Viata Rom. (R.), 1907, 5

UN, A-O 


HG 


INM] laooeeor 


| Viaţa Romînească 


Revistă literară şi ştiinţifică 


VOLUMUL V. 
Anu. H 


ANI 


Redacţia - Str. Romină 4. — Administraţia: Str, Manolescu 2. 


— 


1907 


i 


_ cc . 


-... fa tr ege 


Lu? 


e 


Intr'o zi de primăvară, 


Într'an rind, primăvara, eşisem la sitari, prin imprejurimile 
Arămeștilor, în ținutul Sucevei, şi căutam amănunţit, cu cinele, 
huceagurile umede din preajma satului. Văzduhul era încărcat 
de aburi; de pe colnice vedeam zările cufundate, ca îndepărtate, 
în perdele nelămurite, intr'o ceață ciudată pătrunsă de o slabă 
lumină, ca tumul cu răsfringeri de flacări al ummi incendii nevăzut. 

Vintul nu adia. Pretutindeni plutea neclintită mireazma 
proaspătă a pămintului arat. Din cind în cînd, la marginea unor 
'desișuri, în plină lumină, se arăta o baltă limpede rămasă după 
topirea zăpezilor. O codobatură cu pene cenușii sàlta în zbor 
neliniștit, singuratecă, speriată din liniştea cuprinsului. Preceam 
încet, călcind pe ţărina neagră: in ochiul de apă neclintit se des- 
lugea lămurit imaginea mea cu puşca pe braţul sting, şi a cine- 
luf care mergea înnainte-mi, cu botul întins, adulmecind. 

Cite-un stol de nagiţi se ridica la depărtări mari dintr'un 
smire. Filfiiaŭ rar cu aripele lor rotunde, ţipat jalnic un timp, 
apoi se pierdeai, şi iar umblam singur o vreme prin pustiul și 
melancolia aceia de primăvară. 

Intr'un tirziii, în tufișuri inmugurite, cîinele începu a fi ne- 
liniştit; şi deodată la douăzeci de paşi înnainte-mi pilpii sitarul 
prin rețeaua de rengt, După bataia puștii, întăja în ziua aceia, 
osteneala îmi trecu ca prin farmec. Incepui a umbla mai vioii, 
strecurindu-mă printre tufari, lăsînd cu cizmele urme adinci în 
pămintul imbibat de mustul omăturilor. Cinele, un seter cuminte, 
rog, cu ochi! biinzi, căuta cu viociune, și cind da peste pilcuri 
violete de toporaşi, întorcea spre mine capul şi dădea din coadă, 
parcă le simţea şi el mireazma dulce. Din vreme în vreme, deo- 
dată se lăsa pe brinci şi, cu ochii aţintiţi înnainte, începea să 
se Graach pe pintece. Sitarul zvicnea, cu gitu-l gingaș întins, se 
zbătea în rețeaua de ramuri, apoi îşi lua zborul iute, drept. 

Asa eram de înfierbintat in urmărirea aceasta, încit abia 
hät într'un tirziă am bigat de seamă nourii grabnici de ploae 


noa aanmaa dat div rrgeg 


6 VIAȚA ROMINEASCA 


Á 


a e 


cari venead dinspre astioțit. Soarele, în crucea amiezii, înfier- 
bintase tare văzduhul umed. Perdesua întunecoasă venea spre 
el ca o amenințare. Sim şi o adiere slabă de vint, o filfiire 
care adormea și iar se deştepta. Cu multă părere de ră bânuii 
o vintoasă iute de început de Aprilie. şi mă indreptai spre satul 
revărsat pe o coastă de Prät, un sat întins, cu case rare, cu 
salcil pe marginea drumului noroios, toate infrunzite verde-găl- 
bit. Prin ogrăzile pline de strujeni putrezi zăream vite slabe, 
cu şoldurile dindărăt negre de murdăria ernii : stătean triste, cu 
ochii mari deschişi in lumină. Copii în durlugi se soreai pe 
prispe. Cite-un gospodar trecea tăcut pe o hud, cu căciula pe 
ochi, O bardă bocânea rar şi regulat undeva, în golul liniștei. 

Cunoşteam pe judeţ, Dumitru Simion Gavril Nistor. Nea- 
mul luj, al Nistoreştilor, umplea un şfert din Avrămeşti, şi el 
era cel maï gospodar, cel mal cuprins dintre toți. Stătea la mar- 
gine; avea şi moară în înfundătara malului, şi innaintea lăptocu- 
lu! apa pirăului se oprea într'o baltă liniștită, în jurul căreia 
crescuseră shicii nenumărate. 'T'runchiurile lor noduroase, cu ra- 
muri ciudat crescute, îşi oglindeaŭ formele fantastice în apa nes- 
grà a rimniculu). 

In lătratul somnoros al unui cine, care zăpăia dar nu se 
clintea „din culcuşul lu! de supt un şopron, intrai pe poartă; şi 
cum intra, din înfundătura ei, moara deodată incepu să vijlie. 
Pană acolo n'o auzisem. Supt șandramaua neagră, îmi eși inna- 
inte şi gospodarui, om cărunt, cu obrazul liniştit, cu privirea 
pătrunzâtoare. Chiar atunci sălciile, caşicum ar fi fost vii, in- 
cepură să se frâminte în toate chipurile: parcă-si făcea semne 
Pa ege fie undeva, Creţuri repezi, neliniştite, se fu- 
g uci ? e 
pat dare HL, Cu întunerecul nourilor, venea grăbită fur- 

<Vine repede, dar mate să ție mult! zise Nistor, cu un 
P prietenos pe care i-l cunosteam. Pot în “moară; 
ii See oaspeți dela comună; ap venit cu încasările, 
SN a aci uşor din moară, in vuetul moale şi neintrerupt 

o $ undelor, lingă focal de vreascuri, stăteaii sluibasil 

fiscului, pe scăunașe, în jurul mesei scunde cu pt piei ue 
"eg dti vedno: rei picioare. fi 
e: era casierul, om scund şi bărbos, cu dol 

agenţi, bheţi tineri cărora abia le înfiera mustat i 

măliga intro strach ţa. Intingeat mà- 
DEE „a inä cu brinză trămintată şi mestecaii iute. 
Ban pe cărbuni cîţiva caraşi. Un vătăjel. c'o manta 


: 


INTRO ZI DE PRIMAVARA H 


We EE — —— M ged 


fertenițita şi cu un chipiă care nu mai avea nici-o formă, încins 
cun tesac cu teaca jupuită, astepta linistit la o parte, şi mol- 
fâia în barba- sălbătâcită un capăt de țigară. 

Cind întrai eŭ, cel tre! funcţionari tăcură. Unul din băeţi 
rămase cu îmbucătura în gură, oprită din mestecat, şi mă privi 
țintă. Casierul se sculă repede şi-mi întinse mina. 

«Ne cunoastem din vedere ! zisa e] vesel. Poftiţă la masā!» 
Apoi, cu gura plină, adåogi : 

«Ar venit cu încasările. Avem o multime de necaz curi- 
mășiţele din anul trecut!» 

Ma cercetă cu Inare-aminte, şi întinse un deget spre cele 
doui paseri aninata în laturile torbei : 

<Prumoşi sitari...» zise el cu patrugdere, Sa pita şi spre- 
cine : 

e Vino *ncoace căţelule!— si incepu a so bate peste coapse- 
cu dreapta. Frumos căţel 1.2 Apoi mingiindu-și repede mustăţile 
negre ca catranul, începu să minince cu poftă. Iar vătăjelul, ci- 
sicum s'ar fl deșteptat dintr'un somn, abia atunci se ridică in 
picioare, cu un umar mai ridicat, şi-mi făcu salutul militar, cu 
mina dreaptă la cozoroc, cu palma intoarsă in afară. 

Judeţul veni dintr'un colţ c'ùn scăunaș şi mil aşezī 
lingă foc. 

«Poftiţi de şedeţi o leacă. S'a găsi gn leacă de gustare, 
dacă doriţi...» 

Imi răzimai puşea de un stilp. alături. Cinele mi sə culcă 
la picioare, Nu-mi era foame. Priveam pe nsa deschisă a morii 
cum se învâlue afara cei dintati strop! repezi de ploaie, 

In vaetul monoton, vâtăjelul jar se culundase în colțu, lui, 
in umbră ; lar cel Gei oameni inghițteaŭ repede și cu lăcomie, 
în jarul măsuţei scunde. Nistor trecu în fund, spre lădoiă, şi răs- 
coli cu lopăţica faina care se strinsese intro moviliţă aurie. Cer- 
cetii după aceia între degete pulberea mărnntă care svionea ugu- 
rel pe pisc. 

Cu gara plină, casierul intrebă : 

«Ei, și cum a fost cu omul cel de eri 2...» 

Nistor îşi intoarse faţa senină : 

«Da, cu Dumitrache Lupu... Umbla aşa fugar de trel zile.>- 

Se opri puţin și mă privi. En nu știam despre ca-i vorba, 
și el voia să-mi dea o lamurire, Ințelegeam din privirea lul. 

Intreba]: «Despre cine-l vorba 72. 

Fi zise liniştit: V 


3 ` VIAȚA ROMINEASCA 


«E vorba despre unu’ Dumitrache Lupu, care a tras sa 
săi... San luat de la casă... Bătrinul voia să- 
e N mon A şi îl. Zice că nu vra să-l 
dee afară, cu tot cu nevastă şi cu cop - 2 A 
; i S'aŭ sfădit ei cit sau 
mat ție: să iasă ! ȘI sărise cu ciomagul. ra 
sfádit, şi bătrinul a ridicat bita, Ista a pus mina pe pușcă ș 
tras. L-a pălit pe moșneag în pintece... Ş'apol pină 2 race 
murit.. Dumitrache Lupu a fugit.. A umblat aşa fugar t 
zile... Am strins ea oameni, am pus să-l caute... Nu laŭ ef 
El cine știe pe unde umbla f... Da eri, aşa, pe după asfinţi 
soarelui, numai ce-l văd că intră in moară... En aga stam, aici... 
Şi el intră cu părul vilvoii, tot plin de glod... Spun drept că 
m'am spăriat întălă... Du el se dă lingă foc, colo, și face câtră 
mine ` «<Bădiţă Nistore, zice, am venit! De-acii pune să mă 
lege...» — Sam chemat doi milițieni, l-am legat, și l-am trimis la 
primărie... > : e 

Casierul, dela locul lui, ridică privirile spre mine și-și mingii 
repede mustăţile. Apoy işi cobori ochii spre peştii cari sfirfiaii pe 
jiratec, Zise cătră băiatul din dreapta lui: 

«la întinde mina şi dă peştele cela...» 

Se întoarse apoi spre judeţ : 

«De-acu ocna pe viață e-a lui... Aşa-l trebue dacă trage 
CH pușca,..> 

Nistor vorbi încet, întorcindu-şi ochii spre lädoiul cu făină. 

«Era om gospodar. Ii rămine nevasta cu trei copil... Cind 
H duceau, bocea muerea Şi se trăgea de cap... cu plodurile după 
dinsa,.. b 
— Da el? întrebă casier), 

— H nu zicea nimic. El se uita in pămint şi nu zicea ni- 
mic. Numai ofta,..» 

Urmă un răstimp de tăcere. Ploaia afară venea vijelioasă, 
purtată de învălnirile năvalnice ale vintului ; duruitul ei creștea 
tot mai des pe acoperişul de şindrilă al morii. Casierul alegea 
cu luare-aminte oasele peştelui, întingea bucăți mari in sare și 
le mistnia repede după aceia in barba. deasă. Judeţul sta linis- 
tit, străin parcă, în colţul lui, gindindu-se la ceva. 

Intr'o vreme, unul din agenți rămase cu privirile ațintite 
aiară, şi zise intorcind puţin capul spre casier: 

«lacă-tă-o, iar vine...» 

Poarta de lu ogradă se izbise. Afară, cîinele începuse să 
latre lenes sub şopron. 

Casierul intinse gitul şi privi şi el. Mormăi nemulțămit : 

«lar vine să facă gură! Femeia asta-i bună de bătut! Ia 
vezi, Nistore, de ce vine să-mi bată iar capul 3. — 


locul lui. O femee descuița venea 
a ogrăzil, Pe polcuţa cafenie i sa 
scurgea șiroae de apă; ta udă da stamba i se lipea de 
in prag şi-şi dădu cu stinga la o 
o şuviță umedă de păr. Striga as- 


«Iaca mi s'a intors omul acasă! L-am adus și pe dinsul, 
l-am spus că ați luat calul cu hapca !.... Cum așa, să luați munca 
omului ? Doar nu-i tara in pradă !,.. 

— Taci, femee ! zise casierul privind-o ţintă. Iar al venit 
să tipi? Du-te şi-ţi caută de treaba! S'aducă bărbatu-tăii para- 
lele şi-i dat calul! Scurtă vorba... 

Ochi! femei! se măriră. Işi dădu iar repede la o parte gu- 
vița de pe ochi. Se pregătea jar să strige cu minie. Nistor se 
îndreptă spre ea cu blindeţa : 

«Taci tu, Marandă. Iaca, vine bârbatu-tăi. A spune ei ca 
are de spus.. 

— Bădiţă Dumitre! striga femeia cu privirea înfiicărată. 
Cum să vie aşa să ne ee munca noastră? doar ştiù că n'am 
omorit pe nimeni...—Plăti-le-ar Dumnezed să le plătească ! — Se 
intoarse în loc și făcu semn de indemnare cu capul: Da' vină 
mal repede, omule! Vină mai repede ! Ce umbli așa ? parcă eşti 
impiedicat. Vin ici şi întreabă. AI fost acasă tu ? A vorbit cu 


„tine? că tu eşti gospodarul! Cu tine se intelege lumea! An luat 


calul și s'an dus... Am crezut că nebunesc... Zice că vinde calul 
pentru opt franci şi jumatate! N'ar mal ajunge să dee Dumne- 
Zen şi Maica-Domnalui .. 

— la taci tu, măi femee!> rosti deafară un gias înnăbu- 
ait, Şi Rominul, bărbatul Marandei, intră ca opincile-l mari plina 
de apă gi noroi, cu căciula plouată și cu bunda întoarsă pe doa, 
Picurind din şuviţe boabe mart de plose, 

«Noroc ban! zise el uitindu-se împrejur, 

— DR dea Dumnezeu !» răspunse județul. 

Ceilalţi tăcură.—Omul se intoarse spre mine, cu faţa-l slă- 
Wu. cu ochii adine îngropați sub frunte, 

«Nu-l aista! zise femeia oțărita, impingindu-l de la spate. 
Iaca, celialt, cel bărbos! A venit ş-a luat calul ; zice că-l vinde... 
Şi zice că de-acu, gata, s'a sfirşit l.. De-acă am râmas fără cal... 

— Am dat pe dinsul optzeci-și-cinci de franci So bucată... 


„zise incet Rominul întorcindu-ee spre cel trei funcţionari, 


— De ce nu ți-al plătit datoria câtră comună ? întrebă 


„casierul ridicind capul. Ha? De ce mai plătit-o? Va ducați la 


crişmă şi bet, dai de plătit dările op vă pricepeţi... 


w VIATA ROMINEASCA ` 


PI 


— Ce aişmā?» orbi omul privind într'o parte, spre vä- 
n : 7 ine. Femeia prinse 
Casierul dădu din umeri și privi spre mia 
ge trä cea ticăloasă! 

i astr. t 
A T t> zise ppa p pre 
spre ea. Femeia tăcu şi-şi aşeză încet tuipan 
oala «Ce tot urli atita?» urma Rominul. După 
aceia se intoarse spre judeţ: 
e Bad Nistore, ce fac en acù 2... 
— Dă, bre Toadere, ei ştiu? răspunse morarul. Dacă 
-j legea! 
ge y Care lege? strigă femeia de la spatela bărbatu-său 
Care lege Ze 

Casierul își înghiți inbucâtura, apoi zise liniştit: 

«Adi datoria, opt franci cincizeci, şi-ţi daŭ animalul... L'am 
secfestrat pentru datorie... Aşu serie la carte...» 

Toader tăcu şi întoarse spre mine capul. 

«Ei ştiu ce să fac? zise el. De unde să iaŭ parale ? Am 
dat pa dinsul optzeci-gi-cinci de franci eo bucată...» 

Rămasa un timp uitindu-se în pămint. Se intoarse incet 
apoi, cu fața neclintită yi eşi, In urma lui, în ogradă, femeia 
începu si se tingue: 

«Bată-te Dumnezen să te bată! Und te duci? Du-te şi 
cere să-ți dea calul! Cum să ţi-l ieie aşa, cu hapca? Ca hoţii 
ab venit şi l-ai luat! Barbat eşti tu, orice? 

— Ce? mormâi scurt omul. Şi 'ndată, după mormăitul 
lui, auzii strigătele de durere ale femeii: 

«Nu da, Toadere! Nu trage că-mi rupi ruipanul, nu trage 
mt smuigi părul! Ambrita de mine! Vai de sufletul meu... 
Nu da! nu da! val de mine ai de mine, e 

Se uuzeat izbituri în plin, inoăbuşite. Cinela afară, sub 
șopron, Dua. La picioare, lingă mine, Stop ridică botul şi 
incepu să mormae, Poarta se izbi. Glasul femeii se depârtă. 

In moară iar se făcu tâcere. Cel doi bieţi se seculară de lu 
locurile lor o clipă și-și Dour cruce: isprăviseră mincareu, Ca- 
sierul îşi mingiia repade mustăţile, privind oasele subțiri de ca- 
ras dinnainte-i, apol scoase tabachera şi se puse să-și răsucească 
o țigară, 

Vintul contenise scurt. Stătuae și ploaia. Sin soarele 
fierbinte şi orbitor care navâlise pretutindeni se ridicati aburi, 
ce treceaŭ incet pe dinaintea get, Apa morii murmura surd 
int, grămdindu-se la spetezele roții din lăptoc. 


4 


INTR'O ZI DE PRIMAVARA DI 


Nu vorbea nimeni. Aga stâturim multă vreme. Casiarul 
iși isprăvise ţigara, si acuma Tei răsucea alta. 

Ma pregăteam să plec. Mä sculasem şi-mi luasem pușca. 
Nistor judeţul se îndrentă spre mine. Vătăjelul, ridicindu-sa din 
colțul lui, privea lung la mincarea rimasă pe măsuţa de lingă foc. 

Chiar atunci se auzi iar poarta; paşi se apropiară. Toader 
intră, cu ochit ant înnainte, spre umbra din tundul morii. 

«Ce-i än, intrebi casierul, ridicind barba, 

Omul răspunse îndesat ` 

«Apoi, să-mi dal calul... 

-— Ai adus parale Ze 

Rominul puse mina la briu şi scoasa punga de piele, Se 
nită la dinsa, apoi trase gi o deschise, 

Intrebă fără să ridice ochii : 

«Cit am să-ți daŭ ? 

- Nu ţi-am spus? Opt let, cincizeci...» 

Incet, Toader apucă punga de fund şi o intoarse in palma 
stingă. Strinse palma, Cu dreapta îşi scoase căciula, o puse pe 
pâmint, la picioare, făcu un pas şi, plecindu-se, incepu si așeze 
pe margina mesuţii francii vnul lingă altul. 

«Ma! trebue cincizeci de bani», zise casierul, 

Omul viri degetul arătător în fundul pungii. Scociori, şi 
scoase gi banul cel din urmă, mic și luciu. Morurul făcuse dot pași 
şi privea, întinzind gitul pe deasupra bărbosului. Vătăjelul 
se apropie şi întinse o condică verde. Unul dintre agenţi o a- 
pucă, o deschise şi rupse chitanța. Rominul o primi pe virful 
palmei, ca pe o anaforă, ọ privi pe faţă şi pe dos şi o viri în 
pungă în locul banilor, 

<Apoi, să-mi dal calul, zise el jar, ridicindu-și de jos cuma. 

— Du-te şi ţi-l ia, răspunse casierul. En ocol lu Nistor. 
Da’ muerea de ce ţi-al bâtut-o?...» 

Fără să răspundă, Rominul se intoarse, mă privi o clipă 
ca ochii întunecoși, după aceia egi, cu bunda-l întoarsă pe dos 
si cn căciula-i buhoasă. 

Egil si ep in urma lui, Cum dădeam în cimp pe malul pi- 
răului, mă uitai odată în urmă, şi-l am pe uliţa îngustă, du- 
cindu-şi încet de căpăstru căluţul roib, care venea după el cu 
capul plecat.— Prin lumina strălucită a primăverii apoi, printre 
arături proaspete, mă îndreptai inspre huceagurile înverzite, care 
räsuflaù aburi usori spre cerul limpede. 

Nihali Sadoveanu. 


DEMONUL 


Poemă de Mihai! Lermontoff 
(tradosă după ultima versinne ruseasră) 


PARTEA ÎNTĂIA 


Sctrbitul Demon, duh de goana, 
Deasupra relei lumi zbura 

Şi-a timpului trecut icoana 
Înnalta-i frunte 'noura — 

Acel trecut cind in lumină, 
Curat, ca inger el lucea; 

Cind, printre sori, în fuga-i plina 
Pe bolta cerului senina 

Cometa 'n cale-i suridea 

ŞI cind prin spaţiuri albastre 

El urmare, setos de știri, 
Convoaele de mii de astre 
Zvirlite 'n largi nemarginiri ; 
Cind el credinţa şi iubiri 

Avea, ca cea dintaiu faptura, 
Cind nu știea 'ndoeli şi ura 

i mintea nu-i amenințau 

titea veacuri reci şi goale... 
Și multe... multe-i deșteptau 
Acum în suflet gind de jale. 


DEMONUL ` 


El ratacea In largul spațiu 
Demult, fara de scop, pierdut... 
Veac după veacuri, fară sațiu, 
Curgea —minut dupa minut, 
Fara schimbari —același cint.— 
Stapin pe micu-ne pamint, 

El rau facea fara placere; 

Ne "mpiedecat în drumul sau, 
— Gasind supuneri și tăcere— 
I se urise-a face râu. 


II 


În Caucaz, prin zari carunte, 

Pribeagul Demon se ducea. 

Supt el Cazbec* cu alba-i frunte 

În gheți eterne stralucea ; 

lar jos, departe, pe supt stincă, 

Negrind în vagauna-adincă, 

Darial**, sclipind, prin vai fugea. 

Ca o tigroaica 'nturiata, 

Comatul Terec** pe-adincimi 

Zbiera,—şi fiara fermecata 

Şi pasărea din innalțimi 

Al apei lui ascultau glàsul ; 

lar nouri roşi din departari 
Venind din sud, din alte țari, 
Cu el, spre nord, își luau pasul; 
i stinci cârunte, în şirag, 

tainice porniri cuprinse, 

Se inchinau spre el cu drag 

Catind la apele-i intinse; 

lar turnuri de castele 'n stinci, 

Privind în nori cu ochi de groaza 

Pareau din vaile adinci 

Caucazului giganţi de paza,— 

Şi tot în jur era mareţ. 


Cei mai ianalt dintre munţii Caucazului. 
Fluvii; eel dia urma curgind spre Nord-Est. 


13 


H 


VIAŢA ROMINEASCA Ee eg 


r duhul mindru și semeț, 
Zeie privirea-i birfitoare 
În lumea Celui ce-a creai, 
Pe fruntea-i nalta, lucitoare, 
Nici semn nu da cà e mișcat. 


IV 


Privelişti noua răsariră 
În ochiu-i rece, mgimfat : 
A Gruziei poeni sclipira 
Ca un covor impestriţat — 
Pamint ferice şi bogat! 
Ca piramide, plopi se nşiră ; 
lar pe prundişul m coloni, 
ptesc plraele 'nspumate 
i, printre rozele in flori, 
lavesc pe zinele uitate ` 
Prin cintul lor-— privigheton. 
Sint bolte de nat", umbroase. 
Izvoare 'n edera 'nfoiatc ; 
S'ascund acolo speriate ` ` 
Cirezi de cerbi; şi sin: duioase 
Lumini, avinturi, şuşuiri 
Sg graiul multor glasuiri: ` 
uflari de mii de vieţi voioase; 
Și-a! zilei cald copleşitor, 
i-al nopţii vint racoritor 
it din roua; —mii de steie 
Lucind ca florile ’n vilcele, 


Ca al Gruzincei ochiu cu dor... 


Ci Insa-afar” de gelozie, 
Mindreţa lumii nu trezea 

În Demonul plin de urgic 
Nici simțuri noi, nici voe rea: 
Pe tot, din zboru-i, în natura 
El presura adinca ura, 


*) Specie de platani, 


Înnalt castel, cu 'mprejmuiri, 
Guda! batrinul sus zidit-a 

Şi munca, lacrimi cheluit-a 

A robilor— supuse firi. 

Din zori, marețele cladiri 

Pe munți aruncă umbra-adinca, 
lar trepte sint sapate 'n stinca — 
Din turn acestea coborind 
Ajung la rlu; pe ele, sara, 

În albasi ciadra*, lunecind, 
Prinţesa tinară Tamara 

Spre apa vine 'mcet cintind. 


VI 


Demult, din stinca "pn clipe-amurge 
Tacut priveşte cel castel, 

Dar azi petrecere-i în el; 
Zurnă”” rasuna, vinul curge: 
Guda! marita fata lui. 
Venit-au toţi ai neamului... 
Pe Concerts, pe largi covoare, 
Mireasa, fetele zglubii... 
În cinturi, jocuri, veselii 
Se trece timpul.—Aindrul soare 
S'ascunde 'n munte la chindii.— 
Bătind din palmele uşoare, 

Cu toate cînta; zurgalii 
Apuca tinara mireasa 

i, iat-o, peste capul ei 

Rasuna 'n mina-i clopoței: 
Aci ca pasarea s'avinta, 
Act s'opreşte, şi rotind 

n juru-i vazu-i strălucind, 
Prin gene-i ochiul ride, cînta ; 


Aci, își pleaca ochiul lin 


43 


*) Marama tonga, 
"71 imstrumeni e sirmue, asemânăter co chitara. 


16 VIAŢA ROMINEASCA 


PI 


Aci, covoarele pestrițe ` ` 
Simţesc plutind în joc divin 
Picioru-i mic ca de zeițe; `. 
A plina de placeri, —ca 'n vis 
ride ochiu-i clar, deschis. 


VU 


Ma jur pe-a stelelor scintei, 
Pe-apus şi răsărit de soare: 
Nici Sahul mindrei Persiei 
Şi nici un zeu din vechii zei 
N'a sărutat aşa fecioare; 
Nici a' haremului fintini, 

În caldul verii înfocate, 

Cu ploaia lor de diamante 
N'au racorit aşa cadini. 

Şi pana-acuma nici o mină, 
Trecind pe-o frunte mai senină, 
Asemeni Där n'a impletit; 

Şi 'm toată lumea cea pâgina, 
Ma jur câ-asemenea o zină 
Supt cerul sudic n'a 'nflorit. 


VII 


Tamara zboara ca vrajita 

De jocu-i viu şi fecioresc. 
Cu-a ei panglica inflorita, 

Cu paru-i lung şi ingeresc 
Se joaca vintul, Se vadesc 
Doar slabe urme de 'ntristare 
Deal ei trasuri dumnezeeşti; 
Mişcarile-i viforitoare 

Erau aşa de ripitoare, 

Așa de mindre și fireşti, 


Ca însuşi Demon, de supt ceruri, 


Privind la ea,—și-ar fi uitat 
Pe-ai lui tovaraşi din eteruri,— 
Sar fi oprit şi suspinat. 


| 


pa el Localitate din Caueaz, renumită prin vinurile sale. 


DEMONUL t7 


IX 


i Demonul privi... Îndata 
tulburare 'nvăpaâiata. 

Simţi in sine-şi. Ca fior, 

În inima-i de mult pustie, 

Patrunse veşnicul amor, 

Si el din nou putu să ştie 

i lumi de bine și frumos... 

i lung se uită cu mirare 

a frumuseţile de jos... 

A foastei fericiri visare, 

Ca stele după stea trecind, 

S'arata 'n minte-i luminind, 

Şi-oprit de-o mină nevazuta, 

Un cuget nou el zemisli ` 

Si-o limbă bine cunoscuta 

Rasunet nou în el trezi. 

Cuvinte reci și hulitoare 

Nu afla 'n sufletu-i pătat. 

Uitare? — Domnul nu i-a dat!... 

Dar singur n'ar D vrut uitare... 


H HM H D - . . H Li 


X 


La nunta lui, cam intr'amurg, 
Pe calu-i credincios şi murg, 
Aleargă-acum grabitul mire. 
Pan’ la Aragva” "n fericire 
Calcat-a drumuri fel de fel. 
Supt grele sarcini, dupa el, 
De-abea-şi trag paşii, gifiind, 
Camile ’n şiruri; pe supt tei 
Se duc pe drum şi, stralucind, 


| La git le suna clopoței... 
Lasindu-şi țara— Sinodalul”* — 


Convoiul Prinţu-l conducea. 


Fluviu in Caucaz. 


EA. Së DEMONUL 
= . 
i i e le 2 
i a 
urea încinge-a lui giubca, 
las sabia-i și cu Greng: i n "ceata nopti "atunecme, 
d iresei gura-i saruta... 
Lucesc în soare; pușca lui Ge | 
Priveşte n clarul cerului, De-odată tel SL ee 
Cu-a ciuhii* mineci în sus trase Mai mulţi !... Trag focuri... Ce e oare ? 


Se joaca vintul. Luce 'n fr 
Din lina ciuha-i de Caşmir; 
Cu flori cusute pe mâtase 


E şaua lui; pistoale șase. Si "'ndata pușca slobozi, 

Supt dinsul calul, inspumat, Trosni din biciu, se repezi 

Din neam de cai mult sere Ca vultur aprig; —iar pocneşte... 
Crescut in Carabah”” — ridica Un gemat, racnet, s'auzi 
Urechile și, plin de frica Departe rasunind pe vale... 
Sarind, priveşte de pe inal Curind bataia se sfirşi: 


Cum spuma apei joaca 'n val, Fricoși Gruzinii *) fug din cale. 
E strimta calea, sugubeaţă : 


La stinga-i siinca de cristal, xli 
La dreapta, — fluviul In ceață. 
Tirziu e-acu. Pe munţi n ghiaţa 
Se stinge purpura pe soi... 
Sporeşte pasul ccl convoi. 


a scări picioru "nțepenind, 
Pe frunte-i cuşma indesind, 
Viteazul prinţ tacut priveşte... 


Tacut-a tot... În jar privind, 
Camilele stau gramadite ; 
Din cind în cind, tot zingânind, 
„ȘI frica nopţii izgonind, 
XI Spre leșuri vin neliniştite, 
Avutul tot c "n mini gruzine; 
Deasupra jertielor creştine 
Se 'nvirte pasarea de noapte... 
Nu mai aud de-acu ei soapte 
Şi farna lor nu linga sfinţi 
Sa odihni; cu ai lor parinti; 
Şi n'or veni nici sor’ niri mame 
mbrobodite 'n lungi marame, 
Cu bocet trist, —cu mir, balsame,-— 
La groapa lor nu vor câta! 
Dar colo, mini sirguincioase, 
Pe virful muchilor stincoase 
Crestina cruce-or innalța, 
i edera cu crăci frunzoase, 
rescind pe ea, o va "'mbraca 


Un paraclis pe deal straluce... 
De mult aici, supt sfinta cruce 
În Domnul doarme-un prinţ slavit — 
De mina de vrajmaș pierit, 
De-aturici, la nunta, sau bataie, 
Oricare calator trecea 
Spre Domnul ruga-i în văpaie 
a 'nalţe-aici cbisnuea — 
Şi ruga-i i! ferea In cale 
De-a' Musulmanilor pumnale, 
Dar mirele "ndrazucţ trecu, 
Ca moșii cruce nu-şi facu, — 

a visuri rele, necurate, 
Vicleanul Demon D indemna: 


nS O În haina-i verde, răcoroasă; 
zl Haina cu minivile în Le A8 de pelerină. i-ades 'n calea-i nevoioasa 
**) Localitate din Caucaz, vestita peniru vaii săi, G SR ` 
E Ze Mia 


“) Carcheji. 


VIAŢA ROMINEASCA 


DI A PI ———— 


Drumeţul s'a opri supt ea... 
La umbra Domnului sa stea. 


XII 


Alearga calul pe cimpie, 
Zvirlind, sárind ca 'n batalie. 
Aci s'opreşte ca trasnit, 
Si-asculta-al vintului șoptit 
L.argindu-și narile 'nfocate; 
Aci deodată drumul bate 
Cu-a lui potcoave ce rāsun’ 
Și coama-i aruncind pe spate, 

e cimpi alearga ca nebun. 
Din cind în cind, pe el se zbate 
În şea stapinu-i singerat, 
Cu capu "n coama lui lasat. 
Acum de friu el nu mai ține; 
În scari picioarele şi-a 'ntins 
Si singele, ţișnind din vine, 
Pe haină-i curge in prelins... 
Sarmane cal, sa-ţi smulgi stăpinul 
Din foc, tu te-ai luptat deajuns, 
Din urma insa Osetinul* l 
Cu glonț în spate l'a patruns. 


XIV 


Castelul lui Gudal en jale 

ȘI curtea plina e de Gorţi**; 
Dar calu! cui, aprins de cale, 
Cazu pe pietre linga porți? 

ȘI cine-i mortul de pe spate ? 

A luptei urme sint sapate 

Pe-al frunţii smede increţit, 

n Singe-i haina, armatura, 

Și n cea din urma-a ei strinsura, 
Pe coama mina i-a *nlemnit. 


— — 


Popor Irâilor ln Canraz. 
Locuitori de la inuale. 


Nu mult, Tamara, cu credință 
Tu mirele ţi-ai așteptat! 
po a lui fagaduințā, 
nuntă-i, vesel, a plecat... 
Dar vai! pe calu-i, ca săgeata, 
El nu mai sta-va niciodata! 


XV 


Pe neamul lui Gudal bogat 
Cazu —ca fulger primăvara— 
Minia Domnului. —În pat 
Se vaita 'n gemete Tamara 

i lacrimi tot mereu 1i curg, 

"mal peptu-i și se lasa... 

Dar, iata, vorba mult aleasă 
Aude-asuprâ-i intr'amurg : 
„De ce zadarnic plingi, Tamara ? 
Pe trupul mort, lacrima-ţi clară 
Ca roua vie n'a pica; 
Ea-ţi arde ochiul ca o pară, 
Plapindu-ți piept ţi-l va seca. 
El e departe: n'ar’ sa știe, 
Na prețui al tau jelit. 
Lumini ceresti acum imbie 
Spre bine ochiu-i fericit, 
Cintari asculta-acum de ingeri... 
Ce-i visul sarbadului traiu 
Al unei fete--chin şi plingeri — 
Ce-i... unui oaspete din raiu? 
Nu, soarta Grii muritoare, 
Ferice oricit ar dura, 
Nu-i vrednica să se masoare 
Cu-o clipă din durerea ta! 


Pe ocean de za albastre, 
Fara pinza st luntras, 
Trece pulbere de astre 

În cor tainic și trufaș; 


e 


VIAȚA ROMINEASCA -~ 


Peste cimpuri nesfirşite, 
Fara urme trec pe cer 

Şiruri negre, lanţuite,— 
Nori gigantici care pier. 


Cras de-adio, de 'ntilnire.— 
Nici tristeţi nici veselii; 
De nimic mareata fre 
N'are dor, nici bucurii. 


Tu în clipe de 'ncercare 
De la dinsa pilda ia— 
Catra lumea trecatoare, 
Rece fii, cum este ta! 


Şi 'ndata ce cu neagra-i haină 

e vale noaptea s'a lasa 

i, ca vrăjita 'n mare taina, 
ntreaga lume va tacea; 
Indata ce din stinci crapate 
Va bate vintu 'n erbi uscate 
Şi pasărea, ca pe furis, 
Zbura-va 'n noapte din paiș, 

Şi supt vlastarile de vie 

n caldul nopţii amorţiş 
leşi-vor flori de iasomie ; 
Şi 'ndata ce, cu mareţie, 

e peste munţi zimbi-va luna 
Privind la tine,--eu, într'una 
La tine "mn taina voi veni 
Şi pâna 'n zori şezind cu tine, 

e aur vise ţi-oi şopti, 

Suflind pe genele-ți virgine...“ 


XVI 


Și el tacu... În departare 

Cuvint după cuvint murea... 
rind, Tamara 'n jur privea... 

Neinţeleasa 'nfiorare 


DEMONUI, 
Simţea In piept; tristeța grea, 
Uimit avint, invapaiare : 
Simţirea-i toata clocotea, 
Zyirlea gindirea-i orice straja, 
Și vinele-i ardeau in foc, 
lar glasul minunat, de vraja, 
I se pârea oprit în loc. 
Doritul somn, spre dimineața, 
Pleoapa grea Lo inchida, 
Dar mintea toata-i tulbura 
O şoapta tainică, mareaţa : 
Fantoma sură, ca din cen, 
Lucind m farmec și mindreţi, 
Se inclina spre-a ci zimbire ; 
Și ochiuii, cu aşa iubire, 

Aşa de trist, privea la ea, — 
De mila-i parea suferea. 

Dar fire nu era cereasca: 

Nu straja ci dumnezecasca 
Cununa de lumini purtind 

Pe paru 'n raze strălucind ; 
Nici duh de groaznice destine, 
De rale ferecate 'n spini; 

Ci samâna a seri senine, 

A zi, a non, a vii lumini! 


XVII 


De frica și de tremur plină, 
Pe geam Tamara se inclina 
Pierduta "on ginduri şi visari, — 
Cu-aprinşii ochi ea cata 'n zart, 
Şi zi şi noapte tot așteapta... 
Ş'atunci i-aude dulcea-i şoapta,.. 
N'o dezmerdau degeaba vise, 
Nu geaba el venca la ea, 

Cu ochiul trist, braţe deschise, 
Şi cu blindeţe îi vorbea... 

Și ea, demult, mereu olteaza 
Și-a-și spune dorul nare cui ; 


VIAŢA ROMINEASCA 


eg 


Spre sfinți cind mintea-și indreptează, 


Se *'nchina inima-i doar lui. 
De chin şi muncă obosita, 
Cind ea s'apropie de pat, 
O arde perna, şi 'ngrozitá 
Tresare "mn rece tremurat; 
Svicniri in pieptu-i, aiurâri, 
Se 'naduşa, vazu-i perdut, 
Cat brațele-i imbraţişari, 
Pe buze-i luneca sârut... 


nr D D D . + 


PARTEA A DOUA 
| 


„O, tată, tata, las” dojana. 

Pe fiica-ţi no mai chinui. 

Eu pling—şși lacrime, sarmana, 
Eu vars de-atitea ori pe zi... 
Degeaba miri in haina-aleasa 


Grabesc Incoaci din vai, din sus... 


Ce, alte fete 'n Gruzia nu-s? 
Eu nimaârui woiu fi mireasa. 
La peţitori le spune-așa : 


Mi-i soțul meu supt iarba deasa, — 


Eu altui inima n'oiu da. 
De-atunci de cind pe el In singe 
L'am ingropat în munte, sus, 
De duhul râu, căznita, plinge 

În pieptu-mi inima nespus. 

În taina nopţii ma *mpresoara 
Vederi de vis ingrozitor 


Şi cind ma ‘nchin, in juru-mi zboară — 


De-a lor şoptire ma 'nfior. 
Salbatic foc in vine-mi fuge, 
Eu ma usuc din zi In zi 


Şi moartea, tata, vieața-mi suge... 


RERIN ZE - = 05395 Ze fr 


“DEMONUL 


O, tata, nu ma chinui! 
Trimete-o 'n sfinta manastire 
Pe fiica ta fara de minţi: 
Hristos m'a ține-acolo 'n ştire 
Rugindu-ma la el și sfinți. 

A lumii n'oiu ști bucuria... 
M'oiu hodini "pn locașul sfint; 
Primeasca-maă de-acum chilia, 
În loc de groaznicul mormint“. 


Il 


i'n mănastirea "pn manți zidita 
Au dus'o neamurile ei; 
În haină neagră şi smerita 
Încins-au sinii tinerei. 

ar şi-n smeritele veştminte, 
Ca'n rochi 'n firuri, fara rost, 
De-aceleaşi visuri care-au fost, 
Îi bate pieptul ca 'nainte, 
În templul sfint daca intra, 
Între făclii de la altare, 
În ceas de rugă și cintare, 
Soptire dulce auzea. 
Pe bolta templului pistrue 
Un chip ştiut se tot ivea 

i fara zgomot disparea ; 

n ceața de tamie-albue, 
Ca steaua, blind el stralucea 
Şi 'n lumi straine o chema... 


+ H D D H H D D . L 


Statea ascuns lacaşul sfint 

În umbra dulce-a doua dealuri; 
Cinari şi plopi, ca niște valuri, 
Îl ascundeau; iar pe pamint, 
Cind se 'ntindea a nopții haina, 
Lumina schimnicei, în taină, 


VIAȚA BOMINEASCA 
Selipea printr'inșii tremurind. 

În jur, prin cei migdali in floare, 
Supt care-s cruci iningietoare 

— Ai monţilor tacuţi strajari — 

De pasari râsunan cintari, 

Pe cremene-alergau în cale 

De ape reci ptrăie iuți | 

Si printre munţii nalţi, tacuți, 
Stringindu-se cu drag in vale, 
Fugeau in jos, sub merişori 
Batuţi de brumele de flori. 


IV 


La miaza-noapte, — munți ca norii. 


În stralucirea aurorii, 

Cind în vazduhul albastrit 

Se 'niașura platani şi pinii; 
Cind, cautind spre rasarit, 

La ruga chiama muezinii; 
Cind clopotul, cu tainic glas 
Sunind, deşteapta manastirea 
În timpuriul zilei ceas; 

Cind, dulce ca şi ispitirea, 
Gruzinca cu-al ci svelt ulcior 
Din munţi coboara la izvor ;— 
Gheţoase virluri, peste nor, 

Ca zid in aer plutitor, 

Se zugraveau pe bolta clara, 
lar la sfinţit, luau supt sara 
Veştmint de purpur’ lucitor. 
Şi peste ele— jos lasate — 
Domnea din sferele-i cereşti 
Cazbec, purtind pe-ale lui spate 
Cealmă și haine "'mpărâteşti. 


Vv 


Dar vraja firii nesupuse 
e schimnica n'o mal uimea. 


DEMONUL 


De-atitea griji, dorinți nespuse, 
Simţiri şi cuget îşi pierduse: 
Mereu în fațai el statea. 
Un dor ascuns şi cu putere 
Al vieţii rost i Da inchis; 
Ei, totu-i pare ca-i durere: 
Şi-al zilei clar, şi-a! nopții vis. 
Ades’ cind noaptea somnoroasa 
Pamintu "mbracă "mn val cernit, 
În faţa candelei-— tricoasa, 
Tamara cade mn ajurit 
i plinge. lar departe 'n vale, 
altatul ei greoiu, de jale, 
Pe calator lopreşte In cale 
Și el își zice: „Raul duh, 
În stinca ferecat boceste !“ 
Tintind auzul in vazduh, 
Sarmanu-i cal cumplit goneşte... 
Aci un val de gind senin 
O 'nfâşura și tot ce-a fost, 
Din vremuri iese plin de rost; 
De visuri blinde pieptui plin, 
Și "n minte-i visuri reinvie 
Din basme, din copilarie, 
Din vremi trecute, din batrini ; 
Aci amara-i veselie 
S'oglinda 'n ochii lui pagini; 
Aci, şi 'm casă si’n livede 
Mereu în fața-i el statea, 
Catind scăparea lui la ea— 
Temindu-se-a iubi şi-a crede. 
Și rugâtor parca-o privea, 
Și-atit de trist el biet parea... 


H - D D D + e e é A $ 


VI 


Demult acum veștmint de noapte 
Gruzine dealuri a 'mbracat, 
Împins de-a’ gindurilor şoapte, 


See 


VIAŢA ROMINEASCA 


În vale Demon s'a lasat 
Şi mult timp, mult, el a umblat 
Pe linga schit tot şovaind, , 
Să-i strice pacea ne ndraznind ; 
Ba, hotarit parcă parea | 
Sa-şi lese crudele lui ginduri. 
Pe lingă zidurile 'n rinduri 
El umbla şi supt urma-i grea 
Tresare frunza, se 'nfioara... 
Acum privea—prin geam, domol 
Lumina blinda se strecoară— 
Tamara-şi stringe sinu-i gol. 

i iata "n tainica tacere 
Cingira* — cintec de mistere 
Din strune "pn aer räsptnd 
Si-a curge sunet se 'nteţi— 
Ca lacrimi —unul dupa altul; 
Era un cintec ne 'utrecul 
Ce pentru-al lumii parcă lut 
În cer fusese el facut. 
Vrun înger oare din innaltul 
Ceresc lăcaş aici venta 
Prietina-i spre a-şi vedea, 
Și de trecut îi amintea 
Prin cintu-i plin de minglere?... 
Tristeţi de-amor, de-umor placere 
Simţeşte Demon acu 'ntâi... 
Si-ar vrea sa fuga, plin de frica; 
Aripa-i Insa nu-şi ridica! 
Plecindu-şi, doamne ! ochii sai, 
Din ochi o lacrimă 1i pica... 

i până azi, în acel loc 

vede-o piatra sfredelita 

De lacrima nepotolita, 

De lacrima calita n foc!... 


VU 


EI intrăa,—rob cu tot iubirii. 
Spre bine sufletu-i deschis 


DEMONUL 22 


i-şi zice-acum: al re'noirii 
va 'mplini doritul vis", 

Fiorul tulbur de-aşteptare 
Și teama de-orbul viitor, 
Acum intai un loc își are 
În suflet mindru, birfitor... 
Pe supt icoana luminata 
Pasi 'n chilia nepatata 

De rele duhul, de urgii; 

Dar simte-aici cereasca fire 
Si sta cuprins de 'nmârmurire 
În pragul tainicei chilii, 
eee pâtruns de-o noua stare, 
și pleaca capul cu "'ntristare... 


VI 


Dar el priveşte; supt perdele, 

În valuri albe, subțirele, 

Cu fruntea 'n raze-un inger sta 

— Strajar al schimnicei frumoase— ' 
Şi de dușmân, cu mini pioase, 
Cu-a' lui aripi o apara... 

Ei sint curaţi, Dr de pacate! 

Si "n el atunci,—din râutate — 
Cumplite patimi s'au aprins: 
Pierit-a roiul lui de visuri; 

De ură vremi, de veacuri plinsuri, 
În haina lor iar l'au cuprins. 


Heruvimul 


„Tu, duh de goana, rele fapte, 

Ce cap în schit la miez de noapte? 
nchinâtori aici tu nat: 

Rau n'a pâtruns pân' azi aice! 
Spre- Amorul meu, in loc ferice, 


RI E a Nu-ţi sune vinovatul grai!“ 
SL Lostrument muzical. : ; 


*) În Caucaz este legenda că Demonul iarăşi în înger, 
atunci cină va iubi pe cea mai mepribănita fala dia jua. ciorile 


VIAŢA ROMINEASCA ` 


Demonul 


uma las-o! Pragul porții 

geg mai treci: ea este-a mea! 
Pe noi ne leagă voia sorții 

i mai tu dreptu-a judeca, | 
n bine iarăşi simt placere 

i'm farmecu-i ma 'nvaluesc! 
eech aici, tu n'a putere — 
Eu sint stapinul: o iubesc! 

Ne-a scris doar Cerul intilnirea, 

Amorul, biruința mea... ` 

Şi sa raspund am eu menirea 

De-acum, —de mine şi de ca! y 


Şi ingerul, cu ochi de mila 
La biata jertfa lung cata 

i, destacind aripa "n silā, 
n mâri cereşti se afunda. 


IX. 


De graiul lui, Tamara plinge ; 
De frică, inima-i se fringe... 
În faţa ei din nou el sta: 
Straluce haina lui cernita, 

Şi ca furtuna potolita 
Cumplitu-i ochiu se lumina, 


Tamara 


„O, cine-i ?... Vorba tai ocară ! 

Din iad, din rai, vin paşii tai? 

Ce vreai tu? Spune-mi!“ 
Demonul 


„O, Tamara !* 


Tamara 
„Dar, cine eşti ? raspunde 'ntai!...* 
Demonul 


„Eu sint acel ce 'n nopţi in cețe 
Tu-l ascultai cu ochiu deschis; 
Al cârui gind, plin je tristețe, 
Şoptea la capu-ți cu blindețe, 
Al carui chip tul ştii din vis; 
Eu sint acel ce istavește 
Orice nadejde şi visari, 

Pe care nimeni nu-l iubeşte, 
Urmat de blastam şi ocari, 

Eu margini nu știu cunoștinții; 
Sint zeu aicea ca 'n infern, 
Domn libertaţii și științii, 
Vrajmaş dreptații şi finţii, 
Ce uite 'n fața-ți ma prostern! 

u ţi-am adus, cu umilinţa, 
De-amor o rugă în vapai— 
A mea dintaia suferința 
Și lacrâmile mele 'ntai. 
Aibi mila, vai, de-a mea fința ! 
Pe mine, cerului, m'ai da 
Din nou cu blindele-ți cuvinte; ` 
Cu-ale iubirii haine sfinte 
nfaşurat, as aparca 
Ca inger nou, în noi veştminte. 
Da-mi voe, lasa sa-ţi vorbesc— 
Eu rob iţi sint, eu te iubesc! 
Cum te-am văzut intâiași data, 
Puterea mea urit-am toata 
ŞI rostul meu nepârnintesc, 
pînă gelos fara vroința 

ale lumii bucurii: 

Ca tine-a fi c-a mea dorinţa — 
Ma infor de timpi pustii. 
n pieptu-mi race, foc de viața 


VIAŢA ROMINEASCA 


Din nou în inima s'a 'ncins, 

Şi amintiri din vremi în ceaţă 
Stravechea rană mi-au aprins, 
Ce-i fara tine veşnicia-mi ? 

A nesfirşiri 'mpaărâţia-mi? 
Cuvinte goale, vorbe n vint: ` 
Un templu ’n care zei nu sint! 


Tamara 


„Viclene duh, o, piei din Tata) 
Nu mai vorbi, eu nu te-ascult! 


Ceresc părinte !... Vail.. Mai mult 


A ma ruga nu pot... În ceața 
S'afunda sufletu-mi zdrobit !... 

O, taci! Tu vreai a mea pieire; 
Cuvintul tau m'a otrăvit... 

De ce, de ce a ta iubire gr 


Demonul 


„De ce, frumoaso? Vai, nu știu! 
Dar plin acum de-o viaţa nouă, 
Am rupt din capul meu pustiu 
Cununa cea de spini in doua; 


M'am rupt de-ai mei tovarâşi rāi, 


Vad iad şi raiu 'n ochii tai! 

Si te iubesc, frumoaso fata, 
um nu pricepi—cu-aşa amor: 

Cu focul tot, puterea toata 

De vis şi gind nemuritor. 

În mintea mea, din veșnicie 

Sta zugravita fața ta 

Şi "n ochii mei purtatu-s'a 

Prin a eteruiui pustie. 

De mult gindirea-mi tulburiad 

Ma urmareau vorbiri senine 

Şi pn vremi ferice’n raiu trăind, 

Eu sufeream gindind la tine. 

O, sa pricepi daca-ai putea 


SE 


DEMONUL 


Ce groaznică-i o lincezire 
De veacuri, fara de-o zimbire... 
Placeri, dureri a nu avea, 
Mereu a face fapta rea 

i bine—fara mulţamire ; 

a tot tinjeşti fâra-a iubi; 
De tot ce este-avind ştiinţă — 
Hulind orice fara vroința 
E geaba totul a birf t... 

cind blestemele divine 

S'au Iimplinit,—din acea zi, 
Mindreţa firii pentru mine 
Pe veci din ochii mei pieri... 
Stateau In faţa-mi lumi albastre, 
Podoaba toata-a celor astre 
Ce-avui tovaraşe cindva... 
Curgeau cu frunţi incoronate... 
Dar vai! pe fostul al lor frate 
Nici una nu-l mai cunoștea | 
Pe prigoniţii cei ca mine, 

Sa-i chem atunci am inceput, 
Dar fețe, vorbe, ochi, —eu bine 
Nici unul n'am mai cunoscut, 
În lupta cu virtej naprasnic, 
Potop de pulberi ridicam 
Şi 'ncins cu fulger, tunet groaznic, 
Cu zgomot norii despicam 
Can hora de stihii — genune— 
Sa 'naduş chinu-mi sufletesc, 
Sa scap de cugete ncbune, 
La neuitat så nu gindesc! 
Ce sint poveştile cladite 
Din munci, necazuri omeneşti, 
Atitor neamuri risipite — 
Cu-o clipa fața—cit clipești, 
Din chinurile-mi negraite ? 
Ce.s oamenii ? Viata lor? 
Ei au trecut şi trece-vor! 
Sperind intr'un judecator 
Ce iarta chiar cind osindește! 


3 VIAŢA ROMINEASCA 
Tristeţa-mi nu-i de muritor: 
Ca mine-i—capât nu-şi gasește 
Nu va dormi 'ntr'al ei mormint! 
Aci ca leul are-avint, 
Aci straluce, arde-n para, 
Ac) pe gindu-mi o povoara— 
Puterilor ce nu mai sint, 
Tristeţa-i veşnicul mormint!... 


Se 


N 
Tamara 


„Oricine-ai D. prietin tainic, — 
Pierzindu-mi liniştea demult, 
Fara sa vreau, cu suflet jalnic, 
Nefericite, eu te-ascult. 

Dar daca vorba'ți e otrava 

2 rău ascunzi In gindul tāu... 


, mila aibi!... Ce mare slava ?... 


Eu, cerului mai scumpa-s oare 
Ca altele... ce n'ai vazut? 

Şi ele sint fermecatoare, 

De patul lor, pat de fecioare 
De om privire wa cazuti... 

O nu! te rog, tu jura-mi mie... 
Grâeşte —fa-mi o bucurie... 

Tu știi ce-i visul de femei! 
Tu "n suflet faci sa nasca frica 
Dar tu ştii totul, deci ridica 
Orbirea de pe ochii mei! 

Te jura dar... de-acu "nainte 
Sa fugi de rele, — da-mi cuvint! 
Ori poate vorbe, juraminte 

Ce nu se calca, nu mai sint ?“ 


DEL? 


Demonul 


„Ma jur pe ziva 'ntai a frii, 
Ma jur pe ziua ei de-apoi, 


DEMONUL DN 


eg EG 


Ma jur pe pata osindirii, 
Pe-al veșnicei dreptaţi razboiu ; 
Ma jur pe-ale caderii chinuri, 
Pe dulce vis de biruinţi; 

Ma jur pe vorbele-ţi fierbinţi, 
Pe-a' crudei desparțiri suspinuri; 
Ma jur pe-al duhurilor cor, y 
Pe soarta fraților in plingeri, 

Pe spagile drepţilor ingeri, > 
Vrajmaşi în vecii vecilor; 

Ma jur pe iad, ma jur pe ceruri, 
Ma jur pe sfinți, pe ochii tai; 
Ma jur pe stele din eteruri 
Ma jur pe lacrima-mi dintai; 
Pe-a ta suflare și simtire, 
Pe val din parul tau bogat; 

jur pe chin, pe fericire, 

Pe-amorul meu invapâiat... 
M'am lepadat de vechea slava, 
De ura, de-al trufiei jug; 
A lingușirii mele-otrava 
N'a pune suflete pe rug. 
Voesc a fi 'mpacat cu cerul, 
Voesc iubire, adevarul, 
Voesc în bine-a crede iar. 
ebe semn de groaznic jar, 

u lacrima câinţii mele, 
Pe fruntea-ți mindra voiu spala; 
lar lumea "np neștiini de rele, 

n lipsa mea s'a înnalța! 
O, crede-ma, eu singur doara 
Te-am priceput și prețuit; 
Punind in tine-a mea comoară, 
A mea putere-am azvirlit. 
Amoru-ți vreau, ca primavara, — 
Dau veșnicia pe-un minut: 
Ca 'n râu, crezi în amor, Tamara, 
Eu nu te mint, nu-s prefacut... 
Eu, din eteruri fiul spumii, 


În lumi ceresti te voiu lua 


DEMONUL 


i, tot al lumii, da-ți-voiu ție — 
36 VIAȚA ROMINEASCA__ ubește-ma!... 


DN a Ů 


Si fi-vei tu regina lumii xI 
Amică veșnica a mea; 

Si fara dor şi tinguire 

Vei cauta în spre pamint : 
Acolo-i scurta fericire 

Si veşnici frumuseți nu sint; 
Acolo-s crime, osindire, 

Acolo patimi mici tráesc ; 
Acolo ura și iubire, 

Pe teamă numai, dâinuesc. 

Si tu,—nu știi ce însemnează 
Al oamenilor scurt amor ? 

in singe tinâr el vieaza !— 

Si el, ca timpu-i schimbător, 
Tu lasa-i pe-alţii sa se 'ncinte 
De soarta scurtei lor vieţi: 
Spre cer ci nu pot sa s'avinte, 
E: nu pricep noi frumuseți! 
Dar tu, de alte lumi ființa, 
Menita ești spre altceva, 
Te-aşteapta alta suferinţă, 
Uimiri, tu, altelc-i avea! 

Un roiu de duhuri zburatoare 
În: slujba ta eu voiu chema: 
Usoare slugi, ascultatoare 

Vor fi mereu la voca ta; 

Şi din luceafăr, pentru tine 
Cunună de-aur voiu lua, 

Voiu stringe roua "pn nopţi senine— 
Cu ea coroana-ți voiu uda; 
Cu raza sarii purpurie 

Eu voiu incinge trupul tau, 
Mirezme dulci din flori o mie 
Vor imbata lac şu! meu! 
atruna cu cintari divine 
Auzul ţi-l voiu dezmierda, 
Palate mindre, ca de zine, 
Din pietre scumpe-ţi voiu dura; 
M'oiu pogori cu mâestrie 

În mari; zbura-voiu peste nor 


Și el, uşor 
Şi-atinse buza-i arzătoare 
De gura gingașei Dunn: 
Cu vorbe dulci, ispititoare, 
Îi raspundea la rugaminți. 
Puternic ochiu, uscat de-arsură, 
Privea la ea. În noaptea sură, 
Fatal, ţișnind din par scintei, 
EI stralucea asupra ei! 
Sarutu-i plin de-otrava morţii 
Patrunse 'n pieptul ei plapind... 
Un glas uşor, de-abea ţipind, 
Se inneca n tăcerea nopții... 
Era "n el tot: amor, durere, 
Învinuiri, adinci tristeți, 
Adio făra mingiere, 
Adio tinerei vieţi !... 


XII 


Străjărul doar, in miez de noapte, 
Se strecura încetinel 

Pe linga zidurile 'nalte 

Batind in toaca-i de oțel; 

Dar supt fereastra mindrei fete 
Oprindu-și pasu-i masurat, 

Din toaca sta, și-ale lui plete 
De groază-atunci au tremurat. 
Lui, în tacerea domnitoare, 

Í se păruse deslușind 

O patimaşă sârutare, 

Un ţipet scurt, suspin murind... 
Şi cuget rău, care doboară, 
Patrunse 'n pieptu-i în oftari; 
O clipa insa se strecoara 


VIAŢA ROMINEASCA 


Si tace tot. Din departari 8 
Doar de zefire dulci suflari 


Veneau încet pe-a’ frunzei şoapte; 


lar malul mut, pâtruns de noapte 
Cata spre riu cu 'nduioşări, 
Canonul sfintului ferice 

i-l zice-n gindu-i tulburat, — 
e sfinți se roaga să-i ridice 
Ispita greului pacat. 
Si repede scurtind popasul, 
Își bate pieptul razvratit, 

Si-apoi, tacind, grabeşte pasul 

Pe drumul lui obişnuit... 


MI 


Frumoasă, fara dor, necaz, 
Dormea Tamara 'n pat de doliu. 
Mai alb ca de zapezi linţoliu 
Era tăcutul ei obraz. 

Pe veci pleoapele.s lasate... 
Privindu-le, cine-ar fi zis 

Ca ochiul ei nu doarme 'n vis, 
Catind, cu dor, a fi deschis 
De zori, sau sârutari visate? 
Pe ele, geaba, raze vii 
Curgeau în valuri aurii; 
Degeaba tristele ei rude 

Le sărutau, cu feţe ude... 

Al morţii veşnic sărutat, 
Nicicum nu poate fi spălat! 
Nicicind în vremi de veselie, 
Veștmint mai mindru, mai bogat 
La sarbatori ea n'a 'mbracat: 
Din valea largă, flori, scumpie, 
— Aşa e-al țării obiceiu— 

l-au presărat pe trupul ei, 
Şi-acuma strinse'n mina-i răce, 


Sor duce 'n raiu spre-a o petrece, 


E — 


DEMONUL 
Mult timp, mult, duhul nimicirii 
N'atinse jertla putrezirii, — 
Nimic pe chipu-i marmurit, 
Nu 'nvedera al ei sfirșit. 


XIV 


De trista cale s'au gatit 

Vecini, prietini, neamuri multe. 
Rupindu-şi pletele-i carunte, 
Batindu-şi pieptul amant, 
Gudal, pe calu-i alb, in zale, 
Se sue 'ncet,- și toți ai sai 

Cu el plecat-au. Zile trei, 

Trei nopţi, câlca-vor a lor cale. 
În templul sfint, de moşi durat, 
Mormint Tamarei e săpat. 

Un moș de-al lui Gudal, de veacuri, — 
Tilhar de sate și drumeţi — 

Cind boala-i fu fara de leacuri, 
La incheiatul ralei vieti, 

Spre a păcatelor ertare 

Biserică-a fagaduit 

Sa facă 'n stinca de granit, 

Ce 'nfrunta-a vintului turbare, 

Ce vulturi doar a găzduit, 

Si pe Cazbec, peste vilcele, 

Altar mâreț se innălța 

Si țarna omului de rale 
Odihna-acolo işi afla, 

În cimitir fu prefacuta 

Pierduta stinca între nori: 

Cum parca sus, mai linga sori, 
Ar fi mai cald în groapa muta, 
Cum parea "o ninsul munte sus, 
Ceva 'n cenusa mai viează,.. 
Degeaba! Morţii nu viseaza 

Nici ris, nici chin din timpul dus? 


VIAŢA ROMINEASCA 


XV 


Acum prohodul s'a slirşit. — 
Pe-a lui Gudal sarmana fata 
i pumn de țarna-au azvirlit 
n groapa ei adinc sâpata... 
S'a innalțat în sus spre ceri 

Miros şi fum de tamieri, 

i, de pe stincile vecine, 
acutau plinsuri şi suspine... 
Un trap de cai, de pași calcat, 

Ecou de glas indepartat, 


Deabea-deabea doar mai râsună... 


De-odata nourii s'adună 

Pe al Tamarei pat de lut, 
Furtuni grozave-au inceput 

Şi fioros, cu glas de fiare, 
Urlind în largul cel ceresc, 
Din piscul nalt, cu "'nviltorare, 
Ripit-au trupul omenesc. 


XVI 


În largul cerului albastru, 
Un Inger, dintre îngeri mii, 
Zbura cu ăripe-aurii 
Și suflet de pe-al nostru astru 
Ducea In lumile-azurii, 
Cu vorbe dulci de mingiere 
El indoelile-i gonea, 
De urma crimei, de durere 
Cu-ale lui lacrimi îl spala. 
Departe'n raiu, cintari divine 
Se auzeau,—cind, prin vazduh, 
Taind cărarile senine, 
Zbură din iad grozavul duh... 
Era cumplit—o vijelie, 
Ca fulgerul prin nori, lucea 
Și 'n ne 'ntrecuta lui trufie 

acni grozav: „ea este-a mea !* 


DEMONUL / H 


De pieptu-ocrotitor lipitā, 
Tamara -suflet—tremura, 

În ruga, frica-și amorțea. 

Se hotăra a ei ursita: 

Din nou în fața-i el statea. 
Dar, doamne! cine-l cunoștea ? 
Cum se uita prin geni plecate! 
Ce plin era de rautate, 

De hula fara de sfirșit!— 
Raceala de morminturi bate 
Din chipul lui Inmarmurit. 

„O, piei, tu duh de nedreptate!“ 
Trimisul cerului grai — 

„Ai izbindit deajuns. —Cea zi 
A dreptei judecaţi sosi 

Şi-i buna-a Domnului dreptate ! 
Trecuta-au vremi de ispitiri ! 
Cu haina putredei ei firi, 

S'au rupt cătușile de rele, — 
Tamara-i sorâ-acum cx stele! 
Ea fu din sufletele rari 

A căror viață doar e-o clipa 
Pe a durerilor aripă, 

Pe visuri de maărgaritari : 

Cel Veşnic le-a facut anume 
Din spuma finului eter ;— 

Nu sint zidite pentru lume, 
Ci-au fost create pentru cer, 
Cu chinuri aspre rasplatit-a 
Tamara groaznicul ei vis; 

Ea mult a suferit—iubit-a — 

Și raiul pentru ea-i deschis !* 


Ş'atuncea ingerul o clipa 

La Demon aspru câuta; 
Apoi, ușor, cu-a lui aripa 

n zări cereşti se afunda. 

lar Demon, blestamind cu urā 
Mareţu-i vis amagitor, 
Ramase iarăși în natură 
Cumplit și râu peste masura, 
Lipsit de bine şi amor. 


42 


VIATA ROMIXEASCA 


EPILOG 


Pe coasta muntelui pietros, 
Deasupra vâii Caișaure, 

Și pană azi-— culcate jos— 

Se văd ruini din vremuri sure. 
De basme ce 'nspaimint cen 
E amintirea plina înca... 

Mareţ şi in lacere-adincă, 

Fost martur vechiu de bucurii, 
Castelu 'n arbori înnegreşte. 
Aul” în vale s'a zidit, 
Pamintu-i verde și 'nfloreșşte ; 
De voci ecou nedeslușit 

Se pierde'ncet, — lungi caravane 
Din depărtari trec zinganind, 
Şi "n cet, sărind de pe mormane, 
Spumeazaă riul stralucind. 

Cu viața veșnic rizatoare, 

Cu primăvara, umbra, soare, 
Se joaca firea necurmat, 

Ca un copil nevinovat. 


Dar trista-i casa ce gustat-a 
Cindva vicața, bucurii— 

Ca un batrin, care 'ngropat-a 
Amici, femeie și copii; 

Doar, luna dupa ce rasare, 
Locuitorii ei sfioși, 

Au horă, praznic, sarbătoare, 
Vuesc, alearga sgomotoşi... 
Pe prispă, jos, Intre gāteje, 
Painjan negru toarce mreje ; 
Pe coperișul prabusit, 

Se joaca gușşterii,— o droae,. 
lar din parete povirnit 

Un șarpe lung se incovoae 
Pe scara turnului negrit. 

Aci râmine 'ncolacit, 


Aci `n tot lungu-i se desface 


Kiev, Martie 1907 


DEMONUL 


mg 


Şi luce— mindru buzdugan, 
Uitat pe cimpul cel duşman 
De vrun viteaz trecut la pace... 


Saibatec totu-i.  Nicaire 

Nu-s urme din trecut; cea fire 

Cu sirguința-a şters din lume 

A povesti tot ce-ar putea 

De-al lui Gudal batrinul nume 

Si de Tamara —fiica sa! 

Dar templu! ridicat pe munte, 
care-azil e? și-au gasit, 

De sfinta mina ocrotit, 

Şi azi şi'valța mindra-i frunte. 

La uşa lui, drept pază-i stau 

De piatra lespezi innegrite 

Cu placi de gheala-acoperite, 

Drept scut pe pieptul lor purtind 

Zapezi de veacuri stralucind; 

lar stinci innalte, prăbuşite, 

În lunecuş, de ger oprite, 

= Cascade fară de murmur— 

Atirna triste imprejur. 

Furtuni pe-acolo dau ocoale 

Vuind prin brazi şi prin stejari: 

Aci plingind in ziduri goale, 

Aci strigindu-i pe strajari..., 

De templul sfint din departare, 

Stiind poveşti, — spre asfinţit 

Doar nourii din rasarit 

Grâmezi se 'ndruma la "'nchinare, 

Deasupra tristului mormint, 

Saude vaet doar de vint.. 

Cazbec setos şi dirz, aice 

Ursuz îşi ține prada lui, 

lar pacea lui n'ar să i-o strice 

În veci cirtirea omului. 


loan R. Rădulescu. 


——_———————— 
*) Sat de Coreheji. 


"a ee 


Moş Gheorghe la Expoziţie 
— Din psihologia celor mulți — 


La primărie e adunare mare de săteni şi ascultă ce ie 
spune inspectorul comunal. j 
— Aşa, fraţilor!-spune el din nou, ştergindu si boabele 
mari de sudoare de pe fuţa-i aprinsă după atita vorbă. V'am 
adunat aici, în pretoriul primăriei, ca să vă luminez și să vă 
spun că înnultul guvern, în părinteasca sa grijă de fericirea po- 
porului, s'a gindit și la înnălțarea voastră morală, oterindu-vă 
ocaziunea să vedeţi şi voi, cu ochii voştrii, progresul realizat, 
în cei patruzeci de ani de glorioasă domnie, de întreagă sufla- 
rea rominească, Veţi vedea acolo, pe cimpia Pilaretului, gran- 
dioasa noastră expoziţie naţională de agricultură, industrie, co- 
mert, navigaţie, artă, beletristică, tecnică... întrun cuvint veţi 
vedea, ca 'ntr'o panoramă, toate manifestările geniului vieții 
noastre naţionale romineşti.—Meditaţi profund că sau implinit 
o-mie-opt-sute de ani de cind Traian, strimoşul nostru ne-a 
adus, drept din inima eternei Roma, pe aceste locuri sfințite cu 
singele străbunilor noştri! Să ae grăbim deci ai să mergem cu 
toţii, mic gi mare, bâtrin şi tinăr, să mergem pe cimpia Filare- 
ami să admirim rezultatele muncii naționale! Sus inimile 
SON ` 
___Veasuri întregi de cind se sbuciumă inspectorul comunal 
să-şi sfirgească discursul, pe care l'a ţinut, din ordin de sus, in 
toate comunele plâșii sale, ca să hotărască pe țărani să plà- 
tească un sfert din preţul drumului de fier și să-i ducă la expo- 
Zur Țăranul se dă greu la brazdă! Dei spui că are să plă- 
teasch numai un stert la tren, că prin urmare e în ciştig, el 
tace ca şi cum n ar prea înțelege pentru ce adică statul nu l-ar da 
drumul întreg şi nu Var duce degeaba, că doar Statul nu-i sărac şi 
nici pu pune din punga lui nimic—trenul e al lui şi, chiar de 
nu Sar duce ei, tot trebue sù facă drumul la Bucureşti. De-i 
spui că intrarea la expoziție o să fe, pentru el, numai zece 
bani, iarăşi i sə ridică pe buză o vorbă duşmănoasă, că adică 
de ce nu i'ar lăsa să intre şi fără acei zece bani; de ce nu-si 
ci pie Statul că n'a venit de loc săricimea la expoziţie t?— 
rea A ferească sfintul să'nceapă unul, c'apoi să te ţii... 
asculți la scincituri țăranezti! Te duci, dragi Doamne, cu inima 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIŢIE 4 


e- 


deschiañ, le vorbesti de binele lor, cînd colo.. te pomeneşti că-ți 
trintusc In obraz tel-de-fel de obrăznicii, care de care mai gogo- 
nate: ba că n'au pămint de hrană; ba că-i implineşte percep- 
torul peutru birul anului trecut, pentru plata popugoilor şi n 
paelor, luate în timpul secetei; ba că „lumea moare de balea.... 
si Statului îi vine să zburde!" în loc să dea ordin de ertarea 
dărilor... Şi cite gi mai elte. 

Inspectorul, dacă vede-şi-vede ch mare încotro, cheamă la 
o purte pe primar şi-i hotărăşte că de nu-i trimite la gară mä- 
car zece oameni, apoi mare da cit sei doa chiar de acum de- 
misiunea.— Şi are dreptate inspectorul: prefectul i-a dat ordin 
să plece la expoziţie, „pe puțin cu trei sute de suflete“, să ie- 
scoată din påmint, de unde-o ști! Inspectorul Le ce are de fi- 
cut primarul; acesta ştie încă si mai lămurit n'are altă scă- 
pare decit să scoata el, din punga lui, şi să plăteazcă drumul 
netoţilor, care nu vor sh înțeleagă ce va sa zică interese supa- 
rioare ale națiai.— Nu-i vorbă, primarul mai ştie că banii aceştia 
o să ṣii scoată el, cu dobinda lor cu tot; dar una-i să-i dai 
grămadă şi alta-i să-i vezi Inapoi cu țirtita ! 


Cit s'a apărat Mog Gheorghe gi n'a fost chip să scape! 
Te poți puna cu nătingia primarului?! Acum altă belea mai 
mare pe capul lui Moş Gheorghe: fiică-sa Mirica şi norh-su Ca- 
tinca, cum au văzut că primarul le trimete pa degeaba, sau 
legat de el ca să le ia şi pe dinsele. Asta-i mai trebuia lui 
acuma? t 

— N'auziţi voi, fi ?!—le spune el—o să vă ia dracul pe- 
acolo, pe la Filaretul ceia, ch cine-o să vă poarte vouă de chel- 
tucala gurii! 

— Ne'ngrijim noi, tată —răspund ele "Caen griji ! 

Ele nu vor să-i spună unchiagului, de teamă să nu se- 
umple de bogdaproste : au luat de la criamar cite trei lei pe c'te 
trei băniţi de fasola, fără știrea bărbaţilor, 

Cind vede Moş Gheorghe ci până şi gineri-so Ion, pe care! 
ținea de omul cel mai așezat și cuminte, vine şi-i sti ciocan pe 
cap să le in şi pe al de nevasti-sa şi cumnată-sa la expoziţie 
și cind aude că nu-i chip de train în casă cu muerile acestea, 
care îşi pun birbaţii cu ochii pe foc de nu le-or läsa să plece 
la expoziţie, —aă se ştia adică în sat c'au fost vrednice să vadă 
cer a Pa moae şi Moş Gheorghe, își calcă pe inimă şi spune 

L; 

— Ei, hui, că le-oiu lua, loane ! Da să nu le-aud pe urmă 
cricnind ` ele au copii de lapte si-o să le iasă pe nas gărgăunii 
expozițeil--Eu mp duc, loane, dar voi så băgaţi de seamă ls 
dijmuitul popuşoilor ` să nu lăsaţi vataful să ia dijma cu coşul 
boeresc, să dați dijma cu acelaş cog, cu care luați partea noastră, 
Aşa-i cu cale; auzitu-m'aţi ? 


w VIAŢA ROMINEASCA 
Vineri, în cintatul cu lui, e vivzoleală mare prin sat, 
erg en toţi cinii din cuicuşuri, cind sană din aerian 
Cei cu expoziţia, chipurile trebue să plece la miezu nopi sa 
s'apuce trenul la Pulgereşti. In tot satul numai la casa lu A 
Gheorghe se vede lumină. Ceilalţi, aturisiţi cum sint, numa 
găimase pe priinar cu vorba, dar. nici gind să plece: nu se ințeè- 
lesese din partea cheltuslii pentru mincare şi de aceea, cind aud 
goarna, se întorc cealaltă parte, după ce se 'nțeleg ay La 
vestele sh rânpunda dinduntru, cind ii va striga primarul, can 
ult, 
e Fan lui Moş Gheorghe stau neastimparatele celea 
de Marica gi Catinca și-i tot strigă să se gătească mai iute. 

— Nauziţi, voi, de-acolo, muerilor ?—le'ntreabă el dinăun- 
tru oprindu-se de "'ncălțat,—imi daţi voi răgaz să mapcalt cu 
opincile ca lumea? ori vă dau dracului, en expoziţia voastra cu 
tot!. Parcă vă ducați la nuntă, aşa nu vă mai astimparaţi! ` 

z 5A tăcem, fă, din gură! -—spune Mate în şoaptă api- 
sută, Nu-l vezi că-i în toane ? mai ştii ? dacă se rìsgindeste 7... 
atita ne-ar mai trebui t., 

— Ian ascultați, fà, zârghitelor—face Mos Gheorghe, des- 
chizind ușa tinzii—v'aţi îngrijit voi pentru gură? că nu-s colea 
Bucureştii ! 

su Fi, asta-i L., ba c'om pleca şi cu chita 'n truistă pe la 
Bucureşti — răspund ele. Cică ne-or da și de mincare acolo, 

— Innapoi, zăludelor! vä luați după vint? credeţi că mer- 
geti la praznic? Ja uitați-vă, oameni buni! înnapoi! și vă luați 
pe voi cațaveicele, că nu se porneşte nimeni la drum, în Oc- 
tombre, ca la hora din sat! Voiu da eu vonod fudalie ts, cu cnd 
să'nveliţi copii la vreme de ploae ? 

Și nu se lasă Mog Georghe până ce nu fac nevestele tot 
rr le poruncește el sh facă. 

Abea se ţine el pe drum, în urma lor. Cum ar zbura ele 
de-ar avea o putere! şi nici nu simt, de bucurie, în bratele lor 
greutatea copiilor, care dorm duşi, E puţin lucru să te duci tu 
prin locuri, pe unda n'a mai calcat picior de muere din satul 
täu?! La o adică, după ce te-ai intoarce, n'o să ai tu tot drep- 
tul si-i spui uneia şi alteia gi să-i baţi din pumni, că tu eşti 
părtuta prin lumea largă ei că nu-i de nasul unui guzgan orb 
să se pue cu tine? 

Mo; Gheorghe merge şi tot bombăneate singur pe socotenla 
primarului, a expoziţiei și a nesocotinţii așuratece omenești ` 
nevestele trag cu urechea, se folosesc de intuneric şi-şi dau cu 
cotul, chicotese cind prind cite-o trintură din vorba uncheaşului 
şi, din cind in cind, izbucnesc în ris cu hohote. 

-— Cum mi-ar veni mie eh rid, fă. asa hodoronc-trone. fără 
pricină ?— întreabă el din urma. N 

= la do baba ceea, tată.— răspunde Ma A 

— Ce visuţi voi acolo, pricopaitelor ` 

— Baba ceea, tata, de la Biriaa, 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE. Du 


— lan auziţi voi, dumeritelor! ce credeţi voi că-i aceea, 
expoziția ? 
- — Ei, ce să fe!?—răspund ee —ch de fost trebue să fie 
el ceval.. că nu s'ar gdrunciuna lumea dageaba ! 

— Cum, ceva ?! spuneți-mi și mie!.. că iaca voi aveți cap 
mai maré decit mine.. 


— Ci, spuneți! haide, spuneți odată ! că ini-aţi ros urechila 
cu expoziţia voastră .. 

— Din nou se face tăcere, 

=- M'aţi scos din fre—urinează el apoi — om bătrin, la 
virsta mea să plec en la expoziția!,.. voi o să dați samă fnna- 
intea lui Dumnezeu că m'abat din drumul meu cel drept... 

— Ei, tată, cum mai faci și dumneta!,. parcă Dumnezeu... 

— Cum ?- intrerupe iute Moș Gheorghe răatit. 

Miărica se opreşte îndată, de teama să nu-și aprindă pas 
in cap din partea bătrinului și schimbă vorba înadina. 

— Da trebue să Ge frumos, tată !—spune ea mai departe— 
cum să nu vedem şi noi asa minune?! 

— Minunea dracului, fă! pustietăți, fă !... n'ați auzit ce spu- 
new inspectorul? spunea că vezi ca *ntr'o rami, 

= Negregit că panoramă !—face Mirica luminată St bucu- 
ronsă—da ce yrai să fie altă ceva? 

— Apoi nu vi-i ruşine obrazului şi păcat de Dumnezeu?... 
CH îs de panoramă, la virsta mea ?- întreabă ti, de rindui 
acesta, cu tot dinadinsal. 

— Bine, tată... nu tia plăcut baba ceea, la stintul loan, la 
iarmarocul de la Birlad? — intreaba ea, umiiindu-se de un ris 
stäpînit, 

— Bu să se ducă pe pustiu, că nu era lucru curat nici 
acolo !... nai văzut cum se'nvirtea 'atr'un picior—si cum juca 
REH și cum se strimbu, baba dracului, parcă ar fi avut 

CA 

— De asta, așu-i !.— răspunde Marica, gindindu-se că trebue 
să-l potolească — dar vezi că noi nu te-mn putut face, nici atunci, 
sü intri în panoramă ` done al vanat numai baba ceea, cu 
chitie pe cap, care se 'nvirtea țonțoroiu pe ceritlacul panoramei 
şi juca după cintecul bantei, parcă era viel.. ce-ai fi zis, de-ai 
D mers ca noj să fi văzut innăantru minunile de pe lume, fel-de 
tel de împaraţi, imbrăcaţi in haine scumpe, cusute cu aur şi 
petre nestimate, asezați in cutii mari de sticlă, cum închideau 
ochii şi-i deschideau ?!.. ai A jurat că-s vii şi trag de moarte... 
la unul fosfotea singele din piept, cică era un împărat rusesc... 

— Apoi DU span eu, că intru'n păcate cu voi? ch pui 
lucru curat !... să merg eu la expoziţie, în virsta mea... în loc 
să-mi caut de suflet, umblu cu voi după gură-cască, după pus- 
tietăţi nemtesti ! 

Ele îşi șoptesc ceva şi pe urmă înce e iarăși Mârica: 

— Ştii una, tata ? nol o S'ujungem la Filuretul cela, ne-om 


ww VIAŢA ROMIXEASCA 


— —— 


i pe-afară şi-om vedea dacă mai este gi-acolo baba cea | 
ec De-o i să fie, apoi noi nu te-om misi sili să intri'n 
Filaret; îi sta pe-afară și ni-i aştepta pân om op dintr'insul. 

Numai, vezi, c'aici or Bei mai multe minunăţii ; or fi şi mai ` 
multe ochiuri de sticlă, pe unde o să trebuească să ne uităm-— 
cică nici nu le poţi dovedi es zi pe Leger să stai dum- 

a atară, ne-astep noi ? 
SS HS eh ah Moran seca A în afirşit Moş Gheorghe, 
mulţămit de cumințenia fiică-sa—că doar n'or să mă pună la ri- 
dicat pietre de moară !... o să stau şi eu acolo, undeva, jos, sub 
cerdac și n'o să mor de dorul expoziţiei voastre | 


Se luminează de ziuă. Mărica si 
rezimate cu spetele de zidul [ 
Gheorghe s'a pus pe-o bancă, lingă peretele din faţă şi se uită 
în susul liniei, de unde trebue să vie trenul. Şezind fâră lucru, 
i se stirnesc In minte o mulţime de ginduri. A mai fost el la 
gará de multe ori; chiar luna trecută a descărcat, din fugă, un 
car de secară în sacii Jidanului; dar nu s'a suit până acuma în 
tren. Mai ales gindul acesta nu-i prea dă pace. Işi face el so- 
coteală, nu-i vorbă, ch ce-o fi c'o lume, o fi şi “cu dinsul; dar 
esta incă şi altceva, care "1 cam turbură: şi-a dat cindva, de: 
mult, cuvintul, aşa în sinea lui, că n'o să pue piciorul în tren, 
„Sa le râmina de cap, cu pustiul lor de tren cu tot, şi să nu-i 
mai putrezească ciolanele, celui care a stirnit trenul, întii-gi'ntii!” — 
blestema el o bucată de vreme, pănä ce, incet-incet, s'a deprins 
cu gindul că po să se mai întourcă, In vecii vecilor, ciștigul să- 
racilor din cărăuşie, Acum, la bătrineța, trebue să-și calce cu- 
vintul şi-l cam doare inima din pricina asta. 

Purta el, de mult, un răsboiu ascuns în contra drumului 
Je fer şi i sa pare că această luptă o să ia sfirşit, cu dovedi- 
rea lui, îndată ce-o sà pună piciorul pe scara vagonului,. A vä- 
zūt el totdeauna vagoane de marfă la magazie, cind deşerta 
toamna secara în sacii Jidanului, dar totdeauna şi-a răzbunat pe 
dinsele ` nu s'a uitat niciodată mai de-aproape la ele ca să le 
vadă cum sint făcute. 


Catinca, aşezate jos, stau 
şi-şi IAptează copiii... Mos 


«bun!!>. Un om, c'un ciocan de fier într'o mină şi c'o ch 
pentru mutelci în alta, s'apropie de gară, cercetind cu de am 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIŢIE An 


auatul inchegätura liniei; Mos Gheorghe înțelege despre ce-i vorba 
și-și șopteşte, dind din cap: «asta-i mai bună decit toate !» 

Clopotul de semnale, așezat deasupra unei ferestre, începe 
să bată. Moş Gheorghe se uită mirat și nu pricepe nici cum se 
ridică ciocanul de loveste în buza clopotului, nici de ce bate, 
Intreabă pe cel cu cheia de pe linie şi află că o să vie un tren 
de marfă şi că acel tren o să plece acum din gara Bujoru. Mai 
apoi clopotul sună din nou și din nou află el că, de data usta, 
o să vie „personalul“ —ceia ce, pentra Moş Gheorghe, insamnă 
că vine trenul Încărcat cu boeri: el ştia că „persoană“ va să zică 
boer—si că «personalul. a plecat din Ghibărţeni, Numai acum 
bagă el seama—si se loveşte cu palma peste frunte—că sint 
două pârechi de şine dinaintea gării. «Agaaa! apoi aice.i regulă, 
tată, nu-i şagă!,. bun, tată, bun de tott.. auzi dumneta?!.., 
multe-i mai vin în cap şi omului istuia!.. megtert lume a mai 
eşit !..“—face el sehrpinindu-se după ureche 

Trenul de marfă se reste : vine ca un zmeu din poveste. 
Creşte, văzind cu ochii şi-o intinde ca pe sfoură. Saude şuerul 
long, vine mereu ca o năpaste, încep să se simtă culremurături 
uşoare de pämiot sub picioarele lni Moş Gheorghe. Sgudulturile 
pămîntului crese mai ca putere, inima lui bate iute si nici nu 
ştio cum se dă citec'un pas inapoi, de teamă să nu se prăbu- 
Seasch pămintul sub el, în vreme ce nu şi poate lua ochii țintuiţi 
pe namila, ce dA busna inainte scoțind scintei și improşcind cu 
dările aburi de foc. 

În clipa care se opreşte trenul, un for du groază îi stră- 
punge inima lui Mos Gheorghe ; ce fac oare Mirica şi Catinca ? 
el nici nu simţise că ele, ca să fe in mai maro siguranţă, se 
țineau, lipite de dinsul, una de oparte și alta de cealaltă parte, 

-— Ați văzut şi voi, fetelor, cum a venit?—lentreabă ei, 
ascnnzindu-şi, pe cit poate, tulburarea lui sufletească, 

— Cum ün, tatà? t--raspund ele intron glas stâpinit, ca 
să nu se dea de gol, faţă de Mos Gheorghe, că lii inima shrită. 

— Bubun!.. pän'acum îi bine !— face el isbinditor. 

Mos Gheorghe are acum de făcut alte socoteli.—Sencepa 
manevra vagoanelor. Numără mai intii roatele maşinii, apoi şi: 
rul de vagoane. Priveste cum merg roatele pe şine, com au ele 
cite o margine înăuntru ca să nu poată sări, ori luneca în lä- 
turi, cum se desprind citeva vagoane, cum Je dă brinci maşina 
și cum sa dac ele uşor şi singure de s'așează tocmai sub stre- 
sina mugaziei, par'că le-ar pune cineva cu mina. 

— Anna !—face el, plecindu se insinte, cind vede că se 
opresc vagounele inbrincite drept unde trebue. 

— EL fetelor l—incepe el din nou, uitindu-se In ochii Mä- 
ricăi şi Catinchi și arătindu-le maşina cu mina intinsă spre ea— 
aice nui treabă de car cu boi! aici fi putere, nu-i jucărie de 
cărduşie !... Fie că face! zău Deel că-i meșteră lumea !—sfirşeşte 
el clătinind din cap și läsind mina în jos, biruit bucuros de pu- 
terea aâscocitoare a minţii omeneşti. 8 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


Tu 


Soseşta și „personalul“. Moş Gheorghe, de data asta, il 
așteaptă fără să mai facă mișcarea de dare inapoi, cum făcuse 
intăiaşi datt. Are chiar vremea să vadă pe setul gării linga li- 
nie şi să judece că de-ar fi primejdie. n'ar sta el așa de-uproape. 
Numai nişte furnici ii umblă pe spate, cind vede că tronul, cit 
ii el de lung și de greu, face, la o cotitură, mişcarea pe care © 
are un balaur in mers. Il mirt doar opritul: «personalul» se 
opreste din fuga mare, dintr'odată. Bagà de sumă că vagoanele 
nu-s că cele de mat: au terestre şi, la toate ferestrele, se vede 
amestecătură de capete, unele da boeri, altele de COROANE, far 
la alto vagoane veda capete de (Arani și do țăranca—va să zică 
bu merg in tren numai «persoane». În coada trenului sint și la 
«personale vagoane de marfă, dar acolo-i marfi vio ` cind ser 
deszâvorese uşile, se văd ticalta de ţărani. Tocmai se pregstes'e 
să plece intr'acolo, să vada ce-i, cind aude pe inspectorul co- 
munal ca strigă : 

— Cine-i pentru expozitie, la urmă! 

Chiar un așa strigăt dorea Moş Gheorghe, LA soute iute 
„indreptările” da la primărie, la da mspectorului şi se sue, cu 
Mărica şi Catinca, intrau vagon piin cu lumea da adundtară, de 
prin toate comunele Horincei, 

— Bun !—spune Moş Gheorghe. cu ocliii inminaţi — bun ! 
sintem numai eaj noştri, tot unui-si-unul t... imi era în gri ca 
noin mai cunoaște pe nimeni. 

— La expoziție, Moş Gheorghe ? Noroc şi drum în plin 1 
VENS de mai-de ce dintre Horinceni, 

il nu ştie cu care să dea mai degrabă mina, în vreme ca 
cițiva însurhtei, cu nevestele, se grăbos: să chema reala lor 
wé ron: ele Jui Mos Gheorge Srăbos: să cheme în ceata lo 

, " Bata!—s'aude strigătul puternic al setului e cing 
omiuetorul apropie cele doua oi ala de He Ke 
Co eene cu crişcătari Intetäieare, şi ie zâvorăşte din non, 


— MARAN. sa miră Moe Gheor z 
lui ee se face în vagon, " Sage rr geg: SES 
(ant. raspund cu toţii la mi i i 
ES s mirarea lui, ca să-i déa a 
"yeicge că asta-i treabă cunosca înşii, că « in tos 
mai din Beregti pe Lututerie, TEE dorin don, 
= Dar bine, oamenii buni —intreabă ej i 
! : d ca gi “und 
eigene ce ba făcut'o mirarea Îi —uga o så gegen sol en 
sg ANN Kand Ce lumea la expoziție 2! 
— + moşule ` —răspunil ei, fară sa ere 
O rlătinătura si un duruit stimpărat SS De 


sotului, un Horincean incepe en și 
aită parte se Incep ghiduşiile : insurățeii Lei muta eck? d 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE ai 


Rreapec, cite-odată, şi pe-alâturea. In altă parte se aprinde un 
chibrit, Ke mihnirea nemârturisită a celor tineri. 

— Ia ascultați, oameni buni—spune Moș Gheorghe, scoţind 
din manta o lumiparics. N'aţi fost nimenea pe Ja pomene? ori 
pe la dumneavoastra s'au lăsat poate de obiceiul pomenirii 
răposaţilor ! 

locep toţi să se caute prin buzunare şi es la iveală omul- 
time de luminiţe de ciara, uitate. 

— Tot bătrinu! e mai priceput !—spune un Horincean. Noi 
venim de la Bereşti pentunerie și nu pe-a trecut nimanui prin 
giad cam fost pe la pomene si că trebuo s'avem prin bozuuara 
luminări uitate, 

Se aprinde luminarea lui Moş Gheorghe, apoi alta şi alta, 
Dän ce le spune tot el să nu fucă rain, ca să le-ajungză până 
la Galaţi. — Unul găseşte că asta li aduce aminte de „luminația “, 
pe care a văzut'o cind era iu armată; altul că samăna cu bi- 
serica, Je sfinta Inviere: altul ur semui mai degrabă întunericul 
vagonului, ziua'namiaza mare, cu intunerecul unei pivnițe, cind 
te duci sà sont vin; vorba acestui din urmă H face pe altul 
sa-şi arate parerea de ran ci inspectorul s'a schimbat şi ca nu 
maj e darnic ca la alegerea lui conu Petrache : ca nimerit lucru 
ar să fia şi-acum, colea, un poloboc plin ca vin! Numai bie. 
tul Nastase Cărbune e sufletul cel mai necdjit : el trage aghi- 


„Dăse pe nas, trintit cu fața “n sas, trăsnit de rachiu! baut pe 


minecute, ca să nu plece a drum cu inima goala! 

- Puneţi-i, oameni. buni, o luminare in pm creştianiui 
istuia — spune Mos Gheorghe. aratind in Carbune, umfat de un 
ris stāpinit, după ce se gindeşte o clipă că nu-i omul în nici o 
primejdia da moarte. 

Atita asteapta Vasile Buzduga! işi face loc prin mulţime 
ca să razbata până la dinnul, se pleacă asupra lui şi, cum 
doarme ei cu gura cascata, li pune luminarea între dinţi şi 
spune ca gasit un sfeşnie minunat.--Un hohot izbacneste intra 
cei din jurul lui Carbune, iar nevestele, cind aud, din colțul jor, 
despre ca-i vorba, dag bulue Intr'acolo, ca să vadă şi ele come- 
dia drăcusului de Buzduga. Unii chiama pe dasealul Costache 
să-l citească stilpii și să-i cinte prohodul, uiţii spum, asa de ris, 
că-i bonav bietul Cârbune, jar alţii ca-i sosit romiuul de la coasa 
si Su pus să-şi olhnaască bietele ciolane —şi, ar ţine pâna la 
Galaţi veselia, pe sncoteala lui Cârbune, dacă n'ar veni o intim: 
plare neişteptală cs sì leo tae: se vede că el visează ceru 
grozav, pentrucă stringe de odata gura, se fringe luminarea şi-i 
pirleşte virt nasului. Carbune se strimbi o data, acru de tot, 
pruinește Goin: laminarea şi se'ntoarce amarit pe ceulalta parte. 

` Lasați-l, baeți, să doarma de-acum până la Galaţi —spura 
Moş Gheorghe--ca să se trezească de-abinelea; altfel o s'avem 
Diino cu dinsul—aud că ne suim de-acolo in alt tren.. 


ep VIAȚA ROMINEASCA 


a — — > 
e 


e 
e a 


Gala rsooalul* nu mai are vagoane pentru 
vite, Ze GE cu Hurincenii se sue in vagoane de 
wen a rs da!—spune el, aşezindu-se pe-o bancă, alături de 
fică-sa şi nară-sa, după ca se uită imprejur. Aan mai inteleg şi 
en le lumin:-lumină, loc de ohni oc de odihnă... să tot mergi 
pană li caphtul pămintalui!,. dann ca pănacum.. să stai tu 
parc'ai câlâtori pe ceiu-lume ! 

Cum pleacă trenul din Galați incepe să cearnă de ploae, la 
început mărunt. apoi mai cu temeiu şi cu picături mari şi 
tulbucata. Kara 

— Vedeţi voi 2—intreabi el pe al de Mâricu, Ce faceați voi 
cu mârunțașul vostru, ducă nu vă luaţi cațavcicele ? l 

„— Bi, ep faceam !— face Marica, dind din cap—dar nu vezi 
că aici nu ploua? l 

Mos Gheorghe rămina pè ginduri, cam incurcat. Asi il— 
gindeşto cl In vagon ng te plouă... mare lucru şi trenul ista 1...“ 

— Uite și sobi în vagon —spuna Marica idin nou, arătindu-i 
anchiaşului soba asezată de cealaltă parte, şi cătind cam ințe- 
pată în ochii lui, pentru ch n'o mai rupea cu istoria caţuvelicii. 

H sa uită lung, sa duce lntr'acoio, pune mina pe clanţa usii 
de la sodbi, deschide şi vede înăuntru cenușă, ramasi de iarna tro 
Cut, „Poftim SA faci joc în car, dacă-ţi dă mina!—şi spune el 
in minte, nguzindu-se la loc—ningă, ploaie, geruinscă,, ce-ţi 
pusă t. buni socoteală, oameni bunit.. giar fi venit în gind să 
fie si scha în vagon %!* 

Do odată piere lumina zilei. Huruitul vagoaulul e mai In- 

fundat. Intelege cau intrat pe sub pămiat, in tunelul da la 
rboşi, despre care a nazit vorbindu-sa dë multe ori, | se 
stringe putia inima, tot sọ ivesc in mintes lui piste întrebări, 
dar nare vreme să stea în ragaz și să-şi dea rhspunsurila tre- 
buitoare, Îl stăpineşte mai mult g ndut să nu-i seapea gura de 
şirə a tunelului nebigätä im sami. Ziua se repede, văzind ep 
chil, în vagon al ele sa vită ţintă pa geam; aben are vreme 
să Zirtască și s3 se :ncredințuze că tunelul o ca o hrubă boltită 
cu piatră temeinică — D navălese din nou în minte întrebările de 
mai nainte: cum mu ştiut ei, cine-or îi fost, aceia, după ca au 
săpat o bacată gi au dat de intuneric, încotro si meargă cu 
Săpatul, ca să iasi do ceataită parte, tocmai unde trebue? au 
luat-o ei aam, în bobote? apoi cum de nau Git la Dunărea, 
dar au mers Ja intimplare? zi dac'ar A dat de Dunărea... numai 
păi e haz, să fi dat busoa apa în tunel și să f rat pe 
zen re parie ! ca de este atunci !,.. pui o plasă mare lu gura 
Coama.. intră pestele ca'n sac... fereasca Dumnezeu atunci! 
s'ar fi inecat toţi din tunel și s'ar 


: h 3 inecat si partea din vale 
a Galaţului! te pui cu puterea apei? E? 


p: MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE 53 
a cre eeben eg EE 

Oprirea la Bărboşi îi rupe firul gindurilor. Lumea se dă pe 
jos. — „Or fi de-aici ? zăboveşte trenul mai mult?" Ar bea şi el 
apă, dar se teme să nu râmină în drum. „A strigat unul, cel 
cu sfredelitul biletelor, că stă trenul cinci minute: cit o fl cinci 
minuturi de-ale lui? ce-i un menunt!... o nimica toată!" Gaseşta 
că gara asta e mult mai mică decit cea dela Galaţi; „asta asa 
sa şi cade să fie: trahtul dela Bărbozi n'are a face cu trahtul 
Galaţului”, Vede, ca nu Var trăsni prin cap: unul cu rece- 
dulce-braga” umblă, din vagon in vagon, şi stringe la gologani. 
Moş Gheorghe găseşte că şi asta-i bună rinduială, cine-o fi age- 
zat-o, pentrucă nare nevoe să se dea jos din vagon, ca să-și 
stimpera cineva seten; decit nu prea se nità ca ochi buni Ia 
sirbul acesta: „coşcogea namilă de Romia, să umbla el cu brags, 
cind ar putea să fringă pietrele "pn miini". 

Soseşta trenul dela Tecuci şi se opreşte maşina chiar în 
dreptul ferestrei lui Moş Gheorghe. Fochistul are șapcă ponosită 
de cărbuni; el însuși e minjit pe obraz, pe mini şi pe haine şi 
indoapă mereu cuptorul deschis cu lopeţi încărcate cu cărbuni. 
Maşinistul îşi ia mina de pe minerul cu care oprise trenul și se 
intorce cu fața spre Moș Gheorghe. „Grea viaţă !—gindeşte e, 
văzind că şi mașinistul e minjit ca cărbani—meșter ramin tre- 
bue să fie un maşinist da tren... ca să stea el si să dreugă o 
stricăciune ceva, cum se poate intimpla rominului la drum £.. 
meșteră lume !... să faci tu o maşină de tren ?,.. tii! cit lumea!..,* 

Trenul lui Moş Gheorghe se pune in mişcare. „A pornit 
sireacul !* — spune el, nitindu-se în ochii Măricăi, ca să vadă dacă 
ele simt ce mare lucruii trenul. Şi m'are răgaz să descoase toata 
întrebările cari-i vin în minte, pe nevrute, despre chipul cum 
Sot H făcind trenurile, despre fierăria cită esta pe lumea asta, 
pentrucă vede, aan pe lingă geam ca niste nuci, inchegă- 
tarile podului de peste Siret. Se scoală iute în picioare şi im- 
„brățişează, c'o privire lacomă, lungul apei și picioarele podului. 

E pod mereu. Şi-aici e lucru mare: cum or f pus ei, cine-or 
D fost dinşii, cele dintâi pietre în fundul apei? cum or fi potri- 
vit ei temelia unui picior, ca să vie tocmai unde trebue? mal 
ales că Siretul e apă curgătoare 
Dar acum bagă de seamă cum trec stilpii telegrafalui, care 
se ţine după drumul de fier, și'ncepe să numere: unu-doi-trei- 
patru-cini-șease-şapte. Cind ajunge la numărul sapte, trece un 
stip de telegraf. Numâră mai departe: unu-doktrei-patru-cinci- 
șease-sapte ; trece alt stilp. „Aşa și trebue să fie, gindeşte el, ba- 
tindu-se cu palma peste genunchiu, după ce numără de citeva 
ori—se vede că trenul merge otova şi stilpii de telegraf sint 
puși pe măsură“. Se scoală de pe bancă, Ir să se uite la ni- 
meni, incepe a merge prin mijlocul celor două şiruri de bănci, 
dealungul vagonului, aşa parcă să se mai poarte şi numără in 
gind fiecare pas: „unu-doi-trei-patru-cinci-şease-şapte*, Vine la loc 
și socotește: «Intra doi stipi de telegraf, să zicem că snt cinci- 
zeci de paşi; unu-doi-trei-patru-cinci-șase-șapte»—, cind ajunge cu 


DS VIAŢA ROMINEASCA 


gind la sapte, culcă nn deget dela mină. Şi tat 

trai popor Fan) et gupte degete dela umindoua mirele, - 
— Ban !—ziċo el, mulţumit şi destul de tarisor, incit s'ar 
auzi şi prin prejur, de n'ar fi zgomotul vagonului în mers - bun! 
va să zici pănă faci cu piciorul sapte pasi, trenul faca da: stilpi: 
pănă calci tu cu piciorul locul dintre doi >tiipi, el culcă opt stin. 


cit face el Intro zi, tu faci in șaptezile!.. bun. tată, bun de tott... * 


Trenul ese din phdurea de shluii, care începe de cum treci 
Siretul zi dă in limpezișul şesulni, In dreapta, ici-colo sate; in stinga, 
până la Donnen, stufarie și iurzinişuri de bai, Moş Gheorghe 
se gindezte la fericirea oamenilor da prin satele apropiate, c ) łu 
stuf lu indâmină pentru ucoperitul saselor si peşte din -belhug. 
Totodată | se stracoară o îndoială: oare ball: sint omenesti 
ori boereşti 2 „de-or fi omenesti.. halal de ei! de-or fi bereest. 
Dumnezeu ştie ce fel de boeri or D și pe locurile estea 19. Indo- 
inta i se ridică îndată: pe-o cositură otăvită din nou si nepis- 
cută, se văd o mulțime de stoguri de fin, lucru caro îi spune 
lui cù gesul nu-i omenesc, altfel oamenii şi-ar fi dus finul In sat. 
„Nici pe-aici nu-i de train !*-—gindeşte el, întnrcînda-și capul in 
aith parte, 

Conductorul incepe să stringă biletele pentru Brăila. 

— Brăila, tată ? — întreabă Maien, doritoare sa vada un 
oraş nou, 

— Brăila, tată ? —întreabă iute si Catinca. minată de ace- 
Jost gind. 

— Cum ? nn sa poate !—face Mo; Gheorghe, trezit ca din 
somn şi nedumerit, Braila, Damaule ?— intreaba el pe conductor. 
; Zë Brăila, moşule! dar ce vreai să fie ?--răspunde condue- 

orul. 

Moş Gheorghe e incurcat cu totul. Cum sa poata ? el știe, 
aşa a tot auzit, ca la Brăila te duci pe apt si va să zică tre- 
bua și fie hät incolo, unde-n fi! Ca ceată trenul la Braila?! 

Se scoală de pe bancă şi se uită pe geam ; apoi începe să 
ridà si se așează la loc. Adecă la ce so uiti pe geam? So ĉu- 
noască ? dar el n'a fost niciodată la Brăila şi are s'o cunoasci 
e! de-i Brăila, ori nu, dacă sar uita la ea pe geam ? 

— Braila, tată ?—intreaba nerăblătoare, din nou, Mâriea.* 

O fi Brăila, fata hài! răspunde el, cam nemultumit de 
“ne Ca întrebat pe conductor, 

In adevar, lui Moş Gheorghe i s'a părut că ridea conduc- 
torul pe sub musteațh, cind La spus că-i Brăila și-i cam pare 
Tău că Su Inat după neastimpârul nevestelor şi sa grăbit să-l 
intrebe. Ar fi putut, adecă, afla adevărul şi dacă ar fi mai aştap- 
Kaes iasă condnotorul şi ar fi intrebat mai bine pe cineva din 

— Brăila, doun-zeci d i RI ` 3 
torului, indată ce conteneşte tocatol ve aude, strigătul conduc 

Da Tot Brăila a fost să fie!—spune Mos Gheorghe nevestalor. 
Së face? ed pe geam, se scoală in picionre ca să vadă 

apa: Aaa u chip: vagonul e în dreptul gării. 


l ) 
RDA Se: 


__ NOS GHEORGHE LA EXPOZIȚIE 33 


— ÎI frumoasă Brăila, D ? - lo intreaba al, rizind, pe neveste. 

— Eil.. frumoasă .— răspund ele inciudate. Ţi-ai găsit să 
mai vedem și noi ceva! 

Doi țărani întră pe ust si s'aşază pe banca din fața lui 
Moş Gheorghe Nevestele îşi dan shiont și pufnese sihpinit. Mos 
Gheorghe se'ocranlă la ele şi le tace semn asi baga minţile 
in cup. El înțelege de ce se hzese ela: țăranii veniţi au nişte 
căciuli, cum n'au mal văzut ele, inguste pe cap şi lato în fund, 
ca nişte baniţi. Le mui umila risul :i de pantalonii lor, largi cit 
Lotte zile). 

— Ia nitaţi-vă, fetelor — lu spune uncheaşul, ca să le schimbe 
pd — cum mat umblă de repede lumea ja gară !.. Vezi bine 
“așa trebue să umble, pentru că trenul n'asteaptä ! s'a împlinit 
ceasul, cit LI lol să sten? mort-copt, trebue să te sui, dacă 
vrei să te duci şi st. n: râmii cu buzelo umilate! 

— incotro, neicà? -intreabà pe Mos Gheorghe cel mai bà- 
trin dintre cei doi țărani străini 

La una e asta nu se aştepta el, Ei, ce te faci? cam să 
je spui oamenilor că te duci ta expoziție ?!,, 

— Apoi.. în niste păcate, oameni buni !.. am un fecior şi-un 
ginere în oaste, la Bucureşti . și mă due eu fetele astea să-și mai 
vada biubnţii. Da dumneavoastră incotro ? 

— Buzeu. Avem un proces c'un (bar de proprietar, cara 
trăeşte la Dozen, Am fost ja avocat In Brăila şi el ne-a stat 
să ne ducem la täihar acasă și să stâm la impâcare, că paci pe 
13 noi o ducem gron cu proprietarii şi cu arendaşii, Po la dum- 
neavoastră o fl mai bine, din parte pămintului? 

— Greu, oameni buni, şi pe la noi, în ţinutul Gulaţului— 
spune Moş Gheorghe, mulțumit în sotletul ini ch poate să se 
jelmiască gi la alţi oameni, de pe alto locuri, ca să se ştie cit 
mai deoparte despre grentățile vieţii din satul lui. Sa înmulțit 
lumea, s'au strimtat locurile ṣi nu mai an bieţii oameni nici 
an chip! Sa uită lumea numai In sus! 

— Vezi dumneata ?!— gindesc toți de-odat—şi noi credeam 
că nevoile s'au încuibat numai în setul nostru! 

Duţă schimbul acesta de vorbe, nici Măricăi, nici Catinchi 
nu li se mai par disănțate căcinlile şi pantalonii; ba chiar le 
pare rău, la amindoui, cau tăcut nebunia să se pornească 
pe ris. 

Trenul se pune in mişcare. Nevestele se grăbesc cu ochii 
ia geam ` se văd numai casale din marginea orasului; mai dè- 
parte Domat acopòrięguri şi deasupra lor, şi mai departe, cosurile 
inalte dela fabrici și turnuri de biserici, 

— N'are nici on Dumnezeu, fă, Brăila asta— şopleşte Mä- 
rica la arechea Catincăi, 

-- Mai aşa !—raspunde Catinca —nu vezi nici o casă ca 
lumea, cu'n Gălați, 

-— Apoi degeaba vă uituţi, nevestelor—spune acelaş străin, 

Brăila o vezi numai cind intri întrinsa ; altfei nu vezi 
nimica «aci, spune el sfirgind. 


Èr e a i 


56 VIAȚA ROMINEASCA 


Ele se pun pe bancă, cu tinga e inimă, cau trecut pe 
a si mau văzut-o cum se cade, 5 

"e DS el o să păţim ai en Buzăul, fă!—şopteşte din nou 
Mărica. Ai auzit? trecem pe la Buzău, oamenii eștia se duc 
acolo. la întreabă-i tu, că mie mi-e nu știu cum să-i intreb. 

— MA rog, nici Buzăul n'o să-l veiem?— întreabă Catinca, 

idu-se pănă'n virful urechilor. S i 
arii are A nici Buzeul şi nici Ploeştii n'o să-i vedeti, decit 
tot aşa, cum aţi văzut Brhila—răspunde cel mai tinâr dintre 
trăini, care a făcut armată în Bucureşti. A 
à ent t1 ?—spune Catinca, vădit màhnità de cele ce 
auzea, Să treci tu pe lingă atitea urase şi s4 nu le vezi!,. mai 
mare păcatul! Esta WS 

Auzi ? cică trecem şi pe la Ploeşti şi nici la Ploaşti no 
s'avem parte ! sa 

tat, dragele mele !—le spune Moş Gheorghe clatiniuul 
din cap şi nitindu-se, asa intr'aiurea, ca si cum s'ar uita in tot 
largul lumii—multe-or fi de văzut pe lumea asta !.. ipida mina ! 
să te fi dat frumuşei jos, să fi rămas o-zi-donă în Brăila... să 
te sui pe urmă in tren, stai o-zi-doua în Buzeu.. te sui iar in 
tren, stai o zi-doni in Pioeşti... si tot aşa! Acuma, ziceţi si 
voi bodaproste că măcar ulmiţi, ca niște copoi, de departa, Braila 
și... orașele care mai vin t. 


KL 
Lë - 


De la Brăila inainte, lui Moș Gheorghe i se parecă trenul 
o intinde la drum, cu tot de'nadinsul. Sint momente, cari Il 
fac să se întrebe, fără să spue vre un cuvint nevestelor despre 
asta, dacă nu-i cu putință ca trenul să-și facă vint, cum s'ar 
intimpla unei căruțe trase de cai nărăvaşi. Işi aduce însă aminte 
vu vizut, colo la maşinistul de la Bărbosi, o mulţime de şaru- 
buri şi de roticele, deasupra gurii pentru cârbuni, şi că de-acolo 
trebue să fi compănind el mersul maşinii. Se miră el end trece 
pe lingă o pădure-—că grădină nu poate fi uşa mare—o pădure 
de salcimi. Decit, iarăşi, pădure n'are cum să se, pentru că taţi 
copacii shut puşi la rind—va să zică snt puşi de mina omului. 
n'au crescut, aṣa cum i-i dat de la D-zeu să crească o pădure. 
Atunci pontru ce au pus, cine-or fi pua, numai salcimi ? altfel 
de copaci nu puteau să pue? da ce să pue numai de un fel? 
că tot au pus ei muncă!,. doar pentrucă salcimul creşte mal 
iute decit ori ue alt lemn şi-i și bun la treabă, că-i lemn tare.— 
Mirarea lui se măreşte şi mai mult, cînd afli, de la cei doi 
străini, că pe locurile acestea nu crește altfel de lemn şi că pà- 
durea asta de salcimi ţine de băile de la Lacul Sărat, „unde vin 
boerii vara, pentru petrecerea... ca să aibă unde sta la umbra*, 
Mai allà apoi că «inainte vreme, Dä a nu-şi virt Statul coada, 
Lacul Sărut aven o apă, care avea o mare putere lecuitoare de 
ii Damnezeu,., se ducea Rominul in cirji şi se 'ntorcea cu picioare 


P MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE m 
o MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE č č  & 


pe 
D 


„ziravene, de putea să prinda epurele de'n fugă!... dar acuma, 
„au venit boerii din toate părţile, sa spurcat apa și dain Dum- 
„nezeu, milostivul, şi-a intors faţa de la Lacul-Sărat şi i-a luat pu- 
terea... că parcă boerii se mai gindesc la Dumnezeu ?! cit lu- 
„mea! ei de-ar putea să-ţi ja şi sulletul! Nu mai departe, mă uit 
„su la tilharul de la Buzeu ..* Moș Gheorghe asculta, liniștit, pănă 
“la capăt, istoria „tilharului de la Buzeu“ ca pe o poveste, de 
tare i sa aert, din pricină c'a auzit-o prea des in viaţa Jul 
„doar din cind în cind îi trece prin minte gindul: „bietul crestin... 
0 fi creznd că noi n'om fi mai ştiind de-asemenea treburi Ir 

— Ia uităte, tata !—spnne Maien urâtindu-i cu mina pe 
geum— pe-aici îi pâmintul întins ca o apa! nici deal, nici vale, 
nici pădure, nici nimic ! 

Se nită. Cit vezi cu ochii, n'are în ce să ţi se oprească 
„vederea. (te o cumpănă de fintină, cite-un sat depărtat, dru- 
„muri unde-şi-unde... şi-atita tot. «Ce ard oamenii aceştia—sen- 
treabă el. Unde li-s suhaturile pentru vite ?*—Pe marginea li- 
urilor de popūşoi se văd căruţi, cu caji deshămaţi lingă ele. 
„Oamenii aceștia s'au boi ? apoi cum să aibă !— iși răspunde tot 
"el—dacă mau suhaturi şi tot pâmintul e numai sămânhtură L.. 
„calu! îi pui la căruţă, te duci unde vreai cu dinsul, îi dai ceva 
„denainte ai mai ușor cu el.. cu boul nu-i tot aşa! e greoiu, 
„nu poţi să te duci iute, ande ţi-i munca, dacă-i cu depărtare... *— 
Lines drumuri, pe haturi, prin miriştele tocite, se văd cirduri de 
„copii cite c'o vacă legată de coarne, ori de picior, priponită ori 
impiedicata, ca să nu den in popuşoii neculesi, ori în arăturile 
de toamna, După haturi, el cunoaşte de-i pamint obstesc ori bo- 
eresc, — Nimic nu-l mulţumeşte, din ceea ce vede; nici chiar fe- 

dul cum e pus popuşoiul, mai ales noima popuşoiului îl cam 
scoate din sărite, Ii pare rău că nu se faca și el pe-acolea, pri- 
măvara, cind se ară popuşoiul ca să-i apua rominului: „nu așa 
mäi creştine! numai fasola se ară în cuiburi, mul multe fire 
la un loc; dar noima popugoiului e altaf.. să-l sameni ca pe 
griu, rar de tot, să-l mat răregti incă Ja prăşit, să cuibăreşti nu- 
mai cite un fir intrun loc gi.. are să fie bine... De m'o asculta, 
bine-de-bine ; de nu... Il stupesc în ochi şi mă duc pe ici-in-colo L.. 
auzi dumneta 3 popușoiu în cuibari, ca pe fasole... dracu a mai 
văzut 2... Nuinai, iarăși mă'ntore şi zic: cind dă Dumnezeu, se 
face ! cind nu-pu! văd că-i pun in rînduri la linie... or f avind 
şi bett oameni socoteala lor.. n'or fi ei așa de proşti... vorba 
ceea ` cite bordee, atitea obicee!.. da o duc gren, bieţii oameni 
şi pe-aici: nici tu suhat, nici tu pădure... te uiţi până ţi ae 
unese ochii gi nu dai de-un copac.—Ei nu inuncese hoerese 
pentru imaş, da or fi avind alte påcate...“ 

Cind aude, de ia cei din Brăila, cà oamenii is “str mtoratu 
şi de pămint de hrană şi că țăranii îl iau bâneşte şi în dijma — 
ŞI anume oU bani şi cità dijmă—ii vine cit pe ce să se întoarcă 

să zică «tot mai bine pe la noi!>; se opreşte insă iute, pen- 
rucă îşi aduce aminte de muncile 7 de invoelile pentra imag, 
i se aprinde fața, H scinteiază ochii și spune botzt: «ori aici 
ori la noi. tot un drac!» 


E 


kk EAR 


Wi VIAȚA ROMINEASCA 


utinsul acesta fără margini, îi piace lui Moş Gheorghe nu- 
mai caza privinţa : nu sint ponoară și coaste mg Lee 
naite și prin urmare, pe-aici, sint numai „locuri une”. h 
aduce aminte de vremea cind s'a dat pämintul; i e pate, S 
vade și-acum „comisia“ de darea păunintului, cum su iri 
să nu le dea lor coastele și ponoarele, dar n'au putut dovedi pe 
proprietar, măcar că cei din comisie, mai ules protopopul, care 
era chiar dia satu! lor, le-a fagăduit. că o să le dea påmint mai 
bun de hrană și o s1 la dea şi loc de imas. „Ei, da undei acum 
și de ach 2 că s'a inbucățit și sn împărțit, de nu mii cunoşti 
pämintul dat 1:..* —se'ntreabă el întinzind din sprincene și deachi- 
zind ochii mari, parc'ar fi din nou în faţa «comisiei pămintului> 
si-ar întruha-o acum: evadați ce-ați făcut 2» — Mos Gheorghe. 
spre netumerirea Brailenilor, se scutură de-odată, ca și cum ur 
vrea S'alunge de ln el aceste pustii de ginduri, iși ridică de pe 
irante căciula et. începe să dä, i 

— Măi, Date ai vă spun acuma drept. pe noi ne duce 
la expoziţie t... mi-am adus aminte o4 noi ne ducem, dragi 
Doamne, la expoziție şi, nu ştiu cum. mia venit aşa să rid! 


> 
Lé Ké 


Mos Gheorghe, aproape de Buzeu, e cam ingrijit : trebue 
să schimbe trenul la Buzeu și streinul cel tinar ii mm spune că 
tat acolo soseşte, «Berlinul» trenul cel năprasvic, De ce nai 
merge tot trenul acesta până la Bucurejti!? ori poate so fi 
ducind in altă parte? încotro ?.. «numai si vezi hazl. să m'ai 
vreme să te dai jos si sh te tot duci! si te pomeneşii. . unde ? 
ce să te faci atunci? încotro s'apuci 2. numai de iar bate 
Dumnezeu, cu nebunia lor de expoziţie cu tati, Să zicem că 
te dai jos, cei'lalt tren îi tras la scară și cind colo... hop Berii- 
nul !—eă cică Berlinul acesta vine ca un nebun, nu maicaută!,, 
I* ucurci tu acolo ? pleacă în vremea asta trenul nostra? rom 
ta de căruța ? ji faci tu cu mina să mai stea? o sta el oare 
să te sui şi ton. numai iarăşi mintore yi zic: trebue să D: 
el ọ reguli !... dear fi an rămină lumea asa pe drum, nu sar 
mai duce nimeni cu trenul ts 

El are grija să nu-și arâte Marie gi Catincăi nici un fir 
din banuiala lui; crede cu toate acestea nimerit să lo spună să 
deschidă ochii în patru, cind sa dau jos, cn să nu dea Berlinu} 
peste dinsela şi de aceea le opreşte în loc, pănă cati el, în lun- 
gul liniei libere, de o parte şi de alta, de nu se zărește cumva 
Berlinul, apoi se sue in trenul de Iași și-și vine îndată în fire, 
cum s'asazá pe bancă, 

„Mai mare spaima! «Berlinul» acesta nu-i asa de groaznic 
“Are opt roate în los de şease, dar nu-i aşa de nalt... nu-i nici 
cit gara! vine el nebunește, nui vorbă... Se oprește el, tocmai 
cind crezi că nici nare gind de oprit... intra el în gară parcă 
nici War vrea să ştie de dinsa, , dar degeaba ! nu-i nalt şi pace!... 


j: 


F „MOȘ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE 


„e ml, mil. Dar vezi că mai poate fi d altfel.. numai tè 


"Tre 


gindește ` sint nişte gloabe da cti, Dal cit nişte mânăstiri şi 
nu înc nici cit o ceapă degerată.. sint alți cal cum erau ai 
lui Alexa, mici si plini de inimă, de fageau ca niște ripdupele? 
așa o fi şi Berlinul acesta, sireacul L.. cum duce el numai citeva 
vagoane, Să meargă drept-dragul, sa p'atingā pămintul ! — 

De cum o întinde iar Ja drum trenul din Buzeu, Moş 
Gheorghe se deprinde cu totul şi i se pura c'ar merge de-acum, 


pirar fi mers decind lumea cu trenul. Chiar se miră el singur 


„cum sa deprinde rominul cn toate“! —Unii spun că vin de pe la 
Botoșani, alţii dela Iasi, alţii de po la Dorohoin... 

Mute? ţara asta! gindeşte al, in vede lume din ntitea 
Porți... Auzi! să vin ei tocmai dela laşi! Iaşul nu-l colea, tată! 
Cine putea merge la Iaşi, cind era acolo scaunul domniei 1. vie 
cite ori ne spunea bietul tată-meu. săracul, Dumnezeu să-l 
erte, că se tot sfetuinu ei, cind fi puneau la fam să la 
ia moșiea, să so ducă tocmai la laşi. undeor bat, să cadă 
la scaunul domnesc şi să sa jelnească, din partea pâmintulni, 
precum. că boerul li pune într-un bardeiu, îl ţine închişi in fum 
de baten, până ce dau jacâlitura că vind pămintul, da bun pro- 
exul lor, pe cite un soracovât falcea ! Și ne msi spunea bietul 
tata, biet să fie de păcate. cum că n'an mai plecat oamenii la 
Vodi, că era prea cu depărtare pân'acoln! 

D'apoi Perlinui!... ce stai da vorbeşti !,.. țara esta-i mare, 
tată L.. decit, lamea-i tot lume, In toate părţile pămintelui £.. 

ȘI are vreme Moş Gheorghe, până la Bucureşti, sa se in- 
credințeze că «lumau-i tot inme, în toate parțile pămintului» ; 
intră in vorbă, pe rînd. cu oamenii din toata Moldova de sus, 
Şi en cei care se sue din non, pe la staţii, îl iscodeşta asupra 
felului de traiu prin satele lor, asupra învosiilor pe moşii, asupra 
felolul pămintului de hrană, insfușit despre tot ce ţine da vi- 
cati plugarului, 

— Ei fetelor -spuna el tovarăşelor sale, după ce conduc- 
toru! stringe biletele pentru Bucureşti — să știți cà nu-mi pare 
Tău c'am plecat de-acasă)... e mare lucru să umbli prin umet... 
am ca spune, cind ne-om intoarce acasă! 

De cum a trecut Ploeștii îi tot cerea, Dr să vrea, 
o mare nelumerire. In Ploesti le spusese inspectorul că, 
la Bucureşti, o să doarmă in căzărmi. Dar, må rog, sint 
in Bucureşti și cazărmi dezarte? poate nu dat drumul sol- 
daților pe-acasă ? și dacă nu le-au dat drumul, apoi unde 
we sà doarmă atita lume? ce-au ap se facă fict-sa Mä- 
rica şi noră-sa Catinca? Daco vedea Lo veden, e] n'are să 
se culce de Joc; cite nopti n's dormit el la dram, in viesța lui? 
de-ar putea numai să le fwe somnul pe tovarâsele sale, că ele 
au copii mici! au să doarmă, că n'au dormit piei noaptea tre- 
cati cu gindul la expoziţia lor! mai bine Incă de dinsul, de n'o 
dorni, pentru că scapă cu totul de expoziție, o să doarmă mina 
toută ziua la cazarmă şi alde ficăsa or duce cn Horincenii 
la expoziția lor. Aceasta din arma hotărire îi linisteşte, 


Ka A3 sa Š 


FS VIAȚA RONINEASCA 
„VIAȚĂ ROMEO 


irurile fără sfirsit de vagoane, şopronul gării, sgomotul 
făcut, gei care aleargă cu tot felui de genmantane i buc- 
cele în mini şi strigă „în lături domnilor , furnicarul ei e? 
care se pogoară şi se sue în trenuri,—amestecul acesta de lume 
şi de lucruri, îi amintește un moment de  învălmăgala jarma- 
rocului dela sf. lon din Birlad; dar n'are cum să se oprească 
mai mult, pentrucă trebue să păzească și rindul, pp cure l'a 
'prins intre Horinceni, ca si nu se rătăcească de dinşii și mai 
trebue încă să aibă și grija nevestelor, ca să nu dea peste din- 

e vro-o roabă cu bagaje. 

S Tocmai cind să deg uşa de esire din gară, se pomeneste 
că-l trage cineva de minecă si-t strigă pe nume, Catà, se uită 
nedumerit la un gardist, care cearcă să-l oprească, merge me- 
reu de teama si nu-şi peardă locul dintre ai s3i şi nu înţelege 
de ca s'a legat gardistul acesta de uinsul, 

— Moş Gheorghe !—strigă gardistul, oprindu-l de minecăi— 
cum !? nu mă mal cunoşti! 

— Ce s'o fi legind de mine !—gindeşte el—de nnde și pănă 
unde, mă rog, să-mi spue el pe nume! cine să mă cunoască pe 
mine în Bucuresti 1. ia 

— Da nu-l vezi, tată, că-i Ion a lui moş Mateiu?—spune 
Marica apucindu-l și ea de manta ei oprindu-l, 

Moş Gheorghe face un pas afară din rinduri, se uita drept 
în ochii gardistului gi i se Inminează numai decit faţa. 

— Tu eşti Ioane !?- spune el, bătind pe gardist cu mina 

e umăr, . 
d — Eu, Moş Gheorghe! să nu mă mai cunosti dumneta! 
uite și nevastă-mea—spune gardistul, arătindu-şi nevasta, care 
aștepta mai deoparte —tun cetit lu gazetă ca azi vin Horincenii, 
îmi inchipuism că trebue sà vie şi cineva din satul nostru si 
mam gresit; Straspne doream să văd pe cineva de pe locurile 
noastre ; sint ani decind mam mai văzut pe nimeni dela noi, să 
mai întreb ce mai fac ai noştrii. Ales acum, am fost o bucată 
vreme bolnav şi mă pâlise un dor de-acasă de credeam Co să 
mă prăpădese. A vrut Dumnezeu cu mine, m'am tăcut sănătos 
și mat am citeva zile concediu, ca să mă zirăvenesc cum trebue... 

— Ştii ce, zepoate?—il intrerupe Moş Gheorghe—haideţi 
cu nol să vedeţi unde ne duce să găzduim, ca s3 stiți cum să ne 
gäsim mine; ne ertaţi, că răminem de cird,.. 

— Din partea asta n'aveţi nevoe, Moș Gheorghe-—spune 
lon, câtind spre nevastä-sa, care fi făcea din cap că-l aprobă— 
slavă Domnvini, avem și noi gospodăria noastră, aici în Bucu- 
reşti și-i numai o palmă de loc până la noi. 

— Vedeţi voi, fă, cum ne esă norocul In cale ?—spune 
Moș Gheorghe, Ja al de flicħ-sa, ușurat cu totul de grija 
gizduitului. 2 

lon Mateiu. după eşirea din armata, a rămas în Bucureşti, 
a căpătat loc de gardist— cu ajutorul maiorului, la care tusese 
„ordonanţă credircioasă--s'a insurat c'o văduva tinără şi cu ca- 
sele ei și ma mai dat prin satul lui. Era un bujor de fläcăn, 


va rget A 


H 


MOȘ GHEORGHE LA EXPOZIȚII üt 


cind lau luat in armată, de se'nvräjbeau toate fetele din pricina 
lul. Acum e slab, cu barbă şi cu musteţi lungi, să nu-l mai cu- 
A at lumea, dacă nui te-ai uita in ochi—chiar ochii Ini 
u! 
_Tus-patru trec inapoi peste sine, as ne pūrtița din dosul 
gărei şi dau numai decit la caseie lui Ion Mateiu, unde gāzdu- 
este, tot timpul, Moş Gheorghe cu al de flică-sa. 


Toate merg pe placul lui Moş Gheorghe în dimineaţa următoare. 
E mulțumit că ul de fică-sa Sau invoit îndată cu planul lui: 
ele să piese la expoziția lor cu nevasta lni Ion Mateiu, iar ei 
amindoi să meargă să vadă Bucureştii, Ele iau tramvaiul, care 
trece chiar pe lingă casa lui Matsin, iar ci dau numai decit, pe 
aceeaşi Dor, In gara de Nord, 

Acum se uită Moş Gheorghu, fn Ginn, la Inväimäsala ii- 
niilor, la girurile de vagoane, la trenurile care stau să pleca, ln 
altele care manevreazi, la frinarii care Invirtese din stegulete 
roşii si tac semn masinistilor cit să mie, cind să oprească, cind 
să întoarcă și im! să brincească șirul de vagoane; priveşte cum 
stau macugiii şi deschid drumul, în locul unde se privegtese li- 
Dën, poi cum „dau din tionale“, cum șueră maşinile, cum es 
unele din magazia de masisi, cum intră altela; cum sint alcă- 
tuite lucrurile ca o maşină să se oprească din mers, si astepte 
locului până trece, pe lingă dinsn, aita care, sa vede, ware 
vreme de așteptat, <Apoi cum socoteşti !—pgindeste el—de war 
A regulă... ferească Dumnezeu! s'ar bulni odata de s'ar tace 

ndâri l.. îi mai ţine şi Dumnezeu cu zile... că altfel, să nu mai 
ea stintul!... bucăţi s'ar face şi oameni şi tot... mare pază şi mare 
bâtue de cap La sur H clocnind oare trenurile 2... maica Domnu- 
jui ! ferească Dumnezeu pe toată lumnea!... 

— 54 mergem, loane, —spune Mag Gheorghe, Inerepindu-si 
faţa..—Cum au sat in curtea gării sa opreste in loc, Jmbrăáți- 
gază Co privire Inapil toată gara, şi găseşte că nu-l aşa de 
mare, cum se astepta, De lungă, îi destul do lungi, dar nu-i 
naltă. Ba, ceva şi mai nepotrivit pentru dinsul: gara din Ploesti 
mai maro şi mai frumoasă decit cea din Bucureşti! Cum?! nu-i 
nici o regulă din partea asta ?—sentreabă el intoreindu-ue ca 
să pornească, 

— Uite-!, Ioane, cum l'a cocoţat în virful stilpului !— spune 
el, injunghindu-se da ris şi arătind bustul lui Duca, după ce 
face câţiva pași spre el. 

— Masa.., chiar om, mäi Ioane, bată-l Dumnezeu să-l bată! 
păcat că Lan pus numai jumitatea de deasupra !..—tace el, cu 
mint pe obraz, mergini spre bust și clâtinind dm cap. Da negru i 
mäi Ioane L.. nas, gură, musteţi ascuțite.. om şi pace fun t.. 
naaa !— face el din nou oprindu-se chiar lingă statue—ii cu ochii 
cosi L.. săracul de ce ior fl scos och. vezi dumneta 23 cind 


m 
Aë 


oi VIATA ROMNEASCA 


DN 


de sami... este el şi-aici una)... Uite și 
iesi gece rai se'ntinde la dumnealui, cu creanga in 
mlbă parcă vrea să-l apere de muşte — urmeazi el, arâtind la Gr din 
grupul bustului. Da, încaitea, eai întreagă, cum vi vam Ze Se 
nezen, O fi, poate, siujnica lui... ori o fiică de-a lui i Dia 
meşteri, bată-i Dumnezeu, să-i bată !... să facă ES y Cant ei 
uite, na, om-şi pace! numai păcut câ-s negri. Si- Get 
noaptea in drum, te ia dracul! Noroc că nu-i pot da şi suflet... 
da roata asta, de ce-or si pus-o dei pe „stip ? uite are gi aripi... 
i, dracul a mai văzut ? Ke 
ml geg me ide pă Gheorghe, asta-i roată da tren, că atică 
trenul par'că zboară la mers-—limere;te Ion, rand cu bunătate, 

— Asaaa!.., 

— Cuice-i chipul lui Gheorghe Ducu... , 

-- Ara aknapin S chipul lui Gheorghe Duca zàn tt. 

— Apoi da, şi el # fost mal mare peste drumul de fier. 

— Agaaa!... 

-- Si ia pus chipul lingă gară, ca să rămină amin- 
tirea lui.. | l 

— Aşaaa l.. crede, zäu ! ulică nu-i pus asa de irumuseţă, 
da-i chip de om adevarat, zău!... mai mare peste drumul de 
der — apoi de nu mai ştie şi el socoteala trenului, eu o so ştia?! 

— Apoi el îi mort, Mos Gheorghe, că namai Ja oameni 
morți, care s'au numit cu ceva în lumea asta, le fuc statui. 

— li mort, zau?!... păcat... mare păcat! vezi cum n'alega 
moartea asta ! ce-a iăsat si Dumnezeu !.. Oe netot, fie înţelept. el 
H stringa pe toţi, acolo., ai. zi, li chipul lui Gheorghe Duca, 
änt. Dumnezeu să-l erte! păcat c'a murit! mare pâcat!... 


Cu chipul lui Gheorghe Daca în suflet, os Gheorghe por- 
nete după lon, ginditor, pe calea Griviţu, i se pare că vede pe 
Duca om întreg ca toţi owmnenii vii, intrun atelier mate, mure 
peste măsură, că stau scolo -g eh peste mașteri, cu ciocane 
şi cu tut telul de unelte pentru lucrat ferul şi lemnul, ca unii 
meșteri scum dau gata o maşină de tren, altii ghibăceze va- 

vane, alții ciocânese ginele.. iar Gheorhe Daca vinu lu unii, se 

uce lu alții, se uita peste tot, le dä povaţa la cei cu vazot- 
nele, H mostră pe cei cu maşina gii pune so desiaca și s'o 
facă mai bană. Numai una nu si-o poate el lămari, cum trebue: 
oare Duca acesta, cină merge de la unul la aital, ca măi äs: 
chlească, o fi avind şi cl ceva în mină, un ciocan ceva 3. 

Lui lon Mateiu i sa umple sufletul cu totul: de cind vi- 
sază el să umble eu cineva, din satul lui. pe ulițile Bucureştilor ! 
ca să maj vadă și alţii cit o de mara şi ete lucrari minunate 
“sint în orușul acesta, lucruri de care habar n'au cf din Buni 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZITIE üs 


lvi! Numai acom, cind simte, alături de əl. un suflet deschis dè 
om cwnoecut, i so paru că Gäeste in adevâr în Bucuresti. 

— Vrai să vezi hala de la „Matache Măcelaru* ?—in- 
treabă Ion. 

~- Cum să nu vreau ?— răspunde moș Gheorghe, 

O lau pe strada Ateliarului, ca să le vină mai de-adreptul. 

Moş Gheorghe merge, sa gindeste ce poate så fle chala», 
se luptă eu birjele. care vin din urmă şi cu cele, cara LI vin in 
faţa, pănă cind îl irsge Lon de minecă pe trotuar. Capătă citeva 
injarătari de la birjari, pe care le înghite în gindul lui, 

— Ce nație de oameni sint aceştia, mat Ivane ? 

— Homini, Moy Gheorghe — rtspuula lou, nedumerit. de in- 
trebarea lui Moş Gheorghe. 

Jon a tost doar militar, trăește de atita vreme in București, 
i Su deprins urechea cu... siluturite sergențiler şi ale caporalilor 
din armată, cum şi cu ale birjarilor şi căruţaziior de tot felul, 

El nici nu băgase de mama ce patea opri în loc pe Mos 
Gheorghe. 

= Mann). da spureuţi mai aint la gura lor, măi loane, 
si bărțăzos neam de oameni mai sint Bucureştenii... bres! să sa 
sudue.ei mai rău ca Tiganii! tiu! cum trăești tu, mài Ioane 
într'asa lina de oamem 13. 

— Apoi mam deprins, mog Gheorgho—spune lon, por- 
nind'o mai deparie, oftind, 

In vremea asta se iveste hala din piața «Matache Macelaru», 
Se văd porțile mari sesehise inläturi; o lume intreaga de ser- 
vitori, bărbaţi şi femei, intră și ea grăbiţi, cu cogurile pe mins. 
Un sgomot infundat, ca dintr'o pădure depârtată, batuta de 
vint pe vreme de iarna. saproprie din ce In ce. Incep să so 
deosebească strigăte omenești. Moş Gheorghe micgurează pasti, 
se uită la «hardughia» asta. 

~ la ascultă, mäi loane—apune el —aici trebue să fje hala. 
Auzi cum eande 3. 

— Aici, mes Gheorghe. 

Un şir de cară şi de Gro! cu cai, pline cu cărnuri de 
vacă işi aşteaptă rindul ca să descarce, în vrema ce, în dreptul 
uşii, o drose de hamal de càsipie, cu sorturi m njite cu singe 
păvă la git, umfla în späte c'ie un sfert de bou, din cure es 
incă aburi calzi, fug cit pot mai iute m hala pentru ca să sa 
întoarcă din nou, ke trotuarul halei o movilă de capete da vită, 
alta do burtă, alta oe pirti de vită fară preţ, Moe Ghoorgh 
stă din nou locului și aşteaptă să se deşurte o căruță: veda 
ţepuşi pregătite la câruța, ca pentru incarcat snopi, în care stan 
înfipte buturi de vită; se uită la coşul cârulei, fa osii, la gorțul 
căruţagului, la părul loi din cap; bagă de samă că până si co- 
zile cailor sint päcläet, de singa ai uu şi poute opri o oţerira 
din crestol și pănă in talpi, nici nu ne poate stâpini să nu 
scuipe a desgust. 


eu VIAŢA ROMINEASCA 


Inăuntra chiar nu mai Intelege nimic Moş Gheorghe, „Cine 
dracul mai mănincă atita hoit de cărnàrie ? de ce strigă ei așa 
Cam pustiu? cum se pot înțelege cu cumpărătorii, dacă sbeară 
ei aşa? da ce aruncă ei aşa ciosvirta de carne, dach spui să 
cintărensci drept? ce noimă are sudalma, ducă omul dă parale 2...“ 

— Măi loane, eu bag de samă c'ai-tia îs sminciţi din bo 
tes, bre! nu vezi tu că ei nu spun o vorbă ca lumea, asezată, 
omenoasă ? riu neam, abrag oameni la inima lor! — face Moş 
Gheorghe, cind esă din hală. 

— Nu-s răi, Moş (Gheorghe! —spune Jon, chtind să apere 
pe màcelari—ți se par așa dumitale, din pricină că nu eşti de- 
prins, După ce te deprinzi cu ei, în cei mai buni oameni, 

- Să dae Dumnezeu să fle aşa! 

In faţa haiei. imprejurul gurii de canal, un cerc de cârule 
cu lăptari şi Inptărese. Printre picioarele cailor curge un Pip 
de lapte, iar mai de-o parte o mulţime de tinichele, desertate si 
aruncate da a-dura, Istaria asta il minunează pe Moş Gheorghe 
mai mult decit toate si de aceea se dă aproape ca să vadă mai 
bine, Un agent de-al primăriei „gridueşta laptala“, il phește apă 
goală, dă în canal şi, din răpezaală, mal mult pe-alăturea, apoi 
tat seria într'o condică, 

Ti-ar veni in gind, măi Ioane?! să te-apuci tu, la noi, 
să pui apă în lapte! ce lume-i asta, măi Ioane ? 

— Apoi iştiea nu-s Romini, Moş Gheorghe! nu-i auzi cum 
vorbesc bulgărește si sirbeste? 

__— H st-apoi! par'că Bulgarii nu-s creștini ? ba, zi mai bine 
că-i omul dracului t... măi Ioane, măi! oamenii eştia nu-s cum 
sa cade, bre! Inptele ii treabă de femee, nu-i de barbat! ce 
caută barbații cu lapte de viuzare ? asta! treaba lor? apoi lap- 
telui i-i dat să pui apă 'ntrinsul? apol ce nevoe are să pue 
api? de ce nu-și cere preţul lui şi-pace ! Nu, bre Ioane, ti omul 
Vracnlui! numai de haini ce-s la inima lor, Isi fac teleguțe cu 
Houl roate! „ uite ce risuri de coțimi au! ptia!,.. 

ȘI nu mai poate răbda Moş Gheorghe să stea lacului, O 
iau pe Buzaşti, pe linia tramvaiului spre „capul podului“. O bu- 
€ ată de vreme, iui Moș Gheorghe i se par toate pe dos. Merge, 
ot bodogănaşte si se uită cu deamăruntul la toate celsa. 

i — Dar asta ce mal este, măi Ioane ?—întreabă el oprin- 
du-se diu nou, încremenit. 

S e EEN cară cu lemne. Se uită la cară, se uită ia 
dini - nne și... bufneşte de ris, cind vede că unul 
intre cei cu lemnele îl întreabă: 

e Ho Leer bune și eftene, neică ? 

E fre nu iau, nepoata! —răspunde Mo; Gheorghe 
astupindu-si, c'un ris A 7 í 
gäe Zen? 5 Arial! k inini lui sufletească — chiar a 

— Apoi nu tioi e : i ni ` 
jemne de pădure, o jumatate sét e Stef d té 
lemn sinătos, incârcat e eegen er: 

at gospodăreşte, nu să zici că-e numai c'un ca 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE 65 


păt... uite-te... două-ci-gi-gapte... nu ţi-am cerut nici trei nici 
ze hess ts sănătoase... a Sr 

— Nu-s mine, nepoate !—răspunde Moş Gheorghe, strin- 
e, poate fălcile lui fără dinți, ca să nu izbucnească. 

cu lemnele pornesc din nou spre piaţa „Matache Măce- 
laru“, iar Mos Gheorghe se uită lung după ei, sprijinindu-se cio- 
băneşte, cu amindouă minile pe băț. 

— Bine, măi Ioane !—începe Moş Gheorghe să mustre pe 
lon, parc'ar fi el vinovat—nu li-i ruşine obrazului! să se tacă 
ei aşa de ris, de sufletul dracului! bine, spune: nu iei tu în 
spate un bou de-al lor? vezi-i cum se povidesc pe jug? şi mai 
spune : nu poţi tu, la o adică, să iei intr-o subsuoar lemnele 
și'n ceealaltă mină, de-o vorbă, carul ? apoi nu li-i ruşine lor, şi 
nu lii milă de cinstea lor să pue ei citeva beis "pn car, să um- 
ble cu ele pe ulițile Bucureştilor, să spue că au lemne de vin- 
zare şi să ceară pe dinsele, parcar avea pietre scumpe? Apoi 
asta-i treabă, bre Ioane!? ce, cred ei că negustorii îs chiori şi 
nu văd ce au ei în car? Bre! eu cind încărcam un car cu lemne 
şi mă duceam cu ele la Galaţi, în ocol, ia aşa puneam căciula 
pe-o ureche şi nu-mi era ruşine să-i spun negustorului: „uite, 
cucoane, ce lemne am în car şi pe urmă stăm la tocmeală!* 
Aşa car cu lemne! eu n'aveam nevoe să vind... vorbe, eu aveam 
lemne virtos! eu nu puneam printre lemne gunoiul rimas dela 
vite... ceream prețul şi-l luam pentru c'aveam pe ce! Nu, bre 
Ionică! nu ! oamenii aceştia n'au nici un dar! vin cu lemne la 
tirg, parc'ar fi legaţi la ochi negustorii... ptiu! mai mare ruşinea ! 
` Zădarnic cearcă Ion să-i spue că aceştia nu-s Romini, că-s 
a ar țigani corciţi, de prin marginea Bucureştiului! EI o ține 
intruna că-i mai mare ruşinea să pleci tu de-acasă, să-ți pierzi 
vremea pe ulițile Bucureștilor şi să te faci de risul negustorilor! 

lon mai cearcă si-i spue că şi la Galaţi... e lume de toată 
mina.. însă îl întartă şi mai rău. 

— Nu. Ionică, dragul moşului, eu cind incarc carul, nu mi-i 
ruşine să cer prețul, că am pentru ce! eu nu mă fac de ris.. 


Pe „Buzești“, Mog Gheorghe are toată vremea să-și vie in 
flre şi să cate mai de-aproape de mersul tremvaiului. ; 
„Bune parale trebue să stringă, eşti cu tramvaele“.—A’cui 


el. 

— Apoi ci c'ar fi a unei societăţi. 

Sie t a" unei societăţi, zău! cum ar fi banca noastră... 
va să zică sint şi la Bucureşti d g 
cietăţi la Bucuresti l... apoi cum crezi: negustorii să n'aibă s0- 
cietâţi 2 L. da trebue să aibă mare ciudă zinatecii de birjari, că 
le ia avantul! E hei, aşa le trebue, mäi Ioane, că-s hapsini la 
inima lor l.. nouă, cum ne-a stricat trenul cărăuşia? ! numai... 
iar mă'ntorc şi zic: vai de capul lori... 

5 


Bi VIAŢA ROMINEASCA 


La capătul stradei Buzesti se deschide, deodată „piaţa Vic- 
toriei“, la care n'are vreme Moş Gheorghe să ia sama, din pri- 
cină că-i ia privirea palatul Sturza, care răsare, cu'n poveşti, drept 
în faţa lui. Soarele, abea ridicat deasupra, li răsftinge în ochii 
lui de pe coperiş, de pe pereţi, de pe ferestre, din tot cuprinsul 
lui, atita lumină, şi în atitea culori, încît nici nu-i vine a crede, 
un moment, că poate fl vorba despre un lucru aevea, Podoabele 
de pe pereţi, dela colțuri, dela ferestre, inăițimea şi mărimea 
lui, faţă de casele de prin prejur, îl dau iluzia că-i vorba despre 
un palat cu-totul-şi-cu-totul de aur, şi că nu poate fi clădit de 
mină omentască. Un palat din vremea zmellor. 

El mic;urează pasul, îşi freacă ochii şi-i furat cu totul. 

Negregit, acoleu trebue si fie palatul lui Voda, 

— Ce bordaiu îi aista, mäi Ioane?! intraabă vd inadins, 
ca să-i spue Mmi Ion cit de mult ji pince casa asta. 

— Apoi, ia a unni calic! 

— Nui a lui Vodă, mäi Ioane? 

— De unde? fi palatul lui Sturza, 

__— Asaaa! îi palatul lui Sturza?! şi, zi, nu-i a lui Voda! 
Măi-mhi-mai !.. trebue să fi turnat cu baniţa galbenii şi bânăria 
de pe lume!., asta, hå! mai zic si eu l.. trebue să De putred 
de bogat. măi loana!... i 

— De putred îi putred el, că-i mort... 

— Cea spui tu, măi Ioane? — întreabă iute Moş Gheorghe, 
Tari să-și dea sama. Cum să moar el, bre, cind are atita amar 
de bogăţie?.. Na! făculu şi en chiar ca prostul L.. Ei?.. aşa 
string ei bogății, cred c'au să moştenească pâmintul și cind colo... 
tot... sapa gi lopata ! „String, string... si la sūràcime nu se mai 
r Age e: SCH tee, GE EN E ia colea și pe dinşii, cit-is ei 
Í : Moartea face dre ës ` 
cine șede acum întri'naul ? cina ic at “et Siza 

— Sp ve H ministerul de Externe. 

- Aan) wiet sede i 

gp ge n ae ministerul de... bogat trebue să mai 
CC Crede că bogat—spune lon cam ibcarcat—că de ce i 
minister? da vezi ca ei nu gede aici; aici îinamai cancelaria lui, 

— Asana! numai cancelaria L vezi dumnela, dacă le dă 
mint 2.. e ca Geng el la cancelarie, cind vine? 

— Apo, Dumnezeu îi mai știe, citi sint aici in Bucureşti! 

— Crede c'or ! ' i şi 80- 
cotelele SCH géie lge? Vë MORS. O FIOR- 99- 

— Negreşit că trebue sa le fi luind socotelele, inchee [on 

e D r . + . 
din toafa în = "8 poate lamuri po Mos Gheorghe, cum ar gori 
0x Gheorghe està acum la piaţa i 

4 A 4 „ pe care o are deschisi 

in fata ini și se uită cu luare ek ra la străzile care dau in- 


ochii de t y Ă A 
spate, ia locul unde se omg ul funcționarilor publici + chiar la 


af. 3 J L a A | 3 | EA 
kl Miz GHEORGHE LA EXPOZIŢIE vu 
ee ed, a III ERR, 


„Măi mäi măi !— face ei în gind, intorcindu-se cu totul — ce 
să flo şi asta?! nite-te dumneta dacă poţi! da naltă-i breset.. 
uite, colo sus, o icoană: o sfintă in mijloc, ca stunn o A? in 
dreapta ei parcă-i o cucoanã... ce fel de cucoană să fla 3. că-l 
goaia pe spute mai până ls briu, se 'ntindo la sfinta să ia o 

re... 


— Dn uices, mài Ioane 2 !— întreabă ei, strimbindu-gi gitul 
după suișul peretelui, ca s'ajungă cu privirea, peste cerlacuriie 
rindului al treilea, până la coparig. 

— Aici 1i palatul funcţionarilor. 

Tocmai atunci ega întrun cerdac o servitoare şi'ncepu să 
Sculure un covor, 

— Aşaaa L. palatul funcționarilor zău ! uite și siajaica lor... 
cum n'ameţește es, cind se nită'w jos, dela așa inălțime!,. atzi 
dumneta ? functionarii au palat... unu, dom, trei rinduri.. aa 
mai zie și eu functionari... să stea în paluturi!.. apoi cum gut 
teşti? banii mor de ciumă, crezi ? ei își fac palaturi şi tu cum- 
peri stuf cu cintarnl ca să-ţi învălești casa —şi nici aen nu-l gă- 
sești!... fie, mai Ivano, da-i straşnică binen ! te uiţi tu ce legi- 
tură are la făcutul ei? nite colo, deasupra rindului întăi, ce briu 
are, cu piatră săpată! dapoi mai sus, tată! te uiţi ce briu st- 
pat si poleit ? d'apai ce ferestre! ca da cerdacuri, colo ams? și. 
zi, aici la Bacureşti, funcţionarii stau în patatari 1... ce te faci 
tu, mäi Ioane, să ai tu așa o casă? lehamite! cînd st vâru- 
iască baba mea palatul aista P! să sa eno ea pe sus şi să easă 
prin centacuri! atita rău, cit ar duce-o capul! face el, şi se in- 
junghia de ris, gimliadu-se la incurcătura babei. 

Toată vremea Ion tot da să lămurească pe Moş Gheorghe, dar 
nu stie nici ei cum. Ei știa numai atit: uceata-i palutul functjo= 
ilor, O fi stind, cu bună samă, funcționari în palatul acesta: 
o D umblind cu chirie; cine gi ce fel de chiriezi or fi; cine o fi 
luind banii de pe chirie; cum or fi împărțind ei acei bani... nu- 
ajunge bici pe dinaul capul şi niel nu credea cå vreodată o să 
Sain) Devon să știu astfel de lucruri, 

— Ei, vezi tu, mäi loane ?--spune apoi Moş Ghecrghe-— nu 
era mai nimerit să ñ mers cu noi și fetela celea, decit sh se 
ducă ele dun gară—căscată, după pustietaţi ?! 

— ȘI la expoziţie au ce vedea, Mos Ghooyghe—răspunde 
Jo, bucuros cA nu-i nevoit a4 dee vreo lAmurire soul in pri- 
vința pulatului functionarilor. Vreai să mergem po bulevardul 
Colţei, ori pe caica Victoriei ? 

— Du-mă, Ionică, pe unde știi: că en de unde să știu?!,, 
pe mine up mă mai întreba, că tot degeaba mă'ntrebi, 


E? 
Li ». 


Pe bulevardul Colţei V izbeşte pe Moş Gheorghe mai întăi 
lărgimea lui, apoi alinierea caselor. Ghaeşte că aici sint nici mai 
mult, nici mai puțin, decit cinei ulițealipite : pe dona merg trat- 


Hi VIAȚA ROMINEASCA 


A — — — 
.— 


väele şi trăsurile, între ele una pentru călăreţi, iar pe li 

Cape, ebe i de alta, trotuare largi ca și ke ie Și 

face bine Moş Gheorghe de-şi ia grija acestor socoteli, pentrucă 

îndată ce bagă de samă, mai cu dinadinsul, lao casă din apro- 

ps, nu-şi mai poate lua ochii dela dinsa şi dela cele care vin 
rind 


— Vezi dumneata, Ionică ?—spune el grăbind paşii, pentru 
ca să aibă vremea să poată vedea cit mai multe case, în cit 
mai puţin timp—bagi de samă că toată casa îşi are madeaua 
si? parc'anume s'au înţeles boerii ca să nu facă doi la fel! ca- 
re-de-care s'au luat la întrecere să-şi toarna cite o casă gi să 
nu mai fie a nimărui ca a luit.. asta are cerdacul scobit în zid, 
asta are coperişul ascuţit, ceea are turnulețe la colţuri, ceealaltă 
are clopotnița în toate părţile. Una are cerdacul aproape de stre- 
sinä, alta la mijloc, iar la alta e sprijinit pe pămint,,. şi parcă 
toate-s nouă, bre Ioane... 

— Apoi îs nouă, pentrucă strada asta ii deschisă anume, 
ca să De pe ea numai case boereşti, să nu mai fie amestecă 
tură de boerime cu calicime; pe-aici era oraş În toată legea, nu 
era stradă şi s'au apucat şi au dârimat casele... 

— Ce spui tu, mă Ioane ?— face Moș Gheorghe, oprindu-se 
in loc, holbind ochii mari, cu groază. 

— Bai chiar aşa!,. a-minune am să te duc, să vezi cu 
ochii, ce-ţi spun eu! Au dat de-a dreptul. 

— Nu mă "nebuni, măi Ionică!—spune el făcindu-gi cruce. 
Şi cum i-au lăsat pe dinşii inima să strice lucru făcut gata, 
bre? cum nu s'au indurat ei de bieţii oameni, să le strice lor 
casele bre-omule ? 

— Apoi le-au plătit casele şi locul... 

— Aşaaa l.. eil. asta altă socoteală 1... ai cine i-au des- 
pägubit ? 

— Ei! cinel... Siatul!... dar cine vrei să-i despăgubească 13 

-- Cit îi el de bogat, Statul ista, bre Ioane l.. da numai 
te uită, bre.. că face şi el multe nebunii, Doamne iartă mă!... 
să den el parale ca să dărime lucru tăcut gata !... mă rog, să 
E ca CSN să-ţi e es ~ Să mă duci, bre, să văd şi 
Statului... trebue en i 
deal halg D avind şi el palaturile lui... gede departe 

— Apoi, cum să-ți spun? nu — 
gindindu-să la paletei bee șede departe — răspunde Ion, 


— Ei, Să ştii! să mă duci si pe mine, să văd şi 
-= pors ei r e ataa S numai eren Statul vis ate. SC 
colo... Stat i 
eise ul şi iar Statul!.. Da a fi voe de tre- 


— Cum să nu fiet.. trecem prin „Victoria“ 

— Aşa ? ei, atunci H bine! să vad și eu od 
venit la Bucureşti... da tot îi mare Moral ză Preg Dän 
Lang? EN si-mi stric eu casa, bre Ioana?! apoi eu am casa 
dela bietul tata, bret.. tirgoveţi, tot tirgoveţi : vind gi pe tatà- 


` MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIŢIE en 


său, numai să iasă parale!... banii, măi Ioane, banii îs ochii dra- 
cului! că di n'ar fi banii pe lumea asta, oamenii ar fi ca lumea!.. 
frumoasă-i uliţa asta, nu zic ba... da vezi Cau stricat lucru gata 
şi-i păcat!—a te Moş Gheorghe. 

La capătul bulevardului Colțea se lucrează la soclul monu- 
mentului lui Lascar Catargiu. Blocuri de piatră, nisip, varniţi, 
material pentru şchele, stau toate ingrămhdițe imprejur. Mos 
Gheorghe vrea aà ştie despre ce poate să fie vorba să se facă 
în mijlocul drumului. Ion nu-i poate da lamuriri, pentrucă el își 
face „serviciul“ pe lingă „dealul Mitropoliei“, Poate să-i spue 
numai că se ridică, se veda, un monument cuiva.— Moş Gheorghe 
dă cu ochii, mai de-o parte, de o cutie mare, lungită, făcută din 
scinduri rari, cu legături temeinice de stinghii groase. S'apropie 
de cutie, se uită printre scinduri, încunjură cutia de citeva ori 
şi strigă Ja Ion, care rămăsese locului, cit îl ia gura. 

— Mat loane!... ffif!—şueră el, uitindu-se mereu printre 
scinduri, în vreme ce Ion s'apropie şi se pleacă și el să se uite 
—văzutu-ai tu comedie, măi loane?!... uite bre!... ei, nu-l cu- 
post cinei bre? L.. 

— Nu-l cunosc, Moş Gheorghe! de unde să-l cunosc 2... văd 
şi eu o namilă de om, cit toate zilele, dar nu-l cunosc. 

— Conu Lascar, dela Goläsei, bei. nu-l vezi, bre?! ptiu! 
—bată-i Dumnezeu să-i bată! c'al dracului mai sint de meşteri ! 
o văzuiu şi pe asta: să facă ei oameni aidoma! uite, na: mus- 
Data lui ca vrabia, nasul lui, pleşul lui, hierul lui tot şi pace! 
cum să nul cunoşti tu, mai loane? ori tu nu Lei f apucat .. 
bine zici... ai dreptate! a fost şi'n sat la noi, bre!.. Eu eram 
de strajă in ziua aceea şi numai ce văd o trăsuri ca patru cai, 
că vine la primărie. Da eu cum l'am văzut, l'am cunoscut, că-i 
ştiam dela Golăgei. Se dă jos din trăsură, cum era el de mä- 
hălos, întră ?n primărie şi numai ce-l aud „dă-mi condicile, pri- 
marule!*... ha-ha-ha! da primarul nu ştiea cine-i şi se uita vr 
lung, la conu Lascar!... „dă mi, bre omule, condicile—spune din 
nou conu Lascar—că n'am venit aici să ta văd cit de fru- 
mos“... şi numai, iaca şi alți boeri, veniţi cu altă trăsură, că 
intră pe uşă... Cum îi vede primarul o stecleşte... Unul era pre- 
fectul— c'așa-i zicea primarul: Domnule Prefect!...—şi numai ce 
'ncep, boerii ceia, să se'nvirtească şi să se gudure pe lingă Conu 
Lascar, —că unu era Conu Lascar, în vremea lui, sireacul ! ştieau 
boerii ceilalţi de frica lui, se vede—şi-am inţeles eu, din vorbă 
lor, că Conu Lascar era ministru cel mai prima... Da, bietul pri- 
mar... să întren pămint, nu altăceva !... aşa boer era Conu Las- 
car 1... Ei? Cucoane Lascăre!— începe el apoi, uitindu-se la sta- 
tuia lungit în cutia de scinduri—ce mai faci acum ? ți-aduci 
aminte, cind am veuit toată obştia, cind cu darea pămintului, și 
ne-am rugat de dumneta, toen ag să nu ne laşi, să stărui 
să nu ne dea coastele şi po e, să ne dea şi loc de imaş 

pentru vite? cind ne-ai spus: „ei lasă!... care să ñe aşa şi pe 
dincolo“... Tiam spus noi, de atunci, c'osă fim cu minele legate, 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


imaş!.., ne-ai spus, atunci, că boerii is buni, că-s cu durere 
ee eg? lie Seet acum, Cucoane Lascăra, gi hai, să vezi 
cit îs de buni boer, ei? ce mai zici acum?,.. să vezi: mai 
cunoşti locurile dela darea pămintului 7... să vezi, cită mişelie-i 
în ţară! pierim cucoane Lascăre, nu mai este chip de träit!...— 
spune Mos Gheorghe, sfirgindu-şi discursul, ; 
El se simte mai ușurat Ja inima lui, ca şi cum s'ar fi je- 
luit unui boer din vremea de demult, care l'ar fi acultat şii-ar 
fi dat dreptate. 
— Conu Lascăr, măi Ioane, era bun la sufletul lui. Vorbea 
i c'un copil, nu era fudul, cam sint boerii!.. Da vezi tu, măi 
oane, cit li de mesteră lumea, bre 13. . să juri că-i Conu Las- 
căr şi pace! numai cit nu mişcă, bre! va să zică einu fac chi- 
puri de oameni, numai așa, ca să fie chip de om !. ei fac pe om 
chiar aidoma, cum îi el, cind îi viu... mai auzit-al una ca asta ? 
care va să zică și chipul lui Duca, săracul, Pau făcut intocmai 
cum em el, că să semana chiar cu dinsul!,.. blestematu-i și omul 
ista În meşteşugurile lui!.. să zicem că-i negru... fie, că-l cunoati 
pe romin numai decit... se vede c'aga II materialul din care 
hog Erpat te uiţi dumneta la o poză a cuiva şi-l cu- 
nog ati, măcar că-i neagră poza... şi-i mesteṣūg si pace ! ce 
mai la-deal-la-vale ! ?,.. tee f aia 
Ţin linia tramvaiului „Piaţa Victoria-Călăraşi“, In drum in- 
tilnese Olteni încărcaţi şi strimbaţi de povoara coşurilor grele. 
Moș Gheorghe se îndnioseuză de un bäetel, care aleargă cu co- 
pare incă neîncepute şi strigă cit poate „cărb-cărb-cărbununi 1%. 
început invinovăţeşte, în gindul lui, pe părinţii bhetelului, că 
adică, cum îi lasă pe dinşii inima să-l incarce aşa de duşma- 
poe Şi să-l pornească de la uşa lor, po ulițele oraşului acestuia 


de-o vorbă, „mă rog dumitale, stăpine, nu pune mai mult că 
no să pot ducel“,, da! halal dea lucra gura E iaca, 
orbi aşa ar trebui şi pentru bioții Olteni: sa n'aibă voe să-i 

carce peste măsuri, că au şi ei suflat de om intr“inşii!.. d'apoi 


(Va urma) 


7 damuarie 1907. Sp. Popescu 


KÉ "gek we j "ek "pan 
` 


Herder despre limba şi literatura naţională 


Cu mult zl, vrednic de lauda şi eCmiraţia noastră a tu- 
terora, care ne înteresăm de viitorul cultural al țării noastre, 
îşi urmăreşte «Viaţa Rominească» idealul exprimat În cuvintul 
«Câtră cetitori» din No, 1, vol, |. prin atit de mult cuprinzăta= 
rul e Poperanism>, motivat de convingerea că „un popor nu-şi 
poale justifica dreptul la existența distinctă în sinul popoarelor 
civilizate, decit dacă poate contribui cu ceva la cukura univer- 
sală, edindu-i nota aa isa a geniului său», 

S'au scris multe pentru şi contra direcţiei poporaniste, ce 
se caută a se da literaturii noastre naţionzle. O nouă limurire 
a acestei chestiuni, referindu-ne la discuţiile ce s'au urmat în 

xermania, în secolul al 18-lea. intre indrumătorii literaturii ger- 
mane naţionale, nu va fi de prisos şi, în tot cazul, dacă ea nu 
va P vltimul eent, va aduce totuși în discuţie nouă şi importante 
puncte de sprijin, 

„O lupă la fel cu lupta ce se dă la noj, pentru a ne crea 
o limba şi literatură naţională independentă, rominească, s'a dat 
pe o scară şi mai întinsă in Germania, în secolul al 181ta. Pe- 
dantismul clasic și influenţa nefastă a literaturii franceze inci- 


SE HN 


tugase cu lotul limba și literatura germană. Clasiciştii se inchi- 


Lupta ar fi rămas multă vreme nedecisă, şi cine poate 
şti, ce cale ar fi apucat literatura germană, dacă nu intervenea 
Herder cu toată vigoarea geniului său, Și pe clasicişti şi pe 


72 VIAȚA ROMINEASCA 


iți îi zdruncinaseră, ce e drept, din temelie, critica nemi- 

ee a bi Lessin ; acela însă care a dat direcția adevărată, 
acela care a deschis drumul pe care trebue să-l meargă lite- 
ratura germană şi pe care trebue să-l meargă ori-ce literatură, 
dacă vrea să Insemneze ceva intre literaturi e universale, a fost 
naţionalistul-poporanist Johann Go///ried Herder (25 August 
1744—18 Decembre 1303). à L 
` ` Ca student la universitatea din Königsberg, avea să facă şi 

pe profesorul de partea literară in Coilegium Fridericianum, 
unde fusese primit intern. De ce spirit era animat tinărul pro- 
fesor faţă de locul pe care trebuia să-l ocupe in invăţămint 
limba maternă, se poate vedea lămurit din'r'un discurs al său rostit 
la 1764, in care caută să stabilească «ce anume parte din sir- 
guinţa noastră trebue să o intrebuinţăm pentru invăţarea lim- 
bii materne, şi, ce parte pentru invăţarea limbilor străine». In 
acest discurs, ţinut de Herder la vrista de 20 ani, se găseşte 
simburele a tot ce a gindit şi scris el mai tirziu asupra rapor- 
tului dintre limbă şi gindire și dintre limbă şi literatură, Inva- 
tarea limbilor străine nu trebue să se tacă in dauna limbii 
materne, care, oricit de barbară ar fi, este de preferat unei la- 
tine pedante. Timpului său nu-i mai est: permis să fie un 
simplu imitator al lui Virgil și Horaţ, nici să se închine orbiş 
dominaţiunii limbii latine, Invăţatul, care cunoaşte pănă în cele 
mai mici amănunte poeţi ca Anacreon, Lucreţ, etc., iar de po- 
et moderni ai patriei sale habar n'are, este pur şi simplu ri- 
dicul, Trebue să învăţăm limbi şi literaturi străine pentru a cis- 
tiga nouă cunoştinți, pentru a ne ce sufletul, ca apoi ast- 
fel pregătiți să ne Imbogăţim, să ne cultivăm limba şi litera» 

tura naţională, 

In astfel de dispoziţii sufleteşti pentru limba şi literatura 
naţională l'a găsit contactul cu Hamann, un suflet înrudit cu 
al său şi animat de aceleaşi vederi şi aspiraţiuni, care au fost 
frul conducător în toată activitatea lui Herder. 

In primul tratat din «Kreuzzige eines Philologen» zice 
Hamann : e Tărimul unei limbi se întinde dela silabisire pănă 
la operele de artă ale poeziei şi ale celei mai subtile filosofii 
ale gustului şi ale artei», iar in «Aesthetica in nuce» din ace- 
leaşi Kreuzzige : «Poezia este limba maternă a neamului ome- 
mesc», 

Amindouă aceste teze ale lui Hamann le-a unit Herder 
in una mai precisă şi mai cuprinzătoare : „Der Genius der Spra- 
che ist auch der Genius von der Literatur einer Nation”. —eGe- 
niul limbii unei Säiten! este şi geniul literaturii sale»,— trăgind 
din ea toate consecinţele relative la raportul dintre literatura 
şi limba unui popor. 

In prima colecţie de „Fragmente“ pune Herder şi desvoltă 
teza că limba este o mare şi insemnală parte a oricărei litera- 
luri, este baza ei: „Limba este un instrument al ştiinţelor, şi Q 
parte din ele; cine scrie despre literatura unei ţări, nu poate 


" Kë: 


HERDER DESPRE LIMBA ŞI LITERATURA NAŢIONALA 73 
mana DR die Padina eeh dn E 


lăsa necercetată limba ei. Un popor, care să fi avut poeţi mari 
fâra să fi avut şi o limbă poetică, care să fi avut buni proza- 
tori fără o limbă mlădioasă, mari filosofi fără o limba exactă, 
este o absurditate... Geniul limbii unei națiuni este prin urmare 
şi geniul literaturii sale". 

Legătura dintre limbă şi literatură este așa de strins unită, 
incit dupa cum una ajută formarea celeealalte, tot aşa, ficcare 
la rindul ei ne dă posibilitatea de a cunoaşte pe deplin pe cea 
de a doua, căci desvoltarea lor merge cu paşi aproape egali, 
una pe alta se ajută şi una pe alta se explică. 

Şi desvoltarea limbii, ca şi desvoltarea literaturii unui 
popor, trece cu necesitate prin diferite perioade, perioade de care 
este legată, condiţionată, şi de care se resimte cu necesitate 
desvoltarea literaturii. 

In «Von den Lebensaltern einer Sprache», găseşte Her- 
der că orice limbă trece prin patru perioade, urmind în des- 
voltarea sa drumul firesc pe care îl merge eregas neam ome- 
nesc, insăşi lumea neinsuflețită, fiecare familie: «dela rău la bun, 
dela bun la foarte bun, dela foarte bun la mai puţin bun, şi în 
sfirşit la rău», 

Prima perioadă a unei limbi este perioada copilăriei sale, 
limba afectului şi ca atare, abea poate fi considerată ca limbi 
şi prin urmare de puţină importanță pentru studiul nostru, 

A doua perioadă esle ferioada juvenilă, in care termenii 
abstracţi poartă nume concrete şi de aceea in această perioadă 
se vorbeşte jn icoane şi metafore. «Și această perioadă juve- 
nilă a limbii era numai poetică: în viața de toate zilele cintau 
cu toţii şi poetul se avinta numai mai sus, dind cintecului său 
un ritm ales anume pentru ureche; limba era bogată in ter- 
meni concreţi şi in figuri indrăzneţe; ea era incă expresiunea 
pasiunii şi neincătuşată in topica ci; fraza se desfăşura la lar- 

| ei.—lată ! aceasta este limba poetică, aceasta fraza poetică, 

a mai frumoasă floare a acestei epoci erau poeţii; acuma 
cintau aezii şi rapsozii; de oarece incă nu existau scriitori, eter- 
nizau ei faptele memorabile prin cintece; prin cintece instruiau 
ei şi in cintece se cuprindeau luptele şi victoriile, fabulele şi 
dictoanele morale, legile şi mitologia poporului», 

Urmează perioada virilă, in care poezia devine artă şi se 
desvoltă proza. «O limbă in perioada ei virilă nu mai este pro- 
priu zis poezie, ci proză frumoasă. Orişice suis are şi cobo- 
riş, şi dacă admitem într'o limbă un punct culminant poetic, 
după trecerea acestuia, poezia trebue să decadă. Cu cit ea de. 
vine mai mult artă, cu atit se îndepărtează mai mult dela na- 
tură. Cu cit moravurile devin mai regulate şi mai ordonate, cu 
cit mai puţin se lasa lumea a fi tirită de pasiuni, cu atit poe- 
zia pierde din tărim. Cu cit fraza devine mai artificială, cu cit 
se înlătură mai mult inversiunile, cu cit se introduc mai multe 
cuvinte abstracte, cu cit o limbă se inşurubează în mai multe 
reguli—cu atit ea se perfecţionează, insă in acelaş timp şi în 
aceaş măsură, pierde adevărala poezie». 


+ VIAȚA ROMINEASCA 


` ` i osofică a limbii, in 
Infine parton miei. prione o ci numai de corecti- 
aia Cu mat E expri a exactă a tuturor lineţelor 
tudine, care să asigure exprimare 
i iri tegugite, x BS - 
Nos gindiri ap date perioade, perioada virilă, eigene pro- 
zci frumoase, este cea mai favorabilă pentru desvo Prea URN 
literaturi, căci ea cuprinde elemente şi din Dee alt au era e și 
din cea filosofică, Şi tocmai in această perioadă favors ey 
găsea limba germană din timpul fui Herder, o situaţie minu- 
nată, căci cuprindea tot ce trebue vo literaturi (Cr br prea 
spre a se putea desvolta şi in poezie ON in pror es a ger 
mană prin idiofismele, sinonimele Și înversiunile sale nu s > 
smuls incă cu totul din perioada poetică a limbii. pre 
sint frumuseți patronimice şi se pot asămâna cu mastinii sfinţi, 
care încunjurau Academia din Atena şi erau consacrați Miner- 
vei. Roada lor nu putea ieşi din Atica, avind să serve numai 
ca răsplată pentru lnvingătorii dela sărbările panateniene. ŞI 
cind odată l.academonienii devastară totul, zeiţa protectoare n'a 
permis ca acești barbari străini să pingărească această pădu= 
tice sfintă, Tot aşa sint şi idiotismele, frumuseți pe care nici 
un vecin nu ni le poate sustrage prin traduceri şi care sint 
consacrate patroanei limbii noastre: frumuseți intreţăsute in 
geniul limbii, pe care le nimiceşti dacă le scoţi din locul lor”, 
—Sinonimele, care au jucat aşa de insemnat rol în poezia ori- 
entală şi in genere în poezia veche, sau pierdut mult din tä- 
rim după legea de desvoltare a limbilor, şi aceasta in dauna bo- 
gäției şi a puterii lor poetice, Cele care au mai rămas lasă în 
limba germană, în perioada in care se găsea „limba germană 
sint de nepreţuit. „Are tot dreptul să se infurie poetul, dacă-i 
iai sinonimele, căci el trărște din prisos.—Şi daca le-ai fixa ? 
Cu toate că mm se poate, să admitem că zi putea : în acest caz 
ar dispărea proza şi poezia frumoasă ; totul Sar preface intr'o 
cunună de cuvinte artificiale socotite cu ingrijire”. — Acelaş lucru 
şi cu înversiunile, în care limba germana este şi era incă des- 
tul de bogată, şi de care avantaj literatura germană poate lace un 
foarte bogat uz, „Cu cit formarea unei limbi s'a efectuat pe o scară 
mai întinsă prin intervenţia gramaticilor şi a filosofilor, cu atit 
mai grele cătuşe poartă ea; cu cit este mai aproape de starea 
ci primitivă, cu atit va fi mai liberă. Cu cît are mai multă vi- 
aţă, cu atit va avea şi mai multe inversiuni ; şi cu cit va fi fost 
redusă mai mult la o limbă scrisă, cu atit va avea mai puţine“. 
concluzii se pot trage şi ce concluzii a tras Herder 
din acest studiu asupra însuşirilor unei limbi în diferitele peri- 
oade ale desvoltării sale, se poate uşor ghici, 
Rezultă în primul loc o greutate aproape de nelnvins de 
a traduce operele Orientalilor si acea parte din literatura cla- 
SC, care s'a născut în perioada juvenilă, în perioada poetică 
a limbii, de oarece limba germană a ieşit de mult din perioada 
poetică. Nici limbă, nici vers nu mai pot fi aceleaşi: ceeace la 


HERDER DESPRE LIMBA ȘI LITERATURA NAȚIONALA "5 
Eesbech, 


urii este natural, la cégtialalți ajunge artificial. Hexametrul, ver- 
sul natural al poeziei antice, se vede numaidecit cit de puțin 
propriu este limbii germane, pentru care naturale sint versurile 
iambice şi trochaice, Şi dacă traducerile rămin cu necesitate 
sub original, cu cit mai imposibile sint imitările ! 

Pe de altă parte însă, rezultă din analiza făcută de Herder, 
o superioritate a limbii germane [aţă de limba franceză, care 
se găseşte în perionda filozofică, Limba germană, cu inultele sale 


inversiuni, este o limbă 


„behaglich“, adecă un instrument male- 


abil. uşor de manuit, şi pentru poet şi pentru prozator dd pen- 


tru filosof. Ar fi prin 


urmare o nouă absurditate şi o pagubă 


reală pentru literatura germană, precum şi pentru literatura 


universală, dacă poeţii 


germani, dacă prozatorii, dacă filosofii 


rmani, în loc să caute să-și creeze cu această limbă „behag- 


ich“ o literatură, care 


să corespundă acestei limbi, s'ar întrece 


in a măimuţări limba şi literatura franceză. 

Această limbă cu atitea calităţi proprii, trebue cultivată 
firă să i se atingă geniul, spiritul ei ; trebue liberată de influ- 
enţe streine, trebue Det stăpină la ea acasă, dindui în ace- 
laş timp forma şi vigoarea sa primitivă, 


Cum trebue proc 
se pot obline, ne spu 
mentelor sale, 


edat și ce urmări bune pentru literatură 
ne Herder In diferite capitole ale frag- 


In a treia colectie de fragmente, se ocupă Între altele de 


liberarea limbii germa 
bii latine. Limba 
latină şi franceză și re 


ne de sub seculara dominaţiune a lim- 
ană a avut să sufere mult de influenţa 
zultatul a fost introducerea în limba ger- 


mană a o sumă de latinisme şi lranțuziame, Be lexice, fie sin- 


tactice, schimbindu-i a 


proape fizionomia, denaturind-o. Şi aci, 


ca și in literatură, cauza principală a ncestei rele stări, În care 


a ajuns limba german 


al rătăciţilor. Analizind 


A, trebue căutată in spiritul de imitație 
această stare a limbii germane, întoc- 


mai după cum analizase literatura de imitare—analiză, pe care 
vom trata-o cind ne vom ocupa de literatură,— în care ajunsese 


a concluzia că poeţii 
ihrer selbsi— imitatarii 


trebue să cante să devie „Nachahmer 
lor proprii—*, ajunge şi aci la concluzia, 


că limba, care va avea să serve de bază unci literaturi naţio- 


nale, trebue să revie 
primitivă, la prototipul 


sum Urbilde ihrer selbst. A forma sa 
său”. Pentru aceasta aceia, care vor să 


facă ca limba germană să revie la forma sa primitivă, n'au 
decit să se adreseze limbii popora și limbii vechi germane, 


limbii lui Luther, lui Opitz şi 


henstein, şi vor găsi tot ce le 


va trebui pentru a-i reda forma si vigoarea primitivă, 


Cultura sufletelor 
tereă, căci pedantismul 


tinere trebue să se facă în limba ma- 
educaţiunii latinești împiedecă desvol- 


tarea tinerilor şi nu poate creşte decit nişte sarbezi imitatori, 


nişte umbre de poeţi, 
dintre gindire şi cuvint, 
mai mare Insemnătate, 


nişte caricaturi. Plecînd dela legătura 
trage, pentru poeţi, concluzii de cea 
Numai o limbă o putem stăpini in 


AA VIAȚA ROMINEASCA 


ie şi nu poate fi alta decit limba maternă. În 
oe SC age rit Pa că din copilărie, in sufletul poau e 
treaga lume din seg cu darie sale ne pi tab SE e 

i aur al unui poet, În aceas ă utea | 

eg ag şi va de exprima cu uşurinţă gie 
sale, în ca va găsi bogăţia de tablouri şi culori, Let? ` indis 
pensabile ori-cărui poet. „Ea intrece, ca şi RE o ies) 
pe toate celelalte limbi in ochii aceluia, pe care la purta si 
aläptat la sinul său, şi l'a crescut cu mina sa, rs acuma H 
este bucuria celor mai frumoşi ani şi va avea săi De e Apic 
şi onoarea bătrineței”, Şi această limbă datori sintem să o in- 
grijim, să o cultivăm şi să o imbogăţim, căci „nu penn. a 
uita limba mea, învăţ limbi străine; nu pentru SCH schimba 
obiceiurile, provenite din educaţia mea, mă duc să vă poare 


străine; nu pentru a-mi pierde dreptulde cetăţean al patriei | 


e, mă naturalizez într'o altă ţară, căci in acest caz aș pier. 
d sch mult decit aş ciştiga. Mă duc numai prin grădini străine 
pentru a culege flori pentru limba mea, ca pentru mireasa mo- 
dului meu de a gindi: văd şi observ obiceiuri străine pentru 
a le putea aduce prinos geniului patriei mele pe ale mele, ca 
pe nişte fructe coapte la lumina şi căldura unui soare străin“, 

urmare firească a acestor ie cad este, că nepu- 
tind poseda decit o singură limbă în perfecţie, limba maternă, 
scriitorul adevărat original nu poate fi decit autor naţional. 
Orice autor național trebue să rămină credincios tărimului na- 
ţional, căci „aci işi poate planta el cuvintele viguroase şi pline 
de inţeles, deoarece cunoaşte ţara ; aci poate culege flori, de 
oarece pămintul e al său; aci poate el săpa cit de adine spre 
a căuta aur, poate înălța munţi şi abate or, deoarece e 
stăpin. Adevăratul umor nu se poate esprima decit in limba 
maternă şi nu mi-e ruşine să mărturisesc, că nu cred, ca in 
viaţa mea să pot ajunge să posed in perfecţie mai mult de o 
singură limba“, | 

„Prin urmare pe o singură limbă poţi conta ca poet: pe 
limba maternă, limba naţională. Acestei limbi să i se facă po- 
sibili dezvoltarea sa firească, şi dacă în decursul timpului, din 
cauza prea puternicelor influenţe străine, a fost abătută din ca- 
lea sa, datori sintem să o readucem la forma sa primitivă, la 
prototipul său, adresindu-ne limbi: poporane şi autorilor vechi, 
din, ge éi cind limba nu-şi pierduse incă fizionomia sa firească, 
naţională. 

Asta insă nu inseamnă pentru Herder o îngrădire totală faţă de 
limbile străine, din care, utilizind în primul Zei ceace ce păseşu 
la tine acasă, poţi lua multe lucruri bune şi utile pentru perfec- 
ționarea bogățiilor proprii. „Vom introduce in tratatele noastre 
viociunea şi libertatea franceză, dindu-le vigoarea noastră ger- 
manā.. Cit am putea învăţa dela Englezi, și cit de puţin am 
invățat! Harnicilor Germani ! Ne lipseşte incă un Johnson ger- 


HERDER DESPRE LIMBA ȘI LITERATURA NAŢIONALA 17 
i 


man, care să aibă curajul să facă pentru limba germană, ceace 
a făcut aicea pentru a sa“! 

Nici chiar pentru o complectă ingrădire in contra străi- 
nismelor nu este Herder, In „Abbts Torso“, vorbind despre. 
amestecul limbilor, admite, ce e drept, o puritate cit mai strictă 
a limbii naționale, căci „imi place adevărata expresiune a lim- 
bii mele, şi plăcerea mea adevărată este să-i pătrund natura 
sa”, însă cum mult din cultura germană se datorește altor po- 
poare, cuvinte ca Genie, naiv, etc, precum şi o sumă de ter-. 
mini technici, sint de neînlățurat. În genere trebue căutat nu- 
mai ca tendința pentru puritatea limbii să nu cadă in pedantism,. 

La aceleaşi rezultatate ajunge şi vorbind in „Beschluss 
über das Ideal der Sprache“ despre idealul spre care trebue 
să tindă limba germană : „Din toate acestea urmează că limba, 
noastră poate fără indoiala invăţa cite ceva dela multe altele, 
In care unele lucruri se pot exprima mai bine decit in limba 
noastră...; că dela limba pia poate invăţa simplitatea şi, 
demnitatea expresiunii, dela cea latină eleganța unui stil mijlo- 
ciu, dela cea engleză o exu intrun sul scurt, dela cea 
franceză viociune şi dela cea italiană stilul dulce pitoresc, Ur- 
mează însă totodată că, in nici un gen literar, nici un geniu nu. 
trebue să se ruşineze de limba sa maternă, nici să se plingă. 
in contra ei, căci pentru orişice scriitor distins, gindirile sint 
odraslele cerului, iar cuvintele odraslele pămintului*, 

Rezultă insfirşit din studiul său asupra limbii, şi mai ales 
trebue reţinut acest lucru, că primul element de care trebue 
să ținem samă in crearea unei literaturi naţionale, este limba, 
este perioada de desvoltare in care se găseşte aceasta, cu care va 
trebui să i se adapteze literatura, dacă e ca literatura să poarte 
caracterul unei adevărate literaturi naţionale, Limbile străine 
pot fi utilizate pentru a da stilului ceeace temperamentul nostru 
nu-i poate da, fie o mai mare simplitate şi demnitate, fie o mai. 
mare eleganţă, fie o mai mare viociune sau exuberanță. Ceeace 
este propriu limbii fiecărui popor, este stadiul său de desvol- 
tare, care va da literaturii sale acel colorit, acel farmec parti- 

ar, pe care nici un traducător, nici un imitator nu i-l va pu- 
tea ios. a 

n prelucrarea de mai tirziu a fragmentelor sale, aiun 

Herder la concluzii Ea mai precise in o. vea limbii geck 
O limbă nu exista decit ca limbă vie şi prin urmare nu poate 
exista decit ca limbă naţională. Pe aceasta se bazează literatura na- 
KS ba, ce e mai mult, fiecare gen literar, fiecare şcoală, 

are autor, îşi are limba sa proprie. Limba germană, cu toate 
străinismele care s'au infiltrat in ea, este „o limbă naţională 
originală, specifică, o creațiune sui ris, care, cu toate că 
are puncte de asămâănare cu altele, îşi are insă prototipul în 
ea insăşii, 

Dacă studi 


A en ul lui Herder asupra perioadei în care se gă- 


germană în a şeptea decadă a secolului al 18-lea, f 


28 VIAŢA ROMINEASCA 


7 i isā, am 
ind îşi publică el fragmentele, s'ar aplica ia anod e seg 
et constata acelaș lucru imbucurător pen 8 ae 
te romisă se găseşte în perioada rea ră gier Zoe 
d svoltarea unei literaturi, in perioada viril? die? Lesch 
E “i cu perivada poetică şi un începat de trecere da egen 
filozofică, Dacă limba noastră nu este atit a bogati În datat 
siuri, cărora Herder le dă atita Leg e 
t mai ic į re. pic ' d 
bogată in icoane şi metalo i e 
pa EVA, a relevat de curind această bogăţie free dia 
a limbii noastre și, deşi printre EE date, Sia pata ei 
l> greşeli, fi rămine meritu indici g3 
Sală e ba căci într'adevâr de neprețuit este rai 
poctică a limbii noastre poporane, de a cârei gerit tre 
iul literaturii , male, À 
ege geniul literaturii noastre napio | e DS 
E) Geng stabilită singura bază pote pei Q ai S "e rep à 
i > a ri si, 
naţionale. Herder merge mai departe tr „În a 
cir ere fraginente, despre imitări și imitatori şi despre 
ili: i străine, E 
ai Scene fg Von den deutsch orientalischen Dichiern” 
dă Herder lovitura de moarte imitărilor și imiistorilor Liggen 
printre care figurau si adevarate taleate şi cărora ez Ce oră 
mai un înțelept indrumătur pentru a deveni ceeaze ar D puli 
să devie. 


muirile şi subiectele indigene, egiptene! Să mi se explice, cum 
ehematul unul din porţi nosiri, 


extraordinară —moastruozitatu.. „S-apoi, dacă entâm subiecte 
„occidentale intr'un ton Just dela Orientali, ze naşte un aitfel de 
amestec, ca şi cind lordanul, Hermonul, Cheruvinui şi altele 
de felul acestora ar sta aliruri de Rin şi de munţii Hut, ca și 
cină tigrii orientali s'ar imoerechea cu mieii noştri. — Far îado- 
„cală că ne este permis să întrebuinţări compiraţiani ca ages 


SRI } | 
„HERDER DESPRE LIMBA ŞI LITERATURA NAȚIONALA 79 


beggen 


tea ! Putem imprumuta tablouri pentru a le utiliza potrivindu- 
nile nouă, însă să nu pe däm cu totul lor şi să nu vorbim 
cu totul în această limbă figurată, simbolică ; să nu le aineste- 
câm nepotrivit cu ale noastre: să nu ne lipsim de strălucirea 
soarelui dela amează, pentru a gusta licărirea unei lămpi, sau 
să o ducem pe aceasta şi la lumina soareluiă, 

2. storia patriei Orientalilor su este aceaş cu a Germa- 
nily. Sintem în imposibilitate de a cunoaşte o mulţime de aly- 
ziuri istorice, cuprinse în poeziile lor. „A vrea să le stăpineşti 
cu sesăvirşire, să te apuci să le şi dezerii—acest lucru H face 
numai acela, care nu vede partea ridicolă a unei imitări nereu- 
ie". — „Să admitem insă, că noi am a cunoaşte totul; oare 
cintâăm pentru Evrei, care se considerau ca singurul popor al 
lui Dumnezeu ? enre au fost animati de cea mai inflăcărată min. 
drie naţională 2*, 

3. Allele sînt Prrjudițiile naţionale ale Orientalilor, adică 
concepţiunile lor poetice şi mitologice, Concepiioaile poetice 
izvorăsc din sinul naţiunii Şi se adresează ace eeaş naţiuni şi 
aceasta şi ie recunoaşte ca pe ale sale, Mitologia fia a unei 
napuni este un izvor nesecat pentru poeţii săi, gi poeții utili- 
zind-o, nu fac decit să perfecționeze şi să dea o nouă viată po- 
Vestirilor, care trăesc ca o scumpă moștenire In sufletul Bech. 
rul membru al naţiunii. Acestea sint comori proprii ale nau, 
nii, de unde porţii pot lua fără pericol de a nu fi Inte, pe 

„Cind din contră s'ar intimpla cu un poet german, care în loc 
să caute acasă lael concepliuni poetice, în loc să utilizeze 
mitologia sa naţională, s'ar adresa Orientului, uitind „că gustul 
popoarelor, și la fiecare popor în parte gustul timpurilor, merge 
paralel cu modul de gindire şi cu moravurile ; că prin urmare 
peniru a te acomoda gustului poporului tău, trebue să studiezi ilu- 
ziile Și tradiţiunile străbunilor“. Poetul să-și aleagă subiecte vechi 
naţionale, iar dacă nu vrea, atunci „Să se 2comodeze timpului său, 

care lumiaa filozofiei a alungat umbra sfintă a poeziei, şi 
să ciate numai pentru rațiune“, 

4 Spiritul veligiunii sa schimbat. Religiunea lor avea 
un cuprins și o intindere a sferei 

alt scop, mergea alt drum decit 
amestecată în legi eis, În măsuri administrative 
mont; ea inspira d=opotrivă pe profeţi, pa poeti şi pe jude- 
câtori, Astfel se explică de ce toate asi a or al ia 
parată de puterea admi- 
nu mai e teocratică pi 
giuni! lor era să ţină 
la un popor să!batec, incult şi poezia era cel mai bun mij- 
de a vorbi sull-telor spre a le imbliazi, Ciatece, care cim 
tau fericirea şi nefericirea din lumea aceast 
Vă, Cea mai mare parte a psalmilor 
Poporului din timpul acela, şi numai tran portindu 
acelea, putem să le esplicâm insămnltatea 


si ln cere 


-ne în timpu- 
lor religioasă 


ep VIAŢA ROMINEASCA 
Pe eege 


eg 


/ ze WE: 
igi este spirituală şi urmăreşte fericirea e e 
teg e robi lor Geo un produs al pian sobră mape 
~ şi i imaginaţiunii, iar a noastră o soră a rapunii ş 
au wee sferă poetică a Germanilor este alta ge 
fera poetică a Orientalilor. Evreii au trăit într'o simplitate mă 
Vatecă un bun şi priincios cimp pentru poeţi, care d şt S 
să facă uz cu prisosință de as apele g m a eebe: e arenă 
ziei, Germanii trăesc in împrejurări cu t Zeg 
j i au să se conlormeze poeţii lor, pe aces 
le Rai did ec e vorba să nu creeze, si nu cultive qe 
exotice, dacă e vorba să producă opere, care să Sa a 
porului erman în chipuri şi icoane Inţelexe de el. wat 2 
o 6. sia foarte mult depinde de calitățile limbii, Și 
cum altele au fost calităţile limbii Orientalilor care a areale i 
epoca poetică, şi altele sînt calităţile limbii germane dia spa 
prozei frumoase, nu mai rămine îndoeală că eier x 
zia orientală şi cea germană incepe dela insăşi ră A 
S Astfel stind lucrurile, fiindcă adecă frumoasa natură a ar 
entului nu este aceeaş cu natura Germaniei, fiindcă ee ge 
cutului celor două popoare este diferită, fiindcă cererea nt cară 
cepţiunile lor poetice şi mitologice, fiindcă s'a schimbat şi x 
ritul religiunii, fiindcă sfera poeziei celor două Lief carea 
diferită şi, inslirşit, fiindcă diferite sint calităţile lim ; ia E 
de sine înțeles că roadele imitărilor poeziei orientale er D 
fi bune şi că astfel de imitări trebuesc Înlăturate cu desăvirş RA 
Astfel d imitări nu pot da decit o literatură care 2 E x 
nici orientală, nici germană, să nu fie înţeleasă nici de 
tali nici de Germani, o măreaţă— monstruozitate. N 
Aceasta însă nu Însemnează că trebue să dag o 
cunoaşterea, la studierea şi utilizarea poeziei orientale, de un = 
se pot trage atitea foloase, atitea Învăţăminte pentru E 
germană. Calea însă pentru a ajunge la aceasta nu este şi Ce 
poate fi imitarea, ci traducerea, cu condiţiune Insă ca ec d 
făcută de un traducător aşa cum Íl mtelege erer Ă pact 
și filolog în acelaş timp. In acest caz, traducerea va i m x 
del de imitare,—dacă se mai poate numi imitare, — și va h șI V 
rămine operă originală. In fruntea unei astfel de traduceri ar 
trebui să cetim cuvintele explicative: „Traducere panen a pe 
ziilor orientale, explicate şi comentate din punct de vedere Se 
țării, al istoriei, al aspiraţiunilor, al religiunii, al împrejurări D 
şi moravurilor, precum şi al limbii naţiunii lor, şi răsădite în 
spiritul timpului nostru, al modului nostru de a gindi şi in spi- 
ritul limbii noastre“, à 
Dacă o astfel de traducere nu va fi în stare să creeze 
genii noui, va fi cel puţin in stare să le arăte calea pe care 
au să meargă, Ceeace au făcut poeţii orientali în mijlocul popo- 
rului lor şi pentru poporul lor, să facă şi alţii la ei a- 
casă. O astfel de traducere „are să-i prindă, are să-i oprească, 


HERDER DESPRE LIMBA ȘI LITERATURA NAȚIONALA 3i 
ee Zeg eege dese A E R 


are să-i tragă Înnapoi şi va spune fiecăruia ; «Uită-te aci ai na- 
tura şi istoria ta, idolii şi lumea ta, modul tău de a gindi şi 
limba ta: nach diesem bilde dich, um der Nachahmer deiner 
selbst zu werden.— Şi dacă vrei să utilizezi comorile uneia 
dintre cele mai alese națiuni, uite aci! Eu mä silesc să-ți fac curos- 
cută arta cu care s'au priceput ei E istoria şi religiunea 
in poezie : raube ihnen nicht das Erfundene, sondern die Kunst 
zu erfinden, su erdichiten und einsuleleiden I» Cuvinte de cea mai 
mare insemnătate ! Cuvinte pe care ar trebui să şi le graveze 
adinc in sufletul lor, e aceea cari își iau sarcina grea şi plină 
de răspundere de a indruma literatura naţională, precum şi ori 
şi ce poet, care vrea să însemneze ceva in literatura ţării sale ! 
Din hteraturele străine să ne insuşim numai spiritul, care a fä- 
cut din acele literaturi, literaturi mari ; să învăţăm a ne imiia pe 
noi înşine, uitindu-ne In jurul nostru, uitindu-ne la trecutul nos- 
tru ; din literaturile străine să nu ne luam subiectele, ci aumai 
arta de a găsi subiectele la noi acasă, arta de a crea și de a 
da creațiunii noastre forma Potrivită timpului, spiritului şi tem- 
Perameniului nostru, întocmai după cum au făcut alte naţiuni, 
dind în chipul acesta literaturii lor «nota specifică a geniului lor,» 

In iragmentul «Von der griechischen Literatur in Deutsch- 

land», găsim aceleaşi puncte de vedere, susținute în judecarea 
imitatorilor literaturii greceşti, Şi aci face aceleaşi deosebiri 
intre mediul în care s'a născut o parte —şi anume ce: mai fru- 
moasă—a literaturii greceşti, şi între mediul din care trebuie 
să iasă literatura naţională germană. Prin urmare şi concluzia 
acestor cercetări este, ca Germanul să caute să ajungă «der 
Nachahmer seiner selbst> — imitatorul seu propriu—şi dela 
Greci să ica numai arta de a găsi subiecte din natura şi tre- 
cutul german, arta de a vrea şi de a da creațiunilor naţionale, 
forma potrivită spiritului timpului şi temperamentului german, 
«die Kunst zu erlinden, zu erdichten und einzukleiden», fiindcă 
aceleaşi canze impiedecă imitarea poeţilor şi a artei greceşti, 
care [ac imposibilă imitarea poeților orientali. Mijloacele pe care 
le recomandă și aci pentru a trage foloase reale pentru litera- 
tura germană, din atit de superioara literatură greacă, sint : stu- 
diul aprofundat al Grecilor, al tuturor imprejurărilor in care 
Sa desvoltat literatura lor, precum şi traduceri bune, facute de 
un traducător poet, filosof şi filolog, «Unde este un Înger pro- 
tector al literaturii greceşti in Germania, care, in fruntea tu- 
turora, să ne arăte cum trebuie studiați Grecii în Germania 2». 

La aceleaşi rezultate, la care a ajuns în studiile sale asu- 
pra folosului ce-l putem trage din limbile şi literaturile străine 
pentru limba şi literatura noastră naţională, ajunge şi in stu- 
diul său asupra utilizării mitologiei vechi. 

In fragmentul din a treia colecțiune, intitulat: «Vom neu- 
eren Gebrauch der Mythologie», ne arată Herder, cum mitolo- 
gia celor vechi este creaţiunea lor cea mai innaltă. Cu o deose- 

ită putere creatoare au poetizat ti oameni ca toți oamenii, 


a VIAȚA ROMINEASCA 


evenimente firești, istoria lor şi natura înconjurătoare, Aici mi- 
tologia este o creațiune a lur proprie, pe care nime nu De 
poate lua, este fructul imaginaţiunii lor şi al credințelor lor 
naţionale, Dacă ne-am incumeta să o transplantăm, să o luăm 
de-agata spre a impodobi cu ea creaţiunile noastre poetice, am 
ajunge la acelaş rezultat ca şi ca imitările, la o minunată, extra- 
ordinară— monstruozitate. es 

Şi cu toate acestea trebue să cãutäm să cunoaştem şi mi- 
tologia celor vechi cit mai bine, după cum ne-a sfătuit să apro- 
fundăm limbile şi literaturile străine. Şi aci insă numai cu sco- 
pui de a lua dela ei modul, arta de a poetiza oamenii noştri, 
evenimentele fireşti ale ţării noastre, istoria şi natura noastră, 
să ne formăm după cum s'au format ei pentru a deveni imi: 
tatorii noștri proprii, căci «Dumnezeule !, esclamă Herder, 
toate acestea le am eu in țara mea, în istoria ţării mele ; In 
jurul meu se găseşte tot materialul pentru acest edificiu poe- 
tc; un lucru însă lipseşte : spiritul poetic. Trebue să vă ad- 
mirăm pe voi, popoare antice, şi ruşinaţi să lăsăm ochii în jos ; 
voi aţi dat unor nimicuri o minunată strălucire, iar noi lăsăm 
totul în jurul nostru gol, pustiu şi trist, pentru a vă jilui pe 
voi şi pentru a utiliza mizerabil ceea ce am furat dela voie. 
“Și de oarece avem în jurul nostru o lume întreagă de des- 
coperiri, voi, poeților dintre noi, gustaţi din acea suculentă miere 
a celor vechi, pentru a vă înzdrăveni ochii spre a putea zāri pe 
pămintul nostru numeroasele urme de poezie. —Invăţaţi dela ei 
arta de a putea ciştiga în sfera voastră diferită, o comoară la 
fel de tablouri poetice»... «In loc de a căuta alegorii la cei vechi. 
adese şi unde nici nu sint, invâțaţi dela ei arta de a crea ale- 
garii, învăţaţi dela fiosoficul Homer şi dela poeticul Plato», 
Scurt şi cuprinzător! Sä studiem mitologia celor vechi ca euris- 
Un poetică, ca artă de a descoperi poezia la noi, «pentru a 
ajonge să fim noi înşine descoperitori». 

Fiecare popor mai are insă la el acasă o altă comoară, 
tot atit de prețioasă pentru limba naţională, cit şi pentru lite- 
ratura naţională : A Poporană, Această poezie este o avere 
comună a poporului, a cres:ut şi s'a desvoltat cu el, cu limba 
ŞI "1 moravurile sale. In ea vom găsi deci arta naţională, ne- 
influențată de străini; în ea vom găsi oglindit sufletul poporu- 
lui nostru, in ea natura sa, in ea geniul limbii sale, în ea ge- 
niul literaturii sale. Numai legind literatura noastră de litera- 
tura popor>nă, literatura noastră va putea fi un produs al nos- 
tru, va fi şi va rămine o planta indigenă, a cărei desvoltare 
hberă pe påmint propriu, va putea fi admirată și de cunoscă- 
tori străini, ale cărei frumuseți şi calități vor fi fala cultivato- 
rilor, fala naţională, Si daci se găseşte cite unul, care despre- 
Wise poezia poporului său şi pentru care limba, tonul şi cu- 
prinsul poeziilor poporane nu sint nimica, «acela dovedeşte, că 
este atit de ameţit de nimicurile unei maimuțării străine, incit 


mw poate aprecia, nu poate vedea tozmai ceeace formează tru- 
pui şi sufletul naţiunii sale». 


HERDER DESPRE LIMBA ŞI LITERATURA NAȚIONALA Lu 
GE let Ee af 


Acestea sint sfaturile pe care le dedea, învăţămintele pe 
carele predica preotul Herder compatrioţilor săi în timpul cind 
aceștia Își căutau drumul spre a crea o literatură națională. 
Compatrioţii săi lau ascultat, şi dacă literatura germană a ajuns 
să fie o literatură strins legată de poporul din mijlocul căruia 
a eşit, şi înțăleasă şi atit de gustată de poporul pentru care a 
fost creată, dacă ea este expresiunea spiritului limbii germane 
şi a întregului popor german, aceasta se datorește in cea mai 
mare parte lui Herder. 

Mutatis mutandis, sfaturile şi invăţămintele lui Herder ar 
putea fi şi pentru noi tot atit de preţioase şi de utile, pe cit 
de preţioase şi de utile au fost eie pentru Germani. Să tragem 
din acestea pentru limba şi literatura noastră toate concluziu- 
nile, pe care le-a tras el pentru limba și literatura germană, 
fără să scăpăm nici un moment din vedere condițiunile noastre 
particulare de desvoltare, şi vom putea crea o literatură, „care 
să poată contribui cu ceva la cultura universală, dindu-i nota 
specifică a geniului nostru, pentru ca astfel să ne putem justi- 
fica dreptul la existenţă distinctă in sinul popoarelor civilizate». 
Avem la noi acasă tot ce se cere pentru a ne crea o limbă şi 
o literatură naţională, Să plecăm dela principiul că geniul limbii 
noastre este și geniul literaturii noastre. Dacă limba noastră 
sub influențe străine jet va fi pierdut ceva din fizionomia ei 
primitivă, lucrul se poate indrepta, adresindu-ne autorului ei 
firesc, poporului, Este imposibil să imităm literaturile străine, 


căci alta este natura noastră, alla istoria trecutului nostru, al- 


tele concepțiunile poetice si mitologice ale poporului romin, 
altul spiritul religiunii noastre, alta sfera poeziei noastre şi in 
sfirsit altele calitățile limbii noastre, Dacă nu vom ţinea samă 
de toate acestea, vom crea o literatură care va fi o minunată, 
o măreață -— monstruozitate, ridicolă in ochii acelora pe care 
i-am imitat, şi neințeleasă de aceia pentru care am creat-o. 
Din literaturile străine, pe care să le studiem cu tot aparatul 
necesar şi cu tot dinadinsul, dacă nu se poate să le avem tra- 
duse de traducători, care să Ge in acelaş timp poeți, filosoă 
şi filologi, să nu luam decit ceeace temperamentul nostru nu 
poate da literaturii noastre, să luăm insă arta de a ne crea o 
literatură, arta cu care ş-au creat ei literaturi naționale,—ceea 
ce această revistă a exprimat, in acelaş cuvint «Cătră Cetitori> 
cind a susţinut necesitatea asimilării (şi nu a îmitării) cul- 
turii străine, 


Simion C. Mindreseu, 


e pipa 


Plugul şi tunul 
— Fabulă — 


S'au intilnit un plug sun tun 
Pe drumul unui mic catun. 
Şi drumul aşa strimt era 

Ca nu putea 
Pe el sa treaca decit unul, 
Sa treacă Plugu "ulii sau Tunul? 
În marea lor nedumerire 

Şezura "un lor, 
Dar Tunul, țanţoş, c'o privire 

Plinā de foe, 
Şi fulgere țişnind din ochi-adinci, 
Se repezi şi dete-un brinci 

Plugului, zicind : 
— „În laturi, ţopirlan de rind! 
„Eu cel dintaiu sa trec se cade; 
„Smerit in urma sa'mi mergi bade!“ 
Dar Plugul spuse cu sfiala : 
— „Prietene, fara "neloiala, 
„Pesemne eşti smiutit, ori... Krupp ? 
„Aș inţelege-o rugaminle: 
„Dar sa-mi ordoni să trevi "nainte ais 
— „Ordou! lar, de nu vrei,— te rup !* 
Ş'adaoga :— „Nu mā cunosti, 
„Desigur, daca indrazneşti 
„Porunci-mi sa te "mpolriveşti, 


A 


PLUGUL ŞI TUNUL . 


„Eu a fruntea falnicelor oști, 
„Şi nu sa "peumelat nici unul 
„A umili Dän acum Tunul! 
„Nemernie Plug, 
„Eu aş putea 
„Doar eo ghiulea 
„Să te distrug! 
„Ar fi să-ți fac însa o farsă 
„Nedemnă de puterea mea. 
„Priveşte ! 
„Şi, spune-mi, nu te ingrozește 
„Aceasta gura ce foc varsa 
„Ca un balaur din poveşti? 
„Şi, spune-mi, nu te ingrozeşti 
„Cind glasu-mi sună minios 
„Ca traznetul cel fioros? 
„Sa 'nfrunţi, tu, forța mea haina, 
„Tu, vierme tiritor in huma 2 
„0, Plugule, asta-i o gluma! 
„Eu pol preface în ruină 
„Cetaţi cu ziduri seculare 
„Si pot trimete la plimbare 
„Pe celalalt tarim, o Plug, 
„Zecimi de mii de inşi!... Toţi fug 
„În fața Tunului napraznie!... 
wä, recunoaşte: fuşi obraznic!” 


Sarmanul Plug râmase o clipa 
Îngindurat. 

Unui puternic îngimfat 

E greu să-i dai răspuns în pripă. 

Dar, dupa ce se chibzui, 
Grai: 

— „Mârturisese cu resemnare : 

„Puterea ta este mai mare, 
„0 Tuu 
„Nebun!“ 

Şi ai închină fața sa plinsa. 

„Marturiseşte şi tu, însă, 

„Ca şi eu, deşi nu's falos, 


HM VIAŢA ROMINEASCA 


„Pe lumea asta-s de folos! 
„Urgia ta pustiitoare 
„Distruge sate și ogoare, 

„Şi ori pe unde treci laşi gol, 
„Ruină, jale şi pirjol! i 
„S-atunci vin eu, Plug oropsit, 


„Și dreg ce lu ai nimicit: ' 


„Colibele nefericite 

„Şi lanurile aurite, 
„Că pn urma brazdei Plugului 
„Crese spicele belşugului, 
„Şi nu-i pâmint mai mult bogat 
„Ca cel cu singe îngrâşșat!“ 


Asa vorbiră plug şi tun 
Pe drumul micului câtun. 
Dar, iata, după uu tufau 
Le iese 'n cale un taran, 
Care le zise:— „Pace voua! 
„Unelte sinteţi amindouaă 
„De o potriva de utile: 
„Tu, miodre tun, eşti vitejia, 
„Tu, plug umil, eşti harnicia! 
„Şi trebuie sa vă legaţi 

„Ca frați ! 
„ŞI, mai ales, sa nu uitaţi 
„Ca eu ţăranu "np veci jertfit, 
„Ca mucenicul osindit 
„Să piara pe aprinsul rug, — 
„Bu minuesc şi tun și plug! 


George Ranetti 


Faust în Rominește 


Literatora noastră de traduceri a fost sporită în timpul din 
urmă cu o nouă operă şi încă cu una din cele mai puternice 
creaţii ale unuia din cei mai mari poeţi ai lumii: d. Gorun ne-a 
dat pe Faust în rominește. 

Ce însamnă o traducere, care sînt greutăţile ei şi ce însu- 
şiri se cer dela un traducător, a arătat în aceasta revistă, mai 
de mult, d. G. I. (+V. Ro. vol. INI, pag. 451 sqq ]. O singuri observaţie 
numai vreau să adaog: chiar dacă „traducătorul ar 8 un poet tot 
atat de mare casi poetul original gi congenial acestuia“ traduce- 
rea totuși n-ar putea egala originalul, căci greutatea de neinvina 
este că trebue să creezi din nou, să găsești în altă limbă și cu 
mijloacele de care ea dispune, o formă potrivită pentru idei şi 
simţiri care nu sint izvorite din propriul tän suflet, —„bucăţi din 
inima ta rupte“ —ci din al altuia. 'Traducerile dar, oricit de reu- 
şite ar fi, râmin totdeauna, după frumoasa expresie a unei po- 
ete italiane 


fiori di Dio, copiati in cera. 


In rîndurile care urmează îmi propun să cercetez intrucit 
traducerea d-lui Gorun poate H considerată ca o reală imbogă- 
tire a literaturii poetice romine, intrucit dan îndeplineşte acel 
minimum de condiții ce se cere unui traducător, anume de a 
avez „măcar oarecare falent artistic“, Dacă dei va fi reuşit 
«i ne redea, măcar cu aproximaţie, fondul operei lui Goethe, din- 
du-ne in acelaș timp pagini de poezie rominească care să poată 
ñ cetite cu plăcere, atunci, oricine cunoaşte cuprinsul, de o ināl- 
time filozofică şi poetică, turnat într-o formă desăvirșită, al aces- 
tei opere la care Goethe a lucrat aproape geizeci do ani, va 
trebui să recunoască că d. Gorun a făcut foarte mult, 

In privința fondului filosofic, se poste spune, cu oarecare 
restricții, că d. Gorun a reuşit, pe cit e cu putință; a tradusti- 
ber, foarte liber, dar a înțeles textul, n-a falşificat, în genere, 
înțelesul. Dacă expresiile originalului iși pierd in traducere ener- 
gia, plasticitatea, cu un cuvint poezia, asta nu se-atimplă din 
pricina lipsei de pricepere, ei, cele mai adeseori din lipsa de talent 
poetic a traducătorului. 


ei VIATA ROMINEASCA 


In acest articol ne vom ocupa numai cu analiza formei În 
care d. Gorun ne-a redat pe Faust în romineşte. 
Luim un pasaj, depildă dela pag. 21. 


Şi voi, unelte, mă batjocoriţi 

Voi roate, dinţi, cilindri, fiare E 
La uşă stam și chei aveaţi să-mi fiți ; 
Zăvoarele '-n zadar—rămin in nemişcare. 
Misterioasă 'n plină zi ; 

Natura vălul ei nu şi-l desprinde, 

Şi dacă ea n'o va dezvălui, e 
Suruburi, pârghii, taina nu-i vor prinde. 


mic (Senkung) putea cuprinde mai multe silabe şi putea chiar 
lipsi. In poezia nouă germană nu se mai admita lipsa părţi. ac- 
centuate din tact, macarcă poeţi moderni ca Roderich Benedix, 
W. Jordan ai R. Wagner au incercat să reintroducă această par- 
ticuluritate a ritmicei vechi germane, Afară de aceasta în limba 
german joacă un rol important și cantitatea silabelor, adică 
timpul mai lung sau mai scurt întrebuințat pentru rostirea unei 


puţin insemnat, toate silabele accentuate fiind cam de o potrivă 
de lungi, și toate cele neaccentuate iarăși cam de o potrivă de 
iungi, iar deosebirea între aceste două categorii puţin senzi- 
bilă. Afară de aceasta în speciai ritmica rominească este stăpi- 
nită şi de principiul alternaţiei, adică de necesitatea de a avea 
cite un accent din două în două silabe și de aceea ritmele na- 


1) Ceea co se numeşte „picior* în motrica clasică, şi! 


noastre, 
3) Din Jipsă de semne ti i oa ` 
ben dia tael, tu o semne elt, D aaam eu X silaba noscren 


n Poeticile 


8 


Ej xi 


FAUST IN ROMINEŞTE 89 


turale limbii romineşti sint numai două: coboritor (trohaiv} şi 
suitor (iambic). Tatà un exemplu pentru a lămuri cele spuse; 
sint primele trei strofe din prefața pe care o pune Heine la a 
treia ediţie a volumului stiu „Buch der Lieder“. Despărţim în 
versuri tacturile, însemnind accentele !) şi numărul silabelor : 


Das ist |der Aire Mărchenwald! 

Es duftet die Linden Wüjthe! 

Der wunjderbălre Mân denglinz 
Bezaúlbert mein | Gemâlthe 

Ich ging | furbâss, | und wie | ich ging, 
Erklâng | es in | der Hohe. 

Das ist | die Năâchtigal|, sie singt 

Von Lieb’ | und Liejbesw6 he. 

Sie singt | von Lieb’ | und Lieibesweh', 
Von Tränen und | von Lălehen, 

Sie ju belt so truiijrig, sie schhich zet so fróh, 
Vergis/sene 'Trăiilme erwălchen. 


LUNA 
Co = Qò 00 05 


DE p eg Baa ED zl 


1 


Cum se vede, aceste versuri aşa de armonioase sint scrise 
in ritmu suitor, pâstrind regulat simetria de accente lun vera 
4, un vers 3), dar Dr să păstreze simetria numărului de si- 
labe, poetul inlocuind de mai multe ori tactul imbie (xX —) prin 

„cel anapestic (XX —). Imitind aceeasi schemă în limba romină, 
am mai putea dobindi versuri aşa de armonioase ca acestea 21 

In Faust însă, măsurile versurilor variază, nu numai din 
pricina amestecului anupeştilor între iambi, dar şi din alte pri- 
cini; anume Goethe, ca şi Schiller, amestecă uneori versuri de 
ese tacturi jambice, printre cele de cinci tacturi, şi în afară de 
uceasta întrebuințează de multeori așa numitul Ani//elvers, cara 
prin definiţie e neregulat. Dacă d. Goran ar urma pas cu pas 
originalul, reproducind exact schemele versurilor lui Goethe, ar 
fi numai un mod greşit de a pricepe rostul unei traduceri, ar fi 
un exemplu da traducere, care vrind să fie fidelă, este in reali- 
tate mult mai departe de original, fiindcă impresia estetică ar dis- 
părea, lipsind forma noastră. D. Gorun însă s-ar părea că a adop- 
tat în principiu ritmica germană şi o întrebuințează impreună 
cu cea rominească cum îi vine la îndămină, făcind versuri da 
diferite măsuri ciur acolo unde în original sint de măsuri egale, 
Şi viceversa; cind măsurile versurilor sale se potrivesc cu acelea 
ale originalului, este numai o intimplare ; în general însă nu se 
potrivase, 

lată un exemplu dela pag. 40. Este traducerea admirabilei 
descrieri a primăverii : despărțim în versuri tacturile şi alätu- 
"Am şi schema linga care notăm măsurile, în paranteze 

4 pe acelea ale versurilor germane corespunzătoare. Schema e 
cem aşa cum rezultă din aecentuarea naturală a cuvintelor. 


gg 


1) Din lipsa de caractere ti ñ te tul 
toulo suastale, ps carac pograc nu putom pune accentul pe 


La primăverii | privire | vrăjită ; 
Si'n muntele aspru | iată |, s'a dus 


De-acolo | trimi te grindină slabă 


Soarelui al|bu-i e | nesulterit ; 


In noi nă/zuinţe | al totul | reface ; 
Florile însă | tot mai | lipsesc, 
Oameni | gătiţi | ci-că | le-n lolcuiesc, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Paraielle lanţuri | de ghiață-au | răpus X — XIX —XIX— XIX — 1 [10] 
EE 
S 'niverzeste | pe cimp felricită, X — X| X—XI X -XX —X 
cin ëlo alte X—X 1 X—X 1 —XIx— 10 {10} 
Iarna | căruntă'n| puterea i | zdrobită. — X|X---XiX—XIX—X11 | 9] 
X—XIX—IX— XIX—XI [ 9%] 
Iei colo'n| şiraguri | pe cimpu-njverzit, xX—xX|X—xIX—XI XI UH 
Dar nepultincioasă dispare |îngrabă; X — xXx — XX XIX — XI 10) 
XIX XX | X—10 [10] 
Toate'n | culori |el vrea să |le'mbrace, —X|X— |XX | X—X10 [10] 
NNN XIX XIX —X1A10] 
=X [X-X X= X— LS 
—XİX—|—XIX—|X—10 ["9} 


Astfel rezultă schema din versurile d-lui Gorun, A vrut 
dan să redea intocmai versificaţia originalului ? De loc; versurile 
germane au toate aie măsuri şi sint in ritmu suitor, adică iambi 
amestecați cu anapesti. DI Gorun se pare ci a vrut să între- 
buințeze ritmul aşa numit amfibrachic, adică jambi abundeuti, 
dar chiar din versul al doilea pune un froheu în tactul al doilea, 
în versul al Jena un alt zrohes in tactulal 3-lea, versul ul D-lea 
începe cu un froheu și tot asa versurile 9, 10, 12, şi 13; apoi 
amestecă iambi puri în versuriie 6, 9 și 10 și rezultatul e că aceste 
rinduri rimate şi încă cu rime aan de ieftine, numai versuri nu pot 
fi numite. Şi acesta este un exemplu tipic, căci pretutindeni unde 
întrebuințează această specie de rilmu tot aşa alcătieşte d. Go- 
run proza d-sale rimată. 

Mai iată un exemplu, la care nu mai däm schema, da» 
despărțim numai tacturile şi însemnâm accentele și măsurile 
E de la pag. 36, şi la Goethe versurile sint compuse memai din 
iambi şi cu măsuri cu totul alele decit. la d. Gorun. 

- Ce-i fâce | pe-acdia | incolo | S'apiice? 12. 
— La câza | de vânătoare ne-am | dice. 11. 
— Dar noi am | vrea /á moară mai bine. 10. 
— Eu vâș stăjtui să | mergefi la | bâtă. 11. 
— E drumul |urit pânlacâlo | cat ține. 12, 
-— Ta ce faci? | 

a, — Mă die cu | ceará ces äi, 11. 

-- Veniţi la | Burgdorf cu | noi imprenină 11. 

Sunt fite | frumâase | şi bârea e | bună. 12. 
Se'ncing pălruicli de | primă clajsā. 10. +) 


1) Dari ar Zire cineva : 


n D. Gorun poate a voit să facă ismbi puri? 
Sint fă | te frú | moase | ai hd | rea é| bună 
Se'neing | parú | Zelt dé hl elas |. S 


Ee armă Irt singi nu sint versuri niei după o schema din orice IK) 


Ca FAUST IN ROMINEŞTE at 


Toţi amfibrachii d-lui Gorun sint la fel. Noi am dat nu- 
mai două exemple, 
lată armoniosul ritmu ce trebue să fi răsunat în ure- 
chen d-lui Gorun. CĂ aşa cu adevărat trebue să fie, ne convingem 
îndată ce examinăm versurile curat iambice—majoritalea — din 
traducerea sa. Voiu da o mică parte din numeroasele exemple 
pe care le am la îndămină, dar totuşi destul de numeroase pen- 
tru ca să nu se pară că-l gicanăm pentru citeva greșeli, ca se 
“pot intimpla chiar și la poeți, şi pentru ca să apară îndreptă- 
țită conciuzia ce va ta dela sine. 
Vom transcrie versurile, arătini în parantez pagina pe care 
se găsesc în volumul d-lui Gorun, și notind accentele asa cum 
rezultă ele din schema versului: 


O nu-mi vorbi de pestrița mulțime (6) 
Chime să fii n'ai duce-un dşă trai! GO. 


Un parantez : 

Cum se vede din vers, 2, d. Gorun a scris cu o ireproga- 
bilă ortografie academică cuvintul „aşă*, dar în vers i-a stilcit 
accentul. Şi nu e singurul caz. d. Gorun în general pare că pune 
mai mare preţ pe ortografia academică, cecit pe regulele versifi- 
cației romineşti. Continuăm cn exemplele ` 


Și mai întrebi de cn se strânge 
În piept imima-ți chinuită ? (21). 
Nu este-aci fired cea vie 
Ca Domnul omului o dete. (21) 
Ridică-te ! Ca/ed î deschisă ! (21) 
Unie? ce-n jurul meu plutiţi 
Răspundeţi-mi de m'auziţi ! (21) 
A) abilă pteleg vorbi "'nțeleaptă (22) 
Inima mea întreagă fiea ta! (23) 
Ah ! arta este lungă 
Sii prea scurs viața! (27) 

a, ceea ce-a cunoaste noi numim! 
Dar cize poate da dreaptă numire? (28) 
Din minte cum speranţa nu și-a scos 
Un cap ce-așă puțin poate să-ncapă. (28) 
Ta vezi colea ce strașnice Tote, 
Hai, după ele de grabă băiete. 
O bere tare, pişcător tabac 
Şi slujnici gătite *), acestea-mi plac! (37), 
Nu, frate, nu-mi place să flu jenat (37). 
Buzë mei domni, framoase doamne, (38). 
Domaúle doctor, dumneata 
O mare cinste azi ne-ai dat, (42) 


*) Bielnl cuvint a enpntat două accente, eare nu le are şi a por- 
dul pe singurul care-l avea. St EAR 


VIAȚA ROMINEASCA 


Aen leul cel roşu'n caldă bae ` e 

Il logodei cu floarea cea de crin. (45) 

Eu văd cum tremurind, fricos se sbate 
Văzind c'a apucat urmă străină. (49) 

De ce aşă curind seacă isvorul y; 
Şi iar ne lash'amar să-i ducem dorul ? (51) 
Ce noi fâgăduim, rămine-așă 

Până'ntr'un fir ne ţinem de cuvânt, 

Dar d'astea să vorbim mai pe 'nțteles 
Al'dat'ne vom lua vreme mai multă; 
Acum însă, Maria ta, ascultă 

Rugarea mea și dâ-mi druma/ să ies (50) 


Plăcut oaspe eatotusi, înveci nu va prea fi. (65). 


Vimului, balsam suferinţei, 
Blestem, amorului suprem ! (67) 
Nu prea slujeşte-agă, el de plăcere 
Şi nu face nimic fără profit. 
Spune pe faţă, ce simbrie vrei? (69) 
Cu dincolo capu nu-mi bat 
Lumed de-aci de ai stărâmat 
Cealaltă fie ori şi cum, 
Acest pămint imi dă mie plăcerea 
Şi-mi lumineaz'acest soare durerea (89). 
Prea sus odată m'am intins ; 
La fel pot fi numai cu tine. 
Duhul cel mare m'a respins, 
Și firea tainele îşi ţine. 
Firul gândirii i rupt pe roată, (72) 
Bunul meu domn, toare le vezi 
Asa cum vede fiecine, (75) 
Tocmai aud unul pe coridor ! (76) 
Aceşti pereţi, bol//le-aceste, 
Nimica dupa piac nu-mi este..., 
Nu văd, n'aud, minte mă lasă (78) 
Tare uvăţat aş vrea s'ajung; 
Ce-i pe pămint în lat in lung 
Şi ce-i în cer, fire, ştiinţă, 
SA le pâtrund toa/mpreună. (79) 
Când timpu-l folosesti, repede sboară (79) 
Negri pe pe alb, tot ca se scria 
Nu-l pierzi, poţi să ţi-l duci acasă. (31) 
Urmeaz! acest cuvint, pe şarpe, vărul meu 
0 să te sperii cât someni cu Dumnezeu. 
acum und plecăm 
A — Or unde ţi-a plăcea 
Lumea cea mică, —apoi cea mare vom vedea (85) 
Dar am vorbit cu el ulžíma oară 
De verii săi, câre ne mai spuneă ! (92) 


FAUST IN ROMINEȘTE | 93 


Ai gi pornit să-ţi lingi buzdle, tu. (98) 

Bestii, mişei! seamă nu iau! (108) 

Ei, o să-mi zici Domo! Baron, şi basta (110) 

Zilnic să'ntinzi pe scrin curata față (120) 

S'aici. Dulce fior m'a săgetat! 

Ceasuri intregi aici aş rămânea. (120) 

Ciudat de tot! Şi coo A 'ntr'iusul oare? 

Poats să fle vrun zálog, pe care 

A dat mamă ceva cu 'mprumutare. (123) 

Scumpú meu soţ, dă-i Doamne bine 

Nu sa purtat frumos-cu mine !... 

Poate şi mort !—0O chinuiti-s foarte ! 

De Las avea macar aci de moarte! (127) 

Imi iau vof de-a dreptu-aşă să vin 

Si rog doamnele mele să mă erte, (128) 

Noi mavem slugi, singură fierb şi cos (140), 

Când s'a născut, tată murise, (110) 

Oamenii ăştia-s invățaţi. (145). 

Şi când răsare "neet lună curată. (147) 
me ! piei îţi zic, Mi zic, să piei 

Şi nu-mi rosti aici numele ei! (151) 

Din fir în păr aici am auzit 

Lecţii de catechism ce aţi luat 

Domnului doctor, sper, i-a folosit. (180) 

Dommile doctor, nu te da 'ndarăt! 

Sprinten şi strins aci, cum te'ndreptez ! 

Afară cu frigarea ! tot cum îţi arăt, 

e véi "nainte ! Eu parez. (168) 

Tu Grato, vezi, eşti tinerea 

E tot necoaptă mintea ta 

SUD faci trebila prost. (170) 

Să-ţi starm oasdle de aş putea. (171) 


Am citat numai 74 de asemenea versari surde, căci n-am 
vrut să supun ia o prea îndelungată tortură urechile catitorilor 4 
dar in traducerea d-lui Gorun, eia sa numără cu sutele : numai 
până la pag. 171 (volumul are 211), căci n'am patut ceti mai 
departe, —mi-am notat 318, şi bine ințeles, numai dintre versu- 
rile cu ritmu curat iambic. 


Dar ciocnirea intre accentul versului şi acela al cuvinta- 
lor, nu e singura pricină care face ca versurile d-lui Gorun să 
fie in cea mai mare parte proză rimată, ci mai sint şi altele. 

Am amintit mai sus că in versurile romineşști accentele tre- 
bue să se urmeze din două în două silabe ` aceste accente insă 
nu-s toate de-o potrivă de puternice, ci in fiecare vers, după 
lungimea lui, 1, 2, 3 sau 4 dintre accente sint mai intense ; ele 
se numesc accente principale; locuri fixe au, dintre accentele 


principale, numai acelea care sint la sfârșitul versului şi acelea 


— 7": 
+— we. 
| 


—— 


DÄ VIATA ROMINEASCA 


d 


inaintea pauzei 1), ce desparte versurile mai lungi în 
ebe Ze ele accente pot cădea în mod variat. In vorbi- 
rea omenească însă, precum accentele silabeior se subordonează 
accentului cuvîntului, tot aşa accentele diferitelor cuvinte se Su- 
bordonează accentului propoziției şi la rindul său accentele die 
ritelor propoziţii se subordonează unui accent mai puternic, ac- 
centul retoric, care stă pe cuvintul ce are cea mai mare impor- 
tant, pe covintul pe care sentimentul vorbitorului fl colorează 
mai intens. In versuri, cuvintul care poartă aceantul retoric, tre- 
bue să cadă totdeauna sub un aczen: principal al versului, nici 
vorbă că nu trebue să cadă in partea slabă, neaceentuată a tac- 
tului. In privinţa aceasta adevărații poeţi nu se-nsalá niciodată ; 
la d. Gorun însă, cuvintul important din vers, acei care poartă 
accentul retoric, cade cele de mai multe ori tocmai în partea 
aeaccentuată a tactului. Iată exempie, subliniind cuvintele care 
poartă accentul retoric: 


De nui | eräm | ex, drumul prilbegirei 
Pe acest pământ, de mult il absolvai (pag. 149) 
Eu *) o jcreşteam | gi cé | malt mä |iubéa ! (pag. 140) 
Nu zic, prin lume-ăşă | câţi nù | se duc (pg, 138) 
Credinita mea, iubi rea |. emma lé-a|putůtiuitá? (pg. 132) 
De cél | Rău au | scăpat |, dar rălii du! rămăs (110) 
Si sălrutări|! Ce, 3) ti | ma véi | opri ? (55) 
De scris apoi. să-mi scrii aşă 
De pârcă dúh + wiänt UA | dietă! (51) 

căci tot ce ia fință-aci 
E vrednic în | neant | tar i peri (56) 
Salut), prea în'vâţăt |! domn și | stăpâne 
Prezentul unui om de treabă 
Înseâmină și | ef, cred, ceva (6) +) 

etċ.. ete. etc. ete, 


Dacă nu accentuezi cuvintele subliniate—cum face d. Go- 
vun. se duce înțelesul ; dacă le accentuezi, se distruge ritmul. 

Am dat numai citeva exemple, dar aş mai putea adioga 
pe lingă fiecare încă cite zece asemenea. Daca greşelile contra 
schemei, distrug armonia muzicală, —acestea din urmă distrug 
poezia intimă. înţelesul. 


Un alt element care obişnuit serveşte la deosebirea versu- 
rilor de proză și care contribue mult la frumuseţea şi expresi- 
vitatea versurilor, dar care d-lui Gorun ii serveşte tocmai pen- 
tru un efect contrar, este şi pauza. Cetiţi următoarele exemple, 


i) Aşa numita Ceci. 
9) Eh nu mamà. 
Ce, adica... Cume! 
+) N'am facut niciodată versuri, dar ered ea d. Gorun puten spune 
aici: „Înseamnă, cred, ṣi el ceva”, gi atanei ar f fost bine. 


FAUST IN ROMINEŞTE % 


la care pauza e indica iuți i 
e ie să tă prin două liniuți verticale şi observați 


Ingerul meu, nu te 'ngriji. 
Iat-o sticluță. | Torni trei picături 
Intr ún pahar go va cupriade'n pace 
Ș'adânc somnul blândei naturi (pg. 139), 
MA supăram en, | că pe dumneata 
Sa fiu mal supărată nu puteam. (143) 
Dar hai! de-atâta flacărie m'am scârbit ; 
Caci ai dreptate, U mai ales că sunt silit, (137) 
Un lanţuşor azi, ` mâne-aceşti cercei ` 
Le vede mama, |-i spui ceva şi ei (128) 
Frumoasă domnişoară, | pot să îndrăznesc 
Brațú-mi să-ți dier, | ca să te'n soțese ? (115) 
Poftim un cântec! | zi-l din când în când, (114) 
Hei, spaima lumii, | mă cunosti acum ? (109) 
Ce mä, càne! | —accentele divine... (51) 

ete. ete. etc. ete, 


De unde se vede că pauza ceruiă d inci 
e înțeles n 
ay cu pauza după schemă, — ceea ce face e chiar Sat Se 
su voga schemă, estit Javine amorf, 
RE gt pire între două sunete despărțite prin semnul 


Şi na e o intimplare, e lucru obisnuit : 


Asta-i minciună j—auzi, să minţi i 
Doamne !- -uu bărbat aşă eelste Gg ER 
Zii fericire !— amor 1 inimă ! Dumnezeu ! (156). 


Ezclamaji, dach puteţi! 


Contopirile di : d 
releve TTC dintre sunete despărțite prin virgule, nu le mai 


a Tonta exemplele de pănă aici, 
ersuri pe care d. Gorun a avut intenția să | 

D + D f — e fi 

E iatabic. Cit de armonioase sint A acele deea ai te, 
e care a vrut să imiteze Knittelversurile lui Geetbe cetitoru: 
ponte judeca prin comparaţie, din exemplul următor: ` 


i D. Gorun pg. 53, Gathe. 


E prins unu-aci, ascultați! Drinnen gefangen i 
E trec ee Aripi lui, staţi! Bleibet haassen, Ge mer 4 
i zů, Wie im Ei j 
patran diavol ! geme aci, Zagt ein mar primare 
ar aide, păziți ! Aber gebt Acht! i 


leam laat numai din acele 


TD VIAŢA ROMINEASCA 


Schwebat hin, schwebet wider, 
Auf und nieder, 

Und er hat sich losgemacht, 
Könnt ihr ihm nützen, 

Lasst ihn nicht sitzen ! 

Denn er tat uns allen 

Schon viel zu Gefallen. 


Piutiți încolo, încoace plutiţi ! 
In sus sin jos, 

Si iată din greu l-am scos. 
De puteţi să-l scăpaţi, 

Sus toţi, nul lăsaţi! 

Căci şi el tuturor 

Ne-a fost spra-ajutor. 


Nici cele mai reuşite versuri regulate de-ale d-lui Gorun 
n-au cab acestor Khittelversuri ale lui Goethe. Şi chiar dacă 
ar fi reuşit si imiteze perfect schema versurilor germane, ce-ar 
insemna? Parcă schema face poezia? Schemu este partea ex- 
ternă, fizică a ritmului, care se poate măsura și număra, dar 
adevăratul ritm îl dă poezia care se află în sufletul poetului, care 
este incomensurabilă şi pe care niciun tratat de metrică nu 
ţi-o poate arăta '). Pe aceeaşi schemă trohaică, Goethe cîntă glu- 
mind : 


Fand mein Holdchen 
Nicht daheim, 

Muss das Goldchen 
Draussen sein. 


Şi tot pe aceiaşi schemă Schiller cintă uu marş funebru: 


Von dem Dome 

Schwer und bang 
'Tânt die Glocke 
Grabgesang. 


(Exemplul a al Ini Karl Vossler, Positivismus und Idealis- 
mas in der Sprachwissenschaft, Heidelberg 1904, pg. 86). 
Sau inromineşte: Goga: Bätrine crai! A fost de mult 
Ca s'a schimbat atit de-atunci, 
Seninul razelor de soare 
Şi faţa florilor din lunci 


Coşbuc: Trei paşi la stinga linişor 
Şi alţi trei paşi la dreapta lor 
Se prind de mini şi se desprind 


S-adună cerc şi iar se 'ntind... 


Cum a simţit şi cum a redat d. Gorun poezia din Faust, o 
putem vedea din anaiiza unui singur pasaj. 

După ce Faust a fost la vrajitoarea cara i-a dat să bea 
acea poţiune, despre a cărei efect. Mephistopheles zica: 


D Rindurile de mai sus ale d-lui Gorun, nu sint versuri, cu toate că 
au rimă, Ştiam că exista proza ritmată. lata acum şi proză rimală. 


= 
Pe- 


t 
H 


en m... . 


FAUST IN ROMINESTE o? 


Du siehst mit diesem Trank im Leibe 
Bald Helenen in jedem Weibe, 


te intiineşte pe drum cu Margareta și fulgerător se simte cu- 
prins de o patimă nebuni; in pornirea lui, cu atit mai neinfri- 
natà, cu cit era pur senzuală, el izbucnește: 


Beim Himmel, dieses Kind ist schön! 
So etwas hab'ich nie gesehn. 

Sie ist so sitt-und tugendreich, 

Und etwas sehnippisch doch zugleich. 
Der Lippe Rot, der Wange Licht, 

Die Tago der Welt vergess’ ich's nicht! 
Wie sie die Augen niederschlăgt, 

Hat tief sich in mein Herz geprägt; 
Wie sie kurz angebunden war, 

Das ist nun zum Entzicken gar! 


Ş-apoi adresindu-ee către Mephistopheles : 
Hârdu musst mir die Dirne schaffen ! 


Intreaga putimă năvalnică a lui Faust se vede din aceste 
versuri, toate alcătuite din cite patru tacturi iambice, toate ter- 
minate în rime meseulme şi cuprinzind aproape numai cuvinte 
monasilabice (43 din 60). 

lată pasajul în traducerea d-lui Gorun: 


O, doamne, ca copila "'ncintătoare ! 
Nain mai văzut aşa ceva sub soare. 
Atit de cuminte si aşezată, 

Totusi pupn cam alintata. 

Al! buzele roşii, lumina fett, 
Piuti-ani-vor "nainte tot drumul vieţii! 
Sub pleoape ochii cum şi-a ascuns, 
Adine In înimă mi-a pătruns; 

ŞI ce răspuns neted mi-a dat, 

Ò ds, oda, — m'a încintat! 


Mat posedă aceste versuri lungi de 11 şi 12 silabe şi ter- 
minate toate m rime femesine, acel tempo violent. care vibrează 
de patimă al versurilor lui Goethe ? Dar ritmul! Iambi surzi, 
amfibrachi informi, cine-i mai poate ști! Cind după aceste ver- 
suri, Faust H spune lui Mephisto : 


Ascultă, fata-aceasta imi trebui negreşit! 


H pare a simplă... fanfaronadă. 
Numai într-un singur punct La urmat d. Goran aici pe 


7 


e VIAŢA ROMINEASCA 


ëng 


- în sirul rimelor, toate impărechete; cu această ocazia 
e se general, în privinţa înşiruirii rimelor, d. Gorun 
rmează aproape cu sfinţenie originalul, dar sma in priv A 
în iruirii, căci in ce priveşte felul rimelor, acolo unde Goet 
im inează cu măestrie ege A de SE per tm 
„Gorun îşi înşiră ¢ — 12, el , Timele 
gien Zen eeh dhor a forme gramaticale. Cine vrea să vadė 
exemple pentru aceasta, sù cerceteze mai ales pag. 81, 34, Gei 
ete. Eu nu mai citez niciun vers. Că utilizarea unui anumit fel 
de Timă, după natura conţinutului, nu este indiferentă, s-a putut 
vedea din exemplul de mai sus. Rima masculină este mai po- 
trivită pentru un fond mai energic, violent, pentru sentimente 
puternice şi bucurii mari și desperiri sfişietoare ` rima femenină 
din potrivă, pentru un fond gingas, blajin, potolit, elegiac. hi 
«Daapărţire» Eminescu întrebuinţează aproape excluziv numa! 
rima masculină (numai 2 rime femenine), flindcă fondul il for- 
mează o deenădejde concentrată, violentă, un sentiment puteran! 
și actual în sufletul poetului ; în poezia «De cite ori iubito», in 
care sentimentul o elegiac, potolit de timpul aşternut la mijloc, 
e numai în amintire, rimele femenine predomină. ` N 
Chiar ia poezia franceză, în care tradiția ` a impus sistemu! 
alternării rimelor masculine cu femenine, poeţii citeodată au in- 
trebuințat numai rime de un singur fel, pentru a-și traduca ma: 
adecuat sentimentele lor. (v. A. Dorchain, L'Art des Vers 122 sqq), 
In acest articol, pentru uşurinţa discuţiei, am tratat pe 
categorii diferitele greșeli, —ceia ce ar putea să facă pe cetitoi 
să creadă că unele versuri au unele greşeli si alte versuri sl- 
tele; dar, adesea, cum poate constata cetitorul, din exemplele 
citate, acelas vers cumulează mai multe din greselile arătate. 


Un „critic“ analizind intriga (!) din Faust, proclamase opera 
diui Gorun ca cel mai însemnat eveniment literar al anului tre- 
cut, al anului în care d. Brătescu-Volineşti a tipărit „In lumea drep- 
tăţii“ si d. Sadoveanu „Mormintulunui copil“. După ocercetare ami» 
nunţită, făcută fără părtinire și fără palimă, ajung la incheerea că 
opera d-lui Gorun este o monstruozitate; nu cred să existe în iimb 
romină, adunate la un loc într-un singur volum, mai multe vers 
suri rele decit în această traducere a lui Faust. — Dacă recen: 
zenţii d-lui Gorun i-ar fi cetit volumul, sintem convinşi că ar 3 
ajuns la aceeaşi concluzie. 


Constantin Botez 


Aduogat la corecturi. —Dapă lipărirea arliculului, am calit pe acel al 
d-lui Pop din „Convorbiri Literare“, Greselile de traducere pe care daag In 
explică prin „defectul de a jerifi ideea de dragul ritmului și a rimei“, (ca 
fel de ritm și rimă, an văzul cetitorii) n-ar putea explica faptul „eră rfne- 
tul produs de woua lraducere romineaxeă din Faust, nu e atit de puternie”. 
cum zie d. Pop, sau mai exact eA a fost chiar nul; ci se explica unui 

rin lipsa totală de talent poetic a traducătoruiui, rare a reușit să distrugi 
oală poezia din original —Afirinarea d-lui Pop ca d. Gorun -e destul da 
stâpin pe vers“ şi că a redat „forma şi ritmul originalului” ni se pure ei 
eng mai curioasă, cu cit d. Pop citeaza însu versuri gresite de ale di 
sutun. 


Din ruinile satului, pustiit în 
„ Sê desprindea, ca o nălucă, 
trapu! însingerat al bătrinului Paltig, ințăleptul satului, cum îi 
giceau oamenii, 

Glonțul ce-i sträpunsese in ajun incheetura goldului, il us- 
tura amarnic şi-i ingreuea fuga, Ca o pasăre cu aripa insinge- 
rată, mai mult se tira decit fugea prin şanțul din margina sa- 
tului, Doamne, gindea el, dac'aş putea să-i găsesc măcar trupul, 

-- Dragul tatei !... Cu ce ţi-am greşit ţie, Doamne, de mi-ai 
luat gi cea de pe urmă nădejde si mingiere? 

Sleit de putere, cu minile incleștate de margina şanțu- 
lui, se lasă, un moment, molatec în curmezişul malului, cătind 
rugător la lumina tainică a lunei, ale cărei raze se jucau în seli- 
piri seinteatoare prin perdeaua de lacrimi ce-i păinjinea ochii... 

Dupä o clipă de odihnă, incordindu-şi toate puterile, bietu! 
mr md tira tot mai în afara satului, unde ştia că e locul ce- 

r căzuți, 


Nimic parcă nu se clintea în imensitatea acea nesfirşită a 


„gesului insingerat. Iar tăcerea aceea infricoșată care invăluea 


văzluhul din cer pân” în pămint, îi didea puteri indoite de fugă. 
Numai din cînd în cind, amintirea bubaitului groaznic de tu- 
nuri ce-i rămăsese incă în auz, ii cutremura toată firea şi parcă 
vedea cum în invălm ul luptei, flăcăul lui cel iubit, nădejdea 
Și mingierea bătrineţilor lui, infrunta falnic urgia asupra satului. 

Cu iuțeala fulgerului li treceau prin minte toate dureriie 
satuli pe care el le simțise de zeci şi zeci de ani și slăvind 
icoana celor chan, se ruga: 

— Doamne, dreptatea Ta si se facă! 


Şi fugea mereu, tirindu-se spre pata H 
mai departe in întuneric. pre pata aceea albă ce mijea 


Dădu să se scoale, să se răpeadă intr'acolo, dar o seintes 


ucigătoare li strătulgeră in ochi. A d 
erind din gege ; aprinsă de glonţul ce venea şu 


Sentinela jet ficuse dâtoria! 
P. Bujor 


RS 


Microbii in serviciul Igienei 
(Puriticarea biologică sau bacterienă a scursorilor oraşelor? 


—— 


icrobi doiată, nu 

vărul teoriei microbiene a boalelor, pus la în „Du 

de Sec de mulţi medici chiar, pătrunde em" o ce in ca mai 
mult, spre binele general, în convingerea mu cae ră Gate 
Citeva decenii în urmă se părea multora utabi E 
bacteriologia va trebui să fie, chiar la Universitate, ene in eg 
stadiu curent, ori numai obiect de ocupaţiune soră ca a 
rioși. Astăzi, chiar in manualul liceanului şi a copilului tra 
primară, s'a văzut nevoia de a se introduce noțiuni asupra ie 
teriilor, asupra rolului lor patogen şi a mijloacelor de a E pi 
de iele. Cit priveste facultăţile de medicină, Eroii e şi ES 
todologia ei au capatat însemnătate egală cu discip eeng CN 
altă dată, singurele ierau considerate tundamentale, anatomia § 
mie că sọ leagă cauza și combaterea boalelor de condițiile 
de viață şi de moarte ale microbilor, incit nu mai concepem azi 
putinţa ca cineva să fie medic, să aibă a vindeca şi mai cu 
seamă a preveni boala, fără temeinice cunoştinţe de bacter:o;ozie. 


"e 


In lumea aceasta a infiniților mici n'avem însă numai vraj- 
masi, producători de boală şi de moarte; ci şi prieteni, a căror 
viaţa se exprimă prin operă utilă pentru om, A 2 

Este cunoştinţă curentă, că prefucerea mustului, aproape 
greţos, de orz, în bere, ie rezultatul activităţii unui microorga- 
nism; că unei funcțiuni analoge se datorește transformarea mus- 
tului de struguri în vin; că buna calitate a unui vin post» des 
pinde, nu numai de calitatea materialului prim, dar gi de felul 
microorganizmelor ce intervin; că gustul, mirosul și alte oa La 
ale diferitelor brinzeturi fermentate sint sub dependenţa florei 
bacteriene, ce ia parte la procesul cunoscut sub numele de mir- 
turatia brinzei ; in flae că toate procesele cunoscute sub numele 
de fermentaţiune, privita alti data ca simple modificări chimice 
sub simpla acţiune a oxigenului din aer, sint adevarate fano- 


FET 


MICROBH IN SERVI JUL IGIENII tat 


a a E 


moes vitale ale bactariiior ori altor microorganizame spropiate 
e Ei: 4 

Aproape nu este ramură de industrie umană, in care cer- 
cetările modərne sä nu ne A adus a ne lovi de acțiunea miero- 
bilor şi în care studiul răbdator și indelungat al faptelor gi fə- 
nomenelor să nu ducă la aflarea unor microbi cu rol folositor, 
alătarea de cei vâtămători. 

De pildă: 

Cultivatorii și fiziologiştii jeran de mult izbiţi de doua fapte : 
anul relativ în cultura leguminoaselor şi altul la compoziția chi- 
mică + boabelor lor, 

Boaba de fasole conţine 24 —250/0; cea de mazere 22—239 ; 
lintea 27—280/, ; iar legaminoasa asiatică, soja, 33 —340%/, mate- 
rie azotoasă— îndoit san mai malt decit indoit ca boaba de griu, 
una din cele mai bogate—şi mai mult decit cea mai bună carne 
de vacă, caro n'are mai mult de 21.5"/; —şi doură mai cu seama 
éi bogăţia lor în azot pretuim alimontela de origină animală. 

iziologia dovedise definitiv, că în ce priveşte azotul ce intra in 
constituția plantelor, ele nu-l pot lua, decit prin rădăcinele lor, 
din acela ce se găseşte în pămint sub tormă Je săruri minerale 


„Bolubile : azotuţi şi azotiţi mineruli. Nici o explicare insă nu se 


putea da, pentruca leguminoasele fixeuză, din acelaş teren, o can- 
titate asa de disproporționat de mare de azot faţă cu alte plante 
—cu riul de pildă. Presupunerea unor obiceiuri speciale a ce- 
lulei vegetale şi a unui chimizm particular al protopluzmei celu- 
lare la leguminoasa—ar fi fost o explicare în lipsă de alta. Insă 
nu «e natură a satisface un spirit critic, Intre altele, şi pentrucă 
materia azotoasă din boabele de leguminoase este în afară de 
orice proporţie cu cantitatea da azot din pămint, 

Un al doilea fapt enigmatic iera legătura strinsi, cunos- 
cută de mult de cătră cultivatori, intre cultara leguminoaselor 
şi anuma terenuri. Se ştia, că sint terenuri, în cari reuşesc bine 
tot teiul de culturi, numai leguminoasele nu: că în terenuri, cari, 
după toată experiența, trebuiau considerate ca sarace, legumi- 
noasele reușesc mai bine decit in altele bogate. Se mai știa tot 
din empirizm, că un teren A, nepotrivit pentru leguminoase, de- 
vine destul de fertil, dacă se presară pe iel o cantitate de D- 
ia luată dintr'un alt teren B, în care aceste planta reuşesc de 
obicein. 


äm a ramas toată vremea mută în fa acestor fapte 
de observațiune incontestabilă, E SE 
Analiza nu arata, între cele două terenuri A şi B, luate ca 
exemplu, nici o deosebire de compoziție chimică, sau deosebiri 
cu total ieinsemnate, Iar pentru a fertiliza terenul Æ, prin trans- 
port din terenul B, ie de pe a transporta o cantitate aşa de 
mică, tacit nu-i de admis că s'ar fi adus prin aceasta, Intro pro- 
portie apreciabilă, vre-o substanță minerală care ar fi scăpat ana- 
lizei chimice. De fapt insă se aduce, prin acel transport, ceva, 
căruia se datorește fortilitatea terenului B, și care va fertiliza 


SS Y 


be VIAŢA ROMINEASCA ` 


Dar acel ceva iesă din domeniul lumei moarte, 
led d imperiul chimiei, Numai bacteriologia a dezlegat 
D D 
E ştie că rădăcina leguminoaselor poartă un mare naam 
de ñrişoare sanu mustăţi şi că pe aceste mustaţi se afā din 
ioc in loc nişte noduri. Ori cine sar H aşteptat, ca uceste rai 
duri să reprezinte nişte bine fiziologice de țesut vegeta 
s mulare de sucuri nitoare. 
vum “iseten insă a aratat, că acele noduri sint formate 
ia exterior din o găoace, în continuitate cu invălişul general al 
radăcinei, Iar conţinutul găoacei ie format din niste conglomerate, 
Aceste conglomerate sint alcătuite din o substanţă minerală ; iar 
în această substanță minerală sint închise grămezi de microbi. 
Sar A crezut, că sint nişte microbi dintre aceia cari pătrund în 
corpul plantelor spre a provoca boale, cum pătrund şi provoacă 
atitea boale la vegetale ca şi la animale şi la om. Sar fi crezut, 
dacă presupunerea n'ar fi fost desminţită de infäțişarea plantei : 
sanatatea şi vigoarea și bogăţia ei ie tocmai în raporl direct cu 
numărul şi mărimea acestor noduri, constituite în cea mai mare 
parte din microbi, S'ar mai fi putut crede că ti microbi sint 
banali, ca atiţia alţii ce se găsesc la suprafața şi in interiorul 
tuturor corpurilor ce vin în contact cu mediile lumei externe: 
aer, apă, pămint—toate mai mult ori mai puţin încărcate cu 
microbi. Cercetarea metodică însă a aratat cu totul altceva, 

Prin metodele bacteriologice s'au izolat acei microbi din 
nodurile rădăcinelor ` s'au cultivat separat în laborator în medii 
de cultură apropriate și s'a ajuns a se recunoaște între iei mai 
multe specii (bacillus radicicola; rhizobium leguminosarum ; ba- 
cilus tuberigenus etc), pe care școala germană, care lea studiat 
mai întăiu, le-a denumit cu numele colectiv de Knöllchenbakterien, 
In culturi, aceste specii bacteriene au aratat caractere distincte ; 
an prevantat însă şi un caracter comun, acela de a absorbi și a 
fixa azotul gazos din aerul atmosferic ;—o proprietate, precum 
vom avea ocazia să vedem în cursul Acestei scrieri, pe care n'o 
au alte vieţuitoare, nici chiar alte specii de microbi. 

In faţa acestei constatări, jera natural să se facă următoarea 
presupunere ` aceste bacterii se găsesc în natură, în unele terenuri; 
iele an predilectiune peniru rădăcinele teguminoaselor, în cari 
pătrund cind planta ze cu totul tinără şi pielita învelitoare a 
rădăcinei mu poale oferi vre-o rezistentă. Acolo se inmultesc 
formează nodurile; acolo, ca și în culturile din laborator, iele absorb, 
Prin porii părților aeriene ale plantei, azotul din aerul atmus- 
feric, pe care îl pun la indemina celulei vegetale spre utilizare. 

Sint unii învăţaţi moderni, cari răsping ipoteza în ştiinţă 
şi cred că aceasta nu trebue să se întemeieze de cit pe fapte do- 
vedite prin experimentare directă. Iar judecata de mai sus e o 
simplă ipoteză, trasă din analogia cu cele ce se petrec în labora- 
tor, Jăci nimeni n'a dovedit direct, că in adevăr knòllchenbak 


ferien absorb azotul aerului atmosferic, cind se af în rhdăcina 
pian’ “or, 


MICROBI IN SERVICIUL IGIENU 105 


„Adevărul ie că ipoteza nu poate fi alungată din ştiinţă, 
văci alungarea ei ar fi a face mersul ştiinţei imposibil. Pentru a 
smite însă ipoteza o primă condiţiune e, ca ea să plece de la 
lapte dovedite —in cazul special absorbirea azotului din aer in 
culturile artificiale aie And/chenbabterien. Si a doua comliţiune : 
ca să nu vie in contradicţie cu fapte de experimentaţie ulteri- 
“are. Dacă însă acestea o şi confirmă, apoi atunci îi dau o va- 
joare egală chiar cu a unui fapt dovedit direct. 

Ori cine poate realiza o experiență simplă, care dă un 
sprijin indiscutabil ipotezei de mai sus. 

SA se aleagă un teren în care creşte bine de obiceiu o le- 
gaminoasă oare care, mazere de pildă. S4 se ridice din acel te- 
ren două porţiuni egale, fie doi metri cubi. Să facă cu ele două 
răsadnițe, în două lăzi de lemn de pilda. Sä samene in cele 
ouă răsadnițe aceeași specie şi aceeaşi calitate de mazere şi să 
dea la amindouă aceleași ingrijiri, Să creeze intre iele o singură 
deosebire: pămintul din prima răsadniţă 4, mai innainte de a 
ñ sămânat, să fie incălzit vre-o oră la o temperatură de 100* ; 
jar în răsadniţa B să se samene fâră incă!zire, 

Rezultatul va îi următorul: 

In răsadnița B se va capata recolta luxuriantă obișnuită, 
radăcinele sint presărate cu noduri pline cu And/lchenbabier ieri. 
In răsadnița „A mazerea va creşte abia, cu boabe puține și sa- 
Taca, Shu poate nu va rodi de loc. 

ȘI totuşi prin încălzirea pămintului din răsadnița A. nu i 
sa adus vre-o schimbare apreciabilă în compoziția chimică. Sa 
wcs însă knillchenbajterien şi prin aceasta a jost sterilizat 
Pentru leguminoase. 

Se poate faca şi contra proba. Să se presare în răsadnița 
sterilizată Æ o oare care cantitate de påmint din răsadnița fer- 
tă H Îşi va capata o mare parte din fertilitatea primitivă— 
fertilitate care se va mări încă la a doua şi a treia cultură, pe 
măsură ce flora de knöltchenbakterien se va restabili in splen- 
darea ei. 

Astfel sprijinită, ipoteza de mai sus poate fi privită ca 
direct dovedită. Dovedită, ica dà tenomenelor enigmatice, de cari 
am vorbit, explicarea irecuzabilă următoare : 

a) Boabele leguminoaselor sint aşa de bogate în azot, din 
tausi că Enollchenbaklerien din rădăcini li dă putință să soarbă 
această «nbstanță din rezervoriul neistovit de azot, ce ieste ae- 
ral atmosferic. Pe cind toate celelalte vegetale sint condamnate 
sa se mulțumească cu puținul ce găsesc în pămint. 

b) Fertilitatea sau netertilitatea unui teren pentru legumi- 
roase nu i datorită numai compoziţiei lui chimice, ci, în cea mai 
mare parte, prezenței sau absenței microbilor din grupul nöt- 
cienbakterieu, lar izarea unui so! steril, prin transportarea 
pe iel a unei mici cantităţi de țărină luată de pe unul fertil, 
nu-l o acţiune de îngrășare chimică; ci una biologică, de insă- 
mințare a pâmintului steril cu &nălichenbakterien, întocmai cum 
sar Insim'rta în laborator un mediu nutritiv apropriat. 


i 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


r ca învățămint practic : 3 i 
A viitor, Kg bacterii vor fi mai bine studiate, şi 
cind se va trage tot fnlosulce eat din cercetările bacteriologice, 
cultivatorul, pentru a tertiliza un sol steril „pentru leguminoase, 
mu va mai avea nevoe de a transporta mai multe care de pà- 
mint; ci va stropi terenul odată cu ciți-va metri cubi „de apă, 
în care s'ar fl diluat citeva chilograme de cultură de And//chen- 
bakterien, pe care Îsi va putea-o capata de un laborator de bac- 
teriologie, care, curind, nu va lipsi din nici o staţiune de studii 
agricole științifice, 8 À 
Dar sintem abia lu începtul unei ere nouă de incursiune a 
bacteriologiei în domeniui sgriculturei. Cite probleme nebuloase 
ale sgriculturei ie posibil să se deslege prin bacteriologie în vii 
tor — mintea cea mai pătrunzătoare nu poate să prevadă. 


Ki v 


in cele ce urmează se va căuta a se da cetitorului acestei re- 
-viste o idee despre o altă Incrare a bacteriiior utilă pentru om. Se va 
căuta a se arata, că bacteriile, cari in de comun sint legate in 
mintea noastră cu ideia de murdărie. pot deveni factori naturali 
ai unei curâţenii, rare nu se poate dobindi prin nici unul aproa- 
din mijloacele imaginate de noi. leste vorba de curățirea mur- 
iilor ce se produc prin vieţairea ia comun & oamenilor. Dar 
pentru ca cetitorul să poată preţai în întregimaa lui folosul. ce 
pot aduce bacteriile in această directiune, va trebui să-şi facă 
mai întăi o ideje de mărimea serviciului ce vom avea a li cere. 


aş 


Pe lingă defnițiunile date de teologi, Hlosoii, moralisti ete. 
pentru a caracteriza în scurt ce ieste omul—pe temeiuri biologi- 
ce s'ar mai putea da una, care, dacă ar fi unilaterală, n'ar ft mai 
puţin indreptatită prin adevărul ce contine. S'ar putea spune, că 
omul, prin activitatea virtei şi indastriei lui, ieste cel mai pu- 
ternic agent de murdiire a int ce-l înconjoară, dar mai cu sea- 
mă a pămntului ce locueşte. 

Şi cu cit oamenii s'an civilizat şi s'au adunat să trăiască 
mai mulţi la un loc—urmare şi condiţie acivilizației—cu atitin- 
suşirea lui de producător de murdarii a crescut, şi in aceeasi må- 
sură pericolul : prin sporirea mardăriilor în cantitate, în nocivi- 
tate și prin concentrarea lor pe spaţii mai mărginite, 

Sint variate gi fâră istov izvoarele prin care omul varsă 
murdăria pe pămint. Vom fi luat in considerare pe cele mai prin- 
cipale, dach vom număra pe următoarele: dejecţiunile omului (fe- 
cale şi urină); cadavrele lui ; dejecţinnile animalelor ce trăiesc pe 
lingă om și cadavrele lor; scursorile din economia domestică a 
omului ` bucătărie, spălătorie. bale; gunoaiele rezultini din mä- 
turarea caselor, curților, străzilor ; rămășițele solide din măcelă- 


MICHOBU IN SERVICIU, IGIENEI 


€ 


rii. abatorii și fabrici; scursoriie lichida din stabiiimentaie indus- 
triaie (ape reziduale rezultind din tratarea materialului prim ai 
aceia din întreţinerea locahnrilor); în fine se mai pot adăuga a- 
pele de ploaie şi de zapada, cari spală toata necurățabiila da pe 
clàdiri, frunzele arborilor ete. şi ucelea cari an servit la spala- 
rea străzilor, curților ete. 

Cantitatea totală a acestor murdâri: Intro aglomerare mare 
de oameni, cum ar fi un oraş, e enormă. Numai o mica parta 
din ele e formată de material inofensiv, O bună parte poate f 
constituită din substanțe minerale toxice disolvate în apele mur- 
dare (scursorile multor fabrici), Cea mai mare parte e materia! 
organic putrescibil, solid, ori disolvat, ori suspendat in apă si 
inecat cu un mare numnăr de bacterii, dintre cari, cele prodi- 
câtoare de boste nu lipsesc nici odată. 

Aceste murdării otrăvesc şi infectează pămintul, iar prin 
intermediul acestuia, apa, aerul, alimentele, locuința si în defi- 
nitiv pe om. De aiei urgentu trebuinţă de a ne scapa de gie ci 
de răpede, inainte da a fi otrăvit și infectat mediile lumei ex 
terne, în cari omul trebue să se miste, 

Ne scăpăm relativ uşor de unele din ele. 

Colectarea, pe măsură ce se produc. a gunoaelor solide, in 
statiuni centrale e destul da uşor aplicabilă în practică. Acolo, 
priritoc, sau prin oarecari prelucrări technice, se pot face inofensive. 

Tot focul ni-ar da mijlocul cel mai expeditiv pentru n ne 


scapa de pericolul cadavrelor. Insă, cu toate perfecționările. ` vn 


tecnica a adus crematoriilor, şi cu toată propaganda arzâtoara 
a acor individualitaţi şi a unor asociaţiuni, cari un mers până 
a cere autorităţilor si impună în numele științei „uciderea ca- 
davrului“ prin foc—sintem încă, și vom răminea multă vreme 
la practica inmormiztărei cadavrelor. Şi inhuimnaţiunea, practicată 
după anume regule, în cimitire instalate în anume condițiuni, 
ni da aparare indestulitoare coutra pericolulni cadavrelar. Fara 
motive foarte puternice ştiinţa n'a.e drept a ofensa un senti- 
ment aşa de putern ce ca acel legat de inhumaţiune. 

Apele din spalarea stradelor şi a curților conţin de sigar 
o cave-care cantitate de material putrescibil, mai mult însă ma- 
teria! mineral inofensiv. De aceia conducerea lor artificială într'ua 
loc potrivit să le primească, cum ar fi o apă curgătoare apro- 
piată, ori părăsirea lor ca să-şi urmeze circuitul natura! in aer 
și în pămint—nu comportă vre-un pericol deosebit. 

Este cu total altfel, cind este vorba de scursorile lichida 
ale lubrieslor pe deoparte; iar pe de altă parte de scurzorile 
domestice şi dejecţinnile umane. Cele dintăi incărcate de multe 
ori cu minerale otrăvitoare. Amindouă categoriile reprezintă o 
soiuţiune şi o suspensiune, foarte concentrată, în apă, de material 
organic putrescibil, amestecat cu o cantitate enormă de microbi 
Pericolul celor dintăiu nu l-a cunoscut de cit omul modern. Cala 
de al doilea au atras alențiunea omului din timpuri foarte de- 
părtate— prin o simţire de dezgust, dach nu prin o deplina in- 
țeregere a pericolului legat de ele. 


106 VIAŢA RONMINEASCA 


Dacă omul primitiv. trăind izolat ori în clanuri familiare 
mici, işi putea permite a-şi părăsi dejecţiunile la intimplare ori 
unde se produceau ` primele societăţi constituite ale celor mai 
vechi civilizaţiuni ni-au lăsat mărturii despre grija lor de a in- 
depărta dejecțiunile din apropierea locuinței, ori de a le face ino- 
tensive in vre-un mod ostre-care. | . 

In Cartea V, Cap 23. a Pentateucului, se poate ceti pres- 
criera: „şi trebuie să ai afară din lagăr un loc, unde să-ţ, faci trebu- 
ințele naturale; şi trebuie să porți in briu o lopăţică ; și, după 
ce te-ai pus, trebue să sapi împrejur şi să acoperi cu pămint 
ceia ce a ieşit din tine”, . AA 

Ca o amiutire a acestei porunci, trebue considerat obiceiul, 
ce se vede şi azi la unele triburi arabe. Nu se mai acopâr de- 
jecţiunile cu pămint; ele se încredințează acilunii desicante a 
soarelui. Se păstrează insă obiceiul, ca omul să nu și le depună 
in raza terenului locuit, In satele locuite de aceste triburi, nimeni 
nu-şi faca trebuinţele naturale în incinta satelor, ci în cimp nê- 
locuit, la departare destul de mara de sat. 

In Babylon, in Egipt, în Ninive, la lerusalim, in Grecia, in 
Campania romană încă din timpul civilizaţiunii Etrusce au fost 
luate măsuri, uneori cu caracter general, pentru îndepărtarea 
răpede a dejecţiunilor, Se găsesc urme de drenuri, uneori sub- 
terane, alteori superficiale, cioplite în piatră, pentru conducerea 
dejecțiunilor şi seursorilor domestice în colectoare situate în afara 
cetăților La Romu, Cloaca maximă, făcută de Tarciniu Superb 
cu 600 de ani înainte de Christos, a fost mai tirziu mărită și 
pasă in comunicare cu o rețea de canals, ce străbăteau toată 
cetatea şi-şi avea rădăcinele in incinta fie cărei locuințe private, 
Liviu scrie, că censorii M. Porcius Cato și L. Valerius au con- 
tractat, „ud urbis nostrae salubritatem”, pentru 1000 lant) 
(312500 lei) desfundarea cluacelor astupate, 

Triumful creştinizmului, cu dogma idealizării exaltate a su- 
Iletului și mortificării tiranica a corpului, a insemnat, pentru 
igiena individuală ca şi pentru cea publică, o perioada de neagră 
mizerie, care sa intins in tot lungul evului mediu. In acele 
triste timpuri, casele fără aer şi fără lumină ule oraşelor, cu ve- 
“inhtatea lor imediată, cu curțile şi stradele strimte, erau cloaca 
„mie sa depuneau dejecţiunile umane ca şi toate celelalte mur- 
dàrii. Nu-i de mirare, că atunci s'au produs și epidemiile cele 
mai teribile» ce cunoaște istoria. Şi numai cind o asemenea epi- 
demie ucidea in ciţiva ani o jumatate de Europă, se luau oare- 
care măsuri de igienă, pentru a recădea însă in extazul de mai 
inainte, îndată ce minia lui Dumnezeu era puţin domolità. 

Timpurile moderne au avut să lege firul de unde H rupsese 
creştinizmul, Cici, pentru igiena, evul mediu trebue considerat 
. ca o mare soluție de continuitate, De aceia lucrurile au mers greu, 

și abia in secolul al 15 atenţiunea incepe a fi atrasă de lucruri, 
ce păruseră nsa de naturale cu 2000 și mai bine de ani in urmă, 

Am spus că fejectiunile umane şi scursorila domestice sint, 


+ 


MICROBI IX SERVICIUL IGIEXII 107 


Ganin geg 


pila patura lor, ce'e mai periculoase şi că tocmai indepărtarea 
acestora, din aglomerările mari de A den prezintă cele mai 
multe greutăți. 

Inceputul timpurilor moderne s'a caracterizat prin sistemul, 
atit de general şi azi, de a colecta acesta murdării in colectoare 
făcute în incinta sau vecinătatea imediată a locuinței şi de a le 
indepărta apoi periodic, fie pentru a fi îngropate, cind lucrul e 
posibil, fie pentru a fi părăsite pe cimpuri depărtate, nelocnite 
si neutilizate, ori a fi varsate in riari. 

Igiena şi technica au căutat et au adus mereu imbunătă- 
VUm colectoarelor din locninţă, în scopul de a izola cit mai com- 
plect conţinutul ior de locuinţă, de asr, do pamint, de apă, de 
om. Dar numai puţine au fost oraşele, și acelea numai intro 
siab] măsură, care să se fi folosit de aceste inbunătățiri. De 
altfel aproape nu există material de constracţiune, care să re- 
ziste indefnit la actiunea destructivă a proceselor chimice ca se 
petrec intran colector de dejecțiuni şi de zoi, dacă acesta nu 
sete frecvent golit şi fundamental curățat, 

In marea majoritaie a cazurilor, acesta colectoare au fost 
astfel construita şi administrata, în cit conţinutul s'a infiltrat 
din loc în loc până s'a răspindit in toata intinderea solului ora- 
celor, lur în lungul timpului s'a ajuns, ca acest sol să fie mai 
încărcat cu mardârii uneori decit chiar izvorul din care s'au 
murdari, colectorul de zoi ori de dejecțiuni. 

Cine ar fi dispus să creadă. ch uceastă afirmare ie o exa- 
Zeg pentru a provoca o convingere, va compara cifrele de 
mai la vale. 

Un kilogram de fecale și de urină, amestecate in propor- 
ţia în care omul le produce în 24 ore, conţine materia! putres- 
cibi! azotat atita cit ar corespunde la 10.5 gr. aproximativ de 
azot. 

Un kilogram de pâmint cules din subsolul oraşelor, pănă 
la o adincime de mai mulţi metri, s'a caracterizat din acest punct 
le vedere prin cifrele următoare : Dresda 2.180 gr., (Fleck), Ber- 
lin 1,770 gr. (Flugge), Leipzig 2,350 gr. (Flogee), Budapesta până 
la 18.360. gr. (Fodor). Ceea ce insemnează, că in cele dintăin 
trei orașe, în termen mediu (căci şi acolo s'au găsit locuri a- 
proape tot aşa de murdare ca la Budapesta) cinci kilograme pre- 
îmiesc, ca murdărie, cit un kilogram de fecale şi urină ; iar in 
Budapesta un kilogram de pămint ie mai murdar de cit un ki- 
iogram de tecule și urină, 

Fodor a calculat, că pămintul, pe care stă capitala ungureas- 
că, conţine, pănă la o adincime do 4 metri şi pe o întindere de 40 
de hectare (partea centrală a oraşolui), conţine 467 milioane de kilo- 
grame de material putrescibil, din care 71 milioane cu baza de 
azot —atita cit ar produce 100 mii de oameni, sub formă de fe- 
cale si urină, în 37 de ani 

Cifrele ce sar afla la noi ar fi de sigur inferioara. Dar nu 
pentru că noi n'am fi făcut tot ce ni-a stat prin putinţă pentru 
a ri murd*ri pâmintul oraselor. N'am putut însă face m'i mult 


Ku? VIAŢA HOMINEASCA 


de cit am ftcut: oraşele noastre sint mai mici, pupulățianea ior 
ie ràsfiratà pe întinderi mari si-şi fac Incrarea de murdărire da 
mai puţină vreme. Cum ci înshcetun putut am făcut, peniru a 
ne ţinea de orasele civilizate, sa poate judeca după urmètoarea 
imprejurare traită de cel ce serie acesta rindari Intrup oras 
“mure de provincie, avind a Dee acum citiva ani o anchetă sa- 
nitară cu ocazia unei epidemii, um fost nevoit să întreb pe nn 
“cetiteau de ming a doua, de cind nu și-a golit privata : 

— De cind am ficut casa, 

— Dar de cind ai f'cut caza ? 

-- De cind m'am insurat 

— De cînd te-ai insurat ? 

— De 82 de ani. 

Urmarea acestei stări a fost că colecloarele din incinta io- 
cainților an format, ca pâmintul şi cu apa orașelor, tot atitea 
puncte ale unui drum circular cu raza mică, pe cara călătoresc 
“dejecțiunile expulzate de om, pentru a ajunge scurt, răpede și 
proaspete, de unde au plecat : inom. 

Cind pericolul unei asemenea situation a fost înţales, 3 
fost şi natural de u se proceda la indepărtarea imadiută a a 
cestor maurdării din incinta locuinţelor şi a oraşelor, De mirare 
ie numai, că s'a asteptat ntitu, şi în atitea locui se mai as: 
teaptă incă, transformarea totala n solului în cloace, pentru a 
face ceea ce civilizaţiunile vechi au facut cu mai multe mii de 
ani în urmă, Aceasta ie numai dovadă de influența enormă, ce 
a exercitar asupra spiritului omenesc, concepția de despreţ pen- 
tra corp și Imerurile co lin de el, ieșită din mentalitatea creştină 
4 veacului de mijloc. 

Sistemul tnodern, zis fo/ la canal, imitare periecţionată a 
celor imaginate si realizate de civilizațiile vechi, atinge 
idealul de a îndepărta din vecinatatea noastră murdâriile econ» 
miè și imduatriei umane, îndata co se produc și pe mâsură ce 
2a produc, 

Tot ia conal carà un volum, in ori ce caz maré, dar cara 
poate ajunge enorm, de apă, în care io dizolvată sau innoată 
in stars solida o cantitate considerabilă de materie minerală şi 
organică putrescibilă. Această din urmă, fireste, atrage deosebita 
ware aminte a igienistului. 

„„__ Întrun oraș cum in capitala noastră, cu numărul şi compo- 
Sa populaţiunei constatati în zilele de 10—20 Decembrie 1599, 
cu un fo da canal separaliv (care ar primi dejecțiunile şi scur- 
sore domestice, nu însă apele da pluaie și din spalarea strâzi- 
lor) şi dacă sistemul ar cuprinde tot oraşul-ar intra lie in 
canale cam: 15000 kgr. (88656 barbați)-+-3500 kgr. (78394 foamei- 
B6300 kgr. (57454 bàeti)-+1509 kgr. (57537 tete}'}—=24300 kgr. sau 
in citră rotundā 24 ide tone de fecale. Apoi: 130000-100000- 
3200026000 =29$000 litruri, sau în cifră ratunda 29 metri cubi 
de urină. 

3) Baeţi și fele s'un numărat nici cel până la 20 zai. 


—— 


_MICROBII IN SERVICIUL IGIENI 109- 


mm 


E gg, 


Dacă am socoti cam la 100 litruri de fiecare Spiel apa ce 
èe întrebuințează pentru curăţenia locuințelor, curatenie ee 
lä, spalatul rufelor, intreţinerea closetalor şi urinarilor publice și 
private, serviciul industriilor imici (cofetarii. brutării și altola a- 
sementa), și care, după ce a servit, ajunge în canale—ar urma, 
cà in canalele Bucureștilor ar circula încă, în cifra rotunda, 28000- 
metri cubi de apă murdară pe zi. Cele 24 de tone de fecale zil- 
nica s'ar găsi dar sdrobite in 28000 de metri cubi, incarcuţi cu 
material putrescibil divizat în pârticele mici, și amestecați cu 29. 
metri cubi de urină 
ap de canal astiel constituită, se poate socoti că con- 
ue un minim de J4 gr. la litru de material putrescibil. In apa din 
canslele Bucureştilor acesta ar ajunge dar 14500 kgr. sau un vagon 
și jumatate de asemenea imaterial pe zi. ṣi fiecare centimetru 
cub din această apă conţine mai multe zeci pănă la mai multe- 
sute d ora de microbi, 

ena. Hp, ff la canal unitar, (care ar primi şi apele da ploaie 
și din spalarea străzilor) acest material inta ga fi Gu di.. 
iust; dar cantitatea conținutului canalelor ar croște neaparat. Iar 
problema privitoare la destinația lui finală devine şi mai grea, 
se raporteze datele de mai sus la marile oraşe din oc- 
cident, să se ţină seamă că proporția materici putrescibile din. 
canale poate, după impr=jurări, să ajungă la A gr. a litru sau 
chier mai mult —i atunci se va înțelege, că sistemul canulizări- 
lor, ducă a liberat răpede orașele de povara murdăriilor, în ace- 
laş timp, a pus igieniştilor o intrebare şi mai gravă: ce-i de fā- 
cut cu această enormă cantitate de lichide murdare? Caci în in- 
tervenţia binofacătoure a focului nu se mai putea spera de data asta. 
f Dun cea mai simplà, sì care s'a inpus la inceput, a fost 
de a da drumul canalelor in apa cea mai apropiată. Lucrul s'a 
putat -practica fără mult neajuns de orașe, cari, ca Marsilia, Ve- 
nsția, orasele districtului american Bostan, îşi pot varsa murdñ- 
riie in mare, Oraşele continentale insă erau roduse să verse în 
rii şi tuviuri, Pentru acestea, su văzut răpede ch siste- 
mu! are un alt neajuns aproape egal cu, acela al colectării mur- 
dăriilor în incinta aglomerărilor de oameni. 

Ori cit s'ar subția continutul canalelor în apa riului, aceasta, 
rāmins destul de incarcată pentru a compromite existența vieţui- 
tarelor din apă (pasti etc.) și sănătatea nginmerhrilor de oameni 
situate în josul riurilor. Sana a tost găsită murdărită gi infec- 
tat: întrun mod compromițător până Ia o distanță de pesta 
100 km, în josul Varisului. Rind. p+ rind fluviile Europei au 
fost otrăvite. 

Aceasta a fâcut ca izierăştii să, lupte pentru a înlătura 
practica vărsări în riuti; iaz guvernele să la măsuri pentru 
apararea apelor contra muuiăriilor. oraşelor. Anglia a Cat foara, 


a 


1) La moi neeastă cuntilate poale să, fe para, mai mică, Bindeii Bucu. 
es eali se spală puțin, 


mn VIAȚA ROMINEASCA 


care și de data asta a stat In fruntea civilizaţiunii. După mai 
multe incercări facute în 1865, 1866, 1887, in fine în 1876 gu- 
vernul englez dă o formă definitivă, în „The Rivers Pollution 
Prevention Act“, unui întreg sistem legislativ, prin care se in- 
terzice, comunelor şi particularilor, de a vărsa în apele stata- 
toare sau curgătoare vre-o murdărie solidă ori lichidă, mai inna- 
inte de a fi fost făcută inofensivă prin vre-un mijloc oare care. 
Legea stabileşte gradul pănă la care trebuie să fie dusă purificarea 
murdăriilor din oraşe sau fabrici, mai innainte de a se permite 
varsarea lor în riuri ; prevede cele mai grele pedepse pentru con- 
travenienţi și institue un sistem sever şi eficace de control. Ie 
primul regim igienic legiferat al cursurilor de apă. le primul şi 
singurul. Căci celelalte er) din Europa s'au mărginit a introduce 
incidental în alte legi, cum ie legea pescuitului în Belgia, dispo- 
ziţiuni incomplecte şi mai puţin eficace privitoare la igiena ape- 
lor. In toate țarile insă problema s'a pus, şi oraşele se intrec. 
in a găsi mijloacele să apere riurile. 

Soluţiunea pe care a găsit-o igiena, a fost de a conduca 
conţinutul canalelor în rezervoare mari zidite şi cimentate, a 
le purifica acolo prin mijloace mecanice, fizice ori chimice și 
apoi a le varsa în riuri. 

Mijloacele chimice, sau mai exact mecano-chimice, s'au ara- 
tat mai aplicabile in practică. 

In rezervoarele de purificare, apele sint tinuta cit-va timp 
in repaos. Prin aceasta cad la fund corpurile solide cu oare-care 
greutate. Dar apele, ce râmin deasupra, au o denzitata aşa de mare, 
în cit cea mai mare parte din murdăriile solide râmin suspen- 
date; iar cele dizolvata rămin în întregime in apă. lar aceste 
două categorii formează cea mai mare parte din murdăria totală 

Intervine atunci acţiunea chimică. Se varsă in rezervoare 
anume substanțe chimice, cari inchiagă materia organică di- 
solvată, în mare parte, şi precipită pe cea minerală. Se aleg 
substanțe chimice de acelea cari fac chiaguri şi precipitate vo- 
luminoase gi grele. Acestea cad la fund, tirind cu iele pärțiie 
solide nesedimentate şi o mare parte din microbi. Mulţi dintre 
aceştia sint ucişi, Câci substanțele clumice întrebuințate (săruri 
de calciu, de fier, de aluminiu) sint şi microbicide. 

Chiar dnpă această lucrare nu rămine in rezervor o apă 
curată, Dar destul de curățată pentru a fi tolerată in riuri fară 
pericol mare. 

__Su ajuns astielii la apararea riurilor. Dar se punea o a 
treia întrebare ` ce se f ce cu noroiul ce rămine pe fundul re- 
zervorului de purificare ?. Acest noroiu ie in aşa cantitate, in 
cit trebue ridicat zilnic. 

Utilizarea agricolă, ca ingrăşămiat, a acestui noroiu n'a dat 
rezultatele asteptate. La inceput agricultorii l'au primit cu vole 
bună ; l-au şi plătit chiar. Administraţiunile oraşelor işi faceau 
„chiar iluzia, că vor scapa de acest balast supărator, scoţindu-şi 
- Ech cheltuelele celorlalte instalaţiuni. 


MICROBI ÎN SERVICIUL IGIENII LI) 


e 


Răpede însă cantitatea acestui noroiu, mai cu - seamă în 
oraşele mari, a întrecut capacitatea vă a terenurilor cul- 
tivate din apropiere. lar transportul lui la distanțe mari iera 
foarte anevoios şi foarte scump. La urmă cultivatorii nici nu 
Lan primit, pentrucă în ingrășămintele chimice artificiale au gă- 
sit un element mai ușor de mănuit, de multe ori mai ieftin şi 
in orice caz cu o valoare economică mai mare. Noroiul, de care 
ne ocupăm, contrar aşteptărilor, s'a aratat un îngrăşămint agri- 
col de o calitate foarte mediocră. Mici prelucrarea lui industrială, 
pentru a prepara, prin uscare şi comprimare, brichete combus- 
tibilo ; ori pentru a extrage din iel, în stare pură, unele din ma- 
terialele utilizabile, ce conţine—n'a dus la rezultate mai bune, 
Numeroasele oraşe, cari adoptaseră purificarea chimică, au ri- 
mas cu iel pe brațe, neștiind ce se facă dintr'insul. 

Unele orage au găsit soluția mai degrabă, fiind în situaţie 
excepțională. 

Astfel Londra, după ca a varsat canalele direct în Tamisa ; 
după ce a transformat apa acestui riu intrun fel de ciorbà 
neagră, groasă, clocotind de gaze putrede ; cind a văzut, că ma- 
luriie rîului au devenii aproape nelocuibile și că gura tluviului, 
cit e de vastă, se milise intr'atita incit navigația incepuse să 
fie compromis —a stabilit, sint vre-o 50 deani, două mari uzina 
de purificare chimică pe cele donă maturi ale riului. Cit priveşte 
noroiul, după ce toate încercările au căzut, a recurs la singura 
soluție ce-i mai răminea. Astăzi şease vapoare sint ocupate ca 
să care şi să verse departe ia mare cele vre-o 7200 de tone de 
noroiu, ce râmine din purificarea celor vre-o 900.000 de metri 
cubi de apă aduşi zilnic de colectoarele Londrei. Oraşul cheltueşta 
mai mult. de 35 milioane de franci anual cu întreținerea şi ex- 
ploatarea uzinelor sale. Se plinge, că nu mai poute face această 
cheltuială şi se storțează de ciţiva uni ca să înlocuiască siste- 
mul. Şi cele mai multe oraşe, chiar de le-ar da mina, n'ar putea 
face, ce face Londra. 

Utilizarea agricolă a conținutului integral al canalelor, aşi 
numit fpandage agricole. Reinigung durch Rieselfelder, a fost 
o altă soluţie promițătoare de mari speranţe. 

Colectorul principal se conduce la cimpul de irigat. Dupa 
gue regule precise, conţinutul se revarsă pe cimp. Cimpul ie 
în urmă cultivat. La o anume adincime in subsol, se aşează o 
rețea de drenuri, care culege prisosul de apă, ce n'a putut fifi- 
xată prin putersa de atracție superficială a elementelor consti- 
tutive ale pămintului nici pierdută prin evaporare. 

Drenurila se adună într'un colector principal, cure se varsă 
în tiu. Conţinutul dranurilor, dacă operațiunea ie bine condusă, 
je o apă curată, cum n'o poate du nici o purificare chimică. Nu- 
mărul microbilor ie redus de la mai multe sute de milioane pe 
eme lu cite-va sute sau şi mai puțin, Materia putrescibilă dis- 
părută sau redusă la o proporție nainsemnată. Nu trebuiesc ba- 
senuri de purificare. Nu rămine nici un noroiu de inlăturat sau 


„e VIAŢA ROMINEASCA 


DID vg 


DEA 


de distrus. în acelasi timp rentabilitatea terenului irigat, msi cu 
seamă pentru anume culturi (secara, furagiuri, zarzavaturi, pomi 
roditori ete.) sporeşte mult. S'ar părea idealul Totuşi mijlocul are 


părţi slabe, care fac că aplicarea lui nu poate fi de cit fourte limitată, 


Nu se poata aplica pe ori ce teren. $i multe oraşe a'au 
ia apropiere un teren potrivit Nu se pòste varsa conținute? ca- 
naleior ori cum, chiar pe un teren potrivit. Se cer amenajari și 
nivelări, cari uneori pot f foarte costisitoare sau chiar impost- 
bii de realizat din cauza imprejurărilor locale, oriciți bani sar 
hotări oraşul sů cheltuiască Pe cel mai potrivit şi mai binə a- 
amenajat teren, nu se poate varsa oricit. O suprafață da tin me- 
tru patrat nu primeşte mai mult de 3—5 litruri de apă da cà- 
nai zilnic. Dacă se varsă mai mult, se compromite şi cultura şi 
purificarea. Berlinul varsă mai puţin de 3 litruri pe zi—şi are 
rezultate excelente. Parisul, cu mai mult de 4 litruri—are 
rezultate mai slabe. De altfel la Paris mai sint şi alte greșeli 
de exploatare, cara compromit in parte rezultatul. ` ` 

Aceasta face că chiar oraşele, cari dispun de mijloace su- 
ficiante gi de teren propriu, an nevoie d» o prea mare intindere 
de teren. Berlinul, pentru a-si parifica cei 240000 metri cubi de 
apă de canal, utilizaazi 5000 də hectare. Din fericire ucest oraş 
ie asigurat pentru multă vreme. Mai dispune încă de o rezervă 
de 7000 de hectare de pâmint virgin, în vederea măririi expioa- 
tării necesitati de cresterea vi toara a populațiunii. Parisul insă 
nu dispune decit de 5505 hectare, din caro numai 1765 hectare 
proprietate comunală, iar restul in al proprietarilor privaţi, care 
au convenit så primească conţinutul canalelor pe proprietatea 
ior, Pe acest teren orașul a varsat in 1905 peate 200 milioane 
metri cubi; iar vre-o 140 de mii de metri cubi pe zi i-a varsat în Sana 
ni purificați. Numai găseşte terenuri disponibile în imprejurimi. 

Aceste citeva consideraţiuni sint destul ca să arate, că 
acest mijloc, incontestabil foarte bun din punct de vedere igi- 
enio, je destinat a răminea un m'jloc aristocratic, permis numai 
la puține orase, favorizate de împrejurări, : 

Studiile intreprinse pentru prima oară de inginerul Din 
ia stațiunea londoneză dela Barkins, şi de o comisiune a ata- 
tului Massachussets mai in urmă, au ajuns a inlocui irigarea cu 
utilizare agricolă prin irigarea, sau mai exact filfrarea interni» 
ientă fără utilizare agricolă. 

Unnpul de irigare nu-i nevoa să fie teren agricol. Bin po- 
triva trebuie su întrunească condiţinni, cari îl fac impropriu 
pentru agricultură : pämint nisipos şi prundiş, care corespunde 
mai bine trebainţelor de purificare de cit cel vegetal. Dacă nu 
le are, i se creează in mod artificial. In asemenea condițiuni, 
purificarea se face cel putin tot aṣa de bine ca în epandagiul agri- 
coi. Se realizează insă marele avantagiu de a face economie da te- 
Ten. Americanii au ajuns să verse pe aceste cimpuri pănă ia 2 
m cubi pe zi pe fie care metru superficial de teren. Cele 240000 
de metri cubi ai Berlinului s'ar putea purifica prin urmas pe 
- suprafață de 12 hectare. 


Vp eh E 


— ' Y e 


e 


MICROBI IN SERVICIUL IGIENII “ua 
MICROBI IN SERVICIUL IGIENI 


————————— 


Dar nici Jo $ € D 

vital. din ef rarea intermilentă n'a rămas mult timp cu- 
Marea ei însemnătate însă stă întrac 

i e e că a condus la 

sistemul purificării artificiale pri i ac A z 

lor puși sub direcțiunea omului. innir o Mea 


+ 
+ D 


Această expunere cam lungă a fost făcută 

cetitorului o ideie de greutatea ne bot, cu care erste 
igienii publice problema facerii inofensive a scursorilor din orase ` 
pentru a arata mai departe, că povara n'a putut fi considerată 
ca definitiv invinsă cita vreme omul s'a necăjit a inventa mij- 
Joace din propriul lui ingeniu ; că a trebuit să sa întoarcă in na- 
tură, să privească şi să analizeze în amânunţimi minunatul pro- 
ces al vecinicai transformări a materiei ; să descopere, că aceasta 
transformare nu-i o lucrare fortuită a unor puteri mistice, ci o lu. 
crare, aşi putea zice sistematizată, a unor factori bine dufiniţi ; 
că acești factori sint microbii ; că, în această lucrare foarte 
complicata de transformare, specii anumite de microbi execută 
acte precise pentru a lăsa pe altele in sama altora. Cind toate 
acestea au iost bine studiate, omul a trebuit să stea la toc- 
meală cu microbii. Să creeze pentru fie-care condiţiunile cele 
mai potrivite pentru felul de lucrare ce e capabil să facă. Şi 
atunci ei, lucrători cinstiți, ne dau, ca rezultat util, ceia ce in- 
geniul omului a fost incapabil să dea, 


(ea urma), Dr. V, Sion 


Viaţa Rominească în Bucovina 
Teatrul ) 


Mi-a mai rămas să vorbesc despre activitatea teatrală a societăți 
muzicale „Armonia“ şi despre reprezentațiile de diletanți. 

În anul 1882 s'a format în Cernăuţi o trupă de diletanți romini; 
presidentul acestui comitet teatral romin de ditetanţi a fost păr. exarchi 
al catedralei /oan Procopovici, ca director de scenă iuncţiora Vasile 
Moruriu, iar capelmaistru era Tudor cev. de Flondor, pe atunci în etate de 
19 ani. Se da in fiecare a doua Joie o reprezentație teatrală, in Joia 
premergătoare reprezentaţiei şi în cea următoare cite un concert. Repre- 
zentațiile se dau în sala „Otel de Moldavie“, sală în care şi-au dat pănă la 
1877 toate trupele reprezentajilie lor reguiat. 

La 21 Decemvrie s'a dat prima reprezentaţie cu : 

Millo director sem mania posturilor de Alexandri, 

Nu te jacu cen focul de I. Negruzzi. 


A doni reprezentație eu: e 
Pisten din casă, comedia cu cinteze intrun act de V. Alexandri, si 


Cimel-Cinel de Vasile Alexandri, - 
Acesta”! inceputul teatrului diletant romin în Bucovina şi primirea 


bună ce i s'a făcut, dă raportorului Olinescu speranța, că „prin acest tea- 
tru diletant se va inaugura timpul unui teatru național romin pentru 
Bucovina” (Familia XIX; 23), 

În Aprilie 1883 se disolvă comitetul teatral diletant şi mobitierul 
şi garderoba irec în proprietatea „Armoniei“ care înființează o secție 
peniru reprezentări teatrale. Reprezentările teatrale aduc viața în Cernăuţi 
şi interes pentru literatura dramatică romină, după cum constată rapor- 
torul, 
Am strins în labela statistică ce urmează toate datele privitoare la 
tepiezeniările teatrale ale „Annoniei:* *), 


*) Articol Ons) A re veles A, Ap. DILL 419 ai IN. (in, 
D rs urata và s'a repitit odeti, de deun ori, elv. 


VIAŢĂ ROMINEASCA IN BUCOV INA 115 
L 13 Mai saga Rămăşagul, comedie e 
R i H cintece în | act, A ` 
arsă Siem de T, Flondor şi, la același zi: so ral ela ma 
u ră measrăă * 

e Sai fară m + Opereta in | net, de V. Alecsandri, muzica 
P 1553 Cucoana Nastasia Hodorone, comadie in 3 acte de G. Bengescu, 
-Ai Arvinte şi Papelea, comedie In 1 act de V, Alesandri. 

A E. După teatr u, comedia în 1 act de T, V, Stefunetii. 
a i ae eat *, comedia în 1 ect de V. Alecsandri, 
Ze „. Ci AA i 
Së inel-cinel*, voderi) in 4 nct de V, Alecsandri, imuziea de 


Q 22 Oek 1888, ui d 
de T. V, Stefanelli `` `" andaf în livrés, comedie Intr'un set, localizată 


9, Dite Pescirita ve poret A 
T Flondor, i eS naţională da N, A. Bogdan, muzica de 
In. i883 Un twon, comedia in 3 neie de M, Pusi, 
= e a E da a sforăi, comedie în 1 act de C. Dimitrescu 
e - O i 0 d 
AEZ pe PI i cae rin şi Florica, vodevil in 1 net de V, Alcesandri, mn- 
13 mt 
"Spit mda timar 183}, Contesa Margot, comedie intrun act din fran- 
g 29 Jm jet ') Ciobannl*, ennțonelă de E. Carada. 
. f H Rusrstiite, 
mürin de T. Fiosdsr, masdiile, operetă în 2 acte de V, Alecsandri, 
Ié. 235 lunnar (est, A sosi i : 
brodzki-Meşader, "97 unchi, comedie In't act de Kozie. 
17. 25 SEP ` 
= cdi 25 Januar (ost. Pentru a piilărie, comedie in 1 nt de St 
iS, 35 lanuar 1880. Fata Cajocartmlui, comedie in 1 net de D. 


13, 25 Januar (at. Baba Hires, * operetă | e i 
zien de A. Flerhleumacher. ua alta d bula aaa 
eg TN Agachi Flutur, comedie în 3 nete de V. Alecsandri. 
re 5 Pamlis Meateăilă, comedie la 3 arte e St Popesen. 
= Se cartei Zeg în 4 aet de Lubeurhâre, trad, ©. Balanesen, 
"ef y eg "rn, comediu în 2 acte dupa o piesă fran- 
PE 4 Februar 1894. Găina cântă, eomedi 
f sA, d i 
mincir Denger. trad. Balanescu, EAS E si rai i 
An, Nunta Të D 7, 
că "Se unta Țirănesei, operetă în | act de V. Aleesandri, muzica de 
26. 0 Mart 1553, Noaptea wv G WW poret í 
Alexi, muzieu de T, Flondor, A IRSA GEET 
27. 4 Mai 1583, Maba Mica operet R i i 
„4 Tian pereti în 2 arte de N. Millo, muzica 
9. 2 i 1355 ER i 
È e PS Mai 1355. Dei suzi, enmelie în 1 net de Labegchéra trad 


— 


1) Raportul Armoniei“ nu s i j 
3 ek a } Spunea care piese s'un i 
care la (554, cilo ingiră toate la un Le, amintind pret a pë Leg d 


Tepre zenlaţiuui, Dia eronicole tevtrele lrinie de d. D, Olinescu „Familiei“, 


* pot stabili uncie date, 


DÉI VIAȚA ROMINEASCA 


an 27 Mai 1685. Casa Gechie, comedie în 1 act trad. din franțuzeşte 


è ; P. D O >. 
i capra 15 (oct, 1885, Romantics comedie în 1 act de Si. Popescu. S'a 


i sert, i a 
ai o ai. 0 Dec. Lee, Socrul mai ginere, com, orig- în t act de Myller, 


a i nu contract, Ş i 
ze "a 5 Faut 1535, Cartea TMT, capitolul L comadie ml act de E 


ie i A. Laferiċrv, trad, Manoliu. : i 
je art G Fair 1886, Doi sfioşi, comedi in 1 aci de Labouehere-DBalăneseu, 
H. 90 Sept, Sulimumul, comedie în 1 act de F, A. Sauer, trad, de 

Se u. S'a dat si un concert. i 
F a 15 Geh 1887, Puriile tinereții, comedia în 1 act de D. Mella. 
30. 10 Faur, Bacabal Tulungea comedie în 2 acto, dupä o piesă 


s „de V, Murariu, e 
Sage? 17 Mart, Dol morţi vii, comedie in 2 acle de V, Alecsundri, 


33. 3 April, greuäe) piesă, WS 

20. 5 Mart 1888, Cănabuagul, vodovil in 2 nela de C Stamati. 

ML 108 Mari, aceeaşi pioasă. , 

AL 2 Tan, 4859, Ginerile lui Hagi Peten, de V. Alecsandri, 
(0 Mai (ugi, Cain nom, opereta nuliaonală în 3 acte de V. 

42,1 Alvesandri, muzica de C Porumbeteu, 

| Doi murgi, eemedie de Labiche. trad. din frunluzeste, 


43, 10 Mul, peeleaşi piese. ? 
43. 10 Faur 150, Un om buducag, prelucrare din franceza de 


Maria Baluleseu, 
Ap, 10 Foor 1850, Ducorul din strada Cirbunarilor, farsă. 
46. 2 Mart, Candidatul Dinie, oporeli eninică de C, Porumbescu, 
A7. 8 Mal, Grei pm, operelă naţională de V. Alecsandri, muzica 


du C Porumbescu, 
Im, 13 Mui, reeeng piesi. 
ko. 2 Septembrie, Oaniidatul Line), operetă comică de C. Po- 


mmbesem. 

50. $ Mai Ion, Meg Ciocirian, opérå de C, Berariu şi T, Bocaucea, 
muzica de F. Flondor, 

DI, G Mai, repriza aevlivaşi piese, 

52, 12 Mui 1902, Moş Ciocirlan, operă de Tem, Boramewa şi C, Berariu, 
maziea de T, Flondor. 

53, 15 Maiu, neveaşi piesi, 

56 16 Main, areeonzh piesă, 


55. 1 Main 1903, Crai non, operetă naționala de V, Alsesandri. 


muzica de C. Porumbescu, 


îti, 2 Mai. Norocul, feeria in 7 tab'ouri de Gr, Pantazi şi C. Berariu 


57. 3 Maiu, repriza „Norocului“, 
28. 4 Mun, urbei piesa, 


59. 10 Maiu, Crain mau, operetă unționali de V, Alcesandri, mu- 


zicu de Porumbescu, 


i). Timpul de 10 ani dela Log — (Si este numit en drept cuvint 


de autorul isturieului soeietiții, dr, E Singuns-hi „sezon mort“, 
2) Reprezentarea aceasla su dal în Suceava, 


SECH fe > "d 
a E ea 


VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA UK 


- 


SA IS Mai 1905, Troi doctori, comedia în 1 art de Vlaicu, 
E Re a Con Í TE: è 
SIE tiak ul Leonie fuji cu reacţiunea, farsă in 1 act 

52. 18 Main 1905, Dean pentru soacra, comedie in 1 ant de Troraru, 

Di, 15 April 1907, Gei, actul V, dramă în 5 nete de V, Alecsandri. 

A. n Ce „Năpasta, dramă in 2 mele de LL Caragiale, 

65, 22 „ Repelirea sezluruzi pioase, 

Titlul de glorie al „Armoniei“ pe acest teren este activitatea el 
teatrală dela inceput, din anii 1883—1888, şi reprezentarea pieselor, 
Craiu nou, Mog Ciocirlan, a ieeriei Norocul, ia cari sperăm să se in- 
şire şi reprezentarea piesci Noaptea sf. George, care se prepară acuma. 

Într'un articol intitulat „Societatea Armenia” (Revista politică |; 
18) se apreciază astle! activitatea de 5 ani a societăţii pe terenul teatral: 
„Armonia“ nu se mărgineşte numai la atita (la concerte, serate) ci ea 
merge mai departe, èa impreună cu cintarea şi teatrul, Se aleg bucăţi 
teatrale, se impart roluri, membrii „Armoniei* le studiază şi deodată ne 
trezim cu un teatru romin diletant. 

Partea teatrată a adus societăţii laudele cele mai mari nu numai din 
partea Rominilor ci şi din partea străinilor, Acel teatru diletant a avut infin- 
enţa cea mai mare asupra simțului național, căci e! l'a deşteptat [a mulți 
Romini din capitală şi la cei la care era simțul naţional deşteptat I'a în- 
tării şi mai puternic. 

Teatrul a întrodus întrun mod foarte uşor şi lectura clasicilor ro- 
mini, deoarece fiecare căuta să afle lucruri potrivite pentru leatrul lor şi 
mai mulți tineri fiind inspirați de Melpomene s'au încercat să lucreze 
bucăţi otiginaie acomodate teatrului local". 

Opera „Moş Ciacirlan* a trecut graniţele țărişoarei noastre şi a 
fost representată, ca o solle -a unor zile mai bune, ce vor să vie, în den? 
centre ale Rominizmului, în momente deosebit de solemne ` în Sibiu, cu 
ocazia inaugurării „Muzeului național" şi în Bucureşti, unde s'a Tepre- 
zentat de 5 ori cu ocazia Expoziţiei jubilare, Ea a devenit astfel un bun 
comun al Rominilot de pretutindeni, şi astfel a contribuit şi mica şi cul- 
tural nelnsemnata fracțiune a Rominilor bucovineni cu un modest obol 
ja ridicarea artei naţionele, 

Şi „Craiu nou" a trecut granițele ţărişoarei noastre şi a fost re- 
prezentat în Lugoj şi în Biserica Alba, Abia după ce a fost piesa repre- 
zentată în alte părţi s'a dat şi în Bucovina. Recensentul „Patriei“ intro- 
duce darea sa de samă despre prima reprezentare a operetei „Crain non: 
cu următoarele aire ` „Armonia“ a impatriat cu reprezentaţiunea de eri 
seară moaştele spiritului profetului, care ca toţi profeţii a fost profet pen- 
tru toți Rominii, numai pentru cei din patria sa mai strimtă nu, Aceste 
moaşte ` Craiu nou, operetă de prea timpuriu decedatul C. P. s'au rein- 
tors pe pămintul Bucovinei din care s'au zšmislit şi reîntoarcerea a fost 
un act de triumf naţional”. (Patria DL 267), 


tis VIATA ROMINEASCA 


Un lucru reiese din cercetarea de Päud acuma, că dacă se mai 
poate injgheba o modestă, dar trainică activitate teatrală la noi în 
țeară, apoi ea poate purcede cel mai bine dela „Armonia, 

Despre celelalte reprezintări teatrale date de diietanţi se poate 
spune atita, că ele sint o probă mai muit pentru afirmația noastră că 
nicăeri nu s'a manifestat în decursul timpului o idee conducătoare, nict#- 
ieri nu s'a lucrat după un plan tine deosebit, ci cu totul şi pretutinde- 
nea a fost improvizat, Aceasta-i impresia ce am avuto ristoind zia- 
tele noastre ca să culeg informațiuni, această impresie am avuta şi în 
anii din urmă, cind am urmării cu interes activitatea ce s'a deslişurat 
pe acest teren. Se întiinplă că o societate de binefacere nu dispune de 
fonduri, iute se improvizează o reprezentare teatrală, cu piese alese în 
grabă, de cele mai multe ori studiate slab și astie! să uită că arta are 
altă menire decit să servească numai ca mijloc pentr: ajungerea altor 
scopuri, 

Se impune numai decit o schimbare In dir ecţia aceasta; cum mi-o 
închipui cu voi arăta pe larg ia altă ocaziune. Aici voiu induce numai 
citeva date statistice, cari deşi sint incomplecte—ecste imposibil de a da 
tabele statistice complecte, căci multe reprezentații n'au fost înregistrate 
în ziare--vor arăla totuşi cetitorilor marginile, în care s'a mişcat activi- 
tatea teatrală a diletanţilor noştri. 

În Cernăuţi s'au mai dat următoarele reprezentații + 

1, 18 anuar 2395, Nino dramolet de Cerchez, aranjată de Junimea, 

Lie e » Mademoiselle Mrmnblsiufelea, comedie de Stamati 
Ciurea, aranjulă de Junimen, 

3, 9 Fevruar 1854, Un lrandalir in Ierér, comedie din frastuzeste 
de T. V. Stefanalli, arunjuti de Junimea, 

L 9 Fevruar t894, Post festum, comedie în | act de Wichert, trad. 
de M. Stefanelli, utanjată de Junimea, 

D. G Iulie 1595, Drumul de fier, coumedio cu cintece în | pel și 2 ta- 
blpuri de V. Alecsundei, 

D. H lunio 1905, O Serisoure perilula, comedie In 4 acte da Curagiale, 
aranjata de Junimea, 


In Suceava s'au dat următoarele reprezentări: 

1, 6 Tulio 1892, Rusaliile. vodevil în 1 uet ai 2 tablowi de V, 
Alecsandri, 

2. 1 Fevruve 1899, Namaăşagul, proverb în t act de V. Alecsandri, 

de „  Cinel-cinel, comedie cu cintece de V. Alecsandri. 

4. 6 Lulie 1893, Nunta ţarănească, vodevil naţional de V, Alecsandri, 

k ww + Cinel-Cinel, eomedie cu cintece de ` e 

6. 5 „ 1809, Mademoiselle Mephistophâles, vadevii în 1 act de 
C. Stamati Cinrea. | 

7. 5 lulie 1609, Carâbuşul, vudevil în 4 acte de C, Stam att Ciurea 

8. 16 Dechemerie 1900, Tinără femeiu arțăgousă do Eticnuc, tra- 
ducere din frunțuzeşie de M. Stefanelli. 

3. 16 Dechomvrie 1999, Conul Leonida faţa cu reacţiunea, piesă in 
2 ucto de I. L, Caraginie. 


GR D VIAȚA ROMINEASCA IN BUCOVINA H 
$ t0. 25 Decemerio 1900, Mama Anghelnga, ranlaneta da V. Alecsandri, 
4 H e » Leac pentra soacre, comedie tu 1 art de 

Trocaru. 


12. Decomyrie (ug, Cârahugul, vodavil în 2 uete de C, Stamati Ciurea. 

13. 2 Ferrnar 1905, O căsnicie, eninedia in 3 arte de G. © Ursachi, 

14, 2 Innie 1905, O scrisoare perdult, comedie în $ arto de LL 
Caragiale. 

t5. T Iulio Dm, Baeciiel as eului, farsi în tapt de C Stamati Ciurea, 

16. 2 Peveuar 1905, O noapte fartunousa, comedie în 2 acte de L 
L Caragiale- 

17, 7 luke 1995, 0 risnició, comedie in 3 arte da G. C. Ursachi, 


In Rădduț s'au dat următoarele reprezentații: 

1, 22 Ianuarie 1893, După teatru, comedie întrun pel de T. V. 
Stefanelli, 

2. 22 Januarie 1832, Crodilorii, comedie in | aet de V. Aleezandri, 

3. 25 Noemvrie, Nu te jucu eu dracul, comedie în 4 act de F Negruzzi. 

L 23 Noemrrie, Cinei-Ciuel, camadiu en cintece de V, Aleesundri. 

5, 15 twie 18%. Madame Mefistofel», voderii in £ act de C Sia- 
mati Ciurcu, 

G. Lẹ Iulie 1849, Carabuşul, vodevil în 2 arte de C. Stamati Ciurea. 

7 25 Pevruurie (at, Biletul de tramway. 

Ro e e „Umorul de pe strada Cirhunarilor. 

IL 1 Noemvrie 1901, Soure cu plosie, comedie în 1 ac! de lozit Vulcan 

10. a a — İoainie de pansă, comedie în 1 act de Traearg, 

11, P Xoemvrie 1902, Cimel-Cinel, comedie cu cintece de Alecsandri. 

12 13 Fevruar 1095, Căanieie, comedia în 3 acte de G, C. Ursachi. 

13, 25 Iunie 1905, O serianare pierdută, comedia în 4 acte de L 
L Caregiale, 

Singuratice reprezentări s'au dat şi în Cimpulung şi Siret; piesele 
ce s'au reprezintat au fost comediile şi madevilurile lui Alecsandri. 

Din tabelele de mai sus se vede că şi în celelalte oraşe diletanţii 
şi-au format repertoarul lor tot din piesele lui Alecsandri, abla în timpul 
mai nou s'a încercat a st juca şi din Caragiale, 

in cadrul acestor espuneri trebuie să mă opresc puţin şi ia teatrul 
nemţesc din Cernăuţi şi anume din următoarele motive. Pe scena aces- 
tuj teatru s'au produs şi două artiste romince ` daan Agata Birsescu 
şi d-şoara Adrienna de Kold născută Costin în Bucovina”) şi s'a jucat 
in traducere şi a piesă rominească, Năpasta lui Caragiale. 

Piesa a fost tradusi de Adolf Last, un Evreu din Rominia, care 
publicase şi nişte cercetări critice asupra lui Caragiale, sub titlul „Unei“ 

(mai întăiu îi dase titlul de Läge). 

Piesa s'a dat pe scena teatrului cernăuțean în lanuarie 1897 cu 
d-şoara Prandstetter (Anca), domnii Popp (lon) şi Metz! (Dragomir), 
Jocul a fost satisfăcător, constatare ce o face şi presa străină şi cea ro- 


"1 Despre debuturile d-gnurei Agata Birsescu tn Buvovi 
gătil un articol pentru R oA ol i literari”. îrsescu tn Bucovina um pre» 


120 VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


mină, piesa însă „a indignat“ pe criticii dela ziarele Nemteşti, Voiu cita 
din recenzlunile ce s'au făcut numal cite-va pasaje, În „Czernovitzer 
Zeitung“ din 15 lanuarie ailăm următoarele : „Drama de tot realistă „Nă- 
pasta“ de Caragiale trad, de A. Last a fost interpretată foarte bine de 
d-şoara Prandsteiter (Anca) şi domnii Popp (lon) şi Metzi (Dragomir). 
Actorii nu găsesc în rolurile lor nimic mulţămitor, că persona- 
jele sint—puţin spus—nesimpatice; ceca ce a putat interesa, a fost id- 
terpretarea, care merită toată recunoştinţa cu atit mal mult, că aproape 
totul a fost creațiune proprie“. 

În „Bukowinaer Rundschau” 13 lanuarle) siirtică un oare-care Josef 
Czeihel drama fără milă, După ce critică tecnica dramei, constată că de- 
fectul principal al dramei este caracterul absolut imposibil al Ancht, care 
e numită „o monstruositate psichologică“. Cel mai aspru e însă recen- 
sentul ziarului „Bukovinaer Nachrichten (14 lanuarie). Th. M. care nu- 
meşte piesa „Colportageromangeschichte“ şi încheie: „nime să nu se in- 
cumele şi să deie piesa bucătăriței sale chiar numai să o citească, dacă 
vrea să aibă linişte în casă“. E o critică foarte pătimaşă şi părtinitoare. 
În fine traducătorul A. Last vorbeşte în două foiletoane consecutive din 
„Buk, Post" (12 şi 14 Ianuarie) despre plesă; în primul vorbeşte despre 
Caragiale, comediile sale şi apol pe larg despre „Năpasta“, în al doilea 
despre reprezentarea el pe scena teatrului din Cernăuţi. 


o 
kd kd 


Aceasta este activitatea teatrală în Bucovina ` puțină şi dezordonată; 
ce s'ar putea face de acum înainte voiu arăta cu altă ocaziune. 


Cernănți în April, 1907. 
George Tofan. 


Serisori din Ardeal 


Descreşterea relativă a ra spe iei romine.—Apostoli 
noastre. —Cu prileju io le din Romina bani 


Arad, Aprilie 1907. 

Una din Gott: de căpetenie, prin care susţinem tupia de conser- 
vare a neamului nostru, este gruparea elementului rominesc in mase 
mati, compacte. In adevăr, atit în părțile ardelene, cit şi în cele bănă- 
tene şi ungurești, pe teritoriile locuite de Romini în mase mari— chiar 
cind centrele erau dominate de străini de neamul nostru—s'au născut şi 
au primit tălmăcire toate aspirațiile şi plingerile noastre, în deosebi in 
luptele politice, contra netastelor regimuri, care de aproape patru decenii 
se perindează la clrma țării noastre. Puterea aceasta pe care a dat-o Ro- 


minilor așezarea lor în mase compacte, cum şi faptul adesea afirmat în 


pubiicațiuniie scrise despre noi, şi mai ales în cele scrise în limba noas- 
trä, că noi Rominii avem mal multă vitalitate şi mai mare forță de spo- 
rife decit celelale seminţii din tara noastră, au făcut să se nască în Saşii 
din Ardeal acea cunoscută frică de absorbire din partea noastră, cate 


i-a împins la o politică poltronă, veşnic  guvernamentală-maghiară (ën, - 


vinistă), 

Aşezarea în mase compacte şi sporul poporaţiunii fii 
favorabile prin excelență dezvoltării "age gece Seele 
nostru în trecut: au fost fortărețele de rezistență contra atacurilor Sa 
ine, scuturile cele mai puternice pentru conservarea individualităţii noas- 
tre etnice şi a vieţii suileteşti a neamului nostru. 

Dar ori cit ar îi de puternic infiltrate în adinciinea sufletului ome- 
nese tradiţiile ŞI invățul, vremile schimbătoare multe lucruri schimbă ! 

ŞI în faţa realităţii nu ne este permis să ne legăm ochii, ci CR 
bue să privim fără şovăire adevărul, dela a cărui înțelegere va urma 


îndrumarea conştientă, mâîntuitoare. 


„Un profund cunoscător al poporului nostru de dincoace de Car- 


Paji şi a condiţiilor lui de viaţă, d. E Brote, într'o serie de articole: 


„Studii statistice (Descreşierea relativă a poporaţiunii romine)“, publicate 


în „Tribuna* din Arad dela No. 55 din 1907 înainte,—ne dă rezultatele 
- cercetărilor sale asupra grosului poporațiunii romine, care formează briul 


e 


EN 


ia VIATA ROMAEASCA NM 


a [i È EH? 

de popar străvechiu din sinul plecat spre apus al Carpaţilor şi din voie 
inurile croite de apele lor. Ga e 

£ PT acele cercetări vom da în şirurile următoare o rog de 2o n 
statări lămuritoare pentru adevărata stare a poporațiuii EE 
ertcatä in vigoarea ei de vitregele împrejurări ale vremurilor ER = 
şi vom lua din diferitele regiuni, studiate de d. Brote, tre! dintre cele mai 


H i D a lare? 
insemnate pentru noi: Ţara Birsel, regiunile Sibiului şi părțile Danătutul, 


Țara Birsei* cuprinde teritoriile din jurul Braşovului şi se com- ` 
pune in totu! din 44 comune mari şi mici, din care 20 sint ageet 
iuaii c itor în curgere de 20. 
iată raportul de creştere a poporațiunii pe acest terit p 


de ani (1880—1900) : 
Rominii au sporit : 


Be? z "RR 
In 20 comune româneşti en 1277 sau GB 


a Dë si maghiara 20) „ 256% 
Pi |) g germane 211 „ 3223 
S.. 2 amestecate s SHI n 26I 
“zi DO CEEA 


Alții au sporit : 


ln 20 comune romineșii es D san 23.01%, 
e 19 ý maghiare „ PEST . IZ 
„de = germano e Zu n 16,5 
i og » ametlecaslo . CHI . Zi 227 


w TIBI Sah 


Aceste cifre dovedesc în mud neindoios că poporațiunea rominä 


se atlă în descreştere relativă. Rominii n'au crescut de cit întrun pro- 


cent de 16.119, pe cînd celelalie naționalități au sporit su 2460 in- 
tre Romini şi celelalte neamuri este, în „Tara Birsei“, o dierenä de 


551 în defavorul Rominilor. ŞI cu tonte că în Braşov și Feldioara 


cresterea Rominilor față cu Sazii e favorabilă (1.22%/0), totuşi Maghiarii 
sporesc mal mult (1.471) de cit el. Aşa că cu drept cuvint poate spune 


d, Brote: „Cuceririle mindre ce se fac de către Romini în comunele ger~ 


„mane, amestecate, şi în partea cea mal însemnată a comunelor maghia- 


„te nn sint un succes deplin şi rămin zadarnice pa cil timp poporaliu- 


nca romină este sidbită tocmai în trunchiul! ci“. ŞI este cvideal că 
sidbirea unității maselor romine şi împastrițţarea teritoriilor lor cu elt- 
mente.. privilegiate şi mai spornic+ ne va duce la o reducere a forielor 
şi validitării noastre, cum şi la stinjenirea aspirațiunilor noastre. 

Sintem dar in faja unei primejdii de care trebue să ni se pătrundă 
sufletele. O vie ingrijorare şi o încordată muncă se cere din partea cer- 
curilor conducătoare romineşti pentru susținerea şi întărirea maselor po- 
puiare rominein omogeneilatea lor etnică, spre a putea remedia sfârma- 
rea unității noastre şi dispersiunea sistematică a elementului rominasc. 

Luind acum în cercetare alt teritoriu, In care neamul rominesc este 
compact şi puternic, regiunile Sibiului, vom vedea că prezintă aceleaşi 
fenomene ingrijitoare pentru nol, ` Din cete 75 comune mari şi mici ale 


SCRISORI DIN ARDEAL 123 


a e H b 


Zmgschn) Sibiului, între care 38 sint roinizeşti,— în 51 lacuese Romini, Po- 
porsia romină aice, peste tot în general, sau scade sau sporeşte cu mai 
puțin de drei pătrimi de sutime la sută pe an, DE cînd Maghiarii şi 
Germanii sporesc cu un procent insemnat. 

Faţă cu aceste constatări d. E, Brote propune să se cerceleze ches- 
Hunea mortalității, a emizrărilor şi a strimtorării economice a popo- 
miui, pentru ca, pe baza datelor pozitive, sä se poată stabili cauzele şi 
lucra. la remediarea răului. 

Apreciinii acest punct de vedere, noi socotim că pentru a aduce 
deplină lumină în chestiune ar mat D de cercetat multe pricini nemär- 
turisite, de pe terenul administrativ bunăoară, ba chiar şi din.. justiția 
maghiară, de pe terenul conrupțiunii moravurilor ele... care toate vor îi 
contribuind la retrogradarea noastră... 

Insfirşii a treia regiune de care neam propus să ne ocupăm, 
după cercetările d-lui Brote, este partea rominească a Banatului, Aceasta) 
are un centru rominesc (oraşul Lugoj) şi e compusă din 115 comune 
din care numai 4 nu sint romineşti. Cu toate acestea „după anul 1900 ` 
Rominii nu mai constituesc de cit 81.80%, din poporațiunea ținutului, au | 
perdut deci în două zeci de ani ( 1880—1900) 4.12 procente ` iar procen- | 
tul de crestere anual al altora este aproape de pairu ori mai mare dez 
cit a! Românilor !..* Cauzele 3 Pe de o parte e invaziunea ce se revarsă 
asupra satelor romineşti (s'an făcut şi colonizări de Maghiari !...), ear pe 
de alta este emigrarea, o boală care se întinde mai ales în părțile aceste, 
şi între Romini. — Rezultatul total al fluctuațiunii poporațiunii în cen- 
trul acestui ținut străvechi rominesc este : „De la 1890 până la 1900, în 
zece ani (în Lugoj) Maghiarii şi-au indoit cu prisos numărul lor, de la 
1807 la 3932, Germanii au sporit de la 5152 la 6241, de patru ori mai 
repede de cit Rominii, şi cei vre-o va Sirbi şi-au intreit numărul (de 
la öl la 153), Procentul de creştere (?) al Rominilor, mic deja, scade 
încă dela O87 în anul 1890, la 0.70, în 1900“, 

ŞI au mai avem nevoe să dăm date şi pentru celelalte ținuturi de 
care se ocupă d. E. Brote.. 

Dar slăbiciunea noastră nu are un temeiu firesc, imutabil, deşi e 
căutată şi forțată de vrăjmaşii noştri ` cu toate acestea insă, trebue si ne 
preocupe fenomenele arâlate, cum şi toate acele fenomene de ordine 

socială, politică şi culturală care ne caracterizează situaţia şi influenţează 
asupra dezvoltării vicții noastre naţionate.——Cu unul din aceste fenomene 
ne vom ocupa în cele următoare. 


E? 


Trecutul, chiar şi cei mai tecent, al neamului nostru rominesc din 
ținuturile Ardealului şi ale Ungariei se identifică cu istoria bisericii aces- 
tui insemnat fragment a! întinsului nostru popor. 


EZ VIAȚA ROMINEASCA 


In frumoase cuvinte arată scumpul nostru poet, Octavian Goga, 
misiunea din trecut, me care trebue s'o continue şi 'n viitor la noi preoții : 
„Preolimea din svest timp (veacul XVIII, ru „Supplex Lielus Vala- 
„chorum”), a äre apnstulat a ştiut uni două simboluri. crucea și spala, 
„pentru izbinda luptei aţionsle,—a arătat lămurit care sint atributiile is- 
„torice slo toisgulni de pastorie bisericeasra la noi.. Poporul nosira se va 
„pătrunde şi mai departe de sfiata, bona şi iuteleapla luai lega românească 
„iar prențimea noastra să asculte indemnul maei tradiții de vencuri şi să-și 
„dee sumă de pornurile vremilur navă, Sa vada totdeauna luniulea ochi- 
„lor «i icoana luminnasă a acelui apstol et barha aihä, de a rëm siin- 
„tenie Fa culremurat şi sufletul men, şi de care en m'am apropiat olal- 
„vară cu vuvintelo unei pictati smerite : 
„Curine-sa hirotoniren 
„Cu harul vernrilor ţie, 
„Drept vestilorule apostol 
„Al unei vremi ce va st vie“, 

In aceste duioase şiruri poetul ne apare şi ca dascăl, — dascălul in- 
drumător spre „vremile răzbunătoare“ ce au să “urmeze „pătimirilor* 
noastre, pe care cu atita putere le cîntă... 

Şi deşi o vie discuţie s'a pornit asupra misiunii preoților, între 
Luceafărul şi Revista Teologică, discuţie urmărită cu viu Interes de cer- 
curile noastre intelectuale —nu s'a subliniat din nici o parte apariţia fan- 
tomet fioroase a funcționarizării slujitorilor apostolici... 

Vom arăta dar noi, prin limba cifrelor reci, o sumă de dureroase 
constatări din domeniul bisericesc,—la ale căror urmări nu ne putem 
gind! fără groază şi fără a ne cutremura în suflet, căci luptă mare ne 
aşteaptă şi biciu de foc ni se pregăteşte 1... 

Dintr'o statistică oficială (Magyarország Kozoktatăsiigye as 1905 
é, Bp. 1906) scoatem următoarele date: 


In toată țara, de la 1896—1905 şi-au părăsit confesiunea ` 
Rom, cat, Gr. cat, Evang. August Gr. Ort. Unitari Izr, 


IBBA 20o 327o 156w Min, Oh Gin, 
Va să zică, după evangelişti (reformaţi), cel mai insemnat contin- 
gent pentru tepăderea credinței strămoşeşti îl dau Gr, ort. tortodoxii), 
adică Rominii (şi Sirbii, cari sint foarte puţini ia număr față cu noi). 
Mai lămurite indicaţii ne dă altă tabelă comparativă şi anume: 


In anul 1904 şi-au părăsit legea, după naţionalitate : 
an et. Ze ee -SRG A 
52.4 3.8%, Mep 29.30 30 Oloo 
Din aceste date se vede că, în afară de elementul dominant, ma- 


ghiar, care sufere de felurite zguduiri din toate domeniile preocupațiuni- 
lor religioase, sociale etc., elementul gr, oriental, deci popotul romin in 


SCRISORI DIN ARDEAL 125 


pimut rînd, dă cel mai înalt procent al părăsirii legăturilor cu biserica. 


zeg strămoşască, 
ri cit S'ar da pentru explicarea acestui fenomen el. de fei de 
- E i ; - oi 
cini ca: misticizmul omului, veşnic doritor de lămuriri asupra... iasă 
melor eteme, ori influenţa manlacitor religioşi, ori explicările „dogmatice“, 
ori deraierile sufleteşti, ori greutatea biruiui preoţesc şi greutatea susținerii 
şcoalelor confesionale prin contribuțiuni din ce în ce mai grele, —de sigur că 
Apa de contact a preotului „modern“ (funcționar LA neingrijirea tul pentru- 
nevoie poporului şi uşurarea acestuia, lipsa de solidaritate a preotului 
cu masele populare (exemple dureroase ca acel dela alegerea dela Bocşa, 
unde cea mai mare parte a preoțimii a fost în tabăra contrară masei po- 
porului romin, luptător pentru cauza naţională !..),—uu puţin vor fi con- 
tribuit = instrălnarea poporului dela vechile aşezăminturi,., 
i nu credem de prisos să cităm din articolul dr, N Bălan di 
>» m 
eee Teologică următoarele adevărate cuvinte: „Nouă ne trebuese 
S 1 de preoți, cari de-odată cu credința neclintită în vecinicia deeg. 
ui Eed? e porni în trăinicia neamului nostru rominese fe 
„Şi u n teri iru pă 
s S pu pen întărirea acestul neam, — am 
Dar dacă vom continua cu disecarea rälelor de 
. care suferim, vom 
ga iarăşi—tot după statistică— întristătoare date şi pe terenul instrucţi- 
+ care la noi e, până acum, în strinsă legătură cu legea şi institu- 
țlunea noasiră bisericească. 
Numărul total ai obligaților la şcoală, ta 1 Sept. 1904 au fost: 
Mag, „Rom, Stovaci Germ. Ruteni Sirbi Croaţi 
So 166 128%, (in, 28% 25s Li 
jar după „limba maternă” au frecventat şcoala : 


Magh. Germ, Slovaci Romini Ruteni i 
Croaţi Sirbi 
stu 893%, 844%, GA, 91,11% 83.000 "7 ënn 
umaj rutenii, perduţi naționaliceşte, sint mai slab 
Kee Sara F E slab reprezentaţi de 
Ee ai insemnat popor, după maghiari, în sinul patriei noastre 


ŞI cela ce este şi mal caracteristic, este 
d - că, fa - 
zut ppa numărul elevilor germani şi romini, citea sa 
n ceia ce priveşte școalele speciale, chiar 
$ şi inferioare (de . 
pe re pr procentul elevilor romini este disparent, ză ina 
orii de pregăti S 
zm sau pregătire, este că duce pe copii noştri drept în bra- 
Ges ne va duce noua reformă şcolară ?... 
or urma şi j 
n aaa şi alce jertfele şi... lepădările, ale căror preludii se ob- 


Dar să avem credința puternică şi nestrămutată că nu oameni ca, 


126 VIAȚA ROMÎNEASCA 


Apponyi sint men să cirmulască lumea, şi că vremea va răsturna toate 
clădirile făcute pe nisip, şi, după cum spune poetul maghiar : 
„Duhul vremii va birui miile de mercenari!”... 


DI 


Din seria chestiunilor de actualitale, cari ne-au preocupat mai in- 
tenz, fără îndoială, a fost revolta agrară din Rominia. 


„Singele, apă nu se face”... 
Durerea noastră, a unui neam din ţărani, a fost cu atit mai adincă, 


in faţa celor petrecute, cu cît noi ne simţim cu inima şi sufletul nostru, 
una, în durerile şi aspirațiunile mulțimii cu adevărat romine. 

Şi tocmai pentru acest motiv,— deşi legăm mari nădejdi de activi- 
tatea valoroşilor conducători din prezent ai țării romineşti, — sentimentul 
public rominesc dela noi ţine, că e de indispensabilă necesitate, estinde- 
rea tuturor drepturilor şi îndreptărilor poporului, la toate manifestaţiu- 
nile vieţii de stat, conform duhului vremii şi concepțiunii moderne. 

Orice temporizare va aduce noi încurcături... şi nu trebuie să se 
uite, că trecut-am prin greiele zile, cînd ţăranul fiämind n'a mai cerut 
pămint, cia vrut singe! 

Poate ar fi locul să arătăm deosebirea dintre starea ţăranilor dela 
noi şi a ţăranilor din Rominia liberă a Rominilor. Dealimintrelea d. C.S. 
a arătat în „V. R.” această deosebire CM. R.” I, 1). 

Zorile unel vieţi nouă par a se ivi în viaţa neamului rominesc, cu 
toate piedecile şi greutăţile ce i s'au ivit în cale, căci un duh nou... 
prevestitor unei noui vieţi se arată. 

Apoi, avind însușiri frumoase, neamul nostru de pretutindeni, să 
avem credinţă în viitorul tui, ms) ales cind sintem în focul luplei,,, 


5. Secula. 


Sorisori din Basarabia 


I 


| Se ştie că un popor ajunge să se obicinuească chiar şi cu calami- 
Hie cele mai strigătoare, „odată ce ele devin cronice... Şi totuşi nu se 
Se séi Europa de azi nici o regiune însemnată, unde să nu se 
că o luptă socială pentru izbăvirea popuiaţiunii de aseminea calami- 
og e decenii Hu exislă nici o ţară care să nu-și aibă, măcar inim- 
: zii od mai firesti şi necesare aparenje ale vieții ei etnice: mişca- 
a er uată i generel și slorțări practice pentru garantarea şi dez- 
i ze sei Dar, nici o regulă tără excepțiune, 
migi să te întrebi: oare tot ceia ce a lost 
green prilej de luptă de idei, sau îndemn în gier, 
té în c? Ori poate Basarabeni sint creaţi din ait lut ca ceilalţi şi, 
o ind cunoştinţă, nu-şi vor progresul Jor? 
0 i bizare Contimporană domneşte în formă şi în fond nobila 
i 2 să, iar Veneticii stăpinitori zi noştri sint mai mulţumiţi 1a 
“sala d ëmge introducindu-se în poporul basarabean numai fot- 
: ie ale civilizati ini ; 
agpi ta Ze (ruseşti |...), Rușii pot dormi liniștiți, deoa- 
Şrolile şi dregătariile ruseşti înlocuesc, în ochii lumii, toate insti 
tuțiinile de acest fct, atit de necesare oricărei populaliuni. ; d 
K Alaziite puţine și Intimplătoare la un partid naţional moldovenesc 
dë rage act numai susul, Despre o tinetime genemasă si liberă, 
din sinut majorităţii acestei țări, nici nu s'auda facă... sau această 
ke â oricărui popor îşi expune vinja acolo, departe de Răsarabi i 
„Du pentru țara Delai? Ocirmulrea locală se găsește întreagă la die. S 
a emeng care sint străini cu totul oricărei idei moldoveneşti, în 
E Şi Chișinăul nu esie altăceva decit centrul acțiunii politice d ifi 
Se în această țară inapoltată. E Ae 
| Astfel niei o primejdie nu d observă pentru sipimi zia 
pe $i eum am mm spusa, Rusii se simt în Basarabia gemeng 


E 


(E VIATA ROMINEASCA 


.- — - 


Dar noi?! 
„Sintem străini in ţara noastră”... 


Lé 
Ki » 


Este o vorbă glumeață că: în Chişinău graiul moldovenes: slu- 
jeşta aruma numai la tsel lucruri: boerii zblară moldoveneşte la slugi, 
se ceartă moldoveneşte între dinşii (avind dech pentru o conversatie obi- 
cinuită, limba—mai delicată—rusă), iar „navialsivo” de toate treptele, in- 
jură totdeauna moldoveneşte Şi cu toate acestea, voiu spune un adevăr, 
un paradox poate: sunetele moldoveneşti domnes: în Chişinău aproape 
ca şi în tot restul ţării. Ze auzi până şi noaptea, vind iți scirţie pe lingă 
fereastră un car cu boi, care-şi amestecă simfonia aceasta cu nestirşita 
„îrunzuleană“ a sâteanului eare trage cu ea dracul de coadă... Le auzi. 
cind cumperi (o proză !) cărbuni, lemne, lapte, poina sau păpuşoiu... La 
teatru se reprezintă o piesă ruseasră, dar lu-rătorii din rulise, servitorii 
dela garderobă, îşi spun daraveriie moldoveneşie. SG intregeştii tabloul, 
cînd vezi oriunde doi-trei sergenţi de politie, vorbind tot aşa... Şi numai 
atunci, după ce ai ştiut culege toate aceste aparențe ale sufletului romi- 
nese înstrăinat, prirepi o primăvară pe rimpia poporului, Trebue însă o 
imediată arătură a pămintului, săminţe, sămănători şi ploaie, ploaie caldă... 


+ 
* + 


Cronica artistică a Chişinăului e mizesabilă, In ce priveşte arta tea- 
trală sintem mai mult Ruteni decit Moldoveni. In fiecare sezon vin 
la noi trupe ruteneşti, şi Moldovenii se delertează eu induioşitoare fo- 
mante, ea: „oi ne hodi Grijiu tal na veverniţi“ şi multe de-al-de-avestea. 
în deobşte, toată arta dela noi poartă pecetea rutenească, mai ales pic- 
tura, Vara treeută, o expoziţiune ambulantă ne-a vizitat Basarabia, oprin- 
du-se în Chişinău 3 săptămini şi apoi umblind din sat în sat 3 luni de-a 
rindul, Am văzul în şatra acestei expoziţiun! elte-va tablouri vu tipuri şi 
pelsage din Basarabia, semnate de pictori... rutenl—ca un bănat al sã- 
Tăciei duhului nostru de artă, 

In ramura muzicală acelaşi lucru. „Souvenir de Bessarabie”, acea- 
stă compoziţie vu multe teme şi melodii poporane-—e serisă nu de un 
Moldovan, ei de un „Hoffman“, Gustul muzical e în scădere. Nu mai 
auzim nici despre lăutari, nici despre vintăreţi naţionali, ca acel de 
odinioară. Orchestrele moldoveneşti au dispărut, rămiind numai citeva 
jigăneşti, mal proaste, ea areca a lul Costache din Bălţi, sana lui Şte- 
fănucă din Romăncăuţi. Pentru înveselirea biuroeraţilor ruşi, şi a capita- 
lei unei ţări romineşii, avem în restaurantele de aici vite o orchestră de 
peste Prut, pe care o privim ca unicul semn al legăturilor noastre sufle- 
teşti cu Rominia, dela a căror rupere; peste 5 ani, se împlineşte un 
veac de ani, 


> * 
SCRISORI DIN BASARABIA 129 
— 

— E) 


Dela Chişinău la laşi drumul coastă numai vr'o citiva Jei totu 
pentru Basarabeni, laşii nici nu există. Universitatea, SR Gage 
literatura, cercurile intelectuale —toată bogăţia sufletului rominesc pare 
că nu s'ar găsi la 100 km. dela Chişinău. Să must facă nimeni iluzii 
deşarte în privinţa aceasta. Amar s'ar înşela acela, care ar crede că gra- 
nijele nu au nici un efect și că sim{irile noastre sint şi ale Rominilor 
din regat, că aspiraţiile tor sint şi aspiraţiile noastre. Ceva mai 'mull. 
rusi aci GE nu credem în resursele vitale ale rominimei ca națiune 

ia acestei vite latine şi conștiința menirii ce ea are în — e 
noi sint numai vorbe... idea Cult 

„Rominimea 2—dar există ea? Unde-s manifestaţiile ei ?* — Şi nu 
ai ce să răspunzi. —„Rominia—spun „adevărații Rust: dintre Moldoveni 
~nu este decit une quantité negligeable. Ce, este acolo o forță, ştiinţă 
sau un suflet original ?* j 

Şi iar te simţi, că nici cu o discuţie cit de lu 

A ngă nu vei dovedi con- 
trarul, Nu vei putea arăta prin cuvinte mişcarea intelectuală popora- 
nistă, vorbele nu vor întrupa icoanele vii din poeziile lui Goga sau Coş- 
buc, dovezile geografice şi istorice nu vor putea ține locul reali DU ne- 
op Ke vei mingiea numai în gind cu ideia mindră că mal curind 
sau mai tirziu acea mare rominime, dela Mare 
va fi cunoscută tuturor. PRE E poe Dee 


a. 
. Lé 


Se vorbea mai dăunăzi, pănă în Martie a. c., că oprieta ` 
tri, pe care Îi amenința chestia agrată din Rusia, işi cert Ser 
spre Rominia și că ar fi fost mulţumiţi chiar, în cazul alipirii Basarabiei 
la Rominia. Nu ştiu ce spun ei acuma, după răscoalele ţărăneşti de 
pen dar mulţi dintre intelectualii noştri găsesc că Basarabenii nu pot 
aiba ve pasă ag mg să se adape acolo la izvoarele ju- 
oală prod À Den aceasta, ei aduc următoarele argu- 
i „Starea ţăranului romin, temelia statului şi a neamului, ne descura- 
jază, deoarece e partea cea mai puţin recomandabilă a vieţii naţionale 
Fără pămint, fără lumină, In sălbătăcie şi vecinică foamete, țărănimea 
romină se găseşte la dispoziția arendaşilor de tot soiul, la cheremul 
siujbaşilor de toate ireptele. Afară de aceasta, tocmai Rominia a rămas 
cea din urmă dintre statele civilizate în ce priveşte dreptul de alegere 
deci nicăiri nu sint excluşi dela viaţa politică atiția cetăţeni ca în Pa. 
tria-Mamă“. Sintem cu toții convinşi că intreaga clasă de oameni de 
treabă din Rominia deplinge această stare de lucruri, dar pănă cînd 
rage amane aceasta nu se va realiza intrun şir de reforme, —statul romin 

mine aceeași instituțiune ituți 
e aşi t de jaf, o instituţiune pentru sâtbătăci- 
Asemenea vorbe le auzi pretutindeni, $ 


130 VIAȚA NOMINEASCA = 


= 
Li t 


lar aceea ce ne loveşte dela prima vedere, este faptul că, cu cit pri- 
mejdia catastrofei istorice se apropie mai mult în Rominia, cu atita mai 
zădarnic o arată oamenii politici prevăzători,-—căci „domnii zilei“ nu-i 
ascultă şi nu grăbesc să facă reformele ce se impun. Chiar făgăduințele 
de azi nu ştim dacă se vor îndeplini... Şi cind ne gindim la marele 
idea! al unei „Rominii-Mati“, ne apare foarte tristi această stare de lu- 
cruri, de idei şi de sentimente. Cind în „Patria-Mamă“ nu există de fapt 
toate libertăţile constituționale, dacă pentru clasa ţărănească nu există nici 
justiţie, nici bunăstare economică, atunci, cum să facem din această țară 
o adevărată „Mamă“, câtră care să fie atraşi Rominii de pretutindeni ?.,. 

Mine cind votul universal de fapt va fi cucerit în Transilvania şi 
cind Rusia va deveni un stat constituțional, fraţii Romini ar trebui să se 
afle mai înnaintea noastră, iar nu mai înapoi. Nu va fi cu putinţă să țintim la 
idealul unei Rominii-Mari, cită vreme Basarabenii sau Ardelenii se vor 
găsi mai bine economiceşte şi politiceşte în lăuntrul altor state, din ne- 
fericire străine neamului lor. Vorba mea de profan este că ne trebue ne- 
apărat o țară liberă şi fericită, pentru ca să tindem spre dinsa, Ne trebue 
nu visuri ori făgădueli, dar ceva mult mai bun decit Rominia de azi, 
căci altmintrelea va fi greu să deştepţi sentimentul naţiona! în Basarabia, 


+ 


De cind chestia najionalităţilor din Rusia s'a pus la ordinea ziel, 
politica rusească în privința Basarabiei nu se face cu nepăsarea de mii 
înnainte. Cu toatä recunoaşterea tacită că Basarabia este o țară romineasci. 
se lau măsuri cuvenite pentru a impiedica orice activitate specitică in 
sensul naţional. Se aude despre un proect al autorităților locale, prin 
care Sar opri introducerea cărţilor romineşti tipărite „în străinătate“. Ar- 
guimentaţia acestei măsuri stă In idea că, cu lățirea cărţilor romineşti 
(unde văd Ruşii această äre ?) Moldovenii vor ajunge să tindă la le- 
gături politice cu Rominia. Intr'un ziar oficios chiar se vorbea, deşi în 
treacăt, dar lămurit, că în Basarabia focul naţional nu s'a slins, ci numai 
este innăbuşit. 

Recunoaşterea aceasta inseamnă mult. Rusul găseşte la noi până 
şi „tocul naţional“ —minune! Pănă acuma eram, doară, numai o turmă 
de iobagi sălbatici, puşi la voia nemărginită a cinovnicilor ruseşti—şi 
iată sintem aproape recunoscuți ca națiune. 

Primul pas e făcut, poate. 


Să adăogăm la el încă sute şi mil, şi atunci numai, vom putea 


spune că ne-am împlinit misiunea noastră istorică.— Parlamentul rusesc 
va juca un mare rol in renaşterea noastră. Tot poporul nădăjdueşte că, 
mulțămită Dumei, nu vor fi uitate şi nesocotite nici marele interese ale 
Basarabenilor, 


gës a h = e 4 n d eg “ A erh 


SCRISORI DIN BASARABIA iat 
` Lee, A 
LX 
+ H 


Basarabia contimporană, pentru a p sa Întru ciiva . 
virea următoarei grave dileme: sau Ge deplină, bi efon 
țională, luată și ege cu energie şi cu devotamentul pentru idealul 
nostru rominesc. Desigur, cea mai firească soluțiune ar îl ca toată sufia- 
tea din Basarabia să devie romină, căci numai In acest caz poporul 
moldovenesc, are înţeles să existe ca tare. Şi cu atit mai lesne e de 
deşteptat la noi conştiinţa naţională, cu cit însuşi poporul şi-a păstrat 
şi limba şi mindria lui naţională. „Sint romin !*—această exclamațiune rä- 
san incă din vremuri romane, S'aude totdeauna în graiul Moldovanulul. 

richt, în şovinizmul lor, adevărații Ruşi ar tăgădui existența Moldove- 
nilor ca naţiune, ea există şi dă cea mai puternică dovadă de rezig- 


tență, anume: Moldovenimea b 
tele străine. asarabeană îşi asimilează toate elemen- 


en citeva exemple : 

trun sat, se găseşte o familie „Şahovscâi“, de origină rusă și 

EN după documente, se trage dintr'o viță princiară dp ca e 
tancez, care azi, e curat moldovan. La malurile Nistrului — pe Ruteni : 
la Acherman şi Izmail—pe Bulgari, Polonezi şi alţii—pe toţi îi asimilăm 
noi, pe cind, în schimb, pe mulţi dintre Moldovenii noştri nu-i putem 
scoate din cleştele rusificării! Un anume Birca—sau Bocan —se ruşi- 
ep: a grăi şi a trăi moldoveneşte. El se dă drept mare patriot rus, um- 
pe de-a-buşele inaintea huliganilor cu influență, se face cel mai dispe- 
ari tg în favoarea rusilicării şi injură din gură şi prin gazele pe 
dora deci şi pe Moldoveni. lar împreună cu ceilalţi adevăraţi Ruşi, 
n rasă Se Sgal, Evrei, etc, şi Moldovanul nostru, uitat de neamul 
e Lee Se ph at mare de patrioți, care se numeşte cu min- 


eet 


Toate chestiile cele mai vitale eniru po 
gătură cu chestia învățămîntului e: sagire pg dea o 
p% invăţătorul german, se vede, că a inspirat şi „zemstvo“ din Basara- 
- La adunările acestei instituţiuni desincoctrmaitoare s'a vorbit mult 
despre acei bani ai poporului, care se aruncă în glod, cu şcolile actuale din 
Basarabia, Şi totuşi, vedem că acuma, cu începutul primăverii, „zemstvo“ 
clădeşte şcoli nouă. Ba era chiar un mare proeci dea se face o intrea d 
Felea de şcoli, pentru a realiza şi instrucțiunea generală ` dar situaţia ` 
Manciară nu a permis asemenea planuri... i Ñ 
Doritorii de şcoli moldovenești se întristau, văzind cum se ridică 


şcoli rusești cu banii Moldovenilor. Se intristau însă zădarnic. Lăsaţi să 


i pregătească Ruşti edificiile şcolare, doar mai încolo vor fi ele bune 
ceva. Poate, nici nu vom fi încă în stare să ne folosim de moşteni- 
tea materială a Ruşilor,—cine ştie ?1 


133 VIAȚA ROMINEASCA 


Să nu uite nimeni că viitorul acestei ţări e lung şi numai după ce 
vom izbuti a ne prepara pentru el, va putea fi vorba de alcătuirea noilor 
forme în învățămintul poporan; pănă atunci însă noi avem o datorie, 
foarte gravă, anume, să nimicim pagubele aduse nouă de şcoala rusească. 
Trebue cu preţul celor mai mari sacrificii, să răspindim în mod privat Iu- 
mina în limba—mamă. Se vor porni negreşit perseculiuni contra aposto- 
ilor viitori, vom întimpina prigoniri şi impiedicări la fiecare pas, dar toate 
acestea nu trebue să ne inspăiminte sau să ne oprească în loc... Incetul 
tu încetul vom duce poporul pănă la o aşa stare de fapt, încit el sin- 
gur îşi va spune cuvintul şi-şi va orindui soarta. 

Desigur, realizarea acestui ideal va cere mari sforțări şi jertfe; ele 
sint inevitabile chiar istoriceşte, deoarece a lupta pentru o cauză nerusă, 
însemnează a lupta contra cauzei ruse. 


Cronici Bucureştene 


+ Aprilie 


Insfirşit, e linişte In țară, Linişte de cimiti 
nişte, prelerabilă de o mie de ori Saaft SE Sé = 
prag am trăit citeva săptămini, cuprinși de un spăimintător delir, furie 
e distrugere din partea unora, sete de răzbunări cumplite din rie: 
scene OOA şi demenţă din partea tuturor. gä 
$ a varsat atita singe rominesc, că probabil taranii n super- 
zc CH re miraji că găinile lor (cari vor mai D avind ride ana 
atd du e le-au făcut ouă Inroşite d'a gata pentru sărbătoarea 
de ghiulele, pai pete AOA S GC SÉ a aa ve 
neveste, au lipsit din mijlocul neamului lor eege A ra ës 
vumm beggen fără poltă dia azima coaptă, care je fi pasen SC 
poss A dacă n'ar ti curs peste ea prea multe lacrămi amare şi 
— În ziua de Paşti au cintat cucuvelele pe streşinele lor! 
E Zo? varice Led ee mon şi o nenorocire e bună la 
A i » ddincile prelaceri cari aduc după el 
Wain mai bun mulţimei, baier scrise  tatd ` "ëm 
istoria popoarelor. Poate că grozava boală de ae no egent 
` ăti 
seye eng leacul suprem al unei mari lăsări de mg sn? auser 
E Se ët care patria ni s'a zvircolit va hotârt instirşit pe oamenii 
evada clients Sei s'adune întrun hotăritor consult la 
N centu ui şi să găsească leacul definitiv întremător. 
 — eer voiu lacumeta aici să le arăt ce au de făcut; eu, im- 
sa “e Ee cititori, n'am decit să aştept plin de nădejde ca ser- 
ae întuitorului să coincidă în 1907 cu invierea şi cu min- 
ea celor peste cinci milioane de trudite suflete țărănești 
A ges observajiune, insă : 
m citit şi am auzit povestirile despre răscoale, şi mi- : 
Sal Segara ca psichologia jaranulul romin să se ia as eg 
Be d sep unei singure nopți de groază! E cu neputinţă ca țara» 
steel dodata r'o hard sati Dar Dër deeg Să se fi 
; i c ar cine a săvirşit i 
Soe barbare, acele fapte de Piel Roşii, ale căror cane 
$ n ricoşat chiar inchipuirea unui calău ca Torquemada? Eu unul 
nt încredințat că, dacă toji taranii Impinşi de foame şi de des- 


n 
kd LH 


In mersul ingrozitor al lucrurilor din Rusia, singura speranţă este o 
intoarcere a guvernului la politica constituțională, de care depinde şi soar- 
ta apropiată a națiunii moldoveneşti din Basarabia... Dar în vremea a- 
ceasta.... din Dumă vin ştiri neliniştitoare ; yroectele ei rămin numai pe 
hirtie şi aplicarea lər nici nu se aşteaptă ; centrul Dumei—cadeţii —trăesc 
mereu sub frica dizolvării, interzisă fiindu-le şi orice aclivitate legală. lar 
pe de a parte, optimiştii speră că tocmai programul acestora, atit de 
moderat şi realizabil, se găseşte tot mai mult acceptabil în sferile cele 
Lon die, incit se apropie ziua cind el va concorda de fapt, cu desăvirşire, 
cu vederile şi intenţiunile din Peterhof... Un haos L. care stirneşte nemul- 
țumiriie şi revoltă până în fundul inimii poporul, care se deşteaptă ca 
şi leu! din poveste... În locul unci grabni:e şi radicale reforme rurale — 
lot acelaşi țăran rus, lăsindu-și plugul în srătură și cu jandarmul din ur- 
må, plecat la ostrove. Pedeapsa cu moarte se practică cit mai pe larg: 
e un eveniment de mara însemnătate ciad în 24 de oare nu se întimplă 
nici O spiuzurare,,.. 

Şi totuşi, tot mai mult se ridică credința în viitor.—„Mai neagră 
#oapte—mai vii stelele“, Singeie vărsat pentru libertate va fi răsbunat 
zu prisosinţă, prin o simplă şi radicală nimicire a parazitismului şi tira- 
nici de azi. Ideile democratice vor invinge ; chiar astăzi au prins atit de 
mult rădăcină, incit etirpirea lor nu se mai poate face, decit stirpind Ru- 
sia insăşi, 

Chig nän, 18 Aprilie 197, 

Alexis Nour, 


134 VIAȚA ROMINEASCA 
i sch fofi pu pornit să 
j i şi de unele aţițiri necugetate, dec Ba ; 

seral ces ër, mai omenoasă, însă ticăloşiile, prizee see 
i ii: äturile satelor, scăpa! n ocne, 

ibile nu le-au comis decit unii: lepăd rile : bes 
asasinii şi tilharii, sufletele criminale chiar în timpuri normale, st w ta 
într'o clipă de tulburare obştească în care mintile cele mai cumpăta eg 
exaltează, lar drojdia populară se ridică totdeauna la suprafaţă prin in- 

și la ci nelegiuită. sai 
gg d ei starte cu convingerea că neomeniile şi atrocitățile 
H GH a d 

din timpal räscoalelor nu pot îi opera tărănimei rominești întregi, fon 
ciarmente blindă şi cinstită, ci aceea a unor vestejiji de justiție şi a 
unor înnebuniţi prin basamacurile mizerabile ce se debitează in circiu- 
mile dela sate, şi prin otrava şi mai primejdioasă a aţițărilor unor semi- 


cul, citeodată chiar semit-— culti, cari înţelegind numai pe sfert unele, 


idei generoase şi umanitare le viră tilcuite anapoda în capetele igno- 
le inţeleg de loc. | 

E? palad oR scriu aici o cronică Bucureşteană, scriu o mi- 
niatură de istorie a unci vieţi şi complexe şi ușuratece, fac un pute 
cinematograi ale cărui tablouri schimbătoare nu se opresc decit o clip 
'n joc, aşa că după tragedia țărănească urmează repede o scenă de co- 
medie buriescă, şi după aceasta, altă dramă poate. SÉ? 

Viaţa Bucureşteană, suspendată un moment de îiorui Tngrijării 
obşteşti, continuă, cu toate marile ci nimicuri, cu toate micile ĉi sin 
cu toate aparențele ei strălucite, cu toate mizeriile ei fundamentate, 
La Bursă se joacă iarăşi, la teatrul rominese au picat trupe de operă 
italiană şi de operetă austriacă, în Cluburi se joacă, în localurile de 
petreceri jocul nu mai conteneşte, în saloane de It. ve. ei E 
pretutindeni, jucăm cu toții danţul obicinuit a! une! existente frivole şi 
zadarnice, aceeaşi, vecinic aceeaşi, cu toate cele întimplate. Au cintat tu- 
nurile, şi noi tot jucăm, şi tot ne jucăm, nepăsători şi fericiți £.. : 

ŞI fericirea noastră e aşa de iluzorie, încit mă mir cum pănă acum, 
ca o repercusiune a răscoalelor ţărăneşti, ziarele n'au inregistrat încă o 
revoltă... a Bucureştenilor. Să nu credeţi că exagerez dacă voiu afirma 
că „domnul Ionescu“ şi „musiu Dumitrescu“ din Capitală sint tot aşa 
de exploataţi pecit „nea Jon: şi „badea Dumitru“ din cătunul Pelagra- 
de-jos, Nu vreau să vorbesc de scumpetea exorbitantă, indrâsnesc să zic 
chiar neruşinată a prețurilor de intrare la opera italiană sau la opereta 
vieneză (15—20 de lei stalul 1). Astea sint petreceri de lux. Arta şi li- 
teratura sint consumaţiuni de lux în Rominia, Aiurea ele sint la indemi- 
na celor mai saraci, şi aşa și trebue să fie. In Austria, bunăoară, 
sint regulamente polițienești şi municipale cari statornicese un maximum 
de preţuri la teatre, peste cari nu pot să treacă impresarii în lăcormia lor 
cămătărească. Dar, repet, nu am intenția să mă pling că traiul Bucureş- 
tenilor s'a impovorat prin urcarea prețurilor de intrare la spectacole. S'a 
scumpit însă în mod extraordinar strictul mecesar al vieţei : hzana, lo- 
“cuința, îmbrăcămintea, combustibilul. Incalte, în ceea ce priveşte locuinţa» 


îmi închipuesc că sa auzit pănă la laşi oftatul isbucnit din plăminii Bu. 


Ké avi e f HOSA LEART ETEENI 
: CRONICI BUCURESTENE 135 


cureștenitor în ajunul. Siintului Gheorghe. Chirii exorbitante, case mize- 
rabile ! Cu 1000 de lei pe an trebue să te consideri fericit dacă vei găsi 
in Bucureşti trei-patru odăițe într'o mahala departată şi murdară, fără 
custe, fără umbră de verdeață, fără aer, fără soare. Este o adevarată crimă 
să se permită inchirierea unor asemenea case lipsite de lumină şi de 
căldură, condițiunile primordiale ate vieței omeneşti. Dacă d. C. Sterea 
a intervenit pentru închierea invoetilor agricote între farani şi moşieri 
(Şi bine a făcut, ori-ce-ar zice „Epoca“ la care am colaborat ani intregi, 
muncă räsplätitä... dar să nu fac chestii personale D. orice s'ar zice, en 
aş vota cu amindoua minile ca autoritatea se intervie odată şi-odată spre 
a pune un friu scandaloasei spetule la care se dedau cițiva bogătaşi ne- 
sățioşi In potriva marei mulțimi a publicului, speculă la piine, la carne, 
la haine, la chirii, la... toate! Păcălele au haz numai la întăi Aprilie ; dar 
In celelalte zile ale anului păcăleata onorzbililor negustori devine nesu- 
ferită. 

Este curioasă datina asta de a păcăli pe semenii Gi în prima zi 
de Aprilie! E neexplicabită. Eu aş propune din potrivă, ca: de oarece în 
354 de zile ale anului ne păcălim intruna unii pe alţii, — relaţiile noastre 
sociale fiind întemeiate pe o permanentă hipocrizie şi minciună, —aș pro- 
pune zic, ca să alegem ziua de |] Aprilie tocmai pentru a ne spune re- 
ciproc pe şleau adevărurile pe care in tot restul annlui ni le ascundem. 
Cu jurămint straşnic să ne legâm ca, în ziua de 1 Aprilie, ruşinindu-ne 
de minciunile convenţionale cărora ne supunem în toate celelalte zile, să 
ne spuneni unul altora tot ce gindim şi ce simţim, 

— Dragă, eu sint nebun de amor după zestrea ta, iar nu după 
tine ! va zice inflăcăratul îndrăgostit logodnicii sale la | Aprilie, 

— „iubiți alegători !*, va grăi manifestu! unui candidat de depu- 
tat, iar acesta va fi obligat să spuie sincer în ziua de 1 Aprilie: Idio- 
Klos, ategiți-mă şi pe urmă n'am să mal mă gindesc la voi, ci numai 
la treburile mele !* 

— Scumpe bărbăţeie,—va spune cucoana barbatului ei,—nu ţi-am 
mărturisit până azi că te ingel în chip scandalos, dar fiindcă azie | 
Aprilie, mă simt datoare Să-ţi declar că ţi-am pus mai muite coarne de- 
cit au cerbii din munţii Ceahtăului, 

„„Pentrucă —orice s'ar spune—să fim politicaşi, sau cum zice fran- 
cezul— place aux dames !, ziua de 1 Aprilie trebuie s'o rezervăm fe- 
meei, care a transformat păcăleala Intro adevărată artă, aşa că artrebui 
să se înființeze —tot pe ziua de 1 Aprilie, ziua Budgetului—un nou post 
de Muză: Muza păcălelilor, post care se cuvine de drept unei femei, 

La Rocheioucauld a scris: 

Poţi să găseşti femei măritate cari n'au avut nici-un amant; dar 
e gicu să găseşti de acelea cari au avut numai unul. 

La Rochefoucauld a fost un obraznic, nu-i aşa, scumpe cititoare ? 


G. R. 


Ee e 


Cronica Literară 


„POETUL CAUCAZULUI» 
— Cu prilejul traducerii poemei „Demonul“ — 


Marele poet rus, Mihail Lermontov, s'a născut în anul 1814 şi sa 
atins în floarea tinereţii, înnainte de a fi implinit ai douăzeci şi şeptelea 

an. El se cobora dintr'o familie de mică nobilime, din guverniimintul 
Tula, care însă, după spusa biogralilor poetului, număra printre strž- 
moşii ei pe scoţianul George Learmouih, emigrat din veacul XVII în 
Rusia, unde intrase în slujba ţarului Mihall,—Rămas orfan de mamă încă 
de mic copil, Lermontov fu crescut de mătuşa sa maternă Elisaveta Arse- 
nieva— germană de origină—care-i dădu o educaţie îngrijită, inspirindu-i 
de timpuriu gustul pentru capodoperele literaturii germane şi franceze. 
Tot mulțumită acesteea, care-l luă cu sine la moşiile sale din Georgia, poe- 
tul avu prilejul să cunoască şi să admire acolo, din cea mai fragedă a sa 
copilărie, pitorescul mărej al Caucazului, frumuseţa naturii şi a populaţiei, 
precum şi minunatele legende ale acelui pămînt pe care avea să-l cinte, 
cu atita dragoste, în tot mersul scurtei sale vieţi, 

La vrista de 12 ani, Lermontov fu trimis la liceul din Moscva, după 
terminarea căruia se înscrise ia universitate. Eliminat insă de aici, trecu in 
şcoala militară, pe care absa!vind-o în 1834, fu rinduit in acelaş an sub- 
locotenent în garda imperiată a ţarului Neculai, 

/ Aptitudinile lul poetice işi făcuseră drum de timpuriu: la vrista 
de 15 ani, în liceu încă fiind, cl începu a serie frumoasa poemă Demo- 
nui, în care respiră acel imn delicios, şi sălbatic totodată, pentru iubirea 
care răscumpără şi reinnoeşte totul. Urmară apoi citeva drame, datorite mai 
mult reminiscențelor sale literare, precum şi cele dintăiu poeme, care o- 
glindesc mai ales viața de garnizoană cu valurile ei de şampanie, în 
care autorul punea totuși mai multă poezie decit camarazii săi obiş- 
pu, Şi era incă la Petersburg, tot în garda imperială, cind dădu la 
lumină poema orientală Hagi-Abrek, cea dintăiu a sa inspirațiune byro- 


[> KR A - wa bă CW 
"9 ist ` 
< sg A 
| RONICA LITERARA 137 
A | 


"EE 


niană. Dar faima lui literară nu începe decit mult mai tirziu, şi anume 
în anul 1837, cu prilejul morţii lui Puşchin. Atunci serie el ala moar- 
tea_poetului*, acele versuri pline de vigoare şi mindrie, prin care cere ţa 
tului răzbunare pentru moartea poetului, căzut victimă unei conspirații 
de salon. Circulind în manuscript, cle atraseră asupra autorului admi- 
raţia întregii societăţi culte, dar in acelaş timp şi fulgerele țarului sus- 
ceptibii, care-l surguni în iubitul. dar mult depărtatul Caucaz, pentru 
un an de zile. Soarta legase insă-—se vede— pentru totdeauna, pâmin. 
tul acela de viața nefericitului poet! Căci, abia revenit în mijlocul plă- 
cerilor ademenitoare ale capitalei, unde aducea cu sine pe lingă alte nemu- 
titoare poeme şi romanul său Un erou al vremii noastre, —0 nouă mi 
sură disciplinară îl reintoarse în 1940 pe „locotenentul Lermontov” it- 
"ai în Caucaz, unde, la 15 Iuliu 1841, îşi găsi tragicul sfirşit al vieții 
întrun duel nenorocit, f 


Opera poetică a lui Lermontov, adunată după moarte-i în 4 vo- 
lume (1842—44), este însemnată nu numai privind'o faţă cui scurta carieră 
literară a autorului, ci mai ales prin minunatul ei cuprins. Numele de „poet 
al Caucazului”, va răminea pururi legat de amintirea acelui care în Da- 
rurile Terekului, Hagi-Abrek, Ismail-Bey, Cintul Țarului Ivan Vasili- 
evici—după unii capodopera lui Lermontov—în Demonul şi cele'alte 
poeme ale sale, a cîntat ca nimenea altul sălbătăcia naturii, vitejia râz- 
boinică, legendele şi tradiţiile locuitorilor din Caucaz. Aceste poeme 
sint redate astăzi in mai toate limbi:e popoarelor culte, iar literatura ger- 
mană se poate mindri cu o frumoasă şi complectă a Dr traducere inver- 
suri, datorită lui Fr. Bodenstedi, acesta însuşi un poet de talent.— Ca toţi ` 
contimporanii săi, Lermontov a suferit şi el, mai ales la începutul cari- 
erii, influența romantismului occidental, Goethe, Schiller, de Vigny, Sha- 
kespeare, iar mai ales Byron, au avut o mare înriurire in formarea poe- 
tului dar, talent însemnat, el a ştiut să rămie totdeauna originaj) pro- 
ectind in creațiunile sale geniu! național, iar mai ales puternica sa per- 
sonalitate, Si dacă nici restrinsa experienţă a propriei sale vieţi, nici tm- 
prtjurările istorice, nu l-au îngăduit să se ridice pănă la o concepție fun- 
damentală proprie, filozoiică şi socială, totuşi, el nu s'a mărginit la un 
simplu rol de preot al artei pentru artă, Dimpotrivă, Lermontov ia parte 
la mişcarea poliiică a vremilor sale şi îmbrățişează cu pasiune probie- 
riele — mărginite, este adevărat—care frămintau atunci patria lui: ten- 


due sale naţionaliste se învederează în /smail-Bey, dipă cum în 
Sarka, transpiră german ` 


H 
uim caracterul pesimist al operelor sale niimai unor sentimente e- 
goiste, pe cîtă vreme desperarea lui, ca dealimintrelea a tuturor pesi- 
miştilor, era făcută, în cea mai mare parte, din tristeța şi melancolia 
tuturora... 


VIAŢA ROMINEASCA 


Lermoniov era mic de stat, lat în spate, oacheş și nu frumos. 
Aceste însuşiri negative, stingăcia lui în societate, unde „nu era in 
stare să deschidă pura“, ambiţiunile lui aristocratice și orgoliul rasei, îl 
ficeau să resimtă în chipul cel mai dureros inferioritatea sa socială şi-l 
infăşurau intrun văl de melancolie şi de iristeţă fără samăn, „Chiar cind 
ride, ochii lui nu rid", zicea, despre el, Turghencv.-Supt acest înveliş 
inofensiv, clocolea Insă un temperament furtunos şi veşnic răzvrătil, care, 
prin expansiunile lui suileteşti, jignea adeseori pe contimporanii în mij- 
locul cărora se destăşurau. Acest temperament lămureşte şi fireasca lui 
simpatie pentru Byron, şi mai ales orgoliu! neinfrinat, independența de 
cugetare, risul sardonic şi cinismul care se revarsă aşa de bogat din o- 
perele amindorora,—pe cind imaginaţia grandioasă a lui Lermontov, il 


ridică In descrierea naturii cu mult mal presus de Puşchin, iar sensibili. , 


tatea lui pasionată îl pune alături cu Musset, 


Un loc de frunte, Intre scrierile poctului, îl are poema sa Demo). 
care, ca un torent de lavă înflăcărată, se coboară în valuri armonioase 
din coastele Caucazului. Inspirată în chip indirect de Meaven and 
Earth de Byron şi mai deadreplul încă de Elaa a lui de Vigny, poema 
lui Lermontov se deosebeşte cu desăvirşire nu numai prin cadrul naturii, 
care parcă tremură şi eade florii iubirii, ci şi prin felul de a îi al eroinei, 
care dacă este turnată dintr'un sentiment mai puţin nobil, Incheagă, in 
schimb, mai mult adevăr omenesc de cit toate semenele sale. Istoria literară 
crede a fi descoperit imboldul şi firul conducător al acestei poeme în dra- 
gostea lui Lermontov —statomică cl curată până ta mormint—pentru ruda 
sa Varenca Lopuhin, căreia i-a inchinat, între altele, și acesta versuri pa- 
sicnate. Adevărul este că în toate variantele poemei se străvede mereu 
iubita: ea, în silueta drăgălaşă a Evreicei din robia Babilonului ; ea, în 
nevinovala şi totuși volnptoasa călugătiți spaniolă; ca, infine, în frămin- 
tările vijelioase ale prinţesei georgiene Tomara, În care se intrupează ide- 
alul autorului în uitima versiune a poemei. lar rama care decorează iubirea 
rumatică a poetului, precum şi coloritul cald al fundului pe cara ea ae 
destăşoare, sint cu neintrecut meşteşuz închiegate din impresiunile en. 
Ion şi vieţii, ale poveştilor şi legendelor, ale credințelor şi abiceturilor Ca- 
ucazului, 2 

În munţii acela cu muchite lor de diamant, şi anume în „văgăuna 
Darialului“, se văd pănă în zilele noastre rulnile unci cetăţi märeje : 
„Palatul prințesei georgiene Tamara“. Nu departe, pe podişca muntatul 
Gud-Aul!, lingă malul Araavei, se zăresc alte urme, din care bogata in- 
chipuire a poetului a clădit castelul bătrinului Gudal, Scara acestula, si- 
pată în stincă, coboară până şi astăzi încă, din turnul făturalnic, In apele 
intinse ale fluviului. ŞI fantazia poporului a insufleţii acele locuri minu- 
nate cu Viața epică a unor ilinji nepămintene. — În „valea Dracului“, 


EE ER 


' Lët d e? lu: Sa Ki = 
CRONICA LITERARA 139 
eene 


sproape de Gud-Aul, „Duhul muntelui“, indrăgind pe-o fată, a îngropat, 
intro clipă de gelozie, supt pgrămada spăimintătoare a pietrelor din vale, 
casa În care se adăpostea cași cu iubitul ei. Mai colo, pe malul drept 
al apel, urmele ce se văd în valea strinsă între doi munţi pietroşi, sint 
minile mănăstirii pe care, ca să-şi răzbune de nătingia călugărițelor, a 
dohorit-o acelaş duh, cu lovitura lui de trăsnet. EI Insuşi, zace ierecat 
până astăzi, nu departe, In peştera din valea Caişaurii, pe cind deasupra 
tuturora, din zăpezile diamantine de pe virful Cazbecului, răsare para- 
clisul acela, pănă la care, după spusa Osetinilor, picior de om incă n'a 
stăbătut, Şi acolo, în groapa prințesei georgiene, mai hodinesc doară 
visurile neintrupate ale poetului... 


Demonul a fost opera predilectă a poetului, căreia, toată viața, 
el i-a acotdat o deosebită atențiune. —Începută la 1829, o prejăcea şi 
intregea mai in fiecare an. Din pricina aceasta, o avem în mai multe ver- 
siuni şi anne : prima de la 1879—1830, două din anul 1831, o alta da- 
lată 1832—1833, a cincea din 1838, şi cea din urmă de la 1840 sau 
1541, anul morții poetului. Aceasta din urmă este şi cea mai desăvir- 
şită, din toate punctele de vedere: elementul subiectiv, care se găseşte 
in celelalte, a fost de aici cu desăvirşire Inlăturat. 

După versiunea din urmă, descoperită şi publicată pentru întăia dată 
la 1891, de cătă Pave! Viscovatov (Moscva 1891), a făcut d. LR Rá- 
dulescu traducerea rominească, pë care celitorul o găseşte in cuprin= 
sul acestul număr. 

VCR: 


Cronica Istorică”) 
— Studii de istorie bisericească —- 


Ca pretutindeni, aşa şi la noi, biserica a avut în trecut o mare în- 
Tiurire atit culturală cit şi politică asupra dezvoitării neamului nostru. Pe 
de o parte ca factor de drept public, pe de alta ca singură purtătoare 
a culturii în vremile—din nenorocire aşa de indelungate—ale evului nos- 
tru mediu, biserica constitue în istoria poporului nostru un element aşa 
de însemnat şi hotăritor, încit dela cunoaşterea destinelor ei in cursul vre- 
milor atirnă însăşi cunoaşterea mai bună a trecutului nostru, 

In deobşte însă istoria bisericii noastre nu s'a tratat independent 
de celelalte apariţii politico-culturale ale trecutului, ci în legătură cu ele 
şi anume, aşa că partea politică a istoriei bisericeşti a fost studiată impre- 
ună cu istoria politică generală a neamului nostru, iar cea culturală im- 
preună cu istoria culturii ori, incă mai precis, impreună cu istoria noas- 
trä literară.— Ce-i dreptul istoria bisericii noastre nici nu se poate inte- 
lege deplin fără istoria generală a poporului nostru. Dech, atita vreme 
cit ea e privită numai ca o anexă a acestei istorii generale, sint o mul- 
{ime de puncte, in ele foarte însemnate, ce nu pot fi tratate mai deaproape 
tocmai pentru a se păstra dreapta măsură in expunerea diferitelor im- 
prejurări istorice din viaţa poporului nostru, Altfel, dacă istoria bisericii 
se tratează ca un domeniu de studiu pentru sine, vrednic de a fi cer- 
cetat și ca unitate istorică deosebită. In acest caz se poate da o mult 
mal mare atenţie, nu numai cestiunilor de organizare bisericească şi de 
activitate pastorală, dar chiar atitor chestiuni de istoria culturii în genc- 
ral (şcolile de pe lingă mânăstiri) şi de istoria artelor in special (arta 
bisericească). 

Incercări de a se studia istoria bisericii noastre independent de 
alte istorii nu lipsesc în istoriografia romină. Dimpotrivă sint destule. Fie 
expuneri de caracter general (mai vechi: Maior şi Şaguna), fie mai a- 
ies sub forma de monografii ale diferitelor dioecese şi archidioecese (a- 
cestea destul de numeroase, pentru a nu mal fi nevoe de citat nume şi 
titluri).— Dar, ca şi în tratarea istoriei noastre generale, aşa şi în istoria bi- 


sericească a domnit, ba chiar domneşte încă, direcția aşa zisă politică, - 
după care sint considerate ca istorice şi tratate ca atare mai ales feno- 


menele de viață de stat: Domni, războae, cuceriri, intrigi de curte, etc ;— 


*) Recenzia cărții d-lui R zelli - in gr 
ME are aa Sonic adu Rosetti a fost publicata, din gresala, ln 


N 


CRONICA ISTORICA 14 


—In biserică, — episcopii şi activitatea lor religioasă-pastorală şi gospo- 
dărească-administrativa.— Precum istoria politică se împărțea după Domni, 
așa cea bisericească după Prelaţi. Despre o dezvoltare înlăuntrul statu- 
lui, şi bisericii, în afară de directa înriurire a Domnilor şi Prelaţilor, felul 
vechiu „politic“ de a scrie istorie, nu se preocupă. Istoria e în această 
direcţie a istoriografiei mai ales istoria personalităților şi nu istoria ma- 
| selor: a poporului întreg într'un caz, a turmei dreptcredincioase în altul. 

In istoria bisericească mai e însă o pricină de puțin progres cu 
adevărat ştiinţific. Fie că această istorie era scrisă de clerici fie că de 
laici, ea lua aproape Intotdeauna—supt influența vieților sfinților-—un 
caracter apologetic. Acest fel falş-pios de a povesti viaja şi activitatea 
diferiților fruntaşi bisericeşti a avut atita răsunet în cercurile bisericeşti 
şi chiar teologice, incit el e considerat chiar azi ca felul de rigoare în 
care e a se povesti —cuviincios —viaţa „fericiţilor întru Domnul” păstori 
ai bisericii noastre. 

Cu aceste lămuriri date, să trecem la tema însăşi a articolului de 
faţă arărind: L Ce sint studiile de istorie bisericească (respeclive-— ce 
trebue să fie), IL Cum se fac (r.—cum ar trebui să se facă) eil. Cine 
le face (r.—cine e mai ales chemat să le facă), 

Prilej ca să scriu acest articol mi-au dat două monografii biseri- 
cești care au apărut In timpurile din urmă: ambele istorii de e- 
piscopii. Una din ele bună, ca pildă de ce se poate face, cealaltă 
ca pildă de ce nu irehue să se tacă în studiile acestea speciale de isto- 
rie bisericească, 


ba 


I Istoria bisericească se ocupă, fireşte, în primul loc cu insuşi 
organismul politic religios numit biserică, atit In dezvoltarea sa internă ; 
dogmatică, etică şi temporară, cit şi în relaţiile sale cu alle autorităţi bi- 
sericeşti, ori, apoi, cu puterea civilă reprezentată prin statul laic şi or- 
ganele sale şi cu turma drepleredincioşilor. —Dar tot în istoria biseri- 
cească mai pot fi cuprinse şi fenomenele culturale ale căror purtător, 
a tost biserica prin diferiţii ei membri mai bine înzestrați sufletește ori 


aflați în împrejurări mai prielnice. Atunci cînd biserica unui popor nu e, 


zguduită de certe confesionale şi certe de prelați, mulţi din membrii 
ei se pot anume deda în toată liniştea sufletească şi la ocupaţiuni în 


] 
j 


afara de biserică, precum sint lucrările ştiințiiice şi literare de tot felul, 


ori activitatea pedagogică în sinul şcoalelor de mănăstiri. 

Studiile de istorie bisericească pot dară cuprinde :—1* Studii asu- 
pra credinței şi dogmelor. In acest senz n'avem, de pildă, până azi o 
bună Istorie a ereziilor răspindite la noi în popor şi dintre care bogo- 
milizmul e în activitate incă pină azi. Tot aici ar H de studiat influen- 
vie avute de alte confesiuni asupra confesiunii noastre ortodoxe: în 


special în Ardeal, pe vremea luptelor pentru Reformă.—20 Studii asu-- 


supra înriuririi morale directe şi indirecte avute de biserică asupra cre- 
dincloşilor ei. Aici ar intra istoria relaţiilor dintre biserică şi credincioşi 


142 VIAȚA NOMINEASCA 


în diferitele timpuri,—cu istoria nivelului moral şi intelectual al preoți- 
mii în acele timpuri.—d* Un capitol foarte mare şi bogat al istoriei bi- 
sericeşti e istoria puterii sale temporare: putere politică şi avere, Aic 
ştirile sint așa de numeroase, iar activitatea bisericii noastre aşa de 
plină de succese, incit o astfel de istorie a puterii temporare a bisericii 
romine ar aduce foarte multe lămuriri noi şi preţioase şi cu privire la 
istoria generală a neamului nostru.—4" Istoria relațiilor bisericii romina 
cu alte biserici şi cu puterea civilă reprezentată prin stat şi organele 
sale, ar trata în primul rind originile şi organizaţia bisericii, iarîn al 
doilea inseşi acele relaţii şi anume: relații cu bisericile de care a atirnat 
a noastră în diferite timpuri; relaţii cu bisericile ce-au avut credincioşi 
ori înriurire şi în părțile noastre: catolică, protestantă, etc. ; relaţii între 
unităţile bisericeşti din chiar sinul neamului nostru: între biserica mol- 
doveană şi cea munteană şi între amindouă şi cea ardeleană; insfirşit 
relațiile cu puterea civilă pe ajutorul căreia se reazimă întreaga organi- 
zare a bisericii noastre. Cit priveşte relaţiile cu credincioşii ele se pot 
aproape toate studia sau la istoria morală a bisericii, sau la cea tempo- 
rară (daniile şi ajutoarele materiale). 50 Fenomenele culturale la care ia 
parte biserica ori chiar singură le conduce ar fi toate de cuprins într'o 
istorie a culturii bisericeşti la Romini. 

Toate acestea din punctul de vedere al istoriei generale bisericeşti. 
Dar vin apoi nestirşitele feţe şi puncte de vedere mai speciale, din care 
se pot face tot felul de studii de istorie bisericească. Astiel e chipul aşa 
de cu predilecție răspindit la noi al istoriei diferitelor dioecese şi arhi- 
dioecese: „Mitropolia Moldovei”, „Mitropolia Ungrovlachiei“, „Mitropolia 
Ardealului“, „Episcopia“ cutare, ori „Episcopiile“ cutare din cutare țară 
rominească. Sau celalalt chip tot aşa de răspindit, biografic: „Viaţa şi 
activitatea mitropolitului, ori episcopului, ori episcopilor..." 

insfirşit încă un fel de activitate istoricã-bisericească, iarăşi destul 
de răspindit, şi despre care putem spune că a dat şi bune rezultate, e de 
1 publica simplul materia! Istoric, neprelucrat. Fie crinduit din punct de 
vedere politic-bisericesc (de pildă „Condica slintă*), fie din punct de ve- 
dere mai general, bisericesc-cultural (majoritatea publicaţiilor). 

I. Cum se fac studiile de istorie bisericească la noi, e o chestie 
Toi incurcată şi despre care nu se poate vorbi fără a dojeni în foarte 
multe privinţe şi direcţii. Acei care fac azi în adevăr mulțămitor istorie 
bisericească se pot număra pe degetele unei singure mini. Incolo, iată 
cum se face istorie bisericească. 1° Sau se publică clae peste grămadă, 
fără nici-o critică simplu material istoric. 2* Sau se fac biografii de pre- 
bail în genul vieților sfinţilor, cu expresii stereotipe de laude şi fericiri 
şi fără cea mai mică idee de rostul adevărat al vieţii şi activităţii acelor 
prelați: aceste lucrări deplorabile se nasc mai ales ca teze de licenţă. 
3a Sau întine, se scriu monografii de episcopii şi mitropolii în care se stringe 
la un loc tot ce-au spus diferiți istorici moderni despre ele, se caută 
şi ceva prin cronici şi se adună şi citeva dotumente, dacă autorul e mai 
silitor, şi se dau iarăşi inşirări cu totul lipsite de critică şi de valoare 


CRONICA ISTORICA 


originală, ale episcopilor, mănăstirilor, bisericilor, etc, comportate de temă. 

lar prin toate aceste lucrări, din nenorocire destul de numeroase, 
pluteşte un aer înnecător de mie, candeli şi mănăstire cu laude şi lingu- 
şiri orientale, de pe paginile lor Stam! un şopotit miâure de slugămicie 
şi dor de căpătueală şi din cind in cind, la cite o dedicație ori o laudă 
mai după tipic ticluită, parcă auzi un plescăit de buze de Prea Siint 
care a mincat bine la masă şi parcă vezi un zimbet viclean pe fața au- 
iorului—către „sfinţii“ mititei de prinprejur—: „AŞa-i c'am adus'o bine ?*. 
Aşa se scrie istorie bisericească la noi. De ideale religioase ori culturale 
nu e vorba in ele, Dacă ar şi putea He o întrebare, la care,—dacă 
avem în vedere nivelul moral al preoțimii noastre de sus şi de jos şi 
mediul şi spiritul în care se formează şi viitorii preoţi, In seminarii şi 
la Facuitatea de teologie,-—cu durere nu putem răspunde decit negativ. 
Căci în şcolile pomenite nu domneşte spiritul nou, reînvietor, cu aspirații 
nobile după idealuri de sacrificiu pentru neam şi țară, care domneşte in 
alte şcoli şi In alte cercuri, —ci încă tot spiritul bizantin-oriental de lin- 
guşire şi viclenie, de egoism cras şi arivism. 

De aceea sè fac, aşa cum am spus, studiile de istorie bisericească 
la noi, 

IL lar cit priveşte pe cei ce le fac, am spus deja, că cel buni sint 
puţini, cel răi mulți, Dar ce n'am spus încă şi volu spune acum, e că 
sară de o excepție două, bunii istorici bisericeşti dela noi nn stunt cle- 
rici, «i laici, Sint istorici de ceialalți, învătaţi pregătiți europeneşie în fa- 
<uităţiie şi seminariile noastre istorice, ori şi prin Apus, și care de obi- 
ceiu nu se ocupă numai cu Istoria bisericească, ci în general cu istoria 
neamului, În această privință e o deusebire hotăritoare între Ardeal şi 
Regat. In Ardeal, din toate timpurile, teologii au reprezentat aproape 
exclusiv întreaga ştiinţă istorică. ŞI au reprezentat-o bine. In trecut ca 
şi azi, Destul să pomenim renașterea istorică dela începutul veacului 
trecut, iar pentru vremea noastră numele canonicului Augustin Bunea. 
Dar această deosebire işi are o origine foarte limpede, La noi biserica 
a trăit în totdeauna ca in sinul lui Abraam. Pe cind „dincolo“, biserica 
iobagilor valahi a avut nu numai să lupte pentru păstrarea credinței 
strămoşeşti, dar să reprezinte şi aspiraţiile politice ale credincioşilor, Bi- 
serica ardeleană s'a ojelil in nevoile indurate şi de aceea eaa dat oa- 
meni tari şi a avut prelați şi clerici la înălțimea tuturor cerințelor, chiar 
şi a celor ştiinţifice istorice. — Ce-i dreptul avem şi noi cel de dincoace 
citeva mari figuri culturale printre arhiereli noştri, Dar fiind vorba în 
special de istorie, această stin a fost în deobște bine reprezentată nu- 
mai de laici, În prezent acel care a contribuit cel mai mult la progresul 
studiilor istorice la noi, nu numai publicind singur atita material istoric 
cit generaţii întregi n'au publicat, dar scriind opere de o insemnătate 
hotăritoare în dezvoltarea istoriografiei noastre, profesorul lorga, e acel 
care şi pe terenul istoriei bisericeşti a lucrat mai mult ca oricare altul 

Dar ca pe toate terenele aşa şi in studiile istorice azi o împărțire 
a muncii a devenit o nevoe de prima ordine. Pentru ca dileritele studii 


144 VIAŢA ROMINEASCA 


istorice să iie de o potrivă de solide, se cere o aprofundare aşa de mare 
încît învățatului Intro anume direcţie nu-i rămîne nici timp nici energie 
de prisos pentru cercetări în alt domeniu. Să mai adăogăm că astăzi 
problemele istoriei noastre s'au înmulţit şi complicat aşa cum cu două 
zeci de ani înainte nici nu ne-am fi inchipuit. Istoria socială şi econo- 
mică rominească de abea acum se naşte, Istoria culturii e încă In cele 
dintăi inceputuri. Numai istoria politică a ajuns destul de departe. Dar a 
şi început de vreme. Mai că putem zice că, de cînd avem o ştiinţă is- 
torică la noi, mam făcut decit istorie politică. Şi dacă mai amintim că 
pe generația de istorici care se ridică acum o așteaptă o lucrare funda- 
mentală pentru viitorul ştiinţii noastre istorice—de o mărime şi greutate 
cum profanii nici nu-şi pot închipui, —anume scoaterea Monumentelor 
istorice ale „Rominiei“, în care să se stringă odată complet şi critic 
toate ştirile cron'cale şi documentare, aşa cum le au toate țările culte din 
Europa,—atunci vedem că împărțirea muncii, de care vorbeam, e chiar 
o condiție capitală de inaintare a studiilor istorice la noi, 

In astfel de împrejurări studiile de istorie bisericească ar ttebul 
să cadă asupra acelora care prin chemarea lor in societate sint mai 
aproape de ele, clericilor noştri. Mai precis, profesorilor noştri dela Fa- 
cultatea de teologie, arhiereilor noştri şi preoților cu studii universitare. 
Dar pentru ca istoricii ceilalți să poată lăsa tără grijă studiile de isto- 
sie bisericească pe sama acestora, se cere o condiţie sine qua non. SI 
cu aceasta rindurile de mai sus vor căpăta şi încheierea şi justificarea 
necesară. 

Anume, studiul istoriei bisericeşti în Facultatea noastră de teo- 
logic trebue pus pe baze cu adevărat științifice. Pregătirea istorică a 
teologilor noştri—dintre care se recrutează şi se vor recruta taţi istoricii 
bisericeşti — trebue ridicată la acelaş nivel cu prepătirea ce să dă stu- 
venţilor dela Litere în secția istorică, la Universitatea din Bucureşti. 
Trebue inființat un seminar istorie cu adevărat modern, In care teologii 
să poată deprinde critica istorică— ştiinţifică şi să se exercite încă din 
şcoală, sub conducerea profesorului lor, la lucrări istorice, Părerea mea 
e că trebue mers încă şi mai departe şi anume să se facă înfrățirea 
acestui seminar cu cele istorice dela Facultatea de Litere într'un /nstitut 
istoric, ăşa ca prin conlucrarea tuturor elevilor de istorie sub conduce- 
rea tuturor profesorilor de istorie, să se formeze şi mei intensiv cul- 
tura greneral-istorică a viitorilor lucrători pe terenul ştiinţii şi să se infil- 
ireze şi mal adinc spiritul critic-ştiinţific în acei viitori lucrători. 

Numai aşa studiile de istorie bisericească vor fi duse cu izbindă 
mai departe chiar de clerici şi numai aşa împărțindu-se munca ştiinţi- 
fică, ceilalţi cercetători istorici vor putea să lase la o parte pomenitul 
domeniu de cercetări, devotindu-se celorlalte grele şi numeroase pro- 
bleme de istorie generală romineaacă. 


Vasile Pârvan. 


St" RE 


Cronica Internă 
— După răscoale — 


In vremea răscoalelor, fie din mai puțin nobilul instinct de conser- 
vare individuală, fle din sentimentul nobil de conservare națională, chiar 
categoriile sociale ale căror interese economice sînt adesea antagonive cu 
ale țărănimii, recanoşteau mizeria clasei ţărăneşti, prevedeau şi aprobau 
reforme economice, ba, unii reprezentanţi ai acelor categorii sociale se 
pronunţau şi pentru lărgirea dreptului de vot al țărănimii. (Toate acestea 
s'au întimplat la prima şedinţă a Societăţii Agrare, de după răscoale, 
cînd încă ele nu se isprăviseră). 

lar partidele politice au lăcut chiar un „pact“, dînd acea privelişte 
de solidaritate națională, care a stors unora lacrimi de duloşie, 

Dar răscoalele au fost reprimate de către guvem cu o străşnicie 
justificată numai prin sincera sa-hotărire de a aduce imediat apoi refor- 
me, şi prin siguranța ce avea în îndeplinirea lor, căci celelalte partide 
făcuseră doar faimosul „pact*. —Şi atunci, adică apoi, după reprimare „pac- 
lui” începu să se tot slăbească, lar acel care recunoșteau, prevedeau şi 
aproban reiormele, începură să ia o atitudine, care nu promitea nimic bun 
peniru reformele cu o săptămînă mai înnainte aprobate. lar un „mare pro- 
prielar*, în aceeaşi Societate, unde răsunaseră mal înnainte cuvinte de im- 
păciuire şi de bunătate, făcu constatarea că „în ţara aceasta toată solici- 
tudinea e numai pentru țărănime Is... Fericita țărănime... 

Aşa dar, proprietarii noştri s'au grăbit să dea ciştig de cauză par-" 
tizanilor unor anumite doctrine în sociologie : dacă glasul conştiinţei ma- 
ționale şi sentimentul solidarităţii naționale acoperiseră, pentru o clipă, 
giasul conştiinţei de clusă şi sentimentul solidarităţii de clasă,— acestea 
din urmă răpede îşi luară revanşa... lar această revanşă se traduse prin fit- 
iunea tuturor intereselor de clasă, recunoscute de unia irancamente, mas- 
cate de alţii—oamenii politici —prin „insteresele Gil: „Totul pentru 
țară, nimic pentru noi Te P 

Sint unia pe care îi bucură această clarificare a intereselor de clasă. 
Aceşti „sociologi“ doresc două clase cu interese tranşante, care să lupte 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCA 


pentru interesele lor de clasă, pentrucă.... pentrucă aşa e în Apus... Ah! 
această teorie nu ni se potriveşte nouă, din multe pricini. Şi, mal întâlu: 
In „Europa“, clasele de jos, care au de revendicat îmbunătăţiri, sint 
conştiente şi se pot deci organiza. Se poate inchipui aşa ceva despre 
țărănimea noastră, încă pentru multă vreme? De sigur că nu. Și atunci, 
cum rămine situația? O clasă puternică, conştientă, avind puterea poli- 
tică, în luptă (!) cu o clasă inconștientă, fără putere politică, cu nepu- 
Dn a se organiza ! Ce fel de luptă, cind deoparte e toată puterea, de altă 
parte nici o posibilitate de rezistenţă ? Căel singura rezistență a țărănimii, 
răscoala, li e dăunătoare şi ci şi patriei l.. Dar chiar să fie conştientă şi 
organizată țărănimea, ne-am putea noi permite să facem ce fac alte țări, 
noi atit de mici faţă cu vecini atit de mari? Noi care trebue să fim o 
naţiune solidară, un singur corp, față cu puterea şi poftele mari ale ve- 
cinilor ? Germania se poate împărți In clase antagonice în stare de luptă, 
căci existența ei ca fată nu poate fi primejduită. Da noi? Şi mal ales 
că, de fapt, ne putind fi țărănimea o clasă organizată şi conştientă, —in 
faţa „luptei“ clasei de sus, ea nu poate răspunde decit cu răscoale, cu 
răscoala care, dacă ar dura citeva luni, ar pune existența ţării în pri- 
meidie ? 

Şi atunci nu luptă de clase, ci concesii din partea claselor de sus, 
—iată soluţia ! Noi nu ne putem permite a fi numai liberali, ori conserva- 
tori, a ne gîndi numai ia interesele noastre de clasă, ca în ţările mari. 
Noi, mai presus de toate, în însuși interesul nostru egoist (dacă voiţi)— 
neputind trăi fericiţi decit în țara noastră — noi trebue să punem mai 
presus interesele patriei, — Să fim democrați, dacă este nevoe de acest 
cuvint, pentrucă trebue să fin naționaliști, Chiar dacă mam avea simpa- 
He pentru țărănime, trebue să lucrăm pentru binele ei, căci, prin acea- 
sta, lucrăm pentru binele şi conservarea patriei. 

ŞI nu numai pentru patrie, ci şi pentru întregul Rominism, căci noi 
sintem centrul şi inima Rominismului,—ori, ar trebui să fim. Ce răspun- 
dere avem față cu ființa mare şi eternă a Rominismulul, să pricepem 
din strigătele ce ni le-au trimis fraţii de peste hotare. In toate ziarele 
lor, ei ne-au implorat să ne fie milă de țărănime, de poporul rominese 7 
Şi un bărbat al lor ca d. Parteniu Cosma, un conducâtor, directorul ce- 
lei mal mari bănci romineşti de peste munţi, şi un „conservator* acolo, 
a făcut, plin de durere, procesul nătingiei noastre şi, acest om reprezen- 
tativ al Rominilor de peste munţi, ne-a chemat la sentimente mai bune... 
Şi e dureros pentru acel Romini să constate că, în Rominia liberă, chiar 
dacă reformele anunțate (reformele „Socialiste“ 11) s'ar indeplini, starea 
ţăranului tot nu va fi aşa de bună ca acea a țărănimii ardelene în urma 
reformelor acordate de Unguri!! 

Dar la noi se face... „luptă de clase“, brutală, se tinde a sa exas- 
pera această lupiă ! Fie, spre nenorocirea acestei țări, acestui neam ! 

Însă avem o durere, o ultimă şi supremă durere : Intelectualii DÄ 


păsare, o mai mare parte s'a alipit şi 
rămine alipită de acela care pun chestia pe tărimul luptei de clase, în 
favoarea unei clase, care nu este clasa lor, a intelectualilor, şi impotriva 
unei clase, care, adesea, e clasa lor proprie şi care, în ori ce caz, e 
aproape insaş nația întreagă ! 

Aceşti intelectuali servesc interese străine şi de ale lor şi, mal cu 
samă, străine şi protivnice intereselor superioare af eterne ale poporului 
ramin din toate unghiurile Daciei ! 

ŞI ne vine—erte-ni-se acest päcat—un gind de descurajare: Dacă 
acei care gindesc, în ţara aceasta, nu pot cugeta clar în momentele aces- 
lea supreme, dacă simţirea lor nu-i duce acolo unde e menirea Jo — 
atunci nu cumva acesta e un semn că acest popor nu este un popor vi- 
abil, că istoria T'a condamnat, punindu-i pe frunte pecetea morții ? 


V. R. 


EAIA PT E A 


Miscellanea 


in dorința noastră de a concentra în jurul steagului „Vieţii Ro- 
mineşti“ cit mai multe forțe ştiinţifice şi literare, sîntem fericiţi de a 
putea anunța cetitorilor că, incepind chiar cu No. de faţă, savantul 
nostru amic, dr. I. Cantacuzino, profesor la Universitatea din Bucu- 
reşti, a binevoit să iee asupra-şi direcția părții ştiinţifice a revistei 
noastre. Bine-inţeles, amicul nostru prof. P. Bujor rămine în comite- 
tul de redacţie al „Vieţii Romineşti* şi va continua prețioasa d-sale co- 
laborare, apreciată de cetitorii noştri. 


SIMEON FLOREA MARIAN 


In cursul lunii aceştia neamul nostru a avut de înregistrat, în rin- 
duile muncitorilor săi intelectuaii, o dureroasă pierdere. 

Simon Florea Marian, unul din cel mai harnici cercetători ai tite- 
raturii, obiceiurilor şi tradiţiiior poporului romin, s'a stins din viaţă în 
ziua de 11 April, în urma unei lungi şi grele suferințe. 

Proiesor de religie la liceul din Suceava, membru al Academiei 
Romine, conducător al mai multor societăţi culturale, şi autor al unui mare 
număr de studii istorice şi folkioristice,—S. FI. Marian a fost unul dintre 
bărbaţii cei mai de frunte ai Roiminilor din Bucovina, atit ca scriitor cit 
şi ea luptător pentru cauza naţională. 


Născut la 1847 la llişegti în Bucovina, a studiat la Năsăud, Beluş şi 


Cemăuţi şi s'a preoţi în 1876, fiind mai tirziu numit şi catihet la şcoala 
reală din Siret. La 1883 a trecut ca profesor în Suceava şi mai apoi a fost 
ales membru în consiliul şeolar al! districtului. În urma rodnicel lui acti- 
vităţi literare, Academia Romină La ales membru al ei în 1882, iar M.S. 
Regele l-a decorat cu medalia Bene-Merenti cl. La 

Din numeroasele şi voluminoasele lui lucrări tipărite, parte premiata 


ori imprimate de Academia Romină, unele sint modele de muncă äh, 7 
dătoare şi cinstită, şi vor oferi în tot deauna un material bogat cercetă- ` 


torilor în domeniul folklorului romin. 

Ca om, bărbatul pe care azi D plinge întreaga Bucovină şi îl regre- 
tă toată suflarea rominească, era cunoscut peniru viaţa lui modestă şi cin- 
stită, pentru dragostea lui de ţară şi popor, pentru inima lui dreaptă şi 


iubitoare, pentru răbdarea şi statornicia de care a dat dovadă în toate îm- — 


prejurările vieţii lui de muncă şi de luptă. 


MISCELLANEA 145 


Moartea lui e un doliu național pentru frați! noştri din Bucovina, 
şi revista lor „Junimea Literară“ din Suceava, al căreia unul din spri- 
jinitori era, înrhnă memoriei lui numărul cel mat apropiat al său. 

S. FL. Marian a onorat şi revista noastră cu prețioasa lui colabora- 
te, şi chiar întrunul din numerele viitoare vom publica „Ursitoarele“, cel 
din urmă articol pe care de curind ni-l trimesese harnicul seriitor, pe mor- 
mintul căruia depunem Indureraţi o lacrimă de acincă pârere de rău. ” 


D. PANU ŞI ŢĂRANUL ÎN LITERATURA EOMÎNEASCA 


Întrun articol din Săptămina (18 Aprilie): „Psichologia poporului 
Romin? l“, d. Panu spune: 


„Poezia a făcut mare rău ţăranului, căci nu Va descris aşa cum este 
şi a justificat oarecum impasibilitatea şi indiferența clasei dirigente"... 
„Marii vinovaţi sînt Alecsandri şi contemporanii săi"... „Mi-aduc aminte 
că nu ştiu în ce piesă un cioban cintă următoarele versuri: 


Măi ciobane dela oi, 

Măi ciobane, măi | 

Tu n'ai grijă nici nevoi, 
Măi clobane, măi! 

Tu te culci pe pat de flori, 
Măi ciobane, măi! 


„In naivitatea mea de băiat în liceu şi incă tirgoveț,: invidiam 
soarta ciobanului, care cîntă toată ziua din fluer, mare grijă nici nevoi 
şi se culcă pe pat de flori“. 

Apoi d. Panu istorisește cum, în întăia sa călătorie la țară, văzind o 
stină, s'a repezit cu drag spre ea, ca să vadă pe fericitul cioban, care 
doarme pe flori Cind colo ce a văzul? O mizerie neagră, fum, drept 
pal un pămint glodos, în loc de fiori... 

„— Cucoane, noi trăim ca fiarele, nu ca oamenii, îi spuse cioba- 
banul. Cind plouă tare, trebue să stăm în picioare, căci nu putem să ne 
culcăm în glod“... 


lată, dar, o mărturisire prețioasă, care vine in sprijinul celor spuse 
de colaboratorul nostru G. L în Cronica Literară din Martie, : 

„Crescuţi cu „pastelurile“ lui Aleesandri, noi am fost înșelafi, am 
considerat pe țăran ca o ființă fericită şi, nu ştiu zău, dacă nu i-am in- 
pidiat soarta !! ŞI, cînd ni se spunea că-şi duce greu viaja, noi zim- 
beam, căci noi gindeam la „juna“ Rodică şi la „sămănătorii* care înnoată 
în fericire“... 

Fiind-că vorbim de acest articol ai d-lui Panu, apoi ținem să lä- 
murim două lucruri atinse de daa. D. Panu nu primeşte idea că ţăranii 
moldoveni s'au arătat mai blinzi, pentrucă se citează cazul unora care au 
sfărmat un piano. Rezultă de aici că nu s'au arătat mai blinzi decit cei 
din Muntenia 3 Ba chiar blinzi, chiar fâră a-i compara cu aceia? Siâr- 


150 VIAŢA ROMINEASCA 


m ————— 


marea unui piano, Intro răscoală, e un mat care poate dovedi sălbătăria 
unui popor ?—Altă ceva: d. Panu spune că Goga este un poet care ide- 
alizează (în înțeles că falsifică) pe țăran. Cum? Orire idealizare, orice 
relevare de însuşiri bune este o „idealizare*. Dar atunci realisti mar fi 
decit seriitorii mizantropi|! Ori în Gran nu e nimie bun, omenesc, ideali- 
zabil? Şi apoi, Goga nu idealizează, la urma urmei, pe ţăran, ci sufe- 
tinja ţăranului, care, în adevăr, e sfintă! Şi aceasta ecu totul altă ches- 
tie.. Poezia lui Goga nu înşală pe nimene asupra ţăranului. Din con- 
tra: Cem incă odată Un om... Comparaţi cu Aleesandri! 


UN LOGICIAN TERIBIL 

Nu poţi minţi ori calomnia cu succes, dacă nu al inteligenţă, ba 
incă o mare inteligență. Cind ai spus o minciună, pentru a nu o dezminţi 
niciodată, ţi se cere aproape geniu! 

IU trebueşte o mare putere de invenţie şi combinațiune, pentruca 
să clădeşti mereu un neadevăr armonic şi consecvent. 

D. Densuşianu a calomniat odată pe d. Philippide, cînd a voit să 
dovedească că „Principiile“ acestuia nu fac două parale, ba încă sînt pla- 
giate. (Cetitorii noştri cunosc elogiile ce această operă a stimit în lumea 
învățată germană).—De atunci încoace, d. Densuşianu s'a simțit dator 
să-şi menţină calomnia. Şi iată-l, în unul din numerele broşurii sale bi- 
mensuale, triumfind: „Cum e judecat acum d. Philippide chiar de ju- 
nimişti, v. Convorbiri literare, 1907, p. 205*.—E vorba de articolul in- 
jurios al d-lui S. Puşcariu, la care noi am răspuns, credem, satisfăcător... 

Acum ia să vedem cine e acela, pe care d. Densuşianu îl chiamă 
în sprijinul calomniilor sale. Ne spune d. Densuşianu, întrun articol care 
incepe chiar în acelaş număr al broşurii sale şi se isprăveşte în cel ur- 
mător. lată: 

„D. Puşcariu n'a ajuns însă si se pătrundă de spiritul științific 
larg care deosebeşte filologia de azi de cea de acum cinci zeci de ani“... 
„Lipsa absolută de sistem şi inducerea In eroare a celor care ar avea pă- 
catu] să se încreadă în dicţionarul d-sale“... „Să mulţumim d-lui Puşcariu că 
e dintre aceia care ne mai inveseleşte“ (sic)... „Dicţionarul d-lui Pușcariu 
e o comoară de distracţiuni filologice“... „D-sa nu e stăpin pe lucruri 
elementare din filologia generală, din filologia romanică“... „D. Puşcariu 
nu ştie nici să cetească cărți romineşti”,.. „Nu este un om de ştiinţă“, 
eic, etc. ete, 

Dacă este aşa d. Puşcariu (noi nu credem că este chiar aşa!) atunci 
pentru ce d. Densuşianu citează triumfător părerea d-lui Puşcariu despre 
d. Philippide ? Ce valoare poate avea această părere? 

Vrea să asasineze prea mulţi, şi sencurcă omul... 

„STATUL MAGHIAR* 


Găsim în „Mercure de France“ (No. 235 din 1 April 1907), ur- 
mătoarele ` „Liberalism maghiar. Desbaterile din Camera de la Budapesta 
pun uneori în lumină trăsături stranii de-ale şovinismului maghiar față 
de „Ungurii de limbă ne maghiară“, Ast-fei în Transilvania nişte biete 


28, 4 
v A MISCELLANEA 154 


servitoare oferindu-se sa planteze un arminden impodobit cu singurele 
cordete ce au putut găsi, adică roşii şi albastre, s'au văzut condamnate 
să plătească fiecare cite 200 coroane amendă: pentru cd n'au prevăzut 
că copăcelul, uscindu-se, are să facă, cu cordelele, un tricolor rominesc“. 


DE PE MALURILE PRUTULUI 


D, LL Ghiulea, student din laşi, ne romunică următoarele două 
doine populare, auzite şi culese din gura fiăcăilor de la Stinca, sat aşă- 
zat pe malul Prutului, în comuna Stinca din judeţul laşi, lată-le, lăsind 
la o parte orice pretenţie de lranseriere ştiinţifică: 


Foae verde fir sucit, Foae verde lozioară, 
Firc-ar Rusu-aiurisit La Nistru la mărgloară, 

Că de cind el a venit S'o strins frații grămăgloară 
Peste noi şi ne-a robil, Şi jălese de-o surioară, 
Casa parcă nu ni-i casă, Surioară dintr'un singe : 
Masa parcă nu ni-i masă, Unde pică, lemn despiră ! 


Vremea parcă-i tot pe dos, Unde cade, Pămint arde! 
ŞI pămintul minios. Foae verde Gel masline 
Foae verde lozioară, l-auzi, neică, Prutul vine ; 
Prutul plinge de s'omoară Dare-ar Dumnezeu să sece, 
Că de-acu eine mai ştie Să-i rămie pietrele : 

Siobod «Ind are să fie! Să-l tree cu picioarele, 
Foileană vişinie, Să'mi văd surioarele. 
Păsărică ruginie, Cintă cen "n rădiu' des, 


De-acum văd că ao ales: 
Că de-aicea n'am să ies, 
N'am să ies şi-am să robes: 
Pentru neamul muscălese ! 


Tu de jale tot să inn 
Şi să mi te duci la munţi 
Că-am picat robi Rusului, 
Rusului, Musvalului.... 


După sentimentele care formează subiectul acestor cintece, şi chiar 
numai după toponimia în ele coprinsă, cetilorul işi poate da samă că 
deşi vulese pe pămîntul Rominiei libere, obirșia lor este a se căuta in- 
tre Prut şi Nistru. Imigrarea în țara noastră a acestor doine basarabene, 
este oarecum un document ştiinţific ce se opune cu succes afirmațiuni- 
lor care, «u prilejul evenimentelor din urmă, au circulat în privința senti- 
mentelor ce ne-ar fi venit de peste Prul. 


PENTRU CETITORI 


Începind cu No, 8, „Viaţa Rominească“ se va imprima pe hirtie 
fabricată anume pentru revista noastră şi a cărei execuție se supraveghează 
eu deosebită îngrijire. 


a mea 


RECENZII 


A. Philippide, Specialistul Ro- 
min, Contribuţie la istorica culturii ro- 
mineşti din secolul XIX, lasi, Editura 
„Vieţii Romineşti“, 1907. Preţul 1 leu 50, 

Volumul acesta cuprinda articolele 
publicate în N.H: (I, 10411, 1,2, 
2) precum şi un indice al cxemplelor 
şi numelor din întregul studiu. 

Plecind dela o chestie de speciali- 
tale, diclionarul d-lui Tiktin şi recen- 
zia elogioasă făculă acestui dicționar 
de Tubler, d, Philippide, spirit gene- 
ralizator și un eritie fară mila, pe 
care nimene nu-l poate mistifiea, nici 
alții şi, ceea en este mai rar, nici el 
insngi, — tratează doua chestii de o 
mare și egala importanța: recenziile 
şi istoria si psichologia învățatului ro- 
min, pe ears deng I numeşte „spacia- 
listul romia”, 

Sint trei feluri de a minţi, în re- 
cenzii, zice d, Philippide: 1) Recenze- 
tul aflrmaă en a cetit opera recenzată, 
dar n'a cetit'o, de lene; recenzentul 
zica a prieepul'o, dar n'a pricepul'o, 
din prostie. 2) Reeenzeultul rilufoeşte 
opera şi apoi Lei dă părerea cu părte- 
mire: dacă aro simpatie pentru au- 
tor, opera e buns, dacă nu, nu, 3) Recen- 
rentul ceteşte cartea, o pricepe, dur spu- 
ne fals, pentru a face rau. 

Ultima specie e mai rară, şi in curind 
aceşii recenzenli se conlundă în mnsa 
asasinilor şi a escrocilor de meserie, — 
Cei din categoria intaia şi a doua ori 
spun ceva, dar fals, spun de pildă ca 


autorul susține conlrarul de ceea ce 
cl sustine; ori nu spun nimic, ingi- 
rind fraze goale, aşa incit e de ajuns 
să pui negativul an Inuintea verbelor 
ori ne inaintea adjeclivelor, pentru ca 
apreciarea să devină diametra) opusă, 
Ca exemplu d. Philippide då raportul 
d-lui L Bogdan, in urma căruia d. ©. 
Densuşianu a fost numit profesor. 

Iavățalul zeman Tobler a feat 
dicționarului D-lui Tiktiu o recenzie 
de felul din urmă. 

D. Philippide dovedeşte că dictions- 
rul d-lui Tiklin e departe de landa lui 
Tobler şi îşi di această osteneald, 
pentrucă d. Tiktiu avind toato tnsugi- 
rile „specialistului remin", cu acest 
prilej nulorul zogrăveşte pe insug acest 
„Sperialisi“, in toate domeniile, căci, 
de sigur, şi în celelalte ramuri, „specie 
Data: trebue sa iba aceleaşi insusiri 
ca şi colegul său filolog. 

Dicţionarul d-lui Tikinare o mullime 
de defecte; Lipas de cuvinte,—dupa 
socotelile d-lui Philippide, in lol dic- 
Vionarul trebue să lipsească 17,380; 
— tipsi de ințeiesuri ele cuvintelor  în- 
țelesurila nu-a toate cache: cind nu-i 
convine (nu se ştie dece) o formă, zice 
cà e greşală de Upar, ori „nbaeură“; 
arhaisme tratate de neologisme si 
vici-ver=a ` sărncie de material, mas- 
cală cu Qu (.lzvoore*) ori z. B. („de 
exemplu”), care, in fond, acopăr inpri- 
muturi nemărturisite ;—T. nu ştie lim- 
bile slava şi turcă, absolut necesare ; 


H 
0 


mu știe fiziologia sunelelor; sărăcie 


de elimologii ; greşeli, imprumuturi ne- 
mârturisite, ete. 

Toate seestea sint dovedile de d. 
Philippide cu un impozant aparat ştiin- 
tiñe, cu mare logică şi cu un admi- 
rabil chip de u face înțeleasă, intere- 
Saniä şi atrăgaloare lectora. Profanul 
care vrea să prirtupă ce e un dieţio- 
nar și cum se face, să celească acesto 
pagini! Precum și acela care vrea să 
uibă o idee de dicționarul pe care-l 
lucrează d, Philippide, răci dan da 
acolo mostre de dicţionar, ca piese de 
comparație. 

Trei lucruri, zice d. Philippide, ea- 
racterizează luerares d-lui Tiktin: 1) 
Bogăția bibliografică, chipul cum ror- 
deşte, cumi aşază materialul, cum seur- 
tează, cum latrebuințează somna, me- 
toda, tipind, sistemul !— Aici e tare 
„specialistul romig” do azi. Gindiţi-va 
la Ureche, ce talmes-—balmeş facea 
el, cum se dadea el de gol! Azi „spe- 
rialistul” are forma! Un Cipariu, un 
om aşa de serios şi de imvâlal, caro 
a lasat lucruri de suma, nu avea 
forma, Aen, nu era „in curent” cu 
ştiinţa !— Cind „leaderul formoi goale”, 
d. Maiorescu, i-a reprosat ca nu eu- 
onge opera la modău lui Max Mū- 
Hear, Ciparim ca un învățal serios, n 
räspuns că nu-i pasi! Azi, rarlea cea 
din urmă e, prin aceasta chiar, cea 
mai bună pentru „epecialislul romin“. 
Un oarecare, probabil e vorba de d. 
O. Densușiunu, care ştin puţin frantu- 
zeşie, mai de loc pemt sto, care a 
uitat ce bruma o fi ştiut din liceu la- 
liveşte şi preceşle, declara că n'a 
avut timp derit să celeasea, In ulti- 
mul moment, po culare scriitor.. sus 
edez !—şi-i pare rău că nu-l poate uli- 
liza, şi pe el, in „opera* sa !--2) Sub 
Jorma asta, care e ca a adavăraților in- 
vățaţi, o totală lipaă de cultură; d. 
Ph, arata neştiința în fiziologia sune- 
telor, a d-lui R. Shiera, Puşcariu, ele. — 
3) Plagiatul, unprumulul pemärturi- 


(Ab, OI," RECENZII 153 


sil, mai ales cind eei dela care im- 
prumută au obiceiul să taca. 
Dar până n ajunge la faza aceasta, 
a Mi-a, a „specialistului romina“, au 
fost alte două faze: î) Faza lui Cipa- 
rin, Asache, Kogălniceanu, care voiau 
sincer să ştie şi, dacă mai avean un 
moliy străin de a face stiinta, era pa- 
tri ul, Aveau fond, n'avean forma, 
Si apoi, eruu modeşti. 9) Dar se-ncepo 
dorința de u fi ln innalțimea Apusului, 
şarpele gloriei muşea pe „upecialistul 
romin”, Și, neglijiad fondul, „specia 
Hat": imprumulă forma, dar nu şi-o 
pol incă insuşi bine. Ne avind nici fond 
nici urmă, operele sind ridicole; aw- 
torul nici nu ştie bine care e obiectul 
științei pe care o tratează ; citațiile. 
chipul de a proceda il dau de gol. 3) 
Ridirolul formei il observa d, Malo- 
restu, deprins en forma din stadiul 
poeziei ; dar fondul nu-l pricepe: cind 
Ureche, in sapere enmpleele de M. Cos- 
tin* şi-a insusit deja forma, d, Maio- 
resen nu mal ate ce zice, Dar Ureche 
nu pricepea tocmai... ştiinţa, Himba rex- 
eului lui Costin, ceea ce stinse mal 
bine Kogăiniccanu !—D, Hasdeu are și 
el forma ! D. Maioreseu „il incearcă“ 
en logica, dar degeaba ; în logică e tot 
atit de tare şi d, Hasdeu. Oamenii a- 
eeglia doi, s'zu cambatut diu invidie, 
căci amindoi sâmănau : logică şi forma! 
Şi care sin! remediile ? D. Philippi- 
do răspunde: 1) Sa ne betäim să no 
mai lim nimene genii. 2) Sa disprelu- 
im geniile! 3) Să ne emanvipâm de 
verdietele d-lui Maioreseu, „Nimene sa 
Du sa amestece unde nu se pricepe”, 
H Să fucem o ligă anti-pedagogică. Sa 
se dea șiiiuţă, nn militarism, în şcoli! 
Ştiinţa e grea, s'o ştie uceastu elevii, 
să nu le-o asenadem ! Pedagogii ferin- 
du-se a da mult elevilor, ajung ra nu 
le dea nimie, 3) Rabdare! Natura non 
facit saltos! E o condiţie grea si cea 
mai esențială, La tendința „specialig- 
(log romipi*, care se poate reruma 
in: „prost dur repede”, să o opune a- 


14 VIAȚA ROMINEASCA 


coasta: „tirzia dar bun“. Să ne convin- 
gem că nu putem morge de cit incet. 
Gramm. 
. o ké 
Romulus Ciotlec. Doamne ajută: 
ne. Bucureşti. Tipografia Regala, 1907. 
Autorul acestor Irei-spre-zece nu- 
vele e un seriilor inteligent, inzestrat 
cu oarecare simțire şi netă psihulo- 
gică, care n'are Însă imaginația destul 
de puteraică poniru a da vinţă tipu- 
rilor descrise şi nu-i deniuns do ar- 
tist. Cele mai multe din nuvelele sule 
siot de un realizm prea exact, cu fon- 
dul prea banal şi ncinsemnal. Prazalo- 
rii nostri tineri uita prea des că nu 
orice reproducere a realității poate fi 
numiti o nuvelă, că penirn aceasta 
ea trebuie să ne suggereze reva, sii 
ne dea de gindit sau să ne nişte prin 
analiza unul conflict dramatic sau a 
unei stări sufleteşti interesante, Au- 
torul arata multa atracţie pentru as- 
poctele triste ale vieții şi pentru un 
melodramatizm adesea convențional, 
Aceasta tendiată apare msi alus in 
nuvela cea mai lunga a volumului, al 
eärei fond e prea subiectiv 3i holaă- 
vicios, Cele mai reuşite din nuvelele 
d-lui ` Gelee mi se par „Un gind“, 
„Dragul mamei”, „Suflete fără noroc“. 
In cen dintâi a redat en mult adevăr 
și gingisie sentimentele unei felo de 
țară indrăgostite. In „Dragul mamei“, 
in care descrie vința plină de mize- 
rie și sfirşitul unui biet student, şi în 
„Suhete fară noroc”, povestea unei 
drame de familie, sint citeva scene 
vii de realizm mizeătur şi triat ai multă 
milă pentru suferiuța omenească, Şi 
eu toate defectele atit de vizibile ale 
autorului, aceste trei nuvele ne in- 
dreplățese să avem oareraro speran} 
in viitorul sân literar, 
0. B. 
E 
kd KL 
N. St Yacint, Dora, Ploesti, In- 
situtul de arte grafice „Progresul“, 
4907. Preţul 2 lei. 


Numai intr'o jumilale de ceas, dacă 
totuşi ai răbdarea să termini umfla- 
telo, devlumatoarele, misticele, filozo- 
Deele și nefregtile rinduri ale.. ro- 
manului d-lui Yacin',—afli : ep Dora 
s'a măritat din iubire cu Sorin: că 
Lucia, care-l iubea, a pus pe Radu, 
un tovaraş de jocuri al Dorei, să o 
seducă pe acensla ; că Dora părăsită 
de Sorin din pricina lui Radu, a inne- 
bunit şi apoi a murit; că Lucia, dez- 
gustată de viață s'a sinucis, şi în Ane 
că bătrinul tală al Dorei a murit de 
durerea morţii ei. Toate acestea le afli 
din nişte scrisori schimbate intre u+ 
nele din aceste persoane şi intre An- 
gela, prietenn, ṣi Zefira, sora Del, 
bine ințeles, darä ai răbdare <a citeşti 
tosto acele seriaori.. 

Asta e tot re poți afla în volumul 
d-lui N, Șt, Yacint. 

k 


Henri Massis, Comment Emile 
Zola composait ses romans. Paris, 
1996, „Bibliothique-Charpenlier” (az: 
tuelle), 3.20, 

Din serierile lui Paul Alexis („Emile 
Zola. Noles d'un ami”), De Amicis 
(„Souvenir de Paris el da Londres*), 
Bernard Bouvier („L'Oeurre de Zola“) 
şi mai ales Dr. Toulouso („Enquete 
médicopsychalogique., Emile Zola”), 
cum şi din diferitele mărturisiri făcute 
de Zola in unele din-arlicolele lui de 
critică şi de polemică, se cunoșteau 
deja onre-caro aimânunle asupra mo- 
dului cum îşi compunea romanele sale 
şeful şeoalei naturaliste franeere, To- 
tugi acele cunoştinţi erau aşa de ros- 
trinse, în eit ele nu au pulut impie- 
deca apnrilia a o suma de aprecieri 
greşile asupra operei marelui roman- 
cier, aprecieri provenita mai ales din 
conluziunea pe care unii au făeul-o 
intre teoretician şi între artist, jude- 
cind romanele lui Zola nu după ceia 
ce autorul däden prin ele, ci după 
ceia co pretindea el că voeşie să deie. 

Prin luerarea aceasta a sa, bazati 


(e 


"pe notele personale, inedite, ale ro- 


maneierului, Henri Massis voèsle să 
deie lu ivoala mijloacele prin eare 
sint aliase efectele artistice, diferitele 
artificii do compunere şi de tehnică, 
pentru ca cetitorii să cunoasel proce- 
dourile artistului şi să poata astfel a- 
precia jast atit opera cit şi persona- 
Matea lui Emile Zola. Pentru aceasta 
autorul, folosindu-se de monuserisele 
lui Zola depvse la „Biblioteca Naţio- 
nala“ din Paris, publică în partea a 
M-a n luerarii sale „dosarmi* uperei 
celei mut de frante a lui Zola, „PAs 
sommo”, insnțindu-l eu toate lámu- 
ririle trebuiloure pentru a ințelege 
coheeperea şi închegarea operei, după 
ce in partea I-a ne arată cum a ajuns 
Zola la concepția romanului „natura= 
list" și la înjghebarea acelei serii de 
20 de romane, care tormeazi „Istoria 
naturali şi sociala a unei familii sub 
al doilea imperiu“ („Les Rougon-Mae: 
quart”). ; 
La 23 de ani, după ce scrisese Thé- 
rise Raquin, Madeleine Firut, şi ct 
tera miri povestiri prin foiletoane, 
Emile Zolu, care se simle că e „o 
forţă“ şi care aro ambiţiunea de a 
ajunge mare, îşi face planul unei o- 
pere grandioase, Pornind de la o frază 
a lui Taine că mu există mare ro- 
mancier care să pu cunție un filosof" 
și luind de exemplu pe Balzac, care 
și-a grupal romanele din seria „la 
Comte H maine“ In jurul unei idei 
gonerale,— Zola se apucă să-şi găsească 
un sistem, o filosofie. Şi cum accasta 
se intimpla prin 1863, adică în epocu 
aceia cind ştiinţa apare victorioasă 
pretutindeni, cind toata lumea e: ede 
în ştiinţa, cind Sainte-Beuve exclamă : 
„Anatomişti şi fizinlogişti, vă regasese 
pretutindeni“, cind Darwin reiunoeşte 
şi ilustrează teoriile lui Lamarek, cind 
Claude Bernard deschide un labora- 
tor de fiziologie la „Collège de France”, 
—ia știința işi găseşte ai Zola siste- 
mul său; ereditatea este ideia domi- 


nantă in acest sistem, iar grandiousa 
operă visată va fi: „Istoria naturală 
şi sociala a unei familii...“ — istorie In 
care romancierul, bazat pe ultimele 
date ale științei, va arăta lonte efec- 
tele eredității combinate en mediul, 
ru educațiuea și cu modul de train 
al diferitelor persoane, pe cure le va 
pune În scenă în romanele sale. 

Odata sistemul găsit, Zola luereuză 
opt luni la planul său. EI ceteşte şi 
rezumează diforite cărţi asupra eredi- 
taţii şi n pasiunilor („Physiologie des 
passions” a Jai Ch. Letourneau, "Traité 
de VHâredile naturelle“ al d-rului Lu- 
ras, „Physiologie de l'homme.* al 
d-rului Marchal, „Leçons de physiolo- 
gie..." ale Jui Claude Bernard... ete, 
ete...), notindu-şi diferitele tipuri pe 
cara le va erea în „lamilia* sa. Apoi, 
după ce-şi Bxuză un număr de romane 
din care se va compune seria (unul 
asupra preoților, unul militar, unul 
judiciar, unul asupra lucrătorilor, ete.), 
face genealogia familiei Rougon-Mac- 
quart ai un plan general pentru edi- 
torul Lacroix, în care dä scurte schiţe 
asupra romanelor prooetate. 

In tot timpul cit clădeste acest edi- 
ficiu colosal, Zola nu are în minte 
nici o intrigă de roman.. El nu ştie 
alta ceva de cit că voegte sa serie o 
serie de romane şi eh in acea serie 
se va rellecla intreaga viața sociala 
din timpul celui de al Il-lea imperiu, 
in toate mediurile sociale, ocupațiu- 
nile și tipurile epacei, 

Cure-i metodul lui de Juerg 2 

Pentru a ni-l arata cit mmi com- 
plect, auturul publica, după cum am 
spus, ost ul“ operei „l'Assommoir*. 
Ce-i acest dosar? E totalitatea lueră- 
rilor pregăliloare pe care le face Zolu 
înnainte da a aşterne pentru tipar ro- 
manul său. Fio-care roman are dosa- 
rul său, care conţine mai multe părţi: 
a) o sch seurta, b) personajele, e) 
mediul, d) meşteşugurile, e) note din 
lueräri speciale relative În chestiune, 


130 VIAȚA ROMINEASCA 


— — r 


f} planul sumar şi g) planul detaliat. 
Pentru fiecare din aceste Där Zola 
face studii şi cercetari foarte serioase: 
astfel, după co îşi fave lista person- 
elor, făctnd şi portretele lor deta- 
liate, romancierul, pentru a ayen ctu- 
nostinţi sigure asupra mediului sorial 
şi geografie în cara se va desfăşura 
acţiunea romanului său, vizitează ma- 
halaua, străzile, rimele, balurile, O- 
telurile ete... pe earo lo va utiliza; 
apoi, pentru a cunoațte bine mezle- 
sugurlle pe cara le vor uvea persoua- 
jele sale, el vizitează fabricile, maga- 
ziile, atelierele, se inleresoază de louto 
detaliile tehnica şi le notează, colește 
cărţi spéciale, se intreține cu lurri- 
tori ele; şi tot aşa de serios se infor- 
mează și asupra plăgilor socinle pe 
care le va atinge, ea de pildă, ulroo- 
lismul, prostituția ètc, cetind, rezu- 
minà şi seoļind note din diferite lu- 
erāri speciale, 

După ce, priniro muncă foarte in- 
corăală si cinstitä, şi-a adunat tonte 
„documentele“, Zola îşi face planul 
romanului. Acest plan—inlriga—nu rä- 
sare deodată in mintea lui, ci se for- 
meuză şi so desvoll treptat, modifi- 
cindu-so mereu. Autorul face mai in- 
tiiu un plan sumar, pe capitole, pe 
earo le expune în cite două trei rin- 
duri, apoi um plan detaliat, în eare 
fiecare capilol e expus în citeva pa- 
gini. Aceste planuri se tot modifică 
inereu până ce îşi inu forma dulinitiv ii 
(Astiol „I Assomoir* fusese croit mai 
iii pe 21 de capitole, apoi prin con- 
tøpiri si modificări a fost redus la 13 
capitole), 

Cind planul detaliat e terminat în 
forma lui definitiva, nu-i mai rămine 
autorului de elt sa-l stilizeze. Atunri 
Zola e alit de slâpin pe toale umiă- 
nuntele operei sale, in elt el serie a- 
proape fară să şleargă, în mod curent, 
şi nu msi revine, decit foarte rar, a- 
supra paginilor scrise. El serie meto- 
die, cite trei pagini de lipar pe zi şi 


D 


nu mai receleşta cole serise, de cit 
tipărite, Puţinelo coreetàri, care se gt- 
sese In munuserisele lui, sint foarte 
velnsemnnle si an de stop să inlocu- 
ească un cuvint oare-cure prin un ler- 
min mai precis, ori să scurteza vru 
expresiune nepotrivită. 

Astfel Zola nn nre observatia mä: 
turala şi spontană. El pleacă totdea- 
una de la o ideie generala şi precon- 
ceputa, fără aà aibă în minte vre-un 
fapt ori vre-un personaj: el voeşte să 
deserie o cina, n grupă, un mediu 
soriul pe care-l cunoaşte numa! in ge- 
ners), Indata co şi-a propus despre 
ce are să serie, el începe să studieze 
realitatea şi să aduna observațiile 
trebuitoare, Astfel lu el observatia e 
voluntară şi concentrata: e] observā 
numai ceia ce-i trebue pentro moment. 
După ce şi-a adunat lot materialul, 
Zola caulă să creeze linte viețuitoare. 
pe care să le pue în actiune, in ve- 
derea unei intrigi, în mediul social de 
mai dinainte hotarit. Şi atunci inter- 
vine puterea lui urlislivă, acea Figu- 


' roasà imaginaţie creatoare și acea vi- 


ziune adipe a lucrurilor şi a ființe- 
lor, pe care le găsim la romanele 
sale, ȘI aceste înauşiri artistice vor 
face ca opera lui să îrdeaseă in tot- 
deanna şi să găsească veşnic admi- 
ratori. 
M. C. 
Le 
+ = 

Diaconul Anghel Constanti- 
nescu, Monografia Sfintei Episcopii 
a „Dunärei de Jos”, alcatuită la in- 
plinirea a 40 ani de Domnie à M, S. 
Caroi I, regele Rominiei. Cu 69 por- 
iroto şi vederi in text. București, 50- 
cer, 1905,—1 vol, de 1V+443 pp. in 
5 mare |—prețal 10 lei]. 

Episcopia „Dunărei de Jos" e uşi 
de nova incit despre ea sa poale zice 
că nici mare istorie. Infiinţată deabia 
la 1584, cu reşedinţa în Ismail, in 
scopul mai ales de a tege autorita- 
tea statului romin ia ţinuturile basa- 


RECENZII 157 


rabene şi de a njuta rominizarea mai 
deplioă a lor prin susținerea şi oero- 
Uran elementului rominese de-acolo, 
—episcopia aceasta so mută, după a 
doun răpire a Basarabiei, în Galaţi, 
căpăliad ta Dobrogea, atunei cucerita, 


rolul ce-l avuse îm Basarabia, Deşi ` 


nici unuia dinire arhiereli ce-uu Dis, 
torit la „Dunărea de Jos" nu ise poale 
face imputarea că n'a avut grijă de 
eparhia sa, nu intilnim totuşi intim- 
plări mai deosebite în viața acestei 
episcopii, uri fapte mai insemnata in 
setivitalea episcopilor, Intimplari și 
faple cara să lreacă peste hotarul in- 
gust al insemaslaţii locale şi iulere: 
sului pur administrativ-hisericese. Ast- 
fel pentru a nu aminti decit de rolul 
citilizulor şi naţionalizator co-i vârusa 
acestei episcopii le Dobrogea încă do 
la anexare, nu no putem aräin nici 
pe departa moltämiți cu ce-a fáent 
episcopia „Dunărei de Jos" iu acele 
părţi, Firaşto vina e a intregei stări 
intelectanle gi morale a bisericei noas- 
tro rominașii şi nici decum a unei 
părți dia en ori a cutâror ori eutăror 
prea envinasa fețe. 

Această lipsă de activitate pozitivi 
siăturea cu lipsa unei tradiţii mai 
vechi bisaricesti-cullurale, cu la alle 
episenpii, faco pe antaral „monogea- 
Bei” peche episcopii să exagureze, 
până la barlese ori respiagâtor, in- 
timplări eu total banale, ca alegerea 
unui nou episcop ori ridicarea culârei 
clădiri bisericeşti, administrative ori de 
cult. — De aceea şi een mai mare parle 
a cărţii e serisă din punct de vedere 
gospodärese-local cu tabelo de func- 
ținnari și fotografili de cladiri şi, ia- 
răși, Iuneționari—bisericeşti — Be a- 
parte, Be în grupe, pe comitete, co- 
misii, societați, ele. O adevărată mo- 
nogrufia a vanitaţii omeneşti privită 
dim punctul de vedere ul legaturilor 
acestei vanitiți cu episcopia Dunârei 
de Joa 


Dar dacă mar fi deci! aceasta în 


carte, am lăsa-o nepomenili fm a- 
creastă revistă. Păcalul e că toate a- 
esta mici „evenimente au fest pri- 
vite de autor sub specie aelernitalis : 
boala de altfel generală la noi. in 
timpul de faţa. Autorula voit să facă 
un istorie al episcopiei de la incepu- 
tal... creştinismului, fo chipul acesta 
am căpâtul un capitol de 65 de pag. 
(cap. I): priviri generale asupra tre- 
estului cregtinesc în părțile „Dunăre: 
de Jos", Im caro en excepția eltorva 
pagini arem una dintre cole mai com- | 
plecte colecţii de nnivitaţi si enormi- ` 
HU istorice care Sau aleatait de rei ! 
cu publicaţiile jubiliure” in anii din 
urmă, Citeva pilda da po primele pa- 
gine: p. 3: „in voneul al XIII-lea.. 
so intemelază sub domnia Basnrabi- 
lsr principalele Munteni și Moldo- 
vei“; p 4: „astăzi este fapt dovedit 
că creştinismul a fost adus în Dacia 
lata et elepiettt romani...“ —cf. şi 
p. 5—6; antorul zice, consequent: nr- 
htologic, Deoclitian, Picinegi, ete la 
p. 7 afam martiri românii); p D 
Maris Oltul, şi „popoure scitice cu: 
Gatti, Sarmaţii, lasigii, Bessi, Bas- 
tarnii şi alții"; p. 23: „popor sarma- 
tie (Picinegii (sic) suu Cumunii)“, ele. 
Ar fi de prises să mai eitez, îulrucit 
oricit aş eita, cetitorul tot n'ar avea 
n ideia oxacta de totala neozienture a 
autorului în chestii de istoria, atit gë- 
nerniă cit şi bisericească, [i recomand 
insă neintrezutul galimatias istoric 
de pe pag. 1—3, probele de critică 
istorică de pe p. 14 și urm. şi comè- 
dia cu Sciţia de pe p. IN şi altele. 
In afară de introducerea asupra is- 
toriei bisericii moldovene, cu diferi- 
tole ei eparhii și arhipăstori (in cap. 
I), putoro! mui dă, in cap. II o expu- 
nere asupra consisturiului din Ismail 
intre 1857—1854, care cnnstilue inom- 
potul episcopiei „Dunärei de Jos* și 
apoi în eap. III ei IV istoria episcopiei 
insăşi între 1864 şi 1906, cu schim- 
birile de teritoriu, episcopii, si sta- 


15% VIAŢA ROMINEASCA 


tistieile bisericești din vremea citorva 
episcopi. Restul carţii cap. V—XIL 
(p. 244—435) se ocupă eu partea ad- 
ministrativă a Episcopiei: cladiri, a- 
şerâminte şcolare şi flantropiee, schi- 
turi şi mănăstiri (tot din punet de 
vedere administrativ, căci nu-s decit 
vreo ierg şi luate noi, sărare şi 
diripânate)—şi apoi, pe lingă sta- 
tisticu bisericească a Eparhiei pănă la 
1506, citeva şliri superficiale şi ne- 
complerte asupra celorlalte culturi gi 
uşezăminte ne-ortodoxe ori ne-eregtine. 

Pe iei pe colo eetitorul Intiineşte 
informaţii eren mai bune (dară auto- 
rul a avut norocul să dea peste o 
„autoritate”* mai solidă: altfel folo» 
sește fară deosebire toate Noacurile), 
citeo cifră statistică interesanti, ori 
o fotografie mai de da-Doumne,—dar 
cind ne gtudim că tol acest puțin bun 
se potea spune pe citeva pagini şi 
tot nesfirgitul balast ur fi putul lipsi, 
cu să nu mai vorbim de neiertutele 
enormitați istorice de la incepul (şi 
ne gludim en melancolie ca autorul e 
tînăr şi licențiat in teologie), ne prinde 
mila de banii risipiţi cu tipărirea „mo- 
nogrullei” şi de preoții din eparhie 
cari vor trebui să den (ori au dat 
deja) cito 10 lei do exemplar. 


Alex. Lăpădatu, O nouă publi- 
rație de documente slavro-romine cu 
privire la relaţiile Țării- Româneşti şi 
Moldovei cu Ardealul în secolul XV 
şi XVI, Hocenziune, Extras din „Com 
vorbiri literare” an. XL şi XL, Bucu- 
vești, 1907,—1 br, de +5 pp. in 9 mare, 

A publica dncumenle nu-i un lucru 
uşor. Nu oricare om, care ştie ceti 
slova veche şi inţelege limba în care 
o seris un document, îl și poate pu- 
blica, aşa incit să fie de folos şliiaţii, 
Dovada despre acest lucru au dat-o 
mai Inainte foarte mulţi rai editori 
de documente, Dar e trist că şi azi, 
cind studiile istorice la noi sint aşa 
de dezvoltule, mai pot vedea lumina 


zilei publicaţii asa de lamentabile, ca 
aceia de care se ocupă d. L, în bro- 
şura pomenită, Anume, Intr'un mare 
volum de VII+367 pp. în Sp d. St 
Nicolaescu a publicat în 1905 o co- 
lecţie da „Documente stavo-romine cu 
privire la relațiile Ţării- Rominagti şi 
Moldovei cu Ardealul în sec. XV şi 
XVI”, în total vreo 150 de texte 
slave (documente si inscripții), eat a- 
tita negligenţă, lipsă de metoda, ig- 
norana şi lipsă de serupule, nu şti- 
inţilice, dar măcar morale, incit o 
„executare” era necesară, D. Lăpădalu, 
cu răbdarea și priceporeu-i cunosculă, 
arată în publicația sa tonte lipsurile 
cărții d-lui Nicolaescu şi, pecit li een 
putinţa, indreaplă şi complectenză, 
uşuriod astfel folosirea acelui fatrua 
de ştiri islorice, dintre care unele 
foarte importante, ar fi fost altfel 
ponte condemnate să rămie la cea 
mai mare parte nefolosite.— Pentru 
partea pozitivă a serierii sale d, L. 
şi-a atras reennaştința specialistilor. 
Pentru cea negativă insă—da „sulu- 
britate publică” —toata lumea cultă va 
mulțămi dlui L, că a luminato încă 
asupra unuia dintre urivigtii seci și 
nepricepuţi, de nărala cărora sufere 
ulita lumea cinstită de la noi. 


AD i 


Lazare Sainéan. Ja Création 
Mitaphorigue en français et en ro- 
man. Images lirdes du monde des a- 
nimaux domestiques, Le chat, avec un 
appendica sur la fouine, În singe et 
les strigiens, Halle, Niemeye-, 1905, | 
vol în de VI 10 pg. prețul 5 
mârel, 

D Lazăr Şăineanu continuă a se o. 
cupa de studiile semasiologica ince- 

ute cu cunoscuta sa teză de licența, 
neercare de semasiologie asupra lim- 


bit romine. De asta dată insă d-sa își! 


indreapta cercetarile asupra domenit- 
lul romanie ai în special asupru celul 


RECENZII 


de: 139 
EE, 


francez trallnd despre Creaţia Meta- 
foricà. 

Diu diversele manifestari ale mata- 
foret, autorul za ales pe acele privi- 
toare În animalele domestice, Prima 
faseicolă înregistrează rezultatele ob- 
{nuta studiind mita, dihorul (la fouine}, 
momita şi bufnița, Cea mat mare 
parte din volum o ocupă insă studiul 
despre mitä, care euprinde trel mari 
pârți : numele şi strigătele mitin, sen- 
surile numelor miţii si metafore uzate. 
Materialul, bogat şi variat, este foarte 
sistematic expus. Autorul da dovadă 
de multă muncă şi multa erudiție, 
Într-o materie aşa de grea ar fi fost 
insă imposibil sa nu se strecoare gra- 
seh, În ce priveşte limba rumină eù 
obsert că sectocese fouiller mu este 
un deriva! dela cotoc motan (p. 30), ci 

* impreună cu cotrobiese, corlohiese, co- 
tiles, este un derivat dela cot=cariit= 
cant (mai pe larg voln arăta în Ar- 
hiva din lași 1907 No, 4). Cotoe, co- 
totii să fie oare si. “kota id. (ef. 
kotka)? Judecind după cäluşä 
mip, mr. citug motan, ar pulea 

-Atot rattus (Arhiva din Ing! XVII 
269), O cunoştinţa mal intiasă n iz- 
voarelor dialectale rominesii (autorul 
nu citează decit Anuarele d-iut Wei- 
Sand din care m-a scos mal nimic, fi- 
indeci nici nu pron aven ce) ar f pro- 
al apol d-lui Şăineanu mijlocul de 
a avea mal puține lipsuri, Aen, dintre 
iaterjecţiile privitoare la miţa lipsese 
It, ur chasser le chat (Sa- 
ghinescu, Vocab. rom, 48 v, şi Arhiva 
dia laşi XVII 269) ; mold. pspss eri 
dont on se sert pour appeler les 
chats, Intr-un loe (p, 8) autorul arata 
că mele interjorțţii prin care se ue 
lungă miţa servesc și penlru a alunga 
cinele, dind ca exemple pe kei-kai, 
thissrhiss din dialecte franreze, A- 
cesta înlerjecţi! amintese imediat in- 
terj. rom. keks (eso, ssi, la Săghi- 
nesen ih, 07 ms-sa, si-si) prin enre se 


amuță cinil. Interjecţia aceasta esto 
deci o variantă a interj. kits. 

Dintre nnmele de miţa lipsese : ugi, 
măroiii motan (ef. frane, dial. mara, 
maro, maron motan, citate de autor 
la p. 17), dr. mirtac, mlorlan motan, 
miârtiţă mijt. Dintre metaforele la cara 
a dat naștere numele de mijā lipseşte 
cotoci, Toľezo, taseei, Iäiurnse, la in- 
strumentul de țesut numit alergatoare 
(Dame, Terminologie 141), cotocit, co- 
togii, cotoaela stilpusorit, minuşile, mi, 
nile guşletulai, lanțurile sau fringhi- 
ile cu care se prinde chilna de car 
(Dame ib. Li), mițigor 'riosä, motocel 
de sales”, Insfirşit in Sezătoarea TH 84 
autorul ar îi găsit pala-buhă, bufuiță 
Yemeo nepeplănata”, în Dalametra Bufeă 
mot (> buy bufnița), în Popovici Rum. 
Dial, 1 166 mâimoală ‘draew', propriu 
zis ‘momițä’, 

Cu toate uceste imperfeețiuni (şi 
esre-or mai f incă) cartea d-lui Sai. 
nesnu este foarte interesantă şi, graţie 
indicelui final perfect tăcut, este ort- 
cind foarte usor de ulilizat. 

G.P. 
. E Li 

Encyelopédie des Sciences 
mathematiqnes pures etappli- 
quées, publiés sous les uuspices des 
Académiss des Sciences de Găttingen, 
de Leipzig, de Munich et de Vienne. 
Edition traneaise, 

Ediţia germană a acestei insemnate 
Enciclopedii matematice, aproape ter- 
minată, a fost primită de întreaga 
lume ştiinţifică în chip foarte măgu- 
litor : duvudn că această operă, la 
care au colaborat specialiştii vai mai 
autorizați, răspunde unei lrebuințe de 
mult simțită de toţi cei en se ocupă 
de Matemnalici pure sau aplicate, Fjo- 
care, după trobuinţelu şi dapa speci- 
ulitatea sa, găseşte în Enciclopedie o 
expunere simplă, concisa şi cit se 
poale de complectà asupra orcârui 
punct din ştiinţa, 


160 VIAŢA ROMINEASCA 


Pentru Matematicele pure, afară de 

- expunerea complecla a rezultatelor de 

până astazi, se insistă asupra dofiniţi- 

ilor şi legăturii logice u teoriilor ma- 

tematice, facă iusă a se da demon- 
strațiile. 

Pentru aplicații sa expus in toată 
intinderea şi cu desroltarile necesare 
şliinţile tehnica în cari Malomaticele 
iși găsesc intrebuiațare. 

Cu chipul acesta mutemalicul are 
dinainte, in rezumat, tabloul stării de 
astazi a Ştiinţii Matematica, lar astro- 
somul, fizicianul, inginerul găseşte so- 
laţia acelor probleme practice pe care 
ştiinţa le-a putut deslega plns astazi, 

Izvoarele bibliografice complecle, a- 
dunale ca maro grijă permit specia- 
liştilor de a sa documenta asupra or- 
erei rhestii şi a-i urmări toala des- 
voltaren, mai ales dela inceputul =e- 
eolului al XIX-lea ineoace. 

Ediția francezi, din eare a apăcut 
deja aproape intreg tomul I, va eu- 
prinde şeple tomuri, Cvia ca distinge 
această ediţie franceză e faptul că nu 
ni se dă numai o simplă traducere cl, 
in toată expunaraa, se ține sama do 
trudiţia şi metodu științifică francezd ` 
fiecare articol seris da im specialist 
german este narécum prelucrat in co- 
laborare ca un specialist francez. O 
astie] Na colaborare va mär! Incă va- 
loaren acasiei insemnate publicații con- 
tribuind la succesul ei bine meritat, 
(Editori; Paris, Gauthier-Villars ; Leip- 
zig, B. G. Teubner). 

DE, 
ké 
k KL 

Parteniu Cosma, Păsroala Li 
rănească în Romănia, 20 pg. Sibiu 
1907. Tiparul Tipograflei Arhidiece. 
siana.— 

D. Parteniu Cosma, ua fruntaş al 
mișcării naţionnliste şi economice a 
Rominilor de peste munți, n publicat 
de curiud la Sibiu o broşură cu pri- 
vire ln „Rāscoala țarâneasză din Ro- 
mănia“, în care se vădeae cele mal 


nobile sentimente pentru țărănimea 
moastră. Autorul, care prevăruse, și 
ol, mai de mult, recentele misebri a- 
grare de la noi, le alribue rălei stari 
econumice a populatiunii rurale, pri- 
cinuită de urmările legii din 1964. A- 
ceastă lvge—zice autorul— l'a condam- 
nat pe săteanul: clăcaş din Rominla 
„ca şi mai daparle si rămînă tot scla- 
vul foştilor lui stăpini“. 

Intrebarea este insă, cum au izbu- 
tit proprietarii să-şi menţie stăpinirea 
lor asupra sâteanului, eu toată im- 
proprintărirea scestora. Şi d. Cosma 
ne riispunde că mai ales prin urmă- 
toarele două mijlonee : 

1) Puniad io sarcina taranului chol- 
tuelile de răscumpărare ale pämintu- 
lni pe care sa improprietărit, pe care 
bani nu geen de unde să-i ia derit tot 
de la propriclar, vinzindu-și munca, 


Şi, eu o fină ironie, d. Cosma ne a- / 


rată că nn aşa an procedat Ungurii 
la 1858 cu Rominii din Ungaria, onide 
despăgubirile se achită prin un spor 
de 3%, asupra foneierii, aşa că „tat 
foştii proprietari contribue cu partea 
cea mai mare“, 

2) Dar şi mai mult incă proprieta- 


rii li ţin în robie pe săteni prin me 


voin lor de păşune și de lemn; câci 
pe cind in Ungaria, shtenii 
tat pâşune și phdure in aşa măsură 
incit să pantă trăi en familia lor fără 
a arca habar de proprielar ; la noi 
dimpotrivă, pădurile şi păşunile „şi ` 
mai departe au rimas toate numai la ` 
fostul proprielar, care și în viitor va 
exploata pe țăran după plac“, 

Şi la aceste mijloace de robire, pro- 
prielarii nu vor să renuule cu bici un 
chip, căci, iata ce-i mărturisea auto.. 
rului între patru ochi un fost prefect 
dia țară: „ai dreptate d-le. dar în 
Lë noastră, interesele marilor pro- 
prictari nu permit emanciparea (ara 
nilor de ei! i 

lată şi eum juderă, autorul, refor- 
mele anunțate prin manifestul gurer: 


| 


su căpă- 1 


y Ro- A 

oului liberal : „Acelea tock, după på- 
rerea mea, nu pot constitui o desle- 
gure perfecta, durabila şi definitiva a 
cestiunii agrare ţărăneşti In Romiuia, 
Mare parte din acele sint măsuri pa- 
Late... Să priceapă odată cei chemaţi 


să vindece râul cå țărânul plugar nu 


poate subsista fără păgune şi fără 
pădure“, Şi mai departe: „Aceasla 
eate ulilitate publică si din motive de 
uti itate publică, statul poale eren lega 
pentru anumite exprupieri“. 

Asttel prăegle consereatorul natio- 
malist, Partenio Cosma. Şi parcă ur 
grăi anume pentru conservatorii nog- 
tri, agrarieni ori ba. 


K 


Nicolue Titulescu.— Ponien 
Responsabililăței juridice a Statului 
și a Comunelor eu privire la ultimele 
rūscoale ţărăneşti, 56 pg.. București 
1907. Tipografia „Gutenberg“, — Pre- 
ui 1.25 lei. 

Ò broşură de palpitanti actualitate, 
in care autorul, cu o desăvirşită cn- 
noştinţă a problemei şi cu o minunată 
ejaritate de expunere, răspunde la in- 
trebarea ; de la cine su dreplul să 
reclama pruprietarii desphgubiri pen- 
tra daunele pricinuite in ultimele ras- 
enale ?—Acest drept il au negreșit tm- 
potriva autorilor crimelor sărirşite, 
eare sint ținuți după codul ponal să-şi 
despăgubească bâneşte victimele. Dar 
dacă neegtia nu-x in stare să-i des- 
pägubeascā, dän pricina lipsei de mij» 
loace ? Alit mai râu pentru proprie- 
tari, care vor urma să indurt ei Ingiṣi 
daunele, ca un rier normal al drep 
tului de proprietate.—Dar, în afară de 
areasta răspundere penală, să nu existe 
nici » alta, civilă, a persoanelor In- 
sâreipale cu menținerea ordinei pu- 
blico si a respectului proprietăţii ? 
Statul. miaistrii, comunele, să nu postā 
5 urmăriţi de proprietari ?— In trei 
capitole uecesive, autorul discuta pe 
larg argumentele pentru și econtra şi 


RECENZU 


161 


ajunge la incheierea categorică că jw- 
ridiceşte,] proprietarii pâgubiţi n'au 
nici un drept a pretinde despigabiri 
nici de la Stat, nici de la miniştri. Ar 
râminea dar responsabilitalea conu 
nelor, care, în alte țări, ca Franţa de 
pilda. este regulamentata prin lege. 
La noi insă nu avem in această mn- 
torio de cit dispoziţiile legii din 1888, 
care punind în sarcinu sătenilor paza 
de zi şi de nonpte, ii obliga supt pe- 
deapai de amendă in folosul celui pä- 
gubit, să sură pentru a prinde pe fa- 
cătorii de râle și pentru a stinge in- 
cendille. Pa temeiul acestor texte, ne- 
greşit că proprietarii devastați nu o 
acţiune conlra sătenilor care na-şi vor 
D Indeplinit acea obliguţiuna legală, 
dar—și această părere nu o impārla- 
sim—intemeial pe principiul persona- 
ltaţii morale a comunei, autorul le 
acordă şi o actiune in conlra chiar a 
comunei respeclive. 

In afară de orica drept, este evident 
lasă că proprietarii au un interes la 
despăgubire, interes particular care 
rowordá cu întorezul general econo- 
mi: —ziee autorul—dar, in aceasta or- 
divo de idei, adaugă dan, toți trebue 
så Be pătrunşi de convingerea ci gu- 
varnul râmine cu desăvirşire suveran 
in aprecierile sale,—l.ucrarea d-lui Ti” 
tuleseu ar trebui bine meditata do toți 
cei interesaţi, cu atit mai mult cu cit 
autorul iusuşi a suferit de pe urma 
devastarilor, urmate la moşia sa Ti- 
tulei (din jadeţul Olt). 

s 

D, Serbescu-Loputari, Propri- 
eatea Mognenească in indiviziune, 
Buzeu 1906. Pruţul 1 leu. 

Cu o simţiţa lipsa de sistematizare, 
şi cu un lirism in genere diunitor 
expunerilor ştiinţifice, auturul aduce 
totuşi o serioasă contribuție la cunoaş- 
terea chestiunii țirâneşti, prin stadiu) 
său asupra proprietăţii mognenitor din 
ținutul răzăşese Loputari, judeţul Bu- 
zeu. Dáruit prin veacul XVI de câtră 


Ge 


sea VIAŢA ROMINEASCA 


Mihnea cel Rău unui anume Labă, zis ; fost condamnaţi şi la 45.000 lei daune, 


şi Lopataru, din care probabil se co- 
boară şi autorul, acest ținut în in- 
tindere ca de 10.000 hu. este propri- 
etatea a F00 capi da fumilie, care 


numără la un loc spronpe 3000 st- 


flete. Proprietatea aceasta se deose- 
beşte insă de acea individuală en do- 
săvirşire, 
pese tinutul lor în daedlmăgie. Şi 
tocmai acestui caracter specific, auta- 
rul ji găzeale vina tuturor mizariilor 
de care sufăr inoşuenii din Lopatori,— 
şi cara sint urmâtourele : 


D Despădurirea munţilor, dezasiroa- > 


să pentru economia publică şi bună 
starea moşnenilor, esre, impingi de 
nevoile traiului au distrus pădurile 
fară milă, Zicindu-şi fiecare; „dacă n'oiu 
tăia eu, lot are să tale altul“, exploata- 
rea s'a facut fără nici o regula, transfor» 
mind codrii seculari intrun päimint eu 
desârirzire neproductiv. 2) Formarea 
„ei proprietăți mari în siaul proprie- 
Ia văregeşti, căci, phslrină mc? folo- 
sinta in coman, chiar asupra părțilur ce 
instrâinează, mașnenii nu-şi dau animă 
de gravilalea actului instrainării. Din 
aceaslă cauza pămintul nu are acolo o 
valoare mai mure de 20 lei pogonal, vin- 
dut de veci, iar mulțumilă acestei im- 
prejurări, ien chiaburi au acnparal un 


asa mare număr de părţi indivize, îns 


cil "ix din intreaga intindere a țiun- 
lului apartine acum numai la 5 per- 
soane. 3) Specblarea neomennacă n 
moşnenilor căzuţi in mizerie. Această 
speculā a incoput de pe la Binele ves- 
eului XVII gi este extrem de intero- 
sunt istoricul procesului pe caro mog- 
nenii l'au purtat cu grecul Ilrisoseo- 
leu. Imprumulind obgtia eu 300 lei (pe 
«are li plătise odata), acesta l-a tras 
din nou în judecata pe moșneni Iina- 
intea Divunalui, rare osiudindu-i sa 
plăteasca a doua oară, moşnenii au 
fost neroili să cedero ercditorului toate 
păzunile de pe moşie pe timp de 100 
«le ani ! Procesul acesta au sfirsit abia 
in zilele noastre, end mogaenij au mai 


căci mognenli tji stop 


după ce cheltuisera peste 00,000 cu 
avocații și inginerii. Şi toate acestaa 


| pentru 300 loi vechi ! Exploatarea mo- 


snenilor continuă şi astazi, de aşa zi- 
sn casier ai obaiiel, cure, după ca 
percep laxe arbilrare peniru explua- 
tarea lemnului, şi lo insuşese, in lipsa 
unui control legut; infine 4) Nimeni 
mu poale cultiva păminturile despă- 
durite ale obativi, caci „dacă ar vrea 
unul să lucreze late un lor, vin jatii 
caro reclami acelaşi drept, pe același 
loc“, Da uici urmează o sare morală 
ne mai văzuli, certe, bătăi, ba chiar 
şi erime. Numai în interval da 8 luai, 
dela lanuar lu Septembre 1905, s'au no» 
tat—penteu 700 capi do familie 1—1400 
proceso la diferito instanțe, toate phres- 
zind de la meințelageri pentru påmint ! 

Starea proprietăţii indirize a mos- 
nenilor, descrisă in culori uşa de bu- 
gre de d. Serbescu, trebue Hegrraii 
să preocupe ilcaproape sferike noastre 
conducătoare, cu alit mai mull eu rit 
faptele arătate uu sint nici cele mai 
grave și nici circumacrise In un mic 
teritoriu. În adevăr, proprietatea rū- 


zăşeaseă, aproape luată in indiviziune, ` 


se inlinde pa toți munţii de la Dorna 
la Virciorova şi e ovalurcuză la aproape 
un milion de hectare, jar pe de alia 
parte, mizeria este och și mai mare 
in ţivuturile din Vrancea sau Valea 
Lotrului, uode moşnenii sint victimele 
pu numai a ritotra chiuburi, ci ale 
unor puternica societăți industriale, 


care le exploatează pamintul și sub- 


solul pentru aproape nimic... Nu im- 
părtăşim insă soluțiunile autorului, 
care, consecueul cu sine usa, nu 
vede leacul de cit in eşirea din indi- 
viziune a moşnenilor, pe vind cauza 


răâlelor, şi prin urmare viudecareu lor, 


trebue câulolă tormai in organizarea 
proprietăţii indiviza, ee se impube în 
unele lnprejurări, dar peulru rare l2- 
giuitorul nostru a arătat păză arom 
cea mai condamnabilă nepäsaro. 

G. K. 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare (Martie). 
D N, Filipeszu publica recenzia unei 
cărţi asupra agriecnlturii în Rusia de 
Jermolotf, tradusă în frunțuzayte, pe 
cara o pune In legătură cu un studiu 
asupra pimintelui arabil de dd. Cirnu- 
Munteanu gi Corneliu Roman. 

So republira, din Arhivele Arade- 
miei, raportul din anul trecut al d-lai 
Maiorescu nsupra lui Sadoveanu, re- 
produs acum elteva rile, din Convor- 
biri Literare, şi in Apoca, cure, ni se 
pare, Da reprodus şi anul trecut. E 
interesant prin pasajele citate din 
Moarta, despre care unii publicişti au 
vorbi! de rău în lupa trecuta. D, 0, 
Goga publica o poezie frumoasă :„Zile 
Rale*—,0 serizoare a prinţului Gr- 
Ghica catră fiul añu“, in frauluzeşte, 
O schiţa, descrierea unei odăi, „Noi 
şi Vechi” de d. Basnrabescu, Un foarte 
interesant studiu, ca tot ce serie d. 
Ţrigara-Samureaş, asupra „Semnului 
Crucri“, Rondele de d. A. A. Naum, 
Urmarea „Mamei“, piesă de d. Micle cu. 
O poezie de d. Ciurhi. Urmarea stu- 
Jiului d-lui Alimănişteanu despre A. 
gricultura Rominiei. Urmarea recen- 
siei d lui Lepădutu amupra Documeu- 
telor sluvo-ramine publicala de d. SL 
Nicolaescu. „Faple“, culese din reviste 
de d-nii M, I, N, N. P, M, S, I. M. Re- 
cenzii de d-nii D. E, Em. P, M, M. Re- 
centia revistei Donlsche Rundschau 


de d. L S. F; a revistei Revue de 
Deux Mondes, —autorol păstreaza ano- 
nimatui. Cronica artistică de d. A. 
Taigara-Samurenş ; Economică şi Po- 
litica de d-nii T. şi M. ete, 

Hămânăternal (April). Proză da 
d-nii Sadoreann, Dunâreanu, Beldi- 
ceanu, ele.; versuri de Natalia Iosif. 
1. M. Marinescu etc.; ua fel do tru- 
ducere a Samaritencei bielului Ros- 
tand, de d. Bntez-Gordon ` „O calato- 
rie in Infernul literar” de d. A. G- 
Doinaru ` articole si eronice de dai 
Scortu şi Murgoci. 

Inceatăral (t April). O (frumoasă 
poezie a lui O. Goga, „Rugäciune“, un 
răsunel ul nenarocirilar noasire pe care 
ne permitem so transeriem nici : 


RUGĂCIUNE 


Parinte bun al neamurilor toste, 
Fa goana ta de mila rā tresari.. 
Aseultă-ma L. 0 țară ştiu —acolo 
Vor f mai grele spicele la vară, 
Mai cu belsug va f rodirea gliei 

lo ţara unde-s lacrimi și asinde... 
Şi singe Doumne, -xingele lograşă 
ȘI spor aduce miriştii tlaminde. 


Curind veni-vor pluguri in ogoară 
Şi-or rupe brazde negre de ruşine, 
Sfins cadea-ra bubul de samință 
Şi sub pămint sn furişa mai bine ! 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


Mai rodnică va fi imbrățigarea 
Grăuntelui eu firul de țăriuă, 
Msi des vor curge lacrimile tale 
Pe nou sfintita (arină batrină, 


Va creşte, Doamne, grin bogat lu vară 
Incovoiat de roadele durerii 

Şi va veni cernita oaste muta 

Pe cimpul lurg să stringă sporul verii... 
Aprins luci-va soarele "9 văzdahuri 
Şi m'a f cint să-i mingiăie arsura, 
In pas domol oștirile dè seceri 

IO vor culege cuminecătura... 


Ascultă, Doamne, glasul rugii mele: 
Cind trupul täu lingă altar s'a fringe, 
Adu mniute celor ce 'ngenunche 
Că trupul tău e plămaădi! în sioge... 
Da gindul äst calremuri-le firea 

Şi "a sufletele grele de păcate 
Coboars, Doamne, pentru luldeauna 
Fiorul sfint al dragostii de frate.. 


Inceputul unei nuvele de l. Agir- 
biceana : „Domnisoara Linstan. Ur, 
murea serisorilor d-lui Murnu des- 
pre „Monumentele antice din Roma”, 
„Coana Zinea Dasealița”, schita de 
George Em. Georgala.— Versuri de Sa- 
ricu, Dinu Ramură ; traduse, de 1. Bor- 
cia, Liliac.—0 „Cronică“, diu cara gem. 
nalim „Tulburarile din Rominia*, seri- 
să ci arel aecent, pe care-l gasim a- 
proape numai la Nominii din Ardeal, 
care, Bind un popor de țărani, privese 
cu simpatie şi milă mişcarea țarâneas- 
ch, şi nu cu ură, ca lu noi. 

Revista politică şi literară 
"Blaj. Aprilie 1907}.  — 

Pe cind la nui. de indală ce pri- 
mele momenle do groază au trecut, 
chestiunea râscoulelor a dispărut a- 
proape de la ordinea zilei—iatunecată 
de combinaţiile politieei de persoune 
—, iar proprietarii yi areudaşi cari 
Ip acele zile cumplite, recunoșteau 
vina claselor superinare şi erau gata 
să cedeze ţăranilor tot ce ar fi cerul, 
an uitat acum toate fagăduelile date 


și toata grijile indurate, şi ţia discur- 
suri pentru a arăla că-i un neadevar 
spusa că „proprietarii şi areudaşii au 
fost spoliatori“, şi penlru „a se spune 
M. S. Regelui cănu numai țăranii au 
drept la proleeiia (!) legilor“, —Ram!- 
nii de peste hotare, de pretutindeni 
fară excepţie, îşi dau sama de gra- 
vitatea situuţiei ţăranului din Romi- 
nia liberă, sint preocupați de pro- 
blema serioasă ce avem de rezolvit 
şi aduce In publieaţiile lor vederile cele 
mai juste şi propunerile cele mai po- 
trivite. Se pare că pe ei îi interesează 
mai mult de vit pe noi, aceştia de 
dincoace, această chestiune de viaţă 
şi de moarle pentru meam și tart.. 
Avem dinainte No. din April al „Re 
vistei politice şi literare“ din Blaj. Cino 
nu ştie că revistele noastre literare, care 
mai toato plutesc în sferele... senine ale 
artel pure, w'au atins de loc sau aproape 
de loe chestiunea răscoalelor 3. Ei 
bine, in revista aceasta din Blaj, in nu- 
inävul acesta de pe April, nu mai pu- 
lin de cit in trei articole e vorba de 
răscoalele de la noł!. Și nu ne pw- 
tem opri de a nu cita cite on frag- 
inent din douñ din acele arlieole, In 
articolul prim „Timpul jert/elor“, is- 
vlt „Biajunul”, vorbind de cauzele 
răscoalelor, autorul spune: „Iulatura- 
rea acestor cruze nu se poale face de 
cit prin întemeiarea de adevărata 
sale romineşti (subliniat în text), ale 
căror locuitori să aibă proprietate de 
ajuns, din care să poată irai cinstit fo- 
care familie țărănească, să aibă pt- 
Șunale intinse, comune și indivizibile, 
pe cure şi cei mai săraci să-și poata 
paşte vitele, să aibă păduri iudestulă- 
toare peulru clădiri şi incălzitul locu- 
ințelor lur". Iar în articolul „Cara 
sint cauzele răscoalelor din Romi- 
nia ?* iscălit „Un moț”, găsim urmă. 
toarele juste rinduri: „Dar, inainte de 
toate, (in a vă comunica, că ole (răs- 
coalele) nu siot nici opera insligato- 
rilor, precum ur dori să le prezinte 


clasele diriginte, nici a intimplarii oar- 
be sau chiar a urei de rasă, după cum 
ularmeaziă ziarele evree, ci pur si sim- 
plu rezultatul mizeriei şi al desperârii 
unui popor stores pănă la os (sublinlat 
de text), cure nu mai poate suporta 
impilarile şi despoerile zilnice, la care 
e supus chiar sub ochii autorităţilor 
statului, Cind publicul rominese ar en: 
noaşte numai pe jumătate vexaliuni- 
le şi jafurile co se operau asupra a- 
«estul popor nenorocit, ajuns în stare 
de hilot, ar trebui să se mire mai mult 
de indolungata lui râbdare, de cit de 
ura şi forocitalea eu care-şi răzbună 
şi-şi varsă veninul strins din tată în 
fiu !*. Cit do departe siatem de „inter- 
view*-urile unor mari bărbaţi de stal 
de ai noştri cari-şi inchipue că au să 
poată face po străini să creada că tot 
focul aprins în ţară se d: toreşte citor- 
va „instigatori“l. Şi ne pure râu că 
nu putom reproduce, în intregime, toate 
trei articolele, 

lu acelaş No, al acestei revisle mai 
găsim: un arlicol de popularizare 
„Viaţa în trecut“ al d-lui dr. V. Me- 
reuțiu; o conferință a d-lui Seurtu 
ținuta la Giurgiu; schițe draguțe de 
d. I. Agirbiceanu; note de câlălorie 
„de la Bucureşti In Constanta” ale 
lui V. Maenveiu; poezii de d-nii Dafin 
si A. Cialo; o „cronică literară” en 
diferite dări de samă; o polemică cu 
„Lueealirul” şi recenzii sumare ale 
unor reviste rominești, 

Junimea literară, (Saceara. A- 
pril 1907), 

Aproape tol numărul cuprinde no- 
mai uerări beletristice : schiţe ai nu- 
vele traduse din A. Dondel şi din 
seriitorul sirb L. K. Lazarevic de câ- 
tre d-nii V. Loichiţa sien Gramada : 
poezii originale şi tradusa de d-nii I. 
Broşu, Leandro, El. Sirena, V. Loi- 
chipi, G. Rotica, Narcis şi V. Huţan, 
DIV. Grecive continuă interesantul 
său articol „Cava despre limbile cla- 
sice în gimnazii” ; și d. Liviu Marian 


REVISTA REVISTELOR 185 


descrie o vizita la mormântul Iui E- 
mimescu făcută prin lulie, probabil cu 
prilejul vizitarii expoziţiei, Där de 
samă despre „Die Vereinigten Staaten 
von Grosa-Oesterreich“ a lui Aurel C. 
Popoviei de către d, Iancu L Nistor, 
şi despre „Geschichte der rumilnis- 
chen Litteratur“ a lui G. Alexici de 
câtre enlaboratorul nostru G. Tofan. 

In Cronică găsim scurta notite des- 
pre Curducei, despre bi-cenlenurul 
lu: Goldoni şi despre centenarul Je: 
Longfellow. 

Flounrea Darurilor (April; s- 
pare sàptimioal)- Interesante articole 
şi cronici, despre lucruri vechi si nouă, 
de d. N, lorga. Traduceri, in prozā si 
in versuri, din Longfellow, Leopardi, 
Schubart, Régnier, Marot, Mirza Şafi, 
Lermontov,—de N. lorga, Al. Pop-Da- 
fin, Elena Farago, Vulotiei, Brosu, — 
Literatură veche, populară, ete. 

Convorbiri (1 April). D M. Dra- 
gomireseu,  indoindu-se de palerea 
faseinâtoare a geniului său—ceea ce 
dovedeşte ea grandomania sa nu esin- 
ceră— prezintă contemporanilor săi un 
certificat emanat dela d. P. P. Negun- 
lesen. Sunt lacrymae rerum !—la ul- 
limul număr al Conv. (April-Maiu), d. 
Dragomirescu răspundea d-lui Tbrăi- 
leanu. D. Dragomirescu susține că ar- 
tistului nu i sa posle cere „imitarea 
realităţei”. D. Dragomirescu confunda 
„imitarea“ eu copiarea.—A cet d. 
Dragomireseu Le Roman Naturalista 
al lui Brunetière? De sigur! Atunci 
ştie că Brunelicre a fost eel mai mure 
dusman al naturalismului, care pre- 
țindea că copiază realitatea. A mai 
celit d. Dragomirescu pe H. de Bal- 
zac al ucelulaşi Brunetidre ? Probabil ! 
Atunci a văzut că Bruneticre laudă 
pe Balzac pontrucă a „imitat realila- 
tea“, imitare pe care o consideră ca 
eta mai mure datorie a romancierului 
A enpia, domnule Dragomirescu, e s. 
copia, a imila este a crea conform eu 
exirase dinir'un caet al regretatului 


103 VIAȚA ROMINEASCA 


venlitatea !—Cugetă putin şi vei pri- 


Arhiva (Martie 1907). D. Octav 
Miuar, ln O pagină postumă din 
Conta, publică mai multe insemnari 
filosof, şi so incearcă sa reconstitue, 
eu ajutorul lor, părerile lui Conta in 
materia de estelică. In acelaş articol 
se afirmă că, lu afară de manuserip= 
Vele pănă scum publicate (şi în afară 
de acele daruite Academiei roimine, 
adâvgim gei, NK. An. Ae R.S. I.T. 
XXVIII), ar mai f rămas dupa V. 
Conta: un exemplar din Teoria Fa- 
tadiamului, adnotat de autor, precum 
și două caete cu notite de estetică, 
drept şi econoiniu politica. D. O. Minar 
dă chlar a indicații asupra locului 
unde se gâsese munuseriplele: „Acest 
tezaur intelectual se află încredințat 
fimiliei Rosetti-Teţcana”, pa cind „in 
familia Liveunu se găsesc nolițele de 
drept civil, curs pe care Conta Il preda 
ea profesor la facultatea juridică din 
lagi“, Şi autorul cosehide: „Academia 
romină nr trebui să adune toate nceste 
manyseriso şi să scoată ci! mai curind 
o ediție deplina din opera acestui mo- 
dest filosof”, 

In două seurta scrisori, adresate 
directorului revistei, d. G. AL Sturza 
dà insemuâri biografice asupra lui 
Petru Cimpeanu (1809—4809), fostul 
profesor ul Academiei Mihiilene din 
lași. Datt A, D. Atanasiu şi T., T. 
Burada continua, fără a le fi sfirgit 
incă, articole) d-lor cu privire la 
Colecţia Costachi Negri şi Pricalişti 
şi datini populare din Moldoua.— 
Partea literară se prezinlă cu versuri 
de Riria şi o schița de d. Gh. Botez- 
Gordon, Urmeaza apoi o notiți asupra 
unui Cintä'w-sona () de d. de. A. 
Sunda, recenzii, ele. 

Revista generală n Invăţă- 
mintulni (April, Bucureşti). fei a- 
nunga schimbarea in personalul dere- 
dacţie din cauza intrării în adminis- 
trația şcolară superioară a citorva dia 


redactorii ei. Fostul ei director —aclu 
alul Ministeu de instrueție— cedează 
locul de director d-lui E A. Pangrati. 
Acest nomòr e cel mai bogal în refe- 
rate asupra literaturii pedagogice, mai 
cu samă asupra celei din Germanja. 
Cu aceustă parlo pare a fi tusărvinat 
noul secrelar al revislei d. G, Bogdati- 
Duicã, a cărui bărnicie cunuseută e o 
garanție ca revista vafi totdenuna bi- 
ne hrânila la rubrica recenziilor pe- 
dagogice. 

Cultura Romtin (Martie, lasi). D. 
I. Găvănescul— Actualitatea ! — pro- 
fund emoţional in fata treentei vijelii 
rucule işi fringe minile intrun lung 
articol, in care nu numai titlul è ur- 
mat de semnul exelumațici, dur apron- 
pe na e frază care să nu fle stavilità 
cu acest semu sau cu cel al Iintrebärii. 
Imvoeările catre Dumnezeu şi versti- 
rile de asemenea nu lipsesc. Starea de 
surescilare bine înțeleasă a autorului 
il împodică să carceleze cauzele, to- 
tuşi spiritul serutätor al savantului, 
deprius eu nbiectiritatea metodelor de 
investigație șilințifică, intro lumniaou- 
să scăpurare de originalitate, ne faco 
să intreredem rare-i părerea autoru= 
lui asupra cauzelor revoluţiei agrare: 
„Cine au fost criminalii, care, cat ini- 
ma percersă a unui Neron, dorind så 
vadă mulțimea aprinsă revărsindu-gi 
văluvile flăcările de urgie peste ogo- 
rul strămoșene, „s-au jucat en focul“ 
în preajma sufletelor ahtinle de o soar- 
ki mai bună, gi am pus înaintea lor 
speranto nereolizabie“.... Fraza se ler- 
mină prin un semn da intrebare, căci 
autorul, se vede, nu vrea să-şi la 
răspunderea categorică in faţa is- 
toriei. 

Dar în momente eit de grele, omul 
nu-şi perde speranța ci-şi indreapta 
privirea spre ceruri suu spre un zeu 
terestru: „Actin un gimul ai ne pătrat» 
ză pe toți, gindul formulat de glasul 
patriotismului ctiniute, sincer şi statoare 
nic al unui Gheorghe Cantacuzino“, 


Acest nome e seria ru literă de titla, 
etca ce arată eñ autorul a atribuit n- 
cestui numa o proporiie exagerala, 
don enm era si vatural atunci. 

Naptămina (Aprilie) In patro nu- 
mera: d. Panu publica un arlicel ex- 
trem de inleresan? asupra atitudinii 
d-lui P, P. Carp fala cu chesiin u- 
grarā. D Panu iși pune ca scap—și 
reuseste perfeci—sa dovedeasca cnm 
cå d, P. P. Carp şi-a renégat, în zilele 
cin urmă, toata iduile pe care lea a- 
vut în vreme do Aude ani, ci aceasta 
determina! da nevoia politică de a se 
pune Ip vază. D Panu conztala vă, 
ia sfirsit, d. Carp a devenit și dea 
ua politician. Dar să rezumâm artico- 
lul d-lui Panu: D Carp eru fatal să 
facă ceea ce n facut, căci după dife- 
riie combinaţii, deln 2901 şi până azi, 
vāzase bine că nu poata sjunge la 
tinta dorilă : sefia, posibilitutea de n 
guverna. 

După discursul patriotic din Parla- 
mea! nl d-lui Costinascu, in care ro- 
comda, ca soluții, de mull de-bătu- 
tele soluţii liberale ; după disżursol 
dlui Filipescu, care. în fun, recunog- 
eu justela celor spuse de d, Costi- 
nesen si propunea soluții interventio- 
viate, —deodalii izbucnește d. Carp care, 
cludind chestia (ducă ţăranul stă prost 
sau nu), ba, indirect, recunoseind ch 
țăranul stä râu,—faee următoarele de- 
clapattt „nedrepte, arbitrare gi răută» 
cioasc“ : 1) cà na acum, In vreme de 
tulburare e vremea a gindi la reforme 
si a le face... (Dar cind ? intreaba d, 
Panu) 2) D. Carp. uitind ca e varba 
dacă țarunul stă rär, sau nu, vorbeşte 
de faptul că exploatarea proprie'aţii 
în mare gi teusturile an adus si bine, 
căci s'au mărit salariile țăranilor (Dar 
uită d. Carp ed şi viața sa scumpit 
tat pe cit s'au marit saluriile., dacă 
s'au marii ! Dar focmalile agricole, le 
uita d. Carp! Vita şi „angăriile şi 
rusfoturile" ! D-sa zice: impucaţi-ra 
cura puteți th 2) Orice reformă a parti- 


REVISTA REVISTELOR Ip: 


dului liberal, easa rurali, ele. o de- 
zaprobă d. Carp! Ce reforme, atunci? 
Nici una. De unde teoria ca in urma 
răscoalelor —care, făcind abstraviie du 
partea brutali. «lot manifestări da 
curenle—da unde teoria ca în urma 
lor nu se pol Deg reforme? Dar in 
toata lumea, reformele so fae din ca- 
uza manifestarilor enrenlelor puter- 
nice în masele poporului !—Apoi d. 
Panu arata cum d, Carp se contrazica 
cu tot trecutul său: Ce învioniri adu. 
co d. Carp guvoruului? Trei 1) Ames- 
lecarea prefectilor, în raporinrile din- 
tre proprietari sau arendasi si lirani, 
€) Ca a propus reforme în vremurile 
acestea, 3) Caracterul iulervenționiai 
al reformelor. D, Panu dovedeşte că 
la 1588 d. Carp a procedat exact aşa 
afart da ceva mai grav ṣi anume; 
D. Marghilomnn, eu stirea d-lui Carp 
(căci lucrurile acestea se holarâse in 
consiliul do miniştri) zice intro eir- 
cularà confidențială cătră prorurori ` 
„Prin toate ele putincioase indem- 
naji pe proprietari gi urendaşi: a in- 
tlulci condițiile, cînd preschindä con- 
tractèle lor agricole”. Vedali cu eit e 
mai grav lucrul: nu e vorba da cir- 
enlări deschise, tiute de toată lumea, 
el de cireulari confidențiale, conbdeu- 
Viale pentrucă intervenţia procuroru- 
lui este şi gravā și, In »devär, nole- 
gala, SA ne inchipuim, zice d. Pana, 
că guvernul actual ar fi dat asemenea 
cireulări și că opozitia le-ar fi desco» 
peri! ! „Ce ar fi fosi! Ce acuzāri! Ce 
scandal "—ȘI acuma, un s'a risculul 
Irei judete, ca lu 1888, ei toată țara. — 
şi, fără intervenţia prefecţilar, ar fi 
rămas pamintul neluerat, eñ ţăranii 
mar A esit la cimp, şi urma ruima e 
conomică La a doua Iuvinulre (că 
gureraul, mai ales în numele Regelui, 
si in vremuri tulburi, a făgădult re- 
forme), d. Pann răspunde: Guvernul 
Raselti-Carp dela 1888, a adrosat prin 
Monitorul Oficial (1) un apel la alegi 
tori, solicittod voturile 1.. Pe cind a- 


108 VIAŢA ROMINEASCA 


DD — 


polul actualului guvern, p'a fost unul 
electoral, ci de liniștire, Şi apoi ce-n- 
samnă a nu acorda reforme Ip vre- 
muri de nemulţumire ? Cum, pe lingă 
mijlouce de represiune, nu trobviese 
şi de potolire n spiritolor ? 

Dar greviştilor nu li se acordă a- 
desea imbunălățiri? Si o grevă nu 
e o revoluție sociulă ? Dacă grevistii 
so dedau la excese, sint reprim., 
dar îmbunătățiri li se dan, dacă me- 
rită, ori dacă au destulă pulere.—A- 
poi: La 1535, după $ luni de la ras 
coale, proactele de reforme au fost 
publicate da d. Carp în Monitorul Of- 
cial. Nu le-a conceput, deci, sub im- 
presia, chiar a riseoalelor,— ca să le 
poută tipări după A luni ? — Pe cind 
partidul, care e acum la pulere, apilă 
de ani intregi programul anuntul a- 
euma, (Casa rurală s'a ṣi votat la 
Senat odată 1), — 

Acum să vedem a treia Invinuiru: 
intarvenționismul, Guvernul actual vrea 
să facă : o lege a tocmelilor agricole, 
n lege contra lrusturilor, o lege pen- 
tru a alcătui dregătorii care să priri- 
gheze nplicarea legilor, o lega pentru 
casa rurală. (Incă odula: idei vechi 
äle liberalilor, eugelale şi afişate de 
multă vreme), Acum să vedem pro- 
«clei d-lui Carp dela 1353: vinzarea 
bunurilur statului catre sateni, o lege 
a tocineliler agricole, legea capitunu- 
telor pentru aplicareu legilor, o lege 
n meseriilor, Atunci pentru ce d. Carp 
protestează contra principiului de a 
legifera in aceste materii? Ca are 
drept să propună alte soluții, da, dar 
nu să strige că e crimă „a interveni" 
prin legi... Dar, acum, d. Carp spune 
că în 1555 a vindut țaranilor pamint 
disponibil, că legea sa era o afacere 
comercială, fără caracter agrar ! Dar, 
mu! D. Panu citeaza expunerea de 
motive a d-lui Carp, eare incepe asa 
(noi p'o putem aci transeria toata): 
«Nu am neros u mă întinde asupra 


motivelor naționale şi economice is 
ne împing a îmbunătiți starea mas 
terială şi morală a săteanului rommin“ 
adăogind că face legea pentru a im- 
piedeva crearea unui proletariat, per- 
tru a impièdeca zguduiri sociale, —câri 
pentru ţăran nu sa făcul deajuns, 
ete.—Apoi d. Carp se Ingrijeşte să so 
dea ţăranului un capital de explua- 
taro şi d. Panu iutreabă: De cind ua 
vinzător se ingrijeşte ce are să facă 
cumpărătorul cu lucrul cumparat ?— 
Dar ceva şi mai mult: Inir'un slt 
proect de lego d. Carp pune un sr- 
licol prin care Statul e autorizat o 
cumpăra moşii de la proprietari spreë 
a le vinde țăranilor!!! (lată prinei- 
piul... Cesei rurale !).—Cum a fost con- 
siderală legea d-lui Carp? lata ewn s 
d. Carp devenind ministru de externe 
şi A. Lahovari de domenii, acesta iyi 
insuşeşta proectul d-lui Carp, dar canto 
(o declură A, Luborary, precum şi ra- 
porlorul, d. M. Seuleseu) să-i ia to? 
caracterul de „lege ugrară” ce i-l da- 
duse d. Carp. 

Va să zică covservatorii invinuiav 
legea d-lui Carp cà are un cararter 
agrar, intervenţionist. Jar Lascar Ca- 
targin a declarat că d. Carp voia. prin 
proectul său, si-gi capete toata colegiile 
III din Cameră !— Apoi d. Panu arat: 
cum d. Carp, (core asi apără trus: 
turila) zugrăvea in expunerea logii 
tocmelilor agricols, in 1525, sărbcirea 
Viranniui tocmai prin arenda mare, ce 
i se cere paniru pâminlul necesar hrá- 
nei salet.. Şi d. Carp cita atunci mi 
fr, ca ceva exorbitant.. Dar azi, eind 
pogimnl a ajuns şi la 140 francii.. 
Azi? Azi d. Carp cintă fericirea adusă 
țăranilor de proprietari, da arendași, 
zi e in contra tuturor imbunatatiri» 
lor pe care le-a suaţinul alla dată — 
Pentru ce? Pentru că a inteles că 
altmintrelea ar îl rămas făra partid, 
veşnic departe de putere, Din cauza 
politicianismulni. 


Revne des denx mondes. (Dar. 
liel, Trois artisans de l'idéal classi- 
que au XVI-e siècle, articel postura 
al joi Brumetidre, Marelo eritie anali- 
zează operile şi arata rolul elenistului 
Henri Estienne. al lui Jacques Amynt 
şi al juristului Jean Bodin. Cal dintai 


a combâtut in opera sa influența lite- 


raturii latine să italiene. Amyot prin 
traducerea operelor lui Plutare a adus 
va imens serviciu literaturii franceze, 
Mai toate subieetele tragudiei sint lu- 
ate de aici şi prin ucesto opere Fran- 
La s-a pălruns de spirital antie. Bodin 
prin cele şase cărți ale Republicei sa- 
le, eu toate că e plin de superstiţiile 
timpului, apare ca un precursor al lui 
Montesquien şi al filosofiei istoriei.— 
Un s'ăcle de poésie amârieaine, de 
John Van Vorst, Cu prilejul operei 
lui Stedman, An American Authology 
1757—1900, autorul caracterizează pe 
cei mai insemnați poeti americani: 
Whittier, Bryant Longfellow, Holmes, 
Edgar Pot, Emerson şi Walt Whitman. 
Conclazia sa e că operele acastor po- 
eji nu desemnează curba nici unei e- 
voluţii literare si am pulea scoate din 
patrimoniul poelie al Engliterei, sā- 
rara contribuție a Statelor Unite făra 
en acesta să Be mieşorat, Poeţii nou- 
lui continent sint interesanți numai 
intrucit ne luminenză asupra sufletului 
american. Ei au seris istoria starilor 
de sentiment, de teami, de speranță pa 
care spectacolele naturii, ideia de Dum- 
nezeu și preocupările morale şi soris- 
Ze le deştepluu în jurul lor, intr'm 
popor jlinar. Fernand Gregh publică 
citeva poezii minunate, Ernest Dandet, 
Scrisorile inedite a lui Joseph de Ma- 
dstre din timpul campaniei din 1812, 
A. Tardieu vorbeste despre „Confe- 
rinja del: Algésiras“. 

La Nouvelle Revue. (April, 
1907). 

Faţă ru tendințele rāsboipice ale 
Germaniei, diplomatul care semnează 
"rr arată, Loic gn articol intitulat 


REV ISTA REVISTELOR 


159 


„Conrtițiunile pietii”, rolul pe care 
l-a jucat în ultimii ani Franţa in 
luptele pentru menţinerea păcli. 
După ce a facut în acest scop alianta 
cu Rusia, după eo a stubilit prietenii 
bazata pe incredere reciproct eu Ita- 
lis, Anglia gi Spania, inläturind toato 
micile peințolegeri şi dificultati pe 
care, intre altele, at intrigile germane 
in fâcusa să se jee scă,—Pranţa a fost 
aceia eare a mijlocit apropierea in- 
ire Anglia şi Rusia, şi a pus la cale 
pacen Ruso-Japoneză. Autorul amin- 
tește apoi diferitele Imprejuräri (ali- 
anţa franco-rusi, arunjamentul franco- 
italian, chestiunea Asiei centrale, a 
Marveului ele A in rare en toale ame- 
ninţările, provocările şi uneliirile Ger- 
maniti, Franța a urmării mereu a- 
celaşi țiula : menţinerea păcii, gi a 
reuşi! să învingă toate dibcultațile pe 
care i le crea guvernul Împăratului, 
gelos de situația Franței in pohlira 
Europei. Ocupinda-se mai pe larg cu 
ehestiunea Marocului, diplomatul ano- 
nim arală toate culisele diplomatice 
ale acestei afaceri, şi scoate în relief 
faptul că deşi Bûlow a vouşii să In- 
lälure pe Delrassé de la minister, to- 
tuşi a foal invins la Algésiras, —iar 
Franta urmeaza şi azi politica de pa- 
cificare a lui Delenssé, prin care, in 
ciuda sfortarilne dweperate ale Ger- 
maniei, si-a asigurat un rol de frunte 
in polities curopeosni. —Într'un artien! 
intitulat Gloria literară, Albert Cim 
aduca o mulţimea de exemple pentru 
a arâta că „Bimie nu este mai inge- 
lator, mai orb şi mai nestutornie” de- 
ci! gloria aceasta, Deja Sainte-Beuve, 
P. Slapfer şi alții arătaseră, în dife- 
rite studii, că antichitatea u avut o 
sumă de poeļi, drumaturgi, oratori 
ele... mai mari, ori cel pulia lot atit 
de mari ea acei ale căror cpere le po- 
selam și le admirăm,— şi alu căror 
opere s'au pierdut: astfel, după wär: 
turiile eonlimporanilor și a urmaşilor 
apropiați, Philetas a fost mai maro 


t70 VIATA ROMIXEASCA 


de cit Teocrit, Corina da cit Pindar, 
Variua do cit Virgil ete. şi totuşi noi 
nu avem nici o operă de-ale lor, La 
rindul său, Albert Cim aduce o sumă 
de exemple din eem mediu şi din tim- 
purile moderne, care arată aceleaşi 
Iueruri : glorii trecătoare, celebrități 
pierdute.. Un Delile a fos! pe vremea 
lui considera! col puţin tot atit cit e 
astăzi V. Hugo, pe Créin contimpo- 
ranii lui nu-l puteau aseniina de eit 
cu Homor, Virgil si Dante, Habert şi 
Jean de Meung au fost pe timpul lor 
„regi ai poaziel“,—iar azi cine mai 
ctetesto un vers de-al lor? Diulre ora- 
torii de pe vromes lui, Bossuet era 
de-abia al saselea lu rind, find intro- 
cat de Galard, Bourdaloue gi alţii 
de tare uzi mai nu se mai vorbeşte, 
pe cind Bossuot e una din gloriila 
Franței. Diderot crodea că Richardson 
va fi pentru viitorine un Homer. și 
tine ceteşte vre-un vers din Richardson 
astăzi ? Tot aṣa ai cu Ramond pe care 
Sainte-Beuve il consideră ca superior 
lni Volney. Dar nu numai din timpuri 
asa de depărtate, chiar acum mwai a- 
proape de noi, ce-a rămas din Théo- 
phile Gaulier? Citeva versuri, — pe 
cind el ap si proză udmirabils!.. Apoi 
cine mal celeste azi romanele lui Ferd. 
Fabre, G. Sand ai ehine ale lui Zula, 
care acum ciliva ani se vindesn cu 
sutele de mii 3. Şi autorul conchide 
ei, din cauza îinmulțirei operelor li- 
ierure, in cìteya sute de ani nu ror 
mai putea fi cotite probabil nici ope- 
rele color mai mari seriilori ni lumii, 
enm sint Homer, Virgil, Tacit, Dante 
Shakespeare, Cervantes, La Fontaine, 
Goetha, Schiller, Byron, Hugo, ete., 
— slaba iacurajace pentru literațļii caro 
nu-şi gäsesc indemnul la lucru in chiar 
faptul ereațiunii operelor lor !—Intr'un 
articol bine documentat Lêon-Maurice 
Bonneff arată viața de mizerii gi 
boale a lucrătorilor eare fac pie- 
trele de moară. Colbul pe care-l res- 
piră aceşti nenororiţi, munca lor slib 


răsplătită, cure-i face să duch o viats 
de privaţiuni, cum şi etatea fragedă 
la care sint nevoiți să-şi înceapă mes- 
teşugul (pe la 16 ani), fac că la 30 da 
ani siut boinuvi du ftizio în proporlie 
de 5 la 10, Autorul propune o sumă 
de imbunătăţiri care trebuese aduse 
in carierele în care se lucrează aceusti 
piatră, pentru a se cruța viața celor 
ce sint siliţi să trăiaceă muneimi 
In ele, 

Din celelulte articole publicate in 
numerele da pe April ale acestei re- 
viste mai cilăm : traducerea insemiu- 
telor coreapundenţe adresata da Colo- 
melul V. P Novitsky ziarului Inval- 
dul Rus asupra Zilelor de la Mukdan, 
cea mai puternica descriere a lup- 
telor de la Mukden, şi o dare de 
samă asupra serlerii Jui Dowis Ebé- 
Viaţa viitoarea după înțelepeiunea 
veche şi ştiimtu modernă, interesanti 
prin expunerea imparlială a diferitelor 
teorii şi prin malerjalol ştiințife u- 
tìlizat. 

Mercure de Franee (April 1997) 

Faţa cu situatiunea in care chesti- 
unea religioasă se găseste astăzi în 
Franţa şi cu tendințele auliclorieale 
ce se observă şi to alto țari, ca An- 
glia, Spania, Italia ete, revista n cre- 
tul nimerit să facă o anchetă in a- 
coasta privinţă, adresind lu diferiţi 
oameni mari, savanți, literați, bărbaţi 
de stat, urmatourea Intrebare: „Asis- 
läm oare la o disoluția ori la o evo- 
Îmţie a deer religioase şi u sentimeu- 
tutui religios?” O parte din răspun= 
surile primite, anume 33, le publică 
iu No. de ia mijlocul lunii acesteia 
şi— ilreşte—+le sint foarte interesante 
intrucit e vorba de părerile unor oa- 
meni ca Ribot, Le Dantec, Gorki, Nor- 

dau ele, ete. Cea mai maro parte din- 
tre cei întrebaţi cred că sentimentul 
religios no va dispărea niciudala din 
sufletul omului, uşa ch nu punte fi 
vorba de o disoluție, ci numai de o 
evoluție si anume o modificare a far. 


melor. Numi literatu] Emila Vurhae- 
rea și sucialiatul rus Piekhanoff ered 
ta dispariția chiar a sentimentului re- 
Jigius, cel dintai spuiud eñ, dapă cum 
nali tugelalori s'au liberal zzi de zoi 
fimlea nu simt neroian lor, tot astfel 
se va libera omanirea elal nu va a- 
vea nevoe do ei, inr cel de al doilea 
spuini cù „progres omenirii aduce 
eyg sine sentinţa de moarta n ideei și 
u sentimentului religios*. Sint și vre-o 
„diva care ng rbepuni (Uiaiée, Jules 
Lemaltre : pu glia pi: și alţii 
care răspund funrte lapidar că ered 
în vatoliciam : Fr. Junaman („Asistăm 
la disuluția a tot ea nu-i catolizizny şi 
Fr. Coppée („Credu“.. va Ñ răspunsul 
men, A Dar cei mai mulți, după cum 
am spus, ered Ip veeniciu sentimen- 
tului religios şi In evolutis Lurmelor, 
Asul Rila spune că : reliviunile au 
avut așa de niare rol În omenire 
tocit treħuie să ulmitein ch siot udine 
inrădăcivale în patura vinand ` fondal 
lop este  misticisanul, o stare sufle- 
teuscă apronpe idenlica tu loale pA- 
rile si în toate timpurile, Cuneseulul 
profese de la Rema, G. Sergi pune 
în legălura miscarea anticlerieala cu 
mizcarea imuncitorimii de a scăpa de 
opresiunea claselor stâpinitonre : e o 
tendința geuerală în Iome de a se li- 
bera de orice jug. Filosoful francez 
Pouitice și profesorul elveţian Bernurd 
Alla răspund In acelaş fel: si disolu- 
ție și evoluție, Şi tot cam în ucelaşi 
sens răspunde și d. dr, Istrati al nos- 
tru, care insă erede ca religia viito- 
rulni e. spiritismul. Foarte frumos e 
răspunsul lui Gorki, pe caro ne pare 
râu că nud putem da in intregime; 
él apune cà dară e vorha de un Dum- 
nezeu, liioță supranaturală, ideea a- 
ecasla dispare grada! şi iuevitabil, dar 
dacă prin sentimentul religios tațele- 
gem „un sentiment vedel și mindru al 
constiluței unti legături armonice, care 
aceste omul cu universul”, arestu nu 
va disparen niciodata, vi se va desvolta 


REV STA REVISTELOR Li) 


tot mai mult și vu face pe om perfect. 
Pentru Max Nordau religiositatea e 
„sentimeatul iufricoşător al slabăciu- 
nii fizice şi intelectuale a omului in faţa 
imensității universului” de aceea ca va 
dura cH şi omenirea si va evoluu en 
diusa. A. Strindberg crede că luptele 
ep so dan contra bisericii nu insemna 
văderea religiuuii, vi a formelor, Pen- 
tru Le Dantec „hipertrofia prodigioasă 
a spiritului giiiaţilie în suc. 15 şi 19 
au determinat în chip frese o atrofie 
corespuuzitoare a ercdintei”, dar nu 
poate fi vorba de o disolutie, ci nu- 
mai de o evoluție. Tot aşa erede şi 
seful sncialigtilor belgieni, Vander- 
gelde, e! chiar in societatea socialistă 
prublemele vieţii şi ale morţii vor 
continga să den pagiere la credințe 
religioase. 

Ia numerele de pe April ala røyis- 
tei mai găsim: un mie mecrolog ul po- 
etului inort de curind Charles Guérin ` 
o dare de samă a lucrării lui Paul 
Bierger „V. Hugo d Guernesey” in 
vare aulurul a adunat tut felul de o- 
pinli literare și filosofere ala poetului 
si a povestit viaţa Iui în timpul exilului. 
puuind-u in legătură cu poeziile proe 
duse in acel timp; un articol al lui Ja- 
eques Bainyille: „Jean-Jacques Rous- 
seau şi romantismul francez", în 
care autorul urală că unele dän prin- 
cipiile şeoalei romantico se găsesc ln 
Rousseau ` continuarea interesantelor 
amintiri alu dnei Wanda do Sarher- 
Musach. 

La Revue, (April, 1807). 

Cunosculul sociolog I. Nuvicow pu- 
bliva un interesant gi spirilnal articol 
asupra pretinselor greutáți alo de- 
zarmării. Autorul so întreabă dacă 
dezarmarea, pe care ar puleu-o regle- 
ment o o comisiune intornuțicnală lu- 
erind un an, prezintă mai mulle grou- 
taţi decit înarmarea, peniru eare e 
cheltuese imiliurde şi sa ocupă sute 
de mii da iuleligențe şi milionne da 
Veaţe de muncă, și răspande că e è- 


172 VIATA ROMINEASCA 


vident că nu, Alunri pentru ce se opun 
guvernele la dozurmare? Pentru că lo 
pare dezarantajousă dinastiilor şi cla- 
selor dominnule, care voese sa facă 
cuceriri notă şi să nu le piardă pe 
cele vechi. Dar in Europa nici un po- 
por nu umbla să cucereasei teritorii 
dein ahn, Atunci? Atunci rămine a- 
ecaslă conlrazicere ridiculă : statele in- 
Iren armate pentru a putea face cu- 
veriri, şi nu vor să facă cuceriri t.. 
Căci, dacă se spune că guveraele in- 
trețin armate pentru a se nii, se 
poate foarte hine răspunda că, aluuri 
«ind toate statele vor f dear nate, ni- 
meni nu va mai putea ataca. Exista 
insă ln Europa o singuri piedică pen- 
tru dezarmarea: Alsacia-Lorena, peniru 
că aice diferendul e serios și real. Da- 
ea war regula chestia aceasta printr’ 
ua plebiscit, aluaci mar mai A în Eu- 
popa motive de dusmânie. Trebue dar 
invinsă rezislența Germaniei, dur mai 
ales ar trebui să re convingă guver- 
nul neestei țări ca în Alsacia-Lorena 
vu este un interes real al ei, et unul 
imaginar, —lueru pe care soriabdemo- 
crația germană l-a înțeles O altă cau- 
ză, care îndepărtează realizarea dezar- 
märii, ¢ tendințe diplomaților, vari se 
adună In „eouferințele pentru pace", 
re a propune condițiuni acceptabile 
pentru a mu ster? refuzuri, tendinţă 
care-i opreşte de a propune pur şi 
simplu o federaţiune europeană. Au- 
torul insă speră că prin influenţa A- 
mericanilor, al căror oameni do stat 
au idei aşa de moderne şi da inuin= 
tate, chestiunea dezarmării va Dee 
mari paşi Inainte —Emile Faguet fá- 
cind o dure de sama asupra unei cărţi 
a udrocatului Deymes-Dumé, se ocupă 
cu doctrina lui Robespierre, cara ee- 
gulitară şi partizana a suveranităţii 
poporului, dur in care marele critice 
găseste oarecare canlraziceri.— Un in- 
teresunt articol, în special pentru agri- 
vultori, este durea de samă a lui Gus- 
ton Bonnier despre o nouă descope- 


ge — 


rire agricolă futa de Brorq-hous- 
seu. E vorba de un parazit—Sireptot- 
hrix Dassonvillei—care strică grinelue 
conservate mai muli decit girgărila, 
prin acela ră le dă acel miros dis- 
plăcut de mueegaiu (fără a fi muce- 
găite) care le seade preţul. Autorul a 
descoperit ciuper=a aceasta şi, cons- 
tatind <a en moare hi temperatura da 
50 grade, a inventat un aparat pentru 
iuclzirea grinelor pănă la această term- 
poraloră. Cu modul nersta grinelè 
pierd acel miros râu și se distruge și 
pirgiăriţa. 

Alta articole interesante din nume- 
rele de pe April, mai siut: „Jean Ja- 
quos” al lui N. Ségur, „O tragedie 
revoluţionară” („Le Buisson ardent” 
a lui David Aismann) de Vera Star- 
koff, un studiu asupra lui Viller de 
Visle d'Adam de Camille Mauclair, o- 
nul asupra proprietății colectiva in 
*xtremul-orlent (China),ṣi serisorile lut 
Edgard Quinet udresate doctornlui P. 
Lortel, 

Revue den idées (Aprilie). Z. 
D. Blanchot in Estetica lui Platon 
şi artiştii timpului său, spune rà 
Platon pare a fi cunos:ut foarte pu- 
țin operele pirlarilor, senlptorilar, ar- 
hiteeţilor, poeților st maricanţilor dia 
timpul său. El era dispretuitor fața 
de dinşii, Bindeă opera omului e tot- 
dennng imperfecti rind iai ca criteriu 
absolutul şi vrezi ei noțiunea frumo- 
salut, ca manifeslare a esenței divine, 
nu p-ate fi lu adevăr simțită de cil 
de inițiați şi filosofi, și niciodala de 
oameni cari imită corpurile, chipurile 
sau gesturile. Frumosul, Plalon mu] 
găsea In operile nalurii sau nle oma- 
lui, ei numai in sufet, Acesta era pen- 
iru diasul un absolut pur metafizic şi 
idealizmul seu era cu totul deosebit 
de ucel ul lui Phidias sau al Imi Po- 
Iyelet.— Gaston Daillurd m Condiţila 
optice şi forma vizuală a inteli- 
genţei. sustine că inteligența prin 
procedeele. defectele şi aheraţiile sale 


D 


pare a avea un caracter vizual. Vi- 
ziunea are un rol esențial în funcţiile 
noastre mentale, logice şi practice, şi 
aJtozaţiile mentale siot mai to!deauna 
in legătură cu înlburâri vizuale. P, 
Brenot serie despre Telegrafia fări 
fir. Van Gennep despre Situaţia uc- 
tunlă e anchatelor elnografice şi Geor- 
pes Matisse. O încercare filosofică asu- 
pra ensrgekicei 
Nuova Antologia (| April t907) 
Giuseppe Chiarini, mir un artical in- 
ttulat Ultimii ani ai lul Giosue Car- 
dueci, face istoricul dureros al celor 
sapte din urmă ani de chin, ai mare 
lui poet, Să râpeşti unui om, a cărui 
viață era toată in inteligenta, serviciul 
liber și deplin al organelor cure ser- 
pese lu transmiterea cuzelării prin 
vorbă şi seris, lsindu-i în acelag timp 
mintea lucidă ca să-si pouta da sama 
de monstruosilatea vupliciului la earo 
era condamnat, a fost într-adevăr, zico 
Chiariai, o cruzime [ră nume, Atacul 
de paralisie l-a lovit penlru întâia dată 
ia 25 Noembrie 1899 in Bolngna. Cu 
toate sforțările medicilor, Cardueci nu 
s-a putut reslubili deplin, după acest 
atar, şi bratul drept îi rămase parali- 
zat. Cu o voință da Ber lucorea Car- 
ducei să lupte contra boului ; in lanuar 
1900 işi raineepu cursurile la Univer- 
sitate, nevolnd să insă la pensie, dar, 
nu reuşi să facă mai mult de 9 lecţii 
pe an și fu nevoit să-şi pună suplini- 
tor pe Severino Ferrari, ln Lou, el 
isi inainta ministerului cererea de 
tcoalere la pensie; parlamentul îi u- 
curdă o recompensă naţioaala de 12,000 
lire pe an, egală cu acea care fusese 
acordata altui mare Poel al Iuliei: 
Alessandro Manzoni, ln aceast limp insă 
—păuă În 1904—Cardueri Jueră fără 
intrerupere la compleclarea ediţiei de- 
nitive a operelor sale; liparirea se 
uprise in 1595 la volumul al X-lea; el, 
facu să mpură ia 1902 şi 1903, alte 3 
volume, 
In 1965 insa, boala se agrari ; picioa- 


REVISTA REVISTELOR 173 


rele nu-l mui rusținură şi poetul fu 
{intuit im fotoliu ` limba îi refuză ser- 
viciul yi el amuţi; numai ochii rămaşi 
vii şi scinteetori spuneau tot chinul 
care-l siişiu, În această stare l-a gasit 
baronul de Bildt, cind la 10 Dee, 1908, 
a venit să-i aducă din partea Acada- 
miei din Stokolm, premiul Nobel. Poe- 
tul aseultă cu atenţie discursul minis- 
trului suedez şi cind sfirşi, se pâru 
că ar vrea să-i răspundă, dar nu pulu 
articula de cit doui vorbe: „Grazie, 
Grazie”. Două luni şi şase zile după a- 
ceasta Carducei muri. 
Rivista d'Italia (April 1907). 
F. de Chawrand, Armata şi Şcoala. 
Nu e vorba, cum s-ar părea după titlu, 
de inililarizurea şroalelor, de introduce- 
rea armalei în şeoală, ti toemai din 
pulriră, de introducerea gcoalei în 
armată. Dr. ©. Corradini, inspector 
al Ministerulsi instrucţiunii publice, 
ocupindu-se cu chestia tare se agiti 
aşa de mult în Italia, chestia analfa- 
botismului, a propus, ca remediu, or- 
gauizarea invățâmintuiui elementar, 
in urmată, in mod sistematic, ceriud 
să se iulroducă institulori anume pen- 
tru acesi scop, şi să se acorde lol mate- 
rialul diduclie necesar, Autorul artico- 
lului, caro e militar (major general), 
priveşte cu mult rceplicism aceasiă 
propunere, Rezultatele ce se pol ob- 
(inea în această priviulă in oştire, 
zice aulorul, vor fi totdeauna nein- 
semnate ` oameni enro până la 21 de 
ani, au râmnas analfabeți, cu greu vor- 
pulea să-şi asimileze cubostințele pe 
care copiii aşa de uşor și le asimilează. 
Dar afară de aceasta, timpul de care 
dispune soldatul pentru şcoală, este 
foarte scurt. Trupele sint intr'u con= 
linua disiocare, fo pentru a alerga în 
ajutorul populației ja primejdie, Be 
pentru exigente de ordin publie ; dacă 
se mai adaogă epocele de lir coleclir 
şi de marşari, şi se mai ia în consi- 
derarg şi faplul că serviciul de gantă, 
distruge ln fie rare zi un insemnat nu- 


174 VIAŢA ROMINEASCA 
nt A ÎI ine i zeta 


mär de soldaţi, precum și faptul ca 
in zilele de exerciţii tactice obosiloare, 
ar fi un non-senz de a pune pe sol- 
dat? nateniţi să mai înveţe şi in scoală, 
apoi se vede uşor eå în realitate, pu- 
Une zile pe an rămin disponibile pen: 
ten răspindirea culinrii elementare 
printre soldați. Prin urmare, conchide 
autorul, instrueţia elementară trebne 
dată în şcolile primare şi in aceasta di- 
reeţie trebuese făcute toate sforțiările; 
sarcina revine ministerului instrueliei 
publice şi nu armatei. În Japonia, eu 
două zeci da ani în urma, analfabe- 
tismul era aşa de intins, în cit intre 
recruți unui an se găseau de-abia 3 
sau 4 de companie eare ştiau să ce- 
tească şi vă scrie. acum însă propor- 
ţia e râsturnută; cel mult dacă se gi- 
seose lrei sau patru rocruli în fecare 
companie, care sh fie analfabaţi. 


Deutsche Raudschau (April 
4007)" Profesorul berlinez Alois Brandt 
işi publică interasantela sale, Impre- 
sii personala dela Universitățile A- 
morieane pe caro a avul ocazia să 
le vizilezo eu oeazia serbiărilor coma- 
moralive ep au avut loc în Philadel- 
phia, In onoarea lui Franklin, Pe o 
pajiște verde, un şir da palate, intre 
elo gradini şi copaci, biserici si monu- 
mente, astiul se infățigează o universi- 
tata, Ceencn atrage mai întâi atenţia este 
nga numitul College ` seopul pe care 
uresla Il urmărește este acela a ve 
«hialui gimnaziu elen, dezvollarea cor- 
pulvi în acelaş timp eu a spiritului, 
Gradul de instrucție din colegiu, co- 
respunde ce acela al ultimei chaso a 
liceului german, şi titlul po care-l con- 
feră— bacalaureatul — este echivalent 
eu certificatul de maturitate german., 
Insă în acelaş timp, In College se pot 
“înce studii juridice gi medicale mai 
aprofundate, astfel că din arest panel 
de vedere, ol se ulinge cu universila- 
tea, cu deosebire numai ch elașii siat 
segaţi de un anumit program de stu- 


din, fiind feriti astfel de o unilatera+ 
litate primejdioasă. Fructele sistemu- 
lui arestula se vâd nu pnmai la acei 
care îşi continuă mai departe studiile 
in Universitaţi, ci si la negustori, func- 
ționari și In general la oamenii, cara 
intră în viaţa publică, cari cea mai 
mura parte a oamenilor politici şi a 
inalţilor funcționari, sint call din Col- 
lege, nu diu Uaiversilăţi, Acestau din 
urmă stut scoli pentru rei ce nn ab- 
solvit colegiul, și corespund în gene- 
ral faenltaţilar Alosolico germane, dar 
mai mult sau rai pulia cuprind și 
celelalte facultaţi, Ele sint organizata 
după modelele Univarallăţilor ger 
mane, eu seminarii, lustitate, diserti- 
ţii ete., și se poale afirma că in cole 
mal multe localităţi ele se găseze incă 
în perinada da formație. In deosehira 
de ceea ce se Intimplă ln Garmania, 
Universitaţile americana nu-ţi capătă 
mijloacele materiale do la Stat, degi 
şi aici sint unele fondate și intreţi- 
nule de stat, iar altele primese ajo- 
toare însemnate, lu general ele setn- 
trețin siogure din venitul lor precum 
si din insemnalele donații venite din 
afară, și de aceea luxele po caro la 
plătese studenţii peniru cursuri sint 
incasate de universiltale, nu do profe- 
sori, eare trebie să se  mulţumeaaeă 
eu un salar fix, destul de modest (3 

4000 dnlari po an} Cel er conduca U- 
nivorsilatea, en o neţermurita anto- 
ritate, este Presidentin, El este stápin 
absolut asupra corpului dideetie, poate 
Indepărta şi numi cu o libertate eom 

nici Intro țară dia Europa n-a are 
nici un miaisiru. Cel mai vestit pre- 
sident universilar din America este 
Charles William Eliot: se spune das" 
pre dinsul că este mai puternice şi de 
cit președintele republieei, căci Rasse- 
velt se va retrage odată în viața pri- 

vală pe cind Eliol, ca conducitor ai 

Voirersitatii Harvard, va domni asn- 

pra vieții suleleşii a țarii, cit lim 

va lrâi ol 


Denisehe Revue (April 1907). 


Prof. Osfried Nippad „Asupra unor 


probieme al: conferinții din Haga. 
Opera principala a conferinţii trecute, 
zice autorul, a fosi Convenţinnea pen- 
tru ceznlvireu paşnică a vemțalegeri- 
jor imternulivnale, Această canrenţi» 
une a stabilit nu numai o codificaţie 
care reprezinlă partea ceu mui Inain- 
tata a dreptului internaţional modern, 
dar a stabilit în acelaş limp-—ta tri- 
bunalul arbitral din Hnaga—si un or: 
gan de justiție internațional. Si in 
aceasta direcție, chiar şi din punct de 
sedere practic si politie, stă impor- 
tanga conferiaţii, ori cilă insemnatate 
az avea şi ucelea Înerâri ale ei taro 
tegulează drepturile pentru timp de 
războiu— pe Mach sau pe apă. CA şi 
accasta a dusa couferintă va aduce 
insemnate progrese in uevoaşi directie 
se vede chiar din primul punct din 
programul pe care-l conţine iuvilareu 
picernolui russse. Astfel vu trebui să 
se stabilească domeniul asupra căruia 
se poste aplica procedura arbitrali a 
conveptjonii dela Haga ; apoi ehesti: 
unea dacă seesi domeniu, nu trebue 
vhiar largit, nu vu puten răminra ne- 
discnlata. In acelag timp, va trebui să 
ze discute şi chestia dară uu trebue 
«numea sù se neorde tribunalului arbi- 
tral diu Haga, anumite Compelente, de 
pilda sä regio acestui tribunal, toate 
nelplelogerile de drept international 
pentru cure diferitele Slate rerunnse 
ia principiu nrbiirajul. Dacă acest 
lucru s-ar realiza, atunci s-ar ajunge 
iu reshlale la un tractat general de 
arbitraj, la mp fel de Uniune arbilrals 
între toate puterile care iau parte la 
conferința, și dreptul internațional, 
aşa de jociteit astazi din pricina di- 
feritelor tractate dintre mai toate fe- 
rile civilizate, sr deveni dintr-o dala 
en totul unificat, Seatisțele tribunalu- 
lui arbilral, ar servi ca bază pen- 
tru inaintarea dreptului internaţional ; 
aceste sentințe și judecați ar puteu f 


REVISTA REVISTELOR 175 


publicate do catra „Bureau Interaa- 
tional de la Conr permanante d'Arbi- 
trage", cara ar deveni astfel un centru 
stiiințifie pentru tot c+ sa atinga cu 
chestiunile de arbitraj. Pentra desă- 
virşiren şi inintarea studiilor de drepi 
internalional, autorul propana tofin- 
tarea în Haga a unei proli superioare 
de drept internaţional. 

Roziua list ixche Monnts-Hette. 
(April 1907). Morris Hillquit „Starea 
actuală a Soclalismului american”. 
Statele-Unite se apropia cu repezerin- 
ne da culmen evoluțtisi rapitaliste ; 2- 
ccaslă progresaro a espitaliamului a 
visent goana nebună după uvere, la 
caro un parts citeva mii de oameni, 
pe cind alţii— milioane, sint stririţi In 
mizerie. In timpurile din urmă, certele 
nascute intre aşa namiji prinți ai fi- 
nunțelor, avură do rezultat că se da- 
dura pe laji metodele intrebaintale 
in necastā Inptá peniru hani şi lumea 
ramase indignata de coruplia si we- 
cinstes scoasa la iveala, Aceasta a 
stirnit o stare da nemulţumire genr- 
rala, care n-a pulut G decit foarie it- 
tija socialiștilor ` nemultumirea acea- 
sla so oglindezle mai cu saină in li- 
teratura : su plie că descoperirile re- 
voltătoare făcule în privinţa fabricilor 
de conservo se datorear romanului 
seriitorului sorialist Uptun Sinelair, 
The Jungle. Mişcarea socialistă din A- 
meriva da pard, este astazi tu plină eres- 
lere; pănă la 1993 partidul socialist 
se compunea numai din 1200 de clu- 
buri eu aproximativ vre-o 20,000 da 
membri pla sfirgitul anului 1006, or- 
ganizaļiile locale sau dien) la cifra 
de 1900, jar numărul membrilor a iun- 
trecut vifra de 33,000. Nu trebue să sa 
uite încă, că Socialist Party nu este 
unica mişeara sorialiata orgunizată, ci 
are o rivală in aşa numita Socialist 
Lator Party, care numără şi ea mai 
multe mii du mombri, O probă pentri 
progresul socialismului in America, 
ne-o dă dezvoltarea presei #orialiste. 


176 
la anul 1903 Sociolist Party era spri- 
jinită de vreo 30 de organe în diferite 
jimbi; aeuma numärul Jor s-a ridicat 
la 50; dintre acestea mai mult de ju- 
mătata sint in limba engleză, restul 
in alte limbi şi anume § in limba ger- 
mană, 4 în jargon evroese, 2 in limba 
finera și cilo | în limbile fruncoză, i- 
taliană. cehs, polună, ungară, lettica, 
lituanä, slavonă şi suadezi, Astfel pru- 
paganda socialistă s-a intins nsopra 
tuluror naţionalilaților din Statelu-U. 
uita, Afară insă de ziare, trebuese bă- 
gate în samă și imensul număr de 
cărți şi broșure xocinlisie, caro s-au 
răspindit în cei din urmă ani în Amo- 
riea de nord, precum și nenumăratele 
foi volante pe care le tipăresc ancia- 
viuliştii eu ocazia a diferite evenimente; 
aceste din urmă, fari exagorare, tre- 
bue să 6 intrweut numărul de 100,00,000 
ia ultimii trei ani. Ca şi in tonte re 
lelulte țări, tot aṣa siin Statele-Unite, 
mişcarea sociulisia este mai ales o 
micara a elasei muneitorilor, en tonte 
ucestaa, mai molt decil aiurea, in A- 
merica, Socialiamul are numeroşi a- 
depţi Im clasele mai bine situate slo 
societaţii, ba chiar nu lipsesc și on- 
meni cu inalte situaţii sociale si cu 
însemnate uveri. În anul 1905, d-na 
Carie Rand, n lăsu! prin lestament 
venitul dela un fond de vrea 200,000 
de dolari, peniru lutomeiaeu unui 
institut, în vare să so studieze io ge- 
nere stiințele sociale, şi în special su- 
rinlinmul.. Ca urmare s-a inființat in 
New-York, scoile nomita Rand School 
oi social Scionce, in care un corp di- 
daetiz ales dintre profesorii universi- 
tari şi coi mai cunoscuți scriitori so- 
ctatiști, impräşlio doctrina socialista. 

Contemporary Review (April, 
London).— Dr. Edward Hernntein A. 
legerile în Germania şi Soela! De- 
mocraţii — arată cauzele infringerii 
social-democraților în ultimele alege L 
la ajunul ulegerilur, socialiștii sperau 
că numărul reprezentanțilur lar in noul 


VIAŢA ROMINEASCA 


Reichstag, va spori de la 79 la cel 
putin 100. Aceste speranțe eran spri- 
jinite pe progresul mare ce l-a facut 
partidul socialist de la 1903 pană la 
data alegerilor, sub raportul inmolțirii 
membrilor, a organizării partidului, a 
răspindirii presei şi a sporirii mijloa- 
celor financiure. Bazuli pe aceste con- 
sideraţii toți sa aşteptau că, de oarece 
numărul solanţilor socialişti a sporit, 
va spori şi numărul deputaților e: 
cialişii in Reichstag. Faptele au do- 
vedit rontrariul, Numărul votanţilor 
sorialişti au sporit de la 3,011,000 la 
3,230.009, adică cu mai mult de un 
sferl de milion, Dar, de ourece lu ul- 
țimele alegeri au venit la vot 1,787,000 
cetățeni mai mult decit in IMI sọ- 
cialiştii, care în 1003 inlrumiseră 32 
din numărul total de voturi, trebuiau 
să aibă ua spor de 500,000 votunţi 
nni. Astfel, de fapt, partidul socialist 
a avul 200,000 voturi lipsa din cres- 
lerea lui normală. De aceia socialiștii 
au uzi în Reichstag numai $3 depu- 
taţi iu Joe de 79. Intre cauzele ne- 
suevesului sociuliziilor autorul emt- 
mer următoarele: 1) Legătura in- 
limă intre frads-unions şi parti- 
dul socialist. Mulţi socialişti apar- 
ținind unor din nceste fradsunions, 
au sacrificat interesele partidului vu: 
tind impotrica lui.— I) Cea mal prin- 
cipală cauză e cartelarea luturor par- 
tidelor nesocialdemoerate impotriva 
partidulni soetalist, rare se bazează pe 
leoria luptei de clase. Niciodata, nici 
thier pe timpul lui Bi-mark, n-a fost 
utila solidaritata intre partidele nean- 
ciuliste, In lupta lor cu socialişti. Se 
poate spune ca toţi susținătorii stä- 
rii prezante a societații, s-au unit Intpo- 
triva partidului care reprezinta pro- 
gresul social. Durata acestui bloe rear- 
Uonar, alit de heterogen in compozi: 
ţia lui, nu poate fiprevazulă, Nu «e 
poale sit daca aceeaşi concentrare 
reacționară va putea f posibilă la vii- 
toarele alegeri. ln politică, nu iubirea 


REVISTA REVISTELOR 177 


din mnăunlru, ei presiunea din afara 
sneşte pe oameni. Blocul sa născut 
din prejudicăţile de clasă și din ura 
isnoraniă impotriva socializmului, şi 
cil timp aceşti factori vor exista reino- 
irea iui vu D posibili. 

Herbert Poul—E Literatura in A- 
gonle ?—constatá va azi toate gent- 
rile literare sint In doclin, in twate ta- 
rile, pecind stiința Inniulează necon- 
tenit, Domeniul literaturii e mäi 
pe cind al ao e infinit: „Știința 
inloeuezte humunizmul după ut- 
lomobilul inlocuezte tracțiunea ani- 
mală”. Idejn n-are măcar meritul ori- 
ginalitați. 

Norih American Review (Mar: 
tie, Now-York}.— Baronu! Kentaro Ka- 
neko, fost ministru al agriculturii si 
comerțului, —Japonla şi Statele-Uni- 
te—arala mares solidaritate a intere- 
selor comerciala intro seesto doua țari, 
cel mai holăritor factor de pästrare a 
relațiilor paşnice intre tările moder 
ne, Astăzi luate țarile din Europa şi 
America caulă să-şi găsească nouă pie- 

Le da desfacere a mărfurilor produsa ; 
toata tind spre Asia. Din situaţia ge- 
ogrufică n Japoniei și Statelor-Unite 
se ponle vedea vă în lupta aceasta co- 
merrială pentru Asia, Japonia si Sta- 
tele-Unite au avantajo care desfid con- 
curenla oricărui stat. Din Intreaga 
«asta a Oeeanolui Pacife doua treimi 
sint ale Statelor Unite si o treime a Ja- 
poniei. Japonia stă cea mai aproape 
de debuzeul asiatic si apoi vin State- 


le Unite. Marturile Europei trebue să 
treacă pela Capul Bunei Speranțe sau 
prin istmul de Suez: ambele drumuri 
foarta costisitoare, Aga se explica de ce 
lonajul, corăbiitor japoneze și ameri- 
vane in Oceanul Pacific creste aşa de 
iute. Japonia are apoi nevoie de a pis- 
ira bunele relaţii ea Statele Unita și 
diy cauza cablului care uneşte San 
Francisco eu continentul Asiei, Lega- 
turila economice intre Japonia şi Sia- 
tele Unita sint atit de vitale Inc e 
absurd să ne inchipuiin că aceste hui 
țări ar putea ajunge tw un roniliet. 
Tuata mâtasa vrudă și ceaiul rare so 
emsumi in Statele Unite sint im- 
portate din Japonia : io DNK) Japonia 
a exporlat malasă crudă in valoare de 
60,000,000 dolari; iar ceai in vulogre 
de 40.000,000 dolari. Din aceste enti- 
tati Wa nu tost importate in Stateln 
Unite. Le rindul oi Japonia impòrta 
din Amuriea bumbac, lapte, tutun, pe- 
troleu, Aşu că se ponte zice că Stalo- 
le Unite hrănese, îmbracă şi luminen- 
ză pe Japoneji. Japonejii nu pol trai 
un singur minuunt făra aproviziouările 
americane, Legate prin mari interese 
comune atesta două țări sint mesite 
să deschidă impreună romerțul pa con- 
Hnentul Asiei şi în special In China. 

Review of Reyiews (Martie, Lon- 
don) —D. Stead face nişte aprecieri 
prea măgulitoare în privinta pulerii 
politice n lui Vilhelm D. Dupa d. Stead, 
Împăratul Germaniei, astăzi e arbitrul 
Emopei Iniregi. 


Intrecind iarăşi cu mult cadrul hatărit al revistei, sintem nevoiți a 


amina „Bibliografia” pentra No. viitor, 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 


Jenn Buruzi, Leibniz rt lorga- 
nisation telipiruse de la terre. Paris, 
Pelix Alean. 

Un stadiu asupra tendințelor şi vi- 
solor reliploasa ale marelui filosof, 
care în pasiunea lui de unilate a ar- 
monie, credea in putinţa realizării 
unei „Biserici ideale", —reunirea în. 
trua mânuurhiu a tuturor doctrinelor 
«ral ine. 


E. Buonniuti, Lo Gnosticismo. 
Storta di antiche lotte religiose, Roma, 
Ferrari 1907 

Autorul, director la „Rivista Storien- 
vrier delle svienzo teologiche? se o- 
vap eu neea manifestare a piodirii, 
rare între întăiul si al Ireilea seent ul 
erestinismului se opuse traditiei evan- 
gelice. Antorul consideră gnostleismul 
cu o exnltatie febrilă a speculuției teg- 


ingie, 


Francise G. Peabody, Jesus 
Christus und der chrisHliche charakter, 
Giessen, Töpelmann 1906, 

Aütorul, profesor Ja univeraitalea 
Harvard din America, a ținul aceste 
prelegeri In universitatea din Berlin 
eu ocazia schimbului de profesori ce 
a avul Joe între Germania si America, 
din inițiativa Impăratului, 


ŞTIINŢA 


Dr. C. Sirzyzowski, La hinne 
biologique, antréfois èl anjonrd'hni. 
Lausanne, Frankfurter. 

Un studiu comparativ asupra me- 
toadelor şi rezultatelor cerceliirilor 
Chimie biologice de la originea ei, pe 
care autorul o atribue activitații nl- 
ehimiatilor țin special a lui Thophraste 
Paracelse de Hohenheim), și pani "mm 
zilele noastre, 

Dr. P. Carnotet M-ile C. Des- 
Handes, Li Arti cytopoiétique du 
sany et deg organes ait conys deg ri- 
générations, 

O importantă comunicare facuta la 
Academia de Științe asupra rolului 
pe care-l aro siugrle în procesele de 
regenerare ale organismelor, 


ISTORIE 

A. Aulard, Budes et leçons mw 
la Ricalullon Gme serie, Paris, Alean. 

Al cincilea volum ni insemnalelor 
studii pe caro le-a intreprins untorul 
asupra Revoluliei, Istoricul conrorda- 
tului e dat în toate umânuntole si a 
juli mult la ințălezerea chestiunii pe- 
ligioase în Franţa. 

Cercetările nsupra lui Danton, loarte 
ohieelive, seot în reliol vrednicia vie- 
ţii acestuia, 


MIŞCAREA INTELECTUALA IN STRAIXAT: E ` KH 


- 


Fernand Nicolay, Napoléon m. familiei la Evrei şi asupra rolului tn- 


au camp de Boulogne. Paris, Perrin. 


Autorul şi-a propus să lumineze 
donn momente insemnate ale istoriei 
contemporane : Înlervenţin franceză la 
Roma în 1549, si slorțarile diploma- 
tice ale Franţei intre 1568 si 1870 
epre u-și upropria pe Italia si Austria 
in vederen unui războiu cu Prosia. 
Folosindu-se de documente, nepubli- 
cale încă, scoase din arhivele Häzbe- 
iului și ale Externelor, autorul ren- 
seste pe deplin în intreprinderea sa, 


CRITICA. STUDII LITERARE 


Eugène Crepet, Charles Baw- 
dolaire, Etude biographique, Paris, 
Messein. 

Publicarea revâzulă a studiului bio- 
grafie pe care autorul l-a pus in frun- 
lea aperilor inedite ale Ini Baudelaire, 
tiparite în 1857, 

Alberi Cassazue, La Thdori» 
de Part pour Tart en France, chex les 
ilerniers romantiques et les premiers 
réalistes. Hachette, 

Fxpunarea teoretică a concepțiilor 
despro artă ale lai Th, Gautier, Flou- 
bert, Renan, Goncourt, Baudelaire şi 
alţii din epoca lor, 


SOCIOLOGIE. STUDII SOCIALE 


Paul Louis, Fistoire du mouve- 
ment syndical en France (1789 — 1906), 
Paris, Alcun,. 

Cea mai romplecta privire generală 
asupra mersului ṣi desvollării sindi- 
eatelor de muncitori, de la originea lor 
zi pănă Ip timpurile nousire. Autorul 
pune în lumină insemnilatea mare a 
organizației muncitorilor pentru imbu- 
nătâtirea stării lor economice şi eul- 
turale, 

Louis-Germain Lévy, La fa- 
mille dans Contraontd itradlite, Paris, 
Altan. 

Uo studiu eritie, ep totul stiiopife 
şi lipsil de prejudiţii, asupra formării 


s^ 


semnat pe care oa la avul in viala 
acestui neam. 

Benedetto Croce, Materiolismo 
storico ed economia marxista, Saggi 
eritici, Palermo, Sandron, 1907. 

Este o pont ediţie imbogăţita cu noi 
sludii, care se ocupă cu problemele 
teoretice fundamentale ale marxismu- 
lui. Patru sint tezele principale: I-is 
priveşte modul de a ințelege materia» 
Mama) istorie, a I-a cuprinda inter- 
pretareu teoriei valorei, a Ia criti- 
ca legii profitului şi a IV-a upărarea 
unei ştiinii Blozolee a ceonomiei po- 
litice care sa se ridice deasupra eco- 
nomiei deseriplive, 


LITERATURA 


Henry KMistemachkers, Les Mys- 
terieuses, Fasquelle, 250, 

Povestiri scurte, pline de originuli- 
tate zi foarta vimdaie 

Jean Lorrain, Aryeuna. Olien- 
dorf, 3.50, 

O interesanta povestire din viota de 
familie pariziană, 

Paul Adam, Les Feux du Sabhat, 
Paris: Autours Modernes, 220. 

Curioasa porestire n vieții unei fe- 
mei pasionate, a cărei natura o tm- 
pinge la cele mal teribile crime, 

Matilde Serao, La Leggenda di 
Napoli: Napoli, Perrella t007, 

Este unu dinlre primele scrieri ala 
marti seriilonre, A apărul Intaia oară 
acum 25 de ani. 


ETNOGRAFIE FOLKLORE 


Ph. de Felice, L'antro monde. 
Mythes èt Légendes. Le Purgatoire de 
Saint Putrice. Paris, Champion, & ir. 

Anlorul studiază originea și dezvol- 
tarea legendei sfintului Patriciu, po- 
nind-o în legătură cu Jegeudele anti- 
chitäții şi eu eredintele relative la 
vința viitoare ale unora din popoarele 
semieivilizate actuale, 


Compilator. 


AT Pap 


TABLA DE MATERII 


Mihail Sadoveanu, Into zi de primăvară (Schiţă) 
Joan R. Rădulescu, Demonul (poamă de M. Lermontov) . 
Sp. Popescu, Moş Gheorghe la Expoziţie . 3 ~ 

Sinion C. Mindrescit, Herder despre limba gi literatu- 
tura naţională . . d A e A 

George Raneiti, Plugul şi Tunul (fabulă) . e 

Constantin Botez, Faust in romineşte K A 

P. Bujor, Măcar o Lacrimă (schiţă) . e e 

Dr. V. Sion, Mierobii in serviciul Igienei . i 

George Tofan, Viaţa Hominească în Bucovina 

S. Secunia, Scrisori din Ardeal . i S 

Alexis Nour, Scrisori din Basarabia (UI 

G. R.. Cronici Bucureştene (Aprilie) . d 

V. C. R., Cronica Literară («Poetul Caucazului») e 

Vasile Pârvan, Cronica Istorică (Studii de istorie biseri- 
cească) a a v e e H 

p. R., Cronică internă (După răscoale) A 3 z 

P. Nicanor d Co. Miscellanea . $ 2 

Recenzii : d s i i ; d ş 
A. Philippide: «Specialistul Romin», —Gramm ; 
Romulus Ciotlec: «Doamne Ajulä-ne»,—0O. B; 
N. St, Yucint: «Dora»; Henri Massis: «Com- 
ment Zola composait ses romans»,—M. C; Dia- 
conul Anghel Constantinescu : «Monografia Sfin- 
tei Episcopii a Dunărei de Jos» ; Alex. lLăpădatu: 
«O novă publicaţiunc de documente slavo-romine 
cu privire la relaţiile Țării-Romineşti și Moldovei 
cu Ardealul în secolul XV şi XVI+,—V.P; La- 
zare Saincan: «La Creation Metaphorique en fran- 
cais et en roman», — GG. P; Encyclopédie des 
Sciences mathématiques pures ct appliquées, — 
D P; Parteniu Cosma: „Răscoala țărănească 
in itominia ; D. Serbescu-Lopatari ` «Proprieta- 
tea moşnenească în indiviziune» ; Nicolae Ti- 
tulescu : «Problema responsabilităţii juridice a 
Statului și a Comunelor cu privire la ultimele 
răscoale țărănesti»,—G. K. 

Revista Revistelor A S Š s . . 
Convorbiri Literare, Sămănătorul, Luceafărul, 
Revista Politică și Literară, Junimea Literară, 
Floarea Darurilor, Convorbiri, Arhiva, Revista 
generală a Invăţămintului, Cultura Romină, Săp- 
tamina, Revue des deux mondes, La nouvelle Re- 
vue, Mercure de France, La Revue, La Revue 
des Idées, Nuova Antologia, Rivista d'Italia, 
Deutsche Rundschau, Deutsche Revue, Sozialis- 
tische  Monats-Hefte, Contemporary Review, 
North American Review, Review of Reviews. 

Mişcarea intelectuala în Sirâinătate . = 


163 


Te 


EH 
EE 


E 


Viaţa Romînească 


| TABLA DE MATERII 


| AI. Sadoveanu, Insemnările lui Necalui Manea ` 
Eugeniu I. Melik, In ajunul conferinței dela Haga 

Leon Meg R inert (versuri). S a 
R seu, Mos Gheorghe la expoziţie 

2 Vlahuţă, 190% (versuri), i 2 

Dr. V. Sion, Microbii în serviciul igienii 

Matilda Poni, Fratelui (versuri) i 

„Aurel C. Popovici, Federalismul în Austria 

F. Loichiţă, Două raze... (versuri) . p 

G. Ibrăileanu, loan AL Brateseu-Voinești . 

L Russu-Sirianu, Scrisori din Ardeal A 

Gt. Viaţa rominească în Bucovina 5 

George Ranetti, Cronici Bucureştene . $ : ` 

Isabela Sadoveanu- Evan, Cronica Literară— Artă şi Cri- 

tică femenină . b S è 
P. N. Panaiteseu, Cronica Economich—Lipsa de lucru Ja 


à în timpul iernii `, . 
Air, 2. Miron şi 


) s 
D-ra Dr, keaterina Arbore ) Cronica Medicali— Mort 
tatea copiilor la săteni , s 
C. S. Cronica Intern— Momentul 
P. Nicanor € Co., Miscellanea . 
Recengii: - a - ` $ $ RER 
M. Lermontov: « Demonul> ; Herz (Dinu Ram 


de Balzac>.— O. B.: Alexandru Philippide: «Ru- 
mănische Etymologien. 1 Lateinische Elemente». 
—G. P.; Const. Giurescu şi N. Dobrescu ` «Do- 
cumente şi regesta privitoare la Constantin Brin. 
coveanu». — Dragog: Prof. Dr. Emilian Voiutschi : 
«Prelegari academice din Teologia morală orto- 
doză». fia: A.D. Livezeanu : «Chestiuni sociale, 
„economice şi politice relative la săteni». OG K.; 
e" «Răsplata Armatei».—Cv.; 1. Gavânescul : 
«Istoria Pelagagiei, vol. IH, secolul XVIID.—L.B. 

Revista Revistelor . S ` S 3 : 
Convorbiri Literare, Sămănătorul, Luceafărul, Re- 
vista Politică și Literară, Junimea Literară, Floa- 
rea Darurilor, Convorbiri, Revista generală a in- 
vățămintului, Arhiva. Cultura Romină, Scoala, 
Revue des deux mondes, La Nouvelle Revue, 
Mercure de France, Revue Historique, Annales 
de Géographie, Revue de métaphysique et de 
morale, Nuova Antologia, Rivista d'Italia, Deut- 
sche Rundschau, Deutsche Revue. Sozialistische 
Monuts-Hefte, Contemporary Review, Nortli A- 
merican Review, Review of Reviews. 


iscaren intelectuală în Siräinátate . š d A 
Höliografie . ` g 5 A s s 


343 


Hali Fi 


4 
însemnări lt Necula „ti 


ÎNSEMNĂRILE EDITORULUI. 


Mahuscriptul profesorului Manea are anl vin şi formează 
un caet în 4°, cu foile îngalb.uite puţin de vechime. Scrisoarea 
e neregulată și repede: am avut oarecare greutăți la descifrare ; 
cerneala întrebuințată e de mal multe colori. Printre rinduri 
sint adaosuri cu creionul, ceia ce dovedeşte că Maneu a mai ci- 
tit ceia ce a scris,—lucru pe care ni-l puteam închipui şi fără 
acele adaosuri cu creionul. ` Hier zéi?! şi îndreptări mam găsit, 
Asta, pe cît înțeleg, mare mevoe de vreo interpretare. 

iem să adăogim, pentru ştiinţa ritorva curiosi, că ma- 
nuscriptul face parte din biblioteca noastră particulară. ` 

Am dat la lumină aceste puţine însemnări socotind că fa- 
cem un bine: s'ar pulea spune că ele adaogă o pagină la is- 
toria suferinții omeneşti. Fentru o înțelegere mai deplină a lor 
ant adaos puţine lueruri neinsemnale şi am facut o împărțire 
pe capitole, Pentru aceiaşi înțelegere Coren am lăsat la o 
Parte citeva pasagii fără importanță.  Trebue să spunem ca am 
stabilit punctuația care în manuscript era cu totul negiijată, şi 
că am schimbat și ortografia. Prin această din urmă ibhană- 
fățire mu știi dacă aducem un real servicii adâogind inch oor- 
tografie, după cum fiece scriitor adaoge una: ciici avind aşa de 
mulie, literatura noastră tolus? mare nici una. 

Cum am spus mal sus, avem credință că facem un bine, 
dar ne grâbim să addogim "rä poate ne înșelăm. Aceste in- 
semnări vor fi judecate din mulie puncte de vedere, pentrucii a 
vem foarte nulti oameni care stiu să ție cu vrednicte Pana în 
mină ` şi mulți vor zice că Neculai Manea n'a făcut bine că 
şi-a scris în acest chip unele întimplăvi din vieața lut. Neculai 
Manea mar putea nici întrun caz să le răspundă, pentrucă pe 
dinsul nu-l mai mișcă nimicurile din valea aceasta a Plingerii. 

Unele întimplări ne-ar privi pe noi pănă la un punci. 

Se va găsi cineva să spuie că o viaţa a um umilit pro- 
fesor de provincie mare nici-o însemnătate, ca şi toate viețile 
obscure şi mici ale celor multi. Ne pare răi că viala mu e 
plină mumal de grozavele fapte diverse ale gazetelor noastre : 
şi se poale întimpla să aiba şi in literatură, caşi în viață, in- 
semmnătatea el lumea cea neînsemnată, care, ca un fluviu, își 
duce durerile spre mări necunoscute, 

Pornind de-airi, alții ar trece peste fapte meinsemnate şi 


182 VIAŢA ROMISEASCA 


sar opri la un titlu meinsemnat, De ce Însemnări? şi de ce 
Necula! Manea? Dar cu aceiaşi adincă mirare, pe care cu mi 
un preț mu putem so stăpinim, ani întreba şi mot de ce loan ? 
și de ce Popescu ?, dacă s'ar intimpla ca acesi publicist contem- 
poran cu noi să ridice în numele criliceă științifice această im- 
portaiită chestie literară. 

Negreşii că ar mai cădea în sarcina autorului, care ni 
mai este printre cel vii, precum și a noastră, care dăm la lu- 
mină un manuscripi, şi importanta chestiune a egalității scrierii, 
Aceste însemnări poate n'aŭ un inceput după toate regulile con- 
sacrate şi veşnice ; nañ un fir rog al întrigei de la un capăt la 
altul, un punct culminant, o gradaţie savantă la sfirşii. Manea 
însă şi-a scris viața, n'a scris un roman; şi viața aceasta 
fiind foarte ciudată, nu se desfășură după regulile consacrate 
ale geniului carve poartă numele roman, 

Dar iată că vine umel şi întreabă cu oarecare Zë 
de ce Manea vorbeste despre betie şi despre adulter în înseni- 
mările sale. Bejia și adulterul sint cangrenele societății noastre: 
pe care ca orice preț trebue s'o moralizăm. Acesti campion ai 
moralei sar putea să fie domnul X, sat domul Y, după cit am 
ausit. Nu-l rog decit să stirpească în cel mal scuri timp a 
ceste vitii ruşinoase, și atunci oameni ca Manea mar mai puies 
să-i supere vorbind despre ele. Tot așa nol îi asigurăm că 
sorbim cu usurinjă marea, dacă domniile tor opresc toate apele 
cart curg întriusa, 

Unii cercetători. partizani ai celei mai mari obrectivitați, 
ar dori apoi să se lumineze asupra unor şi mai importante 
chestii literare. Ne grăbim deci să Ze spunem cd alun cind 
franscriam |nsemnârile, vremea era geroasă și destul dé ms: 
titi, în casă erg cald şi copiii noştri se güseañ inio sănătate 
înfloritoare. 

Ar sice unii însfirşit că n'am făcut bine cam dat la be 
mină o scriere în care mu blresare puterea moralei în curs, pe 
care toți o chiamă din toate părțile, cașicun sar avea ființă 
între nat, Dar o chestie literară socotim că e o chestie lite- 
rari ; şi morala mu priveşie literatura, ci numai pe cel care a 
cani. Si afară de aceasta, dacă cineva ridică glasul, nu e 
nevoe de moi; vor sări sece care vor spune contrarul ; cel întări! 
va spune tot ce s'a maè spus, şi ceilalți il vor întimpina cu arne 
egale. Vor invia din liniştea cărților nenumărate cilații şi ci- 
taţii de citați. Í i 

În legătură cu acest punci, rugăm și moi să fim ertați că 
în aceste mici însemnări mam pus la bir bucăți de versuri si 
proză din Zuéude vit şi moarte, şi mal ales că nu isprăvim cu 
o vorbă de spirit a cuiva, sai cu un vers latinesc bine ales. 
La urma urmei mam voit să arătăm ce spun altii, spre a părea 
că spunem noi ceva; si poale peniru asia ar trebui să ne fie re- 
cunoscâlori citilorii, 

M. S. 


ÎNSEMNĂRILE LUI NECULAI MANEA, 


23 August 1892. 
L 


In sfirşit o să plec din Bucureşti. Asta-! cea dintăi 
țănnre pe care o simt decind map învăluit deeg 28 
urmă. Gindul de a fugi, intăiă ml-a trecut prin minte ca un 
fulger indepaărtat, ca o părere, şi a răspuns în suflet ca o adi- 
ere : nu socoteam că se va indeplini; şi mic! n'aveam de gind 
să mă mişc, să lucrez, ca să scăp de aici. Ca intotdeauna, 
m'am gindit că s'ar putea, şi am visat, cum ar visa cineva la o 
călătorie spre piramidele Egipetului, am visat la un colţ de ţară 
la o căsuţă albă şi liniştică, la lucruri puţine şi dragi, la o vi- 
aţă de sihastru, mică şi senină, cum se cuvine unui om care 
a indurat atitea nenorociri in viață. Dar după unda aceasta 
de păreri am simţit că iar mă impresoară golul. Icoanele si- 
hăstriel s'aŭ şters; în schimb a intrat in mine puternic un gind : 
sa-mi! cer mutarea și să mijlocesc prin toate cunoștințele mele 
să mă duc intrun orășel moldovenesc, la un gimnazit. Cind 
am făcut cel intăiii pas, am înțeles ce insemnează a te mişca, 
Am inteles cit e de ușor st mă duc din Bucuresti. Care din. 
tre colegi! mel, profesori din provincie, n'ar tace schimbul a- 
pia 3 i Y ai din paiere, Zeg părerile începutului, am ajuns 

virzirea unul plan, j 
A Mega p lucru pentru care ajunsesem 


Citeodată staă şi mă gindesc că viața mea u to- 
tul deosebită, Poate mă ’ngel; deobiceiă SC ge Pr eg 
cesta. N'o spun insă in gura mare, nici nu-mi voit răspindi 
prin gazete aceste puține rară scrise ; nu mă voit încredința 
decit pe mine despre ciudăţenia vieţii mele. Pentru aceasta 
la urma urmei, nu-i nevoe de nicho osteneală. ` 


184 VIAȚA ROMINEASCA 


taŭ şi mă gindesc la cite-am pătimit pănă ce am ajuns 
să ra S bucăţică de pine. Tata şi mama sint nişte bieţi 
săteni săraci, abia aŭ avut cu ce să-mi cumpere, la inceputul 
inceputului, cele citeva cărţuli! subţiri şi umilite pe care am in- 
ceput a sloveni şi a cet, Pe urmă nu eran bucuroşi să mă 
vadă trecind la învăţătură mal depărtată ` se temeaii cu drept 
cuvint să nu iaŭ bucâţica de mălaii din gura celorlalte poduri, 
care râmineaă acasă, pe cuptor. Învățătorul, domnu Neculau, 
săracul, le-a bătut multă vreme capul. Bătrinul își tot resfira 
barba şi se fäcea că nu înţelege; mama îşi trăsese tulpanul 

gură şi n'ar fi spus o vorbă innaintea tate! so tai, «Ba- 
latul are talent, zicea a zecea oară domnu’ Neculai, scărpinin- 
du-se cu obidă în cap; lasă-l, moş-lrimie, să meargă mai de- 
parte, să-ş! facă un viitor... —Da'.ce folos am eŭ cu falantul lut?» 


mormâia moşneagul. lar ep stăteam intr'o parte lingă sobă, 


răzimat de pat, cu degetele cele mari ale minilor în chimiraş, 
şi ascultam. Mă gindeam ma! mult că o să am necazuri des- 
tule cu şcoala şi simţeam păreri de răi pentru prundişurile 
Moldovi! şi pentru desişurile huceagurilor, Aveam însă in ace- 
laşi timp şi curiozitatea să văd alți oameni, şi lucruri nouă. Pe 
urmă, Învățătorul Int ciocănise capul vara întreagă cu vorba 
asta: la Jeep, la liceu !—După multe tărăgăneli, tata se hotări 
dintr'odată, cind domnu’ Neculai îl incredință foarte desluşit, 
a treia oară: «N'ar să at, moşul, nici-o grijă cu el. Iaca, mă 
duc ci la laşi şi-l fac eü rost...» i 

Aşa m'am trezit bursier, Așa, ani după ani, am învăţat 
cu rivnă. Pentru lucruri de nimic am lost umilit de mulţi cu 
vorbe tar! carem! aminteaii despre sărăcia, despre obirşia mea 
şi-mi ridicau In obraji sn ochi tot singele. Aşa pentru lucrul 
mici am indurat cu obraji! me! înflăcăraţi corecțiunile directoru- 
lut, Și incet-incet, s'a scurs vremea picătură cu picătură ; zicu 
zi mi sep lustruit şi mi san rupt de bânci rinduri de haine 
care, după cum necontenit mi se spunea, nu eraii ale mele; 
zi după zi am mincat «de pomană», supt priviri aspre, hrana 
pe care statul o dâdea unor <trindavi», dintre care, printre cel 
mal umiliţi, eram şi ep, i 

Viaţa aceasta, totușṣi, cred acum, n'a lost o viață de necazuri. 
Mat intaia și mal intăiii, a trecut foarte multă vreme de atunci. 
Apol am avut şi ef mulţămiriie mele, fumind pe luriş la gura 
sobe! şi rizind de unii profesori, 


Numal cind am venit aici, ia Bucureşti, aū inceput zbuciu- 
mările, 2 

Stiiteam intr'o odăiță ingustă, rece, umedă, intunecoasă, în 
strada Iustinian, În fiecare dimineaţă vedeam pe stăpina casel, 
o cucoană mititică, uscată, bâtrină, cu puţină mustață, cu ţigara 
in gură. O vedeam, o auzeam tuşind uscat, şi parcă-ml era groa- 
ză de dinsa. Decite orf trecea pe lingă ușa odätte mele, de a- 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 155 


titea or! îmi opream răsuflarea gi aşteptam să bată de tre! ori, 
apol să între şi să-mi ceară chiria. 

Dădeam lecţii feciorului unui băcan pe care-l chema Ale- 
xandru Ionescu. Pe băiat i! chema Ionescu A. loan: era iscă- 
lit așa, mare, pe toate cărţile, pe toate caetele, pe ziduri cu 
cărbunele, pe masă cu ascuţişul briceagului. Domnul Alexandru 
lonescu avea «un magazin cu coloniale şi băuturi spirtoase, 
foarte bine asortat>. Sta la un colţ de stradă, în dosul Cişmi- 
giului. Din uşa prăvâlie!, vorbea tare cu toţi trecătorii, şi era 
un om foarte prietenos, mal ales cind turna păhărele de ţuică. 
Scurt, ciolănos, eu o barbă mare care-i blänea tot obrazul pină 
la ochi, umbla repede, fuma țigară după țigară, apă nu bea nicl- 
odată, răcnea în gura mare in loc să vorbească omeneşte, era 
totdeauna în opoziție şi totdeauna purta un baston gros şi cio- 
toros, care-l ajuta deseori la alegeri. Il invirtea pe deasupra 
capului, il plimba pe sub nasurile prietinilor şi ridea : «Cu ästa 
aplicăm constituţia !,..» Altfel, un om foarte cum-se-cade. 

Băiatul, Ionescu A. loan, vorbea mult: întru aceasta sä- 
mäna bucăţică ruptă cu părintele său. Cind nu ştia lecţia, se 
scărpina in capu-i mare, tuns scurt, işi intindea buzele spre u- 
vechi şi prindea a seinci că-l doare stomahul, Era foarte por- 
nit să mă Inşele totdeauna : avea de zece ori aceiaşi lecţie, și 
de două ori, de trei ort pe săptimină domnu/nu venea la clas, 
Ba încercase să mă conrupă chiar dela inceput cu un pachet 
de tutun de un leu, pe care-l furase din prăvălia tatălui său. 
Minca foarte des bătăi, pentru toate minciunile, Şi răcnea de 
credeai că-l duce la junghiere, apol tăcea scurt, cind totul se 
isprăvea, şi-l găseam În odăiţa lui singur, lumind cu patimă o 
ţigăruşă, pe jumatate aplecat sub mască, 

dau lut domnul Alexandru era o cucoană foarte respec- 
tabilă, O chema cucoana Sița; abia intra pe uşă, sufla greu, se 
indopa cu doctorii, căci era totdeauna grozav de bolnavă, şi 
mărturisea că citeşte în fiecare iarnă, lingă sobă, Dramele Pa- 
visului. 

Era şi o fată în familia aceasta: domnişoara Vasilica, tre- 
cută prin pension. La aceasta ținuse mult madam-lonescu. Sub- 
ţirică, naltă, palidă, cu vorba moale, Avea şi ea parcă o boala 
ascunsă, căci toată ziua stătea la piano, dind zbor la zgomotele 
cele mal ciudate cu putință. 

In lumea aceasta puţină mă invirteam, La universitate mă 
duceam foarte rar, mă simţeam stingherit în mulțimea care mă 
impresura, intre aliţia och! cari mă priveaa cu răceală. Eram 
fără nicho vlagă, n'aveam nicl-o dorință şi nici-o voinţă ; eram 
foarte sărac. banii lecţiei mele, cu puţinii bani, abia plăteam 
chiria, şi abia aveam o parte din lună ce minca... In celelalte 
zile,—in celelalte zile stăteam întins cu faţa în sus in odaia rece, 
pe patul cu cearşafuri umede parcă, şi răbdam de loame. Pe 
alții suferinţa aceasta, lipsa aceasta a pinin, il biciueşte, îl mină 


IBG y VIATA ROMIXEASCA 


in izbiri de vifor, îi face oameni aprigi. Pe mine nu înţeleg” 
de ce nu mă făcea să mă clintesc din nemişcare. Eram aşa de 
mic şi de umilit in strimtorarea mea cum nu se poate spune; 
și străin eram şi singur în oraşul acesta mare în care se fră- 
mintă şi murmură valuri omeneşti, 

Si singurătatea odăiţe! mele era grozavă. Seara, o Juni, 
nare chioarâ pilpiia pe un colț de masă și abia se desluşeai în 
tremurul luminii ei un scaun, o garaf4 cu apă, pereți got, și pa- 
tul lenet bolnave, patul suferinței invinsului. Stam ca totdeauna 
cu ochii in tavan, şi mă simţeam în golul adinc ca într'un mor- 
mint; imi juca in och lumina pustie a capătului de luminare, 
şi mă gindeam. Uneori tmi veneau în minte icoane din copilă- 
rie, viața mică, îngustă, senină, a satului nostru; descopeream in 
trecut fericiri pe care nici nu le bănuisem pină atunci, şi deo- 
dată imi! simţeam urechile (um) ciudat, un fior mi se strecura 
prin piept şi un nod amar mi se oprea in gitlej. 

Şi cit de lungi erai serile acelea de foame! Nu puteam 
inchide ochil, şi visam cele ma! uriaşe planuri. mi adunam cu 
mintea bogății fără de număr şi după aceia Dream socoteală 
cum să le impart. Im! scuturam apoi capul au zimbeam: Prea 
mult! Micşoram norocul acesta al visurilor și iar câlătoream 
spre plaiuri fericite, pină ce ajungeam de unde plecasem. Iml 
era foame ` de două zile nu mincasem ` stomahul se destepta 
după visul scurt Și după zborul fantazmelor, se deştepta şi mă 
chinuia cumplit. Durercasă nu era atit suferința foamei, cit gin- 
dul nemernicie! in care mă aflam, cit gindul că aşa se vor topi 
ceasurile mele şi in ziua ce va veni, şi in seara ce va urma. 
Chinuitor era şi gindul golului în care më mişc. Chinuitoare era 
şi lămurirea pe care mi-o făceam : că aşa trebuia să fie, că e- 
ram ridicat de jos, din umilință, din teamă, din sfială, fără arme, 
nepregătit pentru lumea asta în care trebue putere de a infrunta. 

Nu făceam nimic şi n'aşteptam nimic. ȘI acuma mi se strin- 
ge inima cind imi aduc aminte cum eram atunci, un adevarat 
mort. Numal inima bâtea ; incolo parcă totul murise in mine, 
Dacă am trecut totuşi peste puntea asta a nenorocirii, dacă am 
trecut fără pată, dacă nu sint astăzi un ticălos oarecare ca mulți 
alţii, nu datoresc asta nici voinții, nici conştiinţil,—ei intimplării, 
S'a intimplat să ajung un om cum-se-cade, pentru că în vremu- 
rile de cumpănă n'am avut prilejul să cad în noroi. Aşa îm! 
închipul ; aşa trebue să fie, 


„De serile crude de suferință am scăpat cind am ma! do- 
bindit o lecţie: la domnul colonel Mărculescu. Avea o domni- 
şoară domnul colonel, în clasa a şasea la liceu, şi ţinea so pre- 
pare în particular. Domnul colonel om nalt, cu puţină burtă, 
cu bărbia rasă cu îngrijire, cu mustăţile bine răsucite, incruntat 
Ge e cu vorba scurtă, se aprindea uşor, se domolea curind, un 

“let foarte bun. Cucoana lui, doamna Elena Mărculescu, 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA ` 187 


fusese foarte frumoasă in vremea ei, ai plăcea să se creadāgi 
acuma în cea din urmă tinereţe, Toată viața şi-o petrecea nu- 
mai pentru grija aceasta. Nu se culca prea tirziu, se scula in 
urma tuturora, nu voia sa aibâ turburări, se imbraca simplu și 
elegant totdeauna, vorbea potolit, intrebuinţa cuvinte alese, şi 
avea o grijă mare så incredinţeze pe oricine că e cel din urmă 
vlăstar al unui neam foarte vechii de boeri, Domnizoara Sofia 
era o frumusețe: era ce fusese poate maică-sa odată, de mult. 
Walz, subţire, cu ochit mari, negri, cu o peliță așa de gingaşă, 
cu un farmec asa de mare in mişcarea genelor, în glas, în tre- 
murul buzelor rumene, incit am fost uluit multă vreme, şi la 
multe lecţii am stat lingă dinsa ca un prost, fără să-mi dau 
seamă ce spune, ce scrie, dacă ingină versuri latinești sad sgi- 
rie pe hirtie o problemă de trigonometrie. Eram feciorul stin- 
gaciu dela ţară, nepregătit, fricus în faţa nowmâților vieţii, şi mic 
si umilit, cum aŭ fost părinţii şi părinții părinților mei m intu- 
nericul sătitorului lor. 

În odâița mea din strada lustinian acuma nu mă mal in- 
grozeam de cele trel ciocănituri la uşă ale cucoanel Victoria. A- 
cuma fără baut de inimă if auzeam prin säit hirșiitul papu- 
cilor si o zăream în mijlocul curţii strimte cu ţigara în gură. 
Acuma aveam şi ef o leacă de inimă şi priveam la bucăţica de 
cer albastru care se lămurea printre acoperișurile caselor, şi pri- 
veam cu un început de dragoste la salcimul inchircit, cu frun- 
zele dese prăluite, care creştea lingă poartă, in ogrăgioara nu- 
mal de o palmă. 

După iarna prea lungă, cu triste nopți şi cu melancolice 
plingert de vint, intram În primăvară—in 1880—cu inima mal 
impâcată, De cel dintăit rind de haine curate făcut in cinstea 
soarelu! tinăr, a vinturilor calde, a luminii, am fost foarte min- 
dru, Ca un copil mă bucuram, ca un salbatec aşi fi mulţăinit 
lui Dumnezea cel necunoscut, de unda aceasta de bucurie pe 
rare mi-o aduceal împrejurările în care nu nhdajduisem decit 
foarte nedeslusit, aşa cum tinde o plantă din intuneric undeva, 
spre lumina de-aproape, Í 

Îmi sunati in buzunar cițiva bani: mă simțeam mal mare, 
mat tare decit mulţi nenorociți cari treceaa pe lingă mine, şi 
pentru care, mărturisesc, n'aveam nicl un pic de milă, Eram in- 
credințat poate că mi se cuvenea să am şi eū puţine mulțămiri, 
ca o răsplată pentru suferinți indurate. Incolo, in afară de asta, 
ce rost avea necunoscutul din juru-mi ? Şi astfel, vesel, făceam 
drumul prin Cişmigiul inverzit, ca intro zi de sărbătoare, și in- 
tram la domnul Sien lonescu, 

«A ! ce mai faci, domnule Manea ? Bine-ai venit. Poftim, 
Baiatul nu e acasă. Dar e acasă Siţa, găseşti! inlăuntru şi pe 
Vasilica... Eu am niţică treabă...» i 

D scuturam mina cu tărie şi treceam in salom, Cucoana 
Sița läsa îndată cartea pe genunchi și ridica spre buzele mele 


198 VIAȚA ROMINEASCA 


wg O tt n — wee 


o mină ălbă şi moale, domnişoara Vasilica se ridica scurt dela 
piano, dădea la o parte scaunul şi pe fața-i palidă, prin ochii 
e! negri, trecea o fulgerare de lumină, Vorbeaŭ despre ura, 
despre alta, fata tăcea şi mă privea ţintă cu ochil e! lucitori, 
Apoi venea băiatul, lonescu A. loan, cu cărţile şi cu caeteie 
rupte, şi treceam Într'o oda aproape goală, ca să-mi fac da- 
toria ; și simțeam că mă string pereţii, ca se lasă bagdadia spre 
mine, că mă innabuş : afară se cerneao lumină dulce de asfin- 
tit gio mireasma proaspătă adia dinspre grădina întinsă a Ciş- 
migiului. 

La domnul colonel Mărculescu mă duceam cu mal multă 
tragere de inimă. Domnia-sa prinsese dintr'odată pentru mine o 
dragoste deosebită, Im! spunea că-l plac, că sint băiat bun şi 
așezat, cu viitor frumos; că are să mijlocească să capăt cu ori 
ce preţ o funcţie la un minister, că nu-I va fi greâ asta: pri- 
eteni are, uite, cit păr în cap... Afară de prietenia asta, care 
topise o parte din sfiala mea, mă ducea acolo, in strada Plan- 
telor, cu mal multă mişcare de suflet, și icoana domnişoarei 
Sofia, Decind scăpasem de nevoi parcă numal eram aşa de 
prost cind stam lingă dinsa; indrăzneam să ridic ochit, indrăz- 
neam să privesc spre minunaţii «i ochi cu gene catilelate, spre 
obraji! ei cu strălucire ciudată şi spre murmurul buzelor ci. 
Din fundul sufletului men o mişcare slabă, o adiere pornea: 
dar foarte slabă, foarte sfioaza, fără nicl-o nădejde. Era foarte 
frese lucrul acesta. Pentru intăia oară in vieaţă stăteam alături 
de o lată, şi era în vremea Întâi! tinereţi. În lungile zile ale in- 
ternatului la şcoală, in nopțile cu visuri şi cu doruri nedesluşite, 
n'aveam de unde cunoaşte lumea cea adevărată, lumea vie, care 
te priveşte, care te atrage, care te izbeşte; ct mă pierdusem 
numa! in viața închipuită a cărților, visasem ca un bolnav toate 
fericirile şi toate durerile şi niciodată nu bânuisem că aşa de 
deosebită e viața adevarată, şi ma! ales nu bânuisem fiorul 
necunoscut, aprig, ṣi plăcut și dureros, al unui inceput de dra- 

oste. 
£ Cit stätusem infundat in cărți avusesem o mare dorință : 
să iubesc şi em pe cineva. Acum stam ca in fața unel taine, 
Domnişoara Sofia zimbea şi mă privea drept; şi eñ, infiorat, 
stam ca În faţa unel taine, Nu <oream, parcă nu mat doream 
să încerc a soarbe paharul acesta cu băutură necunoscută. Sfi- 
ala mă pironea ca-şi-cum mă îndreptam spre o prăpastie. 


Eram foarte hotărit atunci în credinţa că iubirea mea e 
ceva cum nu se intilneşte dese-ori. ÎIntăin, nimeni nu ştia ni- 
mic, iubeam în taină, în taina cea mai desăvirşită ; al doilea fi- 
ința pe care o iubeam, domnişoara Sofia. erao frumuseţe dum- 
nezeiască ` pentru nimic în lume n'ași fi crezut că asemenea 
farmece pot avea pereche, Pe lingă asta, al treilea, eù eram 
sărac, băiat care cu greu răzbăteam de jos, şi doamna 
Elena Mărculescu era cel din urmă vlăstar al unul neam foarte 


LA? 


Citi INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 189 


| 


vechii de boeri. Dragostea mea, deci, era intovărăşită de o 
mare nefericire : era o dragoste făra nădejde! 

Amintirea imprejurărilor imi vine foarte lămurită.—La o 
lecţie de Simbătă, doamna Mărculescu imi zimbi cu bunătate 
ŞI cu gingăşie şi-mi zise: «Domnule Manea, te rog să polteşti 
mini la nol, la dejun...» 

„Mi-a părut foarte bine de asemenea poftire şi m'am inro- 

şit. Nu ştiam dacă trebuie ori nu să ma ploconese. M'am ho- 
tărit să bolborosese abia auzit: «Vă mulțumesc foarte mult...> 
Domnisoara Sofia ma spiona cu coada ochiului şi mi s'a părut 
că zimbeşte. Cind am plecat îmi intinse mina rizind şi-mi şopti: 
«La revedere...» 

A-doua-zi, în odăița mea, am căutat gulerul cel mat bun 
și mangetele cele mal curate. Mi-am periat bine hainile, mi am 
lustruit ca oglinda ghetele şi am plecat foarte vesel. Era In ziua 
de 15 April, ţin foarte bine minte,și era o vreme lina, cu soare 
mult, cu văzduhui plin de pulbere strălucită de pietre scumpe. 

Toţi eran veseli: şi colonelul, şi doamna Elena Mărculescu, şi 
domnişoara Sofia. Ea deocamdată eram foarte incurcat şi mă 
gindeam la Intrebuințarea amănunţită pe care va trebui s'o fac 
cu feluritele tacimuri care stäteaŭ grămădite dinnaite-mi. Am fost 
incurcat la început, mal ales din pricină că fata se uita prea 
des la mine. Apol bâtrinul a ridicat un pâhar de vin In sus, 
s'a vitat la lumina lu! chilimbarie, a intors ochi! spre mine, a 
zimbit şi mia felicitat pentru meumirea mea la ministerul de in- 
terne. Voia fi făcut de buna-seamă o mutră foarte ciudată, foarte 
mirată, foarte surprinsă, foarte bucuroasă : tustre! incepură a 
ride cu o voe-bună pe care o simțeam calda şi prietenească. 
Am Început să mulțămesc cu cuvinte incurcate, cu glas scăzut. 
«Lasă, tinere, lasă, amice, zice colonelul bucuros, dumneta me- 
OG, esti un băiat aşezat şi de viitor,..> 

După masă, căzul pe ginduri. Aceasta era o mare fericire 
in viaţa mea, Scāpam cu totul, cu totul de necazuri. Aveam o 
funcţie asigurată ` îmi void trece regulat examenele la univer- 
sitate şi curind voit intra şi eŭ, cu drepturi, în lume, Aşa mă 
gindeam cu sufletul mişcat, nici nu băgat de sama că a sunat 
ga i că colonelul şi cucoana Elena au eşit să intimpine 
în salon musafiri ; poate pe jumătate băgal de seamă că am 
rămas singur cu domnişoara Sofia in odâița ei aşa de priete- 
noasă, plină de lumina soarelui, cu flori tinere în vase albas- 
tre, cu fotografii nenumărate şi cu nimicuri gingaşe pe măsuţa 
e) imbrăcata in horbote. Stam pe canapeaua vişinie de lingă 
fereastră in plină Inmină, poate zimbeam viselor mele fericite, 
mă pătrundeam de vestea bună cu bucurie nouă şi sălbatecă; 
cind deodată auzii lingă mine glasul fetel : 

«La ce te gindeşti ?» 

Mă intorsel cu uimire : stătea lingă mine. Avea un zimbet 
scăzut cum nu văzusem pe buzele ei niciodată, și ochii e! mari 


190 VIAŢA ROMINEASCA 


aveaŭ strălucirea, avea dulceaţa unor flori de primavară, A 
ceasta a fost clipa cea mare, clipa fara asemănare in pre scor 
am simţit scurt că tot singele mi se ingrămădeşte la inima. 
perdea de negură To filli innaintea privirilor ` nu ştia cum am 
apucat două mini gingaşe. Degetele rap fine şi foarte reci. 
Şi deodată o simțit pe fată alături. N'a fost decit o clipă, ace- 
iaşi clioă. O simţit alături, cu un tremur, c'o oftare, 9 eren 
dată n'or să nife simțurile melc torul aprig, fiorul acela din clipa 
i tăia. Ce 3 

e A Toat mare ca o nesfirgire iubirea mea. Nimic altceva 
din viață nu mat avea fiinţă pentru mine. Ceasurile de biroa, 
universitatea toate erau in ahă lume, o lume cârră care inde- 
plineam o datorie, o lume prin care treceam pentru ch trebuia 
sa trec. Viaţa mea adevarată era alta și se împărțea În două d 
o vreme lungă, nesfirşită, a aşteptării ; ala iute, fule erătoare, 
clipele prea scurte cind vedeam pe Sofia, cind râmineam Së 
gur cu diosa, cind inchideam ochit ca amelit, cind simțeam a- 
propierea minilor ei, a degetelor e! subţiri, cînd tresäream, 
cind se alipea de mine, cind intram ca intr'o lumină prea mare, 
ori intr'o noapte prea adincă et cind, deschizind ochi, după fi- 
orii fâră nume ai sărutării, mă Invăluia vraja privirilor ei pline 
ca de un abur grei in care scinteia deodată fulgerul, 

Imi ziceam: Asta e vieața mea, Alla n'am trăit. Și În 
adevăr că nu trăisem alta. Prin lume nu trecusem pină atunci 
decit aşa, ca o frunză de toamnă purtată de vinturi, Şcoala nu 
fusese nici viaţă. nici pregătire pentru viaţă. Nopțile de iarnă, 
de suferință şi de foame nu avuseseră nici-un rost: veniseră 
și trecuseră prin viaţa mea micşurind-o, umilind-o, nu mà fä- 
cuseră mal bun, nu-mi lămuriseră sufletul, nu-mi arMasera lu- 
mea, nu mă invâţaseră s4 lupt, Şi acuma deodată mi se părea 
că încep a trăi cu adevăr. i 

Părinţii fete! nu ştia nimic: mie mi se părea prea firesc 
aceasta şi mă bucuram foarte, Și beţia de care eram cuprins 
nu stin dacă nu a lost aproape să ma ucidă. Acuma dragostea 
mea avea ciudățenii, tresăream la fiecare dată, la fiecare in- 
lilnire Sofia mă ingrozea cu o noutate, În clipa cind doamna 
Elena, malcă-sa, punea mina pe ivăr ca să iasă din odăiţă, sim- 
team lunecind spre mine, strecurindu-se, tremurind degetele fe- 
tei care mă atingeai deodată ca puncte reci, ca nişte bulgărași 
de zăpadă. Altă dată pe cind colonelul se apropia de fereastră 
şi privea in grădinița, şi punea o intrebare, cu spatele la sof, 
obrazul ei se alătura de al mei, cu o tremurare, cu o şoaptă. 
Front aceştia cari mă scuturaii, cari mă zdrobeaŭ trebue să aibă 
asemănare cu ameţeala crimei, A 

Şi dintr'odată mă deşteptai. Dintr'odată aflai că se petre- 
cuse ceva in juru-mi şi ep nu ştiusem nimic, in intunerecul, în 
ticăloşia mea. Dintr'odată ințeleser că sint un om slab, că pu- 
ina voinţă ce aveam fusese sorbită tuată de patima aceasta 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA at 


iute. Colonelul şi cucoana avea să plece cu domnisoara la 
bal. În scurt, peste citeva zile, chiar duminica viitoare, după 
ce se va sărbători logodna. 

“Care logodna ? am intrebat domol. 

~ Logodna fetet, a Sofiet, zise, blind, zimbind ca totdea- 
una colonelul, Și te poftim şi pe dumneta. Pormine seară. S'a 
facut în scurt cum se fac citeodata lucrurile acestea, dar cred 
că are să fie lucru bun. Lucru bun, trainic!» urmă colonelul 
cu putere, bătiad de doua orf în palme. 

n'am zis nimic. Lecţia era făcută, şi fusese facută de 

faţă cu cucoana Elena. Şi ințelesel acum că e cea din urmă 
lecţie. N'am zis nimic deocamdată. Apol am bolborosit felici- 
tari, cu spaima de necunoscut pe care incepusem s'a uit, şi 
care acum deodată iar răsărea în mine. Ma petrecu fata pină 
în săliță. Imi zimbea, avea o lumină lină în ochi, se apropiè 
de mine, îmi unu mina între degetele el mat mult decit de 
obiceiă, rămase cu zimbetul şi cu privirea-i adincă ; aşa stă 
Şacum în Inchipuirea mea, dreaptă, şi mă priveşte ca printr'o 
ceaţă ; aşa rămase, şi eu am plecat făra să rostesc un cuvint. 

Şi pe urma, tirziu, abia mi-am dat socoteală că se surpă 
ceva în fiinţa mea. Tirziă aŭ venit lacrimile, valurile de du- 
rere surdă, disperarea, şi parcă m'am simţit dus de un vifo- 
ros virtej de moarte, Şi acuma parcă mă ajung vibrările acelet 
dureri! din tinerețe. Poate am fost pe pragul nebuniei, poate 
m'a ajuns umbra aripilor morţii: nu SU, multă vreme n'am 
trăit în lumea aceasta, şi cind m'am deşteptat parcă eram altul. 


Cercind să desluşesc din ce a izvorit nenorocirea mea, 
mă gindesc ca pricina n'a fost alta decit noutatea vieţii în care 
intram, Sufletul mea a fost ca o oglindă lucie: orice vint umed 
o abureşte; toate razele soarelui se răsfring cu putere in- 
trinsa ; toati lumea inconjurătoare se oglindeşte credincios in 
ca, Şi cred că, atunci ma! ales, imi lipsea ceva: prea am fost 
nepregătit la lovituri şi prea nu puteam vedea ce se petrece 
în juru-mi, 

Tot trecutul murise, Viaţa copilăriei nu mat răsuna în 
mine decit foarte slab şi foarte rar. Ca umbre treceaii pe din- 
nainte-mi fantome din trecut, fără putere, fără vieață, fâră sa 
lese urme, cum nu lasă urme pe luciul apelor mişcările negurel. 

Tot ce aveam bun şi rap in mines'a concentrat asupra unul 
punct. Și dintr'o dată, în virtejul acela care singur mă ținea şi 
din care trăiam, o coardă a plesnit. Şi tot ce aveam bun şi 
rău în mine s'a risipit. Aşa îşi pune pentru cea din urmă oară 
un jucător păiimaş toată rămâşița averel pe o carte: aşa pierde 
tot ce are, şi pe urmă se culuadă ca Intro noapte din care i 
se pare câ nu va mai eşi. 

Dar de durerea vieţii aceştia eram ţinut prin mit de rä- 
dacin. Din tot ce vibra în juru-mi, pătrundeaa chemări tainice 


102 VIAŢA ROMIXNEASCA 


la viață, la bucuria şi suferința lumit, şi astfel m'am ridicat du- 
pă boala mea foarte nenorocit, dar hotărit să merg innainte. 


Am prins iar a mă duce la lecţia dela domnul Alexandru io- 
nescu; la slujbă, la minister, îm! fâceam datoria cum se cuve- 
uea, cu credința, pentru suta de lei care mă ridicase din noro- 
iul nenorocirii ; universitatea, cu freamătul studenţimi!, incepu a-mi 
dezvălui lucruri nouă, amt încălzi mintea, Şi chiar în toamna 
aceia a anului 1880 am avut bucuria şi mingierea unet prietenii. 

Cum mă indreptam intr'un riad, seara, spre universitate, 
după ce egisem dela slujbă, pe neaşteptate mă izbil de un tre 
cător. Ezbirile acestea totdeauna mă necâjesc, Voiam să arunc 
o căutătură minioasă în urmă, şi întorsei capul. Dar privirile mi 
S'aii luminat. Un vechib prietin imi zimbea intorcindu-se ȘI el, 
îmi zimbea şi intindea spre mine braţele. Un vechiù prietin din 
liceü iml întindea braţele ; cu ochii, cu toată fața plină de bu- 
curie, îmi arata o dragoste care m'a mişcat mult, Voinic, bine 
legat, cu fața brunâ neregulată dar plină de expresie şi cu doi 
ochi mari, umezi, căprii, sub sprincenele aplecate, cu aceiași 
echt cari se aprindeaă în seri de repetitor de lumina visurilor 
şi a planurilor, stătea in fapt-mi Costică Roman, imi scutura mi- 
na, mă imbrăţisa şi grămădea întrebări peste întrebari, ` 

«Ce ma! faci, dragă Necula! ? De veacuri nu maiştiă ni- 
mica despre tine. Ce-al tăcut pănă acuma ? Cu ce te îndeletni- 
cești ? Parcă a! mai slăbit. Eşti flămind ? eşti amorezat ?> 

Şi deodată mă simţi! parcă mal tare, scuturat de necazuri 
ca de o pulbere netrebnică. Cu întrebări, cu răspunsuri scurte, 
fără sir, pornirăm in lungul Bulevardului, prin lumina unui a- 
murg liniştit de toamnă, pe sub castani rotunzi, din cari cădeau 
domol, tăcute, frunzele pâlite de brumă. 

Costica Roman m'avea să'mi spue prea multe lucruri, El 
avea cu ce trăi: puţin dar temeinic, Părinţii în trimeteaŭ regu- 
lat bani din orăşelul lor, de dəparte, dela Piatra Neamţului, E» 
raŭ fericiţi, era mulțămiţi de flicăul lor, şi el abia aştepta să-şi 
isprăvească dreplul ca să se aşeze lingă bătrinii lui, în liniște, 
intr'o viață ticnitä şi senină, 

«Mama nici nu poate trăi fără mine, .. imi vorbea el cu 
glasu-l potolit şi limpede, şi zice câ abia aşteaptă să isprăvesc, 
ca să mă iasoare....> 

Incepu a ride. Ep şoptii cu mihnire: 

«Tu dragă eşti un om cu noroc, un om fericit...» 

Vorbele acestea erai întovărăşite de ginduri multe: Tote: 
pan prin ele şi nenorocirea mea că m'am născut din oameni 
mici şi sărmani, şi durerea pentru lipsurile mele în lupta vieţii, 
şi păreri de rău pentru o iubire foarte dureroasă, abia inchisă, 
ca o rană adincă. Am oftat; îmi simțeam pleoapele infierbinta- 
te, Roman se alătură de mine, mă cuprinse de după cap; tācu 
o vreme, şi aş mergeam domol pe sub castani cu frunze arse, 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA tig. 


n 
GO Zeg), eg de toamnă. Apo! rosti cu o inmlădiere 

«lu al trecut printr'o suferință mare, prietine....» 

De mult, nici nu maï tineam edi de Lie mg mi se stre- 
curase in suflet o undă aşa de lină de căldură: de mult nuin- 
trase lumină in tainiţele sufletului mei, Aveam nevoie de usu- 
rare, trebuia si-mi mărturisesc durerile încercate. Ştiam că voit 
auzi in urmă o vorbă limpede de alinare.—Şi dintr'o dată in- 
cepură să se reverse in vorbe, parcă nu se mai sfirşeau 
ee chinurile mele, dela nopţile amare ale ernil trecute, pănă | 
a fioroasele bucurii ale iubirii care mă zdrobise pănă la mor- 
catia ape care EN innălțasem iar la viea 3 

u capul plecat prietenul mă asculta. Inserar H 
sura de pretutindeni; in urmă, ia lungul Bulevardului pp frina 
troceni, o rumeneală singeroasă incremenise pe cer între aco- 
perişurile ascuțite ale caselor; rari oameni treceaŭ pe lingă nof 
grăbiţi, aruncindu-ne priviri curioase; castani! tot maf nedeslu- 
ai, ca umbre, se ridicat prin uşorul abur al serif, până cind 
dintr'odată incepură a clipi şi a se aprinde felinarele, într'un ṣi- 
rag lung, drept, de lumini gâlbul, tremurâtoare. s 
spre dragostea mea pătimașă vorbeam ce d - 
cruri petrecute intr'o carte, A Fans lucruri triste LC 
aşa de amorțit, în prăpastia dureri! lui, im! fusese sufletul. Şi 
SE aveam un tremur în glas, Oct nesimţită, albă, în cercu-l 
e negură, cu lucirea de fulger a ochilor ei, undeva, în necu- 
noscut, san în fundul fiinţei mele, stătea incremenită o umbră 
„Am tăcut după aceia; ne-am intors, si multă vreme numai 
pași! ni se auzeau răsunind pe caldarim, Intr'un tirzia Roman 
gege spre mine ochit lui blinzi, mari. 

D HU a e d r" D 
D die Gei : 20 isprāvit toate, zise el domol. Nu ma! ştil ni- 
— Nimic. Cred i d i 
E E că nu e in Bucuresti. Si colonelul a fost 

-~= Poate s'a măritat... sopti Roman. Mar bi x 
cred, dragă, că al seâpat de ees ce. NS 

Fâră nici-un cuvint multă vreme după aceea am mers a- 
lături}. Am intrat intr'o berărie, ne-am așezat faţă in faţă, în 
zvon moale de glasuri, în strigătele chelnerilor, în nourit de 
fum de tutun, $i caşicum niciodată n'am fi vorbit despre alte 
lucruri, amindoul începurăm a ne aduce aminte de vieaţa noas- 
tră de internat, Întimplări care păreaii uitate răsăreai deodată 
între not; o vorbă, un zimbet, era ca o suflare care spulbera 
spuza de pe amintiri; şi Roman cu ochii lui umezi şi buni 
mari, carii umpleau de o lumina ciudată faţa brună şi nere- 
gulată pe care abea infiera musteaţa, mă privea drept, sufla 
repede într'o parte şuvița de fum de tutun, se gindea o clipă 
şi dintr'odată răsărea c'o aducere-aminte: i 

«Bre Necula!, mal ți! minte pe domnu’ Călinescu Ze 


104 VIAŢA ROMINEASCA 


Şi deodată ni se luminară feţele şi pornirăm a vorbi cu 
amănunte nenumărate despre domnul Calinescu, profesorul nos- 
tru de economie politică: cum urmărea cu degetul buchea de 

cărțulia pe care o elaborase el, cum zimbea cu durere cind 
elevul sărea un rind, orl schimba o vorbă, cum din cinc! în 
cinc) minute gusta cite-un git de apă e? zem be aşezat la in- 
ceputul lecţie de pedel, la marginea catedrei, în risetele infun- 
date ale băeţilor.—Ştiam că domnu’ Călinescu, cu apa acela se 
mingie, mai uită grozava lul sete de coniac, Şi de toată infa- 
işarea lui ne aduceam aminte, de om pitic, cu un umăr mai ri- 
dicat, cu faţa brazdată de sbircituri, cu ochi! rătăciţi, cu mi- 
nile tremurătoare.—Şi ne aduceam aminte şi de colegi de al 
noştri, de cel cari jucaŭ cărți pe furiş în fundul clasei, de cel 
cari se stringeaŭ Int un colţ de repetitor şi ascultat aventu 
rile de dragoste ale lui Fotino, povestite cu mult foc şi cu multe 
înflorituri; şi de bietul Cojan vorbirâm, care, simțind că va 
muri fără tutun, aduna şi fârima În palma stingă toate capetele 
de ţigară ale celorlalți băeți. Amintirile se grămădiră din ce 
in ce mal vesele şi din ce in ce maï multe, şi îndelungă vreme 
am stat faţă în faţă cu halbele dinnainte in fumul ţigărilor, trä- 
ind cu lumea trecutului nostru. 


Prietenia aceasta mi-a adus multă mingiere. "Toată vre- 
mea eram nedespărţit de Roman. Alături sulam treptele uni- 
versităţii, unul după altul ne ingriămădeam prin zarva studen- 
timit şi străbăteam in sălile pline ca nişte stupi. În jurul nos- 
tru se mişcaŭ fețe vioae cu infățişeri foarte deosebire; intre- 
bärī şi răspunsuri se încrucişat pe deasupra noastră; o lume 
intreagă de tineri cu pălăriile tar! rotunde pe ceată, se purta 
de colo-colo, cu tigara în colțul gurii, rizind tare, făciad semne 
cu coada ochiului spre fete. — Vijiitul uniform al sălii apol con- 
tenga deodată: un profesor ascultat intra. Și mişcarea se o: 
prea, toi! încremeneau la locurile lor ascultind, pe cind un 
glas potolit se înnălța şi bătea de o potrivă la urechea şi la 
înțelegerea fiecăruia. 

De vremurile acelea de muncă im! aduc aminte cu o miş- 
care puternică de suflet. — Chiar ert, pregătindu-m! lucrurile şi 
orinduindu-mi hirtiele pentru plecare, am dat peste foi scrise 
de pe-atunci, fof ingălbenite şi uitate, pe care am mizgilit odată 
ori eŭ, ori Roman, la un colț, cu creionul, un profil de fată san 
o infăţişare ciudată, stinsă, adormită a unui coleg necunoscut, 
Am dat şi peste o fotografie, care incepe a se şterge de vreme 
şi stă uitată acolo în săltar, printre hirtii. Stăm alături, lingā 
un decor ciudat, și privim neclintiţi inainte, parcă am privi în 
viitor. Și m'a cuprins o înduioşare uitindu-mă la nof, cum e- 
ram odată : eram mal tineri, cu ocht mai mar! şi mai limpezi. 
parcă eram alţii. Imi erai pline de melancolie cugetările, căci 
tinerii aceia de-atunci, care eram no! în adevăr, au murit, sad 
dus, san stins, sait risipit! 


ri INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 135 
e man at i a 


e Dar in prietenia aceasta, după zdrobirea pe care o incer- 


casem, nu deschisesem och! numai asupra miscăril universită- 
ţi. Lumea incepuse a avea penu Ser seng alte fete. SG 
mişcarea şi poezia Bucureştilor mă aträgean ca ceva noù, Si 
„viaţa de birou pe urmă îşi avea însemnătatea şi învăţăturile ei, 
De multe ori în duminicele limpezi hoinăream Ja intimplare cu 
Roman. Mahalalele toate aveai un aer de linişte şi de sărba- 
toare, Flăcăi cu floare la ureche, cu pantaloni largi, cu bi, 


-  řoş§ şi cu surtuc orășănesc pe deasupra, umblati în cirduri: 


uneori un cintec melodios de armonică mergea cu ei i 
pătrundea printre arborii prăfuiţi, printre e aere Pie și 
` Mingiia urechile fetelor frumos gătite, cu muşcate în păr cu o- 

braji rumeni, cu ochil mari negri, — 5 

„Şoseaua, primăvara mal ales, avea o infațisar i 
de tinereţă, de viață nouă, neobişnuită. Venea heet 
rilor de pretutindeni ca mingieri nesimţite ; o lume pestriță se 
esch în lung pe alei, pe cind lumina strălucită se fărima prin 
frunzişurile copacilor, Imi plăceau fetele mai ales: palide şi 
subțiri deobicein, gătite, miscindu-se vip, zimbind primăverii 
dupä iarna lungă, ca niște flori închise, asupra cărora deodată 
ap EE cn S vintul cald al vieţii. 
„Ni toamnele lung! erap frumoase, cu asfinți ` 
colice, cu bulevardele gosle, cu freamâtul ușor rapid i 
serârii şi cu florile ca luminărele închircite, palide, florile de a 
doua ia éd abia răsărite, şi ofilite.—" 

„_Xeneam În odaița noastră tăcută după rătăciri 
cu inima plină, Vorbeam un timp, apol, Ín ea Dee? 
imineam pe intuneric la ferestrele deschise, alaturi, şi freama- 


tul depărtat al oraşului venea pănă | i 
Pepärtat al ş S a noi ona 
că Herberile altei lumi, H TC? 


„Viaţa de birou, în vremea areia cind i 5+ 
chide ochil asupra lumii ce mă inconjura, mi pr pă eeng 
Nouă și ciudată, răsturna cu totul ideile despre care mi le fá- 
cusem despre tristeța, despre amârâciunea oamenilor inchiși in 
cuşti Strimte, cu ochii asupra stiipilor de cifre, pierduţi in re- 
gistre uriage cu scoarțe verzi. Nimic din toate acestea, In mi- 
nisterul men mă impresuraŭ oameni foarte veseli. De lucru a- 

i veaŭ puțin, saii puţia le păsa la urma urmei: merg treburile şi 
mal incet. Fiecare avea un prorector despre care vorbea în fie- 
care zi, cu subințelesuri, cu nădejdi, prin fumul țigărilor. Şeful 
d: birou trecea din cind cumpănindu-se printre băeții lui şi bă 
de seamă, cu surprindere, că şi-a uitat fort-tabacul acasă A. 
tuncea rostea incet, cu un zimbet binevoitor: «N'am venit să pling 
lt să cer o țigară...» Și indată se ridicau funcţionarii fercheşi 
ie pe la locurile lor, vira cu grabă minile prin buzunări şi în- 
tindeau cu gingişie tabachere de felurite forme şi colori 

Despre vieaţa lor întreagă, de altfel foarte simplă i în- 
gusta, cu taţii faceai un haz nemalpomenit, Un fel de pat ag 


i VIAȚA ROMINEASCA ` 


o 


in care se oglindea cu credință intrebuințarea ceasurilor era 
citit din vreme în vreme, cind avea şeful gust mai ales, și so- 
cot că, la un teatru Sai la un circ, nu făceau oamenii aceia 
haz mai mare decit la auzul citaniilor acelora. 

Era vorba intājū, in risetele tuturora, despre «Ministerul 
băeţilor levenţi» şi despre biroul <A bea bere», care citeodata 
se schimba în <a bea ţuică». Orarul era alcătuit «În conformi- 
tate cu noile programe şi dispoziţiuni aperitiviste, cu adnotaţii 
din diverşi autori străini, ca Tache lonescu (colţ cu Bulevardul) 
Teodor Gheorghiu, Niţă Sterie, Roata-Lumei, Zalhana, ctc., etc.» 

Ziua se impărţea in trei: <antemerdiane, amiaza şi post- 
merdiane.+ 

Dimineaţa «de la g—10>, programa se desfăşura cu ur- 
mătoarele puncte : «Urcarea scărilor incet. O injurătură pentru 
scaparea condicei de prezență. Buna dimineaţa la toţi băeţil. 
Raportul libaţiunilor din cursul noptii până în faptul iminețil, 
Detalii asupra aventurilor galante., Cura de H’Oin aripa stingă 
a biroului. Minciuni cughiotura. Tortura condicilor. Partituri din 
biblie şi talmud. N'am venit să pling, nici să cer o țigară t» De 
la ro-—1r: «Partide de căscat și intinsori. Enciclopedie ` spor- 
turi moderne, conserve alimentare, vieaţa de familie, reţete de 
batături, chirii de case, sechestre, chiuluri trase la hăinari, cis- 
mari şi în deosebi la băcani cu coloniale, vinuri indigene și 
străine. Astronomie: steaua cu coada şi cu barbă, chiromanţie, 
citirea în viitor şi în noul budget, prognosticuri, supri- 
märi, instalări de ministeri şi caterisiri de mitropoliți. Diserta- 
e cucoanei Mândica cu tistimel sau tolba cu minciuni. Vieaţa 

a mahala. Versuri şi romanțe obscene culese in ultima noapte, 
N'am venit să pling, nici să cer o țigară!» De la 11—12: sA- 
iergare pentru Impuştcare de franci şi țigări, Recepţia protejați- 
lor de ambe sexe: chinderl ți fuste diverse, Trimiterea lor după 
potcoave de cal morți. Plimbarea lor pe la icoane in diverse biro- 
uri. Satisfacţie deplinii. Consultarea deasă a ceasornicelor. Pinda 
la uşă a vre-unui amic june-galant şi cu biştari, in care se vede 
imediat nădejdea ţuicilar şi pelinaşelor, $. c. > 

Ascultam foarte des asemenea literatură birocratică şi 
făceam şi eu haz de aceste adevăruri ale vieţii lumii ce mă impre- 
sura. Mi-am făcut şi cu o copie de pe acest orar, şi cu cre- 
dință mi-aduc aminte detoate năzbiuile care se făcea între cea- 
surile t2 şi 3, la Tache ori ta Dorul Patriei, cu echilibrul care 
nu se mal găseşte intre un sifon mare şi o jumătate de vin, ŞI 
intre un chil si un sifon mic; despre certurile cu nevasta acasă, 
despre sughiţurile după amiezii, despre cintările bisericeşti pe 
nas şi despre acel minunat da eapo al fine, zis cu credință şi 
cu veselie la sfirşitul unei asemenea zile,—o zi ca oricare alta, 

Mi se pare mult, foarte mult, de-atuncea. 


UL 


Pe vechii prieteni din preajma Cişmigiului nui uitasem, 
Caen opt din drumul meu mă abâteam spre băcânia «bine asor- 


_INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA db 187 


—— -— 
Do 


tată» 
en EE 
ae, n oartel aveaii un 
a Glen éi be pon se uit vorba prietenească din E ură mc 
ale cucoanel Sha, e i Ve e ien A tg 
Su | o ra Vasilica, naltë, gi 
ra cht Ki poves pe ginduri şi tăcea, Tinärul Geh 
beer? ial avea nevoie de meditator: ştia së ei facă 
homo e şi aves renume mare : fuma grozav si se Îm- 
ebe strigaŭ profesorii la lecţie, Altfel se jura 
begin eiia ech să-şi facă datoria ca el nu se mai află; şi 
indemna pe oricine gt hu sase pă Emo de ga i 
SEN noştri, spre incredințare că a Sienna nega asul 
mesi rez targa vorbea rizind domnul see “La toată 
ital a g as Şi mie, dacă voesti să mă crezi. “Da' mi-i 
megat 2. spun drept.. Atita băiatam... Cu el rămin D 
EE, EE 
A ui în b | o fugă, cu şa S 
ez ennert privea țintă, si el n ben cdi. nelin $ 
AC) P e. Domnul Alexandru îmi făcea semn cu Kéi 
3 In Gegen E, “Sh ar: 
Ă lon, ana Sifa ea acriaşi, cu ro š 
ES Atac el vechi, Simplu imbracată, a rise ane? 
nu f msi elice Ge asa i rar de e 
ŞI urata An cu mladieri era ag nu tc E 
314 aceia aşa de cunoscută | 
Se stateam În r 
oe eg? În, ge sărbătoare, vorbind domol, bt e? a 
SE prieticie. Cucartea pe genunchi, Unguindu e 
zët SE Siţa incepea sa dormiteze apoi aţi a; 
adr ` ; n ica stâteam alături, vorbeam des re eet 
et SE si mă simțiam odihnit parcă lingă dinsa, pe 
Le: saig eschisă, inspre Cismigiii, se zăreali Ser 
nască EE şi lucia mătase liliachie a înnslimilor 
PRE ei: re S pe-atunti zilele, intre două prietenii 
ti nd rez , adincă, puternică, a lui Roman; alta bla- 
parți MË Sa ei pe isprăvite parcă, nehotărită, si totuși stă 
re sere des, nici nu băgam de seamă că mă dee 
ege pal, e pe același drum, că încep a cunoaşte e ` 
wee get Gg n grädinei Cişmigiuiul, sălciile ea zé 
s fe? zur în fiifiirea vintulut, undele bălţei neclintite. 
GE fară bâtae de inimă, dar atras de ceva "Zim. 
Sa e esu ; domaişoara Vasilica se ridica repede ai 
trece in sufletul po opta af img ge, ce mira a re pe- 
mine parcă cerea o mingiere pentra Setz see Ve zech? 
+ 


moarte, 


Aş: i 
Aşa a fost inceputul, si aşa am ajuns la o intimplare in 


a 


198 VIATA ROMINEASCA 


semnată din viața mea, Amănuntele se Gerd, amănuntele aŭ 
fost spulberate ca de vinturi, şi numa! împrejurarea mare rā- 
mine, şi parcă se face gol în jurul ei. lată-mă grăbit pe dru- 
mul Moldovei, iată-mă numai pentru o zi in casa copilăriei. 
Bătrinul mormăește de bucurie şi cinstește o leacă de vin din- 
tr'o cană, ap ese, se duce la crişmă ca så mal spue la unul 
şi la altul că băiatul lui e prolesor pe la Bucureşti şi a venit 
să scoată nişte țidule de la primărie. Mama plinge; pling. şi 
vre-o două mătuşe, care toate map ţinut în braţe și m'aŭ visat 
de nenumărate ori, pling şi dosesc pe după horn cite o sti- 
cluță de rachii, Soră-mea cea mal mare s'a măritat şi parcă 
i-] frică să se apropie de mine în fusta-i de stambă portocalie 
şi în polcuţa-! mohorită. Rumănă, cu ochii buni, cu minile in- 
crucişate in poală, zimbeşte, şi nu ştie ce să mă intrebe. Apoi 


îmi spune o noutate: că lordache, bărbatu-săb, nu-l acasă; sa `. 


dus “la tirg şi vine pe la o Marţi. Tai 

Stai puţină vreme; şi la plecare maica, mititică şi uscată, 
lingă vatra el, iși apleacă spre genunchi fruntea şi ochii trişti 
cu apele turburi. Tata, tropăind din cizmele-l! mari, mă duce 
mindru pină la gară, după aceia mă sărută și mă inţeapă cu 
barba : «Apol să umbli sănătos... Şi mal abate-te cindva a 
pe-aici, pe la bătrini, că mini poimini nu gei mai găsi!» 

In Bucureşti, cele din urmă bâtă! de inimă, la universi 
tate, apo! bucuria cea din urmă şi cea mal mai mare. Gin scurt 
după asta mă văd în frac, alături de Vasilica, şi ca o muzică 
lină imi tremură in urechi, Atunci nu-mi dădeam seamă de 
nimic, tocmai pentru că pasul pe care-l făceam era hotăritor în 
vieata mea. Puțin imf pása de inşiruirea de cifre a domnului 
Alexandru, de cele cincisprezece mil, de cele două perechi 
de case, de trusoă, de toate. Ascultam, priveam, le primeam 
in mintea şi'n sufletul meŭ,—şi pe urmă, în lumina petrecerei, 
în sunetele legânate ale muzicei, pornit din urmă, de departe, 
din întunerec, gindul meii, trecind prin strălucirea clipelor de 
faţă, izbucnea in viitor şi plănuia o viață de linişti şi de feri- 
cirl,—foarte nedesluşită in formele ei, dar plină, plină de far- 
mece, o înşirare de zile a căror bucurie se va Innoi clipă 
cu clipă. 

Trebue să fi fost atunci impăcat cu totul, cu inima plină 
și caldă, zvirlit de valuri miloase intro insulă care se chiamă 

are, Vesel mi se părea şi prietenul Roman. Tăcut as- 

culta desfâşurindu-se de pe buzele mele planuri de viaţă, dà- 
aa. din cap şi zimbea privindu-mă cu ochil Juf mari, plin! de 
umină. 


Dar cit de grozavă a fost desamăgirea, cit de tristă a 
fost viaţa căsniciei mele! Poate de aceia imi! fuge pana așa 
de grâbiti câtră un liman, de acela mi se risipesc gindurile: 
partea aceasta a traiului mei a fost o fărimare clipă cu clipă 
a tuturor viselor ; şi iar am inţeles că trebue să-mi lipsească 
ariei trebue să am in mine pricina zdrobirilor pe care le-am 
ndurat. 


„Ce t pere intre mine și nevastă-mea a fost 
pricinuită de copil. Lu dofeam din tot sufletul să am unul, să-l 
simt lingă mine, să-l văd crescind, să-l văd ajungindu-mă, in- 


trind in lume şi bucurindu 
tată de acest plan al me 

«Dragă Necuial, copiii] se cresc grea în ziua de azl.. Ne- 
cazuri multe şi bucurii offe. 

„Mi s'a părut ciudată deocamdată filosofia aceasta a vieţii, 
şi mi sa pârut ma! ales ciudată fiindcă era rostită de o ființă 
aşa de gingașă, cu ochit aşa de blajini, 

Gindeam insă in mine: «EI lasă, nu-i nimic, ne vom in- 

Wa tee 

iaţa noastră m'avea nimic deosebit cred eü; dara 

mă nemulțămea gred : în fiecare zi aşteptam o SP ara D 
fiecare zi voiam să iau o hotărire pentru altfel de trait, aşa 
cum nedesluşit trecuseră umbre prin visurile mele, Deocamdată 
voiam să trăiesc foarte izolat, nu-mi! trebuia lume, nu-m) trebuia 
ocină Kë imi enogss ton Saon prietenească, alăturea 

socru-meu, în li e acea i - 

am ce? bătoare a een EEN 
ici aici nu m'am inţăles cu soţia. Vasilica io elegea alt- 

fel să trăiască, şi poate avea dreptate. Voia să eum lume, 
să dea ceaiuri, voia să se vorbească la acele ceaiuri ; şi ed mă 
imbrăcam dese ori cu redingote la ceasurile cinci, şi primeam 

S peer noana cu care rca sorbind inghiţituri miel 

ronţăi otu d 
SC fund pişcoturi, despre vreme şi despre căderea 

„_„_ Viaţa noastră a malavut şi alte nemulţămiri: c i 
zilnice, din nimic. Nu era pe esa bună şi bl Age 
duc eú să caut alta; un Oltean se purtase obraznic şi ed nu 
sărisem mal repede în pantofi din fundul odăiţei mele, Nu era 
Carnea proaspătă ; nu-mi! plăcea mie un fel de bucate ; nu egeam 
cu veselie deosebită la ER ori la o vizită.--Ce lucruri mà- 
runte, ce lucruri puţine ! Şi totuși lucrurile acestea mărunte şi 
puţin deosebite unele de altele parcă aveaŭù datorie nestrămu- 
gară ui Steg una după alta, foarte regulat, din ceasuri 

, din zi in zi, cu mic! schimbări 
sută ri ori, în ae de luni şi de ani L.. erbei: 
m ajuns să fiù cu totul rătăcit şi amări ngeleg 
cum nu i-l groază ființei aceleia cu ee mă Cal, ng 
trăiam la un loc, nu inţelegeam cum ou i-l groază de atita vorbă 
zădarnică ; nu inţelegeam cum poate iscodi din necunoscut nemul- 
țimirea, nu ințelegeam cum n'are milă de ea insăși şi de mine ; nu 
inţelegeam ce plăcere găseşte să-mi spue o vorbă crudă şi să-mi a- 
mintească aşa de adesea de satul meu umilit, de căsuţa de vălătuci 
in cari mă născusem şi de părinţi! mel nevoiaşi ! Tresăream acum 
deseori din liniştea bunätäț I mele în minii cumplite : simţeam cum 
mi se ridică singele în obraji, cum mi se aprind ochi! in cap 
vorbeam tare şi dădeam din mini, mă inchideam ai începeam 
să clădesc iar planuri, zeci de planuri : măsuri hotărite, vorbe 


Vasilica nu părea de loc încin- 


200 VIAŢA ROMINEASCA ' 


Le mm — 


tăioase, o răzbunare... Apoi tot mie mi se muiad privirile, tot 
eu zimbeam cel întăi şi mă bucuram de clipa de impăcare cind 
Vasilica, cu ochil ef blinzi de altă dată se apropia tăcută de mine. 

Mă ma! gindeam apoi, cind stăteam şi cumpăneam impre- 
jurările, că o viață întreagă, o viaţă lungă pănă la mormint, 
așa o să trebuiască s'o duc, cu amărăciunea certurilor și a im- 
păcărilor în zile nenumărate, Ajunseserm să am spaima cuvin- 
tului, Simţeam, din felul cum se schimbau privirile şi vorbele, 
simţeam că cuvintul de care mă tem, va veni şi va izbucni, 
Eram lag, îl simțeam și mă înfricoşam. 

Prietenul Costică Roman se dusese la maică-sa, care ar fi 
murit fară dinsul, acolo, în munţi Neamţului; și parcă 
nu mai aveam acuma nichun sprijin, aga stăteam ca Intro pustie, 

Şi totuşi aşa părea că trebuie să fie viaţa. Vasilica nu 
părea disperată din pricina ceasurilor pe care ed Je priveam 
ca nenororci'i adevărate. Cucoana Siţa părea mulțămită ; Vieaţa 
Saal schimbătoare ca vremea... Și gemea incet ca întro du- 
rere, apol zimbea cu bunătate; «Cum nu sinteti fericiţi, dragă ? 
Graji mai n'aveti, de trăit, har Domnului, aveţi cu cs, dumneta 
de băat nu beal, cărţi nu joci... Unde are multă lume norocul 
vostru 1.» A 

Şi Vasiica, împăzată, în rochia ci simplă, trecea sprin- 
tenă prin casă ; cea ră dea o poruncă bucătăresei, intra și tre- 
cea la fereastră; acolo se oprea şi privea o clipă în stradă; 
jar eșea și-i auzeam Io sufragerie glasul argintia, după aceia, 
intorcindu-s« uşor Incruntată, îmi apen o privire şi zimbea, 
cu zimbetul ef vechi. neintovarăşit de nici-un cuvint, 

In ciţiva arl de-arindul nevasta mea a fost bolnavă, greu 
bolnavă, De-abia a treia oară, în anul al cincilea, am înțeles 
caree pricina răcelilor acelora. Abia atunci am înțeles de ce 
sl3begte ën de tare; də ce i se culunuă oclii în cap, de ce se 

ngălben. ste ca in apropierea morții, de ce cucoana Siţa, fără 
spaimă prea multă, se lnvirtea La rus patului şi suspina cu 
bunătate: «Nursi nimica, puna mach), O să scâpăm și din neca- 
zul ăsta...» 


Cu amărăciune mů gindesc la viaţa mea de atunci aşa de 
neinsemna'ă şi aga de tristă, Apol parcă bătaia inimel mi ze 
oprește şi mi se pune o negură pe ocht. 

u toste îngrijirile cucoanel Siţi, cu toate bolile reguiate 
ale Vasili-ăi, o bucurie mare, un prunc, îm! ven în lumea 
aceasta de necazuri. Era micuţ, slab, cu pielea roşie, şi plingea 
aşa de duios gi de încet, şi-i tremurau minulzie şi picioruşele 
şi i se Înrreţea toati faţa in jarul ochilor turburi Foarte drag 
imi era, Cind i-am auzit Iotaip strigătul, cind l-am zărit mişcind, 
a tresării ceva în mine, a izvorii ceva În mine, ceva necunos- 
cut şi duicr, şi abia arunci am ințeles dragostea de copil, şi mi 
sad umezit ochil de lacrimi, 

Nevastă-mea era foarte slabi, Cucoana Siţa se tinguia. 
Moaşa a incercat două zile, şi-a facut toată datoria, după aceia 


aia a A 


e INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA CO 


m'a tras Intrue colţ: «Domnule Manea... eu nu i 
o garanție... Mama e foarte slabă, ar trebui să Gene Coco 
Copilul plingea răgugit, parcă-mi rupea inima; Vasilica 
Slabă şi tristă, stătea e: privirile aţintite in bagdadie. 
ar vremea era foarte aspră in anul acela. Căzuse oi 
tare, eu zăpezi mari, și era grea, cu totul greu să ec d 
«Eu imi spăl minile, vorbi moaşa, copilul nu trăeşte aşa... Până 
ce so Sisi o doică să-l duci, domnule Manea, la o femee.. 
Sint care alăptează în Cimpul-Moşilor... Cunosc eü una... Tot 


mal bine acolo decit aşa... Si ur 
gu o opel 3a.. ȘI pe urmă, in vremea asta, poate 
___ Cucoana Siţa se tinguia incet şi Vasilica tăcea neclinti 
şi palidă, cu faţa in sus. Şi chiar R amurgul acela rik pa 
amurg cu lamină posomorită, intr'o sanie, duserăm, ed şi moașa, 
pruncul in Cimpul-Moşilor, pe vin intortochiate şi fară lumină, 
intro căsuţă săracă in pragul căreia ne intimpinară două femel, 
una bătrină, înnaltă şi slabă, una tinără, voinică şi rumănă, amin- 
două umilite, amindouă plingindu-se de iarna aşa de aspră, de 
frigul ascuţit, de lipsa de lemne, r 
Eram aşa de mihnit, incit nict nu vedeam bine in juru-mt. 
Totuşi bagal de seamă o covata intrun colț, in care dormea 
liniştit un copil ifășurat strins în scutice. Bătrina se pleca des, 
câuta parcă ceva pe jos şi se învirtea în juru-mi, Moaşa își 
irăminta într'una trupul scund și grâs Siet indrepta din vreme 
în vreme capela care se pleca îatr'o parte, şi rostea sfaturi ne 
sfirşite pe care femeia tinàrà le ascuita cu inişte, dind rar şi 
domol din cap de sus în jos, La sinul er, copilul sugea cu là. 
Copie, 1 se auzea ln gitul subțirel ca de păsărică gilgiitul lap- 
telui ; gi eü mă gindeamcu inima strinsă la zilele ce vor veni.— 
lar pe drum, gindurile neastimpărate iar mă duseră furtunoase 
innminte, În viitor, spre fericiri,—$'acuma eram mulțămit că bă- 
iatul, flăcăul, scăpase la hrană şi mi se umfla inima în coşul 
pieptului cînd mi-l inchipuiam voinic şi rumân, peste zece ani 
de zile, «Aici să nat nici-o grijă, zicea moaşa ascuţit, ridicind 
scurt mina spre capelă... Femeile se pricep, şi le-am spus ep 
cum să-l lngrijească,.,.» 


„Peste patru zile muri Niculiţă. S'acu t să spun cu in- 
credințare, ştiii că asemenea dea eeh, Bësch Je sufletul 
mei, nu în simţuri, aşa durere n'am avut niciodata! Nu ştia 
cum am ajuns, și pe unde m'am îndreptat, cum am nemerit a- 
colo, în Cimpul-Moşilor, pe strada care n'avea nume, la casa 
care sămăna cu trel zeci altele din jur, din toate părţile. Un 
felinăraş stătea lingă uşă; vintul care spulbera zăpada in toate păr- 
Die şi chiuia pustii prin locuri goale H stinsese luminarea de 
ceară. Cele două femei, cind mă văzură, începură a se boci, 
Nu m'am uitat la ele. Bociră puțin, apoi se opriră deodată, of- 
tară pe rind, şi rămaseră in mijlocul casei uitindu-se la mine. 
` sm cheltuit ciţiva Jet de l-am făcut frumos...» zise bătrina, 
Şi tuşi incet în tăcerea odâițel. 


8 


202 VIAŢA ROMINEASCA 


Lg 


ze o laviti goală, citeva farfurii cu Dot albastre stătea 
BA roi SE cite o lumirărică alături. ia A Me 
lingă sobă, dormea lin acelaşi copil. Şi în pustiul Ze? s să 
pe o mâsuţă albă, zăcea sicriaşul copilului mel, Basr EA se ini 
doi din gele, apo! se apropie şi dădu la o parte capacul, îi > 
cununat cu floricele tar! de hirtie, cu oneţică novă, în ze 
tele aşa de strimte, o fiinţă mică, firavá, copilul GE cu P os: 
pele negre închise, îmi răsări innainte. Buzele subțirele se sti zi 
Sean, cereaii parcă ceva, arse cu fierul roş parcă. Şi mones 
albe, sübțirele, subțirele ca nişte linioare de oner? CH vc? 
zit şi uscate, stăteaii încrucişate pe piept. Era aşa de len fi- 
ința aceia din care fugise suflarea vie Hi, așa de dureroas j 
ința fără minglere şi fără mamă, copilul mei, care murise ce 
foame, umbra aceia, cu pleoapele negre și cu buzele arse, şi 
așa de aprig, aşa de fierbinte vălmăşagul durerii mele, incât 
n'am putut inchide ochit, n'am putut fringe o lacrimă; num ri 
e undă de foc mi sa iezit în piept şi tot sufletul meŭ voia si 
strige şi nu putea, şi numai parcă s'a scurs cu viața, intrun 
gemät fâră nume: «Dragul tatei l» 


Abia astă iarnă s'aii petrecut acestea şi parră a trecut o 
veşnicie. Ca o fumegare, pe lingă grozava flacără a acestei 
dureri, a fost, în răceala ernii, moartea Vasilicăi, S'a dus și ea, 
şi abia tirziă miam dat socoteală că este loc în ființa mea şi 
pentru această durere. Prelung şi jalnic, in închipuire, îmi 
cinta, în zbaterea viforului, un clopot slab, singuratec, în tur- 
nul de lemn de la cimitirul Pătruajel, şi fără prieteni, fără preot, 
fără nimeni, numa! cu umbra mea, sta sufletul meii În spulber, 

nd pe sicriaşul albastru un om aplecat, a cârul faţă n'o ve- 
deam, prăvâlea bulzări ingheţaţi incet-incet pe mormîntul mic 
pe care nimen! acuma nu-i mal cunoaşte, 


(Va urmă! Mihail Sadoveanu 


In ajunul conferinței dela Haga. 


Peste citeva zile se va deschide. la Haga, a doua conferință a 
pácei. Ca și prima conferinţă care s'a ţinut tot la Haga, dela 6/18 
Mai pănă la 17/29 Iulie 1899, această a doua conferință sa da- 
toreşte tot iniţiativei guvernului imperial rusesc. E o dovadă, 
prin urmare, că mişcarea imprimată de manifestul Țarului din 
1898 nu a rămas cu totul sterilă. 

Faţă de rezultatele acestei prime conferințe, toate părerile 
pot A permise. Se poate, în adevăr, susţine ca inițiatorii confe- 
tintei au promis mai mult decit s'a făcut; că, spre pildă, nici ideia 
dezarmării generale, nici măcar acea de a se pune o atavilă, 
inarmărilor continue ale Statelor—idei care au servit ca pretexte 
pentru inițiativa Ţarului şi care au fost formulate în cale doua 
cireulări ale contelui Murawiefi, din 12 August şi 20 Decembrie 
1598, pregătitoare ale conferinței - nu au primit aprobarea ei; şi 
“4, în orice caz, măsurile la care sa oprit conferința — dispoziţi- 
uni asupra legilor războiului, asupra bunelor oficii, asupra medi- 
ațiunii, asupra comisiunilor de anchetă şi asupra urbitrajului—- 
toate aceste măsuri trebuesc socotite mai curind ca expediente, 
ca o dovada de condescendenţă Do de diplomaţia rusească, ca 
mijioc de a acoperi infringerea vi şi de a opera o retragere ono- 
rabilă. Dar nu e mai puţin adevărat că chiar dacă prima tonfe- 
rință dela Haga nu a făcut tot ceia ce ar fi putut sau ar fi tre- 
buit să facă, dacă nu a atins scopul pentru care fusese convo- 
cată, dacă, intrun cuvint, nu a răspuns aşteptărilor pacifiştilor, 
totuşi munca ei nu a fost zădarnică. Căci, pe de o parte, prin 
înființarea comisiunilor de anchetă şi a că e permamente de 
arbitraj a înmulţit piedicile în potriva războiului; iar, pe de altă 
parte, prin reglementarea legilor războiulni și interzicerea unor 
anumite proiectile a mai umanizat războiul. Prin aceasta a făcut 
ceia ca—nu omeneşte, ci politiceşte—i-a fost permis să facă. 

iu orice caz, caugt părei nu a putut decit să cistige pe ur- 
ma acestor dispoziţiuni, Dovadă despre aceasta s'a tacut mai 
curind decit se ea. Așa, bunăoară, cine nu-şi aduce aminte 
de panica ce, în Octombrie 1904, cuprinsese Europa, deja destul 
de neliniştită din cauza războiului ruso-japonez, la vestea că flota 


"e 


Mi VIAŢA ROMIN EASCA 


amiralului Rojdestvensky. in drumul ei spre teatrul războiului, 
a tras supra citorva pescari eneleji din Hull ? 

Avmance orcine ochii asupra ziarelor engleze dela acea epocă 
şi se va convinge de gradul de excitare al opiniei publice: din 
ele va vedea cum chiar cele mai moderate cereau represalii şi 
pedepsirea vinovaţilor; iar altele, mai şoviniste, publicau articole 
cu titlul: Mobilizarea flotei, Ordine secrete trimise la Portarul 
etc... ; cum guvernul în neputinta de a readuce liniştea in spi- 
rite era pe punctul de a ceda curentului național; cum, într'un 
cuvint, au fost zile cind războiul părea inevitabil. Ei bine, pri- 
mejdia a fost înlăturată numai graţie comisiunii de ancheta din 
Paris, însărcinată de cătră ambele puteri interesate, Anglia și 
Rusia, cu exacta restabilire a faptelor. De asemenea sa putut 
constata eficacitatea dispozițiunilor adoptate la Haga şi in ce 
priveşte tratamentul prizonierilor in cursul răzhoiulni _ruso-japo- 
nez. Două „biurouri pentru prizonieri“, create unul la Petersburg 
şi altul la Tokio, în executarea convenției din 1899, au functio- 
nat în tot timpul războiului, permiţind cu modul acesta prizo- 
nierilor din ambele părți an primească scrisori sau ajutoare din 
patria lor. 

Astfel fiind, nu e de mirare dacă mişcarea provocată de 
manifestul Ţarului din 1898, departe de a lincezi, ciștigă pe zi 
ce merge in intensitate gi dach Statele care, cu drept cuvint. se 
„mindresc a fi in capul civilizaţiei. se pun oarecum la întrecere 
“pentru a face o cit mai largă aplicare a tuturor dispozițiunilor 
adoptate la Haga, dar mai cu osebire a acelora cu privire la ar- 
bitraj. Anglia, Franţa, Italia, Statele-Unite, Elveţia, Belgia şi chiar 
războinica Germanie, care vorbeste mereu de «pulbere uscată și 
sabie ascuţită» au incheiat, în ultimii ani, convenţiuni de arbi- 
traj, E drept că aceste convențiuni se referă numai la conflic- 
tele de mică însămnătate care, probabil, şi în lipsa lor, s'ar dez- 
lega pe cale pacinică. Nu e mai puţin adevărat însă că ele tot 
constitue un progres, flindcă asemenea manifestări solemne cu 
cit se repetă mai des, cu atit întăresc în opinia publică dragos- 
“tea de pace şi ura pentru război. Şi, dealtmintrelea, istoria ne 
arată că nu există conilict propiu zis mare, sau mic, fiindcă cea 
mai mică neințălegere poate lua lesne proporţii şi degenera in 
tăzboi, 

Ideia unei a doua conferinţe pentru pace pornise dela pre- 
sedintele Roosevelt, în anul 1904. Ea nu a fost însă adusă la 
indeplinire din cauza Rusiei care, angajată în războiul cu Japo- 
nia şi deşi primise în principiu să ia parte la conferinţă, totuși 
făcuse obiecţiuni cu privire la data ei. După terminarea războlu- 
lui însă, Rusia a reluat in primăvara trecută ideia preşedinte- 
lui american, propunind chiar ca dată pentru întrunirea conte- 
rinței luna Iulie din anul trecut. Fiindcă insă la acea epocă tre- 
buea să aibă, precum în adevăr a avut loc, conferința pan-ameri- 
cană din Rio-de-Janeiro care, între alte chestiuni, avea a se pro- 

nunta asupra arbitrajului între republicile americane și asupra 


papii: 
Ip rat 
dl ./ 


BS IN AJUNUL CONFERINȚEI DELA HAGA 203 


care a cerut şi a obținut aminarea acestei din urmă conferințe. 


pentru Lin sau cel mai Wed E — guvernul olandez insistind 
a lunei, fiind 
Tina, că după acea dată 


erei e a de câtră guvernul rusesc nu numai puterile 
republicile ăia ince, A SE de SE excepție. Chiar 
h : t a trimite d i 
Samai aa ar cara ate en, deing oana Binte 
Va lovit și la prima conferință ea ase. Des beeeng ce 
AS, 2 . Vaticanul stia 
stuc a d e cornel ca daeh an ur 
ze runde i talian 
sar retrage imediat din esteri pază păcei, guvernul italian 


«tea intrunire internaţionali de la 1899 

>, în schi i 

iectul de program pe care guvernul rusesc Ta "wg Ce eg 
e destul de precis. EL cuprinde urmatoa- 


e cdi oR iuli e e Se pe cale pacinică a con- 
bitraj şi comisiunile internați ée am gami Curtea de ar- 
de anchetă; 2, Di itiuni 
de adăugat la acele deja Ge E geg 
„aceia | e în convenția din 1899 i 
vire la legile și obiceiurile razboiul a a Be 
K rile ui pe uscat: in speci x 
Graa tant Aa AAi şi opari nentrilor ; go Reda a 
s cu privire la legile şi obicei 
iului pe mare. In aceasta privi eet Ge 
. privinţă, sarcina conferi ` 
tul de grea, mai cu osebire astăzi H Te A dep 
Aane A in urma războiului ruso-ja- 
ponez care a ridicat numeroase chestinni pista 
: > recum : 5 
a Porturilor, orașelor şi satelor de eatea been așezarea 
ante, transformarea vaselor de comert in 
război, proprietatea privată a beligera RA JO yade. de 
beligeranţilor mare 
de dat vaselor pentru a părăsi porturile neutre sau ler 


contrabanda, ete. ` şi 40 Dispoziţiuni de 
C. + ? adàngat ] i 
ema aia Specie per, men 
i şi zboi i ` 
cest peoaos de program a primit adeziunea e, i 
ar în afară de chestiunile puse în discuţie de guvernul 
R Kë foarte probabil ca conferinţa va mai avea a se ocupă 
şi de altele. Asa, bunăoară, congresul păcei ce sa ţinut la Mi- 


VIAŢA ROMISEASCA 


e din anul trecut a emis, intre 
ezentanlilor lor din sinul 
terile necesare pentru ca ea să se Iran: 
t însărcinat cu judecarea 
tul publicist englez W. 
a propus ca viitoarea 
I8 din convenţia de la 
re intre două State, 
ră ca vre-unul din 


lano în cursul lunei Septembri 
altele, părerea ca guv 
conferinței dela Haga pu 
sforme în tribuual diplomatic permanen 
conflictelor dintre popoare ; iar cunoscu 
Stead, propagatorul 
conferință să declare. obligator 
1899, care hotârâşte că, în 
orice alt Stat poate oferi 
beligeranţi să se supere 
se modifica în inţălesui că, pe v 
tre donă popoare nici unu 
un termen de cinci-apre- 
timp celelaite State vor avea 
dezlega conflictul 
spre medințiunea o 
conferința din 1599. 

Dar în afar de aceste chestiuni 
ele insesi cit si prin iniţiatorii 
eist) dezbrăcaţi de orice 
chestiuni care, tocmai pr 
importanţa initiatorilor, da 
oi să nu fi intervenit incă între State asu 
definitiv ai conferinței. Aceste «două chestiuni sint: 
Drago și stavilirea inarmărilor, 

Cind acum doi ani flotele com 
Germaniei au fost nevoite să bombard 
pentru a obține plata unor 
ricană le datora haţionalilor 
blicii Argentine a protestat printr 
cerilor străine de atunci, Drago. care 
în virtutea căreia Confederaţiunea 
terilor europene dreptul de a recurge 
creanţe sau alte reclamaţiuni bàn 

Doctrina Drago a fost discuta 
americana ve sa ţinut în vara anu 
Guvernul Argentinei credea atunci să ob 
doctrina Drago ca o simp 
după cara Statele-Unite ale Americei de 
considerate oarecum ca protectorul intregului continent ame 
amestecul puterilor eurapena în stari 
din partea acestor pu- 
tul ambelor Americi- 
t al doctrinei lui 


ernele să dea repr 


mediaţiunea sa tá 
W. Stead propune ca acest 
iitor. în caz de netațălegere in» 
tă începe ostilitățile decit 
zece sau douăzeci de zile—in care 
dreptul să mtervină și să cerce a 
a. Aceasta ar f o îndrumare 


pe cale pacinie 
fi admisă de cătră 


bligatoare care nu a putut 


, puţin arzătoare, atit prin 
trumri pacifiste sau pabli- 
ter de oficalitate—-snt alte două 
in obiectul lor şi mai cu samă tocmai 
u de lucru diplomaţiei și fac ca 
pra programului 


binate ale Augiiei, Italiei gi 
eze coastele Venezuelei, 
care republica sud-ame- 
acestor trei State, guvernul repu- 
o notă a ministrului al afa- 
a dat astfel numelesän doctrinei 
Argentină nu recunoaste pt- 
ia forţă pentru plata de 


tă în sinul conferinței pan- 
lui trecut la Rio-de-Janeiro. 
țină adeziunea confe- 
rințėi, prezentind La consecință a doc- 
trinei lui Monroë 


un dreptul să împiedice 
americana şi mai cu samă să impiedice, 
teri, orl-ce cucerire de teritorii pa continen 
Presedintele Roosevelt 
Monro& pe care o apro 
Ia deschiderea o 


insă, deşi partizan hotări 
base fără rezervă în discursul co a pro 
ficială a expoziţiei pan-americane din 
la 20 Mai 1901, s'a pronunţat cu toate aceste în contra 
EL din potriva, admite intervenţia puterilor eu- 


doctrinei Drago, 
ind e vorba de a se face vre-o presiune 


ropena în America c 


tă MENUL CONFERINŢEI DELA HAGA 


207 
asupra republicilor ca | K RE 
singuri condiție eege : P fac Ia angajamentelor luate, cu o 


acest i ; 
zultat vre-o ocapare de teritoriu. H" "7 Să mu aibă drept re. 


We H oaia De a fost singura rezistență pe care a intim 
Chiar in Val? Drago în sinul conferinței de la Rio-de-Janeiro, 
îmi ul pe teritoriul câruiu se ţinea conferința hia më 
= eE e preilominant era ca doctrina Dra s "A s 
Topa, gp de să pene ziarele creditul republicilor Scott in Eu- 
Acordul neputi d mai găsi imensele capitaluri de care au nevoi 
de la Rio e br rr era d iges d'Ae Cep 
A ea pp sti 
SE forței e permisă de detii te ba d ee 
Stat să A A Dlelor datorite de un Stat fata de nationalt Si ui 
Cer Ber în dezbaterea conferinței de la Haga. ai: 
e á ketai utrelea, această chestiune, vorbind drept, nu e nouă 
scutată si în secolul trecut de câtră jurisconsolții a. 


mericani i i i 
cani Hamilton și Frelinghuysen care s'an pronunțat în sen- 


sul teoriei Drago. Cu toate aceste 
zé s se 
vr CR a prejudecut'o în contra Kc coma A hear, 
më re arbitrajului cerut de Venezuela, ea a recunos- 
i sud pi ; veste despăgubirile, un drept da precădere celo 
ocunte— Anglia, Italia si Gennania—faţă de dale 


lalte State, ca Franța si Be 

tiuni Kys: V ela, care si el 

Gun dar se abtinu și Belga, care și ele făcuseră reclama- 
bombardiri, inuseră de a recurge la mijloacele coercitive ale 


Dar chestiones ca mult mai im 


mejlioasă, precum vom vedea j 
7 l sea, pentru reuşita vii i i 
S ing Steier ile câtră opinia publică dn Pee ep BOA 
artă ppal susținută de guvernele respective: e chestiunea 
N kotaan dea militare san, în alţi termeni, ucea a limită. 
vea ri en cum se exprima un ziar din Londra, Dail 
Seti, Ape Io 1906: „De mai multe ori primul-ministru a 
Srg nAak a iscursurile sale că ar fi de dorit ca o întăi g 
vă si n v ee intre State pontru roducerea Seege D e 
kein Siet eren practice spre a se ajunge la pleca ta 
i ! nu i contarin e p: 
mos O ministrul ÀA facerilor ra iba ca ef Se 
ber deputatului Vivian cure H ceruse să ja iniţiativa unei 
arte iternaționale în această privință, se exprima astfi i. = 
rca EN Vivian și sper că celelate pateri o vor en 
ee iai nvitare din partea guvernului englez spre a răs- 
Got Sei Cen în favoarea reducerii armamentului“, Tot 
re + 1.300, udge 
ori Seed a i astiei „ua exemplu“, air fără pirat aleon 
Bet e p K sr orul, Tosfirgit, insusi primul ministru eng! ` 
ag A E ell Bannermann, 4 Beri3 nu de mull în D 
a Hiert engleză The Nation un articol în care își geg 


portantă si poate chiar pri- 


Les De 


NS VIAŢA ROMINEASCA 


in mod sincer părerea asupra acestei chestiuni. In acest artical 
sih Henry începe prin a arăta părerea sa de rău că conferința 
de la 1899 n'a voit să se ocupe cu limitarea armamentului, şi. 
după ce arată progresele pe care le-a facut în aceşti din urmă 
opt ani ideia arbitrajului, incheie spunind că Anglia a fost acea 
care a dat exemplul reducind «în mod considerabile che tuelile 
sale navale; că. deultmintrelea, puterea navală a Angliei nu 
constitue o amenințare pentru nimeni; și că, astfel fiind, dele- 
gaţii ei nu vor merge la conferință „cu minile goale“. 

Din toate aceste reiesă deci lămurit că intenția guvernului 
englez e de a aduce in dezbaterea conterinţei chestia inarmäări- 
lor, Nu mă pot împiedeca de a constata în treacăt contradicția 
ce există intre atitudinea de astăzi a Angliei şi acea pe care 3 
avut'o la 1899. Caci atunci ea a fost aceea care a primit cu 
mai multă raceală ambele manifeste ale Țarului Nicolai cu pri- 
vire la dezarmarea și lu reducerea armamentului. In aceste două 
manifeste opinia publică engleză văzuse cu drept cuvint nu atit o 
pornire generoasă de umaniturizm cit un calcul politic din partea 
Rusiei care. pe atunci, invulnerabilă în Europa gi atăpină în 
Asia, părea că are nevoie numai de timp şi bani pentru ter- 
minarea transiberianului, grație căruia să poată oricind inunda 
cu trape China sau India. 

Aceeaş contradicţie se observă. deajtmintrelea, și in at- 
tudinea Rusiei care, astăzi din potrivă și in mod intenţionat, a 
şters din programul viitoarei conferințe chestiunea inarmărilor, 
probabil în urma învăţămintelor trase din războiul ruso-japonez, 
Dar faţă cu stăruința Angliei, ea nu a voit să rtspundă în mod 
imperativ : «Chestiunea nu va fi pusă» ci a însărcinat pe con- 
silierul de Stat, de Martens, distinsul jurisconsult rus care a 
luat parte activă la lucrările primei conferințe de la Haga, cu o 
misiune diplomatică pe lingă guvernele europene in scop de a 
preciza condițiunile în care se va face discuția asupra acestui 
punct neinseris în programul conferinței, 

Dintre toate puterile Europei, Germania opune cea mai vie 
rezistență propunerii engleze. lată, bunăoară, ce seriea profe- 
sorul german Th. Schiemann, un intim al impäratului, in Sep- 
tembrie trecut: „Germania nu poate primi sfaturi stráine asu- 
„pra ceia ce trebue să facă sau să nu facă, Celelalte popoare 
„Să-gi croiască fericirea politică aşa cum ințăleg ele, Dacă jugui 
„militarizmului le pare prea greu sint libera să-l scuture- Pen- 
„tru noi însă, indatorirea la serviciul militar constitue un pu- 
"ternie instrament naţional de educație...“ Si dacă cu toate 
aceste Germania nu va merge până acolo incit să refuze de a 
lua parte la conferință, în cazul cind s'ar discuta chestia inar- 
mărilor, e necontestubil însă că opunerea. ei in sinul conferinței 
va impedica orice rezultat practic in acest sens. 

Paguba, dealtmintrelea nu va fi mare fiindcă, desbrăcată 
de orice idealizm, chestiunea dezarmării san acea a lunitării ar- 
mamentului e mult mai puţin umanitară de cit pure, Ea se re- 


we? 
- 


IN AJUNUL CONFERINŢEI DELA HACK am 
EE EE 


duce, SEKR: tot la o socoteală interesată, Sint în adevăr 
Cru fath pis e a A Ser Së nscat, se geb în momentul 
en? Sé a E pe mare; Germania, apa iz, Amd e us 
perioritatea lor şi Aeriană peri =, ee ae mak do su 
ros o infrinare în mersul ascendent a! ind ce eng 


în chiar 
de uscat fiindcă cred că armata germană e superioară armatei 


oameni care ari tacă vre-o iluzie asupra umanitarismului propu- 
Sr esch, mult încă, să creadă în putinta reuşitei 
Se alà, ea va provoca în sinul conferinței, dar 
rau a g că această discuţie va răminea pur academică 
PE are Ana a o parte aceste două chastiuni---doctrina Drago 
Ternan, rea Age care mu figurează în programul ga: 
viitoarei conterinte 3 a Prt RETOUR: GATA VAA rezaltatit 
Dela inceput, să inlátură i 
, S m optimizmul ace d 
ei 9 cipilertnti dela Haga va realiza minunea SC 
D. keann pacea între popoare, prin fafințurea arbitrajului 
eg e n p in dezirmarea generală. Sint naivi sau gireți acei 
id zare vor să facă po alții să creadă ci, de azi pe mine 
ebe wien războiul. Fiind date condiţiunile in care trăesc 
fl arian e, cauzele de conflict ce în mod fatal se nasc din 
rm ie Wiere Dr saibe sau intereselor, războiul, care a 
ri, poate fi posibilitatea si zilei de ml 
ne. Cu atita deosebirea doar că d Age E sie de ay 
dës bile me v A că de unde ieri, el izvora din voinţa 
din conficta oa Teden Bänn economice ale maselor şi 
ealtmintrelea, chiar in ultimii o i 
pt ani, in u ! E 
fel mers nai am văzut Cum aceste interese au Doten gier 
e da at ie politicii internaţionale. Ce a fost, în adevar 
Se na et eet A e a fost războiul ruso-japonez ce a fost. 
t l arocauă, dacă nu tot atitea manifestări a 
interese? A, dacă lumea ar fi al i e 
Eé de ee alcătuită numai din acele insule 
-A pomenea Waldeck Rousseau î i 
pai înca ge eet añu în unul din cele 
oase e „destul de bogate 
ap aer Se Zeniti lor şi destul dë ră. oma ni 
x e vreunui rival“, atunci, s'ar 'bi, po 
cu mai mult temei de ; n Weier Botea, 
cre, e a onee Ze pacea perpetuă! Dar realitatea, din nfe- 
acă. prin urmare, nu se cuvine să 
za MG, vrătăm i 
desăvirşit față de rezultatele viitoarei conferinţe dela rege? 


219 VIAŢA ROMINEASCA 


adevarat însă că nici nu le vom putea disprețui. 
erei pa dan die punctele programului rusesc geing vu 
face, fără indoială, operă utilă şi practică. Aşa, bun: me rea a 
simplifica şi, prin urmare, va inlesni procedura arbitraju A ia 
întări coinistunile internaţionale de anchetă; va preciza legi adie 
toiului pe uscat gi pe mare. Și mai presus de aceste zarea e, 
ep manifestare de solidaritate internaţională mai frumoasà de ci 
această conferinţă dela Haga, unde se vor intruni, pentru pons 
oară in istoria omenirii, reprezentații fufuror popoarelor din eg 
pen a delibera graet = r aa de a mărgini şi atenua r 
războiului 
à Kader? ne rezuma : DI de această a dona conie- 
rinţă a păcei, nici încredere nemârginită, nici aie runge 
rat. Dragostea de pace nu trebue să fie frica de război, căci p 
o 
See eră tricosului care bolborosesc de pace, ci se sas 
«atenţie numai omului puternic care, incins cu sabia, wiere ee 
«cea, nu pentru motive joanice, nici de frică sau din ne i vi 
«in propriele sale forţe, ci dintr'un sentiment adine de indatorira 
«morală». 


Eugeniu I. Melik. 


oar EE ee Ce 


Roosevelt, «nu se dă nici o atenție’ 


pe a aa cen A Seite Kr d 


MOȘ GHEORGHE LA EXPOZIŢIE 213 


— 


— Apoi azi ii închis, Moș Gheorghe, Da ce? 

— Du-te, bre, gi vezi, poate-i acasă! că ja să vezi! n'o 
să-mi tae capul... gi dacă mi l'o tăea, nu-i mare pägubä !... vreau 
să mă duc eu, in fața lui și să-i spun cum îi dreptatea în ţară! 

— Moş Gheorghe, te faci de ruşine... te dă afară ! 

— Lag ah mă dea! mie nu-mi cad galoanele ! da eu tot am 
să-i spun t... 

— Nu sa poate, Moş Gheorghe, că azi îi închis! 

— Cum inchis, bre? dece 2.. e. dus la prăşit ? ce treabă 
face, mă rog, dacă m'o asculta pe mine, cum se faze dreptate 
în tarà? 

— Treabă-ne-treabă, da asa-i regula ! 

— Aşa-i regula, zău!—face Moş Gheorghe, potolindu-se, 

„Eee-th, Doamne gindeşte ei —cum nu mă'ntilnesc cu acum 

cu dinsul! Numai să facă Dumrezen acum o minune, să-i dea 
in gind să mă cheme inzuntru gi să mă 'ntrebe: ce vreai, mo- 
șule?,..—Co să vreau cucoane ? — şi numai aș cădeu în genunchi 
inaintea lni f aș incepe: Cucoane, sărutăm dreapta, am venit 
să-ţi spun cum Îi dreptatea în ţară !— Cum îi, moşule ?—ar intre- 
ba el.—Apoi ach cum îi, cucoane! Nu se uită nimeni ia noi, 
cucoane ! Nu găsim dreptatea nicăiri, cind o cerem față de-un 
boer, N'avem pămint de hrană, cucoane! N'avem ms, cucoa- 
ne! Toată vara muncim pentru alţii, şi ierna n'avem ce min- 
că! și bas mai spune eu... aşa, așa, așa... i-as mai spune: Cu- 
coarne, chiamă pe toţi judecătorii la Bucureşti şi le tae gitul! Ca 
să ştie de frica dumitale, dacă de a Ini Dumnezeu nu mai stiu, 
măcar ceilalţi, pe care o să-i pui în locul lort.. Și mai este o 
pacoste, pe capul nostru, cucoane: chiamă-ţi inapoi jandarmii, 
pe cari ni iai trimis prin sate, chipurile să ne facă dreptate ! De 
ciod ai trimis jandarmi prin sate, s'au inmulțit hoţiile,.. că ei 
singuri. jandarmii aceştia ai dumitale, sint cei mai prima hoţi! 
De prind un hoţ, îl smulg de parale și-i dau drumul ; de-i o sfadă 
intre doi, iau parale dela amindoi, fără să ştie unul de altul, şi 
nu le fac nici o dreptate nici unuia ; de se găseşte un lucru de 
furat la cineva. îl chiamă la secția lor, că adică să-i facă hirtiile 
şi să-l trimeatiă, cind colo, îl vezi înapoi acasă si spune el sin- 
gur cit a dat să scapa! Jandarmii dumitale is niște hoți, mai 
răi decit cei de codru! Ia-ţi-i inapoi, cucoune ! Fă-ţi pomana asta 
cu noi! Și cite și mai cite nu ag spune. . aşa, așa, Aan, aga, Cu- 
couno! La urmă Las apune: cucoave... mai Die și pe la noi! 

Discursul acesta ul lui Moş Gheorghe îl întreru sgomo- 

tul unui automobil, care vine în goană prăpăstioasi dinspre oraş 
și se doe lu şosea. Mos Gheorghe se uită lung după el, cum 
merge și lasă fumul pe dedesubt și nu ii aşa de mirare, după 
cum s'ar fi aşteptat Ion. Igi dă el cu socoteala că dach sint tre- 
nurile, de ce m'ar fi şi trăsură fără cai? De una sint bone au- 
tomobilele : te duci cu ele şi n'ai nevoe nici de şine, nici de 
hrann dobitoacelor, ca la trăsură Deodată incepe să ridà. Până 


3 


st 


214 VIAŢA ROMINEASCA 


acum n'a văzut, peer in mersul lui, dara văzut, an vară, 

u tinjala sosea, $ 
me Deg See edr dracului !— incepe el. Ne du- 
ceam la moară; şi cum mergeam noi age, numal iaca o drăcie 
de estea in mijlocul lei şi, lingă dinsa, un boer, căirinit riu 
de ciudă. Ia ascultați, bre !— zice el. — Ce-i, cucoane ? =n ech 
Spune-ţi primarului să trimeată o perecha de boi, c'o tinj dr 
mi s'a stricat maşina în drum, şi na mai pot să marg erg e 
parte, — zice.—Om spune, cucoane !—zic... Da să ne prăpădim e 
ris, nu altceva, păn'la moară. Unde venea el, pe seen, în au ai 
mobilul tras cu tinjală şi cum ajungea în sat să dedea Jost. 
că-i era şi lui ruşine, măcar că-i deputatul nostru, cum aw ec 
ţeles cu mai pe urmă! Nu ia ajutat Dumnezeu, se vede i că 
el venea si vire vrajbi între oameni şi să vira in spărieţi D 
primari cum i-a și virit, ca să nu ep unească obştia pentru 
cumpărarea moşiei, că vrea So cumpere el mai eflină, Era atuvci 
0 goană si-o vinzoleala, pe capul bieţilor oameni, cind cu mosies, 
de ziceai: cei asta ? Prefectui de-o parte, inspectorul de aita, 
deputaiul nostru —care, dragă Doamne, ar fi fost să are) 
el, pe lingă Stat, s'o cumpera pentru norod, C Ach făgăduise cim 
cu alegerea, da apoi si-a schimbat cojooul—s'aţinea de altă parte, 
iar primarii s'au fácut cu toţii coadă de topor și-au virit E zia 
"n lume, precum că o så li se inănince bunt da s'or uai in gi: 
ştie, Şi-a rămas lumea asal., Cit hăul nu mai dim noi paste 
asa moșie de cumpărat! 


v 
+ E 


=- Aici îi ministerul de finanțe, Aos Ghoorgha—spune Ion, 
GEES Sch aN ministerul de finanțe !.. mare casă maj are bir 
straşnice acareturi !.. aista trebue să fs bogat putred, măi Toane!? 

"— Apoi aici ñ vistieria țării, mogule ! NG ai 

— Nu mă "nebuni, măi Ioane !.. nu Dan face, ca fi, Sch 
—spune el, ducindu-şi mina druamtä pe obrez şi clătinind dia 
cap. ȘI, zi, aici îi visti-oriii-iu! naas), auzi dumneta ! vis 
tize-riii-ia |... Om... Aici trebue să île si tarapanana, bra! 

— Unda se toarnă banii, bra! 

ei 

— Cum nu știi tu, bro, atita Incru ? Aici trebue să fie și 
tarapanaua, că n'agro undo să fie! Cum au s'aducă ei atita bänn: 
wie, dely tarapana la vistierie ? aici-i, bre l.. i 

— Ştiu c'or H ducint-o bine, cei dela tarapana, din partea 
paralelor ! — gindeşte el, oftind lung—că cine să mai tie socoteulă 
«de cit bänet mai fsc eil. decit trebue să fi aviud și ei o suco- 
teală ! n'or f dind ei chiar iama!,, or fi luind gi ei, așa, să ug 
+46 cunoască... poti umbla cu miere, să nu-ți ungi degetele ? N.. cred 
<ă rindal întăi, dela casele astea, ba ai rindul ai doilea, trebue 


gf E em, E "e P pay. GT AU I Gab. Ze 
H Seu Ak că : Rău, Ă li ed cit) 
i. 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE alé 


să De umplute ochiu ca bani... aşa, negreşit, nici nu cred să 
mai flo pod între rindul întâi și al doilea, că n'ar deeg podul 
atita de amar de banit... dedesubt trebue să Da rubiele, ori na- 
poleonii, deasupra francii şi dupcele și tocmai deasupra de tat, 
trebue st fla gologami... colo, în rindul de sus trebue să fi stind 
Vodi... că ua să-şi lase el banii pe mina altora... Vezi dumneta ? 
hm! cit îi și de Vodă şi n'are palat aurit... o fi facindo asta 
intr'adins ca sù nu mai ştie lumea că ure atita bănărie... vina 
cum fac negustorii, cind se due la drum : se'nbracă în haine cio- 
băneşti, ca să nu-i mai ştie unul gi altul că ei an asupra lor aur 
deavoina ! 

— Nu- aşa, măi Ioane? 

— Ce să Be aşa, moş Gheorghe? 

-— Cå Vodă nu-şi auregte casa ca să... 

— Ce casa, moş Gheorghe ?--spune Ion, înţelegindu-l la ce 
se gindeşte e], cind îi arată cu ochii spre rinilul al treilea, 

— Nu-i aista palatul Vodili, bre? 

— De unde! aici îi ministerul de finanțe, vistieria, . unde 
s'adună banii dia ţară, birurile.. de-aici se dau lefurile... 


— Aenan !— spune moş Gheorghe, părindui-se, un moment 
că întilege. Va să zică aicea vine biral nostru t... 


Va si zică—facă ei iuzindurat — birul nostru se duce 
lefuri... ach unde se duce munculița noastră ! 

de perceptari se ailes: și ue vind ţolicale pentr 
lor zi fac palatari din birul nostra ! 
mā miram eu unde să fie gura de lup, care minincă birul no- 
ruduiui frit saţia ! Și Vodă la da! ce-i pasă luil? nu da din 
banii Iuil.. mai auzita-i, dumnata, una ca asta? banii birului sa 
duc pe lefari L. multe ţii dat si mai suzi eit trăesti ! apoi, da- 
că-i pe-acelu, dacă pu stringa Vodă taţi banii şi nu-l minincă ei 
po toti... apai el nu-i aşa vinovat, săracul. cum zica unul şi al- 
tul, cind vorbim si noi, 1a legea noastră l.. îs vinovaţi cei cu 
lefurile, care sa'nleasă în sufletul ini Vodă si-i car lefuri... 
s'o îl apărind si ei, poate; o fi zicind și el ca să mai scadă bi- 
rul... da undeo fi putind de răul căpcinilor! 3, e, ch, Doamne! 
că uu-s eu ca Vodă!.. cum ias mai chema eu, pe cite unu) şi 
cum le-na mat thoa gitul, fară pic de păcat!! cum as mai face 
eu o lege, în locul jui, că nu mai trebne nici o slnjbă ! că si nu 
mai primească nimeni, nicio lost ! că să iartă norodal da bir ! t.“ 


pe 
de-aczia căpcinli 
u bir.. dumneu- 
aşa le-a fost socoteala?! 


A 
+ 


s = 


__ Bucureghii U strică lui Moș Giheorahe o multime de soco- 
teli şi-i stirneae altele în lo. Nu-i vorbă, ranale vechi. necătate, 
care nu se pot inchida, nu dor aşi de ascuţit ca cele nouă .. ra 
nela vechi se'nchid pi se deschid, dè muita ori fira ştirea celai 
care ie poartă; iar durerea lor nu-i Stout, asa de vin, pentru 
că-i împrăstietă da vrema şi-i Impărtăzită de intreaga fiinţă a 


bolnavului... Ton ințăleza şi nu Să miră de loc cînd îl vede pa 


eis VIAŢA ROMINEASCA 


e că mai poate ride, chiar şi după cea mai groaz- 
Gel Steeg a lui. Cind îl vede posomorit, nu pare a 
loc îngrijit : el ştie c'o să-i treacă iute şi c'o să ia sama la toate 
lucrurile pe cari o să ie întilnească mai departe, ca şi cum ai 
zice că Moş Gheorghe nu pune nimic la inima lui. EE 

Cum trec de ministerul de finanțe, pe calea Victoriei, i se 
pare lui Moş Gheorghe că merge printre două ziduri, pline a 
ferestre, şi că aceste ziduri, cu fel-de-fel de podoabe pe ene 
se ridică pună la cer; iar cind ajunge şi vede, în dreapta, len 
„Splendid“ şi tot şirul de clădiri, care se ţin de el mai departe, 
până dincolo de strada Știrbei-Vodă, ca şi cum ar fi dintr-o sin- 
gură bucată ; cind se uită la „High-life“, la care, i se pare, că 
nu mai dă de coperiş și nici nu-i în stare să-i numere Reie 
ori să-l ducă mintea cum au adus geamurile acelea, la Ma 
lor; cînd, cată în stinga şi dă de grădina Episcopiei, cu chipu E 
acelea de oameni, puse pe doud r.nduri, pe aleia principulă; cind, 
în sfirgit, mai vede în fund Ateneul, a cărui clădire i se pare 
că acopere tot Bucureştiul cu briuri de sur... moş Gheorghe nu-și 
mai da samă dach mai are, ori nu, vre-o legătură cu pămintul. 
Un moment i se pare căi victima unei vedenii şi da aceia, fără 
să spună un cuvint, se tot şterge la ochi și nu îndrăzneşte să 

i departe. 
oos ge GI ? Sch Geert, spune și tu acum, dacă nu-s nebune 
fetele calea !,.. să se ducă ele după năluciri și să nu vie cu noi! 
—face el, cu parere de rän, după un ottat de ugurare. 

In grădina Ateneului „drum mare“, pe care „se vede foind 
lume de toată mina“. Asta il tace pe Moş Gheorghe să ințe- 
leag1 că nu poate fi vorbi de o curte boerească și că trebue să 
fie altceva. I se naşte dorința să între și e in grădină ca sä 
vadă lucruriie mai de-aproape, cu toate că to: are oarecare ten- 
mă să nu fie ţinut de rn da cineva, Încurajarea gi asigurarea 
lai Ion îl hotarâzte să între și cl înăuntru. WE 

La monumentul generalului Plorescu nu găseste decit vul- 
turul mare de deasupra și movila de boambe de dedesupt : poate 
inchipmuese ouhle vulturului de de-asupra, pote că vulturul vine 
ia cuib. Nici nu-i trăsneşte prin cap că stilpul pe care stă vul- 
turul şi chipul atirnat şi nebăgat in seamă, al generalului Flo- 
rescu, poate să fie o țeavă de tun, atit mai puțin o ţeavă dela un 
tun luat dela Turci — Monumentul lui Traian Dumitrescu îl face 
să se gindească din rou la Gheorghe Daca : înțelege acum CA 
chipurile de oameni se fac şi dn marmori şi că negreșit Traian 
Dumitrescu, cine o fi fost el, trebue să fi născocit și el ceva, 
de un:bat pe apă ori pe uscat, că degeaba nu iau ridicat ei 
statue,.— Dintre toate busturile, care mal sint în grădina Ateneu- 
lui, numai bustul lui Eminescu il face să se oprească îm loc mai 
mult, pentru că înaintea acestui bust, aşezat „sub o salcie ple- 
toasă", stă o grupă de țărani dela munte, iar unul din grupă, 
mai chipeg şi mai deosebit la vorbă şi port, le spune despre 
Eminescu. Moş Gheorghe trage și el cu urechea şi-i minunat de 


vog 
wa k; 


D 
A 


Aa i r 8 = 
ps 


S MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIȚIE a: 
LI EEE E E a E cei ud ls 050 E (nu-l 


cela ce aude, Eminescu a fost „scriitorul cel mai mare“ de põe- 
zii. Cu bună samă trebue să fi fost „scriitorul cal mai mare“, 
altfel nu i-ar fi ridicat monument. Numai decit şi-l inchipuie pe 
Eminescu aşezat. ln o masă, intr-o cancelarie mare, plină de lume 

serie —$i scrie de nu-i vezi mina şi se minunează toată ju- 
mea, care'l priveşte, cu gara căseată, cum scrie el și tremură 
masa pe care scrie... parc'ar fi upucată de friguri, 

Chipeşul grupei dela bustul lui Eminescu, le spune că tre- 
bue cercat de nu cumva s'ar putea să meargă cu toţii în Ate- 
neu. lon trage de minecă pe Moş Gheorghe şi intră şi ei în 
grupă. — Înălţimea coloanelor, de dinaintea uşii principale, îl face 
pe Moş Gheorghe să se simtă mic, mic de tot, un fel de nimic 
netrebnic, Deasupra usii, sus, unda abea ajungi cu privirea, chi- 
purile voevozilor ti amintesc, la început, toți sfinţii calindarului: 
chipul regelui, după părer=a lui, nu poate fi aitul decit sfintul 
Mina.—făcătorul de minuni at lui Neagoe Voevod îl ia drept 
icoana slintalui Neculai; iar al lui Vasile Lupul... îl încurcă: ce 
fel de sfint, cu căciula de dorobanţ în cap?! Let vine îndată in 
fire că poate nu sint sfinţi, că prea's Imbrăcaţi cu blänuri au- 
rite—oricit ar fi ei sfinţi din Bucureşti —si rămine la incheerea 
că toate aceste chipuri aduc a popi din cărţile de joc. 

Un domn saat în ușă, o deschide larg în lături şi le 
spune că pot să între, de oarece sint în grup. 

Moş Gheorghe nu-şi crede urechilor: cum se poate, —işi zi- 
cea el—ca un biet ţăran, dela capătul pămintului, tocmai din 
fundul Horiacei, s'ajungă el, si aibă voe, să intre intr'un palat 
năzdravan ca acesta?! Şi de aceia, — tot cu gindul că iacă-iacă .. 
0 să vie unul şi-o să-i zică „egi afară, javră bătrină !... com îndraz. 
neşti să intri tu aici ?,.. c'aici nu-i de nasul tău !* —pâşeşte cu grijă 
și parcă n'ar inainta. Poate ci de aceiași simţire e cuprins tot 
grupul, ori poate că toți sint incremeniţi de ceia ce le văd ochii, 
că nici unul nu se depărtează de ușă. Tac cu taţii, cu capetele 
descoperite, ca intro biserică imprătească. Chiar dela cea de'n- 
tăi clipă, toate minţile sint furate, toate sufletele sint scuturate 
şi liberate de pumnul de tärinä în care sint inchise `. bogăţia 
podoabelor de pe bagdadie, cei doisprezece stilpi, pe cara se ru- 
zimă toată bolta rotundei, cum s'ar răzima cerul-—cu stelele lui 
pe stilpii lumii; cele patru scări de marmoră albă, de mărime 
neinchipuită, cu suişul lor intors pe după cele patra coloane de-o 
strălucire negrâilă ` statuele aşezate de jur împrejur ; tabloarile 
atirnate de pereţii cu lustrul lor neinteles... alungă din ființa tu- 
turor orice urma de grijă pâmintească. 

— Unde-s fetele celea! ?--ginde,te Moş Gheorghe oftind, 
Intr'un tirziu, cind se ridicau pe scările de marmoră alba şi se 
duceau să vadă sala cea mare de conferinţi — cind au să mai 
vadă ele asemenea!,.. unde-i satul nostru, săracul, să vadă si 
ell... degeaba mai trăim, noi ţăranii! nu mai ştim nimic ce-i pe 
lume ! ! 


La capătul scării de marmoră, cum se ridică pe scara de 


+ 


si VIATA ROMINEASCA 


ee e a 


iasă în partea cea mai înaltă a amfiteatrulu: din 
SS ek, i Se pare ch sə sue într-o clopotniță rapa 
intunerec gi-l cam ia frica Să nu cadă, tocmai de-acolo, A n-a 
în mijlocul bisericii. „Nu de alta gindeşte d da ce se tsc 
in Bucurestii“, d 
om Kee ye risipește numai decit pentru ch dă ochii d 
bolta aurită a galei mari, apoi, riod pe-rind, ji răsar inainte A 
jile aşezate în două rinduri, de jur imprejur, fototiurile Geier? 
rate şi în sfirsit sala întreagă, în toată măreţia ei. sI mbr sad 
mintea de catifea a lojelor şi a scannelor, aurul şi ir e e 
riți de pe boltă, felinarele cu globuriie lor de aticiă r h ne 
găteala salei, il face pe moș Gheorghe să se gindească, după ci A 
timp si i se pare chiar că amețeşte cind se gindeşte la ken? 
celui care a făcut aza palat gila isonzința minţii care Pap on e 
— Raiul pe pămint, măi Ionică! — spune êl, pese on 
lui Tọn pentru intăiaşi dată dela întrarea in it aice e) 
ajung pe dinşii capul, bre Ionică ? de unda mai scot ei aia e 
găţic, bre?,.. Doamne Doamne ! undo-s fetele celea ? 1... mm pié 
tul nostru, mäi Ionică... să vadă cu toţii!.. degeaba mai trăim 
i asta L.. 
SZ ge înapoi, în rotondă, mo: (Gheorghe, vrind a 
vadă mai cu amănuntul, dă cu ochii mai întăi de statura scul e 
tată a unui batrin ce ține un copil in brațe. Oricit se si.eşte Ei 
la început, să apere pe sculptor că a făcut nn om în pi pe 
măcar că-i de piatră şi măcar că sculptorul a avut grijă : e 
frunza de vie—tot nu gasește nimerit că lau pus aici În a- 
vor“, unde, poate, or fi venind şi cucoune. [ar cind vede, ceva 
mai departe, tot scuiptati, o femee în pietoara, goală din St 
tet şi până în tălpi ei cind, în sfirsit, zăreşte in fund, tot scu P, 
tură o femee culestá şi tot numai in hainele Evei, işi Wen 
iute capul, scuipă, în gindul lui, şi spune, tot în gind : „nu li-i Aë 
sine obrazului! dn nu puteau să le facă îmbrăcate " frá rugir i 
sa le-aducă ei şi să le pue, aici, e anima bg mueri, ot 
NA i să fie? or f poate a unor c ua 
poate, e ed a vora pe Ion, de teamă ca nu cunt- 
va lon se gindească despre dinsul cine știe co, Nu pierde ză 
mic, crede el, dacă n'o mai ști.. toata. Istoria asta il eer? 
4-1 hotărăşte să iasă afară, mai dJecrabh decit ar H avat de gin ' 
din Ateneu ; ma avut vreme mhcar să-şi aducă aminte că şi ` 
a dat cun leu pentru Ateneu», cind cu scoaterea „lucrărilor“ de 
cununia lui fecioru-săn cel mai mare. 


* 
+ + 


-— Ştii ce-i aici, Mos Gheorgha ?—il intreubă fon, ajungind 
dreptul Palatului. 
3 Lé Stiu dacă mi-i spune—răspunde ei, cu toate că se gin- 
degte că poate să fie vre-o cazarmă, inuată ce dă cu ochii de 
tunurile de pe peronul aripei de gardă. 


NOS GHEORGHE LA EXPOZIȚIE ` ` em 
Ka EÍ 

= Alei îi Patatal. 
— Ce palat? 

— Palatul regal. 


Lui Moș Gheorghe i sa strică dintr'odată toate socotelele. 
Cum pleca dela palatul lui Sturza, dela al funcționarilor publici, 
de pe bulevardui (olţei, dels Ateneu, şi chiar adineoarea, cind 
trecea pe |ngă „ligh-lite* se gindea mereu, ii trecea fară voe 
pria minte exclumarea: scum trebue să fe palaturile lui Vodă !» 
Mi-acum, cind credea că trece pe lingă o cazarmă... hodorone: 
tronc: «palatul lui Vodă!>, Chiar îi pare rău că nu poate să 
vuda şi aevea, palatul, pe care şi-l inchipue, mai cu dinadins, 
ue astăzi dimineață incoace! Mai intii şi'ntai. un palat de Voda 
trebue să fie, după părerea lui, cn pereţii de cristal; apoi 
să De nalt, aşa ca să nu poţi să te uiţi în virful lui; pe urmă 
trebue sii aibă porţile nalte, zăvorite şi cu totu! de aur; în sfir- 
sit, un palat de Vodă, regreşit trebue să fie acoperit cu ceva 
strălucitor, incit la soare să te poți uita, jar la dinsal ba. Aşa 8 
paiaturile împăraţilor din poveşti şi-așa işi inchipuia că trebue 
sa fle și palatul lui Voda. 

— Spui drept tu, măi loane?—intreabă el, ep tot dina- 
diusui, 

— Pe crucea mea! 

— Apoi bine, bre! treabă-i asta? cum de nu-şi toarnă el 
un palat ca lumea ?! —face el, gindinda-se la palatele din povești 
—că are de unde, bre! că de nu mal are ei bogăţia lumii aceg- 
tia, cine so aibă, bre?! că-l stăpin poste a țară fară margeni, 
brel.. Cum da nu-şi ţine el grantul, rangul, bre? cam auzit 
că nu-i grântos, darnic, păn-pe-acolo, bre! cum de lasa el pe al- 
ţii să-i iasă înainte? cum de-a dat voe, celui en Ateneul, să-gi 
facă el asa palat ? 

— Nu ştiu nici ea, Moş Gheorghe, cum vine treaba asta; 
dar am auzit că cică în palatul acesta ar fi stat și Cuza... 

— Cuza, zău ?! săracul Cuza!... va să zică i-a luat casa 
luit.. apoi bine a făcut de nu Con stricat-o!.. să rămină şi dela 
dinsul, săraeui, măcar atita, dacă Pau otrăvit, —otrăvii-ar Dumne- 
zeu să-i otrăvească !—şi nu Lan dat pace S'aşeze el dreptatea 
norodului, cum sten elt. In vremea lui Coza, măi Ioane, era 
dreptate, bre! că el ţinea cu norodul, na cu boerii! că el umbla 
prin țară, schimbat de haine, intra prin crişme, şi pe cine’) gä- 
sea cu oca mică, atita-i era! venea po la boeri, se vira ca slugă, 
numai să vadă, el ca ochii lui, cum se poartă bet ca țăranii... 
si de nu se purta bine, numai ce se descheia odată de haină-_ 
că al purta, cică, pe dedesupt, tot haine de Vodă, — și-i porun- 
vea să se ducă la "'nchisoare, ori îi Gen gital, ca la un puiu de 
găină... Asti învăţa Cuza minte pe boeri! şi de-aceia l'au otră- 
vit ei pe bietul Cuza, săracul, că el era pentru norod! el a luat 
pâmintul dela boeri şi l'a dat la norod ca să aibi cu ce se hrăni! 

el a aşezat dreptate 'n ţară, ca să na mai poată Rominul să 
fie alungat din casa lui, cînd îi era omului lumea mai dragă! el 


€ 


22% VIAŢA ROMINEASCA ` 


bozenie ca să se poată azeza Rominul ori și unde o găsi 
gar binə de trăit! da nu ca acum. să vie toți ciinii din 
lumea lui Dumnezeu, să te pună la muncă tară milă, să a 
cești toată viața pentru alţii gi tu să nai un gologan Le 
duci intro sărbătoare la biserica! la să facă şi-aista, oua. Mesa 
Cuza, Dumnezeu să-l erte!... să vie și el prin țară, să v dÉ 
el cum o ducem noi cu boer) deucum ! ia să vie şi el, să TA H 
cu ochii lui cum se face dreptatea în țară! ia să facă și e dë 
gulă cum făcea Cuza, săracul! ia sii lege burduf gi să mi- 
trintească la gma si, pe cei mal cnlțosi, să i tae, colea, ca să se 
ducă vestea, să vezi atunci cum s'ar face dreptate în tară! p 
Acuma, cea făcut aista ? in loc să des pămintul la nored, 
il ţine el tot, pentru dinsul, pentru ca norodul să n'aibă SÉ 
se hrâni si să fie silit să muncească toată vicuţa boeresc, = 
neum in neam, pentru ca să nu se pue rău cu boer, de fric 
să nu-l oträvească și pe dinsul, cum l'an otrăvit pe Cuza, sira- 
cul, Da Cuza, vezi, cra om de-ai noştrii, sireacul! el par'că nu 
ştiea ce-l aşteaptă ? stica el, hät şi-bine! da el zicea: fie ce-o 
fi! el nu era nație... ca aista! legile lui Cuza erau pentru no- 
rod : ale nistuia, inadins le faca el pentra boeri numai, că i-i fri- 
că de dinşii. Da ia să se scoale odată noroitul şi să vie colea şi 
să-i spua : „Măria ta! uită te ia noi, că noi muncin: scapâ-ne 
de boeri și îacă-ne la poronca Măriei tale!... nu te teme, Măria 
ta, că ești cu noi, d noi ca Marta ta“... să vezi atunci, cum ar 
prinde şi el la inimă şi cum ne-ar spune el pop: „pe dini, 
băieţi 1%... Da asa? l.. are și el dreptate, săracul, să se teamă e 
boeri, dacă nu-i ajuta nimeni să facă dreptate în pară !!.. 


3 x 


a aci imuiute lui Mos Gheorghe, poate de oboseală, ori 
er) i Sa ingrâmtulit ki suflet prea multe lucruri Două t 
prea în scurt timp, | sa pare cã-i hneşte nu știu ce in cap. Iar 
cind intrind in „Pasajul Romn” incepe să urce scările de pia- 
trä, cind aude dela Ion că sub «pasaje, unde se vela o ușă in- 
tredegchisă, e un local de petrecere; cind vede el oh va să zică, 
ei se sue şi chiar merg pe o casă omenească; cind vede că în 
podisul casei pe unde ei merg sint ferestre peste cari el gor 
cu picioarele si nu se strică; cind se uită el inainte cà Ver e A 
trepte și alte podişuri; e nd apoi vede el cele două şiruri de ha 
ghene, incarcate fiecare cu marfa ei şi că numărul rindurilor de 
la aceste dughene, i se pare lui, nu se pot socati,—-cu ei: urci 
un nou podiş, cu atit inâlțimea şirurilor crește ;—cind in sfirsit 
ies din nou în calea Victoriei și dă cu ochii de otel Continental 
şi de lanțul de clădiri. care țino până Ja „Bulevard“ ; cind Jade 
el, în piața teatrului, girul de cupele si de faitoane bogate, $ 
strălucitoare, cu caii lor „negri ca corbul, inți ca focul“... i se 
pare că merge așa.. în vis 


s 


, MK “DĂ nA - i 
ZA, Fa MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIŢIE GU 
„A e AR a ti Sa deo atata d EE WE E e e a] 
H D 
l — Să mori, mäi Ioane şi să nu mai vezi asemenea pe Ho- 
rincea noastri ! ; 

Ici statuete la geamuri; dincolo uh cird de cecoane de 
ceară, imbräcate fel-de-fel. cu rochii de matase: aiurea puzderie 
de năzărăvănii—o dugheană intreagă— pentru jacat copiii ou ele; 
mai iacolo, cutii aurite şi pline cu zaharicale, iar inäuntru, prin- 
tre oglinzi mari— că te vezi intreg în ele — stau boerii la mese 
şi minincă bunătăţile de pe lume. Prăvalii : cu blănuri—să te'n- 
braci cu una și să stai, cind îngheaţă oul snb corb, în inima pä- 
darii şi să mat habar; cu cărți —sâ'ncarci harabale și să cari 
luni întregi; cu pălării gi căciuli, cu haine şi cu ştofe—s'nţo- 
lest) toată Horincea şi să nu mai ai ce le face! Şi case, acare- 
turi, binale—o mie de ani să nu te mai ajungi capul ale cui or 
fi, nici cum le-or fi mai facut. 

Bulevardul... te uiţi ? se'ntinde Dr sfirşit gi'ndreapta si'n 
stinga ! casele, Doamne-Doamne !... care-mai-decare cată in slavă, 
Incotro s'apuci 2!—in amindoua părţile îi străşnicie !.. Colo, in 
stinga, în mijlocul străzii se vede o statue şi statuia aceia e 
mai paltă decit toate cite le-a v:zut pănă acum; i se pare chiar 
că virful ei întrece cele mai nalte case şi cata pe de-asupru lor. 
Negresit trebue s'a vadă şi-o iau în stinga, pe bulevard, 

In cale, dau de statura lui George Lazăr, pe lingă cara Jon 
trecea, cum a trecut de nenumărate ori pănă acam, fără sa se 
oprească ` cel mult, poate, îşi arunca o privire din treacăt, ușa, 
de pildă ca la un felinar stins, în timpul zilei. Acum 1 opreşte 
Moş Gheorghe, care vrea să ştie ce statue îi asta si lon ti spune, 

— Aganal... Gheorghe Lazăr, oan). —face Mos Ghorghe, 
parc'ar fi vorba de un ourecare conoscut al lui de pe Horincea, 
Se uită la statues lui Lazăr, cum stă cl drept şi hotârit, c'un 
picior cam inainte, cu degetele minii drepte între foii unei căry 
deschise, răzimută pe paima stingă. Cine aà fi fost Gheorghe 
Lazăr ? de ce l'au făcut ou cartea "mn mină ? să fifost carturar? 
dar «Conu Lascars nu ştie carte? de ce n'au ficut şi pe «Conu 
Lascar» cu cartea 'n mină, dacă-i pa-acala 3. Cine ştie ! 

— Eheee..., măi loane! da cine-i aist călare, mäi loane!— 
întreabă el, cind ajunge la statuaa Ini Mihai Viteazul, 

— Aista-i Mihaiu Viteazul, sireacul ! 

— Aşa, än? da ntraşnie cal a mai fost avut ei! te uiţi 
tu, cum ține picioarele purc'ar marge. Mihai Viteazul are ciciulă 
da dorobant se vede ch şi pe vremea lui sə purtau căciuii de 
dorobanţ. . Du unde să fi fost el domnitor, măi loane ? 

=- Ei. unde!—răspunde tot Moş Gheorghe-— inainta vreme 
scuupul era la Ezi, bro! numai dela Cuza incoace s'a mutat Seau- 
nal la Bucureşti. i 

Se opresc apoi la statua lui „lon Heliade Rădulescu“, 

— Sdravân Romin a mai fost și aista, măi Ioane ! — spune 
Mo; Gheorghe. Te uiţi tu bre. cum (ne capul plecat intro parte 
şi-arată palma dreapta, parc'ar zice: nu te-astimperi ? vezi, ¢o- 


an EN VIATA ROMINEASCA 


AS 


— 
e—a a a 


2.. cind teoiu cirpl!..* Įi-aista are în mins 
erdia See cine si Bez. vezi tu, mài loane, d îi str 
dacă mu ştie omul?! ia să fie cineva, care să ne duinere d 

i AL treaba! .. i e i 
P Wi Cé er Radulescu au terminat iute, nai gen? Sa ip 
tuea lui Brătianu parc'eșteaptă nerabdâtoare pe moş x eg 

— Asta, hà! zic și eu că-i podoabă |—face el, aprop a 
se, Cel de sus, care arată cu mina dreaptă îi Bràteanu, mä 
loane ? ez 

Pie! d i -i dra- 

— Ffff!—suarñ el a mirare, Nu, măi loane... KEN 
cul gol şi pace, dach face el asemehea lucru! sira prezisă 
de care se tot auzea atita vreme! A murit și ol. Geri sigure 
asta 12... Brâteanu'n sus. Brăteaua n jos.. Și ll colo, his, 

s i ii! 

ër mipya a rd moş Ghori t eenn ion, 
sind vede heorghe are stiință despre Brâteanu. `  , 
E be sg Ge de unde şti, el n'a apucat ierte” 
Brăteanu în virsta în caro ar f putut înțălege; dar pr ech rin 
statues lui peltan pote ra Ze ere e aech) d 
front, cind cu ilesvilirea ei, să mai E A AA 

egerviciule lui, decita ori Îl intreabi cineva le 0 i 
de i Pari locului. apoi oa decit încape limurirea «dela 

i răteanu... mergi aşa...» i 

zar Greg nu știi ta, dr cine a fost Brăteanu Aaa n: 
Gheorghe mirat. Apoi cina un ştie, bre, cine a fost ei mer) 
Brăteanu, bre lonică, a fost—mă rog, cme a fost ne tea KI 
unol a fost Prăteanu, sireacul, co mai Ju-deal-la-vaie ! și ee 
tai atatuea lui! Beal. iaca de asta chiar imi Leo ia d ah 
să nu mori de ciuda?! umle-s fetele celea, să oul şi RS? ms? 
lui BrsteanuY!.... Mos Georgha se uită lung la Wee u, Ae 
intră în amănunte. Cen f arâtind el cu ming, Se, e eren S 
dins? de ce-o fi tinind pumnal sting strins și porn $ G pn 
femeia ceea mană, cure se ridică peste creștetul lui si tin E 
gul desiăşurat în mini ?— Dinaintea lui Brëteanu, ber prin a 
ingenunchiat, cu ranița "o spato, cu căciula 'n mina ¢ oaia Ge 
vită ţintă în ochii fomesi, paru aşteaptă să-i n e än ug 
Ce-o fi aşteptind grânicerul săi spue ? —Tot in faţă n A 
brăcată cum se cade, c'un fel de sal pe cap, cu dreap ră apele 
ral unul copil, care ţine co miză căciula şi cu altu ghio 
de yag M Zemeen cea de colo din colt. La ce Ed ñ gindind? 
pe cine o fi chemind ea din văzduh? de ce nau invălit-o, H pe 
sinul drept ? sinul cată poncig, va să zică "i fată mare. Ce fa 

asta ? ; 
i woe electric îi dă din nou de gindit. De cite să n 
fost în Galaţi, de ciud s'a făcut tramvaiul acolo, şi-a ee eier? 
capul să 'nțeleagă ce-l trage, de merge, parcà'i dus de „ e aa 
“pe pustii”, S'a uitat el şi pe dedesupt, sa uitat el şi pe ea 
supra, să vadă cşind tum şi degeaba ! nu i-a dat de rost si pace . 


GA ke? re "s ka `, 
CA 


Be es, de d WÉI 


„MOŞ GHEORGHE LA EXPOZITIE e 


A afit el nu-i vorbă, căi «electrice, dar tot nu pricepo das) 
miné. Unul șede "nainte și tot invirteste dintr'o opritoare ; dar 
cine’! duce ? A văzut o dată scintei sub roate, pe gine--credea 
că vine focal prin şine, altă dată, în vreme de sară, a văzut 
scintei, a auzit plriituri sus, la sirme—de atunci s'a incurcat 
mai râu: va să zică nu vine focul pe jos. dar vine pe sus ? vine 
focul pe sirme ? ori şi pe jos și pe sus? Acum iar se vilă la 
tramvaiu, lar se opreşte. în loc, iar cauti să-i priceapi rostul $i. 
tot degeaba! loa îi spune numai «c'așa merge electricul !> LA- 
murirea asta a lui Ion nu-l muiţnmeşte pe Mog Gheorghe. „Zi-i 
ineștezug, mz) Ioane, si paco!* 


* 
KI LC 


La întoarcere are răgazul să huge seamă si la clădirea U- 
viversitații. fon îi spune că aici e Universitatea și Senatal. 

— Universitatea, zău !—face Mog Gheorghe, în gindul lui, 
Mare binea a asta! A cui o fi? Si fie o curte boareaseă ?— bhi- 
gat boer trebuie si fia! SA fe o dughoană mare ?— bogat negua- 
tor! Senatul 2. adică cum vine asta ? E. emp vine !—Senatul, 
nu! adică... Senatul! ca mai la-deal-la-vale 1? Oricum, da-i strag- 
nic şi Senatul, de are el aga palaturi! Ii negustor mii loane, 
întreabă el targ, 

— Nu Mos Gheorgho !—ii răspunde Ion, rizind, Aici ij U- 
niversitata:, unde Invaţă feciorii da boeri, La mijloc îi Senatul, 
unde S'adună berii de se trag în degete. Si vezi fiitoane! să 
vezi cai. cu hamuri aurte! Så vezi cupele, cînd vin boerii de 
pe ln moșiile lor şi s'adună, ei în do ei! Bam en gura cascată, 
cind i-i veden! așa boeri !.. tout iarna s'adană! 

— Crede, mii Ioane !—spune Moş Gheorghe, dumerindu-se. 
Cum ar ff Ja noi... Umbi incolo-tucoace singur după treburi şt, 
cind vine särbåtoarea, pur'că nu-ți vine să Stai, te duci să te'n- 
tilneşti cu unul si cu altul, la crigmä, cu să mal schimbi o vorbă 
două, Aen și boerii Stau vara la moşie, îşi umplan lăzile cu aur 
ai pe urmă, iarna, vin în orag de-al minincă banii și pitrec cu 
toţii. Drimavara iar vin la ţară, odată cu cocostireii. daca nu 
şi-au dat moeiel în posesie. Cei cari Joan dat, stau pe min. 
cat at pe băut, aici la Bucaroşti — spune el la urmă, arâtind cu 
mina la Senat și dind a înţelese că negresit trebuie să fie aici 
un loe de cheltuit paralela moşierilor. 

— Apoi nu-i chiar aşa, mogule ! aici vin şi miniştrii. 

„7 Ei, Și ducă vin ministrii? ei um sinh tot boeri? Gel, 
adică jor nu le-or fi placind., F! 
Leo 8 pläcind lor, no zic ba, dar vezi c'aici s'adună 
și mitropoliţii si toți vlädicii. 

— Aa, Dn ? ei atunci altă socotealg, Mitroprliții si via. 
dicii, măi [oane, is oameni sfinţi, bre! Bi minincă numai pine 
uscată, muiată în apă numai odată la trei zile şi umblă numai 
pe jos! ferice de ei, da noi sintem nişte păcitoși, bre... nu mai 


A 
sii a 


4 pa ATP TREET 002 AY, 
` Hex ui PL z ? ` } 


20 VIAȚA RONISEASCA 


- postim, cum posteau, odată creștinii! ne-am catolnicit cu totul ! | 


audă 


E, gggmgeegeg 


Auzi tu cum citeşte la cazanie, la vieţile sfinților ? unde mai 
putem noi, păcătoşii, să facem cum făceau el! 


DH 
H H 


La Banca Naţionali, — banca cea cu bumăştile, după cum 
află de la loan — incepe să ridà moș Gheorghe, apoi i se ridică 
ò îndoială, cind socoteşte din ochi mărimea clădirii. In satul lui. 
oamenii rid de multe ori, pe la pop sipe la cumetrii, de o po- 
vestire a ini Constatin Lupu, pe care a spus-o cind sa întors 
din armată. «Eram de gardă—spunea Constantin Lupu-—pe ma- 
lul Dunărei, la Galaţi, Vad că vine o probelă mare, gifiind din 
greu şi se opreşte la mal, Se dă jos un marinar, dă de veste 
la. regiment şi vine, în gonna mare, o companie de soldaţi. Că- 
pitanul dă ordin şi soldaţii încep să descarce oa mari şi grele,” 
de-i curman la inimă. cind ridicau una. Au descărcat trei zile 
şi trei nopţi la lăzi de cele grele. In ziua a patra, cînd se crăpa 
de ziuă, din pricina oboselei, nişte soldaţi s'au potecnit, an scà- 
pat o ladă pe şchele şi s'a facut bucăţi, Cind colo, ce să vezi 
dumneta +! .. lada ers plină cu bumâşti! Descârcau soldaţii lăzi 
cu bumâşti. de trei zile şi trei nopţi, fără să ştie ce descarcă ! 
Atunci să fi văzut, dă Doamne bine !“ Sau ripezit cu toţii, şi-au 
umplut buzunările şi sinarile cu bumăşti şi au pornit la cazarmă». 

Mos Cheorghe şi-a adus aminte numai decit de povestea 
asta şi de aceia îi vine să ridă. Se teme însă să dä mai mult 
pentrucă îndată ii vine în gind „dacă astai banca cea cu bu- 
măştile,—gindeşte el—do ce mar fi, cit pe aici, adevarată po- 
vestea spusă de feciorul Lupului? In casa asta n'ar încăpea, ja 
o adică, şi zece probele de bumâăşti ? cum + dacă de-aici se 'n- 
prăştie, în toată lumea, cît îi țara de mare, atita bumăşcărie, 
de ce adică n'ar fi adevărată istoria cu probela de bumâăşti 7 


Pa a “æ 


a ma caii pe e 


WE CH 


a 
= H 


Pe malul Dimboviţei, chiar fără ajutorul lui Ion, moş Gheor- 
ghe înțălege numai decit rostul ei. E mare lucru să fe un sat, 
ori ùn tirg pe malul unei ape. Cum a lasat Dumnezeu apa toc- 
mai unde are omul navoe de dinsa! «Ban !—gindeşte el aṣa și 
trebuie, intrun tirg ca Bucurestii: au adincit-o şi iau intānt 
malurile, Ce blăatămâăţie ar fi, dacă n'ar fi petruit-o! Aşa să 
fie piriul Horincei adincit si curăţit ! mar mai face atita pagubă 
bieţilor oameni, cind vine primăvara de nămoleşte șesul, ori 
vara de 'neacă sămânăturile! De cin letot spun: măi oameni 
buni, hai să adincim pirăul bre! hai să scoatem pămintul din 

irău, să 'nältäm malurile şi să răsădin sălcii ca să le 'ntărim! ` 
Fiai gasit să te 'nleleagă Rominul ! şi se strică tinul, şi se prå- 
pădesc săminiiturile, și se duce munca noastră pe Pn! nui 
așa, mäi Ioane *—iîntreabă el tare, 


ENEE e" WNE DRIN a EdrAEtee 
$ A y R E ka d E 
Cal 
ei 
CX MOŞ GHEORGIIE LA EXPOZIŢIE, 22 


` e 


— Ce să fie, Moș Gheorghe ? 
— MB gindeam eu la pirăni Horincei, As: 
conim noi; să vedem, mai eg ek eier Aşa să fie să-l za- 


— De unde! drept d P 
și orzul cit bobol de Ge EE finui, cura! ca mătasa 


— Ei, vezi?! Cam m'oiu duce acasă, 0 să mā pun iar pe 


"aw: 


La «Domnița Balaşa», dup: i 
i „ după ce se incredin 
SE gel ée Dm si aibă vre-o mate Lë GC 
simte mal mes d aşternute covoare scumpe pe jos, se 
in tostă inima se roagă lui Dumn i 

kb e 10 ezea, milosti i, så- 
te pene «Dea Baa, dac a. eu e” art A 
sare omite oda a acă, Icoane fără număr, im- 

epretatit, a aur, candele de aur zi i 
Yesmintele şi mitra arhiereului e ag ed ga 
„n i „ preserată cu pietre 

nete oua in ga Zwee N'a Gr dakha du 
Get EEN « Geck aci ia fost inima de aşa 
äer i i nd corul «Pre tine te 1 
pre it e Gaeta, 4 te paro A vodo aidoma, era Cal 
deva, sus, părlare neinchipuită, si CH 
re? e ag aaa e E e rares dee 
ch » inconji e Deralimii cei cu ochi i, duci 
i SE aleet nn intra pomenire, «Domnița Goreng aie 
A e să re gagici sr pei ini, curățit de toate 
chine şi si spună „Doarane miloeșteuă 1 „odaie EE 


L 
e Lé 


Dee Lol do pe dealul Mitropoliei i! face 
sii ritiro în ro un mare gol in sufletul lui. Ii vine ti 
data; paren a fe eră, din Sabu lui golai gil umple tn- 
biserica lor din sat, | " Ten Mitropoliei ca tot, e? lingă 


Tot satul o alormi i 

e i mit spre Paşte si asten j 

2 dë Lage oameni, incep a A ra Si Se 

no ba? ri satul lor, la intiial cîntat al cucoşului. La to es 

teg amini; toată lumea, nedurnariti / Kat 
race ca hainele de sirbătoare ca e er e 


pe Mog 


d și, cu ochii 
RI ai și rostezte irmosul de slăvirea zilei: GE iși ari 


206 VIAŢA ROMINEASCA si 


din morți, cu moarte pre moarte călcind și celor din morminturi 
dr 

Wee ring Eet incepind să ridå, in- 
— Mai loane—spune Mog Gheorghe, încep X i 

tr'an rea Weck Segen? clopoțelul ista, bre, dacă Tom avea 

E a găsi noi loc, Mos Gheorghe—räspunde Ion, lumi- 

indui- - el să fie al nostru! o 

Tt A DRA incape, mäi Ioane, cu clopotaiți ag tos, 

în clopoțelul ista. Aşa clopot s'avem noi, bre! şi in fundu på- 

mintului să te 'ngroape și tot ai şti cind îi särbătoare! 


E] 
3 Di 


i lucerna, 
i itropoliei Ion cunoaște rostul tuturor f 
= piei ce: deputaţii, Moş Gheorghe — spune el, ară 
tind localul adunării deputaților. 
o. H ! y 
— Aici vin depztații din toată tara și pun la cale legile, 
ebe 2 i Q 
Mos Gheorghe se razimă în bäi, se uită ţintă la localul Caci 
merei și i se pare că i s'a legat limba în gură, etia d 
— Cam ?—iîutreabă el, ca şi cum n'ar A auzit bine, 
zică nu faco Vodă legile? 
— ? 


> i Mos Gheorghe, À E 
kam te răspunde Ion, incredintat că spune un alovâr ne- 
gege Aferim !— face Mas Gheorghe, plin de amărăciune, la vs 
cultă, măi Ioane!: cine pune birurile, bre? 

pe ogule! ; i 
D popan e wë b träsni i ar Dumnezeu, cu iegile lor c 
tot 1... nu i-ar mai răbda Dumnezeu, săi vabde ! „ Cini yi P gi | 
la are lor, mèi Ioane, nu altă ceva l. Pămint de peni pa 
tra noi i pentru vite, nu ne dan; da birari se dumeresc 
IS ații nostrii... FA Ba? 
do Lë poi pl a i sa erte? ng ër: Metal der i 
i de Mitropolio, nici de nimic. Da-ar fi acuma l gat 
a e a See bilet ` deosebit pentru el gi pentru al wi X Aich 9 
ar vrea să plece numai decit inapoi. Ar vrea să s0, e, 
iute, să cheme tot satni şi să striga n gura mare: Se 
buni! să ştiţi ch deputații. pe care H alag delegații Lë ie 
legile; ei pnn birarile 1 Deputaţii se duc la Wester: 
acolo, într'o casă anume, şi pun hirarile po noroi: Jach 
` deputații nogtri ie. ; g 
me oda Zen Mos Gheorghe g'ar ţinea de cavint- Giya | 
ani în urmă, pentra intäiaşi dată în viet lui, a pis i 
aleagă primarul delegat la alegerile de deputaţi, la coleg J 


MOŞ GHEORGHE LA EXPOZIŢIE %7 


treilea ; şi a primit, mai ales ci-i venise vești rele dela un fe- 
cior, pe care îl avea la armată în Galaţi. S'a prins şi el tovăra- 
şie la căruță, cu ceilalți delegați ai satului şi-au pornit cu toţii 
S'aloagă, dragă Doamne, Deputat. Cind colo, ce să vezi dumneata !? 
Mai era unui, cine-o fi fost, cure vrea să S'uleagă deputat... „Se 
vede că mara slujbă-i deputăţia !“—gindea al atunci, cind a yä- 
zat atita lume strinsi în Galați, ca pentru iarmaroc, Mincare, 
unde te duceai ; bäuturà incotro te'ptorceai! chiote și veselie, de 
credeai c'au apucat pe Dumnezeu de picior! Se uita și el și se 
crucea de nebunia care a dat peste dinşii. Atunci u înțeles el 
de ve se tot indeaau, aceiași-ş'aceiași din sat, ca să fie trimişi 
delegați în alegeri, decind ţine el minta! o dragoate și o trâţie 
pe capul boor cu ţiranii, de ziceai «ce-l asta? A privit 
şi el, la întrunirea dela han, cum g3 băteau calicii la gura boe- 
rilor care vorbeau; cum denn din mini și cum sa biteau în 
piept, de credeai că i-au apucat alte celen. A suferit să tot vie 
ia el, unu! după altul, baeri de cei guralivi şi să-i vire în buzu- 
nar bilete de vot si să-l Jore ca să voteze cu boerul cutare, că-i 
omul biagoslovit de Dumnezeu şi că'zi dă sufletul pentru țărani. 
Sa tot uitat, a tot întrebat și el sà vadă pe cel caro o să fie 
aies nai mare, deputat; să vadă adică pe omul lu; Dumnezeu. 
Si w'a izbutit să] vada, pentru că el, cino-o fi fost, si-a trimis 
ia ban numai «lătrătorii lui», Cind a văzut în sfirsit că vine 
unul, că-l cheamă de-oparte şii pune o rubiă în mină, ca să vo- 
teze a dona zi pe cutare... | s'a ftcut negru inaintea ochilar gi- 
abea a avut puterea să-i spus: elasă-mă Cucoane în plata Dom- 
nului, cu sărăcia mea!.. en nu-mi vind sufletul !», —Şi, în puterea 
nopţii, a exit din han, fară ap sponi nimănui, s'a îndreptat amă- 
rit și hotarit, pe jos, spre barieră; iar a donazi, cînd ceilalți da- 


legați intrau la vot, Mo3 Ghorghe intra în sat, 


+ 
Li s 


Gindurilo negre, care-l stăpioese pe Mog Gheorat.e, dein a- 
area rostnlui deputaților, se risipesc numai cmd trec inapoi, în 
dreptul bisericii «Domnița Balasa». lon şi-a pus in gind să-l os- 
pâteze pa Mos Gheorghe şi de aceia o iuu spre «piaţa mara. 

trecere, dau prin hala da curma. prin cea da peşte gi prin cea 
de paseri.— Nom acum işi face Mes Gheorghe socoteală de câtă 
gmgà trebue să fa in Bacureşti, daci-i nevoe să sa tan, în fe- 
care zi, atita hoitină de carne, atita păscărie, atitea angârii şi 
Să Smlucă atitea stoguri de zarzavat! Mai mult decit toate, hala 
de peşte îi zgludăregte o babă. Satui lui nu-i departe: de Prut, 
Do cind s'a pomenit e] pe lume, cit a auzit el din maşi-sbtmosi, 
lunea de pe Engh Prat îşi indulcea vicata cu ceva peşte prins 
în Prut. Nimeni m-i pescar da meserie, pentru că nici Wu s'ar 
putea hrăni cineva, în ziua da astăzi, namai cu meştegugul pes- 
Cărese din apa Pratului, Protal nu mai are» peştele, pe Care") 


se : VIATA ROMINEASCA 


r alina G N 


avea inainte de a se face navigabil. De atunci încoace, zeci de 
ani ingir, oamenii mărginași cu Prutul işi rup un ceas de vreme 
din muncă, dau cu volocul şi prind mărunțiş pentru mincare, 
[ar cînd se duc cu oriele, după o muncă de ocnașşi, după o zi 
întreagă abea se'ntorc Con kil-doba de peşte mai mărişor, S'A 
facut, în cele din uruă, legea pescuitului, care a pus şi Prutul 
intre apele cu peşte mult. Se cere unsprezece lei de cap si pe 
an, pentru oricine ar vrea să prindă peşte în Prut. Aici îi buba 
lui Moş Gheorghe, «Acelora!—spune el în gind— acelora, care prind 
atita blăstem de păscărie so aduc aici de vinzare, să le pună 
dare pentra prins peşte! da nu nouă, care prindem o biată sara- 
mură... ca povestea ţiganului, cum spunea ei dancilor să 'ntinză 
«de nouă ori mămăligă goalt şi-o dată fára peşte 1»... de-ar să 
se pună la preţ tot pestele, prins de tot satul, într-un an întreg 
si nu s'ar acoperi birul unui singur om, care Sat hotări să plă- 
teasch atita amar de bani-unsprezece lei, pentru pring peste in 
Prut!... nimeni nu se gindesc jà pácatui lui Dumnezeu, că tre- 
me să ne hrânim si noi, să ne nfroptäm şi noi vieaţa Co sara- 
mură de peşte, lasut de Dumnezea pentru sărăcime... toți se 
gindesc să ne pună biruri din toate părțile !... venit-o cineva, din 
cei mari, la faţa locului, să vadă ce peşte se prinde'n Prut? i. 
de pus biruri, apoi ei Ua GEM? 


e Ze 


„La băeţii vaseli” —birt economic, in piața mare, Lon. că 
gazdā, se gindesto tot la lucruri bune, care nu se găsesc în par- 
tea Moldovei.— Ţuica-— băutura care pentru Ion ţine locul unui 
imn de deschidere a unei sărbiri — nu-i place nici de fiică 
lui Mos Gheorghe. „nicu asta a voastră, măi loane, aduce a 
apă cu care s'au spàlat sticlele de rachiu l“; Numai acum își 
aduce aminte Jon că și lui i sa părut tot aşa, cind a băut in- 
tăiuşi dată ţuică şi de aceia nu ia în nume de rău ponosul pe 
no care il aduce Mog Gheorghe tuicei. — Intàial fel de bucate 
ciorbà dă burtă» nui displace lui Moş Gheorghe, mai ales csi 
rupt de flâmind, dar nici nū i se pare o mincare straşnică, pen 
tru Bucuresti. — Mititeiii —celalalt fel de bucate—ii merg drept la 
inimă. || minuneazà şi gustul şi fåptura lor de cirnați fără piele, 
—Le-or fi plăcând băetilor veseli, din piuli mare, vinu! de Dräe 
găsani; dar lui Moş Ghecrghe i se pare otet tăiatcuapă. i vine 


pe limbă să-şi spue pe faţă părerea, dar nu se'ndură de ochii. 


lui Ion, care caută tintă într'ai lui şi-s fericiţi că, dură atițeă 
ani. stă, în sfirit şi el la masă c'un suflet de om din satul lui. 
Lui Moa Gheorghe nici nu-i trăsueşte prin cap ce gind ascunde 
Ton. S'a hotarit, cum s'or scula dela masă, să-l ducă pe Mos 
Gheorghe la teatru. A fost el, odată, cind era soldat, tot lu «na: 
tineu», şi-a văzut pe «Don Vagmistru», Doamne-Doamne 1... cind 
o vedea. Moş Gheorghe pe Cârâbuş şi traiul lui cu «Don Vag- 
mistr u» - 


BA 


Fierăria 


Magherniţa veche și muceda plina-i 

lina- 
De fum, de caldura de We E 
Greoaie baroase izbesc cu putere 
De parca podeaua se darma. 


Nebune, pe osii fug ro 

De sfiriie slabele ee ași zi dl 
Se umfla şi sufla și gifiie foiul 
Lan prada miniilor oarbe. 


În scraşnetul pilelor șueratoare 
GE trupuri s-apleacā, 

cintec duios, de mai tremu ipâ, — 
n vuetul surd se inneaca. a 


Din foc, ucenicii marunti 
> - 5 
Legengeegh de fiare he sas ES 
eg Ee pe ilae şi, buzna cu toţii 
arma n scintei risipite; 


Ușor, pe 'nfundat i 
Sot, p e, răsuna 
dëser? bat grele gesong 
nd maistrul se'ndoaie, se'n i 
r | se'n nalța, se’ 
—0O varga din piele şi oase— Rise arca 


Zorit, doar a 
i pucă cu mineca "mn 
“ȘI ştearga ferbintea oaie 


Dar tusa-l i-] bi 
oprește, şi-l birue 
De aer, de-o razi de soare. ZS 


Leon Feraru 


beggen aT 


— ep 
LL em 


Moş Gheorghe la Expoziţie 


— Din psihologia celor mulţi — 


(Sfirsit) 


Fac înapoi, pe acelaş drum, Să gindul, din partea lui lon, 

ři iei si sin ia dealnngul. du ; 

ră E i sie Kë citva timp de drum—ii ministeru: 

plz ini i d eta ? să vede c'ais- 

— 1. ministerul de.. auzi dumneta $ ; 

ta-i mai PE decit celălalt de colo, unde-am văzut palatu 

g ser Moş Gheorghe-—spune Ion, abia stăpinindu-se de 
ris—alci îi ministerul Dreptății, 

9 


— Cel care-i mai mare peste cei care fac dreptatea în țară... 

e SSC 

Lui sä ridå de dinsul 

i Gheorghe i se pare că Ion vrea ` 

i dëi e de ca st nu-i scape din gură YE%0 vorbă de a 

e — Ce tot spui tu, Ionica, dragul moşului !— face el mustrà 
p— ii „ lg virsta men. 

ka Eeer Moş Gheorghe !—spune Ion, îndată o 

ințălege teama lui—uite, na, asta mi-e crucea!... e, ra E si ` 

u, ministerul Dreptăţii... să n'am parte de ochii mei, da oi 

eege drept! el îi mai mare peste cai care fac dreptatea in țari! 

SC ag ai, una ca asta? va se zică... ju- 


decătorii au stăpin, bre !— întreabă Moş Ghoorghe uprinzindu-se. 


— Poi! 


— Ce fel de stăpin au ei, mäi Ioane ? apoi neg? Ber 
țară, mäi Ioane? tu nu ştii cum Him ţară, bre? Ti sii KH 
ea în locul lui!... cum Las chema eu, solea, la ferme ră eptf ` 
tăea gitul la toți, să-i învăţ eu cum să facă dreptate 11 333 


i d rear 
auzi dumneata... să aibă ei stăpin o să-și facă, de uri să pa eg 
D de capui ior, S&și facă Gi ris 66 Santa GICA e Ech zg 


Joane !—se oprește Mos Gheorghe, dintr-o dată, hotärit—o Bac ` 


să ei, acuma, bre ? 


| ` Mos GHEORGHE LA EXPOZIŢIE 229 
Gen LA EXPOZITIE as 


— Toate bune, măi Ioane — spune Mog Gheorghe, în dru- 
mul spre teatru—dar vezi tu, bre, cam ii la oruş ? nici nu prinzi 
de veste cum se duc paralele !,.. două zeci de bani borşul, două- 
zeci de bani mititeii, zece bani tuica şi pinea, zece vinul... dâduşi 
francul et douazeci pentru amindoi! 

— Sănâtute sa fie, Mo: Gheorghe, că-i mai bună de cit 


toata! Cu boala mea s'au dus o mulţime de parale.. sână- 
tate să fe! 


e Zo 


Scârile, pe care urci la galeria Teatrului Naţional, i se par 
ini Mog Gheorghe făra shirşit. In citeva rinduri ar vrea să se 
oprească, dar îi imping din urmă drosia de copii, de băieţi de 
prăvălie şi de norod al mahalalelor, care se grabesc s'ajongă fie- 
care mai iute cu s'apuce locuri bune. Toţi se 'ntrec şi-l duc pe 
Moș Gheorghe mai mult năvoloaca. N'are vreme să stea nici 
să si dea seama de noima luminelor electrice, puse la intorsă- 
turile scării și cari, aşa din fuga, i se pur nişte stredela aprinse, 
Norocul îi slujeşte, pe Ion şi Moş Gheorghe, ca S'apuce locuri 
drept în faţa scenei, în rindul intăi de bunei, 

„Asa da !—gindeşte Mos (Gheorghe —bună regulă ! vii oste- 
nit, te pui pe bancă şi stal, drept dragul! nu-i pacat că dai o 
para : încaleu iți odihneşti ciolanele... Mare biăstăms ţie gi-aici ! 
podul ca la Atenev, păcat că nu-s terestra! te uiţi ca Intro 
iintină ` cei de jos, ca nişte gigilici; să te scap: de-aici... fe- 
rească Dumnezeu !... trei rinduri de 
toate deschise în față, stau prinse "n 


done o luminare de căldură, Începe să curgă și strica hainele 
celor de sub policandru ; cum de nu se tem, cei de jos, că le-or 


minile cu mucal in jos, măi Ioane ?“—intreabă el, cătind țintă 
la candelabrul cel mare. 
— Electric, Moş Gheorghe! așa arde el.. 
— Apoi cum de nu curge, bre Ioane?! 
— Aen arde electrica... nu eg 
— Aşana L. nu curge., atunci se schimbă treaba !... lume 
cu meşteşuguri, măi loane!,. 
Deodată a'aprinde ta 
aprinde un rind intreg de Jumini electr 
altul, apoi altul şi'ncing tot teatral, Se dinaintea i e A 
duri i ec cu di briuri de lumini orbitoare, 
og Gheo nu poate prinde clipa în care naval a- 
priisul luminilor. Piero! de spaimă, Sa i-a strätätat rg mo- 
ment ființa, îl e tot atit de iute, cum i-a venit, 


Se 


4 


2) VIATA ROMINEASCA 


— Cum s'au aprins ele, măi red ri par'că fuigerară? ! 
i - ? că n'am văzul nimeni i 
ER Ae E d electrica, Mos Gheorghe L ar penaa 
— Aşa s'aprinde, zău!... auzi dumneata! par'că nu- 
E Vine de la nişte maşini, Mog Gheoghe. Este acolo Sr 
nul meşter de mama focului, învirteşte de-un surub, vine lu 
D ? t 
o D Gm pe sirme 1 cred că pe sirme, de nu curge! 
— oteşti ! ; S 
i rara ze cp and e mäi loane e vra Se na 
eis ; 1 N să 
2. unde-s fetele calea 2!.. unde-i satul nos Geer 
Wan Zeg mereu, prin staluri, prin loje, 18 apie S 
i biţi, se sprintenesc şi-şi iau locuri, Moș Gheorghe c p inde., 
e ca privirea tot teatrul și-l ent mir a E 
j: care s'ar pune tot felul de d i 
äi dee DÉI nu-i place ce-i văd ochii; nr mă se 
die şi mai s'ar umpant să râmină numai in rg: E 
minile, gitul, umerii şi pieptul... în pielea, goală. să Ea Bi 
şine t. så se desbraca ele geg beige Lech ee ee? 
weii. "arate ele pen) a aceia je al Lett: 
2 a e Sen de Ga si se uită în uită parte, «De bine ce 
li-i, numai ştiu ce să facă! le vine să zburde». 
t 


ue 


= i oa 
ică cortina, Moş Gheorghe, cu ochii furaţi d dech 
tină, apăra cum se ridică, apoi se pleacă la urechea Jo 
Ion și-l intreaba în soaptă : 
— Cine-o ridică, mäi Ioane? Ki 
— enden EN chen in soap 
zintă «Lipitorile Da LI 
SA eui iina mg cam tare. Nu-i in GC) gët 
— Uite, irate !—face Moş Gheorghe în gind, si dp 
o spone Jon, Cer A Id i Ai lata uda A i 
ind să se ia la sfadă în d L Gë 
E măi loane ?—intreabă el, cam e popii en? ebe 
indindu-se că poate bet) oameni, gor fi râtăc = er a 
crezut că-i crişmă, or fi poate băuţi sinu şi-or Da 
câ-a în favorul lumii. Negragit rara Fur ar simţi un 
gâsesc itá jume se ui i 3 
E piei ege !—striga Moş erg org gege? r 
nu vedeţi voi pece lume sinteți? Ducevă-ţi inco o, şi 
păn ce "AU mai vedea bine, că nu-i de voi aici! EN- 
Niţu (pe scenă) il înşfacă pe Gavrilă și-l duce să- g 
ai wën ea să sa 'ncaere rău, mäi Ioane —face Moş area 
— Dracul să-i ia!—răspunde lon, necăjit—nui ech us! 
* — Ce cărăbug? întreabă el, fără să aștepte răspuns, 


MICROBIL IN SERVICIUL IGIENII E 


et € o — 


se rupe coaja dela suprafaţă, se revarsă mirosul infect, ca in de 
așteptat, Lichidul, care pleacă, ar fi fiind curat: cu puţin miros 
şi puțin tulbure. 

ouras, experimentind în mic cu o hazna de sticlă își in- 
cheie constatirile astfel : 

„Materii fecale, introduse impreună cu urină, cn apă da 
baie şi spălâtură de vase de bucătărie, sint cu totul zdrobite după 
25 de zile. Corpuri uşoare, precum sfârmături de alimente nedi- 
gerate, bucățele de hirtie etc., după ce plutesc cit-va timp, dis- 
Par ca topite în masa lichidă, 

«O bezich, așezată pe gura vasului, nu ge buibucă, ci se 
prăbuşeşte, ceca ce dovedeşte că nu dezvoltă gaze ; ci, din po- 
trivă, suge aerul de afară, Prin păreții vasului sa vede lichidul 
prea puţin tulburat prin materii corpuseulare fine ca o pulbere ; 
scos de acolo, are prea puţin miros. Rezultatele sint cu atit mai 
bune cu cit vasul conţine mai multă apă proporțional cu mate- 
rialul solid. 

«Aceste rezultate se obțin prin simpla transformare a haz- 
nalei ordinare, așa de barbară, far a recurge la nici o forţă stră- 
ină, la nici on ingredient chimic, prin singurul fapt ci haznaua 
transformată şi umplută enapà permite manifestarea unei Forțe 
neprevăsule și ignorata. 

«Cine ar ñ putut bânui că dejecțiunile conțin în mod natural 
principiul de dezagrogare necesar şi indestulător pentru a le 
fnidifica si a le faca inofensive și utilizabile 1» 

Mouras, lovit de carastereie fizice ale lichidului din hazna, 
a avut previziunea unui «principiu necesar şi indestalâtor pen- 
tru a le Mluidilica> pe care facalele l-ar fi conținină în mod na- 
tural. A explica faptul şi a traga consecințele, n'a încercat. Nici 
mar fi patut. Lipsiun cunoştinţele premergătoare, De aceea haz- 
nau lui nici n'a avut răsunetul ce ar fi meritat, Întrebainţarea 
ei a rămas mărginită în mai multe orase din sudul Franței. Mai 
mult manifestare de amor propriu local decit dreaptă înțelegere. 

Pentru cine ie deprins însă a urmări filiatiunea ideilor ln fap- 
tele științei, haznaua lui Mouras râmine un moment principal în 
realizarea unuia din cele mai surprinzătoare progrese ale ştiinţei 
sanitare moderne. Ea a fost de sigur un punct de plecare și da 
sprijin al celor ce au sjans la purificarea biologică, 


- 
s + 


Se ştie de mult că pamintul ie antipodul omniui: distruge 
mardăriiie. Experienţa cu cadavrele și cu fecalele ingropate ie 
veche. In timpurile moderne agricultorii au fost izbiți de iuţeala 
cu care dispare compostal în pămint. Innainte de jumătatea vea- 
cului al XIX farmacistul Bronner, prin experiențe, care, la vre- 


au VIAŢA ROMINEASCA 


dească exiztența faptului. Aceasta însă iera destul de cunoscută 
prin empirizm incontestabil. De dorit ar fi fost explicarea. Ex- 
plicarea s'a învirtit, pănă aproape de noi.tot in jurul vechei idei, 
că plantele consumă, pentru hrana lor, putreziciunile din pămint. 
Cind insă fiziologia vegetală a dovedit falsitatea acestei idei şi 
că plantele sint. incapabile de una ca asta, iele heputindu-se 
hrăni decit cu material mineral—atunci a rămas iarăși neexpli- 
cat ceea ce se credea ştiut. 

Numai după ce igiena sa luminat de spiritul științei celei 
nouă, bazteriologia ; după ce igieniştii au inceput a pune influ- 
ența mediilor cozmice asupra omului în legàtură cu datele bacte- 
riologiei şi a explora aceste medii cu metodele bacteriologiei — 
numai atunci lumină s'a tăcut. 


~ 
H = 


La cursurile de igienă experimentală se face următoarea 
experienţă. 

Un cilindru de sticlă sau de tinichea, lung de vre-o 60 cm. 
gi larg de vr-o 10 cu un fund ciuruit şi cu celalalt capat des- 
chis, se așează vertical şi se umple cu nisip amestecat cu ar- 
gilă şi påmint de gradină. Se toarnă deasupra apă în care sa 
dizolvat nitrat de sodiu și fosfat de potasiu, Dacă apa nu-i în 
cantitate prea mare, nu se curge pela fund nici o picătura. le 
reținută prin puterea de atracție superficiali exercitată de på- 
reții unor spaţii capilare—pămintul fiind constituit din grăunţe 
mai mari ori mai mici, rotunde ori colţuroase, ce lasă intre iele 
spaţii goale: pori! pămintului. Fenomen mecanic, cunoscut de 
toată lumea. 

Dacă peste citva timp sa toarnă o nouă cantitate indestu- 
litoare de apă, curati de astă dat Joe incepe să picure şi chiar 
să curgă. Iaršşi nimic deosebit: s'a turnat apă mai multă decit 
incape în porii pămintului, Analiza chimică i apei ce se scurge 
arată insă lucruri vrednice de luare aminte. 

Incă dela prima picătură este sârutt, Aceasta “ovedeşte 
că apa din a doua turnare inapinge în jos pe cea din prima. iar 
analiza chimică arată că gustul de sare este datorit nitratului 
de sodă, fosfatul de potasă lipseşte. Numai mai tirziu apare şi 
această sare. lar în cele din urmă, dacă se tot toarnă sus apă 
curată, începe să curgă jos apă tără sure --semn că toată sarea 
din påmint a fost spălată, 

Aceasta dovedeşte: 1) că pămintul, împreună cu «pa, fixează 
şi substanțele dizolvate în ea; 2) că în această fixare el mani- 
testă o acţiune de Alegere. In cazul nostru à reținut mai mult 
timp, fixind mai puternic, fosfatul de potasă decit nitratul de 50- 
diu, Pămintul leaga mai intim acidul fosforic şi potasa decit aci- 
dul nitric şi sodiu. 

Deosebirea acestei fixări elective pentru diferitele subs- 
tanţe minerale dizolvate in apă se observă, precum ie și natural, 


____ MICROBUL IN SERVICIUL IGIENII 245 
2 30 


şi pentru substanțele organice di 
, i izolvate, In prim 
nord să grote mai puternic decit pe cele e Deeg o între 
era eosebiri: proteinele, carbehidratele sint fixate mai 
en zecea grăsimile, cleiul, ete. Despre materiile eent 
„ organice sau minerale, numai incape vorbă: i- 
SE AA s d pe vorbă; iele sint reţi- 
na putut alunge. la A căruia pertecţiune technica omenească 
a acelaşi curs se mai pol Dee ex 
acela r ' periențele ur ; 
; Go cilindre pregătite cu cele de mai aaa GE ae 
snk ap te L goe die cilindre A va fi încălzit cu påmint cu tot 
„o — k0 la 0 temperatură de 150%—170* mai inain 
har E > E au neîncăizite. Cilindrul prd 
4 şi, izate, B vor fi lăsate desch 
bine va fi, dacă se va insufla în iel Ge 
3 ; e un curent de aer, I t 
caz însă va trebui ca acest aer să fie tr i "aen d 
vată, mai "nainte de a fl condus în et Äere 
A cilindrul A. (va 
ec? eier o corpusculare din aer, care nu totul SI WEE 
Ce a ace a Aerul ce se insula în aceste două cilindre, A şi 
Zeie i si fie umed, ca sa nu usuce pamintul din cilindre 
x ei rsu GEN Al Hen cilindru C, nesterilizat şi jel ca şi 
să KÉ e ER prin aceia că, dupa ce se va fi tur- 
a ve te A, va ñ astupat la amindouă capetele cit se poate 
Urina omului (facem experiența cu 
urina de om) conți 
mă Geet nane organică azotoasă ec 
va ege) itate printr'o substanță bine cu- 
„După nn timp mai lung sau mai scurt, (variabil d - 
ege Sei cure temperatura re bn uta are Ge ee 
ie Be m a ne da seama de cele petrecute în ciliadrele de 
In primul loc, la deschiderea cilindrului 
mul loc, i ui C, care fusese astu- 
pat, n "e Jai un miros infect, care lipseşte în taburile deschise 
5 E k ri, cilindrul A (sterilizat) va răspinii mirosul 
eege stic al urinei proaspete, care, cel puţin pentru cei obig- 
cht cu astfel de lucruri, esto foarte tolerabil. Dar să mer- 
ară apă gena mai departe. Să spălăm cu api distilată pā- 
in cele trei cilindre separat. In apa cilindrului A, vom 
1) Urina trebuie să fie sleri!a, adica lipsită d i 
ii FR ee aer er e? sa Lei, Meet Kä D geséit ben? meta- 
Af k e, 4 d i 
mai We Sad ra Geh vw emisiunea erte Kon Nr 
Bes, e mentele ră iea ul i i 
și grâăzimile, supa co ian parta la: ara regi e Seagal EE 
panica sub formă de ucid curbonie a apă. La alimentele organice a- 
a ei e (proteine le) numai o pute din molecula gigantică si ru structura 
narte cwmplicuta sa elimina si ea lot ra acid Ën şi apă, Tot azotul 
şi o parte dis carbonul şi oxigenul moleculei siut dat afară sub forma 


unui compus mai complex, rapabil de a se descompune mai depart 
eslo ufer, ceure se elimina aproape în totalitatea e prin azot SE 


5 


ae VIAŢĂ ROMINEASCA 


constata uree. Cantitatea ei va fl egali cu acea dozată în urină 
înainte de experiență; sau va lipsi din eu numai foarte puţin. 

In apa cilindrului B se vor găsi numai cantități mici də 
uree sau chiar de loc, dacă experiența a durat destul. 

Cantitatea de uree dispărută va fi exact reprezintată, in 
ceea ce priveşte azotul ei, printr'un corp nou: acid nitric sub 
formă de nitrați minerali, de potasiu, sodiu, calciu, magnezie sau 
alte metale ce s'ar gâsi în pâmint. Se găsesc aceste săruri 
chiar dach analiza chimică ar fi arătat lipsa lor in pămint mai 
"nainte de experienţă. lar dacă ele existau mai inainte, pro- 
porția lor va fi crescută cu o cantitate care, in ce priveşte gro: 
tul, corespunde tocmai cantităţii de azot din urea dispărută. 

"In apa cilindrului © lipseşte de asemenea urea, Lipsesc 
insă şi nitrații, sau există exact în proporțiunea în care existau 
înainte de experiență. Se va găsi însă o cantitate notabilă da 
amoniac căruia se datorește mirosui infect. 

Rezultate analoge s'ar dobindi dacă s'ar repeta experiența 
cu două serii du cîte trei cilindre In care, înloc de urină, sar 
turna: într'o serie o spălătură de carne în care ar înnota fârime 
mici de carne; iaz în a dona serie o spălAtură de vegetale (e: 
gume, zarzavaturi, tuberculi şi boabe fhinouse ete.) în care a 
innota iarăşi bucățele solide: zdrențe vegetale verzi, coji de boabe, 
grăunțe de amil, etc. 

În cilindrele A (aerate şi sterilizate), daci experiența a fost 
bine condusă, oricit ar fi durat, materialul turnat”) cu bucățile 
solide din el să regăsesc In starea primitivă, 

In cilinârele D (aerate dar nestirilizate) nasul nu descopera 
nici un miros. Dacă experienţa a durat destul (mai multe zile 
şi eventual chiar săptămini), prin căutarea cea mai amănunțită 
nu se mai găsesc zdrența de carne ori de vegetale. Dacă gar 
examina aerul ce esă din cilindre gar găsi cu mult mai incăr- 
cat de acid carbonic da cit aerul care intră în ele, In cilindru 
cu spălătură de carne analiza chimică ar arata o creştere a azo- 
taților minerali ca si în experiența cu ures, 

Cilindrele © (nesterilizate și neaerata) răspindesc Ja deschi- 
derea lor un miros cu mult mai infect decit în cazul cilinăruiui 
cu urină. Analiza gazelor ce se destac din aceste tuburi ar arăta 
acid carbonic, amoniac, metan, o combinaţie a carbonului cu hidro- 
genul (CH a, hidrogen sulfurat, combinatie a sulfului cu hidro- 
genul (SH), hidrogen ete. Căutarea atentivă ar descoperi in 
pămint locurile ocupate de hucățeleio de carne si de vegetale, 
sub forma unor mase terciuite, murdare, foarte rău mirositoare ; 
iar analiza chimică a păim'ntului ar pune în evidenţă o lungă se- 
rie de substanțe nouă (compuşi de carbon şi hidrogen; de carbon, 
hidrogen și oxigen; de azot gi hidrogen ; de carbon, oxigen bi- 
drogen și azot—adică cu aceiaşi compoziţiune elementară ca mi- 


ni. In aceste lubori acest materjal ca și cilindrele de experieniă 
irehue să fe prealubil sterilizat, 


MICROBI IN SERVICIUL IGIENH EH 


terialele organice cu care sr xperi 
ogari sa făcut e iența) cu moleculă mult 
Siet gn aceia a substanțelor inițiale (proteină, amil, 
Din aceste experiențe rej mătoare 
Din 4 e relese concluziunea ur : 
oz prin excelență putrescihile ca urea, carnea, amilul, a | 
gi ele au fost de ja Inceput steri | 
i le, 2, 
Și D eieten cu aerul, ele gas pe pl i We 
eg Zi om lor apă, acid carbonic şi acid nitric. 3. In i 
egen ural, dar fără aer, ele se transformă in substan e? 
eta gert elementară identică, insă cu molecula dese: wei 
SE eege mult mai simplă, ceace se traduce pri 
Mie lor cu totul schimbate. Capabile însă şi ele de x 


se transforma mai d e } 
se permite accesul vie! 7". acid Carbonic şi acid nitric, dacă 


Cara este explicarea acesto 
' r fapte? Care este i - 
Saar sal pre pre variabile ale materiilor organice Vë ` 
ume în pâmint? mz 


Tea şi schematizarea lucruri] 
Zen or naturii, 
e asta totul moderne, au putut pune fupte ştiinţifice in ] 
pecu tiunilor filozofiei acelor timpuri. i TAR 
cter general al acestor cercetări 
ok e es E eet prapaatia dintre viață şi ats i er 
e india a sebirile ce se credeau cu totul fundam al 
eg ria insofleţită ei neinsuflețită ; de a soobori t "est 
gazul dintre biologie şi fizica, eng 


D 
+ . 


Dintre toate insusirile ca ar i 
i cat Aaa s'au conside 

er aisen vieţuitoare, trei mai pot sta Sc se uta 
creştere gei. neintrerupt schimb formal (prin 
ri och SE? ontogenntică, proliferare), avind ca substrat 
méga Sen n contizuu schimb energetic (energie chimică in 
Torio ana Die, liberată și transformată in energie d 
lui conditionat Beer Send afectivă ginditoare) — acesta la ri déi 
diul intern ee substanţial intre 1 

Set în i Gadgete Şi mediul extern comic (prin alimente, api, 
un om, o GER kaboro Pra recunoaşte altă deosebire itra 
carne, 0 piatră de alta parte. e 0 parte, gi intre o bucati da 


is VIAŢA ROMIXEASCA . 


EE vm 
EE 
men ua 


Acest din urmă schimb, schimbul substanţial, > ze Kë 
prin alimente, ie temeiul pe care se sprijină celelalte gon Seng 
atunci, care este cauza, cure face ca din acela să Maus ereu 
tea? Care este cheia care deschide tezaurul alimentar, p E 
scoate din el avuţia imagazinată sub formă de energie c iere 
pentru a o da spre cheltuira celorlalte duuă schimburi: energ 
şi formal? í | | SE 
i Cind s'a descoperit oxigenul şi existența ri 3 SES 
mosferic ; cind s'a recunoscut rolul aşa de prepondera sa nu 
genului din aer in ënn PE nop Ze e e hp 

in animală în cit Pa zis, că ! E aer 
deg erg viață târă aer; cind, graţie progreselor iara dei 
logice, s'a constatat că balastul aruncat afară de EN orga Ala 
nimal este identic (apă, acid mir E? co 
il fizice— i explicarea s'a crez D S 
e a ar A In Wen instanță o combustiune, EH 
nul aerului respirator, a moleculei sportului eier ră fl 
xigenul ar îl acel primum mioneus căutat, el este c “A eg 
intrebam adineoar, care deschide tezaurul alimentar și las 

din el viața. 8 D i 
S ce-a eer 0 séien care pecit de puternic a, Zo: 
minat in biologie, pe atit de puțin poate se reziste unei critict 
e m lumea fizcă, intilnim san putem asista in ra ve 
perimental la asemenea combustiani, —utacuri reese e oc 
gen asupra elementelor chimice ori chiar asupra moleculeloi 
i san organice, d 
rara Rai, edi prin mijloace reapare 9 CH 
inele in peptone, transformare identica cu aceia ce su wi Velo d 
bal digestiv a! omului. Putem duce transformarea ace EN E 
stanțe până a obținea mai tip produsele de dezintegrare, ce ră 
zaltă din aceste substanța Bile se emma m organizm ss 
up aturală a mediului cosmic, à 

em Eet această transformare pâvă aproape de, eeneg 
limită: acid carbonic si uree, In cursul acestor opel eg 
'ecula complesà de proteină sufere dezdoiri, primeşte e? A re 
pierde apă, sa recompun grupele inolecnlara izolate, sau sin 

iti te da oxigen. 
LR scria ie geneet oxigenul este tot att Ze: im- 
dispensabil, ca și atunci cnd ele se produc în interiorul orga- 
we indispensabil, Afinitatea lui chimică singură insă este 
insuficientă. Ea trebue ajutata de o serie de agron aae $ 
chimici: Temperatură nmeda sub presiune pănă la goi np ei 
3—6 ore, temperatura uscată peste 1000, apa rega = ichrom: 
de potasiu cu acid sulfuric, permanganat Ze potasiu Ea tes 

Aceşti diferiţi agenţi: prepară molecula de gr A pin: 
tecă în molecule mai simple, exaltoază afinitatea ch aeren 
genului, pe care '/pAoartă asupra moieculelor capabile de a'l primi, 


MICROBH IN SERVICIUL WEN Zum 


` en eg 


Dar in profunzimea organizmului ar 

i ajutători Poet: pi atentă devine știinţificeşte greu da a ințelege 

escompunerea moleculei alimentare in interiorul orzanizmulul— 
şi prin urmare actul inițial şi condiţional al vieţei, 

„Numai pentru a pune o opinie în locul unui fapt, s'a inchi- 
puit că materia organică, cind este vieţuitoare, ar purta în sine prin- 
cipiul propriei ei distrucțiani. Ea n'ar mai fi ca în voncepțiunea bio- 
iogiştilor, ce trăiau subt imperiul ideilor lui Liebig, un corp in igni- 
tinne prin oxigen, iar molecula alimentară cărbunele ce vine să se 
adauge peste foc. Mai exact, s-ar compara mecanizmul vioței pri- 
viud materia viețuitoare, mereu reinoită prin aportul alimentar, 
că una care pentru a se desface in componenţii sei n'are nevoa 
de alta cauză decit de propria-i vibrare moleculară. Precum o 
moleculă de nitroglicerină se desface în apă, acid carbonic, azot 
si oxigen printr'o cauză de nimic, cum ar fi o uşoară zgudui- 
tură mecanică, producină totuși efectele considerabile stiute, Sau, 
mai mult, precum molecula de acid cianic se descompune dela 
sine fară nici o cauză conatatabilă prin simţurile noastre, (Max 
Verivarn. Ein Grundriss der Lehre vom Leben). 

Lucrarea pe care oxigenul n'o poate începe, la originea cù- 
rela biologiștii vitalişti ar pune un «Spiritus vitalis», iar acei 
mai pozitivisti o vibrare moleculară dubioasă, şi în orice caz 
greu explicabilă în esența iei — graţie progreselor realizate în bio- 
logie, in mare parte prin cunoaşterea mai intimă şi mai precisă 
a vieței microbilor, se explică in modul cel mai natura! ca sim- 
pla reacțiune chimică a unur agenți materiali. Aceştia sint se- 
crețiuni speciale ale celulei care trăieşte, 


eşti agenți preparateri 


— 
D kd 


Chimia, cu privire la reacțiunile dintre diferitele substanța 
in lumea fizică, stabilise de mult aforismul : corpora non agunt 
nisi soluta. Dacă ulimele descoperiri ale acestei stiinți pare că 
tind a limita acest adevăr cit priveşte lumea fizică, el esta în 
totul aplicabil, în marea majori 


tate a cazurilor la vieţuitoare, cind 
je vorba de schimburile dintre celula via şi lumea externă. 
Sint foarte puţine cazurile, gi numai în lumea unicelulară, 
cind celula poate incorpora şi folosi pentru gospodăria iei ali- 
mente solide. Cea mai mare parte dintre unicelulare şi toate ce- 
iulele viețuind in state organizate sub forma de organizme supe- 
rioare, nu pot utiliza în acest scop decit material lichid. Acest 
rol de fluiditicare asupra materialului alimentar, făcindu-l capabil 
de a trece prin osmoză in corpul calulelor, "1 are digestiunea 
gastrointestinală. 

Dar proteinele solubilizate şi făcute difuzibile sub formă 
de pepton; carbohidratele reduse în glicoză, termenul ultim al 
transformărei lui în intestin, incă nu pot fi folosite ca atare de 
organizmul elementar — de celulă ; între jele şi celulă ieste încă 
imposibi! să se stabilească acel incontinuu schimb substanţial, da 


2% VIAŢA ROMINEASCA 


care am vorbit. După concepția biologică modernă, in acest mo- 
ment intervin secreţiuni speciale a celulelor, care joacă faţă de 
molecula aportulni alimentar exact acelaşi rol, ca şi agenţii fizi- 
cochimici (căldura, apă regală) pentru descompunerea acestor sub 
stante în lumea fizică, 

Graţie acestor secreţiuni celulare, se poate deschide primul 
act al dublei lucrări, pe care o exercită celula asupra moleculei 
aportului alimentar: lucrare de înălţarea a materialului organic 
mort la rangul de materie viețuitore (asimilare celulară) şi para- 
lel lucrare de iajosire a materiei vieţuitoare la gradul inferior de 
material mort inutil care va fi dat afară (desasimilare celulară), 

Fiziologia cunoaşte de mult secreţiuni celulare ia organisme 
superioare, la om chiar, capabile de a exercita asupra molecule- 
lor organice prin simpla lor prezență transformări, ce nu se pot 
produca decit prin agenţi fizicochimici foarte energici. Ast-fel de 
secrețiuni sint acele zise digestive, ale glandelor salivare, stoma- 
cului, intestinelor, ficatului, pâncreasul. Experiențele de digestiune 
artificială an arătat până la evidență, că simpla prezenţă a pep- 
sinei asociată cu cantitate minimală de acid chlorhidric şi cu o 
car tree aa de 370, poate preface in vitro proteina în peptonă 
in p foarte scurt—rezultat care fără ajutorul pepsinei nu se 
poate Jobindi decit întrebuinţind timp de mai multe ore o tem- 
peratură umedă de 150—2000. 

Biologia normală și patologică a stabilit insă în ultimii uni 
că o sumă de alte organe fabrică secreţiuni, pe care nu le pu- 
tem culege şi studia, pentracă nu putem ajunge la ele cu Gen: 
rința cu care ajungem la cele dintăi. Efectele lor constatabile 
însă nu ne îngăduie de a pune la indoială existența lor sigură. 

Ştim astazi din ce în ce mai pozitiv că o suma de turburări 
funcționale la om, şi de boala grave chiar, a căror cauză era până 
ieri cu totul necunoscută, au ca punct de plecare vâtămâri ale unor 
anume organe, care se considerau fară nici un rol în organizm, sau 
cu roluri bine cunoscute ; că unele dintre acele turburări funoţio- 
nale si boale se pot provoca experimental, vătămind sau "dr: 
cind cu totul din corp acele organe; că acele turburări şi acele 
bnala se pot ameliora sau chiar vindeca, dacă să introduce în 
organizm extrase preparate din respectivele organe dela animale, 
în stare proaspătă, Este imposibil de înţeles aceste fapte de ob- 
servaţiune sigură susținută şi de experimentaţiune altfel, decit 
că cu acele extrase se dau organizmului elaborate, secrețiuni 
celulare, care înlocuiesc secreţiunile corespunzătoare, pe care or- 
ganul său propriu, bolnav sau absent, nu i le poate da. 

Aceasta nea condus să admitem organe cu secrețiunte ijt- 
ternă, organe care fabrică secrețiuni pe care nu le varsă în afară, 
in sfera obeervaţiunei şi experimentaţiunei noastre directe ca 
glanda salivară, etc. ; ci in mediul intern, insă cu destinaţiunea de a 
indeplini, în gospodăria generală a organizmului, lucrări din cala 
mai insemnate cu privire la regulata nutriţiune generală ; —câci 
mai toate turburările şi boaleie în chestiune au la bază un nena- 


„MICROBI IN SERVICIUL IGIENII 254 


We 
— -am 


Jupe al nutrițiunei, o tulbarare a regulatei lucrări de integrar 
și desintezrare generală sau loca i á 
utopia er là a aportului alimentar in 
„Faptele patologice și experiențe fiziologice ap c j 
definitiv mai multe E GOA corali = See mg an 
gāne do secrețiuneinteroà. Aest tel de organe sint: corpul tiroid 
corpul pituitar, glanda pineală, capsula suprarenală, ovarul testi- 
calul; și numărul lor pare că este destinat a creşte, dacă judecim 
cupă cercetările ce datează in această direcțiune de puţini ani, 
Dar dacă corpul tiroid, despre care până astăzi se credea 
că nu are nici un rol în organizm; dacă testicului si ovarul, a 
caror rol exclusiv se credea 4 fl fabricarea spermatozoidului și 
ovniulai ` dacă aceste organe mai produc cu siguranță şi alte 
secrețiuni regulutoara ale nutrițiunei generale — atunci este foarte 
probabil că şi multe alte țăsute din organizm, că toate tăsatu- 
zile din organizm, că celula muszulară, nervoasă, osoasă ete. fi- 
ea ee ege echt Sage e nutrițiunea locală a țăsuturilor 
2 mitațiuneu și d imi 
SEH t ȘI desasimilațiune celulari generală în 
Și atunci sintam în tot dreptul de a pune urmäto e 
trebare : Aceste secreţiani interne celulare, se fac iele da 
nea procesului de asimilare și desasimilare celulară aceia ce oxi- 
genul singur am văzut că nu poate incepe, aceia ce unii biolo- 
giati au pus pe socoteala unei problematice vibrațiuni molecu- 
lare! Nu joacă aceste secrețiuni interne, faţă de molecula apor- 
ului alimentar, pus in fața celulei, rolul pe care in iumea Bai. 
că "| indepiinesc agent  Azicochimici foarte puternici? Nu sint 
eră cheia care face deschiderea iniţială a moleculei alimentare, 
tăcind în urmă posibilă acţiune oxigenului din aarul respirator ? 
Intrebarea devine forte naturală, dacă ne gindim că o asemenea 
Geen i rea lar ră i, arii continuare, chimiceşte iden- 
t , care În tubul iligestiv x 7 i 
ged card wë: sucurile digoative. "EE 
tispunsul pozitiv In această întrebare nu lasă amron ici 
o îndoială, dacă tinem seamă de faptele sigure de e. abea 
une, că din multe ţăsuturi animale proaspata, precum şi din 
țăsuturile a unui mare număr de piante, s'au putut prepara ex- 
tracte, care ap surprinzătoarea însușire da a exercita in vitro 
asupra moleculelor organice acţiuni chimice din cele mai ener- 
gice: desdoiri de molecule, introduceri de apă in molecule, sus- 
trăgere de api, oxidare; gi conducind la formare de sub- 
stanțe nouă, analoage cu acelea ce rezultă, pe deoparte din 
acțiunea agenților fizico-chimici energici, iar pe de alta din 
cesul do desasimilațiune în organizm, Nu ie nimic mai natural 
ebe da ec rage ech ET celulare, care compun partea 
vă a stor extracte, deatăgură i Í- 
tataa” de o Deum aceiaşi lucrare şi în intimi 
ceste produse de secretiune celula i 
colectiv de diastaze, ie drept ch nu ne eg ră een 


aa VIAŢA ROMINEASCA 


lor de cit prin efectele lor. Asupra naturei lor ştim numai cù 
sint substanţe foarte labile, că din multe puncte de vedere se 
aseamănă ca substanțele proteinice, că prin urmare trebuie să f 
avind o compoziliune chimică inradită cu acestea, că, ca şi â- 
cestea, trebuie să fi avind o structură destul de complicată în 
moleculă, Graţie acestor calităţi, le putem presupune o mare 
doză de energie chimică capabilă de a învinge rezistența mole- 
culci din aparatul alimentar, precum o învingem în lumea fizică 
prin agenţi fizicochimici foarte puternici. 

Studiul acestor diastaze nu dateuză mai teineinic de cit 
de scurt timp și totuşi dein se cunoaşte bine un foarte 
mare număr dintre iela. Cunoastem ast-fel de diastaze hidroli- 
lizante sau deshidrolizante. oxidante sau desoxidante ete, 

Această activitate secretorie intracelulară constatabili la 
fiinţele superioare, intrucit priveste acţiunea ei digestivă, numai 
prin efecte—se poate aprecia de visu in gospodăria simplă A 
unui foarte mare numâr de organizme unicelulare, 

Privind sub microscop un asemenea organizm, un infusoriu 
de pildă, innotind intr'o picătură de apă, se poate vedea anima- 
lul inglobind în masa protopiasmei sale corpuri mai mici; un fir 
de nisip, o bacterie, un grăunte de umil, ect, Dacă asemenea 
corpuri sint constituite da un material potrivit, ele sint literal- 
mente mincate ; se poate urmări cu ochiul, cum dispar incestul 
cu incetul în masa protoplasmei fâră posibilitate de a le recu- 
noa;te. Dacă nu, cum ie cazul grăantelui de nisip, după cite-va 
sforţări din partea animalului, sint date afară. Materialul asi- 
milabil însă, nu se topeşte in protoplasmă cum sar topi o bu- 
cată de ceară aruncată intrun vas cu ceară fierbinte, ci se 
poate vedea fenomenul interesant următor. In jurul alimentului 
se formează un spațiu gol, o vacuoli (vacuoii alimentară), care 
se umple indata cu osubatanță, avind un indiciu de refracţiune 
cu totul altul de cit protopiasma celwlai, dind impresia da ma- 
terie mai lichidă de cit aceasta, Aici, în acest lichid se topeşte 
materialul alimentar şi difuzează in corpul celulei, Cind topirea 
Sa isprăvit, cind ahmeatul prin urmare a fost digerat, cind pro- 
dusul acestei digestiuui sa confundat cu protoplasma, cind prin 
urmare rezorbțiunea, si poata și asimilarea s'a tăcut,—atunci li- 
chidul din vacuolă se amestecă din nou în protoplasmi, vacuola 
însăşi dispare Nu se poate da acestor fenomene altă interpre- 
tare de cit aceasta, La apropierea alimentului, celula aceasta 
simplă Lat tace un stomac de ocazie (vacuola alimentară), de pe 
pereţii căreia se socrată diastaza digestivă, precum pereţii sto- 
macului organizmului superior secretă diastaza pepsinică cind a- 
limentela ajung în iel *), 

Incit sintem îndreptațiţi a pune azi tot temeiul pe o lege 
biologică generală cure ar suna așa: Una dintre cele mai (isem: 


eg ao 


*) Este unul din rarele vazuri de celule varo so pet hrani cu mate- 
rial solid, 


MICROBI IN SERVICIUL Jegen si 
Ae i 


piei d eg Ae EN ale celulei vii, animale sau vegetnie 

Mastase, care cu privire la mariti ind 

n celulei, se pot considera è ege EE 
a ca adeudrate sucuri di ve îi 

4 asi: e ale suc estrze intra- 

e dare, Precum ptialiua, pepsina, tripsina suut La Am digestive 

fe cari anume celule specializate le varsă în tubul digestiv. ` 


e Te 


„Această insușire generală nu lipseste nic i Și 
ké Aa Zorte „mal Bine Kee La age: Rei SEN 
"um ră, cind & fost vorba dea apre 
ir; și cu atita atențiunea A fost atrasa de DONASAN. E S 
in microbiologia patologică sa adevereşte, că, în cele mai multe 
ersch lucrarea activă se vatoreşte, nu atit microbilor, cit produ- 
S or secretate de ei, Biologistul cu vederi largi, care n fost Du- 
uz, ajunsese si-a! explice boalule bacteriene ca expresia unei 
m d cări diastazice, ca sufăr sucurile organizmului şi protoplazma 
welor sub influenţa secrețiilor microbiene. Lucrind ca diastaza 
im drd rocă eeng S Let bacterienă ie, în ultima instanță, 
organizmui rima n toxină, pe care microhul o vazsă în 

Secreţiunile microbilor însă sint multiple. Pe lineă toxine 
sau diastaze patogene iei mai secretă şi nite brodka. cu isus 
siri foarte variabile, Ne intereseazi cu deosebirea aici acelea, cari 
Sau aratat a fi putind lucra intocmai ca diastazele digestive 
ale celulelor organizmelor superioare, i 

le lucru ştiut, ¢3 cu cit ne coborim pe scara vieţuitoarelor, 
cu atit munca ia mai puțin divizată ; şi că una și acepaşi ce- 
WS are concentrată in ea funcțiuni, cari, la organizmele supe. 
tioare, ae indeplinesc de celule, de grupe celulare, de tesute si 
de organe diferite. Nu-i de mirare atunci că organizmele supe- 
rioare sh dispună de celula diferite pentru fabr.earea multiplelor 
feluri de diastaze: pe cind lu microbi aceiaşi una şi singura ce- 
bulă să seoreteze diastaze deosebite, după imprejurările, In cara 
este pusă an trăiască; ba chiir În una şi aceeași imprejarare 
să fabrice mai multe diastaze. i 

` Bacteria zisă vibrionul lui Koch, trăind în intestinul omu- 
lui fabrică o toxină, caro difuzind in organizm provoacă un com- 
plex de tulburări, ce conatitue cholera. Ar 8 aceasta, dap gin- 
direa lui Duclaux, o diastaza patogeni. Dar dacă acest vibrion 
e cultivat pe un mediu proteinic solid, cum ar fi gelatina soli- 
dificată, secretă o dinstazà, care fluidiflcă proteina întoemui cum 
sucul gastric o peptonizează, fâcind-o solubilă. 

In anii din urmă, cercetările bacteriologica au individuali- 
zat o boală numita paratifus, care altă dată pe confunda cu fè- 
bra tifoida. Bacteria acestei boael, crescută în lapte, după multa 
vreme preface laptele intrun Lehid brun limpede cu caracterele 


254 VIAȚA ROMINEASCA 


e 


peptonelor. Alte multe bacterii (precum este o serie întreagă 
care trăaşte în aer, pe corpul animalelor, în furagiuri etc ) cu cea 
ma! mare ușurință prefac laptele în peptone. 

Bacillus megatherium, 0 specie neputogenă, trhind în aer, 
in pămint, pe plante, cultivata intr'un mediu cu zahăr își ia din 
acesta, rupindu-i molecula, carbonul trebuitor pentru alcătuiraa 
protoplazmei sale. Insă această rupere a moleculei nu se face 
dintr'odată, In mediul nutritiv să punem de pildă zăhar de tres- 
tie, După cit-va timp de dezvoltare vom constata că mediul nu 
mai conţine acest zahăr ; ci un altul; sau chiar donă zaharuri 
cu molecuie mai simple: glucoză şi fructuză. Şi numai aceste za- 
baruri mai simple pot fi apoi atacate pentru A li sa lua carbon, 
Dar tocmai acelaş lucru face omul, care nu poate asimila Za- 
harul de trestie, de cit după ce prin sucurile digestive a fost 
sobubilisat peniru asimilare, aducindu-l în stare de glucoză. 

Carbohidrate și mai complexe de cit zahărul de trestie, cu 
dextrina, amilul, însăşi celuloza, care rezistă în mare parte ia 
ucţiunea sucurilor digestive ale omului—sint solubilizate prin 
secrețiunile multor bacterii. Incă și mai multe solubilizează pro- 
teinele, transtormindu le in lichide analoage cu peptonele. 

Dar analogia merge și mai departe. 

Cercetările de digestie artificială au aratat, că in adevăr 
peptonizarea protainei, zaharificarea amidonului ete. e funcţie 
exclusivă a diustazelor, stomacală, salivară, etc. fără directa 
intervenţie a celulei. 

Daca luăm culturi de bacterii peptonizante ori zaharifiante ` 
dacă scoatem din ele baccteriile (prin mijloace ce se aplică zilnic in 
laboratoarele de bacteriologie), şi apoi introducem în mediul de cul- 
tară porţiuni mici de proteine, de carbohidrate - putem obține s3- 
lubilizarea acestor materiale prin peptonizare şi zaharificare in- 
tocmai ca atunci cind celulele bacteriene sint de faţă, Ceea ce 
dovedeşte că bacteria varsă în lumea externă ei, în mediul de 
cultură, diastazale digestive, întocmai ca celula stomacului sau 
a pancreasului, ` 

Analogia ie evidentă, fără insă a se opri aici, 

In lumes fizică, prin agenţi fizico-chimici (temperatură ri- 
dicată, acizi tari, baze puternice) putem transforma carbohidra- 
tela in acid oxalic; acetic, formic, lactic, butiric, alcool şi chiar 
in materie curat minerală, acid carbonic. 

Exista toata probabilitatea că şi orgunizmul nostru scoate 
din molecula de carbohidrate exact aceleaşi substanțe. Cal puţin 
cele mai multa din ale se găsesc în țesutele sau în eliminaţiu- 
nile corpului nostru,—unele în cantitate mai mare, altele in can- 
titate mai mică ; unele in mod constant, altele numai în anume 
imprejurări ; dar se găseşte—până şi alcoolui, chiar fără a in- 
troduce alcool prin alimente. leste eg că unele dintre acaste- 
substanțe pot să aibă în organizm și altă origină. Nu ie insă 
mai puţin sigur, că în cea mai mare parte provin din descom- 


MICROBI IN SERVICIUL IGIEXU t5 


punerea carbohidratelor alimentare. Si este tot 
aceasta descompunere este oe? a dite eneen 
cretate de celulele din profunzimea țesutelor, unde acaastă des- 
compunere se petrece, Caci altfel nu s'ar explica faptul consta- 
tat da fiziologie că zahărul se distruge mai mult ori mai puţin 
ia toate țesutele organizmului ; dar că mai cu seamă două te- 
sute execută această destrucție cu pradilecțiune : țesutul mus- 
cular şi cel nervos, în deosebire creerul. Oxigen pentru arderea 
lui găseşte zahărul ori unde In organizm. Dar se vede, că mai 
cu Senn celula nervoasă şi musculară, in diversificarea onto-şi 
Mogenetică a celulelor, şi-au perfecționat. calitatea de u secreta 
RER, capabile fa ataca zaharul, 

mə, microbii nu se poartă astfel cu materia carbohi- 
drată ce li cade la indimina. Pot a neaparat unele deosebiri, 
Pantre a admite analogia, nu sintem insă în drept a pretinde identi- 
tatea absolută, Nu pe putem aștepta că microbul, celula unică, 
să facă muncă absolut egali ca o asociaţie de celule diversifi- 
cate, ca acelea dintr'un organizm superior, 

In genere microbul atacă molecula de zahâr întrun anume 
senz, pentru a o preface într'un singur produs mai simplu si nu- 
mai întimplător mai dă şi alte produse secundare, i 

De pildă microbul cunoscut sub numele de bacillus coli 
cominunis, locuitor obişnuit al intestinului omului și aniinalelor, 
mieroorganizm ubichitar, care nu lipseşte nici odată unde exista 
7 materie organică în putretacţie—coltivat artificial intr'un me- 
diu cu glucoza, rape molecula acestui corp, utilizează o parte 
din carbonul ei în procesul său de asimilare, poartă apoi asupra 
acestui carbon oxigenul din aer și în urmă il elimină sub formă 
de accid carbonic; iar cea mai mare parte din molecula de za- 
här se regăseşte în mediul nutritiv sub formă de acid lactic, Ce 
alta a făcut celula musculară și nervoasă, în jurul căreia, după 
ce consumă glucoza, se găseşta acid lactic ? Alte bacterii tran- 
stormă molecula de zahăr în acid butiric, fără a forma acid lac- 
tie Sau numai în mod cu totul secundar, Aici insă intervine o 
deosebire. Pe cind organizmul superior, cu puteri numai din in- 
teriorul său, duce această transformare mai departe până la acid 
carbonic şi apă : bacteria se opreşte de multe ori în drum, 

Insă ceea ce a lasat neisprăvit o specie bacterienă, poate 
duca mai departe o alta. 

De pilin. Cunoaştem multe microorganizme, cari crescute 
intrun mediu cu glucoză. spintecă molecula acestei substanțe, 
scoţind din ea o moleculă mai simplă de alcool. Cind toata giu- 
coza a fost prefăcută în alcool, microorganizmul a făcut tot ce 
a putat; numai se poate atinge de molecula de alcool. De aci 
inainte duce o viaţa mizerabila, sau chiar piere, dacă numai gă- 
seste alt material organic, care să-i poată satisface schimburile 
nutritive. 

Dar aducind în aceat lichid alcoolizat prin primul microor- 
ganizm, o altă specie —aceasta e in stare să atace alcoolul şi să-l 


256 VIAŢA ROMINEASCA ` 


prefach Intr'o moleculă mai simplă, de acid acetic, Cunoastem 
bine o intioagā serie de bacterii acefice, cari pòt face uceastă 
lucrare. Prin o asemenea lucrare succesivă, mai malte specii bac- 
tariene, ajutindu-se una pe alta, ujung să realizeze ceeu ce or- 
ganizmul superior poute face singur, a transforma carbohidra- 
tele in componenți simpli mineruli : acid carbonic si apă. 

Faţă cu proteinele, bacteriile nu sint mai cruțătoare, 

Vorbeam mai sus de acţiunea dizolvantă exercitată de vi- 
brivnul cholerei, prin diastaza ce secretă, asupra proteinelor, pe 
cari le transformă în Substanţă analogă cu peptonele, Lucrarea 
insă nu se opreşte alci. 

Dacă urmârim mai departe o culturău acestui vibrion, vom 
găsi in ea o substanța mai simplă, smdolul, pa cara bacteria 
a preparat-o de sigur descompunind mai departe molecula pro- 
teiuica —precum putem dobiudi indo! descompunind proteina prin 
agenţi fizico-chimuici. 

Bacillus coli communis, de care am mai vorbit, je şi mai 
bine studiut din acest punct de vedere. Am zis că acest microb 
atacă zahărul, dind acid lactic şi acid carbonic, Dar e) atacă și 
rupe, pentru trebuințele nutriţiunii lui, cu mare activitate și mo- 
ecula proteinică. Intro cultură veche a acestui microb s'a do- 
vedit, până acum, că există ` mereaptan (compus de carbon hi- 
drogen şi sulf), hidrogen sulfurat. indol, seatol, fenol, acizi graşi, 
(butiric, capronic, baldrianic, snccinic), amoniac. Sintem in drept 
a presupune, că aceste substanțe au fost fabricate de imicrob 
descompunind proteina în procesul lui de asimilare— pentru că 
aceste substanțe se regăsesc şi printre produsele da descompu* 
nere ale proteinelor prin agenți lizico-chiumnici san prin activita- 
tea asimiiatoare si dezasimilatoare a orgunizmului superior, Dar 
încă at pentru un alt motiv foarte puternic. Cantitatea de pro- 
teină, fund exact dozată in mediul de cultură, la finele experi- 
enței se găseşte că lipseşte din ea o parte; iar aceea ce lipseşte 
e aproape exuct egal, elementar și cantitativ, cu suma substan- 
ţelor nouă constatate, Şi sint iarăşi nenumarate bacteriile, cari 
pot supune ja acevaşi soartă proteinele. . 

ŞI aici, ca şi la carbohidrate, o specie bacterienă poate duce 
mai departe opera, începută numai de alta. 

Proteus vulgaris, o altă bacterie ubichitară care nu lip- 
seşte din materiile în putretacție, 

Muite bacterii cer pentru hrana lor materie azotată supe- 
rioară, proteine intregi. Dacă n'o nn, nu-și pot satisface tre- 
rug lor de azo'—indispensabil pentru alcătuirea protoplaz- 
mei lor. 

Proteus vulgaris (şi sint o serie de alţi microbi in aceiasi 
categorie) sa pot mulțumi, cu urina—prin urea aceştia—ca sin- 
gur material azotat. Acest microb trăieşte foarte bine în urină 
si se inmulțeşte pe socoteala uresi, pe care o transformă in- 
trun produs azotat şi mai simplu ` amoniac. Mirosul greu ce ia 
urină vara, În vasul de noapte, nu-i datorit de cit acestei aṣa 
zise fermentaţiuni amoniucale, provocate prin descompunerea u- 


bw e T 


e 


MICROBI IN SERVICIUL IGIÈNI a7 


reei sub inflaența unei diastaze speciale (uraaza), pe 
j d care o pot 
secreta multe bacterii, ce se păsian pe parcă vasului pă 
noapte, sau ar au ajuns acolo din aer. 
3a crezut, că amoniacul este ultima limiti pănă la care 
bacteriile pot dute descompunerea proteinelor. Get sint foarte 
poyne bacterii, ne cala cărora se poate găsi mici cantități de 
azot, care ar putea privit ca o expresi ii 
mai innsintate a proteinelor, 7 ha devenea 
i In anul 1890 păr ce polonez Winogradsky face insă 
a ascoperire, care a însemnat un pas mare în 
aast pa progresul biola- 


Bacteriile trebuesc puse mai mult în lumea plantelor. Ele au 
insă un caracter entre dimpotrivă le aseamănă în totul cu animalele” 

Planta nu-și ponte susține schimburile nutritive decit cu 
material mineral. Sub influența vibrațiunilor luminoase a eteru- 
ini cozmie, probabil prin intervențiunea wnel diastaza secretate 
de organoidul numit clorofil din grosimea părților verzi, ea rupe 
molecula de acid carbonic din aer și-și la dintrinsu carbonul. 
Cu acesta, și cu elementele apei (oxigen şi hidrogen) suptă din 
pămint prin rădăcini, prin procese, obscure încă pentru hiologie, 
de sinteză (hidratări, polimerizări moleculare), fabrică molecula 
de amil. Din aceasta prin sinteze ulterioare, cu încorporare de 
Site materiale minerale, luate tot din pâmint, fabricà mai de- 
parte molecula de grăsime şi de proteină vegetală. Cu material 
organic, planta nu se poate notri. 

Animalele dimpotrivă, nu-şi pot fábrica protoplazma celu- 
lelor jor decit din material organic: proteina, carbohidrate şi 
grñsimi, Intocmai acelaș lucru e cu microbii, Microbii ţinuţi in- 
trun mediu mineral, duc o existență mizerabilà, sau mor, 

Biologistul polonez amintit însă descopere în pamint, o bacterie 
carenn poate folosi materialul organic, nu poateashnila, intocmai ca 
pantele, decit material mineral. Iar dacă în mediul nutritiv se 
găseste amoniac, bacteria aruncă asupra-i oxigenul pe care-l 
seste din vre-o moleculă minerali oarecare, pentru aşi opri din 
ea vre-un element util: oxidează amoniacul şi-l transformă in 
acid azotos şi apă. 

Sa nām un caz concret, să cultivăm bacteria Iui Wino- 
pradeky (probabil un intreg grup natural de bacterii) într'o sn. 
iuție de mai multe säruri minerale, astfa! alcătuite încit ea să 
găsească nonla tot ce-i trebue pentru a-şi alcătui protoplasma 
sa. Să aibă de piidi ca izvor de carbon, carbonatul de mag- 
Genie, Så existe însă acolo şi nmoniacsub forma unei sări: de 
sulfat da amoniac de pilda. 

Microbul, probabil printr'o lucrare diastatică, rupa molecula. 
în carbonat de magnezie în acid carbonic şi magnezie ` rupe Incă 
odată molecula de ucid carbonic (cum o rupe chlorofia din planta. 
vide sub influența vibraţ unii luminoase) "ei ia carbonul pentru 
a-l încorpora în protoplasma lui, iar oxigenul elt din combina- 


28 VIAȚA RONINEASCA 


țiune (înzestrat prin chiar aceasta cu o afinitate chimică mai 
mare) "1 aruncă asupra moleculei de amoniac, pe care o preface 
cum am spns in acid nitros. Acest acid la rindu-i, cu afini- 
DO chimice energice, se unește cu magnezia rămasă liberă și 
formează nitrit de magnezie. 

Rezultatul e că după o asemenea experiență (dach a durat 
destul şi a fost bine condusi) nu se mai găseşte în lichidul nu- 
tritiv nici urme de amoniac; se găseşte în schimb o cantitate 
de nitrit de magnezie exact corespunzătoare amoniacului distrus, 

In limite aşa de strinse e inchise viaţa acestor insemnate 
bacterii, incit ele mor sau cel mult trec într'o viață latent in- 
datà ce concentrațiunea nitritului atinge o anume proporție în 
mediul nutritiv. 

Tot Winogradsky, şi tot în pdmini, a descoperit o altă 
bacterie (probabil şi aici un grup de bacterii) care ca şi cea 
dintăiu nu te trái decit într'un mediu mineral. Se doose- 

te insă de aceea în punctul esenţial, că tolerează in mediile 
e nutritive nitriţii elaboraţi de cea dintăi. Şi faze cu ei 
exact cea ca prima bacterie a făcut cu amoniacul: oxidează a- 
cidul nitros, respectiv nitriţii, dind ucid nitric respectiv nitrați. 

Din cauza acestor extraordinare însuşiri aceste bacterii 
poartă numele de bacterii nitrifiante, Cele dintâi s'ar numi mai 
exact bacterii mitroase cela de al doilea bacterii mitrrce. 

lată dar şi urea și amoniacul, ultimii termini mai rezis- 
tenţi, de descompunere, a moleculei foarte rezistente de proteină, 
transformați mai departe, tot prin viaţa unor bacterii, în nitriţi 

i în nitrați minerali, incapabili prin urmare de a putrezi mai 
Aender in schimb insă aliment indispensabil pentru plante. 


e Ze 


Tot studiul bacteriilor a condus la o altă cunoştinţă de 
mare insemnâtate în biologie. 

Am văzut că datele actuale ale biologiei nu ne mai per- 
mit a privi actele intime ale schimbului substanțial al celulei 
viețuitoare numai ca o ardere lentă prin acţiunea exclusivă și 
independentă a oxigenului din aerul respirator. Nu e mai puţin 
adevărat însă, ch mai pretutindeni acţiunea acestui oxigen inter- 
vine ca act subsecuent şi necesar; uşa înțeles rolul oxigenului 
din aer in actele nutriţiunei se poate încă zice: nu se posta 
viață fără oxigen, nu se poate viață fără zer. 

In anul 1861 însă Pasteur face o descoperire, care pro- 
voacă scepticismul și torburarea întregei lumi ştiinţifice şi-i atrage 
cele mai virulente atacuri din partea lui Liebig. Pasteur des- 
copere viața fără aer. 

E! descopere un microb zibrionul butiric, capabil de a 
transforma în acid batiric, dind ca produse secundare 
acid carbonic şi hidrogen. Vibrionul însă nu poste face această 
lucrare decit întrun mediu cu totul lipsit de aer. In contact 
cu aarul, microbul moare imediat, 


MICROBI IN SERVICIUL Waren 230 


Cu toată sfidarea lui Liebig, Pasteur îşi susține tatare 
Sr tina ce-i da convingerea ed ince dl sar cet pin 
știa s'o facă. Temerara afirmaţiune a lui Pasteur a găsit în 


feră formată de alte gaze, de hidrogen de pildă, sau de azot. 

De pe urma acestei descoperiri a lui Pasteur, a rămas şi 
o păstrăm până astăzi, clasificurea bacteriilor în aerobii (care 
pot Ki in read. şi anacrobii (care mor in aer), 

i cu toate acestea nu trebue să pară paradoxal, dacă zi- 
cem totuşi că viața fără oxigen nu se eech 

„„ Să considerăm molecula de zahăr de pildă, pusă odată tn 
faţa unor organizma de felul bacteriilor uerobii şi altădată in 
fața unor anaerobii, ca vibrionul butiric, de pildă. 

In cazul intăi organizmul considerat, atacă molecula car- 
bohidrată precum am văzut, o descompune în grupe din ce în 
ce mai simple. Dar în acelaș timp ea utilizează şi oxigenul ae- 
rului, respiră. Cu acest oxigen ea arde ultimile resturi ale mo- 
leculei desfăcute şi ajunge la rezultatele finale pe care le-am 
văzut, acid carbonic şi apă, după cum arată ecuațiunea următoare : 


C'H!0O6 `Ä «O! = Dë + HO 
zahär oxigen acid carbonic apă 


In cazul al doilea, vibrionul butiric nu poate întrebuința 
oxigenul din aer. Prin diastaza ce secretă, rupe din molecula 
de zahar dou molecule de apă. Rezultatul s'ar exprima prin 
ecuațiunea următoare: 


C'H?:0° = H'O +- Gett 
zahār apă rest a 


Insă această din urmă grupare moleculară nu poate să 
existe ca atare, In molecula de zahăr energia chimică a celor 5 
molecula de carbon nu poate fi potolită de cit dacă e legata 
prin 6 molecule de apă. Cind s'au scos doua molecule de apă, 
legătura dintre toate celelalte elemente a devenit liberă şi fiecare 
dintre ele poate contracta legaturi nouă cu alte substanțe care 
le pot satisface afinităţile chimice, Una din «ceste substanţa este 
protoplasma microbienă, avidă de carbon, care ia din restul a 
două molecule de carbon, Restul = devine atunci: 


HOT 
rest Ë 


Zei VIAȚA ROMINEASCA 


Microbul a asimilat carbon, Dar pentru desasimilarea celor 
două molecule de carbon are neapărată nevule de oxigen pe care 
negăsind'o în atmosferă, o ia în parta din restul 3. iar în parte 
din apa rezultată din ruperea moleculei de zahtr. Cu acest oxi- 
gen "al desasimilează carbonul asimilat și] dă afară sub singura 
formă sub care poate da, sub formă de acid carbonic. lar cele- 
lalte molecule rămase libere din desfacerea moleculei de zahăr, 
eontractează mai departe grupările moleculara condiţionate du 
afinitățile lor. Rezultatul final se vede in ocnaţiunea următoare : 


CU Uz = CH? + 200? + 2H! 
Zahăr = acid butirie, acid carb. hidrogen 


Sub această formă reacţiunea este stabilă, Toate aceste 
corpuri pot exista ca atare, iar activitatea microbului este sfir- 
sită. Neapărat că explicarea ce dám acestei reacțiuni este © con- 
strucție ipotetică. In lumea fizică şi în lumea biologică nu puten: 
aprecia mișcarea de cit prin rezultatele ei. Chimistul cunoaşte 
intr'o reacțiune substanțele da In care pleacă si arele la care 
ajunge, Nimeni nu poate sti ce se petrece în timpul reacţiunii, 
Numai cu această rezervă am iadrăzait a interpreta amănuntele 
lucrării de transformare u zahărului în acid butiric sub influența 
vibrionului lui Pasteur. 

Ceea ce este sigur, şi ceea ce ne interesează aici, este că 
microbul a utilizat in lucrarea lui de dezasimilare oxigen, intoc- 
mai ca şi microbii aerobi și ca toate vieţuitoarele superioare, 
Deosebirea e numai că unui respiră Iuind oxigen din aer, au o 
respirație externă sau aeriană; iar celalt respiră min oxigen 
din molecula alimentară, aro o respirație internă sau inira- 
moleculară. 

In timpurile din urină s'a văzut, că acesta este un feno- 
men cu mult msi general, care se poate Observa și la organizme 
mult mai scperioare de cit microbi, Fiziologietul Päüger a art- 
tat, că broasca poate trii intr'o atmosferi de nzot, fabricind, ca 
produs de descompoziţie, acid carbonic, ca şi atunci cind respira 
in aer, Neupărat ci şi broasca în asemenea împrejurare respira 
oxigen din molecula alimentară. 

Dar dacă microbii, aerobi ori anaerobi, lot respiră oxigen 
—pentru ce unii pot şi anii nu pot trăi în aer? 

O moleculă de zahăr asimilati de microbi, în contact cu 
aerul atmosferic, poate fi dusă pănă Ia ultima limită a descom- 
poziţiunei : acid carbonic si apă. Tot carbonul poate fi ars, pen- 
tru ch in aer se găseste oxigen cu prisosinţi. Dar molecula cure 
sa descompune pune în libertate energia chimică. Şi pune cu 
atit mai multă, cu cit molecula ge descompune în grupa mole- 
culare mai simple. 

Un kilogram de zahăr descompus până la acid carbonic si 
apă pune în libertate o cantitate de energia chimică, care soco- 
tta în energio calorică, reprezintă 3939 de calorii, Acelaşi cao- 


Cé H ww SS Te zé TEE 


MICROBI IN SERVICIUL IGIENII = i 
Sakan ticed aiuit ul EEE Te 


titate de zahăr descompusă în acid butiric acid carbonic 
+ E 2 i- 
drogen pune in libertate 414 calorii. Ar trebui ca (0148 să si 


= + 
Nu e greu de înțăles, după cele de mai sus, că în procè- 
sul de descompunere a materiei organics, microbii anaerobi sint 
acei cari lucrează mai cu seamă la inceput, cind molecu'a este mai 
întreagă, Prin dezdoirele acestei molecula gäsest cantităţile mici 
Jo oxigen ce pot tolera, Dar mai departe descompunerea n'o 
50t dace. Din resturile rămase nu mai pot lua oxigen ; iar din 
aer nu pot utiliza, De aceea în urma activității lor "min res- 
tari organice putrefiabile mai departe, adevărate cadavre ale mo- 
isculei organice, De aceia în mediile unde trăiesc ei sint tot 
denuna mirosuri infecte ala acestor cadavre de molecule. 
Microbii aerobi duc mat departe povara, pe care anaerobli 
D iasă în drum, Grație puternicei lor capacități respiratòare ei 
pot consama materialul organic până la acid carboale, supă si 
amoniac. Acestuia, bacteriile nitriñante îi dau lovitura de grația. 
„_AJunşi aici putem stabili, sprijiniți pe fapte biologica te- 
menice umnătoarea formulă generala: Plantele fabrică materia- 
wi organic din material mineral. Materialul organic se poale 
ere cada Dat material mineral prin agenti fizico chimici puternici 
(căldură, acizi, baze). Rolul acestor agenți însă il pot indeplini, 
si duce fa acelaşi rezultat, o serie miare de substanțe cu compo- 
Šitie chimică Aere sc, manile diastaze, pa cari le secretă 
tute celulele pisiuitoare, Ze în stele organisale în organiemele 
animalis superioare, fie ca indivizi independenți unicelulari, mi, 
robi în speviol, în mediile lumet externe. 


+ 
+ H 


Dapă aceste considerațiuani de biologie ganerală, să ne re- 
intoarcem la experiențele noastra cu cele nout cilindre cu pă- 
mint. Se va intelege lesne pentru ce în cilindree A om gasit 
urina, spălătară de carne si plante, zdrențile de carne si de ce- 
'aloză, grhuntele de amil intacte, desi cilindrele erau cu prisa- 
sn străbătute de oxigen, Microbii în aceste cilludri fuseseră 
acizi, Sa va ințalegu lesne pentrit ce In cilindreja C (ne aorate si 
nestarilizatej am găsit aceia ce numim ca un cuvint putrefac: 
tis: materialul organic solid: topit, transtarmnat ietro masă ter- 
miuită cu miros infect, Se va intelege pentra ca ta eilindrele B 

% 


CH VIAȚA ROMINEASCA 


—— 


sa poate să nu găsim la urma oxperienţelor de cit o sporire a 
nitraţilor. Aivi s'a desiăgurat lucrarea viguroasă a aerobilor, în: 
cheată cu aceia a nitrifianțiior, ȘI dacă ne intoureem la haznaua 
lui Mouras, vom găsi explicarea acelui „principiu de dezazre- 
gare necesar şi indestulător pentru a le fuidifica și a le face 
inofensive și utilizabile”, cum spunea Monrss deapre soarta wia- 
teoriilor fecate din haznaua sa. Nu va mal fi surprinzătoare con: 
statarea f:cută de Mouras prin pereții de sticlă ai haznalii sate 
de experiență, cam că resturi alimentare nedigerate şi botze 
de hirtie, dispar eca topite». 

Acolo în stratul solid dela fuwlal hazaalei şi în coloanu de 
apă intermediară, lucrează mal cu nami anaerobii solubilizanți, 
iar materialul topit și dezagregat, prelăcut In cadavre de mole- 
cule organice, se ridică la suprafaţă şi formează coaja superf- 
cială în care lucrează vigurosi anaerobi; indeplinind în lucrarea 
lor şi rolul de stroje credincioasă faţă de anaerobii din prolun- 
zime, uţilizini oxigenul aerului, care poate să scape inăcntru 
prin gura hazoalei, şi împedecindu | ast-fel de a vätama pe pià- 
pinzii din profunzime, 

Se va înţelege mai departe ştiinţiticeste lucrarea de pe cim- 
puriie de epandaj agricol, Alci aerobi şi anărobi Increaza alaturi, 
şi în acelaș timp, în sinul pâmintului, această bunt mamà co- 
muuă a tuturor. Avind în:ă uface cu un pămint compact, putin 
porós şi deci puţin acrat, cum esta cel agricol, se întelaga cà 
lucrarea aerobilor este grea și cere timp. De aceia pnrifcarea 
reclamă terenuri intinse, pentru a nu revârsa decit cantități miei 
de lichide murdare, pentru a da timp acrobilor şi nitrifianților 
sh isprăvească mineralizatea unui transport de imaterial putre- 
fiabil, mai 'naintò de a-i aduce altul. 

Cu totul altfel se prezintă condiţiunele pe cimpirile de Ë- 
trațiune intermitentà Dr utilizare agricolă, unde terenul de 
prundiş şi de nisip, puternic, ventilat, permite lăcrasea energica 
şi promptă a aerobilor și nitrifianţilor, 


Metoda modernt de purificare bacteriană a murdariilor li- 
chido din orașe, a utilizat datele de biologie generală expuse în 
această scriere, 

Canalul colector principal este condus la uzina da purificara 
din afara orașului, Aici conținutul său să varsă în basanuri cu 
păreţi impermeabil. unul sau mai multe după cantitatea mute: 
rialniui de purificat, Inainte de a ajunge în aceste basenuri li- 
chidele străbat printr'un sistem do gratii metalice cari Oprèss 
corpurile salila mari, maj muit minerale z pietre, bucăţi de fier 
dar și oase, bucaţi mai mari, de cirpe și de hirtie. Acest mate- 
rial mai mult mineral, jn orice caz în cantitate prea nică, poata 
fi făcut ușor inofensiv, precum lesne se poate intelege, 'Tot ma- 
tennlul putreszibil trece e lichidul in basen. Ajunzarea lichide. 


MICROBI IN SERVICIUL IGIENII Zi 


lor in el, este astfe) regulată, si el e astfel construit incit 
pină sù se uinpie, o mare parte din materialul în suspensiune 
cade la fund prin propria-i greutate — sedimentare care se va 
continua şi cowmplecta in urmă. Aceste basenuri sint acoperite 
sau descoperite. După citva timp de sedimentare, sa poate vedea 
in aceste basenuri cele trei strate distincta ca în haznauu lui 
Mouras, La fund ua strat gras de noroiu format din părţile grele 
minerule (påmint, petricele, ajunse în canale) și mai cu seamă 
material organie putrescibil ` ia mijloc lichidele, şi sus CG coajă 
groasă formată din material organic uşor, în mare parte de 
grăsime. 

Odată aceasta sepurai une stabilită, incepe in aceste base: 
nuri lucrarea da purificare, grație energici proiiferări a bacterii- 
lor unaerobe. care cunsumă ce pot consuma din materia organică, 
transformind'o lu orice caz în material organic mai simplu şi 
solubil. Iata'un timp variabil, după temperatura exterioară, in 
genere în vro o 25 de zile, tot materiulul putrescibil continut in 
basen, este adus în această stare. In acest moment lucrarea 
ucestui basen, la care se vede haznaua lui Mouras, şi căruia i sa 
și dat numele de Septik Tank, fausse septique — este sfirsit, 

Lichidul dia basen este acum dus intro altă parte a insta- 
laţiunei, unde are să se inceapă faza a douu a lucrărei de puri- 
ficare. Această parte reprezintă iarăşi unul sun mai malte ba 
sene, umplute cu un material, care imită e mpurile de fitraţiune 
intermitentă fără utilizare agricolă, Acest material poate fi re- 
prezentat prin pietre sau cirāmidá sfărămată, cirbuni, zgură. 
Purificarea sa va face cu atit mai bine, cu cit acest materiul 
este mai poros, Se ințelege dar că zgura lutrunezte cele mat buna 
condițiuni. Acest material este asezal în basenuri în strate sut- 
cesive : jos"strate cu elemente mai mari, de mai mulţi centime- 
tui în diameiru, şi apoi strate ca elemente din ce în ce mai mici, 
pină la suprataţi uude este un sirat cu grăuiute de cițiva mili- 
metri in diametru, 2 

Pe acest pat de zgură ee varsă lichidele din Septik- Tank ; 
jale sa infiltrează repede Intro elementele patului de zgura. Aici, 
in grosimea acestui put sint rexiizate cole mai bune condițiuni 
peotra lucrarva aarbbilur. Materialul organie dizolvat este reținut 
în spaţiile goule ale bucăților şi grăonțelor de zgură şi puse la 
diapoziţiuneu bacteriilor. In citeva zile opera aerobilor și nutri- 
Banţilor este sfurzită, 

Atunci, prin deschiderea unui canal de plecare dela fundul 
acestor basenuri, care poartă numele de pahur be tertene, pleacă 
lichidele, care sint, conduse în rial dia apropiere. Precum am vi- 
zut la epandajal agricol şi la filtraţiunea intermitenta fără utili- 
zare agricoță, aceste lichide sint reaim:nle purificate, Dacă ins- 
talaţiunea este bina comiusă, ele numai conţin de loc sau prea 
puţin material capabil de a se putrezi. Se găseşte în ele numai 
rezultatele minerale ale transto maţiunel muteriei organice priu 
microbi, intrucit acestea sint corpuri fixe, Gazele s'au perdut 


354 VIATA ROMINEASCA 


deja în cea mai mure parte în Sepfik- Tank, vestul în patul bac- 
Lorian, Numarul bacteriilor este redus la o proporţie neinse- 
mnătoare, In orice caz nu se mai găsesc bacterii patogene, care 
au murit mai cu seamă în atmosfera asfixiantă pentru ele din 
Septik-Tank, 

Lucrarea din Septik- Tank e aşa de energică, incit milul ce 
se flepune prin sedimentare se topeşte aproape în întregime. 
Nu rămîne decit materialul mineral şi din cel organic, prea puțin, 
acela înzestrat cu prea mare rezistență, In orice caz cantitate aces- 
tor resturi e așa de mică, incit Seit. Tout ware nevosa să fie 
curățat decit de vreo două ori pe an, Cita deosebire pină la 
vasenurile de purificare chimică, cari dau zilnice o cantitate de 
noroiu, care a făcut desperarea oraselor ! 

Asthzi technica a perfecționat așa instalaţiunile trebuitoare, 
incit sistemul lucrează aproape automat. La timp fix, de mai 
"nainte regulat, conținutul din Septik-Tank se revarsă automatic 
peste paturile bacteriene şi conținutul de aici trece mai departe 
pentru a fi dus în riul din apropiere, 

Numai la prima punerea în functionare a sistemului, lucra- 
rët durează mai mult: vre-o 25 zile Ip Septik-Tank şi citeva zile 
în patul bacterian, In timpul acesta însă s'a produs o asa puternica 
oră de bacterii, atit da vigaroas4, incit în urmă lucrarea lor se 
executa cu o repeziciune vertiginoasă, Tuten sistem bine pus 
in funcţiune, apa n'are nevoa să stea in Septik-Tank decit vre-o 
12 oare, iar Incrarea patului bacterian se stirşeşte in 2—3 pina 
a 5 Dare, 

Astazi 120 da orase din Angiia, 17 orașe din Germania: 
Amsterdam şi Tilburg din Olanda, multe oraşe din Statele Unite 
și mai multe stabilimente industriale şi de asistență, din Franța 
au introdus acest sistem da purificare al lichidelor murdare din 
orașe, 

Londra s'a botzt definitiv pentru acest sistem și astazi 
studiază numai mijloacele de a-l introduca utilizind vechile ins- 
talațiuui de purificara chimică, 

In toate (rte undu edilitatea brsşului ure deprinderea de 
# se folosi de datele ştiințai pentru scopurile sanitare, lucrul rn 
se mai discută când se puna chestianna alegorei unei metode de 
purificare, 

„Să aducem inchinare plecată spiritalai de cercetare științi- 
neg n veacului în care tihim. care a dezlegat o asa mare chestie 
sanitari; şi care a dat şi lumei mictohilor ocazia să se răzbune 
contra ignoranței, cari u privi} numai ca pricină de rău. Inte. 
Sc si domestici, pot deveni cei inai harnici si mai pri- 
cepuți agenți de sinitate. puibliva, 


D-r- V, Sion. 


Fratelui 


Demult, demult tu nu mi-ai seris; 
Măcar nici nal gindit 

Sa mai înlrebi dara lrăese, 

Sau daca am murit... 


0, frate! — anii care Iree... 
Nu ştii can drumul lor 

lau ce-i mai dulce pe pamint: 
Juueta și amor; 


Dar neelintile lasa "un loc 
lubirile curate, 

lubirea dulce de părinţi 

Şi dragostea de frate?... 


Parinţii noștri hodinese 

Demult sub piatra rece, 

i lacrimile noastre curg 
adarnic... Timpul trece! 


Cind mi-a veni şi rindul meu, 
De-i plinge dupa mine, — d 
Ca nu mai sufăr, sa gindeşti, 
Ca dorm, st cà mi-i bine... 


Matilda Poni 


Pederalismul în Austria. 


Alegerile din Austria, făcute acum pentru întâia dată pe 
temeiul satragiului universal, an schimbat In mod radical fisio- 
nomia Camerei imperiale. Ele însemnează inceputul unei nowi 
epoce în viaţa vechii împârătii, mai ales prin faptul că mai toate 
elementele naționaliste radicale şi implacabile an câzut și că lọ- 
curile lor le ocupă azi deputaţi dispuşi la o înțălegere între na- 
țiuni, Majoritatea covirşitoare a camerei se compune azi din fe- 
deratişti şi anti-maghiari, Dar creștinii sociali, clericalii tuturor 
națiunilor şi cei mai mulți reprezentanți liberali ai Slavilor și 
Rominilor, nu se mulţumesc numai cu agitati in contra Maghin- 
rismului ci formulează deja pretențiuni concrete în sensul înlo- 
cuirii constituții dualiste printr'o constituție foderativă a intre- 
zei împărăţii co poartă, dela 1867, numele neintemeiat și impro- 
priu de „austro-ungară“, 

Dat fiind numărul surprinzitor de mare al socialiștilor Ta 
actuala Cameră, este important a ne orienta asupra atitudinei 
lor probabile în chestia «pactului» dintre Austria și Ungaria, 
căci dela soluţia ce se va da crizei doaliste, depinda viitorul n- 
propiat. al tuturor naţionalitţilor din Austria şi Ungaria, prin 
urmare și soarta noastră, a celor vr'o 3'e milioane de Ramini 
din imperiul habsburgic. 

in chestia naţionalităţilur din Austria, socialiștii s'au pro- 
nunțat in congresul lor dala Brin, pentru federalism pe baza de- 
limitării naţionale, în opunere cu vechiile proiecte de federalizare 
a actualelor provincii «istorice» ale căror hotare nu coincid cu 
hatarele etnice ale deosebitelor popoare. 

În chestiunea ungară, socialiștii eran, ca-i drept, şi ei con- 
tra politicei maghiare dar nu avean o soluție a lor ci se luau si 
ei după irredentiştii germani cara, cei dintâi, cemseră pur şi 
simplu eliminarea Ungariei din actualele raporturi confederativa 
cu Austria, Irredentiștii germani au căzut cu ont? în alegeti 
din urmă, Nici măcar setul lor, faimosul Schönerer, n'a mai gă- 
sit un cerc electoral care sii dea un mandat. Se poate ca chiar 
faptul acesta în sine să-i pună pe socialişti pe ginduri. Adevărul 
e că interesele reale şi incontestabile ale muncitorilor industriali 


a Ii 


FEOFERALISMUL IN AUSTRIA 7 


din Austria, reclamă imperios su separație de Ungaria ci, din 
còntra, asigurarea comunităţii vamale, Este o teorie ponerulă, 
samisă azi de mai toată lumea oconomistilor seriosi, ca imlue- 
iile și peste tut toate interesele economice sint cn utit msi 
prospere cu cit teritorul economic este mai intins, Industria 
austriacă u putut iue un uvint considerabil mal ales pentracă 
avea în Ungaria un debuseu mare, rentabil si sigur. In momen- 
tul cind Ungaria s'ar separa de Austria şi ar cânta să-ai craleza, 
dap cam vor Ungurii, o industria artideială, lupta economică 
intre aceste două țări, ar lua proportii azi neinchipuite, Barie- 
reie vamale uagara ör face Anstriacilor cu neputinţă de a-și 
pai desface marfurile Jor în Ungaria. Compensatii în altă pate? 
Dar unde? Spre Occident, Austriacii nu sar putea ulei măcar 
èladi, pentru că pe pieţele de acolo ei ar ajange prea tirziu gi 
qa aittel ar iutimpina o concurentă cu caro up ur putea lupta, 
In Romina Bulgaria, Sebia? Mai întăică aceste tàri nu ar 
putes constitui compensaţii echivalente cu marele “ebuzeu ni 
Ungiuiei ; si apol concurenți cu produsele germane, engleze, 
tvanceze ! Esto deci evident cà separaţia Ungariei de Austria, ar 
insemna aproape ruina industriilor austriace si deci op numai 
SC 2deren salatillor ci adevărata mizerie a lucrătorilor, cărora nu 
le-ar răminea decit să ia lumea în cup cu foarte problematice 
nhdejdi de a găsi de lucra. Nn se pare deci probabil că socia- 
iati? austriaci var mai continua a striga și ei: „separație de 
Ungaria!" Dacă pănă acum au făcut-o, desi mu în chip oficiai, 
ucru își are explicarea, In vechea Cameră nu erau decit 11 sp. 
ciniişti, Intre cari numat vreo doi avean o cultură academică. 
Acestia erau consideraţi păni acum drept conductitorii lor. Dar 
acestia sint Evrei sl este un lucru in dsobşte cunoscul, că a- 
ont dofi Evreii austriaci au un puternice interes ca Ungaria 
sa devină independentă, Fireste, Austria are nzi cel mai mare 
partid antisemit din Eoropa. Se intelege deci că Evreii sìnt in- 
SCH ca azi, mine, şi în Ungaria s'ar pulea trezi un asemeneu 
antisemitism popular. Mai ules cA curentul „clericai* în Austria 
ê in continuă crestere, Sa mai zice apoi că moştinitorui tronu- 
lui ar H avind simpatii pentru clericali, ete. Evreii caută deci, 
prin muitilaterala Infoen pe cara o au, să contribue din răs- 
puteri ca Ungaria cau „liberala“ să fie isolată de Auatria spre 
a nu se contamina şi ea de „virusul antisemit”, Tot aceasta e 
explicaţia faptului că toti factorii evrcesti, toate ziarele lor, com- 
bat cu cerbicie orce ideie de a se înlocui anarhig şi hegemonia 
din Aastro-i nparia printr'o federaţiune de popoare, E un calcul 
gresit și chir absurd pe care şi-l fac Evreii, căci și din al 
Jo punct da vedere o Austrie federativă ar da mult mai multe 
garanţii reale de libertate pentru toţi, de cito Austrie dominată 
de Maghiari cari, cind vor incepe să tacă antisemitism sistema- 
tic, Si au s3 inceapă,—au săi întreacă pa toţi antisemiţii, mai 
alea în alegerea mijloacelor radicale de luptă. Dar asta-i treaba 
Evreilor, 


m3 VIATA ROSINEASCA 


—— 


Intre numeroșii socialisti cara an intrat cum In camară, 
sint însă si vro citiva oameni care înțeleg lucrerile altfel dorit 
conducătorii de pân” acom, Col mai de frunte dintre oi toqi 
este azi incontenstabil Domnul Ze, Aari Aer, un om de 
cultură superioură și poate cel mai de frunte dintre pubiicistl 
politici ui Germanilor austriaci, Dr. Renner a contibuit foarte 
molt la introducerea votului universul, atit pria scrieri cit si prii 
relațiunele sale înlinso pe care le aen ca bibliotecar al parie- 
mentului, In scrierea sa din urm”) el dovedeste printr'o włinecă 
analiză a desvoltării istorice, a rel, țiilor geografico, etnice si pos 
litice, că forma dualistă nu este decit transitorie și că "regio 
naturale ale evoluției în monarhia habsburgică duc rleadreptul 
la o nouă formaţiune de drept publice: ja resfebitirea inpernu 
pe boza autonomiei fiecăreia din natiunole ce loruesc acolo. Di 
combata cu toată energia pe toti cei ce sustin direct sau indi- 
rect veleitățile maghiare de separatism mâtind că este o falsifi- 
care cind sr invoacă constituția emilonarăe n Ungariei, căci acea 
constituţie mp em reprezentativi ci o codifleație n privilegiilor 
aristocrației maghiare. puterea legiuitoare firul exclusiv în mi- 
nile regilor, Incurind, după ciderea Ungariei în lupta de le 
Mohács și păni la 1686, Ungaria încetase sie a mai exista. Cina 
A liberat-o apoi din puterea Osmanilor? Dinastia de Habsburz 
cu puteri scoase din provinciile austriace, La 1656 Prințul En- 
gen libereazi Bnda si imediat după aceia (la 1687), Dieta de 
Pressburg recunoaște Casel de Habsburg dreptul ereditar asu- 
prt Coroanei ungare. Trupele imphrăteşti, an Ungurii, au eis- 
Haat victoria dela Zenta, liberind Ungaria până la Timişoara. 
Trupaie împărăteşti au recucerit Transilvania, iar Ungurii an 
mulţamit liberatorilor prin răscoala lui Rakoczi! Abia dupăre 
Habsburgii innăbuşă această răacosiă de „independența“, lies: 
ei a alunga pe Turci și din Banat. La 1718 ei recucerese Ba- 
natul, iar la 1724 Dieta ungură e novoilă să recunaasa Prag- 
malica sancțiune prin care Ungaria lormează o parte integranta 
a imperiului, Şi care era ideia fundamentală a acestei anc. 
țiuni*? Era intiințarea unei împărăţii austriace compuse din 
mai multe membre. Pe lingă acoastă dezvoltare istorica trebue 
adăogat faptul real că Ungurii vare cor separația de Austria. 
sint o miroritate m Ungaris, majoritatea cerind o organica trans- 
formare a intregului conglomerat etnic, o Anstrie Mare feders-_ 
tivă, Si Dr. Renner este densemenea pe deplin convins că nu 
mai è decit o chestinne de timp și imperiul acesta federativ va 
fi orealitate, care va asiguru fiecărei naţiuni cea mai întinsă 
putință de desvoltare politică naţională sub sceptrul habsburgic 

Vorbind de Rominii de peste munţi el zice: „Cea mul 
mare naţiune (nomaghiară) pe teritorial Ungariei sint Rominii 
care lociiesc acolo în numâr de 2,798559 de suflete, Ei sint 


* Rudolf Springer (Dr. Karl Renner), Grundlazan uml Entwick- 
lungszjele dor #sterreirhiseh-nng. Monarehie. Viena, Deniieke, 


m 


t 
` 


(E FEDENALISMUL IN AUSTRIA Ze 


a 


d KS 
` dert mult mai numeroşi decit Josuitorii regatului Württemberg, 


care mare decit o populaţie de 2 169,490 și cara esta nl Aredien 
ca mirime între statele germane, Bulgaria (fază Rumelia rìsà- 
titeana), regatul Dunemareei, Grecia, Norvegia şi Serbia, ràmin 
în urma Rominiior din Ungaria m această privinta, Si upo: 
autorul conchide cù este natural ca o asemenea “populaţie sa 
ceară a fi recunoscută ca individualitate de stat, l 

In privința felului de federalizare, autorul malini spre ideja 
unei kexarhii (Ţările alpine, Boemia, Moravia St Silesia, țările 
pe litoraiul adriatic, Galiţia, Ungaria și Transilvania). Acosten s 
forma o tederațiune inutară de tot ce priveşte chestiunile sco- 
lare Pentim aceste din urmă, flecare voțiovalitate (prin urmare 
5) ar forma o altă federaţiune, Impărăția ar fi deci o federstiuna 
in două dimensiuni, Autorul tine ln aceste împărțiri distinc- 
tiunt mai ates din cauze ëconomice, În orice cas, Ge lui ne 
arată că între actualii representanți ai socialismului austriac, fe- 
deralizarea întregei monarhii are un susținător de frunte. 

In vesumat putem zica că noua constelație politică din 
Austria, promite, mai mult decit. cele precedente, că nationalia» 
tile toate şi astfel și Rominii vor putea ajunge în curind la lu- 
mină, Neapärst că aceasta ar contribui foarte mult Ja dese 
tarea raporturilor de sinceră şi durabila amiciţie între împărăția 
habsburgiră si teșatal Rominiei, Intre care există o atit de mure 
comunitate de interese înafară, 


Aurel C. Popovici 


Două raze... 


Doua raze mi-au sfințit 
Firu 'ndragostirii, 

Ce l-am tors şi l-am urzit 
Sub albastrul firii. 


Două gene mi-uu trimis 
Caldul prinaverii 

Si seninul, ce-au topit 
Lucrima durerii. 


Doua lacrimi mi-au curmat 
Tortul suferinții, 


Mindra mea, cind ţi-ai lasat 
Prispa şi Domm... 


V. Loichiţă 


n mb ër PT e 


ioan AL Brătescu-Voineşti 
(Articolul al doilea) 


I 


Am caracterizat pe Andre Rizescu ca un inadaptabil, 

Imi inchipunee ca Rizescu ur fi scris nuvele... 

Care ar D lost Insuşirile sale de artist, datorite firii sale 
ge adaptabil ? 

însdaptabilitatea este, msi innainte de toate, o condilie de 
dezvoltare a reflesivității, a obişnuinţii de a gindi. S'a susţinut 
că, dacă omul s'ar adapta fer/ect la natură incunjurătoare, ar 
ajunge inconștient, Nu mă interesează aici dacă aceasta se va 
intimpla sau ru: dar ceea ce este adevărate că, cu cit un om 
e mat neadaptat, mai inadaptabi!, cu atltae silit să gindească | 
mai muit. Lipsa de fericire, mesatisfacerea, te face să gindeşti ` 
mai mult la viață, decit fericirea ; ciocmindu-le de viaţă, ea II 
«rliriteazi mai puternic atenţia, iţi pune mai multe probleme.— 
Si Rizescu este un ginditor, care-şi pune probleme asupra vieţii. 

Dar ceca la ce va reflecta mai mult un inadaptabil, care 
este un omg lipsit de voință ca Andreiu Rizescu, este propriul 
său sufet: Ceca ce sufletul nu cheltueşte în afara, prin acţiune, 
trebuind, totuși, să Be cheltuit, se va cheltui fnltuntriü, asupra 
sa insusi, dind naştere spiritului dn autosnaliză. 

Un asemenea om ajunge să cunoască bine un sullet—pe 
=] san ect sufletul omenesc in genere, mai intâiu, pentrucă 
dacă cunoşti un om, cunoşti omul, și al doilea pentrucă, 
plerind dela propriul tă suflet, poţi, prin analogi= cu el numai, 
cunoaşte si sufletul celorlalti, 

Posibilitatea aceasta, de a cunoaşte pe alții, pentru că te 
cunosti pe tine, este sinpatia iînteleciuală,—care este o mare 
insusire artistică, 

Dar  insdaptehilitatea este st o condiţie de dezvoltare a 
senzibilități (nu numai a rehexivităţii). Sufletul inadaptabilului, 
al mefericitudui, ajunge adesea chiar ls hiperestezie.., Nefericiţii, 
in orice caz, sint mai simțitori, Aşa dar, ei vor avea în grad 
mai înnalt însuşirea de a fi impresionați, de a vibra faţă cu lu- 
mea,--0 ali insusire favorabilă artistului, 


Donă raze... 


Doua raze mi-au sfinţit 
Firu "ndrăgostirii, 

Ce l-am tors şi l-am urzit 
Sub albastrul firii, 


Doua gene miau trimis 
Caldul primaverii 

Şi seninul, ce-au topit 
Lacrima durerii. 


Doua lacrimi mi-au curmat 
Tortul suferinţii, 


Mindra mea, cind ţi-ai lasat 
Prispa şi părinţii... 


V. Loichiță 


a e e 


` Item 


ioan Al. Brătescu-Voineşti 
(Articolul al doilea) 


I 


Am caracterizat pe Andreiu Rizescu ca un inadaptabil, 
Imi inchipunse că Rizescu ar fi scris nuvele... 
Care ar D tost însuşirile sale de artist, datorite firii sale 


"de inacaptubil ? 


In>daptabilitatea este, mai înnainte de toate, o condilie de 
dezvoltare a reflexivității, a obiznuinții de a gindi. S'a susţinut 
că, dacă omui s'ar adapta perfect la natura incunjurătoare, ar 
ajunge inconștient, Nu mă interesează aici dacă aceasta se va 
intimpla sau ru; dar ceea ce este adevărate că, cu cit un om 
e mai neadaptat, mai inadaptabi!, cu atita e silit să gindească 
mai muit, Lipsa de fericire, mesatisfacerea, te face să gindeşti 
mai mult la viaţă, decit fericirea; ciocnindu-te de viață, ea tti 
«nlicitează mai puternic atenţia, îţi pune mei multe probleme.— 
Si Rizescu este un ginfitor, care-și pune probleme asupra vieţii. 

Dar ceea la ce va reflecta mai mult un inadaptabil, care 
este mu om lipsit de voință ca Andreiu Rizescu, este propriul 
añu suflet: Ceea ce sufletul nu cheltueşte în afara, prin acţiune, 
trebuind, totusi, să fie cheltuit, se va cheltui înlăurtru, asupra 
sa însuşi, dind naştere spiritului de autoanaliză, 

Un asemenea om ajunge să cunoa:ci bine un suflet—pe 
al säit -deci snfletul omenesc In genere, mai intâiu, pentrucă 
dacă cunoşti un om, cunoşti omul, și al doilea pentrucă, 
plecind dela propriu! tăi suflet, poţi, prin analogie cu el numai, 
cunoaşte si sufletul celorlalti, 

osibilitatea aceasta, de a cunoaşte pe alţii, pentru că te 
cunosti pe ține, este simpatia înfeleciuală, —care este o mare 
insușire artistică, 

Dar iradaptabilitatea este şi o condiţie de dezvoltare a 
senzibilității (nu numai a reflaxivităţii), Sufletul inadaptabilului, 
al mefericitului, ajunge adesea chiar la hiperestezie.., Nefericiţii, 
in orice caz, sint mai simţitori. Aşa dar; ei Vor avea în grad 
mai înnalt insuşirea de a fi impresionați, de a vibra faţi cu lu- 
mea,—o altă insnşire favorabilă artistului. 


a VIATA ROMINEASCA 


lasfirşit, inadaptabilitatea, care este negația fericirii, este 
un izvor de simpatie, în înțelesul obişnuit al cuvintului, de 
„simpatie atectivă“, -—câci dacă nefericirea complet! poste duca 
la egoism, apoi şi fericirea prea mare duce tot agolo.. „Situlul 
nu crede celui flâimind“, zice proverbul popular, Această „sim- 
patie afectivă“, făcind pe om Să imbrăţizeze interesele altuia, să 
şi le însușească, aşa dar să le pricszapă ta sine Husi să şi le 
transforme din străine In ale sale proprii, este o altă insusire 
favorabilă artistului... 

Acum, este sigur că Rizescu s'a născul cu toale aceste in- 
suşiri, nu le-a căpătat numai dela împrejurări: lprejurarile 
dezvoltă numai insuşirile innascute,—orr le impiedecă dezval- 
tarva, În cazul ce ne interesează, mi se pare că imprejurarile 
viepi şi temperamentul innăacut s'au ajutat reciproc, —Ce ar f 
rezultat din un asemenea temperament pus în ale imprejurăti,— 
nu ne interesează aici, 

Și Rizescu, ua Rizescu care ar fi lost fiul lui Pană Fräs- 
nea și al Elizei, a scris nuvele; a ccris /n Linea Dreplății... 


Brătescu- Voineşti este un cugetător, el priveşte viata din- 
tun anumit punct de vedere, are o filozofie asupra ci, —şi am 
arătat, în articolul prim, cum opera sa e întruparea teoriei ina- 
daptabilităţii, exprimată, de altmintrelea, de autor prin gura 
lui Andreiu Rizescu, 

lar această filozofie, să-i zicem socială, este dominati de 
o alta, mai innaka, de o concepție metafizică, care este conso- 
latoare, de filozofia micimii şi neinsemnătăţii lucrurilor ome- 
neşti, îndată ce le privim dintr'un punct de vedere, care sar 
putea numi universal" —şi despre care vom vorbi mai jos. 

Dar acest cugetâtor este şi un analist fin al sufletului o- 
menesc, mai ales al sufletului acelora care sint din aceiaşi fa- 
milie sufletească cu el: Rizescu, Pană Trăsnea, Costache U- 
drescu, Iosif Dănescu, din nuvelele sale cele mari si alţii din 
celelalte nuvele şi schițe, Şi să observați: Brâtescu- Voinesti a- 
proape mare tipuri indiferente, vreau să spun că tipurile sale 
sint sau de inadaptabili sau de aceia care fac să sulere pe cei 
dintăiu, ori care măcar servesc, prin contrast, ca fond pe 
care să se zugrăvească cei dintăiu. Inadaptabili : Rizescu, Llena 
Rizescu, Caselli, Puiul de preșeliță, Elena Cioranu, losif Di- 
nescu, copilul acestuia, Un om, Microbul, Teodor lonescu, Cos- 
tache Udreseu, cucoana L.uxila, Pană Lrăsnea, Hager, Radu 
Finuleţ, conu Alecu intrun senz oarecare, ete. Triumfâtori, care 
strivesc pe cei dintăiu : Vineanu, Berlescu, Benes, Zirnescu, Sofia 
Cioranu, clubiştii din Două Surori, Nababul, | omaidi, Musicus, 
ofiterii din /nspecție, Saşinca, toţi oamenii politici din Neamtu! 
Uadreştilor, studenţii din Magheranul, D-ra Milicescu, toată 
lumea din Tirgovişte in Pană Zrăsmea ` procurorul, Vasiliadi, 
etc, fiica lui Radu Finuleţ, Clopotescu, etc. ae. 

În zugrăvirea acestor tipuri, apar cele trei mari însuşiri 


j 
| 


Chesa 


Eë? ef EN 6 
Leen 8 > 
PA 


IDAN AL, BE ATESCU-VOINEȘTI r3 


wg E E 


ale lui Brătescu ; simpatie intelectuală, simpatie afectivă şi im- 


geg een faţă cu viaţa.  Brătescu-Voineşti ne redă asa de 
e pe Kizescu și pe Pană T răsnea, nu numai pentrucă-i pri- 
cepe, ci $ pentru că-i iubeşte; şi nu numai pentru aceasta ci incă 
Și pentru că-l impresionează adine durerea lor. EI nu-i ved 
numai de din afară, îi vede şi de pe din launtru. 3 
____ Daretotatit de interesant, pentru caracterizarea sufletului a- 
testul artist, să vedem cum se comportă cu personajele antipatice 
EI nu ie urâște, ele ii provoacă indignarea, EI, deci, nu le ca- 
dee gena, DU jarjează, ceea ce e semnul urei, ci uneori chiar 
exp că, ceza ce eun semn de comprehensiune, ca de pilda pe Zăr- 
EE d ie e fatală spre tocirea sentimentului moral 
ANS Ata n în Lumea Dreptăţii. Comparaţi atitudinea lui Bră- 
A oinești, faţă cu personagele antipatice, cu acea a unui 
iaubert, Zola ori Maupassant ŞI veţi pricepe ce voesce să spun 
« Realismul». -fui Brătescu- Voiceşti samână mai degrabă cu isa 
lismul englez. E acelas fel de sentimentalitate, Nu ştiu 
dacă Maupassant n'ar fi luat partea Nababului împotriva Mi- 
“robului ; am dreptul să fac aceastil presupunere, intemeiat 
multe nuvele ple lui Ma i i Ge 
ec = ple aupassant, Întemeiat mai cu samă pe 
concepția obişnuită a lui Maupassant : uritenia şi obtuzitatea in. 
telectuată a Microbului Par ni ispitit să-l ridiculizeze, Georges 
re E aşa ?--nu se poate imagina să fi avut asemenea a. 
cine, dacă ar fi tratat un asemenea subiect. Și nici scriitarul 
SEH "EST care se apropie mai mult de realiștii engleji : 
Alphonse Daudet. Ba chiar am :ă-i bânuesc lui Brătescu- Voinesti o 
manifestare de prea mare bunătate, care, mi se pare, 'slibeste 
efectul unci schițe, e vorba chiar de Microbul : Reabilitarea lui 
Musicus, la sfirsitul Microbului, e prea mul! ! | se face prea 
mare onoare; Microbul trebuia jertiit, pănă la siirgit, cruzimii 
incongiente a bacalaureaţilor ; dacă a trebuit, pentru a trezi pe 
Musicus, toată grozăvia vieţii d acasă n Microbuiui,—acela nu 
trebuia reabilitat! Cel mult, putea autorul să ne indice că, în 
sufletul lui Musicus, ceea ce a văzut Îi va servi ca factor 
al unci crize sufletesti, prin care trebue să treacă asemenea tipur? 
innainte da a ajunge oameni, 
KE „Dar să Insistăm puţin asupra talentului de observatie a 
lui Driteseu-Voinesti şi a creării tipurilor sale, i 
i lalentu! de observație, Dar ce să aleg? lată, de pilda, la im- 
timplure—aj acesta nu e un cuvint deşert— propunerea necinstità 
ce o dace Berlescu lui Vineanu ; « vorba să cumpere pe Vineanu, 
advocatul «părții adverse». Oricit ar fi de pervers Berleacu, e 
om, Și ca gare are un rest de pudoare şi de aceea, cind face 
propunerile neruginate, Ii schimbă vorba, vorbeste repeleag, im- 
pevimută, p urcă, o altă personalitate: eMateias neica să fațem cum 
e bine... etes.—Visul puiului, în care apare şi un carimb de 
Cizimă, câci vererea ucestui carimb e legata cu nefericirea sa. 


Satung olnd ia fost ruptă aripa....— Chipul nou, piietenos şi er- 


titor, în care Kong Cioranu, aen fericită, primeşte pe Sofa, 
sora sa cu apucături rele. „—imagina femeei imite ce are Dà- 


CS VIAŢA ROMINEASCA 


i j in Elena (iubirea senti- 
i combinată jumătate din E nti- 
e pătate din Sofia (iubirea senzuala): fruntea Leg 
ag gheet ea Elenei, gura și g tul (elemente iar e 
ale Sofici.—Emaţia ce paralizează pe Pană Loic? St ea 
âtat mina Elizei, ee mg care se ege prin det na unor 
raze intretäiate, lipsite de verb, — Jocurile E wie E Ze cn 
20 de ani decit Pană, căruia spune isp ap EE 
are se simte mai egală, în societatea areea de batrini, cte, Ze 
Cut Crearea tipurilor. Toate trăesc ră Maia S Lee 
iţi -Voineşii nu 
i uni ndiţie,—pentrucă Brătescu eră 
E ora Dore le e să lucreze; pentrucă kyrne vi 
si le analizează eari date i E E 2 om eer 
i le pune in imprejurin i c 
nn y eegne lor get împrejurarea, după regula banală, 
D 
dar imposibil de respectat frä un mare ta os "E 
in cort, a aleea nat et pri simpatia ori anti- 
ş i - îi lumineaz ti- 
DER e himb de viaţă, inire autor şi 
ti —este un necontenit sehim aţă, 
uriasa opera respiră o lat) intensă, e: i, erg Ap sang 
aceasta, serațele muzicale dela Rizescu ; Jocul de cart i Vise: 
lacul»; conversaţia lui Dănescu cu Etena Cru, ve sută 
de naivele fatrebări ale copilului, care foiletează un a gel 
trat pentru copii; acea minunată şi dee E grei zeg (GE 
i i i ălţime de senti e ' 
ate, omenesc, sentimentalism, Inn i KEE 
ein rg aie re intr'un persona): Intimplare, care este, pen 
riitor, un four de force! wo 
Se “Dar totul se reduce la priceperea fondului OSCH E pe" 
najului şi la gitirea fără greg a tot ceea ce posts ră ip În sea 
intim în deosebite topasan Geéiert Seat 
i sonajului. Voese să vorbesc de rap nite 
pin x aia Tni momentană, imprejurare Fi e SE pă E 
ie rik te astic Din miile de ràspù 
be, repere lare imprejutare, dat cutare 
re, ună este singura justă în cula pre] Doze a po 
eniëchtze An cutare dispoziţiein care se găseste a wait mo 
ment acel temperament. Talentul etc Kp n SÉ oc 
IN i acel răspuns, a-l pune că facă fo gest 
a gi eeng tocmai de acea Eno Zenn Ko poe 
acţiune, Orice d est, 
a-l pune să facă oomai acea chain Mail ei 
in c minal aşa a trebuit s A l 
un semn din cap, este determina E E ër teg 
; netar, — daca atunce 
fi prevăzut dela inceputul sistemului p ; nart ak 
i t lucru nimene nul poate 
fi fost o minte supranaturală. Aces Dim äer? 
alent», de intuițiune, Cinet 
face prin calcul, el atirnă de «ts intu ienee 
istului cei ăspundă cutare persona), © 
“este artistului ceza ce are să r Mare peri ie, 
a e? să facă, etc, Altmintrelea e „compoziţiune”, care nici 
- Oé u poate imita realitatea... BCL „ze 
Geng a eeng intilnind pe nevastă-sa, căruia Benes De a 
cuse propuneri de dragoste, ai care ca D E ot ps E 
DR WE 3 ` nå ` 
are, pe care nu voia să le estăinuia se 
eet eg şi care o aduseseră Intro mare tulburare,—ea nu poate 


- 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEȘTI 37% 


A 


răspunde, din cauza acestei tulburări, în conversaţia ce o incepe el, 
decit printe'un necontenit: «la», — simțim cà așa trebue să fie, 
—ŞI nol poate nam fi găsit pe acest da, care se repetă ca răs- 
puns la toate întrebările lui Rizescu, 

ar să dau măcar un exemplu, in care Să se vadă per- 
fect ce just li dictează acel cineva lui Brătescu-Vaineşti ce fre- 
ue să spună personajul. —Cocoana Leonora prinde pe cite un 
trecător, căruia „nui dă drumul decit după ce Va ameţii cu 
vorba, sărind dela una la alta, pe perăsullate : 

— „Ce să fac? la cu n:cazurile că am pierdut un chiriaş 

-trebue să ştii—neprețuit! Am mai avut chiriasi, de! dumneata 
trebue să em, că eşti d'aci—am avut pe colonelul, am avut pe 
Vasiliadi, am avut be ăsta... cum îi zice ?.., care ini se pare că 
e preşedinte la Ploesti.. care a luat pe fata lui doctoru Ala.. 
ăsta... de are un frate gheneral, Si cum ifi spui, că încă bietul 
Nisipeanu întotdeauna îmi zicea: „Ce noroc ai tu, Leonoro, 
tot de chiriaşi bunt: Și atunci am stăruit eu de dumnealui de 
am (icut aste două odăiţe ; dar m'am stins! Ca zicea dumnea- 
lui: „Ce o să fie? trei-patru sute de lei“, şi cind colo-—trebue 
să Sp am cheltuit de m'am stins, că le-am făcut pivniţă de 
desubt. S4 vii numai de-a minune să-ţi arăt, să vezi grinzi... ia 
te mä ici... jà poftim grosime... Şi numai stejar adevărat, Ca 
aşa am fost învăţaţi, ori faci ori nu faci, Bietul tata, cind le-a 
reparat p'ale vechi, cit crezi c'a cheltuit 3. că acum irebue să 
SH cum eram noi altădati, Mosu meu Dinu Strimbeanu... 

e aici inco!o ghenealoghia, care tine mai bine de un 
ceas ŞI care se termină, ducind pe bietul ascultător la poartă, 
de unde cu un gest larg, care imbrățizează toţi munţii violeți 
din zare: „Vezi dumneata toți musiţii aia ? toţi au fost ai nos, 
tri odară...* 

N'a pulut vorbi a/!f2/ cocoana Leonora, Și vorbeşte asa 
de exact eum a trebuit să vorbească, incit chiar numai din 
acest Ge o vedem întreagă cum a fost. Ceea ce spune ea 
aici este determinat de viaţa ei trecută şi actuală, de tempera- 
mentul ci, de cultura ci, de vremea şi locul în care trăeşte, ete. 

Aczastă redare perfectă a personajului prin dialog este 
foarte esenţială pentru un scriitor anahst-psicholog ca Brătescu. 
Voineşti, căci fa opere de analiză psichologică «actiunea» e mai 
mult internă, nu e atita vorbă, adică, de Ce realizate de per- 
sonaje, cit de evoluţia stărilor sufletesti: Pe om il vezi, mai 
ales, din ce vorbeşte si din cum vorbeşte, — Importanța dialo- 
gului pentru caracterizarea personajelor şi pentru desfășurarea 
«acţiunii» se veda mai ales in genul dramatic. — Şi mă gindesc: 
Ce drame admirabile s'ar putea scoate din Pană Trăsnea Sfin 
tul ori din În Lumea Dreptăţii. Cel care ar putea face aceasta 
e, de aitmintrelea, Brătescu- Voinesti insusi... 

Dar nu putem aci face o analiză amănunţită a chipului în 
care Brătescu- Voineşti Işi crează tipurile. SA vedem, în linii 


mari, logica naturală şi inerentă, ce se degajează din citeva 


tipuri ale sale, 


D 
E 


VIAȚA ROMINEASCA 


Rizescu este un om fără voinţă, inteligent și bun, pus în 
nişte împrejurări protivnice acestor însuşiri. Tot ce va face, va 
fi fatal, dindu-se însuşirile lui şi imprejurările. Altul s'ar fi re- 
voltat, dar el n'are voinţă: invidiază și, în loc de a căuta să 
reziste, ori chiar să distrugă pe altii, se distruge pe sine, prin 
tortură sufletească. E gelos: gelozia lui e pasivă, el nu «face 
moarte pentru ea» ca lăcăul lui Coşbuc. Berlescu, pe care-l 
stie că e necinstit şi prost, îl ridiculizează... Ei bine, ramine 
ridiculizat, nu răspunde ! Berlescu îl intreabă, bătindu-și joc de 
neşansa lui de advocat şi de falentul lui pentru muzică: «De 
"ce nu te bagi subşef de orchestră la muzica regimentului, cu 
130 fr. pe lună Ze, Rizescu rabdă, «nu face moarte»... Ef se 
duce nebun de durere... şi-şi toarnă apă in cap... Vine Zinca 
Sârdăreasa, care are de dat roooa franci cu împrumut, şi-i 
cere să caute pe cineva căruia să-i dea. El li dă lui Şerb Ca- 
lugâreanu, deşi nu é sigur de zcest om: sa 'nșală pe sine in- 
suşi; i se pare că poate avea dreptul să creadă că Şerb for 
va putea fi solvabil (aceasta, pentru că Șerb ii dă 2000 fr. 

-ceea ce vede bine Rizescu că e suspect—şi Rizescu are mare 
nevoe de bani); e o ipocrizie faţă cu sine însuşi, de om slab, 
care gare curajul să voiască a privi în fatt lucrul şi a-şi spune: 
e râu ceea ce vreau să fac, dar lac! Ori: e rău şi deci nu 
fac !—În toate acestea vedeli justa proporție a insugirilor lui și 
a împrejurărilor... Ca ajunge apoi să miniä, el, Rizescu! e 
fatal. Nu se putea altmintrelea., 

Acziaș lucru cu Pană Trăsnea, numai cit acesta nu e un 
intelectual cu nervii ascuţiţi, deci expansiv,—e stâpin pe sine 
insuşi;—are putere de voinţi asupra mişcărilor sale sufleteşti, 
nu însă şi asupra lumii din afară; rabda orice, dar nu poate 
lucra asupra oamenilor şi a lucrurilor—nu este un aefiz, ci un 
rezignat stoic;—are o voință pasivă, are putere de inhibiţie.—Și 
este, In acelaş timp, şi un sentimental delicat, De aici şi din 
imprejurări va rezulta tot ceea ce noi cunoaştem sub numele 
de «Pană Trăsnea Sfiatule... Cind sufere de iubire, căci iubirea 
lui e adinc de dureruasă, gi da faptul că el e mai bătrin de cit 
Eliza şi deci se "'ndloeşte c'o poate face fericită, el numai îşi 
trece, dureros, mina pe frunte... La moartea Elizei, el e zdrobit 
pentru totdeauna, se va transforma În schivaic, căci n'a avut 
alte interese în viață, dar tace. Cind cade năpasta pe el, as- 
cuilțați,., „revolta“ lui: „Se vede că aşa am fost eu ucsit dela 
Dumnezeu“. Pe D-ra Milicescu n'o ureşte, „dimpotrivă iar fi 
dat brişice, numai să se abată din calea lui, să-l lase în jizus/ea 
si în odihna, ete.*,,. Ca şi Lidrescu, care, tot această /ineste, şi-o 
văscumpără cu copilul său, care devine Ragni, 

Liniştea aceasta e grădinăria, la Pană, pe cure n'o pără: 
zește nici cînd i se judecă procesul; liniştea aceasta e cerceta- 
rea și aranjarea documentelor, la Costache Udrescu, care-l face 
ridica) și nefericit în lumea noui in care a întirziat. ŞI mi se 
oare că „documentele“ sint un simbol prin care Brătescu- 
Voineşti exprimă sufletul vremii vechi, care mare ce face în, 


W 


IDAN AL. BRATESCU-VOINESTI ` a77 


lumea cea rouă,-—după cum şi Udrescu e u i 
clase (nuvela nici nu e intitulată „Costache duri E, Pană 
Trâsnea“, ci „Neantul Udreştilor“),—ceea ce explica și justifică 
fipo Ek Harsen nici nu ` S tip bine caracterizat (Coana 
ţa. care abia apare în nuvela, e un tj i vi 
Nu mai vorbesc de alte tipui. TEE 


e H. 


Liniştea aceasta e punctul central al concepției d 
fericire a lui Bratescu-Voineşii, See 
Set cum a observat atit de bined. 

„S'a zis că un scriitor nu poate să nuaibă o etică i 
esteticei sale. În dosul esteticei clasicilor, Geesen SE 
liştilor, exista o concepţie etică, o concepţie a vieții, adică un 
criteriu al fericirii omeneşti. Andre Gide explică nereusita, dn. 
sienifiența simbolismului, nu prin lipsa unei estetici, ci "prin 
lipsa unei concepții asupra vieţii, prin fereala de a avea o asee 
menea concepție, prin căutarea imposibilului : a realizării unei 
DRECK Lie age artă, 

è ericirea, după Brătescu-Voineşti, stă în linişte, în mul 
gta alcătuită din dulci și sigure nimicuri, care ug ada SE 
SE ani,—aşa cum a cintat'o el în Simbd!n şi Moartea 

„Această liniște, pe care nu o poate da decit waja de fa- 
milie, adică izolarea de lumea mare a luptei pentru tralu, Intr'o 
lume mică, de iubire, in care lupta pentru traiu înceteaza, —a- 
ceastă liniste nu o poale avea Rizescu şi de aceea el este dis- 
trus; nu u poate avea Udreszu, at de aceea este nefericit; ar 
î putut'o avea Pană Trâsnea, dar n'a avuto; o poate. insir- 
și, gusta Iosif DAnescu, care, de sigur, va fi fericit.—Și, obser- 
vap, cintre acesti patru oameni, cel mai practic, cel mai infz- 
rior, el singur o poate gusta, 

„_Dar această pr 2 care este efectul adaptării, nu e po- 
«bilă, cum vedeţi, celor superiori, firilor cu adevărat distinse, 
— pentru ce? am vâzut aiurea, Concluzia, deci; la care ajunge 
Brâtesu- Voinești, este că viaţa nu e bună pentru cei buni. Şi 
distrugerea celor buni n'o explică numai imprejurarile concrete : 
conspirația inconștientă a celor răi impotriva velor buni, ascen- 
Genta acelora asupra acestora, defectele morale ale acelora şi 
calnățile morale ale acestora. Se pare că împotriva celor buni 
conspiră Incă ceva,—o putere ocultă, să-i zicem soarta, fatali- 
tatea: Ceva care umple măsura nefericirii, —căci, pentruce cind 
Rizescu e zdrobit de Imprejarâri, cind este la un pas de nebu- 

nie, de ce focmai atunci se întimplă săi fie rănit şi zdrobit 
copilul, ceea ce complectează seria cauzelor suficiente ale 
nebuniei lui Rizescu 2—Brătescu Voinești e prea artist şi prea 
cugetator, ca să cred câ a /uvenfa/—pentru nevor de compo- 
Sitte — acel sfirsit al nuvelei fi Lumea Dreptăţii. Sint sigur că 


EI 


278 VIAȚA ROMINEASCA 


in acel sfirsit se ascunde o concepţie: a fatalitäțpii, a ceva 
neinteles care, de dincolo de fenomene, dirigueşte şi orinduește 
lucrurile omenești. A i 

E poate acel Dumnezeu, de care vorbeşte Andreiu Ri- 
zescu, acea conştiinţă universală, totală, care intervine, In ce 
scop nu putem şti noi, părticele infime, şi deci mărginite, ale 
acelei conştiinţe. KS 

„„Și totuşi Brătescu-Voinești nu este un pesimist, nu este 
nici chiar un protestatar. Şi nici n'ar putea fi dacă, in adevăr, 
are concepția acestei fatalitați,—care nu poate duce decit la re- 
zignare. Şi nu poate fi pesimist ori protestatar, şi din cauză ră 
el, cum am spus, priveşte viaţa din punct de vedere «universal». 

V'aţi gindit vreodată ce deosebit e'un om care simie ada 
vărurile astronomiei, geologiei şi ale istorici, de unul care nu 
le simie? Ce este viaţa cu durerile ei, cind o concepi in infi- 
nitul spaţiului, al timpului și al fiinţelor care au fost,sint și vor 
fi ?—Cetiţi, la sfirşitul /uspecției, cugetările bacalaureatului Teo: 
dor Ionescu, care compară «invâlmăşeala de acum 24 de rea- 
suri a ăstor furnici care dorm“ (soldaţii) cu rmensitatea lumilor 
cereşti ! Cetiţi acele admirabile consideraţii ale lui Bratescu- 
Voineşti asupra rostului vieţii cocoanei Leonora, viaţă care, pri- 
vită din punct de vedere „universal“, e tot atit de importantă 
ca şi a marilor căpitani ori Învățați, ca și a marilor impărâți 
care au fost. Da, fatt cu imensitatea totului, cine ar mai sta să 
ia în samă deosebirile dintre «furnicile» de aici de jos! Emi- 
nescu, în Satira I, a exprimat cu profunditate această stare su- 
fleteasca. Şi dacă, în sufletul lui Eminescu—şi aceasta numai 
accidental de altmintrelea—această concepţie a putut duce la 
concluzia că ; 


Deci cum voești, tu poţi urma cârarea, 
Fii bun şi mare, ori pătat de crime: 
Acelaş praf, aceiaşi adincime! 

lar moştenirea ta şi a tot: uitarea! 


intr'un suflet ca al lui Brâtescu-Voineşii ea nu poate duce decit 
la rezignare și la erfare, la indulgență faţă cu s<micile mizerii 
unor suflete chinuite>; nu poate dech să-l ferească de acel anti- 
patic şi îngust puritanism moral, care nu e decit un aspect al 
egoismului, al suficienţii și al lipsei de simpatie intelectuala și 
alectivă.—Câci această concepţie nu numai ronsolează, dar face 
și mai comprehensiv pe acela care o art. Presupune o mare 
inălume şi hbertate morală, o atitudine ca aceea pe care oare 
Brâtescu- Voineşti laţă de «crima» lui losif Bailer din Contra- 
venție, aşa de mare innăalțime şi libertate morală, incit erfarea 
cu care autorul acopere vina sârmanului „contravenient“ n'a 
fost pricepută şi s'a gâsit că ar fi o contradicţie intre Iumina 
simpatică in care autorul pune pe Iosif Baler ṣi intre fapta 
«rea» pe care o face acesta... 


IOAN AL. BRATESCU.VOINEȘTI Za 


Aşadar, această concepţie a lucrurilor omeneşti din 
ct 
de vedere «universal», care pe altul lar duce în: tee 
ral, pe Brătescu- Voineşti d duce la o morală mai comprehen- 
sivă, ma! omenească. E chestie de temperament: Aceeaşi con- 


cepţie, altoită un al! tem c 
dine in fata veti, perament, dă naştere la altă atitu- 


A Dar să analizăm mai deaproape sufletul acestui scriitor, 
Un suflet delicat care nu poate rezista singur mediului incun- 
ierg şi simte, deci, nevoia unei solidarităţi in fața luptei, so- 
idaritate care, cum am spus, pentru dinsul nu poate decit 
familia. Şi familia ia proporţiile rasei. Brătescu- Voineşti o con- 
cepe ca o solidaritate a generaţiei în viaţă cu toate gene- 
rațiile care au fost, —acesta este ințelesul Veamauliei Udreştilor 
de aici impresia adincă, rară şi stranie pe care ne-o produce 
acea minunată nuvela.— Această concepție a familiei ca o soli- 
daritate a generațiilor trecute cu cea prezentă, ne explică per- 
zistenţa (eet de ereditate in opera lui Brătescu-Voinesti. Ri- 
zescu e bun, pentrucă moştenise o inimă de aur de fa tatăl 
său, dascălul Rizea ; Moldoveanu recomandă lui Trăsnea pe 
Eliza, de oarece e sigur de insusirile bune ale acesteia, căci 
părinţii ei au fost oameni cum se cade; advocatul Moldoveanu 
e om bun, pentrucă e feciorul lui Moldoveanu, —3i, se pare, e 
singurul advocat de treabă din orăşel; cind Împrejurări pro- 
tivnice intrerup firul eredității, abat personalitatea în ala di- 
recţie : catastrolă L., Raul, fiul lui Udrescu!.. Și, în Simbata, 
iese a ne spune Ce bine e să ai părinţi buni, cinstiţi, 

v PIC. 

Dar această viaţă de familie, pentru cine a putut să aibă 
o viaţă de familie (căci nu oricine o poate avea, deşi toţi au 
un tată şi o mama), crează o psichologie deadreptul deosebită, 
ba chiar contrară, celei a aşa numiţilor «proletari intelectuali». 

E interesant de văzut această deosebire, căci literatura noastră, 
mai toaiă, a fost creată de aceştia, şi originalitatea, caracterul 
cu torul d-osebit şi unic al operei lui Bratescu- Voineşti, se va 
explica mai ales prin această deosebire de origine, de educa- 
ție, de experiență personală a autorului nostru. 

„Proletarul intelectua!“ este, în genere, un om eşit din 
clasele inferioare, inculte. El, prin cultura, chiar din scoală, se 
simte departe şi instrâinat de viața familiei lui, şi Incepe să 
trăiască o viaţă sull-tească separată. Prapastia aceasta devine 
din ce în ce Cat mare şi simpatia firească pe care o are pen: 
tru ai sâi devine adesea o cauză de suferință morală, căci el 
iubește pe oameni cu care n'are nici o comunitate sufletească, 
Şi dealtmintrelea. chiar dacă ar trăi viața familiei sale, n'ar 
trăi o „viaţă de familie“, căci in clasele inferioare, casi În cele 
mai suprrioare, la noi, nu există, cum există mai ales la Ger- 
mani, o adevărată «viață de familie», Singura rlasă unde există 
ori d existal, o asemenea viaţi, e clasa aceluia care a scris 


30 VIAȚA ROMINEASCA 


Simbâta, — ate de aci, ba sigur că de aci, simpatia auto- 
ralui sta) geg. ba chiar mărturisirea acestei simpatii in 
În Lumea Dreptății, cind ne spune pentru ce casa lui Anto- 
pescu era aşa de mpana "engen german după mamă, 

tenise acel gemüth al familiilor germane. A 
get N'am să Za tot ce datoreste opera lui Brătescu-V'oineşti 
acestei experienţe din «viața de familie», — nisi, deci, toate deo- 
sebirile acestei opere de opera „proletarilor intelectuali“, —toată 
originalitatea, din acest punct de vedere, a autorului nostru, 
Ma voiu imărgeni la citeva particularităţi caracteristice, 

Femeea şi iubirea. «<Proletarul intelectual», tinărul roman- 

tic, lipsit de viaţa de familie, n'a putut cunoaşte, prin mama sa, 

in sora sa, farmecul femeci-om; nu s'a deprins si vadă în 
emee, mai innainte de toate, un om; din cauză aceasta nu i 
Sa infiltrat respectul de femee; a putut deveni, din această pri- 
cină, cînd au contribuit şi altele, pornograf. Îmaginaţi-vă un 
om cu legături prieteneşti cu femeile din familia sa, pe un om , 
aspra căruia pluteşte, nevăzut, aerul de intimitate femenină fa- 
miliară, şi spuneţi dacă vi-l puteţi închipui scriind pornografii : 
dela aceasta il impedică si area e despre femee şi respectul 
pentru ea şi—dacă von ai sfiala de a scrie lucruri pe care 
acele femei ar putea să le ceteasză, căci acele femei ar ceti ! | 
Dar nu numai atita: «Viaţa de familie» trăită, il va face săi-, 
dealizeze, în opera sa, această viață de familie, cum face, de! 
fapt, Brătescu- Voineşti; iar concepția despre femee, de care 
am vorbit, respectul pentru ca—imagina concretă, apoi, a ma | 
mti şi a surorilor, dacă e persistentă, nu numai că-l va impe j 
reca de a terfeli femeca, ci, din contra, il va face să simtă ` 
nevoia čz, din cind în cind, să realizeze, În opera sa, acel iden 
de femese.. Nimic din toate acestea la «proletarul intelectual»! 
Nici o presiune morală lemenină !—Mai departe: «Proletarul in- 
îelertual» rar vine în contact cu femei de familie, căci ducind 
o viaţă de sărăcie şi de bohemă, el *răezte numai in societatea 
bărbaţilor, iar femeile cu care vine In contact fac parte, în ge- 
nere, tot din bohema de toate etajele, 

Și atunri, femeea pentru el nu rămine decit animalul de 
celălalt sex, pe care o doreste ori brutal ori, cind o idealizează, 
o idenlizeazi nu ca pe un om, ci munai ca pe un izvor de sen- 
Zant supraomeneşti, visind lucruri care de care mai cromanesci», 

iteratura lor e martoră, Nu voiu vorbi de unul din cei 
mai reprezentativi, prin viața sa dacă nu prin talentul său ar- 
tistic, ai aceste categorii de oameni, de Traian Demetrescu, 
care cade cind în pornografie, cind în extaz. Acesta wa cu 
noscut pe cealaltă jumitate a omenirii, pe femee, Voiu aminti 
chipul În care a priveşte Eminescu. Nimene n'a cintat la noi 
atit de adine si de frumos iubirea, ca Eminescu! Și rar o va 
mai cinta aşa cineva! Dar cum concepe el iubirea? Cum 
priveşte pe lemee ? Nu-i voiu bânui— dealtmintrelea nu bănu- 
esc, constat —ca Gherea, că n'a cintat «femeia cetățeană», ci voiu 


IOAN AL. BRATESCU.VOIXESTI Kal 


constata că Eminescu a conceput femeea numai ca o fiinta de. 
it sex şi o fiinţă frumoasă. Ela cintat În amor „glasul sog- 
ciei'„—ceea „ce le-abate și la paseri de vre-o două ori pe an“,— şi 
frumuseţa formei femeeşti,—„ca o pinză de Corregio", 
In opera lui Brătescu- Voineşti găsim altă femee, altă 
iubire. Nu femeia, obiect frumos, nici femeea-cetățeană, 
GE, mai simplu, mai adevărat, mai etern: lemeea-om. 
Femeea e iubită și pentru sexul ei, dar şi pentru sufletul «i: 
tren e și „glasul speciei“, dar e Şi prietenie. Şi Bratescu- 
Voineşti, insistind asupra tuturor acestor caractere, ¢ mai rea- 
list decit ceilai i; şi insistind mai mult asupra omenescului din 
femee şi din iubire, e mai artist, căci un artist zugrăveste, mai 
intăiu, prin ceea ce e mai caracteristic, şi dacă toate femeile 
se „asamănă ca „femele“, ele se deosebesc ca „oameni“, şi, al 
doilea, cevra ce trebue că releveze artistul e mai ales partea 
superioară, omenească— căci omul interesează in artă—şi nu 
partea inferioară, prin care ne atingem de animale, — lmi aduc 
aminte de remarca nostimă ce o face un lacheu (intrun scrii- 
tor rus): el nu pricepe tortura stăpinului său amosezat, el nu 
pricepe de ce stăninul său vrea numai decit pe acea Tree, 
cind, la urma urmei... toate femeile dau acelaş lucru! Lacheul 
nu pricepea că, dacă, ca animal, femeile sint la fel—sau aproape 
—ca oameni fiecare e o individualitate deosehită, o lume deo. 
sebită, Aceasta n'o pricep nici muki scriitori; mai just: n'o simt"). 

Acum cugetați la femeile din opera lui rätescu— Elena 
Murgu, Elena Pireu Eliza lui Pană, ete.—şi la iubirea bär- 
baţilor, şi veţi pricepe ce voesce să spun.— Între condiţiile de 
fericire ale lui Conu Costache (din Vircotacul) c şi faptul cå 
are o femee „iubitoare ca o soră“, În acest cuvint, e expri- 
mată, în rezumat, concepţia lui Brătescu- Voinești asupra ju- 
birii şi a legăturilor dintre bărbat și femce, 

De aici puţinele descripţii ale frumuseții fizice a lemeei şi 
stăruința de a zugrăvi frumuseţa morală. Ear cind zugrăvește 
frumuseța externă, notele sale sint de acele care sint in cea 
mai strinsă legătură cu partea moral-omenească a femei, Ti- 
pul cel mai ideal de femee, nu numai din opera sa, dar din 
toată literatura rominească, Eliza, femeea lui Pană Trăsnea, 
nu ştim cum avea sin şi dacă buzele îi erau de foc, dar ştim 
că era „cea mai'vrednică de iubit femee, prin gingăşia ei, prin 
ochii ei, ah! şi mai cu samă prin glasul ei!..* Prin glasul ej, 
şi prin ochi, pentrucă ochii sint „ferestrele sufletului şi prin 
glasul ei, mat cu samă, căci glasul e, din toate manifestările f- 
zice exterioare, aceea în care să tradesză, msi cu Samă, omul !— 
Lacheul amintit, dacă ar fi ştiut că ochii şi mai ales giasul— 
sufletul | robesc pe sihpinul său, s'ar fi convins că femeile 
n'au, toate, acelaş lucru.. 


*). „Nu te îngriji, zice Jerome Coiguurd d-lui d'Auquetil, vel gasi 
o alta, care nu se va deosebi de loc de aceasta, sau, cel puțin, nu se va 
bi esenţial, Şi mi se pare că ceea ce ceri de la una, au toate teme- 

ile“ (Anatole France, La Rotisserie de la Reine Pedauque), 


e2 VIAŢA ROMINEASCA 


Dar Brătescu- Voineşti subordonează atit de mult animalul 
omenescului, Ineit iubirile cele mari din opera sa pot fi—cum 
sînt—sau Intre bărbaţi în vristă deja și femei tinere (Udrescu 
şi Saşinca, Pan şi Eliza) sau între bărbaţi şi femei care nu 
mai sint tineri (Iosif Dănescu şi Elena Cioranu). Dacă iubirile 
acestea n'ar fi omeneşti, ar fi dezgustătoare şi ridicole, mai alesa lui 
Udrescu, dar mai ales a lui Pană Trâsnea, Şi aţi văzut vre-o 
iubire mai duioasă, mai frumoasă, decit acea din Pana Trăs- 
nea Sfintul? Pentru ce? Pentrucă iubirea aceea nu are ca con- 
diţie unică fierbinţeala singelui— și atunci ar P ridicolă, şi crudă 
pentru Eliza —ci condiţia ei este legătura omenească, ap feint, 
care primează pe cealaltă. DS 

Numai sufletul lui Brătescu-Vo neşti putea să ne dea ceva 
aşa de rar, 4 


Am spus mai sus că numai chipul în care zugrăvește 
Brătescu- Voineşti pe femee, este realist. lată dar cum o con; 
cepţie asupra vieţii poate fi cauza unei Insușiri artistice,— A 
vedea in femee pe om, estea vedea, mai înnainte de toate, bine 
in sufletul ei. În literatura noastră avem observatori tot aşa 
de pătrunzători ai sufletului omenesc cași Bratescu-Voineşti, 
dar n'avem, cind e vorba ce femei, nici unul la înnălțimea sa, 
Cauza am arătat-o mai sus, Ceilalţi n-au redat suflete de fe- 
mei, căci m'au bănuit existenţa lui, i Se? 

Sint multe observaţii fine în nuvelele lui Brătescu-Voi- 
neşti asupra femeilor, dar nu voiu releva dech una, care ca, 
singură, ar fi de ujuns—dacă n'ar fi şi altele--ca să ne arāte 
cit de bine cunoaşte autorul nostru pe femei. E scrisoarea 
Elenei Rizescu cătră Adina Căpitan G. Nicolau. E un capo- 
doperă de ES Niciodată o femee n'a scris o scrisoare 
mai femeească! Voiu transcrie numai două pasaje: 

„Andreiu are... o privire bună și un timbru de voce grav 
duios între bas şi bariton. Unele cuvinte spuse de el îmi plac 
la nebunie, parcă vibrează inima în mine, cînd Je aud: mar- 
mură, bravură...» Wi 

Obaervap fetişismul naiv pentru bărbat, caracteristic pen- 
tru o femee care iubeşte.. Sau: i 

«Am făcut aici cunoștința unui coleg de şcoală a lui Ale- 
xandru, un doctor (Georgescu, a căruia mevastă samănă le:tă 
cu Victoria Nanu, doar nitel mai în vrist...» 

Ştiţi tendința femeilor de a compara cu orice preţ; e un 
fel de «mehalagism», o nuanță, atit de fin prinsă de autor, Mi- 
aduc aminte de o domnişoară studentă care, văzind intr'un al- 
bum pe Gioconda, a și asămănat'o cu Mari lonescu dela Huşi, 
— «doar niţel mai în vristă>... R 

Dar mai este un personaj, rar zugrăvit în literatura noas- 
tră, nicheri ca la Brătescu- Voineşti cu atita pricepere şi dra- 
goste—şi dragoste, căci nu se poate imagina D'3 dragoste—a 
cărui zugrăvire presupune, iarăşi, ceea ce am numit experiența 


IOAN AL- BRATESCU-VOIXEȘTI Zei 


-.. 


si respectul «vieții de familie»... E: copilul. «Nitu» din Două 
Surori, care este unul din cele trei sau patru personaje ale! 
nuvelei, prietenul «cocâi micăi», deșteptul ci elev, care ştie o 
mulţime de lucruri: <lanuaie, Fevuaie>, etc., victima nevinovală 
pentru un timp, a neințelegirii dintre cei mari ; ori acel admi“, 
rabil «Nicuşor» care, in episodul din grădină, ne aduce aminte 
de pinzele lui Murillo, Nicuşor, care are o bună amică: privi- 
ghitoarea din grădina publică, căreia îi destinează banul dat de ` 
«conu Misu», şi care nu vrea să spună lui Vasilică acest mare 
secret cu priwghitoarea,.. Dar «Puiul», acel sărman copil, ciung 
și el ca şi cel din Intimplare, insă parăsit, stingher, lipsit de 
aripa ocrotitoare a mamei! 

Comparaţi atitudinea lui Caragiale față cu copiii... Dommel 
Goes, și ceilalți. Caragiale e antipodul lui Brătescu- Voineşti, din 
acest punct de vedere, Mult trebue să-l fi plictisit şi enervat 
copiii pe Caragiale, de sigur, dar gingăsia şi naivitatea lor nu 
lau frapat. 

„ Duioşia din Puiul este duioşia caracteristică a lui Brăteecu- 
Voineşti, care este o altă insușire a acestui scriitor şi care, de 
sigur în firea lui, a fost, şi ea, dezvoltată prin viața de fami- 
le, câci această însușire nu se poate dezvolta decit acolo unde 
lupta pentru traiu incetează, unde sufletul se destinde şi se in- 
moae,—şi, de fapt, viaţa de familie, mai cu sama, il face duios: 
Durerea unui biet om al cărui copil a fost mutilat; «Nitu» din 
Două Surori, peste care vin imprejurări neprielnice şi pe care 
ei nu le înțelege... Şi acel gind, ah! al lui Brătescu-Voineşti de 
a pune să zacă, Eliza murindă, în patul de sub portretul 
mamei lui Pană Trăsnea! (Aici duioşia este evocată prin ceia 
ce am numit solidaritatea generațiilor)... Şi Mapheranul, „copi- 
lui” sarmanei babe... 

deg: Ze este una din puterile sufleteşu creaoare ale lui 
Brătescu-Voineşti, căci opera sa, din cauza acestui adaos, este 
"mai impresionantă : ea ne produce mai multe stări sufleteşti, este 
mai evocntoare de viaţă, pentrucă noi nu trăim numai viața 
personajelor, ci şi viața autorului care se dezvoltă faţa cu per- 
sonajele sale. E un curent de viaţă dela autor spre opera sa, 
care măreşte intensitatea vieții din operă, Această insuşire dă 
un caracter de bunătate operei sale şi face ca autorul să ne fie 
atit de simpatic ! i 

O altá insuşire a svfletului—si decia operei—lui Brătescu- 
Voinesti este distmrția. lată o notiune greu de definit, mai cu 
samă că este aşa de relativă... Mai bine să dau citeva exemple. 
— Odată, Rizescu, venind trist acasă, copilul său ii propune să-i 
cinte Poi lo sapele, o! mama! din Cavalleria Rusticana... Un 
copil care are asemenea atenţii pentru tatăl său,—c o dovadă 
de distincție din partea autorului. lar faptul că copilul cintă 
din piano şi cintă o asemenea bucată, e iarăşi o distincție... Ca 
să ințelegeţi ce voesce să spun, gindiţi-vă la d. Vasile Pop şi 
chiar la alţii! Nu-i aşa că nu rimează ?--Indeletnicirile tipurilor 


Di VIAȚA ROMINEASCA 


saje: Pană Trâsnea cu florăria şi ceasornicăria (ocupaţie manu- 
ala delicată), Udrescu cu documentele venerabile, Rizescu cu 
cetitul şi vioara, Conduita lor : Pana si Moldoveanu, prieteni vechi 
şi buni cum rar se pot găsi, nu-si zic «tu» ci „dumneata“, nu- 
şi zic pe nume, ci „(rate Pană”, „frate Moldoveanu”. (Și vă in- 
chipuiţi pe Rizescu, in relaţiile cu prietenii, sau cu simplii cu- 
noscuți—cum fac mulți—intrebuirțind pe «mă> etu» ete ?), lubi- 
rea din /n Lumea Dreptăţii, din Pană Träsnea, din Două Su- 
rori, etc. toate acestea ne arată predilecția lui Bratescu- Voineşti 
pentru distincţie, El alge ce e mai distins in viaţa, iar trata- 
rea acestor subiecte distinse e la inâljimea subiectelor. 

Dar aceasta se reduce, la urma urmei, tot la accentul ce 
da Brătescu- Voineşti la ceea ce e superior în om şi la negiijarea 
imferiorului care e în om, El alege din realitate ceea ce e mai 
real: omenestul ! Imaginaţi-vă scena dela sfirşital celor Bont 
Surori. petrecută intre altfel de personagii şi scrisă de un scriitor 
cu ait temperament. Nu vedeţi pe Daânescu, cel puţin, cuprinzinc, 
infrigurat, genunchii Elenei şi câutindu-i, cu buzele sale, gura? 
Ma chiar o scenă şi mai „naturalista“: Parcă aud pe un rea- 
list francez: „Et il la posseda violemment...“ —Pe cind, Io nu- 
vela lui Brătescu-Voineşti, scena de dragoste dintre Di- 
nescu şi Elena find cea dintâiu, ca se petrece ca Între oameni, 
şi autorul a pus, in zugrăvirea ei, o supremă dislincție morală 
şi estetică: 

«Elena e intr'un jef, cu mina stingă peste ochi, cu mina 
dreaptă in minile casierului, care stă la spatele jeţului, aplecat 
Intro autudine de umilinţă... și nu îndrăznește să-i sărute mina.> 

Cine a mai scris uşa in romineşie? Această distincţie, a- 
cest fel de distincţie, este, iarăşi, unul din aspectele originali- 
Gm lui Brâtescu-Voineşti,—si, dacă vom băga de sama, în 
dosul distincţiei artistice, şi mai presus de ca, apare distincţia 
omului care a scris pe Pană râsnea Sfintul. —0O miră digre- 
siune: Acest om, care poartă În sufletul său această distincție, 
in mijlocul sociezăţii zugrăvită in În Lumea Dreptăţii, trebue 
să fie un sufle! foarte relractar vulgarităţii.., Nu e aproape ua 
paradox ca suprema distincţie a literaturii norstre să ne vină 
din cetatea lui Berlescu, Zărnescu, Vasiiiadi & comp. ? 

Impotriva vulgarnâţii, care vrea să jignească distincția. 
protestează  Briteccu- Voinesti în acel admirabil conu Alecu... 
Desigur, Clopotescu nu este un Rizescu. 


Combinaţi spiritul de observaţie, căruia nimic nui scapă, 
şi cu duioşia sa, şi veţi avea o ultă calitate a lui Brătescu-Voi- 
neşti: umorul Aen, odihnitor, care nu terielește pe nimene, care 
atrage simpatie şi dă naştere la un zimbet de plăcere, şi nu de 
răutate. 


d » 2 = 
Reflexiv si analist, Bratescu-Voinesti diseaca viaţa, spre a 
ne-o arăta In cauzalitatea ei, Pentru aceasta, el nu are Dee 


IOAN AL. BRATESCU.VOISEȘTI sa 


de imaginaţie, ci de patrundere a sufletelor omeneşti, Imagina- 
ţia este o putere mai degrabă sintetică, care combină ; este 
mai degrabă, o insuşire a unui poet epic, care rlădeste, ca Sa. 
doveanu. Şi aţi observat că Sadoveanu este tocmai. anuipodui 
lui Brătescu- Voineşti ? Vom avea prilej să arătăm citeva dso- 
Schiet fundamentale intre aceşti doi mari—cei mai mari de azi 
— prozatori ai nostri, ` 

„Tot lipsa de imaginaţie a lui Brâtescu- Voineşti ar ex- 
plica şi puţinui loc ce-l ocupă natura în opera sa, căci zugrăvi- 
rea naturii afacere de combinaţie-- presupune imaginaţie. Dar, 
nu este aşa, deşi este aşa, lată ce vorsc să spun: Deși fåra 
imaginate nu se poate „crea“ safura, dar Brătescu-Voineşti 
chiar s'o poată crea, n'ar crea-o, pentrucă n'are nevoe de ea, 
pentrucă ea nu e necesară În economia operei sale, pentrucă 
el, nefiind un temperament epic, care aicătueşte un fot din părţi, 
ci, din contra, un analist care desface totul în părți, —natura, 
care este unul din elementele alcătuitoare ale totului, nu-i poate 
sluji la analiza acelui lucru pe care | diseaca el: sufletul ome- 
nesr, 

Dar înnainte de a arăta aceste lucruri, mă grăbesc să spun 
că În opera acestui scriitor sint pasaje admirabile, in care se 
zugrâvesc colțuri de natură, şi de-o freschetā de senzaţie re- 
marcabilă. Voiu alege citeva exemple; Munţi carv se văd dela 
Udreşti: „ca nişte spinări de vite uriage, care dorm în margi- 
nea zärii“, [maginea admirabilă. în citeva cuvinte, a unui incen- 
diu : „flacări mari care se zvircolesc şi filfie ca niște steaguri“, 
Evocarea nopţii de vară ` „lata-mă culcat în pridvorul luminat 
ca ziua de luna plină, ne putind inchide ochii din pricina cia- 
tecului pitoalacilor care se aud pretutindeni, aici aproape ca 
sunetul a două pietre lovite una de alta, colo în depărtare ca 
picăturile de apă căzind intr'un vas plin“,—decit care nu eu, 
nose o imagine auditivă mai bine redată In literatura rom: 
Daach, 

Dar acestea sint numai dovezi că Brhtescu-Voineşti simte 
natura a ştie să zugrâvească acele aspecte care | imprestone:iză. 
El nm e însă un cintâreţ ori un pictor al naturii... 

Natura nu trebue zugrăvită decit atunci cind.. e nevoe a 
o zugrăvi. Sint scriitori Care se simt datori să-şi întrerupă 
din cind în cind povestirea, spre a scrie cite o pagină de „na: 
tură”, —ca să fie complecti Sint, apoi, scriitori care, dacă isi 
poartă personajul in natură, se simt, prin chiar aceasta, obů- 
Eat să faci descripţii de natură. Dar este clar că dacă ena- 
tura» nu ne explica nimica, e de prisos a o zugrăvi: zugravi. 
rea ei devine un e -isod netrebnic, o digresiune inuulă,—si o- 
pera e lipsita de acea unitate organica, pe care trebueşte s'a 
aibă prin definiţie. —Cind Sandu Aldea duce pe lani Livaridi pe 
moşie ori la Brăiia, povestirea e intrerupta de admirabile—re 
cunose!- -deseripţii de natură, dar eare siat nişte digresiuri, 
pentrucă «natura» aceea zugrăvită de Sardu-Aldea nu ne ex- 


Se VIAŢA ROMINEASCA 


phcă nimic, nu e În nici o legătură cu starea sufletească des- 
crisă, si autorul nu scoate nici un efect din acea zugrăvire: de 
pildă, cel puţin, contrastul între frumusețea naturii, ori eterni: 
tatea ei nepăsâtoare, mai ştiu pu? şi între ep lui 
fani. Lat, însă, Cei trei ai lui Sadoveanu, Acolo, natura In 
toamna tirzie, cu vinturile triste, cu frunzele arse de bruma 
toamnei, etc. încadreaza perfect starea sufletească, care formează 
fondul tragedie! din această nuvelă. E, parcă, acelaș lucru in 
natură şi în sufletele eroilor acelei nuvele... Za, În Moarta, 
unde natura e cadrul iubirii de altă dată şi cadrul, mai muit, 
pricina chiar, a melancoliei de acuma... Dar nu mai dau exem- 
ple, caci in toate bucăţile lui Sadoveanu natura face parte in- 
tegranti din fondul nuvelei, ea sau explică, sau pricinuește, 
sau încadrează viața zugrăvită,—natura şi omul formind un ot 
indisolubil, pentrucă oamenii lui Sadoveanu sint minaţi de fa 
talități obscure, pentrucă aceşti oameni sint parcă numai nişte 
prelungiri ale naturii, făra de care nu i-am putea inţelege,— 


pentrucă, Într'un cuvint, Sadoveanu nu diseacă viaţa, ci o ë- 


vocă, o alcâtueşte, pentrucă spiritul său e sintetic și nu e a- 
nalistic. 

Braătescu- Voineşti, analist al vieţii, al sufletelor, luind omul 
ca atare şi analizindu-l, nu are nevoe de „natură* şi de aceea 
nu o zugrăveşte, Ce rol poate avea natura in tragedia lui 
Pană Trâsnea sau a lui Udrescu? ` ` : ` 

Şi apoi Brătescu-Voineşti zugrăvind mai ales sentimentele 
şi. conflictele pur sufleteşti, decit senzațiile şi instinctualitatea, 
prin chiar aceasta el nu are nevoe de „natură“, fiindcă intre 
natură și stările sufletesti superioare nu e o legătură ca intre 
senzaţii, instincte şi emoţii.—şi natură. Personajele lui Sado- 
veanu—aprigele sale personaje epice—sint mai senzitive şi mai 
instinetuale, mai naturale; ale lui Brățescu sint mai sentimen- 
tale, mai reflexive, mai departe de natură. i 

Cu alte cuvinte, Brâtescu-Voineşti, pentru a explica per- 
sonajele sale, n'are nevoe de ambianța care este natura, Aceasta, 
nu ne-ar spune nimic in privința lui Rizescu; pe Rizescu ni-l 
va explica, dinpotrivă, mai ales mediul social,—şi pe acesta, 
am văzut, ni-l zugrăvește admirabil. 

lar dacă este o ambianță naturală, care să ne explice su- 
fletul, personalitatea conştientă a personajelor, apoi aceasta va 

aceea care afirmă de om: casa, grădina, gospodăria, etc, 
(asa ne arată gusturile omului, și deci pe om; ea ne msi ex- 
plică şi caracterul omului prin influența ei asupra lui. 

Descripţia acestei ambianțe fiind necesară, organică, unor 
nuvele ca ale lui Brătescu-Voineşti, ea şi se află in aceste nu- 
vele.—Cind Brătescu-Voineşu ne zugrăvește casa sa pârin- 
tească şi mobila, acele «canapele» cu <pernt cusute cu lină, 
pe una un cocoș pe alta un cine de vinătoare», acele „Scaune 
imbrăcate cu peticuțe de mâtase, aşezate și cusute cu măestrie 
de mama“, ete.—noi pricepem ce fel de oameni erau părinţii 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEŞTI s7 


säi, ce viaţă patriarhală şi potolită duceau, ce viață casnică 
trăiau, — aceste amănunte sint explicative pentru psihologia lor, 
pe cind zugrăvirea munţilor din depărtare n'ar avea nici un 
rost aiui,-- Cind Brătescu-Voineşti zugrăvește casa lui Udrescu, 
satul Udreşti, etc. noi pricepem mai bine pe Udrescu o price- 
prm şi instrăinarea fatala ce trebuia să simtă Saşinca pentru 
această casă, adică pentru asemenea oameni. Cind Brătescu 
ne zugrăvește eeng lui Pană Trăsnea, el ne zugrävegte pe 
insuşi Pană Trasnea.—Cind ne zugrăvește ograda şi grădina 
lui Matache, pricepem pe Matache, etc, 

Aţi observat frecvența grădinilor in opera lui Brătescu- 
Voineşu (sint În majoritatea nuvelelor sale)? Această frecvenţă 
e lucrul cel mai natural, căci ocupaţia cu florăria e caracteristică 
tpurilor sale, care sint oameni distinși, retrași departe de lume, 
meditativi, —şi apoi, ocupaţia cu lucrurile pamintului— „vechiul 
nostru tată“ —este încă cea mai nobilă indeletnicire omeneas- 
că,— şi tipurile lui Bratescu-Voineşti au toate pecetea distincţiei, 

Nu ştiu: poute e o impresie greşită, dar mi se pare ch 
la nepăsarea naturii faţă cu suferințele şi bucuriile ființei ome- 
nesti, acest observator şi analist al sufletului omenesc şi mai 
ales al suferinții omenesti, răspunde şi el cu nepâsare. Îmi pare că 
aud, din opera lui Britescu-Voinești, glasul mindrului poet, care în- 
dramnă să ne intoarcem privirea alurea, de la recea natură: 


D D + D D D D D D D D D D - D D a a + H 
„Ailleurs tous vos regards, zilleurs toutes vos larmes, 
„Aimez ce que jamais on ne verra deux fois“... 
Și sint eterni şi nepâsâtori munţii Dimboviţei, dar aceea 
care a fost odată Eliza Nichita și acela care a fost cindva Pană 
irăsnea,—nu vor fi «de două ori», şi Brâtescu Voineşti spre 


ei pa indreptat toate privirile, pentru ei a vărsat toate lacri- 
mile.—pe ei ba iubiti, 


MI. 


Am caracterizat aiurea pe Brătescu-Voineşti cu un cuvint 
al lui Nietzsche: apolinian, în deosebire de Sadoveanu, pe care, 
Intrebuinţind terminologia aceluiaș filozof, l'am numit dionisiac. 

In adevăr, Sadoveanu lsi îmbracă, in imagini strălucite, 
e e ce i-o dă tragedia vieţii omeneşti,—şi aci e neintrecut, 

rătescu- Voineşti diseacă, analizează această tragedie, ne-o 
arată, ne-o explică în cauzalita tea cei. 

Dacă Sadoveanu are patos, Brătescu are finețe şi subtili- 
tate, Dacă Sadoveanu, e un spirit sintetic, Brătescu-Voineşti e un 
spirit analitic. 

Sadoveanu construind — şi dindu-ne un fot—are nevoe de 
toate elementele totului, deci și de natură, mai ales de natură, 
de acel mare tut, În care omul e o părticică: Sadoveanu din- 


248 VIAŢA ROMIXEASCA 


du-ne şi sentimentalitatea şi prelungirea aceştia spre naturi— 
senzaţia—nu se poate dispensa de «natură», căci În cauzalitatea 
ce are s'o redea el, natura e prima cauză, — Brâtescu-Voineau 
zugrăveşte sentimentalitatea fără senzație, de aceea el nu are 
nevoe de <natură=,— cel mult cum am văzut, de ambianța due 
diată. omenească, aceea care se explică prin om si explică pe om. 

De aci si deosebirea In stil, Sadoveanu evocindu-ne mls- 
terul vieţii, înfiorindu-ne de tragedia vieţii, e mai impresionist 
şi mai impresionant : Stilul său e plin de imagini, adică de es- 
presii explozibile, încărcate de senzaţii şi de =rmoţii, de ințelezuri 
si de sub-ințelesuri ` Brâtescu fiind un «realist», un observator, un 
analist, nu are nevoe de asemenea stil, —acesta nu ar putea reda 
ceea ce vrea autorul să ne dea, El are un stil fransparent, pentru 
că trebue să fie cht mai clar şi mai precis, —căci el mare să ne inf- 
oare, ci să ne explice, O frază separată a lui Sadoveanu e artistică, 
o frază separată a lui Brâtescu pare o frază de ziarist ori de cro- 
nicar. O frază a lui Sadoveanu iţi evocă sentimente, o frază a 
lui Brătescu iți sune un amănunt nou și interesant. lar viața— 
atit de intensă !—rezultă din suma acestor fraze, 

Dar poate Brătescu-Voineşti nu ştie să scrie «figurat»? 
De loc! Dupi cum am văzut că știe să zugrăvească natura, 
dar o zugrăvește rar, pentrucă n'are nevoe de +a; iot așa, cons- 
tatăm că el poate scrie și «figurat», cu imagini, dar dacă nu 
scrie aşa, e că fondul său nu cere asemenea formă, 

Voiţi dovezi că Brătescu-Voineşti poate crea imagini de 
stil? Dar nu există mai frumoase în literatura rominească, prin 
justeţa şi noutatea lor! Le-aet numi, printre ceeace se chiamă 
imagini, «imagini de rasă». i 

Dar şi în imagini calitaţile stilului lui Brătescu- Voineşti apar : 
imaginile sale sint clarificătoare, nota ce rezultă din ele e so 
noră, curată, dar unică, pe cind imaginile lui Sadoveanu tre- 
zesc serii de armonice, 

«Dar precum în unele morminte, dacă piere tot ce fusese 
ingropat, mai rămine inelul mortului frumos 5 strălucitor ca în 
ziua dintâiu,—aşa, în mijlocul goanei de prefaceri si de innoiri, 
a rămas Pană Trăsnea, neclintit şi acelaşi, uitat în mormintul 
in care se ingropase singsor de viu“... 

Am văzut mai sus, munţii din zare ca «nişte spinări de 
vite uriaşe», glasul pitpalacului departe: ca <picâturile ce cad 
intr'un vas plin», aproape: ca «două pietre lovite una de alta», 
—-să mai culegem citeva: Antonescu: „Blond, slhbut, chel ca 
sticla, vio ca o vrabie“,— Ouăle de prepeliţă : «mici ca nişte 
cofeturi».— Puii prepeliței ` «mici, parcă ierau şapte gogoși de 
matasă».—Cind vine căruţa cu vinătorul, puii «au ridicat taţi 
in sus capetele cu ochişorii ca nişte mârgele negre și ascultau, 
— Momentele de luciditate ale lui Radu Finuleţ: «O isbucnire de 
lumină, brusc aprinsă si iarâşi brusc stinsă; apoi vedenii neli- 
murite fugind repede, repede ca aripile unei paseri care zboară 
grăbită în amurg». 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEȘTI 239 

Mu cunosc în literatura romineascã--si nici in alta—ua stil 
mai concentrat, o zgircenie de cuvinte, bine înțeles de cele ne- 
esențiale, de cele cuprinse deja in cuvintul mic, concentrativ,— 
ca stilul lui Brătescu-Voineşti, 

Sint convins ch B.Atescu-Voineşti concentrează citeva pa- 
gisi înu'un rind; sint convins că în dosul acestui stil, aşi zice 
banal de simplu și de nahural, se ascunde o muncă infinită de 
compoziţie, de concentrare. 

Din Moartea lui Castor: E ziua tatălui. Toţi sint la masă, 
Lăutarii cintă cîntece bâtrineşti. Unul din copii se scoală şi în- 
china în sănătatea lui. „El se ridică supărat de mult ce se si- 
leste să nu pară mişcat, îşi ia paharul...“.- ai ține un tuast, pe / 
care nu-l poate isprăvi de emoție... In cuvintul supărat e zu-l 
Rrăvilă o întreagă stare sufletească, o intresgā situaţie, grestul, 
fgura bbtrinului, atmosfera emoţională a comesenilor, a zilei de 
serbătorirt ete... 

Din Conu Alecu: Conu Alecu a pus la locul lui pe Clopo- 
tescu, VA inchipuiți jena acestuia, „mai ales cind, pe chipul nici 
unuia din cei de fața nu vezi vreo incurajare“, O întreagă 
situație redată prin cit mai puţine cuvinte. Cit ar fi seris altul? 
Ce „analiză psichologica“, ce zugrăvire a atitudinii bătrinitar, 
mat ştiu eu ce? 

Din Au Lumea Dreptăţii: Elena Murgu convinge pe Rizescu 
să aducă vioara, U convinge prin toate farmecele ei; «li suna 
vocea mai dulce decit pianul de care sta răzimată, ai privirea 
ei zimbitoare ucidea orice putere de iinpotrivire», Caci ce poate 
" Mal convingător, din partea unei femei, decit glasul şi privi 
rea ?— Rizescu, ja sfirsit, s'a ineredinţat că iubeşte pe Elena 
Murgu. lată ce minim de „analizà psichologică* cheltueşte ain- 
torul; „Și după lungi certuri cu sine insug, după lungi șovăiri, 
cind după fericirea fără de nume pe care o simtea alături de 
fată şi din neliniştea dureroasă care-l roden departe de ea, 
cind din tžerea rasullării pe care i-o pricinuia numai gindul că 
Sar putea să n'o mai vadă, s'a incredintat că fără dins: nu se 
mal poate, a corut'o lui Antonescu...“ Nu-l așa cå ne-a convins 
ca Rizescu iubește indestul ca sA nu poată trai fara Elena? ŞI 
pan ce puține suvinte ne-a convins autorul! Aceasta este sin- 
gura zugrâvire a iubirii lui Rizescu, Nu-i aşa c4 e de ajuns 2.a 
Lire pagini ar fi cheltuit altul pentru aceasta... ? 


Dar compozitia lui Brătescu Voinești meritt o atenţie mai 
indelungata. K 

E Proced-ele sale de concentrare sint de mai multe feluri. 
voU incerca Să catacterizei citeva, 

Brătescu-Voineşii alege efectul cel mai suprinzător, cel mai 
semnificativ, care decurge dintr'o stare sulletească, sau dintr'o 
situație şi atunci, în citeva cuvinte, am priceput toată starea 
sufletească sau toată situația, pe care altul, ar fi zugravii'o pe 
larg, fără ca impresia noastră să fi fost mai mare, ci din con- 


ET VIAŢA ROMINEASCA 


— -— 


tra. Aceasta revine la a spune cà el ne dă în citeva cuvinte 
tot atita viaţă, clt altul In citeva pagini.—şi aceasta mi se pare 
ştiinţa supremă a compoziţiunii. Acelaş fond, In cit mai puține 
cuvinte, e mai puternic, maitare,—Pană Traâsnea află că boala 
Elizej e lingoarea: „L'au luat de braţe şi lau adus afarâ“,— 
zice Bi gie RA e de ajuns: am înțeles toată durerea 
şi spaima lui Pană.—Cităva vreme după moartea Elizei; într'o 
sară, Pană, Moldoveanu și slujnica lui Pană, adunaţi in fața pa- 
tului unde murise Eliza; durerea lui Pană izbucneste întăiaşi 
dată in iata lui Moldoveanu; dar Pană se rezignează: „Dom: 
nul a dat, Domnul a luat“, zice el, „pe cind Moldoveanu eşia 
plingind fără a-i zice bundsara”. Cum s'ar putea zugrăvi mai 
puternic durerea și compâtimirea lui Moldoveanu ?--Panà e dat 
în judecată de d-ra Melicescu: «Știau şi copiii de şase ani, de 
ce mizerabilul maltratase pe biata fată, sfafornică în virtute», 
Am aflat ce crede <opinia publică» despre Pană, tot zgomotul 
mahalalei, care e acel tirguşor întreg. — Saşinca, intr'un moment 
de luciditate morală, are o mişcare de simpatie pentru 
Udrescu, Autorul nu ne spune nimic, dar pune să facă 
ceva neobişnuit, sâ-i spună lui Udrescu: „— Dragă, ia ceva 
pe dumneta; cam trage aici în pridvor“.—În loc de opa- 
ină de analiză à la Bourget.—Elena Cioranu povesteşte lui 
Xnescu istoria tristă a nenorocirilor ei şi, la un moment: „Se 
opreşte citva pentru a cere ajutorul batistei, ca să poată vedea 
a floare din perete pe care o priveşte de citâva vreme cu sti- 
ruință“,—adică o înneacă plinsul, dar ii rușine de slibiciunea 
asta, pe care caută s'o ascundă, etc, ete. —Advncatul Vasilescu 
ji istoriseşte lui Rizescu mijioacele prin care Benes ameţeşte 
capul femeilor ` Rizescu pune in legătură aceasta cu purtarea 
lui Beneş față cu nevastă-sa... Se desparte de Vasilescu şi 
pleacă... să stie incotro... «Ei! ei! păzeşte! strigă cit poate 
un birjar, care numai printr'o minune nu | calcâ»,—şi e de-ajuns 
să pricepem ce durere nebună a cuprins pe Rizescu. —Rizescu 
sufere grozav: Serb Călugăreanu, câreia îi dăduse banii Zincăi, 
a murit și banii sint Compromis), Cum ne zugrăvește autorul 
suferința acestuia, care e esențială in economia nuvelei? lată: 
„În curte cucoana Zinca întreabă: — Ai fost bolnav, 
maică. ori oboseala drumului? Cat mai slăbit, eşti tras la faţă!” 

Intreb iarăşi: Cit ar fi scris altul, ce pagini de psicholo- 
gie „zdrobitoare“?— 5S4 mai dau un ultim exemplu de zugră- 
vire prin-efect. Microbul, torlurat de camarazii săi, se infurie și 
e), bietul: Ceva neașteptat, comic. Unul propune să-l numească 
„Microbus furiosus*; se stirneşte un ris colosal, „şi risul e 
boală lipicioasă: se ia de la unul la altul, până la aprodul can» 
celariei, care ride /ingă ușă, ca prostul, cu minile peste gură..." 
Trăsitura din urmă luminează tot tabloul! 

Brătescu- Voineşti se foloseşte de antiteze, si atunci ambii 
termeni ai antitezai 'levin luminoşi şi plini de înţeles din cauza 
contrastului.—Pană Trăanea parcă n'a imbătrinit de loc, a ră- 
mas acelaş; dar grădina sa acum e veche de tot, trunchii s'au 


IOAN AL. BRATESCU-VOINEŞTI 9i 
POERA PAEO A 


îngruşat, parcă e un pare! Cit, deci, de demult e vremea cind 
trăia Eliza! —Pană Trâsnea e dat in judecată, vuește tirgul; 
cind vine advacatul să-l vadă, „Pană ținea in mina dreaptă un 
briceag, in mina stingă un fir de teiu şi In gura un altoiu de tran- 
dafir“. Ce departe e el de viaţa reală! Şi ce nobile şi nevino- 
vate preocupaţi are el faţă cu ale tirguşorului de oameni vul- 
gari, parveniţi, etc. !- Se judecă procesul lui Pană, e condem- 
nat, el nu asistă la proces,—in acele mumente, „el işi stro- 
peşte liniştit tiparoasele“. Acelaş efect! 

Bratescu-Voineşi zugrăvește indirect, prin impresia ce o 
face lucrul zugravit asupra unui personaj. Prin aceasta ne da, in 
acelaș timp, Si lucrul ce vrea să zugrăvească şi starea sufletească a 
unui personaj şi raportul reciproc Între personaj şi între ceea 
ce zugrăvește. Această seurtare devine, astfel. un procedeu de 
mare condensare. „losif Dânescu priveşte pe Elena Cioranu si 
i se pare câ acest chip cu părul dat in sus, desvelind toata 
frunfea mare, sub care strălucesc doi ochi negri, fâră a fi fru- 
mos, are un tarmec deosebit şi că tot rleosebită e şi limpezimea 
glasului ei*.— Un om: „nu-l poţi privi fără să-ţi vie să zimbeşti, 
pentrucă e o nepotrivire nespus de hazlie între micşorimea lui, 
intre figura lui gravă: păr alb şi creţ eu cărare la mijloc, bar- 
bişon şi mustaţi ca zăpada, mutră de ambasador —şi intre um- 
blatul pe jos cu un cogeamite ghiozdan la subțioară“. — Micro- 
bul: » lomaidi, intemeindu-se pe lipsa de mustață, pe piperni- 
cia trupului şi pe ascuțimea vocii, sustinea că are cel mult ciaci- 
sprezece ani; iar disproporția dintre eap şi trup, creţurile de 
pe frunte şi de pe lingă ochi, seriozitatea şi mai ales oboseala 
zugrăvită pe întregul lui chip, erau cuvintele care făceau pe 
Nababul a pe Musicus să pledeze pentru părerea că are cel 
puțin treizeci“.—Dar iată un pasaj și ma! caracteristic peniru 
ilustrarea acestui procedeu, în care Microbul ne e redat mai 
mult decit prin impresia unui personaj (al lui Tomaidiy—prin 
exteriorizarea acestei impresii, prin pucarea Microbului de cătră 
Tomaidi: Tomaidi face pe Microbul cind acesta vine de la Ca- 
serie: „Tomaidi îşi ia pălăria și ese, cerind mai intâiu scuze 
pentru faptul că nici hainele sale, nici pălăria lui, nu au <acea 
infațşare de respectabilă batrinețe a hainelor şi pălăriei Micro- 
bului>, Apoi deodată deschide uşa cu zgomot, Intră speriat, 
parcă l'ar urmări cineva, cu mina dreaptă tinind strîns ua a. 
chet de hirtie, iar cu stinga peste buzunarul pantalonilor. Vine 
până la masa şefului... pune hirtiile Jos... scoate banii din bu- 
zunar, tot timpul cu capul aplecat spre dreapta, tot timpul tre- 
murind, Incepe să numere... se încurcă... incepe iar... iar sein. 
curea... ti cade pălăria... se intoarce răpede la dreapta, crezind 
că vrea să-! fure cineva.. s= necăjeste căi lipseste o hirtie pe 
care o găsește sub un dosar...— Bravo! bravo, Tomaidi ! admi- 
rabil!“ striga ceilalți.. Apa Tomaidi imită și pe Lipescu, care 
KS ec Sa GE iona Cita viața e aci! E, in ace- 

timp, zugrăvit Micro tot, e zu i idi, e zugrăvi 
cruzimea bacalaureaților acestora d ae es Wee 


= VIATA ROMINEASCA 


Rrătescu- Voineşti caracterizează ceea ce descrie, apreciind, 
fară ca să iasă din obiectivitatea cerută artistului"): sosit DA- 
nescu a fost surprins de Elena Cioranu sărutind braţul Sofiei; 
fosif Dânescu se plimbă rusinat şi indurerat în camera sa... 

Cum ne zugrăvește Brâtescu-Vrinești tortura lu morală ? 
Prin efect (vezi mai sus): Lat rupe nasturii cămeşii care i se 
pare că-l stringe la git... E un efect al emoției, Innăbugitoare 
de mare ce e... Dar Brâtescu-Voineşti nu se mulţumeşte cu 
atita, El vrea să ne arate imposibilitatea În care e Dānescu de 
a se linişti cit de puţin, după infamia făcută: „Nu e mici un 
folos să rupă nasturii câmâşii care i se pare că-l stringe la git. 
cå de pe inimă nu piere greul clipelor, ee," 

Acest chip de a compune dă operei o viață intensă, pen- 
trucă, In fond, nu avem de a face aici cu un procedeu stilistic, 
ci chipul acesta de a compune rezultă din bogăţia de viață ce 
caracterizează sufletul autorului. Æ? nu vede manai un personaj, 
intrun moment dat; el vede raporturile dintre personaje, im- 
preziiie ce-şi fac ele unul asupra altuia. — Prin compoziţia ucea- 
stu, El cimitează» viața. 

Acest procedeu e așa de natural lui Brătescu-Voineşti, In- 
cit, cind zugrăvește mediul, acolo unde are nevoe să-l zugra- 
veaacă chiar pe larg, ca în Ja Lumea Dreptătii, el tot nu-l zu- 
grâveşie iudependeul—zugrăvire penru zugrăvire, cum făceau 
naturalişti—ci in legătură cu stările sufleteşti, cu ocazia expli- 
cării acestor stări suflețeg. Aen, el ne va zugrăvi complect 
viaţa de tribunal, păcatele judecătorilor, infami le advocaţilor, 
ne va da tipuri reprezentauve de triumlărori, etc... pentru a ne 
arăta motivele pentru care Andrei Rizescu se relugia în mu- 
zică, pentru a ne arăta de ce il consolauterțetele aletiurte îm- 
preună cu nevasta sa şi cu Caselli, Cu chipul acesta, zugră- 
virea mediului devine lucrul cel mai natura! : autorul il zugra» 
veşte pentru a pe spune: înti de ve chinuri uită Rizercu în 
sările cind face muzică !—Sau, in Doud Surori, mediul oräşe- 
lului—la club,.—ne e zugrăvit pentru a arăta cit de multe 
obsedat Dânescu de imaginea Elenei. şi remuscarea pentru gre- 
sala facută, etc, etc... 

Aşa dar, toate procedeele lui Brătescu-Voinezti s'ar pu- 
tea rezuma in această tendință generată: A condensa cit mai 
muii stilul spre a reda cit mai multă waj. 

lată un ultim exempiu de concentrare, care e şi cel mai 
strălucit din toata opera: Tineți minte cum Rizescu, avind ne- 
voe de bani, prin o semi-conştentă inşelăciune de sine, se con- 
vinge (pe jumătate) ca Ş=rb Călugăreanu poate fi solvâtul şi-i 
că cu imprumut banii striaşi de Zinca Sârdăreasa pentru ne- 
poata ci de la Azilul Elena Doamna. Cu onorarul luat dela 
Şerb, căruia i-a mijlocit împrumutul banilor strinsi cu atita trudă 


*) Afară decit intrun singur loc: „E dureroasi şi vidieulă fat neie 

prea fubirea unui viu în tosta Ares care n alergat azi orasah întreg ca ta 
pāriet vre-o cilerg piecsupele", -veen ve Ereboin să ne lase pe uoi s'o 
sijin, 


> 


IOAN AL. BRATESCU-VOINESTI 203 
e KEE een a E 


de Zinca pentru frumoasa ei nepoată, Rizescu face o călătorie 
de plăcere. Intors, afla că a murit Şerb şi banii sint compromişi. 
Vine Zinca speriată, dar el o asigurai—fâră să creadă in ceca' 
ce spune—că banii nu-s pierduţi. Znca se linişteşte linişte 
care trebue să-i fie lui Rizescu ca un cuţit în inimă-—şi, cu 
simpatie, îi ne: 

„Ați fost de v'aţi plimbat, coconaşul maichii. 

aa a, 

— Aţi fost departe ? 

-Am fost pe la Braşov, pe la Sibiu şi ne-am întors pe 
valea Oltului, 

—Frumos !... Eu nu m'am putut invrednici să mă duc nici- 
odată, dar imi spunea răposatul că e grozav de frumos la Bra- 
şov şi prin munţi. 

—Da, frumos de ot. 

Atita l.. Căci explicaţiile de mai sus sint ale mele! Era 
locul aci de cel puţin cinci pagini de „desvoltare“, care ar îi 
stricat efectul, Ñe ele scrise de oricine !... 

Dar Brătescu-Voineşti are un talent extraordinar, incom- 
parabil, de a produce un efect nemăsurat, de a arunca o lu- 
mină orbitoare, printr'o singură propoziţie, adesea printr'un 
singur cuvint, In care ṣe cuprinde o lume de gindire şi de 
simţire, Totul este că ştie să pregătească efectul acestui cuvint 
uric. 

Cererea timidă a «unui Om,» cind să iasă pe poartă, să 
i se dea voe să ia o mixandră, că tars ii plac nevestei sale ; 
Luxiţa, sora lui Udrescu, nebună, c'o haină de acum trei- 
zeci de ani, c'o plărie a demult defunctei Șasinca, purtind pe 
ulițele Tirgoviştei documentele stinsei ei familii, —ea cu mintea 
stinsă ! On florile de pe mormintul Elizei, albastre ca «marea 
dela Triest», pe care a iubito atita Eliza,—evocare ce nu 
poate să nu stoarcă lacrimi cuiva! Ori Puiul murind, cu ghiara 
strinsă parcă in semnul crucii t... Plimbarea colonelului, in Jus- 
fectia atit de zgomotos şi chinuit pregătită, de două trei ori 
dela o soba Crainiceanu pănă la altă sobă Crainiceanu ! Moar- 
tea lui Radu Finuleţ, rănit de moarte, căziad «intăiu în 
genunchi ca pentru o rugaciune, apoi pe partea dreapta». 

in Carnetul unui Judecător, frumuseța a trei bucăţi stă în 
actastă gâsire a cuvintului unic. Voicu e dat în judecată că ar 
fi siluit pe o fată. La judecătorul de instrucţie, el se apără că 
a fost cu voia ei; ea, cu hotărire și cu răutate, îl acuză, dar, 
la evocarea iubirii lor trecute printr'un cuvint banal, dar plin de 
ințeles al flăcăului («şi incă mi te mai jurai lingă crucea din 
valea Velinaşului»), fata plingind cu hohote, strigă: > 

e — Voicule,mă omoară taica... V..voicule, mă omoară neica!» 

La curtea cu juraţi. Nişte flacăi au ucis pe altul. Inculpații 
sint însoţiţi de mama lor. De faţă e a mama celui mort. 
Aceasta vorbeşte cu ură şi cere răsbunare, dar intorcindu-se, 
vede pe mama inculpaţilor plingind, şi atunci: 

$ 


EI VIAȚA ROMINEASCA 


— «Ori mai bine nu, zice ea, cà decit să pătimească gi 
mă-sa lor ce pătimesc eu : 

Şi apoi, un strigăt de sfâșietoare desnădejde: 

«—Aaah! Tinco! Tinco! Şi drag mi-era şi mie să am 
flăcău la coasă!» : S 

Şi mi se pare curios atunci, să Leg la gem ried 
itaţii de proverbe, pentru a caracteriza acțiunea unui erso- 
Se Cind Dësem de Elena sârutind braţul Sofiei, 
de rușine, ca să nu mat dea ochii cu Elena, care stătea peste 
drum de el, «intr'o clipă de nesocotinţă, îşi ia hotărirea de a 
se muta»... Dar Brătescu-Voineşti adaogă, de la sine; 

«Zice un proverb rominesc ` Sa te ferească D zeu de cu- 
rajul fricosului at de bătaia ciungului,» | 

S'ar mai putea adioga: și de hotârirea omului nehotărit.» 
care sint de prisos, slăbesc electul, —in orice caz sint o pro- 
cedare neartistică. A Se Se 

Aceiaşi compoziţie, aşi zice săavantă, dacă aşi şti că e 
datorita instinctului artistic, adică acelui instinct, care conduce 
pe artist să aleagă din viață numai esenţialul caracteristic, fi- 
niile mari ale vieţii, —se vede şi in dialog, în care Brătescu- 
Voincşti nu este intrecut nici de Caragiale. N 

Nu voiu vorbi aici de justeţa și naturalul dialogului din 
opera lui Brâtescu- Voineşti, Am arătat mai sus, cind am citat 
vorbirea cucoanei Leonora, cum caracterizează Bratescu-V oineti 
personajele sale prin ceea ce-i pune să vorbească. —Alici voiu 
atinge numai o chestie de compoziție, 

Scrikorul, care nu face dialog, ci istorisește el, nu ne d3 
viaţa şi nu ne dă personajul: nu-l arată, îl istorisește, Dar și 
scriitorul, csre ar duce dialogul până ia sfirsit, care ar pune 
totul în dialog, sub pretext că se ţine mai aproape de realitate, 
ar gresi tut atit de mult ca şi cel dintăiu: ar scrie pagini in- 
tregi de prisos.— După ce, din dialog am văzut pe om intreg, 
scriitorul trebue, la un moment, să intrerupă dialogul şi să is- 
Lorisească el ceca ce-a mai spus personajul. Sau, istorisind ce-a 
spus personajul, într'un moment, cind înseși cuvintele persona- 
jului ar D caracteristice, scriitorul trebue så inceteze povestirea 
şi să-l pură chiar pe personaj să vorbească... 

Foarte puţini scriitori procedează astfel, Intre alte multe 
defecte ale tinerilor incepători, unele sint de dialog, fie intr'un 
senz De în altul. : 

Brâtescu-Voineşti utilizează dialogul totdeauna unde şi cit 
e necesar, nicăiri de prisos. În Lumea Dreptații: Dupa ce 
aflăm, din dialog, cum Rizescu cunoştea şi de unde cunoştea 
pe Eiena Murgv, cumnala lui Cioranu, ceea ce mai vorbeşte 
Rizescu cu Antonescu, delali neristorisit de autor, care 
intrerupe dialogul, acolo unde el nu mai servea să caracteri- 
zeze — Done Sureri: Elena Cioranu povesteşte lui Danescu viaţa 
ei, Autorul istoriseste el ce povesteşte Elena. Ja un moment, 
cind e caracteristic, o pune pe Elena să vorbească, —apoi in- 
cepe iarăşi autorul să istoriscască ce povestește en. Pand 


IOAN AL. BHATESCU-VOINEȘTI Ze 


Trăsnea ` Pană istoriseşte advocatului Moldoveanu intimplarea 
cu D-ra Melicescu. Povestirea aceasta e cind directă (dialog), 
cind indirectă (istorisită de autor), Cetiţi și vedeţi cind vorbeşte 
insuş Pană şi cind istoriseşte autorul: Autorul reda acele şi 
atitea vorbe ale lui Pană, care ne zugrâvesc starea sufletească 
in care l'a adus pe acesta afacerea neașteptată şi nenorocită cu 
D-ra Melicescu. Apoi, cind autorul istoriseşte ce-a mai spus 
Pană, istorisirea lui e luminată de tonul pe care cu un mo- 
ment mai înnainte l'am văzut în vorbele lui Pană, — Uneori, 
Brătescu-Voineşti inchee istorisirea discuţiei cu vorbele Inseşi 
ale unui personaj, pentru a complecta, printr'o trăsătură ultima 
concretă, situaţia. De exemplu, în Două surori, conversalia So- 
Dei cu Daânescu, cind ea vrea să-l capliveze, se isprăveşte ` 

«Ah! cum vă invidiez. Poftim: Nici un zgomot... o tă: 
cere aşșşa de dulce, etc...» 

Dar in dialog este caracteristic nu numai ceea ce s une 
personajul, ci şi chipul cum spune, şi felul său de a face raza, 
și cuvintele pe care le întrebuinţează. In vorbirea citată din 
Cutoana Leonora sintaxa Cam păcătueşte, dar acele păcate de 
Sintaxă sint caracteristice tipului zugrăvit, şi Brâtescu-Voineşti 
alege numai acele păcate de sintaxă, care sint cele mai carac- 
teristice unei mahalagioaice, adica pe acele comune tuturora, 
pe acele care râmin la toate mabalagioaicele, — cînd inlaturăm 
greşelile individuale, 

Aceasta se vede şi mai bine cind e vorba de cuvinte, Voiu 
lua un exemplu, din care se va ințelge aceasta foarte uer. 
In Contravenţie, Brătescu- Voineşti zugrăveste un Evreu, Jost 
Bailer, care vorbeşte stricat romineşte,. Sa-l fi pus să vor- 
bească bine romineş:e, n'ar fi fost natural, Poate alt scriitor 
Var fi pus să vorbească chiar aşa cum vorbeşte in realitate 
orice losif Baier... Dar aceasta n'ar fi fost Jeroen şi ar fi fosr 
neestetic: gindiţivă la chipul cum vorbesc Evreii şi Grecii lui 
Alexandri.—Ce-a făcut Brătescu-Voineşti? A procedat perfect 
artistic: A ales monai acele greşeli de limbă care sist carac 
feristice oricărui Evreu, care nu vorbeşte bine romineşte ; a ales 
nunai atitea greşeli de limbă cite sint strict necesar să ne dea 
reahtatea personajului : 

elt totdeauna am niţel spirt in casă; maite doare un pi- 
cior, mai te doare o mină, te freacă nevastă“, 

Cum vedeţi, iu—şi nevastă nearticulat, Şi, în adevăr, ulti- 
mele lucruri pe care le mai păstrează orice Evreu e fu şi ne- 
ştiinţa de a articula (Acest din urmă lucru, orice străin). Asa 
dar, Brătescu- Voineşti, pentru a caracteriza prin limba, a ales 
insușirile cele mai caracteristice, —mai adinci, mai generale ale 
limbajului stricat al Evreilor... E acelaş procedeu artistic, pe care 
l'am relevat cind a fost vorba de chipul în care Brâtescu- Voi- 
Dest caracterizeazi situaţiile, tipul suflatese ori fizic al perso- 
najelor sale. Am văzut că el alege dintr'o situație, dintr'un tip. 
Ceea ce e caracteristic, ceea in ce se cuprinde restul : aşa gi 


29% VIAŢA ROMINEASCA D 


în privinţa limbii ; în şi nevastă, etc, ne dau in destul, căci ne 
dau complect pe Evreu... Si Lë i 
Această alegere, în joate privinjile, a ceea ce e general- 
caracteristio, face ca tipurile lui Brătescu-Voinești să fie speci- 
fice, să ne intereseze ca personaje reprezentative ale unor in- 
i categorii psichologice or sociale. Brătescu-Voineşti arein- 
suşirea rară de a crea indivizi bine determinaţi care, totuşi, să 
facă parte dintr'o specie. Caracterele individuale şi cele speci- 
fice sint combinate intr'o anumită proporţie, —ca şi în viaţă. 


IN 


Un articol—si incă, vai! aşa de mare—trebue să se iş- 
prâvească cu una sau mai multe concluzii, 

Sa scoatem și noi citeva. SS a 

Un critic, mai acum un an, recomanda tinerilor scriitori 
pe Brătescu-Voineşti ca pe un model de imitat... Dar ce să imi- 
teze ? Dar cum ? S4 imiteze spiritul de analiză, duioșia lui, dis: 
tincția lui, sentimentalitatea lui ? Dar aceste lucruri nu se imi- 
tează lL.. Poate tehnica lui, «ştiinţa» dea compune, de a face di- 
alogul, așa cum am relevat'o in acest articol? Dar, dacă bhgaţi 
bine de samă, această tehnică nu e decit numai un altaspect-- 
exteriorizarea— acelor insusiri ale lui Brătescu- Voinesti, care-i 
aparţin şi care nu se pot imita.. Să recomandăm tinerilor să 
imprumute procedeul de a zugrhvi prin impresia produit de 
un personaj, altuia? Dar aceasta nu se poate decit, cum am 
văzut, dacă autorul vede deodată personajele şi raportul intre 
ele! Să recomandăm tinerilor să intensifice viaţa prin propria-le 
viaţă adăogată la viaţa persovajelor ? Dar trebue s'o oi, aceasta, 
in grad innak! end = 

O,-nu, nu imitaţi! Există un seriitor care, pe cit se pare, 
a voit så imiteze pe Brhtescu- Voineşti: El ne-a dat amănuntele 
neinteresante, nesemnificative ale vieţii unor babalici,—tot ce se 
poate imagina mai departe de Bratescu Voineşti,—crezind că 
imitează pe Pani Trāsnea și pe Costache Udrescu...  — — 

Mai bine să scoatem o altă concluzie: Brătescu-Voineşti 
e un datornie care amină prca mult plata datoriei; el e dator 
literaturii romine un roman, căci, cintărind bine insuşirile tutu- 
ror scriitorilor de azi, nu văd pe altul care ar putea mai bine 
să ne facă acest dar, E es 

Pentru aceasta, Britescu- Voineşti are priceperea vieții noas- 
tre specific romineşti. Ţară de prefaceri, ţară in formaţiune, 


*) Aeglna lueru şi da justa întrebuințare a provincialismmelor man- 
eege gura acna jeler. le eari sint Mestzet, la Vireolacul insă, ror- 
birea curvanei Soa nu a SES Zen un uer E ag 

Bratescu-Voineşti nu le irauserio—câci nu poale a 
se weree age Been Ra Ce ul Moldovenilor, curo sună în 
adovăr eam inspre œ pentru Brâtescu-Voineşii e chiar g... Şi, dacă e vorba 
sii apoi um să-i mai reproșee intrebuințarea muntenisinelor rind 
vorko el, autorul: „dar cea mai ture a fosil tot a cure nu se pouto nici 
vedea cu orhil*, ete. 


IOAN AL DRATESCU-VOINEŞTI 27 


ceca te dominează sau, mai bine, ceea cese degajază din toate 
fenomenele vieţii noastre sociale, este acea distrugere a vechi- 
lor clase şi acea neinchegare incă a altora, iar suferințele re- 
zultate de aici, se reduc la acea inadaptabilitate, de care am 
vorbit in primul articol şi pe care Bratescu-Voineşti a pricepuf'o 
şi zugrăvito aşa de bine.—lată prima condiţie, pe care Brites- 
cu-Voineşti o indeplineşte mai bine decit oric:re alt scriitor romin. 

lar însuşirile sale artistice, spiritul de observaţie, puterea 
de a crea tipuri şi mediul în care ele se învirtesc, știința de a 
prezenta situaţiile, dramatismul său, arta desăvirşită de a com- 
pune,—iată a doua insusire fericită pentru crearea romanului. 

Am o singură frică: excesul de condensare, care a făcut 
ca Pană Trăsmea şi In Lumea Dreptăţii, să nu fie doua ro- 
mane... Dar, cu atita mai bine! Romanul său va fi—dacă va 
fi--atit de plin de viață !—de viaţa a trei, patru romane conden 
sate în unul! 

Lei acum, un prognostic, 

pă cum Brâtescu- Voineşti a trecut dela Pană 7răsnea 
la În Linea Dreptății, atunci cind problema «proletarului in- 
telectual» i s'a impus, —tot aşa, credem noi, el va trece, imbră- 
țişind şi alte probleme, la alte subiecte-—ceea ce va face ca 
opera sa să De şi mai variată, 

lată, acuma, In ultimele vremuri, s'a pus o mare problemă 
oricărui om care cugetă, orice ar fi el, artist sau simplu um 
de cultură : e insăşi problema existenței şi viitorului acestui 
popor, 

Cind se pun cu tărie asemenea probleme, cle se impun în 
totdeauna spiritelor distinse. Cind, în Franţa, s'au diferențiat 
puternic curentele sociale, cind problema viitorului acestei gri 
a devenit urgentă, atunci şi seritorii cei mai rafinaţi, mandarini 
ai literaturii, au fost siliți să ia o atitudine. De aci a urmat 
acea evoluție a unui Anatole France spre stinga. Autorul in- 
drăgostit de viața antică şi cintreţul incomparabil al lui Syl- 
vestre Bonnard,—a scris, atunci, acea minunată tetralogie: 
L'Orme du Mail, L' Anneau d Améthyste, Le Mannequin d Oster, 
„Monsieur Bergeret oa Paris (Histoire conlemporaine) despre, 
care ași voi să aud un cuvint de la «esteteticianii> noștri purişti. 

P Si dacă lui Brătescu-Voinești i se vor impune problemele 
mari ce ne agită azi,—mai este indoiali de atitudinea pe care 
o va lua cintărețul lui Andreiu Rizescu şi al Puiului ? 

Şi ce operă minunată ne-ar da, in această direcţie, scrii- 
torul acesta, inarmat cu atita putere de pătrundere în sufletul 
cao care sufăr şi cu o aşa putere de simpatie pentru aceste 
suflete L.. 


Q. Ibrăileanu 


Scrisori din Ardeal 


Cazul Vaida.— Proiectele lui Apponyl.— Episcopatul. — Apel la Coroană. 


hi lupta din parlamentul ungar, deputatul romin Vaida chiar de 
la început a dat o notă de energie şi intransigență care pe unguri i-a 
înturiat... Ministrul de interne, contele Andrássy şi amenințase că-i va 
zârobi pe „agitatori“, adică pe deputaţi şi pe lruntaşii cari duc lupta 
extraparlamentară. Sa şi ținut de vorbă: deputatul romin dr. Si. Petro- 
vici e în temnița Seghedinului (pe 6 luni); deputatul slovac luriga a 
intrat eri în temniţa de la Vaţ (pe 2 ani); mandatele de la Bocșa şi 
Lugoj au fost nimicite şi cel de Lugoj recucerit numai după extraordi- 
nare siorțări, mandatul de la Zorlenţ este atacat; lediicika, preot catolic 
(slovac) a fost silit să renunţe la mandat, nemal putind să sufere pri- 
gonirile de tot felul, iar Ivánka, ales în locul lul, n'a fost verificat, ci şi 
acest mandat nou slovăcesc este petiționat la Cameră... In decursul des- 
baterilor, deputați maghiari distinși, ca preotul (catolic) Hock le-a (Dei, 
uit rominilor „fabrică de ştreanguri”, iar nu înlesniri culturale cum cereau. 

Scene de-o extraordinară violență s'au petrecut, aproape in fiecare 
şedinţă, cînd vorbea vre-un romin. O ceată de spadasini a Din mereu 
prilejul; doar va reuşi să incurce pe deputaţii romini în aşa zisele „ata- 
ceri cavalerești“, la ordinea zilei între unguri, ca astfel să terotizeze ori 
chiar să desființeze pe deputaţii naționaliști mai îndrăzneţi, Săgeţile au 
lost îndreptate în deosebi impotriva deputaţilor Alexandru Vaida-Voevod 
şi luliu Maniu, 

Nu şi-au ajuns însă ținta. Pentrucă nici deputaţii din parlament, 
nici fruntașii de-afară nu s'au lăsat terorizați, ci impotriva proiectului de 
lege a lui Apponyi s'a purtat cea mai strașnică luptă, ținindu-se sute de 
întruniri şi dovedindu-se între romini o solidaritate nemai văzută 
pănă acum. 

In ziua de 5 Aprilie deputatul Vaida a rostit o vorbire care a du- 
tat patru ore. N'e cruțat de loc coaliția, care în loc să vină cu proiectul 
de lege a sutragiului universal, cum s'a obligat cînd a luat cirma ţării, 
aduce o lege menită să nimicească intreaga cultură a naționalităților. Şi 
peste tot, a biciuit cu asprime sistemul dominant de prigonire a naţio- 


SCRISOA IN ARDEAL W9 


palităților. Intre altele a arătat ch 
ninle guvernului desvoltă astfe 
SOA, a citato poezie rominea 
violent, asiatic, de poctul magi 
lrasate a celei ungurești, se In 
desbaterilor Camerii, 

„Lam prins, H avem in mină*,—şi-au zis atunci partidele ma- 
ghiare şi guvernul... Vaida a insultat în chip temerar „națiunea“ (ma- 
ghiară), trebue alungat din parlament, trebue scos din viaţa politică! 
Aşa au glăsuit toate ziarele ungurești şi în ziua de 9 Aprilie Camera 
ma desbătul de cit asupra acestui incident. Căpiteniile pariidelor, pre- 
ședințele dietei şi membrii guvernului au ținut să protesteze şi să ceară 
satisfacţie. S'a deslănţuit o furtună cum ma mal fost în Cameră. Pentru 
a-i potoli, de, St. C. Pop a declarat, în numele clubului naționalist, că 
Vaida ceea ce a făcut, fără ştirea și aprobarea colegilor sei a tăcut! Dar 
asta n'a mulţămit pe lărmuitori, ci ei cereau capul lui Vaida. Ziarele 
scriau tot cu mai mare sălbătăcie, Se îndemna ca „patrioţii” să-l toace în 
cap pe „mizerabilui trădător*. A doua zi, după o hotărire a clubului, 
Vaida, e! însuşi a luat cuvintul în dietă, a explicat că n'a avut intenția 
să insulte şi şi-a exprimat regretele sale dacă reprezentanții ungurimei 
totesi s'au simțit besat, Ungurilor nu le-a trebuit însă nici o explicate 
nici regrete, ci-i strigau furioși să demisioneze ! S'a ținut şedinjă închisă, 
rostindu-se cuvintări violente impotriva lui Vaida, s'a votat dojană pro- 
tocolară (cea mai gravă pedeapsă ce cuprinde regulamentul Dietei, 1i- 
beral anume pentru-ca representanța națională maghiară să aibă toate 
armele de luptă impotriva oricăror intluențe —de la Viena !), iar Apponyi 
3 provoca foarte direct să-—demisioneze, regretind că regulamentul nu 
prevede escludereu. ` 

Toţi ne-am fi așteptat ca astfel incidentul să fie închelat, 

Presa maghiară a continuat însă cu săibătăciile, ceca-ce ne-a in- 
credințat pe toţi, că avem a face cu o campanie anume pusă la cale, că 
nu simţul național, ci o indignare artificială îi face să pozeze ca apără- 
toti ai „cinstei neamului“, 

Nici Vaida, nici vre-un alt romin cu scaun la judecată nu putea 
insă accepta, ca mandatul unui deputat romin să fie ln discreția unor 
astie! de politiciani meschini. „Tribuna” Ya susținut cu ardoare, regre- 
tind chiar şi clipele de eclipsă d esitare cind, de dragul şi pentru mol» 
comirea unor suflete pline de dușmănie față de noi, clubul nu se soli- 


darizase cu Vaida. Alegătorii săi şi rominii de pretutindeni Lan expri- 
mat incredere. 


acțiunea provoacă reacțiune: prigo- 
tonalități puterea de resistență, Ca 
re răspundea unei alte poezii, scrisă 
yirii, Poezia rominească, o pars- 
, A apărut a doua zi în buletinul 


— 
$ + 


Spiritele de pe-aici sint acum preocupate de urmările legilor appo- 
nyiane, căci, desigur, proiectele votate deja în ambele corpuri legiui- 


20 VIATA ROMINEASCA 


—— — 


— 


toare, vor fi sancţionate. Partea privitoare la salarizarea învăţătorilor 
maghiari va intra În vigoare curind, iat partea ce ne priveşte pe noi 
se va aplica de la lunie 1910 încolo. Până atunci trebue să ne facem 
pianul : cite şi unde mai susţinem şcoli primare, căci să le susţinem pe 
toate, este cu neputinţă. Ba unii sint de părere să le abandonăm pe 
toate, căci de ce am mai jertfi, chiar unde am avea mijloace, pentru 
şcoli cu limba de propunere maghiară și cu învățători puşi la discreţia 
guvernului unguresc 21. 

Chestia asta va fi resolvata de forurile bisericeşti competanie: de 
congresul național bisericesc (la rominii ortodocşi) şi de capitlurite (con- 
sistoarele) bisericei greco-catolice (unite). Ceea-ce este de constatat chiar 
acum, e că în zilele de 8 şi 10 Maiu în Camera Magnaţitor prelaţii 
omini şi-au făcut datoria. Atit octogenarul mitropolit Meţianu, cit şi epis- 
copul Aradului l. I. Pap din partea bisericei ortodoxe, iar din partea bi- 
sericii romine gr. cat. mitropolitul dz. V, Mihali şi dr. V. Hossu au luat 
cuvintul combătind proiectul lui Apponyi şi arătind cum printr insul se 
desființează legi existente care ne garantează libertatea îinvățămintului. lar 
in prima ședință a Sinodului eparchiei Aradului, ținută la 13 Mailu n. 
unanim și cu mare însufleţire s'a primit o resoluțiune prin care se ridică 
protest impotriva proiectului apponyian, iar prelații sint rugaţi să mearsă 
până la tron şi să roage pe M. Sa impăratul și Regele să nu sancto- 
neze proiectul lui Apponyi. Presa maghiară nici nu întirzie să-şi mani- 
feste ura ce are impotriva episcopului şi a celor şesezeci fruntasi romini, 
membri ai Sinodului, care—scrie „Pesti Hirlap“—se amestecă in «hipul 
acesta şi işi arogă drepluri ce sint numai ale parlamentului ungar. 

ideia de a face apel la tron s'a desbătut de altle! şi În nutticroasele 
adunări poporale şi pretutindeni „popotul a cerut ca să se trimită o dele- 
gatie la /mpăratul. Măcar că putem şti chiar de acum : Francisc losif I, 
ca monarch cu mare respect pentru parlamentarism, are să sancţioneze 
ceea ce s'a votat in cele două corpuri legiuitoare, Apelul la Coroană 
nici nu e vorba să-i facem aşteptind ca M. Sa să ne asculte plingerile, ci 
pentru că acesta este singurul mijloc de a protesta aşa incit să ne audă şi 
monarchul gi străinătatea. Nu poate D vorba de jalbă umilitoare la 
„drăguţul de Impărat“, ci de a afirma drepturile, de a spune că ceea-ce 
ni se ia în urma proiectului contelui Apponyi, cu sila ni se ia, dar noi 
n'am renunțat la nimic, ci ne susţinem drepturile de a lupta cu toată 
energia pentru reciştigarea tuturor bunurilor, ce fără invoirea noastră 
ni s'au luat, 

Arad "h, Maiu. L Russu-Şirianu. 

P. S. Expediasem deja şirele de mai sus, cind mi-a venit ştirea, 
că Sinodul archi-diecesan (dela Sibiu) a iual şi el, unanim şi cu mare 
insufleţire, hotărirea ca mitropolitul, impreună cu episcopii sufragani (dela 
Arad şi Caransebeş) să presinte la Tron, în persoană ori printr'o a- 
dresă, mugarea Rominilor gr. orientali, ca M. Sa Imparatul să nn sanrţi- 


SCRISOARE DIN ARDEAL E 


„omeze proiectul de lege al ministrului Apponyi, Sinodul dela Caranse- 
bes a adus şi el conclus că aderă la hotäririle şi paşii întreprinşi de cete- 
laite sinoade. 

In aceiaşi zi insă, azi, din Pesta am primit ştirea, ră eri contele 
Apponyi a prezintal spre sanctionare proicetul său şcolar. Nu ni se spune 
dacă de fapt, M. Sa a şi sancționat proiectul indată, ori chestia s'a a- 
minat. E de presupus, că ministrul îşi va fi preparat terenul la Curte, 
așa ca lucrurile să nu întirzie. Indoială, nu încape ` curind lepea se va 
promulga şi asupra a 3000 şcoli romine primare se va trage clopotul 
de inmormintare. 

lar din Sibiu allăm că potrivit votului Sinodului, 1. P. S. Sa Mi- 
topolitul Meţianu a decis să trimită o adresă M. Sale Impăratului, adresa 
care a şi fost expediată s'o subscrie episcopii dela Arad şi Caransebeș. 
Teamă ne este însă, că adresa va fi sosit tirziu la cabinetul (cancelaria) 
împărătesc. Apponyi la tot cazul a sosit mai iute, 

Cum nimeni nu şi-a făcut iluzii şi n'a aşteptat ca intervenția epis- 
copatului romin să determine pe Impårat a refuza sancţionarea unui pro” 
iest votat de ambele corpuri legiuitoare, nu Import? dacă adresa vá fi 
sosit chiar tirziu. Vorba e să se ştie, că rominii ortodocşi protestează 
cu ultima energie impotriva loviturii ce H se aplică de regimul kossu- 
thist căruia Coroana îi acordă alita încredere. 

Despre episcopatul romin greco-catolic (unit) nu ştim dacă a in- 
tervenit Ja curte. Se susține că nu, ŞI e fapt pozitiv, că IL P. S. Sa Mi- 
tropolitul Mihali dela Blaj n'a fost la Sibiu să ia înțelegere cu biserica 
romină naţională In vederea unei procedări unitare atit în ce priveşte 
apelul la Tron, cit şi în privinţa apărării a ce se mal poate... Trist, că şi 
în astiel de momente istorice consideraţiuni de ordin confesional parali- 
zează lupta dela care aşteptăm mintuire. 


Viața Ruminească în Bucovina 


— Alegerile —- 


Intreaga opinie publică din Austria stă sub Impresia alegerilor 
pentru parament. Camera deputaţilor va avea după noua reformă elec- 
torală 516 deputaţi, dintre rare 233 mandate se reparlizează asupra Cer- 
curilor electoraie germane, 259 asupra celor slave şi 24 asupra cercuri- 
lot italiene şi romine. La 14 Mai s'au făcut primele alegeri pe baza su- 
'ragiului universal. In aceiaşi zi s'au ales deputaţii în toată Austria, afară 
de Galiţia, care alege în mai multe termine şi unde procedura electorală 
e foarte complicată, —şi Dalmația, care a alesla 17 Mai. Din toate man- 
datele ce au fost de ocupat, la 14 Mai nu s'au ocupat nici pe jumătate; 
marea majoritate a mandatelor va fi ocupată definitiv abia în alegerea 
de balotaj dela 23 Mai, 

Judecind după rezultatele definitive ce le avem şi făcînd oarecare 
prognoslicuri asupra rezultatului alegerilor de balotaj, putem stabili ur- 
mătoareie. Cele mal puternice partide In noul parlament austriac vor îl: 
clericalii (creştinii-sociati şi clericalii bătrini) la vr'o 700 mandate şi 50- 
rialiştii ln vr'o 89 mandate, Succesul celor dintăi era de prevăzut. Par- 
tidul creştin-sacial a rămas biruitor în Viena, in cercurile rurale din Aus- 
tria-de-jos, Tirol, Voralberg şi a obținut la primul scrutin 59 mandate, 
iat partidulclerical a reușit în Austria de sus, şi Salzburg obținind 31 man- 
date. La 23 Mai vor cistiga de sigur ceea ce le mai lipseşte pănă la sută.— 
Reuşita social-democraților care au obținut la primul scrutin 57 mandate 
şi care vor avea după alegerile din Galiţia şi după balotaje, la care sint 
angajați în 130 cercuri, de sigur 80 mandate, n'a putut-o prevedea ni- 
mene ; nici cei mai fantazişti aderenţi ai partidului n'au visat vreodata 
că ar putea să aibă o astfel de izbindă. Numărul voturilor socialiste e 
toarte mare şi e interesant de ştiut, că dacă se adeverește calculul, care 
nu e de loc exagerat, că ci au să obție definitiv 80 de mandate, atunce 
parlamentul austriac va avea cel mai mulţi socialişti. (Franța cu 584 
mandate are 77 socialişti despărțiți în mai multe grupe, deci 1%, Ger 
mania cu 397 mandate are 43 deci 11%, iar Austria cu 516 va avea 
60 mandate socialiste, adică /9,). Nici cei mai buni cunoscători ai Im- 
prejurărilor politice din impărăţia habsburgică nu'şi pot da deocamdată 


VIA TA ROMINEASCA IN BUCOVINA aet 


sama de acest succes neaşteptat, căci organizația şi disciplina de par- 
tid, agitația Intensivă ce a desvoltat'o partidul nu pot explica pe deplin 
acest succes intr'un stat, care in privința condiţiilor ce au produs miş- 
carca socialistă, stă în urma Franţei şi Germaniei, O altă constatare, 
care, ori şi ce rezultat ar da alegerile de balotaj, mine nerăsturnaţă, 
este reducerea, S'ar putea zice aproape nimicirea partidelor radical. 
naţionale. Partidul pan-german are deabia 2 deputaţi ; conducătorii tul 
au picat cu rușine, iar partidul Cehilor tineri, care avea în uitimul par- 
tament 75 mandate şi o influență hotăritoare asupra lucrărilor lui, a ob- 
ținut deabia 2 mandate curate şi două pe bază de compromis, deși a pus 
candidaţi în 63 cercuri electorale *) 

Tot aşa de reduse au eşit din alegeri şi partidele mai moderate ca 
partidul german progresist şi cel german poporai. Primele capacități ale 
acestor partide, ministrul de instrucție Marchet, oratorii lor de frunte, au 
picat definitiv sau au ajuns cu mare greu în balotaj. 

Victorioase în aceste alegeri au eşit deci două partide extreme : cles 
ricalii şi socialiștii, aşa incit fizionomia noului parlament va fi cu totul 
schimbată, lar dacă in compoziţia actuală parlamentul va fi în stare să 
desvolte o activitate mai rodnică decit în trecut, e o intrebare la care 
ny poate da nimene astăzi un răspuns sigur. Pentru noi Rominii şi pen- 
Hü alte popoare mici, cate aveau de suferit pe urma  birocratismului şi 
a partidetor naţionale radicale, victoria social-democraţilor este o satis- 
factie și un semn bun pentr viitor. Şi partidul creştin-social ni-a arătat 
veaseminea, cel puțin In trecut, o bunăvoință incurăjâtoare, După aceste 
puţine considerente de natură penerală, să trecem la țărişoata noastră : 
Bucovina. 


Bucovina are t4 mandate şi anume 3 în cercurile romine, 5 în cele 
rutene şi 4 în cele germane-ovreieşti. La 14 Mai sau ales definitiv nu- 
mai 10 deputați; 4 mandate au fost declarate în balotaj. S'au ales 5 Ru- 
teni tineri; succesul acestui partid e cel mai remarcat. Rutenii bătrini Sau 
Ruşii nu numai că n'au reușit în nici un cerc, dar şi numărul voturilor 
ce s'au dat pentru candidaţii lor e de tot mic. In cercurile electorale ro- 
mincşii a fost ales In cercul electoral rural Suceava-—Siret dr, Alexan- 
dru baron Hurmuzachi cu 11.575 voturi din 11.395 cite s'au dat, şi în 
cercul electoral rural al Radăuţului consilierul Teofil Simionovici cu 8,845 
votiți, din 8864 cite s'au dat. În aceste cercuri n'au fost contracandidaţi. 
Aceşti doi candidaţi prociamaţi pe programul foastei diripenţi naţionale, 
cati cuprindea elementul democrat şi cel conservator, au lost agreați şi 
de panidul „Apărării, al cârei program, care nu se deosebeşte întru 
nimic de cel al democraţilor, a fost acceptat de candidaţi. In ceteialte 


*) Exprimat in cifre, dezastrul Cehilur tineri « și mai drastic: In 
toata ge, Sun dat 616,749 voturi, dintre care su Le Cehii tineri 
66,760 (11*,) jur sorinliastii 270.000, (peste ia)  » 


304 VIAŢA ROMINEASCA 


trei cercuri s'a dat o luptă înverşunată între cele donä partide, pe care 
Rominii bucovineni au iarăşi fericirea să le aibă; la Cimpulung a venit 
un al treilea, un străin fără partid şi-a invins. 

Citeva cuvinte asupra acestor trei cercuri, credem că nu sint de 
prisos. 
+ La Cimpulung au fost trei candidaţi: Contele Bellegarde, prelectui 
judeţului, dr. Aurel cav. de Onciul care reprezintă acest cerc în dieta 
bucovineană şi consilierul dela Curtea de apel din Lemberg Teodor Ste- 
fanelli, care a reprezentat odată, prin anii 1890, acest cerc în dietă. S'a 
ales cu majoritate mare contele Bellegarde cu 4,653 voturi; Onciul a 
obținut 2,755, iar Stefanelli 1014. Tabela statistică ce urmează arată în 
detaliu repartizarea voturilor : e 


Bellegarde Onciul Stefaneli! 
Vatra-Dornei 254 622 147 
Dorna-Candrenitor 121 366 19 
Poiana-Stampi 28 199 12 
Ciocănești 13 139 14 
Ciribaba 72 26 H 
Iacobeni 79 322 I8 
Valea-Putnei 29 58 2 
Pojorita 350 28 EN 
Sadova 175 35 70 
Fundul-Moldovei 217 249 KA 
Cimpulung 1081 2) M 
Vama 259 363 174 
Frasin 206 — 50 
Bucşoaia 186 — 15 
Stulpicani 296 -— KR 
Slatioara 91 — | 
Dea 22 73 3 
Dorotea 211 3 1 
Gemine 184 — H 
Frumosul 185 H7 23 
Ostra 151 — — 
Vatra-Moldoviţei 252 11 23 
Negrileasa Op A3 9 
W3 GR TOTI 


E interesant acest rezultat, Cine e Bellegarde acesta, care a pu- 
tut obținea un succes atit de frumos, în cel mai conştient cerc electoral 
rominesc ? vor întreba mulți, Bellegarde e Neamţ de origine romanică, 
om cu mare avere; venit de ciţiva ani ca prefect la Cimpulung şi-a 
cîştigat, prin purtarea sa blindă cu ţăranii, prin jertfele materiale ce le-a 
făcut (e epitrop a o mulțime de copii orfani, a scăpa! de ruină o mul- 


„VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA e, 
GE den EE ca 


fme de gospodării ţărăneşti, plăteşte permanent un adv Š 
rani, scurt a tăcut minuni) Increderea țărănimii părăsită papă gege 
ei şi tratată bruta! de administraţie. N'a candidat, ci a fost rugat să pri- 
mească candidatura ; a părăsit, îndată ce s'a decis să primească candi- 
darura, judeţul şi a petrecut pănă cîteva zile inainte de alegeri la Viena 
cind s'a intors în ţară, însă n'a trecut pe teritoriul districtului Chen, 
lung, credincios cuvintului dat, pănă după alegeri. Contra lui n'a putut 
"Acht nici unul dintre candidaţi, nici chiar Onciul, care se bucură de si- 
gur de multe simpatii în district, căci pentru acela au agitat faptele 
sale și cei mai buni agitatori ai maselor: țăranii insişi, Se povesteşte 
că țăranii din Cimpulung au inundat comunele cercului electoral şi au 
agitat cu deosebită câidură pentru Bellegarde. Care va fi ţinuta lui în 
parlament ? e intrebarea ce go pun mulţi îngrijaţi. De-o-camdată se ştie 
că a promis să se inscrie In clubul Rominilor şi că va sprijini reformele 
lui Aurei Onciul, Mulţi așteaptă de la activitatea lui o eră de aur pentru 
Cimpulung ` deşi mulți alţii consideră mandatul ca pierdut pentru 6 ani. 
Viitorul va deslega această Interesantă enigmă, 

În cercul electoral Solca—Gura-Humorulul au fost trei candidați : 
dr. Aurel cay. de Onciul (democrat), Dorimedont Popovlci şi consili- 
erul Tarnauschi (partidul național sau apărărist). La 14 Mai a obținut din 
cele 9,078 voturi ce s'au dat, A. Onciul 4,359 (lipsind numai 181 vo- 
turi ca să fie ales), Popovici 2587 “şi dr. Tarnavschi 2,132 voturi, Sa 
deciarat balotaj între Onciul şi Popovici.—Mulţi se vor întreba care e 
cauza de n'a reuși! ia primul scrutin d. dr. A. Onciul de sigur cel mai 
de samă om politic romin din Bucovina ? Sint msi multe cauze. Mai întăi 
Onciul nu s'a mărginit numai la un cerc, ci a candidat în două, a tre- 
buit să-şi impărțească activitatea electorală, ceea ce a îngreuiat lucrul 
şi a micşorat efectul. Contra d-sale au agitat cu deosebită vehement 
Evreii din toată țara, care văd întinsul nimicitorul puterii lor politice 
şi economice. Între reformele elaborate de Onciul, votate de dieta buco- 
vineană, dar nesancţionate de Împăratul, sint două, cu care nu se pot 
roi Evreii: proiectul pentru disrădicarea propinaţiilor şi reforma 
electorală comunală. Prin ultima rciormă se reduce aproape la zero. 
miivența Evreilor bogaţi în comunele rurale, în care ei acaparaseră maj. 
ales colegiul I (în părţile romine e toluşi o raritate un primar evreu, pe 
cind în cele rutene şi mai de ales în Munții ruseşti, devineo raritate un 
primar țăran) iar prin reforma întăla se taie un venit mare al crişmari- 
lor (ptopinatorilor). Ei ştiu că cu căderea lui Onciul cad şi reformele 
sale şi de aceea sau aruncat cu multă furie în lupta electorală. Mai vin 
apoi şi nemulțămiri personale, cele mai multe nejustificate, căci nen 
iume poale säi mulțimească pe toţi? Ori şi cum, cea mai vehementă 
luptă în campania electorală bucovineană € acea desfăşurată in acest cere 
electoral. 

În cercul electoral romin Cernăuţi—Storojineţ au fost trel candi- 
dat ` Joan cav. de Cuparencu (democrat) dr. Costantin Isopescul-Gre- 


306 VIAȚA ROMINEASCA 


cul (naţional) şi G. Grigorovici (socialist) care a candidat şi la un scaun 
In orașul Cernăuţi. Din suma totală a voturilor de 13,100, a obținut 
Cuparencu 6,539, Isopescul- Grecul 5,680 şi Grigorovici 880, S'a decti- 
rat balotaj Intre Cuparencu şi dr. Isopescul-Grecul, Ambii candidați sint 
oameni noi, Cuparencu e administrator silvic, Isopescul-Grecul, consilier 
la tribunal şi docent privat, cunoscat prin o temeinică scriere juridică 
asupra cămătăritului (Wuchersirafrech!), 


Mai am o observare. Mulţi au crezut că poporul nostru e absolut 
nepregăti! pentru marea reformă a suiragiului universal, dar s'a arătat 
la 14 Mai, că el e destul de bine pregătit, după puţina şcoală politică 
ce-a avuto pănă acuma. În cea mai mare parte alegătorii au jost pe 
deplin conştienţi de ce merg cu cutare candidat şi contra celuilalt. Agi: 
tația, care se desfăşoară acuma în cercul electoral Solca - Gura-Humoru- 
lui, ła care lau parte o mulţime de țărani fruntaşi din comunele Cimpu- 
lungului şi ale Dornei, veniţi mume ca să agiteze pentru Aurel Onciul 
pentru care au simpatii, dovedeşte că ei sint pe deplin convinși despre 
puterea ce le-o dă votul, Apoi participarea alegătorilor a fost enorm de 
mae, Să nu se uite că marea majoritate a alegătorilor sint plugari, că 
anul agricol s'a întirziat şi că mulți se temeau că țăranii vor prefera se 
tămie în țarină la lucru, decit să alerge la cancelarie şi să aştepte pănă 
ce vor putea vota, Şi dacă cineva ar voi să explice aceasta prin faptul 
că agitatori fiecărui partid s'au luptat pentru o participare numeroasă a 
aderenţilor lor, atunci răspundem că in cercurile etectorale ca Rădăuţi 
şi Suceava, unde n'a fost nici un contracandidat, participarea a fost to- 
tuşi tot atit de numeroasă ca şi acolo unde au fost doi sau trei candi- 
daţi. In număr deosebit de mare s'au prezentat la vot şi Muntenii, care 
locuesc Imprăştiaţi prin vâi şi pe dealuri, 

Dacă luăm ca termen de comparație capitala imperiului austriac, 
Viena, atunci constatarea făcută de noi e şi mal evidentă, Viena are 
366,429 alegători ; dintre aceştia n'au votat la 14 Mai 92.905, vra să zică 
aproape Pim cu toate că în Austria de jos, deci şi în Viena, e intro- 
dusă printr'o lege votată de dieta provincială obligativitatea votului 
(Wahipilicht, Wahlzwang), acel alegător care nu se prezintă ia urnă 
fără să-și poată motiva absența epsit.—Cercul electoral romin Su- 
ceava are 13,000 alegători; dintre aceștia s'au prezaata! la uraă 71,595, 
au lipsit deci 1,405 sau aproape 11%, cu toate că era numai un sin- 


gur candidat, că agitația n'a fost aşa de intensă şi că alegătorii nu sint 


obligaţi prin lege ca să voteze. În cercul! electoral al Humorului s'au 
prezentat din cei 10,000 şi citeva sute de alegători 9,708, deci au absen- 
tat numai puţini alegători, încă o dovadă, pe lingă multe altele, că po- 
potul ştie a preţul dreptul ce i s'a acordat prin sutragiul universal”). 
Cernduţi, H Maiu, 1907, Gt. 


*) Taranii hueovineni sint țăraul romini: sgu dae, jatt că su făcut 
` Keate d plina de invătamiate, şi pentru politicianii din Rominia li- 
N. RR, 


í VIATA ROMINEASCA IN BUCOVINA Kn 


P. $. -La 23 Mai s'au tăcut ale 
şi mandatele, care mai remăseseră, EN ee EES 

In cercul electoral Soics — Gura-Humorului a învins candidatul 
partidului democratic dr. Aurel cav. de Onciul cu o majoritate de 
409 voturi. Aurel Onciul a obținut 4689 voturi, contracandidatul său 
Dorimedont Popovici 3880. Lupta electorală ce s'a dai in acest cerc a 
fost cea mai inverşunată ce s'a văzut vreodată la noi în țară şi poate 
sta alături de ori şi care luptă electorală din impărăţie. Cu o furie ne- 
spus de mare s'au aruncat contrarii lui Aurel Onciul asupra acestui cerc. 
dar au fost invinsi cu ajutorul țărănimii, In judeţul Soltei, unde can- 
didase şi consilierul de tribuna! şi conducătorul preturii din Solca, Tar- 
navschi, a obținut D. Popovici mai multe voturi, de oarece Tarnavschi 
s'a intrepus pentm Popovici ; în judeţul Hutnorului a avut insă Onciul 
cu excepția unor comune mici, aproape unanimităţi, 

In cercul electoral Cernăuţ- Storojineţ a fost proclamat ales cu o 
majoritate de 73 voturi dr. Constantin /sopescul- Grecul, candidatul par- 
Hdului naţional. Mulţi sint insă de părere vă deputat al acestui cere va 
Tâminea tot d. Joan Cuparenru, candidatul democraţilor, de oarece aces- 
tuia | Sau anulat la primal scrutin 47 voturi, care nu erau scrise loan ci 
Jeun Cuparencu, pe cind lui H lipsia numai 8 voturi ca să fie ales, Şi 
la alegerea a doua i Sau anulat 68 voturi. Partidul democrat a decis să 
lacă protest; care va fi rezultatul nu se poate spune astăzi. Ori şi care 
ar îi rezultatul, partidul a dovedit însă puterea 53 de luptă, scoțindu'l din 
urmă pe Aurel Onciul, contra căruia a fost îndreptată intreaga campanie 
i partidului contrar. 

De insemnat ar fi şi reuşita socialistului George Grigorovici în al 
doilea cerc electoral din Cernăuţi, contra candidatului Evreilor N. Wen- 
der. Grigorovici a intrunit 3543 voturi, iar Wender 2494. Rominii din 
otaşul Cernăuţi, din suburbiile Roşişa, Clocucica, Mănăstiriștea, au votat 
cu toții pentru Grigorovici, care ca Romin din naştere are legături de 
singe vu noi. ŞI programul lui a fost mai simpatic decit cel! al contra- 
candidatului, 

Bucovina va îl reprezintatä in noul parlament prin 14 deputați, 
care se vor grupa in modul următor: 5 Romini (intre care numărăm şi 
pe Bellegarde) vor forma probabil un club ai lor, 3 Ruteni tineri se vor 
Sp clubului Rutenilor din Galiţia, | Evreu național (dr, Straucher), un 
Neamţ agrarian, care insă cu toate că a fost ales cu ajutorul Evreilor, 
sa anunţat ra ospitant al clubului deputaţilor creştini sociali, un Neamţ 
progresist (dr. Skedi) şi un socialist. 7 


Cronici Bucureştene 


BC Maiu 


nghiţi Saturn, infine, pe intamul de Apriliu ! 
e Se: d'acum martiriul goanei dup” un domiciliu !... 
Stinte Gheorghe, tu, eroul ce balauri al ucis, 
Dacă i-ar veni o poftă să te muţi din Paradis, 
Ai avea atunci d'a face cu cel mai cumplit balaur, 
Contra căruia zadarnic fringe-ţi-ai lancea de aur E 
Are chip uman, ş'adesea e un om simpatic chiar 
Groaznicul acest balaur poreclit „proprietar” ; et 
Dar, te-asigur, Sfinte Gheorghe, că vestita ți vitejie 
N'ar mai face cinci parale, dac'o casă cu chirie 
i-ar trăsni prin gind să cauţi pe la noi în Bucureşti, 
Părăsind aparlamentu'ţi din palatele cereşti Li. 
Fericiți aceia care nu au grijă de mutare ! A Gë 
Fericesc pe melc ce'şi poartă „casa proprie“-n 2 S 
De Ţigan ce cu o clrpă şi c'un băț îşi face véi | 
Cuib de pasăre pribeagă ! Fericesc chiar şi pe mortul, 
Cârula doar patru scinduri şi trei stinjeni de met 
Pentru adăpost d'apururi, prea "ndestulătoare-i sint zii 
Insă... pssst! In vremile-astea, grele, tulburi, tras A 
Să nu discut nici în glumă chestii de proprietate i 
Căci, dacă mica "mi căsuță e în foarte jalnic hal, 
Tot mai bună-i ca otelul dela Văcăreşti din donit. 
Ş'apoi, astfel de subiecte 's potrivite pentru proză ; 
Versul trebue să cinte doar mirezmele de roză, 
Susurul duios al gtrlii ut? de raine 
de vară clare pline de melan 
Sa raze ce din Së in mănunchi stufos se lasă 
Peste Fire, ca beteala pe o frunte de mireasă, 
Fluturaşii ce colindă zarea 'n pitoresc alaiu, — 
Insfirşit, tot ce "nfiripă stintul farmec al lui Maiu E 
Cu asemenea subiecte, Muză, tu, să mă inspiri, 
Căci ştii bine cam talent 
De cind—fericit moment !— 


——— 


CRONICI BUCUREŞTENE EL 


Mihail Dragomirescu m'a "njurat în „Convorbiri“. 

Critic cu certificate de ia Negulescu Petru, 

Dragomaiorescu este astăzi un... talentometru : 

Eşti birtit de el ? fii sigur că din plorie-ai să guşti ; 

Läudat eşti ? lasă lira,—du-te grabnic să te 'mpuşti! 

lar de pare c'acest mijloc de Tăpunere=i sinistru, 

Astăzi cind se fac alegeri dela Dunăre la Nistru, 

Mergi la urmă | Sat să afli, tinere, numaidecit, 

Vrun om bur: să le deşele, sau să te stringă de git! 

Dacă trei mutaturi face cil un foc, zice poporul, 

Apoi îmi va da dreptate, fără greş alegătorul, 

Cad volu afirma că două sau trei alegeri la noi 

Tot atit păgubitoare 's, precum este un război... 

Este drept că în moravuri se constat'o indulcire ; 

Nu mai vezi azi la alegeri acea straşnică oştire, 

Care năvălea la urmă ca puhoiu de bașhuzuci, 

Te orbeau cu chinorasul, ori pe spate-ţi făceau cruci, 

Şi-i snopeau pe toţi aceia însemnați cu tibişirul. 

ani crestini erau d'alminteri : după cruce, urma mirul £. 

Da, ce-i drept, nu se mat vede azi astfel de arătări, 
aveau nasurile roşii ca lanternele din gări, 

(Veritabile medalii clasa 'ntâi Bene bibendi D 

ŞI 'n mini, bite noduroase ca ŞI... stilul lui I. Chendi, ”) 

Das, în schimb, între partide tot aceleaşi duşmânii, 

Căci în Romlaia noastră sint—vai !— două Rominii ` 

Una este liberală, alta e conservatoare, 

Şi se prigonesc cu ură, aprigă, răzbunătoare, 

Adversarul de principii de potrivnic e 'nilerat 

Ca tikar, stupid, nevoinic, ca om bun... de spinzutai ; 

Toti „ai noştri“ sint de seamă, patrioţi, bărbaţi cu vază,— 

Teji „ai lor“ la ocnă trebui, a fi duși legați subt pază... 

Desbâra-ne-vom vrodată de năravurile Sumatri ? 

Inţeiege-vom că sintem cu toti fii al unei patrii ? 

Câ'ntre noi nu'ncap războaie de exterminări haine, 

Ci doar lupte generoase şi întreceri spre mai bine ? 

„Cer iertare... Fără voie, vorbii ca ua „junimiste 

Ori, murit-au junimiştii, deci, nici cu numai exist. 

Fuziunea suprimal-a într'o zi partidul care 

Își striga intreg programul intr'o vorbă: Asanare ! 

De-a lost rea sau de-a fost bună nunta care s'a făcut, 

Dac'o fi schilod sau chipeș pruncul ce va fi născut 

Din această 'mpreunare, altor las să hotărască. 


—— 


*) Stilul Ini I, Chendi e ca şi cum ai zice tacuri de ghete Louis 


No 


VIATA ROMINEASCA 


e m 


Eu's dintre nuntaşi.—lar domnii de la „Viaţa Romineascå* 
(ŞI prietenului Stere ii port pică "pn deosebi) 

Nu ingăduesc revistei să s'amestece în irebi 

De speţă politicească,.. Şi, la urmă, e mai bine 

Ca măcar noi, scriitorii, să plutim in sferi senine, 

Doar Frumosul ş'Adevărul să avem drept ideal, 

Să privim lumea prin prizmă limpede ca de cristal, 

ŞI, unind storțarea noastră ca modestele furnici, 

Să visim la preamărirea ţărişoarei noastre mici, 

Dar, păcat! Literatura zace tot in bezn'adincă, 

Literaţii intre dinşii unii pat se minincă. 

Au şi ei insă o scuză : bieţii noştri literați: 

Intro ţară plutocrată sint aşa de 'ntometaţi ! 

Cărţile ce se imprimă zac în pod la librărie, 

Ministerul dă subvenţii proştilor. L.' Academie, 

Poţi să ai talent cu carul, sau ca Brătescu-Voineşti, 

Doar vertebrele rupindu'ți vei putea ca să răzbeşti. 

Da, recolta literară, de un timp, e slabă, ştearsă ; 

„Romeo şi Julieta la Mizil“, o mică farsă, 

Apărută luna asta, aş clasa-o "ntre excepţii, 

S'o citiți eu indemna-v'aş şi nu veți avea decepti, 

Insă... zău, "mie greu îndemnul, väri (inărturisesc păcatul) 
Volumaşul vu pricina este scris de subsemnatul. 

„(Ce să vă mal spun acuma? In zadar beau cealu ep rom 
(Căci, cind seriu, grozav fi plare băutura asta Muzii), 
Numai ştiu alte braşoave să vă'ndrug... La Hypodrom 
Cursele sint pe stirşite. Grajdurile lui Moruzzi, 

Zissu, Manu, Negroponte, Suţu şi Marghiloman 

S'au luptat cu 'nverşunare. Cai superbi! Dac'un țăran 

Ar D doar pe Jumătate îngrijit eum este calul 

Cel mai prost din aste grajduri, am atinge idealul 

Unei țărănimi romine viguroase şi de soi... 

Cind o să se 'ntemeieze însun Jokey Club la noi 

Şi pentru 'mbunătățirea trudnicei rase umane ? 

Caji-au grajduri minunațe, şi eheltuim miloane 

Spre-a nireține pentru dinşii cursele din Hypodroni... 
Pentru dobitoace luxul, —sărăria pentru om ! 


George Ranetii, 


Cronica Literară 
- Artă și critică femeniaă — 


într'o cronică literară din unul din numerite trecute ple „Vieţii Ro. 
mineşti“, coniralele G. l, vorbind de artă şi critică femenină, emite ci- 
eva păreri pe care nu le pot impărtăşi, 

in primul loc Domnia sa socotește că poezia de dragoste a unei 
Temei, exprimind sentimentul poetic al temeti pentru un bărbat, nu poate 
îi gustată şi Ințeleasă de critic pentru motivul că nimic nu e mai banal 
Şi mal prozaic pentru un bărbat decit alt bărbat, Dacă am generaliza ar 
irebul să zicem acelaş Joer și noi femeile despre poezia de dragoste... 
a părții adverse... 

Părerea mea însă e că în poezia de dragoste fiinţa cintată de poe- 
DI adevăraţi nu e niciun barbat anumit nicio anume femee, ci un 
simbol! al desâvirşirii omeneşti pe care Iluzia patimii îl întruchipează în 
iubitul sau iubita poeţilor. De aceia poezia adevărată ne va provoca 
emoția puternică, impresia poetică cintindu-l pe e! sau pt ea, pentrucă 
şi el şi ea realizează acolo năzuința noastră spre ideal, visul de irumn- 
seje şi desăvirgire fizică şi morală pe care fiecare din noi ni-l plăzmulm, 
H căutăm şi-l urmărim în viaţă cu iluzia că s'a realizat în dragoste. Si 
frumuseţa, desâvirșirea fizică şi morală ne va produce în totdeauna cmo- 
Dr poetică, indiferent de sexul în cate se realizează. lar dacă e vorba că 
necesitatea unei critici temenine se resimte numai pentru acest min: 
de poezie pe care d, G, L se crede neapt de a-l înțelege şi aprecia, 
munci ea poate lipsi fără nicio pagubă pentru mişcarea noastră cultu- 
sală! 

Că sentimentul dragostei, ca şi oricare alt sentiment de altmin- 
teri, trebue să se exprime în versurile poetei cu toate Insuşirile suflet- 
lui femeii şi că trebue să aibă altă motă decit versurile de dragoste ale 
bărbatului, nu încape îndotată, sintem de acord cu d. G, L Socol însă că 
femeia poate cinta şi Insuşirile fizice ale iubitului fără să jignească nici 
gustul nici pudoarea, totul e să le cime cu talent, să nlmerească farma 
in care trebue să le cinte. Se'njelege că dacă va cinta „barba ebenină* 
şi talia viguroasă a iubitului In forina și cu capzestile cu care obisnuit 


aia VIAŢA ROMINEASCA 


..——— 
om — e ———— 


cintă bărbații în versusiie lor frumuseța femeii, poezia va fi şi banală 
şi barocă, Aceasta însă nu pentrucă ar îi cîntat trumuseţa fizică a lubi- 
tului, ci pentrucă ar îl cintato fârd talent, 

A hotări care anume sentimente pot fi cîntate de femee şi care nu, 
este n crede tnor vechi şi inguste prejudecăţi, a ne servi în apreciarea 
şi judecarea activității Iemerai de acea balanță defectuoasă a unei sen- 
timentaiităţi factice rezultatul acestor prejudecăţi, în toc de a judeca larg 
şi generos, Cum obişnuim în alte chestiuni de arlă şi ştiinţă. 

Astfel „a cerşi* dragostea unei femel mi se pate lol atit de ne> 
estetic ca şi a cerşi dragostea unui bărbat. Noţiunea „a cert: este prin 
ea însăşi neestetică, jignind şi simțul moral şi simjul estetic, dar dacă 
© femee ar cinia sfişietoarea dramă a unei dragoste neimpărtășită în 
versuri genlale sau numai de taient, dacă suferința ei adincă ni s'ar 
comunica şi nouă şi ne-ar cuceri cu sinceritatea patimii arzătoare, tut- 
nati în forma cea mai potrivită, emoția estetică ar înlătura cu totul acea 
kenitoare noțiune „a cerşitului* ce şede rău în versurile poetului äs? 
int ver surile poetei |... 

A pretinde femeii să cinte anume sentimente şi să se abjie dela ex- 
ptimarea altora, chiar dacă le-ar resimti, pentru a nu jigni delicateța și... 
pudoarea este a nesacoti talentul şi a întinde şi asupra activității artistice 
a femeii acea nenorocită tutela care ne deschide largi uşile Tabricitor şi 
ne interzice cu asprime exercitarea profesiilor libere în condițiuni egale 
cu aie bărbatuiui, 

Cit despre indoiaia şi curiozitatea cu cate eminentul critic aşteaptă 
o operă femenină fie de artă sau de critică asupra manifestărilor exteri= 
pare ale dragostei, despre grija ce o are că nu vom şti să atingem 
acest subiect fâră a jigni estetica.. delicateţa şi chiar pudoarea C) mi 
se pare cel Dun lucru surprinzător L.. E ca și cind am face confuzie 
intre bună cuviință şi bonton. Buna cuviință este un mod firesc de a 
D izvori! dintro armonioasă dezvoltare intelectuală şi morală —bontonul 
e felu! dea fi artificial izvorii dintro sumă de prejudecăți inguste şi 
adeseori în contrazicere cu buna cuviință... 

in poezie, în artă şi în orice ramuri de activitate (chiar şi în cri- 
tci) personalitatea puternică, înzestrată cu talent, chiar de sr fi a unei 
temei, va si, oricare ar îi sentimentul pe care-l exprimă, subiectul pe 
care-l atinge, să găsească forma cea mal potrivită, expresia care Să nu 
jigmeasră delicateța şi pudoarea, nici chiar cind ar fi vorba de simjirile 
lireşti ce fac larmecul şi poezia vieţii. Aceste simiiminte sint poetice 
prin stările sufleteşti pe care le trezese în sulletul tosiri, şi poezia ecoul 
acesta îl trezeşte în suhet vorbindu-ne de ele; lipsite de acest ecou ele 
sint răspingătoare şi nedelicata și nu pot încăpea in opere de artă de o 
valoare superioară. A păsi nota justă în producerea operei de artă, to- 
nul just în apreciarea ei, forma potrivită în exprimarea ideilor si senti- 
mentelor e chestie de tact şi de pricepere, cu tn cuvint de taleni la băr- 


CHONICA LITERARA m3 


baţi «aşi ia femei. Indolala d-lui G, |. numai in teia ce priveşte pe fu. 
mec mi se pare jignitoare şi... prezinnțioasă L. 

Valorile şi aprecierile estetice şi morale sint create de hărbaţi şi 
adoptate de femei, chiar cind aceasta e în dauna lor, zice d, GL Cu 
voia d-sale, creatorii acestor vatori nu sînt bărbaţii, ci condiţiile de tralu 
şi de organizare socială, probă evidentă modificările aduse in morala 5c- 
dad şi în raporturile dintre bărbat şi femee în ultimii ani in apus, färd 
voia a tot puternicului rege al creațiunii şt stăpinitorul femeii, bărbatui. 

Lucrurile care s'au „Incetățănit* în artă şi ştiinţă s'au impus fiind 
vă au fost izvorite din personalițăii marcante, şi nu s'au primit din ace- 
laşi motive din care s'au primit valorile morale şi estetice... Aceste va- 
lori erau datorite condiţiilor de traiu ale femeii în societate şi ele tcbuiau 
primite ca adăplări in aceste condiţii, de ele depindea fericirea şi bu- 
nui ei traiu in viaţă. In artă numal cei ce nu au g personalitate proprie 
împrumută formele şi expresiile arliştilor de talent; poeta adevărată, ca 
şi poetul adevărat, fiind ea însăşi va căuta să se exprime pe sine însăşi, 
in forma căutată şi găsită anume pentru aceasta ; pănă şi criticul, ba 
chiar şi critica, avind să exprime păreri, idei şi sentimente proprii îşi 
va alege singură expresiile şi frazele, în loc de ale imprumuta, fie chlar 
dela |. Gherea, maestrul nostru al tuturor. 

Activitatea artistică şi intelectuală a femeii mi se pare prețioasă 
în mişcarea culturală prin faptul că, fiind izvorită dintro individuatitate 
ce nu a avut până în prezent prilejul de a se manifesta, aduce o notă 
nouă, un punct de vedere propriu, Insuşiri datorite firii ei deosebite şi 
ca urmare, o lărgire a sferii de activitate omenească in cetetică şi In ope- 
teie de cugetare, 

Ceia ce trebue dar să cerem dela cele ce scriu in versuri şi la 
proză e acel ceva ce nu se poate defini, acel ceva insezisabil ce nu 
vrea şi nu poale să se supună niciunui cod (chiar atunci cind el este 
distilat din penija cea mai subțire a celui mai subțire critic !), acel ceva 
cărula-i zicem talent şi care rezolvă toate chestiunile şi ridică toate gisu- 
Duke! 

Izabela Sadoveanu-Evaa. 


Notă, Acest articol a fost trimis mai de mul. Cerem scuze cola- 
boratoarei noastre peniru aminarea publicării lul.—D, GL va face, cu 
altă ocazie, observaţiile sale la acest articol, 


Cronica Econornică 
— Lipsa de lucru la ţară in timpul iernii — 


Lipsa de lucru, lama, la țară, este dezastroasă din toate punctele 
du. vedere. 

Industria a Inalt din mina țăraniicr și puţinul lucru pe care-l mat 
tăceau nevestele lor în timpul jem, Aşa fabricile de țesături le pun 
ia îndămină pinza făcută gata şi multe ţărance au uitat rizboiul, ia cit 
tuia am ajuns, să ne batem capul, ca să-l introducem iară la ţară. 
Un proprietar din Vlașca, care ne-a cumpărat un războiu, căuta și olu- 
crătoate, ca să-i înveţe ţărancele de pe moşie, 

Dar pilda cea mai desevirşită ne-o dau fabricile de postav, Două 
din cele trei fabrici *) mai importante şi încurajate de stat produc anual 
postav, pături cte, pentru 451,953 lel, iar dimie, sumare ete. pentru lei 
149,907 lei adică 1. din valoarea producțiunii anuale. Dar dacă avem 
in vedere că produsele ţărăneşti sint mutt mai ieline decit postavurile, 
apoi cantitativ, putem zice că aceste 2 fabrici protuc - jumătate din 
maria lor pentru țărani. 

Faptul acesta trebue să ne dea de gindit, căci dacă labricile de 
postav nu pot trăi nnotat pe spinarea celor imbrărați nemțeșie, silite 
Sint să-şi facă clienţi pe toată lumea dela ţară; dar în avelas timp, nu 
e mai puțin adevărat, că legiuitorul nostru nu s'a gindit să facă o in- 
dustrie pentru dimiz şi cu atit mai puţin i-ar fi trecut prin gind, că in- 
temeind industria postavului, dinsul avea să ia (esutul dimici cin mina 
(ărancelor şi să-l dea fabricanţilor de postav ! 

Dar am spus că pilda cea mai desăvirşită în cazul de față sint fa- 
brieile de postav. Inadevăr, în Ancheta industrială 1901—1902 pag, 20, ni 
să da 14 fabrici (industria mare) de postav. Ei bine, din acestea 11 fa- 
brici produc numai ` dimie, sumane şi tot felul de articolele pentru țărani. 

Şi dacă am lua industriile pe tind, ar fi uşor de văzul că indus- 
iria noastră cea mare, atunci cind specialitatea ii permite, tinde să fabri- 


„*) A treia se ocupă mai mult cu comande pentru armată, Datele le 
lau din Ancheta indusleiwid 1901—1902 —; ea nelipâritä. 


CRONICA ECONOMICA 217 


cheze tot mai mult obiectele pe care le consumă țăranul şi pe care în mare 
parte şi k poate fabrica singur, 

Lucrul acesta dealtmintrelea nu trebue să ni se pară anormal, cind 
ne gindim că populația din oraşe abia trece de un milion, iar cea dela 
sate ireve peste patru milioane şi jumătate, Muşterii labrivilor noastre 
find astfel impărţii, nu e de mirare că fabricile de pieiărie se întrec 
să producă opinci pentru țărani, că timplăriile cu aburi fac scaune, mese, 
läzi cit de simple, aşa ca să se vindă cit mai multe ta Obor şi la bil- 
tiuri, că chiar marile ateliere de confecțiuni fac pentru tărani cel puţin 
jiletea, cu care se Impestrițează astăzi portul țărănesc, 

Valorile de mai jos luate din Ancheta industrială 1901—1902 industria- 
mate (pag. 98 si 96) ne pot justifica bânuielile de mai sus: 


Norul fabricilor in 


BE: hei Oare se lucrează ` 
Aba, dimie, Wat etc. 234,942 816,864 12 
Fianele, mintene, sumane 85,213 311,841 H 
Piei pentru opinci — 1,760,422 H 
Total în lei 7,589,127 


Ce cconomie, și prin urmare ce ctylig par avea Lann, dacă ar 
lessa el însuși toate aceste obiecte, pe care je plăteşte cu aproape 3,000,000! 
Astel fiind drumul care ni s'a croit, țăranul are să ajungă să nu-şi 
mai facă nimic, Căci în adevăr, cind găsești gata obiectul de care ai nevole, 
îi jai mai de grabă pe datorie, decit să alergi, să-ţi aduni materialul și 
să te apuci de lucru, 

In rezumal, una din urmărite încurajării industriei la noi, este in- 
cetatea meşteşugului şi a industriei casnice D țară, şi faptul acesta at 
'rebui să ne atragă toată atenţiunea, 

Dar dach ministerul industriei stă la oraş, apol ar li nedrept să nu 
vorbim de acel ai instrucției publice, rare a av.: totdeauna în vedere 
pe țărani: Băncile populare sint datorile în cea mai mare parte initiati- 
vel invăţătorilor dela sate; acelaş lucru cu asociațiile sătești pentru a 
lua moşii în arendă, şi nu rareori sint consultat de învățătorii dela țară, 
cum ar face mal bine ca să vele pe săteni cutare sau cutare meșteșug, 

Ministerul instrucției răspindeşte tot mai mult şcoli de agricultură 
ți de meserii în țară, şi dacă nu constatăm incă rezultate binetăcătoare 
ale acestei activițăţi In folosul săteanului, cauza este că fiul de sălean odată 
rei dia şcoală, nu şlim sau nu facem nimic pentru ca să-l oprim la 
țară, Toţi absolvenţii şcoalelor de tot felut sint atraşi la oraşe ca de un 
magmei puternic şi cu fie-care rind de elevi care trec pragul şcolii, pare 
că incepem iar dela capăt lucrarea destinată în folosul săteanului, 

Cauza este că atunci cind elevul şi-a luat diploma sau certificatu), 
autorilatea şi specialitatea ministerului de instrucție au încetat. Alte au- 
torități ar trebul să întrebuinteze aceste produse ale şcoalei, să le men- 
țină la țară şi să le dea menirea pentru care au fost pregătite. 


316 VIAȚA ROMINEASCA 


Există încă Administrația Domeniilor Coroanei, care lucrează la 
buna stare economiei a ţăranului nu numai pe terenul agriculturii, dar 
şi pe calea meșteşugului sau a indusitiei casnice. Pe Domeniile Coros- 
nel se dau atitea exemple fruinoase, pe rare proprietarii mari ar trebui 
să le urmeze, căci mari auzit până acuma vreunul, vare să tindă a si- 
răci pe locuitorii de pe moşia lui. 

Ca să ne däm mai bine sami de plerdorile anuale din cauza lipsei de 
lucru la țară în timpul iernii, vom spune că d, Alimânişteanu”) ie socoteşte la 
136,514,640 zile lucrătoare, care a 45 bani ne dau o pierdere de 61,431,583 
lei anual şi aceasta este bine înțeles in minimum. Cu toate acestea, 
presupuninul ră pierderea materiată ar îi numai 61 mitioane şi jumătate 
de Jel, şi dacă această sumă san chiar jumătate din ca s'ar vărsa anual 
la băncile populare, ce mijloace de cultură şi de muncă am pune lu ta- 
dâmina sătenilor! Şi numa! atunci am putea sà nădăjăuim să ocupăm la 
porțile Orientului, locul pe care în realitate am cucerit numai pe hirtie | 


P. N. Panaitescu 
inginer. 


Du 


o Ageinllura şi Iadsatria, vie, poz. 13, 


Cronica Medicală 


Mortalitatea copiilor la săteni 


La no! În ţară, natalitatea e mare, mult mai mare decit la multe 
popoare ; dar, din nenorocire mortalitatea este exresivă, mai ales acea a 
copiilor, Dach considerăm perioada cincinală 1892—1895, pentru care 
avem cifre definitive, aflăm că mijlocia anuală a nașterilor a fost de 226,204 
pe cind acea a morţilor, de 170,966 inşi. 

această din urmă cifră însă, 81,924 reprezintă copiii "mont, şi 


anume, numai pe acei morii dela naştere pănă la vrista de 5 anl. Dacă 


pe lingă aceştia, am fi adăugat şi copilăria a treia, care cuprinde pe arei 
în etate de la 5—14 ani, proporţia mortalității copiilor ar fi trecut de ju- 
mătate din totalul anual a! morților. 

Dar dacă ţara noastră pierde în fiecare an un număr insămnat de 
copii, această pierdere este mai ales simţitoare ia sate. lar faptul acesta 
l'au constatat toți acei care s'au ocupat vr oda, la noi, de igienă, demo. 
grafie, economie sau statistică. Regreiatul nostru igieniat, profesorul dr, 
Felix, scrie în raportul său din 1895: „Nu se face tot ce ar trebui săse 
ach pentru ridicarea economică şi morală a ţăranului, pentru creşterea 
ințeleaptă a generațiunilor viitoare de Uran), pentru povățuirea săterilor 
asupra exploatării mai raționale a păsmintului, asupra ingrijirii vitelor, 
pentru educaţiunea practică n fetelor care ar trebui să iaveje economie 
casnică şi puţină bucătărie”. lar aiurea: „Ar Îl o greşală dacă am aştepta 
numai dela serviciul sanitar indreptarea acestor rele, dacă am crede că 
marea mortalitate şi mica natalitate se pot combate numai prin măsuzi 
sanitare, fără conlucrarea acelor factori care influențează mai direct eco, 
nomia publică, care product o creștere a avuției naționale“. 


Spre a ne tare o idee lămurită în această chestiune, vom cerceta 
mortalitatea la sate tinind samă de cele trei epoce ale copilăriei: dein 
0-1 an, dela 1—5 ani şi dela 5-—14 ani, ŞI, cifrele dobindite, le vom 


HE VIAȚA ROMINEASCA a 


compara apoi cu acele ale moralității din comunele noastre urbane, lată 
datele ofciale definitive, pe anti 1898 şi 1899, stabilite de serviciul sta- 
tatic al ministerului de agricultură, comerţ, industrie şi domenii: 


Mortalitatea în țară : 


 ———— aa 
f 


|| Marţi în 1893 | Morti în 1899 
in comunele | in comunele 


| "banu | rurale urbane | rurale 


Eltutea morţilor 


De lat - Iani | 8.519 39.101 gei 40,813, 


f 
! | 
Ketti | OTT SE Ser Wie 
H 
| c Jot pi l 14,629; 10,889 iza 14,343) 
e Onit; o 14902, Jhen! 15,404 79,200 


| è | | 

De toate vristelo ATAN ES 
| | 
| 


Din datele acestui tablou se observă că pe cind mortalitatea in- 
ianiilă, în comunele urbane, se ridică în 1808 şi 1599 abia la jumătate 
din numărul total a! morilor din oraşe, în comusele rurale ca (rece 
mult de jumătate pentru anul 1898 și în 1564 trece chiar de a din 
727) total al morţilor deta sate. Aceste proporții sint ingrozitoare, tni 
ales în ce priveşte mortatititea intantilă rurală ^). 

ŞI nu trebue să ne scape din vedere nici insâmnătatea economică 
a faptului. Omul este un canital procuctiv şi copiii sint capitaluri în fòr- 
maţiune, care la rindul lor vor produce. Ei bine, sătenii noştri muncesc, 
hrănind şi cres+înd copiii, iar tocmai cînd aceştia pot incepe a munci şi 
a face astfel rentabil capitalul pe care il reprezintă, —aluncea mor, Nu 
mai vorbim de pierderea imediată ce o incearcă săteanul cu cheltuelile 
de inmormintare şi nici de pierderea morală, de suferiniile ce te îndură 
el prin moartea odraslelor sale! 

O dovadă a mortalității infantile excesive în Rominia, o găsim în 


-see eem E a mp 


*) Maren deosebire o mortalitaţii infantile in cele două soinri de 
ceutre, urbune şi rurale, mai reiesă si din comparaţia cifrelor de mortalitate 
la papulnțiunea ortudoxă çi la cea mozaică (aecasta din urmă trăind aproape 
Wunnt în comune urbane), Dopă datele serviciului nostru statistic, morta= 
Titelen ortodoxilor n fost in 1898 de 27 iar în 1899 de Ze" la mie, pe eind 
acea a populației mozaice n fost numai de 21 în (898 şi numai de 20" in 
1599. Aan dar mortalitatea ortodarilor este mult mai mare decii a mo- 
saitilor şi a mers crescind ix acei doi ani, pe cînd acea a moraieilor, 
mii rednsi, a uerg dapoces Inc, 


CRONICA MEDICALA 319 


comparatia cifzelor cu acelea ale țărilor străine. Să luăm de pildă Franța 
ŞI fiindcă alei nu avem date separate pentru mortalitatea infantilă la sate 
și oraşe, comparațivnea o vom fare, între ambele țări, lulud cifrele mor- 
tslităţii infantiie la un loc (pentru sate şi oraşe). lată cifrele pentru anul 
1899 + 


Mortaiitatea in Rominia ṣi Franţa, în 1899. 


| Morți in Rominia | Morți în Franța 
Etatea morților cifra | cifra | 
solulă [9/3 din A Ze din EU 
De 143,551 


i 
) 


Pană la tan | 49510 TS 
Dala l angi tzi—ftan | 49 Haul 78331 Dl 
Peste 14 ani | man Sea) 590,978) ` "9, 
Do toato vristele i Ges 100 san 100 


| i 

Acest tablou este foarte instructiv, Dacă ținem samă că populațiu- 
nsa celor două țări a fost în 1899 de 5.956,700 şi respectiv 38,694,000 
locuitori, atunci mortalitatea, la sută de populație, se evaluează în Romi- 
nia cu 2.79, pe cînd în Franja, numai cu 210, fiind mai mică în această 
din urmă țară aproape cu "1 Dar şi mai interesante sint consecințele 
relative la resiiunea ce ne preo upă în special: mortalitatea copiilor, 

Observăm în pr sul loccăla 100 de morți, ropiii pănă la 1 an par- 
ticipă, în ţara noastră, cu peste 300/0, pe cind in Franța numai cu 17 gn, 
adică numai cu ceva mai mult de jumătate ca la noi; iar copiii între 1—14 
ani partieipă In țara noastră cu 270/6, pe cind în Franţa numal cu 9 la 
suta de morţi, adică numai cu — din proporția noastră, În schimb însă, 
proporția vea mal mare ta 100 morţi o au în Franţa persoanele care au 
trecut de 14 ani şi vare vontribuie cu peste 720/0, pe cînd la noi con- 
tribuţiunea acestori se cifrează abla cu 42 0/y! Pe intelesul tuturora, aceste 
clire se traduc astfel: pe cind în Franţa copilul are foarte mari sorți 
să ajungă la vrista în care işi poate folosi siegi, părinților şi tării, la 
noi copilul moare înnainte de a putea începe så producă. 


Din cercetările de până acum, am ajuns la următoarele două cons- 
tatāri: 1) că mortalitatea noastră infantilă este muire în comparaţie cu a 
altor țări şi 2) că ea nu se distribuie egal pe teritoriul Rominiei, find cu 
mult superioară la sate. Din acestea, putem trage incheierea că marea 
mortalitate infantilă din fara noastră nu se datoreşie nici condiţiunilor 
generale ale naturii umane, —de oarece multe On au mortalitate mai 
mică—şi nici condiţiunilor generale ale țării noastre, de oarece, chiar la 


aw VIATA ROMINEASTA 


soiin țară, in comunele urbane şi la populația isractilă, nortalitatea este 
mat mică. Care să fie dar atune? cauzele care condiționează excesiva 
mortalitate infartiză la noi? 

S'a repetat adeşecri ci pricina de căpetenie a stăbirii ṣi istovizii 
țăranilor noştri, şi prin urmare a marei mortalităţi a copiilor lor, ar îi al- 
coolismul. Datele statistice ne vor lumina si în această privință. tată, după 
cifrele ce nesam putut procura de la serviciul nostru statistic, care sint 
cantităţile de băuturi spirtoase ce s'au consumat, anual şi în mijlociu de 
fiecare cap de locuitor, It cele doui fri: Rominia şi Franța, în perioada 
cincina! 1899 — 1903: 


Consumaţiunea båuturilor alcoolice în Rominia și Franța 


Cousumaţiunea ta | 


| 1500 4900 
"elul bauturi | in | 
E: | Rominia__|___ Franţa 
| Via | m bi. | 
| Rere ap ops | 
Alcool shsolut | H n 
(rachiu, ţuică, ete.) an | FET 


| | | 

Reducind aceste cantităţi la alcool absolut, căpätim pentru Romil- 
nia o cantitate de 3,5! litri şi pentru Franța una întreită, de 17.41 litri, 
cela ce însamnă că pe cînd un Romin în genere a băut, în fiecare az 
din perioada arătată, in mijlociu, numai 5 litri de alcool absolut, France- 
zul a consumat de trei ori pe atita, Și cu toată această disproporție a al- 
colului consumat în cete două țări, totuși mortalitatea infantilă este ma! 
mare în Rominia! Nu dar alcoolismul poate explica ttarea noastră da 
plina in această privință ; trebue să existe alle cauze, care ne fac „să 
pierdem un aşa mare numâr de copii la sate, 


Cauzele mortalităţii copiilor de la țară se poi grupa la două 
mari diviziuni ` cauze directe, adică boalele care seceră copiii şi cauze 
indirecte, adică acele care predispun pe copii D boli, 

Boalele copilăriei variază după daten copilului. Pentru vrista de 
la 0—2 am, sint mai irecuente următoarele: fetanasul, bronco-pheu- 
monia, debilitatea congenitală, gastro-enterita, boalele infecto-conta- 
gioase, tuberculoza şi sifilisul ereditar; iar in celelalte vriste ale 
copilăriei ` boalele infecto-contagioase, boalele aparatului respirator, 
ale aparatului digestiv, tuberculoza, meningitele, endocarditele, refri- 
tele, ete. contribue a provoca un mare număr de morţi, 


AS CRONICA MEDICALA sa 


Nu vom stărul aici asupra Imprejurărilor şi Brain) fiecărei 
boli. Ajunge să spunem că tetanasul noilor născuţi, care se intiineşte 
numai la popoarele absolut inferioare, dă la noi un mare număr de 
decese. Debitalitatea congenitală, siăbiciunea, cauzează deaseminea o 
sumă de morţi, pentru cuvintul că sătencele muncesc până aproape de 
Ziua în care nasc, fèr a se repauza şi fără a se face vre o pregătire. 
Bosicie aparatului respirator dau un procent enorm de morti, din ca- 
nza caselor rău construite, care expun pe copii ta răceală. în ce pri- 
veşte afecțiunile gastro-intestinale, numărul copiilor săceraţi este dense- 
menea foarte mare, provocate fiind de hrana nepotrivită pe care mi- 
mele o dau copiilor, fie din pricina ignoranței; fie din cauza sărăciei, 
Vin apol difleria, scartatina, pojarul ŞI tusa convulsivă. Neapărat însă 
ii această ordine nu este bazată pe dire, căci verificarea cauzelor de 
moarte nu există la fară, ci numai la oraşe, dar ea rezultă din nu- 
teroase observaţii, 


ké 


Cauzele indirecie, cauzele eficiente ale marel mostatităţi a copi- 
ior de la țară ticbue să le căutăm ta condiţiile sociale, în condiji- 
taile de trait ale respectivei populațiuni rurale. Starea economică a 
ţăranului, bugetul lui, munca ţăranulul şi venitul acestei munci, locu- 
inja lui primitivă, alimentația, starea de mizerie, iznoranța adincă, lipsa 
cetor mal elementare condițiuul igienice, lată, cele ce ne explică îndea- 
juns marea mortalitate infantilă... 

Copilul ţăranului se naşte din părinţi rău beänt), adesea pelagroşi, 
totdeauna impaludaţi, din o mamă surmenată prin munci pănă în ultimele 
momente înnainte de facere,—pe un pat de scinduri acoperit cu rogo- 
lini şi mai adeseori jos, pe pămintul gol, ca animalele. Lipsit de cele 
mai mulicori de asistență medicală în timpul naşterii, expus la orice 
intecțiune la primele momente ate vieţii, copilul respiră aerul infect 
dintr-o locuință mizerabită şi de o constructie primitivă, care cu Breu 
! poate apăra de intemperiite climei din {ara noastră. Atăptat de o mamă 
tău hrânită, el suge un aliment sărăcăcios, iar în timpul muncii, chiar 
acest lapte e inlocuit, din primele luni, cu mincare, mămăligă, pline sau 
ahele, Astfel, debil din naşiere, lipsit de o hrană sulicientă, organis» 
mul fui, slăbit prin impaludismul contractat din primit ari, devine “me 
diut de cultură cel mai propice peniru orice infecţiune mivrobiană. 

Profilaxia boalelor, atit în prima cit şi în a doua copilărie, sere- 
zumă în mare parte în condițiuniie igienice de trait, atit ale co- 
piilor cît şi ale părinţilor lor. lar aceste condiţii igienice necesare pentru 
ca copilul să poată träl şi desvolta sint, în starea actuală de lucturi, 
imposibile de realizat la țară. in această privință, ancheta pe care am 
avut ocaziunea să o facem în diferitele comune din țară, cu binevoitorul 
comeure a! d-lor medici de plasă, este hotăritoare, Şi innninte de a in- 


aa ` VIAȚA ROMINEASCA 


cheia, vom da aici extrase din răspunsurile ce am primit, la chestiona- 
rul nostru de anchetă, de la acei care prin chiar funcțiunea lor sint în 
măsură să cunoască mai bine ca oricine igiena populaţiunii noastre rurale, 

Din judeţul Mehedinţi, d. medic de plasă dr. Vulpescu ne serie: 
„lgiena atit a lehuzelor sit şi a copiilor lasă prea mult de dorit, şi 
aceasta este în legătură cu munca excesivă, alimentaţiunea insuficientă 
şi locuințele mizerabile ` această stare de lucruri se va îndrepta numai cu 
rezoloirea chestiei țărâneşti* — „În comunele din județul Buzeu — scrie d. 
dr. V. Popeseu—marea mortalitatea a copiilor, în primele zile după naș- 
tere, e produsă de debilitatea congenitală, bronco-pneumonie, tetanos; posi- 
bilitate de n se mi-şora aveastă mortalitate, dacă starea materială a 
țăranrelor ar fi mai bună“, Die judeţul Argeş, d. dr. Orăşeanu serie: 
„Cauzele râlei igiene şi a mortalităţii copiilor sint iguoranța şi lipsa. 
“Ţărancele cu mijloace ingrijesc mal bine de copii”. (În mai mulie co- 
mune din acest judeţ țăranii stau relativ mai bine). 

Să irerem in Moldova. lată ce răspunde d, medic de plasă dr. 
Guţu: „Numai îmbunătățirea stării materiale a lovuitorilor ar face po- 
sibil ca sfaturile de igienă să fie urmate de locuitori care, în genere, Du 
fug nici de moaşe, nici de doctori; sfaturile să île insă date cu pricepere, 
cu bun simy şi potrivite vieţii reale*.—Din Tecuciu, d. dr, Giicksmann 
scrie : „igiena femeilor în timpul lehuziei şi a copiilor e in așa strinså 
legătură cu condițiunile de tralu, încit numai o modifcare în bine a aces- 
tora din urmă, ar aduce o îmbunătățire serioasă a cetor dintăiu, Cu toată 
propaganda de igienă şi salubritate ce | se face, țăranul încă nu e con- 
vins, din cauza mizeriei ce e nevolt să o îndure, în anii răi, cind po- 
rumbul nu se face şi din canza speculajiunitor ia care este supus de 
câtră samsari şi negustori, care H cumpără ouăle, laptele, găinile, etr., în 
schimbul a diferite nimicuri care străluvesc, dar care nu reprezintă ttini 
pe departe valoarea celor ce el di. Aceşti speculatori iau din gura rz, 
nulti alimentele hrânitoare, lăsindu-i în loc ceapă, urziei, usturoi, cte." — 
Desperarea medicilor de plasă din județul Botoşiri o vedem în urmă- 
toarele cvvinte ala d-lui dr. Manolescu: „Lipsa aproape generală şi com- 
plectă a condițiunilor mai bune de train, fare imposibilă realizarea celor 
mai simple condițiuni de traiu igienic. Imbunătăţirea ar fi: toate mijloa- 
cele de a scoate pe țăran din ghiarele mizeriei, şi care sint de ordine 
socială“, 

Un medic de plasă din judeţul Vaslui constată cum sub ochii lui 
degenerează şi piere populația romină din comunele rurale, cum mor 
copiii în mare parte de gastro-enterită şi de bronco-pneumonie, cum se 
intinde pelagra şi cum aceste plăgi sint ascunse de administrația locală. 
Constatări identice avem şi din județele Dorohoi, Roman, Putna, Tu- 
tova, etc. 

In fața acestor constatări, trebue să ne întrebăm; care este hrani 
jăranului 2— Natura alimentelor Intrebuințate este d aşa fel ci naistes- 
punde d: loc cerinielor igienei, Alci vom po>m=ni numai lucrarea fua" 


CRONICA MEDICALA 323 


damentală asupra sublectului, datorită eminentului nostru coleg d. dr. G 
Proca, dar nu ne putem opri de a nu cita constatările făcute de d. Gidei 
în ancheta sa întreprinsă şi publicată asupra unei comune din judeţul 
Ilfov: O familie de ţărani-—cetim acolo—compusă din 5 sultete, chel- 
tueşte pentru hrana lor întrun an: mălaiu, cite o baniţă pe săptămină 
în tot, cam de 156 lei pe an; came, întrun an de 20 ori, cam de 5 
lei; pine de vro 10 lei, peşte de patru ori întrun ag, cam de 3 lei: 
castraveți cam de 3 lei, varză de 4 lei, ceapă, 50 kgr., 2lei; praj, 200 
fire, 20 bani.— Aceasta e consumaţia medie întrun an: îndeobşte, mă- 
măliga este unicul aliment, pinea numai rar ȘI numai în anumite ju- 
dete; căci nu putem considera ca alimente ceapa, loboda, urzicile, cas- 
traveţii, etc, 

În zadar am recomanda dar, noi medicii, țărancei, să-și alapteze 
copilul vreme inai Indelungată; în zădar H a: pipe ura 
alimentelor indigeste, ca mămâliga, ceapa, étc, pentru copilul el în 
frageda etate, dacă ea singiiră nu are putinţa unci alte alimentațiuni, 
—şi aşa stind lucrurile, atunci tie-că copilul moare de debilitate con- 
genitală, de tetanos, bronco-pneumonie ori de gastro-enterilă, aceleaşi 
sint cauzele indirecte care pricinuesc aceste boale, cauze pe care le 
găsim foarte bine rezumate în următorul răspuns al unui medie din Ro- 
manafi; „În primul rind, starea economică care este din cele mai rele 
în majoritatea familiilor ţărăneşti ; ignoranja şi prejudiţiile în al doilea 
rind, Starea actuală de lucruri se va putea ameliora numai cu timpul, 
dacă ne vom gindi la fmbunătätirea stării economice a ţăranului, Căci, 
în definitiv, mizeria este primul si cel mai de căpitenie obstacol, în 
această privință, la orice progres". 


Ar fi uşor să formulăm concluziuniie, dacă ne-ani märgini a serle 
o simplă rețetă, Să recomandăm părinţilor să steie Intro casă bună şi 
să se adreseze ia o moaşă cu diplomă, spre a preveni telanesul copii- 
lor; să prescrlem o înfuziune de poligală sau pectorale, pentru a com- 
bate brumeo-pneumania; să institulm dieta hidrică, spre a lace să dis- 
pară gastro-enterita, şi aşa mai departe, indicini cite un medicament 
contra fiscării boale care loveste pe copii. A face astlel, ar însâmna 
insă a nu vedea cauza adevărată a boalelor insesi, ar Ha ne expune 
là răspunsul acelei mame care, avind un copii tuberculos şi medicul 
recomandindu-i odihnă, aer curat, mincare bună, ete., ea exclamă cu du- 
rere „Dar cum să le fac, dde doctor, cind sint săracă lipită pă- 
mintului? 2 

Neupăral că noi nu înțelegem să afirmăm că toate boalele sint 
datorite excluziv acelor cauze pe care le-am numit indirecte; dar, nu 
este mal puţin adevărat, că în marea majoritate a cauzelor, boalele de care 
sint bintuiţi şi săreraţi copii sătenilor, se datoresc mediului social-eca- 
nomis. Şi de acela, pentru combaterea mortalității excesive, se impun 
Semi! economice. 

Dr. 5. Miron şi d-ra de, Ecaterina Arbore 


Cronica Internă 
— Momentul — 


Am ajuns fa răspintie, 

Imaginea aceasta, atit de banală, de astă dată colorează, în adevăr 
caracteristic, luptele noastre politice. 

Cuvintul „politica“ a căpatat, la noi, un înțeles pe care cu greu 
Var putea pătrunde cineva în restul Europei, 

Cu acest cuvint se asociază în Rominia, fără voe, pentru un „otn 
mijlociu“, un cortegiu întreg de idei nedesluşite! de dezaprobare şi 
dezgust, care se exteriorizează prin o mulțime de epitete consacrate: 
meschin, murdar, patimă necurată, interes de paşcă,-—şi „numele lor le- 
pune“ a 

De aici s'a Inrădăcinat credinţa că un um superior trebue st „pla- 
neze deasupra politicii“, care infectează ocupaţiunile senine ale oricărui 
om de bine în toate sferile de activitate, 

De aici şi şirul cunoscut de lozince: „profesorii mu trebue să facă 
politică“, —sau „să nu introducem politira“ în şcoală, în biserică, în are 
mată, în magistratură, şi chiar la căile ferate şi la regia monopoluritor, 
Şi cine n'a auzit vestitul strigăt: „țăranul să rămină în afară de valu- 
tile tulburi ale politicii“ ?,.. 

S'ar părea, după această concepţie, că politica e sferă proprie de 
activilate numai pentru candidații la puşcărie, sau pentru cel scăpați din 
ocnă. 

Vă puteți închipui o astic] de concepție asupra politicii la orice 
European, la „nobilul moşneag* Gladstone, la un Jaurès, Clémenceau sau 
Buelow ? 

Şi ceca ce e mai nostim, prin falşilicarea celui mai elementar bun 
simi, orice neputincios, orice egoist, mărunt la suflet, din categoria celora 
pentru care Dante nu găseşte loc nici în iad, Dinde? nu sint în stare să 
facă nici său nici bine, se crede In drett de a poza în om superior, 
pentrucă „nu face politici“, şi să arunce În juru-i priviri dispreţui- 
toare... 
Poţi avea In urmă-ți o viaţă întreagă de sacrificii, poţi să fi re- 
nutițat la averea părintească, la o situaţie liniştită şi asigurată, poţi să-ţi 
iai umea În cap, sărac şi singur, spre a te arunca în luptă pentru acelaş 
ides! ce ţi-a luminat tinereța, poţi intra în foc în toate părțile Rominimii, 


CRONICA INTERNA 325 


sbeclumată astăzi peste tot de avintul spre o nouă viaţă, poți Ja pragul 
bătrinețelor să-ţi rişti viața şi libertatea și chiar, şi viitorul copiilor,—în zădar ! 

„Omul care planează deasupra politicii“ —e], care în lunga lui 
vegetare nu a avut un singur gest generos, nu a săvirșit un singur act 
de biărbiiie, nu a fost în stare să renunţe o dată măcar la somnul de după 
masă, sau să jertiească pentru ideile sale „democratice și innalntate*—o ! 
totdeauna „democratice şi înnaintate Te —măcar scufia şi papucii săi de 
noapte În care se exercitează în „preocupările sale senine“, —o, el tot 
se crede, Din de conştiinţa „curățeniei” sate de castrat—in drept să te 
judece cu asprime, ca infectat de politiclanism, pentru că „te amesteci 
în politică”... 

Fiind dat că în lupta pentru existență, această atitudine, inofensivă 
și comodă, și mai ales acomodantă, usurează oamenilor slabi o carieră, 
obscură şi somnoleată, de rumegător... „idealist“, mulțumită indulgenţii 
indiferente cu care este primită de către toate taberele în luptă, — ea 
mu ar H meritat în sine vre-o mențiune deosebită. 

Dar această stare sntletească crează o atmosferă atit de prielnică 
tuturor specalanţilor şi transtugilor din fire! Dacă ori-ce politică e „mur- 
dată“ şi „meschină* prin definiție, dacă „nu e nici o deosebire între 
unii și air, dach „In fond* totul se reduce ln „caşcaval“, —nu e cel 
mal firesc lucru din lume, ca disprețuind toate partidele politice de o- 
potrivă, să le foloseşti de ele numai ca să ajungi secretar general de 
minister, ori comisar de poliție, —nu e tot una, unde te „inscrii“ sau pen- 
tru cine votezi, sau dacă treci prin exces de abilitate, de la un „club“ 
ia aital, pindind,. „momentul psicologic ?*... „Soyons sérieux, mon cher t"... 


s 
4 > 


Voiu cerceta poate altădată imprejurările Istorice, care au dat 
nagere acestei psicologii ciudate. —Acum e destul să amintim reactiona- 
rismul adinc, fără nici un luminis, care cuprinsese în ultimele două de- 
<enii nproape toztă pătura intelectualilor noştri şi care s'a restrint intre 
altele şi în faptul, că un moment contenise şi avintul democratic al par- 
tidului tibera!, singurul partid din cele rămase pe arena vieţii politice, 
ce avea tradiții progresiste, fiind creat şi condus atita timp de fruntașii 
generațiunii dein 1848, crescută în ideile revoluționare ale Apusului dela 
jumătatea veacului trecut, 

Răsroalele ţărăneşti inse supun la o grea incercare această psico- 
iogh. 

á In adevăr, astăzi lupta este dată in jurul unui program precis: 
reicumele agrare anunțate de actualul guvern, cînd a luat cirma statului, 

Oricit de modest este acest program, el cuprinde un minimum, 
çare nu numai că poate da cel puțin o rază de nădejde ţărănimii noas- 
tre, spre a se restabili raporturile pașnice la ţară, dar acest minimum 
abia poate împăca opinia pubiică a lumii civilizate intregi, care numai 
acum gia dar sama de ce se ascunde sub itisirul unui „stat moder“ în 

10 


32% VIAŢA ROMINEASCA 


Rominia ` dela redacţiile ziarelor revolutionare, pănă la cancelariile minis- 
teriale, în Europa nu sint vederi osebite în această privinţă, 

Pe de altă parie, Rominii de peste hotare, precum au putut vedea 
cetitorii „Vieţii Romineşti“, s'au manifestat cu o unanimitate mișcătoare 

lucru firesc de alt-lel,—Intrucit clasele noastre diriguitoare au dat o 
md armă duşmanilor neamului... 
impatiile Europei şi ale Rominimii de peste tot fiind cistipate. 
Îără rezervă, celor şese milioane de Hot de pe latitundiile Sieg si 
lupta fiind dată, în fond, între interesele vitale ale țărănimii, care coincid eu 
interesele neamului întreg şi ale civilizațiunii europene însăşi, pe dea 
parte, a abuzurile întădăcinateale cîtorva sute, —,0 mie," de privilegiați, 
pe de altă parte, cum voiţi ca „omul vare planează deasupra politicii: 
să-şi mai poată păstra aerele superbe, dacă prin atitudinea sa îşi pune, 
vădit pentru oricine, pe umeri, pur şi simplu livreaua celor „0 mic"? 

Drepturile sacte ale proprietății ? 

Lupta impotriva „socialismului 3 

Asta cu ocazia unei legi de ocrotite a muncii sau unii instituţii de 
credit („Casa Rurală"), —lege şi instituție, de care de muli nu se poale 
lipsi nici o țară în Europa, afară doară de Turcia ? i 

„Oinul care piunează asupra politicei" poate spune, că măaurile 
aceste nu sint indestulătoare,,. 

Şi are dreptate. 

Vâdit, că ele nu rezolvă definitiv chestia |ărănească. 

Voiu arâta in Cronica viltoare că pace şocială desăvirşită nu poate 
ti, decit prin complectarea improprietăririi din 1864, —cum au dovedit Sg 
ment atit de competenţi ca dd. Radu Rosetti, Parteniu Cosma, et, 

E şi mai adevărat, că oriee reformă la noi e amenințată să re- 
mini literă moartă, nesplicată, cită vreme vor reminea neatinse privile- 
gille electorale, car! au transformat tot aparati! statului intrun instru- 
ment de apăsare şi exploatare în favoarea celor privilegiați (electorii), 
—cită vreme nu vom ajunge la democratizarea temeinică a instituția» 
pilor noastre. à 

Dar aceasta, vădit, nu poate indreptăţi pe „omul care planează 
deasupra polilicei“ să se opge unor tetorme, care pentru moment ce! 
zeg sie posibilitatea unei desvoitärt normale, —dacă nu mărturiseşte, 
pur şi simplu, toată uriciaasa ipocrizie i i 
sr nota podea eee, pă a gesticulației sale impotriva 

Vor avea curajul ? 

ŞI intelectualii noştri stau încă „ll fàs Anzi 2 
AE cärarca pe Sg VOF apuca-o..., IW "EELER 
ricare ar fi ea inse, fă i 
SE roze să al se, fără îndoială, luptele noastre vor ciştiga în 

Şi aceasta este caracteristica momentului, 

DS 


A (pe Ze Dm 7" m 


Miscellanea 


RETRAGEREA D-LUI P. BUJOR. 


Retrăgîndu-se din direcţia ştiinţifică a revistei noastre, după ce 
aceasta a fost încredințată profesorului Dr, L Cantacuzino, d, P. Bujor 
consimțise, cum am spus, si rămina in comitetul nostru de redacţie, 

Această schimbare nu alingen şi nu putea să atingă Intru nimica 
direcția generală a „Vieţei Rominești“, intrucit aceasta cade exclusiv in 
Sarcina d-lui C, Stere şi intrucit, în cele (5 numere apărute pănă acuma 
ale „Vieţei Romineşti”, mici an rind Wa fost scris de d. P Bujor in 
chestii sociale, economice sau politice, 

Cetitorii, care ne-au urmării, pot prin ei înşişi să-şi dea samă de 
direcţia acestei reviste, care, vădit, nu poate să île juderată decit din 
cuprinsul ei şi nu după şoapte sau insinuări străine de literatură. 

11 zile după apariţia numărului „Vieţei Romineşti”, in care se d- 
nunta atit retragerea d-lui Bajor din direcția științifică a revistei, cit şi 
răminerea sa intre colaboratori, comtirmată prin publicarea, chiar in acel 
număr, a unel schițe a Domniei Sale.—d. P. Bujor se răspindeşie şi se 
retrage cu desăvirşire dela „Viaţa Rominească*, dar, de data aceasta, se 
crede obligat să publice prin ziarele... democratice, „Opinia“ şi „Adevă- 
tul“, motivele acestei retrageri, 

Intrucit aceste motive sint străine şi literaturii şi cuprinsului revis- 
tei noastre, ne dispensăm de orice răspuns ta scrisoarea D-sale. 

Nu ne credem in drept de a da acest răspuns nici măcar pentru 
faptul că scrisoarea d-lui Bujor a servit de pretext unor suburbani ai M- 
teraturii, care numai cu această ocazie au binevoit să-şi aducă aminte 
de revista noastră, spre a repeta din nou vechile Insinuări că „Viaţa Ro- 
minească“ ar D un organ de partid şi ar fi chiar susținută materialiceşte 
de un partid politic. 

La prima insinuare, răspunde însuşi cuprinsul revistei şi numele 
colaboratorilor el, şi n'avem nimic de adăugat. În ce priveşte a doua in- 
sinuare, pentru oameni cinstiți ajunge declaraţia noastră, pe care am tä- 
cut'a cînd am intrat în al doilea an de existenţă, lar pentru ceilalți ținem 
la dispoziţie atit registrele noastre cil şi registrele tipografiei Iliescu, 

Comentariile provocate de scrisoarea d-lui Bujor poate că i-au deschis 
ochii asupra tovărăşiei, In care se află. lar de nu... îl priveşte pe Dom- 


nia sa. 
Noi nu vom ulta, nici în urma acestei scrisori, anul acela de co- 


laborare în jurul steagului „Vieţel Romineşti”. 


DROMADERUL D-LUI ANGELO DE GUBERNATIS, 

Reclama recentă a unei librării din capitală, prin care se aduce la 
cunoştinţa publicului romin apariţiunea complecti a faimosului Diction- 
naire international des dcrivains du monde latin, pune iarăgi la ordinea 


as VIAŢA ROMIXEASCA 


-- 


zilei metoda lexicografică folosită de acest savant membru corespan- 
dent al Academiei romine. 

Se ştie că contele fiorentin se hotărise să consacre Ip opera sa, o 
bună parte, scriitorilor romini, Pentru a evita Insă osteneala unei cerce- 
tări a materialului apărut, ori măcar cheltuiala unor informatori autori- 
zafi, d. de Gubernatis a recurs la un mijloc mai economic, A cerut prin 
scrisori imprimate colaborarea celor interesaţi, ale căror nume au ajuns, 
se vede,——pănă la urechile celor din Firenze. Rezultatul era de prevăzut: 
pe cind oamenii serioşi s'au păzit să deie vr'o urmare literară misivelor 
d-lui de Gubernatis,—s'a grăbit să răspundă la invitarea sa toată pusdetia te- 
clamagiilor fără sciupul. Şi astfel se face că în „Dicţionarul internationa! 
al scriitorilor lumii latine”, unde lipsesc fruntașii literilor romine ca Ma- 
iotescu, Philiphide, etc. (colegi ai d-lui de Gubernatis în Academia ro- 
mină), se lăfăesc toate obscurităţile celebre din Dacia fericită. 

Metoda d-lui Gubernatis ne aminteşte următoarea intimplare : 

Se anunţase cindva un concurs internațional cu un premiu cousi- 
derabil. Şi totuşi subiectul nu era de loc complicat: o simplă descriere, 
minuțioasă Insă şi complectă, a dromaderului.— Trei savanţi se pregăteau 
să concureze : un englez, un francez şi un neamt. Cel dintăi, cu educațiunea 
practică a rasei anglo-saxone, s'a inarmat cu revolvere şi carabine şi, urcat 
în cel diniăi steamer, n'a descălecat decit în țara dromaderului, spre a se 
documenta Ja faţa locului. Instalat în eleganta sa bibliotecă, Parizianu! şi-a 
început memoriul incunjurindu-se cu cele mal recente monografii, atlase 
şi dicţionare de ştiinţi naturale; pe cind Neamţul, după ce şi-a ras cra- 
pul, s'a refugiat in pustiul unei mânăstiri părăsite şi acolo, în chilia 
goală a unui Benedictin, cu toată protunditatea geniului său najiona!, 
s'a pus să mediteze... dromaderul ! 

Legenda nu spune cine a cistigat premlul; desigur însă că mu d. 
de Gubernatis, care, cu însuşiri etnice deosebite, s'a mulțumit să adre- 
seze dromaderului... scrisorile sale elegant imprimate in delicioasa Firenze. 


ÎNVĂŢĂTOR = „INSTIGATOR* 

Extragem d'intr'un frumos articol, /nudțător=,Instigator*, publi- 
cat în „Neamul Rominesc* de d. L Mihalache, învăţător din Topoloveni 
(Muscel), —urnătoarele cuvinte adevărate ` i 


„Peniru cine vrea să ştie insă de-acum înnainte rolul nosira de 
„instigetori“, putem să li spunem păcatele ce facem: 

Dacă a învăța carte, tu unul singur, pe 100—159 de copii al mo- 
jicilor, pentru 76 de lei pe lună, se chiamă „instigație”, atunci: noi sin- 
tem „instigatori“, 

Dacă, jerttindu-ţi timpul tău liber, i-ai învățat cum să-şi lucreze 
singuri unele lucruri pe care le cumpărau de la Evrei, cum să-şi aen. 
jească singuri grădina pe care o făcea Bulgarul, cum să se roage în cor 
pentru izbăvirea lor şi a părinților lor și, asta se chiamă „instigaie*: 
noi sintem „instigatori“, 


G MISCELLANEA D 


Dacă ai Indrăznit, tu, săracule, ca, fără plată, să taci şi scoala de 
sest cu oameni virsnici: să-l inveţi să scrie, să celească, să socatească, 
pentr ca să micșorezi ruşinea țării adusă de mulțimea analtabeţilor ei, 
asta este altă instigraţie: noi sintem „instigatori“, 

Dacă la biserică, la cercurile culturale, la şezători, H vei P sfătuit 
cum se ține o gospodărie, cum se ţin vitele, cum se munceşte pămintul 
(vei fi Indrăznit poate să Îl spui să-şi facă munca la timp și întăiu pe 
a Wii, cum se crese copii, cum că este bine a-ti procura In casă—nu 
de jia străini——lucrurile trebuincioase, şi cite altele, şi asta se chiamă in- 
Stone, iarăşi : noi sintem „instigatori”. 

Dacă a li stringe economiile în băncile la care aj muncit cu atita 
trudă, ca să nu le stringă alţii, şi ca să aibă de unde lua ei, în ciuda 
atitor cămătari, cu dobinzi mici şi forme puţine, înseamnă „instigatie“ : 
noi sintem „instigatori,"* 

Dacă a li organiza producția în scop ca din munca ce fac, să ră- 
mină cit mai mut în punga lor şi cit mai puţin In punga altora, prin 
tovărăşiile de arendare-— în ciuda cui $. de grădinărit, de brutării, etc., 
inseamnă „instigaţie” : noi sinten „instigatori“”. 

Dacă a li organiza vinzarea mărfii, aşa ca prin tovărăşii să obțină 
preju! mai mare în ciuda misiţilor, şi consumația lor, aşa ca lucrurile 
strict trebiincioase să-i coste cit mai putine parale, dacă acestea in- 
seamna „instigaţii“ : noi sintem „instigatori.”, 

Dacă a arăta țaranuiui nostru cum trăiesc țăranii din alte părţi, se 
chiamă instigaţie ; dacă mai ales „a face politică“ in aşa chip ca să 
cauţi a face pe țăran să deschidă bine ochii pe cine trimete să-i repre- 
sinte părerile şi nevoile, să-i spule focul la cei mari, adecă a-l povățui 
să nu mai aleagă ca deputaţi ai lor pe toji veneticii din lumea asta, ci 
pe oamenii lor de încredere, bine cunoscuţi, dacă apuci a spune lucruri 
pe care țăranii sînt ţinuţi a „nu le înțelege“ în ciuda legilor care zic 
că „le înţeleg, e o şi mai mare „instigaţie*“: noi sintem „instigatori”. 
FREDERIC DAME. 

Frédéric Dume, mort de curind, a fost un gazetar. Prin tinereță 
s'a încercat şi în literatură, dar fără succes. Numele său este legat de 
Nouveau dicHonnaire roumain—franţais, patru volume, și, ca compli- 
ment, Incercare de Terminologie poporand romină. Aceste cărţi arată 
muncă, pricepere şi tragere de inimă pentru limba noastră. Dar insu- 
site de gazetar ale autorului 1 dau de zminteală. Dicţionarul cuprinde 

numeroase greşeli de traducere (în parte au fost arătate la timp de cã- 
tră profesorul Gheorghiu deia Pomirla prin revista Arhiva din laşi), apoi 
diverse curiozități ortografice şi lonetice, autorul voind a ne impune o 
anumită ortografie şi, la unele cuvinte, o anumită pronunțare, inaccep- 
table. A mal scris şi o Histoire de la Roumanie contemporains, carte 
pe care critica competentă (N. lorga într'o notiță publicată în Revue Cri- 
tique şi In citeva articole publicate în răposatul ziar Rominia Jună, Şte- 
fan Orăşanu Intro receazie publicată în Convorbiri Literare) a condam- 
nal-o pe motivul că autorul era insuficient informat şi cela ce era Incă 


ai mai grav, căuta să prezinte străinătăţii Imprejurările dela noi după in- 


faerer?e nnul ametit sidt? nate da Romiair 


RECENZII 


M., Lermoutov, Denon, tru» 
ducere de Joan R. Răduleseu. Bditura 
-Vieții Rominesti*. Iaşi, 1997. Preţul 
1 leu. 

Cine a cetil aceasta admirabilă și 
magnificä poemă și-u adus, poale, u- 
minte de Munfeed al lui Byron şi de 
Eloa al lui Alfred de Vigny, care proba- 
bil an intpirat pe Lermontov, cind a 
seris Dewmonul, posterior celor două 
capodopere serike la Incepulul veacu- 
lui XIX, în vremea marilor revoltați 
ai romantismului. / E mai curios că 
această poemă amiotesle, ici Luce- 
farul jui Fanineseu, ori Inger gi Da- 
mon al aceluiaşi, dincolo Nunta Zam- 
firei ori Moartea Imi Fulger ale Jui 
Cosbuc. Şi poate ehiar şi sfirgital lui 
Sărmanul Dionis şi, deci, Bonheur ul 
lui Sully Prodhomme.. 

Această evocare w alilor capado- 
pere nu este una din cole mai mici 
placeri pe care ni le procură Demo- 
aul... Fara n mai insista nsupra inrue 
dirii fresti eu Manfred ori Eloa, dato- 
rita şi faptului că Lermontov e pe 
prezontantul aceleiaşi epoce casi By- 
rop ori de Vigny, şi faptului că el 
trebue si fi cunoscut opura acestora, 
-să indiram, mai degrabă, acela parți 
“are ne pol veta unele poazii din D. 
teratura noustră (fari să pretindem 
că le-ar îi influențat)... Distanţa și 
deosebirea morală intre Luceafar si 
Cătălina e lot atit de mare vasi Intre 
Demon şi Tamara, «sențu personali. 


a U ore tul alil de deosebilă ; pro. 
punerea de a duer pe Iubita intr'o 
lume „interplauelară” si fericirile få- 
găduite sint aceleași, Iar ingerul si 
Domnul dim poezia cu acest titlu sint 
si mai aproape de Domon și Tamara. 
De asemenea, riuța extraterestra a lui 
Dionis ear Marin, este viata ce o propune 
Demanul Tamarei,— viată zugravita de 
Sully Prudhomme in  Bomhenr.—Ple- 
carea mirelui Tamnarei no umintezte 
pe mirele din Nunta Zamfirei ; Zar sp: 
sirea calului cu stăpinul mort pe el 
ne aminteste inceputul poeziei Moar- 
tea lni Fulger... 

Dar ciue osto acest Demon? E In- 
suşi Lermontov şi ai putea sā Di si 
dumneala, cetitorule, ducă pu cumva 
trebue să ti se copjuge la perfect 
verbul opt 

Demonul acestu e celu 


Pe care mme nwl iubeste 
Urmat de blestem şi ocâri. 
Aevastu esto loala poema, Demo- 
nu), adica Satana, a fost vindva 
loger adică a iubit ai a fast iubit.. 
Acuma, „seirbitul demon, duh de 
poună”, care face än, dar şi aceasta 
fără plăcere, po care nimic, nici fru- 
imusețile eterne ale naturii, nu-l mai 
mëch, ` pn are decit o siugură seă- 
pute: să De iubit de cea mai frumousă 
fată... Atunci, el se va întorcea la 
forma lul een dintăiu! 
Aşa dar, un simbul: tristetu — și 


RECENZII 33t 


fåalatea co fulal rezultă din aceasta 
tristeță—a unui mn singir, pa cure ni- 
mene aul iubeşte, gi goana nebuna 
dapă iubire spre a scăpa da Slogură= 
tute, de tristetii, spre a se tinpăâca iar 
cu semenii săi.—spre u À bun. 

Si Deman) îşi indeapta toata iu- 
direa asupra Tamarei, gingusa fath 
a bâlrinului Gadal, —Dar iubirea Iul, 
zi mui eu samă a one un păent, pen- 
troei e o iubire In afară de lege, afa- 
ra de normele burgheze care regle- 
menteri deagrslen si pulerile psw- 
sectoare ule slintei familii își ri-bunā 
crad, ucirind pe Tamara, spro mi dua 
=rbetul şi a-l dute Ja cerc, în turma 
ve stăpinear avesto puteri, —tar Deimos 
uul bila st saminäyimai 


departe, pentsu toldesugs, weie 
și singur : 


— 


Acel pe eare nime nu-l iubeste.. 


sà devină zi mmi grozav, sū pre- 
esre asupra lumii și mui multă ură... 

„Aceasta esta o veche poveste care, 
insă, rimino veşnice nouă *,., 

Pe oameni da o vristă ouracara, 
joule să nu-i misto povestea nevasta 
pris fondul vi ndovirul, aan cum l'am 
extras, dar esie o altă vristă, caro a 
rămas in urmă, pentru care ea eals 
asa de interesuntă, mai mles in cea 
stå „minunat de frumonsă luna Main, 
eind toute Morile înfloresc“... 

Pentru nerasti vristi, tradurerea De- 
sanului este, eredem, binevenită, 

Pe noi, însă, ne intaresează tocmai 
simbolismul poemei, adică ceca ep u 
treat poetul pe o temă aen de banalá. 


HU s'a povestit cindru, de 
mata scriitor, pricisa D lui EE A X 
peneza Luepi ui, Nu am dach e 


uTEvărali, dar duci e aderărula, en 
dovedeste marea innălţime sulletea- 
să a poelulni nostru, Şi fain: pujul 
din Lueenfärul nr fi fost un lacheu, 
Catalina o doamnă din sovintaten In- 
palta care n refuzat lui Eminescu eu 


“are s'a purtat numai platonic} reen 
ve wa relural locheului, Şi er u sens 
Eminescu de aici ! 

To! asa—istoria însă o mai curati, 
dacă nu e mul complicată, Lermen- 
lov, în Domnul, a zugrăvit, se zice, 
iubirea lui pestro o varh n sa,—si 
propriul siu sufet, un sultet mindru, 
argulios, nesatisfăcut niciodată... 

O alt4 frumusela a mecatei poeme 
e şi uimirubiia, aşi zice pgramilloasn 
zugrăvire n naturii, a Caucazului sül- 
batie al etern... Crtiţi, pentra uceastu, 
mini ales incepulul şi sfirsitul poemei. 


Tradmeerra, datorita d-lui Dima R, 
Radulosru dela Kiew, afară da miel 
impertecţiuni fatale, dintre care mmi 
insetmuntă e pren deasa ulilizare n 
formelor gramaticale in rimă—rus- 
riuinpărală, nu-i vorbi de rime rare şi 
justilleata de preulalea traducerii (vezi 
mai jus) —este una din cele mai bune 
care Sau făzu! Im eninineşte, căci Io- 
deplinește mui intaia prima și vea 
moi esenlinlă condiție: face phicere 
ra şi o operă originali şi a duun-- 
coudiție importanta pentru cunnosca- 
torii orignulului —Lraduenrua aceasta e 
de o fidelitate aproapu abuoluta = Ca 
fond, chei traducitoral a ruspectal tot 
conlinulul şi aproape toate imuginile: 
en formă, căci versiunea rominesseă 
are ueclus număr de versuri, acelas 
rilm (iambic) aceeaşi măsură (uuma- 
rul de silabe nula versurilor) aceeași 
inlințuire a rimelor, și chiar reaier- 
tarea rimeloe masculine (accentul pe 
ullima silabă a versului) si femenine 
(accentul pe pennltima silaba n wer- 
nului), asa incit fiecare vers tradus e 
tot atit de lung cit şi cel uoriginal, 
sunii la fel, o terminat pria acelaş fel 
dr rimă, ete, 

Vă imaginati ce muncă colosulă pre- 
supuna această Lradueere, mai nies 
dacă va gindiţi că versurile (care au 
impus traduratorului atitea condiţii 
draconiee) sint at uşa de scurte, deri 


332 VIAȚA ROMINEASCA 


permit atita de putina libertate dein 
o rimă la altu! 


a 

Herz (Dinu Ramurà), Domi- 
nito Ruxanda, Dramă istorică în 3 
sete, In versuri Bucuresti, 1907, Pre- 
țul 1 leu 50 bani, 

Acest liuăr seriilor, care publica 
versuri de vre-o doi ani în Sămână 
torul, Luwvealărul şi aici sub sende, 
nimal „Dinu Ramari“, abia neum n- 
flu ch este—nu iju pentruce Incă— 
elev în clasa VIII al unui liceu dio 
Bucureşti. — şi fostul mau elev la Şcoala 
Militara, de pe cind s'ar fi putul gij că 
poartă în ol seinteia poeziei, văr, 
era cam refractar ln studiu, Insă, la 
schimb, era foarte alent şi seuzibil 
lu ceea ce se chiama „lecturi“ și „in- 
terpraturea autorilor”... Dar să lasam 
acestea. 

Domnita Ruerunda este o dramă 
isturiciă, în care găsim cam aceleaşi 
persunaja ca pp Dospol Vodă ul lui 
Alexandri şi Alexandru Lapugneauu 
al lui C, Negruzzi. Ceeace face en cel 
ien uni dola jumătutea veacului al 
XVI să fie atit de proprii a servi ca 
tomă drumalică, sovot că este perso- 
nalitutoa lui Motoc {o drama fara un 
intrigant nu se poale concepe) şi a luj 
Despot, Acum, ră epocu acesa sirve- 
gie, pentru a nu ştiu citea oara, ca 
subiect dramatice, că liado a deveni 
tin loc comum aceasta so vai expli- 
cind ori prin faptul că e cea mai h- 
pilitoure, ori nefiind alte luerori în 
istoria  Rominilor așa de potrivite 
pentru „drame istorice”, ori prin 
faptul cà C, Negruzzi a impusa 
pulernie literaturii, 

Autorul e un începător, in adevăr 
tul ințales al cuvintului, și, daca pe 
dă ceva, cit de puțin, merita toată a- 
tenţia noastra, căci posto să iaca seva 
de aici in viitor... ȘI ne da ceva, e cevaln 
lucrarea sa. Mai intăiu, tipurile sint, 
intrucitva, caracterizate, Note, Tomşa 
sint personajele cunusente,— şi anume, 


Moţoc e en al lui Alexandri, intrigunt 
și nalură forle, şi nu ca ul li Me- 
gruzzi, laş. Lăpusneanu nu apare in 
drama, dar se vede ca e acelaş, Into- 
resaulă e Ruxanda, fica lui Petru Ra- 
reg şi nevasta ni Lăpuzacanu, La 
Costache Negruzzi oa e un tip ideal 
de bunălate creșlineuseă, de reser- 
nare, po cind Dinu Remurăi—sngrā- 
vind nu-i vorbă, altă perioudă a vie- 
tei ei: inninte de măriliş— ne-o arată 
ca pe un intusiru moral, o Binta fără 
Set, sau, mai degrabă, care n'are fu 
sulei decit ambiție... ȘI mi se paro că 
uutorul exagerează, che imi vine greu 
s4 imaginez o Ant gon de ron 5: 
iată o mie etentiupne fericita : Jaldea. 
vare Inlocuogta, aci, pe Dospot {din 
Alexandri) şi rare nu mă ineinta atit 
—eu pe aulor- prin patriotismul său, 
prin lilozota so, ci priu altă ceva ` prin 
fires sa de om, care pune mal presus 
de ambițiile trecătoare nle lumii, mai 
sigura fericire: acea a unei vieţi Ni- 
nişlite çi tihpite petrecută in jubire, 
departe de lume,—dar pe care a'o 
poale gusta. E o mică creaţiune, seca- 
sta... Şi încă unu mai fericită, ces mal 
bună din aceasta „dramă*: Deuna, 
futa blinda, naivă, iubitoare şi timida, — 
Apoi, cara, care jaräyi o o calitate 2 
acosiei invercări ` din eej vre-o zece 
boari, enre servesc do fond dramei, 
vre-o dea sint seng in relief prin 
oârceura insusiri personale, au ua in- 
ceput de viaţă... 

Si pu numai in caracterizarea per- 
sonajelor, dar şi in injgheborea actiunii, 
se vedo ch svem de n favo cu ua In: 
cepălor caro fagtdueste: Aectiunes 
merge şi zstoptäm dasnodâmiulul eu 
varecare emoția, 

ŞI dacă vorbirea personajelor e eam 
la fol—de altmintreleu acesta e on pä- 
cal aproupe comun pieselor In ver- 
suri—cel pulin această vorbire ešte 
hine rodată: autorul, afară de mici 
greseli {de pildă, prea multo siuereze) 
versifică bine și uneori are expresli po- 


elice faricile, E drept ra adesea ura 
şi nsivităţi, mui sles eind pune sen- 
tinte în gura peraonujelor,., 

Der eugetati că această drama esta 
seria de nn elev! Consideralio ea o 
„compozitie“, —gi alune} vaļi Intelege 
eñ. poate, avem a fare cu cimera ! 

D. Panu o vázol drama ceusta ji- 
cala o en pus o notà banà fin 
Soptimina), Acest lucru nu e de no- 
gtijat. 

G. 1. 


kd 
= 


s 

Nasi Tain, Poezii. Bucaresti 
Stabil Graf. Universala”, 1907, Preţul 
3 lei, 

Uu volum de poezii al unui romito 
macedonean, iali ceva ce nu ag vede 
adesea ori la uni, 

Dintre toate geupurile de roimini pe 
cate imprejurarile elo? Je ale nosmului 
lea răspindii po Intiuaele teritorii din 
preuima Carpaţilur si u Baleantiore 
neei eari au rămas mal departe în 
toate privinţalu — daci şi ca dezvoltare 
vulturalh—de centrul rominismnuluie 
siut Rominii din sudul Dunarii. Da a" 
ceiw zi participarea acestora În activi- 
tatea cuitarală a ueamului e sya de 
cestiinsă, iar apariția unui volum ti, 
pärit de ua macedonean e un fenomen, 
Se imţeluge dar, cà nu trebue să jidi- 
rëm a nst-tei de lucrare deelt, ținind 
sare de aveste buprejurări sideri vu 
indulgența pe rare cle o raelumă, 

“n H dar dispuși să a pracirim fosrie 
da bine volumul da pnezii al d-lui Nusi 
TuUe ehiar dara aux găsi In cl otechnjet 
inturluară, o alcàluiro groase, wregeli 
de sersihealie, cind aub aceasta formă 
defectuosas am descoperi o aders rat 
poerie: sam eero adica porziilur nnui 
romia marèlonrsn desivirgirea da 
formă peccare o are poezia romineuneă 
dels Eminescu incauce, ci no-um mah- 
jumi ca verăurile Jai sa miba formi 
jui Valinliueanu, Alexandrescu ate.. 

Din nefericire tocmai poezia Tip- 
seste din volumol d-lui Nogi Tullin, 


R ECENZIJ EH 


Cu prilejul reevuziei rolumulni da 
poezii sl d-lui Radu Sbiera, d. G. To 
arătat cum aproape toate poeziile a- 
vestuin sint a traaxerivre a but Emi- 
de eu. Fenomenul nu-i unie în litera 
hos noastri, şi dach d. Nusi Tolia 
nud prezintă swa de tipie ca d, Sbiuru 
It H are în aşa grad, incit el pu 
poate scăpa cetitorului. Ba d. Nuzi 
Tallin preziulă o alti partienlarilate: 
dsa nu e influsntal numai de Emi- 
nesem, ci eum In acelas grad si du 
Coabee, jar mal slab a de Alexan- 
dri—dupa natura pneziel: ìn poezia 
lirien-erotică ori satirică da Eminesuu, 
in baluda o:i poezia eruică do Cohur, 
ta pastel de Alexnudri, Fireste ră au- 
torul na impromatä versuri întregi, mu 
plagiuza, dur tonalitatea genernla a 
poeziei îi esie adesrori impusă de o 
uperă a unuia din aeceyli porti ` sa 
cileaază de pildă „Cupetârile tnui r 
rot: (paz. 11) ai „Voe Porri”! 
(pag. 37) fi cu „Impă:al şi Prote- 
tur” al lui Eminesev, ori „Da Vatra” 
(125) eu „Marma a dlui Coybue, xi 
„Mamai” (zm Kg 

Dus, ea să däm si riesen probe da 
expresiuui Iuule ori imiluie după usol 
din aer alt Poet, vom face leen ci- 
lulii din diferite poczii Ca să nu ne 
epramn la sverul de opul* (pag. "ër, 
ori aaen de stele“ (pug, 137) pe 
care le-au spus alţii cu mull iuaiola 
de d, Nana Tulliu, ewi nuci nducèe a- 
minta di „Sonelul* (Iubim în inina...) 
lui Eminescu un vera ra: 

„Nu vezi că ochii în Teimer! mi-ard 

intra” Pn- 
ori de „El Zorab? al Ini Cusbne ver- 
suri en aeeie din Zenn" (vars 
gi od se dueco en să vindă o slová po 
care o jabeal: 

— Asa! Lu eloi mă dai! la cini! 

Dar fata 2. A cui e fata 2u. 
versari ið cure e imitat şi ritmul şi 
tonul chiar şi ideia de a da la ein: $. 
Şi cine nu simte iuluenja „Lneeafă- 


Sp VIAȚA ROMINEASCA 


ului” lui Eminescu în aleatulri de 
versuri va: 


Trecu v zi, trecură vinei... (La Emi- 
uescu frei} 

Asteapta eri, aşteaptă uzi (La Eminescu: 
IL vede azi, îl vede mini} 


din poerit „Fate de împurat” (pag, 
74) in care o imitat felul sirufei, bu 
mârnl silubelor, ritmul şi diferite in- 
lorsături de [rază ? Cine nu recunoaste 
dară a cetil Inger gi Demon, antiteza : 


„Noi ?—Sintem Ingeri... 
Ei ?— Demoni...“ 


din „Cuzetările unui reroltal*, ori yar- 
sul: 


„S'a dus de mult frunnasa la viața...” 
(pag. 41} 


èdresat aceleiaşi Venetit pe euro și 
Emineseu a cintul-o fot într'um sonet ? 

Şİ nu e nevoo sn mai dim şi alte 
cxerinple, 

Concinzia 3 

Dacă d. Aust Tullin ar Îl un ince 
pâtor, fireşte uceste şi multo alto Im- 
prumuturi din poetii nostri mari, nu 
ne-ar da dreptul să formulin o jude» 
cata hotărila asupra poeziilor sale, In 
care ap găsesc uncori zl versari mai 
reusite ; dur d. Nuşi Tulliu ne e cunos+ 
cut de prin reviste inci de-urum zece- 
doisprezece ani, şi daca Im acest inter- 
val el nu n dovedit o pers»nolitate 
pontică deosebita, pricina e că mn o 
are, 

Da altfel cine poate publica lutr'un 
vulum Fersuri ca: 


„Cie-ae putea să ţia a mizeriilor 
listă... 2: (pag. 57) 


„De libertate amatar— 
„De moarie el îşi bate jocu,” 


(pag, 102) 


uri srole ca: 


„Dar nu-i pimie! Exislă-un cer, 
„Lu Dumnezeu e "e lume, 

„Eu ered in silinti si n'am să pier, 
„Sint bun creştiu şi nu desper 

„Do mine, de-a! meu nume 1...” (p. 55} 


M D D H D . . D D D D . 


„Bri o verisoara sm primil 
„tm lacrimi mari ludati, 
„Al, plicul tot era vernil 
„Era rëeeaandain t.” 


evident că nu uve în el -sciultela di- 
viva” chiar clod publică un volum de 
versuri de peste 770 de pagini . 


Z. Birsan, Sslonisa, dramă înle um 
act de Òscar Widle. Trudurere. Bocu- 
resti, „Bibliateeu pentru toţi”. Preţul 
20 bani 

Nu ştim ce-l va fi Dei pe d, Bir- 
san să truduca necastă poemi a der- 
leinării ralinale dinlr'w epova de deca- 
dentä. dur dard şi-a Inehipuil că aduce 
un folos literaturii noastre prin acersta, 
apoi eu alit mai malt a'a inşelal, eu 
vit a încredințat tiparirea el unei bi- 
blioteci de popularizare, eum è Bi- 
blivteca pentru taţi“, Am aratat cu 
alta ocazie in aceustă revisi, caro ar 
fi rostul anoi biblintaci de saiul ucestu 
şi ce bel dn Lraduceri ar trebui să dea 
pentru a uduca un folos real tinerii 
noatire literaturi, Ei bine, co ne trebue 
nouă această operă subtili a noui ra- 
nat, această drami In care un rege 
sa inomoreará de fiirn sotiei sale, pe 
care a ripit-o fratelui său, şi în eare 
o fată Linară, o lorioari, ne apare cn- 
prinsă du ucea betie de pasiune de 
cure e släptniia Salomea ? Ce folos 
poate aduce estiluriloe bibliotecei de 
popularizare—ia mare parle elevi—a- 
venală dramă vare e loută un stra 
de pasiune sensunlă ? 

(n mreasta restricție, câ e inutila si 
râu plasată, traducerea d-lui Birsan e 
conştiineioasă și limba destul de ti- 


grijita. 


Rriein de P., Calypso, roman de 
moravuri routemporane din Rominta, 
Horia voei familii Bucurestene. Ru- 
vuresli 1907, Noua tip, Profesionala. 
Preţul | ten. 

O ahbermin curinasă serica ară era 
inai micii umbra de talent literar, Ori- 
vit de rițiuasă ur f viața din Capi- 
Vata, în anumite eereuri, oricil de con- 
rupţi şi da ticalos ar D unii oameni, 
uridt de mult ne lása de dorit con- 
ducerea unor pensionnte particulare, — 
cele ingitute in acest roman” sint o 
vsugerure ridicola gi fără senz. 

Ceja re e mai râu o ca nutorul ne 
ameuinţă cu va nou volum, in care 
toim face „mat de-aproupe eunoglinta 
Cu personagiile ucestei drame fumi- 
Haret, 

Hibertaloa liparului ee si-i faci Lu 

M. C 
fei 

Ferdinand Brunetiòre. Ho- 
nori de Balznc, Calmann Levy, 1907, 
Pretul $ fr. Su 

Studiul pe enrè eritieul frapeez il 
ronracrā muaralui romaneler e, en toato 
nperele mæstui spirit serlos şi puter- 
nie, plin de observații interesante si 
juste, do idei generala si de vederi 
profunde, Le ne arută eñ vremea l'a 
Meut să-si sehimbo în mmlle privințgi 
parerile pe eari la sustinuse odinioari 
vu atita căldură in vestitele li studii 
ampri romanului naturalist, Pe atunci, 
departe de a slavi po Balzac, daden 
lui George Saml ua lor de [runle în 
evolutia romunwlui francez și inudelele 
desăvirzite gin geniului nu lo piista 
decit în literatura engleza, in opera 
lui George Elliot. In studiul de faţa 
se arată dinpotrivă adine pătruns de 
valoarea imensă n operei lui Balzne, 
pe enrr-l vousideră ea ereularul ro- 
manului, după rum Moliére a fost acel 
al comëdisi franveze. Peulru a scoata 
mal bine în lumini rolul lui covirgi- 
tor In evoluția romanului. Brunetitre 


RECENZII 335 


urulă care era starea acestui gen in 
momentul upariției primelor incercări 
literare ale lul Bairac, Pe atunci ora 
foarte râspindit romanul persons} si 
subicetiv-eare apoteozi emt și, dintre 
pastiini, analiza aproape exclusiv iu- 
birea, şi romanul istorie Inaugurat de 
Chateaubriand şi reprezentat mai cu 
sumă prin Waller Seoti, Acesta itro- 
dusese în roman culoarea locală gi 
prin zugrăvirea multor detalii expre- 
aivo considerate până atunci ca vul- 
gure, o imitarea mni exacti a vieţii şi 
un simţ mai profund al realitații, Ro- 
manul istorie poate Ñ considera! en 
un gèn de Iranziţie care a meint 
cordițiila acelui naturalist, Romanul 
popular at melodrarantie, care-și trage 
originea de la Prévost, Un facut pe 
Bulzac să intaleagă importanța intri- 
gii, care, arive Sar spune, e un ele, 
ment necesar al romanului, Spro deo- 
schie de rumunele anlerioare, cari nn 
ue dun lămuriri decit nsupra eului 
aulorului, seele ale lui Balzut an mai 
lonte o semnifirare istorica şi o va- 
Joare doeumentara, Cu un sami, pro+ 
lumi al diversitàții locurilor şi epori» 
lor, el a rodal visja și atmosfera mo- 
ral a provineiiloe Normandie, 'Tour= 
vuinu, Champagne, Bretugne. In „Les 
Chonnns* îrhegte spiritul purtizanilor 
regalitiţii et Inpta lor contra revnlu= 
liri, în „Fentbreuse affaire: politja și 
atmosfera grea à Parizului în timpul 
domnivi lui Napoleon, In „Cesar Bi- 
rolleau* primii uni ai restauruţiai, în 
„ba RabeaHleuae" moravurile ofițeri- 
lor honapartisti din arest timp, In 

„Causine Bello” neula ale burghesiel 
triumfataare din limpul Ini Ludovic 
Filip. Considerind opera lui Balzac 

din punet da vedara estetic găsim în 

en mue träsituri romantice, senzi- 

bilitate daclamatonre, psihologie pro- 

tențiousă și mistică, dar, intrucit ro- 

muntizinul o o doctrină de arta. ni- 

mie nu-i poate (i mai opun cu acsasia 

oporă. Spre deosebire dn (George 


fm 


35 VIAŢA ROMINEASCA 


Sand si Hérimée, In romanele lui Bul- 
zae a cats? sa subordoneze modul săn 
individual de a vedou controlului rea- 
Magii, şi sa renbilitezo in arti amilul 
adevtr. Romance rale sint vuturas 
lisie, adica conforme realilații vieții, 
prin diversitatea conditiilor deserise, 
prin zugrăvirea wrupaţiilor cotidiane, 
prin reprezentarea Imerurilor mici ai 
obivinnitə ale existenţi omenesti. O 
importaujà particulară n dut Balze 
cbestiel bannlui si pentru a arâtu mij- 
loavele prin care acesla sp cipiză, n 
Sträit raporlul lui eu meranizmul sau 
Iabtoien unsi profesii, Opera sa a ra- 
putat astfel no rarnelar de prerizie, 
introlueindiar în domeniul rominu- 
lui, o iulinitate da detalii, considerate 
pânii atimiri ca vulgare şi cari siut de 
fapt vista Lupii. Prin deseripiia m- 
bilierolui, coctumeler, decorului în ge: 
merul, Balzac a rongil să siturge ro- 
manol în Spaţiu şi limp ai acesta n 
deveni! pentru urmaşii ati, un ele 
ment capital de viață şi de uderăr, 
Printre romaaticii în mijlocul cărora 
a trait, Balzac singur a avul senti- 
meatul profund al vbiectivilații sau 
impersonaliliții operii she arta, siem 
trar acestora, cari pareau deit cu- 
nostinți lilerace si politice zi ipnorau 
progresele me eare le făcenu pe atunci 
stiințile istorive, acele ale vieţii ai 
nle nature, el u avut o cnriozilule 
acir pontra toate säint timpului 
şi a dat operoi sale un fondament pa 
care-l putem numi aproape stiinlifie, 
Operele lui, ea şi studiile lui Sainte 
Deuve de mai tirziu, sint adesea an- 
elle şi documente, sulte fAiriologice 
și patologico, în raro observatori sue 
punlmdu-se obiectului observaţiei a 
urmat acelaş melndă care a ratuoit 
ştiinţa. Spra deosebire de clasiri gi 
de romantici, pentru cari alegerea siie 
biectului era lotul, Balzar, va zi piv- 
tarii olandezi, a farul urti cu elemente 
esnziderale până aluuei ea cedumue 
de artă, scondind. luilurur părților 


vieții, dacă nu aceia importantă, dar 
acelaş interna de observația. Până a 
el pimeni nu y'a dat samă de inijioa- 
cela de a ridien romanul În perfocţiu 
geniului său, siri n's ngaleos, că obise- 
iul său propriu e reprezeniarea cit 
mai eompieclä a vietii, Clasicii enu- 
testau chiar valoarea su eagen literar. 
Balzuc e erl dintai care Pa vidicat dia 
uveastă evudiţia de inferioritate, Opara 
lui are o mare importanţă sociali, nu 
prin opiniile sale palițieu şi religiossa, 
cari nu eran prolună cagutale yi ba: 
zsia pe eunoștiuti totdeauna serinu=e 
şi solide, ei penleură socielalea ro- 
preziatala in opera lui e aproape o 
satcieinle entnplertă, Introducing ia 
romni, alaturi de pasiunea amiralul, 
care domina In strivrile anterioara, 
xi reprezentarea veloriaita pasiuni, 
Balzac nea Cal o imagine reprezen- 
tativa a societălii intregi, Mai toste 
romanele lui an un curete sacial, 
Bindza ln vie imtivizii nu exists Inaisră 
st independent de clasa pe cure oru- 
prezintă si de mediul sociu)! in cara 
trăiesc. Nesorturile cuenliule ala so- 
cietaţii timpului său, Balzac le-a sens 
in lumină eu o rară pulera. Initia sc- 
rie de arivișii en Rastignsr, ci a slu- 
dial, mai bine ea Stendhal, Jozlèn- 
(wiron de energie brutala provocată 
do exemplul ini Napoleon şi a arăta! 
derorganizaren fumiliei produsă du 
dezvoltarea individualiamului care a 
urmut rovoluțici franceze, Tonta ro- 
manele lui pu tn fata noastră pro- 
bleme soziale şi, ca și în vială, pu- 
siunea amorului pu are în opera sa 
decit un rol sreundur, In privința mi 
ralitäții, dëeg romanul are dreptul de 
a reprezentu viața în totalitatea ei, 
opera lni Balzac nu posta B cuaside: 
rată ca imorală, dupa cum ered unii 
Dee? in opera sa roprezenlareu viii: 
lui e mai copinsA ea neea n virtuții, 
nu-i vios luj, ci a societăţii timpul 
său, Dacă de multe ori Balzac a Je: 
sistul eu o vomplezenați de riun mast 


supr unor detalii, faptul e datorii, 
rum spunea Taine, grosieriteņii şi vul- 
garii Isi, deşi Im opera sa viața 
uu-i mui vulzară și mai urosieră decit 
în catum. Operu lui e expresia unei 
vroluții ce se îndeplinea atunci în mo- 
raveri. Vista sa vulgarizat desigur în 
secolul al XTX gi opera lui Balzac are 
un caracter damoerulic pria «atirira- 
rop aristoeratiri, prin amestecul von- 
diţiilor sociale, prin etalarea vmäilon- 
celor de pnrvenire, prin natura per- 
senajelor sale dominate de invidie, 
Infiuenţa „Comediei umane” asupra 
moravurilor, tealralui, romanului gi 
istoriei a Inst mare si durabilă. Bru- 
retiere crede că intre anii i810 şi 
și 1830 va a fost cauza een mai ac- 
Leg gi agentul principal al transfor- 
mêri romantianuljui in naturalizi, 
Gioia lui literara e datorita mai ales 
Jet Taine enre i-a arótat pentru iv- 
tiia nara valoarea în magistralu) lui 
stadit, Considernlă in Lolalitaten et, si 
Maio samă do pretențiile sale, opera 
lui Balzac e dispruporționuta şi in 
remplectă. În eu ma facut destul loc 
popriinţiei rurale, nvrierului, u făcut 
prea puțin loe profesorilor şi proecn- 
Lin, profesii re jean pe atuuri un 
rul esențial, și a frut prea mult lue 
oamenilor da ufaceri şi erimânalilor. 
Un delert al celor nouzeri şi septe 
romane si nuvole ce compan „La co- 
méde bumsine* e jnegalitntea for 
prea vizibila ra executiv, datorita de- 
sigar condi or anormale de muncă, 
hapravitație și grubei eu enre a seris 
mai totdesnina Balzac. Ca şi lu Molière, 
pârţitu senthrentate ale opge! sale 
sint cele mai slabe. Ca seriitor n'aven 
inăseut darul stilului și al invenției 
verbale, ex un Chulraubriand sau Hugo, 
si dacă stilul lui e imaj lotdeauua viu, 
el gu insumaă o epocă nour In een 
lupia limbii. În privința valorii Toi 
Bxizae ca romancier, Irnnelitre spune 
en fitorntura Europei moderae na cu- 
noagte anul mwi mare, Ca st Molière 


RECENZII 337 


——— 


— —— 


in comedie, Balzac a fsat modelul 
romanului, În literatura seeolulni eb 
XIX, în Franța ca pi în strainătute, 
niei o influenți ou ponto fi compa- 
rala cu a sa. Intrucit opera unui mare 
seriitor exprimă in mod necesar au 
chiar fără voia lui o cuncepţie a vie ţii, 
Balzae pouta f considerat cu vu cy- 
gelător, Ideia cure domină upora sa 
© acean ch visino o țAsâlură de cauze 
şi ofpcte logate inlro ele prin depen- 
dent? mutuale sau printr'o solidaritate 
necesară, Aceaslă idee fecundă gi 
justa a inspirat eriticu unui Talne ai 
romanele lai George Elliot. 

In excelontul său studiu, Brometière 
a arâtat inovațiile mari pe earo Bal- 
zne le-u introdus iu conerpția roma- 
tului şi parteu pe eare ò äre in fòr- 
mares naturalizmului, Aceste inovații 
şi formarea aceslui curent, Bronetiâre 
le considera ea fiind jn cea mai mare 
parte opera personalilații lui ezerp- 
tionale, Făra a nega rotu! acestei per- 
sonalitaik, eradem mai degraba ea olw 
sint mui alas produrtul unel transfor- 
miri generale alo spiritului erem! cure 
prin manifestarile Jui, dezvoltarea ati- 
inților vieţii, a Blosoliei pozitiviste, u 
preocupaărilur sociale, devenise ostil 
subiociivizmnului romantice si imbvi= 
dualizmului varo dominuse la Iert, 
tut secolului. ln privinta valorii lui 
Halzae ea romancier, nu stiu darà ro- 
manele lui pat fi considerate ea mo- 
deloie cete mat perfecte nle geniului. 
Luiata în totalitatea ei, opery Jul îm= 
pine ra pcen n unui urina erentor, 
dar ex artist Balae e prea inegal: 
considerule izolat, cele mai bune din 
rumanele sale pu stat Drclle de siā- 
birinri at defente, si ma tadoese dach 
vreunul din ele poate s4 den ra Mme 
Borury sau unelte roman» n Ini Man- 
passant, impresia desăvirşilei pnrfeetik, 

0, R. 
ais 

Alexandru Philippide. Nu- 

măinische Hmm denen, |. Luteinische 


333 VIAȚA ROMINEASCA 


Elemente. Somterabdruck aus der Zeit- 
schrift (De romaniseho Philologie-Halle, 
Niemeyer, 1907, o broşura de 29 pagini, 
Invitat de d Grâbor, directorul re: 
sistol Zeitschrift für romaniseho Phi- 
lologie, d. A. Philippide a primi! sa 
colaboreze la renumita revistă ger: 
mană eu ma) multe serii de studii fi- 
lologico privitoare la limba nosstrà: 
emente lutine, grecești, lurreşti, gor: 
|r gi diverse lu limba romina. Bro- 
sura de faţă cuprinde prima serie. În 
primele cinci pagini, rare servere cu 
v introducare generulă, intre altele, d, 
A. Philippide insista asupra rocontn- 
lui dictionar etimologie al d-lul Sex- 
TN Puscariu, D. A. Philippide dove- 
deste ca d. Sextii Puseuriu: f „ime 
pramatä" un număr insemnat de elj- 
wmalogii deta Laurian, Cipariu, Mikio- 
sieh, Tiktin, Philippide; 2. ei, in ub 
tima unntiză, mumal 10 (notispresoca 1 
etimologii partin propria zis autoru- 
int (Cit rumine al din aceste, dupa 
«liminarea celor inndmisihite, voin 
urăta eù may lazi); 3. că, de hali- 
rul unul etymon imaginar, d-sa schim- 
ba forma ruvinalelar, cum eslo, de 
pilda, cazul pentru Pénal: 3. Insh- 
şit, că, din acelas moliv (adică diun- 
eclaş lipsă do metoda), dan schimbi 
chiac şi Ințeleaul cuvintelor cum este, 
de pildă, cazul cu mezin, care Iusamng 
"ee din urma copil din mai matt, şi 
pa cure dean lruduce prin ‘erl mlj- 
oeiă', pentru a-l putea deriva din lat. 
kengt 
D. Sextil Puşcariu ese alit de bo- 
gat in greseli boeit niei eu acomeii 
nu s-a epuizat Iul ce se poale spuns 
despre premiatul s40 dicţionar. Ur- 
peur apa un mumar de 78 (qepte- 
sep gi op de grope de etimo- 
logii rominesii de origină latina, Cele 
mai multe din cuviulcla diseutute sint 
dinjectale gl exislențu Jor autorol o 
probanză prin lexte de limba ett se 
poste de diverse, In co priveste vm: 
Joaren ctimolugiilor este inutil a in- 


sista ` atimologiile d-lui A. Philippide 


sint adevărute RE e 


ae 

Const. Giurescu si N. Do- 
brescu, Documente gi rageste priri- 
toare lo Constantin Brincoveanu Lt, 
44 pp. in éi, Bucureşti, Carol (bl, 
1907. | 

Autorii, fâeind studii la Viena, au 
înțeles că mu şi o misiune ştiiaţifică 
(asupra misiunilor știintifice n bursi- 
«rilor pentru istorie V. N. Iorga, Dez- 
pie Adunarea gi lipârirea invoarelor, 
in Prinos lui D. A, Sturdza, INIS, p. 
ën. alunei cind se găsesc intr'un orug 
unde Arhivele cuprind bogat material 
istorie pentru treculul nostru, Și din 
corectarea neestor arhive—mai ales 
din acea de Năzboin—an seo 220 do- 
cumenle al regaste, toata avind valons 
ren „intrucit infurmaţia istorieñ, ori= 
cit de mārunti, care aduce insă ceva 
nou, dar sa afa Intr'o arhivă striinā, 
nnde nu oriciud se pot face cercetări 
si nade gäsitren ei este de multe-uri 
imtimplatonre, credam câ=zi are impor- 
tanța sa și irebuo dată la hunisi (v, 
Prefata), 

Stirile sjat referitoare In porioada 
care iacepo cu unul 1885, de vind 
Brineoreauu e Domn al Tarii Romi- 
nol ` e vromeu eind, intre relatiile 
dintre Turcii labii gi imyporiali curi 
cistiga teren, Domnul Pari Rominegti 
nu putea să aibă altă prijă duc) de D 
se strecura printre evenin ului pu sine, 
familia și bogăţiile — nai ales meestea, 
chei eran pindite nai inult—sale și eu 
dinsela şi ţara, Informaţia se enali- 
nuă sl după căderea lui Brincoveanu 
despre nl cele re se fincan de cl 
şi curtea lui-—uu inventar al hirtiilor 
lui Brineoveanu p. 294,—vādluva, fø 
tele, ginerii, omnl de Incredere al lui 
Brincovanu, Manu Apostolu, pămio- 
urile, banii, senlele şi cu neeslea 
o molime de stiri de un interes de- 


osebit pentru relațiile Tarii Romineşti 
eu imperialii pâna în adoua jumatate 
a secolului XVIII, cel din urmă art e 
din 1768, Oct. 15, 


Chipul în care an fost citite, inţa= 


lese, punctuate și tipărite aceste do- 
cumeule, grija pe care au avut-o au- 
torii în redactarea notelor, reslrinse 
nomai lu atitea cile sint de novoe 
pentru îmielegerea actelor, insoţirea 
publicaţiei ru sumare precise şi indice, 
fae dintr'insa una din erle de frunte 
intro publleațiile similare. 

Publicalin e preceduta da n Intro- 
ducere de L, p, a d-lui Giurescu in 
care se studiază mulle faplo deanvir- 
sit şi lu cumparate cu toate ele una- 
longe alo vremii, 

Imperiulii aveuu nevoo de tara Ro- 
ninesi văci ea le pulten procura 
bani, provisiuni si iernatie, lucruri pe 
esrb Ardealul nu lo putea da va fiind 
prea mie şi apoi trebuia și erptat fimi 
a Imparetulul. Trebulau apoi uinperialii 
ea să Bo în bună Ințălegere cu Dorm- 
nul ţării Rominesti, căci numai el pu» 
tea da celt mai bune informaţii des- 
pre cela ve se petreceau In imperiul 
otoman, Dumnii Principatelor ln rin- 
dul lor orau datori, càtra stiezitul se- 
colului al XVIL să den ştiri Tureilor, 
aşa că Brâncoveanu aves cel mai edine 
plicut si mai Sigur sereirin de tofor- 
mațiuni.— În a dowa parte d. G, anall- 
1e323 factorii cari il sijenu si pe Brin- 
corean en să ducii „o polițită de în 
țeiegere și Indaturiri cu rrestinii şi 
în pecial cu împăratul. Brincoves: 
nu era telizine si avea un înalt simți- 
mint de demmilete iar—situnțin lui 
lati de Turci d obliga Ta "milinţa „să 

sărule pivinrul oricărui Dee cu irei 
biiuri“.—Fartoenl el mai important 
insă este preoenparita Domnului ca xi 
aibă un rofuzin—peulru aceusta isi 
schimhă rapitala Ia Târguriate de unde 
fuga era mai lesnicinasă in Ardeal, și lot 
patra o astfel dr împrejurare derhin. 
dėsto invoireu dea se stabili la Musteren 


RECENZII za 


in caz de mazilie.—Cu acest prilej d, 
G. analizeaza cu o iutelecere eritira 
desăvirşila, două lapte istorice de cea 
mai mare luseinnatate in rela țiunila 
noastre cu Turcii in ser. XVII şi iv- 
ceputul celui al XVIII: muzilia sipira 
celui mazilit. 

O uită imprejurnre care contribuia 
la stringerea relațiilor cu crestinii, era 
starea tarii peste masură de Imporo- 
rali. Din jumatate milion de taleri, 
venitul anual al vistieriai, trei sferturi 
erau ale Turcilor.—Studiind după Con- 
dica vistierii situaţia financiară a ta- 
rii, d. G. arată murea reformă n lui 


„ Brâncoveanu prin vare wau desființat 


birurile plătite numai de țărani, pàs- 
trindu-se numai acelea la cari contri- 
balan en toţii, introdueind chiar şi n 
dure proporționale, ssa ca Domnia Iui 
Drâncovenuu merită caracterizarea prin 
care d. G, îşi incheie studiul sau „eea 
maj dreapla citmuire din cile suvog- 
cuse fara până alui,“ 

Brinenveanu râmine tutus)  erodin= 
cios, cari situuţia geografiei a tarii, 
lipsu ei do ophirare gi apoi eredinja 
că Turcii sint încă tari, ii obligan ca 
să dea „la Turei eredință și lu tres- 
tini jandà.“ 

Accusta este cartea Upäclt eu chel- 
biata d-lui Const, Basarab Brûnco- 
veanu, o carte și o faptă tot azi da 
bune, 

Dragoş 
ee 

frai, Dr. Emilian Volutvehi. 
Prelegeri academice din Teologia mo» 
rală ortadozi, Volumul I. Introdu 
cere, Cernăuţi 1904 Societatea tipo- 
grafică Bocovinennt, Lucrarea de faţa, 
un volom de 269 pag, cunatitue yoli- 
mul prim al unui op, enro e plänuit 
ši cuprindă trei volume, gi antimo 
să conțină cele dt armitonre Telo 
yia morali generală ep vol. II si Ta- 
ologia morală speciali ra vol. Il. Ca 
priveşte volumul |, neesta esto larrar 
unică io felul ei pe terenul Teologiei 


sio VIAȚA ROMINEASCA 


morale ortodoxe, Ea conține istoria 
Moralei, dar uu numui a moralei 
teologice, ci gi a celei flosofize. Cuprins 
cul opului de faţa e urmatoriul: Ca 
elemente Introdurătoare au să se con- 
sidero cela şeple $ $ prime, curi von- 
lin: Numele și noțiunea teulugiei mo- 
rale, referința teologiei morale cht 
cen dogmntiră, referinin moralei creg- 
line ritră vea Bloscbch sau naturala, 
vararterul moralei ortodoxe, izvoarele 
teologiei morale, metoadele teologiei 
morale, principiile teologiei morale or- 
iodoxe. Brain este expunerea carat- 
torului moralei ortuloza. Fondul opului 
formează o ochire repede asupra is- 
torisi şi Mleruturei moralei filosofice 
gi a celei ereştime. Aceasta constă din 
urenătoarele parti: 1) Sisteme princi- 
pale și diferite prineipii morale fla- 
sufice, şi soume in saticitate, evul me- 
div, renastere şi timpul nou. 2) Mors- 
ja testamentului vechiu in periodul e- 
vraiatie și in cel iudaistie. 5) Invaţa- 
tura morală a lui Isus Christos gi 
spiritul moral crestin din timpul mpos- 
Lafe. Aici se propun inttiu principiile 
morate nouă aduse de Christos in 1u- 
me, apoi se espun de-amânuatul {după 
Werer tipurile doctrinale ale apos- 
tolilor Joan, Paul şi lacub, cure trei 
au intemeial trai dircețiuni In tracta- 
rea principiilor etice, In fine. 4} Istu- 
ria şi Jitorutuea moralei creştiue dela 
Goen timpului apostolic până în zina 
de estizi, Areal răstimp este impir- 
tit in patru perioade după celo mai 


insemnate erenimonte din viața bise- 


riceaecă şi anume : Periodul I, de Ja 
Enea timpului apostolice pana În Con- 
atantin cel Mare (70—323); Per. II, de 
la Consinutin evl Mare pant la indu- 
plinirea desbinbrii dintre biserica ri- 
sărteună gi eea apuseană (323—1004). 
Per. II, de la indeplinirea acestei 
desbiuär? pana la apunerea imperis- 
lui bizzutia (1054—1455) şi Par, IV, 
de la apunerea imperiului bizanliu. 
respectivo de la Limpul teformațiuaii, 


pană in ziaa de astăzi (1458 [15174 A. 
In ferare despârțilură se consideră 
seriitorii bisericești cei mai Inventii 
si anume in primele trei perionde cei 
Greri şi cei latini, jar în ultimui pe- 
riod seriitarii Wecărei confesiuni în 
deosebi. De remarcat esto coase na 
rea avuta și exactă a aulorilor mo- 
ralisti ortoduxi din timpul nou. rari 
se iraclează împărțindu-se după 1- 
\ionalitäți, Ca priveşte serierilo mo- 
rale la Ruomini, pulem ziee, că pe 
pig. Zap 201 avem entalogul cei mai 
complect, ee s'a publicat până neima 
asupra acestora. În fino merit doo. 
sebita considerare aparatul eriiic al 
acustui volum. Acest aparat coastă 
din o mulţime remurvabilä de cilats 
din m Seriptură, literatura patristică 
și Hteretura modernă tevlogică pipro- 
fana. Desigur H vos indemna pe mulți 
teologi acesle nole sublineare preli- 
oase, să cerceteze mai departe vielo 
intrebari ventilate in volumul de îață, 
Din cele până gem exponse putem 
constata în de ujune valourea wpului, 
precum şi sireuința şi energia auto- 
rului, Trebue anume să ni Be aniiate, 
ca Voiulsehi nu era destinat sa oeipa 
vreodata catedra de teologia op: 
rală, ek Du pregatit pentru stutiul 
biblie al T. V: şi pontra limbile or- 
entale (ecer ce «e și cunoaşte foarte 
bine din pasigi? „Morula bestia 
meniului uechiu!*). Cind însa fo silit. 
contra voinței sole, să se luse ge stu- 
Jiul stu de predileciiune (de rare insă 
totuşi n'a polut să se lese până astóxi ! 
Vezi consemnarei opurilor sata pe 
fața ultimă a invăligului broşuri!) gi 
<A ocupe catedra do teologie morala, 
avu de luptat cu celo mai mari gren- 
tati, căci pe atuuri au se alla siei 
măcar unule scripto cit de riet: 
nate, cari să-i fi putul Ferri UTC 
profesor deocamdata ca directivă la 
prelegerile sale, Insă eu sirzuinţă oco- 
bosita a izbutit aa învingă arte 


greutăţi. "e. 


RECENZII ut 


Li - 

A. D. Livezeanu, Chestiuni sọ- 
cisle, economice gi politice relative la 
săteni, 38 pg. R.-Vileea 1907, O Thū- 
ringer.—Ealo un mänonchiu de arti- 
cola făra pretenție, pe cure autorul 
loa publicat intrun ziar politic, 1m- 
nalotea izbuenirii mișcărilor agrare. 
Deși in fugă şi făra adinea documen- 
tare, se ating totuși tonto laturile 


duenția ja suta, ote. caro loata gravi- 
teazā insi în jurul reformei pulitice 
proconizato de tutor: Votul universal 
sau erl puţia colegiul unie al tuturor 
ştiuturilur de carte,—câri Dr o sse- 
minou reformă nimic lemoinie nu sa 
poslo fuce pentru populaţia rurală, de 
oarece „enlegiile electorate, astfel cum 
sint impărțite prin Constituție, uu fi- 
cul es guvernele sä Be la cheremul 
colegiului I, caro a preponderat gi 
iu judeţe”, 

Broşura d-lui Livezeanu merită să 
fe semoalată cetitorilor ca un glas 
mai malt, earo se ridică în fuvoarea 
țărănimii obidite. 


G. K. 
H 


Ss e Rõsplata ae. Bucuregti, 


Autorul anonim, un militar, sa ri- 
dich eu putere, în numele onoarei gi 
ai menirei armatoi, impotriva baeşi- 
gurilor care sau împărțit soldaților 


Ce au reprimal răseoalele.— Autorul nu 
ne spune ce sentiment leg de elasă a In- 
domaat pe mulţi dia acei care au contri- 
buit la pomana ce s'a făcut soldaților ; 
el vorbeşte numai iu numele simțului 
militar jignit, spunindu-ne lucrul foarta 
adevărat că: „Datoria ostäseascā.... nu 
se plăteşte şi... mici ma se poate plăti 
în bami“, caci „singelo“, dat peniru 
Vară, nu p ale A eintärit en aur. 
Banii stringi, zice autorul, trebuiau 
daţi orfanilor şi văduvelor celor ucişi 
de soldaţi, ori ment ajutorării fami- 
Dier sărmane pe timpul eit susțina- 
torii lor—rezervişlii—au font chemaţi 
să-şi facă dutoria, ete—Apoi autorul 
atinge şi chestia organizării armatei, 
peniru a A la Iounitümen chemârii 
sale : războiul cu dușmanul din afară: 


Cr, 
bk 
KI 


D 
1. Găvânesenl. Istoria 
giei, vol. ITI, secolul XVIII. Volumul 
aro 423 pagini şi cuprinde 2? prele- 
peri tinute de autor la univorsitaten 
din Iaşi, Chostiunila tratate troc de 
sfera interesului pur didactic. Capi- 
tole ea: „Caracterisarea vecolului 
XVIII", „Ideile prdagogice ale revo- 
uției francese", „Slurea culturală a 
țărilor romina în secolul XVIII" in- 
terecaza pe orice om de cultura. Stilul, 
curgător şi de loc compact, înlătură di- 
Acultătile eo de obicei se găsesc In 
carțile de speriulitate, 
LB. 


Revista Revistelor 


Convorbiri JI iterare (Aprilie). 
—Üiosne Carducci, discurs ținut in 
sala Ateneului, de Delavruneca.—E un 
exemplu caracteristic pentru felul de 
oratorie al d-lui Delavrancea : Discur- 
sul e dupa note stenogrulice. așa dar 
e exact cum l'a rostit oratorul, dar ti 
lipsește ccoa co se chiamă în rotori- 
ci „acţiunea“, gi ni se vndeşte per- 
feet ce rol mare joacă, In discursurile 
d-lui Delavraneeu, admirabila sa dic- 
țiune. Numai cu o mare imaginaţie, 
sfuriindurte să-l mesi și a-l auzi pe 
d. Delavruneea (elnd I ceteşti), pai 
pricepe ceea ce n voit si spună des- 
pre marele poet al Iuliei. —0 bună 
poezie de d. Cerna | 4inor).—Sfirşilul 
piesei Mama, a d-lui Miclescu. mn 
articol al rolaboratorului nostru d. 
Trigura-Samureaş despre Ouăle da 
pagti —Rorenzii şi Cronici și citeva 
articole, care vor „urma“ şi pe care 
lo vom aminli, elod se vor ixprâvi, 

Sămănătorul (Aprilie). — O fru- 
moasă poezie de Coghue, Purobota sd- 
mänälorului, plină do nobile senti- 
mento; Radu Şalwparu de d. Sandu- 
Aldea, remureabilă schiţă prio zugra- 
virea naturii ` Dunârena imfurintă 7 una 
din cele mai duinase povestiri ale lui 
Sadoveanu: In pădurea Petrigorului, 
in eare o căprioară e eroina; Fabula 
maimutăriei, în care d, Ranelli spu- 
ne, cu spirit, un adevar fonte ndevă- 
rat gravului domo M. Drugomireseu ; 
Somnul lui Corden, bulnda de St. O. 


Jost, sl multe alte buet în proză 
şi în versari, toate intrun numar de 
SU pagini, de Paşti.—Un nou colabo- 
rator: d, P, Dulfu, po care redacţia I 


anunţa cu „timpani, cimbali”, ulalurea f 


de., Coșbuc. 


Lacenafărul, {15 Aprilie, 1 Maiu) ` 


—U admirabilă poezie, Inviere, da O. 
Goga; nuvele do d, Agirbicoanu (Dom 
nișoură Linnțu), do d, Ciorlrian (Inimă 
de Mami) şi de d, Sandu Aldea (Ghto- 
cei); versuri de Dinu Ramurà, M. Cun- 
un, Z. Birman, ete—. Murnu conti- 
nuă cu Monumentele anties din Roma, 
iar d, Ciura vorbeşte despre Iliada în 
romineşta n dlui Muruu, 

Revista politică si Icrară 
(Biaj, Main DM, 

in frunten revistei d, dr, Cassiu 
Maniu, publică o seuria noliţa diti- 
rambică în maninlirea zilei de 3 (13) 
Main (nis şi a marelui act —deştepta- 
ren consliinței nalionale— implinit a- 
tanci pe câmpia libertății de la Blaj. 
In legătura eu accasta se da to corpul 
revistei o lungă scrisoarea u lui Si- 
mion Barnutiu, din cure se vede cum 
privea oratorul de la 43 al Rominilor 
din Ardea) chestionoa naļionala.—In 
„Cronica politică” d, prim-redactor A, 
C. (lalo), oeupludu-ne de chestiunea 
şcoalelor, spune ca Hominii Jăsaseră 
cu totul în părăsire şroalele lor ai 
mulţi îşi dadenu copiii lu şcoli straine, 
aga că legea de curind votata a lui 
Apponyi va area şi ua bine pentra 


REVISTA REVISTELOR Ma 


Romini, de onre-ce || va scoate din 
această nepăsure, va da impuls iniția- 
livei proprii şi va provoca o emula- 
țiune patriotică între toţi acei enri 
sint în legatură eu seoulu.—În arest 
număr al revistei mai găsim un studiu 
al d-lui M. Strajan, Pesimismul din 
punelul de vedere ul științei şi al sim- 
ului comun, continnarena unor studii 
asupra limbii romine bānäțeae vechi 
inceput do d. dr. St. Pop In disparuta 
revistă „Orizontul“ din Cluj, a mai 
multe schiţe şi poezii de d-nii (Our, 
Nanu şi alţii. 

Juvimen literară (Suceava, 
Maiu 1907). 

Ca de oòiceiu, revista cuprinde o 
bogată materie beletristica : sfirgitul 
nuvelei „La fintină* a d-lui lon Gra» 
mada; poezii originale de d-nii V, 
Uuian, V. Lolchiţa, Leandru și G. Ro- 
tirä; tradueereu unei poezii a lui Bur- 
ger de d. Iorgu G. Toma—DI. Sextil 
Puşcarin publică o recenzie p inseme 
nalei lucrări: „Das Dalmatinisthe".., 
u lui Mutteo Giulio Bartoli; d. Fili- 
mon Taniac publică două interesante 
capitole din istoria cetăţii Suceava, 
studiind epoca și imprejurările däre 
acestei cetaţi, iar d. Ilie Veslovschi 
da citeva considerații asupra mobilei 
austriace, Insolind articolul şi de 
ilustrațiuni bine executate. În „dari 
de samă“, colaboratorul nosiru d. G. 
Tufan euntinuă recenzia umânunțită 
pe care a incapul-o asupra seriorii 
d-lui G. Alexiei: „Gesehichie der ru- 
mănisehen Jitleratur“, 

Revista e lipsita de informaţii nsu- 
pra mişcării cularule, oronomiee și 
sociale u Rominilor, chiar în ceia ce 
priveşte Bucovinu.—lipsa care credem 
că chiar în interesul revistei ur Ire- 
bul să dispară. 

Flonrea Darurilor (Aprilie). — 
Traturceri din Tennyson (de d. lorga), 


Petöf (de d. Lotchttät, Tibul (de Gh, 


Frunză). Mussut (de V. Negri), Rückert 
de d, Soricu), ete. — Articole de d, 


————————————— 


lorga: „Cultura romineases și rolul 
Rominiei în Balcani“, „5, FI. Marian” 
tte.—Deseriori de calatorie, tot de d. 
lorga: „Vechea Tirguvişte“, „La mā- 
năstirea Zamĥra” ete.— „Cronica“, 
Convorbiri (April-Maiu).—Ilustrul 
erilic „dovedeşte“ (el trateaza eritiea,.. 
more geometrico) că „materialul“ Tei 
Sadoveanu e „vulgare şi „senzual,“ 
dar concepția lui o sublima. Cu do- 
vada de „material vulgar“ incape eu 
un „material“ care „are, tolugi, o fn- 
maltă eflureseenţa sufleteasca, ea Io- 
ml, ete., Iustrul eritie combate pe 
cineva caro ar fi spus ca opera lui Sa- 
doveann intrupenză sentimentul, fata- 
lităţii,.. El opune: „sentimentul... emis- 
fențai”.... Dar, incolo, eriticul uită ce 
a spus şi vorbeşte retitorilor sai de 
diferite tipuri „minste“ de „puterea 
Fatalităţii”.... De altminlrelea, este ştiut 
că... „uitarea este o condiție a memo- 
piei“, vezi Ribot: Les maladies dela 
Mémoire. Criticul indeplineste bine a- 
censtă condiție. — Critical nu poate ad- 
mite aceasta fatalitate In opera lui 
Sadoveanu, penirucă, zice el, Sado- 
veanu „nu e poat dramatic, nivi më- 
car epie,—ci lirie"! Bietul critice! Jar 
n uitat că wcum eitera luni, intre 
carte didactică, apoi in Concorbirile 
sale, a afirmat că „Sadoveanu e cel 
mai mare poet epic din elt? am wutz? 
Ori şi-a schimbat pârerau in April tre- 
cut ?—Iustrul erilie a devenit, In pri- 
mâvata aceasta, fendențiomiat: El re~- 
progoazi lui Sadoveanu ch zogrăveste 
simpatie pe imoralul Niculiţi din Pă- 
oat boerese (și criticul se declara asta: 
toamnă ea e oley al d-lui M. Simio- 
neseu-Rimniceanu f). Apoi dach re- 
proşezi Jui Sadoveanu că aruncă sim- 
patie asupra unui tip imorul,—pentrure 
repraguzi „criticului ieşan* că n fost 
„jignit* de lumina simpatică în care 
e pus boerul imoral din Moarta? Curi 
acel boar nu simte nici o remuşeare 
că a inşelal pe bunul şi malyul che- 
baia Xeenluiu ?—Iostrul critice a de- 


aet VIAŢA ROMINEASCA 


venil—ori a fost ?—pudie ea o fată 
mare, In In eino Lacului, un tinar 
sărwtă po o fata : Ei bine, eritieul pu~ 
dibond, iși da o infinită munci să seu. 
zoze po Saduveanu de aceasta „bruta- 
litate". Fiinded ern noaple, lună, iag 
(decor postie}. finded au trecut 50 de uni 
dola consumarea infamiel,.. eriticul îl 
ubsolvo po Sadoveanu... Criticul sta- 
bilegte, de altmintrelea, deosebite ter- 
mag do prescripţie: aşa, 10 ani nu-i 
ujung; se pare că trebue si lreaca 
minimum 15 ani, pentru ca o „bruta= 
litale* să ma „inunlţe” şi să se „idea- 
lizeze".—Ua Paan? admirabil, ca finețe 
do analiză şi de discernămint, e acela 
onde marele eritie urata meritul lui 
Sadoveanu de a A rames independent 
faţă cu Caragiale, caci, eu mmi puţin 
talent, Moarta putea G o pastişare a. 
Scrisorii Pierdute, ori a Nopții Fur- 
tunoase |... 

Autorul inches cu sporaniu că, în 
urma studiului sën asupra lui Sado- 
veaau, colilorul va găsi in nuvelele 
acestui seriilor „un farmec mult mai 
dar; [To vu pedepsi Dumnezeu, sint 
sigur, pentru acanstă inparechere „bru- 
tala" de euvinte] şi mui puternir, de 
cil cel pa caro il va fi gustat! pana u» 
cum. Și in aceasta va fi comlat şi rar- 
viciul pe care aceasta critică U va A 
făcut gustului pentru lilorulură“, în- 
choe ilustrul... 

Nu te mens, niei nu le îngriji, ee» 
Litarule ! No le indigna, eici niei el 
nu crede in regen re spune. Am mai 
spus'u: grandomania sa nu e sincera, 
Şi deci nici ou te ingriji, duch ţii la 
dinsul : O graudomanie afectulă nu e 
ua simptom primejdios. 

P'eudo-pacientul laprăreşia: 

„După un serviciu fient cetitorilor 
trebue bă ne gindim și lu seriitar*— 
căruia ti figădueşie cilova lecții si 
ni sfirşit, iscalesie: Mihail Drogo 
meteRrgt 

Arhiva (Aprilie 1907). D. Pascu 
își contigut ale sale Stud!) filologice 


cu (XII) Elemente greceşti în limba 
română. D. A. D. Xenopol işi urmeară 
ideile sala asupra războiului, sub titlul 
Congresul sociologio din Londra; 
iar în articolul Neologismole fAgă- 
dueşte să expuse normele pentru pri- 
mirea ori inlăturarea acelor rurinte. 
Apoi, in dozo bomeapualiee, găsim ur- 
mări la arlicolele d-lor Atanasiu, Bu- 
radu, ele. unele incepute din anii 
Irezuți—in versurile d-aei- Riris, ad- 
miräm urmâloarea... neolopisnsi ` 


Se urcă 'o sus un sioge-aprins 
Din spete fâră de obiinel, Gi 
Din gleroe fora de opinei,.. 


uz au și recentiilo semnate de d. 
Valeriu Inlubeiu ` dar cu toata mantin 
răulății sale neputincioasa, recenren- 
tul nu izbutește să-şi acopere urechile 
naivilitii originare. 

Revista Generală a Invrâţă- 
mintuini (Maiu, Bucureşti). —DL C. 
Hanu—0 anchetă intr'un seminar— 
pablică o interesantă anchetă asupra 
părerilor in chestiunea ţăraneasea nle 


elevilor, Ai de ţărani, dia seminarul ` 


Nifuu din Bucureşti, Ancheta vn fă- 
cul prin răspunsuri serise "eischte, 
ușa ru elevii, preuții de mine, să aiba 
toata libertatea io exprimarea päre- 
rilor Jor. Din toale răspunsurile se 
desprinde o ura Iurerşunulă a acestor 
Gi de țărani impotriva orðsantlor, pe 
care H ered vinovați de toate neno- 
rocirile din visja țărnnului. Tată oln- 
semnată problemă de eduruție. 
Cultara Momină (Aprilie, lap). 
—d. Gâvâneseul— Actualitatea —se o- 
vupă cu aceeasi problema curo l-a na- 
liniștit asa de mult Io numărul dia 
Martie: Răseonlele ţărăneşti. D-ra 
declară că ultimele evenimente i-au 
mlruneinul conringarile despre eum in- 
(ruia echilibrala » țâranulul romin, 
Saferinţa morală a autorului, provo- 
cata de jigoirea aça de adinca a sen- 
limeutelor sala puporaniste, a pisi! o 


REVISTA REVISTELOR HIH 


alinare, dupa cum spuna însuși auto- 
rul, in conatatarile din urma : partiri- 
purea multor tigani şi bulgari la rits- 
eonlè, Atunej totul se oxpliră ; „Fireg 
te că dda dingii s-au molipsit şi mulți 
români, pe cara i-a lnot curentul“, Noi 
bânuiam de mult că d, Găvâneseul va 
Dën udevârulele cauze ale răscuala- 
lor, pe care în luna Martio le rodusese 
numai la inatigatori. In privinta poto- 
lirei răseoulelor, autorul protestează 
en tonta tāria unui om pătruns do tn- 
naltul sentiment al legalităţii pelz, 
a amestecului Impăciuitor al prefec- 
iilor Intre proprietari si (rant şi Im» 
potriva manifestului regal. Daa, ca 
om care n fare politica, aproba din 
toată inima formula—de data asta a 
d-lui Carp :— întăi represiune apoi vom 
avisa; „Autoritatea stutului a vorbit 
mulţimii prin gasul imperatiu al fenu- 
lui. Medţimea s-a supus; sa rugat ai 
fie ertată. Da atit trebuia să fle radus 
primul act al statului”, E clar eă d. Gi- 
vănescul nro vederi de om de stat. Ce 
păcat că nu face politică! 

Neonia, (Main, Cernăuli),— Această 
revista, care u apărut un timp ca or- 
gan independent, eu No. din aeeastă 
lun va apărea ca organ al societăţii 
„Reuniunea Şeolară Homină”, orga- 
nizalie a iurățatorimii pe bază ott: 
nală, după cum spune d. George To- 
fan, redactorul responrabil at rovis- 
tei, Articola! program —Drumul nos- 
tru- datori! d-lui George Tofan—lămu- 
regta cetitarilor rolul co are de Indo- 
plinit revista In mişcarea pedagogică 
si culturală din Bucovina: „Cultură 
vrea să prapovednească pe paginele 
ei această revista, cultură națională 
pentru luminurea şi întărirea poporu- 
iui nostru*.—D, Dr. Sextil Pugoariu— 
Dascăl, Invăţător, Iinsttutor—arală 
care e istoria, in limba romină, a a- 
cestor cuvinte si inchee făeind apolo- 
gia Inväļātorilor atit din țarile subju- 
gate cit şi a celor diu regatul Romi- 
niei libere.— D. Rotariu-Rotică. — O 


vorbă a premii nouă —arată importan- 
ta asociaţiilor romineşti „in adunā- 
rile râroru să auzim şi să predicäm 
vorba ințeleapiă a vremii de acuma”, 
Autorul arata rolul co trebue să aibă 
țăranii în activitatea intelectualilor 
din Bucovina.—D. Iancu I. Nistor işi 
publică Introducerea ja curnal său de 
geogralie, intocmit pentru inväțātori. 
Printre contribaitorii Ja acest No. gä- 
sim şi numele cuncseule nouă nle d-lor 
Leonida  Bodnarescul şi George Co- 
drean. Revista conține, la urma, o 
bogată revistă a revistelor romineşti, 
Numele colabotorilor şi sorimitatea re: 
dactării revistei ne arata că numărul 
revistelor bune romipeşti a sporit cu 
una, 

Revue des deux mondes, (15 
Aprilie). 

Jean Dornis serie un studiu asupra 
lui Gabriel d'Annunzio ca roman- 
cler. D'Annunzio e un italian al Re- 
naşterii eare păstrează în cultul fru- 
mosului simțul preciz nl reulitații, Ad- 
mirntor ul formelor, absorbit da ma- 
terialism, e un voluptuos. Neronizinul, 
plăcerea cruzimii se manifestă la dinsul 
ca un instinct. Tendinţa sa câtră mis- 
ticlam se explica prin cultul pasionat 
al vieții, Adorator al Irumuseţilor na- 
turii, crescut în munţii Abruzzi, pe 
mulul mării, d'Annunzio simte tolden- 
una nevoie să asocieze patura emo- 
țiilor personajelor sale si are vene- 
ratia solului italian. Romanele lui nu 
sint niei romantice, nici istorice, niei 
psihologice, ci poetice şi lirice, Ca- 
neier) lor e o inspirația pootiet, ex- 
primata intr'o limbă poetiea. Punctul 
de plecare ul nperelor sale o realist, 
dar el no e niciodată o oglinda im- 
pazibilă a vieții, căci poartă în sine 
un instinct lirie de transfigurure, caro 
in oriee ocarle, prin magia verbului, 
face să apară realitatea urită mai bi- 
două, durerea atroce mai teribilă, 
erutimea mai erndă, frumuseţa mai 
splendida. D'Annunzio e un poet des- 


346 VIAŢA ROMINEASCA 


eripliv şi un stilist minunat. Asupra 
lui mu arut mai ales influenți poezia 
latină, arta renașterii, filosofia lui 
Nietzsche, Io opera sa elanurile de 
mila nu sint deceit virtuozitate, Pro- 
totip al estețilar pasionaţi ai scolu- 
iai si XX-lea, d'Annunzio are cultul 
lui Cezar Borgia și al anarhiei mo- 
rale, Estetizmul său e consideral cu 
drept cuvint ca periculos în Italia. Din 
cauza linereții si pasiunei ce respiră 
din opera sa, Franţa gusta pe acest 
poet care subalituo estetica moralei 
și simţul frumusetii simțului social. 

Contele d Hauasonuvilla serie despre 
„Proiectele de pure» nămini alo duco- 
lui de Bourgogne”, alcătuite de acesta 
sub influenţa lui Saint Simon şi Fé- 
gelon. 

Rend Dowmic unaliroază opery lui 
Pierre Lassérro „Le romantisine fran- 
pais“, Acesta n'a seris, după Doumic, 
istoria, ci patologia romantizmului. 
Punctul său do vedere e just, focund 
+) mai co sumă oportun. Influența ro- 
mantizinului durează încă şi in lile- 
ra tură, in viața socială şi politică ; in 
toate ordinele de realităţi, romantiz- 
mul a introdus, după Doumie, ineche- 
rența și anarhia. 

Muai sînt publicate scrisori ale lui 
Taine dintre anii 1876 și 1837 catra 
Boutmy, Sarcey, prințul Louis Napo» 
leon, prințesa Matilda, Havet, Dumas, 
Gaston Paris, A, Leroy-Benulieu, cu- 
prinzind interesante aprecieri asupra 
mu rei revoluții, 

La Nouvelle Revue, (Mai 1907), 

Deupindu-sa de rolul pe caro îl au 
asociaţiunile de lucrători în miscarea 
economica, şi de tendințele uctunle alu 
acestor asociaţiuui in Franţa, Yoseph 
Ribot na dă o privire generala asupra 
chestiunii sindicale. Autorul cons- 
tată că sindicatul se afirmă din ce la 
ce mai mult ca organul revendicații- 
lor proletariatului, dar că, din nefe- 
ricire „Confederaţia Generala a Mun» 
eet: din Franța a apucat pe câi gre- 


şite, care o vor impedeca de a da mai 
curind toate roadele agtoptato,—yi a- 
nume ch a devial de pe terenul eco- 
pomie De cel polilic, -Aruneind o pri- 
vire istorica asupra chestiunii în Frana, 
Yoseph Ribət arata ch muncitorii au 
simţil nevoja do a so asocias incă de 
pe ln L810, darea asocinţiuni mai pu- 
lernico de luerălori nu apar decit mai 
tirziu şi anume en un fel de răspuns 
la asociaţiile patronale. Astfel dupa 
intemelarea asociației „Uniunea nuțio= 
nali a comertului şi industriei” de 
cătra patroni în 1859, apar în 1869 st 
grupări de muneilori ca: „Socielulea 
tipografică din Paris", „Societatea ge- 
nerulă a pălăriarilore etc.. Dar cel 
mai mare impuls pentru sindicalizare 
H dau teoriile lui Karl Marx, care 
dupa 1580 se râspindese tot mai mult 
în proletaria Ca o urmare a ares- 
tor tendinţi de asociațiune a apărut 
legea din 1554, lege a cărui raportor 
a fost Waldeek-Roussenu, şi care a fost 
o lege impusă de necesitaţile econo- 
mice. Rezultutul acestei legi a fost ch 
mişcarea de sindicalizare a proleta- 
riatului n tot sporit. aşa că de unde 
in 1899, de pilda, erau 419,761 de 
muncitori sindieaţi, aumârul lor a 
trocul astăzi de 600,000. Cu tonte n- 
ceste In ultimul timp politica n adus 
mult rău acestei mişcări, căulind s'o 
utilizeze în scopurile sale şi făcind-o 
să devieze de pe terenul economie, 
Duta find insemnälatea sindicalizării 
lucrătorilor în lupta lor pentro eman- 
ciparea economics, intrucit in coope- 
rațiune, mutunlitate, sindicalism ai in- 
tervenţia statului în folosul proleta- 
rintului se poale gasi soluția proble- 
mei sociule,—aulorul atrage atentia 
conducntorilur „Confederaţiei generala 
a muntii” asupra rolului pe care ea 
trebue să-l aibă În mişcarea econo- 
mică şi asupra edilor pe caro trebue 
să le urmeze, 

Intr'un articol intitulat Italia gi 
Grecia, Raqueni comentează vizita ro- 


REVISTA REVISTELOR A7 


gelui Ialiei la Atena, aräiind ch a- 
propierea între neeste doua țari en 
avea de urmare impăcarea Reminiri 
ra Grecia. Ne miri următoarea frara 
din acest articol „iuni qu'on pense à 
Rucarest et è Solin, les intéréts de lu 
Grêce sont considérables en Mac: 
doine, hien qu'ils se trouvent en op- 
position avee ceux des Slaves, n'est-ù- 
dire des Roumains et deg Bulgares”, 
Stim ca pe vremen lui Petru Maior, 
nali invāțați străini considerau po 
Rumini cu un popar slav, dar acum, 
la epoca uctasin, nu ne asteptam så 
pâsim o usifel de părere şi Incă la 
un diplomat, caro pare câ are pre- 
tentia do a «tudia obiectiv si în eu- 
neoșiinţ, de cauză chestiunile de cure 
se ocupă)... 

Din numerele de pe Mai ule revis- 
tei citam încă: Continuarea interesan- 
telor descrieri ale luptelor de la 
Mukdon de Novitsky, sfirgitul studiir- 
lui asupra condiţiunilor muncii in 
America de Sud de Ch. Wiener, și 
interesuntul articol in care Albert 
Maybon se ocupă cu Drumurile de 
fer chinezeşti. 

Mercure de France (Mui 1997). 

O mure parte din pegialle celor două 
numere de pe Mai alu acestei revisto 
sint ocupate eu răspunsurile lu ancheta 
in ehestiunea religiousă : „Aaistum oare 
la o disoluție ori la o ecoluție a ideen 
velig Care şi a sentimentului religios E" 
incepută din luna trecuta. De astă 
data sint publiente răspunsurile n An 
de oameni mai mult sau mai pugin 
celebri, apartinind la diferite popoare 
si diferite rămuri de activitate into- 
lectuala. Apronpu toate părerile sint 
contra unei disoluții a sentimentului 
religios gi pentru o evoluţia a forme- 
lor, adică a bisericilor şi n culturilor: 
Rend Bazin, Antonio Fogazzaro, Emile 
Durkheim, Camille Lamonnier, Georges 
Daumesnil, V. Pareto, Charles Gide, 
E. de Vogüé, Dr, Grasset, Camille 
Fiammarion, Paw Adam, dintre per- 


sonalitãțilo cele mai cunoscute în Iu- 
men cultă europeana sint de această 
părere, Sint si acum eila-va răspun- 
suri in care sa opineazi pentru dis- 
parițina religiei; astfel Cumills Saint- 
Satna spune: „Cind Loi: onmenii vor 
avea menlalitalea unui Boribhelot, ro- 
ligiunila vor deveni inutile, Aesa zi e 
departe incă”; André Niemojewski ub- 
serva in piturile eulie „tronsformarea 
ideel religinuse si a sentimentului ro- 
ligios in idoi ştiințifico-sociale şi în 
sentimente social-etice* și conchide 
ră „ucel caro modifici ideile religioase 
şi sentimentele religioase Dina intr'a- 
ML că inlocunste rrporturile omului 
eu Dumnezeu prin raporturile omului 
eu patura, acela n smuls organisma- 
lui religios nervul său vital, fara care 
religia nu va mai puntaa trai“, Nu răs- 
punde nimic literatul Icon Bioy şi 
compozitorul! Humperdinck ` acest din 
urmă observa totuşi „o disoluție no- 
tarie a spirilului religios In muzica 
din zilele noaalre*, dar nv poate „pre- 
zice" nimic. Dun raspunsuri lapidare 
pictorul Frans Stuck (Munich) care ar 
dori să vadă giin Germania separația 
bisericei de stat, şi profesorul de teo- 
logie Wildeloer cara nu admito nici 
disoluţie nici evoluție. Curios răspunde 
Mistral traducind o poezio a sa ln 
eare, făcind aluzie probabil la anti- 
clericali, spune: „va veni ceasul şi cei 
râi— Domnul ţi va supune ordinelor 
sale“ 

Din numerele de pe Mai ale revis- 
tei acestia mai remarcăm : un artiecl 
neterminat incă al lui H. do Gourmont: 
o lege de oonstanță intelectuală, 
suveniri asupra lul Charles Gwdrin de 
F. Buldenne și un studiu asupra ro- 
maneieruluil Remy de Gourmont de 
André du Fresnois, 

Revue Historique. Msi—lunie, 
1807. 

Unul din cele mai insemnate arti- 
vole pentru intelegerea vremei eind 
pentru Dumnezeu și mântuirea religi- 


348 VIAŢA ROMINEASCA 
i ia a a 


unii şi a societăţii s'au săvirşit mii de 
crime, este acela iscălit Ch. Påster, 
Nicolas Remy şi vrăjitoria în Lorena 
da sfirgitul secolului XVII, In aceasta 
epocă domnia o „epidemie morală“ 
din pricina careia catolici şi protes- 
tanți vedonu pretutindeni, in fenomene 
fireşti ca şi în evenimente fortuite pe 
Satana: din această credința au esit 
procosele de vrăjitorie care nu bialuit 
aproape intreaga Europă şi mai mult 
ca in orice parte în ducatul Lorenei. 
Procesele din acest duca: se judecau 
în ultima instanța lu Nancy unde timp 
du 15 ani a fast numai membro (1576 
— 1591), după aceasta procuror al tri- 
bunalului Nicolas Remy. Victimele a- 
cestui judecător după mărturisirea pe 
care o face singur a fost in medie 900 
numai în eej 15 ani de membru al tri- 
bunalului, lar numarul totul eu acelea 
pe care le-a fâcul ca procuror, sint 
socotite Intre 2000 și 3000 dintre cari 
in erau fară indoiala novinovate.— 
Viaţa acestui reprezentant al păreri: 
lor see. XVII a fost studiata intr'un 
precedent No. ul revistei (Murs—Avril 
1007); meum se studiaza opera lui, 
Demonnlatria, prin care se ponto ur- 
mär viața unei acusale—srajitoare— 
şi cu ea atitea chestii a psichologiei 
vremei—dela arestarea, examinarea, 
chinuirea și pâna la moartea ei. 

După arhivele ruseşti alo ministe- 
rului de Externe de la Moscova, Gus 
ton Cuban studiază relațiile Rusiei cu 
China şi popoarele limitrofa la sfir- 
situl sec. XVII şi in primul sfert al 
celui al XVIIL— Autorul închee ca pen- 
tru intelegarea reluțiunilor comerciale 
trebue studială şi istorin Bucavioţilor 
iar pentru raporturile diplomatice tre- 
buesc cunoscuţi Turguzii, Kalmueil și 
Mongolii, 

Annales de Géographie, (15 
Mai, 1907)—Cereetările geografice in 
arhive de A. Demangeon, Autorul 
pleacă de la goneralisiri dugmalice : 
„istoricul priveşte fenomenele mui ales 


în muceesianea lor şi se xileșie a 
le așeza raţional in timp, geograful 
cauta să noteze repartiţia Jor şi ne si- 
leşte să la axeze rațional to spaţiu“. 
Şi eu ajutorul unei publicaţii de do- 
cumente, Collection de documenta iné- 
dits sur l'histoiro dconomiqua da la Ré- 
volntion française, emută să arăta eit 
profit poate să aibă gengraĥa din 
studiareu lor, Sint mai mult indicații 
despre evoluţia economica, agricolă și 
industrială n Franţei in sec. XVIII, 
Sforţarea Franței în sec. XVII de a 
cuceri mult spaţiu arabil prin culturi 
noni; formarea regiunilor industriale, 
—lusă acolo unde se pot intrebuinti 
mai ales acest sui de cercetări este im 
geografia regionals.—Nu se poate tn- 
țelege un fenomen geogrufic daca pe 
lingă observaţia paturii actuale nu se 
adaugi şi „tabloul evolaţiunii lui în 
trecul“, 

După rapoarte italiene recente se 
arală mersul emigraţiunii Italiene 
in Brasilia. În anul dispariţiei sela- 
viei 1958 (erau 104353 emigranți Ita- 
lloni şi numărul avesta sa menţiaul 
până In 1891, 110,537) adica păna la 
votarea legii de emigrare pe cheltui- 
isis statului, —Brasiliu lasă e Incă cimp 
deschis, bogat al puţin populat, isr 
Italia şi Germania ou vurplusuri de 
populație ` și de aici formarea de mari 
societăți cari să cumpere gi să dis- 
tribae pămtaturi, societăţi iulemoiale 
de Germani mai Intāi şi acum şi de 
Italieni; ai aşa dela 1905 numarul 
emigranților a iuceput să se măreasen, 
— Colonia italiana din Brasilia să eva- 
nich in (mn la 1,100,090 reparti- 
sală insă foarte inegal de unde ur 
mează oi o slăbiciune aceia ce se na- 
meşte Italianita faţă de Dontehatumn. 

Revne de metaphysiquc et 
de morale, (Martie) F, Chalays: 
Sindicalizmul revoluţionar, Areastă 
mişcare e cousiderală de untor en o sin- 
teză n socializmului cu anarhizmul co- 
munist, eare aduoză ca eeva original 


meaa e a wh ca 


REVISTA REVISTELOR mo 
PER O OO n: 


ideilor de lupta de clase și de opo- 
Se faţă de stat, o a treja teză esen- 
Viala, afirmarea valorii eminente a 
sindicatului şi credința en actiunea 
sindicală, in acelaş timp reformistă şi 
revoluționară va permite singură li- 
Derurea muncitorilor şi vu (i pentru 
renlizarea nceslui seop, necesară şi 
sulieienta, Analizind aceasta mişcare, 
cure se prezinta in oporile toorelicie- 
nijor si ca o filosofe a actiunei, din 
punct de vedere psihologie şi Istorie, 
autorul eredo că teoreticienii sindien= 
lizmulai au analizat bine curactarele 
acţiunii muncitorilor şi wn ințalea 
imensa influenţă pe care aceştia pot 
să o aibă asupra societaţii prin actin- 
nea lor diracti, sindicala şi coopera- 
Deg, Dir ignorind complexitatea ras 
porturilor sociale şi a intereselor na- 
tionale gen reprezentat in mod greșit 
ca pusibilă greva generală care le-ar 
puteu deschide porțile societații per- 
feete, n'un recunoscut rolul necesar al 
statalui, utilitatea relativa a acțiunii 
politice şi au crezut <a vor pulea rea- 
liza pacea universala prin propaganda 
antipatriotică şi antimilitaristă, In mi- 
sura în eare vor rougi si grupeze in 
sindicatele Jor nn numar mai mare de 
muncitori, ei iși vor intinde influența, 
vor revoluţiona societatea prin ucţiu- 
nea lor continuu fecundă care îi va 
face sa uite visul himarie al unei en- 
lastrofe momentane; destul de tari 
pentru a domina statul, ei vor utiliza 
sețţiuneu politia ca şi celelalte mij- 
loave de n reduce asuprirea şi mireria, 
Acținmea educatoare va scapa siudi- 
calizmal de abstracțiile varbale, de 
exugaririle nalve, do negaţiile sterile 
ce miezortază valoarea şi compromil 
eficacitatea acestei inalte doctrine, sin- 
vere şi generoase.—I. Grosjean anali- 
zoază „Opera Iui Arthur Hannaguin”, 
profesorul da istoria filosofiei şi a sti- 
ințelor de la universitatea din Lion, 
deceda! de curind in deplină maturi- 
tate intelectuală. — E. de Rəy începe 


un articol „Cum se puns problema lui 
Dumnezeu”. 

Buova Antologia, (i Mai 1907), 
Savantul sociolog, profesor la univer- 
sitatoa din Torino, Achile Lorio, in- 
tr-un articol intitnlat „Botanica rero. 
luţionură* se ocupa cu noile modifi- 
cări aduse teoriei evoluţiunei, da- 
dorite mai eu seamă cercetărilor lui 
Ugo de Vries, marele botanist din 
Amsterdam. Se ştie că după teoria 
darwiniană, evoluţia biologică se ftn- 
deplineşte multumita unor variații fa- 
vorabile eare, dind celor ee le posedă, 
un avantaj în lupta pentru traiu, si 
trausenițindu-se urmasilor prin eredi- 
tate, produc cu timpul specii noua. De 
Vries nu neaga existența variațiilor 
individuule — favorabila ori defuvora- 
bile—dar neagă ed aceste variații ar 
putea da naştere la specii woua. Du- 
pÀ oi, crearon unor specii nona este 
datorita unor schimbari brusce şi de- 
cisive, dar neprevazute. Astfel speri- 
ile mn se formanză una din alta in 
mol conlinuu; focare specio noua a- 
pare deodata, din cea precedenta, fara 
pregiăliri anterioare, fară forme in» 
termediarv. Acenslă teorie, o numeste 
el, tooria mutaţianilor, Aen dar In lo- 
eul evoluţiei incete, cadențate, con- 
tinne, care provine din noinectata so- 
lecție a variațiilor favorabile, so con- 
cepe o evoluție discontinuă, o imobi= 
Hintu indelungala intrerupta bruse de 
revoluțiuni sparmodiee, In sprijinul 
acestei teorii se aduce argumente con- 
clusive sevase din experiența și 
observație, po care nu le putem enn- 
mera aici și in acelaș timp multe lu- 
eruri care după concopţia darwiniann 
erau neințalese, devio acum foarte 
uşor de explicat, precum absența spa- 
ciilor intermediare şi periodieitalea 
cu caro se manifestă formațiunea spe- 
ciilur nouă. In sfirsit această teorie se 
potriveşte şi cu timpul, relativ mai 
seuri, pe cure la parcurs pănă acuma 
evoluția organică pe pămiat (24 miti- 


350 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


vana de ani după Lord Kelvin), caci 
după tooria darwinista, ar fi fost ne 
voc pentro producerea tuturor specii- 
lor eare trăese astazi po pămini, de 
un periud de eel puţin dons miliarde 
și jumatate de ani, Dar care-i cauza 
ancestor apariţii brusce de specii noua ? 
La acensta De Vries nu răspunde și 
aceasta e coa mai mare lacuna In te- 
oriea sa. Imporinnța aceste teorii, vi- 
ce Loria, ati în aceen ch face să dis- 
pari deosebirea ca exista pină acuma 
in modul da a concepe evoluţia blo- 
lozică faţa de evoluţia astronomiră gi 
ceu geologică, şi în acelaş timp, acen- 
siä teoria esto un argument puternic 
de u concepe in acelaș mad şi forma 
supremă a evoluţiei, evoluția suparor- 
ganică sau sociala, enra nu mini poate 
(| considerata ca o ascensiune lenta 
spre forme din ce in ce mai complexe, 
ei ca o serie de perioade indelungate, 
ja aparenţă imutabile, intrerupte déo- 
dată de o revoluţia radicală, din care 
vu est după svircaliri lumultuouse o 
organizație socială supericara, 

Rivista d'itniin (Mai 1907). A. 
Iaccarino „Adevărul asupra Rusiei“. 
Autorul, după cum no spune, n vizi- 
tat in ultimii ani, de cinci ori, Rusia 
şi incredinţindu-se cà nimeni în Eu- 
ropa n'are o idee jusia despre ade- 
värata stare da lucruri din imperiul 
Tarilor, işi propune, în acest articol 
—un rezuma! al unei lucrări intinse 
re progiteşte—aa facă cunoscut mdo- 
vărul asupra împrejurărilor lfuntrice 
din Rusia, Nu vom rezuma pârerilo 
autorului, care se pir a B prea puțin 
obiective, ei vom reluta numni citeva 
date statistice privitoare la popu- 
lația imperiului rusese. Cresterea po- 
pulnției acestui imperiu este excepții- 
ovală : în 1700 număra 12 milioane 
de locuitori, un secol mai tirziu avos 
deja 38 mil. şi in 1900 intrecon cifra 
de 130 milioane. 

Acum populația creşte ln mear 
de 1.55 la sută şi excedentul năzcuți- 


lor asupra morţilor e de 2 mil. pe an. 
astfel ca ap calculează ch în decursul 
acestui veac, supușii ruşi vor ajunge 
eifra de 500 milioane. Ultimul recen- 
sement s'a făcut in 1897 sub directia 
senatorului N. Troinitaky, dar rezulta- 
tele s-au publicat abia în 1005. După 
acest recensemint, cure n'a cuprins şi 
Finlanda, cu ve'o 3 mil. de loc., popu- 
lația din imperiu atinge ciira de 
125,630,053 suflete: 05,512605 bir- 
baţi şi 03,167,984 femei. După regiuni 
populația e astfel repartizată: a) 50 
gub. din Rusia europeană: 93942864 
suflete ; b} 10 gubernii din Polonia : 
9,402,523: c) U provincii din Canenzin : 
9,259,304; d) 9 gubernii din Siberia : 
6,758.822; e) D teritorii din Asin cen- 
trala : 7,746, 718.—Străinii din Rasiu 
ating tifra de 700,000, cei mai nume= 
roşi Germanii: 158.103; cei mai puţin 
numeroşi Italieni: 5000, 

Analfabeţi : 99,070,435 (78,8%), al- 
fabeţi: 25,569,585 (21.199) ; din acesti 
din urma: 183,777 pers. au Instrucție 
superioara, iar 1,245,406 instrueţie mea- 
die, pectad restul numai instrucţia ele: 
maontară. După clase sociale, se repar- 
tizaza: KBL (aruni, 13,386,202 mie! 
burghezi; 1,850,255 nobili ` 231,179 ne- 
gustori; 588,947 cler ; 2,028,842 cazari. 
Dupa religie; 860,123,00} ortodoxi; 
2,204,596 ort. disidenţi ` 11,467.994 ca- 
talici; 13,900,972 musulmani ; 6,215,503 
israeliți; 4572553 luterani ` 1,179,241 
armeni gregurieni. Din punet de re- 
dere etnie; GPjy de origină rusă, m/o 
polonă, 4% lituana, Séi finică, His 
israelita, Wa orientala (tureă, Latar, 
Kirghisă etc.) La aceştia se adaogă f 
mil. germani, 850,000 romini, 400,000 
svedrji, 

Dentsche IMundschau — Fr. 
Poulsen, Părinți şi fi Sub titlul n- 
cesta al cuboseulului roman a lui Tur- 
gonio, analizeaza marale filosof dela 
Berlin, raporturile din timpurile de 
faţă, dintre cole două generaţii — 
bătrini şi tineri, in Germania. Unui 


obaervator atent, zice Paulsen, i s-ar 
părea eñ niciodată în Germania pa 
fost o ineordare mai mare, mai multă 
nelațalegere intre fi și părinți ca in 
timparile uetunle ; un semn al acestei 
Stări esle literatura în care acuma, 
mwi mult decit ari cind, se gâsese tra- 
tate astfel de subiecte — cu pârtinire, 
se-nțelege penlru tiueri. ȘI totuşi daca 
priveşti in viața reală, nu in acea a câr- 
Vilor, ueuzaţiile aduse generației mai 
bâtrine se par curioase ; pretutindenea 
in viaţă so observă. tocmai din po- 
trivă, o imblinzire a disciplinei, o mult 
mai mare libertate lasată tinerilor, de 
cit inainte; se pare chiar, ca mai malt 
drept ar avea ee? bătrini să re plinga 
de eei tineri. Care o dur, pricina, curè 
face pe linhra generație să suporte 
mai greu, o disciplină mai blinda ? Pri- 
cina principală, este, slăbirea, pe toate 
terenurile vieţii, a vechilor raporturi 
de autoritate, care a peut loc în tim- 
purile din urma, fară sa se A ntubilit 
in moravurile societății forme noi pon- 
tru o liberă şi untonomă conducere în 
viaţa, Aceasta se vede mai lomurit pe 
terenul vieţii religioase: un curent in- 
dividnalist-revoluționar si ante-aulori- 
tar stâpineste, Alifel e Inerul in An- 
glia şi America, unde alipirea de o 
comunitate religioasă esto absolut ti- 
beră şi nesililă. Tot aşa se-utimplă şi 
pe lerenal vieţii sociale şi de stat: 
respectul de autoritate n dispărut şi 
s-a ivit Ip locu-i critica fară mici o 
eruţare. Inraşi altmintrelea e în An- 
gliu şi America, flindra acolo stalul 
represintă voiuţa poporului, Tot aga 
e luerul ia geoală și familie. Cine ci- 
teşte, zice Puulsea „Viaţa Gabrielei e. 
Bălow*, fiva lui W. v, Humboldt, 
poate să vadă evoluţia ce a avul loc 
ia raporturile dintre pariaţi şi fi, ce- 
iind serisarile sehimbate io decurs da 
trei generaţii. Dar literatura pedago- 
gică actuala! Ellen Key, a cărui carte 
— „Veneul copilului — s-a vindut în 
chiva ani in 22000 de exemplare, in- 


„REVISTA REVISTELOR nit 


cepe cu un capitol intitulat „Dreptul 
copilului de a-și alege părinții“ şi tu 
locul vechiului prineipiu ea copiii tro- 
bue să fie reeunoseatori părinţilor, 
fiindea au primit dela ei viala, pro- 
eluma altul nou: „in cole mai multe 
cazuri pârinţii ar trebui să se ronge 
de ertare la coplii lor, flindcà i-au adua 
pe lume“. Si cam tot aşa cuva învaţă 
tinerimeu şi din carțile lui L. Gurtitt. 
Şi pe linga acestea sa adaogā ei alla 
împrejurare ` mai inainte, la 17 nni, t- 
närul intra in Universitate, şi lu 20 
terminn at intra în viață: acuma şi 
pănă la 25 de ani e totstudent şi do- 
pendent de părinți si jugul, ori cit de 
uşor, e moi greu de suportat la o 
vristă mai innintată. Acoasta stare de 
lucruri Insă, conehide Paulsen, va 
trece ` cind spiritul revoluționar va 
dispărea odată cu agezarea definitiva 
n formelor de viața ia stat, biserica 
şi soeletate ` cind aleatuirile vieții pu- 
blico vor îi astfel formale, ineit vor îi 
simţite ca bazate pe propria lor vo- 
ință nutonomaă, atunci și tinerimea isi 
va regăsi raporturile normale şi natu- 
ralo faţă de autorităţi. 
Deutsche Revue. (Mai 1007), 
Rudolf Graf Waldburg, Tulburăe 
rile agrare şi ministerul Sturdza 
in Rominia, „Rominia este țara ela- 
aiet a tulburărilor agrare” zice uuto- 
rul. Apoi, vorbind despre ultima re- 
vultă, se "nirenbä cure a putut fi pri- 
cina acestei deslănțairi de furie, dat 
find că „ţărunul romin o din natură, 
blind, flegmatir, departat do violenţe, 
inteligent deşi incul! şi eu totul lipsit 
de pretenţii”, Aceasta pricini, o ga- 
seşte, cu dreptite, In condiţiile pro- 
prietaţii pâmiatului din ţara noastri. 
Aproape tot pâmiutul eultivabil, zica 
el, este în mina marilor proprietari și 
aceştia mat niciodata nu-l exploateaza 
singuri ci il arendează celor care oferă - 
mai mult. Țăranul deci trebuie sa 
muncească peniru arendas, care tro- 
bue să-şi scoală şi un ciştig pe lingă 


253 VIAȚA ROMINEASCA 


e 


murea arendă ce plăteşte, Pla'a mancii 
se face cele mwi adesea acordind şi 
ţar anului o bucata de pămiut, care in 
ani buni poate să-i producă popusolul 
necesur pentru hrană, dar cure in ani 
răi, Il lasă in vois foametei, In pri- 
vința arendaşilor evrei, autorul erede 
că nu sint mai răi faţa de Mruni de- 
cit eei crestini, proba revoltele din 
Muntenia. Amintind relormelo pa cate 
le-a anunțat guvernul Lberal, zice că 
sint de natură du a locui multe rele 
şi mnai ales işi pune mari speranțe 
in cassa rurala, Terminind, aduce Inude 
d-lui Slordza „caro dispune de o maro 
energie și o colurala putere de muncă” 
şi d-lui lonel Braleaun „cea mai Drog: 
nunta figură și eel mul capabil cap” 
din noul minister, şi-şi exprimă cre- 
dinja ca „tinăra stea a Rominiei va 
invinge şi această criză, şi statul, care 
eu drept a trecut pina acum ca cel 
mai european şi mai inuintat dinire 
țarile balcanice, are inaintea sa, cu 
tonte greutățile, un viitor fericit”, 
Sozialistische BMonats-Hette. 
(Mui 1907) Johanus Heiden Intr'un ar- 
ticol eu titlul „Incă un cuvint despre 
alegerile parlurmeniure“ examinează 
atitudinea partidului social demo- 
crat faţă de legile soclalpolitice. 
Se spune, zice el, de călră unii că mi- 
egurarea numărului mandatelor în par- 
lament, mur fi o pierdere, ci o probă 
de apropiere mai răpede de (init, căci 
arată gradul şi ascuţimea rrilicei pe 
cara socialisti o fac formulor sociale, 
veconomice şi politice, O asemenea ex- 
plicare, zice Heidon, poate să mulțu- 
mească numai pe ncoia care concep 
partidul socialist, ca un partid de pro- 
testare, Dar uceasta e fals, Partidul 
socialist trebue să Dr un partid par- 
lamentar şi rolul său uu trebue să con- 
siste pumai in eritică, ci şi lo muncă 
positiva, prio aducerea ln fiinţă a legi 
folositoare muncitorimii. Aceasta e 
chinr ceea ce inleresează mult pe «ui 
ce-i dau votul, nu discuţiile teoretice, 


Din acest punct de vedere, a fost o 
gregală faptul că socialiștii au votat 
in puriament în contra legilor social- 
politica, mai ales cum e legea de asi- 
gurare. Fără indoiala, legile aşa cum 
se prezintă, nu put mulțumi toate io- 
teresele lucrălorilor, dar pentru acest 
moliv, sociuliştii nu trebue să se mär: 
pinească numai la a zice Nu, ci lreboe 
să cäule să scoată cil mai multe avan- 
taja posibile deocamdata, pentru ma- 
joritatea muncitorilor. O asemenea po- 
litieă cere, se-ulelege, Incheerea n di- 
forite pucturi ru alte partide, căci no 
poate D vorba de compleciu Iofrin- 
gere a adversarului, ci numai de an 
rezulta: provizoriu, potrivit şi aceep-" 
tabil, 

Contemporary Review (Mann 
London). 

DL J. A Spender—Guvernul şi 
Problemele sa'e -prevede aminarea, 
pentru acest an, n rezolvitil chestiunii 
Camerei Lorzilor. Guvernul are alte 
proecte de legi, eure cer urgenta și 
nu poale provova Camera Lorzilor 
insinte ca acesta proecte sa fio truus- 
formale în legi tocmai Ireciad prin 
gevaslă Cameră. E chestie de taci. 
Ioaigte de a se märgini prerogativele 
Camerei Lorzilor, Guvernul trebue să 
treacă prin Parlament legea instruse 
tiei, legea reorganizării armatei, lagoa 
ndministrativă peniru Irlanda şi alte 
citeva, mai puţin importante, dar care 
eer o grabnică aplicare, 

De aceea peniru anul acesta, de 
sigur, va fi armistițiu intre Guvorn și 
Camera Lorzilor. Dar, această ami- 
nare nu trebue să facă iniprosia că 
Guvernul nu e hotărit să luple hi- 
potriva rearționurizmului Camerei Lor- 
zilor, şi ch nu aro deja fixat un plan 
al acestei luple, care să-l asigure vic- 
toriu. Guvernal nu trebue să se arâte 
că-l este frică de criza ce va izbucni, 
ori ca, in caz eventual, n'ar avea toată 
increderea in un nou apel cătră țară: 
Liberalii ireboe să arate, prin pro- 


REVISTA REVISTELOR 


— 7 


Framul lor de guvernămint, că stn 
siăpini complect pa pituaţie : pot e: 
amie criza pint cind ror, şi pot s'o 
proronco rind vor, fără să ne tea- 
mă de opoziția d-lui Balfour, Dara 
liberalii vor aveu tucl. vur pven de 
tigur sprijinul elusei muncitorilor (ara 
ré piarda contactul eu laan inijlorie. 
Di Hucelock Blis- Poporul Spa- 
niol—ne da un studiu istorie am a 
ciolngie nsupru pnparulni spuniol cure 
a tatirziat pa drumul civilizaţii mo- 
dorne. Spania formeaza veriga de unire 
intro Europas şi Africa după eum Ru- 
sin şi poporul rus repreziuli trecerea 
dein civilizaţia asiatică la cen euro- 
poună. Spaniolul are o alitudine in 
Tal caracterialică popoarelor pri- 
mitive : iubirea do formzlizm şi ee- 
remonial, eare se intinde usupru tu- 
luror manilestărilor de viața la spa- 
aiuli poleind incultura fondului, 
North American Review (A- 
pril New-Yurk).—2A. Willurd "French 
-Japonia de Mino—e uu reprezen- 
taot al acelor cure sustin că derre, 
tarea Japoniei prepară o ciocnire de 
melolăturat cu Statele Unite. la alt 
No. al rovislei un adversar al d-lui 
Willard French susţinea tocmai på- 
roren contrari: interesele Japoniri ai 
alo Statelor Unita sint şi vor râminea 
totdeauna armonice, DI. Ward French 
prevede ch in viitor Pacificul en fi 
eeun undo so vot desfăşura luptele 
marilor intero cumerciale ale lumii, 
Pe coastele Pacificului trieste o papu- 
Late mult mai numeroasa decit a Eu- 
ropi intregi. Astazi euimerțul de pe 
Pacific se urca la trei miliurdu de do- 
lari pe an, la cure sumă Statele Unite 


353 
participă numai ca sapte sute mili- 
vane; ja schimb Japonia cistigă din 
ca în ce mai mult teren to mişcarea 
comerțului din Oceanul Pacifie, Din 
stitudinena şi activitatea Japoniei ori- 
cine puate trage concluzia ch ea do- 
regte să sjuogă stApina in Parifle ; iar 
inerția Statelor Unite, daca ea va ton- 
tinua, o va njula ca dorinţa ei sa fie 
foarte curind indeplinits. Autorul alruge 
atenția Statelor Unite asupra creşterei 
puterei armato si navale ale Japoniei 
şi core pregătirea din vreme a garver- 
nului spre a nu fi surprins. Şi, duch 
imprrjurările cer un război intre Ja- 
ponia şi Slutele Unite, atunci ucel 
Wes m m peen de statul ame- 

can inain «deschide 
SS rou canalului 

Di W. H, Maltori:— 0 Examinare 
Critică a Soelalismului— ine ip ex- 
punersu doctrinelor socialiste ale dife- 
rițiloe şefi de eoni şi examinenră, 
umănaaţi!, teoria lui Karl Marx pen- 
tru enre autorul, se vede, n'are de lor 
simpalii, dar nici destula obieetivituta 
In enunțarea si critica ei. 

Review of Reviews (April, 
London). 

DL W, T. Stead, ferventul aparator 
al păcii universale, foarte cunonseul 
in Europa puntru argile sale idei 
umanitare, serio un articol cu detalii 
amănunțite usupra unui pelorinuj in- 
ternațional, ea o demonsirație io fa- 
voarea pării. Lacul de onoara In or- 
ganiziren acestui pelerinaj se dă Ame- 
reel, ea un omagiu udus Preşedinte- 
Imi Roosvelt pentru rolul pacificator 
ce l'u aynl pină asuaj, 


Mişcarea, intelectuală în străinătate 


FILOSOFIE 

HaraldHöffding, Histoire de la 
phitosophie moderne, tome I, trad. de 
l'allemand par P. Bordior. Alcan, Pa- 
ris, 

Ìmbräțişazā manifestările engelärii 
speculative din seeolii XVI şi XIX 
in Germania, Franța şi Anglia. 

Dr. Paul Sollier, Essai critiqwe 
el ihdoriqua sur I Association en pen- 
chologie, F. Alean, 250. 

Autorul lârgeste chestiunen asocia- 
Vun, pè care unii o restriog nu- 
mai ja idei, intinzind-o şi la ima- 
gini, reprezentuţii, mişcări, sentimente 
si In genero la tonto starile afectivo 
şi cenestezice, - 

Adolf Padovan. Cho cosa žil 
genio, Milano. Hoepli 1907. 

Autorul sustine, în eontra Ini Lom- 
broso, că geniul esta „u stare fistolo- 
gien de o excepţional de nleasă sen- 
sibililale nervoasă”. 

Menedeita Croce. Ciò che d ti- 
vo e cid che è morto della filusofiu di He- 
gel ` con un saggio di bibliografias he- 
gäliana. Bari, Laterza DN, o espu- 
nere, și in acelaş limp şi o critică, a 
sistemului filnsoe al lui Hegel. 

Prof. Dr. Weinstein, Die phi- 
losophiachen Grundlagen der Wissen- 
schaften. Vorlesungen, gehalten an der 
Universitat Berlin. Leipzig u. Berlin. B. 
CG. Teubner 1906. f 

Cartea nre scopul de a Imari pe 
studenţi asupra unor chestii care au 
o mare lasemnătale pentru pătrunde- 
ren mai adinea in natura lucrurilor și 
valoarea ştiinţelor. 

Max Mitler, Leben nnil Kelten. 

Stuttgart, Max Kielmann. 

O bogata colecție de aforisme (in 

cure re oglindește personalitaten ma- 


relui filolog) eatrasă din diferite ope- 
re, serisori şi insemnäri ale sale, 


ISTORIE 

Marcel Thibant. La Jeunesse 
de Lonis XI (1423—1430). Perrin, Puris, 

Un studiu bina documentat și plàs 
de amănunte interesante asupra tine- 
reței lui Ludovie XI. a eñruia perso- 
nalitate este bine scoasă In relief, 

Camille Pelletan, Victor Hugo 
homme politique, OllendoriT, Paris- 

Autorul găseşte prilej să den o ex- 
punere bună a mişrării partidelor dela 
reacţiunea facerea de câtre Carol X, 
pâna la 1825. 

Max Emmich. Geschichte des En- 
ropăischen Staalensystems ton 1650 
bis 1789. München und Berlin, R. Ol- 
denbourg. 

Face parte din colecţia de istorie 
medievala şi modernā, de sub direcţia 
lui Below și Meinecke. 

Auton Eitel, Der Kirchenstaat 
wpter Klemens V, Berlin, Rothschild 
1907. 

Istoria statelor papule in unii rare 
au precedat transferarea papalului la 
Avignon şi în primii ani aj așa nu- 
mitei captivitați bubilo nice, 

Georg Sieinhansen, Germani- 
sche Kultur in der Urzeit, Leipzig, 
Teubner. 1907, 

Un voluinaş din enlorţia „Aus Natur 
und Guisteswell,* în eare murele cunos- 
eator al istoriei culturii germane, dă 
un tablou rezumat al celor mal vechi 
timpuri ale poporului german. 

ignis Ardens. Pio Xola Corte 
Pontificia. Milans. Fratelli Treves 1907. 

O povestire, presărzin cu anecdote. 
a vieţii din Vatican, Ultimile zile ale 
lui Leon XIII ; intoriu conclavului care 
a făcut pe cardinalul Sarto, papă; dis 


a 


MIȘCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 


Beultaţile primilor ani de pontificat ai 
lui Piu X ; viaţa sa intima. Ultimul 
capitol e dodicnt aportului în Vatican 
şi întrețesul cu anocdode usupra pa- 
pei şi cardinalilor. 


CRITICA. STUDII LITERARE 


Eugène Langevin, Jost-Maria 
de Hérélia. Exirait du „Correspon- 
dant”, 

Un studiu asupra marelui autor al 
poeziilor „Les Trophées*, 

Zdcergen Lufayc, Les N&nmor- 
phosra d'Ovide et leurs modiles grees, 
Bibi. de la Faculté des lettres. Alcan, 
Paris, 

Autorul arata toate influențele pe 
care poetul latin le-a suferit ln opora 
sn de In scriitorii greci şi latini dina- 
istea sa 

Emile Zola Correspondance, Let- 
trea de jeunesse, Faaquelle, Paris, 

Prima parte n bogatei sale cores- 
pumlenţ» ` sint wrrisori din tinereță, 
interesante pentru studiurea tempe- 
rumeulului autorului lor, 


SOCIOLOGIE. STUDII SOCIALE. 


E Waxweillor, Esquisse d'una 
Sociologie. Travaux de | Institat Sol- 
vay. Bruxelles, Misrh el Thron, 

E oarecum un program al corecti- 
rilor întreprinse in sociologie de ca- 
tro institutul Solvay, Sp studiază iz- 
voarele si metodele acestei diseiplina, 

David Ntanrs, La Femme an- 
glaise et son évolution psychique. Ma- 
lolae, 1907, 

O serilere coneepuli Ip spiritul vel 
nou al socivlogiej moderne: radinren 
paihieñ, mediul, serveste peniru a èx- 
plica evoluția fetneei cnglaze. Autorul 
arată insemnitutea sociala a Irei femei: 
Hurioit Martineau, G. Elliot şi F. P, 
Oahbe. 

G. Tarde, La Morale sexuelle, 
Roy-Mussson, 

Consideraţiuni interesante asupra 

„chestiunii sexuule și a rolului ei in 


o o pi 


355 


sorietate,—din punet de vedere al cae 
xsătoriei şi familiei. 

Zino Zini, Giustizis, Fratelli Bocca 
editori. Torino 1807, 

Autorul studiaza formarea concep- 
Hiei de justiţie şi influența acestei idel 
in istoria omenirii, Volumul cuprinda 
şase părţi: Realul şi Idealul; Justiţia 
ea idee şi emoție; Fructele muncii şi 
distribuția lor eonform justiţiei; Li- 
bertale şi egalitate; Analiza meritu- 
lui; Pedeapsa reparatoare, 


LITERATURĂ 


Henri de #tégnier, Lo Per 
de l'amour. „Merrare de France“, 3:50 
Istoria luptelor suleteşti ale unui U- 
nàr eñrula tatăl său, tradat, i-a Inso- 
flat o mare temere penlru iubire, ei 
care, câzind în cele din urmă în această 
luptă eonlra iubirii, moare totr'un 
duci eu barbatul femeei iubite: 

Gabriel Traricnx, Elie Grenze, 
Fasquelle, 3 50, 

Un roman In care autorul, unul din- 
tre luptatorii eei mai activi in „Ala- 
cerea Dreyfus”, utilizează unele din 
elementele acestel afaceri. 

Roberto Bracco, Teatro, voi, 
IL Sandroa, Palermo, 1907. 

Conţine drama intrun act Maschere, 
vomodis in troi aele Infedele și drama 
in patru nete il Trionfo, ale cunos- 
eutului dramstorg italian. 


ARHEOLOGIE. CĂLATORIL 

Heng Schneider, Rome, Hachel- 
te, 3.50, 

Nu e propriu zis o carte de cala- 
torii; wutorul a cântul să determine 
oarecum fizionomia complexa a Romei 
prin istorie şi opere,— „Homa olternā* 

Eugene Aubin, Le Maroc d'an- 
jourt hui, Armand Colin, 5 fr. 

Poveslirea unei explovrâri făcute, 
prin 1902 şi 1903. Amânunle asupra 
evenimentelor, a civilizaţiei Mauurilor 
şi a intreprinderilor lui Bouhamura.— 

Compllator 


ae 


TABLA DE MATERII 


M. Sadoveanu, Insemnările lui Neculai Manea 
G, Ibrăileanu, ©. Sundu-Aldea-— Două Neamuri — A 
A. Vlahuta, Cuvintul (versuri) S a > A x 
N., Bafaria. In munții şi văile Epirului.. S - 3 
lorgu G. Toma, Inelul lui Policrat trad. din €chiiler . 
1. M. Marinescu, Prima Calătorie (Schi) . ` ` 
Octav George Lecca, Domnite şi Jutänesg din trecut - 
Ana Conta-Kernbach Cintec de leagăn (versuri) , 
D. D. Pătrășcanu, Decorația lui Vartolomei , ` 
George Pran, Viața Rominească in Bucovina 
Leandru, Šerisori din Ardeal | $ A i ` 
letz Nour. Scrisori din Basarabia A r - Ă 
Grorge Ranelli, Cronici Bucurestene = ` . . 
(i. L, Cronica Literară (Literatura „incendiară“, „anar- 
histă“, ete.) e a ` a = A e 
A Baltazar, Cronica Artistică (Cei din urmă iconoclasti) 
Dr. D. Calugăreamu, Cronica Sinti... `. 
C. Stere, Cronica Internă (Amnistia) S 3 
1. G. Duca, Cronica Externă (Disolvarea Dumei) . A 
P. Nicanor d Co. Miscellanea A e P 5 e 
Aerenst? » 


M Sadoveanu : „La noi în Viişoara“ — G, 1 N. Lé 
Dunăreanu : „Schițe şi Nuvele din viața de port“ 
—L 8; Silviu Traian: „Inimă şi Foc: ; Georges = 


Brandes: „Anatole Free", €. B.; D, Onciul: 


„Trudiţia istorică în chestiunea originelor romine" ` 


=L, T.; D. Rousso: „Studii Byzantino-romine“, 
— Dragog; Dr, Danil Jonescu și Alexandru I, Da- 
nil: „Culegere de descintece“,—0, P,; loan N. 
Roman : Studiu asupra proprietăţei rurale în 
Dobrogea“ ; C. Lacriţeanu: „Datele de Sol gi Cli- 
mă ce trebuesc cunoscute la noi spre folosul 3. 
griculturei“—G. K, 

Revista Rewistelor : ` e 5 = = a i 
Convorbiri Literare, Luceafărul, Arhiva, Convorbiri, 
Ravista generslă a învățămîntului, Economia Na 
tionalt, La Nouvelle Revue, Mercure de France, 
La Revue des idées, Revue de Mâtaphgsique, Re. 
ku latine, Nuova Antologia, Rivista d'Italia, 
Deutsche Revue, Deutsche Rundschau, Sozialis- 
tische Monats-Hefte, Contemporary Review, North 
American Review, Review of Reviews, 

Mişcarea intelectuală în străinătate DI Ka" ag Jas 

tan, ` — e ef e dr eiie 


498 


i / 
a 


Insemzärile lui Reculai Hang: 
(eonarch 


Crăciunul anului 1892. 
LE 


Cind am pornit din Bucuresti, am avut o simtire foarta 
curioasă. Nu eram vesel, nu eram mihnit; mal curind mă sim- 
țeam turburat, în faţa zilelor viitoare și a drumului necunoscut 
pe care mă indreptam. Cine mat are indosiile omului siab, la 
virsta mea ? Bucăţica de pine, grozăvia aceasta pa caro prea 
molti o dobindesc și o minincă in lacrimi, o aveam. Grijl go maj 
erää grămădite in juru-mi. -Dar fuseseră odată, Poate ascunză- 
torile neştiute ale fiinţei melo mai aveau amintirea gi spaima 
trecutului: şi-mi adiaŭ prin suflet. acuma cela din urmă tremn- 
Tënt ale durerilor încercate. 

Doisprezece anl am stat în Bucureşti. Am pătimit şi m'am 
ingropat coio, Toate legăturile cu ce fasese odată, in urmâ-mi, 
se rupseseră, Dragostea pentru bătrinii mel a: pentru locurile 
copilariei poate mal trăia, dar ed n'o mal deosabeam în mine. 
La donăzeci de ani dintr'odută am inceput a face şcoală într'o 
lume necunoscută și turburată : și poate de-aceia am fost cu un 
copii, am fost un întirziat, el m'am izbit în toate pârţile, învă- 
tind numai prin dureriie inimesi mele. $i totuşi, poate încă 
Dam iovăţat. 

In tren, atunci, în cen din urmă zi a luf Avgust, printre 
pehatăritele simţiri care zăceau în mine, incepură a străbate şi 
ginduri mai limpezi, gim! amintut de planurile mele c'o căsuţă 
jiniştită şi albă, intro stradă ferită de zgomote, in orăşelul mol- 
dovenesc câtră care mà indreptam. Cugetind mul îndelung la 
unua urmei, nici nu se putea--iml Team eu socoteuli—să nu 
gâsesc pace în tihna de-acolo, Bucurii puţine, dar şi dureri puţine, 
sufletele dap păstrat mai bine seninătatea lor, intr'o vleaţă mai 
uşoară şi mal aproape de natura care face ma! buni pe oameni. 

MA mal gindeam, după aceia, gi la casa părintească de pe 
valca Moldovei. Din drumul men, mă hotărisem să mă opresc 


28 VIAŢA ROMISEASCA 


măcar o zi. Trebuia să mă impac cu mins-insùmi: dragostea 
pentru pämintul anilor tineri deodată tresărise la lumină. Zär 
ca inmormintată ani, cit suferisein amar; apot, după cela din 
armă dureri mat, îndrăznise și ea, sfioasă, să-și aducă mingieri!e, 


Cu o căruţă arvonită in grabă, de la staţie um făcut dru- 
mul intr'un ceas și jumătate. Parcă mai scăzuse şi serňrise pà- 
durea Miroslavel. Era linişte intrinsa Cast odinioară, rāsūnā ca 
supt o bolta huruitul roților, si cind Rominul care må ducen opri 
caii, se auzen deslugit ici-colo, ca o ploaa rară, cum cade rul 
de pe ramuri pe frunza uscată a anilor trecuţi. 

In deal, de unde se vede, lingă sticlirea apelor, satul, rin- 
tina lui Bănuţ nu mat era. Stilpul innegrit, In străiucirea dimi- 
Det) se innhiţa Dr cumpana ; ghizdelele se risipiseră. 

«Era so leaca de gandrama nicl.. întreba eñ pe Romin. 

— Era, dar sai stricat toste», 

In sat, căsuţele foarte teuta printre pomii livezilor. Casa 
cea mare a popei, de lingă biserica veche şi surită de piai, 
mi se părea acuma mică, scundă, cu ferestrele inguste, cu dr, 
nița înnegrită de vechime şi umezeală şi plină de muşchiă verde. 
Mică era şi bojdeuca bătrinilor, acoperită cu stuh și pae; dar 
chenarele albastre de la ferestruici erai trase drept, varul pe 
pereți era proaspăt dat și dinnuiutea aşel, pină'u părul cel bì- 
trin cu pere harbuzeşti, pujiştea era foarte curata. Imi siri ii- 
Dip ionalnto håbäind leneş un cățelandru cu capu "'mpărţit parcă 
drept în dou printre ochi: jumătate alb si jumătate negru, 
C'un oun intunecat parcă mă privea crunt şi cu celalt ban 
ridea. 

Bâtrinul et vai din cusă capu ’n geam, apoi i auzil ciz- 
mele tropžied in tindă. Nu ştia ce să spue, nu Zant vorbe, dar 
era foarte vesel, îşi tot trecea degetele prin barba cărantă si-l 
sticleuii ochii. Maica, mititica ŞI Slubaă, își pipăi speriată polcuța, 
so ridică de lingă vatră cu ochii mari, Iatinse minile, mă cu- 
prinse, îşi puse buzele domol pe umărul mea sting. apoi alipin- 
du-și de mine frontea, incepu så plinză ca "nico durere mare. 

«Ho, babă, strigă tata clətinindu-si pletele albe. Ce.) vocaşti 3 
Doar n'a murit. A venit să te vada... Lasa-l să intre in casa ast 
curată ` ce-l] tot tragi spre vatra ta 2...» 

Bătrina şop'ea incet, innăbuşit : «Dragul mamei, dragul 
mamei»... Apoi incepu a-şi sterge cu dosul palmelor, uitindu-se 
într'o parte, obrazul zb reit, oñlit, umezit de lacrimi. 

In odaia veche pe care o cunosteam aga de bine, cu cul 
mea ti, cu lăzile de Braşov, cu ştergarale în patru We, cu scor- 
ţurile colorate, cu mirodenia ilorilor uscate, mă aseza! supt icoane, 
pe laviţă, cu bătrinii lingă mine. Mama ofta incet, cu amar; bă- 
Linn) mă privea liniştit şi senin cu ochii lul limpezi, caprii, 
supt fruntea increţitii, zbircită, de brumele anilor multi şi grel. 

Må Intrebañ rar şi dădeati cu luare-aminte din cap la (äs, 
punsurile mela, privinda-mă țintă. 


INSEMNANILE LUI NECULAI MANEA H 


«SȘapoi aci de unde vii? zicea bătrinul. 

— Deia Bucureşti. Act mă mut de-acolo ; vin mul aproape, 
incoace, in alt tirg. 

— Era departe acolo unde erai, dragul mamei, agal că 
era departe ? zise mama iccet. 

— Fireşte că era departe! rosti bătrinul, 'Tocmal în jos, 
in colo... 

— Aşa-l, aşa !2 şopti bâtrina ofțina, > 

O vreme tâcurăm. Prin sufletul med parcă trecea o adiere 
moale, care venea ca din depârtări si din trecut, da pe tristeța 
unor morminte. Părinţi mel care mă iubea şedeai lingă mine, 
mă priveaa; şi vorbeam domol, ca nişte străini care oan 
ce și spune. 

«Da' eşti tot in slujbă ? Tot protăsor? 

— Apoi da, slujba asta nu se pierde,» 

Bâtrinul dădu grav din cap de sus în jos in semn de in- 
țelegere. Mama Den ` lucrul acesta nu-l putea ea intelege ; şi iar 
ofta și-și şterse ochii. Apol se aplecă, privi pe fereastră :i 
rosti lin; 

„Iaca vine şi Catincuţa dein apă...» i 

Catincuţa era soră-mea cea mică, numal de şaisprezece anl, 

«Hiei! acn 1 fată mare, grăi bătrinul rizind, acu impleteste 
cozi şi ese Ja joc... Ca mini-poimini o mărit şi pe asta... Căutăm 
un b:et cu slujbă... dă... să nu dee de rugina...» 

Mama se plecă spre pieptul men şi sont! o întrebare 


că : 

„Niculiţă, da... cuconița.. nevasta ce face? 

Răspunsel grei : «Bine...> Şi valuri de amirăciune imi tre- 
muraü în piept, deşteptind de-odată răsunete din durerile crude 
care trecuseră, Ce puteam să spun părinţilor mei? Ce puteai in- 
Liege el din amarurile mele, si din cea din urnă grozavă durere, 
care-mi răcise inima Can cele mal sălbatece geruri ale unei erni din 
altă lume ? Gemul incet: «Bine...» Şi bătrinul dadu Incredin- 
Dit din cap: | 

«Apo! cum să De"? Dacă dă Dumnezei en duce bine, 
şi-i sânhtoasă... 

— Noi nam văzuto niciodată...» şopti ca ruşine parcă 
mama — lar bătrinul se aplecă, se întinse spre tinda și Incepa 
a chema vesel ` x 

«Catincuţă... Catincuţă.. Ia vină, fată, incoace, degrabà... 
Iaca vra să te vadă Niculitt.. (Hai... E! hat mal repede... doar 
UI frate... Ce umbli parcă calc în străchini ze 

Soră-inea mă privea din prag, rumână cu ochii ei mari, 
că rii, lucitori, Voia să ridă, îşi fiăminta minile. Bătrinul se 
sculă, pişi pănă la dinsa, o apucă de umăr şi o împinse pină 
la mine. i 

«Ce mal faci, Catincuţă Zu 

Es se aplecă și-ml sărută mina. Imi pusel buzele pe frun- 
tea ei lucie. Mă întorsei spre bătrini apoi z 


RR) VIATA BOMINEASCA 

<A crescut mare şi s'a făcut trumoasă,..» 

Bătrinii dădea din cap incredințaţi şi el de aceasta, iar 
fata, ruşinoasă, sta Jenaintemi şi-mi arunca priviri furie, ca 
unu! străin. 

Bătrinul porni după aceia spre crimă, ca S'aducă o leacă 
de băutură. Mama porni pe Catincuţa sä prindă o găina. Sin 
Vremea aceasta poarta se izbi şi o femea voinică, grasă, intrà 
în ogradă. Pâturindu-si fustele pe dinsa, se apropia repede des- 
culţă, gifiind. Cunoscut numai decit pe sorh-mea cea mul mure, 
Ancuţa, dar se schimbase mult decind n'o văzusem, erą mal 
piitä, mal grecae şi avau o lufițişara da osteneala și de mih- 
nire. Era îmbrzcată parcă tot cu aceiași fostă de stamba şi cu 
aceiași polcuţă mohorită. Vind mă văzu, sa opri, isi azeză pe 
spate cosiţile, parcă atunci își aducea aminte da ele, apol se upro- 
piè şi mă sărută pe obraji, 

«Dragu' mamei ! nici nu credeam c'am să-l mai văd...» 
zise bhtrina de Lan vatră, si se uita la mine pritr'un painjeniş 
de lacrimi, 

Veul şi Iordache ai Ancuţei întrun tirzi, un om greii, 
cu fruntea îngustă, gros în grumaz, cu ochii mici, negri, ing- 
Dél sub frunte, Vorbea rar și aphsat, vorbea într'una fira să 
sue, fară să coboare glasul, parca tinea un ison sfuticut în eu- 
vinte. Ciad văzu că am rèmas ginguri, incepu să mi se jhluiască 
de Sorä run: 

e Dunmenta trebua să știi, esti om învățat, La Bucuresti, 
acolo, trebue să se găsească mal usor de lucru, Da'aici, la ni, e 
grot de tot dela o vreme.. Abia ini pot ţinea cei det bol pe 
lingi casă, o vbouta, an purcel, DA vara, după ce gatese 
griji ogorului, mă mat răped încolo gi'n coace... In ziua de azi 
ințeleg ep ch se trăește grei... Numai să-ți spun dumnitale : n'am 
cu cine mä "'nţelege... Ancuta asta numai vorba-l de dinsa... Ei 
«cu înțeleg să mul Sieg omu’ cite ooch, să sa mal hlinească, 
dn după ce faca treabă... Bu nu, toată zina sede, sodo și iar 
şedea... Cind H vremea lucrul u ep hahe, ma scol d=zdediminenţă, 
cà "'nţeleg eŭ ci altfel nu merge, și zic: Ancuţă, cind a D soa- 
rele uşă, deasupri dealului, tu Să mi figata cu m&măliga... Da’ 
ea habar garg. Şi ep Inteleg că n'o trage inima la muncă și 
pace... Și eü muncesc de dimineaţă pină în seară, de mă spetesc, 
şi degeaba; n'am cu cius mă înțelege ! Dacă n'ain cu cine mă 
înțelege, ca să fac? D mai toc capul citeodată, ha o mat apuc 
la trei parule, dă, ca omul, doar oiă scoate cova, să se mal bar, 
nicească, Eu nu. Casa nemâturată, străchinela nespâlate, păsă- 
rile tlâminde, copiii pling în toate părţile, şapoi, cind vin, nu- 
mal atita ştie: să ceară rachiù si pine,» 

Iacepu să mi eo ingreuie capul de atita vorbă. Delao 
vreme am prijs o nu mal asculta la instruirea lui monot 
de vorbe. Priveam pe forestraica de lingă mine la părul rotat 
sub care mă tolăneam de mult, da mult, foarte de mult, pa 
cind erem copil în strae albe, şi pe cind se mizcaii fn Jor mt 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA o 


aproape, Wagnt, cu prietenie, cn vorbi bogati. pârinţii mei şi 
suroriin mele, Dincolo era portita ai cărarea la prurul, dincolo 
grislinile oamenilor pe cari am uitat cum II chiamă... 

In olaia de peste tindi se auzea plin, puternic, glasul bă. 
trizalul, Vorbeni şi fetele, Iar glasul moale al mamei mi se pù- 
rea așa de departe, aga de învăluit de berim), ca din ko- 
tarul morții, 


N. 


Strein em intrasem am eşit dia satul mei; și cu inima 
îndoită multă vrema iun căutat s3 desinșesc in mine adevărul, 
să măresz dragostea pentru biata bătrină mal ales, care plin- 
gea după mine caşicam pe vecie mă prăpâdea. —Si străin m'am 
strecurat, in amurg, în osăselul în care de mult doream sa vin, 
un orăşel pe care niciodată nu-l văzusem, liniştit, tăcut, foarte 
tăcut mai ales. MA gindeam: 

«De-acii aci voii dormi ani de linişte... Aici mă volti bu- 
cura de uitarea tuturor...» 

Neliniştit, n'am putut închide ochil noaptea toată intro 
odin umedă, în cel mal faîn otel din tirg Sa f fost trudit ca 
un hamal ei tot n'aṣi fi putut inchide ochii: o ciudată viaţa se 
dest: sura în juru-ml n'văzuta întăiu, simțită ascuţit apoi și cer- 
cettă la lumina pilpiitoare a unei luminari. Sculnt dezledimineată, 
am inceput a colinda pe oi. Şi malta vreme am rătăcit prin- 
trun fel de hrube intortochiate din care izvorai abari ca din 
bălți pline de miazme. Czsuţe pitice grămădite unele in altele, 
plecate unele înnainte, altele pe-o coastă, abia ridica pină la 
tața pomintului geamuri murdare; gi'n jurul lor, printre zăplazuri 
stricate, se zreuii păduri întregi de m?răcini alăturea de lacuri 
de noro), un fel de màri-moarte, pe malurile cărora cele mai fan- 
tastico şi mai ciudate găini fără pene rătăceaă, cel mal incovrivigați 
mai ogirjiţi şi mai opăriţi cîini cotileai, adulmecind duzini de oale 
sparte, cioburi de farfurii şi assenaluri de tinichele. Un vardist, 
uriaș se plimba câscind cu sgomot şi ştergindu-și ochil de lacrimi, 
se piimba de ici colo, şi cu cizmele-l uriaşe se izbea din cind în 
cind întrun cazan de tablă frint și ruginit ori zirobea bucăți 
de sticlă care țipaŭ ascuţit. Şi cum răsărea soarele, cum um- 
plea de lumină paragina aceasta murdară, uşi scunde incepură a 
seirții, capete zhiritte sə arătau, spăimintate, orbito da strălu- 
cire; un popor intreg nevoiaş rann ca să-și incălzească zdrentele 
in pulberea luminii; plodari plingeaă cu jale, femei tipat, iar bär- 
baţi tristi, cu fețele palide, porneau in toate părțile, se amestea- 
cai, vorbeai limba aspră a neamului rătăcitor ; şi printre picioa- 
rele lor treceaŭ cotcodăcind găinile inspăimintate ; pe cind tinci, 
cu şepci soioase în cap, îincepeaŭ să zbarătăcească cu toate cio- 
buriie care le cădeaă la indămină pe cinii slabi şi jigăriți. 

Deocamdată eram inspăimintat şi mă gindeam cu jale la 
odiăița liniştel mele. MA gindeam, și treceam prin ulițele acestea 


62 VIAȚA ROMINEASCA 


—— 


ale durerii, nădăjluind să es undeva, în cîmp, la lumină, la aer 
liber. Așa trecu! printre giraguri de dughani care se deschideaŭ ; 
printre case leproase cu geamuri mari şi murdare, îndărătul că- 
rora suna înăbuşit ciocanul cizmarului, or) durnia mașina croito- 
rilor; printre citeva case mai luminate de soare apot; pe lingă 
o biserică cu acoperiş de tablă 1oșie, şi pe lingă gimnazii. Mă 
april mulțămit: bine că o să am parte cel puțin de o clădire ca 
lumea, albă şi curată, veselă, în mijlocul unei grădini mari, cu 
floră felurit colorate printre şiruri de copaci mărunți, tineri. Nu- 
mal slovele care spuneah numele școlii mi se părură prea mari, 
și prea şterse de inväluirile ploilor, —De aici o uliţă urca lin un- 
deva, la deal, pe lingă o grădini publică în care abia sar f pu- 
tut învirti zece oameni, o grădină publica cu arbori tăiați şi 
schilodiţi în cele mat minunate chipuri. O uliţă urca undeva la 
deal, apoi cotea scurt. Şi cum păşeam incet suind-o, cum făcui 
și eu ocolul fără nădejdi mari, deodată îmi veni pe o Dit Ire de 
vint o adiere de răcoare, ṣi deodată înţelesei cu sufletul şi vä- 
zul cu ochi uimiţi cum înnainte, pină cine ştie unde, în livezi 
aurite de soare, se înşiră caso albe, curate și liniștite. Vra să 
zică era in tirgul acesta şi o colonie rominească ! Si îndată toa- 
tA ființa mi se gäti pentru cea mai amănunţită cercetare, cu lua- 
rea-aminte cea mai încordată. La dreapta, la stinga, ping în cimp 
la margine, se întindeaa ulițele acestei liniștite mahalale, ş'ucolo 
în cimp, la margine, o dumbravă întinsă de mesteceni se dezvăluia 
deodată. luminind cimpurilo de luțernă din jur. Printre pletele rare, 
aurii, ale copacilor, două mierle se alungat ciroiind innăbuşit, din 
gușă, apol se aşezaŭ undeva în frunziș, nevăzute, şi flueratul 
lor subţire şi dulce curgea răsunător în pacea dimineţii. Şi munţii 
se vedeai de-acolo dela marginea dumbrăvii spre aafințit, munții 
depărtat, şterşi, dincolo de pădurile posomorite, albastre, cine 
știe unde, în depârtâri, întrun abur străvăzător ca un fum uşor, 
luminos. 

In uliţa aceasta lungă, care sue la deal spre dumbravă, 
mi-am făcut cuibul. Am întrebat in două locuri și îndată am 
aflat «că este o văduvă, cucoana Smaranda Pacu, cure are de 
dat două odât..> Nici nu-mi trebuia maï mult, been am in- 
trat într'o ogradă plină de iarbă verde, şi curată, curată can 
palmă. Intăiit imi eși înnainte un ciel rău, care lătra răguşit, 
cu ochii crunţi, scuturindu-gi cit ce putea cojocelul de păr lung 
şi creț. Un glas destul de gros strigă pe ferestrele deschise: 
«Ce-i, Parizache?»—Şindată esi gi cucoana Smaranda, o cu- 
coanh foarte grasă, cu două bärbir, c'o tufă de păr sălbatec lin- 
gä nasul turtit, imbrobodită cu primea alba la cap, cu pestelcă albă 
dinnainte, co mătură în mina stingă și c'o cirpă uriașă în dreapta. 
Cind mă văzu, su repezi undeva îndărăt, de mistui în vre-o tainiţă 
si cirpa şi mâtura, pe cind cățelul işi scutura tot mai înfriooşat 
blana în juru-mi, lätrind tot ma! răgușit și mal cu durere; după 
aceia incepu să ţipe: «Parizache, vip" la mama, Parizache !» 

Cind am spus pentru ce tulbur liniştea ulițer Dealu!-Maăru- 


A 
: ISSEMNARILE LUE XECULM MANEA 


Nee, 363 
menge 


lui, cucoana Smaranda incepu să zimbească cu b d 
dată obrazul cu nas turtit, cu tufa de păr regen SE 
cucoana Smaranda avea det ochi verzi foarte trumost şi blajint 
[tera el Be det răspunse ei Parizacho + incepu să-zi flu- 
un steag coada grea, mor i 
eich ES a A grea, mormâind fericit sub mingierile a 
'am așezat pe scaun, cum se cuvenea, într'o ol = 
re nu socot să fi fost un fir de praf, gi nu Gazette Wë? 
măturei şi al cirpel uriaşe. Cucoana Smaranda mi-a adus un pä- 
har de apk rece cu bruma și o chiseă en dulceţi de cirese negre. 
__“Apă ca asta nu sa gisezte nicher, zise damnenei. Avem 
iintina în ogradă. Dulceţul e facut de noi...» 

Indată după aceasta cucoana Smaranda își dădu toată os- 
teneala ca să-mi pue nenumărate întrebări asupra vieţii inele, a 
orasului de unde veneam; asupra rudeniilor, asupra prietenilor, 
asupra slujbei ; apoi, după ce-și multämi intrucitva curiozitatea, 
mă pofti să văd odaile mele. Două o It pline da miros de flori 
variate, În una, un divan urias pentru dormit, cu macaturi tran- 
dap, o scoarță inflorită pe perete, icoană de argint și candelă 
ia răsărit; în cealaltă, in salonas, mobile vechi de mahon, foarte 
„ustruite, toarte carate, acoperite cu horbote, cu Lălgeraşa de 
inä sub sfeșnice gi sub lampă, gi cu un dulap plin de sticlaril 
vechi cal puţin de treizeci de ani, de pe cind s'a logodit cucoana 
Smaranda cu răposatul, Mi-a plăcut ṣi livada în cars dadeaă fe- 
restrele dein amindouă odaile, o livadă plini de soare, cu pomi rari, 
cu farbi ca mătasa, Și mat mult priveam la toate acestea ca sufletul 
piin de mulțumire, decit aszultam vorba necarmată, ca usoară 
râgușală a cucoanel Smaranda, care-mi faceatistoria caselor, a fie- 
cărei mobile, a fiecăru! lucru, precum şi istoria livezii, fară să 
nite pe a lui Parizache, plină de peripeții şi de înduioşări, 


„„__Astiel m'a adas soarta aici, în oiäitele acestea linistite din 
uiiţa Deaiui-Maărului. In citeva zile cucoana Smaranda a aflat tot 
ce-i dorea sufietul dela mine şi, mulțâmită find, m'a lăsat in 
pace, Am început să mà bucur de singurătatea mea, da sihdstria 
ași de indelung visat, In toamna lină, mă asezam în At la o 
fereastră și primeam în față sin suflet răcoarea și murmurul 
moal» al livezii, Spre răsărit, departe, dincolo de virturile copa- 
cilor, se vedea limpede din scaunul men iazul Tirgului strins sub 
dealul repede al Movilăului; se vedea iazul cu lucirile lui de 
otel, cu stufâriiie întinse, pănă departo, departe, în răsărit, unde 
se pierdea Intro negură care nu se istovea niciodată. In jur, 
in mahala, abia se simţea visață. Cind şi cind izbucneau stri- 
gāte, ori Invăluiri de vorbe; altfel era linişte desevirşită, Rar 
venea adierea slibită a unul œntec de fată, care lucra undeva, 
ia o fereastră, plecată asupra gherghefului. Une-ori pornea vin- 
iul şi trecea fremâtind prin toate livezile din preajmă ca prin: 
ir'o pădure; avea înmladieri de cintâri inceta, ori crestea vije- 
lios, adine si întristat, cu chemări ce parcă veneuli din nesfirşite 
depărtări 


ui VIAŢA ROMINEASCA 


— e 


In toamna lungă, mai mult la geam, in jilţul mei am stat, 
lingă cărțile pe care mi le-am aşezat aproape, pe horbota unut 
dulap lustruit. Nu eşeam decit e nd trebola să mă duc la <coasă, 
Vremea cealaltă mă inmormintam : sufletul avea nevoa de pace, 
ca un bolnav ce era. Nu cunosteam nic pa vecinii ilin dreapta, 
nic) pe cel din stinga; nu cunosteam pe nimena dintre locuitorii 
uliței. Pentru mine figurile tuturora nu era decit umbre fugare, 
dela margine, de lingă dumbrava de mesteceni, pină lingă grà- 
dina publică, la farmacia Filipovici, unde totdeauna stătea ld 
fereastră, en |“bia în palma dreaptă, un biiat pulid şi visător. 

MA guteam: Am vreme pe urmă să cunosc tunate, Nici 
nu-mi trebue vreme multă ! 

Până şi in mijlocul colagilor am intrat cu Sen, şi cu grea 
am inceput să-i cunosc, Viaţa mea po-atunci era plină de zin- 
duri, plină parcă de oboselii, și de muite ori, cind cintărie vin- 
tului tramuraii în livezi şi aducea pâna la geainuri oftări şi 
foşnelul melancolic al frunzelor moarte. mă intorceam cu gindu! 
innapol, unde am läsat o parte iln sufletul mei. în vifor, unda 
pling clopote de-asupra mormintelor necunoscuta. 


H. 


In fiecare dimineaţă cind aveam ceasuri da clas—istoria— 
şi cind intram, de-obiceiñ, cel intăii dintre protesori, în curtea 
gimnaziului, gaseam pe director plimbindu-se pe aleile mărginite 
de ilori, printre arborii mărunți pe cari brumele toamne! 
incepeai să-i sărăcească de irunge, Nalt şi ascat, numal pislea 
şi oasele, nalt de parcă nu se mai sfirşea, şi adus puțin din 
şele, umbia domol numărindu-şi parcă pe nisip paşii. Îşi salta 
din cind în ciod paltonul între umerii incovoiați şi-şi așeza, işi 
trăgea spre urechi, friguros, căciula de bliniţă de miel, Sa oprea, 
nu mine ochii albaştri, reci, simi întindea o mină uscati 

«Ce mal zici, domnule Manea? Sanâtos ° Iaca, ea cu plim- 
barea mea.. Am obiceiă, dimineața... Ea cam pa de Ke 
f arogas să umblu mult, Aşa, pe urmă, mă simt mai bine... 

dumneta ? 

wa eu sint destul de bine, domnule Vernescu...» 

Cu mine se purta de-obiceii prietenos directorul: eram 
protesor venit din București, mutat după cerere. De lucrul acesta 
se mira el foarta des: «Cum ai putut dumneta să te duci din 
Bucureşti? Acela-I oraş mare, să tot trăeşti acolo... Alții se grà- 
mădesc să între în el; ai dumneta fugi... Iaca, ea ași dn mult 
Să găsesc un schimb la o catedră de matematică... Acolo ași 
pašas să S caut nl Berrios...» z 

usea incet, după aceia inr prindea să se plimbe printre 
arbori. Din cind în cind îşi sälta paltonul în sea Sisi E alui 
in cap câciula. Şi iar ridica spre mine ochii reci co Intrebare. 

In cancelarie, in curind se adunaŭ profesorii. Cel mul fer- 


ke 


INSEMSABILE LUF NECULAI MANEA Kr 


hrs zi cel mui în vază era Iliescu, Loonnid Iliescu, de geografie. 
Sita uşor la fiecare pas în jurul scaunelor, umbla cu degetala 
cele mari iufipta sub jileteă, lu subsnooră ` cind vorbea se placa 
i «dădea din cap subliniind ce spunaa şi avea un zinbet nêdes- 
ușit, parcà de batjocură, parcă de prietenie pe obrazul ratind, rog- 
covan. După ce tices el, nu mal asculta pe nimeni; incepea să-şi ró- 
snerască cu luare-aminte mustăcioara înciriizată frumos la amman- 
uà virturile. Şi totdeauna avea planuri politica: «Bă să văspun drept, 
să fA în locul ministrului, asi tăia vm carne vie, Sth eum aşi ore 
ganiza şcolile? Ca la armată 1.. Scurt Şi rablele, cel cari și-an 
trăit traiul, stan mincat mulaiul, afară! afară! numai an ce 
cânta în învațămint... Acu vremea cotor tinar | 

— Mai încet, tinere, mal incet, tinere ! nu M aga doapriz!.. 
rosten rar profezorul de franceză, şi încapoa să-şi mingie rizind 
țăcăiia 

— À ! s'avem ertare, cucaane isen, nu vorbe de dum- 
neta ! $i Liescu se sälta uşor in virful picioarelor gi pleca eu 
graţie capul. Dumneta esti incă cu tineretul! Damneta mal 
inchinat steagul... Dumneta ce părere a), Dragomire 2 

Cel de științi îşi freca incet virtal nasalul mara din mijto- 
cul fetel galbene şi puhave, gi privea in juru-i pe deasupra 
ochelarilor. 

«Cum 2 z pry 

iar toţi ceilalţi Incepeaŭ a ride. Directorul işi ridice- privi- 
rile aspre şi-i arâta dinții rāutācioşi: 

e Dragomir mare nici-o părere 

— Bine, bine,» rosten cu liniste Dragomir şi lar îsi treca 
girditor pasul uriaş şi moie, şi iar privea in jurus pe de-azupra 
ochelarilor. 

In fund pierdut in nourii fumului de tigari, Radianu, pro- 
fesorul de latină, nu zicea nimic. Ciieodată parcă dormita, si p2- 
rea foarte trudit. De cele mai multe ori răsturnat în scaunul Iul, 
cu picioarele intinse sub masa lungă, cu minile cufundate in 
bazunările pantalonilor, privea neclintit înnainte, in goi, ascultind, 
cu sprincenile uşor incruntate de-asupra ochilor negri, cari aveau 
o sclipire de oțel cind sə ridicat şi priveau o clipă în jur, cu 
neliniste. Directorul nu vorbea niciodată cu lon Radianu; nici 
nu se uita la el, numal rar, cind îl vedea dormitind, îl strecura 
cite-o privire lungă, aspră. Colegii ceilalți zimbena cu semne de 
înțelegere din ochi. Leonard Iliescu rure orl se apleca spre el cu 
surisu-i de temee şi rare-ori îi punea o intrebare. Intr'un rind, 
pe cind preotul de religie fâcen «politică acută» cum zicea Ili- 
escu, Radianu tresări c'o vorbă : ge s 

«Ce, pårinte? si dumneata faci politică ?..» ` 

Popa incerci să zimbească, supt o privire tăioasă, 

«Do ce să nu fac? Nu sintem şi noi oameni 2...» 

Radianu îşi duse degetele la mustăţile rari, lăsate, moi, 
peste buze. ` A 3 

«Nu ! zize el scurt. Preoţii aù altă menire, ag protesoril.... 


KE VIAȚA ROMINEASCA 
EE, 


Ce fel de politică faci domneta 3 politică de căpitulală, caşi 


Iliescu 3. > 


leonard prinse a ride deodată foarte inveselit, apoi se in- 


cruntă şi începu să-şi răsucească repede mustăcioara. 


Directorul se intoarse spre Vasile Dragomir şi-l privi drept, 


parcà lul li vorbea: 
«Şi asta, politica, e o patimă, ca oricare alla.» 


Profesorii tăcură, Dragomir, privind peste ochelari, intreb 
cu nepăsare, ridicind mina spre nas: 
«Cum ?» 


lon Radianu iar îşi minglia mustățile mol, lăsate a oală, 
ca degete tremuritoare. 


“Al dreptate, domnule director, zise el încat, foarte trist $ 
al foarte mare dreptate...» 

Immiadierea dureroasă a glasali im! pitrunsa sufletul. 
MA întorsel spre el și-l privil lung. lar îşi lasase capu'n piept, 
cu sprincenele ușor încruntate, cu aer! da intunores şi de tris» 
teţă pe fata. 

Intr'un rind, pe cind nu era el intre noi, am intrebat pe 
director : 

«MA rog, cel cu Radianu 3. 

— O bestie ! zise ascuţit Vernescu priviad într'o parte. Un 
om care mare cel mai mic respect de sine... Sa imbată ca cel 
din urmă biriar, De ia o vreme a ajuns intr'an hal nemalpo- 
menit... 

— Eh! rosti cu desgust Iliescu, şi-şi porni Innainte buza 
de jos Un prost, un Neac, un om de nimic,..., Cu inteligența pe 
care o are, cu cuitara pe care o are, putea să ajungă departe... 
SI) cum bea, domnule? Grozav bea 1. Se'achida in Casă şi bea ; 
bea singur pint ca nu mal poate, ID spun serios, păcat! Nu-i 
așa domnule Dragomir ? Dumneta ce zici? 

— Dragomir nu zice nimic 1» şopti directorul privind ironie 
spre fața pubavă a colegului, Apoi, nalt şi osos, sa destâşură in 
sus gi începu să se plimbe lacolo și incoace, săltindu-și din vreme 
în vreme nedesiipitul palton din spate. 

Incetul cu incetul pricepeam duginăniile ascunse dintre 
profesori, Incst-incet mi le lamurea Ion Radianu in intoarcarile 
“pre casă, Aveam acelaşi drum: şi Radianu locuia intr'o căsuta 
din Dealul Marului, ceva mai la vale de mine. Cu aerud trist, 
cu faţa ca supt negură, mă intovărhşea cele ma! de multa orf 
tăcut. Dar citeodată unele simţiri luntrica D izbucnena printre 
mustâţile rai. Vorbea cu foc ŞI-I sciateiaŭ ochi! mici. Simţeam 
că tremură. intrinsul un suflet cald, cñ sufletu! acela cald se 
Stingea fn mihniri necunosente, şi-l vorbeam domol și blind, in- 
Ir op început de prietenie. Intăiă nu-i venez să creadă ; întâi 
incepu a rida şi mă privi pieziş: 

<Dumneata a! destul coleg”... e cancelaria plină, Ei.. n'ai 
auzit cum m'a zdrobit directorul ? O vorbă a spus şi ma zârobit!, „» 

Şi prinse a ride cu răutate. 


INSEMNANILE LUI NECULAI MANEA 357 


«Stil dumneta ce se chiamă un om care nu mai are nicl- 


ii j E ela si TR folos poti avea 
mu viitor înaintea lui $ Omul acels sint eñ. Ce A 
(éch mine ? Crezi că nu ştiu Ce Va spus directorul keet sigur 
ea ți a spus lucruri foarte frunoase despre mine cind nu e 


pi acola.. Mi le-a spus şi mie, despre asta så mai RF Į Mä: 
spus CH sint un om de nimic, nu-l Aa? pia spus ef be 
Ca nu mal am nici-o Kon də degt (ec mine şi p 
etate, nui Aen" Stiù, crezi ut 2.3 
eg Avea un ris incet aşa de e ve e fe Lager äi Lë Ze 
o mine, Imi era foarte milă, a ei a incepu d 
= fear totdeauna cu ochi! la eşine, se alatura vi mine seci 
și amindoi ne îndreptam az: y Beee rer pe 
zràdi ică pustie si pa H d ` 
E i derer ege imi cereri einer 
A, Şi directorul stapinaş 
cum spunea el. Şi astie] am aflat c3- Laien Weer 
„n juru-l c'o mină de fier. Avea şi putere deosebi 
ac Geste imprumutase parale pe ce CH pini Län 
se îndreptau ca o mustrare şi ca o re. F pue 
i , Jar dintre ceilalți, nu eran dol car 
şi prietenul tuturor, lar din glia ere Ara 
simtă bine unul lingă altul. Iliescu er e 
j ù sá rhontască in 
ötul Zaharia in altul şi de multe-ori incepea i e 
d i i | cancelariei, vorh 
ra mare şi să dea din mini în mijiocu f 
dats potlogării, ee ee N Ra dart le făceaa cind ai lui 
i wei, — cind era d 
E discuţii de-acestea, imi spunea Patan 
eşti noŭ, se rușinează IAEA S une en pal ien 
G ult şi ai sa-i vezi în XA r 
si și re PE chedi la nas: el e adică filosof! el ENI A engt 
ace și capra şi varza Co singură întrebare: ceia fe seed e 
ab răspundă la orice. Iar domnul Eliseli Eipenoa ii an ngi BA 
cala, st! baliooregie, Po, Y 2 pe diroetor den Get 
or are Me foc iai văzut cum vorbesc ca nişte 
pc ag digere vie i larie a unul gimnazii... Vor- 
străini... Parcă nu esti într'o cancelarie aani 
zbitiile, numul despre 
besc despre orice, despre toate WE Seier: zar firea 
.. Si directorul, Boeru, domnu” Vernescu, H p t d 
e Cer si scoate foarte des ceasul cind se e Garg? 
intrării în cias.. deg get seg i Epa med CES 
mintea lui plină de cifre t Me 
E E iza datoria lul de seinget te pede O 
isu-i ianu, o vieată toarte în SA 
Zeien png vorbese, e sint în afară de lume 1...» 


Tot Radianu, intr'o zi caldă e ge m'a dus pink 
x 1 Victoria Popovic. 
wm a ot, între multe alte lucruri, aflusem că » ed 
unde vin trăeşte So erp al pere n ëm să ve 
săracă, a m, un codas, — pe. 
pe nc Gei oitari. «Dacă te muţi acolo, dute şi pe 


„VIAȚA NOMISEASCA 


— Én d 


-o 


ia dinsa.. En cred ch are săi pară bine Viiorit cind te-4 
vedes...» 

, intr'ozi miam adasaminto de cucoana Vistoria, şi Radianu 
m'a oprit innaiutea unei porți verzi, inchisă ca la o cetate. Era tut 
pa wigi mea. Mai la deal Și dincolo da poartă se vedea o ca 
suță pitică cu ferestrele pline de oale da fork 
, <Dumnesta nu mergi cu mine? am Întrebat pe Radianu, Zi 
Co cunosti.. 

= O cunosc şi n'am nici-o dragoste, zise zinbind prieteun] 
aveai SE sén) c'ai adie ? O femee ca multe altele... Pe ulița 

sint ca dumneaei, nite, cit nor în cap, 

aa o e frumos azl...» ' BEE 

al inthiă de toate am tost mihnit de înfâțisnrea cucoanel 
Victoria. Era o famee cu ori cara alta, vorba ger Ze nici 
alabi, nici geast, cu toate trăsăturile tatei potrivite, şi gemea 
după tecara val da cuvinte. Acăta să aibā o sufurinţă veche, 
o buwa fără jeac. Al doilea, nici ewwoana Victoria p'a fost tocma! 
veseiă alind că sintem dintr'un sut, și-rml mărturisi imdatà că soțul 
domniel-sul, Porovici, cum ji zicea va scurt, nu e acasă, e la 
slujbă, la tribunal, Apoi, gemind incat, începu asi tiri picioarele 
prin casă in căutarea paharului, a linguriţei şi a chiselei cn du- 
Get. «Am venit să-mi De datoria, îmi ziceam. Altceva nu mul 
aştept, „> Cucoana Victora avea întăi o frică: să nu incep a-i 
vorbi despre satul nostra. Cu un zimbet stinjanit işi adusese, 
parcă, aminte că ne-am văzut odată aco/o, pe urmă (eso, Dar 
vâzind că m'am de gind s'o ingrozesc cu amintiri din trecut, i 
se lumină puţin faţa si-l păru foarte bine de cunoștința. 

Işi răsuci domol o ţigară si din unu din alta, suflind din eind 
în cind serumul în podul palmei stingi, cu jale prinse a-mi povesti 
netericirile cu soțul său : că Popovici cam ara obiceiul băutului, 
că trece prin leafà de nu se mul înțelege nimic din bant li sfir. 
şitul iunii, că'n sfirşit, no-i vorbi, îi dà ea bani pe miere, dar 
asta n'aduce prea mare folos. De li suferințele casnice nici bt- 
gal do seamă cind trecu la cele trupuşti, Şi-mi în în trel afer- 
turf de ceas o lungă istorie, din care ailai că o te des capul, 
că o doare si vătâmâtura tot aşu de des, cà are junghiuri prin 
min! și prin picioare, că toctorii nu-s buni nici de dracul, că Vi- 
nerea nu-i bine să dai cenuşa afară, că a cintat cucoşu 'n prag 
şi a ştiut că-l vin musafiri, că a avut sun vis doveditor pentru 
aceasta ` ost reit că pentru suferințele si ua moşneag H deseinta 
de puhăele şi-l face un fel de băutură cu spirt şi cu buruene.. , 

«Uite, poftim, aata-l doctoria, imi zicea dumnaeael ridicind din. 
trun ungher o sticlă verde şi seuturind-o la lumina. Cind beao, 
parcă-mi ja cu mina... Dar cefolos că nu ţine muit !—loană hal! 
strigă ano deodată viriad capu "a säit, să ial seama să nu se 
arda friptura ceia, c'apol ştii tu moarea mea ! Si nu-mi trebue, 
iaca, nimica ita decit doctoria asta, gi-mi descintă și de Auhdele... 
Doctorii, mu știi dumneta, lasă pe om să moară cu zile.. Uite 
cità lume moare! Aşa! da nu maat da pe mina unul 


INSEMNA ARIILE LUL NEULAT MANEA 0 

Naami, să mè tal !....—ȘI viri într'o ascunzătoare, cu grijă, sticla 

cu doctori! — Uite, vine la o săptiimină, și pune apă neincepută 

pe un fund de cofăei... Iaca! iar a sărit cucoşu' cela pe gard, 

si tot îl spun siutenlei celeia să-l păzească, că altă griji n'ara!.,. 

Joan) loană hái! ia vezi să nu sară în drum eucoşu' cela, că 

sa suit pe garni! dacă asa nhcuz avem Dol cucoanele cu slugile 
astea! N'ai nici o năudejle întrinsele t.» 

Cind am esit, imi vijiia capul, Nu mal ştiam pe ce lume 

siet, O porni incer, In deal, afară din tirg, ca Să m: mal äerer, 


Lumina de toamnă amplea ca de un fum auriu mestecăni- 
şul. Numai truuchiuriie aiba stătea drepte și neclintite, cu ra- 
marile goale, cafenii, iară frunze. Dormeaă în linişte şi impriju- 
rimile, si din tirz var tremurint o vrome cintârile clopotelor, 

Rudiunu îmi ce înnainte de lupă un tufiz, Începu a rile: 

<AI Venit să te răcoreati, nu-i aga? Mal main da toate s0- 
qul nu cra acest, gi dumneaai ţi-a vorbit despre multa suferință, 
nu-i așa 7. 

— Do nude stii? am intrebat mimt. 

— Cum să nu știa ? Asta- frumos! Do ce trăescea intre 
ei, de ce mi-am mincat de atita vreme vieaţa ? De ce um ajuns 
câia ce mă vezi ?.., 53 opri puțin, cu privirile innegurate, O lume 
întreagă de Dou da-ucostea ap micà în jarul dumaiţule,. Nu le 
cuneşti; cp leam cunoscut și totusi am rămas aici.. La vrun 
urmel te depriuzi,... Dar dumoeata wat să te poţi doprinde, Dam- 
neta eşti altfei de om. Eú n'am doprinos, dar val de capul meu !» 

Ma întorzei spre el, Nu-l ințelepeam, 

«De ce te uiţi aşa la mine, urmă e rizind cu tiisteţă. Dum- 
neata na ştii Gei la lumas caro te Inconjouri... Bina,—hai să ne 
plimbim puţin, bai să vorbim despre altceva, bei pa cucoana 
Victoria in uitare.. Să lăsăm în uitare pe toţi... Lamaen aceasta 
wa zdrobit şi ina ucis.. so uitat... Poate ai san mi luţeiegi 
dumuealu odată, .» 

Si op incet, c'o lumină do durere în ocht, — Apol, în ticsre, 
umbtarăm o vreme printio stilgil albi ai dumbrăvei, räscolind cu 
picioarele îruozole moarte, care fosuesh tremuritor. 

«Ce fericite vor H find finţele acestea care vin de la țară! 
zisa deodată loan Radianu. S3 amestecă atitea lucruri în ele si 
sulictul cu tonte scestea ou li se turbară „e 

Mă opril, intrebină + 

«Despra cine vorbeşti ? 

— Despra cine? Doapre toată lumea cara ne împresoară. 
SI despre cucoana Victoria, și despre toţi! Si eù tot da la ţară 
vio, tata e puspoilar fruntaş, are boi, are pământ; şi mam fost 
un băiat tocinal prost, şi iaca n'am avut parte de nichun bine 
pe lumea aceasta ! Și dumneata tot din împirăția aceia vil, dar 
poute dumneata eşti om fericit. Mal cunosc pa cineva aict cure 
mulțămeşte în fiecare dininenţă lut Dumnezeŭ pentru liniştea pe 
care o are.. Cunosc pe bâtrinul Gheorghe Marian... Ce te o 


0 VIAŢA ROMINEASCA 


așa la mine? Nu, nu rid, nici nu-mi bat joc de damneata,.. Si el 


s'a ridicat ca noi, dar în alte vremuri. A fost directorul gimna- ` 
ziului, Acuma e lu pensie.. Uite, ai să-l vezi., Areo sàhàstriesi ` 


trăiește singar cuc şi zice că se simte tare fericit. Lumea cealalta 
para despărțită printr'un zid de el.. Sı mergi, să-l vezi numal, 
ecit...» 

Deodată începu a rida, A 

“Cind mă auzi vorbind așa, mult și fără rost, lash-mă să 
vorbesc... Am şi en toane bune cite-odată; altfel tac In mine, 
în durerile mele, și nu cricnesc... Ach vorbesc amestecat, Dr sir 
poate, —dar ceva cred că tot poți intelege... Cite-odată tot a bine 
să ai cul spune, să alcui spune așa, ceva... Altfel grei e să stal 
singur ca'ntr'un pustii. SA mm vezi o faţă prietenă, să nu-ti 
pătrundă in suflet o vorbă moale...» 

Cuvintele de la urnă, slabe, mi se părea că tremură Cum 
mergeam, nu ridicai frontea, Radianu «i el privea în altă parte, 
cu ochi pe care îi bânuiam turbari şi durerosi, În tăcere, ne In- 
optam = oraş. pe lingă dumbrava aurită de snarele piezis 

e toamn 


Aproape, drept la margine, in mijlocul livezii luf uriaşa, bà- 
trinu] Gheorghe Marian ne eși vesel înnainte. Îşi mingiia capul 
gol, acoperit de tufe da pàr ca zapada, îi mingila mustățil= 
albe, curate, şi ridea intorcindu-și la fiece clipă spre nol obraji! 
stacojii, Pâgeu încet, printre arborii rari, prin iarbă, şi cu gés- 
tri largi, cu mulțiunire, ne arată gospodaria întreagă, de la graj- 
durile curat ținute cu nişte păhare pină la locuința lui de singu- 
ratec cu ziduri tarf albe, acoperită cu olane roșii. Ne potri în bal- 
conaşul apărat de un geamlie cu sticle colorate, ne pofti pe sa- 
fale moi, ne aduse cafele in felegene turceşti și ne puse dinnainta 
o chiseă plină de tutun mărunt şi galben, 

«De la Constantinopol mi-l aduce regulat un Grec...» zise 
bătrinul cu multămire. F ceva rar, ceva neprețuit.. Fumezi o 
țigară şi-ţi umple gura de parfum... 

— Da’ tot cu singurătateu? tot cu singuritatea 3 intrebi 
vesel Radianu. Eù cind mat dan pe la dumneta și te våd asa. 
rumân la obraz, parcă mă molipsese de oleacà de mulțămire.,. 

— Singur, că altfel nu-l chip... zise bătrinul »rātindn-si 
dinţii într'un ris tăcut. Am încercat eù de toate, du am vàzut 
că aşa-i mai bine, Cu lumea n'am niel in elin nici in minică. 
Am muncit o viaţă din grea, aci erem să am dreptul să mà 
odihnesc... He! mult um răbdat, decind eram aşa, numai de 
schioapă, acasă, Ia ţară, în sărăcia tatălui men. . Crunt am s1- 
ferit. Bine că mă pot bucura măcar acum...» 

Apoi deodată începu a vorbi despre altele; despre stupi! 
lui, despre pomi, despre vaca lui de Tirol, și despre iniștea mar- 
ginei aceleia de oraş, unda nu vin veşti, unda nu Sand mnozici 
unda nu ţipă copil și nu se ceartă mneri. 

«Bă trăiesc pentru mine, zise el incet, Asa ințeleg eù, N 


| 


INSEMNAMLE LUJ NECULAI MANEA iri! 


fac răi nimărul... Poftim, mal faceţi cite-o ţigară; trebue sà 
CH că e un tutun foarte bun, foarte ales... Imi pare bine, dom- 
nule Manea, că ai venit să mă vezi... Auzisem că ai venit aici 
in tirgul nostru, dar pănă azi n'am avut fericirea să te cunosc. 
Eï, cum te simţi?... Bine ?...-- Datoria! datoria! adăogi el, ridi- 
cind un deget în sus... Miam făcut și eü datoria treizeci de ant. 
Şacuma mă odihnesc...» 

O lumină rumână se risipise de la ustinţit în toată livada 
întinsă, cu ramurile goale. Invăluise şi dumbrava de mestecenl 
de-apruupe ; cucerise și dealurile din preajmă, pecind munţii in 
depârtări se îngrădeat în cetatea intunerecului lor. Linişte de- 
plină invremenise peste toate; răcosrea amurgulul venea plină 
în balcon pe geainlicul deschis şi resfira in șuvițe lungt famul 
tutunului. Pătrinul, foarte mulţimi: cu părul lui aib, cu mus- 
tăţiie cu nişte frinturi de zăpadă de-asupra gurii largi, cu obra- 
zul plin de rumeneala singelui, ne vorbea despre sine, despre 
tiena-i aleasă, despre adinoile-i mulţămiri singuratice, in care nu 
se amesteca nicio altă privire, nici-un alt zimbet, nici-o altă 
inima... 


IV. 


Aşa, de la aceste citeva intimplări, am început a cunoaște 
pe Ion Radianu; și de lu aceste iutimplări am inceput a mie: 
lege că avea un dispreţ adinc pentru mahalaua liniştită care nò 
impresuru, pentru colegii nostri dintre cari unii fac politică iar 
aiţii nu fac nimic; la urma urmei, pănă şi pentu singurătatea 
veselă și adinca mulţămire a bătriuului Marian.  Vorbeie cărora 
le dăduse drumul fară mult gir, nu-mi descoperiseră tainiţele 
sutletului săi. Ințelegean totuși că um de-afacecu un om cara 
sufere greŭ în lumea aceasta. Ochii lul culundați cantr'o ne- 
gură, mai ales, imi arhtail cu prisosinţă aceasta, de citeori se 
ridicat spre mine. Foarte cu greu se deschidea; pres anevoe 
se inchega prietenia noastră, Demulteori nu-l vedeam zile intregi ; 
fugea do mine. ll zăream de departe numai, pe fereastru Ju), 
cu părul sălbătăcit, cu pleoapele cemite. M-aşi fi dus să-l cer- 
cetez, acolo, n odăi Ini, dar ştiam bine că nu-mi va deschide : 
deciteori voisem să intru la ei, mă oprise Co vorbă scurtă, in 
care pătrundea parcă o umilă de dezgust și de minie. In zilele 
acelea. ciud ne intilneum la școală, upruape nici nu-mi vorbea, 
şi cind intorcea spre mine ochii, parcă mă privea din aită lume, 
din visuri, 

«Jarăşi umblă ameţit, iarăși sa pus să beal.. 
cu dezgust adinc, directorul. 

Leonard Iliescu ridea săltindu-se in virful degetelor: parcă 
nu mai putea de bucurie ` parcă auzea o vesta buni, l 

Si cu toată patima aceasta grozavă, simţeam că prietenia 
mea pentru acest nenorocit creşte, lar prăpastia de durera 
a bietului sulet o simțit lingă mine cu spaimă intro sară de 


zicea încet, 


12 VIAŢA ROMINEASCA 


mme em 


inceput de iarnă, cind cel dintăia viscol începu să geamă prin 
livezile goale, spulberind frunzele si tremurindu-le lingă cerce- 
velele ferestrelor, In seara aceia, pe cind stam singur dinnaintea 
focului, în lumina lămpii, Radianu pe neaşteptate năvili de a 
fară, ca împins de vint, și se opri în mijlocul datt, privindu-mă 
cu ochir tarburi. 

Zise rar, cu voce răguşită : 

«Bună-seara le —Apol privi neliniștit în jur. O clipă pära 
că ascnită ceva, orică voește să-i aduci aminte de o intimplare 
îndepărtată. Ge apropie după aceia da foc şi intinse minile spre 
Macari Un fior de fdg îl străbătu, sub mingierea călduri, I 
priveam cu uimire, 

«Ce mai faci, amice? gòpti el încet, cu greutate, Poate te 
supăr, Pot să mă due, Am venit namal sł mi lucalzase oiascà. 
La mine e frig și umed ca 'ntr'o temniţă,» Iar se scutura, 
străbătut de un fior. sam muf venit să te maf întreb un lu- 
CU... D 

Ridică deodată ochil spre mine, ochi plini de neguri bol- 
nave; şi gura | se intinse într'un ris dureros, grozav. 

«Uite, Radiene, murmural mișcat: stat colea în jit. "aen 
mine.  Inckiză;te-te inaintea focului. Parcă ULI frig. Ce ai? 
Tu vai foc acasă ? uet lemne?» 

H făcu somn cu capul la dreapta gi la stinga. Nu, n'aveg 
nimic, 

«Cea vrut să-mi spul 2...» El Goen 

«De unde să am lemne pentru foc ? zise deodată privin- 
du-mi ţintă, Nu te ou la mine? Nu ințulegi? Ca mal caut 
ed aici? Ce caut în lumea asta? ce caut în viața asta? Un 
om că mize degeaba mal treste! Decind n'am vorbit not? De. 
cind n'am schimbat două vorbe? De trel zile! Fi bine, drugä, 
da trei zile ce crezi c'am făcut en? Am baut, Sedeam sin- 
gür, undeva, nu știu unde, intrun colţ, poate acasă, poate la 
crişmă... Asta făceam, Și gorbeam încet, unul după altul, păhă- 
rele de coniac, Atita făceam. Şi nu mă gindeam la nimic.. 
Cliar «da aceia poate beed, ca să nu mi mai gindesc la nimic t...» 

In jilt, rămase cu ochii aținti asupra focului. Şi urmă 
cu o mihnire amară: 

«Aşa, Încet.. încet... păhirel după păhărei... Aga m! vine 
mie... Şi intăiă o undă câlduță mi se strecură prin vine, și parcă 
mä încălzesc, și iar incepe a mi se lumina mintea ca odinioara, 
Ce om am fost eù, dragă Manea! Ei putcam să ajung undeva, 
departe —şi pe urmă am râmas aici şi trăesc ca un animal ne- 
cuvintâtor. Citeodată, dragă prietene, vioața noastră e foarta 
tristă !— Şi aşa stai, şi iar beaŭ păhărel după păbărel, incet, 
şi se duc regretele acestea şi rămin cum sint, cufundat in- 
tr'o noapte în cara nu văd, n'aud nimica... Namai din ced in 
cind trece prin mine o suflare îngheţată... Ş-atita. Si pe urmă 
dorm somn de plumb, şi mă trezesc amirit, parcă aş fi omorit 
pe cineva, Asta-l vienta mea, iubite 1.» 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA 273 


Radianu dâdu din cap cu disperare și ridica încet spre mine 
dei ochi m care luceaŭ ee D ep 

«Ce? crezi că pling? rosti el tresărind. Ma ajuns numaï 
căldura focului. Nu, ei nu mă induioșez. EU sint plin de ve- 
nin. Eù sint op om foarte răi. Am ajuns foarte jos, Numai 
pe tine te iubesc Tu te-af uitat cu milă la mine. lIncolo nu 
pot să sufăr pe nimeni. Mii greață cind intra in cancelarie, 
cind umbiu prin tirg și văd atiţia Velo, cărora le curge noroi 
prin vine, cind intra în strada asta care e o baltă murdară... — 
Crezi că nu ştiu, urmă el după o clipa, crezi că nu sti că ești 
un rătăcit? Ce ţi-ai închipuit? eg închipuit că trăeşti pe 
tărimuri fericite și linigtite... He-he! In liniştea asta care te in- 
şulă, curge ca oriunde aiurea fluviul răutății omenești...» 

Tăcu, Incruntă eprincenele și-și aținti ochii spre flacâri. Il 
priveam uimit, turborat, parcă intram în locuri întunecoase şi 
necunoscute. Omul acesta vorbea despre patima lui cu amărk- 
ciunea disperării, vorbea despre lume cu dezgustul disperării ; 
vorbele lul inchideat o tristeţă asa de apăsătoare, incit aveam 
simțirea că sint faţă la agonia unul om care a inghițit otravă gi 
biestemă lumea în ceasul morţii 

Tăcea acuma, neclintit. Şi cul întăi vint al ernil suna a- 
dinc atară, în livezi, cu creșteri fioroase, cu scăderi tremurate şi 
chinuite.  Radianu asculta melodia aceasta viforoasă, o asculta 
aşa parcă răsuna în ol, în sufletul lui. 

Intrebai într'o vreme: 

«Ziceal că vrai să-ml spul ceva? 

— Da, sopti el, Voiam să te întreb de ce-ai venit aici, în 
lumea asta a noastră... Da ach nu te mul întreb. De ce să te 
mai intreb? Ai venit ca să găseşti poate linişte. 

— Da, pentru asta am venit, Al înțeles poate cite du- 
"ert am incercat». 

Radian chitină din cap, cu indoiulă : 

«Hm! An inteles, mi-ai spus.— Vezi tu, zise el, privindu- 
mā trist, înțeleg să ajungă un om aşa, să se ticăiloșească pentru 
dureri adevărate. Dar of pentru ce-am ajuns aici? Spune! 
pentru ce-am ajuns? En mam avut nimic. Aşa, la inceput, o 
dragoste oarecsre, puţină. foarte puţină, repede mistuită ; şi pe 
armă up s'a mai petrecut nimic in mine... Dar vezi. iar mă 
gindesr, asta I prozăvia! Nimic! N'sm simţit ninic în jurul 
me, n'am putut face nimic în lumea asta, nu n'am simţit in- 
demnat si fac nimic, şi incet-incet mi-a amorţit simţurile ; tot 
ce-aveum bun în mine s'a dus, repede sa mistuit, repede sa 
risipit, caşi începutul acela de dragoste... Așu am fost eù. Nu 
ştiu de ce am fost eŭ așa. Ș'acuma uite,—am ajuns, grozav am 
ajuns !— Grozav am ajuns! rosti ei, cu spaimă; nu pot să mă 
mai lipsesc de otrava asta !... Sun tu cel asta? Väd durerea, 
văd moartea innaint-a mea gi nu mă pot stăpini!—Qrozave lu~- 
cruri! amare lucruri ! şopti el repede, co Infiorare. Parcă vorbea 
singur. Apoi se opri ca s'asculta plingerile vintului. 

2 


"4 VIAŢA ROMINEASCA 


«Cite visuri de aur. şopti el intrun tirziu, cite visuri da 
aur îmi făceam en odată! Acuma, uite, luni cărunțeşta părul şi 
mustață; dar atuncea, eram bâiat tinăr. Atuncea puţin mi-a 
păsat. Cu doi franci m'am dus in Bucureşti, si c'o bueceluță la 
subsuoară. Pe jos m'am dus. Şi dormeam la început undeva, 
pe pămint, întrun dos, mă sjungaa ei ploaia de multe-ori ; iar 
de mincat mincam de douăzeci de bani pe zi, atit, citeva prune 
şi o bucăţică de pine.. Aşa am inceput ep, iubite, —și eram 
tare ca oţelul! Nici nu m'am înbolnăvit In vinturi şi plof, nic! 
n'am murit de toame, și greii, greii am dus-o multă vreme, dar 
aveam tărie, aveam curaj, și mai ales imi făceam multe visuri... 
Şi munceam, şi răzbătiam, şi ași fi putut să rhzbat Sus, Sus... 
Uite, dacă ași fi putut batir cit de ct zmbi şi vorbi dulce ca 
Leonard al nostru Iliescu, bine mi-ar fi priit... Tare sus m'aşi 
fi suit. Aşa, sus, are să sue el, Du' el n'are nimic din ce-aveara 
eu. Nic! focul mei, nici scăpârările minţii mele.. Eù am fost 
totdeauna intăio, totdeauna, orl-și-unde... Așa, dragă,—si pe urmă 
am ostenit dintr'odată in pustietatea asta, Sam căzut 1... 
De-acii n'o să mă mal ridic! De-acti s'a sfirsit 1...» 

Işi plec în piept capul, 


«Poate vrai să stji de ¢g?— Stii poste, caşi mme Si sint 
şi alţi! cari ap ajuns ata, dar în ei a morit totul, ei nu se mai 
pling, în ei şi judecate a murit.. Dar in minca fost o fierbera 
mare, —şi încă nu s'a potolit cu totul... En am avut dureri gro- 
Zave, &iozava düre cind am simțit că mă duc! En mn mal 
intorc. cu capu'n piept, cu ginduri, în cimitirul trecutului,,. — 
Aen, iubite, aṣa e nefericirea mea, Și știi că urasc pe toți cui 
mă impresoară ` Ñ urăsc pentiucă am ajuns și câ cu ei, De 
aceia am căzut, pentru-că trebuia să mi prefac şi ep, să intru 
in apa tuturor, sub luciu, unde nimic nu se cunoşte,,.2 

OA prelung, după aceia parcă-l cuprinse o nebunie a vorbei. 

«lata, dacă nu te plictiseşti şi nu ţi-l somn, am să-ți spun 
un şir do istorii foarte adevărate, Le ştii bine pe toate, am trit 
şi ep alături, mi-am depănat şi eu alături firul nenorocirilor mele. 
și ştia totul.—De liniştea cul te-a! minunat dumneata in frumu- 
Solle acestea ala livezilor? Să zicem că te-a! minunat de linis- 
tea cncoanei Smaranda Pacu, care are o casă curată, un chte 
flocos, și şade toata ziua la portiță cu ţigara în gură. Să zicem. 
E văduvă, dar să ştii că grozav ar vrea să se mărite iar.. Asta 
se ştie. Apoi în întâia căsnicie a dumnisale, dragă, lucrurile s'añ 
petrecut intrun chip cam ciudat. Du, în întâia căsnicie a cucoa: 
nel Smaranda Pacu, care viețueşte intr'o cusă cu dumneata — 
Vasile Pacu trebue să stii că în tinereţa Inf avea patima ban, 
turii. Dar știi cum bea? Până ce cădea în bot, așa bea!-—Iar 
rudeniile toate, oameni cu greutate şi cu multă minte, san sti. 
tuit să-l așeze pe băiat, să-l linişteasca, să-l însoare, Dar el vea- 
nic umbla dintr'un şanţ in altul. Bine; se sfituesc şi găsesc pe 
ființa aceasta, pe Smaranda Botezatu. Pe-atunsi era tinără și 


INSEMNARILE LUL NECULAI MANEA 373 


subțirică și nu bea tutun. S'adună neamurile dintr'o parte şi 
din alta şi hotărăsc aşa, in sobor mare: Vra să zică, noi facem 
căsnicie. Dám o slujbă băiatului. Si urmă nevastă-su să-l tie 
la post din partea băuturii... Sa-l Ge la post pănă ce s'a dez- 
vața.—Aşa, dragă, s'a făcut căsnicia, şi la nuntă Vasile Pacu 
sa îmbătat așa de tare cu rachia, iubite, că altceva nu bea, s'a 
îmbătat aşa de tare încit a căzut sub musă încet, incet, nici 
nu La simţit nimeni; numai miresei La trecut un fier rog prin 
inimă... ŞI pe urmă două luni l-aŭ ţinut rudele inchis cu nevas- 
tă-sa, luna de miere !... Și! dädeaù trei pâhărele pe zi, — numai 
atita, —ca să-l dezvete... Ga slăbit, a slăbit omul, s'a făcut alb, 
şi se tingula că-l arde la inimă, și cerea de băut... Plingea şi 
cerea dela cucoana Smaranda... Asta a fost vieața lor de insu- 
râței... Şi mai făcea una: se scula noaptea și căuta cheile dela 
dulap.. Acolo în dulap era sticla cu venin... Umbla ca un bot, 
desen, prin casă, şi nevastă-sa se deştepta şi tipa ingrozita.. 
Și Intro bună zi, săracul, nu sa mai sculat din pat, şi sa 
stins.. A murit din pricină că n'a mal biut.. Şi vezi tu, prie- 
tene, al să Înțelegi că cucoana Smaranda a rămas fată mare, și 
de aceia de-atita amar de ani, decind e văduvă, se gindeşte $i 
€a, Saraca, să se mărite... Asta a fost o fericire, aici în casa 
unde stăm nof Innaintea fuculul...> 


«Despre liniştea cul vrat să-ţi mul povestesc ? urmă cu glas 
învăluit Lon Radianu, Să zicem că vrai să-ți vorbesc despre linis- 
tea lui Dumitru Avrămescu, care are căsuţă chiar peste drum 
de-aici, [| ştii: are doua mustâţi foarte groase, g'un obraz scofilcit 
grozav. E funcționăraş, Tatăl săi a fos: gospodar în Păiseni, 
aproape, şi el a învățat să scrie şi si-a făcut un viitor aici la 
tirg... Tou vecinii dumnitale trebue să ştii că an devenit fericiţi 
în acest fol Sian făcut un viitor la tirg... Nevasta lui Dumitra 
Avramescu sămina cu cucoana Victoria, numil mi se pare ch 
e ceva mal bolnavă. Nevasta lui Dumitru Avrămescu, cucoana 
Savastiţa, ma dăruit societăţii nici-un bărbat. A născut numai 
trel fete. Toate an crescut mari şi n'aŭ avut zestre. Cea mare 
Su măritat cu un bäint care trebuia să-şi facă un viitor. Agora 
nu se putea mărita din pricină că era foarte uritä Chiar părinţii 
se spăimintaii de părul ei aspru şi zbinit, de nasu-i ciudat, și 
de nişte buze ca de negru.. O ciudațenie,. Şi cucoana Savas- 
Dia şi cuconu' Dumitra, întreba: «Cind dracu al să te măriţi, 
ciuma lumii? Cine dracu are să se mal uite la tine? Bunicu' 
din groapi 2.» Sa intimplat insă că trăia pe aici un flăcăi 
tomnatice. Poate avea cincizeci de ani: nu bea apă niciodată. 

i tusea di nineața cind se scula gi seara cind se culca... Cuconu 
Pennes şi cucoana Savastita aŭ fost bucuroşi cum nu se poate 
spune că aa dobindit nn asemenea ginere. Și ciuma lumil sn 
mă:itat. La un an, însă, a început şi ea să tugească, Şi adous 
primâvară n'a mai apucat-o: a murit... Asta nu s'a intimplat 
de mult... lar toată zestrea el aŭ moştenit- celelalte surori... 
acuma tuşesc si ele dimineața cind se scoală și seara cind se 


Kei VIAŢA RONINEASCA ` 


e e—a - — e e aa a a 


culcă. Ba a inceput să tuṣeasch şi domnul Dumitru Avrâmescu. 
Poţi să-l auzi in fiecare dimineaţă cum bate duba cind ese.. ŞI, 
ponte, înțelege ceva, săracul; şi de necaz mure sa intristeară 
cind ia jean, de-l aduc alţii acasă, și-l cumpânesc pe acri, spre 
sâlusul linistei Inl.. Asta-i altă intimplare udevărată. > 

Şi Ratianu incepu să rida Incet, cu răutate, ridicind spre 
mine ochii înnegurați. 


Glasul tovarăşului men era acuma scurt şi guerător, tre- 
zind în juru-mi tantazmele acestea cumplite dintro viaţă in- 
chisă, care are atitea dureri in Intunericurile ei, Nici nu bănuiam 
in jurul men plâmada aceasta a nenorocirii, și destăinnirile lui 
Baan, destăinuirile omului acestuia învins, zdrobit, inveninat, 
mă înfricoşaii. Tâceam şi ascultam vintul, care avea acuma vi- 
brările unor clopote depărtate şi stranii. 

<A, dar sint unele istorii mal ciudate gi, dach vrai, mai 
tramoase, începu iar prietenul med cu risu-l uşor, crud,—şi sta 
neclintit ca de piatră, în jit, dinnaintea focului pe moarte. — 
Fiecare casà își are imprejurările el.. Dumneta îţi dal soco- 
teali ce inseamnă istoria unei case, istoria une! odăi, cu oglin- 
zile care aŭ năsfiint atitea obrazuri chinuite şi atitea lacrimi, 
cu scaunele şchioape care ai sprijinit atitea trupuri rănite, cu 
paturile În care aŭ gemut viii, până ce s'au alinat apol în somn 
de ghinţa 7, Fiecare are o istorie amărită, crede-mă pe mine. 
Uite: odaia meu, n'o cunoşti... Odaia mea e goalt ca sufletul 
med, si rece, foarte rece : e mormintul meñ.. acolo îmi sorb eñ 
veninul, acolo band, şi am un pat, care scirție, parcă plinge cind 
cad pe el. cind mă prâbugesc în somn negru! Iar in odäile cele- 
ialte stă domnul Alexandru Roman. Pot să-l zic moş-Alexaudru 
Roman: ucumai cărunt și zbireit... Ştii dumneta cum urăsc e 
pe omul acesta, pe Alexandru Roman? Ii dat dumneta soco- 
tealā? Cu toată disperarea il rase)... Da mult, de muit staŭ eü 
la d'ngul si de mult il cunosc. Da ani i! stiù imbrăcat in straele-i 
de şiac, de an! tremură şi stringe parà lingă pari... Poate-af 
auzit de el. Acutna-! singur: cind vine vromea prijitului își pune 
Sort şi se leagă cu primea la cap, cum af văzut pe cucoana 
Smaranda ; stringe noroil din uliţă şi-şi lipeste pereţii. Cu noroi 
H lipește ca să nu cheltuiască cu lutul. Sat auzit poate cum 
umbla din dugheană în dugheană gustind maslinele și stafidele, 
ai auzit, poate cit ce selbatec ininincă cind e poftit undeva, la 
masă. Grozav îl urăsc, Şi-l cunose da mult, [i cunosc decind s'a 
insurat, en luat o fată orfană de aici, din tirg, pe una Olga Ca- 
raiman, o fată subţirică și blajină, s'o pui la rană. A luat şi o 
leacă de avere zestre. De pe vremea neeit ata ep in odâița 
mea. Şi zi cu zi am băgat de seamă cum curge vieața acestor 
det oameni. care se intovărăşiseră an trăiască până la moarte, 
IO poți da dumneata seamă ce se petrecea ? Fiinţa aceia slăbuță 
şi subțire mâtura, spala podelele, grijea prin ogradi, gi umbla pe 
dinnsintea ferestreior mela iînti'o fustă veche, cirpită într'o sută 


INSEMNARILE LUI NECULAI MANEA = 


de locuri, o fustă care fusese da bună samă tirita, apoi părăsită 
intrun colt de uliţă de o cet ston. Aga umbla ființa acei. 
Apoi. din trel lemne, trebuia să facă mincare. Celelalte eran ti- 
nat: in hambar sub chee. Stăpinul ji lasa şi un pumn de făină 
de gin an strachină de fasole care trebue să fi fost numărate. 
Cite zile, cite luni, o ant, a eşit aen in stracla-i de şiac Ro- 
man, ca Să se ducă să-si apere procesele la judecătorie? Site 
zile şi ci ani a făcut femeia aceias bătâturi la genunchi spălind 
dușamelele, ciți ani a numărat fasolela zgireitului 2... Dumneta 
nu știi nimica ; dar eù știi că ea în ant lungi na văzut nn 
ban în mină, n'a văzut odată ce era in dulap sin sipete. in 
dulapul et sain sipetele ei, anl a trăit aşa umblind ca o umbră 
în zdrenţele ei şi nu m'a vazut decit pe mine la geamul met. 
ŞI zile nenumarate a plins, fară s'o nudă nimeni; ef onnzeam: 
după aceia na mai plins!—Așa-l că asta o poveste din altă 
lume? Şi s'a petrecut aicea, la ciţiva pași de noi. Pe urmă n'a 
mat plins. Pe urmă a inceput să se uite drept lnnainten ei, in 
necunoscut. Uscatà ca o scindură, albă st tristă, umbia încet, 
moale; putea șa ude ploaia putea s'o bată soarele: tot atita 
era dacă ar fi udat ploaia, ori ar fi ars soarele, o piatră! Asa 
nesimţire cumplită facă n'am văzut. Nimic din suflet nu-i mai 
rămăsese ; poate nici nu mal stia ducă-l fint omenească, și 
încă o fiinţă care, cine ştie, poate trebuia să se bucure în lume, 
sd aibă zimbet in ochi. să-i tremare inima! Aen, lingă umbra 
aceasta, a trăit fiara, a trăit omul pe carz-l urăsc aşa de grozav 
pe care-l las ap trăiască. Nu pot să-l fac nimic, nu mă simt 

n stare să mă apropii de el. A trăit ling dinsa şi a privit-o 
cum inti'o zi a căzut şi a amuţit... N'a gemut, ma strigat, A 
stat zile intregi întinsă cu faţa In sus, numai ochii Träip. 
Pe urmă a murit.. 

Şi din odaia mea, prietene, eŭ am ştiut, am văzut toate... 
Da, toate leam văzut, gemu stine Radianu, şi ființa aceia mi-a 
tost dragă multă vreme; pe urmă mi-a fos milă de dinsa; pe 
urmă imi era milă şi nu mă mai puteam uita la ea! Asta-i 
dragostea mea cea puţină, iubite, repede mistuita, repede riai- 

ta...» 

= Incet își ridică fruntea şi mă aținti c'o privire sălbatecă, 
Risul crud murise ; fața fí era plină de o mihnire de moarte. 

Şi foarte lin, sfirşi: «Viaţa noastră, prietene, citeodata e 
foarte trista...» ` 

După aceia sa cufunda ca'ntr'o amortire, Și ea parcă nu 
indrăzneam să turbur liniştea odūli şi lumina neclintită a lampii, 


(Va urma) Mihail Sadoveanu 


C. Sandu-Aldea 
— Două Neamuri — 


Ştiu că dela un caz individual nu ai dreptul să inducila o 
clasă şi Flaubert a spus'o mai bine decit oricine: „ Dela un caz 
particular nu trebue indus nimic general ei aceia cara se cred, 
prin aceasta, progresivi, merg impotriva ştiinții moderne, care 
cere să ingrimădești multe fapte înnainte de a stabili o lege“. Aşa 
dar, dacă un scriitor alege ns: tip mizerabil dinta'o clasă oare- 
care, aceasta nu-mi da dreptul să induc concepţia scriitorului 
despre acea clasă. Cine, de pildă, alege wu stăpin rău, nn ţăran 
rău, etc, nu insamnă că și are cutare concepţie despre clasele 
din care şi-a luat eroii. (Totuşi, cu ein exagera de loc, chiar 
în acest caz, dacă voiu eent că scriitorul care s'a intimplat 
să aleagă un stăpin, pentru a zugrăvi rantatea, nu e un jubi- 
tor al acelei clase, precum unul care ar alege un ţăran, in ace- 
laș scop, nu e un om care se prăpădeşte dupa țărănime). Dar dacă 
obișnueşte să-și aleagă pe cei răi din o anumită categorie, atunci, 
după „Ştiinţa moderna“ —fiindeă am în faţă o „ingprămădire de 
tapte“ —am dreptul să „induc“ dela aceste mai „multe fapte“ la 
general, am dreptul să afirm că scriitorul, prin tipurile sale, 
imi zugrăvește 0 categorie de oameni. Acest. lucru l'am spus de 
mai multe ori; am spus că alegerea /regueută a unor tipari, 
de pilda antipatice, din aceiaşi categorie socială, îmi arată cum 
priveşte scriitorul acea categorie. Şi, mai am o cale, poate nu 
aşa de sigură, de a face asemenea inducțiuni : Cind într'o cate- 
gorie sociala, cutare tip e o excepție cu totul rarā (av zicem: 
țăran... exploatator al arendaşului), și în altă categorie, antago- 
Dică celei dintăiu, cutare tip 6, iar, cu totul rar (så zicem: 
arendaş... exploatat de țăran), și cind autorul alege, din categoria 
primă focmai pe cal rău, şi din categoria a doua focmai pe cel 
bun,—atunei, iarăşi, am dreptul să fac inducţiuni. — Cind, vorbind 
in treacăt despre d. Sandu Aldea (in urma Plugului), am carac- 
terizat concepțiile sale asupra subiectului său, am făcut inducţii 
de toate aceste feluri. 

Despre Două Neamuri nu am de argumentat mult, in acea- 
A Sie In arendașul Iani Livaridi și in boerul Mâcieg, au- 

ru 


nu ne dă „două cazuri particulare“, ci doug categorii de 


C. SANDU-ALDEA 579 


Å- 


oameni, căci ne-o spune chiar din titlu: ei reprezintă „două nea- 
muri” şi apoi, printr'o greșală de procedeu artistic, căci nu era 
nevoe So spue pe față, autorul declară singur: „In acești doi 
“ameni se răsfringeau sufletele a două neamuri deosebite... nea- 
mul Măciesilor și al Livarizilor“ (pag. 215).— Această declaraţie, 
dealtmintrelea, apare de mai multe ori în acest roman. 

Aşa dar, personajele sale nu sint „cazuri particulare“ sint 
tipari veprezentative.—lar acțiunea nu e, nici en, un „caz parti- 
cular“, ci un „caz general“, e zugrăvirea unui fenomen social ge- 
ner), E vorba de proprietarii Romini și de arendaşii Greci. 

Și personajele secundare conlucrează şi ele la caracterizarea 
acestor categorii: Mişu, fiul lui Livaridi, crismarul Nicoli, ete. 
caracterizează pe Greci, iar invățătorul, țăranii, etc. caracterizează 
pe Romini (şi deci categoriile nu sint numai sociale —arendaşi şi 
proprietari—ci și etnice: Greci și Romini) 

Şi acum, care este concepţia, pe care d. Sandu Aldea vrea 
so ilustreze prin romanul său ? E simplă și clară: Grecii sint 
zai, prin definiție; jar Rominii sint contrara, tot prin definiţie. 
Probabil că d, Sandu-Aldea şi-a făcut această concepţie numai 
despre Grecii care vin aci ca să se'mbogăţească, căci altmintre- 
vea lipsa de realism ar fi pren strigătoare: Un popor, întreg, nu 
poate f numai bun, ori numai rău Desigur că Grecii care vin 
să se'mbogățească, sint un anumit fel de Greci, care trebue să 
De mai răi decit ceilalți, căci sint o se/ecțiune specială, Asa dar 
«neamul» aci trebue înțeles întrun senz restrins ` «neamul» gre- 
cesc care se'mprăștie în lumea mare pentru a exploata munca 
străina.—ŞȘi pe aceşti oameni, pe toți, nu pe unul numai, cota 
ce s'ar putea intimpla, d. Sandu-Aldea ni-i zugrăvește ca fiind 
numai TAi, răi în toate privinţele, din cap pănă'n picioare.— Insă, 
aste cu neputinţă ca un om--unul singur chiar—să fle mima? 
răutate, căci nu este nici un om atit de mizerabil, incit să nu 
aibă—au spus» alţii- un grăuute de bunatate; şi cu atita mai 
mult este imposibil ca o categorie sociulă—fie şi «neamul» lui 
Livaridi —să fie alcătuită wua? din oameni care să fie semai 
răutate.— Celălalt «neam», neamul lui Macieg, e menat bunitate, 
“ară nici un procent, cit de mic. de răutatea, cees ce esta iarăşi 
o imposibilitate. Şi dacă d. Sandu-Aldea concepe aşa personajele 
romanului său, dea păcâtuşte impotriva realismului, (dan nu 
rugrăveşte oameni reali, d-sa procedează în mod simplist, prin 
aliminări, fâcind abstracţie de bunătatea inerentă oricărui om, 
mai ales oricărei categorii, şi de răutatea inerentd, iarăşi, ori 
cărui om şi oricărei categorii. — Intr'o nuvelă, unde omul apare 
intr'un aspect, două, al temperamentului săa, această unilatera- 
litate poate merga; intrun roman, unde ni se dă isforia vieții 
unui om, omul trebue să fe aşa cum este el, in totalitatea lui: 
fatal cu umbre şi cu lumini,—unii mai mult cu lumini, alţii mai 
mult cu umbre.—Exageraţia în ambele senzuri, este caricaturi- 
zare—ea se mai numeşte şi romantism. Dealtmintrelea, este 
drept, mai toţi scriilorii: au fost mmi mult sau mai puţin ro- 
mantici, In acest senz.—unii au ajuns la extrem, ca Flaubert 


350 VIAŢA RONISEASCA 


Bouvard rt Pecurhet, care, desigur, este opera lui Cen nai slabi. 
lar realismul adevărat. comp'ect, nu l'a atins decit Tolatoi, cara, 
da aceea, este cel mai mare romancier al omenirii. ȘI, să se 
arăte, în Ama Karenina ori în Răeboiu şi Pace, un singur 
om, din sutele saie de oameni, care să fe numai bun san nu- 
mai rău! 

Dar să luăm acepstă concepție a d-lui Sandu-Aldea aa 
cum este şi să vedem dach ea este indreptâțita, prin roma- 
nul său. Sa vedem daca autorul isi justifică, în roman, intenţiile 
sale, dacă zug 'Avirea faptelor realizează ucrazta concepție, Dacă 
o realizează, atunci, /iterariceşte, ea este indreptăţita. Și, pen- 
tracă presupunem că conceptia autorului ssupra oamenilor şi u 
lucrurilor, nu s'a schimbat dels ultima sa operà (ir urma Si 
fera până acuma, ne vom folosi. pentru a căuta cum işi reż- 

azi d-sa această concepție. şi de volumul său de nuvele, 

„58 anal zăm tipurile mai principale şi mui reprezentativa : 
Iani Livaridi, Mişu Livaridi, şi Micieg, Să vedem sufletul celor 
doi dintâi, spre a constata in ce constă răutatea lor.—si sufle” 
tul eelui din urmă spre a vedea in ce constă bunătatea lui. 

Ian: Livuridi a fost crescut în condiţii de a deveni energic, 
econom şi harnic; el mai învaţă cum să se imbogățească turind 
munca altuia; prin urmare educaţia | pregăteşte pentru a de- 
veni ou exploatator ghibaciu si nemilos. Pană aici vedem cà 
avem de a face cu un om fure, cù o energie ireductibilă, cu 
unu! «lin acele tipuri care ispitese pana d-lui Sandu-Aldea și 
pentru car, dupa spusa admiratorilor sài, el are o simpatie ar- 
tistică, — Livaridi e un mm cu care nu se glumeşte: Cind prind 
je ţărani cu caii in griul lui, îi bata de-i zvintă. D Sundu-Atiei 
sinte, pentru această faptă, o mara ură, intocmai cum um aim- 
Dt noi pentru Mindrea, deşi, o spunea nu ştiu care admirstor- 
critic, Mindrea era iu dreptul lui, chci avutul lui eri oi Mm 

e Spa, atunci și Livaridi e in dreptul lui. —Livaridi exploa- 
tează pe tărani, mai cu samă se foloseşte, pentru aceasta, d: 
faptul că țăranii n'at pâşune. D. Sandu-Aldea innegruşte pe Li- 
varidi, pentru aceasta— si are dreptate, eâci şi noi ne revoltar, 
cum ne-am revoltat de purtarea lui Mindrea, desi criticii-mi. 
miratori vorbeau de «dreptul» Jui Mindreu, ceea ce ar putea re- 
clama şi Livaridi : dreptul de a impune orice condiții țAraniior, 
căci mosia era a sa. Livaridi e aşa de riu, incit, pentru a fac 
pe fiul său să vină dela Paris, întrebuințează, cu o multumire 
drăceasc, o stratagemă extremă : face ca fiul sâu să fin înştiin- 
Lat că el a murit: atunci, pentru mostenire, va veni, —zice Li- 
varidi triumfind de răutate,,. Cred că e o exugerare, o chen, 
turizare, care nu se justifică prin firea lui Livaridi.. dur si 
trecem .. 

Atitudinea d-lui Sandu-Aldea faţă cu Livaridi e cu totul 
alta decit față cu „Mindrea,—iar aceşti doi oameni, totuşi, sin: 
din aceiaşi cutegorie socială şi, mai ales, suflateuscă.. Pe Mia- 
drea, autorol il abaolve, pe Livaridi nu! M-a dat dreptate, căci 


12 SANDU-ALDEA 91 


E EE — o o 


odată am spus că, dacă pe Mindrea Var fi chemat Ghidala, nu 
Var f ertat.. EI bine, Ghidala din Moldova, în Muntenia se nu- 
mèste Livaridi . Fiindcă Livaridi e grec, !ui nu i se iarta, 

Fiul sau Mişu, utilizat Je d Sandu-Aldea pentru a zu: 
gravi acelaş «neam» străin, nu zugrăvește acel «neam», Nes- 
mul acela e Con inimă, dar e tenace si econom —asa-și tace 
averile. lar Mişu e un cheltuitor, un atricut, un om cure e în 
stare să compromită averea agonisit do tatal său, EL in loc 
să se arunce, ca tatăl shu, în exploatarea nemiloasă, (un mo- 
ment numai s'ar părea că-şi ia în serios rolul de ajutor al ta- 
Lou) sân: atunci se mindrifică), se plictiseste, moare de dorul 
Parisului şi fuga acolo. spre a petrece cu oameni cure nu-s din 
«neamol» său, şi întocmai ca dingi. Asa dar, e! nu poate fica 
racteristic pentru zugrăvirea „neamulti“ lui Iani Livaridi. Mizu — 
nu vedeți ?—s'a asimilat perfect tinerimii dorés” a ţării noas- 
tret. Mişu caută să seducă pe o fată din sat—iata din flori 
a boerului Măcieş—cnea ce esta, cu drept cuvint, un stigmat 
de ticăloşie pe fruntea lui Mişu... Această dorință a lui, deal- 
mintralea nesatisfâcută, o zugrăvită, ceea ce e just, ca o mani- 
testare mizerab.li,—dar mă mier că d. Sandu-Aldea n'a văzut 
contradicţia în care cade căci noer) Macieş a facut acelas 
lucru, izbutind pănă la capăt, cu fomeea unui firan, —dragoste 
din care s'a născut tocmai fata pecare o doreste Mişu. Si despra 
aceast «dragoste» a buerului Micieg, autorul ne spune cà a 
fost „0 dragoste sănătoasă“ ! Cum „sânttoasă"? N'a fost un 
adulter ? E curios cum d. Sandu-Aldea se'ntreabi imediat pe 
pagina urmâtoare : „Ce rhu a făcut el (Mâcieş) în lumea gata", 
Ce rău ? Un adulter! Și un adulter cu fomeea unui rob.decara 
nai măcar frică, dacă lucrul s'ar descoperi! E „a pàlnui pe 
un parulitic“! Dar iarăşi, se vede că „neamul” din care face 
parte Micieş îl scuzează de această faptă ; mai mult: hi häri- 
zeşte un merit! 

Boeru: Măcieş: dar acesta e o țesătură de neconsecvente, 
El e bun, el simbolizează un „neam“, pe care autorul vrea să-l 
incarce cu toata calitățile. Să vedem cum reuşeşte: Am văzut 
că a comis, cu aprobarea entuziastă a autorului, un adulter 
Are o fics, el ştie cà are o fiică şi. cu toate ch stă la o palmă 
da loc de moşia su, pe care n dato în arendă, și cu toate că 
vine adesea pe la moşie, el nu și-a văzut incă pe fica sa care 
are 18 ani,—acum abia o vede, din intimplare; daca nu venea n- 
tinpiarea, tot n'o vedes. Şi atunci, ce acces de sentimentalism 
din partea boerului Măcies! Parcă ar ñ umblat cu opinci de 
fier după ea In lumea largă, şi, insfurșit, ar fi ghsivo.. Dar 
acest boer MAcieş, aşa da iubitor de ţăranii săi, da in arendă 
moșia-—cui ? lui Livaridi, exploatatorului fără mila. Dar chiar 
dacă n'ar fi ştiut cui da moşia, un iubitor de Grant tipic, sim- 
bolie, cum vrea să ni-l arăte d, Sandu-Aldea,— autorul ne spune 
cà Măcieş simţea pentru ţărani „o inbire cade frate“. —ar H dat 
moşia, pe care sa afi iubiții săi ţărani, fără nivi o condiție rela- 


J2 VIATA ROMINEASCA 


tivă la tratarea lor din partea arendagului ? Lar fi lăsat la dis- 
creția lui, incit să le impună orice dijme ar voi arendașul şi 
orice condiții de muncă, folosindu-se de păşunea. pe care, fara 
aceste condiţii, nu le-o inchiria ?—Și, incă ceva: Măcieş mu știe 
de teribila seceta care ţine toata vara,—Măcieș care sta la o 
palmă de sat, care iubește așa de mult pa țărani! Aşa dar, 
intenţia sa de a zugrăvi două «neamuri», unul numai bun, sl- 
tul numai rău, nu şi-a indeplinito d. Sandu-Aldea Ela voit 
să clasifice—și a facut greşala de a amesteca însuşirile unei 
clase cu ale celeilalte: ceea ce face Livaridi a (eut Mindrea: 
ceea ce face Migu fac toţi feciorii de bani gata, a făcut și boe- 
rul Măcieş; ceea ce a ficut boerul Mâcieş a voit sa facă și 
Mişu ; de chinurile țăranilor e vinovat şi boerul Maâcieş, etc... Şi 
boerul Năcieş. caracterizat prin unele lucruri ca bun, vrea să Be 
caracterizat tot ca bun şi prin alte lucruri. care autorului îi ser- 
vesc să caracterizeze pe alții ca răi... 

Aga dar, după ce se abate dela realitate, concepind oameni 
numai buni, ori numai răi, d. Sandu Aldea na reuşeşte, cel pu- 
ţin, să i creeze așa cum i-a conceput, Logica caracterului nu e 
respectată : oamenii săi fac lucruri protivnice caracterului lor 
(și contradictorii intre sine), pe care, încă odată repet, autorul 
vrea să ni le den ca consecvente cu acel caracter. 

Și aceasta, mi se pare că vine dintr'o calitate și dintr'un 
defect ale autorului Calitate: -utorul, ispitit de unele atitudini, 
pe care le vede bine şi care îi plac, le zugrăvește ; scana cind 
boerul Mäcieş ii recunoaşte fata o oarecum dramatică, e o scenă 
artistică», etc, Defect: autorul n'are spiritul sintetic, atitudi- 
nile şi faptele personajelor sale nu se topesc la un loc, in com 
cepția sa. pentru a ne da tipuri; ele stau alâturea, separate, 
parcă In diferite compartimente ale creerului său,—şi le zugră- 
veşte una după alta—şi ele, cum am văzut, adesea nu rimează. 
D. Sandu Aldea nu poate descoperi sufletul tn dosul multiplelor 
atitudini şi fapte ale personajelor sale, căci el este numai un 
puternice tip receptiv, şi anume vizual. 

Cu toate acestea, nici în redarea atitudinilor nu e in tot- 
Hesuna artist,—gi, mai ales atunci cind vrea să combată (căci 
vom vedea că romanul său e d (ise, o operă de propagandă). 
Discursul lui Mişu, ținut la Paris, Toto societate de viveuri, nu 
este „adevărat“, e o incercare de caricaturizare.— Munca cim- 
pului e zugrăvită ca o idilă, căci vrea să poetizeze viaţa de ţară, 
aitind că această idilă, pe moşia explontatorului Livaridi, face 
un efect asupra cetitorului care neutralizează efectul general al 
operei: suferința ce rezultă din exploatare.— Discursul lui Mişa 
impotriva țăranilor (cam in aceiași termeni în care un critic-ad- 
mirator acuza pe țărani, pentru a apira pe Mindrea—şi deci pe 
Sandu-Aldea), in loc să arate firea egoista şi rea a lui Mişu. 
este o pagină de gazetărie rece, incit Misu nu ne apare ca un 
om rău și plin de ură, ci ca un fonograf al frazeologiei ziaristice, 
Tristeţa lui Mişu, cind stă la ţară, că... uită franțuzeşta,—o ca- 


C. SANDU-ALDEA 283 


ricaturizare atit de eftenă, incit mA miră mult la d. Sandu-Al- 
den, care e o fire de artist! —Și-mi vine o întrebare: Oare au- 
torul, din ură pentru personajul shu, nu devine o oglindă schi- 
monositu, cind oglindește asa pe Mişu ?—cum, dupi propriile 
vorbe ale autorului, Mişu era o oglindă schimonosită, cure re- 
fecta prea urit pe tatăl său? GI apropo: d. Sandu-Aldea, 
cind vorbeşte de telegrama lui Livaridi despre moartea... sa, 
nu e și el, ca și Mişu, o oglindă schimonosită a lui Livaridi ?). 


Dar, în schimb, ce admirabile descripții de natură ! 

Nu există mai frumoase in literatura noaatră ; mai ales de 
felul celor ale d-lui Sandu Aldea, Am făcut această din urmă res- 
tricţie căci „d. Sandu Aldea, cum am spus mai sus, e un vizual 
pur receptiv. Natură, în opera sa, nu e un „état d'âme“ ca la 
Sadoveanu; el zugrăvește natura pentru natură. El nu zeman, 
zrază natura decit foarte rar,—ca, de pilda. cind scrie ch sub 
atingereu coasei, florile cădeau „fulgerate, triste“, ori cînd, zu- 
grâvind aspectul inceputului de iarnă, ne spune: „Și nu trecu 
mult si tutănelele voirie de frig",—ceeu ce e si de o rară 
conciziune, 

Pe dinsul il interesează forma şi culoarea— aspectul pictu- 
ral al naturii—si aici e maestru, lată descripţia unei holde: 
„Holda verde se legâna ugor in bătaia vintului, învălura, su- 
sura, avea o mlădiere de apă. In spicele fragede se frăminta 
viață nouă, se plămâădiau milioanele de boabe arămii, aur su- 
nător închegut clipă cu clipă din sucul pămintului st din lumi- 
pa soarelui. Și peste toate plutea o linişte mare ca întrun 
alter uriaș din toate se desprindea farmecul puternic al pămin- 
tului negru şi rodnic, etc.*.--Sau cind, şi mai scurt. zugrăvește 
aceiaşi holdă: „upele de zmarald ala griului”, - Uneori d. Sandu- 
Aldea are comparații de o sugpestivitate rară: „Se duse apoi 
ia fereastră și trase perdelele groase. Strălucirea zilei năvali în 
odas, veselă insufleţitoare ca un uriaş hohot de ris de soare“. — 
Nu mă pot opi de a mai transcrie citeva aspecte de natură, ra- 
date fericit: „Soarele răsărea, aprindea focuri de diamante in stro- 
pii de rouă, insullețea orice firişor de iarbi“.— „Departe, se ză- 
rea un puț cu cumpănă, ca o cruce subțire, innaltă si strimbata 
de vinturi“, — „Cind si cind, cite-o ciocirlie venea glonţ spre pä- 
mint, ca moarta“, — Sau această în adevăr admirab D observație. 
atit de bine redată: „Trenul fugea... Pâmintul, innegrit do plu- 
guri. astepta săminţa de griu. Locurile despărțite prin coamele 
răzoarulor, fărema că se învirtese, alunecind repede în urma lor... 
Şi aceasta încă, poate şi mai preţioasi ` „Soarele se māres, se im- 
roşa, scapăta și, din pragul asfinţitului, se nita cu un ochin uriag 
spre lumea imprâstiată pe ogoure. Rotundul lui răminea în ochi, 
și ovi încotro fe uitai, îl vedeai ca im ban peeke de pat 

ugea, odală cu privirea. peste griu, Peste poruimburi, mi 
ir ra Si ce don că ceri ës, mai departe această bana- 
litate: „Acest sfirsit de zi avera măreție de taină dumnezeiască !... 


aO VIAŢA ROMINEASÇA l 


(Dealtinintrelea, autorul sre adesea asemenea accese de lipsă 
de gust dar nu mai fac citaţii—ajunge că am stricat farmecul cu 
aceasta lin urmä L 

Dar, cum am spus, de multa ori zugrăvirea naturii e... 
pentru a 8 zugrăvită, nu o necesitată de nimic, nu serveşte nici 
a exprima stări sufleteşti, nici a încadra—şi deci a complacta 
Şi a relieva— viața, nici măcar a scoate efecte de contrast, A- 
ceasta fare ca romanul său să fle scris parcă in felii: natură, 
acțiune, natura, ete. 

Dacă, cu cea mat mare bunăvoință din lume, am putea 
găsi rațiunea acelei slmirabile descripţii a holdei, care am 
citat-o — ca nijioc (poate!) de a zugrăvi prozaismul lui Livaridi, 
prin contrast cu poezia naturii, ceea ce o pot acorda cu mare 
greutate; apoi zugrăvirea „puţului cu cumpănă“, a «ciocirliei»,— 
nu pricep ce rei au. Dar sistemul d-lui Sundu-Aldea e: Dacă 
un episod se petrece pe drum, el se simte dator să zugrăvească 
numat decit şi întoldeauna tot ce se vede de pe acel drum... 
şi efectul displhcut e că ai impresia ch acest procedeu e un fai 
de fic al autorului. Ca sa fin mai bine înțeles, să dau un e- 
xemplu unde zugrăvirea naturii are rol: Bucata citată mai sus, 
unde e vorba de învirtirea ogoarelor, căci aşa se văd ele din 
tren, are un înțeles, căci va ne suggerează repesiciunea Cu care 
merge trenul, —jar ca acest tren fugea Misu la Paris, fugea EES 
de repede. cu o inimă așa de upara! Aci, deci, evocarea repa- 
ziciunii este un adaos fericit. pentru cresterea impresiei noastra! 

Uneori d. Sandu-Allaa, din cauza ficului său, zugrăvește 
natura aşi de separat de viaţa ce se destâșură, că se intimpli 
că natura si-ţi soliciteze un sentiment contrar decit viața ca se 
desfaşură.—fâră ca eceastă contrarietate s4 dea nastere unui 
contrast artistic. Aşa este aspectul de idilă al muncii țăranilor 
pe care, pe de altă parte, autorul vrea să ni-i arate ca robi ai 
pmintului. 

Dar... toate acestea le răsplăteşte împărăteşte prin citeva 
pagini de o artă incomparabilă, in care, natură şi om se com- 
piectează, se incudrează perfect, dinlu-ne una din cele mai rare 
pagini de poezie care s'a scris în romipeste, E scena de dra- 
goste de sub cireşul din grădina Măriourei! E impăcarea a doi 
invrăjbiţi—care se iubesc asa de mult !—in sărbătoarea firii pri- 
măvăralice.,. Cireşul. cara e unul din personajele romanului, 
asistă, fericit parcă de fericirea copiilor săi. lu topirea acelor 
două suflete, care vor f uşa de nefericite! Nu pot cita aci bu- 
cata, că e mare, si n'o mai comentez, c'ar fi un sacrilegiu: co- 
tiți-o: pagina 188 si următoarele... 

Dar—ah! ingratitudinile acestei meserii : „critica“ ! — dar da- 
că d. Sandu-Aldea zugrăvește aşa de bine aspecte ale naturii, 
cind e vorba sà ne dea un tot, un ausumblu, o sinteză,— nu mai 
reuşeşte aga. Lett", zugrăvirea satului Vultureasea, şi nu vaţi 
vedea satul! E acelaş defect, pe care l'am observat lu zugrăvi- 
rea personajeior ` vede atitudini, dar nu le poate inchega întrun 


€. SANDU-ALDEA 585 


am e 


tot; aci: vede uapecte, dar nu ie poute combina întrun tot, — 
căci nu poate insufia viaţă, mai just: nu poate prinde viaţa care 
rezultă din reciprocitatea lucrurilor, Ce bine zugrăvește un copac ! 
Ce bine — incă — zugrăveşte o grâdină!, Dar un ent e un tot, e 
samă şi se para că d. Sandu Aiden vede admirabil, dar cimpul 
vedeni sale e marginit; el nu poate vedea decit consecutiv, gi 
na vede perfect tec t natura. 

Pantru natura, el are un fel de afinitate ; simţul lui pen- 
vu batură e asi putea zece, animalic, duca acest cuvint n'ar pu- 
tea fi luat in înţeles ran. Vreau si spun câ el are un simţ 
special, maf inferior, dar profund, prin care vede şi aude ceea 
ce noi nici nu binuim,. Dar mai bine să spunem că simțurile 
„ai sint aşa de puternice şi așa de proaspete, incit ii aduc sèn- 
za$ cara, pentru simţurile noastre amorțite—nu există... In li- 
uiștea complectă a naturii,— el fericitul !—aude „viaţa tainica a 
samânăturilor care nu încetează nici o clipi“; in spicele de gau, 
èl vede cum „se frâmintă viață noua“, cum „se plămădesc mi- 
lioanele de boabe arâmii”,— „Nu se poate spune prin vorbe ceea 
ce soarbe un suflet omenesc prin ochi, prin auz, prin miros, prin 
adinca, dulcea şi tuinica inflorare a tuturor simțurilor“ —cind e 
in mijlocul naturii... Acestea le spune d. Sandu-Aldea, şi in aceste 
cuvinte se zugrăvește pe sine insuşi, poate fără să vrea... 

Dar acest scriitor nu este simai, bine inţeles, un pictor 
àl lucrurilor din natură; deşi foarte rar, dar snt in romanul 
său buciţi de adevarată poezie: poezia primăverii, in paginile 
deja amintite, unde ni se zugrăvește acea admirabilă idila de sub 
cireş; visul Marioarei murinde in care imaginea acestui cireş al 
fericirii ei îndepărtate face o duioasà impresie,—ca valsul din 
Faust cind Margareta s nebună în inchisoare; melancolia boeru- 
lui Mācies, cind, după moartea nevestei sale, „trecea acum ct 0 
umb:4 prin odáile mari, reci şi pustii... ete.“—o pagină, e drept, 
à la Sadoveanu, şi mai slabă decit ale acestuia, care, în acest 
geu, e înimitabil,—dar fruimoasi, totuși, şi suggestiva, etc, ete, 


„Dona Neamuri“ nu e un „roman“, pentrucă autorul, cum 
am spus, bu poate reda personaje vii, consecvente, pentrucă nu 
le vede in totalitatea Jor, nu are puterea de sinteză prin gene- 
ralizare, adică putere de a vedea caracterul In dosul faptelor ori 
atitudinilor personajelor sale; pentrucă autorul e atit de recep- 
tiv, în cit nu poute ost din imagini, ele sint mai tari decit din- 
sul, Şi aceasta e atit de adevărat, incit intriga pi se pare nu- 
mai un artificiu. cure serveşte uutorului ca mijioc de a-şi ingira 
imaginile sale. Iar imaginile cele mai interesante pentru el sint 
ale naturii, aşa incit acest „rowan” este, mai degrabă, o com- 
poziţiune In genul pitoresc, cu preteatul unei intrigi. Zugrâvirea 
naturii e parcă, ea, intrerupt de viaţa omeneasca zugrăvită, şi 
nu invers, Uneori autorul utilizează şi pe om" tot pictural, în 


386 VIAŢA ROMINEASCA 
Dee 


atară de economia „acțiunii“ romanului: Zugrăvirea, de pildă mai 
pe larg decit e necesară, a unui bäețaş, care n'are alt rol decit că 
chiamă pe Livaridi la curte, etc. 

Dar, să nu se creada că aș voisă susțin că d Sandu-Al- 
dea nu cunoaşte ori că nu poate reda viața. Că nu cunoaşte 
toată viaţa, pe care vrea go redea în romanul ann. e sigur, Aga 
de pildă, scena de „despărțire“ la Paris, dintre Mișu și prietenii 
săi, e absolut pentrucă e absolut moartă ; autorul ne då 
0 „compoziţiune“ laborioasă și gazetărească, care, fireşte, e iip- 
sită absolut de via, — Dar cunoaște admirabil viata de ţară, 
viaţa, mai ales, ţărănească, Dacă o scenă ca „sorții“ e slabă, în 
schimb ce vii sint alte scene; de pildă paginile, unda autorul ne 
zugrăveşte coasa (deși se sfirșește mai slab), adică capitolul „Ti- 
nereţă“... 

D. Sandu-Aldea zugrăveşte bine, puternic şi viu, şi simple 
aspecte ale unar Res, ca acel Dăețaş care fugea in urma 


docarului şi „ţinea pu strinşi şi capu'n piept, ca un cal ta- , 
2 i epes 2o Ori, de pilJă, baba Ior- 


bune pănă mai eri se certau azi 
furch.. iar ea ridea atunci, zgripţoroaica, sorindu-se pe oare 
casei, trâgind a lene din luleaua înnegrită şi tinind ochii îm 
chişi ca o vulpe care se preface că ie Se poate mai 
bine? Puneţi o pe pinză pe baba lordăchioaia şi veți avea un 
tablou de Grigorescu. 

Dar nu numai aspecte, să zicem «instantanee», poate reda 
autorul, ci şi fragmente de via, şi tot att de bine. Cetiţi D 
ginile, in care autorul ne zugrăvește fericirea Mărioarei, cind 
află ea că iubitul ei, Neculai, dus la flotila, e sânatos: cetiți 
capitolul «Seceta», în care inclemenţa naturii, sulerinţa satului 
şi lipsa de inimă a arendașului (afară doar de citeva exagerări 

in punct de vedere artistic) sint redate şi intreţesute perfect, 
—şi in care, natură ei om sint așa de bine incadrate de data 
aceasta ` cet, mai ales, admirabila scenă cind invățâtorul Cür- 
pen, după ca isprâveşte scrisoarea câtră Neculaiu, din partea 
mamei acestuia, —înduioşat de atitudinea Marioarei, cara e de 
taţi, face acel adaos la scrisoare: «Vei mai şti că Marioara lui Cri- 
vaț e aci la noi; pune pe răşchitor niste canură pentru femesa 
mea. Mi-a şoptit si-ţi spun şi din partea ei. ete”... Şi nui şoptise 
nimic din gură; li soptise cu sufletul şi Curpen auzise! Ce- 
DU, insfirșit, acea dareroasi soens, cind Necalsiu vine în sat, 
în congedin, şi nu mai găseşte pe Marioara, care murise liră ea 
el să ştie!.. „—Maică, măiculiţă,.. Marioara...” exlama Necalaiu, 
-—Și autorul adaogă: „Stejarul mindru fusese frint de furtună...€ 
Cela trei cuvinte, pe care catastrofa i le smulge din adincul firii, 
sint, în adevăr, un semn cà stejarul — stejarul mindru şi tare — s'a 
frint... Dar simt că n'am spus nimic: Gel pag. 279 și urml- 
toarele. 

Dar-—incă odat1!-din aceste fragmente bune (sint şi unele 


C. SANDU-ALDEA 357 


slabe) nu rezultă un roman, pentrucă ele nu se grupeazi impre- 
jorul unei idei centrale: «romanul» acesta n'are unitate de acţi- 
une, nu este un organism, ale cărui organe (fragmentele) să lu- 
creze toate întrun scop unic: viața! După cum am observat 
să natura şi acțiunea sint agezate, parcă, în felii; tot aşa observ 
că diferitele acțiuni, şi ele, stau a/ăturea—că şi acţiunea e al- 
cătuită din felii. Lë 

Un roman e sau biografic, cum e, de pilda Dan al lni Vla- 
hn, sau dramatic, cum e, de pilda Notre Goor al lui Maupas- 
sant (căci nu găsesc în romineşte un exemplu). In orice caz, ori- 
cum ar fi romanul, el trebue să aibă o unitate: totulsa conver- 
geze spre un scop, totul să fie explicativ pentru desnodămint. 
Acum, care e ideia d-iui Sandu-Aldea in „Două Neamuri“ ? Se va 
zice că tocmai: Două Aert... Desigur, dar aceasta trebu- 
eşte să relasi sau dintrun roman biografic, sau din unul dra- 
matic. Şi ambele acestea, orice-ar reeşi din ele, trebuesc, mai 
innainte de toate, să indeplinească condiţiile unui roman,-—con- 
diţiile oricărei opere de ficţiune, dealtmintrelea. ` ` 

E scris «romanul» acesta pentru Livaridi ori pentru Mì- 
cies, ori pentru Mărioara, ori pentru Neculaiu? Nu ştiu!— 
Sur părea că pentru Mărioara, — dar atunci toate eelelalte 
personaje şi toată acţiunea ar trebui să servească ca fond 
pentru viața Mărioarei! Poate că eroul e satul Vultureasca “ 
Dar atunci pentru ce personajele ţărăneşti nu sint reprezentative 
ale satului ? Sau poate sint doi eroi: Două Neamuri, adecă Livaridi. 
(Mișu, Nicola) şi Macieş (plus satul)? Dar atunci pentruce. drama 
sa concentrează în Mărioara, mai întâiu, şi apoi în Neculaiu ? Poate 
că iubirea acestora e „romanul“? Dar atunci pentruce «Două 
Neamuri» ? Si aşi putea sñ fac toate ipotezele posibile şi sint 
sigur că le voiu face în zădar!—Incă odată: povestea vieții or 
rivărei pare cd ar fi „romanul“, dar atunci ce lipsa de eer? e! 
ce lucruri de prisos! ce e äm ee 5 sine ÎNSU și, a autorului, 
care vrea să ne zugtăvcască, „Două Neamuri ... a 

ȘI, ce ech? moartea Mărioarei ?—ca să et. E roi 
una din greşelie de concepţie artistică a autorului. — 4 omnia 
foarte natural, că a putut să moară, că trebuia chiar s moar 
de ceea ce a suferit —da! Dar pentru ce autorului ii trebueşte 
tă moară Marioara ? Caci personajelor nu li 89 întimplă rca 
care să nu fie semnificative pentru Ce să vrea să spună auto- 
rul! Mărioira moare —literariceşte— degeaba! 

Pe lingă lipsa de nisa vii, unitare; pe lingă dei e 
unitate organică, acest «roman» mai are un al treilea unge? e 
jezisti, autorul face propagandă prin el. Autorul se ge ip mc: 
acţiune, caracterizează el personagii, caructerizeză e Ch eri Su 
tace morali,—și adesea cade în gazetărie. Incepe chiar rapi e 
dar aceasta e permis, menai aceasta: Autorul zi] drop äs: Zei 
titlu, să şi spună fărerea sa asupra operei sale,—at e Macieş 
cind autorul, cum am văzut, ne spune clar că E Zë pe- 
reprezintă două neamuri—in loc să ne lase pe no D 


SNS VIATA ROMINEASCA 


concluzia acesta, atunci el greşeşte |! Greşeşte şi cind ne vorbeşte 
de «bieții țărani», de «oropsitii țărani», —căci trebueşte să arate 
ca-a «bieţi» şi „oropsiţi“, nu să ne spună el!... [ar cînd ne spune 
ciar că: „In rominească nu mor de foame decit oamenii de 
talent“, atunci autorul cade în gazetărie, casi atunci cind ne 
spune că Un petrecerea dela Paris) «Leahul dădea o lecţie» de 
patriotism rominesc, Hominilor şi, mai ales că, enu s'a găsit nj- 
mene să-i spună |Leahului] că doina noastră... a rasărit din... 
suferința adincă,.. etc.*-—vorbe foarte adevărate, dur pe care nu 
trebuia să le apună d, Sandu Aldea... Tot ngu autorul- tre- 
buia să ne lese pe noi sù vedem că <arendaşul n'are nici o le- 
gâtură cu pbmintul sfAut al acestei țari», nu să ne-o spue el 
deadreptul! Sa nu ne vorbească, apoi, ducă e artisi (şi e!) de 
stoarcerea averilor din pămintul frămintat în singelo strămoși- 
or noştri“, că e gazetărie pură... Cind arendaşul ride cu cru- 
zime, să nu ne spună sutorul: «Ce crud era risul arendușului», 
căci ori ne crede prea proşti, ori mare incredere în talentul său : 


e istoria pictorului care serie «cul» dedesubtul calului său pictat... 


Sau, propaganda indirectă prin fraze puse în gura persona- 
iclor, fraze care ae vede cit de colo ci sint ale aceluia care a 
scris eromanul» și care au ca efect artistic de a faca ca perso- 
ajele care la pronunţă să fie de carton. Asa, autoral pune 0X- 
plicaţia Ai a luxului, în gura lui Mācies... Acelaş Macieşare ne- 
norocirea să fie purtătorul polemicii pe care autorul o face im- 
potriva „gazetăraşilor, toţi oameni neisprăviţi care na spun pe 
toate pasurile; ţăranul romia e leneş, beţiv gi hoţ“... Aceste 
discuţii de lucrur, prea curente, aceste locuri comune, şi in sti- 
lu! disputelor zilnice, nu sint făcute să mârească valoarea artis- 
tică a unei opere! lar sfrșitul „romanului“: Mişu deputat; 
Mâcieş care constată ridicarea neamului Livarizilor,—oricit ar fi 
de juste, mi se pur lucruri teatrale şi toc bengal, după ce, in 
tot «romanul», am văzut o continnă propaganda în ton gazetă» 
rer. E clar că nu eu m'agi ridica impotriva ferndințelor d-lui 
Sundu-Aldea, pe care le aplaul—cu oarecare restricții! Dar aşi 
D fost fericit ca acele tendința să-l facă sa vada adevărul şi să-l 
tacă să Bimpatizeze cu ceet ce merită si fie simpatizat —și atita 
tot: el, autorul, să tacă, să nu să amestece!.. Ce admirabilă e 
scena, ciai vine doctorul la Marioura, acel păcătos doctor, cire 
ar fi putut'o scăpa, dacă n'er f venit de nintuială! Si ce feri- 
tit sint că autorul m'a lăsat pe mine, catitor, să caracterizez pe 
acest doctor, si nu mi-a spus ei, autorul, singur, sau prin gura 
vre-unui porte-parole A shu că: „Doctorul s'a purtat mizerabil”... 


D. Sandu Aldea are un stil admirabil, o limbi de o sigu- 
rană neintrecuta in literatura noastră, expresii cu adevarat poe- 
tice, mijiouce de stil de primul rang: să dan citeva exemple 
mâcur: Mărioara tristă: «isi pleca capu'n piept, se inchina ca o floare 
ruptă devint»; Mărioara voioasă ; «părea luminată la faţă ca o floare 
după plaser, — imagini admirabile, doar atita că, deşi la distanță 


€. SANDU ALDEA 359 


de 50 pagini, dar bazate pe celas efect, fac, oarecum o uşoară 
impresie de stereotipie; lumina soarelui, năvălind pe geam, după 
tragerea perdelelor, ca un <hohot de rìs», de care um mal vor- 
bit; stolurile de cocori: «donă linii lungi, drepte, negre, care se in- 
tineau întrun virf ascuţit, ca cele două aripi ale unei săgeți 
uriașe, fâră miner“ ; Mărioara ` „milădioasă cu o creangă de alun“... 
dar care se găseşte întocmai în Satirala lui Eminescu, ete. ete. 

Şi atunci nu pot să nu mă wire —gi să nu mă doară ca 
o inârmitate a aproupelui, —o sumedenia de expresii gazetăreşti 
tot gazatăreşti l—prozaice, comune, triviale, pe care mă simt 
dator să i le reprosez autorului, cu atit mai mult cu cit autorul 
e un adevărat artist al formei !—BMi-aduc aminte de frequența 
formulei: sAi jura», ori «Ai putea să juri» din Ja urma pingu- 
li... Dar în Donă Neamuri sint expresii grozave: eDepårtarea 
în spațiu D ficea să creadi...» Nu e prea «ştiinţifice 2» — «Dar de 
nicăiri nu-i suridza nădejdea» ~En nu cred să fi dat Dumne- 
zen.. ; vorbeşte muforul /— „Aici e marele secret pentru ce su- 
etul omenesc ."— „Era o răstringare de raze... an joc de lumină, 
pe care am văzut-o cu fofii adică, vrea să spnnă autorul: un 
joc de lumină ştiut, cunoscut, care sa veda adesea, ete.—D, 
Sandu-Aldea. ulaturea de etohotul de risal soarelui>, e in stare 
s4 aerie: «Cu o oră mai înnainte», «Cuveant consules» gi vn. 
rul progresului !» 


Talentul d-lui Sandu Aldea constă Intro puternică viziune 
a lucruritor concrete si bine delimitate; intro formă mai întot- 
dezuna fericită, prin care poate împărtăşi și altora viziunea sa. 
Cu aceste insusiri poate crea schiţe sdinirabile, cum e Sima Bal- 
tag (citeva atitudini consecutive care dau un organism), dar nu 
poute crea romane, Sint sigur că niciodată nu va f un roman- 
cher in adevăratul înțeles al cuviatului. (Asf fi lericit să mă 
desminta prntrum roman ailevàratj Mi se para că d. Sandu 
Aldea a seris şi versuri; nu le-am cetit şi, probabil, fiind serii- 
tor începător pe atunci, poate nici nu s'o fi regăsit atunci pe 
sine,—dar bânnesc că, ducă ar serie pasteluri, dacă ar zugrăvi 
natura, ar da literaturii romineşti unele din cele mai frumoase 
bucăţi alo ei.—Gindiţi-vă In descripţiile de natură din Doua Nea- 
muri țimaginaţi-le în versuri), amestecate ici şi colo cu atitudini 
de frani, usa cum se găsesc în acest roman, comparati cu pas- 
teluriie lui Alecsandri si veţi gici deosebirea mara !... 

Am spus aiurea. în treacăt, fâră să mă explic, că d. Sandu 
Aldea nu e un poet. Era vorba de Ju urma plugului, acel volum 
plin de pruesele unor vătati şi vechili simpatici.. Am avut drep- 
tul sin spun şi iută pentruce: Pentrnca civeva să-mi inspire ad- 
mirație, să | socot poet, un om superior mie,—pentruca să mi 
impună— îi cer să aibi un suflet rafinat, distins, de elită. Fie 


H 


290 VIAȚĂ ROSIINE ASCA 
e ia E Se Oe ITI ea epica en 


poetul acela diabolic, imoral, chiar imoral, dar să fe distins! 
Buudelaire e diabolic şi imoral, dar e distins !—$i a sta piin de 
adiniraţie fuţi cu „estetica“ unui asasinat, e, desigur, ultimul 
semn de decadență, dar aceasta încă se poate impeca cu un 
spirit distins: distins în perversitate!—A da insa, ca tip sim- 
patie, ca tip reprezentativ al «forței», al „täriei sufistești* (s'a 
spus !!), vuigara purtare, comuna purtare a vătatlor şi a aren- 
daşilor, nu mi se pare de loc distins, în nici un chip! Această 
atitudine vulgară, fir macar distincția perversității. nu-mi im- 
pune de loc: Acel cara o are e mai inferior sufletește decit me- 
dia oamenilor de cultură printre cara mä invirtesc, —şi cara, vai, 
nu păcăteesc prin o prea mare distincţie sulatească... 

In Două Neamuri nu mai vad această atitudine ; aci nu vad 
decit un remurcabil talent descriptiv, care însă ee incearcă să 
producă ceai ce nu e în firea şi menirea sa, 


G. Ibrăileanu 


Kn O a i pe 


d 


Cuvintul... 


Ca'n basme-i a Cuvintului putere, 
El lumi aevea-ţi face din păreri, 


Şi chip etern din umbra care piere, 


Şi iaraşi azi din ziua cea de ieri. 


E! poate morții din mormint sa-i cheie; 
Sub vraja lui atotputernic eşti: 
Strabaţi în orice loc, In orice vreme, 
Şi mii de feluri de vieți trâești, 


Te-atinge doar, şi tu—o biata clipa 
Ce tremură 'ntre doua vecinicii— 
Privesti de sus a lumilor risipă, 
Şi toat' a lor deșartăciune:o știi. 


Aprinde "mn inimi ură, sau iubire, — 
De moarte, de viaţă-i datator, 

Și neamuri poate 'mpinge la peire, 
Cum poate-aduce mintuirea lor. 


VIAȚA ROMINEASCA 


Dă 
e + 


Voi, caror vi s'a dat solia sfinta 
De preoți ai acestei mari puteri, 
Voi, în al caror suflet se framinta 
Întunecate valuri de dureri 


Şi ginduri de-un intreg popor gindite — 
Nu duceți minunatul vostru dar 
Otranda minilor nelegiuite ; 

Ci, ca pe sfinta masa din altar 


A "mpartaşirii taina prea curata, 
Aşa cuvintul sa vi-l pregatiţi— 
Ca mii de inimi la un fel sa bata, 
Și miilor de veacuri sa vorbiţi. 


A. Vlahuţă 


OT i a ee 


In munții şi văile Epirului 


In Epir este un oraş spre care devreme indelungată Gre- 
cii se uită cu mult jind. E orașul /amina, de care sint legate 
atitea amintiri istorice şi care are un trecut cultural frumos. 

În afară de aceste lucruri care au fost şi nu mai sint, la- 
nina mai posedă şi un alt avantaj hărăzit de natură: adăpos- 
tit de munţi ce opresc vinturile dela Nord şi aşezat Intro sco- 
bitură adincă, orasul se bucură de o climă dulce in timpul ier- 
că Ninge rar, vinturile reci nu-l ating, în schimb insă, plouă 
mult. 

Atit şi nimic mai mult. Totul e in trecut, care e imbrà- 
cat intr'o haină glorioasă, pecind prezentul poartă zdrenţe 
sfişiate, Iată: aruncindu-ţi privirile de pe un deal înalt din a- 
propierea orașului în mijlocul micei cimpii dinspre sud, vezi un 
sat grecesc mic şi sărac. Acolo a fost Dodona, vestitul oracol 
la care alergau oamenii din toate colțurile lumii. Astăzi sint 
numai ruine, pe care locuitorii satului le calcă cu cea din urmă 
nepăsare. 

Mai spre sus e țara Dorizilor. Urmaşii acestui trib sint 
cei mai săraci țărani greci ce mi-a fost dat să văd. 

lar cind soarele se lasă spre amurg, lacul de lingă Ianina 
se vede ca o oglindă cu o pată mare la mijloc: e insu Nişia, 
cum îi zic Grecii, în care wesc vreo r50 de familii de pes- 
cari, oameni guralivi şi indrăzneţi. In această insulă a fost 
omorît prin trădare de câtră oamenii Sultanului, marele luptă 
tor pentru cauza Albaniei şi precursorul luptelor pentru inde- 
pendenta Greciei. E Ah-Pașa, vestit prin curajul si prin cri- 
mele sale, vestit prin războaele ce a purtat in contra Impără- 
Dei Otomane și prin lipsa oricărui sentiment Intr'insul, 

E un veac şi mai mult de cind ela fost răpus, dar to- 
tuşi a rămas viu în imaginaţia locuitorilor, care li proslăvese 
isprăvile şi transmit generațiilor viitoare fărădelegile sale. 

Pe necruţătorul, pe lipsitul de scrupule Ali-Paşa îl bles- 
temă Rominii din Epir, pentrucă mult rău le-a făcut: le-a ră- 
pit libertăţile, care făceau din ei un popor aproape indepen- 
dent, a pus mina pe o mare parte din averile și turmele lor, 
i-a prigonit cu cea din urmă asprime şi i-a silit să se imprăș- 


304 VIAȚA ROMINEASCA 


tie şi să-şi caute adăpost în locuri depărtate mult de patria lor. 

Pe revoluționarul Ali-Paşa, pe omul care nu ştia cei 
frica, il pling conaţionalii săi Albaneji, care se uită cu inima 
indurerată la mormintul lui, bătut de valurile lacului. Ali-Paga 
a retezat multe capete de bei albanegi, a făcut una cu pămintul 
multe fortărețe şi castele in care îşi asigurau impunitatea şi 
a totputernicia seniorii feudali ai Albaniei. 

Dar pentru masa poporului albanez Ali Paşa este un erou 
naţional, este omul care a dat o clipă viaţă poporului său şi a 
reinodat firul istoric, rupt dela Sender- bey. 

Acum Ali-Paga doarme tăcut în mormintul său dela Ia- 
nina. Valurile lacului îi spun în limba lor că acum sint alte 
vremuri, că nu s'a găsit nimeni care să caute a da trup şi su- 
fet visului său, 

Şi ce a mai rămas dela dinsul? Intr'o odaie din mănăs- 
tirea Sf. Pantelimon din insulă este o gaură făcută de glon- 


tele care a scurtat viaţa acestui Dach ce a zguduit adînc din, 


temelii Imperiul semilunii. Alături pe scînduri e o pată neagră, 
de care egumenul te asigură, că e din singele ce a curs, Și 
mai e ceva: castrul, adică fortăreața laninei cu zidurile sale 
oblice şi groase, pe care nu le-au putut atinge nici acţiunea 
veacurilor ce au curs, nici valurile lacului. Ciadită cu mari 
cheltueli şi cu multă mäestrie de Veneţieni, odată stäpinitorii 
ținutului, această fortăreață a fost foarte bine utilizată șia adus 
preţioase servicii lui Ali-Paşa. 

In subteranele acelor ziduri, pe care nu le puleau găuri 
ghiulele, precum nu le puteau lua cu asalt oştirile Sultanului, 

i strinsese el bogatele sale comori, smulse dela populaţiune 
şi cheltuite pentru revoluția sa; acolo își ingrămădise marile 
sale depozite de muniţiuni şi tot acolo stătea el la adăpost si- 
gur, de unde, cum spune legenda și cintecele populare, a fost 
scos prin viclenia şi ademenelile favoritei sale Vasiliki, o gre- 
coaică care a răsplătit prin trădarea cea mai neagră iubirea 
pasionată şi favorurile cu care o incărcase Ali-Paşa. 

In această fortăreață, din care au pornit atitea lupte epice 

i s'au pus la cale atitea planuri mari, astăzi işi au locuințele 

mett, care nu cunosc şi nu vorbesc altă limbă decit doar 
cea grecească, dar care ştiu toate meşteşugurile ca să se im- 
bogățască în săracul oraş Ianina şi să smulgă roade și ciștig 
sterpului ţinut dimprejur. 

Căci dacă ţi-ai lua gindul dela trecutul ce frămintă ima- 
ginaţiile infierbintate şi dă speranţe visătorilor de un alt viitor, 
şi ai lăsa pe morţi să-şi doarmă somnul lor de veci, în prezent 
nu găseşti nimic, care să placă, să suridă, 

„„Nu cred să fie intr'altă parte decit la Ianina un contrast 
mai izbitor intre ceea ce a fost şi ceea ce se înlățişază acum 
privirilor. K 

lată: în jurul laninei sint dealuri, dar toate sint goale, 
dezbrăcate de orice bogăție şi de orice verdeață; citeva ki plă- 


IN MUNȚII ȘI VAILE EPIRULUI 395 


pinde, minate de un păstor zdrențeros și tăcut. își gāšesc A- 
tevoie hrana printre stincele, care nu dau nici mäcar o piatră 
bună, Pe ici pe colo cite un arbore sărac în ramuri şi sub- 
ţire in tulpină se clatină amiărit în bătaea vintului şi n'adaugă 
ceva la tristețea şi sărăcia peisejului, 

N Bine ințeles, că locuitorii ce trăesc pe un pămint aşa de 
tagrat nu se pot bucura de o bună stare materială. 

Cum e pămintul, aşa e şi omul, este un adevăr, care îşi 
găseste cea mai bună confirmare cu țăranii greci din jurul 
laninei, 

Nu ştiu cum o fi fost pe vremurile cințate de Omer şi de 
ceilalți poeţi ai Eladei, Azi, însă, țăranul grec din parțile a- 
Ceieg nu e intrecut în sărăcie şi mizerie de nimeni. Timp de 
un an cit am stat la Ianina, aproape zilnic mi-a fost dat să văd 
rant girboviţi înnainte de vreme, supti la faţă, cu o privire 
lipsită de orice expresiune, aducind Ia spinare dela depărtări 

ari cite o legătură de lemne, pe care le vind in oras şi cu 
ce prind peele îsi cumpără apoi o oca două de făină de secară, 

Nu e greu de ghicit cam ce avint pot da comerciului fa- 
ninel aceşti muritori de foame, aceşti oameni imbrăcați în haine 
pe care le leapădă Rominii pentru ca să lv cumpere dinsii, 

De asemenea nu poate contribui la irăltarea locuitorilor ora- 
şului acea întreagă armată de cersetori, recrutaţi din satele 
din jurul laninei, unde nu e Gran, care să nu întindă mina şi 
să ru ceară de pomană, Nu poţi face la lanina doi pasi fară 
să nu întilneşti mizeria umană expusă în formele cele mai hi- 
doase, Milogi, orbi, paralitici, şchiopi ocupă străzile si umplu 
văzduhul cu tinguirile lor jalnice. De aceen la Ianina nue 
miscare comercială, nu sint bogății, nu e viaţă, 

E un oraș care piere, se stinge pe zi ce merge, E 

A fost odată mai bine: atunci cind Tesalia făcea parte din 
Turcia şi lanina era debuseul de căpetenie al cerealelor și ce- 
lorlalte producte ale acestei provincii aşa de roditoare. ` ` 

Azi Tesalia aparţine Greciei, Nu ştiu dacă îiemai bine, 
laninei, insă, îi e foarte rău, căci prin această rupere i s-a dat 
lovitura de moarte. 

Din vremurile bune i-a rămas doar o aristocrație cum nu 
prea intilneşti în alte oraşe aie Turciei, o aristocrație, pe care 
sărăcia o roade, dar mindria nu o părăseşte, 

Această aristocrație se pretinde pur elenă şi vorbeşte nu- 
mai grecește, Dar dacă sp puţin la suprafaţă, descoperi că 
mulți, foarte mulţi din cei mai autentici aristocrați sint de ori- 
gină arominească. i | ; ; : ca AR 

Dar dingji şi-au identiâcat aspiraţiunile şi mai tirziu şi 
limba cu națiunea grecească. 4 G 

Alţi Aromini au urmat lor şi s'au rupt —din nenorocire, o 
bună parte pentru tutdeauna—din sinul neamului nostru. 

lbanejii creştini au făcut tot aşa, j i 

Astăzi două școli romine, una comercială şi a doua pri- 

mară se luptă din greu dacă nu pentru a smulge din nou gre- 


396 VIATA ROMINEASCA 


cizmului pe frații pierduţi, dar cel puțin de a opri pe ceilalți 
Aromini, a căror tenacitate naţională nu putem fi incre 
dinţați că va eat biruitoare, din toate ispitele și din imprejura- 
rile in care trăesc dinşii. i 

In Macedonia propriu zisă, Grecii lucrează la asimilarea 
in masa lor a elementului nostru, prin şcoli, prin biserici şi 
prin celelalte mijloace culturale. X 

Și Ja Ianina Grecii dispun de toate aceste mijloace, Ba 
încă instituţiunile culturale din Ianina s'au bucurat vreme in- 
delungată de o reputaţie fără pereche în Turcia. Din liceul grec 
de la Ianina au eşit o seamă de scriitori si Invățaţi, de care 
se ține socoteală, 

Dar pe lingă acestea mai e ceva: sint Greci in oraş şi 
sînt Greci în satele de prinprejur, Între dinşii şi ai noştri e prin 
firea lucrurilor un contact de toate zilele ; limba lor iti răsună 
intr'una la ureche, o vorbesc dos, o vorbesc Rominii, iar E- 
vreli şi Musulmanii numai pe dinsa o înţeleg. 

Şi mai e ceva: suie:te pe un deal mai înalt şi de acolo 
vezi munţii din Grecia, care sint desbrâcaţi şi dinşii de orice 
verdeață, dar care îţi spun că Elada nu e departe și câ nu e 
deşată nădejdea ca Intro bună dimineață să-ţi intindă mina ši 
să te primească in sinul ei. 

Sint prin urmare atitea și atitea împrejurări aga de puţin 
prielnice, din care nu e tocmai lesne să iasă teafar elementul 
nostru şi care fac excepțional de anevoios rolul şcoalelor noas- 
tre din ţinuturile acelea. 

Şi pilde avem multe. Avem atiţia fraţi, care s'au dezlipit 
definitiv şi pentru totdeauna din masa poporului nostru. ară 
Zagorul cel muntos, cu comunele sale mari şi bogate. cu ca- 
sele sale inalte, clădite solid numai în piatră și bine împodo- 
bite pe dinauntru, 

E un ţinut așezat spre Nord de Janina şi unde ajungi 
după un drum de munte de mai multe ceasuri, Aici, in Zagor, 
au fost—și nu e mult de atunci —44 de comune romineşti. As- 
tăzi în 35 din ele, doar cițiva bart mai țin minte ca au fost 
Romini odată şi mai ştiu citeva cuvinte din graiul nostru, Cei- 
lalţi au luat limba Grecilor şi cu ca şi ideile gi aspiraţiunile 
lor. Călugărul Cosma, căruia Turcii i-au tăiat capul la Beratul 
din Albania pentru unelirile sale în contra Împărăției si din 
care Grecii au Dout un sfint, a poruncit populației din Zagor, 
ca, in numele religiei si a ortodoxiei, să se lase de limba ro- 
mină, pe care el a afurisit-o cu consimţimintul Patrivrhului de 
atunci, şi să nu vorbească decit greceasca, limba plăcută lui 
Dumnezeu. Ca resplată el le-a fagèduit ispăşirea pacatelor, ra- 
iul din cer şi libertatea grecească pe pămint. 

Unii n'au plecat urechia la predicile așa de puţin cresti- 
neşti, dar asa de mult ademenitoare ale călugărului fanariot, 
dar cri mai mulţi l'au crezut, văzind intr'insul un om iaspirat 
din sus dela cer, şi aşa astăzi noi avem de plins pierderea 
Zagorului. 


e 


IN MUNȚII SI VAILE EPIRULUI KA 


şi ce puţin seamănă cu ceilalți eleni neogreciidin Zagor! 
. ontrastul acesta te isbeşte Indată, daca intr'o zi de tirg 
ai avea vremea să colinzi străzile laninei. Alături de ţărani pi- 
perniciţă, galbeni, istoviți de mizerie, imbrăcați numai in 
zdrenţe, vezi oameni sprinteni, deschişi la vorba, cu o înfăţi- 
şare care arată inteligenţa vioae şi bunăstarea materială, pur- 
tindu-și cu. mindrie frumosul lor port si opincile cu mot, 

___ Aceştia din urmă sint Zagorenii, care mai pol fi mindri 
i de faptul că la dinșii găseşti cele mai frumoase tivuri de 
emeie, nu numaj din întregul Epir, ci chiar din toată Turcia 
cit e ea de mare și întinsă, 

Frumoasele seliștence Îşi pot găsi tovarăse şi deseori ri- 
vale care le întrec în femeile din Zagor. cele care au corpul 
zvelt, ținută mindră, pielea obrazului albă, ochii mari și scâpa- 
rători de o lumină vie, 

„_„ Pictorul, poetul, omul idrăgostit de [frumuseţea şi armo- 
nia formelor, işi pot gasi modelele lor cele mai reuşite în aceste 
fiinţe pe care soarele nu le pirleşte ; iar sânâtosul aer de munte 
şi viața bună dă vigoare trupului și le păstrează neatinsă fru- 
muscțea pină la o virstă înnaintată, 

Şi ce bine le şeade lor călare pe catirii cu care vin dela 
depărtări mari ls Janina, ca să tirgulască ! 

Bărbaţii le sint duşi departe, între străini, mulți stau aici 
in blagoslovita Ţară Rominească, unde ciştigă averi frumoase, 
Ele aşteaptă in munţii lor și ei duc dorul ẹni lungi de zile. 

> zi de mare sărbătoare în comună ctad unul din ei, apu- 
cat de dorul patriei, se intoarce la casa lui, la soția, ce i-a 
fost credincioasă, la copiii ce i-au crescut mari, Aceştia sint 
Zagorenii. Vedeţi, dar, că nu e mică pentru noi pierderea ce 
am îacercat-o prin grecizarea lor. 

Şi va fi o zi de biruinţă mare şi frumoasă acea In care. 
predicindu'le graiul luminii şi al leese vom isbuti <â-i 
întoarcem din drumul rătăcirii ei să-i aducem din nou in sinul 
neamului nostru, unde vor ocupa un loc de cinste. 

Se va putea, oare, intimpla această minune? Nu sim, 
nu putem pătrunde în tainele viitorului. 

Pentru azi atita mai vreau să spun, că femeile din Zagor 
dau o notă mai vesela laninei şi paralele, agonisite In ţări stră- 
ine de bărbaţii lor, opresc sau mai bine zis amină caderea fi- 
nală a acestui oraş, al cărui rost e in întregime in trecut, 


Şi acum să părăsim Ianina, Poetul şi idealistul va pleca 
cu dorința de a se mai intoarce acolo, unde gâseşte atitea su- 
biecte care îi aprind şi ji ațiță inchipuirea; omul cu preo- 
cupări mai lumești şi mai practice, se duce fără gind de a se 
înapoia. 

Dacă vrei să est din lanina Îţi stau la indămină două ṣo- 


298 VIAȚA ROMINEASCA 


sele, de care se poartă puțină grijă, căci nevoia lor nu e așa 
de simțită, Trăsuri şi căruțe turbură rar tăcerea și amorţeala 
acestor ținuturi, iar caravanele de cai şi catiri işi fac alte dru- 
muri mai scurte prin munţi, 

Una din cele două şosele porneşte tocmai dela Bifolia, se 
opreşte o clipă In curatul şi frumosul oraş Corija şi dupa ce 
străbate ținuturile stincoase, sterpe și pusia sigure ale Coloniei şi 
Albaniei de Sud, stfirşeşte la lanina după un drum de 4 zile, 
dacă călătoria va fi făcută fără nici o piedică şi fară nici o 
neplăcere, cum se întimplă forte des. 

A dova şosea incepe dela lanina şi merge in directie ves- 
tică, pănă ce atinge țărmurile calde ale Mare lonica ia portu- 
rile Prevesa ori Santi Oueranta. Drumul acesti, care e şi cel 
mai frecventat, trece prin ţinuturi unde creşte mastinul zi inflo- 
resc altmii şi portocalii. De o parte și de alta ala lui sint sate 
albaneze şi sate greceşti, E o climă caldă, aproape meridională; 
trebuințele omului sint mici şi se pot indestula lesne; totuşi 
locuitorii, care nu sint nici harnici, nici muncitori, nu pot ei 
din mizeria ce s'a încuibat la dingi. 

Nu-i frămintă nici un gind mai inalt, nici o preocupare, 
afară de traiul zilnic ei plata birului, 

„Oraş sint atitea curente, atitea propagande dusmane 
una alteia, se ciocnesc şi se luptă cu cea din urmă înverșunare 
pentru a se face stăpine pe teren. 

Grecii dela Ianina şi din celelalte centre mai puţin insem- 
nate, in nerabdarea lor de a face cit mai repede parte din 
Statul elen, forțează mersul firesc al lucrurilor, injghebind co- 
mitete, orinduiad comploturi, alcătuind bande. 

Rominii se luptă că să nu fie şterși din cartea vieții Al- 
bancjii mai luminaţi visează o Albanie mare, puternică care 
la Nord să inceapă din munţii stincoși ai Munte-Negrului și 
la Sud să pătrundă adine inliuntrul actualelor granițe ale 
Greciei. 

Italia simte și dinsa nevoia de a pune mina pe aceste ți- 
nuturi şi deschide şcoli, işi formează partizani,luptă—deşi nu cu 
succese mari—În contra influenței precumpânitoare a Grecilor 
la Sud, a Austriacilor la Nord. 

Aceştia urmăresc cu ochiul vigilent, citeodată îngrijat, 
toate aceste [rămintări şi sint gata În tot momentul de a nu lăsa 
ca cumpăna să tragă prea mult intro parte. Fi sint mai tari 
decit halienii, căci sint mai bine pătrunşi de adevărul, cà în 
acele ţinuturi isbinda se capătă mai de grabă atunci cind lupta 
nu se dă așa de Dis şi cind nu se face uz de mijloace cins- 
tite şi mărturisite. 

lar pe deasupra tutulor şi folosindu-se de totul, Turcul îşi 
duce înnaințe stăpinirea sa şi e convins, că e departe de a suna 
pentru cinsul ceasul din urmă. Numai la nevoie, cînd unul din 
cei mai mărunți se obrăzniceşte şi se cearcă a-i turbura liniştea, 
el se încruntă din sprincene şi loveşte in acela care vrea să 


IN MUNȚII ȘI 


răstoarne o ordine de lucruțig jconsfințită prin o traditie de 
atitea veacuri, 

Țaranii greci sint cu &hvirșire străini de curentele, 
ideile şi frămintările locuitorildț&rela oraşe. Amorţiţi de nevoi, 


incremeniți de mizeria ce se id eneşte din tată in fiu, ei au 
pierdut putinţa de a se ridica indul mai presus de trebuin 
tele traiului zilnic. 

Să-i lcâm, dar, pe doe, să tinjească în sărăcia lor, să 
re despirţim pentru moment şi de Albanejii care se mingie 
de vitregia timpurilor de azi cu amintirea gloriilor apuse, şi 
să esim dela fanina, luing drumul de munte, drumul care duze 
la fraţii şi conaţionalii noştri. 

Cäci in Epir, ca şi în Macedonia, Arominii sint stăpini- 
torii munţiior, pe ale căror coaste si virluri ei gi-au durat focu- 
inţe curate, cinstite şi solide, unde vrâjmaşul cu greu poate 
răsbi, iar cînd s'a incercat, a trebuit să fugă cu gindul de a 
nu mai da pe acolo, Morţii ce a lăsat In drum i-au dovedit că 
sint hotare peste care nu se poate trece nepedepsit. 

54 mergem, dar, la munte, ca să ni se răcorească si in- 
serineze sufletul şi să ne piară din minte impresiile deprimä- 
toare culese la şes, unde țăranii greci işi tirăsc mizeria exis- 
tenței pe un pămintce de mult nu mai e al lor. 

Ca să ajungem acolo sus, unde ne chiamă verdeaţa, rá- 
coarca, falnicile păduri de brazi și de pini, turmele nenumărate 
de oi, e de revoa ca întăi să facem un drum de 1—2 ceasuri 
cu barca pe apa, ce rar se ht ri a lacului lanina. 

Lăsăm la stinga fortăreața Vencţiară, mormintul lui Ali- 
Paşa, insula unde şi-a găsit acest Uran o moarte pie glori- 
pasă după o viață aşa de frămintată si agitată și descindem la 
localitatea numită Por, adică trecere, portul laninri. Petre- 
Cem o noapte albă intr'un han din cele msi murdare şi tinut 
de cel mai limbut Grec ce mi-a fost dat sà văd. Gura lui pre- 
cum şi gingăniile care cu toatele şi-au dat intilnire in acea chi- 
dire veche și atic de neingrijită, nu te lasă să aţipeşii măcar 
pentru o clipă, A 

O hangiul dela Por! El este teroarea tuturor călătorilor 
cu nervii ceva mai sensibili, 3 

Glasui lui răsună fără încetare în intunericul nopţii, te ur- 
miăreste pretutindeni, 

Hangiul! dela Por ştie de toate, e in curent cu totul, in 
toate lsi are părerile și soluțiuniie lui, iţi pune o serie de 
întrebări pentu ca tot el să răspundă cu un potop de fraze ce 
nu mai au sfirşit, 

Auzind cuvintările fără cap şi coadă ale acestui automat 
vorbitor, reprezentant veritabil al rasei sale, nu mă puteam du- 
meri asupra următorului lucru: cum deştie dinsul atitea, atunct 
cind nu lăsa nimănuia timpul trebuincios de a spune măcar un 
cuvinţel. Işi făcuse un fel de monopol cin două lucruri: de a 
vorbi numai el și de a-ți prezinta ia plecare socoteala cea mai 
sărată, în tot cazul incomparabil mai sărată decit discursurile 

e, 


-400 VIATA ROMINEASCA 


A doua zi in zori ne despărțim de dinsul, uşuraţi la pungă 
dar si mai uşuraţi la suflet. 

Chirigii romini, oameni largi in spate, solid și viguros 
toi ca să suporte toate climele şi să infrunte toate întempe- 
riile şi toate primejdiile, ne aşteptau cu catirii lor, ra să o por- 
nim la drum. 

Deocamdată erau să ne ducă la Meţoza, Aminch cum îi 
zic Arominii, oraş cural rominesc, clădit In veacul al X-lea 
precum ne spun cronicile bizantine, 

să ujungi acolo, trebue sa o ţii mereu în direcția nord- 
estică. Drumul er vrea 15 ceasuri şi e anevoios de făcut. El 
trece prin vii adinci, e săpat printre munţi inalti, străbate pă. 
duri in care securea n'a pătruns incă şi unde tresari la cel mai 
mic loşnet de frunze. 

Satele se våd rar, rlovadă că ţara nu e tocmai populată, 
Din cind in cind, la distanțe mari una de alta, înulneşu cite un 
han vechiu şi aproape în ruină, la poarta căruia stă hangiul cu 
ochii perduţi in zare. El așteaptă ploile toamnei şi zăpezile ier- ` 
nii, ca să-i mai salte negoțul. 

In timpul verii cine s'ar inchide pentru o noapte În acel 
cuib de ploşniţe, atunci cind în drum sint atitea livezi frumoase 
pe lingă care curge din fintini o apă aşa de rece și plăcută, 

larna, insă, tabloul se schimbă cn desăvirșire, Sub 
greutatea zăpezii arborii îşi pleacă spre påmint ramurile goale; 
munţii sint albi, troenile astupă drumurile și cărările. Mulţi ca- 
lători pier in drum şi corpurile lor sint găsite după trecere de 
zile şi săptămini întregi. Pe asa vreme câlătorul hinecuvintează 
existența hanurilor şi nu se uită nici.la puţina curățenie din 
ele nici la socoteala incărcată a hangiului al cărui traiu nu 
e tocmai de invidiat. 

Catirii noştri păşesc incet, dar solid. Ei sint deprinşi cu 
munții, ştiu să meargă prin potecile înguste, piciorul nu le alu- 
necă pe bolovanii de stinei, cu care e presărat drumul, 

După un mers de 7—8 ceasuri, orizontul se lărgeşte, se 
deschide, Acum coborim până ajungem la un riu, care face o 
mulțime de cotituri şi pe care-l trecem de 12 ori. 

— Nu mai e mult până la Aminciu, ne spune chirigiul 
nostru, voinicul Zoli, după ce trecem pentru cea din urmă 
oară prin albia riului de care am fost nedespărțiți atita vreme. 

ominul nostru grăia adevărul. In dimineața zilei a doua 
de cind ne găsiam la drum şi după o plăcută noapte petrecută 
sub cerul pin de stele la marginea unei păduri ce răspindea 
un miros întăritor, drumul a inceput din nou să urce, iar pe 
virful muntelui se zăriau case albe şi mari. 

Acolo trebue să fie Aminciu, imi zisei eu, care din desele 
eălătorii făcute in Turcia căpâtazem experiența de a deosebi 
din e geng satele şi comunele aromineşti de aşezămintele 
celorlalte eng aie e 

i aşa a fost, Drumul gerpueşte pe povirnigul dealului. 
Catri? pierd din ce în ce WË lge la dă inăduşesc, gifle 


IN MUNȚII ŞI VAILE EPIRULUI 40t 


de oboseală, se opresc după ce fac cițiva paşi. E un ais ane- 
voios, dar după vre-o două ceasuri iată-ne ajunşi la Meţova, 


bk 
s.s 


— „Frumos e oraşul acesta“, fură primele cuvinte ale unui 
străin, care făcea parte din caravana noastră. Ei, da, frumoasă, 
incintătoare chiar e Mețova, Agezată pe două dealuri dintre 
care unul are case mai puţine—e cu fața spre Apus şi de acea 
1 se zice Cheare—in josul căruia curge un riy. Oraşul numără 
vreo 5.000 de locuitori, Aromini până la cel din urmă, adică 
Aromini ca limbă, obiceiuri şi port, căci încolo ideia grecească 
Sa Incuibat aici udinc şi puternic şi e nevoie de sforțări aproape 
supraomeneşti pentru a putea fi desrădăcinată şi inlăturată. 
Sint acolo spitale, aziluri de bâtrini, fonduri pentru înzestra- 
rea fetelor sărace, doctori care vindecă gratuit, farmacii care dau 
medicamente gratuite gi din belşug, şcoli bine organizate, adică 
ce nau amincianii, dar toate pentru cauza grecească, pe 
cind noi, pentru cauza rominească, abia le opunem un biet 
învăţător, care ori cită muncă şi silințe ar depune, nu poate 
infringe puterea grecizmului ce se sprijineşte pe baze aşa de 
greu de clătinat; 

Şi cine a procurat şi procură duşmănoasei şi otrăvitoarei 
propagande greceşti atitea arme, ca să lovească In noi şi să 
nu lase ca ideia naţională să Incolțească ? Un Averof un Tu- 
sita un Sturnara, etc, toţi Aromini, oameni bogaţi la pungă, 
tlar suen la minte, căci în rătăcirea lor ei a socotit că săvir- 
șesc o faptă bună, contribuind cu milioanele lor la pieirea nea- 
mului, din cere au eşit şi a cărui limbă au vorbit-o. 

E. o constatare tristă, dar adevărată, pe care n faci atit 
la Meţova, ch şi In cea mai mare parte din oraşele, satele și 
tirgurile aromăneşu, : d 

Sint fraţii noştri, adevăraţi și rătăciţi, care opun piep- 
turile şi bogăţiile lor dee ce merge să le lumineze minţile, 
să le trezească inimile, să le curățeasci sufletele de tot păcatul 
şi de toată rătăcirea, 

Sá nădăjduim, însă, în sosirea altor vremuri bune, cind 
acolo unde azi se rhțoeşte străinul grecizm, va filfii, curat şi 
biruitor steagul naționalzmului. 

Vor sosi oare acele timpuri? Respunsul atirnă mult de 
hărnicia noastră, de priceperea noastră, de devotamentul nostru. 

Până atunci să ne intoarcem din nou la Meţova, această 
sentinelă innaintată a rominizmului din Turcia. 

O stradă dreaptă şi relativ bine pavată o străbate In lung 
şi in lat. De o parte şi de alta als ei sintprăvâliile, ţinute de 
Aromini, sint şcoli, farmacii, aziluri. Cam în centru e o gră- 
cină publică, unde îşi plimbă plictiseala cei cu dare de mină. 

Casele «fnt eladite aidoma cu ale celorlalte comune aromă- 
nesti, Au cel puţin două caturi, sint clădite numai In piatră, 
spoite in albul curat al varului, bine mobilate pe dinăurtru, ele 


402 VIAŢA ROMIXEASCA 


au o înfățișare foarte prietenoasă şi dovedesc buna stare ma- 
terială a locuitorilor. d 

Aceştia, indiferent de sentimentele şi aspiraţiile lor, vor- 
besc Intre dinşii numai dialectul arominesc, care este la fel cu 
acela al celorlalți Aromini din Epir, însă cu o nuanţă de deo- 
sebire In pronunțarea unor sunete, i 

Bărbaţii poartă costumul naţional, afară de acei care au 
umblat prin străinătate, au învăţat in şcoli mai înalte și care se 
imbraca nemțeşte. | e 

Cu femeile, încă e un ce caracteristic gi care face cinste 
Arominilor din Meţova, Arume, nu găseşti in toata comuna o 
singură femeie Imbracat europeneşte, ci cu toatele îşi poart 
cu mindrie portul naţional, aṣa cum Lan apucat din moşi stră- 
moşii. Ar fi arătată cu degetul, ar ajunge de ris şi de ocară 
acea Meţoveancă, care ar avea marea fadràzneală ca să calce 
peste datini, prefăcute în legi prin o tradiţie de mai multe vea- 
curi şi s'ar lepăda de portul mamei şi bunicii sale, 


Bărbaţii se pot îmbrăca după cele din urmă exigente ale" 


modei, ci pot pune pălărie în locul căciulei aromineşi, ori fe- 
sului turcesc, femeia Insă, n'are voe să schimbe ceva, să înla- 
cuiască ceva, . 

Până acum Aromincele dia Metova s'au ținut cu sânțenie 
de această lega, dind astle! o dovadă prețioasă de conserva- 
tismul, de tenacitatea elementului nostru. i 

Dee Domnul si rămină şi de aci încolo aşa cum sint astăzi 
şi, inafară de îmbracăminte și moravuri curate, să păstreze ca 
acelaş zel şi cu aceeaşi sfințenie şi fri:masul gralu strămoșesc! 

Aceştia sint Aromini: din Meţova, care diferă de alti 
Aromini din Epir şi prin faptul că ei sint sedentari, nepăra 
sindu-şi locuințele cu apropierea zilelor de iarnă, 3 

In Epir ei formează un grup aparte, grupul aşa numit al 
Moţanilor sau Mocvanilor, care incepe dela Meţova si se con- 
tinuă jos de tot în Tesalia pe albia riului Aspropotam, Grosul 
Moţanilor este, dar, în Grecia cu infloritoarele orășele Maka- 
oa, Câlăreții, ce dau megieşugari aşa de iscusiţi, cu marile 
comune Cornu, Pirfuli, Sturgea etca cu bogați lor celnici, care 
n'au părăsit nici portul, nici graiul, nici ocupațiile arorinrşti, 
Acolo, in Grecia, ei se afirmă ca Romini, trimiţind in Camera 
dela Atena pe deputaţii stesi de dinşii şi din sinul lor, bat pe 
Greci pe toată linia, şi conștienți de țara si însămnitatea jor, 
in momente de birmnţi fac din Zricala si din întregul ținut un 
adevăral Vlahicon Vasilion (Regat romin), 

Şi pe cind pe o bancă din grădina publică a comunei un 
Meţovean, iscusit la vorbă si om umblat prin lume, îmi po- 
Vestea aceste lucruri, un preot cu o barbă lungă şi cu părul 
alb ca zipada se apropie de noi. 

— E Exarhul nostru, imi lămuri convorbitorul meu, 

Exarhul, cuviat care in ierarhia bisericească Insemnează 
ceva mai inalt în rang de cit un Miropolit, era şi cinsul tot 
un fiu al Meţovei, Aromin din restet pină la talpi. 


di 


IN MUNŢII ȘI VAILE EPIRULUI 403 


Titiul de exarh, care în realitate n'are decit o valoare 
absolut nominală, îl posedă în virtutea unor vechi privilegii, 
pe care le-a căpătat Meţova din vremuri vechi, 

d se noteze bine: sintem în Epir, deci în ținutul unde 
fiecare comună își are drepturile gi privilegiile ci a parte, cara 
făceau dintr'insele un fel de stâtulcțe independente, F 

De demult un Sultan acordase Meţovenilor dreptul de a-și 
alege ei up șef religios, care să nu depindă de Patriarh decit 
doar cu numele, Dar ceea ce a dat Sultanul, a luat indàrat Pa- 
triarhul, care nu putea fngădui ca în tot cuprinsul mult intin- 
sei pe atunci Impărăţii Otomane, să fi avut si altă faţă biseri- 
ceastă drepturi cum numai dinsul pretinde ca le poate avez. 

„Si un mărinimos Sulian, drept resplată pentru că Metz, 
venii primiseră și adăpostiseră la dinşii pe un vizir disgrațat 
o clipă şi apoi reintrat în grațiile padişzhului, le mai haărăzi 
şi alte privilegii: nici un Ture nu putea locui la Meţova, iar 
daca trecea pe acolo, la plecare trebuia så scuture pănă şi pot- 
coavrle cailor că nu cumva să ia cu dinsul ceva din pămintul 
comunei, 

„Astăzi, insă, o trimbiţa militară face să răsune munții ai 
văile dinprejur, Astăzi la Meţova reşeade o garnizoană puter- 
nică şi numeroasă, câci această comună e un insemnat punct 
Strategic la trontiera Greciei, 

Pe vremea ciad am fost eu acolo—sint de atunci vreo 13 
ani—nu era decit o săritură dela Meţova pănă la granița 
greacă, Dar a venit resboiul turco-grec dela 1897 și biruitorii, 
cind cu uşa numita rectificare a frontierelor, au luat pentru 
dinșii toţi munţii din faţa Meţovei, munti care formau un mi- 
nunat punet de apărare pentru Greci. Aceştia au fost împinși 
mai jos la şes pentru ca să poată fi mai de grabă răpuai şi 
pedepsiţi, dacă în puţina lor chibzuinţă sar Incerca să repete 
cele intimplate acum ro ani. 

Dar eu toate hotarele sale mai largi acum, Meţova conti- 
nuil a fi un Însermanat punct de trecere între cele două State li- 
mitrofe, Pe aicea cărăvanarii aromini aduc din Tesalia fzinuri 
şi cereale, pe care trenul le transportă pănă la Calabaca cea 
cu mănăstirile clădite pe stinci. 

Din Turcia nu se exportă prin Meţova multe producte in 
Grecia. Epirul e o ţară muntoasă, puţin roditoare, bogaţiile 
sale, care constau din păduri nestrăbatute, nu sint Încă apre- 
ciate şi exploatate. Der din Meţova noi am putea trimite frați- 
lor noştri din Grecia ceva, care e de mare preţ. Dacă ideia na- 
fonala rominească s'ar putea înplinta biruitoare În această co- 
mună, de aici ea, care nu ţine seamă de hotarele artificiale, 
ar putea lesne trece şi la numeroşii Romini din valea rinlui As- 
propotam şi i-ar opri de a se lepăda de limba, datinile şi sen- 
timentele de Romin, 

SA nu se creadă, că acești fraţi ai noştri, mulţi la număr 
şi însemnați prin pozițiunea lor, sint zeien A făra nădejde şi 
că ar fi surzi la glasul miatuitor al ideei naţionale, 


Au: VIAŢA ROMINEASCA 


Ei nu sint mai răi decit ceilalți Aromini rămaşi sub stä- 
pinirea turcească. Ba chiar faptul, că ei lozuesc in Grecia, au 
prilejul să-i cunoască pe Greci de aproape şi să indure nume- 
roasele rele ale unei administrații, care numai pricepută şi 
cinstită nu este, a sădit in sufletul lor un sentiment de ură, 
de vrăjmăşie pentru cuceritori, 

Multi din cei rämaşi în Turcia şi departe de granițele 
greceşti. socotesc În naivitatea lor, cà o anexare din partea 
Greciei ar aduce după dinsa venirea raiului pe pămint. Cei din 
Grecia, insă, care sint nesozotiți, ocăriţi, prigoniţi. numai pentru 
faptul că sint Romini; cei din Grecia, care văd cu ochii lor 
cum sub oblăduirea Regatului elen, vestita prin fertilitatea ei 
Tesalie, astăzi nu hrăneşte în deajuns pe locuitori şi cum ban- 
dèle de hoţi îşi dau mina cu reprezentanţii autorităţii, impăr- 
tind (rățește ciştigul şi sprijinindu-se reciproc, au cu totul alte 
păreri şi alte convingeri de fericirea ce ese dintr'o administra- 
ție grecească, r 

Şi nu sintem așa Ce multi tucit să privim cu nepäsare 
imbucătățirea elementului nostru, 

Dar aceste lucruri nu intră in cadrul descrierilor mele. 

După o şedere de 5 zile, am plecat dela Meţova Intro 
frumoasă dimineață de lulie, 

— «Loculacesta se numeşte Campus Kesari», imi spuse un 
Romin din Meţova, arâtindu-mi cu mina o mare intindere de 

mint, 

k «Mai încolo e Fagu scriptu» Îmi lămuri tot dinsul, min- 
drindu-se că în jurul comunei sale sint numiri topografice asa 
de latinești şi aşa de semnificative, 

lar catirii noştri mergeau agale Inainte, Ne indreptam 
spre Zugorul, de ai cărui locuitori am avut prileju! să vorbesc 
mai sus, 

Pieriseră stincile şi terenul nisipos din jurul laninei. Acum 
Cäicam pe un pămint îmbrăcat într'o frumoasă haină de ver- 
deaţă; la dreapta şi stinga erau păduri, din care se răspindea 
un puternic şi sânâtos miros de râşină, 

Ce bine au ştiut să-şi aleagă Romini! locuri de durat tir- 
gurile și comunele lor, unde totul e aşa de curat, aşa de frumos! 


N. Baţaria 


d 
U 


Inelul lui Policrat 
— traducere din Fr. Schiller — 


emeng 


De pe-a palatului terasa, 

El zborul ochilor şi-l lasa 

Pe 'ntinsul Samos stapinit: 
„Supus mi-i tot cit vezi de-aice, 
— Spre egipteanul Rege, zice — 


O, spune-mi, nu sint fericit?” 


„Pe tine zeii te "naltară! 
Azi, semeni-ţi de-odinioară 
Gem greu sub sceptrul tau viteaz; 
Dar, tot e unul să-i razbune 

i, fericit, eu nu-ți voiu spune 

dit sta-va ochiul duşman treaz“, 


Ci vorba no slirşește bine 
i, din Milet, un sol și vine 
spotului vestind voios: 

„Stapine, zeilor jertfeşte 
Si fruntea ţi-o Impodobeşte 
laur verde şi frumos! 


VIATA ROMINEASCA 


Vrajmaşul tāu în singe zace; 
Cu vestea m'a trimis încoace 
Viteazu-ţi Duce Polidor“— 

Şi-un cap prea cunoscut le-arata, 
Cu fața "n singele-i scaldata, 
Spre spaima cea mai mare-a lor. 


Cu groaza Regele il vede. 
„Noracului nu te increle 

— El zice-apoi, îngrijorat — 
Gindește ca pe marea 'nalta 
Corabiile tale salta... 

Şi ce ușor sînt de sfarmat!* 


Dar cind rostea vorbelu-aceste, 
Îl intrerupe fara veste 

Un chiot vesel, triumfal: 
Corabiile, cu bogate 

Comori straine încărcate, 
S'apropiau încet de mal. 


Şi Craiul zise cu mirare: 
„Norocul tau azi margini n'are, 
Dar teme-te! E schimbâcios : 
Cretanii, plini de iscusința, 

Cu foc şi sabie-ameninţa ; 

Ei vin cu gind primejdios“. 


Ci vorba bine n'o sfirgeşte 
Si "ntreg văzduhul clocoteste 
De strigătul invingator... 
Injaturata e urgia, 

Cretanii fug de vijelia 

Ce-i mina innaintea lor. 


INELUL LUI POLCRAT 


Regescul oaspe 'ncremeneşte. 
„Marturisesc — apoi grăeşte— 
Ca ești aevea fericit; 

Dar pizma zeilor vegheaza, 
Şi fericirea nu dureaza 

În lumea noastra nesfirşit. 


à eu noroc avui ca rege 

i toate-a vrut ca så-mi deslege 
Spre bine Carul plin de har; 
Dar şi-o odrasla prea iubita 
Avut-am; şi mi-a fost ripita... 
Platii norocul meu amar! 


Ca de mai râu să te scutească, 
Tu roaga Pronia cereasca 

Sa-ţi dea dureri linga noroc: 
Nicicind cu bine nu sfirşeşte 
Un om, cind soarta-i harazeşte 
AT lumii bunuri la un loc. 


lar de nu capeţi ce vei cere, 
Atunci o clipa de durere 
Pricinuește-ți singur tu: 

Pe cel mai scump ai drag din toate 
Odoarele bogate-l scoate 

Şi 'n mare aruncâ-l chiar acu!” 


Înfricoşat, Despotu-i zice: 

„Acest inel, ce-l vezi aice, 

E cel mai scump al meu odor. 

ÎI dau Eriniilor, numa” 

Norecu-mi orb sa-l ierte-acuma“ — 
Si-n mare-l svirle-apoi cu zor. 


VIAŢA ROMINEASCA 


A doua zi, de dimineaţa, 

Veni, cu prea voioasa faţă, 

La dinsul un sârman pescar: 
„Stapine, mreaja-mi aruncata 

A prins un pește mindru... lata... 
Primeşte-l de la mine 'n dar“. 


Si-apoi Indata, bucătarul 
Ce-n sama lui luase darul, 
Alearga la stapin uimit: 
„Ți-aduc inelul Gu, priveşte! 
Acuma l'am găsit in pește... 
Norocu-ți e nemarginit !“ 


lar oaspele 'ngrozit se 'ntoarce : 
„Un fir sinistru soarta-ți toarce, 
Aicea nu mai e de stat, 

Caci zeii, vad, iti vreau pieirea; 
Eu fug sa-mi aflu mintuirea“, 
Şi-apoi în graba s'a "'mbarcat. 


lorgu G. Toma 


Primu călătorie 
— Sehiţă — 


Prietenilor S, şi D. 
|, 


Nu ştiu de o fi fost muritor mai ingrijat şi cu sufletul mai 
plin de desnădeajde ca bietul de mine, într'o sară frumoasă și se: 
nină de pe la inceputul lui Iulia ,. 

Cind prietenul imi spusese cu un fel de solemnitute'n glas: 
«Va să zică mine sara te așteptăm la Severin ?...», eu am sim- 
it parcă ceva rupindu-se din inimă-mi şi un nod mi sa inghe- 
zuit în capul pieptului. Sam vrut în acea clipă să-mi iau îndrăs- 
neala si să-i mai cer o aminare, cum obişnuiam de altminteri să 
procedez In toate acţiunile mele, dar n'am mai cutezat, Şi poso- 
morii, cu mintea dusă de frică, mi-am luat rămas bun dela el, 
i-am urat călătorie bună şi lam încredințat că voiu f hotărit, 
ja locul de intilnire... Se sfirgisa!... Deacum trebuia să plec în 
acea călătorie lungă spre străinătatea atit depărtată și necunos- 
cută mie! Şi mă gindeam —pe cind o pornisem incet spre casi— 
la ceasurile acelea lungi și plăcute oarecum, cind, sub salcimul 
din curtea unei berârii, pusesem la cale această viitoare călătorie. 
Eram trei: doi prieteni cu care mă legagem Intro mai strinsă in- 
timitata şi eu, veşnicul nehotărit, veșnicul fâuritor de planuri mari 
şi frumoase, ce râmineau veşnic, bineințeles, numai în inchipuirea 
mea, Ei erau oameni umblaţi—cum s'ar zice—și ca să mă ia, 
îmi făcuseră aceiaşi concesie ce-o faci bunăoară unui pachet ne- 
trebuincios sau unui obiect de lnx, pe care-l iei la drum fără să 
ştii hotărit cam la ce Har fi de nevoe. 

— Ştii tu, mă tipule, că noi o să umblâm mult, ch o să 
ne ducam singuri bagajele, că poata prin Germania vom călători 
chiar cu clasa Ill-a?, imi zicea cel mai bătrin din ei. 

Şi ochii lui verzui şi pătrunzători mă priveau cu un fel de 
ironie amenințătoare. 4 

— Şi dacă vrei să te foloseşti de scurtul timp ce avem da 
petrecut pe acolo—adăuga celalalt — trebue să te scoli cu noap- 
tea'n cap şi să colinzi, să colinzi mereu... 

«Să colinzi, să colinzi...>, şi în mintea mea acesta 


Ain VIAȚA ROMINEASCA 


imi sunau ca un fel de prevestire a unei apropiate primejdii şi 
par'că vorbele mi se opreau în gitlej, cind incercam să-l asigur 
cu un fel de curaj prefăcut: 

— Hei, par'că eu nu pot sè umblu?! Aţi vedea voit. 

Si mindru de par'că 'n adevăr eram sigur de ce voiu face, 
incepeam să mă pierd in obişnuitele mele planuri măreţe de 
viitor... 

— Cind vom ajunge in cutare loc facem așa, dregem asa! 
etc. eto. 

Și ei priveau atunci ca mirați, incepind parcă să sendo- 
cască în părerea ce aveau despre mine. i 

Și drept să vă spui că această părere nu-mi era tocmai 
măgulitoare. Timid, sovăelnic, pururi cu gindul sburat în alte 
părţi, lipsit de vlagă aproape cu totul, eram tipul desăvirşit al 
Rominului alintat pe puf. De-aţi mai adăoga pe lingă aceasta 
murea importanță ce dam, totuşi, persoanei mele, mai ales din 
punct de vedere fizic şi incă și marea slăbiciune ce-aveam pen- 
tru clasica inerție olimpiană, veţi avea portretul meu deplin... 
Şi nu era greu nici chiar unui om mai puţin inzestrat de Pro- 
nie, ca să-mi dibue şi si-mi aprecieze aceste metehne, pe care 
ea le socoteam ca un fel de apanaj al tipurilor visătoare şi alese. 
De aceea, în sara demnă de amintit, cind m'am despärțit do prie- 
tenul ce pleca, nu m'am putut opri de a nu gindi o clipă asu- 
pra jertfei ce făceam de a mă despărți pentru cit-va timp de 
liniştea şi ticna mea de pensionar—pot zice. Şi mi-am adus 
aminte cum, chiar în dimineaţa acea—conform principiilor mele— 
cerusem prietenului o ultimă şi supremă aminare : 

— Sint nepregătit, li spuneam cu un fel de durere'n glas, 
bagajul nu-l pot face asa repede cum crezi, am de schimbat 
banii'n aur, trebuie să-mi scot pașaportul t... 

Şi-l priveam cu o mutră de parcă ași fi stat să-i spui: 

-- Vezi tu, toate astea cel puţin pe două săptămini cer 
răgaz, dacă nu peo lună 'ntreagi!... 

Dar el, mai neinduplecat decit Destinul, m'a privit rizind 
cu hohote, ma. inşfăcat de braț st ca într'un vis urit, căci fru- 
mos nu pot spune, m'am şi trezit la prefectură scoţindu-mi pa- 
saportul, apoi lẹ bancă schimbindu-mi banii şi asa mai departe. 

Puțin a lipsit chiar ca să nu vie să prezideze şi la pregă- 
tirea bagajului meu, lucru de care am scăpat insă, alergind la 
intervenția mamei. Şi totuşi, hevolnicia mea isbutise să ciştize şi 
aci o mică biruințà : anume, deşi trebuia să plec chiar în seara 
aceia, ani renşit să-l fac pe prieten sh pornească numai el cu cală- 
lalt, răminind ca pe mine să mă astepte la Severin pentru a douazi. 

— Tot mai am o zi la mijloc, mi-am zis în cugetul meu 
şi E mai ușurat, S SE 

aşa acum, mergind încet-incet spre casă, 
chiteam mai departe'n mine la toate relele şi bunurile pe care 
mile va aduce depărtata călătorie «pe aripile pribegiei», 

— Te vei prăpădi prin țările acelea necunoscute, te vei 


PRIMA GALATOIIE +t 


bolnăvi poate pe acolo, te-or inchide sau cine ştia ce alte pri- 
mei! stau gata să te înhațe. 

Şi får voie, priveam atunci it {ruani Ia mahalalele ace- 
lea ce dormeau liniștite sub vâpaia lunii, la câsntela ce răsă: 
resu albind de sub verdeuță, ls locurile acelea atit da des um- 
blate şi pline de amintiri dulci, și parez mi se umpleau ochii 
de jäcrāmi gindind că poate nule voiu mai revedea nici-o-dată |... 

Pe de altă parte, însă, alle icoane începeau să mi se pe- 
tinda prin inehipuire. MA vedeam de pildă reintors, «plin de glo- 
rie si renume», dintr'o calatorie de o lună prin ceie mai depăr- 
tate locuri ale Apusului. Si nici Nausen, nici Stanlay, nici toți 
expioratorii din lume, nu mai puteau atunci si-mi facă față. 

Acasă asi f avut material de cel putin dol ani pentru po- 
vestirea minunăţiilor văzute şi mai ales nevăzute, iar prin o 
aşi îi trecut gl eu printre pamenu acelu cara au văzut multe şi 
au păţit atit şi atitea, Si de pe acum imi pregâteam mutra şi 
ifosul ca voiu lua cind la povestirile unui Uecar oarecare, ce-ar 
f tocat. spusa și nespuse despre Co văzute prin țări străine, 
ași fi obiectat si eu cu un fel de ironie nepăsâtoare: 

— Da cunosc şi en Puțin cele vazute de d-ta, dar vezi 
că mie mi-a părut, 

Numai multămita acestor din urmă ginduri ce isbutiseră 
Să întringă pentru citva timp «plăpindul» men instinct de con- 
servare, am putut sa am liniște și să mā odihnesc in noaptea, 
«cea din urmă poate», pe care o mai dormeam acasă, În zori 
de zi insă, pe turiş și fară să mă stin ceilalţi, m'am sculat bi- 
nişor, am eşit din dale şi am început să-mi ian rămas bun de 
ia toata dobitoacale curţii, incepind cu cele din cotet şi sfirgind 
cu motanul Petrache, cara, privindu-mă visător de pe ramul fo- 
restrei unde stu, îmi erun pur'că imputătar în ronroitul lui mul- 

mit: 
x — Pribeagule, de ce ne päržseşți şi te duci să te pierzi în 
largul lumii 2... 


JI. 


Sforăind şi gifiind din greu cobora trenul tăieturu cea ré- 
pede dela Palota ṣi, sub rumeneala amurguiui, începeau să răsară 
turlele Severinului și dunga cea albăstria x Dunării. Fermecat 
de frumoasele privelişti ce se desfăşurau în jura-mi si imbâtat 
de răcoarea cea dulce si curată a serii vâratice ce se läsa din- 
spre culmile munţilor, incepusem şi eu să mai uit parcă de gri- 
jile şi necazurile mele, Căci, drept să spui, nu cred să se fi mai 
aflat în clipele acelea un câlâtor cure să facă «nevoit întrucit- 
va» o călătorie de plăcere !... Și totuşi acel călator eram eu. 

Cum mă nrcasem in tren. frica de necunoscut mă cuprin- 
sese din nou și, mototolit în colțul unei canapele, nu făcusem 
alteevu decit să mA câinez si să bleatem în cugetul meu ceasul 
cind tăgăduisem prietenilor să-i Insoțesc, 


+2 VIATA ROMINEASCA 


— Adică cum—imi ziceam-—nu puteai să le spui că nu 
mai poţi pleca ? Aveai atitea motive de găsit!... Şi ce-ar f zis 
ei la urma urmei? Sar fi infuriat mäin că i-ai fi făcut să te 
“aştepte, pe urmă ar fi ris puţin de tine sifcu asta s'ar fi sfir- 
‘sit tot boclucul!... 

k- cuprins de ast-fel de ginduri triste şi amare, am călăto- 
rit dela Craiova pănă la Palota, cind din norosire incepu si se 
facă în mine un «reviriment» neaşteptat. Incet-incet, începeam 
să redeviu erop. Mă vedeam parcă după o lună reintorcindu-mă 
tot prin auste locuri, însă plin de mulţumire și fericire că pu- 
tusem da însfirşit piept cu «strâinătatea», 

Şi sub impresia acestor ginduri, —cu tor.te că afielnic și uşor 
incerca Bâ-şi facă loc în acelaşi timp şi in'-ebarea: dar dacă ei 
nu mor mai fi aşteptind de loc? şi nu-mi era neplăcută această 
întrebare, —sub impresia acestor ginduri totuşi, mă coborii cura- 
gios pe caldarimul gării orașului. Cind am dat cu ochii de prie- 
teni, lucru ciudat: toată frica şi şovăiala m'au părăsit ca prin 
vrajă: 

— De-acum, leam spus, mă dau in seama voastră !... Voi 
bine ştiţi că eu n'am văzut nici Vidinul, necum Austria sau 
Germania ! De-oiu face deci vre-o prostie sau de s'o alege prì- 
pădul de mine, fie-vă pe suflet)... 

Şi oarecum ușurat de aceste cuvinte și în hohotele lor 
de ris, am pornit'o spre graniță. Aci, cind am ajuns, era noapte 
de-abinelea. Sub licărital inväpäiat al stelelor, am ascultat cinte- 
cul bătrinesc al Dunării şi am privit înălțimile pietroase și po- 
somorite ce făceau față Virciorovei de pe malul sirbesc. Şi pe 
cind unui din prieteni, inveselit de măreţia priveliştei, incepnse 
să şuere un cintec de ţară, eu mă gindeam melancolic că Ser- 
bia e o țară fericita prin simplul fapt că nu e departe de Ro- 
minia, cum voiu fi bunhoară incurind eu, Şi o clipă m'a apucat 
iar nostalgia. 

— bar fi bine...! am cutezat să goptese. 

— Ce?... mi-a tăiut vorba cel mai bătrin dintre noi, Şi in 
acest «ce> al lui era atita ironie ce sta gata să isbucnească, 
incit eu am lăsat neisprăvit pe: «să râminem mai bine prin lọ- 
curile astea frumoase» cu care voiam să-mi sfirşesc fraza ince- 
pută, Cu această slabă încercare de reintoarcere şi aminare s'au 
mintuit însă pentru citva timp ultimele mele veleități de inde 
pendență. Incă dela Orşova "o sus mă resemnasem pe deplin 
gi mă hotărisem să înfrunt soarta, oricare ar fi ea. Şi ca să 
uit de tot ce m'ar mai fi legat cu penaţii mei, m'am aşezat 
la fereastră şi am început să privesc înălțimile albastre și apele 
spumeginda ce se perindau, unele după altele, pe 'ntinsul Bana- 
tului. Admiram cu toţii frumuseţile acestui ținut binecuvintat şi 
cite unul din noi rupea din cind în cind tăcerea cu cita un: <uite- 
un cioban 1...» san: «priviţi o ceată de cosaşi!..» Şi eu cătam 
atunci lung spre livezile acalea cu iarba de un verde'nchis, pe care 
e ee 27 lămurit trupurile inaite şi chipeșe ale ţăranilor bä- 
n ; 


PRIMA CALATORIE H3 


sboare pe mohoritele întinsuri ale Pnstei ungurești, firea lucru- 
rilor a inceput s3 se schimbe în mine. In locul fricei de necu- 


E ? iosinuam eu cu sai câtre ei —Atit mai bine!.. si 
ei rideau voioși vāzind mutra mea ingrozită şi nechjită oare- 
cum. Cind w'ajungera Insă la Buda-Peata, mai-mai cà frica mea 
era să se îndeplinească în fapt. Anume, privind la lucrurile ce 
ne isbeuu privirea pe Pustă, unul din tovarășii mei schiţase 
un tel de caracteristică a producţiilor ei în aceste trei judi- 
cioase cuvinte: mori de vint, gişte şi cimitire! Iar celalalt şi 
trăsese de aci concluzii ştiinţifice din care reieşea că locuitorii 
acestui ținut, specific maghiur, trebuiau să aiba o logică de gisch, 
să De viteji ca eroul ce se lupta cu morile de vint şi infine, ce 
era mai tragic: să moară pe capete! Nu ştiu deor fi fost po- 
trivite aceste concluzii, dar cea ce ştiu bine e cà ele atiuseră 
şi urechi ce nu aparţineau neamului nostru. 

— Ve rog închigheţi fereastra cà bache vuntu 1.. și cel ce 
grăise aceste cuvinte, un Ungur indopat şi scurt, șa mulţumi 
numai cu uimirea şi poate st cu spaima noastră, care nu cred 
să fi fost micà, văzind că acest urmaş al lui Atila pricepe și 
„dulcea limba romineasca”, Lu B.-Pestu hotarisem să minem o 
7i,— Avem multe de văzut aci, ne spunea prietenul cel mai în 
virstă ` Andrassy Ucza, insula Margareta, Muzeul şi mai stiu şi 
eu ce alta «specialităţi» ale inpintenatei capitale. Dar, vai, ce 
fatalitate !.. «Vrājmaşul nustru secular» işi urâtă colții chiar de 
la gară. Sub chipul unui chelner al îngelă chiar pe prietenul care 
ne vorbise, cu suma de doua coroane. ŞI el, care făcea pe casie- 
rul comun şi în acelas timp şi pe omal cu ştiinţa în ale lumii, 
fiindcă chiar în B.Pesta stătuse donn săptamini, rimase uluit 
şi umilit întru citva, PFârk multă vorbă începu atunci să se re- 
tragă iar spre tren, dind la toţi dracii pe Ungurul care-i sdrun- 
cinuse reputația i de ghid, chiar dala gară, 

—- Hai'nainte spre Viena, că n'avem ce mai càta în puturosia 
asta! Nu mi-am mincat eu amarul aci două săptamini ? 

S'apoi n'ai nici ce vedea, nenişorule 1.. 


HU VIAȚA ROMINEASCA 


Si iată-ve apucind mai departe calea pribegiei. 

„ cind am ajuns la Viena, eram ostenit şi descurajat 
cu totul. Şi mă simțeam departe, departe și pierdut parcă la 
capătul pâmintului. Totuşi, cu toată starea de prostrație în 
care mă găseam, avui grija să nu uit de vechea erile» ro- 
minească, 

In consecinţă mă şi găteam să sar într'o trăsură cu hot- 
rirea bine definită de a mă In în fundu-i ca „un Rotschild 
sehpătat“, cînd, o decepție : prietenii mä traseră inapoi de steig 
$i mă porniră spre un omnibus !... Degeaba incercai să protas- 
tez: ei mă amenințară că vor merge atunci pe jos, cu geaman- 
tanele 'n mină, lucru care mă sili să mă supun si-mi mhri și 
mai mult descurajarea, 

— Te pomeneşti că le-o veni chef să ia și clasa I-a de 
aci 'nainte— mă gindii înfiorat. si parcă nasul incepu să mi se 
infloare şi el.. Ca o vacă la tăiere plecai deci umilit capul, in- 
chisei ochii şi mp saat dus de omnibus, murmurini fără voie 
pe: „lasciate ogni speranza, voi.“ ete, 


La otel gindurile mi se schimbară însă şi incepui sà de, 


vin utilitarist. Filozotam anume asupra marelui folos ce-ar avea, 
dacă nu pentru toţi, cel puţin pentru unii, o limbă universală 
şi de toţi aleasă cum bunhoară: „Esperanto“ sau «<Voluptikul». 
Blestemam în gind prostia oamenilor de a ajunge cerul cu biblicul 
lor Babel et priveam intristat cum prietenii mel se trudetu 
de-un sfert de ceas să se 'nțpleagă cn oielierul asupra odăilor 
ce aveam să ocupăm. Neamţal bleot st timpit nu putea Sr in- 
ţeleagă că noi venim dintr'o țară mai liberă, dintr'o țari unde 
mai toți oamenii sint poeţi și în consecinţa le place să fie mai 
aproape de lună, de stele și în definitiv de cer. Tinen morţiş să 
ne dea la «erste Stock, lucru ce nu se potrivea de loc cu dem- 
nitatea și planurile noastre de viitor. După multă turä-vura și 
după un şir de cuvinte schimbate intrun jargon romino-francezo- 
german, ne instalerâm insfirşit la înălțimea dorită. Ne-am spălat 
de pe faţă ultimele negre amintiri ale fumului unguresc, ne-am 
făcut. cuvenita tualetă si ne-am coborit în stradă să căutim 
un birt «cit se poate de aproape şi in acelaşi timp de ieftin». 
Şi foamea ne-a dus intr'un local ciudat, cu inscripţii dela dreapta 
spre stinga, în care se ltăiau o mulțime de „nemți“ cu nasu- 
rile in formă de cucog de pușcă şi cu ochii cercuiţi de rosen 
muncii probabil. 

Noroc că am băgat de seamă repede şi am fugit neținuţi. 
Cele ce-am văzut în trei zile cit am stat la Viena nu Incerc să 
ie mai descriu, Ori-ce bun Romin a dat cel puţin odată 'n via- 
ţă-i cu nasul, dacă nu prin muzeele 2 usezâmintele-i istorice, 
cel puţin prin berăriile şi toate celelalte „Venediguri* şi «Ro- 
naăheruri» de care e plină. Cea ce ţin numai să notez uici, e 
faptul că vechile mele reveniri la un individualism mai propriu 
s'au redeşteptat tucmai cind ne găteam să pornim spre Praga, 
Asa, fidel supus al acestui individualism, am cerut o mică smi- 


PRIMA CALATORIE AIS 


nare a acestei piecâri.—<Tu ai fl rimas i în Orşova, da ne-am 
ii oprit acolo—imi zise unul din prieteni—şi cu veşnicele tale- 
uminări ţi-ai fi mintuit luna ucalo ie — Fär să mai zic nimic, am 
tăcut atunci şi am inghițit, 

La gară însă am început să vociferez cu energie și atit de 
furios s'a personificat „eul“ meu, incit de n'aşi fi fost «un flu 
mut al mării» in cea ce priveşte nemţeasca si de n'ar Ñ fost 
frica de necunoscut, asi fl rămas in Viena, Ce era pricina? Pri- 
etenii mei — presimțirea nu mă inșelasa —luuseră bilete de 
clasa a III-a... Și, vai, dach în cele din urmă m'am plecat şi 
azi soartei nemiloase si m'am suit în clasa a Ii-a, se 'nțelege 
deja sine cu ce sfăşietoare desnădejde um făcut'o. 

Iată-imă dar imbicsit întrun vagon plin de fum, de Nemţi, 
de Cebi şi de alte lifte da telul acesta, Părea că sint nimicit cu 
totul și toată „valoarea“ persoanei mele părea distrusă De ve: 
ciè. Căci—de ce sà tăgăduesc—eu sint din aceia care cred in- 
vers în proverbul : <nu e locul, ci dobitocule şi in privința cilus- 
trei» mele personalităţi socot că am dreptate så cred asa, De 
acea stam plouat şi ocăram mocnit, pe cind prictenii mei se 
prăpădeau de ris. 

— Asa, mă, lasă ciocoismul la o parte şi fli la un loc cu 
poporul t... 

— Cu poporul%... Vai, şi ce popor! Până la Praga am 
putat din nenorocire să fac destule studii etnografice pe seama 
acestui popor care mă 'nconjura aci de toate părțile, mă 'năbuşea 
chiar. ȘI aci am putut sa văd cita iubire au Cebii pentru 
Nemţi şi cită delicateță se află înrădăcinată in același timp 
in aceşti «fraţi mai mici» ai Colosului de la Nord. Aen, toată 
noaptea am fost spectatori impasibili ai unei idile ce lua 
chiar atunci viutà intre un Ulan ceh gi o fată de prăvălie, Fa 
sfală si fórt păsare de cei din jur, pluteau pe aripile unui Cu- 
pido slav in zimbetele binevoitoare de admiraţie phrintească ale 
unei întregi familii de alături, Ba un călător ca să fie și mai 
comod işi scosese ghetele şi. cu minile strinse pe timple, privea 
EE și GDätronaOmen unui savant spre îndrăgostitu pa- 
reche. 

O clipă mn crezut că mă allu prin vre-o mahala de-a noas- 
trä şi parcă nu mă găseam aşi de înstrăinat și parcă nu mi 
se păreau acești oameni aşa de deosebiți de ai noştri)... Dar 
clipa a fost de scurtă durată şi cind m'am dat jos la Praga, am 
crezut. de cuviință să-mi vărs tor focul pe tovarăşi: 

— W'aţi saturat de clasa (ia. le-am strigat cu un aer 
triumfator, | É 

Dar ei, departe de a se turbura, şi-au inhăţat bagajele și au 
pornit-o pe jos rara-rară în căutarea unui adtpost... Am rhmas 
“a timpit!... — Cum, le-am strigat ca iesit din minţi, dar nu luaţi 
cel puţin un omnibus ? À 

— Haide, haide, ori te lăsăm scil. —și pufnind de ris o 
porniră înainte fără să mai stea la tocmeală cu mine. Ce-ar fi 


Ann VIAŢA ROMINEASCA 


făcut cineva în locul meu ? Nimic alt decit să se ia după ei şi, 
gemind şi ocărind, să le ţie tovărâșia cuvenită. Ei bine, aşa am 
făcut si er, şi mä pot mindri că toata vremen cit am stat la 
Praga le-am scos ochii pe stema» aceasta. Dar zadarnic: ma- 
veam cui! Cutreerind însă prin lohanneum, ascultind concer- 
tele renumita ale orchestrelor boemiene, parcă mi-am mai ub 
tat din vechile mele dureri ei parcam fost mai mulţumit. 
Vestita şuncă de Praga am gustat-o întrun ostrov din mijlocul 
Moidei, sub dulcila raze ale unui soare ce minglia în apusul lui 
nasul ascutit al vre-unui Nepon.uk sau satiru! medieval al vra- 
unui Ottokar inmărmurit pe sociu-i de piatră. Și mă gindeam 
cu plăcere cum o să dezmint la 'ntoarcere pe un unchiu lăuda: 
ros si mare specialist in mincăi rarf şi alese: Hei, ce crezi 
d-ta, că asta-i şuncă de Praga? Apoi întreabă-mă pe mine!...— 
ŞI parcă vedeam de pe acum mutrele ce vor face cei din ju- 
ru-mi si mai ales el, 


Dar cu 'ncetul ne-am depărtat şi de Praga și peste citeva, 


ceasuri imi luai rămas bun de la chipiul pe care-l poartă 
orice bun Austriac da la Kaiser până la hamal și dam bun ve- 
nit sepcilor saxone.— Däer), de-acu să DU cuminţi, că intrăm 
in adevărata țară a Neamţului, cu care nu se glumegte!—și se- 
rios, prietenul ce ne giăsuisa astfel, incepu să-şi pue în regulă 
hirtiile și să-şi socotească banii. Eu din parte-mi admiram, incă 
din frageda copilărie, pot zice. strâşnicia și dicisplina germană, 
ba o dam chiar altora ca pildă, Dar, vezi, nu prea Inţelegeam 
acum să mi se aplice şi mie. De aceea Incepui să mă pierd in- 
tr'o lungă apologie a popularelor libertăţi franțuzești, apologie 
de altfej zadarnică și pe care Nemţii la care soseam ca oaspe 
nu-mi deteră de loc ocazia s'o repet. Luind vaporul, am porni- 
t'o de ła Schandau pe Elba 'n sus spre Dresda ai rară călătorie 
am făcut aşa de frumoasă și prin nişte locuri ușa de incintă- 
toare. Şi doar scăpasem de clasa II-a, frica de necunoscut mă 
părăsise şi puteam privi "o voe spre munţi păduroşi, presăruţi 
cu ruine 'negrite şi amintitoare de vremuri crunte si grele. Am 
fost aşa de pătruns de frumuseţile firii, încit, ajungind la Dresda, 
am şi turnat in onoarea acelor ruine şi a munţilor lor nişte ver- 
suri, pe care de altminteri n'am avut curajul să le recitez nici 
chiar prietenilor mei. 

La Dresda am gustat pot zice supremele mele momente 
de mulţumire sufleteaacă. ul era curat, elegant gi mai pre- 
sua de toate eu găsisem în o şedere mai îndelungată, obți- 
nind de astă-dată chiar o aminare. Căci, ca să fiu drept, priete- 
nii mei erau biieţi foarte cum se cade și de multe ori mä 
miram chiar eu cum de mă puteau suporta !... Cea ce le găsesc 
şi acum însă drept. cusur, e ch preu sa sculau de dimineaţă si 
cutreerau aşa de mult muzesle și instituţiile celelalte. incit de 
multe ori îi trecea vremea prinzului. Asa, mi-aduc aminte că la 
Gemälde Galerie eu n'am putut aprecia de loc celebra Madonă 
Sixtină a lui Rafael, prin simplu fapt că mă trecuse ora mesei! 
Priveam la Crist din tablou, dar departe de a-mi face impresia 


| 


3 


PRIMA CALATORIE Li bi 


acelui copil-Dumnezeu atit de admirat, mie mi-a făcut din po- 
trivă impresia unui copil ce cerea de mincara!. Aen 
erau de vitrige mie imprejurările pe atunci ! La Grüne Gewölbe 
din contra, eram după masă şi doream în consecinţă sâ-mi fac 
siesta ca ori-ce burghez. De acea toţi electorii inzâuaţi mi se 
păreau că stau gata să mă culce la pamint cu armele lor ame- 
nințătoare. Totuşi, adaug ine odată, că Dresda mi-a plâcut așa 
de mult incit, ca un prinos adus zeiței Lenes, zeiţa căreia iar 
incepusem să mă inchin, eu mi-ai fi incheiat călătoria aci. „Dar 
nu e bietul om de „eaba pus sub rm vremilor* şi In cazul 
meu şi a oamenilor)... Așa, m'am cocologit din non in afurisita 
de ciasa treia şi: avanti spre Lipsca. Necăjit că fusesem smuls 
dinur'o odihna plăcută, stam ca un cioclu, ghemuit intr'un colţ şi 
ascultam pe prietenul ce fhcea casierul comun, dindu-și seamă 
de gestiunea zilelor din urmă, ȘI aura socoteli au fost şi ati- 
tea discuţii pentru nişte pirlii de pfenigi, incit am ameţit şi 
era să-mi vie rău. Toată ziua cit am stat la Lipsca, am päti- 
mit de urmările acelei amețeli. Şi aşa de tari au fost, că și 
pănă azi eu nu-mi amintesc decit două lucruri din acel vestit, 
oraş al librăriilor şi al flozofilor: un Bismark cu buldogul lui 
alături ei cite-va tipuri de lighioane aparţinind grădinii z00- 
logice a oraşului!.. Numai ca prin vis de-mi mai trece prin 
minte admiraţia ce am avut aci pentru naivitatea nemţoaicelor 
şi pentru Centre 'n picioare a străvechei mele mindrii, care se 
degradase într'atit incit am privit o piesă dela galeria!... Cind 
am fost să plecâm spre Barlin, eu mi-am cintat veșnicul cintec 
cu refrenul: aminare, fără să obțin ceva insă, cum de altfel mă 
si asteptam. Am încercat in urmă să fac pe tovarăşi să renunţe 
ia clasa II-a, dar și aceasta a rămas printre pis desideria. 
Resemnat. atunci am incercat să-mi adorm durerile si cind am 
ajuns la Berlin, intr'o dimineaţă ploioasă şi posomorită, eram şi 
eu cu totul adaptat acelei vremi. Pleoştit şi umilit, am pornit 
dela gară şi pretextind că sint cam indispus, am lasat pe pri- 
eteni sà cauta ei oteluri mai potrivite gi st se tocmească. Eu 
stam deoparte și aşteptam să viu doar pe d'a gata. Nu-i vorbă, 
am ştiut să-i răsplătesce în urmă cirtindu-i toată vremea de 
uritul rost ce-mi făcuseră. Ba rhdeam chiar de limba lor nem- 
țească, care multă, puțină, tot era mai bună iecit a mea, care 
se resluvea numai la imuţanie și la semne. Cele opt, nouă zile 
petrecute în aceasta Capitali a imperiului german s'au scurs 
repede și folurit, Aleea statuilor, Tier Gartenul, Muabitul, Cas- 
telul imperial, diferitele teatre în genere. toate formau in visele 
mela de noapte un fel de amestec nedefinit de herzogi (post, 
de turle şi cupole verzi, de ape cu vapoare fumeginde ai ușa 
mai departe, Jane) ei imensul unui oraș aşa de maro se res- 
fringea periect și in capul meu. Am vizitat însă, bine 'nțeles nu 
tocmai «te voia men, tot ce sa putea vedea In acest scurt ris- 
timp. Şi n'aveam sh mă pling de loc: odihna ni era asigurati 
pentru mal multă vreme !,.. 


BI VIAȚA ROMINEASCA 


Singura intimplare ce m'a impresionat mai mult, de altfel, 
a fost atunci cind la operă un Englez, intrebindu-maă nu's ce, şi 
ep răspunzindu-i iar ous ce in nemțeasca mea familiară, el m'a 
întrebat atunci foarte respectuos: «dacă nu cumva sint Japonez» ? 
“Inchipuiasca-și oricine cit ar fl ris prietenii mei de le-aşi fi spus 
-asta, dea, la drept vorbind, n'ar fi fost rău pentru mine să am 
macar o calitate a acestui viteaz popor! Dar momentul despăr- 
Mr se apropia pe măsură ce creştea şi vechea mea lene şi pe 
măsură ce-mi rezăseam fostul meu „eu“. Dela Postsdam mi-am 
luat rămas bun dela cei doi tovarăşi ce mai aveau de străbătut 
încă multe oraşe, pentru can urmă să meargă să se râcorească 
intre ghețarii Elveţiei. 

i Se al oz? cu noi ?—mi-au zis la plecare... Bagà de 
seamă Cal să te pomenesti la Petersburg san la Madrid, căci 
nu știi drumul îndărăt. 

— N'am teamă! le-am răspuns foarte serios si mindru... 
-Ş'apoi n'am incotro: am o afacere, cure nu cere aminare și pe 
care n'o pot lăsa! ă 

Şi cu minciuna asta pe careo credeam aproape și eu, am 
pornit voiniceşte înapoi spre Țară. umblasem doar mult; 
prea văzusem multe și ardeam de dorul de a le spune celor ce 
trebuiau să mă crează!... Și ușa, plătind indoit cu bucşişurile ce 
dam hamalilor, care aprope că ma duceau în spinare şi mă schim- 
bau ca pe-un pachet din tren în tren, am ajuns iar pe «verzile 
plaiuri ale Rominiei» 1. La Virciorova, cind mau intrebat la viza 
pașaportului ` de unde vin ?, eu le-am răspuns cu un aer mln 
dru şi cam înțepat: din Berlin!,. Iar acasă, după o zi dela so- 
sirea mea, toţi stiau şi puteau să jure chiar, că eu m'am intors 
în fine dintr'o călătorie lungă, lungă, în care văzusem Austria, 
“Germania, Jumătate din Franța, plus o bună parta din Elveţia 1.. 


Berlin 2 Ianuarie 1907. 
1 X. Marinescu, 


a ie 


| 
| 
| 


Domatt şi jupănese romine din trecut 
I 


Mare deosebire e intre viaţa femeilor de ultâdată şi ate- 
lor de as:ăzi, mai ales la noi. De la inceputul desvoltării is- 
toriei noastre, pe soțiile Domnilor st ale boerilor le găsim tot- 
deauna inchise în locuințele lor tăcute, lucrind zile ai luni in- 
tregi, laconjurate de roabele lor, sau devotindu-se faptelor 
pioase. 

Caci Domniţe sau jupănese, ele duceau acelas traiu. Mai 
toate manifestările In afară de viața casnica, sînt pentru mă- 
năstiri şi biserici, care au rămas singurele noastre monumente 
din trecut. Acolo închinau ele averi, moşii şi odoare prețioase, 
acolo își sfirgeau şi viaţa de cele mai multe ori. 

În monästiri se mai văd urmele răbdătoarei lor măestrii, 
ale ceasurilor de aşteptare şi resemnare. In monăstiri intrau 
Domniţe și jupăniţe tinere, silite de părinţii lor, să treacă anii 
cei mai frumoşi la adăpostul zidurilor intunecate;—şi tol in 
monăstiri, cele mai In vrisă. după ce le murise soțul sau co- 
piii, Îşi găseau uitarea. 

ŞI lată pentruce numai în locaşurile sfinte a rămas puțina 
noastra artă din vremurile trecute. O artă incompleciă, spe- 
cială, dar care adesea ne păstrează lucruri minunate. 

De alta parte însă. clt de mult simțim lipsa portretelor 
care să ne înfățişeze chipurile frumoase,—din tipul vechiu ro- 
minesc,—al femeilor din al XV, al XVI şi XVII veac... i 
nu putem numi portrete, chipurile ragice de martire byzantine, 
totdeauna la fel, care sint zugrăvite pe pereţii înegriţi ai tem- 
plelor noastre. Sint figuri palide de femei şi nimic mai mult. 
Cum era cutare jupăneasă sau Domniţă, al cărei nume scris 
d'asupra scormoneşte atitea amintiri din vremuri apuse? Fru- 
moasă, melancolică, cu ochi albaştri sau negri? lată ce nu 
au renşit să ne spună zugravii de pe atunci, cu toată silinţa lor. 

Nu tot aşa e şi În ce privește portul şi costumele. Prin 
unele monăstiri, la Argeş bunăoară, s'au transcris mai cu cre- 
dință detaliile imbrăcămintei şi ornamentelor, 


420 VIAȚA RONINEASCA 


«La femeile din această epocă, — {al XV e XVI secol), 
o iie sau cămașă de pinză subţire, zice Odobescu, cusută in 
lungul minecilor cu vergi de fir şi colori vii, dar bine potrivite, in- 
velesc braţul sub largele-i cute şi se inchee la minicuţe cu o betelie 
decorată ; altiţa de pe umăr e bogat cusută cu fluturi de aur, şi 
increțul e compus de largi gâitane, ca nişte brâţări de fir, 
Pe d'asupra vine rochia roşie, vărgată in lung şi deschisă ro- 
tund la piept d'asupra sinului, care este acoperit cu un piep- 
tar cu dungi increţite şi cu un mic guler rogu resfrint; fusta 
in cute e îngustă şi compusă din două bucăți, cusute una de 
alta mai sus de genunchi, precum sint incă cretinţele tesute de 
țărancele romine. Peptul poartă însă o podoabă ce a lipsit acum 
cu totul din portul naţional; e un fel de semicerc de fir, sus- 
ținut În bentiţe late tot de fir. care in sus, trec peste umeri ca 
niste bratele, și, în Jos, se coboară pe şolduri, sub un larg briu 
de mătase sucită, incins de mai multe ori la mijloc. Pe d'asu- 
pra acestor vestminte vine scumpa dulamă de serasir înflorat, 
cu guler mic de blană, cu gâitane si cu nasturi sau bumbi de 
aur de-a lungul pepţilor şi a pulpanei; locul minecei e insem- 
nat numai printr'o crestâtură cu blană ; iar d'asupra-i, pe umeri 
și la subțiori, sint incheiători şi bumbi au. Poala de jos a du- 
lamei e crestată în mai multe locuri şi ornată cu gâitane largi 
de sub care ese piciorul, incălțat intr'un colţun roşu, lung, sub- 
ture şi încovoiat la virf,“ 

Pe capul Domniţelor e zugrăvită tot-deauna coroana du- 
cală, mare, de aur.—Coafura femeiască obisnuita o gasim des- 
crisă intro danie Dour de jupănița Rada a Barbului comisul, 
la 1565. Ea dâruește icoana S tei Maria dela Monastirea Snagov 
o «podoabă de cap femeească, ce se chiamă Mesal, adică de 
pinză de cânâvâţ cu fluturi de aur şi cu mârgăritar,» 

Jupănesele de pe vremurile acelea purtau Incă cercei lungi 
rare atirnau de cosiţele de par, şi care erau de deosebite 
forme şi alcătuite din pietre colorate, 


Din obiceiurile și traiul interior al femeilor de odinioară 
ni s'a păstrat prea puţin. Singurele lor petreceri erau la nunţi 
și la botezuri, aceste două prilejuri de veselie in viaţa romi- 
nilor. Dar şi atunci tot bărbaţii petreceau; femeile stau de o 
parte privind şi avind masa lor deosebită. 

Rari sărbători domneşti, ca așezarea vre-unui Domn nou, 
praznice la curte, scoteau puţin din linişte pe jupânesele noas- 
tre.—În secolul XVII, la anul nou, era obiceiul ca Doamna, 
după cum făcea şi Domnul tert, să dea haine de cinste nevestelor 
şi letelor de boer, care făceau şi ele daruri principesei. 

In năvălirile şi prădăciunile Turcilor în ţară, ale Tătarilor 
in Moldova, multe jupânese erau robite și duse departe de ca: 


DOMNIȚE ȘI JUPANESE ROMIXE DIN TRECUT +21 
eege lege 


sele lor, la cari nu se mai întorceau nici odată.—Nu trebue să ui- 
tām de loc că prin vremurile grele de atunci, bărbaţii lor, bo- 
erit țării, erau mereu în mișcare și in lupte, alte ori fugiţi peste 
munți, unde stau pănă la schimbarea Voevodului dusman, 


+ 


Broderiile şi toate lucrările de mină ale jupâneselor noas- 
tre sint cunoscute din veacul XV, şi ele ne dau măsura răb- 
där gi vrednicei lor, In secolul următor fetele cuseau relie- 
fari pe tulpan, pe atlas şi pe catifea, cu mătasă, cu lină, cu fir 
sau cu fluturi. La Constantinopol se preţuiau mzi presus de 
orice aceste cusături. (lon Ghica). 

Prin monastiri se mat află frumoase lucrări făcute de 
Doamne şi de jupănese, dar din care cele mai multe din nefe- 
ricire s'au pierdut. 


Călătorii streini au lăudat totdeauna cu drept cuvint cali- 
tățile femeei romine din trecut, şi. ceace e ciudat, dela ei avem 
aproape singurele descrieri ale vieţii şi moravurilor de atunci. 

ntre anii 1630—1660, a stat citva ump în tările noastre 
un prelat grec, Patriarhul Macarie din Antiohia. Un însoțitor al 
acestuia. archidiacohul Pavel din Alep, a scris o prea intere- 
santă descriere a călătoriei lor.—<Femeile din Moldova ṣi din 
tara rominească zice el, poartà un fel de imbrăcăminte, ce se 
aseamână cu acel al femeilor franceze ` părul şi-l intorc in jurul 
viriului capului, învărtit; cu un acoperemint sau bonet alb, iar 
la cetle bogate, de catifea trandafirie; pe lingă aceasta ele mai 
poartă şi un val alb. Toate aruncă pe umeri un aal de 
stolă de Alep de culoare azurie, şi cele avute un şal de Bar- 
sal de mătase neagră. — Fetele poartă părul de asemenea Im- 
pletit şi înfaşurat în virful capului. dar neacoperit incit prin 
aceasta se deosebeşte femeea de fata nemăritată.— Vâduvele au 
toată imbrăcâmintea din cap până în picioare neagră, ca hai 
nele de călugăriţă.» SR 

Acelaş archidiacon Pavel spune cum veneau să ia bine- 
cuvintare dela Patriarh boeresele, chiar mirese și fete «venite 
cu faţa neacoperită» in carere şi urmate de servitori şi de că- 
lăreți. Ele aduceau daruri frumoase; iar ornamentele de perle 
ce purtau, blănile de samur, şalurele cele fine sa deosebeau 
prin felurimea lor. y . 

Mai sint şi detalii de gospodărie, Aflăm ast fel, cum ro- 
miscele din veacul XVII stiau să păstreze in cămări mult timp 
merele in pae şi fructele în zahar. 


+2 VIAŢA ROMINEASCA 


Mai avem și date de altă natură, asupra jupăniţelor la 
inceputul secol. XVII, cind incepe să se desvolte mai mult 
viaţa exterioară a femeilor. Mitropolitul Antim Ivireanul, om 
ințelept și bun cărturar, vorbind de femeile din timpi lui zice: 

«Pentru patru păcate ce fac, muerile se muncesc mai mult, 
adică întăi pentru că se impodobesc stet infrumusețează trupul 
cu vopseli, ca să arate mai frumoase, a doua pentru vrajile şi 
descintecile ce caută : stinge cărbuni, pune lacâte şi cuțite şi sorti 
ca că să-şi vadă norocul, cred in glasurile cocoșilor și alte ase- 
menea. A treia, clevetesc și acasă si la biserică, A patra nu se 
ispovedesc bine.» 

Mi se pare că bătrinul mitropolit nu spunea, şi lucru civ- 
dat, pici azi după 200 de ani. nu ne-ar spune nimic po 


Din veacul XV se vorbea de pietrele scumpe, giuvaeru-, 


rile și blănurile, cari au lost totdeauna o podoabă deosebiță a 
Comnițelor romine. 

Sculele Doamnei Despina, a Kiajnei, care eumpărase cu 
nestimale tot haremul Sultanului, ale Doamnei Teodosia a lui 
Vasile Lupu a a Ruxandei, ale atitor jupinese bogate, făceau 
să rivnească pe Doamnele şi Principesele streine cind puteau 
să le admire. 

Sa lăsăm pe neuitatul Gion să ne descrie în stilul lui în- 
florit, bogăţiile ce acopereau pe o jupineasă din secolul XVII: 
—«imbrăcati într'o iiă cu leasa de mărgăritare impletită; cu o 
rochie de hataiă cu flori de fir, pe cap o invelitură cu acele ei, 
şi pe d'asupra cu ișlicelul cu flori de mărgăritare și cu pietre, 
la git cu douăsprezece şiruri de mărgăritare mari sau cu un 
left cu diamante cu pirioruşele de smarande ; in urechi cu cer- 
cei cu cite trei picioare de diamante mari; la mini cu o pe- 
reche de brăţari cu diamanturi mari roz; in degete cu inele 
cu diamante ghiorghiolra roz și roibiu; pe umeri cu o dulamă 
de lastră grea, cu blană de samur, cu nasturi de aur cu dia- 
mante şi rubine; si am uitat paftalele la briu, paftalele care 
erau o comoară şi un cap d'operă de lucru så jour> in aur și 
pietre scumpe.» 

«Și am mai uitat frunzele de pietre scumpe, legate inar- 
int, pe care jupănița le risipea pe piept. Vo puteţi inchipui 
esne, ca pe o adevărată Impăriteasă byzantină, sau ca pe © 
icoană pe vestmintele căreia religiositatea si evlavia credincio- 

şilor au grămădit in neştire aur, fir, argint, pietre prețioase a 
mărgăritare.» 


= 


Fale de zestre coprind inşirate in ele averi intregi. Acea 
a Stancei, fata lui Brincoveanu, este nesfirşită. Incepe cu o cu- 


DOMNIŢE ȘI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT Li ni 


nuniă de diamante şi cu mulțime de cercei şi inele de pietre 
preţioase, şi sfirşește cu cinci moşii şi vre-o treizeci de robi ți- 
gani, Aceştia nu lipsesc dela nici-o zestre boerească, Și Brin- 
coveanu Vodă inzestră la fel ai pe celealte şase fiice ale lui; 
la care se mai afaogă şi cele două nurori din Moldova, care 
imeau daruri de nuntă nu de mai puţin preţ. La nici una nu 
pseşte careta poleită, cu şase telegari. 

In anul 1772, şaptezeci şi mai bine de ani in urmă, Pirvu 
Cantacuzino îşi mărită fiică-sa Maria cu spatarul Teodor Bals 
dela Moldova. Zestrea e aproape tot aşa de bogată ca acea a 
fetelor lui Brancoveanu, iar coprinsul lucrurilor şi sculelor pre- 
Doase ce i se dă, e aproape neschimbat.—Și multe alte fiice de 
domni şi de boeri mari, care se intrece ina ingira cit mai multe 
lucruri de preţ în zestrea lor. 


II, 
DOAMNELE 


Doamne de origine streină. 


Cele d'intăi Doamne, la intemeerea ţărilor noastre, atit In 
Muntenia cit şi in Moldova, erau mai toate streine. Vedem la 
intăii noştri Voevozi nevoia de a se inrudi cu vecini puternici, 
ca să dea o nouă strălucire casei lor, pe scaunul ţării. — Vechile 
noastre Doamne, din timpurile îndepărtate ale veacului de mij- 
loc, erau fice din casele domneşti ale vecinilor din Ungaria, 
Serbia, Byzanţ, Polonia. 

Cei d'intăi Basarabii fură înrudiţi cu familii vestite de se- 
niori din Ungaria, unde aveau ei înşişi stăpinirile strămoşeşti. 

Doamna lui Alexandru Basaraba, vestitul Voevod care a 
inceput întemeerea țării, a fost o catolică Clara, fica magis- 
trului lon de Doboka, din neamul maghiar Kukenns. Nestrāmu- 
tată în credinţa ei, Doamna Clara era in corespondență cu Papa 
Urban, care) mulțumea pentru sprijinul dat bisericii catolice, 
şi care intro bulă din anul i360 o laudă pentru menţinerea 
uee din ficele ei la catolicism, indemnind'o să readucă si pe 
cealaltă. 

Aceste fiice erau căsătorite cu stăpinitorii celor două pu- 
ternice state slave de la Dunäre - Cea d'intăi, al cărei nume nu 
ni s'a păstrat, soţia lui Strasimir Țarul Bulgariior; cealaltă 
Zenka, soţia lui Vukaşin, Regele Serbiei. ; É 

ot din neamul regesc al Serbiei, era şi soţia lui Dan 
Vodă, fiul lui Radu cel negru. Aceasta era fiica Voevodului 
Vuk Brancovici. 

In veacul următor, la anul 1462, viteazul Vlad Ţepeş ia 
de soţie pe o rudă a lui Matiaş, Regele Ungariei ;—şi se pare 
că şi Voica, Doamna fiului său Mihnea zis cel rău, era tot din 
neamul Huniadilor. 


si VIAŢA BONINEASCA 


e 


Doamnă evlavioasă ca şi soțul ei, figură luminată ni se 
înfăţişează mai tirziu soţia lui Neagoe Basaraba, Despina Mi- 
litza, fiica Imi Lazăr Despotul Serbiei. Despre ea şi despre 
ficele ei, voiu avea prilejul să vorbesc îndată mai pe larg. 

Din acelaş neam al Despoţilor Serbiei era şi Doamna 
Elena a lui Petru Rareş al Moldovei. 


In Moldova, ca şi în ţara rominească, Voevozii muş»tești 
se inrudiră cu principese străine mai ales de neam polon. Doamna 
lui Bogdan şi acea a urmașului său, par a fi fost din neamuri 
de seniori unguri. 

Petru Muşat (1375—1391) se însură cu o soră a lui Vla- 
dislas Jagello, regele Poloniei. 

Alexandru cel Bun, Voevodul care intr'o lungă domnie 
intemeiă cu adevărat țara Moldovei, a avut cinci saţii.—Cea din- 
tăi, Margareta de Losonz fica Voevodului Transilvaniei Ste- 
fan, muri în Lan gi fu inmormintată in biserica catolică din 
Baia, ridicată de soţul ei")—A doua fu tot o catolică Ringala, 
sora ducelui Litvaniei Vitold a vară a Regelui Vladisias, de 
care se desparte la f42r.—Ana, Marina şi Stana, celelalte soţii 
ale lui, erau romince, și dela ele nu ne-a rămas decit numele. 

In 23 Octombre 1425, Hie Vy. fiul lui Alexandru cel bun, 
se căsători cu Marinka, sora Reginei Sofa a Poloniei şi fica 
lui Andrei Dimitrievici, Kneaz de Mojaisk”). Ihas Vodă cu 
Doamna Marinka avură Pch pe Maria soţia lui Vlad Vodă 
Dracul, Domrul Munteniei.-—Marinka a avut parte de nenoro- 
ciri care îi îndurerara pe rind viaţa: mai intii soțul ei fu or- 
bit de fratele siu Ştefan şi pierdu domnia; apoi amindoi fecio- 
ri! ei pieriră omorii In luptele pentru szaunul țării, 


Petru Vodă (1447), tot fiu al lui Alexandru, primi de soție 
pe o soră mai în virstă a vestitului lon de Hunyad, guverna: 
torul general al Ungariei, 

ouă din sopile lui Srefan cei Mare erau de neam străin, 
Despre ele vom vorbi deosebit, 


Doamne pământene, 

Istoria ţărilor noastre e incă ascunsă în negură, cu deo- 
sebire peniru timpurile dinnainte de veacul XVII, Din viaţa 
Doamnelor celor mai mulți dintre Voevozii noştri Basarabi ne-a 
rămas doar numele, rătăcit prin hrisoave sau pus deasupra vrt- 
unui portret ctitorese din mânăstiri. Pahde figuri dispărute, 
unele în floarea virstei, altele in umbra liniştită a locaşurilor 
sfinte, ing rare de nume sub care se ascund atitea sbuciumări 
sufleteşti, atitea doriau pe care nu le vom cunoaste niciodată. 


"1. Călugărul franciscan Maren Bandini, fare in spe, XVI, cind mai 
exista încă acea capelă, o deseriere a moerminlului principesei Margareta. 
"zt Fiul lui Dimitri II Donski, Marele Duce ul Mosevai. 


m 


| 


NOMNITE SI JCPASESE ROMINE DIN TRECUT 425 


Toate fete de Domni ai de boeri ai ţării, care au trecut 
mute pentru noi, au strălucit, au iubit unele, altele au fost ne- 
norotite, dar despre care nimic nu ne vorbeste mai mult, 

Unele au râmas în mintea poporului, care cu timpul a fá- 
cut din ele figuri legendare. 

„Doamna Neaga.—Saţie a lui Mihnea turcitul, care a dom- 
nit în țara romiaească în a doua jumătate a veacului, XVI fe- 
mee bună şi pioa, Doamna Neaga era fata lui Mitrea Vor- 
nicul din ţinutul Buzeului, unde au rămas până astăzi multe le- 
gende in popor, la moşiile şi palatele ei. La Cizlau, unde a 
zidit o mănăstire, sint ruinele cetății Doamnei Neaga «zidul 
Doamnei», lingă muntele Scârişoara. Acolo era palatul ei de 
locuinţă, în care "ai sfirşi zilele, în reculegere şi fapte demne. 
după ce soțul ei Mihnea plecă să se facă musulman, 

Lingă satul Tisău, la locul numit «Cheia», pe munte in 
mijlocul stincilor, se văd ruinile unui castel, pe care tradiția l'a 
păstrat ca palatul Doamnei Neaga. Aproape de ruinile biseri- 
cii din Lapoşul, se află un puț cu margini de peatră, in care 
legenda zice că s'au aruncat fetele ei, ca să nu fie robite de 
Turci, Acolo e şi frumoasa poiană a Doamnei Neaga, unde 
se afla un alt palat al ei, de la care porneau drumuri la ceta- 
tea din Cizlău şi la cea de la Cheia. Tot legenda rimasă în 
popor, spans că în acea poeană a fost omoriä Doamna de 

urei.—Pe marginea drumurilor spre munte, care se numesc 

„drumurile Doamnei Neaga“, se văd cruci mari de peatră de 
pe la anul 1583.—Intr'o mănăstire din Kiev, se păstrează o 
cruce dăruită Mitropolitului rus Teofan, «de cătră evlavioasa 
Doamna Neaga, Regina ţării rominesti, întru pomenirea ei șia 
părinţilor ei, in we? 1600”. 

Nu numai in mănăstirile şi bisericile din ţară se găsesc 
daruri, icoane şi podoabe preţioase închinate de Domniţele 
noastre, care au păstrat pănă în timpurile din urmă aceste ma- 
nifestări ale credinții lor,—ci şi in mănăstirile ruseşti şi grecesti, 
şi in deosebire la cele dela muntele Athos. Acolo s'au pierdut 
şi se pierd din nenorocire, sub duşmânoasa îngrijire a călugă- 
rilor greci, multe lucruri preţioase pentru cunoaşterea trecu- 
tului nostru. 


Mihai Viteazul şi familia lui.— Mama strâlucitului Voevod 
al țării romineşti era Teodora, soţia lui Petraşcu cel bun, Des- 
pre ca nu am aflat alt, decit că s'a călugărit la moartea fiului 
ei şi că a murit la anul i Pe piatra mormintală, ce se 
află in vechea mănăstire Cozia, se citeşte: «Răposat'au roaba 
lui Dumnezeu călugăriţa Teofana, muma reposatului Mihail 
Voevod, iar fiă-sa mna Florica şi fiul său Nicolae Vodă 
a scris, in zilele Radului Voevod, 1606”, = 

Doamna Stanca, a rămas in amintirea istorică ca o fi- 
gură frumoasă, bună şi iubitoare a soțului ei, pe care il luase 
încă de la anul 1584, cînd Aga Mihai era la Craiova, În tim- 


42) VIAȚA ROMIXNEASCA 


pul domniei, nu rare ori ea avu zile de mare griji; iar 
după 1600, fu nevoită să stea trei ani in Transilvania, de unde 
se întoarse după ce viteazul ei Mihai pierise. Stim că ea a 
murit atunci de ciumă, 

Doamna Florica, copila lor, a fost soția lui Preda postel- 
nicul, Frumuseţea ei fu admirată la curtea din Viena, unde în- 
soţise pe părintele său in călătoriile acestuia, Nicolae Petrașcu, 
fratele ei, se Insur cu fica inţeleptului principe Radu Vodă 
Serban si a Elenei Doamna, fica lui Udriste vornicul de la Mar- 
gineni, Domnița Ancuta; dar, fiu si ginere de domn, nu a avut 
parte de domnia ţării, 

Mihai, în afară de căsătoria legiui:ă, mai avu de la iubita 
lui, frumoasa Tudora de la Tirgşor, o altă fată, Marula, care 
mai tirziu fu jupăneasa lui Socol de la Cornăţeni, marele Clucer. 


Doamna Elena a lui Matei Basarab era din vechiul neam 
al Năsturelilor de la Hereşti, Ea a fost soaţa vrednică a in- 
țeleplului ei bărbat, cu care merse alături la fapte pioase şi la 
răspindirea învă ji. In aceasta, Doamna Elena semăna fra- 
telui ei, marele Ban Udrişte.—A zidit biserici şi a p'ivegheat 
tipărirea de cărţi religioase la Govora. Femee pricepută, 
Doamna Elena nu era străină de afacerile politice ale ţării; 
ne-a rămas de la ea scrisori câtre Racotzy, Principele Transil- 
vaniei. —Murind la anul 1653, fără să fi avut parte de copii, 
Doamna fu inmormintată in biserica domnească din Tlrgovişte 
şi pe piatra ei se citeşte un epitaf în lativeşte. 


Intorcindu-mă acum inapoi, mă voiu ocupa în puţine cu- 
vinte de citeva dintre Principesele despre care istoria ne-a li- 
sat amintiri mai trainice, care s'au făcut mai cunoscute În tre- 
cutul neamului nostru, gi despre care am pomenit numai în 
treacăt. Ele aparţin veacurilor XV şi XVI, atit de frumoase 
și de atrăgătoare pentru viaţa Rominilor. 


Familia Iul §ician cel Mare. 

Mama vestitului Voevod al Moldovei, pe care tradiția ne-o 
înfăţişează imbărbătind pe fiul ei la luptă în potriva lurcilor, 
era Oltea Maria, Doamna lui Bogdan Voda. Mormintul ei se 
află la mănăstirea Probota din ţinutul Sucevei, unde fu Ingro- 
pată la anul 1464, pe timpul cind Stefan îşi incepea mărirea 
domniei lui. 

Ştefan Voda a avut patru soții; Pe una din ele, cu care 
a trăit puţin timp, ne-o arată pomelnicul dela mänāstirea Bis- 
trița de lingă Piatra ch era Maruşca, mama fiului său Alexandru. 

„La anul 1463, Ştefan lua de soție pe Evdochia, sora Knesa- 
zului Simeon la Kíev, și fica lui Olelko; ea muri peste 3 
ani, după ce daduse lui Ştefan Vodă o fică, 


DOMNITE ȘI JIUPANESE ROMINE DIN TRECUT La 


Domnița Olena. Viaţa acestei fu sbuciumată și tristă. 
Dupa ce împlini virsta de 16 ani, se hotări căsătoria ei tu Ion 
cei tinăr, ful lui lon IH, mareie Duce al Mosevei, La Suceava, 
sosiră solii marelui Duce, in cap cu Andrei Piesciefi, Logodna 
incheiată faţă de soli, Domnița porni spre  Moseva insuțită de 
mai mulţi boeri şi jupânese.—Mama Ducelui, câlugăriţa Marta, 
se afla la mănăstirea Voznesenski; acolo cobori şi stete Olena 
până jn ziua de Bobotează 1483, cind se Dou nunta ei cu lon 
cel unăr.—Un copii, Dimitri, care se născu din această căsă- 
orie, fu mai tirziu cauza unei drame. în care se slirşi viața 
Domniței. Tareviciul loan moare în anul 1490, încă Minăr e 
atunci se naşte o ură nemărginilă din partea Sofiei, soţia mare 
lui Duce loa DL care avea aen un fiu Vasile, în potriva Olenei, 
pentru ca să inlâture pe copilul acesteia de la moştenirea tronului 
moscovii, la care Dimitri urma al său. Uneltirile neince- 
tate ale Sofiei Paleologu reuşiră in cele din 'urmă și, cu toată 
dragostea ve-i arătase până atunci, lon II] închide (a 1502) pe 
nefericita Olena impreuna cu fiul ei şi proclamă Ţarevici pe 
Vasile, —Fiica Moldovei muri de jale in 18 lanuar 1505 şi fu 
ingropată in mânăstirea Archanghelului Mihail. Dimitri, scos 
din inchisoare cind bunicul său lon era pe patul de moarte, 
acesta li ceru ertare pentru greșala ce făcuse şi îi inapoiă drep- 
turile lui. Dar era scris să nu apuce tronul Moscovici, căci 
pieri tot atunci, ucis de unchiul său Vasile (1509). 

Stefan Vodă a mai avut o fică, Maria, ingropută la t518 
in mânastirea Putna, și care fusese soția Kneazului lituan Te- 
odar Sanguszko. i 

Peste cinci ani dela moartea Evdochiei, (la an. 1472), Şte- 
fan se insoara dia nou, cu Maria de la Mangop, Principesă din 
neamul Coinnerilor, din ramura impăraţilor de Trebizunda. Ea 
era fica lui Olobei, care stăpinea Mangopul din Crimea, care 
lu nat de Turci. La anul 1477 moare şi Maria, în floarea vieţii. 
Peste mormintul ei din mănăstirea Putna, se află un acopere- 
mint cusut cu fir, pe care se vede chipul Doamnei. culcată, cu 
ochii Inchişi, cu braţele la piept. Pe cap coroana bizantină şi 
alături vulturul cu două capete al împărăției de răsărit, pe care 
o stăpinise strămoşii ei. O dramă se ascunde in viaţa acestei 
sărmane Doamne. Puțin după însoțirea ei cu Ştefan, acesta 
avu războiu cu Radu cel Frumos, Voevodul Munteniei, Radu, 
iavins, fugi, lăsind in cetatea Dimboviţei pe Doamna sa Maria 
și pe fiica lui Vochiţa. Ștefan a luat cetatea, toate avuţiile 
voevodului muntean şi a adus cu el la Suceava pe Domniţă. 
De atunci incepe, sub ochii întristatei Mana, dragostea lui Şte- 
fan pentru Vochiţa, Cu incetul, el se depărtă de soţia lui, pe 
care o și repudiază la anul 1475, cind se cunună cu Vochiţa. 
Maria de Manzop trăi în Moldova, poate la vre-o EDE in 
apropierea soțului ei care o depărtase, căci nu avea unde să 
se ducă: Mangopul fusese cuprins de Turci, toţi ai e! pieri- 
seră pe rind, Singură, fără macar mingterea unui copil, îşi 
slirşeşte această viață peste doi ani. 


423 VIAŢA ROMINEASCA 


Doamna Vochifa sau Maria, trăi douăzeci și cinci de ani, 
până la mosrte, cu Voevodul Stefan. Pe mormintul ei de mar. 
moră, aflat tot în mănăstirea Putnei, se citeşte: eAcest mor- 
mint este al Mariei Doamnei fata lui Radu Voda, Doamna Dom- 
nului Ştefan Voevod, care s'a mutat în locaşurile veşni:e 13 
anul Lett, Februare.— «Peo perdea de mătasă roşie, cusută cu 
fire de argint e infațişată Doamna cu soțul ei. in costume lung: 
bizantine de ceremonie, incuronaţi, faţă în faţă. — Tot la mind, 
tirea lor Putna, din Bucovina, se păstrează un acoperemint de 
„strapod făcut de Doamna Maria, pe care scrie : „Acest act- 
perămint l'a făcut roaba lui Dumnezeu Maria, Doamna lui Se, 
fan Voevod, fata Radului Voevod, în biserica cea zidita da 
dinşii în mănăstirea Putnei, în anul tee, Nov. 20,* — Piatra 
mormintului ei e acoperită cu o inveltoare brodata cu air, 
pusă de fiul ei Bogdan-Voda. 


Donna Despina z Ini Neagoe yi cele ci. 

Venită din Serbia, coborindu-se din familia regească a 
domnitorilor de acolo, fica Despotului Lazăr era o soție porri- 
vită firii lui Neagoe Basarab. Evlavioasù și îndrăgostită de 
arta bisericească, indemnă şi ujută pe soțul ei să sâvirşească mi- 
năstirea dela Curtea de Argeş, acel giuvaer dintre colinele Car- 
paţilor, care a râmas ca un monument neperitor al trecutului 
nostru, Se cheltuird bani mulţi cu meşteri străini și tradiţia 
spune că Doamna Îşi viaduse sculele ei prețioase ca să o poată 
isprăvi.—După ce muri Neagoe Vodă (1521) şi îinărul ei ñu 
Teodosie Vy,, căruia i se räpi scaunul țării moştenit dela på- 
rintele său, Doamna Despina trecu peste munţi impreună cu 
ficele ei a se aşeză la Sibiu. Acolo își petrecu zilele şi după 
măritişul lor, până la moarte, pe la 1550, Osemintele ei fară 
aduse puţin Se acela in țară şi depuse alaturi cu ale Domnului ci 
in biserica dela Argeş, Sint zugrâvite acolo portretele lor. cu 
fiul Teodosiu si cu cele trei fete: Stana, Ruxanda şi Anghe- 
lina. Aceasta din urmă muri în copilărie ` iar celelalte aminuous 
fură Doamne.—l.a moartea lui Teodosie, Despina Doamna puse 
să se facă o icoană artistică. pe care o inchina Schitului Os- 
trov, de lingă Călimăneşti, şi care reprezintă pe o parte mar- 
tiru) lui Christos, iar de cealaltă parte, în vestminte de jale, 
pe Doamna Despina tinind in braţe pe domnescul şi iubitul «i 
fecior, in podoabe aurite, 

Doamna Stana, a fost soția lui Ştefan re! tinâr, Domnul 
Moldovei (1517—1527). Despina cu fetele ei Stana și Ruxanda 
era refugiată in Ungaria: una din ele fusese făgăduită cu şti. 
rea Regelui, lui Ştefâniţă, care avind să aleagă pe cea care'i va 
plăcea mai mult, alesese pe cea mică, Se intimpii insă că el 
avind lupte cu Tâtarii, nu putu să vie Şi ceru, prin soli, să se 
amine ziua nunţii, In acest timp Radu, Domnul ţării rominești, 


DOMNIŢI SI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT 449 


luă el de soție pe Ruxanda, care era mai mică şi mai frumoasā. 
Din a:eastă pricină Stefan Vodă porneşte cu râsboiu In potri- 
va lui Radu, intră în Muntenia şi o pustieste (1526). Radu se 
grăbeşte să facă pace, iar tefâniță Ta ia de Doămnă pe Stana 
si se întoarce in Moldova, uţin timp după aceea viteazul Şte- 
fania moare la Hotin, otrăvit se spune de soţia sa,—Întoarsă 
în ţară, Stana mai trăește şi ea patru ani. Inainte de moarte, 
spre pocăință, se facu câlugăriță sub numele de Manahia So. 
fronia şi fu inmorminatată în manastirea Curtea de Argeş, (Fe- 
bruare 1531). 

Roxanda, fata mai mică a lui Neagoe, de care cronica 
spune câ era mai frumoasă ca sora ei, era Doamna lui Radu 
dela Atumaţi, viteazul Vuevod care domni intr'un nsintecrurt 
risboi, Am văzut cum de dragul ei, ca in legende, s'au ris- 
boit Domnii rominesti.. Trei ani dupa Insoțirea lor, Radu pieri 
ucis de boerii dusmani, chiar in biserică la Cetăţuia, pe malul 
Oltului, şi Ruxanda rămase văduvă. Istoria e intunecata pen- 
tru viaţa ei de mai tirziu. 

Radu dela Afumați, dela soţia lui dintâi, faza lui Vlaicu 
marele Vornic, avuses o fică, pe Domnita Zamfira, pe care o 
mărită in timpul domniei lui, Document interesant şi rar, ne-a 
rămas scrisoarea prin care poltea În nuntă pe burgermaestrul 
și cei 12 pirgari dela Braşov, lată cuprinsul ei: „Din mila lui 
Dumnezeu lo Radul Voevod, scriem d-voastră multă sănătate, . 
Mi-a dăruit D-zeu mie să am in aceste vremuri o nuntă pe 
placul inimii mele, şi să fiu socru. Până acum În viaţa mea nu 
am avut nuntă şi nu am fost socru, Dar azi mi-a dăruit'o D-zeu 
dela prea iubita fict a Dumniei; mele iar dela prea iubitul meu 
fiu D-zeu ştie ciad mă va dărui c'o astfel de nuntă, Drept aceia 
cer şi vă rog şi pe d-voastră ca prieteni ai noștri, să veniţi și 
d-voastră căci vă poltesc să fiţi impreună cu noi la această ve- 
selie ce ne vine dela Dzeu şi să at şi ziua în care va fi: e 
dela Dzeu să fie ja naşterea lui Christos. Aceasta vă rvgim 
pe d-voastră st D-zeu se va bucure.“ g 

Elena Doamna a lui Petru Rareş Domnul Moldovei a fost a 
doua soție a acestui principe, *] Nepoată a Despinei st fica Des- 
ape lon a! Serbiei, istoria țării ne-o arată ca pe o Doamna 

ună, cu dragoste de soţul şi de copiii ei, Inzestrată cu ace- 
least simțiminte religioase ca şi Despina, ea zidi şi darui mai 
multe biserici. 

La intrarea Sultanului Soliman în Moldova, în anul 1538, 
Doamna Elena fugi cu copiii éi peste munţi, în Transilvania, 
la cetatea Ciceiul, În acel castel al lor, veni şi Petru, care pier- 
duse domnia, şi impreună trecura zile grele. Lucru rar pentru 
o lemee pe atunci, Doamna Elena ni se arată cu bună ştiinţă 
de carte, cet sfâtuindu-se cu soțul ci, scrie cu mina ci, în sir- 

` sa Doamna Maria, Y la 1530 si inmormintata la 
e e Puten Fok vena lua pe Damp At Vlad (1530—1532), 


450 VIATA ROMINEASCA 


Geste, o scrisoare Sultanului «cu mare jalbă și plingere, zice 
cronicarul Ureche, şi au pecetluit'o şi au dat'o lui Petru Vodă. 
lar el au slobozit'o din cetate pe o fereastră afară, lingă zid, 
si au chemat pe o slugă a sa credincioasă, sich, şi i-a arătat cartea 
și l'a învăţat în taină so ducă la mina impăratului turcesc.» — 
Citva timp după ce Sultanul ascultă plingerea lui, Rareş apucă 
din nou ¡scaunul domnesc și își aduce apoi la Suceava pe Doamna 
cu copii. Elena se odihneşte la M-rea Pobrata, unde fu in- 
mormintată în 1552. Cele două fice aie lor, Chiajna și Roxan- 
da, fură, cea dintăi Doamnă a ţării rominești, cealaltă a Moldovei. 

Chiajna, —vestita Doamnă Chiajna a lui Mircea Vodă Cio- 
banul, —este un tip de femee energică şi ambițioasă. La moar- 
tea soţului ei Mircea, se luptă din toate puterile ca să poată 
urca şi ţine pe tron pe fiul «i Petru Șchiopul, şi sa) äu: 
zească. mulțumită dibăciei ei. - Odobescu a zugrăvit viaţa 
acestei Doamne în nuvela lui atit de frumoasă „Doamna Chiaj- 
na*, în care ne povesteşte și romanul ficei sale Anenta, pe care 


voia să o mărite de-a sila cu Andronic Cantacuzino, dela Con-" 


stantinopol. Putin după nuniă,după ce trecuseră Dunărea, tinăra 
mireasă fugi cu iubitul ei comisul Radu Socol şi se ascunseră 
in cula lui dela Motru, în Oltenia. Sfirşitul lor tragic e po- 
vestit în mişcătoare pagine de Odobescu, În ele ne face să re 
iasă caracterul acelei lemei fără inimă, in care nu trăia decit 
egoismul ambiţiunii.—lată un fapt din Ge: ei, pe care ni'l re- 
latează un istoric strein, in toata grozăvia lui. Cind Alexandru 
Lăpuşneanu «cumnatul ci, luă scaunul Moldovei după uciderea 
iui Despot-Vodă de către Ştefan Tomşa, la an. 1573, Chiajna 
care se afla în Moldova, îi face serviciul să omoare pe fratele 
nenorocitului Domn, care nu avea nici-o vină, «După ce puse 
sňej tae capul, zice Ion Sommer, ea porunci Culot să i-l adu- 
ca la ospățul unde prăznuia cu boerii ui moartea ereticului Des- 
pot, şi puse să-l arunce singerind pe masă între tacămuri şi 
pahare, iar ea sculindu-se in picioare scuipă In faţa acelui cap 
rostogolit is — Chiajna urmează politica ei de duşmânie şi o ve- 
dem cind în țară, cînd la Constantinopol, intrun rind exilată 
in Asia mică. A murit in virsti înaintată, se pare, pe cind fiul 
ei domnea încă in Moldova. 

Mai asemănată mamei sale prin blindeţa firii şi prin viaţa 
ce a dus, Doamna Ruxanda, sora mai mică a Chiajnei, avu mai 
mult de suferit. Alexandru Lăpuaneanu, fiind ales domn la anul 
1552, o luă de sofie tocmai cind ea era să facă nunta cu Jol- 
dea. căruia o destinaseră boerii care aleseseră pe acest din ur- 
mă, Lui Joldea îi tae nasul, — obicei vechiu de a însemna pe 
pretendenți ca să nu mai aibi gind de domnie,—iar pe mireasă 
o duse la Suceava, unde făcu nunta. l.ăpuşneanu,—care răs- 
pundea odată boerilor ce-l rugau să nu mai vie Domn în 
Moldova, căci ţara oul vrea: «Dacă nu mă vreţi, vă vreau eu, 
și dacă nu mă iubiţi, vă iubesc eu», —era un principe viteaz, 
dar apucăturile lui singeroase intristau inima Doamnei. —Intr'un 


DOMNIE SI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT st 


rind el îi oferi privelistea măcelului a 47 boeri cu toţi slujitorii 
lor, la un osprţ la Curte. — Costache Mee a scris o fru- 
moasă povestire istorică cu titlul Alexandru Lăpuşneanu. lată 
cum descrie el pe Doamna Ruxanda: „Peste zăbunul de stofă 
surită, purta un benişel de catifea elbastru blănit cu samur, a 
cărui minece atirnau dimapoi ; era încinsă cu un colan de aur 
ce se încheia cu mari paftale ce matostat, imprejurate cu pie- 
tre scumpe ; iar pe grumazii ei atirna © salbă de multe siruri 
de mărgăritare, Căciuliţa de samur pusă cam Într'o parte cra 
impodobită cun surguciu alb şi sprijinit cu o floare mare de 
smaragde. Pârul ei după moda de atunci se împărțea despletit 
pe umeri si spatele sale, Figura ei avea acea frumusețe care 
făcea odinioară vestite pe lemeile romine şi care se găseşte 
rar acum, degenerind in amestecul naţiilor străine“. — În anii 
Gin urmă, Lăpuşneanu ajunsese şi mai slraşnie, şi se zice că in- 
săşi Doamna in unire cu boer, lar fi otrăvit (1568j;—Fiul lor 
Bogdan, fiind de cincisprezece ani cind urmă la domnie, Doamna 
Ruxanda îngrijea de trebile ţării, «căci era, zice cronicarul, o 
Lem ze creștină, înţel+aptă, destoinică şi la toate bunătăţile ple- 
cata şi milostivă», În ziua de 12 Nov, 1570 ea muri şi fu in: 
gtopată lingă soţul ei în mânăstirea Slatina din ţinutul Sucevei. 


Ki 


Până acum nu am avut a face decit cu Doamne din ve: 
chile dinastii naţionale ale noastre, Basarabii in Muntenia, ur- 
maşii Muşatilor in Moldova. Cu incetul, în veacul XVII, aces- 
tia lasă să intre In rindul Domnilor țarii, boeri din alte nea- 
muri st chiar oameni străini, până cind ultimele lor vlăstare se 
sting la sfirşitul aceluiaş secul.—Doamne bune şi cu frumoase 
lasugiri au urmat să aducă şi acestor Domni mingieri in tim- 
puri grele, îndemnuri spre bine in vremuri mai fericite, Obi- 
ceiurile unele se schimbară, alele remaseră aceleaşi: felul de 
viaţă era mai puţin simplu, mulţi străini, Greci, Incepură să se 
răspindească prin ţară ; la Domniţele noastre găsim insă pieta- 
tea şi resemnarea de altă dată, 

Fanrilia lui Eremia Moghila — Doamna Elisabeta a lui Ere- 
mia Vodă care fu în Moldova contemporanul lui Mihai Vitea- 
zul, era din familia nobilă Ciomartai din Transilvania. A fost 
o femee energică această Doamnă, dar totodată şi ambițioasă 
ei neinduplecată.— Îndată după moartea soţului ei, avu prilejul 
Sâ-şi arate aceste Însuşiri. Incepu prin a otrâvi pe Simeon Vv, 
cumnatul äu, ca să poată da scaunul Moldovei unuia din copii 
ei. Urmară apoi in Moldova, în care aduse pe ginerii ei cu 
oaste polonă, lupte neincetate între veri primari, care sbuciu- 
mară ani de-a rindul țara pustiită. Prinsa în cele din urmă de 
Turci şi exilată, ea a murit mai tirziu în ţara turcească. — Duş- 
marei ei Doamna Marghita a lui Simeon Movilă, după ce e 
văzu şi ea fiii Domni, se retrase și trai la Lemberg, iar în 
urmă se călugări. 


+2 VIAŢA ROMINEASCA 


Le En en 


Cu totul inchinaţi Polonilor, Eremia Moghila şi Elisabeta 
căutară să stringă si mai mult legăturile cu arel popor. Cele 
patru fice ale lor au fost măritate după vestiți nobili poioni, 
din cele mai insemnate familii ale regatului, 

Cea dintâi, Irena sau Regina, lua (la anul 1603) pe Mi- 
hai Coribut, Duce de W'isnowierki, Starostele de Obruci, Ne- 
potul lor de fiu ajunse inai tirziu petronul Poloniei, Wisnowiecki 
pieri în 1616 în urma luptelor întreprinse cu cumnaţii săi în 
Moldova. 

Maria avu de st pe Ștefan Potocki, Palatin de Brakla- 
via, care după expediliunea ce făcu in Moldova ca să ajute 
cumnatului său Constantin, pieri in captivitate la Constantinopol. 
Maria se căsătoreşte apoi a doua oară cu Nicolae Fierlei, Pa- 
latin de L.udomiria. „Floarea fecioarelor prin frumuseja ei, 
zice istoricul Okolski, podoaba soțiilor prin gravitatea obicei: 
rilor ei, 

Caterina «strălucită prin virtuțile sale» fu soția unui alg 
celebru bărbat, principele Samuel Corecki. «Leavul semeț si 
fără crieri»> il numeşte cronicarul Costin, Împreună cu cumnații 
săi Wisnowiecki şi Potocki, el veni cu oaste polonă in Moldova 
Ciy să ajute pe cumnaţii sai Movilesti să ia scaunul ţării, Prins 
mai apoi de Turci, îşi sfirşi şi el zilele la Edicule, 

Ana, in sfirşit,—cea mai asemânată mamei aale, — ze mä- 
rită de patru ori: 1)cu Maximilian Przerebski, Voevod de Leu- 
cici. 2) cu Kneaz lanus Szrdiwoj Czarukowski, castelan de 
l.eucici, 3) cu Vladislas Myskowski, Voevod al Cracoviei, şi 
4) cu Stanislas Potocki „bellidu: Poloniae“, care revsi să su- 
praviețuească soției sale, un an (1667).—Ana, femee intrizantă 
şi rea, datorită posiţiunii ei, joacă un rol foarte de samă in 
evenimentele politice ale Poloniei. 


Sotia şi ticete lui Vasile Lann. Domnul care lăsă 
ţării Moldovei bune şi trainice aşezaminte, Vasile Lupu, avea 
de sotie pe fata marelui Vornic Bucioc, Doamna 7udosia, care 
muri la anul 1637, lžsînd i am ei trei copii, — (Mai pe urmă, 
Vasile Voda se insură cu o frumoasă Circasiană, Caterina, cu 
care împărți anii domnigi şi ai tristei lui captivităţi la Stambul). 
--Două fete a avut dela Tudosia. amindouă măritate după 
străini, 

Maria, cea mai mare, era soția Principeiui Ion Radziwill 
«om de casă mare din Knezia Litvei», cum zice cronicarul Cos- 
tin. Nunta se Den la laşi in anul 1645; şi acolo veniră Petru 
Moghila Mitropolitul Kievului, Ştefan al Ungro-Vlahiei, mulți 
magnați poloni şi soli cu daruri dela Principele Racolzi şi dela 
Matei Vv. „N'au lipsit nimic, adaogă letopiseţul, din toate po- 
doabele care trebuiau la o veselie ca acea, cu atiţia Domni ṣi 
oameni mari din ţări străine: meşteri de bucate aduşi din alte 


| 


DOMNIȚE SI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT wI 


țări, zicători, jocuri, curtea impodobita toată şi strinşi boeri şi 
căpeteniile ţării, feciori de boeri cu alaiuri pe cai turceşti, cu 
podoabe multe. Şi aşa cu petrecanii tărâgănind s'au veselit cl- 
teva saptămini ; şi au purces Kneaz Radziwill cu Doamna sa 
în tara lesască cu zestre foarte t4, "—Am reprodus aceste 
citeva 1induri spre a da o inchipuire de cum se făcea o nuntă 
domnească in veacul XVII, Principele Radziwill vine in acul 
următor în solie din partea regelui Vladislas şi sude citeva 
săptămini la Suceava, impreuna cu soţia lui. Se vorbea atunci 
printre boeri că Vasile Vodă a vrut să-i despartă, dar că Dom- 
nita Maria n'a primit, sia răspuns tatălui ei «să fi socotit întâi 
lucrul, nu mai pe urmă», 

Ruxanda, sora ei, avu Insă o viață nclericilă; e un ro- 
man trist, care o urmăreşte până la moarte.— Vasile Lupu con- 
simţise cu multumire la cererea lui Timus Chmielnicki, Rul Hat- 
manului Cazacilor, ca să-i dea pe fica lui în căsătorie, Avea 
astfel mijlocul Voevodul moldovean ca să scape de năvalirile 
Cazacilor, din care-și facea acum aliați, Fiindca Lupu șovhise 
la început, Timus trecuse Nistrul cu Cazacii, gata să pustiească 
intreaga ţara. Această unire fu însă o jertfa pentru Domnița 
Ruxanda, Nunta se facu la anul 16şo, şi Miron cronicarul 
exclamă : emare netocmeala în de potriva caselor şi firilor! 
Ginerele era numai singur chip de om, earâ toată firea de 
heară !»—Săibatic şi urit, dar viteaz, Timuș ceruse mina logod- 
nicel sale, intrini! in capul Cazacitor şi prădind ţara, Domnița 
lua drumul patriei sale cea nouă şi trecu Nistrul, ca să trå- 
cască fără nici-o mulţumire în mijlocul răsboinicilor pe care-i 
stăginea Timus. Acesta nu stete mult lingă soţia lui. Trebui 
să alerge cu Cazacii lui în Moldova, ca să se lupte pentru so- 
cerul ln, in răsboarle ce acesta purta cu Gheorghe Stefan, cu 
Matei Vodă şi cu Polonii. Timuş pieri, asedia! in Suceava de 
câtră Poloni, în anul 1653. pe cmd Ruxanda trăia în singurā- 
tatea în care mai stete multi ani după moartea sotului ei — Tir- 
en o gasim la mosie ei din Moldova de sus. În anul 1687, 
pe cind domnea Constantin Cantemir, de frica bandelor de Po- 
loni şi Cazaci ce prădau ţara, ea se ascunse in cetatea Neam- 
LAG, unde o aștepta o moarte tragică. O ceara de tâlhari på- 
trunse acolo ca că o jefuească de averile ei, și după Gen chinu- 
;ră pe bătrina Domatt, h tătară capul cu securea pe un prag. 


+ 


Duşmanul şi inlocuitorul la Domnie al lui Vasile Vodă, 
Gheorghe Voda Stefan se insură în împrejurări puţin obisnu- 
ie, «Gheorghe Vodi Ștefan, ne povesteşte cronicarul Neculce, 
cind era boer, murindu-i jușăneasa, a râmas văduvoiu; si tal: 
nind o jupâneasă săracă, frumoasă, tinără, anume Safta, cin 
neamul Boestiior, au intimpinato pe drum mergind cu râdva- 
nul la Iaşi. şi au poprit rădvanul cu sila și s'au suit farà de 


43E VIAŢA ROMINEASCA 


mm 


voe in rădvan şi l'au întors inapoi la casa lui. Şi pe urmă au 
primit şi ea şi s'au cununat cu dinsul, care au ajuns de au fost 
şi Doamnă». După ce perdu domnia, vedem pe fostul Domn 
rătăcind prin Germania st Rusia cu altă soție, —nu legitimă se 
zice,— Ștefana Mihailova ; iar pe foasta lui Doamnă, râmasă în 
Moldova, o pierdem din vedere. La anul 1668, Gheorghe moare 
aproape în mizerie la Stettin, de unde Stefana Mihailova care 
iscăleşte <rămasa văduvă şi Principesă a prea Inâlțatului Prin- 
cipe al Moldovei», cere și capătă de la Marele Elector Frede- 
ric Wilhelm, un ajutor şi libera trecere prin țările sale, ca să 
aducă corpul Domnului în Moldova. 


e 


Evstrate Vodă Dabija, care a domnit in Moldova la 166!— 
1866, avea de soţie pe Dafina, o frumoasă femee pe timpul ei. 
Innainte de a lua pe Dabija, fusese nevasta Hatmanului Sandu 
Buhuș, de la care avea o fati Nastasia, măritată cu Gh. Duca, 
de fel arnăut, şi care Dafina il ajută să ia Domnia Moldc- 
vei. Fică a lui Dabija Vodă era ee Maria. care muri 
în virsta de 15 ani. la anul 1677. Epitatul de pe mormintui 
ei din mănăstirea Birnova, zice în versuri greceşti: <Mormin- 
tul acesta cuprinde pe Maria, fică unică a vestitului Duce Da- 
bija, Domnul Moldovei, răpită innainte de vreme in floarea ti- 
nereţii. Puțin a trăit cu viteazul George. care s'a baut con- 
tra cetăţii regeşti a Litvanilor. Lasă văduvului cadavrul ci. iar 
sufletul se duse la nunta cereştilor locuințe». 


Multe Doamne străluciră puţin timp deasupra ţării, in acele 
vremuri cind Domnii se schimbau făra incetare,—nelăsindu-ne 
amintiri mai trainice din viaţa lor. Ne aflim aproape de sfirgi- 
tul secolului XVII. Printre Doamnele de atunci să nu uităm pe 


Maria lui Grigore Ghica cel dintii, fica vistierului Matei Sturdza 


din Moldova. După evenimentele in care solul ei pierdu domnia, 
ea șşezu citva timp în straintate, la Venezia. 

Șerban Cantacuzino, care a fost un bun Domn pentru ţara 
rominească, avea de soţie pe Doamna Mario — Pe fica lui cea 
mai iubită, Domnița Smaranda, o măritase cu Grigoraşcu Bă- 
leanu în anul 1688, Şerban Vodă alesese de ginere pe Postel- 
nicul Băleanu. fiindcă era frumos şi de neam bun. De oarece 
„acesta însă era fugit in Ardeal la Principele Appafy, fu trimes 
acolo Constantin Căpitanul Filipescu, vărul mamei sale, ca să! 
aducă la București, unde se făcu nunta. „Care atita se potri- 
vise amindoi la toate, zice cronicarul, incit nu se poate spune 
Şi toți îi fericea; dar săracii multă bucurie n'au avut, căci 

upă cinci luni bolnăvindu-se greu Smaranda, au murit şi s'au 
Angropat cu mare cinste la mânăstirea Cotroceni:, 


-m 


DOMNIȚE SI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT Liz] 


Tot pe cind domnea, a mai măritat şi fica lui C - 
dra, soția Principelui Dimitrie Cantemir. / géet Datmnită era 
vestită de frumoasă. A murit la Moscova (1713) la virsta de 
32 ani. 

Doamna lui Brăncoveanu, Maria, era nepoata lui Antonie 
Vodă dela Popeşti. Ea avu grozava durere a trăească după 
omorirea celor patru fii şi a soţului ei, la Constantinopol, în 
1714, Cele șapte fice ale lor erau măritate. Doamna Maria fiind 
şi ea exilată, se întoarse în ţară, după acea singeroasă dramă, 
ŞI mai träl citva timp. 

Doi ani în urmă, Ştefan Vv. Cantacuzino, avu aceasi 
soartă nefericită, căci fu decapitat şi el la Constantinopol. So- 
ţia lui, Atuna Doamna era fica logofătului Popa Greceanu. După 
moartea soțului, fugi în Grecia, apoi la Veneţia, şi merse pe 
rind la Roma, Viena şi Petersburg şi apoi se retrase in Aus- 
tria, unde a murit la Braşov, 

Cronica ne povestește că la anul 1714, după ce Stefan 
Cantacuzino luase domnia lui Brăncoveanu, care pierea la Stam- 
bul,—in aceaşi zi Doamna Păuna, care se afla la mănăstirea din- 
tr'un lemn, din Vilcea, so au lovit pe Doamna nevoe, lovitură, 
îndrăcire, cit sau speriat toţi>.— Poporul credea într'o pedeapsă 
a jot Dumnezeu, dar vina fu aruncată pe câlugăriţa Olimpiada, 
mătușa Doamnei. Sărmana femee învinuită de farmece fu tri- 
misä la o altă mănăstire, unde fu zidită de vie intr'o chilie ; iar 
două slujitoare ale ei fură spinzurate. 


Am intrat cu citiva ani in secolul XVIII. Mă opresc aici, 
de oarece acea epocă o găsesc fară insemrătate in istoria țării 
noastre, prin schimbarea şi grecizarea moravurilor introduse de 
Domnitorii trecători din epoca numită fanariotă, şi apoi pentru 
că in aceste timpuri mai apropiate, cu greu a-și putea să arât 
vre-o figură ma: deosebită, 


Jupănesele. 

__ Caplea, Voica, Stana, Rada, Neacşa, Neaga, Safta, Ar- 
ghira, Păuna, Câlina !—Nu e aşa, că nu sună tocmai frumoase 
aceste nume, care inşirate ast-fel, ni se par azi un pomelnic 
dela țară ?-—Acestea sint totuşi numele Domniţelor și jupâne- 
selor de odinioară. Ele au ţesut istoria trecutului nostru, şi 
lau ţesut frumos, cum au putut, în timpurile grele cind bär- 
bat, iubiții sau copiii lor piereau departe apărindu'și ţara. 

Multe puncte comune. pot zice prea puţină deosebire este 
intre viața jupăneselor şi acea a Doamnelor romine. Acestea 
cind urmau la scaunul ţării pe soțul lor, păstrau mai totdeauna 
obiceiurile simple şi liniştite pe care le aveau ca a prinse 

Trecind la soțiile şi ficele boerilor, vom vedea răsărind şi 


4 VIAȚA ROMINEASCA 


printre ele unele figuri, cărora intunerecul trecutului nostru a 
vrut să le păstreze până astăzi o amintire mai vie decit acea 
a numelui, 

E ciudată schimbarea ințelesului cuvintelor în decursul 
vremurilor. Spun aceasta cu privire la titlul vechiu al sotiilor 
boerilor romini. Vorba «/uAdneasa» € femeninul deia jupan, titlul 
neschimbat care insemna akta dată pe hoer. Este cuvintul «zu- 
pan» pe care il gâsim la popoarele slave şi la Unguri; iar in 
Croaţia și Polonia sub forma de ejan», care s'a conservat şi în 
Moldova. — El insemnează senior, stăpin, domn, «messire» la 
Francezi, Numele boerilor era totdeauna precedat de acest titlu. 
— Jupăâneasa era dar numai soţia sau fata de boer: «nobile 
Dame» ; „jupăniţe“ se zicea fetelor. 

De multe ori jupănesele noastre, mai ales văduve. puneau 
pe lingă numele lor, ca o deosebire. rangul bocresc al bärba- 
tului. Aşa ` Băneasa Ana, Caplea Vorniceasa, Catrina Comisoaia... 

la Moldova rămăsese însă titlul de Kneghina (Doamnă, stă- 


pină dela cuvintul «<Asiez»), care se purta de femeile nobi'e' 


până in mijlocul veacului XVIL 

Dupa secolul XVIII, cind se schimbă aproape de tot boe- 
iimea noastră, jupănesele de pănă atunci încep 2 se numi 
„citcoqiie” 


Viaţa lor? Linişte, resemnare, adesea durere. De jupire» 
s«le noastre cronica şi letopiseţele vorbesc atit de puţin! Nu- 
mele lor e inscris mai mult în hrisoavele de moşii, care tac asu- 
ora viet lor. Numai pietrele de pe morminte ne mai spun cite 
ceva. Dar și aceste inscripții tombale nu s'au schimbat in scurta 
lor coprindere. lată una din cele mai vechi, a soţiei marelui 
Logofi: Tăut din Moldova, în biserica dela Bălinești; «Acest 
mormini est» al roabei lui Dumnezeu Marini, Knegiva Panului 
Tăutul L.ogolăt, care s'a mutat in vecinicul locaş in anu! 1499, 
Septembre 20». 

Uneori, c*eva rinduri săpate pe un mormint, ne dau 
Arul unor drame adinci, ingropate in linistea lor. In mărăsti= 
rea Snagov sint mormintele a patru frati si a mamei lor jupā- 
nipa Marga. Cel dictii dintra ei e jupan Udrea, care dintre bo- 
erii dusmani ai lui Mircea Vodă Ciobanul, pieri ucis de acesta 
la anu! 1552. Jupâneasa Marga se face câlugăriță după moar- 
tea copilului ei şi ia numele de Elrosina. Dar peste cițiva ani, 
o tragedie grozavă o deşteapiă din liniştea ce ai căutase, Lex 
Lal trei feciori ai ei jupan Radu Stolnizul, jupan Barbu și ju» 
pan Cracea, sint măcelăriți citeși trei din porunca lui Alexan- 
deu Vods, la Bucureşti, în ziua de 1 Septembre 1569. Moriaia- 
tele lor stau alăture lu Snagov. De durere, moare şi sărmara 
mamă, pe al cărei mormint e scris: „A răposat roaba lui Dum» 
nezeu monahi» Etrosina, dupi moartea a patru fii ai ei, care 
au fost tăiați. Verinica pomenire! Mult întristată mumă pană 
la moarte !* 


q 
4 
5 


DOMNIŢE ȘI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT Liri 


„Sintem în acel secol XVI, aşa de însemnat pentru istoria 
țării noastre. Pe atunci trăia in țara rominească o jupăneasă 


vestită prin averile şi puterea ei. Este Anca dela Coiani, din 
care se trag mai tirziu cele mai insemnate figuri ale boerilor 


noştri din neamul următor. Ruinile vechiului ei palat dela Co- 
iani, care mai tirziu fu stăpinit de strănepotul ei Constantin 
Cantacuzen postelnicul, se mai văd pe malurile riului Argeş, 
Anca era văduva marelui Ban Barbu, 

__ Fica ei Maria dela Coiani, jupâneasa lui Radu vel 
nic din neamul Basarabilor, e mama lui Radu Serban, care la 
anul 1601 se urcă pe scaunul ţării, urmind lui Mihaiu Voda. 

Radu Serban se insură, dură cum ştim, cu fata marelui 
vornic Udrişte dela Mărgineni. 

Una din „Rate noastre cele mai vestite a fost Elena 
Cantacuzino, lor, În actele ei din secolul XVII, ea iscălea 
totdeauna : „Eu Elena, care am fost jupâneasa reposatului Cons- 
tantin Cantacuzino, boer vel postelnic, /a/a reposatului Şerban 
Vodă, nepoata jupănesei Maria, strânefoala jupinesei Anca ot 
Coiani; aşişderea şi despre maică-mea răposata Doamna Elen 
nepoata lui Udrişte vistierul, sfrânepoata lui Drăghici Vorni 
dela Margieeni, adeverez.“-—Ea mai putea să adaoge în urmă 
că era mamă a lui Șerban Vodă şi a celorlalți fraţi Drăghici, 
Manea Spatar, Constantin, Mihai, Matei şi lordache Cantacuzen, 
-—si soră a Domniței Ancuta a lui Nicolae Petraşcu Voevod. 

„Marea postelniceasă“*, e numele sub care această CR 
leaptă și venerati jupăneasă e cunoscută in tot cursul veacului 
XVII. În mina ei se strinseseră averile cele mai mari din 
rominească, dela Basarabi, dela boerii din Maârgineni şi dela 
Mihai Viteazul, moştenite prin soră-sa, In Martie 1687, în timpul 
domniei fiului ei Şerban, muri «prea slăvita și de toată ţara cins- 
tita mare posteliiceasă Elena». 


Din neamul Cindeştilor era ju/dnița Preda, fica marelui 
Ban Mihalcea şi soţie a marelui Clucer Radu Buzescu, amin- 
doi boeri vestiți pe timpul lui Mihai Viteazul. Impreură cu so- 
jul ei, ea ingriji să se aducă capul marelui Domn din Transil- 
vania, si-l ingropă la monastirea Dealul, unde a râmas pănă 
astăzi. —O ala Buzească, renumită in veacul XVII, era soţia lui 
Stroe marele Stolnic, jupăneasa Sima. Documentele ne-o arată 
ca pe o femee vrednică şi respectată de toţi; la o vristă din 
cele mai inaintate avu un mare proces pentru averile nesfirgite 
ale neamului soţului ei. La moartea viteazului ei Stroe, ea puse 
să sape pe piatra lui mormintală din biserica dela erai "a 
«Dacă voi muri să mă îngropaţi lingă dumnealui aicea.» Dä- 
trina jupâneasă muri fără copii la anul 1617. 
H 


#33 VIAŢA ROMIXEASCA 


wë E EE 


Din lucrärile făcute de mina boeroaicelor romine, sint 
multe care atr a noastră de samă. Așa prin monästi- 
tirile din Moldova : la Secul din Neamţ, se conservă un «aer» 
preţios, cusut de Anegina Mitrofana, care a zidit acea monas- 
tire impreună cu l ei, marele Vornic Nestor Ureche, la 1599- 

La morastirea Agapia din vale (fondată la 1642) de Hatma- 
nul Gavril şi soția sa Kuegira Liliana, se afla odoare sfinte 
făcute şi date de aceasta. 

La Bodeşti (din samy sint ale Aneginei Neana, sotia 
marelui logofăt Pan Petru Racoviţă (t 1650). 

Mai în toate monastirile se găsesc Jueurt de aur si de 
argint, icoane preţioase pe care e inscris numele vre-unei jupă- 

ite evlavioase. La Tismana, vestita monastire din munţii Gor- 
jului, jupâneasa Staca a consilierului impărâtese Mihai Glogo- 
veanu, a dăruit ușile de stejar frumos sculptate şi odoare sânte ; 
La mijlocul veacului XVIII, jupăniţele şi boerii nu pierduseră 
incă rivna de u îmbogăţi şi foiuinimera bisericile. 

Ca şi In Țara romineasca, în Moldova istoria și documen- 
tele rar pomenesc de vre-un fapt mai insemnat din viaţa Kne- 
ginelor, care, trebue s'o recuroaştem, erau mai puţin evlavioase 
și mai puţin orientale în felul lor de traiu, decit Muntencila. 

nfluența polonă trebue să fie cauza acestei deosebiri, 


Secolul XVIII. acel al domniilor greceşti, inseamnă o 
schimbare şi in istoria și in moravurile noastre. Obice- 
urile simple de altă dată se moleșiră, și jupăniţele noas- 
tre care trăiau În oraşe, mai ales in Bucureşti și laşi, imitau, 
cele mai multe, traiul adus de Doamnele grece, — Cusaturile ši 
lucrul care adăogau la farmecul femeilor din nainte, fură lăsate 
numai pe seama roabelor şi a femeilor din popor. Un francez, 
comitele d'Hauterive, secretarul particular al lui Vodă Yosi 
lanti in Moldova, a scris pela 1785 despre ţara noastră. lată 
Cum zugrăvește el pe cucoanele dein sfirsitul Sec, XVIII: „Ja: 
mais assises, rarement debout, leur corps à demi-couche s'aniol- 
lit et perd, en s'appuyant du matin au soir sur les coussins 
du sopha, l'habitude de se soutenir. Leur turban, prodigieuse- 
ment jetë en arrière, les force d'avancer la téte pour faire Vé- 
quilibre... Perpetueilement accroupies, jamais chaussées, elles re 
petit metre leurs pieds en dehors et se truinent plutât qu'el- 
es ne marchebt. —(Duant aux ressources de la toilette, elles ne 
sont pas d'un grand eftet. Tout l'art de la coquetterie consists 
à peindre les cheveux et les cils. Les sourcils egalement peints 
et parfaitements arquâs, se joignent au moven d'un couleur 
noirâtre qui dissimule les intervales.* — Mai departe e! vorbeşte 
şi de respectul ce aveau femaile da bărbaţi. 


DOMNIŢE ŞI JUPANESE ROMINE DIN TRECUT Vë 
+ 


Cucoanele din neamurile mari ale ţării, păstrau totuşi, in 
timpul domniilor greceşti, o independență şi o notă deosebită, 
care eşea la iveală in multe imprejurări. Ele mai păstrau tra- 
diția rominească şi căutau une-ori să o reinvie. 

___ Lady Craven, care trecind prin ţară în secolul XVIII, ne des- 
crie viaţa la curtea Mai Na colete admiră bugatul costum al Bá- 
mesei Dudeasca, care purta căciuliță după vechiul port al jupăne- 
selor romine. 

„_Mindria cucoanelor romine era adesea în ciocnire cu se- 
meţia Doamnelor fanariote. Şi aceste ciocniri ajung până in 
secolul din urmă. O mică intimplare dela 1816, sint mai puţin 
de o sută de ani: Vodă Caragea dă un decret prin care cu 
străşnicie opreşte pe oricine alt, afară de familia domnească, 
să poarte culoarea albă in imbrăcăminte. Vorniceasa Tarsiţa Fili- 
pescu, cu toate că pitacul domnesc era trămbiţat pretutindeni, 
se îmbracă într'o zi în alb, frumoasă rochie de atlas cu samur 
imprejur, Și trece in careta prin fața palatului domnesc, ca să 
facă plăcere Domniței Raluca, fica lui Caragea. Domnița Ralu 
o vede şi se plinge latălui său. Infuriat, Domnul trimete un 
ordin marelui Agă, in care-i spune că Vorniceasa Filipescu 
«s'au arătat eter elite, neghioabă şi nebăgătoare de sea- 
må domneştei mele porunci, în cita indrăznit nu numai a purta 
asupra-și salup de atlas alb, ci incă a şi trece cu acest fel de 
haine, Got cituşi de puţină sfială, pe la domneasca noastră curte.» 
«„„Veri-unde vei găsi, D-niata ori zapcii d-tale pe această 
fară de rușine şi de sfială femee, adaogă porunca, eu acel sa- 
lup purtindu-l, numai decit luindu-l din spinare şi fârămindu-l 
bucăţi, bucăţi să-l aduceţi așa rupt inaintea Domniei mele.» 


Dar am ajuns departe; de și cufundați in trecut, timpul 
ne zoreşte. Din istoria noastră, o parte din cele mai frumoase 
e fără indoială acea cuvenită străbunelor, Nu ştiu dacă am reu- 
şit să luminez puţin faţa palidă a jupăniţelor şi Doamnelor de 
odinioară, dar sint fericit de a le aduce această inchinare. 

Bărbaţii scriu istoria, pe acea a bărbaţilor şi pentru bär- 
baţi. Cine știe însă cite din faptele mari, bune sau rele, cite 
din sguduirile şi luptele de altă dată, nu au avut de autor pe 
unul din acele blinde chipuri dispărute. O rugăciune, un gest, 
o vorbi dulce, din acele care nu rămin in cronice... 

Octav George Lecea. 


Ginter de leagăn 


Haide nani, nani, 
Puiul mamei, fa; 
Uite brațul moale 
Mama leagan da, 


Zimbet și privire 
Tainic luminiș, 
Dragostea ei toata 
Cald acoperiș. 


Haide, dragul mamei, 
Nani, nari, fa, 
Cit timp sinul mamei 
Adaâpost iţi da. 


Lumea ta c'o vorba 
Astazi o supun, 

Din poveşti de-avalma 
Pot minuni s'adun. 


Dalbele craiese, 
Zine, feţi frumoşi 
Toate-s pentru puiul 
Cu ochii voioși, 


Poamele de aur, 
Punţile de-argint, 
Luciu de isvoare, 
Flori de margarint, 


Filfiit de aripi 
Rumânul din zori, 
Mingieri de raze 
Şi vrajit de flori 


Toate-s pentru tine, 
Domnul le-a trimis, 
Pentru tine-s toate 
Cite sint în vis... 


Haide, puiul mamei, 
Nani, nani, fa, 

Cit timp glasul mamei 
Mingiere da. 


Mine, ia ca mine 
Vremuri or sosi, 
Pace și hodina 

Nu le-i mai gasi. 


Lumea ne 'ncâputa 
Vremuri vei câta, 
Îndoeli și taine 

Sa poţi deslega.... 


Si din rivna toata 
Zimhetul s'a dus... 
Truda, plinset, jale, 
Gindul Dau rapus... 


Haide nani, nani, 
Dragul mamei, fa, 
Cit timp fericirea 
Sinul mamei da... 


Haide, puiul mamei, 
Nani, nani, fa, 

Cit timp sinul mamei 
Fericirea da... 


Ana Conta-Kerabach. 


Decorația lui Vartolomei. 


— Buna ziua, cucoane lancule, dar de ce vi să i-o dai 
în cap? am intrebat pe domnul Vartolomei, aşazindu-mă pe un 
scaun lingă dinsul. 

— la oită-te ce guler mare mi-a pus, imi răspunse el, 
arătindu-mi halba ce-i sta dinnainte. — Alta datà să stii că ţi-o 
fac, zise el chelnerului, care se depärta, fâcindu-mi din ochi. 

— Dar ce ai azi de eşti aşa de minios, Domnule Varto- 
lomei ? 

— Mare păcutoşenie în provincia asta, imi spuse ei cu amă- 
răciune, șterginilu-şi musteţile de gulerul de mai adineaoarea, 
care un moment se mutase aici.— N'ai cap, Domnule, să faci 
ceva, că îndată ajunge la urechile mulţimii; şi dacă ar ajunge 
cum e lucrul, calea-valea... dar asa... 

Şi Vartolomei furios, bau berea pânla fund, aruncindu-și 
ochii spre ugă. 

Un domn întră în berărie şi anunţă cu o grabă oarecum 
veselă, celor cițiva muşterii obişnuiţi, că un bogătaş cunoscut 
din localitate a innebunit, i 

— Ei, îţi place? imi spuse Vartolomei, auzind vestea, — 
Mai eri l'am intilnit pe drum şi omul era sânătos ca mine și ca 
dumneata... dar aceştia te duc şi la balamuc. A fi şi asta ca gi 
nebunia mea, căci ştii că şi eu am fost nebun. Da, da 1.. 

— Nu ştiu de loc, i-am răspuns, şi mă unitai cu bägare de 
samă la dinsul să văd dacă nu i-a mai rămas ceva ṣi acuma, 

— Ai dreptate să nu ştii, căci pe atunci d-ta nici nu erai 

aici. 
S Si Vartolomei incepu să-mi povestească, 

<Acum vr'o cinci ani am avut pe-aici o mare serbare, la 
care trebuia să ia parte și ministrul nostru. D-ta mă cunosti, 
nu sint un ambițios, dar o decorație doream de mult să am, 
insă nu aşa... ci binemeritată. M'am dus deci la director şi am 
stărult să mă lese pe mg să Uu discursul ocazional, măcar 

hotărise pe un altul. 
al Din firea och însă sint om foarte ciudat. In general toata 
trebile mele le fac in ultimul moment, ceea ce, trebue să recu- 
nosc, este un mare defect. Aşa s'a intimplat și acuma, cu toate 
că directorul meu mi-a dat în grijă să mă pregătesc mai din 
vreme. Firea mea nu s'a schimbat nici în această împrejurare, 
deşi tot timpul am fost foarte neliniștit. In ajunul solemnităţii 


42 VIAŢA ROMINEASCA 


însă, am spus celor de-acasă să se culce mai de vreme, pentru 
cu sà nu fiu stingherit, qi m'am retras în odaia mea, unde mă 


minile, şi mă agezai pe lucru, chibzuini cum s'o încep. Imi veni 
o idee și mi grâbii eo aştern pe hirtie, 


Deodată auzii un biziit prin odaie, care m'a făcut să mă 
uit prin partea aceea. 

Trebue să mai ştii că mai am inci o meteahni. Cind seriu 
ceva sau cetesc, nu pot suferi agomotele uniforme. De aceea în 
astfel de momente, opresc cu degetul limba dela pendulă, Imi 
ascund cine KE pe unde ceasul din buzunur, care are o bătaie 
foarte antipatică, în sfirșit imi iau toate măsurile de siguranță, 
afară numai dacă canza sapăritoare nui vrun greer... 

Am lasat deci pe «Domnul Ministru» și pe «onorata adu- 
nare» suspendaţi un moment în etericire»... și m'am uitat ce 
poate fi. Era o muscă de cele mari, negre, care zbura prin odaie. 
«Dracul să te ia» o menii eu, sculindu-mă şi deschizind geamul, 
după care mă e aech la discurs. Ne mai auzind nimica, 
am închis fereastra, u-mă cum să aduc lucrurile mai bi- 
ne; dar tocmai ciod era să trec mai departe, biztitul se auzi ia- 
răși şi musca făcu prin odaie două ocoluri mari, lovindu-se de 
geam. 

Am deschis iar geamul şi um asteptat, după care cetii tare: 
«Domnule Ministru, Onorată ie ne, De cind avem fericirea...» 

Un vint rece de afară mă făcu să simt un fior prin spete, 
Am închis fereasta gindindu-mă să las musca dracului. Dar par- 
că era un ficut: cum îinchidesun geamul, cum sa incepea din nou 
muzica. 

, «Ei comedia dracului, mult are să ţie asta»? Şi deschizind 
din nou fereastra, am început şi eu, învirtind niște pantaloni mai 
pon si fac operaţia aceea, pe care o fac ferneele vaa, Mus- 
ca se lovea cind de pâreţi, cind de ușă, dar geamul parcă nici 
nu-l vedea. După o bucată de vreme u inceput să-mi fie frig la 
Cap...» 

Mă uitai la capul lui, a cărui strălucire elefantină mi-a 
adus aminte de statuile lui Fidias. 

<Am închis deci iar geamul de frică să nu răcesc şi să 
capăt vr un gutunar tocmai adouazi. Musca făcu o linio dreapta 
dela un pârete la celălalt, unde se și aşeză. 

«Mii, mare comedia, gindii eu, asta-i încă una», 

Şi binişor, scoțindu-mi o botină, mă indrept în virful dege- 
telor spre paretele din faţă, unde giza dracului se odihnea pe- 
semne. Aici ridic palma încetișor şi aducind-o cam de după ceafă, 
am tras una din răsputeri... 

___ Stiu că n'avem elefanţi în ţară la noi, dar să îi primit unul 
din ei asemenea lovitură, nu zic c'ar fi murit, dur nici indimină 


DECORAȚIA LUI VANTOLOMEI u3 


nu iar fi fost, Musca a sburat tocmai la timp, în schimb o co- 
geamite bucata de tencujala a căzut jos, Mi-am curâţit palma 
de bucățeleie de var rămase lipite acolo, am fàcat citeva m 
cări pentru a-mi așeza mina iarăși la locul ei, m'am incàlțat 
noa şi... m'am uitatia muscă, cugetind la Damnezeii mamei sale, 
Ea sa așezase pe bagdadie, unde se pregătea să doarma, —așa 
am crezut eu atunci. 

M'am pus iarăşi pe lucru, 

«Domnule Ministru, Onorată adunare! De ciod avem feri- 
Gren $ 

De data aceusta fu ceva de nesuferit: musca o luă iri linie 
dreaptă, apoi făcu citeva curbe, pe urmă mai multe linii frinte, 
apoi o mare circonterinţă şi insiirgit o figură, căreea nu i-am 
putat găsi analoghie in cunoștințile mele geometrice. Apoi s'a 
așezat tot pe tavan, Iar m'am gindit că poate va dormi, cum 
ştiam că au ele obiceiul, căci doar asta nu va D suferiad de in- 
somnie, şi mă inturnai din nou la discurs. Am sters ce scrise- 
sem și am început mai jos: «Domnule Ministru, Onorată adu- 
rare! De cind avem fericirea...» 

Era prea mult! Dacă ași fi crezut în spirite necurate, ași 
îi fost sigur că <Ucigă-l crucea», sub forma acestei dihânii, vrea 
să mă facă să iau numele lui Dumnezeu in desert. Dar fiindcă 
nu cred, mam gindit ce să fac. Mai intăiu îmi veni în minte 
să mă fac că n'oaud, soluţie la care trebui să renunţ repede; 
apoi m'am gindit să mă mut în alta odaie, dar miam adus 
aminte că n'am unde să scriu, în sfirşit un moment mi-a venit 
să-mi mut biuroul aiurea, dar asta era prea greu și mai presus 
de puterile mele... AS 

«S'a dus dracului decorația». o incheiui eu tare. Cu toate 
acestea, nu se puten, trebuia să fic ceva și m'am gindit la alte 
cazuri analoage. Desigur că ţi s'a intimplat și Damitale, cind 
esti ocupat, ca vr'o muscă ticăloasă să se bage par'că Inadins, 
cind în nas, cind prin păr, cind să te gldile pe la buze. In ase- 
menea caz, eu, dacă nu izbutes= so prind vie între buze, atunci, 
minine eu nu-i vorbă citeva palme peste obraz, peste cap, sau 
ceai, dar, în esie din urnă, am i e să mà nit la ca- 
davrul ei strivit. Dar acum eră prea mu 

«Pănă cînd nu te voiu vedea zdrobită, nam să mā lus», şi 
niste vorbe grele, grozav de grele, oprite de religie, imi eşiră 
din gură, măcar că nam obiceiul. Şi atunci, Domnule, o goană, 
o adevhrata goană se începu prin odaia mea, Cu pantalonii în 
mînă, începui să alergca un desperat, suindu-mă pe scaune, ră 
rind de pe canapea, impiedecindu-ma prin aşternutul facut, lo- 
vind cu furie în dreapta şi trăsnind cu desperare în stinga, Insă 
pentrucă cu pantalonii nu puteam să ajung bine în bagdadie, SS 
inşfâcat peria cea lungă de șters painjinii, pe care am vei ei 
vip invirtesc c'o adevărată frenezie. Cit oiu fi alergat eu as 
prin cast, pol şti să-ți spun, dar sigur că de-ași fi ţinut tot un 
dram, aș fi ajuns dela Bacãu la Roman şi poate ași f trecut şi 
dincolo de Pascani, dacă cineva nu mi-ar fi bătut In geam, 


HI VIATA ROMINEASCA 


Am deschis geamul gifiind, 
— Da ce-i asta, cucoane lancula, mă întrebă un gias de 


Mi uitai cu atenţie prin intuneric.. Era sergentul da noan- 
te, care an uita späriat, 

— Nu-i nimica, i-am spus eu, e tirziu? 

— Unu după douăsprezece, răspunse sergentul, Da ce nu 
vă culcați, cucoane lancule? äu. culcațivă mai bina.. 

— Mai am oleaca de treabă, am zis eu, închizind fersastra. 

Sergentul se depăntă şi, după puțin timp, am auzit niste 
flueräturi aşa de eloquente, incit parcă cet? in ele și numele meu. 

M'am întors deia geam incetizor. apoi mam lungit pe pat, 
cu gindul la vorbele serzantului „să mă cule maf bine“ adecă „da 
cit să alerg prin casă ca nebunii.“ Şi pe cind mă gindeam la 
neajunsurile instituţiei sergenţilor de noapte, musca se uşezasa 
pe plafond cu intenția. desigur bine hotăntă, de a ațipi. Cum 


stăteam gen, diutr'un fel de datorie mai mult, apucai o pernă » 


şi o svirlii intr'acolo. 

Se vede că aveam ep de pătimit ceva in nouptei asia. 
Perna s'a dus drept in lampa cea atirnată in mijlocul tavanului, 
dar cu o aşa prociziune, că dach uşi fi vrut vreodată să fac acest 
exercițiu, de sigur că n'as fi izbutit mai bine, Lampa a sărit jos 
şi cu dimsa și armătura ei, care a esit din cirligul respectiv si 
amindoua căzind au făcut un sgomot așa de mare, incit ur fi 
deșteptat din somn si pe o mumie din vremea lui Cheops, 

De-odară auzii: „Tilhurii! Hoţii! Siriţi!* Era nevasta. 
mea care dormea cu copiii intr'a treea odaie. 

Eu, temindu-mă ca tipetele femeei mele să nu scoale cum 
va mahalaua, m'am și repezit spăriet spre odaia ei ca s'a linis- 
tesc; dar gazul aprins se r.dica spre tavan, şi îngrozit de asta, 
am fugit indarat; inst fiindcă şi copiii ţipau acuma, am näy. 
lit din nou intrucalo, să nu-i găsească ceva, dar mi-a venit în 
minte că poate să unda casa, și ca o săgeată m'am repezit iar 
innapoi, Si pe cind sentimente deosebite mă trăgaau in sea- 
zuri atit de contrara, mi-a apărut fa minte măgarul lui Buridan, 
şi hotarit atunci, am inştăcat ogheulul de pe pat st l'am sviriit, 
în palalaja care se încinsese, am trintit deasupra citeva perne, 
am tras jos perdeaua uprinsă, care a căzut Împreună cu gale- 
ria ei rasturnind nişte oale cu flori, făcute London, am Innâdu- 
şit focul călcindu-l cu Picioarele, um svirlit deasupra toalaie da 
pe jos, miam stins un inceput de incendiu al hainelor da pa 
mine, și intrun suflet m'am răpezit la soția mea, care, impreună, 
cu copiii, alcătuise un concert in trei voci, dintre cale mai lu- 
gubre. După ce i-am liniştit cum am putut, navastă-mea n mal 
tipat ca vr'o jumitute de ceas, duță cara s'a liniştit şi ea. 

Mam întors în dan mea. 

Dela uşă mi-am aruncat privirea de jur lmprejur, ca un 
general Iovus pe cimpul de lupta. 

Mi s'a părut ca visez 


` DECOR MÄ A LUI VARTOLOMEI LIS 


E 


Weg 


„Seăane răsturnate, bucăți mari de teacuială pa ilugi pă. 
reți, Lou ele răscolita, pernele şi ugheulul in mijlocul casei, per- 
dele rapte, bucăţi de oulă amestecate cu pămnint, lampa stricată 

$ Li pa V 
o mișeile pe jos şi un mirus de gaz aprins care te inădusa, to- 
tul alătuia o privelişte mai molt decit sinistra. ; 

«S'a dus dracului decorația» oftai en. 

Am deschis geamul pentru a se curâți aerul, Pe la guri 
am simţit eu că se mişcă cava, dar n'am dat mare atenţie. 

Wam culcat lăsind discursul în voia lui Dumnezeu! Sı mai 
stau să-l mi fac?,. nici vorbă, căci pe lingă toate, închipues- 
te-ți ca mi se arsese şi-o musteață, in graba de a stinge locui. 

Adonazi cind m'am sculat, aşi fi fost mai bucuros sh ca- 
pat vr'o misiune într'o ţara antropofagă, decit s1 mă duc la ser- 
barea noastră. Cind um eşit din casă, pe la gardurile vecinilor o 
mulțime de oameni, bărbaţi, femei St copii, unii pe din lăuntru, 
alții pe din afara, ciţiva saiți pe case, așteptau ceva să apară, 
La ivirea meu in ograda, în toata această mulţime s's făcut o 
mișcare, care mi-a amintit pe aceea cara se produce pe la pà- 
răzi, cind se anunţă comandantul, Cum eram insă preocupat, am 
crezut că poate esta vr'o nuntă sau vr'o înmormintare, deşi nu- 
mai vreme de nunta nu era la oara aceea. Cind m'am intors aca- 
să, um auzit că peste noapte eu innebunisem, că am avut furii, 
vrind să dau foc casei, că am vrut să string de git pe temeau 
şi pe copiii mei, şi... cite altele», 

— Şi cu discursulcum a rāmas 2 Fam intrebat eu, abea ti- 
nindu-mi risul, 

«Ab, nu-mi mai aduce aminte, limi spusa Vartolomei, Pa 
dram tot timpul m'am gindit de n'agi spune vr'o prostie si si 
pâțesc cumva vr'o poznă, blestemidu-mi în acelas timp de ne- 
ghiobla pe care o f:cusem, virindu-mi capul sănâtos sub evan- 
ghelie. Mam abătut intai po la bărbier, ca să-mi indrept muste- 
tile, căci în halul in care eram, imi era cu neputinţă să mă pre- 
zint intre oameni. Aici, taie din una, îndreaptă pe ceealultă, rā- 
tează pe una, mai scurtează pe alta, m'am trezit ia urma ur- 
mei cu nişte musteţi, innaintea cărora însuşi bărbierul nu s'a 
putut ținea de ris, i 

— Ştiţi ce, cucoane lancule, mia spus bărbierul în fața 
operei lui, eu zic să le radeţi de tot, şi în curind aveți să cà- 
patati o muateaţi foarte abundentă, j 

Intăiu mi s'a părut aceasta o imposibilitate, mai ales în 
ziua aceea, dar cind m'am văzut aşa de ciocirtit, am văzut bins 
că altă scăpare nui, şi bărbierul apucindu mă de nas, mi-a ras 
amindou+ ciufurile care-mi mai rămaseseră. Cind m'am uitat in 
oglindă, păream aproape să nu mă mal cunosc: cu barba mea 
păream un tel de Cavour, sau mai bine caricatura lui Cavour, 
o iniăţizare oribilă şi în acelaş timp .. comică. 

Imi venea să-mi fac o samă. - 

— Ştiţi ce zic eu, cucoane Iancule, imi spuse bârbierul, 
eu agi zice să radeți şi barba, că tot îi rară. À S 

„Ai înnebunit, bre, tocmai azi să-mi bat joc de mina? 


A VIAŢA ROMINEASCA 


Dar uitindu-mă mai mult în oglindă, m'am temut ca nu 
cumva ministrul şi celalți să nu se poată ținea de ris din pri- 
cina mea, şi nestiind si eu ce să mai fac, scurt, mi-am ras și 
barba 

De data nceasta nu m'am cunoscut chiar de loc, Aveam 
innaintea mea o mutră de actor caraghios, si ducă barbierul nu 
şi-ar fi făcut treabă pe-afară, poate în ziua aceea aşi fi comis 
un asasinată 

Pe stradă toată lumea mi se Gären că ee uită la mine, ba 
ia dreptul vorbind chiar se şi uita. Cind mă vedeam. prin gea- 
muri, cen Going, nu-mi venea să-mi cred ochilor. 

La locul... sinistrului, nimeni nu map mai cunoscut, aga 
c'a trebuit să-mi dovedesc identitatea. Directorul s'a uitat la mi- 
ne chiar ca la un nebun, şi mi-a zis: «Bine, măi omule, tocmai 
azi ni găsit d cu cale să te faci caraghioz Ze 

In stirşit ministrul a sosit cu lingăii după dinsul, cum îi 
treaba lor, "Dam spus că vroiam să incep arâtind ca mica 
lui în guvern e o mare fericire pentru ţară în general et pentru 
poi în special, dar, tulburat de atitea emoţii felurite care mă frà- 
mintau, am spus că niciodată n'am avut un ministru mai rău 
decit acuma. Auzind ce mi-a elt din gură, m'am îngrozit si am 
vrut So dreg. Nu ţin minte, dar nu cred să fi spus, după cum 
sa afirmat de câtră cei de faţă, ch prezenţa lui la minister 
este cea mai mare n pentru noi sujbaşii. Oricum tast, 
mi-am dat samă, că lucrurile merg pe dos de cum vroiam eu, 
și, mi-aduc aminte,--aici Vartolomei surise—că i-am cerut scuze 
chiar atunci, de această gregală «independentă de voința mea», 
Cind m'am uitat insă la mutra ministrului, am fost sigur cau 
sà mă dee afară și fiindcă n'aveam dreptul la pensie, m'a cu- 
po așa groază, incit ce-am mai spus a fost o adevărată hara- 
ba ona f 

— Dar ministrul şi-a dat samă ce fel de discurs ai ţinut ? 
Fam întrebat eu. 

«Din nefericire pentru mine eri un ministru care putea 
si deosebească un discurs bin, de unul ca al meu, imi spuse 
cu tristet Vartolomei. —După ce am terminat l-a întrebat pe 
Director numai atita: „MA rog, Dumnealni ecel mai cu cap din- 
tre D-voastră ?“, după cure directorul, furios, mi-a spus scurt, 
că-mi sa face un raport de destituiro «căci nu se vine bat în 
stiel de ocazii», 

— Pe urmă ce-ai facut? 

«An cerut o andiență ministrului», 

— Si decorația? l-am întrebat eu rizind. 

Vartolomei făcu un gest cu mima, care insemna limurit: 
«S'a das dracalui le Apoi: «la mai bine joci o tabla zx 

— Cum nu? 

«Băete o tablă şi două halbe, fără guler», porunci Domnul 
Vartolomeiu niai bine dispus, 


=- 


D. D. Pătrăşeana, 


" mung ce 


~“ Viața Rominească in Bucovina 


e Lupia electorală purtată cu atita vehemenţă s'a stizşii ` învingătorii 
ti-au ocupat locurile greu ciștigale in nou! parlament, învinşi au rămas 
acasă şi au trimis în locu! lor protestele, în care şi-au pus toată spe- 
tanja. Din Viena ne-a sosit ştirea că cu toată incordarea dintre Aurel One 
ciu! şi dr, Constantin Isopeseul-Grecul, cei cinci deputați romini vor for- 
ma totuşi un club parlamentar romin. Viitorul ne va arăta dacă acești 
deputaţi aleși de masele poporului vor reprezinta în adevăr interesele lui, 

Manifestări ale vieţii naţionale pe alte terenuri, la noi în Bucovina, 
cam puţine, totuşi citeva merită să fie amintite măcar În treacăt. 

Pe terenul cultural avem de inregistrat gezătorile literare. In Cer- 
nioji a îngrijit de ele societatea studențească Junimea, în Suceava Clu- 
tal Romin. Încercarea ce s'a făcut în ist an ne-a arătat că cultivate cu pri- 
cepere, aceste șezători ne-r putea aduce servicii reale, făcind pe de o 
parte cunoscuţi pe scriitorii noştri de frunte, dind însă şi ocaziune pu- 
Wicului ca să se întilncască, să se cunoască şi să stabilească astie! o co- 
munitate ce idei, In iarna trecută Junimea a aranjat un ciclu de 4 zez. 
tori literare. Sa tăcut literatură, s'a cintat In cor şi cu instrumente şi s'a 
declamat. Variația aceasta a plăcut foarte mult publicului, care pe ince- 
tul a început a aprecia pe deplin binefacerile ce decurg din aranjarea 
astoriel de şezetori. La prima șezătoare a vorbit domnişoara Aspazia 
Luția despre „Luceaiărul* lui Eminescu, în a doua d. /. Vikovici des- 
pre Octavian Gogu, în a trela d. Stinghe despre George Coșbuc şi in 
a patra d. Teleagă despre Sr. O. Josif. Nu s'a Gent critică, ni-i nu s'a 
intrat în discuţii de estetică, ci conferențiarii au căutat să cîştige pe cei 
prezenți pentru literatura rominească. 

Programu! a fost totdeauna așa întocmit incit și bucăţile ce s'au 
ceclamat, cit şi cele ce au fost executate în cor, de solişti sau pe instru- 
menie, au fost scoase—după putință —din poctu! căruia i se destinase 
şezătoarea respectivă. S'a distins ca declamator d. Aure! Berariu şi ca 
compunist d, C. Sandru. Publicul nostru care n'arc creştere națională va 
putea îl numai pe incetul ciștigat pentru chestiuni de fetiul şezălorilor 
"Hersrt, 

Societatea Armonia şi-a continuat cu succes opera incepură înainte 
cu 25 de ani, A dzt c reprezintație teatrală cu actul V din Ovidiu și cu 


H8 VIAȚA ROMINEASCA 


drama Năpasta. Interpretarea rolurilor a fost destul de bună şi am pu- 
tut remarca cu bucurie că publicul a înțeles chemarea Armoniei şi su 
prezintat in sara Întăia în număr complect—ca să lipsească sapai 
tot aşa în număr complect la repriză, cînd sau dat piesele in înlosu! 
unei societăţi pentru sprijinirea eleviior sirmani, 

In luna lui Mai s'a reprezintat pe scena teatrului din Cernăuţi ope- 
teta comică în 3 acte Noaptea Sf. George, textul de Trochar Alexi pre- 
lucrat cu învoirea autorului de T. cav. de Flondor, muzica de Tudor caz. 
de Flondor. Această operetă avea să se deic în, luna lui Mai a anului tre- 
cut, cind avea să se serbeze şi jubileul societăţii, dara trebuit să fie 
aminată din cauza îmbolnăvirii componistului. Tudor Flondor a îmbogă- 
Dt literatura muzicală romină cu o piesă de mare valoare, În vare cle- 
mentul naţional însă nu e atit de puternic ca în Moş Ciocirian. Piesa 
s'a reprezinta! In trei seri consecutive sub dirigența autorului, căruia i 
s'au făcut din partea publicului numeros ovațiuni călduroase. A fost o 
serbătoare rominească la care a participat pătura cultă a Rominilor din 
întreaga ţară. Diletanţii — membrii Armoniei—şi-au dat cea mai mare si- 
linţă să asigure piesei o reuşită bună, ceea ce le-a şi succes până 
a un punct, căci deşi nu s'au putut ridica la interpretarea nelntrecută 
din Moş Ciocirlan-—lipseau cintăreţi ca d-şoara Aglaia Lupu, Ștefan Sca- 
lat, E. FHostinc—au fost totuşi stăpini pe rolurile lor şi au cintat foarte 
bine. Cintăreţi vare promit, sint d-şoara C. Scafat, domnii Litviniwc, 
Brucker, Șandru şi alţii. 

In Iunie a dat Armonia un concert de grădinăcare a reușit foarte 
bine. 

Şi Lumina, societatea cantotilor romini din Bucovina, care cultivă 
cu mare predilecție cintecul poporal decind e condusă de Vasilescu, cu- 
noscutul armonizalor de melodii poporale, a pâșii înaintea publicului 
larg şi a dat mai acum citeva zile un concert de grădină, cate a avut 
un succes frumos, 

Societatea studențească Junimea a dat o reprezintație teatrală cu 
piesa lui Caragiale [Yale Carnavalului. Aceasta era unica piesă a lui 
Caragiale care nu se reprezintase pănă acuma de loc în Bucovina. Pissa 
a fost bine jucată şi a plăcut publicului, deşi in mulie locuri şi anume 
tocmai in cele mai fine, n'a fost înțeleasă. E şi o incercare cam Indrăz- 
neaţă a reprezenta o piesă ca D'ale Carnavalului înaintea unul public 
care nu cunoaşte mediul in care se petrece acţiunea şi deci dară nici nu 
poate înțelege aluziunile, care caracterisează cite odată o situaţie întreagă. 
Si diletanţii au intimpinat greutăţi mari voind să se transpue întrun 
mediu pe care mu) cunosc. Cu atit mai mult ne bucură reuşita piese: 
pentru care diletanții au muncit cu dragoste. 

La Suceava, acelaş grup de profesori care a inaugurat ciclul de 
conferințe publice din anul trecut, a incercat să adune publicul rominesc 
din acel oraş la o serie de conferințe și şezători literare, dată după cum 


SI VIAŢA ROMIXEASCA ÎN BUCOVINA Ain 


ne-a raportat un pricten—cu foarte slab succes. Pub'icul sucev 
de studențime şi de cițiva bărbați tineri—nu simte nici o A A 
hrană spirituală, Literatură şi istorie naţională, cintec naţional şi cite 
de aceste, sint lucruri pentru copii şi nu pentru oameni serioşi, 

Seria conferințelor a deschis'o prezidentul Clubului Romin, vete- 
tenul profesor Vasile Bumbac, cu o conferință care trata despre Impre- 
siile şi amintirile de la expoziţia națională din Bucureşti. A urmat o 
şezätoare literară, —prima de felul ei in Suceava—d. V. Bumbac cetind 
Cartea JI din Eneida lui Vergil în traducere rominească, apoi d. L. 
Marian a cetit poezii din Vlad [Dclamarina şi nuvela Neamul Udreş- 
iilor de J. Al. Brâtescu- Voineşti, după ce a dat asupra autorilor citeva. 
date biografice şi a lăcut citeva observări critice, In şezătoarea a doua 
a reit di Filimon Taniac un capitol dintr'o lucrare istorică asupra Ce- 
tájii Suceava, conterință care a fost publicată în No. 5 a! Junimei Li- 
terare, apoi a vorbit d. 7. Nistor despre Stanca lui Mihai Viteazul şi în, 
line a cetit d. L. Marian poezia: Pe pâmintul Turcului de G. Coşbuc. 
Intr'o a patra conferință a vorbii d. dr. Tarangul despre /storia cano- 
eului testamentului: nou. 

E păcat că în Suceava. care e chemată să devie centrul culturat 
a! Roininilor bucovineni, astiel de intreprinderi nu afiä sprijinul publicului, 

Domnișoara Agata Birsescu, care a jucat în mai multe rinduri pe 
scena teatrului german din Cernăuţi, a venit prin luna lui Martie cu o 
tupă romină la Suceava şi a dat trei reprezentări cu Magda lul Suder- 
mann, Eva lui Richard Vos şi Deborah lui Mosenthal. Prima dată cînd 
a venit să ne vorbească în limba ei şi In limba noastră, şi-a ales astfel 
Ge piese că n'a putut să ciştige publicul rominese pentru un astfel de 
repertoar. A fost primită foarte rece şi n'a lipsit mult ca să i se facă 
chiar manifestații ostile în decursul reprezentărilor; presa a atacato cu 
vehemenţă, a comis pe lingă toate şi neprecauţiunea să se adreseze în 
Suceava nu librărie! naționale Şcoala Romină, ci unui Jibrat evreu. Aşa: 
se întimplă că Rominii din regat nu odată dau mină de ajutor— conştient 
sau inconştient— duşmanilor noştri. Ideia de a veni la Cernăuli a fost 
sg vede că în urma celor întimplate în Suceava — abandonată. 


Societatea pentru cultura şi literatura poporului romin din Bu-- 
cevina şi-a ţinut după un period de doi ani adunarea generali. Din 
raportul prezentat adunării generale se constată că activitatea comitetu-- 
lul s'a mărginit la administrarea averii societății şi la Ingrijirea interna- 
iului de băeţi; despre vre-o activitate literară n'a putut raporta. E clar- 
insă că æ tivitstez acestei societăţi, dacă e să corespundă chemării ei, nu 
st poate mărgini la afaceri financiare şi o îndrumare goud se impune. 
Da-ă unul din membrii comitetului a susținut că o activitate literară nu 
se poate desvalta, de oarece membrii sovietăţii nu se primesc din acest 
poset de vedere, atun i trebue să constatăm că sar păsi bărbaţi, care 
să colaboreze, dură initiativa trebue s'u deie comitetul. Până cind vom, 


450 VIAȚA ROMINEASCA 


— -r — 


aştepta ca societatea să se ocupe cu organizarea cabinetelor de lectură, 
CH edarea unui ziar popora! ca „Ţara noastră”, cu crearea unei bidlio- 
teci paporal. ? Aceste sint probleme care cad in cercul de activitate al 
societății şi nu sufăr nici o aminate. Şi nici nu mai încape îndoială 
că şi pe terenul literar s'ar putea lucra mult dacă să cere dragoste pen- 
tru cauză şi cunoştinți. Şi chestiunea cărților didactice ar merita ceva 
mai multă atenţie. 

Prăvălia rominească din Cernăuţi şi-a incheiat al doilea an de 
activitate şi a ținut adunarea generală. Bilanţul arată pe anul 1900, al 
doilea an de existență, un reviremant de 1*577.643.76, profitul net e de, 
ocamdată mic, abia 7234 cr. 20, dar însamnă mult cind nu uităm mulți- 
mea piedicilor ce se opun desvoltării prăvăliei, Pe deoparte concurența 
şi intrigile negustorilor străini, care văd că pierd terenul de sub picioare, 
pe de altă parte indolența publicului nostru, care nu se poate despărți 
de cunoştinţele vechi, şi dacă au intrat unii din public totuşi membrii, la 
prăvălie apol aşteaptă ca după Inn) an de gestiune să capete cadi- 
vidende după cum foarte nimerit s'a exprimat prezidentul prăvăliei prof, L- 
Bodnărescul „o junzuţă sau ceva şi mai mare“. Prăvălia a avut în 1905 
10 filiale, dintre aceste a desființat prăvălia în timpul din urmă ctteva şi 
a înființat în locul lor societăți de consum, care nu stau În legături di- 
rectă cu centrala. In acest mod se descarcă centrala de prea multă res- 
ponsabilitate şi se indrumează sătenii să îngrijească ei singuri de buni- 
starea prâvăliilor lor, la care sînt direct angajaţi. 

Centrala băncilor raiffeisiene, care pănă nu de mult exista nu- 
mai pe hirtie, desvoaltă o activitate Zebra în rinduirea afacerilor multor 
bănci săteşti la care s'au constatat neorindueli şi neajunsuri, Activitatea 
acesta! instituțiuni ne dovedeşte tot mai multeă conducătorii ei îşi dau 
silinţa să facă din ea, ceea ce trebue să fie, centrul întregii miscări eco- 
nomice din țară. Funcţionarii centrali se ocupă în prezent cu infin- 
tarea de reuniuni agricole. Centrala îngrijește de comanda de unel- 
tele trebuincioase pentru cultivarea pămintului, va îngriji la toamnă ca 
țăranii să nu cadă pradă speculației la vinderea productelor, ci să obt: 
prețurile cete mai favorabile. Numai prin o muncă deosebit de Inca 
dată putem să svăpăm de ruina materială, 


Cernăuţi, în luniu 1907 George Tofan. 


Scrisori din Ardeal 
Scoaterea cu forța din parlament a deputatului Vaida. — 
tarea clubului naționalităților. Președintele a eri Vaze 
Legea Apponyi. 


De cind dr. AL Vaida s'a ales deputat, numele d-sale se ține me- 
teu la supratață. De două ori deja s'a făcut in jurul său un zgomot 
care a trecut departe şi peste graniţele Ungariei. Cazul intăi, cind cu 
scandalurile dela 9—12 Aprilie, este cunoscut cititorilor acestei reviste, Ch 
despre al doilea, cel petrecut la 7 lunie, cu el s'a pus virf la toi ce hi- 
mea cultă își putea închipui că sint în stare să comită Ungurii. După 
două luni de absenţă, Vinerea trecută, d. Vaida s'a prezintat iar în dietă. 
Cind Tau zărit, pe Kossulhişti i-a cuprins o adevărată turbare. Invecti- 
vele cele mai triviale se auzeau. Un depulat (Eitner, şvab renegat) pro- 
pune ca până ce este de faţă „trădătorul de țară valah“, dieta să-şi sus- 
pende şedinţa. Neghioaba propunere se primeşte cu mare entuziasm. 
Preşedintele lusth, în consecuență, coboară dela tribuna presidenţiată, 
Părea vă prin aceasta s'a dat un semnal, asupra căruia întreg partidul 
Kossuthist a fost înțeles prealabil, căci îndată au sărit toți asupra lui 
Vaida şi tovarăşilor săi romini care formară cerc în jurul lui Vaida. Pri- 
mii năvălitori au fost respinşi. Pe cel mai indrăsneţ şi mai gălăgios 
(Somogyi Aladar, Evreu botezat de curind) deputatul dr. L Suciu îl iš- 
beşte cu putere, incit îl viră între bănci; pe un altul, care voia să lo- 
vească pe Vaida, îl prinde peste mijloc protopopul dr. G. Popovici dela 
Lugoj... Se incinge o încăierare selbatică, numărul năvălitorilor Kossu- 
thişti ereşte: 150 contra 6 Romini; era firesc ca Vaida să fie scos întăi 
din incintă, iar după aceea, şi de pe coridor şi dus aşa zicind pe sus, 
intre imbrinceli, pănă jos în stradă, spre gloria eternă a vitejiei şi cava- 
lerismului hunic, 

Nici primul ministru Wekerle, care Inainte de a se deschide ṣe- 
dința se dusese la Vaida, stringindu-i mina ai rugindu-l să părăsească 
Camera,—nici preşedintele lusth, n'au intervenit de loc pentru a potoli 
pe Kossuthiştii nebuni. Complicitatea era evidentă, 

Dacă s'ar mai îl îndoit cineva de asta, şedinţa dela 10 Iunie a dat 
dovadă complecti. 

Luni, la 10 Iunie n, după ce s'a sfirşit cu serbarea jubilară (im- 
plinirea a 40 de ani de constituționalism-maghiar), conidrm hotăririi 
luate de clubul parlamentar romin, dr, Iuliu Manlu a luat cuvîntul in- 
naintea ordinei de zi, şi dupăce în termeni energici a veştejit mişelia 
comisă Impotriva lui Vaida, a înştiințat caz de violare a imunităţii de- 
putatului romin, cerind pe de oparte ca preşedintele să ia măsuri pen- 
tru garantarea libertăţii şi siguranţei personale a deputaţilor, pe de aiti 
parte propunind ca dieta să deiere cazul comisiei de imunitate, şi încă 
urgent, puntad termen pănă cind comisia să vină cu raport conform rë- 


ei? VIAŢA ROMINEASCA 


gulumentului Camerii. Propunerea trebuia să se primească: urgenţa nu 
s'a recunoscut insă, ci s'a lăsat comisiei latitudinea să facă cum va crede 
de cuviinţă. 

In caz dacă nu se iau măsuri ca deputaţii să-şi poată exercita 
drepturile lor, naţionalitățile—a zis Maniu--vor considera actuala Cameră 
incompieetă (ştirbită) şi hotăririle ei nule şi neavenile şi se vor simţi 
cu atit mai ales indemnate a stărul din răsputeri pentru realizarea sufra- 
giului universal, ca astiel să fie cu putință alegerea unei reprezentanțe 
naționale care se fie expresiunea țării întregi, iar nu a unei caste şi 
rasė, ca cea actuală. 

Şi pe Maniu l'au huiduit insă şi l'au insultat in chipul cel mai 
selbatic, lar prezidentul nu numai a tolerat scenele Injositoare şi cele 
mai triviale injurii la adresa neamului rominesc, ri în răspunsul său a 
jost de un cinism revoltător. A zis, că în fața „incidentului” petrecut 
n'avea ce să facă, deoarece regulamentul dietei nu-i dă imputernicirea 
să întrebuințeze forja armată împotriva deputaților. 

Maniu i-a replicat că nici naționaliștii nu înțeleg a se face uz de 
puterea armată, ci de vea morală! Un prezident ai Care trebue să 
aiba inaintea celor ce lau ales atita trecere, incit să poată potoli un 
scandal care înjoseşte parlamentarismul ; altfel n'ar avea înțeles să mai 
ocupe acea demnitate! In cazul dat, sa înjosit nu numai parlamenta- 
rizmul, dar s'a adus o gravă insultă naler romineşii pe eare Vaida o re- 
prezintă In parlament... 

La auzul cuvintelor „naţia rominească” preşedintele a sunat furios 
și a oprit pe Maniu să vorbească de nație rominească, de oarece in Un- 
garia nu există decit o singură najle: cea ungurească! Majoritatea a su- 
bliniat cuvintele prezidentului cu adevărată furtună de invective la adrest 
lui Maniu, care puțin a lipsit să pățească intocmai ca Vaida, 

lar a doua zi, pentru a mai stăbi efectul ce a produs, la Viena şi 
în toate părţile, slit brutalitatea dela 7 funie cit şi energica dar cumpă- 
nita vorbire a lui Maniu, preşedintele a căutat să arunce vina întreagă pe 
najionalişti, spunind într'un comunicat semiolicios următoarele : „Cind na- 
Vonaliştii romini mi-au comunicat că Vaida are să vină la şedinţă, le-am 
observat că deputatul romin are acest drept, dar îl stătuesc să nu vină 
pănă la toamnă“... Pănă la toamnă preşedintele dietei ungare crede că 
Kossuthiştilor le va trece furia ! Exercitarea dreptului pe care naţiona- 
"ain il au în virtulea legii ar depinde în felul acesta dela furia ori po- 
tolirea furiei unui partid vrăjmiaș şi chiar dela părerea preşedintelui. —Din 
Aprilie Vaida n'a mal fost în parlament. lusth e de părere să mai stea 
acasă până la toamnă, va si zică jumătate an. Cine nu înțelege, că asta 
« desființarea chiar a parlamentarismului ? ŞI cine, in Europa, a mai au- 
žit ca un preşedinte de cameră să emită astfel de păreri ?! Ungariei îl 
tevine pioria de a fi inaugural on astfel de parlamentarism ! 

Opinia publică romină, se intelege, c revoltată. Nici un Romin nu 
poate consimii ca în felul acesta să fie scoşi din luptă cei mai energici 


SCRISORI DIN ARDEAL 43 


deputați romini, Mal ales că, cine garantează dacă la toamnă vor îi po- 
toliţi Kossuthiştii ? ! Şi peste tot, cind al drept netăgăduit, de ce să te 
resemnezi la un rol de tolerat ?,.. Se cere deci pretutindeni ca Vaida să 
meargă din nou la şedinţă, chiar lără să mai aştepte raportul comisiei 
de imunitate și hotărirea dietei... Dar dacă dieta va aduce o hotărire care 
să încurajeze încă pe Kossuthişti a procede tot așa şi cu alţi națianalişti d. 
Deja în şedinţa de ert au făcut scandal enorm, l'au insultat şi erau să-l 
dea afară pe V. Goldiș, pentrucă a îndrăznit să desvolte o interpelare 
privitoare la cea mai recentă ispravă a ministrului de inteine, care a 
cisolvat secția zidarilor din asociaţia muncitorimii țării întregi. 

Adevărat că Rominii sint puţini şi nu pot să reziste cind Kossu- 
thisti iar vor năvăli asupra lor... Mai bine să rabde insă toţi bătaie, de 
cH prin atitudinea lor să constințească noul princip parlamentar pre- 
conizat de Kossutişti prin alungarea lui Vaida din dietă. Şi la nici un 
caz să nu facă pendentă venirea lui Vaida la şedinţă de părerea lui 
lusth ori a vreunui ministru! 

Contele Andrássy, şeful partidului constituțional și ministru de 
interne, a condamnat de altiel purtarea Kossuthiştilor faţă de Vaida, şi 
intrun comunicat apărut în ziarele maghiare la 11 funie declară că va 
vota în sens că s'a violat dreptul de imunitate al deputatului Vaida şi 
nu înțelege, ca in parlamentul ungar chiar coaliția să introducă drep- 
tul purinului, ea, care totdeauna a pretins că restaurează constituționa- 
Hsmut, apără paramentaristtul şi libertăţile publice, 

Dintrun comunicat apărut în „Fremdenbiati*, ziarul ministerului 
ce externe austro-ungar (numărul de eri), rezultă de altici că Impăratul 
a fost afectat de acest scandal și nainte de a pieca (alaltăeri! din Bu- 
dapesta, nu numai că a cerut raport amănunțit dela primul ministru We- 
kerle, ci a întrebat pe acesta şi asupra atitudinii ce va lua față de ra- 
portul comisiei de imunitate. Interesul Impăratului s'a mal manifestat şi 
altfel: după o telegramă recentă, primită din Viena de clubul najiona- 
lităților, cancelaria de cabinet are ordin să țină In curent pe M. Sa cu 
:pate fazele chestiei și să-l raporteze despre toate incidentele, 

Presa vieneză condamnă de altiel cu asprime selbătăcia comisă de 


partidul Kossuthist împotriva lui Vaida. 


După cum era de prevăzut, cu toate protestele întregului neam 
romlnese, cu toată adresa prelaților romini, proiectul şcolar al lui Apponyi 
a toat sancționat. De Lunea trecută el este deja lege. Partea I a legii 

privitoare la şcoalele ungureşti—intră in vigoare chiar dau; par- 
tea l, privitoare la şroalele noastre, întră în vigoare peste irei ani. 
i atunci e vorba să ne organizări şi să mintuim ce se mai poate, 


Arad, 13 Innie n, 1907 Leandru. 


LC? 
aire 


Scrisori din Basarabia 


HI 


„Şi la anul bejenie L.. Abia scăparim de comedia aiegeriior 
„pariamentare“ dela Februarie trecut şi ne pregăteam să primim toate” 
bunurile vieții, ce aveau să urmeze din lucrările neadormite ale „frun- 
taşilor* noştri—ale taimoşilor : Cruşevan, Sinadino, Purişchevici et Co.. 
cind iată că guvernul nostru „constituţiona!”, în mare mila lui, se gri- 
beşte din răsputeri, ca noi să ne exercităm din nou dreptul nostru ce- 
tățănesc de a ne alege „reprezentanți...* 

Alegerile generale sint fixate pentru | Septembrie, iar convocarea 
Dume! pentru 1 Noembrie.—Cum stăm, deci, noi, cei uitaţi de oamezi 
şi de Dumnezeu, Basarabenii, in aţa celei a irela (deja!) campanii elec- 
torale 2... Tras-am, oare, învățăminte, ce ne-ar fi de folos în viilor, din 
acele Intringeri ruşinoase, pe care le-am suferit pănă acum ?... 

Nu se ştie, Ştim numai că absolut nu ne este ertat să privim şi 
mai departe, nepăsători, desfăşurarea evenimentelor, Simţim că sintem 
datori a da însfirşit semne de viaţă, așa incit să urmărim şi să ajungem 
acolo ca să spue cineva, în Palatul Tauridei, măcar un cuvint în nu- 
mele poporului basarabean. Vedem clar că încă nici nu poate fi vorba 
de a şterge cu desăvirşire întregul nostru trecut ruşinos, dar totuși mo- 
mentul e acum mai favorabil decit oricind ca să facem ceva real și in- 
semnat. Dacă ou vom profita, dar, de acest moment, e probabil că re 
vom afla iarăşi in aceeași situație abia numai peste & ani—termenul pèn- 
tru care se alege Duma, 

A propos. Spun anume că momentul e favorabil, şi nu impreju- 
țările. Căci aşteptăm o agravare serioasă a condiţiunilor locale în te- 
pătură cu cele generale ruseşti. lar dacă afirmăm că Duma ar putea să 
existe 5 ani întregi, apoi o facem aceasta sorotind că, cu ajutorul nouei 
legi electorale, ea va îi compusă numai din partidele reacționare şi mo- 
derate. Reinnoirea, însă, a samavolniciei şi a faptelor brutale, o preve- 
dem şi pentru viitorul cel apropiat, şi pentru mai departe, 

Tocmai pe această agravare a condiţiunilor de luptă electorală, se 
bazează acei care cred că în Basarabia, In orice caz, vor reuşi în al2- 


SCRISORI DIN BASARABIA KA 


geri totdeauna persoanele volte de guvern mal curind ca în orice altă 
parte a Rusiei... Şi trebue să recunoaştem că asemenea vorbe pesimiste 
au un temeiu solid, 

Mai întăi, după legea nouă electorală, alcătuirea listelor de alegå- 
tori a trecut pe deplin în minile administrației. Apoi, majoritatea a- 
cestei Hr populaţia romină-—este ca şi mai Inainte, prea slabă şi ne- 
<onştientă politiceşte față de puternicul element pripăşit. Cugetul și 
voința ţăranului moldovan sint înnăbuşite, lar ale boerimei şi preoțimei, 
înstrainate. 

Poate D dar vorba numai ca să se aleagă în Dumă cîţiva pro- 
presişti sau liberali ruşi, care să fie capabili şi care să cunoască bine 
Vara ce Lat trimete în parlament. Se impun, deci, o agitație şi tratative 
pe deoparte, lar pe de alta, o fuziune serioasă intre grupul liberal şi 
Moldovenii cărora li se impune exercitarea largă a dreptulni electoral, 
Deşteptarea conştiinții politice In această privinţă se face minunat aiurea, 
in lumea civilizată, prin întruniri... Dar... tocmai alurea, În afară de Rusia, 

Fiecare din noi, cei de aici, căruia i sa prilejit să vadă o luptă e- 
ectorală in străinatate, Une minte acel sentiment de admirate invidioasă 
ce-l cuprindea ` acolo diferiții oameni, din diferite părţi, şi cu diferite 
puncte de vedere—vin la un lucru comun; amicii și adversarii se simt 
egal părtaşi în crearea destinelor țării... 

La noi, însă, orice aclivitaie politică e interzisă şi netolerată, "o: 
in asemenea condițiuni e Imposibil de luptat în sensul obicinuit. În 3- 
ceastă privință şi presa are o influență şubredă; ea nu poate publica 
nici un apel larg electoral şi face mai mult teorii de program, care nu 
prezintă nici un farmec, pe lingă că nu au în Basarabia nici următori. 
Si apoi ce importanță pot să aibă pentru Stan sau pentru Bran, dintre 
Moldoveni— toate calculele gazetelor ruseşti ? 

ŞI totuşi avem incă timp ca să ne punem pe lucru cu speranța 
unul rezultat mulțumitor, Cu toate imprejurările grele, răminind pe te- 
renul strict legal şi privitor tocmai şi numai la alegeri, avem, ra Intot- 
deauna, posibilitate serioasă de a duce campania electorală, Desigur, 
însă, că se cere multă muncă şi rezervă, Trebue ca autorităţile locale 
să se arăte binevoitoare față de noi şi gata să satisfacă jegitimele noas- 
tre dont, Trebue ca toate elementele nerăbdătoare să lese pentru 
cităva vreme toate problemele măreţe, afară de acea electorală. Tre- 
Due unire, unirea noastră a tuturor l.. 

Nu putem agita de la un capăt la altul al țării; sé Inlocuim á- 
tunci aceasta prin relaţiile vii personale cu toji localnicii ! Nu putem 
nici a ne pune în fruntea mişcării, nici a ne scobori In mijlocul mase- 
or electorale ;—să nu aspirăm atunci la locuri de frunte, ci să fim de 
apt şi totdeauna piintre masele acestea. Într'un cuvint, dacă intelec- 
tualii noştri ar fi măcar întrucitva îinsulleţiii, mult s'ar putea face in 

3—4 luni. Dar, aci stå greutatea, aci boala acea, pe care nu ştiu cind 


© vom lecui, 


Kë VIAŢA ROMINEASCA 


Situaţia politică a Inceput să se clarifice întrucitva în mintea fä- 
ranului. Răzăşii, la rindul lor, fiind scoşi după legea nouă din numărul 
alegătorilor şi legaţi cu țărănimea, desigur că se vor agita mult, deoa- 
rece au făcut pănă acum de2 ori alegeri osebit şi nu pot fi mulţumiţi 
cu starea lor nouă. Aceste două imprejurări importante, plus situaţia 
Moldovenilor conștienți şi a lberalilor ruşi, ar putea aduce cea mai ne- 
așteptată surprindere, în timpul cel mai scurt. Ne trebue însă orindu- 
ială, ne trebue presă bine răspîndită şi cu influență asupra forțelor in- 
telectuale, răzlețe, dar organizate pe alocurea. 

lastirşit, în cazul cel mai prost, am putea avea, după munca cu- 
venită şi posibilă, un triumf moral, care măcar că nu ar face două pa- 
rale pentru momentul de faţă, ar ridica totuşi mult nivelul intereselor 
noastre naţionale şi ar pregăti pentru viitor un cheap sănătos... 

Aşa dar totul ne îndeamnă la acţiune... afară de viaţa inertă asu- 
Eetului moldovenesc al Basarabeanului. În jurul nostru se ridică naţi- 
unile cu conştiinţa menirii lor; fiecare îşi caută idealul, işi întrupează 
aspirațiunile, iar noi, pare, şi de astădată ne vom Indestula cu repre- 
zentanții „basarabeni“ dealde Sinadino şi Pusişchevici ? larâși vom fi 
obiectul giumelor și risului lumii întregi 2 


H 
+ * 


[n numărul de Martie al „V. MR: am arătat acele relaţii reale, sta- 
bilite in răstimpul ultimilor doi ani, între Moldovenii basarabeni şi cer- 
curile liberale ruseşti de aci, cum siau aceste două tabere, fără apropi- 
ere şi înțelegere reciprocă, sau mai bine fără inţelegere şi cu un sen- 
timent de depărtare din partea.. noastră; pe cind împrejurările încurind 
vor putea cere o luptă electorală comună, pentru care irebue să fim 
preparaji. 

Înţelepciunea politică ne comandă imperios şi de mai nainte să in- 
cheem o intelegere cu progresiştii ruşi, pentru că numai asilel am pu- 
tea invinge reacţitaca. Şi natural că in acest sens nu se poate ignora 
nici un curent pentru fuziune. Tocmai cu asemenea tactică grupul pro- 
gresist strîns unit şi bazat pe forțele Moldovenilor-alegători, ar prezenta 
o opoziţie puternică pentru „partidul centrului“, partidul guvernamental. 
Apoi printre aceşti progresiști sint mulţi bărbaţi cu influență şi izecere, 
mari proprietari etc. Aşa că intăriți cu elementul moldovan, ar putea 
avea şi ci o reuşită reală (asemenea ceva em avut in cea dintâi campa- 
nie), lar pe dz altă parte ei ar putea susține și citeva candidaturi inde- 
pendente ale Rominilor. 

Am spus odată, şi o repet, că dacă ar îi armonie intre aceste două 
forțe vii ale Basarabiei, chestia naţională nu numai că par suferi ci din 
tontra s'ar dezvolta necontenit, iar succesul electoral ar trebui să fie tot- 
deauna al Rominilor. Dar, numai dacă... In realitate, insă, să îi poftit ci- 
neva să încerce a realiza până acum unitatea aceasta atit de necesară! 


SCRISORI DIN BASARABIA $7 


l-ar fi fost cu neputinţă sä rămie pe pămintul Basarablel, Var îi mincat 
de mult rivalitatea personalā a unora, prejudecățile politice ale atara, 
indolența, nepriceperea şi cgoizmul tuturora... 

Cu toate acestea, însă, starea lucrurilor s'a schimbat muit In cele 
din urmă. Căci am avut un moment serios şi unic în istoria Rusici—o 
lovitură mare de stat, cu zdruncinarea temelillor tinerci noastre consti- 
tuții, Noua lege electorală a deschis ochii la mulți din acei care cre- 
dean cu „sancta simplicitas“, că sterile înalte au mare bunăvoință taţă 
de papor. lar conduita in Dumă a celor 9 deputați basarabeni, In frunte 
cu Cruşevan şi Purişchevici a compromis mult influența grupurilor re- 
acţionare faţă cu Intreaga socielate basarabeană. Toate aceste Impre 
jutări, și multe altele, desižgurindu-se până la toamnă, vor aduce nea- 
părat mai multe surprinderi în timpul alegerilor. Se impune Insă pe 
lingă a-easta muncă, lucru serios, intensiv și măsurat, 

in această privință, un mare rol l'ar putea juca, dacă ar vrea,acea 
unică instituțiune naţională la noi: „Societatea moldovenească pentru 
cooperarea instrucţiunii poporane şi studiarea ţării basarabene“, Deşi 
menirea oficială a acestei societăţi este pur culturată şi indiferentă poli- 
ticeşte, totuşi numai în numărul membrilor ci se găsesc elementele câ- 
rora Îi se cuvine a-şi lua locul în fruntea irebilor Ont, Tocmai timpul 
campaniei electorale ar putea scoate societatea din îinacțiunea ci şi a o 
preface întrun germen vital al partidului moldovenesc, 

Cu atit mai mult aceasta, cu cit 2 ani intregi de nepăsare au ari- 
tat clar că în vremea de față a fierberii politice, orice pornire pur cui- 
turali, nelegată cu interesele înalte ale acestei vremi deşteplate, este 
osîndită să rămie literă moartă. Şi din contra, numai atingerea unei ase- 
menea porniri cu idei şi manifestații ale virţei contimporane, ca atinge- 
rea lul Antes cu glia, poate însulleţi şi dezvolta orice început naţionat- 
cultural... 

Desigur că şi aiurea avem în (on oameni inteligenți Intre 
boeri, sint Romini vii printre dingli, Romini get-beget, şi sar pä- 
rea atit de firesc ca Insuşi propriul lor interes, bine înțeles, să-i 
împingă spre renașterea națională. Şi în ultimul timp tendința aceasta 
se observă tot mai mult; e trist numai, că odată cu această tendință se 
ivesc în sinul boerimii şi rivalitățile personale, aşa că pănă ce vor eşi 
pe calea politicii practice, ei se vor conduce mai mult de simpatiile 
intime, decit de trebuințele de partid. In scurt, partidul, moldovenesc, 
ca atare, greu se va forma printre boeri şi incă multă vreme ei işi vor 
separa din sinul lor numai persoane sau grupuri neinsemnate pentru as- 
piraţiile naţionale, 

O poziţiune deosebită o ocupă pătura de Moldoveni, care, lulnd 
parte in alegeri, se ţin totuşi departe de luptele politice: funcţie narii, 
profesorii, magistrații. Aceștia, in care sufletul rominesc de muit e pretă- 
cut de Ruşi după chipul şi asemănarea lor, ar putea totuşi fi folositori 
cauzei alegerilor şi celei naționale, intrucit ei a simpatisa şi ar putea 


Ae VIAŢA ROMINEASCA 


fi sinceri pentru cauza naţională. In această privinţă, totul depinde insă 
de chipul cum ar stabili lucrurile fruntaşii noştri, dacă vor stabili cind- 
va ceva. 

Al treilea element al Moldovenimei I formează tineretul, genera- 
ţia din ultimii 10—5 ani. Ea se numeşte in general democrată, dar de- 
sigur că cuvintul democrat e falş intrebuințat aci. Categoria aceasta are 
vederi radicale cu privire la realitate, însă prin prizma rusească. Nu se 
poate zice nimic In contra ideel fundamentale, pe care o expun „tinerii“ 
noștri, cum că poporul basarabean, numai aşăzat pe baze jargi democra- 
tice, poate progresa; dar dela această idee sau dela constatarea ei, pănă 
la realizare, există o mare distanță. În realitate, o idee mare cere mult 
timp şi muncă severă, zilnică, pentru intruparea ei. Tocmai aceasta nmw 
convine nerăbdătorilor noștri tineri. EI nu înţeleg că orice soluție a lor 
nu poate avea nici o Insemnătate faţă de viața inertă şi trebuinţile zil- 
nice ale unui popor. Dorinţele bune ale celor treisprezece oameni, pen- 
tru o țară întreagă, sună ca o glumă, cind sint exprimate cu o mindrie 
şi siguranța oarbă, că ele pot fi imediat realizabile. 

Poate în alegerile viitoare radicalii noştri vor aduce insfirgit un 
corectiv atit de necesar la tactica lor : vor renunţa la problemele mărețe 
și universale şi'şi vor întoarce atențiunea spre adevăratul Moldovan, ir- 
glodat în înstrăinare. lar experiența trecută să-i indemne a nu mai face 
o opoziţiune numai de clopotniţă şi a nu se mai lupta cu motile, ci să-i 
scoboare jos pe pămintul pe care se duce lupta zilei cu râutăţile el mici 
şi mari... E de dorit... Cu dezvoltarea noastră în viitor, desigur că nu 
vom putea susține unitatea complectă Intre elementele poporului nostru. 
Se va porni lupta între elementul democratic şi cel boeresc sau bur- 
ghez. Şi numai gindind ia vremea acea, cind oamenii noştri se vor căli, 
ca şi fierul, la şcoala adevarată a duşmâniei de idei—ne bucură şi ne 
Invie speranța. Dar pănă atunci—unire între toţi, intre tineri și bătrini t 


O, si jeunesse savait, 
Si vicillesse pouvalt |... 


Adeseori se Intimplă, insă, că tinereţa nici nu ştie, nici nu poate- 
In cercurile lumii noastre juridice găsim mal mulți Moldoveni tineri 
şi cum se cade, toţi radicali strașnici, „adinci liberali“ cum se spune 
aci, Cu toții discută mult cum e mai bine să se apropie de popor şi 
„ridică“ chestii măreţe in pustietatea noastră a stepei, Dar să-și dea 
ceva seamă de groaznicul intunerec ce cuprinde acest popor în mijlocul 
mizeriei căruia trăesc şi prin munca căruia ajung până la starea de 
„dbermensch",—aceasta nu le suflă conştiinţa lor... 

Te cuprind fiori cind vezi pe țăranul nostru moldovan in starea 
iui cea mizerabilă, fără măcar un ajutor juridic din partea „oamenilor În- 
vățaţi“, Cea mai întăi maximă a legilor ruseşti este, că „nimeni nu se 


SCRISORI DIN BASARABIA 159 


omg scuza că nu ştie legile”; şi dacă un asemenea alotism, sau mai 
ine lapsus, sun ni A i 
te! de port ia a Se goe în. Ce sapina nl 3 
R arabia contimporană se 
observă un haos, nevăzut nicăiri aiurea, in ce priveşte ciocnirea diferite- 
jar norme ale dreptului. Noi trăim şi ne judecăm pănă acuma cu ajuto- 
"ul legilor ruseşti, legilor vechi moldoveneşti (izvoarele bizantine prefă- 
cute de Armenopulo şi Donici), iar tinutul Izmailului îşi păstrează încă 
jegile romineşti din 1878. In ultimii anl au inceput şi gravele ciocniri 
intre vechile teorii ale „dreptului“ de autocrajie, ru normele constituționale... 

Puteţi lesne să vă închipuiţi că adăogind la acestea şi obiceiul 
pămintului. avem atitea contraziceri, încurcături şi amestecături, faţă de 
care țăranul este cu totul neputincios, şi totdeauna nedreptățile ce | se 
întîmplă Iui—strigă la cer. Tribunalele şi diferitele camere ale judecăto- 
rilor sin! Incărcate cu mii de afaceri, iar pe ulițele orașelor alvargă 
„avocații privaţi”, căutind prada. In asemenea condițiuni, fată cu jude- 
ten! care nu ştiu nici un cuvint moldovenesc—populaţia rominiă a Ba- 
sarabiei găsește numai o parodie mizerabilă de dreptate... 

Dar iată-i, pe tinerii noştri jurişti! Fără experienţă şi practică, fără 
ergi, «i aşteaptă numai să le pice cite un impricinat în mină, sau in- 
tå în slujbă la tribunale, în calitate de cancelarist, sau candidează şi-şi 
caută o protecţie pentru o funcţie de cercetor judecătoresc etc. În goana 
după traiu sigur, se uită degrabă toate declaraţiile radicale a universale 
și omul practic îşi ia partea lui. Afară de meseria sa, el nu mai vede 
nimic, nici măcar acea masă a oamenilor 'nenorociţi, care tormai ea 
Ta crescut şi i-a dat mijloace în lupta pentru existenţă. 

Voiu spune, în scurt, că avem o mare necesitate de a forma aci 
un biurou bine întocmit și compus de 3—4 tineri jurişti, activi, care să 
slujească serios Basarabiei nedreptăţite, iar jucrul e realizabil şi la ordi- 
nea zilei. Mă volu întoarce altădată la această chestie, pe care am atin- 
s-o numai din intimplare. Aci însă nu pot rezista de a nu reproduce un 
tragment dintr'o carte nouă a fostului guvernator al Basarabiei, princi- 
pelé Urusov "A 

„Primirea regulată a petiționarilor de cătră guvernator este o ce- 
imonie cu totul necunoscută în Rusia. Salonul meu de primire se um- 
plea obicinuit de 3—4 ori intra zi, şi eram silit să les la petiționari în 
fiecare ceas. EI toţi vorbeau deodată în 10 limbi diferite, pe cind eu ști- 
am din acest număr numai două. Ruşi, Ruteni, Polonezi, Ovrel, Turci, 
Greci, Armeni, Bulgari, Nem(i-colonişti, Francezii din ținutul Acherma- 
muiul, aşa zişii „gagauzii” şi Instirşit în număr enorm, Moldovenii—la 
Inceput mă ameţeau cu totul. Moldovenii stăteau în genunchi, țineau 
în cap „ptoşemile“ (petiţiile) lor şi, cătind In jos, îşi mornălau încet jal- 
dele.. Fiecare petiționar dorea să-mi lămurească treaba lui personal. Tot- 


zt Yoiu vorbi d larg despre această carle, ren mai plină şi 
Bech Piz aa painii dea racita de un administrator rus sed wo 


+ VIAŢA ROMINEASCA 
deauna, deci, îl aam să spuie tot ce avea de spus şi il concediam apoi, 
în care scop anume am Invățat cite-va cuvinte moldovenești... În caz 
cind vedeam că lucrul era important, găseam atunci in mijlocul petiţio- 
natilor vrun traducător, care îşi implinea foarte bine misiunea lui ... 
Mai alces, insa, mă revolta o deprindere a Moldovenilor să vie din ds 
părtare, numai ca să-mi dee o jalbă de casație (da exemplu), document 
pe care nici nu'l puteam cerceta, deoarece „proşemia“ urma să île tri- 
measă prin poştă la direcțiunea gubernială. Lucrul acesta se silrşea obi- 
cinuit prin aceea că petiționarul, ata de cheltuiala de drum, mai che- 
tuia Incă 5 ruble pentru a-şi scrie o jalbă de nimic. E de necrezut ce 
uşor lucru este a mihri pe un moldovan: ei iisuşi merge spre a se ji- 
fui, şi este cu totul mulțumit cind poate să inmineze o lrumuzică sumă 
de bani afariştilor care îl pindasc în toate unghiurile străzilor“... 
H e 2 

Mi-a ramas încă să inregistrez un fenomen foarte întristător, care 
vădeşte şi ei lipsa desăvirşită a unui ajutor juridic pentru țărănime, — 
Sătenii noştri, in număr crescind din zi în zi, se lasă pănă şi de munca 
cimpului, care se arată atit de bine in momentul de față, şi emigrează 
în Siberia, la Amur, ete. Din toate colțurile țării s'a pornit strămutarea 
satelor, în goana după posibilitatea fantastică a unci pini mai uşoare, a 
unui traiu mal omenesc, Fenomenul acesta dă mult de gindit şi fată ce 
constatăm în primul rind. 

Mişcarea ţărănească ii sperie pe toți aceia care au interes ca actua- 
lul sistem economic şi politic să se menţie. Şi numărul tor e mare, tar 
puterea lor e şi mai mare. Mai întăi proprietarii au dat dovadă cu pro- 
paganda lor foarte originală: „Nu vă trebue pămint, oameni buni; căci 
tot Jidanii D vor lua dela voi. Pentru aceea ei, şi acei case sint cu 
dinşii, stăruesc ca pămintul să fie luat cu deasila dela boer, Aici e o 
hitrie jidovească numai, alta nimică”. 

Aşa spuneau țăranilor mai inainte boer cu proprietăţi de mii de 
hectare în supralață. Acuma, insă, tactica lor s'a schimbat, deoarece n's 
avut nici un efect. Clienţi şi agenţi numeroşi ai lor, împreună cu poll- 
ţia, au inceput propaganda în favoarea emigraţiunii intinse. Täraniior l 
se spun basme despre bogăţia şi todnicia Siberiei, li se făgădueşie aju- 
tor etc, întrun cuvint, nici un mijloc nu e rău pentru a scăpa boerii de 
proletariatul sătesc. 

ȘI nenorocită țărănimea noastră, roasă tiziceşte şi mosaliceşie, indurină 
ani de criză, ilămindă, tări pămint, pierzindu-şi Increderea in Dumă, care ar 
fi fost să dea pămint nou ţăranilor,—nu mai poate râbda şi se Incintă 
cu visul insuflat de acei „cui prodest“. Sute şi mii de oameni ai pără- 
sesc pentru totdeauna {ara lor stat caută focuri nouă, SI nu este, se 
pare, nici o forţă care să poati impiedica acest trist fenomen. Dach am 
avea măcar o muncilorime conştientă — ca şi-ar face datoria frățească 
cătră ţărani. Dar noi, intelectualii, ce putem face?.., 


__SCRISORI DIN BASARABIA Aot 


-a - ii 


Dealtiel, majoritatea dintre noi nici nu prea se Ingrijeşte de acest 
lucru, Se ştie că mal mulți Moldoveni incă de mult s'au strămutat în 
Taurida, Caucaz şi mai departe. „Citi Moidoveni apoi sînt împrăștiați 
prin Podolia, pe şesnrile Chersonului—şi toți trăesc bine, slava Domnu- 
lui”, —auzi pretutindeni... Da, trăesc, afară de acei a căror soartă nu ne 
este cunoscută ; afară de acei, şi mai mulţi, care au căzut în lupta pri- 
mitivă pentru existenţă, în mijlocul şesurilor străine.. Mulţi chemaţi şi 
puţini aleşi... 

Limba omenească nu este capabilă să arâte tot ce îndură emigranții 
moldoveni, în Siberia. Ani şi ani, fără nădejde de mintoarcere, ei viețu- 
jesc ca fiarele, fără limbă, fără soartă, zdrobiți de mersul aspru al vieții 
străine și reci. Li-i bine acelora, care reuşesc măcar să se tocmeascii 
la lucru la un oarecare mojic rus, sau chinez. Dar aceştia sint rarii 
fericiţi, iar majoritatea Diere 

Ni se umple citeodată suiletul de jale, şi... trăim mai departe, 
egoiști, din zi In zi, parcă râul nici nu ar exista. Sintem indiferenți, îl 
privim râul acesta ca cronic, ca ceva ceresc, inevitabil. 

Şi râul este bun la ceva.-„O,—imi spunea de curind un preot — 
am fos! conservator convins, mergeam alături cu Cruşevan... Dar din mo- 
mentul cind am văzut cu ochii mei cum sute de "au ai noştri, Moldo- 
veni, de milenii intregi locuitori în ţara aceasta, îşi leapădă vatra lor 
pentru un Amur sau Ussuri—m'au cuprins ott, mi-a zdrobit suifetul 
groaza. Abia acuma am înţeles însiirşit această politică de presiune, şi 
de „apărare a proprietății Private: pe care o credeam ultimul cuvint a! 
bunevoinţii faţă de popor. Oi, Doamne, să-mi erji păcatul acesta mare!... 

Aşa se schimbă oamenii, Dar cind veni-va oare vremea insiirșit 
pentru noi toţi, ca să ne dăm samă de importanța păturii noastre țări. 
neşti pentru existența Intregii Rominimi, pentru viitorul acestei țări ? 
Cind ne vom trezi oare din apatia noastră, pentru a apăra cu frăţie aces: 
popor, care nea păstrat nouă sufletul rominesc P... 


Chişinău, 8 Iunie, T807. 
Alcxia Hour 


Cronici Bucureştene 


Iunie 


Nu vä'nchipuiți ce greu e să serii cronici „uşurele !* 
Greu, în două tret cuvinte, să vorbeşti de toate cele; 

Şi în stil de telegramă, ia trudeşte-te, de poţi, 

Iudecind oameni şi lurturi, să ie fii pe plac ja toți! 
Gusturile sint diverse la noi, ca 'n toată Europa: 

Unor preuteasa place, altor fata ei, doar popa 

Nu prea place nimănuia !.... Hei, cum vrei să-i mulţumeşti ? 
Cum pictezi pe-un bob de linte haosul din Bucureşti ? 
Cum să fii fidel istoric al vre-o opt sute de ore? *) 

Căci şi cu 's un fel de Momsen.... Anch'io sono pittore A 
Bunăoară, vara 'ncepe. Dia 'n cinematograf ! 

Cum să 'mpaci pe toţi, cind unii văd în vară numai praf, 
Insolații, pureci, muşte... ; alţii, vilegiatură, 

Aer, raze, flori, odihnă... Ah! In sinul tău, Natură, 

(Mamă bună pentru unii, pentru alţii ciumă, inc!) 

Cum aş vrea să-mi mut biroul, călimara Sai meu loc, 
Singura mea avuţie! Cum aş vrea, pe la Sinaia, 

S'ascult Peleşul cum cintă, sau cum urlă la Mamaia 

Marea Neagră!... Insă, barde, pune-ţi grabnic pofta 'n cui, 
Caraimanu 'n vara asta nu ti-e ursit să-l sui, 

Nici să te cutunzi în valul mării vecinic chinuite ; 

Eşti un biet calic. De foame? Deocamdată, taci şi 'nghite ! 
Astăzi, vai, plăteşti cu aur aerul care-l respiri !... 

Deci, in Bucureşti, te coace, —ş'ordin al să te inspiri, 

Sá spui glume, să cinți luna, pe scurt să faci pe nebunu 
Cind stomacu-ţi cere apa din Slănic numărul unu !... 
Haide, biet ocnaş al Presei, fără vină osindit, 


st, Eanct malemntie, o lună de 3I de vile are 744 ore, dar cred că 
poetului H e permis să o sporească eu 56 de ceasuri, pentrucă altminteri 
ritmul ur 6 sehiopatat, si S. P. V. (societutea pentru protecţia 

ar taxu de barbar pe ucela care ur face să șehiopâlezo 

vers, 

Nota auterului 


k CRONICI BUCURESTENE 


Reia-ţi lanţul! Scrie "mung ce-al văzut sai auzit! 
Cititorii vor distracţii! Du-te, hal, nu scăpa pleaşca, 
La trupa liliputană care a jucat la Raşca; 

Vezi „Ambasadorii“, „Parcul“, vezi gălăgioşii „Moşi”, 
Parlamentul şi şoseaua cu „muscalii-i cu paloşi,..“ 
Vezi ş'aseultă tot, ein urmă misgăleşte o coloană 

Ce egal să desiăteze pe boer şi pe cucoană! 
Deseriindu-le pe toate, nu cumva să le coniunzi, 

Si să bagi în Moşi de pildă oamenii de stat protunzi, 
sar în Cameră palaţe care scot panglici pe gură; 

Ori cu gindul pe la Braun şi menajeria lui, 

Pesti și alte lighioane nu te apuca să spul 

Cai văzut în droşti luxoase la şosea făcind plimbare... 
Pentru-asemenea greşală publicul mare 'ndurare! 
Dram cu dram, iot ce vel spune ne 'ncetat să cîntăreşti, 
Să nu uiţi că rolul vorbei e s'asrunză ce gindeşti! 
Nu fi dintracei ce 'n negru privesc tot în astă țară; 
Tăinueşte "n fundul minţei orice cugetarc-amară 
Despre rele urlcioase ce în juru-ţi se petrec, 

Şi pungaşilor amabil fă-le un selamatek ! 

Cu un zimbet de comandă, să proclami că totu-i bine, 
C'arendaşul, bunăoară, pe plugar In puf îl ține, 

Că in duicea Rominie, pentru ra să fiu mai scurt, 
Curge-o girlă nesecată de sirop şi de iaurt L.. 

Nu! Nu spune adevărul! Să n'aşezi oglinda 'n laţă 
Stutului, că ţi-o va sparge! Din potrivă, mi-l Gebai, 
Zi că-i Fât-trumos, că altul mai cu nuri în lume nu-i, 
la: de-i cocoşai poritul, „cocoşelule“ să-i spui! 

Numai astiei poți să intri 'n grațiile tuturora 

Şi s'al punga pururi plină ea să cheiueşti la Flora! 
Unguri nu-s numai în ţara Iui Arpad. Orice norog 
Are Ungurii lui, care, pe un Vaida Voevod 

ü stăşiu şti pun pe crucea de martir intotdeauna... 
Cazu! lorga-i din excepţii, Cel ce-şi puse semiluna 
Semn pe-a sale buletine, par'c'ar fi un „june turc“, 
Deşi are drept deviză: „cele sfinte nu se spure", 
Deşi spune adevarul orişicind şi la oricine, — 

N'a păţit nimic, Din contra, văd că-i merge foarte bine... 
Azi e deputat! Fireşte, eu îi fac un compliment, 
Căci e-o rară cioară albă astăzi un independent! 

Dar, nu-mi plac Independent ce dă 'n Dumnezeu cu barda, 
Ci acei cu cumpătare ce nu poartă la git sgarda 

Și aleg de la partide ce e rău şi bine ce-i: 

Sper că deputatul Iorga o să tie dintr'acei, 

Nu din ce! ce sistematic tuturor pe rind ostil e, 


VIAŢA ROMINEASCA 


Practicind independența ca domnul Costică Mille, 

A 'njura pe toți şi toate-i un program de om măuc; 
De-i independenţă asta, am să mă fac mameluc!,., 

Dar, politicei acuma să-i puiu punct. Sosi căldura 

Şi "'ntăi chestie-arzătoare este vilegiatura, 

Toată lumea din oraşe fuge parcă de tătari; 

Cei din urmă coate-rupte, mititei functionari 

Spre-a pleca la băi, la țară, îşi srontează mica leafi, 

Şi, cind se intorc, ştiu bine Cor să se scarpina n ceată, 
Şi un an or să plătească, cu privaţii şi dureri, 

Doar o lună petrecută 'n problematice plireri, 

Căci, zău, unde-i chilipirul să-ţi laşi patul de acasă 

Şi tabieturile toate, şi inbelşugata-ți masă, 

Ca să ţi de urit noaptea pioşnițelor din vre-un han 

Şi să dai doi lei pe-o fleică ce nu face nici un ban? 

Şi 'ncai de s'ar duce snobii pentru serul de munte, 

Spre a-şi răcori 'n tutişuri de păduri trudita frunte, 
Spre-a uita între atitea şi atitea frumuseți 

Grijile şi pre zaismul unei plicticoase vieţi l... 

Aşi! la naiba! Poker, baluri, „rlopote* la damicele: 
Ei, la munţi, mai proasta viață dur ca noi in cafenele! 
«Cel puţin, in cafenele, pe la Bucureşti, mai faci 
Uneori literatură... Cu minorii săi viraci, 

Lao masă, Macedonsky, le viteste o poemă 

Şi, eind a sfirşit asvirie, o solemnă anatemă 

“Ţării noastre idioate, ce consacră mari poeți 

P'un Coşbuc, p'un Eminescu, p'un Viăhuţă....— „Măi băcți!* 
Zice EI către discipoli... „lar Eu, geniu, cam vedeţi, 

„Nu am încă păn'acum mărar cinci statui în piață, 
„Stihurile-mi decadente încă 'n şcoli nu se învaţă, 
„ŞI—ce e mai grav, mai jalnic, ceea ce n'a desperat, — 
„Mişu Dragotaiorescu mi-a furat pe Cincinat !* 

LA O altă masă, Chendi (îl runoaşteţi... din „Furnica”) 
Naţionalistul cuşer editat de cătră „l-a“, 

lşi citeşte un articol unui grup de vre-o trei pici 

Şi, din cind în cind, el insuşi:—,„Vezi ce îin am fost alci?“ 
„Ah, literatura noastră! Ce saladă de spanac! 

D'aş avea noroc ca S-hroeder, ma jura să nu mai fac! 
Dar, de oarece la pungă sint uscat cum e o iască, 

Voiu urma să public cronici proaste 'n „ Fiata Rominaască”. 


George Ranatii, 


Cronica Literară 
— Literatura „incendiară“, „anarhistă“, „ete.“ — 


Gazetele noastre nu pot îi invinuite de o excesivă preocupare Cu 
literatura. În ele nu vel găsi aproape niciodată vre-o judecată dsupra 
producției literare din ţară. 

[n această revistă, am publicat multe bucăţi datorite fruntașilor li- 
teraturii noastre: în gazetele politice nici o vorbă. Am publicat remar- 
cabile debuturi: în gazetele politice nivi o vorbă. Am editat lucrări de 
valoare : in aceleaşi gazete nici o vorbă.—E drept că acest lucru U putem 
afirma si despre „revistele“ noastre; dar în privința lor explicaţia e 
alta : ele îşi admiră propria lor producție pe care, de cele mai multe ori, o 
consumă singure. 

Şi facem constatarea aceasta nu spre a ne plinge. O, nu, de loc! 
O facem din aită pricină. Anume: 

lată, în luna aceasta, o avalanşă de... „critică literară“, prăbuşită 
în capul nostru de pe inăițimile cugetări! redactorilor dela diferite ga- 
zéie din Capitală, din A doua Capitală, din Capitatele de judeţ şi din Ca- 
pitaieie de subpretecturi... 

Ce s'a intimplat? 

Un lucru foarte simplu: Stimabilil redactori „politici“ au bine- 
voit să transforme două bucăţi din revista noastră—o poezie şi o schiţă— 
in articole politice şi apoi, şi deci—după indalotirea ce le impune me- 
seria lor—s'au pus pe „combătut“. 

D. Vlahuţă a seris „1907*... Aşa! 1807? Ei, dacă-i aşa vorba, ṣi- 
au zis gazetarii noștri, va să zicii Vlahuţă face un articol despre eveni- 
mentele anului! Să vedem ce spune? Bate în struna noastră? Nu! 
Atunci să potemizăr: cu Vlahuţă !—Şi cine e director la „V. R.*? D. C; 
Stere, care face parte dintr'un partid! Dar ştii că lucrul e minunat |! 
Apoi ia hai să implicăm şi pe d. C- Stere, căci facem o mică afacere 
de partid! Şi de ce nam impliza şi partidul din care face parte d. Stere ? 
la hai să cerem demisia guvernului !... Te pomeneşti că revenim la pu- 
tere şi recăpătăm primariatele, prefecturile şi comisariatele 1... 

Şi atunci o polemică bine condusă, cu d. Vlahuţă, cu d. Stere, cu 
o Brătianu, cu d. Sturdza! 


45 VIAŢA ROMINEASCA 


Şi iată, apol, şi gazetele „guvernului“ dovedind că articolul d-lui 
Vlahuţă n'are cutare înţeles şi că are cutare. 

De sigur că ar fi fost mai potrivit ca ziariştii noştri să discute pos- 
zia d-lui Vlahuţă cu un tratat de estetică în mină,şi nu cu Dreptul Con- 
stituționa! al d-lui Disescu,—dar noi sintem mulţumiţi şi cu atita ` Bine 
că s'au dedat la „critica literară” şi aşa cum pot! Numai de nu sar 
opri chiar dela inceput... 

D. Sp. Popescu a scris un capitol „din psichologia celor mulți“ 
(nu din psichologia sa). El a zugrăvit starea sufletească a unul țăraa şi 
a arătat că taranul are multe năduhuri şi nemulțumiri. Tot ce vorbeşte 
Moş Gheorghe vorbeşte..... Moş Gheorghe, nu d. Sp. Popescu. Tot ce 
vorbeşte Moş Gheorghe este vorbit pentru a caracteriza pe „unul din 
cei mulţi“... Şi d. Sp. Popescu, dacă e vinovat de ceva, e că, deşi a 
priceput că e nemulțumire în suiletul ţăranului, — n'a priceput, totuşi, 
cită nemulțumire este, căci Moş Gheorghe, după două luni dela compu- 
nerea bucății d-lui Popescu, a făcut răscoalele.. Aşa dar, se poate im- 
puta d-lui Popescu că a ercal un ţăran prea resemnat... Dar, in sfir- 
şit, toate acestea nu sint In discuţie, căci „criticii literari" dela gazete au 
transformat bucata d-lul Popescu in articol de ziar şi au inceput să po- 
lemizeze cu... Moş Gheorghe? Nu! Cu d. Sp. Popescu...! Şi nu nu- 
mai cu d. Popescu, d şi cu d. Stere, şi cu d. Sturdza... Şi au cerut... 
„demisia cabinetului“... 

inchipuiţi-vă acuma la ce „polemică* ar îi gala să se dedea aceşti 
ziarişti cu un romancier care are citeva sute de tipuri, care emil tot te- 
lul de idei!—lată un tip dintr'un roman, să zicem al lui Balzac, care 
face apologia crimei şi a incestului!.... Aha, va jubila ziaristul, de pildi 
junimist, Balzac e un criminal imoral! Directorul revistei, in care sa 
publicat romanul, alt mizerabil! Partidul, probabil monarhist, din care 
face parte directorul, un partid mizerabil !... „Monarhiştii din Franţa re- 
comandă paricidul și incestul” ! 

Scriitori romini, nu cîntaji suferințele poporului, că sinte „incen- 
diari* şi „anarhişti* ! Scriitori romini, nu zugrăviți, în operele voastre, 
decit personagii fericite, politician! junimişti, oameni pentru cara lumea 
aceasta e cea mai bună cu putință din lumile cu putință bune, —altmin- 
trelea sinteţi „incendiari* şi „anashişti” ! 

6.1 


P.S. O Gazetă, ca să „critice“ mai științific, a trunchiat, coniorm 


cu ceea ce vola să „dovedească“, pasajele citate din bucata d-lui Po- 
pescu... ştiţi, cum se face cu articolele „presei adverse“... 


ar m E e er 


Cronica Artistică 
— Cel din urmă iconoclașşti — 


Era pe vremea cind in creștinescul imperiu al Bizanţiului, abia 
se statornieise cultul icoanelor. 

În marea sală a celor XIX Paturi, Leon Isauricul citi primul edict 
contra imaginilor sfinte. incepind dela această dată, toate imaginele re- 
ligioase, toate exvotorile cu blinda privire a Panaghiei, toate mozaicurile 
cu figura indurerată a divului „Fiu al lui Theos* precum şi toate icc- 
nițele ferecate în aur şi argint, de prin altarele pompoaselor bazilici, 
trebuiau să tie distruse, de voe de nevoe, de către supușii Pizanţiului, 
Odată ordinul dat, el şi fu pus în execuţie. Bine'nţeles că reacţiunea nu 
întizziă, şi ea fu singeroasă. Cu privire la aceasta, istoria spune că pe 
uliţile Bizanţiului sîngele vărsat se adunase în bălți unde se vedea tn- 
notind membrele mutilate ale celor care opuneau rezistenţă şi iarăşi că, 
cinii  flăminzi eşiau din bazilici ducind în gură brațe tăiate de care 
atimau încă talismane prețioase, iconiţe şi alte podoabe. Se intimpla 
clteodată ca pioşii Inchinători ta icoane să aibă cite o mică victorie şi 
atunci prigonitorii procedau şi mai crunt înnăbuşind In foc şi singe pro- 
testul zeloşilor iconolatri. istoria a însemnat toate grozăviile tăptuite în 
numele Crucii, acuzind astfel evlavia exaltată a unora şi erezia dezor- 
donată a altora. ŞI de unde pornise această nouă urgie pe capul bicţi- 
lor murenici 2 Ce pericol amenința fastuosul şi molaticul Bizanţ sau 
cine se apropiase cu gind rău de skiptrul cu miner în cruce al stinţitului 
Autocrator ? Un împărat zmintit poruncise să se stărime toate sfintele 
icoane pe care Consiliul din Niceea le oferise spre închinare drept cre- 
dincloşilor. 

Acum aceşti năprasnici stăpinitori zac În necropole uitate, sectarii 
iconoclaşti au dispărut şi Bizanţiul povesti-va incă vremurilor ce va să vie 
faima de odinioară. Icoanele însă, acele obiecte ale cultului care inte- 
jise atita vreme luptele aceloraşi fraţi creştini, au rămas şi ele explică 
pănă la un punct acea tanatică rezistenţă a iconolatrilor. Toate icoanele 
rămase din vechiul Imperiu de Răsărit sint de o uimitoare expresie, Cit 
e de adincă, de nepătrunsă icoana lui Isus, cit e de duioasă, de biajină a- 


A VIAŢA ROMINEASCA 


ceia a Precestei; nimic din actuala decorajiune nu a putut să Intreacă 
expresivitatea icoanelor bizantine, Şi e, poate, aceasta uşor de explicat. 
Mai pătrunşi şi mai aproape de personalitatea lui Isus, artiştii timpului 
de atunci, de la täcuții apostoli care sgiriiau pe păreții catacombelor ims- 
gina /htisului, acest rebus mistic care ferea pe cel ce mărturisea în Cris- 
tos de ochiul prigonitorului, şi pănă la călugării-pictori ai primelor mä- 
năstiri, ştiau să pună mai mult adevăr decit decoratorii timpului nostru, 
dintre care unii s'au rătăcit cu totul de orientarea cea dreaptă; aşa incit 
se poale spune că cele dintă! decorațiuni religioase sint şi cele mal a- 
preciabile, intrucit ele păstrează In sine simburele credinţii ce a incolțit 
in aceiaşi vreme şi pentru acelaşi credincioşi, Intre care se numără şi 
primii decuratori creştini, 

De la bizantini, derorațiunea a trecut pe minile călugărilor de ia 
Athos, care au întregit cu multă pricepere sistema iconică, insemnind pen- 
tru totdeauna un gen de pictură cu technica şi şcoala ei aparte, Tot de 
la acești călugări-pictori moştenim şi noi cela mai de valoare decoraţiuni 
religioase, care în Bucureşti se văd la Stavropoleos, Narthexul din Bi- 
serica Batişte, Pitar-Moşu şi Biserica Sf. Ştefan din Calea Calarașilor. 
(Aci au rămas numai în medalioane). Şi cine ne ponte spune ci la un 
moment dat noi n'am avut de la Tismana până la Putna aceiași deco- 
rațiune cu aceleaşi mindre irescuri zugrăvite din porunca evlavioşilor 
noştri vosvozi şi cu mina vestiţilor pictori athoniţi..... Că aşa trebue să 
fie, ne-o dovedeşte asemănarea frescurilor luate din oricare parte a Ţării 
romineşti, care, executate in aceiaşi factură, reprezintă şi acelaş tip. 

Au venit vremurile însă, ca toate aceste icoane neprețuite atit ca 
adevăr religios cit şi ca adevăr artistic să fie diisruse fără milă, nu din 
poruncă înaltă, dar din nepăsare şi tătăcire s'au prăpădit frumoase fres- 
curi, In totul sau în parte, după cum îl tăia capul pe cel căruia i se in- 
credinţa repictarea unei biserici. Astfel au perit numeroasele decorațiuni 
de la Biserica Agiù, tot aşa am pierdut pentru tutdeauna cele mai bine 
păstrate decoruri (bine, până la restaurare) de În Biserica Batişte, cele 
de la Biserica Siinţi, Scaune şi încă vre-o citeva biserici, Intre care şi Sf. 
Stefan. Toate aceste monumente până acum ciţiva ani”) păstrau incă 
prima frescă în toată frumusețea şi puritatea stilului athonit, a căreia 
scoală eminamente expresivă ne-a dat acele Preciste duioase, acei Cris- 
toşi drepți în serlositatea lor, său în Tine acei mucenici îndurerați, pe bu- 
zele cărora a încremenit cuvintul Evangheliei. Şi cine ne-a prăpădit a- 
ceaslă bogăţie de decorațiuni, pe care sintem siguri că se găsesc ciţiva 
în țara asta ca să le socolească drept comori de artă demne de renume ? 
Cine şi-a permis Să ne nimicească şi nouă acele Preciste plinse ca după 
Cei ce se duce, acei Cristoşi temuţi în înțelepciunea cu care privesc din 
bolți, sau infine acei apostoli scofilciți de veghe ai de posturi, propovă- 
duitori de bine şi adevăr ? Cine sint inconoclaştii timpurilor nocsire 7 Să 


—— 


*) Biserica Batiste a Toast prâpădită în vara lrrenla, 


5 CRONICA ARTISTICA 489 


nu răspundem cu nume să nu precizăm fapte pentru ca să nu învinuim*) 
Să se ştie însă că de la un capăt la altul al Ţării, sub pretextul reînoirii, ni 
se distrug vechile icoane athoniste, aceste prețioase documente de de- 
corațiune şi ortodoxie, Un preot, ca să complacă drept credinzioşilor 
din patohia sa, tocmește un zugrav care înfrumusețează, zice el, biserica 
cu sfinţi de modă nouă; un tinăr necopt, abia eşit din școala de Arte 
Frumoase—unde nu se studiază pictura bisericeaecă—se angajează cu 
Tepictarea unei biserici şi aduce acolo desenul şi technica Invățată în a- 
cademie ; un Grec sau Sirb de pripas colindă satele şi cade la învoială 
cu arendaşul ageamiu pentru a zugrăvi din nou biserica cea veche din 
virful dealului, în stil secession ! Un pictor de-a treia mină se dă de bine 
pe lingă epitropul unei biserici şi cade la învoială cu acesta pentri a 
restâura pictura bisericii. E de-ajuns cred; dacă Înşirarea acesta nu ar 
avea ceva întristător pentru noi, am continua mai departe, arătind is- 
prăvile acestor noi iconoclaşti, cărora nu li se opune niri o împotrivire 
și care, senini la conştiinţă pe cit erau de barbari iconoclaştii din is- 
iorie, trec cu văpseaua cea nouă peste irescurile vechi. 

Și răul mal are o faţă. In locul frumoaselor şi bisericeştilor ima- 
gini, se pun sfinți de moda cea mai nouă, tasonaţi, chipeşi, ce nu sint 
de legea noastră, cum nu sint nici de caracterul decorativ al unei picturi 
murale. Înlocuirea aceasta are ceva din invonştiența barbarilor năvâlitori, 
cate impuneau cetăților cucerite pe idolii lor, 

Şi nu e nimeni care să se impotrivească celor din urmă iconoelaști ? 

A. Baltazar. 


ei De altfel fâplaşii nici nu pol A trasi la răspundere, 


Cronica Științifică 
— Cristalele lichide și teoriile asupra vieţii 


Mulţi vor fi surprinşi cetind aceste cuvinte: cristale lichide. Cu 
toții ştim că un cristal este un corp solid, avind o anumită formă geo- 
metrică, pe cind un lichid, nare forma lui proprie ci o ia totdeauna pe 
aceia a vasului în care e închis. Ar urmi că starea lichidă a materiei 
este incompatibilă cu starea cristalizată, 

Aşa ar fi, dacă ne-am märgini să considerăm numai forma geome- 
trică şi consistenţa. Dar cristalele, aşa cum le cunoaşte fizica clasică, 
mai au și alte particularități, dintre care cea mal de căpetenie este ori- 
ertarea moleculelor după un anumit sistem de puncte in spaţiu; ca urt- 
mare a acestei orientări sint proprietățile optice particulare ale celor mai 
multe cristale. —Ştim, de pildă, că silicea cristalizată are proprietăți op- 
tire cu totul deosebite de ale silicei amorte.—După fizica clasică însă, 
aceste două caractere, starea solidă şi orientarea moleculară, sint indiso- 
lubile. Ea nu poate concepe a orientare moleculară permanentă, decit 
intrun corp solid. În lichide, orlentarea par putea exista findcă molecu- 
lele sint mobile una faţă de cealaltă, 

Şi cu toate astea, proiesotul Lehmann, din Karisruhe, studiind 
proprietăţile optice ale mal multor substanţe in fuziune, sau, mai ales, 
in amestecuri cu alte substanțe streine, a văzut că, în anumite condiţi- 
uni, se formează in sinul masei lichide agregate moleculare cu formă de- 
finită, care, în lumina naturală şi în lumina polarizată, prezintă catacte- 
rele optice ale cristalelor, Aceste agregate sint lichide, căci se pot uşor 
deforma prin presiune. Ele pot avea forme foarte felurite: bastonaşe, 
sterule, firişoare, ace, etc, Lehmann şi elevii săi au găsit o mulţime de 
substanțe organice care pot forma astiel de cristale lichide şi, observin- 
du-le ln microscop, au descoperit la ele citeva proprietăţi importante de , 


CRONICA ȘTIINȚIFICA vi 


cunoscut, atit de către fiziciani cit, mai ales, de biologişti. lată cele mai 
insemnate din ele. 

Oleatul de amoniu formează nişte cristale de formă piramidală, care 
au proprietatea de a se contopi cite două cind vin în atingere şi a da 
naştere unui cristal mai mare, ce are exact aceiaşi formă ca şi cristalele 
mici din care a provenit. —Acest fenomen e cit se poate de asemănător 
cu conjugarea dela organismele inferioare, 

Eterul etilic al acidului paraazotibromcanelic poate da naştere 
unor firişoare lungăreţe ce se mişcă in lichid ca nişte şerpi, învirtindu-se 
adeseori şi în jurul axei lor longitudinale, 

Dar fenomenul cel mai izbitor este cind cristale de acestea, în for- 
mă de bastonaşe, cresc într'una şi cind, ajungind la o anumită dimensiune, 
se taie in două jumătăți egale. Fiecare din aceste jumătăţi se mişcă, 
creşte pănă ajunge dimensiunile cristalului primitiv şi apoi se taie şi ea 
in două şi aşa mai departe.—Acest fapt este imaginea cea mai apropiată 
a diviziunii celulare, 


Ziceam că fenomenele ce se petrec cu cristalele lui Lehmann sint 
importante de cunoscut în special de biologişti. De ce? 

Oricine a cetit puţină biologie generală ştie că sa discutat, se 
discută şi se va discuta încă multă vreme asupra mecanismului intim al 
ienomenelor vieții, Astăzi, încă, savanții biologişti sint împărţiţi In două 
tabere: una, cea mai puţin numeroasă, care susține teoria numită neo- 
pitalistă şi alta, cea mai numeroasă, susținind teoria fizico-chimică a 
vieţii.— Această din urmă teorie ciştigă din ce In re mai mult teren in 
detrimentul neovitalismului, Ea pretinde, in scurt, că toate fenomenele 
ce le prezintă vieţuitoarele, oricit de complicate ar ți ele, nu sint dech 
jenomene fizico-chimice, din care unele se pot observa, aliele se vor 
mai descoperi, şi în natura neorpanizată, dar care In fiinţa vie se ingrā- 
mădesc în aşa mare număr, se influenţează şi se cormdiționează unele pe 
altele în aşa grad, în cit rezultanta generală a acestei fenomenalități pro» 
digioase ne apare sub formă de lenomene cu totul distincte de cele ce 
observăm în natura brută. 

Neovitalismul, la rindu? său, alirmă şi eich organismul viu nu pune 
în joc alte torţe decit cete fizico-chimice, dar ele nu se desfăşoară la voia in- 
timplării ci sint conduse de câtre un ce, pe vate tam putèn asămăna cu chi- 
mistul care supraveghiază şi conduce reacțiunile dintr'o tabrică de producte 
chimice. Există pentru neovitalism o forță diriguitoare |n organism, cate 
poruncește ficatului să fabrice glicogen, creerului să pgindească, ochilor să 
vază ete. Această forță face totul, ştie tot ce se petrece în organism. Ea se 
bucură de multă autoritate, pentrucă celulele o ascultă cu sfințenie ; cind 
ga le spune să se specializeze, fiecare în vederea unci anumite stujbe, 
ala o fac numai decit. Dominanta aceasta (după cum o numeşte Reinke) 
este agentul finalițăţii şi tot ea regulează, cu o măestrie netutrecută, pla- 


472 VIAȚA ROMINEASCA 


nul după care se va face diviziunea celulelor, dezvoltarea şi constituirea 
animalului ori plantei adulte. 

Dominanta şi-a găsit adepți şi în Franța şi in Germania, dar pe 
maluriie Dunărei de jos s'au găsit unii care i-au schimbat numele, zi- 
cindu-i suflet, Aceşti savanți tomini au făcut în această privință progrese 
mari şi sintem indreptăţiți să ne aşteptăm ca intr'o zi să ne demonstreze 
pe cale experimentală existența lui Dumnezeu. 

Neovilaiismul, doctrină formulată şi acceptată de persoane prea 
grăbite să explice totul, este dăunător mersului stin, O teorie ştiinţi- 
țică nu trebue să se mărginească numai în a explica şi inlănţul faptele 
cunoscute ; ea trebue să mai fie şi folositoare, adecă să înlesnească des- 
coperirea de fapte nouă. Şi pentru a fi folositoare, trebue ca pivotul 
său să fie un element abordabil pe cale experimentală. La ce folos se 
poate aştepta ştiinţa dela o teorie al cărei simbure e format din domi- 
nante, suflet şi chiar Dumnezeu ? Sint acestea lucruri care să intre în 
cadrul experimentirii ? 

Infinit mai folositoare este teoria fizico-chimică a vieţii, fiindcă ea 
impinge ştiinţa spre progres, înboldind pe savanţi să caute raporturi nouă 
intre fapte şi să fie conduși astiel la descoperirea altor fapte pănă acum 
necunoscute.— Dar acestei teorii nu trebue să-i cerem încă să ne explice 
fenomene biologice complicate ca : forma specifică, adaptarea, ereditatea 
etc, Pină acum ea este neputincioasă în această materie. Vor veni însă 
şi timpurile acelea, cind toate fenomenele vieţii vor fi susceptibile de o 
explicare put îizico-chimică. 

Trebue să ştim numai să avem răbdarea cerută unor adevăraţi oa- 
meal de ştiinţă, care-şi dau samă de complexitatea fenomenelor naturii 
şi de greutatea ce întimpină cercetătorul de a le disocia şi studia in mod 
izolat, 

Revenind ta cristalele lui Lehmann, să ne întrebăm ce impresie 
fac ele asupra ncovitaliştilor ? 

Se 'njelege că din moment ce ele se mişcă singure, cresc şi se 
divid, iar cristalele fice cresc şi ele şi se divid la rindul tor, neovita- 
liştii sînt obligaţi, spre a fi credincioși doctrinei ce profesează, să le do- 
teze cu viață, cu dominante, cu suflet, căci aşa fac ei cu celula cate se 
mişcă, creşte, se divide. 

Desigur că cristalele lichide îi pun în mare incurcătură pe bieţii 
neovitalişti, dar cu atit mai rău pentru doctrina lor. 

Cit pentru noi, adepți ai doctrinei fizico-chimice a vieţii, fenome- 
neie observate la aceste cristale sint o indicațiune prețioasă în calea ce 
urmărim.— Şi în adevăr, nimic nu ne impiederă pe noi să presupunem 
că între fenomenalitatea relativ simplă a naturii brute şi fenomenalitatea 
extrem de complexă a naturii organizate, există grade intermediare, care 
fae trecerea dela una la alta. Noi insă nu cunoaştem pină acum aproape 
nimic din fenomenalitatea intermediară. Lanţul Intre fenomenele naturii 
brute și cele ale organismului viu este întrerupt, (Intreruperea existind 


CRONICA STIINTIFICA y3 


numai În cunoştinţele noastre), îl lipsesc o sumă de inele ce trebuesc 
găsite. 

Ei bine, unul din aceste inele este reprezentat de sigur prin feno- 
menele ce au loc la cristale. Se ştie şi s'a insistat de mulţi savanţi asu- 
pra asemănărilor ce le prezintă cristalele solide cu ființele vieţuitoare. 
Cristalele solide crese, îşi iau o anumită formă determinată de natura 
substanței ce cristalizează, își repară rănile, se înmulţesc prin însămin- 
țări Inte un mediu anumit etc, 

Cristalete lichide, cu proprietăţile lor de a se mişca, de a creşte şi 
de a se divide, reprezintă un nou inel al lanțului ce leagă feno- 
mentle vieţii de cele ale naturii nevleţuitoare. 

Pentru noi, cristalele lichide nu sint vieţuitoare, ci reprezintă nu- 
mai unui din paşii pe care-i face natura, cind trece dela neviețuitor la 
viețuitor. 


Dr. D. Călugăreanu. 


Cronica Internâ 


— Amnistia — 


Sint împrejurări, în viaţa popoarelor, cind amnistia e singurul mij- 
loc demn de a rezolvi o situațiune,—mijloc impus şi de elementarul 
simţ de umanitate şi de înalta rațiune de Stat, 

Tara Rominească trece astăzi tocmai prin astfel de Imprejurări. 

Imi veţi permite să las deocamdată considerajiunile de ordine senti- 
mentală, care nu pot convinge decit pe cei... convinşi. 

Să ascultăm numai glasul raţiunii. 

O crimă, care atrage după sine fatal fulgerele legii, presupune in- 
totdeauna o ordine stabilită şi acceplată de toţi: crima se prezintă atunci 
ca o abatere de la normă, și pedeapsa ca corolarul ei necesar, 

Un fapt însă, oricii de imoral în sine şi dăunător secietăţii ar fi, 
nu poate fi pedepsit atunci cind el este consacrat de judecata şi senti- 
mentul societăţii însăși, —pe care pedeapsa e menită să o apere—cum, de 
pildă, se întimplă cu moravurile Inrădăcinate adinc în viața unui popor. 

Vendeta in Corsica sau Caucazia, infanticidul în Polinezia, asasi- 
narea bătrinilor la unele triburi din Nordul Siberiei, formele de promis- 
cuitate sexuală citate cu protuziune în cărţile lui Morgan, Spencer, Ty- 
lor etc sint tot atitea fapte, după judecata noastră, imorale şi antiso- 
ciale,—dar care om sănătos la minte ar putea pretinde că ele ar trebui 
combătute acolo prin pedepse aspre ? 

Nat fi nici drept nici rațional de a pedepsi toate aceste fapte, 
care nu sint în contrazicere cu ordinea stabilită şi recunoscută de po- 
poatele in chestiune, fiindcă aceasta sat reduce la idea absursă de a 
pedepsi un popor întreg pentru moravurile lui. 

Pe de altă parte se poate intimpla ca laptele reprobate de ordinea 
stabilită să nu poată atrage după sine nici o pedeapsă, atunci, cind întrun 
moment dat, dintr'o împrejurare sau alta, această ordine însăşi este tul- 
burată, sau mai bine, dacă ne-am exprima aşa, e suspendată sau chiar 
destiinţată. 

Cine ar putea pedepsi, de pildă, toate prozăviile ce se săvirşesc 
pe bordul unui vas naufragiat, cind instinctul de conservare, desgoleşte 
tiara, în toată sălbătăcia ei primitivă, în omul cel civilizat? Cine s'a 


T di CRONICA INTERNA ts 
gindit sā pedepsească, după incendiul cel mare al „Bazarului* din Paris, 
pe acei ce culcau la pămint, cu lovituri de ciomege, pe logodnicele, ne- 
vestele sau chiar pe mamele lor, pentru a-şi deschide drumu! spre uşă 7. 

Mişcările revoluționare, cind cuprind masele populare adinci, se 
caracterizează tocmai printr'o astie] de suspendare a ordinii stabilite: am 
putea spune, in limbajul lui Hobbes, că atunci, se denunţă acel „con- 
traci social”, în virtutea căruia a fost încetat „bellum omnium contra 
omnes“ şi s'au impus societăţii toate normele de drepi şi toate prescrip- 
iunile moralei... 

Aci e izvorul grozăviilor în toate războaele civile. 

intrun războiu civil, insă, ca In toate războaele, nu sint faţă în faţă 
criminali şi oament ai legii—oricare ar fi aparențele, —ci două tabere duș- 
mance. 

Si am avut un adevărat războiu civil (prea lesne am uitat acel mo- 
ment, cind membrii elitei noastre îşi irimeteau nevestele şi copiii la Bra- 
sov, spre a-i pune la adăpost,,..); atunci! cind artileria noastră bombarda 
satele din Muntenia, —eram fn faţa unui act normal de represiune a cri- 
melor săvirşite (şi nu vorbesc aci de violența represiunii), sau a unui 
act de războlu ? Sau atuncea cind se impuşeau la marginea satului» 
după ordinul unul ofiţer sau sergent major, cei denunțați de cr. 
„Invingători“ ?.... 

Trebue să avem curajul de a privi adevărul în faţă. Represiunea, 
oricit de cruntă, nu numai că trebue exercitată în anume forme legale, 
dar ea nu poate îi indrepiată decit inpotriva celor ce sint persona! 
vinovați, pe cind un act de războlu nu e dominat decit de un singur 
scop: biruința cu ori-ce preț; cind o cetate e asaltată, rine mai gin- 
deşte la suferinţile populaţiunii pacinice şi nevinovate 7 

In zădar ni sar spune că de o parte se aflau reprezentanții Or- 
dinii şi al ideii de stat, pe cind de cealaltă parte numai anarhia. 

Aceasta nu schimbă esenţa lucrurilor. 

E vădit că o mişczre revoluționară, ce nu sa născut dintro ac- 
tune politică conştientă şi organizată, ci numai din isbucnirea clemen- 
iară a patimilor pornite de suferinți nespuse,—oricit de legitime ar îi 
în sine revendicările populare, —nu poate dure decit la anarhie. 

Dar anarhia nu poate fi o stare socială delinitivă, ea cel mult poate 
duce la o nouă ordine,—probabil, în cazul nostru,—impusă din afară, 
prin spulberarea tuturor elementelor ordinii celei vechi KR statului Ro- 
min, mormintul năzuinţilor de veacuri ale unui neam obidit, refa fost 
CL d 
Să nu uităm, cum spune R, von Ihering, că „anarhia este nega- 
„țiunea formei de stat Insă-şi, este disoluțiunea desăvirşită a societăţii. Ori- 
„cine ar veni să pue capăt unei asemenea stări de lucruri, şi, prin ori- 
„ce mijloc, prin foc şi sabie —un uzurpator pămintean sau un cuceritor 
„străin, —el are dreptul la recunoştinţa societăţii...” (Zeck im Recht 


v. Lp 313). 


Ap VIAŢA ROMINEASCA 


Oricine ten.. Dar acest „detaliu* nu ne este indiferent... 

Ori-şi-cum, odată ce sintem siliţi să explicăm şi să justificăm acțiu- 
nea de stat prin ast-lel de consideraţiuni, e vădit că am trecut printrun 
adevărat războiu civil, că „pactul social* a fost un moment suspendat... 

(În treacăt să fie zis, in lumina acestor considerajiuni, cit de ridi- 
rolă ne pare invocarea articolelor codului penal inpotriva preiecţilor care, 
în aceste împrejurări, căutau să intervină mai energic în raporturile din- 
tre proprietari, arendaşi şi țărani...) 

Atunci ? 

Dup? ce ordinea a biruit, cea dințăiu grijă a învingătorilor, ca să 
păstrăm limbajul acesta conventional, trebue să fie reinoirea contractului 
social, Şi aceasta nu se poate face prin dominațiunea forței brutale, nici 
prin îulgerele codului penal inpotriva învinşilor, ci numai prin /mpăciu- 
irea sufletelor, prin uitare şi iertare, prin inirățirea învingătorilor şi a în- 
vinşilor de leri. 

Să nu scăpăm din vedere, că in condițiuni normale, cind un om 
săvirşeşte un fapt penal, acesta nu este numai reprobat de simțimintul 
public, dar şi însuşi tăptuitorul-—afară de cazurile patologice,—chiar daci 
nu se căeşte, simte totuşi ligimitatea represiunii. 

Dar in mişcările populare, determinate totdeauna de adinci cauze 
tege? şi învingătorii şi învinşii au credința ireductibilă în dreptatea ca- 

In asemenea imprejurări, pedeapsa nu poate apărea ca un act de 
justiție, ci de răsbunare şi de ură. 

Dacă au trecut vremurile cînd războaele intre popoare duceau la 
exterminarea sau robirea celui invins, nici răsboaele civile nu mai pot avea 
de urmare acte de răsbunare din partea invingătorilor ci, alături de ope- 
ra de reparaţiune a relelor sociale care le-au dat naştere, trebue si 
vie şi un act de înaltă înțelepciune socială, iertarea, amnistia. 

Numai astfel se poate ajunge la o pace socială temeinică, 

Astiei, considerațiunile, dacă voiţi sociologice, asupra amnistiei, va 
act prin care se reinoeşte „contractul social“, suspendat In epoca 
mișcărilor revoluţionare, cind nu se pot aplica normele obicinuite de 72- 
presiune penală, se concretizează in rațiunea de stat, în interesul supe- 
fior de a asigura desvoltarea normală şi paşnică a statului; ele cores- 
pund, pe de altă parte, şi simțului elementar de umanitate, 

Destule victime ! 

Să intoarcem mai curind această pagină tristă a istoriei noastre, 
pentru care sintem responsabili în primul rind noi, cei care ne bucu- 
răm de toate privilegiile, noi care avem toată puterea, noi care am li- 
sat ca dureri mealinate să dee naştere la atitea patimi și la atita ură, 
—noi, nu cei nenorociţi, orbiţi de suferință, din satele întunecate, 

Să intoarcem această pagină cu fotul, şi pentru ei şi pentru cei- 
lalţi nenorociţi, care în numele ordinii au depăşi! măsura, chiar cea jer- 
tată de imprejurări.,. 

Vor scăpa ciţiva făptuitori de rele ce s'au folosit de vremuri tui- 


CRONICA INTERNA 27 


buri pentru a-şi da drumul pornirilor spre pradă şi omoruri; vor scăpa 
clțiva ameţiţi de putere, de biruinţă, care nu şi-au putul stăpini instine- 
tele sanguinare, ce se trezesc în ast-fel de clipe ?... 

Pentru aceasta, să remină incă luni de zile sub povara investiga- 
tiunitor, fatal pătimaşe, mii şi mii de simpli rătăciţi ? 

Şi cine poate găsi aci cumpăna dreaptă, cine poate fixa limitele 
cele iertate de imprejurări, cine poate măsura marginile răspunderii ? 

Să intoarcem pagina... 


+ 
9 bg 


In răspunsul ce a dat la interpelarea d-lui N. lorga, Ministrul de 
Interne a accentuat greutăţile problemei din punctul de vedere al omului 
de guvernămint, rezervele şi distincțiunile ce trebuesc făcute. 

Imi dau bine seamă de ele, imi dau bine seama şi de faptul că 
amnistia nu poate, nu trebue să plece dela parlament. 

Nu voesc să discul aici nici dificultăţile tecnice, nici considerațiu- 
nile constituţionale, 

in această clipă de grea cumpănă, cind tot viitorul nostru a fost 
pus în joc, cînd în mijlocul sbuciumului valurilor tulburi ale politicii 
noastre s'a simţit nevoe măcar de un punct statornic pentru a arunca 
ancora de nădejde,- şi manifestul de reforme ne-a fost dat în numele Re- 
gelui— înţeleg că şi acest act de dreptate și de iertare ne va veni tot 
de sus. 

Cind egoismul feroce de clasă, cind nedrptatea socială au stins 
pănă Intr'atita simțul de solidaritate națională, încit am putut sili să se 
răscoale acest blind şi mult răbdător neam, tocmai in momentul acesta 
istorie, cind la uşă bat atitea prefaceri mari în jurul nostru, —atunci avem 
datoria ca cel puţin simbolul intereselor permanente şi vecinice ale Sta- 
tului să remină viu în conştiinţa poporului, să fic inrădăcinată cit mal 
adinc în el credința, că şi în mijlocul suferințelor lui neinchipuite, el 
are unde să caute dreptate şi pace, şi să afle în strălucirea unei Co- 
zoane chezăşia unui viitor mai fericit. 

Da, îmi dau bine seama cite trebue să cumpănească, faţă de o 
măsură atit de gravă cum este amnistia, un om de guvernămint, îm! 
dau bine seama şi cit pot trage în cumpănă pentru oamenii de guver- 
nămint aceste şiruri scrise în fuga condeiului, — îmi dau bine sama de 
i n socot că mi-am făcut datoria, şi nădăjduesc că nu va intir- 
zia prea mult acel moment cind toate vor fi cumpânite, măsurate, chib- 
zuite, socotite —şi, după amnistie, prin realizarea reformelor făgăduite, ni 


3 i d pagină a istoriei noastre. 
se va deschide o noud pagi C. Stere. 


Kai VIATA ROMINEASCA 


om Md 


țărănime a intruntat toate ingerintele administraţiei, toate amenințările po- 
Je, toate impledecările legii şi a ştiut prin alegerea Dumei azi disol- 
vate, să afirme voinţa ei cu o tărie ce a surprins lumea civilizată şi cu 
care s'ar îl mindril desigur multe democraţii organizate şi conştiente. 

ŞI cind totul ne dovedeşte că acesta e curentul care mişcă până 
In adincimile lor masele ruseşti, ce crede Nicolae Ilcă poate aştepta de 
la acte de autoritate ca disolvarea Dumei? ‘Asemenea acte protivnice 
voinţii populare nu pot decit să afije urile, să exaspereze patimile şi să 
arunce noi scintei peste focul abea stins al revoluțiunii ruseşti. Popo- 
rul rusesc, cind va vedea că cu cit vrea mai hotărit şi mai puternic li- 
bertăţi şi dreptate, cu atita Ţarul se reintoarce mai mult către autocraţie 
şi ascultă mai mult de şoapteie interesate ale celor ce au dus Rusia la 
marginea prăpastiei, —nu va abdica pretenţiile lui, cari tac azi parte in- 
tegrantă din mentalitatea şi din sentimentalitatea lui, Insă în loc să le 
afirme prin cuvintări şi prin scrieri pe căile legale pe care în zădar le 
reclamă, le va atirma prin bombe şi focuri pe căile ilegale, care singure 
îi mai stau deschise, 

lată, la ce, politica disolvărilor va duce poporul rusesc! 

Ştim că s'a făcut mult sp: ot în cercurile țariste şi în presa eu- 
ropeană in jurul incoerenţei desbaterilor Dumei, că s'a susţinut că depu- 
taţii ei nu sint în stare să facă o operă practică şi folositoare, că nu 
ştiu să aducă decit contraziceri și visuri acolo unde se cer hotăriri 
și soluţii, 

S'a făcut din aceasta o invinuire cu care se incearcă să se dove- 
dească lumii că Rusia nu e coaptă pentru regimul reprezentativ. 

Se poate ca desbaterile Dumei să nu fi avut acel caracter de ma- 
turitate politică pe care îl au parlamentele vechi, cu tradiții seculare. Se 
poate ca idealurile şi visurile să fi covirşit adeseori realitatea. Dar 
acest lucru era firesc, şi în ziua în care Ţarul a convocat prima Dumi, 
trebuea să ştie că lucrurile se vor petrece astlel, Era firesc să fie așa, fiind 
că un popor chemat pentru prima oară la viața publică nu poate să 
minniască arma reprezentaţiunii naţionale cu aceeași uşurinţă, cu aceeași 
siguranţă, cu aceeaşi experienţă şi autoritate cu care acest regim este 
minuit de popoarele chemate de veacuri la viața publică şi crescute din 
generaţie în generaţie cu conştiinţa drepturilor și indatoririlor cetăţeneşti. 
Infine, era firesc să fie aşa, pentru că în primele Dume poporul rusesc 
nu partic.pa numai la ocirmuirea Imperiului, în primele Dume poporul 
rusesc, după veacuri de inăbuşire şi de intuneric, vedea peniru prima 
oară lumina şi libertatea. Cum era să nu se trădeze in gesturile Dumei 
bucuria libertăţilor prea mult așteptate şi plătite prin atitea suferințe? Cum 
eră să mi se traducă prin oarecare râtăcire şi orbire trecerea dela intune- 
tic la lumină ? Cum era să nu fie patimă, cind se vorbea in numele mai 
multor veacuri de nedreptate, cum era să fie măsură în vorbă, cind se 
vorbea În numele mai multor veacuri de tăcere ? 


CRONICA EXTERNA sat 


Prin urmare, în loc de a trage de aci argument în potriva Dume- 
lor, Ţatismul trebuea să vadă în toate acestea manifestațiunile naturale 
ale începuturilor unei vieţi parlamentare şi, In loc să disolve Dumeie, el 
trebuca să muncească pentru a face educațiunea politică a celor care, la 
urma urmei, fuseseră chemaţi a lua parte la ocirmuirea Rusiei, numai 
fiindcă autocraţia dovedise că nu mai este în stare să poarte singură 
sarcina statului şi să satisfacă prin mijloacele, de care ea dispunea, ne- 
voile numeroase, complexe şi uneori contradictorii ale popoarelor unite 
sub sceptrul Tarilor, 

Disolvarea Dumei nu va contribui deci nici la pacea internă a 
Rusiei, nici la pregătirea el pentru viaţa publică. Disolvarea Dumei va 
contribui numai la un lucru: la întărirea în Rusia a anarhiei, în fapte şi 
in spirite, şi la prelungirea revoluţiei din cauza tocmai a acestei anarhi, 

pe care Ţarul prin politica lui nechibzuită a intronat'o astăzi şi a fā- 


cut'o stăpină autocrată peste destinele poporului său. 
L G. Duca 


Miscellanea 


„1007: 


Poezia d-lui A. Vialiuţă, publicată în N-rul trecut al „Vieţii Rom", 
nesti," a dat naştere unei literaturi întregi de incriminaţiuni, atit impo- 
triva veteranului poeziei romineşti, cit şi Imptoriva noastră, şi In fruntea 
campaniei acestia s'au pus tocmai vavalerii „artei pure”, lealii şi credin- 
<ioşii colaboratori ai „Epocei“, cari ne învinuiau atita, că sintem „poli- 
ticiani” şi că nu facem literatură, decit pentru a servi un anume partid !... 

Nici logica d-lui Maiorescu nu i-a putut lumina, că nu putem îi 
In acelaşi timp „politiciani ordinari“ şi „anarhişti* gata dea da cu barda 

„in Dumnezeu... 


In ce ne priveşte pe noi, am putea foarte uşor înlătura orice ti- 
<riminaţiune ` 

Crede, serios, Epoca & Co. vă o revistă literară poale reluza u- 
nui Vlăhuţă publicarea vre-unei poezii, ori-care ar îi ea? 

Dacă o revistă literară trebue să-şi asume toată răspunderea pen- 
tru articolele teoretice ce le publică, ea vădit nu poate trata o poezie 

„Său o nuvelă ca un artirol de gazelă şi nu poate fi responsabilă, în a- 
cata privință, decit doar din punctul de vedere al criteriului său de 
artă, 

Şi „ctiticii* noştri au dreptul să pretindă, după un an și jumătate, 
că nu cunosc direcțiunea noastră generală, tendinţile acestei reviste 2 Le-a 
trebuit poezia d-lui Vlăhuţă pentru a le afla ? 

Dar pentru a discuta cu „Epoea* pe această temă, o Somdm să 

„publice o declaraţie isrălită de un colaborator ai siu, d. 5. Mehedinţi, 
care e în acelaşi timp directorul „Convorbirilor literare”, că ar fi refuzat 
să publice chiar poezia „1997*, dacă maestrul A. Viăhuţă i-ar fi cerut os- 
pitalitatea. 


Până atunci Epoca & Co, ne vor permite să nu le luăm In serios 
„erele de indignare. 


MISCELLANEA 483 


Dar în ce priveşte pe A. Vlăhuţă, această campanie... „literară, 
este cel puţin justificată, în fond? 

E trist, că sintem siliți să ne oprim la ast-lel de întrebări, 

Dar In invinuirile ce se aduc poetului nostru se tradează acea con- 
ceptie falsă și nedreaptă, —izvorul celui mai meschin politicianism, — 
după care Regele Carol (mai ales dacă zilele de opoziţie se prelungese 
peste măsura răbdării celor ahtiaţi!) este singurul vinovat de toate 
relele şi neajunsurile vieţii noastre publice. Ah, de cite ori am văzut 
perindindu-se cea mul înjositoare cadelnițare cu injurii trivale, din partea 
unel anumite speje de „oameni de stat”... 

Nu, domnilor, nici Viăhuţă, nici „Viaţa Rominească* nu au, nu 
pot avea această concepție, repetăm, falsă şi nedreaptă, intru cil ea 
e contrară şi bunului simţ, şi adevărului istoric şi acelor aspiraţiuni na- 
tionale, cari s'au încoronat prin aşezarea pe tronul Rominie! a unei mari 
dinastii Europene, punindu-se ast-fel capăt haosului şi îluctuaţiunilor de 
veacuri, 

Dacă politicianii ahtiaţi pol avea ispita de a arunca păcatele noastre şi 
ale părinţilor noştri pe seama unui singur om, această ispită e departe 
de cugetul unui poet ca Vlăhuţă, pururea deschis adevărului şi dreptă- 
ți, şi de direcţia „Vieţii Romineşti“:, care s'a afirmat destul până acum 
pentru a putea fi bănuită de aceste concepții naive sau de „antidinastictsm'. 

Fabula lui Vlăhuţă nu e un pamflet politic, îndreptat direct şi per- 
sonal împotriva Regelui Carol, — căruia “trebue să-i fim recunoscători cu 
toţii pentru binele ce la putut realiza şi faţă de care principiul dreptului 
Constituţional Englez „The King can do no wrong" ar trebui să ne o 
prească mai mult ca oricind de a ne sustrage răspunderii pentru vinile 
noastre, -cì o creațiune poetică străină de ori-ce politicianism, şi „bâ- 
trinu! Rege” al fabulei nu e Regele Carol, ci intruparea poetică a intre- 
geil noastre clase diriguitoare, a egoismului ei feroce şi a nepăsării el vi- 
novate, pe care, cu tristeţă constatăm acum abia două luni după potolirea 
råscoalelor, nici nenorocirile din astă primăvară nu le-au sgudut în de 


EIER 
Dach pentru a ne biciul, poetul a ales forma unei vechi poveşti, 


„Doar asta-i cam de multişor poveste” 


—cu regi şi curtenii lor din toate poveştile, — Minciuna şi Lingușirea, el, 
de sigur, nu s'a gindit că reaua credință şi... prostia vor da naştere aces- 
tei campanii de.. minciuni şi linguşiri... 

Ne e ruşine, că am fost siliţi să insistăm atit de mult asupra unul 
uerg attt de simplu, că Ò poezie nu poate fi judecată ca un articol de 
gazetă... Dar nici noi n'am prevăzut această campanie, căci alt-fel Inso- 
team publicarea fabulei d-lui Vlahuţă cu comentarii potrivite, care dacă 
n'ar îi dezarmat Minciuna şi Linguşirea, cel puțin ar fi vădit pentru taţi on- 
menii cinstiţi şi cuminţi care sint adevăratele noastre sentimente, Incit 
am fi fast dispensaţi astăzi să ralevăm toată reaua credinţă și... prostia 
date pe faţă în campania „literară“ împotriva tui Vlahuţă. 


Weg „VIAȚA ROMINEASCA 


AMINTIRI VECHI... 


D. Maiorescu se coboară uneori din Prytaneu pentru a-şi spune 
cuvintul său asupra literaturii actuale, sub formă de rapoarie la Acade- 
mie, în sesiunea de primăvară, cînd se decern premiile, 

In acestă primâvară a făcut un raport, elogios de altfel, asupra vo- 
lumului de nuvele şi schiţe al lui Brătescu-Voineşti,—în care am cetit 
cu surprindere următoarele rinduri, prin care emeritul critic își moti- 
vează „impresia“ de „momentană slăbire a autorului” ce i-a pricinuit 
nuvela „În Lumea Dreptăţii”. 

„Tocmai persoanele, care ar trebui să deşieple simpatia cititorului, 
şi-o înstrăinează printr'o simili-cultură de pretenţie occidentală (Andrei 
Rizescu cintă Mondschein-Sonate de Beethoven, Rizescu citeşte la tri- 
bunal pe Spencer şi pe Nietzsche, Elena aruncă advocatului Beneş vorba 
de amoral), şi toată expunerea are defectul de a D ostensibil! tenden- 
Hioasă ; iar unde Incepe tendența, încetează arta”. 

Pentru ce „simili-cultură ?* Pentrucă Andreiu int) Beethoven şi 
citeşte Nietzsche... Dar în sine, aceste lucruri nu sint „simili-cultură“ ci 
chiar curat cultură! Atunci ce se va fi petrecut in mintea d-lui Maio- 
tescu, cînd a scris aceste rînduri ? 

Nu se pot face decit două ipoteze: 

1) Ori că „Beethoven“ şi „Nietzsche“ nu rimează cu tipul creat 
de Brătescu-Voineşti, adică cu celeleite fapte şi insuşiri ale lui Andre, — 
că din restul nuvelei rezultă că Andreiu este un om incapabil să pri- 
ceapă pe Beethoven şi pe Nietzsche; 

2) Ori că, dacă „Beethoven“ şi Nietzsche: rimează cu tipul lui 
Andreiu,—Andreiu Insuşi, în totalitate, nu rimează cu adevărul, în pro- 
vincie fiind imposibil un asemenea tip, deci creaţia lui Brătescu- Voineşti 
fiind pretențioasă... 

In ambele cazuri, emeritul critic greșeşte, 1) În primul caz, —pen- 
"uch Rizescu e conceput şi redat ca un om inteligent, cult şi distins; 
ca nn om care trăeşte mai mult o viaţă cerebrală, intelectuală şi artis- 
tică; ca un om care, chiar in concepția autorului, trebue să De in afară 
şi deasupra mediului; ca vun om care, chiar din pricina superiorității 
sale, este nefericit, Dacă Brătescu-Voineşti nu-l caracteriza ca superior 
(prin multe lucruri, între care deci şi prin „Beethoven“ şi „Nietzsche*), 
toată concepția nuvelei sale cădea. 2) In al doilea az Aach d. Ma- 
iorescu crede falşă şi deci—in cazul acesta—pretențioasă crearea 3- 
cestui tip Intr'un orăşel de provincie, atunci Dag nu cunoaște țara din 
1907, socotind-o tot cum era la 1867. Dar în toate părţile țării se gä- 
sesc, rar nu-i vorbă, oameni ca Rizescu, şi... advocatul din Tirgovişte 
Brătescu-Voineşti este argumentul cel mai puternic ! 

Numai cind „Beethoven“ şi „Nietzsche“ n'ar rima cu restul insu- 
şirilor lui Rizescu, cu tipul său; sau numai cind „Beethoven“ şi „Ni- 
ttzeche* ar D imposibili într'un mic orăşel, —numai atunci ar avea un în-- 
{cles fraza d-lui Maiorescu... 


MESCELLANEA 133 


D D 


Noi credem că D-sa a scris acea frază din două pricini: Mai in- 
Gin din cauza concepţiei junimiste ` cultura la noi, ca cultură, nu poate 
îi şi nu este decit apanajul unei elite ; iar cultura celor mici nu poate îi 
decit o „simili-cultură...* A admite existența culturii la un advocat din 
Tirpovişte, este a renunţa la vechea concepție junimistă a „formei goale...“ 
Rizescu trebuia, şi el, să reprezinte „forma goală !"—Şi al doilea, tot din 
cauza concepţiei junimiste, de astădată cu o doză mai mare de Scho- 
penhanerianism, şi cu oarecare necunoştință a nouălor împrejurări: cre- 
dința, cum am spus mai sus, că jara aceasta a rămas tot în starea dela 
1867, pe cind, în adevăr, era imposibil la Tirgovişte un om care să se 
delecteze cu Beethoven şi cu Nietzsche... 

lar imperturbabila siguranță cu care d. Maiorescu scrie propoziţia : 
„lar unde începe tendenţa, încetează arta”,—se explică tot prin aceeaşi 
concepție şi tot prin acelaşi 1867, ca să vorbim cit mai respectuos... 

Poate pela 1867 să D fost şi curentă, şi de bon ton, şi la modă, 
şi semn de distincţie intelectuală, această teorie, exprimată aşa de lapi- 
dar de d. Maiorescu în şase cuvinte. 

Astăzi nu mai este ca la 1867 (dacă aşa va fi fost şi pe-atunci).— 
Fiindcă nu există scriitor care să nu cugete şi să nu pună probleme în 
opera sa, apoi nu există nici critic, care să nu reveleze modul cum seri- 
itorut rezolvă problemele acestea, adică „tendințele“. 

„Ideile autorului asupra acestui punct sint următoarele : Franţa e 
disociată. Ea e disociată prin dispariţia acelor făşii, acelor grupe de 
oameni angrenate una In alta, care se numeau sau ordine de Stat, său 
contrăţii, sau corporaţii... Ea mai e disociată pentrucă e centralizată... 
Am nevoe s'o spun că aceste idei sint atit de mult acele pe cart le 
profesez pretutindene unde scriu, de cînd mă ştiu, că mi-ar trebul mult 
spirit de contradicţie ca să nu le aprob... În privința disociaţiei sint de 
plin acord cu d. Barrès... E teoria lui Montesquieu, a lui Taine, a mea... 

į Durkheim etc, etc.” 
ES S vorba de o carte de politică ori de sociologie ?— Nu! E vorba 
de romanul Les Deracines al lui Barrès.. Şi cine e acela care vorbeşte 
in acest chip de romanul acesta 2 Vre-un politician, vre-un sociolog Le 
Nut E cel mai mare critic literar din Franţa, un critic cum not n'am 
j t—e Emile Faguet! 

SES Bet aşa că e pi Sa vorbească un critic de „tendenţe”, cind 
„unde încep tendențele, încetează arta“? 

Voiţi încă o mie de exemple ? Sintem gata să vi le dâm! 

Şi pentruce, mă rog. „tendenţe“ şi nu „tendinţe” ? Nu vi SR 
că In această variantă a cuvintului se ascunde o mică „pretenție 
„aristocratism* intelectual ? 


r p =- 


45 VIAȚA ROMINEASCA 


ultima pagină) că e reprodusă, in No. 22 publică o informație care 
se Incepe aşa: 
„Poezia d-lui Viahuţă, apărută in numărul nostru trecut etc... 
Dacă ţine numai dech, îl urăm şi noi redactorului să i se indepii- 
nească dorința de a Inşela pe cetitorii săi... 


UN „DUȘMAN* 


Un domn, a cărui cea mal înnaltă ambiție e de a ju 

' ca rolul 
lui Sancho Panca al d-lui lorga, imitind, cu stilul Jul corpolent, stilul 
svelt al fostului director al „Sămănătorului“, pe care-l compromite prin 
o continuă şi tenace caricaturizare, —se leagă din senin, în cronica lui 


LW 


Sărmanul |... 


„JIDANO— UNGURI yj Ba 


D-1 N, lorga, în „Neamul Rominesc* a aţa i 
minil din Ardeal şi Socialiştii Unguri... PU EC 
Din nenorocire sectarismul şi lipsa de simţ politic ale socialiștilor 
din Ungaria au impiedicat de o camdată această alianţă, ce, nădăjduim 
tot se va impune prin judecata mai limpede a intereselor comune. 
Dar... o discretă întrebare ` pentru situația analoagă din Basarabia 
tot „Neamul rominesc* a gratiticat pe Basarabeni cu calificativul de „ji 
rra Pentru ce dar și Ardelenii n'au fost Infieraţi ca „Jidano-Un- 


P. Nicanor & Co. 


RECENZII 


M. Sadovenau, Da noi, in Vii 
goara, Scrisori cătra un prieten, Bu- 
zureşti, Minerva, 1907, Preţul 2 lei. 

lnstirşii! 

lnsfirgit, iata un volum Lärängse, 
„țărănist“ al lui Sadoveanu, 

In Pusestiri, mai pu sint ţârani; 
in Şoimii siut cițiva, citi trebuiau să 
ñe inir'un roman rächolnie 7 in Die 
reri înnăbuyite sint cițivu namai, căci 
„durerile innibugile“ se finest și la 
țară, dar incă nu sint in proporţie 
justă; in Origme lni Moy Precu sint 
mai puţin decit aiurea: —echiar In pri- 
ma bucală, taranii sint numai un ele- 
ment al mediului în cure se Invirtese 
personagiile principele care nu-s tä- 
raul; în Floare ufiită nu sint țărani: 
in Amintirile Ciprarului Gheorghiță 
sint, da, mulţi, pentrucă armala To: 
mină e compusă din ţărani, nu penlru- 
zà autorul volumului acela a fost un 
scriitor „țăranisi” : în Mormântul nnui 
copil deja sint mai mulţi, dur volu- 
mul, în definitiv, oglindește Intr'o justa 
proporție, societatea ruminească,— ba, 
red ră Uran sint intro propor- 
țin mai mică deet, cea adeväratā,.. 

„Ţarănisnul“ Jul Sadoveanu, de unii 
eonstatat pur și simplu, de alţii laus 
sat, de wii but en o invenţie. 
Am «pus aiurea că acei care au carme- 
terizat lileratora lunj Sadovonuu ca 
atārānistá“, un fust loviti de yn ts- 
ructer foarte exterior al ei: că mt: 
biectele, in mare parte, sint luate din 


viata de ia (or, Dar Aecaoscnint, 
dar ep petrece la țară, e ouuvelă „ţa 
rânista” ? Dar chiar Crişma Iwi Mog 
Precu e „|ârânista”? În en eroii sint 
„lărani” ? 

O alta cuuză, penlru care Sudaveuni 
a fost socotit ca „lărânist” este ran: 
pania „ţârânista” n d-lui Torga.. ṣi 
Sadoveanu, fâcind parte din grupul Sã- 
mânălorului, teebuia, inainte chat 
de a ñ catit și priceput, taxat de Jä: 
ränisl, — Şi, o altă cauză, credeti-ma, 
sint cuperţile editurii Minerva, ul cà- 
rur stil „rominese” şi „popular? simi 
sigur că au avut un mare rol în via- 
sificurea literaturii lui Sadoveanu. 

Sudoteanu—na mh voin obosi no 
repet—este un maro și adevărul serii- 
tor, cute nu compune, ci ereeszà, Și 
el nu poale eroa iecit conform vu rew 
lilatea— eu realitatea po vare o cus 
noașie... ȘI finge, de pilda, nu cu- 
noaşle marea şi muntele (Bindeă nu 
irait în contactul lor ca să-l patrunda), 
in opora su nu pe zugrăvește iure 
şi munte, În schimb, natura aceea d» 
chap, blinda, in cure a trăit aoii co- 
pilăriei şi uaulesrenții sale, ce bine o 
zugrăvește! Vedeţi, niei prin glod nu 
i-a trecut „să compună“ mare şi 
munte ! 

Acelaşi lucru şi despre oameni, Li 
n'a zogrâvil, decit ceea ce n cunoseu! 
bine şi indelungat, anumite pături pe 
care le-a ubservut in ropilăriu şi #- 
dolescenln sa... Acun, cind cercul vn: 


b88 VIATA ROMINEASCA 


perienței sale s'a largit, acom giud a 
putut păşi mai departe, spro țărănime, 
spre sufletul ţăranului, —acum lata-l 
dindu=ne un volum „țărânisi*.—Și a- 
cum, o spun în treacăt, păslrindu-mmi 
plăcerea de a reveni mai lirziu, acam 
Sudaveana a pășit şi In altă direcţie: 
Mai matur şi amestecindu-se in viaţa 
„prolelaritor intelectuali“, iută-l din- 
dune aceste minunate Însemnări ale 
lui Nevulaiu Mansa, —o noui faţă a 
talentului său, şi a operei sale,—ana- 
liza psichologieă a unui sullet cumpli- 
cat, a unor evenimente interne, sufle- 
testi. Constat cu plăcere că m'u dez- 
mințit, cà mia combătul usertiunile 
velative la talentul siu, pe care le 
faceam în scelus numar din „V. R“ 
țin articolul despre Brâtescu), in cure 
el incepea Inscmnările Ini Neculai 
Maneit 

Aşa dar, La noi în Viişoara, este 
un vulum „ţârnnisi”, ca subiect, —gi, 
se 'nlelegu du la sine, că „tārānist” 
gi ca tendinţa, căci Acel seriitor nu 
este nici junimist, nici „estet“... 

Şi cə frumos e læ dingi, in vii 
soara! in satul acela răzâşese da pe 
malurile Siretulni t. La dreptul vor- 

" bind, nu yiju dacă ë aga do frumos, 
caci weest magician al stilului are un 
atit do extraordinar talent de a găsi 
poeziu şi do an reda! lu DIN 
acesta siot dezeripții maguifice de na- 
tară, fára ea, la urma urmei, alura 
insăși să fie atil de magnifica t In pri- 
ptn poeziei naturii, arta lui Sadoe 
veanu iutrece natura: Ceea vo pe noi 
ne farmecă, ceea ce nol vedem nu- 
mai intwon moment fericit nl vieții 
noastre, intrun moment de tinereța» 
inlro dipa eimi cine stie ca tensiunea 
supremă n #ensibilhiații unastre ne-a 
făcut sa ni ap pară câ lotul rinte in 
nalura, ~la Sadoveanu « nu sentiment 
obisnuit. El are un sulet veşnie ti- 
nàr, veşaie ridieul ln un diapuzen, pe 
cure uoi ceglialalţi ubia-l bânuim, i-l 
bânulin numal, pealvucă ue amintim 


de vre-un moment al tinereții cind 
poale, Visind la nişte „ochi albaştri“, 
văile şi luncile avoa pentru noi n- 
glas farmac ! 

Nu cunnse o alta „literatură“ de cit 
a lui Sadoveunu, cara să vlirnească, 
din cele mal adinci useunzături ale 
sufletului, sentimente care parcă mius 
riseră pentru totdoauni.... Se poate n 
mai mure binefacere, decit această li- 
teraturā, cure este, ertemi-se expresia 
triviala, un adevărat elixir de tinereta? 

Daca past îi dus in „cotitura Bo- 
roiului“ (observați numele acesta, care 
are reen de singurătate gravă şi do 
tacere; BU sigur că alegerea numelui, 
nu e indiferenta in nuvelele lui Sado- 
venuu), „pă cârureu de frunze moarte 
a zâvolului”, mu siat de luc sigur ci, 
imbrâţişind cu privirea intinderile, aşi 
fi avut impresia picturală și, in acelaş 
timp melancolică, a acelei „vine de 
apa”, „ere se desprinde din rin, se 
abate imbrațişind un cot de luncă și 
intra apoi iar Iin matea tea mare” 
(Cufundarul).. Şi cind Sadoveanu spume 
că: „in chilie, curind, prin furtunu 
aläbiți plruase oftirile codrilor din 
apropiere“, (Părintele Antonie), mi se 
umproxpitează o senzatie, pe cure, do 
sigur, am avuto lulrun moment rar, 
probabil într'o noapte da intunecime 
la Mămnâstirea undo zace de trei sute 
de uni mitropolitul Warlamn ! 

Să mai slăruese asupra žngràvirii 
naturii, asupra acelor noașteplate, dar 
aşa de naturale imagini, prin care an: 
torul ne evocă atllen aspecte de la 
dinşii, din Viişoara ? Cind cetese pe 
acest seriilor, necontenit imi vine © 
intrebare, pe care, iată, i-o facă aci, 
în mod publie: De unda le mai scoate > 
De undo atila siralueire ido epitete? 
Atita varietate de imagini, alila re- 
inoire ferirită a expresiei peulru a 
reda uceleaşi lucruri, — puține, căci e 
aceiași natura n cimpiilor, dealurilor, 
şi zavuaelor Moldovei ori ale Siretului ? 

lu aces! sat, iu această paturi, Sa- 


doveanu, ca si eroii sai. nu permite 
să stea decit acei euro sint legali en 
mii de fibre dp vechiul Jor pănnint: 
răzasi, mal ales răzași, Vărani,—și reen 
ve mai jese din aceşti răzezi și 
lârani: preoţi, învătilori, calugari, 
vie, Danicul Manole sufere de exis- 
lenta unui ciel", venelic, pripășii 
cine stie de pe unde în Viisourn (Läim: 
beri rechat Grigore Tint lå (enre poale 
så fe bunicul Manole tinâr) se loveşte, 
jn dragostea sa, de un mil sn anert": 
venetie şi acesta, nutaral satului, (Cel 
mai tare)—si nmimlei sint el mal 
tari-: Bunicul Manole a spus „riocoin- 
luit: „SA gtii ea eu inire tavā pun 
poste! Dacă mal gliut'o pna aruni 
s'o stii de arum insinte IB aliin 
a fost gala! ai am ramas buni inçe- 
leşi”.— lar Grigore Ţintilă („Cel mei 
lare“) pune, Intr'un chip ṣi mai con- 
cret şi mai definitiv, la locul lui pe 
nolar, cu care, și el. „rimine bon it- 
teles“. 

lar cind „ciocoiul* aruparează cumva 
pe mnol din Niger, ca de piidä, a- 
vea „inadumă cu pălarie”, lirgovenţă 
care a captivat inime lui Ghiorghi- 
tosis, rare a luat'o de solie. —cind, a» 
dică „ciocaiul“ s'a infiltrat in Viigenra. 
prin dragostea inspirata, —atumei omul 
care wa'mbolnăvit de „câneaiu”, vu 
muri cu siguranţă, lar satul, situl va 
rămi sea inmărmuarii de indignure de 
invaziuuea „cinroiului” ., „Coroana lui! 
o madamå de la Urg! Madama i-a 
trebuit 3 laca, gent a Eist pe dracu”. 
sfåtuese intre ci țăranii... „Zicea bu- 
nica, Dumnezeu s'u lerle: Ehe-hei ! 
sfirsitul lumii nu-i departe! Va veni 
sfirgitul, cind or umbla căruțele fără 
cai şi imuerile eu pălării î.”. (Gheor- 
ghitoaina). 

Taranii lui Sadoveanu sint oumeni 
tavi. Conform temperamentului său, 
care pricepe mai ales și iubeşte forta, 
tāria coneenlrulă, neiufrinată, el vede 
in ţăran mai ales neeasia forţă con- 
centrata, tăcuta.— Dacă Creangă Zu: 


RECENZII ex 


grăvesta mal nles taranul glomel, a- 
diea nspertul glumet al țărani, dara 
Sp. Popeseu zugrâvegte mwi ales Lä: 
rauul filozof, adică partea de «moru» 
lisl* din suhetul țăranolui,— Sadoveanu 
zugrăveate pe țăran ea mg, ntilu- 
dinen obicinnită u Mrunului fala eu 
viața, —si acrustă slectinne (edei luaţi 
selecționenza conform eu tempera» 
mentul loc) mi se para că valorează 
cit şi celelalte, dacă nu mai mult.— 
che) firunul romin, darä este şi glu- 
mel, şi eupgelător, este insă, In defini- 
ġie, un om care i suferit moll, vare 
s'a otelit in uceaztă suferință şi cure 
s'a deprins sà Ines, Rezistenta zi ti- 
cerea, —istă cole doun caracteristice 
ale ţăranului romin, cu tip social şi 
psichologic,—şi acestea mut insusirile 
esențiale ale taranilor lui Sadoveanu, 

in vază, atit prin æfinne, cil zi 
prin limbajul pe eare Ii in prună 
autorul, care e limbajul lor sonrt, Jim» 
baj care exprimă cevyn și lasă Kā se 
ințeleagă multe.. 

ln bunieul Manola din Sir: eecht, 
este intrupat tipul rel inai virtos ul 
Rominului, răzeşul oţelit prin sute de 
ani de luptă, care ţine la pămintul și 
la ueulirnurea su, pe care le apără 
prin fapte, şi nu prin vorbe. Ciad ne 
potul îl intreabă : „Cine e boeral ista, 
bunicule ?-, ol raspunde ` „Care boer ?... 
Boer sint si eu e şi vecinul imen, 
fie-care e boer cu banul Int și er eins- 
tea lui”. 

„Aista-i un ciocni, propriztar la 
Stolniceni. A fost vechi! yaeu ure mn: 
şile“, zice Manole şi istoriseşte com a 
luat pamint dela oameni, dar dein 
dinsul w'a luat, căci: Cal Lait pune 
laba'n beregala și genunchiul pe piept, 
be-he! atunei en In mal tare! Alunci 
d intreb : De unde te-au odus viotu- 
iile, veneticule ?7 Si mai deparle: 
„Veri tu minile acestea? Vezi tu 
straelu astea uibo? Vezi? Vezi tu pe 
mogpeagul ista de lingă tine? Ma! 
sa fie o suta ea ciocoiul acela si nu 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


fae elt mine, nici cil degetul jat mic! 
înţelegi ? Și tu ee spun eu wen? 
Eu spun, bre, hucru mare L." 

Vedeţi, parea ar vorbi prea mult! 
Nu! Vorbeste neputului său, ultimu- 
Ini vlăstar al neamului său, —gie in- 
gt ! Simte nevoiu de a transmite 
mai departe urna su, —altmintrelea, DU 
siguri că taca, cel mult declară „eio- 
eniului” că intro țavă are pogte! 

Si, ea să-şi aline năduhul, şi en să 
'rnemilă simţirea sa nepotului său, 
iată en ep patos epice răscoleşte el, In- 
uintea celui din urmă din neamul shu, 
veea ce n fost gloria de altă data: 
„Lite, bre, aici cil vezi eu ochii şi mal 
este încă, toate alo noastreau fost, şi a- 
cuna mulle nu mai sint ale noastre... 
Avem noi hirtii, dar cine ni le mai ţi- 
ne lu samă? Uite, auzi cum zica buciu- 
mul de jalo. Eh 1—gi ari bätrinul ofta 
adinc--aga a fost să fim noi fma norve 
şi să ne roadă incet-incet venelicii”.. 

Se poate o mai splendida elegie 
bârbālvascs izvorită din cea mai mare 
draguste a rărâşalui—mai mure derit 
druguslea de femee—drugostea dr pi- 
mintul strămoșese ? 

E menlaş accent puternir cu şi al 
lni Mindrila dela sfirşitul nuvelei Cei 
Trei. Acolo femeia, aici pămintul 
smulge recentul pasionat ! 

Acviaşi tărie, mindrie și pasiune 
voneentrală in Gal mai tare, în care 
Grigore Ţiatila, cum am spus, poale 
D Manolo tinar şi în ultă împrejurare: 
in dragostea peniru femee, Aci, răză 
sul, ruşinul că „parcă sa licăloşil* 
(„Eu nu eram aşa..*) se holăreşte să 
„pună genunchiul pe pieptul" „cioro- 
iului” (eare aci e notarul), enre umbla 
dupa fata pe care o iubeste.. „Ce vrea 
ol? co cată în satul nostru ? gi ducă 
stă aivi, de ce nu-şi vede de treaba 2" 
se-ulraabă Ţintiiă și-i., „pune genun- 
chiul pe piept”! 

Iar in Cearta, bucată de o compo- 
ziție admirabilă, rare pe da impresia 
acelor furtuni de vară, scurte dar itr 


praziloure, cind, pentru o clipă, parcă 
lumea + în cumpănă,—Sudoveanu ne-a 
redst acelaşi tărie intunecata şi tä- 
enta a sufletului răzezese: Batrinul 
Vasile Bujor,strămogul, ndună pe nepo+ 
ţii care s'au luat la bate peniru o ba: 
cală din pamintul moştenit, şi le vor- 
besle atit de amar, alit de concentrat 
do nmar! Inr nepotii, bărbaţi tari de 
suflet, ze-mpach lära o vorbă, pe In- 
rutele, aşa incit ce se petrece in su- 
etul lor, rāmine ò enigmă pentru 
noi —cum o enigmă aproape este tot 
sufletul {äránese,—aşa incit şi auto- 
rul, presupus câ nsista lu aceasta in- 
timplare, râmine dacepționat, e] eare 
se aștepla la cine ştie ce efuziune de 
sentimente... 

Acenstă frăsălură a ţăranului fu? 
Sadoveanu o regăsim chiar aluneie 
cind țârunul e aratat în atitudinea de 
glumet ori farsor. lală, de pilda, pug- 
caşul Stefinnche, care apare in mn 
multe bucăţi, ori „Murarul“! Gluma 
si farsa lor constă mul eu samă im 
mistilicure, adică în acel gen de us 
mor, care presupune dibâcie şi sii- 
pinire de sine... Țăranul lui Sudoveanue 
gray şi lacul, nu va D un pulavragius 
un om eare så facă së sune cuvinte 
cind va vrea să glumeascã—ei un om 
caro printr'o prefácută pravilate şi 
prin reticente, va atăpini pe „parte- 
nerul” său, 

Dacă nu enmen orbesc în pern- 
noşhință de enuză, apoi nimene n'w 
tugrăvii ţărani mai adevărați decit 
Sadoveanu. Că nu La rugravit sub 
toste aspectele, şi sub acria nl pāra- 
nului lui Crennga ori al lui Sp. Po» 
pescu, + alta vorbă! Dar, eum am 
spus mui sus, ceea ce o selecționat 
Sadoveanu nu emie aspectul cel mab 
puțin caracteristic, dacă nu cumva e 
chiar cel mai enraeteristie, 


Atita am nii să spun despre a- 
cest volum: ceea pria ce el are n fi- 


ziunomie speciali in opera lui Sado- 
venie S'ar mai putea spone mulle, 


RECENZI II 


dar acestea ar 0 relative lu talentul 
sâu in general si despre el voin vurhi 
uită data. intr'un articol general, ae 
supra tniuror Serlerilor sale, — despre 
care, vă asigur, mu e usor de seris, 
chei werst Inlen! are atitea fete si s'a 
vz prima, deja In atitea feluri, zi 
iata-]. acuma, ubordină amaliza paiho- 
huge, "um Iusemnärile Ini Neculau 
Manea) se paro cu aproape o egali 
putere ea gi in celelulle opere de 
ënn muma, 

Dar innainte de a ispravi am să 
rirlese puţin. Sadovenno pune în gura 
táranilor de pe Sirel muntenjsme : a- 
deseori țăruni din Viişoara inteehuln- 
Laza vorbe ea -perrte” ori ca „Anta” 
elc.. Ințelez ca ei sa rorboaxea lite- 
rar (acesta), dur să vorbească en pro» 
simeialisane muntenaşti 7 Acest Iuerui 
strică oarecum impresia realităţii s 
iar cind rant? săi spun „atruele astea” 
pri eind, ln distanţa de zece cuvinte, 
intrehuințează și pe „àsta“ şi pe „ista”, 
atunci avem şi o impresie riudată și 
sentimentul ca autorul nu si-a ingri- 
lit bine şi cu atenție.. manaserisul ! 

Ab, dar ucensta e aṣa de ugor de 
evitat, uite, asi potea face şi eu in- 
dreptarile t.. E mult mai greu a reda 
oameni și poezia naturii, ch nci, să 
vedem, vine are de obiectat ecta ? 


G. I. 


D 
E D 


N. Dunărennn. Sehife şi murale 
din vița de port. (Edit. institutului 
grafe Minerva Bucuresti). Pentru pri- 
vitorul indiferent, mulţimea muncitoare 
răvărsata pe cheiurile portului apare 
ca o colectivitate de tipuri fară per- 
sonalitate, ce nu au alta manifestare 
Ae viaţa decit sfortaren fizică den pro- 
duce, un furnicar In care viaţa indivi- 
dului nu prezinta nici un interes. 

Un artist a patruns in mwginoa n- 
seasta compactă, fără chipuri hotarite, 
ca aceiaşi poveste monotonă a grije 
lor și necazurilor mesehine în lupta 


erineenă pentru pine si a ereat fadi 
vidualități numai eu citeva strane in 
phterea lor de a simţi si n trai, dar 
vibrind intins In porestirile fara mes- 
lesng ale autorului, Cuca ce e varar 
teristic lui N. Dunăreanu e că poves- 
(rie sale sint In ndevar Iñri ineste» 
sug În tocmai va cintecul lulurului 
ve a fost prins după ureche, Nu ur- 
mareste combinutinni savante, frare 
de efect, dar pune focul și insutteți= 
tea unni adevrat temperament de ar- 
tist, 

Vede jual şi bine și reda lumea a- 
ceasla primitivă în lumina simpatiei 
en care n pătrunse pină în cele mai 
ascunse tuto nle sulletalui, Däsl ip: 
du-i naivitatea cugetarii, franeheța siin. 
{irii noi fară artificiile ṣi Intorsaturihe 
rafinate ale civilizatului, asa vum iz- 
vnrăste din trupul bor belit de map: 
eå, din xuflelul bătut de grijă. ce se 
bucură arare ori gustind plăcerile u- 
nui traia (huit, Lipseste din opera lui 
Dunăreanu avintol spiritului Masele 
modern cumprehensir tuturor mani- 
festărilor vieții; ln schimb e viu şi 
palpitant sutletul celor din povestirile 
Jui, vibrantă si comunirativă simpatia 
pentru suferinţile si hucuriile mărunte 
din vialile ucestea umile, 

In mulţimea pitorese zugrăvită eu 
tramintarile el uriaşe din viața de port, 
tipurile wiesg în povestiri sint amă- 
rett vazute in felul lor de a munei, 
de u suferi si de a petrece; intimplări.e 
marunte din viaţa lor obscură sint som- 
nifientive in evaluarea personagiilor, 
in redarea sufletului Jor și «dinlogurile 
foarte interesante. 

„— Domnizoară lorica, tare de mult 
nu te-ai mai arâtat pe la gradiná. 

— Nu mi-a permis timpul, musin. 

— Begreiele mele externe, 

— Şi-ale mele pentru cine mă re 
grels”, 

Cum puter sá vorbească alt-fel o fa- 
ta dela fabrica, eu fori in coc, vip 
site, dindu-şi ochii peste eap si en sør- 


A VIAŢA ROMINEASCA 


gentul do fotila gatit, podrat, en piep- 
tul sens inninle ca sā se vada mal 
bine Nanela vârgata ? 

Mulțimea ce vine la „snhureaua” 
din grădina lui Fancioili. vatamani de 
la tranvaiu em sa peile rosii, Inerâtoridin 
fabrica, cavaleri en surlu=ul negru 
cravata roşie și foare la rhentosro, 
care rimbese umabil domnisoarelor, — 
eo mulțime n parte, ep o psjrbnlogio 
anumita, deavsebită en tolol de maha» 
lava altor oraşe, 

Ei nn ginduri mai variate, simiri 
mai fine, idei mai multe, obiceiuri vă» 
pâtule din contactul ra străinii si în 
exprimarea acestora se cere un liim- 
baj nou, mai bogat derit rel invata 
la valra lor, Suhareana din grădina 
lui Funcioili e alla ceva de eit Jeu! 
delu țară. ei au „eussà”, far cunirol 
cu contramarea, merg la bufet, Cei ce 
pelrec avi sint oameni ce viu zilnice 
in atingere su o lume în care termi- 
pii acestia siut limbugiul curent, Ei au 
nojinnea si de aceia termenul, wsielt 
de porit, spare mai mult ca o inter- 
pretare naivă 4 unar lucruri compli- 
cate de suflete simple, ciudățeuiile lor 
izvarâse în chip Brese dintr'on traiu 
akul dorit cet al mahalalulor dia alte 
oraşe. Au nevoie de un limbagiu de 
gală ca şi haina ṣi gestul cu care se 
peezinlă în sorielale, un peulru u mai- 
muţări o hune mai presus de ei, ci 
pentru a răspunde unei nevoi noi, ta- 
re se traduce, cum poale, În felol Ier 
de a pricepe politelu şi purtarea eon- 
venabilă în lume. Lucrul acesta Il sim- 
to fourte bine autorul st de aceia, sub 
haina şi limbagiul lor impestrițat, îi 
simţi atit de umani, în petrererea lor 
din grădim Fanciotii din nuvela „Sura 
căpitanului"; «e utila viață, alita line- 
Freie şi sineerilale in veselia oamenilor 
sevaloru ce pelrec rar si cu convin- 
gere, din lut sufletul E foarte bine 
prinsă nota, şi autorul a înconjura! cu 
dibăcie o mare dificultate. lu pores- 
lirile lui re pretutindeni un fericit n- 


mestece de viață vio şi adevāralā ir 
varita din umanitatea ndincà a tipuri- 
lor aceslara primitive eu viața facti- 
ce, de suprafală, căpătată lu frāmin- 
tarile din viata portului, în calatoriile 
departate ale marinarilor pe ja alte 
„nătii”. Cum e bunăoară acel Tut, 
din novela de vare vorbeam, (untos. 
lätnláros, facind pe grozarul cu vele 
ce a văzut in Olamia, cind jura eu. În 
glizoaicele“, whit de ugor induplecat si 
sø reintoureă la vechea lui dragoste 
en Chirinca, de vurbele si mai ales de 
pumnul văpitanului, Pamili şi apui 
alit de fericit cu inina lui simplă, cu 
firea lui adevărată, de sub spoinla u- 
dusă dela alte maţii en care se pàu- 
nea în grădina dela Fanriotli 1. 

Să nu caută forma dexăvirşilă, meg- 
tegug +], armonia și grudalia tonurilor 
tutun tablou, äeren muzicală n fra- 
vei, eumpâneala zi măsura latelecua= 
lului, eum pt cautam gi mu ceren JAn- 
tarului ce cinta dupa nrerhe corecti- 
tudinea muzicii malte, resprelarea le- 
gilur contraponctului și a armoniei. 

Povestirea curge cum poe, nint- 
rind la intimplare imugini frumoase 
gau fraze banale, dar vibrind pretntin- 
deni de simpatia cu care umareste 
anlorul insusi peripeţiile lumii mers- 
tia pe cure o mere m simte si o iwga 
lege. 

LS 


t 
+ 4 


hilvin Traint, [nina şi fon pos 
ei, Beeuregli, 17, Tipogralla Em: 
nescu“, Preţul Lan. 

Inca unul care le dä 'aninto in toli. 
rind e vorba de pastizure! Ce-i Radu 
Sbiera, ce-i Nuşi Tulliu pe lingi acest 
cintarei al inimii şi al focului! Nu 
mai avem afave „ico cu imitäri de 
varsuri ori de riim, en înprumuturi 
de voncòptii ori de cxpresiuni, ci pur 
și simplu cu transerieri, făcute cu os- 
precare modificari absolut ` peigsen: 
nale, 


Citam, pentru edificare, cilera ver- 
auri din poezia „Mihai Viteazul“ (pag. 
13), din care se va veden Indala ebi- 
pul eum işi aleătneste autorol volu- 
mol sâu de „poezii” : 


„Peste Dunire voi trece mindru, zal- 
= mie färů pòs. 

-Din sceaunol Tirgoviştii ai dau calu- 
Imni oos 

-Codrut socotind de vuet şi de strigat 
de alarma 7 

„Ca şi leul în turbare lot răcnea 
paga Sinan... 

Tot nâlțind fanura perde". - 

„Mult mai crunta şi mai rece decit 
rift gi gerul, 

„De-a vi spaimă li se para cì pe ei 
aa luai cerul.” 


„Penlrn dinsul ducem toute, de e pacs, 
de-i rizboin... 


toate acestea dintr'o singură poezie a 
d-lui Silviu Traian. Mai urilă pastizare 
a frumoasei batalii din „Salira I-a” a 
lui Eminesen sucul ch pu se poale! 

lută un alt pasaj din poezia „Don 
nul Tudor” (pag. 2): 


„Toată ceulu de falarnici, tot gung: 
ini din Fan-r. 

Tot ce-i însemnat în frunte en Dër 
relea infumiei, 

Toţi ce 'n umbra planuese sint ei fii 
Hominivi ? 

Toți acei een alta parte sint daţi 
dubei cu grămada 

Citi se sentur uice, sa salveze-uiri 
Ellada 1... 

Încit gloata de pozderii....” 


care e o traustormare a unei părți din 
finalul aceleiaşi venorocite „Salire a 
I-a“, pp care o mui găsim masacrata 
şi la pagina 33, în poezia „Orain? 
Moților” : 

„Codrii gem de-atita agomot şi de stri- 


git de alarmă, 
„Şi de urlet de bătae şi de zăugânit 


de armă, 
„Aerul e plin de mugrt şi de răcuel 
i de zoneiuni, 


RECENZII 495 


mmm = 


„Munţii etocotese de vuet si du sunate 
de bucinm t., 


zs - P.C Pr ASO D 


Şi dacă er A numai Eminesev spir- 
cuit în aşa bal, ar msi merge: cel 
puţin il e mort, deci e seutit de a mai 
vedes batjocura aceasta. Dar ce-i vi- 
ovat un Octavian Goga (vezi poezia 
„Oltul“ pag. 10), un Cughue („Rugi» 
ciune* şi alele). va să sufere de pa 
urma muniei unor incoaștienți srhilos 
diluri de versuri ? 


* 
? + 


Georg Brander, Analole France 
Deutsch von Ida Anders, Bard-Mar- 
quardt & Co, Berlin, 72 pe. 

Un elegan! volmnag impodobit en 
cinci gravuri gi un farsimile, tipări! 
in colecția „die Literatur” pe vare o 
conduce insusi Georg Brandesa, Nu e 
un studin amanunţit al intregii opere 
a marelui seriilor francez—nici n'ar 
 putut intra ua asemenea studiu In 
cadrul restrâns al ucestei culecţii ci, 
in proporțiile unui articol de revistă, 
e o anuliza concentrata s} fină, vare 
sevale in relief caracterele esențiale 
ale suflelului şi operei seriitorului, 

Anatole France, admirat astazi de 
lumea Întreagi, şi-a eiştigal tirziu ce- 
lebritatea. Faptol acesta se explică nr 
tit prin aceia ca dezvoltarea talentu- 
lui său a mors incel, „marea curajul, 
să lia ol lnsuşi, avea neyoo de Im: 
boldiri dinufara”, cum zice Brandes, 
cit și prin împrejurarea câ pe vremea 
începuturilor lui, talente mari ţineau 
ațintita atenţia publicului asupra lor: 
Maupassant, Dandet, Zola. 

Fiu de librar, erescul tulre äi: 
vechi şi uitate, a inváțat de timpurin 
eit de trerâtoure e viața, cit de potin 
vămine din zbuciumul muri generalii 
şi acensta i-a insuldul ace] amestec 
de melancolie, blindeţa şi mila de 
alții, carei furmează substratul carme- 
terului său. A debutat vu mici shito 


opt VIAȚA ROMINEASCA 


d WE 


islorien-literara și eu poezii frumoase, 
dar n'a ultras bâgarea de somā a pu- 
blieului de cit după publicarea minu- 
patei sale povestiri „Le Crime de Syl- 
veslre Bonnnrd“, cind aen deja vrista 
de 37 uni, şi n'a ajuns bine cunoscut 
decit prin anii 1892—93, eind Impli- 
nise deja 72. 

Intreaga su activitate se imparte în 
doua perioade, alit de deosebite In- 
tre ele, tacit sur putea spune că sint 
doi Anatale France. În prima și eea 
mai iudelunguta, el pluteşte sus den: 
supra furnienrului de onmeni, Ja ale 
caror lupte şi zvireoliri priveşte en 
un vimhet compälimilor şi ironie ; în 
perioada a doua el devine un luplă- 
tor in slujba tocmai a aerior Joer) 
pe soenteala câroru glumise mai mult: 
bunul simţ al poporului, importanța 
mulțimii, progres, schais, In in- 
tina parle a activităţii sale, seepliris- 
mul său facuse si De privit ca un 
conservator gi chiar Inregimentat In 
acest parlid, care i-a spslinul candi- 
datura la Academie în 1597 In com 
tru lui Ferdinand Fabre: pe atunei 
el avea oroare de Zols şi i se părea 
ei Panl Bourget şi Jules Lemaitre 
sint oamenii eei mul inteligenti din 
lume. Izbueneşte afacerea Dreyfus gi 
de o data, lnsindu-şi la o parte step- 
ticiamul, în Joe în primele rimdnri ale 
luptátorilor pentru adevar și dreptale, 
alăture do Zola, și. mergind mai de: 
parle, devine apărātorul tuturor asu- 
priților in marea lupta politicñ-socials. 
Ponte, fară aceasta imboldire din a- 
fara, France ar Ñ rămas totdeauna 
seepticul plin de milă, dar şi de dis- 
pret pentru oameni; poate, cum crede 
Brandes, la această schimbare n con- 
teibuil mult şi w prietena u sa: ceon 
ce e sigur e ef, odată intrind în lupta, 
Anatole France se urata vn luptător 
de o rară energie, atit in seris: ulti- 
mele două volume din a sa Histoire 
Contemporaine, eit şi In discursuri: 
Clahior de la Quinzaine şi discursu- 


rile ținute la dezvăluirea staturi lui 
Renan şi la mormiatul lui Zola, 
Insuşirea cea mai caracteristică a 
felului de a serie al său este jobt j 
aceasta îl arata ra un diseipul al lu 
Renan. Ironia lui France totuşi e deo- 
sebili de aceea a maestrului sân: 
Renan, ea istorie şi erille, vorbeşte în 
propriul sau nume, France işi ascunde 
ironia sub naivitatea perennnjelor sale. 
Natitalaa aste a doua Jet? a sti- 
iului sáu şi e cu al si insemnata 
eu cit o mai rară la scriitorii franeezi, 
căci afara de Lafontaino n'o are ni- 
meni, nivi chiar Molière. Cele mai vii 
tipuri creste de Anulole Franee, Die: 
ziata această lasuşire cu element ton- 
stitutiv, iimpărechiată obişnuit en n 
altu, sensuulitatea, dur şi aceasta aga 
de iucouştienta în cit e impudica. Aen 
e abatele Coignard, sulet da copii 
intran corp fără de rugius; wn e 


Ciise- din Le Lys rouge, genial, 
copilaros, néruginst—tipul lui Verlaine, 


care aparo ca varianta şi in figura lui 
Gestas din L'Etui de Nacre. Acest a- 
mesiee de naivitate şi cinisin face din 
eațelul Riquet unul din rele mai mi- 
nunate tipuri create de Analole France. 
De multe ori sin zugrăvit şi pe sine 
in romanele sale: M. Bergeret repre- 
zinta ințelepriunea gi timiditatea, ori 
mai degruba rezerva caracterului lui 
France; ciulsmul sau senin la tolr- 
pat in medicul Troublet din Histoire 
comique; sculptorul Deebartre din Le 
Lys rouge, intrupeaza eul său pasiv- 
nat Indrägostit de frumos şi in ace- 
laş roman It pe el su introduce și 
sub numele seriitorului Paul Vence. 

lu nuvelele ru conținut istorie, A. 
Franee e de o mare finelă; niciun 
seriilor n'a ştiut vre-udată mai bine 
de cit el sa pue in lumina epocei lor, 
personajele istorice, d, p- uuvelu eu 
titlul „Procuratorul ludeei”. 

Ca post, Anatole France are o mare 
însușire. Sinceritatea, cart fure ca 
ereațianile sale sa fie flințo vii, nu 


marionete. Apoi posedă, ren re el 
singur runsidera drept cele mui de 
câpetenie trei calități pentru un serii- 
taor: „latăi eluritate. apoi claritate şi 
in sfirsit rlarilate”, Afara de aceasta, 
mai posedă mleraţie şi tact, e lip- 
sit de pasiune, nu e niciodată exuhe- 
runt, chiar erotismul săn e mai mult 
epicureism, și, mai presus de toate, e 
un mare cugelalur : personajele sale nu 
atitea idei în cit de multe ori nu le 
mai ajunge un roman, ei au nevoe de 
volume anumite, precum: Lea Opi- 
nions de Jiritme Coignard, Le Jardin 
d'Epic:re, o parte din Pierre Nozicre, 
Analole France are mai multe idei 
decit sentimente. 
CB 


+ D. Onciul. Tradiţia istorică în 


chestiunea originelor romine, tAnali le 
Academiei romine H p. 1907. Buru- 
resti 

Fala de incercärile d-lui Radu Ro- 
setti de a pune in legătură originea 
Romlailor din Dacia eu captivii tran- 
sportaţi aci din Imperiul roman de 
către barbari, D=] Onciul își propune 
de a pteriza traditia istorici, singura 
bază reala pentru punctul de plecare 
al istoriei nuasire, 

incepind eu secolul 11 gi 12, dan 
arată ca atit In imperiul bizantin ett 
si in acel vlahu-bulgar, în Ungaris, ca 
i îu cancelaria papala, era cunoscuti 
o tradiție despre originea romană a 
Rominilor din Dacia. 

SI tradiția se pastrează în uceiaşi 
formā şi lu istoriograful umanist, dela 
curtea lui Matiaş Corvin, Honfiui, cara 
preciziad tradiţia priu mărturiile seri- 
itorilur, aduce o nouă lumină asupra 
inceputurilue noastre. 

In principatele romine, e constatată 
o traditie naționala, in see. 16 la că- 
lugării mănăstirii din Deal, păstrată 
de Francesco dalla Valle. 

Cele diutăi cronici au numai o vagă 
amintire de originea romani, 

la secolul al 17iea, Miron Castin si 


RECENZII 


49% 


după urmele sale Nivalae Costin, apoi 
Dimitrie Cantemir, dau o forma puter- 
pică vechii tradiții istorice. 

In u I-a jumatute a secolului (N, cu 
poua dirveție critică introdusă in is- 
riografie, s'au format doun teorii con- 
trare asupra originilor romine. 

Una e teoria antoctoniei, alla teo- 
ria migraļiunei Rominilor, 

Cen dintai e incepula cu Thunmantie 
care sustina ea Hominii din Dacia sint 
urmaşii Dacilor romanizați ; een de a 
doua pune originvu poporului romin 
in peninsula Balcanica. 

Aceaslă din urmă ipoteză, primiti 
de Engel, a fost pusa de Unguri in 
interesul luptelor politico, 

Miklosich o primeşte din motive lin- 
guistice, iar Roesler o susține din 
punet de vedere istoric. 

Dar fruntașii istoriografiei moderne, 
etnogralli şi googratii, susțin continul- 
taten. 

D-l Onriul adaogà că in adevm, se 
constata o Iraasimgrare romină din 
dreapta în slinga Dunarii, dar aceasta 
nu posto fi o probă contra tradiției 
istorice In ce priveşte stratul etnie 
fundamental. 

Tradiția istorică se conlirm şi prin 
faptul ca uşezările dinlăi ala Romini- 
lor se constata toemai pe teritoriul 
cel mai intensiv colonizat pe timpul 
stapiuirii romane, 

Es- se coulirină şi din punct de ve- 
dore geograñe ` eentrul Hominilor fi- 
ind Carpații meridionali, de aiei s'au 
vâstiral Rominii y nu de aiurea. 

Puporul rominese, care a stpraye- 
toit  măvălirilor, putul să ubrourbiă 
elementul sine coulocuilor, o putere 
de asimilare şi de expansiune, cure 
nu se constata decit numai la popoare 
autoctone suu cuceritoare, 

Faţa de usemenea fapte, ştiinţa nu 
poate părăsi tiirimul tradilivi istorice, 
mai ales cind nu sint probe hotari- 
toure pentru ufirmaările d-lui Rosetti. 


L. T. 


498 VIATA ROMINEASCA 


m Ki 

D. Rousso, Studii Bizuntino- Bo» 
mine.—"1 pag. Bucureșii, 1907, 

D. D,Rousso studiind textele publi- 
vale de D, B. P. Hasdeu în „Cuventè 
den Betrani* sub titlul Cugetări în ora 
morții, arata eu peube parulele că a- 
-vsto texte nu stot decit fragmente lra- 
duse din diferite texte eshaloiogice 
en Evhologiu, Dioptra lui Filip Solita- 
rius, Viata SE Vasile crl nou cari 
n'au nimic a fare cu bogomilismul şi 
prin urmare Cugetärile în ora morţii 
mu pot aven o provenienţă bogumiliră 
cum le-o utribulse d. Hasden,—Pe lingă 
probele paralele, d. Rousso aduce şi 
citeva arzuineule prin care sa poale 
iaraşi vedea că nu e nimic bagomilie 
în textele numite. 

Se vorbeşie în acesle texte lotdea- 
una eu vener Ue despre invierea tru- 
pului, despre St. ierarhi şi despre sr. 
cruce, care erau respinse și dusmânite 
de către Bogomili. 

In o altă partea luetării autorul ne 
anunța fară proba câ invălăturile atri- 
buile pâna acum lui Nesgoe nu put 
fi decit ale unui calugar, admirator al 
lui Neagoe, din secolul al XVII și că 
originalul a fost seria în limba GIE 
vong.—Proba şi tratarea definitivă a 
acestei rhestiuni d. Rousso spune vă 
ne va da-o intro lucrare ulterioară. 

Felul studiilor d-lui Rousso e rar la 
noi şi terenul pu este exploatat, asa că 
putem aştepta studii folusitoare din 
partea d-niei sale. 

Dragoş. 


e 


© + 

Dr. Danil Joneseu și Ale 
xamirn L Danil, Culegere de Deg: 
cintece, cu o prefată de N. Iorga, vol. 
1. Bucuresti, Minerva 1907, un valum 
in iG% de 240 pg, prețul 1 L 50 b. 

Noûa colectie de deseinlece, adunată 
din jud. Romanați, prin sirguința dor 
dr. Dani) Ionescu, medie primar al 
jud. Romanați, şi A. f. Danii, student 


in farmacio, esale o contribuție mal 
malt pentru eunonslerea genului fol- 
korie respeeliv. Gralie unul anumit 
mijloc de constringere, pe care Lan 
intrebuințat faţa de babe, doschniä: 
toare și vräjitoare (pg. 10), eulegato 
ri! ap reuşit sa formeze din materja. 
Jul adunat un volum de 240 pagini de 
tipar cu un număr insemnat de drs- 
cintece privitoare la 27 de boh Ir: 
peşi; şi î sufleteşti, volum în care am 
gisit o sumedenie de lueruri foarte 
inleresante. 

Ni se fagădueșia și uu ul doilea vo- 
lum: Volumul urmalor va trebui să 
indrepte unele grave greşeli de tipar 
din acest prim volun (la pp, Wo ace- 
laş cuvint apure odată ca cocurele și 
odata ca coconete; la pu. 113 avelig 
nume de persană apare odati ca 
Silea, odata cu Sica. Cel care nu 
cunose dialectul oltenesc nu rar putea 
şti eare Zia cele cite don farine sint 
bune. La pg, 183 trebue să citim mä: 
tensză owi mălească 7): va trebui el 
lusus tipărit cu foarte imare băgare 
de sama pentru a nu se mai putea 
strecura greșeli de tipar, care, în ast 
meneau cărți, pol da naştere la incurs 
enturi zadarnice: inxfirgit va Irebui 
sa lie insoli! de un glosar care Sà cu- 
prinda traduse tomto cuvintele putin 
eunoseute din ambele volume, cu im 
dicarea precisă a paginii (paginilor) 
şi volumului în eare se afa. Pentru 
ca acest glosar să Be vit mal util, a- 
ulorii vor trebui să inregistreze, după 
ucelaş sistem. și cuvintele ale căror 
înțelesuri uu le pol sita, pe de ala 
parte autorit lrubue să se pue din 
punct de vedere de pildă al Moldu- 
venilor, care pu cunosc deloc d'alectul 
oltenesc, şi să caute deci a trece în 
glosar cit mai multe cuvinte şi a da 
explieaţii cit mal bane. 

GP 
H e H 

loan N, Roman, Studiu aupra 

proprietăte! rurale din Dobrogea, Ti- 


pografia „Oridiu“, Constunga 1907, — 
W0 pag. — Prețul 5 lei. 

Cunoseul prin studiul său „Dobro- 
ven și drepturile polities ale locuito= 
rile ei“, tiparit in 190%, autorul apare 
acum eu o nuu lucrare asupra Romi- 
niel transdanubiane. Opera d-lui Ro- 
man este insă departe de a À un sin- 
diu complect asupra proprietății rura- 
le din Dobrogea, de oarece, după cum 
marturiseste însusi uutorul în prela- 
ta sa, studiul asupra „situațiunii de 
fant: a propristaţii unubiliare dobro- 
gene. râmilue inea de ficul. Cartea d- 
ji Roman priveste subicetul numai 
din partea lui juridică, tāsind cu to- 
tul în umbra laturea economies. 

Lucrarea cuprinde dovă părţi deo- 
sebila : O introducere, în care pâsim 
pe de o parle o privire penaraliă aau- 
pra coadiținnii legale a proprietăţii 
funciare In legislaţia otomani. anali- 
zindu-se eu aevst prilej mai alen Co- 
iul funeiar otoman din 21 April 185% 
precum si dispoziliunile dreptului re: 
ligios relative la musteniri ; jur pe de 
al'a parle, o privire istorică usupra 
lezisluțiunii romine relalive la proprie- 
tatea dobrogeana. — Purteu a doua a 
lucrării este o simplă colecțiune do 
legi și regulamente, în eare sint adu 
nate. îulr'o primă serliune, leginirile 
otomane relative la proprielaleu ru- 
rala (eare s'an aplicat în Dobrogea până 
la 1552), iar In secliunea urmâăloare, 
legimarile române in legătura mai upro- 
viată sau mal depărtată ru subiectul, 
adlnotate cu cea mai noud jurispru- 


RECENZII 


An: 


dență a instanțelor Aodechtoreett, — 
Muneu de coordonare a d-lui |. N. Ro~ 
man va Ñ apreciată mai ales de spe= 
cialiști, 


C, Lacriţianu, Datele de să gi 
climi ce trebuiesc cunoscute Iu noi spre 
folosul agriculturei, Tipografia „Villa: 
rul”, Tirgovişte 1907.— 15 pg- 

Autorul are in vedere inlocuirea 
unei Jär agronomice a țării, fară de 
care nu crede pusibilă o agricultură ști- 
inţifică, — Este udevâral că Institutul 
nostru geologie urmireste Inlocmirea 
unei hărți agro-geologice, dar lucruren 
aegcasta, care ceru inci multă muncă 
și rabdare, vu BD toluşi neindestulaton- 
re pentru agriculturii, de oarece l-ar 
lipsit datele relative la elima şi alţi m- 
genţi nuturali ` tocmai de aceia d, La- 
eriţianu propune ra institutul goulo. 
gie sa fo ajutal si complectat in opera 
su de profesorii de Şliiaţi naturale, 
vare şi-ar putea luu surrinu de a face 
studiile necesare, In timpul sacantelor. 
Si brogura profesorului dela Tingo- 
viele are joen menirea să indice 
velorlalți colegi ai sai din (ară, 
metodele de urmat spre- u determi- 
na: !) relieful solului şi cauzele ce au 
determinat acest relief: 2) apele regi- 
unii in raport cu relieful solului; 2 
calitatea solului din punet de vedere 
fizie şi ehimzies 4) bogaţiile naturale 
wie solului și în fne 5) cundiţiunile 
vlimalica ve ar trebui cercetate. 


G, K 


Revista Revistelor 


Convorbiri Literare (Main). — 
O. A. Naum işi tipăreşte euvintarea 
despre Vasile Alexandri ținulă cu pri- 
ein desvnlirii staluei poetului de ln 
Mircesti. Tot atit de ditirambie şi cu 
acelaş olan, vorbeşte d. L Bianu des- 
pre Dicţiouarul d-lui 5. Puşcariu, care 
«ste în viaţă, pe care i-o dorim lungă. 

D. Tevbari Anlunesen incepe an ar- 
Licul despre „Cule“, în care cerretează 
dacă ele „sint sau nu naționale“, —si 
a cârui urmare o aşteplâăm spre n 
sorbi mai pe larg, (Am asteplal ai ur- 
marea articolului d-lui Mehedinți des- 
pre problema agrară, dar n'a mat: 
părul. D. MT, Djuvara vorbeşte 
despre problema pusă de Ledue ` ere: 
atiunea rieţii*.—D. Dr. G, Proca tra» 
lează, eu compateatu-i eunoseuti, „Al 
coolivmul la țara”, arătind primejdia 
lui st Indleind oarecare măsuri, enro 
ar putea întrina acest primejdios vi- 
qui, Două poezii de d-na Ana Omta- 
Kernbach, Și mai multe „rronici”, 

Lmeeatlărul (15 Maiu, | luniei.— 
D. G. Bogdun-Duică recenzează cele 
„Trei romane de Duiliu Znmllreacu”, 
scolind in rolicf--ponle un relief pu- 
țin cam exagerat—valoarea celor trei 
romane, fără ea să arate, cum trebuia, 
indiseutabila saperioritute a primului 
{Viața la ţară”) asupra celorlalte două, 
D. Murnu îşi urmeaza intoresantele 
sale schițe asupra „Monumentelor an- 
dico dia Roma”; D-nii Cinra şi Ciseir- 
jan publică placute burăti de priza; 


D-ra Cunţun, d Z. Birsan publică ver- 
suri; apoi dări do samă, cronici, ete, 
Admirabile ilustrații. 

Arhiva, (Masin, Iunie 1907). — Ani- 
bele faseleole cuprind numerosse Ar: 
țicole, al căror conţinut - jndeciad du- 
pă titluri—trebue sa fioxtrem de fn- 
teresant, Menţionamo Mijloacele de 
indreptara aie stării ţărănimii m- 
mine, articol inen neterminat, în care 
d, A. D Xenopol atacă „chestia (ra: 
neasei*, subieel re pare de sigur prea 
meschina pentru d. A. D. Atanusiu, ta- 
reel intituleaza una dintre vepirtbur- 
Unie sale lunare: Chestia |urâneas- 
că gi d A. D Xenopol”. Pe ucoste 
călduri raniculare, cotitoral va prefera 
să arorde insă toalf bine morituta sa 
utențiune noului colaborator de. Leon 
Cormovici, care in Rolul educativ al 
şiiințelor naturale venlileaza o su- 
mä de hiai vechi +i nous, Dupa ce 
stäruie asupra importantei acelor dis. 
cipline, profesorul universilar se in- 
treabă cu lilere eursive: nu se impu 
ne dar ca lor să li sa daie îutăeta- 
tea in educația maseur 2 Ha ds, de 
o mie de ni du: câri segi neovitalis- 
mal øruditului profesor nu este poste 
tocmai ultimul cuvint al ştiinţii weton- 
le; deşi poate nici științele nuturii si 
nici poezia retiziunilue nu ar avea ni» 
mie de cistigat dacă ar udinite mumut- 
clutura propusă de d, dr, Leon Cuzino 
vici, cure ue asigură că lyi Dumnezeu 
ji eslo indiferent dacă i-am zică goe: 


REVIST 


tron ori energon, totuși—gindiți-e! 
mai! elt ar elatiza educaţia m 
dacă anumite locutiuni popula 
imroşese acuma ` Pärel oazirmi 
] allor aşhzăminte publiee, ne pa 
traduse Ta formula —Afotpen t P 
da: „Naşterea și eegne ri 


va sl Electron. D Pf cca 
să dam dlui de": Ke 
f stiintelor an Cosmovici şi 
H ew urale r educativ 
erature, versuri 
t insa gusia pe 


să în „pulregaiu- 
„cel WKK) ce stäm po 
Se vir, cetitorul va trebui 
Seple Fasriculu pe... lulio, de oa 
| rëre Direcţia po face eunpseut iA uin- 
jorrit in arest sop pe vechiul comen- 
lator printana ultul „care este Romin 
nu nnal eu drepturile politice, ci ai 
aa drepturile inimel şi ale graiului,” 
Convorbiri Iunie). — Alrazem incă 
lata atenția tuturor coproprielarilor 
si Meconaţilor săi, ei ilustrul critic 
tul nu pricepe că a imita nu esto a 
capa, că a imite estè a erra, vonform 
insă eu renlilalea ; ră eminenlul cri” 
lie torturează pe Bruneticre pentru a 
sento din el cera ce nimeno n'a ne- 
gat ch este in Brunetière. Sføtuim 
pe neesti coproprietari şi Moceonți să 
vecomande ilustrului eritie articolele 
unuia dintre noi, „Probleme Literare", 
peniru a vedea expusă pe larg teo- 
ria că arta nu copiază rezlilaleu, ră 
in arta tolul e voca ce puna artistul. 
dar va, încă odati ! materialul de cure 
se serveşte artistul, pentru a-și rea- 
Gan concepția sa, trebue sa Be twal 
din realitale, creația sa să fie con- 
formă eu realitatea, urtistul să creeze 
, o une dupa chipal celei crealu de 
Dumnezeu, —autorul de nuvele isto- 
rice să erevze un veac XVI dupi chi- 
pul veseului XVI uşa cam Dumnezeu, 
in economia sa, a avut buna plăcere 
să-l creeze... 
lu rezumat: d. Dragomireseii art o 
| mare insusire de seriilor ` el conden- 


— 


Ann 


Wi 


„uit mai puţine cuvinte, rit 
nai muli fond; Niciodată o mui mare 
suniitale de.. inocentă n'a fost condens 
là iw mai puține cuvinte. 


T P.S. D. Dragomiresen ne trimite sa 


nvăţam de la studenţii şi studentele 
Desule.... Mii de mii do bombe! Asa 
lar, d. Dragomirescu fave şi spirit !? 
AU vazat vreodata un elofunt pres- 
tidigitator stind cu toate cele patru 
picioare ale sale pe o ghiulea? Ori, 
mai bine, imaginuțivă o vacă jucind 
pun des paliers. 

Hevinin Generală n inn: 
mintnlni, (lunte, 1907 Bucureştii. 

DI. B, Bann—O anchetă intr'un 
Seminnar—terinina interesanta ancheti 
asupru ideilor ca le nu viitorii preoļi 
eşiți din seminarul „Nifon? cu privire 
la raporturile sociule dintre pärani și 
wrâgeni. 

Apol, acest No. enprinle studii gen: 
pra molodirei diferitelor obierte din 
invațămintul secundar, datvurile d-lor 
R. lonageu, $. Popescu, AL bâreieii 
şi dp Ad, Proca. 

Săptămina (lunie).— Sub Lila) de 
Toemeliia agricole faţă de Princi- 
pii, «d. Panu a seris zece articole, lu 
care a dovedit magistral că 1) Nein- 
ter cenționiamul statului intre (areni 
şi proprietari este un principiu eat 
nu poate sta în picioare în faţa eri- 
tieii şi 2) Inter ventionismul vele In 
tradiția noastra istorica, căci da a- 
prospe doua sute de uni legile intercin 
mereu in raporturile dintro tarani și 
proprietari. —M, Pani nrulă vă alunei 
cind nu e vorba de raporturile dela 
indioid la individ, ci dela dani li 
clasă, nu pralo H vorba de nesmes- 
țecal statului. D. Panu arată enm in 
Rusia, primul-ministru n ajută en isi- 
torcențiunismul pâna acolo, incil a fá- 
cut un proect de lege, prin eare se 
hotăreşte ca Stalul va du bani tara- 
nilor să cumpere påmint, clud «i nu 
vor avea bani du njuns,— adica un in- 
ceput de unționalizare a solului; isr 


Lët 


G e 
bio 
= 
oe — ee 
à ep 


in individualistu și „neinlervenţio 8 

Anglie, guvernul aclual, spre u pâsira 
clasa fermierilor, a făcut o lege de ex- 
propia+e a proprietarilor mari !— Dar 
d. Panu—şi aiei stå importanța admi- 
rabilului sâu sludiu— dovedeşte ră ni- 
muie din ceeace propune actualul gu- 
vern rominese, nu e nou ca principin 
si pici chiar cu reforniui. Reformele 
Jui C. Mavrocordat, mai alea mürgi- 
nirea zilelor de lucru și fixarea se- 
cimelei sint un act de intervențiomiam 
în favoncen (rang, D. Carp, zice 
d. Panu, a citat pe... Diorleţian, en 
pe singurul... intervențianiul. Dacă ştia 
istoria Hominilar, paren nevoe de... 
Diocletian, căci, iala, de n cnundută 
Regulamentul organic: Impins de m- 
huzurile colosale ce sa fàcenw en pi- 
ranul, Regulamentul organit, prin lu- 
minuta influența a lui Kiselef, intor- 
oine şi hotáräşte: Cită pășune e dator 
proprietarul si dea ţăranului ai pen- 
iru cite capete de vite; Reculumen- 
tul  interviue pentru dreaple măsu- 
rarè a pāmintului; Regulamentul 
hotireste şi numárul orelor de muncă, 
ceeace pentru D-nii Filipeseu și Carp 
esto colmena aheratiei! Mai departe: 
La 15850, in vremea lui Alexanden 
Ghica. în Muntenia, se hotúrese şi pre- 
turie muncii agricme ; tot în vremoa 
ucestui Domn, din euuza lâcomiei pro- 
prielarilor şi #rendasilor, se fizează 
maximul prrțului pe care un proprie- 
tar sau arendag Il poale lua dela {a- 
run pentru imwgul inchiriat... -Un mai 
fagran) ameslee al stalului în joo: 
Hie libere dintre particulari se poule ?* 
se'ntreabã d, Panu. Tot pe ncea vreme 
sè firens cite parale va plati un {f- 
ran proprietarului pentru pâşunatul 
vitelor ce ar avea mai mull dorit nu- 
mârul legiuit ; jar imvoiala „lrberi* nu 
e permisă de Stat decit peniru vitele 
vare Ire peste numârul de 12, căci 
un Läranp care aven peste 12 vile, 
vu mai avea neroe să dle prole- 
Jai. —Im programul guvernului actual 


apune ca areumngui Să nu albă voe | 


arenda cu orice preț, ci eu cel 
* S treime mai mult decit plăleşte | 
mu ei bine, la 1540 orendaşul era 
inst, prin lege, la anu uite condițiuni, 
"hha liber de a impune țirunilor ori 
li “=upăşunalul vitelor, el. oda- 
ce br, ` neie, iseimponen zi ` ` 
tă eu arendarea `. jueruri, Deci pro- 
regulamenta anunta isyon y 
prietarul n'aves ? mpunea M 
ceum vrea de moşiu sa: i se uda, 
din uficiu ea, în coniruelele da area ` 
sii stabileasca purtarea urendașilor ©. 
țăranii, —Sub Mihaiu Sturdza, un ali, 
atentat In „libertatea“ de a contrneta: 
Se hatărâşie ca muncile intirziate, dach 
nu se fae la un an, peste dol ani obli- ` 
galiu să fe slinsa. — Arum penlruce 
loste aceste multe legiuiri? Din cauza 
unor principii? Nu! Ci din cauta unor 
abuzuri, care trebuiau slirpile! Cind 
sint abuzuri, cino să lo stirpenscă, 
dară nu Statul? Şi dacă sint abuzuri 
azi. şi ennservalorii nu propun legi 
cure să le stirpenscă, sau propun legi 
care nu-s menite a le stirpi — adi 
neinteroenționismul d-lor Carp şi Fi- ` 
lipeseu—apoi atunci este un scandal, 
„clei, zice d. Panu, nu-i permis mici 
unui legimitor. nici unni om de stat, 
ca si constate abuzuri şi apoi si @- 
dange : nu e treaba men en ai le m 
prim” — Legea dela 18964 fuco pe tărani 
liberi, dar imediat sint transformati ` 
in clacazi prin legou locmelilar ayri- ` 
cole dela 1566, raro da drept ir 
turalui dea choma forța public 
a sili pe ran să se țină dee 
mr În 1572, proprietarul are 
chema dorobunțul pentru ca a 
mine pe țăran la muncă 7 „lală, 
d. Panu, cea moi odicasă Inters 
n Statului facuta in fuvoarea pr 
tarului”... Şi d, Carp pg runoss 
cit pe Dioclețian, at d. Carp s 
impotriva acestei moutăți : 
Vionismul t.. Cind le convine 
venļionismul”, conservatorii 
impotriva lui !—-Asa dar, și 


_ REVISTA REVISTELOR 


fta Și intoricegte, intervenționismul estè 
iegitim,—este, mai mult, siogurul Iu- 
ru rel poale face un legiuitor, un om 
de stsl un guvern, cind o clasă nbu- 
rează de alta, 

In Critică şi Critiei, d. Panu seri- 
dică impotriva acelor critici cara far 
lin opera erilicala un prilej de n-si 
arita cunaştințile lor; cu alte cuvinte, 
d Panu este Ineoutra criticii impres o- 
niste, aşu cum o concepe sia faeul'o, 
ustificind'o, de pilda un Anatole Fran- 
ve. Apoi den constată că dupa Ghe- 
rea. nu mai nvem eritici adevarati gi 
isen literare dn nareenre vuluure, 
ri puma sta-uri pätimase gi persona» 
zial. Ar A putut ndõoga ceva mal 
muit = În oe de eritică, avem sentințe 
in doua-lrei rinduri, motivate de re 
laţiile personalo ale „critirului* cu cei 
„eritica ți“, —fâră nici o motivare, pro- 
habil de cele mai multe ori fara mă- 
"nt celirea operei eriticato“.—In Ma- 
shiari! m Europa, cuzul Vaida îi sug- 
pereuză d-lui Panu cileva ceasideraţii, 
intre care si acela că rasu explica 
mentalitaten curioasă si deosebita a 
1 ugurilor.— În Juderata lut Solomon, 
vd Punu araiä că neg judecati este 
up proceden nesigur, căci duch femeea 
rare no 8 „mama“ inbegte copilul, nici 
en War putea primi sn fe täint in 
daun, cci dubiroa ponte H puteraleă 
si [ara de „vocen singelui”.— Această 
idee d. Panu o desvnită in nlle două 
urticole = tegătura de singe gi legă- 
tura de creştere. in cure susține iile- 
va foarte adevărata cà nu exista vocea 
singeln? ida o mulţime de exemple) si 
3 tut rova ve su di po socoteala a- 
ceslgi vorit rezulla din contact, de- 
prindere, idei ete. _ 

Acwasta recensio a lual proporții cos 
lasgloz © vinu d-lui Pann, cate puno 
si gîndeşte atitea probleme, Revistele 
ou zeci de colaboratori ni ne dan a 
tita de lucru ca Săptămîna, caro are 
aumai unul, pe d. Panu. Şi pentru 
naij domni, acest pătrunzător cugo- 


tator, acest puternic dialo ctician, es- 
te numai un „humorist*! O, esto de 
sigur și aceasta! Și elti wau simţit'a 
pe prupria lor plela £.. Umorul dlui 
Pabu este nleatuit din logica, spirit 
de observatio şi ironie, Aveuleu nu se 
gāsese pa toate dromarile L. 
Economia Naţională, (April 

10T). — În Industria Naţională, d. 
€. T. Bâieoanu critica cirenlura Minis- 
terului care invita stabilimenlele in- 
dustriale ce sa bucură de avantajele 
legii pentra incurajarea industriei no- 
ionale, sa se conforme dispozitiei de 
a avea '/. dintre lucrătorii lor, cetălâni 
romini. Bona în prinelpiu, autorul 
crede că uceastă măsură nu poate îl 
exerutată decit cu prudență și considera 
din valo afară Insuficient termenul de 
o lană geapdat de Ministerul industriei 
acelor stabilimente care nu s'au confir- 
mal pănă arum legii, în termenul lo- 
gal denn, Funcțiunea economică 
a porturilor, arlirol dalurit d-lui Geor- 
ges Blondel, nre de scop a sorei, 
prinir'an studiu paralel. superiorița» 
tea economică u porturilor germane 
asupra velor franeeze, snperiorilale 
cure para u so dalari faptului că arces. 
te din urmă sint situnte în estuarele u- 
por urii aceesihile vaselor de tonaj 
mal mare, pe vind în Frana n pre- 
domnit multa preme preferinta pen- 
tru porturile naturale. — D.C. Filipes- 
eu rontinua, eu purtea demogrufics, n 
za Monografie economică a comt- 
nel Armăşeşti. Urmrară Revista ugri- 
coli, Roconziuni, ete. 

Lu Nouvelle Revne, (Junio. 1207) 
Panl-Lowis Hervieu, care a mnai ptu» 
lient iun această revista urlicole Te: 
lutive la desgrliaten la care u Mina 
azi reclinma comerrinlă, da un inte- 
roant articol: „Umorul in publici- 
tata“, in cure adună un maro MiImăr 
do exemple earacteristice peniro In- 
semnAtnten pe care n căpatat-u în i- 
vile civilizate recluma, şi pentru sfor- 
țarile ce se fae in serrielul acesteia, 


to 


MR VIATA ROMINEASCA 


în articolul „Farmecele Versallle- 
dul, G. Denaint descrie frumusețile 
acestei loeulităţi care a jucat un atit 
Ae mare rol in istoria Franţei. —.Ce- 
tățeanca Mailiard” este titlul unui 
lung studiu biografie pe care Martial 
Teseo il faee asupra cintărejei care 
a ilustrat „Opera“ din Paris In ince- 
putul secolului al XIX-a, Marie-Teresa 
Daroux, vupeanumită Maillard: pe 
baza unor documente inedite, autorul 
ounie in lumină temperamentul de 
luptatoare si weastei femei care a 
avul un nareeare ro! in Revoluția 
fvanceză. Maurice Pellisson, In arti- 
colul: „Un studiu recent asupra lul 
Molière“, face o recenzie critică a lu- 
evarii seriitorului-actor daner, Kurl 
Mantzius, „Epoca Ini Molidra” („Mo- 
lieretideu”). Senpul seriitorului danez 
este de n +xpune dezvoltarea tentru- 
lui francez în secolul al XVII-a şi de 
a nrāla ce n fost Molière ca director 
de trupă, ca regisor teatral, cu orator, 
weier tragice şi comie, şi creator al 
unul nou sistem de declamuţie. A- 
ceasta din urmă este parten noui pe 
care Muntzins o aduce, prin scrierea 
sa, ca contribuţie la cunoașterea vieții 
marelui seriitor francez. In articolul 
„0 dogmă care dispare” autorul ge 
nonim care iscăleşte „Un faminr-a- 
duce interesante observuţii cu prile- 
jul hotaririi pe care a Inut=n papa de 
a se revizui, „Vulgata“ de către ordi- 
nul hunedietinilnr, Dogma eare dispa- 
re prin acowsia esta: infailibililaten 
Bisericei cregline, 

Mal citam din numerele de pe In- 
vie: articolul Ini Ernest Tissot: Je: 
curile animalelor”, lămuririle pe ca- 
va le dă asupra lacului umgterei hei 
Mussel Armani Brette to articolul „Cu 
privire la A. de Musset“, și continua» 
ren Insemnatului studiu al lui Gilbert 
Stenger „Regnul emigrunților în 18147 

Merenre de Frnuce (lunie 1807), 

In conlinuarea Interesantei anchate 
in chestiunea religioasă : „daci a- 


. eege EE 


sintăm la e evoluție ori la o disoluția 
a idea gi m sentimentului religios”, 
revista publică în numerele de pe a- 
ceastā luna, alturi cu răspunsurile 
unor personagii de mai mică insem- 
nătate,—şi răspunsurile unor bărbaţi 
eu vw repulnțiune europeană. Citām 
dintre aceştiu pe poetul-flosof Guily- 
Prudhomme vare crede că „sentimon: 
tul religios Bind nesecabil en, unul ce 
o a trebuinta morală, lransformarea 
lui nu vu duce nici otata lu o distru- 
gere n dea divinității”, po BHjoerson 
care crede ca transformarea sentimen- 
tului religios va duee la sieparitis 
religiilor şi la confundarea lor intr'» 


„adurația comună Pepin n putere e-, 


ternă”; pe Dombroso care erede ci 
religiile na adaptează şi se vor adapa 
mereu, de şi foarte pe incetul In cul: 
tura popoarelor ` pe Æ. de Roberty si 
Gubriel Monod cari ered yi inlr'o di- 
soluție și intr'o evoluție, adică diso- 
luțin a seclelor şi evoluție a senli- 
mentului religios; pe Urbain Gobier 
şi pe I, Novicom varo ered Intro vi- 
itoare „religiune fără Dumnezeu” ; și 
marele crilie G, Brundea cruin i s4 
pare va „asistam la o disuluţie parți- 
ală a ortodoxiilor vurnpene”, Da re- 
marent e de sti dala numărul rela- 
liy mare al celor co cred intro dis- 
partie a sentimentului religios: din 
45 de raspunsuri, O sint în acest yens, 
şi unele dintre ale foarte calegorice : 
alfel Alfr. Naquet spune: „nu asis- 
tam lu o evoluție ci la e disoluţie a 
sentimentului religios”, iar literatul 
Marcellus Emants din Hagu spune: 
„evoluția sentimentului religios im 
pare că constă intr'o diseluție”. Nu 
lipsese nici acum răspunsuri, mal ales 
de ale clericilor, in cure nu numai că nu 
se recunoaşte măcar v evoluție, o slă- 
bire, a sentimentului religios, dar 
chiar se susține că se obierră oin- 
tarire u acestui sentiment; astfel a+ 
batele HI. Brémond npune : „asistă 
la o revenire, la o radesleplare a son- 


REVISTA REVISTELOR 


timentului relizias”, iar uu altul, ue 
bateje Wellerle spune vorbind de țara 
su „Germania catolică nu cunoaște 
niri disoluție niei evoluție a ideel re- 
Miginase”. E locul dur să zicon.: vite 
«capete alilea păreri. Dar ancheta încă 
mu e terminată. 

Din numerele de pe lunio mui re- 
anareâm următoarele : un aeurt studiu 
literar „L K. Huysmans şi misticismul 
naturalist- al lui Mareel Collicre; 
intoresanlelo dulo asupra pacifismu- 
dul In antichitatea chineză dintr'un 
arlicul de A. David : şi studiul lui Louis 
Dumour  „Detractorii Ini  Jean-Ja- 
cea”, 

La revue den idées. (15 Iunie). 

lutr'un art, „Herbert Spencer după 
autobiografia sa“, Ch. Duguet anali- 
zen vinļa si persmaltatea marginal 
tilosot. Träaäiura esențială u raracle- 
rului sau moral era nevolis de inde- 
pendenţă. Dispreļut autorităţii politice, 
religioase, sociale, ere o tradiţie in 
familia Spencer. Nou conforimizmul era 
o regulă pentru conduita Jui cu şi pen- 
Ara obiceiurile inteligeuţii sale. Arer: 
„lunea sa pentru prrjudecaţile curente 
era irezistibilă, Iocapabil de receptivi- 
4ute pasivă, el verea Jecturilar, plăce- 
rea conlrardietiei și gindeu prin anti- 
teză cu oplulile altora. Artivilatea lui 
Spencer a fus exclusiv cerebrală, pa- 
sinnen de a inţeluze şi prrocupirea 
mperei pe care vroin s'u ennstrujaseà 
tau absorbit cu totul, Calitațije lui a 
fective erau mediocre, În lumea sen- 
aalt ei a emotiilor el nu vedea decit 
materialele edificiului sän filozofie, O- 
meniren concreta il interess puțin. 
Afară de riteva prietenii de elita, eu 
Georges Elliot, Huxley, Lûbbork, el a- 
vea faţa do ronlimporanii säi o atitu- 
dine Jispreţuiloare. Ereziile lui Wina- 
Jerie de urlă trudează 0 cultură in- 
suficienta şi un pedantizm jogust in 
judecuta nperelor de imaginaţie. "Jä: 
hiciunea ger russ a Tel din vl un 
mipochondriae, continuu preocupat de 


KI 


zämnialen sa; wbredal de tona sur- 
menujului, imelinat câtră miruntropia 
şi nelnererător iu utilitatea urţiunii 

In Speneer, nu omul, ei cugelâturul 
depâgea media. El a avul in gerad 
inalt independența spiritului, vadile- 
renta pentru gloria uşoară si zeen: 
sele materiale și mai ales neea loja- 
litate intelectuală care l'a făcut in 
chip conslnal, să-și revadi si să-și 
modifice ideile, Cunostintele lui stiis- 
{ifco erau vasle, erle Blusolico insa- 
Heiente si văpâtule foarte tiu. O 
grijă Va chinuil totdeauna, acea a o- 
riginnliiații, De sici, alitudinea lui ne- 
imerezăloare sau agresiva faţă de 
orice cugetare streină. Inacresibil sim- 
ului istorie, urea eu tenacitate anti- 
chitatea si priveau cu indiferenta iste- 
ria conlimporană, afera de scoe aso- 
cietăților anglo-~axone, Sistemul siu 
filosofie are nu caracter profund bri- 
tanic, mai ales prin curnelerul său 
prartie, 

Revue de méinphysique et 
de morate. (Mat 1907). 

Ioirup artirol „Logiea şi intuiţia 
in matematției” wule Roret sustine 
necesitulea unei reforma pedago ico 
in modul de predare al matematice- 
lor, Independent de utilitatea prac: 
tien a unor ennoglinți porilire, sro- 
pul exențial al invățămintului male- 
matieilor, din punet de vedere al for- 
mării spiritului, a fost dezvoltarea 
eulitaţilur logien, Acest scop trobue 
sa rÄminā, dar nu trebue să fe sius 
gurul : iovăţamintul mslematicelor tre- 
bue să dezvolte si calitățile intuitive 
In iurațânmniatul superior al matema 
licelor, Ingieu trebue amesteculă cu 
intuiţia, în cel elunentar insă, arest 
amestec ar rises să udură confuzii în 
unele spirite. E preferabil să se dez- 
volta entităţile logico ala spiritului în 
unele rap) alg patapnalieilur zi cela 
de intuiție tu altele; erch logira la 
aritinotică și algebră, vele intuitive 
la geemelriw Penlru aceastu trebue 


EI VIAŢA ROMINEASCA 


o 


reformat ia mare parte, imrâțâmintul 
geometrisi. 

L. Weber in „.Morxla luf Epictet 
si nevolle prezente ale invăţămin- 
tului moral, arata vă regulale mo- 
raisi stoica mia alt seop și nu tind 
la ult rezultat decit să substitue prin 
repetiţie, refexelor impalrive, reflexe 
de inhibiția şi renețiunilor emotive, 
teacțiuni intelectuale, Ele pint un pro- 
gram de educaţie a reacțiulilor piho- 
alriee provocate de vinu sociulă si 
penteu cine le indeplineste, un pax 
valra slâpinirea deplina de sina. 

J. Wiibois începe ua studiu asupra 
„Cugetarii entolira în Franţa la ince- 
putul seolului ni AA." 

Rovne phiiosephigne (une 
17), 

Bernard Laroy în „Natura halu- 
cinațiltor* susține că niei intapsita- 
tea reprezent rilor, miri localizarea 
Jor in spaţiu, niei bogăția detaliilor 
imaginale nu sit de»juns peniru a 
enrurieriza sin explica halucinsțiite. 
Condiția prima a halucinagiilor e, după 
el on mad particular Je succesiune nl 
grupurilor de imagini cari in arest 
caz pu aliro da vointa rubieetulni ei 
de fenvmenale lumei externe, Izrnrul 
acestei conditii e exagerarea atenției 
antometice şi corporale eu diminuția 
celei volantare. Halurinaţiile implica 
o sinteză u reprezeulârilor diforiia de 
acea rare caracterizanză atenția nor- 
malá. 

In „Haiucinaţiile din punet da vea- 
dere psihologie” L. Dupuis reognbnte 
teoria psiħholegirā obicinvita a haluci- 
națiilor, după rare weestea sint dato- 
rile hipertrofisi si branstnrmirii in- 

Irinseco a imaginilor și teoria ana- 
tomică care le explirt prin iritatia 
internă n centrelor senzoriale, 

Dupa el, caracterul esențial al ha- 
Imcinaţiilor e exteriorizareu spontanea 
a reprezentărilor gi areusla e in ra- 
lație intima et mtusdifegräie aiephiei, 
[agite un un caracter ideal cind 


—— 


se deşteapiă Inir'un spirit atent, sin! 
exterioure Inter unn) neatent, Ele nu 
ne apar ex perrepții numai din enn 
atentiei, ea numai ne împiedică sa 
fim halneinați. Cria ra constitue idea- 
litatea imaginilor. nu-i bogăţia lør, 
enre ni-i totdeauna mai mici ra scar 
a prreepțiilor. ri dependența tor sim- 
DIS în raport cu voința. Halurinațiile 
rămin inafară de sinteza personali. 
Pentru a putea explica din punet de 
vedere cerebral balucinaţiile, trebue 
să stim In re varietăţi diferite de nc- 
livilale nervoasă rorespumje exerulia 
antomalică sì execuția inlentionala n 
neoleingi operaţii mmeninle ai care e 
orpanizmul funețional al asoriatiei sis- 
tematice si acel al finalilații psihice, 
Rerne Latine., (Martie, Aprii). 
Intr'un articol nsupra lui „Josué Car- 
duceti” Julien Luchaire analizează teist- 
perumentul marelui powt si ratā iz- 
voarele inspiraļiei sale. Carduri a 
fost. după el, poetul demnitatii itali- 
ene, arensiu a fosil inspirația lui en 
profesor, erudit, eritie, jurnalist, sens- 
tor, en garibaldian sau mazzinian, ca 
poet sulirie at en poet epic. Proocu- 
pările poelire au fost In e! totderuna 
siriua legate de elw palriolice, Ma- 
rea pasiune a vieţii sale, alturi de 
cea putlriolică, a lost rlasirizmul antie 
Și isie și ura eontra romantizmului și 
catolicizanulni, a inanzomismului, emm 
il numea el, Reprezentant nl elasicir- 
mului naţional, operan hi dominata de 
un moralism sole format din exaltare 
intelectunlă, dispreț pentru umilitatea 
şi resemnarea rreștină, entuziasm ai 
devutament pontru ideile mari ale n- 
menirii. eult pentru viața indepen- 
donta şi energirã, Inspirația lui a fost 
totdeauna anbelerieala, liberală, de- 
moeratică, dar în ultimele lui poezii 
amòräriunea şi ura su føvut loc con- 
templării ralme şi milei. Poet supe- 
rior, Carducei e lipsit de acel nepre- 
vasul adine al gindirii care apare la 
Dante sau Shakespeare, la el elabora- 


REVISTA REVISTELOR ZA 


ren artistică e mai genială decit ela- 
mentele din enre s'a compus opèra, 
Materia poeziei sulu e simplă ṣi pri- 
miliya, caracterul ei e prolund italian 
şi prea puţin universal; marea mig- 
care socială europruuă, activitatea sti- 
ințiăca a secolului nu mical prea pu- 
{iu pe Carducei, Nuwlura a descrisa 
in chip solemn dar in linii prea su- 
suare şi monotone, Arta discipolilor 
sài, d' Annunzio si Pasruli e desigur 
"mat rafinata. Poet puternice gi dumis 
nator, Canlueri va ocupa un loc de n- 
mate intre marii elusici, sublini tot- 
deuuua, deveniți insă prea simpli gi 
prea ingusti peniru nui, 

In Leibnitz l'Europóen, Fuguet ue 
valizează cartea lui Barusi: „Leibniz «t 
l'organisalion réligieuse de la tørre.” — 
Ee vorba de un alt aspect al lui 
Leibniz da cit vel indeobgte cunoscut. 
Leibniz a urmarit „reunirea“ Europe- 
nilor, peniru ca, reuniți, sa duch ere- 
dinta şi cultura pe tot pămialul, —A- 
ceasia a urmăriteo mai intai material- 
minte: Sin gindit mai lutaiu ln Louis 
XIV, cere sà cucereasca Egiplul, devi 
să pâtruudă la „necrediucioşi”, apoi 
la Petru cel Mare, care să „reuneasca“ 
Nordul şi să pălruuda, iu Orient, la 
„Becredinciuşi” ; apoi, desi protestant, 
s'a gindil lu Josuiţi, mai ales că „lie 
beralisenul* sl stuleranța” lor îi pti- 
cenu de sigur, dar mai ales pentrucă 
opera lor misionari era coea ca-i lre- 
buis.—Apoi a urmării Leen sa spiri- 
Dectian inte „Reunirea” prutestaaţilor eu 
catolicii. Leibniz, in scrisorile catea 
Bossuet, urgummentează că deosebirile 
intre ramurile catolice (gulicaai, quie- 
Det, janseniști, ete) nu-s mai mici, 
dacă nu-s mal mari chiur, ca intre cn- 
fuite) yi protestanți ; atunci aceglia de 
ce să nu se reuutawi? Der Bossuet 
e scepiie, lată ce extrage Fuguet din 
serisorile lui Iossuel: Hummel nu 
crede in „estolicismul* eventual al 
protestanților, peatrură Tunperamasns 
tul pruleslaul este nesupunerea lu au- 


toritute, esto liberul examen, interpre- 
lsreà personala ; pe de alla parte, el, 
palican. se lemo de „ultru-catulicisnul* 
lni Leibuiz. case merge prea departe 
ai unitarismnul său ; se mai indoeşte 
şi de „cutolicismul” lui Leibniz, căci 
acest enlolivisn e pros exugoral ca 
să nu fie voluntar, deci Bossuet pre- 
supune vă Leibaiz e ralulie pentrucā 
vrea să fie—Şi, enl cure avea drep- 
tute In fond, era Leibniz, zire Faguet, 
Ideea lui Leibniz, azi e pusa In ordi- 
nea zilei de Roosvelt, OH un buffu- 
merican ? Se poale! Dar ideen Bio 
buna, mure a face forma vulgari (darà 
e buff) sub eare oa e aruncata in jume.. 
Nuova Antologia (| Iunie 1907) 
Alessandro Lustig, Condiţiunile higi- 
enice in scoalelo noastre. Aulorul 
a fost Insðreinal de cäiträ comitetul 
congresului anlilubereulos, ţinut um 
Milano in 1904, a Dee o ancheta 
asupra condițiunilor higienice dis sco- 
lile primare din Italia; convins tusi ca 
observarea regulelor igienei are o 
lol atat de mare lwsamnitale si in 
şewiile serundare, și-a extins vercetà- 
rile gi asupra acestora. Neputind cer- 
eeta abanlul toute scolile publica din 
italia el zica ales drept cimp da observa- 
ție citeva provineii dän Italia de Nord, 
altele din iulia veniraié şi allele din 
Maliu de sud ai insulara. Rezultatele 
lu care l-au dun aceste cercelari siul 
fuarte trisle. Majoriluten şeulilor nu 
numui că nu coolribuese la sporirea 
puterii de suloapārare a orgauisraului 
şi niei pu siut un mijloc du insânăto= 
Site, dur provoacă ele ingie slăbirea 
sănalății şeolarilor, Cele mai multe 
localuri au fost cousiruile penlru cu 
totul alle scopuri gi siat numai inchi- 
rialy pontru școli; le lipsese aerul 
lumina, npa; multe sint omede, Båu- 
cile pe cure stau elevii, sint lu foarte 
mulle cazuri nişte adevărate insiru» 
mento de ` Luriurg, Asistenţa seolară 
(cantine, distribuiri de huine, colonii 
do vara) e foarte puţin dosroltala, ex- 


208 VIAŢA ROMINEASCA 


replind numai citeva centre mari: Mi- 
lana, Turina, Bologna, Palermo, Roma, 
Padovu  Fdueaţia frica gn poate da 
bune rezultate, cele mai mulle seoli 
fiind lipsite de săli de gimnastică bi- 
pienice. Supravegherea ranilură, cu 
loata că e preserisă de lege, nu există 
in veulitate de loc; elevi alingi de 
Piisie ori bolnuvi da lupas, sint inve- 
iUa urma cursurile, furmind astfel 
forare de contagiune pentru camarazii 
lor. Programul do reforme pe care-l 
propune nutorul conţine 7 puwele, din 
care & nu cor de cil aplicarea enn- 
stiinelonsă a unor disporiții prevăzule 
de mult în regulamentul senitar, ceen 
ve Insamni că și Ja frații noştri mä- 
surilo bune sint numai pe hirtie; Im: 
tre alte måsuri noni, autorul propune 
iastituireu unui serviciu de medici 
scolastiei, citind en model Japonia, 
care poseda astăzi mai mult de zece 
mii de usemenea medici. 

Rivista d'ltali (ont 1907). 
S. L. Roca, Dezvoltarea comerțului 
exterior al Germaniei. Autorul, enn- 
sul italian, își propune să exumineze 
cure sint procedeurile nrnale de Ger- 
mania in cucerirea pietelor comerci- 
ale, Causa principală n suecesalui co- 
merjolui german, ziee el, stă In ar- 
monia ep domneşte intre industriaşi 
și vomereianți, căci cea mai mare 
parte a maâriurilor nu este expor- 
tată direct de fubrieant ci trece prin 
minile exportatorilor și comisionarilor. 
Fubricanlul, mai ales micul fabricant, 
gu ar putea să se ocupe singur en gä- 
sirea pietelor de dosfucere ` n-ar avea 
pentru acoasta nici priceperea necesară, 
nici timp si nici capital, căci rolul 
principal in export il au micii fabri- 
cent, după cum rezultă din stalistica 
industriali din 1895. Organizaţia ex- 
purtării Germane e din cele mai com- 
plicate şi Incepe totdeauna vu studiul 
ingrijit ul ţării cătră eare se indreapta 
exportul. Șeful, sau unii din asociații 
firmei exportatoare, cunoaşte din ex- 


periență țara, îi cunoaste limba, abi 
celurile, nevoile ` poseda apoi nume- 
roşi Impiegaţi, care eunose limbi siri- 
inu şi imeranismul camerjului inter- 
național; în serlag limp dispune sł 
de capital, ceea ce li permile să 1- 
corde credite. Asifol se explică repe- 
dea creştere a clientelei extraenropene, 
văci desi in prezent clientela enro- 
peapā e eu mult mai insemnata (din 
5 miliarde SM) milionne mrri, care 
represinia exportul Lotul german, A 
miliurde şi jum, absoarbe mum Eu- 
ropa) totuşi pe când clientela euro- 
peană a creseul, dein i898 la (NK: 
cu IA cea extrueuropeană a crescit 
eu Sifa Dn al doilex rind u rontribuit 
la uceastă inflorire şi organizarea tran- 
sporturilnr pe marila eñi Buviale cm 
Elba şi Rinul; pentru aceasta organl- 
zare Germania n-a eruțal niel o jertfa. 
Toute mceste progrese însă so dalo- 
rese spiritului de inițiutivă sistematică 
privată, nu oficiulă. Guvernul a Inţeles 
perfuet că rolul său în favorizarea ex- 
portului, consistă numai in publicarea 
räpede şi couştiinrinasă a tot acera cw 
priveşte relațiile comereiale cu străi- 
nätatalea, ȘI in această direcție, itt 
ultimii nni, s-a acul faria mailt, Spi- 
ritul de inițiativa privata, e format 
insă de temeiniea preparație edura- 
Ueh pe care o dau şcolile comerciale, 
raăspindile in lonta Germanis 
Dentsehe Revne (luni 

Profesorul Pontus Fahlbeck, membru 
ul primei camere suedeze, lămureşte, 
intr'un articol, pentru co Suedia n-a 
declarat războlu Norvegiei. Se ştie 
că eu ocazia dusfacerei Unirii neestor 
două țări. toată lumea se uştepla la 
un råzbolu intra ele, De ce războiul 
n'a avut loc? Primul răspuns, zice aw- 
torul, ar putea fi: Regele n-a voil. 
Răspunsul însă, sub această formă, 
n-ar fi complect, câci regele n-a voit 
Bindea cea mai mare parte u opiniei 
publiee n-o voin, şi n-o vois, finden 
ua războiu intre ambele țari mar f 


avot niri un senp. În adevăr, peniru 
ca răzbniul să fi avut un scop, ar fi 
irebuit să se urmărească ssu rhzhu- 
parea pralru o nedreptate suferită, 
saun reslubilires Unirii. «sau cucerirea 
unei părți a Norvegiei. Rarbone nui- 
inai pentru răzbunare nu së mai in- 
Ire prp | astazi intre popoare civilizate 
ei uumui faţa de popoare sălbatice 
sau pe jumatate civilizate, Anglin u 
fost silita, in felul neesta, să poarte 
mai multe räzbuag si tol uşa se im- 
Ihnplā lucrul și intre republicele A- 
mericvi cenlrale, dar în Europa, res- 
pectul vielii omeneşti şi constiinta co- 
insalalor jecile ca cero un razbolu, nu 
modiicul opinia publică. Menţinerea 
ori restabilirea unirii nu putee fi do- 
rita decit dară se admiten o cumpleciii 
transformare în modul ei de u Ñ, caci, 
experiența facută n arâtat ca unirea, 
aşa cum exista, pu era decit o enuză 
de cunlinuă neplicere pentru Suedia, 
Dorința de a cuceri o parie a Noryo- 
gie!, n-a Ups, poate, multur suedeji, 
dar o examinare rere, 3 convins ma- 
joritatea poporului ch aceasta ar Bn 
Eresatä, Mai tutai ideea de a rapi prin 
zortä, e laşie de ură de la poporul- 
frate, jignea sentiinealrle mullorsa ; m- 
poi o asemenea faptă ar H facut pon- 
iru totdeauna din Norvegia cel mai 
ueimpăcut dusmun. Dugmânia Norre. 
giei, dalā Bind vecinatatea Rusiei, ar 
f iosemost peniru Suedia o mare pri- 
mejdie, Primvjdia n-ar îi fost numai 
din partea statului rămas induşmanit 
pe vaci, dar şi din purtea «elor i- 
nexaţi, vci, in timpurile de faţă, o 
anexare nu mai lusamuă o repede 
desna ļionalizare. 

Deutsche Rundschan(lunilt07). 
Cunoscutul filolog Erns? Tappolet se 
ceupă, Introun foarte interesant studiu, 
de Limba eopilulnl. lu timpurile mai 
goen, zice el, interesul peutru studis- 
rea copilului, din toulu puuelele de 
vedere, a croseut foarte mult, Dui oa- 
meni au contribuit la acoasiu ` Rou- 


R EVISTA REVISTELOR Kn 


sseuu și Darwin, Pentru cel dintai co- 
pilul reprezintă natura sănătoasă, nea: 
liusă, slintă : peniru evl de ul doilea, 
copilul vele omul in evului, Intere- 
sul peulru copii. a Demi şi po lilologi 
să se ocupe cu limhagiul enpilului, 
rei perioade curaelerimază wvolulia 
imbugiului copilului: perioada ţipă 
tului, a gângurilului si a vorh, 
Perioada Intaia mare importanță ` este 
timpul despre cure Rabelwis, ln po- 
veslea lni Garganlua, zice ` tearzaniuu 
passa ce temps romme les petits en- 
fants da pays, c'est à savoir: A boire, 
manger el dormir, À mangor, dormir 
el boire, à dormir, boire et inanger. 
| Tipàtul coplilor are numai importanti 
de a ñ o excelenta gimnastica n pli- 
miilor şi a coardelor vucale, Vine u- 
poi gănguritul : cu şi {iprtul, este in- 
voluntar, si emnsista numai din imiş- 
cări de ale mușchilor. Sunelele produse 
mai intai sinl mearticuluto și sint de 
o varietute uimitoare: copilul pro- 
duce mult mai multe sunete de cit va 
avea nevoe mai lirzin; le-care copil. 
in perioda pănguritului, este apt pen- 
tru oriee limba din lume Cu vremea 
sunetele nearticulate devin arliculule, 
In ce gir apar sunetele articulate” 
Fritz Schulze, crezuse odinivars că 
s'ar putea aplica desvollării sunete- 
lur, legea celei mai mici rezistente, 
dar observuliile minuțiosse faente in 
urmă, ne arută că nu poale fi vorba 
du nici o lege. În nceastà perionda a- 
pare o particularitate: repeţirea silu- 
belor. Trei grupe se pot deosebi aiei, 
-1) cuvinte formato sponluneu de co- 
pil, cărora adulții le-au dat un ințeles 
(paps, mama): 2) cuvinte luate din 
mediul ineunjurätor wawe (weh). dodo 
idors, dormir), faufan (eufantk 3) eu: 
vinte onomalopoelice: wuuwau (chung: 
le). Acest stadiu face tranziția la a 
treia perioada, a vorbiriiPCopilul tu- 
sută cuvintele prin imitațis sunetelor 
farà sa le știe ințelesul; la inceput el 
nu pricepe de cit gesturile și mult 


wa VIAȚA ROMINEASCA 


mai tirziu asociază iuțelesul en sune- 
tele, Cind in shħrgit, copilul a pjuns 
să vorbeasch, ceta ce e taracteristie. 
este lendivța de n simplifien, Dieren 
priucipiului analogici. Ast-fel un copil 
francez, după ce fusese Invăţal sā 
zică cong diles şi nu rous disez, a Ip: 
ceput să zică vons Lies, Alt eopil după 
analogia lui druit, droite, lormeast si 
la roi, un femenin proite 3. n. m, 
Sozialistische "onnis-Havfie, 
(luni 1907), Efugzal Bernstein, Patrio- 
tism, Militarism şi Social democra- 
ție. Cu ocazia unui diseurs tinut in 
Reichstag de deputatul socinlist Nuskha, 
o purto a presei socialiste germane it 
eritiest cu violenţă un pasaj din a- 
cest discurs, în caro se spunea ci în 
caz du razbolu din parta vreunui 
veriu, Socialiştii ar fi gata sa-si jort- 
leuse viața prealru upărarea patriei, 
Bernstvio, Juind aphrarea lui Noske, 
precizează care lrebue så fe ntitudi- 
net Socinlleamoerației faţă de patrios 
lise et militarism. Palriotisinul, zice 
el, in sutele moderne nu esto un sen- 
timent elementar cum, pe o ultă treapta 
de civilizalio, era miet sentimentul 
de solidaritate u comunităților da a- 
cecuşi origina: e drept că totdesuna 
lu trupe de oameni- tie cà erau imer- 
cenari pori suldati siliţi Ja serviciul 
militar—s-a deavoltal un sentiment de 
sulidarilale, dar ucel senliment nuera 
decit spirit do corp, mu patriotisme. 
Statele moderne n-au egil in mod ore 
ganie dintr-o rrestere nulurală a uni 
națivuniitaţi et sau Jura) prin aite 
inijloace ` eweeriri, cumpărări, gau: 
tori ete; vremuri Iindelungule an phi- 
sudul foarte pulin din unilulea unui 
organisin format ci, cu It: giuwl at nu- 
mai sub influența unor feluri ecn- 
praiel, uu câpălul o oarecare umilele, 
Ca urmare, in masa poporului, multa 
vreme pu su putul dozvolila senlimen- 
tul de stal-naţionul, vi numai patrio- 
tism Joen! şi spirit de corp. Dar en 
toute că statele nationale moderne nu 


sau fonnat în mod organig ela sint 
totus organe ule unui corp mai mare, 
ce se mumeşie omenirea civilizată, 
care e prea intins peniru u putes 
forma o unitate şi care loemai da u- 
ceea nre nevne de »sintela naţionale 
ca de nişte organe foarte importante. 
Din neest punct de vedere dar, sotiu- 
lismul poute și lrebua să fie național, 
fară a fi peniru mcensta In contrazi- 
cete eu conștiiu|n cosmopolita, Chiar 
cine cinli: Ubi bese, ibi patria, re- 
cunoaşte o patria și, canfaru vorbei: 
uiciua drept fară datorii, recunoaște 
şi datorii eäir dinsa. Una din primele 
datorii însă față de o coler-ivilute, este 
lupta pentru avatirnurea şi pezlirbirea 
el. Pria urmare, alunci ciud prin mi- 
litarism se Wich po educația poporului 
in sensul de a şti să-şi upero ţara și 
a fi ju stare, la nevoe, nu numai de 
a alunga dugmanul ulură din țară vi 
şi de a-l ținea in mfară de (urt, se 
cinldemorrațin nu numai ră nu poate 
avea nimic impolrivă, dar trebue Joc 
să lupte pentru aceasta, 
Contemporary Review, (Iunie. 
1007, Landen, — DL J. EUis Barker- 
Starea financiară a Rusiei #tudiazā 
politica finnnetară a acestui mare im- 
periu în legălură ru slurea polilivă a 
Europei: „Evululia puliieă a Europei 
ulirnă punte mai pulin de tendințele 
«xpanzianiste vla Germaniei deelt de 
polilica limaneiară a Rusiei", Autu- 
rul appale ci mny se nevi care propun 
en remediu pentru actuala situaţie erl- 
teñ Biuuneiară n Rusiei: reducerea 
armutei In adevar, Munia face chel- 
tveli enorma en urmata în timp de 
poce, dar så nu se bile vă ea are cen 
mai inlimsă suprafața si cà aro de ve- 
cine pe Germanie si Japonia, cele mai 
ambitioase stole expamzionmiste din 
jume. Rusia nu poste si-si micsoreze 
numäral armitoj, fara să-şi pue in pri- 
mejdie existenta eu stat; mai mult, 
ea aro novot incă de noui eheltweli 
pentru a-şi imbunătàți starea armutei. 


Pe lingă nevoile armulri, Rusia are 
bevoe de bani și pentru ridicarea 
nivelului inleegului ei sistem admi- 
nistrutiv. Faţa de nevoile pe cure le 
aro statul, Rusia e o tară săracă: u- 
grieultura e uproape singurul izvor 
al buogâtiei naționale. In Rusia nu- 
mai 14 la sută din luenitorii tarii Jo- 
evesc in oraşe, restul de 5% la suta 
sin! țărani. Ca cineva sa-şi Duch Idee 
de puterea financiară è Rusiei, trebue 
să examineze starea agriculturii ei şi 
starea economică a țarauului, Nici in o 
țara agricola țăranul n-u sărăcit atil 
de mult ca în Rosta; din cauza spo- 
rului iute al populației, pămintul vul- 
tivat de [arsu a ajuns din ce m «a 
mai pulverizat, aşa că el azi no mai 
puate hrăni familiile cure-l lucreaza, 
Apoi, deși Rusia are cel mai fertil pà- 
mint din lume, din cauza primitivită- 
ţii exploatării, el rasplăteşte cel mal 
slab munen omului. Acrul de pâmint, 
de pilda, produce în Germinia 2324 
benije de griu, pe cind in Rusia, care 
are pàmint mai bun, aerul produce 
numai Do hanife, Numarul vitelor 
de muncă a seâzul intre 1570-1900 
cu 205 la suta. După statistica lui O- 
serov, in 1552 eruu 286.9 lu suta dintre 
agricultori care nu aveau ent, jnr ini- 
tre 1591-1506 numărul celor fară rni 
s-a urcat lu 32 la sula. E evident ei 
agricultura — uproape singurul izvor de 
bogaţie lu Rusiu— docade, Astăzi ma- 
rea majoritate a populației, in Rusia, 
sulere de fame permanentă degi cifru 
exportului cereslelor s'a impatrit dola 
1566 1599, Mult timp Rusin gia e- 
chilibrut budgetul en Imprumuluri; 
cied eu a Ilres că acest sistem o 
duce la faliment, a incereat să-şi mic- 
şoreze cheltueala cerula de armata, 
Pentrn acest moliy Rusia n luat in 1808 
inițiativa Conferinţei dela laga. Raz- 
boiul cu Japonia a silit pe Rosia să-și 
Däreg ach (pech duturia publica, Nici 
«lata ca agum Rosia nu poale H mal 
sinceră sprijinitoare u păcii, Rosia tre- 


REVISTA REVISTELOR ano 


bue să se razime numai pa izvoarele 
nationale de bugàļie, iar aceste izvnuro 
sinl pren slabe pentru nevoile statului. 
Aci stă situația eritică a finanţelor Ru- 
siei. Darile nù pot fi sporite fară rien, 
rea prosperității materialo n populației, 
teen ce presupune: ugricultura siste- 
malita, cài ferate, drumuri, reforme... 
Dar aces e Imbunatatiri eer timp şi 
*aorificii, In adevar, greutațile prin 
cure troco Rusia sint enorme. Cu toate 
că Rusia a facut sforţari mari să cro- 
eze o industrie care sa indeplineasca 
lipsurile agriculturii dreszute, ea tre- 
bue să se convingă că seâparea ej nu 
sta decit in regenerarea ugrieultarii 
ŞI mevastà regenerare să se fară ina: 
inte ea Argentina și Cunada sa ajun- 
gä stăpină pe pinta cerealelor din 
Europa, Ducă Rusia nu ar pulen sch Da 
din aceste incorcâturi decit prin fali= 
inent consecințele politice vor f f- 
mense, Franta, în special, ar suferi 
un adovăral duzusiru: es ar Ñ sirā- 
cita şi iudustriu oi parntizatà. Finan- 


Zeie Franței ar fi luvite şi ou ar mai 
putea itreținea o flotă destul de mare 
spro u putea Uuen in friu pe Germi- 
nia, Slăbirea Franţei ar ridica Gèr- 
mania je rangul de Putere cundora- 
toare in Europu: en ur ajunge stàpind 
pe o parte din Austro-Ungaria, din 
Asia Mies şi din Asia Centrala, si ar 
reduce la ininimă importanţa pe ma- 
relo imperiu rusesc, Do aceea numai 
in interesul propriu al Rusiei nu este 
en criza ei lnanciură să se stirgască 
prin. faliment, 

North American Review. 
(buin, 1907, New-York) DL Chartes 
A. Conant — Datoria noastră in 
Cuba—indreptajvste intervenția Sin- 
telur-Unita in Cuba prin tratalul cu 
Spaziu în urma războiului Americar 
Spaniol şi prin actul din 2 Martie 
1904, prin care met „Guvernul din 
Cuba cunsimte ca Statele-Unite să-i 
exurcile drèptul de intervenție in fo- 
osul păstrării independenţei cubane...” 


iu VIATA ROMINEASCA 


De altfel nu numai Americanii, dar 
chtar ṣi Englejii, Germanii, Francejii 
si Spaniolii îşi dau seumă că intere- 
‘ele lor ar fi mai bine proteguite de 
autoritatea Statelor-Unite de cit de gu- 
vernul unei republici eubane, In Cuba 
chestiunea de rasa e numai inciden- 
talā, latre Albi şi Negri e o nume- 
roasă populație eșită din amestece de 
rase, populuţie care formează vlasa 
mijlocie. Viitorul acestel insulo ulirnă 
de o bună ndministraţie, Izvoarele gp: 
turale de bogăţie zahar şi tutua—ale 
tarii pol îi sporite prin tnmulţirea cAi- 
lor ferate şi prin o administrație rg: 
țională. Dar capitaliştii nu vor pri- 
mejdui capitalurile lor in intreprinderi 
de drum de (er pină cind Cuba nu 
va ven un guvern care să inspire un 
caracter de siguranță şi permanență: 


Stalele-Unile sint datoare să guran- 
teze acest caracter guvernului ruhan, 
Această intervenţie a Stateinr-Unite 
nu e incompatibilă eu „self-govern- 
mentul“ Cubei. Actualul guvern pro- 
vizor ul Cubei are datoria să introduca 
in țară unela din reformele care at 
facut din Egipet o țară prosperă și 
fericita xub autoritatea engleză, In- 
tervenţia americană u dat roade bune 
in Florida, Louisiana, Texas şi Cali- 
fornia ` ea va da desigur şi in Cuba. 

Review of Reviews (Mai, 1907. 
London).—Caracier Sketch din nevasta 
lună e consacrat Lordului Cromer: 
Regeneratorul Egiptului. — DN. 
Stead erede că istoria regenernrii 
Egiptalul intrece în interes romantice 
ori-ce faptă mare din analele epocii 
de aur a Elisabetei. 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE 


W. Rein, Grundriss der Ei mit 

dëng auf des Lieben der Gegen- 
wart, 2 Aull. Osterwieck (Harz), 1906 
Verlag von A. W. Zickteldt, 

Cunoscutul elician și pedagog. igi 
expune sinlomul sãu de etich, care 
exle puternic infloențat de concepțiile 
herbartiane, numai ca se di mai mare 
importanţa viulii sociale. 

Annibnle Puntore, G. M. Gupau 
e la genesi deif" idea Ai tempo, „Coe- 
pobium":, Lugano, 

Un rezamat al ideilor filozolului 
francez asupra coneepliilor de timp şi 
pn şi a Irecvrii dela ideea de spa- 
țin la aeren de limp. 

Giovanni Gullo, JI problema 
della libertà mel pensiero conlempora- 
neg, R, Sandron, Milano, 

Autorul sindiază formarea şi evo- 
luţia ultimelor zelt filozofice. 

Leo G. Serna, Sulla tracie della 
vita, B. Lux, Roma. 

Mai multe articole : aupra lui Ni- 
eizsche, originei Sncietaţii, amorului, 
moralei, a lui Slendhal, ete. 


ISTORIE 


Frederic Hasson, Napolčon et 
sa Famille, tomes VIII et IX, Ollen- 
dort. 


În aceste volume, autorul vorbeşte 
de familia imperiala din vremea api- 
lor 1813 şi 1814, adica dio vremen ne- 
norcririlor, cind se arată mai bine ce 
mint voi de aproape: caracterul si in- 
teligeaţa lor. 


E. Rrech Handalsgeschichte des Al- 
leriums. 3v. Leipzig, Fried. Brand- 
stelter, 1901—66. Opera mergo pănă la 
anul 476 p. Ch. Volumul Î seocupă ro 
istoria comerţului popoarelor orien- 
tale: ul Il cu nerea a Grerilor, iar 
al II vu a Cartaginezilor, Elruștilor 
şi Romanilor. 


Maurice Baring. A Year i» 
Rusia.  Melhuen, 390 pp. 10 sd, 
net. London 1907, 

Un udmirubil ealeidoseop al unui po- 
por in revoluție, Volumul conţine note 
şi observații făcute de uutor en mar: 
tur oculur nl evenimentelor. 


Léon Allemund, Les Sowf/ran- 
ces des Juifs en Russia. Socièté nou- 
velle do Librairie et d'Edition. 

Istoria acestei chestiuni din vremea 
Catorinei IE pâna lu masacrelu din 
Chişinau, 


Bernnrd Furen Rwssia ond 
Reform. Constable, 101, 6 d. net. Lon- 
dan. 1907, 

Autorul si-a dat mare osleneulă să 


318 VIAȚA ROMÎNEASCA 


“zugrâvenscă progresul trezirii Rusiei, 
Curtea e scrisă cu moderație şi bun 
sim} și poate fl eitila en mure folos 
de weel care poate să-și den zeamä 
da starea actuala din Rusia. 


SOCIOLOGIE. STUDII SOCIALE. 


René Worms. Philosophie des 
Sciences Sociules, Toma IIT: Conclui- 
sions deg Scienees. V. Giurd et E, 
Brière. 

Volumele I şi Il erau relaljve În o- 
"bietul şi mətodn, respeelive, ale li- 
inţiloe sociule, Cel al Hi-jea eoaline 
coneluzii, şi ullimele principii ale gtis 
inţelor socialv. 


Kari Jentsch, Adam Smith, Ber- 
lin, Emrt Hofmann d Cn. 

Conține biogralia precum şi rezu- 
matul teorivlor cunnseutului eeunomist 
englez. 


Noel Buxton, Our duly fo Maca- 
ionin. Murray. 244 pp. Za O d. Lim- 
dou 1907. 

O carlo care posle si folosească a- 
color eare doreste sa sinpineasră fap- 
tole principale din problema maced- 
neant, 


Paul Lonis, L'Histoire du Mou- 
vement syndical en France., Alcan. 

Avlorul ne arată indrumarea din 
urmă a sociulismului mui ales in spre 
aindicalism, care forinesză forja sein: 
Hsumului, 


Eugène Fournicre, I Individu, 
l'association et VEtat, Aleau. 

Cunosculul teoretician socialist se 
arata favuorubil libertatii de asociaţia. 
Cartea sa dovedeste ra uutorul se fe- 
reşte de dogmatism. 


Roguenant, Palronset Unurieră, 
'Lėculfre. 

Autorul « un lost lucrator io bronz, 
El rat arată increderea in sindicate, 


Émile Faguet, Le Socialisme en 
14907. Leernpe-(udin 3,5, 


E interesant a vedea en crede des- 
pre socialism subtilul vie, Sorialis- 
mul, pentru dinsul, o ` „Orice tendinţă 
care urw de scop egalitaten reală im- 
tro nameni,“ 


Caroline Milhund, L'onirióre 
en France, sa condition présente, lvs 
viformes nécesssires, Alcun. 

Autorea nu asteapla salvarea Ju: 
erātoarel dis Franţa decit de lu Sial, 
contrar autorilor de mai <us. 


Guglielmo Policssiro, Lo Siuta 
Wunima e Vitalis contemporanei. 
Battiato, Catana. 


B. Croce, Materialismo Storico ed 
Economiù Marsista, Sandron, Pa- 
lermo, 


CRITICA. STUDII LITERARE Și DE 


ARTA 


Edmond Estève, Byron at le 
Romantisme français. Marhette, 

Autorn) acută că, daca Byron u avul 
mure ialluenţa asupra Franţei, el n'a 
facut de eit să redea Franţei vesa re 
a baut de ln ca: de lu Vollaire, Rons- 
seau Chateaubriand, ete. 


L. Reypaud, N. Leonom, poite liy- 
rique, Socistè nouv, ilo Libr, et d'E» 
dition. 3 fr. 50. 

Autorul arată lurudirea lui Lenau cu 
Byron; arata eh Blosolia lui Lenau 
a fost la huzardul lecturilor sale: 
reduce la unitate varietates nepinwi- 
lor şi reacjiunilor acestui peol, ete. 


A. Dragon, Miphkistophalia ek le 
problème du mal duns lo drume de 
Faust, Sanset | fr. 

Autorul anulizind ambela parți ale 
dramei, dă o interpeelure ingonivusa 
n personajului: Raul şi binele se eom- 
plecteară spre a produce viaţa ` Ham? 
mate reackiow binelui; el, îritind pe 
vip, Il fuge sà lucreze. 


Jullie adam. Der Nalnrsima in 


fer deutschen Dichtung. Wien und 
Leipzig, 1906, Wilhelm Branmûller, 

Autoarea studiază cum se oglindește 
natura in poezia uermună ` volumul 
sa fața porneste de la vele mal vechi 
timpuri și merge plan la Heine. El 
contine, in ven mai mare parte, nu» 
mai vitaţii, asfel ep poate fi conside- 
ral en o antologie faculă dintran a- 
numit punet de vetere, 


Walter Ralcigh. Shakespeare. 
Macmillan 337 p. p. 2 s. net. London. 
1907. 

Primolo 2 capitolo conţin bingratia, 
erlelalto conțin priviri eriliee asupra 
pieselor. Cartea e vredukrä de suhier- 
tul tratat, 


Fatmand Lepriletier, Panl 
Variaine. Sa vie, Son venore, „Merenre 
de Franee“, 3. A0. 

Un studiu critice şi bibliografie, inte- 
resaut prin îslurisirea poripeţiilur s- 
restei vieţi, Hoeluriunea lu Moos în 
Belgia și divoisul de femera su, au 
hotarit, convealirea er seriereu volw- 
mrlui Sraapesae. 


M. M. Arnold Srhrbcr, Grund- 
eme wud Hanptypen der englischen 
Juleraiurgesrchichle (Sammlung Gü- 
sehen). 

Auleornl se mārginegle numai În sn- 
lorii eei mai insemnuti din liloralnra 
"»eleră si eant a expune fisionomia 
sufletească a poporului engler. 


Frizzoni Gustavo, De nullerie 
deif" Accademia Carrara in Beryamn, 
Bergamo, Ist. it. Actii graficho. 

Se stodinzs vele Irei rolerții impar- 
tente din această Academia ` calreţiila 
Carrara, Lohi si Movelli; volumul 
poseda yi 195 ilustratii 


Dr. osef I nriste Slaiwiche Li- 
teratnrgeschichte, 2 volame (Satnminag 
ta Dsehenl. 

Foarie rezumat. autorul da un ta- 


MIȘCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE E 


hiou romplect al literalurilor hulzare 
serbe, croate, ceha și polone. 


Francisco Nevati, A ricolta. 
Studi e profili; Bergamo, Ist. it, d'Arti 
gratiche, 

Volumul cuprinde mai malle articole 
publicate în diferite reviste in diferite 
timpuri de câtra marele invāțat, Ast- 
fel: studii asupra Vi-kingilur, asupra 
poeziei brelone şi legenda lui Tristan, 
asupra poeziei Sardiee, asupra lui AI- 
Der ele. 


John Art. Rusconi. Sandro Bot- 
ticalli, Bergamo, Ist, il. Arli gradele, 

Autorul a adunat tot rose stie des- 
pre marele pielor; sustine udlesărul, 
tradiției care-l face elevul lui Lippişi 
la sfirşit da ai 142 de reprotuceri de 
alo opereler celor mai insemnate ale 
lui Botticelli. 


STIINTA. MEDICINA 


L. Poinenrré, D Kistvicité. Fiam- 
marins. 
Un tablom eredincios al starii metu- 


“alu a „elortriritații, 


Dr. A. Godlewski, Les Neuras- 
Ihéntes, Malvine. 

Operu unui elinieian, eure a observat 
mult bontele de care vorbeşte, Operu 
are ai prti: nnn elicei si alla 
lera pentica. 


G. B. Ughetii. Sulle via dela 
sciensa, Pulerma, Reber, 1907, 

(apos ost) profesar dela universilu= 
fea din Catanin, vorbegio în nrest vn: 
lum espre ştiinţa in gonere si des- 
pre oumenii de şiiinţă artişti ea Dar- 
win, Moleschott, Billroth, Helmholtz, 
Bizzuzeru, 


LITERATURĂ, CALATORII, 


Léon Dnndet, La Dle, Fas- 
melle, îi. Hh 


HI VIAŢA ROMISEASCA 


Un roman din care rezultă, poate 
făra voia autorului, ea, dach mu toți 
eutolicii din naștere sint bolnavi, toţi 
boluavii devin catolici. 


Comicsse Mathieu de Non- 
illes, Les nblouissements, poezii, Cal- 
qnann-Livy, 3, DD. 


Henry Buiean, Auger, Plon. 
53, 50. 

Įdila intre un bărbat şi o femee, 
eare au trecut do vriste idileler, 


Charles Foley. [/Ferasement. 
Librairie générale d'Education. 

Roman : Un literat, amârit de via- 
48, de nesuecese, ele. uti martir, vrea 
să ni-l dea autorgl, — 19 renliiale un 
egoist. Bine seris. 


André Rilly, Binoni. Sansal, 3.50, 
[storia vocațiunii greşite a unni 
preot, 


Comic de Sninte-Anlalre, Le 
Secret d'un conspiratenr, nuvele, Per- 
rin. 3.50, 

Viața la Florenţa sub Medicişi, 


Armani Laigi. Diciotto mesi al 
Congo. Milano. Treves 1007. 

Autorul, ofițer de marina, a stat 15 
luni in Congo, cu inspoctor al Statu- 
lui, şi ia aceasta calitate a putut ob- 
serva multe lucruri, Volumul cupriu- 
de toate observaţiile sala. 


Compilator. 


Bibliografie 
(Asupra unora din carțile de mai jos vam reveni la recenzii). 


toan N. Roman, Siudin asupra Proprietatii rurale din Dobro- 
gea. Constanţa, 1907. Tipografia „Ovidiu”, H. Vurlis. Un volum de 359 pag: 
prețul 5 lei. 

Sofia Nădejde, Părinți şi Capii, Roman, Bucureşti 1907. Editura 
„Biuroulul Vaiversal“, 384 pagini, prețul I loi. 

Silvin Traian, Inimă şi foc, puezii. București 1007. Tipografia 
Eminescu., 114 pag. prețul 1.50, 

loan N. Roman, Dobrogea şi drepturile politice ale locuitorilor 
ei. Constanţa, Tipogr. „Ovidiu“. 1905. Un volum de 158 pag. Protul 2 lei. 

Herbert Spencer, Progresul, legea şi cauza Imi, traducere din 
englezeztu de Z- Ghips București, editura librāriei Alcalay „Biblioteca pon- 
tru fott". Preţul 00 bani. 

Ion G. Miclescu, Mamă, drumă in 4 acte, Bucureşti, 1907. Pre- 
tul lei 250. 

Dr. Vasile Găină, admisibilitatea Căsătorie: a dona a Preotilor, 
din punct de vedere dogmatic, economie şi practic, Cernâuti, 1907. 

Dimitrie Onciul, Tradiţia istorică în chestiunea originilor ro 
mine, Bucureşti, 1907, Preţul 30 de bani, 

Măsconlcle Ţărănesti, Budapesta 1907, Tipografia „Poporul Ho- 
min*. Preţul 20 fileri, bé 

D. Munteanu-Rimnic, Spre centrul Pământului, Roman ytin" 
țific-oducutir, preluerut din franțuzeşie. Ploeşti. 1907. Preţul 1 leu. 

T. Pamti., Povestiri pe scurt despre Neamul Rominese, Fditura 
proprie, Birlad. Pretul 20 bani, 

Constantin I, Fioreseu, 0 Imbunătătive importanti de îmlro- 
trodus în Agricultura Kominiei Focsani, 1007, _ 

Dr. Eusebiu R. Moyen, XXIII. Anuar al Institutului pedago- 
gic-teologic al Archidieceani ortodoxas romine transilvane în Nagyereben 
(Sibiu) pe anul gcolar 1906 | 7.— Nagyszeben (Sibiiu), 1907. 

+", M. N., Epoca colonizării Saşilor în Ardeal, Sindiu arlenlogic- 
istorie, Cluj 1907. Tipografia „Curinen“. Preţul 20 flori, 

Toms D Aburel, Problema agrară, Galați 1807, Tip. „Buciurul 
Romin“. Preţul i leu. 


516 VIAŢA ROMINEASCA 


C. Lacriţiauu. Datele de sol şi climă ce trebuesc cunoscute la noi 
spre folosul agricultaurei,. Tirgoviște 1917. Tip. „Viitorul”. 

Societaton mindenţilor in teologie, Doniceci de awi dea 
infiintare, București 1907, Tip. Regala. 

Grillparzer, Hero și Leandru, traducere de Haralamh G- Lacen. Ea 
Editura Alcalay „Biblioteea pentru toți“, Bucureşti, 1907, Preţul 30 bani. 

Preotul Constantin Mornrin, Citiţi, cititi ce poate credinta 
în Dumnezeu. Bucuresti, Tipografia Cărţilor bisericeşti, 1907. 

C. Răduleveu-Motru, Studii Filosofica Vol. IL Fascicolu 1: Din 
Psikologia Revoluționarului, ete, Bucureşti. Preţul 00 bani. 

Camille Flammarion, Fenomenele Spirilismului, traducere da 
Viclor Anestin, „Biblioteeu pentru Toţi”. Preţul 30 bani, 

G. Antoninde. Juzinnea Realistă, Incercare de critică Blozofică, 
Bucureşti, 1907, 


Dumitru V, Comyn, Citeva mijloace reonomice pentru îmbună- 


tătirea soartei ță ului. Bucureşti, 1907. Prețul 1 leu, 
Never Secaln, Limba maternă în gconlele monstre pedagog re 
Arad, 1907. 


TABLA DE MATERII 


a 
Volumului V 


(ANUL I, NUMERELE 4,5 şi 6). 


E. Literatură. 


Pag 
P. Bujor. Măcar o lacrimă (schiţă) . ` 99 
Ana Conta Kernbach.—Cintec de Leagăn (versu IK, 4o 
Leon Feraru—Ficräria (versuri). e e A EI 
V. Loichiţă.— Două raze (versuri). . spe 270 
— LAM Marinescu. —Prima călătorie (schiţă). 4:9 
D. D. Fătrăşcanu.— Decorația lui Vartolomei (schiţa) 441 
Matilda Poni. —Fratelui (versuri) e 265 
Sp. Popescu.—Moş Gheorghe la Expoziţie . s , A 212 
George Ranetti.—Plugul și tunul (fabulă) . . 84 
L R. Rădulescu. Demonul de Lermontov (traducere 
in versuri) . e t3 emm" 
M. Sadoveanu.— Intr'o zi de primăvară (schiță). S 5 
Insemnările lui Neculai Manea. . 181, 357 
Torgu G. Toma.—inelul lui Policrat de S PS 
ducere în versuri) ` e 405 
A. Vidhutüä.—1907 (versuri).  . . . s , 236 
` » Cuvintul (versuri) . e ` e 391 


NI. Studii, Articole, Scrisori din ţările romine, 


N. Baţaria.—In Munţii şi Văile Epirului . š . 3 
Constantin Botes.—Faust in romineşte . š : B 
Gt.—Viața rominească in Bucovina . . . ., KÉ 
: i e 447 
— G. Ibrütleanu.—I. AL Brátescu- Voineşti a Para 
« C. Sandu Aldea SES aE, E Sos 
E e — Scrisori din Ardeal , e 451 


Octav George Lecca, Dompnte şi jupânese romine 
m trecut . e e 419 


Eugeniu 1. Melik.- In ajunul conicrinţei dela Haga. 
Simion C. Mindrescu.— Herder despre pass și iite- 
ralura naţională . A 
dE dea Scrisori din Basarabia D 
> » > e > e 
ee C. 'popovici.—E ederalismul în Austria `. 
1. Russu Şirianu. —Serţsori din Ardeal e A 
8. Secula.— Scrisori din Ardeal . e a îi By 
Dr. V. Sion, —Microbii în serviciul igienei. 
George Tofan.—Viaţa rominezseă in Bucovina. + 


D. Cronici. 


A. Baltazar. Cronica artistică; Cei din urmă ico- 


vochost? 
Dr. D. Ve Git, ‘Cronica ştiinţifică : Cristalele li- 
e şi teoriile asupra vieţii ` — e 
LG. Duca, gre externă : Dizolvarea Dumei 
G. 1.-—Cronică literară : Literatură cati aie ta 
narhistă>, «etc» . 
Dr, G. Miron şi D-ra Ecaterina Arbore. — Cronica 
medicali : Mortalitatea copiilor la săteni - 
P. N. Panaitescu.— Cronica economică : Lipsa de lu- 
cru la țară în timpul ernii . 
Vasile Pârvan. Cronica istorică : Studii de istoric bi- 
sericească . r 
V. R.—Cronica internă: Dupa răscoale . . 
A C. R.—Cronica literară: «Poetul pap: 
G. h.— Cronici bucureştene, A e d 
George Ranellti.— Cronici bucureştene, GChsë D 


Izabela Sadovianú- Evan: —Cronica beren: Arta g 
critica feminină , A 
S.—Cronica interni ; Momentul . A k $ e 
ja Stere. Cronica internă ` Amnistia . V 


IV. Miscellanen, 


P. Nicanor € Co.—Simeon Florea Marian; D. Panu 
ăranul in literatura rominească ; Un lo- 
gician teribil ; De pe malurile Prutului ; Pen- 
tru cetitori , 

Retragerea d- lui P. Bujor ; Dromaderul 
d-lui Angelo de Gubernatis ; Invăţător=— elns- 

tigator» ` Frederic Dame . 
„1907 ; Amintiri postei Abilitați ; Un 
„duşman“ ; „Jidano-Unguri“? , A 


148 


327 
482 


-sa 


=ð A. Philippide. 


V. Hecenzii. 


org Brandes. — „Anatole France", C. B 

‘Ferdinand Brunetière: Honoré de Balzac“, Log 
Romulus Cioflec — „Doamne, ajută=ne, 
Auge Constantinescu. 


„Monografia Sfintei ` Mitro: 
„polii a Dunăre! de Jos*.—V.P. 
(IParteniu See: - „Răscoala țărănească în România“, 


N, acad ară — „Schițe şi nuvele din viata de port“, 


L Găvănescul, — „Istoria Pedagogiei, vol. Dis B. 
Const. Giurescu şi N. Dobrescu.— „Documente şi re- 
a i privitoare la Constantin Brincoveanu“, — 


Hers (Dinu Mamura) „Domnița Ruxanda“, — G. 1 

Dr. Dani! Ionescu at Alexandru l, Danil, — „Cule- 
gere de descinrece“,.—(, P. 

C. Lacriţianu. — „Datele de sol Si climă ce trebuesc 
cunoscute ls la noi spre folosul agriculturei“.— 
G 


Alex. Läpädatu—,O now publicaţie de documente 
slavo-roinine cu privire la relaţiile Tärii- 
Romineşti e Moldovei cu Ardealul în se 
colul XV şi XVI".—V. P. 


M. Lermontov — „Demonul* Get de L R. Radu/ 


lescu --G. L 

A. D. Livezeanu.— „Chestiuni sociale, economice ŞI po- 
litice relative la săteni“, —6G. K. 

Henri Massis. „Comment Emille Zola composait ses 
romans“.—M, C. A 

D. Onciul. — „Tradiţia istorică in chestiunea originilor 
romine*. —L. A 

„Specialistul romin“.— Gramm. e 

S e „Rumänische Etymologien. L Latei- 
nische El mente“. CG P. . e 

loan N. Aomten. „Studiu asupra proprietăţei rurale 
din Dobrogea“.—G. K. 

D. Pousso. — „Studii Bizantino: Romine:*.— Dragos 

M. Salomea. —„La nâi, în Viişoara“,—G. L , 

Lasare Sainean.— la Cré ation Metaphoriuque en fran- 
gais et en roman” —G, P., e . e 

Sylvia «le P.—„Calypso”. M. C. ` 

D. Șerbescu- Lopatari. — „Proprietatea moşnenească in 
indiviziune“. N 

Niculae Titulescu, - „Problema responsabilități juridice 
a statului şi a comunelor cu privire la ul- 
timele răscoale ţărăneşti”. —G, K. . . 


MI 


AL Pag. 


497 


161 


161 


IN 


Silviu Traian —„Înimă şi foc”. -M. C. 
Nusi Tulin — „Poezii. —M, CG, o. i. e 
Prof. Dr. Emilian Woiutschi.— „Prelegeri academice 
din Teologia morală ortodoxă“. — ve A 
N. Și. Yacint.— „Dora*“.—M. C. d'A 4 
vin —  „Răsplala Armatei“. —Cv, E gege 
— «Enciclopedie des Sciences mathematiques 
pures et appliquées».— D, P. . a . 


VI. Revista Revistelor. 


Convorbiri Literare, Sămănătorul, Luceafărul, 
Revista Politică şi Literară, Junimea Literară, Floa- 
rea Darurilor, Convorbiri, Arhiva, Revista generală 
a Invățămintului, Cultura Romină, Şcoala, mia 
Naţională, Săptămina, Revue des deux Mondes, La 
nouvelle Revue, Mercure de France, La Revue, La 
Revue des Idées, Revue Historique, Annales de Gto- 
graphie, Revue de Métaphysique et de Morale, Re- 
vue Philosophique, Revue Latine, Nuova Antologia, 
Rivista d'Italia, Deutsche Rundschau, Deutsche Revue, 
Sozialistische Monats-Hefte, Contemporary Review, 


SS Ss 


North American Review, Recview of Reviews . 162, 342, 498. 


VIL Mişcarea Intelectunlă îm străină- 
tate . . . . . . . 


VIE Bibliogratie. . e e > 


SP in i e a 


Beem eener Sie 
BIBLIOTECA 
UNIVERSITAŢII 


Silke Las 


178, 354, 5U 


356, 515