdate şi melancolice. 
. . . » . La > . . . . . + . - . b . . = 


Nunuţa scrie unei prietine de pension. 
«Dragă Lucreţie, afla că noi petrecem foarte bine, Eri 
am fost a doua oară la laz la Morișcă, cu moş-Costache, N 
“tost foarte frumos! Şi să vezi ce ni s'a intimplat L..» 
„Domnişoara“ Nunuța se opregte şi râmine ginditoare,. 
"ztmbind, cu coatele pe mâsuţă, cu ochii duşi în lumina de-a 
fară şi 'n cerul cel albastru de deasupra dumbrăvii Uimilor, 
Pe fereastra deschisi intră cintecul sonor al prisăcii, . 
Mal întălu de toate,—se gindeşte copila,—Lucreţia nu ştie ii 
cine-i moş-Costache. Trebue să-l scriu aşa, că moş-Costache f 
e un urca orga tramon, care nè spune nouă poveşti decind e< 
ram mititel, dreptul vorbind, nu-i frumos, cu obrazul ru- 
män şi cu piete de zăpadă, ca bâtrini: de prin cârţi. E ars 
de soare şi cu mtaile mari, negre şi crăpatr, dar spune fri- 
mos. Nici nu-ţi faci tu idee, Lucreţie, cum povesteşte dai 
' împărați şi impărâtese şi despre intimplări din vremea vec et 
E un om năcâjit şi-i vizitlu la noi Tanti Ceiilia îl priveşte fii 
cu dispreţ şi-i zice: <mojic cu luleaua "n gură»; dar nouă ne f. 
place să stâm cu dinsul şi ne ducem chiar şi la grajd, —bine- 
înţeles pe furiș. | 
“Eri, Jol, ne coborim îar la baltă şi ne aşezăm subt sål- 
cii. Am luat cu noi şi pe Fidel—câţelul nostru. S'a aşezat 
şi el foarte cuminte lingă mine, Se uita cum scot raci cu und 
“difa din tundul apei şi-i prind în meredeu. Dar se uita agi 


368 7 © VIAȚA ROMINEASCĂ č 
loc s'au prefăcut în două paser? de baltá. Şi s2 
pek ar la mih, in locui unde stau racii ȘI chad a s- 


lið; mu i-a mai găsit. ŞI s'a întors foar:s 

radiere Ara ei. Şi, dupăce s'a dus duşmanca,—in:2 
au cgit paserile pe baltă... hi £ 
— Au eşiti» strigă subțirel şi eu uimire Viorica. K 
Intr'adevăr, fát-frumos şi cu fata de 'mpărat. eşiseră pa 
baltă au departe de noi şi inotau grațios printre flori ale 


a apoi, răpezindu-se spre undiţă. Vaserile se cu- 
ace iscat pa parc'ar îi intrat în două flori de e 
fär. Nezu alunecă pe malul pleziş şi căzu în apă. erect 
incepu a răcni c'o gură mare şi c'o voce ascuţită : puen a y 
cineva. Inirase in pana paas ia paps cu tot cu ghete. AF 
i i rachiţa cea nou 
ema eat vâd e moş-Costache lingi diusa, şi pe d p 
nag al nostru cel tăcut alăturea. Au luat-o unul de-o aripă x 
ahul “de aiia şi au aburcat-o pe mal. Acolo i A N 
roti, privindu-se cit era de frumoasă, cu apa şiroind în | 
tu, şi-şi duse pumnii în ochi, suspinînd. cu durere, i 
' E-i! vorbi moş-Costache, scârpinindu-se în cap za 
- māiigā l= i 
R mala posito e noi cu toții un siat grabnic şi ser. 
în cara hotariri că „nu-l nimica”. Moş-Costache ema 
dinţă că şi ela căzut în baltă de nenumărate ori. prap 
{òñaş observă numai că Nezu trebue să se desculjes ra Li | 
usuce colțunii şi ghetele la soare. Fâră îndoială! Şi mos 


-le c 
să-şi usuce soare colțunii şi ciuboțelele. ȘI stropindu 
roi rar d îşi ere ghetele, şi le aruncă nervoasă una 
îndărăt şi alta înninte. Cea dindărât râmase cuminte la gi 
tata ei, Dar cea dinainte se duse rostogolinău-ae pi intr na 
baltā; apa năvâli în ea ; şi se culundă câtră mil şi cătră ra: 
intro clipă, caşicum pentru această menire, © croise Scari: 
cel şchiop, ciubotarul. ului 

Alt țipăt de durere. «Valeu! valeu! am râmas descuiţi 
scuma ce-are să zică mama |... ; 
KAEA MA să zică? o linlştesm as Nu mai poate s 

imica. să-ți cumpere alte ghete, PE 
zic Mitea rere sa a mhi lese la iaz, la prins ei, A 

— Tot ce se poate!» O mingile şi lonaş, co voce idd 
dară era toată nenorocirea, şi lacrimile Nezotul cargas 
fără oprire. 

A lasă! acuma şi mata, grái moş-Coştache. Teee: 
lie? mare să fie nimica. Intâiu şi 'ntãia, paene te Ad 
mulțumească mie foarte frumos, cu vorbe pe a A e 
am să pun nasu 'n påmint pam să tac. Pe urmă, boer 


undiţa în baltă. 


; DIMINEŢI DE IULIE _ 369 

Ai să niți şi mata, dudue Adeli. ŞI iar venim Ja iaz, cu 
le nouă,—prindem raci şi ne uităm la cufundari,..a 

ceste vorbe mai îndulciră marea nenorocire a Adelei. 

Cu dosul minii stîngi işi şterse ochii şi nasul, apoi aruncă la: 


Dar soarele era sus; racii se leneviseră şi intraseră. în 
cotioanele lor. Unul fără indoială inspecta şi pm Nezu- 
lui şi prubuluia dintriasa un culcuş durabil. Iarăşi ținurăm 
sfat şi găsirăm că Nezu trebue să se supue soartei şi să 
facă drumu! până acasă desculți; «desculţă, ca o fată de Ti- 
gan», cum spunea lonaş, ca s'o mingie. 

Deci pornirăm spre casă, ceva mai puţin veseli dech la 
venire. Nezu mergea ca pe ace, supraveghindu-zi foarte de-a- 
proape picioruşele. Ochii ci dobindiseră o pătrundere deose- 
bită, căci descoperi în patru rinduri spini primejdioşi în put- 
berea drumului şi broaşte foarte urite la marginea cărârii. C'o 
schimonositură mare a fejei sărea în lături, se apăra cu mi- 
nile; apol, în virful degetelor, trecea în cealaltă parte de drum. 

Aceasta văzind, moş-Costache o luă în brățe. Nol de- 
sigur mam băgat de samă că el mai ducea şi toate insiru= 
mentele de pescuit şi trăistuțele noastre cu raci numărați, 
Găsirăm, Nezu, că asta era soluţia cea mai bună, în trista 
ee „iai de faţă. a am intrat în triumf la curte; şi 
Fidel, care înjelesese că s'a petrecut ceva extraordinar, în- 
cepu a lătra şi a sări preia nostru. 

b Tata vorbea cu vechilul, în ogradă. Cind ne väzu, in- 
cruntă A ser sprinceana. i 

«Ce este ? întrebă el cu grijă. Ce al, Adeluţă? Eşti 
bolnavă ? 

— Mi-a căzut gheata în baltă!» scinci ea cu mare du- 
rere, ducindu-şi pumni! în ochi. 

Tata puse mina la gură; încercă să găsească o vorbă 
cumplită ; dar cu îl înţelesesem dintr'o privire: aşa-i el tot- 
deauna, bun şi vesel, şi tovarăş cu noi. Izbu-ni într'un ris 
cu cascade, Adela îşi luă minile din ochi şi incepu să ridă 
şi ea foarte bucuroasă, caşicum la laz avusesaloc cea mai fi- 
reaacă şi fericită întimplare. 

Dar în cerdac eşise mama şi ne aştepta îngrijată. 

«Ce s'a intimplat? ce sa intimplat? întrebă ea cu 
grabă. Ei, vezi? el, vezi, Adeluţo ? vezi că erai să te în- 
neci? Alecule, Alecul=! de cerizi? Uite-i că rid toţi! Bine, 
frate dragă, asta-i prilej de veselie ? Acu cine trimitem 
noi după pete? Costache, Costache, ai văzut ce-ai făcut ? 

— Sirut mîna, duduc3,—zise încet vizitiul. Nu-i nimica : 
bine că-s frumoşi şi sănătoși!» 

Bâirinul era liniştit; cunoştea el pe mama. O ştia bună 
şi cu multă stăpiînire. Deci se pregătea, tuşind încet, să spue 
“cum o fost.» Dar dimr'odată se opri şi mormăi înăbuşit: 
“lb le Cu camizolu! alb filfiind, cu părul în trei etaje de po- 


4 


so VIAŢA ROMINEASCĂ 


pilote, tanti Cecilia năvâli în cerdac. Intro c pe ai 
despre ce-l vorba, căci e foarte ageră. Inălţă ochii şi 
qele fa cer pi strigă c'o voce plină de disperare: 

«Mon Dieu! mon Dieu! Ce nenorocire! Copi! neascul- 
tător |... in ce stare te văd! Desculţă! Desculţă, Dumnezeule! 
Cum al putut veni acasă în asemenea siare t.. Vină 'ncoace! 
vină 'ncoace |... Și apucind pe Nezu de-o mină, o răsueea în 
toate felurile. — Cum a fost? Ce-a fost, frate aagi? Ți-au 
rm ghetele în apă? Al căzut și tu în apă? Nu te-ai 
necat ? 

— Nu, dragă soră, îl răspunse tata cu iinişte, zimbind 
câtră mine. Nu g'a înecat! 

— Precum se vede... Indrizni încet moş-Costache; şi 
lonaş mă împinse uşor cu cotul. 

— Tu să taci!... strigă tanti Cecilia, Inturnindu-şi spre 
vizitiu etajurile de papillote. Tu eşti cel vinovat! lai copii 
şi-i duci la iaz! N'am spus eu? Ce-i asta? Scoli copiii cu 
pr ai 'n cap şi-l duci ca pe nişte pui de Țigan să stee cu 
undiţile pa malul bălții ! Să-ţi fie euşine, că eşti om bătrin 
şi nebun! Uite în ce stare mi-a adus copila, Dumnezeule, în 
ce stare para adus-o 1...» ni iain ét 

Nu fără şă mă privească pe $ moş- ache își puse 
nasu 'n påmint şi în! răspiaiae nimica. lar tanti Cecilia mär- 
tarisea Mni Dumnezeu şi pămîntului o disperare fără nume, în- 
cit toate siugile şi oamenii curţii se adunaseră buluc în far. 
ca la iarmaroc; iar Adela, ințelegind tirziu că ş'a petrecut 
ceva nemaiauzit, începu să scincească Iarăşi, Incet şi cu tea- 
mă, uitîndu-se spărlată cînd la tanti Sesil, cind la noi, cînd 
ta picloarele el pline de pulbere.., 

in linistea llvezii, în teiul din faja ferestrei, un grangur 
tiueră batjocoritor, Nunuţa ridică fruntea, clipi, şi văzu tn- 
nainte-l foala de hirtie albă şi cele citeva rinduri cu care în- 
cepuse o lungă scrisoare câtră prietiga el cea mai bună, Stâtu 

induri. Toată întîniplarea tremura în sufletul ei, căutind 
o formă lămurită. Era plină de lumină şi de gesturi. Cum 
puse însă mina pe condeiu, îl apăru vagă, se tulbură, se stinse 

«ŞI să vezi ce ni sa întimpat! urmă ea, zimbind, şi pe- 
nija scirţiia pe hirtie. Ceva foarte nostim, cu Nezu şi tanti 
Cecilia, sora tatei... Am să-ţi spun cînd nc-om întiini A- 
cuma, ne mai avind ce-ţi scrie, te îmbrăţişea», 


Mihail Sadoveanan 


H. Bergson și sindicalismul 


—_ 


$ i 
"A expunerea concepției lui G. So 
Ore A. Slăttneanu erat în no, 5al pierdea mpa rigere Îi 
pene Fau influențat pe Sorel este şi Bergson, Aceasta este 
F tminteri afirmația chiar a conducătorilor sindicaliştilor : G 
orel (Reflexlons sur la violence) şi F. Berth. Aceştia însa ni, 
se mulțumesc cu atita, ci vor să vadă în Bergson un reprezen- 
tant al concepțiti ior, iar în filozofia sa un temeiu pentru dbc- 
trina lor, aşa precum marxiştii se mindrese dz a avea drept premergă- 
tori pe Kant şi Hegel. Cu toate acestea Bergson nu poate ti consi- 
defat câ' un susținător al sindicalismului, pentrucă filozofia sa 
d  anemee fi ceara Cr ag bază a oricărei alte doctrine anti-inte- 
e €—cu tendințe c 
sări A n ae aur contrare sindicalismului—după cun 
- Pe ce se sprijină insă sindicalis | 
epos caut A bear al său ? E A de 
: gur, în zofia ber lană, id icz- 
listi- te aw'tuat şi le-au aplicat notare aceea Lipă ag 
baza cărora au construit ei un intreg sistem sociologic. Casa. 
'erele fundamentale ale bergsouismului se pretează Intr'adevar la 
variate interpretări şi aplicaţii. Intuij:onismul, voluntarismul. bio- 
ogismul, optimismul şi concepția timpului creator, sint idei pe 
cate Sorel şi Berth le-au interpretat în mod ingenios, facind 
din ele sursa mişcării revoluționar-sociale, care este sindicatismul 
x După cum rgsonismul rupe cu trecutul criticist-raționalist 
din domeniul cugetării, tot aşa sindicalismul se ridică în contra 
societăţii actuale, căutind r>voluţioneze întreaga organizaţie 
de azi, Bergson condam cunvașterea parţială, reflexivă, ana- 
Ltică, afirmind „necesitatea wnei alte metode de cunoaştere totală 
Esty intuijia. Această cunoştinţă nouă o consideră Sorel drept 
pată A aria care se poate ajunge la o acfiune radicală, la 


upă Bergson simțurile şi eligența noastră sint limitate; 


san ae dau o cunoşțiiţă adevărată despre lucruri, ele nu prind 


372 VIAȚA ROMINBASCĂ 


realitatea în esena ti Aşa e constituită raţiunea incit nu poz!- 
prinde din realitate decit aspectele generale, comune tuturor fu- 


cerurilor, nu caracterele specifice, individuale. inteligenţa ia dir * 


realitate momente izolate, discontinul, pe care le imobilizea ză o2- 
recum, ie conturează peniru a Je putea studia mai binə. Ea des 

face deci realitatea unitară în O sumă de elemente constante, 
izolate. Dar, prin aceasta, nu prinde esenţa totului, curgerea me 

contenită a vieţii— realitatea iasă e viaţă, mişcare, energie, Int: 

iigenţa falşifică oarecum obiectul său de cunoaștere, căci îmobi- 
Hzează, considerind drept invariabil şi pretutindeni identic  celace 
e mobil și schimbător Viaţa o putem cunoaşte, în esența ei. 
gumai prin intuiție, prin pătrunderea chiar în cursul fenomenelor 

Print'ua „efort de simpatie“ ne putem introduce ln interiorul unu 
object „pentru a coincide cu celace are el unic şi prin urmare 
neexprimabii”, * Intuiția aceasta, prin care dobindim c ina 
directă a spontaneitaţii creatoare, e bazată pe instinct şi ispe- 
jal pe instinctul devenit dezinteresa!, pe iustiactul transformat 
in simpatie. instinctul acesta pătrunde în. fiuxul - vieții, al-reali 
tăţii, pe care o cunoaştem astfel in totalitatea şi bogăția sa in 
tertoară. 

Această intuiţie e considerată de sindicalism ca mijlocul 
care duce la acţiunea eficace, deoarece ca dă cunoștinți-for:. 
Adiunea nu poate fi provocată de cunoştinți reflexive, analitice. 
intelectuale, ci de imagini vii. Aceste imagini motrice se nasc nu- 
mai prin pătrunderea simpatică în sufletul masei, prin stabit- 
rea unel comunități de ginduri, prin simpatie. Prin urmare cu- 
noștința intuitivă, totală, interioară produce forţele” dinamice 
active, 

După cum în filozofia bergsoniană intuiţia nu e pasivă, ci ase 
un Caracter „aproape violent“, ** tot așa în sindicalism ea devin: 
mobilul grevel generale şi al revoluției. 

In al doilea rind sindicalişti au fost influențați de bioio- 
gisinul lul Bergson, căci acesta face din viață, nu din rafiune. 
esența realităţii. Viaţa, subt toate formele sale, dă naştere tu- 
turor fenomenelor, chiar acelora ce par a nu avea nici-un ge 
mene de viaţă, fenomenelor fizice, fenomenelor materiei aşa zis 
moarte. Viaţa are în sine imboldul mişcării şi al schimbării, ea 
e producătoare de individualtăţi, dar şi de asociaţii. Lumea e 
străbătută pretutindeni de viaţă, in ea se crează şi se spore 
viața, căci ca are elanul „în virtutea căruia se reproduce şi cvo 
imjaza“, *e* Această intoarcere a filozofiei ja viață convine sind! 
callsmului mat muit ca orice altă concepţie, câci ea poate da 
idealismului nou o bază reală, umană. Sindicalismul vrea să fi: 
o îmbinare de realism şi de idealism, căci porneşte dela socle- 


* H. Borgscn, lalroduclion = la métaphysique, Revae de méto - 


physigue el de morale, 1903, 

H. Bergson, | m, Pg. 

«+ H. Bergson, L'énergie sfiziinelie, Paris 4919, Po. 22. 
: 


a 


He PORGSON: i poiipALUUI 373 


istea actuală, aşa cum e organizată, vroi i nsfor 
Ma: pesna kiail, CORTONA a E reno a | 
4 icalismul— cel puţin aşa pretinde—pe 
piy w Afos ir imaginară e m 2 rege ia răi 
i ce afirmă for f ; 
“ție cu mecanicismul și pol ae Come se A setea pede 
y Biologismul evoluționist al lui Bergson cere reintoarcete 
ud sd p counne idealului pe acest temeiu. Sindiealismul 
prada al ridicarea vietii voluntare şi conştiente a indi- 
In al treilea rind, în filozofla bergse 
E, A niană e vieții 
3. fingri aedi re impulsiupea pan Aa N saang Aure „te 
caita A. Prin aceasta intuiționismul - volunta- 
siss Dar esența sindicalismului e ap aeri abari "caci în 
tisa ia sindicalistă, societatea de astăzi trebue schimbată, tiing 
vaga Pe stzineere, pe res i personalității. Societatea 
ideală căt ue să se tindă constă di ` 
pi p Meere, > care autoritatea coerrilivă p Perma a: 
: ei. Prin urmare individul trebue să fie awtonom 
Pregătirea pentru infaptuirea acestei pr 
Pre ca . societăţi r 
is vointei ; de aceia sindicatul ircbue or Sapro pană 
as. hu atit inteligenţa cit mai &les voința trebue formati 
pe t datarea. umai prin atirmarea voinței puternice şi 
ref oa rilor se va ajunge la realizarea societăţii ideale 
Filozofia lui Bergson este cptimistă, căci ci dei: 
+ valoarea vieţii, făcînd din a sursa pr pp e = fapt 
"atie care Bergson a şi fost numit de unii contemporani - 
sor de energie“, ** Sinđicalismul susține energia vieţii de ipt 
A ru pentru ridicarea societăţii la altă lormă mai bună. f 
5 al patrulea itud sindicalismul a cãutat să intemeeze teo- 


"a răsturnării valorilor actuale sociale, a revoluției, pe baza con- 


sepjlel duratei creatoare din filozofia lu! Bergson : 
-Realitatea este în esența ei durată, timp, căci în orioe formă 
eră, sproni , Spirit sau materie, ne apare ca ca o perpetuă de- 
n De se face sau se desface, dar nu e niciodată ceva deja 
apă piga urua ajapo. aaa existența subt forma duratei 
; së iar schimbarea succe- 
une de stări, Durata nu este insă e ae de stări, ci o 
seee să - naiona nouă, -> amara nu e pasiv, ci e creator Ante 
se crează indetini! nsăşi — f ; 
-avinte, durată creatoare. sug re per pede 

Dacă un moment nou e ceva schimbat, deosebi | 
altui mal vechiu, înseamnă că nu putem ceila m teară 


e: iu P aie Syndicalisme rtvolulionnalre e! syndicalisme rè 
= Keller, Eine Phiionophie des Lebeas, | 
E H. om, L'évolution portie era Di aa 


334 VIAŢA ROMIREASCĂ 


torul, că în creațiune se alirmă f/ibertatea, nu necesitatea Me- 
canică-oarbă. Prin urmate libertatea e creațiune și crea 
Hbertate. Elanul vital, izvorul vieții, se desvoltă în o sumă de 
Hrecţii divergente și imprevizibile, căci ei e liber. 

Această idee a duratei creatoare face meritul și originai. 
tatea filozofie! lui Bergson, căci pini la ei timpul era consideri 
mal mult ca o schemă,ca o ramă pasivă, subt care se ordonează 
sensaţiile, materialul empirie al cunogtinţii ; e! face înst dir timp 
esența creatoare a realităţii, realitatea Insăşi. 

ideia aceasta şi-o insuzeşte sindicalismul, susțialnă că so- 
cletatea viitoare trebue să rupă cu. trecutul, să mu fle tradiţia 
nalistă. Viitorul social mu se poate construl pe baza Idesturilor 
trecute, căci viaţa a creat nouă idealuri, nouă scopuri; prin tt- 
mare mentalitatea de acum trebue să fie schimbată, să se adap- 
teze acestor noud tendințe. Timpul nu stă pe loc, el e croate; 
tormele societăţii actuale, prim o rea voință și înțelegere a er- 
ploatatorilor, sint în contrast cu idealul pou creat. Într'adevăr 
patronii vor să spo orele de lucru şi să micgareze sals- 
riuh pe cind lucrătorii doresc tocmaăl. contrariul, mărirea sațăriu- 
Wmi şi scăderea mimărului orelor de lucru. 

dozarmonie duce la revoluţie, care-e opera acțiual: 
violente, voluntare a lucrătorilor sindicalişti. Sindicalismui e o-R- 
lozofie a grevei, a acțiunii de eliberare de mizerie, prin ajutoris 
sindicatului. Sindicatul este însă o „un'ure liberă a vonțior“. că 
acord pentru luptă. 

atèa viitoare n: poate avea nimic Comun co cea de 
acum, căci aceasta e bazată pe constringere, pe limitarea Uber- 
tatit, pe cind societatea sindicalista se va întemeia pe libertatea 
absolută a voinţei. În statul de acum interesele Individual e 
ciocnese, de aceia intervine autoritatea care limitează Hbertatea- 
Hecăruia ; în societatea viitoare libertatea va (i absolută, căci nu 
vă mal exista conflict de interese, împtă Intra exploataţi şi ex- 
ploatatori. i 

Bergson consideri liber pe acel ce săvirgeşte o actfame c 
conștiință deplină, pe acel fa care faptul izvorăşte dip interioro! 
personalității sale. O asemenea personalitate liberă are și puterė 
de creațiune. Sindicallsmul, la rindul său, pune ca idea de so- 
cletate asc-iația liberă a voințelor, iat ca motor activ create 
al acestei realități noi suveranitatea individului, atfanomii 
filnții umane. i - i 

dată, în linilie cele mai generale, Cum întemeiază simdica 
Hsmul filozofia sa socială pe baza ideilor lui Bergson. tatage 
Bergson nu este un reprezentant al sindicalismul:.: Desmi- 
tirea cea mai formală a acestei apropieri între siadic-Ysh g 
her m o dă insuşi Bergson intr'o scrisoare pubilcată de 
L; El serle: „ce trebue să-cred despre alisziile făcut: 
la mele de teoreticianii școalei sindicatiste ? j 


porr voi despre lucrările mele: G. Sorel si B 
mu) tntro ope Întitntata Réflexions sur la ie A igoa mi 


war. 


die Soziasbwisse 
_Arhhe fr Soztalwissesschalt und Sozialpolitik, 1910, Pp. 1516. 


maam Á 


—— "t. BERGSON ȘI SINDICALISMUL 373 


doilea in diferite articole publicate în „Mouvement socialiste", Pi 


părute în 1907 şi 1908. Acolo e toată bibliografia chestiunii, Dacă 
vă raportați la aceste lucrări veţi vedea că el citează, în termeni 
deaiminteri perfect exacţi, concepția mea despre schimbare in 
general, despre indivizibitatea devenirii în durata reală, despre 
ori litatea şi imprevizibilitatea viitorului conchid de acolo 
la imposibilitatea de a construi apriori viitorul Y fragmente din 
trecut. Nu am nimic de spus contra acestora, dar și alte școli 
sociologice, cu tendinți absolut diferite. ar putea tot aşa de 
dine să invoace aceiași concepție a schimbării. Și cred că Sorel 
şi Berth ar fi primii care să convină ja aceasta că cetitorii lor 
(mai special adversarii lor) s'au înşelat asupra seuşului aluziu- 
nior, pe care le fac ei Ja ideile mele și care au tras concluzia, 
cin faptul că Sorel şi Berth pronunţă numele meu cå eu, ife- 
bulam să fiu filozoful sindicalismului. Un articol ca acela af lui 
Bouglé în „Revue du Mois“ a contribuit la propagarea acestei 
meinţelegeri”.e 

lată deci cuvintul hotăritor al lui Bergson, — 

Inir'adevăr filozofia lei Bergson e fugitiva, suplă caşi 
"tuiţiorismul său. Prin atitudinea sa anti-intelectualistă ea con- 
vine celor mai contrare curente. Dar au ele oare dreptul să vadă la 
H-rgson un reprezentant al lor? Desigur că nu. Tot aşa nici 
sindicalismul nu poate considera pe Bergson ca partizan. 

E ştiut că sindicalismul este antietatisi, antipatriot, anil- 
militarist şi antireligios, penirucă vede in ideia stat, patrie, 


„armată şi religie numai nişte instrumente în minile capitaliştilor 


pentru exploatarea muncitorilor. Statul cu sistemul său electoral 
şi cu parlamentarismul, e considerat ca un mijloc K 
căci protejază pe capitalişti prin Jegi şi avantaje. Mulţi identifică 
statul cu patria şi națiunea, de aqeia — find contra statului — sint 
în aceiaşi timp şi antipatrioţi şi antinaţionaliști, 

Lucrătorul, umblind pretutindeni după muncă, nu are pi- 
irie: știința şi arta nu au nici ele patrie și naţionalitate. 

Îindica ismul este şi antimilitarist, căci vede în armată pro- 
'eguitoarea capitalismului, subt pretextul menţinerii ordinel. ln 
s#rsH este şi antireligios, căci şi religia e în serviciul exploata- 
iorilor, Intr'adevăr religia recomandă respectul legilor, al auto- 
"tăţii, nerezistența la rău, disprețul bunurilor pămiuteşti-ori 
toate acestea sint; după sindicalism, mijloace de întărire a ex- 
pioatatarilor capitaiişti. 

Ei bine, curentele cele mai opuse sindicalismului, ca teologis- 
mul gi naționalismul, pot vedea şi ele în Bergson un reprezen- 
iant al lor, Misticismul şi romantismul religios se pot împăca 
foarte bine cu intuijionismul bergsonian. Religia afirmă acum câ 
nu-l putem cunoaște pe D-zeu și nu-l putem dovedi dacă nu-i 
simţim în noi. Ea predică deci cunoastere lui D-zeu prin expe- 


-æ 


* lulius Ĝoldstela, Menr! Bergson nschalt, 


—- 


riența subiectivă, prin confundarea” cu realitatea. Ce este imsi 
această contundare cu realitatea prin care prindem viaţa sa im- 
tertoară, profundă, decit intulția ? Religia vede deci cu bucurie 
condamnarea raționalismului şi sublectivizarea intelției. E. Oi 
afirmă chiar că punctul culminant al filozofiei lui Bergson este 
teligia, căci absotutul pe care vrea să-l explice cl şi să-l cu- 
noască pria intuiție e D-zeu. Elanul vita! creator e forța divină.* 
Sptritualsmul bergsonismului convine deasemenea religiei, și Berg 
son netâgădrit este reprezentantul unui spiritualism caracteristic, 
A cl esența vieţii este spiritul; dar găsim alei un spiritua- 
sm nou, deosebit de formele mai vechi prin faptul că întreag: 
natură este invăluită în spiritualitate **, cum zice Coigriet. Nu e 
negată în mod absolut nātura, dar ea e străbătută de energic 
psihică, de un îlux spiritual. 
: iată pentruce şi teologii văd în Bergson un susținător a! 
E 2 fapt însă Bergson e tot așa de puţin teolog caşi sin- 
d A . 
Tot aşa naționaliștii au considerat optimismul și biologis mel 
her, ca un indemn cătră m mile națiunii, cătră ridi- 
carea vieţii prin cette, pri voință. 
~- Se vede astfel cum curente opuse sindicalismului— teologis- 
mul i naționalismul— caută și ele un fundament filozofic tot în 
bergsonism Cum se explică totuşi că aga de multe e şi 
doctrine aşa de opuse văd în Bergson izvorul ideilor lor? Berg- 
sonlsmul atrage prin faptul că e reducerea filozofiei la viaţă, co- 
bortrea el depe culmile aride ale speculației abstracte la reail-. 
tatea vie, plină de frămîntări, de curente—de unde | 
vouă de energie, Această filozofie rapi mar e şi spiritul mistic. 
care găseşte în intuiție un sprijin al s vismului: său, muttu- 
mete chiar pe raționalist, câc e multă logică şi speculație ra- 
țională în cugetarea lul Bergson, m mulţumeşte și pe sin- 
Aa mă activiști, care văd în voinţă şi libertate ivora sacie- 
t > . ” 


P. Andrei 


mm me ea a 


E. Ott, 
[tă 


izvoare | 


PRE ri son der Philosoph moderner Religios, Leip- i 
in E Coianet, De Kant à Bergson, Parte, 1911, Pg, 150. 


PĂDURE 


Apusul rog se nârue în cli 
De purpură clocotiioare... 


Pe-aici, pădurea $'a urcat din vii 
la văi, - 
Odinioară, câtră soare... 


Bătrtuli brazi se våd şi-acum 
Ca nişte cerşitori rămaşi în drum, 


"Pe dealuri, sus, 


Cătră apus, : 
Dectnd convoiul lor smerit, 
Urcind merem, 

Pe veşnicie a irmărmurit 
in drumul greu 

Spre soarele care-a murit, 
Stingher, 

Cn fruntea p cert 


2 z 


in fundul våilor adinci 
Pădurea a căzut, din nou, pe Drinci... 


-— 


378 VIATA ROMINEASCĂ 


Piriul curge ca un şnur de vint, 

ȘI, prins cu ciob de stfacă de pimiai, 

l3} încovoae limpedele trup 

Prin păduri în care bătrinii! brazi se rup 

De vint, 

Şi toacă toată noaptea din creagi, sau spun alemi 
Poveşti de foşnet prin poene... 


Un clopot vechi cu giuzi d: lu'pnă 
In fiecare seară se închină 

La minăstire, cine ştie unde... 

Și dangâtul din depărtări pâirunde 
Printre păduri, se'mprăştie pe apă, 
Clipeşte 'ncet ca o pleoapă, 

in cirlionji de sunet se distramă, 


ŞI, ecou, z A 
Se îngroapă X 
Din nou ik 


in guşa clopotului de aramă. ki 


Acum, piriului, la căpâtii, 

l-aprinde scara Sicaua ei dinții; 

Şi'acel måtasa vine să-i desmierde 

Vintul verde... i . 


Departe.. sau p aproape... cine şti-... 
Un plins ce broască 'ncepe să adie. 


ȘI seara dintr'odată-i mai pustie... 


` 


A UE ATi e Eo 


Și-auzi cum ţiue'a adincul sefi 
Urechea tăcerii... 


~ Haul hau L.. - 
Cum urlă'n vînt toţi cinii văzduhuiui ! ascultă, _ 
Se svircolesc copacii bulmaci de vint şi dau 
Din crengi şi clănțănesc de spaimă multă... 
Haul hau l.. 


“Cum urlä'n cap toji cînii våzdyhulni! ascuitk... 


În astăseară vintul s'a năpustit pe cer, 

ŞI trupul lui de taur cu coada'n căi lactee 
Sa povirnit pe boltă, ca s'o ee | 
n coarne, 

Şi s'o răstoarne ! 


Dar ceru-a scirțiit prelung, şi vântul 
De-atunci în coarne vrea să ia pămintul, 
„— Şi-aleargă-acum sălbatic pe cimple, 
Rănit şi orb, iar cornul iul stingher 

E luna care tremură; pustie, 


lnfiptă'n cer... 
- MES 


Hau) haut, 


- În astăseară vintul s'a strins în cap şi ariâ._ 


Şi gindurile, şerpi, plesnesc din coadă, 
Şi se tirâsc prin cap în lung şi'n lat, 
Şi gueră şi 'ncep să roadă, 

Has | hau ! . 

Şi gueră şi ură şi se sbat ! 


Dia care sună, 


| Chemindu-mă să mergem împreună... 


De tunga lut chemare cum să scap? 
Hau} hau! Cum ride vintul cu hohot şi mă cheamă! 
Se sparg în cap - bohote de-ara mă, 


ȘI şerpii vintului rund în cap !.. 3 
Hau? hau! şi vintul ride cu hohot şi mi cheama.. 
Drum in amurg > 
in zări piuteşte-o stație de soare. «a» 
a. i 
Mi-am despletit privirile pe vint, As 
Şi le-am lăsat să fluture în zare, 
Peste påmint, i EA 
in plasa lor să prindă soare sint Tim me 
Soare sia 20 Pit . 
¥ x 5 i e A 
igis 


Năluca Vremii trece'ncet pe drum, 
Mi-aruncă'n ochi un pumn de clipe moarte 


Scrum 

Pe care-i mină vintul mai departe, sihid. 
— Acolo unde nu mat este drin, ” 
Nici clipe mõarte... E. i N 


Un cer in zdrenţe, printre crengi, se'nctiul. 
Văzduhu-i numai falduri de tăcere... T€ 


Si în lumină 
Æ parcă o imprâştiere 
De, stele stinse... 

Pe teh ai? 


DRUM ÎN AMURO —— „8 


E toamnâ—şi grădina e pustie... 
în dosul ei soarele: copacii 
Din cregi H fac cu tojii semn să vie... 


Un clopot geme, depărtat şi mult... 


Și soarele e mort- demult... 


Mi-am îngropat tot suftetul în soare... 
Mi-am despletit privirile pe vint... 
N paşii mei 


Se pierd în vint. 


- La'ntr'a sorti ast 


Citeva puncte după ce! din urmă. 
Cit... 


Al. A. Philippide 


Rebeca 


—Ár 


Rebeca,- o fetiţă slăbuţa s delicată, ca de zece aat nu- 
“sal, o figurină gingașă de ceară. x 4 i 
zi E a părul roşu ca arama şi creţ. Are nasul achiiin şi nä- 
vile fine, Gura l-i roşie ca o boabă de mărgean, pe fața gal- 
benă şi mată ; iar ochii i-s verzi,—tăiai în chip de migdală şi 
ngiţi spre timple, cu rețele tine de vine viorii ; şi genele albastre de 
negre şi lungi ca nişte franjuri de mătase, care puneaa o um- 
bră tristă în ochii deschişi mari, metre o melancolie gi o a- 
dinpcime de lacuri visătoare, în amurguri, 
De cînd i sa îmbolnăvit mama,— frumoasă caşi ditsa, cu 


acelaşi păr crej de aramă,--şi a căzut la pat, Rebeca vinde ge 


2ete, pe uliţile tuțortochiate ale Bucureştilor, ca. s'aducă gologar: 
pentru plnea cea'de toate zilele de-acasă. Hotărirea aceasta î 
suat-o răpede, fără să stea mult la ginduri: Raşela hui Berco- 
vici, fetiţă numai de şase ani, nu vinde şi ea gazete, măcar că-i 
«tite de militică ? pa 

parcare Sara, văduvă de ani de zile, trăia viaţă grea și 
„mară, din cusutul albiturilor. Lucra până după' miezul nopţi. 
ia lumina săracă a lâmpii, pentru o dugheană din 
in fiecare săptămină, ducea maldăre grele de cămeși, cu Rebeca 
de mină, care purta şi ca-—aşa mărunţică cum era—un vra! 
intreg de albituri. 

Rebeca iși aducea aminte, numai ca prin vis, de tatki ci 
Hurăh Ițicovici, marchidan de meserie, care rătăcea“toată ziua, 
pe bhudiţile murdare ale măhălălilor îngropate in gunoae şi iv 
glod, cu coropca grea, plină de mărunțuşuri, care-i curma 
spatele. Parcă l-aude strigătul prelung, trist şi trăgănat, în 
inser ările melancolice : è 
„Marifă- martăăă, madipolan, cituri, linouri... Cereei, măr- 
grleee,..* i 

Era un om uscat ca un schivnic, cu musteaţa şi eu părul 
ntgru-corb şi cu ochii em y şi focoşi, ca tăeţi în cărbuni a- 
prinşi, Părea un ovreiu span š 


ła fiecare mpi Bosra Tne din ea de tentă ae 
ca Mina sa osoasă, unare chişcă aça- 
dele tevälite în hirtie subțire, strafide şi smochine, — şi, aburcin. 
d-o pe Rebeca'n brațe, o așeza pe genunchi, şi-i umplea co 
virt, pestelcuța ei cu puchițăi, cu felurimile de bunătăți dulci 
S mierea şi o mingiia pe părul creț şi pp aa lina de miel, 


cAreață cu mincăruri gustoase, —fäcute cu untură de gtscă,—ti 
amisa luminărilor din sfeşnicile de alamă, cu trel braţe, numite 


j. 

$ Burăh licovici, făcea planuri, pe ginduri, răzemat în 
un cot pe masă,—planuri de ne mai mare, de i o 
tari mai norocoase ca cele de azi. Vorbea trăgănat, cu ochii la: 
Yerbdinţi, pliui de aleanul şi de nostalgia pribegillor stră i, 
¿re-i umpleau inima ca 0 mireazmă veche dintr'o ladă cu straz 
dela bunici : ) 

„MA bate gindul, nevastă, să-mi încerc şi eu noroculin A- 
menca cea bogată şi plină de aur, unde s'a umplut bunicul Zei- 
ve de bänet. O să-i scriu de planurile mele de negustorie fan 
să-i ter pärerea;—cã-i înțelept ca un rabin. Dac'o răspunde la 
rva, că pot de bună-sama să vin, că'n America e încă treabă 
busà ce fäcut—atunci plecăm cu toții în tāra norocului, unde 
te negustorime s'a îmbogăţit...“ 

Şi vorbea, din ce în ce mai cu aprindere, de minunile dru- 
“uiţi, cu vaporul pe ocean, cu maimuța care se urca într'o cl- 
pitä pănăn virful catargului, schimonosindu-se la lumea îmbul- 
itä pe covertă şi, spinzurindu-se cu coada de un odgon, se Ica- 
văna că de-asupra unei prăpăstii. Orâja ferich Burăh lţicoviei, de 
*ramugeţile neinchipuite ale pustiului nemărginit de ape, pecare 
-a povestit Intr'o noapte bunicu" Zeilic, cind s'a întors în țară, 
pebtra nişte afaceri, cu care a câştigat o mulţime de bănet: 
„Care are noroc ia gheşeii, nevastă, 1l vede Dumnezeu !* Lumina lu- 
minărilor din sfeşnice încununa, cu nimburi tremurătoare, cape- 
tele hui Burăh lIjicovici, al Sarel şi al Rebecii,—de părea o fa- 
milie sfintă din Biblie. 

în ceasrile singuratice şi triste, Rebeca îşi aducea aminte 
de vremurile acestea binecuvintate şi pline de belşug; şi lacri- 
mile îi picurau incet, depe gene, pe obrajii firavi şi veştezi, 

Jupjpeasa Sara răcise amarnic în iarna trecută, în care 
'rotatau grinzile în pod de gerul cimpiit şi nămeţii se ridicau 
cit gardurile şi astupau uşile, de trebuiau să lasă oamenii din 
case, făcînd cu lopeţile bolți în omătul năstruşnic, 

nele se mintuiseră demuh şi lumea săracă ardea zap- 
iazuriie şi spinli de Prin maidane, ca să nu Ingheţe. 

upineasa Sara, arsese și ea din gardul care mai scăpase 
dm minile wfEmitor; şi, în vipiia ernii, rămăsese fără un băj 
de mnalia toporul şi o fringhie şi se ducea, în şuerul vintu- 
ivi și voiburile zăpezii, într'o livada părăsită şi tăia uscături pănă 


384 VIAŢA_ROMINEASCĂ ___ * La 
itse făceau minile bocnă. Răzbătea voiniceyie prin Bi dt 
valurile mării, îâtr'un capot subțire de stambă, — singura haină 
ce-i mai rămăsese, din tot ce vinduse, cînd a izbit-o intăia cart 
unghiul din plăiniiul sting. În picioare avea nişte clobota grete 
se juft rămase dela bărbat, i 

“lar când se intorcea acasă, cu sarcina de uscâtuni ii apate 
cădea in pat,îngheţată-sloiu ; şi stringindu-se ghem, os braţe 
mire gennachi, o apuca un tremur cumplit In care-i clănțăaeai 
dinţii. 

Atunci Rebeca stringea toată peticăria de siraž, de sac 
și de joale, — care mai rămăseseră în casă,—şi le punea grămadi | 
peste imaică-sa , şi, pe urmă, se ducea şi se chinuia să ațije fo- 
ul în sobă, care erà o dărămătură, din care eşea ma! muit fum ; 
decit călduri. Focul niciodată nu izbutea să-l facă numat, cv 
hîrtie şi chibrituri ; şi tredula, la urmă, să ia sticla de gaz, +- 
ninată intrun cui, şi să toarne peste lemne. Atunci focul se a- 
neigdsa, cu un vifit minios, şi în odat năvălea un tour gre 
de fum. 

Viaţa ie era din ce În ce mai amară; mărunte scono, 
ascunse intrun cutăr jopoiat, ca bolnav de rie, erau pe lspră- 
vite. Din zi în zi, mincarea era tot mai pe sponci ; dela o por- 
ție, pe care o luau dela o crişmă fnurdară, plină întotdeauna ij 
ie nori de muşte, —ajunseseră la jumătate de porţie, pe care e 
'mpărțean amindouă, şi la un dărăb de pine ca piatra. Seara, 
singura mincare era ceaiul c'o fărimă de zahar numa, ŞE la 
ceai, uneori, se mal adăuga un colţ de pine şi două cepe teti ce 
tocul, : , 
intăla oară zăcu o săptămină in pat şi se sculă , decind + 
'ăpus-o, însă, a doua oară, nu s'a mai sculat. ŞI cind au ajuns 
ta cel din urmă gologan, din fundul lăzi, Rebeca a alergat la 
Rașela Bercovici şi s'a dus cu éa şi-a cerut gazete d: vinzare 
Cind lipsea Rebeca din casă venea. din cind în cînd, o vecin: 
de peste drum: o cărlurăreasă, cu musteața sură şi cu firele {e- 
noase ca nişte ghimpi de arici, şicu un neg păros pe-un obraz, ca 
en bondar. Cit sta pe scaunu de lingă patul jupinesei Sara, fama tt 
gară după țigară, groase cit degetul, şi îşi făcea cafea după cafea, 
de pe-un fund de cutie de tinichea, dintr'un dulap gol, care mi- 
rosea a goarec. Cind adormea bolnava,—răpusă de nseomnut 
din timpul nopții, — cucoana Gherghina Vizireanca ridica sprin 
ceneit negre, ca unse cu tăciune, şi se uită, pe de-asupra oche- 
iarllor, prinşi pe după irechi, cu cirligele de sirmă. Se uita 
ung, cu hişte ochi rotunzi ca de huhurez, şi-şi tremura virfu! 
vasului ascuţit; şi, pe urmă, sculindu-se, prindea a cotrobăi prin 
Azi şi-a pune la o parle cite-o cămaşă mai bună, clte-o păre-- 
che de ciorapi; şi dupăce iși alegea aşa ce găsea mal bun, le făcea 
“ălătue, una'm alta, le vira subt pesteica portocala, ei tiori al- 
bastre și se strecura repegior, pe uşă, boldind otat ochii la 
vuplneasa-Sara, care, sieltă de ostenelile nesomnului gi de zeu 


i 


I 


i 
£ 
j 
$ 
j 


: pr rrr bira „er 

-_ Juploeasa Sara a ajuns acuma o umbră defemee. E 
dă cao moaşte, și în obraji boala i-a dăltuit pa pă 
de ca puse de mina de oase a 


il. Gura i s'a subțiat aşa de tare, c' pară 
_despicată cu cuțitul, ag nu mai re rimă mort ă 
î el fr "stăteau 


gazetetor, abla le-ajunge să mih i pecate Ma s 
abia m o Le 

ie de mincare sleită şi riapedă, meet 
de dimineaţi d-la patru şi vine uneori pe la 
"toate uşile cafe- 
„ueleior, cinematografelor şi teatrelor ; se brinceşte cu vinzătorii, 


; 
Í 


- wa el, care vind gazete, o chinuesc în toate chipurile, cu cru- 


„imea de flare pe care o au deobiceiu copiii. In îmbuizeala care 
se face, în fiecare zi, în faţa depozitului de gazete, pungaşi: 
desculți şi cu pâtăriile pleoştite o trig pe Rebeca de coada a- 
sämie, care îi bate gieznele ; şi hohotele desmăţate de ris sein- 
tind până departe, la vermătul vinzăto ilor zdrențuroşi 

Rebeca se apăsa cu furie, cu unghiile şi cu dinţii ei ascu- 
uti, ca o mitä. „Golanii“ hohoteau imprejurul el; se brinceau 
peste ea; urlau răguşiţi : 

i ţi-l, mā bârţi, coada de vacă roșie! 

- Ghevalt-ghevait, urzichi! Oi vei ghevalt urzichi,..* stri- 
ga un glic cu ochii neastimpăraji de veverița. 

i - Mă! bäeți, hai să-i furám parāsu...“ - 

Fluerâturile, fişciiturile ascuțite, găuresc larma asurzitoare . 
dar deasupra virtejului d: răcnate şi de chiote, şi de şuerături, 
Vişaecte ţipetul tăios al Rebecăi, 

Vrațul de gazete se risipește în glod și vintul le împrăş- 
ve şi le zboară peste capetele vermâtului de h-imanale. Ş'un 
glas râgusit rage ca din gitul unui malac 

„Pune-ţi mina, mââă, raților, pineţi mina, mââă, pe gi- - 
uetele ovreici! !...* 

Și şolticii tâbă, ăsc buluc peste gazete, se Imbulzesc, se 
briacesc, se strivesc, cad clae peste grå nadâ. ȘI unii se incae- 
+A dola împărțirea prăzii, ca o harmilae de çini, şi se rosto- 
golesc prin glod, smulgindu-şi părul, zgiriindu-se cu unghiile 
până la singe. Un giasspart se ridică de-asupra larmei asurei- 


i Uite, măi, uite mâi, vine stigleţul, măi !* 
Ün zărahon de gardisr, cu burta de popă, încătărămată în 
paftalele de alamă ale curelei, sarată ca din påmint şi, ridicind 
3 


ete, mai = data F 
Rebeca ae cuiul printre nişte cini, printre vti- 
zătorii de E et de Impe . 
Cind putrede de toamnă, Rebecâ! priit- 
se a fi și mai amară. Desculţă, cum era, În ti ei de 
și în şăluțui ei putred de ploi, cind o Ta 


i du-și 
4 , vinătă-albastră de frig, nii j 
anid + par se cau i. ies da ca lane, ce 


un şarpe de ghiață. Atunci, se vira ca o șopiriă înir'un cotlon 


ori într'un gang pustiu ; se cinchea acolo jos, pe asfaltul rece 
ca ghiaţa ; îşi cuprindea genunchii în braţe şi tremura acolò şi 
clănțănea din dinţi, ceasuri de-arindul. 

In zilele acestea posomorite, în care turna cu nemiluita apa 
din cer, — pe deasupra suferinţii ascuţite a frigului şi ploii, mei 
era şi paguba, căci nu vindea uneori nici de cicinzeci de goto- 
gani gazele, şi se ducea acasă cu mina goală, cu inima grea. 

Sările, până cind îşi desfăcea marfa, totdeauna o prindea 
miezul nopţii. Atunci de-abia pornea acasă, în mahalaua depăr - 
tată, înecată în mlăştini, care se cheamă mahalaua Broscâriei, 
pentru mulțimea brouşielor ce se prăsăsc in bălțile înverzite, 
rămase în urma ploilor şi care umpleau mahalaua cu mirosui 
lor clocit 

tu cit se depârta mai mult Rebeca de calea Victoriei, — 
luminată încă şi plină de furnicarul lumii care se revărsa în 
stradă, pe uşile cufenelelor, cinematografelor, teatrelor şi beră- 
riilor, — cu atita străzile erau tot mai plise de întuneric şi toi 
mai pusti. 

Rebrca mergea grăbită, lipâind cu picioarele goale; a- 
proape fugea, cu suileul la gură, zgribulită în şalul ei fer- 
fenițt, stringind subțioară cele citeva gazete care-i mai rămă- 
ses ră, 

Felinarele erau din ce în ce mai rare şi mai chioare ; pănă 
cînd ajungea la cel din urmă felinar dintr'o răspintie. Felinarul 
singuratic se poticnea, la crucea drumurilor, gata să cadă, ca un 
bețiv eşit diut "o crișmă. 

Dupâce trecea zi de cel din urmă felinar, intra în intune- 
ricul adinc Ca o bulboană de păcură, a mahalalelor luminate nu- 
ma) de cite=u zare de slabá lumina, dela geamurile, cit pumnul, ale 
buydeucelor turtite subt acope:işurile de olane ori de draniţă, Ca- 


sele, cu ferestrele futunecute, păreau oarbe. Ochlurile de balţi, 


negre «a dohotul, imprâştiau până departe duhul lor otrăvit 


cu g fauna bolnavi de i 

deschidea ușa dela tindă, cn băgart de seamă ; apoi 
mal Incet, uşa scorogită dela odae, in care ardea, cu o lumină 
ul negru de funingene. Păreţii bur- 
dagi şi Coşcoviți aveau umbre aspre şi lumini, ca un obraz 
seo 


Bòlnava stătea neciintită, în patul brentuit, pe spate, cu 
oulle străvezii pe pieptul scăzut, fără sini; cu obrajii veştezi, 
tu ochil închişi şi cu umbra genelor mătâsoase, pe umerii chi- 
pulul uscat, Părea moartă, în incremenirea el de piatră, în care 
nu 4 se auzea nici răsuflarea măcar, 

Rebeca se oprea în prag, cu ochii la pat, cu 'n deget la 
gura întredeschisă, stâpinindu şi răsuflarea. Pâșea pe urmă pra- 
gwi şi închidea ușa Incet, fară nici un zgomot. Dar suflarea de 
vint rece, care nâvâlea pe ușă, o trezea pe jupineasa Sara şi-l 
silraea o tusă rea, care-i desghioca pieptul osos şi supt: 

„Tu eşti, Rebeco ? -se auzea, ca o adiere, glasul jupine- 
ci Sara, j 

— Da, mamă dragă; cum iţi mal este ? 


Am tuşit şi azi“, răspundea bolnava cu glas şi mai is- —— 


tovit de tusa care o zgudulse până'n mâruntae. Ducea mina de 
ceară la gura albasiră de veştedă; şi iarăşi prindea a o cutre- 
mura tusa, cu răsunete adinci de goluri. S:otea de subt ogheal 
0 batistă, —numai garofa de singe,—şi-o ducea la gură ; şi, ciad 
o iua, altă garofă mal proaspătă înflorise pe basma. 

Odala era o cămară umedă, întunecoasă, cu tavanul jos şi 
£Ovăţit, ca un pintec, spre podelele pline de mi-gă și de borți. 
Toată mobila era: un pat vechiu de tablá ruginita, cu pic oarele 
scunde şi strimbe, un scaun cu paele spart: şi un al doilea 
scaun, şchiop. Pe scaunul cu paele rupte un lighean de tinichea 
Și un ibric cu smalțul sărit. ; 


$ 
$ 


; 
: 
£ 
Ă 
Ji 
3 

i 
$ 
; 


? 
ii 
f 
"l 
È 
ii 
| 
3 


F 
a 
a 

sa 

Ri 

sii: 
zii 
dr 
PETEA 


3 
g 
= 
| 
= 
EI 
Z 
E 
p 
Ei 
F 
: 
A 
La 
s 


pete de culoar: 


i 
i 
ş 
: 
4 
: 
: 


„Să moară 


In odăița tristă şi cenușie a crescut, lingă mama bol- 
pavă, Rebeca cu obrajii de ceară, luminată de cea mai suav: 
jumină, care părea numai un suflet al luminii ce ardea, ca to- 
Po candelă de fildeş, în fiinţa ei delicatăaFetiţa aceasta firavă, 
in care părea că tot singele trupulmu-et se strinsese numal t 
gura sa aprinsă, stătea citeodată, nopţi dearindul, la câpâtiu: 
mamei sale, care era numai suflet; şi-o veghea în lumina trist>- 
a Vămpii. Profilul ei semit se desena curat In lumina pusti; $' 
taja şi minile părea" sculptate în ceara cea mai gingaşă. Mici 
cum era, o îngrija pe maicâ-sa cu o indeminare neinchipuită | 
parc'ar fi fost, de-o viaţă întreagă, soră de caritate, —parcă a: 
fi trăi numai intre bolnavi. Ştia să facă fel-de-fel de cealuri și 
o Ingrija c'o milă adincă şi c'o răbdare îngerească, Care-i aș- 
ternea, pe faţa delicată de ceară, o lumină ce venea parcă din 
alte lumi mai bune şi mai miloase. 

Viaţa le era din ce în ce mai grea. Doctoriile inghiţzau » 
proape toţi banii. Duceau parcă în spate o stincă din ce tn ce 
mai grea. Ca să ajungă clțiva franci pe care îi ciştigă cu atit 
suferință şi cu atita umilință, Rebeca se mulțămea, de multe ar: 
numai c'o bucată de pine uscată, ca să poată da boinani o 
mincare mai bună, o bucăţică de friptură, fripta pe jaraticui 
din sobă şi-un pahar de vin mai vechiu, care o mai înliripa 
puţin pe bolnavă. Asta era bucuria şi fericirea ei cea mal mare 
să-i aducă mamei ei dragi. o mincare mai aleasă, o bucată d: 
pine mai albă, un pahar de vin mal bătrin şi mal partuma!, 
citeva bomboane ori prâjituri. 

Jupineasa-Sara se uita atunci, cu un zimbet da soare p 
gura veştedă; şi-o sorbea pe Rebeca, în adincul ochilor e! tafri- 
uuraţi, şi-o mingiia pe părul creț, cu mina ei străvezie:da $ä- 
răcia de singe care era în trupul ei. Mili şi grija fetiţei ei era 
ca o răsplată dela Dumnezeu, pentru chinurile boalei care-i sh- 


în 
$ 
$ 
= 
3 
z 
i 
- 


3 
a 
3 
S 
LA 
3 
2 
a 
a 
5 
a 
EX 
: 
ă 


ts 


2 plăminii pubavi, ca nite ghiare de fiară, ŞI In clipele aces- 
SEE ee DEE 
ani mal 


+ 


ttică cinta ca o clociriie beată de soare. Rebeca- aleargă | 
alu la o florărie, cu firma „la Horile din ralu“, size o 
pie lutro dugheniţă turtită, din „Piaţa Sfintului Anton“. Ajunse 
căi ai fate ta palme, gifiind, tnăbusindu-se de bucuria pe care 
> simte ca pe cn bulgăr de soare —de ti vine să facă tumhe 
printre bucheteie de flori, cum l-a văzut pe un clovn la circ, 
ia Mogi; şi cuprinzind dinti'o ochire dugheniţa plină de tran- 
datiri, de bujori, de garofe, de crini, de rozete-şi de iasomie 

cumpără un buchet frumos de garofe crețe, care-o amt- 
tau cu mirearma tor de culşoare. Zvirle banii de argiui 
pe taraba negustorului și o ia la fugă, auzind in urmă 
cintecul subiirei ai leilor. Dă buzna într'o băcănie, cu geamul 
glin de toate bunâtățile pămîntului şi mărilor, c'o firmă pe 
cart era zugrăvită o corabie portocalie şi scria dedesubt cu slove 
de-o şehloapă „La corabia lui Kir-lanulea Kalabrezul“. Rebecai 


-< se părea, în virtejul singelui care-i năboia la cap, în zvicnellie 


grăbite ale Inimii, că-l o corabie întreagă de mărfuri de băcă- 
nie descărcată de negustor în geamul mare cit o poartă de ham- 
bar. Cit te-ai învirti într'un călciiu, Rebeca alergă dela raft la 
rañ, cumpără ca o gospodină: jambon proaspăt, portocale cu 
Mezul roşu, curmale, strafide și smochine, — dulci toate ca mic- 
"a,—şi un clondir cu vin roşu vechiu. $i plecă întrun Suflet 
spre mahalaua Proscăriei, înecată în glod. işi vira mereu nasul în 
uchetul de garole maşcate și sorbea lacomă mireazma amețl- 
toare ; şi-l venea să cinte, să alerge, să zboare pe aripile bucu 
"1 la mama ei bolnavă; să se așeze în genunchi, lîngă pat, yi 


Bă-i dea. rile. și inima. ei să, care din cind în cînd ipy 
ba = că Și st parek at locncstt de gaz 


Viatu, tălos ca o sabie, gueră In plopii goi depe mar 
nile uliții. Noaptea coboară grăbilă, neagră ca pn corb. pes 


fogei, prin rătăcânile arunt, se scutura şi părea un skriu gde 
loaba mergea ia trap le cim 
pănind din poțibavela abia Inţinate în Sonila oa urce căruți!, 
tropăiau prin glodul clelos cijiva ovrei bătrini, cu larmuce ée 
20 cap şi caltane ferfeniţite, şi citeva vrelce, tncotoşmat: 
Muri, Ovreiul care ducea de dirlogi stafia de cai, infunda: 
in nişte clobote scorogițe, care-i treceau c'o palmă domnească 
de genunchi, ducea în mina îmbrăcată in pir rogu fcha cart 
gonea aripi de lumină gi de umbră. 


femei despletite 
ră gal de plopi Dn a îşi perdeau cregietele în cer, 


dupice se făcu nevăzulă caravana tristă, serisë 
“ca cărbune în noapte, plecă fletal i i 


voti pe hudiţa strimtă, în care se ridica magherniţa, - 
si de spini, dădu peste un hoit de cal trintit dee roz 
ui. Din pinteciee cu măruntaele ae pi ca 

tugi séls- 


i 


E un cine gheboşat ca o hiena, şi 


f 

PE cu toată fiinţa ei îngheţată de spaimă, i "E 
ingi îm noapte, simțind c'o fugăreşte cinele hidos şi pere aia 
Şi cu cit fugea mal tare, cu-atlta i se părea mai limpede, ca 
tuge şi boijdeuca cu acoperişul buhos, cu fereasira câmării lumi- 
mate ca de-o candelă la căpâtiiul unui mort. Inima li zvicnea io 
git şi-o în:buşa. Trecu in goană printre movilele de gunoae 
sare (i pindeau calea ca niște dibâuii, cu spinările ghe f 
gata să-i sară in spate. Dar ajunse la tinda. Smuci uşa şi intră, 
ca prăbușiiă de un pumn în ceafă, şi se opri scurt, la ușa odăi. 
ic de sudoare. Se gindi: 

Doarme, oare, mama ?“. 

i deschise incet, cu bägare de samă, ușa câmării umed: 
si mucegăite. Se opri o clipă în prag, ca intotdeauna inainte 
ue-a intra: 

„Doarme“, își zise Rebeca in sine cu părere de bine, pe 
deoparte, că doarme şi se odihneşte, cu pârere derău, pe d: 
aita, că nu-l trează: să-i dea darurile care i le-a adus, 

Jupineasa-Sara, părea mai topită, mai uscată, — trupul e! 
sfärogii de suferință ca de foc, mumifiat ca 'ntr'un cuptor uie- 
uit chinurilor, sâmăna c'o scindură subt oghealui cu pete de 
slim, care păreau nişte petici de piele. 

Rebeca se apropie in virful degetelor de pat, [inindu-și 
suflarea, cu buchetul de garofe şi cu pachetele in mini, aş- 
“unse la spate. | se părea câ niciodată n'a văzut-o dormind aşa 
ue adinc. Și simţi în inimă ca o înţepătură de ac de ghiațá, i 
“e părea ciudată lumina acela de vis care i se aşternea pe fafa 
mai galbenă şi mal străvezia ca de obiceiu. işi plecă urechea § 
ascultă, cu încordare de strună întinsă să plesnească ; şi deo- 
dată tot singele-i năboi în inima, și Rebeca se făcu galbenă ca 
"arta de ceară: nu se auzea în toată ruina nici cea mal mică 
suflare. Dădu un țipăt ascuţit, ca chiotul de spaimă a unel pa- 
seri îovăluită de furtună: 

Mamăăă |“ 

Pachetele i se rostogoliră pe duşumele, c'un vuct care o 
tăcu să tremure ca de-o bubuitură de puşcă. Numai buchetul de 
garofe — florile dragi ale moartei —îi rămăsese în mina încleștată 
de groază. lutiase braţele şi căzu peste trupul moartei, scăpind 
duchetul peate pieptul ci Ingheţat. duită de un plins desnă- 
dăjduit, care-i cutremura tot trupul din creştet până 'n virful 
degetelor picioarelor, sărutind-o şi umplindu-i de lacrimi minile 
de ceară ale moartei, care luminăt-ca două candeli, —şi imprâş- 
tind, cu mişcări Intrigurate,. garofele buchetului pe tot trupul, 
iueremenit în somnul cel din urmă. - , i 


t 
i 


încet. O umbră părete på- 

rea a Morţii, care aştepta să ceasul ple- 
cărti la cimitir. 
de 

Pe marginea inspre păretele coşcovit, „Ne 


Tăcerea adincă tare invāluia moarta, venea ca diatr'o ge- 
nune a Necunoscutlui. 

Șoricelul alunecă pe pieptul moartei. Se oprl apoi o clipă. 
Se uită țintă la chipul veşted ca frunza de toamnă.: ȘI prinse 
lar a luneca nesimtit, cu paşii săi mărunți, pe gitul cu vine fino, 
viorii, pe bărbie apoi-—şi se opri pe gura ofilită ca o petal: 
de trandafir uscată, Îşi tremură lar botul ascuţit, adulmectart 
gura Întredeschisă a moartei, îi mirosi apol nasul ascuţit, scit- 
pindu-şi ochii în lumina lămpii, Şi în liniştea adincă, care în 
vălula cu hobotul ei pe roaba lui Dumnezeu Sara, se auzi un 
ronțăit tainic : şoarecul tămind, în vremile acestea de foamete 
ale războiului, îşi începuse ospățul: rodea nasul de ceară at 
moartei, pe virful cărula vâpaia ostenită a lămpii punea un punct 


fin de lumină. 
5 N. N. Beldiceanu 


Amintirile Caterinei State 


— 


imi amintesc că sărbătorile mari, din vară, se petreceau, 
eu mulţi cunoscuţi şi prietini, la un schit de călugări ; trăsurile, 
în şir, fatrau în sunetele clopotelor pe poarta mânăstirii unde, 
pe mese intinse în țropeze şi in ogradă, aşteptau mincārile pre- 
gütite ooaptea şi trimise, cu carul, „inainte de răsăritul soarelui“ 
Un arhimandrit, gras şi puhab, se așeza în capul unel mese, o 
hinecuvinta, Apo! călugării, vristaţi printre oaspeţi, se 'repezeaii 
za cioarele, Inghiţind parcă bucatele inainte de a le atinge. Pà- 
rintele Isaia, economul, căra cu două ulcioare „vin adus cu grei 
'ocmal din dealul Baicenilor”; şi'n scurt, pe pajiştea verde din 
ograda bisericii şi peste morminte, se juca în cintecul tarafului 
„Ce trecea, din intimplare, pe la poarta mănăstirii“, 

Adeseori, socotind că mă bucură, tata mă lua şi pe minc 
sa schit și atunci, cum må scoboram din trăsură, fugeam de- 
parte în livadă, unde de abia se mai auzeau viorile amuţite, chid 
şi cind, de clopotul de vecernie or! de tinguirea veşnică a celor 
zece păuni. 

Intr'o zi, culegind fiori, întilnii, departe în pădure, un că- 
ugăr bătrin. 

— Ca cauţi aici, duducuţă ? 

— Flori, părinte. 

„„ =— Da” dece umbli mata aşa singură pe departe ? Ss nu-ți 
:55ă ceva inainte şi te-i speria... t 

— Ce să iasă, părinte ? . 

— Vre-un şârpe ori vre-un om rău. 

— Sint talhari în mănăstire ? - jamk- > 

— Acolo nu-s că n'au ce ne lua, da’ aici, în pădure, orti.. 

— Aichi în pâdure ? p ttis 

» m= Pădure, pădure, duducuță; iaca, oleacă mal sus ţi creasta 


dealuiai, de unde se vede. bine apa Maidout şi - Ttrgu- Neamţ, . 


— Tirgu-Neamj, se vede ? „rau 4 
= —> Ba după ploae, cind îi limpede văzduhul, se zăresc ma! 
„eparte nişte mănăstiri, - 


394 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Se văd şi mănăstirile ? Hai, părinte, până sus, hai să 
văd Varaticul. Li 
— Hai, dacă vrei mata şi nu te trudeşte prea tare mersul. 
Girbov şi adus de spate, călugărul îşi ridică în faţă dulams. 
supunind-o subt briy; apoi, înțepenind in pămint băţul de core, 
porneşte Inainte la deal, suflind tare. Mergeam Incet pe subt crer- 
gile Impreunate ale copacilor ca pe subt o boltă, în care su 
străbăteau decit citeva raze de soare ce, plerzindu-se printre 
fronge, deabia se mal răsiringeau pe pămint. Piciorul se îngropa. 
tăcut, în stratul de foi putrede- şi numai cind şi cind mat pirila. 
corel e noştri cite o crenguţă uscată şi ruptă de vint. Tâceac. 
A glasul viorilor ce se pierdea, încet, în cintecul nelialş- 
tit al pasărilor şi'n freamâtul odihnitor al pădurii. Ne opriză= 
îmtr'o poiană. Călugărul se așeză jus şi, Incingindu-gi picioarele 
cu brajele-i slabe, îşi lăsă capul pe genunchi. 
hi! călugărului, cu genele rare, ca băltoacele etâtate pest: 
care se apleacă iarba uscată de vint, clipesc rar și se închid. 
inviorate de răveneala ce venea din sus, dela munte, forile parc: 
se trezeau din toropeala căldurii, se mișcau şi, îmbinindu-se, s: 
scuturau m trupul girbov pe lingă care biziiau albinele ir 


— iu fi odihnit mult, duducă? mă Inirebă bătrinul i> 
an tirziu, 

— Nu, părinte; iaca, atita cit am cules eu florile astea... 

— Vai de mine, duducuţă! Azviriiţi dintre ele pe cela 
Wlachit. -Acela-i floarea morții, mata nu ştii? 

— Nu, părinte. 

— Aşa, zu; răsare tutr'o noapte, fruaza i-t subțire gi- 
tără rădăcini... Trăește două zile şi pe urmă se stringe și w 
mai vezi, parcă ar fi suflat-o diavolul depe pămint. 

O frică nespusă mă cuprinde și dedițeii îmi cad din mini, 
moi, imprăştiindu-se în juru-mi. 

Inotind în iarba Infiorită mergeam cu greu la deal; pădu- 
rea se lumină în fața noastră şi'n rariştea copacilor ghicii ct 
am ajuns, 

— De acolo se vede mânăstirea, părinte ? 

— De acolo. ° 

Las pe bätrin în urmă Și inlăturind, marăbdătoare, fiorls 
ca-mi afin calea, pornesc înain 
talățişeaza, deodată, mă face să cred că-s în vis. 


Subt coastă, ca ascunse într'o văgăună, stau grămādta: 


casele satului Boureni ; raze de soare piezişe parcă se joacă da-i 
ascunsele cu umbrele ce le urmăresc Intunecind luminile depe 
an lut. Ca împărăţiile fără margeni din mei: de 


s2 intindea în vale șesul pe verdele căruia lucea, ca Q: 


<odea albă, apa Moldovei şi mai departe, pe -un șir de munț 


stăldaţi în fum albastru, soarele parcă îşi aduna ca razeie 
âsinda-se p 


obosit- după culmi 


— De ajungeam mai devreme, vedea! mata strălucind cre 


te la deal. Priveligtea ce ml se: 


uha 
‘hose ca îatr'ajurea. Lăutarii, tăze 


n ungi pe t 

care se șiriprese să. priveasca la gard... i 
Mosafirii it! stau la masă, beau şi vorbe 

ta cântecul tarafului, peştii proaspeţi din Ag miei mar pre 


irziu, noaptea, mă trezeşte tata şi, luindu-mă in 

simt că mă ghemue pe scăunagul trăsuii şi pornim iar, a 
in sunetul clopotului de priveghere si'n cintecul tarafului râgugt. 
aa Petrecerii: acestea se fepetau la Paşti, la Ispas şi ia toate 
priza Marii... Eram mulțumită ciad mă lăsau acasă; alumi 
pe :Primbiam călare, cotrobáiam prin sertare şi ceteam din căr- 
(ile care-mi „Spunea Costică „să nu le atingi, nu-s pentru tinz* 
„O zi bine începută stirgea rău citeodata. Dintrio cavakadi, 
indrăzneaţă, mama se intoarse grav lovită şi cuconu' Costache 
"otări Bi se impuşte. Intimplarea nu-i săturase de urmările a 
celor distracţii ; se mai organizară și altele: la pescuit cu d- 
nomită pe malul Siretului, în pădure şi chiar în pivalţa noastră 

vasele frumos Impodobite cu brad erau. aprinse lumt- 


+ nëri multe, Cu popa in frunte, s2 scoborau toți comesenii - 
‘ing în cor „Scoboritu-ic-ai întru cele maj de ps ale eri edi 


I u 
a a at. gea $ tutun fia i = ra : 
Prea air ni e pa pe paturi; unul moţăe bako aa pe 
cuvinte răzlețe dintr'un cintec şi alături vor- 
e e pirn r mese, (a cești cu ee pdl la e a e: 
re i țigară şi'n atmosfera acră şi afumată din oda-- 


oţi din pivniță pe carei... Catra sari, - 


300 -VIAŢA ROMINEASCĂ 


Siti Gia Mă, că diguri mari cit păretele ir 
grea, pe care deabia o putem mişca în jocuri, e pustie rr 
«doar florile proagpele die din vase mai spun că pe acolo ir 
cineva, Mă aprop, ti t, „de odaia mamei“ ; se aude un ah cie- 
tèc ge'n n mirosul de trandafiri. imi pare a fi 
SĂ as de eka a Cintecul se pierde în tăcere şi i 
foşnet ; R dia e încet şi văd venind s 
pet pe mama Emei. Femeia acela pe care, în mintea 
asemuiam cu cea mal frumoasă dintre sfinte, o văd acum 
proape, cum mo putusem Vedea niciodată: e Ombrăzatăi 
rochie albă şi moale ce parcă numai nanpi i-ar fi jona 
cat-o pe umeri; părul negru şi lung pănă'm glesne, e desplent 
-şi cade în se, acoperind inelele pia umbrindu-i faţa albă şi în- 
dustă ; subt sprincenile arcuite, ochii negri, adinci şi a i +p 
cuprind privirea Alegi parcă-mi du: gindul în lumea poveştilor 
Fyd drept drop i anti su i, e cu nările deabia desinate sura 
dau chipului asemănare cu o A ra 
i intro carte. mite im ca înaintea unei icoane în faţa f 
y ; aşi vrea să îngenunchiu, dar ea îmi întinde mina 
previn 'spre mine, şoptindu-mi : 
i Mata vrei să vezi pe Ema? 
Nu ştiu ce ie, răspund sas sance ăi eva covinte, 
= E gr Ak ar sea cop' azi vreau linişte. 
„ îmi e pe copiii, prietinii mei, că atunci cind vrea 
gin Sta, d place să vadă şi să vorbească cu nimeni“. 
roşesc şi mă întorc grăbită spre uşă, 
— Tinca, mă strigă ea din urmă, le-ai supărat pe mine? 
Hai, vino să ne împăcăm. „Şi lăsindu-şi "braţul moale, pe umărul 
ü, mă duce pănă'n odaia ei, unde, prin perdelele groase, de 
se strecoară ziua şi se îmbină cu lumina palida a cande- 
ielor dela iconostas, 
ci Pia arsi şi Aa mai de toamnă, unele Bee, de 
v ve şi pr te pretutin 
v încărcate de lucruri frumoase se rară nyaaa i tânii ie 


lanţuri de aur, ce şerpuesc întinzindu- 
e fe dd Nr, Ce ere lasă mama a iz şi-mi pare FH 


pei strania-i încăpere pe cea mai frumoasă zină din 
~ Spune, Tinco, ce-ţi place mai mult, întunericul ori 


= pete n ATA N biti 
— Ai Isa we D 


apré pia Sap | aee T, A i Mala 
că'n rtare, în netele Sia HE 
cînd 


Pe EI 
dig tânar ita an EREN 
Adeja se opri în 


cînd Încercai s'a 


_______ AMINTIRILE CATERINEI STATE 387 


pănă la capătul lumii“. 
geer , eulehă flori de cimp, ori alergia să prinde să "prindem i 


“ ne trezeam în lunca Con de Vas- 
cani... aR chipni atunci şi una şi alta ae armei 
sine şi ca o licărire de mindrie reci <a gindul SOn 
apuse ma: presărată de flori, se vedea sclipind : Vascanii in 


cari la uite=te, Adeluţă, ce frumos îi colo... parcă-i la pan - 
ramă... 


— Aşa-i de departe, tot pare mai frumos... 

Altădată mergeam pe malul Siretului ; era săi pietre fru- 
moase sau ne aşezam subt răchiţi şi priveam, tăcute, cursul apei. 

Popi And ara pia 

— unde ajunge eu mer è 

apa peis, o lună întreagă. e cae gag ” 
nde ai ajunge ? N'ai învăţat in Geografie:? Dai în Du- 

nărea “şi de acolo în Marea Neagră şi peurmă dai în alte mări, 
şi mările celea-s lingă alte ţări. Nu ştii că spunea domnişoara- 
că pe acolo-i cald şi crese portocale şi nu-i iarnă ca la nol... 

— Tare maş duce departe de aici. Da’ mata la ce te gin- 
deal adineoarea ? 

— Eu aşi vrea să ştiu de ce tot curge apa asta zi și 
noapte. 

— Ca să aibă peştii unde trăi... Haideme că se însăreaz:, 
zisei cu Adeluţei, ce sta nemişcată cu ochii în Siret.: 

— Ş'apoi ce, noaptea nu umblă oamenii pe drum ? 

— Oamenii, da’ noi ?... 

— Ce sîntem ? Mie nu mi-i frică de nimic, da' ţie de c: 
ţi-l frică în lumea asta ? 

— De mama şi de painjeni. 

— De cucoana Ana scăpi tu, am auzit că te trimetela lag 
ta şcoală. 

— Aşa vorbeau într'o zi, da' eu nu întreb că mă bate. 


Se vorbise mult în casă de şcoala ce trebuiam să urme: 
Dacă mama uitase cu desăvirşire planurile care mă răpise mâ- 
năstirii, mulțumindu-se cu o profesie şi cu gindul să-mi pot cîş- 
tiga „pinea“ „în egoismul lui Cuconu' Costache ființa mea căpà- 
tase o aktā însemnătate : obiectul de distracție se schimbă, ca prir. 
minune, în element de rivalitate faţă de duşmanii ce-l pizmuiau 
învidiindu-i averea: 

a Vrau ca fata asta să cinte la piano, mai bine decit Olga 
Neculcea, să înveţe frantuzeşte ca să scrie lui Deleanu, cind © 
fi nevoe "şi să ştie şi nemţeşte ca să-mi. spue ce vorbesc misiţii, 

ară griul.” 
“reia a title în care-i surprindeam citeodată, auzeam pë 
tata hotărind zestrea ce avea să-mi dea, lar ideia adopţiei se 
discuta intotdeauna sfirşindu-se ades în stadă. 


398 VIAȚA ROMINEASCĂ 


-— Să-i dal un mijloc de traiu, iaca atita Îţi cer eu, xiċta 


— Ba am să-l dau mai mult, că doar m'am să iau bant 
<u mine în pămint. i 


pri jena popii. ea ar aaga vie fac vre-o 
47- 50.000 an; nu ma a iul 

Podul și abatorul stat ale meie i en ou daui 

ar Tura č î 
Întreţinerea casei. Ce-ar fi să n'o am dela Curte ?..$ 
A. AA a iau eu „peste prețul curent”, cind 


- 1 Dacă al, stringe; da bătrineţă n'are să ne ţie Timea. 
Dă mă ferescă Dumnezeu |. e 


Constanța Marino-Mosca 


O Judecată engleza 
asupra tratatului dela Versailles?’ 


——— 


Nu se poate invent durere mai largă şi mai Es: 
lege 


wa acela a d-lui J. M. Keynes. Profesor la King’s 
“din Cambridge, versat ca nimeni în teoria şi der să econo= 


„mică, director la „Economic Journal“, în fine consilier technie 
financiar la Conferința Pacii, d. Keynes avu nefericirea să asis- 
te la spectacolul unor oameni care jonglau, nepăsători, cu mi- 
“ioanele de existențe. Fiecare cuvint rosit de Llo 
dau Clemenceau avea repercusiuni incalculabile, şi d. Keynes 
“a printre puţinii capabili să le vadă. 

Clemenceau se ocupa cu „'Ecrasement du Boche” şi cu reve- 


-ar (i mers creacind ; chiar Presupunind că în locul fiecărui even 


ar nu unel neinjelegeri inire mai mulie guverne şi po- 
gome; ci între două stări de lucruri. Esie nu un conflict în spèjlu, ci 
R 


ejorității, cu calmul inerent fenomenelor naturale, noua ordine se 
afirmă făcindu-și Sai priaire şi peste loate obstacolele. Cartea lui 


care 

1 mdent de aplicarea sa bine-voltoare sau egoistă. Na 
ri er en iratatul este combălul de Keynes. lată peniru ce cri- 
sica sa depăşeşte evenimentele volitice silerioare. 


A 


400 ___NIATA_ROMINEASCĂ EBRA 
i uo ante 1870*,.cu o senină lipsă de simţ isto- 
va lie rea nu refera ed decit DE ORN k gd» 

; la Westminster cite ceva i i 
a E ere pered Cit despre „pastorul neconformist” care * an 
cheamă şi Preşedintele Wilson, acesta nu urmărea nimic. £ 
gindea neincetat la cele 14 puncte pe care nu le mai grece 
nici el. Problema reparațiunilor a fost rind pe rina SA ae 
tiune de teologie, de politică, de resentiment, de şican 


toralä,—niciodată însă o problemă apee p E tratatul dels 


In această > ambianţă sa e 
'ersailles. Atunci Keynes dă demisia dela Conferinţă şi, 
în Uniştea i a tjaivetitatea -din scrie o carte : 


ce, care se ridică din 
The sceninio otetiptenete re er Clemenceau. „Pace 


i autorul, „pace eaptă“, „pace cartagl- 
soen ap presus. de toate,£, Ape te E TA a 


s i iri 
dela King's, College avu un larg eate s -al cedt pe Wei i. 
aa se iară sf cunn a iudinea ibi 4 inevoitoare a 

ste mani. 


wa A AE nan nr ud aveau uo- dignan Apiai 
„Tigrul Victoriei“ (şi ponte i „în Smuts, uta rea Să 
“axon. al lui Clemenceau). Nu trebue să uităm că tratatul est: 
opera octogenarului fost radical. Pacea lumii a 


j Clemenceau ştia engle- 
cit, că Nison nu tanga Oriamdo mă a ca: 
„ alezeşte şi că Lloyd George nu if re p pin 


„era deci 
e francen. O vorba de spirit sau o butadā, spusă 
P'o eniglezeasca picanta, Trana destinele 


con: 


E 
ir 
tine 


cite unui stert de 


n y nY 
i Era clemencistă se apropie de siii 
Dar iuti cultul posibilului încep să-şi reclame FĂ 

pe 


inci, incepe să sò vorbească de cartea lui Keynes 


ea: “ msi 
economie consequences of the peace” este cea 
ifa pledoarie Franța. Ea constitue, 

j tor, calace P Dubanii: Romain Rolland, 
-zintă în acel al d atelor. Cu aere com 

“rit europ ede nit o pieație 

fapt istoric, impotriva cărula alte fapte istorice 

ces. mul a aa aminte 


+ Bmorba de 1870 din puncl de vedere e 
Maimee saa foduraiizore mu pulea consti o pro 
Te ) EF . 


——-——— .. e o 


2 n ma 


ZOE SFTs JUDECATA ËNGLEZA 
cel mai de sama client al Ge j 
imperia colonial al Mar anii i 


ei Brit 
tările concurente, decit din anii importa mult 


abia 25 la sută 
pi din 


40i 


ună. voe, Solt- ` 
obiigatorie. Dar războiul a rupt e- 


lar pacea, în toc să o readuca, 


s [) iși clâdește D. È 


+ 


ajutat de bo ` 
eynes argumen- 
moare și Franţa 


Scandalizează în fața acestui 
Vom vedea us mai încolo, că ici chiar 

lei o - parte -mai avantajoasă “ 
ca pr „Keynes. Ele prevăd, fa favoarea Franţei, o . 
inderanizăre superioară nu numai ca siguranță de încasare, dar 


+". 


lată pricipalele puncte ale acestor propuneri : 
"1. Reducerea indemnnităţii germane la suma de 40 
dedu) aur*, erp? onp Franţa va avea 20. Y ? 
si kmunțarea Anglie! la partea ei de 14,5 miliarde. din 
cei:40:in folosul regiunilor devastate şi Statelor nouă. 
~- % 'Antlarea datoriei Interaliate. Š 
+ 4 MBondtile: emise de Germani In vederea plăţilor vor ti 
varantațe: de' aliaţi. 
"+ "Se Un Ihprumut în favoarea statelor care au de făcut faţa 
la -chelueii imediate şi indispensabile. 
"6. O liga europeană a liberului schimb. 

7. Austriacii nu vor avea de platit nici-o indemnizaţie, 
nidii . Se vor ima toate măsurile necesare pentru refacerea 
9. intrarea imedistă a Germaniei în Societatea Naţiunilor. 

"+ în faţa acestora, împerialiştii au inceput a protesta cu vlo- 
lenţă. Hauser, profesor de istorie economică la Sorbonna, îşi Iu“ 
tite articolul său din revista „Action Nationale“: Un avoca! 
de l'Allemagne: J. M. Keynes,—iar G. Raphaél Levy (de l'Ins- 
titm: Une abérration: le livre de Mr. Keynes (numerele din 
| şi 15 Mai din „Revue des Deux Mondes*). D. Raphalovici 


millar- 


(in ;„Econonriste Européen“), fără să aprobe, se fereşte så in- 


jure, ca autorii precident A opip P Tos em mai bine 
informat. dintre economiştii francezi nu anaes re- 
viste pe care, în mare parte, d-sa o conduce („Revue d'Eco 


+, Clemenceau cerea 750 miliarde, aproape un trilion nemai pen- 
lru. Franţa! x | 


+2 LaTe vu SCA 


üomie politique“), lasă pe Truchy şi pe alții să aducă osanale 
tratatul, jar el se mulţumeşte, intro scurtă dare de samă, să 
‘au pue la indoiaiă buna credință a autorului. 

Va trece muliă vreme până ce Francezii să consimtă a as 
culta pe acei Care s'ar încerca să dovedească că proza D-lui 
Levy este vorbârie goala și că la fiecare 6 rinduri D. Hauser 
ap ue che o enormitare. 

Intr'adevâr, tratatul a fost cladit pe do'ă sentimente: ura 
şi cupiditatea va crezut că momentul a sosit i toată 
Sumea să devină miliodară cu banii luați dela Germanie, Niei 
o evaluare nu mai părea suficientă. ici-o cifră nu mai pårea 
exagerată. Era o adevăvată lici ție în're ne ig de finanţe; 
Care de care se intrecea să fagaduiască miliar ma? mul Ă 
Pe de alia parie, S'a crezut cá a uri pe Nemi este mu numat 
o datorie najionala, dar chiar o virtute creştină, 
teoriile lui. Trebschke, sa ajuns la convingerea că lumea se 
imparte în duua: Germani şi o+meni. şi ca în Tablele Dreptăţii 
me scris că misiunea celor din urma este să infometeze pe ca 

ntăiu, 

Dar să luam, rind pe rind, toate ohiecţiunile aduse ace 
duia care a cuteza! să deschida achii şi să vadă, ? 


. 
* e ` 
in primul loc, Hausser livinueşte pe Keynes că uiti fa 
tul isto sc care este bene uri pda ri E drept nr fi 
face. Dur e şi mai drept că are tot dreptul să o facă Nevoia 


de a ulta războiul este azi preocuparea generală. Dacă am sa- | 


1 sface «ceată eo i am aduce umanităţii de astăzi cea mat 
prețioasă binefacere. peste tot nu râ-are decit o poha ae- 
sățioasă de a zvirii în fundul memoriei, de a lăsa 

pa-â pesie timpurile barbare din care abia eşim. Din nefericisa 
insă nu e aşa de uşor să uiţi, Ne irehuesc o serie de mijloace 


care, readucindu-ne la vechile „timpuri normale“, să ucidă orite 


Dar problema revenirii la o state de solidaritate interna- 
fională n: prrotupă pe givernagţii francezi. Hoteopaţi convingi, 
ei vor ca suvenirul veșnic prezent al râzbriului să ne seape 
de ainintirea- urerousă u râzboiuliu, Işi dau toate silinţele ca 
să. compromită respestabilel: Lir sulerinţi, înccladu-le fa răzbu 
nare, Si orbirea lor merge pănă acolo, în it sint gata să creadă 
că Gerina la se va pune din noy pe picioare in.dins casă i 
plârsască ; şi »pni cu conştiinţa datoriei implinite, se va stinge 
fară zgomot, ca să uităm pâcatul | 

D. Hauser declară că „i se pare că visează“ cind vorbeşte, 


* D. Raphalăvici critică cu severilale mceasiă mentalliale ia 
„Economiste francata” Anril. TU 

"E semaificallv cum răspunde Risi teprosurilor făcule de Key- 
Ben economişiilor pentru a nu îi protestat impoiriva evaluărilor unui 
Kioiz, Loucheur, Dubois: „Mr Keynes s'esi apei sur nolre silence, 
li ne voulel pas dire aquiescemeni, || voula d 
dâdala“. Revue d'Ec. poliiique, Janvier.Fevrier, 


ras O h DECATA ENGLEZA Bali) 


cu revoltă, de „mania reciprocităţii“ a Iui Keynes (in materie v 
“Aală, fluviala şi juridica + | se pare exortiiaa, e i eu Aa 
i in favoarea Germaniei un trătamew egal cu acel al alia 
pei Dare, spune d-sa cu candoare, războiul dus de Antantă, 
vut de scop punerea Germaniei intr 
-iate economică ? HEO- stare. de: Maria 
Ráspundem høtärit, odată pentru totdeauna, Nu | 
acesta a fosi scopul mârmnimoasei Quadruphce, 
Germania a vrut să se ridice mai presus de aliii, Genero- 
„atatea Antantei veghea. Razboiul odată ciştiga!, invi sul se va 
-muhumi cu ce era. Deapururi va fi eval cu ce e normal să fia, 
au ce era înainte ca o ambiţie nesecorita să i fi pierdut min- 
‘pile; Un războiu de dreptate «ste un războiu de egalare, 
Germania, redusă la un statu quo ante belluin*, pierde tot 
te putea ohține cîştigind victoria Mai mult decit atit nu se poate 
vwa, nu este drepi, nu esie praciic_să i se ia, 
atunci Antanta se pune pe un alt târim. Revine, impli- 
xit, la vechile uzanţe. Foarte bine. Dar atunci, consecinţele sa 
“atore impoiriva ci înse;i. In acest domeniu, Gerinanii sint mal 
E ca ea. Felul abil cum ştiu să eludeze executarea tratatu- 
"hal, o dovedeşte in deajuns. In plus, dacă aliaţii încep să seger- 
“Vească şi ei de procedeele vindicailve pe care Je numeau odini- 
vară dispreţuitor : teutone;— atunci principiul reciprocităţii re- 
wine ! La arme egale, picilitul nu are drept să proiesteze, ŞI pi- 
vilitul, dntr'un asemenea duel, se ştie cine va fi. Antanta a pu- 
Iut prin a invinge, tocmai penirucă personifica alte proce- 
see, aspirații, ală memalitate decit duşmanul adu poe 
dacă victoria a şovăit atita vreme, aceasta ține de f câ în 
sminuirea „vechilor mijloace“, Puterile Centrale erau neintrecute. 
A le relua, insamnă a se pune, de bună voe, în. poziţie de in- 
lerioritare. | 
+ ga incit, cu tot desgustul pe care îl poate avea acum An- 
“Manta pentru naiva sa mâărinimie de altădată, cgare mat practic 
de făcut este sd revis tot la ea. Este singurul tă:im unde o in- 
je este posibila. Dacă gerzistă: să-şi menţină crezul: Ger- 
-mania delenda, atunci nu va avea de inregistrat decit eşecuri 


slamentabile şi picii. îi umoristice, 


lată pentruce pacea trebue să fie o paz de colaborare, 


unde cuvintele invinvător şi învins să fie scoase din dezbateri. 


De altfel, cum spune foarte bine Keynes, în momentul ar- 


-auistițiului, aliaţii auravut de ales între o pace de cagitulare și 
penca a ar animă Trimiind acele faimoase 14 puncte, aliații am 


tes. inch, chiar dn punct d- vedere j ridic, tratatul este 
rev egy re Hauser se adăposteşte in dosul dreptului pe care 


îl are ocicțatea Naţiunilor de a „exclude, ca penalitate, un stat | 


. saci avea nici-un drepl. De acela retrocedarea mu 
dii acelea A'ară de aceasta e vorba de echilibrul ră 
samic, nu de leriiorii, 'nu de un echilibru în nenzul lui Metternich, 


a04 VIAȚA ROMINTASCA & 


— 


i al crimele, viitoare, lăsind cele trecute nepedepsit! E 
CEE Ua Mface- D. -Hauser să uite un prihcipiu elementar de 
şi atea legilor penale agravante, Da e Dante 


g tea i 
“Acelaşi D. Hauser crede că găseşte, în fire, explicaţia éir- 
datei esteri de vederi a profesorului englez într'o oroare foarte * 
reacționară de bolşevism şi în convingerea că Germania ar pre 
tea fi o bună păvază. lată tot ce vede acest D. Hauser" omit 
care îşi permite ‘sa-t de äl De alt], Francezii “au 'avut 
totdeauna mamia monopolului cind este vorba de ură împotriva 
lui: Oridechteori Germanii (vecinii mai ap aţi) în- 
dfăznesc Să se teamă de sovietismul revoluționar, Francezii o E 
ierpretează ca o ofensă personală. | “i 
Cel mah pitorese reproş este deosebirea dintre tratato? dela ~- 
Versailles şi-ce ar fi fost um tratat-Tirpitz sau “altul. Lasă, 
intăiu, Că prin aceasta se recunoaşte din nou legitimitatea pro- 
cedecior germane cînd e vorba de învingător, — Car, în plus, se 
e A lucru Zi iri ec redate d SRE SAR SE- 
oi “tratat atie ` ână, pentru sim motiv că 
Germaniia e una sintură, pe cind aliații sint foarte mufti, Ci, 
Germanii invingâlori ră i 
E 


dpi piețele lumii”, A n se revoltă cum aceste penalităţi vor a- 
D 


tea de: plata a Germaniei. „ argumentul ru numat că ft 5 
m S i 3. >, 

“Keynes evaluiază paguba produsă de razboiu în r e 
devastate la 12 miliarde, Nu departe de "adevăr 

Averea a Franţei e de 300—350 miliarde i 


bardată intà ceva mäi puţin decit a 10-a parte din în: 
tregul teritoria a? fepublicet. Valoarea sa ar îl de ` vre% 30" 

e. Din acestea trebue să scădem jamitete, căci w d- > 
rea Diaciară a solului mu este pierdută. Râmin vre-o 15 mP- 
li diferenţa între ev luarea lui Keynes şi feali- 
tate este destul de ncinsemnată. Dar, dacă ne amintim că Key > 
nes-nu râmine la aceast cifră, ci fixează partea Franţei ha 
20 milarde, din care, scăzind 2 miliarde tru exacţiuni, minei = 
obligatorii etc., con<tatăm că autorul guprá-esiimeart ae: 
nitatea revenită Franţei cu 3 miliarde! * Fat Cc dec 

mai La git, alti e =] h | y 


'* Chesţiunea pensiunilor de războiu nu poale intra în linie de | 
socoteală Intro indemnilate de răzholu, pentrucă : 
inerent însuși faptului core se numește războiu și riscw> + 


rii îi i 4 I tu 
= ORe stă pe pa să Jang? pontra o asemenea o fie. 
A 


boly a Franței 4 m 


jum. aie 4,5 gha ţia peattu restul beiligeranților, Pe. 
erae. [i 


ar "a sumă | de 15 mili ISi $ jeu 
al Dea damă lot de yoo miliarde pe an nlem în damp 


AR 


————— 


Pi A pe a 0 IUDNCAȚĂ ENGLEZA tee e rati 
w Eria ate >- aen ... 


- + * + r i - 
D Hauser critică toate aceste evaluări ca fiind -subt tea- 
9. AR 


A - 
litate 


sus AÈ Pentrucă ele 4 À kaa a 
în banci lgie, > Oues socotite în tract 1919; laru 


b) Pentrucă nu se tin in consid: rațiune decit vatorite 


„utauipistrativ. sezisanile, vilorile” venate și succesorale: 


+ sa 16) Pentrucă se omit pierderile de „virtuatitări“ 
|. e “a Li ţi i de ava- 
„edu me. „ Sau cum ie denumeste D-sa, «les manques i 
t “Hyma obiecțiune se poate refuta. amintind că toate soco- 
tehle pdwitoare ia repara iuni se fac în monedä-a x - 
precierea este neglijabilă. s Rap lA rror 
Ea fe. a doua obiecjiune se poate s une că, 
vălovile venale- succesorale, nu „ema drept să meri mp 
aitele,—căci acelea au fost. de fapt, cruțate, servind ta-tatre- 
4 tuţuror acelora care azi cer despăgubiri. -. |- ý 
fară de aceasta, o cvaluare ca să fie juridică, tti æ ți- 
uutăsă.la în consideraţiuna eiecit. asemenea valori vizibile (a - 
* clagi- lusoru 11 intilnim cind este varba de impozite). Draptul, 
sil ales etad d vorbi de chestiuni de diametru mare, cu se 
poate facurca în analize de Subtilitaţi psihologice, A 
"> cÅcèlasi lucru in celace priveşte „virtualitațite* d=iui Han- 
re Râsa sint şi ma! bogate în nuanţe de interpretate: ln pius, 
+a Găa că nimeni nu vorbeşte de „virtualitățite“ pierdute 
ia, Gerutani.- Ar (i foarte avantajoase pentru Germani aseme 
4E4: anailz: scrupuloase cu privire la confiscarea fiotef şi la 
| =yirtualităţiior coloniale», cu «ac ualităţia cu-toț*; 
„i. Weana credinţa apare în plin atunci cînd e-vorba de «tii: 
ga liberului schimb», pe care Lévy o numeşte pur- gi” 
„9 mâuă. Mittel-Europa“, iar Hauser, cu mai: multă probitate : 
pa-Mlitel-Europa britano-germană'. Dar oare nu este evi 
deni că marele cusur al răposatei Europe centrale era de sti 
uggermană şi de a nu fi şi engieză ? Căci, dacă va fi a- 
ie. două lucruri, va deveni, automatic, europeană, — “miei 
Franjas nici Rusia, nici Nordul, nici Orientul neputindua=sețt: 
nea seplați de ea. vat 
«uda alt punct al criticei D-lor. Hauser: şi Lévy- priveşte 
chesliunca cârbunelui, Aci inexactitatea cea mal fițişă se 'sub- 
sfiue-simplei erori de interpretare. Astfel, D: Levy afirmăr4 
Franţei este mai critică d: cita Cermaniei.* Or, Toate 
statisticile ne spun că în 1913 age =: consum: 60 milioane 
sigetone de. cârbune, lar Germania 139 (dintr'o. producţie de 
191 milioane de tone). în 1919 Franţa are asigurată. o con- 
sumaţie de 47, pecind Germania, după tratat, ar “trebui să se 
mulțumească cu 60 milioane de tone ! Franţa se plinge. fe un 


* Stralugema „Mandalulu! colonial“ este cel mai llastru exemplu 
~s coaflecere violentă din cite cunoaşie lsloria. 


A06 VIAŢA ROMĪNEASCA 


‘deficit de 20 la sută, și găseşte că stă mai prost decit Ger- 
imania mare producatoare d- cărbuĘie, care inregistrea:à um 
deficit de consumaţi- d- 60 la sută t Es'e oare drept ca de- 
ficitul triplu al Germaniei så crească pentru a acoperi š- 
cela simplu al Franţei Și, làsiad chestiunea drem este 
oare practic pentru Franţa, ca toată industria germană să Jr- 
coteze * 

De altfel, toate acestea sint ath de evidente, incit vedem. 
chlar printe economiştii francezi, şi nu printre cei mai lipalțt 
d: valoare, ir D. Rist, cântind si con-oleze speculațiile pe- 
gimiste ale Germinilor fa cee inea ri ae Polih aps 
aminteşte cà o prrte din cărbunele pierdut nu e ct piei- 
dut, căci din cele 45 milioane de tone pe care le produce Po- 
losia, Germania are drepiul să se aprovizioneze in condiții e 
gale cu însisi Polone ii. Apoi observă că această stare de lu- 
cruri mu e menitå să dureze indefinit şi că peste 10 ani ft- 
cetează. În tine to! Rist spuie (şi aceasta este şi mal sen 
erarva d câ „on pourrait trouver des arrangements particu- 
liers". 

Trecind la altă ordine de idei, remarcăm că toţi criticii 
iui Keynes dau prea nă atenţie rolului pe care e chemat 
să-l joace o Rusie ref. cuță în Economia europeană. Se wie 
că în ultimul timp alcătuirea industrială a Statelor-Ualte tsu- 
ferit oarecare schimbari. Din ce in ce exportul materiitor ne- 
ecsare industriei se micşor-ază, acestea fiind întrebuințate ie- 
Văuntru. Toate privirile trebuwesc deci îndreptate a sp Ruetr, 
singura să inlocuiascà America în această fu .cțiune. 

Or, este axioma, că în afacerile ruseşti, orice ar face d- 
latii, tot Germanis va avea ultimul cuvint. Chiar En e 
lor cei mai înverşunaţi (Daudet și Maurras, şefii Tok 
naţionalist integral) o recunosc. 

"lata, subt o altă formă, apărind acea soliduritate ehligo- 
forie, P ane 4 istoric principal dela rare se inspiră prolezorni 
dela King's Coliege. 

Cit despre tol internațional, Hauser îl compark 
cu un gantaj Cum bancherul principal va fi Ameriez, este fi 
rese că aceasta nu va acorda nici-o centimă statelor co apti- 
câturi imperialiste, în speță, Franţa. Dispreţul D-lui Hauser 
pentru un asemenea împrumut este reeditarea fabulei vulpe 
cu Strugurii. Și iată pentruce îi dă un calificativ corecțional: 
Dar, dacă „a obiga pe un stat să nu fie imperialist“ se nu- 
mete şantaj, atunci cuvintul-meriță si fie reabilitat gi pă faga 
triumfal afară din codul penal. 

‘Dela D. Raymond Poincare** pleacă distincţia între Juss 


— 


* Revue d'Economie Polilique, Janvier—Fâvrier, 1926. 


** Chronique de ln quinzaiae : Histoire politique în Berus de. 


Doas Mandea" 


— O JUDECATA ENOLEZĂ F 


— 


Și Posibil! în materie de fixare de indemniţăţi. D-sa re i - 


lul Keynes că dază Za 

„ dază porneşte dela it 
Germanie în loc să porisas:ă dela ideia Cereri) pre de 
om călcat de automobil care, în loc să ceară o "despă 


bire proporți:nala da gu- 
bilist cit are în oc incepe prin a întreba pe automo- 


unea nu are valoare, Mai înțâți entr 
Saporta nu este ordinea de Succesiune între aer terti A 
şi a posibiulu' în del berer-a asupra despâgubirii. Im- 
partant este rezultatul, »dică suma fixarg şi in tine i mai 
port sar încasabilă : Fi- 
ar, afară de aceasta, o prolunda deosebi 
totdeauna între debitorul-st it şi denitorul-indivia. ve are 
a) M în w i se poete. sechesțra tot”, pe cind cef 
niotdeauna o serie de bu € 4 - 
cind cu soc agil nuri insez!s blie (tn 
fraudarea creditorilor este mult mai usoară - 
stat. Acesta are un milion de mijloace ca precar i 
mini Împotriva zârora represiunea este mai oneroasă decti 
pag Un. stat cind işi plăteşie datoriile face o gra- 
c nu Îl poale obiiga, in afară de «onsideraţiuni To 
de onoare. Or, acest sentiment nu poate exista la Ger- 
mani, Care sint, până la uul, convinși cå sint victima unuia- 
sasinat~ Ba chiar onoarea naționala! pare a-i siâtui să pict- 
jească cit pot mai mult pe aliați. Aşa incit metafora ui 
Pelancar nu funcţionează, şi capacitatea de plată rămîne con- 
env sau va avea totdeauna ultimul cuvint în materia 
Ce trebue să credem despre capacitatea de plată a Ger- 
manlei? Credem câ chiar pote ra D-iui kepies sint 
optimiste. D-sa fixea:ă 40 miliarde plătibile in 30 an tăi, 
care opk rare Sosea o dobi pierd d la sută şi un amor» 
iamen ā, la vre-o 2 miliarde mârci-aur, sau ls 
etrea 12 miliarde mărci-hirtie. pS 
Pe de alţă ştim că, în Februarie 1920, Reichul e 
finat l la 25 miliarde de mărci (hirtie), din care 10 mi- 
Warde sint afectale serviciului vechilor datorii publice. De a- 
meani știa) cà feluritele Aricgssteurn, adevărate contiscâri, 
merg până la 50 la sută, aşa în:ît situația actuală repre- 
zintă marele maximum al impozabilirăţii contribuabilului ger- 
man 9 Cit despre impozitele indirecte, rețeta va fi, probabli, 
malt înferloară previzivnii, mai ales pent u impozite im 
lare ca acel asupra cărbunelui. Se evaluiază deficitul fatre re- 


” Bunuri insezisabile găsim și Ja periicalar, dar de e impor- 
"anţă neglijabilă faţă de acele ale statului. 

* V. pentru mai multe delalii articolul lui Rist: La reforme fnamelăre 
AMomande din „Le Revue d'Economie politique”, ` 


/ 


408 — VIAŢA DOMRARȚĂ e i 
NI 


i iziune la circa 8 miliarde. lastirşit, emigrar - 
e ataca tå factor care se dag | atte ah 
coMăţi. D- AR ; 


r r- agit 
Și, reamintesc, In toate aceste socoteli, nu figurează” în- 
demnitatea de: plătit aliaţilor. Dacă o săcâtim şi pe aceast 
cu ghantumul moderat a lui Keynes, ar rezulta, la un budget 
de 25 miliarde, un deficit de 8.|-12-=20 miiliatde | Aşa, Taci, 
mu-i va fi prea grei Germaniei să nu poată plăti nimic. „Cit 
despre ipoteza unei luări în intreprindere a întregii Gerntanii 
de câtră Antantă, abia dacă merită un surts. De altfeh cînd o 
prea mare amărăciune îi împinge pe Germani ta glumă, fac à 
desea aliaţilor asemenea invitații. e 
: Dar, cu toate dilicultățite bugetare semnalate mai Sug, 
este mai mult ca Sigur că Germania, în faţa une! bunevolnţi 
mariteste, în fața amel atitu jini de co scillare şi de colaborare 
din pe Antantei, în faţa putinții de a scâpă într'un termen 
fix de o datorie moderată, —se va determina să facâ un efort 
Care, pentru moment, trebue să o mârturisim, nu are nici 


pt sä- facă. Lucru păradoxal. Englezii, care au in- f 


terese relativ antapoaiste cu Reichul, îşi indulcesc din SA 
m 


“procedeele, în tir Lp» Franţa, care e uniti de aai 
mr arrene 


d 
extricabiiă, perzistă în acelaşi po îtie: 
-" Suprimarea datoriei  interaltate ar suprima totdeadai: 
mult din legitima ie | pe care Germania o are faţă de 
n Aaea Antantei. Şi nu trebue să se Cu scep: 
i d asemenea e. A fost un timp, cind era cit 
p'aci să se 'reatizeze. Ea constituia fondul programului Dalles, 
care era considerat, oarecum, ca bazele discuţiunti şi la pre- 
liminariile Conferinţei. Pe vremea tratativelor din primăvara 
anulu? 1919, Antanta păstrase încă ceva din caracterul de co- 
tâborare pe care HI ropise nehorocirea comhnă. Wilson 
nw'era încă intiuerţat uts, şi Anglia €'ptga dia ventilis- 
reagi compegmrea datorillor iiteraliate, Cuvintul de, ore 
de pe front: „fiecare după n ljioace“ răsuna încă în galeritie 
Con „ Calcuta cității de contribuţie Ja opera.co. 
munt a criteriul aşa de simplu al af i e: 
fectiv, at debitului şi a! ereitului înterallat—pirea încă o o- 
j de bun simţ şi de nt ma care se impune. Dar àt- 
f èn 


"Dar, încetul cu încetul, şi Iin ciuda tuturor declamaţiilor, 
cartea lul Keynes Izi faca drumul în lume. De influenţa sa 
asapra lui Asquith şi Robert Cecil este evident Deasemenea 
nu ẹ străină în e e lui Lloyd George, în prima redactare 
a randum-ului dela Londra, ta tratativele dinire Krasstw 


"h 


m UORCATA-ENOGEZA | ! 


şi i.loyd George. intesa cuvint în atitud i amicală” 
Anglo-Saxonilor fată de Reich. e rara en spe 


“„letoare. Orideciteori se vorbeşte de Spa sau de 


vintul de. ordine e: „pou o Mele, Hythe, cu- 
pp raii aa pourvu qu Onne s'inspire pas dès idea: 


n Vom incerca si dovedim că aceste idei atit de temute 4- 
duc Franței -o situație mal favorabilă decit orice altă conven 


-Mom ua ca punct da comparaţie hotăririle interattate dela: Hythă 
“„Agtepiarea rezultatelor altor conterenţe e inutilă, zi 


mu pote îi decit mai puțin oneroase peniru Germani! faţă de cete 


“dela. Hythe şi în nici-un caz agravante, Aşa încît tot ce se 


ele; nu va fi decitizn a fortiori mal j- 
“enter ce urmează fi mult pentru argu 
„aj ythe s'a căzut de acord“ asupra sumei de 200 Mi- 
arde de mărci-aur, dintre care, ventilindu-se şi compenstn: 
du-se datoriile interaliate, Franța va avea dreptu! la 47 miti: 
atde mărci-aur, Anglia 35 şi jumătate, America nimic (dar to- 
sasenet-27 miliarde dela Aliați), iar „celelalte tri” nimic. Caf- 
aulat In-framel-aur, Franța are o creanți netă de 58 miliarde 
+. "Să vedeny acum ce-l da co mbinaţia-Keynes : i 
20 „miliarde franci-aur partea sa din cei 40 plătiți de Germană 
18,5 datoria Înteraliată de care se află liberată. „A 
-55 de 5 42 sută şi amortismentul de | la sută al a 
rw + cestei datorii, calculat pe 9 ani, termenul scadenței. `= 
14b”partea Angliei din cei 40 miliarde. la care aceasta renupți 
ina - "în favoarea regiunilor devastate. A 
8:59 "miliarde franci-aur; aşa dar: pe 
tă og prim avantaj al soluției Keynès este o jumătate 
de” miliard pe are Pranţa îl încasează tn plus. a 
„> 2) Un alt avantaj este că, In " soluţia-Hytha, chiar d 
ses mania ptăteste (supoziţie- absatrdi), regiunile devastate | 
că Pot refăcute, deoarece mul! vreme vârsămintele 
merga; adtomatie, să amortizere datoria interaliată a Praid, 
5 de cazut unor acorduri speciale, Dar acestea nu se. 
zfatis; plus câ dobinda are specialitatea d: a depişi, în foar 
Ahit timp-eapitalul, Ele 
cip nația-Keyhes este singura care permițe reface- 
réa . 
114) Singura care au nedreptățeşte statele mici şi nouă ( Ro, 
Ale: Polonia, ere). ai aa sepia 4 
=$) Singura care -permite o reluare a activităţii economice 
enttale şi o tevenire relativă la «timpuri normale». O, 
6) Singura care permite Franţei contractarea de împru- 
maluri nouă la aliaţi, împrumuturi care, pentru moment, par a-l 
!v'entegoric refuzate, ps taây 
„a. 1) Un alt avantaj este că soluția Keynes e singura, pe 
“hd cealaltă, chiar dacă Germanii. ar putea plău, (lind - inte- 


* Toale aceste informațluni sin! paizate din „Foreign Press Service“. 


VIAȚA _OMINEASCA SOT Lei 


meist pe ură şi pe melienţă, devine foarte problematică, gfe- 
ind o puternică asemănare cu pielea ursului din pâdare. 

„ In materie de politici şovinistă, în eleptul proverb: ett 
en vaut mieux gue deux tu aurai» nu mai e adevărat. Pes- 
rn duşmanyi intern al poporului fran ez «un tu Panraze gl- 
pürat cu puţină ură, face mai mult decât «deux tiets» 

8) Insbrşii, avantajul care tace inu ile pe cele şapte pre- 


eedente, este că un tratat în sensul propunerilor lut Keynes 


este singurul executabil. Intre acesta şi Fratatul Clemencear 
va exista Întotdeauna o deosebire fundamentală: Chiar dacă 
pei dintalu ar pârea o afucere proastă pentru aliaţii creditori 
fceiace e deparie de a fi exa t), îi tot cazul constitue e pesaart 
afacere pe care o pot face, Pe cind in ipoteza Cienienceat 
thiar dacă Germanii, apucaţi de remugcâri mistice, s'ar hotâr? 
din toi sufletul sa facă afacerea proastă care li se piropuae— 
au vor put o, muterialment-, s'o facă! 

Germania are o avere națională de 300-- 320 miliarde 
mărci-aur*: bugetul sâu actual este de 25 miliarde ckeltueli, 
fără imdemnitatea aliaţilor. Din aceştia, 8 miliarde dim rețetă 
sint problematice. Capitalul emigrează. pe zi ce trece, lasfirşit, 
Soiiale epis intà marele maximum de impozsbilitate » 

hilu ie 

La toate: aceste grave imposibilitaţi, cum râspuade „ca: 
piditatea utopică“** a politicianului dela Paris, marele dug- 
man al Franţei? Vorba D-lui Hauser: ni se pare că visăm! 
Abia putem crede ochilor cind cetim, în oticiosul tartufertei ge 
wernamentale „Le Temps”, articolul de fond din 31 Mai 
tat: „„ Sur les bases du Traté". Uu o voluptate sadică, so face 
socoteala că chiar dacă Germania va piati, până læ mitimiti: 

cele 200 miliarde aur fixate — peste ani dala wl- 

i anuităţi, prinir'un inocent joc de dobinzi (aimpia, os 

bmpuse !), acelaşi Germanie se va găsi datoare aliațilae peo- 
„O sumă superioară celei care reprezintă integralitatea éa- 
1, In 1920, Geriania dato-eşte 200 miliarde. În 1947, dacă” 
rmania plăteşte tot, va mai datora incă -02 miliarde A- 
onci, în loc să nu ştie cum să se ascundă de ruşine în faţa 
taei as menea exproprieri meaştepiate, tonul devina deadat! 
Superb, şi cetim urmatoarele declaraţii amenințătoare, pa car. 
mu ne putem abtine să nu le reproducem textual: „„Dotegaţia- 
„germană care va pu la Spa va trebui, deci, să mu-gi digt 
mul ze că Tratatul dela Versailles pune o armă formidabilă 
oin minile guvernelor aliate. Ele vor putea, de lapt, co neteimgo 
sQermania £â plâteas:4 aproape indefinit" | 


* Evaluarea e lăculă de Helferich, tnan: de räzoin, Geci aeae 
ocistă de lendinje frauduloase : 

”* D-nul Raphaloriei, în Economisle frencala rii), ee rtdică. 
Soverilale impotriva acestui mezat? minisieria! de pr iuni ds ord 


0 JUDECATA ENGLEZA stt- 
e 
+ oè 


ŞI acum, ca să Sfirşim, care este solutia de ordi - 
ral precenizată de Keynes pentru asanarea m ro ay -a 
e arina Balarea convins, D-sa vede scăpare în inati- 
opean-free-trade-union, 
oaza mai compensaioare. cu taxe exclusiv fiacale 
neiericire , soluţia ne pare inguelicenti. Ailt libe ralis- 
mul, elt şi protecţionismul sint astăzi proced:e învechite. Am- 
bele politici nu-mii :orespund aicătuirilor industrie) actuale. 
pa arii amindurora, asistăm ta evoluţia unor coloşi care be 
calcă în picioare, şi je nimicese efecte e. Ace ti giganţi ec ono- 
mici sint trustuzile. In generalizarea trustului precum şi fn ae- 
monizarea lui cu vechile procedee, sti adew rata soluţie. © 
organizație întradevăr fertila, care să nu cunoască crizele, care 
să realizeze preţuri stabile şi muderale,—va trebui až conțină: 
D Îmtzeită serie de convențiua!: 
1) O înţelegere a tuturor producătorilor penlras fiecare 
pate ehs arsa reia aa ae tza în chipul cei mai. avag- 
Oducţia, de-alungul unei cit ma! întins: regiuni dupt 
reia consumaţiei, à E iu 
2) O comisiune de reprezentaați technici al diferitelor gù- 
verme, care să determine, bn colaborare, pentru fiecare pă. i 
în parie, necesităţile producătorilor şi consumatorilor în ar- 
monie cu siinația respectivă specifică fiecârui stat, 

— 9) în stirşit, suprapusă acestor două, o a treia înţelegera. 
compusă din reprezentanţii cele: dint ii şi al celei de-a doua care 
să adapteze mutual interesele economice private, specifice fe- 
ana prous, cu interesele economice naționate, specifica fe- 

la această imbinare a Trustului cu Controlul Statolul se 
poate intrezări stirzitul nelinigtilor şi moartea crizelor, 


D. L Suehianu 


E a a E 
————————_—. 


pa - 
* 
Tēti Ata 
+ - 
. en ast 
ERa + = t 
ni ‘t RE iih 
Viei d A r * E wy 
>» , a Îmi dotate 
$ z e- 
wi Pr 
=- ž 
At Ta re 
O ia + å 
f $. 
i + 


me : “Poveste în trei acte `S ia 
Ne were Aa În : Wia : 
ner ia came ah ct Alia 
= s a eg 3 et ? x f4 . A it 
TR us t IA ACTUL AL: IHI-LEA Heig at pata: 
4, JS R ` é 4 TEA iag, de 
k> d " Caren i be: . 
Ke alial Arata app 


= In = biata apalit Un beci. 
T e DI i ey firm 
saage AREETA ret reci. Ri 


ie pina 


a 2 re t nd-—sficasă adiere-— sa ora a 3n 
PENA Acero cède nghite, - - rog mi 
ece de joc, înăbușite, A Srs: 


TE? Vin elntece tristă umeda ` "ncăpere.. nea or 
Cu ôchii buimătiți de om näe > 


Si cu ziyi re fintă ca 'n delir, 
Eran tip, în sitaga, Tugomir, 
La dreopto mâscârieiul Vâlătuc. F 


Scina | 
In temniță. li dreapta, lepet de-un silip Tugomir. In sitngo 
Masca riciu? Vălădluc. 
TUOOMIR 

Sărmanule, cu mine al vrut să 'mparţi amarul 
Te-am cunoscut in nosptea de veghe, cind stejarul 
Cu rodia tea mindră şi-a "'mpodobit Rise, 
Şi de atunci, cu mine alături, totdeau. 
Purțat-ai veselia prin celălalt trim 

MÂĂSCĂRI:CIUL 
Ol De-aşi putea cu gluma palatul să-l dărim 
See ca pai oin a PE r 


"=> RODIA DE AUR. >. 


LA ia tinae 


nn RODA DEAR J T .- 
Să fac din oala asta de iut ua duzdu 

“Cum ţi l-aşi da, voinice, şi am şi fi y 
Azi ispåşim norocul, şi blest 


Se f de rada ce "a s - 
buronul p 'a somnu-ți au rapit Ò, 
TUGONIR 
. Vru soarta!.. 
MĂÂSCARICILIL {in tim e 
şi pe Bere Ar e a si 
t cea Care-ai lubi 
Florioară, din ei pia mire +9 
Ac e norocul pe lume, Tigomirei 
i veselia-cintă, desfac în. poloboace, 
De noi, puţin le pasă! 
(Stringind pamati.) 
Dar lasă! 
TUOOMR fcu roaemnere.) 
Dâ-le pace ! 
tagai i 
t4 e Scena ii 


© + 


Acelaşi, o slugă eu doniți. 
" MASCANUCIUI. (aa, g atunga 45 cep unm 


4 + 
-+ ecHieh ma ai ea AE sâ storai la cei boeri, 


SLUGA 
. Vai N'aud ! 
MĂSCĂRB:CHUL 
Auzeal ert - 
Cind mă umplea de darar! siä vitur 'Aniparat! 
e SLUGA 
Eft erai sus, dar mine „mai bus vel ti urit. 
MASCĂ mcW . 


De unde ştii ? 
SLUGA laproptiada-se de ei.) 
s La masă se povestea firegie. 
vorbeau învingătorii pe cînd tiam un e, 


S că mâscăriciul de jos din închisoare 
Vand scos, şi dus mine... 


+ MASCĂRICIUL 
Sus > 
SLUGA 
- 44 Spinzurătoare ! 


VIALA ROMINE ASCA 


; MASCĂ ICI Ea 
ŞI nu-i lovi inecul din peşte cu vre-un og? 
° “GY 
Nu, că sorbeau ca şerpii un vin întunecos.. 
MA> -AKICIUL (pe cînd sluge pleacă tuind 


oniţile.) 
Auzi, măi Tugomire, ce soartă ne mai-pagte ? — 
PA OOMIR 
Ce vrei să facem ? 
MĂ ARICI! f 


~  Ștreangult “Cu asta çecuaoaşte 
Măria Sa 'mpăratul întreagă munca a! 
Heeei! lugo! ? 
TU Omin 
„S'a dus sluga! 
MĂSCAnCIUL (desprinzindu-se de ca 
și cum n'ar fi fest 
Și gura s'o usca! 
ia să mal cerc but jul, să-l gtdii cu ua pai! 
Dr (mirat) 
Dar cum de umbli slobod? 
MASA IGUL (eu strimbătusa de rigoare.) 
Nam nici un laați 


Ti Domn 
Avea ! 
MÂSCĂRICIUL 
O funie! Nebunii ma greu de ce să-i lege? 
Eu i-am lăsat să 'n ; apoi, se înţeleye | 
Că mi-an văzut de treabă: Cu miez de pite pes 
Pe legaturi, azi-noapte, cînd şuareci cit un fus 
pon pe noi, nerojh, fäi- zi de tot, au ros 
ntreg coltucul negru și orice nod mai gros. 
Am stat in nemişcare cit slugile tut trec. 
Acum, vzgau în bwose necazul să-mi inec. 
Ce-o îi, © fi, nu-mi pusă! Azi seamân, mins ico 
Båtind din tălpi vázdühul... : 
(O rază de lună, un jiriil de greer.) 


(S E EE 


Ce dulce tinți tu, greer, 
Cinţi în pae ude, 
Ea nu te aude 
i sârmanu-mi creer 
linge versuri iară 
Ca dintr'o ghitară. 


iz ROUA DE AU 


Pentru ea cutreer 
T ată suferi 

Tu ştii umilinţa, 
Duiosule greer? 
MĂ Csi, 


Da' ce? Cinţi la gingânii ? 


Nat În 


S À Sârmanul, ti va oare 
În Stare să mai iasă din neagra înch soare 


Unde-a căzut cu d. rul de Soare şi nisip? 
N SA 
De nri să plingi mai bine, că au văd nici un chip 
Prin care-am pute: drumul sc. pării să-l găsim. 
(Apropiindu-se de Tugomir. la şoaptă.) 

Ştii ce ? Dacă mai vine o Slugă, o trintim, 
Luâm armele cu care se află incârcată, ` 
Luptă m... 

| TI Grlu 


e Ce arme ? sluga n'avea decit leată, 
Pe care dac'o umple, o tot g lese netoț ; 
WAS Ash a 
E totul cînd ei turta vor fi, ca tu sa poţi 
eu să pot s'o şteriem. Mă prind că pân' la zi 
pintecele pline butoiul s'o gol! 1e 
s UUM 
Vait 
MASCĂ CIUL 
Ce e? 
TULUOALe 
Nu-i nimica! 
MAA AC (LON 
iar rana ? 
TU tau ar i 
Mă apasă 
Din cad in cind, dar trece., 
* mA Aki 
Vrei sa ţi-o leg? 
TUGUNUI= (trăgiad cu wechta apre 
N scare din Tund.) 
f Nu, lasă | 
Auzi cum çu sfială paşi mici scoboară scara ? 
E-un sioi de sinuunele ? Dar na, e-Florioara! 


y 


Me VUAŢA ROMIRPASCA 


rS ROMA DE AUR N “HF 


` Cădea doar brumă rece, atunci, —azi plins de roua 
Scena 1 Căci rodia de aur e, iarăși, luna nouă, 
Acelaşi, Domnița Florloara Odată ce-am avut-o s'o fin n'am mai putut. 
DOMNIȚA MASCĂRICIU.. (Domaitei.) 


Vin singură. De gindii-mi la nimeni nu am spus, ȘI zici că i-ai dat drumul? 


Şi nu m'a zărit -nimeni cind am fugit de sus. s (Pentru el.) 

Ertarea ta cerut-am dar e! n'au vrut, > Sârmanul, è pierdui 
TUGOMIN (mindru.) 3 Domnijei.) ' 

Nici en! De ce? 

DOMNIȚA i DOMNIȚA 

Venit-am... i r Đe jalea lumii am fost induplecată. 
TUOOMIN ` MASCARICIUL 

i Prin furtună eşti palid curcubeu, A îi ape! or 
Azi parcă mai frumoasă. Aproape-mi vine-a crede HOMNITA 


Ca eşti o arătare din cele ce le vede A # 
Drumeţui, cînd e-aproapt de isprâvitul vieţii! * 
DOMNIȚA F 
Hai, vino lingă mine, căci dragi mi-au fost drumeţii 
Llo oib - - FUGOMIR (amalgindu-gi lanţifile.) z 
Lanjurile-çare mă ' desam rupt. = ~ 
peie paas ‘aj dai; zi mmi lupt 
uz cu balauri şi cu ù zale 
ea uta orjii prin e de terme 
voiu arma. ca cum ţi-am urmat 
rodia de aur prin dh tăutat-o.... 2 
Ce faci acum cu dinsa? 


Dar inmea, de-atuncea niciodata. 
SĂ n'o mai vadă? Oare n'atosit a tuturor, 
A cerului, a nopţii ş'apoi a stelelor ? 
A lacului ce 'n und sclipirile-i răstringe 
Fu a privighetorii ce lingă diasa linge 
ceia am luat-o, duciad-o la fereastră 
in turli sus; şi noaptea din neagră, fu albastra 
lar poama fermecată, încet, încetişor 
A început să sue pe-o aripă de nor ; 
Sa înălțat uşoară, domol...ş'atunci grâdina 
ut să cinte: pe flori cînta lumina. 
Toţi plopii plecau fruntea, sfioasă mlădiere, 
iar ea plutea... şi pală suia ca o părere, 


. 


DOMNIȚA 4 albă cum e varul, cind rogie ca jarut 
. s i poleia div slava tăriilor, stejarul. 
S'o ţin n'am îndrăznit ! Cind s'a Oprit. din mersu-l uşor şi-atit de lin 
TUGONM Părea că se desleagă din noapte un suspin. 
Ți-au dat-o fraţii .. e TAINICUL OLAS (în lumina din oe ip 
DOMNIȚA mai vie.) 


Dorul, nu-ml fu indeplinit 
Cum îl dorisem.- Drept e, ‘nainte îmi lipsea 
Cind făra ea sta noaptea, atit de neagră... rea... 
Că nici o strălucire şi nici un glas voios 


Peste-ai prosin iung şir, ÉJ 
Luna pală, luna pală, 

infloreşte cu sfială 

Ca un galben trandafir. 


Nu st in albastrul negurei 


<7 


MASCÀHCIV l - Luna pală, luna pală, 
Alci e mai frumos ? Varsă valuri de beteală 
i TUGOMI® Si scintei 
Da, Hindcà Florioara veni. funigei. 
$d DOMNIȚA Sfint, al nopţilor potir, 


Luna pală, luna pală, 
Be ridică albă, goală, 
Pentru tine, Tugomir, 


1. da 


In toată 'mpârâţia. Pe florile din vale 


VIAŢA ROMINEASCA 


TUGOMIE (după o lungă tăcere.) 


O, glas din altă lume? 
DUMNIŢA 
Ţi-a prevestit noroc! 
MAÂSGĂRICIUL 
Auzi ? E pentru ține! 
TUGOMIR 
Aud, îşi bàte joc! 
MASCĂRICIUL 
Dar.: 
TUGOMIR ` 
Flacăra ce-aprinse iubirea mea dintăiv 
S'a ridicat, făclie, să-mi stea la căpătâlu. 
MASCAKICIUL - (izbucnind.) 
Să se siirşeasc'odată minciuna mişelească ! 
Dacă pe el mindria nu-l lasă să vorbească, 
Va spune Măscăriciul întregei Curți, s'o ştie 
Că el e 'nvingătorul! că prin vrăjitorie 
L-au adormit țiganii şi l-au furat prin somn, 
Ca ei să se cocoațe pe scaunul de Domn. 


DOMNIȚA (intinzindu-l mina.) 
Îţi mulţumesc. 


A MĂSCĂRICIUL (sărutiadu-i mina.) 


Domniţăt 
DOMNIȚA 
Ce apase e suflet chinuitor, 


Cind au ven 
Umblam ca o nebună cu părul despletit 


"sara 


ape > găseam hodină şi nu-mi venea a crede . 


ri s'a făcut mila lui Dumnezeu, se vede, 
CA m'a găsiun flutur aducător de veşti 
Atit de drăgâlaşe şi bune; la fereşti | 
Am stat mereu de-atuncea pindind ingindurată 
Dar, pe cind dam grăunţe porumbiler, odată 
Aud venind un vuet ce tot creştea... prăpăd. 


Şi cind mi-am întors capul într'acolo, ce vad? 


u-atit norod cît nu lau în lupte împărații 
Veneau să-şi la răsplata ţiganii. 
MASCÂNILIUL + 
Plestemaţii! 
b DOMNIȚA 
ar rodia de aur în mina ărind-o, 
Am blestemat clipita parle a y dorind-o, 


îi 


Prea grea era povara ! 
țiganii să spue „d fugit... ~ 


k CROMA DE AVe oo nan L 


Nu m'am gindit, orbită de-o scurtă nălucire, 
Durerea ce-o să-mi facă |... 
TUGOMIR (pentru el, cu deznădejde.) 
Sărmana mea iubire! 
DOMNIȚA (Măscăriciulul,) 
Dar cind mi-au pus-o 'n braţe, mă inecase plinsul. 
Ş'atuncea mi-am dat samă că-l aşteptam pe dinsul 
Acuma văd că totul o să sfirşească bine ! 
MĂSCĂRICIUL 
Atunci scăpăm? 
TUGOMIR (pentru el.) 
Atuncea s'a îndoit de mine ? 
(Tare Domnijei.) 
De ce vtai sâ- mi scapi viaţa ? 
DOMNIȚA (cu ochii în lacrimi.) ” 
$ Mă mal intrebi ?... Aşteaptä, 
Dacă nu ştii! Atuncea, cind judecata dreaptă 
Va 'năbuşi minciuna birtelilor neroade, 
Vel gti! 
(îi intinde mina.) 
eu TUUOMIR (mişcat) 
Ce plingi? 
DOMNIȚA (işlacopere ochii, intoarce ca 
+ pol si pleacă repede dupăce de-abia poale spune :) 
Cu bine! 
MĂSCĂRICIUL (după citeva clipe de tä 
; cere.) 
Ce fată cum se cade! 


“DI jur că te iubeşte şi de-asta vrea să scapi. 


Altiel, de eri, băele, ne înhăţau harapi 
ga piața ispăşirii pe-un tron de birne groase 
ulam să ne hàm vintul, Dar fi-va pe de-a'ndoase 
De cum crezuşi să fie şi-cum vroiau să facă. 
a 1U0OMIR 
O, dacă mă iubeşte... | 
MAS" ARICIUL 
Te îndoeşti ? Dar dacă 
Nu te iubeşte, spune, aici de ce-a venit? 
' TUGOMIR 
S'a îndoit de mine! : 
Ma SCĂRICIUL 
` Dar cit a suferit! 


420 VIAȚA ROMÍNEASCA > 
ST ee e it ia 


TUGONIR 
< lubirea la cercare chiar astăzi i-o volu pune, 
zi fața judecății prea umilit voiu spune 
dinşii Sint viteji, că eu din viclenie 


l-am ponegrit degeaba... 


MĂSCĂRICIUL 


Ce vral să fazli 


Dar bine-F nebunie 


TUGOMIR 


Dar dacă 


vedea-volu-că trasare 


ekar minciunii mele nu vrea sa-i dea crezare, 
ştiu că sfărm palatul şi-l fac în mici fărtme, 


Dar subt călcâi ţiganii punindu-i 


dacă mă va cred 


MĂSCĂRICIUL 
Fiind c'o clipă doază nu i-a venit să creadă 


Că eşti chiar tu viteazul ? 


u-i ca pe rime, 


Ei singuri işi vor Spune Întreaga tâlhărie 
Dar ê... 


Ce-o fi, sä fki 


TUGOMIR 
Ea trebuia s4 vadă | 
MÂSCĂRICIUL 
Ba star cădea tu singur să-i dovedeşt: | 
; TUQOMIR , 


S'a îndoit poseta, se va 


O, cum 
'ndoi g'acum! 


vezi? Nu, în iubire mu trebue dovezi. 
Ce simi ascuns în suflet se-arată | 


„MASCARICIUL 
Tu nu ven 
Că grija vieţii tale o miw'aici ? 
TUGOMIR 
i O, asta 
E mil, nu iubire. ? 
MĂSCĂRICIUL 
Cum ne-a lovit năpasta ! 
e Sa 
Scena IV 


Acelaşi, “un cêilugër 


CĂLUOARUL (făcînd semoul ctucii cu de 
etete.) 


Trimis de im ratul ca să 
Ertare dee paaa de sys 


g 
i spovedesc, 


ju RODA De AuR 42i 
poz n ESA ai. 
TUGOMIR 


MEIS à Ce! prea cerese 
rind o-s v a - 
VII dupi mer bon d SĂ a ce să-ți spun? 
CALUGARUI (Măacărteiului.) 
Tu? 
MASCĂRICIUL 
. Mie vinul bun 
Mi-a fost cam drag în viață. În lături nu m'am dat, 
Cind se duceau spre sară copile la scăldat, . 
Să le pindesc din tufe, Şi de prindeam vre-o una. 
Nu zic.. greşeam părinte.. şi pân” să iasă luna 
Stiam că dacă ţipă sint nazuri de femee, 
Căci de-o lăsam sa plece, ca tot mai da 8 stee! 
CĂLUGĂRUL 
Ai săvirşit vre-un bine? 
MĂSCĂRICIUI. 
Se poate i.. Dar n'apuc 
Sa-mi amintesc acuma, Puţine... şi-s uituc! 
CĂLUGĂRUL 
Puţina pocâlre nu ți-ar strica! 


(Lui Tugomir.} 
trăta, 
Eşti mindru, dar ertare am să vă dau! Amin! 


Scera V 
Acelaşi, mai pujin călugărul. apot toeiă Curlea 


UN SPETNIC (urma! de slujitori ca lor je 
aprinse.) 


toboară toată Curtea ! Măria Sa "'mpăratul, 
judecătorii roşii, boeri veti... 
MĂSCĂRICIUL 
Tot Statul! 
SPETNICUL (urmind.) 
Lei doi viteji, Domnița, nuntaşii, musafiri 
Vin toți Ta judecată. 
MĂSCĂRICIUL 
Nu-ţi vine să te miri, 
CM sint? Semn rău să fle? 
| SPETNICUL (in limp ce intră Cartea.) 
Incepe judecata ! 
l-uminători! Alcea să staţi! Ei! sinteţi gata? 
JUDECĂTORUL 


era învinuirea prin care-s puşi la fiare 
Apti vinovaţi. 


W 


ena 4 
VIAȚA ROMĪNEASCA 


1 
Osinda s'o dăm! 
ÎMPĂRATUL EN  gaecătrute semn să 


Mel Gielie 


í JUDECATORUL (deslăşurind un perga- 
ment lung și arătind Hganii care la llecare 
vorbă se umilă 'n pene.) 


Pe dinşii cind norodul cu rodia-i S 
Pa paa ma i lucea prin neguri ; 
Mal așa minune 'n zare: 
“În uri are pers un alb fratele elälali 
: şi celăla venea. 
Purtind în mini lum ri ce rece te orbea. - 
Urma la spate-o babă sehiloadă; o țigancă 


Cunoaştem N de ce spui, ne e zăbavă 
r e IMPĂRATUL ` 
Să vie baba! 
+ JUDECĂTORUL 
Dinsa plecă! 
ŢIOANUL 1 
Era bolnavă! 
JUDECĂTORLL (cătră Ţiganul t.) 
é Mărite, azi in rangul de p principe s 
Te drd de birfirea acestai vinovat. 
„TIOANUL 1 
= toţi o a-i ascunde doar minciună, 
N oi, = teen cele ce-o să spună! 
JUDECĂTORUL. (căâtră Tiganul L) 
Mărite astăzi mire, de-acest tllhar te plinge! 


ŢIOANUL 1 
Sfrşiţi cu cl, mai multe nu gtăsui câc! mă stringe 
Un lănțişor de aur la git! 
A - MĂSCĂRICIUL (ince! lu! Tugomir.) 
Al tău! 
IMPĂRATUL 
P Da, ştim r 


ONOS e T azt 


Intreaga 'nvinuire. Am vrea să auzim 
La rindu-i apărarea 
MĂSCĂRICIUL (peniru cl.) 


Piticul năzdrăvan 
ħe-ar mal săpa | 


DTOANUL îi 
Ce mormăi ? 

MÂSCĂRICIUL (lare.) 

= Nimic ! 
(Peniru el.) 

Ce om avan! 

ÎMPĂRATUL 
Trufașe Tugomire, te.apără! 
ŢIOANUL 1 

Nu crezi 


Că limpede ca ziua e vina lul? O vezi! 
Ce-o să ţinem aicea de dragul” lui taifasul ? 
Hai, gide ! 
ODELE 
impăratul ce vrea! 
ÎMPĂRATUL 
Să-i aud glasul! 
DOMNIȚA 
Vorbeşte, Tugomire! Măria sa doreşte 
Să vadă, vre-o ertare la fapta-ţi nu găseşte? 
(Măscăriciului.) 3 
Mărturisește totul, cum mi-ai mărturisit ! 
ŢIGANUL 1 
Cum? Ai vorbit cu dinsul? 
DOMNIȚA (fără să se 'nloarcă.) 
Şi dac'aşi fi vorbit ? 


TIGANUL 11 
Netrebnicul ! Mai bine de eri il ucideam, 
Dar eu o zi şi-o noapte țăsatu-i-am 


1, geaiat, cînd juzii or hotări—cu chinuri 
S m a mr Sarari i din lungile-i suspinuri. 

ŢIOANUL 1 (lui Tugnmir.) 
De ce-ai vorbit ? 

ŢIOANUL 1 

Titharul ! 

DOMNIȚA (Impăratului.) 

li laşi să poruncească ? 


VIAȚA ROMINEASCĂ: 


i ru O 


IMPĂRATUI. (poruncitor.) 
Aştept! Are cuvintul | 
TUGOMIR (solemn şi mindru.) 
Si nu se indolască 
De cele ce voiu spune nici unul. Bine, ştiu - 
Că mi-a sunat sfirşitul. Curind n'o să mal flu! 
De-aceta mărturia-mi,. 
ȚIOANUL i 
~ O ştim, e minciunoasă. 
TUGOMIR (cași cum n'ar li auzi.) 
“De-aceia mărturia ce sufletu-mi apasă 
Pentru boer? şi curte va fi de mare preţ! 
ȚIGAN. | 
Minciuni ! 


„DOMNIȚA (judecălorilor,) 
Ascultaţi-4 | 
ALUNA 
+ Tăcere | 
TIGANUL 1 (pentru el.) 
Prost | 
tha i FTIGANUL i (acelaşi ton.) 
Semej ! 
TUGOmik si i 
Vol ce-aţi: crezut asară că numat din mindrie 
Tâceam, v'o spun acuma! a fost o viclenie. 
(Rumoare.) | 
Măria Sa 'mpăratul cind mă chemase, sus, 
M'am inchinat fățarnie şi iată ce i-am spus ; 
DCR A eră e äptts 
rin vrăji a n so ei r 
Ca rind tarie  Veneă palat vräjit 
Cu un balaur roşu şi crunt m'am intilnit. 
Că matahala hidă din umbră ma 


Ji u sălbadc palatul de cleştar. 
Cu pala aibâ'n dr şi 'n stinga avintată 
eat a o ra de fiecare dată, PR 

a 'nvergunată se repezea spre mina 
pa Si dia cozi! P ” 


DOMNIȚA a 4. 
MI-I spaimă! 


— 


ali IO ROMIA DS RUR K 4 


JUPÎNeSELW i 
ȘI nouă! : 
TIGANUL |; 


Dar ştiţi bine * 
TUQOMIR 


Balaurul de-odată cu f 
Răcal | e fa u furie nebună 


BOER 
Så tacă! 
UN BOER 
Tremur | 
ALTUL, 
Şi eul 
TUGOMIR (zimbind.) 
Era minciună ! 
(Surprindere, mirare.) 
Spuneam: că rătăcisem, că zinele plingeau, 
duhurile rele în tot mă urmăreau 
Pănă veniră fraţii Aşti doi cu vorbă bună, 
Spunind că-mi vor scăparea... Ce-am spus, era minciuna 
li bânulam că viaţa ar vrea să mi-o răpue, 
Dar că piticul care e unde crezi că nu e, 
fintr'un corb sckiop ce'n aripi purta răvaş, scria 
Că dinşii vor să-ini ture prin farmec rodia. 
Piticul îmi scrisese că dinşii se răzbună, 
Ca-s minciunoşi, fäțarnici.. Şi asta tot minciună. 
Eu nu mărturisisem de dragostea pe care 
Părea c'o port in suflet acestei Florioare, 
Dar poate incă uni! o 'ntrezăreau—furtună 
in pieptu-mi domotiiă... Şi asta fu minciună. 
Minciună ! Da, minciună! Ma artă, Florioară 
DOMNIȚA 
Minciună è? 
D e me stă să moară! 
a, ţi-o sptine un om ce 
Minciună au fost toate! Ş'atunci ciad tti scriam 
Piin fluturul albastru, mințeam, mințeam, mințeam ! 
z DOMNIȚA 
Frtaţi-!, nu se poate să moară! __ 


1UOOMIR 
N'am sfirgit! 
S4 ispâşesc odată acele ce-am greşit! 
l (Arătind țiganii.) 
Ei sint învingătorii t 
(Murmur, Domnița plinge.) 


— — —— 


ȚIGANI 
Noi | 
TUGOMIR 
lu | eg au a hiat 
stejarul n acolo, la pa 
reia pe. atit eee AP Ei, ei, spală 
Prin nouri umbra albă a fructului răpit. 
Trecură pe tărimul vrăjirii, ş'au”luptat 
Cu vajnicul balaur. 
ŢIGANUL | 
Şi limbile-am tăiat! 
- TIOANUL II 
Dovadă ! - 
ŢIGANUL | 
La minciună ta nu aveai dovadă ! 
 TIGANUL i 


Şiret! 
TUGOMIR (arălind |iganii.) 
Azi insă lumea de-ajuns poate să vadă 
Că adevărul este strălucitor, senin 
Ca stelele din ceruri, ca florile de crin. 
ÎMPĂRATUL 
Se poate, Tugomire? 
i 
O, nu-i nici-o ertare! 


- o DOMNIȚA 
Şi-a spovedit greşeala, cum nu-i-daji îndurare ? 

ÎMPĂRATUL : 
Dar vina-i uriaşă |! Voi ce ziceţi, boeri, 
Curteni şi jupiniţe ? 

UN BOER 
a: Tilharul ăsta n 
corea nja ce -o pur 

3 Şt pentru n IAS marei cruţâm ? 


- 


ALTUL 
Căuta s'arate că noi sintem lricoji ! 
ALTUL 
Avem curaj: ucide-?! 
ÎMPĂRATUL “(Domaiţel.) 


De ce ţi-s ochii roşi * 


| DOMNIȚA 
Că e atit de tînăr! 
MĂSCĂRICIUL 
ȘI eu aşa nebun |! 
ŢIOANUL 1 
EI, chinul să înceapă! 
TIGANUL 1i 
Mal iute! Haideţi un 
Fiacâu s'aprindă focul, 
GĪDELE 
Cuptoru-i inroşit ! 
TIOANUL 1 
Cu sulițe albiie in foc vreau, jupult, 
Să vadă ce pedeapsă i-aşteaptă pe mișei! 
DOMNIȚA (îngrozită) 
©; asta niciodată ! 
ÎMPĂRATUL 
Copila mea, ce vrei ? 
DOMNIȚA 


Să mai vorbească! Nu ştiu... acum mă indoes 
De toate... 


ÎMPĂRATUL 
Tugomire, chiar eu ! 
TUOOMIR 
Tagăduesc 
Că ar fi fost vre-odată viteaz ăst braţ! VĂ zic 
CA dinşii sint vitejii, lar eu... 
ȚIGANUL ! 
Un venetie! 
TUOOMIR 
Aştept clipa din urmă şi clipa e aproape, 


Cind stinge-s'o privirea care părea că'n pleospe 


Purta întipărirea acestul chip iubit. 
Nu, mam fost eu viteazul! 
DOMNIȚA 
Dar dacă... 
TUQOMIR (hotăril.) 


Am minihi 


Acum, fiindcă mi-i rîndul să spun ca orişicare 
Tălhar, pentru clipita din urmă ce vreau oare 
Aşi cere doar ertarea nebunului sărman, 

ȘI mie toată truda, tot chinul! 


42 


dnfingeți-i cuțitul | 


Doi __ VIAȚA ROMINEASCĂ Esi A 
ŢIGANUI. | 
Tot viclean ! 
TIOANUL u 


Meşteşugite vorbe, -birfeli ai spus destule, 
Def jalnicile-ți basme domafile-s sătule. 


TIOANUL L (gidelui.) 
Hai! 4 


GIDELE 
` Gata sinti d 
TUGOHIn 
Și eu sint, s'apar la judecata 
in care cerul da-va şi plata şi Ap m 
$ totuşi, Florioară, Domnița prea frumoasă, 
u, care-al fost cu mine atita de miloasă, - 
My Aran 'n rapel mo era poți crezut, 
veşniciei n e salut.— 
Chiar ce e rău în mine în faţa ta se 'nchină 
Fil pentru bezna morții în sufletu-mi lumină. 
ÎNSOŢITOAREA 
Ca lebăda ce moartea și-o suni de argint 
Orâit-a tacit 
g CALUGARUL 
Dar în viaţă fäcuşi vre-un bine? ud 


TUCOMIR (cu vocea din ce ia te mai slabi 
si |inindu-și mina la rană.) 


Mint! 
inlătur adevărul, trist, negru şi urtt! 
'Cintam ? A fost minciună! lubii ? E tot atit i 
Minţeam ! Acum mă credeți cu toţii? Am minții. 
Tot, toate-au fost minciună, minctună.., 
(Cade. Rumoare.) 
DOMNIȚA 
A murit? 
Pa mu TIGANUL i 
"Pedeapsi-l dete soarta! 
TIUANUL 4 
Dar dacă se preface ? 
"TIQANUL i 


ÎMPĂRATUL (calăului, care se pregăiise ) 

Nu! ji i? 

en- ALUNA | « 
Odihnească 'n pace! 


RODIA De AUR aaa 


TIGANUL | 
E rîndul tãu, nebune, nu ult! 
ÎMPĂRATUL 
Eu l-am ertat 
MĂSCARICIUL (cu das nădejde.) 
Azli au-ți mai cer ertare, slăvite Impărat ! 
ce 'nainte-ţi zace, alb, neînsuflețit > 
Minţea spunind că minte! i: 
DOMNITA (izbucnind in lacrimi.) 
Simţeam ! 
IMPĂRATUL 
Cum? a minţi > 
ȚIOANUL ! 
Ueideți-i.. 
ŢIGANUL și 
Nebunul, glumeşte iar! 
MASCA RIIUL 
x Aşteaptă, 
Că nu vreau să înlâtur urgia cea nedrenpià 
Ce s'o 'ntimpla cu mine nu-mi pasă ! 


ȚIGANUL | 


MĂSCĂRICIUL 
T'răind viaja asta știui s'o fac frumoasă. 
Suna printr'fnsa risul ca veseli clopoței, 
Cum i-am băut nectarul, îi beau şi-amarul ei, 
Voinicul însă fie pe sufletele voastre 
Povară ! In pustiul tăcerilor albastre, 
Prin flacăra din pot cump'itului balaur, 
A izbutit s'ajungă la rodia de aur! 
DOMNIȚA (judecătorilor.) 
Cit a trăit, crezare să-i daţi Waţi socotit? 
MASCARICIUL 
Acum îl crezi, Domniţă ? 
DOMNIȚA (cu durere, acoperindu-şi arhi 
Pot crede, a murit! 
IMPĂRATUL 
Cum 7 Care « dovada ? d 
MASCARICIUIL (descoperindu-i pieptul + 
E însăşi moartea lui? 
(Toji se apropie şi fac semne de. mirare.) 
Batauru '] muşcase ! se 


Mie-mı p "să < 


“Scoate un pumn de alune din buzunar, lasă una Jos și-o calek 
„„..., Acum să-ți văd, puterea , 


VIAȚA ROMINEASCĂ — —  — 


IMPĂRATUL 
Acum abia ne-o spul? 
MĂSCĂRIGIUL i 
Cind fălcile jivinei turbarea clănțăneau, 
Cu viața lor din urmă în el înfiptus'au ! 
= ŢIGANUL I x 
. Ce trăncâneşti zizanii ? dp să 3 
ŢIOANUL U 3 
4 . ` ~- Noi rodia-am adus ! 
MÂSCĂRILIUL (jiganulut.) 
Purată ! ` 
g (mpăralului.) 
Acum moartea prin chin aştept supus 
INPARA LUI. | 
Ce-i rău și ce e bine să ştiu nu am putut ! 
ŢIOANUL | 


Ucideţi-l! e til 
ȚIOANUL ti 


Alei e peace e R 
Zi ŢIGANUL AI. NI d 
Nebuni 
a TIGANUL i 
è = Smintit ! 
L POANUL I > TY 
WAS EE cate 
3) a Siut ! RA 
„- MASCĂRICIUL (face a atrimbătură şi se bate 
! şi 
sa. EE toreo an 
Cind țudecata lumii nu ştie ce-i dreptate, | 
la sa edem aluna piticalui ce poate! ; 


T Ei Sigast n 


în pielpøre)- /* i-s zi 


Îi An. a ŢI L 1 (în timp ce amindoi se scar 
‘pinë şi pă, Măscăriclul urmărește scena şi ride de e!) 
Vai, droae de furnici 


ințeapă, mă mânincă, mi-s mine beşiei, 7 
mat tură, mă doare, ot! nu mai pot! 
rim : ROANUL u 
s-i i ; “Nici eu! 


Må scarpină ! Se sue! Valeùt 5- 4 +47 


Valeu ! 
ŢIOANUL 4 
Vaten ! 
` TIQANUL i 
Ertare | 
TIOANUL 8 
Indurare | 
ȚIOANUL i 
Spun tot numa! să scap! 
| ŢIGANUL ti 
Se sue pe picioare f 
3 TIGÄNUL 1 
; Pe mîni! 
s% TIOANUL u 
Pe git! 
TIOANUL 1 r 
> În cap! 
| ŢIGANUL i 
Daţi ajutor ! 
* ŢIGANUL 1 
Ai milă! 4 
ILGANUL 4 
Valeu | 
ŢIGANUL i i 
w Sint dumicat! 
3 ; TIQANUL i 
Ertare, Tugomire, ai fost nevinovat ! 
(Tiganul | it dă un ghioni) ” 


Acuma mi-e mai bine! Am spus doar intr’ 
E Cao i p ntr'o doară, 


+ (Măscărlelul mai sparge o alună.) 
Mai tare incepe să mä doară, 
Puţină indurare, ai milă de-un țigan! 
+ MÂSCAR:CiuL (răcnind.) 


$ căpaţi sîntem ! i 
: TOŢI 
Ce este? 
MASCAaI. IU (arălind Piticul) 


. Piticul năzdrăvan ! 


adi ANRE Stă A, A E e ae 
p” 


Scena VI 
Aceiaşi— Voevodul Piticitor r 
MĂSCARICIUL 
Tirziu venişi, moşnege | . 
VOEV, PITICILOR 
Tirziu ? Dece tirziu? . 
MASCĂRICIUL 
E mori viteazul nostruj 
VOEY, PITICIL R 
4 = "A trebuit să flu 
In țara neagră unde ò ă zisă Rok 
Cu peri an, rime Enea Noroc 
Avui că zgripca hidă fugil.. 
(Țiganilor) i 
Era cea babă | 
l-am sugrumat toţi șerpii, dar zăbovii la treabâ 
ȚIGANUL } (celaila.) 
Fugit-a baba noastră ? 
A MĂSCĂRICIUL 
Taci, cloară ! 
ȚIGANUL u 


Sintem pierduţi, măi: frate | 
VOEV, PITICILOR 
Ea "'mpiedica s tea * 
Acum é totul bine. : nips 


(Arătind Tiganii) 
Lor le-am cam dat răsplată 


Vrăjitoarea ? 


Furnicile | 


< MÀSCARICOW: (orălinda-l pe Tugomir ) 


Dar àsta? 
VOEV. PITICILOR (zimbind.) 
Ei, vracilor ! Indată 
Tu, cethor de stele, invie-l! 
VRACIUL 
a Cum poţi cere 
Să-i chem ? în a lui lume nu-i jale, nici durate, 


Ci numai aaa de îngeri. Strigarea mea-i prea slabs 


Doar dangătul de clopot e bun la astă treabă! 
ASTROLOGUL 

E mort |! Cu neputinţă să se intoarca! Pune 

O lespede de piatră sâpată ! 


(Măscăriciul bulneşie 'n rîa,) 


— ĖŮĖ 
———— —— = 


RODIA Dè AUR 


IMPĂRATUL 
Ge-i, nebune ? 
MĂSCĂRICIUL 
Piticului fAcată n faceţi puţin loc! 
VOEV. PITICILOR 
Să vad, adincă-i rana? 
DOMNIȚA 
Mai este vre-un mijloc ? 
VOEY, PITICILOR (ingenunchind lingă Tagomir.) 
Da! Dintele jivinei adînc şi otrăvit 
N smulg din piep! şi rana s'a şi tămâduit! 
IMPARATUL, 
Vai, ochil nu-mi pot crede | 
DOMNIȚA 
Dar viaţă tot nu are! 
VOEV, PITICILOR 
E rindul tău, Domniţă! 
= DOMNIȚA 
Dar ce să fac eu oare? 
Ca să trăiască, viaţa mi-o dau? 
VOEV, PITICILOR 
O, nu prin moarte! 


IMPARATUL 


j Copila mi-i plerdută | 


MASCARICIML 
Şi rodia departe! 
VOEV, PITICILOR (măacăriclulai.) 
În lotu-i e lubirea! r 
, (Domnljei) 
Cum, încă nu ghiceşti 
Ce trebue? R 
MĂSCĂRICIUL 
Ghicit-am | 
DOMNIȚA 
Hai, spune ! 


MĂSCĂRICIUL 
Sâ-l iubeşti! 
VOEV, PITICILOR 


i ca să-l chemi din moarte şi din a eluitare, 
iins glasul nu-ți aude, să-i dai o sărutare. 


434 VIAŢA ROMINEASCĂ 
MÂSCĂRICIUL 
- Încearcă | : 
DOMNIȚA 
Sărutarea cu plins amestecată, 
i-o dau! ` 
(Tugomir începe să respire.) 
IMPARATUL 
; „Minune | 
DOMNIȚA 


Pieptul începe lar să-i bată ! 


' TUGOMIR (privind mirat i 
Dar unde sint? Ce caut prin mele. nd at În a părțile.) 


z= Scena VH 
Aceiași. — Vrăjitoarea Rok 
„ VRAJITOAREA (intrind 
Mitu fa, atei ntrind inspăimintelă.) 
IMPĂRATUL 
Ei, ce? 
VRAJITOAREA 
Nu mai este! 
IY- $ ALUSĂ- 
Netăimăcit rămine a! vrăjii tainic rost! 
IMPARATUL ` 
Stejarul nu mai este? 
_ VOËV. PITICILOR (clìpind siret.) 
Şi poate nici n’a fost! ~ 
ES ŢIGANUL 1 
E baba Rok! De-acuma ne scapă ea de rău! 
; MASCĂRILIUL (din spatete Jor. 
Vă scapă de domnia dar nu şi de "calis A 
A n = DOMNIȚA Zi 
Acuma, Tugomire, îmi s , 
CA mă 'ndolam de tine iai TR pica 
TUUOMIR 
Din greu somn m'am sculat! 
IMPĂRATUL 
Să se Incingă nunta! 
N b A (unei slugt.) 
1 bucătar trimite Ti 
Răspuns, să nu ne fie bucatele sleite? 


„RE E CEE a 387 re RODIA DE AUR 


in ghiaţă băntora să prindă brumă vreau! . 
IMPARATUL iai 
Pe tine, Mäscärice. paharnic azi te iaw! 
. MĂSCARISIUL 
Avea dreptate sluga, mai sus am fost syiti! 
CALĂUL + i 
E bine ‘nciog cuptorul de chinuri! 
4 t MĂ SCARICIUL. i 
~ insiirşit 1 
APARATUL (Tigañilor.} 
Y'aşteaptă ! | 
i TUGOMIR 
indurate! 
IMPARATUL 
Ertare 2 Haide, fie! 
Dar tălpile nu ţineţi pe-a mea împărăție ! 
MASCARICIUL (vrăjioarel.) 
Dar tu, ce vinturi tumea cu vrâţile 'n Ibric, 
Din ştreang să le scoţi limba! 


VRĂITOANEA (lepădindu-se de Țigani, câ 
rora nu le vine să-şi creadă urechi! 
lor spre hazul inteege! Curl!) 


Cu dinşii n'am nimic! 


“Nu pot sâ-i văd cu ochii, că-s nişte spurcăciuni 


Ce umblă cu furatul şi spun numai minciuni ! 
(Se intoarce câlre Tigani.) 
Blestemul faptei voastre, Țigani, să vă ajungă 
| scurta voastră viață să fie-o cale Inngă. 
Să răticiți de-apururi, nemernic, firă rost, 
Pribegi, fără de ţară şi fără adăpost, 
Sä fiţi de risut lumii şi 'n nesfirşit surghiun, 
far fața voastră neagră ca fundul de cenun, 
S'arăte cit de negru în suflet vi-i păcatul, 
CA noaptea vă e mamă şi tată necuratul. 
Pe uliţi să vă strimbe copiii pe la spate, 
S4 cron:âniţi. ca cioara, şi să tăceţi la toate 
lar cînd în jurul vostru va ride mahalaua 
Voi să jucaţi cu ursul la poartă, Tananaua. 
"ALUNĂ (boerilor.) 
iar voi să ştiţb: Satana, de nu poate să facă 
è vrea pe famea asta ; de cade 'nvins şi dacă 
Se *'ntimplă că dreptatea ajunge să-l răpună, 
in haina lui de noapte,'cind pune ochiu 'n lună 


435 VIAŢA ROMINEASCĂ ` 


E mulţumit saprindă zizanii-—ca a i $ 
5 Să dă 'n întuneric ! ze i 
VOEV, PITICILOR (Jigañilor.} 
S'a isprâvit cu vol? ` 
IMPĂRATUL A 
Plecaţi! - ae | 
(Tiganii pleacă urmați de vrăjitoare.) 
Pitic, în locul de frunte stai la Masă ; 
a E deea ta er orce n pu mireăsă. 
răs re, roşii încărcate 
u bani, şi-o haină 15% o m ? sa 
VOEV. PITICILOR i 
lti mulţumesc de. t 
Dar ca să fie nunta cum me ost să odata 
S'o ţineţi în smerita a mea împărăție ! 


(La un semn al piticului zidul din fund se ridică și 
- mpărăția piticilor.) că V apare 


IMPARATUL. 
; „Sint numai nestimate ṣi aur şi comori ! 


Cronica artistică 


Cele din urmă expoziţii: Bălţatu-Pop; Paul Molda; Bu- 
nescu; :chweitzer-Cumpănă, ete. 


Bucureştii, 3 Noembrie 


Multe nume, artă puţintică. 

Toamna se numără nu numal bobocii, dar și pictorii, pe cit 
se „pare, 

La apropierea caniculei, palatele părăsesc Bucureştii, evadiaa 
spre cimpie ori spre mare; — in ajunul eroti paletele so reintorc şi 
*xpozițiile izbucnesc una după aita, ca. nişte tocuri de tiratori... 

jzbucrese cu destul zgomot, cu maf mult sau mal puţin fum, şi! 
so risipesc tără urmă, ca zgomotul şi ca fumul. Pentru o manifestare 
mteresaată, cite fără nici-o animă, 

Octombrie ne aduce şi de data aceasta, cu uşoare excepţii, piè- 
iada învăţăceilor. II apropie pe toţi graba arzătoare de a expune, 
Leama de a nu ajunge şi de a nu vinde destul de repede, și de cele 
wal multe ori lipsa tOtală a gricărei culturi generale — fără de care 
pictorul este jocul peneluiui său; fi deosebeşte puterea crediațai 
şi natura gnsugirilor cu care fiecare din ei vine în artă, 

Aproape nicăeri, In cele citeva expoziții colindate, n'am văzul 
scimteia care deosebeşte un temperament original. Ușurinţă, simtire, 
latețime In priceperea şi redarea senzaţiei brute — cită vreți, Das 
scintela unică prin care se afirmă o convingere ori o spontaneitate 
creatoare, alcăeri. 

Cu această apreciere de ansamblu, voiu nota în citeva cuvinte 
impresiile deosebite suggerate de fiecare expozaat, . 


TUGOMIR 


i Din sori! 
O JUPINEASĂ 


DOMNIȚA 
Minunile din lună, de pe pimint.. 


Rubine ! 


ALTA 
ŞI smaralde ! 
INSOŢITOAREA 
Şi-un sceptru de satire! 
VOEV. PITICILOR 
Le dâruesc Domniței şi ţie, Tugomire ! > 
MĂSCĂRICIUL 
ŞI mie? = 
ii pirig PITKILOR i 
i amigeană ce au v i 
S'a Isprăvit rece şi i gca | 


Bălțatu-Pop 


O sală latusecată, fatr'nn fund de entresol... Din lumina scit- 
zul a ernii timpurii nu pătrund aici decit slabe retiexe, strivite latre 
panourile opace... 

Roma, Coastaatisopol, re az Tusculum — imense vedeali 
igsorite — se periudă fardate ina noastră, subt strălucirea arti- 
“Metală a cttorva globuri electrice, 


y — Cortina” — ` 


Adrian Maniu şi Al. O, Teodo:eane 


a - 


438 VIAȚA ROMINEASCA 


DON N CO - e 


Acest contrast absurd. rezamå in bună parte pictere lu! Băița. 
Cazul este interesant gi merită să ne oprim asupra iai. i 

A descălecat in pictură dela Huşi, ca Dragog altădată to Moi- 
dova, din Carpații Maramureșului. La una dia ycoliie noastre da bols- 
arte, in ciocnire cu mediocritatea profesorală, a priceput că are ta- 
fent, Pinzele sale mititele, reprezintind aproape toate pelsagii saa 
Hori, lucrate ingrijit şi cu un reni simţ al culorii, fe stitu! lui Gri- 
gorescu (maniera mijlocie), au găsit îndată cumpărători în acel ias 
al refugiaților din 1917—15, care a cunoscut atitea aver! cîatigare 
peste noapte, alături de atita sărăcie, _. 

Am avut după aceia o expoziție in toută reguia, ta Gacuregi, 
in toamna trecută, Acelcaşi plaze minusculs, „pietate frumos" : apu- 
suri de soare portocalii, mânuuchiuri de floricele, căsuțe drigilage- 
lotul în diminutiv-şi tăcind o cumplită coucuronță celor ma? reusite 


biicul nostru — criticas. y compria — a abăothii dalcența ci 
suspine admirative, și artistul a plecat în Italia să-şi pape paratei: 
şi probabii să vadă „ce fac itallenil!* 

ŞI In toamna aceasta, mal exact decit popuyolui sau decit vii 
— care dă într'un an şi în altul nu — prietinul monstru Biălțata ne a 
duce dia perigrinaţiile sale nu mal puțin de 94 (nouzeci și patruj de 
'merări socotite demne de a fi expuse, Ar face o pictură la tret zii 
(socotind și sărbătorile), sau 440 opere expozabile în zace ani, adic! 
cei. puțin 5000 intr'o carieră obişnuită da artiut cara sò iagrijsate, 
celace ar depişi toate recordurile cunoscate, > 

Apol să ne erte prietinul Biițatu, 

A oxpuno, a vinde este una; a faco ariă esta aite, Talentei ne 
este destul, Ei „este cea mal. diunătoare teataţie pontra swfletere 
ușurele. Vom vorbi lui Bälțatu deschis, cum o merită netigideiteie 
saie lnsugiri, care se pierd pe o cale greşită, 

Paţă de expoziția de anul trecut, ta cara vodeam cel dintite pas 
ai unui temperament ce-şi caută expresia, expoziția de acum este » 
dureroasă scădere. Pentrucă vine după pyetinso studii în străinătate, 
cara nu se vădesc prim nici-uu fel de progres. i 

Bsiţatu tace pastişă, cu o candoare convinsă care moară. 
El-işi-plimbă maniera, care este așa de pupila a sa, pe subt ceru 
străine. Zugrivegte cupole, minarete și canaluri cu mcelași uguriaț! 
de formă, cu care zugrăvea asul trecat floricele și apusuri portocalii 
Potletează subiectele, iunecind asupra lor, ca un copii răntățat car: 
destramă filele unei cărți ueințeiese, in minunatele privelişti det 
Roma, Veneţia, din Bosfor, pe care lo reproduce ta atti cromotitogra fic. 
BăHatu vede cel mult o serile de pretexe schimbitoare peetru taleutw: 
său de a tace intocmai, Toată frumuseța lunii o strivapte în cadre ta- 
guste, puot Javaligiunea une! culori convenționale caro eacamotea:: 
toate pro  meşteşugului. 'Urmind sistemul, în aoul vom aroa — 
privelişti din Spaola sau din Crimela, pe urmă din Sicilia ort din F 
sipt. ŞI aşa mai departe... i i 


d-ta. Ea este problema luminii și a umbrei, probieaa spațiului g! à 
sobstanței, problema adiacimii! și a Tolnai — de am er din 
+ 


— 


_ CRONICA ARTISTICA - 4 


suijiocul de expresie ai culorii. Celace interesează Lo zi pi riid și 
celaco trebue să preocupe pe un Iicepător, cum ești d-ta, nu este 
vabiectul ; acela este un pretext; —ci studierea amănunțită a i p: 

ictor relații care dau valoarea expresivă a Imagiaii picturale, și grijs 

ue a face, nu frumos pentru gustul altora, ci adevărat pentru mulja. 

wrea ochiului dumitale neinduplecat, de artist şi de judecător, Nu 

minarete şi lagune, să faci, după alţii, şi întrebuiațind mijloace du 
expresie iunte de-a gata ; ci lucruri simple de tot—un pom, o casă, 

un mMorcov—dar sincere şi văzule de d-ta, cu mijloacele dumitale 
proprii, Pictura nu este o stofă strălucitoare şi de preț care sò cum- 

pără cu toptanul; ci o piază vie și migAloasă care se țese ochiu cu 
ochiu, cu cesiirgită străduință și cu truda acela care absoarbe su- 

biectele asupra cărora luneci d-ta, 

Poţi face şi altfel, evident. Poţi stArul pe calea tucepută. In 
«atajări vei găsi şi acolo, Ne poţi dduce şi in anul alte o sută de 
ducal cu irlzaţii ademenitoare. ŞI se vor găsi larăşi de acel care- 
vag zice : „parcă e Corot* sau „parcă e: Grigorescu... Cu cit aşi. 
vrea mal dograbă să pot apune: — lată un frumos Bătțatul! 


Colegul de expoziţie al fiui Bâlţatu, d, Pop, tace cu total aita 
uapreale Pictura d-aala e modestă şi ternă, Ea nu sa recomandă nic! 
pila ademenirea culorii, nici prin „frumuseţea“ subiectelor tratate... 
ŞI totuşi pisce. Piace, la cele citeva bucăţi izbutita, prin sobrietatea 
accentuiui, “printr'o anumită simplitate a execuţiei, prin grija pe caro 
o pune artistul de a toastrul temeinic compoziţiile sale, Lipsit de ta- 
saşirile de improvizator ale lai Bâlţatu, Pop o le ceva mai de dè 
parte, el tyr dA osteaceta să deseneze; s5 rozumë, adică, un subiect 
in inil caracteristice Şi intre lucrările pe care le expunt acum, prie 
caMtata și semnificaţie, desenurile țin primul loc, Eie trădoasă. un 
ochiu ager și viguros in acelaşi timp. Mina esté stâpiai pe dinsa şi 
na ge plerde în florituri şi adaosuri, linia evoluiază precia, do cslis 
mèk multe ori cu siguranță, planuriie sint tratate cu inteligență, și 
„proape totdeauna discreta simfonie în alb şi negru acopere cu totai 
Ineercâriie colorate de alături. 

Cu un cuvint: vedem ta tinărni Pop o frumoasă făgăduinţa. 
Pegtrucă, ucenic fatr'o meserie care nu se invață alclodată pe do- 
a'atregul, a stiut sä inceapă dela incëput, 


Molda 


D. Molda este uşurinţa fâcuit penci. ID-sa distribue culorile 
cum îşi Impárjoa lov ee a lov a ajuns sirac: d. Moida nu posta 
ajange decit iacolor. Uaa dintre piesele cu greutate ale expoziţiei de 
acum de cheami daise Vis și realitate, Este o femoe Imbrăcată In- 
tr'un kimono albastru cu flori roșiatice, toiănită cu fața spre ool, pe 
un divan acoperit cu o stofă ștearsă Iillachie, Atitudinea esta cea a 
visului, cu ochii deschişi biue 'nţeles (realitate !): privirea indreptati 
ia gol, mina subt cap, aa sin descoperit — atit cit trebue ca a pe 
ta a augrăvit-o. Totul este plăsmuit, rece și materia! în această 


PP 


440 VIAŢA ROMĪNEASCA 


. 


execrabilă compoziţie, Lipsită de expresie, ea ñu este aici măcar 


decorativă ; pentrucă culorile puse la intimplare şi fără nici o intenţie 


de ansamblu se ineacă intr'o tonalitate generală nulă... Mal sint în 
expoziție portrete, pelsagii, interioruri: portretele mau caracter, pe- 
isagillo nau aer, interlorurile n'au atmosferă, 

Intre via și realitate este, probabil, capo-d'opera d-lui Molda. 


Bunescu 
mem e l a aml 


Bunescu ne-a pregătit o diziluzie. 

Obositoare diziluzie, răsfăţată cu insistență pe o sută și mal nu 
ştiu ette pinze. Odată mal mult, cantitatea este duşmana calității. Ba- 
nescu a făcut din belşug, și a apssat virtos, A îngroșat pomii sä? 
străvezii, prin arabescurile cărora lumina se filtra subtilă şi vie. A 
conturat puternic arhitecturile. A coborit tonalitatea atimosterii, Şi, 
din nefericire, a subțiat desenul, a neglijat compoziția; a pregătit 
ua pumn de prat colorat pentru ochii cumpărătorilor, 

Este o greșală şi o uşurinţă care nu trebue să se rezete, cara 
nu poale să se repote, s j 

„Do acela prefer să nu naist, Voliu spune numa! că sint și în 
această expoziție unele bucați: = ca Bărcile pe plajă“, ca „Vade. 
rile dia Sibiu“, ca „Podul de lagă biie, ca „ZI inserată, laraae — 
compuso cu Ingrijire, construite solid, prezentate într'o lumină şi ta- 
tr'o culoare care se țin, lucrări care amintesc pe Bunescu de eri gr 
ne lasă să sperăm în Bunescu de mini, 


Schweitzer -Cumpănă 


Ua temperament, fără îndoială. Vede mare şi îndrăzneț. Qräbit 
insă, căci e vremea grăbită, Intre cole ce expune, o schiță (femela 
care coboară cu boli) iși alte citeva frinturi de subiect (Spre tirg, 
de pilda) țin locul de căpetenie, Schița și frinturile au fasă amt- 
ploaro ; nersonagiile se desprind intr'un reiler impresionant; de. 
senui este viguros, culoarea puternică şi franşă. Omul aro Eva de 
spus; spune repede, cam din scurt, dar spune. Va compune aită- 
dată, îşi va prezenta subiectele în largul și spre avantagiul lor cina 
va avea vreme; acum vă arată citeva pete de lumină, clteva fmb- 
sări de culoare, citeva atitudini — atit și nimic mal mult. 

Stat tnrluriri în felul de a face al artistului — şi dela nol şi 
de aiurea, N'am dreptul să spun Insă niciun nume, căci tarturirea 
se topeşte aici tn cercetare personală, b 

Despre d-! Schweltzer-Cumpänă (nume disparat, care echiva- 
lează cu o nefericire) vom mal avea desigur să vorbim, 


Expoziţia de Batik-uri Mihai și i ore Goilav 


Ca esto Batik-ul? 
d. > rocedeu de A pe detinere Bade petre i die 
va, landezi. Aceştia l-au adus in opa a à 
în Dormenia, în Franja, unde se bucură astăzi de toate anfragiile 


A pe CRONICA ARTISTICĂ 441 
————_ NA 


Am zis: un procedeu de a picta.. Expresia este cu totu! fm- 
Ptoprio, Pentrucă a picta inseamnă de obicelu a aşterne culori pe 
piară, pə carton, pe lemn, etċ... Altă ceva este Batii-ul, Mătasa pe 
care s'a desenat o figuraţie se moae ta soluția colorata și se îmbibă 
astfel organic cu nuanţa vroită, Tonurile se obțin prin suprapunere, 
dela cele mal deschise spre cele intunecate, şi nuanța detiniriv căpă- 
tată se fereşte de băile următoare printr'un strat diafan de ceara 
izolatoare, care sc întinde cu grijă peste porțiunite de prezervat. 
Prin iatorstițiile ceri} pâtrund totuşi infime şuviţe de culoare nouă 

te o imperfecție firească a procedeului, dar un farmec mal mult, 
căci imperceptibilile şuvițe dap panourilor terminate o minunată telntă 
de frescă. pi 

Aceasta, in ce priveşte tehnica Batik-ulul, 

ln ce priveşte înțelesul figuraţiei, ci este subordonat materiei 
"Btrebuințate. Mătasa străvezie și mobită nu sufere aici portrete, nici 
compoziţii de gen, Ea cere o pictură de stil, grațiossă şi uşvară, de- 
corativă înnlula da toate, jocuri de torme şi de linii, o plantă, o 
Hoare subtil'zală, pata multicoloră a noei păsări exotice, ritmul unui 
gest szu a! unul dans — inta ce făsare aproape firesc po iluzia 
schimbătoare a inătăsei... Toate lucrurile acestea au inconzistența unui 
vis, Ele sint minunate nimicuri — dacă mi se îngâdue cuvintul — 
care cer o răbdare, o fantazie, un gust, o cultură artistică, cu tota 
deasupra celora ce întiinim obişnuit ia noi. D. şi D-na Gollav au 
toato aceste insuşiri, Intre expoziţiile bucureştene de azi şi mal ca 
scamă în bric-d-brac.ul acelei „Maison d'Arte, simplă prăvâlio ca 
aricare alta — compozițiile dumnealor stot o fină floare străină, şi 
9 extremă mal mult în țara tuturor contrastelor. Am admirat în too- 
seb! panoul dansatoarei cu vät, care depişagte înțelesul unei simple 
lucrări decorative, 

ŞI sint mulțumit că pot încheia cu laudă această cronică poso- 
morită, 


Eugen Crăciun 


Cronica socială 


——— 


Improprietărirea 


ut în sfirgit şi se continuă activ în toată țara, — 
open Serii, cu A tote în zarea roşie dela Râsării și Le 
vedeau salvarea decit în improprietărirea țăranilor, pot acam răautia 
ai; Regimul obștilior care, pe drept aan pe sofripi, avea simga 
socialiștilor, mai are numai puţin timp de fräit. Ț | 
pi Dat fiind timpul destu! de lung care s'a pas peatru ne sa 
aceste! reforme, S'ar putea crede e Se ton uae p airepor pregi a 
‘imel ales că nu e prima operaţ aces ' 
ta ast A sau tn estul lemi Totuşi, după cum vom urs ARAL 
moni ionel TE ma i. a ada goi ropah g! 
> realitate uici oun exis + - 
See A tis executivă, şi anume: Decretul 1407, dia u atje. 
1682 din 21 Aprilie și 2097 din 8 su i A egene ger Age Be - 
ticole “și care regulează, in doi timpi şi tref m i ara: repre 
are extraordinar ca o reformă de inse 
eee a Ale uah ră vezi ra dical rP aer met reper „br 
y decenii, $ e 
angaja viitorul statului pe lungi dece: pan n Lar opună casio. 
om și pusă Io aplicare fâră ca Parlam pU O m 
tul ? ŞI doar atit Inainte cit și după apariţ rar 
, t, care s'a ocupat de diferite mărunta c į 
mai de E aim rez mal principală, nu—şi care apere pin oa ae ds 
e ică dupăco s2 va executa 2- 
“i t paars glas roi ate tul  Romala Roliaad dio Luta. 
e Dela inceput trebue s'ọ Spunam că pr s ianen bc age Ar k 
, sufere de un viciu fundamental, de ii 
are nea B Simpan arg dat fiind că ea s'a născul din cogyutziuslis 


er sá to bazată li considerațiuni de justiție socati gi +- 


inspirată mal mult de principii militare şi p>- 

percent. ge nor db PA se dea muncitorului, ei se dă în genees 
vechilor combatanți și alegătorilor, d iapa res ge (s a 

vristă), văduvele și orfanii, 

na rd dela hiron ijeri Intr'adevär ordinea de precian aa n: 
etärire, stabilită pria Decretul-Lege 1407 | 929, pa is 
tabloului, la categoria l-a, po demobilizaţii din 1916 į 9t A aderă x 
tegoria Il-a pe cei din 1913 pi numai după aceștia „vin V e 


rătbolu cu copiii (cat. ill-a), sătenii lipsiţi cu totul de pâmtat (cai, 


CRONICA SocA ar 


IV-a), cel cu (ați mal mici de 5 ha, (căt. V-a) și ln uraa d 
iot, ta categoria l-a, orfaali do råzboju AET EA gi Îl 
deloc pe tablou), Aceasta [aseamană că acolo unde pămiatul expro. 
priat nu e suficient, aşa cum se preziată cazul tn genere, se vor Ini; 
proprietări pe loc nomal cei din capul tabloului, demobilizații dia ca. 
tegoria | şi a Il-a, dintre care unii sint jiäcãi de 23 și 24 an! a 
centiagentele 1813 şi 1919, aflaţi şi acum subt drape! : pocind vi- 


~ duvele, bătrîni! şi orfanii de războiu (cat. MI-— VI-a), au se var jw 


proprietări deloc, da oarece ou se pot strămuia în regiunila da cu- 
lonizare. Dar legiuitorul s'a îngrijit aşa de puțin de aceste „ccioola 
si facit mai departe a aşezat pe sâteali cu total lipalți de pi aint. 
a pe cel uşor lransplantabili, ta categoria IV-a, prafarindu-i ta irt. 
proprietărirea pe toc sătenilor cu oarecare pămint (cat. V-a) şi cars 
"9 greu vor consimţi să se despartă de ei spre a pleca aiurea, 

Tot in această ordine de idei no Intrebăm : co rost au rubi 
cite din tablou : „vitele de muncăe şi „uneltele de agriculturăe cs 
posedă fiecare țâran. cind eto nu imtinențenză intru nimic ordiacs 
de precâdare ? 

Legiuitorul a simțit desigur temeinicia acestor oblecţinal, e 
sarete prin Decretal-Lege 2097, a pravăzut că pentru tmproprieti 
rirea pẹ loc se vor prefera dia acelaşi categorie »itoni! mal is 
vamă familişti care posedă gospodării întemeiate, orlasii, vhdu 
vele şi invalizi de război“, 

Această dispozițiune cosstitue insă o antinomie au o inadra 
tență faji de dispozițiunile Decretului 1407 și a instrucţiunilor ce 
mitetului agrar, după care răduvele de războlu şi orfanii formează a 
parte cite o categorie aşezate la urmă cași sătenii mal tg velati. 

Caracterul improprietăririi actuale e -Aşadar mai muit miiitas 
decit economie. Caşi în vechimea romană, subt Cerar şi Augus 
păminiurite se deu soldaţilor ca recompensă pentru faplele tor mil 
tare, lar nu muncitorului ca o necesitate economici şi sociala, 

Această fizionomie se evidențiază și mal bino prin modul curr 
sint aicEtulte şi lucreară comitetele de împroprietărire ale ocoalelor 
Fiecare din aceste comitete are In sinul său un ofițer (căpitan sap 
major) ca delegat al Ministerului do Razbolu, cere—impreunä ceresti’ 
vomitetaiul aicâtult dia civli—judečcá, situaţia militară a foştilor mo 
bilizaţi, exclud pe dezertori, prizoalerii de bună vog, şi cei care snt 
vcupaţie au avut o conduită acdemnă şi-l da în judecata tribuanletar 
mititare, Hotăririig lor sint cu drept de spal la gencralul de brigady 
respectiv (lasiracțianile Ministerului de Războlu dia Mon, Ol No, 0 
ta t Augast a, ©). Comitetele de ocoale judeciad în nltima laataoți 
(prima instanţă erau comitetele locale) şi alcătuind detialtlv tablourile d 
'opropricțărire, ce se intimplă in cazul cind generaiui do brigadă cveutuai , 
ar reforma hotărirea lor ? Siatla această dispoziţiuae o mulţime q- 
incongruități ; Autorităţi civila instituite pentru o antmită operajiaa-. 
ocnpinda-se cu chestiuni militare și uneori străine de aceaată opera. 
june, Fuactlonari civili subordonați şi cenzuraji da militari,  botă 
rir} definitivo, cu epel, ete. Comiteteia de improprietărico an trebujaa FE, 
se ocupe de asemenea chestiuni, Dacă cra seroa peatru 'mapropeletă. 
rire a segti situația militară, trebuia ca ea să fi fost clariticată la prea. ` 
tabh de pac pa militare, Ce au tăcut anul trecut ofițerii delegale 
In acest, scop ? atruce s'au anulat lucrările lor poatru cara s'au 
cheltuit sume enorme ? > e e 

eocupat mai mult ca selecțioaarea bunilor combatanți, logiu-- 
ferai a citat să adauge sau w'a lazistat suficient asupra alto coat - 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


fiuni ma! importante. Astiel nu s'a pus condiţia naționalității poatru 
“mproprietărire, spre a se pune de acord legea cn constituția. 

Așa după cum e redactată legea, rezultă câ toți sătenii agrimpitori. 

indiferent naționalitatea, au dreptla împroprietărire, căci ubi lex møn 
distimpul! nec nos distingere debemus. Se poate concepe Insă impre- 
prjetărirea străinilor cu care am fostin râzboiu, ciad chiar celace posedă 
ci le-a fost confiscat în folosul Rominilor ? Trebuia pe lingă aceasta 
să se adauge condiţia domiciliului legal în comună de cel puțin 5 ani 
şi reşedinţa obişnuită în localitate în cea mal mare parte a anului, 
spre a nu se improprietări străinii in dauna celor localnici, 
* Trebula să se excludă dela Improprietărire cel care nu miwa- 
cese direct pămintul ciprin alţii, cel care nu s'au ocupat becoateaii 
Sa puțin tn ultimii doi ani cu agricultura, cef Intirmi, cel prea bă- 
trini, etc. 

O disporițiune a tegi! care prevedem că va da naştere la multe 
greutăți! şi abuzuri cu ocazia punerii el fa aplicare, e acela a letu- 
rilor de complectare, Loturile pu se vor face egale, ci mergind dia 
jamătate In jumătate de hectar, astfel incit cu ceince mai posedă 
sătenii, să albă fiecare cite 5 ha. In ce ordine se vor apèra pe teren 
acesta parcele de diverse mărimi! şi cum se vor repartiza sătenlior! 
NI so spune că se vor face parcele mal mici şi egale, care apol se 
vor. trage la sorți spre a se înlătura #rbitrariul şi nemulțumirile, 
atribuiadu-se fiocâruia un număr din aceste unități-pareele egale cu 
intinderea de care are nevoe pentru complectarca lotniul de 5 ha 
Acest sistem are Insă marele dezavantaj că fracționează prea mult 
proprietatea şi aga destul deimbucătaţită, Proprietatea țărănească s*a 
pulverizat în aşa hal, că pe alocuri s'a transformat în niște curete 
de pămint aga de late că dacă proprietarul se cucs deacurmezişul 
siscă să-i la vecinii pălăria şi ghetele, Pericolul pulverizării solului 
e tot aşa de grav caşi acel al concentrațiuni!i subt formă de Isti- 
tugdii tn minile marilor proprietari. 

Pentru a remedia la acest rău şi in același timp pentru o mai bună 
'mpărțire, propunem ca să se introducă cu ocazia improprietăririi sla- 
temul remembrârii parcelelor sau a! comasârii. Această măsură nmu- 
tă în Germania Arronditung, foarte mult recomandată de economişti, 
+ greu de executat printr'un schimb făcut A V'amiabie, dat fiind spl- 
vital 'motncrezător şi individualist al ţăranului, Deacela în Germania, 
Austria şi Elveţia, ca a fost impusă de autoritatea publică priatr'o 
fege care antoriză comunele să procedeze la lntăptuirea ol cind ma. 


Joritatea proprietarilor o cer, Operaţiunea are numai avantajii pe care ` 


e îmatii a le mal arăta şi nu se poate ocaziune mai prielnică pestre 
—ealizarea ei la nol decit împroprietărirea. Toţi cei chemaţi la Impro- 
prietărire să tie obligați subt sancţiunea excluderii, să pună în come 
bucăţile de teren cultivabii ce poseda și intreaga masă să se dividă 

în parcele egale după un plan nou. Biae-ințeles că fiecaro ar 
„vea de plătit la Stat numal porțiunea cu care | s'a Complectat lotul 
sän. PEmlaturile de calităţi superioare vor putea îl împărțite separat, 
saite! tacit să la deopotrivă parte toți cel în drept. m că a. 
«castă măsură nn s'a luat pănă acum și cerem ca ea să so ia cel pu- 
(in acuma, cit timp încă nu e prea tirziu, 

5 şi defectele legitor de care no ocupăm sint încă agra- 
xate şi prin modul lor de aplicare. Operaţiunea improprietăririi, caro 
to mod logic trebula să urmeze după acea a exproprierii, se face 
comtomitent cu aceasta, care din cauze ncerplicabile a întireiat posto 


E E a CRONICA SOCIALĂ +5 
A SOMA 


măsură, în ufele părți, în care țăra 
ali au fost îm 
eroi pie încă ce au de plătit pentru loturile ce li pi tag i aaa mas, 
putut ceti prin ziare, sint unele comisiuni care fixează indemal 
pi mar ci regare peste maximul stabilit de lege. In asemenea cos- 
a anbe p e zice şi despre improprietărire că e siä casi ex... 
O anà dificultate la j 
| mproprietărire è că moșiile 
ide Arama măsurate de inginerii oficiali ; lar mmm ge e 
ne d cut petru unele cu ocazia exproprierii, fiind cu dosarele 
A e Ă praga i centrale de expropriere, nu pot ti utilizate da 
omit ete a Zroprietirire care lucrează astfel pe dibuite, 
mal mare va fi insă cind se vat 
Mârirea pe teren la moşiile nemăsurat e de 8 
e și neparcelat je 
Corsa, Măsurătoarea tuturor moșiilor va pb DL... i 
e r pas ue p anag Acrei arta şi deci improprietărire pro- 
zori ti. Necunoaştem insă că altfel 
SI e Sata votării legii agrare cerem să se prevadă pi: aer 
eo pes a a se asigurao bună cultură a păminturilor, mergindu-ae 
piah Í seg s txproprierea celor Improprietăriți, care, exceptindu-se 
ati: orță majoră, nu-și vor f! cultivat singuri pămintul. 
NRE. shpik a dat pămintul și care suportă o parte din prețul 
DT j + să-şi atribue un drept de coatrol sau de suveranitate, 
ear = Sconaniții de altă dată numeau domeniul eminent asy. 
ună p s aeia, pentru à putea cere socoteală proprietarilor de modol 
a $ se eplinese această funcție socială, care o constitue dreptul 
pre popr ate şi pentru a se cvita o distrugere sau impnținare a do- 
Satana yT e scumpire a ven Legea noastră civilă care o 
pren spir 
iA rapin ee p quiritar, va trebul de asomenta mo- 
a fine principiul Inallenabiiităţii va trebui extina | 
rara sie Saet ur acestea ei, Du se mai poată pitrata "io 
rani sau la ace! care muncesc d 
pămintule — aceasta së fle deviza ră ca Pete AR a 


A N. Negru 


— [n n... + 
—— 


si 

pz i 
„Cronica ştiinţifică > 

; Mişcarea Browniană Par tei 

7 he, Cu 509 

i idela uaei structar! discontinue a ejire apa veche, | 
ristos fi Leucipp t din Abdera 

pr A ste pla iapă miaa este formată. din y 


iti i, care së mişcă în vidu? jotinit. Epicur scria 
ci i d „feluri de corpuri: corpuri! compare şi 
éne, care sint Sedii bile şi af mişcare perpetue, falânțui 
.i =- P i 'Q a otm co r é. i 
teo Peri ă pei si n poemul lui Lucrețiu precum și 
n vdetle 101 Descartes şi Leibnitz, da. 
y ar toate acestea ioen şi atomii, prècùm şi mişcările i: 
=tapă simțarilâr şi controluiui aostru exprimental și mulți, omga e- 
mineng au afirmat că atomismul nu e decit o doctrină falṣă, pe 
e băvanțit s'o lese pe sama filozotilor,” da: Seat 
Pi ptr aatia stodia” Mişcării Browniene, făcut de cap să 
topt şi Einstein şi în mod exprimental de tinărul profesor dela vA 
ră jean Perrin — „agitația şi existența moleculară a devenit o 
realitate“. ** í Ada 
| 14827, botanistul englez Brown cxaminind la m 

»işte ne rea solide în suspensie într'un Hchid observă că ele far 
animate de o mișcare dezordonată şi fără încetare, fiecare part E 
suindu-se în sus, scoborindu-se în jos, alergind la dreapta, la stinga 
j de a se repauza, 

Er a E Brown n'a interesat nici pe naturalişti, nici pe 
üzicieni, care credeau poate inutii să caute legile hazardului, În pa: 
dutea ideii preconcepute şi falșe că bazardul, nare lege, lar alpit au 
atribuit acestei mişcări fie convecțiunii calorice, fie trepidaţiilor trana- 

servat la microscop, 

pi mere era dezordonată a particulelor în apă, a fost nu- 
mită Mișcarea Browaiană şi nu se mai vorbi de ea pănă la 1880 cind 
Hony reluă studiul şiarâtă, că mişcarea Browniană nu-l datorită tro- 


* i. Becquerel, Les preuves de l'existence des atomes el des 


molecsieg Pori, Les preuves de Je réalité moleculaire, 1913. 


“evdaţiilor, căci ea subsist aptea cași ziua, la munte capi ia pes, 
a nt tași pe stradă sau în că 3 Maer, . AMS nga W-ft 
Nu e datorită conttcțiunii „ produse în masa ljchidutal 
min diferență de temperatură, căci convecțiunea antrenează un mart 
“umăr de particule, pe cad fn a ` Bowniànt este independență 
abeolotă intre mișcările partičutelor večine, © “° O o e 
`- ` Nici lumina nu îmtervine, caet se põäte face luminata! de 1000 
“i = siad a lep aee nu se schimbă. i ici al iulia E 
atr'un fluid dat, mărimea granulelor are importa a 
* cu atit mai mare, cu cit particulele sint mai er gărzii ete 
de aceiași! mărime se mişcă la fel, indiferent de Substanța din care 
stat formate și de densitate (Jevein, Ramsay, Gony). * 
A Accel fenomen ate loc și la site lichide și In gaze, şi agitația 
= ste mat puternică cu ct Muldul este mal puțin viscos (Bodosrewski- 
Zaygmóndy). 
Caracterul ce! mal carior este veşnicia acestei mișcări. 
To telale închise pentru a se evita evaporarea, se poate observa 
'enomeno! mial molte vite, Teol și chiar ani. 
Aşa se manifesti în Inclusiuniţe Vichide, inchise in cristalii de 
anarț de mij şi mii de am. f 
Toste acestea caractere au făcut pe Wiener să couchidă că 
„agitația n'are origină fn particule, nici intr'o cauză exterioară llichi. 
"oul, ct trebue atribuită mișcărilor interne, caracteristice stării fluide. 
d Deci un fluid In echilibru este In repaus aparent, şi acest re- 
vâns nu este decit o Muzie datorită impertecției simțurilor noastre, şi 
"orespunde în realitate unul regim de violente agitații dezordonate. 
0cmai aceestă patga or a Suggerat ipotezele moleculare și 
re cepe "Browniană pare a da contirmare, după cum vomvedea mal 
eparte. 
Perrin începe un studiu metodic a mişcării brownlane. 
fireutatea consta In a căpăta granule de acãaṣi mărime şi el a 
“bțlnut asementa granule punini ta maşini centruluge — analoage cu 
acele pentru sles untul—cmulsiile pe care le dădeau două rişini: masti- 
cu! şi gomme-gutte în apă. După ó serie de operații, care au durat 
“Neva luai, a putut Obține granule de mărimea voit de el. . 
Punind aceste emulsti în apă și observindu-le la microscop, a- 
tunc) granulele de „gomme-gutte», deși au densitatea mal mare ca apă, 
>n cad la fund ci se Imprâștie în tot lichidul, stabilindu-se o stare 
de echilibru şi, deși particulele sint în continuă mişcare, Intr'o porți: 
ane determinată nmmărul lor rămine constant cași populația fixă a 
snuf oraş unde numărul celor care esă, este compensat prin numărul 
"lar tare intră, 
Putem cerceta repartiția granulelor In Inăițime cu ajutorul unul 
microscop destul de măritor așa că aparatul, pus la punct, să nu =- 
äte decit o porţiune de lichid a cărui grosime să nu fle mai mare 


decit unul sau doj microni — (144, 0,005 m.m.) și ridicind corpul mil- 
roscopului cu un gurub micrometrig, se vad defilind inaintea ochi- 
iof păturile suprapuşe din lichid, dela fund şi pănă la suprafaţă. 
acest caz se constată că numărul granulelor scade cu ctt ne 
*propriem de suprafața emuisiel. 
Intr'una din experiențele Iuni Perrio, granulele de gomme-gulte 
“rau sferice cu diametrul de 0,4 microni ta suspensie în apă Intro 
mică ţeavă cilindrică de sticiă cu funduvi orizontal așezat pe platina 
mleroseopulai, 'mălțimea totală a lichidului tilad de 100 microni, adică 


ba 


448 VIAŢA ROMINEASCA 


0,1 milimetri. Cind echilibrul a fost atins, se observă fn pătura dele 
tund spre exemplu 100 de granule, dacă se ridică corpul micros 
copului, ca să se observe o suprafață In care numărul granulele: să 
ție 50, se cânstată că ridicarea a fost de 28 microni. 

Acum dacă se vizează o altă secțiune situată cu 28 microni mai 
sua ca precedenta, se constată numa! 25 de granule. Deci la fiecare 
28 microni, numărul granulelor scade pe jumătate. 

Cum se explică acest fapt? 

Sa tacem apel la teoria cinetică şi să ne inchipuim că atmos- 
fera pămintească ar fi alcătuită numa! dia azot, * 

După teoria cinetică, o masă gazoasă este alcătuită diu mole- 
cule foarte mici la care li s'a putut măsura greutatea. Pentru a pe 


tace o idee de mărimea lor, vom spune că intr'un gram de~ azot sint. 


tot atitea molecule cite grame sint într'un cub plin cu apă, cu latura 
de 293-de Km, (874724001000000000000000 molecule). 

Intr'un milimetru cub de azot la temperatura şi presiunta or- 
dinară sint 30 milioane de miliarde de molecule şi, cu toate că sin 
aşa de numeroase, sint atit de mici incit nu se atiag, intervalui între 
două molecule filad de 120 ori diametrul lor. ** d 

Aceste molecule sint animate de o mișcare veşnică, foarte va- 
riată in direcție şi mărime. După calculele făcute, luțeala lor mijlo- 
cie pare a fi cam de 500 metri pe secundă, dar nu inseamnă că o mo- 
jecu'ă parcurge chlar 500 metri căci, In timp de o secundă, fiecare 
moleculă este lovită de 5 miliarde de ori de alte molecule şi trimisă 
in alte direcții. `» 

Această agitație vertiginoasă care se as:unde subt calmul apa- 
rent a) unul gaz in echilibru, ne permite să explicăm toate proprie- 
tățile gazelor și În special presiunea pe care o exercită, 

Dacă mercurul intr'un barometru se ridică la 76 c.m. inălțime, 
apoi această ridicare este datorită loviturilor pe care le dau vre-o 
_350 de miliarde de molecule pe fiecare milimetru de supratață a 
mercurului, 

Dacă“ ne suim cu un balon în sus, un barometru ne va arăla, 
“ind vom ajunge la 5540 metri, 6 presiune numai pe jumătate, ce se 
explică in teoria cinetică prin acela că gazul este de două ori mai rar, 
deci numărul moleculelor de două ori mal mic—ctiace revine la faptul 
"3 loviturile date suprafeţei mercurului barometrulul sint de două 
sri mal puţine, _ 

Dacă ne urcăm cu incă 5540 metri, se constată o nouă ncâdere 
+ presiunii la jumătate din ce era în prima urcare. Ori acestui iucre, 
punindu! in legătură cu experiențele lui Perrin, li găsim e nscmă 
mare. Atit in atmosferă cit și în atmostera artificială creată de Perris, 
avem o lege de scădere a numărului moleculelor de gaz șia parii- 
“ulelor din emulsie. j 

5540 metri de azot joacă același rol cași 28 microni de emulsie, 
Adică atmosfera de gomme-gulte se raritează de 208 milioane *** de 
ori mal repede ca cea de azot și explicația acestui fapt nu poste ii] 
decit că particulele de emulsie sint de 208 milioane ori mai mari èi 
moleculele de gaz. , 


Houllevigue, La mallâre. —Le mouvemen! browuten 


"" ibidem, 
T 3340 m. „ 208900000. 
28 y 


— în _ CRONICA ŞTIINŢIPICĂ K 449 


— 


Dacă calculele ne vor duce la acest rezultat, atunci teoria el- 
netică este demonstrată experimental. 

Ce mare i-a fost emoția lui Perrin cind calculele, în limitele 
erorilor admise, l-au. condus la rezultatul dorit. 

inadevăr, prin calcul se determină greutatea moleculară a azo- 
tului, lar experimental el a determinat greutatea granulelor de gomme- 
gutte—8.25 milionimi de milionimi de miligram—şi, luind raportul latre 
parca greutate şi aceia calculată pentru azot, a găsit tocmai 208 
milioane. 

Teoria cinetică esă triumtătoare din aceste cercetări, 

Din punct de vedere,a agitației nu-i nici-o deosebire intre meg- 
lecuiele de azot care ar putea fi dezolvite în apă și granulele de 
gomme-gutte. 

O emulsie este o armosferă grea În miniatură sau mai bine zis 
0 atmosteră cu molecule uriașe, a 

“Această concordanță nu poate să lese nici-o indolală Asupra 
Por eres. pn că ini cap şi „e foarte greu de a nega realitatea 

e a moleculelor, pe care mişcare rowni - 
ni netă P șcareu brownianä ne-o face 

Dar experiențele lul Perrin prezintă incă un interes mare, căci 
ne dă posibilitatea de a evalua mărimele moleculelor și citreie găsite 
de el sint in concordanță cu cifrele găsite pe alte cal. Această pre- 
cizie è o mare minune pentru fizică şi nu știu ce ar mal crede azi 
Voltaire, care acuză pe fizicienii din timpul lui că „cintăresc ouă de 
muscă cu balanță de pinză de păianjen”. 

Mișcarea browniană nu-i limitată numai la particule mici. Perria 
a realizat granule mari de gomme-gulte pe care le-a pus într'o so- 
luție de uree şi a obținut aceleaşi rezultate caşi cu particulele mici. 

Atunci ne putem intreba: oare mişcarea browniană nu lucreată 
asupra tuturor corpurilor ? 

Caicului indică că o bilă de oțel cu diametrul de un milimetru 
implintată in apă sufere deplasări din cauza loviturilor moleculare, 
care pot avea un micron amplitudine, mişcări care nu sint accesibile 
pentru mijloacele noastre de cercetare, dar calculul dă o valoare 
medie şi s'ar putea fi deplasări şi mal mari, chiar vizibile cu ochii 
liberi, însă ele sint cu atit mai rari, cu cit sint mai diferite de va- 
loare medie. 

E posibil ca o deplasare vizibilă să nu se producă decit odată 
la un milion de ani, atunci cind hazardul care prezidează mișcările 
moleculare ar coordona toate lovituriie intreptiudu-le numai de e 
parte a bilei, 

Dacă am vedea intr'o zi o bilă de oțel așezată pe o tarturie. 
sărind In aer fără nici-o Intervenţie exterioară, acest fapt să nu ne sur- 
prindă, e! trebuia să se producă intr'o zi sau Intr'alta. 

Ca să vedem o cărămidă de un chilogram, suspendată ds o 
fringhie, ridicindu-se in sus din cauza mişcării browalene, ne-ar ire- 
bul să aşteptăm un timp atit de mare in cit durata perioadei timpu- 
rilor geologice și chiar a Universului nostru stelar săjfie negii abilă, ** 

Am văzut că mişcarea browniană este spontană şi veșnică; a- 


semenea, în lumea infiniților mari, astrele nu cunosc repaus şi e- 
-~ 


* i. Perrin, Les alomes, Le moaremen! brownien. 
** Superior duratei de 10” ani, - Perrin, Les atames, 


d RR i 


450 VIATA__ROMINEASCĂ 
voluiază continu ; atunci cu drept cuvint ne tatrebăm cum un perpe- 
tuom mobile poate exista In lumea intiniților mari şi mici și nu şi tn 
mediul intermediar ? 4 j a! 

Maxwell a ima un recipient plin cu un gaz și separat te 
două compartimente A și B printr'un părete ce posedă o deschidere 
Satit cit poate trece o moleculă şi atolo el aşează un cu un 
Capac care iasă să treacă moleculele ce merg deia A la B şi tnter- 
zice trecerea celor ce merg În sens coatrar. Prin simplu joc a! capa- 
culul, care nu cere nici-o sforțare, moleculele se adună în B şi 
răresc în A, așa câ formează o diferență de presiune ce poate fi u- 
tilizată să miște un piston și să obținem astfel lucru mecanic în mod 
gratuit. 

Singurul păcat că acești dräcugori ai lui Maxwell nu există 
şi în acest caz trebue să recunoaștem că perpetuam mobile nu poate 
avea vre-o rațiune în ştiinţele de observație, i A 

Ar fi foarte comod ca, bazați pe mișcarea browntană, să aṣ- 
teptăm ca pietrele să se ridice singure pentru a ni se clădi t ă 


fără a-l da noi vre-o energie exterioară, pentrucă noi nu sintem în 
stare să obținem ceiace natura a realizat în lumea aşirilor și a 
atomilor, și pe de altă parte nu vedem modul practic cum am putea 
utiliza energia ce intră în joc fu mișcările moleculare, 


MISCELLANEA 


“Alte vremuri 


Intr'o revistă din Paris se făceau mai dăunăzi citeva consta- 
“ări triste, relativ la cultara franceză de astăzi, care se reduc toats 
la concluzia că în Franja interesul pentru idei este scăzut, 

Scriitorul francez are dreptate. în adevăr, după perioada ces 
mare a pozitivismului filozofic dia timpul imperiului al doilea, conti- 
naat de pozitivismu! psihologie — cind pi literatura (naturalistă fn 
prima fază, psihologică în a doua) are ca principiu sau ca arma- 
tură cagetarea,—urmeară in toate domenille impreslonismul. lar ua 
Miozot şi-a pus toată puterea şi dibăcia cupgetării să dovedească inte- 
tjoritatea şi sterilitatea cugetäril, in comparație cu intuiţia. 

Cultura noastră tlind determinată de cultura franceză, vom ob- 
serva la nol o evoluție asemănătoare, dacă nu chiar identică. 

In acea epocă a culturii și literaturii romine, care Incepe la 
1830, am avut cugetătorii noştri fn știință, în filozofie, fn politică, 


, Wn critică, etc.: Conta, Xenopol, Lambrior, Panu, Gherea și alții, — 


şi bine-inţeles Maiorescu, care îşi continua o activitate începută 
mai dinainte, Am avut mișcarea de idel a Junimii, a Contempora- 
»aluj, ete. i 
Literatura acelei vremi, intréagë, poartă această pecetie, Opera 
ini Eminescu, a lui Caragiale, a lul Viahuţă, a lul Delavrancea și 
a tuturor contemporanilor, este fa mare parte o literatură de Idei, 
de probleme, 
Ideia, in opera lor, are uneori tot atita importanţă cit şi ere- 
ajia. 
Să A venit mai pe urmă, după 1900, o literatură In care idela a 
fost oarecum înlocuită de sentiment, de impulsie, de viziunea nemijlo- 
cită. O literatură în care elementul creație predomina elementul ia- 
-telectuat. | 
lo vromea aceasta, gindirta a început să fje atacată—taxală 
n termenul de rajioaalism, În înțeles pelorativ. 
Filozotia din poeziile lui Eminescu a inceput să fie depreciata. 
Mai mult, a început să fie socotită ca o pată pe creaţia lui. Malo- 
sescu a inceput să fie preţult pentru conservatismul politic din o- 
pera sa, mai mult decit pentru concepţia sa estetică. G. Panu a 
inceput să fie tratat ca un biet stilist neglijeat—atita se mai pricepe 
“din el. Conta a font uitat, Gherea nesocotit, 


452 VIAŢA ROMINEASCA 
ȚA RONA 


Ca aspect genera! al culturii noastre am văzut atunci —la cei serioşi! 
— disprețul ideii şi cultul faptelor. La ceilalți— nimic. Documentul,— 
faptul—a devenit idealul istoriei şi al prozei literare. 

Ma! pe urmă, în bitimii ani dinainte de războiu, a început un 
curent protivnic faptelor—dar nu in, favoarea ideii. In locul ideii de- 
odinioară, În locul faptului din prezent, s'a preconizat primatul ses- 
zației și al impresiei. Nici idei, nici fapte. Sensaţii şi impresii. 

Scriitorul dela 1880 işi invesminta concepția în imagini, Seri- 


torul dela 1900 reda lumea, ca atare, prin imagini. Scriitorul care 
voia să reprezinte ultimul cuvint în literatură inainte de războiu, Te-- 


cerca să-și redee prin imagini impresia realității. 

Toate şcolile literare sint legitime, cind sint produse naturale,- 
adică sincere, Toate au avantajele şi scăderile lor. Dar, s'o spunem 
Im treacăt, nu t au acelaşi valoare. 

ŞI dacă este un semn de incomprehensiune a nega legitimitatea 
unei școli literare, apoi este cu „atit mal de neințeles atitudinea 
celor ce se ridică impotriva literaturii de probleme, căci parcă tot 
gindirea este celace constitue nobleţa speciei umane— instrumentu) cu 
care urmaşul antropoldului a ajuns să domine natura şi să desce- 
-pere misterele spațiilor infinite. 

- Dar depreciarea gindiril in literatură este numal o consecinţă a 
deprecierii ei în cultura generală a unei țări, Din acest punct de 
„vedere faptul este ingrijitor. Depreciarea ideii în literatură e răsplă- 

"sită prin unele calități pe care nu le au alte școil literare, (O şcoală 
literară este pxcluzivă pria natura ei; numai Shakespeare şi Goethe 
sint complecți—şi incă !) Cind este însă vorba de genurile care au 
prin detiniţie ca obiect și”ca forță creatoare pindirea, atunci rezul- 
tatul este lamentabil, 

Şi, din acest punct de vedere, astăzi sintem mal jos nu numai 
de splendida epocă a intelcetualismului din preajma lui 1880, ci, 
poate, de orice epoci a culturii noastre. 

Doieanţele scrlitorului francez, de care vorbeam mai sus, ni ler 
putem însuși cu totul, . 


„Cultura franceză în Rominia”“ 


Subt titlul acesta, d. Ch. Drouhet, profesor de istoria literaturii 
franceze la Universitatea din Bucureşti, publică um interesant articot 
in La Minerve Française din 15 Octombrie 1920, 

D. Drouhet este cunoscut publicului rominesc, şi in special cë- 
titorilor „Vieții Rominegti“, prin cuprinzătoarele d-sale studii despre 
influența franceză asupra teatrului lui Alecsandri și despre intinența 
lui Victor Hugo asupra aceluiaşi scriitor romin, 

Articolul din La Minerve Française, menit să tacă cunoscută stră- 
inătăţii o pagină Insemnată din istoria noastră, conține, scurt şi con- 


centrat, tot ce s'a spus pănă acum asupra problemei, precum și rezul-- 


tatul propriilor d-sale cercetări. 

` Nu este aici locul să rezumăm paginile substanţiale ale d-lui 
Drouhet, cu atit mai mult cu cit credem că d-sa își va tipări cindva 
acest articol şi în romineşte -—de pildă atunci cind va aduna în volum 
studiile d-sale în legătură cu istoria literaturii romine, : 


"de Prut, de pildă Ungheni! 


Basarabia 


Allpirea Basarabiei la Regat a fost te 
cunoscu 
Câtră Aliați. S'o spunem drept, greutățile și astenie Kongoga ed 
am asistat, pănă să veiem indeplinită această formalitate ni s'au 
părut cel puţin curioase, câci—există oare vre-o altă „desanexiune* 
mai legitimă, mai dreaptă, mal sfintă, decit retrocedarea acestei jumă- 
tăți a Moldove! (in care sint chiar jumătățiie unor sate de dincoace 
„ruși (1), ca să citim numa! un caz cunos 
„cut de toată lumea)? Dar recunoa biei 
e piere ea) aie erp Şterea oficială a alipirii Basarabiei 
casă: Tratatul viitor cu 


đe vecinul dela care şi-a luat Inapoi provincia ripită? Chiar ciad a- 
supra acelei provincii nu avea nici pedeparte drepturite A Aa serată etnice, 
ep pe oz le avem noi asupra Basarabiei ? 

ar ce ace este mai important în afacerea aceasta, es - 
iul străin“, de care vorbeam, nu e numai o deșartă şi eee Arome 
de stil. Prin concesia-—dacă nu ivitarea— făcută Rusiei de a se a- 
mesteca în trebile noastre, această țară boclucaşă va avea un motiv 
indreptățit să ne facă tot râul ce va dori să ni-l facă. Va avea 
pretextul, va avea pucctul inițial, furnizat gata, de unde să laceapă 
cu noi discuții, din care numai Dumnezeu ştie ce poate să lasă, 

Căci, trebue de avut în vedere, că la actul oficial al retro- 
cedării Basarabiei, Rusia n'a asistat. Iscălitura ei n'o avcm (Şi ce 
e o iscălitură pentru ea, in cazui pornirii ei de expansiune spre 
Coastantinopol ? Lucru prevăzut depe acuma de toată lumea, chiar 
3! din oticialitatea noastră... Valoarea iscăliturilor ei, noi o știm dela 
1877. ŞI vom adăuga că in privința Basarabiei, care-i stă in cale 
apre Sud, ar trebui să ne îngrijim, chiar dacă niciodată Basarabia 
w'ar fi fosta Rusiei. La 1812 nu fusese niciodată a el...) Mai mult; toate 
partidele ruseşti, dela emigraţii ţarişti pănă la bolşevici, au pro- 
testat împotriva actului dela Paris... Polonia, chipurile, e recunoscută 
de toţii Raşii—şi asta n'o Impedică să se îngrijească de viitor. 

Instirșit, nu trebuesc multe considerații ca să pricepem că 
vom avea nevoe in viltor de o anume politică adaptată primejdlel ru- 
seşti,—dacă lumea rămine organizată ca până azi, dacă sistemul Im- 
perislist, consteiațiile de alianțe, rezolvarea diferendelor prin războlu 
etc. mu siat lalocuite printr'o adevărată Societate a Naţiunilor, etc, 

A fost vorba ua moment de Mica-Antantă. Putea ca oare să se 
măsoare cu o Rusie viitoare de 150.000.0007 lar Jugo-Siavia şi Ceho- 
Slovacia, țări nu numai slave, dar cu profundă simpatie penttu Rasia, 
—aveau ele oare să la arma, la nevoe, contra Rusiei? 

Nouă ne trebue un sprijin formidabil, o putere ca a Angliei de 
pildă, care să albă, ea, interes ca integritatea noastră să rămină hi- 
taagibilă, i 

Din fericire, problema nu e aşa de urgentă. Va mal trece mult 
pănă un Wrangel orecare, atit de simpatizat în unele cercuri ale noas- 
Are, să reconstitue acea Rusie, care să aibă destulă linişte și putere 
<a să-şi poată întinde ghiara asupra noastră. 


Semen luşchevici. 


D. Semen lugchevici este unul dia cei mai talentaţi scriitori ruşi 
Sin ultima generaţie. Opera sa este tradusă la ma! multe limbi. te 


# 


VIAŢA ROMINEASCĂ 3 


oem ede 


momentul de față una din lucrările sale dramatice, Foamea, se joacă 
cu un succes răsunător în Statele-Unile. 

Retfugiat din Republica Sovietelor, şi în drum spre Apus, d 
luşchevici ne-a făcut onoarea să ne viziteze, Cu aceasă ne-a 
“cedat o sumă din lucrările sale inedite, care vor apărea, aşa dar, 
pentra prima oară, în „Viața Romineascăe, : 

Incepem in No, acesta cu schița dramatică Patimi. Vor urma 
și alte bucăţi printre care al treilea roman din seria Leon Drey. Ce- 
lelale două părți — făcind, caşi partea a trela, fiecare un tot iade- 
pendent—au produs mult zgomot la apariția lor. 

„ Scrierile acestea ale d-lul Inșchevici, pe lingă valoarea lor, ma! 
an şi Importanța că oglindesc senzibilitatea unui scriitor care a trăit 
in haosul rusesc, unde le-a conceput. 

Versiunea In romineşte, după manuscrisele originale, este făcută 
de di. A. Frunză, profesor, scriitor și autoral gramatice comparative 
ruso-romine pentru uza) intelectualilor din Basarabia. 


Pentru cultură. 


Nevoia de cultură, de cit mai multă cultură, pentru orice popor, 
nu maiare nevoe de argumentare. Cu atit maj puțin nevoia de culturi 
pentru un popor rămas pe o treaptă iotferloară a civilizației europene 

ŞI abia ar oecesita vre-o argumentare nevoia, şi mai impe- 
rioasă, de cultură pentru un popor care, grație formelor nouă politics 
şi reformelor economice, este chemat să sibă un ro! important 
în stat şi pentru un popor care, prin intregirea lui, este chemat st 
Joace un ro! remarcabil in „concetini european“, 2 

__ Poate ar îi mai mult de insistat asupra considerațici că, in cu- 
prinsul țării noastre găsindu-se atitea „minorităţi* care, prin limba 
lor, participă la culturi superioare,-—nimic nue, nu trebue să fje pen- 
ira noj mal urgent, decit intensificarea propriei noastre culturi. 

Dar realitatea e atit de tristă! Şi nu vorbim de „condiţiile su- 
biective*, ca să lntrebuințăm un termen cunoscut din alt domeniu de 
preocupări. Vorbim numai de condițiile materiale, —in termeni prozaicl: 
de hirtie, de tipar, de cerneală, de serviciul poştal. Ilirtia, cerneala 
şi tiparul—le cunosc, din nefericire, cetitorii! Dar el nu gliu greută- 
ție traficului poștal. 

Toată lumea a auzit de sistemul compensaţiilor in tranzacțiile 
comerciale internaționale. Dal grit, popuşoi, petrol, etc, şi capeti pro- 
duse Industriale străine. Intrebăm: Nu ar ita cultura nală 
e A tare am adus mai sus o duzină de argumente) să | se pură 
ja fndămină cerneală şi hirtie bună—şi mai eltină—lu schimbul pro- 
duselor Poastre, care, acuma, se dau pentru obiecte, desigur utile, 
där nu indispensabile. 

a dacă parfumurile, pudra şi șampania sini lucruri de prime 
necesitate, nu s'ar putea sototi ca atare şi cărțile? 


Editura „Viața Romine ască“, 


Cärțile anunţate intr'un număr precedent ca apărute și care aw 
sav putut pune în vinzare din cauza sezonului şcolar, au fost pus> 
“cata la indămina publicului. De atunci au mal apârut următoarele: 

loarea Pămintalui, versuri de d. Demostene Botez, unul did 


Ea 


E 455 


— D ai oas 


Pujinii scriitori care s'au atirmat deta 
poet in toată puterea cuvintului, 


Oameni şi vremuri, schițe și nuvele de d. 1.1. Miro 
£ . nescu, ip 
care observația minuțioasă și uneori crudă este fericit imbinat cu dw- ` 
„oşia şi cu humoruţ, 

Cîntecul Deşertăciunii, sonete şi „romanțe libere“ de M. Co- 
dreanu, poetul lapidar şi elegant, maestrul sonetului roma. 

Ion, roman în două Volume, de Liviu Rebreanu,—un roman im 
adevărata accepțiune a cuvintului, de o însemnătate photăritoare în 
evoluția acestul gen în literatura noastră, 

Urmările economice ale Păcii, de j. M. Keynes, (traducere) 
operă despre care fostul prim-ministru al Angliei Asquith a spus că 
e cel mai mare eveniment după războlu. Volumul are o pretață scrisă 
de autor anume peatru ediția rominaască. 

Oamenii în războiu, de Andreas Latzko (traducere), a serie de 
suvele, — una din cela mai impresionante opere literaro din cite s'au 
seris în urma marelui războiu, 

Lacrimi călătoare de Romulus Cioflec,—o serie de schiţe ginu- 
vele cu subiecte luate din viaţa din Ardeal, în care găsim discreție, 
duioșia și acea atitudine serioasă în fața vieţii, caracteristice celor 
mâl buni scriitori de peste munți, 


războiu incoace și care este ua 


Pentru autori 


Din cauza enormel abundențe de manuscrise, ne este cu nepu- 
tință să publicăm articolele altfel decit în ordinea în care le-am primit. 
Dela acest principiu nu ne abatem decit atunci cind un articol, tra- 
tind o chestie de actualitate, nu ar putea îl aminat făra prejudițiu, — 
sau atunci cind, constrinşi de.necesitatea de a oferi cetitorilor ca 
fiecare număr un sumar variat,—trebue să tipărim un articol venit 
mai în urmă, înaintea altuia mai vechiu. 


$ 


Rugăm din nou pe toți cei ce ne trimit manuscrise, să nu lè 
mäi insoțească de timbre poştale pentru räspuns, Repetăm iarăși cè 
vu putem răspunde nimănul dia lipsă de timp, 


P, Nicanor & Co. 


RECENZII 


= 


Andrei Branişte, Suflet do femee, nuvele și schije, Editura 
Socec, Prelul 8.50. 

Literatura, muzica şi arta plastică, n'au pulu! da nimănui pria 
“ele înşile mijloacele de ralu, în fara noastră. aceasta fiindcă prin 
forța împrejurărilor avem un Sial, dar nu avem o Soclelale, care să 
se Íl dezvolta! ireptal după apliludinile rasel. (Observajia e a lui Cara- 
iale). Aria la noi s'a creal, nu fiindcă a fost taponi de cerinjele sufle- 
teşti măcar ale unel clase sociale, ci din Imbolduri individuale, izolate, 
care se manilealau în alară de orice preocupare generală de arlă. 

De alilel și-acum încă muncitorii pe-aceste tărimuri ale artei 
sint priviți de majorilalea societăjii noasire cu compătimire, cu disprel, 
Şi-acum artistul pe orice domeniu, dacă nu e lăular, e un nebun care 
are coloquii suspecte cu diavolul, E privit drept rudă de-aproape cu 
seamalorul dela panoramă şi cu boscarul. 

Mizeria aceasta intelectuală conlinuă și după războiu. lgnoranța 
nu moare În asemenea câlasirole, ci din contra s'a afirmat spiritul 
practic, cinic şi crud, tol aşa de puţin propice artei. 

In alară de aria plastică menită să răscumpere subl aceaslă 
formă averile imbogățijilor de războlu, muzica însamnă ca artă o neno- 
rocire pentru cel care o face, dacă nu vrea să facă din ea meserie, 
lar literatura deocamdată a rămas cea din urmă din punctul acesia 
de vedere, 

Literatul ca să scape de specirul mizeriei, ca să nu devie con: 
topit şi ca să dea lumii aparenja că lace și ceva serios, scrie la ga- 

, devine gazetar, și scrie despre orice şi oricii, plerzind şi nuanța 
şi nojlunea cuvintelor. -5 

D. Andrei Branişte a găsii, în tinereja si'n avinlul său, energia 
ca prinire articolele de ziar și cronicele zilnice, să scoală un volum 
de nuvele şi schițe care să'nsemne orele Jul de reculegere, de viaj š 
sufletească şi de activiiate artistică. 

Acesi prim volum al D-lui Braniște cuprinde 14 schije, din care 
majoritalea iratează subiecte în care psihologia lemeil lormează mie- 
zul. Obişnult, spiritele care siot asilel alcătuite incit au tăria să se 
arunce'n literatură, incep cu versuri. Ele sinl mai adequate entuzias- 
mului prim și mai bune conducătoare a căldurii sufleleşii. A le deda 
Mieraturii este un gesi Izvorii din armonia sau dezarmonia inlerioară, 
şi poezia este mai propice acestor prime manilestări subiecilve, 

Proza cere mai mullă malurilate. O poezie dacă nu conține ni- 
mic, rămîne forma care e da o aparență de ceva. Proza însă tre- 
boe să aibă ceva deosebi! în esența el, flindcă aliiel nu poale exista. 


Branişie lrece cu acest prim volum pesle această dificultate _ 


e genului. D-sa are, cu loată tinereja, obiecilrilatea unul bun nuve- 
Kst, simțul proporjiel, stilul limpede și ales, ogul viu și real, . 
D. Braniște îmbină inir'o proporție fericită dramatismul de ac- 
al nuvelelor sale, cu dramatismul psihologic al eroilor. Toate 
è D-sale, deși au o acțiune dramatică prin care caplivează şi 
menține alenția celilorului, au an fond de psihologie determinantă e 


i __ RECENZII - 457 


“acțiunii, care le dă valoarea lor literară. Cu un sim| deosebit, D. 


Branişte șile să dozeze această impletitură, si mai ales ştie să se fe- 
rească de a face psihologie teoretică, făcind să apară loală acțiunea 
suflelească din acliunea reală, i 

D. Branişte scrie nuvele, cu sobrielate, concentra! şi dens, Nu 
face li'eraturism nici analiză de laborator psihic. Deacela se celeşie 
cu plăcere, cu Interes. 

in stilul D-lui Branişte remarcăm mai ales dialogurile care sint 
sasiinule cu violclune şi natural, celace însamnă o mare calilale pen- 
tru a reda viaja unei nuvele, în genul in care scrie nuvela D-sa. În 
nuvele D. Branişte, ca aulor, nu înțălege să fie un cugelător con- 


“tempialiv, cl un regizor care pune'n acțiune. Treaba cetilorului să cu- 


gete şi să'nvele ce va crede, după lemperameni, din acțiune, ca um 
spectator medilaliv în drumul dela teatru spre casă, ) 

in nuvelistica rominească aşa de săracă în ultimul limp, D. Bre- 
mişie nu esie numai o promisiune, cl o realilate. 

D-sa însă face rău că se hazardează și tratează |n unele nuvele, 
medii sociale și oameni pe care nu-l poale cunoaşte indeajuns. 

Nuvelele ca „Despăriire“, „Vinovală“, „Mărgelele“, păcăluesc 
prin cuvinte prea brutale și ordinare care singure nu pot da mizeria 
morală n pălurii sociale celei mai abjecte. 

Necunoscind bine mediul, şi D. Branişte n'are de unde să-l cu- 
moască, și nu credem să se (Îl ocupa! special de asta, D-sa caută să 
redea şi abjecția sufletească numai prin cuvinte brulale și triviale, Sin- 
iem încă şi în literatură într'un anumit stadiu de convențlonalism în 
care anumiie lucruri nu se spun. 

Remarcăm nuvelele „O lresărire” și „Nesimiltorul” pentru subtili- 
“alea sentimentelor din ele. tz 


N 


Romain Rolland, Clerambaul!, histoire d'une conselence libre 
pendant la guerre, Paris, P. Ollendorii, 1920. 

Paul detppei a avol drepiale să observe că celitorii lui Romain 
Reiland olcătuesc o mare familie morală. Nici unul dintre scriitorii 
comtemporani n'a reuşit să grupeze un număr mai mare de energii 
prleline, să le dea un senz comun, să le favorizeze conștiința unității 
de cultură a lumii moderne. N'a crea! peniru aceasia opere grandi- 
sase şi leribile. Jean-Christophe, care se desiăşură loluşi pe o dimen- 

slune de zece volume, e o operă mai mul! delicată şi grajioasă. În 
această întinsă galerie, figuri îndepărtate de aquarelă lrăesc cu re- 
semnare lluzlunea vieții lor. Chiar cind forțele oculle conspiră, tra- 
sedia rămine benignă, căci dacă viaja oamenilor se Încorone, ea are 
„eva din melancolia unui crin îndoit din tulpină. Romain Rolland își 
iubeşte personagiile ; deacela le conduce cu grijă şi le Jerileşie cu 
„caritale. Şi fiindcă la darul acestei simpalii scriitorul își interesează 
personagiile, cetitorul il intoarce omului. Ne obişnulm astfel să-l pre- 
4uim pe Romain Rolland și să-l acordăm încrederea noasiră. a sa 
e an mediu perfect ronduciibil ia care iubirea circulă liberă. În jurut 
„el se formează o mare familie morală, 

Dar mai e ceva. Omul nu esie numai esențial simpalic. El e şi 
„modest. Discutind personalităii și idel, Romain Rolland nu are accen- 
tul superior și emfatic al unui mare literator. Ghicim mai degrabă în 
dezbalerile sale grăuniele de umilință personală, acea specială căl- 
dură a vorbilorului care lopeșie rigoarea afirmaliilor sale in aeliniş- 
ile sufletului său cercetător. ŞI, intrucil preferințele îi merg holări! 
cătră rezulialele marei luple din care și morala și estetica și sociole: 
gia noastră lrebulau să se găsească relăcule, Romain Rolland-nu vrea 
să-şi împlinească opera lăr consimțăminiul oamenilor, Ea se laleme 


458 i VIATA ROMĪNEASCA 


vază pe o lărgime de spirit, pe o liberiale de examen şi erilică ce al- 
cățuene gloria ei cen mal pură. Ea nu e deloc manifestantă; ea 
vrea să constringă la convingeri fixe şi favorizează numai o diselplinea 
generală. Cu Romain Rolland, credem în expanzlunea universală a 
vlejii. Aceiaşi undă sultoare care desface mugurii în flori, îngădue și 
jusiifică libera manifesiare a „Personalități! omeaeşii, Dar, încăodală. 
ur erste pepe repre e Le cm: căci personagiile îl pledează cu 
suler și aspre co e viață, Jar scrilt A 
aaa Ciena d al conșiine! mie: PER aiina priit un 
această conştiinţă îl dă drepiate. Entuziasmul său era o punie 
saiinsă unel elite secătulte prin crilică şi fozolie și grav înstrlinată 
de viață. Reapropicrea trebuia încercață prin latura inteleciuală si af- 
siraclă. S'a crea! alanci acea cultură Panteistă n vremii noastre care 
solicită puterile active ale individului, dintr'o preferință mai muli me- 
iafizică ȘI estetică. Care e poetul care, în uilimele decenii, n'a cîniat 
„lorțele tumultoase*, „Tlaja nenumărală*, „lrumuselea de a lrăi*? In 
morală se preconizează libera deslășurare de forțe ; crealiunea ariis 
ilcă era indicată ca scopul vieții. Atunci! războlul a izbucnit... și în 
faja sacrificiului de singe lînăr şi gentros, inleleciualilalen è lual e 
atitudine, apol o alia. Cu o uimitoare spontaneitate, în toate țările lu- 
mil, s'a produs o întreagă literatură de un caracter cu lotul particular 
In nici-o epocă eroică nu s'a văzut o asemenea frenelică adorare a 
Storia concepulă ca un mister al vieții universale. În Sabalul acesta 
de disirugere se adora procesul esenţial al lumii. S'a crezul întrun 
fel de consimțămiîn! mistic tață de războiu, Adevărul e că misticismu! 
acesia a evolua! repede într'un senz mal real. A fost un moment, de 
caritate, o îndurerată simpatie cu suferință, care conjlaea depe aiunc! 
protestul surd împotriva cauzelor care o produceau. Era un omagiu 
pios şi mai uman adus exlstenjei. Cind, însfirşii, curentele socialiste 
au incepul să se afirme, Intelectualitalea vremii a scos din nou siri 
gătul de supremație al vieţii și, în colaborarea socialistă, ea a văzul 
posibiliiatea participării In acțiunea socială. 

In acest moment lrebue consideral Clerambaulte erou) ultime: 
cârii a lui Romain Rolland, Ideile lui pol merge pănă la un punci ală- 
turi de socialismul Internajlonaliat. Același protest împotriva elalismulei 
cere e o nubjugare a individului la exigenţele unel entilăți absiracte 
şi crude, statul („Crocodilul ascuns“ al lui Taine). Nu era mai expli- 
cabil, se înireabă Romain Rolland, devotameniul oamenilor din Evul. 
Mediu peniru șefii lor ; raportul lor real, că o ființă existentă, pe care 


dividui liber și creator. Socialismul însă e o concepjiune politică, a: 
pae că Ina Te aea: abarir sale ame fi pr ră - ul unei morale 

„ca nur ne îns moral i int 3 
lin în rezervă. la revolu dele Nord. E bit ei pere rod 


RECENZII 459 


Dike de aramă pe care spiritul o recunoaste, pe. care poate chlar să 
o venereze ca o lege a universului. Dar inima nu o primeşte. Inima 
nau vreg să ! se supună, Misiunea el e de a infringe legea războlului 
clera. Pulea-va ea s'o facă ?.,. Cine slie? Oricum, e limpede că spe- 
ranjà, că voința ei esă din ordinea naturală. Misiunea ef e de ordin 
supranalural, şi religios”. 

Umanilarismul intelectualilor rămine Incă o concepție impracti 
«abilă. Rezullată din contemplarea universului, ea păstrează noblețea 
de atitudine n originii sale. Intelectualii, așa cam Romain Rolland t 
înțelege, nu funcțiunea specializată a conservării unul gind îndepărta! 
z Sre, Acţiunea lor nu admite să modeleze decit în substanja in- 

pitului. 

Căci acestea sint gindurile pe e. ia Romain Rolland le exprimă 
in Clerambault. Intriga e de-altfel simplă : e istoria unui poet quinguan- 
genor, pecilist prin operă și lemperament pănă la războlu, dar prins 
ia începutul acestuia de toale frigurile şi excesele de senliment ale 
momenialui. La vechea credință col se intoarce abia la moartea in 
lupte a fiului său, căci inteligența poeluiui e mai muli largă și primi- 
loare deci! ascuțiţă şi sigură. Intoarcerea se produce însă cu pulerea 
unel revelațiuni. Lucrează, înilineşie oamenii, se întreabă, se sbu- 
ciumă, aruncind una după alla sculecele în care se ascunsese simbu- 
rele său de lumină. E atii de sincer, spontan și cinstit că reuşeşte să 
adune în jurul său gunoiul celomniei și uril. Drepi care e semaalai 
vindictei publice și ucis în stradă de un all om—un lată si acela care 
işi perduse și el fial. 


Octave Mirbeau, in Geniilhomme, Paris, E, Flammarion, 1929. 

tin Gentilhomme e al patrulea volum postum al lui Octave Mir- 
beau. La pipe de cidre, La vache tachetée, Chez l'illusire cerloain 
sin! primele tre! — și editorul anunță să continue. Ele nu ne aduc do- 
vada literară a acele! fundamentale conversiuni cu care viaja seriito 
"ului pare a se fi încheiat. Se spune că pe palul de moarie Octave 
Mirbeau si-ar fi renegal întreg treculul lui de revolte și negaliuni şi 
că, revenit la credința catolică, la culiul militarist al Patriei şi la afir- 
marea ordinel sociale existente, bătrinul anarhist ar fi murit împăca. 
Opera lui rămîne însă expreslunea unel vasle nemulțumiri, dacă nu a 
aseli nemulțumiri superioare. Căci mi se pare a găsi o formulă vala- 
bilă sponind că personagiul unanim al romanelor lul Mirbeau e vechini 
erou romantic, al lui Stendhal sau Balzac, ambițiosul care pela 1830 
ineerca, peniru puterile sale proaspete, forja originalilatea socle- 
taţii din timpul său. Ca în melodramele de allădală un personagiu ë 
pare declarindu-și noua se incarnațiune. Invins în lupta s ă în care 
se angajase, vechiul erou romaniic ne apare decepjiona remedia: 
bij S: ane m y paha îndrăanee s faplele mari ale unu 
Rastignac, Jullen Sorel și Fabricio del Dongo ? 

p alei care altădată privea de pe inălțmea cimiltrului Père- 
Lachaise, carilerul străluci! cuprins între plaja Vendôme şi Domul In- 
valizilor, rătăceșie astă in moroaele din Jurul gării Saini-Lazare. 
Deşi, între timp, pregălitea sa a sporit — el este mal instruit, inlinii 
mai stăpin pe sine, observalor Incisiv şi realistic — năzulnțele sale san 
redus, Chinult de foame, e! caulă ocupajlunea care își strămulă zarea 
cu fiecare făgăduință. Amantul de altădală al D-rei de la Mâle sau al 
contesei Sanseverina, a devenii amicul stipendiat al prostitualelor. 
Căci dacă pregălirea sa a sporit, forțele sale originare au degenerat. 
E! nu mai are nici stăruința lui Ras c, nici forța zveltă și agilă e 
lul Fabricio dei Dongo, aici farmecul melancolie și lrezislibil al lui 
Julien Sorel. El e pasiv, de o tristeță grea și malerială, despesa! de 
univers, de lume şi de ei. Aşa de râu servită de puterile active şi ex- 
pansite, Inteligența, le rindul ei, sufere, Exercijlul unui veac de luple 


402 PIAȚA POTENCA + 


o- - 


Baudelaire, Journaux intimes, éd. rès, 1920. 

jp Per mtrr vetulul poseda? pol fi cup ra lul Baude- 
‘Jaire, abia intrată în domeniul public, a şi edita! 
peniru toale guslurile: în edijii popalare și ediții de lux, în ediții docte 
și în ediţii ilustrale, +! chiar în ediții proaste. Nici-un an nu a trecui. 
decind textul primitiv din „Flours du mol“, mullal de pudica magis. 
tralură a imperiului al doilea, s'a lipării integral, ca un omaglu me- 
oriel poelului, Şi acum unul dintre cei mai avizaji biografi al tui 
Baudelaire, d. von Bever, rela publicarea integrală a notelor pos- 
tume ale poelului. Celace un sentiment de respeci pentru mortul prea 
recenl oprise pe edilorii anteriori să publice, a fost dal acuma în vi. 
leag. E pujin, - aproape nimica nou. insă e remarcabilă prinir'o 
serie de nole uritoare, adăogate la sfirşitul cărții şi care dau do- 
vadă de tol alit discernămini cil și muncă. Foarte imporlant e faptul 
că d. Ad. von Bever noteară acolo orlice apropiere de text intre acele 
note şi operele și scrisorile lui Baudelaire. D. Ad. von Bever, prea 
plin de subiectul său și dintr'un sentiment de admirație pentru auto- 
rul comentei, desigur exagerează valoarea texlulul reedilai. De piidă. 
e curios cind ajunge să compare valoarea caelelor rămase dela Bov- 
delaire cu „les Pensées“ ale lui Pascal. elalre cu greu reuşeşte 
să gindească şi, de cele mai multe ori, gindirea lui e doar o „boulade 
cu veleităji salanice. Notele reeditate ale lu! Baudelaire sini voli ex- 
traraganie şi ne-r: e; rie de spasmul chinullar şi o- 
riginal al. nevi cepecăe a lai Pa A la Redă, E pagen: în ramine, 

un » ŞI roman gindean pulin ş . 
j a i e nu gindeau peniru el, ci peniru casă epoleze publicul. 
L. CARAQIALE 


Gerhart Haupimann, Der Keizer von Soano, 1918, Berlin, 
5. Fischer, Verlag, 165 pag. 4 

Ponie nici unul din seriliorii germani n'a tinut Pas cu mersul 
vremii ca Oerhari Haupimann. Din vajnica! naturalis! extremist de o- 
dinionară a devenii, înceiul cu încetul, neoromanticul dubla! de misit- 
cism de ari, in dramă. Calea străbătulă o arată limpede o cit de fa- 
gară com lle între Țesă!fori! sau Inainte de răsăritul soarelui 
ultima»! „fantezie dramatică“, jucată iarna irecută şi întilulată sem 
ficatie Mintuitorul alb... In proză evoluția e mai pulin izbitoare. Mal 
muit alegerea subiectelor o învedereară decit forma, Modernismul 
formalisi trece pe lingă Hauptmann fără să-l atingă. Artistul care ex- 
primă nuanțele sufleleşii cele mai delicate în forma cea mal simplă, 
rămine neclintit! în mijlocul frămintărilor literare. In tara expreslonis- 
smului, dadaismulul și a tuturor „ismelor“ ce se lansează mereu, Haupi. 
mann îşi păstrează și chiar îşi Inlensifică seninătatea. 

i ales în privința aceaste, povestirea Freticului din Soana e 
semnificativă. E scrisă simplu, tără înflorituri, aproape lără stil. ŞI to- 
toyi limba aceasia necăulată amgrăveșie cu căldură loată natura, În- 
cheagă tablouri pline de armonie și de viajă. Haupimann pare a avea 
groază de ariistismul care bintue azi în toate lileratarite și care caută 
să ascundă sub! o strălucire falşă a haine! sărăcia concepției. Ten- 
dințele apostolilor numeroaselor mode literare de-a singulariza pe ar: 
tişii făcind din artă un privilegiu peniru cîjtva inițiați tocmai azi cînd 
omenirea se zbate să cucerească o viață mai bună pi egală penira 
toli, sint condamnale să rămină sterpe. Precum cintecul privigheloarei 
deslată deopotrivă pe ultimul föras şi pe cel mai rafinat artist, to! est- 


__ RECENZI 453 


(a d i De- a 


lel scrisul aderă'alulut poel trebue să lindë a fermec i 

tes de-a evada măcar o clipă din slrinsoarea viii pi e mec sa 
Astfel şi Erelicul din Soana se adrese tuturor. O 

simplă, romantico-mistică în fond, neurale e formă. O pibaeaaie 

foarle ademenitoare Pentru întoarcerea în staul naturii şi al iubirii şi 


„ Fericirea trebue gus- 
tată unde se găseşte. E im sibil să t 
fi o crimă, dacă nu ial gem Eaa a iale ca: iii dea = 


„Ereticul“ e un păstor de „ care pora ochelari și seamănă 


utorul l-a întilnit fa cantonul Tessin din Elve ia, muntele s 
roso., Locuitori dimprejur tin! Italieni, foarte pd a şi paz 
llosi. „Ereticul" are faima de ni, deși preoţii declară oliciel că şi-a 
vindut sufletul necuratului, Ludovico, - numele slintului, a fost odini- 
oară el însuşi preot, iar azi „se închină la simboluri naturale:. Cum 
a devenit păgin idolatru un PER zelos, considera! ca viilor episcop 

ealirea.,. 

Indrăgosiit pastonat de do ele religioase, hotării 
pretenlant sever a! bisericii, tin ul preot, deabia scăpal e. a A 
a fost irimis în fruntea credincioşilor din Soana, sal așeza! la poalele 
munielul Generoso, Satul, cași întreg finulul, e o minune de fruma- 
wete naturală, sălbatică. Preotul însă nici nu vrea să deschidă ochă 


asupra deșerlăclunllor acestei lumi. Cu o rivaă ătimaşă, propovăd 


credința în Dumnezeu şi renunțarea la plăcerile păminieşii e a do- 
bindi fericirea de-apoi... în curind însă farmecul alotputessis e aa. 
torii H pătrunde pe nesimţite în suflet. Cind îşi dă sama preolul îa- 
tāla oară, îl opune pulerea dumnerelască. ŞI slunci incepe Într'insul 
lupta vajaică dintre divinitaiea rigidă religioasă şi dtinilalea veşnic 
mouă şi veşnic ademeniloare a naturii libere. Cea diniăiu, fiind con- 
rară firii însăşi a omului, pierde terenul pas cu pas, mai ales cind 
mdlura mărinimoasă se oferă toată preotului, subl chipul iubirii. Cău- 
tind să convertească pe o fală, de o frumuseje sălbatecă, născulă pe 


anl prost se pemansnio eater şi 
Jez rnicia rezistenței, viltoru episcop stringe în b a 
oroare: sara a e mai genera ery nimic In lume, ii leapădă idea aleasa 
țească şi se retrage in mijlocu naturii und fi à 
jese, mării de finia bit. nde găsește fericirea adevă 

ezumată aşa, în citeva rinduri, povesilrea işi pierde Ă 
Hauptmann nici nu caulă să „epaleze* cu aseciota. apere then da; 
rul miraculos de-a strecura în sufletul celitorulul același dragasle 
peniru tainele naturii uriaşe. În povestirea aceasia nalura răceşte pi 
stăpiaeşie. E un iablou incinlător, viu, ispititor... O carle, înslirșii, care 
ar găsi şi la nol numeroşi celitori şi admiralari, 

L. REB,” 


i-am Loos, Richtlinien far oin Kunstami, 1919, Wien. Verlag 
nyi. 

Adolf Loos in colaborare, în special cu renumitul muzician vie- 
mer Schönberg, a alcătuit un proeci de activilate pentru un pr poe 
ariel Din mullimea de propuneri asupra ceganizării viejii estetice în 
Austria, volu alege cileva maf serioase și mai pulin banale, a căror 
discuție poate fi la noi de o medială uiiliiate, acuma cind avem un 
minister âl arielor. 

» Sint propuneri relaliv ia inteniariarea obiectelor de arlă, rela- 
tiv la peisage nalurale, la nrbanigm, școală, muree, expoziții, tipări- 


464 ____ VIAȚA ROMĪNEASCA 


p. »- 


luri eliine, teatru, arhive, nolaria! artistic, comeri, şi neinlelegeri dine 
i i 1 dintre artisti şi critici. 

ia ia rd A sior Acta e să obliga|! a-și anunja obieclele 

terme nt tra de shi er aa or te rada mari 

miniai. Otee de artă să se păstreze bine și sialul să albă 

ărepiul de ol. 


conlroi. s 
ale. aleagă industrie, 
Peisaje naturale. -Cind e să se Sina pe câ posibl a- 


să ad tie în seamă sela pelsajului, a-l dăuna, 
clame în păduri și pa l N | 
cea > rile Pentru ae schimbare mai în înfățișarea 
erașelor să se ceară permisiune dela oficiul monumenielor, şi crite- 
riul de schimbare să fie numa! praciic. flindcă dacă ar fi estetic, gus- 


Şcoală. la olile ce nu-s ale de artă, gimnasiica să se 

predee după Dalcroze, și” ul melodo lilen, in a- 
de arlă“să se reia vechile relalil sulleteşii ale maeşirilor 

și ucenicilor de odinioară, cind nu existau încă şcoli de artă. Aicea, 
conferinți va putea ține oricine e invita! de elevi. Tot de clevi vor fi 
aleşi prolesorii slalornici. Nu ra putea fi declara! pianon arhiiec! sau 


mai buni, siatul să impue un anumii număr de ucenici le mai 


dinsul. 
"ag Muzee, —În osie pedale şi pod de poripde să se imie- 
lecte r oase rene, 
Să se NA pet de mulaje de ghips și muzee grafice. Parti ii 


servere. 


mentele vechii e vaag pretum şi cele ale literalurii universale, 
vindute eftin. = 
SA reg H se înllințeze la Viena un tealru special iru in- 
cercarea pieselor nouă şi a actoriler noi. Să se măr numărul 
representajlilor unel plese, ca să poală fi văzută de mai muli lume- 
Să se scumpească locurile bune şi să se eflinească celelalie. Să se 
dedchidă un curs de regizorat peniru diletanți, ca publicul că se in- 
veje a Îi mai aclit inlerasa! la reprezenlajii, 4 
Arhive,- Să se slringă documentele literare mal însemnate in 
arhive. Deasamenea să se deschidă arhive ale presei despre arið și 
a arlel în presă. = 
i listic, - Să se împartă jara în regiuni, și în fiecare 
Dap: aa inflințeze birouri nolaria! artistic, unde specialiști, 
cum" sînt istoricii de artă, în nichun caz însă nu arlişii creatori, să 
dee la nevoe sfaturi relaliv la clădiri, insialalii, serbări, cumparare 
x 4 a 
a zar mel x iar să încurajeze comeriul arlistic, acordind impre- 
muluri şi punind la dispozilia vinzătorilor localuri de intilnire comer- 
cială. Vinderea în sirăinălale a oblectelor ce privesc lileratura na- 
tonală este supusă oficiului ariei și la cumpărare slalu) să aibă prio- 


ritate. În ce priveşte m irea, după moariea moştenliorului de singe. 


se î tă jumatate la slal și Jumatate la o soctelale de 'auloedi- 
ark. sale rol Saarai eliin edilorii și să se redee artiștilor proprie- 
tatea operelor lor. Aulori! se vor esocia inir'o socielale de aulvedi- 


Tipărituri efline. - Să se publice în mod isiorie şi crilie monu- 


PECENZU 465 


i 


—— — 


tură, pa n Sed Apia din vinzarea operelor chelluellle şi o miez 
re pentru cazul că vre-o operi o i 

delicii. Restul va reveni aatorului. Pi AARE 
Neinfelegeri dinaire artişti între dinşii ori dinire artişti şi critici 
afaceri da concarență să se laființeze Camere de ari, care 

să aibă a ue mal ocapa și de miacerile de onoare şi onorar. În ce 
priveşte neînțelegerile dintre ărlişti şi criliei, să se inlătare așa zisa 
“ritică de soapie, cea Imedia! după reprezenlație : căci flind prea re- 
pede, £ loarie adeseaori nedreapiă. Pentru a judeca prolesiurile în 
"onlra criticilor nedrepte, să se alcătniaacă un Sfat al ariişiilor, unde 
membrii să le numai dintre artiștii, dar alegători vor pulea Îl şi or- 
hesiratorii, ziarișiii şi învățații în ariā. Fiecare grepă de 10 arlisii lo- 
cină în țară va rimele ua delegai! in Sial. Cina cel pujia 20 de er- 
tięli vor isci! un prolest în conira unei critici, și îl va adresa Sfatului, 
"e Ya proceda in modul următor: Fiecare din cele două părți în Ju- 
decală : artistul și crilicul, vor delega ciie 6 membri din Sia, și e- 
cepti ppa i ura aimapleetali șa mezat din Sia! delegaţi la fu 
decată u ei; pă cercetarea judecălorensc+ eesli R 
~e va Irimie spre publicare ziarelor un Haragia } BAAC BRIN 


x G. SAVUL 


Baruch Nagani, [e sionisme politique e! son fondaleur, Pa 


rii Payot 1920. 
xpunere obiectirä, interesantë s! vie e mişcării stoniste fa le- 
ca personalilelea jui Teodor Herzl. 

Cauzele aceste! mişcări siat: anlisemilismal care în mod fatat 
'rebala să provoace o reacilune şi deșteptarea naționalismului evreu, 
noafalgia Palestinel, conşiiința de a aparținea unui popor al cărui dës- 
tin isioric nu e iacheial, voința de a reisol iradijia națională evreiască, 

După pogromurile care au urmal la Rusia morţii lai Alexandra 
al M, ln 1831, va număr de studenii şi lucrălori evrei enluziasmaj! de 
scrierile docloralui Leo Pinsker din Odessa, au emigrat în Palestina 
unde se fundat colonii agricola. Acesie colonii au îalimpina! difical- 
1ăți și ar fi dispăru! fără ajulorul financiar al baronnlul Edmond de 
Rolechiid. Dar pogromurile nu priveau însă deci! pe Evreii din Europa 
orienlală şi ele nu au emoționat prea mult pe Evreii din Apus. 

Chesiia Dreyfus deschisă ja 1895 şi antisemitismul care a fzbac 
alt atunci cu atila violență, eu deşiepial insă pe Teodor Herzl, pe a- 
maci coresponden! la Paris al ziarului „Neue Freie Presse”, Şi sub: 
impresia lor, a scris dinsul „Statul erraeac“, 

A spera solujia chesiiei evreeşii dela progresul loleranjel şi al 

banătăţii! Între oameni, susținea Herzl în această operă, e o utopie 

ciparea Evreilor nu a făcui prelutindeni deci! să crească ura îm 

iva acestora din cauza superiorilăți! lor intelectuale şi! economice 

această eră rămine ta obsiacol de neînvins peniru căsăloriile mixte. 
singura condijie a unei asimilări veritabile. 

Chestia evreiască nu poate fl rezolvilă, după el, decil pe tere 
nal inieraajioani, „Ea nu e o chestie, nici economică, nici rellgiossă, 
deși poale lua rind pe rind aceste culori. Ea e o chestie națională 
care trebue pusă ca 0 chestie mondială înaintea marilor puteri", O 
presiunea a lăcul din Evrei ua grup istoric omogen. Cu voia sau fără 
vele lor, ei au devenii un popor unic. Să se dea acestul popor sure- 
renilalen unul leriloriu deierminal, În raport cu trebuinjele lul legitim 
și ehesiia evreiască va Îi rezolvată. lacercările făcule in acest semi 
nu au rcușii fiindcă eran meschine şi oamenii cara le-au condus nu 
an gilut să facă apel la sculiameniele proiunde ele mnselor evreeşii 
san n'au flaut samă de actelle lor esentiale. 


+56 VIAȚA ROMIUPASCĂ 


. = 


] u e atii de | rnice sau bogal, pentru a trens- 
ria pie Ala Price loc în altul. Numai o idee e capabilă së o 
acă. Ideia de stal cuprinde în ea o asemenea putere. ln lunga 
a istoriei lor, Evreii n au pete da a ie oput vis regal: yi- 
tim, ormula speran re“. sp 
a er reion: evreu e ce-l dreptul lipsit de un terilorie propria, der 
nu aceasta constitue un stat, ci oamenii reuniji printr'o suveranitate. 
Evreii răspindiți pe toată suprafața păminlului au nevoe de un ge 
care nu € nevoe să fie un individ, ci poate fi o socleiale, r - 
cută ca persoană morală şi ce putere politică constiluilă. Această 
xlely oi ame subt protecţia Engliterei, va căuta să-și asigure, pe D: 
dreptului inlernojional, suveranitatea unul leriloriu si s 
“migrarea, i 
De remarca! e că opera lul Herz) e străină de orice preocu- 
pare religioasă. El, dealiiei, nu era credincios şi renunjëse Do 
lărie la practica coltulut. e. dă 
Influența opere! lui, s'a manifestat intiiu in cercurile evreeșii 
mal emancipale din Viena, unde ea a ayot! adeziunea lul Nordau, apoi în 
ac et unde iv meta „Cercul Macabeilor“ şi pe Zargvill, apoi 
Î ia ṣi i r 
R Suflet stă inti de o neciintită convingere, renunfind la plăcerile 
unul tralu liniştii, Herzi a dus timp de zece anl o campanie neintre 
«aptă și istovitoare în serviclul Ideilor lal. 
Om de acțiune, ela organiza! congresele sioniste şi în sinni ma 
“elor ear pene se pageoti puteraicel sale personalități, 
vi t ens răsunel. 
are peat tm: sali ile diplomatului şi ale bărbalulni de stat, ela 
reuşi! să lrateze cu Sulianul peniru a oblinea o chari a Palestine! și 
cu minizirul Plehwe in chestia emigrării evreilor ruşi. Dar ec 
tul sa izbil de greulăți mari. Cea dinlălu a fost lipsa banilor. P ae- 
derle baronului de Hirsch călră tinărul și entuzisstal Herzl s'au do- 
vedli justeż linanja evreiască a reluzal loldeauna ajutorul € «Ale 
greulăii cu onee s Eni de Cr Ag Herz! au fosi de internă : fe- 
t sraelile. j 
rar. y sui e inrorabilă evrellor a oferi! leritorii pentru emigrare 
in Elarisch şi geda alricană, eraj sa 3rSial portita dorea bei 
t nsidera ca o preslune indirec | i 
pes Futai indignarea frre dia Rasia; care in fanatismul lor rell- 
t erzi r ase la Pale r 
A; mite AE aja i asde Le i îi indilerența compalriojilor săi $o- 
gali, Herzl spera mai mul! în ajutorul itnanciar al unei companii er 
lonlale ca acea din Alrica, condusă de Cecil Rhodes sau în acel al 
unui miliardar american. i f 
Activitatea dezinteresalā, febrilā şi islovlloare în serviciul case: 
sioniste a ruinat sănătatea lui Herzl pricinulad în 1904 moariea lui 
i - 
arupa «ea i şi idele sale sint astăzi însă mal vii ca oricind. Răz- 
boiul mondial a pus pe primul plan chestia najionalităților și reren 
dicările sioniste asupra Paleslinei, au fost recunoscule la congresul 
păcii, Cele două ati <d inlersajinonia: socialismul şi papa s'au 
g me paa praod 4 Ph iai Weizman, unul din fruatașii 
sioniști din Anglia, ises, cengia sata Cegarea unai alt, Sorea aa 
int f š ea colonizării în P 
an avou igno H. subi prolecloralul englez sint chesiluni a căror 
dasiegare e apropiati, í OCTAV en 


; ii de Launay; Problèmes dconomiques d'après guerre, Po- 
ris, - 

Toală lumea e perlec! conşilenlă că, odată războiul cu armele 
isprăvii, lupta între marile puteri” alo lumii urmează să continue, poate 


3 s RECENZII 457 

4 
cu si mai mare înverșunare, pe tărimul economic. În vederea acestei 
lupte, preperalizele se urmează cu lebrililale. Lucrarea d-lul de Lau- 
„ay este o cercelare amănunțită a măsurilor ce sinl de luai în Franja 
nentruca vicioriei ermale să-l urmeze, dacă nu o lòt așa de mare 
izbindă economică, în lot cazul Franja să se poală menline în chip 
onorabil co o putere economică de primul rang. 7 

„Ar Ħ o greşală periculoasă, spune autorul, dacă in beţia trium 
lalui, ne-am închipui că Oermanla va încela să rămină amenințătoare 
șI că nu vom mal avea nici o clocnire cu ea. Oricit am crede-o de 
slăbilă, es ra oonlinua să constitue în cenirul Europei un grup com- 
pact, în care Germanii din Auniria vor putes compensa părțile alipite 
„cum la Franja sau Polonia, Oarecare mișcări politice inlerne, mai 
wull aparente decit reale, nu vor pules disiruge acea formidabilă ar 
matură militară, care a silul că reziste cu alita vigoare limp de palru 
ani și Jumătate slorțărilor coalizale, aproape ale Atregii omenirii... 

„«-- Germanii au sacrițiea! totul, pănă şi onoarea, pentru a-şi scul 
je ge jnvazle și a-şi păsiro forțele industriale şi comerciale aproape 
intacle.-.* 

Pentru a pulea duce lupia economică cu aceste „animale de 
pradă”. Franja nu va'trebui să se culce pe laarii vieloriei, aici să se 
“redă salvată cu despăgubirile de rărbolu ce ta urma să încaseze 

„Drponkharea rațională și melodică a forțelor şi resurselor noas 
tre, re impune din primul moment". Intreaga aclivilale economică a 
Franţei urmează să fie condusă În special de două mari principii: 
„conomi! pănă la exces în consumaliunea înțernă yi expor? ci! mai 
intensiv în alară. 

\ „luai parizian să-l lăsăm pe sama străinilor ce vor veni- să ne 
viziteze, şi sk ne îndreplăm toale privirile spre comerțul în afară, sin 
gurel mijloc lesnicios pentru a ne relace capilalurile“. 7 

i nira organizarea intensivă a exportului é nevoe de reorga- 
nizarea pe bare nonă e întregii producțiuni Industriale. Concentrarea 
întreprinderilor prin cooperare, fie în plan orizontal (asocierea Indus- 
triilor idezlice), fte în plan vertical (asocierea întreprinderilor com- 
pie meniare) este primul postulat asuprea cărula aulorul fazistä cu toati 
căldara. Arelă apoi economiile de realizat în inlerlorul uzinelor prin 
introducerea ultimelor metode șiliațiiice, specializare, manca în seril, 
slandardizare, etc., elc. : 

Trece iu urmă la cercetarea emănuntilă a mai iuluror proble- 
melor în jegătură cu: a) procurarea materiilor prime ; b) chestiunea 
tragsporturilor pe usca! şi pe apă; c) lipsa de brațe de după războlu 
+! mițloncele de à o remedia, şi d) studial lorjelor naturale, în we- 
derea stihzörii lor cii mal potrivite peniru intensificarea producliuali. 

Moi lonte chestiunile siat trutate atil din punclul de vedere a! 
intereselor directe şi propriu zise ele Franfel cit și din acela al la- 
turel défensive fală de Germania. 

Locrarea se lerminā cv un apel la conceniraren și încordarea 
tularor puleritor Franlei pentra refacerea şi sporirea producliuaii fără 
de care vicloria armală s'ar pulea să rămină lër eléct 


„P. Caziot, La terro å la familie puysanne, Payol, Paris, 1919. 

Problema pe care d. de Launay o cercetează cu privire la pro: 

dacțiunea îindusirială a Franjei, d. Caziot o dezbale cu o rară com- 
pelență peniru producțiunea agricolă. 

Chesilunea are o alt de mare asemănare cu problema economică 
lundamentală a sialulul romin, încil lucrarea d-lui Cazloi este de un 
palpilioni înleres peniru noi. 

Dowă sini problemele mari ale vieţii de stat a Franjei de aslăzl: 


. e) impajimerea populajiei, şi b) scăderea producjiunii agricole. Pentro 


zë, autorul vede o singură soluliune, aceia Indicald de inses 


468 e VATA ROMINBASCĂ 


ae- - -—— —- 


Hitul voțumului său : păminiul agricol al Franței, penira o intinder- 
«Îl se ta pulca mai mare, să treacă În minile familiilor jūr care 
derenlad statornic şi edince legale cu păminiul ce-} cultivă, vor f sle- 
garele în siare să sporească populajiunca și să ridice în ecsiasi fimp 
productivilalea țării. 
Formula d-iul Boret, fostul mialsiru al agriculturii: „à chaguo 
famille son explon!alion* este cu enluzlasm lată de autorul non 
ira. Exploalarea |&rănească sau familială a atujui, tmiärtië peio 
zarea sindicală şi cooperativă, aceasia e formula agricolă » 
sittorului. lar prin exploatare familială se înțelege o exploalara rurală, 
a cărei întindere corespunde la celace lucra o famille socmal? 
G4 copii), cu propriile sale mijloace, lără a area neroe de calartafi- 
ceaslă intindere irebue să dea familiei res vo o acnpafiuna cant- 
taată, fără a depăși posibilitățile ei de mun 
Prinir'o evoluție prograna, pămintul irebue nă devină proprie- 
tatea acplora ce-l caliivă. Solujlunea comunistă nu corespunde neroi- 
lor vieții agricole. Pilda Rusiei sovietisle, care n'a pulut suprima pro- 
prinialea individuală la țară, ci a inlării-o şi mei mall, e concludent. 
Peniru a se ajunge la realizarea lormulei de mai ñas, autorul 
examinează în emănunțimi ckesilunea pulverizării ielății raraos. 


sieur moes le solujiona fără inišpivirea de: 
a nu se poa n a des: 
centralizării satelor. Forma concenirală a satelor a adus pe sine den- 


urmează com aulorită! i - 
ioale clădirile de locuință şi exploalare ale familiilor de maachor! a 
gricoli irebuesc stabilite pe însuși lotal aparținind fiecărei lamili t 
răneşii. | 


Avantajele economice ale unel asifel de exploatări sial prea e- 
vidente peulru a îi nevoe să le mal reproducem, 

Aşadar: lotul de 10-20 ha, cu clădirile pentru locuinţă pi cz- 
pioaiare, pe clt se poate, în ohlar centrui Jul, — intrat în plină pro- 
prielate jărânească, aceasta este singura formulă, care poale dura ls 
întărirea pălure! rurale şi prin aceasta la rezolvirea problemal popa 
lajiei caşi la aceia a productivității, 

Cu loală urgenia chestiunii, aulorul insistă continuu asupra ne- 
voli imperionase de a se face o riguroasă se/ocționare prinlre. viilorii 
impraprlelăriji. Păminlul este cea mai de samă avujie nullonală, şi 
deci posesiunea lul lrebue rezervală fiilor celor mai vrednici a? nea- 
malul. Nu se va da pămini decii celor ce vor pulea pišti anticipat ce! 
puțin ò pălrime din valoarea lui. 

` Pentra foștii mobilizați, care au drept de preferinţă, dar cazo a'ao 
palul face ecoaomil ia timpul războlulul, aulorul preconizează iago- 
aloase insiltujluni de credil, care să le acorde avansuri! pe baza anor 
serioase garanții, că vor îl buni cullivalori de pămini, ecouomi și 
<îrgaincioși. 
lar, odată păminalul distribuli, loole atențiunile trebuesc dirijale 
“pre aclivitalea sindicală, ir de care refacerea și sporirea prodac- 
Manli egricole nu e ca puilață, 
AAS p. MAZILU 


„Dr. Gtio Seifert, Klinik und Therapie der Tierischea Parasi 
tan des Menschen, 1920, Letpzig, Verlag von Curt Kabiizsch,  . 
Prima edijie a acestei cărți a apărul în 1903 formind parien » 
doua a volumului de parazitologie umană de Max Braun, 


RECENZII 46 


tdiţia a dona din 1920, despre ca 

ta E sparle, din 506 pagini cu 19 le ve o i eigul puukin 

aul rann n volumin] I descrie perazitele animale din punci de ve 

1 se „a0ologic : organizaţie, biologie, şi clasiiicație, pe clad Ofo 

201er] te ocupă În vol. JI cu clinica șI terapia boalelor 

dune a pareria animale. ais 

Oiumul începe cu bonlele produse de animale! 
larioare, de prolozoare : dysenteria amibiană, Boala. Breo aray he 
anana aen, ele: Keimer e apol boalele produse de rr ari 
„8 rlace ică, anemia minerilor, į 

Imrioza. ascaridlona etc. și se lermlaă t a oper pere A i 

padari : scabla, pediculosa, e za a bi eap t rien 

din punci de vedere bibliografic, fndiciad oa joopa. oaan Malais 

"voatele respecilve. Se descrie rap ni m a urg g> a 

‘ poi diagnosticul, 

lose, Eee pat ică, tratameniul ee mer E ei Mee 
annalui cupr numeroase observallunl clinice lăcule la so 


Mosă indere alfabetica tinale, i 
pro os a Parmam laii Tera pere para ei ie 
* meditiad, ci pentre orice om Ja na numai pentru medici și stadeaă 


'N, LEON 


Revista Revistelor 


(Noembre, 1920). 

Un studiu inedit al lui Faguet 
asupra lui Thiers. ilustrul om po- 
Hiic a lost, după Faguet, un poziti- 
visit rece, pătruns de datoria lui 
de a cunoaște loaie laplele posi- 
bile și de a le ințălege, într'un 
de meridional! impe- 
tuos, aprins, irascibil A: 
cest om atit de pulia is, vesel 
si expansiv, era În fond un mizan- 
trop sombru.  Născul la atirgilul 
veacului al XVIII, e! nu avea ni: 
mic din oplimismul şi dim acea 
credință in om care era adevărata 
religie a timpului. 

al iai Voltaire, lipsit de 
orice ideologie şi de orice idea- 
iism, el avea oroare de popor, de 
mișcările apontahe ale mulțimii, 
disprejal guvernului democratic și 
respectul forței, penirucă ea re- 
roca o formā a lorțel lucru- 
rilor. 

Scepiic fără amărăciune, el nu 
credea in progres, ci numai in 
schimbări necesare pe care os- 
menii le consideră asifel. Cu a- 
sementa însuşiri Thiers nu putea 
să albă un papapa El a sra ol 
an o mare comprehen: 
iune, Fara a face politică dogma- 
lică, nici flozolla istoriei, Thiers 
s'a întreba! cum Frenje trebuia să 
se organizeze după revoluție şi 
dapă' imperiu. Programul său se 
poăle rezuma în două cuvinte: 
sistem parlamentar și cenlralizare. 

Pentru el centralizarea era forja 
de care Franja arca neroc în si 
tuajia în care revolujia şi impe- 
riul l-o făcuseră în Europa, siste- 
mul parlamentar era libertatea 
pentru care Franja avea, dela 1789, 
un gust invincibil. 

Aceste puncie cardinale ale po- 
iiicei sale, dela 1830 la 1877, eran 
în realltale inconcilimbile. Thiers 
a Voil să fie un ceniralizator libe- 
ral, dar prin forja lucrurilor nu a 

tul fi decil un centralizator cu 
Punávolaĵă de a fi liberal. Con- 
dijiile pe care marea, revolujle 


T 
<e ~ 


franceză le crease Framjei ua pe~ 
mileau insă allă politică, căci re- 
voluția ceniralizase și imtăriae po- 
terea, lăsind posteriiății grija dr 
a asigura libertățile aimmci cind 
circumslanjele o rot permile. 

. In politica exiernă. princinilie 
lui au același caracter de praden|: 
de docililale la fapte și de res- 
lism. În fojo sfintei alianțe erro- 
pene care se leme de epithe! de 
cucerire al Franjel, aceaste ire- 
bue să râmină pacilică, dar înar 
mată. O alianță cu una din marile 
puteri nu e posibilă di» cauza a. 
minlirilor ireculului ; prieiinia 
Angliei care se dezinieresează d: 
coalineni, en nù poale comple. 

Franja irebue să-şi creeze Însă 
o clientelă, ca lrebue së devină 
protecioarea naturală è naliilor 
mici pe care Thiers le credea nr 
cesare echilibrului european. ŞI 
Faguet socoale că aceste Idei 
erau ua ae er şi practice. 

Gabriel Hanotaux ne dă enpor 
iret interesant al lui Gambetta, ler 
René Viviani al lut Millerand. 

Mercure de France (Ociom- 
bre, 1920). 

In Rusia Sovietică : Indastriu 
naționalizală, e un interesant ar 
ticol datorit d-lui Alexis M. Ch. 
Exiragem cileva dala penire ceti 
torii care urmăresc Yasla ezperienji 
socială ce se face astăzi în Rusia, 
D. Alexis M. Ch. începe prinir'ur 
istoric amănunții a! frămintărilor 
economice şi sociale dela prăbu 
şirea |arismului pănă în moments! 
cind guvernul sovielic își puae in 
aplicare programul săe de sajio- 
nalizarea indusiriei. lală com a 
procedal: A “creal un organ eco: 
aomic, numi! Consiliul superior 
de economie populară, „care ire- 
buia să concentreze întreaga di 
recjie a vieţii economice şi e pro- 
ducției industriale şi agricole; el 
era constituit numai din elemente 
uvriere şi comuniste. La Îmcepul, 
acțiunile acestui Consilin fură com 
pleci iacoherenie ; se conlisca. se 
rechiziliana, se municipaliza și na 


> 7 


—... m 


lionaltza för sistem, co lămbălău 
si ce sprijinul armatei. Puterea 
“ovhatică superioară înțelese de- 
grabă incapacitatea compleciă a 
Inerblorilor comunişti și chiar a 
intelectualilor lor de a face o mun- 
că poziilvă“. Atunci apăru Leonida 
Krossin, „teprezeniant al marii 
burghezii industriale, om foarte in» 
teligent și dé mare energie, care 
„aderă pe fală la pulerea sorie- 
tică“. El începu prin a goni 
taţi comuniştii incapabili din dife» 
vitele secții ale C. S. E.P. sia 
“Duta mijioace să alragă inginerii 
i intelectnulii de conceplie ne- 
bolşevică. Aceştia primiră avanta- 
tele şi protecția oferită de Krassin. 
Consiliul superior de cconomle 
populară (pe care-l vom numi pe 
“cul C. S. E. P.) era o izat 
nlunei astfel: „Proşedinlele con- 
stilului era numit de Comiletul E- 
secaliv central al Sovielelor şi a- 
les pate rarii membri ai parti- 
dalul comunisi mal muli sau mai 
polia la curent cu chestiunile e- 
conomice. Acest preşedinte avea 
nā putere în toale chesilu- 
e de compelinia C. 5. E. P. 
e economice locale şi pro- 
vinciale ereu subordonate C., S. 
E. P. Ja organizaţia internă C, S- 
E. P. era subimpării! în secțiuni 
£ nzîind deosebitelor ramuri 
de îndastrie : chimică, mecanică, 
“Jectro-techalcă, textilă, etc..." Fie- 
cure secjinne era direct subordo- 
nată preşedintelui. Krassin puse 
în frmnfea acestor secliuni, ori- 
unde pute, iatelecluali și ingineri 
= E jeee aan „După aceasia se ho- 
țări să procedeze la rajionaliza- 
reă induziriei, muanerrind intre 
yrineipilie şi cerințele comuniste 
sI nevoia de a păstra Industria ne- 
„lasă și, pe cit era cu putință, ti- 
ning socoteală de iranstormările 
viiloare” 


i 5 

Principiul fundamental al naiio- 
nalicūrii era de a forma trusturi, 
pe ramuri de industrii, păstrind la 
incepu! ladividualitaleu diverselor 
intreprinderi sau, cel mull, îniro- 
dueind întreprinderi similare. Me- 
caniamul najionalizării era urmă- 
dul : Conform decrelelor apă- 
rute ia Monitorul Oiicial, „toate 
hanurile, mobile și imobile, comp- 
turite curente și fondurile în cassă 


O REVISTA REVISTELOR O si 


ale tuturor întreprinderilor ` anei 
ramuri din marea Indusirie erau 
declarate proprielate a Republicii 
Sovielelor. Administraliile vechi 
erau indalorate să remilă propris- 
tățile lor administrațiilor nouă nu- 
mile de C. 5. E. P. şi întreg per 

sonalul technic și adminiziraliv o- 
bligat să rămină pe loc, fiind şi 
unii și alți! răspunzători în fata 
Tribunalului revoluționar“. Acasie 
schimbări se făceau cu miel greu- 
tăți ; vechi! administratori burghezi 
erau înviiaji să pariicipe la ad- 
minisțrarea uzinelor najionalizata: 
se complecia adminisirajiu prin 
membri aleşi dintre funcționarii 
C. 5. E. P. şi prin lucrători alesi 
in uzine, Odată cu publicarea de- 
creiului de naționalizare, apăreau 
şi statutele speciala pentru com- 
ducerea întreprinderii. "Direcţia 
de fap! şi toată pulerea în inte- 
riorul uzinei, în aleliere şi birouri 
era în mina nnal administrator ge- 
néral, ales de adunarea adminis- 
trajiei! întreprinderii dintre techni- 
cienii specialişii, de obicelu ve- 
chiul director. Acest administrator 
general primea puteri dictatoriale 
nelimilate ; in faja iul comitetele 
de lucrători erau reduse la simpla 
reprezentare a sindicalului profe- 
sional i» ramura lor de industrie. 

Dupăce lacrălârii au primit è- 
cesle reforme, s'a organiza! func- 
jlonarea industriei naționalizate : 
„Administrajiile uzinelor depin- 
deau direc! de secțiunea cores- 
punzăloare a C., S, E. Po, care 
trebuia să le furnizeze fondurile, 
comenzile, combustibilul, materiile 
prime, tol ce e necesar produc- 
tiei. Toale furniiurile trebulaa fă- 
cute prin mijlocirea secțiunii C. 
S. E. P. şi prin lranzaciii inire 
deosebitele secțiuni ale C. S. E 
P., comisarialele inleresale și ad 
minisirațiile  corespunzăloare de 
furnizori şi consumalori”, 

Acesta e planul după care sn 
iăcul naționalizaria industriei. 
Cind e fosi pus în luneliune, au 
incepul a se ivi greutățile. Mal in- 
fiu dificultatea alcătuirii unul de - 
viz din pricina unităjii monelure 
nedelerminate și a numeroaselor 
comisiuai care lrebulau să-l -dis 
cele. Asiiel „pe lingă preşediajin 
C. S. E. P. era o comisiune for 


472 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


maiă dta membrii preşedinţiei C, 
5, E. P., din consiliul comisarilor 
poporului, din comisarialul finan» 
telor, comlzarialul controlului de 
siat, comisariatul comerțului, re- 
prag > ai secliuallor ©. S, E: 

- și administratorii respectivi- in- 
ieresaji. Comisiun! analoagă erau 
pe lingă diferitele secțiuni a C. 
3, E P. Aceste comisisni trebuiau 
să aeceple devizul. Dar ualaa, ca 
nă-și poniă întocmi un deviz, ire- 
bula întălu să cunoască programul 
de lucru general, iar aces! lucru ne- 
cesilia alle comlniunl, alle disca- 
(ii. În fine, terminat devizul, era 
prezenlal la comisiunea secției, 
ande se acumulau devizele lulu. 
ror uzinelor similare; aici, discutat 
și modilicai, era acceplal, irimis 
la președinția C. S. P. unde, 

discuta! din nou, ere admis 
definiiiv şi se dădea ordin de plală 
Băncilor “naționalizate. ; 

A doua greutate era distribulin 

meterillor prime, combustibil, pro- 

; ele. Procedura era mal! grea 
ca pentru baal, căci loste mate- 
riile prime, loate produsele fabri- 
cule erau concentrolè în o allă 
"Aministrajie, secție sau subsecile 
n C. S. E. Poyi lucrul era cu util mal 
ureu Că materiile prime nu erau 
adunate, ca banii, înir'un singur 
loc, ci în perpetuă mişcare și cam- 
titate Insiabilă, căci erau necon- 
tealtė cereri lăcule de uzine și 
vărsări efeciuate de-ele. 

In fine a 3-a problemă excesiv 
de grea, era lipsa lucrătorilor. U- 
vrlerii necalificaţi plecaseră la ja- 
ră din pricina bolcolului deslăn- 
puit de sate conira oraşelor comu- 
sisle, unde se murea de foame, 
tar alții nu veneau dela sale dia 
pricina dezechilibrului dintre pro- 
ducjia industrială şi cea agricolă, 
dezechilibru care opera în favos- 
sen celei dia urmă, 

Apoi din cauza tendinței de nl- 
velare generală a salariilor, Iueză. 
torii buni s'au descurajat și n'au 
voll să dea cl lor maximul de 
vendemeni, În line muncitorii in- 
ielectusli erau sirinși între teron- 
rea gurernamentală și nemulju- 
mirea urrlerilor, care-l acuzau că 

ută la explomtarea clasei mua- 

e in folosul! comuniziilor si! 
comisarilor. 


In fața nereaşiiei najlonalialirii 
mare! industrii, pulerea sovietieă, 
sobi impulsul lui Krassia aj co 
laboratorilor săi, renunță ia safio 
nalizarea pură şi luă drumul con 
ceriilor şi loleranței; se feri de a 
mal maționaliza Indusiria mijlocie 
şi mică, pe care le supuse numai 
unui control ol C, S. E. P., lar în 
marea indusirie Iiniroduse o serie 
de relorma: 1) Suprimă dreptu) 
de control şi interveajle èl comi- 
tetelor uvrlere : 2) dădu i 
nelimitate şefilor de uzine; 3) iz- 
troduse lucrul cu bacara, aaa 
prime, ore suplimentare lecru 
şi dădu diriguiloriloe și lechnicis- 
nilor principali salarii de sule de 
mii de ruble pe lună. 

Aceaie măsuri slirmlră o vie o 
poziție în clasa munciloare şi chiot 
comunişiii orlod Š cu o 
chi răi tendința lui Krassin de a 

ve 


la comisar co 
münicajil, apol | se deie o înalță 
ne îns 
Dar, din cauza războiului civil 
si a møltipielor 


aee aain a tie 
ea: 

dananini. So Ioonia Aei 

měsari, care nu dăduri Însă re 


masă, 
totus! gaia de a fi iatrebuiajate și 


"la opẹrajii militare”. R 


au fosi fr epot ig iEciualā "de "ep 
taita pes elieclu 

men! lipuiji ra Hbertaie, n 
lagăre și cazărmi, a geme der 
la minimum. 

Astiel multipiele cerinji ale wie- 
Hi, falimentul aplicării pri 
comualnle a dus la ialr 7 
de mijloace excesiv de - 
Tot așa s'a pelrecul și cu furati- 
rile şi lucrările legale direci ce 
marea Industrie. S'a sis 
tenul cinaților 


iru organizarea muncii 


"30 și chiar 50 la sată din saumna 


REVISTA REVISTELOR 413 


httizilă ; se acordau și prime per- 
vonalulzi ce lucra sabt ordinele 
vale. Acest ulsiem'a de! bane.re- 
suliate și s'a generàlizat; der a 
dn! naştere In conrapţii Şi specu- 
laji Cestrinaie yl ajută la forma- 
rea naei clase mijlocii, reprezen- 
tată de järau slipin pe pămintul 
ăn sf de mica borgherie comer. 
saniá și speculaloare. Aceasta va 
ii singora bază ponibilă e vitiorum» 
lej olal run. 

La Revue Mondiale (Ociom. 
iwe. Noembre, 1920), 

„Prima impresie, zice d. jean 
“ing! în articolul «äu Frooja şi 
“tevanio, pălrunrind în Germania., 
aste acelasi de doi ani, Celace 
ithise pe soldați? învingători în 
„rapele Pulalinatului, loreşie și as- 
1ăai pe cblătorat ce vine peniru 
plăcerea aa. Întălişarea vrednică 
de Jale e sute de cop!) cu ochii 
deşi în fadtul capelei, cu pielea 
vbrazalei lipită de oase, ca pieloa- 
rele ce fusele, le lulbură ia mod 
-4edal. in arsşele srăbâăiuice prea 
mie, ÎI săreşii răzimaji de bartere, 
sül şi veseli, dar ce na şilu ca 
grsrHale în ochii lor idfua- 
daji îm orbitele. cerculic ca vinăl. 
tspėciel bărbaţilor şi al temellor 
«ste asemănător. „Coniroiarol, ob. 
zerv un călător, are un cap 
de mori”, În adevăr, umerii obra- 
zalai eşiți în afară, bărbia sub- 
Unik, pielea lăbăcilă, minile lungi 
s fără carne, îi daa inlăjişarea 
uoni om ce s'a sculat din sicriu“, 
„dermania moare de foame! „In rer- 
safant de siiciă, ridicale pe 
„pitpâite cheiuri, n'al ce minca. 
"aneționarii te privesc. cu lavidie 
“ampăriad minuscule piniji, pree 
slbe, ce două mărci bucala“. Ce-l 
és mirare ducă in asemenea shtu- 
ajio; socialismul şi +pariachismul 
loe e uriase ? Cei Imcră- 
torii pf jonasii safir o foame 

e: „Germana! abia are 

salerulei din timpuri nor- 

male”. Şi Francezul, adaugă: 
„Sa voll mă se facă propagen- 
dl în fernarea noasiră: alimen- 
ile ar iH fost cel mal ban a- 
geal ad nostru. S'a neglijat acesi 
ajor de conviagere. După doi 
ani ĝe ocupajle (cu trupe negre) 
nitaste este tol ape de serloasă : un 
Curen are 200 gr. carne pe săp- 


tămină, 440 gr. i pe zi™ ùk 
marea: mercaalllism, speculajH re- 
bune, lupte de clasă înversunate, 
căci acelas! egolam sălbatic sipè- 
nesle pe caplialistu! german c 
pe cel de ali najlune, iar luere. 
lorii privesc spre răsări!. Nict ga 
vernul frnacez, nici armala de oca 
pajie n'au înțeles rostul economi. 
și socia! al Implelor de acolo i le- 
au interpreta! ca Indrepiale în 
contra Franţei şi tu luat măsuri 
„nepotrivite ciad locmai „prin inter 
mediul lor (a) Reaanilor) noi ire- 
buc să restabilim relații normale 
cu națianca plină de vilior care 
esie Germania”, 

Lucruri inleresaate Dezpra pe 
nelrajia retiprocă dimire Alsaeia 
şi Franje ne spune d-na A. Moll- 
Weiss. 


un fel de -pas între „Francesi 
din inlerior’ şi Alsacieni. Cauzele 
sin! greșelile administrative, pro- 
paganda ascunsă germană; dw 
mai alès o reciprocă incopr 
siune a caracierelor“. Toată 
imen de conierențiari, trimişi die 

aris, cu toată neg Ă lor m'aa 
putut face mare lucru, ce? Ne 
spase antenei eo ini e e 
ren » propegandiată : indes 
cei mai au a nu vorbeau deci: 
lranțuzeşte și Alsacienii... au iale: 
legeau”. „Trebue să pi e 
saclenilor în nemjeșie sau în dia 
lectul jor", dialect lol germaa, 
cum recunoașie şi D-nu Weiss 
Dar nici asia nu-i de ajuns. Tre- 
bue o peazirare reciprosă: mai 
intăia Alsacienii trebue nă inveje 
limba tranceză sou cel puțin să-şi 
coloreze cu elemente lranceze dia- 
lectul. Apol să se meargă pa mă 
hirea prea trauşaa e 
were aanieonenn. : E ee 
tanceazii cu ponegrirea lor sistema. 
lică, fiindcă ve aude in Alsecia: 
„În limba sa ; photoes (dialeci). 
(primarul unul or din Alsacia, 
imi spuse toale plingerile, loale 
recriminăriie sale. lnaleriorilatee 
noastră in agriculiur : 
tră neinajeleasă, in a dea 
ii venii, ete”... 

Concluzie : „Cun ma: 
compleciă a limbii Dios 


- 


căci ca este agentul de legălură, 
pria excelență... ea ne va permile 
cucerirea delinitivă a inimii alse- 


Li - 

Revue de Paris (Noembre). 
Albert Thibaudet consacră un stu- 
din lui Fromentin, critic de ati 
si ave pe a p 

perele lui Taine „Philosophie 
de Par!” și „Voyage en Hallie” 
sint produsul unei senzibilități și 
a unel facultăți logice- pulernice, 
dar în ele au găsim deci! o cu- 
uoştință superficială a procede- 
elor picturii. „Les mailres d'autre- 
foia” a ra se amar € scrisă 
dimpolrir un Om care avea 
practica pleturii şi poseda în s- 
ceaslă arlă abililaiea lechalcă. 


ombe şi mai aprolundale. 
Unical roman al lui Fromentin. 
« "are un caracier ei 
a 


cal de o iubire fără de speranță, 
So arde glie să-și salveze 


aauiragin ml 
de'a tri. Ceri cAdolphe? ai Iui 


posie numi romanul Iubirii și 


t 

al mitei. Asemeni crilicei de artă 
a Jui Fromentin, acest roman cu 
] lui severe şi pure, În care 
t € esențial și nimic de pri- 
soh, are în el ceva clasic ce amin: 
teşie de prag dia franceză după 
cum În Bovary trăe 
ceva dia comicul irist al lui - 
lière. - 

Fromeniin e anul din cel mai 
distinși şi mai semailicalivi prin- 
ire scriitorii care constitue stofa 
3} fondul solid ei iiteraturii fran- 
cese} serlilori ce Jouberi sau 
Toegxeviilc, cărora le-a lipsit fla- 
cürə geniului, dar care Prin inte- 


z 


iigențtă; spirit avtocrilie iațăler 
ciune şi metodă, mărginindu-ae la 
ir'un cimpreslrins, au reuși! să in- 
lrețină as unvi punct dat o te 
mină compleciă și constantă. 

arte lezat i a iu! iara a 
cu impresia ci aproape perfeci> 
de luciditate şi de măsură pe cere 
ol îmauşi a căulal s'o dea eroal-! 
său Dominique, tămine poste cei 
mai bun, mai luminos ṣi mel abi 
compus din tablourile sale. 

Mai remarcăm impresiile ai! 
de vii ale lui Franck Schoeli a 
supra canteniie! republicane die 
Chicago. 

La Nouvelje Revue Fram 
çaise (Se année, No 8, je No 
vembre, 1920). 

intr'un subir gi amānonjit arti- 
cal, André te vorbeple desprr 
Imvățălarile joi C me. Per 

tea aceslui pictor “n fosi. 
pănă acum, rău înțeleasă ali! de 
critici cât chiar şi de discipoli. As 
torul se îndeteiniceşie, respoetum+ 
şi entuziast, ca | aas poai 
personalitiji, «co e 
veală „adevărata! Coranne” 
Avârt Lhole pns în tref faar 
tehnica picturală. Quattroceńlo. 
ea, Impresionisaal. Ro- 


iro La: me novă”, perepeciiva. 
el onişiii duc pănă la capi 
me aie raaa reca spoe fare- 
gistrindu-le pe ioate deopotrită' 

-De+o-pildü, elementele tabloului 
care, la itivi, erao suprapuse 
ta Renaşiere sint impreumote, com- 
puse; ia impreslonişti talište, al 
crede peniru totdeauns, cosfur 
date". Acesta e 'impreslontamul 

impresia personală a ptelorwlo! 
asupra unui ansamblu de aperente, 
spre deosebire de „dencripiia di 
dactică* a Renaşierei şi de „in 
veniarul impersonal vi moralita- 
tor“ al Primitivilar. Cezanne n vr- 
afl să facă ordine în kaonul im 
ptesionisi. Incetind de a mai! 
picior de senzaţii, el device picto! 
de emoții. Elementele tabloului, 
la dinsul, „se așează după impor- 
fana emotivă a flecărei părți. Ei 
stabileşte, mai rie 
că geomelria e 


absoluta! 
lui. Aşa că, în avialul iui spre ab 
solul, pentru el „să exprimi nn o- 
biect, în. pictură, dnneamnă sú s: 


ode n... l 


irm) raportul pe care Il are in 


orice clipă a evoluției lui terestre |, 


ca renna din figurile tranucen- 
dentale: sferă. con, cilindru, etc., 
sau cu O figură complexă retal- 
tiad dia combinaţiile lor“, În rë- 
zomat, metoda ln! Cézanne e, in- 
tăip, o senzaHe eson/lalmerte plas- 
tieð, care ialocueşie inspirelia în 
senzol clasic nl curintalui. „Apol, 
+l dezlupeşte subl aparențele a- 
cestea exivienia une! orinduell as» 
cunne, cere îi frezeşie în conş- 
tilmţă o coasrucțiuae geometrică 
«degnaală”. Această a dova fază a 
metodei lui Cézanne e o sinleză. 
ra conolitue inovația pe care ea 
"dat-o. Cézanne, prin impresio- 
nism, ajunge astfel la ceiace nici 
ua plicio înainte de cl nu afun- 
sese: Simbolul sufielesc, și des 
luşirea subt fenomenele, care pă- 
reau a fi mnmal cle singure ca- 
pabile de prins pe o pinză, au 
nula dis Riimnriie universale, a- 
Üüloarte ta boza luturor lucrurilor, 
si care condec și insufletesce loi. 
Revisla mai contine „Viula lui 
Guillaume Apolimaire* de Andre 
Salmon, ca prilejul anivercării a 
doi ani deia moartea aceatui poet. 
Un poe în trei acte de Apol- 
linalre „Couleur du tempa”, se pe- 
trēce pe ua cimp de bălae, înle'un 
avion în sbor, înir'o pustie însulă 
abricană, sfirşinda-se la polul Sud, 
prinir'un duel între patra oameni 
inamoreaji! de o lemee moartă și 
lncătugală în sirăveziul sicriu e! 
unel banchize de ghiață. E stranie 
yi: frumos. De constaial absenţa 
totală a tirgulelor și punclelor şi 
Eerad claritaiea cinsică a lealului. 
Subiectul : oameni care fug de 
războlu peniru a se acide între et 
in chip slapid, pentru o femee 
moartă. Pe olocurea impresii ana- 
loagecu acelea din al doilea Foust. 
beri Thibaudet, în acest nuw- 
măr, se ocnpă de frajil Goncourt. 
„Wa artist lasă în urma lui o operă 
„lun nume și aceste două moșie: 
niri pol fi de însemnălale egalš 
sau inegală“. Thibaudet şovăe, În 
At pi e pe Ooncouri, mal mul! 
"e vorba de operă. Autorul e de 
d rece poòlilejā față cu stilul ira- 
ilor Goacouri. Meritul ior ein 
urmaşii care l-au conlinveat, per- 


SEA DEVIERE, piete a3 


-ry 


feclionindu-se şi inlrecinde: Siro- 
bolişiii. Stilul fraților Gontouri 
poale părea astăzi! învechil, ore 


tențioa, chiar ridicul, 
Rundschau (No 


Deutsthe 
Anul 1920). 

Un studiu de Th. Meyer, Poezia 
germană şitimparilenonă. Dyni 
părerea lui Meyer, în Garmanio 
există o prăpastie între pâtarna co! 
turală şi popor. Spiritul de casis 
e malt ma! puternic la Oerman 
deci! la Englezi sao la Fraacos: 
Numai aria şi poezia ar Puleo a 
dece ln aceasi privinlă ò apr 
piere, pria comonitalea sentimen 
talsi şi unitatea stilului. fo evel 
mediu, lileratara germană n cvno- 
cul aceaniă unitate, dar ca èi» 
cetat în impui renașierii—căci cis 
siciomul, care a Inceput a [îl cot 
val de-atunci, nu a polat pălrund- 
in popor. Din operele lui Goelk 
deabia poeziile lu! ilrlee s} Primul 
Faunt au fost goslate de mase 
reslut n'es lom ' piciodală în acors 
ru senlimeniul popolar. Chiar Her 
mean şi Dorothea en to! ronținat=. 
ci, din cauza formeti clasice, nn 
pătruns in popor. Acesi divorț tn 
tire poesie coliă și phiurile mer 
ate naje: a coiminot în ncohelle 
mimuli titimior porți emaici i 
telul fai Hâlderiin. Dinire roma» 
tici na bland și wa Kleist, apà 
ne urmele lor Hebbel Goliried 
Keller si Storm aa iacercat sè 
serie operele lar intrun etii mo! 
german, dar u'an feugi? să păun 
dă in popor, réminiod gasiate toi 
de clasa cultă. Poezia lor e lipsi 
de acele rădăcini adinci popular: 
pe care le-au avut odialoară tHiade 
şi tragicii greci, Shakespeare sn» 
comedia franceză. 

Poezia germană a rămas un při 
vilegiu “ai claselor coltivate., În 
timpul din urmă Siephan George 
a tòst reprezenlanini poeci poeri! 
individualiste, care se adresa on 
mal unul cerc de inițiați. Nimi 
nu e mul departe dè nentimentui 
popular ca simbolismul adu Obërs 
şi estotiomul său aristocratic. 

Poezia. naturalisiă a adus oers 
nou, nota socială, dar a's pui 
«rea o arlă populară. Sub! tatiu 
enja filozofiei malerinlisi= «ea no 
n căula! <ă evoca deci? remliinir» 


___ REVISTA REVISTELOR AY 


4îv VIAŢA ROMINEASCĂ - - 
; că gåinile", care l-a fosi ga epirii mull inlerior ecas 
malai pi idealismul care snee in poral mua Aasai, pariin. și pó- ADE mrna ia, pnra, dia Taa, Iein, ve 1 
trea poporului german, Fătoră cu pornirea ulai rus în fi ae w e apar A a er Eii r> reeg mega 
i a e preot ini reia rusă e parere Ruşii, crede Gorki, Tolstoi: „Bâtriaul bet exagerează”. de cătră Bebe! sl Berastein m. 
, a apărut ia“ *s nstură inclinati sore Tolstoi dacă s'a temut de ceva nă a 
vilimul timp curentul idealist ex.  bondaj. Dacă siat cl inipon în viața lui, a fost de veni orb pepene marei ce 
sresionisi. Întiuențat de opera lui «e pentrucă străini: d Ma f Areni eso ore oaan Maina faero ar 
AS boletim, 27 d ata insă. Germani ui han aalt fa ceata Gut pentra cman Si itro ai, daak dale aoni enaa antniel Er 
, a aria gotic astăzi vagabnndează - 
ponta rar ae paas ames Psje mn tantru statutul, Najjonală este pd por rrieaa pri ait pere aie si a Misa pert mgg nec A imboge 
erea durere furie“ i 
senează lo orizoa, nu a dal iacă că o ia elacepticiamui ef igs ke Gorki Si ia and parte. Nijo i in afaceri comerciale al cu- 
odc operă romeronkiji. mă e de  ranța satului racesc. ŞI Toldo ară odată wam plina așa de firi m üste, Eagels avea mia am 
nu- mai com a cusoagte ~ Se pisdea „Mi-l men 
wäl unei ciase, ci poporului intreg. ad care prag pa răsârea chipul ia racia AA. mye o piatră pi a r pe araid . Pinet | 
Dar noue Harkur (No.5). dia convorbirile lui, zice 4 o nete dă şi lucie în fundul unul fu- scrieri oare i-a "i pil rhed pad 
fi Date Se prana nrs oseas iame nebänuitā, Era o negare a tu- via”, Faik închipue ce ochii ui pă- fost acele ale ini Borne. La i84 
persoual pe Toistoi, și aicea poves- ee B singh ap ler o, iieogăoare care parcă modelan creation ae, fin gi ne pede er pi 
ie G parte din amintirile lui, pizuliţe, Aşa ii apărea Tolstoi, Uneori cu lui, cu „expresiunile salo cu incloziiale 4 și Paniea 
aii au voit să facă din Tolstol ua i; venca parcă să strige a: yr favorite”, cu vocea ini fi- in același timp inin tn suple: 
sfint, Gorki respinge o asemenea idee. „Uitaţi-vă ce om misanat tri&te pe mă“, cu „cruda lui, imfricoşătoare cursuri universile i frecvenia 
Tolstol a fost mare, foarte miare, $ ințelepeiaue“, cu „m su- cercurile kegelicae die Partea 
dar a avut Și defecte. multe. N'a fot Oricit de mare, Tolstoi era ur om, mă de viaţă“. Şi zice Gorki: „Şi a- atingă. Subi iniluenja lul Moses 
un sfiot, și tocmai deaceia este el și avea scăderile lni. 'Teecind d a d exilat și pag pe Hess, el considera deja la (84% 
maj i pp pîna norane- de inima me să aiva at mici, precum ese prea re Niciodată n'am plina aşa er gre err- drep! concluzia nece- 
Loasty turor celor pacate. a = i sară a învățăturii , 
Toki aice ia şi el,—nu avem că ar îi = anaiai Ml a- Cetitorii „Vieţii Rominești“ işi a-  tinat de irita pe-a cf d 
i mai sublim şi mai scump”, veaturieri in cultară, sau că Praoce- mistesc cå d. Ibrăileanu a Aa Saa merciale, el a devenii lunc 
olstoi è fost mare. Niciodată n'a azil s'au avut decit trei romancieri: că şi scriitorul cel mai obiectiv ră- foarte activ al enel fabrici de ță 
avat Gorki o mei Sal vibrantă pe Stendhal, Balzac. i Flaubert, cù mine destul de subiectiv, aşa câ-i sătorie din Mmpchesier, ln eces 
de măreția lui T decit odată vorbea oteasštor temai și e mec petre Slitudinea față de 0- oraş industrial, Engels a avut vi 
«ted l-a zârit atind singur pe malul ceiace era așa de Pease adp vorbei operei lul, şi că aceasi a- aluneca direciă a lupiei de ciare 
Mării Negre. Stätea singur in mijio- „cu artă" despre dintele: 0 poate, intre altele, să fie șia intra! repede în relaţie e» 
tul plajei pline de pietre şi aige ma- mai mare il opreşte mai Ă ap judecată și dim punctul de ved:re conducătorii cheriisii gl oweniyt. 
riot, nagta ceru fnourat şi bâtut de Gorki: Tolstoi eră, în fond, o satn- moral. În amintiriie lui Gorki, pu- suvarind inacelași timp pamiletei» 
viat, la æ y mării svirlea va- ră de tiran, Tolstoi suferea că pü biicate acuma, putem cunoaşie re- aprinse ale lui Carizie. Cores 
turile subt picioa iul. Venise suferă pentru ideile lui, la jurnalul Iatiy la aceiași problemă opiniunea pondent la Rheinische Zeilnay 
na bai a fi observat de Tolstoi nâu ei scrisese: „Dacă ași suteri wai așa de obiectiv ca Tulte din Colonia, el scria că Angiin s 
si Aa epârtat incet ca să nu-i tul- pentru ideile mele, ele ar avea mai tol. i raportează câ odată Tols- allā în ajunul revolajiei sociale. 
pr eo aon Sedisjja lui. Tolstoi stătea  muită influență", ideile lui nu proa ipi N spuse : „Noi c» toții, sinem prevedere care a fost crud der 
xindi fața mării şi părea ua crau luate în seri şi ei ar (i vrni miște straşaici minciunoți. Eu însumi,  minţită de resliiale cași speranjel- 
mag, o forță elementară ce atr. să sufere, De ce? să imgac i cind scriu, simt deodată milă pentru pe care le ponce în charilam, Le 
"i resplagea marea, mişca nouri și deite lui, ca să ne tiranizere cu ele. o fipură, și atunci îi dau o buni in 1844 pe cind se olla în irecere ta 
ag girat Gorki îşi zisese „A- insuşi Tolstoi scrise tot în jraatur Supre san iau o bună insuşire dela Paris, a reinoit cunoșiinla pe cape 
ry r deşte omul acesta, cu său: „Martiri și cei ce eiat eau așa că jn Comparaţie să mu a- o avea cu Marz și relațiile lor in 
ws t pe -pâmint”. Un om cu rari excepţii, şi ticami", A; prea neagră”. Şi mal departe. cepură a fi tobmal sirimse, Par 
“nare care iubea gimplicitatea. El era asta Gorki pu pe A erta. „Nu se scrie ceiace este adevarata tea pe care Engels a avalo fu 
simpu și f plăceau oamenii fără Şi omul acesta a reașii în vi=ță, ci numai ceiace* se gindeşie  produclia lor comună e greu de 
Odata zise lui Gorki să-ți impue ideile ini, și parte despre vati“ delerminal, loluși Herkner crede 
Cehov „Ce admirabil de simplu “. produs acea specie de a Preuysische lahsbicher (Nr. că, la aceaslă epocă, Engels ers 
-tains jui era simpis. Vorbirea lui . care o formează Hei ô, Anel 1920), superior lui Marx în privinja cm 
Sa aipl, ingem cu greşeli sti- fdele ase Gorki mer le m Et taipad imina pubtică sn roza og orare pri ls gelase 
H ochii ddeau A u remarca asupra iu n- riveşie maniièsiu] comunisi, con 
acestei CA mu erau totdeauna sigceri, ob- geis şi Lasaiie. Părerea celor  jinului bazal pe falșa apreciere è 


mal, mulţi din cunoncălorii miscă- industriei engleze impreană tu 
rii socialiste asupra iul Engela e tezele faimoase ale pauperizări! 
că amicul şi discipolul lui Marza şi è cainclismulul inerilabil al so- 


H 
: 
i 
i 
JH 
il 


478 „MIATA ROMINEASCA 


<jetății empilaliste, pare e ft da- 
lori! lei Engeln. Mar: a da! însă 
desigur operei lorma ei ascuţită 
+! agresivă. 

Subi impresia evenimentelor din 
Marile 4248, ambii amici s'au in- 
lors în Germania. Căulind la in- 
cepot o apropiere de exlrema 
stingă, ei s'au răzămat apoi nu- 


msi pe asociațiiie muncitoreşti. . 


n Mari 1549 Engels a incercal să 
tesolle pe muncitorii din Wupper- 
ial, apoi pe cel din Båden $t Pa- 
vetinat, dar trupele prusiene an 
risipii cu eșoriață pe răsculați şi 
iepreună cu Mara e! a lost ne- 
voii să se relugieze la Londra. 
Atel, av căulal să formuleze im- 
rreenă programul comunist în tata 
"evoluție! democratice, in ncesi 
program, se întilneşie pentru fn- 
tiu pară ideie consiliilor manci- 
toreṣii ca formā a diciaturii pro- 
'eterizialul, Această idee a rămas 


alunci simplă lileratură; iatrucil a | 


inlluenia| comuna din 1871 e greu 
de delerminat, dar e sigur că din 
“a s'au inspirel marxişiii ruşi la 
1905 si astăzi. 


jurnalistului decit > 
Aaltzarea şliin 3 inleriorile- 
'en lui faţă de Marx e că nu o- 
vea aptitudinea penire sinleză a 
acestia. Lá ; 
Romanlismul revolujiooar şi me- 
„ianlemul care ve găseşle la En- 
gely în această lază, Herkner caută 
së le explice printr'ua factor in- 
constieni, dispozițiile lui religi- 


\ gase. 


Dapë părerea ua. lendințeie pe 
„are delo începul le-a avel socia- 


-.-—— — 


> 


`e e mo o - 


liamnl german cași alitudimea de 
revolujie permanentă a proletaria.- 
tului, au impiedeca! cole a 
cestuia cu păturile dim stisga ate 
burgheziei care, înlricogală dt 
spectrul toș, s'a apropiat tot mai 
mult de Junkeri și de forțele re- 
acţionare. Democratizarea vleți! 
de stat a Germaniei n'a patni a 
vea loc din cauza acenale, 
Acelaşi lucru se poale spene și 
despre activiiatea lui Lasalle, și 


latre 

monarhie $i socialişii ar fi fos: 

» Bismarck a cūatal ua mo- 

meal să utilizeze mişcarea muns- 

cliorească conira radicalilor cu 

care eră în luplă, dar cind s'a în 

teles cu aceşiia a rupi imediat cu 

un paăriid bazai pe ideia lupte! 
de clase. 


o e de tori. , 
PO maini me 
crajia burgheză şi or íi 


-Leseile, inteligenji care subi bn- 
„Muenja dialeciicei hegelicne nu 
puteau admile concillarea aerr- 
sară a contrariilor. 


Mişcarea intelectuală din străinătate 


LITERATURĂ. 


Jean Rentiinger; Les Ecrits, 1 voi. 
A la belle Edition". 

Da remarcat ale sale Essais gyn- 
nues, unde ne povesteşte cum, prin 
sxerci fizice, s'a vindecat de boata 
„to-analizei şi a putut pute, în ser- 
vical creernini său de poet, un or- 
Lamia sănătos. 

H. B. par an des Quarante (Pras- 
verebidrumte), 1 vol. La Connals- 


ance, 

E reeditarea unui volum foarte rar 
„1 ini Prosper Mérimée în care ni se 
novesteşte iubirea lui Stendhal şi a 
4-sei Grua. 


Eje, ppro, La Danse sur le feu 
=! sar Teau, un vol, Crès. 

Ne czpunt o teorie fliozofică a 
"ops bazată pe dramă. i 

fpologie 4 dramei omeneşti, lo 
pie două expresii sociale: războiul 
2i revoluția, reinoirea perpetu. i 
artei şi lirismului, 

Marco Praga, Anime a nudo. 
(Scrisori de temei şi copile) roman, 
Milano, Treves, 1920, 7 lire. 

Mici probleme sociale, cancanuri 
je salou, emoţiani de „Meeping., 
sutidelități conjugale, ingennități de 
copile şi melanculli de mondene, — 
detilează toate in aceste „Scrisori“, 
presărate cu aceiaşi fineţă psicho- 
ORGĂ şi cu aceiaşi vervă ironico- 
ventimtolală care caracterizează o 
perg Gramatică a autorului 


ROMANE. 


Lonis Bertrană, L'infante, Arthb- 
te Fayard. 

unei fete din Villefranche, 

care, din dragoste pentru un ofiţer 


francea, tradează pe ai săi ce com- 
'  plotaseră să predea oraşul Spanio- 


dlor, 

Rotand Charmey, Une femme, Re- 
“ajasance du livre. 

Fuoapiie genzuală primejdioasă pen- 


tru văduvele de războla: o pre bd 
sătoti cu el, pentru a respecta me- 


istoria umii nenorocit cu toate dra- 
mele unui Orient de vis și realități 
dureroase, din vremea cind peris 


haremurilor nu Sai incă 
pă Sare oa a:noar? 
è va lamos 
e br aer: dacă femela, i 
a dispret, da mela, cum e 
cezul in intriga romanului de față, 
egalcază pe bărbat in depravare, 


ISTORIE. 


Gnglicimo Ferrero and Corrado 
Barbagiio, A Skort History of Rome 

Multe idei nouă, expuse clar ; 
toda sa este: a avea necontenit le 
față uo tot, ale cărui diferite părţi 
sini studiate in inte enja şi 
multaneitatea dezvoltării lor, 


Sint memorii istorice şi chestiuni 
coloalale legate de viaţa acestui ma- 
re comerciant dela inceputul veacu- 
lui XVII, 


ŞTIINŢĂ. 


Dr. Sergiu Voronolt, Vivre, ctade 
des moyens de relever energie vitale 
et ae prolonger la vie, Bernard Gras- 
set. 


Arată rolul glandei interstițiale, 
care distribue energia şi stimulează 
toate părțile imensului stup, ce este 
corpul omenesc, 


Descrie forma generală a gheţa- 
rilor, condiţiile localităţilor cu gwo- 
țari, şi atacă o mulțime de prejude- 
câţi ştiinţifice, intre altele contempe- 
rancitatea mauifestărilor giaciare. 


UNIVERSITAȚU 


480 ________MAȚA. ROMINEASCĂ 


i i h 


POLITICĂ. 


Marcel Beruleld. Le Sionisme. 
étude de drolt international pubiic. 


Jouve. 

O pledoarie ioarie savanită, com- 
piectă şi curajoasă în favoarea 
natiunii evreești şi formării unui 
stat în Palesilan. 

Norman Angell, Le Chaos Es- 
ropen, Beraard Orasset, 

O critică vehementă e lralalului 
dela Versailles: aulorul preconi: 
sează un nou cod economic ai 
masii. 


Baron Beyens, L'Avenir des 
pellis Eta!s, Van Oest 

Diplomatul belgian examinenră 
sarea socială şi polilică a Romi- 
atel Serbiei, Bulgariei și Belgiei. 
viilitalea și importanța lor. 

A O. Olivetti, Bolscerismo, comu- 
aimo e sindicalismo, Milano, Sor. 
a „Risor imeato", R. Caudeo e 

1920, : re 

Bine cunoscut pria peoa 
sale stuđil politice sociale, —au- 
torul analizează obiectiv lumi- 
neszrä clar aceste trel noţiuni, azi 
prost interpretate ori rău cunoscute, 

Arrigo Solmi, L'Adriatico e il 
probiema nazionala, Roma, Edit. „La 
Voce,” 020 în 10, 43 pE (No. 3 al 
Bibi. de Propaganda al grupului Na- 
ional Liberali 1,51 lire. € 

Profesorul Solmi dela Universita- 
tea din Pavia expune cu claritate 

i competență condiţiile incurcatei 

i duroroasei probleme adriatite, 
În punct de vedere etnic, național, 
economic şi juridic. Opusculul are 
scop de vulgarizare care este ami 
printr'o fonnă piină şi precisă și 
prio spiritul obiectiv care inspiră 
scrisul autorului. 


FI! OZOFIE. 
J M. Baldwin, Théorie pontligu» 


de la rtatită: le Pancalisme, F. Alcan. 
k l tare a umi- 


Bi NE sape (Oica arti 


T 31 


UNIVERSITĂŢII 
TAŞI 


tozotulni ce o comiemptă'subt „space 
formae”. Metoda sa este psicologici 
şi istorică. 


psychol. Alcan. 
Studiaza. echivalenața artelor şi g3 
seşte corespondența artelor as i» 
modul de percepere a senzațiilor, ti 
in activitatea intelectuală și imagi 
pativă, in analiza şi reflexia asint 
datelor senzoriale şi atectire, 
Mario Casatti, di tits 
concezione ideulistica dela storia, Fi 
renze, Valtecchi, Coil „H pensiere 
moderno”, 1920 440 pg. 12 tire. 
Pieclad d'la ultimele rezultate |» 
care va ajuna pe tărimul istorie: 
prin cercetările lui Croca şi Qèu 
tile, autorul ajunge —printro wiga 
roasă sforțare de meditaţiuni or 


ginaie—ia o conceptie istorică a #-- 


jozofiei În care se întretae cale mar 
moderce motive ale cugetări! en- 
derne, 

Agostino Geñ:tii, Sciemza 2A 
petogetica, Milano, „Vita e Pensiero”, 
120, 12.5 lire. 1 volum. Antocul, 
ptot: sor la Academia Stilaţitico-Li 
tarară din Milano, dupăce a tratsi 
iptpun precedent volum tema 
geâera!ă a raporturilor dintre ştiaț: 
şi religie, expune în acesta de faţa, 
o metodă nouă de-a trata apologe 
tica; pentru aceasta, alege choati 
uni mult desbâtute Im cimpul ştie 
țilic : teoria miracolului, misticismo! 
şi sanctitatea, etc. 


CĂLĂTORI 


jehan d'lvray, Lo Lombarore 
au temps de Bonuparie, O. Crès 

Operă de lectară inlereszale. 
studiază țara, oamenii, popniajle 
faptele, tdatie epocii, 

Ernesti Roberi, Voyages av C 
noda François, Alar, Denşre, 

Uu mare volum, cu multe desaut 
şi lotogratii, descrie oraşele ca 
cje Saint-Laureot-alw 


a 


ý 


NN 


Pentru explicarea lui La Rochefoucauld * 


„ Am expus cuprinsul maximelor urmind cele mai de multe 
ori textual vorba autorului ; am aşezat numai ideile aşa incit 
unitatea şi continuitatea de puii, pe care o simte oricine 
răstoeşte cartea cu atenție, iasă cît mai tare în lumină. 

La Rochefoucauld a scandalizat şi entuziasmat mulţi ce- 
tiori depe vremuri, şi încă pe unii din cei de astăzi nu-i lasă 
indiferenți. Cei mai mulţi, probabil, se simt, la cetirea lui, 
oarecum deranjaţi in obişnuitele lor sentimente şi judecăţi, şi, 
fireşte se supără de această deranțare. Maximele strică chetul 
omului, pentrucă ele schimbă locula o mulţime de ginduri care 
stau aşa de frumos aşezate în minte, încît nici nu te mal ð- 
cupi de ele,—atit de siguri şi mulţumiţi ce sintem de buna lor 
aşezare. Autorul a ştiut bine ce are să se intimple şi de a- 
cela zice (în Cuvintul cătră cetitor la l-a ediţie 1665): „Je prie 
le lecteur de ne point entraîner son esprit au premier mou- 
vement de son coeur, et de donner ordre, s'il est possible 
que l'amour-propre ne se mêle point dans le jugement 
en fera... Le smtilleur parti que le lecteur ait à prendre est de 
se mettre d'abord dans l'esprit qu'il n'y aaucune de ces Ma- 
ximes qui le regarde en particulier et qu'il est seul excepte, 
bien qw'elles paroissent générales...“ Păcat că la vorbele á- 
ceste din urmă comentatorii, oameni prudenţi, au grijă să cx- 
plice, zicînd de ex.: «Cette phrase, ingénieusement ironique 1...» 
Astfel că cetitorul pierde orice putință de mîngiere şi. se ne- 
căjeşte şi mai rău. Din norocire ediţiile cele mai răspindite 
mau comentar, și atunci poate că cei mai mulţi cetitori sînt 
întrucitva consolați. In orice caz, optimist fiind din natură, 
am credința fermă că cetitorii, chiar dacă se supără lare de 
lectura Maximelor, uită curind supărarea cu carte cu tot; n 
pentrucă am credința aceasta, am şi chrajul de a-i potti 
încercăm a vedea ce spune, pe înțelesul nostru actual, cartea 
aceasta care are dubla infirmitate de a fi şi veche şi iritantā. 

A fost şi probabil perzistă încă i anume sfere de Idei 
ale timpului nostru o preocupare foarte accentuată de a re- 


KON 


* Vezi No. Trecul Eras 
w 


a 
482 A VIAŢA ROMINEASCĂ 


duce cît mai mult rolul şi semnificarea reală a individualităţii, 
Cu ajutorul biologiei ori a ştiinţelor sociale s'a filozofat pen- 
tru a se afirma că individul este o abstracţie, un product i- 
deal izvorit din trebuinţele teoretice şi practice ale sufletului, 
instirşit un fel de postulat regulativ şi nu o dată constitutivă 
a realităţii. Colonie de celule în adevăratul său aspect fizic, 
individul este, sufleteşte, numai un moment iugitiv şi arbitrar 
delimitat al continuei şi universalei conştiinţe sociale care, în 
domeniul psihic, este realitatea oarecum autentică şi superi- 
oară. Ca o dezvoltare a acestora a intervenit cu vremea o 
frază mult prea cunoscută, fiindcă a ajuns doar în circulaţia 
celei mai zilnice şi mai vulgare literaturi, o frază care asi- 
gură că natura nu se preocupă de existența individului, ci 
numai de a Această splendidă nerozie, care strălu- 
ceşte deosebit prin însăşi frequenta ei repefare, nu-i proba- 
bil decit străvechea evlavie metafizică pară tipurile şi « 
senţele eterne, evlavie costumată, potrivit vremii, în termeni 
de biologie. Natura, ca să răminem la stilul acesta teleolo- 
gic, nu poate să iubească mai mult viața speciei decit a 
dividului, pentrucă natura, dacă gîndeşte, înțelege atita lucru 
că nu ar putea să despartă pe una dealta şi deci nici să pre- 
fere pe una celeilalte. Mai cuminte este, cred, să admitem că 
„matura nu se ocupă de una mai mult decit de alta şi că produce 
şi distruge şi speciile şi indivizii. lar dacă durata speciilor 
întrece cu mult pe a indivizilor, apoi deosebirea aceasta ta 
timp poate avea doar interes practic: a face din ea o 
de distincţie poate interpretări teoretice atit de generale este 
numai dovadă de o curioasă retrogradare şi scădere a spiri- 
tului filozofic. Dar oricare ar fi fost şi ar mai fi încă suc- 
cesele şi justificarea acelor filozotâri asupra ideli de individ, 
nu este de crezut că radicala şi imediata opoziţie, între cu Şi 
restul lumii, acest fapt fundamental al experienţii intime, S 
poată fi vreodată cumva subtilizat sau înlăturat din cuprinsul 
nostru sulietesc. Este vorba aici de faptul insuşi primordial 
al subiectului; oricare ar fi interpretările pe care teoria cu- 
nogtintsi şi psihologia le dau acestui fapt, în forma lui nea- 
nălizată şi cea mai primară, În care adică voinţa şi afectele 
iau imediată conştiinţi de sine, subiectul are pentru el in- 
suşi un mia unic, imediat şi nediscutabil. Formulări ca vo- 
inja mea, durerea mea au o specială evidenţă, un înţeles si- 
e, prin faptul chiar că în posesivele acele se arată o impo- 
vire faţă de um altceva care nu-i al meu şi prin care toc- 
mai durerea şi voinţa aceia se lămuresc şi există ca ale mele. 
„ Din punctul de vedere al acestei originare şi radicale o- 
poziţii societatea nu poate, pentru fiecare din noi, să insem- 
neze, mi se pare, decit: toţi oamenii minus Eu.—ln dezvolta- 
rea vieţii istorice opoziţia açrasta esenţială a produs în fie- 
care suflet ca o suprafaţă de atingereşi de apărare, un strat 
de stări sufleteşti pe care eternul contlict între subiectele u- 


dai -- 


$ 
PENTRU EXPLICAREA [11 LA ROCHEPOUCAULD 483 


mane l-a creat şi-l creiază continuu în fiecare din ele = 
je" serg în lupta aceasta însăşi, un nou suflet, se poate Ra 

etul social s'a depus peste acel natural, în afară de acels 
că chiar acest din urmă a fost în el însuşi îmbogăţit prin viaţa 
socială. Intre aceste două suflete se urmează o luptă în sèn- 
sul că cel de suprafaţă ar vrea să înghita cu totul pe cel din 
adincime, care se răzvrăteşte şi cele mai de multe ori îl fn- 
viage. In istorie apare, la răstimpuri, teama ca nu cumva 
unul sau celalt:să fie prea airofiat, aşa încit cel natural să 
“âmină fără contrapond, iar cel social fără material pe car: 
să se aplice. —Observ aci îndată că La Rochefoucayld, cu o 
agerime rară şi cu o pasionată stăruință, a străpuns stratu! 
sufletului social pentru a descoperi, în detaliu, subt porţiu 
alle lui, porţiunea corespunzătoare a sufletului natural. Desi 
gur au recunoscut şi atiţi alţii aşa numitul egoism radical ai 
omului ; dar minuţioasele inzistențe, atenția subtilă aşa de 
stâruitor susținută spre corespondenţa motivelor dintre cele 
două zone ale sufletului dau, mi se pare, lui La Rochetou- 
cauld semnificația de adevărat descoperitgr. 

Funcțiunea esenţială şi continuă a sufletului natural este 
afirmarea proprie, şi cit mai energică. Numai în caz de spe- 
cială detracare poate şi vrea el să se nege, poate să-și vo- 
ascå singur distrugerea. Orice solicitare a voinţei, orice pro 
vocare a afectelor este luaţă in primire de cătră această afir 
mare perpetuă a sufletului hatural, trebue să i se supună sai 
să pactizeze într'un grad oarecare cu pornirile sale fundamen 
tale, înăinte de a intra în circulaţia ulterioară a vieţii interne 
Este ca un apriori al voinţei primitive şi nealterabile care 
prinde, supune şi stilizează tot ce i se opune şi-i solicită, 

rin însăşi această opunere, funcţionarea sa esenţială și na- 

lā. Caşi timpul, spaţiul ori cauzalitatea, acest apriori al 
voinței primitive trăeşte nebăgat în samă în viața curentă a 
conştiinţei, şi numai prin ulterioară şi inzistentă reflecţie ajunge 
spiritul sa şi-l poată teoretic clarifica, ceiace de altfel se în- 
timplă cu toate acele elemente peste care conştiinţa nalva 
trece clasindu-le ca «dela sine înțelese». Descriind cu o ex 
iraordinară pătrundere detaliile funcţionării acestui apriori ai 
voinței elementare, La Rochefoucauld îi luminează în mod sur- 
prinzător cuprinsul întreg. 

Din nevoia absolut vitală de a prezenta cit mai reped: 
in afară figurile consacrate ale sufletului social s'a născut o 
tehnică minunată, care înşeală chiar pe subiectul în care ea 
se exercită, şi In: momentul chiar cind se exercită. Atit d: 
repede apar motivele sociale şi acopăr pe cele naturale, înc! 
de multe ori foarte cinstit ne irităm, dacă cineva încearcă a 
ne tace să vedem jocul cel adevărat de dindărătul spectaco- 
lului psihic de suprafaţă. Negreşit, nimic din ce trăegte în 
sufletul nostru nu rămîne în afară de puterea vieţii sociale - 
su trebue dar înţeles celace am numit suflet natural ca un. 


Li Li 


484 VIAŢA ROMINEASCĂ 


complex care perzistă în afară de sfera acelei puteri. Numai 
de aceasta este aici vorba: că există un fond, pe care, după 
gust sau după cerinţele teoriei, îl putem exprima în formule 
metatizice sau în formule biologice, şi faţă de acest fond 
primar viața socială este, logic vorbind, termenul secundar. 
Fâră acel prim termen viaţa socială nu ar fi, logic, posibili, 
nu ar putea fi adică obiect pentru cugetarea noastră. Impul- 
sul primordial de afirmare şi apirare al'îndividului se trezeşte 
la orice atingere a fiinţei acestuia, astfel că în cumpâna vo- 
inței manitestările acelei energii centrale a persoanei intervine 
necontenit ; şi nici c4 ar putea lipsi dela cîntar, pentrucă fără 
dinsa cintărirea nici mar fi posibilă. Comitem un falş retoric, 
cînd, pentru anume fapte morale, calificăm de imponderabile 
efectele acelui impuls fundamental. Cu o senzibilitate extrem. 
de delicată, spiritul lui La Rochefoucauld descopere cu deamă- 
nuntul prezenţa grea a acestor pretinse imponderabile. 

Pe hotarele complicate şi mobile ale celor două straturi 
sufleteşti trăeşte acela ce se numeşte morală, cel puţin aşa 
cum a rămas definită în literatura filozofică dela Kant încoace, . 
şi cum se pare că este, dacă unii teologi au dreptate, înţele- 
sul chiar al învăţăturii creştineşti: adică supunerea de bună- 
voe şi din intimă pornire la reguli de acas care nu se pre- 

deloc de impulsurile noastre imediate şi care, de fapt, 

cele mai adeseori se impotrivesc direct acestora. Semnul dis- 
tinctiv “al atitudinei morale este dar judecata perfect obiectipă 
pe care subiectul o aplică tot atit de exactşi târă cruţare lwi 
insuşi caşi oricărui alt fenomen din cuprinsul experienţei sale. 
Mişcarea primă şi pornirea cea mai îndârătnică şi vitală îm- 
ping violent pe om sâ-şi dea dreptate sie-şi totdeauna: su- 
etul, pus în dezbinare cu sine, se frămintă inevitabil ca să-şi 
recapete echilibrul, adică împăcarea cu -el însuşi, cu orice preţ 
şi cit mai perlect. "Ne lasă aceste puteri vre-odată postbili- 
itea să ne judecim sincer Şi fără rezervă? La Rochefow- 
cauld spune : «Nos ennemis approchent plus de la vérité dans 
les jugements qu'iis font de nous que nous n'en approchons 
nous-mtmes». Este, mi se pare, lucru de înţeles ca dugma- 
nii să cerceteze motivele faptelor noastre cu o luciditate și 
deci cu o putere de pătrundere mult mai intensă decit noi. 
care sintem înainte de orice interesaţi să ne formăm despre 
noi o opinie mai mult plăcută decit exactă. În urmărirea cù- 
ratei atitudini morale, la Rochefoucauld notează cu băgare de 
samă locul deciziv al umilinţii în technica morală: „Personne 
ne veut être humble. Sans l'humilité nous conservons tots 
nos défauts.—Lês véritables mortitications sont celles qui ne 
sent pas connues; la vanité rend les autres faciles“.—Dacă ne 
reprezentăm atitudinea morală ca ò stare, în care avem în 
vedere principii obiective pentruca, după oarecare :reflecie - 
asupra aplicării lor  cazuale, să hutii Ja deplină có pia 
de a le urma intocmai şi numa! din respect pentru din is 


PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEFOUCAULD 485 
due nu ar Intelege că în acea clipă de dezbatere inti - 
numărate motive de interes natural găsesc timp deskui ei i 
a se furişa prin conştiinţa noastră şi, pentrucă nimic nu se 
intimplă în zadar, a o colora altfel decit cum cere principiul 
căruia vroim a ne inchina? Atunci inevitabil cuprinsul tot al 
conştiinţei este calitativ schimbat; iar tocmai jocul acesta de 
avanje provocat de motivele nepoftite de morală l-a urmărit 
cu o curiozitate deosebit de trează La Rochefoucauld. Şi fi- 
indcă aceste guanţiri sînt modificări curat calitative ale con- 
ştiinţei, a inv âţi pe La Rochefoucauld de exagerare, cum 
zice una dintre gele mai vulgare obiecţii, nu-i decit curată ne- 
ințelegere a lucrului în discuţie. 
Dacă nu greşesc, este undeva in critica râțiunii practice 
un loc, adeseori neluat în samă, unde Kant dă parecă a in- 
țelege că realizarea atitudineigmorale ca stare de conştiinţă 
este problematică şi că discuţia lui face abstracţie de această 
realizare, Şi pentru La Rochefoucauld această stare este emi- 
nent problematică, şi cartea lui poate servi “prin âxcelență 
pentru a lămuri aceasta; dar el priveşte încercările omului de 
a realiza morala nu numat continuu decepţionat, dar oarecum 
şi cu.o ironică antipatie. El simțea probabil în morali o stare 
tranzitorie, un drum câtră o altă stare internă, de o deplină 
şi autentică superioritate, o altă natură dar mai bogată şi mai 
salinată. Astfel văzută atitudinea morală are parecă ceva din 
nesiguranța, stingăcia şi rigiditatea parvenitului, care-i prea 
conştient de silințele sale pentru a-şi pune de acord ființa lui 
naturală cu situația exterioară. Atunci nu mai prețuim în fy- 
tregime, atunci credem deplin în eficacitatea unei stări de su- 
flet, cînd ea a pătruns în structura întimă şi naturală a aces» 
tuaia, Cu cit mai intensă şi mai intimă este legătura Între su- 
cu atit mal insuficientă, ori chiar deadreptul negativă. 
simțim atitudinea morală. In dragostea sexual, unde stea de 
è cunoaşte sufletul celuilalt merge până la turbare, unde per- 
chiziționarea acestuia ajunge chinuitoare obsesiune, acolo-se 
poate simți cu suprema claritate ce dezastruos sentiment ne 
îneacă atunci cînd în locul impulsului curat, spontaneu, pri- 
v; ne întimpină virtuosul, inutilul, monstruosu! sentiment 
àl datoriei. 
Spune Segrais (Mémoires Il 34) că La Rochefoucauld a- 
i în uz cuvintul vrai, pentru a numi caracterele natural 
şi radical curate şi armonice; mai cu samă doamna 
Lafayette zicea La Rochefoucauld «<qw'eHe était vraie, par- 
ceqw'elle aimait le vrai en toutes choses et sans dissimulation'“ 
in âceastă vorbă se tradează parecă pornirea intimă şi a- 
care l-a călăuzit observaţiile. El nu nega dar Bima n 
mor asemenea suflete, cel puţin a sufletelor în care 
adevărate sint destul de frequente pentru a le hotări caracte- 
fuk Destul de bine se înțelege aceasta şi din formulele res- 
e cu care-şi atenuiază de multe orl generalizările ; totuşi 


486 —___NIATA ROMINEASCĂ_ 
chiar dela publicarea Maximelor multă lume a trecut cu ve- 
derea aceste formule de nuanțare, şi o damă depe vremuri 
recomanda chiar că ar trebui întrodus un guas? regulat în 
toate aforismele pentru ca să fie perfecte. Caşi cum autorul 
mar fi accentuat destul complexitatea esenţială a materiei, aşa 
facit orice om cu o sulicientă capacitate de înțelegere si 
simtă senzul Maximelor chiar dacă nu poartă absolut toate 
stampila care să vire şi în ochii cel mai slabi rezervele lã- 
muritoare. Evident el crede că stări de oră curate, ade- 
vărate, sînt foarte rare, şi credinţa “aceasta, e, nu-i exact 
verificabilă, fiindcă ancheta şi statistica nu se pot aplica se- 
rios în domeniul cauzalității morale. Aici -nu are loc deci 
spiritul de finesse,*nici decum cel geometric. Liberi sint doar 
generoşii umanitari de toate culorile să se supere pe La Ro- 
chefoucauid, să creadă şi să afirme proporția contrară. 


In cuvintul cătră cetitor din fruntea primei ediţii a Ma- 
ximelor publicate cu îngrijirea autorului (1665) se spune: „ct 
qu'elles contiennent n'est autre chose que l'abrégé d'une mo- 
rale conforme aux pensées de piusieurs pèresde l'Eglise“. lac 
autorul necunoscut al Discursului (Discours sar les Réfle- 
xions, rr, prea în aceiaşi ediţie, stărueşte şi el asupra con- 
formităţii Maximelor cu învăţăturile teologice. “In stirşit artt- 


colul-reclamă din Journal des Savants (9 martie 1665) seris 


de marchiza de Sablé şi corectat de autor, recomandă cartes 
astfel: „ce traite est fortutile... parce qu'il fait voir aux hommes 
ue sans le secours de la religion, ils sont incapables de 
ire aucun bien“.—Fără indoială La Rochefoucauld era un ne- 
_credincios ; inzistențele aceste evlavioase ascundeau probabit 
dorinft de a se prezenta cu formule prud:nt respectuoase lz 
adresa puterilor bisericeşti. Totuşi sentimentele pe care se 
rijină cartea sint creştine : neincrederea sțatornică in capa- 
tea reală de virtute a omului, aspra şi ntobosita cercetari 

a purității motivelor, cară declarată unic mijloc auteatie 

controlarea adevă 


"des vertus humaines (2 vol. 1-8” Paris 1678), caşt 


in colecţia de Maxime a doamnei de Sabié ori în ale cava- 
merguneoti 


Jerului de Méré, asemânările cu La Rochefoucauld 


` 


PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEPOUCAULD 487 


până a roepe de literal - 

„za ag n lungi Şi e area n mige Terra doar 
dată La Rochefoucauld : „nous recommencerons s belles y i 
ralilés au coin du feu“.—Dar pe clericul Esprit il pre n 
deosebire ideia harului dumnezeesc în care este dn pe in- 
tuire, fiindcă singur e! poate da virtutea. Despre pagin 1 Sa 
crat zice : „ses vices étaient très réels, et toutes ses y Ts 
étalent fausses“ (II 357); şi se luptă stăruitor cu doi alți > e 
iţi păgini, Seneca şi Cicero, reprezentanţi al virtuţilor um = 

Cu totul altfel gindește nobilul şi profanul prietin, c st 
celebra conversaţie cu de Méré dată la lumina de aiie 
Beuve) spune : „la véritable vertu se confie en elle-même elle 
se montre sans artifice et d'un air simple et naturel com > 
celle de Socrate... Je crois que, dans la morale, Sénèque étoit 
an hypocrite el qu'Epicure étoit un saint“. Şi pe acelaşi pâgin 
cu numele atit de compromis printre creştini, La Rocca 
cauld îl! proclamă grand homme şi admirable genie. 

Experienţa saloanelor dar dintr'o parte, iar din alta gin- 
direa teologică, care pătrunde şi ea până la intelectuali! din 
saloane, vin så coincideze în concluzii despre substratul acti- ` 
vităţii morale. Astfel şi cavalerul de Méré, destul de frivol 
om şi totuşi credincios prietin al celor dela Port-Royal, scrie 
maxime ca aceste : „la Sincârite n'est qu'une fine dissimulation 
— la plupart des actions des hommes sont fardtes et m'ont 
tien que l'apparence”.—lar deasupra tuturor Pascal, în cheva 
aruncâturi de condeiu, luminează cu excesiva. lui aprindere u- 
nele din constatările aşa de reci ale maximelor : „Personne ne 
parle de nous en notre présence comme il parle en notre 
absence.—l'union qui est entre les hommes n'est fondée que 
sur cette mutuelle tromperie... Si les hommes savalent ce qu'ils 
disent les uns des autres, il n'y aurait pas quatre amis Gis 
le monde... Tous les hommes se haissent naturellement tum 
Fautre. On s'est servi comme on a pude la concupiscence 
pour la faire servir au blen public. Mais ce n'est que feinte... 
car au fond ce n'est que haine!"”—Și aici este de însemnat că 
alirmările violente ale bolnavului şi sălbătăcitului Pascal în a- 
devăr exagerează întru cit rețin numai cazurile, extreme; La 
Rochefoucauld însă, gentilomul stăpin pe mintea şi vorba lui, 
ne dă tonul general al gindirii lul în cuvintele: „On ne trouve 
pas dans l'homme le bien et le mal dans l'excès“, — cuvinte 
care se potrivesc în chip curtos şi interesant cu aceste ale de- 
lcatului prelat Fénelon : „Presque tous les hommes sont mé- 
diocres et superficiels pour le mal comme pour le bien“ (Projet 
d'un traité sur l'histoire, în Lettre à l'Académie). 

Desigur în cazul lui Pascal se vede mal izbitor decit în 
altele cum preocuparea psihologică intensivă, atit de caracte- 
fistică epocei, afla un puternic imbold în viaţa religioasă a tim- 
pasi dar Pascal este a go eminent numai, dar nu unic. — 

nul dintre comentatorii vechi ai lui La Rochefoucauld, 


488 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mn ——> 


abatele Brotier (1723—1789), notează la maxima care figurează 
ca epigraf in capul cărții următoarele cuvinte din discursul fu- 
mebru al lui Bossuet pentru princesa Palatină: „Elle croyoit 
voir partout dans ses actions un amour-propre déguisé en vertu. 
Plus elle étoit clairvoyante, plus elle étoit tourmentée“. Ca un 
răspuns la aceasta vin vorbele lui Pascal veşnic agitatul: „La 
vanité est si ancrée dans le coeur de l'homme, qu'un soldat, 
un goujat, un cuisinier, un crocheteur se vante et veut avoir 
des admiratturs: et les philosophes mêmes en veulent. Et ceux 
qui écrivent contre, veulent avoir la gloire d'avoir bien écrit; 
et ceux qui le lisent veulent avoir la gloire de l'avoir lu; et 
moi qul écris ceci, al peut-être cette envie; et pëut-ĉtre que 
ceux qui le liront.. Curiosité n'est que vanité. Le plus souvent 
on ne veut savoir que pour en parler“, 

Dintre nobilele şi interesantele păcătoase ale timpului, cu 
sufletele trecute prin arderile şi trâmintările tuturor păcatelor, 
una din cele mai vestite este doamna de Longueville, vechea 
dragoste şi ferventa tovarăşă de intrigi şi conspirații a lui 
La Rochefoucauld; intrată pe calea pocăinţii ea scrie astfel 
în examenul său de conştiinţă înaintea spovedaniei generale” : 
„II m'est venti encore cette pensée sur moi-même, c'est que je 
suis fort aise, par amour-propre, qu'ag m'ait ordonné d'écrire 

' tout ceci, parce que sur toute chose Jaime à m'occuper de 
moi-même, et à en occuper les autres, et qn l'amour-pròpre 
fáit qu'on aime mieux parler de soi en mal que de n'en rien 
dire du tout... Je me défigure en partie, pour m'attirer „le 
plaisir de connoitre qu'on croit plus de bien de moi, et c'est 
même un artifice de mon amour-propre de me pousser à me 
dépeindre dâfectueuse, pour savoir au vrai ce que l'on pense 
de, moi”..—$i aici surprindem cum tehnica moralei bisericeşti 
provoacă direct şi statornic, prin vedanie, pofta şi volup- 
tatea amară a cercetării sufletului. Atit de puternic este atunci 
impulsul de observare internă pe care-l dă disciplina reli- 
goask încît şi chiar unei femei bune şi fără multă agerime 

minte cum era blinda La Valfière i se deschid ochii pentru 
complexele contraste ale mişcărilor sufleteşti; gata să intre 
ia călugărie, ea scrie unul bătrîn À evlavioş prietin mareșalul 
de Bellefonds (începutul anului 1674): „Jaiine ma fille mais 
elle ne me retiendra pas un seul moment; je la vots avec plaisir, 
et je la quitterais sans peine: accordez cela comme il vous 
laira, mais je le sens comme je vous le dis... Je quitte le 
monde ; c'est sans regret, mais ce n'est pas sans é... Je 
ec pi dans odin pasc si oneg et si cruelles. 
accordez cette o en moi..." 

l Daca, pă toate aceste texte, ne aduce aminte de 
vintele citate mai sus, în care Fénelon aseamănă spre laudă! 
pe tin predicator moralist deadreptul cu La Rochefoucaul€, - 

- umn 3 f 


* Noembrie 1661, trel ani înainte de publicarea Maximelor. 


-= 
> 


PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEFOUCAULD 489 
înţelegem mai complect cum raporturile psihologiei Maxime- 
lor cu viaţa religioasă a timpului nu puteau să scape din ve- 
detea contemporanilor competenţi. Dar nu toți oamenii bise- 
vicii gîndeau tot aşa de binevoilor despre nobilul psiholog 
ca Fénelon, teolog cu o rafinată experienţă religioasă și lite- 
rat artist totdeodață. Un om de strictă doctrină teologică şi 
exeluzivisi apărător al tuncțiunilor teologice ca iezuitul Bour- 
„daloue, care cenzurase tare aspri pe Molière pentru Tartuffe, 
findea nu-i treaba protanilor să critice asemenea lucruri, s'a 
“supărat şi pe moraliştii sceptici care în orice virtute găsesc 
numai vanitate, capriciu, îngelătorie ori chiar slăbiciune de minte, 
aoralişti din lumea mare, care, de rea ce este a ajuns så nu 
mai creadă în adevărata virtute (in Sermon sur la Sainteté). 
ințelegem : părintele Bourdaloue nu vrea ca nechemaţii să se 
amestece a judeca sufletele. Dar mai interesant este pentru 
nol să auzim rezultatele atunci, cînd, cu autoritatea specialis- 
‘tului, începe el să le cerceteze: „Il n'est rien de plus aisé ni ` 
de plus naturel que de se faire une fausse conscience, selon 
ses désirs ou selon ses intérêts.. Tout ceque nous voulons, ă 
mesure que nous le voulons nous devlent et nous parolt bon... 
Dës quil ne s'agit point de l'intérêt, ii ne ngns coûte rien 
d'avoir une conscience droite, Chacun n'estconsciencieux pour 
soi qu'autant que son intérêt le peut soulfrir" (Sérmon sur la 
fausse  consciânce).—Cu jansenistul Nicole sintem, dacă se 
poate, incă mai aproape de psihologia maximelor. Pe_ acesta 
doamna de Sévigné îl preţueşte deosebit ca teolog învăţat şi 
perfect scriitor, far adversarii însişi, iezuiţii vorbesc cu mare 
iaudă despre cărţile lui de morală şi-l socotesc „grand con- 
aaisseur du coeur humain“ (Journal de Trévoux, Februar 1707). 
in voluminoasa sèrie numită Essais de morale se găsește un 
capitol (cap. VII din Traité de la connaissance de soi-même) 
întitulat : que le precepte Connais-toi tot-mâme, vient plutôt 
de Vimpatience des hommes à l'égard des défauts des autres, 
que d'un désir sincère de se connaltre eux-mêmes. Titlul à- 
cesta este evident o maximă; far ințelesul întregii bucăți se 
găseşte concentrat în aceastălaltă : nous voudrions que les 
autres se connussent eux-mêmes, afia qu'ils agissent d'une 
manitre moins choquante à notre égard; nous ne voulons pas 
noüs connaitre pour ne pas volr en nous ce qui nous y 
"WI choquerait... In altă parte zice: le monde est plein de gens 

Ñ qui se trompent de bonne fois, et qui ne voient pas en etx- 

mêmes ce que les autres y volent. Celace ne dă cite o pa« 
ralelă pentru amindouă constatărife lui La Rochefoucauld : în- 
gelarea celorlalți şi amăgirea de sine. In amănunte, nume- 
roasele paralele între gindirea teologului şi a laicului sint 
atit de evidente Incit apropierile de le poate face lesne 
oricine; de exemplu : „Chacun tâche d'occuper le plus de place 
qu'il peut dans son imaginatiou et Pon ne se ro et ne 
s'agrandit dans le ` monde que pour augmenter l'idée que 


490 VIAŢA ROMINEASCĂ l 
chacun se forme de soi-même.. Les hommes sont naturelle- 
ment attachés à leurs opinions, parce qu'ils ne sont jamais 
sans quelque cupidité qui les porte à désirer de régner sur 
les autres.. Si cela était, je ne serais pas habile homme: 

or je suis un habile homme, donc cela n'est Pe 


In total dar, laicul necredincios şi clericii desävirșiți şi 
statornic evlavioşi, caşi pocăiţii care au gustat toată dulceaţa 
ameţitoare a păcatului şi toată fietea căinţii, descopăr toţi, se. 
vede acelaşi elementar şi fundamental mecanism, îndată ce se 
silesc să vadă de aproape înăuntrul mişcărilor voinţei; şi a- 
ceastă potrivire nu se poate trece cu vederea cindeste vorba | 
de stabilirea unui fapt din experiența curat subiectivă. In e- | 
tiologia morală, cum am mai spus, de mijloace directe şi e- 
xacte de cercetare nu ne putem servi. Legea creştinească art 
deci temeiu bun cind ne opreşte de a judeca intenţiile; Decit 
nu de aceasta-i vorba în cartea Maximelor: ea nu ne fp- 
“ deamnă doar să judecăm pe alții, iar pe noi numai degrabă, 
dimpotrivă.— Maximele ar putea, cred, servi eminent pentre 
un chestionar de conştiinţă. Din stăruitoarea cercetare a cong- ) 
tiinței proprii combinată cu o neobosită urmărire a faptelo: 
şi ghicire a sufletului multor tovarăşi şi duşmani s'a născut 
doar cariea Maximelor. iz | 
La Rochefoucauld se vede a fi fost din natură un in- 
telectual cu orice preţ, un om cu o nesfirşită te de a inte- 
lege până la ultimele margini ale puterilor minţii, fără rezerve 
şi consideraţii timide şi prudente pentru sentimentele care 
ni le strecoară şi le întreţine în suflet prestigiul practic al o- 
biectului,—o specie de om foarte rară, mi se pare; întelectu- | 
alii de profesie, cei mai mulţi, nu sint complect autentici şi 
prin vocaţie naturală. Dar era nobil, şi tocmai în vremea În- 
trării sale în lume nobilimea se zbătea violent în criza unei mari 
transformări. Cum ades se întimplă, el a fost luat şi purtat de- 
apitaţiile clasei sale, captiv al unui regim de viaţă puţin po- À 
trivit firii sale. Şiretul şi heastimpăratul Retz, căruia intriga. 
şi cearta, în scurt acţiunea agitată îi era hrana indispen Ri 
s'a întilnit cu La Rochefoucauld in luptă aprigă, şi O caracte- 
ristică nedumerire îl cuprinde În fața acestui duşman: iya 
urs eu du je ne sais quoi en tout Mr. de La Rochetoa- 
pa ra Je -ne sais à quoi aer ra mt son Konat. ăi 
voyons les eftets de cette irrésolution quoique nous n -i 
naissions pas la cause.—Cu cit îşi precizează însă Retz ne- 
dumerirea, cu atit ni se arată parcă mai lămurit caracterele 
intelectualului aruncat în treburi ră rin sauri pui. Aaa 
iui; cînd zice: „son bon sens est très-bon dans la o 
E n exquis dans l'action“,—caracte-" | 


tion... Son men! mest 
ristica a tipului întreagă ; lar cind vorbeşte de: 
e. poe honte et de timiditeque vous lui voyez dans 1a 


s te vie fizionomia omului cu voința cà- 
e aer Inalniesrie inteligenți. lar discordapța. ine 


PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEPOUCAULD 49| 


mediabilă dintre natura aceasta și împrejurările în care stătea 
prinsă ni-o pune subtozhi ingenlosul cardinal cu o evidenţă 
strălucitoare in observația finală: „s2 pratique a toujours été 
de chercher à sortir des affaires. avec ajant d'impatience 
qw’il Miga entré.” 
ar stagiul acesta de excesivă acţiune trebuia să pro- 
ducă în sufletul acela complex o experienţă de o multiplă bo- 
gâţie. Tocmai nepotrivirea dintre om şi curentul Istoric în care- 
se găsea, nesuccesul deplorabil al intregii mişcări caşi al in- 
treprinderilor sale proprii, au fost rodnice pentru ginditor. 
Dintre tovarăşii săi, cei mai mulți au ajuns, din feodali tur- 
bulenţi perfecţi oameni de casă ai regelui. Citeva fermei şi-au 
încheiat furtunoasele lor vieţi în reculegere evlavioasă. Con- 
spiraţiile neîntrerupte, doamnele care fug deghizate în bărbaţi 
sáptämini întregi călare, prințese care aprind cu mina lor fi- 
Hlul tunurilor şi pătrund în cetăţi în fruntea trupelor, La 
Rochefoucauld care plănueşte să răpească pe regina prigonită 
de Richelieu şi să o ducă pe şea în goana calului până la: 
Bruxelles—toate aceste întimplări ca din poveste s'au sfirşit 
în pocăință pentru citiva, în comodă, deşi cam umilitoare im r 
de curte pentru cei mai mulți, iar pentru La Rochefoucauld 
în răsfăţată melancolie pe lingă căminul citorva prietine, 
după ce insă multă vreme îşi redusese ambiția toată să ceară 
cu o stăruință aproape puerilă—un tabouret? pentru nevastă-— 
sa în salonul regini. Aşa curios şi ori şi cum degradator se 
pervertise şi luau stirşit cavalereştile conspiiaţii şi luptele 
romantice ale frondei aristrocratice. Clasa ajunsese în fază 
total parazitară : romanticul şi ultimul avînt de răzvrătire fe-— 
odală urma să fie comprimat în disciplina nouă a monarhiei 
absolute,— „le siècle de vile bourgeoisie“, cum l-a numit Saint- 
Simon, îndărătnicul boer, işi făcea începutul. lar disciplina 
burgheziei raționaliste se întilnea cu efectele religioase şi pe- 
gice născute din contrarelorma catolică şi didea naştere 
la o nouă şi riguroasă etichetă căreia se vor supune mora- 
vurile şi estetica timpurilor următoare. Și prefacerea s'a făcut 
aşa de repede incit Gourvilie, care din curată slugă a fami-— 
liei La Rochefoucauld a ajuns diplomat subţire, primit la toate 
mesele mari şi pus Să negocieze intre nobilime şi curte—c 
carieră straşnic de caracteristică pentru situaţia de atunci a 
clasei boereşti—scrie povestind teatralele aventuri aie Frondei -- 
„les vicux qui ont vu l'état où les choses étaient dans le ro- 
yaume ne sont plus et les jeunes n'en ayant eu cannalssance 
que dans le temps que le Roi avait établi sən autorité, pren- 
drafent ceci r des rêveries quoique ce soient assurément 
des vérités très constantes." (Memoriile lul Gourville, dictate 
de el în 1702, cuprind anii dela 1642 până la 1678). 
La Rochefoucauld azista de aproape la această compri- 
mare şi nouă stilizare a sufletelor in -cadrele 7 etape are eti- 
chete; situaţia era din cele mai favorabile pentru rvaţia 


-492 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DN OI da n Mi n a 


toare sau ca acele de minimă divizare in observa 
m gar aab etichetă observă el: „la bienséance est la moindre 
-de toutes les lois et la plus suivie“. Foarte cu înțeles, un 


psihologică şi socială: efectele crizei lucrau ca aparatele i 


adnotator conteffforan al Maximelor scrie aici: „parce qu'elle - 


iberte sans la captiver, et qu'elle semble attachée a 
aeiae: Elle ze fait qu'effleurer la liberté“. Ce să 
så cu libertatea ? 
tcea Siia neprihănita Domnişoară de Scudéry a rămas o mo 
soare câtră vestitul ştrengar Bussy-Rabutin, în care vorbin 
despre colaborarea literară a lui La Rochefoucauld cu Doan 
de D Fayette zice: «Mr. de La Rochefoucauld et Mme de 
Fayette ont fait un roman de galanterie... Ils ne sont pas en 
àge de faire autre chose ensemble l» La Rochefoucauld Magi 
scrie nepoatei sale, Domnişoarei de Sillery urmâtorul vese 
mahalagism : <Paix! chut! lisez ma lettre tout bas... Oserai-je 
prononcer ? Bouchez toutes les fenêtres, éteignez les nangisa 
Un disciple de Baron (vestit paner de teologie), un sa 
de la Vérité, un demi-ptre de l'Eglise a élé trouvé couché 
entre deux draps non seulement avec une femme mais avec 
deux, dont l'une était sa cousine germalne, et lautre sa pé- 
nitente...» 3 
fe spirituala Sévigné se povesteşte că pe cînd nu 
Kry igoke be tei fiicei sale, zicea: «quoi, tant 
d'argent pour forcer Mr. de Grignan á coucher avec ma fille 1... 
il y couchera demain, aprés demain, toujours! Allons, ce 
a'est pas trop. cher!>-— In sfirşit venind ia cercul preţioaselo' 
= zise, să cetească cineva in Tallemant des Réaux glu- 
mele respectabilei Madame Cornuel, sau încă cum povesteşte 
a altă prețioasă, Madame Pilon, ce i s'a Intimplat cu un ve- 
nerabil madistrat care o aducea acasă in caleaşcă inchisă, pe 
inserate, lar Fléchier, om ca dar duhovnicesc, viRO epist0p. 
afară de asta plin de bienstances și muiat în stil galant, 


totdeodată adnotatorul depe vre- 
muri; şi se vede ce material colorat putea i La Rochefou 
în pi re lui aupra girictejaj a leia care se peri 
ps vă atit de solemnă evlavie. | că atunci ci 
tupiele. în sînul unul grup social se înăspresc, aceiace am 


PENTRU EXPLICAREA LU! LA ROCHEFOUCAULD , 493 
numit suflet natural devine mai apărent decit în vremile cind 
un sistem de disciplină socială funcţionează indelung şi a- 
proape neturburat. Pentru acel care observa, vălmăşagul în- 
săşi al lumii aceleia ei.i ca indispensabil laborator şi mu- 
zeu; asta nu Insemnează că aceia ce se putea vedea acolo 
era altceva decit fondul constant al obiectelor în observaţie. 


izolată ca zicătoare, sau presărată ca ornament instructiv 
în discurs sau în conversaţie, maxima este, mi se päre, un 
product evident şi natural al stilului vorbit. Şi este de înţeles 
că această formă literară a trebuit să piardă tot mai mult din 
funcțiunea cei estetică, în măsura în care gustul se închina 
din ce în ce mai puţin acelui stil. In general de tot vorbind 
se poate zice, cred, fără a greşi mult că stilul nostru modern 
este mai tare determinat de meditaţie, de cugetarea solitară 
şi cit mai personală decit de comunicare şi transinitere, în scurt 
de aşa numita eloquență, în înțelesul ei cel mai general. 
Estetica noastră se orientează adică după impresia intimă, 
după intuiţia primară şi individuală, nu după formularea logica, 
discursivă şi socială.— Vorbim, se înţelege, de artă literară, 
nu de stiluri care servesc numai ca pret altor intenţii cu 
totul extraliterare.—Deaceia îmi închipuesc că nora din noi 
máxima le aduce aminte adeseori de atenee de provincie, de 
literați şi literate pensionare, ori chiar, cind sint mai râu 
dspuşi, de lapidarismul epigramelor de plăcintă sau al in- 
seripțiilor brodate la canava. Distingem insă cu bägare de 
samă maxima de conceptul aruncat pe -hirtie din fuga gin- 
dului şi a impresiilor, numai ca pentru tine însuți, cum sînt 
notițele lui Pascal, o mare parte din atorismele lui Nietzsche 
sau reilecţiile lui Kant despre filozofia critică şi antropologie. 
Asemenea reale și vii fragmente de viaţă internă sint pentru 
cetitorul modern un izvor de adincă voluptate. Maxima, 
dimpotrivă, vrea să fie o formulare perfectă a gindirii. O- 
disgrațioasă rigiditate şi afectaţie pare că i-a rămas din stră- 
vechea intenție de a fi învăţaţă pe de rost ori solemn serisă 
pe pietre, —disgrația practicismului pompos şi autoritar. Despr: 
La Rochefoucauld se poate constata că, în revizulrea stărui- 
toare a textului, el trecea tot mai mult dela conceptul viu şi 
dezvoltat, savuros în plinătatea plastică a impresiei, la sis- 
teme de definiții secate de tot sucul intuitiei şi al fantaziei, 
stoarse, mineralizate, scheletice,-un triumf complect al spi- 
ritului geometric, ca să ne servim iar de vorba secolului al 
17-lea. În toate cele cinci ediţii revăzute de autor lucrarea 
terar se reduce aproape toată la o înverşunată scurtare, 
caşi cum singură călăuză i-ar fi fost vorba Doamnei de La 


ette: „la suppression d'une figne vaut un louis d'or, et. 
celle dun mot an sous“, 


VIAȚA ROMINPASCĂ 


reme 


44 
as AOE = 
in silința de a reduce pe cit posibil vorba, La Roche- 
foucauld red bet) negreşit Pikat de scurtime: . citeodată 
„cuvintele pare că se topesc si rămine gindirea goală înaintea 
moastră. Dar şi inutile jocuri de gindire se nasc din această 
goană după formula perfectă. Doamna de La Fayette, femee 
cu spiritul rece a semnalat cea dintăiu neajunsul, dacă inje- 
egem, cum cred că trebue, cuvintele următoare ca o amabilă ma- 
Mițiozitate pe sama prietinului: „Voici une question entre deux 
maximes-—On pardonne les infidélités, mais on ne les oublie 
point. On oublie les infidélitées, mais on ne les pardonne 
point.“ Sainte-Beuve a notat şi el reversibililatea aproape co- 
mică a unor maxime, şi de constatarea aceasta s'au servit çi 
autorii unel colecţii de parodii foarte cetite anil trecuţi. 
Pentru observaţia intimă cu deosebire, forma difuză, 
discretă şi continuu nuanțată a jurnalului, amestecul de im- 
presii cu gindiri şi imagini diverse, liber şi capricios strecu- 
rate, in felul splendid al lui Montaigne, este pentru unii din 
noi modernii, cred, mult mai fir şi familiară.decit sentinţa 
rigidă ca enunţările teoremelor matematice. Incă ka Bruyère, 
pe lingă respectoasele complimente cătră aristrocraticul pre- 
decesor, introduce semnificative rezerve la adresa Maximelor 
spunînd că ele sint ca nişte legi şi că, în chipul oracoleloi, 
nt scurte şi concize, iar el nu se simte în stare să facă pe 
legiuitorul. bin acest ton geometric decurge dar o îinstrăinare 
a cetitorului modern faţă de renumita carte: prezentindu-sc 
atit de strict Incheiată, aşa de rigid încadrată gindirea pare 
dintr'odată a nu fi nuanțată, şi trebue o observare mai de 
aproape pentru a vedea cum maximele se grupează peniru a 
nuanța cimpurile diverse ale experienței interne. Desigur geo- 
metrismul stătea -adinc împlintat in spiritul timpului, aşa să 
ajungea să atingă chiar pe un necărturar liber de filozofiile 
colăreşti ca La Rochefoucauld. Creaţia lui toată este pornită 
din acel „esprit. de finesse“ al cărui reprezentant eminent a fost 
Jn reflexiunile prime, rind pe rind lăsate afară în diversele 
ediţii, ne apropiem de spiritul autentic al omului. In lunga 
bucată asupra iubirii de sine radus în parte mai sus) pu- 
terea artistică a lul La Rochefoucauld se simte în toată fru- 
museţea ei vie; în torentele acele de imagini surprindem mo- 
mentul luminos al întulției in care cunoaşterea pare că se 


păzea» pese 


confundă cu posedarea obiectului, Acolo aprigul observator 
se vede nd cu toată puterea mobilul suprem al voinței 
cu ramificările lui infinite, cu setea supremă cu care vină- 


torul zugrumă flara de mult pindită. i 
Dar omul este, fără să simtă, robul vremii sale. Intr'un portret 
moral al Doamnei de Longueville dat la lumină de Saint-Beuve 
dintr'un manuscript jansenist se spune că mutra care displăcea 
mai mult fermecăloarei ducese era: air décisif. et scientifique | 
i că multe persoane stimabile [i displăceau din cauza aceasta. 


ntre formele literare, care au mutra mal decisă şi mai ştiin- g| 


“teratură, 


_ PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEFOUCAULD 4% 
jitică decit maximele? Doamnei de Longueville ii plăceau 
însă desigur, maximele. Nouă, celor scăpaţi de apăsarea fa- 
1alităţilor intelectuale de pe acea vreme, maxima ne este pupla 

lăcută, şi n'o gustăm sincer, chiar dacă o socotim stimabi 
Pe atunci însă era altfel, 

Gindirea omului clasic este statornic condusă de tine- 
reasca credinţă că adevărul este simplu şi realitatea deplin 
“rațională. Această atitudine intelectuală îşi susține seninătatea 
“şi multumirea sa esenţială printr'o egală încredere în puterea 
“de a comunica altuia propriul cuprins sufletesc în întregimea 
lui. Optimismul acesta al înţelegerii ŞI a! capacităţii de co- 
municare a devenit un motiv hotăritor al stilului clasic. Şi 
-nu-i întimplător poate că cel mai original şi cel: mai nestă- 
„aere dintre oamenii timpului, Pascal, şi-a eşit din minți tocmai 

tr'o formă de exasperare a patimii de raţionalizare, făcînd 
într'o supremă turbare, saltul “în absurd, Condus de credinţa 
în universalul bun simi, subt patronajul lui Descartes, raţi- 


„onalismul acesta radical a ajutat mult la naşterea unui perfect 


stii retoric, stil de comunicare şi de convingere. . 
Dogmatismul, esenţial spiritului matematic, devine în ii- 
eloquenţă generală. In procedarea clasică totul se 
supune trebuințelor de comunicare. Meditaţia şi visarea sint 
reduse cit se poate in folosul cerinţelor vorbirii. Nu bogăția 
impresiei, nici adincimea refiecţiei, nu țesutul complex, „gin 
in şi obscur“ al visârii solitare interesează pe clasic, ci 
formularea cea mai transparentă a adevărurilor celor mai pe 
inţelesul tuturor. Stilul clasic este stil vorbit, cu totul subju- 
gat conversajţiei şi discursului. Totdeauna în afară, in spre 
public, cătră generalitate, cătră formulare simplă şi expedi- 
tivă,—aceasta este orientarea fundamentală a clasicismului 
La Rochefoucauld. era departe de a se fi absorbit în 
biocul strictei şcoale. Crescut în parcurile străvechi dela 
Verteuil şi în shakespearienele lupte ale frondei, melancolic şi 


“solitar prin natură, neatins aproape de catehismul rigurosa! 


esteticei burghezo-ezuite, el lasă să se intrevadă o estetică 
care nu se potriveşte cu a acestuia. Pasiunile, zice el, sint 
singurii oratori care conving totdeauna. Ele sint ca o artă a 
naturii ale cărei reguli nu “dau greş. Omul cel mai simplu, 


“avind pasiune, convinge mai bine decit cel eloquent care n'o 
“are. Eloquenţa stă nu numai în cuvinte, ci în ton, în voce, 


în ochi, în fizionomia întreagă. Pasiunile mai degrabă decit 
arta ne fac să vedem sigur şi complect. Adică exact contraru! 
de ce avea să susțină mai tirziu clasicul absolut Buffon. ŞI 
La Rochefoucauld îşi complectează astfel ideia despre pro- 
ducția artistică: Sint lucruri frumoase care au mai mare stră- 
lucire cind rămîn imperfecte, şi spiritul găseşte uneori gata 
în el lucruri pe care arta nu le poate nimeri cu combinările 
ei,—celace se opune adinc simplistei dogme a perfecţiei şi 
*leganței continue „selon les rèrles." Și insfirsit, cînd Maximele 


. 


. člłasicilor. Noi, mi se pare, ne bucurăm mai degrabă că Ma- 


“corpul, omul de ştiinţă exactă dă cele mai minuţioase detalii, ca 


495 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


supra misterului, a complexităţii şi a ui 
mese der sufletului, singularitatea cărţii apare într'un 
contrast desâvirşit faţă cu raționalismul şi imperturbabila cre- 
dinţă în universala claritate pe care se sprijină spiritul A: 
in dicțiunea lor dar Maximele se supun la urma sae rd 
gustului geometric al epocei; şi, Diet acestei orien a 
maginile senzibile sint rare şi re mai mult la un ro 
dactic oarecum şi explicativ, cum sint comparaţia amorulu 
eu marea ori cu vristele, a lenei cu peştii care opresc Co- 
răbiile, ori paanan sapaan se La gns sesamen i 

adev b 

animale. Puterea lui ifaginativ Te apr Mle 


„izbucnește şi creşte pare că fără vola ş stăpinirea pe 


din care se compune cartea, area legăturile sint doar partea 
ială în compunere, lar Voltaire, a p 
tat aie acedată idee, zice despre Maxime : «c p mec 
un livre que des matériaux = ae abea ya Peor pas 
ica discursului t du toate regu 
emiri naivitate a pr „median ri dominau judecata estetică a 


te 
to carte din fragmente abrupte, fără ornamente, 
pernă pă chiar cu atit mai stimulente pentru gindire 
tantazie. A 
Carr sa potier eminentă a spiritului geometrie 
a scris şi el despre suflet, din îndemnul unei studioase pr NI 
țese, o carte care se intitulează: les Passions de aperi here 
ciment vlad Fe Cid, dieunth 
còmetric—cum zicem astăzi: 
foamete homme» se mulţumise, cu mintea lui mon. apren 
să constate numai în general tainica legătură ea sulietulu 


| 


. «les nerfs contiennent un certain air ou vent très 
n ci arok nomine les esprits animaux», etc. Şi Se “i 
rată pe articole numărul şi definiţia hotărită ri pasiun nen 
tratează in speciai: «le mouvement du sang et des apa e 
l'ámour», notează cu deosebire această observaţie, to a: pr 
ritul geometric, desigur : «Je remarque qu n post feo 
une douce chaleur dans la poitrine et „que la dig eee 
viandes se fait fort promptement dans l'estomac en 
cette passion est utile pour la santé...» ae 
. Li + . . . EEP 

te încă de însemnat că psihologia lui La 
na pm opune vădit prihologei poeților tragici al Oaea 
teatralului eroism, genęrozităților convenţionale, istor w Ă 
tologiei moralizate ca pentru antologii pedagogice. | 


- 


`. 


PENTRU EXPLICAREA LUI LA ROCHEFOUCAULD 497 


venţiile literare sprijinite de adinci trebuinţe practice au trăit 
mai departe nesupărate şi nejudecate. O uşoară dar sigură 
nuanță de iremediabil comic cade totuşi inevitabil asupra lor, 
cind sint privite subt analiza Maximelor. Din cartea aceasta 
un sentiment dis:ret de un comic uşor melancolizat se lasă 
ca o umbră peste toate faptele omeneşti, şi umbra devine cu 


Pecs rom intensă cu cit mai mari sint pretenţiile sociale ale 
ptei. 


In prefața Maximelor se roagă cetitorul să nu ia pentru 
el personal cele ce va ceti. înăuntru. O curioasă şi distrac- 
tivă ilustrare a acestei ironice prevedari a autorului se arată 
în faptul că nu numai indivizii ci şi epoce întregi s'au apărat 
energic de bănuiala că celace se spune în vestita carte s'ar 
putea aplica lor. Şi aşa una din obiecțiile stabilite contra ei 
spune că observaţiile de acolo se vor fi potrivind doar vre- 
milor ticăloase în care a trăit autorul şi, probabil, lui însuşi 
îndeosebi,—dar nu are deloc aface cu lumea de acuma; şi 
pentrucă obiecţia vine, fireşte, mai ales dela oamenii de şcoala 
şi alţi idealişti oarecum de carieră,—apoi hotârit nu se po- 
trivesc Maximele cu profesorii, cu elevii şi părinţii din... epoca 
respectivă. Astfel dela polemica de comică memorie a unui 
simplu ca Aimé Martin până la Brunetitre, bărbat considerabil, 
care cu o încruntare severă a pus la loc pe La Rochefoucauld 
pentrucă nu se interesează de chestiile mari, şi, deci, nu-i 
scriitor cu adevărat mare, autorul Maximelor a primit multe 
note rele. Literatura asupra lui stă, natural, în mare parte 
subt rm i po acestor convingeri şcolare. Negreşit deopotrivă 
nesinceri nu siut aceşti oameni; numai luciditatea lor psiho- 
logică o cred în considerabilă scădere faţă de aceia a epocii 
Maximelor, iar faţă de a lui La Rochefoucauld mai ales! Şi 
apoi circulă prin lume o sumă de idealismuri de ocazii so-- 
lemne ; faţă de aceste baloane foarte prea colorate şi umflate 
Maximele stau ca nişte acei fine. ŞI indivizii şi sistemele so- 
ciale se supără grozav de rău cind li se dau pe față resor- 
turile ascunse.  Deaceia La Rochefoucauld se va număra tot- 
deauna printre acei „enfants terribles“ care deranjează, strică, 
ori cel puţin primejduesc toate rinduelile respectabile. Ca o 
adincă şi totuşi surizătoare prevedere iml vine în minte aici 
maxima: „la gravité est un mystère du corps inventé pour 
cacher les défauts de l'esprit.“ 

Voltaire, practic şi viguros burghez, zice: „Comme on 
n'écrit pas pour prouver aux hommes qu'ils ont un visage 
il n'est pas besoimde leur prouver qu'iis ont de l'amour- 
propre: Cet amour-propre est l'instrument de notre conser- 


498 VIAŢĂ ROMINEASCĂ 


vation; Îl ressemble à Winstrument de la perpétuité de 
l'espèce :” îl est nécessaire, il nous est cher, il nous 
fait plaisir, et Il faut le cachér“ (Dict. phil, Amour-propre): 
Se poate. Dar curiozitatea omului de a se cunoaşte pe sine 
nu poate fi înfrinată, şi mecanismul amorului-propriu nu-i, 
din păcate, aşa de simplu şi imediatcunoscut ca al n- 
tului cu care-l compară Voltaire: Auto-analiza este un lux, şi, 
însfirşit chiar morala, ca fenomen de profundă rafinare in- 
ternă tot lux este, Societatea se poate inchipui trăind bine 
fără dînsa, şi mult urgisitul economist Mandeville, în reali- 
tate un om foarte cumsecade şi mult prea sincer, a nimerii 

e in adinc adevărul spuhind: „private vices public benefits“. 

luxul este şi el o parte din viaţă; şi nu cumva lucrurile 
inutile sint singurele care au valoare şi semnificaţie adevă- 
rat proprie ? 


Paul Zarifopol 


ODĂ GROTESCĂ 


Omagiu ţie, blondul meu Telin, 
Ce porţi sub blana ta cărămizie, 
“Cu-aristocratică melancolie, 
Povara monoionului destin, 


E IE Ie EE 


Kass 


Pisicel mele 


In tot ce faci, dacă te mişti ori stai, 


Pui graţii elegante și uşoare; 


Ta porţi în păr sclipiri de-apus de soare 
ŞI 'n ochi porţi verdele de cimp din Mai. 


Infiorezi cu fantomatic mers 
Tâcerea linişttă din odaie 
Şi-ţi luneci silueta-ta bălaie 
Cu leneşe euritmii de vers. 


v 
Tu mai în tot ce eşti nimic plebev, 


Patriciană umbră solitară, 


Ce 'ndrepți mereu spre lumea din afară 


Dispreţ olympic ca un atic zeu, 


Dai 


= 


VIAŢA ROMINEASCĂ 29 


Adese pe sofa lingă biuros, 

iţi iai molatic, poze leonine, — 
Şi-atunci tresar în jurul tău şi 'n tine 
"Vibraţii de saharian ecou. 


Eu scriu... tu torei,—şi'n golul dintre noi, 
Foşnirea de peniță pe hirtie 

Cu torsul tău în duo lin se 'mbie 

Şi tese calm un fir de clipe moi. 


Ca un prietin scump m'ai mingiiat, 
De cite ori mi-au fost potrivnici zeii... 
ŞI ghiara ta ca unghia femeii, 


Inconştieni ades m'a zgîriat. ai 


Imi sari pe umere... şi pe obraz 

Nu ştiu ce farmec blind mi se resfiră, 
Cind cu insinmări de hetairă, 

Mă netezeşti cu alintări de-atlaz, 


lar cind pe-atară, mobil castelan, 

~ Pindeşţi în parc vinatul tău de vrăbii, 
Selipeşte 'n ochii tăi tăiuş de săbii, 
Ce-ţi dă privirea şarpelui-Satan... 


Și 'n sări!e cind seva 'şi ia avint, 
Fierbind în tine 'a flux de procreare, 
Ca o sirenă de vapor pe mare, 

iți miauni rutul tău ste:dent prin vint. 


ODĂ GROTESCA 501 


Intors apoi, uitind de feminin P 
Ca Don juan de sufletul Elvirii, 

Îţi rumegi poezia amintirii 

Din proza sexualului fEstin. 


Degenerat din neam de leopard, 

Te 'mbeţi spasmodic cu valeriană... 
Şi 'n întuneric de te-ating pe blană, 
Scintei de fosfor pe spinare'ţi ard. 


Ca o ideie fixă 'mi obsedezi 

In chip decorativ interiorul... 

ŞEn nopţi cînd mă 'ngrozeşte viitorul, 
Imi linişteşti nevroza şi-o veghezi. 


De-aceia 'n veci, ți-or fi tovarăşi buni 
Pedanţii misantrop! şi singuratici... 

Și 'mn cor cu-acești mulţimii antipatici, 
Te cint şi eu ca alţi poeți nebuni. s 


Mihai Codreanu 


P 


Din vremea războiului 


— Documente — 


~ 


Marţea Paştelui din 1917. 3 

La pâtimirea lumii întregi din iarna trecută, s'au adăugat 
pentru noi şi alte greutăţi neaşteptate. Dochiţa, fata din casă, 
după naşterea fără cununie a unui copii, a dat în atac galo- 
pant. Bojise ea şi înainte —de mai bine de un an tot chihn+a— 
dar de două luni încoace nu se mai purta pe picioare şi stå- 
tea în pat. Se cheamă că ai un om in casă, tocmit să-ţi fie 
de ajutor în gospodărie şi cind colo ai o povară mai mult, 
care, fără să-ţi ceară, te sileşte să-i dai îngrijire; iar pe dea- 
supra să afli că nici nu vei avea minglerea că ai putut să-i 
inlături moartea | 

Doctorul spune că Dochiţa trebue numaidecit izolată. In 
tot Iaşul însă nici-un loc, la nici-un spital: peste tot, la spi- 
talele vechi şi la cele înjghebate de nevoia războlului, tixire 
de răniţi şi de exantemateci, îngrămădire de friguri recurente, 
de degerături şi de himiseală. 

T Vinerea Patimilor am îngropat pe Floricel al Dochiței. 
A vrut bunul Dumnezeu—cu toate rugăciunile de îndurare ale 
ei, pentru sănătatea lui Floricel—să îimfăture o piedică. La 
sanatoriul dela Birnova, ar fi fost poate primită, dacă n'ar fi 
avut copilul cu ea. Nicăiri, nici-un azil de copii. In stăpini- 
rea ordinului serviciului sanitar civil, ca să fie primită la sa- 
natoriul dela Birnova, încep alergătura după o căruţă. In tim- 
puri normale, te sui în tren cu bolnavul şi eşti numaidecit 
acolo ; acum însă chiar sănătos să fii şi te ingrozeşte gindul 
să pleci cu trenul. De altă parte, toate trăsurile, toate căru- 
ele, toate automobilele şi toate carăle cu boi, rechiziţionate. 
oate că şi sfintele Paşte au ținut cu noi: un director de fe- 
derală sătească avusese îngăduinţa. pentru nevoile de apro- 


vizionare obştească, să-şi păstreze brişca. El îmi spusese că-t 


liberă ceste trei zile ale Paştelui. Eu, din respect pentru erë- 
dința oamenilor, aminasem plecarea la drum pentru ziua 2 


+ 
e 


waj 


"DIN VREMEA PĂZBOIULUI 503 


treia, cu toate că nu ne ținea pămintul de teama ca nu cumva 
Dochiţa să-şi dea tescul sfirşit înainte de a o putea pune 
in sanatoriu. Nu poţi înlătura ceiace soarta soroceşte omului, 
dar nici nu poţi ținea un mort în casă, oricare ar fi greută- 
țile unei înmormintări în timp de războiu. Cu Floricel fusese 
uşor. Fetele noastre li închipuise nişte hiinuţe ca de păpu- 
şică ; tatăl lui avusese omenia să vie, să-i facă un sicriu din 
tr'o cutie de conserve ruseşti, să-l ia subsuoară şi să plece 
cu el, după preot la cimitir. Dochiţa însă o să fie nemă- 
surat mai greu. Din ce să-i faci sicriu ? prăvăliile cu sicrie 
sint închise, din lipsă de scinduri, tocmai cind este mai mare 
nevoe de ele. Cu ce s'o duci la cimitir? Cui să te adresezi, 
la o nevoe ca aceia, ca să.poţi scoate mortul din casă? Flo- 
rea al Dochiţei, dupăce şi-a îngropat copilul, n'a mai dat pe 
la ea. Nu mă dau înlături dela greutăţi, dar ne îngrozim cu 
toții de umblatul în sec. In casa noastră sint singurul bărbat, 
asupra căruia cad toate răspunderile faţă de mine şi faţă de 
lume, cu toată îngrijorarea neputincioasă şi ajutorarea înţăle- 
gătoare a părţii feminine dimprejurul meu. Asta-i pricina, 
care ne stirneşte la toți ai casei o adevăraţă uşurare, cînd 
vedem că se opreşte brişca federalei la poaria noastră, la cea- 
surile opt dimineaţă, tocmai cind priveam cu cea mai ascuţită 
nelinişte la înaintarea minutarelor ceasornicului, 

— Şi zici că nu-i nevoe să-ţi dau ceva mincare la drum ? 
mă întreabă, pentru nu mai ştiu a citea oară nevasta-mea. 

— Treisprezece chilometri, cucoană | răspund eu cam in- 
tepat, că nu mă mai siăbea cu îngrijorările ei. Un ceas dusul, 
unul acolo—cu odihna cailor cu tot—unul înapoi... la 11... hai 
12 |... sint acasă—adaug eu, ca s'o liniştesc, urcindu-mă pe 
capră, alături de vizitiu, dupăce controlez cum îs aşezate pe- 
rinele, care trebue să înlăture zdruncinăturile Dochiţei, Inlăun- 
trul briştei. Şi pornim, cu Doamne-ajută. 


- 


Ciîtă nepotrivire între lucruri mai impărechează vremea, 

Brişca... s'o fi tot căutat, chiar în timpuri normale şi n'ai 
fi găsit-o mai blagoslovită pentru nevoia de a duce un bolnav. 
Pe arcuri, mică, uşoară, acoperită de toate părţile cu pînză 
de doc, aşa că Dochiţa stă la adăpost, cu aer destul, ferită 
de vînt,.de ploae întimplătoare şi de soare prea fierbinte. Am 
insă o întrebare care mă chinue, cînd mă ult la cai. N'or sta 
ei pe drum ? Bolovanii, aşezaţi în timp de pace şi hirtopile, 
sămănate de războiu pe toate drumurile, ne silesc să cobo- 
rim coasta Sărăriei la pas. Simte oare Gheorghe, că dacă ar 
da caii la trap, ar fi prea chinuită Dochiţa la trintiturile stră- 
zei, ori ştie bine că n'or ţinea cali la drum, dacă i-ar zori din loc ? 

#— Ce zici, Gheorghe ?—întreb'eu pe viziiiu, ca să-mi în- 
cunjur teama—oare vom fi înapoi până la 12? 


+ 


504 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Eheee !—face el mirat—da” cum Domnezăn să nu fim! 
că-i brişca... parc'ar fi goală ! Nici n'am văzut o faţă ca asta, 
uşoară ca o pană. Eu, cind mă duceam s'o fau in brațe, ca 
s'o aduc în brişcă, mă cam temeam să nu dau de ruşine 
şi-mi încordam puterile ca atunci, cind ridicam în braţe fetele 
noastre durdulii, dela Novacii Gilortului, şi cînd colo... uşoară 
ca o floare veştejită ! Apoi, cit ințăleg eu—adaugă Gheorghe, 
ca pentru el, în şoapiă, ca să nu fie auzit decit de mine—nu 
mai aude ea cucul! Văd eu bine în ce halti ea şi deaceia las 
caii în voia lor, ca să nu-i stirnească bietei fete şi alte vătă- 
mături, care poate n'or fi dat încă peste dinsa, Că, vezi dum- 
neta, eu am acolo, în Novacii noştri, o soră, Mărina-—ţinea- 
o-ar Sfintuleţul sănătoasă şi teafără, pănă m'oiu întoarce a= 
casă—şi, nu ştiu cum, cînd am luat în braţe pe bolnava asta, 
cînd şi-a încolăcit ea braţele după giint meu, ca să-mi vie 
mai îndămină la dus şi... cînd a deschis ochii şi s'a uitat în 
ochii mei, pârc'am văzut ochii soră-mea... Ochii sorâ-mea şi 
pace bună, măcar cine ce-ar zice! adaugă el cu glasul tremi- 
rat şi stâpinit, înghiţindu-şi nodul care fi îneacă vorba în git. 

Pela biserica Vulpe întîlnim un convoiu rominesc de 
căruțe, care ne sileşte să dăm lingă trotuar şi să aşteptăm 
scurgerea lui. Mai-încolo, la îmbucătura Sărăriei cu piaţa din 
„Tirgul Cucului” iezită de lume, trebue să ne oprim din nov. 
S'aude apropiindu-se un arg funebru din strada Goliei : trece 
deacurmezişul nostru un mort, trebue să fie un ofiţer superior. 
Armată multă, ofițerime multă, amestecătură de „lume bună“ 
şi de rînd și mai multă. 

incet-incet, Gheorghe vid că se dă jos şi se duce la 
Dochiţa, de unde el auzise venind ca un geamăt. Fa izbutise 
cu o mină să dea înlături o bucată din pinza dela uşa briştii 
şi cerca să scoată capul afară, dar rămăsese în genunchi, în 
locul pentru picioare şi nu izbutea să se sue laloc între perine. 

— Văzut-ai dumneta minune ? faee Gheorghe, cu ton co- 
borit, urcindu-se pe capră, dupăce aşezase la loc pe bolnava 
noastră. Ea, săraca, a vrut să vadă şi ea parada mortului şi 
n'au ajutat-o puterile. Ce-o mina, mă rog, în halul ei, să vadă 
un mort ? O fi simțind şi ea ceva... 4 

— Nu cred, Gheorghe! îi spun eu, tot cu băgare de 
samă. Ea nu ştie c'o ducem să moară fa spital. Noi toţi i-am 
spus, doctorul a încredinţat-o şi ea singură are nădejdea că 
o să se indrepte, cum o să ajunga la sanatoriu şi apoi o să 
se ducă să vadă şi ea mormintul lui Floricel, copilul ei. 

— Să-i ajute aere pă N face Gheorghe, îndemnind caii, 
după desfundarea străzei. M'am uitat acuma. şi mai bine, ur- 
mează el: ei, iacă, asta mi-i crucea... Ochii soră-mea şi pace! 
Doamne-Doamne, n'ar fi să fie de măsură! Că eu ziceam tăi- 
cuţului să-mi dea şi pe soră-mea Mărina, să vină cu mine la 
Craiova. Nici nu era pomeneală atunci, cind am plecat noi 


mD 
- 
= 


de acasă, c'o să ajungem pănă la Bucureşti, dar de În 


DIN VREMEA RĂZBOIULUI  — č  ć 505 


Moldova ! „Pieacă numai tu; dragul taicãi, zice el, că de soră-ta 
Mărina am eu grijă, venire-ar orice IÍftă să vie!" Ce-o ficu 
soră-mea, nu ştiu; că, vezi, dincolo de Siret au năvălit toate 
neamurile depe lume şi Mărina îi fată de 18 anl, cun an mai 
mare decit mine. Dar, orice s'ar zice, tot vorba tăicuțului a 
eşit cu dreptate: de se potrivea mie şi pleca şi dinsa... n'ar 
îi mai ajuns cu zile la laşi. Au pierit ei dealde noi, băeţi vol- 
nici.. de foame, de golătate, de lipsă de adipost şi de ger, 
dar mite una ca dinsa !..să facă ea sute de poştii pe jos şi 
pe vremea ernii Înfricoşate ca cea care a trecut... 
— Nu-ţi mai pară rău, măi Gheorghe, că n'ai luat pe 
Mărina cu tine! îi sân eu cu vorbă de taină. Vezi tu pe fata 
__asta, în ce hal a ajuns? S'o fi văzut, bre, cînda venit la noi, 
ai fi zis că-i zina din poveşti, nu altăceva. Cînd s'a stirnit 
războiul, cu doi ani înaintea noastră, de teama năvălirilor duş- 
măneşti, parai lor, pe fete şi pe tineri ca tine, Romini de-ai 
noştrii, de peste munţi, i-au indemnat să treacă granița la noi, 
unde nu era războiu. A fugit, va să zică şi fata asta din Bu- 
covina, de teama liftelor străine; dar aici la noi s'a încurcat 
cu un flăcâu, fugit tot din Bucovina, ei, şi... vezi-o cum å a- 
juns! Parcă poți să știi cum e mai bine în vreme de războiu? 
i mai bine să ferească Dumnezeu lumea de războiu! Alde 
tată-său și mamă-sa or fi crezind că luminiţa ochilor lor o fi 
la adăpost şi por nici nu le trece prin minte că noi o du- 
cem, în această clipă, la cimitirul depe virful Birnovei! Cind 
şi cum au să ştie ei să întrebe macar unde-i drumul care duce 
ia mormîntul suflețeiului lor ?! 

Din strada Albă cîrnim în dreapta, pe strada Veche, ca 
să nu dăm prin Anastase Panu, cea mai năpăstuită cu năpă- 
dire de rusărime., Prilej ca să dăm la trap, pentrucă, adevă- 
rată minune, are încă asfaltul nesfărimat cu tolul. Tocmai pri- 
vese la pasul cailor, căci pentru mine era până acum o pro- 
blemă greu de deslegăt, cum adică s'ar potrivi ei la mers, 
cînd ar da în trap. i Pi cel din dreapta oiştei, imi aminteşte 
nw ştiu care mănistire: altul, cel din stinga oiştei îmi amin- 
teşte nu ştiu care căţel; iar prâştierul ie face să te întrebi de 
nu-i cumva minz, Cel nalt îi orb, cel mic îi chior, lar prăş- 
tierul ii şchiop. Toţi trei poartă cu dinşii aceiaşi întrebare: 
ce putere năzdrăvană fi ajută să mişte picioarele? Căci în 
cele şase şolduri ale lor, eşite deasupra spinării, ai putea a- 
nina, ca în cuere, orice lucru care te-ar stingheri să staf cum 
trebue în căruţă. Un pas mai grăbit al celui mare, ar stirni 
trapul prăştierului şi galopul celui mic. Orbul însă îşi potri- 
veşte irapul după mersul prâştierului. Trapul lui ar fi gå fie 
întins, cu spor, căci are picioare lungi, deci pasul mare; 
prăştierul însă, la trapul întins al ortfilui, ar trebui să dea în 
galop, cum dă şi cel mic. Dar lucrul acesta nu-l face nici- 
odată prăştierul, pe cit îl cunoaşte Gheorghe, oricite bice l-ar 
da. Din această pricină, cum crede vizitiul, ori din alta, cum 


* 


cred eu, orbul are trap săltat şi scurt, nu întins şi larg. 
Gheorghe spune că, la călărie, orbul are trap întins şi cu 
spor, deci nu-i cotonog de picioare. Asta mă face să cred că 
orbul îşi potriveşte trapul după prăştier, ca să-l simtă pe a- 
cesta măcar cu eva înaintea lui: o hirtoapă, ori o ripă, ar 
primejdui, ori ar, feri ma! întăiu pe vecin, poate cu vedere, iar 
el, fără pic de vedere, ar fi poate scutit de primejdia de a-şi 
rupe gitxi. Trapul întins la călărit, arată că orbul îşi lasă 
soarta în mina călărețului, căre trebue să-i aibă grijă de oco- 
lirea primejdiilor ; iar la trăsură sileşte pe prâăştier să-i slu- 
jască de câlăuză, b 

Socotelile acestea, adevarate ori falşe, ar merge ele cumva, 
de trecere de Vreme, dacă nu S'ar năpusti în calea noastră o 
întîmplare cu totul îndărăptnică, Pe un petec de asfalt lustruit 
şi drept ca masa, orbul rapegă şi cade, cit mi ţi-i de lung, în 
partea stingă. In cădere, prăvale şi pe cel mic; acesta, în în- 
cercarea de cumpănire, rapegă cu toate picioarele şi ajunge 
la pămint înaintea orbului, iar capul, cu git cu tot, îi rămine 
subt greutatea celui mare. Stă în picioare numai prăştierul. 

rim arşi depe capră şi alergăm la cai să-i îndemnăni 
să se scoale, De unde ! numai caii voinici cată să se scoale 
singuri. | f 

— Staţi ! ne strigă un Evreu, care alerga iute să ne a- 
jute. Tăeţi degrabă ştreanguriie calului prins dedesubt, că 
moare înăduşit | La caii eştia nu slujeşte la nimic îndemnul 
să se scoale. 

— Alergaţi, măi!—răcneşte un alt Evreu, care văzuse ne- 
voia noastră, unui grup întimplător din apropiere—că moare 
calul înăduşit. - | 

Intr'o clipă s'adună din toate părţile şi ne-ajută, care la 


țăiatul ştreanguriler, care la ridicatul calului celui mare, de 


cap şi de coadă, 

Eu îngheţ, cind văd un pirău de singe, curs din gura 
celui mic, care abia răsuflă, dupăce i s'a luat povara de peste 
dinsul. ÎI ridicăm şi pe el în acelaşi chip şi nu ştiu cum să 
mă mir mai mult, cind îl văd că stă şi el poponeţ. . 

— N'are nimic—imi spune Evreul, care a alergat Intâiu— 
iți spun eu, Herşcovici. 

In cădere, cel mic se izbise cu botul aşa de tare de as- 
falt, încii i se cruntase gingiile şi-i năpădise sîngele pe gură. 
in citeva minute sîntem înconjurați de lumea depe toată strada, 
curioasă să vadă ce s'a intimplat, mai ales dupăce privirea 
celor noi. era astupată de zidul celor veniţi la Inceput. 


— "Toate, ca toate ! face Gheorghe, cătind cu desnădejde l 


la două bucăți de lemn,.pe care eu nu le văzusem încă jos. 
De cai nu-i grijă, îs deprinşi cu toate nevoile; dar ia te uilă 
la oiştea briştei!...  » 

— Haiti! fac eu încremenit. Dupi cai, asta îl mai sluti 
decit toate! Va să zică oiştea fi ruptă în trei bucăţi! . 


A - 


DIN VREMEA RĂZBOIULUI ia. 507 


Va să zică nu putem merge mai departe, Dumnezeule! 

„Ei ? Aici în mijlocul străzii—gîndesc eu—nu putem ră- 
minea. De mers înainte, la Birnova, nici nu-i de gindit... şi 
totuşi trebue să mergem. Trebue? Adică dage trebue ? 

Şi mă năpădeşte un simțimînt-de revoltă în contra mea l.. 

— Domnule Niculescu! aud'eu strigindu-mi numele din 
brişcă, cu glas aproape stins. a 

eschid uşa de doc a briştel, să văd ce vrea Dochiţa. 
Simt, dar mă prefac că nu văd nimic... Herşcovici, plecat, caim 
subt mina mea, vrea să-şi mulţumească dorința de a alla cine 
poate să re În brişcă. 

— Amajuns ! mă întreabă ca rugitoare, ca să-mi arate 
că i-i greu. 

— Unde s'ajungem? o întreb şi eu nedumerit. 

— La Birnova |—face ea cu voce şi mai rugâtoare. 

— Incă nu! îi răspund eu, după o luptă cu mine însumi, 
ca să nu-i mai amărăsc sufletul şi cu ştirea că deabia sintem 
în mijlozul Iaşului. Se vede că ea, în greutatea boalei, nici? 
nu-şi dă sama că stăm pe loc. Atit mai bine pentru dinsa! 

Lui Herşcavici nu i-a trebuit mulț—o singură privire în 
brişcă—să înțeleagă despre ce poate fi vorba. El acum gesti- 
culează înaintea lui Gheorghe şi-i spune nu ştiu ce. 

— Ce facem, Gheorghe ? intreb eu pe vizitiu, ca să-i 
aflu şi părerea lui. . x 

'— Apoi, uite ce spune dumnealui—face el, arătind pe 
Herşcovici. Zice că noi tot putem merge la Birnova... că este 
aici, nu departe, un atelier de căruţărie şică acolo am putea 
găsi oişte... , 

— Aşa să am cu zile, dacă nu-i aṣa ! face Herṣčovici, tn- 
-dreptindu-se cătră mine. laca merg chiar eu să vă duc, că 
doar nu-mi cad picioarele. 

- În zi de Paşte să găsesc eu oişte? il întreb eu cu 
îndoială dar şi cu oarecare nădejde. 

— Aga să am eu zile, dacă nu gâseşti! Nu ştiu eu, Herş- 
covici birjarul ?! 

Cind îl aud că-i birjar de meserie, înţăleg că ştie ce 
spune. Imi iau tu mine cele trei bucăţi de oişte, ca să aibă 
meşterul depe ce să-mi “croiască alta nouă şi pornim. Lui 
Gheorghe îi dau grija Do:hiţei şi hrana cailor cu grăunțe de 
popuşolu, din sacul depe capră, pânâce ne întoarcem noi, 

— Ehei ! începe Herşcovici pe drum. Cu caii mi-i viaţa 
mea | Se întimplă multe cu caii... dar unde sint acuma căişo- 
rii mei, pe care îi îngrijam ca pe ochii din cap! Unde mi-i 
trăsurica mea! La recheziţie. Or fi ajuns şi căişorii mel, ca 
eşti dela trăsura dumnevoastră. Rapegă ei caii hrâniţi şi în- 
grijii, dar încă nişte umbre de cail... Le ştiu eu socoteala 
lor | N'ai băgat de samă, cîini am alergat să vă dau ajutor ? 
N'ai auzit cum mă strigau şi cum mă întrebau toţi pe mine... 
Herşcovici în sus, Herşcovici în jos... ? Pentrucă eu, în par- 


= 


o VIAŢA POMINEASCĂ PA =. 
tea asta a tirgului, sint birjarul cel mai cu nume, Ei... dar 
unde or fi acuma căişorii mei 7... 

El îmi înşiră multe pățanii din viața lui de birjar, ne- 

gresit cu gindul să nu descurajeze întimplarea noastră ; 
ar nu-şi da samă că povestirile lui, faţă de mine, care n'a- 
veam nici-un gind să mă fac birjar, îmi deschid perspective 
de drum, la care, poate, nici nu m'aşi fi gîndit. 

Atelierul căutat este cu bună samă deschis şi chiar s: 
aud ciocănituri zorite înăuntru. Nici-o oişte nouă. Herşcovici 
imi alege una, din cele cîteva sute de oişti vechi, rupte şi 
cirpite. Cum se vede, treaba merge aşa: unul cumpără ca bun, 
ceiace altul aruncă de rău. Numai că gustul lui mu se potri- 
veşte cu al meu: se leagă de cea mai noduroasă din cite sînt 
şi, pedeasupra, „mici lustruită, nici văpsită. Este drept că-i 
ruptă numai într'un loc, dar îi cirpită cu brățară de fier mai 
sănătoasă decit la toate. La obiecţia mea că-i urită, el incepu 
să mă conjure că-i cea mai sânâtoasă şi că nu se ştie dacă 
ajung la Birnova cu o alta, pentrucă lustrul şi vopseaua aco- 

păr, de multe ori, numai falşitate şi putregaiu. Tot prin stă- 
ruinţa lui, meşterii se hotărăsc să lase lucrul început şi să-mi 
facă oiştea mea întăiu. Mă folosesc de bunăvoința lui şi-l rog 
să pornească înainte și să vadă, până vin eu cu oiştea, ce-i 
de făcut cu ștreangurile tăete. 

Cind mă întorc eu—nu zăbovisem nici două ceasuri în- 
cheiate—Herşcovici imi ese înainte şi-mi spune că Gheorghe 
singur găsise nişte sirmă la un evreu şi legase ştreangurile, 
caşicum nici n'ar fi fost tăete, 

Inhămâm şi plecăm la pas, de teama ape ital pânăce 
scăpăm de asfalt. Coborim pieptul dela palatul de justiţie — 
mai drept ar fi poate să se numească acum grajdul muscă- 
lesc—tot la pas şi cu popasuri, din cauza hopurilor şi a unor 
camioane încărcate cu lemne şi părăsite din neputiaţa de a 
urca Pepa Tot din asemenea pricini, facem la pas şi tot 
lungul străzii Nicolina. La baricră dăm peste o încăerare de 
liume, care ne silește st ne oprim şi să aşteptăm descurcarea 
trecerii. E veşnica încăerare dintre militari şi civili, dela in- 
ceputul războiului, la toate barierele. Vin fergeile să desfacă 
produsele muncii lor cu prețul tirgului, dar militarii le aţin 
calea şi le rechiziţionează. Un civil bătrin, cu nevastă ori 
fiică bolnavă—după înfăţişare pare să fie un intelectual—voise 
să cumpere şi el o ture de rațe; însă fusese îmbrincit-şi 
i se luase paserile din mină. O echipă de lucrători, din ate- 
lierele vecine ale căilor ferate, care eşeau dela cantina rin- 
duită în şcoala primară „Vasile Conta”, cind vede îmbrincirea 
civilului, îi sare în ajutor. Fireşte că armata, însărcinată cu 
paza ordinei, nu putea tolera dezordinea fără sfîrşit: lumea 
e risipită, iar circulaţia restabilită, | | 


- 


\ DIN RĂZBOIULUI 509 


Mä uit la ceas cînd trecem bariera: unu și douăzeci. Va 
să zică au trecut mai bine de două ceasuri decind m'aşteaptă 
acasă, întors dela Birnova... iar noi abia eşim din barieră! 

- e $ 

Decînd am pornit de acasă, mie îmi {iție inima de-o frică : 
caii pe care îi avem, mă tem c'or sta cit colea şi n'om-mat 
ajunge la Birnova cit lumea cu dinşii. 

Avem de urcat citeva boturi de dealuri; le facem pe 
jos. Aş fi prea bucuros să putem da in trap pe șesul, care 
vine pe subt poalele Birnovei, pe subt Cetăţue, de se pierde 
în şesul Bahluiului. Cum începe şesul sadea, urcăm pe capră 
și la trap. Nici n'am băgat de samă cind s'a imbrobodit 
cerul. La întoarcerea dela meştes cu oiştea dreasă, mi sa 
părul că trage a ceaţă ; dar nu mi-a venit în minte şi nic} 
maşi fi vrut să mă gindesc la ploae, în vreme ce eu mă gră- 
beam spre-Birnova. Apoi de ncaţă, soarele răsărise şi se - 
intăţişa cu mari făgăduinţi; poate că din pricina neincrederii 
mele în vorba „ziua bună de dimineaţă se cunoaşte 1“—mi-am 
luat pelerina de ploae cu mine—soarele s'a răsgindit şi s'a 
ascuns. Citeva picături de ploae, scuturate dintr'o piclă inde- 
sită chiar ate Mi noastră, mă fac să mă gindesc şi la alte 
greutăţi. Ce-ar fi, Doamne, de noi, de-ar mai veni nevoile şi 
de sus! Cu cit mă tem mai tare, cu atit se mohorăşte vremea. 
Valea Adincă şi toate văile dinspre apus şi miazăzi, care îşi 
deschid gura in șesul nostru, sint astupate cu totul de neguri 
spinzurate in chip de balauri cu coada în sus. 

Deoparte şi dealta a şoselei, şanţurile presărate cu sche-— 
lete întregi de cai, cu căpăţini rinjite în a Are şirei spinării, 
cu oase răzlețe şi cu hoituri. morsocate. Toți caii morţi de 
poveri şi de hămisală, pe şosea, au fost prăvâliţi în şanţ ca. 
să descurce drumul, Cinii, ciorile, corbii—iîn timpul zilei-—lu- 

ii şi vulpile, în timpul nopții, au prăznuit fără nici-o grijă; 
ar oasele albe împrăştiete pe tot şesul, în dreapta şi'n stinga 
şoselei, cit vezi cu ochii, arată că şi la animalele de pradă 
este o erarhie: cele mai puţin puternice nu-s îngăduite la 
masa comună ; ele trebue să se răpadă pe furiş, să-şi rupă 
o bucată, s'o ducă mai deparie şi s'o ospăteze. Cu cit depâr- 
tarea unui os este mai mare, dela șanțul şoselei, cu atit ani- 
malul de pradă, care l-a dus acolo, a trebuit să fie cu mai 
puțină putere de luptă. 

Printre oase, şesul e săwmăna! cu cai vii, părăsiţi şi lš- 
saţi în voia soartei, Vii? Vorba asta arată prea mult pentru 
aceste dobitoace ! Cei cu mai multă viaţă în ei, pasc dia pi- 
cipare şi smulg, cu pâmint cu tot, colții de iarbă, care au nā- 
zuinţa să înverzească şi să împodobească şesul. Alţii cearcă— 
uneori izbutesc —să pască de culcaţi ; iar alţii nici nu mai au 
puterea să ridice capul şi-i găseşte moartea culcaţi gata. 


510 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—.— — m a m i a a a a al uM aM iŘ 


Vezi dumneta ?—imi arată Gheorghe şesul—caii aceş- 
tia slat toți depe la convoace. Nu i-au mai putut duce nici 
slobozi şi i-au lăsat în voia Domnului. La ce să-i mai ducă, 
dacă nu mai sint de nici o treabă ! Dintre aceştia am ales n6i 
pe ceşti trei cu care mergem acum. Că lui domnul Director 
i-au lăsat numai brişca, iar caii i-au luat la rechiziţie. li ți- 
nem în ceirul nostru, unde-i iarba mai verde, că-i loc închis 
şi nepisat de picioarele callor; mai cumpărăm grăunţe de po- 
puşoi şi-i mai amăgim, că finul, orzul şi ovăzul nu se pome- 
neşte nici fir. Vezi dumneta, caii ăşti care pasc din picioare? 
“Toţi scapă de nevoe, care n'or fi ggati de ger, cau dat la 
colţ şi iarba creşte văzind cu ochii. Verdeaţa de mini a cîm- 
pului nu mai samănă cu cea de azi. Din cei culcaţi, nici unul 
du scapă, că-s dovediţi de foame, îi ajunge pişcătura gerului 
de astă iarnă și nici n'au putere să se mai scoale pe picioare. 
Rod, cît ajung, imprejurul capului, li se umplu măruntaele cu 
lutul dela rădăcina erbei şi, aleluia, atita le-a fost să fie ! De 
unde or fi ei, sărmanii, şi unde li se înşiră ciolanele... Iaca 
aşa-l şi cu omul la războiu... El, dar omul, ca omul: el face, 
el trage... Dar ce-ar mai fi să pătimească şi dobitoacele, din 
pricină că se bat oamenii!? In vreme de războiu, numâi cinti, 
tupii, vulpile, ciorile şi corbii umbiă sătui şi mulţămiţi... 
„ Dochiţa mă strigă şi-mi spune că-i arde sufletul de sete. 
In ma pe satului: Ciurea întilnim un om, îl întreb şi-mi spune 
că mamei pe dreapta, o să dăm de-o fintină. ŞI chiar așa 
a şi fost. Insă fîntina mare cumpănă, îi budăiu cu m. Toate 
budăile au telcă pentru luat apa ; aici însă lipseşte. Din alte 
drumuri făcute, m'am încredințat că toate ciuturile fintinelor 
şi toate teicile budăilor au fost luate, nu se p de cine. In 
stinga şoselei, o casă. Sä fie oare locuită ? După ferestre şi 
după uşă—căci nu sint luate—judecăm că e locuită; macar 
că lipsa imprejmuirii ar putea spune; pe nedrept, in aceste 
vremuri, că-i pustie. . 

Gheorghe se duce să ceară ceva de scos apă. Ploaia a 
început să curgă în trap mai iute decit al cailor noştri. Ză- 
bava vizitiului în casà, mă pane în nedumerire. Vine, în sfir- 
dee ca ò furtună, c'o cofiță în mină, toarnă apă în cana 

hiţei şi aleargă tot în fugă, cu cofița plină cu apă ṣi o 
duce în casă. 

— Aici îi b!ăstemul lui Dumnezeu, în casa astal—spune 
Gheorghe, urcindu-se pe capră şi dind bice cailor, caşicum ar 
fi urmărit de o primejdie. Să ferească Dumnezeu pe toată lu- 
mea, de ce-am văzul eu acum! (mul, c'o luminare aprinsă la 
cap, acum ziua, abia se mai cunoaşte că suflă—că ochii is 
închişi gata ; iar femeia, pe altă laviţă, abia a avut puterea să-mi 
spună că nici ea n'are mult. Abia s'a tirit să aprindă lumie 
narta; o ține aprinsă ca să nu-i prindă moartea fără Inini- 
nare, M'a rugat, pentru sufletul răposaţilor mei, să-i las co- 
fița plină cu apă lingă dinsa, ca să-și stingă, cit va mal pu- 


DIN, VREMEA RĂZBOI SU 


tea, pojarul din suflet. Amindoi bolnavi de exantematic şi 
nimeni lîngă cei să le ude buzele arse cu puţină apát.. 

* Ajungem la marginea pădurii, unde, chiar pe şosea, tot 
timpul ernei, cînd da în moină, erau smircuri; iar acum dăm 
peste hopuri. lunecoase de ploaia pipor mai mari și mai 
grele decit toate œîte le-am întiinit până aici; deci încă să- 
minţă de zăbavă. Scăpăm de hopuri; dar ploala se pune cu 
temeiu. Slavă Domnului însă... sîntem la chilometrul 13, la 
ceasurile trei şi cinci | De aici trebue să părăsim şoseaua și 
să apucăm la stinga, pe drum de pădureca să urcâm spre spital. 


+ 
» * 


Ploaia înteţeşte mereu. Încep să curgă pirăiaşe mici depe 
coasta stingă, pe care trebue s'o urcăm, ca să dâm la sana- 
toriu. Totuşi hotărim să mai odihnim caii, ca să nu ne lase 
tocmai acum. . 

Deocamdată pare că n'o s'avem nevoe. lau de căpăstru 
prâştierul, Gheorghe se dă pe lingă cel mic, în vreme ce há. 
țueşte şi loveşte şi pe cel mare. Drumul ține o bucată cam 
dealungul coastei, apoi cîrneşte în loc, deacurmezişul ; iar, co- 
iac peste pupăză, chiar după cot, un piept de deal, mai că 
s'ar cumpâni să stea.în picioare. Oprim caii să se răsulle, 
Subt talpa stingă simt un punct rece, apoi un altul, apoi.. 
ceva, ca un şarpe, se strecoară prin ciorap şi-mi inundă toată 
talpa. Piracle incep să curgă cu zgomot. Mă mut la spatele 
briştei, gata, la nevoe, să pun umărul. Gheorghe se dă despre 
om, apucă toate hăţurile în mină şi începem să îndemnăm la 
deal. Trodă zadarnică. Caii, dupăce că au atit de puţină pu- 
tere, apoi nici n'au pe ce să-şi sprijine copitele: ori lunecă 
la vale, din pricina pămintului muiet, ori s'atundă şi nu le mai 
pot scoate. Pumm amindoi umerele, indemnăm, răcnim și... 
nimic... Stäm pe loc şi ne încredințâm că nu putem urca. 

— Ascultă, Gheorghe-—spun cu, aducindu-mi aminte de-o 
vorbă a directorului serviciului sanitar. Tu desleagă caii dela 
brişcă, lasă-i cu hamurile pe dinşii, dă-i la iarbă pe lingă 
drum, ca să mai prindă putere pentru intors acasă, mai dă-le 
arăunțe şi ghemneşte-te la adăpost de ploae în dosul briştei. 

Bu mă duc s'aduc alţi cai dela spital. Am să duc numai eu 
pe Dochiţa, iar tu ai să păzeşti caii, până m'oiu întoarce cu 
brişca deşartă. 

ŞI pornesc iute la deal. Dela serviciul sanitar îmi spu- 
sese că dacă izbutesc să plec. cu trenul, să dau un telefon din 
gara Birnova, ca să-mi vie trăsura spitalului şi să-i dau în 
primire bolnava. Drumul este mult mai greu şi ma! iung decit 
mi l-am putut închipui. Mi se pare că numai urcuşul până la 
cantonul de cale ferată ține mai muit de un chilometru, Mai 
fac alt chilometru, poate, pînă la gară, Aici aflu că telefonul 


512 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mare legătură cu spitalul. Va să zică trebue să mă întorc iar 


la canton, să iau la urcat coasta de peste linie, mai | - 
poate, de un chilometru şi apoi să intru în curtea spitalului. 
au iute plicul cu ordinul de primirea Dochiţei şi aştept 
cu nerâbdare să văd scoţind caii dela grajd. 
PR e apa ape mea it apele Ag Anai 
esam cu, m. rezit normale. 
noi unde mai avem cai dela înce războiului 7?! Vezi dum- 
neata, colo, caii cela dela nea ceairului ?... acela sint 
caii noştri!, dar dacă i-ar duce devale cineva, în. locul unde 
sinteţi dumneavoastră cu bolnava, n'ar ma! putea urca înapoi, 
nici slobozi, dar încă puşi la ham! Eu vi-i dau—adaugă doc- 
torul, cind ceteşte disperarea depe faţa mea — dar să nu vă 
pară rău că o să staţi să priviţi la cinci cai de prisos, în loc 
de trei ciţi aveţi acolo. Eu mă zbat aici ca în gură de şarpe: 
mam ce da la bolnavi... cine s'ar fi mai putut gindi la cait 
Şi deaceia îi vezi cum sint... şi nici nu prea înţăleg cum de 
mai sînt şi aşa l.. 
~ Toate cuvintele medicului îmi cad pe suflet ca nişte cio- 
cane. Fără să mai stau mult pe ginduri o pornesc grăbit din 
curtea spitalului. Cum es pe o croesc şi mai iute, încă 
și mai iute, alerg, caşicind aşi avea de înlăturat o primejdie. 
Ceasul patru şi jumătate, s'apropie noaptea! Se v că as- 
ta-i groaza care mă împinge să fug la vale, mai iute cu mult 
decit s'ar potrivi cu vrista mea. Nici o scăpare nu-mi vine 
în minte şi totuşi fug la vale năpraznic. Ajung din urmă o 
femee mrd, fusese la spital cu lapte, căci are în mină o tini- 
chea 
ni, Ascultă, nevastă |—fi zic eu oprind-o în lat, gitiind, 
cu gindul că trebue să fie dintr'un sat cu apropiere. In satul 
dumneavoastră m'aşi gisi eu o păreche de boi, c'o tinjală ? 
— Apoi.. dā... ce să-ți spun matale ?— face ea îngindu- 
rată, de teamă să nu-mi dea un răspuns de mintuială. Acu- 
ma-acuma, la noi în sat, îi numai o păreche de boi acasă. 
Ceilalţi boi, ciji mai sint, îs duşi în corveziapii aceştia sint 
ai Nenii lui Lungu, că bărbatul i-a murit pe front. Da’ vezică 
ileana lui Lungu îi dusă de azidimineaţă la măsa în Poeni. O 
fi venit oare ? Are o fată Catinca.. îi găsi-o oare ? Şade chiar 
linză biserica din Curâturi, dela nol. 
d — ls departe Curăturile ?—o întreb eu, smulgindu-i vorba 
n gură, ` 
e Nu-s departe !— răspunde ea, arâtindu-mi direcţia ct 
mina, asupra pădurii. Dai In şosea, ţii dreapta, înapoi, pănă 
la cantonul pădurarului. Deacolo, dela cantonul pâdurarului, 


faci ceaiă, treci o margine de pădure, eşi în lumini; şi vezi 


satul. Lingă biserică l—iîmi strigă ea din urmă, ca să nu uit, 
că o şi pornisem la fugă — întreabă de Catinca, fata Ilenei 
Lungului, dacă n'o H măsa acasă! - f 3 


DIN VREMEA RĂZBOIULUI 513 


Numai unele lucruri mă stinghiresc : s'au lărgit ghetele 
din pricina apei încălzite din ele, îmi lunecă picioarele în cio- 
rapi şi mi se calicesc degetele, căci toată greulatea mea se 
sprijinea numaj în virtul ghetelor. Apoi, în fugă, trebue så 
impuţinez buşurile provocate de două lunecuşuri : unul perma- 
nent, deci aşteptat, în lăuntrul ghetelor; iar altul în răstim- 

uri, deci neaşteptat, al drumului povirnit şi muet de ploae. 
astirşit, una şi mai siuta: trebue să deşărt mereu apa a- 
dunată în răstrintura pălăriei, căci altfel, -printr'o deschidere 
neştiută de mine până acum, s'ar strecura toată și s'ar pre- 
linge pe ceafă, pe git. 

— Ascultă, Gheorghe !—îi spun iui Gheorghe cind ajung 
la căruță — n'am găsit cai! Acum ma duc să vin c'o păreche 
de boi şi c'o tinjaiă. Tu stai acolea şi vezi de căruţă şi de cal. 

Alerg într'un suflet la cantonul pădurarului. Il găsesc la 
telefon primind ordine dela laşi în privința scoaterii din pà- 
dure a stinjenilor tăeţi în parchetul No, 14. 

— Domnule pădurar l... uite ce, mă rog dumitale... — 
încep et... 

— Aşteaptă, Domnule !—îmi tae el scurt vorba, luindu-şi 
o clipă piinia telefonului dela gură, fără să mă privească. Tre- 
bue să dictez situaţia parchetului No. 14 şi pe urmă. Alo? 
Alo £.. da L.. 

Cind văd în mina lui tabloul, pe care trebue să-l dic- 
teze, mi se moae picioarele dela genunchi şi mă strecor bi- 
nişor afară. Voiam să-l intreb pe care drum s'apuc în Cură- 
turi, căci dela canton văd că pornesc două drumuri: unul 
mai pe vale, altul mai pe deal şi amindouă dau în pădure. 

Noroc că în dreptul cantonului, în marginea pădurii depe 
coasta Birnovei, sînt îngirate bateriile unui regiment de arti- 
lerie. Trebue să ştie ei pe ce drum s'o iau ca să dau în Cu-- 
rături.——Sar peste şanțul şoselei şi-o iau deadreptul la ua cort, 
in care mi se pare că aud vorbi. Cortal în adevăr tixit de 
soldaţi lungiţi. Unii dorm, alţii intrun cot se uită la doi ser- 
genţi cum joacă în cărţi, aşezaţi turcește pe o pătură. 

— MĂ rog dumneavoastră, domnilor sergenţi !— incep ev, 
plecat înainte ca să-mi vadă faţa-—Hristos a înviat! 

— Adevărat c'a înviat !—rāspund ei, lisind cărţile jos şi 
eşind afară cu feţele binevoitoare şi întrebătoare. 

— Uite ce v aşi întreba, urmez eu, schimbindu-mi gindul 
cu care venisem, îndată ce am văzut că-s gaia să mă asculte 
cu îngăduinţă.. Am dat peste o mare nevoe. Sint venit co 


+ brişcă cu irei cai. Mi-au stat caii chiar colea, unde coteşte 
m'a 


drumul la Birnova. Duc o bolnavă la spital. Mă tem că 
pucă noaptea cu dinsa în pădure, pe-o vreme ca asta, N'aţi 
putea dumneavoastră... că vă stau caii degeaba acum... să-mi 
urcați bolnava la spital ? > 

— Cu dragă inimă, domnule ! — răspunde unul din ei. 
Decit... nu-i aici majurul nostru, nu ştim unde-i dus, lar noi, 


44 E ___ VIAŢA RONINEASCĂ K 


de capul nostru, nu ne putem lua râspunderea.. AND: chiar 
de arti şi majurul.., nu ştiu ce-ar face şi dinsul! Vezi, dum- 
meta 2... în toată bateria navem nici-un om, Nu te mira! -- 
face el, cînd , se vede, după mişcarea privirii mele 
«pre cort-—indolala din sufletul meu, despre lipsa de oameni 
Citi ne vezi aici, atiția am rămas fu baterie-—celelalte corturi 
sint deşarte—şi toţi sintem în convalescența frigurilor recu- 
zente. Unii am venit chiar astăzi din spitale, alții au venit de 
teva zile; dar nici unul nu-i In stare să jie la treabă... ne 
ia aşa ca o ameţeală şi cădem jos. N'avem nici-un om teatăr 
pentru corvada bateriel. 

Abia acum bag de samă-că srp are dreptate ; căci 
numai acum mă uit cu tot dinadintul ia ochit lui duşi în fun- 
dul capului şi înțăleg că... orice stăruinţă este o zâbavă adău- 
gată la cele de până aici... | ' 

— Vezi, dumneta, la a treia - adăugă el, cu cea mai ne- 
prefăcută dorință de =-mi sta în ajutor—acolo mai au ciţiva 
oameni teteri, pănă le-or veni şi rîndvl lor... 

A treia, la cițiva paşi. Un „măjur” îinspectează, acum pe 

loae, conoveţele goale. Nu văd nici-un cal, nicâiri, cum nu 
Satanen nici fa întăia. H spun şi majurului dela a treia ne- 
voia mea şi-i tac acelaşi rugăminte. El însă răspunde că, făra 
îndoială, o să capăt doi cal, dar.. că trebue să mă adresez 
domnului sublocotenent, pe care îl găsesc chiar la marginea 
satului Curături, peste care datt numaidecit, daci apuc dru- 
mul din dreapta. 5 

— Bine — zic eu, cám cu sfială, căci încercam un fel de 
Antrigărie-— dar la întiia, nişte sergenţi îmi spuneau să dacă 
ar îl în baterie domnul majur, dumnealui ar H putut să-mi 
dea cai şi că ar fi fost piedică numal lipsa de oameni... 

„i — Apoi ei aveau dreptate — face mațurul dela a trela. 

” Ofiţerul lor fi la spital şi a rămas majurul mal mare la întâia. 
Și majurul dela a treia are dreptate! — îmi zic eu în 
gind-—iuind-o grăbit şi cu inima strinsă spre Curături. 

”. In marginea satului întilnese o fetiţă c'un sac în cap, în 
chip de glugă ; o întreb, se 'ntoarce din drum şi-mi arată 
casa în care stă un ofițer. Pe o tâbliță de scinduri, bătută 


într'un stilp al porţei—accsta-i singurul sat, din cele văzute - 


dë mine, care mai păstrează împrejmuirea caselor—cetesc nu- 
mele ofițerului şi-mi izbueneşte un oftat de ngnrare. Ce?... 
m'apropi... tăblița are un adaus cu creta... „la spitalul dée- 
xante matici®, Dau să 'ntreb din nou pe fetiță dacă nu mai 

e vre-o casă cu ofițer în gazdă, însă plecase, cli cetisem 

 tăbliţa. Pornesc inainte ci hotărirea si merg până ce volu 
“găsi eu singur o casă cu ofiţer. S'aude un cl de biserică, 
tras într'o limbă. A murit un om, ori îl duce apă. Grea 
Oyreme şi-a-ales să moară! Un soldat îmi arată o cărare ia 
„care mă duce drept la casa unui ofițer. La poartă 
eaer A hll la fel ru cealaltă cu alt nume. dar cu 


ł 


+, 


Ai å 
EA i = DIN VREMEA RĂZBOIULUI 513 


ta tine 


adaus cu creta. Sunetul clopotului într'o limbă începe să mă 
chinuiascâ. „Pentru Dumnezeu !—gindese eu, cu cludă, în e- 
goismul meu — tocmai cînd am eu nevoe de dinşii s'au pus pe 
dus la spital ?* O iau inapoi, aproape la fugă. Dau peste alt 
soldal, grâbit—mai mult probabil de frică să nu-şi ude prea 
tare tunica. îl întreb pe acesta să-mi arate o casă cu ofiţer 
sănătos, ca să nu mai piţesc, cum pâții adinloarea, în două 
rînduri! — mai ales că acum n'am nici-un fel de inclinare pentru 
stabilit vre-o statistică civilă ori militară asupra mişcării po- 
putaţiei din Curături. 

"El îmi spune că găsesc pe „domnul locotenent Stoi- 
cescu lon". |, 

— Da' dumnealui nu-i la spital, camarade 2—1 fotreb eu 
din nou, cu teama să qu må du: degeaba, 

— Nul.. iam vut, or fi două ceasuri, trecea spre po- 
poţă .. sint ei mai toți prin spitale... care a scâpat de spital ?. 
dar au mai rămas cîţiva aici.. vino cu mine, eu trec pe dru- 
mul popotei--adaugă el. 

— N'ai auzit, camarade, ce trage clopotul de moarte? - 
A întreb din nou, din urma lui. Civil, ori militar ?, 

= Civili, domnule—îmi răspunde ei, mirat că nu ştiu à- 
tita lucru. Ai noştri mor prin spitale şi-i îngroapă deacolo 
Aştia mor... de nu-i ma! dovedeşte cu îngropatul 

la popotă, doi şoiiaţi gătesc mincarea întrun şopron. 
In aceiaşi îngrădire, o casă cu două camere, despărțite c'o 
tindă, Se vede că una din camere slujeşte de popotă, iar alta 
ii lozultă. de clzeva. — Intreb pe cei dol soldați dacă nu sint 
la popotă niscai ofiţeri. 

"> Sintără, domnule 1 —răspunde şeful bucătar, — cum Să 
nu fie! au rămasiră ei cam puţini, nu-i vorbă, dar tot avem 
“acum chiar aici dol. Că ‘nainte nu-i dovedeam cu mincarea 
şi-acum mai să num cui face mincare l... 

— Apoi mie mi-i destul să găsesc p: uaul, domnule Bu- 
câtar lac eu amărit. a 

-e Se poate, domnule.. declt să mai aştepţi niţel... acum 
nu se poate... 

— Dece nu se poate, camarade ? îl întreb din nou şe 
mal amărit. 

— Apoi... ei dorm, domnule... şi nu putem să-i sculăr 


"dacă n'avèm ordin. Dar trebue să se scoale deacum.. că dorm 


cam de mult. 

— M'apropii dz foc şi m'aşez pe-un trunchiu de lemn 
gros, rățezat scurt pe în pigios că să slujască de stat 
pe el, lingă vatră. Soldaţii îşi vâd de treabă, dar simt că sc 
uiti la mine cu mirare, după întrebările pe care mi le pun. 

„„— Pe jos I—tace şeful, în loc de întrebare. 

Nu t-răspund eu, cu hotărirea de a le cro! pe de- 

a'atregul. 


516 _ VIAȚA ROMINEASCĂ 


Dar ? ; 

— Cu automobilul ! 

— Automobilul?! 

— Da! 

— incotro ? 

Vaslui. 

— V'aţi răsturnatără ? 

— Da! 

— Şi-a stat? 

— Nu! 

— D'aia sinteţi aşa minţit cu noroiu!... l-aţi ridicat L.. 

— Poi? i 

Se face tăcere. Incep să tremur, In faţă căldura focului; 
în spate... apa cursă prin pălărie, pe dunga spinării, se rā- 
ceşte. Imi ard picioarele : numai acum bag de samă că-s ud 
până la genunchi, Toată apa scursă depe pelerină, zâbo- 
veşte mai întălu pe Pina dela genunchi în jos, dă prin 
bete şi numai apoi îşi vede de drum. 
x a Ascultă, iei încep €u din nou, rupind tăcerea, 
dămol—ei dorm de urit, că n'au ce face, pe-o vreme ca asta. 
Eu sint bucureştean şi am numai decit nevoe să vorbesc cu 
domnul locotenent Stoicescu lon, pe care îl cunosc de-acolo 
ii chiar mi-e nepot de frate. Ai să vezi singur cum o să se 

ure, cind m'o vedea... 

— Las” că mă duc eu! — kce anor pornind-o spre 
casa- ță—că n'o să-mi tae cap 

POPSA trăeşti, camarade—fi spun eu—sculindu-mă de lingă 
toc, ca să fiu gata cind m'o chema, oricîndo eşi atară dom- 
nul locotenent Stoicescu lon. 

— Acuma-—gîndesc eu, în aşteptare—de capăt doi cai de 
artilerie, chiar m'a văzut Dumnezeu... scap de nevoe! 

Locotenentul un băet tinerei, îndată ce află dela mine 
cine sint şi ce caut—nu era adevărată povestea că-l cunose— 
trimite să cheme pe caporalu! Măciucă şi-i dă ordia s alerge, 
in galop, s'aducă şi să pună hamurile pe cei mai voinici ca! 
din baterie. lar până vor veni caii—o să fie ceva zăbavă, ei 
sint la păscut pe cimpul din cealaltă parte a satului—mă poft- 
teşte În casă şi dă ordin bucătarului să facă, tot în galop, 
două ceaiuri fierbinţi şi să vie cu o perie-de haine... 

— Zadarnic să mai vie peria— tl întrerup eu, Numai a- 
cas?, dupâce s'or usca hainele, o să fie chip de adus la ade- 
vâr, Doar o cană de apă să mă spăl pe mini... la grăba mea, 
venind dela spital, la vale, am căzut deabuşelea, cind pe spate, 
cind pe brinci şi nici m'am mal vrut să ştiu în ce hal sint de 
noroi. 


bate din nou, pănă la noi şi-mi aminteşte de ti 


ss cu bola 
Ilenei... a cărei Hene ? ..a Henei, care are casa lingă bigerică 


- 


Se deschide uşa şi vine cu ceaiul; clototai bisericii râz- ` 
e 


i RR 


şi o fată Catinca. Cum se uită numele de care nu mai al ne- 
voe! Ce să-mi mai bat capul cu numele llenei, cînd - 
iacă, vin doi cai de artilerie ! d peria 

Cum începem să bem ceaiul, mă cuprinde o moleşală şi 

mă năpădeşte un somn, de nu mai ştiu ce să mai fac.. faţă 
de amabilitatea locotenentului, care s'arată cu totul fericit, 
cind îi spun că-i cunosc familia şi-i ştiu chiar şi casa din: 
strada Popa-Soare din Bucureşti. In citeva rinduri tmi muşe 
buzele, ca să-mi fac durere şi să nu mă prăval cumva depe 
scaun de somn. 
ralul Măclucă avusese grija să ordone, în trecere, 
soldatului Petcof Guran, s'aştepte cu hamurile gata că are să 
ae 2 4 mine. 
nd ajungem cu Petcof la brişcă, găsim pe Gheorghe 
răbegit de frig, murat de ploae şi disperat că ae o lumt. 
mare de ceară curată... Nu se ştie de-ajunge Dochița cu viaţă 
re are Ar fi şi pentru medic şi pentru mine, o problemă 
aouă : ar putea un medic să primească la spital un mort? 
Aşi putea eu, dupăce am intrat în curtea spitalului, să mă in- 
torc Inapoi c'un mort, să intru cu ei în laşi, fără proces-ver- 
bal de constatarea morţii şi fără autorizarea dea-l transporta 
dintr'o localitate în alta, fără sicriu închis ?..., Perspective 
nouă mi se AR 

Inhămăm iute call de artilerie şi urcâm numaidecit piep- 

tul, pe care nu-l putuse urca ai noştrii. Gheorghe, cînd işi ia 
grija drumului, se 'ntoarce la caii noştri: iar eu cu Petcof, 
pe lingă cai, ii indemnăm mereu şi urcăm încet, dar urcăm. 

n nou piept, mai rău şi mai lunecos decit cel dintăiu, 
ne dă de sminteală, 

Caii cad în genunchi şi se opresc aşa, ca pentru o ru- 
ăciune. Petcof se'nturie, răcneşte, loveşte; răcnesc şi eu din 
aerile inimii, dar toate în zadar. Punem un lemn printre spi- 

= roților dinapoi şi hotărim să-i lăsăm să se mal odihnească. 
n vreme ce eu desfund roţile de clisa lipită şi încărcată cu 
pâmintul negru de pădure, care le îngreuiază învirtirea, Pet- 
cof, de loc din județul Constanţa, se frămintă, nu-şi află loc 
şi oftează. Caşi cind aşi gindi eu, că el îi vinovat de nu pu- 


tem urca. 


— Vezi, dumneta, caii ăştia ?!—face el, ca să se desvi- 


-novățească,—cind am intrat în războiu, aşi fi putut urca numai 


cu dinşii tunul, chiar pe aici. Urcam cu cei tunul purtat de 
şase cai! Ei! dar cum îl hrăneam atunci... şi cum sînt hră- 
iți acum... lepădaţi în marginea satului... 

Incepe ploae cu lapoviţă. De urcăm... bine! de nu... aici 
ti locul de înoptat pe lapoviţă! Simt în suflet ceva de ghiaţă; 
poate tocmai d pim lapoviţei, care, văzind cu ochil, rå- 
reşte ploaia şi îndoeşte fulgii de zăpadă. „Unde-i, acum, tin- 
fala cu bol, a Ilenei ini Lungul!” gindesc eu, 


SE 7 A RA M 


Incercàm din nou. Eu mă pun cu spatele, dinapoia briş- 
tet şi, cu picioarele înfipte în påmint, tocmai cum s'agază meş- 
terii de urcat butoaele în care, ridic... cum nam ridicat încă 
în viața mea. Cind porneşte brişca rămîn locului; ameţit şi tot 
în picioare: aştept să se stingă rolul de scîntel verzi şi roşii, 
care imi joacă pe dinaintea ochilor. 

Cind ajung brişca din urmă, Petcot imi spune că de-a- 
cum scăpăm de nevoe. A aflat cum vine treaba. Caii au pur 
țină putere; coasta li răpede, ei se umplu de suflet şi nu mat 
pot urca. Trebue odihniţi des, că nu ne mai lasă în drum. 

ŞI Petcof are dreptate : la două-trei prăjini de loc, o- 
dihaim un minut-două. Incet și cu popasuri dese ne apropiem 
mereu ; far la ceasurile opt, cînd încă se'ngină ziua cu noas- 
tea, intrăm în curtea spitalului de tuberculoşi depe virtut 


i } 
PPS ul Dochiţei, pentru norocul ei, s'a nimerit să fie lingă 
sobă. Ea îmi face semn să mă apropii, că are să-mi spună 
ceva. Credeam că âre sâ-mi aducă o împutare, în chip detin- 
re... o las singură, numai între birbaţi; dar nu; ea nici nu 
re de samă, că-i aşezată între bărbaţi: însă nici vre-unui 
dintre bolnavi nu şi-a ridicat capul să vadă cine vine între 
el. Peste tot, linişte de cimitir, în toate salele spitalului. 
— Dacă vine Florea să mă caute, aşi dori să se ducă 
la cimitir... să pue o cruciuliţă la capul lui Floricel... să-l nl- 
€ , cînd moiy duce la mormințelul tui... cu tâmie — imi 


; Dochiţa, cu o sforţare peste puterile ci. 
paint mt enean a domani re, cnc 
întreabă să-i riri, pei ecu 
ia [iezi pe paclentă ? De unde este? Cum îi cheamă 
pe alde tată-său şi maică-sa ? Unde-i născută ? 
` Gi m'am ştiut să-i spun decit c'o cheamă Dochiţa,. - 


Spiridon Popescu — _ 


a ee 
— 


t> 


Evreii tării la o răspiutie 


Pairia este o maică ce-și lubeşie 
e toji fiii, care nu-i deosebeşte, 
Sră numai în!r'atila, întrucil ei vreau 
să se deosebească. 


Dinu Golescu. 
Depe culmile Şiiinţii se văd mai 


curind zorile zilelor villoare, decit 
de Jos, Se savăteippatip luptei pen. . 
e Lă 


o iru exislenţ 
Ferdinand Lassalle. 


d 


Studiul chestiunii evreeşti constitue astăzi o ramură a Ştiin- 
telor sociale. Sint atit de multe şi de variate problemele ce se 
pun în jurul acestei chestiuni, incit sau găsit sociologi care să 
se specializeze în cercetarea lor. 

La aceştia va trebui să recurgem pentru orice lămurire, 

Ei nu se bucură însă în ochii celor mulţi, mai ales la-noi, 
je încrederea pe care o merită, nu numai pentrucă părerile lor 
nu sînt îndeajuns cunoscute, dar şi din pricină că, pe deoparte, 
ştiinţa socială fiind tînără, nu are reputaţia celoriaite ştiinţi; iar, 
pedealtă parte, chestiunile sociale, atingind zilnic interesele fie- 
pre au darul de a dezvălui patimi ce întunecă dreapta ju- 


Aceasta nu impledică, bine-inţeles, ca in chestiunea evre- 
:ască să existe un adevăr ştiinţific şi omul de ştiinţă are „dato- 
ria sacră de a veni, cind poporul e rătăcit, să-i zică: nu merg 
după tine ; tu ai facultatea de a simţi răul, leacul rămine la mine 
să-l arăt, jar datoria ta este să-l urmezi“ (P. Carp). 

Sigur insă că nici masele populare nu au fost dumerite In 
chip dezinteresat şi obiectiv în tot ceiace priveşte pe conlocuito- 
ril evrei şi de a credem nimerit să lămurim, servindu-ne de 
'uminile celor iniţiaţi, măcar o' latură a chestiunii evreeşti astăzi 
de actualitate : problema naţională. 


Ce sim fi Evreii, din ; de vedere nal, 
m jara nonsi hs Endl sau Romini ? pe ME 


320. VIAȚA ROMINEASCĂ 


Pentru a putea răspunde la această întrebare trebue să ve- 
dem mai întăiu ce este o naţiune. 

S'au luat elementele cele mai deosebite şi sa spus că ele 
formează, fiecare în parte sau toate la un loc, caracteristica ne- 
cesară a naţiunii, . 

Să le cercetăm pe rind, 

Era natural ca rasa să atragă atenţiă, in primul loc, celor 
ce se ocupau de problema naţiunii. i 

Dar caracterul de rasă al unei colectivităţi e un indiciu cu 


totul obiectiv; cind vorbim de conştiinţă naţională avem de a . 


face cu un factor psihologic şi o legătură intre fizionomia oa- 
menilor şi idealurile lor naţionale n'a stabilit încă nimeni. 

Același lucru îl putem spune asupra caracterului psihic al 

unei colectivități. Nu există însuşire sufletească normală care să 

impiedice pe cineva de a-şi însuşi conștiința naţională a vreu- 

nui neam. , 

Realitatea confirmă această aserjiune. Din mijlocul aceleiaşi 

rase—cuvîntul luat în înțelesul cel mai strimt-— se desfac naţiuni 

` deosebite. Astfel intre colonie şi metropolă nu-i, la început, nici 

o deosebire de rasă (nici chiar de raționalitate) şi totuşi „prin- 


_tr'o lege fatală, după un anumit timp colonia se separă ca un 


fruct copt, iată o naţionalitate cu totul nouă adesea antipatică 
celei vechi“ (De la Grasserie). i 
a O experienţă socială, care adevereşte cele susținute de noi, 
avem chiar în trecutul nostru. Copiii smulşi ca tribut de câtră 
Turci din pa romineşti se intorceau ca ieniceri impotriva pä- 
ra my raţilor lor: duşmăneau pe cei de o origină cu dinşii 
şi u alături de cel care i-au crescut in aceiași conştiinţă 
solidaritate. 
Rasa nu hotărăşte națiunea şi pentru motivul că aceleași 
naţiuni sint formate din rase deosebite., 
Pe Americani îi socotim ca pe o naţiune, cu toate că for- 
mează un conglomerat de elemente etnogralice cu totul deosebite, 
Neamul cu conştiinţa naţională cea mai vie, Francejii sint 
din punctul de vedere al rasei poate cei mai amestecați (J. Finot). 
Nu se mai vor astăzi de o origină pură daco-romană 
a poporului rominesc (N. lorga); dar se afirmă o unitate a conş- 
tiinții sale naţionale. 


Un alt element constitutiv al naţiunii ar fi religia. 
Dacă cercetăm vedem că 


' realitatea religia şi națiunea nu 
te “mult mai cuprinzătoare ar fi să hotă- 
ci, Fe m păi cuie ad n ie 


EVREN ŢĂRII LA O RĂSPINTIE _____521 


e.- ~ 


„dică la consolidarea naţiunilor. De altfel toate religiile se asea- 


“mână în principiile lor morale esențiale şi azi prapastia dintre 
religie şi necredință e mult mai mare ca aceia dintre diferitele 
sisteme religioase. Disputa în materie de religie nu mai poate fi 
un element constitutiv al conștiinţii naţionale moderne. 


Nici limba nu poate fi considerată ca un element hotăritor 
Dacă printr'insa se ţine trează conştiinţa năţională, ea este nu- 
mal un mijloc de întărire şi nu un criteriu de recunoaştere a na- 
ţionalităţii. Limba fiind o formă externă de manifestare, naţiu- 
nea, ca să existe, nu e nevoe să fie omogenă subt raportul lin- 
guistic. A 

Evreii greci ştiau să catească vechiul testament numai pe 
greceşte ; erau totuşi Evrei şi nu Greci, Mulţi Romini din părţile 
ugurene şi-au pierdut graiul rominesc, se ştiu totuşi Romini. 
Belgienii vorbesc două limbi deosebite, formează insă o singură 
națiune. Vorbitorii celei mai răspindite limbi—engleza —nu cons- 
titue o naţiune unică; Americanii, Irlandejii, Englejii sint na- 
iuni deosebite, 


Vedem deci că însuşirile psiho-fizice île oamenilor, cre- 
dinţa şi limba lor, precum şi mediul cosmic în care trăesa—Ro- 
minii macedoneni, departe de teritoriul dintre Nistru, Tisa şi 
Dunărea, se simt membri ai naţiunii romine—toate aceste ele- 
meme, în parte sau in total, nu sint constitutive pentru con- 
ştiinţa naţională, 

Ernest Renan a exprima! această idee într'o frază rămasă 
clasică în care ne şi arată ce trebue să ne atragă atenția mai 
mult cind vrem să tălmăcim înţelesul cuvîntului naţiune. EI zice : 
„Omul nu este sclav nici al rasei, nici al limbii, nici al religie! 
sale, nici al cursului fluviilor, nici al direcţiei lanțurilor de munţi. 
O mare legătură de oameni, sănătoasă la minte şi cu inima caldă, 
creează o conştiinţă morală care se cheamă națiune, O naţiune 
este un suflet, un principiu spiritual”. Conştiinţa naţională nu 
poate fi deci determinată prin semne exterioare, ci ea se spri- 
jină pe o convingere subiectivă. Aparţii naţiunii de care „ie 
simţi legat prin coarde de nedistrus* (G. Rumelin.) 

i ceiace dă naştere unei asemenea conştiinți e soarta şi 
3 comună a oamenilor care trăesc la un loc şi care ajung 
aproape fără voia lor la o viaţă intelectuală „mezat comună, 
Aşa izvorăşte conştiinţa naţională a rogi e mi şi 
celace întăreşte legătura dintre ei e „comunitatea de gin şi 
mai ales comunitatea de interese“ (Gh. Panu). 

Starea de re ag pr de care vorbim ajunge să 
stăplnească pe indiv social pe calea firească a unui proces 
psibologic subronstient „prin pătrunderea sufletească în solida- 
ritatea istorică, culturală, morală şi economică, comună plurali- 
săţii de oameni din care face parte“ (I. Mateiu), 


SI IAA Tate 


Dar ea poate fi trezită şi susținută şi prin educaţie, pe ca- 
lea rațiunii şi a sentimentelor, de oarece națiunea se bizue pe 
conştiinţa solidarităţii născută dintr'o cultură unitară a unei co- 
munităţi de oameni (A. Neumann). Pentru inchegarea corpului 
social, această constitue un rmliloc făurit cu voinţă, prin 
armare universal (M. Lazarus şi H. Steinthal). lată se 
poate spune că factorul determinant şi de creare al naţiunii este 
voinţa socială (D. Gusti). 4 


Care este răspunsul ce ni-l dă teoria najionaiității la in- 
trebarea : Ce pot fi Evreii din punct de vedere najtonal? 


Teoreticeşte şi priviţi ca indivizi, ei pot fi Evrei şi pot tot 
aşa de bine A Prance, ingleji, Americani, Germani sau Romini. 

Pot fi Evrei, fără să fie determinaţi la aceasta de impre- 
jarări din afară, cum ar fi antisemitismul, ci, după expresia sio- 
piştilor, „Evreii prin ei “ (Nordau, Posmanik). 

Se pot însă şi identifica cu naţiunile în mijlocul cărora 
trăesc, după cum confirmă cercetătorii care au observat cu ne- 
părtinire atitudinea lor (Leroy-Beaulieu, Cauwâs, Wundt, Sambari 
Loria, Luzzatti). 


$ 
+ 8 


Care ar fi indreptățirea afirmării unei conştiinți naţionale 


Acelaşi caşi a oricărei naţiuni existente şi anume: conser- 


varea naţionalităţii ca factor necesar al culturii umane, ca cea 


mai înaltă potenţă a umanităţii, 

Această ae pă mo neagă nimeni, nici socialiștii de 
oriunde (K. Marx), cei dela noi (T. Maidanik). 

Valoarea culturală pe care o reprezintă 
vidualitatea ei, este scopul urmărit, care îndreptățește existența 
națională, 


Acest scop este un drept, din punctul de vedere al unul 


idealism umanitar, 
Dar in Sociologie nu putem vorbi de drepturi propriu-zise, 


ci mai curind de forțe. Umanitatea, în stadiul in care se găseşte, 
de care vorbim nici măcar 


realizarea scopului 
națiunilor existente; cu atit mai puţin va avea putinţă şi motiv 
s'o facă faţă de Evrei, care, astăzi, nu constitue o ne, ne 
sie e iza ic cai E ca Me 
uniri mame Barr ele e ra par am ; d 


cele mai multe ori prin naţiu- 


sile mari, „eu interese nelimitate“ — poate să uşureze nege: sr” 


națiunea, prin indi-- 


> . 


s EVREN ŢĂRII LA O RĂSPINTIE 523 
da SE E re de an a De 


națiunii evreeşti şi, dacă întreg procesul natural de fenomene ne- 
cesar pentru realizarea acestui ideal nu va fi stingherit, atunci 
națiunea evreiască renăscută va avea posibilitatea şi îndreptăţi- 
tea unei conştiinţi naţionale. 

In Palestina, peste un veac, pe un teritoriu stăpinit și apă- 
rat cu puteri preprii, într'un stat autonom, va trăi poate un or- 
ganisin viu, de sine stătător şi cu toate clasele sociale formate, 
care va fi națiunea evreiască, t 

Date fiind insuşirile specifice ale rasei evreegti, care va 
lorma nucleul viitoarei naţiuni și tradiţia moştenită dela vechiul 
popor, care a trăjt pe acelaşi pămint, cultura dezvoltată acolo 
va fi înfloritoare şi conştiinţa naţională firească şi puternică. 

Dar, esa e dt renaşterea naţiunii evreeşti, enunțăm un 
aumär de condiii de existenţă, care trebuesc realizate, Ele nu 
sint, după cum am vâzut, elementele constitutive ale naţiunii, 
formează însă mediul cosmic, biologic și psiho-istoric, fără de 
care o națiune nu poate să se nască şi nu poate trăi. 

Cercetarea posibilităţilor de realizare a acestor condiţii nu 
intră in cadrul studiului de faţă. Aici trebme să stabilim doar 
atit: trecerea Palestinei in mina Evreilor poate fi o soluţie veş- 
nică a ideii naționale evreeşti; ea nu e însă o soiuție pentru si- 
tuaja Dehotăriță in care se găsesc 15 milioane de Evrei răspla- 
diti în toate colţurile lumii. 

Evreii din Diaspora, in majoritatea lor, nu pot forma na- 
junea evreiască din "Palestina şi nici nu pot rivni la o existenţa 
aațională în mijlocul celorlalte naţiuni. 


Ra 
s a 


intradevâăr, această imposibilitate este evidentă, din orice 
punct de vedere am privi chestiunea: bio-social, teritorial-eco- 
nomic, politic, cultural, 


Mai întăiu, nu putem presupune existența stadiului ultim de 
unitate electivă-etică, pe care il reprezint națiunea, fără stadiu} 
etnic antemergător. i k 

Intocrital după cum nu ne putem închipui conștiința de sine 
a individului, fără existenţa lui psiho-fizică unitară, fot aşa nu ne 
putem închipui conştiinţa naţională, fătă materialul omenesc di- 
torențial. și organadi petoa > vin menite ca aie natu- 
rală formată din indivizi socializaţi şi solidarizaţi pentru o con- 
vteţulre de sine stătătoare. i 

Nu poate exista națiunea, pănă nu există poporul, în sen- 
zul bio-social, 

Daae n: Aga ada, Diaspora nu sint un popor. 

demonstră 


îDterenţiarea psiho-fiziçã. a indivizilor este un fapt ce se 


524 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


impune dela sine oriunde trăese mal mulţi oameni la un loc. Ea 
este determinată de lupta pentru existenţă. 

Oamenii fiind un produs al naturii organice, el sint supuşi 
unor anumite legi biologice, care au de efect inegalitatea lor, atit 
ca indivizi, cit şi ca grupuri. 

Pentru a putea smulge lumii inconjurătoare tot ce-i trebue 
ca să satisfacă trebuințele lul, omul dispune de facultăţile tru- 
pului şi ale spiritului, pe care, parte le-a moștenit, parte le-a 
dobindit 


Aceste facultăţi, ca produse ale naturii, sint supuse unor 
legi independente şi de acela opuse legilor pe care ar voi să ii 
le impue voinţa omenească. $ 

Este firesc, prin urmare, ca omul-creator, . în dorința de a 
izbindi, să se supue mai întălu naturii sale omeneşti —cum a fä- 

_cut-o şi faţă de natura incunjurătoare—pentruca apoi s'o poată 
stăpini cu atit mai uşor, 

Această supunere, cerută de felul şi de intensitatea luptei 
pentru existență, constă într'o acomodare şi transformare a pu- 
terilor creatoare omeneşti, prin economisirea şi chiar atrofiarea 
unor energii, ca o iție de cheltuială eficace a unor energii 
"nouă Și crescute, 

o aplicare a principiului economic la puterile creatoare 
omeneşti, 

Nu e vorba de o înrturire a omului, vâită, cu intenţii uti- 
litare; ci de un proces firesc, care în împrejurări cosmice și so- 
ciale date, nu poate fi decit fatal. 

lnsuşirile psiho-fizice ale oamenilor sint determinate în ul- 
timă analiză de împrejurările cosmice şi sociale ; ele nu se schimbă 
însă cu uşurinţa cu care se pot schimba aceste împrejurări. ln 
lupta pentru existență, omul, individual sau colectiv, stă prin ur- 
mare inarmat cu facultăți născute din chiar această luplă, iar 
izbînda nu poate fi hotărită, la un moment dat, decit de însuşi- 
rile pe care le are la acel moment, 

___ Reesă pentru cercetarea noastră că însuşirile unei colectivi- 
täți omeneşti depind de viaţa pe care a dus-o, că nu toate co- 
lectivităţile au aceleaşi însuşiri şi că fiecare dintre ele, după felul 
«i, trebue să aibă anumite tangiri cas pată exista (A, Schălle; . 
K. Bucher; G, Simmel; |, Zo Hyt 

st A apostile ivitate cu însuşiri specifice şi 


Diaspora, ` 
Mediul cosmic şi cel social în care au trâit de veacuri le-a 


EVREN ŢĂRII LA O RĂSPINTIE 523 
transformat Insuşirile trupeşti şi cele sufleteşti in aşa măsură, 
incit i-a făcut improprii pentru munca clmpului, 

lată dece—dintr'un nucleu al rasei evreeşti, insă târă con- 
tribuţia celor mai mulţi locultori ai „ghetto“-urilor europene — 
trebue să se nască abia o clasă ţărănească în Palestina şi nu- 
mai apoi va renaşte poporul evreesc. „Țăranii nu pot fi impro- 
vizaţi, Ca să ai ţărani iți trebuesc in primul loc dispoziţiuni Inăs- 
cute, apoi tradiția din tată In fiu, dragostea de ogor, munca prac- 
tică din copilărie“ (P. Dehn). 

Prin urmare, neavind o pătură țărănească, Evreii din Dias- 
pora nu pot forma un popor. „Tăiaţi dela rădăcină o pădure de 
stejari seculari— zice sociologul O. Ammon - şi acea pădure va 
renaşte. Dar ucideţi clasa țărănească a unui popor şi acel popor 
trebue să piară”. 

Dacă nu pot fi popor, nu pot fi nici naţiune. 

Oricit de folositori ar fi pentru alte naţiuni, din punct de 
vedere individual, oricit de productivi ar fi ca profesiuni — şi sint 
in mal mare măsură decit se crede — ca naţiune, lipsindu-ie 
pătura ţărănească, n'ar putea fi decit un organism parazitar. 

lată, prin urmare, că, din acest punct de vedere, nu pot 
rivni la o existenţă naţională, în mijlocul altor naţiuni. 

* Pi 

Dar pentru existența unei naţiuni de sine stătătoare mal < 
nevoe ca poporul care o formează să fie stăpin nestingherit p- 
un teritoriu propriu. 

Numai pe un pămint hotărnicit se poate naşte o gospodărie 
națională şi, bazată pe aceasta, poate intlori o cultură deosebită 

Numa! pe un teritoriu distinct se pot exercita drepturi na- 
tionale. 

Insăşi conştiinţa naţională, in care mediul cosmic nu întră 
ca un element constitutiv, găseşte totuşi un sprijin în teritoriu! 
definit, prin ceiace se cheamă „conştiinţa geografică a unui po- 
por“ (Boutmy). 

Realizarea principiului naționalităților s'a făcut pe două căi - 
reunirea fracţiuni'lor aceleiaşi naţiuni şi separarea naţiunilor rew- 
nite artificial, 

Aceasta a fost cu putinţă numai fiindcă, înăuntrul şi în a- 
fara barierelor aititiciale, naţiunile trăiau pe pămintul lor, cu 
toate că erau subt oblăduire politică străină. 

Să” ne gindim la Poloni şi la Romial. se 

Oameni care s'au rupt din mijlocul naţiunii lor şi au format 
undeva, departe, o colonie, s'au putut constitui dela o vreme 

intro naţiune deosebită, fiindcă se ştiau stăpini pe un teritoriu 
deosebit. Aşa trăeşte națiunea australiană şi cea canadiană astazi. 

Tot astfel işi închipuesc sioniştii posibilitatea de “zisteni 
a viitoarei națiuni evreești și de aceia cer: „pămînt propriu subt 

picioarele poporului evreu” (Nordau). 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Evreii din Dlaspora, vor tiona ei centrele evreeşii 

şi ne pentru a popula Palestina ? 

Cei mai mulți nici nu vor încerca a o face. 

„O societate de oameni civilizaţi este așa de strins legată 

de solul şi localitatea în care ea s'a dezvoltat, că n'o poţi trans- 

porta aiurea decit făcind imposibilul : transportind-o cu sol, cu 

îocalitate, cu oraşe, cu totul. Aceasta e tot atit de greu cit ar 

fi să separi spiritul de corp, fără ca să-i nimicești“ (D. Drăghicescu). 

vreii, ce-i drept, nu stat statorniciţi în aceiaşi măsură ca 

popoarele stăpine pe un teritoriu : ei au fost aonga țară le 

țară şi ca orăşeni au poate ceva de nomazi într'inşii ( „Sombart) 

Chiar ca orăşeni însă, ei sînt legaţi de un anume mediu 
cosmic, diferit de cel ce-l aşteaptă în Palestina. 


Ce i-ar putea determina totuși să plece din ţările lor de 
adopțiune ? 

Nimic alta decit perspectiva unul traiu mai uşor. 

Masele populare, dac'ar fi consultate, nu s'ar deplasa niei 
dată pentr'un ideal cultural, oricit de frumos ar fi. 

Expediția Argonauţilor s'a făcut pentru lina de aur. Pentru 
aurul din Orlent mergeau mulțimile în Cruciate şi nu ca să dez- 
robească Sfintul Mormint. Pănă şi in procesiunele religioase, 
miile de oameni înțelegeau că trebuesă se oprească în loc, fiindcă 
moaştele stintului se ingreuiau, uevoind să înainteze pe pămînt 
ce nu aparţinea Bisericii, Proietarii din lumea intreagă nu s'au 
unit ; ei au lwat armele și au pâtruns în ţări străine, luptind uni! 
impotriva altora, pentruca fabricile în care lucrau acasă, să nu-şi 
piardă debuşeurile. l 

Tot ¿střel masele populare, purtate de gindul de a se sta- 
tonic! în țări străine, nu s'au deplasat, în vremurile moderne, 
decit pentrucă traiul, din punct de vedere economic, era mal 
bun în ţara de imigrațiune, ca în cea de emigraţiune. 

_ Interese materiale, prin urmare, pot determina, cel puţin de 
azi înaime, şi masele populare evreeşti de a părăsi, de bunăvoe, 
țările lor de adopțiune, iar nicidecum frumosul idea! național t- 
vreesc, atit de greu de realizat. 

E şi uşor de ghicit ce puţin pot ademeni pe Evreii die 
Diaspora perspectivele vieții economice palestinene, de vreme ce, 
întrun pămint virgin, trebue ridicată abia o gospodărie nafto- 
galã; pe cînd ei sint deprinşi de veacuri să coptribue la dezvol- 
tarea ultimei perioade a evoluției economice şi să muncească în 
ultimele stadii ale producerii bunurilor, înăuntrul gospodăriilor 
ziaționale formate (W. Sombart; A. Ruppin). . 

Existenţa economică a Evreilor ţării noastre este determi- 
uată de întreaga economic naţională a producătorilor şi cousu- 
matorilor romini ; în munca şi în luptele economice ale Evreilor 
se oglindeşte mediul nostru naţional, produs al pâmintului 
minesc. 


EVREI ȚĂRII LA O RĂSPINTIE 327 


———— 


iată dece cei mai mulţi nu-l! pot părăsi. 

Dar oare numai interese materiale îi leagă de pămîntul țării + 

Cei ce au avut prilejul să vadă în anii crizelor cu cită du 
tere se despărțeau Evreii „drumeţi” de orăşelele Moldovei şi cei 
ce i-au văzut pe aceşti emigranţi, în țări străine (St. Cihoski), 
ne-au adus mărturii de legăturile sentimentale ale Evreilor noştri 
cu pămintul roiminesc, 


Aceste legături pornesc dintr'un mir pi atit de firesc 
incit am putea spune că reprezintă ceva fiziologic. 

Cum vor putea fi ele înlăturate și cum se vor stabili legă 
iuri asemănătoare, dela distanţă, cu un påmint pe care n'au căl- 
cat decit nişte străbuni îndepărtați ? . 

Dacă mediul cosmic hotărăşte până şi caracterele psiko- 
fizice ale camenilor (W. Helpach), a-i smulge din locul unde s'au 
născut şi au crescut, ei şi inaintaşii lor, însamnă a-i arunca in- 
tr'un mediu protivnic firii lor. 

Se potriveşte, diu acest punct de vedere, Rominia cu Pa- 
istina ? De sigur că nu. 

lată deci că şi în celace priveşte teritoriul, Evreii din Dias- 
poră nu pot contribui, decit prea puţin, la formarea naţiunii pa- 
teslinerie, ; 


Că. nu pot constitui o națiune deosebită pe un teritoriu străin, 
e dela sine înțeles. 

Am văzut doar că nu se poate naţiune fără teritoriu şi nu 
cunoaştem în istorie vre-o pildă în care o najlune să fi ceda! 
alteia, de bunăvoe, teritoriul ei. 

Pe pămîntul rominesc sint stăpini Romiuii, care sint şi au- 
tohtonii acestul pâmint. Ei spun: „Prin Daci şi Romani, noi in- 
tindem firul vieţii noastre până în hotarele preistoriei. Inainte de 
noi, n'a mal fost aici decit cerul şi pămîntul...” (5. Mehedinţi) 

Cine vrea să vie după Romini, ca națiune, pe acest pă 
mint, va trebui să-l cucerească... 

*- 


Vorbind de forţă ca mijloc de reconstituire şi de menţinere 
+ națiunii, aducem în discuţie o altă latură a chestiunii noastre: 
latura politică, 

Sint anumite condițiuni care dau unei societăți elementele 
necesare pentru constituirea ei politică. în primul loc: solidari- 
zarea tuturor membrilor el în jurul ideii de stat. | 

Dar națiunea, purtătoarea organizaţiei de stat, este condi- 
Monată în existența ṣi în dezvoltarea ei de atmosfera istorico 
socială în care a trăit. 

Evreii au rupt de veacuri continuitatea vieţii de organizați» 
politică de sine stătătoare, 

Statele în care au trăit în Diaspora i-au duşmânit şi l-au 
ținut departe de viața politică, k 


528 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aceasta e pricina pentru care constatarea (lui O. Weinin- 
ger) că masele evreeşti n'au o deosebită înțelegere pentru idelm 
de stat, nu poate fi inlăturată. 

lată dece statul iudeu va trebui să-şi crească cetăţeni. 

Dar şi nii evrei ai celorlalte state vor trebui să a- 
parţie cu totul altfel, ca pănă acum, acelor state. 

Războiul mondial a schimbat şi a fixat definitiv raportul 
dintre stat şi naţiune, 

Statul a eşit învins; națiunea e invingâtoare. De azi ina- 
inte Statul e al naţiunii, nu națiunea a Statului. 

Unitatea socială vie, pe care o constitue naţiupea, se men- 
ține printr'o organizare politică, adică prin statul ei naţional. 

Această organizare politică este caracteristică, adaptată firii 
naţionale, căci „un popor nu poate să-şi aleagă după plac insti- 
t sale, după cum nu-şi poate alege nici culoarea ochilor sau 
a părului” (G. Le Bon), 


Fa trebue să fie proprie, a unei sipgure naţiuni, fiindcă 
„condiţia indispensabilă a existenţi! na le stă într'o viaţă de 
stat puternică şi independentă” (D. äfer). 

Ca să-şi asigure această condiție de existenţă au luptat na- 
țiunile în războiul din urmă şi nu ca so piardă pentru totdeauna, 
subt jugul statelor ce pretindeau că pot apara interesele mai mul- 
tor naţiuni in același timp. 

Statul național este prin urmare „personificarea politică şi 
juridică a naţiunii, el este națiunea concretă, văzută prin prizma 
organizatoare a categoriilor politice şi juridice” (D. Gusti). 

Evreii în Diaspora nu pot avea un stat al lor, fiindcă nu 
sint o naţiune și nu sînt o naţiune, fiiindcă, după cum am văzut, 
nu sint nici măcar un popor, sălășiuit pe un teritoriu proprie. 

Pedealtă parte, chiar dacă ar împlini această din urmă con- 
dițiune, ei nu s'ar putea constitui ca naţiune deosebită într'un 
stat străin, fiindcă acceptind -cetățenia unul stat, întrind, prin ur- 
mare, în solidaritatea politică pe care o constitue statul, intră 
implicit în solidaritatea de simțire, pe care o constitue națiunea 
(Staatsgefühl==Nationalgefühl: G. von Below), statul nefiind alt- 
ceva decit unul din aspectele naţiunii. s 

Evreii, cetăţeni romìni, dacă se declară o națiune deosebită, 
ar trebui consideraţi ca locultori cu naţionalitate dublă. 

Dar din cele spuse reesă că dubla naţionalitate e o soluție 
imposibilă, pentrucă. e o imposibilitate morală. Un om sau un 
grup de oameni nu poale tace parte din două naţionalităţi în a- 
celași timp. 

Abia se formulase principiul naționalităților, la 1848, cind 
acest loc comun fu pus cu multă ironie în faţa lordului w 
de cătră ministrul de externe francez, cu prilejul cererii aceluia 
de a deveni franțuz, răminind în același timp englez, ȘI cu un 
moment înaintea recunoașteri! definitive a aceluiași principiu, prin 
războiul mondial, Germanii au făcut încercarea ipocrită de a sluji 


a EVREU JARU LA O RASPATI 529 


națiunea germană cu legea Delbrück, care permitea conaţionali- 
lor de a accepta de formă o cetăţenie străină. 

De azi înainte trebue să admitem în chip sincer — ţinind 
samă de realităţile sociale şi nu de generozitatea unor oameni 
politici occidentali—că cetăţenia şi. naționalitatea se confundă, 
fără ca aceasta să însemne o violentare a minorităţilor de limba 
sau de credinţă religioasă şi fără ca această stare de fapt, pe 


care o vedem ca O realizare a „prezentului şi ca o n te a 
viitorului, să răpească adevăratelor naţionalităţi, subjugate încă 
politiceşte, dreptul de a se dezrobi. ~ A 


Statul național este rezultatul unui proces istoric, care a ce- 
rut jertfe mari şi nenumărate, el este viață din viaţa națipnii. 

De aceia stat naţional însamnă suveranitate naţională, su- 
veranitate naţională Insamnă independenţă naţională. 

Admiterea- unei naţiuni străine înăuntrul statului naţional— 
conflictele naţionale fiind tot atit de fireşti şi de legitime caşi 
cele sociale—ar însemna ştirbirea suveranităţii şi independenţi: 
naționale. in tot ceiace priveşte organizația necesară a statului 
naţional, națiunea are un interes ireductibil ; şi cînd e vorba de 
interese ireductibile, conflictele nu se pat rezolvi decit prin ra- 
portul de putere. Puterile în conflict nu se pot măsura însă ina- 
untrul aceluiaşi stat, statul fiind el însuşi puterea constituită a 
naţiunii, 

Şi aceste spuse, care poate fi atitudinea naţiunii de stat, 
la noi, faţă de acea minoritate, care, cu toate că depinde în to- 
tul de ea (din punct de vedere economic, social, cultural), s'ar 
declara totuşi, din fantezie politică, o naţiune deosebită, ar cere 
prin urmare un privilegiu şi nu un drept ? 

Atitudinea de care vorbim depinde de tăria conştiinții ne- 
jyonale romineşti, 

laţă ce prevede in această privinţă D. lorga: „Lupta pen- 
tru privilegii a străinilor nu va intilni, mine, opoziţia statului, 
gare trebue să fie drept cu toţi cetățenii lui şi uneori chiar in- 
găduitor peste drept, ci această conştiinţă însăşi, contra puteri! 
cărela nu poate scuti nici-o garanţie mondială în favoarea „mi- 
norităților” vrednice şi nevrednice”. 

vedem totuşi care poate fi atitudinea statului romin. 

La baza oricărui stat se g egoismul naţional, coali- 
iunea egoismelor individuale, pricinuită de interese şi de duşmani 
comuni (F. Le Dantec). % 

Acest egoism este mai puternic în clipa cind pentru întâia 
oară se poate afirma şi impune pe deplin; mai puternic la o 
naţiune dezrobiță după veacuri de luptă şi de renunțare; intr'un 
stat tinăr, el însuşi, caşi orice organism in formaţiune, egoist 
prin excelenţă. 

Diplomaţii statelor occidentale, în numele unor principii 
inalte, au vrut să impue o domolire a acestul egoism, nu în pa- 
trille lor, ci în statele „cu Interese limitate”, r: 


4 


530 


Reprezentant tor state şi-au luat indatorirea de a să- 
tistace înclala di car occidentale. Au uitat că ar fi tre- 
Dult consultate sa iunile pe care le reprezentali, căci poftele 

unilor sint mal aspre, triumturile lor mai trufaşe, disprețul 
ler mal insuitător decit al principiilor” (A. Sorel). 
fiindcă n'au. consultat naţiunile, s'au intimplat pogromuri 
in Paa tu Ucraina, în Palestina, 

Desigur, volnfii naţiunii predominante de a-şi afirma egois- 
mul, îi se poate opune voința de a fi o naţiune a Evreilor, îi 

Dar ceiace.se ia drept serpi mm naţională la Evrei nu e 
decit conştiinţa solidarităţii unei frinturi dintr'un popor, conştiinţa 
care se naşte în anumite timpuri şi în anumite state şi care piere 
odată “cu iniprejuzátile ce i-au dat naştere. 

Voința, bazată pe o asemenea conştiinţă falşă, nu poate 
perzista şi, dac'ar perzista, nu vedem mijloacele prin care s'ar 
putea impune. s 

Numai o neatirnare de fapt, a unei colectivități cu însuşiri 
de naţiune, poate să impue, poate fi constinţită prin legi şi apă- 
rată de morala internaţională. 

Evreii noştri trăesc insă înăuntrul naţiunii romine, depind 
într'atita de ea, încît, chiar dacă ar avea interese deosebite, ele 
mar putea fi luate în samă, cînd însişi precursorii „Societă 
Naţiunilor“ recunosc că „interesele de sara mai mare vin ina- 
intea intereselor grupului mai mic“ i ovicow). „Inăuntrul fie- 
cărui stat primează conştiinţa socială comună încrederea co- 
mună în stat: lucruri ce nu depind întru nimic de drepturile şi 
datoriile umanitare“ (W. Wundt). 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Atitudinea statului romin mai depinde de momentul în care 
au intrat Evreii în cetățenia romină şi care corespunde cu mo- 
mentul în care națiunea şi statul rominesc se consolidează defi- 
nitiv şi cu un alt moment caracteristic vremii, acela în care lupta 
de clasă incearcă să treacă barierele naționale. 

Politica de clase, iMtemeiată pe divergențele de interese în 
ordinea economică, va apropia elementele eterogene din cuprin- 
sul Rominiei-Mari ; dacă însă lupta socială va încerca să neso- 
cotească granițele țării, ideologia cosmopolită nu va trage niciua 
folos, dar statul romin va fi primejduit. 

Primejdia va PI nemăsurat mal mare în cazul cind exis- 
tența mai multor, naţiuni înăuntrul statului romii va da prilej 
diferitelor clase sociale de a găsi conaţionali în state străine. 

„De aceia avem datoria de a face ca sferele de acțiune so- 
Hidară ale tuturor intereselor sociale să fle cuprinse în sfera de 
viaţa a națiunii de stat. 


„Această solidarizare naţională a tuturor cetățenilor e im= d 
pisă statulu nostru, mai mult ca oricărui alt slat, de întăi Cc 
psihologia poporului romin, i 


531 


ca ii 


EVREU ȚĂRII LA O RĀSPINTIE 


Sintem un stat de plugari, Negustorul ştie de negot: a 
cultorul ştie de ogor. In toate manifestările vieții luie fisas i 
tare. Pentru dinsul nu va fi crimă mai mare ca acela de a pune 
‘hotare, acolo unde nu sint, dea te hrăni din brazda muncită de 
e! şi de a te uita totuşi peste hotar. „Un popor agricol se ţine 
numai în marginile dreptului său naţional, dar întracolo cu tn- 
vergunăre își îndreapta toate silințele“ (N. lorga). 

lată motivele pentru care statul naţional rominesc nu poate 
tolera o naţiune evreiască. 

Două pilde ajung pentru a arata la ce situaţie absurdă şi 
dăunătoare ar duce o atitudine contrarie. 

Evoluţia economică duce spre economia mondială. Până cind 
desăvirşirea acesteia va fi o piedică a conflictelor naţionale, de- 
'ocamdată, începuturile ei sint un prilej de conflicte între uaţiunile 
cele mai îndepărtate. Războiul mondial a înlăturat starea de pace 
dintre Bulgaria Și Japonia. O situaţie analoagă este posibilă, tn- 
tr'un viitor conflict mondial, intre Rominia şi Palestina, fie c'ar 
fi stat independent, fie c'ar fi o colonie engleză. 

Ce se face statul romin cu un aşa de mare număr de ce- 
tăţeni care se simțesc şi se declară solidari cu conaţionalii lor 
din statul duşman ? 

Dar dece să mergem atit de departe ? 

Evreii dacă ar vrea să fie Evrei în Rominia şi dacă această 
dorință ar putea fi recunoscută ca un drept, acest drept n'ar 
putea fi răpit desigur nici Evreilor din Ucraina, din Polonia, din 
i'ngaria, ` 

Şi atunci ne putem inchipui că toate aceste state dr pu- 
"tea privi cu linişte ca, întrun eventual războlu dintre ele, 
să aibă milioane de trădători? Căci dacă Evreii se vor simţi le- 
gați sufletește între ei prin coarda de nedistrus —aşa am definit 
națiunea — atunci cel dintr'un stat nu vor lupta de loc, sau na 
vor lu cu tragere de inimă împotriva celor din statul vecin. 

altă pildă. - 
a două naţiuni inăuntrul aceluiaşi stat inseamnă 
coexistenţa unor interese potrivnice, fiecare căutind să-şi Hir- 


-gească sfera proprie de dezvoltare, fiecare dorind să acapareze 


în chip exclusiv mijloacele de existență. Din această pricină se 
naşte o ură reciprocă — fenomen social inevitabil cînd e în joc 
naţională — care ură nu poate să dispară decit odată 
cu obiectul ei, adică odată cu existenţa intereselor șia conştiiaţii 
naționale deosebite. 
Statul naţional, achiziţiunea războiului mondial, Inlătură a- 
ceastă stare de lucruri: o naţiune, un stat; un stat, o naţiune. 
De aceia politica naţională, adică cea făcută în favoarea 
naţiunii de stat, e politica firească a statului naţional. 
Rominii pot deci spune : dacă Evreii pretind că sint o na- 
{üne deosebită, noi ne putem considera fără Indolală ca atare 


“ṣi avem dreptul så facem, siulindu-ne de statul nostru, o politică 


S 


E | 


532. VIATA ROMDNEASCĂ 


economică şi socială naționalistă. Nouă ne lipseşte clasa de mijloc: 
torma. 

pe Şi atmci cele 120 de legi, care excludeau pe Evrei din a- 

titea profesiuni şi care constituiau o mare nedreptate atita timp- 

cit Evreii se ştiau Romini — cu toate că nu aveau drepturi po- 

Htice— acele legi, de îndată ce Evreii se socot o naţiune distinctă, 

capătă o deplină indreptăţire de existenţă. 

Piidele pot fi inmulțite; din toate reiesă că statul romin nu 
poate accepta Daţiunea evreiască în sinúl său, cum n'o poate 
accepta nici-un alt stat naţional. Orice încercare de a constitui- 
nuclee naționale evreeşti in patrii străine nu poate să aibă decit 
un singur rezultat: „acela de a determina în toate aceste țări 
şi în toată Europa o teribilă explozie de antisemitism“ (G. Hervé). 


Națiunea este factorul necesar al culturii. Forţele vii ale 
naţiunii se organizează luntric într'un tot, intr'o unitate sintetică 
şi printr'o muncă creatoare de valori spirituale, economice, jo» 
ridice şi politice produc cultura na 

Individualităţile culturale, purtătorii culturii nu pot există 
şi nu pot ajunge la suprema lor dezvoltare decit în națiunea şi 
prin nâţiunea lor, x 

Cum pot exista Evreii din Diaspora ca naţiune, din punct 
de vedere cultural, dacă nu pot forma acel tot, acea unitate sin- 
tetică care constitue organul producător al culturii? 

Nu sint un popor cu toate clasele sociale, n'au o gospo- 
dărie naţională proprie, n'au un stat neatirnat şi m'au nici măcar 
o limbă a lor, care să slujească ca punct de plecare pentru > 
creaţiune filozofică, ştiinţitigă şi literară proprie, căci idişul e 
dialect, iar limba ebraică e moartă. 

Părerea unora că Evreii pot constitui o naţiune culturală a- 
iäturi de națiunea de stat străină şi predominantă, este o erezie 
ştiinţifică, de oarece aceste două noţiuni: naţiune culturală şi na- 
țiune de stat nu sint deosebite, „ci formează elementele necesare 
constitutive regulative, ale acelelaşi nojiani, care este na- 
țiunea“ (D. Gusti). ; - 

De alttel, e un fenomen social în deobşte observat in statul 
contemporan faptul caracteristic că minoritățile, chiar de ace 
nivel cultural, nu pot rezista în faţa culturii naţiunii de stat. 
vorbim aici de frinturile unor adevărate națiuni culțurale, care se 
pot alimenta oricind din izvorul culturii lor naţionale, de care s'au 
îndepărtat numai în spaţiu. 

Au devenit Americani milioanele de Germani emigraţi În 
Statele- Unite j vor rezista in cultura Ghetto-ului Evreii noştri? 

Sau poate că vor reuşi chiar, ei din Diaspora, să alimen- 


sea cultura național-evreiască ce trebue să se nască abla în 


lestina ? 


| 
Deocamdată realitatea ne arata cà creatiunile artistice și 


EVREII TÄRN LA O RĀSPÌNTIE 533 


şiiințitice ale Evreilor ca indivizi, foarte însemnate față de nu- 
mărul lor, se produc în formele naţionale ale penca să in mij- 
locul cărora trăes: şi că ei nu joacă un rol în economia forțelor 
active ale civilizației omeneşti dacă nu se dizolvă ca naţiune. 
CR, Jone, : yera keera Borne, Lassale şi Marx sint 
nume insemnate in istoria universală; ele au au insă nici-un rol 
în judaism (C. Stere). 

Faptul că in operele acestor purtători de cultură Evreul a 
tost recunoscut, nu însamnă nimic pentru problema noastră, căci 
celace a fost recunoscut, e Evreul ca rasă şi nu ca naţiune. Am 
văzut însă, la inceputul studiului nostru, că națiunea şi rasa nu 
se confundă. 

Personalitățile culturale de care am pomenit au slujit, cu In- 

rile lor specifice de rasă, culturile naţionale in care s'au dez- 
»okat şi nu o naţiune culturală evreiască, 


Dupăce am elimina! în deducţiunile noastre posibilitatea 
existenții naționale a Evreilor în mijlocul nosiru, rămine ca cea 
de a doua alternativă a teoriei naţionalităţii să-şi găsească apli- 
care; Evreli să devie, din punct de vedere național, Romini, 


Cum se impacă această soluție cu interesul obştesc? 


Războiul a scos la iveală in chip mai lămurit relele de care 
2 bintuită viața noastră socială. 


Unul din aceste rele e chestiunea evreiască. 
Pacea, prin felul cum a indrumat rezolvarea problemei na- 


“Punilor, ne indică leacul pentru curmarea acestui rău. 


Chestiunea evreiască a fost înlăturată întru ctłtva prin ega- 
iizarea politică a locuitorilor ce aparţin prin naştere țării. Zicem 
întrucitva, Hindcă dispariţia ei complectă depinde de o apropiere 
sufletească, care e o lemă a viitorului. 

Soluţia legală ce s'a dat deocamdată acestei chestiuni 
zare este primul pas spre dezlegarea ei definitivă, cores 
în chip desăvirşit interesului obştesc. 

Cind principiul naţional se afirmă cu atita tărie, ar fi fost 


© adevărată crimă de a impiedica atitea energii, din cuprinsul 


Motarelor țării, dela conlacrarea lor pentru aceleaşi aspiraţiuni ae 
patriei: trebuia realizată o unitate a conştiinții naţionale. 

Astăzi, cînd lucrăm la consolidarea noastră, elementele străine 
asimilabile trebuesc puse în valoare, chemindu-le la viaţă activă 
în folosul ideii na ti. i 


a elementelor străine 


134 asc VIAȚA ROMINEASCĂ 


de a crea najlunea. Voltaire a spus: „ai patrie subt un rege bun. 
unul rău”. j 

i a ughenoti din Frauja au cerut ajutor Angliei in contra re- 
gilọr catolici. licii din Franţa cerură ajutorul Spaniei în contri 
unui rege hughenot. Burghejii nau avut patrie pini ma şi-au cu- 
cerit drepturile politice prin revoluţia franceză, roletarii germani, 
pentru care statul a tăcut cele mai mari sacrificii, s'au arătat na- 
țianalişti ; proletarii ruşi, pe care statul i-a prigonit, şi-au lăsat 
patria în prada duşmanilor. Boerii ţării noastre cereau ajutor 
străin, cind Domnitorul era opresiv. Până şi țăranii noştri, atit 
de legaţi de pămintul patriei, aşteptau mintuirea lor, în 1997, de 
ta ţarul Rusiei. , 

re piteaţi acestui fenomen de psihologie socială este foarte 
simplă, zi i 

Dacă statul e părtinitor şi opresiv faţă ue o categorie de 
locuitori, aceştia stat tii a Ce: în solidaritatea dintre ei acen 
protecțiune pe care ar trebui s'o găsească în iara în care trăesc; 
şi ca o consecință firească, consacră comunităţii lor iubirea pe 
care altfel! ar fi simțit-o pentru patria lor. Expârienţa politică 
arată că afecțiunile locuitorilor unei gh pentru o fară străină 
sînt fructul unei legiuiri şi administrații nedrepte, 

Dimpotrivă, cînd toți cetățenii unul stat ştiu că datorează 
binele pubiic de care se bucură legăturii şi ocrotirii obşteşti ce-l 
unesc într'un singur mânunchiu, se produce în minţile lor acea 
asociaţiune cp H panë sa ara care dute la conştiinţa naţio- 

E] acau 
e ame ne ae a egalitate politică a Evreilor cu resturi 
populaţie! din țară va avea acest rezulta! binetăcător. 


* 
Dar chestiunea evreiască mai era pentru țară şi o chestiune 


tir PR o refacere a vieţi! publice pe toate tări- 
murile și această refacere nu poale decit cu o asanare 


m ha i | pă 
mie in ke o „ini et te e) al 
al bi „cei. puţini r: Ai 
iii Pain urmare, de nivelul moral al- 


Din considerarea comparațivă a tuturor deiictelor, statistica 
concluzie ştiinţifică asupra orale a E . 


sat ui demn ce 


Avem pilde nenumărate care ne arată posibilitatea statului” 


e EVREU E a 535 


inseamnă un aport de moralitate in masele noastre 
deci în viaţa noastră publică. Yo „Aafipaab, 

Nu trebue să uităm apoi că insăşi starea de inferioritate 
social-politică a Populaţiei evreeşti era un prilej de corupție ad- 
ministrativă, care va fi înlăturat prin egalizarea politică, după 
cum vor fi înlăturate şi unele asperităţi în convieţulrea noastra 
provenite din acelaşi pricină. 

Drepturile politice nu sint numai nişte favoruri, ele sint ga- 
ranţia tuturor celorlalte drepturi, căci, mai ales la noi, cine are 
dreptul de viaţă şi dreptul de posesiune, trebue să aibă ŞI drep- 
turi politice, fără de care cele dintăiu sintiluzorii. Dovada sint 
toate persecuțiile, cu cele mai variata şi mai neaşteptate urmări, 
indurate pănă astăzi de Evrel. Ele vor dispărea cu triumfal dreptăţii. 

Mai trebuia satisfăcut şi simţul dreptăţii ca atare, fără de 
care orice nădejde într'un viitor mal bun se stinge. Acest simţ 
trebuia satisfăcut cu atit mai mult cu cit avem deaface cu Evrei. 
cărora trebuinţa dreptăţii I-i intrată în singe, ei fiind purtătorii 
ideii de dreptate dealungul Istoriei (de Laveleye). 

„__ Soluţia politică a chestiunii evr trebuia să fie potrivită 
cu trecutul mindru al Rominilor şi cu demnitatea de oameni a 
Evreilor. Dreptatea cere ca în fafa datoriei implinite, dreptul să 
nu fie precupeţit. Cine, în urma războiului ce ne-a bintult, a nu- 
mărat mormintele în care au fost aruncaţi laolaltă Romini şi 
Evrei ? Cei ce-s meniţi să moară de acelaşi moarte, au dreptul 
să trăiască aceiaşi viaţă. 


Problema evrelască trebuia rezolvată politiceşte şi din punctul 
de vedere al interesului economic al ţări 

„Noi am proclamat libertatea și am introdus regimul ei po- 
ltic, păstrind totuşi în producţia noastră mijloacele feudale“ 
(C. Garoflid). Aceasta în ceiace privește Agricultura. 

in Comerţ și Industrie am procedat pe dos. 

Evreii au avut în gospodăria. națională rominească rolul 
covirşitor de a fi scos ţara din stadiul economiei naturale şi av 
fi-legat economiceşte de ţările apusene. Totuşi lipsa drepturilor 
politice îi punea la cheremul unei administrații corupte res- 
tricțille din legiuirile economice îi împiedeca de a munci liber. 
Din pricina acestei incapacităţi din afară, față de capacitatea Jor 
personală, Evreii n'au avut putinţa de a da intreaga măsură a 
gpirdupei lor la viaţa economică, şi socială şi la viața de stat 
A a 
Acest rău va fi înlăturat în interesul general, bine şi deo- 
potrivă înțeles de toţi. 

CE aere legile progresului aon, kge dreptății LE 
legile economice au fost de acord în ce dat, 
nele obştesc, chestiunii evreeşti. 


In viitorul cătră care pe: n m. cu toţii nădejd-a au şi 
noştrii chemarea lor. ț 


536 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Trăim în epoca intereselor şi a conflictelor materiale. 
Războiul ne-a lăsat atit de slăbiţi incit” trebue să facem 
sforțări înzecite ca să putem reface gospodăria naţională, în parte 
distrusă pa putem cuceri o adevărată neatirnare economică. 

Pe de altă parte, pentru viitor, avem dreptul să nădăjdulm 
o dezvoltare economică neobişnuită. Intotdeauna creşterea puterii 
politice a fost imboldul cel mai -puternic pentru avintul vieţii e- 
conomice. „Succesul economic urmează de obicelu o generaţie 
sau două după cel politic“ (G. Schmoller). 

Dar pentru a ne reface şi pentru a avea asemenea Succese 
trebue să fim Inarmaţi. „Puterea de a crea bogății este incom- 
parabil mai iasemnată decit insăşi bogăţia“ (Fr, List), căci „puterea 
- omenească e ultimulizvor de producere a bunurilor“ (Ad. Smith). 
De acela „fără o bună psihologie, nu e cu putință o bună eco- 
pei n Rangpar ARN şi selecțio giilor de care di 

aținerea, c narea ener care dis- 
punem cer o întrebuințare erati în a puterii de muncă ome- 
mească („Menschendkonomie“ : R. Goldscheid). E o necesitate de 
viaţă ca, înăuntrul organismului unitar al gospodăriei naţionale, 
fiecare capacitate de muncă să dea cea mai înaltă rodaicie : omul 
să sfiuțească locul. 

in ce moment al evoluţiei economice sintem şi încotro tin- 


? 

Ne găsim într'o epocă de tranziţie şi nu putem avea altă ţintă e- 
conomică decit capitalismul modern, „Viitorul țării întreg e în in- 
drumarea ei, ca stat şi ca organism social, câtră o organizaţie 
şi o stare asemănătoare, cu a statelor occidentale“ (C. Dobro- 
geanu-Gherea). 

istoria economică şi teoriile sociale arată că Evreli au fost 
în alte țări şi sint ia no! fermentul hotăritor fa evoluţia econo- 
mică spre productivitatea crescîndă a capitalismului modern. Wer- 
mer Sombart, cercetind rolul Evreilor în viaţa economică a di- 
feritelor popoare, zice: „Câşi soarele trece izrael deasupra pă- 
sense unde vine, răsare o viață nouă, de unde pleacă, totul 

cezeşte, 
temul de producţie se va păstra, orice schimbări ar sur- 
veni după războiul armat de eri şi în mobilizarea civilă, nece- 

sitată de lupta economică a viltorului, Evreli noştri vor da şi «i 
ostaşi de frunte pentru patria lor. ă 

Pe liugă conştiinţa naţională. politică se va naşte conştiinţa 
naţională economică a tuturor locuitorilor ţării. 

Din cea dintăiu „izvorăşte o ţintă şi o străduință comună, 
care se arată In -activitatea economică, caşi în toate activi 
naţionale, de oarece viaja economică este 0 posesiune 
(Ad, Wagner). Sigane în 

iinţa naţională economică, la rindul ci, va influența în 
fericit consolidarea şi dezvoltarea statului nostru, căci a te 


ceastă direcţie, inseamnă ca fiecare să 


Ti 
RA er ear i 


EVREN ȚĂRII LA O RĂSPINTIE 337 


_“atul lui, inseamnă să lucrezi în acelaşi timp pentru progresul täs 


şi pentru cel al naţiunii tale. „Cind îşi dau samă oamenii că au 
interese comune şi cind lucrează cu ştiinţă in vederea unul scop 
colectiv—simpatia se poate naşte între el, ei pot să se iubească 
„unii pe alţii“. Urmărind acest fenomen social în drumul lui, ob- 
servăm Că „avem întălu conştiinţa limpede a interesului comun, 
pe urmă acela a simpatiei mutuale“ (Y. Novicov). În felul a- 
cesta = rea pote tepe 

umai națiunea inarmată cu un asemenea patriotism poate 
să ciştige cu adevărat un războlu, numai bizult pe ni pa 
triotism conştient, popoarele apusului” au tăcut, iù mare parte, 
„cuceririle lor economice. 

„Evreii noştri, cuprinși şi-el de pasiunea solidarităţii de care 
vorbim, vor contribul la consolidarea şi succesul economic la care 
avem dreptul să re aşteptăm. 

in acelaşi timp menirea Evrelior va îi de a forma — mul- 
țumită unel munci cinstite, ca reprezentanţi al liberalismului eco- 
nomic — nucleul unei adevărate clase de mijloc, care va absorbi 
excedentele satelor şi va alimenta pătura conducătoare. 

Vor trebui să dispară veleităţile acele! subțiri pături de 
mijloc, care până astăzi avea singură avantajul de a fi conside- 
rată naţională şi care, în numele unui protecţionism de stat râu 
înțeles, se credea îndreptăţită de a obține monopolul vieţii eco- 
nomice. Interesul obştesc al uuui stat, în care toţi cetăţenii stat 
conduşi de acelaşi conştiinţă şi de aceleaşi aspirații, cere cu ne- 
cesitate ca orice funcţiune socială să fie împlinită în chipul cel 
mai desăvirşit, din toate punctele de vedere. Atit şi nimic mal 
mult: orice fel de consideraţiuni asupra celor ce implinesc func- 
țiunea, consideraţiuni ce nu stau în legătură cu această cerință 
de interes general, n'au nici o însemnătate. 

acela Evreii vor continua, în chip firesc şi folositor, de 
a râminea, mai ales, în păturile de mliloc de a împlini rolul 
de subiecte economice, cu însuşiri ireductibil calificate pentru 
acest rol. 

Numărul lor, din acest punct de vedere, nu diunează inte- 
resul obştesc. , 

Este adevărat că o gospodărie naţională, într'un anume mo- 
ment al evoluției şi din anume motive, poate ajunge la o satu- 
raţie în împlinirea cadrelor sociale şi că prin urmare elementele 
cate prisosesc pot deveni parazitare. 

Nu este insă cazul Evreilor noştri, mijlocaşi ca pătură so- 
cial-economică. 

Mai intălu trebue să ținem samă de direcţia şi de insem- 
mătatea dezvoltării noastre economice în viitor, În legătură cu 
tolul Evreilor în această dezvoltare. 

Apoi de faptul că Evreli sint o poporaţie deactescindă. El 
confirmă în chip desirigi teoria ției: o generaţie de 
Evrei se inmulțeşte „ca nisipul mârii şi ca stelele cerului” ; gè- 


RA Ag: VIAȚA ROMINEASCĂ OO EVREN TARN LA O RĂSPINTIE 539 

lată cum tocmai deosebirile de insusiri duc la itate 
tuturor membrilor aceleiaşi unităţi free să pa tza 

Evreii îşi vor da samă că această solidaritate îi leagă de 
toate păturile productive ale poporului, în mijlocul căruia au fost 
rigas eri toate libertăţile, 

răcia ţăranului aduce după ea sărăcia micului industria 

şi a micului negustor. Numai cînd marii proprietari de pămint 
exportă cu folos produsele agricole, numai atunci negustorii en 
una pot găsi debuşeu pentru mărfurile străine pe care b 
mportă. 

__Va pătrunde şi la noi convingerea, destul de răspindită în 
țările inaintate, că „societatea întreagă nu-i decit o imbinare de 
solidarităţi care se încrucişează“ (F, Bastiat). Şi rezultatul im- 
bucurător va fi o încolţire în sufletele tuturor concetăţenilor a 
motivelor comune de acţiune in viaţa de toate zilele. 

Apropierea se va desăvirși prin aceia că Rominii și Evrei: 
vor duce aceiaşi viață cu aceleaşi nevoi şi cu aceleași idealuri 
i, în această conviețuire intimă, evocarea momentelor mați. 
Irăite împreună în trecut, va cimenta viitorul. 

Dar mai presus de orice, cultura rominească va fi putere» 
cuceritoare, care va implini procesul natural de asimilare naţio 
nală a Evreilor. 

Inceputul, făcut de atitea imprejurări de care am pomenit 
va fi deajuns pentru a provoca însuşirea conştiinții naţionale. 
„Limba nefiind altceva decit un organ de exprimare a acestei 
stări de conştiinţă“ (F. Matei), însuşirea acesteia duce în chip 
firesc la insuşirea limbii. Prin imlăturarea stării de conștiință 
raci tare deosebită dintre Romini şi Evrei, se va crea unitatea 

imbă, 

Aceasta va mijloci pătrunderea culturii noastre în toate 
păturile evreeşti. Astfel cultura naţională va putea indeplini ro- 
lul ei asimilant. 

Aceiaşi cultură, dela care se va adapa oricine a văzut 
'umina pe pămîntul rominesc, va da un suflet colectiv şi unitar, 
din care va răsări o singură conştiinţă naţională pentru toți FN 
aceleiaşi patrii. 

Acest proces natural trebue ajutat să se îndeplinească, de 
crece el constitue o condiție de existență naţion noi, 
care ne găsim în epoca de consolidare şi avem destule elemente 
străine în sinul nostru. so 

„Precum activitatea intelectuală a individului nu se extinde 
decit graţie iezi cp de apercepţiune care izvorăşte din unl- 
tatea congtiinții, tot asementa o poporaţiune numeroasă nu poate 
trăi laolaltă, decit grație culturii izvorită din unitatea conş- 

n 


tiop! sociale”. 

ria Se cojea iti Sena distinctiv al 
forte. traduce in afară unitatea de direcpune - veţi stor 
Stai Sondifoneari er paniansi Și PANA for e Asialla * 


nerația următoare practică fără greş sistemele neo-malthusiene. 

Dar Iinsuşirile evreeşti nu sint atit de exclusive incit o dis- 
persiune a Evreilor în celelalte pături sociale să nu fie cu pu- 
tință, 

a Această dispersiune se va produce deocamdată, in mod mai 
evident, datorită libertăţilor acordate, a căror lipsă de pănă a- 
cum constitue o încătuşare a Evreilor. în anumite profesiuni și 
în anumite straturi sociale. i 

Ea va fi apoi rezultatul unei evoluțiuni fireşti. Istoria și So- 
ciologia ne învaţă că, în formarea cadrelor sociale, luptele dintre 
neamurile deosebite, care vin în coliziune înăuntrul aceluiaşi stat 
național, incetează şi sint înlocuite cu adversităţile de clasă, iu 
faţa cărora debsebirile de neam dispar, fiindcă în fiecare clasă 
stau contopite neamurile ce se duşmăneau (L, Gumplowicz). A- 
ceasta-i legea. care a hotărit de soarta atitor neamuri pe care le 
ştim c'au fost şi nu mai sint. 

Vom lua două pilde, care ne stau mail aproape, pentru a 
arăta felul şi măsura unei astfel de contopiri. 

Roma, în ultimii timpi, n'a fost apărată şi scăpată de nä- 
vălitorii din afară, decit de braţul năvălitorilor primiţi înlăuntru. 

Grecii pătrunşi In ţările romine se deosebeau de băştinaşi 
multă vreme, pănă veni o nouă epocă în care „incepuse a se 
itsen: conştiinţa dcosebirii dintre Greci şi Romini” (A. D. 
Xenopol 


intru cit li priveşte pe Evrei e destul să cităm nume ca: 
Gambetta, Blumenthai, Sonino, Luzzatti, Barzilai, Ballin, Bauer 
şi să ne gindim ce înseamnă purtătorii acestor nume, şi popula- 
tia evreiască din care s'au ridicat, peniru ideia naţională şi pen- 
tru propăşirea patriei lor adoptive. 

Evreii noştri, cu însuşirile lor recunoscute, vor putea şi el 
pătrunde adinc în sinul naţiunii predominante, vor avea p&sibi- 
litatea de a da ţării oameni folositori şi de a sluji ideia naţio- 
salā rominească. . 

Pătrunderea Evreilor în diferitele clase sociale, diferitele 
manifestări. şi schimbări sociale provocate de această penetrațiune 
au vor impiedica de a se naşte între toți locuitorii ţării, Tără 
deosebire, acea solidaritate firească, care stă deasupra adversi- 


apor de clasă și care este rezultatul interesului cit bea 
. „Solidaritatea naţională poate coexercita cu rsitatea L-a 
temelor intelectuale cele mai antagoniste, cu luptele politice, 
gioase, sociale cele mai crincene* (|. Găvănescul), 

Nici din acest punct de vedere însuşirile evreeşii nu vor 
constitui o piedică. 


S 
din eiemente neegale” Cu 
Dei ct i 
Ma r 


540 ” VIAȚA ROMINEASCĂ 


E n EE e mda e a 


ic nu va putea opri pe Evrei dela contopirea culturală 
ŞI re ad cu oatiunen romină, cită vreme nu se vor opune 
fi ajutaţi s'o facă. 
jr. ala că religioasă nu poate fi o piedică —în primul loc, 
pentru cei ce n'o au şi sint mulţi — nici pentru cei ce o au, fiindcă 
contactul cu viața modernă şi naţională rominească va aduce 
dela sine o reformă, care va face ca Mozaismul să nu menţie 
decit o comunitate religioasă între Evrei, iar tot celace are 
într'insul un caracter social, politic, naţional să cadă. 
Tot astfel psihologia specifică a rasei evreeşti nefiind in- 
compatibilă cu conştiinţa naţională rominească, de oarece a.eastă 
poate fi întilirată oricărui suflet, pe cale educativă, 
de rasă ale Evreilor nu numai că nu sint o primejdie, 
ci, intrebuințate la locul lor, ele vor constitui o primenire, priu- 
trun contact folositor şi un aport de mare valoare in cultura 
sominească, fără ca prin aceasta să schimbe caracterul etnic al 
acestei 


culturi. 
Primejdia lustrăinării pentru geniul na există acolo 
wide conştiinţa națională e prienejdaită. „epoca! etnice au un 
nat. 

ze ră 4 pri zi trebue să nesocotim înriurirea mediului asu- 
pra caracterului psihic al colectivităţilor străine ca rasă. E de- 
sigur falșă, cel puţin subt forma ei primitivă, teoria raselor, care 
mu vrea să recunoască, În celace numim sutietul unei colecti- 
vitAţi, împrejurările în care a trăit şi va (răi ln decursul vremu- 
ilor, Caracterul specific se schimbă greu, dar se schimbă, dacă 
mediul impune o schimbare, 

Pilde că dovedi maf mult decit herrar prea em A 
manii erau, nu demult, un popor sentimental, roman - 
alast, Intr'un cuvint: emoţional. Astăzi ei formează un popor 
cumpănit, calculator, practic, într'un cuvint: cogitaţional. La fi- 
Şi ia a ate r 

astăzi rea ne a ezu dă. 

Scoatem de aici concluzia câ mediul cosmic şi social al 
ţării noastre, situaţia schimbată a Evreilor după emancipare, pă- 
trunderea culturii rominești în rindurile lor vor schimba întru 
citva ceiace e specitic vieţii lor sufleteşti, cu voia sau fără voia lor 

influența pe care ar putea-o avea el, la rindul lor, asuptă 
caracterului etnic al culturii romineşti ar fi deci mal mic decit 

bă s | 
pir: , În dezvoltarea culturală a popoarelor se. observă teit- 
dinja unei dife ri psihologice cresctade la indivizi, pricini 
de. viaţa socială, fără Sa. PER aceasta na 


EVREN TARN LA O RASP 544 


Dar masele de Evrei ar putea avea ele ca atare, o infuență 
asupra culturii romineşti ? 


Nu, ele ar putea cel mult să se lase inriurite de cultura 
rominească. 

Cine ar putea-o influența pe aceasta sint numai purtătorii 
de cultură, de origină evreiască, pătrunşi în cultura noastră, Oa- 
menil superiori au însă puterea de a se transpune in felul de a 
gindi şi de a simţi al celor cătră care se îndreaptă cu operele 
lor, Celace e personal în acestea nu-i, în cea mai mare parte, 
decit scinteia de geniu, care-i dincolo de rasă. 

Şi totuşi străinul, de cele mai multe ori va fi recunoscut, 
„ereditatea sufletească“ nu poate fi exterminată. 

Caracterul etnic al literaturii noastre ar fi fost poate mal 
curat, dacă cei mai de samă scriitori n'ar fi fost de origină 
străină. Dar de dragul acestei purităţi am renunța oare la Alec- 
sandri, la Eminescu, la Cerna ? 

Să lăsăm deci şi Evrellor posibilitatea de a sluji cultura 
noastră naţională, cum slujesc culturile occidentale, fiind convinşi 
că: „unitatea de cultură na rezidă într'o unitate substanţială o- 
biectivă, ci în unitatea actuală a conştiinții membrilor societăţii” 
(C. Rădulescu-Motru). Puterea culturală a unei naţiuni nu stă 
intr'o masă uniformă de spirite la fel ticluite; ca trebue să fie 
un conglomerat de individualităţi cit mai variate, puse toate In 
siujba aceluiaşi ideal. Prin specificare natura, subt orice formă, 
se infundă ; de aici incăpăţinarea culturilor naţionale, care nu-şi 
variază izvoarele. In urmărirea idealului cultural, graniţele etnice 
ale naţiunilor sint mai puţin importante ca valorile naţionale şi 
concepția mai largă despre viaţă e cea mai aproape de adevăr: 
ea va învinge, 

Deci asimilarea Evreilor, prin care înţelegem o conlucrare 
cit mai eficace, pornită din aceiaşi conştiinţă cu Rominii, va ţine 
pas cu progresul cultural şi-i va ajuta ca, prin calităţile lor de 
rasă, să mențle poporul, de care au fost îmbrăţişaţi, în acea 
nobilă emulaţie dintre oajjual, ce urmăreşte contribuirea cit ma 
adevărată şi cit mal rodnică la propăţirea omenească, 


S. Muncel 


Pi) 


Intăiul spin 


Dece 1890. Patronul duduei Ştefania... 
Ea zi aegri însemnată astăzi. Dudula Nia a 
„doisprezece ani. Au să vie musafiri ali azi: aaa E Aa 
coanele dela Dumeşii și Avrămeasa, cu băeţi şi ră ANDRA e 
ho eri cuconu' Neculai, pentrucă numai atita i p Aa 
împlineşte coisprezece ani. « -i demoazelă, z se a- 
nealui, şi se cheamă că intră Mee a f, repezit n e 
cior boeresc câlare, cu răvaşe A taia, peste 
deal... Cucoana Marghiolița a intrat în Eu dp e up Ka 
a scos de-acolo tot ce ştie dumneaei. Tr mu r pr rien 
"cum se cuvine atita lume. Şi-a suflecat miniciie, a p pica 
migdale, să strice şi să curăţe nuci, c 
a Pa aaa domnea, pat pai ama Pa K haie 
į o intinde pe dou I b a. 
Petitia imp lleana tiganca jumulea curcanul co ei 
care-i sărea în toate dimineţileta spate, Paraschiva pirlea rațe 
rindula frumos pe masa albă. Toată Frosa y 
zarva din ajunul sărbătorilor pornise din nou; căci du 


“Implinea doisprezece ani. 


3i 
licean de şa 


ospodăriți trei fraji 
ecalil, st vechil la 


boerul Năstureanu, se împut 
slujise. Moştenitorii boerului bătrin pinoys, er 
nul din ei, voind să se desfacă de partea lui a opie A 
„conw' Neculai Adam se înfâţişase cumpărător şi-l puşese 2i 


INTAIUL SPIN | 543 


-m 


rul pe masă. ȘI cum ii creştea vaza 


i se cupr to i 
mult, copiil din urmă, băiatul $ cuprindea tot ma 


şi fata, se bucurară de o cr 

tere deosebită. Băiatul intră în liceu la laşi; fetiţei îi rin. 
cuconu' Neculai acasă profesoară de limbi străine şi de piano 
Cuconw' Neculai nu învățase carte, iar cucoana Marghiolița 
nu era decit o gospodină harnică dela țară. Niciodată nu vot- 
beau de anii lor tineri şi de rude. Amindoi se înţeleseseră 
însă ca măcar cei din urmă doi copii -să fie crescuţi cum tre- 
due, ca nişte adevărate odrasle boereşti. Cuconu' Neculai rl- 
dea cu uşoară ironie, cînd vorbea de «odrasle boetegti», căci, 
deşi om necârturar, era ager la minte. 

Duduia Nia, bâlae şi cu ochi mari, cenușii, dobindise o 
dragoste mare pentru cetit. Dragostea aceasta îl crescuse şi 
mai mult de îndată ce freulein Keller, profesoara, o oprise «cu 
desăvirşire» să cetească poezii şi romane. Frate-său Emil, cum 
o văzuse răsărind în viață vioae, deşteaptă şi lute ca argia- 
tul viu, începu să se intereseze de dinsa. el ii aducea delà 
laşi cărţi, şi făcea epigrame profesoarei, In taina lecturilor 
ei, fetița. se simţea inoindu-se şi sporind în ințelegerea lumii. 
lar poeziile liceanului, pe care ea, muşiuind ca un şoricel, le 
descoperise într'un săltar, pletele şi pornirile lui împotriva 
gedreptăţilor sociale, stirniseră în sufletul fetiţei un entaziasm 
ferbinte. Era intre ei o taină. Nia vedea că numai ca îl Inte- 
tege pe Emil: bătrinii erau reci şi clătinau nemulţumiţi din cap 
tind auzeau, chteodată, vre-o «drăcârie» de-acestea. În alianța 
asta cu Emil ea găsea un nou prilej de fericire. 

Indață c? se văzu pieptânată şi cu rochița trandatirie pe 
ea, fata se zăpezi ca într'un virtej în odâița lui frate-său. Emil 
cetea pe divan cu capul sprijinit în mina stingă şi cu pletele 
tăsfirate pe frunte şi peste ochi. Se învirti într'un picior, şi 
horbotele albe pilpiiră ca nenumărate aripi de fiutur. Apoi, 
imbujorată la faţă, se opri, se plecă spre Emil cu minile în 
şolduri şi-l aţinți cu ochii umbriţi, punctaţi cu cite-o steluță 
de soare, 

«Bădie Emil, vral să mergem ?,.. 

- Unde? întrebă el, leneş, ridicind spre ea ochii. 

— La biserică! Aluitat?.. Şi-l privea mustrătoare, få 
cind un botişor supărat 

—Mergem, mergem!» răspunse: băiatul, rizind, şi, cu de- 
getele răşchirate, îşi zvirii indārāt depe frante vitele de păr 

Nia se alătură de el desmierdătoare și-l netezi pe cap 
cu minuţele-i albe. li aruncă o căutătură şireată pe subt ge- 
nele lungi. 

«Şi după leturghie pui cali la sanle şi ne răpezim ta 
Dumeşti 2... 

— Ce să facem la Dumeşti ? întrebă cu grozavă indi- 
lerenţă Emil, şi se sculă depe divan, 

~- Luăm pe Aglăiţa Aramă g'o aducem inainte la nol. 


DE 


— — — = — 


2 


mam gindit eu; dar dacă nu vrai, nu mergem. Tot are 
pr azi. Dar mai tirziu, cine ştie cînd... 

— Ba dacă vrai tu, să mergem.. 

— Eu nu vreau numaidecit... Am spus o vorbă. Sint 
bucuroasă că mergi cu mine la biserică. Mă mulţămesc şi cu 


Nia se opri, privind pe fereastră la larna de-afară, spio- 
nind insă pe licean cu coada ochiului. 
„Bine, să mergem şi la Dumeşii...» începu el, cu jumâ- 


de 
Pufnind de ris, ca se intoarse şi-l cuprinse de umeri, a- 


tindu-l cu punctele-i de soare: 
a «Àşa-i că vrai să vezi pe Agtălţa Aramă ? Atuncea mer- 


1 
zes — Ce vorbeşti tu, Nia ?...» strigă băiatul inroşindu-se. A- 
poi, c'o mişcare arash a apucă p e prt A a nga o ri: 
in su lasă iar jos ş'o săru i 
aa Ea av fericită şi de această nouă taină. Apoi rămase 


uşi. 
In odâița călduţă şi imbrăcată cu scorţuri, pătrunse ca un 
cîntec dulce şi pierdut zvonul clopotelor bisericii. 
«Hai să mergem, că 'ntirziem ..» vorbi iute Nia. 
Liceanul işi soni ro aon i obişnuită, Indăråt, şuvi- 
ele de păr, căută paltonul. 
, le AAAA şi blăniţa albă ca omâtui de-atară, Nia co- 
bora veselă pe carare, spre bisericuţă, la braţul fratelui s4% 
O linişte mare plutea pe vale, deasupra căsuţelor troenite. 
Fumuri subțiri se ridicau spre cerul verzui. Clopotele sunat 
acuma puternic, ca subt o boltă de cristal. i E. 
Fetița păşea mărunt, c'o vioiciune de veveriţă in me 
brele fise şi nervoase. Băiatul credea că are datoria 
av şi cam înegurat. 
A Fata îl întrebă, ridicind spre el năsuşorul: 
„Bădie Emil, la ce te gindeşti ? 
— Ascultă, Nie, zise datat, coborindu-și asupra i Pog 
Eri, am văzut ve ru nci franci 
sit SE Eu e si nu pot să sufăr. M'am dus la tali 


— Si tata ce-a zis? întrebă copila, interesată. 

— Tata a dat din umeri şi mi-a spus să nu mame 
unde nu-mi fierbe oala. Eu, Nie, sînt un om care sufăr c 
văd o nedreptate. Tata ma luat în ris. Mi-a spus că an 
gârgăuni. Am fost foarte revoltat. 

— Dar omul ce spunea 

— Omul pe care l-am apărat ? 

— Da. 

— El se uita i panen a spunea nimica. E Gheorg™ 
Paraschiv. Il ştii cit e sărac | 


SRi —— INTÄIUL SPIN 545 


Ze gara apa mişcată Nia. 

opii şiră o vreme pri i 

PALE TANC de pe deep n piriia de zăpadă, printre co- 
dai il zvicnea cu putere inima. 

EA Prea Emil, vorbi ea tulburată ; de aceia imi eşti mata 

Băiatul zimbi mindru şi-şi trecu de 
pulul ru ar! aburea eră nâs. . pte fe mâneațe peria 

«Eu, zise iar fata, totdeauna mă gîndesc | 
la toate Kareena si peri din fe asta e men 

— Pe tata eu de multe ori nu-l a sue j 
cu horie liceanul. j pro OCDE M: 

— Dece, bădie Emil? întrebă cu frică copila. 

„__— Hei, Nie, răspunse băiatul privind în zări; eu altfel 
privesc viaţa...» 

Copila se strînse de braţul lui, infiorată de admiraţie 
Umbla acúma în tăcere lingă Emil, serioasă şi cu ochii umezi 
Simţea în ea o pornire ferbinte, să oprească pe frate-său, să 
i se atirne de gît, să-l sărute, dar parcă-i era ruşine, Se te- 
mea să n'o vadă cineva. Se gindea că chiar frate-săuar pu- 
tea s'o ia în ris. 

La biserică, în miros de cojoace şi 'n fumegare de lumi- 
nări, blănița albă străluci ca o vedenie de basme între stra- 
ele mohorite ale sătenilor. Oamenii îi făcură loc ca să lasă 
înainte, spre uşile altarului. Cercetată de atitea priviri curi- 
oase, Nia se simţea stinjenită. Incet-incet îşi veni în fire şi 
văzu la strana din dreapta un ţăran cu barba ca un fuiorcă- 
runt, cetind În ceasloave bătrine și cîntind c'un glas blind şi 
moale. Preotul, părintele Dumitrache, eşea din cind în cind 
din altar, cu patrafirul revărsat peste piniecele-i greu, şi ca- 
delniţa norodul şi icoanele... 

Era zi de slujba mare. Colaci şi colive, daruri ale 
drept-credincloşilor, se înşirau pe mese, aproape de intrare, 
intre făclioare de ceară. Fetiţei 1 se pâru că părintele Du- 
mitrache se uită înspre mesele încărcate, cu prea multă luare 
aminte.. Curioasă, începu a privi apoi cum se inchină oame- 
nii la sfinți, cum bat mătânii femeile şi cit de răsunător pupă 
piciorul ros de buze al pruncului Isus. O blindă senzaţie de 
evlavie o străbătea, privind iconostasul afumat al bisericuţii 
străvechi şi auzind unele cuvinte ale seripturilor. Privi în- 
trun răslimp spre licean: el se uita în juru-i la toate, cu u- 
şorul dispreţ al unui om superior... Atitudinea lui Emil îi 
impungea uşor inima; îi amintea şi de nişte vorbe ale lui, că 
«el nu crede în Ileacurile popilor...» Intorcea din cind în cind 
cu sfială ochii spre zimbetul acela ironic... 

Cintările psalmilor îi legănară apoi alte duri... Cîtă 
vreme trecuse decind se afla la biserică? şicum s'ar fi 
deşteptat dintr'o somnie, începu a privi în juru-i la chipurile 


5 


PSS ror "e. S y Ai Yy 


» 


VIATA ROMINEASCĂ 


- 546 Fă di oii R 


aşa de felurite ale oamènligi Deodată, glasuri, la spatele ei 
chiar, începură s'o intereseze.  _ 

Pa e, draga mea, şopotea o babă cu uimire; i-ai vă- 
zut? De-abia în ajunul Crăciunului s'au întors. Au stat a- 
colo, la ocnă, douăzeci şi cinci de ani... Azi au îndrăznit să 
vie şi ei la biserică ..» 

Nia întoarse ochji. Deodată văzu pe cei despre care era 
vorba. Erau doi oameni slabi şi palizi. Bătrini, încovoiaţi, 
cu părul alb şi palizi, parc'ar fi fost fantome eşite în umbri 
din ziduri. In găvanuri scobite şi vinete, le ardea ochii bol- 
navi, siredelitori şi dureroşi. Stăteau tăcuţi, răzimaţi de zid, , 
înlânțuiţi parcă acolo. . 

„__ Copila simţi un cutremur în toată fiinţa, cu un țipăt lă- 
untrie: „Aceştia-s ocnaşii!“, Spaimă şi durere parcă-i incleş- 
tau inima. Deodată la ciţiva paşi de ea, ii apăruseră oamenii 
cei mai nefericiţi şi mai ticăloşi! Erau sfârimâturi depe ma- 
rea viforoasă, spre care, zimbitoare şi albă, se îndrepta şi ea... 
«Ai spus ceva? o întrebă Emil 
| — Nul» se grăbi să ha en Nia. Apoi se întoarse pe 
n esimţile spre baba care vorbice, 

Doi ochi mititei o aţintira. O gură fară dinţi îi zimbi, 

subțiindu-se şi adincindu-se între nas şi bărbie. 
«Şi ce-au tăcut ci mătuşă? întrebi Nia şoptit, 

— Vai, duduiţă dragă, şopti baba clătinîn din cap; au 
făcut moarte de om: au tăiat pe un negustor. Cind i-au por- 
nit, duduiță dragă, unul a lăsat nevastă grea, să erji mata. 
Celalalt era flăcău. Şi cînd s'au întors, nevasta celui însurat 
murise, şi rămăsese numai o fală, care se născuse în lipsa 
Jui ŞI acum era măritată. Ea nici nu-l văzuse, nici nu-l ştia 
de tată, Nişte păcătoşi, draga mătuşii. Vai de capul tor! 
la uiti-te la ei cit îs de fioroşil» 

Baba îşi făcu cruce şi scuipă de furiş în sîn, murmurind 
ceva neinţeles, cu ochii închişi o 

„Cel doi ticăloşi stăteau neclintiţ 
lor unibrā, 

Preotul dădu nafura. Trecură 4óți oamenii. Ei parcă 
„aşteptau un semn, o Îndemnare. Preotul nu întoarse spre ei 
ochii. Citeva femei Impărţiră din colivă şi din colacii aduşi. 
Cei doi ocnaşi rămaseră impietriţi, lingă zidul vechiu din care 
parcă eşiseră. La 

- Simţiminte stranii, răsunete cludate din ce citise, din ce-i 
spusese frăţiorul el romantic şi extravagant, se îmbulzeau în 
sufletul Niej, Frica i se risipi cind ti văzu aşa, spăimintător 
de trişti şi de singuri. Ceva nebiruit, o milă aprigă ca o su; 
„ferinţă, o mina spre ei, Läsä pe Emil să iasă pe ni şi ed 
„grabnic, se intoarse în umbra bisericii, scotocind înirigurată 
„ în săcuşoru-i de mină, : $) 
oo Qura-lera uscată şi glasu-i tremura. 7 

«Cùm vă chiamă®» întrebă ea, deodată, 


şi palizi în posomorita 


- 


r - 


ÎNTÄIUL SPIN 547 


Una din cele două fantome deschise o gură neagră: 
«Pe noi ne întrebi, dudue? 

— Da, Cum vă chiamă ?» 

îi atat işi plecară privirile asupra ei. Nu-i răspunseră 
«Noi ne-am întors acuma dela pedeapsă, răspunse apol 
cellalt, răguşit. Da’ mata să nu te spării de noi... Pe mine 
mă chiamă Neculai. Pe-aista, Dumitru...» 

Niei nu-i era frică. li privea drept, —şi simţea ca un 
zimbet nedesluşit de lumină în ochii lor pustii. Cu degete 
tremurătoare le întinse un ban de argint. Ar fi vrut să le 
țălmăcească mila ei în citeva cuvinte, dar nu se simţea in 
stare. Le dădu banul. Oamenii se mişcară din fioroasa lor 
neclintire. Din obişnuință, se uitară în jur, să vadă dacă nu-i 
observă cineva. Se strecurară apoi spre-lumina de-afară. 

Nia avea ochii în lacrimi. Se simţi atinsă peumâr. Tre- 
sări, Glasul lui Emil o întreba cu mustrare: 

«Ce-ai tăcut ?» 

Fa işi intoarse spre el privirile-i dulci ; il întrebă, cu 
avint: 

«l-ai văzut şi tu?» 

Dar observind ochii lui îngheţaţi, avu o tresărire de spaimă. 
Inţelesese că el stătuse la pindă şi într'o clipă o osindise. 
Ruşinată şi umilită, îşi înghiți lacrimile, sări iute pragul bise- 
ricii şi porni mai mult în fugă spre curte. 

Dimineaţa Niei se posomori şi mai greu cind ajusa 
acasă. . Freulein Keller îşi răpezea cu țipete nasul lung in 
toate părțile, Cucoana Marghioliţa îşi batea una de alta pal- 
mele pline de făină piclă şi voia s'o încredinţeze că condem- 
nații ar (i putut-o stringe de git. Indemna pe cuconu' Necu- 
lai să facă o lacramaţie împotriva lor... Vorbele acestea stil- 
cite, care o jigneau totdeauna ca o infirmitate a ei proprie, o 
fixară şi mai mult în îndărâtnica ei tacere, Cuconw' Neculai 
privise cu nepăsare şi indiferență faptul: se simţea rânită şi 
de asta. Mai cumplit însă o durea altceva: increderea în fra- 
tele ei cel mai mare, admiraţia ei n«siirşită pentru el, se ri- 
sipiseră deodată. In pletele, în revoltele şi "n gravitatea, lui, 
fetița nu mai găsea răspuns la strigătele sufletului ei. In o- 
dâița-i înflorită, se găsi singură, cu desăvirşire singură, ca pe 
“un ţirm pustiu. ŞI plinse un sfert de ceasc'o disperare de 
moarte. După aceia işi suflă năsuşorul, işi şterse ochii şi se 
privi în oglindă, să vadă dacă nu i s'a boţit rochia cea nouă 
trandalirie, cu volane, de horbotă albă. 


k j Mihail Sadoveanu 


pe e 
ea 


-Om -s Li -. Dao "we 8... -<A 
"Pa Sa > | Îi e 4 ae - 


Vorbe, toamna 


- 


- 


Văzduhul se împrăştie 'n apus, 
Minat de vint... 

Si-un drum, 

Care-a trecut pe-aice chiar acum, 
S'a dus 

(Pesemne ci minat şi el de vînt) 
"La apus, 


Spre soare, să-l coboare pe påmint... 


Priveliştea-i pustie. 
Ninge vint 
Pe cîmpie... 
Si soarele, opaiţ de niormint,. 
Scîrţiie : 
Vint 
Pe cimpie... 


pr VORBE, TOAMNA_ £ 549 


Debunăseamă, e vre-un cimitir 
Pe-aici, şi vre-o inmormîntare... 
Miroase-a mort, şi e tirziu, 

Şi e pustiu 

Tare... 


Dacă te uiţi acum câtre apus 

— Acolo unde tot văzduhu-i dus— 

Printre copaci prin care stă vintul ca să moară, 
Nu vezi decit un drum schilod şi-o cioară... 


(Şi-i tot aşa ca şi odinioară,..) 


„Ce mai aştepţi? Ca să se 'ntoarcă drumul ?,. Hail 
Eu plec. Rămii? dar e tirziu... Mai stal?,., 


> 


AL A, Philippide 


LA PRIHOD 


Insoţit de Meita şi de Dudaş, legați cu lanţuri de briw, 
badea Scridon a plecat în munte aproape din zori. Ceva mai tir- 
zior, părăsind focul, ne despărţirăm g nol, ceilalți povară pa 
aşezarăm pela prihoadele noastre: udorachi la Doi Paltini 
celalt tovarăş — la Arini, aproape subt poala Goşmanului, eu — 
lingă Plagii, la mijtoc. 

in totul — trei puşti şi cu a lui badea Scridon patru : patru 

uşti mari şi tari pe o intindere de aproape o jumătate de poştă. 
ar nu-i nimic: la căpriori patru p ti, la patru prihoade bune 
fac treabă bună]... ` 

Gäsesc văgăuna mea destul de intunecoasă, destul de poso- 
morită, aproape fioroasă. „ omul“, adică piatra alăturată de 
fagul prihodului, mi se pare mai rece decit oricind, iar ropotul pi- 
răului aduce de sus, dinspre Goşman, adevăraţi fiori de ghiaţă. „E 
şi prea devreme încă, şi un mic „focuşor deocamdată nar 
strica... 

Dau pușca laoparte, adun un braţ bun de găteje uscate, şi 
peste o clipă văgăuna mohorită se înviorează de flacările focu- 
jui binefăcător. Incurind dogoarea focului e aşa de mare, incit 
foile de fag dedeasupra mea se zbat, parcă ar fi vii... 

Ce-ar zice badea Scridon, că, am făcut atita pălălae? Fe- 
rească D-zeul!.. Ba am mai aprins şi ţigara !.. Căci are moş- 
neagul unele ciudăţenii şi prejudecăţi ale lui: să nu vază urmă 
de foc la prihod, să nu vază ţigară, să mauză sudalmă! Dar 
cei tineri nu-l prea ascultă şi de această libertate a lor ne mai 
folosim citeodată şi noi... 

Unde o fi el acuma ?... O fi trecut oare de gura Negraului, 
o fi urcind Goşmanul ?... $ 

Priveşti focul, fumezi şi-ţi faci socoteli : pănă acolo să tot 
fie. să zicem, două ceasuri... Începe apoi unul din copoi să ià 
„vint“, să se zbată, să se zmuncească... Atunci moşueagul îi dă 
drumul din lanţ şi aşteaptă... Copoul incepe să „jlehuiască :se 
aruncă în toate părţile, se opreşte, prinde „vint“, şte 
nos, începe să „tihnească“ : l-a găsit! Acuma he 


De aci moşneagul pleacă îndată, căutind trea VA i 

cellalt paie. Do: i iar Vait, iar tihneată... Mina Au SENNEN 
nceput oare de bună s pN ! 

ce s'o fi petrecind acolo ? ia Pe padega 

Acolo trebue să fie luptă şi zbucium amarnic! Copoul tre- 
zeşte acuma cu vocea lui pustietăţile muntelui, cutreeră văi şi 
coclauri, pierde adesea urma şi iar o găseşte, se încurcă din - 
nou pe vrun plaiu „stricat“ de uriaşii trinciţi de vinturi, dă 
prin desişuri nepătrunse, prin s'inci fioroase şi vizuini de urşi, 
se opreşte citeodată şi urlă de frică şi deznădejde... Sărma- 
nul Fată E 

ar moşneagul ? Ca un general, încărunțit în bătălii, stă 
badea Scridon pe plaiul lui şi urmăreşte în tacere toate amănun- 
tele luptei, simte viclenia proti?nicului, deplinge nepâsarea tine- 
retului, care n’a cercetat plaiurile. „stricate“, înțelege greşeala 
copoilor, pe care îi imbărbătează din cind în cind cu sunetul cor- 
nului. . Ascultă apoi cum se înfierbintă acum din nou goana, cum 
dă „roate“ după „roate“ fiara „vicleană“, cum se zbuciumă copoii, 
cum se încrucişează ecourile, cum se frămintă tot muntele.., 

lar noi, cei din vale ?... 

Noi, cei din vale, nu ştim, la drept vorbind, nimic, căci 
wauzim nimic, Noi ştim numai, că pe o dimineaţă aşa de rou- 
roasă copoii „trebue“ să mine ; ştim, că dihania trebue să vie 
ja pirău, ca să se răcorească şi să-și ascunză urmele, că „tre- 
bue“ să treacă pela vre-unul din prihoadele noastre, căci 
„mare încotro“. Dar veni-va de bună samă şi cind va veni ?,.. 

In aşteptare asculţi graiul ptrăului, care ştie toate tainele 
muntelui, ştie pe locuitorii şi obiceiurile muntelui, şi cauţi, m'ai 
ințelege şi tu ceva ?... Dar Tazlăul vorbeşte o limbă, pe care o 
ințel g numai căpriotii şi cei doi copoi, sau cel mult badea 
Scridon.. +, 

Asculţi cit asculţi, şi iar iţi faci socoteli: dacă-i capră şi 
dacă umblă cu „rinduială“, vine peste vr'o două ceasuri, Dacă-i 
jap... Un jap puternic şi „viclean“ dă „roate“ şi pănă la amiază ! 
Tapul, după ce moae bine pe copou, tae apoi frumos riul, trece 
pe cealaltă coastă, şi — caută-i urma.. Dar dacă-i ed? Edul 
poate să vie şi peste jumătate de ceas !... 

S'ar putea ?... A . 

Te scoli ingrijat, stingi focul iute, li înăbuşi cu foi umede 
şi bolovani şi stai citva timp neclintit. urmărind tăcerea pă- 
durii, care îşi reţine suflarea, ascultind şi ea graiul sibilic 
al apei... 

Dar acuma ?... Nu se aude ceva? Și dece stau brazii aşa, 
parcă ?... 

Dar nu se aude decit Tazlăul, care devine din ce în ce 
mai stăpin peste toate: şi peste stinca de colo, care zadarnic 
asudă și se mai inţepeneşte pe temelia-i surpată de apă; şi 
peste fagii cu crengile aplecate spre mal ; şi peste brazii plaiu- 
lui din faţă, care ascultă, încremeniii, fiecare şoaptă a pirăului, 


552 -VIAȚA ROMINEASCĂ 


cm Dă 


„Dacă se coboară pe plaiul din faţă, se aude cit de colo: 
atunci tu aştepţi, pănă se coboară ca să bea, şi... Dacă vine pe 
pirău ; şleop-şleop-şleop... — aştepţi pănă se arată între cel 
fagi depe mal, şi... po-oc!... 

Faci citeva exerciţii cu țeava la ochiu, spre pirău, şi aproape 
te miri că n'ai şi tras L. 

Ce prostie ! Se poate parcă să vie aşa de dimineaţă? Di- 
hania abia a început „roatele“ sale pe plaiurile Tisei; cine știe, 
cind vine ? lar pănă atunci... 

„„.Veni-va pe apă, sau contra apei ?.. Mai ales dacă i 
ed.. edul umblă fără nici o „socoteală“, edul e „prost" şi vine 
de unde nici nu te-ai aşteptat...“ 

Dealtfel pe aici te poți întilni şi cu altceva, decit capră. 
Mai acuma cițiva ani un fleac de băiat de vr'o şeaptesprezece 
anl stătea tocmai la acest prihod, cînd aude de-odată, ici după 
mal, lătratul lui Dudaş: era un gea urs, pe care il desco- 
perise copoul, după ce pierduse orice urmă de căprior... Afuri- 
situl de băiat nu se sfii o clipă, luă pușca la ochi şi trase. Un 
urlet îngrozitor zgudui toată valea, dar băiatul trase a doua 
oară şi boala căzu fulgerată la pămint. Abia intrun tirziu veni 
tată-său dela prihodul vecin, ca să vadă. ce-i. Qăsi ursul lungit, 
iar băiatul galbăn ca ceara. Cică începuse să-i tremure picioa- 
rele numai dupăce omori ursul... 

Mai acum un an stăteam şi eu tot aici, Abia se luminase 
bine de ziuă, cind auzii un huruit de pietre, care se rostogoleau 
depe cothana dela spatele mele. Infiorat a grabit, îndreptai arma 
spre perdeaua de aluniș, care ascundea ana, cind se arătă 
o pereche de iţari, ceva mai murdari decit laba ursului, apoi o 
cămaşă de acelaşi culoare şi o căciulă de berbec alb. 

— Dracu te-a adus aici, mă ?... : 

—  lartă-maă, cucoane, nu ştiem că-i prihod. Un pile de min- 
zeri depe Goşman s'o rătăcit de wo două săptămiai. Cică să-mi 
aduci măcar un semn, că-l bocluc. Și ciobanul dispăru în fugă 
printre cături. 

Mi se pare că mă îngălbinesc şi acuma, cind mi-aduc 
verapy pr vorba-i, demult mă voiu fi gîndind cu la întimpla- 
rea asta ?,,. 


pari peop pari 

tita rău! Acelaşi cintec alwpirăului, care devine din ce în 
ce mai zgomotos, Adevărată muzică ! Ba nu, parcă rld= cineva, 
şi încă nu unul, ci mai mulţi! Sau plinge cineva ?... 

Șleop-şleop-şleop... 

Sai ars, cu degetul pe trăgaciu, cu ochii spre pirău. Dar 
cirăiala neașteptată a unei întregi familii de gaițe, goneşte tot 
farmecul ; chiar Tazlăul pare abia a se auzi, 

Un-foc de puşcă ? A căzut vr'un copac ?... Vine vr'o apă 
mare ? De unde 2... 

„Nimic. Se aude numai, cum vorbeşte Tazlăul, cum cîntă, 
tile, plinge, urlă, nechează... Apoi iar muzică, nişte clopote, un 


Sia LA PRIHOD 553 


2op-pieop- şleop.., 
ocea lui Dudaş! Tah-tah-țah ! Tazlăul s'a oprit deodată 


o sp tară brazii înfioraţi aşteaptă neclintiţi apropierea dra- 


lar nimic, — tot nimic... 


Ce-or fi făcind oare ceilalţi tovarăşi: cel dela Arini şi cei 
dela Doi Paltini 2... Și oare dece s'or fi numind astfel dea 
două prihoade ? Adică, Arini — înţeleg : e un prihod, înconjurat 
inadevăr, de arini. Dar cei Doi Paltini 2... Cind s'or fi pome- 
nit pe-acolo paltini, din care nu se mai vede azi unul pe toată 
intinderea acestui pirău 7... Cit de vechiu trebue să fie acest 
prihod, moştenit din tată în flu şi cunoscut numai vinătorilor!... 

S'or fi plictisind oare şi ei, caşi mine ?.,. 

Dar badea Scridon ?.., 

Parcă-l văd : alb şi uscat ca o bofană de brad, aşteaptă 
zadarnic să vadă, cine dintre noi trage mai înlăiu, şi dacă trage 
„ln pha", sau nu ? Ochii lui amarnici şi aprinşi, ca doi tăciuni, 
sfredelesc totodată desișul pădurii şi urmăresc cea mai uşoară 
clintire a vre-unei ramure, a vre-unei foi; căci cine ştie, ce poate 
răsări de-odată, din tainele nepâtrunse ale muntelui? lar mine- 
l-i uscate, ca ghiarele unei paseri de pradă, țin puşca, gata în 
toată clipa... 

ȘI ce puşcă Dumnezeule, ce puşcă t.. Patul, în forma pi- 
ciorului de capră, e de tisă, iar țeava... O sculă, înadevâr, 
rară: grosimea țevei, lungi abia de o şchioapă şi ceva, arată, 
că puca aceasta a fost odată un bun muschet, rătezat în două, 
— fost şi el odată archebuză... lar patul arată că avem a face 
cu o moştenire şi mai veche: cu scoaba unei foaste arbalete |... 

„Și atunci, ce vechime ar putea să aibá? Dacă punem cel 
puţin o sută de ani, decind e pușca, şi altă sută... Nu, dacă 
punem... punem... 

Visez 2... Sau văd aevea ?... În cadrul celor doi fagi de 
lingă mal, la douăzeci de paşi dela mine, stă o mindră dihanie, 
cu coxrnele înrămurite, cu pieptul larg, cu nările în vint, şi 
ascultă... 

Mă luase desigur drept un buştean, şi mai degrabă sim- 
find, decit văzind ceva, sări ca o scîntee printre arborii inve- 
N, dură depe mal pe cealaltă parte şi se mistui Intr'o clipă 
n desiş. 

Imi freca! ochii, crezind, că visez, cind pe subt mal, dea- 
lungul pirăului, auzii: ţah-ţah-ţah!... Şi biata Meita se arătă 
îndată, singură-singurică în această pustietate, slabă ca o nâlucă, 
infrigurată, lioarcă de apă, cercetind văzduhul şi imprejurimea. 
Se apropie de mine, mă privi cercetător drept în ochi: 

— aami 

— Unde-i cãpriozul ? — mă intrebă Melta cu privirea rătă- 


zgomot surd dinspre Goşman. lar vr'o apă ?,.. 


~ 


i ae A VIAŢA 

cită, cu toată figura ei însingerală. Şi, fără să mai 
puns, se” răpezi spre mal, sări în pirău, încercă să 
înca de dincolo, sè rostogoli de citeva ori în apă, urlă 
durere şi minie, se întoarse iar la mine: * 

— Unde-i căpriorul ? Ți l-am adus aici! 

— Colo... Meita.. Uite, colo, . Na, na... Stăi t... Și băgal 
mina în buzunar după un pezmete, Na, Meita |... 

Dar minia şi disprețul fu singurul răspuns a! Meitei, care 
se răpezi din nou spre pirău, O luă dealungul apei, umplind cu 
blăstăme singurătatea pădurii. 

— Ţab-ţah-ţah ! — se auzi încurind de undeva departe, 
gepe culmi. 

$ e s 

Acuma ?... 

Totu-l pierdut ! Şi dacă s'ar deschide pămintul, ca să mă 
inghită, desigur ar fi treaba cea mai nemerită... Asemenea ne- 


norocire.... Asemenea... 
face oare nevăzut.. tocmai acasă? Aşa... 


Dar dacă m'aşi 
vro durere de cap, vr'o... Căci acuma ce să mai caut aici ?... 


E dealtfel şi tirziu: soarele a trecut deja de amiazi. Nici o 
adiere, nici o mişcare, şi un uliu, care s'a ridicat sus, deasupră 
Tisei, cum şi-a întins aripele în slavă, aşa a rămas... Nici ua 
sunet, afară d= risul sardonic. al Tazlăului, care la urma urmelor 

obosit şi el... Brazii depe plaiul din față mă privesc cu 
dispreț, iar unii mau şi uitat şi dormitează acuma indiferenți, 
copleșiți și ei de căldura şi moleşeala zilei. După atita aştep- 
cae Fears a tovarăşii mei trebue să fi adormit şi ei pèla pri- 

oa .. 


aştepte râs 
se caţere pe 
de 

S'o şterg oare de bună samă ?... 

Dar ceva năpraznic se produse deodată, țintuindu-mă l0- 
cului : undeva mai la vale izbucni deodată o "detunătură, care 
trezi toate coclaurile Ciungetului, zgudui bătcile Tisei, se izbi de 
coamele fagilor dela Surla şi, rostogolindu-se în clocot de valuri, 
se lăsa, copleşitoare şi nemiloasă, spre gura Negrului ; mai clocoti 
odată în Sanuni şi se sfirşi cu 0 linişte adincă de mormint, 

Puşca lui Tudorache } S'a isprăvit e iată i 

Inadevăr, brazii depe înălțimile Tisei, zguduiţi o clipă din | 
toropeala lor, părură a se scutura de crima săvirşită şi acuma 
priveau, profetici şi sumbri spre depârtările văzute numai de e 
încolo, spre răsărit... A | 

Peste o jumătate de ceas se arătă pe poteca intortochiaţă 
pălăria lui Tudorache, pe ai cărui umeri atirna ceva greu, urme 
rit de săriturile voioase ale Meitei. Cu toată nop ei ji 
Meita părea în culmea fericirii, ultind toate tr şi n 
rile cumplitei sale meserii. y 

Țapul avea un corh frint, lar din rana-i din piept se sc 

__geau cele din urmă picături de singe. Cu ochii sticloşi, 
13 


pex P i kaai 


LA_ PRIHOD 555 


trupul, care părea incă viu, ţapul se lăsă greu la pămint 
cu un fel de mulțumire, că şi-a găsit i apa 
moale ʻi runzigulu ri act & odată odihna pe aşternutul 

n curind sosi din munte şi badea Scridon, împreun 
Dudaş şi cu cellalt tovarăș care ducea în brațe un biet ed Pa 
ait în armuri, cu urechile catifelate, cu ochli umezi întredeschişi 

Edul fu aşezat şi el pe frunziş, cu botişorul lui, numai eit 
o persicà, imbrumată de fulgi, lîngă botul tovarăşului său 
mai mare, 

— Javră aturisită! se răsti moşneagul cătră Meita, trintin- 
du-i un picior în pintece şi aruncind-o cit colo. Dece n'ai adus 
tapu’ la boer? — Lasă, d-le Costachi, că altă dată ţi-l aduc eu 
ici, intre cei doi fagi. 

Şarlă ticăloasă ! — se oțări el din nou câtră biata căţă- 
luşă, care, covrigindu-se subt un tufiş de lingă pirău, abia in- 
drăznea să-şi lingă rănile dela piept şi dela picioare. 


A. Frunză 


IES iv o baia zi ui e 5 aa E cale tie p-ta 8 


Vreau să vorbesc şi nu'nțelege nime, 
Se'ntorc în mine gindurile iar 

Ca nişte păsări mute'ntr'un st jar 
Crescut stingher pe-o stearpă înălțime. 


Nici nw'nțeleg,—parc'am căzut din lună. 
Prin suflet simt durerea lumii toata 

Pe care însă nimeni niciodată | 

Nu a putut prin vorbe să mi-o spună, 


Primitivism 


Râminem toţi aşa de singuri iară ! 
Durerea-doarme'n noi ca într'o groapă, 
lar cînd nu poate'n suflete să'ncapă 


Cuvinte noui, imi trebuesc cuvinte „Ce bine face-un muget lung de fiară, 


Să nu mai sune numai la ureche, 
Să pun în ele-o suferinţă veche, 


Să intren inimi cam nişte morminte. Demgalene Boter 


Cuvinte noui, purtate-adinc în mine 
Ca'n toţi aceia care au murit, 

Vă simt tăcînd în mine ca'ntr'un schit 
In care azi nici Dumnezeu nu vine. 


Sint singur, tot mai singur pe påmint, 
Pustiul creşte'n mine ca'ntr'o casă 
Pe-o zi de vară albă şi frumoasă; 
Pustiul doarme'n mine ca'n mormint. 


Cuvintul vechiu cu care-abia pot cere 
Amarele fărămituri de pine 

Jl simt sarac și palid cum rămine 

Mai dureros,de mut ca o tăzere , 


= 


x — sa 


= A PE ED pa? 77 ret po ber PE = 


Două poveşti 


Ce cumsecade-s copacii! 


„Pi 


Pentru copii 


usese ic.. i 

ag ee teig soarelui, mărţişori de ciocirlii ; şi soarele, 
în schimb, ti îngăduise să se 'noureze, intiorit prin livezi. es 
prinsese să imbroboneze crengile cu bura acră a roadelor. Iulie | 
avea să huzurească de grindini coapte. ap A 

„Dar ţăranul, cu livadă chiabură şi chimir la fel, era zgi A 
cit. Avea în livadă un cireş cu hultoane. ŞI cueg era ana i 
„Jivezii,” Şi ţăranul ji iubea cu patimă roadele lucii, de parcă, în 


ele, se întrupaseră fraged cele dintăiu sărutări de dragoste 


in toată primăvara, zburlea, cu spini urzuzi, gardul care "n 
prejmuia vadă, Că satul era doldora de copii, şi copiii, cu buze) 
roşii ca cireșile muşcate, se cam dădeau în dragoste cu cireşul 
Şi gardul era avan ca sufletul omului, şi mai a- 


făcut şi vrăbii la fel. 

sheet m făcut şi pf cu stele, nu s'a gîndit să facă şi 

ruri de spini de-asupra livezilor, „vrăbiile buzunăreau livada 

Şi ţăranul aturisea pe vrăbii, şi le chitea cu prapa, 

găurea doar vintul; că năstruşnica de mime tremura mina 

mului; şi vrăbiile o zbugheau tefere. a red 
i pe iga îl rtea citi cu somnul, şi-l neme 

Şi 'nfruptau în vor. AI 
și pA gindit țăranul să le. vie de hac vrăbiilor, cu 0. 

de păsări. A căutat el prin ogradă, cita căutat, $ J 


a BODEA ate Xe: 890 


aura dres ciolanele, ti-am înţolit, ti-am dichisit frumos, şi ti-am 
acut om acătării ca toţi oamenii“. Spărietoarea, cu pălăria cam 
pe-o ureche, gata să cadă în braţele ţăranului, asculta. 

Țăranul grăi mai departe: „Pi uliţă eraf de risul dobitoa- 
celor, La mini ai si duci o viață cuviincioasă. Am si îi sul în 
cireş, şi ai si stai acolo tolănită, la pindă. Cum auzi oleacă de 
gălăgie din partea vrăbiilor, începi si ti strimbi, si oftezi, si 
scirţii, si ti zbuciumi... Uite-aşa“. Și, țăranul făcu de toate, po- 
trivit cu spusele lui, pănă ce-l dădură sudoriie. Apoi urmă: 
„Ci dracu? Trebue si 'mveţi şi tu si ti porţi ca oamenii! Si fii 
vrednic di haina pi care ţi-am dat-ot... Dacă-s mulţămit di tine, 
apoi îţi dau aer curat, miros plăcut şi vînt cit vrei. De nu, tìi 
dezbrac şi ti dau pi foc. Ai înțăles ?* 

ȘI ţăranul, omenos, aşeză pe spărietoare la locul ei, o privi 
mulțămit, şi-şi căută de treabă, 

Spărietoarea arâta, în plinul clreșului, ca un vinzător de 
balonaşe roşii pentru păpuşi: îi şedea bine. 


ll 


Frunzele, flecare, şoptiră ja ureche, una alteia, noutatea. 
Vintul o află şi veni IScodind.  Spărietoarea se îngrâșă aşa de 
tare de vînt, incit îşi dădu în vileag trupul de lemn. 

Vrăbiile, liniştite, făcură praznic vrâbiesc subt ochii Spărie- 
ivarei înduioşată de cinstea care i-o făceau oaspeţii. 


MU . 

Adouazi, cind ţăranul veni să-şi vadă isprava, găsi pe Spă- 
rietoare, cu pălăria mai strimbă, binecuvintind blajin simburii. 

Roş de minie, cu fruntea brăzdată de praştia vinătă a vi- 
nelur, țăranul zmunci pe Spărietoare din copac, o călcă în pi- 
cioare şi zbieră: „Slugă netrebnică! Aşa mi-ai păzit avutul?!” 

lar Spărietorea, cu glas suav de foşnet veşted, răspunse: 
„Ce să fac? Vrăbiileau venit, s'au jucat pe braţele mele, au 
șuguit ; cum să mă lase inima să le alung! Am fost şi eu, odată, 
copac“ | 


IV 


In dimineaţa aceia, din bornul casei ţăranului, se furişă un 
fum prizărit, ca un fulor de funigei. Adierile îl destrămară, 

Şi vrăbiile văzindu-l, nădăjduiră că în cerurile grele de do- 
lofanii sfinți ai oamenilor a încăpul şi un firav sfint de-al lor: 
Sfintul Spărietoare-de-Păsări. 


cu sclipiri de oțel; pinteni cărnoşi şi cimni; şi la 


Lt Te E su e, Or 
ca tt =x 2 Lie G atu ENES 25 Sp? 
Pe 2 ve 


560 - VIAŢA ROMINEASCA  — — $ 


Pentru visători „Currii rola, urceus esii” 
T rH — Horajlu 


Mahalaua Tăciunilor avea o sultană: Pe ţaţa Lenţa. 

Fusese, cindva, Lenţa, mindră copilandră : cu părul negre 
şi lucios ca vanilia; cu ochi murii şi gene grele de umbră; cu 
gura rană de căpşună ; cu chip dogorit, parcă, de oglindirea 
buzelor care-l pofteau ; cu trup învolt şi trufaş ca întruparea vii- 
tului în unui catarg. 

Dar anii tinereţii fură mâănoşi, şi mindra copilandră dospi, 
prin ei, pe țaţa Lenja. 

Era rea de gură cumătra, ca nici una alta. Cind vre-un ne- 
caz o aducea în prag, cu minile in şolduri, falnică, asemeni w 
nei amfore pentru hipopotami, dirdiia mahalaua. Şi cind des- 
chidea gura să-şi verse focul, mahalaua, înecată, huia Atunci, 
tața Lenţa era vulcanul mabalalei. Și amuţeau țaţele, şi amuţeau 
dulăii și javrele, ca să mai înveţe ceva! 

Avea ţaţa o slăbiciune. Xlăbiciunea era un cucoş, şi cu- 
coşul sultănea peste sultană. Cucoşul ca toţi cucoşii: creastă de. 
zmeură dințată ; guşăt cu două pungulițe de pleliţă de patlagele 
roşii ; gămâlii de ochi ca boabele de icre negre; gorniţă de os 
inciocat ; guler, despletit alene, ca matasa popuşoiului ; îmbinări 
de frunzare însorită, drept vesimint; coada, iata aie ai pestă 

n 


“dai am 
- 


impielițate. i 
„Odată cu adierea fragă a zorilor, cucoşul treaz îşi crăini- | 
ceâ gutunarul spre soare, cu ţipete sirăpez | 
Dar ţaţa Lenţa, desluşea, în grâirea lui, un: 
şi i se umezeau ochii, de îndu oșare, auzind chemarea 
cămaşă şi 'n papuci, alerga afară, privea 
clătinind din cap, şi prindea să-l dezmierde : „ 
cucoşel! Că el numai pe mă-sa o iubeşte, 
numai pe el. Că ri e puişorul Lenţişoarei,şi Lent 
lui“. ȘI —cu-cu-cooo — şi — 0-0-000-— şi of-of-ooof. — 
oua duioasa Lenţă toată roua inimii, de dragul cucoșului, intra. 
în casă, se dichisea, şi cind i 
Lenţa : Sultana şi vulcanul- mahalalei. 
Trecură anii şi prin mahala, şi unul din ei răboj pe 
cu o boală grea. Dirză, Lenţa răzbi prin această incercare: că 
perii suri; cu trupul muls de vlagă; cu gindurile cătrănite € 
amărăciune. | 
Suspina ea: „Dacă mă prăpădesc? Pe ce mini o să "ncapă 
cucote ul varga Case Ea A äri să 5 
ența, încoliit teamă, se hotăr pue capat 
E aiy re A i PE 
Vestea zbirnii din gură în gură. Mahalaua se cruci. f 
„Fusese sortită o Miercuri, si fie ziua jertfei. 


DOUA POVESTI 551 


nt id 


Disdedimineaţă, cucogul-—- neștiind că-și cîntă 
cint“ — strănută on i Ţa-ţă Les dea | 3 MA sal, fata 

Soarele se strivi pe cer, căpşuniu. 

Lenţa, cernită din trup şi pănă ”n ginduri, cu capul cutun- 
dat in pernă, se văicăra: „Vai de mine şi de mine! Sărăcuţ»” 
de tine, sărâcuţ! Ooof, ooot !“ 

Neinduplecate, minuntarele înspicau sporul clipelor. 

Prin trupul ţaţei Lenţa, pustitau ghețari şi pustiiau arșite 
o treceau frigurile şi o treceau căldurile. | se dezphioca sufletul, 
in lacrimi şi °n sudori, şi orele treceau, minind ursita cucoșului 
şi apusul soarelui. i 

Cucoşul îşi căuta de găini. 

Veni năpraznicul amurg, despicind soarele de trupul lum+- 
nei, cu paloşul lui însingerat. 

Mahalaua Ingrădi cu un gard de trupuri, gardul tele 
casa ţaţel. 

Pe geam, Lenţa vedea norodul din faţa casei, ca pe c 
cunună atirnată de un mormint. 

Păşi afară, hotărită. 

Prinse cucoşul. 

l} strinse la sin. 

Tăcerea era înciicită de zvicnituri de inimi. Cerul, străve 
ziù de palid, părea statia cerului. 

Inoptarea pilpii o stea, clipi, sperios, un liliac. 

Țanc..; cuțitul căzu, aşchiind stridenţe îinsingerate. Prin 
umbră, un cald foc bengal ţişni din trupul cucoşului, ca un gl- 
tim cucurigu împurpurat spre soarele apus. 

Atunci, subt privirile oamenilor şi ale stelelor, dat Lena 
—cu trupul sloiu, cu degetele țurțuri — cuprinse capul din care in- 
florea o crizantemă rubinie, il aduse până "n dreptul buzelo! 
şi-l sărută lung, lung... za 


O ţaţă Lenţo, ţaţă Leno! Dacă ai ți trăit cu douăzeci de 
veacuri mai înainte, omenirea infiorată. cu buze tremurinde, te-a: 
fi numit în şoaptă: Salomeia. 


lonel Teodoreanu 


Tradiționalism și revolație în artă 


+ 


impreună cu un prietin am fost în vara trecută să vizităm 
atelierul unui pictor ungur din Braşov, Auzisem că este un ar- 
tist apreciat la Budapesta, că e un spirit cultivat, că a trăit mult 
în Germania, că a stat şi la Paris vre-o doi ani. Totuşi mi s'a 
atras atenția că e „expresionist",—cuvint găsit de Nemţi pentru 
toate încercările moderne care gravitează în jurul ipi Van Gogh, 
Piceasso şi Marinetti, 

Fară niciun fel de învidie colegială trebue să mărturisesc 
că arta li X. nu-mi place şi aceasta judecind-o chiar cu crite- 
riul expresionist : simili vigoare, simili cubism, simili stilizare. 
Opac, murdar şi rece în culcare, fără sensibilitate de tonuri sau 
valori; desenul nu indeajuns de solid, iar concepția de o ex- 
centricitate şi brutalitate chinuită, ȘI cu toate acestea, două 
din cele 30—40 de pinze ce avea în atelier arătau oarecare ta- 
lent, în special calități de culvare, ba chiar temperament, cali- 
tAţi pierdute din pricina +xpresionismului, 

Un ceas am stat in atelierul lui căutind -să pricepem cu 
tot dinadinsul ce urmăreşte omul acesta, ce simte şi cit e de sin- 
cer. Prielinul cu care venisem,—un pictor francez,—stătea pe 
ghimpi. Odată afară din atelier, am reluat vechea noastră dis- 
cuţie, pe care de altfel 50 la sută din pictori o au de citeori 
se intilnesc. f 

— Nu-i de vină el. Un biet nenorocit, amețit de literatura 


picturii și de toate nebuniile artei moderne. Cine-i de vină, ţi-am 
spus-o de atitea ori, e Manet și impresioniştii, Cezanne şi toți . 


ai hui, ei sint nenorocirea artei. Izvor al tuturor aberaţiilor mo- 
derne ei aw distrus tradiţia şi au scos arta din făgaşul ei. nor- 


mal Adu-ţi aminte de salonul independenjilor şi vezi că cei ce 


au un pic de talent sint direct subt influenta acestor „premer- 
gători*. Uhă-te la toată mulţimea ge strâini căre lucrau sau ex- 
puneau înainte de războlu la Paris,—ciţi sînt care să nu sufere 
influența celor mai extreme curente ? Sint mii şi mii de „picturi“, 
ce mai degrabă ar merita sà fie cxpute la balamuc decit în så- 


>  TRADIȚIONALISM ŞI REVOLUŢIE ÎN ARTĂ 563 


'oanele anuale şi, oricit, asta nu râmine fără influe A r 
mijloacele moderne cu care se împrâştie această pă a hehe: 
publicaţiile nenumărate cu care se sugestionează publicul, toate 
astea nu vor sfirşi oare prin a influenţa şi pictura noastră fran- 
-ceză ? Nu va altera oare cu timpul simţul nostru de măsură și 
echilibru, sănătatea sensibilităţii noastre ? incet-incet ne schim- 
băm modul de a vedea, pe nebâgate de samă ne obişnuim cu 
ciwdăţeniile şi ne conrupem gustul. Tinerii mai ales, cu educaţia 
încă neformată, nu văd la ei decit partea negativă, spiritul de 
distrugere al formulelor şi tradiţiilor, fără să pătrundă sensul 
adinc al artei, fără să vad că dacă Manet e în adevär artist 
mare e cu toalecă, n: pentrucă e revolujlonar.., 

Şi prietinul meu continua vehement critica lui ocărînd pe 
marii comersanţi de artă care au mercantilizat critica, au inundat 
lumea cu o literatură artistică infamă pentru a 'ansa mai Uşor, 
ca 0 afacere de bursă, curente nouă, cum laasează marii croitori 
“din Rue de la Paix modele feminine. 

— Ceiace mă revoltă mai mult încă, adaogă el, este imbe- 
ciiitatea burghejilor, care năvălesc să cumpere toate nâsbitiile, 
numai pentrucă reprezintă o tendinţă abracadabrantă. Burghezul 
de azi vede cum alţii au fâcut milioane cumpărind acum 50 de 
ani tablouri inpresioniste fără să le priceapă şi-şi Inchipue că e 
A:ajuns să cumpere azi lucruri pe care nu le înțelege, toate in- 
coherențele şi absurdităţile, pentru a realiza averi neinchipuite 
copiilor |... Mărturiseşie că sintem în plină nebunie f.. 

— Fiecare din noi, i-am răspuns eu, jud-căm cu suma de 
prejudecăţi, de obiceiuri, tradiţii, înlluenţe cu care am crescut şi 
ne-am desvoltat. Fiecare avem nu numai singele şi temperamen- 
tul nostru, dar şi educaţia noastră artistică şi, cind sintem fua- 
intea unei opere nouă, toate aceste infiuenie nenumărate îşi am 
părticica lor intimă în emoția noastră. Omul care să aibă impre- 
sii puternic individuale e tot atit derar cı un artist cu adevărat 
original In judecata obişnuită foarte greu putem părăsi bagajul 
educaţiei noastre sensitive şi de aici sentințele tale atit de aspre. 
Tu, prietine, al sensibilitatea clasicului ; temperamentul şi edu- 
caţia ta nu te lasă să părăseşti coaja tradiţiei. Dispreţul tău pen- 
tru extravaganţă în artă ll înțeleg. Ura ta pentru tot ce urlă şi 
vrea să atragă atenţia prin originalitate cu orice prel, e foarte 
naturală, cu atit mai mult cu cit ai dreptate să fii exasperat 
de toate elucubraţiile ce se expun. Dar tot atit de natural e ca 
în dispreţui tău pentru inovatori să cuprinzi pe toți sdlbatecii 
artei de azi şi de mine. după cum Inaintaşii tăi erau gata să 
spargă cu umbrelele Olympia şi Déjeuner sar l'herbe a Imi Manet, 
după cum Ingres nu putea înțelege pe Delacroix. E un proces 
vechiu care durează de o sută de ani şi va mai dura încă. Tu, 
descinzi din Ingres, prietine, şi temperamentul tău, credințele 
tale artistice, toate fibrele simţirii tale refuză să admită în artă 
o scrie întreagă de inovatori. ȘI dacă totuşi azi te-ai familiarizat 


`~ 


sare de altfel deja trăgea să moară. A văzut cum impresioniştii, 


tat toate aşa zisele legi estetice, pe toate. lată-l deci main- 
„tea unui haos, Nimic din vechea estetică nu mai există, totul e 


564 „MATA ROMIWEASCÀ 


cu unii ce nților noştri te păreau sălbateci, ba poate chiar î 
admiri, A E abate citā luptă a fost pănă să ajungem aici. Dar 
chiar acum cițiva ant cînd Olympia a intrat definitiv în. Luvru, 
ştii ce protestări au fost la Institut. Pasiunea, deși domolită mul, 
lot n'a încetat. Lupta asta aprigă între tradiţionalism şi revo- 
inţie e tocmai ceace face caracteristica artei voastre, c 
miezul mişcării artistice franceze. Ea păstrează veşnic tinără 
arta franceză, ea îi dă vigoarea şi putinţa să fie în fruntea tn- 
tregii arte contemporane, 

Pină la marea revoluție fran schimbările ce se produ- 
cean în lume aveau un tempo atit domol încit o mie de ani 
nu trage în cumpănă cit suta de ani ce i-a urmat. Desvoltarea 
maşinismului, a mijloacelor de comunicaţie, a ştiinţii, au avut a- 
tita influență asupra întregii vieţi sociale, incit tot, dar absolut 
tot aspectul vieţii a fost schimbat, g) ca urmare şi manifestarea 
ei artistică. Giorgione sau Carpaccio ar fi fost mai puțin străini 
in epoca lui Fragonard de cum te simţi tu în salonul Indepen 
debilor, sau într'o expoziţie de cubişti. Acum viaţa are sute de 
aspecte variate, O infinitate de influenţe, unele chiar străine st- 
fletului naţional, se zbat între ele. Franţa, Parisul în special, e 
un cazan unde se frămîntă credinţe, pasiuni, sentimente, sensi- 
bilităţi, temperamente profund deosebite. Ceiace ese din aces! 
cazan, celace ţeugeşie să se distingă, natural că LYA era 
luptei din care a eşit. irar i itul revoluționar ? -te 
insă că acesta ne-a dat pe lacroix şi pe Puvis; pe Courbet, 
pe Manet şi pe impresionişti, pe Cézanne şi pe Gauguin. Graţie 
acestui spirit, singe proaspât pulsează şi inviorează continuu arta 
franceză şi prin Franţa lumea întreagă. 

Apoi nu crezi că explicația ce o dai tu expresionismalai e 
prea simplistă ? Admit că şar atanismul comercial are o impor- 
tantă doză în această mişcare modernă ; dar nu poți nega că 
o lume întreagă s'a bolnăvit de această nebunie şi în toate tä- 
rile. Or, e aceasta natural, e posibil să explici acest curent nu 
mai prin şarlatanie ori snobism ? Te-aş fi înțeles să fi spus că 
a fost o presimţire generală a vremilor ce va să vină, — totdeauna 
artiştii au avut sensibilitatea mai ascuţită, —şi că deci sint în 
căutarea unei arte nouă care să corespundă cu sufletul oamenilor 
viitorului. Sint ei oare pe drumul cel bun? Dar care-i drumul 
bun? Există un drum bun ? Sufletul artistului e ca jidovul rătă- 
citor, un glas dinăuntru li spune : mergi, mergi înainte! şi el 
merge, dus însă numai de firea lui, de mintea şi sensibilitatea 
lui. Or, mintea şi simțirea lui sint acum aiurițe, A văzut cum 
Courbet a dat o puternică lovitură de măciucă clasicismului tradiţiona! 


Manet şi Cezanne au revoluționat toate formulele artistice, au 


>.. 
3 


SEA TRADITIONALISM Șt REVOLUȚIE ÎN ARTĂ 565 
criticat, contestat, dárìmat la pămint. Toate lanțurile, toate it- 
găturile au dispărut ; liber, drum liber fanteziei, grabi reci ne- 
buniei chiar. Şi în schimb societatea, obişnuită. în ultimii 50 de 
ani cu relnoirea continuă a formulelor, a devenit de o nemăsu- 
rată pretenţie, cere continuu şi continuu nouă formule artistice. 
Cum vrei să nu cadă bietul artist în extravaganţă ?... Adaogă 
apoi că totul e desorbitat şi exasperat in jurul lui, în filozofie 
în Hteratură, în viața socială şi politică... E societatea care fierbe 
şi se frămintă aşa, societatea insâşi e bolnavă şi bieţii artişti nu 
sint decit reprezentanţii ei tipici, refexul ci, Frămintindu-şi firea 
cu formule nouă şi voind să găsească mijloace de a exprima mai 

natura, pe nebăgate de seamă, ei s'au depărtat cu lotul 
de plasticitate şi au “ajuns la formule intelectuale, Nu-mi mai 
aduc aminte cine a spus că spiritul omenesc e ca un om beat 
călare, cade cind într'o parte cind in alta, cu greu îşi ține echi- 
tibrul. Academismul picturii de acum 50 de ani era o încălcare 
a literaturii în domeniul picturii, iar impresionismul a fost izgo- 
nirea intelectualismului din pictură, Expresionismul este reacţia 
contra impresionismului, reintoarcerea la o artă unde totul e 
calcul, intelectualism şi abstracţie şi—ca orice mişcare revoluțio- 
nară exagerată, brutală, negația oricăror calităţi picturale —sylrle 
săgeata dincolo de ţintă. Expresioniştii construese adevărate re- 
busuri pentru iniţiaţi şi ca să le explice simt imperios nevoia de 
a trinti în capul publicului vagoane de literatură. Fii sigur insă 
că şi din asta va răminea la urma urmei ceva, cum râmine din 
toate frămintările mari, fle politice, literare, sau artistice şi, orl- 
cit de rătăcite ar fi pentru moment, arta nu va avea decit de 
ciştigat. Sutlul acesta veninos, cum îl numeşti tu, e tot atit de 
necesar În artă cum e într'un tablou un ton acru pentru a pune 
în valoare o armonie, ori o pată de culoare rece pentru a face 
să cinfe gama caldă a tabloului. . 

— Te înşeli, camarade, răspunse priatinul meu. Uii de 
unde eşim acum şi văzuşi ce nebunii pot produce revoluționarii 
iii. Mat mult, văzuşi cum teoriile pe care le fabricăm noi în fle- 
care seară la un pahar de bere pot influența sau distruge chiar 
un talent care nu e destul de călit, care nu găseşte în rasa lul, 
în mediul lui sau în temperamentul iui destulă putere de rezis- 
tenţă. Uită-te la salonul independenților, adu-ţi aminte de multe 
din expoziţiile dela Vollard, Bernheim sau Druet şi gindeşte-te 


“că dacă această anā nu ne poate abate prea mult din drum pe 


ñol Francejii, căci avem în spiritul rasel noastre simţul măsurii, 
apol inebuneşte pe alţii. Gindeşte-te ce dezastru face în Germa- 
nia,—toată arta asta, cel puţin inaintea războiului, / Germania e 
cumpăra. Gindegte-te că seccesionul, cum îl zic ei, a pus stăpl- 
nire absoluiă pe Austria, pe Ungaria, şi nu te-ai întrebat oare 
dece o artă atit de barbară la noi în Franța nu prinde, pecind 
tn altele, cu mal puţin spirit conservator, vine imediat curent 


/ 


` halucinările ar pune stăpinire pe lume. In special în artă e o a- 
“beraţie să-şi închipue cineva că un stil, o artă naţională se poate 


5, “5 e ad d 
< - 


© VIATA ROMINEASCĂ 


dominant ? E tocmai că, la noi in Franța, există un organism 
sănătos, tradiţionar care elimină otrăvurile. Celace rămine din 
curentele acestea, şi-ţi admit că rămine ceva, —se filtrează cu 
UN E pregati, ce pp îmi, tt pat va a fi 
încorporat în sufletul naţionai al artei, nici nu-ţi mai dai samă 
că e de dată recentă, ți se pare că aşa a fost decind lumea. 
Intr'o ţară unde spirit de tradiţie nu există, sau nu este puter- 
nic desvoltat, nu există nici artă. Ş 4 

— După tine ar urma deci ca Italja să ocupe primul loc 
îm artă, de oarece nicăeri tradiţia nu e mai puternică. Or, con- 
tratiul este adevărat. Tradiţia, de care Italienii nu se pot des- 
bära, a redus toată arta la o chestie de meştesug, la un fa presto 
fără consistență, fără originalitate viguroasă. In ultimii 50 de ani 
singurul maestru italian original, Segantini, s'a format dupăce 
doctorii l-au trimis să facă cură în munţi. A stat izolat în stu- 
diul naturii din Engadiua 30 de ani şi numai aşa a putut uita 
indrăcita abilitate tradiţională a Italiei. Ba ca să scape mai sigur 
de ea și-a ales o technică penibilă, un fel de mozaic de bijutier 
venețian, şi numal aşa a ajuns să însemneze ceva. ȘI încă il a- 
preciem noi, străinii, dar în cite muzee din Italis ai văzut tab: 
louri de ale lui ? Nu este în armonie cu sufletul naţiei. Desigur 
acum tinerii pictori itătieni toji segantinizează, dar nu în factură 
e arta. Contra acestei tradiţii atotcotropitoare în ltalia s'a ridicat 
Marinetti cu smintelile lui şi iată deci că revoluțiile sînt tot atit 
de salutare şi tatale ca și anotimpurile! 

— Nu neg cele ce spui despre Ialia, dar concluzia ştii care 
ar îi? E că pentru o mișcare artistică tot atit de necesar este 
aeir- tradiției caşi avintul revoluționar, că revoluția trebue să 

domolită de tradiţie şi numai cînd aceste curente se pot echi- 
libra, mişcarea artistică e interesantă. Fără frlul tradiţie] toate 


: 
566 RA 
en a. 


naşte de azi pe mine într'o țară fără tradiţii artistice, unde su- 
Heiul nafiei nu e încă bine cristalizat. Uite la voi, în Rominta, 
Traditie artistică națională nu aveţi, iar spiritul de cercetare a» - 
riginală e un reflex al străinătăţii. Rezultatul: mişcarea artistică 
su e o trebuință organică a naţiei şi sforțările cinstite ce se fav 
rămin în mare parte sterile, Aveţi rcări individuale intere- 
sante, dar arta rominească în general nu va însemna ceva dect 
atunci când sufletul naţiei voastre se va inchega şi-şi va câpâta 
individualitatea lui puternică și hotărită, . 

— Arta rominească sufere în. primul rind de o boală ca- 
racteristică naţiel noastre, — lipsa de durabilitate în sforțare, ne- 
putinţa noastră de a ne concentra intens şi îndelung asupra e- . 
moţiei sau problemel ce urmărim. Popor de păstori, 
din părinți şi străbuni cu sforţări îndelungate, chemaţi de gus. 
rind la viaţa intelectuală. ` 


> 
TRADIȚIONALISM ŞI REVOLUȚIE ÎN ARTĂ 567 


„Şi în însufleţirea discuţiei nici nu observam 
cem, ocoleam lumea pe trotuar fără să vedem pe oe a 
tea noasträ fiind preocupată numai cu problemele moderne ale 
sepo Mister wam băga! de popa că eşisem din oraş departe şi 

rgem pe cîmp, în țara Birsei, 
loc amindoi uimiţi de acela muzee ve aid coat 

Inaintea noastră, în depărtare, era dealul Codlei, iar în fund 
pierdut printre nourii care pluteau mai jos de virf, masivul Pie- 
trei Craiului atit de uşor eşea din nouri, parcă ar fi fost un 
praf de pastel. Soarele ascuns după un nor, lasă să cadă ver- 
tical o făşie lată de lumină aurie care pe alocuri topea pastelul de- 
părtat al munţilor şi-ţi aducea aminte de tablourile primitivilor, 
care aşa indicau pogorirea sfintului duh —cu raze de aur ce cad 
vertical din înălţime. Aveam un simbol Inaintea noastră, —mă- 
teţia şi frumusețea naturii, —iar sfintul duh, de acolo din înălţi- 
mea de unde țişnea făşia de lumină, părea că ne grăeşte: 

— Ce copii! Uke ce nimicuri discută pe cind natura cu- 
prinde atita frumusețe ! Fiţi, bäeți, ce pottiți, tradiţionalişti sau 
vevoluționari,—cum vă e firea voastră însă. Lăsaţi-vă duşi de 
ca numai şi nu o complicaji cu tot felul de teorii. Fin simpli şi 
sinceri cu voi şi cu arta voastră și da veţi avea talent ori geniu 


opere mari veți prodace ! 


Siefan Popescu 


Răzvrătire 


Clopotele sună... 

De pretutindeni glasurile lor s'adună, 
ŞI lung în sufletele noastre scurmă 
Sa ne spună, 

Cä-i sărbătoarea lumii, cea din urmă... 


Mulţimile de tirguri și de sate 
infiorate, 

Ascultă, ca o nouă rugăciune, 
Răscoala clopotelor lor străbune. 


Demult, de cine ştie cînd, 
Pămintul i 
Şi-a ridicat, deasupra fiecărui 
Biserici de minciună 


Ş'a spinzurat în turle clopote de-aramă. 


Dar astăzi clopotele se răzbună 
Cu droaia vinturilor dimpreună. 


De prin clopotniţi care se dârimă, 
Cad clopotarii morţi, ca nişte bolovani, 
Rostogolind în gol, ca 'ntr'un mormint 


| Risipa miilor de ani, 


RĂZVRĂTIRE 


Şi clopotele dezrobite sună 
Cu funille slobode pe vint... 


Râsună larma lor prelung, răsună, 

In poarta cerului izbind, ca să-i răspundă; 
Fug nourii de spaimă ca o turmă 

Să se ascundă, 

Că-i sărbătoarea morţii, cea din urmă... 


Uitaţi-vă ! noroade 'ntunecate 

Din fundul tirgurilor şi din sate, 

Uitaţi-vă ! cum vinturile nouă vin 

Mugind, 

Din văgâună 'n văgâună, 

Se prind 

De limba clopotelor mari, şi sună 
Furtună... 


Priviţi! văzduhul viu cum se frămintă 
ŞI se distramă 

In valuri nesfirşite de aramă. 

Priviţi! cum lumea 'ntreagă cîntă | 


Ei 

ŞI 'n clocotul răzvrătitor din larg, 
Credinţele pămintului, de eri, « 
Ca nişte hirburi vechi, se sparg... 


G. Bărgăuanu 


PR a] 


1. —. : Aat rt a PT e d, "Tea 
—— AMINTIRI DPAPRE TOLSTOI 571 


mai presus de tot, un om 
tului, rea magak i er Mațeioeui, univorsat a] :earvta- 
ar celace m'a îndepărtat statorni 
rătnicie despotică cu care vola să eri elene) int iteme 
Leon Nicolaevici Tolstoi prin „sfinta viaţă a 2 bre cd n ea 
mult iubii, boerul Leon“. După cum stii, demult căuta pierra 
jul de-a pem; îşi destăinuise lui E. Soloviev şi lui Suler 
părerea de rău că nu izbutise ; dar voința de-a pâtimi cu de- 
plină simplicitate, nu era datorită dorinţii fireşti de a pune 
la încercare puterea de împotrivire a voinţii, ci intenţiunii va- 
dite, și o repet, despotice, de a spori înriurirea ideilor sale 
religioase şi de a da mai multtemeiu învățăturii sale,—asifel ca 
să-i fie cuvîntul hotăritor, sfințit în ochii oamenilor, prin su- 
ferință, şi să-i silească să-l primească, înţelegi, să-i silească, 
Căci își dă samă că învățătura sa prin ea însăşi nu este fn- 
deajuns de convingătoare ; în jurnalul său, vei găsi arătari do- 
editoare ale scepticismului cu care-și privea învăţătura si 
personalitatea. Ştie că «martirii şi cei care pătimese, sint 
cu rari abateri, spoj şi tirani». iți spun că ştie tot. ȘI 
totuși vorbindu-și sieşi, spune: «De mi-ar fi dat să pâtimese 
pentru idelle mele, ele ar avea o mai mare înriurire», Asta 
ma îndepârtat mereu de el, căcinu pot împiedica să nu simt 
o incercare de a întrebuința violenţa faţă de mine, o năzuinţă 
de a pune stăpinire pe conştiinţa mea, de a-i lua ochii cu nim- 
dul care se desprinde din sîngele celui drept, de a-mi prinde 
gitu! în jugul unel dogme. B 
Nu se mai sătura preamărind nemurirea care ne aşieaptă 
pe cetălalt tirim al mormintului, dar în sine o prețula 
"sai mult pe cea dobindită pe cestalait tărim. Scriitor naţio- 
1a}, în înţelesul cel maf adevărat şi cel mal deplin al cuvin- 
ilni, el încarna în marele său suflet toate cusururile neamu- 
ui său, toate schhodirile îndurate din pricina încercărilor prin 
jj are a trecut istoria noastră ; nebuloasa lui învățătură a «ne- 
Petivităţii» a «ne-Impotrivirii la răus—învăţătura pasivităţii— 
‘date acestea nn sînt decit fermentul nesănâtoa al bătrinului 
|'înce rusesc, inveninat de fatalismul mongol, şi oarecum chi- 
mic duşmânos Occidentului, cu necurmata sa străduință Crea- 
'dare, și harnica împotrivire cu care se ocroteşte de obida 
“ieții. Ceiace este botezat «<anarhismul» lui Tolstoi vădeşie 
g fprin esenţa şi principiul sâu chiar, anti-etatismal nostru slav, 
dare este ja rîndul său o trăsătură cu-adevărat naţională, şi 
“e contopeşie cu năzuinţa adînc înrădăcinată în toi, de vea- 
uri, care ne îndeamnă să trăim nomazi, şi stingheri. Pănă 
šum, de altfel toată lumea o ştie, ne-am îndestulat cu furie 
“ceati năzuinţă. Asta o ştim şi noi, Ruşii, dar tot prin asta 
Ipăcătulm ; cu toţii ne dăm samă că este vătâmător, dar asta 
jiu ne împiedică să ne îndepârtâm tot malemuit unii de alţii; 
si aceste pribegii ca val de lume, asemultoare cu ale ginda- 
ilor de casă, alcătuesc aşa zisa «lsterie a Rusiei», adică = 


Amintiri despre Tolstoi 


Această mică lucrare este alcătuită din însemnări frag- 
mentare scrise, pe cind mă aflam în localitatea Olcise, şi pe 
cînd Leon Nicolaevici trăia la Gaspra în Crimela. Ele da- 
tează din oada cîni Tolstoi era greu bolnav, şi din aceia 
a întremării sale. Insemnările fură luate în pripă, pe petice 
de hirtie; şi socoteam că le-am şi pierdut, cînd, mai în urmă, 
am descoperit citeva din ele. Am adăugat o scrisoare neis- 
prăvită, scrisă în clipa de zdruncinare pricinuită de „Fuga“ 
lui Tolstoi, şi de sfîrşitul său. Dau în vileag scrisoarea aşa 
cum a fost scrisă atunci, şi fără să îndrept un cuvint. ȘI n'o 
mai întregesc, căci, pentru o pricină sau alta, e cu neputinţă 


„O scrisoare 
Am pus, chiar acum, Ma cutie, o scrisoare pentru tine- 
au sosit telegrame vestind „Fuga lui Tolstoi“; şi simţindu-mi 
din nou gîndul legat de al täu, îţi scriu lară, PE semne că 
tot ce aşi voi să-ţi împărtăşesc, privitor la această veste, iji 
va părea ndămurit, poate chiar aspru seris subt imboldul a- 
țițării în care mă aflu, Am senzaţia unui om pe care-l Mpuci 
de git; şi-l zugrumi. 7 
Am stat de vorba adesea şi îndelung cu el; pe cînd era 
la Gaspra, în Crimeia, mă duceam la el adesea, şi el venea 
cu dragă inimă la mine; i-am cercetat cu dragoste scrierile; 
imi pare că am căderea de-a spune ce-gindes: despre el, 
chiar dacă ceiace aşi spune ar fi îndrăzneţ şi cu totul potriv- 
„nic părerii încăviinţată îndeobşte. Ştiu tot atit de bine cit şi 
ceilalţi că nimeni nu e mai vrednic decit el să fie numit om 
de geniu; că nimeni nu-i mai complicat, mai plin de contra- 
ziceri, mai mare în toate cele—da, stărui, în toate cele, mare 
—'un înțeles osebit, vast, necuprins prin vorbe. Avea ceva 
în el care-mi deştepta dorința să strig tuturor: «Priviţi ce 
om minunat trăeşte pe pămînt în clipa astal» Căci e opgecum 


p: sai să 


> È 


-VIAȚA ROMINEASCĂ ET 


ca din intimplare, mecanic, 
ale Tatarilor, ale Germani- 


pun spre uimir 


unui sta: care a fost întemeiat 
unite ale Varegilor, 
ale bicisnicilor : 

iţilor ei cetăţen 

ne-am «råzlețite doar, 
de care nu putea fi mal r 
încotro. înainta— ne- 
e statornicim, Aceasta 


ile sălbatice Erza Şu 
dela Râsărit, c 


e culminează întreaga noast 
sau nedindu-şi samă, 


majorităţi cinsi 
indcă pâni atunci 
locuri, dincolo 
țiune că nu mai aveam 
şit să ne oprim, şi să n 
tinul la care sintem con 
nămeţilor, alătu 
Totuşi, se găsiră 
sama că lumina urma să 
pus, şi lată că el, omul în car 
istorie străbună, vrea dindu-şi 
întindă şi să se întrepue, 
câli care ne duce neamul s 
care cere poruncitor omul 
sale spirituale. Şi atitudin 
națională; lu el se oglindeş 
al satului rusesc, scep 


am hotărit înstir- 


re Europa, cå 
suprema incorda 
ea lui faţă de ştiinţă es 
te, măreț, străvechiul sce 
izvorit din neştiinţă. În el, to 


i depâşi despuia- 


este național, şi întreaga lui invăţătură este 


cutului, un atavism pe care şi incepusem, a- 


i de scrisoarea: «Intelectualii, Sta 
atît de nelalocul ei, atit de 
vorba «nu v'am spuso eu» 
aceia, am scris un răspuns, 
care ţineam. samă 
anume că demult nu 
rului rus, căci pot 
-i era bunăvoința de-a as 
la el cu nădejd 


dul» serisă în 1905, 
în care auzi glăsuind 
sectarului. La epoca 
scrisoare, care-l era adresată, şi în 
nele- vorbe pe care mi le spusese, 
avea căderea de a vorbi în nume 
aduce mărturie cit de neinsemnată 
culta şi de-a înţe cei care veneau 
fieţ la suflet. Dar scrisoarea mea e 
şi la toată urma nu i-am mai trimes-o. 
face fără indoială o ultimă încerc 
dellor. sale cit mal mult răsunet cu putinţă. 
_ Ruslalev, i-a plăcut întotdeauna a 
de-asemenea, intotdeauna, in aşa 
sporească şi să-i rămie o aureolă 
cu toate că învățătura 
istorie rusească, fără a m 
de om de geniu. inăbuşind voinţa 
spre un solu de «flirt». cu păcatul. 
dar el încearcă să-i convingă că as 
mint. Nimic mai lesne 
Rus; este o fiinţă leneşă, 
irea unei ertări a trindăviei 
nu e nici un Platon Karataiev, 
Bezonski, nici ua Nekludov; toți aceşti 


„ Acestea sint apucături 66 
lul are îndărătul ei străbur 
i de înseşi suferințele li 
de viaţă, sfinţenia înclină 
Oamenii vor så trăiască 
ta-i absurd, absurdă visl 
noastră pe pi decit de-a convinge 
ale. Rusul, de bun: 
nici un Akim, nici & 


_ AMINTIRI DESPRE TOLSTr” 573 


ale istorici şi ale firii, deşi acestea nu i-au intocmit ai 
cu Tolstoi; dar dacă el le-a desăvirşit, a făcut-o m sii fle 
mai doveditoare mărturii ale Învāțăturii sale. Totuşi, fără şo- 
văială, în întregul ei Rusia înseamnă Tiulin sus, şi Oblomov jos. 
Pentru a-l descoperi pe Tiulin de sus, nai decit să-ţi amin- 
testi cele petrecute în 1905, intrucit priveşte pe Oblomov de 
jos, priveşte-l pe contele A. N. Tolstoi, pe I. Bunin, priveşte 
pretutindeni în jur. Cit despre brute și despre canalii, n'avem 
nevoe să le mai socotim, deşi bruta fa noi este un tip cu a- 
devârat național în amestecul ei de laşitațe desfrinată si de 
cruzime. Canaliile, bine-inţeles, sint aceleaşi la toate neamu- 
rile. Sînt în Leon Nicolaevici multe laturi care, în anumite 
elipe, mi-au stirnit un simţimint Invecinat cu ura, şi această 
ură îmi cădea pe suflet ca o povară zdrobitoare, Datorită 
creşterii fără de măsură, individualitatea sa este un fenomen 
„monstruos, aproape hid, are în el ceva din Sviatgor «boga- 
tirul» pe care nu-l încăpea lumea, Da, e mare, netăgăduii 
mare. Am credinţa că dincolo de tot ce rosteşte, sint sume- 
denii de lucruri pe care le trece subt tăcere, chiar în jurna- 
Iul său,—o samă de lucruri pe care pesemne nu le va spune 
nimânni, niciodată. Acest «nu ştiu ce» nerostit nu răzbătea în con- 
vorbirea lui decit cu rari prilejuri, pe calea aluziilor. S'ar 
mai gâsi aluzii de felul acesta în cele două carnete ale jur- 
valului său pe care l-a dat spre cetire, atit mie cit şi lui L. 
A. Sulewzhizky; socot că văd în ele un fel de «negare a tu- 
turor afirmärilor», cel mai radical şi mai vătămător nihilism 
care a țişnit vreodată din tăria unei desnădejdi iără margini 
şi fără leac, dintr'un simţimint de părăsire care pesemne ni- 
meni altul decit el nu l-a încercat'cu o luciditate mai înfrico- 
şătoare. Deseori mi l-am închipuit ca pe un om, care în a- 
tundurile sufletului său este nepăsator cu îndiriire fată de 
ceilalți oameni ; într'atit este mai presus şi dincolo de ei, în- 
cit cu zbuciumările lor ridicule şi nemernice fi apar ca nişte 
musculițe. Prea mult s'a depârtat de ei, în pustiu, acolo unde 
“a adăpostit ; şi acolo, în singurătate, cu cea mai mare În- 
cordare a tuturor puterilor spiritului său, măsoară fără pre- 
get «ceiace este mai esenţial»: moartea. ; 
Toată viața s'a temut de moarte şi n'a utut-o suteri, 
toată viaţa fi tresări în suflet „teroarea dela rsamas“ ; tre- 
bue să mori? Lumea întreagă, tot pămintul şi-a întors pri- 
virile spre el; din China, din, Indii, din America, de pretutin- 
deni, antene vii şi zvicnitoare se întind înspre el, su letul lui 
este al tuturor şi pentru totdeauna. De ce nu s'ar abate fi- 
rea dela legea ei, de ce n'ar înzestra pe un Om cu nemuri- 
rea materială, da, de ce nu? Desigur, e prea rațional şi prea 
cuminte pentru a crede în minuni, dar pedealiă parte e un 
«bogatir», un cercetător, şi seamănă cu recrutul nou venit, 
eare de înfricoşare și de deznădejde, îşi pierde cumpâtul şi 
se încăpăţinează în fața căzărmit străine. Mi-aduc aminte câ 


574 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a cetea cartea lul Leon Şestov: „Binele şi răul în 
pa lui Tolstoi şi a lui Nietzsche“, şi că Anton Cehov 
armtind că nu-i plăcea lucrarea, Tolstoi replică: «Pe mine 
m'a distrat. E scrisă cu o ire de înfruntare, într'un cu- 
vînt e bine scrisă şi e interesantă. Preţuesc totdeauna pe 
cinici cînd sînt sinceri. Autorul spune: N'avem nevoe 
adevăr. Prea bine, oare la ce i-ar sluji, tot ar trebui si 


Și văzind desigur că vorbele nu-i fură înţelese, adăugă 
i urts fugar: , s 
po oa Odată ca om s'a deprins să cugete, n'are nicio 
însemnătate la ce cugetă, adevărul e că mereu cugetă la moare 
tea lui. Toți tilozofi an fost aşa. ȘI ce adevâr mai poale 
tea > : 
A pe adâugind că adevărul este acelaşi pretulindeni, şi 
că este dragostea de Dumneze.. Dar despre acest subiect 
vorbea cu răceală şi cu osteneală parcă. După prinzul dept 
terasă, luă din nou cartea, şi dind de partea in care esor 
spune: «Tolstoi, Dostoevschi, Nietzsche n'ar fi putut trăi ei 
ie ti născocit o deslegare întrebărilor care şi le puneau, şi 
pentru ei. orişice în, e Gâsiagiare preţuia mai mult decit nici- 
»,—incepu să rid zise: 
ra fir A bârbier p rai Spune fățiș că cercam să mă 
amāgesc, şi asta înseamnă că inșelam pe ceilalţi. Concluzia 
une. 
ge: ar De ce bărbier? întrebă Suler. 
— De, răspunse cel îngindurat, asta mi-a venit de-odală 
în minte, Şie și «fashionable» cum e, mi-a amintit de bår- 
bierul dela Moscova, la nunta unchiului său, ţăranul. Are 
creşterea cea mai aleasă, şile jocurile la modă, şi prin urmare 
te to ` À 
prana Si ei această convorbire, aproape literal. Mi- 
rămas ia minte, şi am îns-mnat-0, celace am făcul şi cu al- 
tele care m'au izbit. Sulerzhizk! şi cu mine, am însemnat 
multe vorbe de-ale lui Tolstoi; dar Suler, cind a venit să m 
vadā la Arsamas, îşi pierduse însemnările; îndeobite ert 
foarte neorindouit, şi cu toate că-l iubea pe Leon Tolstoi ca 
pe o lemee, se purta cu el in chip civdat, şi aproape ca ut 
superior. Şi eu mi-am râtăcit însemnările ; cineva din Rusia 
să le albă. 
ppo Hoea] cercetat pe Tolstoi cu multă luare aminte, fiindci A 
eram in câutarea —sint încă, şi voiu- fi pănă la moarte—unul 
om însutleţit de o credinţă vie şi făuritoare, şi totodată fiin p 
înir'o zi Anton Cehov, Side ni a. imţelege cit sintem de 
„neştiutori, se exprimase in felul urmâtor: , - 
es Toate sa iale lui Goethe s'au păstrat, dar vorb ic 
ui To'stoi sint lăsate peirii. Asta, iubite prietine, este nee 
‘tat de rusesc. După moartea lui, toată A.A începe så sè 
zbuciume, se vor scrie amintiri, şi se va Sa cae 


> 


AMINTIRI DESPRE TOLSTOI _ 575 


Dar ca să venim la Şestov: „Nestov pretiade, s$ 
Tolstoi, că-i cu neputinţă să trăeşti faţă în faţă cu pie 
ingrozitoare“. Dar cum poate şti, el, dacă-i ingrozitor sau 
33 Daca ae ge mg pe edh eee spectre, m'ar mai scrie 

e azaconii, s'ar Îndeletnici cu ceva seri 
Buda a făcut toată viaţa“. 4 E) e 

Cineva arâtă că Șestov era Evreu. 

— Abia, spuse Leon Nicolaevici, cam sceptic. 

— Nu, n'are nimic evreesc, nu“există cvreu necredin- 
cios; vă desfid să-mi numiţi unu... nu. 

Ai fi zis uneori că acest bătrin vrăjitor se juca cu moar- 
tea, că-şi făceau cochetării, că încerca intrucitva s'o amă- 
gească, spunindu-i: «Ce este dincolo de tine ? MĂ vei nimici 
cu totul, sau ceva din mine va vieţui incă ?» 

Izvora din el o impresie ciudată cind spunea : «Sint fe- 
ricit, sînt îngrozitor de fericit, sînt prea fericit». Şi apoi în- 
dată: „Să suferi!“ şi asta era adevărat în el. Numa indoesc 
o clipă, că abia pe jumătate întremat, mar fi fost fericit cu 
adevărat, să fie închis in temniţă, surghiunit-— într'un cuvint 
să aleagă cununa de martir. 

'ar putea oare mucenicia să îndreptăţească într'o má- 
sură moartea, să o facă mai înțeleasă, mai de îngăduit ca 
fapt exterior şi formal ? Dar niciodată n'a fost fericit, nicio- 
dată și nicăeri, 

De aceasta sint sigur : nici cufundat «în hrisoavele fn- 
jelepciunii», nici «în braţele unei femei» nu putea încerca in’ 
deplinătatea lor «farmecele paradisului pămintesc». Prea e 
raional alcătuit pentru asta, si cunoaşte prea bine viaţa oa- 
menilor. lată incă vre-o citeva vorbe de-ale lui :—Calitul Ab- 
durahman a avut, de-alungul vieţii sale. paisprezece zile de 
fericire, daf eu sint sigur de-a nu fi jvut de opotrivă. ȘI a- 
ceasta, flinică niciodată n'am trăit — n'am izbutit să tresc 
niciodati—pentru mine, pentru cui meu. Trăese pentru faţadă, 
pentru oameni, 

Pe cînd plecam, Cehov îmi spuse: «Nu-mi vine-a crede 
să nu fi fost fericit». Dar eu îl cred, n'a fost fericit, şi to- 
tuşi, nu-i adevărat că a trăit pentru faţadă. Nu mai încape 
vorbă, ceiace-i prisosea, dâdea oamenilor, ca unor cerşetori; 
ji plăcea să-i contrazică, si-i silească la cetit, la umblat, să 
fie v-getariani, să iubească pe ţărani, şi să creadă in înfui- 
libilitat-a reflecţiunilor semi-raţionale, semi religioase ale con- 
telui Leon Tolstoi. Trebnhe să da' oamenilor ¢ va care-i mul- 
țumeşte, sau îi desfata, ş'apoi să plece, să lase 'n pa:e pe un 
om, singurătăţii sale obişnuite, chinuită, totuşi voluptoasă u- 
neori, sâ-l lase fară în faţă cu prăpastia fară fun 
blemei <esenţialului». 

Toţ' proorocii ruşi, aiară de Avakum, şi poate de Tikkon 
Zadonschi, sint nişte stane fiindcă nu au credința vie şi fău- 
ritoare, Intocmind pe Luca din nuvela „La Fund“, volam să 


a pro- 


Te i aF a T A aw AS + wo 
- Fx n - +" ” . > E 


+ 


st OO ONNO 


zugrăvesosun bâtrin de felul acesta; ia în samă orice des- 
care | se arată, dar nu pe oameni. Cind, neavind in- 
coiro, e împreună cu ei, ți alină, dar numai ca să-l lase în 
pace. Și toată tilozofia, toată învăţitnra unor astfel de oa- 
meni, nu-i decit pomană împărțită cu o scirbă stăpinită. in- 
dărătul predicilor lor, se lămureşte jelania vorbelor rugătoare: 
«Plecaţi iubiţi pe Domnul şi pe a pele vostru, dar ple- 
caţi. Or turisti Pe Dna, şi iubiţi pe străin, dar lăsaţi-mi 
ţi- mă 


re rgi r, căci om sint şi sint menit morţii». 
Vai | aşa este și aşa va să fie. Nu se putea, nu poate fi all- 
te), căci oamenii au devenit ființe roase şi vlâguite, îngrozi- 
tor de despârţite unele de altele, a toate sint inlánțuite de 
o singurătate care usucă sufletul. Dacă Leon Nicolaevici s'ar 
fi împăcat cu Biserica, m'aşi fi fost cituşi de puţin nedumirit. 
Evenimentul şi-ar fi avut rostul său, Toţi oamenii sint deo- 


tului. Pentru el, personal, actul ar fi fost consecvent: „Le 
ert celor care nu mă pot suferi“. Ar fi fost un act creştinesc 
şi îndărâtul acestui act s'ar fi tupilat un mic suris brusc şi p 
ironic, care s'ar fi tălmăcit: „Astfel răspunde un om înțelept 
» nătărâilor”. : 
Ceiace scriu nu este ceiace vreau să spun: nu izbutesc 
să tălmăcesc aceasta aşa cum ași vrea. Parcă-mi urlă uncîne 
in suflet, şi am presimţirea unei nenorociri. Chiar acum au 


i 
zT 
; 
%, 
a 
B 
E 
3 
-2 
> 
S 
LX 
p 
AA 
3 
a 
> 


că intro astfel de clipă-—cind oamenii dezamăgiţi işi apleacă 
frunțile, cind golul sufletele celor mat mulţi, şi dure- 
rea sufletele celor aleși—cît de nenorocit este un astfel 
de lucru pentru țară. Sfişiaţi lăuntric şi pierind de foame, 
măzuesc spre o legendă.Auoatit de mare nevoe de o uşurare 
a suferinții lor, de o Imblinzire a chinurilor lor. Şi vom făuri 
tocmai ce doreşte el, dar celace nu-i de dorit: viața unui 
pustnic şi a unui sfint. Dar desigur, e mare şi-i stint fiindcă 
e om, fiindcă-i un om minunat în nebuniile şi in zbuciumările 
sale, omul întregii omeniri. Spunind aceasta, mă contrazic in- 
trucitva, dar ce însemnătate are asta! Tolstoi este un om 
care-l caută pe Dumnezeu, pu pentru el însuşi ci pentru cel- 
lalți oameni, într'atit, încit Dumnezeu poate să-l lase, 
omul, părăsit în pustiului ales. a dat tălmăcirea E- 
or, ca să putem trece peste nepotrivirile care se în- 
tiinesc în Hristos; el a simpliticat icoana lui Hristos, îndulcind 
“Hăturile de luptător ale firii lui, şi învederind umilinţa gs 
care a spus: „Facã-se voia Ta“. Fără îndoială că Evega 


AMINTIRI DESPRE TOESTOI 577 


lor, şi îi abat dela „esențial“ a 
celelalte scrieri de pir “tel, a VO AOIR dez 9 ans 
a aara esa înalță din cenuşiul pămtat al Rusiei 
e „Războiu şi Pace“, s = 
făcută modestie, nu-i mai prejos *SDIIcA PLAE ia rin di 
l-a auzit vorbind în acelaşi fel de „Copilărie“ şi ia ovaa 
cenţă“. Au sosit jurnalişti din Neapoli: unul din ei vi a vadă 
mai dela Roma. Mă roagă să le spun ce ptndese me 
«Fuga lui Tolstoi». «Pugă» —iată cuvintul de care se stu a. 
N'am voit să le vorbesc. Vei putea înţelege că în mine mi 
îngrozitor de tulburat; nu vreau săi mi-l iachipul pe Tolstoi 
ca pe un sfint; rămie om supus ispitei, a cărui înimă e in 
pups arma er pran păcatului, aproape chiar de inima 
noi; Puşchin şi cl—nimic nu-i i - 
regina dice stă şi el—aimic nu-i mai subilm, ni 
Leon Tolstoi a murit. 
A sosit o tekgramă cu aceste simple cuvinte: a murit, 
AM iost lovit în inimă, am plins de durere şi de mînie; 
şi acum, pe jumătate nebun, mi-l chem în minte aşa cum l-am 
cunoscut, aşa cum l-am văzut.—Ală chinue dorinţa de a-i vorbi. 
Mi-l închipui în sicriu —Zace acolo ca o piatră netedă în a- 
fundul unui piriu; şi în barba lui sură, sint atît de sigur, se 
joacă molcom prizăritul suris depărtat şi tainic; mînile sale 
impreunațe odihnesc însfirşit—greaua lor menire s'a implinit. 
Mi-aduc aminte de privirea lui ascuţită care străbătea 
toate lucrurile dintr'o parte în alta, — de mişcările degetelor 
sale care păreau mereu că plăzmuesc ceva în aer, de con- 
vorbirea lui, de glumele lui, de glasu! lui evaziv. Şi îmi dau 
samă de enormul cuprins de viaţă întrupat în acest om, şi 
văd cit de neomenească şi de îngrozitoare era pătrunderea 
inteligenţii sale. L-am văzut într'o zi, cum poate nimeni nu 
l-a văzut vreodată. Mă duceam spre el, la Gaspra, de-alungul 
coastei, cînd zârii, dincolo de Yansopor, pe plajă, printre 
pietre, făptura lui îndesată si colțuroasă. Purta o haină cenu- 
şie, boţită, roasă pănă la țesătură, şi pâliria îl era toată sco- 
Hlcită, Stătea jos, cu capul rezemat de mini, şi vintul îl sufla 
printre degete, clătinindu-i firele argintii ale bârbii. Privea 
departe, spre mare, şi micile valuri verzui i se rostogoleau 
supuse la picioare, şi i le dezmeriau caşicum ar fi fost gata 
să se destăinuiască bătrinului vrăjitor. Era o zi însorită şi 
înourală ; umbrele nourilor lunecau pe pietre, şi astmeni ple- 
trelor bàtrînul era cînd în lumină, cind în umbră, Pietrele e- 
rau mari de tot, brăzdate de crăpături, şi covirşite de alge 
marine, care-şi răspindeau mirosul sărat. ŞI el deasemenea 
imi părea una din acële pietre străvechi, care ar fi înviat — 
ştiind obirşiile şi sfirşiturile lucrurilor, şi socotind cînd şi 
care va fi împlinitul şi al pietrelor, şi al ierburilor pâmia- 
iului şi al apelor mării, şi al intregului univers, dela piatră 
până la soare. Marea [ace parte din sufietul său, şi wi ce-i 


O wy 


să 


în preajma lui, din el purcede, din el răsăre. in neclintirea 
gindioare a bâtrinului simţeam ceva magic, fatidic, ceva care 

elaolaită se afunda în întunericul care-i cobora la picioare, 
şi se înălța, ca o rază arvncată de un far, în golul albastru 
care domină păminiul. Al fi spus, că el, voința lui încordată 
momea valurile până la el, şi le alunga, că el orinduia mer- 
sul norilor şi al umbrelor, că el deştepta pietrele la viaţă. 
Deodată, într'o ellpă de nebunie, această minune mi-a părut 
cù putință: se va ridica, va întinde mina, și marea va inmär- 
muri prelâcult în sticlă, şi pietrele se vor clinţi şi vor striga. 
Totul în jurul lui se va însufleţi, va căpăta glas, şi lucrurile 
toate—flecare într'un graiu osebit—vor vorbi deia sine, des- 
pre cl, imprejmuind=-l. Nu pot tălmăci prin vorbe ceiace fa 
clipa acela am simţit mai degrabă decit am gindit. Sufietui 
meu era Impărţii inire leamă şi bucurie, şi apoi totul se con- 
topi într'un singur gind de fericire: „Atit timp cit acest om 
trăeşte pe pămînt, nu sint orfan alci“, M'am depărtat în vir- 
ful picioarelor, ca să nu scirţie prundişul subt paşii mei, do- 
et să nu-l abat dela gindurile lui. 

Și acum, mă simt orfan, şi scriu plingind — şi niciodată 
n'am plins tu atita jale fără de leac, cu atit de amară des- 
nădejde, ca acum. Nu ştiu dacă-l iubeam, dar are vre-o in- 
semnătate dacă aveam pentru el dragoste sau ură ? Imi deg- 
tepia mereu simțăminte şi frâmintări al căror fel era uriaş, 
ndlictor; chiar sentimentele stinj=nitoare şi potrivnice pe care 
mi le stfrnea, nu năzulau să-mi apese sufictui, ci mai degrabă 
să-l spargă; sporeau senzibilitatea sufletului şi cuprinsul săn. 
Eta mârej, cînd scrijilea pămintul cu cizmele, caşicum ar fi 
vrut porey să-l facă una, îl vedeal răsărind deodată, nu 
ştiai de unde, de după o ușă sau dintr'un ungher, şi venind 
înspre tine cu pasul acela măsurat, uşor şi ager, al omului 
deprins cu drumuri lungi. Cu degetele în briu, se oprea o 
clipă, aruncind o scurtă căutâtură de jurimprejur, alotcuprin- 
zătoare, o căutătură care alegea degrabă tot ce putea desco- 
peri nou, prinzind pr tileul fiecărui lucru. 

— Ce mai faci ? a 

Totdeauna mi-am tălmăcit aceste vorbe, astfel: „Ce mai 
faci ? mie unul asta îmi face plăcere, și pentru dumneata nu 
înseamnă mare lucru, şi totuşi ce mat faci >“. 

Se arăta şi părea mai degrabă mărunt, şi de îndată toţi 
cel din preajma lui deveneau mai mărunți decit el. O barbă 
de ţăran, mini aspre, dar neobișnuite, strae simple, intreg por- 
tul acesta democratic, gospodăresc, amăgea pe mulţi, şi de- 
scori am văzut Ruşi, din aceia care preţuesc pe oameni după 
haină — veche deprindere de şerbi — slobozind, el fiind de 
faţă, valui uricioasei lor „Sincerităţi“ sau ceiace-i vrednic 
de numit „familiaritatea lor de porcarii“, 

— A ! Sinteţi de-ai noştri ; asta sinteţi. Slavă Domnu- 
lui, jată-mă față în față cu cel mai de elenie dintre fili 


S18____ 7 MATA mommas ii > 


AMINTIRI DESPRE TOLSTOI 579 - 
AMINTIRI DESPRE TOLSTOI 


pămintului nostru băştinaş ! Inchinăclune! mă aplec până la 
påmint în fața voastră. lată un fel de-a vorbi al unul Rus 
moscovit, cu inima pe buze. Şi lată şi un altul, dar de data 


„aceasta, al unui liber-ginditor. 


— Leon Nicolaevici, cu toate că nu vă împărtăşesc pă- 
rerlle, intrucit priveşte reilgia şi filozofia, respect în persoana 
voastră, P cel mai de -samă dintre artişti. | 

Şi deodată, de subt barba ţăranului, şi de subt bluza 
boţită a democratului, se învedera vechiul barin rus, marele 
aristocrat; atunci oaspele cel „slab de duh", omul cu creş- 
tere, şi toți ceilalţi simțeau că li se învineţesc nasurile ca 
prinse de un ger neindurat. Iți era mai mare dragul să vezi 
trăind pe-această ființă de neam, singele cel mai ales, să ur- 
măreşti nobila armonie a gesturilor sale, să-i vezi semeața 
cumpătare a vorbelor, să-i prinzi apropoul şi aicrabila muş- 
cătură a vorbelor sale nimicitoare. În el se invedera barinul 
tocmai cìl trebula pentru şerbi, dar dacă aceştia stirneau ba- 
rinul din el, firesc şi lesne acesta se vădea, şi îi zdrobea 
într'atit încit se coşcoveau în ei şi scinceau nemernic. 

Irtr'o zi pe cînd mă duceam dela Yasnaya Poliana spre 
Moscova, întovărâşit de unul din aceşti Ruşi „slabi de duh“, 
acesta uluit de impresia pe care i-o făcuse Tolstoi, tot surt- 
dea ca vai de lume, şi repeta năuc: „Doamne, ce maf duş, 
ce mai duş! Vai, că amarnic mai e... Brrr...“ 

ȘI în toiul exclamărilor, spuse, cu părere de rău desi- 

gur: „Şi eu care gindeam că era anarhist cu-adevărat! Lu- 
inea întreagă fi tot spune anarhist, anarhist, şi cu îl soco- 
team...“ 
Omul care spunea aceste vorbe, era un fabricant mare, 
chiabur, cu pintec plinuţ, al cărui chip rumen aducea a carne 
crudă. De ce voia el så fle Tolstoi anarhist? Și asta-i e 
„grea taină“ a sufletului rusesc! ; 

Cind voia să placă, Tolstoi izbutea mai lesne decit o 
femee frumoasă şi deşteaptă. Inchipueşte-ţi in odaia lui, o 


„adunare alcătuită din tot felul de oameni: marele duce Ne- 


culai Mihailovici, zugravul Hie, „stundist'-ul Paţuc, un muzi- 
cant, un neamţ, administratorul proprietăţilor contesei Klein- 
michel, poetul Buigacov — şi o să-i vezi pe toți, deopotrivă 
de fermecaţi, privindu-l cu dragoste. Le lâmureşte pei ste a 
luj Lao Țe, şi ai zice că-i un om-orchestră de-o meşteşugire 
nemaipomenită, avind darul de a cinta din mai multe instru- 
mente delaolaltă. MA vrèjise şi pe mine. lar acum n'aşi Asa 
decit o dorință, să-l mai văd odată — şi niciodată n'o så- 
mal văd. 

isti acum sosiți, spun că o telegramă ajunsă la Roma, 
PP cepe pre.) ini Tolstoi“. Forfoteau şi flecăreau, 
-arătindu- şi cu prisoninie lipse pentru Rusia. Jurnalele ru- 
îngădue îndoială, 
ii gaa migi, fie chlar de milă, era cu neputinţă; chiar 


DD VIAȚA ROMMAC a — 
, . si 

cînd era greu bolnav nu l-ai fi putut plinge, Ar fi fost co- 

mun, Să Fal milă unui astfel de om. Era dintr'aceia care tre- 

buiau iubiți, îngrijiţi, dar nu Sovia, ce pleava îlecară de 

vorbe roase şi si Te întreba adesea: „Nu-mi eşti prie- 

`" tin?» ŞI eral silit să-l răspunzi: „Nu“. 

— Nu mă iubeşti ? 

— Nu, astăzi „nu“. 

Era necruţător în întrebări, cumpătat în răspunsuri, aşa. 
cum se cade unui înţelept. 

Cînd vorbea de irecut, şi mai ales de Turghenev, spu- 
sele lui erau de-o frumuseţă nemaipomenită. Despre Fet, vor- 
bea întovărăşindu-şi statornic surisul binevoitor, cu vre-o ob- 
servaţie hazlie : despre Necrasov, vorbea cu răceală şT,scep- 
ticism. 

Dar se purta cu toți scriitorii caşicum ar fi fost chiar 
copiii săi, şi el, tatăl, le-ar fi ştiut toate cusururile. 

Avea deprinderea să le invedereze cusururile înaintea me- 
ritelor ; şi deciteori judeca pe vreunul din ei, parcă milos- 
tivea pe cel care-l ascultau, într'atit păreau de săraci pe lingă 
el; în aceste clipe nu erai la îndemină; fără să vrei plecai 
ochii, — şi-ţi părea că se făcea un gol în amintire, Înir'o zi 
guajira cu argumente hotăritoare că G. Y. Uspenschi scria 

votbită la Tula, şi că n'avea nici un fel de talent. Pu- 
țin în urmă, l-am auzit spunînd lui Amon Cehov, vorbind de 
acelaşi Uspenschi: «lață un scriitor! Prin puterea sincerita- 
ii, ţi-l aminteşte pe Dostozvschi, numai că Dostoavschi se a— 
mesteca şi în politică şi nu era lipsit de oarecare cochetărie, 
pe cînd Uspenschi e mai simplu şi mai sincer. Dacă ar fi 
crezut în Dumnezeu, ar fi fost un sectar. 

— Dar aţi spus că scria limba vorbită la Tula, şi că 
mavea niciun fel de talent! 

Sprincenele sale dese se încreţiră, cuborindu-se pe ochi, 
şi spuse: „Scria prost. Ce fel de limbă-i asta? mai multe 
semne de penap decit vorbe. Talentul înseamnă dragoste. 
Acel care e are talent. Uită-te la îndrăgostiţi, toji au ta- 
lent... Despre Dostoevschi vorbea anevoe şi în silă, caşicum 
ar fi vrut să-şi prefacă şi să-şi înăbuşe gindul, „Ar fi trebuit 
să cunoască învățătura lui Confucius sau a lui Buda; asta l-ar 


fi împăcat E lucrul de căpetenie pe care fiecare ar trebui să-l, 


cunoască. Trupul lui Dostoevschi era răzvrătit; cind se mi- 
nia, pe dată | se gheboşa craniul; şi urechile prinleau să i 
se mişte. Avea mare belşug de scniimente, dar nu de gînduri; 
făcuse ucenicia gindirii la şcoaia „Fourrigr“ -iştilor şi a „Bu- 
tavici“-lor. Şi apoi nu i-a putut suferi toată viaţa, Era neîn- 
crezător fără pricină, ambițios, Și punti totul la inimă. Ciu- 
dat lucru că serierile lui sint atit de cetite, Nu înțeleg de ce.. 
Asta e zădarnic şi stinjenitor, căci toate creaţiunile sile—ldio- 


tul, Adolescentul, Rascolnicov şi alții — nu sint reale; reali- 


tatea e mult mai simplă şi mai lesne înțeleasă. Păcat că Les- 
covy nu-i cetit. lată un scrii'or adevărat! L-ai cett? 


„ÎN __AMINTIRI DESPRE TOLSTOI = 581 


= sr redrar de toi, mai ales limba lul. 
Rea SEE n mba minunat, chiar în 

miră câ-ţi place, căci întructtva” d-ta nu beya m Vatani 
dumitale nu sint ruseşti. Nu-i aşa, nu te superi că ţi-o spun 
Sînt un moşneag, şi poate că nu mai sînt în măsură de-a în- 
telege literatura modernă, dar îmi pare că toate acestea nu 
sînt ruseşti. Incep să serie versuri ciudate: nu pricep rostul 
acestor poeme, nici ce vor să spue. Meşteșugul poeziei numai 
dela Puşchin şi dela Şucev poate fi învăţat. Dumneata, de pil- 
dă, spuse el câtră Cehov, eşti Rus, da’ Rus neaoş.., | 

Și surizind prietineşte, puse mina pe umărul lui Cehov 
pe cind acesta stingherit gîngăvea despre „bungalov“-ul său 
şi despre Tâtari. 

Avea o dragoste adincă pentru Cehov ; cind îl privea, i 
2 sita ochii, şi păreau că dezmeardă chipul Iui Anton Pav- 
ovici. 

Intr'o zi pe cind Anton Pavlovici se plimba pe pajişte 
impreună cu Alexandra Lvovna, Tolstoi, tite fiind” A car 
pe-atunci şedea întins pe terasă, murmură, cu o pornire care 
părea că-i mină intreaga fiinţă cătră el: „Ah cît e de frumos! 
Ce minune-i omul acesta, şi pe deasupra sfios şi cuminte ca 
o fetiţă ! Spune dacă n'are mersul unei fetițe, Omul acesta e 
0“ adevărață minune f.“ 

Intro sară în penumbră, cu Ochii intredeschişi, cu sprin- 
cenele în neastimpăr, cetea o variantă a scenei din „Părintele 
Serghie“ în care femeia se duce la sihastru să-l seducă. O 
ceti dela un capât la celălalt, și apoi inchizind ochii, spuse, 
răspicindu-şi vorbele ; „,Cu-adevărat, bine-a mai scris-o moş- 
neagul, tare bine.“ 

Spusese aceasta cu o atit de uimitoare simplicitate, des- 
fătarea pricinuită de cele cetite avea un aşa accent de since- 
ritate încît nu volu uita niciodată bucuria care m'a cuprins în 
acea clipă, bucurie pe care n'aveam, pe care nu ştiam cum s'o 
arâț, dar pe care nu mi-am putut-o stăpini decit cuo enormă 
incordare. Mi se opri inima p clipă, şi apoi toate lucrurile 
care mă împrejmuiau mi-au părut că se insuflejese căpâtind 
o strălucire nouă. Numai ascultindu-l ar fi în stare cineva să 
priceapă, nemaipomenita, nespusa frumuseţă a vorbirii sale ; 
aceasta era, într'o pârere, incorectă, plină de repeţiri ale a- 
celulaşi cuvînt, saturată de simplicitate sățească. Efectul vor- 
belor sale nu era datorit numai felului de-a le rosti şi expre- 
siei cara le întovărăgea, dar şi jocului şi luminii ochilor săi, 
cel mai grâitori pe care i-am văzut vreodată. In aceşti doi 
ochi, Leon Nicolaevici avea o mie. 

intr'o zi Suler, Serghie Lvovici şi un altul, şedeau în 
pare şi vorbeau despre femei; mult timp,el ascultă tăcut, apoi 
deodată spuse: „lar eu voiu spune adevărul despre femei, 
cind volu fi cu un picior în groapă. Il volu spune, ş'apoi volu 


582 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sări în sicriu, voiu închide capacul şi vetu striga: „Acum faceţi 
ce vreţi“. Ne aruncă o privire atit de sălbatică, atit de înfio- 
rătoare, încît o clipă râmaserăm tăcuţi. 

Era în el firca unui Vasca Bulaiev, cu iscodirile şi vi- 
cleşugurile ei, şi totodată ceva din sufletul îndirjit al lui Pro- 
topop Avacum, în Vp ce scepticismul unui Şadiev il pindea 
sau plutea asupra-l. Elementul avacumian zădăra sau zbu- 
ciuma, cu dojanele sale, pe artistul care era Tolstoi. Nevino- 
văția sireapă a novgorodianului dobora pe Shakespeare şi pe 
Dante, Şadaiev îşi batea joc de desfătările sufletului său şi 
prin aceasta de agoniile sale. lar bătrinul Rus din el— Rusul 
pe care zădărnicia străduințelor de-a înjgheba o viaţă mai o- 
menească, îl adusese la un anarhism pasiv—lovea in ştiinţă 
și în Stat, 

Lucru c'udat! Olav Gulbrason, caricaturistul dela „Sim- 
plicissimus“ datorită unei misterioase intuiţii, a prins acest 
element Rulaiev al firii lui Tolstoi. Priveşte-i desenul de a- 
rep şi vei vedea cit de bine s'a priceput să-l prindă pe 
adevăratul Tolstoi. Toate cutezările gîndirii sălăşiuesc în acest 
chip ! Priveşte aceşti ochi învăluiţi şi afunzi care n'au nimic 
sfint, care nu dau crezare niciunei superstiții, niciunei pre- 
vestiri, fie că-i vorba „de un strănut, de un vis, sau de ce- 
bitul unei păsări“. Bătrinul vrăjitor e aici, în faţa mea, străin 
tuturor. Călător sihastru, a străbătut toale pustietăţile gindirii 
in căutarea unui adevăr atotcuprinzător, pe care nu l-a aflat. 
II privesc, şi cu toate că pierderea lui mă mihneşte, sînt min- 
dru că am văzut pe acest om, şi această mindrie îmi alină 
durerea şi mihnirea, 

Ciudat mai era să-l vezi pe Tolstoi înconjurat de „Tols- 
toieni““. Inchipue-ţi o clopotniţă, cu linii alese al cărei clo- 
pot sună fără preget asupra întregii lumi, în timp ce javre 
nemernice, strinse de jurimprejur, îngină sunarea clopotului 
cu chelzlAiri jalnice, şi se cercetează una pe alta, cu priviri ne- 
încrezătoare, caşicum ar voi să spună: „Care din noi latră 
mai bine ?* Am socotit statornie că acești oameni au încuibat 
în casa dela Yasnaya Poliana şi în castelul contesei Panin, 
duhul făţărniciei şi al laşităţii, şi că se purtau ca nişte năi- 
miţi, preocupîndu-se de ei mai presus de tot, şi pindind moşteniri, 
Tolstoienii au ceva comun cu aceşti „Fraţi“ ~pe care-i vezi 
hoinărind prin toste ungherele sumbre ale Rusiei, avind cu ei 
clolane de cine pe care le dau drept moaşte, şi vinzînd celace 
numesc ei „micile lacrimi ale Maicii Domnului“ şi „intuneci- 
mile Egipetului“. Mi-aduc aminte că unul din aceşti apostoli, 
aflindu-se la Yasnaya Poliana, n'a vrut să minince ouă, te- 


mindu-se să nu nedreptățească pe gâini, iar la bufetul gării 


din Tula minca lăcomos carne spunind : „Din cale-afară-i bä- 


trinu" i 
Mai tuturor le place să se tingue, şi se imbrăţişează volos- 


unul pe altul ; toți au mini jilave şi molatece,şi privirea pre- 


ua k 


—— ~ AMINTIRI DESPRE TOLSTOI 83 


făcută. Totodată sin i 
treburile de pe sea rss practici, ştiind să-şi dir Iguiască 

u mai încape vorbă că Leon? 
rari pe Dietei cum se Pesia pi e el rada sin 
itchi, pe care ubea mult, şi de care vorbe A 
cu căl ură, mal c'aşi spune cu o tinerească i PE ocara 
zi la Yasnaya Poliana, unul din aceşti Tolstoieni, arâia cu e- 
locvenţă cù de fericiţă-i e viața şi cit de neprihănit sufletul de 
cînd a imbrăţişat învățătura lui Tolstoi. Leon Nicolaevici se 
aplecă spre mine, şi îmi spuse încetisor: „Minte mereu, tică- 
PR RL at y si-mi facă plăcere“, ak 

ulţi oameni cercau să-i placă, dar nu-i -sj x 
cat i~ 2 aae raa cu PAE ment nur ceri cu 

areori îmi vorbea despre ertarea universal 
ai apropae, pa agata şi Budism, subiecte coreeni ser 

re la el, fiindcă simţise deac ai 
en anu mergea" Apei tise degrabă, fără îndoială, că 
vroia, putea să aibă un farmec, o finetă şi u e 

neobişnuit. Convorbirea lui te încînta prin Camp tic rr 
prin eleganța ei. Dar uneori, ascultindu-l, nu erai deloc la In- 
demină. Spusele lui despre femei, nu mi-au plăcut niciodată; 
era neinchipuit de „vulgar“, era ceva artificial, nesincer in 
vorbele sale, şi totodată foarte personal. Ai fi gindit că su- 
ferise cîndva, şi că nu putea nici sâuite nici să erte. In sara 
cînd l-am cunoscut, mă conduse în odala sa de lucru la Ka- 
movnici, in Moscova—şi poftindu-mă să iau loc în faţa lui, 
începu să vorbească de două nuvele ale mele „,Varienca Olle- 
sova“ şi „Douăzeci şi şase şi una“. Felul vorbelor sale m'a 
înlemnit, şi mi-am pierdut cumpătul, într'atit de necioplite şi 
de brutale erau. Susţinea că pentru o fată sănătoasă, casti- 
tatea nu e lucru firesc, „Dacă o fată care a împlinit cinspre- 
zece ani, este cu adevărat sănătoasă, apoi doreşte să fie dez- 
mierdată şi sărutată. Mintea ei sfioasă încă în faţa necunos- 
cutului, se teme de ce nu pricepe, Asta e ceiace numesc toţi 
castitate şi curăţenie. Dar trupul fi şi dă de veste că ceia- 
ce este încă neînțeles minţii, este în orinduirea "lucrurilor, 
este îndreptăţit de legea firii, şi cu toate reticenţele minţii, 
irupul cere săvirşirea legii. O zugrâveşti pe  Varenca ca 
pe o ființă teafără, şi totuşi sentimentele pe care i le însu- 
şeşti sînt anemice. Asta nu se potriveşte cu viaţa“. 

Apoi începu să vorbească de fata pe care am închipuit-o 
in „,Dbuăzeci şi şaseşi una“. Un adevârt puhoiu de cuvinte 
necuviincioase, de care se slujea cu o indeiminare care imi 
păru cinică, şi oarecum jignitoare pentru mine. Mai tirziu pri- 
cepui, încetul cu încetul, că întrebuința cuvinte grosolane nu- 
mai fiind-ă-i păreau mai potrivite şi mai izbitoare ; dar în 
clipa ceia nu-mi veni la îndemină să le aud în gura lui. 

Nu răspunsei, şi iată că se făcu îndatoritor şi binevol- 
tor, şi începu să mă întrebe despre viața mea, despre cerce- 


584 ră VIATA ROMINEASCĂ 


— S'aude c'al cetit mult. Aşa-l? Korolenco e bun mu- 
zicani ? ` 

— Nu cred, dar nu-s sigur de ceiace spun. 

— Nu ştii. Iți plac nuvelele lui? 

— Foarte mult. 

— Atunci te atrage nepolrivirea. El e liric, şi asta-i o 
notă care-ţi lipseşte. Lai cetit pe Weltmann ? 

— Da. i 

— Nu-i aşa că-i bun scriitor, deştept, exact, plat să o- 
coleașcă exagerările. Citeodată îl întrece pe Gogol. II cunoş- 
tea pe Balzac, lar Gogol îl imita pe Marlinschi. 

De oarece pretindeam că Gogol pesemne, fusese înrlurit 
de Hoffmann, Stern, şi poate şi de Dickens, mă măsură cu 
privirea şi-mi spuse : „Ai cetit asta undeva ? Nu ? Nu-i ade- 
vărat, Gogol abia îl cunoştea pe Dickens, Dar desigur că ai 
ceti mult. Să ţi-o spun, asta-i primejdios. Lui Koroienco i-a 
stricat cetitul“. 

Petrecîndu-mă de acolo îmi spuse: „Eşti un adevărat 
mujic. Greu te vei deprinde să trăeşti printre scriitori, Dar 
asta să nu te neliniştească! Nu-ţi fie.frică! Spune ce gindeşii 
întotdeauna, chiar dacă-i necuviincios, Oamenii cuminţi vor 
ica 

ceastă întte intilnire, îmi lăsă .o îndoită impresie; eram 
fericit şi mindru că-l văzusem pe Tolstoi, dar felul de-a vorbi 
era mai degrabă o cercetare, şi ceiace lămurisem - din el nu 
era atit autorul serlerilor „Cazacii“, „Colstomir“ şi „Războlu 
şi Pace“ cit barinul care coborindu-se până la mine, socotea 
trebuitor să-mi vorbească pe'nţetesul tuturor, limba uliţelor 
şi a pieţelor publice. Aceasta mi-a răsturnat ideia care mi-o 
făcusem despre el, idee adinc înrădăcinată şi dragă. 

L-am văzut din nou la Yasnaya Poliana. Era vreme inou- 
rată. Zi de toamnă, burniţa. După ce îmbrăcă o manta grea, 
şi încălţă cizme înalte de piele, mă luă cu el la plimbare în 
pădurea de mesteacâni. Sărea gropile şi băltoacele cuo age- 
rime de tînăr, scutura crengile de ploae, şi totodată îmi po- 
vestea de minune cum i-l tălmăcise Fet pe Schopenhauer, în 
acelaşi pădure, Spunea, dezmierdind cu gesturi prietinoase 
trunchiurile umede şi mătăsoase ale mesteacânilor: Am cetit 
un poem: 


S'au trecut ciupercile, dar prin scorburi mai stărue 
Mirosul lor greoiu şi umed... 


— Bine de tot, şi asta-i foarte adevârat ! 

Deodată un epure o zbughi dig picioarele noastre. 
-Leon Nicolaevici tresări, ațițat de tot. Figura i se învioră, și 
vinătorul de odinioară care dăinueşte în el, slobozi un stri- 
gât. Apoi întorcindu-se cătră mine, prinse a-mi suride, şi de- 
Odată Surisul se prefăcu într'un ris atit de omenesc, atit de 


Mars n 


AMINTIRI DESPRE TOLSTOI 585 


con ‘aceia. simţ: nespus era farmecul care izvora din el în 
ltădată urmărea cu privirea un uliu, în pa 
zbura deasupra staulului, şi plutind în el elor 
largi, abia bătind din aripi, caşicum n'ar ff fost sigură că ve- 
nise clipa să-şi înşface prada. Leon Nicolaevici se opri, şi 
adipostindu-şi ochii cu palma, murmură aţitat: „Netrebnicul, 
lănueşte să se abată asupra puilor noştri. Priveşte... lată-l... 
nte se teme. Argatul e acolo, nu-i aşa ? Voin chema 
r A 

Şi strigă argatul. Speriat de strigătele sale, uliul se inal 
şi cirnind din aripă ne pleri din ochi, Leon Nicolaevici m-a 
pină, şi învinuindu-se desigur de ceiace făcuse zise: „n'ar fi 
trebuit să strig; la urma urmei dece să nu-l fi lăsat să-şi 
facă voia“, 

Intr'o zi evocind amintiri din Tiflis, poneni numele lui 
V. V. Flerovschi Bervi. „L-ai cunoscut? mă întrebă Leon Ni- 
colaevi:i interesai. Spune-mi ce fel de om e?“ 

li vorbii de Flerovschi: îl arătai mare, subțire, cu o 
barbă lungă, şi ochi peste măsură de mari, purtind îndeobşte 
o bluză de pinză de corabie, care li ajungea jos de tot. Po- 
vestii cum străbâtea cu mine potecile munţilor Transcauca- 
ziei, inarmat cu o umbrelă de pinză, avind un sac de orez 
fiert în vin roş, pe care şi-l prindea de briu; cum dădurăm, 
într'o potecă, peste un bivol, şi furăm siliţi să ne dăm cu- 
minţi înapoi, ameninţind totodată dihania cu umbrela des- 
chisă, primejduiţi, la fiecare pas îndărât să cădem în pră- 
pastie, Deodată băgal de samă că pe Tolstoi îl podidise lã- 
crimile, şi mă oprii scurt. 

— Nu lua în samă, spuse el, urmează, urmează. Iți face 
plăcere s'auzi vorbind despre un om întreg. Intr'adevâr aşa 
mi-l închipulsem, unic în felul său. Dintre toţt scriitorii care 
au luptat împotriva orînduirii statornicite, era cel mai copt 
şi cel mai vrednic ; în lucrarea sa „Alfabetul“ dovedeşte în 
chipul cel mai convingâtor, că toată civilizația noastră e bar- 
bară, câ adevărata cultură se găseşte numai ja neamurile slabe 
şi paşnice, şi nu la cele puternice, şi că lupta pentru viaţă 
este o născocire minciunoasă, prin care cercăm să indreptă- 
tim vitregia traiului. Dumneata, desigur, nu împărtăşeşti a- 
ceastă părere, dar Daudet, ştii bine, o împărtăşeşte. Ţi-aduci 
aminte de personajul său Paul Astier ? . 

— Bine, dar cum veţi împăca teoria lui Flerovschi cu 
rostul Normanzilor—ca să nu luăm decit această pildă— în is- 
toria Europei ? 

— Normanzi ? Asta-i altceva. — Aşa era deprins, cînd nu 
voia să răspundă, zicea: „Asta-i altceva”. 

Mi s'a părut întotdeauna, şi nu cred să mă înşel, că lui 
Leon Nicolaevici nu-i plăcea să vorbească de literatură. Per- 


585 CER VIAŢA ROMINFASCĂ 


sonalitatea scriitorului însă, era de un interes vital pentru 
el. Intrebările: „li cunoşti? Ce fel de om e? Unde s'a năs- 
cut ?* sînt acelea pe care l-am auzit punindu-le mai des. Şi 
mai tot ce spunea, arăta într'o lumină ciudată o personalitate. 
Vorbind de V. K. spuse îngindurat: „Nu-l Rus de nord, şi 
iată dece trebue să aibă o pătrundere mai adevărată şi mai 
adincă a vieţii noastre“. Despre Anton Cehov, pe care-l iu- 
bea mult: „Medicina i-a împiedicat desăvirştrea. Dacă nu era 
doctor, ar fi fost şi mai bun scriitor“. Despre unul dintre t- 
nerii noştri scriitori: „Se dă drept Englez, şi tocmai în genul 
acesta un moscovit are mai puțin succes". 

Mie îmi spuse într'o zi: „Eşti un născocitor, Toţi aceşti 
Cuvalzi sînt dela Dumneata“. Râspunzindu-i că Cuvalda era 
luat după natură, spuse: „Povesteşte-mi: unde l-ai intilnit ?* 


Rise cu toată inima, cînd îl zugrăvii pățania din curtea 


magistratului din Cazan, Conovalov, unde văzui pentru întăla 
oară omul după care l-am croit pe Cuvalda. „Singe albastru”, 
spunea el, ştergîndu-şi ochii de lacrimi, „Asta-i—singe albas- 
tru. Ce minunat, ce hazliu e, o povesteşti mai bine decit o 
şeril. Da, eşti un născocitor, o fire romanţioasă, nai putea 
sọ tăgădueşti“, li spusei că pesemne toţi scriitorii, într'o a- 
numită măsuri, sînt născocitori, şi că zugrăvesc pe oameni 
aşa cum ar voi să-i vadă în viaţă ; li spusei deasemenea că-mi 
plăcea să văd oameni harnici, care se străduesc să ţie p 

necazurilor vieţii, prin toate chipurile, fie chiar prin vioi 

— Violenţa este, dintre toate relele, cel mai de căpete- 
nie, spuse el apucindu-mi braţul, Cum vrei să scapi din a- 
ceastă dilemă, născocitorule ? Dar să luăm nuvela dumitale 
„Tovarăşul de călătorie“. Asta nu-l nâscocire. E bună, tocmai 
fiindcă nu-i născocită. Dar cind te pui eirg} mintea du- 
mitale închipue cavaleri, Siegfriezi şi Amadişi. Arătai că atit 
timp cît vom rămine în sfera îngustă a „tovarăşilor de căl- 
torie", fiinţe antropomorfe şi de care nu ne putem dezbăra, 
clădim pe nisip şi întrun mediu refractar. 

Surise, şi împingindu-mă uşor cu cotul, «zise: „Din ceiace 
ai spus s'ar putea trage încheeri primejdioase, foarte primej- 
dioase. Socialismul dumitale, îmi pare că-i de calitate cam în- 
doelnică, Eşti un romantic, şi romanticii trebue să fie monar- 
hişti, au fost întotdeauna. 

— Dar Hugo 

— Hugo? Asta-i altceva, nu-mi place. E un om zgomo- 
tos. Adeseori mă cerceta asupra lecturilor mele, şi dacă-mi 
socotea alegerea proastă, nu se da în lături, de a mă dojeni. 


„Gibbon e mai prost decit Costomarov. Mommsen ar 


trebui cetit. E foarte plicticos la cetit, dar e atit de temeinic“. 


Spunindu-! că Intăla carte pe care o cetisem era „Les 
t de o adevărată furie. „Ei pon 


Frères Zemgano“, fu a j 
Un roman stupid ! Asta te-a stricat. Francezii autrei scriitori 
Sténdhal. Balzac, Flaubert, si dacă vrei, poate M 


— AMINTIRI DESPRE TOLSTOI 587 


” 


deşi Cehov il întrece. Frații Goncourt st e 

de seriozitate. Cercetaseră viața în i orgeder ad i e răi 

de teapa lor, şi socoteau că fa: mare ispravă. Dar nu-i o 

care si tragă vreun folos de acolo“, $ i 
u puteam împărtăşi această părere, şi ac 

intrucîtva pe Leon Nicolaevici. Abin Duka fodarE conim 

rea, şi uneori părerile sale erau ciudate, fluturatice. 

— Nu este degenerare, spuse odată, asta-i numai o pă- 
rere a ltalianului Lombrozo, După el veni Evreul Nordau, ți- 
pind ca un papagal. Italia e o ţară de şarlatani şi de aven- 
rs den cazi pezAdolo altfel de oameni decit dc-aide 

2 anova şi Cagliostra, şi alții de or. 

— Dar Garibaldi ? © P: EA UROA: Jr 

— Asta e politică. Nu-i tot una. 

Odată pe cind ii pomeneam un şir de fapte datorite ob- 
servăriior făcute asupra vieţii familiilor ţinînd de clasa negu- 
fátorilor ruşi, răspunse: „Da’ nu-i adevărat, doar în cărțile 
ticluite cu-meşteşug poţi descoperi aşa ceva“, 

li povestii istoria acvea a tr.i generaţii ale unei familii 
de neguţători, pe care o cunoscusem, o istorie in care se învedera 
in chip deosebit de puternic, legea neindurată a degenerârii, 
Atunci începu să mă tragă de minecă, cu un aer aţiţat, indem- 
nindu-mă să scriu ceva cu aces! subiect: „„Aşa-i, e adevărat, 
la Tula sint două astfel de familii; cu acestea ar trebui inj- 
ghebat un lung roman, strins închegat. Mă înţelegi bine ? Tre- 
bue să-l faci“. li străluceau ochii. 

— Dar tot cu cavaleri, Leon Nicolaevici. 

— la lasă. Vorbesc serios detot... Cel care se călugăreşte 
ŞI se va ruga pentru tot neamul—e minunat. lată ce se nu- 
meşte realitatea. Păcătuești şi eu să-ţi ispâşesc păcatele prin 
rugaciuni. Şi apoi celălalt, degeneratul, hrăpăreţul întemeetor 
al neamului —şi asta-i adevărat. Şi-i un beţiv, o brută des- 
Irinată, iubeşte pe toţi, şi deodată, săvirşeşte o crimă. Ah, 
tare-i bine, ar trebui scris. Nu trebue să cauji eroi, printre 
lilhari şi cerşetori. Nu, cu-adevărat, nu trebue. Eroi: min- 
ciună, născocire. Sint oameni, oameni, şi nimic alt. 

Adeseori scotea la iveală exagerări din povestirile mele. 
Dar intr'o zi, vorbind de „Suflete Moarte“ spuse cu un suris 
ingăduitor: „La urma urmei, cu toţi sintem straşnici născoci- 
tori. ŞI pe mine mă apucă, pe cind scriu, compâtimirea pen- 
tru unul din personagii, şi atunci îi însuşesc un merit, sau îl 
despoi pe vreun altul, ca să nu pară prea întunecat prin a- 
semuire“. Și luind glasul aspru al unui judecător neinduple- 
cat: „lată de ce spun că arta e o minciună, o prefăcătorie 
voită, vătâmătoare oamenilor. Nu zugrăveşti viața, nu scrii 
decit ce gindeşti despre viaţă. Cui ce bine poate să-i fa: 
ştiind cum socot eu acest turn, Sau marea, sau pe un Tătar ? 
intrucit e interesant şi la ce e bun?“ 


y= 


588 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i i 


Imi amintesc o plimbare făcută, îniro zi, în tovărăşia lui, 
-pe drumul care duce dela Diulbey la Al-Todor. Mergea cu 
pas uşor de tinăr, cind îmi spus, cu mai multă nervozitate 
Ca de obicelu : „Trupul ar irebuisă fie cinele supus. al spiri- 
tului, alergind la cel mai mic semn făcut de stăpin pentruaA 
îndeplini poruncile; și noi cum tiim? Trupul nu ascultă și 
se răzvrâăteşte, şi spiritul îl urmează nemernic şi fără căpătăiu”, 
Işi frecă pieptul în dreptul inimii, cu putere, încruntă sprin- 
cenele și, amintindu-și ceva, spuse mai departe: „Intro zi de 
"toamnă, la Moscova, văzui pe o alee din preajma pue Su- 
cariev, o femee lungită în sitoacă. O diră de apă soioasă 
scursă dintro ogradă învecinată îi curgea pe git şi pe spate. 
Intinsă în apa rece, gemea, şi dirdila, şi-şi sucea trupul, dar 
ii era cu neputinţă să se șidice...* Tresări, apoi cu ochii între- 
deschişi, îşi scutură capul şi urmă cu glas domol: Să ne a- 
şezăm aici.. Nimic nu-i mai îngrozitor şi mai scirbos ca o 
femee beată. Aşi fi vrut să-i vin în ajutor, voiam s'o ajut să 
-se ridice, dar nu puteam ; simţeam ¿tita secirbă... era atit de 
lunecoasă şi cleloasă. Imi părea că dacă a i fi alins-o, de- 
giaba maşi fi s ălat pe mini o lună întreagă. Ce oroare! ŞI | 
je margina caldarimului şedea un copil frumos, cu ochii ce- 
nuşii. H curgeau lăcrimile de-alungul obrajilor. Plingea şi tot 
nea cu glas trudit şi plingător: „Mamă, m'am, m'am... ri- 
„dică-ţe odată“. ŞI ea îşi bălăbânea brațele, şcotea un mor- 
tmăit, şi-şi înălța capul câre cădea de fiecare dată pe calda- 
rìm, cu un zgomot uşit...* a 
Devenise tăcut, apoi privind în jur, repeta, oarecum în- T 
tr'un suspin: „Da, da, ce oroare! Ai văzut multe femel bete? 
Multe. Doamne! Dumneata nu trebue să serii de-acestea. 
Nu, nu trebue să scrii de-acestea. t 
`i — De ce? 
Mă privi drept în ochi, şi repetă surizind: „De ce?" 
Apoi cu un aer îngîndurat, rosti rar aceste vorbe: „Nu şiiu. 
Asta mi-a scăpat... E nevrednic să zugrăveşti glodul. Şi to- 
tuşi de ce să n'o faci? E trebuitor să spui totul despre toate, 


il podidiră lacrimile. Se şterse ŞI apoi surizînd îşi privi, 
batista, pe cînd de-alungul sbirciturilor iar îi curgeau lacrimi. 
«Pling, spunea el. Sînt un båtrin. Mi se rupe inima de cite- , 
ori îmi vine în minte ceva oribil». 

Și împingindu-mă blind de tot, cu cotul, spuse: „Și dum- 
neata vel ajunge la capătul vieţii, şi toate cele vor rămine 
tocmai cum au fost, şi atunci, şi dumneata, vei plinge, vel 
plinge-mai amar decit mine, vei plinge rluri de lacrimi, cum 
rancele, Da, trebue să se vorbească în cărţi de toate 


spun | 
cele, de toate cele fără abatere; altminteri mindrul il e 
ai 


putea supăra pe noi, şi ar putea să ne dojenească: „ 
urat ce-aţi spus, nu-i depli nul pred = va zice, căci 
el e pentru adevăr”. nai e EA 


a 


______ AMINTIRI DESPRE TOLSTOI 589 
Se sculură, şi spuse cu glas binevoitor: 
ne-mi o istorie, Povesteşii frumos. acorzi pan a 
re un copil. Vorbeşte-mi de copilăria dumitale. Eşti o fi- 
nță ciudată ; văzindu-te, ai impresia că te-al născut mare. In 
ideite dumitale este un nu ştiu ce, care-ţi aminteşte de copil 
sat sa a popi îndeajuns de copt, Dar ştii prea destul 
å, şi nu ţi se poa i 
cale parcă ret poate cere mal mult. Haide, poves- 
se lungi la largul său pe rădăcinile descoperite > 
unai brad, şi începu să urmărească întocmirile pei oda 
gind preocupate printre acele sure care covirşeau pămîntul. 
La noi în miazazi, cu huzurul de vegetaţie nestăvililă şi 
oarecum cutezātoare, şi care pare atit de ciudat nepotrivită 
băștnaşului din miazănoapte, Leon Tolstoi—numele său În- 
seemnă pulere—apărea mărunt de stat dar intrucitva legat din 
rădăcini puternice, împlintate în adincul pămîntului; în această 
îmbelşugată paean a Crimeii era delaolaltă la locul şi ne- 
lalocul lui, Părea un personaj strâvechiu, stăpig a tot ce-l 
înconjoară —un meşter zidar care după veacuri de lipsă på- 
şeşte din nou in casa pe carea ridicat-o odinioară. A ultat 
o bună parte din ce adăposteşte, şi multe lucruri li sint nouă. 
Totul este âşa cum se cuvine, și totodată parcă nu tocmai 
cum se cuvine să fie, şi el trebue să afle pe dată beteşugul 
şi de ce-l cu betegug. i 
Străbătea drumurile şi potecile cu pasul preocupat şi 
zorit al omului deprins să cerceteze pămintul, şi ochii săi a— 
geri cărora nu le poate scăpa nici cea mai neinsemnată pia- 
tră, nici cel mai neinsemuat gind, priveau, măsurau, soco- 
teau şi asemulau. Şi arunca În jurul său săminţa vie a gin- 
durilor nestăpinite. Voroind cu Suler, spuse odată: „lubite 
prietine, buna părere pe care o ai asupra dumitale te face 
să nu ceteşti decit scrieri alese, pzcînd Gorki celeşie o su~ 
medenie de prostituri flindcă n'are încredere in el. Seriu o 
samă de lucruri care nu preţuesc mult, fiindcă am ambiția u- 
nul bătrin care doreşte să gindească toată lumea la fel cu 
el. Fireşte socot că-i bine, Gorki sozoate că nu-i, şi dum- 
neata nu socoti nimica. Te mouițumeşti să clipeşti şi să pin- 
deşti cam ce-a! putea prinde. Intro bună zi vei prinde ceva 
care nu-ţi va aparţine. Dealtfel, asta ţi s'a mai întimplat. 
lti vei implinta ghiarele, vei stăpini prada o clipă; şi cind va 
incepe să se dezrobească, nu vei face nimic ca s'o păstrezi. Ce- 
hov a scris c minunată poveste, numită «Scumpâ». Tare mai 
sameni cu această scumpă. 
*— Intrucit ? întrebă Suler, rizind, 
— Să iubeşti ştii, cit despre alegere, nu, nu ştii. ŞI 
iroseşti tot avutul lăuntric pe nimicuri. 
— Toată lumea-i aşa! 
= “Toată lumea ? repetă Leon Nicolaevici. Nu, nu toată 
lumea. Şi deodată se Iatoarse cătră mine, cu o mişcare apu- 


cată, de parcă ar fi vrut chiar să mă lovească: „De ce mu 


Dumnezeu ? 
SELI Nam credin, cot orodtaeico dia fire, și fă Dum 
— - iT i cre » x 
pagtae zare! aţă. O să-ţi dai samă într'o zi. 


i în 
. prange 7 A în se trage din îndărătnicie, fiindcă ai su- 


tin viaţă; lumea nu e ceiace ai voi să fie. Mai sint 

ri Mal, r din a sfielii. Aşa păţese tinerii, 
de-o femee, n'au inimă să i se desțăinuiască, de teamă că nu 
vor fi pricepuţi; şi totodată din lipsă d: bărbaţie. Dragostea 
credința, cere să fil inimos, și porunceşte să fii cuteză- 
tor. Trebue să-ți spui singur: cred, şi totul va veni cind va 
suna ceasul, totul se va întîmpla cum doreşti, tot ce există 
iți va dezvălui ințelesu! intim, şi te va atrage la sine. Acum, 
iubeşti mult, şi credința nu-l decit o dragoste mai mare încă: 
trebue să iubeşti şi mai mult, şi dragostea se va preface în 
credință. Cînd iubeşti o femes, aceasta va fi în totdeauna cea 
mai aleasă femee de pe lume, şi tot omul care iubeşte, iubeşte pe 
cea mai aleasă dintre femei, iată ce e credinţa! Acel care nu 
crede, nu știe să iubească: astăzi se va îndrăgosti de o fe- 
meg, şi in anul următor de o alta, Aceşti oameni au suflete 
de hoinari, şi duc o viață stearpă,—asta nu-i bine. Dar dum- 
neata eşti credincios născut, atunci de ce să-ţi calci firea ? 
Te-aud: vorbeşti de frumuseţă. Dar ce e frumuseţa ? Fru- 

inuseța supremă, frumuseţa desăvirşită, Dumnezeu e“. 
ere vorbea cu mine asupra acestui subiect, şi serio- 
zitatea cu care îmi vorbea, şi felul apucat cu care Îşi schim- 
base glasul, mă zdruncina. Tăcul. Ședea pe divan, cu pi- 
cioareie aduse subt el. Deodată un mic suris îi lumină chi- 


pul, şi făcindu-mi un semn cu degetul, spuse: „N'o să te dis- 


in tăce u“, 
rE goa one CIA în Dumnezeu, îl contemplam cu o pri- 
vire puțin sfioasă şi turburată, I contemplam, şi gindeam: 
Bei a ai e după chipul Domnului“. 

Maxim Gorki 
(Tråd. de JONEL TEODOREANU) S 


a a 
eea 


“a Le! E 


Note pe marginea cărților 


——— 


— „PE LÎNGĂ PLOPII FĂRĂ SOŢ“ — 


Pe lingă plopii fără soj 
Adesea am trecut, 

Mă cunoşteau vecinii toți, 
Tu nu m'ai cunoscut. 


La geamul tău cefstră'cea 
vrivii atit de des, 

O lume toată'nțelegea, 

Tu nu m'ai înţeles. 


De ciie ori am aşteptat 

O şoaptă de răspuns! x 
O zi din viaţă să-mi fi dat, 

O zi mi-era de-ajuns. 


O oară să fi fost amici 

Så ne iubim cu dor, 
S'ascult de glasul gurii mici 
O oară şi să mor.* 


„Aceasta este o veche poveste“, E povestea tinărului sin- 
guratic, timid și mai intotdeauna sărac. A eroului obişnuit în 
literatura epocei eminesciane. E „proletarul intelectual“, rupt din 
dasa din care a ieșit, fără relaţii sociale, inamorat, de obiceiu 
dela distanţă, de o fată dintr'o lume subțire, adesea din clasa 

rea:că, pe care o idealizează, ca orice mic burghez cultivat. 
Esărmanul Dionis inamorat de Maria, care apare la fereastra casei 
boereşti, e poetul romanic care se înamorează de fata „Dela 
Fereastră“ ( „Poezii“ de A, Vlahuţă) mereu fereastra! € Dan 


Inamorat de Ana, care-i apare în fiecare zi la fereastra de peste 
drum, etc, 


” „O oară” și nu „o oră“, cum transcrie d. Scurtu, penirucă Emi- 
nesca a scris „o oară“, pentrucă „o oră’ e şilinjific şi pedant, pentru- 
că „0 oră” e un hia! disptăcul. à 


592 VIAȚA ROMINEASCĂ____ 


Simplicitatea situației şi cantioarea sentimentului din aceste 
strofe este redată prin procedee stilistice de o desâvirzită sim- 
plicitate. Expresii directe, Stil sărac, Niciun ornament, Nicio „fi- 
gură de stil”. Abia un epitet propriu zis. 

Acest procedeu este caracteristic intregei faze din urmă a pò- 
ezici lui Eminescu, faza de pertecţie şi de strălucire. in prima 
fază, a romantismului imaginativ,— cind era influențat puternic de 
romantismul german (Poezie tip + „Floare albastră“) —Eminescu 
are stilul ornat, imagini bogate, uneori copioase. Acum stilul s'a 
simplificat şi s'a concentra!. 

Epitetul şi metafora sint mijloace cu care imaginaţia reme- 
diază infirmitatea noţiunilor abstracte. Dar ele lungesc vorba, 
Epitetul şi metafora nu adaogă o idee; ele numai concretizează 
ideia. lar Eminescu acum posedă „ştiinţa de a întrebuința sub- 
stantivul singur cu acelaş maximum de efect caşi cînd l-ar fortiti- 
ca prin epitete ori prin comparații. Eminescu reuşeşte acum 
să pună într'un vers substanța unei strofe. E triumful artei 
de a scrie. Acum cuvintele lui sint incărcate de înţeles şi fac în 
sufletul cetitorului explozie de emoţii. 

Dar la această concentrare Eminescu ajunge şi din cavza unei 
schimbări în concepţia sa poetică, In prima fază Eminescu îşi 
imbină totdeauna sensibilitatea cu natura. in prima fază ein 

poezia sa o comuniune cu natura, un fel de panteism. Fiind, aşa 
dar, solicitat spre descripţie, trebuia să aibă stilul „imagé“. E 
colorat şi în faza ultimă cînd subiectul cere prin definiţie culoare 
(descripţia şi epicul din Satire, şi consideraţiile filozofice, care 
țară concretizare ar fi proză curată). 

In faza ultimă, Eminescu devine mai puţin atent la natură. 
Acum se concentrează asupra propriului său suflet. Altă dată, 
ca să vorbim de poezia crotică, iubea iubirea, pe care o întrupă 
într'o femee, văzută intr'un decor poetic (de aceia poeziile lui pe 
atunci erau cam compuse). Acum iubeşte femeia. Conşilinţa în 
treagă îi este plină de sentiment, Acum îşi analizează sufletul cu 
inversunare. lar în analiza aceasta nu mai are ce căuta culoarea 
ar acest stil este stilul-clasic, Acum romanticul Eminescu — 


romantic în această fază prin subiectivism exclusiv şi prin con 


cepţia vieţii — ne dă priveliștea rară a unui poet, care emoţioe. 
nează, hipnotizează şi transportă prin versuri scrise în stii 
clasic. 


Dar nu numai mijloaeele de expresie sint simple în strofele 
de mai sus, ci şi ideile... Trecea pe la casa ei, vecinii îl cunoş- 
teau, numai ea nu-l cunoştea ; dacă i-ar fi dat o zi din viaţă 
i-ar fi. fost de-ajuns... sau măcar să fi fost „amici“ o oară, să 
se „iubească cu dor“ şi să moară |... 

Aceste idei sint nu numai simple. Sint şi banale. lar uaclt 


şi mai ales „0 oară şi să mor“ sint chiar vulgare, Ultima esie 


luată parcă de-adreptul din Dorul inimii l 
i atunci pentru ce este atit de frumos? E frumos tocmal 
mplicitate. E frumos pentrucă acesta e în esența lui amo” 


prin 


pet „NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 593 
rul. E frumos caşi vechile i 
0 rechizite ale poeziei : < P 
E pm E ee e ni E TR a Sat 
a da gr, banale, simple şi e ua Pap Ne aceae 
Dar. pentru a realiza această “sim Ii 
ici m 
teii, dacii. cas sită manieră—ii aro m pă île oS 
ami misterios acord intre cugini aal ae a aena imental 
unei mist 
popne re agre Existau cuvinte şi sonorități pia aj rage! 
racen an S y el — şi Eminescu le-a găsit. In rezervoriul 
eat ae He că e e ai exact muzica acela, care putea 
adede a ra uturor visătorilor între donăzeci şi trel- 
Și astfel cuvintele şi ideile simple 
X i banal ` t no- 
utatea primei lor zile de creație, raapii de. a i eri 


vintul „te iubesc”, c 
ati Ai sc”, cind îl spune bărbatul pentru prima oară fe- 


în aceste versuri numai o singură expresi 

- . " e 5 > Se n = 
i N rr gaar ge soţ”. Şi nu k, fiindca e ter 
citeva cuvinte evoză o epocă şi un mediu, E viaţa 
de altădată, putriarhală. E un decor atit de iv ce a 
mentalitatea asta simpla ṣi eternă f tiu oc roză 
ul le evocă „Sărmanul Dionis” Dani ataj aeiia onerat 
SĂ ” gi dl 36 durer e 
Şi un decor poetic priu definiţie, penirucăã, oricum pna er 
poezia, ta este în ultimul rezumat, intoarcere spre natură 
ug n din complicaţia civilizaţiei şi a cugetării reflexive... 
SA sg pentruce anume „fără soj“? Pentruce această indi- 
s è precisă şi vagă ? „Fără soţ” e un epitet concret şi 
y în acelaşi timp. Concret, pentrucă då o-imagină. Mo- 
ra , pentrucă, mai întiiu e vag, şi apoi pentrucă în compara- 
pad marire e „cu soţ” evocă ceva stingher, neimpliniti, 
Fine o stare de suflet concordanță cu economia întregii 
in faza lui ultimă şi strălucită, Eminescu Intrebuin- 
jează cu precădere epitete morale. Cuvinte ca „Slint”, rari 
ce“, etc. sint frecvente şi se găsesc repetate dela o pagină la 
alta, Aceste epitete sint uneori comune şi banale-—cum am 
văzut că banale şi comune sint de multe ori şi noţiunile şi 
ideile. Vom repeta aici acelaşi lucru ca mai sus: Eminescu 
a ştiut să dea o noutate şi o forţă incomparabilă poeziei ge- 

neral şi universal umane conținute in astfel de epitete. 
lar faptul că în această fază întrebuinţează cu predilec- 
ție epitete morale decurge din prioritatea, pe care acum o 
are în conştiinţa sa sufletul asupra lumii externe, care are 


-— 


* E poale şi o concepiie ori un sentiment popular. A 
repede şi aprigă tragedie, care e „Toma priit tonține pede 
terlos : „Lá gropana cu cinci ulmi” (număr care, nu-l vorbă, poete fi 
şi din cauza măsurii). 
- 8 


acumpeutru poet iot mai muit rolul de expresie a emotivității sale. 


Trecem fa partea a dova a poeziei. 

In prima parte a vorbit tinărul romantic timid şi mo- 
dest, Dionis şi mal ales Dan și Radu. 

In partea a doua, imediat după acel „să mor“ din Dorul 
inimii, apare cineva atit de excepţional, un Supraom. Procedeul de 
compoziţie, are ceva analog cu acela al cunoscutei poezii a lui 
a: în care după primele două strofe (un tinâr iubeşte o 
fată, fata iubeşte pe altul, etc.), anume banale şi naiv- prozaice, 
urmează poignante strotă: „Das ist cine alte Geschichte”, 
Intocmai aşa şi la Eminescu partea primă serveşte ca plesă de 
sprijin părţii a doua, e care o înalţă, 

in adevâr, după tinărul care suspină la poarta Ei în zim- 
betul vecinilor-—apare Hyperion, încă şi mai mindru decit în 
Luceafărul, conştient de superioritatea lui până la grandoma- 
nie, (care-l gedo așa de bine lui Hyperion-Eminescu şi care 
pe noi ne consolează de suferințele acestui om, simţindu- 
me fericiți să ştim ci el îşi dadea bine samă cine este): 


- 


Dindu-mi din ochiul žu senin 
„O rază dinadins, 

In calea timpilor ce vin 

O stea s'ar fi aprins? 


Ai fi trăit în veci de veci 
i rînduri de vieţi, 
u ale tale braţe reci 
inmărmureal măreț 


Un chip de-apururi adorat, 
Cum nu mai au perechi ' 
Acel. zine ce străbat 
Din timpurile vechi.* Èi 
in partea întăta ideile şi cuvintele erau banale. Acuma 
venit în scenă Hyperion, și totul sa <chimbat. În partea primă 
fraza era curenta, simplă, uşor de înțeles Aicifraza e lungă, 
complicată, savant ferecată şi con-entrată până la obscu- 
rităte. Un singur lucru comun: cu tot avintul imaginaţiei, stilul 


ia ap iaig A-n y H Uu chip de-apururi adorat, etc", 


i uit în edmiralia omeair 
te, că azi nu mai au „păreche”,,, s 
AS : i s r iu uih ta 


a 


i n 


iungul versurilor şi concentrate mal ales în toate cele pateu 
sime ale strofei „Dindu-mi din ochiul tău senin“, una din 
“trofele cele mai armonioase din Eminescu. 


Și acum strofa cunoscută : 


Căci te iubeam cu ochi păgini 
i plini de suferinţi, 

e ri-j lăsară din bâtrini 
Părinţii din părinţi 


care exprimă puterea sentimentului ce cra să prezideae lu i- 
mortalizarea. acestei moderne Beairice ; care formează tranzi- 
a la partea a treia a poeziei, tranziţie întemeiată pe contras: 
{disprețul din partea a doaa față cu pasiunea dig strofa aceasta) 
şi care in acelaşi timp ne lasă să vedem că sufletul Demonu- 
iui s'a înmuiat la amintirea pasiunii de altădaţă. 

Nicăeri poate Eminescu n'a exprimat cu atita putere pa- 
= unea lubirii—decit doară în versurile din „Te duci”: 


Şi te uram cu 'nverşunare, 
Te blăstămam, căci te iubeam 


«Te iubeam cu ochi păgini»—dă minuna: intățişarea te- 
ibilă a amorvlul-pasiune,—caracterul lui elementar, celace are el 
tetractar culturii şi civilizaţlei—a popa RENE sexual, ideatic sie 
însuşi dealungul vremii, din caverne până azi. 

"iai cae în i le spune ei cu o superbă mindrie prore gapar 
Si încă cu mai superdi mindiie i spune că aceşti ochi 
r i, părinţii dia părinţi”, —că o 
pågini fi i-au lăsat lui „din bătrini, părinț 
iubeşte nu numai cu iubirea unui singur om, ci cu acea a- 
cumulat a tuturor generaţiilor inaintaşe, cu puterea une or 
intregi. Eminescu a exprimat în versuri lapidare rege mes 
amorului a lui Schopenhauer în Satira IV-a. „Pârinţii sa på 
tni" e transcripjia analisi-psihologică a celtbrei me is 
Eminescu îşi exprimă aigi sentimental dedic 10 n dia cale- 

ctul de vedere al ace eorii. „Voc ş 
a moră in este un adevăr, dacă prin acest Eta hr 
țelege ereditatea în sentimentul iubirii sexuale. a s re inta 
toate iubirile tuturor ascendeaţilor uni om vorbesc in re 
tui. lață pentruce se poate spune că în iubire se agită ş 


596 - VIAŢA ROMĪKEASCÀ. - 


— M 


strigă cineva ms! mare, mai puternic decit individul actual, — 
ceva anterior “și superior lu. daa 


Dar iubirea aceasta a fost! După strofa colminantà, ar- 
zătoare de pasiune, urmează versurile pline de o indHerentă 
oboseala, — partea a treia a poeziei: 


Azi nici măcar imi pare rău 
CA trec cu mult ma: rar, 
Că.cu tristeţă capul tău 

Se 'ntoarce în zadar, 


Caci azi le sameni tuturor 
La umblet şi la port 

Şt se privesc nepisâtor 
C'un rece ochiu de mort.** 


La stirşitul «Luceafărului», unde cauza atitudinii este ge- 
lozia, se simte ceva amar, un tel de obidă. Aici nimic din 
această stare sulletească, sau aproape nimic, fiindcă iubirea a 
încetat. lar perifraza prin care Eminescu declară că iubirea 
e moartă,—„căci azi le sameni tuturor la umblet si la port” 

conţine o minunată observaţie. Cind o iubea, ea era un 
exemplar unic, făcea parte dintro specie zoologică deose- 
bită, reprezentată printr'un singur exemplar, care era ea. Şi 
tot ce ţinea de ea era unic, chiar şi haina, Este detiniţia su- 
premei iluzii de care e ameţit bărbatul cînd iubeşte cu fetl- 
gism. Cind însă Iubirea a încetat şi iluzia a dispărut, femeia a 
redevenit ceiace este in realitate, a reintrat in specia comună 
umană. Atunci s'au intors în liniştea morţii şi i acei „pă- 
rinţi din părinţi”, care se agitau în pieptul lui, şi ochiul din 


„păglo plin de suferinți“, a devenit „un rece ochiu de mort”, 


minescu nu bită s4 concretizeze cele două stări con- 
trare, prin aceiaşi imaginá, acordată însă cu împrejurarea. 
Dar aici el nu se zugrăvește numai pe sine, ci şi pe ea. 
in cele două versuri pe. care i le consacră, imagina fe- 
meii e redaiă cu o delicată plasticitate şi în acelaşi timp cu 
nuanța de melancolie a lucrurilor detuncte, 
o Această ice o evprimă Eminescu aiurea, mai puțin psicholo’ 
gic, dar cu o rezonanță melafizică incomporabilă : 
Din ce noion indepărtel ; 
Au răsări! în mine, (poeziile de lubire) 
Cu cite lacrimi le-am udat, 
lubito, pentru tiae l 
Dar „noian“ alci mei insamnă şi lumes prolundă a incon ilentalai 
Vezi şi „Nole şi Impresii” ce O. Ibrăileanu. ' : 
** ŞI nu „ochiu rece* ca'n ediția Scurtu, adică ochle rect: 


"a 
2. 


XOTE pi MARO NEA CARTILOR 597 
Strofa ultimå, care din 


uzie, poate necesară: punct de vedere logic e o con- 


Tu trebuia să te cuprinzi 

S acel Ap rap sfint 
noaptea candelă s'apri 

iubirii pe påmint, ci 


cu toată frumusețea ei, cu toată sonoritatea 
scoio mijloace caşi în strofa „Dindu-mi, Maf jar se pare 
e prisos, căci din punct de vedere al logicei sentimentelor 
poan trebuia să se isprăvească în punctul culminant (şi ca 
semi ment şi deci şi ca compoziție} la versul: „C'un rece ochiu 
e mort“, mai ales că ideia din această strofă e conținută în 
strotele care alcătuesc partea a doua a poeziei. 


ealizată prin 


G. Ibrăileanu 


s $ Dumnealui, deputatul lonița 


i din satul meu ar fi nişte oameni cumsecade, dacă 
şi-ar le măcar unul din năravurile cu care sau născut și 
cu care trag nădejde să trăiască pănă”a stirşitul veacului... 

„ştie. Cinstiţi... Săritori la nevoe, primitori, buni 
la inimă, prietinoşi, - dar tocmai cind il cuprind pe om şi-i string 
mai cu drag lingă pieptul lor, tocmai atunci își dau în petec şi- 
ințeapă. Prea iau lumea 'n pohod, prea rii de vii, de mort: 
şi de cei care nu-s nici vii, nici morți... 


Mi-aduc aminte de înttmplarea cu lomiga Mindru, —cu „dum- 
nealui deputatul ci > 

in anii lui, loniță cra flăcău din oameni. Tudorache 
Mindru, bătrinul, fusese fecior de paznic, de vornic; mătuşa 
Sanda, maică-sa, era nepoată dreaptă de polcovnicel,—cum erau 
pe-atunci polcovniceii pe la sate. loniţă era „fruntea făcăilor, 
frumos și voinic —să nu"ndrăznească nimeni a-l zice vorbă Je- 
gănată împotrivă; el lega, el deslega prietinia cu cine voia, e! 
juca în horă pe fata cui poftea, —azi pe una, mini pe alta -ca 
să le amărască sufletele, și apoi, biruitor și nemilos, să le pri- 
vească de departe şi să se bucure văzindu-le cum îşi fring pri- 
virile după dinsul... | 

Dar acestea au ţinut un an, doi, trei... Cind loniţă a ajuns 
la douăzeci de ani, cind unul şi altul dintre tovarășii lui de ti- 
nereţă au tras cu coada ochiului şi-au înțeles că umblă de-o 
samă de vreme drum bătut, şi-au dat arama pe față-ca nişte 
odrasle de răzăşi ce erau-— şi-au început, pe ia mese mari şi n- 
dunări de lume, să poruncească lăutarilor, să le cînțe Pdunașul- 
codrilor. 

Ce era Păunaşul-codrilor, decit un cintec bătrinesc, ca ori- 
sicare altul]... Inţelepţii lăutari zimbeau, işi dregeau glasurile, îşi 
struneau sczipcele şi cobzele, și azvirlindu-și ochii în podèle, în- 
cepeau... Flăcăii cinsteau, se veseleau, dar cind depânarea stihu- 
rilor ajungea la lupta din potană, tăceau cu toţii şi ascultau cu 
urechi de sfinţi prefăcuţi: se potriveşte dușmănia din cintare cu 

i; 


>A 


o DUMNEAUEI, DEPUTATUL IONIȚĂ 599 
duşmănia dintre loniţă Mind | : 
vina acela din erin ne: Dii ua Rola! ne 
Frumoasă Savină 
Floare de grădină, 
pentru care doi ingi îndrăgostiţi mergeau sä- | — 
potriveşte ori ba cu aceasta de re aa [era my ti 


iși dădeau coate pe subt ascuns ajungeau totd - 
Ania că o potrivire mai deplină S6 cae putea... Psunasai. 
codrilor şi loniţă de-o parte, — Dragomir din cintec şi Dănuş fe- 
clorul Hondrului de alta... lar la mijloc, întocmai ca și Savina a- 
cela sălbatică şi păgina, vedeau aevea pe llinca—o fată, linca 
-un diavol, cu ochi fară hodină, cu trup urzit din foc si ne- 
astimpăr... Parcă vedeau cu toţii inainte poiana acela din mij- 
locul codrului... Sus cerul aprins, jos verdeața moale... Dragomir 
duşmanul, gemea încleştat la luptă cu Păunaşul-codrilor, iar des 
oparte, subt streşină deasă de fag, priveau la Savina, şi se mi- 
nenau cum de-o mai rabdă unui Dumnezeu să stea, să aştepte 
şi să-şi cinte : 


Cine-a birui, 
Bărbăţel mi-a fi... 

Ascultau flăcăii şi se bucurau, şi nici nu luau de samă Că 
loniţă şi Dânuş gem, scapără de minie şi-şi muşcă buzele... r 

A biruit mai apol feciorul Mindrului şa: luat pe lintas 
Dänuş a fost înfrint... Dar aceasta nu însemnează mare lucru, 

_ „Un vint mai tărişor şi scintela iarăşi sare din cenuşi — 
zic unul, la o 'ntilnire, la o petrecere. 

~ Ra nu; de-acuma s'a sfirsit. 

— Ba nu s'a sfirşit”. 

i ca dovadă că incă nu s'a incheiat povestea, totdeauna 
s'a aflat cite unul, la o masă-mare, la o cumătrie, la un sobor 
de Iune, care-a pottii—de faţă fiind loniţă Mindru şi Dănuş—să 
i se cinte stihurile turburatului voinic de pe vremuri, Păunaşul- 
codrilor... 

„AM gustul meu f...“ 

Lăutarii începeau. loniţă Mindru îşi ridica fruntea, — Dănug 
Hondru îşi scobora privirile—iar Ilinca, nevastă de-un an, de 
doi, de trei... ca un puiu de vulpe venit în laţ, îşi tremura ne- 
liniştea, se înroşea pănă 'n virful urechilor... Din cind în cînd, ca 
şi cum ar fi cerut un ajutor, căta cu stăruință în ochii lui... Aş- 
tepta, aştepta... şi-apoi, ostenită parcă, Îşi lăsa pleoapele grele 
şi răminea astfel nemişcată. 

„inca se gindeşte acum... Îşi aduce aminte de toate clta-au 
fost odată... de ceasurile înverşunatelor minii, de 'mpotrivirea is- 
cusită a lui Dănuş... de ziua de pe'urmă,.. de ceața groasă care 


` 
600 r 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


a E 


s'a întins între ei... Bat vinturi din toate părțile şi negura stä- 


"Căci la dreptul vorbind, loniţă Mindru şi Dănuş Hondru 
sint duşmani şi astăzi. 
Nouă ani!.. Trei inainte, șase după îngenunchiarea lui 


„N'ar trebui—zic unii. Sint oameni gospodari, au case 
aşezate şi fiecare cite trei şi patru suflete împrejurul mesei... 

— Nu se vorbesc de rău... 

— Dar niċi de bine. 

Ziua bună nu-şi dau... s 

-  Pentrucă totdeauna au ţinut ocolul. 

— Păcat, cearcă unul să Inchee - că oamenii aceștia - frun- 
tea sătului — nu tuțeleg înir'o zi că trebue să ajungă la pace. 

- Aşa ar fi să fie - răspunde altul—dacă ar rămlne vorba 
numai de înțelegere... că, omul, dragă vere Gheorghe, înțelege 
lucrurile cu mintea, da' cînd cearcă să se împace, atunci bate 
mai mult şi întreabă mai stäruitor Ia porria inimii...“ 


+ 


Am povestii aceste lucruri neinsemnate şi am ajuns in vre- 

a acis cind în țara moastră, care are un sat ca ipoteștii şi 

potesti un căzâş ca loniţă Mindru, sau răsturnat nişte vechi a- 
gezâri, socotite mai veşnice decit pămîntul... 

Se dăduse drepturi; ţăranii aveau pămint mai mult şi bo- 
erii mai puțin; boerii şi ţăranii au inceput să meargă şi să se a- 
geze ana unii lingă alții... 

„Nu-i bine aşa ! grăiau în anul acela bătrînii din satul nos- 
tru, clătinindu-şi pletele rătezate,.. Semn râu, cind lucrul se 
schimbă aşa dintr'odată...” 

Cum poale să fie semn bun acolo, cind boerul işi pleacă 
eate, îşi acopere ochii şi se dă în mina norodului ?... Pau, 

— Da’ cum aşa ?—se mirau alții. 

— Aşa! Buni, răi, boerii ne trebue; rău, bine— făceau cum 
il diceau capul şi noi ne vedeam de nevoile noastre nesupăraţi... 

— Se 'nvaţă omul cu de toate, moşule, — adăoga atunci unul 
între două vriste... Ne-om deprinde şi noi!... 

— Citu-i lumea, nu!... Trăgeţi sama, băeţi, că boerii nu vă 
cheamă la parte; boerii vă cheamă să-i aburcaţi pe scară... Nu 
vă infierbinte graba, oameni buni, şi nu sâriţi fâră cuget la stri- 

rea boerilor, ca să nu se zică mini-pnimini, «iată, ceiace s'a 
t s'a făcu! de toată lumea |» Luaţi-o, rogu-vá, mai cu 


Aa sfătulau moşnegii, dar moşnegii ca acesta, rămaseră n 
curind fără crezare. Venise unul și sfirgise neințelegerea; ve- 
e í 


Li à i 


VUMNPALUI, DEPUTATUL IONIȚĂ 60 


nise unul-c'o pildă şi asămânase țara cun urs care ştie sâ-şi 
salte labele pe báj: 

„De ce, la adică, pe urs să-l joace numai boerii 2... Nu 
este-aşa ?... 

Ba chiar aşa, răspunseră tinerii ; să mai fle şi pe-a noas- 
trä, a er ai nu numai pe-a alora... Zic rău ?... 
u Lad 

Aro Mindru zicea la fel cu toțicel de o samă cu din- 
sul. ce să nu fie şi unul ca dinsul, ep puternic ?... De 
ce un răziş ca el, care-a biruit pe vicleanul Dănuş şi-a pus 
stăpînire adevărată pe inima lincâi -de ce unul ca acesta sar 
putea să fie chemat „om Slab“ ? 

„Ce-i ţara toată decit o adunare de case? Ce-i casa de- 
cit o îngrădire, înăuntrul căreia unul gindeşte şi-şi strigă porunca, 
iar ceilalți ascultă și îndeplimese 2... 

- Aşa-i! Dumneta ai dreptate, vcre loniţa, şi dumneta 
poți judeca şi poți zice orice in numele nostru... Cer boerii un 
deputat din partea noastră ?... Să fii dumneta, din neam şi peam 
din satul nostru, din Ipotești.. Nu te-or vrea satele vecine?... 
SA poftească şi să nearăte pe a'tui, mai vrednic ca dumneta...* 

Indată s'au intocmit adunări pela crişme, pela râspia- 
tii, pela primărie, —ştaşa a rămas: Ioniţă Mindru să fie pus 
deputat. 

Au fost mese-mari, au fost petreceri, şi oamenii sau in- 
timplat ca pe la nişte zile frumoase ca acelea... S'a scula! unat, 
a bătut cu pumnul în masă şi-a strigat: 

„Tăceţi, oameni buni, şi ascultați £..." 

Și oamenii curmau îndată larma... = 

„Ei... ascultați... Ioniţă Mindru să ne fie deputatul nostru... 
vreţi ?... 

- Să fie, să fie L.“ | e 

După o clipă, venea unu! din capul mesei co părere 
de râu: 

„Păcat că nu-i- ajuns cu vrista, că l-am alege tot acu- 
ma Şi... 

” Ba nu! îl curmau alții; să me fie mai de-odată depu- 
tat, şi după ce-a sfirşi deputăţia, l'om alege şi senator... 

— Aşa, aşa!..— strigau zece deodată... Intăiu să-l punem 
deputat... Poti t.. Sä fie aşa, da'să ne taceli şi nouă un gust.. 
Să lăsaţi lăutarii, să ne cinte acuma Păunaşul-codrilor...” 

Zvonul a crescut, a ajuns la urechile bosrilor şi într una 
din zite Ioniță Mindru s'a întors dela tirg cu făgăduinţa cuco 
nului Gheorghieş—advocat mare, prefect şi mina dreaptă a gu- 
vernului, că va fi aşezat deputat la Bucureşti, ca din partea tt- 
ranilor. 

„Pacate !— strigau iarăşi bătrinii... Nu-i bine t.: Sa-l scoală 
pe-un om bun teafăr dintre păreţii casei lui şi să-l pornească pe 
drumuri, asta nu-i treabă cum se cade... Meargă cine a mai 


T ip FI . 


mers, uuzâ-se cine Sa mai dus şi sa ueprins cu drumuriie 5t 


PI N pr — a "... COC» isp i 14 CD. > y ii) e 


602 nA E ATA ROMINEASCA - 


srăinățăţi: da” pe oamenii noștri ar trebui să-i lase boeri te © $ 


Dar tinerii, ca 'ntotdeauna, erau de altă părere: 

„Aşa ar fi, moş Năstăsache, dacă vremurile ar fi stat pe 
loc şi nu A ed fi T DE E 

—- spu a’ credeți că de-acum încolo vom avea 

schi dese şi ponas roaga seg di Ce sta schimbat ?,.. 

c mneavoastră că s'a mbat | nea dela tirguri, 
la sate ?... Cătaţi-vă de treabă, oameni + nu vă mai luaţi 
după nimicuri... Unde s'a mal pomenit om, să-şi ia bucata Jui 
de pîne şi s'o întindă dumitale, nepoate loniță! 

Dar loniţă Mindru credea: mai altfel: 

„Trebue să ne spunem şi noi părerile noastre... 

— Bine, mai decit... Și cine nu te lasă ?,.. Du-te la tirg şi 
edr pakaa A cuconü l Gheorghie va merge la 

, va spune guvernului, — a trebie, — în 
tica asta nouă mie nu-mi T d „cdi, E PR 

Și lucrurile rămineau aici; unii c'o părere, alții cu alta şi 
cei yA er d a ap Mersa se nişte = nestatornici, după 

au bănue e, unii ca aceştia începeau să- 
pă Mindru în jepuşă : I OEN pe 
ay În aiti, A depetaţi au leafă mare... 

Că M a k odä-i te i 
cind în cind... ai r PEE PE RN 

— Se înțelege! - întărea al treilea —da’ vai de cela care nu-i 
deprins să calce pe covoare domneşti şi să-şi pue şervetul la 
git ca boerii... Lucru ştiut... Dar tot eu mă întorc şi zic: omul 
se deprinde şi cu binele—măi vere Sandule—că mărirea-i boa 
lipicloasă... Nu zic bine vere Ioniţă 2“... 

„Intro zł obișnuita roată de oameni, desbâtea din nou, în 
mijlocul drumului, deputăţia lui loniţă Mindru. Să fie, ori să nu 
mai fie ?... Trebue, ori ba?,., 

Lăsaţi, oameni buni, grija asta pe sama mea-—le răspunse 
leniţă Mindru; aşa precum singur mi-am luat-o, tot singur voit 
za! n eian Mai ea a vorbim de altceva...“ 

mr'adevăr, unul ocoli cuvintul cu meşteșug şi se ri 
deodată la nevoile arăturii. Acuş-acuș îniepe buda å omni, 
şi poate, unul avea boi, altul nu avea, —unul avea ajutoare pen- 
tru plug,—altul nu avea... . ~ 
` *„Tocmai, nepoale loniţă, la asta mă gindesc şi eu, cind 
zic anume că alegerile acestea-s prost așezate... Mă gindesc la 
dumneta şi mă 'ntreb: cine să-ţi mie boii la pluguri şi cine 
să-ţi ţie plugur le de caci A AIA - 

-- c-aşai, îi răspunse neintrebat mog-Dumitrache 
Mordua.. Biva âjuns să meargă deputați şi dela noi, trebula 
si-l pornească mai incolo, mai pe iarnă, si nici de cum în In- 
alle acestea, cind ţipă omul în ul F- ad: 

~ Foarte bine zici dumneta! îl ajută un altul... Taţele:t 


cuvint... larna-i iarnă, şi treabă, — te miri ce şi mai nimica., Ce 3 f 


a: i í E P AE e WES. eera E, 


___ DUNNEALUI, DEPUTATUL IONITÀ t t03 


faci iarna? Stai colo, în casă, cu nevasia ia, cu copiii tăi; mai 
tai un lemn, aduci o cotă de apă, te duci cu vitele la șipot, 
svirii un omăt din pragul uşii... 

— Tot treburi pe care le poate face la urma urme! și-n 
femee. 

— „Singură.. 

— pe care-o poate ajuta un neam... 

— Ori un VECIN... 

-= Ori un sträin,—la o nevoe,—pe la nişte ceasuri mai în- 
tunecoase ale nopţii... 

loniţă Mindru cătă să-şi întoarcă faţa cu desgust, să nu 
mal audă vorbele unor oameni pe care nici o pravilă nu bar 
putea aduce la hrazda cuviinţei ; îşi intoarse faţa încolo, dar toc- 
mai atunci, cerca să se strecoare de pe lături cineva. Ioniţă 
Miîndru îl curoscu. Era Dănuş,.. era el, cu pălăria trasă pe ochi, 
cu sprincenile strinse.. Era el, vrăjmaşul, care auzise proastele 
glume ale celor din roată; era el, Dănuş, si în colţurile gurii 
căuta să-şi ascundă un zimbet,,, 

Ioniţă Mindsu rămase ca lovit; privi imprejur, mal aşteptă 
ceva, şi căutindu-și prilej, se rupse din ceată şi porni cătră 
casă... 

Ajunse, Int o filă de hirtie, o scrise, o pături şi într'acelaşi 
noapte o trimise pe-un băetan la tirg, la cuconul Gheorghieş... 
li scria de toate şi-i cerea ertare... „M'am răsgindit,.. Am cuge- 
tat şi am văzut, cucoane Gheorghieş, că nu se poate... Sint sin- 
gur, sînt inglodat cu multe de toate şi n'aşi avea nici o nădeli- 
de în urmă ; alegeţi pe altul...” 

Dupi aceasta într'adevăr, boerii au hotărit pe altul, un om 
'e-aiurea, spre marea nedumerire a întregului sat Ipotești. Dar... 

„Atita pagubă l—au strigat bătrinii ; atita pagubă să avem 
zu toții h...“ 

Satit pagubă au şi avut. loniţă Mindrua rămas precum 
a fost, fruntea fruntașilor, lar răzăşii la fel: săritori la nevoe, 
primitori, buni la inimă şi prietinoşi cu toată lumea. Cind se 
aflau aduraţi pela petreceri, beau, mincau, puneau ţara la cale, 
rideau cind de unul, cînd de altul, și dacă loniţă Mindru se afla 
cumva de faţă, | se plecau inainte ca unui codru verde, şi pu- 
neau lAutarii să le cinte Păunaşul-codrilor... y 

„Ziceţi-mi, măi, cintarea asta, striga unul. Ziceţi-mi Pău- 
naşul-codrilor, domol şi dulce, după gustul meu, că mie nu-mi 
pasă nici de Cel-de-sus şi nici de dumnealui, de deputatul Ioniţă... 


Tudor Pamlile 


A ei e ui * mal 7 Dă, pe alu 


— Ce-o fi pe mine, ~oare nu-s petunii ? 
Se miră-un bostânel uscat :—Pe-un vrej 
Mi-au apărut un soiu de boules- de-neige 
Şi "n jurul lor coboară'ntr'una fluturi, -s 
incet, încet i» rog, să nu mi-i scuturi... 


Caişii toţi sint năpădiți de floare. 
Orâdina mea, nu-i primăvară oare ? 


Sta mohorit de-o parte gardul bran. 
Doi brazi în toaletă de Crăciun 


intind asupră-i braţele lor ninse 
Şi cu ghirlânzi subţiri de promoroacă... 
Lipsesc doar luminările aprinse! 


NINSOARE 


X 


Puigi mari, ca îngheţate flori de măr, 
Imi cad pe mini şi mi se prind în păr, 
Le simi pe frunte sărutarea rece. 
O 'nfiorare de" lumină trece, 
„ȘI peste case risipeşte-acum 
Fantome n+statornice de fum, 
Coloane moi ce filfte- şi pler 
Subt cerul vinăt, împietrit de ger. 


Din depărtarea sură și opacă 
Un stol de ciori intunecat s'abate, 
Cu răguşite ţipete de goarnă, 
Pe-o salcie cu crengile uscate, 
Şi-o schimbă'ntr'un ciorehin d: poamă coaraă., 
Pe drumul neted şi pustiu de ţară 
A dispirut o sanie uşoară 
Lăsind in urmă două dire lucii.., 
Cu ţurţuri lungi de ghiaţă pling ulucii. 
Subt streşini un stiglete vine 'n pripă 
Și netezindu-şi pliscul subt aripă: 
- iți place iarna ? zice supărat. 
Imi place tat ce e imaculat 


- 


Capricioasă fantezie-a Firii! 

Mi-au înflorit subt geamuri trandafirii 
Cu flori străine, albe şi cochete,-— 
Şi clătinindu-şi grelele buchete 

Se miră consternaţi:—Ce aventură! 
Din centifolii am ajuns răsură...» 

Pe câtiniş se lcagână răzlețe 

Petale reci de crizanteme creţe, 
Mănunchiuri mari de dalii despletite.,. 
Din colţul lui, subt streşini înegrite, 
Un scaiu uimit şopteşte mâtrăgunii : 


IP E 


mS - ko an P T Tu 


Coboarâ-ţi, larnă albă, vâlul magic 
Pe orăşelul meu tăcut şi tragic. 

Tu dai naturii palide decoruri 
Şi-mi pui la geamuri diafane storuri, 


4 MN 


„VIAȚA ROMINEASCĂ 
Un clar peisagiu miniatura 9 


Cu palmieri şi flori de portocal; 
Aduci din singuratice fiorduri 

Tulburătoare şi prelungi acorduri, 
Pe care vintul ni le 'ngină seara.. 


lar lucrătoarei cu obraji ca ceara, 
Cînd iese din umit atelier 

li prinzi mărgele fine şi mărunte, 
Mărgăritare făurite 'n cer,— 

Pe părul care-l flutură pe fiunte; 

Şi cind se vede 'n treacăt, în vitrină, 
Primăvăratec zimbet de lumină 

il înfloreşte gura ofilită: 

In jurul ei, hlamida ta palpită 

Şi-i schimbă toaleta distonantă... 


Eşti aspră, Iarnă, dar cepti elegantă. 


Otilia Cazimir 


e me orei 


Cronica Teatrală 


Criza teatrului— Teatrul Naţional din București: 
Directoratul D-lui Victor Eftimiu, 


Cu argumente de cele mal multe ori diametral opuse, criticii 
din toată lumea au căzut de acord: Teatrul modern este in criză, 
arta dramatică a murit sau trage să moară. ŞI în adevăr, acolo ln 
străinătate, nemulţumirea e generală. 

Se valtă directorii de impozite, de scumpetea salariilor, de dc- 
serțiuuile interpreţilor în favoarea scenelor de cristal ale cinemato- 
graiului., Se pling autorii bătrini de insuficienţa noilor realizări şi 
tinerii de vitregia cpocii care le mai permite accesul scenelor aca- 
parate de ceilalţi, Se revoltă actorii rămaşi fără angajamente ca 
cei angajaţi dar exploataţi de direcţiuni. Şi un adevăr incontestabil 
există la baza tuturor recriminărilor. a 

Este o criză formală, exterioară, periferică şi una organică. 
O criză dintre teatru şi mediul social sau cultura! și una intrinsecă. 
Cea dinttiu se vede, se simte, cealaltă se bănuegte, se deduce. 

Realitatea este asta: Cuprins de chingile ferecate ale răstur. 
nării economice teatrul care este, mai înainte de orice, viaţă în mig- 
care — se vede redus la neputinţă. Regimul orb al impunerii fiscale, 
inexorabil din cauza ubicei lui puteri salvatoare, a clasat teatrul în 
categoria inutilităţilor şi l-a lovit cu aceiași rigoare ca negoțul de 
automobile san de blAnuri. Teatrul ? Un lux. Banii daţi pe e!l: o 
cheltuială neprocuctivă. De aci o desorientare totală In publicul de 
istelectuali caşi în conducerea intreprinderilor scenice, Desigur rău! 
îşi are remediui, dar, după cum vom arăta, acesta tfebueşte plătit 
tu o bună parte din calitatea artistică. 

Antagonismul dintre pinza albă, receptivă ca orice retină pec- 
tru tot ce este fenomen în lume, şi rigiditatea artiticială a rampei 
—este declarat ; iar stirşitul nu se poate prevedea. Mobilitatea nelimi- 
tată și întinitatea de nuanțe luminoase ale filmului, ubicuitatea şi 
universalitatea lui, înalţă din ce în ce 0 baricadă formidabilă în fața 
teatrului, Ce poate face masca pudrată şi perucată a langurosului 
Ciante faţă de umanitatea cuceritoare din surisul lui Mary Picktord ? 
lată o problemă, cai cea precedenta, de ordin pur material. Ea îşi 
poate găsi expresia în date statistice sau ta cotoane de contabilitate, 


VIAȚA ROMINEASCĂ 


+ 


Scurt: o concurență mercantiiă, Ceva ca lupta inegală şi adesca pa- 


razitară dintre marea industrie și producţia la domiciliu. In defini- 
tiv, o latură a maşinismulvi. 

Soluţia cea mai practică este și aci transacţia, Prepni ci, arta 
pură, se aruncă peste bord, In schimb paserela se intinde cu buni- 
voinţă senzaţionalului. De dragul lui teatrul tace concesii în dreapta 
şi In stinga. Puţină murică, puţină porcărie, la nevoc mai multă, şi 
dacă nu merge altfel, se adaogă cite-un jazz-band, Reclama domină 
acest amestec și mult nu lipseşte ca actorii să fie trimişi alternativ 
la poartă pentru a bate toba. Spre realizarea acestor efecte nici na 
se cere o inovaţie de repertoriu, ci, pentru incoronarea perversiuni, 
se utilizează cel clasic. Posibilităţile de răstălmăcire nu lipsesc nici 
față de Sophocle, nici faţă de Shakespeare, nefericit cobai pentro 
regisorii din toate țările. 

Mai este Insă criza organică pe care o semnalează numai cri- 
ticii cv simţurile foarte ascuțite sau dușmanii triumtători ai scenei. 
Ea constă în sciziunea dintre spiritul epocei noastre și teatrul ca 
mijloc de sugestionare, ca technică și ca înțeles. Este o neputinţă 
dovedită ca teatrul să ţie pasul cu tendințele acestui spirit în toată 
varietatea lui. Toată natura lul, aşa cum o cunoaștem pănă astăzi, 
este insuficientă pentru a corespunde celor două directive primor- 
diale ale vremel : dinamismul! şi spiritualismul. 

Critica dovedeşte aceasta ţinind scama de predominarea unete 
sau celeilalte din tendinte—după țara la care se aplică, Ne referim 
ta glasuri mai autorizate şi semnificative în felul lor: 

In Franţa victoriei, exuberantă sau în orice caz expansivă, 
teatrul este simțit ca un jug copleşitor, ca o formā inertă ce nu mai 
poate conţine forțele intelectului care tind spre desfășurare, spre 
primenire, spre libertate. Ne-o spune Alexandre Arnoux în „Le cra- 
ponillote din 1 Octombrie: „Această lumină moartă, aceste culori 
fixe, acest dialog oratoric, aceste personagii impermeabile pentru 
aerul din atară, acest timp împărțit în acte egale cite trei sau cite 
cinei, în vreme ce citim, fără a-l lnțelege de altfel, un articol de 
vulgarizare asupra teoriilor lui Einstein şi pe cind sintem transpor- 
taţi In lumi, unde curbura spațiului -ar atrage întineriri sau Imbătri- 
uiri atit de romanţioase ale duratei,—tot acest convenţionaliam Io- 
vechit, istovit de substanță, golit de surprindere, ne umple de des- 
uust*, Faţă de teatrul acesta încremenit şi monoton Arnoux nu vede 
scăparea decit în „baletul plin de neprevăzut şi de forță corporală“ 
care este matchul de football, în muzică sau In lilmul american. 

Spiritul Germaniei tinere tinde din nou spre interiorizare, spre 
spiritualizare şi privește cu un egal desgust sensualismul şi vulga- 
fitatea care pâtează teatrul actual, EI nu poate admite trivializarea 
dramei in arenă sau adaptarea atracțiilor de varieteu la inscenările 
literare. În numele lui ne vorbeşte Friedrich Rosenthal fa Littera- 
risehes Echo din 15 Noembrie ; „Salvarea trebue să vie din partea 
omului, a spiritului, a cuvintului. Numai ciad acel adevăr curat şi 
vimplu—nu ca principiu de stil ci ca crez satletesc—adevărul, pen- 
tru care au trăit şi s'au sacrificat Idealiştii noștri sinceri, va fi din 
nou apreciat şi Imbrățişat, se va putea vorbi de un viitor al scenei 
germane“. Ca mijloc el vede teatrul ambulant de odinioară cu actori 
îndrăgostiți de artă, cu public tinăr, entuziast, apt de a primi reve- 
tația „tainei teatrului“. Numai an astfel de teatru poate duce arta 


şi cultura pretutindeni și pentru oricine realizind prin aceasta, mal 


z2 


___ CRONICA TEATRALĂ 609 


mult decit tircul teatral sau cinemat 
ep a ematograful, socializarea artei dra- 
In uliimă analiză și una caşi cealaltă din ac 
este tendințe — de 
altfel deopotrivă de legitime— reprezintă voința de a scoate per 
din punctul mort în care se atlă. Una cași cealaltă marchează o re- 
voită în contra poverii care-l striveşte: materialitatea, 


Imbogăţiţi cu aceste conșiderațiuni ne putem intoarce către tea- 
tru! rominesc. Dela inceput sintem fixaţi asupra unui fapt: nimic din 
cele apuse asupra teatrului.din apus nu se aplică aici, niciunul din 
argumente nu poate sluji drept circumstanță atenuantă pentru pro- 
ducţia noastră, Motivul e simplu: Teatrul rominese nu a constituit 
niciodată o problemă spirituală, artistică sau socială şi nici n'a exis- 
tat ca produs al concepției noastre specifice. Excludem deci dinainte 
orice cercetare asupra existenții unui conflict posibil intre mediu şi 
teatru sau intre acesta şi spiritul vremii. 

Se poate aşa dar vorbi de o criză a teatrului rominesc? La 
prima vedere şi după părerea obștească, nu.. In adevăr, o critică 
naivă, creduiă şi sinceră vorbeşte serios, prolix și elogios despre 
tot ce apare In fața rampei prăfuite a puținelor noastre teatre A- 
ceastă critică care nu cunoaşte excepții vede în elogii principiul său 
vitai. După şasezeci de ani de teatru rominesc ea ma! aplică nor- 
mele legii de Incurajare industrială. Prin aceasta ea poartă poate 
răspunderea cea mal gtea a declinului artei noastre dramatite. 

Alături de ea un public constant în compoziţie şi invariabil to 
calitate, a cărui caracterizare nu-şi are locul aici dar despre care 
se poate totuşi pune că unește cra mal apăsătoare lene în gindire 
cu cea mai exasperantă inerție sufletească, acceptă cu o egală dis- 
poziție toate curiozitățile repertoriului şi născocirile interpretării. 
Mentalitatea acestui public este atit de statică incit mersul de inele 
àl teatrului nostru apare alături de ca ca o vertiginoasă goană după 
moutate, Niciun pericol deci din această parte, 

Pe lingă acestea, nici elementele materiale ale crizei nu sint 
date. Rivalitatea flimulul, dată fiind Insa de selecție a produselor 
importate, nu este Incă simțită. De altfel printr'un abil, deși pāra- 
doxal sistem de impunere, teatrele naționale sint deadreptul cointe- 
resate ia bunul mers al acestui redutabil compețitor, Keţetele com- 
pâtillor subvenţionate caşi ale celor particulare sint neaşteptat de 
mari. Dela războlu incoace aproape 80's din reprezentații au atins 
maximul de Incasări și numai așa se face că Teatrul Naţionala dat 
în stagiunea trecută importante tantieme socletarilor şi că o foarte 
distinsă și bxceslv de muncitoare pereche de actori-directori cu a- 
mexele ci familtale a trecut în caseta proprie © sumă ce se scrie cu 
un impozant număr de zero-uri. 

Nici actorii noștri —chlar şi aota simpatică grupare pe care un 
recent iata n a silit-o la o lungi peregrinare, profitabilă de astă- 
dată publicului provincial—nu au dreptul să vorbească de criză, A- 
cei privilegiați care deţin primele locuri ale Teatrului Naţional exer- 
ciță o tiranle din ce In ce mai vizibilă şi mal funestă, despre care 
vom mai avea de vorbit, Ceilalţi, dacă trec oricit de puţin deasupra 
mediocrității, găsesc o largă ospitalitate în diversele filiale ale in- 
nrbeprbe Statului Mecena care este Ministerul Artelor-Prumoase. 
O pletora de actori nu am avut niciodată şi de acela nu s'a putut 
face niciodati o selecțiune serioasă. Astăzi, cind debuşeul sa mărit 

: 9 


-\ 


610 VIAȚA- ROMINEASCĂ 


şi cind condițiile materiale sint atit de prielnice, poate fl actor cine 
va v LALJ 

ŞI totuşi avem a criză a teatrului rominese. Ea nu dateară de 
astăzi, dar şi-a atins acum culminaţia. Trei sint elementele ei ex- 
terioare: insuficiența repertoriului, primitivitatea tehnicei de scenă 
şi rutina interpreţilor. Dar pe deasupra, ca motiv principal, lipsa de 
suflet, lipsa de viață interioară. Teatrul rominesc nu este un cult, o 
religie, pentrucă-i lipsește și ideia şi zeul. Şi numai cind și dacă 
viitorul îl va da un asemenea zeu păminteşe subt Infăţişarea unul 
miare om de. teatru și o idee fundamentală subt ferma une} revolu- 
ţiuni teatrale, vom putea să sperăm intr'o insănătoşire artistică, 


D. Victor Eftimiu nu este şi ou poate fi acest zen creator. 
ŞI nu pentrucă i-ar lipsi credința, sufletul sau energia, ci pentrucă 
mu este om de teatru, Trăind de foarte multă vreme printre culise, 
cunoscind deaproape mişcările artistice din străinătate, avind chiar 
excelente legături personale cu conducătorii lor, D. Eitimiu este prea 
mult scriitor pentruca salvarea şi reorganizarea teatrului să poată 
veni dela D-sa. Oricare ar fi fost speranţele, noastre la momentul 
aumirii D-sale, astăzi sintem luminați in această privinţă. D. Etti- 
miiu este un foarte corect, foarte harnic, foarte priceput director. 
Este desigur chiar cea mal potrivită personalitate dintre cele care 
ar putea pretinde funcția aceasta. Dar nu este inovatorul sau crear 
torul pcare-l aşteptam, pe care eram dispuși să-l vedem la D-sa 
şi de care avem atita nevoe. Toată bună-voința, toată competența, 
tot instinctul Desale artistic nu siot suficiente pentru a-l asigura un 
oc definitiv In istoria teatrului rominese, N'am fi fost aduşi să fa- 
com aceste constatări dacă ar fi fost vorba de oricare dintre foştii 
sau viitorii directori al primei scene, dar le-am făcut pentrucă D-i 
Eftimiu indreptäțea cele mal îndrăznețe speranțe și pentrucă, venind 
în fruntea teatrului, făcuse criticel i câre se deosebeau şi 
prin ton şi prin conţinut de obişnuitele interviewurl directoriale, 

Ne dăm sama că activitatea unui director de teatru, mal ales 
cind are de lichidat o succesiune grea subt- toate raporturile, nu 
poate fi judecată în mod temeinic după patru luni de zile, Sintem 
deasemenea departe de a tirgui cu increderea noastră în musca vi- 
itoare a D-lui Eftimiu. Este insă tot atit de adevărat că am fi lip- 
siţi de obiectivitate şi de serlozitate dacă nu ne-am spune cavintul 
asupra producției din stagiunea actuală a Teatrului Naţional, 

Din nefericire pentru acesta dar pentru uşurarea sarcinel noas- 
tre bilanțul e uşor de făcut, Mai intălu: nici-o piesă originală > 
Paptul este atit de oribil prin toate ldeilo. care le sugerează, incit e 
mal bine să trecem paste ei. Nu este exclus ca să ne aflăm in fața 
unel probibițiuni deliberate și programatice din partea actualului di- 
rector, și din acest punct de vedere ne rezervăm a reveni cu alt 

ri H 


Restul repertoriului ? Reluäri, reluări, relnări, Unele din ele au 
„fost cel puţin un prilej pentru a reinvia ceva din atmosfera epocii 
de aur a Teatrului Naţional, Altele și acesteă alcătuesc majoritatea, 
n'au avut decit valoarea unor concesii pentru preferințele cite-unai 
societar sau a satisfacerii doriații unula din puternicii zilei. Dia re- 
pertorinl nostru clasic s'a reprezentat In stil tradițional şi cu des- 
tuld putere de evocare Viforul, Răsvan şi Vidra, Vlaicu- Vodă, 


[i 


CRONICA _TRATRATĂ ii 


‘Scrisoarea Pierdută $i — pe altă scenă — Manasse. Asupra acestor 
spiese nu sa incercat nici-o Inovaţie de punere In scenă. ŞI lucrul aj 


se pare greșit, pentrucă nu putem înțelege ca dramele noastre de va- 
Joare să na fie servite în acelaşi formă ne varietur, Socotim dimpa- 
trivă că este o datorie de pietate pentru autori ca regisorii să in- 


-cerce cu prilejul fiecărei reluări să insufle nouă puteri de sugestio- 


nare operelor clasice, 

Reluările moderne au fost puţine şi mediocre: Femei Ciudate 
a D-lor Riuleţ şi Stamadiad, In care nu putem vedea decit o trivială 
anecdotă dialogată, Fără reazăm a D-rei lgena Floru şi Domnul 
Notar a D-lul Octavian Goga, ministru al Cultelor și Artelor. 

Teatrul străin a furnizat cu renumita-i dărnicie și fără a pre- 
tinde nici chlar „drepturi de autor" Tartuffe—pentruca D-| Livescu 
să facă şcoală cu elevil D-sale. Banii—pentruca D-l Bulfinskisă ne 
arate că Liciu a fost cel mai mareactor romin, Falimentul—pentruca 
D-1 Sturza să ne convingă că actorul nu trebue să aibă dreptul de 
a-și alege singur reprezentaţia de retragere şi Rața sălbatecă—pon- 


-tru a dovedi că tot mal există la Teatrul Național celace se cheamă 


un bun ansamblu. 

Pe lingă acestea Insă, ni s'a mal dat o plesă minunată Intr'o 
interpretare reuşită; Ce ai voi de Shakespeare, A fost singurul e- 
veniment al stagiunii, dar care ne-a compensat larg toate decepțiile, 
Despre valoarea piesei şi a traducerii D-lul Peretz vom sta de vorbă 
tn cronica viitoare, şi pănă atunci poate D-i Eftimiu ne va pune în 


: situaţia de a spune lucruri mal pozitive. 


23 Decembrie 1920 E. Teofil 


Cronica Externă - 


Liga Naţiunilor şi Adunarea deta. Geneva 


Marele congres Intrunit dăunăzi la Genera ne ingădue astie} 

să vorbim cu toată mea despre Societatea Naţiunilor, aşa 
cum A luat naștere la Versailles, cum există şi cum s'a dovedit până 
acum. 
Ca instituţie ideală, ea este rezultatul Intiraiat a! unor Inde- 
imagate storțiri care până în pragui războiului nu duseseră decit la 
injgbebarea citorva organizații naţionale slabe și foarte abstracte 
şi—ca manifestare internațională—la cele două conferințe dela Haga, 
Acestea, cu tot insuccesul datorit ia ultimă analiză acelorași motive, 
caşi räzbojul mondial, au dat atunci citeva rezultate care au au fost 
incă depâşite de Liga actuală și care par tocmal să fi avut o in- 
Miuență insemnată asupra ultimelor ei lucrări, A 

Conferințele dela Haga din 1899 și 1907 ajunseseră la cheve 
concluzii sigure şi esențiale, care—neputind îi aplicate atunci din mo- 
tive psihologice şi politice—rămăseseră totuși ca postulate nediacu- 
tate, Războiul izbucnit dintr'o inlănțuire de Imprejurări peatro des- 
1rămarea cărora nu avem nici astăzi perspectiva necesară, le-a infir- 
mat pentru moment, fără a putea să le desmintă definitiv, astfel 
incit ultimele luni ale contiagrațiunii dădură principiilor dela Haga o 
ascultate şi o evidenţă practică şi mai mari. 

In momentul deci cind președintele Wilson, neliind in realitate 
decit cel mai autorizat propagandist al unul sistem de Impăciuire şi 
solidarizare internaţională ce-şi avea apărătorii pricepuţi în toate 
țările, lansă ideia Ligii Naţiunilor,—aceasta nuputea fi concepută 
decit ca o alcătuire care, prin valorificarea tuturor Incheerilor teo- 
retice dela Haga, să insemne un pas înainte in această direcție, Ca 
este așa A agp toate maniiestele şi publicațiile apărate ła pe- 
rioada actia, 

Garanţia pentru aceasta o înfățișau persoanele care ca Léos: 
Bourgeols reprezentau la Versailles elementul de continuitate al ac- 
iunii de pacificare, Dacă totuşi această legâtură organică intre o0- 
pêra dela Haga și pactul dela Versailles nu a putut fi păstrată, dacă 
dimpotrivă aceasta intrupeazi o modalitate inferioară dè solidari- 
tate, explicația se găsește In faptul că temeiurile ideale au fost sa- 


>~ 


<rtiHcate considerațillor politice. Este oțios să discutăm aci despe 


oportunitatea acestora. 


Postulatele dela Haga adaptate experiențelo 
cel mare, pe care le-a formulat fn mod na predea on m gaery 
mimai publicat în 1918 de „Organizaţia centrală pentru o pace dura- 
bilă“, erau in principal următoarele : Excluderea oricărui transfert de 
teritoriu fără voința expresă a popalaţiei, exprimată prin plebiscit. 
Oarautarea egalițăţii naționale, civile și religioase pentru toate po- 
poarele conlocuitoare în sinul unui stat. Libertatea comercială in co- 
“onl; po actorate său „sfere de interesa», 

injarea unei curți permanente de justi e internațională a 
unul consiliu internațional de anchetă şi e pom a eri fe 
cu ele crearea unei organizaţii care să dea putere obligatorie deci- 
zillor, Reducerea armamentelor și desființarea dreptului de captură 
pe mare, Desființarea tratatelor secrete, 

Unele din aceste principii nici nu au fost aduse in discuţie, al- 
tele au fost părăsite În cursul dezbaterilor pentru a impăca interese 
izolate dar precumpănitoare, nici unul ou a trecut în intregime în 
pactul Ligii. Dar n'a fost numai atit, Liga dela Versailles a mai 
primit două leziuni : Una o lovea in universalitatea ei, alta în fun- 
damentul ei democratic. Amindouă au tost (n mod decisiv tatale. 
Dia clipa aceia Liga răminea un organism jofirm şi neviabil. Cel cu 
vederea sigură au înțeles depe atunci gravitatea loviturii, lar cițiva 
pesimişti cu spirit s'au şi grăbit s'o inmorminteze. Pentru alții siă- 
biciunea- a devenit evidentă în cursul acestul an şi mai ales după 
congresul dela Geneva. Cauza celor două intirmități stă In faptul că 
existența Ligii a fost legată de a tratatului de pace, că a fost pusă 
în slujba Ini, că i-a fost subordonată, a 

In adevăr, imprejurarea că pactul Societăţii Naţiunilor a fost 
încorporat tratatului dia 28 lunile 1919 formind primele lul 26 arti- 
cole, du este o simplă intimplare, El corespunde intenţiei aeladoloase 
a puterlior învingătoare de a face din Ligă—care avea să cuprindă 
totuşi un mare număr de state neutre — o autoritate menită să asi- 
gure executarea tratatului. Ar fi fost foarte ușor ca bazele Societăţii 
Naţiunilor să fie puse intr'o conferință distinctă de acea care in- 
tocmea tratatul de pace. Ea ar fi trebuit să albă loc după incheerea 
păcii şi cei puţin cu participarea puterilor neutre, Alta-a fost mo- 
dalitatea preferită şi cârela se datoresc viciile inițiale despre care 
am vorbit mai sus: „Inaltele pute : de a 
impiedica orice dezac re covenant şi tratat, au stabilit singure 
principiile de organizare a Ligii. Numai cele 32 de state semnatare 
ale tratatului din rindul cărora nu lipseşte nici Siberia, nici Haiti şi 
olci chiar Hedjazul, erau „membrii originari* şi de drept, Ţările neu- 
tre, 13 la număr, erau numai invitate să adere, fiind astiel puse ln- 
tr'o vădită inferioritate prin acela că nu puteau discuta nici-una din 
dispoziţilie pactului. I! y avait à prendre ou à laisser. Dar nimeni 
nu-și punea intrebarea dacă aderarea la această formă de asociație 
au era incompatibil! cu situația morală a statelor neutre și dacă nu 
era oarecum nedrept ca acestea să-şi asume o parte din răspunderea 
tratatului da pace in care nu aveau nici-un interes şi care era fără 
îndoială în dezacord cu semnificația principială a politicel de neu- 
tralitate. 

Odată încorporat In tratatul de pace, era firesc ca pactul să 
dle inspirat din aceleași principii ca acesta. Liga nu mai putea îl o 


—— —— CRONICA EXTERNĂ ee e at ARII 


614 VIAȚA ROMINEASCĂ 


nizație universală, etta vreme statele Invinse trebulau puse la“ 
e metri in vederea reparaţiunilor şi sancţiunilor. Cum ar îi primit 
Franța să stea în Ligă alături de Germania de care o despărțeau, 
toate resentimentele posibile şi care nu prezenta suficiente ehezăşit, 
de probitate politică? Căci nu trebue să uităm că opera dela Ver: 
sailles nu a fost o pace de înfrățire, ci una de indemnizare, lntrăţi- 
rea a rămas un deziderat difuz şi indepărtat. i 
Tot astel Liga nu a putut primi o bază democratică, adică s 
deviaă o formațiune în care democraţiile tibere să fie reprezentate 
intr'un sobor democratic. Din clipa în care instși preambulul trata- 
tlut despărțea statele în „puteri principale aliate și asociate A. 
simple puteri sau, după o formulă ajunsă la o pânibilă celebrità ehi 
în puteri cu interese nelimitate şi cu interese limitate, a = 
sinul Ligii era exclusă. Oricit de democratice ar fi fost pa e a 
individualizate, ele nu mai puteau conlucra pe un teren m setea 
ŞI atunci, pentru a cruța susceptibilitățile, sa imagiiat o erar = 
procedurală care în realitate nu reprezintă decit distincția din ai 
sus : Consiliu! Ligii, organ permanent cu largi Hbertăţi de iniţi ni 
alcătuit din delegații „principalelor pateri“ impreună cu patru pri i 
zentanți aj altor membri din Ligă desemnaţi prin rotaţie, hore La 
Adunarea plenară a Ligii, cuprinzind pe toți membrii, dat Tene 
di-se aumai la epoce fixe dar neregulate, de altă parte. Consecio- 
țele acestul fapt sint ugor de fațeles. 
“ŞI totuşi Societatea Naţiunilor a luat naştere, 


C incă dela inceput ea a fost chemată să-și dovedească eficaci- 
tatea în citeva diterende internaționale care cădeau In stera ei se 
rectă de atribuţii. Cu greu tele au fost salvate; rezultatu 
motal însă a fost dezastruos,” 

"E Prima platră de încercare a lost chestiunea mandatelor prevă- 
zute de art. 22 din Idein mandatelor a fost născocită pentru 
a justifica a imperiului colontal gernian.)) În adevăr, ponr 
truca luarea colonilior să nu fie atribuită d "de expansiune a 
conomică a uneia sau altela dintre marile puteri, ele aveau să M 
puse subt administrația și controlul unni stat imputernicit de mru 
în scop de „a garanta libertatea conștilaței și a religiei” „pentru 

rele încă incapabile de a se conduce ele Inseși, date tilad esa 
dițiunile deosebit de grele ale lumii moderat r aceste mand ea 
nu puteau fi atribuite decit „națiunilor mal în care prin armani 
sele, experiența şi pozițiunea lor geografică. sint cele mal în 
să-şi. asume răspunderea=,—adică in primul rind tocmai stâtelor care, 
avind un imperiu colonia! preexistent, puteau să ia asupra lor par 
cina administraţie! coloniilor germa aite cuvinte : Franţa, apa 
glia şi pentru extremul-orient Japo cestora le-au revenit f ri 
diseuție toate mandatele pentru simplul motiv că și le-au atribu 
Işi poate oricine închiput că în scartă vreme Pfanța n'o să tacă nici 
o deosebire între Dahome și fostul Togo german sau între Congo şi 
Camerun, după cum Anglia nu va păstra nici o diferență de regim 
intre cele două Africe germane şi Africa Centrală Britanică. Rapor- 
tul anual câtră Consiliul Ligii nu va fi în curind decit o formalitate 
fără dificultate și fără consecințe. Nu se poate spune că Liga ca a~ 
tare ar fl Inregistrat un succes în afacerea mandatelor. Denitie! a> 
dunarea éi este un organism atit de doci! şi atit de ceremanios, incit 


i hestiunii coloniale ar fi imediat reprobată 
o aducere în discuţie a chestiunii, zaresc internationale. . 


Ea 


SE CERU. 615 


24n chestiunea orașului Hber Dantzig, procedarea pute 
fost, cel puţin în formă, mai emita S ati insă Anglia reien da 
gürat din vreme un puternjc ascendent economic, pe cind Franța s'a 
mulțumit să cîştige cu ocazia incheerii convențlumii dintre Dantzig 
și Polonia, prevăzută de art. 104 din tratat, importante avantagii po- 
litice şi militare pentru republica polonă. 

Dar dacă aceste probleme nu au păzubit prea mult organizația 
Ligii, nu au lipsit în schimb citeva ocazii care să o compromită a» 
proape complect, A ea au fost în ordine crondlogică, Dezaproba- 
rea „covenantului* cătră Senatul american, invadarea bolzevicilor 
in Polonia, războiul polono-rus, Incidentul Wilson şi acum fù urmă 
retragerea Argentinei din adunarea dela Geneva, i a vorbi de iti- 
posibilitatea garantării independenții armeneşti=> 

cunoaşte lupta aprinsă dusă în America pe chestiunea Ligii 
Naţiifilor şi din care politica lui Wilson a cşit Intrintă. Lovit pe 
neaşteptate de memorabilul „nervous breakdown“, preşedintele nu a 
putut să participe în persoană la duelul de argumente, lar partizanii 
săi din senat nu au fost în stare să impiedice votarea moţiunii din 
Decembrie 1919 prin care în 13 puncte se respingea ratificarea tra- 
tatului impreună cu pactul Ligii și convenția suplimentară a alian- 
țel Franco-Anglo-Americane> Deşi articolul 21 arată textual că „Doc- 
trina Moarce nu este considerată incompatibilă cu nici-una din 
dispoziţiunile prezentului pact", majoritatea senatului american a con- 
siderat că art. 10 şi 16 din pact nu pot fi puse în acord cu politica 
tradițională a Statelor-UnitePAcest punct de vedere a triumfat și 
cu ocazia alegerilor prezidențiale din toamna trecută, 
g Retuzul Statelor-Unite a fost cea mal grea lovitură pentru Ligă.) 
Ea n'a întirzlat să fie comentată şi exploatată de Germania in sen- 
sul că America ar avea intenţia să pună bazele unei alte organizaţii 
Internaționale, care să cuprindă și statele învinse şi care să concu- 
reze oarecum Liga dela Geneva. Nu ne oprim asupra acestor naive 
şi enorme elucubraţiuai și nu anticipăm asupra viitorului papt este- 
insă că lipsită de Ger s 
reprezintă aceste țări ca prestigiu politic, ca văloare etnică şi ca 
putere economică, Societatea Naţiunilor nu rămine decit o vastă a- 
ilanță pe baze tutelare, și Implicit o slabă garanţie pentru pacea 
generală. > 
Lucrul sa dovedit cu prilejul revoluțiunii care a izbucnit fo 


“Persia în vara anului acesta, Trupele bolşevice invadaseră Aser- 


beidjanul şi nordul Persiei ameninţind în mod serlos imperiul asiatic 
al Angliei. Momentul era din cele mai critice, cu atit mai mult cu 
cit forţele ce puteau fi opuse roşijlor erau slabe, pe cind puterea a- 
cestora trecea printr'o perioadă de „hausse“. Persia care făcea parte 
dintre statele neutre invitate să participe la Ligă— impiasă probabil 
de Anglia care incepuse să trateze cu Krassin și deci nu vroia să se 
aventureze într'o intervenție directă—făcu apel la consiilul Ligii, A- 
cesta era chemat să-şi arate autoritatea Impotriva agresorilor ruși, 
Lumea a trecut atunci printr'o clipă de mare interes politic. Cuvintul 
şi acțiunea Ligii erau aşteptate cu extremă curiozitate. Liga însă 
scăpă prin tangentă. Consiliul, convocat in ziua de 15 lunie 1920, 
recomandă prințului Firuz, trimisul Persiei, ca să la ințelegere cu 
Cicerin și... trecu la ordinea de zi. Dacă Persia nu ar fi tratat a- 
tunci direct cu Moscova, precum şi dacă regimol de acolo nu ar fi 
avut nevoe de trupele sale pe alte fronturi, este sigur că Rușii ar 
mai sta și astăzi în Aserbeidjan. 
9 


616 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


După citva timp guvernul polon porni in contra Boişevicilor 
războlul preventiv care duse armatele sale pănă la Kiev şi dincolo 
de Nipru—dar numai pentru scurtă vreme, căci contra-ofensiva rusi 
ajunsese pănă subt zidurile Varşoviel, Polonia nu fusese atacată și 
nu sezisase Liga de nici un casus belli. Ea călcase deci pactul pe 
care-l semnase și prin aceasta devenea pasibilă de sancțiunile pre- 
văzute de articolul 17, Cu toate acestea Consiliul Ligii a azistat cu 
cea mai perfectă seninătate la oribilul carnagiu din Polonia, fără a 
găsi de cuviință să-și ofere măcar bunele oficii. Rusia bolşevică nu 
i se părea demnă de binefacerile unei medla 

Recenta lovitură militară a generalului igowskl cara a avut 
de efect ocupare Wiinei şi amenințarea guvernului lituan dela 
Kovno — singurul legitim —turburind astfel liniştea provinciilor bat- 
tice, nu a putut nici ea să fie evitată sau reprimată. Singurul re- 
zultat care s'a putut impune cu ajutorul unul detaşament franco-an- 
glo-italo-spanioi subt comandă franceză este un plebiscit. In aştep- 
tarea lui insă Lituanii continuă să protesteze pe cind Zeligowski 
agită provincia, 

mine astfel stabilit ca un dureros adevăr al vremii că a- 
venturile anexloaiste nu sint excluse nicăeri şi că Liga Naţiunilor 
nu dispune de destule mijloace pentru a pune capăt stării de anar- 
bile internațională care amenință să se perpetueze într'o anumită parto 
a continentului. 


+ 


Şi aşa, cu ajutorul echilibristicel, Liga Naţiunilor a ajune la 
grandioasa adunare dela Geneva. Este indiscutabil că măreția a- 
cestui artopag al popoarelor a intrecut tot ce s'a văzut pănă acum. 
Congresul dela Viena a fost desigur mal sclipitor şi mal spiritual, 
Niciodată de atunci, intr'un decor mal fastuos, nu s'au mal adunat 
laolaltă atitea nume flustre, atitea inteligențe rafinate, atitea biz- 
zoane străvechi, atitea tradiţii şi culturi, atitea uniforme, atitea fru- 
museți ilustre, Niciodată curtoazia nu a fost dusă fa un grad atit 
de inalt ca atunci cînd preocupările cl ajunseră să impledice orico 
discuţie. Niciodată prestigiul unui Talleyrand n'a mai stat alături de 
- perildia discretă a vreunul Metternich şi de Ironia stugeroasă a vre- 
unui prinț de Ligne. i 

In schimb virtuțile şi păcatele parlamentarismului burghez nu 
au fost nici cind mai admirabil reprezentate ca in adunarea națiu- 
pilor dela Geneva, Au lipsit aci uniformele și decoraţiile, iar singu- 
rele femei prezente au fost dactilogratele numeroaselor secretariate, 
in locul minlaturistului Isabey nu aveam decit desenatori! revistelor 
ilustrate ; în locul unni Eynard, de la Garde, Montgelas sau Varn. 

en von Euse nu era decit istețimea anonimă a reporterilor mari- 
lor cotidiane ; în locul monarhilor atotputernici un există decit func- 
țiunea nelachipultă şi salariul fantasmagorice al onorabilului Sir Ja- 
mes Eric Drummond, primul secretar general a! Ligii. 

<Cu toate acestea congresul dela Geneva a fost cea mai mare 
adunare Internațională organizată pe care a cunoscut-o istoria. Ideia 
aceasta este suficientă pentru a impresiona In cel mai inalt grad. 
Dar tot ea s'a dovedit a fi Indestulătoare pentru a impiedica o muncă 
pozitivă, unitară şi promptă, Principiul de atitea ori veriticat că 
unde sint prea multe interese de satistăcut nu se mulţumeşte Bici-u- 
nul, s'a confirmat odată mal mult, 

Adunarea dela Geneva a suferit toate dezavantagiile procedurii 


CRONICA EXTERNĂ 617 


parlamentare, pe cate o adoptase) Ea a câzut subt dominaţia citorva 
eminenți parlamentari ca Viviani, Balfour, Bourgeois, Hymans. şi 
Branting care au dat dezbaterilor Intorsătura dorită, Sistemul comi- 
slunilor speciale a fost repede introdus pentru a înlătura propunerile 
inoportune sau pentru a evita voturi riscate, 

Franța şi Anglia au condus dezbaterile cu cea mai nestinjenită 
autoritate. Pentru menajarea aparențelor numai, Franţa își angajase 
apărătorul indirect în persoana preşedintelui belgian, pe cind Anglia 
uza de abilitatea şi de bunul nume al Lordului Robert Cecil, dele- 
gatul Uniunii Sudafricane, 

Odată Intrunită, adunarea plenară a fost sezisată de citeva 
propuneri tingziod la modiiicarea pactului. Ele vencau —cum èra nor- 
mal—dela statele neutre care au aderat in urma semnării tratatului, > 
Cete trel ţări scandinave formind un bloc, au prezentat primele pro- 
puatri care constau în admiterea unul capitol adițional al pactului. 
Consiliul Ligii a văzut în aceste- propuneri o perlclitare a stabilității 
şi unității Ligii, iar delegații marilor puteri o diminuare a autoriță- 
ţii lor. Explicaţiile au fost date pentru Anglia de D. Balfour, pentru 
Franța de D. Bourgeois. Reproducerea părților principale este foarte 
interesantă, pentrucă din ele se evidențiază întreg spiritul Ligii agi 
cum l-am deslușgit mai sus. 

D. Balfour, raportorul comisiunii pentru examinarea amenda- 
menteior scandinave spuse intre altele; „Nu considerăm pactul ca 
imuabil şi perfect, dar dacă am aduce astăzi deja un amtadament 
la pact, am schimba prin aceasta tratatul de Versailles din care pac- 
tul face parte integrantăe. ŞI mal departe: „Societatea Naţiunilor 
este prea tinără. Experienţa lipseşte incă Societăţii pentru a lua in 
considerație amendamentele la instrumentul care a creat-o și care 
a convocat-o aci la Geneva“, D. Bourgeois, ca un conştiincios re- 
prezeatant al Franţei, puse punctul pe | arătind că orice amendamtat 
va trebui pus În raport cu tratatul dela Versailles „In cazul că pici 
o atingere nu osie adusă tratatului, liberă examinarea și liberă dis- 
cuția amendamentului. In caz că, din contra, ar fi vorba de dispo- 
ziții care ar putea avea un efect moditicator al tratatului, nol vom 
lva natural o poziția declinatorie de competenţă, căci pu sintem che- 
mați să atingem tratatul“, 

in consecinţă adunarea — după o discuţie destul de savuroasă, 
in care delegaţii indieni și portugheji au piasat citeva ironii reuşite 
ia adresa pnterilor—a numit o comisie specială care să examlaeze 
amendamentele pănă la viltoarea seziune, 

„ Procedarea aceasta explică eşirea Argentinei șiatitudinea, foarte 
semnificativă din punct de vedere al concepțiilor politice de peste 
ocean, a Canadei. 

Diferendul argentinian a avut darul d: a Introduce în desba- 
terile oarecum reci şi monotone ale adunării citeva momente genza- 
Slonale. In clipa ciud se făcea prin ridicare In picloate verificarea 
votului asupra neluării în considerație a amendamentelor scandinave, 
adunarea văzu cu stupėfacjio că delegaţii Argentinei şi Paraguayului 
se sculară de pe fotoliu : „Sintem pentru luarea imediată in consi- 
deraţie“, confirmă d. Pueyrredon, primul delegat. Subt vorbele acès- 
tea aşezămintul Ligii Naţiunilor se zgudui ca o corabie cuprinsă 
de cicloa, ” 

Adouazi delegația argentiniană Își trimitea scrisoarea de pile- 
care. Documentul acesta justifică regretabila şi poate inoportuna re- 
tragere prin argumente de mare elevație morală şi poiitică, cara 


GI VIATA ROMDMEASCA OO 


fără Indolală !şi vor redeştepta cindva ecoul, Scrisoarea D-lui Pueyr- 


tedon spune între altele : „Moditicărila propuse de Republica Argen- 
fină nu tindean decit să asigure omeniri! un viitor liberat de răz- 
boat, un viitor de suveranitate a dreptului, de solidaritate practică 
şi de egalitate intre popoare. Care sint aceste propuneri? Admiterea- 
tuturor statelor suverane; admiterea statelor mici fâră drept de vot: 
constituirea consiliului prin alegere democratică, curte de arbitraj 
şi Justiţie obligatorie”. Scrisoarea mal cuprinde un adevăr funda- 
mental: „Popoarele vor judeca Liga Naţiunilor după opera sa şi 
Liga nu va putea trăi decit într'o atmosteră de încredere a opiniei 
generale”, 

Pentru a nu da putinţa unei grave spărturi în organismul Li- 
gli, puterile au creat în jurul retragerii Argentinei o dispoziţie de 
indiferență, Cu ajutorul ei, amendamentele Argentinei, din care pri- 
mii avea de obiect admiterea Oermanici, au suferit soarta celor 
scandinave. > 

Canada à provocat un Incident maj puțin Impresionant, dâr mult 
ma! simptomatic, Delegatul ei d. y a propus un amendament: 
prin care se suprimă articolul 10 din pact, articol care provocase 
votul senatului american. În aparență propunerea avea de scop să 
mijlocească adeziunea ulterioară a Statelor-Uaite, de fapt era desti- 
mată să marcheze solidaritatea Canadei cu concepția de izolare po- 
Jtică a Americel. Acest principiu de izolare sau mai bine zis de 
anti-Intervenționism a fost susținat şi de d. Rowell un alt delegat 

cu ocazia discuție! asupra organizaţiilor tehnice, avind a-- 
Vături de astădată şi pe delegații “australieni. Este curios că Doml- 
nionu! Canadel şi Commonwealth-ul Australiei au fost cei mai aprigi 
apărători al suveranității intangibile, pe care el înșiși nu o posedă 
decit at. 
e două puteri transoceanice au afirmat cu tărie refuzul de 
a se inteoda politicii europene care amenință să acapareze Liga pen- 
tru scopurile sale. „Canada, strigă d. Rowell, nu poate Incredința 
afaceriie sale Europei“. dela care stă la baza acestei atitudini ar 
merita o considerație specială din partea celor ce se ocupă cu cer- 
cetarta curentelor politice de pretutindeni, 
< Principiul Insă că Societatea Naţiunilor este universală şi nu 
europeană ar trebui intipărit pe frontispiciul pactalui, EI va scuti 
organele ei de multe gesturi greșite şi va face ca Liga să devinăcu 
un ceas mal de vreme celace trebue să île. și 

Tot restul lucrărilor adunării, În măsura in care ne sint cunos- 
cote au fost de importanță mai redusă. 

< Admiterea unor state nouă a produs oarecare discuţii. Aşa de- 
legaţiile romină, greacă şi jugoslavă s'au opus la admiterea Bulga- 
riel. Opunerile acestea au avut de efect să întirzie soluția, fără să 
impiedice că ap 4 admi- 
siunii. Austria, Costa-Rica, Luxemburgul şi Finlanda au fost admise- 
fătă dificultate. In schimb primirile Armeniei, Georgiei, Ucrainei, 
Aserbeidjanului, Letoniei, Estoniei, Lituaniei au fost lăsate în ses- 


pensie. Consiliul nu a vrut să dea o recunoaștere de drept statelor 


deslipite din fostul imperiu rus, dar le-a promis tot spriinnl pe 
care-l] poate da, 


& E] 
lată banul de până acum al Ligii. Ciieva intervenții eșunte 
și un mânunchiu de regulamente procedurale. Nici-o soluție pentru 


ma 


. > 1 
- 
CRONICA EXTERNĂ _. 619 


marile griji financiare şi economice, nici-o Înițiativă pentru alinarea 
mizerietringrozitoart če paralizează viața şi posibilităţile de rege- 
nerare ale multor regiuni din Europa, nici-un cuvint de Imbărbiătare 
pentru omenirea decăzută şi dezorientată, nici-o privire ințelegătoare 
pentru marele zbucium social, nici-o voce pentru dezarmarea gene- 
rală. O symplă adunare academică și formalistă fără scopuri definite 
şi fără mijloace de intăptuire. Un paravan pentru interesele citorva 
factori -de importanță mondială, O totalitate de egoisme raţionale 
hermetice care par a nu ințelege că o sută de egoisme nu rămin de- 
cit o sută de individualități distincte, în lipsa oricărei punți de le- 
pătură. Umanitatea nu începe decit acolo unde limitele intereselor 
strict naţionale încetează ; dar pentru această umanitate adunarea 
dela Geneva nu a făcut nimic, 

Deacela credem că solidarizarea popoarelor şi pacificarea de- 
ținit[Vă — cele două scopuri supreme ale omenirii — nu ne pot veni 
dela Ligă, pentrucă aceasta este o formă fără conținut, o întruchi- 
pare ideologică lipsită de resortul sufletes€> ŞI dacă cinci ani de u- 
cidere netntreruptă Şi sărăcire totală, în care trăesc masele supra- 
vieţuitoare, nu au fost in stare să trezească acest suflet, ce cata- 
clism viitor ar putea so mal facă? 


20 Decembre 1920 


A ————— 


Eugen Filotti 


p v 


_ N ———. 


aadb oea 


Do a ah e E 


Cronica Muzicală 


Concertele „,Filarmonicei''* 


Marele „chic*, suprema eleganță la care tinde astăzi orişice 
“Bucureptean „bine“, este o lojă de abonament la concertele Filar- 
monlcei* de Vineri seară, La nevoe şi in lipsa acesteia, un loc în 
“nul din primele rinduri de bănci ale Ateneului, face încă obiectul 
de preocupare a acelora care pentru nimic în lume nu s'ar duce la 
“atalul al Il-lea. Nu doar că de aici nu s'ar auzi mai bine ca de orl- 
unde, căci acustica Ateneului e rea cu excepția fundului, dar vezi 
Doamne, ce interes mal poate prezenta muzica, dacă al îi lipsit de 
plăcerea de a fi văzut din orice parte a sălii!? Din acest punct de 
vedere, societatea „Filarmonica“, pe lingă calitățile ei artistice, s'a 
aratat a fi de o abilitate comercială mal presus de orice critică, căci 
nu menajează unul din efectele de lumină a celor citeva sute de 
becuri care luminează Ateneul, Vă închipuliți la cite restituiri de a- 
bonamente ar da naștere dispoziția de a se stinge luminile din sală 
in timpul execuțiunii concertelor! Cu cit mai caldă și mai evoca- 
toare ar deveni cu toate acestea muzica dirijată de Georgescu, de 
al s'ar da prilejul s'o ascultăm în întuneric, subt vraja acelui totu- 
meric ce ascunde orice chip şi orice gindi Și dacă această dispoziție 
ar pemulţumi pe acel ce vin la concert pentru „a vedea“, nu e mai 
puțin adevarat că direcțiunea ar primi binecuvintările de recunoștință 
ale melomanilor, care devin din ce in ce mai numeroşi în capitala 
noastră. $ 

Cu drept cuvint se poate spune că actuaimiute Bucureştiul a 
devenit un centru muzical serios, din care muzica proastă tinde să 
dispară din ce in ce. Nu doar că nu se afişează Incă sumedenii de 
concerte cu executanți necunoscuți şi cu programe prea cunoscute, 
dar publicul s'a învățat a face triajul necesar şi boicotează cu fo- 
dărătuicie manifestările artistice ce | so par puțin serioase. Rezultatul : 
De unde în Noembrie nu era seară in care să pu aibă loc un con- 
cert, dacă nu două sau trel, la sfirșitul lul Decembrie numărul lor s'a 
sedus la un sfert spre cinstea artel şi bucuria criticilor muzicali. 

Sint trei instituții muzicale serioase astăzi in Bucureşti, toate 
patronale de Familia Regală : „Filarmonica“ pentru muzica sinfonlcă, 
„Ciata?ea Rominiei* pentru muzica corală și de cameră şi „Opera 
Romină”, Si-mi fie logăduit să vorbesc astăzi despre prima,. care 


-- 


/ 


CRONICA MUZICALĂ 622 
ae dC. . E 


deși mal ținără decit surorile el, a avut un activ ma! bogat în actuale 


stagiune. Opera și-a deschis porţile abia acum o săptămină, 

Mai intăiu ce este „Filarmonica“ ? 

Prin S&ptembrie 1919, un tinăr care părăsise țara cu cițiva ans 
înainte de războiu pentru a-şi continua studiile muzicate la Berlin, 
descindea pe chelul gării de Nord fericit de a-şi repedea oraşul na- 
tai părinții şi prietinii lui. Nici cordon militar la gară, nici primire 
ohicială, nici flori oferite de cucoane frumoase, nimic ce ar fi Im- 
dreptăţii să se creadă că acest tinăr este cineva gi că va deveni to 
curind omul zilei. A fost deâjuns însă ca D. D. Dinicu, cunbscut prin 
amabilitatea d-sale, să treacă D-lui Georgescu bagheta la o repe- 
tiție a orchestrei ministerului de Instrucție, pentrura toți care av 
asistat la acea repetiție să-şi arate admirația pentru acest tinăr 
maistru, care reuşise să desmorțească şi să trezească din veşnica ei 
toropeală sus numita orchestră, lar cind Georgescu s'a prezentat In- 
tăia oară inaintea publicului Bucureştean, a fost primit în triumf, 
lucru ce s'a repetat de cite ori a dirijat în staginnea trecută, Dete 
o zi la alta, Capitala avea un nou subiect de discuţie, „Cine e mai 
mare: Enescu sau Georgescu?*, controversă care, dacă era pe cit 
de imutiiă—pe atit de ridicolă, arata gradul de popularitate admira- 
tivă pentru noul dirigent. Şi atunci s'a intimplat lucrul unic în ana- 
lele muzicale, de a se crea o societate pe acțiuni cu un capital de 
citeva milioane, pentru a se da putinţa tinărului șef de orchestră 
să-și arate admirabilul său taient într'un cadru demn de dinsul. Am 
zis onje in analele muzicale, co oarece nu se cunoaște cazal creării 
unei orchestre speciale pentru un şet de orchestră, oricare ar fi el. 
In speță, exista orchestră ministerului de Instrucție, al cărei diri- 
gont era D. Dinicu. D-lui se simțea obosit şi dorea să se retragă. 
D. Georgescu era bineințeles ce! mai indicat pentru a-i lua succe- 
siunea, şi orchestra sar fi fălit să-l aibă ca director. In local a- 
cestei simple și normale schimbari de șef, se formează societatea 
„Filarmonica”, Aceasta desființează vechea orchestră și crează ana 
nouă anume pentru Georgescu, 

BA se noteze că nu eu voju fi aceta care să critic acest fapt, 
chiel din punet de vedere muzical, orchestra actuală este incontesta- 
dil P arie v enpatia ania lar dacă am relevat faptul de mal 
sus, è pentra a dove tā mai muit de ce prestigiu i 
se gr d. Georgescu. ae 0 vi 

şi avea doar de formulat o oa are teamă i de soa 

„Pilarmonicei”, în ziua cind șeful Aur anca măi ol ramine 
din funcţia sa. Cum d. Georgescu e sufletul societății, aceasta n'ar 
mwaj potea viețui fără el. „Filarmonica“ trăește pe un budget de a- 
proape 200,000 Ici lurar, Cheltuelile enorme actuale stat acoperite 
graţie execuțiunilor ireproșabile la care ne-a deprins valorosul el pet.. 
Dar să punem ipoteza că acesta pleacă. Unde se va găsi dirigentul, 
care să-l poată îniocul? In afară de Enescu, care prin faptul lasă că 
locweşte în străinătate nu va putea accepta această sarcină, nu văd 
pe nimeni, ŞI în cazul acesta, publicul care acum plătește 70 lei lo- 
cul pentrucă Georgescu dirijează, nu va mai fi dispus să se rea- 
boneze în aceste condiții, cind va dirija un X vareșicare, . 

Ar mai f| de făcut o obiecțiune cu privire la compunerea or- 
chestrei, formată in mare parte din elemente străine angajate cu 
contract, Cind acesta va lua sfirşit, acele elemente care stat deo 
adevarată valoare, Îl vor reinoi -sau Îl wor denunța, In acest din 


cs a a... PP 


——_ ————. 7! -7 T P—___" -.” 9 


n... — > ””””-—” 


va VIAȚA ROMINEASCĂ 
-> Sgen 

armă caz, din punct de vedere artistic, faptul ar fi regretabil, căci 
au numaj că orchestra va pierde instrumentiști incercaţi, dar se va 
resimţi încă In omogenitatea ei, « ve 

A pune ia punct o orchestră formată din elemente aduse dia 
tamea intreagă, oricit de bune ar fi ele, este ua lucru deilcat pen- 
tru un şef de orchestră, Au trebuit multe săptămini, de repetiţii in- 
„cordate inainte ca falanga Filarmonicei să se prezinte publicului in 
plenitudinea tuturor forțelor ei. Dacă peste un an sau doi, parte din 
instrumentiști străini se vor intoarce ig țara lor, direcțiuaca va fi 
„obligată -a face angajamente nouă, pentru anu avea orchestra des- 
complectată, Acestora le va trebui iarăşi vreme şi muncă pentru a 
se obişnui cu o orchestră şi un şef pe care nu le cunosc, ŞI cu mo- 
dul acesta, tradiția şi rutina care fac tăria orchestrelor occidentale, 
vor (i cu greu păstrate de Filarmonica, In afară de aceste greutăţi 
ce se referă la viitor şi care vor fi probabil inlăturate de direcţiune, 
se poate spune că după zece concerte in abonament şi tot atitea con- 
certe de studiu cu acelaşi program, nouă orchestră şi-a asigurat un 
succes trainic, bine meritat, Publicul oarecum naincrezător la inace- 
put In reuşita unei injghebări atit de vaste, nu şi-a menajat aplau- 
zele și ovaţiunile, de indată ce şi-a dat seamă de valoasea artistică 
a ansamblului şi a soliștilor noi angajaţi la orchestră, pe care D 
Georgescu a ținut să-l prezinte dela primele concerte. 

Profesorul Ary van Loewen, primul flautist ai orchestrei a in- 
ceput seria cu Suita în si minor de Bach, stirnind senzaţie pria ca- 
Mtatea şi puterea sunetului cit şi prin admirabila înţelegere muzicală 
e o posedă. Au urmat apoi D-ail Menaszes prim violonist, ta con- 

certelo de Mendelsohn şi Beethoven, cintate in stil corect şi D-l/. 
Schwarzmann cu concertul pentru violoncel de Dvorak, ceva prea 
greu poate pentru tinărui solist plin de temperament, 

Au mai executat apoi D-nii Sirotta concertul de plan de Lia- 
„punov cu mult btio și o tecnică serioasă şi, la ultimul concert, Fio- 
loacelistul Italian Mainardi concertul de Si. Satns... 

Restul programelor destul de variate ne-au readus siatoalile 3, 
4,5 şi 7, uverturile Egmont şi Leonore LL de Beethoven, uverturile 
Oberon şisEuryante de Weber, sinfonia fantastică și uvertura Car- 
sava! Romain de Berlioz, sinloniile 2 şi 3 şi uvertura tragică de 
Brahms, sinfonia patetică de Tschaikowsky, sinfonia si minor de 
Schubert, poemele sinfonice Don Juan și Till Eulenspiegei de R. 
Strauss, Scheherazade de Rimski Korssakov, Proceession Nocturne 
de Raboud şi preludiurile la Maiştrii Cintăreţi şi Tristan și Isoldo 
de R, Wagner. . P 

Atară de aceste bucăți de rezistență, Filarmonica a executat 4 
compoziții inedite romineşti  datorite d-lor Jon Perlea, Philip La- 
„zar, Victor Gheorghiu şi semnatarului acestor rinduri. Lu 

_ “Neavind spaţiul necesar pentru analiza detaliată a acestor Iü- 
crări, mă voiu mărgioi numai la o impresie generală asupra lor. 

D-i Perlea a prezentat două fragmente sinfonice, pe „care ar 
intenționa să le intrunească in cadrul unei simfonii în patru părţi. 
Nu știu intru cit această realizare va fi practicabilă, de oarece pi- 
niad mal intălu seamă de proporţiuni, simtonia ar dura peste o oră 
şi jumătate, şi apol In forma subt care au fost prezentate, aceste 
fragmente n'au puncte comune caracteristice ce le-ar indreptăți să 
facă parte diutr'un același tot. A 

„Din amindouä, se degajează insă o mare vitalitate şi dovada 
„unul temperameot muzical remarcabil. D-1 Perlea care e la prima 


„CRONICA, MUZICALA 623 


lucrare simlonică, se relevează deja ca un polit 
l , onist Incereat, 
one naturale ritmice şi melodice ce Bi posedă in tir eee 
pere Orchestra D-sale sună şi adeseaori combinaţiile baroce ale 
„Ia rumentelor produc efecte neaşteptate și interesante, $i dacă lu- 
crarea D-sale conţine citeva lungimi neexplicabile şi o risipă de temo 
pa: pice gat ae tinărulut compozitor, paginile de o reală 
e ondă, dovedesc un tal . 
rind yd definitiv, care va emisia VĂ pietrei 
reludiul D-lui Philip Lazar e construit din alt mat 

îşi caută inspirația in muzica rominească, şi are n aa 
reuşit să ne redea acea atmosferă de tristeță şi fatalism oriental 
care caracterizează toată arta noastră populară, Uzind de multiplele 
ipn a de timbre la care se pretează Instrumentația modernă 

reludiul, minunat orchestrat, ne-a dat din nou prilejul să apreciem 
poi Stea, şi fin i Pinge precum și nobieţa tesäturii teme- 

y re d-l-Lazar ne- ] 
mioara m Aiafi e p Vie ne-a deprins încă dela. Sonata pentru 
-1 V. Gheorghiu al cărui Poem simfonic a 4 
ost executat | 
en diu ultimele concerte, posedă calități descriptive interesante o 
aspirație sinceră şi sonorități plăcute in orchestră, Poemul D-sale 
suferi insă de-o oareșicare monotonie. explicabilă priatr'o lipsă mai 
traita do modniajii şi un abuz al pedalei la bas, 
oate aceste prime audiții, orchestra Filarmonicei subt 

conducerea compozitorilor, fle-subt acea a distinsului ei şei yr pus 
o silință şi o rivaă specială în executarea lor, iar publicul: a primit 
aceste lucrări cu o vâdită satisfacție, apreciind precum se cuvine 
talentele tinerel şcoli muzicale romineşti. i 


Mihail Jora 


„  Dintr'un oraș tăcut 


cc 


„Jn tiecare lună ? Să nu-ţi inchipui dragul meu, că orapele țării 
rominești, sint atit de neatirnate in viața lor politică, economică și 
culturală, incit despre fiecare în parte—deri şi despre bătrinul oraș 


depe malul Jiului — s'ar putea scrie ceva de samă în fiecare lună. 
ominis este, cu nolle teritorii 


Sintem încă o ființă nediterențiată, R 
alipite, o amibă uriașă care nu e diferită decit In nucleul Bucureşti- 
tor. Cam de-aci nesc toate impulsiuniie. 

Dar despre Craiova se poate serie—nu pentru viaţa ei omenească, 
foarte curloasă cu toate acestea, vel vedea,—se poate scrie 
in fiecare al pentru arătarea el fizică, a cărei frumusețe are an dar 
de relnoire, miraculos! 

Casele, vechi şi nouă, ale Cralovel sint pe ultima treaptă a pră- 
vălirii dealurilor care tind să-şi moae poalele în apele tutoase ale 
Jiului. Mai toate construcțiile sint In pantă, precum marei clădire a bi- 
sericii Sf- Dumitru, în cuprinsul căreia au intrat vechile „șapte fin- 
tini“ și casele boeregti, azi şcoală secundară. Vilele cele albe, într'an 
singur etaj, grațioase și solide în fineţea lor, ale famililior boereşști, 
siot urcate şi ele pe creasta în care curge, sinuoasă, ulița St. Qhe- 
erghe Nou. Craiova, ca mai toate oraşele noastre, e rotundă fn formă, 
um fel de pine groasă tăiată in două de custura strimbă a „căli Unirii.“ 

Cum de am putut spune că toate acestea sint frumoase? Nu știa 
dacă oraşul corespunde Intr'adevăr acelor legi ale simetriei şi pro- 
porției, a căror virtute e să fasule în noi sentimentul estetic. Dar o 
mică preumblare, fără scop, pe această nlițjă în poviralş, e ca o ju- 
mătate de adormire și retrăire a citorva veacuri, cBiătoare înapoi, E 
e somnolență istorică. Din lurtunoasa poveste a Diteniei, nu cele mai 
de samă momente s'au petrecut în Craiova. Gorjenii cu Tudor Via- 
dimirescu și Ecaterina TPtodorolu; ei ar rămas vitejii, iar isprăvile 
Hanului şi ale Mărunțeluiui au râmas de pomină, ale annia prin lun- 
cite drepte ale Romanaţilor, ale celuilalt prin cramele destundate ale 
viilor de dincolo de calea ferată. Mă Indoesc insă dacă s'ar mai ata 

vre-un oraş în ţara romineatcă, pe ulițele căruia, clădirea cea ună, 
de un meschin confort, cu ţeavă și robinet, să stea mal prietineşte | 
proptită de casa cea veche, largă și cu zidul gros inflorit de cușma 
în zob, cu îÎntrările cu două rinduri de uși masive în nuc, cu grâjdu- 
rile largi In fund și cn bătrini arțari şi dafia! avind picloareie Imple- 
ticite în buruenlie nesecerate a citorva decenii. "Timpani s'a oprit, Ie- 
r - 


Li 


DINTI'UN ORAŞ TĂCUT 625 


tre două case din d 
a Aa epoci. Atmosfera tare și amară n acestei no- 
Sil în perarea e un tonic, luat în o doză mare, și Almie 
re kg" CA această |luzorie statornicie, ln c eternă -a lucru 
sei . egi depe urma unei preumblări, pe ulițele Craioval, e ò 
şi dulce muere a sufletului, cu o cromă melancolică ir 
Ena pe care o regăseşti în citeva stihuri eminesciane, ; i pa 
ees rd geografia Craiovei mai are o surpriză: e -nilcul bulevard 
Fr gri Papi ai lare re Are morar 
: » plan şi albastru, 
prea nA ireal. E cerul măriior, în atat dee PRIAN DAAN 
pras arie, şi primăvara, ca o fată proaspătă işi spală obraji subțiti, 
e aaa îmi daia aeea a pat de ment e. gonit 
uri electrice sidefate; 
pr ramion lremătătoare de frunze din dreapta și din erreago 
ie nn rate orez ee: see Inaintează în oceanul tăcut al beznel 
uri trimise... Vara, acest N 
aaah , promontoriu, pare 
ae nr tata submarin care duce spre palatale de horbotă veni ai 
Locuitorii cască. Oraşul e plicticos şi cur 
cor ie virre din ce rein ai clare ik 
cile sint puține şi minuscule. Megte E 
Oraşul e plin de autorităţi comunale, judeţene gi vitare Paaa eie x 
războiului, comerțul de grine făcuse din Craiova locul de înthi e 
ai tuturor producătorilor jadeţului, De cind acest comerţ at y E 
primat printr'un decret-lege, casele de bancă au devenit täcute, bi “x 
signs zen pelin „staţii”, circiumele şi hotelurile sint poe ae 
ra pată, ai poze a trece grăbită, sunind din bocanci caldarimul 
atunci Craiova a devenii un oraş d h 
şi frumuseţile organismelor parazitare, NE Peene Po ferme) ville 
pul e gratuit, caşi apa. Nu costi—adică nu se cumpără aici nu pt 
vinde: n'are preț. In oraş n'au mai rămas decit tuncțioaarii adică 
de toate gradele şi de toate soiurile (foștii latifundiari) şi c! NA s 
gustori, care furnizează domnilor milionari cravate, dd ihin iii- 
nn corap de mătase. Viaţa trece groaznică, In hurulturi da se. 
z aaa să spre Severin şi spre Calafat: Cralova rămine o insulă 
In asemenea atmosferă, se poale ghici că a 
scandal, De acela In oraşul miilosariies eniai apuse i pre 
pocrizle şi destrăbălare care a răvășit până şi rutele fetelor mi # 
puse in contact imediat cu ocupaţia părinților. Arta îşi are şi Eine x 
prtzentanţii ei autorizaţi—uu avocat, un funcţionar, un sobră aa ba 
care cu toată înțelegerea şi cu o dragoste de mamă, îl adună în casa 
vi poeta Elena Farago. Aci $e clădeşte aristocrația intelectuală, a! cărei 
ascendent asupra aristocrației banului şi politicel, e nul —fatrueit ca 
țelegerea artei presupune celpuțin toate literele alfabetului, Prin ta tul 
că actualul director ai Teatrului Naţional e şi el un asidu Alei, a! 
poetei, deşi om politic, aristocrația intelectuală, prin citeva şezători 
literare, şi-a legitimat existenţi. Un ziarist mic şi meastimpârae. ca u 
vierme 'lămind, a reuşit să ivjghebe un fel de sindicat al presei din 
Oltenia, din care fac parte toţi lteraţii și dof corespondenți de zia 9 
—iar oraşul prin acsastă instituţie eminamente culturală fji face Pele 
presia că sufere de o ceașteptată congestie cerebrală], ă 
Se poate, aşadar, vorbi serios de o viață sncială ? Ultima gre- 


i0 


! TES 


030 ____ — VIAȚA ROMINEASCA 


vă generală a bătut recordul ta Cralova ; a incetat citeva ore după 
ce incepuse, dia lipsă de material uman revoluționar. Darla Craiova 
sa judecat procesul socialiștilor — din Severin, lar cel cițiva 1u- 
crători dela căile ferate care au cerut despâgubiri, pentrucă pe no- 
drept fuseseră evacuați din casele lor din ordinul lui de Ar- 
mată — au fost dați în judecată (el sint mobilizați) pentru... insulta 
superlorului ! lată cum orice mişcfre, orice gindire, în Craiova aa 
o soartă fatală : ridicului, 

Totuşi, ca o insulă fa pantă plutind în oceanul văzduhului, 
Craiova trebue să fie unul din cele mai originale orașe ale Rominiel, 
Neschimbat în esența lul, ca o piatră de diamant — strălucitor, degi 
cărbune — oráşul stă astfel în nestirșitul şi mereu relnoitul mira- 
col al cerului său venit din apele Mediterane! şi ale Adriaticel, 


F. Aderca 


MISCELLANEA 


Pedagogie socială 


Războiul aduce latotdeauna restringerea sau destiințarea liber- 
täților publice. Este o fatalitate, pe care trebue să o suportăm. 

Dar diinuirea prea lungă a unel asemenea stări poate să aibă 
elan apa a asupra splrituiul pubiic, mal ales într'o ţară ca a 
scastră, 

Libertăţile publico sint o achiziție foarte tirzie a rasei umane. 
Pe continent sint lacrari aproape contemporane și—dacă ne gindim 
la toată plenitudiaea şi garantarea lor — sint contemporane chiar și 
in Anglia. 

De acela, ca orice achiziție recentă, sint in primejdie de a so 
pierde, dacă nu sint mereu exercitate. 

ŞI aceasta cu atit mat muit în țările unde aceste libertăţi stat 
şi! mai nouă și unde ele, ne fiind ciștigate prin sacrificii, adesea de 
singe, nu sint așa de scumpe,—unde cetițeniinu sint deci aşa da 
gelogi de ele. 

In asemerea țări, lumea, după ciţiva ani de suspendare a ga- 
ranţiilor constituționale“ se deprinde cu starea de fapt, i se pare că 
se poate träl perfect și fără libertăţi (şi in adevăr viaţa vegetativa 
merge inainte 1),—cu alte cuvinte o sensibilitate prețioasă este pierdută. 
Ajunsă aici, națiunea a decăzut moraimente. Citeva Insuşiri eminente, 
conştiinţa intangibilităţi! personale, mindria de cetăţean, indignarea 
împotriva arbitrariului etc., s'au șters din sufletul oamenilor. | 

Dar în țările unde rezistența cetățenească e mai mică, adică 
în țările inapolate din punct de vedere al vieţii cetăţeneşti, acola 
deci unde suspendarea libertăţilore mai dăunătoare, —tocmai În acela 
țări libertăţile se suprimă mai des și mal indelung. 

lată pentruge un guvern în adevărpatriotic are datoria superl- 
oară de a respecta ilbertăţile publice, pentru a nu stinjeni educa- 
rea sufletească şi socială a poporului po zare ll guvernează. ŞI, 
incă odată, aceasta mai ales In țările unde aceste libertăţi sint de 
dată mai recentă şi unde n'au fost ciștigate prin luptă, ci impor- 
tate de alurea, 


- 


628 VIATA ROMINPASCĂ 


ri - 


Marea deceppie 


Urmările războiului sint da două feluri, 

Sint cele constințite prin tratatul de pace, excelente pentru pò- 
poarele invingătoare şi dezastruoase pentru cele Invinse. Urmările 
extelente uneori sint o simplă afacere bună, ca de pitä ciştigul de 
colonii; alteori sint realizarea ideii de dreptate, ca redobindirea u- 
nor provincii pierdute, Acest din urmă caz e și al nostru, Noi n'am 
iunat lucrul altuia, nol am luat ceiace ne fusese răpit, ori celace pe 
nedrept nu era al nostru, A 

Dar sint şi alte urmări ale războiului, rele pentru toți în diverse 

il şi forme. 

ag aasin (fudu! la popoarele invingātoare, scrişnitor la cele 
imvinse), dezorganizarea socială (mal ales ia popoarele din Orientul 
Europei), Inferloritatea literaturii şi a ştiinţei (la toate popoarele), 
despotismul (mal ales la popoarele din Orientul Europei), militarismul 
(pe față la Invingători, înăbuşit la invinşi), imoralitatea (la toate po- 
poareie), sărăcia (mai mult, fireşte, la Invinşi), ciştigul fără muncă 
(şi la unii şi la alţii), inestetica vieţii (ia toate popoarele), etc. etc. 
ett.. 

Inainte de răzbdoio, era o întreagă literaturä,— cultivată in Qer- 
mania, Statele Unite şi Angila mai ales de militari; în Franța mal: 
ales de intelectuali (regalişti catolici), — care dovedea că războlal 
este util şi bun în sine, că fără războlu omenirea ar cădea fo besti- 
alitate, ètc.. 

Nu se poate tăgădul că räzbolul nu desvoltă la unii combatanți 
curajul şi spiritul de abnegaţie şi sacrificiu, că nu invaţă pe ctțiva 
marele adevăr moral că, pentru om, este, trebue să tie ceva mal pro- 
sus de viața lui. Dar pentru educaţia aceasta a cltorva, cite dezastre: 
materiale, sociale şi mal ales morale! Cele citeva momente de sen- 
timente aupraumane ale citorva luptători de pe front,—sint departe de- 
a compensa bestializarea omenirii intregi. 

Cind războiul avea alte proporții („marea* armată a lul Nā- 
poleon număra 600000 oameni), dezastrele nu aveau aspectul unor ca- 
tastrote ale speciei umane, O mare parte dintre oameni rămineau în 
afară de raza războlului, in ultimul războlu insă toți oamenii au luat: 
parte la el, intr'o formă sau alta. Toţi, de pe totgiobul. Iar in țărilet 
beligerante, jatul şi omorul au devenit, ani întregi fapte obișnnite. 

Dar poate cea mal primejdioasă urmare a acestui războin este- 
celace sar putea numi marea decepţie, CA 

Simțind că oamenii nu se sacrifică numai pentru interese ma- 
teriale, ciasele războinice au inventat motive şi scopuri idealiste ale 
războlului. Lumea a crezut, Ce! maj buni dintre oameni-şi:au făurit 
idealuri de o umanitate mal bună, care avea să iasă din războiu,ca 
dintr'o jertfă colosală de suferinți şi de singe. 

Dar nici un vis nu ga implinit, Din contra. Niciodată n'a fost 
pe lume atita răutate şi egoism ca după războiul din urmă. ŞI nici- 
odată, egoismul şi răutatea p'au fost date pe față cu atitacinică sio- 
ceritate. In locul frazelor frumoase din vremea războiului, a venit 
declarația brutală că totul se reduce: la interes, 

De aici decepţia, marea decepție.,. Decepţie carg descurajează, 
care omoară increderea In om şi In bine. Decepţie cu atit mai mare 
şi mai ucigătoare a forțelor wi! din suflet, cu cit idealul strâlucise 


= 


A MISCPLLANEA „629 


- 
maj puternic. Și atunci cel mal buni au trebuit să devină şi cel mal 
pesimişt!, să plardă orice incredere în omenia omenirii. 

Un poet filozof ciutind justiţia in lume, după ce a căutat-o in 
zadar în natură şi în societate, nu a putut-o găsi decit, pitită, în 
sutietul individului. Aşa şi omenia, Ea nu există decit în unele con- 
ştiinți izolate, Dar aceste conştiinți au fost crud ofensate, cind Pari- 


seii şi-au stos masca, după războiu, nemai avind pentruce continua 
pretăcătoria, 


Primejiia rasei galbene 


Se poate spune că mal toate efectele războlului au lost sur- 
prize pentru toată lumea. Dar poate cel mal neaşteptat este răsune- 
tul marelui războiu în celelalte continente ale lumi! vechi și efectele 
jul asupra raselor colorate. 

Intr'um numär recent din Revue de Paris, cineva care ține să-şi 
păstreze anonimatul, dar care, după ton, după cunoştinți şi după fe- 
iul relațiilor sociale şi Internaționale, trebue să fle un personaglu 
considerabil, di alarma unel. primejdii care creşte şi căreia diploma- 
ţii Europei n'au timp să-l dea atenţie, absorbiți cum sînt la inter- 
pretarea și punerea în practică a diferitelor tratate. 

Scriitorul francez constată faltmentul prestigiului Europei În 
lumea africană și mai ales asiatică. 

Nărulrea marilor imperii, a Germaniei, a Austriei, a Rusiei şi 
a Turciei, “căderea ilustrelor dinastii ale Hohenzollernilor, Hab- 
sburgilor şi Romanovilor,—toate cunoscute In proporţii legendare fa 
lumea imaginativă a rasel negre şi galbene—au scoborit Europa in 
ochil lor, l-a făcut să ințeleagă că aşezările noastre, cele mal splen- 
dide pentru priceperea lor, au fost niște lucruri gubrede, 

Dar—şi aici e importantul—la năruirea aceasta, au contribuit, 
pe piclor de egalitate, şi el, Negrii din Africa, Galbeni} Malaezi din 
Indochina şi mal ales Japonezii, care au făcut poliție maritimă În 
preajma Oermantei— ţara europeană cea mal prestigioasă pentru Asia, 
după Anglia. 

Scriitorul francez insistă asupra Impresie] făcute În lumea gal- 
bănă ma! ales de rolul Japoniei in războlu,—de participarea ei, po 
picior de egalitate cu Alapli, la zdrobirea Germaniei și la Tratatul 
din Paris. ` 

Prestigiul, aproape mistic, al rasel albe s'a dus. £ 

Japonia, zice scriitorul francez, este invidiată de ceilalţi asia- 
tici. Dar totuşi el sint mindri de rolul ef. Japonia, adaugă scrlitorwi 
nostru, joacă fn lumea galbănă, exact rolul Prusiei Inainte de uni- 
tatea germană: Puternică, organizată, invidiată de ceilalţi, dar mto- 
dri toți de ea şi nutrind speranța că, prin ca şi cu eă, se vor înălța 


"topl, vor scutura orice rest de jug străin (european) și vor domina 


lumea. 

Autorul mostru arată calitățile minunate ale rase! galbene, ma! 
ales ale Chinezilor, care, cind vor fi utilizate și puse în valoare da 
ptiința europeană, cum au fost puse în valoare energiile japonese, 
vor deveni o forță irezistibilă. 

Cum se vede, acest pericola! rase! galbene (un „cintec vechiu“, 
de aitmintrelea, vechiu de vre-o douăzeci de ani} au are aerul unei 
halucinaţii, 


Casi Galbeni, s'au deșteptat şi Negril. Aduşi In Europa, lu- 


630 J VIATA romheasca 


daţi, cintați, pärtagi ia zdrobirea albilor Germani, congtlința de ei 
N s'a desvoltat cu o repeziciune uimitoare. Cind ei domină ca 'stăpiv! 
Prankiurtul lui Goethe, teroarea mistică de Albi na mal poate stărul, 
Dar. primejdia neagră incă au-există, sau există în git senz, 

În adevăr, scriitorul francez atinge problema și pe o altă faţă: 
—a chestiei sociale, 

Negrii din Africa, Gaibenii din Asia şi insulele mari din Ocea- 
pia erau sclavii plantatorilor şi industriașilor Europeni, sciavi în cea 
ma! desăvirșită accepţie a cuvintului. 

Azi, pria contactul lor (casoldaţi) cu Europa, prin propaganda 
revoluționară ajunsă pănă ia ei, care prinde uşor, căci pedeoparte 
prestigiu! Albilor a scăzut, lar pe de alta viaţa a devenit şi acolo 
grea din cauza războluiul mondia!,—din toate aceste cauze lucrătorii 
Negri și Galbeni s'au trezit, au devenit exigenți, Îşi formulează pro- 
grame de revendicări şi slot pur şi simplu inpertineaţi cu stăpiatt 
lor, aşa incit guvernatorii europeni (scriitorul dă exemple curioase 
din Java) sint nevoiţi să se poarte cu dingii cu o gingășie de nè- 
conceput inainte de r?zboiu. 

Aceste fenomene nouă, relatate de scriitorul francez, pot sug- 
gera multe ginduri lipsite de orice veselie. N 

O lăţire a rasei galbene peste Europz, adică a populaţiei unei 
mare continent peste această mică peninsulă a Asiei care e conti- 
sentul nostru, apare ca lucrul cel mail Îngrozitor pe care-l poate visa 
storia în coşmarurile el, Nol toți din Europa (care ne stășiem intre 
eoll) sintem rude atit de aproape, avem strămoşi comuni sufleteşti, 
Homer e al! nostru al tuturora, și Dante şi Shakespeare... 

Dominarea unor Albi de cătră alţi Albi e dură, desigur, dar nu 
se poate compara cu Invazia şi dominația acestor Galbeni, cu altfel 
de'matră, cu altfel de sufiet, cu alt trecut,—cu nimic comun cu noi, 
care ne-am dezvoltat laolaltă, bâătindu-ne unii cu alţii, impăciadu-ne, 
stăpinindu-ne, dar veșnic, chiar şi prin lupte, stind în contact, des- 
volt'adu-ne în funcțiune unii de alții. 

Dar pănk atunci, un neajuns mai mic, dar real și mal imediat. 

Europa exploata rasele celelalte, „Inferloare*, Ele munceau pep- 
tra Europa : bumbac, Indigo, trestie de xahăr, cauciuc, cafea, cacao, 
etc. Beneficiul cel mare f! aveau capitaliștii europeni. Dar pica 
seva și claselar de jos Pinta, pe care o cumpăra ţăranul din Car- 
paji, n'ar fi fost atit de eltină dacă sclavul care cultiva bumbaca: 
ta Atrica ar îl lucrat 8 ore pe zi cu un salar ca'n Europa. 

De-acuma'nainte, dacă oamenii de culoare sau trezit şi se sis- 
dicalizează, viața lo Europa se va scumpi, fără posibilitate de et- 
tenire. Cu alte cuvinte, pănă acum lucrau pentru Albi (mai ales 
pein capitaliști, dar şi pentru celelalte clase) milloane de sclavi. 

“acum iuropa nu va mal avea această encrmă „plus-valoarea, 

Din acest punct de vedere, viața nicioda!i ou se va mai eftes? 
im alcătulrea actuală a societății | 

Pierderea prestigiului rasel albe, trezirea oamenilor de culoare, 
primejdia-galbănă, pierderea milioanelor pe sclavi,—oare să su He: 
acestea, fo devenire, urmärile istorice și sociale cele ma! mari ale 
marelui rărbolu mondial? 


Alexandru Macedonski 


Moartea lui Macedonski a pus din nou ia ordinea atiei eterna 
problemă dacă acest om a fost sau nu ua mare poet, Aproape tofi 
ce! care au scris co acest prilej, s'au încercat să-! reabilitaae ca 


seriltor, iar d. Karnabatt, In dorința de a-l reabilita și ca om, è 
căutat 5-1 absolve de vina că a atacat pe Eminescu nebun. 

D. Karnabatt spune că Macedonski i-a mărturisit cindra că 
mult citata și exploatata epigramă a scris-o fără să știe că Emi- 
escu © bolnav, fără intenţia de a o publica şi că a fost tipărită de 
“Teleor fără ştirea şi Invoirea antorului, 

Se poate, dar e greu de crezut. In epigramă se spune că „ua 
X pretins poet acum s'a dus pe cel mai jalnic drum; Vaşi plinge, 
dacă 'n balamuc etc."... Cum ? Macedonski nu atlase că Eminescu e 
oebua ? „Drumul jalnic* pe care Wa dus „acum* pretinaul poet, „ba- 
lamucul*,—sint simple figuri de stil? Şi numa! o coincidență neferi- 
cită cu îmbolnăvirea lui Eminescu este cauza cprobriuini subt care 
a zăcut Macedonski ? 

Dar ia urma urmei nouă ni se pare că In jurul acestei epl- 
grame s'a exagerat in toate chipurile. 

Nu se poate face o vină capitală Iul Macedonski, că a scris-o. 
Artiştii de ob ceiu sint oameni reci șichiar răi, mai ales invidioşi—ş!, diu 

„~ Cauza Invidiei nedriicaţi. Istoria anecdotică a literaturii este plină 
de ciocnirile ridicole şi antipatice Dintre acei care „pun steaua să 
sboare* şi se „imbată de scintei din stelee, 

Şi atunci ce atita indignare pentru epigrama lul Macedonski ? 

Bineințeies, expresia invidiei lui a fost excesivă, neobișnuită. 

Dar Insfirşit iadignarea publicului a fost Intr'adevăr atit de 
mare? Atit de mare incit să explice,singură, poțina trecere pò care 
a avut-o poezia lui Maceionski în lumea rominească ? 

Nu credem, De a'tmintrelea Macedonski n avut Intotdeauna o 
„şcoală“, o sumă de partizani şi chiar admiratori, recrutaţi printre 
cél care aveau o psichologie aseminătoare cu a luj, Prio urmare, 
«ind a cxprimat sufletul unei categorii, categoria și l-a tosugii. 

Acei cart nu au gâsit in poezia lu] expresia sufletului lor, era 
uatara! să nu vibreze la această poezie. ŞI aceștia an Tost enorma 
mulțime a intelectualiior de după 1880, An fost cel născuţi „emines- 
slani* şi deveniți ma! „eminesciani* prin Imprejurăriie sociale şi mo- 
rale de atunci. Cum era să fie gustat și selectat Macedonski intro 
epocă care trebuia să fle „eminesciană* chiar fără Eminescu? 

Mai! tirziu a venit epoca țărănisto-naționalistă : Coșbuc, Goga, 
sic, Nici atunci Macedonski nu putea îi omul vremii. 

Desigur că atacurile sale impotriva iv] Eminescu (şi altor scrit- 
iori scumpi publicului romin) au mai indirjit opinia publică. Dar atit.. 

Pe de altă parte Macedonski, cam exotic prin imitarea pi trans- 
plantarea la noi a unei poezii străine; cam factice pentrucă şi acea 
poezie străină, pe care o imita, era tot aşa, — nefiind nici recte 
cunoscut şi încurajat, pierzind, din cauza aceasta, sentimentul con- 
sactului sufletesc cu publicul, a tot abundat în nepzu! sân, sa tot 
singulariza! şi a eşit din literatură, 

Macedonski, fără" îndoială, a fost cineva, Cine nu e nimic nu 
tace şcoală, Wu siirneşte pasiuni, pentru sau contra, Dar i-au lipait 
unele însușiri esenţiale — pe lingă lipsa iuj de conformitate cu snfle- 
tul generațiilor contemporane lul şi cu idealurile lor. 

Macedonski, cu toate subieciele şi situaţiile pasionate din melte 
bucăţi fọ versuri şi în proză, cu toată storțarea sa dea da o cu- 
loare strălucită stilului, a fost un sriitor abstract și rece, Intre el şi! 
realitate s'a interpus etero o pătură izolatoare. EI a font lipsit cu 

totul de acel realism, de acea posibilitate fe contact Imediat ai suf- 


etului cu lucrarile, fără care nu există Iteratură—nici clasică, nici 
romantică, nici simbolistă, . > 

Avea arta, avea știința artel, avea, și mal mult, aspirația cătră 
artă, dar era lipsit de aaţă. Se zice că era un causeur minunat, 
că răspindea cu protuzlune idei despre artă, că Incinta și subjuga 
pe ucenici — ca mai tof! scriitorii abstracți lipsiți de puterea de 
creație, ca toți şefii de cenacluri, ca toţi inițiatorii de curente nouă 
minoritare., 

„... Dar in. lumea noastră.— a noastră şi nu numai a noastră — 
in care toți celialți urmăresc. cu tenacitate şi dibăcle folosul material, 
—ua om care a căutat imagini şi rime cincizeci de ani în şir, un om 
care şi-a plerdul vremea inițiind In misterele artelciteva generații de 
- i“, care mal apoi IN părăseau devenind practici, pe cind el ră- 
minea să predite altora, — un asemenea om merită nu numai toată 
stima, dar, Intr'o privință, și toată admirația noastră, Căci nu se pot 
arăta multe exemple de o așa îndărătnică afirmarea priorități spiri- 
tulul asupra materiel, ca, intreaga viaţă a acestul om. 


Redacţionale 


Cu numărul de față incheem anul al Xilolea (1920), O = 

Anul acesta dind abonaților numa! 10 numere, el au drept la 
încă două numere din anul viitor, care, deci, || se vor socotica plă- 
tite la achitarea abonantentulul pe anul 1921, 


” Ka 


Cu acest număr am introdus, după exemplul unor reviste stră- 
ine, o nouă rublică : Caricaturi, extrase din diverse revisto bumo- 
eistice din străinătate, Cetitorii je vor găsi la stirgitul revistei, după 
„ Bibilogratie”, i 


P. Nicanor & Co 


RECENZII 


Aioxandrina Scur i 
curent Dm, Pretul Seri tu, Sonete, Editura Casei Şeoalelor, Bu- 
n iileratura noosiră avem pănă acuma foari 
proged a a nara pot, sx oam abea % pam sos E 
mod niru el. Faptul ne îndreplățeşie, - 
lumulul D-ne! Scurtu, să amintim citeva perna oS Lonea în Aa 


vat ce-alungul vremii, le-a fixat definitiv și Je- 

astăzi ele ni inviolabile, pentru orice fă negrii oc ir 
wa hotăärit să adopţi forma sonetului, Înseamnă că-l accepii cu ochit 
închiși regulele şi că al ambiția să-i învingi toate dificultățile, căci 


Dar cizelere, dificultăţi, i 
pentru tonei, rebua să Sa pe JEE mec pre pr aaa araiă că 
n ai doilea rind, nu orice subiect 
sentimen! mal impetuos, o mișcare snileicea colea? por = 
nevoe de un riim adecvat, ge repeliri, de o expresie mel liberă, "mai 
„ Care nu poale să încapă fără prejudiii 
n tiparul rigid al sonetului. ŞI apoi, cizelarea î p w 
molt din ra inspirației. D-i Sevastos cam are Peer pm ir 


„Sonetul P 
E-o temniță cu gratii și zăroare, 
O temniță cu lespezi reci, în care 
Se zbuciumă încătușa! poetul. 


ÎI areen saaie sirimtă și rigida 
n care un nebun şi-a 'nchi 
Sub tirania formei să-l ucidă. zona 


Un sentimen! definitiv aşezat în maică 
tal ; o idee filozofică a cărei expresie arde n ka Peru miere ne tă 
măsura celor 14 versuri; o viziune, un el, evocarea unui tablou 
din trecut, — cam acestea sint subieciele cete mai potrivite cn sone- 
S-a aicise, cpnolsiane,. misarä, sin! condițiile lul. Nimic absiraci 
re a SOROR air OES Para trebuind să fle întoldeauna claritica- 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


— .— _——. 


volu d-nei Alexandrina Scurlu. 

rd soari $ ian eara însuşiri de poet. pipe eră s nio: 
i getea mr rea gin li aa ura pe va; Boeri nė- 
ah parera n vag , unite cu o imaginaţie. delicală și cu o 
fină sensibilitate. aie a ai ali dia mei 

= idențiază ori se prezint 

dai DE Are rr m lor ariisiică nu e prp ea Aar 
înăilimea ins 


atura lnspiralillor d-sale. 
poiriveio faloioease n sn singur aal din prima 


int pe care-i are la 'adămină. Din a- 
moi alea n simi, priae! iai obscură sau prea abstractă, și 


In mare ie, fondul sonelelor d-nei Scurte sint impresii proas- 


tümeni surprins „sur le vif“, stări salleleşii ca: 
Lear pre e Area ber a şi nu dau poetului răgazul necesar 
CP, o stare sullelească nd, reta oia pesek y les reia 
iza e de a sia, venerabile desigur, dar vādil artiliciale +? 


ea În descripiis, d-na Scurta ere adeseori imagini vii, sirote 


eu un contur fin și sigur : 


aliă, unde nufărul priveste 
Ca i oglindă dulcea lul paloare, 
ja cercuri mici de ape stătătoare 
O barză, aliniilă, pescuește... 


Dar d-na Scurlu lzbuleşte mal ușor in sonel, cind nu-și ange- 
d 


îi permite cizelarea : evocări de 
în direc valahi, Cina, atitea pa iul Heredia. Cele mai bun» 


iul vole- 

sone K int, după părerea noasiră, cele dela alirș 3 

SEn o aaas seh SPS aa Cleopatra, Semiromis, Dionysos $t 
în stirii, Satirul, din care vom cita prima strofă : 


rin lulis, ascuns pe Jumătate, 
Pa urmărit cu Gobi selovi seliral. 
titor i} aducea zeliru 
A M pie trupurilor parium sles." 


$! shirstiol Inireg £ 


lui lui o jine sirians, lipită, 
a AY ca o al de primăvară, 
Se abate sinusi, mina 'ncearcă iară 
SE acepe de 'ncleștaren silallă. 


RECE) _ 


63 


t trupul caid, în ziua cea de vară, 
al greu în frăgezimea-i umiliiă 
Apasă Hoarea maculul pălită, 
Ce 'n părul lui aşterne-o notă rară. - 


Durerea el Înir'un suspin se plerde, 
Căci li zăreşie gura purpurie 
ŞI ochil ce 'ndrăznesce o desmlerde. 


Pe jumălale 'nvinsă, nu mai şile 
De ce pădurea este-alil de verde 
lar carnea lui, otit de ruginie.., 


Credem că, în sonei, acenia e genu! d-nei Alexandrina Scuriu. 
AL. DAN 


Anatole France, Paioja Moisei Domnului, traducere de Ò. 
Oalacilon, Edil. Viaţa Rominească, „Fo! Volanie“, Preţul 2 lei. 

Ce-aşi putea cu, recepzeni romin, să spun nespre Anatole France, 
chiar cu prilejul unei simple schije ca acensia ? Critici francezi, eri! 
tci cu repulație mondială, și încă nu se simt ia largul lor cind lfhbue 
oñ vorbească despre aces! mare ironisi. Oenlul lul scinieetor şi fuid 
scapă obseryallei melodice. Niciodată n'al de unde.l apuca, alcindală 
"ai siguranță” că I-ai sarprins inlenția şi gindul cel adevăral... 

eaccia mle mai indămină să vorbesc despre lraducere. À tra- 
duce Anatole France în romineşie, credeam că esie o imposibili. 
lale. Cum să traduci expresia lui mlădioasă și sigură, fratra lu! care 
birnie ca o coarpă de argiat, care se încovoae ca un bici, cate loy 
beşte in felduri armonioase ca un văl de mălasă ? 

Totuşi, traducerea d-lui Oslacilon mi-a erătal că lucrul e poale 
gu palință. N'am conirolai-o cu lexlul alături, Nu ştiu intracii d. Ga 
laeiion s'a ținut de lext. Am cetil-o ca pe o operă originală: Tradu- 
cerea d-lul Gealaciion celilă astfel, eun fuvaer, un diamani, o mi- 
pune ! Rog pe celilor să se convingă singur, dacă nu mă crede, 

Dar, recenzeni congliincios, lrebue să spun că i-am gāsit totuşi 
o mică pališ: un diminuliv care distoneezë hotării cu stilul lui Anga- 
iale France, — cuvintul „drăgălaşă“. O spun ca să-mi echil conşiiin 
ja... Poate că a fost cu neputinţă de găsi! în romiînește lermenul exaci. 

Traducerea e însoțită de o nuvelă originslă a d-lui Oalaciiou, 
save, cu loală leribila vecinătale, face figurë unorabilă, Parlea întăie 


mei ales... 
AL. DAN 


M. Sevastos, Fime sprintene, Edit. Viaja Rominească, „Fu: 
volante”, laşi, Preţul 5 lei. 

După mulți ani de ziaristică prodiiloasă, În care D-] Sevaalos 
se prezinlă ca un luplător cu arme proprii şi veşnic noud, apare de:odată 
seest volumaș de rime, care pe lingă meri calită! de tehnică, are şi 
e soi de senlimentalism. 

In această coleciie D-sa adună, selec|ionind, versuri pubiicale îi 
dieriie reviste, pe unde-au însemna! o melodie cînlată peniru oa 
meni năcăjiți, Dacă e vorba să-l considerăm pe D-l Sevasios după a- 
ceal volum, și să'l aşerăm neapăral într'un sallaraş care să însemne 
e clasificare lără preteniii, il vom pune alături de A. Mirea și O. Te- 

conu, — şi făcind o leștanie cu locul deasupra volumului, vem 
şi noi iremediabil „D-l Sevastos e umorisi“, fără să ne ş ndim 


E la 
636 


r mulle înțelesuri cu care autorul se va resemna să 

iE aoni elichetā, pe care ar figura mai exaci, deşi farmaceu- 
inseri otd”. 

asi Sea E nt A D-lui Sevaalos arală o anumită allludine in viață, 
uneori plină de cinism, alteori loluși, ce antiteză l, — de Seimeni 
concenira! și dens, exprimat însă cu un fel de oblecilvitate specifică 
-și trata! de însuși aulorul prin chiar felul de redare, cu o ironie caus» 
jică şi rece, de parc'ar fi vorba de senlimeniele unul lapon ; 


„Compun şi versuri de amor 
Dar nu le 'mprăstii luluror, 

Ci "n pina nopților opace 

Le prind de-o margine de stor 
Cind o fereastră se desface, - 
ȘI pareă-s fluturi prinşi în ace”, 


(Răspuns). 


tol ansamblul de-o alltudine ironică şi zellemislă, versul ul- 

tim è piei ctre prin imeginea lu! şi senlimentul complex, ca o poe 
'nireagă. 4. 

oe ni partea cea mal compactă a'volumulul, D-l Sevaslos are origi- 
mslitate şi noulate de tratare și aliludine, deși versilicajia umoristică 
era reprezentată sirălucit de A. Mirea și O. Topirceanu. D-J Sevaslos a- 
duce un suflu de saliră şi de revoltă, pus în versuri A igeri şi gar: 
fuma! deo ideologie şi de-o dragoste peniru cel mici şi umili. D-sə 
are un gind de tovarăș înjelegălor peniru corector, pentru. sulleur, 
peniru vinzălorii de ziare și pentru muljimea pipea, peniru care 
are senlimenie ce duc de mulle ori la avinturi de admirabilă revolta 
si de poezie. lală versuri pentru unul din elită care „atacă” poezia : 


„ȘI dacă 'n locul luptei m'a repezii isplia 
E vina ila, Mefisto. M'a Fevolla, elita 

Ce şi-a ascuns bancnote şi aur în casete 
Şi-acuma se atinge de aurul din soare, 

De pagina albasiră cu slove violele 

Ce-a fosi averea slintă a oastei proletare. 
În lături deci, Mefisto, în lături toli boerit 
Din jara poeziei, a uri! și- durerii. 

Cind vai vă rideți viaja în cintece și glume 
Noi zugrăvim cu singe cărările prin lume”. 


* a 
. . 


(Revolta unul proletar). 


ităm în întregime şi „Monstrul”, „An nou“, eic. 

Di n erga ar ie GAUA AA bucăţi de Ironie şi de sa- 

dirà socială, care sint admirabile. D-sa găsește subiecle nouă pe pr 
je tratează cu un cotorii specific și bogal, uzind de un baga] der e 
unic în literatura rominească. Am impresia că D-sa face import de 
rime rare, sau că face scrimă cu rime strălucitoare ca nişte epode 
care se incrucişează ncașieplal, surprinzălor şi viu. Cu sosola oa 
săți D. Sevastos reuşeșie poate cel ma! bine în paginile sale de iro 

- 

"e aaie Dilis în „Feminism“, încurcălura alegătorului in taja u- 
mül grup de candidate: 4 


e 
ă se cuvine mărul. 
Eziji : la uno-jl place părui, : 
e na Dei i e | 


RECENZII 637 


2 după chibzuinţă, du 
xamene c'un ochiu abil, 
Privind din aţă, şi 'n prolil, 
Alegi o minunată grupă. 


Dar sara, cind ie ‘ntorci tirziu, 
Acasă lingă dinsa, parcă 
Auzi un clevelii de larcă 
Îl-ai vrea să dormi iniPun sicriu. 


Căci ea începe să reverse 
O aposiroiă din cerdac: 

Tu treci pe-alălurea posac: 
Sinteji din tabere adverse, 


Doar noapiea spiritul rebel 
Depune crudele lui arme 

Și ea pe brațul lău adoarme 
nir'un desăvirşii cartel. 


Sau in „Dumnezelrea“; 


„Ti-am dăruit, amice, gindul iot 

Dar să-i insult pe Dumnezeu nu pot E 
Că noi demuli — vor ride învățații 

Trălm in admirabile relaţii”. 


Sau în „Iulie“ : 


„Prefer inflăcărarea unui lupte, 

invidiez pe cei cu haine rupte 

Şi- fericesc, deşi-a lipsiți de cenz. 
impresiuni de tocuri Louls Quinze 

Se săd pe-asiallul moale ce mă frige 
Aş vrea să merg prin lîrg pe calaligel* 


Sau „La Consianiinopol“ : 


` 


„Sultanul în palal dela fereastră 
Priveşte'n noaple+ tainică și-albasiră. 
Piatanii... chiparoşii... un bazin 

În care își scăldase trupul fin 

Cadinele seralurilor triste. 

Azi unde-s ele ? Poate:s baletlule, 
Dactilograle repezi de biurou, - 
Ori sufragete in curentul nou 7..." 


ŞI poate s'ar cita cu-acelnşi succes intregul volum, Remarc, pen: 
Iru forma ci de-o puriiale clasică, bucala „Pe-un cimp de luptă”, scrisă 
in terline, 

Volumu! „Rime sprintene* scos în editura „Foi volante", modest 
prin titulatura lui simplă şi nepretențioasă, cuprinde o culegere chib- 
zuilă din tot ce a scris mai bun D-l Sevasios, şi prin conjinulul lui Ta- 
samnă un atori noù și sclipilor în gen, aducind un pumn de viaţă io- 
i'o vreme în care ne omoară neurastenia nervilor zdrențali de ant 


de războlu şi de zbucium. 
i : DEMOSTENE BOTEZ 


638 pa VIAȚA ROMI AEA pepsi 


i Pr. C. Dron, Cè vor Țăranii? -Păreri in chestia exproprierii 
gi mii oprinterită, -o broșură de 96 pagini, Edit. Viaja Rominească, 
ejl él 
p olarai, excelent cunoscător al problemei agrare, tratează trei 
toarie imporiaate chestii: obștiile ărăneşti, exproprierea şi prețul 
pâminiului exp'opriat, 
copt ze pervaz marea relormă, care tade Inslirșii să alias 
o veche şi crincenă durere a |ărănimii noastre, părin ele C. Dron are 
uste observații. Reforma a rămas o rețetă. E pusă numai pe hirtie. 
otatā de doi ani ireculi, ea încă n'a ajuns fapt implinit. mpăriirea 
păminturiior, aminală necontenit, provoacă încurcăluri dăunătoare și 
este criza de producție. Pămintul m'are un slăpin : jăranii nu l-au 
dobindit încă; proprietarii nu-l mal au. Cu drept cuvin! autorul cere 
o cil mal neintirziată repartiție a păminlului exproprial. Reforma, cu 
oale neajunsurile ce va fi avind, ne scoale la un drum nou. Vechea 
camgrenă a lalilundiilor, a arendășiei, a acomenoaselor exploatări, 
vămine un negru vis al trecutului. í 
Făcind o comparație inire repariiila nouă a solulal mostru şi re 
artiția proprietălii în alte järi agricole (Franja, Elveţia), părintele 
Dron aratā că problema își capătă solujia el bună. Rămine realizarea. 
Cum se vede, un lucru de nimic. Totul ar fi foarte bine, dacă na: 
fi destul de rău. Ă 
s'a şi îvii —şi încă foarte grav. S'au produs proie 'e 
din parias proprielarifór în celace priveşte prejul pămintului expro- 
iat Şi pămialui, se zice, lrebuia să urmeze curba ascendenlă n spo- 
Palut pe care l-au avul toate mărluriie. Moneda de aslăzi este depre- 
clată. Socotelile vechi s'au făcul în lel buni, care astăzi au cu tolul 
altă putere de schimb. In chestia aceasia. păriateie C. Dron are ob- 
servajii Judicloase. Inire altele arată că necesitalea socială care a 
dictat exproprierea În folosul plugariior irebula să dicieze şi 'n ches- 
tla prețeluirii. Am pornit pe calea cea bună pentru a iulătura conrul: 
siuni sociale; nu lrebue să ne abalem dia caie, nici să dëm înapol. 
Pe lingă osia, păminlul a lost expropria! acum doi ani. Nu din vina 
lar lăranii nu l-au luat in stăpinire. Dacă chestiunea sar Îi tranşa! 
atunci, vinzălorii ar poseda astăzi o reată in armonie cù prelurile de 
atunci şi cu leul depreciat de azi, A pune pe fåran să lăiească întir- 
sterile de care sint vinovaji ailii, inseamnă a-i ingreuia siwajfa gos- 
podāriel lul viitoare, celace ar fi o primejdie peatru economia na: 


ă. 

e tovărăşiile Jărăneşii în viitoarea organizare a: 
agricolă oale i ron arală rolul cel mare al obşiiilor în dezrobirea 
economică a țăranilor noștri. Kolul lor în viitor va ii tol așa de se: 
rios şi de olosulor. Pentru ielurile motive, as āzi, după eapropiere, 
țăranii încep a fi ostili acestor vechi şi bineiăcătoare insiituţii. Nouă 
mi se pare că această momentană aversiune a plugarilor pentru înto- 
vărăşiri a lost /latată şi speculată de anume polisiclani, care, prin è 
ceasia, dovedesc oii de pujia sint prielini a îndelung exploaajiior 


jărant. r A 

cea mal mare și mal grabnică dalorie a mo- 
Ni ia e că marile şi grabnicile dsioril esile aşezarea jā» 
rănimil în noua proprietate și consolidarea ei in gospodării temelaice, 
pentru a cren Íu jară, in aceste toarie grele şi tulburi vremuri, cel 
mai puternic elemeni de ordine, de muncă şi de apărare. Ţăranu esie 
conservator şi individuslisi. Cum jara noasirā esie „eminamente a- 
gricolă, ne pulem considera iericiji că n'am ajuns Studiul jārilor In- 
dusirtalizaie. Furtuna revulujionară care ameninţă în alie pârjl ne va 
ocoli iără îndoială, dacă vom şti să impuleraicim elementul țărănesc. 


M. Să. 


€. Krupenski, l/rmările economice ale păcii, Dout bropert, 
Bucureşti, Tipogralia „Convorbiri Lilerare“, 1920, 

Este vorba de cunoscula scriere „The Economic Conseguences 
of ihe Peace” a D-lui lohn Maynard Keynes, profesor la Universilalea 
din Cambridge şi fost reprezentant al ministrului lezaurului englez la 
conierința păcii. Vilva slirnilă de aceaslă operă a depășii cu mult 
marginile obișnulle. Ideile autorului, imprăştiale în zeci de mii de 
exemplare, !raduse în mulie țări, au făcul înconjurul lumii, au proro- 
cat dincu,il furtunoase, au lrezii conşiiințile îmbălale de victorie și 
le-au făcul a'enle asupra primejdlei de moarle în care se zbate civi- 
lizajia Europei, periclitată tot alii de mult prin iralatul dela Versaliles 
cit și! prin războlul căruia a voil să-i pună capăl, Căci „Europa per i 
ve-lală alcălueşie un tol, În care loale țările, cele mari și cele mic 
su prin firea lor aceiaşi civilizație ; ele nu crescut împreună, au pă» 
faii împreună şi se vor prăbuşi impreună”, şi dacă „râzboiul clolt 
european lrebue să se Isprăvească în aşa fel ca Franja și Halia acum 
birulloare, aburind de pulerea lor, să sirlvească Oermania şi Ausiria, 
acum căzule,—ele vor aduce estiel nimicirea lor înseși, căci ele siat 
strins inlănțulle de riciimile lor prin ascunse legălur: sullelegii şi è 
conomice”, 

Moariea civilizațiunii noastre însă e rezultalul inevitabil! dacă 
acea punică, ce D-| Clemanceau a reuși! s'o impună în contra celor 
4 puncte aie D-lul Wilson, se va aplica cu siricteță. Accastă pace, 

pealra a stabili un echilibru de forje favorabil cepilalismalui francez, 
impune disirugerea economică şi financiară a Oermaniei și elimina- 
rea din viaţă a 20 milioane de Germani. D. Keynes, după cum se vede, 
è un adept al materialismului economic, expus de Norman Angell în 
opera „La Orande Illusion”, U-sn nu vede decif o singură esire din a- 
cesi impas, în care stă să apună civilizația europeană : modilicarea a- 
ceslul tralal imora] la originea lul, irațional şi realizabil în dispozi- 
(iile sale ; reducera despăgubirilor ce Germania lrebue să dea la ọ 
mumă ce ea în adevăr poale plăti, liră a | se alinge grav forja de 
producere. Ce lrebua să credem despre soluţiile D-lui Keynes în 
reng cui sin! propuse, cililorii au pulul vedea din arlicolele D-lui 
ere. 

Paginile D-lui Krupenski nu sin numai un rezumat clar şi con- 
cis al operei deja celebre a prolesorului dela Cambridge ; numeroa- 
sele nole din josul fiecărei paglai consiilue un bogal material de ia- 
formaţii : în elc vedem părerile presel şi ale specialiştilor francezi, dis- 
cujia lorgă ce se face in jurul ideilor d-lul Keynes in Anglia și Ame- 
rica, cum și nedrepialea jigniloore pricinuită jārii-noasire de tratatul 
dels Versailles. 

Puniad la dispoziţia publicului romin înir'o lormă elegantă și 
sobră cuprinsul unel opere de un interes atit de paslonani ṣi actual, 
D-l Krupenski i-a adus un mare serviciu, 

M. JACOTĂ 


Wiihalm de Kotzebue, Din Moldova (Tablouri și schițe din 
4859), cu o introducere de G Galaction, Preţul 10 lel şi Lasoar Vios 
rescu (Koman din viaja Moldovei, 1551) cu o introducere de M. Sedo- 
veanu, Prețul 18 lei Edit. „Viaţa Rominenscă“. 

Kotzebue e lost un sirin: un german din Ţările Baltice, pe 
care mprejurările l-au adus în Mo'dova, la Jumăâlalea veacului tre- 
cut. El, om cullival, s'a lrezii de-odală in mijlocul unei socielăji seml- 
primitive, cu aspecte piloreși, ar și cu păcate care desgustă. Ko- 

zehue ma aruncal dispre| asupra socielății mold veneșii peniru lalu- 
rele-i urile, ci a căvial să le înțeleagă și a șiiul să ne ert . Uneor 


64! . ___ VIAȚA ROMINEASCĂ 


cu oarecare siială, ne-a da! și slaturi, Caracterulul său de om cumpăni! 
nu] plăcea risipa și uşurălalea pălurei de sus moldovenești. 
Sienţul lui de dreptate era atins de șovăelile Juslijlei, care adesea işidădea 
nedrept hotăririle peniru mită, halir sau, pur şi simplu, din lembelism. 
Kotzebue a asisial ja scene crude: bătaia unor negustori, în curica 
isprăvalciei, penlrucă el vinduseră pine cu lipsă la cintar. In altă 
parte, aulorul descrie insirucţia judiciară într'o şairă |igănească: |. 

anii sint lungiii la pămint şi bătuji. Procedeul acesta era afii de 
‘frecvent, incit |iganii îşi făceau fonduri duble la pantaloni. 

Dar Kolzebue nu ʻe prea indignează. speră in primenirile 
care lrebue să vină, Acesle primeniri, Inir'odevăr, s'au produs. Boerii 
nu mal umblă în costumele-lor pitoreşti, nu mal fumează tutua din 
ciubuc, nu-și! mai alumă încăperile cu chilimbar. Formele s'au schim- 
bai brusc. Fondul s'a transformat ma! anevoe. Păcatele de demalt, 
chiar dacă persistă încă, sînt înrăluile înir'o oarecare decenţă. Schim» 
bările acestea însă au modifica! mai ales viaja orăşen lor şi a  boe: 
rilor. Viala țărănească a răm s cam aceiaşi. Aceleaşi locuințe. ace: 
leaşi obiceluri, acelaşi traiu- ṣi, în primal rind, același suflet biajin, 
incătuşa! de prejudecăți. 


Koizebue c'un zimbe! de ingădnință priveşte viața Moldovei, așa 
cum a fosi ea pe la 1830, Ua spirit de obserralie, ca o boabă de ar- 
int viu, lunecă de-alungul operelor acesiul sirăln, care vrea cu lol 
dinadinsul să ne cunoască şi să ne cunoască în lumina adevărată. 

Pe Kolzebue Îi interesează totul. De pildă : mulji dinire noi au 
fost la Slănic. Pujini însă s'au gindit la trecutul acestor băi. Kotze- 
bur a cercetat, cu deamănuntul, împrejurările descoperirii apelor ml- 
nerale, ne-a da! note asupra descoperilorului și ne-a povesti! intim- 
plări, care s'au pelrecut demuli, acolo. Băile dela Slănic („Din Mol- 
dova”) sint minunal zugrăvite. Cum lingă izvoare erau numai citeva 
bărăci goale, rizilalorii irebuiau pe-alonci să-și aducă de-acasă, în 
are, loată gospodăria lrebultoare. lală cum descrie Kolzebue carele 
sale, încărcale cu saltele, perde, plăpumi, lingiri, farfurii, saci cu 
făină, zahar, calea, elc. : „Încetul cu incelul se ridicară două pira- 
mide din coşurile cnrelor şi ajunseră la o inbilime făbuloasă; virful 
uneia din ele era alcăluil dinir un hirdău de spălălorie care-și intin- 
dea cele trel picioare in aer ca un sema telegrafic, căci și de astfel 
de unealtă lrebue să le ingrijeşti; se înlinseră rogojini și joale peste 
toate lucrurile; o spălătoreasă și o |igăncușă se agălară de hirdăul 
despre care am vorbii, bucătarul şi rindașul se sulră pe virful celel- 
i lie piramide şi aceste patru fele de slugi ale casei se uilau in jos 
cu mepăsare de pe scaunul lor din văzduh, in vreme ce cărăușii in- 
jugau boli și acirțiitul roatelor neunse înșiiinjă caravana că se pu- 
sese în mişcare“ e 

; in același volum găsim, prinire poresliri glumele, și descripji! 
de natură, — codrii şi munții noşiri,-ca 'n „O vinătoare”, 

„Din Moldova“ cuprinde tablouri şi schițe, plastic redate, în cu 
lori vii si c'um desen simplu, dar caracteristic. 

In romanul „Lascar Viorescu“, Kotzehue prezintă vieja unui boer 
moldovan, care —inlorciadu-se din sirăinălale —işi găsește averea Iro- 
sită de arendaşi şi de epilropi. Unul dintre epiiropi porneşte chiar 
un proces, cu mulle peripe.ii, impotriva lui Viorescu, Eroul dă Jupie 
conira adversarilor săi, dar c'o energie Inlermileniă. Prin roman 
rece liorul unei dragosie proaspeie, de-o simplitate de natură. - Din- 
ire personagii, poale cel mal bine prins esie Cuconu lenache Purl- 
cescu, o fire bună, de-o discrelă distincție, care-şi luhgsle nevasia 
și vinatul, şi care sulere până la moarte înir'o tăcere lăduioşiloare. 

„Ambele volume au ceva din farmecul vremurilor vechi, care 
- prin calmul lor, delorit depărtării liniștesc, în limpul lecturii, 
sulielul citilorului de azi, pe cure- ngilă atitea senlimente și pro- 


bleme complere. s 
M. SEVASTOȘ- 


RECENZII i 641 


lohan Bojer, La grande falm, roman, tradull. du norvégien 
par P. O, La Chesnais, Paris, Calmann-Lévy, 1920. Prix 6 fr. 75 c. 

“E poveslea unul om care, copil, voia să se facă preol. Impreju- 
rărite — e fiu nalural, m'are nume, nare avere — îl silesc să intre 
lucrător într'o uzină. Pălimaş de stiinjă şi cu avlalul de a ajunge al 
bătuților de soariă, își petrece linerejea în studii osleniloare, In sfor- 
țarea zilnică spre Cunouşierea pe care o crede că exislă undeva, ac- 
cesibilă şi totală. Are- încredere în şiiinlă. Cucerirea prin Cuget a U- 
alversului îl atrage, O crede realizabilă. ŞI „palima oțelului”, putinja 
de a supune tot, „chiar cerul, de ce mu ?*, il cuprinde, îl slăpineșie, 
labuteşie să înire în polilehalcă. Ajunge. Inginer linăr, pleacă, împre- 
ună ca cițiva entuziaşti prietini în Egipi, la calaraciele Nilului, cu nā- 
dejdea unor mari întreprinderi surprinzăloare, care îl vor face cele- 
bru, bogat, fericit. Poartă în suflet citeva amintiri: a (lordului unde, 
printre pescari, a copilării, a surorii lul, care ii cînta din vioară, sara, 
cînd se.înlorcea oslenii dela lucru, și care acum e moartă. 

Au trecul ani. Per Holm revine. E un bărbat de treizeci şi cinci 
de ani, cu şavițe cărunle în barbă. E singur, Inlimplatea îl face să se 
întilnească cu un vechiu cemarad de politehnică, raliai; care n'a pără- 
sit niciodată Norvegia. Cei do! prielini stau de vorbă. Cel care ară- 
mas invidiază pe cel care plecase. Egiptul, Abysninia, lucrările lui 
Holm, celebre în toală lumea, gloria lui, averea îl larmecă. - „AI 
fost şi în America ?* — In America ? da. Nu e nimic de seamă, - Bine, 
dar volam numai să spun că ai văzul acolo minunile tehnice care se 
fac.» — Dragul meu, siat ostenii de minuni lchaice, Mi-e dor deo 
moară de țară care să pue douăzeci şi paira de ceasuri peniru măci- 
naiul unul sac de griu.. — Cum, progresul omenirii nu înseamnă ni- 
mic? — Oare unde are neroe să ajungă omenirea, de se grăbeşte 
atita ?... Atila timp ci! Europa occidentală cu minunile ei tehnice, cu 
creştinismul el, cu legile ei de îmbunătățire polilică nu va îl produs 
an iip de om superigf gloaiei pe care o avem aici... să lăcem,.... 
că ojelu! și focul preschimbă pe om în animal. Mașina ucide din ce 
în ce mai mul! ceiace numim dumnezeesc în noi... Maşina nimiceșie 
în nol si foamea de elernilale... 

Per Holm e revenii schimbal şi dezamăgii. Dar în locul idealu- 
Ini care se dărimă într'insul, se ridică altul. Patima oțelului, Cuceri- 
rea prin cugel, loamea Cunoaşierii... la ce bun? Cu asia omul nu 
poale îi fericii. Fericlren e în lucruriie simple şi curale. Să nu cău- 
läm să alungăm din oameni! celace e „omenesc”. Să nu ne alungăm 
nøl ae ag zädarnic spre inaccesibil... 

er Holm găseşie fericirea. Se însoară. Are acum familie, că- 
min. Nu msi e singur. Dar irămintările din sulle! nu s'au sfirșii. „Pa- 
lima ojelulu!“ îl cheamă din nou la lucru. Încearcă o întreprindere 
nouă. Dar nu izbuleşie, E ruinat cu desăvirşire, E bolnav. Memoria 
îi slăbeşi +. Nervii zdruncinaţi cer odihnă, Pentru a-şi ciştiga viața, a- 
jonge fierar înir'un sat. ŞI in umilinţă, Per Holm se regăseşte însfirsii 
pe dinsul - caşși Peer Gyni al lui Ibsen, care după ce aleargă prin lume 
căntînd să devie el însuși, se inloarce osteni! acasă, găsindu-se pe el 
în el, odată cu fericirea. 

Ca in loate romonaele scandinave, o almosieră nouă, regenera- 
toare, pluteşte in cartea lui Bojer. O sincerilale şi o bunătate pe 
care no pulem alurega intilni. Simji cum aulorui iji inlinde prietinos 
mîna după fiecare capitol. ŞI, loluşi, carlea e şi lurburătoare. E des- 
tul senzaţia cerului pe veșnicie gol, şi mai mull decil stit, nevoia esla 
chinuitoare și puternică de a „crea pe Dumnezeu”, neupi de o cu- 
prinde cu sufletul tot cetace miciudală nu vel pulea cuprinde cu 


mint o... AL. A, PHILIPPIDE 


11 


Piurre Loti, se ore e dă noire chèro France en Orlent, 
, éditeurs, Paris, 
Colmain i dr EONI visolie, unii publicisti au avat indrăaneala pe 
atirme neted falimenlul politice! franceze în Orlen! și, în spec n 
Peninsula Balcanică, Ð. | Reinach în „Les commentaires se 
Polybe“ (IV sèrie, 1915, Charpaniler, Paris) spune limpede: -a asi 
o ndevřrată politică balcanică, nici nol, nici Anglia. Trăiam d pi o al 
e alta“. ȘI adaugă că antante a ridica! chestiunea Cosilantieate 
ului „în momentul cel mai inoportun”. Rezultalul se testa mă moere 
ale cărel interese se ciocneau cu te e de „cucer S Agen 
arae și ce aaa al Anta: expanslaae als Angliei Turcia. in timp de 
tanta nu şi-a da 
Baos 3 i de " ăzbolu, era un aliat prellos, prin pozii a 
geogrglică, pe, Lot Taoa o pledoarie pslelică in favoarea Turciei. 
D-sa adaugă o serle de scrisori, mal ales particulare, care (X sansa ua 
vădit interes documentar. Scriitorul francez vrea să-şi aep orce ta BA 
micii din Orlent. o pareri Reuşeșie chiar să arunce o lum 

iristă încă, asupra Orecie E 7 
că nu Turcii sin! nulorii masacrelor din a 
diaii KOAA, cir ro loaialilatea poporului turc, în tol timpul răz-e 
ua cler france 

Dar în această carte pasionată, lermecătorul roman i 

îndr Mică llicel engleze. 

ape “e ae mn A og rue: n er În pete contlict sagis- renees, 
fiindcă şi de dala asta, D. Loti reprezinlă opinia majoritălii Fraa- 


aii „ul ultim al D-lui Loti, prezintă o metăgăduită valoare do- 
iată ANDREI BRANIȘTE 


Edmond Gobiot, Traité de logique, ed. Il, Paris 1920; 4, Pe. 
eoria noțiunilor. 
up mă voiu sat aici de multele probleme, pe care le mur 
noua logică a lui Goblo!, apărută în 1920; voiu releva insă o singură 
chesilune, care m'a izbit în g= cind am celit această apari es 
sorba de legătura ce face Goblol între sfera și conjinulul une ae 
jiuni. El admite, contrar părerii generale a logicianilor, că între s ei 
şi conjinulul unei noțiuni poale fi un perfecti acord, nu neapăra!l un ra 
de inversiune. Se poete ca sfera să crească sau să descrească odată cu 
conținutul, în cazul cînd rara ta Pe Fn nos dome enau ges 
ă în o sumă de spele. Da 

pei fel e porto rr nu o sumă de caractere speciale, ci totalitatea 
insusirilor indivizilor, cărora li se aplică acest concepi, oas inire 
conjinut şi sferă nu mai e un rapori de inversiune. Un consti pes 
ral cuprinzind în sine © muljime de indivizi, cu însuşiri specilice, în 
mod necesar conține, viriuai, loale acesie însuşiri. La un m gata 
concep! odaiă cu siera creşie şi conținutul. De ex.: caer pr pem- 
lui suprem (pe scera vieţuitoarelor), avind siera cea mai înlinsă, ar 
irebui să fle cel mal sărac în conjinst, Dar, zice Gobioi, acesi pă 
cepil are „cuprinsul cel mai bogat în același timp cu slera poe ma 
vastă” (pg. 115), căci nu e numai un concep! absiraci, cl e „Í eia yat 
versului imbrățișind detaliul intinit at lucrurilor, obieciul ultim, copu 
suprem şi dealtminteri inaccesibil al siiinții omeneşti”, (pg. pair ra 
ceste idei supreme sini adevăralul obieci al cunoașierii, ele higi - 
in ele treculul şi viitorul. „Lucrurile nu sinl niclodală decil vulor 
pariiculare ale varlabiiei, puncte ale curbei, ideia e curba loială, e- 


= — c æ 


| 
“ecuația care exprimă toale valorile variabilei“ (pg. 116). Considerind 
“asilel ideile ca sinteze de lucruri virtuale, conținutul și siera lor cresc 
în acelaşi timp, căci cu cit sini mai multe lucruri cu alila vor f! şi în- 
-Sugiri mal mulie, 

Ne-am oprit în special asupra acestel idei din logica lul Ooblot, 
_pentrocă Houtroux, care scrie prefala acestei lucrări, relevă această 
inlerprelare a raporiului dintre sferă şi conținut! ca ceva foarle im- 
portani, In afară de aceasia însă ne-a izbit faptul că același concep- 

e, aproape cu aceleaşi exemple, o găsim şi la d-l /, Petroulel, 

esor la Unlversilalea din lași. Inir'adevâr încă de acum 10 ani D-sa 
“susținea, la cursul de logică, că siera şi conținulul unei notiuni pol 
creşte sau scădea amindouă, În anul 1914 D-l Petrovici publică în 
„Conrorbiri Literare” (Seplembrie) arlicolele „Logica și Aug. Comte”, 
“În care exprimă exncl acelaşi concepție, alirmind că „nojiunea prin- 
ciplului suprem irebueşte nenpăra! concepulă ca avind şi sfera mare 
şi conținutul bogat, ca avînd bogăția conținutului în raport direct cu 
întinderea sferei (pg. 898). Raportul de inversiune dintre conținut şi 
sieră încetează de a mai fi valabil alunci cind nu mai dellalm con- 
<cplele static sau actual, cl le privim În mod dinamic, De ex. nollu- 
mea animal are siera mal mare ca nojiunca subordonată -om,, dar are 
go ponpei mai sărac căci are mai puține alribule-ca noțiunea om, Dar 
de lapi „însușirile generale ale animalilății au deveni! rind pe rind, 
prin dilerențiare, diverse'e specii exialenle şi s'a produs loală varie- 
tatea de lăpturi animale, Aulmalitalea cuprindea, în mod polențial, 
toate varlelățiie în care s'a întrupat alternallr; ea cuprindea în sine posi- 
“Biillatea tuturor notelor din conținutul tuturor spejelor animale. Noțiu- 
men aceasia, cea mal întinsă ca sferă din seria el respeciivă, e aasl- 
(el privită - și cea mal bogată în conținul, ca una ce a manilesial — 
pusă in condiții variate - acea puzderie de moduri şi însuşiri, care 
consiituesc astăzi diversele speje animale” (pg. 898-899), Tot aşa no- 
“unea om, deşi are osleră mai mică totuşi și conținutul el e mai sărac, de 
oarece, în orice condiție ar fi privită, nu va prezenta modurile şi ín- 
sușirile variate ale animalului. Cam la fel este chiar exemplul lui 
Cobloi dela pag. 114. Aceasla e o interpretare, pe care Boutroux o 
“remarcă. D., Petrovici a pubiicat studiul său inaintea lui Ooblol; nu 
ne gindim desigur lu posibilitatea vreunei influențe, căci Ooblot au a 
avut cunoşiință de studiul D-lui Petrovici. Este însă o plăcută intilnire 
în cugelare, așa cum a fost la Xenopol şi Rickeri şi cum vor mal fi 
fiind şi altele. 

Am remarcal această intilnire, căci şi la nol se pol seri multe 
lucruri bune, dar faptul că limba noastră nu e cunoscută în străină” 
tale coniribue să lese in umbră idei, care, scrise într'o limbă apuseană, 
nu irec neobservate. Dacă mai udăogăm la acestea şi Xenolilia şiiln. 
țijică, atunci înjelegem de, ce se depreciază lot celace e produs al 
gindirii noastre. O carte de vizilă, o scrisoare de complezență dela 
un scrilior sirăin, e un sema de valoare ştiinţifică, e o dovadă chiar 
ducă posesorul ei n'a scris nimic sau a scris prosil. 


. A P, ANDREI 
- . pi 
Emil Vandorveide, Lo socialisme contre l'sla!, Paris Libr. 
Berger Levraull, 1918, A 


Războlul a pus in discullune o mulțime de probleme nouă, inle» 
gătură cu sarcinile enorme pe care slalele trebue să le suporte, 
peniru acoperirea cheliuelilor de războiu şi a relacerii generale. 

Crearea de monopoluri nsuă, controlul sialalui în cele mal prin» 
cipele industrii, amestecul guvernelor în reglementarea pe şi 
a schimbulul, toate acesie sinl fenomene, care fac pe mulji să creadă, 
că ne allm de fapi în faja unor aplicajiuni a principiilor socialiste. 

Tocmal aceasiă credinjā o combate Emil Vandervelde in scri- 
erea care poartă tiilul de mai sus. 

Fără a lăgădui realilatea acestei „dictaluri economice” subt care 
irălm, aulorul caută să dovedească, că celace vedem subi ochii 
„mastri esla .elalism* adică „organizarea muncii sociale prin sial, prin 


644 MATA ROMINEASCĂ — 


e 


paeas pe cind „socialismul este organizarea muncii ŝoclale prim 
ucrätori grupați in asociații de drept public (pag. 164), celace fa- 
semnează că adevăratul socialism este „anlielalisi“. Această confu- 
alune, care se găseşte și în docirina economistă burgheză—autorul 
cllenză pe Leroy Beaulieu —pare a-şi avea origina înir'o greşită Inter- 
prelare a unor puncte din programul socialist, asifel cum a fost for: 
mulat de Marx şi Engels. Căci dacă, cum spune Engels, „locul sta- 
tului de azi este la muzeul de antichități“, nu-i mai pulin >devăral că 
Manifestul Comunist, alcătuli de ncesin, împreună cu Marx, vorbeşte 
lămuri! despre sialul socialisi în înțelesul pulere, gutern, auto- 
ritate. O analiză mai profundă a serlerilor acestor doi doctrinari so- 
cialişii, arată însă că socialismul se poate considera ca elallal, sau 
antielatisi, după cum ve are în vedere scopul său imediat (elatisi), 
sau cel final (antietalisi). De altfel socialiștii însăşi sint divizali pe a- 
ceastă chesliune, iar despre ramura reformistă reprezentată în Franja 
prin Millerand, aulorul spune că „linde să cucerească sialul nu pen- 
„iru a-l înlăture, ci pentru a-i întinde domeniul, încredințindu-i fumc- 
„uni nouă, spre a-şi asigura acapararea luluror monopolurilor natu- 
„tale san artiliciale“ (pag. XXVIII). Vandervelde fiind, evident, anti- 
-elolisi, discutà situafia statalui actual, în lumina a două grupe mari 
de faple : cucerirea puterii politice de cătră proletariat și transior- 
marea societății actuale înir'o mare cooperativă economică prin so- 
clalizarea mijloacelor de producție, arălind că în situajia aciaală, nici 

nici alta nu arată că ne aflăm în preajma realizării visului so- 

Talia. 

Cu privire la eurerirea pulerii politice de călră prolelariat, ei 
demonstrează că aceasta nu se poale dobindi cu ajutorul sufragiului 
universal, care, deşi e un deziderat democralic realizal aproape in. 
toate |ărie, dar e complectamente falsificat de acțiunea conruptibilă 
a căpitaliamulai afii asupra alegătorilor cil şi aleşilor. ; 

În acenslă privință aplorul dă numeroase exemple tocmai din. 
ările cu regim democrat ȘI cu sufragiu universal, ca Franja, Anglia, 

tatele-Unile, Belgia. 

Acesta fiind rezultatul parlamentarismului actual, socialismul 
nu-și pune mare nădejde în el, Bineînţeles că aceasta nu însemnează 
renunțarea la cucerirele democralice și în special la sufragiul uni-- 
versal, prin mijlocul căreia muncitorimea trebue ră-și organizeze și 
să-şi apere interesele; dar „peniru a înlătura această putere flormida- 

„ care se cheamă satul burghez, nu ajunge sulraglul universal, 
ci lrebue ca lucrătorii să se organizeze în su/ragiul universal. Tre- 
bue ca prin dezrollarea organizării munciloreşii subt toate formele, 
să se creeze un siat în stal, a cărul pulere mărindu-se, să tindă a în- 
locul dominația capilalistă prin o gestiune cooperallvă. Numa! în a- 
ceste condijiun! democrația încetează de a fi o aparență şi o min- 
clună (pag. 55). 

Rezumind aceste condijluni, autorul spune: „pentru ca hcră- 
„lorii să derle o clasă dirigultonre, trebue ca, devenind, din cauza. 
„evotuliei caplialiste, clasa cea mal numeronsă a populației, să e- 
„dgoge la puterea lor numerică, forja organizării lor politice şi eco- 
„nomice”, prin creare de asoclalii libere în toate domeniile, care să 
se subrtitue iîntr'o zi capitalismului actual. 

Cum se împacă însă acensta, ca acea dictatură, a prolelaria- 
tului pe care o preconizează Marx si Engels în Manifestul Comunist 
şi care e de ap! pricina holşerlsmnlni din Rosia ? 

Se poate întim la, zice Vandervelde alingind această chestiune, 
că la un moment dai, proletarii organizaţi, să pue mina pe pulere, 
peniru a guverna statul burghez conira burgheziei; aceasta însă. 
numa! „pănă cind o generație cresculă înlr'o socialale nouă de oameni 
„liberi și egali să se debaraseze de povara formelor de gurernămiut 
„cum spune Engels." 

e alifeli însuși Vandervelde recunoaște că „aceasta nu vrea să 
„zică că nimic nu se va pastra fie și subt litiul 
„maşină a siatuiui, dar vorbind curat, abla este de admis ca acest in- 


vizor —din vechea 


RECENZII 615 i 


CE — ie = boa n 0 N 
4 


„sirumeni de dominajie şi apasare, să poală fi Intrebuinja! ca mijloc 
„de a aprigi ar pre Y ară pie me ne stea pane ca , 

ce priveşle socializarea mijioacelor: de produciie, este drept 
că chiar inainte de războiu funejiunile statului pes er crescuseră con- 
siderabii, lar elatismul luase o dezvoliare mare prin monopolizare a 
o mulțime de expioalajiuni. Războiul a accentual monopolurile dar 
foaie aceste au avul şi au scopuri mal mult fiscale şi militare, So- 
clalismul insă vrea organlzerea societății într'o mare cooperaliră 
„care să se adminisirere-prin ea însăși, în alară de orice Ingerință 
-guvernamealală”, 

„Acest ideal —conlinuă Vandervelde - poale fi mai mult sau mai 
„puțin compleci, mal mull sau mai pulin aproape, dar subi pedeapsa 
„unor e srp pe devialiuni, proletariatul trebue să se pătrundă de el“, 

videni că aci cași in chesliunea agrară Vandervelde esie de 
on socialism sul generis. Chestiunea „ndminisirării lucrurilor” în locul 
„guvernării oamenilor” pe care a pus-o întăiu Saint Simon, sau Iran- 
sformarea statului din organ de administrație sau de mulorilale, în 
organ de gesliune, ia care se referă mereu Vandervelde in lucrarea 
de fală, esie o chestiune foarte dificilă, peniru molivul că în ullima 
analiză şi într'un caz şi în aliul, administrația tol pe cale de aulori- 
tate se elecluează ; deosebirea esie numai în ce priveşie locul de 


onde emană aceaslă auloritale, adică dacă ea porneste direct de la. 


cei odminisiraji, sau e rezultatul sistemului de guvernămiat care în 
democralia modernă, el însuși esle o delegajie a najiunii. 

Tonte acestea ne arată că e mai mult vorba deo schimbare de 
nume decit de sistem, lar intrebarea cea mare e dacă, ocupindu-se 
„de administrarea lucrurilor în loc de guvernarea oamenilor, luncţiu- 
nije stalului nu vor deveni mal crea pe şi mai complicale, Aceasta 

e sigur, de oarece şi slalul actual şi-a complica! funcțiunile, pănă 
a a nu le mai pulea exercita cu folos, tocmai din cauza înmuljirii 
drebuințelor sociale. Această înmulțire de trebulințe, In mod fatal com- 
plică funcțiunile statului și iransformă odminisirajia lăcind-o pe lingă 
orgân de gestiune și organ de autoritate. 

Uliaji-vă numai la paradoxul zile! de arl, cînd același lume cere 
inlrînarena speculei şi... libertatea comerțului. 

Toate acesle ne fac pe noi să credem, că soclalismul este prin 


tendințele sale a căror oportunitate n'o discutăm aci—etalisi, cu loată ` 


argumentarea mălasiră a lul Vandervelde. 

În orice caz lucrarea aceasta este de o desăvirşită actualilate. 
Scrisă într'un stii limpede şi ușor, ca loale lucrările lui Vandervelde, 
ea poale fi, atii peniru socialişti, cil și pentru protivnicii lor, un Izvor 


-diù care sorbind, ar scăpa - şi unii şi aljl de mulie erori pe care le 


vinlură în presă şi în înlruniri, zădărnicind găsirea drumului adevărat. 
Pr. C. DRON 


-R. Lespiezau, La molecule chimique, 1920, Nouvelle Colecilon 
scieatilique, Direcieur : Emile Borel. 

Dezvoliarea mare pe care a iual-o chimia organică in ultimul 
limp, unde s'au descoperii şi sinleiizal peste 300.000 de corpuri nouă, 
se daloreşie unui insirumeni de ordine şi progres notația alomică. 
Două noliunl au jucat un rol capilal în această notație: Națiunea de 
greuiale moleculară şi noliunea de formulă dezrolială. 

Aulorul arată erolujia acestor noliual in decursul vreme! și ce- 
Htorul acesiei căr|! nu are în fala sa decil cursul de introducere la 
studiul chimiei organice, ce se lace în loji anii la Universilatea noas- 
tră (D-i prolesor Anaslasie Obregia), deşi Lespleau spune că numele 
Jei Berzelius, Gerhardt, Couper, promonatorii studiului ¢ ei organice, 
nu se pomenesc în facullăjile de științe, 

In capitolul | autorul ne arată evolujia nojlunilor de amestec și 
„combinaţie dela Prousti și Berihollet și pănă în zilele noasire, precum 


554 VIAȚA ROMINEASCĂ 


arunca! Romiala in războlu. Viola- 
ea re Belgiei e sam 

zber ca o . 
ph parta Dapă părerea a eră 


— Anglia ar îl lost dispusă să in- 


chee pace In 1917, dacă Germa: 
mila ar fi declarat alunci că re- 
munță la aneziunea Belgiei. Ofer- 
da de medialle a Vaticanului pu- 
nea această renunțare ca bază a 
negocierilor eventuale, dar Ger- 
mania a refuzat să admilă inde- 
ndenja Belgiei, lar incercarea 
ha Benedict al XIV a eşuat. ln Al- 
sacia, mitijarismul german a co- 
mis aceleaşi greşeli, caşi în Bei- 
ia, considerind-o lol timpul răr- 
iului ca o jară dușmană, lar Lu- 
„dendorii, omul soluțiilor sân. 
susiinea că Reichslandul e 
anexa! Prusiei. 

Dar şefii marinei germane s'eu 
„arătat mai ușurateci şi mal neln- 
-teligenți încă decit militarii. Erz- 
„berger declară că nu a crezul alel- 
„odată in acțiunea decisivă a sub- 
marinelor, așa cumo garaniau un 
Tirpitz și un Capelle, 

ln schimb el şa dal samă câ 
văsbolul submarin va decide in- 
traren în conflict! a Statelor-Ulalte. 
in comiielul secret care a avut loc 
atunci, el a susjinul că aceaste ar 
provoca un dezasiru, dar ul 
Papetie, secreiarul de sinl al ma- 
inel, l-a răspuns cu îndărătnicie : 
„Intrarea Americei in războlu nu va 
insemna nimic, dar absolut nimic“. 
Şi iluzia amiralilor germeni era 
împărtășită și de generalisimul Hin- 
denburg care profetiza că in șase 
duni Anglia iniomelală va cere 

ajie. 
air din amintirile lul Erzber- 
ger care a pasional şi revoltai mai 
mult publicul german, e acea pri- 
viitoare ła peripețiile loamnel lui 
4918. În zelul său de a ilustra in- 
capacitatea militarilor germani, el 
raporteaiă că în lulie 1918, Lu- 
dendorii, intrebal de secrelarul de 
stal Hintze asupra posibilliăți unei 
victorii germane, ar Îi răspuns a- 
firmeiliv. 

Deabia ln 15 August el a ince 

la se îpdoi, recomandind „o 
defensivă strategică”, Kaizerul a 
început atunci a ve gindi la pace. 
Se vor fece propuneri serioase 
inamicului dar „numai după suc“ 
esele epropiale depe lronlul de 


rorriieie a) price a- 
se 

Me indoelalce. Wilhelm 

NI spera incă. 


~ Eraberger a fosi foarte surprins 
cind Max de Baden l-a rugat să 
prezideze discuțiile asupra armisti- 
țiului. La Spaa el a luat contac! cu 
marele sia! major. „La sfirşilul con- 
ferinje! mareșalul Hindenburg e- 
păru și mă făcu să observ căe 
desigur Întăla oară în istoria unl- 
versală cind polilicianii și nu mi- 
litarii erau însărcinali cu închee- 
rea armistijiului“. 

El a îndemnat lotuşi pe Erzber- 


crie, Erzberger a cerul lasirucţii. 
lul Hindenburg 


era așa de vie în popor, serie din- 
sul, şi tendințele parliculariste fu- 
seseră alil de iore deşieplale in 
urma înfringorii in Rhenania, Ba- 
varia şi la Esi, încit un refuz de 
a semna ar Í} alras probabil di- 
soluția imperiului. la această oră 
critică Erzberger a avu! curajul 
să ia asupra-şi răspunderi peal- 
bile şi oricare ar fi dușmânia pe 
care ulliudinea lui a provocal:o 
în Germania, lrebue să salatâm 
ia el un om politic cu vederi på- 
trunzăloare și ciare. 

La Connaissance (Décembre, 
tu). 
Avind ca dăviză „On te lasso de 
tout, excepté de connaitre“, actastă 
revistă pariziană a cules cite ceva 
cin toste artele şi a dat la iveală 
numeroase documente biografice şi 
pibiogratice care lamurest mal bine 
ua curent artistic sau o persoaali- 
tate literară. 


in atimul mumăr, intro serie de i 


extrase din „vechile mele scri- 


sori* puctul mdan Robiudronată | ji 
Yagore apare cu acelaşi jism Ime 


cu același misticism cosmic cu 
ne-au deprins autorul lui Qltan- 
Jolt. Unele scrisori sint adevarate 
potme in proză: 

Shélidabh, 9 Déc. 1892. 


„Lumea imi apara totdeauna nouă, 
ca un vechiu şi foarte sump prie- 
tin, tovarăș in vremea Incatnării 
sacele actuale cași la vremea iacar- 
nârilor mele anterioare : ne cunoag- 
tem, eu și el, adinc şi demult. 

„limpede şi fără osteneală, am 
impresia că, in veacurile trecute, 
cind pâmlatul se ivi, în prima lui ti- 
acrațe, din baia lui de mare şi sa- 
lată soarele cu o rugăciune —eu am 
fost unul din arborii crescuţi din 
tărina lui nouă, care işi desfășurau 
frunzigul cu toată frăgezimea vigu- 
roasă a vieţii otigiuale.. Azi, ea se 
iatiade acolo, mama mea Terra, in 
cimpiile de griu de lingă malurile 
fiului, tn rochia ei de aur, plină de 
soare. Mamă a mulțimilor de copii, 
ca ascultă în peștire chemările ior 3, 
râbdarea ei e fără margini, dar nu 


pe u, 
au inceter să fiecăresc nzobosit*... 
luteresante sint cbservaţiite indin- 
nului, opus cu toate secretele patriei 
salt, care vrea să le apere de ci- 
vilizaţia pustiltoare a Englezulul, In- 
tro lume de vis, ce se stinge in 
lente pulsaţii, poetul rătăcea printre 
cele „şapte mări” şi ctie „treispre- 
mece riuri* şi pe lingă „mlaștina 
tără mârglni* a principilor aventu- 
rieri. „Toate celelalte ființe umane 
păreau că sint pe celalt tărm-pe 
țărmul vietii, pe ţărmul unde Gu- 
vernul Britauic şi Secolul XIX-lea 
sint departe, acolo, cu ceaiul pi pi- 
garetele lor"... 


Cuhack, Martie 1593, 


„Dacă vom incepe să dim prea 
ranită importanță apiauzelor Engle- 
jilor, va trebui să ne lepădăn de 
muite lucruri care sint bune la noi şi 
să primim dela el muita lucruri rele... 
Coaşiien! sau fără voia noastră, vom 
trebui să ne roadem viaţa, s'o mic- 
sorâm după mâsura minor care ne 
vor aplauda,.. Atunci, apostrofindu-mă 
pe mine lasumi, Îmi zic: ÙO, vas- 
Je-luti depârtează-te de Vasul-de- 


REVISTA REVISTELOR 655 


_— 


fier ! De s'ar repezi la tine furios 
sau de te-ar bate pe spate inceti- 
nel, in semn de protecție — atuaci 


te rog, din sfaturile înțelepte ale 
bătrinului Esope—şi păstreazâ-ți de- 
pârtarea“... 

Crezind în reincarnări viitoare, Ta- 
gore, con Had odată depe pir- 
mul tăcut al Bengalului, tresare: 
„cea mal mare teamă a mea, +ste 
să renasc în Europa! In adevăr, a- 
colo nu mă voiu putea Odihai, ca ia 
acest moment, deschiziidu-mi In- 
treaga ființă spre infinitul acesta, 
de-acolo, sus ; ia Europa „rise se- 
rios să fiu chemat la ord ne, 
m'aş culca- niţel pe pămint*. 

„ln Europa, omul e atit de cce- 
plex şi domină totul intr'atit, că asi- 
malul nu e pentru el decit un ani- 
mal, Pentru Indieni, nu e deloc stra- 
nie idela că sutietul transmigrează 
dela anima! la om şi dela om la a- 
nimal —aşa că mila pentru făpturila 
simţitoare ma fost isgonită din serie- 
rile noastre, ca fiind o exagerare 
sentimentală“.. 5 

Nol, indienii, trăim subt „regula 
Nopţii”. Sintem cutundaţi io Vegal- 
ce, în Unicul. Meloilile moastre tre- 
buesc cintate de fiecare, singur, pen- 
tru sine lasuşi; ele mc înalță duchi- 
du-ne dincolo de lumea de toate 
zilele, spre târimul singuratec unde 
răminem departe de orice, Muzica 
Europenilor e ficuta pentru mulți- 
mea care joacă şi pe care o tiraște 
spre toate culmile bucuriei şi spre 
toate prânsetil'e durerii omeneati * 

L'Amârigue (Octombre 1920), 

In țara gigantlomachiei Indus- 
triale, nalura pare că se armoni- 
zează cu „sgirie norii” cu 50 elaje 
si cu lurnalele de sule je 
meiri. 
in Colifornia, cu loată exploa 
tarea Intensivă, mal :töruesc pe 
o întindere de 1500 kim. patraji 
latre Nord-Eslul Califoraiei şi gol- 
fu] Monterey, acele păduri -e se- 
quoi care prezintă una din cele 
mal mărețe privelisti nalurale. 
Născuji în cursul perloadel ter- 
fiare, oceşli copaci au supravie- 
juit tuturor schimbărilor geologice 
ale pămialului, siidind ghețarii ce 
coborau din Nord. Virsia lor va- 
riază între patru pănă la 20 de vee- 
curti, „ar sini arbori care durează 
de 40 de veucuri Baza lor ajuuge 


646 — TUA 


pu 


greulatea de a se face distincile între unele substanje clasate ca: 
patimase lar altele ca combinații. Deși s'au găsit multe punele ho~ 
tăritoare peniru distingerea amestecului de combinalle, criterial unic 
şi tranșani nu există, căci cind se înlătură o dificultate altele vin și-t 
cul. 
p7 loei departe autorul ne arată cum a luat naştere teoria 'echloa- 
lențelor, rajlonamentul lui Yoly, pentru a ajunge la notajille alomice, 
legea raporturilor simple, prelinsă a lui Dalton (nu se constată niel 
din scrierile lui Dalton nici din lucrările lui Berzelius și Wurlz care 
au utilizat ideile lui), lucrările lul Berzelius lăcule subt influența Ide- 
ilor lui Dallon, Oay-Lussac, și isomorlismul lul Mitscherbich, din care 
remarcăm o tabelă de ponderi atomice a căror numere, cu pujine ¢x- 
cepili, sint de o exactitate ce ne inspiră cea mai mare admirație. 
Tendinţa lul era de a da nişte formule reprezentalive a moleculelor 
corpurilor compuse, „Formulele chimice trebue să amintească reac- 
fiile şi orice transformare chimică să se poată traduce prinlr'o ecua- 
jie între materiile care intră în reacjie şi produsul reacției.” Oer 
reformează notațiile lui Berzelius în senzul vederilor de mal sus. — 

Ipoteza fecundă a lui Avogadro nu trebue uliată, deși unii s'au 
intrebat dacă e permis unul chimist să facă ipoteze, și Perrin n ars- 
tat că se pot face ipoleze dacă ele duc la consecinje verificabile prin- 
experiențe, după cum e cazul ipolezel lu! Avogadro (Les alomes Y. 
Perrin t913). Raout şile ec gri legile cryoscoplei cărora toc- 
mai mal lirziu van't-Hoøff te-a da! o interpelare bazată pe presiunea 
osmolică, consecință teoretică a ipoleze! lui Avogadro. 

Noțiunea de radical, care deja exista in chimia anorganică, e 
Introd şi in chimia organică ochler și Liebig) iftimp ce se 
dozvoltă noțiunea de tip, care-a juca! un ral capital în dezvoltarea 
chimiei organice. Toji compușii s făcuți după anumite tipuri (tipul 


hydrogenului H H, tipul apei 1O, tipul amoniacului îi) N)  Oerhardi, 


Dumas, Williamson, Frankland, man 3 

Couper, Kekult au aralal că radicalii lrebuesc socoliji ca gru- 
puri de aiomi jucind roluri de corpuri simple, derivali care nu conjin. 
nici o forță ascunsă şi proprietățile sint dalorite consecinjei directe 
a proprietăjilor individuale ale elementelor care îl compun. Se ajun- 
ge aşa la nojiunea de valență şi se stabilesc formulele chimice care: 
sint şi astăzi, Mal tirziu necesitățile de a exprima prin formule nnme- 
roşii compuși al carbonului a adus la considerații spajiale ale valeajilor 
atomilor de carbon (sterlechimia carbonului). 

Dar și formulele de constitujie bazate pe valență au deleciele 
lor, căci avem o imperleclie a noliune! de va ență, care este in cure 
de evoluție. Werner pentru a explica uni! compuși minerali imagi- 
nează leooria coordinallei sau a complexelor tocmai peniru a pulea. 
explica variabilitatea valenjei care fusese considerală ca o proprie» 

iză atomică. 
ai nai solusi, Ipoteza alomică admisă a permis să se pălrundă în 
intimitatea moleculei chimice şi ne-a dat cunoşiinje precise asupra con-- 
stitujlei şi a permis synteze magnifice cu care se poate mindri chimia 
organică, Intr'un secol de muncă s'a disecal molecule chimică; acum 
asistăm la disecarea alomului prin melode de abservajii fizice. 

Pentru studiul materiei. chimistul are neroe de fizician, acesia 
de matematician, căci nici o ştiinţă nu-i complect independentă de 
celelalie ; toate îşi lac serviciu reciproc, excluderea unela singure ar 
pe pe celelalte imposibile. 


C. V. GHEORGHIU 


Revista Revistelor 


Zorile (Anul I, No. t, Lugoj) 
revistă şilințifică și literară bilu- 
mară. — O altă făclle care se a- 
prinde la marginile rominlsmului, 
de dala pceasia în Banat. Nol sa- 
lutăm Zorile, îi urăm viață lungă 
$i spor în munca sa care, fiind 
date împrejurările, esie un apos- 
'ola!, Dar ne vom pune din nou 
intrebarea, lormulală cu prilejul 
apariției allel reviste mărginene, 
dacă este bine să fe împrăștie for- 
jele noastre intelecluale, nu toc- 
mal numeroase, în atitea diverse 
publicaţii, în loc să se adune la 
un loc, ȘI, cu această ocazie, să 
ni se permilă să lacem o obser- 
vaite, care ar pulea fi şi o pro- 
punere. Existența mal multor re- 
visile bune este o imposibilitate a- 
cum cind lileralura sulere de o 
așa mare secetă, Pe de altă parle 
pătura cullă rominească este da- 
toare să fac cu orice prej edu- 
cajta lilerară a Rominilor din pro- 
vinclile foaste subjugate. Şi lrebue 
să se dea Rominilor din acele re- 
giuni o literatură care să țină plep! 
teraturii rusești, nemiești şi ungu- 
resii, adică literalurilor cu care 
se mindresc minoritățile și cu care 
unii intelectuali romini din pro- 
vinciile foasle subjugale au fost 
deprinși. Dar acest lucru nu-l 
pol face cu succes revistele 
care apar acum in acele regiuni 
şi poale nici cele din Regal. 

Noi credem că în Basarabia și Àr- 
deal ar fi mult mal bine venite nişte 
revisie in care să se reproducă 


tot ce s'a scris mai bine în romi“ 


neşle de o sulă de ani incoace, 
un fel de antologii lunare, - adap- 
tate la gustul publicului din re- 
giunca respectivă, care să aibă 
bine înțeles și cronici informative 
şi alte rubrici de actualitate. 

lar adevăratele talente ar trebui 
să se grupeze la cileva reviste 
cenirale, care să răspindească li- 
leralura bună actuală in toate un- 
ghiurile rominismului. 


Lumina Femeii (Anul II, Na 
1, Cluj), rerisiă lunară, subi di- 
reciia D-nel Sanda I. Mateiu. — 
Noi vom aplauda inloldeauna orice 
semn de lrerire a conștiinței fe- 
meeşii, căci, dacă din punct de 
vedere social și polilic, problema 
feministă e tot atit de imporiantă 
caşi, de pildă, marea problemă a 
raportului dintre capilalism şi pro- 
letariai, apol din punct de vedere 
moral, brobilema feministă e cea 
mal însemnată din toate, Nu e 
vorba de nimic ma! puţin, decit 
de egalizarea une! jumălăți din 
omenire, socotilă și lralală pănă 
astăzi ca o specie inferioară. -- 
„Lumina femeii” nu este o publi- 
calie curat feministă, cl, judecini 
după numărul pe care-l.avem dina- 
inten noastră, mal mult o revistă de- 
stinată femeilor. 

Celia trei Crişuri (Anul |, No. 
3). Toală lumea care a făcut li- 
ceul, ori cel puțin a cetit Criticile 
lul Malorescu, cunoașie ezia 
lui Enăchiţă Văcărescu: „Intr'o 
grădină, sub o tulpină elc.", poe- 
xia lui Ooethe cu acelaşi subiect, 
comparație făcută de V. A, Ureche, 
între ambele poezii și ironiile lui 
Maiorescu la adresa lui Ureche, 
ele. — D. Sextil Puşcariu arată 
că Enăchiţă nu s'a pulut inspira 
din Goethe, pentrucă poezia lui 
Ooelhe e mult cadre poeziei 
lui Enăchijăä. D. Pușcariu spune 
că ambele bucăți trebue să albă 
ca izvor o poezie populară ger- 
mană. 

Patria literară (Cluj, număr 
de Crăciun). D. O. Bogdan-Dulcă 
aduce ştiri despre Elena Negri 
(fiica Smarandei Negri devenită 
soția lui Conachi; sora lu! Cos- 
tache Negri ; prima lubită și muza 
lui Alecsandri). Multe din aceste 
sliri, — procese peniru moşii şi 
bani — nu interesează deloc ls- 
loria literară. Dar sint interesante 
șlirile despre Elena Negri câsă- 
lorțiă cu Alecu Virnav, despre di- 


648 VIAŢA 


ul ei, care s'a înlimplal, pe cit 

ung ante înainte de plecarea el 
Ma. 

pere aşterea Moldovei (Anul 


il, No. 4, Chişinău) vevistă lite- 


rară, apare de două ori pe lună. 
D. Stefan Ciobanu, care ne-a 
făcul cunosculă exlaenja şi allor 
poeți din trecutul Basarabiei, ne 
vorbeşie de dała aceasta de un 
A, Necco, care, între 1866 şi 1869, 
a scris mal multe poezii şi a făcut 
mal multe traduceri. Ele s'au gă- 
sii în nişte carnele, și din oare- 
care indicaţii se vede că ar fi Jost 
pregătite peniru lipar. D. Ciobanu 
Pegi cilera mosire de lraduceri 
dim Lermontov (Nacco a iradus şi 
Demonul) şi din Crilov, şi citeva 
poezii originale, care dovedesc 
(dacă mai ales avem în vedere F- 
solaren lul Nacco de literatura 
romină şi de limba literară) că a- 
cesi om ma lost lipsit de reale 


t. 
"avue des Deux Mordes 


(Decembrie). 
Maurice Daksa $ A y 
prezidențiale Staiele- . 
A pr ete şi vii ale x 
ri asupra per 
pry rra ee celor doi candidați. 
sare cincizeci de ani, dar pare 
mai tinăr, e doarie acllv şi un o- 
rator neobosii. Harding e mai bä- 
trin şi mai calm, Cox e progre- 


sist şi radical. Harding nu vrea, 


să schimbe nimic dia ordinea lu- 
erurilor şi de acela e _ numi! de 
adversari reaclionar, Om de a- 
faceri desăvirşii, Cox place co- 
merciaalilor şi orășenilor prin for- 
muleie lui scarile şi declziualle 

i repezi. 
luee e mel ponderal şi are 
pentru e g ruralii, agricullorii, a+ 
magri pașnici ai micilor orășele, 

ox o întreprins o adevărală 
cruciadă în favoarea Societăţii Na- 
jaalior după formula iui Wilsona, 
dar cu oarecare rezerve desiina» 
te să linişiească lemerile popo- 
rului american. j 

Programul republican al lui Har- 
ding se poale rezuma ssilel: 
„Control absolul al Siatelor-linile 
de câlre Siatele-Unile”. 

Nicl-o inllueață străină in ala- 
cerile najlunei. icanii pol gu- 
verne jara lor fără ajulorul Hu- 
ropei. viitor cași în lrecal nu 


- 


se va vedea deci! un singur dra- 
pel, acel de pairu lulle. Această 
fară va răminea americană. Pre- 
zidenlul său viilor va răminea în 
America. Afacerile americane vor 
fi disculale de servitorii ţării la 
Washington și nu într'o capitală 
străină. Dacă pairu milioane de 
americani s'au pulul guverna sin- 
guri acum o sulă palruzeci de ani, 
o sulā de milioane vor pulea să o 
facă astăzi, Harding și Coolidge 
vor doredi-o Europei inlregi cind 
ii veji trimele la Washinglon'. 

Toale discursurile oraiorilor re- 
publicani au fos! îndrepiale con- 
ira Societăjli Naţlunilor. La Neu- 
pori colonelul Roosevell juniər, 
fiu] ilusiralui prezident, a declarat 
că Soclelalea Nalinnelor conjiae 
mai mulți germeni de războiu de- 
cil oricare alt document, lar coa- , 
siliul de nouă care se va |inea iu 
curind la Geneva cuprinde repre- 
zentaali a cinci regi și a unui îm- 
para! (acel al Japoniei), aşa în- 
cil şase membri din nouă vor fi 
purtătorii de cuvini ai capelelor 
incoronale. ai 

El a mai adăugii; „S'a vorbii 
mult ia prea ti {e națiile eu- 
ropene şi prea pu e a noa: 
S a De o sută de ani am reuşit 
destul de bine, ocupindu-ne de a: 
facerile moasire, Azi ni se cere 
să apucăm pe calea necunoscu 
a Iniernajionalismului, să facem o 
alianță ofensivă cu palrozeci alle 
națlual. Dar unde se nasc e- 
ie.? Acolo (adică in Europa). Un- 
de se lace războlu F Acolo. Uade 
trebue aparale loale frontierele ?. 

colo. Unde sini toli falii? A- 
colo, In schimb unde damassis, 
pacea ? Aici. Unde se găsesc 
nii? Aici. Unde sint najiile care 
au semnal pactul miraculos ? 
colo. Să lăsăm pe cei care l-au 
semnal să lasă singuri din incur- 
cătură, lar noi să răminem linlş- 
tiji aici“. 

Mercure de Franca (Noem: 
brie, Decembrie jar y 

„Sindicalismul inielecinal în e 
volvjia şi posibilitățile sale de 
dezvoltare“ îl studiază d. Gaston 
Sauvebois, Conlederajia generală 
a muncitorilor intelecluali s'a năs- 
cut îndală după războiu și in ci- 
teva luni lechniclenl, Jurnalişii, oa- 
meni de litere, aulori dramatici, 


su formal prelulindeni sindicale. 

Este o simplă modă această miş- 
care sau are ea rațiuni puieralce 
şi intelectualii se pregātesc pen- 
tru rolul ce vor juca în marie e- 
venlmenie ce se prepară în sinul 
societății ? 

Desigur că traiul greu al vie- 
ţii după războlu a los! un imbold 
puternic; apoi minunalul suoges 
al prolelarialulul organizal l-a an- 
lrena!, căci succesul esie coala: 
gios. La cei mai muli! intelectuali 
a fos! însă convingerea: ci nu 
văzul în sindicalism o organizație 
superioară a forțelor sociale mo- 
derant. In adevăr „organizația sin- 
dicalistă, aşa cum există astăzi... 
reprezintă forma primă naturelă 
şi oprecum spontană a unei nol 
aşerări, e cărei necesilale locală 
lumea o simie y? a cărei sosire 
o așteaplă din zi în zi". Fireşte, 
intelectualii nu pol sia izolaji de 
discuțiile care privesc formele vli- 
ioare ale producerii şi, cum „sin: 
dicalismul nu ar li nimic, dacă 
n'ar prepara un regim nou, o lume 
mal bună, și simdicalismul intelec- 
iual n'are o rațiune de a fi deo- 
sabită de acea a sindicalismului 
proletar“, Pentru aceasia, în mod 
necesar, începulurile celui diatălu 
au imilat pe cel de al doilea. Dar 
ele nu-s de aceiaşi natură. 

Scopul sindicalismului Intelec- 
taal esle „creșletea bogăliei In- 
delecluale şi organizarea iñtell- 
genjii vederea coordonării di- 
verselot luncliuni sociale snu, mal 
degrabă, în vederea direcțlunii 
generale a omenirii“. Născut din 
aceleași nevol maleriale en n sin- 
dicallsmul proletar, siadicalismul 
intelectualilor își va urma erolujia 
sa proprie: el va irebui să lupte 
conira pledicilor pe care actua- 
lul.regim le opune libertălii mo- 
rale şi dezvoltării generale a in- 
teligeații; „ingineri ai comercio- 
lui, agriculturii şi industriei, func- 
(ionari, medici, architecţi, pra- 
lesori, jurnaliştii, savanți, artişti, 
cugelălori, scriilori se vor în!lrece 
in inițiativă şi ingeniozitate peniru 
a realiza, fiecare în domeniul său, 
cea mai mare inteligență. El vor 
gás! pealru asta în cooperejia pu- 

ijloace muli mai puternice 
decit cele oferite de oficinlitalea 
de eri." Tol ei vor face slorțări 


REVISTA REVISTELOR 


spre a renliza refoțma învățămia: 
tului pe baza unilății de Instruc- 
liune asifel ca să nu lase nici o 
inteligență necultirată şi, mai ales, 
penlru a face printre tinerele ge- 
nerajluni, fără deosebire de clasă 
ori reședință, in Popor saşi în 
burghezie, selecția celor mal apți 
de n lucra In creșterea continuă 
a bogăție! lulelecivale”. 

Se vor periecționa aslfel şi își 
vor exiinde “acținnea deosebilele 
asociajluni ale gîndirii, lar aşeză- 
mintele şilințifice, căpălind o viaţă 
nouă prin libertatea și simpalla ce 
o vor sim|i în jurul lor, vor căula 
să deslege marile probleme ale 
vieții moderne și se vor supune 
cn bucurie regulelor de sociali” 
zare intelectuală. Căci, prin sin- 
diealizare, inteligența va fi în stir- 
şil liberă ; fireşte aici e vorba de 
„inteligenţa pusă în slujba socie- 
tății, a omeniri! și primind regu- 
lele, felul de studiu şi modul dea 
gindi polrivi! cu ea“. Sindicalla= 
mul o liberează de serviluțile mo- 
rale, filozolice sau polilice, o sus» 
irage influențelor maleriale şi so- 


claie, reuaile in aur şi o pune în. 


situație unde să nu-şi aparjină de- 
cil sie-și și menirii sale, căci ,o 
apără unirea tuturor, și astă 
unire consillue o forță cel pujina 
egală cu forțele regimului“, 

După ce va trece de fara cons- 
tituirii, în mod fetal contură, el 
va pulea, casi sindicallsmul w- 
vrier, să-şi alirme doctrina în ce 
privește drepturile și daloriile cle- 
sei ce O reprezintă, „Ya spune o- 
pera ce lrebue să realizeze în 
soclelale, ordinea nouă la care 
va colabora“. Care va llacea dar: 
irină, nu se poate acum Pteciza. 
E probabil insă, det fiind nalura 
sapcă luacjia proprie a sindica- 
lismului inlelectual va fi de e cu- 
geia la orinduirea omenească și de 
a exercita, În virful piramidei so- 
ciale, suveranilalea. 

Dar nu vor protesla sindicalele 
uvriere iùn conira acesiel tendinpi 
plaloniene manilestală de intelec- 
tuali ? 

D. Saurebols e optimist : Acesle 
sindicale au o sarcină enormă, 
aceia de a organiza munca; loste 
torțela lor abia le vor Íl deajuns 
peniru asta. lar peniru a realiza 
srmonia între deosebilele elemens 


| 


650 ~ VIAȚA ROMINEASCĂ a 


te ale socielăli) care se diferen- 
Jiază cu otit mai mult ca cii so 
cletalea e mal civilizată, nu ire- 
bue o aulorilate exlerioară și care 
găseşte în ea Însăși, odală cu 
principiile superiorilăiii sale, prin- 
cipille armonizării lor ? Şi acennlă 
autoritale nu-i inteligența ce are 
de scop numai cunoașierea lumii ? 
Un conflict intre cele două sindi- 
dicale nu-i posibil; sini frați, şi 
sindicalismul inleleciual niciodată 
mu va combate teoriile economice 
ald sindicalismului urrler, nici nu 
va căula să-l micsoreze Importaaja 
ce a luat-o În societatea modernă. 
Dimpotrivă. Inleleciualii ştiu că a 
patra Sinre, Starea muncii, re- 
clamă—cnşi aliă dată starea a tre- 
ia burgheză,—locul său Inireg în 
moclelale, că „drepturile Istoriei 
eamenilor şi a naturii se pronunță 

niru ea, că venirea sa nu mai 
poate Îi întirzială” ; ei vor ajuta 
această realizare și o vor servi în 
toate consecințele sale, căcl sin- 
dicaliamul uvrier serveşle un ideal 
de justiție și Irăție care nu exclu- 
de pe nimeni din societatea re- 


nerală”. 

Cind sindicalismul intelectual își 
va fi cipligal în faje lucrătorilor 

a inteleciualilor aulorilalea s! 
| Ak ce | se cuvine, va lrebui să 
eresse ua orgaan caii sic. 
realizeze principiile in E i 
ces pm a Tales Consiliului 
economic al Muncii, „care va €- 
mana din sindicalismul inteleciual, 
va exercila una din cele mai mari 
puteri ce po! Íi inire oameni”. În 
aces! parlament al inteligenji! vor 
ma loc și delegalii Muncii şi a 
celorlalte forje colective; asile! 
se va clădi temelia unel societăji 
„peniru care drepialea materială 
nu poole Îl decil prima condiție-a 
unei societăli mai inalte“. 

„Rolul social al muzicei” de 
G orges Chenneviâre. Muzica esle, 
dacă nu cea mal veche, der cea 
maj populară dintre arie, mai po: 
pulară decit lealrul şi poezia, mai 
universală, penirucă se bazează 
pe riim şi Inslinctul ritmului este 
primul instinct esielic ce sa des 
teptal in om. 

Deinde e muljime, e riim si 
cintec: in valea Nilului, pe lăr: 
murile Volgei cași pe malurile 
apei din Ananan. Muzica esle „or- 


# 


dinea mişcării, acținnea liberat 
de greatale ; e principiul vielli, re- 
velaloare a celace nu se poale 
spune prin vorbe“. Este univer- 
sală penirucă loji oamenii de ori 
ce rasă, din Orice fară, yaa ge 
in ea malerie peniru visul $ 
simbolul aclivilății lor Interioare- 
De aceia cintecul a fost toldenu- 
na gxpresia dragostei și credințe! 
mulfimii. a avinlului relig'os 
popoarelor, purtătorul de cuvint 
al aspirațiunllor ananime. „Nu sial 
curente sociale, zguduiri Istorice, 
civilizații, cere să nu-şi fi găsil 
formula în cintec“. Cintul este 
consacrarea, ofranda pură, daro 
generos al inimii. „Muzica libe- 
rează ființa noastră”, Oricind g€- 
niul omenesc a alins supremul 
grad de lrumuseje, muzica a lost 
iotarăşa manifestărilor estelice. 

Aşa a fost la Greci. „Grecii nu 
concepeau muzica fără poezie, nici 
poezia lără muzică, nici arlă dre- 
malică fără una şi fără alla. Cu- 
vintul și cinlul sin! la ei indispen- 
sabile ; muzica leagă necontenit 
„cena de orchestră şi pe auditori 
de dramă: ea crează sincronis- 
mul necesar”. Tol aşa în evul me- 
diu crestin, unde muzica, ce € fn 
afară de spațiu, s'a uni! cu arebi- 
tectura, ce nu cunoaște timpul, şi 
a formal, prin analogia simelirie 
şi rlimului, unitalea crediulei, a 
misticismului coleciiv, 

Astăal însă muzica și-a părăsi! 
rolul ei primiliv şi a plerdul forjo. 
sa de acliune, cu loale că m'a avut 
niclodală la dispozilie mijloace a- 
sa de variale ; locmai aceaslă bo- 
găjie o încurcă si-i ingustează dru- 
mul. Prin technica sa prea rafi- 
nală, prin lipsa elementului corai, 
muzica renunță la luncţia ei so: 
cial, devine, lo! mai mull, arte 
ințeleasă și gustală in cercuri res 
trinse, neglijează viaja cu orizoh- 
turile-i largi ; și din lipsă de aer, 
îşi plerde vigoarea. Muzica moare 
de prea mullà rațiune, de prea 
puțină inimă. ŞI atunci ? 

Indărăt, la pămint, In mallime: 
„ridicaţi aria deasupra modei, dia- 
colo de capriciul şi fiorurije su- 
perliciele : a venit vremea să 
tām pe omul pondere, i dăm e- 

cel noastre... o ar 
era să lie polrivilă cu aspirațiile 
unei omeniri mal bune, o arlă pu- 


REVISTA REVISTELOR 5 657 


termică și sănăloasă, care să nu 
miroase a aer închis nici a șipuri 
de dociorie. Deschideţi ferestrele | 
Deci arlă pentru popor. Dar artă 
fără epilele, cum e a lui Beetho- 
ven sau a lui Hugo-—și popor, „nu 
clasă socială, ci colecliriiniea in- 
săşi, mulțimea în care flece Indi- 
vid îşi uită rangul, starea, preo- 
cupările zlinice şi, în adorarea 
frumosului, se simie frate cu se- 
menit săi“. = 
Foarle mulți par a vedea după 
insuccesul grevei dala 1 Malu, o 
nouă orientar in menialilaiea lu- 
crătorilor manifestată mal ales pria 
schimbärilə ce se fac în statele 
majoare ale sindicatelor, Esile o 
iluzie, aice d. Louis Narquel in 
articolul „Mistica sindicalistă şi 
socialisiă*. Dimpotrivă. Din pri- 
cina psichozei create de războiu, 
sindicalismul şi-a acenlual carac- 
erele sale: a devenii mal agre- 
sir și mai aulorilar, mai orgolios 
+i mai dispus a se socoll în afară 
şi deasupra legii. Probă modul 
cum a voil să impună proeclul său 
de naționalizare a drumurilor de 
iler, cind şi-a arăta! loală intran- 
sigenja sn lajë de pulerile cons- 
iiiuite ale miatului şi, în faja in- 
succesului evideal al grevel ge: 
nerale, „n'a ezita! să apeleze la la: 
'ernajinnala sindicală şi să-i cea- 
ră să boicoteze Franja, adică -s o 
iipsească de aprovizionarea cu a- 
limenie și materii prime”. Dar mal 
cu samă entuziasmul sladicallş- 
tilor peniru bolșevismul rus, cu 
loste că a fost repudial în con- 
gresul dela OQenera, ne dă im: 
prenia că ne aflăm in faja unei 
menialilăji mislice, socialiste, sindi- 
caliste, rerulujionare. Căci găsim 
in aceaslă menalelilate caracierele 
clasice ale mentaliiății misticulul : 
tendință spre universalilale și in- 
failibilitate, nervozilale în feja 
coniradicției şi exaltarea perver- 
să până ja a pretinde să-și pro- 
cure succesul prin nenorociriie și 
calasirofeie provocale cu deplină 
şiiință și seninălale. Această re- 
ligie sindicalisiă, căci este una, 
işi îndreapiă spre revolujie sior- 
țările sale nesocolind legile bio 
şi sociologice. Ea şi-a găsi! lor- 
mule „in solidarilaiea tuiuror des- 
moșienijilor soartei”, dar mai a- 
jen în cea dată de bolşevism: 


„diclainra proletariatului”. Dar co- 
munismul integral rus este mar 
mult decit o formulă: este reall- 
zarea idealului misiic prolelar, és- 
te malerializarea aceslui vis, ŞI 
atunci mistica sindicalismului Iran- 
cez s'a exalial pănă la delirul sa- 
cru : „S'a solidarizat cu bolgeviu 
mul pănă şi in crime. l-a admirat 
desxrollarea tiranică și calasirolală 
caşi mersul său pe căile de ne- 
persen ale Providenjel prolelare”. 
aplul că la Oeneva diriguilorii 
sindicatelor franceze au reprobat 
melodele bolşerismului, nu dove- 
deşie nimic; ei rămin nişte en- 
tuzlasmaji, niște lluminaţi de mis- 
lica sorietistă, convinşi de lrumu- 
seja regimului sovlelelor. 
avue Mondiale (Nocmbrie 
1929). 

„Poale părea excesiv, zice d. 

eneral Bajole in articolul Răa- 

olul vilior, să vorbeşii de ua 
nou războlu adouazi după leri- - 
bila incercare prin care am ire- 
cul, dar... zăresc la orizoni o-pri- 
mejdie peniru jara mea și o sem- 
nalez in loală conşiiința ca să ve- 
dem ce măsuri de pază irebe 
luate“. Căci „oricii ar ii războiul 
un aci esenjialmenie condamna» 
bil... oricit ar fi de pulernică şi 
dreaplă dorința noasiră de pace, 
trebue să nu flim expuși la un nou 
alac din pariea unui vecin care 
nu dezarmează deci! in aparenlă, 
care ascunde in fundul inimii sa- 
le... dorul de răzbunare, speranla 
Treranșei”. 

ŞI din momen! ce este posibil, 
oricii ar fi de indepărială această 
poslbilitaie, irebue examinală na- 
e viltorulul războlu şi prepara- 
lā in consecință apărarea. Hăzbo- 
iul ce va veni va îi caraclerizal 
mal ales de progresele chimiei 
şi maşinismului ; va cere onmenai, 
relativ mal pulini, dar cu ali! mai 
mult o puternică dezvoliare de ma- 
şini, „SĂ se apuce deci chimiştit 
şi iaginerii noşiri să creeze mij- 
loace din ce în ce mai puternice, 
mei grozatre”. 

„Să perieciioneze chimişiii in- 
lrebuinjarea gazelor olrăritoare 
(şi d. general se enluziasmează 
la gindul „că mini, poale, fania- 
ziile lui Wells şi allor romancieri, 
ca „lumul negru“ și „razele-ulira: 
vtoleie, vor li realități), să facă 


554 VIAȚA ROMINEASCĂ 


arunca! Romiala in războlu. Viola- 
ea re Belgiei e sam 

zber ca o . 
ph parta Dapă părerea a eră 


— Anglia ar îl lost dispusă să in- 


chee pace In 1917, dacă Germa: 
mila ar fi declarat alunci că re- 
munță la aneziunea Belgiei. Ofer- 
da de medialle a Vaticanului pu- 
nea această renunțare ca bază a 
negocierilor eventuale, dar Ger- 
mania a refuzat să admilă inde- 
ndenja Belgiei, lar incercarea 
ha Benedict al XIV a eşuat. ln Al- 
sacia, mitijarismul german a co- 
mis aceleaşi greşeli, caşi în Bei- 
ia, considerind-o lol timpul răr- 
iului ca o jară dușmană, lar Lu- 
„dendorii, omul soluțiilor sân. 
susiinea că Reichslandul e 
anexa! Prusiei. 

Dar şefii marinei germane s'eu 
„arătat mai ușurateci şi mal neln- 
-teligenți încă decit militarii. Erz- 
„berger declară că nu a crezul alel- 
„odată in acțiunea decisivă a sub- 
marinelor, așa cumo garaniau un 
Tirpitz și un Capelle, 

ln schimb el şa dal samă câ 
văsbolul submarin va decide in- 
traren în conflict! a Statelor-Ulalte. 
in comiielul secret care a avut loc 
atunci, el a susjinul că aceaste ar 
provoca un dezasiru, dar ul 
Papetie, secreiarul de sinl al ma- 
inel, l-a răspuns cu îndărătnicie : 
„Intrarea Americei in războlu nu va 
insemna nimic, dar absolut nimic“. 
Şi iluzia amiralilor germeni era 
împărtășită și de generalisimul Hin- 
denburg care profetiza că in șase 
duni Anglia iniomelală va cere 

ajie. 
air din amintirile lul Erzber- 
ger care a pasional şi revoltai mai 
mult publicul german, e acea pri- 
viitoare ła peripețiile loamnel lui 
4918. În zelul său de a ilustra in- 
capacitatea militarilor germani, el 
raporteaiă că în lulie 1918, Lu- 
dendorii, intrebal de secrelarul de 
stal Hintze asupra posibilliăți unei 
victorii germane, ar Îi răspuns a- 
firmeiliv. 

Deabia ln 15 August el a ince 

la se îpdoi, recomandind „o 
defensivă strategică”, Kaizerul a 
început atunci a ve gindi la pace. 
Se vor fece propuneri serioase 
inamicului dar „numai după suc“ 
esele epropiale depe lronlul de 


rorriieie a) price a- 
se 

Me indoelalce. Wilhelm 

NI spera incă. 


~ Eraberger a fosi foarte surprins 
cind Max de Baden l-a rugat să 
prezideze discuțiile asupra armisti- 
țiului. La Spaa el a luat contac! cu 
marele sia! major. „La sfirşilul con- 
ferinje! mareșalul Hindenburg e- 
păru și mă făcu să observ căe 
desigur Întăla oară în istoria unl- 
versală cind polilicianii și nu mi- 
litarii erau însărcinali cu închee- 
rea armistijiului“. 

El a îndemnat lotuşi pe Erzber- 


crie, Erzberger a cerul lasirucţii. 
lul Hindenburg 


era așa de vie în popor, serie din- 
sul, şi tendințele parliculariste fu- 
seseră alil de iore deşieplale in 
urma înfringorii in Rhenania, Ba- 
varia şi la Esi, încit un refuz de 
a semna ar Í} alras probabil di- 
soluția imperiului. la această oră 
critică Erzberger a avu! curajul 
să ia asupra-şi răspunderi peal- 
bile şi oricare ar fi dușmânia pe 
care ulliudinea lui a provocal:o 
în Germania, lrebue să salatâm 
ia el un om politic cu vederi på- 
trunzăloare și ciare. 

La Connaissance (Décembre, 
tu). 
Avind ca dăviză „On te lasso de 
tout, excepté de connaitre“, actastă 
revistă pariziană a cules cite ceva 
cin toste artele şi a dat la iveală 
numeroase documente biografice şi 
pibiogratice care lamurest mal bine 
ua curent artistic sau o persoaali- 
tate literară. 


in atimul mumăr, intro serie de i 


extrase din „vechile mele scri- 


sori* puctul mdan Robiudronată | ji 
Yagore apare cu acelaşi jism Ime 


cu același misticism cosmic cu 
ne-au deprins autorul lui Qltan- 
Jolt. Unele scrisori sint adevarate 
potme in proză: 

Shélidabh, 9 Déc. 1892. 


„Lumea imi apara totdeauna nouă, 
ca un vechiu şi foarte sump prie- 
tin, tovarăș in vremea Incatnării 
sacele actuale cași la vremea iacar- 
nârilor mele anterioare : ne cunoag- 
tem, eu și el, adinc şi demult. 

„limpede şi fără osteneală, am 
impresia că, in veacurile trecute, 
cind pâmlatul se ivi, în prima lui ti- 
acrațe, din baia lui de mare şi sa- 
lată soarele cu o rugăciune —eu am 
fost unul din arborii crescuţi din 
tărina lui nouă, care işi desfășurau 
frunzigul cu toată frăgezimea vigu- 
roasă a vieţii otigiuale.. Azi, ea se 
iatiade acolo, mama mea Terra, in 
cimpiile de griu de lingă malurile 
fiului, tn rochia ei de aur, plină de 
soare. Mamă a mulțimilor de copii, 
ca ascultă în peștire chemările ior 3, 
râbdarea ei e fără margini, dar nu 


pe u, 
au inceter să fiecăresc nzobosit*... 
luteresante sint cbservaţiite indin- 
nului, opus cu toate secretele patriei 
salt, care vrea să le apere de ci- 
vilizaţia pustiltoare a Englezulul, In- 
tro lume de vis, ce se stinge in 
lente pulsaţii, poetul rătăcea printre 
cele „şapte mări” şi ctie „treispre- 
mece riuri* şi pe lingă „mlaștina 
tără mârglni* a principilor aventu- 
rieri. „Toate celelalte ființe umane 
păreau că sint pe celalt tărm-pe 
țărmul vietii, pe ţărmul unde Gu- 
vernul Britauic şi Secolul XIX-lea 
sint departe, acolo, cu ceaiul pi pi- 
garetele lor"... 


Cuhack, Martie 1593, 


„Dacă vom incepe să dim prea 
ranită importanță apiauzelor Engle- 
jilor, va trebui să ne lepădăn de 
muite lucruri care sint bune la noi şi 
să primim dela el muita lucruri rele... 
Coaşiien! sau fără voia noastră, vom 
trebui să ne roadem viaţa, s'o mic- 
sorâm după mâsura minor care ne 
vor aplauda,.. Atunci, apostrofindu-mă 
pe mine lasumi, Îmi zic: ÙO, vas- 
Je-luti depârtează-te de Vasul-de- 


REVISTA REVISTELOR 655 


_— 


fier ! De s'ar repezi la tine furios 
sau de te-ar bate pe spate inceti- 
nel, in semn de protecție — atuaci 


te rog, din sfaturile înțelepte ale 
bătrinului Esope—şi păstreazâ-ți de- 
pârtarea“... 

Crezind în reincarnări viitoare, Ta- 
gore, con Had odată depe pir- 
mul tăcut al Bengalului, tresare: 
„cea mal mare teamă a mea, +ste 
să renasc în Europa! In adevăr, a- 
colo nu mă voiu putea Odihai, ca ia 
acest moment, deschiziidu-mi In- 
treaga ființă spre infinitul acesta, 
de-acolo, sus ; ia Europa „rise se- 
rios să fiu chemat la ord ne, 
m'aş culca- niţel pe pămint*. 

„ln Europa, omul e atit de cce- 
plex şi domină totul intr'atit, că asi- 
malul nu e pentru el decit un ani- 
mal, Pentru Indieni, nu e deloc stra- 
nie idela că sutietul transmigrează 
dela anima! la om şi dela om la a- 
nimal —aşa că mila pentru făpturila 
simţitoare ma fost isgonită din serie- 
rile noastre, ca fiind o exagerare 
sentimentală“.. 5 

Nol, indienii, trăim subt „regula 
Nopţii”. Sintem cutundaţi io Vegal- 
ce, în Unicul. Meloilile moastre tre- 
buesc cintate de fiecare, singur, pen- 
tru sine lasuşi; ele mc înalță duchi- 
du-ne dincolo de lumea de toate 
zilele, spre târimul singuratec unde 
răminem departe de orice, Muzica 
Europenilor e ficuta pentru mulți- 
mea care joacă şi pe care o tiraște 
spre toate culmile bucuriei şi spre 
toate prânsetil'e durerii omeneati * 

L'Amârigue (Octombre 1920), 

In țara gigantlomachiei Indus- 
triale, nalura pare că se armoni- 
zează cu „sgirie norii” cu 50 elaje 
si cu lurnalele de sule je 
meiri. 
in Colifornia, cu loată exploa 
tarea Intensivă, mal :töruesc pe 
o întindere de 1500 kim. patraji 
latre Nord-Eslul Califoraiei şi gol- 
fu] Monterey, acele păduri -e se- 
quoi care prezintă una din cele 
mal mărețe privelisti nalurale. 
Născuji în cursul perloadel ter- 
fiare, oceşli copaci au supravie- 
juit tuturor schimbărilor geologice 
ale pămialului, siidind ghețarii ce 
coborau din Nord. Virsia lor va- 
riază între patru pănă la 20 de vee- 
curti, „ar sini arbori care durează 
de 40 de veucuri Baza lor ajuuge 


Fi 


652 


electricleal! „ca acea lorlă miste- 
pioasă a energiei universale „să 
producă eleciele cele mal spăi- 
amîntăloare ce se pol concepe“, 
să se creeze în fine o armată ne- 
riană capabilă de a acoperi cu loc 
pămîntul dușmanului. Acesla e pro- 
gramaul înarmării. Co să lie com 
leci trebue creal un sistem de 
fortificaţii care să servească de 
sprijin olensivelor : „O imë li- 
nie deslungni frontierelor, înlă- 
vilă de o a două în părțile mai 
expuse invaziei... cu tranşee, cul: 
buri de milraliere, puncte de sprl- 
im peniru artilerie, tolul potrivit 
ngropat și apăra! de o deasă re- 
fea de sirmā panpan „Să nu 
se prelindă, zice d. general, că 
Oermania nu e în sinre să facea 
pă un războlu. Acum da, insă vil- 
torul nă-l sigur”. 
erau naivi ce credeau că rür- 
săi termina! va fi ultimul. Este 
însă ceva foarte babil : per: 
feclionarea la maximum a mi lon- 
celor de distrugere va distruge 
rărbotul. Cind două najluni vor şi! 
că prin nolle instrumente de luptă 


vot fi nimicite amindovă, nu YOT , 


mal area a ra să-l înceapă. Sau 
oale și nlunci)... d 

; o Drobă evidentă de îimengicie 
rezultole ale războiului pentru o 
|ară viclorloasă ne-o dă articotul 
d-lui L. de Nervins, „pase și 
Stalele-Unite", O ară În derută 
linanciară, cu industria parelizată, 
cu populalia validă redusă, iza 
dală şi privită cu nepăsare de foy 
tii păi aliaji, în faţa cărora șia 
-plerdul renumele de care se bu: 
cura, cu loate yana mtg ri 
2 e bătae, nu posle găs . 
i, de a se relace și imploră a- 
jutorul ftaanjei americane. „Sol: 
vobililațea franceză și posibilita 
tea restabilirii sale siat în afară 
de îndoială. Statul american... a- 
vaasind Franjel un nou Imprumut 
peniru meterille prime de cum: 
păra! chiar din Statele-Unile, ar 
conallza înlr'acolo paniru multă 
vreme cumpărăturile lranceze. Im- 
bogățindu-şi propria ladustrie, A» 
merica ar îngădul Franje! să în 
vingă dilicultățile actuale. Subt scu- 
tul guvernului, băncile şi tica- 
ieril americani ar realiza în scur- 
ik vreme o operajie loarie virá- 
dacilă și avantajoasă pentru viito- 


VIAŢA ROMINBASCĂ 


—-— 


— 

rul țării lor, Căet Franja rămine” 
cu orice prst centrul Europei. De 
se va restabili viaja sa normală, 
toate (rile de primprelar vor 
prolila în egală măsură. Şi Siatele- 
Unite, țara industrială şi flnancia- 
ră din cele mai pulernice,ror pro- 
fita în primul rînd dela o reluare 
a afacerilor Inlernaționale, care 
va aduce, fără îndolală, stirşitul 
scumpirii vieții şi prin urmare aq 
acel al bolşevismelor de toate fe- 
lutile, inclusiv cel din Stalele-l- 
nile“. d 

De nu se va da acès! ajutor, 
mizeria generală a vechii lumi o- 
pusă splendoare! americane va 
creşte amărăciunea obşlească; lar 
Stalele-Unile vor pierde intreg be- 
neficlul devotamenlului 'lor eroic 
pentru cauza umenității. Chei „tra- 
tele lonathan, aşa de nimos 
Incepe să devină, un fel de nou 
lohn Bull, cu toate cusururile și 
viţiile ce | le atribue imaginalia 
continentală“. Să sperăm însă că 
d. Harding, ale cărui sentimente 
de iubire ş! ndmirafle peniru Fran- 
ta aulorul le pronează, va da e 
nouă orientare polilicei americane 
şi „va ajuta Frana și © site 
țări europene să lasă din inferau 
de după războlu“. Altfel Statele- 
Unite riscă să piardă reputaila şi 
simpatia de care se bucur şi ca- 
re poarre acra o na rez 
forță primordială în evo k 

La N Fra 


Faude!. în e oringa sur la Ilt- 
téralure", vorbeşle, — cu 
unel cărți a d-lor Leon Deffoux şi 
Emile Zavie, -de naluralisra și, în 
special, despre cel şase scrii- 
tori naturalişti care formează „le 
groupe de Médan“, adică: Zola, 
Maupassan!, Huysmans, ard, 
Hennique și Paul Alexis. — ln 1889, 
Huret a făcut o nanchelă asapra 
declianiui natoralismulul şi asu- 
pra simbolismului, care 

se născuse. Alexis, primind la Ala 
chestionarul, răspunse telegrafic: 
„Naluralisme pas mori. Leiire suit”. 
Şi într'adevâr, după treizeci de 
anl, spune x Ta e faptul 
este incă adevăral. 
războiu, Comedia Franceză pri- 


mea piese romaniice; aslări insă 


astfel de plese nu se scrie 
și, probabil, nici nu se vor mal 


Inainte de 


REVISTA RFVISTPLOR 


serie. Totuşi, chiar în literatură, 
nimic nu moare, cl totul se Irans- 
formă. Romantismul ca gen lilerar 
a murit, dar spirilul său ni-l arată, 
în propria noasiră oglindă, inv- 
lindu-ne „à écraser l'infâme“, 
„Simbolismul a dăinuit şi mai pu- 
lin, Nu se mai fac versuri simbo- 
liste, şi însişi poeții simbolişii au 
renunțat la ele“. Romane nalura- 
liste însă se-scriu mereu. Parcă 
dela 1885 nu sar fi schimbat ni- 
mic. Putem spune chiar că roma- 
anl în sine, de-atunci şi pănă a- 
cum, a rămas roman naluralisi, 

Socieiaiea se reflectă alit de 
fidei in romane, încil se poale 
serie, după ele, istoria ultimelor 
tremuri. 

Scriitorii grupului de Médan fac 
parie din două calegorii distiacte : 
Céard, Hennique şi Alexis repre: 
sintă naturalismul impersonal ; ei 
aplică formula c'un minimum de 


_ originalitate exterioară şi vizibilă. 


lar Zola, Maupassani şi Huysmans, 
temperamente pozilive, originale, 
viguroase, formează calegoria a 
doua, care a lost miezul natura- 
lismului Numele lor nu rămas în 
Nteratură pe primul plan, Numele, 
da. Dar operele ? ŞI ele, desigur, 
inir'o mare măsură. Realismul și 
naluralismul după Balzac au fos! 
adevăralul masiv, roca substan- 
ținlă şi solidă a romanului francez, 
Critica marilor organe şi a ma- 
rilor nume, impotriva scriltorilor 
naluralişii, a plerdul procesul. ÀA- 
ceaslă crilică a ovul motive pu- 
termice, care explică ailludinea-i 
ostilă față de naluralism. Pentru 
a ține plepi criticii ostile, natura» 
lisi n'au avul o critică alor: ei 
s'au adresa! direct publicului, fără 
inlermediari, — şi, toluşi, au repur- 
tal victoria. Zola, Maupassani, 
Huysmans au lăsat o operă reală, 
care arc parcă mai mullă expre» 
sie decil insişi aularii. 

Opera lui Zola e vastă, dar nu 
ge celeşie. Publicul nu mai vrea 
în literatură Raugon - Macguari, 
cum nu mal vrea in pictură- mari 
pinze istorice. Cu toale acestea, 
aprecierea lul Lemailre asupra a- 
ceslei lrisie „epopei a naturii u- 
mape“ pare şi acum foarle justă. 
Nu numai masa operelor lul Zola 
'mpune respect, ci mai muli de 
jumătate din volumele sale, rece- 


m 
tite, se mențin încă. „lly aun 
art de faire de la vie el cet hom- 
me contaissail son ari“. 3 

Maupassani Însă n's suferi! a- 
celaşi eclipsă. El subeistă, aproa= 
pe dela un capăi ia celălalt, in- 
lact şi robus!. „le ne vots per 
d'où une ride, une iclure, une 
molsissure  pourraini venir sur 
Boule-do-Sui/, la Maison Tellier, 
ni même sur Bel-Ami”, 

Cil priveșie pe Huymans, Remy 
de Gourmont l-a. caracterizal asl- 
fel: „mediocritale salvată de stil”, 
un siil) „image, causlique el ver- 
veužl*, 

Aceşti irel naluralişii apar, lo- 
tuşi, - în urma lui Flauberi, — că 
niste Eplgoni, 

ue de Paris (Decembrie) 

Maurice Muret analizează „Co- 
meniariile lui Erzberger asu- 
pra războiului“. Deputa! al cen- 
trului catolic în Relchsiag şi foel 
mininiru al finanțelor, Erzberger 
na a avul toldeauna in privința 
războiului părerile cuprinse în me- 
moriile publicale în urma armis- 
tițiului, - 

In primele zile, el a celebrat 
chiar melodele terorisie ale sta- 
tulul major german. Entuziasmul 
lui războinic a fost însă de scurtă 
durată. Momeniul exact în care 
nu a mai crezul în. vieloria ger- 
mană e greu de determinal, deşi 
el ne asigură că aceasia s'a in- 
timpla! în urma bătăliei dela Mar- 
na care a răslurnal tot planul sta- 
tului major german. 

Cunoscut prinir'o aclivilaie neo- 
bosită şi o nemărginilă ambljie, 
Erzberger a los! însărcina! în tim- 
pul războlului cu negocieri ingrate 
şi misiuni irealizabile, Cilva limp 
el a dirijal propaganda germană 
inalară. Dar totdeauna a fost con- 
irărial in aclivilatea lul de statul 
major german. „Militarii nosiri n'an 
injeles nimic din psihologia rāz' 
boiului* — iată o frazë care revine 

mereu sudi condeiul lui Erzberger. 

Mai austroiil decit cei mal mulji 
germani, el laudă ndesea tide- 
illiatea, pălrunderen şi Judecala 
dreaptă a impăratului Carol, ja 
schimb e împolriva maghiarilor şt 
în special a conielui Tisza, geniul 
rău al Austro-Ungariei. Iniransh 
feala acestuia cași absurda lui po- 
itică împolriva naționalităților au 


” 


654 VIAŢA ROMINEASCĂ 


abilă 1ă. După părer 
Auda ce % fosi dispusă să in- 
chee pace în 1917, dacă Germa: 


nunjă la anexiunea Belgiei. Ofer- 
4a de mediație a Vaticanùlul pu- 
mea această renunțare ca bază a 
negocierilor erentuale, dar Oer- 
rr a praa să Pioa inde- 
ndenja be , ncercarea 
fui Benedici al XIV a eşuat. In Al- 
sacia, mi lsmul german a co- 
mis aceleaşi greșeli, caşi în Bel- 
ia, considerind-o lol timpul răr- 
Polului ca o ară dușmană, lar Lu- 
„dendorii, omul solulilior le, 
susținea că Reichsi ue 
anexal el. p 
Dar şefii marinei germane sau 
„arătat mai ușurateci și mal neta- 
teligenți incă decit militerii. Erz- 
x declară că nu a crezut niei- 
„odată în acțiunea decisivă a sub- 


Capelle. 
lu schimb el şa dul samă că 
văebolul submarin va decide in- 
traren În conflict a Siatelor-iinite. 


“atunci, el a susținul că aceasia ar 
„provoca un dezasiri, dar amiralul 
-Capeile, secretarul de stat al ma- 
inel, i-o răspuns cu îndărătnicie : 
„latrarea Americei in războiu nu va 
insemna nimic, der absolut nimic“. 

liuzia amiralilor germani era 
împărtășită și de generalisimul Hin- 


denburg care tiza că in şase 
Juni Anglia Îînlometală va cere 
graile. 


Partea dia amintirile lul Erzber- 
ger care a pasionat şi revoltai mal 
mult publicul german, e acea pri- 
viloare la peripețilie loamnei lui 
4918, In zelul său de a ilusira in- 
capacitatea milifarlior germani, el 
raportează că in lwile 1918, Lu- 
„dendarii, intrebal de secrelarul de 
sial Hintze asupra posibiiliăji unel 
victorii germane, ar Íl răspuns a- 
firmallr. 

Deubla ln 15 August el a ince- 

ta se îpdoi, recomandind „o 
delensivă strategică“. Kaizerul a 
început alunci a se gindi la pace. 
Se vor ince propuneri serioase 
inamicului dar „numai după suc 
cesele apropinte depe lronlul de 


West”. În zadar Imparalul Carol 
insisia să nu se mal aşiepie a- 
ceste succese indoelnice, Wilhelm 
II spera încă. 
~ Erzberger a los! loarie surprins 
cind Max de Baden l-a rugat să 

ezideze disculiile asupra armisti- 
ului. La Spaa el alust contaci cu 
marele stal major. „La sfirşilul con- 
ferinjei mareșalul Hindenburg a- 
păru şi mă făcu să observ că e 
desigur întăia oară în istoria unl- 
versală cind polilicianii și nu mi- 
jitarii erau insărcinaji cu închee- 
rea armistițiului”, : 

Ei a îndemna! totuși pe Erzber- 
ger să lralese şi să „incerce a 
obiinea cit mal mult în favoarea 
Patriei”. Cu toale că Erzberger 
în fața condițiilor excesir de se- 
vere ale aliaților a arătat că ele 
expun Germania la bolșerism, 
Foch a rămas neinduplecal. Exi- 
țiad, dacă trebue sau nu să subs- 
crie, Eraberger a cerul lasirucții, 
lul Hindenburg care l-a răspuns: 
Semnează !* Anul următor cind a 
lost vorba de semnarea păciidela 
Versailles, Erzberger a fost ne- 
voit să parcurgă calvar. 

Cu loată opozijia violeală a u- 
nora din colegii săi, el a fost par- 
tizanul semnării. Nevoia de pace 
era aşa de vle in popor, serie dia- 
sul, şi lendinjele pariiculariste fu- 
seseră alil de teare deşiepiale in 
urma îniringerii iñ Rhenania, Bas 
varia şi la Esi, încit un reluz de 
ò semna ar Íl alras probabil di- 
soluția imperiului. In acensiă oră 
critică Erzberger a avu! curajul 
să la asu şi răspunderi peni- 
bile şi oricare ar fi du;mânia pe 
care aliludinea lui & provocato 
in Germania, lrebue să salulâm 
in el un om politic cu vederi pā- 
irunzăloare și riore, 

pri Connaissance (Décembre, 
tiau ` 

Avind ca dăviză „On to lasse de 


tout, excepté de connaitre“, această | 


rovistă parimană a cules cite ceva 
cin toate arteie și a dat la iveală 
numeroase documente biografice şi 
bibiiogratice care lâmuresc mai 
wa curent artistic sau o personali- 
tate literară, 

ln atimu: număr, intr'o serie de 
extrase din „vechile mele scri 


sori* poetul indiat Rabindraaată v. 


yagore aparo cu acelaşi uriaui tn- 
j $ 


teas, cu acelaşi misticism cosmic cu 
care ne-au autorul ini Gitan- 
jaolt. Uneio scrisori sint adevarate 
poeme in proză: 


Shelidat, 9 Déc. 1892. 


„Lumea imi aparo totdeauna nouă, 
ca un vechiu şi foarte s.ump prie- 
tin, tovarăș in vremea Incarnârii 
wele actuale caşi în vremea incar- 
nărilor mele anterioare : ne cunoag- 
tam, cu și èl, adine şi demult, 

elimpede şi fără usteneală, am 
impresia că, In veacurile trecale, 
cind pâmiatul se ivi, In prima lui ti- 
neret, din baia lui de mare # sa- 
jută soarele cu o rugăciune—eu am 
fost unul din arborii crescuți din 
tărina lul nouă, care Îşi desiăşurau 
iruazişui cu toată napishe vigu- 
roasă a vieţii ołiginale.. Azi, ea se 
fntinde acoio, mama mea Terra, in 
câmpiile de gria de lingă wmaluriie 
clului, in ia ei de aur, gm de 
soare, Mamă a mulțimilor copii, 
ca ascultă ia neştire chomăriie tOr; 
răbdarea ei e fără margini, dar nu 
tără „ceva ce depărtează“, ŞI lato 

acolo, intorcladu-şi privirea 
daparte spre marglitea din. urma a 
cerului de după amiază—pe cind eu, 
au inceter să fiocâresc neobosit”... 
luteresante sint observaţiile india- 
nului, opus cu toate secretele patriei 
sale, pe cart vrea să le apere de ci- 
viiizaţia pustiitoare a Englezului, In- 
tro lume de vis, ce se stinge in 
tente pulsaţii, poetul rătăcea printre 
cele „apte mâri* şi ctio „treispre- 
sece riuri* şi pe lingă „mlaștiia 
tără mărgini” a principilor aventu- 
rieri. „Toate celelalte fiinţe umane 
păreau că sint pò celalt țărm-pe 
țârmul vicţii, pe ţărmul unde Gu- 
vernal Britanic şi Secolul X/X-lea 
sint departe, acolo, cu ceaiul ẹ pi- 
garetela lor“... 


Cuhack, Marile 1893, 


„Dacă vom incepe să dám prea 
maitā importanţă aplauztlor Engle- 
iilor, va trebui să ne lepădăn de 
nulte lucruri care sint bune la noi şi 
să primim dela ei muta lucruri rele... 
Coaztiea! sau fără voia noastră, vom 
trebui să ne roadem viaţa, so mic- 
vorăm după mâsura minilor caro ne 
vor apianda,.. Atunci, apostrofindu- mă 
pt mine insumi, Îmi zic: O, vas- 
Je-lutt depärteazè-tè de Vasul-de- 


REVISTA PEVISTPLOR 655 


fier | De s'ar repezi la tine furios 
sau de te-ar bate pe spate Inceti- 
nel, in semn de protecție — atuaci 
te-al năruit ce-abinelea, Inspiră-te, 
te rog, din sfaturile ințelepte ale 
bătriuului Esope —şi păstreaza-ți de- 
părtarea”., 

Crez'ad In reincarnări viitoare, Ta- 
gore, contemplind odată depe pAr- 
mul tăcut al Benpgalului, tresare: 
„cea mal mare teamă a mea, rste 
să renasc In Europa! În adevăr, a 
colo nu mă voiu putea odihni, ca ia 
acest moment, deschizi idu-mi inm- 
treaga ființă spre Infinitul acesta, 
de-acolo, sus ; in Europa „risc se- 
rios s4 fiu chemat la ord ne, dacă 
m'aş culca-nițe! pe pămint*. 

„sin Europa, omul e atit de cum- 
plex şi domină totul intrati, că aal- 
malul nu e pentru el decit un ani- 
mal, Pentru Indieai, nu e deloc stra- 
nie ideia că sulietul transmigrează 
dela anima! la om şi dela om la a- 
nimal— aşa că mita pentru făpturile 
simţitoare n'a fost isgonită din serie- 
rile noastre, ca fiind o exagerare 
sentimentală”... 

„Noi, Indienii, trăim subt „regula 
Nopţii”, Sintem cufundaţi in Veşnl- 
cie, în Unicul, Melodiile noastre tre- 
buesc cintato de fiecare, singur, pen- 
tru sine insuși; ele no inalță ducia= 
du-ne dincolo de lumea de toate 
zilele, spre târimul singutatec undo 
răminem departe de orice, Muzica 
Europenilor e ficuta pentru mulți- 
mea care joacă gi pe care o tirsşte 
spre toate culmile bucuriei şi spre 
tonte prănaetiț'e durerii omenesti. „* 

L'Amerigua (Oclombre 1920), 

In (ara gigantomachie! indus- 
triale, nalura pare că se armoni- 
zează cu „sgirie norii” cu 30 elaje 
și cu lurnalele de sule de 
metri, 
in California, cu loată exploa 
tarea Intensivă, mal -tărmeac pe 
o intindere de 1500 kim. patraji 
intre Nord:Estul Californiei şi gol- 
ful Monterey, acele păduri -e se- 
guoia care preziniă una din cele 
mal măreje privelisti naturale, 
Născaj! în cursul perlondei ter: 
tiure, aceșii copaci au supravie- 
jwt tuturor schimbărilor geologice 
ale păminlulul, siidind ghețarii ce 
coborau din Nord. Virsta lor va- 
riază între patru până la 20 de vee- 
curi, iar sinl arbori care durează 
ue 40 de veacuri Baza lor ajuuge 


6:6 VIAŢA ROMINEASCĂ E 


a a — 


n —.—— 


la o circonierință de 23 me- 

iar înălțimea lor lrece de 150 
metri. Ca să ne închipulm imen- 
sitatea lor, niste Inlograiii ne s- 
rată un sequoio crescul în mljlo- 
cul une +osele ; o scorbură na- 
turală sa: un tunel lăial anume 
prin baza lrunchiului, lasă să 
ireacă prin el  aulomobilele și 
irăsurile. lar dealungul trunchiu- 
lal unui sequoia doborii, un auto- 
mobi! poale merge caşi pe o 


șosea. s ` 

O pădure de sequoia prezinlă 
cel mai impozani aspect. tara 
ralia cu o caledrală e prea slabă, 
căci omul n'a înăljai astfel deco- 
loane colosale, care străpung no: 
rii. Dar devaslarea acesior păduri 
ne. aminteşte revolta filozolulai 
estet Ruskin careura indusiria ce 

e și despulază netura: Cu 
“oale avanlegiile lemnului de se- 
quola care are inirebulnțările cele 
mai delicate şi veriale, deoarece 
el rezistă la foc și la umezeală, 
nu-şi schimbă forma și nu putre- 
aeşie s'a ivit În America o „Ligă 
peniru prolecilunea sequolel” care 
stringe enorme capitaluri peniru 
a răscumpăra dela proprietarii per- 
Hiculari aceste păduri unice in 
iume. S'au şi pregălii planurile 
parcurilor viitoare care vor atrage 
„publicul**deprins cu fade „sia: 
juni: 1 elneare”. Dar ciștigul vu TI 
al celor pentru care nalura nu e 
desiinală numa! pentru soctetălile 
anonime gala să exploalere şi să 
coleze la o bursă orice frumasele 
firească şi inestimabilă 

Die Zukunft (No. Î, 1920). 

Revisla vigurosului şi cunoscu- 
iului polemist politic și social Ma- 
ximilian Harden, e acum in anul 
20-leg. Scrisă în întregime de el, 
ne prezintă uneori şi articolele a- 
micilor săi, ce nu distonează cu 
mimosfern severă şi cu luciditatea 
alciodată obosită n bălrinului jup- 
tător solllar. 

Cercelind intro serie d: arli- 
cole sociale ullimele evenimente 
revoluilonare, Harden inchee: „50- 
cialisn.ul vrea jertie...” Revoluţia 
țrebue să ile lentā, sigură, evo- 
lulivă. Ea se foloseşie insă de 
secure. Suveranilalea capiialistă 
ilude spre disparijie, dar din elapă 
în etapă, acumulind lorjele poll 
tce și economica care vor lrece 


pe nesimiite în minile productio- 
riior ali, dacă el nu s'ar 
grăbi să distrugă opera alis 
'ealruca S'O.. reinceapă cu mull 
mai multe osieneli și conflicte sîn- 
geroase, 

După Democrájle lucrătorii au 
scris pe steagurile lor Dictatara, 
după Parlamente - Stalurile, d 
liberalism- disciplina, după indi- 
vidua - solidaritaien, ü bl- 
ruri direcle tiruri indirecte. Dér 
loale acesiea pol fi simple vor™e 
sau realități mal rele deci! eele 
inlocuite, dacă lucrătorii se lasă 
slăpiniți de cijla polentaji fără 
sceptru, dacă din mijlocul lor nu 
se lvesc conducători adevăraţi —şi 
mai ales dacă muljimea munci- 
toare nu ajunge la acea renastere 
spirituală pria care si se ridice 
deasupra pe aro rog capilalişii. 
Ei pol aceasta : dar incel, Oraba 
sporeşte inulil suferința actuală. 
Lipsa de lucru se datorește și 
muncițorilor. Cu loale_Mpsurile 
lor, încă n'au ajuns în Germania 
la acea holărire conştientă de a 
nu pune munca şi capitolul in ser- 
viciul alitor aibe ar e 
soase sau ucigașe. Pe eo- 
luri pol! ice, muncitorii lrebue să 
albă şi aria pricepere soptans 
orgunlzin mportul +} exportu 
poi + vor aie EA echilibru, molt 
mai repede deci} aricite revoluții 
zorite şi singerouse. 

Arhiv für Geschite der Phy- 
losophie JHejt 3—4). Deoilis: 
„Leibnitz la Parts“. Cind Lelbnllz, 
marele filozof, sosi penlru prima 
dată la Paris, era un tinâr de 26 
de ani. De statură mijlocie, era 
pulin adus de spate, slab și palid. 
Vederea îl era mioapă vocea 
slabă. In orma unor Ír gurt, paria 
dela 20 de ani o enormă perucă, 
spre a-l ascunde complecta ple- 
suvie. În socielale nu era inde- 
wmănalic, re vedea că ore cunoş- 
ținți vaste şi că e un om cumse- 
cade, dar inteligența lui nu siră- 
lucea În prima vedere. Vorbea pu- 
țin, greoiu și căuta expresiile con- 
crete si 'iguraie., Ern de o mare 
Hbertale de spirit şi de o direclie 
uitiliarisië. 

La Paris venise ea lrimes al 
contelui de Bolnbourg, ce scopul 
de a abale Ludovi al XIV dela 
un războla înconira Oermaniei şi 


+ 
+ 
l 


4 
rd 


e ——— 


Olandei, îndreptindu-l, în schimb, 
in o expediție in Egipei. Venind 
prea tirziu la Paris, misiunea lul 
nu pulea să reușească. II rămase 
celelalie scopuri. Avea deci să 
Înveje limba și viața franceză, să 
cunoască pe oamenii mari care pe 
atanci erau la Paris mal mul! decit 
alarea, să se perleclioneze in po- 
Hitică, economie politică, stiinţi, IH- 
teralură şi filosofie. Făcu între 
limp un volaj în Anglia şi altul În 
provincie. Căulă să se poată in- 
irejine în Franja; dar, nereusind 
pănă în cele din urmă, plecă in 
serviciului ducelul de Brunswick. 
La Paris veni în 1672 și părăsi Pa- 
risul la 1676. 

Oesterreichische Rund- 
schau (Helt 3). Dr. Kaindi : Po- 
Hiice externă a Ausiriei, dela 
1966. Austria a fosi adesea ascu- 
»ată de a [i lăcul politică în folo- 
sal său, desigur, dar și pe soco- 
teala Oermanlei, primejdulnd-o 
mereu. S'a zis că mal bine ar fl 
foa! ca Oermanii din Aualria să 
se Îi unii ca Germania, și restul 
împeriulul austriac să [i fosi lăsa! 
la volo Rusiei, Acuzaţiile capălă 
îmsemnblale, căci ele vin dela per- 
sonalilăți ca acela a rectorului u- 
miversităjii din Berlin, şi au pro- 
dus În Imperiul german, sau re- 
publică, o oarecare rezervă lață 
de Avalria, 

Profesorul universitar Kalindl îşi 
propune să arăle că și Austria a 
avui mult de sulerii dela Oerma- 
mia. Scopul esle re, recunoncin- 
du-se vinele reciproce, să se lee 
togături mal sirinse în vederea o- 
lipiril celor două țări. 

Dela Începutul ei, Austria a fost 
n fortăreață Înainlală a germanis- 
malui şi, deci, a suferi! pentru 
dinsul. Avarii, Ungurii, Mongolii, 
Tarcii, şi mal liîrzlu, Slavii şi La- 
Hati s'au lovil de Austria. Forja 
Auslriei ar fi lrebuil cresculă, dar 
lupta pentru întăelale a Prusiei a 
seuşii, dimpolrivă, să o slăbească, 
Deja din timpul războtului Crimeii, 
wra Prusiei a siricat mull pulerii 
auntriace, coatribaind In izolarea 
ei și În zgudauirea polilicei ei orlen» 
tale. Asia, atrage atenţia Kaindi, 
a'a loal pas acuma îndeajuns re- 
marcat. În 1859 Prusia n întirzial 
eu ajuiorul de dat Ausiriei, cela- 
se ë dus ln pierderea Lombardiei, 


REVISTA REVISTELOR 657 


in 4366, în războiul fratricid din- 
tre Prusia şi Àvsiria, Italia ciştigă 
dela Avsiria Venejia, şi cel care 
plerde mai mull nu e Austria, ci 
dermanismul. Căci prin plerderea 
Veneţiei era ameninjat şi contac- 
lul germanismului cu Mediterana. 
Generalul Radowltz spusese in in- 
trunlrea najlonală din Francluri, 
1343, că Trieslul şi Dalmalia nu 

I fi mult iimp menllaute fără de 

enejia. Dela 1866, dela desface- 
rea Austriei de Germania, polilica 
abstriacă deveni şi mai grea, căci 
populațilie sirălae linseră la Inde- 
pendență şi la unirea cu statele 
conajionale vecine. În 1879, Austria 
se leagă prin irata! de alianță cu 
imperiul german, care a fost 
fotòs, dar a avul și alilea dezè- 
vaalaje peniru Ausiria. Dusmanii 
Austriei erau alia şi Rusia; și, 

_ cu toate acestea, ea irebui, in pro» 
fital Germaniei, să facă mari con- 
cesii şi Rusiei şi Italiei. Oermanta 
se lomea de revanșa Franței și 
de acela căula să o izoleze, ð- 
lrăgind Rusia şi Italia. Rusia că» 
pătă ampoadaroh ă în Bulgaria şi 
Consinalinupol, før liella căpălă 
dreptul la competenti în cazul 
Ausiria ar Înainia ln Balcani. 
Venirea la 1866 a lui Carol în 
principalele dunărene, deveni o 
primejdie pentru teritoriile loculle 
de Romini din Ausiro: aria, şi 
totuşi era sprijinită” de Bismarck, 
În 1908 Germania fu alături de 
Austria, dar cu cile reproșuri! Să 
se mai adauge că alianța Austriei 
cu Germanja a deslănțal! ura popu- 
lațillor siave interne, care acuzau 
Austria de Înnallsm german şi de 
mntislavism.  Războlul lrecul nu 
poate fi aruncat asupra Ausiriet. 
„Este notoriu că propria cauză a 
războlului a fost încordarea dialre 
Anglia şi Germanla”, ŞI dacă Aus- 
tria a fost împărțilă, cauza este de 
cãulal in ura Anlanie! conira Ger- 
manici. Din lăcomia de iulăetate 
a Prusiei, germonismul a pierdut 
un aşa de larg leren de muncă, 
colonizare şi de lrecere la marea 
Neagră. 

Ostiand. „revistă peniru cul- 
lura Germanilor de Răsărit” dela 
Sibiu, cuprinde în numărul său de 
pe Noemvrie şi un epel e! d-lui 
Emil Îsuc cătră scriitorii, călră 
pablicișiii germani din Romi- 


tzolatea în care Wu trăit 
ata al și ferate În oa 
grație e la Veil tO- 


nice 
e referă mal Ari rapor 
€ recie din Ungaria - au 
uneze culturit celor do- 


această izolare 

A epea e d primi ae 
toideovna Kd Por rela viața > 
"mai aduce Piar "se viitor,” i 

ă ra în | piată hein 


cu romint cate „de dai 


er ate N esni re pentra 
oduc pe e Aee ju STA 
1 tr or TR tel 
lot Fie 
însemia o 
T | ei 


si „ial întătu, se pot- 
Eta iei set aA Si 
Nenet yi cultura 


nimănul şi nia nimie T 
pe e trebue 


itokere respectul pre 3 ŞI 
did parte şi din alia, “publicis: 
Hi sint vinovati că pe 
Hteraterile popoarelor Germone şi 
ra, iarta sist da e celite Ta noi şi 
= pe d între Germanii şi 
tarii = Rominia nu are cău- 
hara un Eminescu, un Coşbuc ori 
Vidhuţă, că nu este gustală, că 


însă erle vorba de mijlonce 
fai Cina ins Stie se îmbrățișează i- 
delà iradaeerilor, măriari ti 


infiċe indi- 
pernak minorită! germanedin 
Rominia. 


ă va ca cel ger- 

Fe erpen ka “și Mueralura pe 

care o are, nu trebue să tie = 

il de o asemenea teamă, x 

righ feld de. a eead re 3 
D ol primim ch 

dnosiă Weni mina care ni ne in- 


f 
raporlutilor tinde și-așteptăm. 
pe de la acum PR ere 
i> 
CES 
pui $ 
Ira 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURA. 


may, L'Asir6 d'Ho- 
noré di „public par., l-re partie, 
livre | -1V, Siras curg Heliz, 

E celebrul roman, părinlele ti- 
turor Isloriilor de avenluri galante, 
născul subi inspirația paslorale- 
lor lallene, devenit rarisim şi re- 
publical azi in Wiblioleca roma- 
nica. 

La Rochefoucauld, Káfle- 
axioms ou Sentences e! Mazimes 
morales, Crès. 

o ediție splendidă ca lechnică și 
aspeci ; ea cutriade şi maximele 
lăsate atară şi loată corespondența 
da ulul : Lè Rocheloucauld, D-na 

abié, D-an de La Føyetie, A- 


re d'Alliy, elc. 

Rober Des fantul- 
sles sur l'slernel, „Edition du Livre 
Mensuel”. 

Un volum de o delicioasă iro- 
nie ; persooagii din mitologie şi 
biblie apar, vorbesc, cugelă, caşi 


-cum ar fi nişte liinje din zilele 


noasire puse În împrejurări ana- 


ge. . 

Georges Duhamel, Guerre 
e! Liiterature, A. Monnier. 

ideia esențială: artistul crează 
siaja. Dacă Xenolon n'ar fi exis- 
lal, n'or exista pentru nol Reira- 
yerea celor zece mii, cum n'ar 
trăi aici amintirea ultimului răz- 
boiu, de n'ar fi fixată de scrillori, 

Pauli Bourget, Annomalies 
(Plon-Nourrii). 

O serie de zece nuvele, in care 
Paul Bourgei ne prezintă, anali- 
ziudu-le, cazuri patologice, vâdile 
sau de-abia vizibile, 

Colette, Chéri (Fayard). 


„ Auloaren, înir'un stii elegant, dă 


unui subleci mâăruul perspeclivele 
abei nuvele de primul rang. Fe» 
wm intlalea opere! oirage şi incintă, 


François Mauriac, La chuir 
e! le sang (Emile-Paul). 

Cel mai bua roman al d-lui Mav- 
riac ; viaje unul seminerisi care, 
sedus de păcalul cel mare, pără- 
seșle carlera religioasă, ş se în: 
toarce acasă, la |jară — unde dă 
învățătură unor Iineri din aceleaşi 


locuri. 

René Ghil, Les Images du 
Monde D. (Figuière et C-ie); La 
Tradttion də Poésie Seleati fique 
(Soc. liileraire de France). 

In aceste volume René Ghil ex- 
pune inierasanlte păreri asupra 
pentet daii rar și prea: 


is ai Pa s Mapo 
o que dos poètès norma 
dE 1900 a 1920 (Oarnier). 


Acessik ntologie sărate şi dtu- 
dii relative la sullelu d şi 
la Istoria lit normande. U- 
nul dintre aulori ide că indus- 


lrialismul amenință să înăbuşe 
forja originală de creație a Nor. 
manzi or. 

Drieux La Rochelle, Fond 
de Cantine (Edil, Nourelle Revue 
Frangalse). 

O colecția de versuri, în care 
se rejleciă irămintările ultimilor 
an! de războae și revoluj L 

Jules Laforgue, Chroniques 
pūrislennes, ennuis non rimës (La 
Connaissance). 

Cronicile răzr'eje ale lul Lafor- 
gue, adunate în acesi volum, deşi 
privesc evenimente lrecule, — se 
cilesc cu plăcere, mulțumită mo- 
dului cum sin! redale. 

Pierre Mille, Histoires exo- 
Hques-e! merveilleuses (Ferenczi, 
tiilear), 

Douăsprezece istorisiri, culese 
din tradiția orală, - mai ales din 
provincie, —din folklor-ul evreesc, 
colonini şi musulman. Ele sin! po- 


660 VIAŢA ROMINEASCĂ L e 


vestile atrac!lv, ornale de idel ge- 
nerale. 


A. t'Serstevens, ln Aposto- 
ihs bin Michel. 
€ Danja sinistră și cinică plină de 
humor şi satiră a unui genera 
ce lundează o colonie agricolă 
unde tolul va fi în comun şi nu 
seva campărn nimic dela burghezi. 


f le 
André Gide, [a sym hon 
pastorale, Nouvelle Revue fran- 


çaise. a 

stor protestant primeşte în 
cală ame i oarbă, pe care o 
educă şi de care se inamorează. 
Dar fata lubeşte pe fiul pastoru- 
lui şi, neîndrăznind să aleagă, se 
sinucide. 


Maurice Dekobra, Prince ou 
răi amazantă a unul prinţ ce 
se face om de rind peniru a-și 
păstra față de popor libertaiea sa 
de om. 


ii 


ŞTIINŢĂ. 
eith Lucas, La Conduction 
Pe nerveux, lradull de 
V'angiaia pe Georges Malisse. 
ceea led use la University 
College, în Lo , Studiul mele- 
matic ai chesii e das deparle, 
insă asupra nalurii însăși a'in- 
fluxului nervos nu şlim aproape 
nimic. 


zare Spallanzani, Obšsor- 
e of e peer faite» sur 
les animalcules des înfuslons, 

ihier-Villars. 
ora reeditare a unuia din cel 
ma! mari nalaralișii din veacul al 
XVIII. La 1780 studiile abalelui 
Spallanzani aduceau o metodë 
nouă, îndrăzneală de vederi şi re- 
zultate surprinzătoare : respirația, 
clrculajia singelui, digestia, ge- 
nerăția. 


F. Picard, Contribulion à l'é- 
tude du pouplement d'un végétal : 
la phaune entomologique du fi- 
guler, tene mii la Faculté de 
Sciences de Paris. 

“Contrar ideilor lul Cuenal, ste- 
bileşte, bazal pe atracțiile şi re- 
pulaiile chimice, că cu cit un spațiu 


e mal gol cu alil se popule azâ 
mal greu şi viceverna. 


ISTORIE, 


aques Debussy, L'/pâra- 
a, Pierre Lalfiilie et 
Cole. 

Volum cu un bogal material in- 

formaliy, scris cu insa şi plin de 

int ante. 
austin Pan, Souvenirs de 
l'Impérotrice Eugénie, Calmann- 
Lévy. 

“Corte de bună credință, scrisă 
de un om cinsti! şi care a impăr- 
țăşii viaja personagiilor de care 
vorbeşte ; a fosil perceploral pria- 
jului imperial. 


MEDICINĂ 


. Albert Brousseau, £s- 
Popta la Peur aux armées, 1914- 


. Poris, 1920. 
= 00 e U deekie ide, 


ă de cea palologică, Îl slu- 

noren pe areg u Lp, a şi in- 

4 tratarea şi proliiax 
“e J. hadi moi Í, La 

tion humaine, À, a 
ki- inleresant prò- 
faai. iată capitolele : Struclura a 
ganelor genitale, funcila lor, fe- 
cundajin, sarcina, naşterea, alăp* 
area. 


FILOZOFIE 


Agostino Gemelli, Kel/gione 
e Solenza, Milano, Soc. Edit. „Vita 
è Penaiero” 1920, 9,75 lire, 

Aulorul, profesor de Psicholo- 
gle Experimentală la Academia 
Ştinţifică=l.iterară din Milano, late 
o expunere a raporiului dintre 
şiiință şi religie, aruncind lamină 
nouă asnpra problemei. 


SOCIOLOGIE 


ico Corradini, Pagine dw- 

pre Sacri, F-lli Treves, Mi- 
O., 1929, : lire. 

“Autorai irece in revistă perl- 
oada Istorică dela 1915 à al, 
examinind viaja najlonală italiană 
subi aspectul moral, econoric, a0- 
cial ș polilic; scrierea îi 


H oaa a 


iformarea upei uniri mal trainice 
Tin sinul socielății Italiene ṣi unel 


conștiințe me! luminate in stalul 
#lallan. 


CRITICA ARTISTICĂ 


Ugo Ojetti, / noni tra le ca- 
lonne, Milano, F-lli Treves, 4920, 
În-46, 284 pg. 6 lle 

Calegere de orlicole scrise de 
aces! original criiie de artă, prin 
cotidiane și ebdomadare în timpul 
războiului. Urm loarea frază din 
patali, explică repede sensul tit- 

uiui, şi in parie coajinutul cărții: 
„Aria antică, dela cea prelstorică 
pănă la Canova... siriveşie pe cel 
ce se apropie şi se conlrunlă cu 
ca : piiicii între colonade”. Alacă 
cu predilecţe blurocrajla guver- 
aativă, dăunătoare avinlului arlelor. 

Ettore Romagnoii, Musica 
/teliena e Musica tedesca, Milano, 
1920, FI-ll Treves, In-16, 30, 
2 lire. (No. 75 din coll. „Pagine 

deil'Ora”), 

Simălu apreciabil! asupra muzt- 
«cei italiene, comparată cu cea ger- 
mană, lipsit de prejudecăți şi de 
rălăciri pălimaşe. 

Adolfo Venturi, Leonardo 
da Vinci pitlore, Bologna, N. Za- 
alchelii, 1920, în-'6, cu mulle ilus- 
‘reiteni, 5) lire, 

(Face parle din Colecţia de Pu- 
blicajiuni ale Iasiltutulul de Siudil 
Vinciane din Roma). Autorul, - spe- 
cialisat în malerie, reuşeșie și 
dea o compleclă sinleză a evolu- 
llei artei vinclane, în ce are ea 
mel caracierisiic, — relativ cu epo- 
ca, și în ce are ea mal genial, — 
relaliv cu arlislul, 


PEDAGOGIE 


Les Compagnons, ['Univer- 
si!& noucelle ; les oppiicallons dz 
la dovirine, Fisehbacher. 

pera unul grup de profesori 
dinari, ce vor să reinlinerească 


___MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 661 


edificiul pedagogic francez; susjia 
ideia școalei unice, care să ṣlear- 
gă contraslele dinire înrățămintu! 
primar, secundar şi superior, 

Jean Dosthieux, Les Crânes 
bourrts, Rennalssance du Livre. 

Educajia și lnsirucția să fie ho- 
lării regională, să dezvolte în e- 
levi iubirea solului natal, să-l fi- 
xeze la. fermele şi atelierele re- 
giunii. Înrățămintul să fie practic. 
Acelaşi scop să lie urmării și de 
licee și de universități. 


ETNOGRAFIE 


Jean Brunhes, Otographie 
i Aaaa de la France, Plon-Nour- 
r 

E o combinajie de geograile şi 
etnografie ; scopul poti ic e 


de è arăla pe om dependența 
naturii, 
A. H. Keane, Mon Past and 


Present, Cambridge - University 
ess, 

E o nouă edijie a acestui ma- 
nuel de etnogralie. Sipitie an- 
lropologice, re e în 16 plan- 
şe, sin! bine alese, Nolele biblio- 

ralice sini complecie, unele o- 

evărale mici lratale crilice. 

James Georges Frazer, Les 
Origines magiques de la Royauté, 
Genthner, Paris, 

la civilizațiile primitive regele 
nu esie slăpinul supușilor săi, ci 
robul sau simbolul lor, responsa- 
bil şi de fenomenele naturale 
(ploae, secelă, grindină eic. 
de cele sociale (Justiţie, vrăjito- 
rie, războlu, comerț, cic). 

4. B. Bury, ho idea of Pro- 
gress, on Inquiry into its Origin 
and Growth, Mac illau, Londra. 

Autorul analizează deosebilele 
teorii ale progresului și arală ra- 
portul dintre ele. In genere este 

ogres in unele domenli, nu esle 
n altele, de pildă în inteligență: 
omul preistoric e loi aşa de inte- 
ligent caşi omul mijlociu actual, 


Compilator 


BIBLIOGRAFIE 


e—a 


s 1. Mironescu Vremuri, 1920. Taşi, Pretul x lei. 
„ Gaiaction, ioa aboli i radul verde, 1920, laşi, Prejul 9 le - 


epostene D Floarea Pämtntulut, 1920, Taşi, Preju! 10 lei. 
Oamenii in războlu, 1920, lași, Prețul 8 lel. 
BES Cio ec, Cei călătoare, 4920, las, Pra -ag 0 lel 
n 


e Kotzebue, po Moldova, 1920, laşi, Pre 
recul Desaridelunil 19 a ași, Pr rol iat 9 ae 


rogeanu 
Dones te", 1920, fași, P 1 5 le 
tunen Eoi ) je Peaasi 20, Tagi, Preu 9 tat şi Mustafa E'ondi a- 


date Seire eri Sai de O. Galaction, Colecţiunea „Foi Volanie*, 
1 . 
a Saale, R R me sprintene, Colecţiunea „Fol Volanie", 1920, 


M 
3 lèl. 
agi e's deyasga, Tn amintirea lul Creangi, Colechunea „Fol Vo- 
wer Ei yda A Si Pt „Colecțiunea „Fol Volante”, 1920, Tayt, 


Prejul 2 lel. 
D. D. Palraşcanv, Srafagie şi o escursle de rau colec- 
vata, „Foi Volante“, Prețul 2 
` Nădejde, Dieponar foliko- rol: 1920, laşi, Preta! 50 lel. 
na Scurlu " sonete, 1920, Bucuresti, Prețul 10 lel. 


I. Anlonovici, Romina în Războiul European, 1920, 
oiiadii r so 5 50 lel, 
KA Tonescu, Prime aplicajlune a votului obştese în Romtnta, 


i cure 
edi Cota, latini e! Castrum lasi, 1920 Ag ră 6 lei. 
t rie. Be d Măria Sa Vinarsul. 1920, de: ol 2.30 let. 
d „san u-Alde a Caluo hii, 4920 Bucureşii. Prejul 12 lel. 
Aay o Densus KRL, alese dim cîntecele poporului, 1920.. 
Bucureşii, Prețul 9 lei 
ey . Vissarion, Petre Pireălobul (Roman), Ais Bucureşti, 
ei 


s lei. 
mir, Istoria d irii reli sa Rominilor dia. 
Afăeal în bte ic Draai! 1920, Sibiu. Pretal Piet 


ena Farago, Şoaplele amur gulai 1920. C Craiova, Prej 140 lei. 
san 


A man, m să ne apăr diatea 7, 1920, Bucu- 
regii, “pian 2. pa 
m. D. Paşalega, Ce esie arla ? 1920, Craiova, Pror 3 lel. 
oporral a spodarilor, 1921, Bucureşti, Preţul 5 lei. 
loan Andriegeaca; Istoria veche şi şiiinjele ci ajutătoare, 1920, 


B i. Preţul F 50 lel. 
wer tr „re eodor “Siamaliad, Mărgărilare negre, 4920, Arad, 


Prejul 4 arce sau ebay coroane. 


: BIBLIOGRAPIE 663 
E E EL 5 


Teodor Radu, De pe pragul 
John Maynard morții... 1920, Tirgoviste, Prejar 31 L 
Bucuresti, i, Prea! Ard Keynes, Urmările economice ale; păcii, 1920, 
ndri, O 
Sertori Romin” Na. în 19A, Danan, 11 munți (Pagidi alese dia 


Ana Cont 
luă 4.3 de onla-Rernbach, Elemepte de Metodică, 1919, laşi, Pre- 


I C. Filitti, Preţul påämtni 
P Calenda | „Gla sul jerpropriat, 1920, Přejul 3 tet, 
aăuț!, „Pretul lei, 7 sul Bucovi pentru popor, pe ada) 1921, Cer- 
ariol!, Prăbuşirea socialigmu lui 
RY ki Tolstoi, Povesiiri pentra'oopih Ted. dS A Tan ner 
ajii în culori de M, Telsanu, 1920; Bucureşti, oma, cu 20 j- 


n Minnleseu, Măşii 
Badwel, Praal DIA T de bron: şi lamploane de porțelan, 1920, 


SN 0 


Biblioteca copiilor şi i 

Viaja Agricolă, No. t2. Brari No. x $ araa EAR 
iar elan Na 10, prelat 10 Fel. 

atea şi , erici!. Pretul 
Cuvîntul liber, long Prej pedale du PS: x ms 
Muzica, No. 42, Prejal 4 A 
Higlena, No. 138, Preţul 2 
Spitalul, No. 42, Prejul 5. Kem 
rrie re d p i rai i fi 59 lei. j 
zana 3 oe 3? Be aore No. ?. 
ura Creşii 
calu opi. nå, d, Nei i x ‘Pretul 6 lel 
Economia Naponeia No. 10-41, 
om 

rar: ului, Nae, pa 

monitatea, No. 6. Prețul 4 
Solidaritatea, Ta 7 “A Preji 3 let. 
Zorile, No. 1, Prejul 5 lel. 


„Presa Sanilară, 
gereut, st Ceea 


Clusj, 
Transilvanie 
za i, Drago. i 
j pruina 
Curierul i » Bucufeșii, 
"Uni i, à 
E Mimitran. Bactria. 


Carie rierul terish, Bacareni. 


ara, Timea 
osia Diccezană, Farsa 


MEVISLA Variatii 


Lipsă de materii prime, 


pa 


(fără să angajeze direcila revialei, au 


Caricalurile reproduse, 
formă dialractivă, ecoul preocupărilor 


scopul să dea celilorului, subi o 
care agilă astăzi lumea, 
Antrenare (Deln jocurile olimpice). 


— Im permileţi să inirebualnjer și eu după D-voaniră funia? 
(Simplietssimus). 


Legea de incurajarea natalității. 


ande fhyrotde de broască... 


— Dacă s'ar șii că mi-am grefol g! 
(Le Rire) t 


Criza de locuințe. 


z 


y) Hm | n 
li i y f- f i 


— La 6 Marlie a c. sa va fac 
$ $ calagrafia. 
În patru luni! Poftim, norocul nostru: nicl măcar timpul ne- 


— Cu lipsa asia de camere de holel, nu mal am cel pulin nerole 
ceser să ne compleclăm duzina | f.e Rire). 


să-mi mai fac reproșuri, cind îmi petrec în voiaj noplile la o domă E ui 
galanlă. (Simplicissimus) F i 


Bolişevismul,. 


-— iate să Ui c'aduc bolșevicul!... 
— e aero apei nu mai prinde... [Les Hommes du Jour, 


— după Pevue iale). 


N —— .— 


a 
MATA), KHAA 


ER DW AEZ 
P LA R P Fy 
AN 


4 n. ~ DA SE 
s lion. Linir'asla trei sterteri sè due 
>a Areta iar cu restul îmi cumpăr o bucăţică de brinaă 
(Simplietssimas). 


— Às 
peniru chiri 


ps IEN aa 


- Pardon, ordonanțele peniru distribuirea laplelul privesc na- 
” el copiii pănă la iret ani. s 
Mă rog, eu sint dadals!. 


(Simplicissimus) 
Diplomatie. E 


Mama, — Ce-are să spue lumea văzind pe nervşinalul acela de 
locoleneni sărulindu-le pe chei, în laje tuturor 

Fela.—Dragă mamă, l-am sărulai și eu. Așa are să [se cread 
ră ainlem neamuri. fKasver Slockalm, —— 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI XLIV 
(Anul XII, Numerele 7, 8, 9 şi 10) 


I. Literatură. 


Bărgăuanu G.—Răzvrătire ~<. . . . . 
Idiceanu N. N.—Rebeca s». . ă 
otez Demostene — Pescari. — De:tin 
. „ „— Rugăciune rouă j 
» Primitivism . .. 
Cazimir Otitia:—in pădure . . .. AES A 
nsoire . < 


—5onete (U ul —Mesagiu). 
Codreanu Mihai: e (Uraganul- 


Frunză Artă E eed i "94 e 126 
Gorki Maxim.— Amintiri despre Tolstoi. 
Gorovei Artur.—Din alte vremuri (Amintiri literare) 
fașchevici Semen — Patimi A Lor zuza în 3 acte) 


aeee udor.— Poveste 
u Adrian şi Teaieitanu o. ` Al.—Rodia de aur 
oveste în 3 acte. IL) . 
PR ler şi Teodoreanu 0. A. >— Rodia de aur 
(Poveste ln 3 acte. II.) 
Maniu Adrian y Teodoreanu 0. AL. —Rodia de aur 
oveste în 3 ac 
Masa Marino CORINA: Amintirile ‘Caterinei State 


TEIR N P 
. 


; . < Di . 
Nanu D.. ~ Inrudire EA P eee + e 
Negr zzi M. Leon— imie ac... 
Pomfile Tudor —Dumnealui, + m loniţă . . 
Papadat-Bengescu fortensigmzBatul, . . » 


Philipptde A. | 


Ponetti G i Naptea Wet: 

onet corge— N î 

Popescu Spiridon.—D'n vremea războiului a" 

Sadoveanu Mihail. e ste i de tul . ... 
— in u spin . 


Scurtu Alexandrina.—Sint salcia. gt eia 
Teodoreanu Ionel. -Ea pia ră pu eo 
" „ T e AE . 


LA Studii.—Articole,— Scrisori din țară și din 
străinătate. 
Aderca F..—Dintr'un oraş tăcut , . 
Andrei P.—H. Bergson şi sindicalisuul i 
Bogdan Petru —Citeva zarit axă cu privire la 
«Sonicitate» . A 
Costin Maximilian:— Filarmonica 
Marcu Dem. Al..—Scrisori fiorentine 
Muncei S.—Evreii ţării la o râspinţie . . 
Perietzeanu Al..— Dezastrul financiar şi Individua- Z 
lismul deplasat a! Statului . 
Popescu Stefan.— Tradiţionalism şi revoluţie în artă 
Simionescu 1..— Cultura mulţimii . . — 
u- Rimnicęanu Maria.— Monumentul Victoriei 
Stere C..X-O voce engleză dezila Tratatul din Ver- 


- 


. . . 


onsecinţele economice ale Tratatului din 


les 

Suchianu I. D..—O istorie a Economiei romineşti 
pentru străini . . 

Suchianu 1. D.—0 judecată engleză asupra Trata- 
alui dela Versailles. . 

Zarifopol Paul.— Pentru explitarea lui La Roche- 
foucauld . 

Zarifopol Pat. — Pentru explicarea lui La Roche- 
foucauld . . . . . 


II. "Note pe Sr cărţilor. 
Ibrăileanu G.—„Pe lingă plopii fără soț" 


Philippide A A. Poni in vid (Stephane Mal- 
larmé) . 


NA Croniei 
Conta-Kernbach Ana. L Crónica feministă A 
Crăciun Eugen.—Cronica artistică 1u- Popp, 
Paul Molda, Bunescu, Schweitzer-Cun Erpat. - 
Filotti Eugen Cronice externá (Liga aţi 
Adunarea dela Geneva) . 
Georgescu C. Constant Cronica “financiară "(Criza 
monetară) . 
Gheorghiu V. C. — Cronica ` ştiinţitica” (Mişcarea 
Brovniană) . 
Ionescu- Siro QG..— Cronica economică (Opera Cons- — 
tructivă în reforma agrară). . 
Jora Mihail.—Cronica Muzicală (Concertele „Filar= 
monicel“ , >e 
Negru N. „—Cronica socială (Împroprietărirea) E 
Ph. A. AI.—Cronica teatrală (laşi). . 
Ralea D. Mihai.— Scrisori din Paris „ (Literatură, — 
Millerand). ,.., ' A 
Pi 


unilo; şi 


. . ' . 


Teofil F..— Cronica teatrală (Criza teatrulul.- Tea- 
trul Naţional din București: Directoratul D-lul Vic- 
“tor Eftimiu) . . - $ 

Topîrceanu QG...-Cronica literară (Hortensia Papa- 
dat-Bengescu : «Sfinxul») . 

“Weiss Aureliu. Copie literară (Opera lui Henri 
~ Barbusse) . . s 

v, Miscellanea 

Nitanor P, & Co.—Wilhelm Wundt.—Burghezism 

cuminte.—Exigenți excesive. —Un drum.— Basara- 

bia noastră —7! . . 

‘Nicanor P & Co—Ale vremuri — „Cultura franceză 
in Rominia“, — Basarabia. — Semen luşehev ici. — 
Pentru cultură —Editura „Viaţa Rominască“. — 
Pentru autori . . 

'Nicanor P. & Co..- Pedago ie soetală.—Marea de- 
cepţie.- -Primejdia rasei galbene. per al sa 
cedonski. — Redacţionale. . . . ga 

Pi VI. Recenzii 


Andler Charles.—La dâcom Doe politique du so- 

» cialisme allemand (Octav Botez) . 

și anca Ale - La lueur e ală l'abime (Andrei 
Br 

Baudelaire Ch. A journa intimes (L Caragiale) 

Branişte Andrei. Sufle emee 
Bojer lohoei- La grande faim (AI. A. Philippide) 

Saens G..—Introduzione allo studio delle opere 
"di B. Croce (G. Savul) . 

Caziot P..>La terre à la familie paysanne (Ù. Ma- 

Greer 3 Nuovi saggi di estetica (G. Savul) . 
roce B.—Nuovi sa es ad 

Dittrick Ott.. Fa um Unfversalismus, Per- 
sonalismu: av 

Dominic A. ara) tr pastignid (o; Galaction) . 

Dron C. Pr..— Ce vor Ţăranii à 

France Anatole. — Paiaţa Maicei Domnului (AL Dan) 

Goblot Edmond.—Traitt de logique (P. Andrei) . 

Hagani Baruch.—Le = adu politique et son fon- 

eur (Octav Botez 

În E — Proprietatea intelectuală. Dreptul de 
autor (M. CSa). 

Hauptman Gerhart.- "Der Ketzer von Soana (L. Reb) 

lonescu M. Pobr area, col..—Năvălirea bulg 
din 1916—18 (D. B.) PETA 

Jăcuzio Ristori R- — Marinetti (G. Savul) MI 


ve [.-P..—Romain Rolland (Eug. Filotti) . » 
(es PA C—Urmările economice ale păcii (M. 
tă 
~ Kotzebue Wilheim- -Din Moldova si Lascar vig: 
rescu (M. Sevastos) . . . . + 


r 


w g 
452 l 
4 
i 
i 


— 


iV 


Taunay de [..—Probitmes économiques d'après 
guerre (D. Piani În) . 

Loos Pil Sire e für ein Kunstamt (G. Savul) 

Ludo [.—Coada lui To (G. Galaction) . . z 

Lupeanu Alexandru.—In pragul vremii (M. Så) k 

Loti Pierre.—La mort de notre chère France en 
Orient (Andrei Branişte) . à 

magice î..—La molecule chimique (c. y: Geor- 
ghiu) . 

Mirbea: Octave. -Un Gentilhomme (T. Vianu) . 

Mäller Ed.. — Die ENPA im neuen Deutschland 
(G. Savul) . . 

Poenaru Căplescu Č, ` dr.. L Parazitologie umană 
(N. Leon). . 

Perietzeanu Alexandru. Efectele suprimării consti- 
tuţiei şi monedei legale asupra producţiunii averti 
(M. Sd.). 

Possa Mircea. Efectele hotăririlor judecătoreşti in 
Rominia (A. Rodin) . 

Petrovici 1. — Teoria noțiunilor (P. Andrei) | 

Rolland Romain.— Clerambault (T. Vianu) . 

Rosetti Al..—Colindele religioase la Romini (|. lordan) 

Seifert Otto dr.—Klinik und Therapie der Tieri- 

. Schen Parasiten des Menschen (N. Leon) . . 

Scurtu Alexandrina.—Sonete (Al. Dan). . 

-Sevastos M.— Rime sprintene (Demostene Botez) . 

Teo rerc Dem.—in cetatea idealului (Demostene 


Pine sar Emil: —Le ‘Socialisme "contre l'état (Pr, 
Dron) . . dei a e Îi ra 


vit. SAT Revistelor 


Alexis M. Ch.. - Rusia Sovietică , 

Auber Louis. > piNGIer da Statelor- Unite faji de 
Europa . AET AL 

N ie Amérique” . 

Baldacci A.— Muntenegrul fn timpul războiului 

Bourget Pad.— Mérimée ca nuvelist, 

Brun Louis.—Cazul bulgar S 

Bajole, generul—Războiul viitor . 

Bogdan-Duică G. D. E Negri.. 

Cantalupo R.—Dadá sau demenţa precoce 

Challaye Felicien. Cea coloniale ale eu cala 
tismului japonez . i : $ i 

Chestoff.—Bolgevistnul |, 

„Cele trei Crișuri'“——. 

Chennevitre Georges. - -Rolul social ai muzicei 

Ciobanu Stefun.—A. Nacco . x 

De Segur Nicolas — Jules Lemaitre 


d 
í 
i 
i 
l 


Dokobra Manrice Alegerile zidenţiale din Sta- È 
tele- Unite pi: Pd . - r . Lă . ` 22 
pie Zum” ln PAREO A RAT 3 HES 6: 
Fag tet. — Thiers pia "șî 14 5: vito í i 
Finot Fero posede aude şi Renania . PN AAA tai 473 
5 156 
a Pea înaltă pei egos la Berlin . š 156 
la Luigi —Bernard Sch A, ae Ka 316 
Gorki Maxim —Amintiri DON e 476 
Gusti Dim..—Slstemele privitoare la societatea vii- 
toare: comunism, socialism, air my sindicalism Să 
Herkner.—E şi Lassalle POR ai „ră 477 
sac i serlitorii, câtră anoni ' anag 
mani din E 657 
Kaindl, prrihearzrrd "externă a "Austriei, dela 1866 657 
ndrâ.— Cincizeci de n 155 
Lhote André. — Invăţăturile lui Cezanne A 3 474 
ina Ag em i see a. î tim . ile Și pi N 4 
per germană ş purile nouă . 
r a a 653 
Narquet Louis.——Mistica sindicalistă ie” socialistă s= 651, 
e de L..— Franţa şi Statele- + - w/o 652 
rnot Maurice.—lncercarea AE E a E U A i». 
erari á- Ti mele A 654 
iar Gaston — intelectual In evo=, | 
sale de desvoltare . . . 643 
rnibaudet pa ERP es gae as tai Aa E "a S 474 
Tonelli Luigi.—Grazia Deledda: „La Madre“ = n T 
Thibaudet. Ibert. — Réflexlone sur la littérature. . 652 
„Zor ile" . Li . PI RA 39 647 


VIII. Mişcarea intelectuală în străinătate: 479, 659 
IX. Bibliografie ..... . - : . 160, 319, 662 
a arogi ud E a AE Sr 664 


BLIOTECA 


UNIVERSITASU 
A Şt. 


sli 
< R 
Pi 


pi i 


3 AUR. 1066